REVISTĂ LUNARA EDITATA DE C.C. AL U.T.C.
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT .
Generatoare de funcţii
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ ..
Fototelefon
TCA1004
Metronom
Avertizor
CQ-YO . : ..
Antena dipol scurtată
W3DZZ
Preselector US
HI-FI .
Reţele separatoare
Circuitul integrat BA 15532
ATELIER .
Stabilizator
Calibrarea aparatelor de
măsurat temperatura
INFORMATICĂ .
Filtre active AF
AUTO-MOTO .
Autoturismele OLTCIT: Ghid
practic
Alarmă auto
ECONOMIA DE ENERGIE . .. ..
Grafic de consum
Automat pentru iluminare
Convertor c.c./c.c.
Optimizări în TV
CITITORII RECOMANDĂ.
Generator
Refacerea cifrelor pe obiectiv
Alimentator stabilizat în
regim flotant
Sirenă electronică
FOTOTEHNICĂ .
Praktica B200
PENTRU TINERELE
GOSPODINE .:.
întreţinerea şi repararea
maşinilor de spălat
REVISTA REVISTELOR.
Amplificator de antenă
Regulator de putere
Convertor TV
PUBLICITATE .
întreprinderea ELECTRONICA
SERVICE .
Radiocasetofonul ASAHI
CR-360
(CITIŢI IN PAG. 6—7)
GERERftTQftTLE
de FORCT33
Frecvenţa oscilaţiilor generate
este determinată de viteza de în¬
cărcare şi descărcare a condensato¬
rului de temporizare; modificarea
acestei viteze se obţine prin modifi¬
carea valorii potenţiometrului P2.
Forma corectă a semnalelor triun¬
ghiulare şi sinusoidale depinde de
raportul curenţilor de încărcare şi
descărcare a condensatorului de
temporizare. Pentru o formă cît mai
bună, aceşti doi curenţi vor avea
aceeaşi valoare. Egalizarea lor se
face prin intemediul semireglabilului
PI, care compensează curentul de
intrare al porţii. El serveşte la regla¬
rea simetriei semnalului triunghiular
şi direct la reducerea factorului de
distorsiune armonică a semnalului
sinusoidal. Pentru efectuarea re¬
glajelor se vor poziţiona cele patru
semireglabile la jumătatea cursei şi
comutatorul SI în poziţia 2. Se cu¬
plează un osciloscop la ieşirea de
semnal triunghiular. Dacă după
aplicarea tensiunii de alimentare nu
apar semnale de formă triunghiu¬
lară pe ecranul osciloscopului, se
roteşte PI spre valoarea maximă,
pînă la apariţia acestora. Se trece
P2 în poziţia A şi se reglează PI
pentru a obţine un semnal triun¬
ghiular cît mai simetric. La ieşirea
de semnal dreptunghiular vor putea
fi vizualizate semnale cu factor de
umplere de 1:1 (50%). Se trece P2 în
poziţia B (valoarea minimă) şi se re¬
glează din P4 limita superioară de
frecvenţă a subdomeniului, respec¬
tiv 2 000 Hz. Se readuce P2 în po¬
ziţia A şi se reglează P3 pînă la obţi¬
nerea limitei inferioare de frecvenţă
a subdomeniului, adică 200 Hz. Se
reface reglajul de simetrie din PI.
Se cuplează osciloscopul la ieşirea
de semnal sinusoidal şi se reglează
P5 pînă la obţinerea unui semnal cu
formă cît mai bună. Pentru un reglaj
corespunzător al semireglabilelor
PI şi P5 şi pentru un dublet de
diode împerecheate se poate
obţine un semnal sinusoidal cu am¬
plitudine de 100 mVrms, cu factor
de distorsiune de 2,5% la 1 kHz şi cu
o variaţie de amplitudine de 1,5 dB
în domeniul 20—20 000 Hz. Aceste
valori pot fi considerate satis¬
făcătoare dacă le raportăm la sim¬
plitatea excesivă a acestui genera¬
tor de funcţii.
Amplitudinea semnalului la ieşi¬
rea de semnal triunghiular este de
1,25 Vvv, iar la ieşirea de semnal
dreptunghiular este de 2,8 Vvv. Im-
pedanţa la cele trei ieşiri de semnal
este de aproximativ 10 kn, valoare
suficientă pentru cele mai multe
aplicaţii.
Generator de funcţii cu circuite
integrate CMOS. O prezentare ge¬
nerală a circuitelor integrate CMOS
a fost făcută într-unul din numerele
anterioare ale revistei (11/1985).
Pentru aplicaţia de faţă vom reţine
cîteva dintre avantajele acestei fa¬
milii de circuite integrate:
— alimentarea lor se face într-o
plajă largă de tensiuni, cuprinse în-
tre 3 Vşi 15 V (max. 18 V);
— consum redus de curent;
— impedanţa intrărilor este foarte
mare.
Această ultimă caracteristică a
circuitelor integrate CMOS va asi¬
gura în generatorul prezentat o
bună liniaritate a rampelor triun¬
ghiulare, asigurînd „din start" con¬
diţiile obţinerii unui factor redus de
distorsiune armonică a semnalului
sinusoidal.
Reamintim că plusul sursei de ali¬
mentare al acestor cirşuite inte¬
grate se notează cu Vqq, iar minu¬
sul cu Vgs şi ele corespund practic
nivelurilor logice H şi L. Pentru
amatorii care nu au lucrat însă cu
acest tip de circuite, vom enumera
cîteva măsuri de precauţie, referi¬
toare la utilizarea şi manipularea
acestora, în scopul evitării distru¬
gerii lor ireversibile:
— circuitele integrate vor fi
păstrate cu terminalele introduse în
materiale bune conducătoare de
curent (de exemplu materiale spon¬
gioase speciale) sau învelite în folii
bune conducătoare, de staniu sau
aluminiu; nu vor fi introduse cu ter¬
minalele în poziţioneri de plastic,
sau păstrate în pliculeţe sau folii de
material plastic;
— circuitele integrate vor fi apu¬
cate de capsulă şi hu de terminale;
— se vor evita manipulările inu¬
tile;
— se va evita atingerea termina¬
lelor cu obiecte metalice (şurubel¬
niţe, pensete etc.);
— circuitele integrate nu se scot
şi nu se introduc în montaje aflate
sub tensiune;
— nu se vor aplica semnale pe
intrările circuitelor nealimentate;
— se va asigura o punere la
pămînt corespunzătoare a ciocanu¬
lui de lipit şi a aparatelor folosite
pentru măsurători.
Pentru realizarea generatorului de
funcţii descris mai jos se foloseşte
circuitul integrat CMOS-4011 (de
exemplu MMC4011, produs de în¬
treprinderea Microelectronica), cir¬
cuit care conţine patru porţi NAND
într-o capsulă cu 14 terminale.
Generatorul de funcţii foloseşte
trei porţi; pot fi deci utilizate şi cir¬
cuite integrate cu o poartă defectă.
Schema generatorului, expusă în
figura 3, este cu totul asemănătoare
celei prezentate anterior, cu men¬
ţiunea că valorile rezistenţelor sînt
mult mai mari, iar ale condensatoa¬
relor mult mai mici, datorită impe-
danţelor mari ale circuitului. Modul
de funcţionare este identic cu cel al
generatorului de funcţii realizat cu
circuite integrate TTL.
Deşi la fel de simplu ca montajul
anterior, acest generator de funcţii
are performanţe deosebit de bune.
Generatorul acoperă un domeniu
de frecvenţă cuprins între 2 Hz şi 20
kHz, distribuit în patru subdomenii
cu factor de acoperire de 10:1.
Dacă în locul comutatorului SI şi al
celor patru condensatoare se co¬
nectează un singur condensator de
25 nF, iar P2 şi P4 se înlocuiesc cu
un potenţiometru de 1 Mn şi res¬
pectiv 1 kO, se obţine un generator
de funcţii cu factor de acoperire de
1 000:1, ceea ce permite acoperirea
domeniului de frecvenţă audio cu¬
prins între 20 Hz şi 20 000 Hz, prin
variaţie continuă, fără comutări.
Printr-un reglaj adecvat, factorul de
distorsiune armonică a semnalului
sinusoidal poate fi redus pînă la va¬
lori sub 1%. Este o valoare foarte
bună dacă avem în vedere simplita¬
tea şi preţul generatorului propriu-
zis şi ale formatorului sinusoidal,
această valoare este întîlnită la
toate variantele ieftine ale genera¬
torului de funcţii specializate.
Impedanţa- de ieşire este de apro¬
ximativ 15 kn, suficientă pentru ma¬
joritatea aplicaţiilor, deoarece impe¬
danţa de intrare a celor mai multe
amplificatoare este de 50—100 kn.
Este recomandabil totuşi, pentru
conservarea factorului de distor¬
siune, să se folosească un separator
de ieşire de tipul repetorului pe emi-
tor, sau, atunci cînd sînt necesare
tensiuni mici, să se introducă un di-
vizor de ieşire cu valoarea totală mai
mare de 25 kn.
Pentru efectuarea reglajelor, se
poziţionează cele patru semiregla¬
bile la jumătatea cursei, potenţio-
metrul P2 în punctul A şi comutato¬
rul SI în poziţia 3. Se cuplează un
osciloscop la ieşirea "de semnal
triunghiular. După aplicarea ten¬
siunii de alimentare de 12 V (±1 V)
pe ecranul osciloscopului trebuie
să apară un semnal triunghiular,
mai mult sau mai puţin simetric, cu
o amplitudine vîrf la vîrf egală cu
jumătate din tensiunea de alimen¬
tare. Simetrizarea acestui semnal
POZIŢIA
COMUTA- IEŞIRE (lOVvv)
TORULUI S2 '
-AiAA 0V
jmJL-ov
'-OTr'" 0V
--RJTJ— ov
-VV'-ov
2 1
D 8
9
565
5
3 1
7
4
C1*47nF C4»47n F
P4 C2=4,7/iF C5=4 f 7nF
,25k a C3=470nF C6*470pF
BC 171
SI 1k£L /
«-O
2kA
1
TEHNIUM 10/1987
+15V0-
. Ştab.
lOkn
C1»47^F C4=47nF
C2=4,7^F C5=-4,7nF
C3-470nF C6=470pF
SI
H
CI.
.C6
O V o-
se face prin reglarea semireglabilu-
lui PI.
Cu potenţiometrul P2 în poziţia B,
se reglează P4 pentru fixarea frec¬
venţei limită superioară, adică 2
kHz. Se trece potenţiometrul P2 în
poziţia A şi se reglează din P3 frec¬
venţa limită inferioară a subdome-
niului, respectiv 200 Hz. Dacă valo¬
rile condensatoarelor de tempori¬
zare sînt corecte, reglajul se men¬
ţine şi pe celelalte subdomenii.
Frecvenţa limită superioară a sub-
domeniului 2—20 kHz poate fi ajus¬
tată din condensatorul de 10 nF
(notat cu asterisc), cuplat la ieşirea
integratorului.
Se cuplează osciloscopul la ieşi¬
rea de semnal sinusoidal şi se re¬
glează P5 pentru obţinerea unui
semnal cu formă cît mai bună. Pen¬
tru optimizarea reglajului este ne¬
cesară o punte de distorsiuni. Dâcă
reglajul de simetrie a fost bine
făcut, se obţine un factor de distor¬
siune sub 1%; în caz contrar, reglajul
de simetrie poate fi refăcut cu
această ocazie, dar se va avea în ve¬
dere că el afectează frecvenţa, fiind
deci necesară refacerea reglajelor
aferente.
Tensiunea semnalului sinusoidal
are valoarea de 300 mVrms. La ieşi¬
rea de semnal dreptunghiular, ten¬
siunea vîrf la vîrf este aproximativ
egală cu tensiunea de alimentare,
iar factorul de umplere este de 1:1,
Acest generator de funcţii se carac¬
terizează şi printr-o bună stabilitate
la variaţii normale de temperatură şi
tensiune. Deriva frecvenţei cu tem¬
peratura este de cca 0,01%/°C, iar
deriva frecvenţei cu tensiunea de
alimentare este de cca 0,1 %/V.
Generator de funcţii cu circuite
integrate PLL. Circuitele PLL — de
la cuvintele englezeşti Phase Loc-
ked Loop = buclă cu calare de fază
— lucrează ca un sistem de control
automat al fazei unui oscilator. Cir¬
cuitele PLL sînt specializate pentru
aplicaţii în diferite sisteme de co¬
municaţii şi în transmisia de date.
Circuitul integrat PLL.-/3E565
(l.P.R.S.) este cunoscut şi din alte
aplicaţii, descrise în numerele ante¬
rioare ale revistei.
Circuitul a cărui schemă bloc
este prezentată. în figura 4 conţine
un oscilator controlat în tensiune
(OCT) şi un detector de fază. Exis¬
tenţa OCT-ului facilitează substan¬
ţial realizarea unui generator de
funcţii, deoarece acest oscilator
produce simultan semnal triun¬
ghiular şi dreptunghiular şi prezintă
o stabilitate foarte bună (deriva ter¬
mică tipică este de 200 ppm/°C).
După cum s-a văzut anterior,
semnalul sinusoidal se obţine din
semnal triunghiular a cărui simetrie
trebuie să fie cît mai bună pentru a
asigura un factor de distorsiune re¬
dus. în acest scop generatoarele de
funcţii au posibilitatea de reglare a
simetriei, inexistentă la circuitele
PLL, deoarece simetria semnalului
nu are importanţă în aplicaţiile spe¬
cifice acestor circuite. Conform foii
de catalog, asimetria semnalului —
15kay
560
*■'-3
J2—
P6 nr
ickaM
-r-czy*-
IFi:
S 2
i_
°5 ;
Ieşire
10Wv
C. l.a^M 324 , LM 324 ....
Dl.D 6 - 1 N 414 B / 4448
de la un circuit la altul — variază în
limitele ±10%. Este deci necesar un
reglaj de simetrie, pe care l-am obţi¬
nut printr-un artificiu deosebit de
simplu, prin echilibrarea faţă de
masă a celor do.uă intrări ale detec¬
torului de fază. în acest fel, pe lîngă
posibilitatea simetrizării semnalu¬
lui triunghiular, prin dezechilibra¬
rea la limită a celor două intrări, se
pot obţine rampe cu pante regla¬
bile, semnal dreptunghiular cu fac¬
tor de umplere variabil şi implicit
rampe sinusoidale crescătoare şi
descrescătoare (vezi tabelul 1).
La circuitul integrat /3E565, sem¬
nalul triunghiular este disponibil la
pinul 9, respectiv la bornele conden¬
satorului de temporizare. Acest
semnal va fi preluat printr-un repe¬
tor pe emitor care asigură conserva¬
rea liniarităţii, deoarece impedanţa
la pinul 9 are valoare mare. Pe de altă
parte, se realizează şi un atac corect
al formatorului sinusoidal.
Generatorul de funcţii prezentat
în figura 5 acoperă domeniul de
frecvenţă cuprins între 1 Hz şi 1
MHz,' prin şase subdomenii cu fac¬
tor de acoperire de 10:1, repartizate
astfel: 1 Hz—10 Hz; 10 Hz—100 Hz;
100 Hz—1 kHz; 1 kHz—10 kHz; 10
kHz—100 kHz; 100 kHz—1 MHz.
Amplitudinea semnalelor in do¬
meniul 1 Hz—1 MHz este con¬
stantă; în ultimul subdomeniu apar
abateri minime, sub 0,5 dB. Forma
semnalelor este foarte bună pînă ia
frecvenţe de 250 kHz. Peste această
frecvenţă, ca şi la majoritatea gene¬
ratoarelor de funcţii monolitice
specializate, forma de undă este
mai mult sau mai puţin afectată. Li¬
mita superioară de frecvenţă şi
forma semnalelor la aceste frec¬
venţe sînt influenţate de valoarea
componentelor notate cu asterisc
şi de circuitul folosit. (Se poate în¬
cerca şi conectarea unui conden¬
sator de aproximativ 1 nF între pinii
7 şi 8, aşa cum este folosit normal
PLL-ul.) Pentru frecvenţele cu¬
prinse în domeniul audio, factorul
de distorsiune este sub 2%.
La ieşirea generatorului de funcţii
este folosit un repetor pe emitor
pentru conservarea formei semnalu¬
lui sinusoidal şi pentru a asigura o
impedanţă relativ scăzută (600 (1) la
ieşire pentru toate formele de sem¬
nal, în prealabil egalizate şi formate.
Condensatorul de 100 /uF de la ieşi¬
rea acestui repetor va fi mărit cores¬
punzător pînă la 1 mF, dacă se atacă
montaje cu impedanţă de intrare sub
10 kii şi dacă se foloseşte subdome-
niul de frecvenţă 1 Hz—10 Hz.
Indicaţiile referitoare la reglarea
acestui generator le vom face după
prezentarea unei alte variante mai
simple de generator de funcţii reali¬
zat cu circuitul PLL.-/3E565, deoa¬
rece punerea la punct este asemă¬
nătoare în ambele cazuri.
Generatorul prezentat anterior
este alimentat de la o sursă sime¬
trică de ±7,5 V/20 mA. O altă posi¬
bilitate de alimentare a circuitului
integrat 0E565 constă în folosirea
unei surse asimetrice, obişnuite, de
15 V/20 mA. Pentru simplificare a
fost eliminat şi repetorul de ieşire,
fără consecinţe notabile, deoarece
semnalele triunghiulare şi dreptun¬
ghiulare sînt disponibile prin repe¬
torul rămas. Se pot cupla rezistenţe
de sarcină pînă la 600 H; efectul
sarcinii se manifestă numai asupra
amplitudinii, nu şi a formei. Pentru
păstrarea formei de undă a semna¬
lului sinusoidal s-a introdus o rezis¬
tenţă serie cu ieşirea pentru a fi
şuntată de eventualele sarcini de
impedanţă scăzută.
Schema completă a acestui ge¬
nerator este prezentată în figura 6.
Parametrii acestei scheme sînt
identici cu cei arătaţi la montajul
anterior.
Reglajele descrise în continuare
sînt valabile pentru schemele din fi¬
gurile 5 şi 6.
înainte de alimentarea montajelor
cu tensiunile indicate, se vor pozi¬
ţiona toate semireglabilele la jumă¬
tatea cursei, comutatorul SI în po¬
ziţia 3 şi P7 pe poziţia corespun¬
zătoare valorii maxime.
Pentru a ne convinge mai întîi de
eficacitatea reglajului de simetrie,
se cuplează un osciloscop la pinul 9
al circuitului integrat 0E565 (impe¬
danţa de intrare a osciloscopului fi¬
ind de 1 Mii, nu afectează forma
semnalului). Prin rotirea lui PI se va
vizualiza pe ecranul osciloscopului
un semnal asimetric la capetele se-
mireglabiiului şi simetric la mijlocul
cursei. Cursorul acestui semiregla-
bil va fi fixat pe poziţia corespun¬
zătoare unui semnal triunghiular cît
mai simetric. Se roteşte P3 în po¬
ziţia A şi se reglează din P2 limita
superioară de' frecvenţă a subdo-
meniului 3, respectiv 1 000 Hz. Se
roteşte P3 în poziţia B şi se reglează
din P4 limita inferioară de frecvenţă
a acestui sudomeniu, respectiv 100
Hz. Se cuplează osciloscopul la ie¬
şire, se trece comutatorul S2 în po¬
ziţia sinusoidal şi se reglează P5
pînă la obţinerea unui semnal cu
formă cît mai bună. Folosind o
punte de distorsiuni, se poate
obţine un factor minim de distor¬
siuni prin ajustarea corespun¬
zătoare a semireglabilelor PI şi P5,
asigurîndu-se astfel şi o simetrie
optimă a semnalului triunghiular,
(CONTINUARE ÎN PAG. 11)
TEHNIUM 10/1987
3
mwm
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Schema conţine un etaj repetor
pe sursă cu un FET—T 7 (original
KÎT303A, înlocuibil cu BFW10,
BFW11, BFW12, BF245 etc.), care
este folosit exclusiv la recepţie. Ur¬
mează un preamplificator AF cu trei
etaje . cuplate galvanic, T 2 —'T 4
(KT301A, respectiv tranzistoare
selecţionate ca zgomot şi arrlplifi-
care din seria BC), şi un etaj final în
contratimp cu simetria cvasicom-
plementară realizat cu tranzistoa-
rele T 5 —T 8 (T s , T 8 = MÎÎ38A, res¬
pectiv T 6 , T 7 = MÎT42A; se pot folosi
echivalentele româneşti cu germa-
niu din seria AC, respectiv T 5 , T 8 =
AC181 şi T 6 , T 7 = AC 180, cu o prea¬
labilă împerechere aproximativă
după factorul beta).
LED-ul IR utilizat atît la emisie cît
şi la recepţie (Di) este de tip
A A107B Pentru alte tipuri se va ţine
cont, în esenţă, de valoarea curen¬
tului maxim direct (implicit se va re¬
tuşa corespunzător valoarea rezis¬
tenţei R n ).
Trecerea de la emisie la recepţie
şi invers se face cu ajutorul comuta¬
torului K 1t cu trei secţiuni (K 11t K 12
şi K 13 ). După cum se observă din
schemă, difuzorul (poate fi de orice
tip, 4—8 0/0,5—3 W) este utilizat la
emisie ca microfon, cu eventuale
ajustări ale valorii rezistenţei R 5 , iar
ia recepţie ca difuzor, cuplat prin
condensatorul C 4 la ieşirea amplifi¬
catorului final.
Pentru a funcţiona bine la tensiu¬
nea indicată de alimentare (3 V, res¬
pectiv două baterii de 1,5 V, tip R20,
înseriate), amplificatorul final a fost
realizat cu tranzistoare cu germaniu.
Curentul de repaus se alege în func¬
ţie de tipul LED-ului IR utilizat,
după cum am menţionat anterior.
Pentru A Al 076, care are un curent
maxim direct de 100 mA, se va
alege un curent de repaus de cca 50
mA. Tensiunea în punctul median
de ieşire (în colectoarele lui T 7 —T e )
trebuie să fie cît mai apropiată de
jumătatea tensiunii de alimentare.
Autorul articolului menţionat a
utilizat la emisie şi la recepţie lentile
cu diametrul de 70 mm şi distanţa
focală de 85 mm, provenite de la
condensoarele aparatelor de mărit
foto. In aceste condiţii, el a putut
efectua comunicaţii bilaterale pînă
la distanţa de 1,5 km.
O altă variantă pe care o propu¬
nem alăturat (fig. 8) a fost experi¬
mentată plecînd de la ideea folosirii
tranzistoarelor cu siliciu în etajul fi¬
nal. Aceasta a impus creşterea ten¬
siunii de alimentare, alegîndu-se
practic valoarea nominală de 9 V
(două baterii 3R12, de 4,5 V, legate
în serie). Dispunînd de o tensiune
mai mare, am preferat o altă confi¬
guraţie a preamplificatorului AF,
anume un etaj cu tranzistorul T 2 şi
un etaj cu amplificatorul operaţional
/8A741. Deşi mai complicat ca număr
de piese şi mai pretenţios în privinţa
decuplărilor (din cauza cîştigului
global foarte mare în tensiune),
acest preamplificator este mai uşdr
de controlat, dispunînd de multiple
posibilităţi de adaptare la nivelurile
de semnal de la intrare şi de la ie¬
şire. Polarizarea statică a lui T 2 (cca
4,5 V în colector, fără semnal în
bază) se stabileşte prin alegerea re¬
zistenţei Rg, iar cîştigul în tensiune
al acestui etaj este controlabil prin
alegerea lui R 7 . La rîndul său, ope¬
raţionalul poate fi adus la cîştigul
dorit prin alegerea adecvată a lui R 13 .
Tatonări experimentale în scopul
îmbunătăţirii performanţelor (şi în
special al adaptării optime la piesele
disponibile) se pot face pe tot cu¬
prinsul schemei, începînd cu valorile
R 1 şi R 3 , care dictează regimul de
lucru la recepţie. Important este să
se lucreze îngrijit şi în final — mai
bine zis înainte de proba funcţională
— să se ecraneze montajul şi să se
conecteze minusul alimentării la
ecran (cutie de tablă).
năten
c 8 «Ij 270£T
-9k) t 2 2 ' m P ■
—^
V ®\BC109C
p ^6
D2,D 3 =
Skilp-—II—1
2x1N4148
». "T ■
«16 r
H F Dma r ’2 J
6,2kH L
12kA f
3 c 7
î
«fiFISi
Dif. 0 C 10
100 pF K 13
METRONOM
O variantă simplă de metronom,
care asigură plaja cuprinsă orienta¬
tiv între 30 şi 300 de bătăi pe minut,
este cea din figura alăturată. Apara¬
tul este util amatorilor care se ini¬
ţiază în domeniul muzicii, servind la
acomodarea uşoară cu diversele rit¬
muri (în cazul de faţă între largo —
40 bătăi/min. şi presto — 250 bătăi/
min.).
Schema are la bază un oscilator
de relaxare (generator de semnale
dreptunghiulare) realizat cu un am¬
plificator operaţional 0A741, alimen¬
tat diferenţial, cu ±9 V. Semnalul
dreptunghiular obţinut are un factor
de umplere foarte scăzut, respectiv
un raport mare între perioada de
„blocare" şi cea de „conducţie" (cca
100 : 1), astfel încît în difuzor se vor
auzi nişte impulsuri scurte, sub
forma unor pocnituri, cu frecvenţa
prestabilită din potenţiometrul P.
Desimetrizarea semnalului s-a obţi¬
nut prin introducerea diodelor D^ D 2 ,
înseriate cu rezistenţe de valori di¬
ferite (R lP respectiv R 2 + R 3 ). Din tri-
merul R 3 se stabileşte perioada ma¬
ximă dorită, adică în cazul de faţă o
bătaie la două secunde.
Semnalul poate fi ascultat într-un
diîuzor miniatură (4—16 Xt/0,5—1 W),
conectat ca în figură, sau poate fi
aplicat unui amplificator AF supli¬
mentar, pentru audiţii colective.
Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU
—- Ţ |
2x7pini I jTty
9+9V 0, + R2[J1,5MjO.
A [Mii R, M1SW1 R 3 J~)iMil
.ŞL / O 1 WOfl.
lOOkiUJ 2 x 1N4148 c 2
6-9V Ip IOOjjF I
--►niOOkfl.lin.
RchlOkil
TEHNIUM 10/1987
Conceput pentru paza unor încă- funcţie de modelul disponibil şi de
peri sau a unor locuri cu trecerea puterea de redare dorită. Grupul C 3
interzisă, montajul alăturat averti- (5 4- 50 nF)—R 8 (0 -r 30 Q) se tato-
zează sonor evenimentele nedorite, nează experimental pentru obţinerea
ce au ca urmare închiderea unuia unui timbru plăcut al sunetului, el
dintre întrerupătoarele S,—S 3 (nor- avînd rolul de a „tăia“ componentele
mal deschise). Alimentarea se face cu frecvenţa mare, pe care difuzorul
cu tensiune continuă de 12 V (9 -f- le redă distorsionat sau nu le poate
18 V), de la baterii, acumulator sau reproduce.
redresor bine filtrat, fără stabilizator. Circuitul de comandă conţine gru-
Avertizorul cuprinde, în esenţă, pul celor trei întrerupătoare S v —S 3 ,
trei blocuri funcţionale, şi anume un conectate în paralel (şi plasate dis-
generator de semnale dreptunghiu- creţ în locurile păzite), tranzistorul 7,
lare de audiofrecvenţă, un etaj final în regim de comutaţie şi releul elec-
de amplificare şi un circuit de co- tromagnetic Rel, cu contactele de
mandă. lucru ^ normal deschise.
Generatorul AF, realizat cu un în repaus, respectiv în stare de
amplificator operaţional /3A741 sau „veghe", cînd toate cele trei (sau
similar, este de tip oscilator de reia- mai multe) întrerupătoare sînt des-
xare şi are frecvenţa de lucru dictată chise, tranzistorul T,; rămîne blocat
de valorile Componentelor R 1( ca ferrp datorită rezistenţei R 7 dintre
şi de raportul R 2 /R 3 . Grupul R 4 R 5 bază şi emitor. Releul se află şi el în
formează un divizor menit să ofere repaus, cu contactele ^ deschise,
amplificatorului operaţional tensiune deci oscilatorul nu primeşte alimen-
diferenţială de alimentare, atunci tare.
cînd tranzistorul T 1 conduce, res- Atunci cînd unul din întrerupă-
pectiv cînd contactele r, sînt în- toare se închide, chiar pentru un
chise. timp scurt, tranzistorul T, primeşte
Etajul final de amplificare este un polarizare în bază prin R 6 şi astfel
repetor în contratimp simetric, reali- comută în ' saturaţie. Este acţionat
zat cu tranzistoarele T 2 şi T 3 . Se pot releul din colector, care prin anclan-
folosi orice tranzistoare complemen- şare închide contactele r v Se asi-
tare de medie putere, de preferinţă gură astfel alimentarea cu automen-
cu siliciu, împerecheate aproximativ ţinere atît a releului, cît şi a divizo-
după factorul beta (de exemplu: T 2 rului R 4 —R 5 , implicit a generatoru-
= BD135, T 3 = BD136; T 2 = 2N2219, lui, chiar dacă ulterior întrerupătorul
T 3 = 2N2905 etc.). Difuzorul poate de pază a fost redeschis. O dată
avea impedanţa între 4 n şi 50 O, în pornită, avertizarea sonoră nu mai
poate fi oprită decît prin întrerupe- cru mai mică, de exemplu de 6 V,
rea alimentării. în acest scop a fost vom intercala în serie cu el o rezis-
prevăzut butonul cu revenire B, care tenţă adecvată. Dioda Dt este obli-
în poziţia de repaus are contactele gatorie, ea avînd rolul de a proteja
închise (se apasă scurt butonul şi se tranzistorul T, împotriva tensiunilor
eliberează, avertizarea încetînd ime- mari de autoinducţie produse de bo-
diat, bineînţeles cu condiţia ca toate bina releului la întreruperea bruscă
întrerupătoarele de pază să fie des- a curentului,
chise). Tranzistorul Ti (npn, cu siliciu,
Releul, de preferinţă cu un curent mică sau medie putere) se alege în
de lucru cît mai mic (10 4- 30 mA), funcţie de curentul nominal al releu-
se alege în funcţie de valoarea mi- lui. Se observă că acest tranzistor
nimă a tensiunii de alimentare. De nu este solicitat decît la pornirea
exemplu, dacă alimentăm montajul avertizorului, alimentarea ulterioară
la 12 V şi apreciem o variaţie ma- a releului făcîndu-se cu automenţi-
ximă posibilă de ±1 V, va trebui să nere prin contactele r-,.
alegem un releu cu anclanşare Divizorul R§—R 7 se optimizează
fermă la cca 10 V (ţinem cont şi de experimental, in funcţie de exempla-
tensiunea care cade la saturaţie pe rul de tranzistor T 1( pentru a asigura
tranzistorul T-,). Dacă dispunem de comutaţia fermă blocat-saturat a
un releu sensibil cu tensiunea de Iu- acestuia.
Asemănător circuitului integrat
TCA1003 prezentat anterior,
TCA1004 este tot un amplificator AF
de mică putere şi de dimensiuni
foarte mici, cu alimentare tipică la
1,3 V (maximum absolut 5 V), desti¬
nat protezelor auditive şi altor apli¬
caţii care solicită astfel de proprie¬
tăţi.
Structura internă a circuitului este
prezentată în figura 1, de unde se
observă, ca şi la TCA1003, „compar¬
timentarea" ansamblului în două
amplificatoare cu trei, respectiv cu
două etaje. Semnificaţia pinilor este
următoarea: 1 — intrare amplificator
I; 2 — masă (0 V); 3 — extremitatea
de masă a rezistenţelor de emitor,
amplificatorul II; 4 — ieşire amplifi¬
cator I şi intrare amplificator II; 5 —
compensaţie în frecvenţă, amplifica¬
tor I; 6 — ajustarea cîştigului ampli¬
ficator I; 7 — alimentare +V fl ; 8 —
ieşire amplificator II.
Circuitul se adaptează optim la o
sarcină (cască) avînd în continuu o
rezistenţă de cca 480 fi şi în alterna¬
tiv (la 1 kHz) o impedanţă de cca
3 200 n.
Schema tipică de testare şi utili¬
zare propusă de producător (ITT
Semiconductors, prospect
6251-200-1E) este dată în figura 2.
Potenţiometrul de 10 kO serveşte la
controlul volumului, putînd fi supri¬
mat opţional (se înlocuieşte cu
scurtcircuit, rezultînd un volum ma¬
xim, fix). Toate componentele au to¬
leranţa de ±1%.
Temperatura ambiantă de lucru
poate fi cuprinsă în domeniul maxim
(0 4- 50°C), iar temperatura de sto¬
care între limitele extreme: — 20° C
şi +125°C.
(URMARE DIN PAG. 20)
Schema bloc este cea din figura 4.
Pe baza circuitelor integrate folo¬
site s-au creat trei blocuri
funcţionare, FBI, FB2, FB3.
Primul bloc preia semnalele furni¬
zate de diafragmă şi fotodiodă, le
corelează şi furnizează mai departe
două semnale, U B şi U B k- Semnalul
Uş K conţine informaţia privind ilu¬
minarea corelată cu diafragma folo¬
sită, iar U B serveşte comenzii
LED-urilor. Acest bloc este alimen¬
tat de tensiunea bateriei (nestabili¬
zată) şi de două tensiuni stabilizate,
U s , U re f, furnizate de al doilea bloc.
Semnalul cuprinzînd informaţia
iluminării corelată cu diafragma este
completat în al doilea bloc cu infor¬
maţia privind sensibilitatea filmului.
Ulterior semnalul este trecut
printr-un convertor analogic/nume¬
ric. Apare un semnal pulsatoriu mo¬
dulat, AD, care conţine cele trei in¬
formaţii (B, K, X) corelate şi care
serveşte comenzii timpului de expu¬
nere şi indicaţiei prin intermediul
unui al treilea bloc. Semnalul U B
este de asemenea convertit şi furni¬
zat ca semnal pulsatoriu, BM. Pen¬
tru comanda ciclică a convertorului
analogic/numeric, blocul al treilea
furnizează semnalul ADS. Dacă ten¬
siunea bateriei scade sub o anumită
valoare, se anulează indicaţia prin
semnalul PSC.
Cu comutatorul de cod G 0 , Gi, G,
G 3 , se stabileşte modul de lucru al
aparatului. întrerupătorul S 2 asigură
memorizarea ultimei valori măsurate
prin întreruperea convertorului ciclic
analogic/nume/ic. Prin acţionarea
întrerupătorului S 3 se realizează for¬
marea timpului de expunere care se
termină atunci cînd magnetul pentru
a doua perdea rămîne fără curent.
Display-ul cu 16 LED-uri puncti¬
forme pentru afişajul timpului de ex¬
punere este conectat direct
printr-un multiplexor.
TEHNIUM 10/1987
5
o
Ing. ILIE MOLDOVAN, Y03CZD,
ADRIAN MOLDOVAN, VQ3CZI
Scăderea nivelului activităţii so¬
lare (în prezent ne aflăm undeva
aproape de minim) şi, legat de
aceasta, înrăutăţirea evidentă a pro¬
pagării în benzile superioare de US
stîrnesc un interes crescînd pentru
benzile de 80 şi 40 m.
în afară de aceasta, dimensiunile
mari ale antenelor filare sau dipol
normal limitează posibilitatea multor
radioamatori de a aborda aceste
benzi. Una din căile de rezolvare
este aceea de folosire a antenelor
dipol scurtate cu „trapuri", a căror
lungime este mai mică de 0,5 A, ele
constituind, de altfel, subiectul pre¬
zentului articol.
Practica a arătat că randamentul
acestui tip de antenă este întru totul
acceptabil dacă lungimea fizică a
antenei nu va fi mai mică de 0,2 A.
Trebuie de la început să menţionăm
un dezavantaj al acestui tip de an¬
tenă, cu care însă ne putem împăca,
şi anume acela că are o bandă mai
îngustă de frecvenţă decît dipolul
normal (nescurtat).
După cum se ştie, scurtarea dipo¬
lului sub 0,5 A duce la creşterea
ponderii componentei capacitive în
impedanţa complexă de intrare a
antenei, dar în acelaşi timp scade vi¬
zibil (aproximativ proporţional cu
pătratul coeficientului de scurtare)
componenta activă.
Componenta capacitivă, în princi¬
piu, poate fi uşor compensată (mai
ales pentru o singură frecvenţă) prin
intercalarea unei bobine L între
punctele X, X’ între care se leagă fi-
derul (fig. 1).
Bobina va avea o asemenea in-
ductanţă încît frecvenţa de rezo¬
nanţă a circuitului format din bobină
şi componenta capacitivă a antenei
să coincidă cu frecvenţa mijlocului
benzii sau a unei porţiuni de bandă,
ca de exemplu cea de telegrafie.
Practic se foloseşte cîte o bobină în
fiecare braţ al dipolului, dispuse si¬
metric faţă de punctele de alimen¬
tare a antenei, ca în figura 2.
Această metodă presupune con¬
struirea a două bobine identice, dar
are şi incontestabile avantaje: în pri¬
mul rînd, creşte randamentul ante¬
nei, cu atît mai mult cu cît bobinele
sînt mai aproape de extremităţile di¬
polului, iar scăderea componentei
active se face mai lent (aproximativ
în proporţionalitate directă cu coefi¬
cientul de scurtare). în al doilea
rînd, prin adăugarea a două con¬
densatoare fixe această configuraţie
de antenă poate fi folosită pentru
două benzi.
Vom prezenta mai întîi dipolul
scurtat pentru o singură bandă (fig.
2). Bobinele Lp şi l^, a căror induc-
tanţă este dată în pH, sînt plasate la
o distanţă arbitrară, B, dar simetric
faţă de punctele de alimentare şi se
calculează astfel:
XY \
•t) (1)
1 490 /
' UV
F? \
, w
2 000(71,3/Fi—B)
D
/ BF, \ 2
" 1 1 71,3 )
Varianta antenei
Rin
*US rez
ifB -^rel
Dipol normal
43
1,2
3,6
Dipol scurtat fără sarcină capa¬
citivă (L 0 = 40 mH)
26
1,9
| 1,7
Idem, cu sarcină capacitivă
(L 0 = 30 mH)
25
2 \
-2
Varianta antenei
1
2
3
4
Dimensiunile
A, m
16,9
7
31
5
antenei
B, m
10,1
5,1
20,2.
^ 2,55
D, mm
1,6
1,6
5
|w
Frecvenţa de
rezonanţă
F v MHz
3,6
7,05
1,85
7,05
F 2 , MHz
7,05
14,1
36
7°
Rezultate
L 0 > mH
13,5
io
42
20,3
L 1f pH
10
7,6
31
-
O,, pF
51
j. 17
63
Z = 3,28(A—B)
W - 3,28 ( ~ b)
unde: Fi este frecvenţa de rezonanţă
în MHz, A este distanţa de la un ca¬
păt la centrul dipolului, în m, B este
distanţa dintre bobine şi centrul di¬
polului, în m, iar D este diametrul
sîrmei din care se confecţionează
anteng, în mm.
Distanţa A se alege de regulă în
funcţie de locul de instalare, iar ra¬
portul B/A nu trebuie luat mai mare
de 0,6—0,7. între aceste limite şi in-
ductanţa bobinelor va fi rezonabilă
(50—100 mH).
în practică, o antenă nu poate să
aibă o degajare aşa de bună încît să
nu fie influenţată de corpurile meta¬
lice sau de altă natură din jur şi de
aceea se poate ajunge în situaţia ca
antena montată să rezoneze mai jos
decît frecvenţa introdusă în formu¬
lele de calcul de mai sus. Pentru a
corecta aceste influenţe este bine ca
de la început să ne impunem o frec¬
venţă cu 5—10% peste cea nece¬
sară ■ ,
în cazul în care antena se mon¬
tează pe un singur pilon „INVER-
TED V“, se impune ca acest procen¬
taj să fie încă şi mai mare deoarece
frecvenţa de rezonanţă reală va fi şi
mai coborîtă datorită apropierii ex¬
tremităţilor ei de acoperişuri sau de
sol.
Acordarea antenei pe frecvenţa
dorită se face din capacităţile supli¬
mentare care se montează la cape¬
tele dipolului sub forma a două fire
dispuse în cruce (fig. 3), care se co¬
sitoresc pe firul antenei, în imediata
apropiere a ultimului izolator. Prin
scurtarea sau lungirea braţelor se
urcă, respectiv se coboară, frec¬
venţa de rezonanţă a antenei, treabă
mult mai uşor de realizat decît prin
modificarea inductanţelor, avînd ca
avantaj suplimentar şi lărgirea într-o
oarecare măsură a benzii de trecere
a antenei.
Prezintă interes unele date experi¬
mentale comparative între un dipol
nescurtat şi două dipoluri scurtate
(cu şi fără sarcină suplimentară ca¬
pacitivă) în banda de 80 ni. în toate
trei cazurile înălţimea antenelor a
fost de 15 m, iar alimentarea făcută
cu cablu coaxial de 50 ii.
Pentru antenele scurtate A s-a
ales 10,1 m (adică un factor de
scurtare de 2), iar B = 4,9 m. Firul
antenei în toate trei cazurile a fost
de 2,2 mm, iar lungimea braţelor
condensatorului pentru varianta şi
cu sarcină capacitivă de cca 50 mm.
x ' 1<Q,5 A
Rezultatul este prezentat în tabe¬
lul 1, unde: R,„ — impedanţa ante¬
nei în ohmi (la rezonanţă); KUS rez
— coeficientul de unde staţionare la
frecvenţa de rezonanţă; -AF, V / —
banda relativă în % a antenei pentru
KUS <3.
Trebuie precizat că dacă se adap¬
tează fiderul cu dipolul scurtat, se
poate obţine la rezonanţă un KUS
1, caz în care şi AF W / creşte faţă de
valoarea din tabel, rămînînd totuşi
sub valoarea obţinută în cazul dipo¬
lului normai.
Cum deja s-a menţionat, dipolul
scurtat cu „TRAPURI" poate fi uşor
transformat pentru lucrul în două
benzi. Pentru aceasta, în paralel pe
fiecare bobină se montează a cîte un
condensator ca în figura 4. în acest
caz valoarea pentru B nu mai poate
fi. luată arbitrar.
Fie de realizat o antenă care să
rezoneze pe două frecvenţe, F, şi F 2
(F a fiind frecvenţa cea mai mare), sj-
tuate în două benzi învecinate. In
acest caz, partea „interioară" a ante¬
nei (de la centrul dipolului la bo¬
bine) se calculează ca pentru un di¬
pol normal, adică B ~ A/4 pentru
frecvenţa F 2 .
Următoarea etapă de calcul vi¬
zează inductanţa bobinei L 0 care,
potrivit formulei (1), corespunde lu¬
crului cu antena pe frecvenţa cea
mai coborîtă (F0 ca dipol scurtat.
Pentru început se ia valoarea lui A =
1,5 B. Circuitele rezonante Lt— C-i şi
Li— Ci trebuie acordate pe frecvenţa
F 2 pentru care capetele dipolului si¬
tuate în exteriorul bobinelor apar ca
deconectate.
Pentru tensiunea de radiofrec-
venţă corespunzătoare frecvenţei F,
aceste circuite rezonante sînt echi¬
valente cu o inductanţă L care este
legată de L-, prin relaţia:
Valoarea necesară a inductanţei L. 0
pentru frecvenţa Fi a fost deja de¬
terminată, astfel că, folosind relaţia
(2), putem determina valoarea lui L-,.
După aceea, pornind de la relaţia F 2
= 1/271 J l'tC, , putem calcula ca¬
pacitatea în pF pentru C, astfel: C,
= 25 300/F 2 Li (3)
Dacă radioamatorii îşi propun să
utilizeze condensatoare fixe, atunci
calculul cu formulele 1—3 trebuie
efectuat de mai multe ori, schimbînd
de fiecare dată valoarea lui A.
Din acest motiv vă prezentăm în
continuare un program BASIC pen¬
tru calculul unei antene fie pentru
una, fie pentru două benzi, care
poate fi rulat pe SPECTRUM,
HC-85, TIM-S etc. Pentru calculul
antenei pe o singură bandă se ia F 2
= 0, iar pentru verificare se dă cal¬
culul unei antene în patru variante
TEHNIUM 10/1987
UQX~ANTITRIP
(URMARE DIN NR. TRECUT)
6. Se* măsoară frecvenţa de 100
Hz pe pinul 11 al CI6 şi apoi forma
semnalului în punctul indicat,
7. Se trece comutatorul K1 pe
poziţia „M“ şi apoi K2 succesiv pe
poziţia „E" şi „R“, urmărindu-se va¬
loarea temporizării CI4. Se va folosi
un instrument de măsură cuplat la
pinul 3 al acestuia. Timpul întîrzierii
va trebui să fie de cel puţin o se¬
cundă; eventualele ajustări vor fi
făcute în trafic.
8. Se cuplează K4 pe poziţia
„TONE" şi se urmăreşte cu un osci¬
loscop apariţia pe ieşirea de audio-
frecvenţă a tonurilor programate
din K3 la trecerea lui K2 de pe „E“
pe „R“. Se urmăreşte de asemenea
şi aprinderea diodelor LED cores¬
punzătoare emisiei şi recepţiei.
9. Se cuplează intrările de micro¬
fon şi receptor la transceiver, pre¬
cum şi comenzile pentru releul de
emisie-recepţie existent.
10. Se reglează imunitatea la
semnalele receptorului venind cu
potenţiometrul de 100 ki 1 de la va¬
loarea maximă. Astfel etalonat, in¬
diferent de volumul semnalelor din
difuzor, VOX-ul nu va comanda tre¬
cerea în emisie. Aceasta se va face
numai la primirea unor sunete su¬
plimentare prin microfon.
Siguranţa în funcţiune şi simpli¬
tatea execuţiei îl recomandă tuturor
celor interesaţi de modernizarea
staţiilor proprii sau de club. Autorul
stă la dispoziţie cu eventuale date
suplimentare pe adresa: Y09CXY,
P.O. Box 113, R—2000, Ploieşti-
Prahova.
sub forma unui tabel din care «reiese
că şi pentru benzile superioare
poate fi abordată aceeaşi tehnica de
Ca pROGRAM W3DZZ
10 CL.S
15 PRINŢ AT 10,5; “Introduceţi
distanţa de la un capăt la centrul di- |
polului", “(în metri)"
20 IN PUT “A = “; A j
22 CL.S
25 PRINŢ AT 10,5; “Introduceţi j
distanţa dintre bobine şi centrul di- j
polului",, "(în metri)"
30 IMPUT "B = “; B
35 PRINŢ AT 10,5; “Diametrul j
sîrmei antenei (în mm)“
40 IMPUT “D = “; D
45 PRINŢ AT 10,5; "Centrul pri- j
mei benzi (1.85, 3.65 sau 7.05)" I
50 IMPUT “F, = "; F-,
55 PRINŢ AT 10,5; "Centrul ben- j
zii imediat superioare"
57 PRINŢ AT 14,2; "Dacă folosiţi ;
antena pentru o singură bandă in- '
troduceţi F 2 = 0“
60 IMPUT “F 2 = “; F 2
62 CLS
70 LET U = L.N(2 000*(71.3/F 1
—B)/D)—1
80 LET V = (1—F^B/71.3) 1 2—1
90 LET W = 3.28*(71.3/F 1 —B)
10 0 LET X = LN(2 000*
(A—B)/D)—1
110 LET Y = (Fi*(A—B)/71.3) t
2—1
120 LET Z = 3.28*(A—B)
130 LET L. 0 = 1 490/F, î 2*(U*
V/W—X* Y/Z)
140 PRINŢ AT 7,5; “lo = "; L<> “In-
ductanţa în microhenry"
150 IF F 2 = 0 THEN GO TO 200
160 LET L, = Lq*( 1—F, f 2/F 2 î 2)
170 PRINŢ AT 10,5; “L, = “; L,,
“Inductanţa în microhenry"
180 LET C, = 25 300/(F 2 î 2*L,)
190 PRINŢ AT 13,5; “C, = “; C,,
“Capacitatea în pF“
200 STOP
La imprimarea pe bandă a progra¬
mului daţi comanda:
SAVE “W3DZZ" LINE 10 şi veţi
constata că la fiecare încărcare a
programului de pe bandă, acesta se
va autolansa în execuţie.
j Semnalul din antenă, dozat prin
( potenţiometrul P, de 500 li (cu varia-
! ţie liniară), este aplicat prin K celor
; 6 secţiuni ale bobinei L, care împre¬
ună cu condensatorul de 1 nF, în
serie cu CV de 1 nF (3 secţiuni pa¬
ralele de la „Selena" etc.), formează
filtrul prin care semnalul este selec¬
tat în raport de banda de unde
scurte dorită.
Semnalul este aplicat bazei primu¬
lui tranzistor, unde urmează o primă
amplificare, după care se culege din
emitorul lui T, şi se aplică bazei ce¬
lui de-al doilea tranzistor; prin capa¬
citatea de 470 pF, semnalul din emi¬
torul lui T 2 este aplicat transceiveru-
lui.
Menţionez că între baza şi colec¬
torul primului şi celui de-al doilea
| tranzistor există cîte un ansamblu
| format din potenţiometrele P = 25 ki i.
i în paralel cu cîte un condensator.
I care au rolul de a stabili regimul op-
j tim de amplificare a tranzistoarelor.
J Aceste potenţiometre trebuie să fie
cu variaţie liniară a rezistenţei. Con-
| densatoarele de 47 şi 8,2 pF au rolul
J de a bloca eventualele autooscilaţii
I care pot apărea.
i Din potenţiometrele semireglabile
de 10 kli aplicate în emitoarele celor
două tranzlstoare se stabileşte regi¬
mul dinamic al tranzistoarelor.
Pe baza celor două tranzistoare,
în raport de amplificarea pe care o
dorim, trebuie să existe o tensiune
cuprinsă între 0,65 V şi 1,1 V. .
| Menţionez că acest preseiector
| echipează în prezent transceiverul
1 meu şi că am obţinut cu el perfor-
1 manţe deosebite la Dx, de exemplu:
| cu transceiverul fără preselector in-
| trodus pot recepţiona staţii Dx la un
| control de 5-6-7, iar cu el introdus
I scade şi zgomotul benzii, iar semna-
I Iul devine 5,9 + 10 15 dB.
I Bobina L. are o carcasă 0 40 mm
ii din ceramică, călit, teflon etc. şi este
* bobinată cu 41 de spire din CuEm 0
IULIAN POPOVICI, Y07DJ
1 mm, la care se scot următoarele
prize mediane: 1,8 MHz = întreagă;
3,5 MHz = 29 de spire; 7 MHz = 20
de spire; 14 MHz = 11 spire; 21 MHz
= 8 spire; 28 MHz = 3,2 spire.
Valorile menţionate sînt obţinute
prin calcul şi prin tatonare şi sînt
valabile numai cu C de 1 nF înseriat
cu CV de 1 nF. Am preferat acest tip
de acord întrucît rejectează toate
semnalele nedorite, cît şi aşa-zisele
„splattere" ale staţiilor vecine frec¬
venţei pe care lucrăm. Celelalte
condensatoare sînt cu mică, în cel
mai rău caz ceramice (nu vor fi sti-
întreg montajul se execută într-o
cutie blindată.
Semnalul se introduce şi se
scoate numai prin treceri de sticla,
Tensiunea de lucru se aplica
printr-un condensator de 1 nF.
Pe o sarcină artificială cu Z = 75 li
preselectorul a atins în benzile de
1,8 MHz, 3,5 MHz şi 7 MHz amplifi¬
carea de 40 dB, iar în benzile de 14
MHz şi 21 MHz amplificarea de
45 dB.
în banda de 28 MHz are amplifica¬
rea de 35 dB.
Aş fi foarte bucuros dacă partene¬
rii mei de trafic în benzile de unde
scurte l-ar construi şi mi-ar scrie cî-
teva din impresiile lor.
BIBLIOGRAFIE:
„Ham Magazine", 1971—1979
TEHNIUM 10/1987
J
In vederea obţinerii unei audiţii de
calitate a unui program muzical so¬
nor, încadrată în categoria HI-FI,
partea finală a lanţului electroacus-
tic este totdeauna formată din in¬
cinte acustice cu mai multe difu¬
zoare. Fiecare difuzor este speciali¬
zat în redarea unui spectru de frec¬
venţă bine definit. Separarea inter¬
valelor de frecvenţă şi dirijarea lor
spre difuzorul predestinat se fac, în
majoritatea cazurilor, cu ajutorul re¬
ţelelor separatoare pasive. Ele sînt
intercalate între ieşirea amplificato¬
rului de audiofrecvenţă de putere şi
grupul de difuzoare. Acest aranja¬
ment se utilizează aproape în exclu¬
sivitate pentru puteri de ieşire audio
pînă la 50 W. Soluţia nu mai este
rentabilă din punct de vedere ener¬
getic pentru puteri mai mari, deoa¬
rece o reţea separatoare include tot¬
deauna rezistenţe (rezistenţele con¬
ductoarelor din care sînt confecţio¬
nate bobinele, sau chiar rezistoare)
care consumă din puterea activă
transmisă. Soluţia optimă este sepa¬
rarea iniţială a subbenzilor de frec¬
venţă audio şi amplificarea lor sepa¬
rată, folosindu-se pentru fiecare cîte
un amplificator audio de putere. Ul¬
terior, în urma aplicării la fiecare di¬
fuzor predestinat, spectrul de frec¬
venţă este refăcut integral, fără pier¬
deri de putere. Aceasta soluţie, con-
Fls) = —
C6(C1*C3)
S 3 4
CHC3+ C5+ C6)•*• C3(C5 + C6 )
R7C5 C6( CI* C3)
1
(C1+ C3) R2
C3* C5* C6
R _ 0,4742 _ 0,4742
4 " 277 foC " 2TT-500-1,592-10^
R 7 =
5,1766 __
2TTfoC" 217-500-1,592-IO" 8
5,1766
= 9484 . 0 . i se alege R 4 =(8,2*1,2) k-o-
= 103532.0.; se alege R 7 = (100+3,6)kj»
R = ^ 7 - = R1 = R3 = R5 = 10 k.n.
2,4553
Ing. EMIL MARIAN
structivă prezintă în aparenţă deza¬
vantajul de a fi mai scumpă, deoa¬
rece sînt necesare mai multe ampli¬
ficatoare de audiofrecvenţă de pu¬
tere, dar rezultatele obţinute com¬
pensează pe deplin costul aparata-
jului folosit. Cea mai elegantă şi efi¬
cientă soluţie tehnică pentru separa¬
rea iniţială a semnalului audio util în
mai multe subbenzi de frecvenţă
este utilizarea reţelelor separatoare
care folosesc filtre active (fig. 1). în
acest mod se obţin o uniformitate
maximă în banda de trecere şi o
atenuare cu pantă foarte abruptă în
afara ei.
Cea mai utilizată soluţie construc¬
tivă este împărţirea benzii de audio¬
frecvenţă în două subbenzi, folosind
pentru acest lucru un filtru activ tre-
ce-jos şi un filtru actrv trece-sus, de
ordinul III. Schema electrică gene¬
rală a unui filtru activ de ordinul III
este prezentată în figura 2. Utilizînd
un aranjament adecvat al impedan-
ţelor, se pot obţine, folosind aceeaşi
configuraţie a schemei electrice, fil¬
tre active de tipul trece-jos (fig. 4) şi
trece-sus (fig. 3), ambele de ordinul
III. S-a ales acest grad de complexi¬
tate în scopul obţinerii unei atenuări
cît mai mari (18 dB/octavă) în afara
benzii de trecere. Funcţiile de
transfer pentru cele două tipuri de
filtre sînt următoarele:
C1C3
C4 ;
2TT foR
2TT-500-10-IO 3 "
._ 2.1089
2.1089
r 2TTf 0 R "
2TT-500-10-10 3
r 0,1931
0.1931
_6.!
-=7,82-10“ 5 F; se alege C 2 “82nF
Este necesar ca, pentru adaptarea
dintre impedanţa de intrare a filtre¬
lor şi impedanţa sursei de semnal,
să fie un bloc adaptor de impe-
danţă. Schema completă a reţelei
separatoare cu filtre active este pre-
= 6,71-10" 8 F ; se alege C 4 = 68 nF
se alege C7»5,6nF
zentată în figura 5. S-au calculat,
pentru cîteva frecvenţe f 0 uzuale, va¬
lorile elementelor componente ale
reţelei separatoare (vezi tabelul ală¬
turat).
<&>
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1 000
2 000
3 000
4 000
5 000
c
(MF)
0,080
0,040
0,027
0,020
0,016
0,0013
0,011
0,010
0,088
0,008
0,004
0,0027
0,002
0,0016
<%
0,391
0 , 19 &
0,130
0,0977
0,0782
0,0651
0,0558
0,0488
0,0434
0,0391
0,0195
0,0130
0,00977
0,00782
£f>
0,168
0,112
0,0839
0,0671
0,0559
0,0479
0,042
0,0373
0,0336
0,0168
0,0112
0,00839
0,00671
0,0307
0,0154
0,0102
0,00768
0,00615
0,00512
0,00439
0,00384
0,00341
0,00307
0,00154
0,00102
768 pF
615 pF
k C5C6R4R7 C5C61C1+C3) R2 R 7 / S * C5 C6(C1 + C3) R2R4R7
R 2 = 8 148 H; R 4 = 9 484 fi; R 7 =
103 532 fi; R = 10 kn.
In figura 6 este prezentată schema
electrică a unei reţele de separaţie
asimetrică, cu impedanţa de intrare
Zi» = 20 kfi. Reţeaua pentru frecvenţe
joase introduce o atenuare de 6
dB/octavă, iar reţeaua pentru frec¬
venţe înalte 18 dB/octavă. Acest tip
de reţea prezintă avantajul utilizării
unui număr mai mic de componente
electrice pasive, adăptîndu-se foarte
bine la difuzoarele existente în co¬
merţ. O reţea asemănătoare este
prezentată în figura 7.
în toate cazurile, elementele pa¬
sive ale reţelei vor avea valorile cu¬
prinse în toleranţa de 2%. Se reco¬
mandă montarea în serie sau paralel
a două elemente (rezistoare sau
condensatoare) şi măsurarea valorii
finale cu o punte RLC.
Considerăm că schemele electrice
prezentate vor fi de un real folos
constructorilor amatori care utili¬
zează amplificatoare de audiofrec¬
venţă de putere mare.
BIBLIOGRAFIE:
Audio Magazine, 1975
Audio Handbook, 1972
F(s) = --
trece-jos
R1R3 R5C2 C4 C7
I R5R6+R3R6+R3R5 R1 + R3
■) s Mi
R5R6C4C7
R5R6+ R3R5 + R3 R6+R1R5+R1R6 V
R1R3R5R6C2C4 /
R1R3R5R6C2C4 C7
Pentru obţinerea unei caracteris¬
tici de tip Butterworth (uniformitate
maximă în banda de trecere şi ate¬
nuare mare în afara ei) se consideră
următorii parametri iniţiali de calcul:
f 0 — frecvenţa de tăiere;
Q = 0,707 — amortizarea:
Se alege :R IN = 20k;i (1%), rJM=
2TT f o R x N ~ 2TT-500-20-10 3
-= 1,592 • id 8 F ; se alege C=l5nF
C1= C3= C5= C = 15nF
C6 = = = 0.796-10' 8 F , se alege C 6 =8,2nF
R 2- l^ = lTT^^ 8=8l48 -^ e ^ R 2 = 8 * 2k -
A = —1 — amplificarea în banda
de trecere;
A = —18 dB/octavă — atenuarea
în afara benzii de trecere.
EXEMPLU DE CALCUL
Presupunem f 0 =500 Hz, Z/„=20 kfî
(impedanţa de intrare a filtrului).
Fig. 1 Modalităţi de divizs razii de aud ecve'nţă i
vederea aplicării subbenzilor difuzoarelor predestinate: a)
lanţ eiectroacustic cu divizarea finală a benzii de audiofrec¬
venţă'; b) lanţ elecîroa ius ic cu divizarea iniţia a s *
8
TEHNIUM 10/1987
wummmmmmmmmmmm m
Circuitul integrat BAI 5532 este
produs de firma japoneză ROHM şi
este un amplificator operaţional
dual de zgomot mic, construit spe¬
cial pentru aparatură audio de înaltă
performanţă, instrumente de măsură
şi control. El este compatibil cu cir¬
cuitul integrat ME5532, produs de
firma americană SIGNETICS, larg
utilizat în aparatura de înaltă fideli¬
tate. Circuitul are capsulă DIL8.
Parametrii maximali la Ta = 25° C
sînt daţi în tabelul 1, iar caracteristi¬
cile electrice ale circuitului pentru
temperatura mediului de lucru Ta =
25° C şi tensiunea de alimentare V,, =
15 V, V ££ = —15 V sînt cuprinse în
tabelul 2.
Configuraţia terminalelor este pre¬
zentată în figură, unde: 1 — ieşire 1;
2 — intrare inversoare 1; 3 — intrare
neinversoare 1; 4 — masă
(GROUND); 5 — intrare neinver¬
soare 2; 6 — intrare inversoare 2; 7
— ieşire 2; 8 — pin alimentare V <( .
PARAMETRUL
SIMBOL
VALOARE
U.M.
Tensiunea de alimentare
V cc
+22
V
Yee
-22
V
Puterea disipată J
P d
500
mW
Tensiunea diferenţială de intrare
V |D
±0,5 |
V
Tensiunea de intrare de mod comun
Vl£ M
-v« + +v. c
V
Domeniul de temperatură de lucru
tT
-M + +7§
c
Temperatura de «tceare
t st
-55 + +125
°c
GNDm
PARAMETRUL
SIMBOL
MIN.
TIPIC
MAX.
U.M. .
Tensiunea de offset ia intrare
V iO
_
0 , 5 '
4
mV
Curentul de offset ia intrare
ho
—
20
300
nA
Curentul ibias de intrare
5
—
500
1 500
nA
Cîştigul în tensiune-ampiitudine
20
100
V/mV
Rejecţia de mod comun
70
100
dB
Raportul variaţiei tensiunii de alimentare
SVR
,,v -
, 10
100
mV/V
Tensiunea maximă ia ieşire
Domeniul tensiunilor de intrare de mod
V Cw T "
± 12
+ 13
V
comun
¥ «P
± 12
±14
—
V
Siew rate
—
13
—
V/ms
Separarea canalelor
SEP
—
120
—
dB
Curentul de repaus
•o
“
4
a
mA
TEHNIUM 10/1987
9
.-S*
STABIL1ZAT0R
: 3 A;
1,5 4
mfl;
pe
Alimentatorul de curent continuu
stabilizat prezentat în figura 1 întru¬
neşte cîteva calităţi care îl fac deo¬
sebit de util în laboratorul radioelec-
tronistului amator, lată cîteva dintre
ele:
— domeniu larg de reglaj: 0 4-
24 V;
— curent maxim în sarcină
— curent limitat: 3 A;
— curent de scurtcircuit:
3.5 m.A:
— rezistenţă de ieşire: < 1
— componenta alternativă
sarcină minimă: < 10 mV;
— factor de stabilizare: > 500;
— protecţie la sarcină inductivă;
— protecţie la suprasarcină şi
scurtcircuit.
Deşi unele componente au un vo¬
lum mai mare (transformatorul de
reţea Tr., tranzistorul TI cu radiator,
condensatorul de filtraj C5) şi în
pofida faptului că în schemă se utili¬
zează aparent multe piese, graţie
posibilităţii de a folosi un amplifica¬
tor operaţional cvadruplu realizarea
montajului se poate face la dimen¬
siuni reduse.
în principiu, acest stabilizator li¬
niar este compus dintr-un amplifica¬
tor de eroare 1, ce comandă un tri¬
plet de tranzistoare, T3, T2, TI, o
sursă de tensiune de referinţă bine
stabilizată, realizată cu operaţionalul
2, dioda Dl5 şi reţeaua de rezistenţe
R19, R20, R21 şi două circuite de
protecţie cu operaţionalele 3 şi 4.
Din punct de vedere al amplificării
în curent continuu, operaţionalul 1
are cîştigul + 1, deci lucrează ca re¬
petor neinversor al tensiunii de refe¬
rinţă aplicată după dorinţă prin in¬
termediul potenţiometrului P2.
La ieşirea din stabilizator este po-
Ing. VALERIU BULF,
smg„ Ml HAI CODÂRSSSAI
sibil să apară o componentă alterna¬
tivă (relativ mică) suprapusă peste
cea continuă. Pentru a reduce aeeşi
efect se procedează la preluarea
unei fracţiuni din această compo¬
nentă alternativă direct de la intra¬
rea în stabilizator şi aplicarea ei pe
intrarea inversoare prin intermediul
potenţiometrului PI, condensatoru¬
lui C9 şi rezistenţei R18 (fig. 2). Am¬
plificarea în curent alternativ este 5.
Reglajul se face prin vizualizarea
componentei alternative pe sarcină
şi ajustarea din PI pînă ia minimali¬
zarea ei.
Tensiunea de referinţă, bine sta¬
bilizată, se obţine, aşa cum am spe¬
cificat, cu ajutorul amplificatorului
operaţional 2, al diodei Dl5 şi al re¬
zistenţelor R19, R20, R21. Valoarea
tensiunii stabilizate este U sta b =
= Uzţ 1 + r2 q J . Din conside¬
rente de stabilitate termică s-a ales
o diodă Zener PL5V1Z.
Amplificatoarele operaţionale 3 şi
4 dau o caracteristică de ieşire de
forma arătată în figura 3. Datorită
acestei caracteristici se reduce con¬
siderabil puterea disipată pe ele¬
mentul regulator serie TI în caz de
scurtcircuit pe sarcină, la tensiuni
de ieşire iniţiale apropiate de valoa¬
rea maximă de 24 V.
La tensiuni de ieşire mici, puterea
disipată este apreciabilă în cazul în
care consumul se situează în jurul
curentului maxim de 3 A.
Limitarea curentului se face cu
ajutorul unui circuit format din am¬
plificatorul operaţional 3, dioda D10,
rezistenţa R11 şi una din grupările
de rezistenţe realizate cu R7, R8,
R9, R1Q.
întoarcerea caracteristicii de ieşire
se realizează cu ajutorul operaţiona¬
lului 4, al rezistenţelor R12, R13,
R14 şi al condensatorului C8.
Acesta din urmă are rolul de a per¬
mite creşterea tensiunii la ieşire, la
conectarea la reţea a stabilizatoru¬
lui, prin întîrzierea apariţiei tensiunii
de comparaţie la intrarea inversoare.
Ieşirile operaţionale 3 şi 4 sînt
aplicate, împreună cu cea a amplifi¬
catorului de eroare, unei porţi Şl
formată din diodele Dl2, Dl4 şi
Dl 5.
Etajul redresor este realizat cu
diodele Dl, D2, D3, D4 de tipul
F402, F802 sau F112. Se pot "utiliza
şi punţi 3PM..., dar curentul maxim
pe care îţ pot suporta acestea este
ia limită. în consecinţă se vor folosi
numai diode ce lucrează la curenţi
mai mari de 2—3 Â sau punţi cu un
curent maxim mai mare de 4—5 A.
Deoarece circuitul integrat /3M324
se alimentează la o tensiune ma¬
ximă de 32 V, se utilizează un stabi¬
lizator simplu cu rezistenţa R2 şi
diodele D5, D6, D7.
Diodele D8, D9, DII protejează
stabilizatorul în cazul fenomenelor
tranzitorii la pornire, la decuplare de
sarcini inductive etc.
Pentru limitarea curentului prin
diodele redresoare la punerea în
funcţiune se va monta între punte şi
condensatorul de filtraj C5 rezis¬
tenţa R1 de 0,2 4 0,5 n/min. 5 W.
Condensatoarele CI, C2, C3, C4,
C6 şi C7 sînt. utilizate pentru evita¬
rea apariţiei unor impulsuri parazite
dinspre reţea spre sarcină. Acestea
vor fi de preferinţă neinductive, la
tensiuni de lucru mai mari de 100 V.
ImQjc. I
i<3
^3
_____
-!
-1
&
i—
La.J
Q
UT
iir
ATENŢIE, ÎNCEPĂTORI!
(Urmare din nr. trecut)
în cele din urmă au fost verificate
şi rezistoarele. deşi nu se puneau
probleme de toleranţe sîrînse (se
mai întîmplă uneori erori de mar-
care). Nu a fost cazul de abateri
semnificative de la valorile nomi¬
nale, în schimb, un semireglabil
care prezenta rezistenţa totală co¬
rectă avea o porţiune unde cursorul
părăsea pista rezistivă (deformare
mecanică din construcţie, vizibilă,
de fapt, cu ochiul liber). Prin natura
schemei, această întrerupere condu-
cea laapIicarea 1 unei tensiuni exce-
sive pe joncţiunea bază-emitor a
tranzistorului „ghinionist 1 '. O Invăţă-
turâ de minte costisitoare, dar care
dovedeşte încă o dată că nu putem
fi prea prudenţi.
Deci atenţie, începători! Nici o
măsură de precauţie: nu este exage¬
rată . chiar dacă veţi fi puşi în situa¬
ţia de a verifica la ohmmetru conti¬
nuitatea unui cordon liţăt!
TEHNIUM 10/1987
[ | i§ tel 10 00 || 0 fi S 10 50: !>l| li 0 Şi jj| te; 05 te Si J| ii jj§ il |l fc Jf|j jU
Reglarea şi calibrarea aparatelor
de măsurat temperatura se fac cel
mai comod cu „simulatoare" de ter-
mocupluri, respectiv montaje ce pot
imita funcţionarea termocuplurilor,
debitînd tensiuni reglabile foarte
mici, de ordinul milivolţilor, la o re¬
zistenţă internă foarte mică (sub 0,1
il), cu o stabilitate termică şi elec¬
trică cît mai bună.
Un astfel de montaj se poate rea¬
liza cel mai simplu prin utilizarea
unui divizor reziştiv alimentat
dintr-un acumulator sau altă sursă
chimică de curent lipsită de „brum“
industrial, capabilă să debiteze pînă
la 200 mA. Schema unui astfel de
aparat este prezentată în figura 1.
Aparatul poate debita fie 0 -5-10 mV,
fie 0 -5- 20 mV, în funcţie de poziţia
comutatorului K,. înainte de fiecare
utilizare se calibrează sursa de ten¬
siune astfel:
— se trece K, pe plaja dorită a va¬
lorilor de ieşire;
— se reglează grosier din P 2 —100
mA pentru 0 -5- 10 mV sau 200 mA
pentru 0 -5- 20 mV;
Dr. irig. iOSIF LISMGVAY
— se reglează fin dig P, valorile
suş-menţionate.
în asemenea condiţii căderea de
tensiune pe potenţiometru! divizor P 3
(0,1 O) va fi de 10. respectiv 20 mV.
Cu un voltmetru de precizie se cali¬
brează cursorul potenţiometrului P 3
în milivolţi ieşire.
Potenţiometrele şi P 3 vor fi de
tip „bobinat", cu o disipaţie de mini¬
mum 1 W. Potenţiometrul P 2 este de
tip radioficare (100 il, bobinat). Re¬
zistenţele vor fi de bună calitate —
preferabil cu peliculă metalică —, cu
o disipaţie de 2 W. Se pot utiliza şi
rezistenţe de 1 W, însă în acest caz,
datorită încălzirii acestora, precizia
aparatului scade foarte mult (preci¬
zia este determinată de precizia citi¬
rii curentului ce trece prin divizor şi
de coeficientul termic al rezistenţe¬
lor şi potenţiometrelor utilizate).
Utilizînd piese de bună calitate se
poate stipula o precizie de 0,15% în
cel mai fericit caz. Pe lîngă această
Ri~27.fi
precizie relativ scăzută şi necesarul
de piese (rezistenţe, potenţiometre,
milianripermetru) de calitate, monta¬
jul prezintă şi dezavantajul unui
consum exagerat de curent, respec¬
tiv 100—200 mA, ceea ce presupune
utilizarea de surse voluminoase şi
grele.
Un aparat similar, tot cu rezistenţă
internă de sub 0,1 CI la ieşire, se
poate realiza şi cu un circuit inte¬
grat liniar amplificator operaţional
în montaj repetor de tensiune offset.
Schema aparatului este prezentată
în figura 2 şi cuprinde un circuit in¬
tegrat amplificator liniar şi un po¬
tenţiometru de 10 kll prin care se di¬
vizează tensiunea offset, tensiune ce
apare pe intră/i le circuitului inte¬
grat.
Legînd intrarea neinversoare (+) la
masă şi cea inversoare la ieşirea cir¬
cuitului integrat se realizează un re¬
petor de tensiune cu rezistenţă in¬
ternă foarte mică.
Stabilitatea în temperatură a aces¬
tei surse de tensiuni foarte mici este
determinată de parametrii termici ai
integratului folosit, respectiv de coe¬
ficientul termic al tensiunii offset.
Montajul a fost experimentat cu
un circuit /3A741, cînd la ieşire s-au
obţinut ±15 mV, cu o stabilitate mai
bună'de 20 *A// P C.
Montajul poate fi experimentat şi
realizat şi cu alte tipuri de amplifica¬
toare liniare. La selecţia lor se va ur¬
mări o plajă cît mai largă a tensiunii
offset, cu coeficient termic cît mai
mic. Astfel, cu ,8M301A s-au obţinui
± 18 mV la ieşire, cu o stabilitate
termică de 6 /iV/°C, ceea ce repre¬
zintă o precizie de 0,02%!
Aparatul se alimentează de la o
sursă dublă de tensiune de ±9 V
sau ± 12 V. Are un consum de cca 1
0- 2 mA.
Pentru orientare şi la acest aparat
se poate calibra axul potenţiometru¬
lui direct în milivolţi în urma compa¬
rării valorilor de ieşire pe un voltme¬
tru etalon. Avînd în vedere stabilita¬
tea termică ridicată a sursei, aceasta
poate fi folosită chiar la calibrări
„profesionale", -cînd, evident, indica¬
ţiile de pe axul potenţiometrului vor
fi doar orientative, citirea exactă fă-
cîndu-se pe un milivoltmetru indus¬
trial cu clasa de precizie corespun¬
zătoare.
O dată realizată una dintre aceste
variante de surse de tensiuni foarte
mici cu rezistenţă internă mică, cu
ajutorul tabelelor ce cuprind tempe¬
ratura în funcţie de tensiunea elec¬
tromotoare pentru fiecare tip de ter-
mocupiu în parte, se poate trece la
calibrarea aparatelor de măsură şi
control automat al temperaturilor.
OteOmV
l-o OV
(URMARE Dm PAG. 3)
Se comută S2 pe poziţia triunghiu¬
lar şi se reglează P6 pînă se obţine
la ieşire urT semnal cu amplitudine
de cca 1 Vvv (cu P7 la maximum).
Se comută S2 pe poziţia dreptun¬
ghiular, pentru a constata, fără a se
face reglaje, că amplitudinea are
aceeaşi valoare, de cca 1 Vvv.
în final se controlează la cele trei
ieşiri forma semnalelor, care tre¬
buie să corespundă celor indicate
în tabelul 1 (pentru poziţiile limită şi
de mijloc ale semireglabilului PI).
Atenţie! Reglajul de simetrie
afectează frecvenţa; după orice in¬
tervenţie la PI, acesta trebuie rea¬
dus în poziţia iniţială, pentru care
corespund reglajele de frecvenţă.
GENERATOR DE FUNCŢII
CU AMPLIFICATOARE
OPERAŢIONALE
Amplificatoarele operaţionale sînt
bine cunoscute de către electroniş-
tii amatori, din numeroasele pre¬
zentări şi aplicaţii publicate în lite¬
ratură.
Realizarea unui generator de func¬
ţii cu amplificatoare operaţionale
pentru domeniul audio (20—20 000
Hz) ridică unele probleme în spe¬
cial la frecvenţe peste 10 kHz, cînd
se lucrează cu amplificatoare ope¬
raţionale standard, compensate in¬
tern.
în cele ce urmează vom descrie
un generator de funcţii pentru do¬
meniul frecvenţelor joase şi foarte
joase. El este destinat unor aplicaţii
speciale, de exemplu pentru con¬
trolul modulatoarelor de amplitu¬
dine, de frecvenţă şi de fază în
.copul obţinerii efectelor de tre¬
molo, vibrato şi spaţialitate acus¬
tică. Semnalele de frecvenţă foarte
joasă pot fi folosite şi pentru modu¬
larea frecvenţei de tact a liniilor de
întîrziere, pentru obţinerea efecte¬
lor Doppler, Leslie, flanger + dina¬
mic (rotor-sound) şi multe alte apli¬
caţii din domeniul procesării şi sin¬
tezei sunetelor. Generatorul de
funcţii prezentat în figura 7 poate
genera semnale cu forme diferite,
stabile şi cu amplitudinea con¬
stantă în domeniul 0,05 — 1 000 Hz.
Pentru aplicaţiile amintite mai
sus este suficient domeniul de frecr
venţă 0,25 — 25 Hz, acoperit prin
două subdomenii cu factor de aco¬
perire 10:1. Generatorul produce
semnale sinusoidale, triunghiulare,
dreptunghiulare şi derivate ale
acestora, prezentate în tabelul 2.
Factorul de umplere al semnale¬
lor dreptunghiulare poate fi modifi¬
cat între 50% şi 0,5% (1:1...100:1).
Amplitudinea oricărui semnal la ie¬
şirea generatorului este de 10 Vvv,
constantă pentru orice frecvenţă
(axarea semnalelor este indicată în
tabelul 3).
Cele patru amplificatoare ope¬
raţionale standard (741 sau cvadru¬
plul 8M324, LM324) sînt folosite în
configuraţie de integrator, compa¬
rator, amplificator şi respectiv se¬
parator de ieşire. De remarcat fap¬
tul că, lucrînd în domeniul frecven¬
ţelor foarte joase, s-a evitat folosi¬
rea condensatoarelor de cuplaj. Im-
pedanţa de ieşire este de aproxima¬
tiv 1 kfi; în cazul cînd interfaţările
impun impedanţe mai mici, se
poate adăuga un separator cu tran-
zistoare simetrice complementare
de putere medie.
Reglare. Toate semiregiabiiele se
poziţionează la mijlocul cursei, iar
cursorul potenţiometrului P3 în po¬
ziţia limită de sus (punctul comun
cu ieşirea comparatorului); comu¬
tatorul SI se află în poziţia 1. Se cu¬
plează un osciloscop pe poziţia 1 a
comutatorului S2. După aplicarea
tensiunii de alimentare, pe ecranul
osciloscopului trebuie să apară un
semnal triunghiular cu amplitudi¬
nea de cca 10 Vvv a cărui simetrie
se obţine din reglarea lui PI. După
reglarea simetriei, frecvenţa limită
superioară, corespunzătoare po¬
ziţiei indicate pentru P3, trebuie să
fie de 25 Hz. Se trece cursorul po¬
tenţiometrului P3 la cealaltă extre¬
mitate (spre P4) şi se reglează P4
pînă se obţine frecvenţa limită infe¬
rioară, respectiv 2,5 Hz. Factorul de
acoperire de 10:1 se va menţine şi
pe celălalt subdomeniu cu limitele
de frecvenţă 0,25 Hz şi 2,5 Hz. Se
verifică ieşirile de semnal dreptun¬
ghiular, conectînd osciloscopul în
punctele 2, 3 şi 4 ale comutatorului
S2. Pe una dintre aceste poziţii se
verifică reglarea factorului de um¬
plere, care trebuie să varieze între
50% şi 0,5%, la rotirea lui PI de la
jumătatea cursei pînă la una dintre
extremităţi.
Pentru reglarea factorului de dis¬
torsiune a semnalului sinusoidal
este necesar să se refacă simetria
semnalului triunghiular din Pi:
acest reglaj va fi refăcut ori de ctee
ori se acţionează asupra .iui PI.
După simetrizarea. perfectă a sem¬
nalului triunghiular prezent pe po¬
ziţia 1 a comutatorului S2, se trece
osciloscopul pe poziţia 5 a aceluiaşi
comutator. Se va vizualiza semna!
sinusoidal, mai mult sau mai puţin
distorsionat. Mai întîi este necesar
să se axeze corect semnalul din P2
şi apoi să se regleze distorsiunea
din P6. Deci factorul de distorsiune
armonică depinde de poziţia a trei
semireglabiîe, PI, P2 şi P6, iar re¬
glajul lor se va face în ordinea indi¬
cată, folosind o punte pentru măsu¬
rarea distorsiunilor.
Se cuplează osciloscopul la ieşi¬
rea generală şi se comută S2 pe po¬
ziţia 1, în care se măsoară amplitu¬
dinea semnalului triunghiular (cca
10 Vvv). Apoi se reglează P5 şi P7,
cu comutatorul S2 în poziţia 4 şi
respectiv 5, pentru a obţine la ieşire
aceeaşi amplitudine ca şi la semna¬
lul triunghiular. în final se verifică
formele de undă şi axarea lor, care
trebuie să corespundă cu cele indi¬
cate în tabelul 3.
Alimentarea generatorului se face
de la o sursă de tensiune simetrică
de ±10 V/10 mA, stabilizată cu două
diode Zener (valoarea tensiunii de
alimentare nu este critică). Deşi ge¬
neratorul consumă un curent foarte
mic, este necesar ca redresorul să
aibă la ieşire, pe cele două ramuri,
condensatoare electrolitice de ce!
puţin 1 000 mF, pentru ca forma de
undă a semnalelor să rămînă per¬
fectă pînă la frecvenţe foarte joase
(0,05 Hz).
TEHNIUM 10/1987
11
l.LP-LO
mm
ACTIVf AF
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Modul de utilizare a programului
se poate deprinde cu uşurinţă ur-
mînd exemplele de mai jos.
Exemplul 1. Să se calculeze un fil¬
tru activ trece-jos de tip Butterworth
cu frecvenţa de tăiere de 2 200 Hz
şi care să prezinte o aten.uare de mi¬
nimum 25 dB la frecvenţa de
4 000 Hz.
Soluţie. Introducem programul în
calculator şi după comanda RUN
apare mesajul:
OPTIUN2
1. caicului paranietft lor unui
fi Ufu
a. caicului vatonţof
componentelor circuitelor
Deoarece prima dată trebuie cal¬
culaţi parametrii filtrului, ia acest
mesaj răspundem cu „1“ şi „EN-
TER“. în continuare apar pe rînd
mesajele:
INTRODUCEŢI URMftfTORXX PRRPIMETRî
-introduceţi, tipul filtrului
trece jos lp
trese sus hp
trece banda b»
-tipul filtrului Butterworth b'
Tchebusheff t sau Bessrl B
•Buterworth#
-frecventa de taiere fcassas
-introduceţi atenuarea ni ninsă
finin la frecventa ?*
ni» ■: n =as rs
-introduceţi ordinul filtrului n
La aceste mesaje răspundem ast¬
fel
— la mesajul 1 răspundem cu „lp"
şi „ENTER"
— ia mesajul 2 răspundem cu „b“
şi „ENTER"
— la mesajul 3 răspundem cu
„2 200“ şi „ENTER"
— la mesajul 4 răspundem cu
„25", „ENTER", „4 000“ şi „ENTER";
în acest moment calculatorul va in¬
dica ordinul minim al filtrului „n = 5“
necesar obţinerii unei atenuări de
minimum 25 dB la frecvenţa de
_4 000 Hz.
— la mesajul 5 răspundem cu „5“
şi „ENTER", dar programul acceptă
şi altă valoare diferită de cea indi¬
cată mai sus.
Obţinem rezultatele:
Butterworth
trece banda
fi=iee8Hz fa=aa0®Hz
f centraia=l8?B.a
n*3
fl=2154.8 01*8.3139
f2=1833.6 02*6.3139
f 3*1876.S 03*3.1289
Ultima valoare f ţ = 2 200 şi Ch = 0
se va sintetiza cu un circuit foarte
simplu (fig. 3) pentru care trebuie
satisfăcută relaţia 1/(2--T T- R • C) =
2 200. Alegem C = 10 nF şi va re¬
zulta R = 7 234 H. Pentru sinteza
unui circuit care să corespundă ce¬
lorlalte două cupluri de valori vom
folosi „Opţiunea 2“ din program:
Calculul valorilor componentelor
circuitelor.
Programul calculează valorile
componentelor pentru 23 de circuite
cu care se pot sintetiza diferite ti¬
puri de filtre active. Aceste circuite
sînt numerotate de la 1 la 23 şi la în¬
ceputul programului, trebuie să op¬
tăm pentru unul din aceste circuite.
Circuitele se împart în trei categorii:
Q—MIC, Q—MEDIU şi Q—MARE.
Circuitele cu Q—MIC pot să reali¬
zeze pentru parametrul q doar valori
mai mici sau egale cu 2, cele cu
Q—MEDIU pot să accepte pentru
parametrul Q valori mai mici sau
egale cu 20, iar cele cu Q—MARE
valori mai mari decît 20. în afara
acestor categorii, există circuitele 22
şi 23 cu care se poate realiza în
principiu orice tip de filtru.
Prescurtările care apar în dreptul
numărului fiecărui circuit au urmă¬
toarele semnificaţii:
LP—trece-jos
HP—trece-sus
BP—trece-bandă
BR—rejectează bandă
AP—trece-tot
LQ—Q mic, Q < 2
MQ—Q mediu; Q< 20
HQ—Q mare; Q > 20
GP—filtru universal
Introducem comenzile „RUN“, „2“,
„ENTER" şi ne apare-următorul ta¬
bel cu circuitele pentru care putem
să calculăm valorile componentelor
Q-HÎC O-MEDIU Q-MflRE
1. LP-LO .8. LP-MQ 16.LP-H©
2. BP-LQ-R 9. BP-MQ-R 17.BP-H0
3. BP-LQ-C 10.BP-MQ-C 18.HP-H0
4. MP-L0 11.HP-MQ 19.RP-H©
5. RP-0.5 ia.RP-MO 20.BR-HQ
6. PP-LQ 13.8R-M0 ,21.LP/HP-HQ
7. BR-LQ 14.LP/HP-MQ 22.GP1
15.BR/LP/HP-MQ 23.GP2
Deoarece pentru filtrul pe care
vrem să-l realizăm valoarea lui q
este mai mică decît 2, alegem circui¬
tul nr. 1 şi introducem „1“, „ENTER".
în continuare introducem parametrii
f şi Q, după care trebuie să optăm
pentru anumite valori ale compo¬
nentelor de pe schemă, în cazul de
faţă am introdus următoarele valori:
f = 2 200, Q = 0,618, C2(nF) = 10,
C4(nF) = 1, K = 1 şi am obţinut ur¬
mătoarele rezultate:
l.LP-LO
R11 =4.655.9965
C2=1E-S
R3 = 1194-04.. 13
C4=lE-9
K = 1
F=2200
0=0.618
GSP =0.39774-4-03
Parametrul K reprezintă factorul
de amplificare pe care dorim să-l
aibă circuitul, iar parametrul GSP
reprezintă produsul dintre sensibili¬
tate şi amplificare. Acest parametru
este bine să aibă o valoare cît mai
mică, iar în cazul în care pentru GSP
rezultă o valoare mare, este indicat
să se utilizeze componente cu tole¬
ranţe cît mai mici, iar amplificatoa¬
rele operaţionale utilizate să aibă un
produs amplificare-bandă de
frecvenţe cît mai mare.
Pentru următorul set de valori
f = 2 200, Q= 1,618, C2(nF) = 47,
C4(nF) = 1, K = 1, obţinem rezul¬
tatele:
Rll=2647.1802
C2=4. 7E-8
R3=42064- . S88
C4=lE-9
K = 1
F=2200
0=1.618
GSP=2.782674.6
Filtrul rezultant se va compune din
cele trei circuite conectate în cas¬
cadă: circuitul din figura 3, circuitul
nr. 1 cu primul set de vaiori şi
circuitul nr. 1 cu cel de-al doilea set
de valori.
Exemplul 2. Să se realizeze un
-filtru trece-sus de tip Cebîşev cu
riplul egal cu 1 dB şi cu frecvenţa
de tăiere de 300‘ Hz.
Filtrul trebuie să aibă o atenuare
de minimum 60 dB la frecvenţa de
50 Hz.
Soluţie. Folosind programul de
calcul la fel ca şi în cazul exemplului
nr. 1, obţinem următoarele date
pentru parametrii filtrului:
Cebisev * r»Piu*l
fC=300HZ
trece sus
n=3
f (3dB) =84.2.49878
f1*300.87 01=2.8177
f2=6®7.08 02=0
Frecvenţa f(3 dB) reprezintă frec¬
venţa pentru care atenuarea filtrului
devine egală cu 3 dB, deoarece în
cazul filtrelor de tip Cebîşev (trece-
sus) frecvenţa de tăiere se defineşte
ca fiind cea mai mică frecvenţa
pentru care atenuarea filtrului devine
egaiă cu riplul (în cazul nostru cu
1 dB). Programul calculează f(3 dB)
deoarece în foarte multe cazuri se
cere să se specifice banda de tre¬
cere a filtrului pentru o atenuare de
3 dB.
Pentru primui cuplu de valori ale¬
gem circuitul nr. 11 deoarece Q1
este mai mare de 2. în cazul în care
optăm pentru: Cil (nF)=47.
C12(nF) = 0, C3(nF) = 10 şi R5 = 0,
obţinem următoarele vaiori pentru
restul componentelor:
ll.HP-MO
C11=4,7E-8
R2=6736.2219 C3=lE-8
R4 =88896.264
R5=10000 R6=1361.5122
K=l.1361512
F =30® 0=2.0177
R=13.196754 GSP*4.3642891
în cazul acestui exemplu, parame¬
trul P calculat de program serveşte
ia optimizarea lui GSP. Dacă optăm
pentru o altă valoare a lui P, atunci
vom obţine un alt set de rezultate.
Pentru următorul set de valori ale
lui f şi Q vom folosi circuitul din
figura 12. Valorile lui R şi C trebuie
să satisfacă relaţia: 1/(2 • TT • R -C) =
607 • 08. Dacă alegem pentru C
valoarea de 100 nF atunci rezultă R
= 2 622 n. Astfel de circuite simple
ca acelea din figurile 3 şi. 12 nu apar
decît în cazul filtrelor active trece-
jos şi trece-sus de ordin impar.
Exemplul 3. S se realizeze un
filtru trece-bandă de tip Butterworth
cu banda de frecvenţe cuprinsă între
f,-,i = 1 600 Hz şi f,., = 2 200 Hz şi
care să prezinte o atenuare de
minimum 40 dB ia frecvenţele de
800 şi 4 000 Hz.
Soluţie. Determinăm parametrii fil¬
trului la fel ca şi în cazul exemplului
nr. 1 şi obţinem următoarele seturi
de valori pentru f şi Q:
Butterworth
trece jos
fc=22©0Hz
f1=2200 01=0.618
f2=2200 02*1.618
f3*2200 03=0
Pentru a realiza filtrul propus ale¬
gem circuitul nr. 10. Dacă optăm
pentru următoarele valori ale com¬
ponentelor C11 (nF) = 10, C12(nF) =
0, C4(nF) = 1, R6 = 0, atunci obţineri
următoarele trei seturi de valor
pentru componentele din schemă
ciisie-8
R2=XS399.496
C4=lE-9
RS*3998.837
Cll=lE-8
R2=11676.463
C4=lE-9
RS=3998.837
cii*iE-e
22=12832.472
C4elE-9
RS=32B8.6412
©s3.13
<282*8, $££S969
# Fig. 12. Circuitul unui filtru trece-
sus de ordinul 1
=!=Q
A/ T %
Fig. ia Circuiîii 1. LP-IQ
Fig. 14. Circuitul 2. BP-LQ-R
C„ U* 1 *, T c *,
Fig. 15. Circuitul 3. BP-LQ-C
Lp
Fig. ia Circuitul 4. HP-LQ
fy 1 I %
4*n-r c 5
Fig. 17. Circuitul 5. AP-Q.5
varianta a
12
TEHNIUM 10/19&7
-30
-35
-ie
îf\
.
_
X VL
rr
w
~~y~
r
...
\
\~f
fXJ
i
_i
I
X
/
i
x
1 /
I /
Li
.6 1
6 1©
0
-5
-10
-15
-20
-25
-30
-35
-4-0
-45
rr
r
tt
r 1
—r
r
■1
M
m
MM
r
■1
M
m
11.11
■1
■
II
■1
W
m
m\
■1
■
II
■1
m
■X
mi
■
II
m
m
XSI
m
■
II
m
WA
II
IBS
HI
$s
11
m
m
II
,3
uX
r
X-
t
0
~S
-10
-15
-20
-25
-30
-35
-40
'■ -45
P
PTj
.
)
J
X
T
K
L
_L
-4
13
X
_J
— i
T
X
7^
1
t
i_
ri
L-
b
F i g . 3 Caracteristica de
transfer a unui filtru trece-jos
si cea a unui filtru trece-sus.,
Simetrica ei faţade dreapta w = 1
Fig. 18. Circuitul 5. AP-Q.5
varianta b
Fi 3 .««‘Caracterişti ca de
transfer a celor trei circuite
componente ale filtrului
Fig. 4t Caracteristica de
irans fer gio ba la
Fig. 19. Circuitul 6. AP-LQ
rr—n
Fig. 20. Circuitul 7. BR-LQ
Fig. 21. Circuitul 8. LP-MQ
IcT
Relaţiile de calcul pentru circuitul 1. LP-LQ. T(s) re¬
prezintă funcţia de transfer al circuitului, unde cu s s-a
notat frecvenţa complexă J.2.PIJ.
T(s) = K ^ p / [ S 2 + (^p /q p ) S + uj p ]} R-i = Rn» R i 2
UJ 2 = 1 / R1C2R3C4
q p =\ZR 3 C 2 /R 1 C 4 / ( 1 + Rb/Ri)
K = R 12 /(R 11 R 12 ) . ( 1 d } ; GSP = q P \/ C 2 R i / C 4 R 3
Relaţiile de calcul pentru circuitul 2 BP-LQ-R
T (s} = -K /q P ) s / [ S 2 + (w P /q p ) S + X }
Ri= RriIRiz ( 2b) ; X 1 / RtC 2 C 3 R 4
qp=VR 4 C 2 /RiC 3 /{ UC 2 /C 3 ) (2 d);K = R 13 K 0 / {R in + R 12 )
K 0 = GSP = q p [ 1 * ( C 3 /C 2 ))
Relaţiile de calcul pentru circuitul 3. BP-LQ-C
T(s) =-K(!^ p /q p )S/t S 2 +(u;p/qp) S + u. 2 p ]}
Ci=Cif C 12 (3b) ; ^ 2 = 1 /C,R 2 R 3 C 4
q P = 1 /R 3 C 1 /R 2 C 4 /CI + Ra/R- 2 ) (3dj; K =CnKo/.(C 11 +C 12 )
K 0 = GSP =q p /C 1 R 2 /C 4 R 3
Relaţiile de calcul pentru circuitul 4. HP-LQ
T(s) = K s 2 / [s 2 +(^ p /q p ) s + ujp]
C 1 = Cn+ C 12 (4b) ^p= 1 / C 1 R 2 C 3 R 4
q p = i/R 4 C 1 /R 2 C 3 /(1+C 1 /C 3 ) (4d ) K = Cn/(C 11 +C 12 )
. GSP = q 2 [1+(C 3 /C 1 )l
Relaţiile de calcul pentru circuitul 5. AP-Q.5
T P (s) = [s 2 - (uj p /q p ) s + uj p ] / [ s + (uj p^Q p )s + UJ p 3
Tn( s) = - [ s 2 - (/qp ) s + uj p] / [ s 2 + ( /qp) s + ^ p ]
Rs = R 4 +R 5 (5.c) ; C s = Ci C 2 /(Ci+C 2 )
ujp 2 = 1/R 4 R5C s C 3 =1 /R S R 6 C 1 C 2 (5e) ) q p = 1/^p(R4C3 + RsC 2 )
( la)
(1b)
( 1 c)
( 1 e)
( 2a )
(2c)
( 2e)
( 2 f)
(3a)
( 3c)
( 30)
( 3f)
( 4a)
(4c)
(4e) .
(4 f)
( 5a)
(5b)
( 5d)
( 5 f 5
Fig. 22. Circuitul 9. BP-MQ-R
T
Fig. 23. Circuitul 10. BP-MQ-C
Relaţiile de calcul pentru circuitul 6. AP-LQ
T(s) = K [s^-(uj p /q P )s + ^ 2 Î /[s 2 +(^p/q P )»s + 2 ]
<jjp= 1. /R 1 C2C 3 Riv
2tn/R 4 C 2 ) + (1/R 4 C 3 )] = (1 /RiC 2 )(R 5 /R6)
q p =/R 4 /R v /ţ/c7cI + VC 3 /C 2 ) ( 6 d-);K?R«/(R 5 + R 6 )
GSP =q p /R 4 C 3 /R 1 C 2
Relaţiile de caicu! pentru circuitul 7. BR-LQ
T(s) =K (s 2+ ^p 2 )/[s 2 + (^ P /q P )s + u jţ]
4= 1 / R n C 2 C 3 R 4 ( 7b ); {1 /R 4 C 2 ) + (1 /R 4 C 3 )=n/RiC2)(Rs/R6)
q p =/R 4 /Ri/(\/cT7C3+ >/C 3 /C 2 ) (7d) K=R 6 /(R 5 4.R 6 )
GSP=q P \/R4C 3 /R 1 C 2
Relaţiile de calcul pentru circuitul 8 . LP-MQ
T (s) = Kuj 2 / [ s 2 + (uj p / q p )s + uj p ]
Ri=RrjlRi 2 ( 8 b) ; ^ p 2 =1 /RiC 2 R 3 C 4
q p = \AR 3 C 2 /R 1 C 4 /[ 1 + ( R 3 /R f ( R 6 C 2 / R s g]
K = [ Ri 2 /( RittRi 2 I1 (1 + (R 6/ R 5 )]
GSP = q p^TrTcITRIU[ U (R 6 /)] 2
Relaţiile de calcul pentru circuitul 9. BP-MQ-R
T(s) = -K (^p /q P Js / [s 2 + {^p/q p ) s + ujp]
R 1 = Ri-ilIR i 2 ( 9b) uj|=1 /R 1 C. 2 C 3 R 4
q p = \/"R 4 C 2 /R 1 C 3 /[1 + (C 2 /C 3 )-(R 4 R 5 /R 1 R 6 )]
K =[Ri2/(Rit+Ri2)]q p [1 + (R 5 /R 6 )] ^ 4 C 3 /R 1 C 2
GSP=q p [1 +(Rs/R6)] 2 /rIT77rTc7
Relaţiile de calcul pentru circuitul 10. BP-MQ-C
Ţ(s) =-K (4*Jp /q p)s / [s 2 + (ujp/q'p) s + uj p 1
Ci = Cn+Ci 2 ( 10 b) w p 2 =1 /C 1 R 2 R 3 C 4
q p = 1 /^ R 3 /C 4 R 2 /[1 + (R 3 /R 2 •) -(C! R 5 /C 4 R 6 )]
K= (Cii/(ti»Ci 2 )]tjp [1 + (Rs /R 6)] /C 1 R 2 /C 4 R 3
GSP = q P [ 1 + (Rs/R 6 )] 2 VC 1 R 2 /C 4 R 3
Relaţiile de calcul pentru circuitul 11. HP-MQ
T(s) = Ks 2 /[s 2 +( UJ p/qp)s + UJ p ]
Ci=Cif Ci 2 (11 b ); *J = 1 /Ci R 2 C 3 R 4
q P =i/R4Ci/R 2 C 3 / [1 ♦(G 1 /C 3 ) — (R 4 R 6 /R 2 R 5 )]
K = (Ch/Ct ) [1 + ( R 6 /R 5 )]
GSP =q p [ 1 +(R«/R 5 )] 2 /R4C3/R 2 Ci
(6a),
(6b),
(6c),
(6 G ),
(6 f),
(7a)
(7 1 ),
(7e ),
( 7 f ) ,
(6a),
(8c),
{86),
( 8e),
(8f),
(9a),
(9b),
(9c),
(9d),
( 9e),
( 10a),
( 10c),
(10 d ) >
(lOe ),
( 10 f),
( 11a),
(11c),
(11 d),
( 11G ) >'
( 11f),
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 10/1987
13
. '■ ' : ■ :■ . \ 1
' ' ' ■
Modificarea consumului de
combustibil se datorează ex¬
ploatării defectuoase şi întreţi¬
nerii necorespunzătoare a auto¬
turismelor.
— întreţinerea autoturismelor
impune efectuarea unor operaţii
periodice, precum şi a altora
care intervin pe parcurs şi care
sînt în general neprevăzute.
în tabelul 2 se prezintă — pe
scurt — categoriile de probleme
indicate de întreţinerea autotu¬
rismelor, recomandările uzinei
constructoare şi unele sfaturi
practice utile.
— Exploatarea autoturismelor
Oitcit are. de asemenea, o influ¬
enţă importantă asupra consu¬
mului de benzină (vezi tabelul
3). Este cunoscut faptul că, da¬
torită conducerii sportive a au¬
toturismelor, mai ales în cazul
celor cu carburator cu două cor¬
puri, acest stil poate conduce la
un consum de benzină mărit cu
2 I la 100 km parcurşi.
■ ţ ;
încercările executate în diferite
condiţii au condus la concluzia că
— în special în circulaţia urbană
—, pe parcursuri scurte, consu¬
mul poate creşte mult deoarece
motorul nu are timp să se în¬
călzească. în plus, acest consum
mai poate avea drept cauze, aşa
cum am arătat, o întreţinere neco¬
respunzătoare şi un mers sportiv,
la care autoturismul satisface de
altfel exigenţele cu prisosinţă. In •
circulaţia interurbană, un mers li¬
niştit, fără accelerări puternice,
folosind corect treptele cutiei de
viteze şi respectînd viteza legala,
conduce la un consum de
6,7—6,8 I la 80—90 km/oră, faţă
de aproximativ 9 I la viteze peste
120 km/oră. }t
O atenţie deosebită trebuie
acordată şi utilizării corecte a
ecranului cadru motor, care tre¬
buie menţinut pînă la tempera¬
tura ambiantă de’+10°C, deoa¬
rece * răcirea motorului este
foarte bună.
C. ALTE „SECRETE" ALE
AUTOTURISMELOR OLTCIT
Orice tip de autoturism nou, o
bună perioadă de timp, să-i zi¬
cem de acomodare, ridică unele
probleme specifice atît conducă¬
torilor auto începători cît şi celor
mai vechi, cu experienţă.
în această categorie intră şi au¬
toturismele Oitcit, la care aceste
probleme specifice pe care le-arm
numit secrete pot deveni în-
tîmplări destul de neplăcute pen¬
tru unii dintre conducătorii auto
care nu cunosc maşina s&u pen¬
tru alţii, care ascultă la unii ama¬
tori care, la rîndul lor — în necu-
noştinţă de cauză — dau sfaturi la
întîmplare sau fac afirmaţii fără
acoperire. Exemplele „la modă"
cele mai întîlnite se referă la „cap-
sularea" sau „capsarea" motoru¬
lui;' la părţile electronice (!?) ale
autoturismului, la demontarea
„întregii" maşini adeseori doar
pentru_un reglaj normai.
— întreruperi în alimentarea
cu combustibil. Mulţi dintre po¬
sesorii de autoturisme Oitcit nu
cunosc faptul că există un filtru
de benzină amplasat sub caro¬
serie, în partea din faţă a roţii din
spate stînga.
în funcţie de numărul de kilo¬
metri parcurşi (15 000 km) —
parcurs după după care se im¬
pune înlocuirea filtrului de ben¬
zină — şi, totodată, de grija ce
trebuie avută pentru a nu intro¬
duce impurităţi în rezervor (de
exemplu, folosirea de combusti¬
bil CO 98, recomandat de con¬
structor, cu impurităţi, apă,
gome) se poate evita fenomenul
neplăcut de „întreruperi" în ali¬
mentare. Fără îndoială că acest
fenomen nu se produce instan¬
taneu. Dacă apar asemenea
comportamente de întrerupere
a alimentării în timpul mersului,
se poate ajunge la destinaţie
oprind motorul şi apoi repornin-
du-l ori de cîte ori apare aceasta
situaţie. O dată ajuns, se impune
înlocuirea filtrului de benzină şi I
cu această ocazie verificarea si- I
tei de acces a benzinei în carbu- 0
rator şi dacă trebuie chiar a car- 1
buratorului.
— Ulei motor peste nivelul |
maxim a! jojei de ulei. Nivelul I
uleiului poate creşte la efectua- $
rea schimbului de ulei (la 7 500 |
km), prin introducerea unei can- I
tităţi mai mari decît cea reco- §
mandată sau prin pătrunderea |
benzinei în ulei (porniri repetate 1
la rece, pompă de benzină de- |
fectă). Pe timp de vară, benzina |
se evaporă rapid şi nu constituie I
o problemă. |
Este indicat a se evita această |
situaţie (ulei peste nivelul ma- |
xim), deoarece există riscul ca
particule de ulei să fie antrenate jf
prin sistemul de recirculare a §
gazelor din carter către elemen- |
tul filtrului de aer. O dată colma-
tat (impurificat), elementul fii- I
trant — care este din material
plastic — poate fi spălat în so¬
luţie de apă caldă cu dero lichid,
suflat cu aer şi apoi uscat. •
— Pierderea stabilităţii în tim¬
pul mersului. După cum este cu¬
noscut. autoturismele Oitcit sînt
'echipate cu pneuri tip 145 SR 13
-*■ ..Victoria.,-Fioreşti, „tube--
less", adică fără camere de aer.
Această soluţie adoptată de
constructorii de automobile eli¬
mină, în primul rînd, pericolul
exploziei pneului, cu consecin¬
ţele ei- nefaste. S-a determinat,
practic, în condiţii de rulare tip
„client", durabilitatea pneurilor
care, exploatate corect (adapta¬
rea vitezei în funcţie de condi¬
ţiile de rulare, umflarea la pre¬
siuni normale, adică 1,9 bar pe.
faţă şi 2,0 pe spate, încărcarea
normală a autoturismului), dau
rezultate foarte bune. La limită,
în căzui în care pneul nu mai
„ţine" presiunea, pentru a. putea
fi folosit în continuare, dacă nu
are un grad mare de uzură, se
XOT1
IfTÎ
J1CL0R DE.C0
/(M0N0 XID DE CARBON)
/ CONSTANT, LA MERS
/ !n G 0U
SIGILII ŞURUBURI
DE REGLARE A
DESCHIDERII CLAPETEL0R
Denumirea operaţiei
Rodaj
1 000 km
Periodi¬
citatea,
km
î
2
3
Control şi reglare (înlocu-
ire> bujii
15 000
înlocuire filtru de benzină
(lîngă rezervor)
30 000
Control ruptor distribuitor,
înlocuire contacte plati¬
nate (Oitcit Club)
X
15 000
Control stare şi întindere
curea de alternator
X
30 000
Reglare culbutoare
X
15 000
Control şi reglare nivel po¬
luare ; control carburaţie
7 500
înlocuire ulei motor
X
7 500
înlocuire filtru de ulei
X
15 000
Reglare frînă de securitate
(cabluri şi excentrice)
15 000
Control vizual plăcuţe frînă
faţă
15000
Control (înlocuire) plăcuţe
frînă spate
15 000
Control grosime discuri
frînă spate
15 000
înlocuire lichid de frînă
45 000
Control nivel lichid trans¬
misie
Control nivel lichid de frînă
X
X
7 500
7500
Control niyel electrolit ba¬
terie
X
7 500
Control şi completare cu
lichid spălare geam
Verificare presiune pneuri
X
X
7 500
7 500
Control etanşare rctuie de
pivoţi şi transmisie
15000
liberă a pedalei de £
breiaj
'iltru de aer (su-
( aer comprimat)
(înlocuire element fil¬
trant)
Gresare articulaţii uşi (ti-
ranţi, balamale)
Control şi reglare faruri
şi funcţionarea comenzii
de reglaj de ia bord
(OLTCIT Clu b)__
Restrîngere colectoare de
admisiee-vacuare şi a co-
iierelor de eşapament
Restrîngerea piuliţelor de
fixare a planetarelor pe
arborii de ieşire din cutia
de viteze
nelor conductorilor la
demaror şi alternator
(bateria deconectată)
14
TEHNIUM 10/1987
^nfvrfn ni1 IU
i#f f f^Nf *i I f > vi « w
Schema propusă, realizată numai
cu componente din ţară, se cuplea¬
ză/decuplează din afara autoturis¬
mului, de la un comutator „mascat“
şi ştiut numai de conducătorul auto.
Cînd este declanşată, alarma rea¬
lizează semnalizarea sonoră cu in¬
termitenţe, pe o perioadă limitată de
timp, atunci cînd una din portiere
Ing. PAUL ANDRSEBCU
FUNCŢIONARE
La ieşirea din autoturism, condu¬
cătorul auto cuplează alarma de la
comutatorul K1, care trebuie să re¬
ziste unui curent de cel p.uţin 5 A
{cît consumă claxonul). în cazul
cînd una din portiere sau portbaga¬
jul este deschis, cînd alarma este
Impulsul pozitiv dat de monostabil
validează funcţionarea astabilului,
care, de asemenea, are rezistenţele
R4 şi R5 cuprinse.într-o plajă mare
de valori. Rezistenţa R4 se va alege
de cel puţin 150 kfl, pentru ca durata
cît claxonul este anclanşat să nu fie
mai mică de 1 secundă, iar R5 nu
mai mică de 300 kO, pentru ca pauza
între două anclanşari să nu fie mai
mică de 2 secunde.
Formulele de calcul al acestor du¬
rate sînt:
— pentru durata unei anclanşări a
claxonului:'
TI = 0,7(R4 + P2)C5;
lare, care să reziste la 10 A şi care
să fie de lungime cît mai mică.
Comutatorul se va monta astfel
încît în poziţia „decuplat" să asigure
punerea la masă a schemei pentru a
înlătura eventualele anclanşări para¬
zite ale claxonului în timpul depla¬
sării autovehiculului.
Pentru protecţia montajului contra
paraziţilor s-au prevăzut condensa¬
toarele C7, C8, dioda Zener D4 şi
dioda D3.
Circuitul format din D2, C3 şi R3
asigură protecţia montajului împo¬
triva anclanşării claxonului la cupla¬
rea alarmei sub tensiune.
sau portbagajul au fost deschise. cuplată, unul din contacte se în- — pentru durata pauzei între două înainte de montarea alarmei pe
SCHEMA SE COMPUNE DIN: chide la masă şi reţeaua de derivare anclanşări: ' autovehicul, este bine să fie încer-
— reţea de derivare, realizată cu creează un impuls scurt negativ T2 = 0,7(R5 + P3)C5. cată separat numai cu bateria şi cla-
Ci, Dl şi R1, cu rolul de a crea un care anclanşează monostabilul. Impulsurile pozitive, obţinute de ia xonul, în vederea alegerii parametri-
impuls scurt negativ pentru declan- Aceasta creează un impuls pozitiv pjnul 3 al astabilului, comandă des- lor doriţi de funfcţionare.
şarea monostabilului; Cu durata dată de valoarea elemen- chiderea tranzistoarelor Ti şi T2 şi Montajul poate fi încercat şi la au-
— monostabilul, realizat cu circui- teior R2, PI şi C2 după formula anclanşarea claxonului. Acesta va toturismele care utilizează baterii de
tul integrat /3E555N şi componentele T = 1,1(R2 + P1)C2. semnaliza acustic cu intermitenţe 6 V. Această tensiune nu afectează
anexe, care creează un impuls pozi- Pentru obţinerea unei durate de la atît timp cît astabilul va fi validat de parametrii funcţionali ai schemeK Se
tiv cu durată determinată de timp şi cîteva secunde la sute de secunde monostabil. are în vedere modificarea corespun-
validează funcţionarea astabilului; se aleg corespunzător valorile R2 şi zătoare a rezistenţelor R6 şi R7 cu
— astabilul, realizat tot cu 555; C2, astfel: R2 între 150 kO şi 10 Mii DETALII CONSTRUCTIVE valorile din paranteze.
care generează semnale, atît timp şi C2 între 10 uf şi 100 /j.F. Montajul va fi executat pe sticlo- Avantajul principal a! schemei
cît este validat, pentru comanda cla- După stabilirea duratei pe care o textolit cu lăţimea traseelor circuite- propuse este înlocuirea releului cla¬
xonului; dorim, se înlocuieşte R2 + PI cu o lor imprimate corespunzătoare valo- sic cu un releu electronic (2N3055),
— schema de comandă a claxo- rezistenţă echivalentă. rilor curenţilor ce le parcurg.. O mult mai fiabil şi fără piese în miş-
nului, realizată cu tranzistoarele în această schemă nu se pune atenţie deosebită se va acorda cir- care, cu un gabarit mult redus.
BD135 (BD137; BD139) şi 2N3055, problema unei durate foarte precise cuitului de alimentare a claxonului. BIBLIOGRAFIE:
ambele pe radiatoare corespunză- şi deci elementele alese nu trebuie Conectarea montajului la baterie Circuite integrate liniare, voi. 3,
toare. să fie de precizie. se va face cu conductoare multifi- Manual de utilizare
aer, numai în pneul respectiv
(după care este indicat a fi mon¬
tat pe puntea spate).
Senzaţia de pierdere a stabi¬
lităţii, oarecum similară cu cir¬
culaţia pe gheaţă iarna, are loc
numai în situaţiile în care un
pneu începe să piardă aerul, mai
ales pe puntea din spate.
Această pierdere nu este instan¬
tanee, ci are loc lent, pe distanţă
de mai mulţi kilometri, în funcţie
de cauza respectivă.
— înecarea motorului. Poate
avea loc în timpul mersului
(dacă se circulă mult timp cu
şocul tras) sau la pornirea la
rece sau la cald a motorului, prin
folosirea unei tehnici de pornire
greşite. Este cunoscut faptul că
la pornire este interzis a se da
„şpriţuri" cu ajutorul pedalei de
acceleraţie. La rece, se trage
doar şocul (inclusiv pe timp de
vară, dar la o cursă mai mică) şi
se acţionează demaroru! cu
cheia de contact, iar la caid se
apasă la fund pedala de accele¬
raţie, după care se acţionează
demarorul. Orice altă încercare,
pentru a defini un „stil personal"
de pornire a motorului, com¬
plică lucrurile şi de obicei con¬
duce la înecarea motorului.
O dată înecat (chiar dacă în
carburator s-a prevăzut un dis¬
pozitiv care să prevină acest fe¬
nomen neplăcut), se pune pro¬
blema aducerii motorului în
stare de pornire normală. După
o staţionare de 15 minute se reia
manevra de pornire, după care,
dacă nu porneşte după 2—3 în¬
cercări, este necesară demonta¬
rea, la întîmplare, a unei bujii.
Dacă bujia este „udă", obligato¬
riu, fără ezitări, se demontează
toate bujiile, se usucă, se curăţă
şi se reglează la 0,6—0,7 mm.
— Trecerea peste un vad în
condiţii normale, se pot trece, cu
viteză mică, pentru a nu „face va¬
luri", „vaduri cu apă pînă la 15—20
cm. în cazul în care, totuşi, din
cauza apei ce poate ajunge pînă
la capacul ruptor-distribuitorului
(delcou), se opreşte motorul, nu
trebuie coborît — în apă — din
autoturism, ci încercat mai întîi a
se ieşi cu ajutorul demarorului
(cu autoturismul în viteză, în
treapta I, se acţionează repetat
demarorul). După ce se poate
coborî din autoturism, posesorul'
autoturismului demontează ca¬
pacul delcoului şi îl şterge bine
cu o cîrpă uscată. Apoi reface
montajul şi porneşte autoturis¬
mul.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
IMPORTANT!
CONCURSUL DE JOCURI LOGICE, ediţia
a il-a, 1987.
La cererea celor care pînă la data de 1 octombrie 1987 nu au reuşit să de¬
finitiveze machetele jocurilor logice concepute, redacţia revistelor „Ştiinţă şi
tehnică" şi „Tehnium" a hotărît amînarea datei de expediere a acestor lu¬
crări pînă la 31 octombrie 1987 (data poştei).
Din regulamentul concursului, prezentat în revista „Ştiinţă şi tehnică" nr.
5/1987 şi în revista „Tehnium" nr. 5/1987, reamintim:
• Concursul este organizat pe secţiuni:
A. Jocuri pe bază de machete: a) jocuri de o
singură persoană; b) jocuri competitive.
B. Jocuri pentru calculatoare personale: a) jo-
curi competitive la care un partener să fie calcula¬
torul; b) jocuri între două sau mai multe persoane,
avînd ca suport calculatorul.
• Fiecare joc propus trebuie să fie însoţit de: •
un model funcţional (machetă sau casetă) •
descrierea jocului © regulamentul acestuia ® spe¬
cificarea secţiunii la care participă • fişa de autor
(nume, vîrsîa, adresă, profesie, loc de muncă, te¬
lefon).
• Se vor acorda următoarele premii: premiul I
(2 000 lei); II (1 500 lei); IU (1 000 lei); premiu
pentru cel mai tînăr participant (500 lei); premiu
pentru cea mai valoroasă participare (3 000 lei);
menţiuni (obiecte în valoare de 500—-1 000 lei fie¬
care); 2 premii pentru cele mai reuşite afişe de
lansare a jocurilor logice (2 000 iei fiecare).
TEHNIUM 10/1987
15
H ® §■ §|pi !|j §| Ipl ||k p Jj || Stil
ttliltl^ tlăii® âi |4 ligi iii iii isIlS 6 HlSl
< 2 RffF 3 C
de C0RSUm
Pentru încadarea consumului de
energie electrică sau gaze în nor¬
mele lunare este nevoie de urmări¬
rea periodică a indicaţiilor contoru¬
lui şi compararea acestora cu con¬
sumul admis. Pentru evitarea unor
calcule zilnice, se poate folosi o me¬
todă grafică, aşa cum este descrisă
în cele ce urmează. Exemplul nostru
se referă la cazul particular al con¬
sumului de energie electrică într-o
locuinţă, dar poate fi uşor aplicat
pentru o instituţie, secţie de produc¬
ţie, pentru consumul de gaze etc.
Pe o foaie de matematică se tra¬
tează două axe. Pe orizontală se no¬
tează zilele lunii, începînd cu data
ultimei citiri a contorului de către
reprezentantul întreprinderii de dis¬
tribuţie a energiei electrice şi ţinînd
seama de numărul de zile ale lunii
EUGENIA GĂRBUNESCU,
GHEORGHEBĂLUfĂ
respective. Pe verticală se notează
indicaţiile contorului, începînd cu
ultima citire (în partea de jos a axei)
şi terminînd cu un număr care re¬
prezintă citirea plus consumului es¬
timat pe luna respectivă.
Etapa următoare constă în
marcarea pe grafic a consumului
maxim admis de norma pe luna res¬
pectivă, printr-un punct P.
In exemplul din figură s-a consi¬
derat o lună de 31 de zile, ultima ci¬
tire, la data de 1 a lunii, a fost 5 600
kWh, iar norma de consum pentru o
locuinţă de 3 camere — 47 kWh.
Deci punctul P se găseşte la inter¬
secţia datei de 31 cu indicaţia 5 600
+ 47 = 5 647.
Unind punctul de origine 0 cu
punctul P, se obţine dreapta de con¬
sum ideal, uniform, în limita normei.
Cum se utilizează graficul astfel
obţinut? Periodic se citesc indicaţi¬
ile contorului şi se marchează pe
grafic puncte care arată consumul
înregistrat în diverse zile. Dacă
aceste puncte se situează sub
dreapta OP (aşa cum se exemplifi¬
cat în figura a), putem fi siguri că
sîntem în limita normei. Dacă punc¬
tele se găsesc deasupra curbei, con¬
sumul normat a fost depăşit şi tre¬
buie luate măsuri de reducere a lui.
în figura b este exemplificată o ase¬
menea situaţie, în care s-a intervenit
la timp şi la sfîrşitul lunii s-a ajuns
în limita consumului lunar normat.
Figura c reprezintă un contraexem-
plu în care nu s-a reuşit încadrarea
în limitele normei.
De reţinut că citirile se pot face
aleator, nu neapărat zilnic, pentru
că informaţiile vor fi corecte la orice
dată.
0 1234 5 6 7 8 9 10 12 14 16 18 20 22 24 26 2 8 3 0 31
CONVERTOR
CiCy G'G.
# LIVIU CADINOIU.
Aparatele de măsură universale,
tip AVO-metru, cuprind de obicei,
pentru măsurarea rezistenţelor mari,
o poziţie specială a comutatorului.
Corespunzător acestei poziţii, în cir¬
cuitul de măsură se introduce o
sursă de tensiune continuă de va¬
loare mare, cu ajutorul căreia este
posibilă efectuarea măsurătorii. Va¬
loarea tensiunii acestei surse poate
fi cuprinsă între 9 V şi 15 V, în func¬
ţie de tipul aparatului. Deoarece, în
mod uzual, instrumentele de măsură
universale sînt prevăzute cu o bate¬
rie proprie de 1,5 V, s-a conceput o
schemă de convertor c.c./c.c. care
transformă tensiunea de 1,5 V c.c. în
15 V c.c., cu ajutorul căreia se pot
măsura rezistenţele mari. Unele in¬
strumente de măsură (de exemplu
MAVO-35 din producţia curentă a
I.A.E.M. — Timişoara) posedă un lo¬
caş special pentru o baterie de 15 V
(care nu se produce în ţară), în care
se poate introduce cu facilitate
montajul electronic propus. Din
schema electrică se observă că tran¬
zistorul T lucrează ca oscilator, ali-
CONSTANTIN PĂDUREŢ
mentat de la tensiunea de 1,5 V. Bo¬
binele L2 şi L3 intră în componenţa
oscilatorului, iar bobina LI este în-
seriată cu L2 şi L3, pe ea obţinîn-
du-se înalta tensiune. Un redresor
monoalternanţă cu dioda Dl şi un
stabilizator cu dioda Zener D3 şi
dioda D2 aduc tensiunea rezultată la
circa 15 V c.c. Pentru filtrare este
folosit un condensator de capacitate
mică, CI, electrolitic, iar un alt con¬
densator C2 şuntează bateria de ali¬
mentare. în serie cu dioda Dl nu s-a
mai conectat o rezistenţă de limi¬
tare, deoarece curentul debitat de
sursa + 15 V este foarte mic şi sînt
suficiente rezistenţele proprii ale bo¬
binei LI şi diodei Dl în sens direct.
Ansamblul LI, L2, L3 -se execută
pe o oală de ferită cu diametrul ex¬
terior de 12 4- 15 mm, fiind folosit
un conductor CuEm 0 0,15 mm; LI
= 100 de spire, L2 = 30 de spire, L3
= -10 spire. Se bobinează întîi pri¬
mele 10 spire, se scoate priza 3, se
bobinează apoi 30 de spire, se
scoate priza 2, urmînd a se bobina
In continuare ultimele 100 de spire.
Executat în acest mod, aparatui avea o altă valoare aorită. Deoarece
funcţionează imediat. Dacă se do- frecvenţa tensiunii generate este re-
reşte o altă tensiune de ieşire, rezis- lativ mare, capacitatea condensato-
torul R1 se înlocuieşte cu un poten- rului CI va rămîne aceeaşi,
ţiometru semireglabil de 25 kîl sau
de 100 kO, iar dioda Zener D3 va D ,
16
TEHNIUM 10/1987
OPTIMIZĂRI
TV
La televizorul cu circuite inte¬
grate, spre deosebire de cele cu tu¬
buri electronice, durata de viaţă a
tubului cinescop este mult redusă.
Acest lucru se datorează mai multor
cauze, printre care două sînt semni¬
ficative.
La pornirea televizorului cu circu¬
ite integrate înalta tensiune de
18—20 kV necesară accelerării fas¬
ciculului de electroni apare aproape
instantaneu, catodul tubului cine¬
scop neavînd timpul necesar încălzi¬
rii, este rece şi din această cauză
din el sînt smulse particule de mate¬
rie.
De asemenea, filamentul tubului
cinescop este alimentat din secun¬
darul transformatorului de linii cu o
tensiune alternativă în impulsuri cu
vîrfuri de 28 Vvv a cărei valoare
efectivă este de 6,3 V.
Pentru a elimina aceste dezavan¬
taje, am realizat un temporizator
simplu care asigură o întîrziere de
20 pînă la 30 de secunde la pornirea
televizorului. Pentru temporizator a
se consulta colecţia revistei
„Tehnium“, numerele 3/1979,
4/1982, 3/1983, 5/1984 etc. De ase¬
menea, am realizat un alimentator
(fig. 1) care asigură alimentarea fila¬
mentului tubului cinescop cu o ten¬
siune continuă, filtrată şi stabilizată
de 6,3 V, cu o creştere liniară a cu¬
rentului prin filament, în decurs de
1—2 secunde, pînă la 300 mA.
Se realizează astfel la acţionarea
butonului de pornire-oprire al televi¬
zorului alimentarea filamentului, în-
Ing. CAR OL SZASZ, Lugoj
călzirea catodului cinescop şi apoi,
în funcţie de durata temporizării
(20—30 de secunde), pornirea efec¬
tivă a televizorului prin contactele
releului din temporizator.
LA IHTZERVPf-
TOf>(JL
KEtea d/n t/. \
Realizarea practică presupune ca
în televizor:
— să se izoleze pe modulul de fi¬
nal video piciorul 1 şi 8 al tubului ci¬
nescop;
— să se conecteze fiamentul ci-
nescopului la ieşirea alimentatoru¬
lui;
— să se conecteze pe tensiunea
de 6,3 V efectivă, ce soseşte de la
transformatorul de linii, o rezistenţă
de 27 n la 7 W;
— se vor deconecta firele de ali¬
mentare a televizorului de la între¬
rupătorul de reţea şi se vor conecta
la contactele de lucru ale releului
din temporizator, releu ale cărui
contacte trebuie să reziste la 220 V
şi 0,5 A.
Valorile pieselor
T, — BD135; T 2 — BC107; TR —
transformator pentru sonerie; PR —
x:
Si?ii. ireş?
îl * d t 2 |4**
punte redresoare 1 PM 05; — 470
mF/16 V; C 2 — 10 p F/16 V; DZ —
PL8V2Z; P — semireglabil 10 kO; R,
-27 n/7 W; R 2 —240 O; R 3 -6,8 kO;
R* — 100 kH; R s — 56 kn. Cablajul
imprimat este prezentat în figura 2.
<blG. 0,5/1
LA TtLAMEHT
CfHE 6 COp
AUTOMAT
PENTRU
ILUMINARE
ALEXANDRU GHIOCI,
MScin
Cu ajutorul acestui aparat cantita¬
tea de energie destinată completării
iluminatului natural cu cel artificial
se reglează automat în funcţie de
necesitate, astfel că iluminarea inte¬
riorului în timp rămîne practic con¬
stantă.
Modul de funcţionare rezultă din
controlul tensiunii de reţea cu ajuto¬
rul triacului T, acesta fiind coman¬
dat cu impulsuri obţinute de ia mul-
tivibratorul format cu TI, T2 şi T3.
Constatînd practic că deschiderea
triacului depinde de frecvenţa im¬
pulsurilor, am construit un traductor
lumină-frecvenţă montînd în circui¬
tul bază-emitor al tranzistorului TI
un fototranzistor FT. Pentru o varia¬
ţie a frecvenţei de cîteva zeci de
hertzi se constată o variaţie a puterii
de pînă la 50%, şi anume cînd lu¬
mina naturală creşte, puterea con¬
sumată scade şi invers.
Rezistenţa R8 se alege astfel ca la
frecvenţe mai mici de 50 Hz să înlă¬
ture fenomenul de pîlpîire, iar R5 se
tatonează în funcţie de curentul de
deschidere al triacului folosit. Dioda
D împreună cu C4—R7 formează re¬
dresorul care furnizează o tensiune
de cca 5 V, nefiind nevoie de ten¬
siune stabilizată. Fototranzistorul FT
se montează într-un tub şi se orien¬
tează spre lumina naturală. Reglarea
potenţiometrului P se repetă pînă se
obţine rezumatul dorit.
Sarcina Rs poate fi o lampă de bi- bune se obţin dacă alimentarea se
rou sau un circuit de iluminat casnic face prin transformator de reţea şi
sau chiar industrial; de asemenea, redresare bialternanţă.
poate fi o sarcină inductivă, caz în
care traductorul FT poate lipsi şi
aparatul foloseşte pentru reglajul
manual al puterii. Se impune pre¬
zenţa grupului C3—R6, care preîn- LISTA DE PIESE:
tîmpină autoamorsarea triacului da- R1 = R4 = 1 kH; R2 = 47 kO; R3 =
torită supracreşterilor de tensiune. 6,8 kO; R5 = 10 0—100 O; R6= 100
Recomand atenţie la cuplarea nu- 0/2 W; R7 = 3,9 kO/6 W; R8 = 10
lului şi a fazei, aparatul nefiind se- 0—100 O; P = 100 kO lin; CI = 50
parat în curent alternativ. De aseme- nF; C2 = 33 nF; G3 = 0,1 /uF/450 V; D
nea, se impune încasetarea într-o = 1N4005; TI, T2 = EFT351—353; T3
cutie bine izolată. Rezultate mai = AC180, EFT322; T = TB6.
TEHNIUM 10/1987
17
se obţine dintr-un conductor rezistiv
dimensionat pe un ohmmetru de
precizie.
Student CRiSTiAW TUOQSE
Aparatul permite obţinerea de
semnale sinusoidale şi dreptunghiu¬
lare cu factor de umplere reglabil.
Frecvenţa generată acoperă dome¬
niul 1,5 Hz—1,5 MHz. Un divizor de
frecvenţă prin 2 14 ' face posibilă utili¬
zarea generatorului ca temporizator
pînă la 10 000 secunde.
Generatorul pentru semnale sinu¬
soidale este format dintr-o reţea
Wien şi un amplificator cu impe-
danţă mare de intrare (fig. 1). Ele¬
mentul reglabil al reţelei Wien este
potenţiometrul dublu P v Este foarte
importantă selecţionarea acestui po-
tenţiometru după simetria secţiuni¬
lor. în orice poziţie, în special spre
capătul unde se reglează la valoarea
minimă, rezistenţele trebuie să aibă
aceeaşi valoare. Orice asimetrie în¬
tre elementele reţelei Wien duce la
variaţia atenuării şi implicit la varia¬
ţia amplitudinii semnalului generat.
Aceste variaţii se observă oricît de
bună ar fi stabilizarea amplitudinii,
în cazul nostru fiind realizată cu o
lampă cu incandescenţă, L.. Efectul
de stabilizare constă în faptul ca
lampa îşi măreşte sau micşorează
rezistenţa în funcţie de creşterea,
respectiv micşorarea, semnalului de
ieşire. Astfel, bucla de reacţie nega¬
tivă din care face parte rezistenţa
lămpii controlează permanent nive¬
lul de ieşire.
Atenuatorul decadic de la ieşire
furnizează tensiuni ale semnalului
de 1 V, 0,1 V şi 10 mV.'Rezistenţa R«
ALIMENTATOR STABILIZAT
IN REGIM FLOTANT
Alimentatorul stabilizat descris
mai jos prezintă avantajul unor per¬
formanţe ridicate obţinute cu un
număr foarte redus de compo¬
nente. Componenta principală o
constituie circuitul integrat stabili¬
zator de tensiune fixă (5 V — 1,5 A),
mA 7805, care are proprietatea de a
menţine între terminalul de ieşire
V out şi terminalul M o tensiune con¬
stantă de 5 V. Pentru a obţine la ieşi¬
rea stabilizatorului o tensiune dife¬
rită de V 0 este suficient să trans¬
latării potenţialulterminalului M la o
SORIN STAMU
valoare dorită şi tensiunea de ieşire
va urmări potenţialul terminalului M
conform relaţiei liniare:
V E = V 0 4- V M , cu condiţia V E < Vj.
Aceasta se realizează practic cu
ajutorul unui repetor de tensiune
(realizat cu un amplificator operaţi¬
onal care are rolul de a îmbunătăţi
factorul de stabilizare al montajului
prin eliminarea efectelor variaţiei
curentului prin terminalul M) şi un
divizor de tensiune. Cu valorile din
schemă, tensiunea de la ieşirea sta¬
bilizatorului (V E ) poate fi reglată în-
tre 5 V şi 24 V, limita superioară sta- ;i
bilindu-se cu ajutorul potenţiome- |
trului P,. Protecţia la suprasarcina
sau scurtcircuit este asigurată de <
circuitele interne ale stabilizatoru- i
lui integrat /iA7805, curentul maxim |
debitat fiind aproximativ 1,5 A. Cu |
ajutorul relaţiei:
VE = (1+ ^Tir» v “
schema se poate recalcula pentru |
orice alte domenii de variaţie ale |
tensiunii de ieşire, avînd în vedere 1
ca diferenţa V-Vouţ să nu depâ- |
şească valoarea maximă “indicată în I
catalog (pentru mA 7805, 30 V); se 1
poate utiliza, de asemenea, şi alt tip : -i
de amplificator operaţional (ROB101,
ROB709...) sau stabilizatoare de
tensiune fixă (LM323K, L.M309K, j
LM345K) cu modificări corespun- |
zătoare ale parametrilor montaju- ji
■lui.
REFACEREA
CIFRELOR
PE
OBIECTIV
VIPREL OLTEANU
Datorită vechimii sau folosirii in¬
tense, se întîmplă destul de des ca
unele cifre marcate pe carcasa
obiectivului, cifre reprezentînd dis¬
tanţa, diafragma, profunzimea etc.,
i să se şteargă. Aceasta face ca
| obiectivul să devină dificil de utilizat
în anumite situaţii cum ar fi fotogra-
: fierea cu un blitz necomputerizat
sau stabilirea profunzimii.
Pornind de la modul de inscripţio¬
nare a acestor cifre, refacerea lor se
poate executa în două feluri,
în cazul cifrelor care au fost mar-
i cate pe suprafaţa carcasei prin sim¬
pla scriere a lor (fără o gravare în
adîncime), se pot folosi literele şi ci¬
frele adezive de tipul ,,Vitolit“ sau
..Letraser, de dimensiuni corespun¬
zătoare înaintea aplicării lor, supra-
18
TEHNIUM 10/1987
RlA (J U Rl5
J k | R17
3 rTT~
| r 12 ||R16
MMC 4049
R 19ii R 20
hrm
220V~ I
Calibrarea valorii semnalului la ie
şire se face acţionînd potenţiometrul
P 2 . Calibrarea frecvenţei este nece
sară pentru gama de 0,15—1,5 MHz,
unde capacităţile parazite ale poten
ţiometrului şi ale firelor de cone
xiune au o pondere importantă. Din
trimerele C, şi C 2 se reglează cape
tele de scală, superior respectiv in
ferior, pentru gama sus menţionată
Pentru celelalte game, frecvenţele
extreme depind numai de precizia
condensatoarelor aferente.
Formatorul de semnale dreptun¬
ghiulare este realizat cu un amplifi¬
cator diferenţial. Pentru a obţine
MMC 4020
fronturi abrupte ale semnalului s-a
aplicat o reacţie pozitivă prin R 13
(fig. 2). Histerezisul astfel introdus
este suficient de mic pentru a per¬
mite reglajul factorului de umplere
pînă la 1:20 din P 4 .
Pentru a obţine temporizări de
lungă durată sau frecvenţe foarte
joase, semnalul este aplicat unui di-
vizor de frecvenţă. Acesta este reali-
zat cu numărătorul CMOS de 14
j biţi, MMC4020.
Cînd comutatorul K este neacţio-
-nO ) nat, numărătorul este resetat prin
^ pinul 10 şi la ieşire găsim 0 V. La
acţionarea sa începe temporizarea,
LED-ul D, stingîndu-se şi tensiunea
la ieşire urcînd la 5 V.
S-au folosit inversoare de putere
CMOS din capsula MMC4049 pentru
că sînt compatibile cu ieşirea forma¬
torului de semnal dreptunghiular,
JTJ* asigură la ieşire compatibilitate TTL
şi permit folosirea semnalului pentru
calibrare, acest ultim lucru pentru
că poarta CMOS oferă niveluri lo¬
gice la ieşire foarte apropiate de 0
V, respectiv V DD „ Tensiunea V DD de
• oii* 5 v este obţinută de la un stabiTiza-
TL tor îmbunătăţit prin prestabilizare şi
folosirea amplificatorului de eroare
cu 6A741 (fig. 3).
Transformatorul de reţea trebuie
să asigure 2 x 9 V, 200 mA c.a. Se
ştie că diodele stabilizatoare au to¬
leranţe şi de aceea trebuie selecţio¬
nate pentru obţinerea tensiunilor din
-LlftV sobernă.
* Ca recomandări constructive
amintesc lipirea atentă cu ciocan
electric a FET-ului Ti şi scurtarea fi¬
relor de conexiune ale elementelor
din reţeaua Wien. O idee de carcasă
este cea din fotografie.
LISTA COMPONENTELOR
Ri, R 2l R 1S = 1 kft; R 3 , R 8 = 7,5 kft;
R 4 = 1,3 kft; R 5 = 100 CI; R s = 9,1 kft;
Rr = 51-fi; R s = 620 £ R 10 =
Rn * / O; R 12 , R 1S , R ie = 1,2 k ft;-R 13 ,
Rjg = 22 kft - )0 -
kft; R 20 , R 2 i, R 22 -- 680 ft R ^ 3 = 2,’î
kft- P, = 2x u dl, = j 00 ft :
kft; P 4 = 50 I : ^ 10 - :
= IOT 60 G, -= 33 :>r
nF; C S) C„ = 10 nF; C 6 , C 12 = 100 nF;
(jj, Ci 3 = 1 jj F; Cg, C -|4 = 10 /iF; Cg =
56. pF; Gig, C-ig, C-J 7 = 1 000 /iî~/25 V:
'C 18 = - 1 ” r _o c c - _ ft ' „
V; C 2 o, C 2 i = 0,1 ,uF; 1, = BF245; Ţ 2 =
~ Ci 73; -2 , 1 -
T 5 = BC251; ( , T- = BC107; T q =
8 Dl 35; D,, ,D 2 = LED; Cîft =
MMC4049; CU - MMC4020: Cî 3 =
6A741, D, . = PL9V1; D 5 =
PR = 1PM05.
faţa va fi bine decapată cu spirt, iar
după aplicare se vor lăsa un timp I
după care, cu ajutorul unei pensule !
moi şi fine, se va aplica un strat I
subţire de lac care le va asigura o t
rezistenţă sporită în timp.
în cazul cifrelor care au fost mar- I
cate pe suprafaţa carcasei prin gra- I
varea lor în adîncime, se vor acoperi 1
adînciturile corespunzătoare fiecărei 1
cifre cu o picătură de vopsea folo- |
sindu-se o pensulă subţire şi fină. I
Pentru o mai uşoară identificare a |
valorilor se pot folosi vopsele de di- |
ferite culori. După ce se vor acoperi I
astfel toate cifrele (trebuie să fim I
atenţi să nu atingem lentilele obiec- I
tivului cu vopsea sau cu degetele |
murdare de vopsea), se va lăsa să f
se usuce timp de 1...2 minute, după f
care, cu ajutorul unei bucăţi moi de |
stofă sau al unei sugative, se va |
şterge surplusul de vopsea aflat
deasupra cifrei. Operaţia se va face f
cu mare atenţie pentru a nu întinde |
vopseaua şi a murdări obiectivul. |
înaintea aplicării, suprafaţa va fi i
bine decapată cu o bucată de vată 8
îmbibată cu spirt, iar după înlătura- 1
rea surplusului de vopsea suprafaţa li
respectivă va fi ştearsă cu o cîrpă |
îmbibată foarte puţin cu acetonă. Se l
vor evita vopselele pe bază de ulei, I
care se usucă greu şi care, cel puţin I
în perioada cînd sînt proaspete, se
înmoaie la căldură şi acumulează i
astfel praf.
Pentru o bună reuşită este bine caj
să se efectueze cîteva încercări pri- |
vind dimensionarea picăturii de vop- 1
sea şi ştergerea ei ulterioară. I
O sirenă electronică de dimen¬
siuni reduse şi cu un consum elec¬
tric mic se poate realiza cu ajutorul
unui circuit integrat CMOS de tip
MMC4069 de producţie indigenă
(MICROELECTRONICA).
Circuitul MMC4069 conţine şase
inversoare, dintre care trei sînt folo¬
site drept oscilator de foarte joasă
frecvenţă (1T2 Hz), care comandă
în tensiune oscilatorul de audiofrec-
venţă realizat cu celelalte trei inver¬
soare.
Oscilatorul de comandă poate să
debiteze fie semnal triunghiular, fie
dreptunghiular, în funcţie de poziţia
comutatorului K şi de efectul acus¬
tic dorit.
Frecvenţa oscilatorului de co¬
mandă este dictată de elementele Rţ
şi Ci, iar a celui de audiofrecvenţă
de R 3 şi C 2 . Condensatoarele G şi
C 2 vor fi cu hîrtie sau stiroflex.
Tranzistorul Tt realizează adaptarea
între cele două oscilatoare.
Semnalul de audiofrecvenţă obţi¬
nut este amplificat de tranzistorul
T 2 care are drept sarcină fie o cască
telefonică de 50 O, fie un difuzor mi¬
niatură de 20 t 100 ft. în cazul în
care se doreşte ca nivelul audio să
fie mai ridicat, în emitorul lui T 2 (în
locul lui R 5 şi al difuzorului minia¬
tură) se montează primarul unui
transformator de adaptare tip „ra-
dloficare", difuzorul de joasă impe-
danţă fiind legat în secundarul aces-
In cazul în care montajul urmează
să fie folosit pentru obţinerea de
semnale audio cu puteri mai mari de
1 W, tranzistorul T 2 va fi un
Darlington de tipul BD675, cu
transformator de ieşire corespunză¬
tor dimensionat în emitor.
Montajul se alimentează de la ba¬
terii (4.5-H5 V) sau de la un redre¬
sor realizat cu un transformator de
sonerie şi o punte redresoare
(1PM05, eventual 4x1M4001) şi un
condensator de filtraj de 1 000 mF/ 25
V. Pentru niveluri audio ridicate,
sursa de alimentare se va redimen-
siona corespunzător.
Sirena se pune în funcţiune prin
aplicarea tensiunii de alimentare şi
poate fi utilizată atît de către mode-
lişti („maşină poliţie"), amatori de
divertismente (sonerie uşă, sirenă),
cît şi ca avertizare în diverse sec¬
toare de activitate.
BIBLIOGRAFIE:
1. Circuite integrate CMOS, Ma¬
nual de utilizare, Editura Tehnică.
Bucureşti, 1986.
2. Catalog condensat —
I.P.R.S.-Băneasa, 1984.
TEHNIUM 10/1987
19
„Praktica B200" este un aparat fo¬
tografic monoreflex cu expunere au¬
tomată, produs de industria de spe¬
cialitate din R.D.G. El este aparatul
de bază al cîtorva variante construc¬
tive, utilizează o electronică precisă,
dispune de o automatizare completă
a timpului de expunere, foloseşte un
sistem de măsurare interioară a lu¬
minii, avînd ca element fotosensibil
o fotodiodă GaAsP; de asemenea,
dispune de un sistem de afişare cu
LED-uri, are un aspect modern, plă¬
cut, funcţional.
Aparatul selectează timpul de ex¬
punere pe baza unei diafragme
prestabilite, în intervalul 1/1 000-40
s. După parcurgerea unei părţi din
cursa butonului de declanşare, în vi¬
zor se afişează timpul de expunere
determinat. Timpul de expunere co¬
respunde condiţiilor de iluminare in¬
stantanee sau unora anterioare, fo-
losindu-se un sistem de memorizare
(MEMORY). Aparatul poate fi utili¬
zat şi cu prestabilirea timpului de
expunere, diafragma rezultînd pe
baza sistemului de măsurare inte¬
rioară a luminii. Totodată, aparatul
dispune de un timp „mecanic" avînd
valoarea de 1/90 s, timp care cores¬
punde şi sincronizării cu lampa ful¬
ger. Restul timpilor de expunere se
realizează exclusiv electric, obtura¬
torul fiind de tip electromagnetic, cu
perdele metalice cu deplasare verti¬
cală. Utilitatea timpului mecanic
apare în cazul epuizării bateriilor, al
defectării părţii electronice sau în
condiţii de temperatură foarte scă¬
zută.
Ca sursă electrică se foloseşte o
baterie cu oxid de argint de 6 V/175
mA, a cărei capacitate este sufi¬
cientă pentru circa 2 000 de luări de
imagini. Consumul de curent al apa¬
ratului este:
— la măsurarea iluminării în regim
„automat" .. 10 mA;
— la măsurarea iluminării în regim
automat şi cu memorizare_ 35
mA;
— cu timp de expunere „B“, de¬
clanşator semiapăsat. 10 mA;
— cu timp de expunere „B“, per¬
dea deschisă. 35 mA.
Aparatul permite conectarea unui
sistem de transport al filmului cu o
frecvenţă de două imagini pe se¬
cundă, în cazul fotografierii în serie
Aparatul foloseşte o nouă genera¬
ţie de obiective (Prakticar), pe baio¬
netă, neinterschimbabile cu alte ti¬
puri similare. Obiectivele cu filet
(M42) pot fi folosite cu adaptor, dar
fără să fie posibilă funcţionarea au¬
tomată.
Sînt de menţionat şi cîteva deza¬
vantaje ale modelului B200:
— citirea mai dificilă a valorilor
diafragmei, în special pentru purtă¬
torii de ochelari;
— sesizarea mai dificilă a punctu¬
lui cursei declanşatorului la care se
acţionează sistemul de măsurare a
luminii;
— apariţia unei culori violete în vi¬
zor în contralumină;
— citirea dificilă a timpilor de ex¬
punere din vizor în condiţii de ilumi¬
nare slabă;
— expunerea eronată a materialu¬
lui fotosensibil în cazul unor imagini
Ing. VASILE CĂLINESCU
cu grad ridicat de contrast (deza¬
vantaj corectabil de către cunoscă¬
tori).
în cele ce urmează se vor pre¬
zenta unele particularităţi construc¬
tive ale aparatului.
Prin cuplarea obiectivului cu apa¬
ratul se realizează, pe lîngă prinde¬
rea mecanică propriu-zisă, şi legătu¬
rile electrice necesare transmiterii
valorii efective a diafragmei, siste¬
mul Prakticar traducînd electric po¬
ziţia diafragmei.
Obturatorul are două perdele din
lamele metalice cu deplasare verti¬
cală, eliberarea celei de-a doua fiind
asigurată de un electromagnet cu
rol de reţinere. Timpul minim de lu¬
cru este de 0,98 ms (1/1 024 s).
După efectuarea expunerii, perde¬
lele obturatorului revin în poziţia ini¬
ţială, independent de rearmarea
aparatului.
Timpul de expunere este afişat în
vizor pe o scară cu 16 LED-uri
punctiforme care corespund timpilor
afişaţi (fig. 1).
în aparat există următoarele între¬
rupătoare, care acţionează în funcţie
de modul de lucru al aparatului:
— întrerupător pentru aplicarea
tensiunii de lucru, acţionat de de¬
clanşator. întrerupătorrul este du¬
blat de un circuit de închidere cu
autoreţinere care asigură alimenta¬
rea pînă la terminarea măsurării lu¬
minii, indiferent dacă declanşatorul
este eliberat;
— întrerupător pentru acţionarea
memoriei pe intervalul de la efectua¬
rea măsurătorii pînă la efectuarea
fotografierii (ridicarea oglinzii).
Această funcţie este necesară la fie-
timpului de măsurare prin aprinde¬
rea continuă a LED-ului corespun¬
zător pentru intervalul 1/1 000-8 s.
Pentru timpi de expunere ma.i scurţi
(nerealizabili) se aprinde intermitent
LED-ul corespunzător notaţiei
OVER. Pentru timpi în intervalul
8—40 s se aprinde continuu LED-ul
corespunzător notaţiei UNDER.
Pentru timpi mai lungi de 40 s (ne¬
realizabili), acelaşi LED se aprinde
intermitent.
Prin apăsarea completă a declan¬
şatorului se realizează acţionarea
obturatorului şi luarea imaginii.
Comanda obturatorului se face cu
precizie de o şesime de treaptă. In¬
dicaţia se face cu precizie de jumă¬
tate de treaptă. în aceste condiţii,
cînd timpul real de expunere este
între două valori de treaptă, se
aprind ambele LED-uri.
2. FUNCŢIONAREA AUTOMATĂ
CU MEMORIE („Automatik-ME-
MORY")
Modul de lucru este asemănător,
dar înaintea declanşării propriu-zise
se acţionează întrerupătorul „ME¬
MORY". Expunerea se va face con¬
form condiţiilor de iluminare din
momentul iniţial al măsurării luminii.
Acest mod de lucru permite fixa¬
rea expunerii în cazul unor condiţii
de iluminare deosebite, pentru o
zonă anumită din cîmpul imaginii.
3. FUNCŢIONAREA SEMIAUTO¬
MATĂ
La acţionarea parţială a declanşa¬
torului apar în vizor două indicaţii
(în prealabil s-a fixat un anume timp
de expunere):
— timpul de expunere ales, cu
semnal intermitent;
— timpul de expunere necesar, cu
semnal continuu.
Prin acţionarea diafragmei se
aduc cele două indicaţii la coinci¬
denţă, determinîndu-se astfel dia¬
fragma corectă. Precizia determină¬
rii în acest caz este de jumătate de
diafragmă.
în spectrul vizibil (fig. 2), fiind rela¬
tiv apropiată de sensibilitatea ochiu¬
lui.
Fotodioda este plasată în spaţiul
oglinzii. Oglinda are o zonă semi-
transparentă prin care lumina este
condusă, prin intermediul unor ele¬
mente optice şi al unui concentra¬
tor, la fotodiodă.
Această poziţionare are avantajul
că lumina intrată în aparat prin ocu-
^ 0 LJ L_
^ U 00 500
CIMP
IMAGINE
-MĂSURAREA
LUMINII
care fotografie, măsurarea luminii şi
efectuarea fotografierii nefiind con¬
comitente. în paralel se află un al
doilea întrerupător, MEMORY, care
permite înmagazinarea valorii măsu¬
rate pe o durată oarecare;
— întrerupător pentru formarea
timpului de expunere, aflat în legă¬
tură cu acţionarea primei perdele a
obturatorului.
în schema de lucru intră de ase¬
menea şi două potenţiometre:
— potenţiometru liniar (divizor de
tensiune) pentru introducerea sensi¬
bilităţii filmului şi corecţiilor manu¬
ale (OVERRIDE);
— potenţiometru exponenţial (di¬
vizor de tensiune) pentru introduce¬
rea valorii diafragmei, aflat în obiec¬
tiv.
Regimurile de lucru ale aparatului
sînt descrise în continuare.
1. FUNCŢIONAREA AUTOMATĂ
(„AUTOMATIK")
La apăsarea parţială a declanşato¬
rului se conectează sistemul de mă¬
surare şi în vizor apare indicarea
4. FUNCŢIONAREA „B“
Obturatorul rămîne deschis atîta
vreme cît se acţionează declanşato¬
rul. Sistemul de măsurare a luminii
este deconectat. Funcţionarea obtu¬
ratorului este electrică.
5. FUNCŢIONAREA CU LAMPĂ
FULGER
Obturatorul funcţionează, meca¬
nic, la valoarea de 1/90 s. în acest
regim aparatul poate fi folosit şi fără
baterii.
Măsurarea interioara a luminii se
face folosind o fotodiodă GaAsP
care dispune de o caracteristică li-
niară-intensitatea luminii/curent (cu¬
rentul de scurtcircuit) într-un inter¬
val larg de iluminare. Influenţa tem¬
peraturii este totodată mică asupra
curentului de scurtcircuit.
Avînd în vedere sensibilitatea fo¬
todiodei, de 1,6 nA/lx, la o iluminare
extrem de redusă de 10 mlx se ob¬
ţine un curent de 16 pA, suficient de
mare pentru a fi amplificat ulterior.
Sensibilitatea spectrală a fotodio¬
dei (PH203) este potrivită măsurării
larul vizorului are o influenţă negli¬
jabilă asupra măsurătorii.
Zona din imagine măsurată repre¬
zintă circa 20% din total şi este pla¬
sată conform figurii 3.
Pentru obţinerea timpului de ex¬
punere se preiau mărimile care in¬
tervin sub forma:
b, = C r K 2 10~ x/1 °
unde B — densitatea luminii; K —
valoarea diafragmei; x — sensibilita¬
tea filmului şi C R — constantă de
calibrare.
Valorile diafragmei şi sensibilităţii
filmului sînt traduse electric prin di¬
vizări de tensiune, aşa cum s-a ară¬
tat.
Deoarece raportul valorilor de ilu¬
minare în care poate lucra camera
este foarte mare (64 000 : 1), se pro¬
cedează la o comprimare de semnal.
Se procedează practic la o logarit-
mare a valorilor diafragmei şi ilumi¬
nării printr-o tehnică de comutaţie.
(CONTINUARE IN PAG. 5)
TEHNIUM 10/1987
ÎNTREŢINEREA
ŞI REPARAREA
MAŞINILOR DE SPALAT
FENTEI
Un obiect deosebit de util într-o
locuinţă este maşina de spălat. Fap¬
tul că rufele se spală mai repede şi
fără atît efort fizic, că la unele tipuri
apa se poate încălzi direct în bazinul
spălător şi că alte tipuri au storcător
pentru rufele spălate sînt motive
pentru care orice gospodină renunţă
greu la serviciile maşinii de spălat.
Ca la orice agregat cu piese în miş¬
care, şi la maşina de spălat apar o
serie de defecţiuni care trebuie re¬
mediate cît mai repede, în caz con¬
trar producîndu-se deteriorarea ei şi
chiar accidente prin electrocutare.
Pentru a preveni toate surprizele ne¬
plăcute şi a nu ne dispensa prea
mult de serviciile maşinii de spălat,
trebuie să cunoaştem ce defecţiuni
pot apărea, astfel încît să le putem
preveni sau înlătura cît mai repede.
Maşinile de spălat ALBALUX 9,
ALBALUX 10, ALBALUX 11, ALBA¬
LUX 12 sînt asemănătoare construc¬
tiv, deosebirile esenţiale fiind urmă¬
toarele:
— maşina de spălat ALBALUX 9
este prevăzută cu cuvă de spălare şi
element încălzitor aflat sub aceasta;
— maşina de spălat ALBALUX 10
este de construcţie mai simplă,
avînd doar bazin de spălare în care
se introduce apa încălzită în afara
acesteia. Prin acţionarea butonului
comutator (poz. 1, fig. Ia), motorul
este pus sub tensiune, obţinîndu-se
în final învîrtirea pulsatorului şi deci
spălarea rufelor;
— maşina de spălat ALBALUX 11
are, ca şi ALBALUX 9, un element
încălzitor pentru apa din bâzin. în
plus, ea mai are şi o lampă de sem¬
nalizare (poz. 2, fig. 1b) tip LSA-01
M sau LSD-6-CTA, de 0,2 W. Ele¬
mentul încălzitor, o rezistenţă de
I 900 W, se află amplasat sub bazi¬
nul spălător;
— maşina de spălat ALBALUX 12
are, în plus faţă de ALBALUX 10, un
întrerupător cu temporizare în do¬
meniul 1—4 minute (poz. 3, fig. 1b).
Puterea absorbită a maşinilor de
spălat ALBALUX 9 şi ALBALUX 10
este de 450 W, iar a celor ALBALUX
II şi ALBALUX 12 este de 300 W
(fără elementul încălzitor).
Cele patru tipuri menţionate fac
parte din categoria maşinilor de
spălat rufe cu pulsator. Caracteris¬
tica lor principală este aceea că ru¬
fele sînt acoperite în permanenţă cu
soluţia de spălare, acţionarea meca¬
nică fiind produsă de un dispozitiv
(pulsator) care se roteşte în jurul
axei sale cu o mişcare ce poate fi
continuă sau alternativă după un
număr oarecare de rotaţii.
Pentru a ajunge la piesele în miş¬
care trebuie scoasă o parte laterală
a carcasei metalice. Această piesă
demontabilă este cea frontală (fig.
2). Pentru demontare se scot buto¬
nul (sau butoanele) comutator (1) şi
cele două butoane de cauciuc (2)
de la partea inferioară. Folosind şu¬
rubelniţa se desfac cele două şuru¬
buri care se văd prin găurile din
care s-au scos butoanele de cau¬
ciuc. Prin tragere de tablă uşor în
faţă şi în jos se realizează desprin¬
derea de pe carcasă. Această piesă
o dată scoasă, se observă interiorul
maşinii de spălat (pentru tipul AL¬
BALUX 10 vezi figura 3).
Defectele principale, cauza lor şi
modul de remediere sînt prezentate
în tabel.
Pentru a veni în sprijinul „depana¬
torilor" amatori, descriem în conti-
□ANIELA MUNTEANU,
elevâ, Oţelu - Roşu
nuăre modul detaliat de remediare a
celor mai des întîlnite dintre defec¬
ţiuni.
Se observă apă scursă sub maşi¬
nă. Dacă furtunul de cauciuc (poz.
7, fig. 3) nu este deteriorat şi este fi¬
xat etanş pe ştuţul cuvei de spălare
(1), înseamnă că ori aceasta ori ştu¬
ţul de evacuare nu este etanş, sau
defecţiunea este în zona simeringu-
lui (poz. 11, fig. 4). Pentru a ajunge
în acea zonă, conform poziţionării
din figura 3, se procedează astfel: se
a bazinului de spălare (12). Se veri¬
fică apoi garnitura (10) care, dacă
este deteriorată, se înlocuieşte cu
una nouă. După scoaterea butucului
se trece la eliminarea din el a sime-
ringului (11). Operaţia de scoatere a
simeringului se va face cu atenţie,
deoarece în această zonă sînt depu¬
neri tari de produse sodice sau alţi
compuşi din detergenţi. Locaşul si¬
meringului se curăţă cu grijă, în el
introducîndu-se noul simering.
înainte de montarea la loc a pieselor
se verifică starea şaibei de bronz (6)
şi a celei cu nas (7), deoarece la un
montaj greşit aceasta din urmă
poate distruge pulsatorul (5).
Pentru remontarea pieselor şi pu¬
nerea în funcţiune a maşinii de spă¬
lat se procedează astfel:
mutator se urmăreşte vizual mişca¬
rea roţilor şi a curelei, iar auditiv se
urmăreşte ca zgomotul produs să
nu fie hîrîit, adică de piese metalice
în rotire dezordonată.
Dacă toate cele de mai sus sînt în
regulă, se trece butonul comutator
pe poziţia oprit, după care se scoate
ştecărul din priză.
O dată cu fixarea la loc a capacu¬
lui şi a butonului comutator, opera¬
ţia de remediere se consideră termi¬
nată.
Furtunul este rupt în zona de
îndoire din afara maşinii. Această
defecţiune creează necazuri în încă¬
pere deoarece o parte din apa din
cuvă, în timpul funcţionării maşinii
sau la evacuare, ajunge pe pardo¬
seală, care devine alunecoasă dacă
iOs
/-Â\
T 3'
verifică fişa (ştecărul) să nu fie în
priză; se observă vizual aspectul ba¬
zinului de spălare (1); se umple ba¬
zinul Cu apă şi se urmăreşte dacă
sînt sau nu scurgeri pe iîngă ax (3);
dacă pe Iîngă ax picură apă, se go¬
leşte bazinul şi se dă jos cureaua de
pe roţile (5) şi (4) ce o antrenează;
după ce se scot şurubul (2) şi roata
antrenată (4) de pe axul pulsatorului
(3) prin intermediul unei bucăţi de
lemn sau chiar cu coada ciocanului,
se bate uşor în ax pînă ce acesta,
împreună cu pulsatorul, iese înspre
interiorul bazinului de spălare (1).
— se strînge butucul (3) pe pere¬
tele bazinului prin intermediul
piuliţelor (8) şi (9), avînd grijă să nu
se rupă garnitura de clingherit (10);
— se introduce cu atenţie butucul
(3) cu şaibele (6) şi (7) fixate Iîngă
pulsator (5);
— se unge cu ulei în punctul mar¬
cat cu roşu din zona centrală a roţii
antrenate (4);
— se introduce roata antrenată pe
ax, urmărind ca şurubul de strîngere
(1) să fie în dreptul degajării din bu¬
tuc;
— se montează cureaua, se învîr-
este mozaic sau gresie glazurată, ori
se poate degrada dacă este din ma¬
teriale lemnoase. Cum se scoate ca¬
pacul am explicat mai sus. După ce
colierul de metal (poz. 3, fig. 3, de¬
taliu! B) se desface, se trage de fur¬
tun (2) în jos pînă ce iese de pe ştu¬
ţul cuvei (1). Se scoate apoi furtunul
prin orificiul practicat în peretele
maşinii, iar în locul lui se montează
un furtun nou care se va strînge
bine cu colierul metalic.
Deblancarea clemelor de contact
datorită vibraţiilor. După scoaterea
apărătorilor din material plastic
_ D - Ere iI' U N J A .
Nu se aude zgomot de motor pus sub
tensiune
Pulsatorul nu se roteşte
Pulsatorul se roteşte greu
Cureaua patinează
Se observă scurgeri de apă sub
maşină
Apa se evacuează greu
Nu se aprinde becul roşu
Nu se încălzeşte apa
Butonul întrerupător cu temporizare
(la tipul ALBALUX 12) nu răspunde
la comenzi _
Maşina se deplasează greu
a) Fişele de contact sînt desprinse
b) Nu este curent ta priză
c) Priza este defectă sau butonul
comutator nu face contact
d) Cablu întrerupt
l Cureaua a căzut de pe roţi
b) Partea de bachelită a pulsatorului
se roteşte pe ax
— Garnitură defectă
— Simering defect
— Butuc spart
— Furtun rupt sau desprins din
ştuţul bazinului de spătare
a) Orificli de evacuare înfundate
b) Furtun strangulat
Bec ars sau contact nerealizat
Elementul încălzitor este defect
sau nu primeşte curent electric
Roţile sint blocate
Conform figurii 4, cu ajutorul unei teşte uşor de pulsator, iar dacă nu
chei fixe sau reglabile, al unui cleşte se aude nici un zgomot suspect se
tip MOPS sau cu o cheie franceză montează butonul comutator;
se desfac piuliţele (8) şi (9) ce ţin — se introduce ştecărul în priză;
strîns butucul (2) pe partea laterală — după acţionarea butonului CO¬
MODUL DE REMEDIERE
aj Se verifică contactul Tor, eventual
se 3trîno cu cleştele
b) Se verifică siguranţele
c) Se verifică priza, iar pentru
comutator se apelează la un
electrician sau la un atelier de
specialitate
d) Se verifică cu atenţie cablul, prin
îndoire. La nevoie se înlocuieşte.
a) Se pune cureaua ia loc, eventual
se lasă motorul mal jos
b) Se înlocuiesc pulsatorul şi cele
două şaibe de lingă el
Se unge la ax cu ulei fir»
Motorul se lasă mai jos
Se iau măsuri de înlocuire a
pieselor defecte
a) Se curăţă orificiile din bazinul de
spălare
b) Se îndreaptă furtunul
Se verifică priza, ştecărul, cablul şl
rezistenţa. La nevoie se apelează
la un specialist.
Se verifică butonul, dar mai
bine este să se înlocuiască
Se ung axele roţilor
(poz. 1, fig. 3, detaliul A), se îgibină
cît mai bine clemele de contact (2),
care eventual se strîng cu un cleşte
patern.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 10/1987
Radioamatorii începători care do¬
resc să-şi îmbunătăţească perfor¬
manţele recepţiei în banda de 2 m
pot construi în acest scop acest am¬
plificator.
Elementul principal este un tran¬
zistor MOSFET tip BF963.
Circuitele rezonante sînt obţi¬
nute chiar din partea placată a
plăcii de montare în modul prezen¬
tat alăturat. Se foloseşte circuit du¬
blu placat, pe o parte a plăcii execu-
tîndu-se cablajul, iar cealaltă rămî-
nînd intactă.
Amplificatorul se acordă din con¬
densatoarele trimer, se închide în-
( tr-o cutie metalică, după care se
montează chiar lîngă dipolul ante-
RADIOTECHNIKA, 2/1987
Cp) Hb , ,
P* (MV 3
J &
G, ®n C ‘
®
i L1« •
S "
Ci *
■'i
L2
*3D
C2
T C *
aV
_
kD-1
mmm
im mi
m-m KT3WA
ieşire
Acţionînd convenabil asupra deschiderii tiristoare-
lor, se poate varia puterea consumată de sarcină în¬
tre 0 şi 2 kW. Comanda porţilor tiristoarelor se face
prin impulsuri aplicate prin transformator. Acest
transformator este construit pe un miez de ferită şi
are 3 înfăşurări din CuEm 0,1, fiecare înfăşurare
avînd 180 de spire. Tiristorul trebuie să suporte 15 A
la 600 V.
RADIO TELEVIZIA ELEKTRONIKA, 5/1987
intrarc|£V^'
CONVERT
Montajul transpune unul din canalele
21—39 TV în unul din primele 12 canale TV.
Semnalul de la antena UUS este aplicat li¬
niei LI şi amplificat de tranzistoarele VT1 şi
VT2.
Tranzistorul VT4 este oscilator local, iar
tranzistorul VT3 este mixer. La acest tranzis¬
tor, pe emitor se aplică semnalul TV, iar pe
bază semnalul de la oscilatorul local.
Prin condensatorul C7, semnalul (prin cablu
coaxial de 75 O) se aplică la intrarea televizo¬
rului. Consumul de curent nu depăşeşte 15
mA. Liniile LI şi L2 au lungimea 22 mm, iar L3
are 24 mm, diametrul sîrmei fiind de 1 mm.
Prizele pe LI sînt la 4,3 şi 5,5 mm, pe L2 la
3,5 şi 12 mm, iar pe L3 la 4 mm.
RADIO, 4/1987
+3V -£V
ll
TEHNIUM 10/1987
REf RINDERE DE 3TAT PENTRU FABRICAREA 045 TELEVIZOARE RADIORECEPTOARE,COftrtBt
NE MUZICALE Şl INCINTE ACUSTICE, RADIOCASETQFOANE, SUBANSAMBLE P§ESÎ 3E SCHIMB
-funcţionalitate
sporită
prezentare
moderna
parametri la atasi
■ .IS» vi
Dintre produsei© recente ale
treprinderii ELECTRONICA vă
comandăm:
zistoare bipolare pnp sau cu tranzis-
toare MOSFET
• Difuzor : P 21495—3 W/8 li amplasat la¬
teral
• Casetă masă plastică de dimensiuni re¬
duse, vopsită în diverse culori
• Gabarit: 380 x 290 x 270 mm _
• Masa: 9 kg
• Consum redus de energie: 23 W/12 V
c.c. sau 35 VA/220 V/50 Hz
• Puterea maximă audio: 0,7 W
• Televizor alb-negru portabil, echipat cu
tub cinescop (autoprotejat) cu diago¬
nala de 31 cm
• Recepţia: benzile I—V, FIF-UIF, norma
OIRT sau CCIRT
• Şasiu monoplacă, montat vertical,
echipat cu 3—6 circuite integrate
• Programator: omniprogramabil, tip P 8,
cu 8 taste
• Selector de canale electronic: cu tran-
OLT 211
• Televizor alb-negru staţionar, echipat
cu tub cinescop (autoprotejat) cu dia¬
gonala de 44 cm
• Recepţia: benzile l-V, FIF-UIF, norma
OIRT sau CCIR (OIRT-CCIR)
• Şasiu monoplacă, echipat cu 3—6 cir¬
cuite integrate
• Programator; omniprogramabil, tip P 8,
cu 8 taste
• Selector de canale: electronic, cu tran-
zistoare bipolare pnp
• Difuzor: P 23112—1 VA/8 îl
• Putere maximă audio: 0,7 W
• Puterea maximă consumată de la re¬
ţea: 60 VA/220 V/50 Hz
• Gabarit: 500x 370 x300 mm
• Masa; 14 kg
• Categoria: standard
• Moduri de funcţionare: mono-stereo
• Poate fi utilizat împreună cu combina
muzicală „STEREOSON 2“ (sau cu ra¬
dioreceptorul cu pick-up), ori indepen¬
dent
• Poate funcţiona şi în următoarele va¬
riante:
A. Amplificator de sonorizare mono
sau stereo, cu posibilitatea mixării a 8
intrări (4 mono şi 4 stereo), cu reglaj
de nivel pentru fiecare intrare;
B. Staţie de radioficare mono, de pu¬
tere medie, pentru întreprinderi, case
de cultură, şcoli
• Tipui intrărilor:
. A — Microfon (3 intrări)
B — Chitară electrică ( 2 intrări)
C — Combină muzicală (i intrare)
D — Auxiliar (2 intrări)
• Reglare nivel pentru fiecare intrare
• Reglaj fiziologic
• Muting
• indicator de reţea de.tip' LED
• Buton comutare amplificare/radioficare
cu limitarea benzii de frecvenţă pe ra¬
dioficare
• Schema electrică include: 7 circuite in¬
tegrate, 38 de tranzistoare, 20 de diode
şi 3 punţi redresoare
• Puterea absorbită de la sursa de ali¬
mentare:
— la putere nominală: max. 350 VA
— fără semnal: max. 50 VA
TEHNIUM 10/1987
13
RADUS DRAGOŞ - Ploieşti
Cel mai simplu este să vă procu¬
raţi un bloc IF+AF sunet (cu CI) pe
care să-l acordaţi în 5,5 MHz, apoi
cuplaţi şi acest bloc la semnalul de
IF sunet preluat de la detectorul te¬
levizorului.
MIHALACHE CEZAR - Craiova
Sunetul (fluieratul) supărător pro¬
vine de la transformatorul de linii;
rigidizaţi miezul.
La radioreceptor zgomotul pro¬
vine de la redresor — verificaţi toate
condensatoarele de filtraj şi cele de
la grila 2 de la tuburi.
SAV DORIN — jud. Argeş
Studiaţi foarte bine (mai întîi)
schema electrică a combinei muzi¬
cale şi, cînd ştiţi perfect cum func¬
ţionează, încercaţi să faceţi modifi¬
cările, altfel ajungeţi la serviciile
unei cooperative de depanare.
CIMPOI ŞTEFAN — Hunedoara
Timpul TUC (corect UTC) este
decalat cu două ore (minus) faţă de
timpul C.F.R. (iarna).
Procurarea aparatelor de măsură
se poate face numai de întreprin¬
dere prin comandă fermă la produ¬
cător (IEMI).
PAVEL CRISTI — Bacău
Schema unui convertor CCIR/
OIRT a fost publicată în Almanahul
„Tehnium“ 1983.
LAZĂR IULIAN — jud. Galaţi
Vă trimitem prin poştă schema so¬
licitată E47C.
AMBRUSAN MIRCEA — Gherla
Nu deţinem datele componentelor
enumerate în scrisoare. Pentru tele¬
vizor luaţi legătura cu o cooperativă.
TOTH ERNO - jud. Timiş
Nu deţinem schema solicitată.
ARSIN TRAIAN — jud. Dîmboviţa
O dată cu livrarea televizorului
primiţi şi schema electrică -în care
este şi schema selectorului de ca¬
nale.
MANEA CLEMENT - Bacău
Folosiţi pentru amplificatorul de
antenă una din schemele publicate
în revista noastră.
QARGĂ CĂTĂLIN — Alba lulia
Stabilizatorul de turaţie nou tre¬
buie să lucreze cu aceleaşi tensiuni.
Cărţi puteţi procura de la Librăria
„Cartea prin poştă".
POP IOAN — jud. Maramureş
Tranzistoarele la care vă referiţi
sînt de producţie l,P.R,S.
BEJAN PETRU — Bucureşti
Vom mai publica materiale despre
automatizări ce se pot realiza la au¬
toturismul „Trabant".
RUSNACK RUDOLF — Cluj-Na-
poca, str. Rakoczi, Bl. 1, ap. 16,
oferă colecţia completă a revistei
„Tehnium".
STOIANOF ROMEO — Botoşani
Vom publica noi scheme de am¬
plificatoare cu tuburi electronice.
RĂDULICI VICTOR — Buzău
Defectele la magnetofonul dv. sînt
destul de complexe, aşa că o depa¬
nare prin scrisoare este dificilă. Deci
trebuie să consultaţi un specialist
local. Montajul pentru recepţia
TV-satelit a fost o glumă (special
pentru 1.04).
URSACHE ADRIAN — Reşiţa
Aduceţi toate circuitele în poziţia ,
iniţială (88—108 MHz) şi apoi pe fie¬
care circuit oscilant, atît de la sem¬
nal, cît şi de la oscilator, conectaţi
cîte un condensator de 22 pF.
Mai încercaţi apoi un acord fin din
miezurile bobinelor; întîi din oscila¬
tor ca să apară toate staţiile; din
gama UUS şi apoi din bobinele de
acord pentru a avea o audiţie nor¬
mală.
BOBOCEA LUCIAN — Bucureşti
Depinde ce bloc RF aveţi şi la ce
se conectează. Treceţi eventual pe
la redacţie.
RAREŞ TRIFAN — Cîmpia Turzii
Vom reveni cu montaje pentru re¬
cepţia stereofonică.
TUDORA FLORIN — Scorniceşti,
Bd. Muncii nr. 19 A, bl. 50 MB, sc.
A, ei. 3, ap. 12, jud. Olt, cod 0538,
doreşte să achiziţioneze colecţia
„Tehnium".
ALEXE FLORIAN — Timişoara
Luaţi legătura cu reprezentanţa
„Electronica" din oraşul dv.
VERES DETER — Tg. Mureş
Verificaţi sistemul de alimentare şi
tuburile PY88 şi PL500.
ENĂCHIOAIE MARIUS — Piatra
Neamţ
Nu există un echivalent pentru
circuitul PC1221C.
COJOCARU PAUL — laşi
Am trimis scrisoarea dv. autorului
articolului.
IORDĂCHSŢĂ MIRCEA — Bacău
Vom publica un temporizator foto.
LUCHIAN LiVIU — Suceava
Nu partea electrică produce slaba
audiţie, ci capul magnetic. Acesta
nu este bine centrat şi semnalul de
pe pista din margine este mai mic.
I. M