Hi
ADRESA REDACŢIEI: TEHNIUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎMTEil NR. Ţ COD 73784
OF. P.T.T.R 33. SECTORUL 1, TELEFON 17 8Q IO, INT. 1151, 8053
REVISTA. LUNARA EDITATA DE C.C. AL 0.0,
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT ..
Trusă didactică
RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI
Ohmmetru
Experiment
Aplicaţii FET
CQ—YO ......
Receptor MA, SSB, CW
Excitator FM
Amplificator 28 MHz
AUTOMATIZĂRI...
Numărător fotoeiectric
CITITORII RECOMANDĂ ..
Comutatoare de curent alter¬
nativ cu tiristoare
Termostat
LED-uriie în laboratorul foto
PENTRU CERCURILE
TEHNICO-APLICATIVE....
Construiţi un windsurf
AUTO-MOTO ....
„Dacia“-13Q0: Regulatorul
de tensiune
Autoturismele „Oltcit“
ATELIER ...
Construiţi un acumulator
Dublor de tensiune
Circuite de reglaj
FOTOTEHNICÂ ..
Filtre pentru fotografierea pe
materiale fotosensibile color
Polaroid SX-70
13 12 11 10 9 15 14
l SN74Z > 7
5 6 2 1 7
|13 12 11 10 9 15 14
l SN7447
iS 6 2 1 7
13 12 11 10 9 15 14
l SN744?
5 6 2 1 7
TEHNICĂ MODERNĂ
Memorii — consideraţii ge¬
nerale
MEMORATOR .
Tiristoare I.P.R.S.
11 8 9 12 1
COB490E
REVISTA REVISTELOR .
Amplificator
Deratizare
Transverter 28/144 MHz
PUBLICITATE...
Radioreceptoare portabile
Vă prezentăm în ce!e ce urmează proiectul de diplomă avînd drept
temă „Trusa didactică cu circuite discrete", realizare semnată de absol¬
ventul Şcolii de maiştri din cadru! Grupului şcolar „Electronica" din Bu¬
cureşti, iacob ion, promoţia 1982 (conducătorul lucrării: ing. Stelian Pă-
truţescu).
Trusa propusă are drept scop; testarea circuitelor logice de bază si
poate ti adaptată, cu unele modificări, şi pentru testarea circuitelor im¬
primate. Cei care vor realiza un proiect după această temă urmează a
definitiva valorile reale ale pieselor prin calcul matematic.
- sau exclusiv - corn
DENIA A.3 + Ă.B si A.B + £
— INHIBARE — IMPLICARE A.
ogice elementare
in calculatoarele
realizarea opera-
tmetice. in tabelul
lumerate. majori ta-
OPERAŢIA LOGICA TERMINOLOGIA EXPLICAŢIA OPERAŢIEI
illBilSlIif ;V : ŞV;'VffVVi:t. i-.v : VVIV iilţ A;;n: :■■. - ; p ■. i
' Â • Şl A şi, B /
K3S8I -SAU (SAU-' ' -ÂsawB
_ _ SNCLUSiV). ' •; ; ___
-SAU BCCLtJSiV (A şi 1) sau (A şi B)
AOB ^ |A0¥) COINCIDENŢĂ (A şi B) sau (A şi I)
(lUS (A i- B) Şl — NU Compiemeotiit lui f A şi B)
f§ |A * B) NICI CompSemesituf suip sesu ST
A • I INHIBARE A f î (comptemenfu! lui RJ
 + B IMPLICARE A sau fcompfesroriiyi VJ B)
Circuitele de comutaţie sau logice Exemple de logică pozitivă:
sînt circuitele electrice care reali- Valoare logică 0 1
zează electric funcţiile sau expresiile Nivel de tensiune
algebrei logice sau booleene. OV +6V
Algebra logică sau* booleana iu- -6V OV
creazâ cu variabile notate cu A, B... -6V +6V
etc., care nu pot lua decîî două va¬
lori logice: 1 sau 0. Logica negativă este logica pentru
în cazul în care variabila A ia va- care valoarea logică 1 este repre-
loarea logică 1, ea este considerată zentată de nivelul de tensiune cei
adevărată şi se notează simplu, A. mai negativ, iar valoarea logica 0
Dimpotrivă, cînd variabila A ia va- corespunde nivelului de tensiune cei
loarea logică 0 (zero), ea este consi- mai pozitiv.
derată falsă şi este negaţia valorii OBSERVAŢIE. Prin pozitiv sau ne-
adevârate a lui A. gaîiv se înţeleg nivelurile relative: ca
Se notează cu A (A cu bară) şi se valoare reală, cele două niveluri pot
numeşte complementul lui A 'sau fi orice valori distincte de tensiune
non A). atît timp cît nivelul pozitiv se afia
Stările binare aie semnalelor în deasupra nivelului negativ,
circuitele logice pot fi reprezentate
fie prin două niveluri de tensiune
sau curent, fie prin impulsuri 'fron¬
turile acestora).
La reprezentarea prin niveluri de
tensiune, ceie două tensiuni utilizate
se numesc nivelul pozitiv, respectiv
nivelul negativ 'sau nivelul superior
şi nivelul inferior).
Datorită celor două niveluri de
tensiune, care reprezintă valorile bi¬
nare 1 şi 0, cît şi existenţei tranzis-
toarelor de tip pnp şi npn, se vor
distinge două tipuri, şi anume logică
pozitivă şi logică negativă.
Logica pozitivă presupune că va¬
loarea logică 1 corespunde nivelului
de tensiune cel mai pozitiv, iar va¬
loarea logică 0 (zero) corespunde — Şi — SAU A.B si A+B
nivelului de tensiune cel mai nega- — (Şl — NU) — NIC! Ă.B
Unele circuite logice de baza sînt
denumite porţi, şi anume circuite pe
ieşirea cărora apare semnalul cînd
există o anumită combinaţie de
semnale la intrarea ior. De exemplu,
o poartă Şi produce un semnal de
ieşire cînd pe toate intrările există
semnale de 1 iogic, simultan. O
poartă de inhibare produce un sem¬
nal de t logic la ieşire cînd nu
există semnai pe intrarea ei de inhi¬
bare.
Funcţia booleana pe una sau mai
multe variabile booleene este de
fapt o variabilă binară aie cărei va¬
lori depind de valorile acestor varia¬
bile booleene.
Pentru notarea unei funcţii boole-
„ene se utilizează simbolul f.
O funcţie booleeana de două va¬
riabile se notează cu f (A, B). Varia¬
bilele A, 8 sînt independente, func¬
ţia f (A, B) dependentă de valorile
luate de A şi B, deci de valorile va¬
riabilelor independente.
Pentru fiecare funcţie booleeană
dată se poate alcătui un tabel de
adevăr cu ajutorul căruia se pot gas
valorile funcţiei pentru toate combi¬
naţiile posibile ale variabilelor inde¬
pendente.
UTILIZAREA TRUSEI DIDACTICE
Pentru uz didactic în şcolile cu
profil electronic este necesară o
trusă didactică de testare a circuite¬
lor logice de bază 'Şi, SAU, SAU —
NU, Şl —- NU, NU), pentru fixarea-
cunoştinţelor teoretice în practică.
Elevii pot măsura şi vizualiza cu
această trusă semnalele de intrare şi
ieşire; de asemenea ei se pot fami¬
liariza uşor cu „Regimul de satura-
ţie“ şi „Regimul de blocare’ 1 ale
tranzistoarelor pnp şi npn.
Totodată, această trusă didactica
ajuţă elevii în însuşirea unor cunoş¬
tinţe de bază la realizarea circuitelor
imprimate şi modul de plantare a
elementelor discrete pe circuitul im¬
primat.
Exemple de logică negativă:
Valoare logică 0 1
Nivel de tensiune OV —6V
+6V OV
+6V —6V
Din cele aratate mai sus reiese că,
pentru a analiza funcţia iogica reali¬
zata de un circuit, este absolut ne¬
cesară cunoaşterea tipului de logică
(pozitivă sau negativă) folosită de
circuitul respectiv.
Datorită celor două tipuri de lo¬
gici, rezultă circuite complementare.
Există patru perechi principale de
circuite logice complementare şi
anume:
DESCRIEREA CIRCUITELOR LO¬
GICE
Funcţionarea schemelor de circu¬
ite logice are la bază folosirea tran¬
zistorului drept comutator binar.
încercările timpurii de dezvoltare
a calculatoarelor electronice nume¬
rice preconizau utilizarea sistemului
zecimal sau aritmetic cu baza de
numărare 10.
într-un astfel de sistem, pentru re¬
prezentarea celor zece cifre sînt ne¬
cesare zece niveluri de tensiune.
în circuitele electronice este nece¬
sar să se păstreze cu precizie aceste
niveluri pentru a nu exista ambigui¬
tate între două cifre vecine.
în consecinţă, sistemul zecimal a
fost abandonat în favoarea sistemu¬
lui binar în care se folosesc numai
două niveluri de tensiune.
Tranzistorul oferă un mijloc foarte
simplu de stabilire a două niveluri
distincte, el fiind „blocat” cînd nu
? trece curent, sau poate fi „saturat”
1 cînd trece un anumit curent.
I Aceste doua niveluri pot fi definite
1 cu precizie şi astfel se poate obţine
1 un sistem foarte stabil.
| Considerăm că circuitul cu tran-
. zistor cu emitorul comun are ca rac¬
ii teristicile de colector din figura 2.
| Dacă tensiunea de bază V B este
1 zero, nu vor exista curent prin baza
I şi deci nici curent de colector, iar
I tensiunea de colector (tensiunea de
f ieşire) va fi egală cu tensiunea de
o alimentare V cc .
ob sarcin a.
TENSIUNE 0E COLECTOR
TENSIUNE 1 LOGIC
tensiune o logic
2
Aceasta situaţie este reprezentată
prin punctul A de pe dreapta de
sarcină, tranzistorul fiind în stare
blocată.
Dăm o creştere pozitivă a tensiu¬
nii de pe bază.
La început nu se întîmplă nimic,
pînă nu se atinge bariera de poten¬
ţial a joncţiunii baza — emitor de
aproximativ 0,7 V.
Peste această tensiune, prin bază
trece curent, iar curentul ce trece
prin colector provoacă o cădere de
tensiune pe R L> determinînd scăde¬
rea tensiunii de ieşire pe colector.
Eventual se poate ajunge la un
punct cînd o creştere suplimentată
a tensiunii de pe bază nu va mai
provoca o creştere suplimentară a
curentului de colector (sau o scă¬
dere suplimentară a tensiunii de ie¬
şire).
Acesta este punctul B, unde tran¬
zistorul este în stare saturată. Ten¬
siunea pe colector în aceste condiţii
este aproape zero, numai o zecime
sau două dintr-un volt, şi se nu¬
meşte tensiunea de saturaţie a co¬
lectorului V Q E sat .
Semnificaţia acestor două stări
poate fi evidenţiată prin reprezenta¬
rea grafică a tensiunii de ieşire (ten¬
siunea pe colector) în funcţie de
tensiunea de intrare (tensiunea pe
bază), aşa cum se arată în figura 3.
Punctele A şi B corespund celor
din figură. Cînd acest montaj se fo¬
loseşte în circuite logice, starea de
ieşire în condiţie de saturaţie se nu-
meş l 6 nivel zero logic notat 0, iar
starea de blocare se numeşte nivel
logic notat 1.
Trebuie remarcat că dacă nivelu¬
rile de intrare reprezintă cele 2 stări,
X şi Y, din figură, valorile reale ale
lui X şi Y pot varia considerabil fără
a produce modificări ale nivelurilor
de la ieşire, realizînd astfel un sis¬
tem binar cu niveluri de ieşire precis
stabilite.
O poartă logică binară este un cir¬
cuit care are două sau mai multe in¬
trări şi o singură ieşire, fiecare din
semnalele de intrare şi semnalul de
ieşire fiind în unul din cele două ni¬
veluri de tensiune logice posibile.
Circuitul este astfel angajat încît
tensiunea de ieşire este ia nivel 1 lo¬
gic numai cînd există o anumită
combinaţie a nivelurilor logice de la
intrări.
Există trei porţi logice de bază,
poarta SAU, poarta Şl şi poarta NU.
La poarta SAU, ieşirea este de
tensiune 1 logic dacă oricare dintre
semnalele de intrare este la nivel de
1 logic. Poarta Şl are la ieşire o ten¬
siune de 1 logic numai dacă toate
intrările sînt la nivel de 1 logic în
acelaşi timp. Poarta NU are o sin¬
gură intrare şi o singură ieşire, ieşi¬
rea fiind la nivel de 1 logic, cînd in¬
trarea este la nivel 0 logic şi invers.
Circuitul NU se mai numeşte cir¬
cuit invers deoarece semnalul de ie¬
şire este totdeauna opus sau invers
celui de la intrare.
O poartă SAU poate fi combinată
cu un circuit NU şi se obţine ceea
ce se cheamă o poartă SAU — NU.
Ieşirea este inversată şi este la nivel
0 logic cînd oricare intrare este la
nivel 0 logic.
Similar, poarta Şl poate fi combi¬
nată cu o poartă NU şi se obţine o
poartă Şl — NU, care are ieşirea la
nivel 0 logic, cînd toate intrările sînt
la nivel 1 logic.
DESCRIEREA TRUSEI
Trusa didactică de testare a circu¬
itelor logice de bază se compune
din următoarele părţi:
— carcasă metalica;
— sursă de alimentare;
— plăci circuite logice;
— conectoare fixare plăci;
— comutatoare;
— becuri vizualizare funcţii lo¬
gice.
Carcasa metalică este confecţio¬
nată din tablă de 1 mm avînd forma
paralelipipedică de 180 x 80 x
60 mm cu capac rabatabil, pe care
sînt fixate comutatoarele, conectoa¬
rele şi becurile de vizualizare.
Sursa de alimentare este alcătuită
dintr-un transformator, puntea re-
dresoare si condensatorul de filtraj
(fig. 4).
FUNCŢII LOGICE ELEMENARE
CABLAJ
IMPRIMAT
IMPORTANT!
Rugăm pe toţi cititorii revistei care posedă documentaţii,
schiţe, materiale teoretice sau realizări practice, însoţite de
fotografii referitoare ia diverse tipuri de gazogen, precum şi la
centrale eoliene de diferite puteri să ia legătura cu redacţia
prin scrisori sau la telefon 17.60.20/2059.
3
TEHNIUM 2/1983
fH if i Ifl S n« * s&s
I IIbk ’■ ■*■ "* '
,: &i $$ r $ţ$i ¥ r* ?:.
'• >■ /-V ■" §■■ §j n ■
SI i m ii ! III ii I
fVSARK ASSIOHES
Constructorilor începători care
posedă un microfon dinamic (c-u irn-
pedanţa de ordinul sutelor de ohmi)
şi un circuit integrat /3A741 sau
echivalent ( juA741, SFC2741,
SN2741, MCI741 etc.) le propunem
experimentarea unei scheme simple
de amplificator AF pentru cască.
Realizat îngrijit, cu măsuri speciale
de ecranare şi antiparazitare —
eventual completat cu un circuit co¬
rector de tonalitate —, montajul
poate fi utilizat ca proteză auditivă.
în figura 1 este dată o schemă
clasică de preamplificator pentru
microfon. Consumul de curent fiind
redus (cca 6 mA), alimentarea se
poate face de la o baterie miniatură
de 9V, Este bine ca sursa să fie de¬
cuplată printr-un condensator, C 7
(47—220 yuF). iar în serie cu alimen¬
tarea să se intercaleze o celulă su¬
plimentară de filtrare, R 5 -C 5 .
Intrarea neinversoare (+) este po¬
larizată din divizorul R 3 -R 4 (rezis¬
tenţe egale, avînd valoarea de
4,7—10 k O), iar intrării inversoare
(-) i se aplică semnalul de la micro¬
fon prin grupul C^-R v Reacţia nega¬
tivă este asigurată, de rezistenţa fi 6 ,
a cărei valoare se optimizează expe¬
rimental. Cîştigul în tensiune poate
fi stabilit prin reglarea lui R, (22—50
4
k 12). In final se vor folosi pentru fi,
şi fî 6 rezistoare fixe, preferabil cu
peliculă metalică.
Grupul C 2 - R 2 - C 3 , conectat la
intrare, reprezintă un filtru pentru
eliminarea frecvenţelor înalte (para¬
ziţi), pe care montajul le detectează
şi le amplifică, rezuitînd un zgomot
de fond supărător. El poate fi redus
la un simplu condensator în paralel
pe intrare, avînd valoarea de ordinul
a 0,5—5nF (prin tatonare).
La ieşire se conectează o cască
avînd impedenţa mai mare sau egală
cu 200 12, prin intermediul condensa¬
torului C 6 . Microfonul cuplat la in¬
trare va avea cordon ecranat, cu
tresa legată ia masa montajului. Au¬
diţia optimă se stabileşte acţionînd
asupra elementelor fi,,’ fi 6 , R 2 .
Montajul descris prezintă două in¬
conveniente: în primul rînd, cîştigul
în tensiune s-ar putea să nu fie sufi¬
cient de mare pentru a reda cores¬
punzător sunetele slabe captate de
microfon; în al doilea rînd, procura¬
rea unei căşti cu impedanţă mare
este dificilă, mult mai răspîndite fi¬
ind căştile miniatură de 40—60 fi,
care se vînd ca anexe la unele ra¬
dioreceptoare tranzistorizate.
Primul neajuns poate fi înlăturat
adăugînd la intrare un etaj supli¬
mentar folosind un tranzistor cu
zgomot redus (BC109, BC173,
BC108 etc.), în montaj cu emiîor co¬
mun, iar adaptarea la impedanţa
căştii de cca 50 O se poate face cu-
plînd la ieşire un etaj repetor pe
emitor. O astfel de variantă este pre¬
zentată în figura 2, constituind baza
de plecare pentru experimentul pro¬
pus.
Alimentarea se poate face tot de
ia o baterie miniatură de 9 V, con¬
sumul fiind sub 10 mA. Pentru re¬
glarea nivelului de redare a fost in¬
trodus potenţiometrul P, iar pentru
suprimarea paraziţilor de radiofrec-
venţă s-a intercalat ia intrare filtrul
Ci-R-,-C 2 . Valorile pieselor nu sînt
critice.
Din cauza amplificării mari în ten¬
siune, montajul poate crea „pro¬
bleme" cu care este greu de iuptaî,
dar foarte instructiv. "Astfel, tendin¬
ţele de autooscilaţie se înlătură prin
decuplarea sursei (C,, = 47 — 200
juF) ş: optimizarea celuieior de fil¬
traj C 4 —R 4 , C 8 -fl 9 . Zgomotul de
TEHNIUM 2/1983
Dacă aţi încercat vreodată să măsu¬
raţi direct cu ohmmetrul rezistenţa in¬
ternă a unui instrument sensibil (mi-
croampermetru), aţi putut constata că
acul acestuia din urmă „bate“ puternic
peste capul de scală (nu repetaţi expe¬
rienţa, deoarece există riscul deterio¬
rării). Explicaţia constă în faptul că
ohmmetrul „aplică" bobinei mobile a
microampermetrului testat o tensiune
U.v cu mult mai mare decît valoarea U,
corespunzătoare deviaţiei acului la cap
de scală.
într-adevăr, se poate demonstra că
ohmmetrele serie obişnuite aplică re¬
zistenţei de măsurat, în funcţie de va¬
loarea ei concretă, R A , o tensiune U* cu¬
prinsă între zero (pentru R< = 0) şi U
(pentru R v = °°), unde U este tensiunea
bateriei de alimentare. în particular,
rezistenţei R xc , care corespunde indi¬
caţiei acului la centrul scalei, i se aplică
în timpul măsurării tensiunea U/2.
Cum de regulă alimentarea se face de la
baterii de 1,5—4,5 V, înţelegem bine
riscul despre care vorbeam la început.
Schema propusă (fig. 1) înlătură
acest inconvenient, tensiunea U A avînd
o valoare maximă de ordinul zecilor de
Fîz. AL» MÂRCULESCU
milivolţi (25 mV pentru exemplul din
figură). Este vorba tot despre un ohm-
metru serie, dar la care s-a suprimat
tradiţionala rezistenţă adiţională, iar
reglajul de aducere la zero nu se mai
face cu potenţiometrul serie sau şunt, ci
prin ajustarea fină a tensiunii de ali¬
mentare, U (fig. 2).
Deoarece pentru R v = 0 acul instru¬
mentului trebuie să indice capul de
scală, adică 1 = I„ tensiunea U trebuie
să fie egală cu căderea de tensiune
pe instrument la cap de scală: U = U, =
= R, • I;. Pentru exemplul ales rezultă
U = 25 mV. Această tensiune mică se
obţine de la o baterie U fl = 1,5 V
cu ajutorul divizorului Ri/(R 2 + P),
calculat corespunzător. Elementul re¬
glabil P este- necesar pentru a putea
compensa variaţia în timp a tensiunii
bateriei. Valorile din schemă permit re¬
glarea zeroului pentru variaţia tensiu¬
nii Ui? între 1,3 V şi 1,65 V.
Constructorii care nu dispun de un
potenţiometre cu valoarea indicată
(între 30 fi şi 40 f!) pot înlocui grupul
R 2 + P din figura 1 prin una din combi¬
naţiile prezentate în figura 3. Cea de-a
doua soluţie se calculează pentru po-
Folosind un instrument cu scală
mare, astfel încît să putem aprecia la ci¬
tire sfertul de microamper, eroarea re¬
lativă de măsurare este sub 3% pentru
R x între 135 fi şi 1 870 CI, respectiv sub
5% pentru intervalul 60 CI — 4 000 fî.
Aducerea la zero se face scurtcircui-
tînd bornele R A şi ajustînd potenţiome¬
trul P astfel ca acul să indice exact
capui de scală (I = I, = 50 fxA).
Deoarece divizorul Ri/ (R? + P) are o
rezistenţă totală scăzută, întrerupăto¬
rul de alimentare K (obligatoriu) se va
ţine închis numai în timpul măsurători¬
lor, evitînd astfel consumarea inutilă a
bateriei.
în încheiere menţionăm că montajul
este sensibil la cîmpurile parazite
(măsurarea se face la curenţi mici prin
R A ), motiv pentru care se recomandă
folosirea unor cordoane ecranate pen¬
tru legăturile la R v .
tenţiometrul disponibil (500 ft — 1 kfl)
. astfel ca rezistenţa echivalentă să
varieze între 110 il şi 145 fi.
Rezistenţa internă a sursei U poate fi
neglijată în raport cu R, (de aceea am
luat Ri = 2,2 f2 Ri). Prin urmare,
valoarea R* corespunzătoare deviaţiei
acului la centrul scalei (I = 1/2) este
R*. = R, = 500 CI.
Ecuaţia curbei de etalonare, adică
relaţia matematică dintre indicaţia
acului I (mA) şi rezistenţa R r (fl) conec¬
tată la borne este:
im
în consecinţă, FET-ul poate fi co¬
nectat în circuit cu canalul în am¬
bele sensuri (cu plusul la drena şi
minusul la sursă sau viceversa, pen¬
tru ambele tipuri de canal), bineînţe¬
les cu condiţia de a se păstra polari¬
tatea corectă a tensiunii U GS . în
particular, canalul poate fi înseriat
într-un circuit de curent alternativ,
cu sau fără componentă continuă.
Pentru a analiza mai concret, să
considerăm un J-FET cu canal de
tip N, care în mod normal se conec¬
tează cu sursa spre minus şi cu
drena spre plus. Caracteristicile sale
de ieşire, I D = ffU DS ), trasate pentru
ambele polarităţi aplicate canalului,
arată ca în figura 16. S~au reprezen¬
tat numai porţiunile corespunză¬
toare unor tensiuni U DS mici, deoa¬
rece în discuţia de faţă nu ne intere¬
sează zona de saturaţie.
Observăm că toate caracteristicile
trec prin origine, iar pentru valori
U DS foarte mici (sub 0,1 V) şi pen¬
tru tensiuni U GS nu prea apropiate
de valoarea de prag, U P , ele pot fi
considerate aproximativ liniare şi si¬
metrice faţă de origine. Pe de alta
parte, ştim că în pianul axelor de
coordonate tensiune-curent o
dreaptă care trece prin origine „re¬
prezintă" o rezistenţă electrica,
adică un element pasiv de circuit
care are proprietatea de a lăsa sa
treacă prin el un curent direct pro¬
porţional cu tensiunea aplicată la
borne.
Putem spune deci că în aceste
condiţii FET-u! (mai precis canalul
său) se comportă aproximativ ca o
rezistenţă avînd valoarea r ds contro¬
lată exclusiv de către tensiunea Uş S .
în particular, pentru U G ş=0 rezis¬
tenţa canalului este minimă, r dsmjn
(sau r 0 ), respectiv conductanţa ca¬
nalului este maximă, g dsmax (sau g 0 ).
Reamintim că prin conductanţă
(electrică) se înţelege mărimea fi¬
zică inversă rezistenţei, deci în cazul
nostru:
1 ' dl/,
9, ' = 1F = dLfe' pen,ru u “ =
constant (parametru).
Interesul practic al acestei zone
extrem de restrînse (U DS < 100 mV)
fond se reduce prin utilizarea unor
rezistoare cu peliculă metalică şi a
unor condensatoare cu pierderi mici
în dielectric, prin sortarea lui 7, şi
eventual a circuitului integrat, prin
M. ALEXANDRU
este redus tocmai din cauza valori¬
lor U DS prea mici, cu care este inco¬
mod de operat. Pe de altă parte, lu-
înd în considerare întreaga porţiune
premergătoare saturaţiei (aşa cum
se arată în figura 16), caracteristicile
nu sînt nici suficient de liniare şi
nici suficient de simetrice în raport
cu originea, cel puţin pentru unele
aplicaţii mai pretenţioase. într-ade-
văr, se demonstrează că în această
porţiune conductanţa canalului va¬
riază după o lege de forma:
9, - -Q” [2(U„ - U,) - U/«] (3)
ceea ce înseamnă că panta caracte¬
risticilor nu depinde numai de para¬
metrul U GS , ci şi de tensiunea U DS .
Pentru U DS (U GS — U P ) regăsim
cele afirmate anterior:
2l/„v / U„v \
u r u )
(4)
optimizarea filtrului C 1 - - C 2 şi,
bineînţeles, prin ecranarea cores¬
punzătoare a montajului. Realizat în
formă „definitivă", montajul trebuie
introdus într-o casetă metalică (ta-
pentru cele două sensuri posibile
ale tu jjpc.:
1 r,.
r — .- (5)
g 1-U,,s U, '
in particular, pentru U ( ;. v = 0 con¬
ductanţa canalului are valoarea
maximă:
J-FET
canal N
9-
21/,,
u,.
( 6 )
respectiv rezistenţa canalului are
valoarea minimă
_ J_ _U, ; _
r ~ g, ~ 21,»* ' f7)
Reluînd ecuaţia generală (3), care
mai poate scrie sub forma
g d,
(. Uc,v , Uo, \
( 8 )
observăm că pentru U c .v .= constant,
conductanţa canalului depinde atît de
valoarea numerică a tensiunii Unv (de
unde neliniaritatea caracteristicilor),
cît şi de sensul acestei tensiuni (de unde
nesimetria caracteristicilor în raport cu
originea).
In particular, pentru Ugs = 0 obţinem
caracteristica de conductanţă maximă:
gds = g<
(9)
deci conductanţa canalului controlata
exclusiv de tensiunea U GS , adică li¬
niaritate foarte bună şi simetrie a
caracteristicilor în : raport cu v origi¬
nea. Cu riscul de a-i plictisi pe cei
avansaţi, precizăm că aceasta în¬
seamnă'rezistenţă constantă a cana¬
lului pentru (J G s= constant şi egală
Ţinînd cont de faptul că U/> < 0 (dis¬
cuţia se referă la J— FET-uri cu canal N).
deducem din ultima relaţie că:
— pentru polarizarea normală a ca¬
nalului, adică pentru U D .v > 0, conduc¬
tanţa este g* < g 0 , respectiv rezistenţa
este r<fo > r„;
— pentru polarizarea „inversă" a
canalului (Unv < 0), conductanţa este
g,/s„ > go, respectiv rezistenţa este r«* < r„.
înainte de a trece mai departe pentru
a arăta cum se poate extinde plaja valo¬
rilor ± Unv de liniaritate şi simetrie a
blă din cutie de conserve) sau din
sticlotextolit placat cu cupru, cu
muchiile cositorite, la care se co¬
nectează tresa cablului ecranat de la
microfon.
u GS <o
t__
o e o
A | Vji
£ g\£
▼ f
l D lmAÎ
•BFW11
e cui (
u cs ,o
^
2|
i f
►(-)
xlhil
caracteristicilor, vă propunem o verifi¬
care experimentală a relaţiilor prezen¬
tate mai sus.
EXPERIENŢA NR. 1
Presupunem că avem un tranzistor
BFW11 (J-FET cu canal N), pentru
care găsim în catalog Inv.v = 4 4- 10 mA
şi Uptmax) — —6 V. Calculînd rezistenţa
minimă a canalului după relaţia (7),
obţinem:
- 6 V
r,, =-=300^750 fi.
2(4 -r 10) mA
în realitate, rezistenţa r„ poate fi mai
mică de 300 fi, deoarece am considerat
valoarea maximă a lui U p.
Realizăm montajul simplu din figura
17, unde condiţia U (> .v = 0 se realizează
prin scurtcircuitarea grilei la sursă şi
măsurăm cu un ohmmetru pus pe do¬
meniul X 1 kfi rezistenţa canalului în
| ambele sensuri.
Pentru un exemplar BFW1 1 luat
| la întîmplare am obţinut r,/., (nor¬
mal) = 320 fi şi r j s (invers) = 105 fi.
Conform observaţiilor făcute la re¬
laţia (9), valoarea reală a lui r„ se află în
intervalul 105 fi — 320 fi, rezultat
; compatibil cu estimarea teoretică.
Explicaţia nesimetriei r, s (normal) ~/= r,/,
(invers) o putem deduce urmărind
atent figura 17. într-adevăr, pentru po¬
larizarea normală a canalului, joncţiu¬
nii grilă-canal i se aplică tensiunea in-
k versă Unv (minusul pe grilă şi plusul pe
drenă), deci rezistenţa joncţiunii este
foarte mare şi nu influenţează practic
pe r d S . Pentru polarizarea „inversă" a
canalului, joncţiunii i se aplică tensiu¬
nea directă U».y (plusul pe grilă şi minu¬
sul pe drenă), deci rezistenţa joncţiunii
este relativ mică (în funcţie de valoarea
lui Unv), influenţind semnificativ pe r
cu care este în paralel (fig. 18).
Rezultatele obţinute nu sînt repro-
ductibile dacă măsurătorile se fac cu
alte sensibilităţi ale ohmmetrului. Mai
precis, ele depind de tensiunea U» pe
care ohmmetrul o aplică rezistenţei ca¬
nalului.
EXPERIENŢA NR. 2
Condiţia U ( ,.v 0 mai poate fi reali¬
zată conectînd între grilă şi sursă o re¬
zistenţă R de 1-1-5 Mfi, aşa cum se
arată în figura 19. Efectuînd măsurăto¬
rile pentru acelaşi tranzistor şi cu ace¬
laşi instrument s-au obţinut r, fa (nor¬
mal) = 320 fi şi r (invers) : 200 fi.
(CONTINUARE' ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 2/1983
RECEPTOR
Hin,55R # UU
Schema electrică din figura 1 re¬
prezintă un radioreceptor destinat
radioamatorilor care lucrează în
banda de 80 m. Acest radioreceptor
de tip superheterodină se alimen¬
tează cu o tensiune de 12 V, are un
consum de 40 mA fără semnal, aco¬
peră gama de unde cuprinsă între
1,4 MHz şi 4 MHz, are o sensibili¬
tate mai bună de 5 fN, o atenuare
a frecvenţei imagine mai mare de
45dB, valoarea frecvenţei interme¬
diare fiind de 460 kHz.
Etajul de intrare are plantat un
tranzistor MCS—FET de tip 3N140
sau 40673 care atît la intrare cît şi la
ieşire conţine circuite oscilante.
Tranzistorul T 2 , tot un MOS—FET,
primeşte pe poarta 1 semnal de la
etajul precedent, iar pe poarta 2
semnal de la oscilatorul local, con¬
struit cu tranzistorul T 3 . La ieşirea
tranzistorului T 2 este cuplat filtrul
de 460 kHz, format din 4 celule. în
mare parte selectivitatea receptoru¬
lui este dictată tocmai de acest fil¬
tru.
Amplificatorul de frecvenţă inter¬
mediară foloseşte două etaje de am¬
plificare tip cascodă, circuitele osci¬
lante din acest amplificator sînt
acordate tot pe 460 kHz, 4 curba de
selectivitate în frecvenţa interme¬
diară fiind arătată în figura 2.
Din secundarul ultimului transfor¬
mator de frecvenţă intermediară,
prin dioda D 2 , se iau semnalul de¬
tectat MA şi componenta de curent
continuu pentru S-metru şi o ra¬
mură a RAS. Cînd se lucrează pe
CW şi SSB, semnalul de 460 kHz se
aplică pe poarta 2 a tranzistorului
T 10 (3N141), pe poarta 1 ăplicîn-
du-se semnal de la oscilatorul local
de bătăi sau refacere a purtătoarei
79.
Reglajul automat al sensibilităţii
(RAS) acţionează pe două căi şi
anume: componenta continuă obţi¬
nută de la O, este aplicată etajului
de curent continuu T s , care în emi-
tor are cuplat instrumentul S-metru,
iar din colector trimite prin P, pola¬
rizare (tensiune pozitivă) la T v T 4 şi
f 6 . A doua ramură a reglajului auto¬
mat ia semnal din colectorul lui T 7 ,
semnal care este redresat de dioda
Dt şi aplicat tot pe poarta lui T v
Semnalul din această ramură este
negativ. Eficacitatea globală a siste¬
mului RAS este astfel foarte pronun¬
ţată, caracteristica sa fiind ilustrată
în figura 2, şi se observă că pentru
semnale de intrare variind între 1
şi 100/uV semnalul la ieşire este
practic constant.
O mare calitate a acestui receptor
constă în faptul că practic elimină
efectele nedorite ale intermodulaţiei.
Pentru o bună stabilitate în funcţio¬
nare etajul oscilator T ? , oscilatorul
BFO (T 9 ), etajele amplificatoare de
frecvenţă intermediară, precum şi
amplificatorul de curent continuu T s
sînt alimentate cu tensiune stabili¬
zată electronic la valoarea de 9V.
Amplificatorul final de audio este
de tip clasic, dar poate fi utilizat şi
un circuit integrat TBA 810, TBA
7 ^ 8 onstructorul urmează a realiza
unele componente cum ar fi bobi¬
nele. Astfel bobinele L v L 2 , L 3 şi L 4
sînt construite pe carcase cu mie¬
zuri pe care se înfăşoară sîrmă
CuEm 0,3: L 2 = 40 spire; L, = 16
spire (lîngă partea rece a lui L 2 ); L 3
= 40 spire priză la spira 10 de la ma¬
să; L 4 = 38 de spire cu priză la spira
10 .
Bobinele L 3 , L b , L 7i L 3i L 9i L^q, Lh
sînt transformatoare obişnuite IF de
la aparatele de radio, acordabile pe
460 kHz. înfăşurarea L u trebuie să
aibă 70 de spire CuEm 0,08 (deci ca
şi celelalte bobine), bobinate peste
L 10 . Dacă radioamatorul doreşte să
recepţioneze numai banda de 80 m,
va înlocui condensatorul variabil 3 x
10 - 350 pF cu unul 3 x 5 - 15 pF.
Se folosesc trimere 5—15 pF.
Elementele semiconductoare se
mai pot înlocui astfel: T 4 , T b , T 6 , T 7l9
T 9 = BF 214, BF 215; T 3 , T 13 = BC
177; 7 15 = BC 171; T 14 , T 16 = BD
136; D 1f D 2 = EFD 108; D 4 , D 5 =
1N914; D 3 = PL 9V1Z.
După montare urmează reglarea şi
alinierea circuitelor. Se verifică întîi
dacă în punctele principale ale
schemei tensiunea de alimentare
este normală, apoi se controlează
dacă amplificatorul de joasă frec¬
venţă funcţionează normal. Acestuia
i se aplică la intrare un semnal cu
frecvenţa de 1 kHz şi amplitudinea
de 100 mV şi se ascultă în difuzor.
Următoarea operaţie este alinierea
circuitelor de 460 kHz, operaţie care
se poate face cu un vobuloscop sau
cu un generator şi un voltmetru.
Operaţia poate decurge şi astfel: se
injectează semnal de 460 kHz cu ni¬
vel adecvat pe baza trazistorului T 6 ;
se reglează miezul din L^-Ln pînă
ce pe S-metru indicaţia este maximă
(se are în vedere ca P, să aibă
cursorul la masă). Se trece apoi ge
neratorul pe baza lui T 4 şi se re
glează miezul bobinei L g . Se re
glează apoi (pe rînd) L 8 -L 7 -L 6 -L 5
în timpul acordării filtrului se în
trerupe alimentarea tranzistoarelo
Ti, T 2 , T 3 , după care se reface al
mentarea acestor tranzistoare. La
borna de antenă se aplică semnal
de 3 MHz (mai exact, 2,8 MHz) ş
rotind condensatorul variabil, se ur¬
măreşte cînd S-metrul are indicaţie;
maximă. Poziţia pe scală pentru
această frecvenţă se stabileşte din
miezul bobinei L 4 , iar sensibilitatea;
din miezurile bobinelor L 2 -L 3 . Ui
tima operaţie de reglare a circuitelor
constă în aducerea, pe frecvenţă a
oscilatorului BFO. în final, se gra
dează scala S-metrului tot cu ajuto
rul generatorului astfel: se aplică la
intrare 100 u v Şi se trece pe S-
metru gradaţia 9, apoi semnalul la
intrare se reduce cu 6 dB, deci 50 /N
pe S-metru se trece 8. Celelalte
puncte se notează tot din 6 în 6 dB,
respectiv 25 M V (S 7), 12,5 mV (S 6)
6,2 uV (S 5) etc.
Asamblarea receptorului se face
pe o bucată de circuit placat pe
care se construiesc mici insule aju
tătoare la fixarea prin cositorire a
pieselor. Elementele de la intrare
(etaj intrare, mixer, oscilator) se se
pară prin pereţi metalici.
j»
1
BIBLIOGRAFIE:
UKW Berichte, 1968, Heft 2
Funkschau, 20/1969
X îp f
K hr
muşi \_
G2i m m 470
—|470pF pF pF pF
lîl I LS I L7j L8j
Tb T5
2N708 2N708
iSrjl
ma 0,1
L9\b70
P f
w
I
WnF
Bf
>-9r
22
PF
OlpF
isr
.
7m1
SSBÎ
j 3m
]»* «“Olfîif
J
1220
fkS
l
d
_
: Hk j
QI/jF £ a tfiF
PI
hj
n
r
InFl 1
fi
470 kHz 4-80
If —►
BC109 2N39Q6 2SB325
T17
BC 109
TEHNIUM 2/1983
în banda de 2 m comunicaţiile cu
modulaţii de frecvenţă — bandă în¬
gustă au o eficacitate deosebită şi
impun utilizarea unei aparaturi mult
mai simple comparativ cu aparatura
pentru emisiuni MA sau SSB.
QSO-urile stabilite între staţii MF
au un grad mai mare de inteligibili-
tate, favorizînd astfel legături Dx, fi¬
indcă mai mulţi radioamatori — YU,
OK, DL, F, G, I, HA etc. — folosesc
mai des modulaţia de frecvenţă de-
cît transmisiunile SSB, fără a aminti
că radioreceptoarele MF pot fi reali¬
zate foarte simplu cu circuite inte¬
grate.
Urmărind ca şi radioamatorii YO
să-şi realizeze echipament MF, pre¬
zint alăturat un excitator cu perfor¬
manţe deosebite în ceea ce priveşte
fidelitatea.
Trebuie remarcat faptul că acest
excitator impune o alimentare cu
tensiune stabilizată electronic.
Principial, montajul funcţionează
astfel: microfonul cuplat la un am¬
plificator de AF (T-,) furnizează sem¬
nal modulator la un oscilator modu¬
lat (T 2 ), după care urmează un etaj
amplificator separator.
în privinţa etajului amplificator se
poate spune că acesta are în com¬
ponenţa sa un tranzistor BC 171
(sau alt tip), de preferat cu zgomot
mic, care în emitor este alimentat
printr-un potenţiometru de 1 k O.
Din acest potenţiometru se reglează
amplificarea etajului.
Etajul oscilator conţine tranzisto¬
rul T 2 de tip 2N918, precum şi bobi¬
na Li, înseriată cu o diodă varicap.
Acest tip de oscilator se numeşte
montaj Clapp şi, în cazul de faţă,
oscilează pe una din frecvenţele cu¬
prinse între 72 şi 73 MHz.
Se observă că dioda varicap D
primeşte o polarizare prin potenţio-
metrul P 1t stabilindu-se astfel exact
frecvenţa de lucru. Tot pe dioda va¬
ricap apare şi semnalul de audio-
frecvenţă, care, impunînd variaţia
capacităţii acesteia, creează modu¬
laţia de frecvenţă. După etajul osci¬
lator apare montat etajul amplifica¬
tor separator, tot cu tranzistorul
2N918.
Cele două etaje de radiofrecvenţă,
oscilator şi separator, au în compo¬
nenţa lor bobinele L i şi L 2 pe care
radioamatorul trebuie să le confec-
şi condensatorul de 30 pF . Ambele se reglează pentru nivel maxim la
căsuţe au 3x2 cm, iar înălţimea de ieşire. La această operaţie potenţio-
2 — 2,5 cm. metrul P 2 trebuie să fie pe valoarea
Şocurile din alimentare SRF sînt maximă în circuit,
de tipul celor folosite în acelaşi Reglajul etajului amplificator se
scop în blocurile UUS sau se pot poate face şi cu un voltmetru elec-
realiza din sîrmă CuEm 0,3, bobi- tronic.
nînd cîte 20—30 spire pe miezuri de Următoarea operaţie constă în ve-
ferită cu diametrul de 3 mm, pe rificarea modulaţiei. Potenţiometrul
care spirele se rigidizează cu un P 3 fixat pe valoare maximă, se vor-
ţioneze. Acestea (L, şi L 2 ) sînt reali- liant oarecare. După confecţionarea beşte la microfon şi se ascultă în re-
zate pe carcase cu miez de ferită, întregului montaj începe acordarea ceptor (după T z ) cum se aude. O
carcase ce se găsesc în blocul UUS circuitelor oscilante pe frecvenţa deviaţie mai mare de frecvenţă se
din receptoare. Practic pot fi cum- dorjtă. obţine micşorînd valoarea lui P 3 .
părate de la magazin gata confecţio- Se începe cu etajul oscilator; Dacă semnalul de AF este totuşi
nate, ambele fiind de acelaşi tip. acestuia i se conectează după rezis- mic, se mai poate monta un etaj am-
Dacă posedăm numai carcasa cu torul de 22 n un fir lung de 10 cm plificator de microfon,
miezul de ferită, atunci urmează să ca o mică antenă. Potenţiometrul P i La terminarea acordării pe frec-
bobinăm 5 spire din CuAg sau are cursorul în poziţie mediană. Se venţa dorită a etajelor şe montează
CuEm 0,6, bobinaj cu pas 0,5 mm. porneşte un receptor de 2 m şi se capacele peste căsuţe. Aceste ca-
La bobina L 2 se scoate o priză la fixează pe 145 MHz cu un fir de an- pace trebuie să asigure o bună legă-
spira 1 sau 1,5 de la masă. Oricum, tenă apropiat de firul antenă al eta- tură electrică. De menţionat că în
confecţionarea acestor bobine este jului oscilator, după care se alimen- dreptul fiecărui miez de bobină se
o operaţie deosebit de simplă. tează montajul; cu o şurubelniţă izo- impune crearea unui orificiu spre a
După ce toate piesele au fost adu- lată se reglează miezul bobinei L^ se putea acţiona miezul pentru refa-
nate, urmează asamblarea excitato- pînă ce în receptor se simte pre- cerea acordului,
rului. Spre deosebire de alte con- zenţa oscilaţiei acestui etaj. După Acest excitator se cuplează la un
strucţii, acesta nu se montează pe această operaţie se reglează poten- etaj dublor de frecvenţă ca să se
un circuit imprimat desenat, ci în ţiometrul Pi şi’ se controlează cu re- ajungă în banda de 2 m.
nişte mici incinte (căsuţe) formate ceptorul dacă oscilatorul acoperă Cînd s-a obţinut semnal în 2 m,
din pereţi de circuit imprimat sudate gama dorită. se verifică obligatoriu profunzimea
(cositorite) între ele. Prin pereţii Refacerea eventuală a acordului modulaţiei, care sigur va impune
acestora se fac orificii în care se se face tot din miezul bobinei, pozi- micşorarea nivelului AF.
montează condensatoare de trecere ţia cursorului potenţiometrului fiind Dioda varicap este 1S529, BA 105
de InF (sau de care dispune radioa- alta. etc., eventual BB 139, şi dacă nu se
matorul). Se observă că majoritatea Odată terminată această operaţie, obţine deviaţia de frecvenţă dorită
elementelor pentru alimentare sînt peste etajul oscilator se fixează un cu o singură diodă se pot monta în
în afara căsuţelor, legătura cu ele- capac ca să nu mai radieze. paralel două diode,
mentele acţive făcîndu-se prin Se cuplează antena receptorului
aceste condensatoare de trecere. la ieşirea etajului T 2 . Condensatorul
Trecerea de la T n la T 2 se practică CT (3—12 pF) se fixează pe valoa-
prin perete între rezistorul de 22 O rea de mijloc, iar miezul bobinei L 2
AUT
Radioamatorilor începători care se . nante în 28 MHz.
delectează cu recepţionarea semna- La plantarea pieselor se va ţine
lelor din banda de 28 MHz le pre- seama ca bobinele L 1 şi L 2 să fie cu
zentăm un amplificator de radiofrec- axele perpendiculare, în sensul că
venţă al cărui efect constă în sensi- dacă Li este verticală, în mod obli-
bilizarea radioreceptorului fără a in- gatoriu L 2 trebuie să fie orizontală,
troduce zgomot, datorită faptului că întregul montaj se introduce într-o
se întrebuinţează un tranzistor cutie metalică.
MOS—FET 40673. Acordarea circuitelor este cît se
Montajul are la intrare un circuit poate de simplă: se cuplează ampli-
rezonant pe mijlocul benzii de 10 m ficatorul la intrarea receptorului,
format din L^C V iar la ieşire un cir- Condensatoarele Ci şi C 4 se fixează
cuit rezonant pe aceeaşi frecvenţă pe valoarea medie a capacităţii, se
(L 2 C 4 ). Bobinele L, şi L 2 se constru- reglează apoi miezurile bobinelor
iese din sîrmă de CuEm 0,4, bobi- (întîi LJ pentru maximum de indica-
nate pe carcase cu miez, ambele ţie pe S-metru,
avînd cîte 17 spire. Bobina Li are Se poate cupla antena direct la
priză la spira 6. Cele două conden- receptor (pe un post oarecare) şi se
satoare de acord Ci şi C 4 au capaci- citeşte indicaţia S-metrului, apoi se
tatea cuprinsă între 5 şi 15 pF. Evi- intercalează amplificatorul şi se ci-
dent, se pot utiliza şi alt gen de bo- teste iar S-metrul, observîndu-se cu
bine sau condensatoare, totul este cît a crescut sensibilitatea întregului
ca ele să constituie circuite rezo- sistem.
220/1/0,5 W
TEHNIUM 2/1983
7
+ 6^ ( 0—|
grat), un amplificator de impuls şi
un bloc de alimentare, format la rîn-
dul lui dintr-un transformator de ali¬
mentare, un redresor şi două stabili¬
zatoare de tensiune.
Semnalele date de fotodiodă (prin
obturare) sînt diferenţiate (derivate)
de grupul C^R A şi amplificate de cir-
Reflector
In practica industrială şi de labo¬
rator deseori se impune numărarea
pieselor în mişcare. Aceasta poate
avea ca scop controlul producţiei,
stabilirea loturilor de ambalare, con¬
trolul statistic sau încercările de la¬
borator.
La viteze mici, operaţia de numă¬
rare poate fi îndeplinită de către om,
dar solicitarea nervoasă provocată
de monotonia operaţiei este deose¬
bit de intensă şi atrage după sine
creşterea oboselii şi ca atare scăde¬
rea atenţiei. Toate aceste lucruri se
repercutează defavorabil asupra mă¬
surătorii, cît şi a posibilităţilor de
accidentare.
Astfel de activităţi pot fi îndepli¬
nite cu succes de către aparate
electronice care permit viteze de nu¬
mărare ridicate şi siguranţă în func¬
ţionare. In aceste aparate număra¬
rea are loc pe baza obturării sau re¬
flectării unor radiaţii (de lumină, ra¬
dioactive etc.).
în continuare, se descrie un nu¬
mărător fotoelectric (sursele de lu¬
mină fiind mai la îndemîna amatoru¬
lui) de viteză ridicată, capabil să
ECKAHT IM RE, Turds
controleze piese de dimensiuni mici,
independent de nivelul de iluminare
general.
SCHEMA BLOC
Dispozitivul de numărare se com¬
pune dintr-un traductor fotoelectric
şi numărătorul electronic, fiecare cu
alimentare proprie (fig. 1).
Bariera luminoasă se creează cu
un bec cu incandescenţă montat
într-un reflector. Lumina este con¬
centrată cu o lentilă şi cade pe o fo¬
todiodă conectată de blocul forma¬
tor de impulsuri alimentat în curent
continuu. Becul electric se alimen¬
tează şi el cu tensiune continuă
pentru a evita formarea unui fasci¬
cul luminos pulsator.
impulsurile se transmit la blocul
numărător cu cablu ecranat; lungi¬
mea cablului poate fi de ordinul ze¬
cilor de metri.
Traductorul fotoelectric (fig. 2) se
compune dintr-o sursă ce emite o
lumină continuă, o fotodiodă (lu-
crînd ca element sensibil), un ampli¬
ficator neinversor (cu circuit inte-
cuitul integrat la ieşirea căruia se 1 ;
obţin impulsuri de 0,2—4 V cu timp!
de creştere mic, de ordinul 1—5 n s,
în funcţie de valoarea capacităţii ^
condensatorului C 4 . Aceste impul¬
suri sînt amplificate în continuare de
tranzistorul T v obţinînd amplitudi-' 1
nea lor la 10 V.
Amplificarea semnalelor se re¬
glează din semireglabilul P 2 . Din se-j
mireglabilul P se controlează ten¬
siunea de ieşire, în curent continuu,
a circuitului integrat şi se reglează
astfel ca, la „ieşire impuls", tensiu¬
nea continuă să fie cuprinsă între
0,6 V şi 0,8 V, pozitivă faţă de masă.
NUMĂRĂTORUL ELECTRONIC
Afişarea pe 5 digiţi se reglează cu
elemente cu 7 segmente, conectate!
prin decodoare corespunzătoare
(7C 9 -/C 13/ ) de numărătoare decadice:
(IC 4 -IC 8 ). Ştergerea (forţarea în:
zero) se realizează cu porţile 1.'4
!C V Comanda acestor porţi se reali¬
zează de la bistabilul format cu por¬
ţile Şl—NU (1/2 ICi), cu impunerea
realizată din comutatorul 2x2 poziţii.
In poziţia desenată (fig. 3), la ieşirea:
Disp. de numărare
fascicol Ţ
i Luminos /
5
Bloc
form.
i mp •
-4-—L
1 '
1 1 1
H-r-
Num.
el.+
afişaj
Bloc
alim-
1
Bloc
alim.
SLA 7
SLA 7
S LA 7
m
n
n
n
or
F
%
Ttr
TT
or
or
OTj
7X
r r ±
orori
1 L
Pi
TTP
fi
fii
X.
ir.
ir
T*
U
T
150
M
L r
T
150
0
Li
ii
0
D
0
m
] 13 12 11 10 9 ÎS 14
zl SN7447
15 6 2 1 7
*13
F
I MB 12 11 10 9 15 14 |
z l SN7447 I
15 6 2 1 7
11 8 9 12 1
I CDB49 0E
' rr l76—13 14
IC CL 1
■L f
NUMĂRARE
13 12 11 10 9 15 14
l SN 74-47
5 6 2 1 7
Ijj L—i I^J LjJ LjJ Lpl LjJ
Bniui
11 8 9 12 1
C D B 490E
7 6 2 3 14
1-J IC 7XX
<i Ic i
J fl3 12 11 10 9 1514
ZÎ SN7447
-562 î 7
11 8 9 12 1
CDB490E
-,,, 7 6 2 3 14
TLJkŢcT
Vk ic,
11 8 9 12 1
CDB490E
, , , 7 6 2 3 14
tJ^n i i l
JLn
li 8 9 12 1
I C D B 4-90 E
17 6 2 3 14
rror
INTRARE
1
j — t-
n
ii :
r-W T
°3 2|
X)
\
L
-J 2 ]
i- J Q L
LISTA DE MATERIALE PEN¬
TRU TRADUCTORUL FOTOE¬
LECTRIC
Circuite integrate: /C- —
LM201, fi A709, LM 709
Tranzistoare: 7, - BC 107 B.
BC 108 B. BC109 B, 2N930 i
Fotodiode: D — DF1, DF2, DF3
Diode: D V ..D 4 — F057. 1N4001
sau punte 1PM
Diode Zener: Dz v Dz 2 - PL
1/Z, 1N3021 B
Rezistoare: fî 1 - 10 kfi/0,25 W, t
± 10%; R 2 , P 3 - iklV 0,25 W, ±
10%; R- — 1.3 Mii/0,25 W, ± 20%;
R s - 56 kiî/0,25 W, ± 20%; fî 6 -
100 kii/0,25 W, ± 20%; R 7 - 1.5
ki i/0,25 W. ± 20%; R a - 2,2
ki 1/0,25 W, ± 20%; R 9 - 820 ii...
1 200 ii/0,25 W, ± 20; P 10 - 82 -
150 ii/0,5 W (peliculare)
Semireglabile: P-, - 2,5 kii/0.25
W, pelicular; P 2 - 1 Mii/0,25 W
sau 0,5 W, pelicular
Condensatoare: C, - 0,1 ...0,2
iu F/50 V, ceramic; C 2 -
47.. .100 /(F/35 V, cu tantal; C 3 -
100 pF/50 V, ceramic; C 4 - 25
pF/50V, ceramic; C s . C 6 - 10
/<F/16 V, electrolitice: C-. C 8 -
100 nF/50 V, ceramice: C,-, - 2 x
1 000 pF/25 V, electrolitic
Transformator: 3VA. 220 V 21 V
Bec electric: 24 V/50 mA
Lupăi cu distanţă focala adec¬
vată scopului.
8
TEHNIUM 2/1983
S . 20VA
iii _- 3 PM
o,i 2 A ţ i \mnr\
czi f—tu— 1
Ţi R,3 b
spre
ieşire directă comut. +
UT?
Circuitul de
e d c
intrare şi punere la zero
circuite
integrate
CDB 400E
f ¥4 \ 3 _
imnmmmmit
vin /liUrvliwU
iii 1 1 1 1 1 1 1
111 1 1 1 1 1 1 1
I ^ d *c JQpfe _90
CIRCUITUL
impulsurilor de numărare spre nu¬
mărătoarele decadice (ieşirea 3 la
nivel logic 1 , iar ieşirea 6 la nivel lo¬
gic O din 1/2 /C 3 J. Acţionînd comu¬
tatorul I, se inversează stările de
conducţie ale porţilor 1/2 IC V obţi-
nînd nivel logic 1 la ieşirea 3 şi ast¬
fel prin porţile 1/4 IC : pinii 2—3 ai
numărătoarelor Se pun la nivel 0 lo¬
gic (poziţia de numărare). în acelaşi
timp, lă intrarea 2 din 1/2 /C 3 sosind
imprimat pentru afişaj
logic care, negat de poarta cu intră¬
rile 4 şi 5 legate împreună, conduce
la nivel logic 1 la ieşirea 6 , adică im¬
puls de numărare transmis la intra¬
rea 14 a primului numărător (IC 4 ).
Impulsurile de numărare sosesc
la porţile 1/2 /C 3 printr-un triger
realizat cu porţi Şl—NU şi diode de
comutaţie (D 3 şi 0 4 j. Histerezisul
circuitului este determinat de cele
două diode. Porţile de mijloc, în co-
BLOCUL DECODIFICATOARELQR Şl NUMĂRĂTOARELOR
i 47nF
! 49 0 E / \
BENZÎLE DESENATE PUNCTAT SE GĂSESC PE FAŢA OPUSĂ
BLOC TRADUCTOR FOTOELECTRIC
k ŞTERGERE
DUBLU PLACAT
SPRE BEC VEDERE DEJCS
f IL24V/0,05 A
LISTA DE MATERIALE PENTRU
NUMĂRĂTOR
Circuite integrate: IC V IC 2 , IC 3 -
GDB 400 E sau CDB 400 HE;
/C 4 .../Cs - CDB 490 E sau CDB
490 EM; /C 9 .../C 13 - SN 7447
Elemente de afişare: SLA 7, TIL
321 (5 bucăţi)
Diode Zener: D v D 2 - PL 4V7,
PL 3Z
Diode: D 3 , D 4 - 1N4148, 1N4149,
1N914
Rezistoare: R,- 100 U/0,5 W, ±
10%; R 2 - 330 U /0,5 W, ± 10%;
R 3 ...R 7 - 3,3 kU/0,25 W, ± 20%;
R 8i ..R 42 - 120...310 U/0,5 W, ± 5%
întrerupător: 2 x 2 poziţii.
LISTA DE MATERIALE PENTRU
BLOCUL DE ALIMENTARE A NU¬
MĂRĂTORULUI
Circuit integrat: LM 305, ROB
305
Tranzistoare: 7, - BD136; T 2 -
2N3055
Diode: Punte 3 PM sau 8 diode 1 ‘
N 4001 conectate în punte (cîte 2 >
diode în paralel pe braţele punţii)
Rezistoare (peliculare): R-, -
100 U/0,5 W. ± 20%: R 2 .R 3 - 5,6
kU/0,25 W, ± 10%: R 4 * - 0.25 U/3
W
Semireglabil (bobinat): P — 1
kU/0,5 W
Condensatoare: C- - 1 000 /«F/16
V, electrolitic: C ; - 4.7 F/'16 V, cu
tantal; C~. - 47 oF/50 V. ceramic;
C 4 - 100' — 220 F/10 V. electroli-
a îfcdEFt iii zh
■CSV/CIO îOOOţiF
MEŞIRE IMPULS 135
BLOC DE ALIMENTARE PT. TJ-L- BD238 in
(A) (1) ROB
1000 305
-W i5) (8)
T 16V 8 1 1 I _L 1 ..
_ s»
+5V V
0,5A Z\
|f5 p X 5,6k4_T I
I f
ÎN PARANTEZĂ. AU FOST TRECUTE
TERMINALELE DE LA CAPSULA METALICĂ
3 avem nivel 0 logic ce determină
nivel logic 1 ia ieşirile 8şM1 (adică
forţarea în zero a afişării). în acelaşi
timp, nivelui iogic 0 de la ieşirea 3
se transmite la intrarea 2 de, la 1/2.
/C 3 , împiedicînd astfel pătrunderea
nivel logic 1 de la ieşirea 3 din 1/2
IC V este permisă trecerea impulsuri¬
lor (logic 1) ce sosesc la intrarea 1
(din 1/2 IC 3 ). La fiecare impuls (lo¬
gic 1) pe intrarea 1 (din 1/2 IC 3 ), ia
ieşirea 3 a acestuia se obţine nivel 0
nexiune flip-flop, formează un
cuit de memorie. Cînd intrarea 1
la nivel 0 logic, ia ieşirile 8 şi 3 a\
nivel 1 iogic, deci dioda D 4 in
mite la intrarea 4 nivel logic 1; la
(CONTINUARE ÎN PAG.
TEHNIUM 2/1983
[OmUTflfOHRE
DE CUREI1T
RLTERnRTlU
CU TIRISTORRE
în practica electronică sîntem
adeseori puşi în situaţia de a co¬
manda printr-un releu un consuma¬
tor conectat la reţeaua de 220 V. Se
întîmplă însă că releul de care dis¬
punem are contacte care nu rezistă
la curentul cerut de sarcină, iar
dacă totuşi găsim un releu convena¬
bil, flama de arc electric ce apare
între contacte la decuplare face ca
dispozitivul să nu fie fiabil, datorită
deteriorării contactelor.
Prezentele montaje descrise în
continuare înlocuiesc cu succes re¬
leul mecanic printr-un consumator
electronic cu tiristor, dispozitiv care
prezintă şi un grad de fiabilitate
mult mai ridicat.
în figura 1, la închiderea contac¬
tului S, prin. rezistenţa R s circulă un
curent care se divizează prin P 1 şi
poarta tiristorului. în funcţie de tipul
tiristorului, ca şi de tensiunea de ali¬
mentare, se pot uşor modifica
valorile R s şi R, pentru a asigura cu¬
rentul de poartă necesar deschiderii
tiristorului. Cît timp contactul S ră-
mîne închis, tiristorul conduce şi
circulaţia curentului prin consuma¬
tor este asigurată. La deschiderea
lui S, tiristorul se blochează (la tre¬
cerea curentului alternativ prin zero)
şi circuitul se întrerupe.
Diodele D^-D 4 , care formează
puntea, trebuie astfel alese încît să
suporte curentul maxim al sarcinii,
iar tensiunea lor inversă să fie supe¬
rioară tensiunii de vîrf a reţelei. în
acelaşi timp, rolul punţii de diode
este ca prin consumator să treacă
ambele alternanţe. Montajul din fi¬
gura 1 prezintă totuşi inconvenientul
că circuitul de comandă are un fir
comun cu unul din firele reţelei şi
Prof. MINAI VORIViCU
deci există pericol de electrocutare.
Pentru înlăturarea acestui nea¬
juns, în figura 2 s-a indicat un mon¬
taj în care circuitul de comandă este
complet izolat de reţea datorită op-
tocuplului interpus între reţeaua de
comandă şi reţeaua de 220 V.
Optocupîul poate fi de fabricaţie
industrială, şi în acest caz se va
aplica o tensiune Ucc indicată de
fabrica producătoare, iar rezistenţa
Rş se va calibra pentru curentul ad¬
mis prin optocuplu, sau poate fi rea¬
lizat dintr-un LED (de preferinţă gal¬
ben) şi un fototranzistor, ambele în¬
chise într-un tub. Pentru un LED
obişnuit, curentul prin R s va trebui
să fie de 10—15 mA. Cît timp cu¬
rentul circulă prin LED, fototranzis-
torul este în conducţie şi curentul
de emitor determină deschiderea ti-
riştorului.
Montajul din figura 3 prezintă o
particularitate interesantă, şi anume,
datorită punţii de redresare, curen¬
tul alternativ are numai alternanţe
pozitive. în momentul în care pe o
asemenea alternanţă tensiunea
creşte de la 0 V la circa 7 V, prin
circuitul punte R 2 şi R 3 circulă un
curent foarte mic, insuficient pentru
a deschide tranzistorul. Cînd tensiu¬
nea depăşeşte cei circa 7 V, tranzis¬
torul se deschide şi şuntează circui¬
tul porţii tiristorului aşa încît, chiar
dacă se închide contactul .S, tiristo¬
rul tot nu se va deschide. Menţinînd
închis contactul S, în momentul în
care tensiunea alternativă descreşte
spre zero, tranzistorul se va bloca şi
tiristorul va primi pe poartă un cu¬
rent care îl va deschide. Prin acest
mecanism, indiferent de momentul
închiderii lui S, sarcina de curent al¬
ternativ va fi cuplată prin tiristor nu¬
mai la început de alternanţă (atunci
cînd tensiunea alternativă are o va¬
loare în jurul lui zero), fapt care de¬
termină ca reţeaua să nu primească
din cuplare un şoc (datorită cuplării
pe tensiune mare) şi ca atare să nu
introducă în reţea paraziţii radioe-
lectrici care se manifestă prin pocni¬
turi supărătoare în sursele audiovi-
deo. în plus, cuplarea sarcinii „pe
nul“ iungeşte şi viaţa consumatoru¬
lui, ştiut fiind că becurile se ard, în i
general, la cuplări sau decuplări de
reţea făcute întîmplător pe maximul
tensiunii.
BIBLIOGRAFIE
First Book of Practicai Electronic,
Projects, BABANI and BERNARDS,
London
TERMOSTAT
Cu ajutorul circuitului integrat
/3E 555 se poate realiza un termostat
eficient şi foarte economic. Divizorul
, rezistiv intern al temporizatorului sta¬
bileşte tensiunile de referinţă ale celor
două comparatoare la 1/3 din Vcc, res¬
pectiv 2/3 din Vcc. Dacă la terminalul
6 se aplică o tensiune externă care de¬
păşeşte 2/3 din Vcc, circuitul basculant
bistabil din /3E 555 este trecut în starea
corespunzătoare unui nivel „1“ logic la
ieşirea 3. în acest moment, tranzistorul
Irtg. NtCOLAE ANORIAN
intern de descărcare este saturat. în
cele mai multe aplicaţii saturarea tran¬
zistorului de descărcare produce scăde¬
rea tensiunii de comparare la mai puţin
de 2/3 din Vcc. Dacă intrarea de triger
atinge 1/3 din Vcc, comparatorul gene¬
rează un impuls care readuce circuitul
basculant bistabil în starea corespun¬
zătoare blocării tranzistorului de des¬
cărcare, iar ieşirea în starea logică „1“.
Acest mod de funcţionare este foarte
bun pentru aplicaţii în care este necesar
controlul temperaturii, în particular
pentru termostate care trebuie să men¬
ţină temperatura între anumite limite
predeterminate. Circuitul de comandă
generează o tensiune proporţională ce
creşte odată cu sporirea temperaturii
pînă cînd atinge valoarea de 2/3 din
Vcc. Ieşirea temporizată se va schimba
astfel încît să comande deconectarea
alimentării rezistenţei de încălzire.
Temperatura va scădea pînă cînd ten¬
siunea la intrarea trigerului capătă o
valoare egală cu 1/3 din Vcc, coman-
dînd revenirea la starea anterioară.
în cazul schemei din figură, divizorul
termistor-rezistenţă produce o ten¬
siune proporţională cu temperatura.
Cînd temperatura creşte (tranzistorul
de descărcare blocat, ieşirea la nivel lo¬
gic „1“), tensiunea de comparaţie este
determinată de divizorul (R? + Ri) şi
R:, crescînd datorită scăderii rezisten¬
ţei Rr. Cînd temperatura atinge valoa-,
rea pentru care R/ devine minimă (o \
notăm cu Rr/z), relaţia necesară pentru jj
a stabili 2/3 din Vcc la intrarea de corn- \
parare este:
(R™+ Ri)/(Rn/+ R; + R:) = 1/2.
în momentul satisfacerii acestei re-?
laţii tranzistorul T, este saturat, pla-
sînd rezistenţa R. în paralel cu (R : + R ).'
Astfel temperatura scade, iar R/ creşte. |
Divizarea se produce între R,- şi [R,||
(Ri + R;)]. Cînd R/ atinge o valoare.'
corespunzătoare temperaturii minime
(R îl), divizorul trebuie să satisfacă re¬
laţia:
[Rj||(R, + R:>] [R/z. + Rî||(Ri -I- R:)] = l 2.
10
TEHNIUM 2/1983
IH-urlIe
in lahiratirnl loto
Lucrările efectuate în camera ob¬
scură cu hîrtie foto necesită surse de
lumină inactinică, avînd o culoare bine
determinată, obţinută, de regulă, prin
filtre adecvate.
Diodele electroluminescente roşii, cu
spectrul lor îngust de emisie, repre¬
zintă o sursă inactinică pentru hîrtia
fotografică alb-negru. Desigur, din
cauza puterii reduse, ele nu asigură ilu¬
minarea întregii încăperi, dar pot
aduce servicii preţioase la iluminarea
locală a scalei diafragmei la aparatul de
mărit, a cadranului cronometruiui sau
releului de timp, la iluminarea unor
butoane ce trebuie acţionate frecvent
etc.
Alimentarea LED-urilor se face
dintr-un redresor simplu (fig. 1),
atunci cînd se doreşte un montaj stabil,
sau dintr-o baterie de lanternă de
4,5 V ori 2 x 1,5 V (fig. 2), atunci cînd
dorim o iluminare intermitentă. Se
poate ataşa LED-ul unei baterii cu aju¬
torul a două cleme, ca în figura 3, sau
se poate confecţiona un soclu (fig. 4)
prin care LED-ul se montează într-o
lanternă cilindrică de la care s-a scos
reflectorul.
INDICATOR LUMINOS PENTRU
PROIECŢIE
Clasicul băţ indicator cu care se
arată detaliile de interes pe ecranul de
proiecţie a dispozitivelor poate fi înlo¬
cuit cu un spot luminos. Astfel nu mai
este necesară prezenţa, uneori deran¬
jantă, a celui care explică în cîmpul
imaginii, iar operaţia poate fi efectuată
de la distanţă chiar de persoana care
manevrează aparatul.
Un asemenea indicator poate fi uşor
construit dintr-o lanternă cilindrică cu
două sau trei baterii R 20 şi o lentilă,
aşa cum se vede în figura 5. Se scoate
reflectorul lanternei şi pe corpul cilin¬
dric al acesteia se introduce puţin for-
Fiz. GHEORGHE BALUŢA
ţat un tub de carton. La celălalt capăt
al tubului se montează o lentilă cu dia¬
metrul de 25—30 mm şi distanţa focală
de circa 80 mm. Se poate folosi even¬
tual obiectivul de la un proiector de
diafilme, împreună cu montura sa cilin¬
drică. Tubul de carton va fi suficient de
rigid şi va avea diametrul egal cu cel al
lanternei. Lungimea şi poziţia finală se
stabilesc experimental astfel ca filamen¬
tul becului să se afle în apropierea fo¬
carului lentilei, iar imaginea lui să
apară clară pe ecranul plasat la 3—4 m.
Se' va alege un bec de lanternă cu spi¬
rala filamentului cît mai strînsă, pentru
a obţine o luminozitate mai mare a
„petei" luminoase ce serveşte ca indica¬
tor.
Indicatorul luminos dă rezultate op¬
time cînd se proiectează diapozitive
care înfăţişează desene cu linii albe pe
fond negru, utilizate adesea în activita¬
tea didactică, tehnică sau ştiinţifică. Ele
sînt obţinute simplu prin fotografierea
pe film negativ alb-negru de mare con¬
trast a desenelor ori formulelor scrise
pe hîrtie albă.
SCALĂ PENTRU BLITZ
Fotografierea cu blitzul (fără „com¬
puter") implică o grijă permanentă
pentru reglarea diafragmei D în funcţie
de calcul" cu care, sînt prevăzute, de
regulă, blitzurile.
Scurtarea acestui timp, utilă în cazul
fotografiei „de reportaj", se poate face
prin adăugarea unei scale speciale pe
inelul diafragmei obiectivului. Pe ea
sînt indicate diverse distanţe — în
metri —, dublînd practic scala diafrag¬
mei (fig. 6). Este vorba, de fapt, ae
transpunerea scalei distanţelor de pe
„rigla de calcul" a blitzului pe inelul
diafragmei aparatului, în scopul măririi
operativităţii (fig. 8).
Operaţia se desfăşoară astfel: mai în-
tîi se face punerea la punct a clarităţii
(focalizarea) pe geamul mat, cu teleme-
trul sau prin apreciere, în funcţie de
construcţia aparatului; apoi se priveşte
inelul de reglaj al distanţei, iar valoa¬
rea citită pe el se reglează şi pe inelul
diafragmei, pe scala nou adăugată. în
acest mod, pentru blitzul şi filmul folo¬
site uzual se realizează condiţia mai sus
menţionată.
Scala se desenează cu tuş pe hîrtie
Este necesar ca raportul dintre valoa¬
rea corespunzătoare temperaturii celei
mai joase, Rtl, şi valoarea corespun¬
zătoare temperaturii celei mai înalte,
R th, să fie cel puţin 2. Dacă se notează cu
K = Rn/Rra > 2 şi se alege R: = Rrc, re¬
zultă: R, = (K/2 - 1)R™, R: = KR™ şi
Ri = [(3K 2 - 1 )/(4K - 2)] R 7H .
In cazul în care Rrz/Rrtf < 2, se iau
Ri = 0, R; = 2R th , iar R.ţ = 2R th
Rti/(2Rth ~ Rrc).
Puterea disipată pe termistor trebuie
menţinută la o valoare cît mai mică
pentru a avea o acurateţe bună a punc¬
tului de termostatare. Pentru a preveni
comutări parazite premature, pe in¬
trările de triger şi comparator se vor
plasa capacităţi de deparazitare. Rezis¬
tenţa la încălzire R se construieşte din
nichelină şi se alimentează de la o ten¬
siune U corespunzătoare scopului pro¬
pus. în locul tranzistorului BD 137 se
poate cupla un releu între terminalul 6
şi masă. Releul trebuie să acţioneze la o
tensiune minimă de 3 V şi să nu con¬
sume mai mult de 200 mA.
Bibliografie: 1. Electronics, June, 1973
2. Catalog de circuite in¬
tegrate liniare I.P.R.S. —
Băneasa
de distanţa I pînă la subiect, pentru
realizarea condiţiei I.D=N, unde N
este numărul ghid (director) pentru
blitz şi sensibilitatea filmului folosit.
Operaţia necesită un timp oarecare
pentru calculul de aflare a lui D sau
pentru efectuarea interpolării pe „rigla
velină şi se fixează pe inelul diafragmei
cu bandă adezivă, alături de gradaţiile
originale. Dacă inelul este îngust şi nu
există loc, scala se poate fixa într-o
zonă a inelului fără inscripţionare,
avînd grijă să trasăm cu vopsea un nou
reper pe corpul obiectivului (fig. 7).
OSCILATOR
400 Hz
în unele situaţii avem nevoie
de un semnal de joasă frecvenţă
pentru verificarea diferitelor
montaje. Schema prezentată ge¬
nerează un semnal cu frecvenţa'
foarte stabilă, ajustabilă în limite
mici cu ajutorul potenţiometruiui
de 5 kn’.
Y03 AVE
TEHNIUM 2/1983
11
formate separate, care vor folosi ca
trasaje. Cele pentru nervuri se vor lipi
pe un placai de 8-10 mm grosime, iar
restul pe un placaj mai gros
(15-20 mm). Apoi se vor decupa şi fi¬
nisa.
Asamblarea lonjeronului se va face
cu şuruburi M5, 'după o poziţionare
corespunzătoare a părţilor compo¬
nente. Chesonul format între cele două
O
-/
(i
y
V
=i
,¥
.. . m
. .
m
s
—
— -'1
—
dubloare şi semilonjeroane trebuie să
fie etanş şi să asigure pătrunderea şi
fixarea derivorului. In zona de fixare a
aripioarei se vor prinde pe lonjeron,
cu şuruburi M5, două bucăţi de cor-
nier, lungi de 150 mm, prevăzute cu
cîte două găuri filetate M5. In zona de
montare a catargului se va fixa în lon¬
jeron o teacă metalică. Un profil „U“,
prevăzut cu o gaură filetată M10, se
va monta pe lonjeron în unul din ca¬
pele. Aici se va ancora la tractare.
îmbinările nervurilor cu lonjeronul
se vor face cu şliţuri executate pe 2/3
din grosimea nervurilor şi pe 1/3 din
grosimea lonjeronului, în partea supe¬
rioară a acestuia. Ca adeziv se va fo¬
losi aracet, iar porţiunile libere se vor
rigidiza cu colţare. In spaţiui dintre
nervuri şi lonjeron vom introduce blo¬
curi din polistiren expandat (sau
spumă poimretanică).
Profilarea blocurilor se va face ur¬
mărind .două nervuri vecine cu un fir
incandescent de nichelină.
Puntea se rigidizează cu două ba¬
ghete cu secţiunea 20 x 20 mm , care
se aşază iatera! de lonjeron (la apro¬
ximativ 25 cm), în scobituri anume fă¬
cute în nervuri. Deasupra lor se va
fixa o bucafă de placai subţire
(2-3 mm). Extremităţile planşei se
execută din lemn de esenţă moale.
întreaga construcţie realizată pînâ
acum se va îmbrăca în mai multe
straturi de pînză, aşezate după direcţii
perpendiculare. La primul strat se va
folosi o pînză cu o ţesătură mai rară
decît ia următoarele. în cazul folosirii
blocurilor de polistiren expandat, pri¬
mul şi al doilea strat de pînză se vor
impregna bine cu aracet, iar următoa¬
rele cu răşină pentru fibră de sticlă.
Dacă blocurile sînt din spumă poiiure-
tanică, pînză se va impregna doar cu
răşină. După uscarea completă, se vor
tace accesibile zonele de prindere
pentru aripioară, catarg şi ancorare,
cît şi chesonul derivorului. Marginile
se vor finisa cu benzi de pînză si ră¬
şină. Zona plană a punţii va trebui să
asigure o bună aderenţă. Pentru
aceasta se aplică un strat de cauciuc
ripsat sau se provoacă neregularităţi
ultimului strat de pînză aplicat peste
punte.
Pentru cititorii mai puţin pretenţioşi
sau pentru începători se prezintă o
construcţie simplificată, realizabilă
din scîndură (grosime 25-30 mm) si
placaj (grosime 3 mm). Detaliile se
pot observa în figura 4. Pentru asam¬
blare se vor folosi cuie din cupru, la o
distanţă de 30-50 mm între ele, si
clei. Puntea se va placa dublu. Finisa¬
rea se poate face cu răşină de fibră
de sticlă.
0 variantă constructivă prevede
umplerea chesoanelor din această
planşă cu polistiren expandat sau cu
spumă pofiuretanică, după modelul
prezentat mai sus.
B. DERSVQRUL. Se execută din pla¬
caj de aceeaşi grosime cu cel folosit
la lonjeronul planşei. Profilarea se
face după schiţa din figura 5.
C. ARIPIOARA. Se execută din placaj
sau metal uşor, după planurile din fi¬
gura 6. Ea se va fixa pe planşă prin
.intermediul unor colţare. Acestea se
prind de aripioară cu şuruburi si piu¬
liţe M5.
1 R
tlj
25
-i
<N
§ 1 %
n
H
F^+Hr i
£
I ăj
i
._£L
§ «
E
\*
> o
s
k
-s
. ^
>o
! ,
Ei
i _ iii._ l
Numărul
secţiunii
ÎNĂLŢIMEA ÎN M
M DEL
AQ-LV
S
EMIL
DEL
ĂŢIN
A AX
E ÎN MM
A „X-X“
XX
Linia
lăţimii
maxime
1
ll-A
H-B
Iii
1
LV
2
LV
3
LV
4
L.V
Linia
lăţimii
maxime
-r
121/148
138
-
-
-
-
-
■
-
-
64
o
65/132
105
66/132
76/121
-
-
_
-
191
218
218
1
30/123
82
33/123
38/118
45/112
-
255
273
267
274
2
17/126
75
18/125
22/119
26/112
-
236
292
295
280
297
3
9/130
60
10/128
14/120
i. ,
18/112
38/89
283
307
307
288
310
4
3/130
54
3/127
7/120
9/112
25/93
300
315
313
294
315
5
2/130
48
2/127
4/121 1
6/110 !
19/93
309
321
316
294
322
6
3/129
45
3/127
5/119
8/109
20/89
311
322
315
279
321
7
8/129
44
8/126
11/116
14/105
25/83
300
311
305
261
310
8
19/126
46
19/123
20/112
25/97
-
256
288 283
238
288
9
36/118
60
36/118
41/102
-
-
-
233 231 202
236
2/1983
n
intactelor împotriva flamei pro-
.ise prin scurtcircuitarea acestora.
Nici una clin aceste rezistenţe nu
$te reglabilă, astfel încît la contro-
il regulatorului trebuie să se aibă
evidenţă doar buna lor stare şi
icienţa legăturilor electrice.
CONTROLUL ÎNCĂRCĂRII
Este mijlocit de existenţa în ta-,
' ' ' -f i _:~v : voltmetru 3
idică tensiunea din re-
dupâ contactul
' '■ activ
cheii de
Scala voltmetrului are
de culoare ro-
ientralâ
bloul de bord a unui
(fig. 1), care ri "
ţea. Fiind montat
aprinderii, voltmetrul devine
imediat după acţionarea
contact 3. C
două zone laterale,
şie, care încadrează o zonă
verde. <
în poziţia limită din stînga â zonei
verzi (fig.' 4), acul indică o tensiune
de 12,8 V, cînd el se află la mijlocul
acestei zone tensiunea reţelei este
de 13,5 V, iar poziţia limită din
dreapta ei corespunde unei tensiuni
de 15,6 V.
Trebuie să se observe că imediat
după pornirea motorului acul volt¬
metrului începe să se deplaseze
spre dreapta, traversînd zona roşie
din stînga scalei. Dar traversarea se
face lent, numai pe măsura atingerii
temperaturii de regim a rezistenţei
bimetalice din voltmetru. Dacă acul
indicator nu depăşeşte zona roşie
din stînga, aceasta înseamnă fie ca
a apărut o defecţiune' în alternator,
fie că blocul de diode este defect,
fie* că arcul lamelar 5 al regulatoru¬
lui este prea slab. Cum se determină
defecţiunea în acest caz?
1. Mai întîi se verifică starea şi în¬
tinderea curelei de antrenare a alter-
natorului. Se reaminteşte că aceasta
trebuie să ofere o săgeată de
10—15 mm la apasarea cu degetul
pe ramura dintre pompa de apă şi
alternator.
2. Se scoate legătura bornei 3
(D+) fig. 5 - şi se conectează
un bec de control între cabiul res¬
pectiv şi masă. La stabilirea contac¬
tului becul trebuie să se aprindă; ca¬
zul contrar indică existenţa unei în¬
treruperi a conductorului sau un de¬
fect a! contactului aprinderii, 6'dig
1 ).
3. Se scoate conductorul bornei
DF (reper 1, fig. 5} şi se conectează
becul de control între aceasta bornă
şi masă, punîndu-se apoi contactul
aprinderii. Dacă becul nu arde, în¬
seamnă că releu! este defect şi tre¬
buie înlocuit.
4. Se conectează lampa de con¬
trol 'între borna DF a alternatorului
şi borna plus a bateriei. Dacă becul
nu se aprinde, aceasta constituie in¬
diciul unei defecţiuni intervenite în
circuitul de excitaţie al alternatoru¬
lui. Defecţiunea poate consta în
uzura avansată a periiior, murdări¬
rea sau uzura inelelor colectoare
sau întreruperea înfăşurării de exci¬
taţie — defecte în funcţie de care se
intervine în mod corespunzător.
DACIA 1300
străbate rezistenţa Rr şi, prin con¬
tactele 2 si 3, ajunge Ja rezistenţa
Rp şi de aici la masă. In această si¬
tuaţie, înfăşurarea de excitaţie a al¬
ternatorului este scurtcircuitată, iar
tensiunea curentului livrat de dinam
scade vertiginos. Efectul este redu :
cerea cîmpului electromagnetului şi
desfacerea contactelor 2 şi 3 cu re¬
luarea ciclului de procese descris.
Mişcarea pîrghiei 4 în timpul func¬
ţionării motorului este foarte rapidă
şi apare ca o vibraţie ale cărei
efecte nu sînt sesizate de aparatele
de control sau de consumatorii de
la bordul maşinii,
în structura releului mai intră;
— rezistenţa de compensare ter¬
mică Ret, confecţionată din con-
stantan, al cărei rol este de a limita
creşterea tensiunii alternatorului ce
se produce în mod nedorit cînd
temperatura înfăşurării de magneti-
cîmpul magnetic al acesteia acţio¬
nează în sens invers.
înainte de pornirea motorului,
cînd cîmpul electromagnetic este
foarte mic, acţiunea arcului 5 este
preponderentă, aşa încît pîrghia 4 va
sta departe de bobină, apropiind
contactele 1 şi 2. în această situaţie,
curentul, care soseşte de la bateria
de acumulatoare prin borna D+,
străbate contactele 1 şi 2 şi se
aplică integral înfăşurării de excita¬
ţie l e a alternatorului prin borna DF.
După pornirea motorului, odată cu
creşterea turaţiei, se produce şi mă-'
rirea tensiunii alternatorului şi deci
intensificarea cîmpului electromag¬
netului. Lamela 4 este atrasă într-o
poziţie mijlocie în care contactul 2
este liber. Acum curentul furnizat de
alternator este silit să străbată rezis¬
tenta de reglare Rr, ajungînd cu ten¬
siunea diminuată la înfăşurarea de
excitaţie, aşa încît tensiunea alterna-
tofului este corectată. Dacă turaţia
creşte şi mai mult, atunci electro-
magnetul apropie contactele 2 şi 3,
iar curentul furnizat de alternator
Se consideră, şi nu fără temei, că
intervenţiile la instalaţia electrică
sînt de domeniul strictei specialităţi.
Cu toate acestea, cu un minim de
cunoştinţe şi dotare orice posesor
de autoturism poate să execute
unele lucrări de diagnosticare, între¬
ţinere şi reglare ale elementelor ce
compun această parte a maşinii.
în cele ce urmează, trecînd peste
bateria de acumulatoare, despre
care s-a scris, ne vom referi la releu!
regulator.
După cum se ştie, releul regulator
are sarcina de a acorda funcţiona¬
rea generatorului de curent cu ne¬
cesităţile consumatorilor electrici de
la bordul maşinii. Pe „Dacia" 1 300
este montat un releu de tip electro¬
magnetic cu două trepte şi compen¬
sare termică.
' El se conectează în schema elec¬
trică a vehiculului, aşa cum se arată
în figura 1. Schema sa de principiu
este prezentată în figura 2, iar figura
SATBSUE
~verde
roşu
;rosu
/ 12,8V\ 13,5 V 15,6V
/ Poziţie normală
Poziţie acceptabilă pentru rulajul noaptea
111
Greutatea totală rulantă este de
1 735 kg (TA-1) si de 2 075 kg
(TA-2).
Greutatea totală, cu remorcă, fără
frîne este de 1 605 kg (TA-1) si de
1 705 kg (TA-2).
3. Motoarele autoturismelor Oltcit
CARACTERISTICI TEHNICE GENERALE
Or. ing. TRASAM GANjA
1. Dimensiuni interioare şi exte- volanului faţă de verticală = 37°48’; faţă) şi 326 kg (pe puntea spate)
rioare înclinarea scaunelor faţă = 28°30’; pentru TA-2. ,,
Autoturismele Oltcit-Special* (mo- înclinarea banchetei spate = 28°30’; Sarcina utilă este de 400 kg, iden-
tor cu cilindree de 652 cmc) şi Olt- lăţimea banchetei spate = 1 060; tică pentru cele doua autoturisme.
cit-Club** (1 129 cmc) au caroserie înălţimea pernei scaunelor din faţă = Greutatea totală 5 încărcat este de
comună, ca formă şi dimensiuni in- 610; înălţimea banchetei spate = 1 235 kg, din care 620 kg (pe pun-
terioare şi exterioare (fig. 1). 500; distanţa minimă între scaunul tea faţă) şi 615 kg (pe puntea spate)
în ceea ce priveşte dimensiunile faţă şi bancheta spate = 210; dis- — autoturism TA-1 şi de 1 275 kg,
exterioare, se dau următoarele valori tahţa între perna scaunului faţă şi din care 661 kg (pe puntea faţă) şi
comune (în mm): lungime totală = pavilion = 890; distanţa între ban- 614 kg (pe puntea spate) —■ autotu-
3 732; lăţime = 1 538; înălţime, în cheta spate şi pavilion = 840; depla- ■ rism TA-2.
stare goală = 1 430; înălţime, în sar- sarea scaunului din faţă = 190. Greutatea maximă admisă este de
cină = 1 345; ampatament = 2 370; 2. Greutăţi 1 250 kg (TA-1) şi 1 290 kg (TA-2).
consola faţă = 778; consola spate = în stare goală, în ordine de mers,
584: ecartament fată = 1 326; ecarta- greutăţile pentru cele două autotu-
Ambele motoare codificate cu
M-031, la cilindreea de 652 cmc
(pentru Oltcit-Club) sînt de tipul cu
cilindri orizontali, opuşi (boxer), ră¬
cite cu aer (antrenarea ventilatorului
efectuîndu-se direct de la arborele
cotit).
La motorul mic, arborele cu came
este plasat lateral, sub arborele co¬
tit, iar la motorul mare cei doi arbori
cu came se află montaţi în chiulase.
Alezajul x cursa este de
77x70 mm (TA-1) faţă de 74x65,6
(TA-2), la un raport volumetric de
9:1, ceea ce impune folosirea exclu¬
sivă a unui combustibil cu cifră oc¬
tanică superioară: C098R.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
în mod normal, acul indicator tre¬
buie să se stabilească în jumătatea
din stînga a zonei centrale verzi.
Dacă el coboară spre cîmpul roşu
din stînga pe timpul rulajului, cînd
se folosesc mulţi consumatori (de
exemplu, noaptea), nu este nimic
anormal.
Dacă însă acul indicator se depla¬
sează pe timpul rulajului în zona ro¬
şie din dreapta a scalei, atunci se
recomandă să se desfacă imediat
conductorul de culoare verde co¬
nectat la borna DF (reper 1, figura
5) pentru a întrerupe curentul de ex-
citaţie^ deci funcţionarea alternato-
rului. In acest caz, acul indicator se
va deplasa în stînga scalei, iar rula¬
jul se va desfăşura în continuare nu¬
mai pe seama bateriei de acumula¬
toare. Dacă aceasta este complet în¬
cărcată, se poate conta pe un rulaj
de cca 10 ore, fără folosirea ilumi¬
nării exterioare, şi pe două ore,
dacă se rulează pe timpul nopţii.
Simptomul constituie semnalul unei
defecţiuni intervenite în structura re¬
leului şi anume: arderea şi lipirea
contactelor 1 cu 2; deteriorarea re¬
zistenţei de compensare termică
Ret, a’celei' de protecţie Rp, a înfă¬
şurării de magnetizare Im sau arcul
îamelar 5 este prea tare.
REGLAJUL
Reglajul releului regulator devine
necesar nu numai în cazul dereglării
sale, ci uneori şi după repararea sau
înlocuirea unor elemente ale insta¬
laţiei din figura 1.
Trebuie să se reţină că numai un
regulator corect reglat garantează
longevitatea bateriei de acumula¬
toare. Dacă tensiunea de încărcare
este prea mare, se produc fierberea
lichidului din baterie şi formarea de
gaze, fenomen însoţit de o rapidă
pierdere a apei distilate din electro-
lit. Dacă tensiunea de încărcare este
prea mică, atunci plăcile bateriei se
vor durifica (compacta), iar capaci¬
tatea ei va scădea în mod îngrijoră¬
tor. în ambele cazuri bateria de acu¬
mulatoare va ieşi din uz înainte de
vreme. Premisele pentru a putea
efectua reglarea releului regulator
sînt, pe lîngă existenţa unui voltme-
tru cu domeniu 0—20 V şi precizie
de minimum 0,2 V, şi cunoştinţele
cuprinse în prezentul material.
Pentru control se conectează apa¬
ratul de măsură la bornele acumula¬
torului. Conexiunile trebuie să se
facă respectînd polaritatea şi asigu-
rîndu-se buna fixare şi contactul
electric corect.
După pornirea şi încălzirea moto¬
rului se stabileşte turaţia sa la 2 000
rot/min prin acţionarea şurubului de
poziţionare a clapetei de acceleraţie
a carburatorului. La acest regim ten¬
siunea din instalaţie citită pe volt-
metru trebuie să fie cuprinsă între
14,1—14,7 V. Se conectează apoi la
reţea consumatori de cca 30 A
(ceea ce reprezintă sarcina tuturor
consumatorilor de la bordul maşi¬
nii), situaţie în care tensiunea tre¬
buie să se stabilească în limitele
13,7—14,3 V. în cazul în care aceste
condiţii de variaţie a tensiunii reţelei
nu se respectă, regulatorul trebuie
reglat.
In acest scop se îndepărtează ca¬
pacul dispozitivului şi se roteşte
uşor şaiba excentrică 6, care re¬
glează tensionarea acului lamelar 5
(fig. 3), într-un sens sau altul, pînă
cînd valoarea tensiunii se stabileşte
între limitele de toleranţă precizate
mai sus. Să nu se uite ca după re¬
glare şurubul de fixare 7, care tre¬
buie slăbit înainte de începerea ope¬
raţiunii, să fie din nou strîns. Nu
este rău ca, folosind acest prilej, să
se verifice starea contactelor 1, 2 şi
3 (fig,. 2 şi 3) şi distanţa dintre aces¬
tea. în general, contactele nu se
murdăresc şi nici nu se oxidează
deoarece ele sînt prevăzute cu rezis¬
tenţele de protecţie menţionate, iar
constructorul a luat măsuri de auto-
curăţăre a lor. Prin uzură se poate
însă mări jocul dintre ele, după o
funcţionare de foarte lungă durată,
în acest caz jocul se poate reface la
0,2—0,3 mm prin acţionarea potri¬
vită a şurubului 8.
Şi încă două lucruri importante.
Mai întîi, acţionarea şaibei excen¬
trice trebuie să se faca cu multă fi¬
neţe, deoarece se obţin variaţii mari
de tensiune chiar la rotiri aparent
neînsemnate, rotiri ce pot surveni
necontrolat atunci cînd se strînge
şurubul de fixare 7. ,
’ în al doilea rînd, după montarea
capacului regulatorului trebuie să se
efectueze un nou control al tensiu¬
nii, deoarece pot apărea diferenţe
între valorile citite cu şi fără capac
de protecţie. Dacă apar deosebiri
reglajul trebuie refăcut.
ÎNLOCUIREA RELEULUI
REGULATOR
Dacă, după localizarea defecţiunii
şi stabilirea naturii sale, se ajunge la
concluzia că releul regulator trebuie
înlocuit se procedează astfel:
— se desface legătura de masă a
bateriei de acumulatoare;
— se desface legătura bornei plus
(reper 3, fig. 5), precum şi conduc¬
torul bornei DF (reper 1);
— se deşurubează piuliţele 2 şi se
scoate releul.
Montarea noului releu se face în
ordinea inversă a operaţiunilor pre¬
zentate, avînd grijă ca neapărat
borna minus a bateriei să se conec¬
teze ultima.
TEHNIUM 2/1983
15
Cinsti uiţi
un icmiiiu
' Construcţia unui acumulator acid
cu plumb, atît de necesar realizării
unor instalam electrice 'indepen¬
dente, este abordabila de construc-
torii amatori cu bune rezultate. în
cele ce urmează vom prezenta mo¬
dul de realizare a unut acumulator,
u ne le d in in dicaţ i i.. putî n d fi u t i I i za te
şi la recondiţionarea acumulatoare¬
lor defecte.
Pentru vasul acumulatorului pu¬
tem utiliza un borcan corespunzător;
ca dimensiuni sau o celulă de acu¬
mulator luată de la un acumulator
Ung. MIHAI FLORESCU
defect (dimensiunile indicate aici
permit folosirea vaselor de la acu¬
mulatoarele de motocicletă).
Vasul trebuie să fie perfect curat,
fără fisuri. La el va trebui să adap¬
tăm un capac din placaj sau plastic
rezistent la acid, care să închidă
bine vasul şi-în care vom face orificii
de trecere pentru barele de curent
(5x5 mm) şi un orificiu filetat pentru
dop. Dopurile se reutilizeazâ de la
un alt acumulator.
Cînd capacul este făcut din pla¬
caj, acesta trebuie tratat antiacid.
Pentru aceasta ef va fi fiert timp de
cîteva minute într-o topitură formată
dintr-o parte parafină şi trei părţi
colofoniu. Acelaşi amestec se utili¬
zează, şi la lipirea capacului de vas
şi la ermetizarea trecerilor prin ca¬
pac.
Structura acumulatorului este rea¬
lizată din plăci' pozitive şi negative,
izolate între ele cu un strat subţire
de vată de sticlă, plăci cu structură
celulata şi umplute cu paste active.
Plăcile se leagă între ele cu bare de
curent realizate tot din plumb, lipi¬
turile fiind realizate cu plumb curat
şi nu cu aliaj de lipit.
Pentru realizarea plăcilor avem
mai multe soluţii. în prima vom uti¬
liza plăci recuperate de la acumula¬
toare vechi/care se curăţă,cu multă
atenţie de resturile vechi de pastă.
Este esenţial să ţinem cont de pola¬
ritatea iniţială a plăcilor pentru noua
lor destinaţie.
în cazul în care nu avem decît o
placă bună de la un acumulator
vechi, o vom utiliza ca model, ur-
mînd să turnăm noi plăci. Dacă nu
avem nici acest model, vom realiza
un model din tablă sau placaj sub¬
ţire (1,0 mm), în care vom trafora
cît mai multe celule, conform schiţei
din figura 1 'dimensiunile plăcilor
au fost alese mai reduse, pentru a
putea fi realizate de amatori).
Pentru a turna plăci, vom realiza
două tăviţe, ca acelea reprezentate
în figura 2, din tablă sau placaj. Mo¬
delul utilizat va fi imprimat pe un
amestec de ipsos de cea mai bună
calitate cu care vom umple tăviţele
(dimensiunile tăviţelor — circa
100 x 100 x 20 mm). Vom unge în
prealabil modelul cu ulei mineral,
pentru a permite o extragere uşoară
a acestuia, după care vom imprima
modelul pe o adîncime de 0,5 mm
în prima tăviţă, avînd grijă ca toate
celulele să se imprime corect. După
uscare se scoate modelul, se răs¬
toarnă cu 180° şi se imprimă similar
în cea de-a doua tăviţă.
Tăviţele uscate se îmbina cu aten¬
ţie, după ce în prealabil a fost prac¬
ticat un canal pentru terminalul plă¬
cii, pe unde se va face turnarea.
Blocul astfel format 'figura 3) repre¬
zintă forma de turnare.
Plumbul pentru turnare se obţine
din plăci vechi de acumulator de pe
care au fost îndepărtate resturile de
pastă sau din ţevi vechi pentru apa.
DE 1 NS 1 IE
Majoritatea aparatelor elec¬
trice şi electronice (maşini de
ras, radioreceptoare, caseto-
foane, televizoare etc.), desti¬
nate să funcţioneze la reţeaua
electrică a autoturismelor, sînt
concepute pentru tensiunea de
12 V a bateriei de alimentare.
Posesorii autoturismelor care
utilizează baterii cu tensiunea
de 6 V („Trabant", „Wartburg"
etc.) pot utiiiza asemenea apa¬
rate dacă înseriază încă o bate¬
rie cu tensiunea de 6 V, obţi-
nînd astfel 12 V. Soluţia este
însă costisitoare şi greoaie, de¬
oarece bateria suplimentară nu
poate fi conectată la reţeaua ge¬
neratorului de încărcare cu care
este prevăzut autovehiculul.
O soluţie mai eficace este uti¬
lizarea unui convertizor static
care, alimentat cu tensiunea de
6 V, furnizează la ieşire 12 V, la
puterea electrică, necesară.
Schema electrică a unei aseme¬
nea instalaţii este prezentată în
figura alăturată. Aparatul constă
din muitivibratoru! realizat cu
tranzistosreie T, şi T 2< capabil
să genereze ini pulsuri" cu frec¬
venţa de cca 2 kHz, care apoi
sînt amplificate pînă la amplitu¬
dinea: de : 6 V de către tranzîs-
toarele de putere T 3 şiT 4 . Siste¬
mul este . urmat de un redresor
triplor de tensiune, compus din
diodele D^-D 4 ş i condensatoare¬
le C 3 -C 6 , la ieşirea căruia este.
îng. IANCU ZAHARIA
conectat stabilizatorul de ten¬
siune protejat la suprasarcină,
realizat cu tranzistoarele T 5 -T 7
şi diodele D 5 şi D 6 .. Conceput
pentru un randament care depă¬
şeşte 50%, la puterea electrică
de 4 W în circuitul sarcinii, con¬
sumul din bateria de 6 V atinge
1,1—1,2 A şi se reduce la
1,5—2 mA cu ieşirea în gol (sar¬
cina deconectată). Acesta este
motivul pentru care convertizo-
rul nu este prevăzut cu întreru¬
pător propriu, urmînd a se folosi
chiar întrerupătorul aparatului
conectat ia ieşirea convertizoru-
lui.
Tot pentru limitarea pierderi¬
lor,, diodele D- 1 -D 4 sînt cu ger-
maniu şi dimensionate pentru
un curent mai mare decît cel pe
care îi suportă în montaj, permi-
ţînd astfel reducerea căderii de
tensiune în sens de conductie la
0,3—0,35 V.
Tranzistoarele T 3 , f 4 şi T 5 sînt
tot cu germaniu, iar dacă este
necesar pot fi înlocuite cu tran-
zistoare ASZ 15+-17 sau EFT
131, montate de asemenea fără
radiator.
Tranzistorul T 7 menţine des¬
chise tranzistoarele T 5 şi T 6 ,
pînă la sarcina nominală (4 W).
Depăşirea curentului de o
treime de amper în circuitul sar¬
cinii provoacă închiderea, în or¬
dine, a tranzistoareior T 7 , T e şi
T 5 , iar prin rezistenţa R 2 închi¬
derea lui T v care ia rîndu! său îl
blochează pe T 4 . Multivibratorul
se opreşte, curentul în circuitul
sarcinii se reduce şi aparatul
este protejat.
Funcţionarea corectă a multi-
vibratorului se obţine variind va¬
loarea rezistenţei semireglabile
R 8 în jurul valorii lui f? 9 . Din fî 6
se obţine curentul consumat în
gol, mai mic de 2 mA. Aducîn-
du-l pe R 2 în jurul valorii de
15 kiî, se obţine funcţionarea
stabilă în gol, ca şi la sarcina
nominală.
Bobina filtrului de înaltă frec¬
venţă, Dr., se va executa pe o
carcasă din material plastic pre¬
văzută cu miez cilindric din feri¬
tă 0 4 mm, lung de 20 mm con-
ţinînd 20 de spire de conductor
de cupru emailat cu diametrul
de 0,5 mm, spiră iîngă spiră (un
strat).
Este de preferat ca tranzistoa-
reie Tţ şi T 2 , respectiv T 3 şi T 4 ,
să fie pe cît posibil pereche.
Toate componentele din
schemă se montează pe o placă
de circuit imprimat, ale cărei di¬
mensiuni depind de gabaritul
componentelor utilizate. Placa
de circuit imprimat, cu compo¬
nentele montate, se introduce
într-o carcasă metalică de pro¬
tecţie.
O construcţie adecvată per¬
mite alimentarea „de buzunar" a
aparaturii destinate să funcţio¬
neze în reţeaua electrică a auto¬
vehiculului, înlocuind acumula¬
torul de 6 V cu 4 baterii tip R20
sau R14 înseriate.
R3~ 22K ii C^R7--Z2Ksi ^ R 8>
C2V^po
;i00n
~ BC10 8 AD162 I Tk JL 3:
y R2-25Kfl* 2,2 Kii
Ts~AH162
C3 fS470uF 16V
, AD162 ,
|D r pi35|
Topirea se va face într-un vas cera¬
mic sau unul metalic, neacoperit cu
cositor! Plumbul va fi în prealabil
taiat în bucăţi mici, care se vor in¬
troduce treptat în vasul de topire.
După ce a fost topită toată cantita¬
tea. se va înlătura un prim strat de
zgura şi se va continua încălzirea
pînâ la apariţia unui nou strat de
zgură, agitînd uşor cu o baghetă de
oţel. Se înlătură nou! strat de zgura
format şi se repetă operaţia de ci-
teva ori pînă nu mai apar formaţii de
zgură.
Turnarea se face numai în forme
uscate de cel puţin trei zile, pentru a
se evita accidentele datorita resturi¬
lor de apă din forme.
Plăcile turnate se curăţă cu aten¬
ţie de resturile de ipsos ce au aderat
la ele şi se corectează eventualele
defecte cu ajutorul unui cuţit bine
ascuţit şi cu o pilă mică.
Pentru activarea plăcilor avem ne¬
voie de prepararea unei mase de
umplere specifică pentru fiecare din
polii acumulatorului.
Pentru polul negativ această pasta
se realizează _din oxid de plumb şi
acid sulfuric. într-un vas de sticlă se
freacă oxid de plumb fin pulverizat
cu acid sulfuric de 1,20 g/cm 3 , di¬
luat prin turnare lentă — o parte
acid cu patru părţi apă distilată —.
pînă la obţinerea unei paste de con¬
sistenţa untului.
Aşezăm pe o placă de sticlă cu¬
rată electrodul negativ şi cu o spa-,
tulă de sticlă sau porţelan umplem
cu atenţie celulele. încărcarea se
face din ambele părţi. Ridicarea plă¬
cii de pe placa de sticlă se face nu¬
mai prin glisare laterală (figura 4), şi
nu prin ridicare, care ar conduce la
căderea pastei. După uscare, sur¬
plusul de oxizi de pe marginile plă¬
cii se rade cu un cuţit.
Placa uscată se introduce pentru
o secundă în acid sulfuric cu densi¬
tatea de 1,18 g/cm 3 . Dacă plăcile au
fost corect uscate, acidul sulfuric va
difuza în pori, în caz contrar pasta
se desprinde şi cade.
Uscarea corectă poate dura şi 24
de ore, fiind recomandată şi o
scurtă uscare finală într-un cuptor
uşor încălzit.
Se repetă înmuierea în acid numai
după ce acidul a fost în întregime
difuzat în pori. Operaţia se repetă
pînă la saturare.
După impregnare, electrodul se
lasă în soluţia de acid 2—3 ore.
Electrozii pozitivi se realizează
după aceeaşi metodă, cu diferenţa
că se utilizează un amestec de o
parte oxid de plumb şi trei părţi în
greutate de miniu de plumb (Pb 3 0 4 )
bine amestecat.
Plăcile se cuplează între ele-cu
punţi din plumb, în numărul dorit.
Un număr mai mare de plăci repre¬
zintă o capacitate mai mare. De obi¬
cei, plăcile extreme sînt legate la
polul negativ (figura 5). Distanţa în¬
tre plăci este de cca 0,8—1 mm şi
se asigură cu un strat subţire de
vată de sticlă. Reamintim că lipitu¬
rile se fac cu plumb nealiat cu cosi¬
tor.
D.upă asamblare, acumulatorul se
umple cu acid sulfuric cu o densi¬
tate de 1,24 g/cm 3 .
Acest tip de construcţie poate da
o capacitate de 0,7 Ah pentru ur
decimetru pătrat al plăcilor pozitive.
încărcarea şi utilizarea acumulato-
ruluf se fac ca pentru tipurile nor¬
male. După determinarea capacităţii
totale a acumulatorului în am-
peri-oră. se face o încărcare cu un
curent de 10% din valoarea capaci¬
tăţii pînâ ce tensiunea atinge 2,4 V,
încărcarea continuîndu-se cu un cu¬
rent de 5% din capacitate.
CIRCUIT DE RE
Sensibilitatea urechii omeneşti nu
este liniară pe toată gama de frec¬
venţe perceptibile (frecvenţele au¬
dio), ci variază foarte mult în funcţie
de frecvenţă şi de nivelul sonor.
Graficul prezentat în figura 1 arată
sensibilitatea urechii pentru diferite
niveluri; se observă că la un nivel
sonor mare (80—100 dB), caracte¬
ristica urechii poate fi considerată
aproape liniară, dar la niveluri so¬
nore mici (specifice unei audiţii la
volum normal într-o cameră de di¬
mensiuni medii), urechea practic nu
mai poate percepe frecvenţele sub
100 Hz şi peste 10 kHz. Din această
câuză există tendinţa de a mări vo¬
lumul în timpul unei audiţii, pentru a
putea percepe toată gama de frec¬
venţe muzicale; ia volum mic, fără
compensare în frecvenţă, audiţia
pare „plată", fără „strălucire".
Reglajul de volum compensat în
frecvenţă are rolul de a diminua ni¬
velul frecvenţelor medii, şi de a ac¬
centua foarte uşor frecvenţele înalte,
tinzînd astfel să liniarizeze curba de
răspuns a percepţiei urechii. în
acest fel, frecvenţele joase şi cele
înalte ies în evidenţă puternic, îmbu¬
nătăţind foarte mult calitatea sune¬
tului perceput de către ureche. Ca¬
racteristica de răspuns în frecvenţă
a montajului regulator de volum
compensat este ilustrată în grafic cu
o linie punctată. Se observă că dacă
se însumează caracteristica urechii
cu cea a reglajului de volum com¬
pensat, se obţine o curbă de per¬
cepţie aproape liniară.
Pentru realizarea reglajului de vo¬
lum compensat este nevoie de un
potenţiometru cu priză luată ia un
sfert din valoarea lui. Nu încercaţi
să montaţi singuri o priză la un po¬
tenţiometru obişnuit, deoarece ris¬
caţi să întrerupeţi parţial sau total
stratul rezistiv (după care potenţio-
metrul nu mai poate fi folosit). Va-'
DAN TSODOSIU;
Bucureşti
loarea potenţiometrului se alege ast¬
fel încît să se adapteze cît mai bine
cu impedanţa de ieşire a preamplifi-
catorului şi cu cea de intrare a am¬
plificatorului de putere. Componen¬
tele pentru compensarea în frec¬
venţă se dimensionează în funcţie
de valoarea potenţiometrului ales.
Schema de compensare în frec¬
venţă (fig. 2) este foarte simplă, cu
numai patru componente pasive şi
cu un comutator cu două poziţii
pentru scoaterea/introducerea în
circuit a montajului.
Cînd schema este scoasă din cir¬
cuit, rezistenţa R 2 şuntează priza
potenţiometrului spre masă. Astfel,
nivelul sonor creşte foarte lin în
prima treime a cursei potenţiome¬
trului, pentru a creşte rapid (dar nu
brusc) în restul cursei. Rolul acestei
rezistenţe este de a nu permite o
schimbare de volum dacă în timpul
audiţiei se comută circuitul de com¬
pensare în frecvenţă. Fără această
rezistenţă ar scădea foarte mult vo¬
lumul la introducerea în circuit a
compensării, deoarece aceasta ate¬
nuează mult frecvenţele medii. Ast-
IEŞIRE
PREAMPLIFI-
’ CÂTOR
LOUDNESS
on/off
.fel, cînd circuitul de compensare
este scos din funcţiune, se reduce
întreg nivelul audiţiei, iar cînd circu¬
itul de compensare este în stare de
funcţionare se reduc numai frecven¬
ţele medii, prin filtrul R 2 -C 2 . Rezul¬
tatul este o creştere nesemnificativă
a volumului sonor atunci cînd se co¬
mută compensarea de frecvenţă, dar
o creştere bine percepută a frecven¬
ţelor joase şi a celor înalte în raport
cu frecvenţele medii.
Grupul R-i-C-i nu are nici un rol
atunci cînd compensarea de frec¬
venţă este scoasă din circuit. Cînd
aceasta este comutată, grupul R^-C,
şuntează priza potenţiometrului spre
capătul cursei, realizînd astfel o
creştere a nivelului frecvenţelor
înalte.
Formulele de calcul al elementelor
pasive din circuit sînt (în ordinea în
care se calculează valorile compo¬
nentelor):
AMPLIFICATORUL 20-
DE PUTERE
Este foarte important ca toate
componentele alese să fie de bună
calitate şi mai ales să aibă exact va¬
loarea obţinută prin calcul (dacă
este nevoie se vor monta mai multe
condensatoare în paralel pentru a
obţine valori de peste 0,47 n F; nu se
vor folosi condensatoarele electro¬
litice!)
în încheiere, dăm un exemplu de
calcul pentru un potenţiometru cu
valoarea de 10 kll. Conform relaţii¬
lor menţionate, obţinem: R 2 = 540 (1,
C 2 = 0,76 (j F, R-, = 2 kll şi C, -
-= 11 nF.
\ i /y
ii / \
V J X, i
lOKHz Hz
TEUMIIIM 071
FILTRE PEI1TRII
F0T0CRRF1ERER
pe mnTERiniE
FOTOSEI1SIBILE
COLOR
Sng. VASILE CĂLINESCU
S-ar putea ca titlul de mai sus să
vă pară foarte lung. El are însă me¬
nirea de a limita zona de aplicaţie a
filtrelor numai pentru partea de lu¬
are a imaginilor, activitatea de labo¬
rator presupunînd un cu totul alt
mod de utilizare a filtrelor.
Fotografului, care a început cu fo¬
tografia alb-negru, cum de regulă se
întîmplă, i s-a explicat că la fotogra¬
fierea pe materiale fotosensibile co¬
lor nu se folosesc în principiu filtre.
Această explicaţie era absolut nece¬
sară şi este adevărată prin prisma
modului de acţionare asupra imagi¬
nii a filtrelor uzuale în fotografia
alb-negru.
în practica fotografierii pe mate¬
riale fotosensibile color, utilizarea
filtrelor are în esenţă rolul de a
acorda temperatura de culoare a lu¬
minii folosite cu cea pentru care fil¬
mul color este echilibrat şi furni¬
zează imagini corect balansate cro¬
matic. Pentru realizarea unor efecte
speciale (efect de noapte, domi¬
nante marginale etc.) sau pentru în¬
lăturarea unor. radiaţii cu caracter
parazitar (radiaţii ultraviolete, de
exemplu) se folosesc şi filtre care
reţin zone din spectrul' luminii sau
din zone spectrale invizibile.
Autorul ar împărţi filtrele utilizate
la fotografierea pe materialele foto¬
sensibile color în trei grupe, şi
anume 1) filtre de conversie, 2) filtre
de compensare şi 3) filtre de reţi¬
nere.
Filtrele de conversie sînt cele des¬
tinate propriu-zis adaptării între film
şi lumină din punctul de vedere al
temperaturii de culoare. Aşadar, ele
„deplasează" o zonă spectrală a că¬
rei lărgime se apreciază în unităţi
decamired. Sensul deplasării poate
fi spre temperaturi de culoare mai
joase (spre roşu); filtrele care reali¬
zează acest sens sînt roşietice şi
considerate cu semn plus. Deplasa¬
rea spre temperaturi de culoare mai
ridicate (spre albastru) se face cu
filtre albăstrui şi sînt considerate cu
semn minus.
Uzual filtrele de conversie conţin
în notaţie literele B sau R, care in¬
dică sensul deplasării prin coloraţia
de principiu: B — albăstrui (în limba
engleză „blue", în limba germană
„blau") şi R — roşiatic („red", „rot").
Aceste litere sînt însoţite, de regulă,
de o valoare numerică indicînd plaja
de deplasare în unităţi decamired.
Teoretic, în baza valorilor plajei
de deplasare spectrală, filtrele de
conversie au o aplicabilitate gene¬
rală. Practic se constată că un ace¬
laşi filtru are acţiune diferită pe peli¬
cule diferite ca marcă; de aceea este
bine să se folosească filtrele de con¬
versie indicate de firma producă¬
toare a materialelor fotosensibile.
Acţiunea filtrelor de conversie este
cel mai uşor de analizat pe filme
diapozitiv. în procesul color nega-
tiv-pozitiv utilizarea filtrelor de con¬
versie este uneori inutilă, dominan¬
tele' fiind corectabile oricum la obţi¬
nerea pozitivului prin filtrajul de co¬
recţie. Există pelicule color negative
echilibrate pentru o temperatură de
culoare medie astfel încît să poată fi
folosite în condiţiile oricărei ilumi¬
nări. Un astfel de exemplu este fil¬
mul ORWO NC 19 MASK balansat
pentru o temperatură de culoare de
4 000-4 200 K.
Filtrele de compensare sînt în
esenţă nişte filtre de corecţie a culo¬
rilor lucrînd practic ca şi filtrele de
conversie. Ele acţionează asupra
unei benzi înguste din spectru, nein-
fiuenţînd în principiu celelalte cu¬
lori. Un astfel de filtru este cel notat
R 1,5, avînd rolul de a diminua influ¬
enţa excesivă a radiaţiilor albastre
cînd se fotografiază la amiază în
timpul verii.
Filtrele de reţinere, aşa cum le
arată şi numele, reţin în mare mă¬
sură (sau complet) anumite zone
din spectru. Cel mai cunoscut filtru
din această categorie este filtrul UV,
care reţine radiaţiile ultraviolete* UI*
travioletele, deşi invizibile pentru
ochi, participă la formarea imaginii
color, căreia îi imprimă o nuanţă su¬
plimentară de albastru şi un carac¬
ter „rece". Filtrul UV este,incolor şi
nu implică mărirea expunerii.
Alte filtre de reţinere sînt cele de
orice culoare prin a căror utilizare
se urmăreşte imprimarea voită a
unei dominante în scopuri tehnice
sau artistice. Densitatea acestor fil¬
tre poate fi uniform distribuită sau
inegal distribuită. Filtrele colorate
inegal servesc obţinerii unor efecte
speciale (încadrarea subiectului cu
o dominantă, redarea parţială a ima¬
ginii în mod corect, împărţirea ima¬
ginii în zone cu dominante diferite
etc.). Acest gen de filtre prezintă o
varietate nelimitată. Ele nefăcînd
însă subiectul articolului de faţă, ne
vom limita la simpla lor menţionare
Ca filtru de reţinere special putem
nota filtrul polarizant, care reţine se¬
lectiv radiaţiile polarizate după o
anumită direcţie pe întreg spectru!
vizibil. Filtrele polarizante sînt inco¬
lore sau uşor cenuşii, ele neinterve-
nind asupra redării culorilor. Toto¬
dată, filtrele polarizante reţin şi ra¬
diaţiile ultraviolete, nerecomandîn-
du-se însă folosirea lor în locul fil¬
trelor UV din cauza factorului de
prelungire a expunerii relativ mare
(2—4 ori). Eficienţa filtrului se apre¬
ciază vizual, poziţia determinată tre¬
buind menţinută la fotografiere. Fil¬
trul polarizant închide culoarea ce¬
rului şi poate ridica gradul de satu¬
rare al celorlalte culori din imagine.
Utilizarea aparatelor fotografice mo-
noreflex permite controlul modului
de acţionare al oricărui filtru, cu ex¬
cepţia filtrului UV.
Vom ilustra cele spuse prin familia
de filtre produse de ORWO. Acţiu¬
nea acestor filtre este exemplificata
pe pelicule produse de aceeaşi
firmă (vezi tabelul nr. 1).
în cel de-al doilea tabel sînt cu¬
prinse deplasările temperaturii de
culoare corespunzătoare utilizării fil¬
trelor anterior nominalizate.
Factorul de prelungire a expunerii
va fi luat în considerare doar la apa¬
ratele fotografice fără măsurarea in¬
terioară a luminii.
Desigur, în tabelul nr. 1 sînt re¬
date principial aplicaţiile filtrelor
menţionate. Ele pot fi însă folosite
oriunde este necesară o deplasare a
temperaturii de culoare compatibilă
cu tipul filtrului. Un astfel de exem¬
plu îl constituie folosirea filtrului de
conversie Bl2 în combinaţie cu peli¬
culă pentru lumină de zi sau artifi¬
cială, ^pentru fotografieri la lumina
zilei. însoţit de o uşoara subexpu-
nere, acest mod de folosire a filtru¬
lui Bl.2 duce la obţinerea unui ac¬
centuat efect de fotografiere de
noapte (se va evita însă introduce¬
rea cerului în imagine, cer care ar
apărea prea deschis).
O recomandare de principiu, dată
de mulţi fotografi, spune că folosi¬
rea filtrelor în fotografierea pe mate¬
riale fotosensibile color se va face
cînd nu există altă soluţie, de regulă
preferîndu-se folosirea filmului
adecvat iluminării. Excepţie fac fil¬
trul UV şi filtrele pentru efecte Spe¬
ciale. ;
în încheiere vom exemplifica (no¬
dul de alegere a unor filtre de con¬
versie. Folosind film diapozitiv pen¬
tru lumină de zi, echilibrat la
5 600 K, este necesar să se execute
fotografieri în condiţiile unei lumini
avînd circa 7 500 K. Diferenţa de
temperatură de culoare exprimată în
unităţi decamired este de 4,5. Aşa¬
dar, va fi nevoie de un filtru de con-
18
Denumirea
şi tipul
filtrului
Acţiunea
filtrului în
unităţi
decamired
Factorul de
Utilizarea filtru
ui în cazul
prelungire
a expunerii
peliculelor pentru
lumina de zi*
peliculelor
pentru lumina
culoarea filtrului
artificială**
Filtre albăstrui
1.K10 Bl ,5
1,2
Lumină de zi prea
Lumină furni-
(compen-
albastru foarte deschis
caldă (dominantă
zată de becuri
sare)
2. K11
B 3
1,5
roşie de mică inten¬
sitate)
Lumină de zi bogată
cu incandes¬
centă normală
(40 - 200 W)
(conversie)
albastru deschis
în radiaţii roşii (în
3. K12
B6
2
zori sau la amurg)
Lumină de zi foarte
_ ' *
(conversie)
albastru mediu
bogată în radiaţii
4. K13
B 12
4
roşii (răsărituri şi
apusuri de soare)
Becuri chimice cu
sticlă clară
Lumină artificială
Lumină de lumî-
(conversie)
albastru intens
dată de becuri ni-
nare sau lampă
Filtre rosieîice
traphot tip B şi PR
cu petrol
5. K14
R 12
1,6
în zone puternic um-
Lumină de zi
(conversie) portocaliu deschis
brite, în condiţiile
6. K 15
R 1,5
1,2
unui cer intens'al¬
bastru
Soare la amiază în
Lămpi cu halo-
(compensare)
roşu brun f. deschis
plină vară (orele
geni
7. K16
R 3*
1,5
11 - 14)
Cer acoperit
(conversie)
roşu brun deschis
în zone umbrite în
8. K 17
R 6
2
condiţiile unui cer
acoperit. Blitz elec¬
tronic cu lumină
prea „albastră"
Cer întunecat
Becuri cu incan¬
(conversie)
roşu brun închis
Cer intens albastru
descenţă supra-
9. K 18
R 12
3
în zone puternic um¬
voltate intens
Becuri chimice
cu sticlă clară
Lumină de zi
(conversie)
roşu brun intens
brite, în condiţiile
10. K 29
(Filtru UV)
unui cer intens ’ al¬
bastru
La altitudini înalte
(reţinere)
(peste 2 000 m)
La mare
Suprafeţe întinse
în profunzime
* De exemplu : UT 15, UT 18. UT 20
** De exemplu : UK 17
TEHNIUM 2/1983
în aceste rînduri prezentăm în de¬
taliu filmele Polaroid SX-70, ca mo¬
del de material fotosensibil color
pentru fotografia instantanee. Gama
materialelor fotosensibiie instanta¬
nee pentru tratamente integrale este
restrînsă la două tipuri, Kodak PR10
şi Polaroid SX-70, diferenţele dintre
ele fiind de detaliu.
Figura 1 redă structura generală a
materialului:
1. suport transparent prevăzut pe
faţa interioară cu un strat receptor
nesensibilizat pe care se va forma
pozitivul;
2. negativ;
3. capsulă cu agent revelator. Pe¬
reţii capsulei sînt constituiţi din sta¬
niol dublat ia exterior cu hîrtie;
4. ramă de asamblare şi mască strat sensibil Ifl:
din hîrtie; —-
5. fîşie intermediară din hîrtie;
6. bandă de hîrtie.
Negativul se află în continuarea
capsulei cu revelator. Fişa (5) asi- .
albastru
verde
roşu
azuriu
galben
purpuriu
strat argentic
1 2/4/6/
3 5 7
gură legătura şi etanşeitatea între
negativ şi capsulă. între negativ şi
viitorul pozitiv rămîne un interstiţiu
foarte fin datorat aşezării celor două
părţi cu curbura spre interior. Astfel
se înlătură riscul unei aderenţe acci¬
dentale, deşi faţă în fajă se află
două straturi gelatinate. In momen¬
tul trecerii acestui sandvici printre
valţurile aparatului fotografic, conţi¬
nutul capsulei pătrunde uniform în
interstiţiul dintre negativ şi suportul
pozitivului. Odată cu agentul revela¬
tor se răspîndeşte şi un pigment alb
opac, care are un dublu rol; iniţial,
el protejează negativul de influenţa
luminii pe durata developării, apoi
constituie un strat separator care
conferă strălucire pozitivului şi îm¬
piedică vederea negativului.
Constituţional, negativul este si¬
milar cu materialele fotosensibiie
normale. Deosebirea constă în fap¬
tul că fiecare strat sensibil la cîte o
treime de spectru conţine un colo¬
rant (complementar cu culoarea la
care stratul este fotosensibil). La fil¬
mele normale colorantul se forma în
cursul developării.
Să urmărim figura 2, care redă
modificările de structură ce apar.
S-au notat:
1. suport transparent cu strat in¬
terior receptor;
2. strat sensibil la albastru;
3. strat de colorant galben asociat
stratului 2;
4. strat sensibil la verde;
5. strat de colorant purpuriu aso¬
ciat stratului 4;
6. strat sensibil la roşu;
7. strat de colorant azuriu asociat
stratului 6;
8. stratul de pigment alb format ia
developare.
Faza A corespunde expunerii. S-a
luat ca obiect o scară colorată de
sus în jos: albastru, verde, roşu,
azuriu, galben, purpuriu. Prin foto¬
grafiere s-au format zone expuse
corespunzătoare straturilor croma¬
tice fotosensibiie.
Faza B corespunde momentului
imediat ulterior trecerii materialului
fotosensibil printre valţurile aparatu¬
lui fotografic; se observă apariţia
stratului pigmentar (8). în acelaşi
timp, încep procesul de developare
(trebuie menţionată şi existenţa
unor substanţe de developare aso¬
ciate în fiecare strai) şi migrarea co¬
loranţilor spre stratul receptor. Gra¬
nulele de argint reduse blochează
trecerea colorantului din stratul aso¬
ciat propriu. Restul coloranţilor şi
substanţele revelatoare ajung la
stratul receptor, trecînd prin stratul
(8), unde formează prin acumulare
imaginea pozitivă. Aceasta este ul¬
tima fază, respectiv faza G. Stratul
(8) asigură strălucirea imaginii pozi¬
tive.
Materialul SX-70 se livrează în cu¬
tii (casete) de 10 poziţii împreună cu
o baterie electrică plată specială. Di¬
mensiunile sandviciului sînt de
89 x 108 mm, iar ale fotografiei de
circa 80 x 80 mm.
versie R 4,5, realizabil prin combina- 4 800 K se fotografiază tot pe film este de 3 unităţi decamired, deci va
rea filtrelor R3 şi Ri,5. Un alt diapozitiv pentru lumină de zi. Dife- fj necesar un filtru B3.
exemplu: într-o i-umină avînd renţa de temperatură de culoare
Temperatura de
culoare de referinţă
(K)
Filtre
R 1,5
B 1.5
R 3
B 3
R 6
B 6
R 12
B 12
7 000
6 300
7 800
5 800
o ]50
4 900
12 000
3 800
_
5 500*
5 100
6 000
4 700
6 600
4 100
8 100
3 300
16 000
4 000**
3 800
4 300
3 600
4 550
3 200
5 300
2 700
7 700
3 200***
3 050
3 400
2 900
3 550
2 700
4 000
2 300
5 200 -
2 700
2 600
2 800
2 500
2 950
2 300
L
3 200
2 050
4 000
' Corespunzătoare, de exemplu, peliculelor UT 18, UT 20
'* Corespunzătoare, de exemplu, peliculei NC 19 MASK
'** Corespunzătoare, de exemplu, peliculei UK 17.
(URMARE DIN PAG. 9)
şirea 6 avem nivel 0 care se trans¬
mite la intrarea 2. Cum şi intrarea 1
este la nivel 0, se menţine starea 1
logic la ieşirea 3. Acest nivel este
negat de poarta 1/4 IC 2 , astfel că la
ieşirea 11 rezultă 0 logic.
Dacă la intrarea trigerului semna¬
lul depăşeşte 1,5 V, ieşirea 8 trece
în 0 logic, iar la ieşirea 6 obţinem 1
logic. Astfel, ambele intrări (1 şi 2)
ajung pe 1 logic, deci la ieşirea 3
apare 0 logic, iar la ieşirea trigerului
(11) 1 logic. S-a ajuns în a doua
stare stabilă, în care se menţine atît
timp cît ia intrare semnalul se men¬
ţine la un nivel suficient de ridicat.
In acest mod trigerul formează im¬
pulsuri cu fronturi abrupte din sem¬
nale suficient de mari, dar lente, ne¬
corespunzătoare circuitelor de nu¬
mărare. Montajul acceptă semnale
de intrare cu amplitudinea de maxi¬
mum 5 V. Desigur, în locul acestui
circuit poate fi utilizat şi un triger
integrat (de exemplu, CDB413).
Pentru a evita distrugerea porţilor
în cazul semnalelor de valoare ridi¬
cată, la intrare a fost montat un li-
mitator de amplitudine, format din
divizorul rezistiv R v R 2 şi diodele
Zener D 1 şi D 2 .
BLOCUL DE ALIMENTARE A NU¬
MĂRĂTORULUI (fig. 4) este realizat
cu un circuit integrat stabilizator de
tip LM 305 sau ROB 305 şi un ele¬
ment de reglaj serie format din co¬
nexiunea Darlington a tranzistoare-
lor 7", şi T 2 . Semireglabilul P se fo-
lo^feşţe pentru fixarea tensiunii la ie¬
şire. Montajul este de tipul cu pro¬
tecţie la scurtcircuit, valoarea curen¬
tului de scurtcircuit admis fiind re¬
glată prin valoarea rezistenţei R*
calculată prin relaţia:
R%= 0,5/1 ( H), unde I este intensi¬
tatea curentului de scurtcircuit în
amperi.
Tranzistorul T 2 se montează pe un
radiator adecvat. încercarea blocului
: de alimentare se realizează cuplîn-
du-l la reţea şi măsurînd tensiunea
de ieşire în goi, apoi în sarcină (ca
sarcină se foloseşte un bec de
5V/5W).
Traductorul fotoelectric şi numă¬
rătorul se încasetează în unităţi se¬
parate (fig. 1). Lupa se poate monta
în faţa becului sau în faţa fotodio¬
dei, în funcţie de destinaţia şi locul
de utilizare a numărătorului fotoe¬
lectric. Dfe exemplu, în cazul utiliză-
. rii pentru numărătoarea pieselor
mici, lupa se montează în faţa becu¬
lui (fascicul luminos concentrat).
Montarea pieselor se face pe plăci
imprimate, fiind grupate ca unităţi
separate:
— traductorul fotoelectric (fig. 5);
— dispozitivele de afişare şi rezis-
toareie de limitare a curenţilor, R s -
R 4 2 (fig- 6);
— decodoare şi numărătoare (fig.
7) împreună cu circuitul de intrare
(pe placă acoperită pe ambele feţe
cu strat de cupru) (fig. 8);
— blocul de alimentare a dispozi¬
tivului de numărare si afişare (fig.
9).
Legăturile dintre diferitele blocuri
se realizează cu fire conductoare cît
mai scurte. Pe firele de alimentare
se trage cîte o mărgea de ferită pen¬
tru a evita transmiterea unor impul¬
suri perturbatoare.
Traductorul fotoelectric şi numă¬
rătorul se încasetează în cîte o cutie
realizată din tablă zincată de 0,7 mm
sau din tablă de aluminiu de 1 —
1,5 mm.
Numărătorul a fost verificat şi a
dat rezultate bune pînă la 150 Hz
frecvenţă de repetiţie a semnalului
luminos.
Transformînd numărătorul liniar în
numărător în inel, dispozitivul permi¬
te stabilirea loturilor de ambalare,
BIBLIOGRAFIE
1. A. Manea, M. Scărlătescu —
ş „Aparate electronice pentru pro¬
tecţia muncii".
2. S. Maican — „Sisteme numerice
cu circuite integrate"
TEHNIUM 2/1983
19
mEmoRii
consideraţii generale
Majoritatea aparaturii electronice,
începînd cu circuitele de conversie
analog-digitaîă şi terminînd cu siste¬
mele microprogramate şi calculatoa¬
rele electronice, are ia baza funcţio¬
nării circuite de memorie. Memoriile
nu trebuie asociate mereu cu noţiu¬
nea de microprocesor sau sistem de
calcul, ele găsindu-şi aplicaţii în
cele mai^ diverse domenii ale elec¬
tronicii. în continuare se vor pre¬
zenta noţiuni generale, precum şi
diverse aplicaţii.
Orice dispozitiv sau circuit care
poate păstra o informaţie un timp
mai îndelungat realizează funcţia de
memorare a acesteia, informaţia
poate fi, _de exemplu, un nivel de
tensiune. In figura 1 este arătat prin¬
cipiul înmagazinăm capacitive a in¬
formaţie;. în timpul înscrierii nivelul
dori" de tensiune este aplicat, prin
comutatorul K şi rezistenţa R, uneia
Student GOMTER ZESSEL,
din capacităţi. Un alt nivel va fi „me¬
morat" de o altă capacitate prin co¬
mutarea lui K. în grafic se poate ve¬
dea cum se înmagazinează aceste
niveluri' de tensiune, pentru o comu¬
tare periodică a iui K cu perioada T
(fig. 1 b). Citirea se face tot prinîr-o
explorare periodică a capacităţilor.
Acesta este, de fapt, principiul de
funcţionare a unor memorii dina¬
mice. Denumirea de memorie dina¬
mică provine de ia necesitatea reîn-
scrierii periodice a informaţiei pe
capacităţi datorită pierderilor pe
care le prezintă acestea. în cazul
ideal această reînscriere nu ar fi ne¬
cesară. Cu toate că o memorare a
nivelurilor de tensiune de diferite
valori ar reduce cu mult volumul,
această metodă nu este folosită, da¬
torită incompatibilităţii cu sistemele
logice de calcul. Circuitele logice
folosesc numai două niveluri de ten-
ik
c ŢcTcJ
ol T 2T 3T
M 0 M 0 Oii 1 i O
2T 3T. 4T 5T 6T 7T 8T
£3-
pr«] pnn prin prin u r Wl
q far a di U «1
« al a a * al â $
s «] 5 * fa q 1 «ol
siune puse în corespondenţă cu
simboluriie „0“, respectiv „1“, din
sistemul de numeraţie binar.
Un nivel de „1“ sau „0“ memorat
înîr-o poziţie reprezintă un bit de in¬
formaţie. O succesiune de opt biţi
reprezintă un octet sau byte. Se mai
foloseşte noţiunea de „cuvînt". Tot
datorită sistemului binar, capacita¬
tea de memorie se dă în puteri aie
lui doi. O capacitate de 1 024 biţi
poartă numele de kilobit, iar multi¬
plii acesteia sînt daţi tot ca multipli
al lui doi.
2 048 biţi reprezintă 2 kbiţi, 4 098
biţi reprezintă 4 kbiţi, 8 192 biţi re¬
prezintă 8 kbiţi, 16 384 biţi repre¬
zintă 16 kbiţi etc. Aceleaşi motive
duc ia denumirile de 1 kiiooctet (ki-
lobyte) şi multiplii acestuia. în fi¬
gura 2 este reprezentată o succe¬
siune de opt biţi de informaţie serie
(un octet).
Accesul ia o memorie poate fi se¬
rie sau paralel. în cazul din figura 2
avem de-a face cu o serie de biţi,
octetul terminîndu-se după un timp
egal cu 8 T. La accesul paralel avem
opt căi de transmitere a semnalului,
lucru care duce ia mărirea conside¬
rabilă a vitezei de lucru pentru cir¬
cuitele ce lucrează cu memoria. în
figura 3 după un timp T se cunoaşte
octetul transmis. în sistemele de
caicul există magistrale de date şi
de adrese pe care informaţia circulă
paralel. Pentru capacităţi mari de
memorare se folosesc aşa-numiteie
„memorii externe", care nu fac parte
djn circuitul electric propriu-zis, ci
sînt folosite prin intermediu! unor
unităţi periferice. Acestea sînt discu¬
rile magnetice şi benzile magnetice,
care nu vor fi tratate în cadrul mate¬
rialului de faţă.
Memoriiie semiconductoare au
capacităţi limitate, dar gabarit foarte
redus, datorită integrării pe scară
largă folosită pentru obţinerea lor,
Ele se împart în două mari categorii:
— memorii RAM (RANDOM AC¬
CESS MEMORIES) sau RWM
(READ WRITE MEMORIES), care
permit atît citirea, cît şi înscrierea
datelor;
— memorii ROM (READ ONLY .
MEMORIES), care permit numai ci¬
tirea datelor înscrise în ele la fabri¬
cant.
La limita dintre acestea se găsesc
memoriile EAROM (ELECTRICALLY
ÂLTERABLE ROM), care pot fi în¬
scrise şi citite, dar ciclul de ştergere
a lor şi de înscriere aste mult mai
lung deeît cel de citire. Prin ciclu de
înscriere, respectiv citire, se înţelege
intervalul de timp necesar înscrierii,
respectiv citirii unui octet din me¬
morie. Mai există memorii EPROM
fir
(ERASABLE PROGRAMMABLE
ROM) la care ştergerea informaţiei
se face cu radiaţii ultraviolete, după
care urmează o nouă înscriere. în
apiicaţiile uzuale acestea au luat lo¬
cul memoriilor ROM, deoarece au
posibilitatea programării de către
utilizator.
Memoriile RAM sînt formate din
bistabili, pe cînd cele ROM, EPROM
sînt formate din porţi, tranzistoare,
diode amplasate într-o matrice. Me¬
moriile RAM au o capacitate de me¬
morare mai mică, datorită complexi¬
tăţii constructive faţă de cele ROM,
în figura 4 sînt prezentate două ce¬
lule de memorie RAM, una statică
(fig. 4 a), iar alta dinamică (fig. 4 b),
realizate în tehnologie MOS.
Celuia de memorie RAM statică
este un bistabil RS asincron cu T3,
T4 drept sarcini active. T5, T6 sînt
deblocate cu un semnal pe linia cu¬
vînt (L, C), informaţia din bistabil
trecînd pe liniile bit (LB). La în¬
scriere, liniile bit sînt polarizate în
modul dorit de programator, iar apoi
T5, 16 sînt deschise. Evident, T5, T6
vor purta informaţia compiementată
unul faţă de celălalt.
Celula de memorie RAM dinamică
funcţionează pe baza principiului
expus la începutul articolului, folo¬
sind drept capacitate spaţiul poar-
tă-substrat al unui tranzistor MOS,
Datorită curenţilor reziduali, care
descarcă această capacitate, se face
reîmprospătarea celulei la un inter¬
val de 1—2 ms. Aceasta se reali¬
zează prin.citirea periodică a infor¬
maţiei şi reînscrierea în aceleaşi ce¬
lule de memorie. Pentru a citi infor¬
maţia, pe linia cuvînt se aplică un
semna! „1“ logic. T3, 14 conduc.
Dacă, de exemplu, TI, în funcţie de
sarcina poartă-substrat, devine con¬
ductor, pe linia bit şi prin T3 va apă¬
rea un impuls de curent.- Cealaltă li¬
nie bit nu va conduce. Deoarece T2
nu conduce, capacitatea poar-
tă-subsîrat CI se reîncarcă prin 14.
De-asemenea, C2 este din nou adus
ia starea „0" prin T3 şi linia bit co¬
respunzătoare. Se observă deci că
citirea face şi reîmprospătarea me¬
moriei. Dacă nu este nevoie de me¬
moria RÂM dinamică, ea totuşi.tre¬
buie reîncărcată continuu, acest lu¬
cru complicînd mult folosirea ei, cu
toate că densitatea celulelor RAM
dinamice este mai mare deeît a ce¬
lor RAM statice.
Memorii bipolare RAM se fabrică,
dar au o den-sitate mult mai redusă
deeît a celor MOS. Avantajul pe
care îl prezintă este timpul redus de
acces, de cîteva zeci de ns, spre de¬
osebire de cele MOS, care trec de
cîteva sute de ns. La I.P.R.S.-Bă-
neasa se fabrică circuitul CDB 481E
cu o capacitate de 16 biţi. Schema
logică este dată în figura 5. Adresa-
■ rea unui bit se face aplicînd valoa¬
rea îogică „1“ celor două linii de se¬
lectare corespunzătoare adresei bi¬
tului. Liniile neutilizate sînt menţi¬
nute la valoarea logică „Q“. în bista¬
bilul selecţionat, tranzistorul con¬
ductor comandă amplificatorul de
ieşire, trecînd ieşirea respectivă la
valoarea logică „0". Astfel informaţia
memorată într-un bit devine accesi¬
bilă ia ieşirile S0 şi SI odată cu se¬
lectarea adresei bitului. Citirea este
nedistructivă, informaţia păstrîn-
du-se în continuare memorată.
BIBLIOGRAFIE:
Granitic A, Korrs — Microproce¬
soare, microcalculatoare, miriical-
cuiatoare, Mc Graw — Hill, 1977
S. Damcea — Calculatoare electro¬
nice, Editura didactică şi pedago¬
gică, 1976.
J-
mm
CAPSULE
5 max
10,66 max.
0 3,8 min,
;0 12,5 max.
Observaţii
T10N05
T10N1
T1QN2
T10N3
T10N4
T10N5
T10N6
T10N7
T10N8
Tiristoare
normale
TIOROS
TIGRI
T10R2
T10R3
T10R4
T10R5
T10R6
T10R7
T10R8
Tiristoare
rapide
0 22,86 max
TIP
Vr(V)
V 0 (V)
Vtm(V)
18 A
icrţimA)
V GT (V)
—
l H (mA)
tq(MS)
Observaţii
T6N05P
50
50
2
30
2
50
50
T6N1P
100
100
2
30
2
50
50
T6N2P
200
200
2
30
2
50
50
Tiristoare
normale
T6N3P
300
300
2
30
2
50
50
T6N4P
400
400
2
30
2
50
50
T6N5P
500
500
2
30
2
50
50
T6N6P
600
600
2
30
2
50
50
T6F05P
50
50
2
30
2
50
20
T6F1P
100
100
2
30
2 i
50
20
T6F2P
200
200
2
30
2
50
20
Tiristoare
rapide
T6F3P
300
300
2
30
2
50
20
T6F4P
400
400
2
30
2
50
20
T6F5P
500
500
2
30
2
50
20
T6F6P
600
600
2
30
2
50
20
TIP
V R (V)
V D (V)
Wa V)
l GT (mA)
'gt(V)
l H (mA)
t q (MS)
Observaţii
T16N05
50
50
2,2
50
3
100
200
T16N1
100
100
2,2
50
3
100
200
T16N2
200
200
2,2
50
3
100
200
T16N3
300
300
2,2
50
3
100
200
Tiristoare
normale
T16N4
400
400
2,2
50
3
100
200
T16N5
500
500
2,2
50
3
100
200
T16N6
600
600
2,2
50
3
100
200
T16N7
700
700
2,2
50
3
100
200
T16N8
800
800
2,2
50
3
100
200
T16R05
50
50
2,5
100
3
120
20
T16R1
100
100
2,5
100
3
120
20
T16R2
200
200
2,5
100
3
120
20
T16R3
300
300
2,5
100
3
120
20
Tiristoare
rapide
T16R4
400
400
2,5
100
3
120
20
T16R5
500
500
2,5
100
3
120
20
T16R6
600
600
2,5
100
3
120
20 1
T16R7
700
700
2,5
100
3
120 1
20 1
T16R8
800
800
2,5
100
3
120
JL
; i
0 3,84 min.
/l 1 J
L>\
1
kyj l ^
fj
j
'
40,13 max.
TEHNIUM 2/1983
Cînd se urmăreşte prezenţa unui ticatorui alăturat, care prezintă o
semnal într-un montaj, elementul ur- impedanţă de intrare de peste 2 M îi
măritor trebuie să aibă impedanţă şi un cîştig de peste 50 dB în condi-
mare de intrare ca să nu perturbe ţii de zgomot redus pentru toată
funcţionarea aparatului supus testă- gama de audiofrecvenţă.
rii şi nici să altereze forma semnalu¬
lui electric. QRV, 3/1978
Acestui scop îi corespunde ampli-
Trecerea de la banda de 10 m în banda
de 2 m şi invers se face cu un osci¬
lator pilotat cu cuarţ de 116 MHz. La
receptor Ti este convertor, iar la emisie
T 5 are acelaşi rol.
Schema având o concepţie clasică, pre¬
zentăm lista componentelor. Li = pri¬
mar 2 spire, secundar 13 spire, pe tor de
ferită, se acordă pe 28 MHz. L 2 este o
bobină ce se acordă pe 144 MHz; la fel
L 3 , L 4 şi L 5 . L f , se acordă pe 116 MHz;
L 7 şi Lg se acordă pe 29 MHz. L*», Lw şi
Lii se acordă pe 145 MHz; ele au dia¬
metrul de 5 mm şi se construiesc cu
sîrmă CuEm 0,4. Bobina Li are sîrmă
CuAg 1. L 2 şi Ls au cîte 2 spire 0 8 din
CuAg 0,6. Lu, L 15 şi Li 6 au cîte 4 spire
0 5 din CuAg 0,4.
R, = 5,6 kfl; R- = 82 kfl; R, = 1,7 kfl;
Rj = 180 kfi; Ri = R,„ = 100 kfl; R 6 = R.» =
= 220 kfl; R 7 = R« = 22 kfl; R,, = 1 kfl;
R - 22 îl; Ri ! — 22 fi; R 4 = 220 fl/lW;
Ri' = 10 kfl; Rif. = 3,3 kfl; R, 7 = R,k = 100 O;
Ri>j = 470 fi; R,„ = R , = 1 kfl; R 22 = 220 kfl;
r,, = r, 4 = 22 kfl; Rm = 220 kfl; R- (> = 100
kfl; Rm = 82 kfl; R , = 100 kfl; R 27 = 47 kfl;
R,„ = 100 kfl; R„ = 330 fi; Rm = 220 ft/5 W;
R„ = R« = 2 fi; R,i = 39 ft; R„, = 560 fl/.l
W; P, = 100 fl; C, = 27 pF;
O = 10 nF; Ci = 60 pF; C, = 10 nF; O =
= 500 pF; Cn = C„, = C 4K = C 44 = C,,.,
= 10 nF; C„ = 10 pF; C 7 = 2,2 pF; C s = 100
pF; C, = C,o = 40 pF; C„ =22 nF; Cn =
= 1 nF; Cm = 18 pF; C,i = 60 pF; C 17 = 40
pF; Ci h = 22 nF; C 47 = 60 pF; C*. = C 5 , =
= Qp = Cm = 22 nF; Cu = 220 pF; C,., = 18
pF; Ca» = 60 pF; C:, = 12 pF; C. 2 = 500 pF;
Cu = C 2 < = 22 nF; Cm = 4,7 pF; Cu = 500
pF; Cv = 40 pF; Cu = 100 pF; Cu, = 4,7 nF:
C»„ = 500 pF; C„ =22 pF; Cn = 4,7 pF;
C„ = 22 pF; Cu = 100 pF; Cm = 22 nF;
C 3 6 = C, 7 = 60 pF; Ci a = 22 pF; C I7S = 27 pF;
C,** = 4juF; Ti = SD 306; T 2 = SD 300;
T, = T 4 = 2N2369; Ti = T„ = SD 306; T 7
= T s = TP2301; D, = PL9; D-> = D» =
= 1N914; D 4 = Di = 1N4001.
RADIO REF — 3/1978
2N3819
2X1N9U
28/30
116MHz
* HWC42
-j MLiC43
| C29 °jVK R20
r® 1 i
C27_ I
k>rtie28/33j
Luptă împotriva şoarecilor se
poale duce; cu eficienţă şi pe caie
-uuujţ'a cV&cuoâ fiind
montajul prezentat care imită mieu¬
natul pisicii.
Acest sunet este determinat da g
două oscilatoare, primul (7, şi T 2 ), _
care generează semnal între ’ 10 si *«
20 Hz şi a! doiiea oscilator (7YT,j. fâV
care generează semna! între 10 si
20 kHz.
Sunetul este redat de un amplifi¬
cator (T 5 ) printr-un difuzor minia¬
tură (cască telefonică).
Se foiosesc 5 tranzistoare BC 107.
VTM, 23/1980
lip
UcE
[V]
Ic
ImA]
/t
fa*
[MHz]
T a
T c
t°C]
Ptot
Pc*
[mW]
080C
2
0,5
45
50
081C
2
3
45
50
1NU40
5
1
> 0,1*
20
20
1NU7Q
5
1
> 0,1*
20
30
2011
5
10
350>200
25
300
2C415
5
1
100
25
340
2C425
10
59
7040
25
430
2C444
5
1
350 >200
25
400
2CY30
6
1
> 0,25
25
300
2CY31
6
i
> 0,25
25
300
2CY32
6
1
> 0,4
25
300
2CY33
6
1
> 0,4
25
300
2CY34
. 2CV38
6
6
1
10
> 0,6
1.5
25
300
410
TEHNIUM 2/1983
Magazinele şi raioanele specializate în vînzarea produse¬
lor electronice oferă ceior interesaţi noi tipuri de radiorecep¬
toare româneşti portabile, de mici dimensiuni.
Aceste aparate sînt deosebit de utile în excursii şi în va¬
canţă datorită sensibilităţii şi selectivităţii lor, înlesnind re-
cepţionarea în bune condiţii a staţiilor de radiodifuziune
Qamma este un aparat miniatural de buzunar —• o
gamă de unde (medii), greutate 260 g, alimentare Ia¬
ca, ev preţ 345 de lei.
Solo iCMt' tot un aparat miniatural de buzunar, cu
două game de unde, medii şi lungi, preţ 375 de lei.
Derby, cu două game de unde, medii şi lungi, gre¬
utate 450 g, cu baterie, preţ 445 de lei.
Lira este un aparat nou pentru autoturisme, cu
mare stabilitate în funcţionare, preţ 1 330 de lei (cu
Radioreceptorul „Llra“ este destinat utilizării pe autoturism, fiii
alimentat din bateria de acumulatoare de 12 V. Este'" echipat cu c
culte pentru benzile de UL, UM şi US (gama 48 m). Poate debita t
semnai de audiofrecvenţă de 4 W pe o 'sarcină de 3 fi, cu 10 % dl
torsiuni.
QCiyiOlU BOGDAN - jud. Argeş
Indiferent ce punte redresoare se
foloseşte ca să aveţi 38 V curent
continuu după filtraj, secundarul
transformatorului trebuie să debi¬
teze în jur de 28 V tensiune alterna¬
tivă. Nu este nevoie să mai realizaţi
o înfăşurare pentru tensiunea de
30 V (alimentarea preamplificatoru-
îui). Din tensiunea de 38 V puteţi
obţine 30 V cu un stabilizator (un
tranzistor şi diodă Zener sau un sta¬
bilizator cu 3 tranzistoare şi o diodă
Zener), cum dealtfel am publicat.
Sîrma foiosită pentru bobinaj este
CuEm 0 1 mm.
Vă reamintim că în comerţ se gă¬
sesc amplificatoare 10 W produse
l.P.R.S.
BURCEÂNU C. — Bacău
în iocul tubului EBF89 montaţi o
pentodă (6K7; 6F9; EF41; EF43) şi
două diode sau un tub echivalent
6DA6.
Vom publica un redresor pentru
tensiunea de 3 V. Puteţi înlocui po-
tenţiometrele liniare cu unele loga-
ritmice.
NECŞA TIBERIU — jud. Bihor
Nu deţinem schema solicitată.
Schiţe de antene TV au fost publi-
LEFESCU FLORIN — Bucureşti
„Valuri" pe imagine provin de la
un filtraj incomplet al tensiunii „de.
alimentare sau de ia un tub defect
(mai rar). Simbolul prezentat în scri¬
soare aparţine tiristoruiui. Capetele
mşgneţice se pot curăţa cu spirt.
LASZLO ÂMDRÂS — com. Gsiău
Zgomotul apare din cauza unei
amplificări prea mari, din cauza unui
filtraj mic (mai conectaţi un conden¬
sator electrolitic) sau din cauza
unor circuite neecranate. în paginiie
4—5 au fost publicate scheme de
testere pentru îiristoare.
MIULESCU CĂTĂLIN — Braşov
Receptorul Electron nu poate fi
modificat să lucreze în UUS.
CÎUCĂ VALENTIN — Bucureşti
La orga de lumini reduceţi semna¬
lul la intrare şi va funcţiona corect.
Nu vă putem indica un atelier pen¬
tru confecţionarea celor solicitate.
DĂNiLĂ DANIEL — Tecuci
Pentru amplificator şi preamplifi-
cator vă trebuie o sursă de tensiune
separată faţă de aparatul de radio
care să debiteze curentul necesar.
Nu ştim ce curent poate debita
sursa dv. {nu cunoaştem ce tip
este).
CRISTIAN PETRIŞOR - Petroşani
Dacă în localitatea dv. nu soseşte
semnal de la emiţătorul respectiv,
degeaba montaţi o antenă mare.
Vom pubiica schiţele antenelor
Vagi pentru benzile 4—5 TV.
CH1FOR OVÎDSU — Cluj-Napoca
Semnalul din antenă redresat
poate aiimenta un mic aparat de ra¬
dio (chiar cu EFD 108 sau cu tran¬
zistoare conectate ca diode).
La amplificator aveţi un tranzistor
ÂLSu' IONEL — Crevedia
Deja în revistă a fost publicat un
ceas electronic. La testerul pentru
îiristoare becul se poate înlocui cu
LED. Vom căuta să publicăm şi
acele date solicitate de dv. despre
circuitele imprimate.
NUHÂIU ÂURAŞ — Vînju Mare
După ce obţineţi autorizaţia de ra¬
dioamator puteţi construi şi o staţie
de radiocomunicaţii.
! MEGREÂ CONSTANTIN — Petro¬
şani
Vom pubiica scheme de amplifica¬
toare-de" antena TV.
CRISTIAN DANIEL — Giurgiu
Izolarea de reţea se poate face cu
un transformator; în cazul dv. deter¬
minaţi faza reţelei cu un bec cu
neon.
Ca să nu apară paraziţi pe reţea,
montaţi pe firul de alimentare un fil¬
tru (pe o bară de ferită se bobinează
20—30 spire CuEm 0 0,6).
La un miez de 20 cm 2 în primar
pentru 220 V bobinaţi 550 de spire
CuEm 0,4, iar în secundar pentru
45 V (curentul continuu după fiiîraj)
bobinaţi 89 de spire (la 3,5A sîrmă 0
1,2 mm); pentru 18 V/600 mA bobi¬
naţi 28 spire CuEm 0,4.
CsEV ADRIAN - Bucureşti
Cele solicitate au fost publicate în
paginile revistei.
CHIRIŢĂ VICTOR - Bucureşti
La multiplele dv. întrebări din teh¬
nica HI-FI (cu multe grade de liber¬
tate) poate vă putem da răspuns
dacă veniţi la redacţie (joia după-a-
miază).
GORNEA DANIEL — Feteşti
Tiristoare puteţi procura de la ma¬
gazinul „Dioda" din Bucureşti. Mon¬
taje — scheme de lumini dinamice
au fost publicate.
MARCU FLORIN VÎOREL — Bu¬
cureşti
Mulţumim pentru aprecieri.
CONSULTAŢIE
Sistemul de alimentare a aparate¬
lor de radio universale este făcut
după schema alăturată, care pre¬
zintă principaieie tuburi utilizate:
UY1N = redresor; UCH21 = oscila¬
tor + convertor sau ampiificator
frecvenţă intermediară + preamplifi-
cator de audiofrecvenţă; UBL21 =
dublă diodă (detector şi RAS) + am¬
plificator de putere AF.
Toate aceste tuburi consumă ia fi¬
lamente un curent de 100 mA, de
fapt aceasta fiind şi semnificaţia lite¬
rei U. Ca să poată fi alimentate din
reţea cu 220 V, tuburile se mon¬
tează în serie, incluzînd un rezistor
R p .
Caicuiu! acestui rezistor se face
determinînd valoarea tensiunii ce va
cădea la bornele saie fiind parcurs
de un curent de 100 mA, ştiind că la
bornele tuburilor înseriate căderea
UY1N UBL21 UCH21 UCH21'
n o n n
U°220V
de tensiune este 145 V (50 + 55 +
+ 20 + 20 ).
Scâzind din tensiunea de alimen¬
tare (220 V) tensiunea pe tuburi
(145 V), rezultă căderea de tensiune
pe R p egală cu 220 — 145 = 75 V.
Valoarea rezistenţei R D = 75/0,1 =
750 a
Urmează să calculăm şi ce putere
trebuie să suporte R„: P = Rl 2 =
750.0,12 = 7,5 W.
In cazul cînd se urmăreşte înlocu¬
irea tubului UY1N cu o diodă semi¬
conductoare, această operaţie se
poate face astfel: ştiind că tensiunea
de alimentare a acestui tub este
50 V, în locul filamentului se va
monta un rezistor cu valoarea
50/0,1 = 500 n şi puterea 500 x 0,1 : =
= 5 W.
Dioda care substituie tubul poate
fi F407 sau 1N4007, înseriată cu un
rezistor de 470 — 0,5 W.
I. M.
1-301
NICULESCU HORIA — Bucureşti
C-301 este un radiocasetofon care poate recepţiona
gamele undelor ultrascurte si medii (FM, norma CCIR).
w Tranzistoarele din lanţul FM sînt de tipul BF 190 sau
BF 214-215. în partea de caseiofon se recomandă utili¬
zarea tranzistoarelor BC109.
Redactor-şef: mg. IOAM ALBESCU
Redactor-şef adj.îGHEORGHE BADEA
Secretar responsabil - de redacţie: mg, IUE MIHĂESCU
Redactor responsabil de. număr: ALEXANDRU fvtĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MÂTEESCU
'Administraţia
Editura Scînteia
' CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE FOT ABO-
NA ADRESlNDU-SE LA
SLEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PQRT PRESĂ, P.O. BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI ţ STR 13 DE¬
CEMBRIE Nît 3.
Tiparul executat la
Ctwabtoatui poligrafic «Casa Scî*st*«i»