Tehnium/1986/8604

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ADtt^SA REDACŢIEI: TEHIMiUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎMTEI* MR. 1, COD 79784

OF, P.T.T.R. 33, SECTORUL % TELEFON 17 60 IO, IIMT. 2059, 1TST

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE G.C. AL U.T.C. ANUL XVI - NR. 185

: 1 m

LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT .

Filtrarea

Oscilatorul Colpitts

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ ....
Alimentatoare stabilizate
Filtre variabile
Convertor DC—DC

CQ-YO .

Transceiver monobandă
DKM 301E

ATELIER .

Cablul coaxial
Reflectometru
Antene PARABEAM

LABORATOR .

Circuite logice CMOS:
MMC4047

TEHNICĂ MODERNĂ .

Microcalculatorul L/B 881

AUTO-MOTO ...

Autoturismele OLTCIT:

Service

Avertizor

TV-DX .

Antene speciale

CITITORII RECOMANDĂ.

Avertizor pentru gaze
Unealtă de dezlipit
Utilizarea arborilor ca
antene

FOTOTEHNICĂ .

Condiţionarea rezultatelor
folosind analizorul de culoare
Filmul şi temperatura de
culoare a luminii
Filmul ORWO MA8

REVISTA REVISTELOR .

Ceas electronic
QRP — Tx

PUBLICITATE .

I.A.E.I.-Titu

SERVICE ..

Radioreceptorul SANYO 7K 270

ALE 1WMJST1&1E1 ELECTRONICE
ROMÂNEŞTI

(CITIŢI ÎN PAG. 10—11)

FILTRAREA

TENSIUNEA INVERSĂ MAXIMĂ
SUPORTATĂ DE DIODĂ

Presupunem că valoarea capaci¬
tăţii condensatorului C este sufi¬
cient de mare pentru ca u R să poată
fi considerat constant şi egal cu V M .
Montajul din figura 4 este prezentat
simplificat în figura IZ Se poate
scrie:

v = u + V M
de unde
u = v - V M

Această tensiune este reprezen¬
tată în figura 13. Tensiunea inversă
maximă suportată de diodă este
egală cu valoarea maximă a lui | u |,
adică 2 V M .

Concluzii:

— tensiunea redresată u R se
apropie cu atît mai mult de o ten¬
siune continuă cu cît valoarea ca¬
pacităţii condensatorului C este
mai mare;

— dimensiunile şi costul con¬
densatorului C cresc pe măsură ce
capacitatea lui creşte;

— curentul maxim în diodă
creşte cînd valoarea capacităţii
condensatorului C creşte.

în ceea ce priveşte curenţii ma¬
ximi care au fost calculaţi, trebuie
remarcat că reprezintă rezultatele
extreme, cele mai nefavorabile, de¬
oarece s-au presupus ca fiind nule
rezistenţa internă a sursei şi rezis¬
tenţa diodei D în stare de con-
ducţie. Ţinînd seama că în realitate
aceste rezistenţe sînt diferite" de
zero, se vor obţine valori mai mici
pentru curenţii maximi discutaţi.

(URMARE DIN NR. TRECUT)

2. Filtre

Să examinăm figura 14:

v = V M sin«jt

e R =E R + e r ( 13 )

und<ş 4 E R este valoarea medie a lui
e R , iar % este tensiunea de ondu-
laţie la intrarea filtrului;

u R =U R +u r (14)

unde U R este valoarea medie a lui
u R , iar u r este tensiunea de ondu-
laţie la ieşirea filtrului.

Filtrele'sînt montaje destinate să
îmbunătăţească rezultatele obţi¬
nute în cazul folosirii unui conden¬
sator legat în paralel cu rezistorul R.
Scopul teoretic constă în a obţine o
tensiune u R = U R , cu alte cuvinte, a
obţine o tensiune de ondulaţie u r = 0
la bornele rezistorului R.

a) Eficacitatea unui filtru

Tensiunile e R şi u R sînt funcţii pe¬
riodice de timp. Ele pot fi descom¬
puse în serie Fourier. Astfel, tensiu¬
nea e R dată de relaţia 13 poate fi
descompusă într-o serie infinită de
funcţii sinusoidale pentru care pri¬
mul termen e, are aceeaşi frecvenţă
ca e R . Pe de altă parte, tensiunea u R
dată de relaţia 14 poate fi, la rîndul
ei, descompusă într-o serie infinită
de termeni pentru care primul ter¬
men Ui are aceeaşi frecvenţă cu u R
şi e R .

Eficacitatea K a unui filtru se defi¬
neşte prin raportul următor:

K = valoarea efectivă a lui ei/ va¬
loarea efectivă a lui Ui.

Acest raport este supraunitar. Un
filtru este cu atît mai bun cu cît
eficacitatea lui este mai mare.

b) Filtrul LC

Ansamblul C’, L şi C din figura 15
formează un filtru rr care atenuează
foarte puţin tensiunea E R dacă bo¬
bina L prezintă o rezistenţă foarte
mică în comparaţie cu R. în acest
caz se poate scrie că U R = E R .

CALCULUL EFICACITĂŢII
FILTRULUI

Fie ou pulsaţia tensiunii e R şi, în
consecinţă, a lui e t . Dacă frecvenţa
tensiunii v este 50 Hz, atunci pul¬
saţia lui e, va fi 2 • 7r • 50 rad/s pentru
redresarea monoalternanţei şi 2 • n •
100 rad/s pentru redresarea dublă
alternanţă.

Capacitatea condensatorului C
este astfel aleasă încît 1/Cw R. în
acest caz se poate neglija R pentru
componentele alternative şi monta¬
jul din figura 16 poate fi transformat
în cel prezentat în figura 7.

Folosind numerele complexe, se
poate scrie:

Ui 1/jCoj _ 1 =

^ jLco+1/jCw 1+j 2 LC«r

- 1
1 - LCcu 2

în practică se irfipune ca Ui ei şi
în această situaţie Leu < 1/Cw, cu alte
cuvinte, LCw 2 > 1. Eficacitatea fil¬
trului va fi:

deci

K « LCoi 2,

APLICAŢIE NUMERICĂ

Fie L = 4 H, C = 32 M F şi w = 100 tt-
rad/s
Rezultă

K « 4 • 32 • 10' 6 (100 • tt ) 2 - 12,5
Se poate afirma că un bun filtru
se obţine cînd 1/Cw este mic faţă de

R şi Lw este mare faţă de 1/Cw,

c) Filtrul RC

Ansamblul C’, r şi C din figura 18
formează un filtru tt. Spre deose¬
bire de filtrul precedent, acesta ate¬
nuează valoarea medie E R a lui e R .
Calculul atenuării
Condensatoarele C’ şi C nu inter¬
vin în cazul componentei continue.
Schema din figura 19 permite cal¬
culul lui U R :

Atenuarea filtrului în curent con¬
tinuu este R/(R + r).

CALCULUL EFICACITĂŢII
FILTRULUI

Cînd capacitatea C este astfel
aleasă încît 1 /Coj < R, montajul din
figura 20 se simplifică, devenind cel
arătat în figura 21. Utilizînd nume¬
rele complexe, se poate scrie:

U. = V\Cw = 1

e[ r + 1/jCcu 1 + j • r • Cw
» Eficacitatea filtrului va fi:

deci_

K =1/1 + r 2 CV

Se poate remarca faptul că pen¬
tru a obţine u, e,, este necesar ca
r > “\/Cw sau rCw > 1. Aceste condiţii
fiind îndeplinite, eficacitatea de¬
vine:

K« rCw

APLICAŢIE NUMERICĂ

Fie r = 1 kn, C= 50 juFşi «= 100 »r-
rad/s. Rezultă:

K - 10’ • 50 • IO' 6 • 100 n » 15.

d) Avantajele şi dezavantajele
celor două filtre prezentate

TEHNIUM 4/1986

COLPITTS

Oscilatoarele electronice cu
reacţie utilizează surse coman¬
date de tensiune/curent şi‘au ca
semnale de intrare fracţiuni din
semnalele de ieşire. Aceste frac¬
ţiuni se obţin cu ajutorul reţele¬
lor de reacţie.

Ca surse de curent coman¬
date se utilizează fie etaje de
amplificare folosind un tranzis¬
tor bipolar în conexiunea emitor
comun sau bază comună, fie
etaje de amplificare cu un tran¬
zistor cu efect de cîmp în cone¬
xiunea sursă comună sau poartă
(grilă) comună. în amîndouă ca¬
zurile ieşirile (colector, respectiv
drenă) se comportă ca un gene¬
rator de curent comandat de
tensiunea aplicată la bornele de
intrare: emitor-bază, respectiv
sursă-grilă.

Pentru un transfer maxim de
putere utilă, la aceeaşi putere

Praf. MiHA! CORUŢIU,
Liceul „C.A. Raeetti ls -Bucureşti

cu priza in ramura capacitivă
(numit Colpitts, figura 2).

în aceste montaje reacţia este
obţinută prin divizarea tensiunii
de la bornele circuitului osci¬
lant, care se efectuează în aşa
fel încît semnalul aplicat în baza
tranzistorului să fie în fază cu
tensiunea alternativă de colec¬
tor. în schemele din figurile 1 şi
2 sînt arătate elementele clasice
de stabilizare a punctului static

mttQpF

Ţ /6 ^ i

-220pf < ţ$f /OOXH

iii

absorbită, sursele comandate de ... taţii şi «variaţia corespunzătoare

curent trebuie să debiteze de funcţionare şi de polarizare a la circuitul oscilant, care deter- a temperaturii; se măsoară în

într-un circuit de mare impe- circuitului de bază (R t , C c , Rm min ă frecvenţa de lucru. K' 1 .

danţă. Aşa se explică utilizarea şi R ft2 ). Pentru obţinerea unei stabili- Condensatorul ajustabil este

aproape exclusivă a circuitului Impedanţa de intrare a circui- taţi maxime trebuie ca elemen- de 10—40 pF, pe călit,

rezonant paralel în schemele de telor cu tranzistoare bipolare tele componente ale circuitului Se observă că în circuitul gri-

oscilatoare LC cu un singur etaj. este destul de mică şi astfel cir- oscilant să fie alese cu atenţie, lei există o diodă de tipul

Ca surse de tensiune coman- cuitul acordat este şuntat, pro- în cazul montajului propus, pen- 1N4148; aceasta are rolul de a

date se utilizează amplificatoare ducîndu-se o amortizare apre- tru care frecvenţa de lucru este proteja tranzistorul respectiv la

de tensiune cu mai multe etaje, ciabilă a oscilaţiilor. De aceea cuprinsă între 3 020 kHz şi eventualele supratensiuni,

cu impedanţa de ieşire mică şi, se recomandă ca joncţiunea 3 560 kHz, s-a utilizat lin con- Cel de-al doilea etaj, echipat

mai ales la frecvenţe joase, am- emitor-bază a tranzistorului să densator variabil pe călit avînd tot cu un tranzistor cu efect de

plificatoare operaţionale. se cupleze la circuitul oscilant capacitatea de 10—50 pF. Bo- cîmp (de tipul BF245), are un rol

Sursele comandate de ten- cu ajutorul unui condensator bina L este realizată pe o car- dublu: de a amplifica semnalul

siune, la aceeaşi putere absor- avînd o capacitate mică. casă de 6,5 mm diametru, pre- generat de oscilator (amplifica-

bită, pot livra o putere utilă mai Prezentăm în cele ce urmează văzută cu un miez de ferită, şi tor aperiodic) şi de separator,

mare în circuitele de impedanţă schema electrică a unui oscila- este formată din 50 de spire ală- Această precauţie, la care se

mică; din această cauză în sche- tor Colpitts în care se folosesc turate din sîrmă de cupru-email adaugă şi utilizarea unei diode

mele de oscilatoare LC cu surse două tranzistoare cu efect de 0 0,2 mm. Bobinajul a fost rigi- stabilizatoare (PL9V1), conduce

comandate de tensiune se utili- cîmp (figura 3) pentru care im- dizat cu un strat subţire de arai- la o mare stabilitate a ansamblu-

zează frecvent circuitele rezo- pedanţele de intrare sînt sufi- dit. lui.

nante serie. cient de mari, astfel încît este Cele două condensatoare fixe Bobinele de şoc de Î.F., notate

în practică, există un număr evitat dezavantajul menţionat în din circuitul oscilant au fost cu Si şi Sa, sînt identice şi au o

mare de oscilatoare cu reacţie, cazul tranzistoarelor bipolare. alese în aşa fel încît unul să aibă inductanţă de 1 mH.

Acestea sînt constituite, în prin- Montajul este alcătuit din un coeficient de temperatură în aceste condiţii frecvenţa
cipiu, dintr-un amplificator acor- două etaje distincte: oscilatorul negativ, iar celălalt pozitiv, generată variază cu aproximativ

dat la care s-a aplicat o reacţie propriu-zis şi etajul separator. anume: 68 pF/-33 • 10~ fi K 3 kHz în primele 15 minute de

suficient de puternică. Sursa tranzistorului care for- (punct maro), respectiv la punerea în funcţiune a mon-

Ceî mai frecvent se utilizează mează etajul oscilator este izo- . 4,7 pF/100 • 10 K~‘ (punct au- tajului, după care rămîne practic

montajele oscilatoare cu reacţie lată de masă din punct de ve- riu). Reamintim că prin coefi- constantă. Evident, modificînd

în trei puncte: cu priză în ra- dere alternativ. Se p<?ate deci cient de temperatură a! unui corespunzător elementele circu-

mura inductivă a circuitului os- considera că este un montaj cu condensator se înţelege raportul itului oscilant pot fi obţinute şi

cilant (numit Hartley, figura 1) şi drena comună avînd grila legată dintre variaţia relativă a capaci- alte game de frecvenţă.

Filtr,ul LC are avantajul de a nu să ţinem neapărat seama. Astfel, di- Cînd rezistenţa R este mică, ali-

atenuă valoarea medie a lui Er, în mensiunile unei bobine sînt mult mentarea este de putere medie sau

timp ce filtrul RC produce o astfel mai mari decît cele ale unui con- mare, iar un bun filtraj nu poate fi

de atenuare. Pe de altă parte, filtrul densator. asigurat decît folosind un filtru LC.

RC este mai economic decît filtrul Filtrul RC este folosit cînd rezis- e) Filtre în cascadă
LC deoarece costul unei bobine tenţa R este mare, cu alte cuvinte, Eficacitatea unui bun filtraj poate

este mai mare decît cel al unui con- cînd alimentarea este de putere fi mărită realizînd mai multe filtre în

densator. Pe lîngă cost, trebuie mică. în acest caz, rezistenţa r cascadă. Două exemple de acest fel

adăugat şi gabaritul pieselor de poate fi suficient de mare pentru a sînt date în figurile 22 şi 23.

care, în montajele moderne, trebuie asigura un bun filtraj.

Simpozionul naţional al ra- 1

dioamatorilor, dedicat aniversării |

a 60 de ani de radioamatorism 1

organizat în ţara noastră, şi Cam- I

pionatul naţional de creaţie teh- I

nică din cadrul Festivalului Na- I

ţional „Cîntarea României", orga- 2

nizate de Federaţia Română de I

Radioamatorism, cu sprijinul re- I

vistei „Tehnium", vor avea loc 1

anul acesta la Craiova în pe- I

rioada 11—12 octombrie. 1

Radioamatorii care doresc să 1

prezinte referate sau comunicări 1

ştiinţifice în cadrul acestor mani- i

festări sînt invitaţi să ia legătura jj

cu redacţia revistei „Tehnium", 1

tel. 90/17.60.10, interior 2059. I

TEHNIUM 4/1986

IWTTEHE W

aplicînd legea lui Ohm întregului
circuit, astfel:

ALIMENTATOARE

STABILIZATE

U = Ry l = R.ye/(R*+R. v ) =
R.v

( 1 )

Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU

Primul pas în abordarea oricărui montaj electronic îl reprezintă realizarea
unei surse adecvate de alimentare, care, in general, implică una sau mai
multe tensiuni continue foarte bine filtrate. Nu puţine sînt circuitele care
obligă, în plus, ca sursa de alimentare să fie stabilizată, ceea ce înseamnă
că tensiunea/tensiunile de ieşire nu variază (sau se modifică nesemnificativ)
în funcţie de intensitatea curentului.

Răspîndirea pe scară largă a circuitelor integrate stabilizatoare de ten¬
siune a diminuat într-o oarecare măsură interesul constructorilor amatori
pentru realizarea unor stabilizatoare clasice, cu componente discrete. De¬
parte de a contrazice această tendinţă modernă, net avantajoasă, prezenta¬
rea care urmează'îşi propune să sublinieze cîteva principii generale de func¬
ţionare a stabilizatoarelor cu componente discrete, înţelegerea lor fiind in¬
dispensabilă şi în cazul abordării unor scheme cu integrate specializate.

1 + R,/R v

Concluzia acestui studiu elemen¬
tar este tocmai cauza care impune
necesitatea stabilizării. într-adevăr,
deducem din relaţia (1) că tensiunea
U la bornele consumatorului este
dependentă atît de forţa electromo¬
toare e, cît şi de raportul R/Ry,
scăzînd pronunţat cu creşterea
acestui raport. Presupunînd cu
aproximaţie (nu întotdeauna justifi¬
cată) că mărimile e şi R„ ar rămîne
constante în timp, rezultă încă o va¬

riaţie pronunţată, neliniară, a tensiu-i
nii U în funcţie de R 5 . Prin urmare, î
generatorul nostru de tensiune nu l
are, de fapt, o tensiune de ieşire de- §
finită (în circuit închis), ci depen-1
dentă — practic între o şi e — de f
valoarea rezistenţei de sarcină. Este 1
indiscutabil că nici un montaj eleo- ; ;
tronic nu „se bucură" de o astfel de 1
alimentare simplă, marea majoritate jj
a circuitelor necesitînd, dimpotrivă, f
tensiuni de alimentare cît mai sta¬
bila Există şi excepţii, cînd alimen¬
tarea nestabilizată este tolerată bine.

1. GENERATOARE DE TEN¬
SIUNE

Punctul de plecare al oricărui sta¬
bilizator îl constituie generatorul de
tensiune continuă, indiferent dacă
acesta are la bază reţeaua de ten¬
siune alternativă (grup de transfor¬
mare, redresare şi filtrare) sau alte
surse autonome (baterii, acumula¬
toare etc.). în figura 1 este repre¬
zentat schematic un generator de
tensiune continuă conectat într-un
circuit exterior de sarcină. S-au no¬
tat cu e — forţa electromotoare, de¬
finită ca tensiunea la bornele gene¬
ratorului atunci cînd circuitul exte¬

rior este deschis (cînd nu debitează
curent), cu R* — rezistenţa internă a
generatorului şi cu R. v — rezistenţa
de sarcină. La închiderea circuitului
de sarcină, prin el se stabileşte un
curent cu intensitatea I, tensiunea la
bornele lui Ry căpătînd o valoare U,
întotdeauna mai mică decît forţa
electromotare e. Diferenţa e—U este
dată de căderea de tensiune pro¬
dusă de curentul I la bornele rezis¬
tenţei R*, conform legii lui Ohm:
e—U = R„ • I.

Pe noi ne interesează practic ten¬
siunea U de la bornele consumato¬
rului Ry, pe care o putem exprima,

> — c

+ ,

Ui D Zi

o— --

=Us Rsn

orientativ între 2,2 kHz (R 1= R 3 =
100 kfl) şi 24 kHz (R 2 = R 3 = 0), iar
pentru filtrul trece-sus între 235 Hz
(R 2 = R 3 = 100 kiî) şi 2,8 kHz (R 2 =
R 3 = 0). Desigur, aceste domenii pot

fi deplasate după dorinţă prin alege¬
rea corespunzătoare a valorilor pie¬
selor, cu păstrarea simetriei celor
două reţele complexe R—C (R-t = R 4 ,
R 2 = R 3 , C 1 = C 2 ).

Dacă la intrarea neinversoare a
unui amplificator operaţional, în
configuraţie de repetor, se ataşează
o celulă R—C ca în figura 1, se
obţine un filtru trece-sus avînd frec¬
venţa de tăiere f t = 1-/27rRC. Acest
circuit lasă să treacă practic neafec¬
tate semnalele de intrare avînd frec¬
venţa mai mare ca f t , în schimb
atenuează cu cca 6 dB/octavă sem¬
nalele cu f<f t .

Inversînd celula R—C ca în figura
2, circuitul devine un filtru trece-jos,
respectiv lasă să treacă neafectate
semnalele cu f<f t , în schimb ate¬
nuează cu cca 6 dB/octavă semna¬
lele cu f>f t . Frecvenţa de tăiere este
dată de aceeaşi relaţie precedentă
(de fapt, f t este definită ca frecvenţa

pentru care semnalul de ieşire este
atenuat cu 3 dB faţă de semnalul de
intrare).

Dezavantajul acestor scheme
simple îl constituie panta modestă
de atenuare, care nu asigură o
separare satisfăcătoare a domeniilor
de frecvenţă pentru unele aplicaţii
practice mai pretenţioase. Din acest
punct de vedere mult mai avanta¬
joase sînt configuraţiile din figurile 3
şi 4, reprezentînd un filtru trece-jos,
respectiv un filtru trece-sus.cu ate¬
nuarea de 12 dB/octavă. în plus,
frecvenţele de tăiere au fost făcute
aici variabile prin introducerea celor
două potenţiometre duble (de cîte 2
x 100 krt, liniare). Astfel, pentru
filtrul trece-jos f t poate fi reglată

TEHNIUM 4/1986

în astfel de cazuri generatorul are
rezistenţa internă aproximativ con¬
stantă şi foarte mică în comparaţie
cu Rs (de exemplu, un redresor de
putere, bine filtrat). De asemenea,
mai puţin pretenţioase la stabilizare
sînt montajele care au un consum
constant de curent (implicit R v
aproximativ constantă).

2. STABILIZAREA CU DIODĂ
ZENER

în figura 2 este prezentată cea
mai simplă schemă de stabilizator
de tensiune, care conţine o diodă
Zener în paralel cu rezistenţa de
sarcină Rs, ansamblul derivaţiei
D ; —Rs fiind alimentat de la un ge¬
nerator de tensiune continuă U, prin
intermediul unei rezistenţe R.

Interesul direct al acestui montaj
este redus, atît din cauza randamen¬
tului inferior al stabilizării de tip de¬
rivaţie (în comparaţie cu cea serie),
cît şi datorită curenţilor relativ mici
ce se pot obţine, cu diodele Zener
de uz general. în schimb, celula
R—D 4 este practic omniprezentă în
stabilizatoarele complexe, ea avînd
rolul de a furniza tensiunea sau ten¬
siunile de referinţă implicate.

Să presupunem la început, pentru
simplificare, că dioda Zener este
perfectă, adică tensiunea sa de ava¬
lanşă, Uz, este independentă de cu¬
rentul invers prin joncţiune.

Atît timp cît la ieşire nu este co¬
nectat consumatorul Rs, curentul
prin diodă este egal cu cel care
străbate rezistenţa R, valoarea co¬
mună fiind notată cu I. Deoarece
dioda păstrează la bornele sale ten¬
siunea Uz, rezultă, conform legii lui
Ohm, I = (U, - Uz)/R. (2)

La conectarea consumatorului R.s,
acesta va absorbi un curent h dat
de relaţia \ s = Uz/Rs. Pe de altă
parte, presupunînd că U, nu s-a mo¬
dificat semnificativ, intensitatea cu¬
rentului prin rezistenţa R păstrează
aceeaşi valoare I, dată de relaţia (2).

+ R 1 r 2

u i A°Z1 U Z2 Ns Rsf

_ Amplificator

4+ de curent

u i /AE\

1 _ *S

Prin urmare, curentul de sarcină l s
provine din diminuarea curentului
ce străbate dioda Zener de la I la L
şi putem scrie: I =l z +b. Tensiunea
de ieşire (la bornele lui Rs) este tot
Uz, deoarece am presupus dioda
perfectă (U 5 =U.-).

Stabilizarea astfel realizată se
menţine, teoretic, atît timp cît cu¬
rentul b absorbit de sarcină nu
atinge valoarea l. Dacă, dimpotrivă,
ls egalează sau depăşeşte valoarea I
iniţial stabilită, curentul prin diodă
devine nul şi stabilizarea încetează.
Schema din figura 2 se reduce
atunci la un simplu circuit serie
R—Rs, tensiunea la bornele lui Rs
căpătînd valoarea Us =U,Rs/
(Rs + R), care, după cum se vede,
depinde atît de U„ cît şi de raportul
R/R s.

Acest tip de stabilizare se nu¬
meşte „derivaţie", deoarece variaţiile
curentului de sarcină sînt compen¬
sate prin variaţii egale, dar de sens
opus, ale curentului prin elementul
regulator, conectat în paralel cu sar¬
cina. Randamentul energetic scăzut
provine din faptul că intensitatea
curentului I absorbit de la generato¬
rul U, rămîne sensibil aceeaşi, chiar
dacă Rs nu este conectată sau con¬
sumă foarte puţin, diferenţa I— ls fi¬
ind preluată de dioda Zener şi con¬
vertită în căldură care se disipă în
mediul ambiant.

Să renunţăm acum la ipoteza sim¬
plificatoare Uz = constant şi să con¬
siderăm o diodă Zener reală. După
cum se ştie, caracteristica tensiu-

j U ref

ne-curent (în polarizarea inversă a
joncţiunii) pentru astfel de diode
prezintă un „cot" mai mult sau mai
puţin abrupt în vecinătatea unei va¬
lori a tensiunii inverse care se no¬
tează cu Uz. Pentru polarizări mai
mici (în modul) ca Uz, curentul prin
diodă este practic nul (neglijabil),
iar pentru polarizări mai mari ca Uz,
curentul invers creşte pronunţat (fig.
3). Evident, pe noi ne interesează
cea de-a doua parte a caracteristicii,
pe care am dori-o cît mai apropiată
de verticală şi aţi ghicit probabil de
ce: pentru că în această zonă unor
variaţii foarte mici ale tensiunii
de polarizare, AU, le corespund
variaţii semnificative ale curentului
prin diodă, Al. Cu alte cuvinte,
dispozitivul prezintă aici o rezistenţă
dinamică mică, r j = AU/AI. Practic
se constată că rezistenţa dinamică
este minimă pentru diodele Zener
cu tensiunea de „cot" U- în jur de
8 V (figura 3, curba 1). Totodată, se
mai ştie că valorile minime ale coefi¬
cienţilor de variaţie cu temperatura
corespund diodelor cu Uz între 6 V
şi 7 V. Prin urmare, ori de cîte ori
este posibil, se recomandă să prefe¬
răm folosirea unor diode Zener
avînd Uz orientativ între 6 V şi 8 V.

Revenind la montajul din figura 2,
să facem cîteva precizări în legătură
cu alegerea componentelor R şi Dz,
precum şi a generatorului de ten-

Us U R s

siune continuă U,, în funcţie de sco¬
pul concret propus. Problema care
se pune în general este de a obţine
o tensiune stabilizată de valoare
dată, U* pentru un curent de sar¬
cină variabilă între zero şi l îffl „. Mai
rare sînt cazurile în care curentul de
sarcină este constant, particularitate
ce simplifică oarecum calculele.

Evident, se va alege o diodă Zener
cu tensiunea nominală Uz cît mai
apropiată de valoarea Us dorită.
Pentru aplicaţii mai pretenţioase se
poate practica o sortare experimen¬
tală, dată fiind împrăştîerea de fabri¬
caţie a parametrului Uz pentru dio¬
dele de acelaşi tip (de fapt, în cata¬
loage parametrul Uz este adeseori
precizat prin valoarea tipică, valoa¬
rea minimă şi valoarea maximă). La
nevoie se pot înseria două sau mai
multe diode Zener, cu respectarea
polarităţilor (vezi figura 4), astfel în-
cît să se obţină aproximativ U =
= Uzi+ Uz: +...Uz«.

Pe lîngă tensiunea norminală Uz,
mai trebuie să avem în vedere încă
doi paf*ametri esenţiali ai diodelor
Zener, şi anume valoarea minimă
a curentului invers pentru care
se mai manifestă efectul de stabili¬
zare, notată cu lz m /«. şi valoarea ma¬
ximă admisibilă a curentului invers,

(Izu).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Montajul alăturat, propus de re¬
vista „Le Haut Parleur", permite re¬
zolvarea elegantă a unor probleme
curente referitoare la sursele de ali¬
mentare cu tensiune continuă joasă,
cum ar fi: dublarea unei tensiuni
date, realizarea unei surse diferen¬
ţiale ± U plecînd de la tensiunea
unică U, inversarea de polaritate,
atunci cînd se impune conectarea la
masă a unui anumit pol (de exem¬
plu, cînd dorim să utilizăm într-un
autoturism cu minusul la masă un
radioreceptor care are prin con¬
strucţie plusul la masă) etc.

Particularitatea schemei (fig. 1)
constă în absenţa transformatorului,
de a cărui realizare se feresc mulţi
constructori amatori. Tensiunea
continuă de alimentare, U, este apli¬
cată, între punctele P şi M, unui os¬
cilator de tip multivibrator, realizat
cu tranzistoarele T 2 , T 3 . Frecvenţa
semnalelor dreptunghiulare gene¬
rate, de ordinul cîtorva kilohertzi,
poate fi modificată acţionînd asupra
valorilor C 2 = C 3 şi R 3 = R 6 -

Fiecare „braţ" al multivibratorului
este dublat de cîte un etaj de ampli¬
ficare în curent, cu cuplaj galvanic
(tranzistoarele T 1( T 4 ). Din emitoa-
rele acestor tranzistoare se preiau,
prin cuplaj capacitiv (C 1t C 4 ), sem¬
nalele dreptunghiulare în opoziţie
de fază, care apoi sînt redresate prin
grupurile de diode D^ D 2 , respectiv
D 3 , D 4 . Se obţin astfel, la bornele
1—2 şi 3—4, două „secundare" in¬
dependente de tensiune continuă,
care, împreună cu sursa de alimen¬
tare iniţială, pot fi interconectate în
diverse combinaţii dorite. Separarea
celor trei surse este asigurată de

diodele cu siliciu, ai căror curenţi
inverşi sînt neglijabili, iar interco¬
nectarea lor conduce la configuraţii
în care condensatoarele ^ şi C 4
joacă şi rolul de filtrare. Fără a intra
în detalii, menţionăm că „secunda¬
rele" generează între bornele lor o
diferenţă de potenţial aproximativ
egală cu U numai dacă una din
borne (pentru fiecare ieşire) este
conectată la un potenţial de refe¬
rinţă fix în raport cu masa alimentă¬
rii iniţiale. în funcţie de borna co¬
nectată, se obţine la celălalt pol un
potenţial mai pozitiv sau mai negativ
cu cantitatea U decît referinţa
aleasă.

în varianta prezentată, montajul
este avantajos numai pentru curenţi
mici de sarcină, orientativ sub 100
mA, factorul limitant constituindu-i
valorile condensatoarelor de cu-
plaj-filtrare, C ^ şi C 4 (condensatoare
nepolarizate, cu tensiunea de lucru

47kiin 150Jlf

nepolarizat BD60 1

r*1N4004 JL r 1
D 2 Ul60il

de cel puţin 60 V). Pentru curenţi
mai mari, care implică valori = C 4
mai mari şi, bineînţeles, tranzistoare
T 1( T 4 de putere adecvată, procedeul
nu se justifică, mult mai comodă fi¬
ind soluţia clasică a cuplajului prin
transformator (primarul conectat în¬
tre punctele A şi B, iar secundare
cîte dorim).

în figura 2 sînt indicate sugestiv
cîteva dintre problemele rezolvabile
cu ajutorul acestui montaj. în partea
stîngă se află sursa iniţială de ten¬
siune, U, ale cărei borne au fost no¬
tate cu + U şi 0 V; această convenţie
subliniază faptul că sursa are minu¬
sul la masă.

Primul exemplu (fig. 2a) rezolvă
inversarea de polaritate, respectiv
din sursa iniţială, cu minusul la
masă, realizează o sursă de aceeaşi
tensiune, U, dar cu plusul la masă.
Cele două secundare sînt montate
în paralel, pentru dublarea curentu¬
lui, maxim de sarcină.

In figura 2b interconexiunile reali¬
zează un dublor de tensiune prin în¬
scrierea sursei primare cu cele două
secundare plasate în paralel. Ten¬
siunea 2U se culege faţă de masă,
fiind cu minusul la masă.

Varianta din figura 2c asigură ten¬
siunile + U, + 2U şi + 3U faţă de
masa comună, cea din figura 2d fur¬
nizează + U, + 2U şi —U faţă de
masă, iar ultimul exemplu (fig. 2e)
realizează combinaţia + U, —U şi
—2U.

r 8 J ne * 30 ^ ariZQ ^

160ILU 1N4004 "

+2U +3U

• u\u c

+2U

r U ud

iu/u e

0 ©

-U -2U

TEHNIUM 4/1986

1 M Sfe mi il .# 1 * y & $ ;ţr "M

î KfWSOtlV £K

3.1.2. MIXERUL Ml

La recepţie primul mixer utili¬
zează un circuit integrat TAA661
(CI-1), care are o conectare diferită
decît în cazul etajelor MF din apara¬
tele de recepţie radio-TV. Compor¬
tarea bună din punct de vedere al
intermodulaţiei şi benzii de lucru îl
recomandă în cazul de faţă.

Circuitul acordat L4C11 rezo¬
nează pe frecvenţa intermediară
(10,7 MHz).

Bobina L4 conţine 8 spire din
CuEm 0=0,6...0,8 mm şi se reali¬
zează în aer, avînd diametrul inte¬
rior de 7 mm. Condensatorul Cil
(stiroflex sau mică) are 680 pF.
Semnalul VFO-ului se aplică la co¬
sele 26-27.

3.1.3. AMPLIFICATORUL F.l. Şl
DETECTORUL DE PRODUS (BFO)

Marcate cu A5 şi M4 pe figura 1,
aceste funcţii sînt îndeplinite de cir¬
cuitul integrat CI-6 (TDA440). Utili¬
zat în mod curent în etajele de cale
comună ale receptoarelor TV,
acesta cumulează cîteva calităţi
care au determinat utilizarea lui în
partea de recepţie a transceiveru-
iui. Circuitul conţine un amplifica¬
tor şi un mixer dublu echilibrat. Am¬
plificatorul are un cîştig de 50—55
dB, sensibilitate mai bună de 3 /iV,
iar reglajul automat de nivel are o
eficienţă de circa 50 dB. Partea de
mixer, utilizată ca demodulator sin¬
cron MA în televizoare, are în acest
caz rolul de detector de produs. Bi¬
neînţeles că anumite terminale ale
C.l. primesc alte semnale decît în
mod uzual. Acest mod de utilizare a
rezultat în urma analizei schemei
electrice interne a circuitului inte¬
grat. Semnalul de la oscilatorul BFO
se aplică la terminalele 8 şi 9 ale cir¬
cuitului integrat. Semnalul audio,
rezultat la ieşirea 12 a CI-6, este fil¬
trat de componentele de radiofrec-
'venţă (R40, C65, R41, SRF). Pe ter¬
minalul 4 primeşte semnalul RAA.
Şocurile de radiofrecvenţă se reali¬
zează bobinînd 20—30 spire din
CuEm 0 = 0,15—0,2 mm, pe un
miez drept cu 0 = 3...5 mm.

3.1.4. AMPLIFICATORUL DE
JOASĂ FRECVENŢĂ (A4)

Este realizat cu un circuit integrat
de tip TBA790 (CI-5). Semnalul fur¬
nizat de circuitul integrat CI-6 este
suficient pentru a fi preluat de am-,
plificatorul de putere. Audiţia se
face într-un difuzor de 4...8 fl cu pu¬
terea de 3 W, Din rezistenţa R35 se
poate modifica amplificarea. Nu se
recomandă o scădere a valorii
acesteia sub 10 fi. Condensatorul
C54 realizează o corecţie a benzii
redate.

(URMARE DIN NR. TRECUT)

3.1.5. PREAMPLIFICATORUL
DE MICROFON A2

Primul etaj din lanţul de emisie îl for¬
mează preamplificatorul A2 (fig. 1).
Realizat cu circuitul integrat CI-4
.(/3A741), amplifică semnalul prove¬
nit de la microfonul dinamic conec¬
tat la bornele 16—17 ale plăcii A.
Amplificarea se reglează prin modi¬
ficarea valorii rezistenţei R33.

Pentru transmisii telegrafice sau
test se deconectează microfonul şi
se cuplează manipulatorul la bor¬
nele 7-8. Prin realizarea contactului
electric între aceste terminale, eta¬
jul se transformă într-un oscilator în
punte Wien. Pragul de oscilaţie se
reglează din rezistenţa R32.

3.1.6. MIXERUL M2 (fig. 1)

Permite obţinerea semnalului
SSB rezultat din mixarea semnale¬
lor provenite de ia. preamplificato¬
rul A2 şi OSC. (03). în acest scop s-a
utilizat circuitul integrat ROB025
(CI-3). Din experimentări a rezultat
că acest circuit răspunde cel mai.

bine scopului propus (distorsiuni
mici şi echilibrare foarte bună).

Semnalul furnizat de oscilatorul
cu cuarţ (03) se aplică pe termina¬
lul 3 al circuitului integrat.

3.1.7. AMPLIFICATORUL
SELECTIV A3

Preia semnalele rezultate la ieşi¬
rea mixerului M2 şi selectează com¬
ponenta utilă pe care o amplifică.
Amplificatorul este realizat cu două
tranzistoare cuplate prin emitor (T5
şi T6). Acest tip de etaj asigură o
stabilitate foarte bună ia frecvenţe
înalte. A fost necesară o amplificare
pentru a compensa pierderea de
semnal pe rezistenţa R25.

3.1.8. MIXERUL M3

Permite mixarea semnalului SSB.
(10,7 MHz) cu semnalul furnizat de
VFX. După amplificare (A3) şi fil¬
trare (FTB), semnalul SSB este apli¬
cat la pinul 12 al circuitului integrat
CI-2 (TAA661). Semnalul VFX-ului
se aplică la bornele 23—24. Sarcin%
acestui mixer o formează un filtru
acordat în mijlocul benzii de 28
MHz (L5C20). Datele sînt similare
cu ale circuitului acordat L3L4. De
la ieşirea mixerului (pin 14) semna¬
lul se aplică unui preamplificator de
radiofrecvenţă.

3.1.9. PREAMPLIFICATORUL
SELECTIV A4

Preia semnalul furnizat de mixerul
M3 şi îl amplifică la un nivel suficient
pentru a ataca un etaj final de mică
putere. Primul etaj al preamplificato-*
rului este realizat cu tranzistorul T2
în montaj EC. în colectorul lui se află
un circuit acordat, L6C27.

La ieşirea acestuia se cuplează
un montaj cu cuplaj prin emitor (T3,
T4). Cuplajul cu etajul final se reali¬
zează prin bobina L8 (bornele
19—20), cuplată inductiv cu circui¬
tul acordat L7C33. Circuitele
L6C27 şi L7C33 au aceleaşi date ca
L5C20. Bobina L8 are 2 spire bobi¬
nate din aceeaşi sîrmă şi în acelaşi
mod ca L7.

3.2. PLACA B (fig. 6, 7, 8)

Placa B conţine oscilatoarele
transceiverului. în vederea obţinerii
unei stabilităţi ridicate a frecvenţei,
s-a preferat varianta VFX-ului.

Prin mixarea semnalului furniz
de un oscilator LC (fig. 1), realizat
pe o frecvenţă joasă, Ol, şi a sem
naiului unui oscilator cu cuarţ, 02,
se obţine frecvenţa necesară osci
latorului local (VFX).

Oscilatorul 03 are rolul de pur
tător local (BFO).

3.2.1. OSCILATORUL 01 (fig. 6)

Intră în componenţa VFX-ului
furnizînd frecvenţa variabilă de la
3,3...4,8 MHz pînă la 4,3...5,8 MHz,
în funcţie de valoarea cuarţului din
oscilatorul 02. Oscilatorul variabil
01 conţine tranzistoarele TI,

T3. Pentru a obţine o stabilitate ridi
cată a frecvenţei s-a prevăzut o sta
bilizare suplimentară a tensiunii de
alimentare prin dioda Dl, iar cupla
rea cu etajul M se realizează prin in
termediul separatorului T3. Bobina
LI se realizează pe un miez de ferită
utilizat curent în partea de F.l.=455
kHz. Conţine 13 spire din CuEm
(0=0,15...0,2 mm). Pentru gamele
de frecvenţă amintite valorile capa
cităţilor sînt următoarele; 01=820
pF, 02=1,2 nF, 03=4,7 nF, C4=3
nF. Corecţia acoperirii de bandă se
face din capacitatea CI, iar limitele
se stabilesc din miezul bobinei.

3.2.2. OSCILATORUL 02

Generează o frecvenţă stabilizată
cu cuarţul Q1 a cărei valoare poate
fi cuprinsă între 6,5 şi 7 MHz, în func¬
ţie de cristalul disponibil. Oscilatorul
conţine tranzistoarele T6 şi T7. Sem¬
nalul generat se aplică unui dublor
realizat cu dioda D3. Armonica a 2-a
este filtrată cu circuitul 'acordat
L6C22 şi aplicată la intrarea unui
etaj amplificator realizat cu tranzis¬
torul T8. Circuitul L7C25 este acor¬
dat tot pe armonica a 2-a. L6 conţine
7 spire din CuEm (0=0,6...0,8 mm),
bobinate în aer, cu diametrul interior
de 7 mm.

Condensatorul C22 are o capaci¬
tate de 470 pF. Aceleaşi date sînt
valabile şi pentru circuitul acordat
L7C25. Bobina L8 conţine 2 spire
bobinate în acelaşi mod şi din ace¬
laşi material cu L7.

în cazul în care se dispune de un
cristal cu frecvenţa dublă faţă de
cea menţionată pentru Q1, adică în¬
tre 13 şi 14 MHz, nu mai este nece¬
sar dublorul de frecvenţă. Ca ur¬
mare, se scurtcircuitează bornele

■Oj_

era—|h- f] ^

J d@d | b

p 3hd ' S3 \

*—ej
— HHao orj^t

so= f£Sc

ZZ£r

■f «rj - -B-OE3

o O O «

“a—r-r-r

TEHNIUM 4/1986

diodei D3. Se poate renunţa şi la
circuitul acordat L6C22.

3.2.3. MIXERUL M

Are rolul de a aduna cele două
frecvenţe generate de 01 şi 02.

Este realizat cu circuitul integrat
ROB025. Semnalul provenit de la os¬
cilatorul variabil 01 se aplică la pinul
7, iar cel provenit de la 02 la pinul 3.
Cuplajul cu 01 se realizează prin in¬
termediul unui divizor rezistiv (R7,
R8) şi al unei capacităţi cu rol de se¬
parare galvanică (07). 02 se cu¬
plează inductiv prin înfăşurarea L8.
Spirele acestei înfăşurări se interca¬
lează între spirele bobinei L7.

3.2.4. AMPLIFICATORUL
SELECTIV Â

Semnalul rezultat la ieşirea- mixe¬
rului M se aplică unui circuit acor¬
dat L2C11 cu rol de selectare a
componentei utile, care este ampli¬
ficată de etajul T4, T5 (cu cuplaj
prin emitor). Sarcina tranzistorului
T5 o constituie circuitul acordat
L3C15. Bobinele L2 şi L3 sînt acor¬
date în banda 17,3...18,8 MHz şi au
cîte 7 spire din CuEm (0=0,6...0,8
mm) bobinate în aer, cu diametrul
interior de 7 mm.

Capacităţile de acord 011 şi CI5
au valoarea de 200 pF.

Cuplarea cu mixerele Ml şi M3 se
realizează prin intermediul bobine¬
lor L5 şi L4, care conţin cîte 2-spire
bobinate la fel cu L3.

3.2.5. OSCILATORUL 03

Furnizează semnalul necesar de¬
tectorului de produs M4 şi mixeru¬
lui M2. Conţine un cristal de cuarţ
Q2, de 10,7 MHz. Pentru această
valoare a frecvenţei intermediare,
capacităţile 028 şi 029 sînt de 120
pF, respectiv 47 pF. Oscilatorul con¬
ţine tranzistoarele T9 şi TIO.

La ieşirea acestuia se află cuplat
un circuit acordat, L9C31, care
ajută la obţinerea unui semnal fără
armonice. Datele acestui circuit
sînt similare cu L4C11 conţinute de
placa A. LI O şi LII au cîte 2 spire
din acelaşi material şi bobinate în
acelaşi mod cu L9.

3.3. PLACA C (fig. 9, 10, 11)

Semnalul SSB de radiofrecvenţă
furnizat de placa A la bornele
19—20 se aplică la bornele 1—2 ale
plăcii C, unde este amplificat şi
adus la un nivel de putere necesar
emisiei. Amplificatorul conţine
două etaje. Primul etaj, realizat cu
tranzistorul TI, lucrează ca amplifi¬
cator de tensiune neacordat. Pen¬
tru obţinerea unei tensiuni cores¬
punzătoare atacului unui final s-a
prevăzut alimentarea de ia o ten¬
siune de 24 V. Tubul final poate fi de
orice alt tip, respectîndu-se catego¬
ria de putere. Semnalul furnizat
poate fi cules prin două borne. De la
borna 7 semnalul se aplică direct pe
antenă sau prin intermediul unui
adaptor. Dacă se doreşte utilizarea
unui amplificator de putere şi mai
mare, semnalul se culege de la
borna 5.

Bobina L are 6 spire, din Cu argin¬
tat de 0=1 mm, bobinate în aer, cu
diametrul înfăşurării de 10 mm.
Priza se ia la spira 2 dinspre capătul
1. Capacitatea CIO are 100 pF.

Şocurile de RF au cîte 15—20 de
spire bobinate cu pas de 0,5 mm pe
carcase de 5...7 mm diametru.
Sîrma utilizată este CuEm, 0=0,5
mm pentru şocurile montate pe
bornele 3 şi 4 (SRF3, SRF4) şi de 0,3
mm în rest.

4. ASAMBLARE, PUNERE ÎN
FUNCŢIUNE

Pentru a uşura punerea în func¬
ţiune a transceiverului, ordinea de
testare este: placa B, placa A, placa C.

4.1. PLACA B

Mai întîi se montează piesele care
au terminalele scurte, care au un

volum mai mare. în general este
bine să se planteze în final conden¬
satoarele, rezistenţele şi apoi bobi¬
nele în aer, care se pot deforma
uşor. Placa pregătită pentru testare
trebuie să îndeplinească următoa¬
rele condiţii:

— lăsat în aer cîte un capăt sau
nelipite total următoarele compo¬
nente: R9, R10, C7, R12, CIO, R14,
R16, R25, C21, R24, R34;

— nelipită dioda D3.

4.1.1. OSCILATORUL 01

Testarea se efectuează după al¬
goritmul următor:

a) se plantează rezistenţa R9; -

b) tensiunea de alimentare se
conectează la cosa 5;

c) un osciloscop se cuplează în
emitorul tranzistorului T2;

d) un frecvenţmetru se cuplează
paralel pe osciloscop;

e) dacă oscilatorul nu funcţio¬
nează, se micşorează capacita¬
tea C3;

f) se reglează miezul bobinei L2

pînă cînd frecvenţa indicată
este cu circa 15 30 kHz sub li¬

mita inferioară, condensatorul
variabil fiind complet închis;

g) deschizînd complet Cv, frec¬
venţa trebuie să depăşească cu
20—30 kHz limita superioară;

h) dacă valoarea indicată la
punctul g este mai mică (aco¬
perire insuficientă), se măreşte
valoarea lui CI sau C2;

i) în cazul în care diferenţa de la
punctul h este mai mare, se
măreşte numărul de spire la
bobina LI şi se micşorează va¬
loarea condensatorului C2;

j) dacă valoarea indicată la
punctul g este mai mare (aco¬
perire exagerată), se micşo¬
rează valoarea lui CI sau C2;

k) în cazul în care diferenţa de ia
punctul j este exagerat de
mare, se micşorează numărul
de spire al bobinei LI şi se
măreşte capacitatea C2;

l) se lipeşte în montaj rezistenţa
R10;

m) osciloscopul se conectează
între R7 şi R8; semnalul trebuie
să aibă o amplitudine de circa

10 ori mai mică decît în emito¬
rul iui T2 sau T3;

n) se întrerupe alimentarea.

4.1.2. OSCILATORUL 02

Se urmăreşte algoritmul următor:

a) se plantează rezistenţa R25;

b) osciloscopul şi frecvenţme-
trul se cuplează în emitorul
tranzistorului T7;

c) se conectează tensiunea de
alimentare;

d) dacă oscilatorul nu funcţio¬
nează, se micşorează valoarea
capacităţii C19 sau a rezisten¬
ţei R20;

i e) în cazul în care sinusoida este
distorsionată, se micşorează
capacitatea CI 8;

f) din C17 se ajustează frecvenţa
generată;

g) se deconectează tensiunea de
alimentare;

h) dacă valoarea cuarţului este
cuprinsă între 13 şi 14 MHz, se
conectează un ştrap în locul
diodei D3; pentru cealaltă si¬
tuaţie se lipeşte D3 în montaj;

i) se plantează rezistenţa R24 şi
condensatorul C21;

j) osciloscopul şi frecvenţmetrul
se cuplează în colectorul tran¬
zistorului T8 prin intermediul
unei rezistenţe de 2—3 kft;

k) bobina L8 se depărtează de
bobina L7;

l) se conectează tensiunea de
alimentare;

m) se reglează inductanţele L6 şi
L7 pînă la obţinerea unui sem¬
nal de amplitudine maximă;

n) se întrerupe alimentarea.

ferenţă F(02) — F(OI));
f) se întrerupe alimentarea.

4.1.4. AMPLIFICATORUL
SELECTIV A

a) se plantează rezistenţele R14
şi R16;

b) osciloscopul se conectează în
colectorul tranzistorului T5
prin intermediul unei rezistenţe
de circa 3 kfl;

c) un generator de RF se cuplează
în baza tranzistorului T4 prin in¬
termediul unei capacităţi de 10
pF (amplitudinea semnalului se
reglează la circa 100 mV);

d) se conectează tensiunea de
alimentare;

e) reglarea inductanţelor L2 şi L3
se face astfel încît neliniarita-
tea în banda 17,3—18,8 MHz să
fie de circa 3 dB;

f) se întrerupe alimentarea;

g) se deconectează generatorul;

h) se plantează CIO;

i) se conectează frecvenţmetrul
paralel pe osciloscop;

j) se alimentează montajul;

k) se ajustează CI 7 şi LI astfel
încît frecvenţmetrul să indice o
acoperire optimă a benzii
17,3-18,8 MHz;

l) se întrerupe alimentarea.

4.1.5. OSCILATORUL 03

a) se plantează rezistenţa R34;

b) osciloscopul şi frecvenţme¬
trul se cuplează în emitorul
tranzistorului TIO;

c) se conectează alimentarea;

d) dacă oscilatorul nu funcţio¬
nează, se micşorează valoarea
capacităţii C19 sau a rezisten¬
ţei R31;

e) în cazul în care sinusoida este
distorsionată, se mipşorează
capacitatea C28;

f) din C27 se ajustează frecvenţa
generată;

g) se deconectează tensiunea de
alimentare.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

4.1.3. MIXERUL M

a) se plantează rezistenţa R12;

b) osciloscopul se cuplează la
ieşirea 10 a circuitului integrat
(CI=ROB025);

c) se lipeşte în montaj C7;

d) se conectează tensiunea de
alimentare;

e) bobina L8 se apropie de L7
pînă cînd semnalul vizualizat
are amplitudine maximă nedis¬
torsionată (osciloscopul se
sincronizează pe semnalul di-

TEHNIUM 4/1986

*îv

UILUL CIAXUL

Ing. DRAGOŞ MARINESCL

Linia coaxială sau concentrică
este o linie de transmisiune asime¬
trică. Ea se compune dintr-un con¬
ductor interior, masiv sau multifilar
şi unul exterior, cilindric, cele două
conductoare fiind separate printr-un
dielectric (fig. 1).

Conductorul exterior se comportă
ca un ecran şi cîmpul electromagne¬
tic există numai în interiorul cablu¬
lui, în dielectric. Astfel, linia coa¬
xială nu radiază şi nu capteâză
energie din spaţiul exterior.

Pentru aplicaţiile de mică putere,
linia se execută sub formă de cablu
flexibil. în acest caz, conductorul
exterior este format dintr-o ţesătură
din fire de cupru sau aluminiu. Die-
lectricul constă de obicei dintr-o
masă plastică (polietilen, clorură de
polivinil) compactă sau cu canale de
aer longitudinale. în general, con¬
ductorul exterior este protejat cu un*
înveliş de vinilin.

Dezavantajul cablurilor coaxiale

U- *c

Z-*-gd Z-"~0 Z-— oo Z-~o
Linia tn scurtcircuit,de lungime l

L 1 C
— I Hf-

medie între frecvenţa imagine şi
frecvenţa sunet) f„=218,5 MHz.

_ 300

A ~ fo(MHz)

constă în faptul că pierderile în die¬
lectric sînt ridicate. Din acest punct
de vedere, cele mai avantajoase sînt
cablurile coaxiale cu dielectric aer,
cu distanţiere ceramice sau cu trolit,
în formă de mărgele.

Impedanţa caracteristică a unei li¬
nii coaxiale este dată de relaţia:

138 D

z ‘ = 7T l9 7 (1)

în care D şi d sînt dimensiunile din
figura 1.

Cablurile coaxiale produse în in¬
dustrie au o impedanţă caracteris¬
tică cuprinsă între 50 şi 1500.

în figurile 2 şi 3 se arată compor¬
tarea liniei de transmisiuni pe impe¬
danţă de sarcină nulă (linia în scurt¬
circuit) şi respectiv a liniei de trans¬
misiuni terminată pe impedanţă infi¬
nită (linia în gol).

în practica amatorilor cablul coa¬
xial se foloseşte cel mai frecvent la
coborîrile de la antenele de recepţie

de televiziune. Un caz frecvent întîl-
nit îl constituie recepţia a două staţii
de televiziune utilizînd în acest scop
două antene pentru canale diferite,
ca atare două coborîri de antenă
realizate fie cu linii simetrice, fie cu
cablu coaxial.

Pentru a evita comutarea coborîri-
lor de antenă la intrarea în recepto¬
rul de televiziune cu ocazia alegerii
unuia dintre cele două programe se
realizează un sistem de adaptare a
impedanţei celor două coborîri cu
impedanţa de intrare a receptorului
TV.

Să considerăm două coborîri de la
două antene pe canale diferite
(fig.4). Sistemul de adaptare a impe¬
danţei liniei la impedanţa antenei se
bazează pe proprietăţile unui seg¬
ment de linie de lungime X/4.

Dacă impedanţa caracteristică a
liniei de adaptare, Zc, satisface rela¬
ţia:

Lungimea liniei de adaptare va i
(fig. 5):

l,„=K.X/4=0,66.0,34=0,224 m=224mi
linia este realizată din cablu de 5011.

Adaptarea dipolului antenei cu
impedanţa de 30011 la cablul de co-
borîre coaxial de 7511 se face cu bu¬
clă de adaptare în X/2 (fig. 6).

Lungimea buclei se obţine cu for¬
mula:

1 300 s

2 K fi.(MHz) (m)

unde K=0,66 pentru cablul coaxial,
iar f„ este frecvenţa medie între
frecvenţa imagine şi frecvenţa sunet
a canalului TV pentru care este con¬
struită antena.

întregul sistem descris arată ca în
figura 7.

unde Zi şi Z 2 sînt impedanţele le¬
gate la cele două capete ale liniei de
adaptare, atunci este îndeplinită
condiţia de adaptare a impedanţe-

lor.

Cum s-a arătat, lungimea liniei de
' adaptare este x/4; în realitate, seg¬
mentul de linie este mai scurt dato- ,
rită pierderilor. Apare necesitatea
introducerii unui coeficient de scur¬
tare, K, care la cablurile simetrice
are valoarea 0,83, iar ia cablurile
coaxiale 0,66.

Deci lungimea liniei de adaptare

De la antena 2

De la antenal

l/„=0,83X/4 în cazul liniei simetrice
(panglică)

l,„=0,66X/4 în cazul liniei coaxiale
(cablu coaxial)

EXEMPLU PRACTIC

0 - „ . Linia de

Sa presupunem ca avem doua co¬
borîri coaxiale de cîte 7511 de la adaptare
două antene diferite ce recepţio- ~

Trasele sudate între ele

| spreTV

li n = 224mm

Buclă adaptare
300/1/750. . v Cablu75/1

> Dipol 300/1
—"“Bucla de
adaptare

30aa /75.

" Linie de adaptare
din cablu coaxial 50/L

Linia în gol,de lungime U

Z“"-0

nează canalele 6 şi 11 OIRT (fig.4).

Dimensionarea liniei de adaptare
se face în modul următor:

a) Se calculează Zc:

Zc = 1/Zi Zi = 1/37,5.75 = 5111.
(două impedanţe de 7511 în paralel);
Z;, = 7511

Deci Zc = 1/37,5.75=5111.

Se va realiza linia de adaptare cu
un cablu coaxial de 5011.

b) Lungimea liniei de adaptare
Calculul se face pentru canalul

cel mai îndepărtat (considerăm ca¬
nalul 11), în care caz f () (frecvenţa

-Cablu coborîre75/L

Receptor TVcu
intrare de 75/1

TEHNIUM 4/1986

Majoritatea reflectometrelor con¬
struite de radioamatori sînt desti¬
nate măsurătorilor pe linii tormate
din cabluri coaxiale cu impedanţa
caracteristică de 501i sau 7511.

Se uită însă faptul că şi cablul bi¬

filar de 3000 constituie un fider care
poate fi utilizat de la 1,8 MHz şi pîna
la frecvenţe de ordinul a 400 MHz,
deci şi pe acest gen.de fider trebuie
să controlăm cum se face transferul
de energie de la emiţător ia antena

In acest scop descriem construc¬
ţia unui reflectometru prezentat de
W6HPH în QST, 10/1980.

Acest instrument se compune
dintr-o linie bifilară de 300H ce face
legătura între emiţător şi antenă si o
linie bifilară de cuplaj. La capetele
liniei de cuplaj sînt montate elemen¬
tele de detecţie, în partea spre emi¬
ţător pentru unda directă, iar în par¬
tea spre antenă pentru unda reflec¬
tată.

Cele două semnală pot fi conec¬
tate pe rînd la un voltmetru electro¬
nic şi măsurate. Voitmetrul este
prevăzut cu un potenţiometru de
500 kn pentru reglajul sensibilităţii
şi cu un potenţiometru de 2,5 kn
pentru aducerea la zero a instru¬
mentului de măsură (microamper-
metru de 100 ,uA).

Schema electrică de principiu este
prezentată în figura 1, în figura 2 fi¬

ind arătate cîteva detalii de realizare
practică a reflectometrului. Se ob¬
servă astfel că cele două linii sînt
construite din sîrmă de cupru cu
diametrul de 1,8 mm, fiind susţinute
de două suporturi din plexiglas cu
dimensiunile arătate în figura 2A.

în figura 2B este prezentat modul
de cuplare a elementelor pentru mă¬
surarea* undei directe, iar în figura
2C modul cum sînt dispuse (pe un
suport din lemn) toate elementele
componente, exclusiv voitmetrul
electronic.

Etalonarea voltmetrului se poate
face în comparaţie cu un alt reflec¬
tometru, sau pe unda directă reglăm
instrumentul indicator la cap de
scală (aproximativ 115 mV la intra¬
rea lui Q,) şi trecem apoi la măsura¬
rea undei reflectate.

OUTPUT

, l~\ nT'i /“I rT'\rp r\ \T\[Ţ\ pot fi confecţionate din bară sau

) k\ L'V / A \ h /A\ KVfi ţeavă de aluminiu sau de cupru,

i\ fi / \ Dj u/u\ j\/j aceasta din urmă fiind indicată la

Lruu Ui_nJI— s\ —ILruU V U confecţionarea dipolului şi a reflec-

ai na jÂwos kdcs torului, îmbinarea lor prin cositorire

’ * fiind la îndemîna oricui. Elementul

Sfintu-Gneorghe vibrator (dipol) se va monta pe tra¬

versă izolat, legarea la punctul nul
nale (A) de televiziune din benzile al antenei executîndu-se în punctele
IV—V. „x—x“ la reflector. Elementele se

Toate elementele au diametrul 0, montează pe traversă în punctele
notate cu „y“.

, ,.i *1 °! Traversa pentru 432 MHz s-a rea-

|7"S lizat din ţeavă de material plastic

avînd 0 5/4” şi s-au obţinut 17 dB
Se pot utiliza şi alte profiluri meta
lice, din aluminiu sau fier. în acest
caz cîştigul maxim se obţine pe
frecvenţe mai înalte. Cu profil de
aluminiu de 20x10 mm s-au obţinut
19 dB la 510 MHz.

Dipolul are o impedanţă de 2401).
deci în cazul utilizării cablului coa¬
xial necesită simetrizare cu ajutorul
unei bucle.

în .afara dimensiunii „f", toate ce¬
lelalte se iau de la axul elementelor
(dimensiunile sînt date în milimetri).

Descrierea şi dimensionarea ante¬
nei „Parabeam” pentru 432 MHz au
apărut în R.A. Handbook — 1981.
Este o antenă asemănătoare cu an¬
tenele QUAGI — descrise în revistă
— şi prezintă avantajul realizării
unui cîştig relativ mare (17—19 dB),
la dimensiuni mult mai reduse.

După cum se vede şi pe figură,
construcţia lor este ia fel de simplă
ca şi a antenelor Yagi; puţină atenţie
trebuie acordată numai execuţiei
elementului^ vibrator (dipol) şi re¬
flectorului. în tabel sînt cuprinse di¬
mensionarea iniţială pentru 432 MHz
şi dimensionarea pentru cîteva ca-

TEHNIUM 4/1986

I* a /H

« 3 ş ? ? * i

** Kjî'Z * l

15 J *1

^ v »i £

T m (so,h)*2M%C

-O OUTPUT

JNPuT
(+ 7R2G6£A)

(- TajGbffy î

/41

* i ♦ R S 41
<**ş§ "i

«■

I* * § g 51

/*> 7

/ 7R./$€M7

ZT-rSotJL Tm

T M (iQ«)*2,‘itnc

Conexiunile terminalelor

la V DD

laV ss

Impuls de
intrare ia

ieşire de Sa

lărgimea impulsului

Astabil:

liber

4, 5, 6, 14

7, 8, 9, 12

10, 11, 13

t A (10, 11) = 4,40 RC

comanda adevărat („1“)

4, 6, 14

7, 8, 9, 12

10, 11, 13

t A (13) = 2,20 RC

•• _ » complement (,.0“)

8, 14

5, 7, 8, 9, 12

10, 11, 13

Monosîabii:

Ingerare front pozitiv

4, 14

5, 6, 7, 9, 12

10, 11

trigerare front negativ

4, 8, 14

5, 7, 9, 12

10, 11

t M (10, 11) = 2,48 RC

relrigerabii

4, 14

5, 6, 7, 9

8, 12

10, 11

cu numărător extern

5, 8, 7, 8, 9, 12 j

10, 11

trigger) şi declanşare pe front nega¬
tiv (negative-edge trigger).

Primul tip de monosîabii este dat
în figura 6. în momentul aplicării
unui impuls pozitiv pe pinui 8, pe
frontul crescător a! acestuia se pro¬
duce bascularea monostabiiuiui,
astfel că pe ieşirea 10 (care pînă
atunci este pe „0“) apare nivelul lo¬
gic „1“ egal cu V/>/> oricare ar fi va¬
loarea acesteia din plaja amintită ia
început. Ieşirea rămîne la nivelul „1“
un timp ce este funcţie de valorile
componentelor externe R şi C, acest
timp caiculîndu-se cu relaţia arătată
în figura 6. Evident, pe ieşirea 11
vom avea complementul ieşirii 10.

Al doilea tip de monostabil este
dat în figura 7. Cînd pe pinul 6 se
aplică un nivel logic „0“, monostabi-
iul se declanşează şi la ieşire (pin
10) apare un nivel logic „1“ ce for¬
mează impulsul de ieşire cu o du¬
rată determinată de valorile rezisto-
ruiui R şi ale condensatorului C.

Făptui că monostabilul poate fi
declanşat atît cu un „1“ logic, cît şi
cu un „0“ iogic, ca şi faptul că dis¬
punem atît de ieşirea Q (pin 10), cît
şi de ieşirea D (pin 11), constituie o
facilitate utilă în aplicaţii.

Şi ia monostabil, ca şi la astabil
multivibrator trebuie ţinut seama de
faptul că tensiunea de alimentare şi
temperatura influenţează durata im¬
pulsului de ieşire şi, ca atare, tre¬
buie luate măsurile de prevedere co¬
respunzătoare.

în ce priveşte componentele ex¬
terne R şi C trebuie avute în vedere
anumite limitări. Condensatorul tre¬
buie să aibă curenţi de scurgere cît
mai mici, rezistenţa sa echivalentă
paralel să fie cu cel puţin un ordin
de mărime mai mare ca rezistenţa fi¬
zică R utilizată. Pentru menţinerea
oscilaţiei nu există o limită jos sau
sus pentru R sau C. Dar, din consi¬
derente de precizie, condensatorul
C trebuie să aibă capacitatea mult
mai mare decît capacităţile parazite
ale montajului. Rezisîorui T trebuie
să fie mai mare ca rezistenţa „CM"
(în conducţie) a porţii CMOS cu
care vine în serie şi a cărei valoare
este de obicei de sute de ohmi. Prea
mare R nu poate fi, căci se ştie că în
acest caz stabilitatea sa nu mai sa¬
tisface pe deplin exigenţele. Ca
atare rezultă: C>1QG pF pentru lu¬
cru! ca asîabi! şi C>1 000 pF pentru

ftş, -^ci/ MMC4âf¥

monostabil, iar R satisface inegalita¬
tea dublă 10 kî)<R<1 MII.

Toate posibilităţile., de funcţionare
a circuitului pot fi concentrate
într-un tabei care constituie ghidul
de conectare a terminalelor pentru a
realiza funcţia dorită.

Am obţinut cîteva date experimen¬
tale pe care le vom înfăţişa în tabe¬
lele alăturate. Ele pot constitui re¬
pere de ordine de mărime pentru cei
ce vor începe să lucreze cu
MMC4047.

Am testat la astabil frecvenţa ma¬
ximă ce se poate obţine la ieşirea Q.
Formele de undă rămîn corecte pînă
în jurul frecvenţei de 500 kHz, după
care pe măsură ce urcăm spre 1
MHz acestea îşi pierd caracterul de
impulsuri pur dreptunghiulare, ajun-
gînd ca la frecvenţa maxim posibilă
(cca 1,3 MHz) să degenereze într-o
sinusoidă, (cu pierdere în excursia
vîrf-vîrf). In acest caz elementele ex¬
terne au vaioriie extreme: G = capa¬
cităţile parazite ale montajului (deci
fără condensator fizic conectat) si R
= 0.

Fronturile de creştere şi de cădere
(ajung !a maximum 400 ns) sînt
mari, acest lucru putînd deranja în
unele aplicaţii. De aceea în acest
caz ori se recurge la o altă compo¬
nentă (C.l.) cu posibilităţi mai bune,

ori impulsurile pot fi din nou for¬
mate (chiar şi la 1 MHz) cu un C.l.
bipolar de front suficient de mic.

La monostabil impulsul minim ce
se poate obţine se apropie de 1 jus,
dar la această durată, într-o aplica¬
ţie severă, se impune reformarea im¬
pulsului pentru a-i da forma drept¬
unghiulară perfectă cu fronturi
foarte mici.

în concluzie, precauţii trebuie lua¬
te (dacă este cazul, în aplicaţia ce
se urmăreşte a se face) ia graniţa de
1 ,MHz şi 1 Vs.

în figura 8 se dă schema unui
„Bip—Bip“ experimentată cu circui¬
tul CMOS4047. Principiul de lucru al
unui „Bip-Bip" este prezentat în fi¬
gura 11. Anume, trebuie generat un
semnal de forma şi durata M, mai
întîi. Apoi, în relaţie de fază cu
acesta, se generează semnalul T.f
constituit din T şi (la rîndul său în
relaţie de fază) semnalul f. Cu alte
cuvinte, trebuie generate nişte salve
cu perioada T şi de frecvenţă in¬
ternă f. Semnalul M se poate repeta
după un timp astfel încît se mai ob¬
ţine un pachet de salve. Dacă sem¬
nalul obţinut se introduce într-un
amplificator audio, atunci am reali¬
zat o alarmă sonoră, numită
„Bip-Bip“. Fiecare salvă constituie
un „Bip“ audio. Schema prezentată,

ţiQ.i. 9JP-3IP

fiind dată cu elemente reglabile,
permite obţinerea unor multiple va¬
rietăţi de „Bip-Bip“. Se pot obţine
efectul de „greier electronic" sau
acele „Bip“-uri scurte care sînt
emise de unele telefoane moderne
sau de aparate de măsurat portabile
digitale atunci cînd s-a făcut o gre¬
şeală de măsurare. Se obţine un
efect interesant cînd se generează
cinci „Bip“-uri în 0,5 secunde, o
, pauză de o secundă,şi iar un pachet -
de cinci „Bip“-uri. în acest caz T=

0,2 s, iar f = 2 4- 2,5 kHz.

Circuitul Cil este un monostabil
care generează doar un semnal M.
Acesta comandă astabilul C12 tip
„true-gating“ pe perioada sa de ni¬
vel „1". CI2 dă la ieşire semnalul T
care comandă astabilul „true“, for¬
mat cu CI3. La ieşirea acestuia
avem semnalul f, care se aplică ba¬
zei lui T, şi astfel difuzorului D. Di¬
fuzorul D are înşelată o rezistenţă
din care se mai poate ajusta puterea
audio. La nevoie se foloseşte un
amplificator audio mai elaborat.

La „greierele electronic", pe an¬
samblul format cu C!3 se stabileşte
o frecvenţă de cca 20 Hz din regla¬
jul prevăzut pe pinul 2, iar la astabi-
lu! din CI2 se stabileşte o frecvenţă

(CONTINUARE ÎN PAG. 19)

■pewNTea msbehnb

MICROCALCULATORUL

NICOARA PAULIAN
ION RUSOVIC1
GHEORGHE CHITA
LI VIU IONBSCU

Continuăm cu descrierea punerii
la punct a microcalculatorului.

In cazul in care la reset nu se
intimplă nimic (adică ştergerea
ecranului), este de presupus că
ansamblul raicroprocesor-PRQH nu
funcţionează corect. Se vor verifi¬
ca cele două circuite (8080 şi
8228) precum şi logica de selecţie
a PROH-urilor şi generatoarele de
ceas.

După trecerea testelor de memorie
a stivei şi ecranului, programul
începe testarea sistematică a memo¬
riei RAH principale (bancul de la
C000 la F7FF hex). Si in acest caz,
prima eroare detectată este afişată
după care programul se opreşte
intr-o buclă ce uşurează testarea
mai departe cu osciloscopul (se
execută o instrucţiune MOV A,H
incrementind registrul index HL -
vezi listingul la adresa 2ABh,
eticheta TEND).

înainte de testarea RAM-urilor,
programul afişează o •miră 1 ' consti¬
tuită din numerotarea pe verticală
şi orizontală a numărului de carac¬
tere a ecranului; se poate intimplă
să lipsească unele cifre, sau să
fie dublate, caz in care defecţiu¬
nea trebuie căutată in lanţul de
numărătoare care baleiază ecranul

881/Test V2.1 (0 1986 Lixco Software MACR0-80 3.36 17~«ar-80 PAGE 1-4

Hardware Test

016A

FE AA

cpi

valb

016C

C2 017F

jnz

tppiOS

016F

DB 62

porte

0171

FE 5A

cpi

vale

0173

C2 017F

jnz

tppiOS

0176

21 0489

lxi

h.ppiok

0179

CD 0334

caii

outstr

017C

C3 0185

jap

ttimer

017F

tppi05:

017F

21 049E

lxi

h,ppibad

0182

CD 0334

caii

outstr

: *#* Test timere ***

0185

3E 3E

ttimer: Byi

a,cwt0;

0187

D3 13

out

timsta

0189

3E 7E

mvi

a,cwtl

018B

D3 13

out

timsta

018D

3EBE

mvi

a,cwt2

018F

03 13

out

timsta

0191

xra

0192

D3 10

out

timerO

0194

D3 10

out

timerO

0196

D3 11

out

timerl

cpi val!

jnz ttimlO

in timerO

cpi valO

jnz ttimlO

in timer1

cpi val2

încărcare şi pornire timere

timerl

timer2

a,cwtO ; Opreşte tinerele pentru citire

timsta

a<cwtl

timsta

a,cvt2

timsta

timerO ; Verificare valoare oprire

ti®er2

vaî3

ttimlO

timer2

valO

ttimlO

h.timok ; Test tinere reuşit

01E3

01E3 3E CE
01E5 D3 3S

ttimlO:

Ixi h.timbad

caii outstr

; *#« Test USART *#*
tusart:

sau in multiplexoare. De exemplu,
dacă lipsesc primele două rinduri
de sus ale ecranului, problema
apare datorită unui 7493 necores¬
punzător in locul lui U29. In unele
cazuri se poate remedia fără înlo¬
cuirea circuitului montind un con¬
densator de aprox. 10 nF intre
Pinul 3 şi masă. Dacă insă apare o
puternică desincronizare pe orizon¬
tală, cauza poate fi in grupul U19-
U28; şi aici se poate încerca mon¬
tarea unui condensator de aprox.
500 pF intre pinul 11/U23 şi masă.
Dacă defecţiunea persistă, se vor
schimba circuitele.

Tot pe "miră" se va constata
prezenţa unor caractere grafice in
partea de jos a ecranului; succesi¬
unea lor a fost aleasă in aşa fel
incit să pună in evidenţă eventua¬
lele imperfecţiuni de timing in
comutarea pe video-reverse a carac¬
terelor serializate (intirz'ieri
diferite pe porţile care constituie
partea de ieşire video a microcal¬
culatorului ) . Dacă punctele ce for¬
mează şirul de caractere grafice
sînt curate, fără liniuţe verti¬
cale, sistemul funcţionează corect;
in caz contrar trebuie executată o
compensare folosind condensatori de
valori între 180 şi 360 pF ce se
vor monta prin tatonare fie intre

Pinul 10/U33 şi masă, fie intre
Pinul 3/U25 şi masă (există situa¬
ţii cind trebuie montate ambele
condensatoare).

In continuare programul testează
şi celelalte bancuri de memorie (in
cazul ir; care ele există), apoi
trece la testarea perifericelor din
sistem. Trebuie remarcat că pentru
o corectă executare a acestei por¬
ţiuni a programului, este necesar
să se cupleze exterior (pe conecto¬
rul KB) semnalele de TxD şi RxD
împreună, precum şi semnalul CTS la
masă. Deasemeni, este necesar ca
CLK1, 2 şi 3 să fie legate la FI2,
6ATE0, 1 şi 2 la +Vcc prin rezis¬
tenţele de 10 K, şi 0UT1 la
Rx/TxClock (USART).

Testarea perifericelor include
(in ordine) controlorul de întreru¬
peri (8259), interfaţa paralelă
programabilă de la adresa 60h
(8255/U46), numărătorul programabil
(8253) şi interfaţa serie programa¬
bilă USART (8251). De semnalat
faptul că nefuncţionarea circuitu¬
lui 8253 va semnala eroare şi pen¬
tru 8251, intrucit frecvenţa de
ceas a acestuia din urmă este asi¬
gurată de către numărătorul progra-
mabi 1.

Funcţionarea incorectă a circui¬
telor periferice (unul sau mai

multe) se poate datora fie unor
defecte interne' (se vor schimba
circuitele), fie unor defecte pro¬
venite din modul de adresare şi
selecţie a acestora. Se vor verifi¬
ca in acest sens semnalele de CS
(Chip Select), decodificatorul de
adrese pentru periferice (U34),
apariţia corectă a adreselor A0
şi/sau Al pentru selecţia registre¬
lor interne, semnalele I/OR şi
l/OU, precum şi a bus-ului de date.

In momentul depăşirii acestor
probleme puteţi considera operaţia
de punere la punct a microcalcula¬
torului terminată. Incepind din
numărul viitor vom publica progra¬
mul monitor standard al microcalcu¬
latorului L/B881. Evident, se poate
folosi orice alt monitor, adaptat
sau scris special in acest scop,
dar pentru a se păstra compatibili¬
tatea cu programele deja scrise
este recomandată utilizarea monito¬
rului 881/Hon.

Cu articolul din acest număr se
incheie descrierea părţii hardware
a microcalculatorului L/B881; mul¬
ţumiri din partea autorilor se
cuvin pentru Rodica Avram, Tatiana
Rusovici pentru numeroasele desene
executate şi Neamţu Napoleon pentru
sugestii valoroase la partea de
mecanică şi design; deasemeni rea¬
lizatorului primei machete, 6igi
Alexandrescu, un pasionat al tehni¬
cii microprocesoarelor, care ar fi
citit cu bucurie rindurile de faţă.

0213

0213 21 051D
0216 CD 0334
0219 C3 02AB

6 Lixco Software MACRO-80 3.36 17-Har-80 PAGE 1-5

a, cad
sersta

a f cwtlO ; Iniţializare timer care dă clock-ul
timsta

out tineri

nvi a,valb ; Transmitere dată de test
out serdat ; ce va fi aşteptată la recepţie

caii delay ; Aşteptare sfirşit emisie

in serdat ; Citire, dată recepţie

cpi valb î Este aceeaşi ?

jz tusar?- ; Da, salt (totul este ok)

lxi h,serbad

caii outstr j Nu, afişare eroare

? *** Test terminat **x
over:

lxi h,okmsg
caii outstr
jmp tend

Rutina afişare locaţie de memorie defectă

; Pregătire pointer pentru
; afişare

; In B este valoarea înscrisă
; In C este valoarea citită
; Afişează adresa incriminată

Salvare număr de tipărit
Conversie in ASCII a celor mai
semnificativi 4 biţi

; semnificativi 4 biţi

Notă: poinierul pe ecran răntîne

pregătit pentru o noul afişare

Salvare număr de tipărit
Conversie in ASCII a celor s
semnificativi 4 biţi

021C

error:

021C

xchg

021D

21 F81A

lxi

h,rowA+26

0220

mov

b,a

0221

ldax

0222

mov

c,a

0223

mov

nmout

a,d

0224

mov

d,a ;

0225

rrc

0226

rrc

;

0227

rrc

0228

rrc

0229

E6 0F

ani

00001I11B

022B

C6 30

adi

'0'

022D

FE 3A

cpi

'9'+l ;

022F

DA 0234

$+5

0232

C6 07

adi

0234

mov

»,a ;

0235

inx

0236

0237

E6 OF

mov

ani

0&001111B

0239

C6 30

adi

'0'

023B

FE 3A

cpi

'9'*1

023D

DA 0242

t*5

0240

C6 07

adi

0242

77 .

mov

m,a i

0243

inx

h ?

0244

mov

nmout

a,e

0245

mov

d,a i

TEHNîUM 4/1986

6 Lixco Software HACR0-80 3.36 17-Mar-80

1936 Lixco Software HACR0-80 3.36 17-Mar-80

; Mai sare decit 9 ?

,• Nu, salt (cifra este intre 0 şi 9)

; Altfel, este intre A şi F hex
; Afişare in memoria ecranului

; Conversie in ASCII a celor mai puţin
6 ; semnificativi 4 biţi

; Notă: pointerul pe ecran râmine
î pregătit pentru o nouă afişare

; Afişează valoarea inscrisă

; Salvare număr de tipărit
; Conversie in ASCII a celor mai
; semnificativi 4 biţi

; Nu. salt (cifra este intre 0 şi 9)
î Altfel, este intre A şi F hex
; Afişare in memoria ecranului

: Conversie in ASCII a celor nai puţin
B j semnificativi 4 biţi

m,a ; Notă: pointerul pe ecran rămîne

h ; pregătit pentru o nouă afişare

b,'/' ; Afişează un separator...

a,c ; ... şi valoarea găsită

d,a ; Salvare număr de tipărit

; Conversie in ASCII a celor mai
; semnificativi 4 biţi

Mai mare decit 9 ?

Nu, salt (cifra este intre 0 şi 9)
Altfel, este intre A şi F hex
Afişare in memoria ecranului

Test abandonat sau terminat

02AB 7E
02AC 23
02AB C3 02AB

; Buclă pentru testare adrese
! ... eventual cu osciloscopul

îiroutl rutină de întrerupere nivel 1. Semnalizează execuţia
î prin modificarea conţinutului adresei 'tesloc'.
iroutl:

ramtst testează o zonă de RAM prin înscrieri şi citiri
succesive in tehnică barber-pole.

Input: H = început zonă
j & = sfirşit zonă
Distruge: AF, BC

amtst:

lxi b,8FEh ; C conţine pattern iniţial, B contor

amtOS: î pentru modificare pattern

caii testit ; Test RAM

rc ; Return in caz de eroare

mov a,c ; Complementează pattern

cma

mov c,a

caii testit f Test cu pattern complementat

mov a,c ; Refacere şi rotire pentru un nou test

t face înscrierea şi citirea propriu-zisă a RAM-ului cu
un pattern pe care îl roteşte la fiecare locaţie. Dacă
găseşte o eroare, o afişează şi abandonează procedura.
Input: HL = început zonl
DE = sfirşit zonă
C = pattern iniţial
Output: CY = 1 locaţie defectă
CY = 0 toată zona ok
Distruge: AF

push b

push h

mov m,c ; Prima înscriere

i înscriere zonă

mov a,m î Rotire pattern pentru următoarea

rlc î locaţie

381/Test V2.1 (0 1936 Lixco Software MACR0-30 3.36 17-Mar-80 PAGE 1-8

Hardware Test

02DE DA 02D7 jc load

02E1 79 mov a,c ; Restaurare pattern

02E2 El pop h î ,şi adresa de început

02E3 E5 push h :

02E4 read: } Verificare zonă

02E4 BE cmp m ? Este corect ?

02E5 37 stc

G2E6 02 02F3 jnz readOS : Nu, abandonare test cu CY = 1

02E9 07 rlc ; Rotire pattern pentru următoarea

02EA 23 inx h : locaţie

6 Lixco Software MACRQ-30 3.36 17-Mar-80 PAGE 1-9

lhld mcurs

cpi cr î Trebuie afişat un "return* ?

jz crcmd ; Da, salt

mov m,a ; Nu, afişează caracter

inx h î Avansează cursor

jmp exit

a,0C0h ; Obţine adresa început rind următor

hexasc converteşte un digit hex intr-un caracter ASCII.
Input: A = 8 bit hex digit
Output: A = 8 bit data, caracter ASCII
Distruge: AF

shld mcurs ; Salvare noul pointer

outstr tipăreşte un şir de caractere terminat cu nuli (0) la
poziţia curentă a cursorului.

Input: HL = adresa de început a şirului
Distruge: AF, HL

hilo compară registrele duble HL şi DE.
Output: CY=1 DE > HL
CY=0 DE <= HL
Z=1 DE = HL
Distruge: AF

îdelay este o buclă de aşteptare de aproximativ o secundă,
î Distruge: AF, HL

. şi eventual şi LSByte

;prnum trimite un octet la consolă transformat în ASCII
; Input: A = 8 bit data

; Distruge: AF

prnum:

push psw

rrc 1 Transformi cei mai semnificativi

rrc ! patru biţi într-un caracter ASCII

rrc
rrc

caii hexasc

• caii output ; Afişează primii patrii biţi

pop psw i Restul de patru biţi

caii hexasc ; este transformat şi afişat

foutput scrie un caracter la poziţia curentă a cursorului.

: Input: A = caracterul de afişat

output:

push psw

push d

push h

teserr afişează adresa, conţinutul şi valoarea iniţială a un
locaţii de RAM găsită necorespunzătoare de "testit".
Input: HL = adresa

A = valoare iniţială
Distruge: AF

lxi h,ermsg ; Afişare mesaj eroare

caii outstr

pop h ; ... adresa

mov a,h

caii prnum

TEHNIUM 4/1986

$25-$ ,v;p>

l 1

diferenţial), după care se introduce
complet axul, blocîndu-se cu un ştift
(un capăt al ştiftului limitează depla¬
sarea rulmentului cu ace al arbore¬
lui primar). în continuare se unge
axul de comandă 1 (fig. 12) şi se in¬
troduce vaselină în crestăturile „a“
de zăvorîre, după care se montează
axul 1 în lagărul spate, cu crestătu¬
rile „a“ către diferenţial.

Ca la celălalt ax anterior, resortul
2 şi bila 3 se ung şi se introduc în
locaşul corespunzător, după care
cele două piese se comprimă cu o
tijă cu diametrul de 5 mm, permi-
ţînd astfej montarea axului în lagă¬
rul faţă. în final, după ce se intro¬
duce pîrghia 4 de mers înapoi pe un
ax care se montează în locaşul său,
se strînge contactorul lămpilor de
mers înapoi la cuplul de 1,3 daM.m.

Montarea simeringurilor arborilor
de ieşire din diferenţial. După unge¬
rea alezajului se montează — prin
interiorul semicarterelor — siguran¬
ţele (cu ajutorul unei foi de tablă cu
lungimea de 150 mm, grosimea de
0,2 mm şi lăţimea de 60 mm), şi si¬
ni eringurile (cu inscripţia către exte¬
rior), prin presare — pînă la contac¬
tul cu siguranţele — cu ajutorul dor¬
nului E din trusa amintită anterior.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Ing. D. BELII, ing. V. PODAŞOĂ

Dispozitivul avertizor descris în
continuare se caracterizează prin
simplitate în execuţie şi siguranţă în
exploatare. Realizat practic de au¬
tori, el funcţionează pe autoturism
de peste 5 ani.

Faţă de alte dispozitive de alarmă,
dispozitivul propus are avantajul că
îndeplineşte simultan următoarele
funcţiuni:

a) este cuplabil din interiorul au¬
toturismului, schema comutîridu-se
pe starea de veghe, după un interval
de 2—3 minute (acest timp este
practic necesar posesorului autotu¬
rismului să verifice dacă a închis
bine uşile sau eventual să mai des¬
chidă o uşă pentru a lua un obiect
uitat în autoturism, fără a fi nevoie
să deconecteze şi să reconecteze
dispozitivul);

b) declanşează programul secven¬
ţial de avertizare chiar la deschide¬
rea de foarte scurtă durată a uneia

din uşile sau capotele suprave¬
gheate, avînd posibilitatea de a me¬
mora faptul că starea unuia din ele¬
mentele supravegheate a fost modi^-
ficată;

c) emite semnale de avertizare so¬
noră. în salve a căror durată în timp
poate fi reglată, în intervalul 3CK-60
secunde, pentru a proteja bateria de
acumulator: -

d) dispozitivul revine automat la
poziţia de veghe, după derularea
unei secvenţe de avertizare la o ten¬
tativă de deschidere şi închidere ra¬
pidă a uşilor supravegheate, astfel
că, la o nouă încercare, programul
de avertizare se reia.

a) PRINCIPIU DE FUNCŢIONARE

Din schema electrică se constată
că dispozitivul este alcătuit, în prin¬
cipal, din trei circuite de întîrziere la
conectare ce comandă fiecare cîte

un releu. Circuitele au fost notate
cu Cil, CI2, CI3, iar releele aferente
cu „Cl“, „S“ şi „A“.

Modul de funcţionare este urmă¬
torul:

— la ieşirea din autoturism con¬
ducătorul auto cuplează alimentarea
prin contactul general J ( /‘. în acest
fel circuitul CI3 este pus sub ten¬
siune. Condensatorul electrolitic de
1 000 yuF începe să se încarce prin
rezistenţa de 1,3 MH şi după o pe¬
rioadă de timp T.-i tensiunea la bor¬
nele sale atinge valoarea necesară
pentru deschiderea tranzistorului
compus realizat cu T s şi T 6 . Ca ur¬
mare releul „A“ anclanşează, în¬
chide contactul notat cu A, punînd
astfel sub tensiune celelalte circuite
de întîrziere. Se realizează în acest
mod starea de „veghe" a dispoziti¬
vului.

Practic acest circuit, prin tempori¬
zarea realizată, are rolul de a asi¬
gura ieşirea din autoturism a condu¬
cătorului auto şi a pasagerilor'"fără
ca dispozitivul să acţioneze claxonul
de alarmă. Dacă după ieşirea din
autoturism se umblă la portbagaj,
contactul „lpb“ se închide, scurtcir-
cuitînd prin rezistenţa de 10011 con¬
densatorul şi decuplînd astfel ali¬
mentarea schemei prin dezexcitarea

releului „A“.

Presupunînd contactul A închis,
deci schema alimentată, prin des¬
chiderea unei uşi contactul aferent
acesteia se închide şi releul de me¬
morizare „M“ este pus sub tensiune;
ca urmare, cele trei contacte ale
sale, notate cu M, se închid. Se ob¬
servă din schemă că unul dintre ele
serveşte la automenţinerea alimen¬
tării releului „M" chiar dacă uşa au¬
toturismului este închisă imediat.
Celelalte două contacte permit pu¬
nerea sub tensiune a circuitelor Cil
şi CI2.

După un interval de timp T : = 4-r
6 secunde, circuitul CI1 permite an-
clanşarea releului „Ci", care co¬
mandă claxonul de alarmă prin in¬
termediul contactului său notat cu
CI.

Durata cît claxonul emite semna¬
lul de avertizare sonoră este deter¬
minată de circuitul CI2. După trece¬
rea unui timp T. v = 45-^50 secunde
acest circuit anclanşează releul „S“,
care prin deschiderea contactului
său S dezexcită releul „M“, Dacă
toate uşile supravegheate sînt în¬
chise, claxonul îşi încetează funcţio¬
narea, iar dispozitivul trece din nou
în starea de veghe. în cazul în care
una din uşi este deschisă, se reia ci¬
clul de avertizare.

b) REALIZARE PRACTICĂ

Dispozitivul va fi amplasat într-o
cutie care va fi instalată în autotu¬
rism într-un loc mai puţin vizibil.

Contactele notate cu „l U şj" sînt
cele care există pe autoturism şi
care asigură aprinderea p! afoni erei
la deschiderea uşilor. Pentru uşile
din spate şi portbagaj se vor folosi
aceleaşi tipuri de întrerupătoare.

c) REGLAJE

Perioadele de timp T , T. v , T,i se
reglează în limitele dorite prin acţio¬
narea asupra valorilor rezistenţelor
notate cu asterisc şi a potenţiome-
trului P2.

Deoarece circuitul CI3 rămî.oe sub
tensiune un timp mai îndelungat, se
recomandă reglarea valorii curentu¬
lui care îl străbate astfel încît releul
să rămînă sigur ancianşat pentru o
valoare cît mai mică a acestuia.

TEHN5UM 4/1S86

cu o directivitate de 37—38°, ceea
ce echivalează cu o antenă YAGI cu
5—6 elemente. Dată fiind impedanîa
mare, este uşor de constatat că prin
cuplarea sinfazată a antenelor se
poate obţine o impedanţă de
240—30011, legarea fiind făcută la o
distanţă de jumătate de lungime de
undă cu iinii simple încrucişate. O
schemă de legare este prezentată în
figura 4, unde avem două grupe de
6 antene. Fiecare grup prezintă un
cîştig de 16—17 dB. deci cît o an¬
tenă cu 25 de elemente, de tip
YAGI. Schema din figura 4 are în to¬
tal un cîştig de 20—21 dB, compara¬
bil cu o antenă grup de 8 etaje cu 9
elemente, faţă de care simplitatea
construcţiei este evidentă.

Pe fiecare verticală a antenei se
obţine o impedanţă de 20011, iar
pentru un acord corect cu fiderul
trebuie să atingem o valoare cît mai
apropiată de 75 sau 30011, pentru a
ajunge la situaţiile clasice de adap¬
tare. Asupra problemelor de cuplare
vom mai reveni, aici menţionînd că
pentru legarea etajelor liniile au lun¬
gimea de A/2, fiind conectate încru¬
cişat. Ele se realizează din conduc¬
tor de 3—4 mm diametru, din cupru
nelăcuit. Această soluţie este de

TV prin lungime de unda-'- Un canal
TV are o lăţime de banda care de¬
pinde de standardul de emisie, fiind
în mod uzual în benzile superioare
lui 8 MHz. Este evident că pentru o
funcţionare corectă antena trebuie
să fie acordată la mijlocul acestei
benzi. în mod eronat, mulţi con¬
structori amatori calculează această
lungime medie de undă cu o medie
aritmetică a capetelor benzii, ceea
ce în benzile inferioare nu conduce
ia o abatere sensibilă faţă de reali¬
tate.

Calculul corect se face cu for¬
mula

300

, Sng. MIHAl FLORESCU

torul de scurtare corespunzător) are
un cîştig de 2—3 dB faţă de dipolul
clasic, la un unghi de directivitate
de 47—50°, cu o bandă de trecere
care atinge 30—40% din frecvenţa
de acord.

Toate dimensiunile unei antene
care are la bază acest element de¬
pind în mod direct de diametrul ele¬
mentului (pentru care unica sec¬
ţiune recomandată este rotundă), in¬
fluenţa fiind „extinsă şi asupra per¬
formanţelor. în figura 3 este prezen¬
tată diagrama de calcul al factorului
de scurtare şi al impedanţei Ro a di¬
polului în A, în funcţie de raportul
dintre lungimea de undă şi diame¬
trul elementului, raport notat cu S în
figură. Pe baza acestor calcule obţi¬
nem pentru figura 2 următoarele di¬
mensiuni.

în cele ce urmează vom prezenta
construcţia unei antene cu acord în
A care permite obţinerea unor rezul¬
tate foarte bune ia un gabarit pe an¬
samblu mai redus decît antenele
compuse.

Pentru început prezentăm în fi¬
gura 1 o diagramă privind domeniile
de variaţie admise la bornele recep¬
toarelor din gama undelor ultrascurte,
valorile semnalelor fiind indicate
atît în unităţi de tensiune, cît şi în
unităţi dB,uV, folosite curent în
literatura străină.

Din diagramă reiese că semnalul
minim necesar pentru o recepţie
stabilă de calitate trebuie să aibă o
valoare mai mare de 6CVV, dar limi¬
tată la 200—500 mV, în funcţie de
bandă, Notaţiile din figură sînt: FMM

— recepţie UUS monofonică, FMS

— recepţie UUS stereofonică, iar ci¬
fra romană reprezintă numărul ben¬
zii TV. Am revenit asupra acestei
probleme, dat fiind faptul că unii ci¬
titori au remarcat defecţiuni ale ima¬
ginilor recepţionate cu aparate mo¬
derne de antene colective, care se
datorau depăşirii nivelului maxim la
care circuitul CAA mai putea regla
nivelul.

Pentru obţinerea nivelului minim
de recepţie trebuie utilizate antene
de mare eficacitate. Datorită unor
tradiţii, antena LONG YAGI s-a răs-
pîndit, fără a reprezenta în benzile
superioare de TV cea mai bună so¬
luţie. Antenele cu acord în A sînt cu¬
noscute o dată cu apariţia sisteme¬
lor UUS, dar mult timp nu au fost
utilizabile, dată fiind situarea emisiei
la nivelul benzilor I şi III, unde lun¬
gimile elementelor sînt foarte mari.
Pentru benzile superioare acest dez¬
avantaj fiind eliminat, putem reco¬
manda aceste antene datorită per¬
formanţelor lor. Un singur element
activ de lungime A (evident, cu fac-

unde f, este frecvenţa imagine şi f.
este frecvenţa sunet (MHz). Este
evident că în căzui antenei acordate
în A frecvenţa superioară a sunetului
se poate alege de la un canal supe¬
rior, fiind dată banda mare de tre¬
cere a antenei, dar nu la o distanţă
mai mare de trei canale (antena va
acoperi un număr mai mare de trei
canale, dar cu o reducere a cîştigu-
lui la capetele domeniului).

Revenind la schema antenei din
figura 2, avem un cîştig de 7—8 dB,

BANDA
□ FA/

în L se include şi interstiţiu! .dintre
cele două secţiuni ale elementului,
care are o valoare egală cu cea a
diametrului elementului. De aseme¬
nea parametrul h are aceeaşi va¬
loare cu diametrul elementului. Lun¬
gimile l r se calculează cu formula:

QM3FHS
o dodfHH

adică lungimea totală a reflectorului
este egală cu lungimea de undă.
Distanţa d este de 0,225 ori lungi¬
mea de undă, pentru obţinerea unei
impedanţe a antenei V+R de 1 20011
Valoarea mare a impedanţei nu tre¬
buie să fie considerată o problemă,
dat fiind faptul că acest tip de an¬
tenă nu se utilizează decît foarte rar
ca atare (de obicei în structuri com¬
plexe, cu legare în paralel).

Pentru clarificare trebuie să expli-
cităm ce se înţelege la o antenă

I Limitele
Canal canalului
| (MHz)

d d-h Banda
teoretic | practic ! B
(mm) | (mm) | (MHz)

2°±_1o

dBjiAjjV d BjjV - m V

TEHNIUM 4/1986

preferat aici oricărei scheme din ca¬
blu coaxial, chiar cu scăderea per¬
formanţelor pe timp de ploaie, dato¬
rită simplităţii construcţiei. Liniile
care cuplează cele două verticale
se construiesc cu o impedanţă de
2000, pentru a nu interveni în cu¬
plare impedanţa lor, iar pentru a
ajunge la nivelul de 3000 se interca¬
lează o linie de sfert de lungime de
undă.

Intre capetele elementelor vibra¬
toare ale celor două verticale avem
o distanţă a de 0,13A, distanţa pe
verticală între etaje fiind de jumătate
de lungime de undă. Se poate rea¬
liza într-o primă fază şi o antenă cu
un singur grupaj vertical, ca în fi¬
gura 5, în care caz se obţine la
borne o impedanţă de 2400. Pentru
acest caz se recomandă dimensio¬
narea de bandă largă, fiind eliminată
linia de adaptare de sfert de Undă,
care nu permite o bandă largă de
adaptare. Pentru a obţine o impe¬
danţă optimă de 30011 se poate mări
impedanţa unui etaj cu mărirea dis¬
tanţei între elemente (d, în figura 2)
pînă la 0,24A, lungimea reflectorului
fiind de circa 5%. Construcţia cu
două grupe se poate dimensiona
pentru o bandă largă, cu condiţia ca
acordul în impedanţă să se facă cu
un cablu de 75 O, fără linia în sfert
de undă. Nivelul de neadaptare va fi
analizat mai jos. O adaptare optimă
se poate realiza în cazul în care fo¬
losim grupe de 8 elemente etajate,
impedanţa unui grup fiind de 15011,
liniile de cuplare fiind în acest caz
de 1500. O asemenea antenă atinge
teoretic 24 dB, ceea ce este foarte
greu de realizat cu alte construcţii,
mai ales simultan cu o bandă care
acoperă pînă la 5 canale în UIF.

Un mare avantaj al acestor antene
se constituie, după cum se vede şi
mai sus, în posibilitatea de a obţine
diferite variante în funcţie de impe¬
danţa dorită, cu un calcul relativ
simplu, fiind dat numărul mic de
elemente.

Construcţia fizică a unui etaj se

|4 I

L_H

2 K

poate vedea în figura 6, cu preciză¬
rile dimensionale din figura 7, unde:
e = 80—150 mm, f = circa 10 mm şi
c = 0,13A. Cadrul construcţiei se rea¬
lizează prin sudură, din ţevi cu dia-
metre de 10—15 mm, pentru legarea
celor două jumătăţi ale unui etaj,
suportul etajului fiind din ţeavă de
20—25 mm, iar suportul vertical din
ţeavă de 25—30 mm. Această supra¬
dimensionare aparentă este nece¬
sară pentru o maximă rigidizare a
construcţiei.

Atenţionăm aici că schimbarea
formei secţiunii elementelor sau a
dimensiunilor din calcul conduce nu
numai la înrăutăţirea performanţe¬
lor, dar chiar la nefuncţionare. Con-
siderînd diagrama tensiunii şi curen¬
tului în vibrator (figura 8), este evi¬
dentă importanţa pe care o are per¬
fecta centrare a elementelor con¬
form figurii 7.

O variantă îmbunătăţită a acestor
construcţii este obţinută prin înlocu¬
irea reflectoarelor cu un reflector
panou, care are o lăţime de 1,2A
pentru un grupaj vertical, sau dublu
pentru o antenă cu două grupe. în
figura 9 se prezintă variaţia impe-
danţei în funcţie de distanţa între re¬
flectorul panou şi vibratoare, ceea
ce indică şi o soluţie de modificare
a acesteia pentru a obţine la un
grup o impedanţă convenabilă.

Reflectorul se poate realiza
dintr-o plasă de sîrmă cu ochiuri de
circa 15—20 mm latură sau din bare
de 5—6 mm diametru la o distanţă
de 60—100 mm între ele pe verti¬
cală.

Prin acest panou putem cîştiga
încă 2—3 dB faţă de antena cu re¬
flectoare bară. Construcţia se poate
utiliza şi pentru bandă largă.

Pentru construcţie prezentăm în
tabel parametrii în funcţie de canal,
cu respectarea notaţiilor de mai sus.
Parametrii sînt calculaţi pentru o
impedanţă de 1 2000 pe etaj. Banda
de trecere se calculează cu formula:

B =

Atragem atenţia că lărgimea
foarte mare de bandă şi dimensiu¬
nile foarte apropiate ale elementelor
pentru canale apropiate nu trebuie
să conducă la concluzia că toleran¬
ţele de execuţie pot fi mărite. Influ¬

enţa asupra cuplării şi adaptării
poate fi atît de mare încît să facă
antena inutilizabilă.

Vom face acum o scurtă prezen¬
tare a liniilor de adaptare de tip pa¬
ralel în aer, deosebit de utilizate în
domeniul UIF. Referitor la figura 10
avem distanţa între conductoarele li¬
niei D şi raza unui conductor r =
d/2, ca dimensiuni caracteristice.
Formula care conduce la impedanţa
liniei este:

Zi =276,9^

Pentru simplificare, în figura 11
este prezentată diagrama de calcul
corespunzînd acestei formule. Se
poate constata uşor că în practică
nu putem construi o linie cu Z mai
mic de 1300 (ceea ce corespunde la
D = 3 r).

Revenind la construcţia prezen¬
tată mai sus, vom determina para¬
metrii liniilor din figură.

Linia de cuplare a grupelor verti¬
cale

Dacă impedanţa acestora este
de 2000 (egală cu cea a grupului),
lungimea liniei nu contează, impe¬
danţa fiind transferată nemodificat
la ieşire. Calculul ne conduce la
D = 2,7 • d; alegînd pe d = 3 mm,
avem D = 8 mm. La ieşire se obţine
astfel o impedanţă de 1000, care se
poate ridica la 3000, cu o linie avînd
lungimea de 0,25A şi care se calcu¬
lează ca impedanţă cu relaţia:

z = iTzPz*

unde Zj = impedanţa de intrare şi Z e
= impedanţa de ieşire, în cazul nos¬
tru de 1730.

Se pune, evident, problema care
este nivelul maxim admis de nea¬
daptare de impedanţă care să nu re¬
ducă sensibil performanţele. Acest
lucru se defineşte prin coeficientul

de neadaptare sau de unde staţio¬
nare:

Z f

Z c

mi-

unde indicii se definesc: a — an¬
tenă, c — cablu (fider), r — recep¬
tor. Primul caz de neadaptare este
mai curent, dată fiind situaţia reală
în care antena se realizează cu tole¬
ranţe faţă de calculul teoretic. Al
doilea caz apare' numai în situaţia
unei legări eronate. Coeficientul de
neadaptare se calculează totdeauna
astfel încît să fie supraunitar (în caz
contrar fracţia se răstoarnă). în
practică se poate accepta un nivel
de neadaptare rn max =1,5.

Astfel, în cazul construcţiei pentru
care am calculat mai sus liniile, se
constată că pentru un fider de 750
se poate face o cuplare fără linia de
sfert de undă, fără ca acest lucru să
implice o pierdere mare de semnal
util. Depăşirea acestui nivel de nea¬
daptare (sau părerea eronată că
atunci cînd coeficientul este un nu¬
măr întreg pierderile nu sînt în mă¬
sură să afecteze calitatea imaginii)
conduce la generarea de unde sta¬
ţionare, cu efect de transformare a
fiderului în antenă, cu multiplicări
ale imaginii şi tendinţe de plastici¬
tate. Cuplarea directă a cablului
coaxial la structura de dipol nu este
totuşi recomandabilă datorită unor
nesimetrizări, chiar la impedanţe
egale, fiind preferabilă utilizarea bu¬
clei de simetrizare clasice.

Atenţionăm încă o dată asupra
necesităţii execuţiei îngrijite cu
montaj sudat, cu toleranţe minime.
Materialul pentru elemente şi linii se
poate recupera din conductoare de
bobinaj, la care se elimină stratul de
email şi se lustruiesc ulterior ele¬
mentele.

TEHNIUM 4/1986

Pentru prevenirea unor situaţii pe¬
riculoase, cînd, din diverse motive,
robinetele de gaz pot rămîne des¬
chise cu focul stins, propun alăturat
un dispozitiv de avertizare optică şi
acustică.

Schema prezentată se remarcă
prin simplitate, robusteţe, eficienţă
şi siguranţă în exploatare.

Principiul acestui avertizor este
bazat pe faptul că, pentru a aprinde
arzătorul de la aragaz, butoanele
trebuie împinse spre interior şi pot
uşor închide un circuit electric de
joasă tensiune (5 V).

Se face precizarea că sistemul
propus este valabil pentru aragazele
care au butoanele de deschidere
prevăzute cu guler metalic. Acest lu¬
cru nu face imposibilă adaptarea
sistemului la toate tipurile de ara-
gaze prin echiparea butoanelor
acestora cu gulere metalice.

Materialele necesare sînt simple,
putînd fi procurate uşor de la maga¬
zinele de specialitate, şi anume:
un transformator de sonerie;
două fasunguri cu becuri de 6,3 V;
un întrerupător tip FRAM;
o sonerie;

un întrerupător de veioză;
bandă izolatoare;
conductoare electrice.

Sistemul de contacte este alcătuit
dintr-o placă din placaj (fig. 2), lus^
truită sau vopsită în culoarea adec¬
vată culorii aragazului, fixată de cor¬
pul acestuia, sub butoane, cu un
sistem de clame (figurile 3 şi 4). Pe
această placă, urmărind schema
electrică (fig. 1), se montează cu
ajutorul unor şuruburi cu cap înecat

TU DOR NICQLAE

M3, sub fiecare buton, de o parte şi
de alta a axului său de simetrie,
două lamele de contact (pot fi la¬
mele de contact dă' la baterii de 4,5
V uzate), ca în figura 4.

Legăturile electrice vor fi execu¬
tate în paralel.

înainte de montarea plăcii cu con-
tactoare la aragaz, se vor aplica pe
spatele plăcii fîşii de bandă izola¬
toare, alăturate, pînă la acoperirea
întregii ei lăţimi.

Becul de semnalizare, montat în
fasungul respectiv, se va instala de
preferinţă în dormitor, deoarece
înainte de culcare se poate sesiza
prezenţa semnalizării optice.

Pentru o mai uşoară observare,
becul poate fi colorat în roşu.

Sistemul de semnalizare acustică
va fi montat pe tocul de la uşa de la
intrare în apartament. El constă în
montarea unui întrerupător tip
FRAM deasupra uşii şi a unei sone¬
rii (fig. 5). în momentul deschiderii
uşii, întrerupătorul va închide circui¬
tul, declanşînd soneria de alarmă.
Pentru situaţiile cînd sîntem nevoiţi
a întrerupe o perioadă dorită circui¬
tul de avertizare sonoră, se mon¬
tează întrerupătorul electric tip
veioză, la uşa de intrare, cît mai la
îndemînă, iar pentru evitarea situaţi¬
ilor cînd această întrerupere este ui¬
tată, este prevăzut un bec de sem¬
nalizare, montat în apropierea între¬
rupătorului.

Conductoarele electrice de legă¬
tură pot fi montate, pentru estetică,
în spaţiul dintre pervazul ce delimi¬
tează suprafaţa camerelor, deasupra
linoleumului (fig. 6).

Schiţele expuse nu au cote, deoa¬
rece este prezentată schema de
Alimentarea se face prin interme- principiu; dimensiunile de construc-
diul unui transformator de sonerie, ţie sînt cerute de tipul de aragaz
la o tensiune de 5 V. existent în fiecare cămin.

formată, curentul I se închide prin bine pe faţa dinspre cablaj’ şi pe fe-
aliajul de lipit pe care dorim să-l în- 1 ţele dinspre interior,
lăturăm. Aliajul topit este împins de Tensiunea aplicată ansei este sub
forţa F spre vîrful ansei, de unde pi- 1 V, deci nu poate fi dăunătoare nici

cură pe masa de lucru sau pe pan- pentru cele mai sensibile compo-

talonii operatorului neatent. nente. Dezlipirea are loc foarte re-

Pentru ca unealta să fie eficace, pede, aşa încît componentele nu

contactul electric între ansă şi alia- sînt supraîncălzite,
jul de lipit trebuie să fie cît mai bun; înainte de a respinge această idee
de aceea sîrma ansei trebuie aplati- ca neînsemnată sau neserioasă, în-

zată prin lipire uşoară şi cositorită cercaţi-o!

TEHNIUM 4/1986

UTILIZAREA

ARBORILOR

Transportul şi instalarea unei an¬
tene pentru unde lungi, medii şi 1
seurte sînt operaţii relativ dificile şi u
neplăcute, consumatoare de timp şi 1
nejustificate atunci cînd ne aflăm în i
imediata apropiere a unor copaci
sau chiar într-o pădure. într-adevăr, |
încă din 1904, experimentările au
demonstrat posibilitatea utilizării ar¬
borilor ca antene baston, concluziile ii
acestui studiu fiind sintetizate eloc- ||
vent prin afirmaţia: „...suprafaţa Pă-
mîntului este acoperită în mod ge¬
neros cu antene eficiente pe care nu |
ne rămîne decît să le utilizăm pentru %
comunicaţii".

Singura problemă care trebuie re¬
zolvată pentru ca un arbore (viu şi
suficient de înalt, cu trunchiul pînă
la coroană cît mai lung) să funcţio¬
neze ca antenă este cuplajul elec¬
tromagnetic cu radioreceptorul/radi-
oemiţătorul folosit, ţinînd cont de
impedanţa echivalentă a arborelui.
Măsurătorile experimentale au de¬
monstrat că impedanţa arborelui are
valori între aproximativ 1 O şi 10 O,
necesitînd în general un adaptor de
impedanţă.

Cuplajul se poate realiza printr-un
transformator avînd ca secundar
monospiră arborele, iar ca primar o
înfăşurare toroidală realizată
dintr-un fir flexibil spiralat, dispus
ca în figură. Bobinajul primar se
poate realiza (pentru frecvenţe între
400 kHz şi 4 MHz) dintr-un fir de
cca 8—10 m lungime, cu spirala
avînd diametrul de cca 20 cm.

Pentru a obţine rezultate bune
este necesar ca pe cca 1 m distanţă
în jurul arborelui vegetaţia să fie în¬
depărtată.

înfăşurarea primară se montează
la cca 1 m—1,5 m de sol. O funcţio¬
nare optimă se obţine în cazul unei
umidităţi mari a solului.

Caracteristica este în principiu
omnidirecţională, dar în funcţie de
arborii din vecinătate se pot obţine
şi caracteristici cu directivitate pro- ti
nunţată.

Adaptarea de impedanţă se face
experimental, printr-un adaptor va¬
riabil (condensator variabil).

După cum se citează în literatură, |
folosind arbori ca antene se pot ob- |
ţine îmbunătăţiri ale recepţiei de
pînă la 20 dB faţă de antena baston. |

(URMARE D!N PAG. 11)

de cca 5 Hz, iar din monostabil se dorite, impulsul de comandă este

stabileşte un timp de cca 2,5 se- format la început. Cu circuitul

cunde. MMC4011, care este un cvadruplu

în figura 10 se prezintă schema NAND a cîte două intrări, se con-

unui temporizator ce acţionează în struieşte prima dată un bistabil

final un releu cu ale cărui contacte „latch-RS“ (porţile C şi D). Şi pentru

se pot îndeplini una sau mai multe că acest tip de bistabil se comandă

funcţiuni dorite. Se porneşte de la cu un comutator cu două poziţii

schema monostabilului-triger co- (una pentru nivelul „ 0 “, iar alta pen-

mandat pe intrarea 6 . în scopul evi- tru nivelul „ 1 "), lucru ce poate fi în¬
tării comenzilor false care ar de- comod în mai multe cazuri, s-a făcut

clanşa monostabilul la momente ne- trecerea la un simplu PUSH-BUT-

TON folosind celelalte două porţi
din capsulă, A, respectiv B. La

TABELUL 2: Astabil (ieşire pin 10 Q)

V DD - 9 V

MMC4011 avem V.y. s pe pinul 7, iar
V/./) pe pinul 14. Modul de conec¬
tare din schemă asigură această tre¬
cere. Tot în scopul imunizării la pa¬
raziţi s-au folosit la intrare tranzisto¬
rul Ti şi condensatorul Cc paralel
pe PUSH. Sistemul C/>. R/> consti¬
tuie un circuit de derivare în scopul
unicizării comenzii de trigerare a
monostabilului. Grupul C t >. R,>, cu
acces la pinul 9, face resetarea mo¬
nostabilului la conectarea alimentă¬
rii aşa fel încît în acest moment să
nu se iniţieze un ciclu de tempori¬
zare. Pe pinii 1, 2, 3,.avem compo¬
nentele de temporizare. C T trebuie
să fie cu curenţi de fugă cît mai
mici. R este indicat a fi helitrim pen¬
tru precizie bună.

Din pinul 11 al lui MMC4047 se ia
semnalul de comandă pentru tran-
zistoarele finale ce atacă releul.
LED-ul din colectorul lui T 3 stă

fi£. fc Temporizator MMC fypW.

to&te rezistenţele t/e 0,Î5W.

TABELUL 3: Monostabil (ieşire pin 10=Q)

aprins cît timp are loc temporizarea.
Dioda paralel cu bobina releului are
rolul de a proteja tranzistorul T 4 la
tensiunile de autoinducţie ce apar la
conectări şi deconectări în timpul
temporizării. Dacă se doreşte a se
folosi montajul într-o aplicaţie de
temporizare repetitivă cu viteză de
lucru ridicată (apăsarea PUSH-ului
la intervale mici de timp în cicluri
lungi), atunci prezenţa condensato¬
rului Ci din intrările 8 şi 9 ale lui
MMC4011 poarta A este absolut ne¬
cesară. Fără el apar nişte impulsuri
de foarte mică durată (de ordinul a
cîtorva microsecunde) care dau cîte
o declanşare aleatorie a monostabi¬
lului, lucru care poate deveni dacă
nu compromiţător, cel puţin deran¬
jant în unele aplicaţii de acurateţe.

Temporizarea depinde de grupul
C t şi R- în cazul nostru avem mini¬
mum 4 ms şi maximum 2 s. Monta¬
jul poate căpăta diverse utilizări,
dintre care aş aminti numai tempori¬
zarea foto, automat de lumină pe
scară, ştergător temporizat de par¬
briz etc.

TEHNIUM 4/1986

CONDIŢIONAREA
REZULTATELOR FOLOSIND

' ■

, : l^dllt m 0 JSL M,J '^jW JHLâ,
"■r Wtilf 8

4UU1A

Deşi într-o mai mică măsură, folo¬
sirea analizorului de culoare începe
să aibă răspîndire în rîndul fotogra¬
filor amatori. Aparent paradoxal, de¬
seori rezultatele ireproşabile aştep¬
tate nu devin reale. Excluzînd posi¬
bilitatea ca analizorul color să fie
defect (lucru de altfel verificabil re¬
lativ uşor), erorile trebuie căutate în
modul, de utilizare. Spunînd acest
lucru, nu ne referim, în primul rînd
cel puţin, la o greşită manipulare a
aparatului, ci la neasigurarea unor
condiţii generale de lucru care să
creeze cadrul corect pentru obţine¬
rea unor bune rezultate. Ne-am pro¬
pus de aceea, în cadrul acestui arti¬
col, să prezentăm cititorului avizat o
serie de reguli, a căror respectare
este esenţială. în acest fel răspun¬
dem şi acelor cititori care ne-au ce¬
rut sfatul prin intermediul redacţiei.

Analizorul color este un aparat
comparativ. De aceea incorecta lui
programare duce inevitabil la rezul¬
tate sub aşteptări. Programarea co¬
rectă comportă doi factori esenţiali:

— utilizarea unei imagini de refe¬
rinţă corect alese şi executate;

— introducerea datelor de refe¬
rinţă (conform instrucţiunilor proprii
fiecărui tip de analizor de culoare)
cu maximă acurateţe.

Obţinerea celorlalte măriri color
este condiţionată de asemenea de o
serie de factori, doi fiind de aseme¬
nea esenţiali:

— menţinerea constantă a para¬
metrilor de lucru în raport cu imagi¬
nea de referinţă;

— acurateţea manipulării analizo¬
rului şi menţinerea neschimbată a
programării.

Vom reda în continuare regulile
de care se vorbea mai sus, luînd ca
fir conducător principal mersul fi¬
resc de lucru cu analizorul de cu¬
loare.

1. OBŢINEREA IMAGINII DE RE¬
FERINŢA (negativ test)

Alegerea şi realizarea imaginii de
referinţă trebuie făcute în mod judi¬
cios. Ca regulă se realizează o foto¬
grafiere după o fotografie test conţi-
nînd o scală de control color şi o
scară de griuri alăturată unui portret
pentru redarea culorii pielii. Aseme¬
nea fotografii se furnizează de
firmele producătoare de analizoare
color sub forma unui poster.

Se pot fotografia de asemenea
scale originale, scala Kodak de
exemplu, dar avînd în vedere ponde¬
rea mare a prezenţei umane în foto¬
grafiile noastre este bine ca în ima¬
ginea de referinţă să se cuprindă şi
culoarea pielii.

Fotografierea se va face pe cît po¬
sibil la lumină difuză (vreme cu cer
uşor acoperit) de zi. La încadrare se

Ing. VASILE CĂLINESCU

va urmări ca originalul să fie cuprins
pînă în marginile clişeului pentru a
exclude influenţa altor elemente fo-
tografiabile.

Expunerea va fi precis determi¬
nată şi realizată, ca de altfel şi pu¬
nerea la punct. Materialul fotosensi-
bil negativ va fi cel pe care îl folosiţi
curent.

în cazul că în practica dv. folosiţi
preponderent lumina artificială, rea¬
lizaţi şi cîte un negativ test în condi¬
ţiile de iluminare respective (lampă
fulger, bec cu halogeni, arc electric
etc.).

In practică se poate prelua ca ne¬
gativ de referinţă un negativ care să
conţină cît mai multe culori diferite,
dar în nici un caz o culoare predo¬
minantă. De exemplu, se poate foto¬
grafia un grup pe stradă. Fotografie¬
rea se face în condiţii de lumină
echilibrată.

în cazul realizării de reproduceri,
cînd fidelitatea redării culorilor este
determinantă, se pot realiza scale
speciale, alcătuite din cîmpuri gri şi
cîmpuri colorate uniform distribuite.
Fotografierea se face în condiţii si¬
milare de iluminare cu cele utiliza¬
bile ulterior.

Imaginea de referinţă nu va con¬
ţine reflexii ale altor suprafeţe sau
reflexii provenite din modul de ilu¬
minare.

în cazuri speciale, cînd redarea fi¬
delă a unei culori este preponde¬
rentă, se poate lua ca imagine de
referinţă un subiect conţinînd culoa¬
rea respectivă sau colorat exclusiv
în această culoare.

Aceste ultime situaţii şînt apanajul
unor fotografi cu experienţă şi de
aceea prezintă doar un interes infor¬
mativ pentru amatori.

Recapitulînd, vom reţine că imagi¬
nea de referinţă (imaginea test) se
caracterizează prin:

— lipsa unei culori predominante;

— expunere şi claritate corect de¬
terminate şi realizate;

— iluminare difuză şi echilibrată;

— realizare pe un acelaşi tip de
material fotosensibil negativ ca
acela folosit curent sau identic cu
cel de pe care vom executa măririle
color.

2. OBŢINEREA FOTOGRAFIEI DE
REFERINŢĂ

Fotografia de referinţă care se
face după negativul test se reali¬
zează în baza regulilor de filtrare
cunoscute, fără ajutorul analizorului,
cu o deosebită acurateţe.

Raportul de mărire va fi corespun¬
zător unui format de 18x24 cm.
Pentru economie, probele se pot
face pe bucăţi mai mici de hîrtie,
corespunzător zonelor de gri din
imagine.

Dacă în mod curent lucraţi doar la
un format anume, se recomandă să
se facă fotografia de referinţă la for¬
matul respectiv. Fotografia de refe¬
rinţă de 18x24 cm corespunde
unor lucrări între 13x18 cm şi
30 x 40 cm. Atenţie, aceste valori
corespund raporturilor de mărire
respective şi nu formatului efectiv al
fotografiei finale care poate rezulta
prin încadrare dintr-o imagine
proiectată mult mai mare.

Fotografia de referinţă se va lucra
extrem de îngrijit pentru a se obţine
o redare fidelă a culorilor. Dacă însă
din cauza particularităţilor materia¬
lului fotosensibil pozitiv color nu
este realizabilă redarea absolut fi¬
delă a culorilor originale, se va ur¬
mări ca imaginea rezultată să nu fie
afectată de dominante şi tonurile
singulare de gri să fie corect redate.

Timpul de expunere utilizat tre¬
buie să fie între 10 şi 20 s. în caz
contrar se va modifica diafragma
aparatului de mărit şi, după caz, se
va folosi un bec de altă putere în
aparatul de mărit.

Filtrajul de corecţie utilizat se no¬
tează. Folosirea unui cap color per¬
mite o mai mare precizie în determi¬
narea filtrajului de corecţie al foto¬
grafiei de referinţă, ca de altminteri
în general.

Recapitulînd, se reţine că fotogra¬
fia de referinţă va trebui să redea fi¬
del culorile originale, în orice caz
griurile, şi să fie complet lipsită de
dominantă.

3. PROBLEME LEGATE DE PRO¬
GRAMARE

O dată cu proiectarea negativului
test în vederea programării, se au în
vedere şi următoarele:

— prin mascare (cu măşti fixe sau
mobile, cînd aparatul de mărit este
astfel prevăzut) se va urmări ca ima¬
ginea proiectată să nu conţină
proiecţia marginilor sau interspaţii-
lor dintre clişee;

— difuzorul va fi adus cît mai
aproape de obiectiv, indiferent de
modul de fixare;

— sonda de măsurare va fi cu
maximă precizie poziţionată. în
acest sens, sondele simple neorien-
tabile se vor pune în zona centrală
de maximă luminozitate, iar cele
orientabile se vor orienta corespun¬
zător. Poziţionarea se va face în
conformitate cu instrucţiunile fiecă¬
rui analizor. Sonda, o dată poziţio¬
nată, nu se mai mişcă pînă la sfîrşi-
tul operaţiei de programare. De pre¬
cizia poziţionării depind rezultatele
măsurătorii pentru cele mai multe ti¬
puri de analizoare color;

— în laborator se vor stinge orice
alte surse de lumină în timpul pro¬
gramării, inclusiv lanterna de labo¬
rator;

— efectuaţi procedura de progra¬
mare cu mare grijă, conform in¬
strucţiunilor analizorului;

— repetaţi procedura de lucru cu
titlu de verificare, efectuînd eventu¬
ale mici corecţii;

— asiguraţi-vă că după progra¬
mare butoanele potenţiometrice co¬
respunzătoare celor trei filtraje (gal¬
ben, purpuriu, azuriu) nu au mai
fost atinse.

4. PROBLEME LEGATE DE DE¬
TERMINAREA CORECŢIEI PEN¬
TRU NOILE NEGATIVE

Aplicîndu-se .instrucţiunile anali¬
zorului, care se cer cu grijă şi acu¬
rateţe respectate, se va urmări ca:

— să nu se proiecteze părţi mar¬
ginale neexpuse de pe clişeu, impu-
nîndu-se o mascare corectă a nega¬
tivului;

— sonda de măsurare să fie co¬
rect poziţionată;

— să nu se atingă accidental bu¬
toanele programatoare;

— lucrînd cu filtre individuale,
este posibil ca indicaţia analizorului
să nu poată fi adusă uneori exact pe
zero; se va căuta poziţia cea mai
apropiată;

— să se repete procedura de mă¬
surare pentru a avea certitudinea
unei corecte determinări;

— pentru simplitate şi rapiditate,
cînd se folosesc filtre individuale,
corecţia se determină punînd filtrele
pe sondă (unele sonde sînt prevă¬
zute cu suport pentru filtre, de
exemplu PCA-061), după care pa¬
chetul din filtrele determinate se in¬
troduce în sertarul aparatului de
mărit.

Dacă negativul conţine, datorită
subiectului fotografiat, o culoare
predominantă, analizorul o va inter¬
preta ca pe o debalansare de cu¬
loare (dominantă), ceea ce va duce
la determinarea unui filtraj de corec¬
ţie fals.

în acest caz se poate încerca o
compensare prin transferul punctu¬
lui de referinţă al acului indicator de
la zero la cîteva diviziuni mai
înainte, în funcţie de densitatea cu¬
lorii predominante din negativ.

Determinarea corecţiei pentru cli¬
şeele realizate în aceleaşi condiţii de
iluminare este facilitată dacă:

— în imagine există suprafeţe gri.
Acest lucru este important în cazul
analizei punctuale sau punctual-in-
tegrale;

— se realizează un clişeu special
prin efectuarea unei fotografii în di¬
recţia sursei de lumină prin interme¬
diul unui ecran translucid (semisfe¬
ric) care se aşază pe obiectivul apa¬
ratului fotografic. Realizarea acestui
clişeu se face conform instrucţiuni¬
lor date de producătorul analizorului
care furnizează şi ecranul translu¬
cid. Corecţia se determină pe clişeul
astfel obţinut.

5. ASPECTE GENERALE

Obţinerea unor bune rezultate fo-
losindu-se analizorul de culoare
este dependentă şi de următoarele
elemente:

— stabilitatea tensiunii reţelei
electrice. Analizoarele color dispun
de stabilizatoare de tensiune încor¬
porate, dar prin modificarea compo¬
nentei spectrale a luminii emise de
becul aparatului de mărit măsurăto¬
rile pot fi „falsificate". De aceea se
recomandă alimentarea aparatului
de mărit prin intermediul unui stabi¬
lizator de tensiune;

— timpii de expunere ai hîrtiei fo¬
tografice color nu trebuie să depă¬
şească 30 de secunde. Timpii de ex¬
punere mai lungi pot duce la defor¬
mări de culoare datorită unor pro¬
prietăţi deosebite ale hîrtiei color
sau unor fenomene specifice (efec¬
tul Schwarzschild, de exemplu);

— negativele după care se fac
măririle trebuie să fie corect expuse.
Analizorul de culoare nu asigură re¬
zultate bune pentru negativele greşit
expuse, în special în cazul subexpu-
nerilor;

— asiguraţi o cît mai mare con¬
stanţă în activitatea dv. fotografică,
respectiv folosiţi pe cît posibil ace¬
leaşi mărci de filme şi hîrtie şi ace¬
leaşi procese de developare;

— schimbînd hîrtia color cu o alta
avînd alt număr de bază, se impune
realizarea unei noi fotografii de refe¬
rinţă şi a unei alte programări a ana¬
lizorului;

— reprogramarea analizorului co¬
lor (respectiv efectuarea unei noi fo¬
tografii de referinţă) se impune şi în
cazul modificării altor parametri
specifici developării (reţetar, tempe¬
ratură etc.);

— analizaţi probele numai la lu¬
mină naturală sau lumină artificială
echivalentă (de exemplu tuburi fluo¬
rescente tip Philips TL 47 sau Os-

TEHNIUM 4/1986

FILMUL SI TEMPERATURA
DE GULDARE i LUMINII

tograf fiind acordul între pelicula
folosită şi temperatura de culoare
corespunzătoare diverselor surse
de lumină.

Temperatura de culoare se ex¬
primă în unităţi kelvin (K) sau în va¬
lori mired, respectiv multiplul deca-
mired, Miredul este inversul valorii
în kelvin şi se calculează ca fiind
1 000 000/K.

Astfel, luminii de zi care are 5 500
K îi corespunde o valoare de
1 000 000/5 500 = 182 mired, res¬
pectiv 18,2 decamired.

Tabele conţinînd temperaturile
de culoare ale diverselor surse
există în literatura de specialitate.

De reţinut însă pentru practică sînt
următoarele valori:

5 500 K — lumina de zi (valoare medie);

5 300...6 000 K — lumina de blitz electronic;

3 200 K — lumina becurilor nitraphot;

3 400 K — lumina becurilor cu halogeni;

2 600...2 800 K — lumina becurilor cu incandescenţă,

1 — subiectul fotografiat corect;

2 — fotografiere pe film pentru lumină de zl cu lămpi nitra¬
phot; rezuită o dominantă portocalie-roşie;

3 — fotografiere pe film pentru lumină artificială la lumina
zilei; rezultă o dominantă albastră;

4 — fotografiere pe film pentru lumină de zi cu lămpi halo-
gen folosind un filtru de conversie adecvat.

Fotograful amator, practicant al
fotografiei ocazionale, este de re¬
gulă nefamiliarizat cu unele carac¬
teristici speciale aie filmelor, îndeo¬
sebi ale celor color.

Filmele alb-negru de uz curent
sînt de tip pancromatic, sensibili¬
zate spectral asemănător sensibili¬
tăţii spectrale a ochiului uman. Spu¬
nem asemănător şi nu identic, de¬
oarece ele prezintă abateri, unele
chiar mari, comparativ cu ochiul,
abateri care nu împietează asupra
obţinerii unor fotografii corespun¬
zătoare. Astfel unele filme de sensi¬
bilitate ridicată (ORWO NP27, de
exemplu) au o sensibilitate relativă
mărită pentru radiaţiile din zona
roş ului.

Indiferent însă de aceste aspecte
de corespondenţă spectrală a sen¬
sibilităţii, filmele alb-negru pot fi
utilizate atît la lumină naturală cît şi
artificială, fără precauţii deosebite.

Mu la fel stau însă lucrurile pentru
filmele color, la care echilibrarea
celor trei straturi monocrome con¬
stitutive nu se obţine decît în cazul
fotografierii la o lumină bine defi¬
nită din punct de vedere spectral.

Definirea luminii prin prisma
compoziţiei spectrale se face graţie
temperaturii de culoare. Reamintim
că prin temperatura de culoare a
unei surse luminoase se înţelege
temperatura unui corp negru care
emite radiaţii similare. Nu insistăm
asupra aspectelor de ordin strict fi¬
zic implicate de scurta definiţie
dată anterior, important pentru fo-

Tuburile fluorescente pot avea
temperatura de culoare cuprinsă
într-o plajă largă, în funcţie de
unele particularităţi constructive,
în general tipul „Daylight" cores¬
punde luminii de zi, aşa cum indică
şi numele. în practică sînt rare însă
cazurile cînd se fotografiază la lu¬
mina tuburilor fluorescente. Foto¬
grafierea noaptea a reclamelor lu¬
minoase şi a vitrinelor luminate cu
tuburi fluorescente se face de re-
■ gulă pe filme destinate luminii de zi.

Revenind la filmele color, ele se
clasifică în două mari grupe:

— filme pentru lumină de zi;

— filme pentru lumină artificială.

Blitzul electronic (deşi este sursă

artificială) cere folosirea peliculelor
pentru lumină de zi.

Există şi un număr restrîns de
filme color negative (ORWOCO-
LOR NC 19, de exemplu) echili¬
brate la o valoare medie de cca
4 200 K, care pot fi folosite în orice
condiţii de iluminare. în procesul
de obţinere a pozitivelor, dominan¬
tele rezultate din diferenţa dintre
temperatura de culoare a sursei şi
temperatura de echilibru a peliculei

se_ corectează.

în ca^pl filmelor diapozitiv color
nu există posibilitatea de corecţie a
imaginii în procesul de laborator,
astfel încît acestea trebuie folosite
numai în condiţiile de iluminare no¬
minale. Abaterile sînt posibile dacă
se folosesc la fotografiere filtre de
conversie adecvate. Folosirea nea¬
decvată duce la apariţia unor domi¬
nante puternice, necorectabile în
principiu.

Fotografiile alăturate ilustrează
cele spuse.

ram Osr 19, care au temperatura de
culoare de 5 000 K) în stare uscată;

— nu folosiţi materiale fotosensi-
bile expirate şi soluţii care au mai
fost utilizate.

Folosirea analizorului color duce
la rezultate bune şi constante în mă¬
sura în care experienţa dv. este sufi¬
cienţă pentru aprecierea dominante¬
lor. începătorii au dificultăţi la apre¬
cierea structurii şi intensităţii domi¬
nantelor şi cel mai adesea negli¬
jează dominantele de mică valoare
(5—10%).

Pe de altă parte, trebuie spus că
menţinerea constantă a parametrilor
de lucru, folosirea aceloraşi tipuri
de filme şi hîrtie şi a aceloraşi surse
de lumină artificială (acelaşi blitz, de
exemplu) permit în timp fotografului
amator să constate că filtrajele de
corecţie se vor încadra într-o plajă
restrînsă, de regulă abaterile fiind
de ordinul a 10—30%. Utilizarea
analizorului este totuşi raţională,
avînd în vedere economia de timp şi
de materiale realizabilă.

La prelucrarea unor filme făcute
de alte persoane, analizorul devine
extrem de avantajos, dar nu asigură
o calitate optimă, avînd în vedere că
fotografia de referinţă este făcută în
cete mai multe cazuri în condiţij di¬
ferite şi chiar pe alte mărci de filme.
De aceea se recomandă să se preia
unul din clişeele de pe film ca refe¬
rinţă. La realizarea fotografiei de re¬
ferinţă în acest caz se poate folosi
analizorul (în care există o progra¬
mare pe un clişeu cunoscut), după
care se mai fac corecţii pe baza ex¬
perienţei vizuale.

Pentru reproducerea desenelor li¬
niare şi în general a tipăriturilor,
ORWO produce filmul pentru repro¬
duceri MA8.

Granulaţia extrem de fină şi pute¬
rea de rezoluţie ridicată a peliculei
MA8 permit înregistrarea bună pe
formatul normal 24x36 mm de ima¬
gini după originale pînă la formatul
AO (841x1 189 mm), desigur res-
pectîndu-se un proces de fotogra¬
fiere şi developare corect.

Redarea semitonurilor asociate
textelor tipărite este de asemenea
posibilă în bune condiţii pe MA8.
Originalele bogate în semitonuri nu
se vor fotografia pe MA8, filmul in¬
dicat fiind ORWO NP 15.

Filmul este sensibilizat pancroma¬
tic cu maxim de sensibilitate în zona
roşului. De aceea fotografierea ori¬
ginalelor cu roşu predominant pe
fond alb este recomandabil să se
facă folosindu-se un filtru albastru
(filtru ORWO nr. 61, de exemplu)
pentru obţinerea unui contrast bun.

Prelucrarea filmului se poate face
şi cu lumină de protecţie folosin¬
du-se în laborator filtrul ORWO 108.

Sensibilitatea medie teoretică este
de 8 DIN, dar în realitate ea variază
între 6 şi 9 DIN. Din acest motiv se
recomandă ca la fiecare lot de peli¬
culă nou achiziţionat să se facă
probe variind expunerea cu cîte 1/2
treaptă de expunere (prin diafrag-
mare).

Developarea se recomandă a se
face în soluţia ORWO A87 (diluţie 1
+4) timp de 3...4 minute, la 20°C.
Practic pot fi folosite orice revelar
toare de reproducere. Developarea
este posibilă chiar şi în revelatoare
de granulaţie extrafină, ca de exem¬
plu în ATOMAL (A49). în acest caz
însă, datorită alcalinităţii reduse,
poate apărea o coloraţie verzuie pe
spatele filmului care poate fi înlătu¬
rată într-o soluţie alcalină sau
într-un revelator normal.

Cîteva soluţii de prelucrare reco¬

mandate sînt redate în tabelul alătu¬
rat.

Păstrarea filmelor se va face în
spaţii cu umiditate relativă de
40—60% şi temperatură mai mică de
18° C.

Filmele developate care trebuie
păstrate timp îndelungat vor fi co¬
rect prelucrate şi spălate pentru a
evita deteriorări ulterioare prin apa¬
riţia de pete.

Păstrarea filmelor developate se
face în cutii închise, iar temperatura
mediului nu va depăşi 20°C.

Developarea se poate face pînă la
32°C, dar în acest caz este prefera¬
bil să se apeleze la maşini de deve¬
lopat.

DATE DE PRELUCRARE (CONFORM REŢETARULUI ORWO)

Soluţia de lucru

Timp (min)

Temperatură (°C)

Revelatoare

A 71

.. 4

N 113

.. 4

MH 28 (1+4)

.. 4

R 09 (1+20)

.. 6

A 03

.. 8

Fixare

A 300

.75

19 ... 21

j A 304

2 .

.. 3

19... 21 )

| Spălare

1 în apă curgătoare

5 .

.. 10

19... 21 |

■ |

TEHNIUM 4/1986

CEAS

ELECTRONIC

în seria circuitelor integrate spe¬
cializate se numără şi circuitul
MCI201 (în tehnologie MOS), ca
element de bază în construcţia unui
ceas electronic.

La acest circuit, baza de timp este
dată de un Cristal de cuarţ cu
frecvenţa de 32 768 Hz, respectiv 2 15
Hz, ceea ce înseamnă că în interio¬
rul circuitului se face şi divizarea în
frecvenţă pînă se ajunge la 1 Hz.

Ieşirile lui 1201 pentru cele 7
segmente ale afişajului Sînt trecute
prin 7 tranzistoare (T 5 —T n ), de tip
6C157, iar comanda afişării este
asigurată de tranzistoarele T 12 —
T 15 , toate de tip BC147-BC149.

Circuitul US2 (CDB493) împreună
cu circuitul US3 (ULI111) comandă
prin intermediul lui T 3 (US3) afişajul.

Ceasul este prevăzut cu butoane
(Pi—Pe) pentru stabilirea şi afişarea
orelor, minutelor, secundelor, zilei,
datei calendaristice. Alimentarea
este asigurată de la reţea sau din
baterii; tensiunea de alimentare este
de 5 V.

în schemă piesele prezentate sînt
de următoarele tipuri: diodele Di—
D 4 = 1PM05; D s = PL5V1Z; D 6 =
1N40G1; D 7 , D 13 , D 14 , D 15 = 1N914;
D 8 -:-Di 2 = EFD108; D 16 -r D ig =
EFD108; D l01 —D 102 = LED; R„ R 21 ,
R 27 = 130 11; R 3 = 430 fi; R 5 , R„ =
1,5 kil; R 28 : R 31 = 2,7 kfl; R 6 , R 9 , R 10
= 3,6 kil; R 14 +R 20 = 22 kO; R 2 , R 4 ,
R 7 , R 8 = 10 kil; R 12 = 820 kO; R 13 =
10 Mii; C-, = 470 mF; C 2 = 100 n F; C 3
= 10 pF; C 4 = 4—40 pF; afişaj D,-fD 4
= CQYP12; T 1t T 2 = BD135; T 3 , T 4 =
BC177.

între schema electronică şi afişaj
sînt 11 conexiuni notate de la a la f
şi de la Di la D 4 . Transformatorul de

alimentare trebuie să
secundar 7 V/300 mĂ.

MLODY TECHNIK

4/1985

întreg emiţătorul ce lucrează
în banda de 10 m are ca ele¬
mente de bază un tranzistor, o
bobină şi un cristal de cuarţ. De
fapt, aceste componente for¬
mează un oscilator a cărui ten¬
siune de alimentare este apli¬
cată prin intermediul manipula¬
torului.

Bobina este construită pe un
miez toroidaf, în primar avînd 38
de spire (7,8 ,uH), iar în secundar
cîte 4 spire, toate înfăşurările fi¬
ind din sîrmă CuEm 0,45 — 0,6,
Rezistorul Rt = 10 kn, celelalte
componente fiind; C-, = 430 pp
C 2 = 51 pF; C 3 = 4—40 pF; C 4 =
10 nF + 1 nF în paralel (ambele
ceramice); D, = 1N914; Q 4 =
BD237. Cristalul de cuarţ are
frecvenţa chiar în banda de 10

Acest emiţător absoarbe în
medie un curent de 300 mA şi

debitează o putere de aproxima¬
tiv 2,5 W pe o sarcină de 50 XI.

QST, 7/1982

, rf

T |L

o IL

02 “|

TEHNIUM 4/1!

4NIA AGRICOLi

DE PRIMAI A ÎN PI..

DESFĂŞURARE

un agregai
de mare randament

mOTOOILTOR

eltom me~i

Unităţile comerciale specializate în desfa¬
cerea utilajelor, uneltelor şi sculelor de uz
agricol şi gospodăresc, atît cele din Bucu¬
reşti, cît şi din celelalte localităţi, pun la dis¬
poziţia celor interesaţi: pluguri, semănători,
prăşitori, motocositoare, zdrobitoare pen¬
tru struguri, coase, furci, uruitoare de ce¬
reale, batoze de porumb, tocătoare pentru
ferăstraie, topoare,

rădăcinoase, ţesale,
greble, cleşti, găleţi, felinare, furtunuri.

Motocultorul poate fi echipat cu plug, cul¬
tivator cu rariţă, cositoare, cultivator, ro¬
toare freze, remorcă pentru transport, lamă
pentru zăpadă, pompă pentru stropit.

în Bucureşti, vă puteţi procura uneltele
agricole necesare de la Magazinul de scule
şi unelte agricole din Bd. Ştefan cel Mare,
bloc 41. Un personal amabil şi competent
stă la dispoziţia dv.

DRAGU AUREL — Horezu

Construcţia unui convertizor care
să conţină tranzistoare şi să debi¬
teze o putere de 1 kW este destul de
dificilă. Trebuie să ţineţi cont şi de
faptul că dacă alimentaţi converti-
zoare de 1 kW din baterii de 12 V,
acestea vor trebui să debiteze un
curent de cel puţin 120 A, impunînd
montarea unor baterii speciale de
acumulatoare. Revista noastră a pu¬
blicat (vezi nr. 11/1985) un converti¬
zor 12 V/220 V/50 Hz - 100 W, con¬
struit cu tranzistoare şi care se reali¬
zează foarte uşor.

La amplificatorul la care vă refe¬
riţi, ca să aveţi rezultate bune, tre¬
buie să respectaţi schema publicată.
DUDULESCU D. — Vălenii de
Munte

Nu tranzistorul din etajul final este
defect, el trebuie căutat la transfor¬
mator sau piesele aferente. Oricum,
trebuie să apelaţi la un depanator
calificat.

BANCIU TRAIAN - Sibiu

Construiţi două sau patru antene
long-Yagi (aşa cum aveţi), la care
montaţi şi un amplificator de_ an¬
tenă, şi recepţia se va îmbunătăţi.

ANDREI PAUL — laşi

Verificaţi tuburile, dacă acestea
nu sînt uzate verificaţi condensa¬
toarele de filtraj şi decuplare.
Schema solicitată a fost publicată.
COSTACHE IONEL — Călăraşi
Verificaţi gradul de uzură a părţii
mecanice, inclusiv capul magnetic
din casetofon.

VILT FLORIN — Cîmpia Turzii

Construiţi un convertor banda
IV/banda III TV, format dintr-un os¬
cilator şi un modulator de tipul celor
utilizate la jocurile TV.
CIUBOTARU MÂRIUS - Deva
Din cauza şocului (produs prin
cădere) probabil s-a fisurat cablajul
imprimat. Verificaţi cablajul cu aju¬
torul unei lupe şi cositoriţi traiectul
întrerupt.

DOBOŞ GABRIEL — Alba lulia

Cristalul de cuarţ asigură stabilita¬
tea de frecvenţă a oscilatorului.
EAGARU FLORENTIN - jud. Argeş
Tubul 6J8 este o pentodă şi poate
fi înlocuită cu alta echivalentă
(EF80, EF180, 6J7, 6K7 etc.). Moto¬
cicleta Jupiter (produsă în U.R.S.S.)
poate fi reparată la o cooperativă
specializată.

SONESCU FLOREA - jud. Teleor¬
man

Amplificatoare de tipul celor soli¬
citate de dv, au fost deja publicate
în revistă.

FEKETE ALEXANDRU — Oradea

După cum se poate constata, pu¬
blicăm deja partea de soft. Despre

acest subiect vor trata şi pagini din
Almanahul Tehnium 1987.

CHIPER ALEXANDRU - Brăila
Capul magnetic s-a uzat din
cauza măririi vitezei benzii. Nu deţi¬
nem documentaţia solicitată.
FLOREA IACOB - Deva
înlocuind tubul din etajul final ca¬
dre, stabilitatea imaginii se va îmbu¬
nătăţi.

SZABO ZOLTAN - jud. Harghita

Plasînd microfonul în spatele difu¬
zorului, oscilaţiile vor dispărea.
APOSTOL CRISTIAN - Bucureşti
Verificaţi tubul PCL85 din televi¬
zor şi condensatoarele de filtraj şi
decuplare la picup (după ce s-a ve¬
rificat starea cablului de legătură în¬
tre doză şi amplificator).

ILIE OVIDIU — jud. Prahova
Verificaţi piesele din oscilatorul de

BABĂTĂ IONEL - Piatra Neamţ

Nu deţinem schemele solicitate de
dv.

VASILE MIRCEA — Călăraşi

Cuplaţi microfonul printr-un
transformator sau un etaj de amplifi¬
care special construit pentru acest
scop. Se poate înlocui corectorul de
ton cu egalizorul grafic.

BiCOV OLGA — jud. Tulcea
Convertizorul poate debita 100 W.
Piese componente puteţi procura de
la magazinele de specialitate.

Sesizoarele de prezenţă (chiar şi
pentru autoturisme sînt de fapt
nişte oscilatoare; prin atingerea
unui senzor se produce o modifi¬
care a frecvenţei de oscilaţie a
acestora. Această deplasare a frec¬
venţei comandă producerea unui
semnal acustic sau optic de obicei
prin intermediul unui amplificator.
ELEŞ ÂTTILA - Timiş
Chiar şi cu 15 W puteţi obţine un

semnal de calitate.

Dacă nu vă place amplificatorul
din cartea respectivă, preluaţi o
schemă din revistă.

BADEA MARIAN — Giurgiu
Mulţumim pentru frumoasele apre¬
cieri adresate colectivului nostru.

ROTH GONTHER — Bucureşti
în revistă am publicat filtre pentru
antene.

MATEŞ FLORIAN — Bucureşti

Premagnetizarea se obţine de la
un oscilator cu frecvenţa cuprinsă
între 40 şi 70 kHz.

KIŞ GABRIEL — Tîrgovişte
In peretele despărţitor se fac
găuri prin care trece numai termi¬
nalul de la colector. Tranzistorul se
poate lipi de perete (nu să treacă
prin perete).

Bobinele L4, L5, L6 şi L7 nu au o
spiră intermediară — semnul de
pe desen înseamnă că ele pot fi re¬
glate pentru a realiza caracteristica
de frecvenţă dorită.

LUNGU ADRIAN — Cluj-Napoca
După reoresare tensiunea se
aplică unui stabilizator electronic.
MEOSU ŞTEFAN — jud. Mehedinţi
In selectorul de canale vedeţi în
primul rînd dacă aveţi toate bobi¬
nele. Verificaţi tensiunile de ali¬
mentare a tuburilor — filament,
ecran, anod.

MUNTEANU VALENTIN - jud.
Vaslui

Defectul este destul de complex
şi numai în urma unor minuţioase
măsurători se poate stabili şi reme¬
dia cauza.

DRAGOMIRESCU ION — Alexandria

• Bobina LI are 6 spire, iar bobina
L2 are 12 spire.

RADIORECEPTORUL

SANV0-7K270

FILIP LUCA — Timişoara w , |

Radioreceptorul Sanyo 7K270 este apt a recepţiona o gama de frecvenţe |
cuprinsă între 3,2 şi 10 MHz. Frecvenţa intermediară este de 455 kHz, sensi- Jj
bilitatea mai bună de 100 ^V pentru 10 mW, consumul fără semnal 10 mA, j
iar puterea maximă de ieşire este de 280 mW. |

Schema electrică este formată din următoarele părţi: un etaj conver-
tor-autooscilator, două etaje amplificatoare IF şi trei etaje amplificatoare AF. j
Tranzistoarele 2SA60, 2SA20 şi 2SA203 se pot înlocui cu EFT317, restul I
tranzistoarelor cu EFT353.

Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de numir: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică; ADRIAN MATEESCU

Administraţia
Editura Sdntala

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA‘ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66,

Tiparul executat la

Combinatul Poligrafie -Casa Scînteii"