Tehnium/1988/8806

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XVIII - NR 211 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



SUMAR 


LUCRAREA PRACTICĂ DE 

BACALAUREAT .pag. 2-3 

Alimentarea echipamentelor 
electronice 
Redresor cu punte 
semicomandată 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ .pag. 4—5 

Pe scurt despre atenuare şi 
atenuatoare 
Joc de lumini 
Amplificator auto 

CQ-YO .pag. 6—7 

Etaje RF de putere 
Antenă de bandă largă 

LABORATOR .pag. 8—9 

Receptor 0,95—1,75 GHz 

HI-FI... pag. 10—11 

Preamplificatoare cu 
fM387AN 

Circuitul integrat hibrid 
STK463SL 

INFORMATICĂ . . pag. 12-13 

Adaptor video 
Calcule chimice 

ATELIER . pag. 14—15 

Temporizator foto cu afişaj 

LOCUINŢA NOASTRĂ . pag. 16—17 

Montarea şi întreţinerea gea¬ 
murilor 

CITITORII RECOMANDĂ .pag. 18 

Cablu pentru videocasetofon 

PENTRU TINERII DIN 

AGRICULTURĂ .pag. 19 

Prevenirea intoxicaţiilor cu 
ciuperci din flora spontană 

FOTOTEHNICĂ . pag. 20-21 

Obiectivele interschimbabile 
şi utilizarea lor în macrofoto- 
grafie 

Obiective MEOPTA 

REVISTA REVISTELOR .pag. 22 

T x — 70 cm 
R x AM-FM 
Corector de ton 

PUBLICITATE .pag. 23 

întreprinderea 

ELECTRONICA 

SERVICE .pag. 24 

Receptorul GEGO 



ALIMENTARA 

ECHIPAMENTELOR 

ELECTRONICE 


(CITIŢI ÎN PAG. 2-3) 






















































P»1 


M£ fi Tf 1 fâH 

fii I p#Vi\ 

fiw! n 


i%^%iF !Pi! 

□ r. ing. NICOLAE MARINESCU 


$ 


Este cunoscut faptul că o sursă 
de alimentare cu tensiune continuă 
obţinută prin redresare, filtrată dar 
nestabilizată, nu poate garanta de- 
cît o plajă largă de tensiuni care va¬ 
riază din cauze externe (variaţia 
tensiunii alternative de intrare, a 
impedanţei reţelei de intrare, a im- 
pedanţei de sarcină, a temperaturii 
şi umidităţii ambiante etc.) sau din 
cauze interne (îmbătrînirea compo¬ 
nentelor). Impedanţa de ieşire a 
acestor surse este în general mare 
şi ondulaţia tensiunii de ieşire din 
sursă de asemenea ridicată. 

în cazul în care echipamentele 
electronice reclamă prezenţa mai 
multor tensiuni de alimentare, de 
polarităţi identice sau diferite, com¬ 
binaţia de valori a tensiunilor furni¬ 
zate de aceste surse este de aseme¬ 
nea cuprinsă într-un domeniu 

El 


foarte larg de valori, cauzele care 
provoacă modificări coerente în 
toate sursele fiind reduse. 

în figura 1 se prezintă cazul des 
întîlnit al unui "echipament alimen¬ 
tat cu două surse de tensiune ne¬ 
stabilizate, E, şi E 2 , de polarităţi di¬ 
ferite. 

Se observă că domeniul în care 
variază valorile normate (raportate 
la valoarea nominală) ale tensiuni¬ 
lor de ieşire este foarte- mare, 
cuprins în interiorul poligonului 
ABCDEF, ceea ce impune condiţii 
foarte des neacceptabile de proiec¬ 
tare a circuitelor alimentate, deci 
posibilitatea realizării unor echipa¬ 
mente performante. 

Stabilizînd ambele tensiuni, do¬ 
meniul s-ar restrînge la o mică zonă 
în jurul punctului G. dar aceasta ar 


fi însoţită de scăderea fiabilităţii sis¬ 
temului şi de creşterea costului 
acestuia. Mai mult, restrîngerea do¬ 
meniului la un punct este adesea 
inutilă sau chiar contraindicată din 
considerente de conservare a rezis¬ 
tenţei la perturbaţii a echipamente¬ 
lor alimentate (perturbaţiile cresc 
o dată cu tensiunea de reţea şi tot 
aşa ar trebui să crească şi pragurile 
circuitelor, ceea ce nu se întîmplă în 
cazul, stabilizării totale a alimentări¬ 
lor). în acest caz, ideal ar fi dacă do¬ 
meniul s-ar restrînge nu la punctul 
G, ci la diagonala AD. Vom arăta că 
acest lucru este posibil utilizînd un 
singur regulator de tensiune, şi 
anume un regulator de raport; spre 
deosebire de stabilizator, în care 
tensiunea de referinţă este fixă, re¬ 
ferinţa regulatorului uneia din ten¬ 
siuni este chiar cealaltă tensiune, 
complet nestabilizată. în mod evi¬ 
dent, dacă puterile celor două surse 
sînt diferite, vom regla întotdeauna 
tensiunea sursei de putere mai 
mică, pierderea de fiabilitate şi creş¬ 
terea costului fiind astfel nesemni¬ 
ficative în raport cu creşterea per¬ 
formanţelor electrice ale /echipa¬ 
mentelor. Simultan se obţine o anu¬ 
mită protecţie a circuitelor alimen¬ 
tate, care ar suferi la o alimentare 
asimetrică (cum ar fi aplicarea unor 
tensiuni mari inverse pe joncţiunile 
bază-emitor). 


Prin utilizarea unui regulator de 
raport, la anularea tensiunii nesta¬ 
bilizate de referinţă se anulează au¬ 
tomat şi tensiunea reglată. Se 
obţine astfel un sistem de alimen¬ 
tare cu tensiuni perfect simetrice, 
variabile, dar permanent egale în 
modul. Simetria tensiunilor de ali¬ 
mentare este un deziderat al multor 
echipamente electronice Cu două 
tensiuni de alimentare (amplifica¬ 
toare diferenţiale, comparatoare, 
circuite logice de mare stabilitate la 
perturbaţii etc.). 

Schema-bloc a unui astfel de sis¬ 
tem de alimentare este prezentată 
în figura 2, în care E, este tensiunea 
continuă nestabilizată de referinţă 
şi E° tensiunea continuă nestabili¬ 
zată, reglată. Regulatorul de ten¬ 
siune R generează o tensiune E z 
conform unei legi anume, dictată 
de blocul de măsură Şi comparare 
C. 

Din motive de eficienţă a protec¬ 
ţiei, este oportun ca tensiunea de 
referinţă E, să fie aplicată compara¬ 
torului după ce a străbătut tot echi¬ 
pamentul alimentat. O eventuală în¬ 
trerupere a ei în echipament este 
astfel imediat simţită în compara¬ 
tor. Blocul de măsură şi comparare 
C elaborează semnalul de eroare 
către regulatorul de tensiune R. Re¬ 
gulatorul poate fi cu funcţionare 





0,6 

- 1 -r 

1 IA 

E2nom 

El t 



. 


1 


2 r 

) - - - A 



ECHIPAMENT 

.1 


R 

E2 




!- 


_ 1 

L_ 





E2 max 

^ E2nom 

M M Y* 

I ub » E2min 





L 



tgc< =■ 


Ei 

R1 



Elmin Elnom El max 

TEHNIUM 6/1988 










CU PUNTf 

■ " ©MANDATA 


Vă propunem spre realizare un 
redresor de medie putere în punte 
semicomandată, destinat formării 
şi reîncărcării acumulatoarelor cu 
tensiuni nominale cuprinse între 6 
V şi 40 V si capacitatea între 10 si 
150 Ah. 

Cu toate că dispozitivele nece¬ 
sare comenzii în impulsuri sînt larg 
răspîndite şi uşor de procurat, sis¬ 
temele de comandă „vechi“ — co¬ 
manda pe verticală şi comanda pe 
orizontală — rămîn valabile, mai 
ales în condiţii vitrege de exploa¬ 
tare. 

Comanda tiristoarelor în aceste 
cazuri se bazează pe folosirea unei 
tensiuni sinusoidale de comandă. 
Această tensiune declanşează des¬ 
chiderea tiristoarelor în momentul 
atingerii pragului de deschidere 
dintre poartă si catod (de ordinul a 
3-—6 V). 

în cazul comenzii pe verticală, 
tensiunea de comandă sinusoidală 
(de amplitudine constantă) se su¬ 
prapune peste o tensiune continuă, 
reglabilă. în acest mod se poate de¬ 
clanşa aprinderea tiristorului cu un 
unglii cuprins între 0 şi 90° (vezi fi¬ 
gura la). Prin modificarea tensiunii 
continue, tensiunea de comandă se 
decalează pe verticală, de unde 
vine şi denumirea. 

Metoda se pretează la realizarea 
unei reglări în buclă închisă, dar nu¬ 
mai în limitele 50%—100% din va¬ 
loarea nominală. în apropierea un¬ 
ghiului de aprindere de 90' J apare 


Ing. EKART 8IVIRE 

instabilitate datorită incertitudinii 
intersecţiei dintre Uq şi licorn, (vezi 
figura 1b). Ungniuri de aprindere 
de peste 90° nu sînt posibile, nee- 
xiştînd intersecţia între U G şi Ucom. 

în cazul comenzii pe orizontală 
(aleasă şi de noi), pentru aprinde¬ 
rea tiristoarelor se utilizează o ten¬ 
siune sinusoidală defazată faţă de 
tensiunea anodică. Astfel rezultă o 
decalare pe orizontală (de unde se 
trage şi denumirea). 

Decalarea în fază este realizabilă 
într-o gamă largă, între 0 şi 180 , şi 
deci în aceeaşi măsură este posibilă 
şi reglarea unghiului de aprindere 
(vezi figurile 2a şi b). Se observă că 
unghiul de defazaj şi cel de aprin¬ 
dere nu sînt aceleaşi. Practic, un¬ 
ghiul de aprindere se .controlează 
sigur în domeniul 10 c —170°. 

Tensiunea sincronă defazată se 
obţine cu un circuit defazor R—C în 
punte (fig. 3a). 

Tensiunea secundară totală a 
transformatorului este echilibrată 
de căderile de tensiune pe rezisto- 
rul R şi pe condensatorul C, între 
care decalajul unghiular este per¬ 
manent de 90° (fig. 3b). Ieşirea pun¬ 
ţii defazoare are amplitudinea con¬ 
stantă Ut/ 2 şi faza definită de ele¬ 
mentele R şi C. Avînd în vedere ne¬ 
cesitatea unor capacităţi mari, se 
preferă reglajul rezistenţei în vede¬ 
rea modificării unghiului de defa¬ 
zaj. 

In cazul punţilor cu tiristoare, cir¬ 
cuitul defazor se completează cu 


continuă sau în impulsuri, de tip se¬ 
rie sau paralel. Figurile 3 şi 4 pre¬ 
zintă schemele electrice ale unor 
regulatoare simple - de raport cu 
funcţionare continuă serie şi res¬ 
pectiv paralel. 

în ambele cazuri cele două ten¬ 
siuni se aplică la extremităţile divi- 
zorului rezistiv R,, R 2 , R 3 . Semnalul 
de eroare se culege între cursorul 
potenţiometrului de ajustare R 3 şi 
masă şi se aplică regulatorului de 
tensiune format din etajele Tf, T 2 , 
respectiv T 1: T 3 , care reglează va¬ 
loarea tensiunii de alimentare E 2 , 
astfel ca semnalul de eroare de ra¬ 
port să fie minim. 

Neglijînd valoarea rezistenţei po¬ 
tenţiometrului de ajustare R 3 în ra¬ 
port cu valorile celorlalte rezistenţe 
din divizorul de tensiune şi curentul 
şi tensiunea de intrare a amplifica¬ 
torului de eroare (etajul cu tranzis¬ 
torul Ti), pentru expresia erorii în 
ambele cazuri de reglare (serie şi 
paralel), în conformitate cu reţeaua 
descrisă în figura 5, rezultă: 



La semnal de eroare nul se obţine 
relaţia de dimensionare a raportului 
tensiunilor: 



Relaţia de legătură între tensiuni 
s-a reprezentat în figura 6, în care, 
pentru scări egale ale tensiunilor Ei 
şi E 2 , se poate scrie: 

= r7 (3) 

La reducerea, dispariţia sau în¬ 
treruperea alimentării E 1t tensiu¬ 
nea E 2 se reduce, respectiv se anu¬ 
lează automat prin saturarea tran¬ 
zistorului T-| şi blocarea tranzisto¬ 
rului T 2 , respectiv saturarea tran¬ 
zistorului T 3 . 


Regulatorul serie (fig. 3) asigura 
o eroare staţionară de raport re¬ 
dusă, dar nu este protejat la scurt¬ 
circuit între conductorul de alimen¬ 
tare cu tensiune E 2 şi masă. Cel pa¬ 
ralel (fig. 4) este protejat la scurtcir¬ 
cuit de acest tip, dar eroarea staţio¬ 
nară este mai mare decît în cazul 
precedent. 

în unele aplicaţii este necesară o 
dependenţă liniară oarecare, ce se 
poate realiza uşor prin înserierea 
unei diode Zener în circuitul emito- 
rului tranzistorului amplificator de 
eroare, Ti (fig. 7). 

Cu simplificările, menţionate an¬ 
terior se obţine relaţia: 



din care pentru u e = 0 rezultă: 


Ei +U Z _ Ri 
E 2 - u7 ” R 2 


(5) 


Această relaţie se reprezintă grafic 


ca în figura 8, în care tg« 


Rşl 

Ri 


Se observă că punctul Ei = -U z , 
E 2 = U ? aparţine graficului relaţiei şi 
nu depinde de valorile rezistenţelor 
Ri şi R 2 . 


Autorul a aplicat aceste proce¬ 
dee în alimentarea unor circuite lo¬ 
gice de mare stabilitate la pertur¬ 
baţii, obţinînd o creştere eficientă a 
pragului la perturbaţii o dată„cu creş¬ 
terea tensiunii de reţea. în cazul 
alimentării unor amplificatoare di¬ 
ferenţiale de forţă, alimentarea si¬ 
metrică s-a dovedit a fi de aseme¬ 


nea foarte eficace în menţinerea 
echilibrării, fiind totodată fiabilă şi 
foarte ieftină. 

• Se pot imagina astfel diverse in- 
tercoreiări ale valorilor mai multor 


tensiuni de alimentare a unor echi¬ 


pamente electronice, care să evite 
stabilizarea, acest lucru fiind ade¬ 
sea în avantajul echipamentelor. 



tensiunii de alimentare asupra cu- 
distribuitoare cu diode adecvate rentului redresat (fig. 4). 

sau se dublează circuitul defazor. Efectul capacitiv al sursei în- 

în cazul funcţionării pe sarcină cărcate poate fi controlat şi redus 

cu tensiune contraelectromotoare printr-o bobină de şoc ce poate în- 

cu rezistenţă internă mică (baterii deplini şi rolul de rezistor de limi- 

de acumulatoare), este necesară o tare a curentului redresat, 

rezistenţă de limitare a curentului Schema electrica desfăşurata a 

de sarcină, R. Ea mai aduce şi avan- redresorului se da in figura 5. 
tajul reducerii influenţei variaţiilor (CONTINUARE ÎN PAG. 15) 


1 


TEHNIUM 6/1988 







ATENUARE şi 
ATENUATOARE 


1 CONSIDERAŢII PRELIMINARE 

în montajele electronice mai 
complexe — şi îndeosebi la interco¬ 
nectarea unor blocuri funcţionale 
care nu sînt compatibile direct 
ieşire/intrare din punctul de vedere 
al nivelurilor de semnal — se folo¬ 
sesc frecvent, cu rol de adaptare, 
atenuatoare de tensiune. Opusă 
amplificării, noţiunea de atenuare 
semnifică diminuarea, reducerea 
de un anumit număr de ori a nivelu¬ 
lui unui semnal în condiţii date. 
Aparent, această operaţie este ex¬ 
trem de simplă deoarece nu nece¬ 
sită componente electronice active, 
putînd fi realizată exclusiv cu com¬ 
ponente pasive de tip R, L sau C, 
adică rezistoare, bobine sau con¬ 
densatoare (respectiv rezistenţe, 
inductanţe sau capacităţi, dacă ne 
referim la mărimile fizice corespun¬ 
zătoare). 

Cel mai simplu exemplu de ate¬ 
nuator, pe care orice amator îl utili¬ 
zează foarte des, chiar dacă nu l-a 
privit niciodată sub acest aspect, 
este banalul potenţiometru de vo¬ 
lum din aparatura de audiofrec- 
venţă. Acesta se intercalează de 
obicei între blocul preamplificator 
(corector) şi amplificatorul final de 
putere, avînd rolul de a „doza" nive¬ 
lul semnalului injectat la intrarea 
amplificatorului şi implicit puterea 
debitată pe difuzor. 

în figura 1 este prezentată si¬ 
tuaţia schematizat, considerînd că 
s-a notat cu Uj tensiunea AF debi¬ 
tată de preamplificator şi Cu U 0 ten¬ 
siunea AF injectată la intrarea am¬ 
plificatorului final. Pentru orice 
poziţie a cursorului lui P putem 
face „descompunerea" potenţio- 
metrului în cele două „braţe" R, şi R r 
delimitate de cursor (fig. 2), ceea 
ce ne conduce imediat la expresia 
tensiunii U 0 în funcţie de Uj: 

U 0 = —^2--ry, =^L.U, (D 

Ri + R 2 P 

Se defineşte, de obicei, atenua¬ 
rea în tensiune A (sau A u ) ca fiind 
raportul numeric dintre valoarea 
tensiunii aplicate la intrarea atenu¬ 
atorului, Uj şi valoarea tensiunii 
obţinute la ieşire, U 0 : 


A = A u = - 


U 0 


Trebuie menţionat că există şi o 
altă convenţie de definire a atenu㬠
rii, respectiv prin raportul invers: 

G v=-u“ < 4 > 

care se numeşte cîştig în tensiune 
şi este efectiv un cîştig sau o ampli¬ 
ficare pentru G v > 1, respectiv este 
0 atenuare în tensiune pentru G v < 1. 

Noi vom folosi în cele ce urmează 
exclusiv prima convenţie. 

în exemplul din figurile prece¬ 
dente am trecut cu vederea în mod 
voit impedanţele celor două blocuri 
„conectate" prin intermediul poten¬ 
ţiometrului, respectiv impedanţa de 
ieşire Z ( a preamplificatorului şi im¬ 
pedanţa de intrare Z 0 a amplificato¬ 
rului final. Ţinînd cont şi de acestea 
(fig. 3), atenuarea în tensiune 
capătă o nouă expresie: 

= R.+RailZo 

" R 2 II z 0 ' ' 

dependentă de data aceasta nu nu¬ 
mai de raportul „braţelor" potenţio- 
•metrului, ci şi de impedanţa de in¬ 
trare a amplificatorului, Z 0 , care se 
comportă ca sarcină (consumator) 
pentru semnalul furnizat de atenua¬ 
tor. Am notat cu R 2 || Z 0 rezultanta 
grupării în paralel a lui R 2 cu Z 0 . 

Se ştie că atunci cînd o sursă oa¬ 
recare de semnal (tensiune) debi¬ 
tează pe un consumator, transferul 
maxim de energie în unitatea de 
timp (respectiv de putere) este asi¬ 
gurat la egalitatea celor două impe- 
danţe interne. Acesta este motivul 
pentru care în întreaga electronică 
se luptă prin toate mijloacele posi¬ 
bile pentru asigurarea unor adaptări 
optime de impedanţă între dive*’- 


( 2 ) 


Se subînţelege că valorile tensiu¬ 
nilor Uj şi U 0 trebuie exprimate în 
aceeaşi convenţie (valori eficace, 
de vîrf, vîrf la vîrf etc.), indiferent 
care, deoarece coeficienţii de pro- 
porţionalitate se simplifică la efec¬ 
tuarea raportului. 

Astfel definită, atenuarea în ten¬ 
siune A u este o mărime adimensio- 
nală, mai precis un număr suprau¬ 
nitar, A u > 1. în cazul potenţiome- 
trului de volum, expresia lui A u .este: 

R!+R 2 P R, 

A “ = ^r~ = ^ =1+ iî <3) 



R il 


sele etaje sau blocuri funcţionale. 
Prin urmare, nici atenuatoarele nu 
pot fi realizate la întîmplare, ca sim¬ 
ple reducătoare de nivel într-un ra¬ 
port dat, ele avînd obligaţia supli¬ 
mentară de a conserva adaptarea 
de impedanţă între blocurile inter¬ 
conectate. 

Desigur, nu întotdeauna pro¬ 
blema transferului maxim de putere 
este esenţială, existînd şi alte crite¬ 
rii importante după care se stabi¬ 
lesc interconexiunile. Astfel se ex¬ 
plică faptul c# în numeroase situaţii 
practice adaptarea de impedanţă 
este doar aproximativă sau chiar 
precară, cu toate acestea montajele 
în cauză funcţionînd bine. Un 
exemplu de neconservare a adap¬ 
tării de impedanţă este chiar cazul 
potenţiometrului de volum folosit 
ca atenuator reglabil. într-adevăr, 
să presupunem că fără potenţiome¬ 
tru cuplajul preamplificator-ampli- 
ficator ar fi adaptat perfect, adică 
am avea Zj = Z 0 = Z. Prin intercala¬ 
rea potenţiometrului, preamplifica- 
torul va „vedea" conectată la ieşirea 
sa o impedanţă variabilă (în funcţie 
de poziţia cursorului) între P (cur¬ 
sorul ,jos“) şi P || Z (cursorul ,,sus“); 
de asemenea, amplificatorul final va 
„vedea" conectată la intrarea sa o 
şursă cu impedanţa variabilă între 
zero şi P || Z. Cu toate acestea, după 
cum ştim, ansamblul poate func¬ 
ţiona foarte bine, cu condiţia alege¬ 
rii judicioase a valorii potenţiome¬ 
trului. 

în situaţiile care impun respecta¬ 
rea strictă a adaptării de impedanţă, 
atenuatoarele se realizează de obi¬ 
cei în trepte fixe de atenuare (A u - 
= 10; 20; 50; 100 etc.), tocmai pen¬ 
tru a putea conserva adaptarea. De 
asemenea, ele se construiesc spe¬ 
cial pentru anumite impedanţe fixe 
de sarcină (75 îl, 150 îl, 300 îl etc.), 
alegîndu-se scheme care să asi¬ 
gure, teoretic, conservarea per¬ 
fectă a adaptării de impedanţă. Mai 
precis, să considerăm cazul teore¬ 
tic de adaptare perfectă ilustrat în 
figura 4, unde sursa şi consumato¬ 
rul au impedanţele egale, Z. Un ate¬ 
nuator conectat între aceste blocuri 
(fig. 5) va trebui astfel conceput în- 
cît impedanţa de intrare a grupului 
atenuator 4- consumator să fie 
egală tot cu Z. Vom vedea mai de¬ 
parte cum se poate atinge acest de¬ 
ziderat plecînd de la cele două con¬ 
figuraţii de bază ilustrate în figurile 
6 şi 7. 

In fine, pe lîngă asigurarea ate¬ 
nuării dorite şi conservarea adap¬ 
tării de impedanţă, atenuatoarele 
mai trebuie să îndeplinească o con¬ 


diţie firească extrem de importantă: 
aceea de a nu altera cu nimic forma 
semnalului prelucrat. Se ştie că ele¬ 
mentele pasive de tip L sau C (nu¬ 
mite şi reactive) produc anumite 
defazaje caracteristice între curent 
şi tensiune, în cazul general al sem¬ 
nalelor alternative. Dacă avem de-a 
face cu un semna! sinusoidal pur, 
cum rar se întîmplă în practică, 
aceste defazaje s-ar putea să nu ne 
deranjeze în unele aplicaţii sau 
măsurători. Dacă însă semnalul 
este complex, defazajele produse 
de elementele reactive L sau C vor fi 
diferite pentru fiecare componentă 
sinusoidală în parte, rezultatul fiind 
o distorsionare mai mult sau mai 
puţin pronunţată a formei iniţiale. 

Soluţia optimă ar ti deci ae a con¬ 
strui atenuatoare exclusiv cu com¬ 
ponente rezistive pure, ceea ce ar 
permite utilizarea lor la orice forme 
de semnal şi orice frecvenţe. în 
practică însă, nu există rezistenţe 
pure, orice componentă rezistivă 
avînd, prin construcţie, anumite 
reactanţe capacitive şi inductive 
âsociate sau „parazite". Prin ur¬ 
mare, chiar dacă vom utiliza în con¬ 
strucţia atenuatoarelor numai re¬ 
zistoare, vom avea grijă să ne asi¬ 
gurăm că frecvenţa semnalului de 
prelucrat (sau a unor componente 
ale acestuia) nu este prea mare, 
astfel încît să se facă simţită influ¬ 
enţa reactanţelor parazite. De ase¬ 
menea, avem tot interesul să pro¬ 
iectăm şi să utilizăm atenuatoarele 
în domeniul impedanţelor joase de 
sarcină, din acelaşi considerent al 
diminuării efectelor produse de 
reactanţele parazite. 

2. MODURI DE EXPRIMARE A 
ATENUĂRII 

Pînă acum ne-am referit numai la 
atenuarea în tensiune, notată A u si 
definită prin relaţia (2). Atunci cînd 
aplicăm la bornele unei rezistenţe 
de sarcină R o sursă de tensiune U, 
intervin însă automat şi mărimile 
asociate I şi P, respectiv prin circuit 
va trece un curent cu intensitatea I, 
iar în rezistenţa R se va dezvolta o 
putere P, conform relaţiilor: 

P = UI = U 2 /R = RR (6) 

Este firesc ca prin atenuarea ten¬ 
siunii U să scadă în mod corespun¬ 
zător şi intensitatea curentului I şi 
puterea P dezvoltată în sarcină, 
deci la fel de justificat putem vorbi 
şi despre atenuare în curent şi, res¬ 
pectiv, atenuare în putere. Păstrînd 
aceeaşi convenţie, vom defini ate¬ 
nuarea în curent, Aj, respectiv ate- 




n 

i 

Uo ZpL 

. 

_ 



4 


TEHNIUM 6/1988 




















Hiriirbr,.» ... 
‘ l 4 1 »,», V 
i/j'w'l V* 1 4, 


li 


Utilizarea „tranzistoarelor" Dar- 
lington monolitice simplifică mult 
construcţia diverselor montaje 
electronice, aşa cum se poate ve¬ 
dea şi din schema alăturată, care 
reprezintă un amplificator audio de 
mică putere (cca 3 W), alimentat de 
la bateria de acumulatoare auto de 
12 V. 

Schema (propusă de revista „Le 
Haut Parleur“) conţine un etaj final 
cu simetrie complementară, reali¬ 
zat cu tranzistoarele Darlington T 3 
şi T 4 şi comandat de etajul pilot T 2 . 
Polarizarea statică a tranzistoarelor 
finale este asigurată de o diodă de 
referinţă, D (se poate folosi dioda 
I.P.R.S.-Băneasa de tip DRD3), cu¬ 
rentul de repaus prin tranzistoarele 
finale fiind reglat din trimerul R 7 . 
Termistorul Th, cu coeficient nega¬ 
tiv de temperatură, îmbunătăţeşte 
stabilitatea termică a punctului de 
funcţionare. 

Etajul de intrare, realizat cu tran¬ 
zistorul T 1t este alimentat între plu¬ 
sul sursei şi punctul median al eta¬ 
jului de ieşire, asigurîndu-se astfel 
automat simetria punctului median 
(tensiunea între punctul comun al 
emitoarelor lui T 3 şi T 4 şi masă 
egală cu jumătate din tensiunea de 
alimentare). 

Schema mai este prevăzută cu 
două circuite de reacţie (prin C 3 , 
respectiv prin R 9 ), un filtru R 4 -C 2 
pentru alimentarea divizorului din 



alimentare. Chiar dacă instalaţia 
electrică a autoturismului a fost în 
prealabil antiparazitată, este bine 
să se acorde atenţie acestui filtru 
L-C 6 . Bobina L se realizează pe o 
carcasă cu miez feromagnetic, utili- 
zînd conductor CuEm 0 0,8-1 mm; 


La experimentarea schemei se 
pot folosi pentru T t tranzistoare de 
tip BC109, BC172 etc., pentru T 2 
tranzistoare BC177, BC252, BC253 
etc., iar pentru T 3 şi T 4 orice tipuri 
complementare de tranzistoare 



baza lui T, şi un filtru L-C 6 pentru 
atenuarea paraziţilor din sursa de 


valoarea inductanţei de 1,4 mH < 
orientativă. 


Darlington cu un curent maxim de 
cel puţin 1 A. 


Pagini realizata de fiz. A. MĂRCULESCU 


joc ne i îmi 


Propunem constructorilor în¬ 
cepători experimentarea mon¬ 
tajului alăturat, care reprezintă 
un joc de lumini de tip „ghir¬ 
landă" pentru pomul de iarnă 
sau pentru alte ocazii de diver¬ 
tisment. 


nuarea în putere, A p , 

Aj = (7) 


prin relaţiile: 

- A > = -k . m 

unde prin indicele i (input) s-au 
precizat mărimile de la intrare, iar 
prin indicele o (output) cele de la ie¬ 
şire. 

La fel ca A u , mărimile A, şi A p sînt 
adimensionale, mai precis numere 
supraunitare, Aj > 1, A p > T. Mai 
mult, aceste trei rapoarte nu sînt in¬ 
dependente, ci se condiţionează re¬ 
ciproc prin intermediul celor două 
legi fizice fundamentle, U = Rl şi 
P = UI. Prin urmare, în orice situaţie 
dată putem alege arbitrar doar unul 
din rapoartele A u , Aj, A p , celelalte 
două fiind astfel determinate prin 
legile amintite. 

în cazul particular al adaptării 
perfecte de impedanţă şi al unui 

atenuator care conservă perfect 
această adaptare, se poate demon¬ 
stra uşor că: 

Aj = A u (9) A p =Ag = A? (10) 
într-adevăr, datorită conservării 
presupuse, impedanţa (rezistenţa) 
de intrare a grupului atenuator + 
sarcină va fi egală cu impedanţa 
(rezistenţa) de sarcină,-' deci putem 
jongla cu relaţiile (6) simplificînd 
fără grijă termenii R: 

. I, Uj/R Uj 

1 l 0 U 0 /R “ U p “ u ’ 

similar pentru relaţiile (10)» 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


De la început menţionăm că 
numărul becurilor poate fi mult 
extins, înlocuind fiecare din 
becurile L^Le printr-o combi¬ 
naţie serie de 4 pînă la 10 becuri 
cu tensiunea nominală mai 
mică. De exemplu, pentru ten¬ 
siunea de alimentare indicată 
(24 V, nestabilizată, dar bine fil¬ 
trată), putem monta în colecto¬ 
rul fiecărui tranzistor cîte o gru¬ 
pare serie de 4 becuri de 6 V, 
sau 7 becuri de 3,5 V, sau 10 
becuri de 2,5 V. Se vor utiliza de 
preferinţă becuri cu un consum 
redus de curent, de 0,15-0,2 A, 
pentru a putea folosi tranzis¬ 
toarele uzuale de medie putere 
din seriile BD135, BD137, 

BD237 etc., fără a fi necesară 
montarea de radiatoare ter¬ 
mice. De fapt, prin modul speci¬ 
fic de funcţionare a montajului, 
becurile L-|—L ş se aprind pe 
rînd, în această ordine, ceea ce 
face ca tranzistoarele să fie mai 


puţin solicitate. 

Pentru a urmări funcţionarea, 
să presupunem că am conectat 
sursa de alimentare de 24 V şi 
am apăsat butonul B (în poziţia 
„contact"). Prin aceasta, circui¬ 
tul emitor-colector al lui T 6 este 
şuntat, întreaga tensiune de ali¬ 
mentare regăsindu-se la bor¬ 
nele becului L 6 , care se va 
aprinde. Toate celelalte becuri 
rămîn stinse, deoarece rezisten¬ 
ţele R 2 , R 4> Re. Rş. R-io menţin 
tranzistoarele asociate în stare 
suficient de blocată. 

La eliberarea butonului B (în¬ 
treruperea contactului), becul 
L 6 se stinge, pierzînd alimenta¬ 
rea cu minus, deoarece tranzis¬ 
torul T 6 se menţine blocat dato¬ 
rită rezistenţei R 12 din baza sa. 
Tensiunea din colectorul lui T 6 
variază astfel brusc de la zero la 
+24 V, condensatorul C 7 se în¬ 
carcă prin rezistenţa becului L 6 , 
iar condensatorul C 6 transmite 
un impuls similar de tensiune la 
divizorul R 1 -R 2 din baza pri¬ 
mului tranzistor, Ti. Dacă aran¬ 
jamentul valorilor R,, R 2 este 
corect ales, tranzistorul T 1 va 
intra în conducţie un timp scurt 
(pînă la descărcarea lui C 6 ), 
aprinzînd becul L r . La blocarea 


tranzistorului T 1( tensiunea din 
colectorul său variază de la va¬ 
loarea scăzută corespunzătoare 
conducţiei la +24 V. Acest salt 
este transmis de condensatorul 
Ct în baza celui de-al doilea 
tranzistor, prin divizorul R 3 , R 4 , 
ceea ce duce la intrarea în con¬ 
ducţie a lui T 2 şi aprinderea be¬ 
cului L 2 . Lucrurile se petrec si¬ 
milar în continuare, pînă la 
aprinderea şi stingerea becului 
L 6 , după care ciclul se reia prin 
C 6 în aceeaşi ordine. 

La experimentarea montaju¬ 
lui se vor face eventual opti¬ 
mizări ale valorilor rezistenţelor 
şi condensatoarelor în funcţie 
de tranzistoarele şi becurile uti- 
, lizate. „Viteza" de deplasare a 
becurilor aprinse depinde de 
constantele de timp RC impli¬ 
cate (G 1 R 3 , C 2 R 5 etc.). 

Lăsăm la alegerea cititorului 
amplasarea efectivă a becuri¬ 
lor, în funcţie de imaginaţie şi 
de efectul dorit. De exemplu, 
becurile pot fi intercalate în 
ghirlandă astfel ca lumina să 
„fugă" într-o direcţie dată, sau < 
pot fi amplasate grupat (toate 
din colectorul unui tranzistor la 
un loc), astfel încît să se suc- 
ceadă zone luminate etc. 


0 680-0. 


Cl 

■ 

47/r 


r R3p680iL 



ţU 47 ^]680iL 


'17® Tl '~^ T2 

ţl500A R 4 [jll500il R 6 ţ]l500JQL R e [|]l500il R 10 [j|l500A j 



C 6 n-K7pF 


> T 6C 7 li |i B 


.OV 


TEHNIUM 6/1988 


5 





■ ¥i 


O 


ELEMENT 

^\ACTIV 

PĂRÂMETRU\^ 

TRIODE RF 

TETRODE, 

PENTODE 

RF 

TETRODE, 
PENTODE AF 
BALEIAJ 

Cag 

3 ■ 7 pF 

0,1 pF 

1 - 2pF 

Cak 

0,1 0,7 pF 

10 pF 

| 10 -h 20 pF 

Cgk 

3 -F 10 pF 

10 pF 

li 10 -f 20 pF 

S 

5 mA/V 

5 mV/A 

1 10 : 20 mA/V 

L_ t __! 

fO 

o 

UI 

o 


; 


RI DE PUT] 


a. TUOOR TĂSSJĂBESCU 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

în vederea combaterii autoosci- 
laţiei este necesară determinarea 
cauzei (cauzelor) şi a mecanisme¬ 
lor care fac posibilă transformarea 
la un moment dat a etajului în osci¬ 
lator. Un studiu sumar pe „modele" 
este foarte potrivit acestui scop. 

Astfel, în figura 1 putem observa 
modelul care descrie funcţionarea 
unui amplificator ideal. 

Semnalul de ieşire nu este alt¬ 
ceva decît o replică amplificată a 
celui de intrare (un fel de mărire la 
scară), care păstrează toate carac¬ 
teristicile asupra formei. 

Mai putem observa că circulaţia 
semnalului se face în „sens unic“ de 
la intrare la ieşire, operaţia de am¬ 
plificare fiind în sarcina dispozitivu¬ 
lui activ care realizează o „mărire la 
scară de a ori", în tensiune, curent 
sau putere. 

Circuitele de intrare şi ieşire rea¬ 
lizează adaptările necesare ale sur¬ 
sei de excitaţie către intrare în dis¬ 
pozitivul activ şi către ieşirea din 
dispozitivul activ către sarcina R. 

Acest model reprezintă o primă 
fază de aproximare, permite o înţe¬ 
legere imediată şi, prin detalierea 
elementelor, o primă evaluare a 
performanţelor. Valabilitatea aces¬ 
tui model este însă limitată, utilita¬ 
tea sa fiind de ordin didactic. 

în figura 2 putem observa mode¬ 
lul care descrie la modul general 
funcţionarea unui oscilator, derivat 
din modelu.l amplificatorului ideal 
prin adăugarea între intrare şi ieşire 
a unei reţele de reacţie. 

Constatăm formarea unei „bu¬ 
cle" în drumul semnalului, care per¬ 
mite o circulaţie în „dublu sens". Pe 
de o parte, semnalul va putea 
ajunge direct la ieşire ocolind dis¬ 
pozitivul activ, iar pe de alta, o anu¬ 
mită fracţiune din semnalul amplifi¬ 
cat se poate reîntoarce la intrare. 

Teoria arată că dacă semnalul 
reintrodus la intrare este egal şi 
coincide ca sens cu excitaţia ini¬ 
ţială, atunci sistemul poate întreţine 
la ieşire oscilaţii permanente, fără a 
mai fi necesară o excitaţie internă. 

în practică acest aspect este pe 
deplin confirmat, diferitele tipuri de 
oscilatoare care funcţionează con¬ 
form acestui principiu fiind o probă 
evidentă. 


O observaţie este necesară şi condiţia /3/ 

esenţială. Formarea unei bucle re- Adevărul 
prezintă o condiţie indispensabilă, rămîne val< 

dar nu suficientă. Funcţionarea ca tu | compoi 

oscilator pretinde ca energia obţi- tr-adevăr 

nută la ieşire să fie suficientă, pen- cazul ampi 

tru a ne permite reintroducerea ra | ş j j n S j 

unei anumite părţi la intrare, sau, (j e putere i 

altfel spus, să dispunem de o ampli- p rea mu |ţ 

ficare A suficient de mare. Pe de n j m re coir 

altă parte, sensul acestei reintrodu¬ 
ceri nu este indiferent. 

SEMNAL 

Pe scurt, cele de mai sus pot fi ex- tmţpÂdc- 
primate matematic prin celebra re- ilN K - % 
laţie (3A = 1 (Barkhausen). (EXCITAŢIE. 

O discuţie în amănunt a acestei 
expresii depăşeşte cadrul acestui 
articol., Menţionăm numai că atît (3, 'rrrrr 

cît şi  nu sînt nişte simple numere 77777 

şi că relaţia cuprinde, de fapt, două 
condiţii privind amplitudinea şi faza 
semnalelor. 

Să facem o mică paranteză şi să #i 

observăm în figurile 3a şi 3b struc- £ 

tura unor dispozitive active reale de 
tip tub tribdă (în cazul pentodelor 
lucrurile se prezintă similar) sau 
tranzistor. Constatăm pe moment 
că dispozitivele reale realizează CIRC, 

legături directe între toţi electrozii —p»| tkjţd 

prin capacităţi „parazite" în cazul x 

tuburilor sau prin impedanţe (admi- -... 

tanţe) complexe în cazul tranzis- 
toarelor. Aceste elemente sînt în 
realitate variabile, deoarece ele de¬ 
pind şi de tensiunile şi curenţii din 
dispozitiv, iar în căzui tranzistoare- WTfFFFTTTTff 
lor se manifestă şi o pronunţată de¬ 
pendenţă de temperatură. Pi g 2 : Cont 

în acelaşi timp, între diferiţii elec¬ 
trozi ai acestor dispozitive se mani¬ 
festă şi efectul de amplificare. 

Dacă vom face încercarea să in¬ 
troducem în modelul din figura 1, în . 

calitate de dispozitiv activ, fie un / 

tub fie un tranzistor, în oricare din /• 

conexiunile cunoscute, constatăm 

că în permanenţă va apărea şi o le- /_ 

gătură directă intrare-ieşire repre- Y~. 

zentată prin una dintre capacităţile fV'S 1 

sau impedanţele „parazite" ale dis- 
pozitivului. \ 

Aşadar, în mod inevitabil se va 
realiza întotdeauna o structură care 
corespunde configuraţiei de oscila¬ 
tor din figura 2. 

Prin urmare, configuraţia din fi¬ 
gura 1 nu este în realitate decît un 


exerciţiu didactic, necesar însă. 

HEste bine să ştim deci că în prac¬ 
tică vom construi în mod sistematic 
„scheme de oscilatoare". 

Cunoaştem bine adevărul că un 
oscilator provine dintr-un amplifi¬ 
cator căruia i se ataşează o buclă de 
reacţie corespunzătoare. Parafra- 
zînd afirmaţia de mai sus, putem 
spune că, deoarece bucla există în¬ 
totdeauna, un amplificator nu este 
altceva decît un oscilator prost 
construit, deoarece nu îndeplineşte 
condiţia )3Ă = 1. 

Adevărul din prima afirmaţie 
rămîne valabil însă atît timp cît efec¬ 
tul componentelor parazite este în- 
tr-adevăr neglijabil. Nu este însă 
cazul amplificatoarelor RF în gene¬ 
ral şi în special al amplificatoarelor 
de putere RF, de la care vrem uneori 
prea mult. Deseori în literatură întîl- 
nim recomandări de tipul: „monta¬ 


jul se va executa cît mai îngrijit, evi- 
tîndu-se, pe cît posibil, capacităţile 
şi cuplajele parazite" etc. 

Fără a face o discuţie asupra „ca¬ 
lităţii" unor asemenea recomandări, 
ceea ce dorim să subliniem este fap¬ 
tul că, chiar dacă am elimina toate 
căile de cuplaj introduse prin mon¬ 
taj, tubul însuşi sau tranzistorul utili¬ 
zat intervine prin propriile sale capa¬ 
cităţi sau impedanţe. 

Aşadar, în momentul alegerii tu¬ 
bului (tranzistorului) cunoaştem de 
la început şi bucla de cuplaj limită. 

Aşa cum vom vedea, chiar şi în 
prezenţa unor capacităţi parazite la 
tuburi de circa 0,1 pF se pot genera 
cu uşurinţă oscilaţii, pericolul cres- 
cînd o dată cu frecvenţa. 

Pe scurt, ca o concluzie, reţinem 
că în practică avem de-a face întot¬ 
deauna cu configuraţii de oscila¬ 
toare care se comportă fie ca atare, 


CIRC. S 
JlNTRAREr 


„ SEMNAL 
1 IEŞIRE 


: sarcinâ 
: REZISTll 


REŢEA 

REACŢIE 


CIRC. 

INTRARE 


^amplitudine 

Fig. 2: Condiţia de oscilaţie fiA ---1 f fază _ Q0 


TUB TRIODA 




instabil*;*::! 


5 >5’Zi: 


REGIM INCERT 


TRANZISTOR NPN 


fie ca amplificatoare^ dacă nu este 
satisfăcută relaţia (3A = 1. 

Graficul din figura 4 rezuma 
acest lucru. Pe acest grafic ob¬ 
servăm că amplificatorul ideal re¬ 
prezintă „un vis pe care nu-l putem 
atinge, dar ne putem apropia oricît 
de el". Cu cît produsul ~(3Ă va fi mai 
mic, cu atît amplificatorul va fi mai 
stabil. Pe măsura creşterii acestuia, 
starea de stabilitate se înrăutăţeşte. 

Nu există o limită precisă a trece¬ 
rii în stare de oscilator, ci mai de¬ 
grabă o regiune de trecere incerta, 
deoarece în situaţia limită orice va- 


TEHNIUM 6/1988 









IO AN ANDRUŞCA, YD9BMB 



Vă propunem un model de antenă 
de bandă largă, în domeniul 80 MHz 
— 1 GHz, cu un cîştig de 6—10 dB 
(funcţie de calitatea executării' ei). 
Ea este destinată recepţionării emi¬ 
siunilor cu polarizare liniară, atît în 
plan orizontal cît şi vertical. Impe- 
danţa caracteristică este de 75 ii. 

Chiar dacă aparent cîştigul este 
mic, realizarea nefiind dificilă, an¬ 
tena vine în ajutorul amatorului de 
DX prin înlocuirea a 2—3, uneori 
Chiar 4 antene. Comparînd preţul 
realizării sau achiziţionării mai mul¬ 
tor antene necesare recepţionării 
atît a programelor FM, cît şi TV, a 
cablurilor de coborîre, a filtrelor de 
separaţie, antena descrisă se poate 
realiza cu un minim de cheltuială. 
Pentru îmbunătăţirea cîştigului pe 
anumite frecvenţe se pot utiliza di¬ 
ferite amplificatoare, atît de bandă 
largă, cît şi pe frecvenţele dorfte, 
descrise în revista „TehniurrT. 

Antena descrisă constituie rodul 
mai multor lucrări practice ale auto¬ 
rului, la baza datelor stînd rezulta¬ 
tele mai multor teste şi măsurători 
efectuate cu aparatura de măsură şi 
control specifică antenelor, atît în 
regim de recepţie, cît şi de emisie. 
Din punct de vedere tehnic se pot 
admite mici abateri de la datele sau 
valorile prezentate, caz în care an¬ 
tena se va readuce în parametri nu¬ 
mai cu instrumente de măsură 
adecvate. 

Antena se compune din două tra¬ 
verse izolate între ele şi elementele 
directoare. Traversele se confec¬ 
ţionează din platbandă de aluminiu 
de formă dreptunghiulară cu di¬ 
mensiunile: L = 1 860 mm, I = 25 
mm, G = 10 mm. în ele se dau găuri 
filetate în funcţie de diametrul ele¬ 
mentelor directoare şi la distanţele 
date în tabel. Traversele sînt sepa¬ 
rate între ele cu un material izolator 
adecvat frecvenţei de 1 GHz, din 
loc în loc sau pe toată lungimea, în 



£15 


£14 


£13 


£12 


£11 


funcţie de posibilităţi. Grosimea 
izolatorului trebuie să fie de 20 mm. 
Modul de prindere rămîne la apre¬ 
cierea constructorului. Se poate fo¬ 
losi teflon lipit cu răşini sau plăci de 
fibră de sticlă, prinse în lateral o 
dată cu elementele directoare, prin 
contrapiuliţe. Rezultatele au fost 
aproximativ aceleaşi în cazul recep¬ 
ţiei. La emisie s-a modificat grosi¬ 
mea în limitele 20—30 mm, în funcţie 
de putere şi adaptare. 

Elementele directoare se execută/ 
din tije de duraluminiu de 4—6 mm. 
filetate la un capăt la lungimile indi\ 
cate în tabel. Se pot folosi şi tije de\ 


* £6 
17 


oţel, caz în care prinderea de tra¬ 
versă rămîne la aprecierea con¬ 
structorului. Directoarele se prind 
de traversă încrucişat, astfel: ele¬ 
mentul 15 dreapta pe traversa de 
sus, 15 stînga pe cea de jos, 14 
dreapta jos, 14 stînga sus, 13 
dreapta sus, 13 stînga jos ş.a.m.d. 
Una din traverse se leagă la firul 
central (cald) la cablul coaxial, iar 
cealaltă la tresa metalică, legarea 
efectuîndu-se în partea din spate a 
antenei, respectiv a elementelor 15. 

Acest tip de antenă se poate fo¬ 
losi cu unele modificări şi pentru 
măsurarea cîmpurilor de radiofrec- 
venţă. 

BIBLIOGRAFIE 

Rohdeund schwartz — 1980 
The A.R.R.l. Antenna Book — 

Colecţia .Jehnium" 


£5 


n 


dO = 20 

11 = 200 

dl = 22 

12 = 228 

d2 = 50 

13 = 260 

d3 = 62 

14 = 295 

d4 = 76 

15 = 336 

d5 = 80 

16 = 385 

d6 = 90 

17 = 440 

d7 = 105 

18 = 500 

d8 = 115 

19 = 570 

d9 = 140 

110 = 650 

1 d10 = 150 

111 = 745 ‘ 

dll = 170 

112 = 850 

d12 = 200 

113 = 970 

dl 3 = 220 

114 = 1 105 

d14 = 260 
dl 5 = 100 

115 = 1 260 




riaţie a parametrilor dispozitivului, 
a valorilor tensiunilor de alimentare 
etc. determină salturi în una din re¬ 
giunile stabile. Pe măsura creşterii 
reacţiei, însăşi funcţionarea ca os¬ 
cilator pe o frecvenţă fixă devine in-' 
stabilă, tinzîndu-se către un regim 
de oscilaţie în trenuri intermitente 
sau chiar în impulsuri singulare 
care se repetă cu o frecvenţă ce nu 
depinde de frecvenţele de acord ale 
circuitelor oscilante (oscilatoare 
autoblocate TV cadre). 

Moduri de oscilaţie şi cauzele lor 

Aşadar, orice amplificator poate 
deveni oscilator. Un etaj de putere 
RF poate oscila în mai multe moduri 
diferite. Prin urmare şi cauzele care 
conduc la această funcţionare di¬ 
feră, iar în consecinţă metodele de 
înlăturare trebuie alese corespun¬ 
zător. 

Astfel, se disting două mari cate¬ 
gorii şi anume: 

a) etajul oscilează în absenţa ex¬ 
citaţiei (fig. 5 a, b, c, d);. 

b) etajul oscilează sau se com¬ 
portă nesatisfăcător numai în pre¬ 
zenţa excitaţiei şi numai în jurul 
unor anumite niveluri ale acesteia 
(oscilaţii parametrice), figurile 6 a şi 
b. Mai există şi alte categorii de os¬ 
cilaţii, şi anume cele dinatron, la te- 
trode supraexcitate şi oscilaţiile în 
microunde de tip Barkhausen-Kurz 
(oscilatoare cu grilă pozitivă), care 
nu vor fi tratate datorită caracteru¬ 
lui lor deosebit faţă de fondul 
articolului. 


Observăm în figura 5 a forma de 
undă a oscilaţiei la ieşire care co¬ 
respunde unei sinusoide pe frec¬ 
venţa de lucru. Cauza este un cu-, 
plaj important intrare-ieşire şi o am¬ 
plificare mare la frecvenţa de lucru. 

Triodele cu capacitate mare Cag, 
în montaj cu catod la masă, lucrînd 
la frecvenţe înalte pe circuite cu Q 
ridicat, oscilează uşor în acest mod. 

în figura 5 b oscilaţia se menţine 
sinusoidală, iar frecvenţa este mult 
mai ridicată decît frecvenţa de lu¬ 
cru. Un asemenea etaj nu îndepli- : 
neşte condiţia de intrare în oscilaţie 1 
pe frecvenţa de lucru, dar elemen¬ 
tele parazite proprii şi de montaj de¬ 
termină formarea unor circuite os- , 
cilante acordate pe frecvenţe supe-' 
rioare, la care cuplajul intrare-ieşire 
devine suficient. 

Dacă la frecvenţa de acord a 
acestor circuite se obţine un cuplaj 
foarte ridicat, iar rezistenţa de pola¬ 
rizare a grilei de comandă precum 
şi condensatorul de cuplaj au valori 
mari (constanta RgCg mare), osci¬ 
laţiile de la punctul b vor fi generate 
în trenuri periodice. Frecvenţa de 
repetiţie a acestor trenuri depinde, 
printre altele, de valoarea produsu¬ 
lui r = RgCg (fig. 5 e). 

La limită (fig. 5 d) se va obţine cîte 
un singur impuls ce se repetă în 
mod periodic cu o frecvenţă depin- 
zînd de r = RgCg (oscilator auto- 
blocat). în această situaţie, reacţia 
este extrem de puternică şi de obi¬ 
cei se obţine în mod voit (oscila¬ 
toare TV cadre). 


Lipsa oscilaţiilor fără excitaţie nu 
reprezintă o dovadă că etajul res¬ 
pectiv este stabil. Un asemenea 
etaj, aflat la limită în stare de re¬ 
paus, poate fi stabil deoarece valo¬ 
rile statice de curent şi tensiune de¬ 
termină o valoare scăzută a pantei 
tubului (se ştie că panta scade la 
curenţi mici şi că, în general, la eta¬ 
jele de nivel mare şi mai ales la cele 
tranzistorizate parametrii dispoziti¬ 
velor depind de curent şi tensiune). 

în figura 6 b se observă deforma¬ 
rea sinusoidei pe frecvenţa de lu¬ 
cru, dar numai într-o anumită zonă 
bine precizată a nivelului tensiunii, 
în această porţiune, condiţia de in¬ 
trare în oscilaţie pe frecvenţa de lu¬ 
cru tinde să fie îndeplinită, dar 
rămîne încă insuficientă. Evident, 
etajul, chiar dacă nu oscilează, pro¬ 
duce o cantitate apreciabilă de ar¬ 
monici. 

în figura 6 a se observă, de ase¬ 
menea, că într-o anumită zonă a 
semnalului util apar oscilaţii sinu¬ 
soidale^ suprapuse care se sting ul¬ 
terior. în această regiune, creşterea 
pantei conduce la îndeplinirea con¬ 
diţiei de oscilaţie, rezonanţa avînd 
loc pe frecvenţe determinate de cir¬ 
cuitele oscilante parazite acordate 
pe frecvenţe superioare celei de lu¬ 
cru. 

Aceste tipuri de oscilaţii sînt co¬ 
mune tuturor etajelor cu tuburi sau 
tranzistoare, atît în montajul cu ca¬ 
tod la masă (emitor comun), cît şi în 
cele cu grila la masă (bază co¬ 
mună). 


Cauza comună a tuturor genuri¬ 
lor de oscilaţie sau instabilitate o 
constituie cuplajul inoportun intra¬ 
re-ieşire, realizat chiar în interiorul 
dispozitivului activ, care constituie 
o limită inevitabilă. în cazul mai 
simplu al tuburilor, acest cuplaj se 
realizează datorită capacităţilor in¬ 
terne. 

Termenul de capacităţi interne 
utilizat cu preferinţă subliniază mai 
bine faptul că acestea nu intervin ca 
urmare a unor neglijenţe de montaj, 
ci că, de fapt, acestea reprezintă 
date iniţiale, bine precizate, care in¬ 
fluenţează în mod defavorabil func¬ 
ţionarea unui amplificator ideal. 

Valoarea capacităţilor interne di¬ 
feră în general, fiind o caracteris¬ 
tică proprie fiecărui tip de dispozi¬ 
tiv. De asemenea, ordinul de 
mărime al acestor capacităţi, daca 
ne referim la un anumit tub, de 
exemplu, este diferit în raport cu 
perechea de electrozi între care se 
manifestă. De pildă, la o pentode 
RF, capacitatea Cga «0,1 pF, în 
vreme ce Cak sau Cgk « 10 pF. 

Întrucît rolul capacităţilor interne 
ca elemente parazite ale unei 
„scheme de principiu 11 este în 
strînsă legătură cu tipul de schemă, 
ales, este necesară o privire de an¬ 
samblu, în primul rînd asupra valo¬ 
rilor medii tipice, cît şi a distribuţiei 
acestora între electrozii tuburilor 
de utilizare curentă. O situaţie si¬ 
noptică este dată în figura 7 si tabe¬ 
lul 1. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


¥ 


TEHNIUM 6/1988 






lui, atunci se poate calcula azimutul 
(unghiul în raport cu nordul geo¬ 
grafic) şi elevaţia direcţiei de vizare 
a satelitului. 

în figura 3 este reprezentată 
schema bloc a unui receptor cu 
care se procesează semnalele trans- 
latate din banda 11,7—-12,5 GHz în 
banda 950—1 750 MHz. Pentru a nu 
intra în prea multe detalii ce nu se 
referă la construcţia propusă, rog 
pe cititori să consulte şi lucrarea 
„Recepţia de calitate TV“, de Mihai 
Băşoiu şi Mucenic Băşoiu (Editura 
Tehnică, 1983, pag. 216). 

Receptorul (fig. 3) funcţionează 
în felul următor: semnalul de intrare 
se aplică la borna bl şi este amplifi¬ 
cat de către amplificatorul Al. Am¬ 
plificatorul Al este de bandă largă 
(950—1 750 MHz), cu o amplificare 
de aproximativ 20 dB şi care se 
poate omite în cazul în care între 
primul bloc şi receptor se foloseşte 
un cablu.scurt (< 10 m) şi de bună 
calitate. în continuare semnalul se 


mixează în mixerul Ml cu oscilato¬ 
rul Gl. Oscilatorul G1 este un osci¬ 
lator a cărui frecvenţă trebuie să se 
poată regla între fi+950 MHz şi 
fi+1 750 MHz, unde fi este frec¬ 
venţa intermediară ce rezultă din 
mixerul Ml. în cazul receptorului 
propus spre realizare frecvenţa in¬ 
termediară fi este de 570 MHz, dar 
poate fi modificată la reglarea re¬ 
ceptorului în intervalul 500—600 
MHz. 

Prin varierea frecvenţei oscilato¬ 
rului Gl se poate selecta canalul ce 
urmează a fi recepţionat. Filtrul de 
bandă FI, cu o lărgime a benzii de 
trecere de 30 MHz, va atenua cana¬ 
lele adiacente şi semnalele.parazite 
din afara benzii de trecere. In conti¬ 
nuare semnalul este amplificat de 
către amplificatoarele A2, A3 şi A4. 
Amplificatorul A3, cu cîştig reglabil, 
permite stabilirea precisă a nivelului 
semnalului de la intrarea mixerului 
M2. Pe schema bloc este simbolizat 


Folosirea sateliţilor artificiali 
pentru telecomunicaţii a fost imagi¬ 
nată pentru prima dată în anul 1945 
de către englezul Arthur C. Clarke. 
Un astfel de satelit recepţionează 
emisiunile transmise de către un 
emiţător aflat pe Pămînt şi le retrans¬ 
mite pe o altă frecvenţă. Antenele 
lor de emisie pot fi foarte directive, 
concentrînd energia emiţătorului 
doar pe o porţiune mai mică sau 
mai mare a suprafeţei Pămîntului, 
dar pot fi realizate şi în aşa fel încît 
să acopere aproximativ o treime din 
suprafaţa Pămîntului. Energia elec¬ 
trică cu care sînt alimentate insta¬ 
laţiile electrice de pe satelit este 
furnizată de către panourile cu ba¬ 
terii solare. Puterea emiţătoarelor 
este foarte mică, 5—40 W pentru 
canalele din benzile alocate comu¬ 
nicaţiilor profesionale şi 200—250 W 
pentru canalele din banda de radio¬ 
difuziune, în comparaţiş cu cea 
a emiţătoarelor de televiziune te¬ 
restre, care poate să depăşească 
1 MW. Deoarece costul energiei de 
alimentare a satelitului este practic 
zero, sursa primară fiind Soarele, 
transmisiile de televiziune prin sa¬ 
telit vor deveni în curînd mai ieftine 
decît cele prin reţeaua de emiţ㬠
toare terestre. 

Un satelit geostaţionar are o or¬ 
bită circulară situată în planul ecua¬ 
torial, deoarece viteza sa unghiu¬ 
lară este egală cu viteza de rotaţie a 
Pămîntului: el pare nemişcat dacă 
este privit de către un observator 
aflat pe Pămînt. 

Banda de frecvenţe dintre 11,7 şi 
12,5 GHz este utilizată pentru difu¬ 
zarea programelor de radio şi tele¬ 
viziune direct din satelit. 


Sistemul de recepţie la sol se 
compune din următoarele ele¬ 
mente principale: o antenă parabo¬ 
lică, un bloc de recepţie ce se mon¬ 
tează în focarul antenei parabolice 
şi un receptor ce se va monta în 
imediata vecinătate a receptorului 
de televiziune. 

în figura 1 este reprezentată 
schema bloc a elementului de recep¬ 
ţie ce va fi montat în focarul antenei 
parabolice. Acest bloc captează 
semnalele de la satelit şi le filtrează 
cu filtrul FI ce limitează banda sis¬ 
temului la 11,7—12,5 GHz. în conti¬ 
nuare semnalele recepţionate sînt 
amplificate de către un amplificator 
cu zgomot mic şi de bandă largă, 
Al; semnalele amplificate se mi¬ 
xează în mixerul M cu o frecvenţă 
de 10,75 GHz ce este generată de 
către oscilatorul G. în acest fel în¬ 
treaga bandă de frecvenţe de la 
11,7 GHz pînă la 12,5 GHz este trans- 
latată în banda de frecvenţe de la 950 
MHz pînă la 1 750 MHz. Semnalele 
din afara acestei benzi de frecvenţe 
sînt atenuate de către filtrul F2. In 
continuare semnalele utile sînt ampli¬ 
ficate de către amplificatorul A2. Am¬ 
plificarea unui astfel de bloc este de 
aproximativ 50 dB şi în consecinţa 
semnalele utile pot fi transmise prin- 
tr-un cablu cu o lungime de 20—30 m 
fără să se degradeze factorul de zgo¬ 
mot al sistemului. 

Antena de recepţie trebuie situ¬ 
ată într-un loc care permite recep- 
ţionarea fasciculului emis de către 
satelit (neobturat de către clădiri, 
copaci sau alte obiecte). 

Dacă se cunosc longitudinea şi 
latitudinea locului unde va fi situată 
antena şi poziţia orbitală a satelitu- 


RF. (televizor) 


video 




un reglaj automat al amplificării, 
dar în schema din figura 4 este 
prevăzut doar un reglaj manual. 

Semnalul recepţionat de la satelit 
şi convertit în frecvenţa interme¬ 
diară fi este modulat în frecvenţă 
(fiecărei valori a semnalului video îi 
corespunde o anumită frecvenţă a 
semnalului fi, în funcţie de amplitu¬ 
dinea semnalului video complex). 

Circuitul compus din mixerul M2, 
oscilatorul G2, filtrul F3 şi amplifi¬ 
catorul A7 reprezintă demodulato¬ 
rul FM al receptorului, care este de 
tip PLL. Pentru cei care doresc să 
cunoască în detaliu cum funcţio¬ 
nează un demodulator PLL reco¬ 
mand lucrarea „CIRCUITE INTE¬ 
GRATE LINIARE. Manual de utili¬ 
zare", voi. 1. 

Mixerul M2 funcţionează ca de¬ 
tector de fază, furnizînd la ieşire o 
tensiune proporţională cu diferenţa 
de fază dintre semnalul fi şi cel pro¬ 
dus de generatorul G2. Diferenţa de 
fază dintre cele două semnale este 
amplificată de către amplificatorul 
A7, filtrată cu filtrul F3, iar tensiu¬ 
nea rezultantă de la ieşirea filtrului 
F3 comandă frecvenţa oscilatorului 
G2 astfel încît aceasta să ur¬ 
mărească continuu frecvenţa fi. 
Dacă frecvenţa oscilatorului G2 
este liniar dependentă de tensiunea 
de comandă, atunci semnalul de 


Cu c.oyr\ crtcct-oTu £ ^-4 


S ery>na/v/ut‘ Vf'c/e ( 


\T1 \ ZN 2H$ 5/Osi 330 p f 


T2 

ioo 


\/Saa. 

îi 

Li 


y~t te. a. 


33 Op F 

HI— 

2Lfc| 



r?r> —. ^ 



.* TJ 
- »— 

XI 1 I 


” P* 1 f«conre 


/6 Osl Ţ f oop f I 30 opf U S 


/eyr€ pznbro C.A.F. 2.2* 

iOOK (O _ a - t 



Modul de realizare a transforma¬ 
torului Tr. 1 din segmente* de cablu 
coaxial. 



Transformatoarele Tr. 2 şi Tr. 3 se 
confecţionează din conductor trifi- 
lar (trei fire CuEm 0,15—0,2 mm 
răsucite), bobinînd două spire pe 
un inel de ferită cu diametrul inte¬ 
rior de 3 mm. 


âai Loy'na. Ol 5€ vet 
Uanec+a. m o cIaa Bu £ auaUa- 
<=te sunet. 

comandă va fi proporţional cu sem- < 
naiul video cu care este modulat s 

semnalul recepţionat. \ 

Semnalul demodulat se aplică în r 

continuare modulului ml care ex- < 

trage semnalul video de ieşire I 

(borna b4) ce se poate introduce la 
intrarea unui monitor video sau se : 
poate aplica unui modulator video i 

pentru a fi vizionat cu un televizor I 
obişnuit, care se va acorda pe frec- r 
venţa de ieşire a modulatorului < 

(m3). Pentru a realiza un modulator i 

video se poate lua ca referinţă | 

schema modulatorului ce este folo- < 

sit în calculatorul HC85. : 

Tot din modulul ml se extrage I 
purtătoarea audio care se intro- 


—-- ^ 

ferire vid&o 


duce în modulul m2, la ieşirea căruia 
se obţine sunetul asociat imaginii 
video. Modulul m2 poate fi orice 
modul de sunet din televizoarele cu 
circuite integate, care va fi reglat pe 
frecvenţa de 6,65 MHz. 

în figura 4 este reprezentată 
schema receptorului. Semnalul de 
intrare se aplică la borna bl. La 
borna b2 se aplică tensiunea de ali¬ 
mentare a blocului convertor ce 
este montat în focarul antenei. Bo¬ 
bina LI este un şoc şi se bobinează 
pe o carcasă cu diametrul de 2,5 mm, 
cu sîrmă 0 = 0,3 mm, şi are 24 de 
spire. Transformatorul Tr. 1 se rea¬ 
lizează din două bucăţi de cablu 

(CONTINUARE ÎN PAG. 11) 



TEHNIUM 6/1988 


9 













ing. EMIL MARIAN 


Ca urmare a solicitărilor formu- /3M387AN, fabricate în ţară. Acest 
late de constructorii amatori, se tip de circuit integrat face parte din 
prezintă detaliat realizarea practică categoria amplificatoarelor ope- 
a unor preamplificatoare de înaltă raţionale care sînt destinate în spe- 
performanţă, încadrate în normele cial amplificării semnalelor elec- 
HI-FI. Atît preamplificatorul pentru trice de nivel mic (de ordinul mili- 
cap de magnetofon, cît şi preampli- volţilor) şi, totodată, prezintă un ra- 
ficatorul pentru doza magnetică port semnal-zgomot ridicat (tensiu- 
folosesc circuite integrate de tip nea de zgomot 0,9 /uVef). 

PERFORMANŢELE MONTAJELOR 

PREAMPLIFICATOR PREAMPLIFICATOR 

CAP MAGNETIC DOZĂ MAGNETICĂ 

Tensiunea de alimentare Va = 15 V Va = 24 V 

Tensiunea de intrare Vi = 0,4 mV Vi = 3 mV 

Impedanţa de intrare Zi = 82 n Zi = 47 kil 

Tensiunea de ieşire/f = 1 kHz Ue = 200 mV Ue = 200 mV 

Banda de frecvenţă f = 20 Hz -r 20 kHz f = 20 Hz -r 20 kHz 

Caracteristica de transfer 

intrare-ieşire NAB RIAA 

Raportul semnal-zgomot S/N > 65 dB S/N > 65 dB 

Distorsiunile armonice totale THD<0,2% THD<0,1% 

Distorsiunile de 

Sntermodulaţie TID<0,08% TID<0,05% 


Schemele electrice ale preampli- termediul condensatorului CI. în 

ficatoarelor au aceeaşi structură, vederea optimizării regimului de lu- 

remarcîndu-se următoarea confi- cru al capului de redare, atît în ceea 

guraţie: ce priveşte banda de frecvenţă re- 

— grupul RC de adaptare la ten- dată, cît şi raportul semnal-zgomot, 

siunea de intrare furnizată de gene- pentru adaptarea de impedanţâ ne- 

ratorul de semnal electric (cap de cesară, s-a prevăzut rezistenţa R1. 

magnetofon sau doză magnetică); Valoarea rezistenţei R1 a fost obţi- 

— grupurile RC din bucla de reac- nută printr-o serie de încercări suc- 

ţie negativă, destinate definirii ca- cesive. Caracteristica de transfer 

racteristicii de transfer intrare-ie- de tip NAB a preamplificatorului 

şire a preamplificatorului (NAB este asigurată de bucla de reacţie 

pentru capul de magnetofon şi negativă amplasată între ieşirea 

RIAA pentru doza magnetică); amplificatorului operaţional şi in- 

— grupul RC amplasat la ieşirea trarea inversoare. Elementele bu- 

preamplificatorului în scopul adap- clei de reacţie negativă includ gru- 

tării, din punct de vedere al semna- pul R5, C5, R6, R7. Amplificarea 

lului, la etajele următoare; globală a montajului este dictată de 

— grupul RC destinat unui filtraj valoarea rezistenţei R3. 

suplimentar al tensiunii de âlimen- Pentru viteza de 19 cm/s, comuta- 
tare. torul R1 este închis, iar pentru vi- 

Schema electrică a preamplifica- teza de 9,5 cm/s el se deschide. Se 

torului pentru cap de magnetofon precizează că valorile rezistenţelor 

este prezentată în figura 1. Semna- R6 şi R7 determină, practic, nivelul 

Iul provenit de la capul de redare al frecvenţelor înalte redate de 

magnetofonului se aplică (practic, preamplificator. Semnalul de ieşire 

obligatoriu prin intermediul unui al amplificatorului operaţional este 

cablu ecranat) la intrarea neinver- livrat la bornele de ieşire ale pream- 

soare a circuitului integrat, prin in- plificatorului prin intermediul con- 


R4 



IO 


densatorului C6. 3, iar cea a preamplificatorului pen- 

Montajul se alimentează cu o ten- tru doză magnetică este prezentată 

siune continuă de 15 V, stabilizată în figura 4 (vedere dinspre cablaj), 

şi bine filtrată. Pentru un filtraj su- La fiecare dintre cele două mon- 
plimentar al tensiunii de alimentare taje, pentru realizarea practică se 

s-a prevăzut grupul C3, C4, R4. utilizează numai componente de 

Condensatorul C3 se amplasează cea mai bună calitate, obligatoriu 

practic în imediata apropiere a pi- verificate înainte de montare. Nu¬ 
nului circuitului integrat, în scopul rnai în acest fel montajele vor avea 

imunităţii totale a acestuia la unele performanţele estimate iniţial. Se 

semnale electrice parazite ce s-ar utilizează rezistoare cu peliculă 

putea propaga accidental pe partea metalică, iar condensatoarele Sînt 

de alimentare cu energie electrică a de tip multistrat. în buclele de reac- 

montajului. Se precizează că valo- ţie negativă se utilizează condens㬠
rile rezistenţelor R6 şi R7 indicate toare de cea mai bună calitate 

de schema electrică sînt pentru un (eventual cu mică), 
cap de redare magnetic nou. în ve¬ 
derea utilizării unui cap de magne- MONTAREA Şl REGLAJELE 

tofon care a mai fost folosit, ce pre- PREAMPLIFICATORULUI 

zintă, datorită unui număr de ore de PENTRU CAP DE 

funcţionare, o oarecare uzură, pen- MAGNETOFON 

tru ridicarea suplimentară a nivelu¬ 
lui frecvenţelor înalte, valorile rezis- După implantarea componente- 

tenţelor R6 şi R7 se pot modifica, în lor pe plăcuţa de cablaj imprimat, 

sensul măririi lor. Spre exemplu, se face o verificare finală a monta- 

pentru un cap de magnetofon de tip jului în privinţa corectitudinii valorii 

MAIAK folosit s-au obţinut, în urma fiecărei piese din montaj. Obligato- 

unor testări, valorile R6=36 kfi, riu condensatoarele C5 şi C'5 vor 

R7=22 kH. fi de cea mai bună calitate (cu 

Schema electrică a preamplifica- mică), 
torului pentru doza magnetică este Legăturile electrice la comutato- 
prezentată în figura 2. Semnalul de rul dublu K1, conexiunea cap mag- 

intrare provenit de la doza magne- netic-intrare preamplificator şi ie- 

tică se aplică la intrarea neinver- şire preamplificator-mufă de ieşire 

soare a amplificatorului operaţio- (sau intrare amplificator de putere) 

nai /3M387AN, prin intermediul con- se realizează obligatoriu cu cablu 

densatorului C2. în scopul adaptării ecranat. La plăcuţa preamplificato- 

de impedanţa dintre doza magnetică rului sînt prevăzuţi pini pentru lega¬ 
şi preamplificator s-a prevăzut gru- rea la masă a ecranului pentru fie- 

pul R1, CI. care cablu ce duce la comutatorul# 

Componentele R4, R5, C5, C6, K1 (evident, montajul este stereo,'' ' 

aflate în bucla de reacţie negativă 8eci două cabluri ecranate, cu cîte 
a amplificatorului operaţional două fire). întreg montajul se ecra- 

/3M387AN, imprimă preamplificato- nează obligatoriu, folosind o cutie 

rului o caracteristică de transfer in- metalică cu capac detaşabil. Pereţii 

trare-ieşire de tip RIAA. Semnalul cutiei şi ai capacului se realizează 

de ieşire al amplificatorului opera- din tablă de fier cu grosimea mi- 

ţional este adus la bornele de ieşire nimă de 1 mm. 

ale preamplificatorului prin inter- După realizarea conexiunilor 

mediul grupului C8, R7. Se remarcă electrice menţionate anterior se ri- 

filtrajul suplimentar al tensiunii de gidizează provizoriu montajul, în 

alimentare, realizat de grupul R6, aşa fel încît să fie posibil accesul cu 

C3, C7, dispus cu aceleaşi roluri ca uşurinţă la componentele de pe 

şi la preamplificatorul pentru cap plăcuţa de cablaj imprimat. Apoi se 

sie magnetofon. alimentează montajul de la o sursă 

de tensiune continuă stabilizată şi 
bine filtrată. Consumul montajului 
REALIZARE PRACTICĂ Şl este de maximum 10 mA. Se verifică 

REGLAJE practic preamplificatorul, utilizînd 

în vederea redării o bandă magne- 
Pentru fiecare dintre cele două tică bine imprimată, ce conţine un 

montaje se realizează cîte un cablaj spectru larg de frecvenţe înalte 

imprimat folosind plăcuţe de sti- (pînă la cca 16 kHz). Se porneşte 

clostratitex placat cu folie de cupru. magnetofonul, avînd grijă ca po- 

Schema de cablaj imprimat a ziţia comutatorului K1 să fie cea co- 

preamplificatorului pentru cap respunzătoare vitezei de antrenare 

magnetic este prezentată în figura a benzii magnetice. Dacă nivelul 



TEHNIUM 6/198b 





frecvenţelor înalte este mai scăzut 
decît cel prevăzut iniţial (datorită 
uzurii capului de redare al magne¬ 
tofonului), se opreşte magnetofo¬ 
nul, se întrerupe alimentarea mon¬ 
tajului şi în locul rezistoarelor R6, 
R'6, R7 şi R'7 se amplasează pro¬ 
vizoriu potenţiometre semiregla- 
bile. Valorile potenţiometrelor sînt: 
R6=R'6=50 kft; R7=R'7=25 kil. 

Se alimentează moniajui, se por¬ 
neşte magnetofonul şi se antre¬ 
nează o bandă magnetică impri¬ 
mată pe viteza de 19 cm/s, comuta- 


CIRCUITUL 

STIC 463 Si. 

Ing. AURELiAN IVIATEESCU 

în prezent este extrem de răspîn- faptul că, la defectarea unei singure 
dită soluţia utilizării în amplifica- componente active sau pasive, tot 
toarele audio de putere a unor cir- ansamblul este bun de aruncat, ne- 


torul K1 fiind acţionat corespun- fi cuite hibride ce conţin, montate pe putîndu-se depana. Controlul rigu- 

zător (închis). Se reglează nivelul un suport comun, cea mai mare ros al fabricaţiei şi fiabilitatea le-au 

frecvenţelor înalte acţionînd, în parte a componentelor unui ampli- impus însă pe piaţă, astfel că foarte 

mod simetric, potenţiometrele se- fi ficator de audibfrecvenţă, mono multe aparate audio sînt echipate 

mireglabile R6 şi R'6. După obţine- I sau stereo, numai etajul final sau şi cu astfel de amplificatoare de pu- 

rea nivelului dorit de frecvenţe cu etajele amplificatoare de nivel tere. Pentru exemplificare, pentru 

înalte (fără a exagera, deoarece mic. Această soluţie asigură: cei care pot procura sau recupera 

prin „ridicarea" lor se măreşte şi ni- — parametri electrici excelenţi; un astfel de circuit, în stare bună, 

velu! zgomotului de fond), se — stabilitate termică bună; dintr-un aparat de larg consum, 

opreşte magnetofonul. Se opreşte — compactitate şi volum redus; prezentăm schema de utilizare a 

alimentarea montajului, se scot din — imunitate mare la zgomot; 

montaj potenţiometrele semiregla- fi — zgomot propriu redus, 

bile, se măsoară valoarea lor cu un 1 Principala deficienţă constă în 


circuitului STK463SL de producţie 
SHARP (Japonia). 

Performanţele electrice ale circui¬ 
tului sînt următoarele: 

— putere nominală 2 x 25 W 
RMS pe o sarcină de 8 O şi 0,8% THD 
(distorsiuni armonice); 

— putere muzicală 2 x 36 W; 

— tensiunea de alimentare U a = 
± 30 V; 

— răspunsul în frecvenţă 30 
Hz—20 000 Hz la ± 1 dB; 

— pentru o putere de 20 W pe o 
sarcină de 8 O, coeficientul total de 
distorsiuni armonice (THD) nu 
depăşeşte 0,1%; 

— circuitul este prevăzut cu pro¬ 
tecţie termică, protecţie la supra¬ 
sarcină şi scurtcircuit; 

— este prezentat într-o capsulă 
POWER PACK cu 16 terminale în li¬ 
nie şi cu posibilitatea de fixare pe 
un radiator termic adecvat (mini¬ 
mum 800 cm 2 ). 


ohmmetru şi în locul lor se ampla¬ 
sează rezistoare care au rezistenţa 1 
de aceeaşi valoare. Ulterior se fac I 
aceleaşi reglaje şi pentru viteza de 
9,5 cm/s, folosind o bandă magne- fi 
tică bine imprimată la această vi¬ 
teză, neuitînd a acţiona comutato¬ 
rul K1 corespunzător (deschis). De 
această dată reglajele se efectu¬ 
ează asupra potenţiometrelor semi- 
reglabile R7 şi R'7. 

După aceste reglaje, preamplifi- 
catorul închis în cutia ecran (din 
care ies doar cablurile ecranate de 
intrare, ieşire, de la comutatorul K1 
şi de alimentare) se montează în 
magnetofon, departe de motorul 
(sau motoarele) de antrenare şi în 
special de transformatorul de reţea. 

Se atrage atenţia că un amplasa¬ 
ment prost ales al motorului poate 
permite apariţia în preamplificator 
a brumului de reţea (deşi montajul 
este ecranat). Datorită acestui fapt, 
constructorul amator va încerca 
două sau trei poziţii de amplasare 
mecanică a preamplificatorului, 
alegînd-o pe cea care oferă lipsa 
completă a brumului de reţea sau a ' 
altor zgomote de frecvenţă joasă de 
acest fel. Se are în vedere faptul că 
reglajele precizate anterior se fac 
pentru un magnetofon cu capul 
magnetic de redare la care unghiul 
de azimut este reglat corespun¬ 
zător. în caz contrar, preamplifica- 



torul nu poate reda nişte frecvenţe 


mane pe ua ic „nu ie cueşie ae pe 
banda magnetică. 

Datorită acestui fapt este reco¬ 
mandabilă verificarea iniţială a co¬ 
rectitudinii reglajului mecanic al 
unghiului de azimut. Oricum, se re¬ 
comandă, la un magnetofon mai 
vechi, sau în cazul în care capul 
magnetic a fost înlocuit, refacerea 
reglajului folosind o bandă magne¬ 
tică bine imprimată. Numai după 
această verificare se măreşte „elec¬ 
tronic" nivelul frecventelor înalte. 

MONTAREA 

PREAMPLIFICATORULUI 
PENTRU DOZA MAGNETICĂ 

Se implantează componentele 
montajului pe plăcuţa de cablaj im¬ 
primat, în conformitate cu modul 
precizat în figura 4. După aceea se 
verifică din nou corectitudinea am¬ 
plasării, deoarece orice greşeală 
duce la cel puţin funcţionarea de¬ 
fectuoasă a montajului. Ulterior, 
montajul se ecranează şi se ampla¬ 
sează în interiorul pick-up-ului, si¬ 
milar ca în cazul preamplificatoru¬ 
lui pentru cap de magnetofon. Se 
iau aceleaşi precauţii. în ambele ca¬ 
zuri se are grijă ca rigidizarea me¬ 
canică a montajelor să nu afecteze 
izolaţia plăcuţelor de cablaj impri¬ 
mat sau a componentelor electrice. 

Montajul preamplificatorului pen¬ 
tru doza magnetică nu necesită re¬ 
glaje speciale. Se alimentează de la 
o sursă de tensiune continuă stabili¬ 
zată şi bine filtrată. Conexiunile ce 
privesc semnalul de intrare şi cel de 
ieşire se realizează obligatoriu cu 
cablu ecranat. 


(URMARE DIN PAG. 9) 

coaxial izolat cu teflon de 0 = 1,6 mm, 
cu o lungime de 40 mm. La capătul 
dinspre diode cele două bucăţi de 
cablu se leagă astfel: ecranele se li¬ 
pesc împreună şi la masa montaju- 
lui, iar centralele se conectează la 
cele două diode. La capătul dinspre 
C2 ecranul unui cablu împreună cu 
centralul celuilalt se leagă la masă, 
iar centralul primului cablu se leagă 
cu ecranul celuilalt la condensato- 
(fi rul C2. Toate conexiunile vor fi exe¬ 
cutate cît mai scurt cu putinţă. Cele 
i două cabluri astfel montate vor 
forma cîte o buclă deasupra mesei 
montajului. 

Inductanţele L7 şi L8 sînt formate 
: dintr-o bară de cupru cu diametrul 
de 1,5 mm şi o lungime de 35—40 
1 mm ce se sudează de peretele cu¬ 
tiei la o distanţă de 10 mm deasupra 
mesei. Poziţia exactă a prizelor se 
va stabili la reglajul final şi se va afia 
la aproximativ 6 mm de capătul 
rece. 

Inductanţa LI2 este un fir de cu¬ 
pru cu diametrul de 0,3 mm şi o lun¬ 
gime de 15—30 mm. Condensato¬ 
rul C9 se realizează din două fire de 
CuEm cu diametrul de 0,5 mm, 
răsucite pe o distanţă de 2—3 mm; 
valoarea lui exactă se stabileşte la 
reglaj prin limitatea benzii de tre¬ 
cere a filtrului la o valoare cuprinsă 
in domeniul 30—40 MHz. 

Inductanţele L9, L10 şi LII se 
execută la fel ca L7 şi L8, dar prizele 
vor fi situate la 10 mm de capătul 


cald şi la 12 mm de căpătui rece. va¬ 
loarea condensatoarelor de cuplaj 
nu este critică. 

Inductanţele L2 şi L3 au aproxi¬ 
mativ 2,5 spire, bobinate pe un dia¬ 
metru de 2,5 mm, cu terminalul 
uneia din rezistenţele din montaj. 
Distanţa dintre spire este de aproxi¬ 
mativ 1 mm. 

Frecvenţa oscilatorului se poate 
coborî apropiind de emitorul tran¬ 
zistorului oscilator un conductor 
sudat la masă. 

Diodele varicap din montaj pot fi 
înlocuite cu BB125G. 

La borna b3 se poate conecta un 
circuit de CAF cu care în momentul 
de faţă nu a fost înzestrat montajul. 

Inductanţa L5 este bobinată pe 
un diametru de 2,5 mm, cu sîrmă 
0 = 0,2 mm, şi are 20 de spire. 

Inductanţa L4 are 3—4 spire bo¬ 
binate pe un diametru de 4,5 mm, 
cu un conductor de 0 = 0,6 mm şi cu 
o distanţă între spire de 1 mm. Prin 
modificarea inductanţei L4 se 
poate varia grosier frecvenţa osci¬ 
latorului G2. 

Transformatoarele Tr. 2 şi Tr. 3 se 
bobinează pe un inel de ferită tip D3 
(ICE) cu o înfăşurare formată din 
trei conductoare de CuEm cu 0 = 
0,2 mm, răsucite împreună, cu care 
se bobinează 2 spire pe miez. Una 
din înfăşurări este formată de unul 
din conductoare, iar înfăşurarea cu 
priză mediană se realizează prin co¬ 
nectarea în serie a celorlalte două 
înfăşurări. 

Diodele D8, D9, D10 şi DII pot fi 
de tipul HP5082—2308, DH514, sau 
ROV 540. 


Cu potenţiometrul R25 se re¬ 
glează amplificarea pe circuitul de 
frecvenţă intermediară, iar cu poten¬ 
ţiometrul R26 se reglează frecvenţa 
de oscilaţie liberă a oscilatorului pe 
frecvenţa centrală a circuitului de 
frecvenţă intermediară. 

La borna b2 se va conecta borna 
bl a modulului ml (fig. 5). Conexiu¬ 
nea se va realiza cu un fir cît mai 
scurt „cu putinţă (aproximativ 60 
mm). In montajul din figura 4 termi¬ 
nalul al se va conecta cu terminalul 
a2, iar la realizarea practică a mo¬ 
dulului trebuie să se aibă în vedere 
ca această conexiune să nu fie mai 
lungă de 60 mm. 

Montajul se va realiza într-o cutie 
confecţionată din tablă de fier cosi¬ 
torită, cu înălţimea pereţilor laterali 
şi a ecranelor de 50 mm. 

Montajul se va regla folosind un 
generator vobulăt şi un analizor de 
spectru. 

în figura 5 este reprezentată 
schema modulului ml. La borna b2 
a modulului se conectează modulul 
de sunet, iar borna b4 este ieşirea 
video la care se poate conecta un 
monitor TV sau un modulator TV. 
Borna b3 este prevăzută pentru co¬ 
nectarea unui circuit CAF care nu a 
fost realizat încă. 

Circuitul trebuie alimentat de la o 
sursă foarte bine filtrată şi stabili¬ 
zată. 

Receptorul prezentat nu cu¬ 
prinde şi construcţia blocului con¬ 
vertor de frecvenţă ce se montază 
în focarul antenei parabolice, 
acesta făcînd subiectul unui viitor 
articol. 


TEHNIUM 6/1988 


II 





. , , , ® 


CALCULE 

emnneE 


Autorul programului „Calcule 
chimice 1 ', publicat în numerele 2 şi 
3/1988 ale revistei, la această ru¬ 
brică, ne-a oferit ulterior două îm¬ 
bunătăţiri semnificative ale progra¬ 
mului, extinzîndu-i astfel aria de 
aplicabilitate. Le prezentăm alătu¬ 
rat pentru ca toţi cei interesaţi să 
poată beneficia de ele. 

1. S-a modificat subrutina de 
calcul a masei moleculare, per- 
miţînd introducerea direct de U 
consolă a formulei substanţei (!). 
De exemplu, în cazul alaunului de 
amoniu şi aluminiu dodecahi- 
drat, prin vechea variantă se pierde 
foarte mult timp cu dialogul între 
calculator şi operator. în cazul ac¬ 
tualei variante, operatorul nu are 


40 PRINŢ TAB(9);"C 
?0 PRINŢ TAB(26);"C 


5 DIM Bs<100>,L<100),C<100),l 
570 REM ***# SUB. DE CALCUL 
572 RESTORE:MM-0:P=0 
574 INPUT "Introduceţi formul 
576 FOR 1 = 1 TO LEN<FS»:> 

578 B»:<I)=MlD»:<FSs,I,l) 

580 L(I)=ASC(BK(I)) 

582 NEXT I 


Chimist D AM SER ACU 

altceva de făcut decît de a tasta for¬ 
mula substanţei, după care ur¬ 
mează să aştepte cu răbdare rezul¬ 
tatul ce îl va afişa calculatorul. Ac¬ 
tuala versiune permite introduce¬ 
rea inclusiv a formulelor cu paran¬ 
teze şi a apei de cristalizare, ca în 
cazul substanţei menţionate mai 
sus: (NH 4 AIS0 4 )2 • 12H 2 0. 

2. La listarea elementelor chi¬ 
mice, prin utilizarea tabulatorului 
se obţine o repartizare spaţială mai 
bună. 

în cele de mai jos se dau listingu- 
rile celor două modificări propuse. 
Totodată se dau şi listingurile rîn- 
durilor 40 şi 70, care, datorită unei 
erori regretabile, au apărut incom¬ 
plete în nr. 2/1988. 


584 FOR 1=1 TO LEN<FS*) 

586 IF L(I>=46 THEN GOSUB 618:RE*TURN 
588 IF L < I)=40 THEN GOSUB 626:I=J:GOTO 616 
590 IF L<I><65 THEN 616 
592 IF L(I)>90 THEN 616 

594 IF L (1 + 1) >=97 AND L(I + 1)<=122 THEN F*< î ) =B»:< I >+B:«: (1 + 1) sGOTO 
598 

596 F»:<I)=B*<I) 

598 GOSUB 1540 

600 IF D»:="66d," THEN PRINŢ CHR*<7>'? Nu-1 găsesc ! sGOTO 380 
602 IF D*OFK(I). THEN 598 
604 C(I)=C 

606 IF L(1+1)>=97 AND L(I+1)<=122 THEN 608 ELSE 612 

608 IF L (1+2 ) >=48 AND L(I+2X=57 :THEN MM=MM+C<I)*<L<I+2)~48): 

GOTO 616 
610 GOTO 614 

612 IF L ( 1 + 1 > >=48 AND L(I + 1X=57 THEN MM=MM+C< I >*< L <1 + 1 >-48> : 
GOTO 616 

614 MM=MM+C<I) % 

616 RESTOREsNEXT IsRETURN 

618 IF L <1+1) >=48 AND L<I + 1X=57 AND L(I+2)>=48 AND L<I+2X=57 
THEN MM=MM+18.0153*<L<1+1)*10+L(1+1>-528)sRETURN 
620 IF L< 1+1) >=48 AND L<I + 1X=57 THEN MM=MM+18.0153*0.(1 + 1 >-48>: 
RETURN 

622 IF L<1+1)=72 THEN MM=MM+18.0153sRETURN 

624 PRINŢ Folosiţi punctul de despărţire numai inointea apei de 
cristalizare ! sGOTO 574 
626 FOR J=1 TO LENtFSiO 
628 IF L<J>=41 THEN 710 
630 IF L(JX 65 THEN 700 
, 632 IF L<J> >90 THEN 700 

634 IF L<J+1>>=97 AND L<J+1X=122 THEN P>:< J)=B:«( J+l >+B*: (J) s GOTO 
638 

636 P:«(J)=B»:< J> 

638 RESTORE 
640 GOSUB 1540 

642 IF D*="66&" THEN PRINŢ CHRk<7>; Nu-1 găsesc ! sGOTO 380 
644 IF DKOPw(J) THEN 640 
646 C(J)=C 

650 IF L< J+l) >=97 AND L<J+l><=122 THEN 660 ELSE 680 

660 IF L<J+2>>=48 AND L(J+2X=57 THEN "P=P+C(J)*(L<J+2J-48)sGOTO 


670 GOTO 690 

680 IF L < J+l> >=48 AND L(J+1> 


=57 THEN P-P+O (J)*(L(J+l) - 


690 P=P+C<J> 

700 RESTOREsNEXT J 

710 IF L< J+l > >=48 AND L<J+1X=57 AND L(J+2)>=48 AND L<J+2X = 
THEN P=P*<10#L(J+1)+L<J+2X-528)sGOTO 730 
720 IF L < J+l) >=48 AND L(J+1_X=57 THEN P=P*<L< J+l h-4«> 

730 MW=MM+P 
740 RETURN 


1400 PRINŢ" '; E>:; TAB (30) ; D*; TAB (37) ; " 2= '; Z; TAB (45); A= 
57); "PER/GR: PER GR:»: sGOTO 1350 

1410 PRINŢ" " ;E>:; TAB< 30);D>:; TAB<37);" Z= ;Z;TAB<45) ; A= 
57);"PER/GRs ';PER; "/ ';OR* 




. 


■ ORILOR 


CSABA KOLUMBAN, Simeria 

Prezentăm alăturat un program Care decodifică valoarea 
condensatoarelor şi a rezistenţelor marcate prin codul cu¬ 
lorilor. 

Programul este scris în limbajul BASIC şi se poate rula 
fără nici o modificare pe calculatoare personale din familia 
Spectrum/HC 85/TIM-S, sau cu mici modificări pe orice cal¬ 
culator care are implementat limbajul BASIC. 

După lansarea programului cu comanda RUN se apasă 
R pentru rezistenţe sau C pentru condensatoare. în conti¬ 
nuare se cere introducerea în ordine a culorii liniilor res¬ 
pective. Dacă condensatorul/rezistenţă a fost marcat(ă) cu 
mai puţin de cinci linii, la întrebarea „Culoarea liniei nr. 5“ / 
respectiv „Culoarea liniei nr. 4“ / se apasă ENTER. Imediat 
după ce s-au introdus datele, programul afişează valoarea 
condensatorului/rezistenţei/ în pF, nF şi /u.F/respectiv în 
ohmi, kiloohmi, megaohmi, toleranţa şi coeficientul de 
temperatură. 


10 REM CODUL CULORILOR 
12 REM 

14 POFE 23658,8 
16-DIM CŞ 15>2)î DIM M§(2,96): 
DIM R§(8) 

18 LET A$="NEMAROPOGAVEAAVIGRA 
LAUAR" 

20 LET T§="0 -33 -75 -150-22 

0-330-476750 +100" 

22 LET M§ (1)="20$ 1# 

24 > 0+100^ 5$ 

- 20 ^+ 80 ^ 10 ^ 

24 LET M§(2)="2pF 
0.25pF 0.50pP 


2U PRINŢ AT 4,5;"APASATI PL 
ASH 1;"R"; INVERSE 1;AT 5,13;"C" 

; INVESSE 0; FLASH 0;"ondensetor 
";AT 4,14;"ezistenta" 

28 LET Y? t =INEEY§ s IF Y§<>"R" A 
ND Y§<>"C" THEN GO TO 28 
30 CLS 

32 FOR F=1 TO 4+1* ( Y§="C") 

34 INPUT "Culoarea liniei nr " 
;tFJ;" LINE L$ 

36 IF L* ="" THEN GO TO 54 
'37 IF LEN Ii § < 2 THEN GO TO 34 
38 PRINŢ AT F*2+l,2; "Linia nr 
";F;" »;L? 

40 IF LEN L$>=* THEN IF L§( TO 
4)="ALBA" THEN LET L§="AA" 

42 LET CŞ(F1=L§ 

44 LET K§=L§( T02 ) 

46 FOR N=1 TO 23 STEP 2: IF K§ 
=A§ (N TO N+l) THEN GO TO 52 
48 NEXT N 

50 PRINŢ AT F*2+1,13,,: BEEP . 
1,1: GO TO 34 
52 NEXT F 

54 LET F=F-1; IF F<3 THEN GO T 
0 98 

56 LET P§ = "" 

58 FOR L=1 TO F 
60 GO SUB 94 

62 IF F=5 AND L=1 THEN PRINŢ A 


BRIGHT 1;"Coeficient de 


temoeraturs"; BRIGHT 0;" ";T§\V* 
4+1" TO V*4+4): GO TO 68 

64 IF V>9 AND I<4 THFN GO TC f 

8 

66 LET P§=P§+STR§ V 
68 NEXT L 

$0 IF Y$="C" AND P§(3)=”8" THE 
N LET VA=VAI P?( TO 2)*.01: GO T 
0 78 

72 IF Y*="C" AND P§{3)="9" THE 
N LET V A =VAL P§t TO 2)*.l: GO TO 
78 

74 IF Y§="C" AND P§(3)>"5" THE 
N GO TO 98 

76 LET VA=VAL P§( TO 2)*10tVAL 
P§ (3) 

78 IF Y§="C" THEN PRINŢ AT 15, 
1; BRIGHT 1;"Valoare© condensate 
rului este PRINŢ AT 17,2;VA; 

« pF = ";VA/1F3;" nF = ";VA/lE6; 

" raP" 

80 IF Y§ = "R" THEN PRINŢ AT 15,, 
•1; BRIGHT 1; "Valoarea, re zi stocul 
ui este *«: PRINŢ AT 17,2;VA;" 0 
hmi = ";VA/lE3î" EOhmi =";AT 18, 
2;VA/1E6;" MOhmi" 

82 IF Y§="C" AND F>=4 THEN LET 
R§=M§(1+1*(VA<=10),VAL P§(4 TO 
)*8+l TO VAL P§U TO )*8 +8) 

84 IF Y§ = "R" AND P§(4 TO ) ="10 
" THEN LET R§="5^": GO TO 90 
86 IF Y§="R" AND P§(4 TO )="11 
" THEN LET R§="10$": GO TO 90 
88 IF Y§ = »R" THEN LET R§ = »20?S" 
90 IF Rf.<>" » THEN PRIN 

T AT 19,1; BRIGHT 1;"Toleranta"; 
BRIGHT 0;" ";R§ 

92 PAUS1 0: RUN 
94 FOR Z=1 TO 23 STEP 2: IF C§ 
(L)=A§(Z TO Z+l) THEN LET V=ţZ-l 
)/2: RETURN 

96 NEXT Z: RETURN 
98 CLS : PRINŢ AT %12; FLASH 
1;"EROARE": BEEP 1,-30: PAUSE 30 
0: RUN : LIST Eolumban Lac- 


TEHNIUM 6/1988 






D, simultan cu codul caracterului, 
semnalul de ieşire din acesta fiind 
validat la rîndul său ca şi semnalul 
video de către AH, AR3 şi .AS. 

C) SCHEMA ELECTRICĂ 

Schema electrică este prezentată 
în figura 5. 

Monostabilul MS este realizat cu 
circuitul CDB4121, care comută pe 


stabilul Dl de pornire a oscilatorului 
la sfîrşitul unei linii de 32 de carac¬ 
tere. Tot cu ieşirea bistabilului se 
atacă divizorul cu 2 (1/2 CDB474). 

Divizorul cu 12, realizat cu 



selor de la procesor. 

Ieşirile multiplexate sînt adrese 
pentru memoria de ecran realizată 
cu două circuite RAM2114 de capa¬ 
citate 1Kx4, 

Memoria este selectată în perma¬ 
nenţă, dar semnalul de scriere este 
validat numai pe perioada lui AS, 
perioadă în care se perroite accesul 
de la calculator prin intermediul 
bufferului 74LS244. 

Generatorul de caractere este un 
REPROM 2716 de tipul celor utili¬ 
zate în DAF2010, care nu este un 
generator standard,, el conţinînd şi 
caracterele specifice alfabetului ro¬ 
mânesc: ş, ţ, î, â, ă. Ieşirea genera- 


REFREsfrf 


acestuia obţinîndu-se ceasurile de 
punct şi de caracter. Cu ceasul de 
caracter (pin 8) se atacă numărăto¬ 
rul de caractere, realizat cu CDB493 
(pin 14) şi un bistabil din CDB474. 
Ieşirea 5 a bistabilului resetează bi- 


VDEO TTL 
BANDA NEAGRĂ 


torului este conectata la registrul de 
serializare 74165, unde se obţine 
semnalul video pentru caractere. 

Semnalul de bandă neagră se ob¬ 
ţine cu un bistabil D (1/2 CDB474) 
prin memorarea bitului 7 din memo¬ 
rie simultan cu memorarea caracte¬ 
rului în registrul video. 


TEHNIUM 6/1988 


fll 
















TEMPORIZATOR 
FOTO GO AFI5A3 


Se cunoaşte că pentru realizarea 
unor fotografii de calitate este ne¬ 
cesar un temporizator foto foarte 
precis. Din acest motiv am proiectat 
şi realizat temporizatorul foto pre¬ 
zentat în continuare. El a fost reali¬ 
zat cu componente româneşti şi are 
o stabilitate a timpului de expunere 
foarte bună. 

în figura 1 se prezintă schema 
electrică a temporizatorului foto cu 
afişaj. 

1. MOD DE FUNCŢIONARE 

Oscilatorul de tact, realizat cu 
circuitul Cil, are frecvenţa de osci¬ 
laţie de 10 Hz pe poziţia 1 şi 0,1 Hz 
pe poziţia 2 a comutatorului Bl. 
Aceste impulsuri intră pe intrarea 
de numărare înapoi a divizorului 
CI2, respectiv CI3 şi CI4 ce sînt le¬ 
gate în cascadă. Aceste impulsuri 
sînt scăzute din numărul care a fost 
înscris pe comutatoarele decadice 
CD1, CD2, CD3 şi înscris în CI2, 
respectiv CI3 şi CI4, prin apăsarea 
butonului „ÎNSCRIE". în momentul 
cînd cele trei divizoare ajung la 0, 
pe pinul 13 al lui CI4 apare un im¬ 
puls care comandă CI8, acesta blo- 
cînd tranzistorul TI şi respectiv re- 


Ing. ALEXANDRU VASILIU 

leul Rel; totodată blochează oscila¬ 
torul de tact realizat cu Cil. Porni¬ 
rea temporizatorului se face prin 
apăsarea butonului „PORNIT", iar 
oprirea lui în timpul temporizării 
prin apăsarea butonului „ŞTERGE". 
Timpul care a fost înscris pe comu¬ 
tatoarele decadice este afişat pe cir¬ 
cuitele de afişare CAI, CA2, CA3 în 


momentul apăsării butonului „ÎN¬ 
SCRIE", moment în care temporiza¬ 
torul este gata de lucru. Afişajele 
prezintă timpii de temporizare în 
funcţie de poziţia butonului Bl, după 
cum urmează: 

CAI — 0,1 s, respectiv îs; CA2 — 
1 s, respectiv 10 s; CA3 — 10 s, res¬ 
pectiv 100 s. 

2. CARACTERISTICI TEHNICE 

Tensiune de alimentare: 10 Vc.c. 

Curent maxim absorbit: 300 mA 

Domenii de temporizare: 

0,1 99,9 s 

1 -r 999 s 

3. REALIZAREA PRACTICĂ 

Montajul se realizează pe o bu¬ 
cată de sticlotextolit dublu placat. 
Desenul cablajului (scara 1:1) este 
dat în figura 2, iar amplasarea pie¬ 
selor în figura 3. 

De la bornele e, d, c, b, a, g, f 
se vor lega cu fire terminalele co¬ 
respunzătoare ale circuitelor de 
afişare ce sînt de tip cu catod co¬ 


mun, iar de la bornele C, 1, 2, 4, 8 se 
vor lega cu fire contactele cores¬ 
punzătoare ale comutatoarelor de¬ 
cadice. Butonul Bl este de tip 
basculant, cu două poziţii, iar 
butoanele „ÎNSCRIE", „PORNIT", 
„ŞTERGE" sînt de tip „push-bu- 
ton“. 

La borna P de pe cablaj se leagă 
butonul „ÎNSCRIE", la borna R se 
leagă butonul „ŞTERGE", iar la 
borna S se leagă butonul „POR¬ 
NIT". 

Realizarea temporizatorului este 
foarte simplă, trebuind reglat doar 
oscilatorul de tact, realizat cu Cil. 
Se trece butonul Bl pe poziţia 1 şi 
se măsoară cu un frecvenţmetru 
frecvenţa de oscilaţie (10 Hz) pe pi¬ 
nul 10 al circuitului integrat Cil, 
ajustarea frecvenţei făcîndu-se din 
semireglabilul PI. 

Se comută Bl pe poziţia 2 şi se 
reia reglajul, dar pentru o frecvenţă 
de 0,1 Hz, ajustîndu-se semiregla¬ 
bilul P2. Pentru amatorii care nu au 
frecvenţmetru se poate regla tem¬ 
porizatorul cu ajutorul unui ceas 




FEHNIUM 6/1988 




















precis. Se programează pe comuta¬ 
toarele decadice CD1 -f- 3 un timp şi 
se măsoară timpul cît este anclan- 
şat reieul Rel, ajustîndu-se, din mai 
multe măsurători, semireglabilul 
PI, respectiv P2. 

Reieul Rel va acţiona un releu mai 
mare, ale cărui contacte să permită 
trecerea unui curent mai mare, ast¬ 
fel încît becul aparatului de mărit să 
funcţioneze normal. Se poate folosi 
şi reieul static publicat în revista 
„Tehnium" nr. 2/1988, pag. 4. 

4. MOD DE LUCRU 

Modul de lucru efectiv cu acest 
temporizator este următorul: 

a) se alege domeniul de tempori¬ 
zare din butonul Bl; 

b) se programează timpul de 
temporizare pe comutatoarele de¬ 
cadice CD1, CD2, CD3; 

c) se apasă butonul „ÎNSCRIE , 
iar pe afişajele CAI, CA2, CA3 va 
apărea timpul programat pe comu¬ 
tatoarele decadice; 

d) se apasă butonul „PORNIT ‘; 
reieul Rel se va anclanşa, iar becul 
aparatului de mărit se va aprinde. 
După ce timpul de expunere s-a 
scurs, becul se stinge, iar pe afişa¬ 
jele CAI, CA2, CA3 se va afişa 999 



Pentru reluarea expunerii se reiau 
comenzile date de la punctele c şi d 
Pentru programarea altui timp, 
dar după terminarea expunerii an¬ 
terioare, se reia ciclul de la punctul 
a. Dacă dorim programarea altui 
timp, dar înainte de terminarea 
timpului de expunere înainte progra¬ 
mat, se apasă butonul „ŞTERGE"; 
becul aparatului de mărit se va 


stinge şi se reia ciclul de lucru de la 
punctul a. 


5. LISTA DE PIESE: 

Cil = MMC4047; CI2 4 4 = 
= MMC40192; CI5 4 7 = MMC4511; 
CI8 = MMC4013; CAI 4 3 = 
= MDE2111R; CD1 T3 - KDM, cod 
220203 (CONECT); PI = 2,5 MX P2 = 
25 kH; CI = 10 juF/16 V; R1 4 16 = 
- 15 kfl; R17 4- 37 = 680 4 910 II; 
TI = BC107; Rel = releu reed de 
12 Vc.c. 


(URMARE DIN PAG. 3) 

Transformatorul de reţea (Tr. i), 
cuplat la alimentare prin cheia de- 
comandă a şi contactorul c, alimen¬ 
tează din secundar puntea semico- 
mandată, compusă din diodele D,, 
D 2 şi tiristoarele T 1t T 2 . Primarul, 
secundarul şi puntea sînt protejate 
prin siguranţele fuzibile S^ S 2 , res¬ 
pectiv S 3 . 

Circuitul de redresare este prote¬ 
jat faţă de conectarea inversă a ba¬ 
teriei de acumulatoare prin dioda 
D 3 şi siguranţa fuzibilă S 3 . 

Circuitul defazor este format din 
transformatorul de reţea Tr. 2, con¬ 
densatoarele C 2 ...Ci 7 (legate în pa¬ 
ralel), rezistoareie R 3 ...R 13 conec¬ 
tate de comutatorul K1 şi potenţio- 
metrul R. Circuitul de aprindere mai 
conţine diodele de repartizare a cu¬ 
rentului de comandă, D 4 şi D 5 , re¬ 
zistoareie de limitare a curentului 
de comandă, R, şi R 2 . 

Circuitul de comandă şi semnali¬ 
zare include reieul intermediar d şi 
becul de semnalizare B. 

Condensatorul Ci are rol de anti- 
parazitare electrică. 

Dispunînd de condensatoare ne¬ 
polarizate de dimensiuni mici, par¬ 
tea încadrată cu linii întrerupte din 
schema electrică defăşurată (fig. 5) 
poate „fi realizată pe placă impri¬ 
mată. în caz contrar se execută pe 
un suport de textolit. 

Redresorul se montează într-un 
dulap metalic cu dimensiunile 450 x 
600 x 450 mm. Pe placa frontală 
(tablă 0,7 mm) se montează apara¬ 
tele de măsură, siguranţele fuzibile, 
cheia de comandă, comutatorul K1, 
reostatul R şi bornele. Restul com¬ 
ponentelor se montează pe o placă 
de textolit fixată de întăritura meta¬ 
lică a dulapului, cu excepţia trans¬ 
formatorului Tr. 1 şi a bobinei de 
şoc, care sînt prinse direct de întări¬ 
tura metalică. 

Diodele D^ D 2 şi tiristoarele T,, 
T 2 se montează pe cîte un radiator 
de aluminiu sau de cupru cu supra¬ 
faţa minimă de 100 cm 2 şi grosimea 
de 6 mm. 

Datele constructive ale bobinei de 
şoc sînt: tole tip E20, S Fe = 16 cm 2 , 
80 spire 0 3 mm CuEm sau CuB,-în- 
trefier realizat cu preşpan cu grosi¬ 
mea de 0,5 mm. 

Cablarea se realizează cu fire 
conductoare de tiD VLPYfi nentru 
circuitul de forţă şi de tiD VLPY0.6 
pentru circuitul de comandă. 

în funcţie de necesităţi se pot re- 
proiecta valorile elementelor com¬ 
ponente. Alăturat dăm relaţiile de 
proiectare emDirice utilizate. 

a) Alegerea tensiunii secundare 
totale din transformatorul de co¬ 


mandă: 

U, > 18 V. 

b) Capacitatea condensatorului 
de defazare: 

IqT _ ■- IfiT 


- > c: 


2rrfUi 27rfţ2U 1 

unde C se exprimă în farazi (F). 
. c) Rezistenţa de defazare 
ximă: 


R(H) ; 


10 


2?rfC 

d) Rezistenţa de limitare 
rentului de poartă: 


R S (I1) : 


1,41 Ut 

21 GT 


20 


e) Stabilirea rezistenţelor de de¬ 
fazare: 

pentru reglaj fin, potenţiometrul 
^fin ~ ' R> 

pentru reglaj brut, treptele de re¬ 
zistenţe se stabilesc experimental 
astfel ca suma lor 

R bru t = 0.9 • R; 

f) Tensiunea din secundarul trans¬ 
formatorului de forţă: 

U = U 0 + U T +U D 
unde U 0 — tensiunea redresată ma¬ 
ximă; U D — căderea de tensiune pe 
diodă (0,7—1 V); U T — căderea de 
tensiune pe tiristor (1—1,5 V). 

g) Curentul de sarcină maxim re¬ 
dresat: 

I < 2l a ; se ia l a = l d , 
unde l a — curentul anodic nominal 
al tiristorului, l d — curentul anodic 
nominal al diodei din circuitul de 
forţă. 

F Si 

V 


INDICAŢI! DE EXPLOATARE 

Pentru conectare se cuplează în¬ 
trerupătorul a, care va realiza ali¬ 
mentarea transformatorului de co¬ 
mandă Tr. 2, becul B semnalizînd. 
Cupiînd comutatorul K1 pe poziţia 
1, se alimentează reieul interme¬ 
diar, care anclanşînd cuplează ali¬ 
mentarea contactorului C ce ali¬ 
mentează transformatorul de forţă 
Tr. 1 şi se autoreţine. Cum rezis¬ 
tenţa de defazare în această poziţie 
este infinită (circuit. întrerupt), ten¬ 
siunea redresată este mică. Valoa¬ 
rea tensiunii redresate şi implicit a 
curentului se reglează în trepte din 
comutatorul K1 (brut) şi fin din re¬ 
ostatul R. 

Prin acest circuit de comandă se 
obţine „plecarea" obligatorie de la 
valori mici de tensiune redresată. 
Orice întrerupere a tensiunii de ali¬ 
mentare, de la reţea obligă pornirea 
de la treapta 1 a comutatorului, de¬ 
oarece s-a deblocat autoreţinerea 
contactorului. 

Decuplarea redresorului se reali¬ 
zează din cheia de comandă a 

PERFORMANTE 

Principiul comenzii pe orizontală 
permite realizarea de redresoare de 
semialternanţă sau bialternanţă uti- 
lizînd tiristoare cu un curent de 
poartă de maximum 0,2 A. Peste 
această valoare rezultă capacităţi 
de defazare mari (atenţie, conden¬ 
satoare nepolarizate). Astfel curen¬ 
tul redresat în punte este limitat la 
maximum 60 A. 

Un dezavantaj îl constituie sensi¬ 
bilitatea montajului faţă de variaţiile 
tensiunii de alimentare, mai ales 
S2 


pentru unghiuri de aprindere în jur 
de 90 , ceea ce determină uşoare 
oscilaţii ale valorii curentului redre¬ 
sat 

LiSTA DE MATERIALE 
Tr. 1 — transformator 1 kVA, 220 V/ 
52 V; Tr. 2 — transformator 10 VA, 
220 V/2 x 12 V; Dr - bobină de şoc 
(vezi textul); a — cheie de comanda 
10 A/250 Vc.a.; A — ampermetru c.c., 
M9, 0—15 A; V — voltmetru c.c., M9, 
0—50 V; d — releu intermediar 
Ri 13, 24 Vc.a., cu soclu CF11; B = 
bec 24 V/2 W; 3, — siguranţă fuzibilă 
LF 6/25 A; S 2 — siguranţă fuzibilă LF 
20/25 A; S 3 — siguranţă fuzibilă LF 
20/25 A; T,, T 2 — tiristoare 
T30N2; D,. D 2 - diode D25N2; D 3 

— diodă KS1040; D 4 , D 5 — diode 
1N4001; R — reostat (potenţiome- 
tru) 80 Ii/50 W; K1 — comutator 12 
poziţii/0,5 A; C, — condensator 0,22 
juF/400 V, PMP; C 2 — condensator 
cu hîrtie 20 mF/100 V; C 3 ...C 17 

— condensatoare 1 n .F/160 V, PMP; 
Ri, R 2 — cîte două rezistoare de 51 Ii/ 
3 W în paralel; R 3 — 15 n/6 W; R 4 - 
80 (î/2 W; R 5 - 100 fi/2 W; R 6 - 
130 11/1 W; R 7 — 150 n/1 W; R e - 
160 .n/0,5 W; R 9 — 200 n/0,5 W; R 10 . 
R n — 200 n/0,5 W; R 12 -33011/0,5 W: 
R 13 — 390 n/0,5 W. 

BIBLIOGRAFIE 

Anuar Radiotechnika, 1975 
I.H. Bernhard şi B. Knuppertz, Ini¬ 
ţiere în tiristoare, Editura Tehnică. 
1974 

A. Kelemen ş.a., Mutatoare. Apli¬ 
caţii, Editura Didactică şi Pedago¬ 
gică, 1980 

P. Constantin ş.a., Electronica in¬ 
dustrială, Editura Didactică şi Pe¬ 
dagogică, 1984 

7-48V 



-INDICĂ ÎNCEPUTUL ÎNFĂŞURĂRII 


TEHNIUM 6/1988 


15 














MONTAREA 

SI ÎNTREŢINEREA 
GEAMURILOR 


întreaga noastră viaţă şi în cadrul 
ei activitatea din încăperi, ca spaţii 
închise, este condiţionată de ciclul 
zi-noapte, fără ca ziua să însemne 
neapărat şi însorire. Lumina ce 
pătrunde în încăperi este adeseori 
limitată dimineaţa şj seara, mai ales 
în zilele noroase. în asemenea si¬ 
tuaţii, pentru a compensa necesa¬ 
rul de lumină, sîntem nevoiţi să 
apelăm la o sursă de lumină artifi¬ 
cială, de obicei iluminatul electric. 

încă din cele mai vechi timpuri 
înaintaşii noştri, în căutare de con¬ 
fort şi lumină, au trecut treptat de la 
locuirea în peşteri la cea în locuinţe 
amplasate la suprafaţa solului. Dar 
şi în acestea nevoia de tot mai multă 
îumină s-a impus cu repeziciune, 
golurile din pereţi destinate feres¬ 
trelor executîndu-se din ce în ce 
mai mari. O problemă dificilă şi 
greu de rezolvat era acoperirea 
acestor goluri cu materiale care să 
permită trecerea luminii din afară 
spre interiorul locuinţei. 

Cel mai răspîndit material care 
permite trecerea luminii a fost, este 
şi va fi sticla de geam. Utilizată de 
fenicieni încă înaintea erei noastre, 
de egipteni şi de romani din sec.. I. 
e.n., sticla de geam s-a impus cu re¬ 
peziciune, fiind astăzi un material 
indispensabil constructorilor de lo¬ 
cuinţe. Sticla de geam este materia¬ 
lul ideal pentru închiderea golurilor 
de la uşi şi ferestre, deoarece prin 
ea razele de lumină şi căldură ale 


MIRCEA MUIMTEÂNU, 
Oţelu-Roşu 

soarelui trec în interiorul încăperi¬ 
lor. Ea are proprietatea că lasă să 
treacă uşor radiaţiile vizibile inci- 
. dente. 

Sticla de geam nu absoarbe 
aproape deloc radiaţiile din dome¬ 
niul vizibil şi infraroşu apropiat, dar 
este total absorbantă pentru ra¬ 
diaţiile reflectate de obiectele din 
interior. Prin urmare, sticla de 
geam, lăsînd să treacă lumina spre 
interior, îl încălzeşte de la razele 
soarelui, menţinînd astfel ridicată 
temperatura din interiorul încăperi¬ 
lor. Trebuie să menţionăm că tem¬ 
peratura din interiorul locuinţei 
este în primul rînd strîns legată 
de temperatura aerului din exterio¬ 
rul locuinţei, de anotimpuri şi de 
condiţiile climatice (vînturi, ploi, 
zăpadă etc.), contribuţia suplimen¬ 
tară adusă de căldura razelor solare 
fiind mică iarna, dar mare vara. 

CLASIFICAREA STICLEI DE 
GEAM 

Geamul este o placă plană sau 
curbă, fabricată din sticlă calcoso- 
dică, topită pînă la 1 400° C, relativ 
greu fuzibilă, slab verzuie, incoloră 
ori colorată, cu feţe netede sau cu 
desene în relief. — 



pat de 
chit 


element 
de tîmplârie 


După proprietăţile fizice şi după 
destinaţie, la lucrările de construc¬ 
ţie a locuinţei se folosesc următoa¬ 
rele tipuri de geamuri: 

Geam de ferestre. Este un geam 
incolor, transparent, cu grosimea 
de 1—10 mm, obţinut prin tragere şi 
mai puţin prin turnare. Acest „geam 
tras" este de întrebuinţare curentă, 
folosindu-se ca element de închi¬ 
dere a golurilor din tîmplărie. Cel 
mai utilizat geam tras este cel cu 
grosimea de 3 mm. Prin acest geam 
se disting clar contururile obiecte¬ 
lor şi persoanelor aflate în partea 
opusă. 

Geam translucid (lăptos). Se 
obţine prin opalizarea masei de 
sticlă în urma includerii în topitură a 
oxidului de staniu, a fosfatului de 
calciu sau a fluorurii de calciu. Are 
grosimea uzuală de 7 mm. Prin gea¬ 
mul translucid trece 40% din fluxul 
luminos incident. Datorită translu¬ 
cidităţii, prin acest geam nu pot fi 
distinse contururile sau detaliile 
obiectelor aflate în partea opusă. 

Geam mat. Acest geam se obţine 
din geamul tras obişnuit, la care 
una din suprafeţe râmîne netedă, 
iar cealaltă are asperităţi rezultate 
prin sablare sau prin atacare cu 
acid fluorhidric, fluoruri sau cu acid 
sulfuric. Pentru a-i conferi şi un as¬ 
pect plăcut, geamul se sablează 
(prin suflare cu nisip fin sub pre¬ 
siune) folosind diverse şabloane 
care permit imprimarea pe supra¬ 
faţa mătuită a unor ornamente de¬ 
corative. 

Geam ornament. Se fabrică prin 
laminarea topiturii de sticlă cu un 


coala de 

hîrtie 

-geam 

-liniar 


-geam 


bagheta 

de lemn 
I plement 
^jde tîmplârie 


valţ ce imprimă pe o faţă diferite 
motive ornamentale în relief. 
Ageste geamuri, cu grosimea de 
3—6 mm, sînt translucide şi pot fi 
incolore sau colorate. Cele incolore 
pot avea în transparenţă o nuanţă 
verzuie sau albăstruie şi trebuie să 
transmită cel puţin 60% din fluxul lu¬ 
minos incident. Geamurile orna¬ 
ment se montează în locurile unde 
este necesară o lumină difuză ca: 
holuri, case de scări, cămară, baie 
sau geam la uşile spre coridor sau 
la cele dintre camere. 

Geam armat. Acesta este cea mai 
răspîndită categorie de geam trans¬ 
lucid. în funcţie de culoare poate fi 
incolor sau colorat în masă, iar în 
funcţie de aspectul suprafeţei 
poate fi lis (plan) sau ornamentat cu 
diverse modele. Geamul armat se 
fabrică prin turnarea şi vălţuirea a 
două straturi de sticlă între care se 
aşază o plasă de sîrmă de oţel car¬ 
bon pentru a-i mări rezistenţa la 
spargere şi a împiedica formarea de 
cioburi care pot produce răniri. 

Geamul armat cel mai uzual are 
grosimea de 7 mm, cu armătura dis¬ 
pusă în reţea cu ochiul pătrat cu la¬ 
tura de 12—26 mm. Factorul de 
transmisibilitate a luminii este de 
0,5, iar geamul incolor trebuie să,. 
aţ,bă în transparenţă o culoare ver¬ 
zuie. 

Geamul armat se foloseşte la lu¬ 
minatoare de acoperişuri, la închi¬ 
derea pe laterală a balcoanelor sau 
sub balustrăzi, la case de scări şi, în 
general, în locuri expuse lovirii, 
unde un geam nearmat ar putea 
provoca accidente prin căderea 
spărturilor. 

MONTAREA GEAMURILOR 

în tabelele 1 şi 2 sînt prezentate 
materialele şi sculele necesare pen¬ 
tru montarea geamurilor pe tîm¬ 
plărie de lemn sau de metal. 

în locuinţă, ca şi la lucrările so- 
cial-culfurale sau administrative, 
montarea geamurilor se va efectua 
după executarea lucrărilor de ten- 
i cuieli, înaintea lucrărilor de zu- 
- grăveli, vopsitorii şi pardoseli, 
înainte de fixarea geamului pe tîm¬ 
plărie, falţul se va vopsi cu un grund 
pe bază de ulei la tîmplăria metalică 
şi pe bază de ulei, răşini ori email la 
tîmplăria de lemn. Petele de rugină 
de pe tîmplăria metalică se vor în¬ 
depărta prin curăţare cu peria de 
sîrmă. 

Geamurile se procură de la un 
atelier de specialitate, după tăiere 
la dimensiuni, sau din depozitele de 
materiale de construcţii ale unităţi¬ 
lor comerciale. în al doilea caz va 
trebui să luăm legătura cu un geam¬ 
giu pentru a tăia geamul la dimen¬ 
siuni sau să-l tăiem noi dacă dispu¬ 
nem de scule adecvate. 

Descriem în continuare modul de 
tăiere şi montare a geamurilor prin 
executarea tuturor operaţiilor cu 
forţe proprii, scopul prezentului ar¬ 
ticol fiind de a face cetăţenii mai în¬ 
crezători în forţele lor, în posibili¬ 
tăţile lor de a realiza singuri lucruri 
folositoare. 

Cu dimensiunile geamurilor no¬ 
tate pe o foaie de hîrtie ne pre¬ 
zentăm la un magazin de materiale 
de construcţii, de unde urmează să 
cumpărăm cîteva foi de geam la di¬ 
mensiuni egale sau mai mari decît 
cele ce ne trebuie. Vom avea grijă 
ca transportul geamurilor ia domi¬ 
ciliu să se facă în cele mai bune 
condiţii de siguranţă şi securitate. 

Pe o suprafaţă plană (masă, placă 
de PAL aşezată pe spătarele a 2—4 
scaune) punem o pătură, peste 
care vom aşeza foaia de geam. Pen¬ 
tru tăiere utilizăm un tăietor cu role 
sau cu diamant, un metru cu lamele 
de lemn sau metal, un liniar de lemn 
sau metal lung de 1—1,30 m, un vin¬ 
ci u cu talpă sau o coală de hîrtie 


TEHNIUM 6/1988 






tăiată sub forma unui dreptunghi. 
Vom avea grijă ca ochiul de geam 
rezultat să fie mai mic cu 2—3 mm 
pe ambele laturi decît dimensiunile 
măsurate. Pe traseul aproximativ al 
viitoarei tăieturi se va da cu o cîrpă 
înmuiată In petrol, cu scopul de a 
îndepărta urmele de praf şi nisip 
şi de a degresa suprafaţa. Poziţia 
mîinilor în timpul tăierii este 
prezentată în figura 1. Dacă apre¬ 
ciem că nu este suficientă o zgîriere 
pe o faţă, întoarcem foaia de geam, 
dăm cu petrol, iar după alinierea li¬ 
niarului sau fixarea capătului me¬ 
trului pe traseul zgîriat, mai efec¬ 
tuăm o zgîrietură. Ruperea geamu¬ 
lui se face prin aşezare cu linia zgî- 
riată pe cantul mesei (plăcii PAL) şi 
apăsare sau prin utilizarea cleştelui 
special de rupt faianţa, prezentat în 
„Tehnium" nr. 8/1986. Pentru, reali¬ 
zarea unei tăieturi în unghi drept 
faţă de o latură se va utiliza vinciul 
sau se va pune, sub geam, o coală 
de hîrtie aliniată la o latură a foii de 
geam, conform figurii 2; pe geam, 
peste marginea hîrtiei, se va pune li¬ 
niarul pe marginea căruia urmează 
a se efectua zgîrierea geamului. în 
cazul tăierii după un contur mai di¬ 
ficil se vor folosi şabloane confec¬ 
ţionate din placaj, PFL, tablă sau 
chiar carton mai gros, 

MONTAREA GEAMURILOR PE 
TÎMPLĂRIE DE LEMN 

A. Cu chit obişnuit (fig. 3). Cerce- 
veaua geamului sau tăblia uşii se 
scoate de pe toc şi se pune pe 
masă, astfel încît să se vadă falţul. 
Conform figurii 3, după aplicarea şi 
nivelarea patului de chit în falţ, gea¬ 
mul tăiat la dimensiuni se aşază pe 
acesta astfel încît să se lipească cît 
mai bine. Geamul se va apăsa uşor 
cu mîna şi se va fixa cu ţinte bătute 
în falţ la distanţa de 20—30 cm una 
de alta. Se întinde apoi chitul de-a 
lungul întregului contur şi se nete¬ 
zeşte astfel încît ţintele să fie com¬ 
plet acoperite. Chitul se va vopsi o 
dată cu tîmplăria. 

B. Cu baghete de lemn (fig. 4). La 
acest mod de fixare se greşeşte de 
cele mai multe of'i, favorizîrid astfel 
pătrunderea frigului în încăpere 
chiar şi' prin acest banal mic loc. 
Greşeala constă în faptul că geamul 
se fixează astfel: se pune foaia de 
geam tăiată în falţul wnplăriei, se 
aşază baghetele, tăiate în prealabil 
la capete sub un unghi de 45 , se 
prind în cuie şi gata... ce repede am 
montat geamul. 



Tehnic şi corect geamul se va 
monta respectînd următoarele ope¬ 
raţii: 

— se vopsesc toate baghetele în 
culoarea ce va fi dată pe restul tîm- 
plăriei geamului; 

— se aplică un pat de chit de-a 
lungul falţului, pe întreg conturul; în 
loc de chit se poate da şi cu vopsea 
ceva mai groasă, dar de nuanţa ce¬ 
lei cu care urmează a se vopsi tîrp- 
plăria; 

— geamul tăiat la dimensiuni se 
aşază peste chitul sau vopseaua din 
falţ, presîndu-se cu mîna astfel încît 
să se lipească cît mai bine; 

se potrivesc provizoriu ba¬ 
ghetele şi se taie apoi la colţuri la 
45°; 

— se aşază baghetele pe geam şi 
se fixează cu cuie de 15—18 mm, cît 
mai subţiri şi cu cap mic, astfel încît 
geamul să nu aibă joc. Dacă se con¬ 
sideră necesar, în timpul vopsirii 
tîmplăriei se poate da cu vopsea şi 
pe baghetele montate, vopsite în 
prealabil. 

MONTAREA GEAMURILOR PE 
TÎMPLĂRIE METALICĂ 

A. Cu agrafe şi chit cu adaos de 
miniu de plumb (fig. 5). De obicei 
tîmplăria metalică a locuinţei este 
executată din profiluri metalice 
(corniere, profil T, oţel lat) sau din 
profiluri ambutisate din tablă. Pen¬ 
tru o mai bună fixare a geamului, pe 
lîngă chit se vor utiliza şi agrafe din 
tablă. Agrafele, confecţionate din 
tablă zincată de 0,5 mm, se mon¬ 
tează pe conturul părţii metalice, la 
30 cm una de alta. Modul de fixare a 
agrafei este prezentat în detaliile 
din figura 5. 

Considerînd că avem conturul 
grunduit şi eventual vopsit cu un 
strat de vopsea, montăm geamul în 
felul următor: 

— se aplică un pat de chit de-a 
lungul falţurilor; 

— se aşază geamul şi se apasă 
cu mîna uşor pe contur pentru a se 
lipi cît mai bine pe patul de chit; 

— se îndoaie agrafele înspre 
geam; 

— ca la montarea geamurilor pe 
tîmplărie de lemn cu chit obişnuit, 
se întinde un strat de chit cu adaos 
de miniu pe zona de îmbinare dintre 
geam şi confecţia metalică, avînd 
grijă ca agrafele să fie cît mai bine 
acoperite. După netezirea chitului 


7 


^ DETALIU 
suprapunere geam 



DENUMIREA 

U.M. 

Pe tîmplărie 
de lemn 

Pe tîmplărie 
de metal 

Sticlă de geam 

m 2 

1,15 

1,15 

Ţinte 

kg 

0,01 

_ - 

Şipci din lemn 

m 

2,2 

— 

Chit sau vopsea 

kg 

0,3 (sau 0,05) 

— 

Chit de miniu 

kg 

— 

0,70 

Cleme, şuruburi 

kg 

— 

0,10 


cu cuţitul se trece la vopsirea lui cu 
miniu de plumb sau cu vopseaua ce 
o vom da şi pe tîmplăria metalică. 

B. Cu baghete metalice şi garni¬ 
turi de etanşare (fig. 6). Acest sis¬ 
tem de fixare se utilizează cu pre¬ 
ponderenţă la geamurile cu dimen¬ 
siuni mari. Deşi în locuinţă sînt rare 
situaţiile cînd se impune o aseme¬ 
nea fixare, totuşi considerăm nece¬ 
sar a prezenta şi acest detaliu de 
execuţie, ca posibil în unele cazuri. 

C. Montarea geamurilor armate 
plane la acoperişuri pe tîmpiărie 
metalică (fig. 7). Montarea geamu¬ 
rilor trebuie făcută astfel încît să se 
asigure o etanşare cît mai perfectă 
faţă de apa de ploaie. Lăţimea gea¬ 
mului trebuie să fie de maximum 
75 cm, iar grosimea de minimum 
5 mm, foile suprapunîndu-se con¬ 
form detaliului în sistem „caplama", 
pe o distanţă de cel puţin 10 cm. Se 
vor folosi cu precădere geamuri ar¬ 
mate, avînd grijă ca unghiul pantei 
să fie cît mai mare. Pentru a evita 
alunecarea geamurilor suprapuse, 
la fiecare foaie de geam se vor uti¬ 
liza cîte două agrafe din tablă zin¬ 
cată, îndoite în formă de cîrlig. 
Spaţiul rămas pe contur între gea¬ 
mul armat şi confecţia metalică se 
va umple cu chit pentru geamuri, 
celochit sau chit elastic. 

ÎNTREŢINEREA GEAMURILOR 

Pentru ca în încăpere să pătrundă 
cît mai multă lumină, geamurile tre¬ 
buie să fie mereu curate. în acest 
scop periodic, dar întotdeauna 
la curăţenia de primăvară sau 
toamnă, sticla de la geamuri se va 
spăla cît mai bine. Spălarea se face 
folosind apă caldă, oţet, petrol, 
săpun, detergent şi cîrpe cît mai 
moi. 

Spălarea cu apă caldă, săpun şi 
detergent este clasică, motiv pen¬ 
tru care ne vom opri mai mult asu¬ 
pra celorlalte moduri de spălare. 

într-un lighean ce conţine 1,5—2 I 
apă caldă se pune o cantitate de 
0,1—0,15 I oţet. în amestecul obţi¬ 
nut se introduce cîrpa, iar după 
stoarcere se şterge cu atenţie gea¬ 
mul. Ştergerea la uscat a geamului 
se face cu cîrpe moi, fără scame. 

Dacă geamurile au pete de mur¬ 
dărie sau de var, procedăm astfel: 

— zdrobim pe o hîrtie o jumătate 
de cretă; 

— după efectuarea cîtorva tam- 
ponări cu o cîrpă umedă pe creta 
zdrobită, frecăm bine geamul. 
Creta este atît de tare încît înlătură 
urmele de var, dar este atît de moale 
că nu zgîrie geamul. Ştergerea la 
curat se face după o spălare cu apă 
caldă şi săpun sau detergent 

Urmele de degete de pe geamuri 
se înlătură prin frecare cu ceapă 


TABELUL 2 

Scule necesare la montarea gea¬ 
murilor 

Ciocan de 0,1 kg 
„Cleşte cu fălci sau „patent" 

Dreptar din lemn 

Vinclu de lemn la 90° 

Metru din lemn sau metal 

Pensulă lată 

Şpaclu 

Şurubelniţă 

Tăietor cu rolă sau cu diamant 

tăiată în două (sau cu un cartof). 
Petele de murdărie se mai pot în¬ 
lătura şi prin ştergerea geamurilor 
cu o cîrpă pe care s-au picurat 
cîţiva stropi de petrol. întreţinerea 
cea mai bună şi rapidă a geamurilor 
se face cu ajutorul soluţiei pulveri- 
zatoare Dl-DA, sau cu altele simi¬ 
lare existente în comerţ. 

DE REŢINUT: 

• Pentru a perfora geamul (sti¬ 
cla), diluăm 50 g de acid oxalic în 
25 g de esenţă de terebentină, la 
care se adaugă 3 căţei de usturoi 
daţi pe râzătoare. Compoziţia ce se 
lasă la macerat într-un flacon astu¬ 
pat, pe care-l agităm din cînd în 
cînd, este bună de „ întrebuinţat 
după minimum 8 zile. în locul ales 
pentru găurit turnăm o picătură şi 
acţionăm cu un burghiu, fără a 
apăsa prea tare. Din cînd în cînd 
mai turnăm cîte o picătură. 

• Tăierea geamurilor se face nu¬ 
mai după ce acestea au stat cîteva 
ore la temperatura mediului din în¬ 
căperea respectivă. 

• Nu se fac două zgîrieturi pe 
aceeaşi urmă. Geamul nu se taie 
mai bine, dar cu siguranţă se va dis¬ 
truge diamantul sau rola. 

• La rupere se vor folosi mănuşi 
din prele sau cauciuc, iar geamul se 
va ţine cît mai strîns în mîini. 

• Lipirea geamurilor pe falţul tîm¬ 
plăriei de lemn asigură o etanşare şi 
o protecţie bună împotriva pătrun¬ 
derii aerului rece în locuinţă. 

• Chitul trebuie să fie bine întins, 
fără a se lăsa crăpături pe unde ar 
putea pătrunde apa de ploaie. 

• ATENŢIE! în timpul manevrării 
geamurilor nu se va folosi în¬ 
călţăminte cu talpă alunecoasă. 

• La geamuri se vor pune perdele 
cît mai transparente, prin care să 
treacă cît mai multă lumină. 

• Deoarece prin uşi şi ferestre se 
pierde 43% din căldura totală a 
clădirii, trebuie să acordăm atenţie 
mare etanşărilor la îmbinări. 


TEHNIUM 6/1988 


II 








1 ?îŞi 9 as||>if|«£ leeBMAnBfi 






Pentru copierea unor programe 
video după o casetă înregistrată 
este necesară interconectarea a 
două videocaseîofc-ane. Una dintre 
problemele frecvente care îngreu¬ 
nează această operaţie o constituie 
găsirea cablului cu fişele adecvate 
care se potrivesc la prizele de intra- 
re-ieşire audio şi video ale celor 
două aparate. De asemenea, apara¬ 
tele TV moderne dispun de priză de 
intrare specială pentru racordarea 
videocasetofonului, care asigură o 
calitate superioară a imaginii faţă 
de intrarea de ia priza antenei. Şi în , 
acest caz este necesar un cablu cu 
fişele corespunzătoare prizelor uti- 
■ Uzate. 

în cele ce urmează propun pentru 
cei interesaţi realizarea unui cablu 
cu fişă specială pentru intrare- 
ieşire audio şi video tip EURO 
SCART cu 21 de contacte, care se 
utilizează ia videocasetofoanele fa¬ 
bricate pentru Europa. .Se poate 
confecţiona o fişă de acest tip cu 
puţină îndemînare, din materiale 
uşor procurabiie, după schiţele şi 
descrierea alăturată. Ordinea ope¬ 
raţiilor este dată în continuare. 

Se confecţionează din tablă de 
0,4-—0,5 mm grosime (oţel galvani- 
zat, alamă, bronz) ecranul general 
exterior al contactelor, conform 
conturului şi dimensiunilor din 
schiţă (scara 1:1). 


Irig. ŞTEFAN SANDOR, 
Sfintu-Gheorghe 

Se realizează „forma de turnare" 
a părţii de fixare a lamelelor de con¬ 
tact pe un suport plan, pe care se 
aşază cu faţa în jos ecranul. înăun¬ 
trul ecranului se aşază un distanţor 
de carton de 2 mm grosime care va 
asigura distanţa de 2 mm de la mar¬ 
ginea ecranului pînă la vîrful con¬ 
tactelor. 

Se pune în ecran un strat de plas¬ 
tilină de 6 mm grosime, care va asi¬ 
gura lungimea activă de contact a 
lamelelor şi fixarea lor temporară în 
timpul turnării. Suprafaţa plastilinei 
va fi netezită cu grijă şi trebuie să fie 
paralelă cu suportul de bază. 

Se trasează locul lamelelor cu un 
ac pe suprafaţa plastilinei sau se 
face un şablon din hîrtie cu locurile 
exacte ale lamelelor, care se pune 
pe suprafaţa plastilinei. Pentru a 
asigura distanţele egale dintre la¬ 
mele se va utiliza şablon distanţor 
de grosime potrivită. 

Se înfig în locurile marcate în 
plastilină lamelele de contact din 
tablă de alamă de 0,3 mm, care se 
pot confecţiona din lamelele de 
contact ale bateriilor plate 3R12, 
conform schiţei. 

Forma de turnare astfel pregătită 
se umple la o înălţime de 10 mm cu 
o răşină sintetică, care după solidi- 


ficare nu se contractă mult. Se 
poate utiliza o „masă de turnare" 
obţinută din material plastic dizol¬ 
vat într-un solvent, lac de mobilă, 
lac de parchet, chit sintetic pentru 
caroserii auto, epokitt sau altele. 
După umplere trebuie să rămînă ca¬ 
petele de lamelă libere pe o lungime 
de 4—5 mm pentru lipirea conduc¬ 
toarelor de legătură. 

Forma astfel umplută se lasă în 
poziţia orizontală atît timp cît este 
necesar pentru solidificarea com¬ 
pletă a răşinii sintetice. 

După solidificare se îndepărtează 
plastilina din partea de jos, se 
curăţă cu spirt urmele de ulei de pe 
contacte. 

Astfel am realizat partea esen¬ 
ţială a fişei SCART, care urmează 
să fie fixată într-o cutie protectoare 
din material plastic, confecţionată 
prin lipire. Ecranul cu contactele se 
poate fixa în cutia de protecţie prin- 
tr-un şurub M3 prin gaura dată în 
mijlocul fişei. Dimensiunile princi¬ 
pale sînt date în schiţele alăturate. 

După terminarea fişei se fac le¬ 
găturile corespunzătoare la lame¬ 
lele de contact prin lipire, conform 
schemei de conectare date. Practic 
sînt necesare numaj 9 lamele de 
contact din cele 20. în afara contac¬ 
telor necesare pentru intrare-ieşire 
audio-video şi masa comună pen¬ 
tru intrare şi ieşire, în cazul conec¬ 
tării la televizor) lamela de pe lîngă 
intrarea audio stînga (12 V co¬ 
mandă) se conectează la pinul nr. 1 
al fişei tip DIN cu 6 poli. La apara¬ 
tele mono, la audio, canalele stînga 
şi dreapta se vor lega între ele; de 


asemenea, masa audio (sus) şi vi¬ 
deo (jos) se leagă între ele în fişă. La 
videocasetofoane stereo este posi¬ 
bilă redarea stereo a înregistrărilor 
cu ajutorul unui amplificator stereo 
şi atunci ieşirile se fac individual pe 
fiecare canal şi contactele nu se 
leagă între ele. 

Cablul de conexiune propriu-zis 
se face din cablu ecranat flexibil 
pentru ieşire-intrare audio, similar 
cu cele utilizate la magnetofoane. 
Pentru intrare-ieşire video este ne¬ 
cesar cablu de tip antenă TV flexi¬ 
bil, coaxial de 75 n, dar se poate uti¬ 
liza şi cablu pentru microfon ecra¬ 
nat, cu rezultate mulţumitoare. 

Capetele celelalte ale cablurilor , 
vor fi conectate în funcţie de nece¬ 
sităţi sau la o fişă similară SCART 
ori alte fişe adecvate. Se va avea 
grijă la legarea fişelor pentru a şti 
care va fi cea de ieşire şi care va fi 
cea de intrare şi vor fi marcate pen¬ 
tru a putea fi conectate corect la 
cele două aparate. 

Pentru intrare-ieşire semnal vi¬ 
deo, la multe videocasetofoane se 
utilizează fişa tip BNC conector 
coaxial cu piuliţa tip baionetă, care 
se fabrică la noi în ţară avînd codul 
BNC F2S75 A din catalog. 

*0 fişă pentru intrare-ieşire audio 
tip PHONO coaxială poate fi adap¬ 
tată dintr-o fişă pentru antenă TV 
tip mai vechi, care are ecranul din 
tablă de alamă şi la care ştiftul cen¬ 
tral de contact se „îngroaşă" la un 
diametru de 3 mm prin lipirea pe el a 
unei bucăţi de tub de alamă de la o 
rezervă de pix cu pastă golită. 


Capete de târnele pentru, te paturi 
\ ,1 OS ' Ecran. 


„ Răşina sintetică 
Lamele de contact 
. Plastilin ol 

DtsTanXor carton. 


vedere dm 



-— -— 

1-_ kk__ 

iii 


JL 


Vf. 

11= 


n 

n 

=44 

ki 


Secţiunea. A~/\ 

, Mi 


tPtT 



1ML, _ \l.°L 


Lamela, de contact 


] 


- 

i 


r 

# 

r 

*0 




«0 


+ 




ţuruburi M5 de -fixare 
. Carcasă ' 

\ Lamele de conta ct 
Ecran a<zneral 


Intrare VIDEO 


'deşire VfDBO 


Intrare AUDIO canal STÎnGA 
/ -— 

Intrare AUDlQ cana! DR£APT/\ 


[ i \Jaăre AU Di O - dreapta 
, Ieşire. AUDIO - ST AN ca 


/ Plasă AUDIO 


TEHNIUM 6/1988 







PREVENIREA 
INTOXICAŢIILOR 
CU CIUPERCI 
DEN FLORA 
SPONTANĂ 


Dr. N. MATEESCU 


Manifestarea clinică şi sindromul 
faloidian evoluează (ireversibil) în 
trei faze: de latenţă, de agresiune şi 
parenchimatoasă. 

Faza de latenţă se desfăşoară fără 
semne clinice şi evoluează în 6—40 
ore. 

Faza de agresiune începe după 
2—5 zile şi se manifesta prin arsuri 
stomacale, vărsături abundente, gre¬ 
ţuri, diaree continuă şi uneori hemo- 
ragică, dureri abdominale şi senza¬ 
ţia de sufocare. Bolnavul urinează 
puţin şi urina este roşie, pielea ca¬ 
pătă culoarea galbenă, „gălbinare 
phalloidiană", simptome asemăn㬠
toare cu cele ale holerei. 

Faza parenchimatoasă, în care tul¬ 
burările digestive se menţin sau se 
accentuează şi apar semne de hepa- 
totoxicitate şi tulburări renale. Vic¬ 
tima poate deceda prin insuficienţă 
circulatorie sau prin comă hepatică. 

Tratamentul intoxicaţiei cu Ama- 
nita phalloides constă în internarea 
în spital, spălături gastrice şi purga- 
ţie, posibilă numai în primele ore de 
la consumul ciupercilor; în mod cu¬ 
rent este rar folosită deoarece pre¬ 
zentarea bolnavului se face tardiv, 
cînd deja o parte din toxine au tre¬ 
cut în intestin şi s-a făcut absorbţia 
intestinală, producîndu-se leziuni 
viscerale. 

Purgativul este contraindicat în 
caz de diaree, întrucît agravează 
starea de deshidratare. 

Perfuziile cu ser fiziologic şi ser 
glucozat vor trebui să corecteze sta¬ 
rea de deshidratare. 

Transfuziile cu sînge izogrup vor 
trebui să corecteze hipotensiunea 
arterială. 

Substanţele antivomitive şi ali¬ 
mentaţia fracţionată vor trebui să re¬ 
ducă şi să anuleze greţurile şi vărs㬠
turile. 

Antispasticele (papaverina ş.a.) 
vor reduce şi suprima colicile intes¬ 
tinale. 

Repausul la pat este o măsură te¬ 
rapeutică de bază pentru protejarea 
ficatului. 

Regimul dietetic în primele zile, 
cînd toleranţa orală este bună, va 
trebui să asigure raţia calorică prin 
ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe, 
brînză de vaci. 

Cunoaşterea temeinică a ciuperci¬ 
lor, prin posibilitatea de deosebire a 
celor otrăvitoare, începînd cu Ama- 
nita phalloides, de cele comestibile, 
elimină producerea unor suferinţe 
cu urmări de scurtă sau mai lungă 
durată. 


Tabelul 2 

(URMARE DIN NR. TRECUT) . 




Inocybe 

fastigiata 

— gaiben-brună, apoi brună, 
lobată 

— 7—9 cm 

— fibroasă 

— conică la început, apoi cam- 
panulată 

— albă, cu miros urît şi fără gust 
Lamele: galbene-olivacee-serate 

Inel: absent 

— alb-roşiatic 

— cilindric, uşor în¬ 
gustat la bază 

— volva — absentă 

Păduri de 
foioase 

VII—X 

Russula 

emeîica 

(vîneţica 

focului, 

pîinişoară 

piperată) 

i WTi 

— roşie, roz sau albă, decolo¬ 
rată la margine 

— 4—10 cm ■ 

— cărnoasă, vîscoasă 

— convexă, apoi plană, albă, 
roz subcuticuiă, gust acru sau 
piperat 

JS|ă||e libere, egale 

— alb cu tentă roz- 
crem 

— 4—6 cm x 1—2 cm 

— volva absentă 

Păduri umede, 
mlaştini şi 
turbării 

VII—X 

CSîtocybe 
|| deal bat a 

— albicioasă-alb-murdară, alb- 
gălbuie 

— 2—6 cm, talie mică 

— uşor cărnoasă, fragilă 

— convexă, apoi plată, ulterior 
ca o pîlnie 

— albicioasă de culoarea pielii, 
miros de iarbă 

Lamele: albicioase, dese, în¬ 
guste, ulterior gălbui 

Inel: absent 

— albicios-fibros 

— 2—5 cm x 0,3 —) cm 

— volva — absentă 

Locuri 

înierbate, pe 
malul rîurilor 

IX—XI 

Panaeolus ater — brun închis, brun-negricios, 
violacee sau brun ocracee-us- 
cată 

— 4—7 x 0,1—0,3 cm (diametrul 
şi grosimea pălăriei) 

— convexă 

— brună-negricioasă, fără gust 
şi miros particular 

Lamele: brun ocracee 

— brun negricios, 
violaceu 

— 3—7 x 0,1—0,3 
cm 

— cilindric fistulos 

— volva — absentă 

Păşuni, locuri . 
înierbate 

V—X 


SPECIA 

PĂLĂRIA: culoarea, diametrul, 
consistenţa, forma, carnea, oxi- 
darea, mirosul 

Stratul cu lamele 

Inelul 

PICIORUL: culoarea, 

forma, dimensiunile, 
oxidarea 

Volva 

UNDE SE 
ÎNTÎLNEŞTE 

CÎND SE 
ÎNTÎLNEŞTE 
(LUNA) 

Amanita 
phalloides 
(buretele 
viperei), 
cea mai pe¬ 
riculoasă 
ciupercă 

— corpul fructifer se află la în¬ 
ceput într-un „ou“ — un înveliş 
de culoare albă — CARACTE¬ 
RISTIC 

— verde-găibuie, verde-maro- 

nie, brun-olivacee, verde-ce- 
nuşie, netedă cu marginile 
crăpate, cu striuri negre 

— 4—15 cm 

— albă, fragilă în pălărie; fi¬ 
broasă în picior, cu gust dulce, 
puţin pişcător 

— fără miros 

Lamele: albe, uşor verzui sau 
gălbui 

Inelul (poate cădea): lat, aib-alb 
gălbui, cu marginile în jos 

— alb gălbui sau uşor 
verzui ca pielea vipe¬ 
rei, fibros, catifelat, 
pătat, de culoarea 
pălăriei 

— cilindric, umflat la 
bază 

— 6-15 cm x 1—1,5 
cm 

— volva — bine dez¬ 
voltată la baza picioru¬ 
lui. Se poate ca la cu¬ 
les volva să rămînă în 
pămînt sau să nu se 
vadă, fiind acoperită 
cu frunze 

Păduri de 
foioase şi 
conifere, În 
grupuri, „hore 
de vrăjitoare" 

V—XI 

Amanita 

verna 

— albicioasă, alb-gălbuie spre 
centru, lipicioasă la umezeală, 
în rest luciul mătăsii 

— 4—6 cm 

— aibă, fragilă în pălărie, fi¬ 
broasă în picior 

— fără miros caracteristic 

Lamele: albe, strîns apropiate 
Inelul: fragil, poate lipsi 

— alb 

— 7—11 cm x 1—1,5 
cm 

— volva la baza picio¬ 
rului 

— se poate lipi de pi¬ 
cior sau rămîne în sol 
la cules 

Păduri de 
conifere şi 
foioase 

V—XI 

Omphalotus 

oiearius 

(Pleurotus 

oiearius) 

— brună-portocalie sau gal- 
benă-porîocalie 

— 8—12 cm, infundibuliformă 

— cărnoasă, tare, compactă 

— ca un cornet cu marginea 
subţire, răsucită 

— galbenă, cu miros plăcut şi 
gust dulce 

Lamele: galbene aurii, decu- 
rente 

— Brun-portocaliu sau 
galben-portocaliu 

— uşor îngustat spre 
bază 

— 4—10 cm x 1,5—2 
cm grosime 

în tufe, la baza 
trunchiurilor 
arborilor foioşi 

VIII—IX 

Cortinarius 

orellanus 

— maro, maro-gălbuie, maro- 
roşcată ca scorţişoara 

— 3—7 cm 

— cărnoasă 

— convexă la început, apoi 
plată, cu. cuticula mătăsoasă, fi¬ 
broasă radiar 

— galbenă cu nuanţe roşiatice, 
cu gust plăcut şi vag miros de ri¬ 
diche 

Lamele: aderă pe trunchi, galbe- 
ne-ruginii 

Inelul: absent 

— galben auriu, apoi 
portocaliu 

— împodobit cu fi- 
brile fine roşiatice 

— 4—9 cm x 0,7—1,2 
cm 

— volva — absentă 

Păduri foioase 

VIII—X 

Gyromitra 

escuienta 

(sbîrciog 

gras) 

— brună-castanie, cu nume¬ 
roase pliuri lobate 

— 3—10 cm diametru 

— casantă, cu miros şi gust 
plăcut 

— crem, ocraceu des¬ 
chis 

— gol la interior-gros 

— 2—5 cm 0 şi 
3—8 cm înălţime 

— brăzdat la exterior 

Păduri de 
conifere, la 
baza pinilor 
bătrîni 

IV—V 


TEHNIUM 6/1988 


19 









nUZMU LOR 

mfdtomfie 

Ing. GHEOSGHE NISTOROIU 


Un obiectiv fotografic reprezintă 
un sistem optic convergent, com¬ 
pus din mai multe ientile lipite sau 
separate prin straturi de aer, dis¬ 
puse într-o montură. Cele mai im¬ 
portante caracteristici £le unui 
obiectiv fotografic, care se inscrip¬ 
ţionează pe partea frontală a fie¬ 
cărui obiectiv, sînt distanţa sa fo¬ 
cală f şi deschiderea relativă. Foca¬ 
rele F şi F' ale unui obiectiv (fig. 1) 
sînt acele puncte de pe axa optică 
în care se formează imaginile 
obiectelor aflate la infinit. Dacă se 
măsoară distanţa focală a obiecti¬ 
vului pornind de la focare, se obţin 
două puncte (plane) H şi H' în inte¬ 
riorul obiectivului, între care există 
întotdeauna o anumită distanţă. 
Aceste plane poartă denumirea de 
plane principale şi prezintă proprie¬ 
tatea remarcabilă că mărirea trans¬ 
versală între planul principal obiect 
H şi planul principal imagine H’ este 
unitară. Cunoaşterea poziţiei pla¬ 
nelor principale în raport cu ele¬ 
mentele monturii obiectivului este 
utilă în macrofotografie pentru de¬ 
terminarea precisă a abscisei 
obiect a şi a abscisei imagine a' în 
cazul fotografiilor cu raport de re¬ 
producere precis (de exemplu, re¬ 
producerea diapozitivelor). Deter¬ 
minarea practică a poziţiei planelor 
principale se poate face cu aproxi¬ 
maţie de către fotograful amator, 
dar o evaluare exactă nu poate fi 
făcută decît pe un banc optic, deoa¬ 
rece valoarea reală a distanţei fo¬ 
cale a obiectivului poate să difere 
puţin de cea inscripţionată pe mon¬ 
tură. Pentru acei fotografi care au 
curiozitatea de a face o astfel de 
măsurătoare, prezentăm în conţi- . 
nuare o metodă destul de exactă (şi 
totodată simplă) pentru determina¬ 
rea poziţiei planului principal ima¬ 
gine, H'. Această metodă şe ba¬ 
zează pe o particularitate construc¬ 
tivă caracteristică majorităţii apara¬ 
telor cu obiective interschimbabile 


folosite la noi, aceea că distanţa în¬ 
tre suprafaţa în contact cu umărul 
obiectivului şi planul peliculei este 
standardizată la valoarea de 45,5 
mm. De asemenea, sistemele op¬ 
tice- ale obiectivelor care echipează 
aceste aparate sînt astfel poziţio¬ 
nate în monturile Iqr încît imaginea 
unui obiect de la infinit (indiferent 
de focală) să se regăsească de fie¬ 
care dată în planul filmului. Pentru 
aceste obiective, planul principal 
imagine H' se găseşte în interiorul 
obiectivului, ia o distanţă, măsurată 
de la suprafaţa frontală, egală cu 
f—45,5 mm. Poziţia astfel determi¬ 
nată este valabilă pentru cazul cînd 
obiectivul este focalizat pe infinit. 
Şi de această dată, precizia măsu¬ 
rării este determinată de precizia cu 
care cunoaştem focala obiectivului. 

O clasificare a obiectivelor în func¬ 
ţie de distanţa lor focală este pre¬ 
zentată în tabelul 1. Focala unui 
obiectiv fiind invers proporţională 
cu unghiul său de cîmp, aprecierea 
caracterului obiectivului trebuie 
făcută ţinînd cont de formatul ca¬ 
drului. în tabelul 1 sînt cuprinse 
principalele tipuri de obiective foto¬ 
grafice, corespunzătoare formate¬ 
lor uzuale 24 x 36, respectiv 60 x 60. 

Revenind la sistemul optic din fi¬ 
gura 1, observăm că, pe măsura 
apropierii obiectului de obiectiv, 
imaginea se va forma tot mai de¬ 
parte în dreapta focarului F'. Pentru 
fiecare obiectiv există o distanţă 
minimă de la care se poate fotogra¬ 
fia obiectul, distanţă căreia îi cores¬ 
punde o extensie maximă a obiecti¬ 
vului, determinată de construcţia 
monturii. Această distanţă se 
găseşte în zona 0,6—0,8 m pentru 
obiectivele normale, este mai mică 
de 0,5 m pentru superangulare şi 
ajunge la 3 m pentru teleobiectivul 
de 200 mm. Cu mijloacele obişnuite 
nu se pot realiza fotografii ale 
obiectelor aflate la distanţe mai 
mici decît distanta limită. Macrofo- 


tografiile se pot totuşi realiza cu 
orice obiectiv,' folosind o serie de 
accesorii specifice, care pot 
acţiona asupra obiectivului respec¬ 
tiv pe două căi: creşterea abscisei 
imagine S' peste valoarea maximă 
admisă de extensia tubului meca¬ 
nic, sau modificarea distanţei fo¬ 
cale a sistemului. în primul caz, este 
vorba de elemente distanţiere 
(inele, burdufuri) care se interca¬ 
lează între obiectiv şi aparat, iar în 
cel de-al doilea de lentile adiţio¬ 
nale pozitive, care se ataşează 
obiectivului prin filetul de filtru, fo¬ 
cala sistemului rezultant (lentile 
adiţionale + obiectiv) fiind mai 
mică. decît focala obiectivului ini¬ 
ţial. In consecinţă scade şi distanţa 
minimă de fotografiere. în macrofo¬ 
tografie, parametrul S' (abscisa 
imagine) poartă numele de tiraj, iar 
mărimea S'—45,5 (mm), care deter¬ 
mină grosimea inelelor distanţiere 
sau extensia burdufului, se nu¬ 
meşte tiraj suplimentar. 

Deschiderea relativă a obiecti¬ 
vului fotografic se defineşte ca 
fiind raportul dintre mărimea pu¬ 
pilei de intrare şi distanţa focală 


N se numeşte număr de deschidere 
(sau număr de diafragmă). Valorile 
normalizate ale numărului N, avînd 
raţia \ 2, se găsesc gravate pe scala 
diafragmelor. Cu cît un obiectiv are 
o deschidere relativă mai mare, cu 
atît el este mai luminos. 

Un alt parametru important al sis¬ 
temelor optice utilizate pentru ma¬ 
crofotografie este raportul de re¬ 
producere G (numit şi mărire liniară 
sau scară de reproducere), care se 
defineşte ca fiind raportul dintre di¬ 
mensiunea transversală a imaginii 
şi cea a obiectului: 

G = — 

y 

Se consideră că domeniul macrofo- 


tografiei abordabil de către amatori 
se încadrează în plaja de valori 
1/10....5 ale raportului de reprodu¬ 
cere. Unii amatori delimitează două 
zone distincte: proxifotografia (cu 
G = 1/10... 1) şi macrofotografia pro- 
priu-zisă (cu G = 1...5), delimitarea 
fiind condiţionată de necesitatea 
inversării obiectivului. 

Din punctul de vedere al schemei - 
optice, obiectivele normale se gru¬ 
pează în trei categorii distincte: si¬ 
metrice, asimetrice şi semisime- 
trice. Noţiunea de simetrie se referă 
la poziţia grupurilor de lentile în ra¬ 
port cu diafragma de deschidere. 
Obiectivele simetrice prezintă o si¬ 
metrie perfectă faţă de planul dia¬ 
fragmei, iar la cele semisimetrice 
numărul elementelor optice şi dis¬ 
punerea lor de ambele părţi ale dia¬ 
fragmei sînt identice, dar există de¬ 
osebiri în privinţa elementelor geo¬ 
metrice, respectiv optice ale lentile¬ 
lor, generate de necesitatea corec¬ 
tării anumitor aberaţii. Obiectivele 
cu focală lungă se bazează de obi¬ 
cei pe scheme optice derivate din 
cele ale obiectivelor normale. în do¬ 
meniul focalelor mari (începînd cu 
135 mm pentru formatul 24 x 36) se 
•folosesc formule optice speciale, 
numite telesisteme (fig. 2). 

Un telesistem este compus din- 
tr-un grup de lentile anterior, cu 
acţiune pozitivă şi un al doilea grup 
cu acţiune negativă. Avantajul 
acestor sisteme optice constă în 
faptul că planul principal imagine 
este deplasat mult spre grupul an¬ 
terior (pozitiv) şi tubul mecanic re¬ 
zultă mai scurt decît cel al unui 
obiectiv de aceeaşi focală care ar fi 
conceput după formula optică a 
obiectivelor normale. în construc¬ 
ţia superangularelor se utilizează 
frecvent formula „teleobiectiv in¬ 
versat", caracterizat printr-o focală 
scurtă şi abscisă imagine mărită. 

In continuare se vor analiza 
cîteva aspecte particulare ale utili¬ 
zării obiectivelor de diferite dis¬ 
tanţe focale în scopul fotografierii 
de aproape. 



*— 

1 

i 


H'l 


f; 


e 

S2 



II 

J 


f 7 


Telesistem direct 

51 grupul convergent 

52 grupul divergent 


TEHNIUM 6/1988 



ABERAŢIILE OBIECTIVELOR, 
CAUZE Şl MIJLOACE DE 
DIMINUARE 

Atunci cînd se. proiectează un 
obiectiv fotografic, se face corecta¬ 
rea aberaţiilor acestuia astfel încît 
rezultatele să fie optime pentru ca¬ 
zul cînd obiagţul se găseşte la infi¬ 
nit, respectiv%naginea se formează 
în focarul. F' (sau, altfel spus, 
abscisa obiect este mult mai mare 
decît abscisa imagine). Dacă ne 
propunem să obţinem cu un astfel 
de obiectiv imagini ale obiectelor la 
un raport de reproducere ce dep㬠
şeşte 1:1, vom constata o vizibilă 
scădere a puterii separatoare. 
Scăderea calităţii imaginii se dato¬ 
rează apropierii exagerate a obiec¬ 
tului de sistemul optic, fiind în¬ 
călcată condiţia de proiectare. 
Acest efect nedorit se poate în¬ 
lătura prin utilizarea (în cazul ra¬ 
poartelor mari de reproducere) a 
unui inel inversor. Inelul este filetat 
la ambele capete, permiţînd o mon¬ 
tare a obiectivului cu partea fron¬ 
tală posterioară spre obiect. Func¬ 
ţionarea în această poziţie se ex¬ 
plică prin aceea că, la fotografierea 
cu scară mai mare de 1:1, abscisa 
imagine devine superioară abscisei 
obiect şi drumul razelor luminoase 
trebuie pus de acord cu sensul de 
corecţie al obiectivului. 

Inversarea obiectivului asigură o 
rezoluţie satisfăcătoare într-o plajă 
de rapoarte de reproducere cu¬ 
prinse între 1:1 şi 5:1. Mărirea ra¬ 
portului peste această limită se sol¬ 
dează cm o scădere a rezoluţiei, de 
această dată iremediabilă, datorată 
creşterii aberaţiilor de deschidere. 
Realizarea macrofotografiilor cu 
mărire superioară valorii de 5:1 ne¬ 
cesită obiective cu o construcţie 
specială, a căror schemă optică 
este derivată din schemele obiecti¬ 
velor de microscop. în cazul parti¬ 
cular al obiectivelor simetrice, 
inversarea obiectivului nu influen¬ 
ţează rezultatul fotografierii şi de 
aceea nu este necesară. Inversarea 
obiectivului este inevitabil însoţită 
de o creştere a tirajului, datorată 
iăţimii inelului inversor, iar în unele 
cazuri de pierderea automatismelor 
(preselecţia diafragmei sau trans¬ 
miterea electrică a valorilor aces¬ 
teia). Rezolvarea acestor probleme 
se poate face prin achiziţionarea 
unui set de două inele conectate 
printr-un cordon şi a unui declan¬ 
şator flexibil dublu, care se găsesc 
în comerţ. 

Acei amatori care doresc să se 
specializeze şi să obţină macrofo- 
tografii de calitate superioară fără a 
se complica cu manevrarea ele¬ 
mentelor distanţiere, au la dispo¬ 
ziţie o alternativă mai costisitoare 
dar foarte eficace: obiectivele „ma¬ 
cro". Un obiectiv macro derivă din- 
tr-un obiectiv obişnuit, de care di¬ 
feră prin două particularităţi: pre¬ 
zintă o corecţie optimă a aberaţiilor 
pentru o abscisă obiect mică (de 
obicei corespunzătoare raportului 
de reproducere 1:10) şi dispun de 
un tub mecanic cu tiraj mărit încît 
să permită realizarea de imagini 
pînă în zona raportului de 1:1. Ca şi 
obiectivele obişnuite, obiectivele 
macro pot fi superangulare, nor¬ 
male, sau teleobiective. Ele se pot 
folosi şi pentru rapoarte de repro¬ 
ducere mai mari decît 1:1, în aso¬ 
ciaţie cu dispozitivele distanţiere 
cunoscute (inele, burdufuri). Dato¬ 
rită faptului că randamentul lor 
optic este maxim pentru domeniul 
- macrofotografic, aceste sisteme 
optice nu mai necesită operaţia de 
inversare. Deşi macroobiectivele 
sînt foarte utile şi comode, ele pre¬ 
zintă dezavantajul de a fi sisteme 
optice specializate, şi în consecinţă 
nu pot fi utilizate decît pentru ma- 
crofotografie. 

PROFUNZIMEA CÎMPULUI ÎN 
MACROFOTOGRAFIE Şl 
FACTORII CARE O 
INFLUENŢEAZĂ 

Profunzimea cîmpului unui 
obiectiv fotografic este acea zona 



din jurul obiectului, măsurată de-a 
lungul axei optice, care este redata i 
clar în planul peliculei, atunci cînd j 
obiectivul a fost focalizat pe res- j 
pectivul obiect. Dacă presupunem 
că avem două obiecte punctuale si- j 
tuate de-a lungul axei optice la dife- j 
rite distanţe de obiectiv, iar focali- ; 
zarea s-a efectuat pe unul din | 
aceste puncte, acesta din urmă va 
apărea redat clar în planul imagine, 
iar celălalt se va distinge sub forma 
unei pete care poartă numele de 
pată de difuzie. în practică, la orice 
punere la punct se contează pe 
o zonă de profunzime a cîmpului, 
definită pe considerentul că punc¬ 
tele obiectului aflate la extremităţile 
zonei determină pe peliculă pete de 
difuzie avînd diametrul inferior unei j 
anumite valori, stabilită pe baza 
unor necesităţi practice. De obicei, 
pentru formatul 24 x 36, valoarea 
acceptată a petei de difuzie este de 
0,03 mm. Pentru determinarea ope¬ 
rativă a profunzimii cîmpului, chiar 
şi obiectivele cele mai simple dis- i 
pun de o scală specializată, trasată 
pe montura obiectivului, în dreptul 
scalei mobile a distanţelor. în i 
cazul macrofotografiei, profunzi¬ 
mea cîmpului se poate evalua prin j 
calcul, însă controlul profunzimii şi 
punerii la punct se poate face efec¬ 
tiv numai la aparatele cu vizare prin 
obiectiv. Profunzimea cîmpului se 
poate calcula cu relaţia: 

P = 2Nd (G + 1)/G 2 (1) i ( 

în care: 

G — raportul de reproducere; 

N — numărul de deschidere; 

d — diametrul petei de difuzie 
(0,03 mm). 

Analizînd relaţia (1), se pot trage 
o serie de concluzii privind influ- 1 
enţa celor trei factori asupra pro¬ 
funzimii cîmpului. 

a) Influenţa raportului de repro¬ 
ducere G. Profunzimea imaginii I 
este mai mică cu cît raportul de re¬ 
producere este mai mare, depen¬ 
denţa directă P = P(G) fiind repre¬ 
zentată prin graficul din figura 3. De 
aici se observă că domeniul macro¬ 
fotografic este caracterizat printr-o 
profunzime foarte redusă. De 
exemplu, pentru o valoare a dia¬ 
fragmei N = 11, a raportului G = 1 şi 

d = 0,03 mm, profunzimea cîmpului 
obiect este de 15 mm, ceea ce 
uneori nu satisface necesităţile fo¬ 
tografului amator. 

b) Influenţa numărului de des¬ 
chidere. Orice amator care a privit I 
printr-un vizor al unui aparat reflex, 
rotind inelul diafragmelor, ştie că 
profunzimea cîmpului se măreşte 
cu închiderea diafragmei. Fenome¬ 
nul se datorează micşorării abera¬ 
ţiilor de deschidere, o dată cu redu¬ 
cerea deschiderii relative. Creşte¬ 
rea profunzimii imaginii la închide¬ 
rea diafragmei este foarte impor¬ 
tantă în macrofotografie, deoarece 
reprezintă singurul procedeu prin 1 
care se poate spori profunzimea 
cîmpului, atunci cînd se fotogra¬ 
fiază cu raport mare de reprodu¬ 
cere. Din această cauză, asemenea 
fotografii se execută avînd sistemul 
optic puternic diafragmat (la scară 
unitară de reproducere se folosesc 1 
diafragmele 11, 16, 22) pentru a 
obţine o profunzime satisfăcătoare. | 
Diafragmarea extremă provoacă o 
reducere masivă a fluxului luminos 1 
care ajunge la peliculă, făcînd ne- I 
cesară lungirea expunerii. închide¬ 
rea diafragmei pînă la valorile limită 1 
gravate pe monturile obiectivelor 1 
este însoţită de pierderi de rezoluţie 

a imaginii datorate fenomenului de 
difracţie a luminii la trecerea prin | 
orificiul diafragmei. 

Este cunoscut faptul că puterea : 
separatoare a oricărui obiectiv (li- | 
nii/mm) prezintă un maxim pentru o 
valoare a numărului de deschidere 
de 5,6 sau 8, pentru care efectele 
cumulate ale aberaţiilor de deschi¬ 
dere şi difracţiei prezintă o valoare 
minimă. Controlul punerii la punct 
se face obligatoriu cu diafragma 
deschisă la maximum. Alegerea 
planului de punere la punct se face 
în funcţie de subiectul ales, de efec- 


obiectivi ura 


Dintre obiectivele folosite şi 
apreciate de fotoamatori sînt şi cele 
produse de MEOPTA — R.S.C. 

Pentru alegerea unui obiectiv, cît 
şi pentru cunoaşterea dimensiunii 
de montaj, indicăm succint în tabel 
gama şi principalele caracteristici 
ale familiei de obiective MEOPTA. 


Ing. VASILE CÂUIMESCU 

Obiectivele MEOPTA au o bună 
rezoluţie, contrast bun, dînd rezul¬ 
tate bune în tehnica alb-negru şi 
color la nivelul cerinţelor fotografi¬ 
lor amatori şi profesionişti. 

Obiectivele au o bună transmisie 
a luminii, suprafeţele optice (sticlă/ 
aer) fiind tratate antireflex. 

Variantele constructive mai re¬ 
cente au scala diafragmei ilumina- 
bilă. 

Diafragma poate fi cu reglaj con¬ 
tinuu sau cu indexor. 

Tipurile MEOGON noi, cu lumi¬ 
nozitate 2,8, oferă imagini de bună 
calitate, în condiţiile unei iluminări 
sporite. 

Figura 1 redă un ansamblu cu 
obiectivele menţionate în tabel. în 
figura 2 sînt prezentate trei inele de 
reducţie pentru adaptarea obiecti¬ 
velor la aparatul de mărit. 


TIPUL OBIECTIVULUI 

NUMĂRUL 
ELEMENTE¬ 
LOR OPTICE 

NUMĂRUL 

DE 

LENTILE 

DESTINAT 
FORMATU¬ 
LUI DE (mm) 

FILET DE 
MONTARE 

1. ANARET 4,5/50 

3 

4 

11x14 

13x17 

M23,5x0,5 

2. BELAR 4,5/50 

3 

4 

28x28 

24x36 


3. ANARET 4,5/50 

3 

4 


- 

4. ANARET S 4,5/50 

3 

4 


M39x1 

5. ANARET 4,5/80 

3 

4 

40x40 

60x60 

M23,5x0,5 

6. ANARET S 4,5/80 

3 

4 


M39x1 

7. ANARET 4,5/90 

3 

4 

60x70 

M39x1 

8. ANARET 4,5/105 

3 

4 

60x70 

65x90 

- .. — 

9. MEOGON 5,6/50 

4 

6 

28x28- 

24x36 

- 

10. MEOGON 5,6/60 

4 

6 

24x36 

40x40 


11. MEOGON S 4/80 

4 

6 

40x40 

60x60 

— — 

12. MEOGON S 2,8/50 

4 

5 

28x28 

24x36 


13. MEOGON 2,8/80 

4 

5 

40x40 

60x60 

.. “ - — 


tul artistic urmărit, ţinînd cont că 
zona de profunzime este reparti¬ 
zată aproximativ simetric faţă de 
planul de focalizare. Urmează con¬ 
trolul profunzimii cîmpului, care se 
efectuează prin închiderea diafrag¬ 
mei la valoarea aleasă şi observarea 
prin vizor a efectului produs Dacă 


se lucrează cu rapoarte foarte mari 
de reproducere, sau se contează îr 
momentul expunerii pe lumina flash¬ 
ului, imaginea din vizor după dia- 
fragmare nu mai are luminozitatea 
necesară aprecierii profunzimii. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


II 


TEHNIUM 6/1988 







Montajul poate face parte dintr-un 
transverter fiindcă la mixerul IE500 
sosesc semnal de 410 MHz şi semnal 
SSB de la un transceiver de 20—30 
MHz. 

Circuitele sînt acordate în banda 
de 70 cm. Aici L 1 are 3 spire 0 1 mm 
CuAg, diametrul bobinei 4 mm; L 2 şi 
l_ 5 sînt linii cu lungimea de 40 mm, 
din sîrmă CuAg 0 1 mm; L 7 are 2 
spire CuAg 0 2 mm, diametrul bobi¬ 
nei 7 mm. 

Ft-, are 12 spire CuEm 0 0,3 mm, 
diametrul bobinei 3,5 mm; Ft 2 are 
2 spire CuEm 0,3 bobinate pe miez 
de ferită; Ft 3 are 6 spire CuEm 0,5, 
diametrul bobinaj 5 mm, iar Ft 4 are 
o spiră CuEm 0,4 dispusă pe miez 
de ferită. Alăturat este arătat şi ca¬ 
blajul cu piesele componente. 

RADIOTECHN1KA, 2/1988 


N 





întregul radioreceptor se, ba¬ 
zează pe utilizarea circuitului inte¬ 
grat A283D (producţie R.D.G.). 

Recepţia FM comportă un tuner 
la care tranzistorul BF414 este am¬ 
plificator RF, iar convertor autoos- 
cilator este tranzistorul BF441. 
Semnalul IF de 10,7 MHz este 
aplicat circuitului A283D printr-un 


filtru ceramic. 

Pentru recepţia AM se folosesc 
numai elementele interioare ale cir¬ 
cuitului integrat, care poate func¬ 
ţiona în toată banda de 100 kHz — 
30 MHz. La ieşire, în difuzor este de¬ 
bitată o putere AF de 300 mW. 

AMATERSKE RADIO, 2/1988 





Montajul lucrează în gama 20 Hz — 30 kHz, cu distor¬ 
siuni de 0,05%. 

Eficienţa corecţiei este de ±18 dB la 40 Hz şi tot de 
±18 dB la 15 kHz. Nivelul semnalului la intrare este de 200 mV. 

Alimentarea montajului este la 24 V, consumul fiind de 
10 mA. 

MQDELIST KONSTRUKTOR, 7/1987 


n 


TEHNIUM 6/1988 











[Ii f 

. 7 




ÎNTREPRINDERE DE STAT PENTRU FABRICAREA OE TELEVIZOARE, RAOIORECEF rOARE CO' J a* 
WS MUZICALE Şi INCINTE ACUSTICE. RAOiOCASETQFOANE, SUBANSAMBLE, PIESE OB SGHlMS 


Pentru a satisface solicitările a numeroşi posesori de televizoare ce 
locuiesc în imobile ce nu dispun de instalaţii de antenă colectivă şi cu 
condiţii de .propagare mai dificilă ori de receptoare de tipuri mai vechi, 
colectivul întreprinderii ELECTRONICA a realizat, în concepţie uni¬ 
tară, şi a pus în fabricaţie elemente de antenă individuală destinate 
îmbunătăţirii recepţiei emisiunilor TV. Componenţa acestei antene este 
următoarea: amplificator individual de canal TV din domeniul FIF, am¬ 
plificator individual de canal TV din domeniul UIF, alimentator pentru 
amplificator de antenă, dispozitiv de însumare a semnalelor TV (suma- 
tor de canale TV), convertor individual de canal TV din domeniul UIF în 
domeniul FIF. 

Se recomandă utilizarea de antene exterioare corespunzătoare cana¬ 
lului recepţionat de amplificatorul individual. Pentru adaptarea impe- 
danţei antenei (cca 300 !!) cu cea a cablului coaxial de coborîre (75 11) 
este recomandabil să se folosească bucla de adaptare în A/2. 


Convertorul 

este construit 

în mai 

multe variante de utilizare, 

pentru 

conversii din: 





— canalul' 

34 

(UIF) 

în 

canalul 

2 (FIF) 

— canalul 

24 

(UIF) 

în 

canalul 

8 (FIF) 

— canalul 

32 

în 

canalul 

(UIF) 

2 (FIF) 

— canalul 

32 

în 

canalul 

(UIF) 

8 (FIF) 

— canalul 

39 

în 

canalul 

(UIF) 

8 (FIF) 





• Amplificatorul individual de ca¬ 
nal TV (FIF sau UIF) este destinat 
utilizării în cazurile în care recepţia 
TV este necorespunzătoare (ima¬ 
gine şi sunet zgomotoase) datorită 
niveluiui mic al semnalului la borna 
de antenă a receptorului TV. 

Conectarea amplificatorului la 
antenă şi la televizor se face numai 
cu cablu coaxial (asimetric) cu im- 
pedanţa de 75 tl. Amplificatorul se 
va monta pe pilonul antenei, în 
apropierea acesteia, cu cablu de 
legătură cît mai scurt, asigurîndu- 
se astfel un raport semnal-zgomot 
cît mai bun. 

Amplificatorul se alimentează de 
la o sursă de curent continuu de 
— 12 V, diject prin cablu coaxial de 
coborîre. în nici un caz nu se vor fo¬ 
losi ca sursă de alimentare recepto¬ 
rul TV sau alte surse necorespun¬ 
zătoare din punct de vedere al elec- 
trosecurităţii. 

Caracteristici tehnice 
— Amplificarea: > 20 dB 
— Factorul de zgomot: < 8 dB 
— Factorul de reflexie: p < 0,5 
— Tensiunea de alimentare: 
12Vc.c. 

— Curentul absorbit: < 10 mA 
— Canale amplificate: unul din 
canalele 1—12 FIF sau unul din 
canalele din domeniul UIF 
— Banda de trecere: un canal TV 
— Dimensiuni de gabarit: 
108 x 74 x 69 mm. 


« Alimentatorul pentru amplifi¬ 
cator antenă face alimentarea prin 
cablul coaxial de coborîre şi se in¬ 
stalează între cablul coaxial şi TV. 
Caracteristici tehnice 
— Tensiunea de ieşire a alimen- 
, +1 V 


tatorului: 12 V 


-1,5 V 


— Curentul maxim debitat: 30 mA 

— Tensiunea ondulatorie: max. 
50 mVvv (100 Hz) 

— Tensiunea de alimentare: 
220 Vc.a. 

— Dimensiuni de gabarit: 150 x 
175 x 65 mm. 

Legătura dintre amplificator şi 
alimentator nu se poate face prin 
cablu bifilar simetric de 300 11, chiar 
dacă se utilizează dispozitive de 
adaptare simetrică; deci se va folosi 
exclusiv cablul coaxial. 


De reţinut: de la un singur ali¬ 
mentator se poate alimenta un grup 
de amplificatoare individuale de 
canal dacă suma curenţilor absor¬ 
biţi din alimentator nu depăşeşte 
30 mA. 

© Convertorul individual de canal 
TV din domeniul UIF în domeniul 

FIF se foloseşte în cazul în care se 
doreşte recepţionarea unui canal 
din domeniul UIF, iar receptorul TV 
al utilizatorului este de un tip mai 
vechi, deci echipat doar cu selector 
FIF (canalele 1—12). 

Convertorul individual de canale 
permite recepţionarea canalelor TV 
din domeniul UIF prin translatarea 
lor în canale din domeniul FIF. 


Alte posibilităţi d^ conversie: 

— canalul 24 (UÎF) în canalele 2, 
3, 4, 9 (FIF) 

— canalul 32 (UIF) în canalele 1, 
3, 4, 5, 6'(F!F) 

— canalul 31, 33 (UIF) în cana¬ 
lele 1, 2, 3, 4, 5 (FIF) 

— .canalul 39 (UîF) în canalele 1, 
2, 3, 7, 8, 9 (FIF). 

La solicitările beneficiarilor se 
poate asigura conversia oricărui 
canal din UIF într-unul din canalele 

din FIF. 

Caracteristici tehnice 

— Amplificarea: > 15 dB 

— Factorul de zgomot: F < 40 dB 

— Impedanţa de intrare: 75 î! 

— Coeficientul de reflexie: p < 0.6 

— Impedanţa de ieşire: 75 i). 

— Tensiunea de alimentare 
220 V/50 Hz 

— Curentul absorbit: < 4 mA 
" — Dimensiuni de gabarit: 138 x 
75 x 56,5 mm. 



Amplificator 


Fig. 2: Antenă cu amplificator indi¬ 
vidual de canal TV: 1 = antenă canal 
TV cu nivel mic de semnai; 2 - am¬ 
plificator canal TV (FIF sau UIF); 3 
= alimentator pentru amplificator 
canal TV; 4 = receptor TV. 


jr 

i 

i 

i 

TI 

1 

* 

1 

1 

i 

i 

i 

! 

vv J 

« 

1 

1 

1 

^ J 


Fig. 1: Schema bloc a lanţului în va¬ 
rianta sa maximă posibilă: 1 = an¬ 
tenă TV canal FIF cu nivel mare de 
semnal; 2 = antenă TV canal FIF cu 
nivel mic de semnal; 3 = antenă TV 
canal UIF cu nivel mare de semnal; 
4 = antenă TV canal UIF cu nivel 
mic de semnal; 5 = amplificator in¬ 
dividual de canal TV din domeniul 
FIF; 6 = amplificator individual de 
canal TV din domeniul UIF; 7 = ali¬ 
mentator pentru amplificator de an¬ 
tenă; 8 = convertor individual de 
canal TV din domeniul UIF în dome¬ 
niul FIF (se introduce în compo¬ 
nenţa lanţului numai în cazul tipuri¬ 
lor mai vechi de receptoare TV, ca¬ 
pabile să recepţioneze emisiunile 
exclusiv în domeniul FIF); 9 = dis¬ 
pozitiv de însumare a semnalelor 
TV; 10 = receptor TV capabil să re¬ 
cepţioneze emisiunile în domeniile 
FIF-UIF sau numai FIF. 




reţea 

220V 

50Hz 




Fig. 3: Modul de montare a ansam¬ 
blului amplificator-carcasă de pro¬ 
tecţie pe pilonul antenei. 


m 


TEHNIUM 6/1988 








IANCU ADRIAN — jud. Sălaj 

Deformările imaginii sînt determi¬ 
nate de circuitele de reacţii din eta¬ 
jul final baleiaj cadre (PCL85). Re¬ 
medierea cere puţin efort. 
REBEGEA DĂNUŢ - Bacău 

Vă recomandăm să construiţi un 
amplificator deja experimentat. 

Schema propusă de dv. nu poate 

funcţiona .în, UIF. - . 

ZOTTA CEZAR — Bacău 

Nu trebuie să cuplaţi capul mag¬ 
netic în alt circuit, ci să injectaţi în 
el un curent adecvat de premagneti- 
zare. Folosiţi oscilatorul publicat în 
almanah. 

DOBRIN ION — jud. Vîlcea 

Nu aveţi nevoie de transformator 
fiindcă între fiecare fază şi nul obţi¬ 
neţi 220 V. O să folosiţi deci trei cir¬ 
cuite de 220 V pentru alimentare cu 
energie electrică. 


BUTNARU VALERIAN - Galaţi 

VU-metrul se montează la ieşirea 
preamplificatorului. în rest am pu¬ 
blicat — revedeţi colecţia „Teh- 
nium". 

MOISE LIVIU - Cluj-Napoca 

Nu nivelul cîmpului de la staţia de 
televiziune trebuie sa aiba o anumită 
valoare, ci raportul faţă de zgomotul 
local determină o bună recepţie TV. 

Un amplificator de antenă com¬ 
pensează în general pierderile pe 
cablul de coborîre, nemaifiind nece¬ 
sară o puternică amplificare în tele¬ 
vizor; amplificarea introduce şi zgo¬ 
mot. 

APĂTĂCHIQAÎA C. - laşi 

Trebuie să verificaţi cu o pereche 
de căşti calitatea semnalului în di¬ 
verse puncte. Controlaţi şi nivelul 
semnalului de intrare, precum şi va¬ 
loarea tensiunii de alimentare cînd 
este cuplat amplificatorul; numai în 
urma unor investigaţii precise veţi 
depista cauza apariţiei distorsiuni¬ 
lor. Vă returnăm schema. 
GHEORGHE ION - Galaţi 

Nu deţinem deocamdată schema 
solicitată 


GĂLETAŞE CORNEL — Drobeta- 
Turnu-Severin 

Vom publica o schemă de orgă 
aşa cum ne solicitaţi. 

BRÎNZEA WILY — Braşov 
Construcţia unui emiţător radio 
este permisă numai în baza unei au¬ 
torizaţii. 

Despre abonamente vă puteţi in¬ 
teresa la oficiile P.T.T.R. 

MiTROFAN RADU — Bucureşti 
La tiristoare trebuie să măriţi cu¬ 
rentul injectat în poartă. Nu puteţi 
înlocui BC237 cu BC107, ci cu un 
tranzistor ce admite un curent de 
colector mai mare. 

DUMBRĂVEANU CĂLIN - Tg. 
Mureş 

Fiind vorba de un simplu proiect 
imaginat de dv., nu ne putem pro¬ 
nunţa. 

încercaţi să concretizaţi acest 
proiect şi atunci o să vedeţi cum 
respectaţi legile termodinamicii. 
STAN GEORGE — Bucureşti 
Construiţi un stroboscop după o 
schemă deja experimentată, nu 
după una imaginată. 

GUREANU TITU — jud. Gorj 
Montaţi potenţiometre de 25 kll, 
liniare. 

CUCU VALENTIN - Buzău - 

Am reţinut schema indicatorului 
de nivel. 

NEACŞU ION - Caracal 

Nu deţinem datele bobinelor şi 
desenul circuitelor imprimate la 
care vă referiţi. 

IVĂNICĂ TEODOR — Corabia 


Str. Cuza Vodă 99, cod 0875, do¬ 
reşte să cumpere colecţia revistei 
„Tehnium" începînd cu 1970. 

GĂMAN OVIDIU — Bacău 
Circuitul integrat TBA570 posedă 
toate funcţiile ca radioreceptor MA. 

Redarea stereofonică impune 
obligatoriu două amplificatoare. 
BOAGHER MIHAI — jud. Dîmbo¬ 
viţa 

Circuitul LA4100 nu are echiva¬ 
lent. 

Tranzistoarele ACI 22 şi ACI 71 
au echivalent pe EFT343. 

La magnetofon verificaţi starea 
capului magnetic şi contactele pe 
comutator. 

DĂNUŞ ADALBERT — Cărei 
Interesante informaţiile despre 
ciuperci. Aşteptăm alte scrisori. 
MÂNCSN! SANTA — Timişoara 
Vom încerca să publicam cele so¬ 
licitate. 

CIOLCA DANIEL — Bucureşti 

Nu deţinem dispunerea termina¬ 
lelor la circuitele integrate la care 
vă referiţi. 

MOLDOVAN GABRIEL — jud. 

Timiş 

Puteţi cupla pick-up-ul la amplifi¬ 
cator fără restricţii. 

ARF1RE DORU - Galaţi 
Depinde cum s-a măsurat 7 W. 
Puterea acustică depinde şi de sis¬ 
temul de difuzoare. Normal 7 W pu¬ 
tere medie este suficient. 


RECEPTORUL 

SfSO 


ceh (IOV) iris 


TR2 

(sv) BF 245 



ACCORD 
} TOS MHa*=23V 


BRATU GRIGORE — ARAD 

în aparatul GEGO tunerul VHF poate fi uşor transformat să re¬ 
cepţioneze gama 62—71 MHz în locul gamei 88—108 MHz. Ope¬ 
raţia este realizabilă în două moduri: prin modificarea bobinelor, 
respectiv prin introducerea a cîte o spiră (bobinele vor avea 
5 spire), sau prin introducerea unor condensatoare suplimen¬ 
tare. 

Mai simplu este să cuplaţi în paralel pe C,, C 7 , C 8 şi C 18 cite un 
condensator fix cu valoarea cuprinsă între 18 şi 22 pF (toate de 
aceeaşi valoare). Un acorţl fin se execută ulterior din C 6 , C 9 , 
iar acoperirea uniformă a întregii game din condensatorul C 17 . 


ss| 

cc P or cc -TU 

T 235 T m 


Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU 
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU 
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU 
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 


Administraţia 
Editura Sdntela 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LIA“ — SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
NR. 64-66. 

Tiparul executat la 
Combinatul Poligrafic -Casa Scînteii