REVISTĂ LUNARĂ EDITATA 9E 0.0. AL U.T.G
CONSTRUCŢII PENTfiU AMATORI
'
ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ,
PRODUCŢIE ....
Uieciştii raportează
în cinstea Conferinţei
Naţionale a P.C.R.
AUTODOTÂRE-ÂUTQUTSLÂRE .
Termometru-reguiator
Tranzistoare epibază de me¬
die putere
RADIOTEHNtCĂ PENTRU
ELEVI ....
Tranzistoru! cu efect de
cîmp
Aplicaţii — FET
Măsurarea rezistenţelor mici
CQ—YO .......
Convertor 70 cm/10 m
Verificator
Sip
CITITORII RECOMANDĂ ...
Construiţi un comutator
Şuruburi de protecţie
Manevre luminoase
Sirenă' pentru navomodele
HI-FI ......
Limitator dinamic de zgomot
Lumină dinamică
Amplificator 50 W
SURSE DE ENERGIE .
Microcentrală electrică
eoliană
Interior... energetic
MEMORATOR T .
Marcajul circuitelor inte¬
grate UNITRA
Circuite integrate liniare
echivalente
ATELIER ..
Turometru-dwellmetru
Dispozitiv pentru sudură în
puncte
AUTO-MQTO .
„Dacia“ — 1 300: Montarea
aparatelor suplimentare
FOTOTEHNICĂ ...
Corecţia dominantei la
proiecţie
Modificarea distanţei focale
pentru radiaţii infraroşii
LABORATOR .
Comandă combinată
PUBLICITATE .
I.P.E.-Bistriţa
REVISTA REVISTELOR .
Filtru
Turometru
Simetrizor
Amplificator 1 296 MHz
Test-generator
MAGAZIN TEHNIC ...
Aparat vizor pentru desenat
POŞTA REDACŢIEI .
Radioservice
i; ore ii ! Printre
rnareale în mod special cie membrii
unui juriu compc 1 ' 4: s g ni se
numără iev de
liceele industriale nr. 3 şi 4. d in Sala
amplificator Af m 100 W şi un apa¬
rat centru v<*vc a ♦ei-* '
•ucrări " ,p mare soare pr
comandate pentru autodota rea ate-
fiereior-scoelă. cu ş; pentru intrarea
'■i proc c )tădi dire<
ţiiSor judeţene de postă şi telecomu¬
nicaţii.
9 Tinerii de ia întreprinderea me-
. 3 ; ■
n-er Alba uriia au realizat în cadrul
500 de bi
Soare de
,membri ai consulilor de tineret mun¬
citoresc de ia corn netei s judeţean ţ
rui celor 5 facultăţi de Sa
aoionormc „Niooise 8ă;~
- w ,__>•£ >' <. c - - î 3
' ne' come J'T de suidenU
inaiizai
au t~. . je "--eute
c ~ '
îir '' v
sic* 1 e c
nomistni materii?©* prima, maîenaje-
ior şt energie*. îr» vederea eliminării
importului.
® lată un bilanţ semnificativ ai
elevilor din liceele maramureşene
care au rotaş": ou oe-vc •» Se-
y.ea ' - '■■■ • '
municări ştiinţifice: 8 lucrări prezen¬
tate, 5 premiate, dintre care 4 au ob-
s <’ * -
. .
■ v- ^v. V: - şi ■ - :■!
"! C -
ec.r
/.* _ara <<-r executate
; , 3 oe 41 0 000 os-, Ies
• Li U trec r nderea de uf. <aj pe¬
trolier din municipiul Tirgovişte a
-
nţ a ru tema ..Forme şi metode
de organele şi organizaţiile
. 1 ... - 3
i niior d« pre <
. i v •• ~ - •
r i U ' <y r'.i. em sp a .s.
in cadrul întreprinderii „Electrobanar*, tinerii muncitori benef \ciam de
maşini-uneîte de mare tehnicitate pentru realizarea unei producţii de insils
calitate.
construind dispozitivul astfel înctţ sa
se poată fixa în suportul portcuţu ai
strungului.
12; 18; 24; 25; 36; 52; 18; 124; 136:
SARO 1 ; 25; 42 şi SARO 60.
Oe reţinut este făptui că se poate
adapta şi pe strungurile normale.
DISPOZITIV DE STRUNJIRE
COMBINATA PI STRUNGURILE
AUTOMATE S! SEMIAUTOMATE
Ing. 1QAW FĂRCAISiE,
EUGEN BĂSĂLAE
BEIUŞ
pentru burghiului acestea aşchiaza simui-
bucşe- tan. Reglarea acestora în suport se
tc. Se poate face conform săgeţilor din
în care schiţă.
liul (3). Eficienţa economică a dispozstivu-
! revof- lui, ia reperele produselor care se
în po- fabrică ia F.M.U.—Beiuş (maşini de
cestuia, găurit, maşini de filetat interior şi
oducti- maşini de rabotat transversal), este
timptf- de 341 813 iei anual,
ce prin Dispozitivul poate fi adaptat ia
tuiui şi maşiniie: A 12; A 20; A 40; INDEX
2
TEHNIUM 10/1982
fiii!
81
te .1 i ptt ? '.sf ir. scherr a ală¬
turată îte fi i tilizat pentru dome
: . :£
+150° C. El se pretează, ia aplicaţii
practice în multiple domenii de acti¬
vitate, cum ar. fi; experienţe cu ca¬
racter didactic în domeniul fizicii şi
chimiei, acvaristică, prelucrarea ''ima¬
terialelor. fotografice, injectarea ma¬
terialelor plastice,'.termostatarea în¬
căperilor etc., Ţn generai..-în acele
•domenii î.n care se'reclamă uri con¬
trol riguros'■"■privind "menţinerea, unor
temperaturi ; precise. ;
In ■'esenţă, aparatul se'.compune'
dintr-un termometru electronic con¬
struit cu amplificator operaţional, -
Ut, avîrtd ca traductor de tempera¬
tură tranzistorul T, şi ca indicator
un instrument magneioelectric, m 1t
urmat de un triger-Schmitt ca regu¬
lator de temperatură, construit ’cu
un amplificator operaţional, U% ur¬
mat de un etaj fina! echipat cu tran¬
zistorul T 2 care comandă un re!eu
electromagnetic de 12 Vcc; contac¬
tele acestuia comută circuitul de în¬
călzire a incintei..
Tranzistorul T\ de tip npn (BC
107), cu rol de sesizor de tempera¬
tură, are joncţiunea B-E închisă în
bucla de reacţie negativă a ’ amplifi¬
catorului Ut şi baza polarizată prin
divizorui legat între tensiunea de ali¬
mentare + 12 V şi ieşirea din ampli¬
ficatorul operaţional.
Pe intrarea neinversoare a lui U 3
se aplică o tensiune de referinţă
obţinută clin divizorui r 4 , r 5 , r 6 .
La creşterea temperaturii obiectu¬
lui sesizat, creşte şi temperatura
joncţiunii tranzistorului T h fapt care
are ca. efect deschiderea, mai accen¬
tuată a acesteia, ceea ce duce la
creşterea căderii de tensiune 'pe r 3 .
Căderea de tensiune pe r 3 fiind
aplicată pe intrarea inversoare, creş¬
terea ei determină scăderea tensiu¬
nii de ieşire a amplificatorului şi im¬
plicit şi micşorarea potenţialului ba-
Pfof. MARiA NÂBY,
de me£8mat;iaâ-fiz!i5d r»r. S,
Cluj-Napoca
zei tranzistorului T- u ceea ce duce la
micşorarea curentului prin tranzistor
şi în acest fei circuitul se reechili-
r 2 se aduce acul indicator în dreptul
indicaţiei pe care dorim să o repre¬
zinte 00° C
■ Operaţiile de mai sus se repetă al¬
ternativ, ajustînd din aproape în
aproape valorile potenţiomeirefor
semiregîabiie r 2 . \, Ltecă ti;r r 2
:; ; - ; - o- te ca¬
păt de scală, s& va micşora valoarea
lui .
v 1
direct în grade Onisius. prezentînd o
liman tete bună. Oomptetîrd termo¬
metrul cu Ser, ii rs asi¬
gură efectuarea, pe lîngă măsurare,
şi a func .
ratură.
metalica cu potenţioi
acces i ¥ îtss i
'czîfciî monta
fa reţea printr-un gi
îor-redresor-fiftru ca
0 2 Â la 15 \
Tranzistorul T t se-
sonda care îsigur
tricâ. şi se plasează 1
surare.
Legătura de ia f
sonda şi apaorat se rs
biu ecranat.
Aparatul., realizat p
tarea unei încăperi
ireproşabil de ioni <
iteaza cu ca-
fru termostăf
brează ia noua valoare de
temperatură.
La scăderea temperaturii, fenome¬
nele se petrec invers, rezultînd creş¬
terea tensiunii de ieşire a iui U v
Practic are ioc amplificarea efec¬
tului de variaţie a tensiunii de pola¬
rizare directa a joncţiunii B-E cu
temperatura.
Etalonarea se efectuează din po¬
tent iomet rele semiregîabiie r 2 şi r 5 .
Pentru etalonare, sonda (în care
s-a încorporat tranzistorul T-,) se
plasează in foc cu temperatură scă¬
zută (de exemplu, gheaţă la 0°C) şi
din r 5 se aduce acu! instrumentului
indicator în dreptul indicaţiei „0“ a
scării. Apoi sonda se plasează în îoc
cu temperatură ridicată (de exem¬
plu, apă în fierbere ia 100°C) şi din
Pragul de aneianşare-deelanşsre a
- _ - ..-ti-
rîi reglate, se stabileşte din potentio-
metrul r 10 .
Circuitul, amplasat într-o cutie
LISTA DE COMPONENTE
„Texas integrierte l
Schaltungerte
„Rădiotechnika Evf
Ti- BC 107; T* = BD 135; D ; . = PL 12Z; D 2 .= F 102; r : = 380‘0/0,5 W;
ri — 25 kfl/0,5 W; r 3 = r 4 = 10 kO/0,5 W; 1*5 = 500 fi/semiraglabii;
rs = 4,7 kft/0,5 W; r,- = conform instrumentului; fg — 10 kO/0.5 W;
r« = 10 kfl/0,5 W; rw = î kO/potenţiometru; m — 470 kfî/0,5 W;
r, 2 = 1 Mfl/semiregîabil: r, 3 = 5,6 kft/0,5 W; r l4 = !00 n/0,5 W;
ns = 100 n/1 W; K, = 100 nF/25 V; K ; = 100 nF/25 V; K, = 100 p.F/26 V,
mmzmmm m medie putere ' W outa T î i.p.r. s .
CARACTERISTICI ELECTRICE
PARAMETRUL
BD 233
BD 234
BD 235
BD 236
BD 237
BD 238
BD 433
BD 434
BD 435
BD 436
BD 437
BD 438
BD 439
BD 440
BD 441
BD 442
Tensiunea de străpungere colector-bază (Vqbq)
45 V
60 V
80 V
22 V
32 V
45 V
60 V
80 V
Tensiunea de străpungere colector-emitor (Vcfo)
45 V
60 V
80 V
22 V
32 Y
45 V
60 V
80 V
Curent continuu maxim în colector (Ic)
2 A
2 A
2 A
4 A
4 A
4 A
4 A
4 A
Puterea disipată maximă (T capsula = 25°C)
25 W
25 W
25 W
36 W
36 W
36 W
36 W
36 W
Tensiunea de saturaţie maximă (V ce sat)
—• la I c = IA:
— la Ic = 2 A :
0,6 V
0,6 V
0,6 V
0,5 V
0,5 V
0,6 V
0,8’ V -
0,8 V
Factorul de amplificare în curent continuu
minim (h pe)
— la I c = 1 A :
— la I C = 2 A:
25
25
25
40
40
30
25
15
Frecvenţa de tranziţie minimă In MHz (fr)
3
3
3
3
3
3
3
3
TEHNIUM 10/1982
3
RADIO:
TEHNICA
PENTRU ELEVI
TRANZISTORUL
GR EFECT RE CHRP
(URMARE DIN NR. TRECUT)
ASOCIEREA UNUI FET CU UN
TRANZISTOR BIPOLAR
Datorită impedanţei de intrare
foarte mari şi zgomotului propriu re¬
dus, FET-urile utilizate în amplifica¬
toare AF echipează de obicei primul
etaj, fiind urmate de unul sau mai
multe tranzistoare bipolare, în func¬
ţie de complexitatea schemei. în
continuare vom arăta cum se proce¬
dează la asocierea unui FET cu un
tranzistor npn (figura 17), respectiv
cu un pnp (figurile 18 şi 19), pregă¬
tind astfel terenul pentru înţelegerea
apjicaţiilor practice care vor urma.
în figura 17 este dată schema
unui posibil preamplificator AF ali¬
mentat la 20 V. Dispersia mare a pa¬
rametrilor pentru FET-uri (chiar în
cadrul aceluiaşi tip) face imposibilă
precizarea valorilor R s şi R D care se
vor calcula orientativ după modelul
prezentat în numărul trecut, compler
tat de o optimizare experimentală.
Etajul cu FET (canal N) este în
montaj cu sursa comună, iar cel cu
tranzistor npn în montaj cu emitorul
comun, cuplajul lor făcîndu-se ca-
Fiz. A. MĂRCULESCU
pacitiv, prin condensatorul C 2 . Valo¬
rile pieselor sînt orientative, putînd
fi ajustate în funcţie de performan¬
ţele dorite de la schemă. Astfel, cîş-„
tigul total în tensiune poate fi reglat
acţionînd asupra valorilor R 3 şi R D ,
banda de trecere în frecvenţă prin
modificarea valorii condensatoarelor
etc.
Dacă se asociază un FET-canal N
cu un tranzistor pnp, schema se
simplifică suprimînd componentele
R u R 2 şi C 2 , aşa cum se arată în fi¬
gura 18 (vezi cuplajul galvanic în
cazul tranzistoarelor bipolare cu
structuri opuse). Rezistenţa ajusta¬
bilă R t (trimer), plasată în serie cu
rezistenţa de limitare R s , permite
stabilirea unei polarizări optime a
ansamblului, în funcţie de caracte¬
risticile individuale ale celor două
tranzistoare.
O altă modalitate de asociere
FET(N) — pnp este cea din figura
19. Se observă că rezistenţa de emi-
tor a pnp-ului a fost înlocuită
printr-o diodă Zener cu tensiunea
de referinţă de cca 4 V. Cum un ast¬
fel de dispozitiv are o rezistenţă di¬
namică foarte mică, nu mai este ne¬
cesar condensatorul C 3 de decuplaj.
Dioda stabileşte potenţialul de emi-
tor al tranzistorului pnp, deci impli¬
cit potenţialul de bază (cu cca 0,6 Y
mai mic) şi deci potenţialul de drenă
al FET-ului.
Numeroase aplicaţii practice ale
FET-ului se bazează pe montajul cu
drenă comună, pe care îl vom
prezenta pe scurt în cele ce urmează şi
care se caracterizează, în esenţă, prin
cîştig subunitar în tensiune,
impedanţă foarte mare de intrare şi
impedanţă mică de ieşire.
MONTAJUL CU DRENĂ COMUNĂ
După cum am menţionat anterior,
în cazul montajului cu drenă comună
(DC) semnalul de intrare, v in , se
aplică între poartă şi masă, iar
semnalul de ieşire, v 0JJt , se culege
între sursă şi masă (fig. 20). Deşi
conectată ia plusul alimentării
(pentru FET-urile cu canal N), drena
se află din punct de vedere alternativ
la masă, impedanţa sursei fiind
practic nulă; ea constituie deci un pol
comun circuitului de intrare şi celui
de ieşire, de unde şi denumirea
montajului DC.
Reamintim, de asemenea, că prin
semnalele de intrare şi de ieşire (v in şi
v out) se subînţeleg componentele
alternative ale tensiunilor între
punctele corespunzătoare. Astfel,
semnalul de ieşire este dat de variaţia
curentului de sursă, l s (practic egal
cu curentul de drenă, l D ) prin
rezistenţa R, adică v out = R . Al D . Pe de
altă parte, conform definiţiei
transconductanţei, avem Al D =
= S . AV gs , unde AV GS reprezintă
tocmai diferenţa dintre semnalul de
intrare şi cel de ieşire. Prin urmare,
putem scrie:
AV gs = Vj n — V out = Vj n —
— R . S . AV gs '
v in = (1 + R . 6) AV gs ;
v out = Fi . S . AV gs .
Cîştigul (sau amplificarea) în
tensiune a montajului DC, definit
prin raportul G =
Vin
• s
expresia: G = -
Rezultă concluzia, arirmată în
introducere, că amplificarea în
tensiune a montajului DC este
subunîtară. Ea se apropie de valoarea
1 atunci cînd produsul R.S este
suficient de mare, deci cînd R este
mare (deoarece transconductanţa S
are o valoare maximă determinată
pentru un FET dat). Prin creşterea
rezistenţei R însă, curentul l D scade
şi, odată cu el, scade şi panta S, fapt
care devine supărător în unele
aplicaţii. De aceea, în practică se face
un compromis, acceptîndu-se un
•cîştig subunitar în jurul valorii
G « 0,7.
Se poate totuşi mări valoarea
rezistenţei R fără ca prin aceasta să
fie diminuat l D (şi implicit S), dacă se
apelează la artificiul din figura 21.
Observăm că în serie cu sursa U care
alimentează montajul s-a conectat o
sursă suplimentară, Tensiunea
U + Ut polarizează circuitul R —
canal, masa montajului rămînînd
conectată la minusul sursei U. Nu
este vorba deci despre o simplă
creştere a tensiunii de alimentare.
CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
APUGATII-FET
In completarea materialului teore¬
tic general referitor la tranzistorul
cu efect de cîmp, vom prezenta —
începînd cu numărul de faţă — cî-
teva dintre aplicaţiile tipice ale
FET-urilor. Adresîndu-ne construc¬
torilor începători, vom căuta să se¬
lecţionăm scheme simple, nepreten¬
ţioase, dar care să pună totuşi în va¬
loare avantajele acestor elemente de
circuit în comparaţie cu tranzistoa-
rele bipolare.
VOLTMETRU ELECTRONIC
Un prim exemplu pe care îl des¬
criem în continuare se referă la rea¬
lizarea voltmetrelor electronice cu
impedanţă internă foarte mare. Ast¬
fel, în figura 1 este prezentată cea
mai simplă variantă, utilizînd un
FET-canal N în montaj cu drena co¬
mună. Schema corespunde unui
voltmetrâ cu sensibilitatea de 1 MO
/V şi cu două domenii de măsurare
în tensiune continuă, respectiv 3 V
şi 30 V. Alimentarea se poate face
de la o baterie miniatură de 9 V sau
de la orice sursă cu tensiunea conti¬
nuă de 9 V, foarte bine filtrată şi
eventual stabilizată, consumul fiind
mai mic de 10 mA.
Montajul a fost experimentat cu
tranzistorul BFW 10 (vezi dispune-
M. ALEXANDRU
rea terminalelor în fig. 2), dar se
poate folosi orice FET cu joncţiune,
cu canal N (BFW 11, BFW 12,
2N3819, BF 245 etc.).
Polarizarea grilei se face prin re¬
zistenţa R 3 , de 1 Mn. Valoarea ei se
poate lua şi mai mare (de exemplu
10 MD), dar în acest caz întîmpinăm
dificultăţi la procurarea sau „realiza¬
rea" rezistenţelor Rt şi R 2 din divizor
(prin înseriere). Se observă că la in¬
trare a mai fost intercalată o celula
de filtrare RC (R 4 = 47-100 kfi şi
C-i = 1-5 nF), care îmbunătăţeşte
stabilitatea montajului.
Regimul de lucru al tranzistorului
se stabileşte prin alegerea valorii lui
R 5 (rezistenţa de sursă), orientativ
între 300 O şi 1,5 kft, astfel încît cu¬
rentul de drenă în repaus să fie de
3-6 mA (se poate măsura curentul
total absorbit de montaj, cu intrarea
liberă şi fără instrumentul M, consu¬
mul divizorului R 6 -P 2 -R 7 fiind de cca
0,5 mA).
După acest reglaj se conectează
instrumentul de măsură M (un mi-
croampermetru de 100 /j.A), poten-
ţiometrul Pt fiind dat la valoarea
maximă înseriată. Prin manevrarea
lui P 2 se aduce la zero acul instru¬
mentului. Dacă acest lucru nu este
posibil, se corectează valoarea
rezistenţei R 7 .
Urmează etalonarea capului de
scală, care se face aplicînd la intrare
o tensiune cunoscută şi manevrînd
potenţiometrul P v De exemplu, se
trece comutatorul K în poziţia a, se
aplică la intrare o tensiune de 3 V
(măsurată în prealabil cu un aparat
precis) şi se reglează Pi astfel ca.
acul să indice exact la cap de scală.
Se îndepărtează apoi sursa etalon şi
ii
BFW 10,11,12
Cu terminalele în sus
M se conectează la masa
In F
1N914
4, 7M.fi
LqUv
TEHNIUM 10/1982
MASURAREA
REZISTENTELOR
MICI
Metoda descrisă alăturat permite,
măsurarea cu precizie destul de bună a
rezistenţelor mici, utilizate de obicei ca
traductoare de curent (la sursele auto¬
protejate), ca elemente de egalizare (la
conectarea în paralel a tranzistoarelor
de putere) sau ca elemente de reacţie
(în serie cu emitoarele tranzistoarelor
finale la amplificatoarele AF). Exem¬
plul numeric a fost calculat pentru do¬
meniul orientativ de măsurare cuprins
între 0,1 II şi 2 îl, avînd în centrul scalei
valoarea R = 0,5 O. După necesităţi,
calculele se pot uşor reface plasînd va¬
loarea centrală la ordinul ohmilor, al
zecilor sau chiar al sutelor de ohmi.
PRINCIPIUL METODEI
Se foloseşte ca instrument indicator
un microampermetru avînd curentul
la cap de scală I, = 40 — 100 fi A şi re¬
zistenţa internă Ri = 400 — 1 000 îl.
Scala trebuie să fie cît mai mare, cu di¬
viziuni liniare (echidistante), în orice
interval (0—50, 0—100 etc.). în lipsa
unui instrument liber, se, poate utiliza
domeniul cel mai sensibil de curent
continuu {fiA —c.c.) al unui AVO-me-
tru, sau chiar direct un domeniu adec¬
vat de miliamperi — c.c. (în acest caz
din/urmă nu vă, mai fi necesar şuntul
exterior,, R.v).
Metoda are la bază principiul ohm-
metrului paralel, cu unele particula¬
rităţi. în linii mari se procedează ast¬
fel:
1. Se alege valoarea centrală, R, a
domeniului de rezistenţe R v în care do¬
rim să efectuăm măsurătorile. Această
valoare va fi indicată de instrument la
mijlocul Scalei, precizia de măsurare fi¬
ind maximă în jurul ei.
2. Se şuntează instrumentul cu o re¬
zistenţă R.v astfel încît rezultanta gru¬
pului paralel R, || Ry să coincidă cu va¬
loarea centrală R aleasă.
3. Se realizează un circuit serie al¬
cătuit dintr-o sursă de tensiune, U, o
rezistenţă de limitare, Ri, un potenţio-
metru P şi instrumentul Işuntat şi se
aduce acul instrumentului la cap dc
scală.
4. Rezistenţa de măsurat, R v , se co¬
nectează în paralel cu şuntul Ry (con¬
tacte foarte bune), valoarea^ei fiind dc
Izolator
se verifică din nou zeroul instru- riază semnificativ. Intr-un timp mai
meritului. La nevoie, reglajele se îndelungat, rezistenţele din divizor
reiau în ordinea P 2 — P, — P 2 — îşi modifică însă valoarea („îmbătrî-
pînă la menţinerea bună a zeroului riire“) şi etalonarea trebuie refăcută,
şi a capului în scală. Constructorul începător trebuie să
Dacă rezistenţele din divizorul de ştie că o rezistenţă internă atît de
intrare au valorile foarte apropiate mare (30 MII pe domeniul de 30 V)
de cele indicate, etalonarea făcută obligă la o izolare foarte bună a
pentru un domeniu rămîne valabilă bornelor de intrare U x , ca şi la folo¬
si pentru celălalt, înaintea măsurăto- sirea unui comutator K avînd o izo-
rilor curente fiind necesar doar re- laţie foarte bună. De asemenea, sînt
glajul de zero. Desigur, amatorul obligatorii ecranarea montajului, şi
poate alege şi alte domenii de mă- conectarea ecranului la masa circui-
surare (de exemplu, 2 V, 15 V, 20 V tului (chiar şi în timpul probelor),
etc.), cu condiţia de a recalcula re- Menţionăm că voltmetrui descris
zistenţele de divizare R,, R 2 etc., poate fi utilizat şi la măsurarea ten-
păstrînd sensibilitatea de 1 Mlî/V. siunilor alternative (în joasă sau
Din experimentarea montajului a înaltă frecvenţă), dacă se cuplează
rezultat că indicaţiile sînt liniare, la intrare o sondă de redresare. De-
stabilitatea zeroului este destul de oarece astfel de adaptoare au fost
bună şi etalonarea se păstrează atît frecvent descrise în revistă, reamin-
timp cît tensiunea, bateriei nu va- tim doar o schemă de principiu (fig.
dusă din indicaţia acului, pe ba/a unei
curbe (sau tabel) de etalonare.
EXEMPLU DE CALCUL
Vom ilustra calculele implicate pen¬
tru următorul exemplu numeric: ins¬
trumentul cu 1,-50 jitA, R, — 500 Ii.
scala divizată liniar 0—100; valoarea
cemrală R = 0,5 O.
Din condiţia R, || R.v — R deducem,
ţinînd cont de formula conectării în
R, • R
paralel: Ry = —-—, care în cazul
nostru conduce la Ry ~ 0,5005 II 0,5 îl.
• Acest şunt reduce sensibilitatea
R,
instrumentului de n— or ’’ ac ** c ^
în cazul nostru de n« 1 000 de ori.
Prin urmare, „ampermetruT rezultat
va indica la cap de scală curentul
I = n • L.= 50 mA.
Circuitul serie U—Ri—P — instru¬
ment şuntat (fig. 1) îl calculăm astfel
încît să putem regla fin curentul în ju¬
rul valorii I = 50 mA. în plus, se mai
impune condiţia ca rezistenţa totală a
circuitului, R,„, să; fie mult mai mare
ca R, pentru a putea presupune că. la
scurtcircuitarea grupului Ry jj R . cu¬
rentul nu-şi modifică practic.', valoarea
I (vezi sursele de curent constant).
' Această condiţie ne obligă să luăm o
tensiune U suficient de mare, de exem-
Ri = 200 Cil I W şi P = 100 îl. bobinat.
Realizăm circuitul serie şi aducem
acul, instrumentului exact la cap de
scală, prin manevrarea lui P. în
această situaţie conectăm rezistenţa
necunoscută, R,. la bornele lui R.y
(fig. 2). Ce sejfttîmplă?
Curentul total prin circuitul serie nu
piu U — 12 V. Rezultă R„„ — 12 V/ se modifică practic (R> R), în
50 mA — 240 îl 0,5&(R). Putem lua schimb scade curentul prin instrument
0,01 0,02 • 0,1 0,2 1 2
Rx R2 ■ Rt
5
3) şi o sugestie de realizare practică
( f ig- 4).
O altă observaţie — care ii poate
surprinde pe începători — este
aceea că voltmetrui permite măsura¬
rea rezistenţelor mari, de ordinul
megaohmilor sau al zecilor de me-
gaohmi. într-adevăr, dacă se aplică
la intrare o sursă etalon, de exemplu
U x = 3 V (cu K în poziţia a) şi în se¬
rie cu ea se intercalează o rezistenţă
R x (fig. 5), indicaţiile acului vor de¬
pinde (neliniar) de valoarea R x . In
centrul scalei va fi piasată valoarea
R x = 3 Mîl. Pentru U x = 30 V şi K în
poziţia b, în centrul scalei vom citi
R x = 30 Mîl. Dezavantajul metodei îl
constituie necesitatea unei surse su¬
plimentare de tensiune şi dificulta¬
tea etalonării scalei.
de la valoarea I, (cap de scală) la va¬
loarea i, datorită scăderii rezistenţei
şuntului de la R.y la R's — R.y || R,. In¬
dicaţia i este cu atît mai mică cu cil
valoarea lui R, este mai mică, dar de¬
pendenţa i = f(R v ) nu este liniară,
într-adevăr, din relaţiile I = i + i, + i
şi i • R, — i, • Ry — i v R v deducem: I = n •
• I, = i + i • R,/ R.y - i • R /R,. Rezol¬
vând în raport cu i şi înlocuind pe Rs
(conform formulei şuntului) prin R,/
(n—1), obţinem: j
1 + R/R. v
Deoarece deviaţiile acului (expri¬
mate în diviziuni echidistante, măsu¬
rate de la zero) sînt direct proporţio¬
nale cu valorile corespunzătoare ale
curentului prin instrument, putem în¬
locui în relaţia precedentă pe i şi I, prin
Aceasta este ecuaţia curbei de etalo¬
nare, adică a graficului care reprezintă
deviaţia d a acului în funcţie de valoa¬
rea rezistenţei R v .
în cazul exemplului nostru, D = 100
diviziuni şi R = 0,5îl, deci:
d(div.) =
100
1 + 0,5/R/îl)
Ecuaţia poate fi uşor „inversată"
pentru a determina valoarea R, cores¬
punzătoare unei deviaţii d a acului:
R, =
R • d
D - d
TEHNIUM 10/1982
5
CONVERTOR 70em/10m
Ca elemente deosebite în compo¬
nenţa acestui convertor sîntMnciuse
două tranzistoare cu zgomot foarte
mic de tipul BFT66, unul avînd func¬
ţie de'amplificator în 432 MHz şi ce¬
lălalt convertor 432 MHz — 28 MHz.
Ambele etaje sînt montate cu baza
la masă.
Semnalul de 432 MHz este cuplat
printr-un jac BNC direct pe circuitul
de intrare, respectiv pe linia L 1t ast¬
fel că aproape întreaga energie este
apoi aplicată pe emitorul tranzisto¬
rului 4 prin condensatorul de 1 nF.
Colectorul amplificatorului 7"i este
cuplat la linia L 2 tot printr-un con¬
densator de 1 nF. deci un cuplaj
foarte strîns cu filtrul de bandă.
Semnalul de la oscilator
(404 MHz) este cuplat printr-un jac
ia cele două circuite aîe filtrului de
440 MHz.
Ambeie semnale se cuplează
magnetic pe terminalul emitorului
etajului mixer 7" 2 . în colector, tran¬
zistorul T 2 are cuplat un circuit
acordabil în mijlocul benzii, de
28 MHz.
Convertorul este montat într-o cu¬
tie formată din tablă de fier galvarii-
zată sau cositorită, cu grosimea de
1 mm. Dacă în locul tablei se folo¬
seşte sticlotextolit dubiu-piacat,
atunci se va avea în vedere ca pie¬
sele dintr-un compartiment să aibă
puncte de masă comune bine su¬
date ia folia de cupru şi, în acelaşi
timp, aceste piese să nu obtureze
fantele de cuplaj între circuite.
Un capac nu este absolut necesar
peste convertor, dar dacă se simt
unele instabilităţi în funcţionare sau
influenţe între oscilatorul local şi re¬
ceptor sau apariţii-ale unor semnale
parazitare, atunci se va monta şi un
capac.
Ca oscilator local se foloseşte
unul stabilizat cu cuarţ, a cărui frec¬
venţă de ieşire să fie în jurul a 404
Pentru radioamatori, rezonatorul
cu cuarţ a devenit de mult o compo¬
nentă electronică indispensabilă în
activitatea de construcţie.
Măsurarea riguroasă a frecvenţei
de rezonanţă (serie, paralei) a cris¬
talului de cuarţ este o'problemă mai
complicată, pe care nu ne propu¬
nem s-o analizăm acum.
Deoarece cristalele de cuarţ au
„suferit" din construcţie o stabilizare
a frecvenţei, ele îşi menţin în timp
frecvenţa de rezonanţă nominală, în
mod destul de riguros.
Deci, o probă destul de semnifica¬
tivă pentru verificarea funcţionării
rezonatorului cu cuarţ ar fi abeea de
a şti dacă cristalul oscilează sau nu.
Prezentăm mai jos o schemă
foarte simplă cu ajutorul căreia se
poate verifica dacă rezonatoarele cu
cuarţ oscilează. Cu ajutorul monta¬
jului prezentat se pot verifica rezo¬
natoare cu cuarţ cu frecvenţa de re¬
zonanţă cuprinsă între cîţiva rnega-
hertzi şi zeci de megahertzi.
Schema cuprinde un oscilator,
realizat cu două inversoare T.T.L. şi
un etaj de amplificare realizat cu un
tranzistor de tip BC 107.
în vederea realizării oscilatorului
se poate folosi circuitul integrat
CDB404E, care cuprinde şase inver¬
soare. Cu ajutorul acestui circuit in¬
tegrat se pot realiza trei astfel de
montaje. Se mai poate utiliza circui¬
tul integrat CDB40QE, care cuprinde
patru operatori ŞI-NU cu cîte două
intrări, bacă se foloseşte acest tip
de integrat, intrările porţilor se vor
lega în scurtcircuit (respectiv termi¬
nalele 1 cu 2, 4 cu 5, 9 cu 10 şi 12
cu 13). Cu ajutorul lui se pot realiza
două' astfel de montaje.
Cablajul prezentat este la scară
1:1 şi este realizat pentru circuitul
integrat CDB400E, care este mai
uzual.
Rezistenţele R,= R 2 se aleg între
Ing. ŞERBAN MAIOU
limitele 370 12 şi 1,1 k!2. Aceste li¬
mite sînt determinate de curentul
iniţia! de încărcare a condensatoare¬
lor C 1f C ? , care nu trebuie să depă¬
şească 10 mA pentru ca tensiunea
de prag a porţilor ŞI-NU să rămînă
constantă. De aici rezultă valoarea
minimă a rezistenţelor. Valoarea ma¬
ximă a lor este determinată de fap¬
tul că nu se poate conecta ia intra¬
rea unui circuit integrat o rezistenţă
prea mare, deoarece pe aceasta
poate apărea o cădere de tensiune
care ar echivala cu 1 logic, chiar
dacă la intrare nu se aplică nimic.
S-au luat: R 1= P, 2 = 820 12; Ci=
47 nF; C 2 = 100 pF; C 3 = 0,1 M F.
Condensatorul C 3 are rolui de a
decupia baza tranzistorului în curent
continuu de ieşirea oscilatorului.
Prin el numai oscilaţia poate ajunge
pe baza tranzistorului. Montarea iui
preîntîmpină cazul cînd a doua
poartă Şi-NU ar rămîne în 1 logic,
semnal care s-ar aplica bazei tran¬
zistorului (în lipsa lui C 3 ), iar LED-ul
s-ar aprinde, indicînd (fals) că rezo¬
natorul oscilează.
Baza tranzistorului a fost polari¬
zată cu R 3 de 10 kli.
în colectorul tranzistorului s-a
montat dioda eiectroluminescentă
(LED) care se aprinde atunci cînd
rezonatorul oscilează.
Colectorul tranzistorului se ali¬
mentează de la tensiunea de 5 V fo¬
losită şi pentru circuitul integrat.
Rezistenţa R 4 , înseriaîă cu LED-ul,
se calculează pentru a asigura cu¬
rentul cerut de diodă.
S-au folosit LED-uri de 15 mA.
Deoarece U^d = 1,4 V şi U CE =
0,2 V, pe rezistenţă cade o tensiune:
5 V — 1,4 V — 0,2 V = 3,4 V.
Valoarea ei este
3,4 V
15 mA
- 200
ÎL
MHz. Aceasta se obţine piecînd de
la un cristal de cuarţ cu frecvenţa
de 11,22 MHz, apoi prin multiplicări
se ajunge la 404 MHz. Bineînţeles
că se pot folosi şi alte frecvenţe de
bază (de exm’plu, 14,96 MHz,
7,58 MHz etc.).
Curenţii celor două tranzistoare
sînt: T 1 = 2,5 mA; T 2 = 2,4mA fără
oscilatorul loca! şi 2~,5 mA cu oscila¬
torul local.
De remarcat că acest convertor a
fost experimentat şi cu tranzistoare
de fabricaţie Î.C.C.E., de exemplu
BF 200, BFX89, dînd rezultate foarte
bune (în special cu BF200 selecţio¬
nate).
Pentru a se constata care exem¬
plare din BF 200 au. zgomot propriu
foarte mic, a fost construit un am¬
plificator de antenă pe canalul 11
TV. Exemplarele selecţionate astfel ■
au demonstrat o stabilitate a calităţi¬
lor chiar sub control cu un voltme-
tru electronic.
Pentru liniile de acord se folo¬
seşte fir de cupru argintat (sau
neargintat), cu diametrul de 3 mm.
Folosind condensatoare de acord
0.5—6,6 pF,lungimea liniilor va fi de
63 mm.
Fantele (ferestrele) de cuplaj între|
circuite au 6 mm lungime pentru 4 1
cu L 3 şi /_ 4 cu L 5 , respectiv 1? mm i
între circuite!eL 3 şi l 4 . Linia 4 este J
formată din firu! piciorului emiorde
ia tranzistorul T 2 . Datele de dispu-
nere fizică a componentelor sînt evi¬
denţiate în desenele alăturate. Bobi¬
na L 6 are aproximativ 10 spire pe un
suport de bobină US, iar cuplsful 4
are 2 spire.
Şocurile de radiofrecvenţă sînt
construite din sîrmă CuEm 0,3 mm.
Se ia un fir de 17 cm care se înfă¬
şoară pe un suport provizoriu de
3 mm diametru spiră iîngă spiră. în
final, suportul se extrage din bobi-
naj. 'îf(
Reglajul convertorului nu impune
folosirea unor aparate de măsură
speciale. . • r/|
Avînd ca sursă de semnal un co¬
respondent (staţie de radioamator,
baliză, oscilator cu cuarţ etc.), se re¬
glează condensatoarele variabile de
!a intrare, apoi de la oscilatorul lo¬
cal, pînă ce S-metru! receptorului de
28 MHz are indicaţia maximă.
Y03C0
COupă „A convertor from
70 cm to IO m band ! ‘ s by
DC9CS3
Cabiajui prezentat este pentru
două astfel de montaje în vederea
folosirii celor patru operatori Şi-NU
din circuitul integrat CDB40QE.
Ca o precauţie, în specia! în cazul
folosirii unui număr mai mare de os¬
cilatoare alimentate de ia o singură
sursă de tensiune, porţile ŞI-NU’se
decuplează faţă de sursa de alimen¬
tare. De obicei, decuplarea sursei se
face prin două condensatoare: unul
de vaioare mare (50 yuF) pentru de¬
cuplarea frecvenţelor joase parazite
şi unul de valoare mică (o,1 pF)
pentru decuplarea frecvenţelor
înalte parazite. Condensatoarele se
montează în paralei pe sursă.
Uneori se pune şi o rnductanţă în
serie. Practic se poate vedea dacă
aceste măsuri de precauţie sînt ne¬
cesare sau nu!
6
TEHNIUM 10/1982
A aparut Almanahul TEHNIUM’âS, publicaţie cu un bogat conţi¬
nut de articole ce propun cititorilor o gamă largă de construcţii gru¬
pate în rubrici ca: Radioamatorism, Automatizări, Fototehnică, Hi-Fi,
Auto-Moto, Atelier, Nbi surse de energie etc.
Almanahul mai cuprinde o rubrică specială pentru întreţinerea
echipamentului aparatelor de radio şi casetofoanelor: Tehnium-Ser-
vice. ■ ■
Almanahul TEHNÎUM ’83 se găseşte de vînzare la toate chioşcu¬
rile de difuzare a presei.
12 mm
fantă h«
cupla] 1n
condensator
trecere •
Emitter(L|<)
BFT 66 (Mixer)
Lj - L 5 : 0 3,2 (3.0mm)
In majoritatea QSO~uri!or DX
(AM, SSB sau FM), spre a facilita
înţelegerea trecerii de pe femisie pe
recepţie, ia sfîrşitul .mesajului este
transmis.un scurt semnal sonor nu¬
mit B!P. Montajul descris, apt a pro¬
duce un asemenea semnal, com¬
portă 3 elemente principale: un mo-
noslabil care fixează durata semna¬
lului sonor; un generator de joasă
.frecvenţă realizat cu TUJ (tonul
semnalului); un etaj de comandă a
releului de comutare.
Elementul principal îî constituie
un circuit integrat CDB4121 sau
SN74121.
Acest tip de circuit are un nivel
continuu de.declanşare independent
de durata impulsului de intrare şi se
poate realiza atît pe frontul pozitiv,
cît şi pe cei negativ al impulsului.
Totodată, acest circuit are o ieşire
complementară, care poate livra fie
un impuls, pozitiv, fie un impuls ne¬
gativ, calibrat în durată între 40 ns
şi 40 s, cu ajutorul unui condensa¬
tor şi al unui rezister branşate exte¬
rior. Ei şi E 2 sî rit,intrările de declan¬
şare pe frontul negativ.
Monostabilul este declanşat de Ei
şi f 2 (sau de amîndouă), evotuînd
de iă nivel mare către' nivel mic (E 3
rămîne ia nivel ridicat). E 3 este o in¬
trare pentru declanşare pe front de
impuls pozitiv, pe front cu creştere
lentă sau * pentru detector de nivel.
Monostabilul declanşează deci cînd
pe £3 se aplică un’nivel crescător
(£•, şi E 2 rămînînd ia nivel-scăzut).
Examinînd schema se poate ob¬
serva că, Sa punerea sub tensiune,
tranzistorul T-, este blocat şi releuI
este în poziţia recepţie. Oscilatorul
TUJ nu funcţionează. Cînd se co¬
mută pe emisie, tranzisioru! T-, an-
clanşează releu!. Oscilatorul T 2 nu
funcţionează (dioda D-, blochează).
Circuitul integrat primeşte la intrare
un impuis fără a-i modifica starea.
La o nouă comutare R/E, circuitul
4121 primeşte un nou impuls, ceea
ce face ca ieşirile Q şi Q să bascu¬
leze. Fe ieşirea Q apare un nivel 0.
Aceasta duce la intrarea în conduc-
ţie a lui Ty, ia trecerea de pe emisie
pe recepţie, se provoacă declanşa¬
rea circuitului monostabil. Ieşirea Q
trece din nivei 0 în nivel ridicat, iar
tranzistoru! TUJ produce oscilaţii
controlate de P 1 aplicate emiţătoru¬
lui. Nivelul ieşirii Q se schimbă în
cîteva nanosecude de îa 1 la 0, nivel
ce se impune şi- la intrarea lui T ,,
care pentru moment lasă releul în
poziţia „emisie 11 .
Totui se derulează cu o constantă fui Ţi şi scoţînd din funcţiune pe T 2
de timp controlată prin P 2 (timp fi- (oscilator AF). In montaj apare co-
xat între 1 şi 2 secunde), timp în mutatorul S, care introduce sau
care se produce şi modificarea ieşi- scoate din funcţiune sistemul BIR.
rii monostabiluiui,’ blocînd tranzisto- Y03CQ
TEHNÎUM 10/1982
7
mmurn
siiBMm
’ H MUŢIM
Propun posesorilor de autovehi¬
cule trei variante de şuruburi anti¬
furt pentru roţile de autovehicule
„Dacia“-1 300; e!e se montează în
locul şuruburilor care susţin capacul
ornament al roţilor.
Cifrul cheii se obţine din combi¬
naţiile dimensionale ale cotelor lite¬
rale înscrise în desenele respective
VARIANTA 1
1.1. Şurubul antifurt
1.2. Cheia
1.3. Dopul de protecţie
Este recomandabil a se alege D =
2d = 4e, cu D între 11 şi 16 mm.
Soluţia constructivă aleasă în va¬
rianta 1 prezintă avantajele: şurubul
nu poate fi. desfăcut cu un patent
deoarece forma conică exterioara
scoate patentul în afară; prin con ,
struirea cheii din bară hexagonala'
cu cheie de 19 se poate strînge şu¬
rubul cu ajutorul cheii tubulare de la
manivelă,
VARIANTA 2
2.1. Şurub antifurt
2.2. Ştifturile cheii
2.3. Corpul cheii
2.4. Tijă de antrenare a cheii
Recomandări în alegerea dimen ¬
sională: d = 4...6mm; D = 12...18
mm; n = 2, 3, 4 găuri, respectiv 2, 3
4 ştifturi în cheie.
VARIANTA 3
Cifrul cheii se asigură prin modifi
carea unei singure dimensiuni: dia¬
metrul centrelor celor trei raze echi¬
distante R 2,5.
Se recomandă D între limitele 8 şi
12 mm.
Şuruburile se execută dinîr-un
material care să accepte cromare
sau nichelare, pentru protecţie anti-
corosivă, sau din inox.
Cheile se pot executa din OL60
sau orice alt oţel cu o tenacitate
bună.
img. MUGURELTOPESCU
Propun cititorilor revistei o me- •
todă simplă de realizare a comuta¬
toarelor electrice cu un număr mare
de contacte şi posibilităţi de comu¬
tare. Ea presupune procurarea unor
materiale ieftine, în schimb prelu¬
crarea reclamă atenţie şi acurateţe
în execuţie.
Desenul din figura 1 prezintă su¬
portul comutatorului realizat dintr-o
bucată de pertinax placat pe care a
fost proiectată configuraţia ploturi¬
lor (în cazul de faţă, 8 ploturi).
în desenul din figura 2 este pre¬
zentat sistemul de blocare a rotoru¬
lui comutatorului. în esenţă, acest
SLiE iSVORAMU j
sistem conţine un număr de, trei 1
piese mecanice: corpul de blocare 1
(1) , realizat dintr-o bucată de plexi- J
glas de formă paralelipipedică, re- |
sortul spiral (2) şi bila (3), care pre- J
sează resortul elastic introdus în in-|
teriorul corpului de blocare.
Desenul din figura 3 prezintă la¬
mela de contact — o bucată de
sîrmă oţetită cu diametrul de
0,5 mm. Această lamelă de contact
(2) este fixată rigid de rozetă (1) —
vezi figura 4.
Pe suprafaţa rozetei, realizată din
plexiglas, se vor practica un număr
de 8 fante semicirculare. Dispunerea
. \ ^ v
BEHESSea
VARfAMr *f 2
fi 2,5
3 co/furi |_b
/ & 2 \- _-
§
ŢTT
j_i_i_
1
VAR/AA/rA 3
Montajul traduce în semnale lumi¬
noase de diferite culori manevrele
pe care le efectuează conducătorul
în timpul mersului. Construcţia pre¬
zentată mai jos, experimentată pe
„Dacia“-1 300, poate fi adaptată la
orice autoturism prin modificări mi¬
nore. Menţionăm de la început că
este vorba de o construcţie atrac¬
tivă, dar destinată aproape exclusiv
pasagerilor şi trebuie realizată şi-
amplasată astfel încît să nu distragă
atenţia conducătorului.
Schema este dată în figura 1. Cu
linii groase s-au desenat circuitele
deja existente ale maşinii. Se folo¬
sesc semnale culese din circuitul
stopurilor, becurilor de mers înapoi,
semnalizării şi excitaţiei, plus un co¬
mutator montat la pedala de am-
breiaj şi altul la cea de acceleraţie.
Becul B-, (roşu) se aprinde cînd se
Fiz. GH, BĂLUŢĂ
apasă pe frînă, simultan cu stopurile
maşinii. Cînd e! este stins, se
aprinde fie B 2 (verde), dacă pedala
ambreiajului nu este apăsată, fie B 3
(galben) cînd se debreiază. Aceste
becuri sînt înseriate cu stopurile,
dar cele din urmă au putere mult
mai mare şi filamentul lor nu se în¬
călzeşte. Culorile pot fi alese după
dorinţă. Ceie. indicate sugerează un
semafor, avînd semnificaţia de
„oprire", „cale liberă" sau „aştepta¬
rea" unei manevre (frînare ori
schimbarea vitezei).
Piesa care trebuie adăugată pen¬
tru funcţionarea acestei părţi a
schemei este K ,, un microîntrerupă-
tor cu lamelă, folosit de exemplu la
maşinile de găurit electrice. El se
montează astfel ca să fie acţionat
cînd pedala ambreiajului este’ apă¬
sată pînă la fund (fig. 2a). în figura
2b se vede modul de amplasare la
„Dacia‘‘-1 300, prin intermediul unui
suport din tablă (detaliat în fig. 3),
ce se fixează cu două şuruburi M3
pe consola axului pedalei. Locul de
fixare se alege cu grijă, astfel încît
să nu fie împiedicată în nici un fel
cursa pedalei. B 2 se conectează la
contactul normal închis al lui K u iar
B 3 la ce! normal deschis.
Un alt set de becuri indică poziţia
pedalei de acceleraţie. Printr-un co¬
mutator glisant K 2 , acţionat de pe¬
dală şi montat ca în figura 4, unul
din becurile B 4 -B 7 se aprinde, după
cum motorul este în ralanti, într-una
din cele două poziţii intermediare,
sau accelerat la maxim. Deoarece
este greu de găsit un comutator
adecvat trebuie construit după su¬
gestiile din figura 5. El conţine o
piesă glisantă (cursor), antrenată de
un cablu (aţă de scală sau similar)
legat de pedală în acelaşi punct ca
şi cablu! de acceleraţie. Comutato¬
rul se fixează cu doua şuruburi pe
peretele de tablă, într-un loc conve¬
nabil, deasupra cablului flexibil al
acceleraţiei. Glisiera are un contact
elastic care calcă pe pistele unui
mic circuit imprimat. Pentru o mai
bună fiabilitate se recomandă cosi-
torirea acestora şi o presiune mode¬
rată a lamei elastice.
Alte becuri sînt legate în paralel
cu excitaţia alternatorului (aprinzîn-
du-se periodic cînd acesta încarcă),
cu lămpile de mers înapoi şi cele de
semnalizare.
întrerupătorul /-, deconectează o
parte din lumini, cu excepţia lui S T
şi Sg-Bn, singurele cu o utilitate
practică pentru conducător.
în ciuda simplităţii schemei, reali- !
zarea practică necesită multă atenţie I
şi răbdare. Becurile vor avea j
12 V/40 mA (de la trenuieţe elec- !
trice). Puteri mai mari sînt deran¬
jante noaptea": - Se pot folosi diode '
electroluminescente de diferite cu¬
lori, fiecare înseriată cu un rezistor
de 820 fî/0,5 W. Becurilă trebuie
montate într-o cutie cît mai plată şi
compartimentată pentru ca lumina,
să nu treacă de la unu! la altul, in
capacul cutiei se prevăd ferestre
unde sînt montate filtre colorate
(sticlă, plastic, gelatină ori celofan),
dublate cu o hîrtie de calc pentru
difuzarea uniformă a luminii.
Conexiunile vor fi cositorite şi izo¬
late cu grijă. Legăturile cu diverse
puncte ale instalaţiei electrice se fac
cu fir liţat, bine izolat în plastic.
8
TEHNIUM 10/1982
acestor fante va trebui să coincidă
cu dispunerea ploturilor existente
.pe, suportul comutatorului.
în desenul din figura 5 este pre¬
zentat modul în care se realizează
asamblarea comutatorului.
Pe placa suport (1) se introduce o
bucşă (2), care este fixată rigid de
către piuliţa (3). Pe axul comutato¬
rului se va fixa rigid ansamblul roze-
tă-lamelă de contact (5), realizînd în
acest fel rotorul comutatorului. Ro¬
torul (4) se introduce în bucşa (2),
după care este blocat cu piuliţa (6).
Blocarea piuliţei se face astfel încît
să permită rotorului să se rotească
uşor, în condiţiile în care lamela
elastică de contact apasă pe fiecare
pereche de ploturi.
După realizarea în condiţii optime
a acestui reglaj, piuliţa (6) se blo¬
chează cu puţină vopsea.
Se trece la montarea sistemului
de blocare a rotorului comutatoru¬
lui. în acest scop, resortul elastic
este introdus în orificiul cu care este
prevăzut corpul de blocare, după
care este introdusă şi bila Cu ajuto¬
rul şurubului (9) sistemul de blocare
este montat pe placa suport a,~co-
mutatorului.
Desenul dih figura 6 prezintă as¬
pectul unui comutator complet
asamblat.
Modul de funcţionare a comutato¬
rului rezultă imediat. Bila din siste¬
mul de blocare intră în una din cele
8 fante cu care este prevăzută ro-
zeta. în timpul rotirii axului, bila
este presâtă în interiorul Corpului de
blocare. Cînd următoarea fantă de
pe rozetă a ajuns In dreptul bilei, re¬
sortul elastic împinge bila în fantă,
blocînd comutatorul în noua poziţie,
iar lamela de contact va apăsa pe o
altă pereche de ploturi.
Cel de-a! doilea tip de comutator
’ este şi mai uşor de confecţionat.
Desenul din figura 7 prezintă placa
suport pe care s-au montat un nu¬
măr de 8 capse.
Acest comutator asigură un nu¬
măr de 2 x 8 comutări. Ca şi în con¬
strucţia anterioară, ploturile sînt
realizate prin corodarea, în modul
dorit, a foliei de cupru existentă pe
pertinaxul placat din care este
realizată placa suport.
Desenul din figura 8 prezintă con¬
figuraţia lamelei de contact, reali¬
zată din sîrmă oţelita cu diametru!
0,5—1 mm.
Modul de asamblare a noului tip
de comutator rezultă din figura 9, în
care au fost păstrate aceleaşi notaţii
ca pentru primul tip de comutator
(vezi figura 5).
Desenul din figura 10 prezintă as¬
pectul general al comutatorului gata
asamblat. Comutarea „pas cu pas"
este realizată prin introducerea, în
bucla lamelei de contact, a unei bile
care, prin rotirea axului, se blo¬
chează în interiorul fiecărei capse în
parte.
nu s-au dat
tatoarele pot 1
ietă variabilă i
ote, deoarece comu-
construite într-o pa-
! dimensiuni. Se re¬
comandă ca ploturile să fie cosito¬
rite atunci cînd contactele sînt par¬
curse de curenţi electrici de valoare
apreciabilă sau comută tensiuni
electrice mari.
Prin asocierea a două sau trei
plăci suport pe axul rotor se pot
realiza comutatoare bloc, acţionate
simultan.
Lamela de contact se poate înlo¬
cui cu succes printr-o lamelă (sau
mai multe suprapuse) din tablă de
tombac.
irfffxi
«tfţ.
nu
... w
m
mout
Prof. IV!. VOR1MICU
Prezentul montaj imită perfect su¬
netul unei sirene de ceaţă folosită
de nave atunci Cînd navighează şi
caută să evite ciocnirea de alte arri-
barcaţii.
Montajul necesită Cm număr redus
de piese, poate fi miniaturizat şi
eventual' ataşat la' un dispozitiv de
telecomandă printr-un reLeu Reed.
TEHNIUM 10/1982
9
■
n **
D<! 3,9 K<X
LIMITATOR
DINAMIC
DE ZI
Limitatorul de zgomot prezentat
este destinat funcţionării într-un
magnetofon sau casetofon care nu a
fost prevăzut iniţial cu alte modali¬
tăţi de reducere a zgomotului de
fond. Posibilitatea de funcţionare la
diverse tensiuni de alimentare, con¬
sumul redus al montajului şi simpli¬
tatea realizării sale practice repre¬
zintă avantaje imediate care vor
atrage atenţia constructorului ama¬
tor de audiţii HI-FI.
Schema electrică este realizată în
întregime cu circuite integrate, de
tip /3A741. Acest lucru oferă monta¬
jului o mare stabilitate a parametri¬
lor electrici la variaţiile condiţiilor
de funcţionare, în special tempera¬
tura mediului ambiant şi posibilele
variaţii ale tensiunii de alimentare.
De asemenea, montajul prezintă o
fiabilitate ridicată în exploatare.
Principiul de funcţionare a limita-
torului de zgomot (LDZ) rezultă din
necesitatea de anulare a zgomotului
de fond, care conţine un spectru de
frecvenţe cuprins între 4 şi 10 kHz şi
are un nivel mic (1—10 mV) în Corn¬
ing. EMIL MARIAN
paraţie cu nivelul semnalului audio
util (100—200 mV).
Deci, atunci cînd semnalul audio
aplicat la intrarea LDZ-ului va con¬
ţine un spectru suficient al frecven¬
ţelor audio medii-înalte, de un nivel
mare, va trece nemodificat spre am¬
plificatorul final. în pauze sau atunci
cînd semnalul util are un nivel mic,
cu spectru sărac în frecvenţe me¬
dii-înalte, LDZ-ul va introduce o ate¬
nuare în banda de frecvenţe
4—10 kHz, realizînd rejecţia com¬
pletă a zgomotului de fond.
Semnalul audio util se aplică la
intrarea montajului, pe intrarea
neinversoare a circuitului integrat
GI-3 prin intermediul condensatoru¬
lui C 3 şi simultan pe' intrarea nein¬
versoare a circuitului integrat CI-1,
prin intermediul condensatorului
şi al filtrului R 2 R 3 C 4 . Parametrii bu¬
clei, de reacţie negativă R 7 C 8 R 8 sînt
astfel calculaţi încît atunci cînd dio¬
da D i se află în conducţie, amplifi¬
carea circuitului integrat CI-1 este
liniară în toată banda de frecvenţe
audio, iar semnalul util apare nemo¬
r-—®-« £4 ?A3
I-1|-----i-J>J
c 7=°,ŞAf #6=3.2*£L 184-
dificat ia ieşirea LDZ-ului. Atunci
cînd dioda D-, nu se află în conduc¬
ţie, datorită filtrului R 2 R 3 C 4 de tip
trece-jos şi buclei de reacţie nega¬
tivă, care’şi-a modificat parametrii,
circuitul integrat CI-1 introduce în
banda de frecvenţe cu spectrul cu¬
prins între 4 şi 10 kHz o atenuare
de 35 dB. Deci conducţia diodei D,
condiţionează prelucrarea sau nu a
semnalului audio util. Dioda Di se
va afla în stare de conducţie atunci
p.nd tensiunea ia. bornele condensa¬
torului C 12 va fi suficientă pentru 1
asigurarea acestui lucru. Dioda D,
poate fi determinată să intre în con-
LUMINA DINAMICA
Student CORNEL CĂLIN
NAND cu două intrări ce se găsesc
în circuitul integrat CDB400E. Dio¬
dele iuminescenfe se montează pe
panoul frontal ai carcasei, roiul lor
fiind şi de a limita curentul pe por¬
ţile îiristoarelor. (Se pot înlocui cu
rezistenţe de 270—390 11.)
Circuitul basculant monoştabii
este de tipul CD84121E. Personal :
am folosit circuitul K155AF3 (două
în capsulă), al doilea monoştabii fi- :
ind folosit îgipreună cu un aî doilea
circuit CDB4Q0E pentru schimbarea 1
periodică a sensului de deplasare a
luminii.
Schema conţine un circuit pentru
producerea fenomenului de „lumină
dinamică" şi un stroboscop. Gene¬
ratorul de tact păstrează schema
clasică a simulatorului de oscilator
cu TUJ. Din potenţiometrul P se re¬
glează frecvenţa impulsurilor. Aces¬
tea sînt aplicate în paralel pe intră¬
rile a două porţi: o poartă NAND ce
se găseşte în circuitul integrat
CDB400E şi una Şl construită cu
două diode. Apariţia semnalului de
tact la intrarea circuitelor bistabile
sau pe poarta tiristorului din stro¬
boscop este comandată de un cir¬
cuit basculant monoştabii conectat
ca temporizator. în poziţie de re¬
paus (Q = 0, Q = 1), semnalul apare
la ieşirea porţii 4. La acţionarea bu¬
tonului B, impulsurile vor apărea la
intrarea stroboscopului pentru un
timp dat de valorile rezistenţei şi a
condensatorului din circuitul de
temporizare, revenind apoi pe
poziţia iniţială.
în acest mod se menajează tubirl
cu descărcare în xenon ce are func¬
ţionarea limitată la circa 10 000 de
declanşări.
Numărătorul cu trei este construit
sincron cu tactul în paralel pe in¬
trări. Prin acţionarea lui Kt se
schimbă sensul de deplasare a lumi¬
nii. Celulele numărătoare se găsesc
într-o capsulă CDB473E. Decodifi¬
carea stărilor se face cu trei porţi
L 1 '2 "3
40 BECURI
DE 6.3V/0.3Â
ThimTh 4 -min. 1 A/ 400 V
j20Ka/iw
J 0,1jjF/630V
fc^TII
I : 20 SPIRE #0,25
11:2500 SPIRE 0,05
PE CARCASA CU MIE;
DE FERITÂ
ducţie acţionînd comutatorul K 1(
atunci cînd nu se doreşte intercala¬
rea LDZ-ului în lanţul audio.
Condensatorul C 12 va asigura des¬
chiderea diodei D-, atunci cînd va fi
încărcat la o tensiune care să per¬
mită apariţia tensiunii de deschidere
de 0,6 V la bornele diodei. Rşntru
acest lucru să urmărim funcţionarea
circuitului integrat CI-3.
Semnalul audio se aplică la intra¬
rea neinversoare a circuitului Inte¬
grat CI-3 prin intermediul condensa¬
torului C 3 , de valoare astfel aleasă
încît să faciliteze trecerea spectrului
frecvenţelor medii-înaiîe. Acest lu¬
cru este accentuat de alegerea co¬
respunzătoare a valorii, condensato¬
rului C 7 , aflat în bucla de reacţie ne¬
gativă a circuitului integrat CI-3.
Atunci cînd semnalul audio prezintă
un spectru al frecvenţelor înalte ridi¬
cat, de un nivel suficient de mare, ia
ieşirea circuitului integrat CI-3 vom
obţine o tensiune alternativă care se
aplică prin intermediu! condensato¬
rului Cn redresorului cu dublare de
tensiune format din grupul D 2 D 3 C 12 .
Deci ia bornele condensatorului C 12
vom obţine o tensiune continuă pro¬
porţională cu amplitudinea semnalu¬
lui audio util care conţine spectrul
de frecvenţe medii-înaite.
O parte din această tensiune, con¬
tinuă va polariza direct dioda D-,,
care se va deschide la atingerea va¬
lorii tensiunii de 0,6 V. în concluzie,
blocul funcţional care conţine circu¬
itul integrat CI-3 are roiul'de. a rea¬
liza deschiderea sau nu a diodei £>y,
deci intercalarea sau nu a LDZ-ului
în lanţul audio.
Circuitul integrat CI-2 are rolul de
a asigura polarizarea automată a
circuitelor integrate CI-1 şi CI-3, in¬
diferent de variaţiile posibile ale ten¬
siunii de alimentare Vcc.
Rezistenţa fi 13 se va alege din ta¬
bel în funcţie, de tensiunea de .ali¬
mentare Vcc. Montajul se realizează
pe o plăcuţă de sticlostratilex placat
cu folie de cupru, în mod îngrijit, fo¬
losind componente pasive de bună
calitate. Se recomandă utilizarea re¬
zistenţelor cu peliculă metaiică şi a
condensatoarelor cu tantai. Dioda
Di va avea o pantă cît mai abruptă
(diodă-de comutaţie), iar diodele D 2
şi D 3 vor avea caracteristici electrice
identice. Cablajul imprimat se reali¬
zează cu trasee cît mai scurte, evi- |
tîndu-se apariţia buclei de 'masă.
Traseele de alimentare vor avea gro¬
simea de cel puţin 3 mm. Funcţio¬
nal, montajul se intercalează între
etajul corector de ton şi amplificato¬
rul final ai ansamblului electroacus- |
tic. Legăturile între etajul corector
de ton — LDZ -r- amplificator se vor
executa cu cablu ecranat.
REGLAJE ŞS PUNEREA ÎN
FUNCŢIUNE
Se alimentează montajul cu ten- |
siunea Vcc, se comută întrerupăto¬
rul K 1 pe poziţia „funcţionare LDZ“ I
şi se observă iluminarea diodei LED.
Se pune o bandă (casetă) neimpri¬
mată şi se acţionează cîapeta RE- :
DARE a magnetofonului (casetofo-
nului). Se acţionează potenţiometrul
de volum spre poziţia „maxim" şi se
aude în difuzor un fîşîit puternic.
Se porneşte cu reglajul LDZ-ului
din poziţia ft 12 min., R u min. şi se |
măreşte treptat f? 12 şi concomitent
R 14 pînă la dispariţia! totală a zgo- 1
moţului de fond.
Se înlocuieşte banda (caseta) ;
neimprimată cu una imprimată şi
dacă în pauzele dintre pasajele mu- :
zicale mai.apare un mic zgomot de
fond, acesta se elimină mărind puţin ;
valoarea lui R u .
După aceste reglaje, montajul se
ecranează cu tablă de fier cu groşi- :
mea minimă de 1 mm şi se mon- 1
tează în magnetofon cît mai departe I
de sursele electrice de zgomot (mo- "
tor, transformator de reţea etc.).
Se decupează în panoul frontal al
magnetofonului două orificii, pentru
LED şi pentru comutatorul de cupla¬
re K) a! LDZ-ului, şi apoi se fixează ?
elementele sus-menţionate.
Realizat şi montat’, LDZ-ul va îm¬
bunătăţi sensibil performanţele
magnetofonului (casetofonului),
adus prin această completare la ni¬
velul, unui aparat compatibil cu ce¬
rinţele tehnicii moderne.
BIBLIOGRAFIE:
Wireless World nr. 1, 1981, Engiand
I ■iii li BBH
PI
A1
HWIB
Montajul are la intrare un amplifi¬
cator diferenţial format din tranzis-
toareie TI şi T2, etajul de excitaţie
alcătuit din tranzistorul T3, etajul
defazor cu T5, T6 şi etajul de pu¬
tere, format din T7 şi T8.
Semnalul amplificat de către TI
se culege la bornele rezistenţei’R8,
fiind apoi ampîificat de către T3.
Semnalul obţinut în colectorul tran¬
zistorului T3 se aplică etajuiui defa¬
zor, care amplifică, unu! din tranzis-
toare- lucrînd pe o alternanţă, iar ce¬
lălalt pe aiîă alternanţă a semnalu¬
lui, asigurîndu-se astfel atacul etaju¬
lui final.
Pentru a se obţine adaptarea de
impedanţă dintre amplificator şi
sursa de semnal, primului etaj i s-a
asigurat o impedanţă mare prin
reacţie bootstrap. ’ ,
Tranzistorul T4 are rolul de a sta¬
biliza curentul de repaus al tranzis-
toarelor finaie în cazul variaţiilor de
temperatură şi deci se va monta pe
radiatorul celor două tranzistoare fi¬
nale, T7 şi T8.
Curentul de repaus se reglează
din R12 ia o valoare de 30—50 mA,
fără semnai aplicat la intrare. Dato¬
rită alimentării diferenţiale cu ±34 V,
tensiunea pe linia mediană va fi
mm
Sfcudem: LIViU MUNTEANU,
Bacău
Rezistenţele de 0,5 O vor fi bobi¬
nate din sîrmă de nichelină, fără su¬
port, pentru o mai bună disipare a
căldurii.
Condensatoarele C21, C22 asi¬
gură o decuplare a tensiunii de ali¬
mentare, iar condensatorul C x se
regleză pentru ca etajul să nu intre
în reacţie.
Diodele D3, D4 asigură o protec¬
ţie a tranzistoarelor finale la o co¬
nectare greşită a tensiunii de ali¬
mentare. Tranzistoarele T5, T6 şi
T7, T8 vor fi sortate asife! ca factorii
beta să difere cu ce! mult 10—15%
unul faţă de altul.
Alimentarea se face de la sursa
prezentată în figura 2. Transforma¬
torul are un miez cu secţiunea de
10 cm 2 şi conţine în primar 1 100 de
spire CuEm 0,3 mm şi în secundar
2x126 de spire CuEm 1 mm.
Dintre caracteristicile amplificato¬
rului menţionăm:
— puterea utilă de sarcină: 50W;
— tensiunea de alimentare: ±34 V;
— curent maxim: 1,1 A;
— distorsiuni: 0,1% la f = 1 kHz si
P = 50 W;
— răspuns în frecventă: 15 Hz —
40 kWz;
— impedanţa de ieşire: 4—80 .
IR
3PM2
(URMARE DIN NR. TREGUt)
Montarea complexului eolian se
poate „prefabrica" la sol, urmînd ca
la înălţime să fie puse numai şuru¬
burile care leagă barele de montare
la capul de giraţie.
12. Construcţia se vopseşte pe
toată lungimea cu vopsea de ulei.
Sistemul cu ax vertical a fost pre¬
ferat datorită unor simplităţi de
montare şi realizare.
în ceea ce priveşte transmisia,
aceasta va avea două trepte de mul¬
tiplicare. Una este reprezentată de
grupul pinioanelor conice din com¬
plexul eolian cu raport de transmisie
de 2:1. Aceste pinioane se procură
de la un angrenaj vechi. A doua
treaptă, cu un raport de 15:1, se rea¬
lizează prin transmisia cu curea si¬
tuată la baza coloanei. Fulia genera¬
torului este cea originală (ne referim
la generatoarele de tip auto), fulia
motoare fiind dimensionată cores¬
punzător. Cuplarea se face cu două
curele trapezoidale. Diametrul mare
al fuliei motoare are şi scopul de a
face din aceasta un volant care să
regularizeze funcţionarea la un vînt
în, rafale.
în funcţie de nivelul vîntului la lo¬
cul de amplasare al instalaţiei,
aceasta poate lucra cu unul sau mai
multe generatoare de tip auto (pînă
la 6, dacă viteza medie anuală este
situată la 40 şi 50 km/h). în acest
ultim caz, prin utilizarea unor gene¬
ratoare înseriate se obţine o ten¬
siune mare care se transformă mai
uşor în curent alternativ, după cum
am prezentat la construcţia conver-
tizorului de tensiune cu tiristoare.
Pentru construcţia cu rotor de
5 m diametru trebuie să se majo¬
reze şi diametrul coloanei şi al axu¬
lui pentru a rezista ia eforturile ce
pot apărea.
In cazul vînturilor foarte puter¬
nice, structura îngustă a rotorului li¬
mitează turaţia maximă; singura
condiţie care se pune este a robus-
teţei întregii construcţii.
Cîteva detalii de final mai sînt to¬
tuşi necesare. Treptele se realizează
din oţel beton de 16 mm diametru,
fiind sudate de coloană. Sudurile se
execută numai electric.
Instalarea centralei eoliene se
face cu respectarea unor condiţii
speciale:
— Se va obţine o autorizaţie pri¬
vind faptul că amplasarea nu pertur-
bează comunicaţiile radio din zonă
(de la M.T.Tc.), precum şi o apro¬
bare a consiliului popula/ din zonă
privind încadrarea în condiţiile de
sistematizare sau cadastru.
— Se va verifica faptul că, în caz
de avarie, instalaţia în cădere nu
poate distruge linii electrice sau de
comunicaţie sau diferite construcţii.
Distanţa minimă de liniile de comu¬
nicaţii, liniile electrice, şosele sau
căi ferate trebuie să fie de 25 m în¬
tre punctele cele mai apropiate.
— Se va construi o priză de pă-
mînt de foarte bună calitate, instala¬
ţia fiind legată la aceasta. Se va ve¬
rifica periodic starea prizei de pă-
mînt.
— Zona inferioară, care prezintă
piese de rotaţie, va fi înconjurată cu
un gard de sîrmă pentru a împiedica
accesul în zona periculoasă.
— întreaga instalaţie se utilizează
în tampon cu un grup de acumula¬
toare, dimensionat ca la microhidro-
centrale.
Pentru orice alte precizări privind
realizarea acestei instalaţii vă puteţi
adresa autorului, prin intermediul
redacţiei, prezentînd condiţiile reale
în care doriţi să realizaţi construcţia.
MIXERE DE AUDIOFRECVENŢĂ
Acestea sînt alcătuite din compo¬
nente pasive (condensatoare, rezis-
toare, bobine — fără tranz ist oare şi
integrate), introducînd la rîndui lor
atenuări apreciabile ale semnalelor
prelucrate. De aceea, după amplifi-
catorul-corector urmat de un circuit
de reglaj al tonalităţii se mai adaugă
uneori încă un amplificator, de data
aceasta liniar (fără corecţii), numit
sugestiv „reamplificator". Soluţia
uzuală de dispunere a acestor circu¬
ite (pe o singură „linie" a mixerului)
este cea din figura 9.
MONITOARE Şl DISJUNCTOARE
Mixerele profesionale, utilizate în
sistemele complexe de sonorizare,
trebuie să ofere operatorului posibi¬
litatea de a asculta separat semnalul
fiecărei surse, în vederea efectuării
corecţiilor şi reglajelor ce se impun.
Există doua soluţii în acest sens, şi
anume: a) preluarea semnalului ce
trebuie izolat de la ieşirea liniei co¬
respunzătoare şi aplicarea sa la un
amplificator distinct (numit moni¬
tor), prevăzut cu audiţie în cască şi
b) întreruperea celorlalte linii în
puncte convenabile, prin amplifica¬
torul comun al mixerului fiind redat
numai semnalul care se urmăreşte.
în figurile 10 şi 11 sînt prezentate
schematic aceste două procedee.
Primul are avantajul de a nu elimina
semnalul examinat din ieşirea gene¬
rală; cu alte cuvinte, în semnalul mi¬
xat subzisiă toate cele trei semnale
prelucrate, indiferent de poziţiile co¬
mutatoarelor. După dorinţă,
prin monitor se pot prelua şi două
sau mai multe linii, acţionînd comu¬
tatoarele respective în poziţiile
MON.
A! doilea procedeu, numit disjunc-
tor, are avantajul simplităţii, este
eficace şi economic, dar prezintă
neajunsul că obligă întreruperea
„programului" de mixat în vederea
examinării separate a unei linii; în¬
trerupătoarele 1,-1 3 pot fi montate si
la ieşirile amplificatoarelor, în punc¬
tele x t -x 3 .
Nu ne-am propus în articolul de
faţă prezentarea unor scheme con¬
crete de mixere, ci numai a unor no¬
ţiuni elementare şi a unor soluţii de
principiu, strict necesare, după pă¬
rerea noastră, pentru înţelegerea şi
abordarea practică a construcţiilor
de, acest gen.
în încheiere vom sugera totuşi o
schemă simplă, pentru cazul în care
se doreşte mixarea a două semnale
de picup, PUI şi PU2 (fig. 12). Po-
tenţiometrele pot fi liniare sau loga-
ritmice. O soluţie interesantă a pro¬
blemei constă în utilizarea unui po¬
tenţiometre dubiu (2 x 500 k.U), cu
cele două secţiuni conectate în opo¬
ziţie (cînd se roteşte axul comun, ni¬
velul unui semnal creşte, iar al ce¬
luilalt scade). Se pot astfel egaliza
mai comod nivelurile celor două
semnale care se aplică simultan la
intrarea preamplificatorului-co-
rector. •
BIBLIOGRAFIE
Colecţia „Tehnium"
„Le Haut—Parieur", nr. 1526
FIGURAI?
Fi GURA 16
12
TEHNIUM 10/1982
INTERIOR...
în revista noastră au fost prezen¬
tate mai multe articole referitoare Ja
amenajarea unui interior modern. în
cele ce urmează vom încerca să vă
sugerăm. unele idei referitoare la
amenajarea interiorului apartamen¬
tului astfel încît simultan cu efectele
estetice şi practice să obţinem şi o
îmbunătăţire a bilanţului termic.
La început vom face o mică pre¬
zentare teoretică a problemei izola¬
ţiei termice. în tabelul nr. I sînt pre¬
zentate valorile coeficientului de
conductivitate termică pentru cîteva
materiale uzuale. Acest coeficient
reprezintă cantitatea de căldură ce
trece printr-un perete gros de 1 m
şi cu o suprafaţă de 1 m 2 , într-o oră,
atunci cînd diferenţa de temperatură
între suprafeţe este de 1°C.
Considerînd temperatura inte¬
rioară de 18° C şi cea exterioară-de
0°C, la un volum de calcul al came¬
rei de 27 m 3 , avem, pentru cele mai
curente tipuri de pereţi, timpul- în
care temperatura interioară scade
cu un grad la oprirea încălzirii, con¬
form tabelului nr. 2.
Valorile sînt corecte în ipoteza că
nu avem pierdere şi prin ceilalţi pe¬
reţi, iar peretele considerat spre ex¬
terior are dimensiuni tip (3,14 x
2,5 m), teoretic fără fereastră. ,
Se poate remarca pierderea ra¬
pidă de căldură prin peretele de be¬
ton prefabricat.
în numărul 4/1982 v-au fost pre¬
zentate soluţii de izolare a pereţilor
exteriori prin metode clasice. Solu¬
ţia pe care o propunem aici are ace¬
eaşi eficienţă ca o izolare termică
clasică, dar reprezintă în acelaşi
timp o structură cu funcţiune de
mobilier. în figura 1 se vede o sec¬
ţiune perpendiculară pe planul pere-
TABELUL NR. 2
ENERGETIC
FLORE A MIHAI
telui prin amenajarea propusă. No¬
taţiile sînt: 1) perete; 2) panouri gli¬
sante;^) obiecte suspendate pe pe¬
rete. în principiu, cele două spaţii
laterale, de lîngă fereastră, se trans¬
formă într-un sistem de dulapuri, ce
se închid cu ajutqrul a două perechi
de panouri glisante. Panourile se
realizează din PFL, PAL sau alte
materiale, iar glisarea se asigură cu
un sistem de şine tip „perdea". Pa¬
nourile se fac cu o lungime egală cu
înălţimea camerei, lăţimea lor fiind
cu 50 mm mai mare decît jumătate
din spaţiul dintre fereastră şi pere¬
tele lateral. Distanţa dintre peretele
exterior „şi panouri este de circa
0,25 m. în spaţiul ferestrei se aplică
o perdea uzuală, prinsă la nivelul ul¬
timei şine de rulare. O vedere a
acestui tip de aranjament este pre¬
zentată în figura 3.
O variantă mai accesibilă este cea
din figura 2. în fond, panourile au
fost înlocuite aici cu un sistem de
draperii din stofă plină (de exemplu
pluş). Notaţiile sînt: 1) perete; 2)
draperie interioară; 3) perdeaua nor¬
mală — pe toată lăţimea peretelui;
4) obiectele suspendate.
Dacă aplicam coeficienţii diţj ta¬
belul nr.1 şi calculăm grosimile
echivalente, vom obţine datele din
tabelul nr. 3.
Chiar dacă prin eliminarea aproxi¬
maţiilor considerate în calcul vom
diminua cu 25—30% aceste valori,
efectul de izolare este foarte impor¬
tant. Pentru varianta cu draperii,
creşterea izolării este de circa 20 de
ori.
După cum se poate vedea din fi¬
gura 3, obiectele depozitate în spa¬
ţiul astfel izolat pot fi rachetele de
tenis, schiurile etc.
Beton prefabricat
0,15
8 minute
BCA
0,20
75 de minute
TABELUL NR. 3
Tipul p*r*tefc»«
Beton prefabricat
4,1
200 de minute
BCA
0,85
300 de minute
IZOLAŢIE
TERMICĂ
La prima vedere s-ar părea că
nu are prea mare importanţă ce
fel de izolaţie are o podea
Acest lucru poate fi valabil pen¬
tru etajele superioare, caz în
care se presupune că tempera¬
tura are aceleaşi valori „de o
parte şi de alta a podelei. în ca¬
zul locuinţelor din mediul rural,
unde, cel mai adesea, parterul
este aşezat direct pe grinzile de
beton ce alcătuiesc tavanul piv¬
niţei, pierderile de căldură la ni¬
velul podelei devin importante.
Pentru aceasta se poate face o
experienţă simplă. Luăm trei
crăticioare identice din alumi¬
niu, conţinînd apă la circa 42° C.
După o jumătate de oră, tempe¬
ratura apei din cratiţa pusă pe o
podea simplă, ca în figură, va fi
numai de 27° C. Soluţia obişnu¬
ită, de a depune o tencuială de
ipsos cu ajutorul unor baghete
de lemn, va reduce pierderea de
căldură aproape imperceptibil,
temperatura apei fiind în acest
caz de 28° C. In plus, o aseme¬
nea soluţie este destul de
scumpă. Soluţia pe care o supu¬
nem atenţiei dv. constă în tapi-
sarea suprafeţei inferioare a po¬
delei cu ajutorul hîrtiei vechi,
Aceasta va fi şifonată în ghemo¬
toace, care se strîng pe supra¬
faţa podelei cu ajutorul unor
scînduri, suspendate cu fire de
sîrmă. O soluţie şi mai bună
constă din sifonarea unor ziare
vechi, care se strîng apoi sul,
obţinînd astfel nişte suluri de
hîrtie cu o lungime cu puţin mai
mare decît distanţa între două
grinzi. Astfel, fixarea este mult
simplificată. Atragem atenţia că
este strict necesar să şifonăm
puternic hîrtia, obţinînd astfel
spaţii multe în interiorul suluri¬
lor, efectul izolant fiind generat
de aceste spaţii cu aer.
Temperatura din vasul aflat pe
o astfel de porţiune izolată va fi
de 32° C. Această diferenţă de
5°c‘va contribui la o reducere
evidentă de combustibil pentru
încălzire.
în unele cazuri putem înlocui
ghemotoacele din sulurile de
hîrtie cu snopi de paie, talaş
etc., strînse în suldri de hîrtie de
ziar sau de ambalaj, cu acelaşi
efect.
Soluţia se poate aplica şi la
construcţii integrale din lemn. O
metodă similară se poate aplica
şi pentru poduri.
Pentru a împiedica formarea
de cuiburi de insecte, hjrtia şi
celelalte 'materiale utilizate se
vor stropi cu insecticide. Pentru
a reduce inflamabilitatea, în¬
treaga instalaţie se p’oaie im¬
pregna, fără afectarea caracte¬
risticii de izolare, cu ajutorul si-
licatului de sodiu (sticlă solu¬
bilă).
TEHNIUM 10/1982
13
SDM, SDT — Solitron
EN, FM, FSP, FT, SE - Fairchiîd
GET - Mullard
GT — AEI — General Instrumenta
CD, C — Crystolonics
CDQ — Continental Device
CDT — Cleave
CK — Raytheon
D — Diskson
DTG, DTS — Delco, -germaniu şi,
respectiv, siliciu
IT, ITE, ITC — Intersii
SA — Ameico — Sprague
PT — TRW
QD — Quaiidyne
OC, OD — Standard european vechi
IT1 — Standard U.R.S.S., germaniu,
bipolar, joasă frecventă, mică putere
FT2 — Standard U.R.S.S.
(S-U.R.S.S.), germaniu, bipolar, me¬
die frecvenţă, mică putere
I'T3 — S-U.R.S.S. germaniu, bipolar,
înaltă frecvenţă
l’T4 — S-U.R.S.S., germaniu, bipo-
m
Iar, medie putere, joasă frecvenţă
I'T5 — S-U.R.S.S., germaniu, bipo¬
lar, medie putere, medie frecvenţă
FT6 — S-U.R.S.S., germaniu, bipo¬
lar, medie putere, înalta frecvenţă
!’T7 — S-U.R.S.S., germaniu, mare
putere, bipolar, joasă frecvenţă
FT8 — S-U.R.S.S., germaniu, mare
putere, bipolar, medie frecvenţă
1T9 — S-U.R.S\S., germaniu, mare
putere, bipolar, înaltă frecvenţă
Notă
Aceeaşi clasificare pentru germa¬
niu este valabilă şi pentru siliciu, li¬
tera F înlocuindu-se cu K.
Tranzistoarele cu efect de cîmp
sînt marcate cu II sau MII, iar cifre¬
le care urmează semnifică:
1 — 100 — germaniu, mică pu¬
tere, joasă frecvenţă
101 — 200 — siliciu, mică putere,
joasă frecvenţă
201 — 300 — germaniu, mare pu¬
tere, joasă frecvenţă
301 — 400 — siliciu, mare putere,
joasă frecvenţă
401 — 500 — germaniu, mică pu¬
tere, înaltă frecvenţă
501 — 600 — siiiciu, mică putere,
înaită frecvenţă
601 — 700 — germaniu, mare pu¬
tere, înaltă frecvenţă
701 — 800 — siiiciu, mare putere,
înaltă frecvenţă
Luînd ca exemplu circuitul UCY
7 400 N, scriem
Exemplu . U C Y 7 400 N
însemne a b c d e f
în care a — (prima literă) reprezintă
execuţia constructiv-tehnologică.
Pentru diferite feluri de CI se folo¬
sesc următoarele litere:
U — CI monolite, executate cu
îranzisfoare bipolare;
H — CI hibride;
M — CI de tip MOS.
b — felul CI în funcţie de sem¬
nale precum şi de pre¬
lucrare.
Se folosesc următoarele litere:
C — CI numerice (cifrice);
L — CI analogice;
R — alte feluri de CI (de exem¬
plu, analogo-nume-
rice).
c — anexă. Pentru diferite anexe
se folosesc următoarele litere:
Y — pentru scopuri industriale;
A — pentru scopuri speciale;
T — pentru scopuri industriale cu
grad ridicat de sigu¬
ranţă;
Q — pentru scopuri speciale cu
grad ridicat de sigu¬
ranţă;
X — pentru prototipuri..
Notă: unde nu este trecută indica¬
ţie sînt Ci pentru scopuri generale.
d — domeniul de temperatură. Di¬
feritele domenii de temperatură sînt
notate astfel:
4: — 55° C — +85° C;
5: — 55° C — +125°C;
6: — 40° C — +85° C;
7: 0°C — +70° C;
8: — 25° C — +85° C.
Domeniul temperaturii de lucru
pentru CI destinate aparaturii cas¬
nice şj industriale (0°C — +70° C)
este însemnat cu 74, folosite şi de
multe alte firme.
e — numărul de serie. Circuitele
integrate analogice sînt însemnate
cu 3 cifre, iar pentru CI numerice se
folosesc 2-3 cifre. Numărul de serie
indică funcţia sau tipul CI.
Ca număr de serie pentru CI ana¬
14
logice monolite cu funcţii diferite se
utilizează următoarele numere for¬
mate din 3 cifre:
000...099 — modulatoare şi de¬
modulatoare; .
100.. . 199 — CI multifuncţionale;
200.. .249 — pentru CI de înaită
frecvenţă folosjte în
receptoarele radio si
TV;
250.. .299 — pentru alte CI utili¬
zate în receptoare ra¬
dio şi TV;
300.. .399 — pentru amplificatoare
i de semnale mici de
joasă frecvenţă;
400.. .499 — pentru amplificatoare
de putere de joasă
frecvenţă;
500.. .599 — pentru (imitatoare de
curent şi stabiliza¬
toare;
600.. .699 — pentru decodoare
stereo şi cuadrofo-
nice;
700.. .799 — amplificatoare opera¬
ţionale şi compara¬
toare;
800.. .899 — convertoare şi gene¬
ratoare;
900.. .999 — alte tipuri de CI.
Notă: (I) pentru CI monolite nu¬
mărul care indică domeniul de tem¬
peratură şi numărul de ordine (vezi
rubricile d şi e) se reprezintă prin 4
cifre (exemplu UL1202L, ULA6102N
şi altele);
(II) pentru unele CI monolite între
elementele d şi e se mai interca¬
lează o literă carejndică proprietă¬
ţile limită ale CI. în acest scop se
utilizează următoarele litere:
H — CI cu acţionare ultrarapidă
(de exemplu,
UCV74H53N);
L — CI de mică putere;
S — CI cu acţiune înaltă ultrara¬
pidă.
f — însemnele corpului. Pentru di¬
ferite aspecte ale corpului se utili- /
zează următoarele însemne cu litere:
F — plate, metalice, izolate de CI;
S — cu corp metalic plat, care au
contact electric cu ar¬
mătura şi cu contact
de masă;
H — plate, ceramice;
I — de tipul DIL (dual-in-line) ce¬
ramice;
N — de tipul DIL, din masă plas¬
tică;
L — cilindrice, metalice, cu termi¬
nalele dispuse circu¬
lar;
K — de tipul QUIL (quadru-
ple-in-line) din masă
plastică;
M — de tipul QUIL din masă
plastică prevăzute cu
plăcuţă radiator apli¬
cată;
P — de tipul QUIL din masă plas-
89
ti că cu plăcuţa radia¬
tor introdusă;’
T — de tipul QUIL din masă plas¬
tică cu radiator neapîi-
cat;
R — .altele.
Exemplu: UCY74192N — circuit
integrat numeric (executat după
tehnologie cu tranzistoare bipolare)
după seria standard cu domeniu de
temperatură 0°C — +70°C. Destina¬
ţia funcţională: amplificator de frec¬
venţă intermediară şi detector de
semnale modulate în frecvenţă. Cor¬
pul este din maşă plastică de tipul
DIL.
HLY1052R — circuit integrat ana¬
logic hibrid pentru scopuri indus¬
triale cu domeniul de temperatură
—10°C — +70° C.
UNITRA
SESC0SEM
TEXAS
ITT
SIEMENS
UCY 74Q0N
SFC 400E
SN 74QQN
MIC 7400N
FLH 101
UCY 740IN
SFC 401E
SN 7401N
MIC 740IN
F' H 201
UCY 7402N
SFC 402E
SN 7402N
FLH 191
UCY 7403N
SFC 403E
SN 7403N
MIC 7403N
FLH 291
UCY 7404N
SFC 404E
SN 7404N
MIC 7404N
FLH 211
UCY 7407N
SFC 407E
SN 7407N
MIC 74Q7N
FLH 491
UCY 741ON
SFC 410E
SN 741QN
MIC 7410N
FLH 111
UCY 7420N
SFC 420E
SN 7420N
MIC 7420N
FLH ;21
UCY 7430N
SFC 430E
SN 743GN
MIC 7430N
F H 131
UCY 7440N
SFC 440E
SN 7440N
MIC 744QN
FLH 141
UCY 7442N
SFC 442E
S N 7442N
MIC 7442N
FLH 281
UCY 7450N
SFC 450E
SN 745GN
MIC 7450N
FLH 151
UCY 7451N
SFC 451E
SN 7451N
MIC 7451N
FLH 18 i
UCY 7453N
SFC 453E
SN 7453N
MIC 7453N
FLH 171
UCY 7454N
SFC 454E
SN 7454N
MIC 7454IM
FLH 181
UCY 7460N
SFC 460E
3N 7460N
MIC 746GN
FLY 101
UCY 7472N
SFC 472E
SN 7472N
MIC 7472N
FU 111
UCY 7473N
SFC 473E
SN 7473N
MIC 7473N
i FU 121
UCY 7474N
SFC 474E
SN 7474N
MIC 7474N
FLJ 141
UCY 7475N
SFC 475E
SN 7475N
MIC 7475N
FU 151
UCY 7483N
SFC 483E
SN 7483N
MIC 7483N
FLH 241
UCY 7486N
SFC 486E
SN 7486N
MIC 7488N
FLH 341
UCY 7493N
SFC 493E
SN 7493N
MIC 7493N
FLJ 181
UCY 74107N
SFC 4107E
SN 74107N
MIC 74107N
FLJ 271
UCY 74121N
SFC 4121E
SN 74121N
MIC 74121N
FLK 101
UCY 74151N
SFC 4151E
SN 74151N
MIC 74151N
FLY 121
UCY 74153N
SFC 4153E
SN 74153N
MIC 74153N
FLY 131
UCY 74157N
SFC 4157E
SN 74157N
MIC 74157N
F! Y 171
UCY 74180N
SFC 4180E
SN 74180N
MIC 74180N
FLH 421
UCY 74H00N
SFC 400HE
SN 74HQ0N
-
UCY 74H50N
SFC 45QHE
SN 74H5QN
!
: 1
UCY 74H53N
SFC 453HE
SN 74H53N
i
UCY 74H72N
SFC 472HE
SN 74H72N
UCY 74H74N
SFC 474HE
SN 74H74N
_ :
_Li
TEMNiUM 10/1982
$%■ ă$ l¥J®
«9 ■■ «g fl$ SH P 8 W Eft li
1 IMS-."®SK li lllA
{, iţj«
w-
' :.
Acest aparat de măsură are trei
regimuri de funcţionare: turomeîru
în domeniile 0—1 500 rot/min şi
0—6 000 rot/min şi dweiimetru pen¬
tru măsurarea dinamică a unghiului
de închidere a platinelor. Aceste re¬
gimuri au fost determinate de nece¬
sităţile reglajelor care se fac la siste¬
mul de aprindere (avans) şi la car¬
burator (turaţie de ralanti). Reglajul
integrai a! motorului se face mon-
îînd pe lîngă turodwellmetru un
sîroboscop sincronizat cu motorul.
în conceperea schemei s-a urmă¬
rit realizarea unei fiabilităţi cît mai
mari, a simplităţii, a flexibilităţii, a
stabilităţii faţă de parametrii externi
perturbatori (temperatură, tensiune
de alimentare, paraziţi, forma impul¬
sului măsurat), precum şi a unei
precizii superioare.
Principiul de funcţionare al turo-
metrului este cei cunoscut: impulsu¬
rile cuiese de la ruptor, după ce sînt
„curăţate" de „ciocuri" şi alţi paraziţi
de către o reţea RC, sînt. aplicate
unui circuit basculant rnonostabi!
care realizează impulsuri de o du¬
rată precisă t 0 = in2.R.C şi care au
frecvenţa f de măsurat. Aceste im¬
pulsuri dreptunghiulare sînt inte¬
grare şi valoarea curentului mediu
este indicată de un instrument elec¬
tromagnetic.
Dwellmetrul culege aceleaşi im¬
pulsuri de la ruptor, care sînt su¬
puse apoi unei formări riguros
dreptunghiulare. Această operaţie
este realizată de un înger Schmitt.
Referindu-ne acum ia schema din
figura 1, observăm că stabilizatorul
parametric al tensiunii de 5 V este
realizat cu un bec de 6 V/100 mA şi
dioda PL5V1. Utilizînd acest tip de
stabilizare şi o frecvenţă fixă de in¬
CLAUQIU SUSVlAs
RADU TARTA
trare, acul indicatorului nu deviază
perceptibil la o variaţie a tensiunii
de alimentare între 10 V şi 15 V,
ceea ce nu putem realiza cu o rezis¬
tenţă şi o diodă stabilizatoare.
3
C.B.M. la 5,7 V superior şi —0,7 V
inferior. S-a folosit un circuit bascu¬
lant monostabil integrat de produc¬
ţie românească, CDB 4121.
Dwellmetrul are în componenţa sa
un divizor (R 4 , R 5 ), un limitator (D 4 ,
D 5 ) şi un triger Schmitt compus din
două porţi Şl—NU. R realizează
reacţia pozitivă necesară obţinerii
unei forme absolut dreptunghiulare
a impulsurilor.
Pentru o uşoară reproiectare a tu¬
tui, n — turaţia în rot/min), formulă
valabilă -pentru un motor în 4 timpi
cu 4 cilindri; t = ln2(R 8 + R 10 ) • C 6
şit 0 -y 0 , 8 .
Curentul mediu pdn instrument
este dat de relaţia i med = l M -t 0 ■ f,
unde i M = -■ d M nu
HŞŢ2 'instrument
trebuie să "depăşească 10—15 mA,
de unde necesitatea de a se folosi
un miliampermetru cît mai sensibil.)
Etaionarea se face. aplicînd un
semnai de 50 Hz pentru 1 500 rot
/min şi unul de 2 000 Hz pentru
6 000 rot/min, reglînd din potenţio¬
metre! e semi regi abile f? 9 şi respectiv
f? 10 ,«astfel încît acul să indice cap de
scală. Dwellmetrul de etaionează ac-
ţiooînd butonul „Aducere ia 100%“
şi rotind potenţiometrul P pînă ia
obţinerea indicaţiei cap de scală.
Grupul R -(, C 3 , R 2 , C 4 aplatizează rometrului, putem folosi următoarele
„ciocurile" şi zgomotul semnalului relaţii:
de la ruptor. D 2 şi D 3 realizează limj- f = JL / f _ frecvenţa semnaiu-
tarea semnalului de intrare in T 30 '
Ca indicaţie constructivă se reco¬
mandă cablajul din figura 2. Pentru
C 6 se va folosi un condensator cu
folie de plastic metalizată.
Silf Pilii
I li Piliîl
în multe din construcţiile noastre
avem nevoie de mici suduri în
puncte ale diferitelor piese metalice.
Îmbinarea sudată este superioară
celei lipite cu cositor, iar dispozitivul
utilizat pentru acest tip de sudură
este deosebit de simplu de realizat.
Piesa principală este transformato¬
rul (1) prezentat în schiţa de ansam¬
blu din figura 1. Secţiunea miezului
trebuie să fie de 25 cm 2 . Toia utili¬
zată, de bună calitate, va avea o fe¬
reastră cu c lungime minimă de
65 mm şi o lăţime de minimum
30 mm.
Carcasa se realizează din carton
electrotehnic sau textolit şi se rigidi¬
zează prin lipire. Nu se vor utiliza
carcase din mase plastice, transfor¬
matorul lucrînd „cald".
Bobinajul primar are 440 de spire,
TEHNIUM 10/1982
cu sîrmâ de 1,2 mm diametru. Pen¬
tru simplitate în execuţie, se poate
folosi şi un bobinaj bifilar, bobinînd
simultan cu doua fire de 0,8 mm
diametru. Fiecare strat va fi izolat cu
hîrtie de transformator sau, în lipsă,
cu pînză impregnată cu ulei mineral
pasiv. întreg primarul se izolează cu
două straturi de preş pan.
Pentru secundar avem nevoie de 5
bare de cupru cu secţiunea de 13 x
2,5 mm, obţinute prin tăiere din ta¬
blă de cupru.
Barele se izolează cu pînză
uleiată. Bobinajul are 5 straturi a
cîte 4 spire, care trebuie să fie co¬
rect suprapuse. Capetele bobinaju-
lui se lasă lungi pentru a ajunge la
barele de sudură (figura 1 ). Cape¬
la ■ — 'A '■W'— 1 - A <**' .
15
Prezentul articol îsi propune să
pună la dispoziţia celor interesaţi
soluţionarea practică a problemelor
legate de montarea mecanică a apa¬
ratelor suplimentare de măsură.
Pentru branşarea din punct de ve-
dere electric a aparatelor (desenul
bt—ui), va sfătuim să vă adresaţi
unui atelier de service pentru a evita
marHe neplăceri care le pot provoca
instalaţiile electrice efectuate de
persoane mai puţin avizate sau cu
materiale improvizate, necorespun-
zatoare.
Pentru montarea aparatelor supli¬
mentare de bord vă propunem două
variante.
1. Soluţia numai cu aparate de
măsură suplimentare de bord si re-'
nunţarea la sistemul de semnalizare
cu lămpi, care este mai economică
şi practic mai uşor de realizat din
punct de vedere tehnic, consîînd
din:
Soluţia presupune demor arpa
scrumierei cu suportul acestea c..
tot şi montarea în locaşul aces.eia a
unui ansamblu format’din suportul
aparatelor de bord (desenul S - -01)i
şi pianşa aparatelor de bord (uese-
nul PA—01).
Suportul aparatelor de bord aste
conceput să înlocuiască practic su¬
portul scrumierei. Montarea acestuia
se face în aceiaşi mod ca !a suportul
scrumierei. . '
Pe planşa aparatelor de boa se
montează manometru! de bord tip
JEPS 5614 şi termometrul electric de
bord tip IEPS 5514/
După montarea aparatelor, planşa
se montează prin împingere pe şu¬
ruburile de ghidare ale suportului
aparatelor de- bord..
Aparatele suplimentare de bord,
astfel^ amplasate, sînt uşor de urmă¬
rit găsindu-se aproape pe linia vizu¬
ala cu celelalte' aparate montate în
tabloul de bord.
A. doua variantă (foto 2) reco¬
mandă montarea aparatelor ds bord
in partea dreaptă a volanului.
Aparatele vor fi montate în supor¬
turi prelucrate din ţeavă PVC nea¬
gră. Cele două suporturi vor fi riai-
. ,, e dpunle de autoturisme
,,Dacia“ 1300, momentele critice de
funcţionare necorespunzătoare a in¬
stalaţiei de ungere (presiunea uleiu¬
lui sub 0,7 daN/cm 2 ) sau a instala¬
ţiei cie /ăcire (temperşturi peste
115°rm cînt C on-,noi ; 2a{8 pr j n apar jţj a
de avertizare la
— termometrul electric de bord
dă informaţii în orice moment asu¬
pra valorii temperaturii lichidului de
răcire în diferite regimuri de lucru
ale motorului. Cunoaşterea tempe¬
raturii lichidului de răcire are deose¬
bită importanţă — pornirile la rece
ale motorului fiind uşor de realizat,
evitîndu-se astfel uzurile premature
ale cămăşilor, pistoanelor si seg-
menţilor prin stabilirea momentului
deschiderii parţiale sau totale a cla-
petei de aer (respectiv împingerea
clapetei de şoc), moment care tre¬
buie să conducă la un regim termic
constant al motorului.
Creşterea exagerată a temperatu¬
rii lichidului de răcire poate să se
datoreze pierderii lichidului de ră¬
cire, slăbirii sau ruperii curelei ven¬
tilatorului, pătrunderii aerului în in¬
stalaţia de răcire etc.
115°C) sînt semnalizate
unei lumini roşii dc .
bordul autoturismului.
Avantajele montării unor aparate
suplimentare pentru indicarea pre¬
siunii uleiului şi temperaturii lichi¬
dului de răcire constau în indicaţiile
care le dau acestea, si anume:’
— manometrul de bord indică va¬
lorile reale ale presiunii uleiului, atît
la regimul de mers în gol al motoru¬
lui cît şi valorile intermediare de
presiune Sa diferite turaţii; indicaţiile
manometrului de bord pot pune în
evidenţă eventualele defecţiuni ale
instalaţiei de ungere;
h vederea montării capacului
lateral, se va goli antigelul din motor.
La montarea capacului lateral
modificat ,se va folosi o garnitură
de capac noua.
Termocontactul şi sonda de tempe¬
ratură se vor monta cu garnituri
din cupru. ^
t SUPORTUL APA RAI
2 ŞURUB M5x20
3- PLANŞA APARATE
Bibliografie:
A. Brebenei, C. Mondiru, I. Fărcastr Au¬
toturismul Dacia 1300“, Ediţia a ll-a, Bucu¬
reşti, Editura tehnică, 1978;
ih. lonaşcu: „Echipament electric pentru
automobile , Bucureşti, I.P B 1978'
C. Mondiru, D. Mihai: „Dacia 1300 - Echi¬
pamente speciale şi accesorii complemen¬
tare , Bucureşti, Editura tehnică, 1980.
-. 4
—
-
î>t
| _[
!
UJ
16 |
TEHNIUM '10/1982
425
. . 12 . _
67 . 1 15 i
1 vfcXsJ
fi SOA \ I
1 -Jffi
-|
' 575
... 57,5 _
i _. ii
j-* |
_4
f<* ,
1
\
i
\
T “. "T 1
iţ “
i
secţiunea
. A-A
h ^ j
L. . j . .
1_____ 11:
9* °' S
2 Carcasa
1 Şurub
I. Manometrul de bord (tip IEPS 5614)
1 . bornă alimentare manometru (verde)
2. bornă racordare sondă presiune tip IEPS 5621 (alb)
3. bornă punere la masă manometru
4. lampă iluminare cadran
5 . lampă roşie avertizare (scăderea presiunii uleiului sub
0,7 daN/cm 2 )
6 . spre monocontactul traductorului de presiune tip IEPS
5633
7. spre sonda de presiune tip IEPS 5621
II. Termometrul electric de bord
8 . bornă alimentare termometru de bord (verde)
9. bornă racordare sondă de temperatură tip IEPS 5521
(roşu)
10 . bornă punere la masă termometru electric
11 . iampă iluminare cadran
12. spre sonda de temperatură tip IEPS 5521
13. casetă de conexiuni (după contactul general)
14. comutator general de lumini (la rezerva iluminării bor¬
dului şi lanternelor)
Notă
Branşarea aparatelor suplimentare de măsură se va face
numai după fixarea şi asigurarea-acestora pe bordul autotu¬
rismului.
La branşare se vor folosi conductoare electrice multifilare,
cu secţiunea de 1—1,5 mm 2 .
Capetele conductoarelor se vor prevedea în mod obligato¬
riu cu piese metalice terminale (papuci mamă), în scopul
asigurării unui contact electric bun. Piesele de capăt (termi¬
nale) vor fi obligatoriu acoperite cu protecţii speciale din
material plastic.
Conductoarele electrice, la monta}, vor urma în general
traseul cablurilor originale ale autoturismelor şi se vor fixa
de acestea cu bandă PVC şi coliere de plastic.
_ 32 ..^_.
67 .. Ţ ftT1
5
Piuliţa
4
Piuliţa
3
Şurub
X
'Colier
_L
Suport aparat
, 052.5 1
1
. _
i i
<o I
;
i
T
^^
\
\
\
T
J_5
Ud
1
— a
058 !
!_ 57,5 _ L 575._ 32 j 23
| :_ 11'S _ 1 55 _
.....225___I__
NOTĂ
La montarea racordului^ pe bbcul motor,
* se va demonta mai mt7i filtrul de ulei.
Pentru etanşa re şi poziţionarea racordului
(cu axa găurii filetate in poziţie verticala)
la montare se vor folosi prin tatonare şaibe din
cupru recooptecu dimensiuni , '
0231019 şi lăţimi între 1~ 1,5 mm
TEHNIUM 10/1982
mim
’ mw/wti
i
A
IVI & far 1
Se întîmplă uneori ca pelicula dia¬
pozitiv să fie afectată de dominante.
De regulă, acestea se datorează ve¬
chimii filmului (film expirat), unei
developări necorespunzătoare, păs¬
trării filmului în apropierea unor
surse de radiaţii termice etc.
îmbunătăţirea redării culorilor ia
proiecţie este posibilă prin intercala¬
rea unui filtru de culoare comple¬
mentară dominantei. Soluţia îşi gă¬
seşte aplicarea practică prin intro¬
ducerea în ramă cu diapozitivul a
unui folii subţiri colorate. Asemenea
folii, se produc industrial în şase cu¬
lori,' fiecare în cîteva densităţi (trei
de regulă), astfel încît acordarea cu
dominanta să fie cît mai bună. Co¬
recţiile şe fac conform indicaţiilor
din tabel.
Fotoamatorul îşi poate confec¬
ţiona singur asemenea filtre fotogra-
fiind pe film reversibil un fond
alb-uniform prin intermediul unor
filtre de corecţie folosite în procesul
negativ-pozitiv, color.
O altă soluţie constă în a colora
pelicule transparente (filme nedeve¬
lopate şi fixate direct sau filme de¬
velopate şi albite) cu culori de ani¬
lină. Colorarea se realizează prin in¬
troducerea peliculei în soluţii colo-
Ing. V. CĂLîNESCU
rate, intensitatea culorii fiind depen¬
dentă de timpul de imersie şi con¬
centraţia soluţiei. Evident, peliculele
folosite trebuie să aibă stratul de
gelatină intact.
O a treia soluţie constă în plasa¬
rea în faţa obiectivului de proiecţie a
unui filtru corespunzător.
Acest mod de lucru este posibil în
cazul aparatelor de proiecţie cu
funcţionare automată, singurele la
care reglajul clarităţii imaginii
proiectate nu se face manual prin
acţionare frontală.
Un dispozitiv rotativ cu acţionare
manuală este descris în continuare.
Dispozitivul constă dintr-un an¬
samblu de 1—3 discuri rotative, pre¬
văzute cu filtre de culori şi intensită¬
ţii diferite, ansamblu ataşabil unui
aparat de proiecţie (fig.1). Aparatul
de proiecţie va fi de preferinţă unul
automat, în orice caz însă va fi pre¬
văzut cu un sistem de răcire forţată.
în figura 2 este redat dispozitivul
ca c'e en de ansamblu. Discurile 1,
prevăzute cu filtrele 2 (lipite), se pot
roti pe axul 3. Fiecare disc este
montat (cu trei nituri) pe cîte un inel
4, inel prevăzut cu un sistem inde-
xor format dintr-o bilă 5(0
3,5—3,8), un arc presor 6 şi ştiftul
filetat 7 (M4).
Axul 3 este prins de colţaru! 9,
grupul de discuri avînd poziţia asi¬
gurată de bucşa distanţoare 8. Prin¬
derea axului se face cu o piuliţă 11
(M10) şi o şaibă 10. ColţaruI 9 se
poate prinde direct de capacul su¬
perior al aparatului de proiecţie sau
prin intermediul unei plăci 14. Placa
14 se prinde cu trei şuruburi sau ni¬
turi 13 (M4 sau 0 4) de aparat, iar
colţaruI 9 se fixează cu două şuru¬
buri 12 (M6) de lurîgime convena¬
bilă.
La realizarea construcţiei se va în¬
cepe cu determinarea cotelor A,B,C,
D.
Cota A va determina indirect lăţi¬
mea bucşei distanţoare, ea repre-
zentînd distanţa minimă faţă de
obiectivul aparatului de proiecţie.
Cota B reprezintă diametrul orifi¬
ciilor pentru filtre şi ea va consta
din diametrul lentilei obiectivului,
plus 10—15 mm.
Cota C rezultă din necesitatea ca
discurile să nu blocheze magazia cu
casete.
Cota D rezultă în funcţie de va¬
loarea cotei C şi serveşte determină¬
rii cotei e necesară la dimensiona¬
rea piesei 9.
La determinarea cotei C va con¬
cura şi numărul de orificii ales pen¬
tru discuri. Constructorul are cîteva
posibilităţi practice de filtrare:
— Cu un disc rotativ; considerînd
doar două densităţi de filtrare (10 şi ‘
30%), pentru cele şase culori de co¬
recţie vor fi necesare treisprezece
orificii (unul fără filtru, pentru
proiecţia normală). Această soluţie
are dezavantajul unui diametru
foarte mare al discului portfiltre.
— Cu două discuri rotative; pla-
sînd culorile de corecţie în două
grupe şi luînd în considerare doar
două densităţi de filtrare, vor fi ne¬
cesare şapte orificii pe fiecare disc.
Soluţia are avantajul că permite
combinarea culorilor prin suprapu¬
nerea filtrelor celor două discuri.
— Cu trei discuri rotative; soluţia
este cea mai avantajoasă, permiţînd
creşterea numărului densităţilor de
filtrare. Se poate realiza dispozitivul
în două variante. într-o primă va¬
riantă, fiecare disc va cuprinde doar
cîte o culoare, respectiv galben, -
purpuriu, azuriu. Celelalte trei culori
de bază rezultă prin suprapunerea
Dominantă
Cuioare de corecţie
galben !
albastru
purpuriu
verde
azuriu
roşu
. albastru
galben
verde
purpuriu
roşu
azuriu
filtrelor de pe două discuri. în '
această variantă se propun discuri
cu cinci orificii (un orificiu liber şi ;
patru densităţi, 10, 30, 40, 60%). In a ,
doua variantă, fiecare disc valeu-;
prinde cîte două culori complemen¬
tare. Se propun discuri cu 7 orificii
(un orificiu îiber si trei densităţi, 10,
30, 50%).
Filtrele vor fi din foiie colorată fo¬
losită la acordarea eu Sorilor şi scli¬
pesc direct pe discuri. în figura 2
s-a reprezentat doar un singur filtru
pentru claritatea desenului.. ;.
în desen s-a reprezentat o va¬
riantă cu opt orificii, al optulea pu¬
ţind ' servi pentru montarea unor
măşti profilate sau filtre pentru
efecte speciale.
Reperele sînt relativ simple şi se
confecţionează din materiale uzuale.
Discurile se fac din tablă sau ma¬
terial plastic, conform schiţei din fi¬
gura 3.
Axul 3 se execută din oţel, con¬
form figurii 4. Valoarea „n“ cores¬
punde numărului de orificii de pe
discuri. Locaşurile conice servesc
indexării; ele se execută cu vîrful
unui burghiu 0 4 pe o adîncime co¬
respunzătoare vîrfului burghiului.;
Inelele 4 se execută din aîamă,
conform schiţei din figura 5. Găurile
0 3 se dau prin corespondenţă cu
cele de pe discuri.
Eventualele modificări de grosime
ale reperelor 1 şi 4 se repercutează
asupra cotelor stelate ale axului,
constructorul trebuind să le modi¬
fice în consecinţă.
Distanţorul 5 se poate executa ca
ultim reper, cota b determinîndu-se
practic. Distanţorul trebuie astfel;
*bxecuîaî încît să permită rotirea si¬
gură a discurilor fără jocuri axiale
evidente.
Colţarul este redat în figura 7 şi
se poate executa din tablă groasă
sau .dintr-o bucată de cornier.
Ultima figură cuprinde schiţa plă¬
cuţei de prindere 14 pentru cazul în
care se dovedeşte necesară.
Piesele se vor vopsi sau acoperi
electrochimie, de la caz la caz.
Construcţia unui asemenea dispo¬
zitiv permite relizarea unor pro¬
grame de proiecţie speciale prin fo¬
losirea filtrelor independent de
eventualele dominante ale diapoziti¬
velor.
18
tele secundarului (9) se vor lega
prin sudură la bareie de sudură (7),
respectiv (8). Sudura se face cu
alamă. Bara (7) este sudată de placa
de montaj (6), prin alămire, fixarea
pe postamentul (2) fiind făcută cu
şuruburi pentru lemn. Bara mobilă
(8) este articulată cu un mic lagăr
(3) care să permită deplasarea ei în
plan vertical. Ansamblul barei mo¬
bile (4) este detaliat în figura 2. Se
vede că pe bara mobilă poate glisa
o greutate din oţel, care are rolul de
a regla presiunea din punctul de su¬
dură^ La capătul barei se montează
un mîrter de lemn prezentat în figura
3.
Capetele de contact prezentate în
figura 3 se fac din cupru electrolitic
şi se alămesc în corpurile . celor,
două ■bare.de sudură din oţel. Dis¬
tanţa între punctele de sudură a!e
secundarului la bare şi capetele de
contact trebuie să fie minimă.
Transformatorul. (1) se fixează pe
postamentul (2) cu ajutorul unor
colţare din cornier care au rolul şi
de a strînge miezul (10).
Dispozitivul astfe! realizat poate
debita curenţi de pînă ia 500 A/2V,
_Boo
ceea ce este suficient pentru sudura
tablelor de pînă la 2 mm grosime.
Comanda electrică se face în pri¬
mar, de preferinţă cu un întrerupă¬
tor acţionai cu piciorul.
Pentru sudură se vor poziţiona
iniţial piesele între capetele de con¬
tact şi, după fixarea lor cu contra¬
greutatea barei mobile, se va co¬
necta curentul. Timpul de sudură
este de ordinul secundelor şi se va
determina prin probe pentru fiecare
material şi grosime.
Figura 3
MODIFICAREA DISTANTEI
¥mm mmm
RADIAŢII INFRAROSII
Este cunoscut că, în cazul foto¬
grafierii pe materiale fotosensibile
în zone de radiaţii infraroşii, scala
distanţelor marcată pe montura
obiectivului nu mai este» corespun¬
zătoare.
Datorită faptului că obiectivele
' se corectează optic în domeniul ra-
diaţiilor vizibile, în radiaţia infraro-
sie apare o mărire a distanţei fo¬
cale prin modificarea condiţiilor de
difracţie.
Unele obiective perfecţionate
dispun de o .dublă scală a distanţe¬
lor sau cel puţin de un alt reper
pentru distanţe (un punct roşu, de
obicei).
Pentru obiectivele de uz curent
se vor lua în considerare drept ur¬
mătoarele distanţe:
Distanţa focală (mm)
30
50
80
100
120
135
180
Creşterea distanţei
focale (mm)
0,15
0,25
0,4
0,5
0,6
0,7
0,9
Poziţia °° va fi la... (m)
6
8
io 1
12
15
20
25
Figura 2.
Ca regulă de principiu, creşterea distanţei focale este de 1/200 f.
TEHNIUM
19
COMANDĂ
mumia
Montajele electronice de automa¬
tizări şi miniautomatizări sînt din ce
în ce mai populare în rîndul con¬
structorilor amatori. în cele ce ur¬
mează prezentăm un asemenea
montaj cu întrebuinţări 'multiple,
care, pe lîngă utilitate, are şi as¬
pecte instructive prin aplicarea unor
circuite logice simple folosite în.
schemele de automatizare. Dispozi¬
tivul este prevăzut, de asemenea, cu
un comutator, care permite schim¬
barea programului succesiunii co¬
menzilor necesare pentru anclan-
şare.
* Schema dispozitivului este redată
în. figurile 1, 2, 3.
Montajul este conceput pentru ac¬
ţionarea simultană a două comenzi
pentru pornire şi a unei singure co¬
menzi pentru oprire. Analizînd
schema, descoperim existenţa unor
particularităţi interesante. La pune¬
rea în funcţiune a dispozitivului, fo-
torezistenţele LDR 1-LDR 2-LDR 3
sînt iluminate de beculeţele L. 1 -L 2 -L 3 .
tSl. GALAMBOS
Releul RL nu este acţionat,'iar con¬
tactele RL a şi RL b sînt deschise.
Se ştie că fotorezistenţele au re¬
zistenţa invers proporţională cu ilu¬
minarea lor. Astfel, la iluminare fo¬
torezistenţele au rezistenţă mică, iar
în întuneric rezistenţa este foarte
mare (de ordinul megaohmilor).
Datorită acestei proprietăţi, dacă
cele trei fotorezistenţe sînt ilumi¬
nate, se polarizează bazele tranzis-
toarelor T^-T 2 -T 3 , care intră în con-
ducţie. Tranzistorul T 4 nu conduce,
T 5 conduce, iar T 6 , care comandă
releul, nu conduce, astfel RL este în
stare de repaus. în schemă comuta¬
torul K 1 (selectorul de program)
este figurat în poziţia programului
unu. în acest caz, dacă umbrim si¬
multan fotorezistenţele LDR 1 şi
LDR 2, tranzistoarele T, şi T 2 nefi-
ind polarizate, nu mai conduc, pe
colectoarele lor apare o tensiune
(V CE ) mare. Diodele D r D 2 şi T^-T 2
formează o poartă „Şl“. Astfel, faza
lui T 4 se polarizează numai atunci
cînd conduc T-, şi T 2 . In acest caz,
T 4 intră în conducţie. Tensiunea V CE
pe colectorul lui T 4 fiind mică, 7 " 5 nu
conduce, polarizîndu-se în schimb
baza lui T 6 , care intră în conducţie,
alimentîndu-se astfel bobina releului
care se anclanşează.
Colectorul tranzistorului T 3 este
legat prin contactul RL a la colecto¬
rul lui T 6 , respectiv la,bobina releu¬
lui. în acest fel, se asigură automen-
ţinerea releului chiar în lipsa co¬
menzii (T 6 nu conduce), întrucît
tranzistorul T 3 fiind în conducţie,
asigură în continuare alimentarea
bobinei releului.
Contactul RL b este montat în cir¬
cuitul de forţă, care se conectează
sau se deconectează în raport de
comenzile date dispozitivului. Circu¬
itul de forţă poate alimenta un elec¬
tromotor, bec, televizor sau orice alt
aparat electric sau electronic.
Oprirea circuitului se realizează
prin umbrirea fotorezistenţei LDR 3.
In acest caz, T 3 nu conduce, întreru-
pîndu-se astfel circuitul de alimen¬
tare a bobinei releului. Dioda D 3
protejează tranzistoarele de şocurile
~ ~ I Condiţia de
Pro " PftmanHa iluminare _
de tensiune provenite de la bobina
releului din cauza autoinducţiei.
Redăm în tabel comenzile necesare
pentru fiecare poziţie a comutatori lui
de program (K1), totodată starea de
conducţie a tranz ist oarelor pentru
fiecare comandă dată.
Alimentarea montajului (fig. 2)
este asigurată prin redresarea am¬
belor alternanţe (D 4 -D 5 ) şi un con¬
densator de netezire C^ '. Transfor¬
matorul Tr, este în genul celor folo¬
site la alimentarea tuburilor electro;
nice. Secundarul 12,6 V/1 A are
priză mediană legată la masă, astfe
între masă şi un capăt al secundai,u
lui sînt 6,3 V. Beculeţele L r L 2 -L 3
de 2,2 V (fig.3), sînt legate în serie
şi alimentate cu 6,3 V (punctul A),
Se vor folosi beculeţe cu lentile
pentru concentrarea fasciculului de
lumină. Becul cu neon (NE), cu re
zistenţa corespunzătoare de limitare
a curentului, este folosit ca indicator
pentru alimentarea primarului
Comutatorul K2 întrerupe alimenta
rea în curent continuu a montajului
Se va întrerupe alimentarea monta
Starea de conducţie a tranzistoarelor
[LDR1 1 LDR2 1 LDR3 L
1
repaus
0
0
0
da
da.
da
nu
da
nu
1
pornit
X
X
0
nu
nu
da
da
nu
da
1
oprit
0
0
X
da
da
nu
nu
da
nu
2
repaus
0
0
0
da
da
da
nu
da
nu
2
pornit
X
0
X
nu
nu
da
da
nu
da
2
oprit
0
X
0
dâ
da
nu
nu
da
nu
3
repaus
0
0
0
da
da
da
nu
da
nu
3
pornit
0
X
x •
nu
nu '
.■. -i
da
da
nu
da
3
oprit
X
0
0
da
da
nu
nu
da
nu .
0 - iluminat; x - umbrit
'vfnLDRI
^rfl iâa
JULDR2
v|Y|lDR3 '
C 1 rin
2000 uF Ţ
15V -L
sm
uiv
; di
BC177 E 108
) T 2 EFD
'BC177 108
t 5
BC177 RLa
./PT T6 1 r
BC177 I RLJ
F407
( D226 ) Tnl
/ ca;
^ 2 y 2V/0,l8A
\L 2 /
/ 2,2^0,18A
) 2 / 3 2v/o,18A
jului înainte de a schimba poziţia
comutatorului de program K1.
Menţionăm încă o particularitate
interesantă şi utilă a montajului: la
întreruperea curentului de ia reţea,
montajul se decuplează automat şi
la revenirea curentului, aparatele aii
mentate prin circuitul de forţă a
dispozitivului nu yor funcţiona.’ Nu
mai printr-o nouă manevră de um
brire a fotorezistenţelor respective
se ajunge în starea’ de funcţionare
iniţială. Acest aspect este deosebit
de util în specia! la exploatarea apa¬
ratelor electronice, care se pot
strica din cauza salturilor de ten
siune de autoinducţie provenite de
la transformatorul de alimentare al
aparatului datorită unor întreruperi
rapide şi repetate ale tensiunii de
alimentare.
Realizarea practică a montajului
nu pune probleme deosebite.
•Posibilităţile de amplasare a becu-
leţelor şi fotorezistenţelor sînt multi¬
ple şi trebuie corelate de construc¬
torul armator în raport de scop şi
condiţiile de utilizare. Astfel, de
pildă, beculeţele şi fotorezistenţele
se pot masca într-un aranjament flo¬
ral din plastic. Cei dornici de spec¬
taculozitate |$ot porni montajul cu
nişte mişcări- deosebite şi spunînd
„ala-bala“ sau ceva similar. Acest di¬
vertisment electronic poate fi folosit
în cele mai diferite forme.
Un alt domeniu de întrebuinţare a
dispozitivului ar fi cuplarea şi decu¬
plarea circuitului prizelor de reţea
pentru a feri copiii de accidente
cînd sînt iăsaţi singuri.
De remarcat că în locui fotorezis¬
tenţelor se pot utiliza şi sesizoare
din alte domenii. Important este ca
montajul să fie modificat în aşa fel
încît sesizorul aplicat să poată co¬
manda comutarea tranzistorului de
intrare (T r T 2 -T 3 ). Aşa se pot adapta
sesizoare de temperatură, acustice
etc. Intrările pot fi prevăzute în
acest caz şi cu sesizoare din diferite
domenii.
20
TEHNIUM 10/1982
Execută: în condiţii tehnice şi eco¬
nomice competitive echipamente
electrice de joasă tensiune pentru
instalaţii de distribuţie şi automati¬
zare necesare întreprinderii dv.
şi panouri de comandă, de măsurS-
de protecţie pentru industria ener
getică.
Tablouri tip distribloc inbloc.
Panouri de distribuţie în bare pentru
staţii de trasformare (partea de
joasă tensiune), precum şi panouri
de distribuţie din halele industriale.
Panouri şi tablouri electrice pentru
instalaţii de ridicat şi transportat,
poduri rulante, macarale, grinzi ru¬
lante.
Panouri şi pupitre de joasă tensiune
sub 1 kW, de automatizare, de sem¬
nalizare şi acţionări electrice pentru
industria constructoare de maşini,
industria uşoară, industria chimică
Echipamentele electrice pentru in¬
stalaţiile enumerate se proiectează
în institute de specialitate.
[ihtirK
I |\TEHNIUM 1
PUBLICITATE
Pentru reiaţii suplimentare privind produsele întreprinderii şi con¬
diţiile de livrare, adresaţi-vă la întreprinderea de produse electroteh¬
nice Bistriţa, str. Drumul Cetăţii nr. 19, tel. 14229, 17355, 13674—5;
telex: 37312.
întreprinderea execută panourile şi tablourile electrice după proiec¬
tele puse la dispoziţia noastră de beneficiar, puse de acord cu nor¬
mele de fabricaţie ale întreprinderii în execuţie normală sau TH.
Asigură asistenţa tehnică prin activitatea „service" In clarificarea
problemelor tehnice şi de execuţie.
TEHNIUM 10/1982
ZI
$P f a nu perturba alte emisiuni
s ' : - p o ' u ■
modula ie a!e emiţătorului • din 144
MHz, este recomandabil să folosim
un filtru trece-bandă.
Filtrul se compune din două cir¬
cuite oscilante simetrice, montate
într-o cutie de tablă.
Flecare bobină are 4 spire din
sîrmă cu diametru!. de 3 mm. Dia¬
metru! interior a! bobinei este de
22 mm. Condensatoarele de acord
au 3—12 pF.
„0LD ME N“, 1/1973
im
Simplitatea montajului constă în
îaptui că întreaga parte electronică
este formată din 3 porţi NAND.
La intrare semnalul se preia de la
bobina de nducţie, sar citirea rota-
ţie arborelui cotit se face pe un mi-
ampermetru gradat direct în
r otaţii/minut.
cu alt turometru sau cu frecvenţe di¬
ferite iuate de ia un generator’ap ii-
cînd formula rt= f.30. k/z, în care f
— frecvenţa în Hz, k — tipul moto¬
rului în 2 sau 4 timpi, z — numărui
de pistoane. Circuitul integrat poate
fi un CDB 400.
„FSAO!G £S , 11/1980
smtmm
Cu două bucăţi de cabiu coaxial
se poate construi un simetrizor ce
lucrează bine pe toate frecvenţele
inferioare lui 30 MHz.
Se folosesc două bucăţi de cablu
coaxial tip TV, cu lungimea de
2,70 m.
Dacă intrarea şt ieşirea au impe-
danţa de 75 XI, cablul utilizat va fi şi
el de 75 fi. Cele două bucăţi de ca¬
blu se vor înfăşură cu un diametru
de 17 cm (aproximativ 9 spire).
„RADIO REF“, 2/1982
Rugam cititorii revistei care doresc sâ trimită materiale spre publi¬
care sa le redacteze citeţ şi inteligibil, sa prezinte atît modul de func¬
ţionare a montajului, cît şi detaliile constructive şi de reglaj. Totodată,
să fie consemnate rezultatele măsurătorilor şi tipul instrumentelor de
măsură utilizate acolo unde este cazul. Schemele, executate conform
normelor STAS, să aibă trecute tipul şi valoarea pieselor compo¬
nente, valori ale tensiunilor şi curenţilor în diferite puncte.
Gînd este cazul, să se trimită desenul cablajului imprimat şi dispu¬
nerea componentelor pe cablaj.
Fiecare material va fi însoţit de adresa exactă a autorului, profesia
sa şi locul de muncă.
Elementul principal al acestui am-
s tras.
BFR 90.
La intrare şi ieşire, amplificatorul
are circuite oscilant®, formate din li¬
niile L? şi L 2 , Acestea sînt confecţio¬
nate dîn sîrmă de cupru cu diame¬
trul de 3 mm şi cu lungimea de
20 mm.
Acordul se obţine cu îrimere de
0,8—6 pF.
Condensatoarele de trecere au
1 nF. O
leş te amplificarea montajului.
Folosind un cuarţ de ia staţiile de
telecomandă (27 006 kHz). se poate
construi un mic generator pentru
testarea echipamentului din 2 m si
70 cm.
Variaţia frecvenţei oscilatorului se
face cu potentiometru! P 2 ,
In lipsa cuarţ ului de 27 MHz se
poate folosi şi un cuarţ de 9 MHz.
Generatorului ? se poate, aolic'a
semnal AF.
Bobina are 22 de spire Curm 0,2
bobinate pe o carcasă de ia US.
BC547B
IEŞIRE
SIMETRICA
INTRARE
NESIMETRICÂ
TEHNIUM 10/1982
e-'-'î -
■.■■"iui u au reproducerea mî-v.;-
' 1 ' . ' U' ■ U . ■" , ’ U '
.... U ..
c ■ sl-npî
• J I
iui hz?-., permite desenarea co-
■ ,:.i ■ u:c . ir ;a cife?iîe s cari
' l " ' ' ’C'd
< t ( . * 1 Hr ( >( i 1 !.’ .1
- 1 .a tu?r g>rti pn
i > 3 n îlb-negn şi
• > . f 1 at ) j îoU -
< J« , , pc i r i tofogîaî*..,
i n ' in' 1 ' 1 ijuîâtoa î 'e;
• i*. 1 ' •* i u it îf 1 • Da* ■
’ • ai .1 , H\ pi S fo ^ t ' ' da"0
i i' ' jt iu iw ‘.tp'** desene
c j*A natur« sa i sâ fac k < net t* 3 -
i Mineri ue.> ţaţa, > de teeea
ov< 1 'fi >c > j? un asemenea apa¬
rat.
! i <’ ua î se an*a punctul
uni 11 i< fi i’i m.i - arte or
1 ' ’ e't' i nit rie i m ras îtr
n- >n u o se tfV'i o :|!i • Jă ş t o placa
' . 1 \ în un >t i s j ui r.rjhi ue
u, 1'uagi uu< u .u cbK st r r * ut,
. . U
întîi de cătr î ogfir a apo s re-
leciâ spre od 1 , obs îrvatoru ia
fontă plarui de sticlă pon orificiu*
Ic sus fi a 1 1 M t e idăpos+ *• e
sistemul dj ne observatorul vâzînd
prir duolâ refl 'xie magir» <> ofc ee
tutui f foaiî do hlrtîe pîa ată sub
vlzot Nu rămîne altceva d 5 făcut
idecît să .se"urmărească contururile
de pe foaiaucJe,b!rtie cu ajutorul unul
creion, sau direct cu un stilou, pen¬
tru a obţine reproducerea,
în figura 2 se arată piesele nece¬
sare alcătuirii vizorului. Dimensiu¬
nile pot diferi după dorinţă» ele sînt
claie Insă în figură după o- variantă
optimă. La dimensiunile indicate a?e
pieselor optice, ale oglinzii şi plăcu¬
ţei de sticlă transparentă, se confec¬
ţie? ea i din tablă cit fier sat - amă
cu grosimea de 0,3,,.l mm, prin de¬
cupare cu dalta s. fin s re cu pila,
caseta «zorul a i i le narcaîe
punctat, se fac ia 90°, servind la fi¬
xare, prin nituire sau lipire cu cosi¬
tor. îndoiturile de pe porţiunea cen¬
trală servesc Ia fixarea plăcii de sti¬
clă, interca!îndu~s@ mici fîşii de car¬
ton sau stofă, pentru ca plăcuţa de
sticlă să nu se spargă. Asamblarea
vizorului se face Iri următoarea suc¬
cesiune de operaţii: mai întîi se con¬
fecţionează corpul vizorului prin de¬
cupare dimir-o placă de tabiă. Se în¬
doaie părţile laterale şi urechiuşele
care servesc la rigidizare, preferin-
du-se plasarea îndoiturilor sub păr¬
ţile mâi mari, pentru ca vizorul să
aibă un aspect mai plăcut. Se lipesc
sau se nituiesc aripioarele. Apoi ca¬
seta, după finisare, se vopseşte în
exterior cu un iac de culoare în¬
chisă. iar în interior cu vopsea nea¬
gră mată. După uscarea perfectă a.
vopselei» se fixează fie prin lipire cu
adeziv (prenadez, clei pentru cau¬
ciuc, răşină epoxi), fie prin mici la¬
mei© de tabîă ispite cu cositor,
oglinda, apoi se trece îa fixarea plă¬
cii de sticlă, aşa cum s-a arătat mai
sus. La fixarea pieselor optice tre¬
buie procedat cu deosebită atenţie,
pentru ca ele, bine şterse în preala¬
bil, să nu fie murdărite cu vopsea,
adeziv sau amprente. în caz că se fi¬
xează caseta vizorului pe suportul
din figura 3» este desigur necesar să
se fixeze cu un şurub cu piuliţă vi¬
zorul pe suportul respectiv, înaintea
fixării piăcii de sticlă transparentă,
care închide corpu! acestuia. Restul
asamblării aparatului este uşor de
înţeles din figura 3, care arata şi ce¬
lelalte piese necesare. Se utilizează
tabiă de fier cu grosimea de 1,5...
3 mm. O grosime mai mică duce ia
lipsă de rigiditate a ansamblului; o
grosime mai mare este inutilă şi pie¬
sele respective devin greu de ’preiu-
crat. Nu se va iucra cu aiuminiu, din
motiv că murdăreşte mîinsie atunci
cînsd se desenează; apoi aluminiul,
fiind un metal moale, cere o gro¬
sime mai mare a pieselor. Se va
evita de asemenea alama, care, dacă
nu e acoperită cu un strat gros de
vopsea, cocleşte şi dă naştere ia in¬
toxicaţii. în schimb, construcţia
poate fi făcută, bineînţeles prin
unele mici modificări de dimensiuni»
fie din piacaj, care se poate vopsi,
fie din polistiren, care e foarte uşor
de decupat şi asamblat prin lipire cu
soluţie tot de polistiren expandat,
dizolvat în tiner, în acest din urmă
se observă prin vizor. Aceasta nu în¬
seamnă că foaia de hlrtîe trebuie să
fie total întunecată,, deoarece tre¬
buie să se vadă prin vizor vîrful
creionului cu care se desenează.
Cel mai uşor de reprodus slnt
obiectele nemişcate, de exemplu
alte desene, fotografii care se repro¬
duc grafic, diverse aparate» imagini
de natură moartă, cum ar fi vase cu
flori, jucării etc. Cu cît aceste
obiecte sînt mai bine luminate, cu
atît pot fi reproduse mai bine. în na¬
tură ele se plasează direct sub ra¬
zele soarelui, în casă fie fîngă o fe¬
reastră atunci cînd e soare, fie lumi¬
nate de o lampă de masă, cu un bec
de 75...100 waţi, plasată în apro¬
piere. Pentru o iluminare optimă
este mai bine să se folosească si¬
multan două surse de lumină artifi¬
cială.
TEHNIUM 10/1982
23
ISTKÂTE RADU — jud. Teleorman
Completările trimise de dv. (datele
bobinelor) fac posibilă publicarea
materialului.
T8MOFTE Ml HAI — Bucureşti; PIS-
CATT! SORIN - Bucureşti
Pentru precizări în legătură cu su¬
gestiile şi observaţiile dv. aţi fost in¬
vitaţi (prin scrisori) la redacţie. Re¬
fuzul unui dialog direct denotă că
cele afirmate de dv. la adresa unor
colaboratori nu sînt întemeiate. Vă
sugerăm ca, în loc să vă pierdeţi
timpul scriind scrisori (răpind şi al¬
tora timpul), să abordaţi studiul şi
construcţia unor montaje prezentate
chiar de autorii care nu vă sînt pe
plac.
BOAGHER MSHA1L — jud. Dîmbo¬
viţa
La multiplele întrebări tehnice din
scrisoare puteţi primi răspunsuri
mai detaliate dacă (fiind elev în Bu-
NICOLAE ANAS-
TASE, Bucureşti.
„Electronica" —
302 este un caseto-
fon construit în
special cu îranzis-
toare — un singur
circuit integrat
echipează etajul fi¬
nal de audiofrec-
venţă. Alimentarea
casetofonului se
poate face din 6
elemente galvanice
(9 V) sau din re¬
ţeaua de curent al¬
ternativ printr-un
redresor suplimen¬
tar.
Viteza de depla¬
sare a benzii este
4,76 cm, asigură o
reproducere a ben¬
zii de frecvenţă cu¬
prinsă între 63 şi
10 000 Hz. Caseto-
fonul are posibilita¬
tea înregistrării
semnalului provenit
de la microfon, pi-
cup, radio sau alt
casetofon.
Transformatorul
de reţea are în pri¬
mar 4 800 de spire
CuEm 0,14 (priză la
spira 2 800), iar în
secundar 210 spire
CuEm 0,6.
Transformatorul
de la oscilator are
în primar 90 de
spire (priză la 45 şi
80), iar în secundar
20 de spire, ambele
din CuEm 0,2.
iWnhfiM
cureşti) treceţi pe la redacţie în
orice joi între orele 11 şi 19.
IQRGA OCTAVIÂN — Focşani
în general, pentru canalele mici
de televiziune 1-5 antenele Yagi au
dimensiuni fizice destul de mari, pu-
tînd fi lesne deteriorate de vînt sau
păsări. Practic ele se confecţionează
numai cu 3 elemente pe fiecare ca¬
nal, mai ales cînd este vorba de Dx.
La antena prezentată în 2/1975,
pag. 16, nu aveţi nevoie să-i faceţi
anumite operaţii suplimentare, da¬
tele din schiţă trebuind respectate
cu stricteţe.
Amplificatorul din nr. 6/1982 îşi
modifică parametrii dacă aduceţi
modificări schemei.
Corectorul de frecvenţă are ur¬
mare în numărul 7, unde sînt publi¬
cate şi valorile componentelor.
CER NAT FLORIN — Craîova
Difuzoarele la care vă referiţi au
impedanta de 4H.
COLIÂNU OPREA - Orşova
Nu posedăm schema solicitată.
HUSZTSK IO AN — Timişoara
Referindu-vă ia scheme din unele
cărţi, nu vă putem da răspunsul soli¬
citat — apelaţi la autorii cărţilor.
Capetele de la magnetofonul
„Maiak" au alte caracteristici faţă de
cele de ia „Akai“.
Schema Dolby din 1/1982. este
utilă la înregistrarea magnetică.
BERCEANU POMPEI — Bistriţa
Nu deţinem datele de catalog ale
circuitului integrat la care vă referiţi.
MIRA FLORIN — jud. Dîmboviţa
Transformatorul FI se poate cum¬
păra de Ja magazin (eventual
„Dioda"). înfăşurarea de 455 kHz
are 70 de spire CuEm 0,08.
STĂNESCU OCTAVIAN — Timi¬
şoara
Difuzoarele se vînd însoţite de
prospecte ce conţin caracteristicile
lor.
SORESCU MARIAN — Ploieşti
Defectele aparatului fiind mai
complicate, este dificil să fie reme¬
diate prin corespondenţă. Apelaţi la
serviciile unui specialist.
M1RQN RADU — Bucureşti
Vom publica unele materiale refe¬
ritoare la aparatul A7B din dotarea
radioamatorilor.
CUGIUREAN ION — Sibiu
Verificaţi amplificarea schimbînd
sensurile bobinelor de cuplaj (L 2 ) şi
reacţie (L 3 ).
BĂLĂBÂNESCU GABRSEL — Vaslui.
Cuplaţi un fir între difuzor şi masă
(sasiu).
BUZĂ VÂSSLE - Timişoara
ŞoJicitaţi piesele la magazinul
„Dioda" din Bucureşti.
CARANDA MSRCEA' - Bucureşti
Televizorul respectiv nu este pre¬
văzut cu comandă la distanţă.
MOISA RADU — Bucureşti
Nu deţinem date privind modifica¬
rea magnetofonului „Maiak" din
mono în stereo.
RĂŢOI EMIL — Botoşani
Preamplificatorul din nr 8/1982 nu
este recomandabil pentru înregis¬
trări magnetice.
TONE A. — Galaţi
Nu experimentăm schemele
mise de cititori. Construiţi Inonl
după scheme prezentate în „T(
nium".
FEKETE ISTVAN — Oradea
Amplificatorul la care vă referiţi
poate fi utilizat şi cu preamplificato¬
rul de la radioreceptorul „Pacific".
Antene Yagi (date constructive) sînt
publicate în almanahul „Tehnium”
’83.
ŞTIRBU ION, Bd. Republicii, bloc
27, sc. 4, ap. 4, Reşiţa
Publicăm adresa completă pentru
ca cei interesaţi de numere vechi
din „Tehnium" să vă poată scrie. Am
reţinut sugestiile dv.
LEMNII BOGDAN - Bucureşti
Dioda LED trebuie conectată în
serie cu un rezistor spre a-i limita
curentul.
TBA 790 se află în producţia
i.P.R.S. Modificînd schema (VU-me-
tru, 1/1982), nu ştim la ce rezultate
veţi ajunge.
LEHACi OVIDiU — Suceava
Nu se construiesc (industrial) os¬
ciloscoape cu tuburi cinescop. De¬
viaţia ia tuburile cinescop introduce
distorsionări importante ale semna¬
lului şi limitează banda de frecvenţă.
Circuitul K115AT3 nu figurează-în
cataloage.
BUSCANU T. - Bacău
Nu cunoaştem tipul antenelor la
care vă referiţi. Cele mai eficiente
rămîn' totuşi antenele Yagi.
TROFIN ION - iaşi
Elementul defect din circuitul
anodic al tubului se poate determina
prin măsurători în raport cu schema
televizorului.
MB
,
-—U VL
n
1
112?.
1
i
i—
1
£ 1 Asi.
—i
[
L
\k
f _J_ 1
r i enepamop
-F
|P y ^ J
_
...
_L
LUT
i
§||| M li|ţ §§ JHl
£
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,