Tehnium/1981/8112

REVISTA LUNARĂ EDITATĂ PE C.C. AL U.T.C. 


ANUL XII - NR. 133 


12/81 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



AUTODOTÂRE — 
ÂUTOUTILARE ........ 

Cîntar de laborator 
Puntea Wheatstone 

RADIOTEHNICA 

PENTRU ELEVI ......... 

Măsurarea inductanţelor mari 
Microampermetru electronic 
Amplificatoare AF cu impedantă 
mare de intrare 

CQ-YQ • • • ... • • 

i ...: Circuituî PLL 

Oscilator da mare stabilitate 

"î .CITITORII RECOMANDA - ■ • • 
Volum controlat h tensiune 

T/;.; 

Temporizator 

- iATE-t^R r'x-p- A J’: ■ 

Focusccp 

Te r :-r,o.3t«t 

PENTRU CERCURILE 
TEHNICC-APLICATIVE- • • • 

Racheta METEOR 

AUTO-MOTO. 

Redresor automat 
'Preparative pentru m.rnă 
Lumini de poziţie 

TSH^iCĂ MODERNĂ 
Vizualizarea semnalelor electrice 

I FCTOTEHNICĂ. 

Pelicule perforate 
Umpă portabila 

PUBLICITATE 
încălzitor de apă electric 

TINERELE GOSPODINE 

Interior *81 

Con st r u ci Li instalaţiilor-electrice 
interioare 

REVISTA REVISTELOR 

Antenă omnidirecţională 
Tobă electronică 
Comandă acustică 
Semafor 
Avertizor 

MAGAZIN TEHNIC. 

Caieiooso no 
Cuvinte încrucişate 
Breviar 

POŞTA REDACTA . 

Radioservice 


CDEUOOt 


BC107G.,i.; 


2xBCK)7 V 
v : ■ IM UXXl 


2* dC 107 ti 
~~Ur— 


PaQ- 13 


’rafo reţea. 


B30C450 


bic c dt nentare î e or 


L i 

* CDB4Î 
_ Q 

sn» 

21E i 

KZ3 


p>. 

Si C0B41 

<sl 

21E] 







illilllll 


im _„ | 


In marea • majoritate a cazurilor, foto- 
amatorii folosesc chimicale preambalate, 
o b finind soluţiile de lucru fără să aibă 
nevoie de operaţia de cîntărire. Există 
însă multe situaţii cînd, prepar!ndu-se 
soluţii cu proprietăţi speciale, fotcama¬ 
iorul trebuie să cîntărească componen¬ 
tele după reţetar. 

Precizia de lucru necesară.este asigu¬ 

rată prin cîntărirea cu o balanţă de labo¬ 
rator normală, balanţă care de obicei este 
mai greu de procurat. 

Propunem alăturat realizarea unui cin¬ 
var simplu, care, îngrijit executat, cores¬ 
punde necesităţilor curente ale practicii 
fotografice amatoriceşti. Cantitatea mi¬ 
nimă cîntăritâ cu suficientă precizie este 
de 0,5 g. Domeniul de cîntărire este de 
ordinul zecilor de grame. Acest cântar 
nu are nevoie de trusă de greutăţi. 

Principiul funcţional este cel folosit 
ia cîntarele pentru scrisori Structura 
generală a cîntaruîui este cea din figura 1. 

Pe placa de bază 1 se află suportul 2. 
de care este prins paralelogramul defor- 
tnabil format din piesele 3, 4, 5. Substanţa 
de cântărit se pune pe platanul 7, prins 
prin intermediul piesei 6 de reperul 5. 
Paralelogramul este articulat cu axe din 
oţel de 0 1 mm, simple, de tip 8, sau cu 
cap cilindric, de tip 9. Gradaţiile se află 
pe scala îl de forma unui segment cir¬ 
cular de circa 90°. Reperul 12 este o 
greutate fixă care serveşte echilibrării 
masei de determinat. Elementul variabil 
din sistem în funcţie de masa cîntăritâ 
este unghiul beta. Plaja de variaţie este 
între un unghi iniţial nul sau de cîteva 


Ing. V. CĂLINESCU 

de circa 90°. Cîntaruîui trebuie să i se 
asigure o poziţie corectă, respectiv su¬ 
portul 2 să fie vertical. Această cerinţă 
se asigură reglînd reperul 14 faţă de ele¬ 
mentele 13. Prinderea reperului de placa 
1 se face cu ajutorul a două şaibe 15 şi 
a două piuliţe M4, reper 16. 

Pentru înţelegerea principiului func¬ 
ţional să urmărim şi figura 2. 

Paralelogramul ABCD are latura AD 
fixă şi laturile AB, BC, CD mobile. în 
sistem intervin forţele M, (parte mobilă, 
variabilă) şi G (greutate fixă). La echili¬ 
bru avem: 

(1) Ggi = M,m-, unde g ; — braţul forţei 
G într-o poziţie oarecare, M t = 
= M c + M, M c — componentă variabilă, 
de cântărit şi M=componentă constantă 
(platan goli = braţul forţei M t într-o 
poziţie oarecare. 

In figura 2 s-au pus în evidenţă pozi¬ 
ţiile extreme «0» şi «2» şi o poziţie inter¬ 
mediară, «1». 

Pentru i=G, M c = 0şi relaţia (1) devine: 








-c - 1 


fer 


> W 


ci 

: m /Vi 2 




10 M c •= MF-1). 

Relaţia (3) pune în evidenţă trei lucruri 
importante. 

1. Pentru un domeniu restrîns M c va¬ 
loarea fixă M a echipamentului mobil 
trebuie să fie cît mai mică. Interesul 
pentru o plajă M c mică derivă din nece¬ 
sitatea eîntăririi corecte a unor cantităţi 
mici de ordinul 0,5-1 g. 

2. Indicaţiile nu vor Si liniare, deoarece 
există o dublă variaţie a braţelor «g» 
şi «m». în timp ce valoarea «g» creşte 
continuu pe domeniul /v-0-90. valoa¬ 
rea braţului «m» trece printr-un maxim 

(punctul Bj). în cazul punctul. 

de maxim va corespunde mijlocului sca¬ 
lei (neglijlnd eventualul unghi, iniţial, 
beta, de cîteva grade). Scala va avea di¬ 
viziuni maxime în zona centrală, şi mi¬ 
nime la extremităţi. Practic, cîntarul va 
lucra astfel îneît a x <a 2 , ceea ce permite 
deplasarea diviziunilor minime pe scală 
spre extremitatea superioară, unde eroa¬ 
rea de măsurare este mai puţin impor¬ 
tantă, 

3. Raportul g f /g este semnificativ pen¬ 
tru stabilirea valorii M t . maximă. Ale- 
gînd gmax/g—2, domeniul de măsurare - 
va fi M C = M. 

S-ar părea-că făcînd raportul şmax/g 
mai mic de % s-ar obţine o precizie "din 
ce în ce mâi bună. Acest lucru este rela¬ 
tiv, deoarece micşorarea lui g ; implică ■ ; 
micşorarea scalei mărimea diviziunii râ- 
mînînd redusă. 

Construcţia dată are următoarele va- ■ 
lori de referinţă nominale: M=25 g; ■ 
m=20; g—30...40 (prin reglarea pozi¬ 
ţiei reperului 12), G=10...17 g (funcţie 
de valoarea efectivă a braţului g), M c = 

= 40... 50 g. 

Constructorul va avea de parcurs ur- 
măîoarele etape: 

î. 'Realizarea tuturor reperelor şi dn- 
tărirea reperelor 4, 5, 6 şi 7. Valoarea 
determina pun cîntărire es - jrie ta- 
tivă (în componenţa ărimii l * nM 
şi o parte din pârghia 3). 


2 








lui în această fază se determină poziţia 
şi valoarea exactă a greutăţii. Valorile 
braţelor din schiţe sînt teoretice, neţi- 
nîndu-se cont de contribuţia elementelor 
3 şi 4 în ceea ce priveşte poziţia centrului 
de greutate echivalent. Prin deplasarea 
greutăţii 12 se obţine o valoare g diferită 
de cea teoretică, dar care permite obţi¬ 
nerea valorii capului de scală în condi¬ 
ţiile unei mărimi M reale. Se alege pozi¬ 
ţia reperului «0» plasîndu-se acul indi¬ 
cator în mod corespunzător. Prin modul 
de plasare a scalei, unghiul beta minim 
nu va putea fi zero. Se deplasează greu¬ 
tatea 12 pînă cînd acul se suprapune 
peste diviziunea «0» impusă. Dacă acest 
lucru nu este posibil, indiferent de pozi¬ 
ţia reperului 12, greutatea acestuia va 
trebui modificată. 

Se verifică valoarea obtenabilă maxi¬ 
mă a scalei prin punerea unor greutăţi 
(10, 20, 30, 40, 50 g). Valoarea maximă 
se obţine pentru poziţia centrului de 
greutate G pentru care braţul g devine 
.maxim. Se analizează situaţia obţinută 
fixîndu-se o valoare maximă a capului 
de scală, cel mai probabil corespunzător 
unui unghi beta mai mic de 90°. . 

3. Se definitivează montajul. Se face 
divizarea scalei prin punerea de greutăţi 
succesive. Se recomandă utilizarea unei 
truse de greutăţi de precizie mare. Intr-o 
primă etapă scala se divizează pe o 
bucată de carton lipită de reperul 11. 
Scala se poate definitiva apoi pe aceeaşi 
bucată de carton sau se transferă pe un 
alt suport ce se va lipi pe reperul 11. 

Diviziunile se trasează cu tuş, cu gro¬ 
simea de 0,2 mm pentru grame şi jum㬠
tăţi de gram, cu grosimea de 0,35 --0,4 mm 
pentru diviziunile 0, 15, 20, 25... ş.a.m.d. 
Lungimea reperelor va îl diferită, aşa 
cum se vede din figura 1. Cifrele se tra¬ 
sează cu şablonul sau se inscripţionează 
cu îetraset Pentru protecţie se vor aplica 
prin pulverizare cîteva straturi de lac 
incolor. 


DETALII CONSTRUCTIVE 

Construcţia nu necesită materiale spe¬ 
ciale sau utilaje deosebite, fiind accesi¬ 
bilă chiar şi unui constructor amator 
începător. 

Reperul 1 sfe execută din tablă de oţel 
sau alamă, conform schiţei din figura 3. 
Se recomandă să fie nichelat sau cromat. 

Reperul 2 se face dintr-o tijă de 0 6 mm 
din oţel sau alamă. Se va croma sau 
nichela (fig. 4). 

Reperul 3 se execută după schiţa din 
figura 5. Se va desena la scara 1:1 forma 
piesei şi apoi se va lipi pe o bucată de 
tablă de oţel de 1,5 mm grosime. Se va 
puncta şi decupa piesa 3.1 după desen. 
Reperul 3.2 se execută separat şi se cosi¬ 
toreşte conform schiţei. Găurile de 
0 1,2 mm se dau după asamblarea cu 
piesa 3.2, plasîndu-se cîte o mică bucăţică 
de lemn cu grosimea de 6,5 mm între 
cele două. părţi. Partea filetată se obţine 
deformînd la rece sau la cald tablă pentru 
a obţine o formă aproximativ cilindrică 
de 0 3 mm, zonă pe care se va introduce 
o filieră. Ca variantă se poate lipi un 
ştifit M 3. Reperul se cromează sau se 
nichelează. 

Reperul 4 se face conform figurii 6, 
din tablă de oţel de 1,5 mm grosime. Se 
cromează sau se nichelează. 

Reperul 5 (fig. 7) se face din tablă de 
oţel subţire, prin roluire pe o tijă de 
0 5 mm. Extremitatea inferioară se de¬ 
formează, ca în desen, pe o porţiune de 
circa 10 mm. La partea superioară se 
va realiza o porţiune cilindrică pentru 
fixarea platanului Se poate executa acest 
reper şi din durai în acest caz însă, axele 
din punctele B şi C (fig. 2) se solidari¬ 
zează cu reperul 5 cu cîte o picătură de 
răşină epoxidieă astfel încît, prin utili¬ 
zare, să nu se poată lărgi găurile de 
0 1,2 mm. 

In varianta din oţel, acest reper se 
cromează sau se nichelează. 



Reperul 6 se face din durai prin strun- 
jire şi se nituieşte de platanul 7 (fig. 8 şi 
9), care se execută de asemenea din durai 
(tablă de 0,3 mm). Forma platanului poa¬ 
te fi dreptunghiulară sau pătrată. 

Axele 8 se fac din sîrmă de oţel de 
0 1 mm, ştemuite la capete după montare. 
Ele corespund punctelor A, B, C. în 
punctul D se va executa un ax de 0 1 mm, 
reper 9, cu cap cilindric, ax care se va 
fixa în reperul 2. 

Acid indicator 10 (fig. 10) se lipeşte 
cu răşină epoxidieă sau se cositoreşte de 
reperul 3, astfel încît zona sa terminală 
să acopere diviziunile scalei pe toată 
lungimea Partea indicatoare se va de¬ 
forma uşor astfel încît să vină în prelun¬ 
girea unei raze ce ar pleca din punctul Â. 
Se execută din tablă de durai. 

Scala îl se face din tablă de oţel de 
0,5 — 1 mm grosime, prinsă ca în detaliul 


din figura 1. 

Greutatea G se face din oţel, conform 
figurii 1.1; cota. C se definitivează la ex¬ 
perimentare. Pentru o greutate de circa 
18 g se ia C —3 mm. 

Picioruşele 13, 14 se fac din alamă 
sau oţel, conform schiţei din figura 12 
şi se cromează. -Reperele 13 pot fi înlo¬ 
cuite cu şuruburi M4 care se blochează, 
în poziţia ce asigură înălţimea dată. 

Operaţiile de cromare-nichelare pot 5 
înlocuite şi cu o simplă vopsire, dar riscul 
corodării va creşte. 

încheiem cu recomandarea ca opera¬ 
ţiile de cîntărire a unor mici cantităţi 
de substanţă să se facă în zona centrală 
a scalei. Acest lucru se obţine alăturînd 
o greutate fixă de valoare potrivită. 
Toate cînîăririle se fac pe cîte o bucată 
de foiţă, astfel încît chimicalele să nu 
vină în contact cu metalul platanului. 


Prof. M. COaUJSU, 
Liceul „C. A. Ros8tti ,! - Bucureşti 


Puntea Wheatstone este reprezentată 
schematic în figura 1 şi cuprinde patru 
rezistoare legate în formă de patrulater; 
într-o diagonală a patrulaterului se leagă 
o sursă de curent, iar în cealaltă un instru¬ 
ment sensibil la curenţi foarte mici (in¬ 
dicator de nul). 

Prin variaţia rezistenţei R trebuie rea¬ 
lizată condiţia ca prin indicatorul de nul 
să nu treacă curent electric; ceea ce pre¬ 
supune ca potenţialele punctelor M şi N 
să. fie egale, în acest caz se spune că pun¬ 
tea este în echilibru. 

La echilibru, cînd la = 0, se poate scrie: 
I,=i 4 şi I 2 — 13 . Rezultă: Î.R^l-jR şi 
1, R 2 = i 2 R*. Prin împărţirea membru ai 
membru a celor două relaţii se obţine: 
R 1 /R 2 = R/R 3e , de unde se poate calcula 
uşor valoarea rezistenţei, necunoscute. 
R x —-R • R 2 /R r 

. Schema.. punţii, propuse ■ pentru . con¬ 
strucţie este .prezentată In figura 2, în 



care r x şi r 2 aparţin unui potenţiometru 
(P) şi reprezintă braţele ÂN şi NB ale 
punţii, R este un rezistor cunoscut, iar 
R x rezistorul a cărui valoare trebuie să 
o determinăm. 

Pentru o anumită poziţie a cursorului 
potenţiometrului se realizează echilibrul 
punţii, cînd este adevărată relaţia: R x = 
= R - r 2 /r r 

Cum R este cunoscut şi cum raportul 
r 2 /r x poate fi şi el cunoscut în orice mo¬ 
ment prin etalonarea poziţiei cursorului 
potenţiometrului înseamnă că R* va 
putea fi aflat prinîr-o «citire directă». 

Precizia măsurărilor rezistenţelor cu 
puntea Wheatstone depinde de mai mulţi 
factori între care unul din cei mai im¬ 
portanţi îl reprezintă sensibilitatea indica¬ 
torului de nul. Frecvent se utilizează ca 
indicator de nul galvanometrul cu fir 
de torsiune şi spot luminos. Astfel de 
aparate se găsesc numai în laboratoare 
speciale, iar construcţia lor este deosebit 
de pretenţioasă. 


R Rx 



Galvanometrul menţionat poate fi în¬ 
locuit, cu rezultate foarte bune, cu un 
amplificator operaţional (o clasă princi¬ 
pală de circuite integrate liniare cu cîştig 
mare în tensiune). 

Schema de principiu a unei punţi 
Wheatstone folosind ca indicator de nul 
un astfel de amplificator este arătată în 
figura 3. Rezistorul a cărui rezistenţă 
trebuie să o măsurăm se conectează la 
bornele notate cu R x , iar prin deplasarea 
cursorului potenţiometrului de 5 kfi se 
aduce puntea în echilibru. Echilibra! este 
semnalat prin faptul că nu luminează 
nici una din diodele electroluminescente 



sau se obţine un punct la care cele două 
diode basculează. 

Cu ajutorul aparatului prezentat in 
figura 3 se pot măsura, prin citire directă 
rezistente avînd valoarea cuprinsă între 

2 O si 5 MO (scara I: 2 fi —5 kfi; li: 

20 fi.50 kfi; III: 200 fi —500 kfi: 

IV: 2 kfi — 5_Mfi). 

Contactele circuitului integrat sînt nu- 
, merotate pentru tipul de capsulă TQ-99 
(capsulă metalică, rotundă cu 8 termi¬ 
nale). Se pot folosi şi alte tipuri, cu modi¬ 
ficările corespunzătoare. 

Alimentarea aparatului necesită în a- 
fară de sursa de curent continuu de 1,5— 

3 V, şi o sursă stabilizată de 2 x 7,5 V. 
Prezentăm în figura 4 o variantă de reali¬ 
zare a unei astfel de surse. Cele două 
tensiuni continue egale se obţin cu aju¬ 
torul unui transformator prevăzut cu o 
singură înfăşurare secundară avînd 9 V/ 
0,3 A, prin redresarea ambelor alternanţe 
cu diodele Dj şi D 2 . Stabilizarea se face 
cu tranzistoarele T, şi T 2 , de tipul BD135, 
137, respectiv BD136, 138, avînd montate 
în baze diodele Zener D 3 , D 4 (DZ308). 



TEHNIUM 12/1981 


1,5 3V 


3 








• - 

mmmm „ 


MAIHAREA 
INDIICTANTEIOR 
MARI ' 


Fiz. A. SV1ĂRCULESCU 


Bobinele cu inductanţă mare se utili¬ 
zează de regulă ca şocuri de audiofrec- 
venţă sau ca elemente componente ale 
filtrelor de separaţie (la orga de lumini, 
la boxele de difuzoare etc.). Adeseori 
însă, autorii articolelor menţionează nu¬ 
mai valorile necesare ale inductanţelor, 
fără a preciza modul de realizare practică 
a bobinelor respective, presupus cunos¬ 
cut. După o documentare prealabilă 
constructorii amatori reuşesc să deducă 
aproximativ numărul de spire necesar 


ELECTRONIC 

Circuitele integrate amplificatoare o- 
peraţionale din seria 741 (jxA 741, fiA 741, 
SFC2741 etc.) pot fi utilizate, printre 
altele, la sensibilizarea unor instrumente 
de măsură în curent continuu sau în 
curent alternativ. O astfel. de aplicaţie 
este redată alăturat, unde un instrument 
de măsură mai puţin sensibil, avînd de¬ 
viaţia la cap de scală pentru cca 200 mV, 
este transformat în microampermetru de 
curent continuu cu 50 fiA la cap de scală 

Este vorba despre un amplificator di¬ 
ferenţial (fig. 1) realizat cu integratul 
menţionat şi alimentat de la o sursă dublă 
de tensiune (+15 V şi —15 V), avînd in¬ 
strumentul de măsură conectat între ie¬ 
şirea operaţionalului şi polul comun al 
alimentării, în serie cu potenţiometrul P 2 . 

Adaptorul se intercalează în circuitul 
de măsură aşa cum se arată în figura 2 
Rezistenţa R x , introdusă astfel în serie 
cu consumatorul R s , produce o dimi¬ 
nuare neglijabilă a curentului de măsu¬ 
rat. într-adevăr, în cazul cel mai nefavo¬ 
rabil, cînd I = 50 fi A, căderea de tensiune 
pe R, este U Kl = 50 M • 270 Q = 13,5 mV; 


şi realizează bobinele, dar cum pot ei 
avea certitudinea că rezultatul este cel 
dorit? Fireşte^ numai printr-o măsur㬠
toare adecvată Alteori necunoscînd pro¬ 
prietăţile magnetice ale miezului ama¬ 
torii confecţionează nişte bobine cu nu¬ 
mărul de spire ales la întîmplare — să 
zicem 500 şi 1 000 —măsoară inductan- 
ţele obţinute şi apoi deduc prin interpo¬ 
lare sau extrapolare numărul de spire 
necesar. Din nou deci, măsurare. 

Iată de ce considerăm utilă prezentarea 


S, MARIN 

aceasta echivalează cu a alimenta con¬ 
sumatorul R s cu o tensiune U —13,5 mV, 
ceea ce, pentru U>1,5 V, reprezintă o 
eroare relativă mai mică de 1%. 

Curentul de măsurat, I (cuprins între 
0 şi 50 /iA}, produce la bornele rezisten¬ 
ţei Rj o cădere de tensiune proporţio¬ 
nală cu J, \J Rl =AU = Rj • I. Această di¬ 
ferenţă de potenţial este aplicată între 
intrările integratului (prin intermediul 
rezistenţelor R 2 şi R 3 ) şi este amplificată 
de către acesta, rezultînd la ieşire (între 
terminalul 6 şi polul comun al sursei) 
tensiunea U out = A • AU, unde A este fac¬ 
torul de amplificare în tensiune al mon¬ 
tajului. 

După cum se ştie, în cazul amplifica¬ 
torului diferenţial clasic cu contrareacţie 
(fig. 3), cîştigul în tensiune este dat de 
raportul dintre valoarea rezistenţei de 
contrareacţie, R 2 (conectată între ieşire 
şi intrarea inversoare) şi valoarea rezis¬ 
tenţei Rj înseriate cu intrarea inversoare. 
Mai precis, U our = 

- -ffu, + (1 + !()U 2 = 


unei metode simple de măsurare a induc¬ 
tanţelor, aplicabilă în cazul bobinelor 
cu miez de fier, conţinînd un număr 
mare de spire (sute sau mii). 

Lucrînd în frecvenţe joase (audiofrec- 
venţă) putem neglija capacitatea proprie, 
considerînd bobina ca pe un circuit serie 
alcătuit dintr-o rezistenţă pură R şi o 
inductanţă pură L (fig. 1). Dacă la bor¬ 
nele ei se aplică o tensiune alternativă 
cu pulsaţia <y = 2]7f şi cu valoarea eficace 
U, curentul prin circuit va avea intensi¬ 
tatea eficace I = U/Z, unde Z = 
= yf R 2 + oPI? reprezintă impedanţa bo¬ 
binei la frecvenţa respectivă, f. Prin ur¬ 
mare, dacă măsurăm tensiunea la borne 
şi curentul, putem calcula impedanţa Z, 
iar din ea deducem inductanţa L cu re¬ 
laţia transpusă: L = Dacă 

tensiunea alternativă este obţinută de la 
reţea (cu transformator), frecvenţa este 
de 50 Hz, deci <w = 2flf ss 314. Mai ră- 
mîne să determinăm rezistenţa ohmică, 
R, printr-o măsurătoare în curent con¬ 
tinuu. 

MĂSURAREA LUI R 

în lipsa unui ohmmetru precis (pentru 
: rezistenţe de ordinul zecilor sau al sute¬ 
lor de ohmi), determinarea lui R se poate 
face prin metoda punţii în curent con¬ 
tinuu, aşa cum se arată în figura 2. Bo¬ 
bina (L + R) este introdusă într-o punte 
cu două braţe fixe, R 2 = R 3 , şi unul va¬ 
riabil, Rj. Pe diagonala A-B se aplică 
tensiunea continuă de la o baterie de 
4,5 V, prin rezistenţa de limitare a cu¬ 
rentului, R 4 , iar în diagonale C-D este 
intercalat un AVO-metru, V, pus iniţial 
pe un domeniu de voltmetru continuu 
cu 3-5 V la cap de scală (cu minusul în 


= |2(U 2 —U,) + u 2 = |*au + u 2 . 

în schema practică propusă (fig. 1), 
rezistenţa de contrareacţie este R 4 = 
15 kQ şi rezistenţa înseriată cu intrarea 
inversoare este R 2 = l kQ, deci A=15. 
Cum AU ia valoarea maximă R, • I max = 
= 13,5 mV, produsul A • AU atinge cel 
mult valoarea 15 -13,5 mV = 202,5 mV 
(deci instrumentul utilizat trebuie să aibă 
cel mult 200 mV la cap de scală). 

Rezistenţele R 3 şi R 5 (fig. 1) au rolul 
de a polariza intrarea neinversoare a in¬ 
tegratului de aşa manieră încît să fie 
minimalizată influenţa potenţialului U 2 
asupra tensiunii de ieşire. în plus, pentru 
a compensa inevitabila «nesimetrie» (din 
fabricaţie) a integratului, între terminalele 
de offset a fost conectat potenţiometrul 
P 1; cu ajutorul căruia se aduce la zero 
acul instrumentului. 

Potenţiometrul P 2 serveşte la calibra- 
rea capului de scală, el «ţinînd cont» de 
rezistenţa internă a instrumentului uti¬ 
lizat. 

MODUL DE LUCRU 

Se alimentează adaptorul de la sursa 
dublă şi se manevrează potenţiometrul P, 
(cu bornele A-B libere) astfel încît acul 
instrumentului să indice diviziunea zero. 
Separat se improvizează un circuit de 
măsurare (ca acela din fig. 2) în care cu- 


MICROAMPERMETRU 




C). Introducem în punte o rezistenţă Rj 
de 1 kQ şi apăsăm butonul P. D ică de¬ 
viaţia acului este normală (spre dreapta), 
rezistenţa R a bobinei are valoarea sub 
1 kQ (caz foarte probabil). Repetăm ope¬ 
raţia reducînd treptat valoarea lui R! 
(500 Q, 200 Q, 100 Q etc) pînă cînd de¬ 
viaţia acului Ia apăsarea lui P devine 
foarte mică, dar tot spre dreapta în 
acest moment trecem volţmetrul pe un 
domeniu mai sensibil (1,2-0 ,6 Vcc) şi 
continuăm să ne apropiem de echilibru 
conectînd valori R x mai mici, dar cu o 
rată mai redusă de descreştere (10-5%). 
Atunci cînd deviaţia acului la apăsarea 
lui P devine din nou foarte mică (tot 
pozitivă), putem trece multimetrul pe 
domeniul cel mai sensibil, respectiv de 
microampermetru cc (50-60 /uA) şi re¬ 
tuşăm fin echilibrul scăzînd pe R, în 
trepte de 2-1%. Atenţie! Nu se apasă 
butonul P decît după conectarea rezis¬ 
tenţei Rj (contacte sigure!), altfel in¬ 
strumentul puţind fi distrus instantaneu! 

Valoarea iui Rj care conduce la echi¬ 
librarea punţii (deviaţie practic nulă a 
acului) coincide cu rezistenţa ohmică a 
bobinei: R = R,. Precizia acestei deter¬ 
minări depinde de corectitudinea egali¬ 
tăţii R 2 = R,, ca şi de toleranţa valorii 
finale R,. Luînd R 2 -R 3 ±0,5% (prin 
sortare) şi valoarea lui R, cu toleranţa 
de ±1%, putem determina pe R cu o 
eroare relativă mai mică de 2 % (deci 
mai precis decît prin măsurarea cu un 
ohmmetru obişnuit). 

MĂSURAREA LUI Z 

în principiu, determinarea lui Z s-ar 
putea face tot cu montajul din figura 2 
înlocuind bateria cu o sursă de tensiune 
alternativă (5-6 V~) şi folosind ca indi¬ 
cator de nul un instrument de curent 


rentui I să poată fi reglat de o parte şi 
de cealaltă a valorii de 50 juA. Se ajustea¬ 
ză curentul ia 50 /rA, măsurătoarea fâ- 
cîndu-se prin intercalarea în circuit a 
unui microampermetru etalonat. După 
aceasta se intercalează în circuit şi adap¬ 
torul (între bornele A şi B) şi se retuşează 
indicaţia instrumentului etalon la 50 uA 
Apoi se acţionează potenţiometrul P 2 
(aflat iniţial la valoarea maximă înse¬ 
riată) astfel încît instrumentul adapto¬ 
rului să indice cap de scală. în urma aces¬ 
tor reglaje adaptorul poate măsura li¬ 
niar curenţii cuprinşi între 0 şi 50 ^A 

în schemă au fost folosite notaţiile 
terminalelor corespunzînd integratului 
nA 741 (SFC2741). Pentru tipul /3A741 
dual in line cu 2x7 terminale (I.P.R.S.- 
Băneasa), corespondenţa este: 3 şi 9 — 
offset, 4 — intrare inversoare, 5 — in¬ 
trare neinversoare, 6 — minusul alimen¬ 
tării, 10 — ieşire, 11 — plusul alimentării. 

Consumul montajului fiind foarte mic, 
se poate utiliza practic orice sursă stabi¬ 
lizată (chiar parametric) de ±15 V. Evi¬ 
dent, prin reajustarea valorilor rezisten¬ 
ţelor, montajul poate fi alimentat şi cu 
alte tensiuni diferenţiale simetrice, de 
exemplu de ±9 V. 

Simplitatea şi utilitatea practică a sche¬ 
mei alăturate — ca şi larga accesibili¬ 
tate a pieselor componente — recomandă 
montajul alăturat ca posibil obiect al 
autodotărilor şcolare. 



3 


TEHNIUM 12/1981 






alternativ. Impedimentul constă însă toc¬ 
mai în dificultatea procurării unui in¬ 
strument sensibil de curent alternativ. 
De aceea propunem utilizarea unui de¬ 
tector de nul sensibilizat cu ajutorul unui 
etaj de amplificare cu alimentare sepa¬ 
rată (fig. 3). Impedanţa de intrare a am¬ 
plificatorului este mare (de ordinul su¬ 
telor de kiloohmi), neinfluenţînd astfel 
echilibrul punţii. Din potenţiometrul P 
se ajustează sensibilitatea detectorului. 
Atunci cînd puntea este dezechilibrată 
(tatonări), cursorul lui P va fi plasat în 
vecinătatea extremităţii de jos (sensibili¬ 


tate mică). Pe măsură ce ne apropiem de 
echilibru, sensibilitatea se măreşte trep¬ 
tat prin deplasarea cursorului în sus. 

Detecţia cu dublare de tensiune a sem¬ 
nalului amplificat permite utilizarea ca 
instrument indicator a unui microam- 
permetru de curent continuu (50-100 fi A). 
Modul de lucru pentru determinarea lui 
Z este asemănător celui descris anterior 
pentru măsurarea lui R. Deoarece însă 
impedanţa Z a bobinei (la f=50 Hz) 
este apreciabil mai mare decît rezistenţa 
ohmică R, vom începe tatonarea echili¬ 
brului de la valori Rţ mai mari, de exem¬ 


plu 5 kD sau 10 k£X Evident, P se va 
afla iniţial în vecinătatea poziţiei de 
sensibilitate minimă. Reducînd treptat 
valoarea lui Rj şi mărind corespunzător 
sensibilitatea detectorului, ne apropiem 
cît putem de mult de echilibrul punţii (de¬ 
viaţie minimă la apăsarea butonului P). 
Valoarea Rl, corespunzătoare echilibru¬ 
lui va fi numeric egală cu ÎL- 2 - R,. 
Prin urmare, inductanţa L a bobinei se 
calculează cu f~â^T~Z~Q 2 

relaţia L(H) = — 1 - L , rezultatul 

314 

exprimîndu-se în henry (H) dacă R, şi 


R, s-au exprimat în ohmi. 

Evident, şi în cazul determinării lui Z 
butonul P va fi apăsat numai după co¬ 
nectarea rezistenţei de comparaţie, Rţ 
în fine, mai trebuie să menţionăm că 
detectorul de nul propus funcţionează 
prin decelarea deviaţiei minime. Astfel, 
la trecerea prin echilibru (de o parte şi 
de cealaltă), indicaţia acului trece printr-o 
valoare minimă (mai mult sau mai puţin 
apropiată de zero), fără a-şi schimba 
însă sensul (acul deviază tot timpul nor¬ 
mal). Se cere deci o atenţie sporită pentru 
a «prinde» poziţia de echilibru. 


AMPLIFICATOARE Al 

CU IMPEDANJĂ 

MARE RE INTRARE 

MARK ANDRES 


Tranzistoarele obişnuite (bipolare) slnt prin excelenţă dispozitive cu 
impedanţă joasă de intrare, atribut ce caracterizează majoritatea mon¬ 
tajelor de amplificare realizate cu ajutorul lor. Astfel, dacă în cazul tubu¬ 
rilor electronice se puteau improviza uşor circuite cu impedanţe de intrare 
de peste 100 MD, în cazul tranzistoarelor bipolare sînt necesare artificii 
speciale pentru a asigura chiar şi o impedanţă de intrare de ordinul su¬ 
telor de kiloohmi. 

Alăturat ne propunem — avînd ca ghid un articol publicat in revista 
«Wireless World» — o scurtă prezentare a «artificiilor» care permit reali¬ 
zarea unor amplificatoare AF cu înaltă impedanţă de intrare, pe bază 
de tranzistoare bipolare. 


Să considerăm pentru început etajul 
clasic de amplificare cu un tranzistor 
npn în conexiunea cu emitorul comun 
(EC), prezentat în figura 1. Să mai pre¬ 
supunem că pentru frecvenţa minimă de 
lucru impedanţele condensatoarelor de 
cuplaj (Q„ şi C 0Bf ) şi de decuplaj. (C £ ) 
sînt neglijabile, m aceste condiţii, impe¬ 
danţa de intrare în audiofrecvenţă a eta¬ 
jului, Z im este condiţionată de trei fac¬ 
tori, şi anume de impedanţa de şuntare 
prezentată de circuitul de emitor, de re¬ 
zistenţele divizorului de polarizare a ba¬ 
zei (Rjj-Rjj) şi de impedanţa circuitului 
de colector, toate aflate în paralel pe 
bornele de intrare (plusul şi minusul ali¬ 
mentării sînt la masă din punct de vedere 
alternativ). Ne vom ocupa pe rînd de 
aceşti trei factori, analizînd ce şi cum se 
poate face pentru a le diminua «contri¬ 
buţia» nedorită la scăderea impedanţei 
globale de intrare, Z,„. 

1. IMPEDANŢA CIRCUITULUI 
DE EMITOR 

Contribuţia circuitului de emitor la 
impedanţa de intrare (în audiofrecvenţă) 


a tranzistorului poate fi determinată apro¬ 
ximativ cu ajutorul relaţiei empirice 
R in %r(, + 25 • P/\ E , unde r b reprezintă re¬ 
zistenţa distribuită a zonei bază (între 
30 şi 300 D pentru tranzistoarele utili¬ 
zate în circuitele de semnale mici), P este 
factorul de amplificare în curent al tran¬ 
zistorului în montaj EC (de obicei între 
50 şi 250), iar I £ este curentul de emitor, 
exprimat în miliamperi. 

In consecinţă, pentru un etaj tipic de 
semnal slab, lucrînd cu I £ «l mA, are 
valoarea de ordinul kiloohmilor. 

Relaţia precedentă ne arată că impe¬ 
danţa de intrare a tranzistorului poate 
fi mărită prin reducerea curentului de 
emitor, cu condiţia ca factorul de ampli¬ 
ficare P să nu scadă apreciabil prin 
aceasta. La tranzistoarele cu germaniu, 
artificiu] nu este profitabil, deoarece pen¬ 
tru curenţi de emitor sub 1 mA, factorul 
P manifestă o scădere aproape liniară 
cu I £ . Dimpotrivă, la tranzistoarele cu 
siliciu factorul p se menţine ridicat pen¬ 
tru curenţi 1,. mult mai mici. De exemplu, 
pentru tranzistoarele din seriile BC 107, 
BC108', BC 109, un factor jff> 100 la 


C HS399TC3UM-- ’ -u 



I/.- = 0,1 mA permite obţinerea unor im¬ 
pedanţe de intrare de 25-50 kfl 
Dacă la montajul din figura 1 se în¬ 
depărtează condensatorul de decuplaj. 
C £ , impedanţa de intrare a tranzistorului 
devine R in = r b +P(25/Î E + R E ). Cu alte 
cuvinte, putem mări pe R* folosind re¬ 
zistenţe de emitor nedecuplate; putem 
mări şi mai mult pe R*. crescînd valoarea 
rezistenţei de emitor, R £ . Artificiul este 
însă limitat, deoareoe atunci cînd R £ de¬ 
păşeşte aproximativ o zecime din valoa¬ 
rea lui R c , amplificarea în tensiune a 
etajului EC se apropie de R c /R £ . în par¬ 
ticular, amplificarea în tensiune se re¬ 
duce la unitate pentru R £ —R c . Această 
observaţie explică opţiunea proiectanţi¬ 
lor pentru varianta conexiunii cu colec¬ 
tor comun (CC), care permite obţinerea 
unor impedanţe ridicate de intrare în 
condiţiile unei amplificări aproape uni¬ 
tare în tensiune (fig. 2). Dar chiar şi fo¬ 
losind' tranzistoare cu siliciu, cu ampli¬ 
ficare mare la curenţi mici, creşterea lui 
R £ este limitată dacă nu se are în vedere 


şi o creştere simultană a tensiunii de ali¬ 
mentare, pentru a menţine pe I £ îa valori 
convenabile. O ieşire din acest impas o 
constituie utilizarea circuitului Darling- 
ton (fig 3), a cărui impedanţă de intrare în 
alternativ este aproximativ R in »P 1 '-p 2 'R E 
(/?j, P 2 — factorii de amplificare în cu¬ 
rent, în montaj EC, ai tranzistoarelor 
Tp T 2 ) Prin adăugarea celui de-al doilea 
tranzistor, valoarea lui R £ a fost astfel 
multiplicată în alternativ cu factorul p 2 , 
fără a fi afectată în curent continuu, deci 
fără a mai fi necesară creşterea tensiunii 
de alimentare. Curentul de emitor al lui 
Tp în acelaşi timp curent de bază pentru 
T 2 , este de regulă mic, de ordinul micro- 
amperilor sau al zecilor de microamperi. 
Aceasta impune să se utilizeze pentru T, 
un tranzistor cu amplificare mare 
(/?, > 100) la curenţi mici (cca 10 fi A), 
de exemplu un 2 N 930 sau, prin sortare, 
unul din seriile BC 107-BC 109. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


5 


TEHNIUM 12/1981 





Tehnica PLL (sau circuitele PLL) a 
căpătat o utilizare destul de largă în 
aparatura destinată transmiterii de in¬ 
formaţii şi în contextul actual al trafi¬ 
cului de radioamatori, această tehnică 
trebuie cunoscută şi aplicată. Denumirea 
de PLL provine de la iniţialele cuvintelor 
din limba engleză: Phase-Locked Loop. 

PLL este un sistem de reacţie care, 
comparativ cu alte sisteme de reglare, 
determină semnalul de eroare nu prin 
compararea tensiunilor sau curenţilor, ci 
prin defazajul ce apare între două sem¬ 
nale. 

PLL se compune, de regulă, din patru 
elemente de bază (fig. 1): comparator 
de fază, filtru trece-jos, amplificator (tre¬ 
buie să amplifice şi în curent continuu) 
şi un oscilator comandat în tensiune 
(VCO). Amplificatorul se ataşează com¬ 
paratorului de fază sau filtrului trece-jos 
(filtru activ). Comparatorul de fază com¬ 
pară faza semnalului de intrare, cu poziţia 
fazei semnalului VCO, la ieşirea compa¬ 
ratorului apărînd o tensiune proporţio¬ 
nală cu diferenţa de fază a celor două 
semnale. Din tensiunea de ieşire a com¬ 
paratorului de fază se alegea datorită 
filtrului de buclă (loop filter), numai 
componenta de joasă frecvenţă, ce este 
dirijată spre intrarea lui VCO. 

Această tensiune de comandă schimbă 
frecvenţa VCO în aşa fel încît diferenţa 
de frecvenţe dintre semnalul de intrare şi 
semnalul VCO să se reducă la o valoare 
dată. Dacă VCO este reglat astfel ca 
frecvenţa sa să corespundă cu frecvenţa 
medie a semnalului de intrare, atunci se 
spune că PLL este fixat, sincronizat sau 
amorsat. 

PLL lucrează deci ca un sistem de 
control automat al fazei unui oscilator 
cînd frecvenţa oscilatorului este apro¬ 
piată de frecvenţa semnalului de intrare. 

Modul de funcţionare a comparatoru¬ 


lui de fază se bazează matematic pe mi¬ 
xarea multiplicativă dintre semnalul de 
intrare u c (t) şi semnalul VCO u„ (t). 

Pentru simplificare se iau în conside¬ 
rare semnalele sinusoidale u p (t)=u e (t)- 
• u t ,(t) = U e sin (co e t+ 9 e t)-U„ sin <y u t. 

Tensiunea de ieşire u p (t) a comparato¬ 
rului de fază depinde de diferenţa de faze 
dintre u e (t) şi u„(t). Din figura 2 rezultă 
că pentru 9 ep =0 p şi 9 ei> = 18(F apare va¬ 
loare maximă de tensiune u p pozitivă 
sau negativă. Pentru 9 ep = 90° rezultă o 
tensiune de ieşire a comparatorului de 
fază egală cu zero (u p = 0). 

în figura 3 este dată caracteristica de 
comandă a lui VCO care arată legătura 
dintre tensiunea de comandă şi frecvenţa 
de ieşire a oscilatorului comandat în 
tensiune. 

BANDA DE URMĂRIRE ŞI BANDA 

DE CAPTURĂ PLL 

Dacă la intrarea lui PLL nu se află 
nici un semnal de intrare u e (t), atund şi 
tensiunea de ieşire a comparatorului de 
fază este zero. VCO oscilează în aceste 
condiţii pe cursul frecvenţei libere (f^). 
Dacă se introduce o frecvenţă î e =i ov . 
atunci, dependent de diferenţa de fază, 
apare o tensiune pozitivă sau negativă 
Dacă diferenţa de fază este situată peste 
9(f f e >f„ şi datorită tensiunii u a ce apare 
pentru-o fracţiune de secundă frecvenţa 
VCO variază pînă cînd ? etl =90°, în 
acest moment frecvenţele ambelor sem¬ 
nale fiind egale. 

Dacă frecvenţa de intrare creşte în mod 
constant, atund scade unghiul de fază 
9 CW tensiunea de comandă devine pozi¬ 
tivă şi odată cu ea creşte şi frecvenţa 
VCO. Tensiunea de comandă creşte atît 
cît este necesar pentru a completa dife¬ 
renţa de frecvenţă şi pentru a crea un 
echilibru. Reglarea domeniilor de frec¬ 


venţă se realizează atund cînd diferenţa 
de fază 9 et) = 0° sau 180°. 

Tensiunea realizată de comparator a- 
junge, în acest caz, la maximum. O creş¬ 
tere în continuare a tensiunii nu mai este 
necesară. Dacă domeniul frecvenţelor re¬ 
glate a fost depăşit, bucla iese din stadiul 
de sincronizare. Domeniul frecvenţelor 
în care bucla se află în stadiul amorsat 
(de lucru) se numeşte bandă de urmărire 
sau reţinere. Cu alte cuvinte, domeniul 
de urmărire arată în ce domeniu de frec¬ 
venţe + Af al lui VCO se poate interveni 
cu o modificare a frecvenţd fără ca bucla 
să iasă din stadiul de lucru. 

Domeniul de reţinere (urmărire) de¬ 
pinde de caracteristicile lui VCO, filtrul 
trece-jos şi de amplificator, de factorul 
de transfer al comparatorului de fază 
cît şi de tensiunea de intrare. 

Trebuie adăugat că diferenţa de fază 
în stadiul blocat nu are valoarea exactă 
de 90°. Dacă ^,„=90°, tensiunea de co¬ 
mandă ar fi ze'ro şi VCO nu s-ar bloca la 
frecvenţele de intrare, d ar osdla în do¬ 
meniul frecvenţelor libere; o excepţie ar 
fi posibilă numai atunci cînd frecvenţa 
de intrare ar corespunde frecvenţd li¬ 
bere (proprie) a oscilatorului. Devierile 
de fază care au loc sînt necesare pentru 
obţinerea tensiunii de reglare a frecventei 
lui VCO. 

în cazul und bucle nesincronizate, a- 
dică atund cînd f c este situat în afara 
domeniului de fixare a buclei, VCO osci¬ 
lează pe frecvenţe libere, tensiunea de 
ieşire a comparatorului de fază debitează 
componente cu frecvenţa f e ±f oir Dacă 
componentele de diferenţă se află în ' 
afara domeniului de trecere a filtrului 
atund semnalele nu ajung la intrarea de 
comandă din VCO. Dacă frecvenţa de 
intrare f e se apropie de cea a lui VCO, 
atund f e -f op poate atinge limita benzii de 
trecere a filtrului (filtru trece-jos), o parte 
din semnalul astfel creat ajungînd la in¬ 
trarea comandată şi impunînd o apro¬ 
piere a frecvenţd lui VCO (f„) de frec¬ 
venţa de intrare. Prin aceasta se micşo¬ 
rează mai mult valoarea f e — f v cu con- 
sednţa de a mări tensiunea dirijată pînă 
dnd bucla se fixează şi frecvenţa lui 
VCO corespunde celei dictate. 

Domeniul frecvenţelor în care se reali¬ 
zează prinderea lui VCO pe frecvenţa 
semnalului de intrare se numeşte banda 
de captură Banda de captură (sau de 
prindere) se defineşte ca valoare maximă 
a diferenţă de frecvenţă pentru care se 
poate ajunge la controlul lui VCO. Do¬ 
meniul de lucru al circuitului PLL se 
află într-un raport bine determinat cu 
limitele frecvenţelor (de graniţă) ale fil¬ 
trului din buclă. Din această cauză do¬ 
meniul de urmărire este întotdeauna mai 
mare decît domeniul de captură, deoarece 
o sincronizare a buclei este posibilă nu¬ 
mai în domeniul de urmărire. 

în figura 4 PLL se utilizează ca demo¬ 
dulator F.M. Ca semnal de intrare se fo¬ 
loseşte semnalul Î.F. al receptorului. 
Frecvenţa liberă (proprie) a lui VCO este 





în mijlocul benzii Î.F. Semnalul' de in¬ 
trare, purtător de informaţie, impui e va¬ 
riaţii lui VCO; tensiunea de reglare a lui 
VCO este proporţională cu deviaţia de 
frecvenţă a semnalului de intrare şi co¬ 
respunde ded componentei de audio- 
frecvenţă. 

Un exemplu practic de schemă de 
demodulator M.F. îl constituie circuitul 
integrat )3E 565 (fig. 5). 

Acest circuit se compune dintr-un os¬ 
cilator VCO, un comparator de fază şi 
un amplificator a cărui rezistenţă de ie¬ 
şire împreună cu elementele legate de 
terminalul 7 constituie filtrul trece-jos 

La terminalul 2 se cuplează semnalul 
Î.F. de 10,7 MHz. între terminalele 7 şi 
8 este cuplat un condensator de 1 nF 
cu scopul de a împiedica osdlaţiile para¬ 
zite ale buclei. 

La sinteza frecvenţelor există două me¬ 
tode pentru acest scop. în prima metodă 
se foloseşte proprietatea comparatorului 
de a se sincroniza pe armonicele impare 
ale semnalului de intrare. în a doua 
metodă se intercalează între VCO şi 
comparatorul de fază un divizor de frec¬ 
venţă şi la ieşirea VCO se obţine multi¬ 
plul dorit al frecvenţei. 

Un exemplu de oscilator cu circuit 
PLL pentru banda de 2 m este prezentat 
în figură 6 (schema bloc) şi figura 7 
(schema detaliată) şi care debitează la 
ieşire semnale cu frecventa de 135 — 
137 MHz. 

Elementul de comparaţie îl constituie 
un oscilator cu cuarţ. 

primul tranzistor constituie oscilato¬ 
rul VCO. De la VCO semnalul se am¬ 
plifică şi se aplică mixerului (T 4 ). Tot 
aici soseşte şi semnal de la oscilatorul cu 
cuarţ (138 — 139 MHz). La ieşirea lui T 4 
se găseşte un semnal de 24-3 MHz, care 
este amplificat de T 5 , 

Tranzistorul T 6 este discriminator de 
fază care primeşte semnal de la T s şi de 
la VFO (24-3 MHz). Componenta rezul¬ 
tată din discriminator este filtrată (T 7 şi 
componentele) şi redresată, apoi aplicată 
diodei varicap BA 110 din VCO. Astfel 
se obţine un oscilator de bandă cu frec¬ 
venţă foarte stabilă. Tranzistorul T 8 for¬ 
mează un generator cu semnal dreptun¬ 
ghiular pentru captura oscilatorului 
VCO. 

Acelaşi lucru se poate obţine (fig. 8) 
şi cu circuitul jSE 561, cuplîndu-$e4a ter¬ 
minalul 4 ieşirea de la mixer (ieşire T 4 , 
fig. 7). iar terminalul 1 cuplîndu-se la 
dioda de redresare AA112, apoi pentru 
polarizarea diodei varicap BA 110. în 
acest caz, VFO este înlocuit cu oscilato¬ 
rul intern din /?E 561, acoperirea de gamă 
făcîndu-se cu un condensator variabil 
cuplat între terminalele 2 şi 3 sau cu- 
plînd între 2 şi 3 un condensator fix şi 
variind în acest din urmă caz tensiunea 
pe terminalul 6. Valoarea condensato¬ 
rului cuplat între 2 şi 3 se determină 
cu relaţia: 


unde f este media aritmetică dintre frec¬ 
venţa superioară şi inferioară ce trebuie 
generată. 




9ev~®0° 



14 131211103 8 

1234567 


OMF 

Si(t) o—ii- 

(Semna! MF) 1 . 

Kfl 


6 


TEHNIUM 13/1981 







Pentru gama de frecvenţe 2 — 3 MHz 
media este 1,5 MHz, deci C = 200 pF. 


Klaper J. — «Phase-Locked and Fre- 
quency Feedback Systems», A.P.I. — 
1972. 

Vătăşescu A. şi eoîab. — «Circuite inte¬ 
grate lineare», Ed. tehnică, 1979. 

Knietzsch M. — «Eine Einfiihrung in 
die PLL Technik», ' Funkamateur. 
1974. 


m mmm 

kmmm&k 


Stabilitatea frecvenţei oscilatorului 
loca! într-o staţie de radio emisie- 
recepţie reprezintă principalul atribut 
în transmiterea de informaţii. 

De fapt, principala calitate a. V.F.X.- 
ului a cărui descriere urmează este 
deosebit de buna stabilitate a frecven¬ 
ţei în timp, faţă de tensiunea de ali¬ 
mentaro şi temperatură, stabilitate sta¬ 
tistic determinată, încadrîndu-se în 
cifra de 2.IO'" 6 pe oră şi aceasta numai 
în primele 2 ore de funcţionare, după 
care cifra se ameliorează. 

Montajul cuprinde două oscilatoare 
(unul co cuarţ şi unul variabil), un mi- 


FU OUP1TBESCU, YQ3 BAL 
i\!ICQLAE OPREÂ.YQ3 A3K 
xer pasiv, un amplificator şi stabiliza¬ 
toarele tensiunii de alimentare. 

Oscilatorul cu cuarţ este echipat cu 
tranzistorul Ti, în ai cărui colector, pe 
circuitul oscilant L 2 , Q, găsim armoni¬ 
ca a 5-a a cuarţuiui (11510.5 = 
=57 550 kHz). Mai departe semnalul 
se aplică tranzistorului T 2 , care este 
multiplicator de ordinul 2. L 2 , C 2 şi 
i- 3 , C 3 sînt acordate pe a zecea armo¬ 
nică a cristalului de cuarţ (115 100 kHz). 
Âu fost necesare două filtre pentru ca 
semnalul ce se aplică mixerului să 
fie cît mai «curat». 

Oscilatorul variabil este de tip Clapp, 



Mumărul 

bobinei 

iţi 

z 13 

Conductor 

Lungimea 

bobinajului 

Diametrul 

bobinei 

Observaţii 

L 1 

10 

Cuini 

0,5 

15 mm 

8 


4 

8 

CuEm 

0,5 

15 mm 

6 


. 4 

6 

CuEm 

0,5 

15 mm 

8 

Priză la 1,5 spire 

V 

2 

CuEm 

0,15 

, — 

— 

Se bobinează pe miez 'de ferită 
în formă de 8. Miezurile se folo¬ 
sesc la adaptoarei® de impedan- 
ţă 75 fl—3C® £1 din televizoare. 
Se bobinează cu 3 fire. L 4 şi L s 
se înserîază coresp. Acelaşi L 4 . 

L„ l„. 

4 

2 

- 

- 

- 

4 

2 


~ 

- 

L 7 

8 




Identic L 8 şi L 9 

L 10 

6 

CuEm 

0,8 

15 mm 

6 

Priză la 1,5 spire de la capătul 
rece 

hi 

8 ■ 

CuEm 

0,8 

15 mm 

6 

Identic (fără priză) L 12 , L I3 şi L 14 . 

L 15 

6 

CuEm 

0,8 

15 mm 

8 

Priză Sa 2 spire 

L 10 

15 

CuEm 

0.4 


5 

Cu miez de ferită; spiră lîngă 
spiră 


‘r ti-îi 

13-40 CVI CV2 


de stabilitatea lui depinzînd de fapt 
calitatea întregului ansamblu. Con¬ 
densatoarele de reacţie (500 pF, cu 
steluţă) vor fi cu izolaţie cu mică sau 
stiroflex. Condensatorul însemnat cu 
«C c» are o valoare de pînă la 5 pF 
şi va avea o variaţie pozitivă a capacit㬠
ţii în funcţie de temperatură. Cvi şi C v2 
reprezintă condensatoarele pentru 
U.U.S. folosite în radioreceptoarele 
«Mamaia», «Mondial», «Gloria» etc. 
Semnalul de ia VFO se culege de pe 
emitorul lui T 6 şi se aplică pe baza lui 
I 7 , care este un separator. 

Prin potenţiometre! de 470 n din emi¬ 
torul lui T ? semnalul se aplică mixe¬ 
rului echilibrat. Semnalul util de la ie¬ 
şire este selectat de circuitele L 10 -C 4 
şi L n -C 5 . Mai departe, I 3 şi T 4 sînt 
amplificatoare. Prin folosirea mai mul¬ 
tor filtre în etajele de amplificare s-au 
urmărit eliminarea produselor de mixa¬ 
re nedorite şi obţinerea unei benzi de 
trecere de 2 MHz, în cadrul căreia 
(COMT1MUARE IN PAG. 15) 


TEHWIlIil 12/1S§t 






R 7 

220 kn 




VGIDM ilNTROLâT 


Se ştie că în orice «linie» audio 
(mono sau stereo) nivefuf semnalului 
(sau volumul audiţiei) se comandă 
prin potenţiometre. Se mai ştie, de 
asemenea, că potenţiometrele, ca ori¬ 
ce rezistenţă, devin — mai ales odată 
cu trecerea timpului— surse de zgo¬ 
mot care afectează uneori în mod ne¬ 
plăcut redarea sunetului în difuzoare. 

Montajul VCV (Voltage Controlled 
Volume = volum controlat în tensiu¬ 
ne) înlătură acest neajuns şi contribuie 
prin aceasta la menţinerea unei «linii 
de amplificare audio» în limitele pre¬ 
văzute de normele HI-FI. 

Cum funcţionează un asemenea 
montaj? Prin condensatorul de cuplaj 
Q se aplică pe baza tranzistorului de 
intrare Tj un semnai alternativ. Tran¬ 
zistorul Ţ} nu amplifică semnalul, dar 
funcţionează ca defazor, astfel încît 
în circuitul de emitor semnalul aplicat 
pe bază este nedefazat (0°), în timp 
ce pe circuitul de colector acest sem¬ 
nal apare defazat cu 180°; cu alte cu¬ 
vinte, dacă pe bază am aplicat un 
semnal S, în emitor găsim semnalul 
( -S), iar în colector semnalul (—S). 
Pentru ca defazarea să fie cît mai per¬ 
fectă, rezistenţele din colector (R 3 ) şi 
emitor _(R 4 ) trebuie să fie de valori 
egale. înseamnă că o primă grijă a 
constructorului acestui montaj este ca 
rezistenţele R 3 şi R 4 să fie de valori 
riguros egale şi, în pius, rezistenţa R 3 
să fie de zgomot mic (cu peliculă me- 


M. VRINCEANU 


prin C 4 şi R 6 în P^ iar semnaiui din 
colector (defazat cu 180°) trece prin 
C 3 şi R 5 tot în P lf unde are loc mixarea, 
înseamnă că potenţiometru! Pj poate 
fi adus ia un punct în care suma sem¬ 
nalelor (+S) + (—S) să fie nuiă. în 
acest caz, pe baza iui T 2 avem un sem¬ 
nai zero. Funcţia tranzistorului T 2 este 
de amplificator pentru semnalul primit 
în bază. Cum putem face să apară în 
baza lui T 2 un asemenea semnal? Evi¬ 
dent, stricînd echilibrul dintre rezis¬ 
tenţele de emitor şi de colector aie iui 
Tj. Pentru aceasta, în colectorul lui Ti 
s-a montat o «rezistenţă de curent al¬ 
ternativ» formată dintr-un FET (BF245) 
şi un condensator C 2 . 

Dacă se conectează cursorul lui P 2 
în A (deci pe poarta FET-ului) şi se 
pune cursorul ia masă, FET-ul nu va 
primi tensiune pe poartă şi ca atare 
montajul va furniza pe cursorul lui Pi 
un semnai nul. 

Dacă însă prin divizorui de tensiune 
P 2 aplicăm pe poarta FET-ului o ten¬ 
siune pozitivă, rezistenţa acestuia va 
scădea şi va afecta valoarea rezisten- 


ce va fi amplificat. 

Cu cît mai mare va fi tensiunea de 
poartă a FET-ului, cu atît semnalul de 
ieşire va fi mai mare. 

Cunoscînd funcţionalitatea acestui 
■ montaj, se poate uşor deduce şi ma¬ 
nipularea sa. Cu P 2 avînd cursorul la 
masă, se introduce în baza iţii T, 
un" semnal sinusoidal şi se reglează 
Pi pînă ce semnalul de pe cursorul 
său este nul. Manipuiînd apoi cursorul- 
lui P 2 obţinem ia ieşire un semnahpfo- 
porţionai cu tensiunea aplicată' din di¬ 
vizorui P 2 pe poarta FET-ului, 

Constructiv, recomandăm pentru Q 
un condensator cu tantal, iar punerea 
ia masă să se facă înainte de emitorul 
lui T'j (niciodată între emitoarele lui 
T, şi T 2 ). 

Banda de frecventă a montajului este; 
cuprinsă între 35 Hz şi 30 kHz, liniat 
(—3 dB). Tensiunea de intrare este de : 
cca 100 mV, domeniul de reglare a ten¬ 
siunii de ieşire fiind de 0—1 V. Un ase¬ 
menea montaj funcţionează cu dis¬ 
torsiuni neglijabile. 


loojjFfrbv 


INTRARE 

poW 


4,7jjFillOV 56 kQ 


_+jj lC4 

4,7(jF iilOV 56kQ 


HSSfo 


R10 j »■*■! 

1 kllLU 7 ^pfTo V. 


: ORICE TRANZISTOR HPH CU SILICIU 


talică). Tranzistorul poate fi, de 
exemplu, un BC108C sau BC109C, 
dar cu fi mai mic. 

Avînd R 3 şi R 4 de valori egale, sem¬ 
nalul din emitor (nedefazat) circulă 


ţei de colector a lui T 1( aceasta deve¬ 
nind mai mică decît rezistenţa din emi¬ 
tor. în acest mod, echilibrul stabiiit 
prin Pj la zero se va răsturna şi în 
cursorul iui Pi va apărea un semna! 


CONTROL-RETEA 

$ 


în general, la aparatele electronice se 
obişnuieşte ca odată cu cuplarea la reţea 
să se aprindă şi o lampă de «conţrol- 
reţea» care să indice punerea aparatului 
sub tensiune. 

Constructorii amatori folosesc în ge¬ 
neral becuri cu incandescenţă, la ten¬ 
siuni mici şi consum mic de curent, dar 
în acest caz cuplarea lămpii de «control- 
reţea» trebuie făcută la o înfăşurare co¬ 
respunzătoare a secundarului de la trans¬ 
formatorul de alimentare. Direct la reţea 
nu se cuplează becuri cu incandescenţă, 
deoarece au putere nominală mare şi 
dau multă căldură. 

. Se pot cupla la reţea printr-o rezistenţă 
lămpi luminescente (cunoscute sub nu¬ 
mele de lămpi cu neon), care au putere 
nominală mică şi deci nu disipă prea 
multă căldură. Neajunsul acestor lămpi 
este viaţa lor relativ scurtă. 

Diodele electroluminescente (LED) ca¬ 
re se folosesc de regulă numai în circuite 
cu curent continuu, pot fi folosite prin- 
tr-un mic artificiu şi ca lămpi de «con- 
trol-reţea» în aparatele electronice. Dată 


Prof. M. VORNSCU 

fiind pierderea mică de putere într-un 
LED (20... 30 mW), cuplarea acestuia 
la o reţea de 220 V ar necesita punerea 
în serie a unei rezistenţe de putere (3,5 W) 
care în timpul funcţionării ar disipa des¬ 
tulă energie sub formă de căldură. 

Artificiul de care am vorbit mai sus 
constă în folosirea unui condensator C 
în locul unei rezistenţe de putere^ aşa 
încît din rezistivă impedanţa circuitului 
devine capacitivă. 

Avantajul constă în faptul că în con¬ 
densator nu avem pierdere de putere, 
ştiut fiind că în orice condensator curen¬ 
tul şi tensiunea sînt defazate cu 90 c . 
Formula care ne dă pierderea de putere 
este: p c = U c -i-cos 9 unde U c este ten¬ 
siunea la bornele condensatorului, i este 
curentul prin circuit, iar 9 unghiul de 
defazaj. Cum în condensator 9= 90°, 
cos 9= cos 90° = 0 şi în consecinţă p c = 0. 
Puterea neînsemnată dezvoltată în cir¬ 
cuit (vezi figura) este transformată de 
LED în lumină şi o cantitate neglijabilă 
de căldură. 


Capacitatea condensatorului poate fi 

calculată cu formula: C =--— 

6,28 - U • f 

unde C este capacitatea (în farazi), U — 
tensiunea efectivă a reţelei (în volţi) f este 
frecvenţa reţelei (în hertzi), iar I — cu¬ 
rentul efectiv care trece prin LED (în 
amperi). 

La tensiunea de 220 V, frecvenţa de 
50 Hz şi curentul prin LED de 20 mA. 
capacitatea condensatorului este: 


C = zu iU - = 289,5- 10“ 9 F 
6,28 - 220 • 50 

(se poate lua C = 270 nF). 

Dacă vrem să lungim viaţa diodei lu¬ 
minescente îi reducem curentul la 10 mA 
şi în acest caz C w 150 nF." 

Tensiunea de lucru a condensatorului 
trebuie să fie egală cu cel puţin dublul 
tensiunii 'de reţea. Dioda D 2 montată în 
paralel cu D, împiedică creşterea, inad¬ 
misibilă a tensiunii pe LED în sensul 
de blocare. 







TEMPORIZATOR 

Sug. A. NiCOLAE 


ti ri storul ui contra eventualelor supra¬ 
tensiuni aplicate pe poarta acestuia. 

Funcţionare. Presupunem că se do¬ 
reşte o temporizare de 1 h. Se închide 
contactul I. Se fixează comutatorul K, 
pe poziţia xls, comutatorul K 2 pe po¬ 
ziţia 0, K 3 pe 0, Kj. pe poziţia 6 şi 
pe poziţia 3. După aceea se alimen¬ 


tează dispozitivul. La deschiderea con¬ 
tactului I începe temporizarea. După 
scurgerea celor 3 600 de impulsuri, în 
punctul A va apărea un impuls pozitiv 
care va opri funcţionarea oscilatorului 
şi a becului. Pentru o nouă tempori¬ 
zare se închide şi apoi se deschide 
contactul I. 


Dispozitivul prezentat în continuare 
poate asigura temporizări"foarte lungi 
(max. 9 999x100 s). suficiente pentru, 
orice laborator foto. în realizarea sche¬ 
mei s-a avut în vedere folosirea com¬ 
ponentelor electronice .de fabricaţie 
internă (I.P.R.S.) şi a unui număr redus 
de circuite integrale. Schema conţine 
un oscilator bază de timp, un număr㬠
tor, un decodificator şi un circuit de 
aprindere a becului. 

Oscilatorul conţine o capsulă inte¬ 
grată de tipul CDB4Q0E cu 4 circuite 
NAND şi un tranzistor care are rolul, 
de adaptor de impedanţă pentru cir¬ 
cuitul RC. Schimbarea gamelor de 
timp se realizează cu ajutorul comuta¬ 
torului K 1 . 

Numărătorul este realizat cu patru 
capsule tip CDS 490 E. O asemenea 
capsulă conţine urî numărător deca- 
dic. Intrarea de numărare se află la 
pinul 14, iar aducerea ia zero se reali¬ 
zează prin intermediu! pinilor 2 şi 3. 

Decodificatorul. De la ieşirile Â, B, 
C şi D ale capsulelor numărătoare se 
ajunge la 4 comutatoare cu cîte 4 ga¬ 
leţi şi 10 poziţii fiecare. Legăturile sînt 
realizate astfel încît să asigure deco¬ 
dificarea bihar-zecimaiă. 

Citirea se face observînd cele patru 
poziţii ale comutatoarelor. Cifra uni¬ 
tăţilor este indicată de poziţia comuta¬ 
torului K 2 , a zecilor de K 3 , a sutelor de 

Circuitul de aprindere a beculdi 
conţine un tiristor şi o punte de redre- 
c- " a tfv furnizat de 

reţea, Comanda riristorului se face 
prin intermediul unui tranzistor tip 



III1Î1201 

•. .... : , ...::: CC i? 

Ing. STĂM PAVEL, Piteşti 

Montajul pe care îl prezentăm emite mează un circuit de protecţie şi din 
un scurt semnai sonor la depăşirea această cauză rezistenţa trebuie, să 
unei anumite viteze de circulaţie sau aibă puterea de minimum 0,5 W, iar. 
ia depăşirea unei anumite turaţii dioda să fie cu siliciu, de tip F407 sau 
Tranzistorul Ti, lucrînd şi ei tot în echivalent. Potenţiometrul de 500 Q 

regim de comutaţie, realizează trans- trebuie să fie de bună calitate, montat 

formarea impulsurilor care sînt date într-un loc vizibil şi prevăzut cu o 

de ruptor către bobina de inducţie în scală gradată în rot/min sau în km/h. 

impulsuri dreptunghiulare cu ampli- Etalonarea scalei se poate face cu 

tudine constantă. Aceste impulsuri, ajutorul unui generator de impulsuri 

culese prin intermediul condensato- dreptunghiulare cu frecvenţă reglabi- 

ruluî de T/iF, sînt redresate de celula " îs, aplicînd la borna B o tensiune de 
formată cu ajutorul diodelor D3 şi D4, circa 5 V, relaţia dintre frecvenţă şi 

astfel că pe baza tranzistorului T2 va turaţia motorului fiind: f=n/30. Etalo- 

fi aplicată.o tensiune continuă filtrată, .narea scalei se poate face şi direct 
Rezistenţa de 10 k£>. şi dioda pe autoturism, în km/h, prin încercări. 
Dl de pe baza tranzistorului TI for- Din colectorul tranzistorului T3 se 


culege un impuls scurt la fiecare co- nai sonor cu durata de o secundă în 

mutare a trigerului, impuis care se casca telefonică CS. Nu se recomandă 

aplică următorului etaj, care este un montarea unui difuzor în locul căştii 

circuit basculant nîonostabil realizat telefonice CS (de 70 Q), rdeoarece 

cu tranzistoarele T4 şi T5. La fiecare tranzistorul T7 se găseşte permanent 

impuis negativ aplicat pe baza tranzis- în conducţie, iar o sarcină mai mică de 

torului T4, circuitul basculant mono- 100 O duce la un consum nejustificat 

stabil comută, rămînînd comutat un de curent, care poate încălzi apreciabil 

timp de circa o secundă (constantă sau chiar distruge tranzistorul, 

de timp dată de condensatorul de 8 /uf Tranzistorul T8 formează un stabi- 
şi rezistorul de 8,2 kfl, care poate fi lizator de tensiune, care asigură o 

modificată prin schimbarea valorilor tensiune constantă de circa 8 V între- 

acestor piese). Pe tot timpul cît tran- gutui montaj, indiferent de tensiunea 

zistorul T4 conduce, tranzistorul T5 bateriei de acumulatoare a autoturis- 

conduce şi el, fapt care duce la pu- mului (aceasta poate varia în limitele 

nerea la masă a bazei tranzistorului 10—14 V, deşi tensiunea nominală este 

T6 prin intermediul rezistenţei de 30 kfi. de 12 V). Tranzistorul T8 este de tipul 

La comutarea monostabilului, pe baza EFT250 sau echivalent, montat fără ra- 

tranzistorului T6 apare o tensiune şi diator, deoarece consumul întregului 

crt timp există această tensiune, ulti- montaj nu depăşeşte 50—60 mA. 

mul etaj, care este un circuit basculant Tranzistoarele utilizate pentru reali- 
astabiî format cu ajutorul tranzistoa- zarea avertizorului pot fi de orice tip 

relor T6 şi T7, are condiţii de funcţio- (EFT323, MP41, AC180 etc.), cu ex- 

nare, ceea ce duce la apariţia unui sem- cepţia lui T4, de tip BC 107t 



Or I 3 f-1! 
inf /Hio 


8,2KjQ1 


P18\/2Z I 


TEHNIUM 12/1981 












îenslrucţi 


se lipeşte 


'an> 0 lasar 

c(utie 

noV s t-oglir 


'suprapune^ 
'e manşon 
peste tubul 
\coloanei y 


-suport^/ 


Simplu, independent, acest aparat 
constituie un accesoriu util în labora¬ 
torul fotoamatorului. Se elimină incer- • 
titudinea şi dificultăţile întîmpinate în 
cazul negativelor dense şi măririlor la 
scară mare, în special de persoanele 
purtătoare de ochelari. Se ştie că dia- 
fragmările pentru compensarea unei 
puneri la punct «aproximative» consti¬ 
tuie o soluţie greşită. Cele puternice 
duc la o diminuare a ciarităţii, produ- 
cînd în schimb importante pierderi de 
lumină, de unde: irosire de timp, risipă 
de curent electric, scurtarea vieţii be¬ 
cului şi încălzirea exagerată a ansam¬ 
blului. Aceasta pune în pericol atît ne¬ 
gativul, cît şi integritatea obiectivului, 
prin dezlipirea lentilelor. Se va folosi 
numai diafragmarea «optimă», proprie 
obiectivului. 

Destinaţia aparatului o constituie 
punerea ia punct comodă, cu mare pre¬ 
cizie, prin examinarea sub lupă a ima- 
ginii proiectate, la orice scară de m㬠
rire. în cazul măririlor la scară mare, cu 
o lupă mai puternică se pot efectua 
puneri la punct extrem de precise, chiar 
microscopice (pînăja 100x1), direct pe 
granulaţia filmului. în plus, focuscopul 
depistează eventualele defecţiuni sau 
dereglări ale aparatului de mărit (lipsa 
de pianeitate sau claritatea inegal dis¬ 
tribuită pe întreaga suprafaţă a măririi). 

Principiul este simplu (fig. 1). O rază 
de lumină incidenţă, ia ieşirea din o- 
biectiv, este interceptată de o ogiindă 
plană şi reflectată pe un geam mat, 
pe care se formează o imagine identică 
cu aceea proiectată pe planşetă. Con¬ 
diţia esenţială şi obligatorie: a=ă'. Din 
punct de vedere tehnic, calitatea oglin¬ 
zii şi a geamuiui mat este hotărîtoare. 

Modul de lucru. Se lucrează cu 
diafragma complet deschisă în timpu! 
punerii la punct cu focuscopul, pe 
care-l plimbăm pe planşetă, explorînd 
şi analizînd diferitele porţiuni din ima¬ 
gine, cu precădere în zona de interes 
maxim, concomitent cu punerea la 
punct obişnuită, pe geamul mat. Se 
diafragmează convenabil, se îndepăr¬ 
tează aparatul şi se poate trece imediat 
la mărire. în cazul negativelor extrem 
de dense, pe care nu dorim să lş sl㬠
bim în prealabil, putem recurge cu suc¬ 
ces ia aşa-numitul «test-negativ».' A- 


SOAfy PETRSSCU 
ceastă miră de pus la punct se confec¬ 
ţionează uşor, reproducînd pe un film 
contrast cu rezoluţie ridicată (DK5, 
NP15 sau Isopan FF), developat ca 
atare, un desen liniar în tuş, sau în 
extrem, pagina unui ziar sau reviste, 
pe întregul format al cadrului, folosin- 
du-l direct ca negativ. Aite soluţii ex¬ 
peditive: folosirea unui clişeu extrem 
de dur, nefoiosibii sau înnegrit prin. 
expunere directă afară din aparat şi 
developat în revelator pentru hîrtie, 
pe emulsia căruia se trasează fin, cu 
un ac, iinii paralele !a ambele iaturi, 
fo.rmînd un caroiaj-reţea. Sau, pe ioc, 
zgîriem emulsia fiimuiui de mărit, pe 
intervalul transparent dintre două ca¬ 
dre. 

Variante constructive (fig. 2). Deşi 
comercializat de mult timp, focuscopui 
este foarte puţin cunoscut printre a- 
matorii fotografi. între varianta con¬ 
structivă prezentată în detaliu şi va¬ 
rianta II, mult simplificată, însă numai 
sugerată, fotoamatorui o va alege pe 
aceea care se_pretează posibilităţilor 
sale de lucru. în ambele cazuri cotele 
nu sînt critice, în funcţie de elementele 
ansamblului optic, singura condiţie 
fiind egalitatea riguroasă între a şi a'. 

Materiale (Varianta i) 

— Tub0 35—38 mm poiistiren, pen¬ 
tru instalaţii, L—50—60 cm. Materialul 


trebuie încercat cu toiuen sau stiro- 
coi dacă se pretează îipirii. 

— O bucată lemn esenţă tare (cca 
40x100 x 200 mm) sau o tasă foto din 
poiistiren pentru cărţi poştale, ca su¬ 
porturi. 

— O cutie circulară, eventual cu ca¬ 
pac, din poiistiren, tip medicamente 
sau metalică, 0 50—80 mm, ca suport 
oglindă. 

— 4 cutii cilindrice 0 32 mm, din 
poiistiren, pentru medicamente, nece¬ 
sare confecţionării dispozitivului ocu- 
iar-geam mat. 

— O plăcuţă poiistiren sau placaj 
(cca 3x100x150 mm), suport oglindă. 

— O oglindă argintată la suprafaţă, 
0 45—75 mm, eventual în suprafaţă 
mai mare, în care să se înscrie dimen¬ 
siunile date. 

— O iupă (vezi textul) sau un obiec¬ 
tiv detaşabil c.u montură elicoidală. 

— Soiuţie toiuen sau stirocoi din 
comerţ, prenadez etc. pentru lipituri. 

— Vopsea neagră mată pentru în- 
negriri sau vopsea nitrolac în care se 
dizolvă puţin negru de fum. 

— Giaspapir, şmirghei, ipsos. 

— Un geam mat sau hîrtie de calc, 
ambele granulaţie foarte fină. 

Obligatoriu, oglinda trebuie să fie 
«optică», argintată ia suprafaţă, de 
tipul celor din aparatele reflex. Ogiin- 
zile obişnuite produc dublu contur, 
deci sînt inutilizabile. Procurăm, co¬ 
mandăm sau argintăm singuri o ase¬ 
menea oglindă, după procedee simpie, 
cunoscute. Dacă suprafaţa unei " o- 
giinzi optice originale este mai mare, 
fie că o vom tăia ia un specialist (riscul 
de a o sparge fiind mare), fie că o vom 
utiliza integrai, adaptînd suportul di¬ 
mensiunilor ei. 

Grosismentui, sau puterea măritoare 
(p) a unei lupe, se calculează prin re¬ 
laţia p = care dm = distanţa 

minimă de vedere distinctă a ochiului 
normai (cca 25 icm), iar F = distanţa 
focală. în tabelul alăturat găsiţi calcu¬ 
late toate datele; necesare. 

Pentru lupa necesară focusccpului 
ne vom limita pînă Sa un grosisment 
maxim de 10x; 4 p—6 p sînt acoperitoa¬ 
re. Desigur, pentru a obţine o lupă cu 
un grosisment oarecare, de exemplu 


_tub ocular 
combinat 


8 p, putem combina prin suprapunere 
două lentile convergente sau lupe cu 
p mai mic (2x4p) sau 5p-F3p etel, res¬ 
pectiv însumînd dioptriile ior. 


Suportul aparatului trebuie să fie 
relativ greu. cu o bună stabilitate. în 
cazul celui din lemn, fasonarea şi în 
special găurlrea se vor încredinţa unui 
tîmpiar. în cazul folosirii unei lase, 
aceasta se va îngreuna , cu un balast 
oarecare: ipsos, nisip, metale induse 
în masa ipsosului etc. înclinarea co¬ 
loanei (şi deci gaura eliptică) va fi cal¬ 
culată pentru cca 60—70° (fig. 3). Talpa 
suportului va fi perfect plană, iar pentru 
finisare- se va lipi un carton tare (mu¬ 
cava) sau un postav. în figura 3a s-a 
prevăzut şl soluţia fixării coloanei nu¬ 
mai prin sprijinire de marginea lem¬ 
nului într-o scobitură, fixarea fiind asi¬ 
gurată prin două holzşuruburi lungi. 

Fixarea mamşoanelor. Se începe 
cu Ml şi cu suportul oglinzi!, de care 
se fixează. Introdus pe coioană, tre¬ 
buie să fie orizontal şi paralel cu plan¬ 
şeta. Ml are tăietura longitudinală spre 
exteriorul coloanei. Lipirea manşonu¬ 
lui de suportul ogiinzii se face ca în 
figura 4a în porţiunea îngroşată. M2 
se introduce peste coioană !a cca 
4—6 cm faţă de Ml, ambele culisînd 
forţat pe aceasta. Fixarea definitivă a. 


î_..fOTL 


^ngreunariy^^g^^y^-e-supcri aparat | ngida _j_ 

secţiune vedere fata ’ 

Varianta I (descrisa) Flg> 2 Soluţii constructive ’ Variata II (sugerată; 


/-oglinda w f 


TEHNIUM IgM 


'orificiu ^ 
coloană şi 
vnanşon’j 

















Wfi 

m 

m 








B 

Q 

| 

i 


iii 

IM 

■ 


| Dioptrii (d) 

_L 

12 

ie 

20 

24 

!!§ 

40 

S0 62 80 100 125 1 


suportului oglinzii şi a ansamblului 
ocular-geam mat de coloană se face 
numai după terminarea reglării, prin 
lipire sau cu şuruburi. 

Ansamblul ocular-geam mat se 
realizează din cutii cilindrice de medi¬ 
camente, conform detaliilor din figura 
6. în fundul cutiei A se dă o gaură de 
0 8—12 mm. Separat se taie 1—2 inele 
tip D, din care se elimină un arc de 
cerc de cca 10 mm. Lupa se plasează 
în fundul cutiei, fixînd-o provizoriu cu 
puţin prenadez, apoi definitiv prin 1—2 
inele D, arcuite spre interior. Toate 
tuburile se înnegresc în interior. Tu¬ 
bul B şi manşonul E se taie la aceeaşi 
înclinare ca a coloanei, de cca 60—70° 
(fig. 3). Manşonul E este secţionat 
paralel eliptic, rezultînd astfei un inel 
cu lăţimea de 8—10 mm. Tubul B este 
secţionat eliptic numai la un capăt, 
care se aplică peste geamul mat, se 
trasează conturul, după ca/e acesta 
se va tăia cu diamantul. în centrul 
geamului mat (hîrtiei de calc) se tra¬ 
sează fin cu creionul un reticuf din 
două linii încrucişate, reper pentru pu¬ 
nerea la punct la reglarea ansamblului 
optic. După lipirea geamului de tubul 
B, peste el se aplică manşonul E, ar- 
cuind peste capătul tubului, deci şi 
peste marginile geamului mat, pe o 
porţiune de cca 3—4 mm. Surplusul, 
înnegrit în interior, constituie un mic 
parasolar şi pentru protejarea geamu¬ 
lui mat. Tuburile A şi B se introduc 
forţat pe manşonul C, a cărui tăietură 
se plasează spre coloană. Reglarea 


Dispozitivul de termostatare propus 
realizează o stabilitate a temperaturii 
băilor cu o toleranţă de + 0,5°C, în do¬ 
meniul 18-28°C, reglabil din potenţio- 
metrul P 2 . 

Funcţionarea termostatului se bazea¬ 
ză pe cuplarea şi decuplarea prin inter¬ 
mediul unui releu a unui încălzitor elec¬ 
tric rezistiv, comandate automat de un 
triger Schmidt, a cărui basculare se 
realizează prin variaţii de polarizare 
obţinute de la un termistor montat ca 
sesizor de temperatură. 

Tranzistorul T,, polarizat la bază prin 
divizorul de tensiune format din R, 
şi termistorul R th , lucrează în regim de 
amplificator de curent continuu. Varia- 


ocularului constă în a prinde în focarul 
lupei reticulul perfect clar, prin varia¬ 
ţia distanţei dintre A şi B. Această 
poziţie rămîne definitivă, atrt pentru 
operatorul cu vedere normală, crt şi 
pentru cel purtător de ochelari (însă 
tot în aceste condiţii trebuie să folo¬ 
sească mereu focuscopul). Ansamblul 
optic (A+B+C) ocular-geam mat se 
solidarizează împreună, fie prin lipire, 
fie prin cîteva cuişoare sau şuruburi 
mici. Acestea se vor scoate numai în 
cazul modificării în timp a dioptriilor 
operatorului, pentru reajustarea pu¬ 
nerii la punct, respectiv retuşarea dis¬ 
tanţei dintre lupă şi geamul mat. Des¬ 
chiderea din tubul C, crt şi acoperirea 
capetelor cuielor de fixare se fac cu 
hîrtie neagră. 

Ocularul (lupa) se poate înlocui cu 
succes cu un obiectiv F=35—50 mm, 
cu montură elicoidală, care permite re¬ 
glarea dioptriilor în orice situaţie, ca 
la binoclu. Pentru aceasta, obiectivul 
(uşor detaşabil şi folosit ca atare) se 
fixează într-o plăcuţă cu un orificiu 
circular prin înşurubare (sau fixare cu 
ajutorul unui mic inel intermediar din 
trusa noastră pentru macrofotografie). 
Punerea la punct a obiectivului pe re- 
ticul se face cu obiectivul deşurubat 
cam la jumătatea cursei, asigurîndu-i 
astfel curse egale în sus-jos (+) pen¬ 
tru modificarea dioptriilor. 

Reglarea foeuscopuiui constă în 
determinarea precisă, în mod experi¬ 
mental, a distanţelor «a» şi «a'», adu- 
cîndu-le la egalitate, astfel ca imaginea 


. ■ _ i ~ ± J y Lj ; 


ALEXANDRU LEFTER, 
Braşov 

ţiile de curent de bază furnizate de ter¬ 
mistorul R^ (în funcţie de temperatura 
băilor) sînt amplificate în circuitul co¬ 
lectorului, acţionînd asupra bazei tran¬ 
zistorului T 2 , care face parte din cir¬ 
cuitul basculant astabil T 2 -T 3 , aflat tot 
timpul la nivelul pragului de basculare 
reglabil prin potenţiometrul P 2 ce sta¬ 
bileşte polarizarea medie a bazei tran¬ 
zistorului T 2 şi tensiunea de colector 
a tranzistorului T,. 

La creşterea temperaturii lichidului 
în zona sondei termometrice (termisto¬ 
rul R^), valoarea rezistenţei acestuia 
se va micşora, conducînd la variaţia 
potenţialului bazei tranzistorului T,, deci 
a tensiunii sale de colector, care, de- 



\se taie- 

Fig.6 

examinată pe geamul mat să fie perfect 
identică cu cea de pe planşeta pe care 
vom mări. în funcţie de acurateţea şi 
precizia lucrării şî a reglării, vom obţine 
un instrument cu care avem asigurate 
condiţii de punere la punct foarte pre¬ 
cise, imposibil de realizat în mod 
obişnuit. 

Pus la punct pe reticul, cu obiecti¬ 
vul aparatului de mărit complet des¬ 
chis, aducem focuscopul în centrul 
imaginii proiectate, după ce am făcut 
o punere la punct crt mai precisă cu 
mijloacele obişnuite. în această pozi¬ 
ţie, culisăm de-a lungul coloanei cele 
două ansambluri (ocular-geam mat şi 
suportul oglinzii) pînă cînd, prin ta¬ 
tonări, reuşim să prindem imaginea 
clară pe geamul mat. Sigur, nu vom 
mai acţiona în acest timp asupra pu¬ 
nerii la punct a imaginii stabilite iniţial 
prin dispozitivul respectiv al aparatu¬ 


lui de mărit. în poziţia optimă, imaginea 
de pe geamul mat trebuie să fie lumi¬ 
noasă şi să acopere întreg cîmpul 
acestuia. Operaţia şolicită răbdare şi 
multe tatonări,,.acţionînd concomitent 
asupra celor două ansambluri ale focu- 
scopului, în limite din ce în ce mai 
strînse. Vor fi cazuri cînd geamul mat 
va fi eclipsat parţial. Aceasta se în- 
tîmplă atunci cînd suprafaţa oglinzii 
este prea mică, sau datorită înclinări¬ 
lor diferite ale razelor incidente. Ele 
nu au importanţă majoră dacă în zo¬ 
na centrală obţinem cîmpul complet 
iluminat şi în special dacă am realizat 
o reglare perfectă. în final, cele două 
ansambluri se consolidează definitiv 
pe coloană prin lipire sau, de preferat, 
cu ajutorul unui şurub lung, care să 
traverseze şi coloana, bine strîns la 
ambele capete. 


— —» I ....uj 

păşind pragul de basculare a triger ului, 
va determina comutarea acestuia. 

Tranzistorul T 2 :va trece din starea 
blocată în starea de saturaţie, iar tran¬ 
zistorul T 3 se va bloca, decuplînd în¬ 
călzitorul prin contactele releului R^. 

La scăderea temperaturii lichidului 
sub valoarea reglată din potenţiometrul 
P 2 , variaţia de polarizare dată de creş¬ 
terea rezistenţei termistorului R^ va 
conduce la rebascularea trigeruîui şi 
reluarea ciclului, într-o buclă de reglaj 
automat. Toleranţa strînsă a tempera¬ 
turii reglate pentru băi este asigurată 
de praguri apropiate de basculare, de¬ 
pendente de viteza şi mărimea variaţiei 
rezistenţei termistorului R.. şi de fac¬ 
torul de amplificare în curent (/3) al 
tranzistoarelor utilizate. 

Astfel, pentru o sondă termometrică 
R ,, formată din două termistoare de 
130 1 Q/20°C sau 4 termistoare de 62 Qj 
20°C, avînd variaţii de —(3+4) %/°C şi 
utilizînd tranzistoarele T : , T 3 = AC180K, 
cu yS-^-150, T 2 = BC251 cu fi^250 (sau 
altele echivalente), se obţine o toleranţă 
de aproximativ +0,5°C în domeniul 


18°C-28°C, ceea ce este mai mult decît 
satisfăcător pentru scopul propus. 

Un mod de lucru eficient constă din 
încălzirea băilor foto intr-un vas comun 
umplut cu apă stabilizată la o tempe¬ 
ratură superioară celei de lucru cu 
2-3°C pentru compensarea pierderilor 
de căldură prin pereţii tăvilor foto. 

Transformatorul de reţea, cu o pu¬ 
tere de 3-4 W, .va avea secundarul ca¬ 
pabil să furnizeze 9 V că la un curent 
maxim de 0,4 A. 

Tranzistorul T 3 (AC180K) va fi pre¬ 
văzut cu radiator de minimum 4 cm 2 
(eventual se va monta pe o porţiune de 
circuit imprimat de aceeaşi suprafaţă). 

Scala potenţiometrului va fi etalona- 
tă în grade Celsius prin măsurări re¬ 
petate ale temperaturii apei termosta- 
tate, cu ajutorul unui termometru foto. 

încălzitorul poate fi o rezistenţă de 
140 W, de la frigiderele «FRAM», etan¬ 
şată prin cositorire şi (sau) cu răşini 
organice. Nu se recomandă utilizarea 
în acest scop a termoplonjoarelor de 
300-400 W, care prin puterea ridicată 
prezintă pericol. 



TEHNiUM 12/1981 


11 




















, POZIŢIA 15 

Ăi[ 


POZIŢIA 7 



CM 


NJ 

■ 

C5 



ambele motoare funcţionînd cu com¬ 
bustibil solid, iar înălţimea pe care o s 
poate atinge la lansare fiind de 30— 
35 km. 

Dăm în continuare principalele date 
tehnice ale rachetei, recomandînd ce¬ 
lor ce vor să-şi completeze documen¬ 
tarea materialele apărute în revistele 
poloneze SKRZYDLATA POLSKA 
nr. 34, 35/1970, 43/1971, 46/1973 şi MO- 
DELARZ nr. 6/1974, 3/1978, 4/1981. 


Lungimea totală • • • 
Lungimea primei trepte 
Diametrul primei trepte 
Lungimea treptei a doua 
Diametrul treptei a doua 
Greutatea rachetei la 
start . 


2554 mm 
1827 mm 
120 mm 
795 mm 
40 mm 

32,5 kg 


Construcţia machetei 

Recomandăm ca rachetomodeliştli 
de la categoriile juniori şi fete să con¬ 
struiască acest model, pentru clasa 


machete, iar seniorii pentru clasa ma¬ 
chete de altitudine. 

Sistemul stabilizator (1) e format din 
patru aripioare ce se prelucrează din 
lemn de tei sau balsa cu grosimea de 
3 mm, de forma şi dimensiunile indi¬ 
cate în plan. Ataşarea lor pe corpul 
machetei se face prin lipirea cu ago 
de-a lungul a patru generatoare sub 
un unghi de 90°. 

Pe feţele laterale ale fiecărei ari¬ 
pioare se vor lipi foi de staniol pe care 
s-a profilat, prin apăsare cu creionul, 
desenul arătat la poziţia (1). 


Reperele aplicate pe exterior la ra¬ 
cheta reală vor fi înlocuite la machetă 
cu o serie de piese de detalii (2), (3) 
şi (15) şi (17),care vor fi confecţionate 
din carton sau tablă subţire, conform 
desenelor şi dimensiunilor din plan. 

Piesele (5), (6), (7) şi (8) nu se g㬠
sesc în structura interioară a rachetei, 
dar la machetă, cu ajutorul lor,formăm 
caseta în care se va monta motorul. 

Treapta întîi se compune din două 
tuburi cilindrice (9) şi (12) confecţio¬ 
nate din hîrtie de desen în trei straturi, 
conform dimensiunilor indicate pentru 


machetă. 

Treapta a doua (11), precum şi piesa 
(10) de trecere dintre cele două trepte 
se vor confecţiona la strung din lemn 
de tei conform cotelor indicate. 

Reperul (13) nu. aparţine rachetei, el 
este un inel ataşat corpului machetei 
pentru a o putea aşeza pe rampă şi 
a-i da direcţia de zbor; stabilizatoarele 
treptei a I l-a (14) se realizează din lemn 
de tei sau tablă după indicaţiile din 
plan. 

După ce macheta a fost montată şi 
s-au verificat simetriile şi verticalitatea, 
se va aplica la model un strat de grund 
cu ajutorul căruia putem corecta îm¬ 
binări nereuşit executate şi unele aba¬ 
teri de la formele indicate în plan. 
După uscare se şlefuiesc cu ajutorul f 
hîrtiei abrazive pînă se ajunge la di¬ 
mensiunile şi formele dorite. 

Vopsirea machetei Meteor-IA se 
va face cu culorile roşu, argintiu şi 
negru conform desenelor din plan, cu f 
ajutorul unui compresor, al unei pom¬ 
pe de flit sau folosind pensule fine. § 

După ce vopseaua s-a uscat şi a 
fost lustruită cu ajutorul pastei de 
lustruit, se înmatriculează macheta cu 
însemnele arătate în .plan. 

Recuperarea machetei, după lan¬ 
sare, se va face cu ajutorul-paraşutei 

(21) care este făcută din folie de plas¬ 
tic sau mătase avînd cupola cu un 
diametru de 400 mm, cu suspantele 

(22) executate din aţă macrame cu lun¬ 
gimea de 600 mm. Protejarea paraşu¬ 
tei faţă de gazele incandescente ale 
declanşatorului mijlocului de recupe¬ 
rare se va face cu ajutorul protectoru¬ 
lui confecţionat din vată îmbibată cu 
talc (20) şi hîrtie (21). Trecerea de la 
prima treaptă lâ cea de-a doua se va 
face cu ajutorul amortizorului (23) f㬠
cut din cauciuc lung de 100 mm şi 
cu secţiunea 4x1 mm. 


1981 


13 












RERRESRR AUTOMi 


Protecţie automată la conectarea in¬ 
versă a bateriei, protecţie în căzui 
unui scurtcircuit accidental la ieşire, 
precum şi în cazul unei încărcări pre¬ 
lungite, limitare automată a curentului 
maxim de încărcare, adaptare automa¬ 
tă a curentului la gradul de încărcare 
a bateriei — iată numai cîteva dintre 
avantajele dispozitivului alăturat de 
încărcat acumulatoare auto cu tensiu¬ 
nea nominală de 12 V, propus de re¬ 
vista «Le Haut-Parleur». 

Tensiunea continuă pulsatorie, U, 
furnizată de blocul transformator + re¬ 
dresor (fără filtraj!), este aplicată ba¬ 
teriei de încărcat prin intermediul unui 
tiristor, Th, cu rol de comutator sta¬ 
tic. Amorsarea tiristorului este con¬ 
trolată simultan de către un circuit 
care «măsoară» tensiunea la bornele 
acumulatorului şi un alt circuit care 
«măsoară» curentul de încărcare (fig. 
1 ). Controlul amorsării este posibil 


M. ALEXANDRU) Beiuş 

datorită faptului că tensiunea de ali¬ 
mentare are un caracter pulsator (cu¬ 
rentul trece prin zero la sfîrşitul fiec㬠
rei semiperioade). 

Urmărind schema de principiu (fig. 
2 ), să presupunem că la bornele de ie¬ 
şire s-a conectat în sens corect acu¬ 
mulatorul ce urmează a fi încărcat. 
Tensiunea de la bornele acumulato¬ 
rului face ca prin divizorul R 7 -R 3 , ca 
şi prin joncţiunea bază-emitora iui Tt, 
să circule un curent slab. Ca urmare, 
tranzistorul T) intră în conducţie, cu¬ 
rentul prin R 4 devine suficient pentru 
deschiderea lui T 4 şi în consecinţă 
tiristorul este amorsat. 

Dacă bateria conectată la ieşire este 
puternic descărcată (are o tensiune 
sub 4 V), curentul debitat de ea prin 
divizorul R 7 -R 3 este insuficient pentru 
deschiderea tranzistorului Ti'. Pentru 
astfel de situaţii a fost prevăzut buto¬ 
nul «Pornire», prin a cărui apăsare Ti 


intră în conducţie, T 4 la fel şi tiristorul 
amorsează. Butonul se ţine apăsat cî¬ 
teva zeci de secunde, timp în care 
tensiunea bateriei creşte suficient pen¬ 
tru automenţinerea încărcării. 

Să vedem în continuare cum inter¬ 
vin circuitele traductoare de tensiune 
şi de curent pentru controlul amorsării. 
Curentul de încărcare produce la bor¬ 
nele rezistenţei Ri 2 o cădere de ten¬ 
siune, mediată de condensatorul Q. 
Cînd aceasta depăşeşte o valoare pre¬ 
stabilită, tranzistorul T 2 se deschide 
şi îl blochează pe Ti, împiedicînd a- 
morsarea tiristorului. Se stabileşte ast¬ 
fel o limită maximă a curentului de 
încărcare, reglabilă din potenţiome- 
trul Pj. 

Pe de altă parte, tensiunea la bornele 
bateriei este «urmărită» de T 3 . Atunci 
cînd ea depăşeşte valoarea fixată prin 
reglajul lui P 2 , tranzistorul T 3 se des¬ 
chide şi 51 blochează pe T 1( împiedicînd 
amorsarea tiristorului. 

Dioda electroluminescentă LEA ser¬ 
veşte ca indicator de reţea, iar LED 2 
oferă o indicaţie vizuală a curentului 
mediu de încărcare. 

Transformatorul se dimensionează 
pentru a furniza în secundar cca 18 V~ 
la un curent de 4 A. Puntea redresoare 
(la cel puţin 5 A/50 V) şi tiristorul 
(orice tip, la minimum 6 A/100 V) vor 
fi montate pe radiatoare adecvate. 


După realizarea în formă experimen- . 
tată, montajul se alimentează de la 
reţea, fără însă a conecta la ieşire 
bateria de acumulatoare. Se măsoară 
tensiunea continuă după punte, care 
trebuie să fie de cca 20 V (±20%) şi 
tensiunea la bornele de ieşire, care 
trebuie să fie zero. 

Se plasează cursorul lui Pi la ex- 


Masurator Măsurător «*+6 W 

d& de ' + 5 

curent tensiune «K? <t 


tremitatea dinspre R 8 şi cursorul lui 
. P 2 la extremitatea dinspre Ri 3l după 
care se conectează la ieşire o baterie 
complet descărcată. După demararea 
încărcării (prin apăsarea butonului 
«Pornire» atîta timp cît este necesar), 
se măsoară tensiunea la bornele lui 
R 22 . Se ajustează Pi astfel încît căde¬ 
rea de tensiune pe R r2 să fie de cca 
1 V, ceea ce asigură limitarea curentu¬ 
lui maxim de încărcare la 3 A. 

Reglajul lui P 2 se poate face numai 
după încărcarea completă a bateriei, 
în acest scop se pune voltmetrul la 
bornele bateriei şi se aşteaptă ca in¬ 
dicaţia să atingă 14 V. în acest moment 
se mută voltmetrul ia bornele lui R i2 
şi se ajustează P 2 astfel ca indicaţia 
să fie mai mică de 0,5 V. 

După aceste reglaje montajul poate 
fi utilizat «de probă». Se recomandă 
ca primele funcţionări să fie supra¬ 
vegheate, urmărindu-se încălzirea pie¬ 
selor (diode, tiristor, Ri 2 ), care nu tre¬ 
buie să depăşească limitele admise. 
De asemenea se vor verifica prin m㬠
surători directe limitările de curent 
impuse (la pornire, 14 3 A, iar la ter¬ 
minarea încărcării 1 = 0 ). 

Protecţia la scurtcircuit este reali¬ 
zată prin siguranţa fuzibilă de 5 A. 




îwmmm 


, < 6-B-1364' 


Automobilul actual este aproape 
perfect pregătit pentru iarnă datorită 
măsurilor luate încă din fabricaţie: bu¬ 
nă încălzire interioară, pornire uşoară 
a motorului la temperaturi scăzute, 
uleiurile multigrad care facilitează 
pornirea etc. Totuşi, dacă automobi¬ 
listul amator de voiaje hibernale vrea 
să nu aibă nici un fel de dificultăţi, sînt 
necesare unele măsuri pe care le pre¬ 
zentăm succint în continuare; unele 
vizează pregătirea vehiculului, fie că 
acesta rulează sau nu, altele se referă 
la călătoria propriu-zisă. 

Măsurile generale vizează caroseria 
şi bateria de acumulatoare. 

Caroseria — fie că maşina circulă, 
fie că nu— este mult mai expusă agen¬ 
ţilor chimici iarna. De aceea se reco¬ 
mandă ca să fie reparate operativ toate 
zonele de pe care a fost dislocată vop¬ 
seaua, atît în interiorul maşinii, cît şi 
în exterior. Nu trebuie să fie neglijate 
nici chiar micile zgîrieturi produse de 
pietre, deoarece de la acestea rugina 


se dezvoltă uimitor de rapid pe sub 
stratul protector de grund şi vopsea. 

Cei care obişnuiesc să toarne în 
praguri, ca şi în alte spaţii interioare 
ale structurii caroseriei, ulei nu fac 
rău; în plus, acoperirea părţilor cro- 
mate cu un strat subţire de lubrifiant 
ajută la conservarea pieselor respec¬ 
tive. 

în cazul vehiculelor care staţionea¬ 
ză, completarea plinului de benzină 
este strict necesară. Un rezervor gol 
este sediul formării unei mari cantităţi 
de apă prin condensare, astfel încît 
pornirea maşinii primăvara va fi înso¬ 
ţită de neplăcute dificultăţi. 

Deoarece accesul în vehicul este 
iminent însoţit de introducerea de z㬠
padă, dar mai ales de zăpadă cu sare, 
este bine ca în această perioadă să se 
dispună pe planşeul Caroseriei covo¬ 
raşe suplimentare absorbante de umi¬ 
ditate. In lipsa lor, sub covorul de 
cauciuc existent se poate dispune un 
strat de ziare sau hîrtie de împachetat, 


5ng. M. STRATULAT 

care se va împrospăta periodic în mod 
obligatoriu. 

Şi ceva despre pneuri. în mod obli¬ 
gatoriu folosiţi acelaşi tip de pneuri 
nu numai la toate punţile, ci la toate 
roţile. Cine foloseşte pneuri de iarnă 
numai la roţile directoare sau motoare 
este mai mult expus pericolului de 
derapaj decît cel care are maşina echi¬ 
pată cu acelaşi tip de pneuri la toate 
roţile, chiar dacă pneurile nu sînt spe¬ 
ciale pentru iarnă. 

O recomandare pentru bateria de 
acumulatoare. Dacă vehiculul nu cir¬ 
culă pe timpul iernii, bateria trebuie 
scoasă de pe maşină şi încărcată pe¬ 
riodic. Dacă maşina circulă, atunci 
trebuie să reţinem că ea este extrem 
de sensibilă la frig, observaţie la care 
se adaugă faptul că pornirea unui mo¬ 
tor pe timp rece solicită suplimentar 
bateria. 

Cînd se acţionează demarorul la o 
temperatură mai mică de — 18°C, o 
baterie încărcată nu furnizează decît 


18% din puterea de care ea este capa 
bilă cînd electrolitul se află la 27°C. 
Rezerva de putere a bateriei scade cu 
gradul de solicitare. De aceea, con¬ 
structorii nu permit acţionarea dema- 
rorului mai mult de zece secunde în 
mod continuu (şi pentru aceasta este 
necesară cronometrarea strictă a tim¬ 
pului cu ajutorul unui ceas, pentru că 
aprecierea subiectivă este total insu¬ 
ficientă). Dacă motorul nu a pornit, şe 
lasă un răgaz de 30 de secunde. în 
acest timp tensiunea bateriei se reface 
şi aceasta deoarece, în momentul ac¬ 
ţionării demarorului, numai stratul su¬ 
perficial al plăcilor este sediul proce¬ 
selor chimice producătoare de curent 
electric şi, de asemenea, numai stra¬ 
tul limită din vecinătatea plăcilor intră 
în reacţie. Din acest motiv, acesta 
din urmă îşi pierde concentraţia, ca şi 
cînd bateria ar avea un grad avansat 
de descărcare. 

Astfel, în timpul de repaus menţio¬ 
nat, prin difuzie concentraţia acidului 
se uniformizează în vecinătatea plăci¬ 
lor aproape de nivelul nominal, ceea 
ce duce la restabilirea tensiunii bate¬ 
riei şi la posibilitatea unei noi solicitări 
fără periclitarea stării sale. 

în sfîrşit, o ultimă sugestie e foarte 
utilă deoarece, înainte de a ajunge la 
încercarea de a porni motorul, trebuie 
mai întîi să deschizi portiera pentru a 
pătrunde în maşină. Or, după o noapte 
petrecută afară, tentativa aceasta se 
arată infructuoasă. Un lichid degivror 
cu care se stropesc cheia şi broasca 


TEHN8UM 1^1981 







Prin acţionarea potenţiometruiui P, 
(470 O) se regieaza nivelul de injecţie 
în mixer, funcţie de care depinde acu¬ 
rateţea semnalului de ieşire. ' 


este binevenit în acest caz. Cu condi¬ 
ţia, evident, ca fiaconu! cu lichid să se 
afle în buzunarul şoferului; în cofretuS 
maşinii ei nu serveşte ia nimic! In 
lipsa unui astfel de lichid se'poate 
folosi o brichetă, cu care se încălzeşte 
cheia înainte de introducerea ei în 
broască. 

în ceea ce priveşte echiparea vehi¬ 
culului pentru călătoriile pe zăpadă, 
iată zece sugestii: 

1. Frîneie trebuie să fie reglate astfel 
incit să se obţină o frînare uniformă 
pe ambele laturi ale vehiculului, iar 


frîneie roţilor din faţă să devină active 
înaintea celor din spate. 

2. Folosiţi aceiaşi tip de anvelope la 
toate roţile şi umflaţi la presiunea no¬ 
minală toate pneurile. Nu circulaţi iar¬ 
na cu pneuri uzate (cu adîncimea pro¬ 
filului sub 0,5 mm); o astfel de «eco¬ 
nomie» care atentează ia viaţă nu in¬ 
teresează pe nimeni. 

3. Verificaţi şi refaceţi densitatea li¬ 
chidului din sistemul de răcire. 

4. Dacă nu foiosiţi uiei muitigrad, 
introduceţi în sistemui de ungere uiei 
de iarnă 10 W/30 Extra. 


5. Menţineţi iichiduj din bateria de 
acumulatoare ia o densitate sporită 

. uşor (1,28—S-r sau 321 Be) si verificaţi 
cm 3 

starea tuturor conexiunilor electrice 
aie acesteia. 

8. Verificaţi funcţionarea şîergătoa- 
reior de parbriz şi a instalaţiei de degi- 
vrare; eventuai înlocuiţi lamelele de 
cauciuc. 

7. Dacă nu foiosiţi lichidele existen¬ 
te în comerţ, umpieţi rezervorul de 
spălare a parbrizului cu un amestec în 
părţi egale de aicool şi apă şi apoi ve¬ 


rificaţi dacă sistemul funcţionează 
corect. 

8. Dacă motorul nu este prevăzut cu 
jaluzele, limitaţi accesul aerului.la ra¬ 
diator cu huse sau ecrane de carton. 

9. Rulajul în condiţii meteorologice 
cu vizibilitate redusă (ceaţă, lapoviţă, 
burniţă, ninsoare) este mult uşurat de 
existenţa unor faruri de ceaţă corect 
‘montate. 

10. O lopată cu coadă scurtă, un 
cablu sau o tijă de remorcare şi lanţuri 
antiderapante vă pot scoate din unele 
situaţii grele. 


IUMINI 

m pom 

w 

8mg„ M. 1STRATE, Craâova 

Dispozitivele descrise mai jos aprind R5 este o fotorezistenţă cu valoare 
şi sting luminile de ia autoturisme în mare ia întuneric. R2/R5 formează un 
funcţie de iluminarea mediului încon- divizor de tensiune care preselectează 
jurător. nivelul de iluminare. 

în figura 1 se dă un dispozitiv care Tranzistoarele TI, T2 formează un 
are ca sesizor o fotorezistenţă. Nivelul amplificator cu factor de amplificare 
de declanşare poate fi stabilit în func- mare în curent. 

ţie de dorinţa utilizatorului, iar variaţiile Rezistorul R2 permite alegerea nive- 
ocazionaie de iluminare de durată scurtă iului de.ancianşare a releului, care este 
nu au nici o influenţă. acţionat cînd tensiunea de bază a tui 



TI depăşeşte valoarea de 1,2 V. rentul prin el scade foarte mult, T2 se 

Tranzistorul TI poate fi 2N2926, blochează, iar Uc creşte, ajungînd la o 

BC108, BC109. Tranzistorul T2 poate fi valoare de 0,6 V, care pune în con- 

2N3704, BC109. ducţie tranzistoarele T3 şi T4. 

în figura 2 se dă un alt comutator Dispozitivul este construit pentru ca 
electronic pentru luminile de poziţie, luminile să se aprindă la întuneric, 

avînd ca sesizor un fdtotranzistor. In adică noaptea; de aceea, fototranzis- 

timpul zilei TI este iluminat şi curen- torul se orientează spre cer. Montajul 

tul prin ei are o valoare mare, limitată funcţionează cu tensiunea de alimen- 

de R1. Cînd TI nu , este iluminat, cu- tare între 4 V şi 15 V. 



15 








. 1 HN 1 CĂ 
MODERNI 


IIOIIIUB 
SEMN LOR 
ELECTRICE 

Fiz. GH. BĂLUfA 

IMPP MAWTF puncte se formează litere mari sau 

mici, cifre şi orice alte simboluri nece¬ 
sare, aşa cum se poate vedea ?n exem- 
In cadrul «dialogului» între maşina piui alăturat. Se imprimă simultan o 

electronică şi operator, utilitatea me- linie întreagă de caractere grafice Lin¬ 
şajului scris pe care îi furnizează a- tr-un timp de ordinul a 0,5 secunde), 

ceasta este indiscutabilă. El este un apoi hîrtia este deplasată şi se trece 

document ce poale fi lesne citit, ad- la scrierea liniei următoare, 
notat, comparat sau păstrat. Începîrid Un alt tip de imprimantă, care folo- 
cu simpla tipărire a rezultatelor unor seşte un principiu asemănător maşinii 

măsurători digitale şi terminînd cu de scris, este prezentat în figura 41. 

scrierea datelor complexe prelucrate O rozetă metalică sau de plastic are 

în sistemeie mari de caicul, imprimarea marcate'în reiief pe circumferinţă ca- 

automată pe hîrtie a cifrelor, literelor ractereie ce trebuie tipărite. Printr-un 

şi altor simboluri se realizează cu aju- cablu, rozeta este rotită de un motor 

torul aşa-numitelor «imprimante». pas cu pas, comandat de un micro- 

Principiui de funcţionare şi compiexi- procesor, astfel incit caracterul ce ur- 

tatea lor sînt alese în funcţie de aplfe mează-a fi imprimat să fie adus în par¬ 
caţii le concrete. tea superioară. Apoi, un «ciocan» elec- 

Cele.maî simple imprimante, pentru tromagnetic io veste litera respectivă, 

scrierea numerelor, conţin discuri sau care— prin intermediul unei benzi cu 

tije mobile, pe marginea cărora sînt tuş— apare tipărită pe hîrtie. în ccn- 

gravate în relief cifrele de ia 0 la 9. tinuare, carul cu rozete se deplasează 

Acţionate de un mecanism electro- ud pas spre dreapta şi se imprimă în 

magnetic, ele aduc cifra ce trebuie mod similar caracterul următor. Se 

scrisă în faţa hîrtiei, apoi aceasta din pot scrie cca 30 de caractere pe şe¬ 
ii r mă este apăsată peste simbolul în cundă. 

relief de către o placă presoare. O O imprimantă foarte utilizată este 
bandă textilă impregnată cu tuş este . cea cu «ace» (fig. 42). Despre ce este 

interpusă între hîrtie şi disc (fig. 39). vorba? Capui de imprimare cuprinde 

Mai des utilizate în momentul de 5x7 pînă la 9x9 ştifturi fine (ace), 

faţă sînt imprimantele termice, care care sînt acţionate electromagnetic. 




Propun alăturat constructorilor ama¬ 
tori realizarea unui comutator senzo¬ 
rial pentru selectarea programelor TV. 

Dispozitivul înlocuieşte vechiul tas- 
ter mecanic cu un montaj electronic 
şi îndeplineşte două funcţii principale: 
1) comutarea senzorială a 9 programe 
TV şi 2) afişarea automată a progra¬ 
melor cu ajutorul a două display-uri 
aşezate pe panoul frontal al televi¬ 
zorului. 

Schema electrică este originală şi 
se bazează pe tehnica de vîrf din do¬ 
meniul electronicii. Aparatul se re¬ 
marcă printr-o fiabilitate ridicată în 
funcţionare. El se poate ataşa tuturor 
televizoarelor care folosesc comuta¬ 
rea electronică a programelor TV şi 
acordui continuu al acestora. 

FUNCŢIONARE 

Schema electrică este prezentată în 
figura 1. Selectarea programelor se 
face pe rînd prin simpla atingere a 
uneia din tastele «înainte» sau «îna¬ 
poi». Atingerea tastei echivalează cu 
apariţia unei rezistenţe de ordinul ze¬ 
cilor de kiloohmi între cele două son¬ 
de. Prin această rezistenţă va lua naş¬ 
tere un curent care va fi apoi amplificat 
de cele două etaje similare, echipate 
cu cîte două tranzistoare BC107C. 
Aceste două amplificatoare de curent 
continuu aduc valoarea semnalului la 
nivelul necesar amorsării intrării cir¬ 
cuitelor monostabile de tip CDB4121E. 
Constanta de timp aleasă pentru aces¬ 
tea din urmă este de aproximativ 3,9 s 
şi astfel s-a evitat comutarea nedorită 
a numărătorului reversibil de 4 biţi, 
CDB4193E. Numărătorul este activat 
de tranziţia SUS-JOS, aplicată ia in¬ 
trările de numărare înainte, respectiv 
înapoi. Deci comutarea acestuia are 
ioc după cca 3,9 s de la amorsarea 
‘“monostabiiuiui, respectiv atingerea u- 
neia dintre taste (T ? sau T 2 ). Informaţia 
în binar aflată ia ieşirea numărătorului 
este aplicată paralei ia intrările deco¬ 
dorului BCD-zecimai (CDB442E) pen¬ 
tru realizarea efectivă a comutării pro¬ 
gramelor şi totodată ia intrările codo- 
rului BCD-7 segmente (CDB447E), fo¬ 
losit pentru afişarea programului se¬ 


lectat. Pentru limitarea excursiei nu¬ 
mărătorului de 4 biţi s-au folosit două ’ 
porţi ŞI-NU de tip CDB400Ercare îm¬ 
piedică depăşirea cifrei .«.O», respectiv;: 

«9». 

Pentru vizualizarea programului se¬ 
lectat s-au. folosit două display-uri de 
tip AL32Y (înălţimea caracterului .de 
14 mm), dintre care numai unul este 
«activ», celălalt fiind conectat astfel 
■ încît să indice'litera «P», evident prin, 
aprinderea segmentelor corespunz㬠
toare. 

Selectorul de programe TV cu care 
sînt echipate televizoarele amintite mai 
sus foloseşte pentru comutare diode 
specializate (BA 182), iar pentru acor¬ 
dul continuu 'diode varicap (BB109, 
BB139). Fără a intra în-detalii, comu¬ 
tarea se realizează prin apariţia unei 
tensiuni (de +12 V, în cazul nostru) 
care comandă intrarea sau scoaterea 
din circuitu) selectorului a unor induc-, 
tanţe, în acS st fel schimbîndu-se ban¬ 
da recepţionată. Acordul continuu în 
bandă se realizează prin ' polarizarea 
inversă a diodelor varicap cu ajutorul 
unei tensiuni cuprinse între 0,5... 
28,5 Vcc. 

Aceste funcţii sînt realizate de blo¬ 
cul de comandă alcomutatorului sen¬ 
zorial, echipat cu circuitul CDB442E 
şi patru tranzistoare cu siliciu de tip 
BC107C. Acordul pentru recepţiona- 
rea posturilor dorite se realizează prin 
modificarea valorii semireglabilelor de 
100 kQ prevăzute cu demultiplicator 
mecanic. 

Alimentarea montajului se face cu o 
tensiune continuă de 5 V obţinută ia 
ieşirea stabilizatorului serie cu reacţie, 
echipat cu tranzistorul BD135F (mon¬ 
tat pe radiator) ca element de reglaj 
şi cu o diodă e tip L5 

ca element de referinţă. Se remarcă 
în circuitul aiimen torului o punte re- 
dresoare B30C450. Transformatorul de 
reţea asigură ofensi 1 -să - a 
5 V şi un curent mediu absorbit de 
500 mÂ. 

‘Alimentarea cu 220 V se face după 
întrerupătorul B al televizorului. Dato¬ 
rită faptul că la alimentarea aparatului 
numărătorul porneşte, din starea «0» 


conţin foarte puţine piese în mişcare, Ele lovesc hîrtia şi imprimă pe ea , . 

fiind totodată mai rapide şi mai silen- puncte, prin intermediu! unei benzi cu de P'ăci (electrozi) pe care se aplica aparenţei, acest tip de imprimantă 

ţioase. Se foloseşte o hîrtie specială, tuş. Se tipăresc simultan punctele u-k tensiunile necesare, astfel încît stropii atinge viteze foarte mari (1 000 de ca- 

care sub acţiunea căldurii se colorează nui caracter, apoi se trece la următorul ,de cerneală să ajungă pe hîrtie în locul ractere/secundă). La acest, avantaj se 

în albastru ori negru. Piesa principală prin deplasarea capului. Viteza maxi-' dorit, unde -apare un punct. Apoi se adaugă posibilitatea de a varia mări- 

este o linie conţinînd 8-48 matrice de - mă de lucru este de 150-200 de carac-f trimite un ait microjet şi în acest mod, mea caracterelor şi eliminarea zgo- 

imprimare termică (fig. 40). O aseme- tere/secundă. punct după punct şi caracter după moţului produs prin lovirea ciocanului 

nea matrice (vezi detaliu!) are 5x7 O soluţie de avangardă o constituie caracter, se imprimă textul. In ciuda de imprimare. 


elemente termice proeminente, ce se 
încălzesc rapid la cca 120°C atunci 
cînd sînt străbătute de curent A plicind 
deci tensiune pe o anumită, linie, şi co¬ 
loană de conexiuni, elementul situat la 
intersecţia lor se încălzeşte şi provoa¬ 
că apariţia unui punct colorat pe hîrtie 
în focul respectiv. Din combinaţii de 


imprimanta cu picaturi de cerneală şi 
deflexie electrostatică. O micropompă 
(cu vibrator) pulverizează un jet mi¬ 
nuscul de cerneală spre hîrtie. JLichidu! 
este electrizat şi pe parcurs suferă 
acţiunea de deviere orizontală şi ver¬ 
ticală sub influenţa unor cîmpuri elec¬ 
trostatice. Ele sînt create de un sistem 


A B C D E F 6 HIJKLMNQPQRSTUVWXYZ 
8 b e d e f ă hiJk1mnoporst uvwx yz 
1234567890-! ?%&* C) C 1< * H O 


discuri 
cu cifre 


B placf 
presoare 

"bandă cu 
cerneală 



linie de—~ N i 
matrice fermoîn re g i st ra re 



m 






















CDB400E 


BC107C 


ÎCDB4121E 


! Ihainte 


I u voricap 


2x1N4001 


CDB4121 


BD135F 


B30C450 


bipc alimentare feley 


'vancap 


display-uri va apărea doar iniţiala «P», 
iar LED-ul care semnalizează comu¬ 
tarea programului va fi stins, în acest 
moment se atinge senzorul «înainte». 
Pe afişaj va apărea în plus cifra co¬ 
respunzătoare primului progrşm se¬ 
lectat LED-ul va rămîne stins timp de 
3,9 s, după care, aprinzîndu-se, va 
indica funcţionarea normală a apara¬ 
tului. 

în acest fel, asigurîndu-ne că schim¬ 
barea programelor se face normal, se 
poate trece în continuare la acordarea 
selectorului pe programul dorit. 

Legătura dintre tasterui mecanic şi 
selector se face, de obicei, printr-o 
cuplă cu 7 contacte (figura 3). Noile 
legături se pot observa în figură. 


zecimal, iar afişajul ar trebui să indice 
aceeaşi cifră, care nu: are nici o sem¬ 
nificaţie (programul 01), s-a realizat 
electronic stingerea cifrei «0» cu aju¬ 
torul unui tranzistor BC 107 C conec¬ 
tat în circuitul anodic al dispiay-ului 
respectiv. v 

REALIZARE Şl REGLAJE 
Montajul a fost realizat pe un circuit 
imprimat (prezentat în fig. 2) dublu 
placat pe suport de' răşină sintetică. 
Desenele sînt la scara 1:1. După reali¬ 
zarea cablajului imprimat, găurirea a- 
cestuia, montarea pieseior—în prea¬ 
labil verificate — şi- după realizarea 
legăturilor pentru alimentarea dispo¬ 
zitivului, se poate face o probă parţia¬ 
lă. Dacă totul a fost realizat corect, pe 


după modificare 


cupla 

ansamblului P 22211 


u Yoncap 

U 9 M2v) 


vaiere Wq 


12/1981 






















ţ4-0,Mi 


Există mulţi fotoamatori pasionaţi şi 
de construcţia unor aparate sau dis¬ 
pozitive de uz fotografic. Pentru ei se 
redau în figurile alăturate schiţele co¬ 
tate aîe peliculelor perforate de uz 
curent, respectiv cele de 35 şi 16 mm. 
Prezentarea s-a extins şi cu tipurile 
2x16 mm (32 mm) şi 70 mm, pelicule 
care nu sini folosite în fotografie decît 
în mod excepţional, dar pot interesa 
pe unii ci neamatori. 

Dimensiunile date sînt standardizate 
şi corespund materialelor fotografice 
proaspăt fabricate, respectiv Imediat 
după tăiere şi perforare. Cu vremea, 
datorită fenomenelor de uscare a ge¬ 
latinei în timpul păstrării, de gonflare 
a ei în timpul prelucrării, sub influenţa 
unor factori ai mediuiui, dimensiunile 
peliculelor se modifică. 

Modul de cotare, aparent incorect, 
corespunde unor. nevoi funcţionate 
atît pentru proiectare, cît şi pentru 
exploatare. 

Figurile cuprind dimensiunile peli¬ 
culei de 35 mm (fig. 1), de 16 mm (fig.2), 


de 32 mm (fig. 3) şi de 70 mm (fig. 4). 

Cotele peste 100 de perforaţii sînt 
importante pentru aparatele care pre¬ 
supun o rulare continuă a filmelor fa¬ 


in practica cineamatoriior se impune 
utilizarea unor corpuri de iluminat u- 
şoare, care să fie ţinute şi manevrate 
cu mîna. Astfel se evită utilizarea unor 
corpuri de iluminat de mari dimen¬ 
siuni ce acoperă întreaga suprafaţă 
de filmare. 

Lampa a cărei construcţie o propu¬ 
nem permite — prin greutatea sa re¬ 
dusă — să fie ataşată la aparatul de 
filmat sau să fie permanent ţinută şi 
direcţionată de către un asistent al 
operatorului. Desigur, ataşarea ei la 
un stativ este perfect posibilă pentru 
filmări statice, dar utilitatea sa este 
evidentă pentru filmările dinamice de 
tipul reportajului. 

Figurile 1 şi 2 prezintă lampa con¬ 
struită şi descompusă în elementele 
constituente. 


şurubui 4. S-ar putea renunţa ia şu¬ 
rubul 3, strîngerea duliei urmînd să 
se realizeze tot cu şurubui 4. Această 
soiuţie nu se recomandă, deşi este 
mai simpiă, deoarece există riscui alu¬ 
necării duliei şi, implicit, pericolul 
spargerii becului. 

Cabiul electric de alimentare 7, bi¬ 
filar, va fi prevăzut cu un întrerupător 
la circa 50 —80 cm de ieşirea din duiie. 
Există dulii prevăzute cu întrerupător 
încorporat, ceea ce simplifică reali¬ 
zarea cablului de alimentare. 

Lampa din fotografie se deosebeşte 
de cea din figura 2 prin înlocuirea piu¬ 
liţelor fluture 3 şi 4 cu piuliţe obişnuite, 
strîngerea făcîndu-se pe şuruburile 
aferente prevăzute cu capete cu şiiţ 
pentru şurubelniţă. 

Nu este necesar să se indice dimen- 


fei şi cu mîner. La căpătui superior 
tija se aplatizează şi se găureşte ast¬ 
fel ca şurubul 4 să treacă cu uşor joc. 

Şuruburile şi piuliţele 3 şi 4 vor fi 
de tip M6. 

întreaga construcţie se poate reali¬ 


za în circa o oră.. 

Lampa poate-fi utilizată şi în foto¬ 
grafie Iau poate servi ca simplu corp' 
de iluminat â! unor lucrări de artă, 
pentru o plantă decorativă etc. 


Sursa de lumină este un bec nitra- siuni pentru reperele componente, ele 

phot de 500 W, cu oglindă interioară, aiegîndu-se ia construcţie. Orientativ, 

avînd fasung normal. Du!;?. 1 este vom menţiona cîteva date privind ma- 

prinsă cu colierul 2 şi fixată cu şuru- teriaiele utilizabile. Corpul duliei, 1, 

bul cu piuliţă fluture 3. Tot cu un şurub poate fi din ebonită sau porţelan. Dacă 


Invităm pe toţi cititorii car© au proiectat, experimentat şi con¬ 
struit noi instalaţii ste utiiiz re » * ursei© ii-ccn» a ţioriale -e < 
gie să ne scrie,-pentru a ie populariza realizările. Reamintim citito¬ 
rilor care doresc să eoiaborei-c la revista «Tehniuim că schiţele tre¬ 
buie desenate conform «©rnieisr STAS,* adresele celor ce ne scriu 


prevăzut cu piuliţă fluture, respectiv este posibil, se va folosi o dulie cu 

reperul 4, se fixează dulia (prin inter- corp din porţelan, care rezistă mai 

mediul colierului) de tija 5. Tija se bine ia încălzire. Colierul 2 se face din 

introduce^ cu extremitatea inferioară tablă de durai de 1-2 mm grosime. Tija 

într-un mîner 6, de tipul celor folosite 5 se face din ţeavă de dura! avînd dia- 
la scule (la pile, de exemplu). metrul exterior de 8-12 mm. Sugerăm 

Se observă că poziţia becului este utilizarea unei tije foiosite ia mane- 
variabiiă prin rotirea colierului faţă de vrarea perdelelor, tijă prevăzută dealt- 


trebuie să fie complete (inclusiv numărul de coci poştal}.' 

Totodată, In vederea unei mai strînse legături cu cititorii revistei, 
pentru acordarea unor consultaţii constructorilor amatori, programul 
redacţiei este în fiecare joi Intre oj E ' © şi > i r f i > 

cei ce doresc informaţii suplimentare referitoare o celrerioj© j oi"» 

cais ir: rrviorr rTrrrrtcrrrrr ;;rr*:;::r:r ir. arrrrrrvr v .iiri..., r:.rr-r-rr" 

telor electronice de uz curent se pot adresa redacţiei ia telefonul 
de serviciu 17 S© 1®, interior M, S sau p< £ veni ia redacţie ( 
teii nr„ 1, Casa Scînteii, eo.o C, etajul 3, căra 


18 













15, 5®, S5 şi 10® d@ LITRI 


Serveşte pentru încălzirea m aju¬ 
torul curentului electric a apei acumu¬ 
late In mtsriGrai unui rezervor, pe cam 
& menţine în mod automat- ia o tem¬ 
peratură reglată, după dorinţă, cu aju- 
. 

Încălzitoarele de apă electrice de 15, 
5®, 00 ds litri sînt ©e tipul cu acu¬ 

mulare sub presiune, oferind posibili- 
tatea deservirii simultane a mal multor 
instaiaţii sanstare. 


Instalaţia electrică de racordare a 
boilerului la reţea se va face numai 
de către o unitate specializată, prin 
electricieni autorizaţi. 

Alimentarea boilerului se va face 
cu racord fix (nu prin cordon-fişă- 
priză), printr-un circuit separat de ia 
tabloul la distribuţie, dimensionat şi 
protejat corespunzător, ţinînd seama 
de valoarea curentului absorbit de 
aparat 8,65 A pentru cele de 15 şi 
50 I şi 9,1 A pentru cele de 85 şi 100 I. 

După montarea încălzitorului se pro¬ 
cedează ia punerea sa în funcţiune, 
după cum urmează: 

— Se poziţionează butonul de re¬ 
glare a termostatului cu marcajul « 0 » 
(sau rece) în dreptul săgeţii de pe re¬ 
zervor, poziţie în care alimentarea în¬ 
călzitorului de la reţeaua electrică este 
întreruptă. 


' PREŢUL DE VÎNZARE 

Tipu! 

Lei 

15 

1 247 

50 

1 832 

85 

1 882 

100 

2147 


CARACTERISTICI TEHNICE j 

Capacitatea 
nominală 
a rezervorului 

Tensiunea 
de alimentare 

Puterea 
nominală 
a rezistenţei 
electrice 

Durata de 
încălzire a apei 
de la 18°C 
la 80 °C 

Greutatea 

netă 

... 1 


W 

kg 

15 

220 

1 800 

35 min 

18,5 

50 

220 

1 900 

1 h 35 min 

30 

85 

220 

2 000 

3 h 30 min 

50 

100 

220 

2 000 

4 h 

55 


— Se umple rezervorul încălzitoru¬ 
lui cu apă (deschiderea robinetului de 
apă caldă şi a robinetului de alimen¬ 
tare cu apă rece). Urrîplerea completă 
a rezervorului este semnalată de faptul 
că din bateria sau robinetul pentru apă 
caldă va începe să curgă apă rece. 

— Se închide în acest moment ro¬ 
binetul de apă caldă. 

— Se aiege temperatura la care va 
trebui să se încălzească apa şi se r㬠
suceşte lent butonul gradat al termo¬ 
statului din poziţia sa iniţială pînă cînd 
inscripţia indicatoare a temperaturii 
aiese a ajuns în dreptul săgeţii marcate. 

— Alimentarea cu energie electrică 
a rezistenţelor de încălzire este sem¬ 
nalată de aprinderea becului de con¬ 


trol şi intervine în momentul cînd buto¬ 
nul gradat trece valoric peste tempe¬ 
ratura iniţială a apei din încălzitor. 

La atingerea temperaturii la care a 
fost reglat termostatul, rezistenţa e- 
lectrică de încălzire încetează de a mai | 
funcţiona, lucru ce se constată prin 
stingerea becului de control. 

Apa din rezervor va fi menţinută la 
temperatura regiată prin intermediul 
termostatului care anclanşează în mod 
automat rezistenţa de încălzire atunci 
cînd temperatura apei din rezervor 
scade sub limita reglată. 

încălzitoarele electrice de apă se 
pot cumpăra de la magazinele comer¬ 
ţului de stat la preţurile susmenţionate. 


încălzitorul de apă electric poate fi cumpărat în 
magazinele de specialitate ale comerţului de stai 


TEHN8UM1$1981 


19 





O altă operaţie care poate fi făcută 
de amatorul dornic să-şi asigure un 
confort superior în locuinţa sa este 
tapetarea pereţilor cu materiale deco¬ 
rative sau izolante. 

Aplicarea tapetelor decorative se 
recomandă în vestiare şi camerele 
copiilor sau tinerilor şi este contra¬ 
indicată în debarale, cămări, camere 
de baie, bucătării, ca şi în încăperile 
cu condens. 

în privinţa celorlalte încăperi din 
apartament— dormitoare şi camere de 
zi — există unele rezerve, deoarece 
permeabilitatea redusă ia aer a tape¬ 
tului ar împiedica schimbul de aer prin 
porii pereţilor. în cazul cînd aparta¬ 
mentul este des aerisit, inconvenien¬ 
tul^ devine minor. 

în tapetările decorative, materialul 
cel mai des folosit este tapetul semi- 
lavabil, care este ieftin, uşor de apli¬ 
cat şi oferă şansa unei lucrări de bună 
calitate. 

Un tapet bine aplicat are o durată de 
folosinţă foarte mare şi numai altera- 


E. VARGHEŞ, designer 

rea culorilor sau dorinţa noastră de 
a-l schimba face, necesară retapetarea 
încăperii. 

Găsesc util să previn cititorul că 
omiterea anumitor operaţii, schimba¬ 
rea ordinii lor, ca şi schimbarea reţe¬ 
telor de adezivi sînt greşeli ce ne pot 
costa foarte mult. De asemenea este 
contraindicată apelarea la aşa-zişii 
«specialişti», deseori recrutaţi din rîn- 
dul zugravilor. 

Ordinea operaţiilor în munca de ta- 
petare este următoarea: 1. măsurarea 
încăperii şi stabilirea necesarului de 
tapet, 2. tăierea fîşiilor, 3. pregătirea 
peretelui, 4. prepararea adezivului, 5. 
aplicarea subtapetului, 6. udarea tape¬ 
tului, 7. aplicarea tapetului. 

Vom începe cu operaţia nr. 1, care 
este măsurarea încăperii şi stabilirea 
necesarului de tapet. Aici vom împărţi 
peretele pe fîşii; acestea, care în func¬ 
ţie de felul tapetului, pot fi late de 
50 cm sau 70 cm. Ţinînd cont de faptul 
că un sul are lungimea de 10 m şi 
camerele obişnuite în blocurile de 


CONSTRUCŢIA 
INSTAIATIlfoO ELECTRICE 
INTERIOARE 


Prezentăm In cele ce urmează tablou¬ 
rile monofazate de apartament aflate 
în producţia întreprinderilor de specia¬ 
litate din ţară. După cum am menţio¬ 
nat anterior, nu se recomandă ca aceste 
tablouri să fie construite de amatori, dat 
fiind locul important pe care îl ocupă 
în instalaţie. 

Aceste produse sînt construite în 
două tipuri de bază: cu siguranţe cu 
filet şi cu siguranţe automate monopo- 
lare. Primele tipuri au fost realizate la 

I.A.E.I.-Titu şi sînt construite cu loc de 
contor inclus. în tabelul nr. 1 sînt gru¬ 
pate caracteristicile principale ale aces¬ 
tor tablouri. 

Construcţia are în principiu forma 
din figura 5, cu modificări legate de nu¬ 
mărul circuitelor. Cu aceste tablouri 
se pot echipa tipurile uzuale de apar¬ 
tamente. în plus, după cum se vede în 
figuri, modelele 2C-1884, 3C-1883 şi 
4C-1887 sînt prevăzute şi cu o sonerie 


Ing. M. FLORESCU 

încorporată, cu comandă la o tensiu¬ 
ne. de 6 V. 

Întrucît întreţinerea acestor tipuri de 
tablouri necesită o rezervă de patroane 
fuzibile standard, iar înlocuirea (fără a 
fi dificilă) pune unele probleme, au fost 
realizate tablouri de apartament prev㬠
zute cu siguranţe-automate. Preţul mai 
ridicat al acestor noi modele este din 
plin compensat de uşurinţa în repara¬ 
rea defectelor şi în posibilitatea de a 
izola circuitele pentru necesităţi de 
lucru. 

Tablourile de apartament cu sigu¬ 
ranţe automate se produc de către în¬ 
treprinderea «Electrocontact» din Boto¬ 
şani în trei variante, pentru montarea 
contorului fiind realizat un suport spe¬ 
cial alături de tablou. Caracteristicile 
acestor tipuri de tablouri sînt sinteti¬ 
zate în tabelul nr. 2. 

Pentru montarea contorului se utili¬ 
zează suportul cod 0803T, prezentat în 



locuinţe au înălţimea pereţilor de apro¬ 
ximativ 2,50 m, reiese că din întregul 
sul se pot tăia patru fîşii. în cazul în 
care înălţimea camerelor este mai mare 
se recomandă aplicarea tapetului nu¬ 
mai pînă la înălţimea de 2,50 m, margi¬ 
nea de sus acoperindu-se cu o baghetă 
decorativă de lemn. 

Trebuie să mai ţinem cont şi de faptul 
că, cel puţin la prima tapetare, trebuie 
să ne luăm o cantitate de tapet mai ma¬ 
re decît cea reieşită din măsurătoare 
(aproximativ 15%). 

2. Tăierea fîşiilor se face foarte exact, 
la dimensiunea măsurată între podea 
şi tavan, cu ajutorul unui cuţit special 
folosit de cizmari şi pe care îl vom 
ascuţi foarte bine (fig. 1). 

La efectuarea tăierii ne vom ajuta 
de o riglă metalică, ce poate fi impro¬ 
vizată dintr-un profil (aluminiu), sau 
se poate folosi rigla de lemn a unui 
teu de desen cu o lungime mai mare 
de 125 cm. în cazul acesteia din urmă 
vom avea grijă să nu-i «cioplim» cu 
cuţitul muchia în timpul tăierii. Evităm 
acest accident înfigînd vîrful cuţitului' 
într-un băţ de chibrit care va menţine 
o mică distanţă între el şi marginea 
riglei (fig. 1). Pentru efectuarea tăieri¬ 
lor longitudinale şi transversale sulul 
de tapet trebuie derulat pe podeaua 
curată, de pe care am înlăturat covorul 
şi am aşternut un «pat» de carton 
duplex (se găseşte în librării), care va 
feri linoleumul de tăiere sau parchetul 
de zgîriere. La tăierile de-a lungul 
fîşiilor, linia se va stabili cu o aţă 
neagră, marcînd cu creionul puncte 
din 50 în 50 cm. La tăierile transversale 
linia se marchează ca în figura 2, îndo- 
ind tapetul pentru a obţine perpendicu¬ 
laritatea laturilor. în toate operaţiile tre¬ 
buie să fiţi ajutat de către o altă per¬ 
soană. Tăierea se va face prin apăsări 
uşoare cu vîrful cuţitului, pentru a nu 
deteriora «patul» de carton şi pentru 
a nu deplasa rigla în momentul croirii, 
fapt ce ar duce la pierderea fîşiei. 
Fîşiile pregătite se vor rula uşor şi se 
vor păstra 24 de ore într-o încăpere 
uscată. 

3. Pregătirea peretelui constă din 
îndepărtarea stratului de zugrăveală 
şi spălarea cu apă şi săpun lichid cu 


figura 12. 

Curenţii de serviciu sînt de 15 A 
pentru circuitele de priză şi de 10 A 
pentru circuitele de lumină. Circuitul 
soneriei încorporate este şi el cuprins 
în protecţie. 

Amplasarea şi montarea tabloului se 
fac cu respectarea condiţiilor din Nor¬ 
mativul republican privind proiectarea 
şi executarea instalaţiilor electrice la 
consumatori cu tensiuni pînă la 1 000 V 
şi a Regulamentului de furnizare a 
energiei electrice, pentru circuitele ce 
se conectează la sistemul energetic 
najţional. 

înainte de montare se va controla 
dacă în timpul transportului nu au fost 
deteriorate părţile componente ale ta¬ 
bloului sau slăbiri ale legăturilor elec¬ 
trice. 

Succesiunea operaţiilor de montare 
este următoarea: 

— Se demontează carcasa tabloului 
din unicul şurub evident la exterior şi, 
în funcţie de modul de sosire a circui¬ 
telor la tablou, se sparg pereţii subţiri 
ai decupărilor oarbe pentru introduce¬ 
rea cablurilor sau a tubulaturii. 

— Se fixează rama tabloului de pe¬ 
rete în cele trei puncte de fixare. 

— Se execută legarea circuitelor elec¬ 
trice ale coloanei la contor (cînd acesta 
se montează). Legarea se face la bor¬ 
nele marcate R, O, unde O reprezintă 
TABELUL NR. 1 



9o*y 

/ 

afutorul unui burete. Grosul zugr㬠
velii va fi îndepărtat cu un şpaclu lat 
după o prealabilă udare a peretelui 
cu apă şi sodă. în timpul operaţiilor 
vom aşeza de-a lungul peretelui, pe 
podea, fîşii de polietilenă care vor 
facilita curăţenia locului de lucru. 

Pentru ca în cursul spălării să nu 
atingem accidenta! tavanul, ne vom 
folosi de un dispozitiv confecţionat 
dintr-o foaie de placaj (30x50 cm), 
la mijlocul căreia se aplică un mic 
mîner (fig. 3). După îndepărtarea com¬ 
pletă a zugrăvelii, vom face curat şi 
vom aplica pe toţi pereţii o soluţie 
foarte subţire de clei de oase cu aju¬ 
torul unei bidinele sau al unui rulou. 


nulul de lucru, şi la borna marcată cu 
semnul de împămîntare pentru nulul 
de protecţie. 

— Se execută legăturile electrice ale 
circuitelor de ieşire, după cum urmează: 

— conductoarele active (fazele şi nu¬ 
lul de lucru) se leagă la bornele de ple¬ 
care ale întrerupătoarelor monopolare 
automate aferente fiecărui circuit, con¬ 
form schemei electrice: 

— toate conductoarele de protecţie 
se leagă la bornele tabloului de distri¬ 
buţie marcate cu semnul de punere la 
pămînt; 

— se verifică corectitudinea execu¬ 
tării conexiunilor şi funcţionarea so¬ 
neriei; 

— se montează carcasa tabloului prin 
strîngerea şurubului de fixare. 

Montarea suportului pentru contor se 
face în modul următor: 

— Se fixează suportul contor pe pe¬ 
rete în cele trei puncte prevăzute pen¬ 
tru aceasta. 

— Se aşază contorul pe carcasă, fixîn- 
du-se cu cele trei şuruburi de prindere. 

— Se execută^ legăturile electrice la 
contor conform schemei electrice de 
montare a contorului anexată acestuia, 
cu respectarea actelor normative în 
vigoare. 

Montarea contorului se va face obli¬ 
gatoriu în poziţie verticală. 

Blocul electric de apartament nu ne- 


Tip — cod 

2C-1781 

2C-1884 

3C-1883 

4C-1887 

Schema 

fig. 1 

fig. 2 

fig. 3 

fig. 4 

Suport 

bachelită 

bachelită 

bachelită 

bachelită 

Carcasă 

bacheîifă 

bachelită 

bachelită 

bachelită 

Greutate 

0,885 kg 

1,650 kg 

1,910 kg 

2,750 kg 

Dimensiuni 

125x141 x 85 

280x245x135 

280x245x185 

274x274x135 

Circuite 

Grad de 

2x2SS25 

2x23525 

3 x 21525 

4x2IS25 

protecţie 

IP201 

IP201 

SP201 

IP201 

yA) 

10 

10 

10 

10 


20 


TEHNIUM 12/1981 







s 


4 S; 


a. b. 

4. Adezivul folosit este un amestec 
de clei de făină (dextrină), aracet şi 
apă. Cleiul de făină se prepară cernind 
în apă fierbinte o mică cantitate de 
făină, mestecînd continuu pînă se 
obţine o pastă de consistenţă asem㬠
nătoare smîntlnei. Se ia vasul de pe 
foc şi se lasă 24 de ore la rece, după 


-f: 


C. d 

care fierberea se reia timp de o oră 
sau două mestecînd continuu. în ca¬ 
zul în care compoziţia este foarte 
vîscoasă se mai adaugă, puţin cîte 
puţin, apă clocotită. După răcirea com¬ 
poziţiei, se face dozarea adezivului. 

Adeziv nr. 1 pentru lipirea subta- 
petuîui: trei părţi clei de făină,o parte 


aracet, două părţi apă. 

Adeziv nr. 2 pentru lipirea tapetului: 
două părţi clei de făină, trei părţi ara¬ 
cet; una, două părţi apă (se testează). 

5. Subtapetul este un strat de hîrtie 
de ambalaj cu care vom îmbrăca toţi 
pereţii şi are ca scop lipirea perfectă 
a marginilor tapetului, ca şi facilitarea 
îndepărtării tapetului vechi dacă dorim 
să-l schimbăm. 

Colile unse cu adezivul nr. 1 se lasă 
2—3 minute întinse pe o suprafaţă 
netedă, după care se aplică pe perete, 
începînd cu colţul din stînga-sus, şi se 
netezesc cu o perie de haine uscată 
şi se lasă să se usuce vreo două ore. 

6 . Udarea fîşiilor de tapet se face cu o 
perie muiată în apă şi plimbată uşor pe 
întreaga suprafaţă a tapetului urm㬠
rind o cît mai uniformă umectare. 

După udare, fîşiile se rulează strîns 
şi se aşază, culcate, pe cimentul din 
baie. Trebuie să avem în vedere să nu 
udăm mai multe fîşii decît putem aplica 
într-o oră (cam 4—5). 

7. Aplicarea tapetului se face por¬ 
nind de la un colţ, după ce am uns cu 
adezivul nr. 2 jumătatea de jos a pere¬ 
telui, pe lăţimea fîşiei. Derulînd pînă 
ia jumătate fîşia de tapet, potrivim de-a 
lungul colţului peretelui marginea fîşiei 
(în partea superioară ia limita tavanu¬ 
lui); odată stabilită poziţia, se apasă cu 
mîinile porţiunea de sus a fîşiei pentru 
a o imobiliza, iar cealaltă persoană va 
derula uşor tapetul peste porţiunea 
unsă cu adeziv, netezindu-l cu peria 
uscată. 

Bucata cealaltă se rulează cu aten¬ 
ţie şi, în timp ce este ţinută de către 
ajutor, se va aplica adezivului în partea 
de sus a peretelui, după care fîşia se 
derulează uşor peste porţiunea unsă 
şi prima fîşie este lipită. Operaţia con¬ 
tinuă în acelaşi mod şi pentru celelalte 
fîşii, care se vor aplica exact margine 
la margine, fără să petrecem tapetul. 
Ordinea operaţiilor se poate vedea în 
figura 4. 


AMĂNUNTE SUPLIMENTARE 

După ce am aplicat fîşiile întregi de-a 
lungul peretelui, constatăm că pînă la 
colţul cu celălalt perete ne rămîne un 
spaţiu mai mic decît o fîşie întreagă. 
Acest spaţiu se măsoară exact sus şi 
jos cu o ruletă şi dintr-o fîşie udă se 
decupează exact bucata care încape 
în spaţiul’ rămas. 

Fîşia următoare se aplică petrecînd 
aproximativ 5 mm peste colţ şi peste 
fîşia din urmă. 

Această fîşie trebuie lipită dintr-o 
dată, potrivind la colţuri cele două 
capete ale ei şi periind uşor întreaga 
suprafaţă a tapetului. 

în cazul în care tapetul are un model, 
fîşiile îrebuie îmbinate în. aşa fel inert 
să se creeze o continuitate a desenu¬ 
lui. Pentru aceasta tăieturile transver¬ 
sale se fac în locuri precise, pe lungi¬ 
mea sulului însemnîndu-se atît cape¬ 
tele de sus ale fîşiilor, cît şi ordinea 
lor. 

Înainte de aplicarea tapetului vom 
demonta toate întrerupătoarele şi pri¬ 
zele din doze şi vom niveia pereţii în 
jurul lor. După aplicarea tapetului se 
vor decupa atent porţiunile de tapet 
ce acoperă dozele şi vom monta la loc 
întrerupătoarele, prizele şi capacele 
ior, curăţate_ frumos. 

Atenţie I în cursul operaţiilor de 
încleiere şi de aplicare a fîşiei ce trece 
peste doza electrică,, ca şi în momentul 
decupării cu cuţitul* siguranţele se vor 
scoate! 

liMELTE WECESARE 

1) Ruletă; 2) creion; 3) riglă 125 cm; 
4) bidinea, pensulă lată (3") sau rulou 
de vopsitorie (pentru aplicarea amor- 
sei sau adezivilor); 5) perie de haine; 
6 ) cuţit cizmăresc; 7) şpaclu lat; 8 ) dis¬ 
pozitivul din figura 3; 9) perie pentru 
udat tapetul; 10 ) fir cu plumb; 11 ) aţă 
neagră. 




cesită operaţii speciale de întreţinere. 
Desfacerea carcaselor sub tensiune se 
interzice, deoarece circuitele aflate sub 
tensiune devin accesibile, ceea ce cre¬ 
ează riscui accidentării. 

în cazul unui defect electric în insta¬ 
laţie, siguranţele decuplează circuitul, 
prin ardere la cele fuzibile, respectiv 
prin comutare la cele automate. După 
înlăturarea cauzei ce a condus la de¬ 
fect, se restabileşte curentul prin în¬ 
locuirea siguranţei arse sau prin re- 
armarea siguranţei automate. In căzu! 
în care defectul survine în tablou, se 
va întrerupe obligatoriu alimentarea ge¬ 
nerală, după care se vorface verificarea 
şi depanarea tabloului. 

După cum am mai menţionat, circui¬ 
tul principal de alimentare va fi prev㬠




zut cu un grup de două siguranţe nor¬ 
male fuzibile, montate în mod separat 
sau în cutii tip ce se pot, de aseme¬ 
nea, obţine din comerţ. 

Se va avea grijă ca circuitele ce se 
protejează să nu solicite un curent mai 
mare decît cel protejat, pentru a nu ge¬ 


nera decuplarea circuitului în t'impu! 
funcţionării normale. 

Pentru circuitele ce lucrează la alte 
tensiuni decît 220 V curent alternativ, 
vom descrie într-un viitor articol mo¬ 
dul în care se face protecţia acestor 
reţele. 


TABELUL NR. 2 


Tip — cod 

©800A 

0801A 

0802A 

Număr de 

2 circuite 

3 circuite 

4 circuite 

circuite 

monofazate 

monofazate 

monofazate 

Schema 

fig. 6 

fig. 7 

fig. 8 

*„< A > 

15 

15 

15 

Gabarit 

fig C 

fir,- f? 

fig. 11 


TEHNIUM 12/1981 


21 













Schema electrică alăturată este a 
unui semafor ce se montează la căile 
ferate miniatură. 

în componenţa montajului intră un 
circuit integrat CDB 400, ia care por¬ 
ţile Gi şi G 2 formează un multivibra- 
tor astabil, iar porţile G 3 -G 4 un flip- 

flap. 

Intrările 9 şi 13 se montează ia linia 
trenului pentru comutarea aprinderii 
becului semaforului. 




Construit cu două circuite integrate, 
montajul poate constitui un avertizor 
sonor sau un element de amuzament 
pentru copii (ataşat la bicicletă), da¬ 
torită sunetului de sirenă pe care-! 
emite. 


Porţile Bl, B2, B3 şi B4 sînt cuprinse 
într-un circuit CDB 400, iar porţile B5 
şi B6 într-un circuit CDB 440. Difuzo¬ 
rul ssţe de tip miniatură. 


Dimensiunile acestei antene se de¬ 
termină pentru acoperirea benzii f 0 -5f 0 , 
deci 8',S MHz ia 17,5 MHz sau 7 MHz 
ia 35 MHz. 

Valorile elementelor din schiţă se 
determină după formulele: 


Z0 = 300 fi R = 390 fi; 

Z0 = 600 fi R = 650 fi. 

Tot rezistorui R trebuie să reziste 
îa o putere egaiă cu 1/3 din puterea 
debitată de emiţător. 

Dimensiunîie piloniior C şi D se 
aleg astfel ca antena să aibă un unghi 
de 20—40° cu orizontala. 


;MLODY TECHNiK», 1/1980 


unde A şi B se măsoară în m, iar f 
în MHz. 

Rezistorui R este dependent de va¬ 
loarea impedanţei feederului de ali¬ 
mentare astfei: 

Z0 = 75 fi -» R = 82 fi, 


Cu întrerupătoarele S 3 şi S 4 se ali¬ 
mentează cele două generatoare, iar 
cu întrerupătoarele Si şi S 2 se schim¬ 
bă timbrul sunetului emis. 

Tranzistorul T 3 este amplificator fi¬ 
nal. 


Sunetul specific ai cunoscutului in¬ 
strument de percuţie poate fi obţinut 
şi pe cale electronică cu ajutorul unor 
generatoare. Un montaj care poate 
produce sunete specifice tamburinei 
are schema electrică prezentată al㬠
turat. 

In schemă apar două generatoare 
cu reţea dublu T, generatoare care pot 
funcţiona concomitent sau separat. 


a: 

r 4 §£, 

(Ji J 


'i n n ? 




BC5HB 


«ELECTRONICA POPULAR» — 
BRAZILIA, 4/1978 


SY'2.7 


î.skii 


Prin' intermediu! unu 
realizează 'comanda uns 


Primele două etaje sînt amplifica¬ 
toare de tensiune. Circuitul 74121- con¬ 
stituie un etaj mulţi vibrator controlat 
de tranzistorul T 2 . Circuitul 7476 co¬ 
mandă etajul fina! T 3 şi două diode 
LED. Sarcina tranzistorului T, o con¬ 
stituie un releu (12 V/50 mA) prin 
contactele căruia se poate aprinde un 
1 ec sau porni un aparat. 

Sensibilitatea sistemului se stabi¬ 
leşte din R s (montat în emitoruf.lui T 2 ). 

Elementele din schemă sînt T,— 
BC 109; T 2 = BC 107; T 3 = BC211; T 4 = 
BC 211; DZ==PL 6; D t -D 5 =1 N4001. 


i £ B c 4 -îrfzT 


«ZRGB BA fi», 3/1981 






O jucărie clasică bazată pe efecte 
optice — caleidoscopul — este mult 
îndrăgită de copii. Vă recomandăm un 
model uşor de construit, din mate : 
riale accesibile. 

Se confecţionează din bucăţi din 
plastic, sticlă sau oglindă, apoi se 
acoperă cu hîrtie neagră. In compar¬ 
timentul din capăt se introduc cioburi 
din sticlă colorată. 


Piesa A — 1 buc. cu orificiu 
0 8 mm 

1 buc. mată 

B — 1 buc. transparentă 
C — 3 buc. mate. 



••• 

ORIZONTAL: 1) Aterjjîe! Pacă se 

urcă ia cap e vai de picioare! 3 O 
cupă de şampanie după «Hai no-oc şi 
la mulţi ani!» 2 ) Face sla'om printre 
nv; 'ia" Sr -CC r 

ci| cu paharul! 3) Trâdlţionatele b> 

^ :u;;t; 

r - ' ' 

Nedrept (reg.). 5) A fi ia tocul de 
muncă® Dă aromă trandafirilor de la 
Moldova! 6) Unguent# Sînttieiicioase. 

7) E... frunză de brad! <§ Numele unuia 
care toată noaptea roade oase • Ini¬ 
mă de fată! 8) Vorbe bune cu paharul 
sus • Hai... la operă! 9) Nins cu vată, 
plin de stele şi cadouri (3 cuv.). 10) 
Oameni... dintr-o bucată!# Bun. 11) Un 
obraz brăzdat de ani © Abundentă. 

VERTICAL; 1) Cîntec, joc şi voie 
bună® Pentru,.. 2) Cureluşă de meşi- 
rtă S Colindători cu pluguşorui. 3) O 
urare pcrscu îo-A? 1 ne* rj? Stă Ir - ■ 
bine 4) Fu c de scos u din mi o 
cr^g > işor, ) cdiţ 

merele di/1.., brac ® Ciubu sportiv 
Eforie. 6) Leagănul sarn aieior r i - te 
capacităţi In materie de băutură, 7) S-a 
întors Ema! i Par , t n -u | D 
neamul ar Hor 8) Cale - 3 na e 

cumpănă dintre ce Joi ani ' Fad 
daruri celor apropiaţi (fenrc.) 1 1 amă 
(arh.). 10) A h ~ € 

plus. 11) Ghiulea * in sena r* *> 
Honului (oim.) $> Apare 
poveste. 


Sn literatura electronică de specialitate apăr În 

ULTIMA VREME Şi DIN CE ÎN CE MAI DES PRESCURTĂRILE 

TUF, TUN, DUS şi DUG. 

Iată semnificaţiile lor: 

TUP( Tranzistor Universal Pnp) 

TUN ( Tranzistor Universal Npn) 

REPREZINTĂ ORICE TRANZISTOR DE JOASĂ FRECVENŢĂ 
CU SILiGU AVÎND URMĂTOARELE CARACTERISTICI: 


UCE0,max. 

20 V. 

Ic, max. 

100 mA. 

hfe, min. 

100 

Ptot, max. 

100 mW. 

fi, min. 

• 100 MHz., 


TUN (exemple) BCJQ 7 , BC 108, BC 109, 2N 3856a, 

2N 3859, 2N 3860, 2N 3904,2N 3947. 
2N 4124, etc. 

TUP(exemple) bc 177 . bc 778, 2 N 2412, 2 N 3251 , 

2N 3906, 2N 4126, 2N 4291, etc. 

BC 107 înseamnă familia iui .BC 107,adică: BC 107, BC 147, 207, 
231 317, 347, 547, 171, 182, 382, 437, 41 A. 

BC 17? înseamnă familia tui BC 177,adică: BC 777, BC 157, 204, 
307,320,350,557,257.212, 512, 261, 416. 

DUSC Diodă Universală cu Siliciu) 

DUG( Dioda Universală cu Germani) 

REPREZINTĂ ORICE DIODĂ AVÎND URMĂTOARELE 
CARACTERISTICI: 



DUS 

DUG | 

Ur, max. 

25 V. 

20 V. j 

1 IF, max. 

! 100 mA, 

35mÂ. 1 

| Ir, max. 

i 1 pÂ. 

! 100 uA. 1 

| P tot, max. 

| 250 mW. ! 

! 250 mW. 1 

I CD, max. 

I SpF, 

j 10 pR ! 


DUS (exemple) ba 127. ba 271, ba 120, ba 221. ba 222. 

- t;t 



| !? 


in 

a 

c 

IA 

c 

O 




A 

Tj 

HH 


9 


Mi 

T 

WL 


.7? 

j 

p 

0 

£1. 


t~ 


1 

% 

J± 

/■rH 


H 


î 

M 

Ti 

H 



v’ 



i 


h 

L 

•A 

y> 

H 

: 

z. 

b 



Dezlegarea JOCULUI Om NR. TRECUT 

1) Marconi; Fier, 2) Emile; înalţi. 3) I.P.: Armstrong. 4) Seduse; S.A.; -I.H. 
5) S.R.; N.T.; P.; Daci. 5) Mec; Emirate. 7) B Lodge; YE; R 3) Real; A st Utu. 
9) M.R.; B.; AOR; R.D. 10) Nikola; Radio. 11) Ut; LiverpooL 12) Lebede* Turi- 


Cu pFiieJyl Anului nou t re aefta «vistei TEHffllJii 
urează tuturor colaboratorilor şl cititori! cir succes® In 
activitatea de constructor amator, ' iricirc şi sănătate. 











cumpărătorilor, odată cu receptorul, 
si schema electrică a acestuia. 
CIOBANU FLOREA — Craiova 

în primul rînd verificaţi starea cablu¬ 
lui existent, dacă prezintă defecţiuni 
trebuie schimbat. 

iLVĂDEÂNU LAURENŢÎU — Su¬ 
ceava 

La «Maiak» 403 se poate monta un 
amplificator stereo (cu preamplificator 
sensibil de 300 mV). 

OPREA ION — Bîlteni, Gorj 
în revista «Tehnium» ia rubrica CQ- 
YO găsiţi prezentate elemente de cir¬ 
cuit şi radioreceptoare. 

ARSENE TRASAN — Âmnoasa 
La magnetofon aveţi capul magnetic 
înregistrare-redare defect. 

MERCE MiHÂl —• Timişoara 
Contra perturbaţilor decuplaţi cor¬ 
donul de alimentare. Selectorul de 
canale se poate monta şi la televizorul 
«Lux». 

P0PESCU CRISTIAN — Rm. S㬠
rat 

TBA810AS se poate înlocui cu 
MBA 810 AS. 

BOLOGH 1STVÂN — Tg. Mureş 
Am retinut sugestiile dv. 

FARKAS ERVSN — Luduş 

Pentru probleme locale despre te¬ 
leviziune luaţi legătura cu Direcţia 
radio — IV Cîuj-Napoca. 
ACĂLiNEI DINU — Suceava 
Nu vom publica «iămpi fulger» pen¬ 
tru discoteci. 

IANCU J. — Bucureşti 
Filtre pentru difuzoare am publicat 
la pag. 4-5 în nr. 10 şi 11 a.c 


CIOBANU TSBERIU — Buzău 

Luaţi legătura cu autorul car ii. 
BOGDAN COREL — Aleşd 
Schema trimisă are multe erori. 
PAPP FERENCZ — Oradea 
Vă recomandăm să construiţi am¬ 
plificatoare după scheme verificate, 
nu după improvizaţii. 

OBREJA TOADER— Piatra Neamţ 
Mcntaţi în etajul final, fără modifi¬ 
cări, circuitul TBA 790. 

MANOLE M. — Bucureşti 
Vom publica cele solicitate. Lămu¬ 
riri despre sesizor cereţi la ausorul 
cărţii. 

MIRCEA VASILE — Bucureşti 

în unele montaje se plantează piese 
supradimensionate; astfel,o diodă F407 
ce rezistă la o tensiune inversă de 
800 V se montează ia 60 V. Depinde ce 
are constructorul la îndemînă. 

Diodele la care vă referiţi au urm㬠
toarele echivalente: D7E — IN 4005; 
D7G = 1 N 4004; D7J = i N 4007; 
D226D = FI07; D226G = 1 N40Q3; 
D226V = BA 157. 


tene de televizor vom publica. Betonui 
armat atenuează undele electromag¬ 
netice, perturbînd recepţia programe¬ 
lor radiodifuzate. 

PRĂJESCU VASILE — Gravita 

Circuitul TAA 661 este special con¬ 
struit pentru calea sunet din televi¬ 
zoare. 

BURLÂCU MIHAI — Harghita 

în Almanahul «Tehnium» au fost 
publicate materiale referitoare la pro¬ 
iectarea şi montarea unei minihidro- 
centrale. 

în localitatea unde locuiţi nu se poa¬ 
te recepţiona programul 2 TV. 
COOF VLADIMIR — JuriSovca 

Interferenţele între programele TV 
se pot atenua cu ajutorul unor antene 
foarte directive (Yagi cu 5-7 elemenie) 
şi printr-un reglaj suplimentar al cir¬ 
cuitelor de intrare în receptor. 
PfRVĂNEL ANTON — jud. Me¬ 
hedinţi 

Magazinele sînt obligate să remită 


BĂDOIU GOSTEL — Piteşti 

Dacă montajul este prevăzut cu foto- 
tranzistor, nu puteţi monta o fotodiodă. 

Se poate construi orgă de lumini şi 
cu tranzistor. 

DRĂGHIŢĂ ION — Bucureşti 

Acumulatoare de dimensiuni mici 
se găsesc numai ca accesorii pentru 
unele aparate. 

ENE GEORGE — Vărăşti 
La blocul UUS trebuie ataşat un am¬ 
plificator de 10,7 MHz, plus etajul dis¬ 
criminator şi amplificatorul ÂF. 
FERÂKU C. — Bacău 
Montaje «în plic» puteţi procura, aşa 
cum am publicat, de la magazinele de 
specialitate (ia fel şi piese compo¬ 
nente). 

OŢEIEA FLORIN — Cîmpina 
Bateriile 6F22 nu se reîncafcă. An¬ 


ÂNTOK UZUM, 
TULCEA 


\C 18 \ 
RisESk\ mzA 


Tesla B 56 este un 
magnetofon care ia 
viteza de deplasare a 
benzii —9,53 cm/s — 
poate asigura o ban¬ 
dă de frecvenţe cu¬ 
prinsă între 50— 
15 000 Hz, Nivelurile 
de intrare sînt mi¬ 
crofon — 1 mV; pi- 
cup = 200 mV. 

B 56 este echipat 
cu preamplificatoare 
pentru înregistrări- 
redări mono-stereo. 

Reproducerile ste¬ 
reo se pot asculta 
numai în cască, apa¬ 
ratul avînd un singur 
amplificator de pu¬ 
tere. 

T ranzistoarele 
108 NU70 se pot în¬ 
locui cu EFT 373, iar 
diodele KY 701 cu 
1 N 4003. 


m 


O, T7 | ~T8\c5^ 

wsmoXjoo^ 


%xKY701 


CITITORI! DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABO¬ 
NA ADRESÎNDU-SE LA 
SLEXIM — DEPARTA¬ 
MENTUL EXPOftT-1 SU¬ 
PORT PRESA,. P. 6. BOX 
06—07, TELEX 11226, 
BUCUREŞTI ,STR. 13 DE- 


Redactor-şef” mg, IGAM EREZIA ALBESCU 

Secretar responsabil de redacţie; mg, IDE &UHÂESCU 

Prezentarea artisticâ-grafică: ADR!AH SVSĂTE£SCU