Tehnium/1981/8108

REVISTĂ LUNARĂ EDITATA DE G.C. AL U.T.C, 


CONSTRUCŢII PEJXJTRIJ AMATORI 



STIINTĂ. TEHNICĂ, 

PRODUCŢIE. 

Pentru constructorii amatori 
Ne-am interesat pentru dv. 
Generator de frecvenţă audio 
Fişe bibliografice 
Airfo-1 

RAOiOTEHNICĂ PENTRU 

ELEVI. 

Circuite de protecţie 
Punte dezechilibrată 
Experiment 
Util 

CQ-YO. 

Receptor M F 
Recector sincrodină 
3FC pe 465 kHz 

CITITORII RECOMANDĂ . . . 
Vcitmetru-ohmmetru 
Reglarea avansului la «Mobra»- 50 S 
Temporizator foto 
Şablon 

Cleşte pentru îndoit tablă 
Pream'plificator 

HI-FS . ' . 

Amplificator HI-FI 2x20 W 
Amplificator HI-FS 18 W 
Mixer amplificator corector 
PENTRU CERCURILE 
TEHNICO-APLICAT1VE .... 
Avionul cu reacţie ivlIG 

LABORATOR. 

Aparat pentru măsurat şi sortat 
rezistente 

Verificator multifuncţional 
Generator de audiofrecvenţă 

FOTOTEHNtCĂ. 

Aparate foto automate 
Cum curăţăm ustensilele 
de laborator 

Uscarea rapidă a filmelor 
: Defecte în procesul reversibil colo 

AUTOMATIZĂRI. 

Muzică şi culoare 
Sirenă bitonală 
Comutator electronic 
TINERELE GOSPODINE . . . 
Interior *81 

PUBLICITATE. 

Autoturismul «Dacia» 

REVISTA REVISTELOR .... 
Emiţător 
Undametr u 
T ester 

Amplificator-compresor 
Lumini pentru staţionare 
MAGAZIN TEHNIC . ... 

Higrornetru 
Ora exactă... 

Cuvinte încrucişate 
POŞTA REDACŢIEI. 


1PM05 


bpJlOOOpF 


ADRESA REDACŢIEI: TEHNIUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCllMTEII IMR. 1, COD 79784 

S^P.T;ţjBK5l3, SECTORUL. T, TşjjL^gN ţT 60 ŢO, ifdT. ffŞigjj», ^V , ‘‘ 


PREŢUL 

2 LEI 


























HX11TI11I 

AMATORI 


Am menţionat în repetate rinduri 
situaţia existentă privind aproviziona¬ 
rea constructorilor amatori cu piese 
componente necesare diferitelor mon- 
! a ) i ate nstalaţii utile în activi¬ 
tatea de atelier sau laborator. Prin in¬ 
ie nedsul a /,sA,< noastre- au fost adre- 
ate ci' t z atît Min sterului Comerţului 
r • ■ " ndustriei 

Construcţiilor de Maşini, principalii 
responsabili pentru distribuirea şi pro¬ 
ducerea componentelor "electrice, eîec - 


• La Bazarul cooperaţiei meşteşu¬ 
găreşti din Str. Şelari {lingă Lipscani), 
Cooperativa «Radio-Progres» pune la 
dispoziţia constructorilor amatori o 
serie de aparate şi jucării electronice, 
cum ar fi: interfon în două variante, 
montat şi cu piesele separate; truse de 
montaj electronice model 1 şi 2; pistol 
de lipit. De asemenea, tot aici se pot 
găsi boxe stereo pentru radiorecep¬ 
toarele instalate pe autoturisme (2,5 W- 
5 CI), amplificatoare de 10 W, amplifi- 


CĂLJIM STĂNCULESCU 

fină etc. absolut necesare desfăşur㬠
rii în bune condiţii a activităţi!- cercuri¬ 
lor tehnico-aplicative de profil şi a 
con st ruc tori lor amato ri. 

De această dată, deşi situaţia unei 
aprovizionări precare a' magazinelor 
şi raioanelor specializate din reţeaua 
comercială încă se face resimţită, deşi 
pe Strada Academiei din Bucureşti 
încă mai există indivizi care te îmbie 
cu «la îiristoruîi la tranzistorul!», sub 
ochi! interesaţi sau indiferenţi ai tre¬ 
cătorilor, vă Informăm, stimaţi cititori. 


catoare stereo de 2x30 W, incinte 
acustice de 20 W, precum şi casete 
înregistrate tip BASF. 

• Reprezentanţa tehnică a între¬ 
prinderii «Electronica» efectuează re¬ 
paraţii. la televizoarele cu jocuri elec¬ 
tronice (tip «Sport» şi «Olt») numai în 
perioada de garanţie. Posesorii aces¬ 
tor aparate care au necazuri după ter¬ 
minarea perioadei de garanţie trebuie 
să se adreseze Cooperativei «Radio- 
Progres». 


despre cîteva noi produse realizate 
de Cooperativă «Radio-Progres», si 
anume despre trusele de montaje elec¬ 
tronice model 1 şi 2, care se pot cum¬ 
păra de la raioanele de desfacere ale 
cooperativei menţionate. 

Trusa de montaje electronice mo¬ 
dei 1 (preţ 118 lei) cuprinde scheme 
cu grade diferite de dificultate, contri¬ 
buind la procesul complex de educa¬ 
ţie tehnică a tineretului, oferind, în- 
acelaşi timp, o petrecere plăcută a 
timpului liber prin realizarea unor apa¬ 
rate utile în diferite domenii. 

Trusa cuprinde piesete componente 
necesare construirii unui avertizor 
luminos cu semnalizare intermitentă, 
realizat cu circuit basculam astabii, 
cu cuplaj asimetric prin condensator. 
Cea de-a doua schemă cuprinsă in 
trusă se referă ia un metronom elec¬ 
tronic format dintr-un multivibrator 
echipat cu tranzistoare pnp cu frec¬ 
venţă reglabilă - ,r, 

joasă frecvenţă echipat cu o pereche 
de tranzistoare complementare. 

Posesorii trusei de montaje electro- 


# Pentru constructorii amatori care 
doresc să-şi îmbogăţească zestrea 
materială a atelierelor personale re¬ 
comandăm o vizită ia magazinul «Mu¬ 
zica» din Calea Victoriei nr, 41. Aici, 
la raionul rezervat accesoriilor şi apa¬ 
ratelor fotografice şi de film, se g㬠
sesc o serie de piese, componente, 
mecanisme ce pot fi folosite într-o 
serie de adaptări constructive, în spe¬ 
cia! pe profilul de mecanică fină. Prin¬ 
tre acestea se găsesc transformatoare, 
carcase, pîrghii, capace, lamele, grife, 
şaibe, inele, ghidaje, plăcuţe, plăci cu 
circuite imprimate tip «Pentacon Elec- 
tra», rame, bucşe, suporturi, rozete, 
lentile, filtre, rotiţe, ştechere, piese 
angrenaj, axe, role de fixare, ştrai- 
furi etc. 

• Magazinul de prezentare şi des¬ 
facere al întreprinderii de cabluri şi 


mce mode! 1 mai pot realiza un aver¬ 
tizor de umiditate sau de niveî, un 
generator Morse sa-j un amplifica¬ 
tor de audiofrecvenţă pentru magne¬ 
tofon, picup sau microfon etc. 

Trusa, de montaje electronice -fno- 
del 2 (154- de lei) cuprinde mal mfilte 
e de realizare printie care men¬ 
ţionăm o sirenă electronică cu o-j 
variantă automată de declanşare, - un 
amplificator de antenă ce poate fi 
uitiizat pentru îmbunătăţirea sens-ibi- 
'- s ^ o >a- în 
benzile de unde lungi, medii şi scurte,, 
tm gong cu semnal sonor, or» pre- 

J ,3 _< O 

■ T , . 1 

-t-SQOO Hz,, un mixer ce se poate 
■conecta, la .borna PU a unui- radiore- 
r e ' s-a l-a intra ea ur ui amp ifica 
tor de audiofrecvenţă, un amplifica¬ 
te de pute a „e 3' jură ei ie f re un 
sem c s- , i 05 W p «-uin şi 
un traduselor sunei-culoare (o va¬ 
riantă de orgă de lumini). 


materiale eiectroizolante din Bucureşti 
.. ■ - s oriior ama- 

chis în fiecare zi între orele 10 şi 18, 

la dispoziţie, stimaţi cititori, cablu de 
semnalizare, conductoare flexibile cu 
manta de cauciuc sau cu cauciuc siii- 
conic, steclotextolit dublu placat, con¬ 
ductoare de cupru cu izolaţie cu bum¬ 
bac sau fire de sticlă, cablu de sudură, 
produse din hîrtie de mică, cabluri 
de energie 1 kV, 10 kV, 20 kV, conduc¬ 
toare cu profil din aluminiu izolate cu 
fibre de sticlă, cablu telefonic, plăci 
pertinax cu diferite suprafeţe, produse 
stratificate placate cu cupru. Nu uitaţi 
adresa: Bd. Republicii nr. 57! 


- ■ -.■ ^ - 

1*1,111 îfti Lfei. 


GENERATOR 


din amplificator, pînă se depistează 
cel defect. 

Se recomandă alimentarea întregu¬ 
lui montaj de la o baterie de 4,5 V 
sau de la o sursă de tensiune stabili¬ 
zată de 5 V. 


DE FRECVENTA AUDIO 

9 


Prin acest set «în plic», I.P.R.S.- 
Băneasa îşi propune să iniţieze iubi¬ 
torii de electronică în utilizarea şi 
montarea circuitelor integrate. Circui¬ 
tul folosit este un integrat CDB 400, 
din categoria circuitelor integrate lo- 


aude semnaiui generat de montaj, în¬ 
seamnă că etajul de amplificare este 
bun; dacă semnalul nu se aude, etajul 
de amplificare este defect. Se proce¬ 
dează astfel pentru fiecare etaj în parte 


Plicul conţine toate piesele necesare 
realizării montajului, inclusiv placa de 
cablaj găurită şi precositorită şi aliajul 
de lipit tubular. Casca nu face parte din 
set, ea se poate procura de la maga¬ 
zinele de specialitate. Se recomandă 
atenţie deosebită la montarea circui¬ 
tului integrat şi a condensatorului elec¬ 
trolitic (cu plusul în direcţia indicată)! 

Montajul corect executat va funcţio¬ 
na de ia început. 


gtce, 

Cu ajutorul a trei porţi Şi-NU, a două 
rezistoare şi trei condensatoare se ge¬ 
nerează o frecvenţă de aproximativ 
1 kHz. 

Semnalul generat de montaj este re¬ 
dat cu ajutorul unei căşti telefonice cu 
impedanţa de 50 CI. 

Un generator de audiofrecvenţă este 
un montai electronic care nu trebuie 
să lipsească din atelierul nici unui elec¬ 
tronist amator. Un astfe! de generator 
poate fi utilizat în -cele mai diverse a- 
pîicaţii electronice: depanare, verifica¬ 
rea amplificatoarelor de audiofrecven¬ 
ţă,_ sirene electronice etc. 

în acest scop, semnalul montajului 
se aplică ia intrarea amplificatorului 
de audiofrecvenţă ce trebuie depanat. 
Dacă în difuzorul amplificatorului se 



2 


FISE 

BIBLIO¬ 

GRAFICE 

NOI SURSE DE ENERGIE 

9/1979, p. 12 (Microcentrală hidro¬ 
electrică); 10,1979, p. 12 (Microcen- 
trală eoliană); 11/1979, p. 12 (Biogazul); 
12/1979, p. 12 (încălzirea solară a apei 
menajere); 1/1980, p. 12 (Minipunct 
termic); 1/1980, p. 13 (Circuite pentru 
iluminatul economic); 7/1980, p. 19 
(Corp de iluminat); 8/1980, p. 12 (Mi¬ 
crocentrală hidroelectrică 24 V/800 W); 
9/1980, p. 12 (Izolaţie termică); 10/1980, 
p. 12 (Caracteristici şi performanţe ale 
elementelor galvanice); 1/1981, p. 18 
(Âiternatoareie auto: utilizare şi ca¬ 
racteristici); 2/1981, p. 18 (Microhidro- 
centraîă cu turbină); 3/1981, p. 20 (Mi- 
crohidrooentraiă cu turbină); Alma¬ 
nahul «Ştiinţă şi tehnică» 1981, p. 62 
(Microcentrală plutitoare). 


TEHNIUM 8/1981 






AIRFO-1 




Partea posterioară a fuzeiajuiui este-, 
un tub din fibră de sticlă, pe care se 
fixează prcfundorui şi direcţia. Trenul 
de aterizare se realizează din fibră de 
sticlă şi sîrmă de oţel <j> 3 mm. 

Tendoaneie pentru fixarea aripii se 
fixează pe un fuzelaj cu trei şuruburi 
M 3, demontabil, din tub de duralu- 
miniu 0 10, trei bucăţi, Aripa are o 
formă cîasică de deitapian, cu deschi¬ 
derea de 84° cm, marginile fiind reali¬ 
zate din tuburi de duraluminiu p 10. 
Ţevile sînt fixate cu şuruburi M 3. 
demontabile. Aripa este ancorată de 
fuzelaj cu sîrmă de oţel de <p 0,5 mm. 
formînd o structură rigidizată ca în fi¬ 
gură. învelirea aripii se realizează cu 
folie de polietilenă colorată (roşu, al¬ 
bastru etc.), marginile se îndoaie şi 
se lipesc cu bandă adezivă. 


ţii perfecte au fost aiese următoarele 
soluţii constructive: am penaj orizon¬ 
tal în funcţie de profundor, prin care 
s-a asigurat aterizarea cu viteză cît 
mai redusă,, ampenajuî sistem se miş¬ 
că într-un sens +5°, iar în celălalt 
numai 2°, direcţie mobilă cu supra¬ 
faţă mare datorită vitezei reduse, dar 
şi pentru a vira cît mai strînsl 

Modelul poate decola chiar din mînă 
(acceierînd motorul la maximum) şi 
poate ateriza practic pe loc. 

CONSTRUCŢIA MODELULUI 

Fuzelaju! este de tip container, cu 
secţiune foarte mare,realizat din patru 
baghete 5x5, întărite cu placaj de 
1,5 mm. Batiul motorului este din pla¬ 
caj de 10 mm, înclinat cu 10-15° în jos. 


tPRO/BC TA NT! •• CHJB DOR BL 
\ ' HWTS OTTO 


Acest aeromodel telecomandat a 
fost construit pentru scopuri mai puţin 
sportive, mai mult utilitare. Dintre po¬ 
sibilele aplicaţii menţionăm fotogra¬ 
fia aeriană, lansări de mingi de fotbal 
la meciuri, antrenament telecomandă, 
observaţii meteorologice etc. 

Cunoscînd avantajele deltaplanoa- 
relor — stabilitate perfectă, viteză re¬ 
dusă, pretenţii reduse faţă de terenul 
de zbor, cît şi realizarea simplă —, 
proiectanţii Cîlţe-Hints au ales 
această soluţie constructivă ca cea 
mai potrivită pentru scopurile sus- 
amintite. Modeiul este un amestec de 
deitapian cu fuzeiajul unui avion cla¬ 
sic. Pentru asigurarea manevrabiiită- 










CENTRAREA MODELULUI 


Se montează aripa şi se încastrea¬ 
ză, pentru lansare din mînă. Dacă 
planează drept, fără a devia stîng㬠
ri rea pta, îoburife formate de aripă 
umfiîndu-se egal, o putem monta pe 
fuzelaj. Se lansează apoi tot 'modelul, 
fără motor pornit, pentru verificarea 
poziţiei centrului de greutate (se re¬ 
comandă prezenţa lui în ' centrul de 
greutate). Dacă modelul este mai sen¬ 
sibil ia viraje pe o parte decît pe cea¬ 
laltă, înseamnă că ancorarea'aripii pe 
fuzelaj nu s-a executat corespunzător. 
Dacă. de exemplu, are tendinţa de 
virai ta stînga, cu ajutorul tendoane- 
ior o orientăm uşor spre dreapta. 

Modeiul AIRFG-1 a fost construit 
îh două exemplare ia i.P.L. «23 August» 
din Tg, Mureş, după planuri întocmite 
de Dorel Oliţe şi Otto Hints, la con¬ 
strucţie participînd şi fosif Barabaşl. 
în cursul probeior au fost ridicate cu 
succes 2 kg greutate utilă, acesta fiind 
un aeromodel ideal pentru şcoală de 
telecomandă, nepericulos şi uşor de 
manevrat. 


TEHNIUM 8/1981 


3 








PENTRU n" 


Fiz. ALEX. MĂRCULESCU 


:-w: 


atunci cînd tensiunea furnizată de 
sursă depăşeşte o limită prestabilită, 
în cazul exemplului dat de 14,5-15 V. 

Pentru a urmări funcţionarea dis¬ 
pozitivului, să observăm că tiristo- 
rul Th. este conectat în paralel cu 
consumatorul, în sensul de conduc- 
ţie, avînd poarta plasată în punctul 
median al divizorului (D t .+R,)/R 2 . în 
«amonte» (spre sursă) este plasată o 
siguranţă fuzibilă corespunzătoare 
consumului maxim admisibil al mon¬ 
tajului. Atîta timp cît tensiunea sursei 
este sub valoarea de prag, dioda Ze- 
ner D rămîne blocată (aşa a fost alea¬ 
să) şi, prin urmare, şi tiristorul este 
blocat, neavînd curentul de poartă 
necesar pentru amorsare. La depăşi¬ 
rea pragului, dioda Zener se deschide 
brusc (pe caracteristica inversă), poar¬ 
ta primeşte impulsul de curent nece¬ 
sar pentru amorsarea tiristorului, a- 
cesta îşi face datoria şi siguranţa se 
volatilizează, îndepărtînd tensiunea pe¬ 
riculoasă de la bornele consumatoru¬ 
lui. 

Din păcate, şi acest montaj pune în 
pericol sursa de tensiune (dacă nu 
este autoprotejată). Cît despre tiristor, 
trebuie avută în vedere alegerea unui 
model cu un curent maxim admis cu 


mult mai mare decît consumul maxim 
al aparatului alimentat (de exemplu, 
tiristoare de 10-20 A pentru consuma¬ 
tori de 0,5-1 A). 

Dioda Zener trebuie să aibă tensiu¬ 
nea de referinţă (nominală) în jurul 
valorii de prag dorite. Rezistenţele Rj 
şi R 2 din divizor se aleg (experimen¬ 
tal) în funcţie de valoarea tensiun i de 
alimentare, ca şi de curentul de amor¬ 
sare (de poartă) al tiristorului. 

Din exemplele anterioare aţi rămas 
probabil cu o impresie destul de 
proastă despre circuitele de protecţie 
«violentă», care fac «pe dracu-n pa¬ 
tru» pentru a salva consumatorul, în 
schimb ameninţă în fiecare clipă sursa 
de tensiune, ca şi cum ar fi fost spe¬ 
cial concepute pentru a testa calit㬠
ţile alimentatorului. Se impune deci 
precizarea că astfel de metode sînt 
justificate numai în cazul unor apa¬ 
rate costisitoare, a căror deteriorare 
din greşeală nici nu vrem să o conce¬ 
pem (casetofoane, magnetofoane, ra¬ 
dioreceptoare complexe, amplificatoa¬ 
re HI-FI etc.). Este de la sine înţeles 
că nimeni nu va încerca să protejeze 
prin aceste metode o sonerie electro¬ 
nică banală, cu riscul de a-şi «prăji» 
alimentatorul universal din laborator! 


Poate fi întîlnită în practică şi va¬ 
rianta mai sofisticată a procedeului 
de mai sus, anume prin înlocuirea 
diodei de protecţie cu o punte redre- 
soare intercalată între sursa de ali¬ 
mentare şi consumator (fig. 2). Avan¬ 
tajele sînt discutabile, de la caz la caz, 
dar dezavantajele sînt evidente: patru 
diode în loc de una, precum şi căde¬ 
rea dublă de tensiune faţă de cazul 
cu o simplă diodă. 

Metoda sugerată în figura 3 se re¬ 
feră tot la protecţia împotriva inversării 
polarităţii şi foloseşte tot o diodă, dar 
de data aceasta în paralel cu consu¬ 
matorul şi montată în sensul de blo¬ 
care (cu anodul la minus şi catodul 
la plus). în serie cu alimentarea, îna¬ 
inte de diodă, este montată (obliga¬ 
toriu!) o siguranţă fuzibilă dimensio¬ 
nată după consumul maxim admisibil 
al montajului. Atunci cînd sursa este 
conectată corect, dioda rămîne blo¬ 
cată, neinfluenţînd funcţionarea con¬ 
sumatorului. Cînd însă alimentarea 
este racordată invers (plusul la minus 
şi minusul la plus), dioda se deschi¬ 
de, fiind polarizată în sensul conduc- 
ţiei; curentul său direct nu este limi¬ 
tat decît de propria rezistenţă şi de 
aceea a sursei (ambele foarte mici) 
şi, prin urmare, creşte puternic, du- 
cînd la arderea siguranţei fuzibile şi 
deci la întreruperea circuitului. Ten¬ 
siunea inversă aplicată montajului (în 
intervalul foarte scurt de timp de la 
conectare la arderea siguranţei) nu va 
depăşi valoarea căderii de tensiune 
în direct pe diodă (cca 1 V), deci 
montajul nu se află în pericol. 

Toate bune şi frumoase, dar cum 
rămîne povestea aceea cu oul şi găi¬ 
na — pardon, cu siguranţa şi dioda: 
care se arde mai întîi? Dacă punem 
răul în faţă şi presupunem că se str㬠
punge întîi dioda, oricum în foarte 
scurt timp o va urma şi siguranţa, 
deci montajul nu va «simţi» greşeala 
noastră. Dacă, dimpotrivă, se arde în¬ 
tîi siguranţa, circuitul de alimentare 
se întrerupe şi dioda nu mai are nici 
un motiv să se străpungă. 

Lăsînd gluma la o parte, trebuie ar㬠
tat că dacă dioda are un curent direct 
maxim cu mult mai mare decît curen¬ 
tul maxim absorbit de montaj (deci 
cel pentru care a fost dimensionată 
siguranţa), ea are practic toate şan¬ 
sele să «scape» în intervalul relativ 
scurt de timp în care se produce 
arderea fuzibilului. De exemplu, pen¬ 
tru o siguranţă de 0,5-1 A putem folosi 
diode de 10-20 A (10 S110, RA220 etc.). 

Mai rămîne de văzut dacă şi sursa 
propriu-zisă «este dispusă» să su¬ 
porte un astfel de şoc sau nu. Dacă 
ea însăşi este o sursă autoprotejată, 
nici o problemă; dacă e vorba de ba¬ 


terii, cu atît mai puţine griji. Dacă 
însă alimentatorul nu este nici auto¬ 
protejat, nici exagerat de supradimen¬ 
sionat, este mai bine să apelăm la 
alte metode mai puţin violente, sau — 
de ce nu?— să-l protejăm în prealabil 
şi pe el. 

Oricît ar părea de elegantă şi de 
tentantă soluţia prezentată în figura 4 
(sîntem siguri că aţi tras cu ochiul), 
nu este cazul să alergaţi la ciocanul 
de lipit pentru a o verifica. Ea repre¬ 
zintă un circuit de protecţie combina¬ 
tă împotriva inversării polarităţii şi în 
acelaşi timp împotriva eventualelor su¬ 
pratensiuni provocate de funcţionarea 
defectuoasă a sursei. O amintim însă 
doar cu titlu informativ, deoarece dio¬ 
dele Zener care se pretează la astfel 
de întrebuinţări sînt de construcţie 
specială şi, ca atare, puţin răspîndite 
(de exemplu, pentru protecţia la 12 V 
se poate folosi dioda ESM 233-18). 

La conectarea inversată a sursei, 
dioda Zener se comportă ca o diodă 
obişnuită polarizată direct şi lucrurile 
se petrec ca la circuitul descris ante¬ 
rior. Dacă sursa este conectată corect, 
dar tensiunea debitată de ea manifestă 
tendinţe de creştere, dioda (acum po¬ 
larizată invers) intervine prin proprie¬ 
tatea ei stabilizatoare: ea va păstra la 
bornele sale tensiunea constantă U z 
(valoarea Zener nominală), returnînd 
pe rezistenţa internă a sursei, a sigu¬ 
ranţei şi a conductoarelor de legătură 
surplusul U-IK Veriga cea mai slabă 
a lanţului va ceda atunci cînd tensiu¬ 
nea sursei va creşte prea mult. Fiind 
vorba tot de o protecţie «violentă», 
din care am dori să scape sursa şi 
nu siguranţa, rămîne să mai reflectăm 
la natura sursei, ca în cazul precedent. 

SUPRATENSIUNE 

Foarte mulţi constructori amatori 
folosesc pentru alimentarea montaje¬ 
lor experimentale surse reglabile de 
tensiune continuă, cu sau fără stabi¬ 
lizare şi circuite de autoprotecţie, 
dar — în general — fără instrumente 
încorporate pentru indicarea perma¬ 
nentă a tensiunii ja borne şi a curen¬ 
tului consumat. în consecinţă, este 
apreciabilă şi probabilitatea dea «uita» 
sursa pe o tensiune mare (18 V, 
24 V etc.) şi de a o conecta ulterior 
la un consumator ce admite o valoare 
maximă de tensiune sensibil mai mică 
(6 V, 9 V etc.). Ce se poate întîmpla 
este trist de analizat, aşa că ne vom 
mulţumi să vă sugerăm una dintre 
multiplele posibilităţi de a preîntîm- 
pina asemenea necazuri. Circuitul din 
figura 5, întîlnit în literatura străină sub 
numele «Crow-bar», protejează con¬ 
sumatorul (prin arderea siguranţei) 



SUR S& 


+ SlG. J_ + 

lozl . 


CONSUMATOR 


+ SI&- t'DZ + 

APL15Z 

ilRl ™ Th - 

Uioa } * CONSUMATOR 

T—y btvv 

fV 

U470 •" _ 


PUNŢI 

aatmmm 


Dorim să împerechem cu precizie două 
rezistenţe şi nu avem punte R: ce-i de 
făcut? Nimic mai simplu decît să ne 
improvizăm una ad-hoc (fig. 1). Am no¬ 
tat cu U valoarea tensiunii de alimentare, 
cu R t una din rezistenţele dorite, iar 
cu R 2 rezistenţa care se alege (prin sor¬ 
tare dintr-un lot cu aceeaşi valoare no¬ 
minală) în vederea împerecherii cu R,. 

Instrumentul (V) trebuie să fie un 
voltmetru c.c. cu mai multe domenii, 
cel mai sensibil corespunzînd cîtorva 
zeci de milivolţi la cap de scală (merge 
un AVO-metru obişnuit, domeniul cel 
mai sensibil obţinîndu-se pe scala nK 
unde se vor citi însă milivolţii corespun¬ 
zători). 

Cu voltmetrul pe un domeniu de 3-5 V 
şi avînd cursorul lui P (liniar) cam pe la 
jumătate, alimentăm puntea. Din P rea¬ 
lizăm o echilibrare aproximativă, urm㬠
rind să obţinem o indicaţie pozitivă mi¬ 
nimă a acului. Trecem apoi voltmetrul 


pe domeniul cel mai sensibil, retuşînd 
din P «echilibrul». Nu vom reuşi pro¬ 
babil să obţinem exact indicaţie nulă. 
aşa că vom nota cu Uj valoarea pozitivă 
minimă obţinută. 

Fără a mai umbla la cursorul poten- 
ţiometrului, inversăm între ele rezisten¬ 
ţele R t şi R 2 şi totodată inversăm pola¬ 
ritatea bornelor voltmetrului. Vom citi 
o nouă indicaţie pe care, după ce îi 
atribuim semnul minus, o notăm cu U 2 . 

în fine, calculăm diferenţa algebrică 
U 2 — Uj (U l5 U 2 — cu semnele lor cu 
tot) şi o notăm cu dU: dU = U 2 —U t . 

In aceste condiţii se poate demonstra 
uşor că: 


Este evident că împerecherea perfectă 
(ideală) între R 2 şi Rj ar conduce la 
dU = 0. Cum aceasta este însă practic 
imposibilă, ne vom mulţumi să obser- 









/' 

\ 


SECTOR METALIZAT 




IZOLATOR 




m 


\ 


% 


\ 


mmm 


M. ALEXANDRU, Beiuş 


Pentru a convinge pe cineva de 
existenţa şi mai ales de potenţeie fe¬ 
nomenului de autoinducţie electro¬ 
magnetică, nu este neapărat nevoie 
să-l «curentezi» cu o tensiune de ordi¬ 
nul sutelor de volţi, obţinută prin sim¬ 
pla întrerupere a unui circuit banal 
alcătuiţ dintr-o baterie de lanternă şi 
o bobină! Şi totuşi cîţi dintre noi nu 
ne aducem aminte de acea scutură- 
tură zdravănă cu caracter «didactic» 
prin care profesorul de fizică ne-a 
«convins» definitiv că autoinducţia, 
există... (Pe atunci ne mai rămăsese 
puţin neclară treaba aceea cu semnul 
minus— îi zicea legea lui Lenz, ca un 
caz particular al principiului lui Le 
Chatelier; dar de îndată ce profesorul 
ne-a servit-o în versuri: «Eu, curentul 
cel indus/ Totdeauna m-am opus/ 
Sensului adevărat/ Al celui care m-a 
creat», toate îndoielile ni s-au spulbe¬ 
rat.) 

Cu timpul am uitat incidentul, am 
devenit constructori amatori şi ne-am 
curentat de nenumărate ori cu montaje 
experimentate exclusiv cu surse de 
joasă tensiune (de exemplu, cînd am 
ţinut în mîini conductoarele care ali¬ 
mentau cu 4,5 V, 6 V sau 9 V bobina 
unui releu electromagnetic, pentru a 
testa pragul de anclanşare). Ne-am 
speriat pe moment, apoi ne-am rea¬ 
mintit de autoinducţie, am zîmbit şi 


I 

04 




Ri 


1>- 



văm că abaterea relativă maximă (în 
procente) a lui R 2 faţă de R„ 3, se poate 
calcula uşor cu relaţia: 

i ^elOO-Aari. = .200_dU 

Ri U-dU 

De exemplu, dacă am lucrat cu ten¬ 
siunea U = 10 V şi am obţinut dU = 5 mV. 

_ x , 200-5- IO -3 V A10 . 

înseamnă ca <5 = ---- —«0,1%. 

10 V-51Q~ 3 V 

Din punct de vedere practic se reco¬ 
mandă următoarele modificări ale sche¬ 
mei (fig. 2): 

— introducerea unor rezistenţe r„ r 2 
în serie cu extremităţile potenţiometrului. 


pentru a limita excursia potenţialului 
din cursor; 

— introducerea unui comutator pen¬ 
tru inversarea polarităţii instrumentului 
şi simultan (pe acelaşi comutator sau 
altul) a rezistenţelor R! şi R 2 între ele. 

De asemenea reamintim că, înainte 
de trecerea instrumentului pe domeniul 
cel mai sensibil (mV — /âA\ trebuie să ne 
asigurăm întotdeauna că nu avem dife¬ 
renţe de potenţial periculoase (se comută 
pe domenii din ce în ce mai sensibile) 

Celelalte recomandări le veţi deduce 
singuri prin experimente. O invitaţie 
deci la măsurători precise cu montaje 
improvizate! 


b 


ne-am văzut de treabă mai departe. 

Dar dacă autoinducţia este într-ade- 
văr atît de «năzdrăvană» (şi este!), 
de ce nu am pune-o, de exemplu,, în 
loc să ne «scuture» pe noi, să «cu¬ 
renteze» un bec cu neon de tip minia¬ 
tură? Licărirea acestuia — neaştep¬ 
tată—, de scurtă durată, dar perfect 
vizibilă, ar fi tot atît de convingătoare, 
total nepericuloasă şi, credem, mai 
didactică. 

Am zis licărire neaşteptată, căci un 
bec cu neon (din acelea care se folo¬ 
sesc ca indicatoare de funcţionare la 
unele aparate industriale), oricît ar fi 
el de miniatural, tot nu poate fl făcut 
să se aprindă, chiar şi pentru o frac¬ 
ţiune de secundă, la tensiunea bate¬ 
riei de 1,5-3 sau 4,5 V care alimen¬ 
tează montajul propus (fig. 1). Ca să 
fie şi mai convingător, putem de¬ 
monstra în prealabil că becuieţul (le¬ 
gat. în serie cu o rezistenţă de limitare 
de cca 50 kQ) nu se aprinde nici la 
20 V, nici la 30 V sau chiar 45 V, 

Pentru efectuarea experienţei pro¬ 
puse, putem folosi în chip cie bobi¬ 
nă (L) primarul unui transformator de 
reţea caicuiat. pentru o putere de 50- 
100 W. Nu puterea este esenţială, de 
fapt, ci rezistenţa ohmică a înfăşurării 
primare, căci ea va limita curentul 
maxim prin bobină, dictînd în final 
tensiunea bateriei necesare. Astfel, 


pentru o rezistenţă primară de ordinul 
cîtorva ohmi, putem folosi o baterie 
de 1,5 V (R20), sau la nevoie două în- 
seriate; pentru R . > 20 Q vom 

primar ' 

folosi o baterie de 4,5 V (sau trei de 
1,5 V în serie), Este de preferat să ale¬ 
gem un transformator care să «mear¬ 
gă» cu- ce! mult 4,5 V. 

O precizare importantă: nu contea¬ 
ză ce fel de înfăşurări secundare are 
transformatorul ales; esenţial este ca 
toate să fie în gol— şi nu considerăm 
necesar să mai arătăm de ce. 

în ce constă experienţa? Apăsăm 
întrerupătorul K şi îl menţinem închis 
1-2 secunde, după care îl eliberăm. 
.Vom observa în momentul deschiderii 
circuitului licărirea becului cu neon. 
De ce la deschidere şi nu la închidere? 
(a se revedea «poezia»). 

Experimentul poate părea prea sim¬ 
plu, dar nimic nu-i împiedică pe ama¬ 
torii de montaje sofisticate să-l com¬ 
plice. Cum? De exemplu, în loc de 
un singur bec cu neon, ei pot monta 
două-trei (eventual chiar patru) le¬ 
gate în serie. Mai mult, dacă închide¬ 
rea şi deschiderea. unui întrerupător 


Măsurarea rezistenţelor mici (ohmi sau 
zecimi de ohm) folosite în amplificatoa¬ 
rele AF de puţere (In serie cu iran zis t oa¬ 
rele finale) sau în stabilizatoarele de tfjj- 
siune autoprotejate (ca traductoare sfe 
curent) reprezintă o problemă delicată, 
în general, pentru constructorii începători 
Dacă am cunoaşte exact natura ele¬ 
mentului rezistiv (constantan, nichelină, 
manganin etc.), diametrul şi lungimea 
conductorului folosit, nu ar fi prea greu 
să calculăm rezistenţa totală după for¬ 
mula binecunoscută: R = pl/S. Dacă, pe 
de altă parte, am avea o punte specială 
pentru rezistenţe mici, lucrurile ar fi şi mai 
simple. Dacă însă... nici una, nici alta, 
ce-i de făcut? t 

Ce altceva decît să ne aducem aminte 
de celebra lege a lui Ohm: U = RI. In¬ 
tr-adevăr, pe ea se bazează metoda pro¬ 
pusă alăturat, care constă în măsurarea 
căderilor de tensiune pe două rezistenţe 
înseriate (ded parcurse de acelaşi curent) 
Rezistenţa Rj fiind cunoscută, deducem 


(fig. 1): R x = R j' — - ■ 

Pentru a se obţine o determinare cit 
de cit precisă, R t trebuie să fie de acelaşi 
ordin de mărime cu R*. Chiar şi aşa, me¬ 
toda prezintă inconvenientul că poate 


îi deranjează (prea banal), nu au decît 
să realizeze un disc sau un tambur 
rotitor, prevăzut cu o manivelă şi un 
sistem de sectoare sau benzi meta¬ 
lice pe circumferinţă (fig. 2). Acestea 
freacă pe nişte perii colectoare (la¬ 
mele arcuite) fixate de suport, care 
vor juca rolul noului întrerupător. In 
cazul discului rotitor (fig. 2b) se pot 
realiza mai multe grupuri concentrice 
de sectoare, fiecăruia corespunzîn- 
du-i o pereche |e lamele colectoare, 
în funcţie de viteza de rotaţie a discu¬ 
lui/tamburului şi de configuraţia alea¬ 
să pentru sectoare, se pot astfel obţi¬ 
ne pîlpîiri periodice ale becului cu 
neon la intervale de timp prestabilite. 
Se pot face calcule referitoare Ia timpul 
minim «necesar pentru înmagazinare 
de energie în bobină etc. etc. Dar de 
aici şi pînă !a convertizoarele statice 
(care «transformă» tensiunea conti¬ 
nuă joasă în tensiune alternativă înal¬ 
tă) n-a mai rămas decît un pas; prin 
urmare, sugestii noi pentru «compli¬ 
carea» experimentului şi, implicit, va¬ 
lenţe didactice sporite. 


duce ia încălziri inegale ale celor două 
rezist oare, fiind afectate astfel în proporţii 
diferite valorile rezistenţelor ohmiee (re¬ 
zistenţele fiind mici, curentul serie' este 
mare deoarece, în general, tensiunea dis¬ 
ponibilă este de peste 1,5 V). Exemplu. 
Pentru U = i,5 V; R,=5 O (± 5%); 
Ui « 1,3 V; U, « 0,2 V obţinem K x x : 

« 5 (O) ■ -MJTL. « o,77 (O). Curentul 
V . 1,3 (V) f 

serie prin circuit este: I = U/(Rj +'R X )« 
«0,26 A. 

Atunci cînd dispunem de un milivolt- 
metru c.c. de precizie, putem utiliza me¬ 
toda în varianta din figura 2. Sursa de 
tensiune .mică se obţine prin «scăderea» 
din tensiunea de alimentare U (5-12 V) 
a unei valori constante Uz (Uz puţin mai 
mică decît U) folosind o diodă Zener 
adecvată. !n acest fel putem aranja ca 
determinarea să se facă la valori ; mult 
mai mici ale curentului serie. Exemplu. 
Pentru U =6 V (ştab.): D Z = PL 5V6Z 
(U 2 = 5.6 V): R,=!0 fi (t- 5%: U^ 
«320 mV; U x «80 mV. rezultă R x « 
«2,5 fi. Curentul serie are valoarea 
(U-U Z )/(R i f R J «0,4 V/12,5 0=0,032 A 
(=32 mA) deci nu ridică probleme de în¬ 
călzire semnificativă pentru rez’stoare. 



TEHN1UM 8/1981 







In traficul internaţional se utilizează 
tot mai mult emisiunile cu modulaţie 
de frecvenţă, datorită calităţilor pe care 
le prezintă în transmisia informaţiilor. 
Ca şi radioamatorii YO să poată realiza 
DX-uri în'banda de 2 m, expunem al㬠
turat construcţia unui radioreceptor mo¬ 
dern cu bune calităţi în trafic. 

Analizînd schema, se observă că sem¬ 
nalul din antenă este aplicat pe o priză 
a înfăşurării L x pentru adaptarea impe- 
danţei cablului coaxial de 75 13. Prin 
inducţie, semnalul ajunge apoi pe baza 
tranzistorului T,. care îndeplineşte rolul 
de amplificator de radiofrecvenţă. Pen¬ 
tru o bună stabilitate în funcţionare a 
acestui etaj, construcţia este mai deose¬ 
bită, în sensul că i s-a aplicat o neutro- 
dinare. în colector, de pe înfăşurarea L, 
se culege semnalul amplificat. Conden¬ 
satorul de cuplaj cu valoarea de 470 pF 
transmite semnalul pe baza tranzisto¬ 
rului T-a, care formează etajul de mixare 
(conversie). 

Tot la mixer, mai precis pe emitorul 
tranzistorului T 2 , este aplicat şi semna¬ 
lul de la oscilatorul local construit cu 
tranzistorul T 3 . în colectorul tranzisto¬ 
rului T 2 se obţine astfel semnalul de 
frecvenţă intermediară cu frecvenţa de 
10,7 MHz. Bobinele L l5 L 2 , L 3 şi L4 sînt 
construite din sîrmă de cupru argintat, 
cu diametrul de 1 mm. Acest material 
le conferă factor de calitate mare, cres- 
cînd în acest mod selectivitatea recepto¬ 
rului. înfăşurările L x , L 2 şi L 3 se con¬ 
struiesc fără carcasă, diametrul spirelor 
fiind 6 mm. Astfel, L x are 6 spire cu pas 
1 mm şi priză la spira 1,25 de la masă 
înfăşurarea L 2 este identică cu înfăşu¬ 
rarea Lj, iar în montaj acestea se fixează 
paralel, la distanţă de 1 mm, pentru a 
se asigura un transfer optim de energie 

înfăşurarea L 3 are 4 spire cu priză la 
spira 1 şi pas 1,5 mm. Bobina L 4 de la 
oscilator se construieşte pe o carcasă din 
material plastic cu miez de ferită Această 
carcasă este folosită în aparatele de ra¬ 
dio industriale la oscilator în blocul UUS. 


Ea se cumpără de la orice magazin de 
specialitate. 

Pe această carcasă se bobinează 


circuit oscilant acordat pe frecvenţa de 
10,7 MHz. înfăşurările L s şi L 6 se g㬠
sesc gata confecţionate, ca transforma¬ 
toare de frecvenţă intermediară MF, sub 
formă clasică sau miniatură pentru apa¬ 
ratele de radio. Se va avea grijă ca atunci 
cînd se cumpără de la magazin să se 
înlăture rezistorul conectat în paralel 
pe L 5 . 

Prin intermediul înfăşurării L 6 , sem¬ 
nalul este aplicat următorului circuit 
oscilant acordat tot pe 10,7 ( MHz, în 
componenţa căruia intră bobina L 7 . 
Cele două circuite oscilante acordate 
pe 10,7 MHz constituie împreună un fil¬ 
tru ce contribuie în mod substanţial la 
selectivitatea globală a receptorului. 

Bobina L 7 poate fi confecţionată pe 
o carcasă de. frecvenţă intermediară MF 
cu miez de ferită, şi pe ea se bobinează 
39 de spire din sîrmă CuEm 0 0,1 cu 
priză la spira 5. In continuare, semnalul 
intră în circuitul integrat TAA 661, care 
îl amplifică şi limitează în amplitudine, 
eliminînd modulaţia de amplitudine şi 
semnalele perturbatoare suprapuse. Cu 
circuitul oscilant ce conţine bobina L 8 


de 145 MHz, prin intermediul conden¬ 
satoarelor trimer. Condensatorul aria- 
bil folosit este de la radioreceptorul 
«Neptun», care are două secţiuni spe¬ 
ciale pentru UUS. 

Alimentarea radioreceptorului se face 
de la o sursă de tensiune, dublă stabili¬ 
zată electronic. Cele două înfăşurări din 
secundar trebuie să debiteze cîte 12 V 
fiecare. 

Montajul electric se construieşte fie 
pe cablaj imprimat, fie în compartimen¬ 
te pentru fiecare etaj, ecranate între ele. 

In etajul de intrare şi mixer se vor 
monta tranzistoare de tip BF 181 sau 
BF 200, iar în oscilator BF 214, BF 215. 
BF 181 etc. 

Tranzistorul BD 135 se montează pe 
un radiator de căldură cu suprafaţa de 
100 cm 2 . 

Receptorul poate fi construit şi în va¬ 
rianta cu frecvenţa intermediară de 
6,5 MHz Pentru aceasta, se foloseşte 
blocul «cale sunet» din televizorul «Dia¬ 
mant». 

Circuitele acordate de la TAA 661 se 
modifică puţin, în sensul că rezistorul 



3,25 spire cu pas 1 mm şi priză la spi¬ 
ra 0,5 de la masă. Această înfăşurare 
trebuie să fie bine fixată pe carcasă 
fiindcă infime deformări mecanice atrag 
apreciabile modificări ale frecvenţei osci¬ 
latorului; bobina se poate rigidiza cu 
un adeziv (soluţie de plexi etc.). 

Sarcina etajului mixer o constituie un 


(27 spire 0 0,1), semnalul este defazat 
proporţional cu deviaţia de frecvenţă. 
Discriminatorul furnizează la ieşire un 
semnal de audiofrecvenţă care este apoi 
amplificat de circuitul integrat TBA 790 
şi ascultat în difuzor (4 0,3 VA). 

Circuitul de intrare (L r L 2 ) se acordă 
în mijlocul benzii, respectiv pe frecvenţa 


R 202 de 18 kfi se înlătură (notaţia pe 
schema uzinei). 

Eventual, pentru îngustarea benzii se 
poate elimina şi C 202 (2,2 pF). Se dezli¬ 
peşte de la L 202, şi acest capăt (al lui 
C 202), se cuplează la piciorul 6 de la 
TAA 661 (dezlipit în prealabil de la 
C 203). 

în etajul mixer (colector T 2 ), în locul 
lui L 5 L 6 , se montează un transforma¬ 
tor acordat pe 6,5 MHz (transformator 
ce se poate cumpăra din magazine),;. 
Bineînţeles că L 7 se elimină. 

La etajul de intrare nu se operează 
modificări. 

în oscilator variaţia de frecvenţă de 
4 MHz se obţine din miezul de ferită. 

Pe placa de sunet de la televizor punc¬ 
tul 6 se cuplează la masă. 

Redresorul rămîne neschimbat. 


tip 



Ucbo Uczo /cav /cm 

V V A A 

Pl f 

W MHz 

BFQ 42 
BFQ 43 

** ia °- 5 1.5 

36 18 1,25 3,75 

I 170 

HFS 22 A 
BFS 23 A 

36 18 0,75 2,25 

65 36 0,5 1,5 

4 175 

BFW 46 
(2 N 3924) 
BFW 4? 

(2 N 3553) 

36 18 0,5 1,5 

65 40 0,35 1,0 

4 

175 

2,5 

BLW 29 
BLW 31 

* ,8 p J 

28 170 

BLW m 
blw m e 

36 18 8 20 

30») 28 

45 175 

, BLW 64 

60 32 3 9 

10 225 

1 BLW 75 

60 32 4 12 

14 225 


BLW 76 

70 35 8 20 

80*) 28 

80 108 

BLW 77 

70 35 12 30 

130 1 ) 28 

130 87,5 

BLW 78 

70 35 10 25 

100») 28 

100 170 

BLW 79 
BLW 86 

blw m 

0,5 1,5 

36 17 1,0 3,0 

2,5 7,5 

2 

4 470 

10 

BLW 82 

36 17 7 18 

30 470 

BLW 83 

65 36 3 6 

25*) 28 

BLW 84 

65 36 3 9 

25 170 

BLW 85 

36 18 8 20 

30*) 28 

45 170 

BLW 86 
BLW 87 

65 36 3 9 

36 18 5 10 

S 170 

BLX 13 

65 36 3 6 

25») 28 

25 70 / 


T1MNIUM 8/1981 













Ing. V. MESAROŞ, 
YOBAEA 

siunea de zgomot, lucru util în recepţio- 
narea staţiilor Dx în condiţii de QRM. 

în funcţie de sensibilitatea amplifica¬ 
torului de joasă frecvenţă şi de zgomo¬ 
tul modulatorului echilibrat, la reglaje 
corecte se poate obţine sensibilitatea de 
2-3 [N la un raport semnal/zgomot mai 
bun de 3. 

Selectivitatea receptorului feste dictată 
de caracteristica filtrului L 3 C 8 C 9 şi 
poate ajunge la 30 dB, la un dezacord 
de 10 kHz. 

Montajul se realizează pe b placă de 
cablaj imprimat cu dimensiunile dfe 140 x 
x 55 mm. Bobinele L t şi L, au cîte 




lifte® 


C13 
47 nF 

■HH., 



$HC6 


a înfăşurărilor, implicit a semnalelor 
aplicate celor patru diode. 

Bobina filtrului L 3 se bobinează pe un 
tor de ferită 0 11 x 0 8 x 6 mm şi cu¬ 
prinde 300 de spire cu sîrmă CuEm 
o 0,15. După împrejurări, se poate folosi 
şi înfăşurarea de mare impedanţă a unui 
transformator defazor miniatură. In a- 
cest ultim caz, înfăşurarea nefolosită se 
va lega cu un capăt la masă. 

Se recomandă ecranarea bobinelor L t 
şi L 2 , precum şi a condensatorului va¬ 
riabil C 2 . 


ua punctul (J) 



ACORD 

\fin 


spate, avînd o despărţitură pentru bate¬ 
rii, şi are următoarele dimensiuni: lun¬ 
gime 170 mm; înălţime 80 mm; adîn- 
cime 120 mm, cu o despărţitură de 22 mm 


i l 4 

\ *1 L1 / A 


o - ţ^o O oîfo |°l C1 tc=K> <j> O 


/ °HK. 


0 q->4-o isl 

x-N Trl 

O 01-04 


j> o o 

1 ( f 'i 

Kt vrUt 


RîCM 

•o o o 


o H 


oj4 0 o 

! “>;îu 


Pentru a veni în sprijinul celor care 
doresc să realizeze un receptor sincro- 
dină, prezentăm în cele ce urmează, 
avînd ca punct de plecare un articol pu¬ 
blicat în «Tehnium» nr. 5/1976^ realiza¬ 
rea unui receptor pentru gama de 10 m 
(fig. 1). Acest receptor sincrodină, deose¬ 
bit de simplu, echipează în prezent sta¬ 
ţia de recepţie Y06-332/SB. 

Semnalul din antenă (neapărat exte¬ 
rioară şi bine degajată) se aplică prin- 
tr-un atenuator rezistiv circuitului osci¬ 
lant CjLi, care realizează selectarea frec¬ 
venţelor dorite, apoi primarului transfor¬ 
matorului Tril. înfăşurarea secundară 
simetrică aplică semnalul modulatoru¬ 
lui echilibrat, format din diodele Di-D^ 
într-o diagonală a punţii. în cealaltă 
diagonală se aplică semnalul de la osci¬ 
lator, printr-un transformator similar. 
Semnalul de joasă-frecvenţă astfel obţi¬ 
nut se trimite, printr-un filtra n de joasă 
frecvenţă (L 3 ; C 8 ; C 9 ), amplificatorului 
de joasă frecvenţă cu trei tranzistoare. 
Filtrul asigură o bandă de trecere de 
circa 3 kHz. 

Oscilatorul este realizat cu tranzisto¬ 
rul T 4 , avînd circuitul oscilant în colec¬ 
tor. Acesta este de tipul cu reacţie ca- 
pacitivă C 3 , C 4 , condensatorul C 5 ser¬ 
vind pentru acord. La stabilirea punctu¬ 
lui de funcţionare servesc rezistoarde R, 
şi R 2 în montaj divizor de tensiune, pre¬ 
cum şi R 3 în circuitul de emitor. Ten¬ 
siunea de alimentare este stabilizată cu 
dioda D 5 . 

Amplificatorul de joasă frecvenţă este 
construit cu tranzistoarele T t , T 2 , T 3 , 
pentru T 4 recomandîndu-se un exem¬ 
plar cu zgomot mic. Condensatorul C 14 
serveşte pentru «tăierea» frecvenţelor 
audio înalte, de natura fîşîitului, asigu- 
rînd o audiţie cu ton plăcut în căşti 
Amplificarea în joasă frecvenţă se apro¬ 
pie de valoarea 30 000. 

La ieşirea receptorului se conectează 
o pereche de căşti sensibile, de mare 
impedanţă (2 000 fi-4 000 fi). Poate fi 
folosit şi un etaj suplimentar "de ampli¬ 
ficare pentru audiţia în difuzor. Rezul¬ 
tate satisfăcătoare, mai ales pentru re¬ 
cepţia staţiilor puternice, se obţin şi prin 
conectarea în locul căştilor a unui difu¬ 
zor de radioficare împreună cu transfor¬ 
matorul său de ieşire. 

Pentru reglarea volumului serveşte po 
tenţiometrul de pe intrarea de antenă, 
care reduce semnalul aplicat, cît şi ten- 


9 spire cu sîrmă CuEm 0 0,5 jnm, bobi¬ 
nate pe carcase cu diametrul de 6 mm, 
prevăzute cu miez reglabil din ferită. 
Priza de antenă se ia de la spira a doua 
dinspre masă a bobinei L 1 ; celelalte 
prize vor fi la mijlocul bobinelor. 

Transformatoarele mixerului echili¬ 
brat Tr.l şi Tr.2 se realizează pe miezuri 
toroidale cu dimensiunile aproximative 
0 11 x 0 8 x 6 mm. înfăşurarea primară 
se realizează bobinînd 20 de spire CuEm 
sau CuEm mătase, iar înfăşurarea se¬ 
cundară bobinînd cu două fire o dată 

10 spire din aceeaşi sîrmă; legînd începu¬ 
tul unei sîrme cu sfîrşituî celeilalte, obţi¬ 
nem priza mediană şi o bună simetrie 


Iezi 

Pentru a uşura acordul în cazul re- 
cepţionării staţiilor SSB, recomandăm 
folosirea unui «vernier», a unei extensii 
cu o diodă varicap, prezentată în figu¬ 
ra 2 Aceasta se va monta în paralel cu 
condensatorul variabil C 2 sau chiar în 
locul lui. Alimentarea se face cu tensiune 
stabilizată de la dioda D 5 . Din potenţio- 
metrul R 12 se face acordul brut, iar din 
R 14 acordul fin. 

Montajul a fost realizat într-o cutie 
din tablă de aluminiu de 2 mm, din două 
bucăţi îndoite în formă de U; prima for¬ 
mează baza panoul frontal şi cel din 


pentru baterii. A doua tablă, îndoită în 
formă de U, se aplică peste prima for- 
mînd pereţii laterali şi capacul cutiei. 
Alimentarea montajului se face cel mai 
bine din două baterii plate de 4,5 V le¬ 
gate în serie — dar se poate folosi şi un 
alimentator care să livreze 9 V bine 
filtraţi. 

Reglarea aparatului constă în verifi¬ 
carea funcţionării amplificatorului de 
joasă frecvenţă, aplicînd un semnal prin 
C 10 ; verificarea funcţionării oscilatoru¬ 
lui local şi fixarea lui în bandă; acorda¬ 
rea bobinei L,, brut cu un frecvenţmetru 
activ şi apoi din miez pentru maxim de 
audiţie în căşti. 


Montajul din figura alăturată este 
un generator cu frecvenţa de 
465 kHz şi poate fi utilizat pa BFO 
într-un radioreceptor de radiodifu¬ 
ziune, care are una sau mai multe 
benzi de radioamatori. Astfel, ra¬ 
dioreceptorul poate fi utilizat în 
traficul de radioamatori, recepţio- 
nînd, pe lîngă emisiuni în AM, şi 
emisiuni în SSB şi CW. 

Primul etaj este un oscilator cu 
circuit acordat în colector. Trans¬ 
formatorul Tr.l este de frecvenţă 
intermediară, de la un radiorecep¬ 
tor tranzistorizat. 

Dacă oscilatorul nu funcţionea¬ 
ză la prima încercare, se inversea¬ 
ză capetele înfăşurării secundare 
a transformatorului. 


Ing. DAVIO MOLDO VAN. 

Y04BTZ 

Capacitatea C 3 se determină ex¬ 
perimental. 

Etajul al doilea este un repetor 
pe emitor, avînd rolul de separator. 

Realizat, pe o plăcuţă de circuit 
imprimat, ecranat şi introdus în 


t 



aparatul de radio, montajul dă sa¬ 
tisfacţii deosebite în traficul de 
radioamatori. 

Personal am realizat montajul 


pentru a-l utiliza într-un radiore¬ 
ceptor VEF 206, care poate recep¬ 
ţiona benzile de 1,83; 3,6; 7; 10,1 
si 18 MHz. 



TEHNIUM 8/1981 








VOLTMETRU-OHMMETRU 


Aparatul permite măsurarea tensiuni¬ 
lor alternative de la 1 V la 1 OOO V, a 
tensiunilor continue de la 1 V la 1 000 V 
şi a rezistenţelor electrice de la 10 fi la 
10 Mfi. 4 

Precizia măsurătorilor depinde, în pri¬ 
mul rînd, de calitatea şi precizia pieselor 
componente şi poate atinge 0,5-1% pen¬ 
tru rezistenţe şi 1-2,5% pentru tensiuni 
Schema de principiu este redată în fi "300 f) 
figura 1. Aparatul se compune dintr-un 
amplificator operaţional de tip /iA 741 Q _ ^ l.-, 
sau similar, divizorul de tensiune şi re- 4 

zistoarele etalon în circuitul ohmmetru- 0 ~ 3 kct 

Atît microampermetrul cît şi rezistoa- fi -Ifi |<o 
rele necunoscute (RJ se leagă în circui- 
tul de reacţie negativă în varianta nein- 0-30 bfi 
versoare (-), iar la intrarea (+) se in¬ 
troduce tensiunea de măsurat sau ten- fi-jffifi 
siunea de referinţă în cazul ohmmetrului 
Valorile pieselor componente au fost 0-3 QQ kfi. 
adaptate la un instrument de măsură de 
100 fiA de la un AVO-metru obişnuit 0-&Q0 kfi 
cu gradaţia scalei liniară în domeniile 
de 1 V şi 3 V, evitînd astfel o nouă eta- n 
îonare, operaţie destul de dificilă. J 
Construcţia voltmetrului nu ridică pro- n - 7 M 
bleme deosebite. Ca punct de plecare se U 6 1 - C ~ 
determină valorile rezistoarelor R, pen- fi _ iq m 0 
tru măsurarea tensiunilor continue şi R 2 J 
pentru măsurarea tensiunilor alterna¬ 
tive (vezi fig. 2). Aceste valori depind de 
caracteristicile microampermetruîui de 
care dispunem. Relaţia de calcul este: 


QCTAVSAN BUTUZA, 
Bai® Mare 


ohmmetru este la latitudinea fiecăruia, 
în funcţie de comutatorul de care dis¬ 


pune şi de pretenţiile pe care le are ~ în 
precizia de măsurare. Cu cît banda de 
lucru este mai restrînsă, cu atît precizia 
de .măsurare este mai mare (citirea mai 
corectă). 

Deoarece la rezistenţe mari (1-10 MQ) 
raportul de 1:1 între rezistenţa etalon şi 
cap de scală nu se mai păstrează (suferă 
unele abateri care se accentuează cu 
creşterea valorii rezistenţei), se recoman¬ 
dă ca rezistoarele R 19 , R 2(? şi R 21 să fie 
înseriate cu cîte un potenţiometru semi- 
reglabil cu care se vor face corecturile 
necesare. 

La • reglarea ohmmetrului se va pro¬ 
ceda astfel: 

La bornele R* se leagă un rezistor de 
precizie (0,5-1%) cu valoarea de. 1-10 kO 
sau chiar de 100 kQşi se fixează capul 
de scală, pe gama aleasă, cu ajutorul 
potenţiometrului semireglabil după 
care potenţiometrul se blochează cu vop¬ 
sea sau lac. 

Pentru domeniile de lucru de 1 MO, 
3 MII şi 10 MQ, tot la bornele R*, se 


leagă, pe rînd, rezistoare de 1-3, Respec¬ 
tiv 10 M.Q/1%, iar din potenţiorhetrele 
P 2 , P 3 şi P 4 se fac corecturile la cap de 
scală (P t rămîne blocat). 

Sursa de tensiune de referinţă stabilă, 
de cca 3 V, se obţine deja sursa de ali¬ 
mentare -f- 15 V cu ajutorul unei diode 
Zener (D 5 ) PL3V3Z, prin sortare. 

Dioda Zener (D 6 > serveşte la proteja¬ 
rea instrumentului în căzii în care bor¬ 
nele R x rămîn libere. La măsurare, dioda 
se deconectează cu ajutorul microîntre- 
rupătorului K 0 . 

Schema' de principiu a ohmmetrului 
nu diferă de cele prezentate deja în pa¬ 
ginile revistei «Tehnium»; ca atare, do¬ 
ritorii pot consulta aceste reviste pentru 
lămuriri suplimentare. 

Alimentarea montajului se face de la 
o sursă dublă de tensiune stabilizată şi 
filtrată de + 15 şi - 15 V. Schema ali¬ 
mentatorului se poate alege din cele 
publicate. Consumul nu depăşeşte 23- 
24 mA. 


• 1 Nîn 


R, = —4 

I,- 

în cazul de faţă, 
= 100 juA, ded 

„ 1 V 


Vj — 1 V, iar I,,: 


= 10 kfi. 


1 10 -4 A 

După cum se observă, valoarea rezis¬ 
tenţei interne a instrumentului de m㬠
sură nu intră în calcul (ea poate varia 
în limite largi). Curentul ce trece prin 
instrument depinde de valoarea tensiunii 
aplicate la intrarea ( + ) şi de valoarea 
rezistenţei R 2 şi nu depinde de rezistenţa 
internă a instrumentului de măsură. Ast¬ 
fel, nici rezistenţa punţii redresoare nu 
Va influenţa precizia , aparatului. Decu¬ 
plarea ei la măsurarea tensiunilor con¬ 
tinue, nu este necesară. 

La determinarea valorii lui R 2 se 
are în vedere faptul că microamperme¬ 
trul de curent continuu indică valoarea 
curentului mediu , redresat. Deci, pentru 
a trece de la măsurarea tensiunilor con¬ 
tinue la măsurarea tensiunilor alterna¬ 
tive, este suficient să se micşoreze rezis¬ 
tenţa R 2 (de la 10 kfi la 9 kfi), ceea ce 
se realizează cu comutatorul K 4 . 

Alegerea modului de lucru voltmetru- 
ohmmetru se face cu comutatorul gli¬ 
sant K 3 . Poziţia comutatorului în sche¬ 
mă corespunde pentru măsurarea ten¬ 
siunilor alternative. 

Toate rezistoarele vor avea precizia 
de 1%. 

Dacă dispunem de un instrument de 
măsură cu gradaţia liniară şi alegem va¬ 
lorile Rj şi R, în mod corect, nu mai 
sînt necesare reglaje. 

Verificarea se va face prin comparaţie 
cu un voltmetru de precizie (0,5-1%). 

Limita domeniilor de lucru pentru 



REGLAREA AVANSULUI 
LA’MOBRA SUPER" 

Mă numtsc Oorei Craiu, tocuimc în com. ©ătala* led Timiş» Ara rea¬ 
lizat multe dintre montajele electronic® publicat® în ac®*#, tă ist 
Doresc «ă public acest dlspewtlv de.reglare,a avansului Ia aprindere 
peni» motoreta ««Sobra», deoarece l-am experimentat şi dă rezultate 
foarte bun®, ., fund foarte util mai ales. începătorilor. 


Mulfi dintre posesorii de moto¬ 
rete şi mai ales cei începători în- 
tîmpină dificultăţi la reglarea aprin¬ 
derii. Pentru ca motoreta să atingă 
performantele cerute, acestui lu¬ 
cru trebuie să i se dea o impor¬ 
tantă deosebită. Un mod foarte 
simplu şi în acelaşi timp foarte 
eficace de reglare se poate obţine 
cu montajul din figură. Acesta 
este un generator de ton folosit 
de radioamatorii începători ca so¬ 


nerie sau pentru învăţarea alfabe¬ 
tului «Morse». Construcţia este 
foarte simplă şi nu necesită re¬ 
glaje, generatoruî funcţionînd de 
la prima încercare. în serie cu co¬ 
mutatorul «K» se conectează două 
bucăţi de sîrmă (A şi B) cu lungi¬ 
mea de 0,5 m, prevăzută ia capete 
cu cîte o clemă de tip «crocodil». 
Cu acestea se face cuplarea gene- 
rator-platină. 


MOD DE LUCRU 
Demontaţi capacul ventilatoru¬ 
lui şi ventilatorul, apoi rotiţi volan¬ 
tul magnetic pînă cînd semn ui «a» 
de pe volant coincide cu semnul 
«PM» imprimat pe carter. Slăbiţi 
şurubul de reglare a platinei şi 
reglaţi distanţa între contacte ia 
0,35-0,45 mm (vezi cartea tehnică), 
După reglarea platinei se deco¬ 
nectează firu! (albastru) ce alimen¬ 
tează primarul bobinei'de inducţie 
şi se conectează la generator prin- 
tr-unuî din firele de legătură (A). 
Celălalt fir de legătură (B) se co¬ 
nectează la masă (corpu! moto¬ 
retei). 

în momentul în care platina este 



8 


TEHNIUM 8/1981 




'Temporizatorul electronic este un 
aparat care nu trebuie să lipsească 
din nici un laborator fotografic. în 
funcţie de procedeul de temporizare 
folosit se obţine un anumit grad de 
precizie, care este foarte mare pentru 


temporizatoarele comandate cu cristal 
de cuarţ sau sincronizate direct pe 
reţea. Un astfel de temporizator este 
însă mai greu de realizat, necesitînd 
mai multe circuite logice şi avînd o 
schemă relativ comolicată. Prezint al㬠


turat schema unui temporizator ce 
foloseşte doar două circuite integrate 
şi care este uşor de realizat şi dă re¬ 
zultate bune. 

Alimentarea montajului, care tre¬ 
buie să fie foarte stabilă, este reali¬ 


zată cu circuitul integrat 723, în capsu¬ 
lă de tip TO 100, căreia i se va ataşa 
în mod obligatoriu un radiator con¬ 
fecţionat din tablă de aluminiu. Ca 
transformator se va folosi unui de 
sonerie. 

Circuitul de temporizare propriu- 
zis este format din monostabilul inte¬ 
grat CDB 4121, care oferă o precizie 
satisfăcătoare. Se pot comuta două 
scări de temporizare. Condensatoa¬ 
rele folosite trebuie să fie de cea mal 
bună calitate, eventual cu tantal. 

Comanda becului se tace cu un ti-, 
ristor de putere (TYP 220 sau echiva¬ 
lent). Se impune folosirea unui radia¬ 
tor pentru răcirea tiristorului, dar a- 
cesta trebuie amplasat cît mai departe 
de condensatoarele de temporizare 
şi de integratul CDB 4121. Comanda 
becului se poate face şi cu un releu, 
caz în care nu se va mai folosi puntea 
2PM6 şi nu va mai fi masă comună. 

La realizarea montajului se va avea 
deosebită grijă la izolarea traseelor 
de înaltă tensiune. Monostabilul şi 
condensatoarele de temporizare se 
vor amplasa într-un loc cu mici va¬ 
riaţii de temperatură pentru a se obţi¬ 
ne o precizie cît mai ridicată şi se va 
avea grijă ca nici o parte metalică să 
nu fie direct accesibilă mîinii, pentru 
a se evita riscul de curentare. 

Întîi se vor realiza alimentarea şi cir¬ 
cuitul de comandă a tiristorului, iar 
numai după verificarea funcţionării a- 
cestor blocuri se va monta circuitul, 
temporizator. 

□ AN TEODOS1U, 
Bucureşti 


ŞABLON 

* COTE ÎN mm. GĂURI 0 4 


Dintr-o bucată de ta¬ 
blă de aluminiu cu gro¬ 
simea de minimum 2 mm 
puteţi confecţiona un şa¬ 
blon care vă va ajuta la 
montarea pe radiatoare 
î tranzistoarelor de pu¬ 
tere (2 N 3055, ASZ15 
etc.) permiţînd marcarea 
uşoară şi precisă a locu¬ 
rilor pentru găuri. 

Cu două astfel de şa¬ 
bloane, puse unul peste 
altul, puteţi încadra folia 
de mică în vederea tăie¬ 
rii pe contur şi a găuririi 
fără deteriorare. 

în desen s-au dat şi 
cotele pentru tranzistoa- 



rele de tip AD 161 . tip 2N 3055, cote: 42 30 28 17 11 


tip AD 161, cote: 33 23 20 15 6 





Îndoit' 


Un cleşte patent uzat nu 
este de aruncai Retezîn- 
du-i vîrful şi sudîndu-i două 
plăci de fier ca în figură, 
obţineţi o sculă preţioasă 
de lucru, atunci cînd exe¬ 
cutaţi de exemplu un blin¬ 
daj de tablă la un transfor¬ 
mator sau la un preamplifi- 
cator. Dimensiunile fălcilor 
adăugate depind de mări¬ 
mea patentului şi de lăţi¬ 
mea la vîrf pe care o doreşte 
fiecare. După sudare se pot 
şlefui la un polizor fin por¬ 
ţiunile cu prea multă umplu¬ 
tură, ca şi călcătura fălcilor 
ia vîrf. 



închisă, montajul se alimentează 
direct din baterie. La deschiderea 
platinei alimentarea se face prin 
bobina de aprindere. Acest lucru 
face ca tensiunea să scadă datorită 
rezistenţei interne a bobinei, deci 
polarizarea tranzistorului T să se 
schimbe. Sunetul difuzorului se 
va schimba şi el, fapt ce marchează 
deschiderea platinei. Tonalitatea 
optimă se alege din potenţiome- 
trul P. 

Rotind rotorul magnetoului în 
sensul invers acelor de ceasornic, 
în momentul în care semnul «a» 
de pe el ajunge în dreptul semnu¬ 
lui «A» de pe capotajul de răcire, 
trebuie să înceapă deschiderea 
contactelor ruptorului, deci schim¬ 
barea tonalităţii în difuzor. Dacă 
acest lucru nu se întîmplă, proce¬ 
daţi la reglarea statorului. 

Acest dispozitiv poate fi folosit 
şi la reglarea altor tipuri de mo¬ 
torete sau chiar motociclete. 


PREAMPLIFICATOR 


Să m C pti * $ Dase! it «f 

©I m U* slwa a 1/4** *8 i UeowS ut a Pu¬ 
drei Şagsşoa® «ii» Braţcw. 

Pmîmm&u mm jui’i'in " 1 > 1 

* m i» itnpori « 

’tă la'frasfcea acestei pasiuni a avut-o- 
revista -«T.ehisiun»!».-..;-":'.' 


slabe (în privinţa zgomotului de fond) 
pot fi utilizate şi tranzistoarele BC 107, 
BC 108, BC 171, BC 172, care vor fi 
sortate însă cu un factor J3 peste 200. 

Alimentarea montajului se va face 
cu 18 V, de la o sursă stabilizată şi 


foarte bine filtrată. 

Impedanţa de intrare este de aproxi¬ 
mativ 30 kQ, iar cea de ieşire de 
10 kQ. 

Legăturile la potenţiometrul de vo¬ 
lum vor fi realizate cu cablu ecranat, 
Pentru funcţionare normală se va ac¬ 
ţiona asupra semireglabilului de 
4,7 MQ, care va putea fi înlocuit apoi 
cu o rezistenţă. 


Este vorba de un preamplificator 
care poate fi utilizat înaintea unui am¬ 
plificator de putere, sau pentru ascul¬ 
tarea unor programe mono sau ste¬ 
reo, în funcţie de varianta construc¬ 
tivă, în condiţii excelente, în căşti. 

Primele două etaje, realizate cu tran¬ 
zistoarele Tj şi T 2 , sînt amplificatoare 
de tensiune. 

După aceste etaje urmează un co¬ 
rector de ton de tip Baxendall, după 
care urmează un nou etaj amplificator 
de tensiune. 

Tranzistoarele sînt de tip BC 109 C 
sau BC 173 C, cu beta mare şi fără 
zgomot de fond. Cu rezultate mai 



TEHNIUM 81981 


9 




( P ent ™ Varianta Stereo ^ ? ase ^tegrate 
pa /41 şi paisprezece tranzistoare bi¬ 
polare. Este de preferat ca în cazul folo¬ 
sirii integratelor de fabricaţi 
că să se aleagă cele ce au ultima literă P 
sau J, pentru că ele urcă mai bine în 
frecvenţă la amplificări mai 
varianta realizată de 
/? 741 J. Se remarcă 
modul de cuplare i 


50/ o mai mare decît curentul normal 
consumat la puterea maximă, pentru a 
tie româneas- nU , ac - lona . Protecţia la scurtcircuit la 

P uten mari ale semnalului amplificat.; 
La scurtcircuit la ieşire, curentul ce va 
circula prin aceste rezistenţe va creşte 
brusc. In momentul în care căderea de 
- rezistenţă va atinge 
tensiunea de deschidere a joncţiunii bază- 
emitor (0,6-0,7 V), tranzistoarele T 17 şi 
T, 5 se vor deschide. T 17 va pune baza 
iui T ,2 la V şi va bloca amplificarea 
pe această alternanţă. Cind T,, se va 
deschide, prin divizorul din colectorul 
său va trece un curent de -aproximativ 
1 mA ’ ca re va determina pe rezistenta 
conectată între baza şi emitorul lui T 16 ’o 
cădere de tensiune de aproximativ 0,7 V, 
suficientă pentru a-1 deschide pe acesta 
ş 1 a-1 bloca pe T u şi deci tot lanţul de 
amplificare de pe această alternanţă. ! 
Cind scurtcircuitul de la ieşire dispare 
căderfie de tensiune de pe rezistenţele 1 
de 0,3 fi scad sub 0,7 V, iar T, T si 


mari. în 

rLfîr fol °5 tensiune pe fiecare 
in mod deosebit - • - 

i tranzistoarelor 
DU za/ şi bd 238 cu amplificatoarele 
operaţionale (A.O.). Se observă că pe 
fiecare ramură a alimentării A.O. se 
află cite o rezistenţă de 180 fi. Căderile 
de tensiune pe acestea, datorate curenţi- 
lor consumaţi pe fiecare ramură de A.O 
sint suficiente pentru a ţine tranzistoa¬ 
rele BD 237 şi BD 238 în zona activă. 

Consumul A.O. este dictat de nivelul 
semnalului aplicat la intrare (pentru o 
valoare fixă a potenţiometrului 'P 17 ), 

Prin intermediul acestui consum se co¬ 
manda sau nu tranzistoarele din etajul 
driver care, prin montajul Darlington, 
comanda tranzistoarele finale 2 N 3055. t 
4 7 rP debiteaz f P utere Pe rezistenţa de non 
47 fi montată la ieşire. Se recomandă circ 
2 a ^astă rezisten î ă să fie în gama lui 

47-56 fi. Pentru valon mai mici de 47 fi limj 

se riscă distrugerea A.O., iar pentru va- siLo 

ti-*™*? , man de 56 Q scade Puterea ţie ° 

debitată la ieşire de amplificator. în c ît’a< 

debhlS reZ ! S r enţa H P se ? te ’ Puterea pr0 r 

de , bltată . d ® amplificator este nulă pen- tram 

tru că A.O. nu consumă curent, ded toari 

Sar bd 237 * bd 238 stai 

O altă particularitate a acestui ampli- jf C g 
ficator o constituie protecţia la scurt- n en ti 
circuit, realizată prin tranzistoarele T 15 , baze] 
re Ş 1 T 17 . în circuitele de emitor ak dună 
tranzistoarelor finale se montează cîte o S 
rezistenţă bobinată de 0,3 fi/2 W. Aceste T 
rezistenţe se vor calcula la un curent cu p ro te 


AMPLIFICATOR 
HI-FI 2X20W 


Stud. LUCIAN 


entru a veni în sprijinul celor ce 
«dă circuite integrate liniare din se- 
741 (fiA 741, SFC 2741 etc.), propun 
jos realizarea unui amplificator audio 
o putere de 2 x 20 W, ai cărui para- 
n îl pot încadra în categoria ampli- 
toarelor HI-FI. Iată cîteva dintre ca- 
eristicile sale mai importante: 

- tensiune de alimentare: ± 15 V 

- curent consumat la puterea maxi¬ 


ma f = 1 kHz, P = 20 
- banda de trecere la ( 
- 10 Hz — 30 kHz 
eficacitatea corectorul! 
± 20 dB la 20 Hz 
± 18 dB la 20 kHz 
impedanţa de ieşire: B 
'protecţia difuzoarelor î 
puteri: P = 3-20 W 
protecţie de scurtcircuit: 
două intrări de sensibi 
5 mV. 


Aceşti parametri se pot obţine folosind 


rului de excitaţie T, m aşa fel 
comanda tranzistoarelor T f si 
limitată. 

Dacă s-ar face limitarea de 
pentru alternanţa negativă a se 


Prof. M. VORNICU 

circuit şi în cazul supramodulaţiiior pu- 
termce, m aşa fel încît garantează o si¬ 
metrică împărţire a puterii disipate. 

Pentru stabilizarea curentului de co- 
ector servesc rezistenţele de emitor ale 
tranzistoarelor finale. Căderea de ten¬ 
siune pe tranzistoarele finale T-T, si 
respectiv T 6 -T 8 provine de la T Q şi T 
prin cite un di vizor de tensiune R,/R°’ 
respectiv R 4 /R 5 . Dacă tranzistorul T 
conduce la alternanţa pozitivă a semna- 


. particularitatea schemei de fată constă 
m faptul că etajul final este prevăzut cu 
jm sistem de protecţie care intră automat 
m funcţiune atunci cînd, din cauza unui 

nînăTTs put f erea disi Pată creşte de 
pinâ la 3-5 on faţă de puterea disipată 
maximă in regim normal. F 

taJU l- h intrare un amplifica¬ 
tor diferenţial format din tranzistoarele 
h Şi l 2 , etajul de excitaţie alcătuit din 
1 3’- de /azorul format din T s şi T fi si 
etajul final de putere cor"* : '‘~ *■ 

zistoarele T 7 şi T s . Tra 
rolul de a stabiliza cur* 
al tranzistoarelor finale 
ţiilor de ' 
modificări 


Ted | unea de alimentare: 30 V; Consumul de c 
“*t — 1 j07 A; Puterea nominală la ieşire 
1 “ wf o 5 v nă T 4 Q; Factorul . de distorsiuni (f= 
i kfi a!«i4’ Tens I unea nominală de intrare: 
Amplificarea m tensiune: 30 dB; Amplific 


- * , - acest 

zistorul T 4 trebuie' obliga- 
montat pe acelaşi radiator 
ul din tranzistoarele finale, 
înzistorul se introduce mai 
mic radiator recuperat de 
tor AC 180 K şi apoi acesta 
i pe radiatorul pe care se 
Este bine ca micul radiator 
cu mică faţă de radiatorul MIRARE 
î are > «Şoarece tranzistorul T 4 are co- ^CîJl r 
ectoni 1 la capsulă şi în ipoteza varian- XlT 2 
• tei stereo şi a unui singur radiator. Se 25V 2 

pot pune m scurtcircuit colectoarele de ~290^v“ 

Iar a a S 0 H rele a Cel0r d0Uă CanaIe - Izo ‘ 
larea faţă de radiator trebuie efectuată 

şi pentru tranzistoarele finale. 

, Curentul ^ repaus de cca 85 mA 
(care se măsoară cu aparatul ■ între co- 
ec orul lui T 7 şi + Ucc) se stabileşte 
di? rezistenţa semireglabilă R,. Din se- 
mireglabiiu 1 de 1 Mfi se stabileşte sime¬ 
tria (intre polul + al condensatorului C* 

P ote nţialul trebuind să fie 
Ucc/2, adică 15 V. 

Amplificatorul diferenţial aflat la in¬ 
trarea montajului păstrează constantă O-- 

tensiunea de mijloc în regim de scurt- 


1N 4148 
'(IN 914) 


T8VM 

2N 3055 


TEHNIUM 8/1981 


MONO 


■STEREO 


m 


«Ol 


Verde *"“• Roşu 


Comutesk>rul ele mod „K 1 * 
este in poziţia STEREO 

T„ -6D2S8 
Tm- BD237 
Wia-2M'5055 
Ti5,Ti7-BC171 
Tife- BC 251 
DrD^-EFD106 



iOuF UkL . 


PROTECŢIE rl 
DIFUZOR M 180 ^ 

5 oL lI/Ja* 



2,2 T JJ2<2 

* Oto-Tn 



25 m F 


se recomandă ca tranzistoarele prefinale 
şi finale să fie împerecheate. în versiu¬ 
nea realizată de mine am folosit tranzis¬ 
toarele BD 237 -şi BD 238 cu 0=130 
şi 2N3055 cu £ = 65. 

Semnalul maxim aplicat la intrarea 
etajului nu trebuie să fie mai mare de 
1,2 V, pentru a nu introduce distorsiuni 

Cu ajutorul potenţiometrului P 17 se 
realizează protecţia difuzoarelor ce sînt 
cuplate la ieşirea amplificatorului, dacă 
acestea au puteri mai mici de 20 W. 
Cu P 17 la minim, se pun la maxim P n , 
P 12 ,.P 15 şi P 16 , iar apoi din P J7 se re¬ 
glează în sens crescător pînă cînd puterea 


la ieşirea amplificatorului va fi de aproxi¬ 
mativ 75% din cea a difuzoarelor folo¬ 
site. Puterea de ieşire a amplificatorului 
se citeşte pe un VU-metru dublu de la 
magnetofoanele M 2405 S, gradat în 
prealabil în waţi. Pentru acţionarea in¬ 
dicatorului am folosit o punte cu patru 
diode EFD 106, un condensator electro¬ 
litic de 10 n F, o rezistenţă fixă de 12 kQ 
şi una semireglabilă de 50 kQ. 

Etalonarea VU-metrului se face folo¬ 
sind un generator de semnal de audio- 
frecvenţă sinusoidal, un osciloscop şi un 
wattmetru de ieşire. în montajul realizat, 
protecţia difuzoarelor acţionează în gama 




h00a.H0,3n. 

i 


3-20 W. 

în etajul corector de ton, prin alege¬ 
rea judicioasă a rezistenţelor şi conden¬ 
satoarelor am obţinut un reglaj de ton 
foarte eficient. 

în etajul de intrare este de preferat 
să nu se introducă între intrare şi masă 
o rezistenţă mai mică de 100 kQ pentru 
a nu scurtcircuita la. masă semnalul de 
amplificat. 

Factorul de amplificare al preamplifi- 
catorului se stabileşte din rezistenţa se¬ 
mireglabilă de 100 kQ, el fiind între 


1 şi 100. 

Selectorul MONO/STEREO se. face 
cu un comutator cu 4x2 poziţii iar 
afişarea poziţiei cu LED-uri (roşu — 
STEREO, verde — MONO). 

Pentru realizarea unei audiţii stereo 
se va dubla montajul prezentat în figură, 
iar pentru echilibrarea celor două canale 
se va folosi un potentiometm de balans 
(2x100 kQ). 

Realizat corect şi îngrijit, cu piesele 
date, amplificatorul prezentat mai sus va 
funcţiona la prima încercare. 


MIXER 

AMPLIFICATOR 


CRRECTRR 


Montajul funcţionează la o tensiune 
stabilizată de 10-14 V şi se compune din 
trei etaje distincte. 

Cele două preamplificatoare — pentru 
microfon şi pentru magnetofon — for¬ 
mează primul etaj, ce se compune din 
tranzistoarele T t şi T 2 şi potenţiometre- 
le P t , respectiv P 2 , P 3 şi P 4 pentru 
preamplificatorul magnetofonului. După 
preamplificare, semnalele se suprapun 
şi se aplică etajului al doilea, format 
din 5 circuite filtre — RC, cu aiutorul 


Elev. ZQLTAM SILVESTRU, 
Sf. Shgorghe 

cărora se pot corecta frecvenţele 150- 
160 Hz; 340-350 Hz; 1,5-1,6, kHz; 4- 
4,5 kHz şi 5,5-5,7 kHz, din potentiome- 
trele P 5 , P 6 , P 7 , P 8 , P 9 = 100 kQ. Ulti¬ 
mul etaj este amplificatorul de putere 
comun pentru cele două semnale de 
audiofrecvenţă care se aplică mixate la 
intrarea (8) circuitului integrat TBA 
810 A — UL 1481. Acesta va da o putere 
de 6 W la ieşire pe o impedanţă de 4 Q. 

Montajul este în varianta mono, dar 
se poate realiza'si în varianta stereo. 


R, — 820 kQ; R 2 — 6,2 kQ; R 3 — 
220 Q; R 4 — 47 kQ; R 5 — 82 kQ; R 6 — 
220 Q; R 7 -- 10 kQ; R 8 — 180 kQ: 
R 9 — 1 MQ; R 10 — 1 MQ; R n — 
620 kQ; R n - 4,7 kQ; R 13 — 220 Q: 
R 14 — 100 kQ: R 1S — 82 kQ; R 16 — 
330 Q; R 17 — 47 kQ: R 18 — 100 kQ; 
R 19 — 1 MQ; R 20 - 100 kQ; R 21 — 
180 kQ; R 22 — 1 MQ; R 23 - 1 MQ; 
R 24 — 100 Q; R 25 — 100 Q; R, ( , — 
1 Q; T, — BC Î08; T 2 — BC 108: 
C, — 10 /xF/10 V: C 2 — 5 juF/6 V: 
C 3 — 50 /zF/10 V; C 4 — 4,7 /zF/10 V; 
C 5 — 200 nF/10 V; C 6 — 10 nF; C 7 — 
4,7 nF; C 8 — 4,7 nF; C 9 — 1 nF; C 10 — 
10 juF/6 V; C n — 50 /zF/10 V; C 12 — 
5 ix F/6 V; C 13 — 10 ^F/10 V; C 14 — 
1 nF; C 15 — 390 nF; C 16 — 100 nF; 
C 17 — 100 nF/12 V; C 18 — 100 fxF/ 
12 V; C 19 — 100 jiF/12 V; C 20 — 
1,5 nF; C 21 — 10 nF; C 22 — 0,1 /iF; 
C 7 , — 50 juF/12 V; circuit integrat 
TBA 810 A, UL 148) 



TRANZIST0ARE 

ECHIVALENŢE 

(După Catalogul I.P.R.S.- 
Băneasa, 1977) 


Tip 

Tip I.P.R.S. 

SET 104 

EFT 333 

SFT 105 

EFT 343 

SFT 108 

EFT 343 

SFT 107 

EF,T 343 

SFT 108 

EFT 343 

SFT 109 

EFT 333 

SFT 111 

EFT 333 

SFT 112 

EFT 333 

SFT 113 

AD 149 

SFT 114 

ASZ 15 

SFT 115 

EFT 343 

SFT 110 

EFT 333 

SFT 121 

AC 180 

SFT 122 

AC ISO 

SFT 123 

ac m 

SFT 124 

AC 180 

SFT 125 

AC 100 

SFT 128 

EFT 333 

SFT 127 

EFT 333 

SFT 120 

EFT 308 

SFT 130 

AC 180 

SFT 131 

AC 180 

SFT 142 

EFT 343 

SFT 143 

EFT 333 

SFT 144 

EFT 333 

SFT 145 

. AC 180 

SFT 146 

AC 180 

SFT 150 

ASZ 15 

SFT 151 

EFT 333 

SFT 152 

EFT 333 

SFT 153 

EFT 333 

SFT 162 

AC 181 K 

SFT 184 

AC 180 

SFT 186 

BF 479 

SFT 186 P BF 178 

SFT 187 

SF 178 

SFT ISO 

AD 149 

SFT 191 

AD 148 

SFT 2G6 

EFT 333 

SFT 207 

EFT 333 

SFT 268 

EFT 308 

SFT 211 

ASZ 15 

SFT 212 

EFT 212 


TEHNIUM 8/1981 


II 






















mm 

■ ui 
MĂSURAT 
!l SORTAT 
îlISTtHTT 

Ing. ANDRiAN PJSGOLAE 
Dispozitivul descris în continuare per¬ 
mite sortarea rapidă a. unor rezistenţe 
cu aceeaşi valoare; de asemenea, cu aju¬ 
torul său se poate verifica dacă o re¬ 
zistenţă se încadrează într-o clasă de 
toleranţă sau se poate afla valoarea 
exactă a unei rezistenţe nemarcate. 

Montajul conţine o punte rezistivă 
ale cărei braţe sînt formate din cele două 
părţi ale rezistenţei R 4 , rezistenţa de 
referinţă, R re/ , şi rezistenţa necunoscută, 
Rjc. Pe o diagonală se aplică tensiunea 
de alimentare, care poate proveni de la 
n baterie de 9 V sau de la reţea prin 


intermediul unui alimentator stabilizat. 
Pe cealaltă diagonală sînt conectate in¬ 
trările amplificatorului operaţional. Din 
R 3 se reglează sensibilitatea punţii ded 
precizia de măsurare. La ieşirea amplifi¬ 
catorului operaţional sînt cuplate două 
tranzistoare complementare (BC 107 şi 
BC 177). Sarcina acestora este formată 
din trei diode luminescente. Cînd lumi¬ 
nează dioda LED 1, rezistenţa măsurată 
este egală cu rezistenţa de referinţă. în 
această situaţie, tensiunea dintre colec¬ 
toarele tranzistoarelor şi masă este cu¬ 
prinsă în intervalul 3...6 V. Dacă valoa¬ 
rea rezistenţei R* este mai mică decît 
a celei de referinţă, tensiunea scade sub 
3 V şi dioda D x (PL5V6Z) se deschide, 
aprinzînd dioda LED 2. Dacă R* este 
mai mare decît R re/ , tensiunea de ieşire 
creşte peste 6 V şi dioda D 2 se deschide, 
aprinzînd dioda LED 3. 

1. SORTAREA UNEI VALORI 

Pe locul rezistenţei de referinţă şi la 
bornele R x se montează cîte o rezistenţă 
de valoare egală cu cea pe care dorim 
să o sortăm. R 3 se fixează la cca 1/5 din 
valoarea maximă. Se reglează R^ astfel 
încît dioda LED 1 să lumineze (diodele 
LED 2 şi LED 3 rămîn stinse). Se m㬠
reşte valoarea rezistenţei R 3 pînă cînd 
se aprinde unul din LED-urile 2 sau 3. 
Din nou se reglează R 4 pînă ce se re¬ 
aprinde LED-ul 1. Operaţia se repetă 
pînă cînd, printr-o rotaţie foarte mică a 


cursorului rezistenţei R, 1; se trece de la 
aprinderea LED-ului 1 la aprinderea 
LED-ului 2 sau 3. în acest moment, 
sensibilitatea şi precizia punţii sînt maxi¬ 
me. în locul rezistenţei conectate la bor¬ 
nele R* se cuplează, pe rînd, rezistenţele 
ce trebuie sortate. în cazul în care se 
aprinde dioda LED 1, rezistenţa R* are 
valoarea căutată. 

2. MĂSURAREA VALORII UNEI 
REZISTENTE NECUNOSCUTE 

R* 

Cursorul potenţiometrului R^ rămîne 
în poziţia de la punctul 1 sau se reface 
etalonarea după modul descris mai sus. 
în locul rezistenţei de referinţă se cu¬ 
plează o cutie decadică sau un potenţio- 
metru gradat. Valoarea rezistenţei R 3 
se fixează la 1/3 din valoarea maximă 
Se cuplează R*. Dacă R* < R re/ , se aprin¬ 


de creştere a valorii rezistenţei de refe¬ 
rinţă pînă se ajunge la treapta cea mai 
•fină. în momentul aprinderii diodei 
LED 1. se citeşte valoarea. 

3. VERIFICAREA ÎNCADRĂRII 
ÎNTR-O CLASĂ DE 
TOLERANŢĂ 

Etalonarea din rezistenţa Rf se face; 
ca la punctul 1. Să presupunem că se 
verifică dacă un stoc de rezistenţe se în¬ 
cadrează în domeniul R ± '10%. La bor¬ 
nele R re/ se cuplează o rezistenţă de va-c 
loare R. La bornele R. v se cuplează o 
cutie decadică reglată la valoarea R‘ -+• 
10%. Se reglează R 3 pînă cînd se aprinde 
dioda LED 3 şi se stinge dioda LED 1. 
După aceea se modifică valoarea rezis¬ 
tenţei decadice la R-10%. în acest caz 
trebuie să se aprindă dioda LED 2. 
Scăzînd puţin valoarea rezistenţei deca- 



SP *&«?*■ 





de LED-ul 2. 

Se modifică valoarea rezistenţei deca¬ 
dice în trepte de valoare mare (10 sau 
100 kfi). Dacă se aprinde dioda LED 3, 
se revine cu o treaptă înapoi şi se reia 
creşterea valorii rezistenţei de referinţă 
în trepte mai mici. Cînd se aprinde dioda 
LED 3, se revine cu o treaptă înapoi şi 
se reia creşterea în trepte şi mai mici. 
Se creşte sensibilitatea prin mărirea va¬ 
lorii rezistenţei R 3 şi se repetă operaţia 


dice, trebuie să se aprindă LED-u 
Dacă nu, se modifică puţin reglajul 
zisfcenţei R 4 pînă la obţinerea rezult 
lui dorit. Se revine la valoarea R + 1 
şi se reface reglajul. Aceste operaţi 
repetă pînă cînd dioda LED 1 stă apr 
pentru orice valoare a rezistenţei d 
dice cuprinsă în domeniul R + 1 
Astfel, orice rezistenţă care produce ap 
derea diodei LED 1 se încadrează îi 
mitele de toleranţă R ± 10%. în ac< 


mifWATOR 

mRCTIOHAl 


Aparatul descris în continuare ser¬ 
veşte la verificarea dinamică a tranzis¬ 
toarelor bipolare, FET şi MOSFET, şi 
a cristalelor. El se bazează pe schema 
clasică a oscilatoarelor cu cristal de 
cuarţ (fig. 1 ) folosind un tranzistor bipo¬ 
lar. Valoarea condensatorului C se alege 
în funcţie de frecvenţa generată (se ia 
aproximativ între 10 şi 200 pF, cu atît 
mai mare cu cît frecvenţa este mai mică). 

în figura 2 este prezentată schema de 
principiu a unui oscilator cu cristal rea¬ 
lizat cu un tranzistor MOSFET. Funcţio¬ 
nai aceste tranzistoare seamănă oare¬ 
cum cu tranzistoarele cu efect de cîmp 
(FET), însă au două porţi (gate), Gi şi 
G 2 . Â doua poartă se poate asemăna 
funcţional (oarecum simplist) cu grila 
ecran a unui tub electronic. Montajul 
funcţionează si cu un tranzistor FET. 
In acest caz poarta se conectează la G< 
iar G 2 nu se conectează. 

Î 11 figura 3 este redată schema practică 
a verificatorului propus. Montajul se 
caracterizează prin simplitate. S-a folo¬ 
sit o schemă combinată a celor din figu¬ 
rile 1-2. Soclurile S ls S 2 permit introdu¬ 
cerea tranzistorului de verificat, iar în 
soclul S 3 se introduce cristalul. Alimen¬ 
tarea este asigurată de la o baterie 
de 9 V. Punerea în funcţiune se face cu 
comutatorul K ( , iar K 2 serveşte la se¬ 
lectarea polarităţii alimentării în raport 
de tranzistorul testat (npn sau pnp). Cu 
ajutorul comutatorului se poate selecta 
condensatorul care asigură reacţia ne¬ 
cesară intrării în oscilaţie a montajului 


SSL OALÂMBOS 

ia diferite frecvenţe. De menţionat că 
numai la cristalele sub 500 kHz sînt 

(CONTINUARE ÎN PAG. 20) 


1 CRISTAL 






. iop f r 


t\ iS 3 | r 

tS J ) CRISTAL - 

-tiL? 



o o o 

-L1Q. -L, 

IM 

x-INTRARE 

r% 


EFD108 WD2 
10 nF T 




BF244 fi 220 


(7) Ml a 

K.J 0~lm 


3£Ka 





în practica radioamatorilor şi a con¬ 
structorilor amatori de aparatură elec¬ 
tronică apare, de multe ori, necesita¬ 
tea de a testa o serie de montaje cu 
semnale sinusoidale sau dreptunghiu¬ 
lare. 

Pentru a veni în sprijinul acestora, 
am conceput şi am realizat cu bune 
rezultate practice un generator de 
audiofrecvenţă cuplat cu un formator 
de impulsuri dreptunghiulare. Con¬ 
ceput într-un sistem unitar, el poate 
răspunde cu destulă precizie unor 
nevoi stringente ale amatorilor, ale 
cercurilor de construcţii electronice 
din casele pionierilor şi şoimilor pa¬ 
triei, în şcoli şi licee şi chiar în apli¬ 
caţii industriale mai puţin pretenţioa¬ 
se. Realizat numai cu componente 
produse în ţară, foarte uşor procura- 
bile şi cu preţ convenabil, el poate fi 
un auxiliar preţios pentru activitatea 
iubitorilor de montaje electronice. 

Generatorul se compune din patru 
părţi principale (fig. 1): 

1) generatorul sinusoidal cu circui¬ 
tul integrat ./3A741; 

2) formatorul de impulsuri drept¬ 
unghiulare cu 1/2 CDB400E; 

3) atenuatorul; 

4) blocul de aiimenţare. 

DESCRIEREA MONTAJULUI 

1) Generatorul sinusoidal este for¬ 
mat dintr-o reţea Wien. Ca element 
activ se foloseşte un circuit integrat 
/JA741. 

Reţeaua Wien este formată din con¬ 
densatoarele C1-C5 şi C6-C10, selec¬ 
tate printr-un comutator rotativ cu 
2x5 poziţii sau o claviatură de «Alba- 


lEŞlfSE. 


COSTEL TUDQRAŞCU 

tros» («Mamaia»), din care se aleg 
gamele de frecvenţă, iar din potenţio- 
metru se poate varia frecvenţa în li¬ 
mitele dorite. Ca la orice oscilator în 
reţea Wien, frecvenţa de oscilaţie este 



IN 3600 




=90 R10. 

4) Alimentatorul este format din: 
întrerupătorul I de la televizoarele«Dia- 
mant» (pentru circuit imprimat); trans¬ 
formatorul Tr, de sonerie, cu secun¬ 
darul rebobinat la 12 V; diodele D4, 
D5, care pot fi F057-F407 sau 1N4001- 
4007; condensatoarele electrolitice 
C15-C16, cu rol de a filtra tensiunea 
redresată. Redresarea este monoalter- 
nanţă, dar cu un filtraj bun se poate 
obţine o tensiune continuă suficient 
de bună pentru a nu modula semna¬ 
lul la ieşire cu frecvenţa reţelei. Pen¬ 
tru cei mai pretenţioşi se poate folosi 
şi o redresare în punte, dar este mai 


Apoi se realizează formatorul de 
impulsuri dreptunghiulare. în cazul în 
care nu funcţionează oscilatorul, se 
acţionează asupra lui R4 pînă la apa¬ 
riţia oscilaţiilor şi se vizualizează pe 
osciloscop, urmărind ca ele să nu fie 
distorsionate (limitate). La fel se pro¬ 
cedează si la formator din semiregla- 
bilul R8. 

Montajul se încasetează într-o cutie, 
de preferinţă metalică, pentru o bună 
ecranare, şi se inscripţionează. 

în figura 3 este dată o idee de rea¬ 
lizare a feţei cutiei şi de dispunere a 
elementelor de comandă şi reglai şi 
de inscripţionare. în încheiere, pentru 



dată de relaţia: fo=1/2 7T RC; condi¬ 
ţia de amorsare a oscilaţiilor este 
R4=2 R3, iar amplificarea devine egală 
cu 3. Oscilatorul mai este prevăzut şi 
cu un sistem de limitare cu două 
diode cu siliciu Dl, D2 montate în 
antiparalel, care, acţionînd asupra bu¬ 
clelor de reacţie negativă şi pozitivă, 
ţine în mod constant amplificarea ega¬ 
lă cu 3 şi astfel semnalul are o va¬ 
loare constantă la ieşire. Diodele tre¬ 
buie să aibă caracteristici identice 
pentru a nu avea un domeniu mare 
de impedanţă neliniară. Acest incon¬ 
venient este înlăturat în mare parte 
de conectarea în paralel a unei rezis¬ 
tenţe R5 egală sau mai mică decît 
rezistenţa directă a celor două diode. 

Astfel, semnalul va avea un nivel 
de distorsiuni minim. Nivelul de dis¬ 
torsiuni mai poate fi reglat şi din R4, 
din care se poate creşte amplitudinea 
semnalului, dar odată cu aceasta şi 
gradul de distorsiuni ale semnalului. 

Ieşirea oscilatorului se face capaci- 
tiv (capacitate mare pentru a putea 
lăsa să treacă bine frecvenţele joase). 

2) Formatorul de impulsuri drept¬ 
unghiulare este alcătuit din două porţi 
ale circuitului CDB400E care conţine 
patru operatoare ŞI-NU, cu cîte două 
intrări. Pentru aplicaţia noastră nu 
folosim decît două operatoare. 

Astfel, aplicînd la intrare un sem¬ 
nal sinusoidal, se obţine semnal drept¬ 
unghiular cu amplitudinea de 2,4 Vvv. 
El funcţionează ca un discriminator 
Schmitt, Semnalul se aplică de la 
oscilator prin rezistenţa R6 cu rol de 
limitare şi condensatorul C13 cu rol 
de cuplaj. Din P3 se reglează durata 
t a impulsului (simetria semnalului 
dreptunghiular). Ieşirea este de ase¬ 
menea cuplată la atenuator prin inter¬ 
mediul comutatorului K2. Se poate 
folosi şi o ieşire separată pentru for¬ 
mator, unde să dispunem în perma¬ 
nenţă de impuls dreptunghiular (fig. 2). 

3) Atenuatorul divizor de tensiune 
este format din potenţiometrul P2 şi 
din rezistoarele R10, R11, R12; se 
poate obţine o atenuare a semnalului 
în raporturile 1/1, 1/10, 1/100, cu re¬ 
glarea continuă din P2. 

Ieşirea se face la bornele Bl şi B2 
(masă). Faţă de R10, R11 şi R12 sînt 
în raporturi de R11 =9 R10 şi R12= 



costisitor. Din punctul D se obţine 
tensiunea de +5 V pentru circuitul 
CDB400E, care este stabilizată cu dio¬ 
da Zener D3 de tip PL5V1Z. 

Rezistenţa R14 are rolul de a echi¬ 
libra tensiunea şi pe partea negativă 
a alimentatorului. In punctele A şi B 
se obţin i15 V pentru J3A741. Punc¬ 
tul C este OV şi este legat la masa 
montajului şi a cutiei. 


nivel simetrie - 
/m UTL 

^vvy^v /O O ii 

^ \ / fi 

Hz-KHz ^- -I Lf )_fj_ ((o)) (j© 

GENERATOR AF CU CIRCUITE INTEGRATE ^ 

î-l=J 



Realizarea practică a montaju¬ 
lui se poate face pe o singură placă 
de circuit imprimat. Comutatorul K, 
poate fi rotativ şi atunci se leagă cu 
conexiuni la montaj, sau cu claviatură 
şi poate fi pus direct pe cablaj. Con¬ 
densatoarele C1-C10 se pot lipi pe 
comutator sau claviatură sau pe ca¬ 
blaj. Potenţiometrele se pot lipi direct 
pe cablaj şi la fel şi comutatorul K2 
cu reţinere (comutator de ton de la 
«Neptun» sau «Gloria»).K3 are 1 x3 po¬ 
ziţii şi poate fi la alegerea realizato¬ 
rului. Bl şi B2 sînt borne pentru ba¬ 
nane. 

Montajul trebuie să aibă o bună 
masă, iar gruparea pieselor şi a păr¬ 
ţilor componente să se efectueze 
corect. Se va evita plasarea reţelei 
Wien în apropierea transformatoru¬ 
lui de reţea sau a ieşirii, pentru preîn- 
tîmpinarea unor fenomene nedorite 
mai ales la amplitudini mici ale semna¬ 
lului. Siguranţa se poate dimensiona 
la 0,6 A. După ce s-au strîns toate 
piesele, se trece la realizarea cabla¬ 
jului. Se plantează apoi piesele ali¬ 
mentatorului, după care se face proba 
pentru a putea vedea tensiunile din 
schemă. Se realizează oscilatorul Wien 
şi se face proba. 


cei care nu dispun de circuitul inte¬ 
grat CD B400E, menţionăm că se pot 
obţine totuşi impulsuri dreptunghiu¬ 
lare chiar din_/3A741 prin variaţia lui 
R4, ceea ce face ca oscilatorul Wien 
să lucreze într-un regim puternic de 
limitare. Atunci R4 se poate realiza 
din două rezistenţe care, comutate 
cu ajutorul lui K2, conduc la obţine¬ 
rea semnalelor sinusoidale sau drept¬ 
unghiulare (fig. 4). 

Restul montajului rămîne identic, 
cu excepţia alimentatorului, unde dis¬ 
par R13, R14, D3, CI3 şi, bineînţeles, 
formatorul de impulsuri dreptunghiu¬ 
lare cu toate elementele sale. în figu¬ 
ra 5 se dă configuraţia,capsulelor cir¬ 
cuitelor integrate. 

Personal am realizat montajul. în 
ambele variante şi el a corespuns 
deplin cerinţelor impuse de activita¬ 
tea curentă a amatorului. 


TEHNIUM 8/1981 


15 










APARATE FOTO 

AUTOMATE 

Fiz. OH. SĂLUJĂ 


EXPUNEREA AUTOMATĂ 
Stabilirea corectă a cantităţii de lu¬ 
mină care impresionează pelicula foto¬ 
grafică este de mare importanţă. Cau¬ 
za cea mai frecventă a nereuşitelor 
este alegerea greşită a diafragmei şi 
timpului de expunere, cele două ele¬ 
mente interdependente ' care permit 
dozarea luminii primite de emulsie. 
De aceea atenţia producătorilor de 
aparatură foto s-a îndreptat mai ales 
asupra automatizării expunerii. 

Există două sisteme: unul care re¬ 
glează automat 'diafragma pentru un- 
timp de expunere ales de fotograf şi 
altul care reglează automat timpul 
pentru o diafragmă fixată manual. Cele 
două sisteme se numesc ■ «automat cu 
prioritatea timpului de expunere» şi, 
respectiv, «automat cu prioritatea dia¬ 
fragmei». Ele nu coexistă Intr-un apa¬ 
rat decîî foarte rar, din cauza compli¬ 
caţiilor tehnice şi preţului ridicat; de 
obicei se optează pentru una sau alta 
din aceste automatizări, 
în ambele sisteme este măsurată 


Obţinerea unor rezultate bune în 
mod constant este condiţionată în 
laboratorul fotografic şi de utilizarea 
unor ustensile de laborator t curate. 

O primă regulă spune că după orice 
folosire, după evacuarea soluţiei de 
lucru, orice ustensilă (tavă, vas, doză, 
cleşte etc.) trebuie spălată intensiv 
cu apă caldă. 

O altă regulă impune curăţirea oric㬠
rui vas utilizat în laborator şi pe care 
există cruste (albe sau cenuşii) sau 
alte depozite de substanţe. Astfel de 
depozite modifică proprietăţile solu¬ 
ţiei turnate în vasul respectiv chiar 
dacă s-a respectat cu stricteţe desti¬ 
naţia vasului (pentru revelator, fixa- 
tor, baie stop etc.). 

Depozitele foarte subţiri şi petele 
pot fi curăţate uşor cu mijloace obiş¬ 
nuite de genul tixuiui şi detergenţilor 
prin înmuiere şi ştergere cu un'burete. 

Depunerile mai bogate, formate de 
obicei din carbonaţi (cruste de cu¬ 
loare deschisă), se curăţă cu acid 
clorhidric diluat, care are şi o acţiune 
dezinfectantă. Utilizarea acidului clor¬ 
hidric presupune multă precauţie, a- 


intensitatea luminii reflectate de su¬ 
biect cu ajutorul unui element foto- 
sensibil încorporat în aparat. El poate 
fi o celulă fotovoltaică montată în jurul 
obiectivului (fig. Ia) ori pe carcasă (b), 
un fotorezistor plasat tot pe carcasă 
sau pe o faţă a pentaprismei la apara¬ 
tele reflex (Ic), eventual în spatele 
oglinzii semitransparente (1d), ori o 
fotodiodă ce primeşte lumina reflec¬ 
tată de film şi perdelele obturatorului 
chiar în momentul expunerii (le). 

Celulele montate ca în figura la au 
suprafaţă mare şi se folosesc la apa¬ 
ratele simple, unde curentul debitat 
acţionează direct preselecţia diafrag¬ 
mei. Fotoelementeie montate pe car¬ 
casă sînt utilizate la aparatele de clasă 
medie ce dispun de un amplificator 
electronic şi de sursă de curent (ba¬ 
terie). Montajele Ic, 1d se întîlnesc la 
aparatele de calitate ridicată şi au 
avantajul că măsoară exact lumina ce 
trece prin obiectiv, ţinînd seama de 
deschiderea lui unghiulară şi de fil¬ 
trele sau inelele intermediare adăuga¬ 


C. VAS1LE 

vînd în vedere nocivitatea sa. Curăţi¬ 
rea ustensilelor se va face într-un 
spaţiu mare, eventual deschis, pen¬ 
tru ca vaporii acidului să nu ne irite 
căile respiratorii. 

Clătirea ulterioară va fi abundentă, 
în apă curgătoare, de preferinţă caldă. 

Depunerile argintii care apar pe pe¬ 
reţii sticlelor şi uneori pe cei ai tăse- 
lor de revelator reprezintă straturi sub¬ 
ţiri de argint ce apăr ca urmare a re¬ 
ducerii bromurii de argint de către 
revelator. Curăţirea sa nu este abso¬ 
lut obligatorie dacă destinaţia vasului 
se menţine permanent. Orice soluţie 
slăbitoare dizolvă depunerea de ar¬ 
gint. O acţiune rapidă este asigurată 
de siăbitorul cu bicromat de potasiu 


dat mai jos: 

Bicromat de potasiu.1 g 

Acid sulfuric concentrat • • -2 ml 
Apă .pînă la 1 I 


Există şi alte reţete de curăţire, 
unele cuprinzînd acid sulfuric în can¬ 
tităţi relativ mari şi chiar acid azotic. 
Nu recomandăm astfel de retete avînd 
în vedere gradul mare de pericol de 
accidentare gravă. 


Sînt situaţii în care obţinerea copiei 
fotografice trebuie făcută contra cro¬ 
nometru. Uscarea peliculei foto pe 
care am obţinut negativele este o 
operaţie de durată în mod normal. 
Pentru a o scurta ia cîteva minute 
(5-10), se folosesc cîteva procedee 
care sînt descrise în continuare. Deza¬ 
vantajul acestor metode constă în 
faptul că, pentru o păstrare îndelun¬ 
gată, filmele trebuie (ulterior copierii) 
urgent respălate intensiv în apă curg㬠
toare si uscate normal. 

1. USCAREA ÎN ALCOOL 

După o spălare intensă de 2-3 mi¬ 
nute în apă, pelicula se cufundă pen¬ 
tru 3-4 minute în alcool. Uscarea are 
loc rapid (alcoolul care s-a substituit 
apei se evaporă rapid). Filmele astfel 
uscate nu se recomandă a fi păs¬ 
trate, deoarece .alcoolul în concentra¬ 
ţie ridicată dizolvă substanţele emo- 
liente din structură, pelicula devenind 
casantă. Utilizarea alcoolului concen¬ 
trat. în altă formă decît alcoolul rafinat 
(alcool tehnic de exemplu) implică 
riscul apariţiei unei opalescenţe care 
modifică transparenţa fotogramelor. 

2. USCAREA |N SOLUŢIE DE 
ALCOOL 

Pentru a evita dezavantajele utilizării 
alcoolului concentrat, se recomandă 


a se folosi o soluţie de cca 70% alcool; 
în apă. Timpul de menţinere în soluţie; 
a filmului este de 5 minute. 

Se poate folosi orice fel de alcool; 
este de dorit a se evita însă alcoolul 
metilic, care este nociv pentru vedere 
dacă vaporii săi sînt inhalaţi într-o 
cantitate prea mare. 

Se vor respecta normele de pro¬ 
tecţie privind prevenirea incendiilor, 
avînd în vedere inflamabilitatea alcoo¬ 
lului. 

3. USCAREA CU ROTAŞA (car¬ 
bonat de potasiu) 

Pe baza higroscopicităţii potasei se 
poate obţine uscarea în cîteva minute 
a unui film dacă îl cufundăm într-o 
soluţie saturată a. substanţei menţio¬ 
nate timp de cca 1 minut. Anterior 
filmul se spală intensiv 3-5 minute. 

Filmul zvîntat, după scoaterea din 
soluţia de potasă, se şterge cu o cîrpă 
moaie, care nu lasă scame, de stratul 
cleios care rămîne pe suprafaţa sa. 

4. USCAREA LA TEMPERATU¬ 
RĂ RIDICATĂ 

Este o metodă de restrînsă accesi¬ 
bilitate. Ea se aplică exclusiv filmelor 
alb-negru fanate (fixare tanantă) care 
se usucă în dulapuri cu temperatura 
reglabilă. Uscarea se face în plaja de 
temperatură 45-60°C. 


te. în sistemul le, de avangardă, se 
măsoară lumina tot prin obiectiv în 
momentul expunerii, deci ia diafrag¬ 
ma efectivă de lucru, şi ţinînd seama 
de variaţiile luminii ce se produc chiar 
în acest interval de timp. Desigur, 
electronica pe care o necesită este 
destul de complexă. 

Indiferent de tipul sau locul de mon¬ 
tare a fotoeiementului, semnalul elec¬ 
tric al acestuia, după o eventuală am¬ 
plificare şi prelucrare, acţionează asu¬ 
pra diafragmei sau obturatorului. 
AUTOMATIZAREA 
DIAFRAGME! 

Atenţie la confuzia ce se poate face 
cu denumirea «diafragmă automată», 
prin care se înţelege mecanismul ce 
menţine diafragma deschisă în timpul 
vizării şi o închide doar în momentul 
expunerii! în contextul de faţă, prin 
«automatizarea diafragmei» înţelegem 
existenţa unui mecanism care reglează 
valoarea corectă a diafragmei în con¬ 
diţiile concrete de fotografiere. 

O schemă simplă folosită în multe 
aparate este sugerată în figura 2. Cu¬ 
rentul generat de fotoceîulă sub in¬ 
fluenţa luminii acţionează direct un 
traductor electromecanic, construit si¬ 
milar cu un instrument electromagne¬ 
tic. «Acul» acestuia serveşte ca limi- 
tator de cursă pentru o placă glisantă 
ce se deplasează de jos în sus în mo¬ 
mentul apăsării pe declanşator şi ac¬ 
ţionează asupra diafragmei. Funcţie 
de poziţia acului în decuparea plăcii, 
aceasta are o cursă mai mare sau mai 
mică şi închide diafragma mai mult 
sau mai puţin în timpul expunerii. 
Sistemul ţine cont de timpul de expu¬ 
nere ales şi de sensibilitatea emulsiei, 
indicate de fotograf prin butoane care 
acţionează potenţiometrul din circuit. 

Mecanismul descris mai sus este 
aplicabil doar la aparate cu obiectiv 
demontabil. Pentru automatizarea dia¬ 
fragmei ia obiectivele interschimba¬ 
bile, acestea posedă o pîrghie (fig. 3) 
prin care preselecţia este făcută din 
aparat, de către un mecanism mai 
complex, ce poate include uneori un 
micromotor. 

AUTOMATIZAREA 
OBTURATORULUI 
Acţionarea automată a obturatoru¬ 


lui se face în majoritatea cazurilor 
electromagnetic, în figura 4 este pre¬ 
zentat un obturator central cu oouă 
lamele (opace) care se interpun în 
caiea luminii. In momentul declanşă¬ 
rii, lamelele sînt deblocate mecanic. 
Lamela 1 se deplasează sub acţiunea 
unui resort (deschide obturatorul), în 
timp ce lamela 2 este reţinută de un 
electromagnet. Cînd 1 ajunge la cap㬠
tul cursei, ea stabileşte un contact 
electric ce pune în funcţiune un mon¬ 
taj electronic de temporizare. Funcţie 
de lumina pe care o primeşte elemen¬ 
tul fotosensibii, după un anumit timp, 
electromagnetul nu mai este alimen¬ 
tat, eliberează armătura şi lamela 2, 
trasă de resort, închide obturatorul. 
Întîrzierea lamelei 2 faţă de 1 poate 
varia de la sutimi de secundă pînă la 
cîteva secunde sau mai mult; acesta 
este chiar timpul de expunere asigu¬ 
rat de automat. 

La aparatele cu obiective interschim¬ 
babile se preferă automatizarea obtu¬ 
ratorului focal. Principiul este asem㬠
nător celui descris, cu precizarea că 
aici se reglează întîrzierea perdelei a 
doua faţă de prima. 

în oricare din cazuri, automatul tre¬ 
buie să fie «informat» despre valoarea 
diafragmei alese de fotograf şi sensi¬ 
bilitatea peliculei. Aceasta se face 
electric, prin potenţiometre, sau, la 
aparate mai simple, optic. Este vorba 
de aplicarea unui filtru gri cu densi¬ 
tate variabilă In faţa fotoeiementului 
(fig. 5). Deplaslnd filtrul, o zonă mai 
mult sau mai puţin transparentă este 
aşezată în faţa celulei; aceasta pri- 
•meşte o fracţiune mai mare sau mai 
mică din lumina incidenţă şi reglează 
timpul de expunere în consecinţă. 

Multe tjpuri de aparate cu expunere 
automată semnalizează diafragma ori 
timpul ales de automat fie printr-un 
ac indicator, fie prin aprinderea unor 
diode electroluminescente ce se află 
în vizor. Se semnalează, de aseme¬ 
nea, existenţa unor condiţii improprii 
de iluminare (prea slabă ori prea in¬ 
tensă), pentru.ca fotograful să schimbe 
celălalt parametru al expunerii, pelicu¬ 
la sau... să renunţe la fotografie. Există 
circuite integrate specializate care în¬ 
globează într-un volum şi greutate 


CUM CUEâfil 

' USTENSILEI.] 
DE LABORATOR 


USCAREA RAPIDA A 
FILMELOR 


16 


TEHNÎUM 8/1981 






reduse toată electronica necesară a- 
cestor operaţii. 

TRANSPORTUL FILMULUI 
$1 ARMAREA AUTOMATĂ 
Aceste, operaţii, adesea cupiate şi 
în aparatele obişnuite, se află'pe locui 
doi ca importanţă în automatizarea 
fotografierii. ; 

Există mecanisme cu arc, care, oda¬ 
tă amorsate, asigură transportul fil¬ 
mului şi armarea automată a obtura¬ 
torului pentru un număr de 4-8 cadre 
şi chiar mai mult Este suficient să 
menţinem degetul pe declanşator şi 
aparatul execută o succesiune de fo¬ 
tografii, în cadenţa de cîteva cadre-pe 
secundă. Utilizarea este maximă atunci 
cînd imortalizăm pe peliculă eveni¬ 
mente cu desfăşurare rapidă în timp 
(în sport de pildă) şi unde surprinde¬ 
rea ceiei mai spectaculoase poziţii 
este dificilă. 

Alte mecanisme fac apel la un sistem 
pneumatic de transport (piston care 
se mişcă într-un cilindru), acţionat, de 
bioxidul de carbon, comprimat într-o 
capsulă de tipul celor folosite la auto- 
sifoane. Cadenţa şi numărul de cadre 
transportate devin astfel mai mari. 

în sfîrşit, mecanismele cu micro mo¬ 
tor electric, pus în funcţiune automat 
ia terminarea expunerii precedente, 
constituie rezolvarea cea mai, intere¬ 
santă a problemei cînd este vorba de 
fotografierea automată a unui număr 
mare de cadre. Ele se pretează acţio¬ 
nării prin telecomandă şi au fiabilitate 
mare. 

DECLANŞAREA AUTOMATĂ 
Putem spune că «autodecianşato- 
ruî» existent pe majoritatea fotoaparâ- 
telor actuale este un prim pas spre 
automatizarea acestei operaţii. Un re¬ 
sort tensionat se destinde, punînd în 
mişcare un angrenaj multiplicator de 
turaţie. Viteza de rotaţie este limitată 
de un clichet sau o paletă, astfel că 
destinderea se face uniform, în 10- 
15 secunde. La căpătui cursei, obtura¬ 
torul este declanşat 
Treapta următoare de automatizare 
a declanşării este introducerea unui 
mecanism cu electromagnet, care, pri¬ 
mind un impuls de curent, acţionează 
obturatorul Este utilizat în specia! în 
legătură cu senzori de diferite tipuri 
şi permite declanşarea In anumite si¬ 
tuaţii date: sosiri în întrecerile spor¬ 
tive, pătrunderea unui intrus într-un 
ioc nepermis etc. Completat cu me¬ 
canismul de transport şi armare auto¬ 
mată, sistemul poate fi acţionat prin 
telecomandă cu fir, ultrasunete sau 
radio, permiţînd luarea de imagini în 
locuri periculoase ori inaccesibile (re¬ 
cunoaşteri submarine, conducte cu 
diametrul mic, fotografierea animale¬ 
lor sălbatice ş.a.m.d.). 
FOCALIZAREA AUTOMATĂ 
Cea mai puţin frecventă este pune¬ 
rea la punct automată a imaginii (fo¬ 
calizarea), în scopui obţinerii unei 


imagini ciare a suDiectufui situat la 
o distanţă oarecare. Cauza o consti¬ 
tuie complicaţiile tehnice cate nu justi¬ 
fică totdeauna această automatizare. 

Unul din sistemele utilizate se ba¬ 
zează pe principiul telemetrului cu 
coincidenţă, cuplat cu obiectivul. Su¬ 
biectul este «vizat» prin două lentile 
situate la o distanţă oarecare una faţă 
de alta (fig. 6), şi din această cauză 
el este văzut sub unghiuri diferite, 
într-un telemetru obişnuit se realizea¬ 
ză suprapunerea celor două imagini 
prin rotirea unei oglinzi şi aprecierea 
vizuală a momentului cînd coincidenţa 
este perfectă. în telemetrul automat, 
coincidenţa este sesizată fotoelectric. 
Fiecare din cele două lentile proiec¬ 
tează imaginea subiectului pe cîte un 
panou cu elemente fotosensibile (în 
desen sînt reprezentate 4 elemente, 
de formă dreptunghiulară). Semnalul 
electric produs sub acţiunea lurriinii 
de fiecare element al unui panou este 
comparat cu semnalul produs de ele¬ 
mentul corespunzător de pe celălalt 
panou. Egalitatea pentru toate pere¬ 
chile de fotoelemente înseamnă coinci¬ 
denţa imaginilor proiectate pe ele. 

Practic punerea Ia punct în siste¬ 
mul de mai sus se face astfel: un mi- 
cromotor roteşte obiectivul (şi acţio¬ 
nează telemetrul cuplat) de la un capăt 
la altul al domeniului de reglaj (de 
exemplu 0,6 m — o©). Pe durata acestei 
deplasări se compară semnalele foto- 
eiementelor şi se memorează elec¬ 
tronic poziţia în care coincidenţa a fost 
cea mai bună. Apoi sistemul readuce 
obiectivul în acea poziţie şi permite 
declanşarea. Toată operaţia durează 
cîteva secunde şi necesită o electro¬ 
nică adecvată. 

Alt tip de automat foloseşte radarul 
cu ultrasunete. Un difuzor miniatură 
emite un scurt impuls ultrasonic în 
faţa aparatului. Apoi acelaşi difuzor, 
folosit ca microfon, captează «ecoul» 
datorat reflexiei pe primul obstacol 
întîlnit — considerat subiectul foto¬ 
grafiei. în funcţie de durata întîrzierii 
semnalului este acţionat motorul ce 
deplasează obiectivul în poziţia nece¬ 
sară unei bune focalizări. 


BLITZUL AUTOMAT 

Fulgerui electronic, fie încorporat 
în aparatul foto, fie ca accesoriu al 
acestuia, a fost şi ei automatizat (sau 
dotat cu «computer» cum se spune, nu 
tocmai justificat, în prospectele co¬ 
merciale). Despre ce este vorba? La 
un blitz obişnuit, cantitatea de lumină 
produsă de lampă prin descărcarea 
condensatorului este constantă. Re¬ 
vine fotografului sarcina de a doza 
lumina primită de film, prin reglarea 
diafragmei ia o valoare convenabilă, 
funcţie de distanţa biitz-subiect. 

Blitzul automat elimină reglajul men¬ 
ţionat. Se lucrează cu o diafragmă 
fixă, aieasă funcţie de sensibilitatea 
emulsiei. Iluminarea produsă de blitz 
are însă o durată variabilă, corelată cu 
lumina care se reflectă pe subiect 
Pentru aceasta, pe blitz este montată 
o fotodiodă cu răspuns rapid, care 
măsoară lumina primită prin reflexie 
chiar în timpul descărcării (fig. 7). 
Cînd iluminarea este suficientă, un 
circuit electronic sesizează acest lucru 
şi determină întreruperea descărcării. 
Ea se face fie prin şuntarea conden¬ 
satorului, fie prin întreruperea legăturii 
lui cu tubul de descărcare. A! doilea 


1. DOMINANTĂ ALBASTRĂ 

1.1. Fotografiere pe film pentru Iu- 
mină artificială (3 200 K), la iurnină de 
zi (5 200-6 000 K). 

1.2. Fotografiere pe film pentru lu¬ 
mină de becuri (3 200 K), cu lămpi cu 
halogen (3 400 K). 

REMEDIERE 

1.1. Defect neeorectabii; se va alege 
cu atenţie filmul în viitor. 

1.2. Dominanta este relativ slabă; 
se corectează ia proiecţie cu un filtru 
slab galben sau portocaliu. 


procedeu este preferabil, deoarece e 
conomiseşte eneraia acumulată în con¬ 
densator (blitz cu .recuperare), dar ti- 
ristorul şi circuitul de stingere compli¬ 
că întrucîtva schema. 

Automatizarea blitzului aduce şi aite 
avantaje: ea ţine seama de reflectivi- 
tatea subiectului, de filtrele montate 
eventual pe lampă, de existenţa ilumi¬ 
nării simultane cu alt blitz şi dă expu¬ 
neri corecte chiar în cazul lucrului cu 
lumina indirectă a blitzului. 


Se pare că un aparat fotografic 
«complet automat» nu a fost comer¬ 
cializat încă. Oricum, e! ar fi atît de 
scump şi complex Incît utilitatea sa 
reală ar fi îndoielnică, iar probleme 
esenţiale aie fotografiei artistice cum 
sînt alegerea subiectului, iluminării, 
momentului declanşării sau compozi¬ 
ţiei imaginii nu vor fi, probabil, nicioda¬ 
tă automatizate. Dealtfel, uneie din 
mecanismele descrise sînt destinate 
mai mult celor complet neiniţiaţi în 
tehnica foto, iar lipsa unor automa- 
jtisme ia aparatul propriu nu poate 
constitui un handicap serios pentru 
realizarea de fotografii foarte buna 


2. DOMINANTĂ ROŞIE- 

PORTOCALIE 

2.1. Fotografiere pe film pentru lu¬ 
mină de zi (5 500 K) ia iurnină so¬ 
cială (3 200-3 400 K). 

2.2. Fotografiere pe film pentru lu¬ 
mină artificicîiă (3 209 K) la lumină cu 
temperatură de culoare mai mică 
(2 700-2 800 K), ca urmare a folosirii 
.unor becuri obişnuite (nu nitraphot) 
sau a scăderii tensiunii te rotoc 

REMEDIERE - , 

2.1. Se va alege coreei 
; 2.2. Se va 'foîosi lumină ccesos 
zătoare., , ■ 


DEFECTE IN PROCESUL 
REVERSIBIL COLOR 


TEHNIUM 8/1981 


17 











canalul sintetizor lucrează într-o 
bandă de frecvenţă > 0,3 kHz. 

Blocurile monostabile de pe ca¬ 
nale pot fi reglate pentru timpi de 
comutaţie de ordinul secundelor, 
astfel încît să creeze impresia că 
sursele luminoase se integrează în- 
tr-un «fluviu de lumină» (lumină, 
dinamică) modulat în amplitudine 
şi frecvenţă de sursa muzicală (sem¬ 
nalul de audiofrecvenţă). 

Porţile celor două elemente de 
comutaţie de pe un canal primesc 
semnal de pe ieşirile Q şi, respec¬ 
tiv, Q. Se obţine astfel o sincroni¬ 
zare luminoasă ritm^pe Q şi contra- 
ritm + pauză pe Q. 


tatea de a se sincroniza pe armonice 
ale semnalului aplicat pe intrare, 
rezultă că pentru «n» canale, apli- 
cînd acelaşi semnal, dar stabilind 
frecvenţe proprii de oscilaţie dife¬ 
rite, se obţin la ieşirile respective 
semnale de frecvenţe diferite pentru 
aceeaşi perioadă, corespunzătoare 
caracteristicii de frecvenţă a fiec㬠
rui jSE 565. 

Impulsul de comutaţie este pre¬ 
luat de pe una din ieşirile (4 + 5), 
(9) ale sintetizor ului şi aplicat pe 
pinii 3, respectiv 3„, ai monostabi- 
lelor Mj, respectiv M„. 

Circuitul se reglează pentru timpi 
de comutaţie foarte mici atunci cînd 


Sistemul electronic pe care-1 pro¬ 
pun realizează o sincronizare fidelă 
a intensităţii luminoase cu amplitu¬ 
dinea semnalului audio, pe de o 
parte, şi a lungimii de undă în care 
emite sursa de lumină cu frecvenţa 
semnalului prelucrat, pe de altă 
parte. 

în acest fel, efectele sunet-culoare 
sînt percepute ca senzaţii plăcute, 
neobositoare, avînd un caracter re¬ 
confortant şi de durată. 

Afirmaţia este justificată şi de 
faptul că intensitatea luminoasă pe 
canal rămîne constantă indiferent 
de frecvenţele sintetizate, datorită 
utilizării pe acelaşi canal a două 
surse de lumină comandate în con¬ 
tratimp, compensîndu-se reciproc. 

Schema bloc este prezentată in 
figura 1, iar schema electrică în 
figura 2. Semnalul audio preluat de 
la sursă (>50 mV) se aplică uneia 
dintre intrările M, N. 

Blocul AAF reprezintă un ampli¬ 
ficator de audiofrecvenţă care am¬ 
plifică semnalul aplicat pe intrarea M 
(pe intrarea N fiind recomandat a 
se aplica numai semnalul a cărui 
putere depăşeşte 500 mW). Ieşirea 
blocului AAF este cuplată cu intr㬠
rile sintetizoarelor S x , S 2 ...S ro co¬ 
respunzătoare celor «n» canale. 
Frecvenţele sintetizate de acestea 
sînt aplicate monostabilelor M x , 


Irrtmnz 


> 50 ttN 


spre, n "canale 
dinMsauM- 


,n" monostabile 


CANAL 1 


CANAL 2 


Întrucît sînt utilizate ambele ie¬ 
şiri (Q şi Q) ale unui monostabil, 
fiecare canal comandă două tiris- 
toare care au ca sarcină sursele de 
lumină. 

Dacă elementele de comutaţie sta¬ 
tică au tensiuni sau curenţi de des- 
chiderejnari, între ieşirea Q w res¬ 
pectiv Q„, şi poartă se interconec¬ 
tează amplificatoare ca acela repre¬ 
zentat în figura 3. 

Principiul de funcţionare se ba¬ 
zează pe utilizarea circuitelor inte¬ 
grate de tip PLL ca filtre de frec¬ 
venţă. 

Semnalul audio preluat de la o 
sursă (oricare ieşire a unui magne¬ 
tofon, radio, picup etc.) cu P> 
>500 mW se aplică pe intrarea N 
(pentru nivel semnal >50 mV pe 
intrarea M) — puncte comune ale 
intrării pentru cele «n» canale. 

Prin condensatorul de cuplaj C N 
semnalul ajunge pe baza tranzisto¬ 
rului Q x (pinii 2) din componenţa 
circuitului integrat tip /IE 565. 

Frecvenţa de oscilaţie liberă f 0 
este stabilită prin relaţia: f 0 = (3,7 * 
•R 0 C 0 )-\ respectiv f 0 „ = (3,7 • 


FIO. 3. amplificator 

(TRAUZÎ5T0R COMPU'o) 
0+12V 


220V^ 


Întrucît comparatorul de fază din 
componenţa PLL-ului are proprie- 



™ 3- 

l 2 



<2 P 

_C 4 4121 

« 3 - 


io y 

9 y 

<7 

& > 


SINTETIZOR 
canal 1 

M 

* \ 

- AA.F. 












SIRENĂ 

BITUM 

Ing. STA IM PAVEL, Piteşti 

Montajul prezentat utilizează un cir¬ 
cuit integrat de comutaţie din seria 
SN 7404 sau CDB 404 E (I.P.R.S.), 
care conţine 6 porţi inversoare simple. 
Cu valorile condensatoarelor menţio¬ 
nate în schemă (fig. 1) se obţin trenuri 
de impulsuri dreptunghiulare care pro¬ 
duc într-un difuzor sunete de tipul 
«ti-ta» (ca la maşinile de miliţie), iar 
prin schimbarea valorilor unora dintre 
condensatoare se poate modifica a- 
cest sunet pînă la obţinerea unui de¬ 
osebit de plăcut «bim-bam». 

Cele 6 porţi ale circuitului integrat, 
sînt utilizate pentru formarea a 3 cir¬ 
cuite a stabile, cu timpi diferiţi de bascu¬ 
lare. Astfel, primele 2.porţi formează 
un circuit astabil cu perioada de co¬ 
mutaţie de circa o secundă. Ieşirile 
de pe fiecare poartă sînt conectate 
prin intermediul unor rezistenţe de 
2,7 kO. cu celelalte două circuite asta- 
bile, formate cu ajutorul celorlalte 
4 porţi ale circuitului integrat, reali- 
zîndu-se în acest fel comanda aces¬ 


tora în funcţie de porţile primului cir¬ 
cuit astabil care se găsesc alternativ 
în conducţie. Cele două circuite asta- 
bile vor oscila deci pe rînd, cu frec¬ 
venţe diferite, dictate de valorile con¬ 
densatoarelor care leagă porţile. Osci¬ 
laţiile sînt culese simetric de pe por¬ 
ţile fiecărui circuit şi aplicate la un 
amplificator format cu ajutorul tran- 
zistoarelor TI şi T2. Dacă se doreşte 
obţinerea unui sunet mai puternic, 
acest amplificator poate fi înlocuit cu 
orice alt tip de amplificator, la care 
semnalul se va aplica tot prin interme¬ 
diul condensatorului de 5juF. Difuzo¬ 
rul utilizat poate fi de orice tip, cu 
rezistenţa bobinei mobile de 8 O. Cu 
rezultate mai slabe, în locul difuzoru¬ 
lui poate fi montată chiar o cască te¬ 
lefonică. 




cesare numai unele mici reglaje asu- toare, iar micşorarea lor duce la obţi- 
pra celor două oscilatoare de frec- nerea unor tonuri mai înalte. 


venţă sonoră, pentru obţinerea unui Alimentarea montajului se face de 
ton cît mai plăcut. Aceste reglaje se la o baterie de lanternă de 4,5 V sau 

recomandă a fi făcute numai prin mo- de la un alimentator stabilizat cu ten- 

dificarea valorilor condensatoarelor de siunea de 4,5-5 V. !Mu se ja depăşi 

0,1 şi 0,2 juF, deoarece modificări de în nici un caz tensiunea de 5 V, deoa- 

rezistenţe pot pune în pericol circui- rece circuitul integrat se poate dis- 

tul integrat. Ca regulă generală, mări- truge. Circuitul integrat se alimen- 

rea valorii acestor condensatoare pro- tează cu tensiune continuă între pinii 7 

duce coborîrea tonului dat de oscila- şi 14, cu pinul 7 la masă (minus). 


mmm 

ELECTRONIC 

Proff. MIHAI CORUŢIU, 
LieeuI«C. A. Rossettî» 
Bucureşti 

Folosirea osciloscopului catodic pre 
văzut cu un comutator electronic este 
extrem de avantajoasă în studiul unor 
procese care necesită vizualizarea simul¬ 
tană a două semnale. în acest sens pot fi 
date nenumărate exemple: vizualizarea 
simultană a semnalelor de «. intrare şi 
ieşire existente la un amplificator (avan¬ 
taje: evaluarea rapidă a amplificării şi 
aprecierea calitativă a caracteristicii de 
răspuns), observarea simultană a unui 
semnal de radiofrecvenţă modulat în 
amplitudine şi a semnalului detectat 
(avantaje: calculul rapid al randamen¬ 
tului detectorului şi evaluarea gradului 
de distorsiuni introduse de către acesta), 
vizualizarea semnalelor de intrare-ieşire 
pentru un filtru (în vederea aprecierii 
caracteristicii acestuia), observarea sem¬ 
nalelor produse de un generator stan¬ 
dard şi un oscilator oarecare (pentru 
etalonarea acestuia din urmă) etc. 

Utilizarea unui osciloscop cu două 
tunuri electronice este, evident, indicată 
în toate aceste cazuri. Acest aparat este 
însă gr£u de procurat, iar construirea 
lui este dificilă. 

Prezentăm în articolul de faţă un co¬ 
mutator electronic, realizat în întregime 
cu piese de provenienţă românească, care 
poate înlocui în multe situaţii, cu rezul¬ 
tate deosebit de bune. osciloscopul cu 
două spoturi. Comutatorul introduce, 
pe rînd, la intrarea osciloscopului sem¬ 
nalele care trebuie vizualizate. Dacă frec¬ 
venţa de comutare este mult mai mare 
decît cea a semnalelor, acestea se vor 
observa pe ecranul osciloscopului sub 
forma a două curbe distincte. 

Schema de principiu a comutatorului 
electronic este prezentată în figura 1. 
.Montajul necesită un număr relativ mic. 
de componente: patru tranzistoare, două 
circuite integrate şi elementele pasive 
aferente. Tranzistoarele Tj şi T 2 funcţio¬ 
nează alternativ: cînd este blocat, 
T 2 se află în stare de funcţionare şi in¬ 
vers. Rezultă că semnalele aplicate la 
intrările 1 şi 2 ale comutatorului, ampli¬ 
ficate cu ajutorul etajelor echipate ai 


tranzistoarele T 3 şi T 4 , vor ajunge la 
intrarea Y a osciloscopului, pe rînd. 
Dacă frecvenţa de eşantionare (comu¬ 
tare) este mult mai mare decît cea a 
semnalelor, atunci, pe ecranul oscilosco¬ 
pului, se vor observa, aşa cum s-a preci¬ 
zat mai înainte, două curbe distincte, 
în realitate, aceste curbe apar pe ecra¬ 
nul osciloscopului intermitent. Dacă m㬠
rim frecvenţa bazei de timp a oscilosco¬ 
pului, vom observa că fasciculul electro¬ 
nic al tubului catodic descrie, alternativ, 
porţiuni din cele două curbe: într-o ju¬ 
mătate de perioadă a semnalului de co¬ 
mandă este descrisă o porţiune din 
prima curbă (cea aplicată la intrarea 1 a 
comutatorului), iar în cealaltă jumătate 
este descrisă o porţiune din curba a doua 

P- 


(aplicată la intrarea 2) ş.a.m.d. Dacă 
micşorăm frecvenţa bazei de timp a osci¬ 
loscopului, cele două curbe par con¬ 
tinue. 

Comanda funcţionării alternative a 
tranzistoarelor Tj şi T 2 se realizează cu 
ajutorul unor semnale dreptunghiulare 
defazate cu 180°. Pentru obţinerea unor 
astfel de semnale se folosesc două cir¬ 
cuite integrate: CDB 400 şi CDB 473. 
Trei din cele patru porţi NAND ale 
circuitului integrat CDB 400 sînt legate 
ca inversoare şi formează un circuit 

INTR- Y 
OSCI LOSCOP 


basculant astabil. Frecvenţa oscilaţiilor 
generate de acest circuit este determinată 

de grupul R, 3 C 7 (f =T R 13 'C 7 ), iar fac¬ 
torul de umplere poate fi modificat prin 
ajustarea valorii rezistorului R. 2 . 

Semnalul obţinut la ieşirea circuitului 
basculant astabil nu este perfect drept¬ 
unghiular. Aplicînd acest semnal pe in¬ 
trarea de tact «T» a unui circuit bistabil 
(în cazul de faţă realizat cu 1/2 din 
CDB 473), se obţin la ieşirile «Q» şi «Q» 
două semnale în antifază şi perfect drept¬ 
unghiulare. Aceste semnale comandă func¬ 
ţionarea alternativă a tranzistoarelor T :1 

şi T„ 

(CONTINUARE IN PAG. 23) 


50K,O- 


R iof 

825KQ-I 
C 5 ţ10nF j 


25nF 25nF 
\ Ti T 2 ( 
/ BF199 BF199 v 



LI R 6 U r 5 R 1 
T2,4KrM54^jJ 680-^ 


jf P 7 jj r 7 

iioo Ţ 24 : 



r +sv «_t_ i 

,.mi_ 

14 13 12 11 10 9 8 

1 | C D B 400 
|1 .1 2 3 4 5 6 7 



CDB 473 
1 2 3 4 5 6 

Pr.: — 


C 7 10nF 


r 12 : 5000 , 


TEHN1UJVE 8/1981 








mulţime de sfaturi utile iubitorului de - 
5 flori. La construcţie vor fi folosite ţevi 
de plastic cu diametrele cuprinse între 
10 şi 15 cm, care se vor lipi de-a lungul 
generatoarelor ce vin în contact cu 
«codez» sau «prenadez». 

La cîţiva centimetri de la capetele 
inferioare ale ţevilor vom lipi cîte un 
fund circular din polistiren, vom prac¬ 
tica un colier de găuri <j> 10 mm, care 
vor servi la aerisirea ghiveciului şi la 
evaporarea apei în exces. După mon¬ 
tare, întreg ansamblul se va vopsi cu 
emaur alb, aplicat cu un pistol de 
stropit, sau cu o vopsea email, aplicată 
cu pensula. 

O altă variantă de asamblare a jar¬ 
dinierei se poate urmări în figura 2. 

întregul ansamblu se va monta de-a 
lungul unei platbande cu grosimea 


oieffenbaehia 

picta 

Sarsseuieria 

Oxicardlum 

Maranta 

Bromelia 

ChSorophytum 

Feriga 

Feriga pillaea 
Ficus lyrata 
Iedera 


150 iucşi 
200 iucşi 
250 Iucşi 
300 iucşi 
350 Iucşi' 
350 iucşi 
400 Sucşi 
450 Iucşi 


I iucşi,- 


Iucşi 


pese între ele cu «codez». 

Amplasarea jardinierei se poate-face 
pe unul din pereţii balconului sau pe 
un perete al unei încăperi. 

Firiîsajul se face tot prin vopsire 
cu emaur sau email alb. 

în cazul cînd jardiniera se va monta 
într-o cameră, este recomandabil să 


Cînd răcoarea serii mai domoleşte 
canicula miezului de vară, gustăm cu 
mare plăcere tihna oferită de un ceas 
de şedere pe balcon, mica noastră 
«ogradă» oferită de habitatul modern. 
Aproape că nu există balcon fără flori 
în jardiniere sau ghivece simple şi 
această dorinţă de apropiere de na¬ 
tura de care am fost atrt de legaţi este 
una din dimensiunile fireşti ale ome¬ 
nescului. Dar, din păcate, în majori¬ 
tatea balcoanelor, aşezarea jardinie¬ 
relor este făcută la întîmplare, de cele 
mai multe ori pe parapetul balconu¬ 
lui, incomodînd pe cel ce doreşte să 
se sprijine cu braţele de bordaj. Mai 
există şi dezavantajul căderii acciden¬ 
tale a jardinierelor şi al scurgerii apei 
în exces de-a lungul, pereţilor balco¬ 
nului, degradîndu-i. în afară de nepl㬠
cerile enumerate mai sus, mai există 
şi pericolul iluminării în exces a plan¬ 
telor de apartament, lucru ce le poate, 
dăuna. 

Soluţiile prezentate mai jos au avan¬ 
tajul de a asigura florilor un spaţiu 
suficient şi o iluminare corespunz㬠
toare fiecărei specii în parte. 

Construcţia jardinierei este simplă, 
ea are forma unei «orgi» compuse din 
mai multe tuburi de plastic cu diame¬ 
trele cuprinse între 10 şi 15 cm, în 
capătul fiecărei ţevi aşezîndu-se un 
ghiveci cu un diametru convenabil 
ales (fig. 1). 

Ţevile vor avea înălţimi diferite, for- 
mînd un joc compoziţional plin de 
originalitate. 

Vom avea în vedere ca plantele cp 
au nevoie de lumină mai multă să fie 
aşezate pe ţevile mai înalte şi mai 
aproape de marginea exterioară a bal¬ 
conului, iar cele care nu suferă lu¬ 
mină multă se vor aşeza pe ţevile mai 
scurte şi spre interior. în tabelul anexat 



E. VAROHEŞ, designer 

sînt înşiruite cîteva plante obişnuite, 
în ordinea necesarului de lumină. 

Balcoanele cu orientare sudică vor 
trebui prevăzute cu copertine de pîn- 
ză, care, pe lîngă funcţia de umbrar 
al grădinii, protejează şi încăperea 
împotriva încălzirii excesive. Iarna, în¬ 
treaga «grădină» poate fi mutată în 
încăpere, lîngă o fereastră, unde plan¬ 
tele vor primi o parte din lumina ne¬ 
cesară supravieţuirii lor. Vom avea 
grijă ca,în lunile cu mare nebulozitate 
şi cu o mică durată a zilei lumină (de- 
cembrie-ianuarie), să suplimentăm ilu¬ 
minarea fiorilor cu cîteva tuburi de 
neon de 20 W montate în scafe reflec¬ 
tor, deasupra ansamblului. 

Durata iluminării suplimentare este 
cuprinsă între 2 şi 4 ore zilnic. Dacă 
vom folosi această sursă şi pentru 
iluminatul încăperii, vom realiza o eco¬ 
nomie însemnată de energie electrică. 

Dar nu numai plantele de aparta¬ 
ment se pot cultiva în balcoane, există 
multe plante anuale sau perene care 
trec satisfăcător prin iarnă şi care, 
din punct de vedere decorativ, întrec 
plantele de apartament Astfel, o ba¬ 
nală tufă de curte— hortensia—culti¬ 
vată pe balcon, ne surprinde cu vigoa¬ 
rea frunzişului şi delicateţea florilor 
ce se menţin proaspete pînă aproape 
de prima zăpadă. 

O altă plantă iubitoare de umbră 
este lăcrămioara, care poate ocupa 
etajele inferioare ale grădinii; de ase¬ 
menea, iedera tîrîtoare sau clopoţeii 
de pădure, care normal cresc în locuri 
umbrite, sau alte plante pe care citi¬ 
torul le găseşte potrivite gustului său 
decorativ. 

Consultînd un manual de floricul- 
tură sau lucrarea lui Aurelian Bălţă- 
reţu, «Florile, parfum şi culoare», ap㬠
rută în colecţia «Cristal», vom găsi o 



•>5 



de 3 mm, care va străbate ţevile prin- 
tr-un decupaj adecvat practicat în fie¬ 
care ţeava în parte; cele două capete 
libere ale platbandei se. găuresc (q> 6, 
0 8 mm) şi se prind cu două şuruburi 
în două console încastrate în perete. 
La fel ca şi în primul caz, ţevile se li- 


COK! SCi-/r. 


cultivaţi doar o singură specie ca fe¬ 
riga Pillaea sau ficus agăţător,., care 
prin efectul lor decorativ întrec orice 
aşteptare. 

Montarea jardinierei trebuie făcută 
pe peretele cel mai luminos al înc㬠
perii. 


mimm 

mmmcrni 


(URMARE DM PAG. 14) 


necesare capacităţi de reacţie de valori 
mai mari In mod normal se poate face 
un compromis, utilizînd 22 pF ca va¬ 
loare fixă. Dioda D t permite polarizarea 
joncţiunii bază-emitor a tranzistoarelor 
bipolare; .totodată, ea blochează această 
tensiune spre soclul S 2 , respectiv la tran- 
zistoarele FET sau MOSFET. 

Bobina de şoc (S,) este o piesă stan¬ 
dardizată des folosită la oscilatoare şi 
aparate de emisie. 

MODUL DE UTILIZARE 

După verificarea conexiunilor şe in¬ 
troduce un cristal în soclul S 3 ,iar în Si 
ori în S 2 se introduce un tranzistor adec¬ 
vat. Dacă piesele sînt bune şi conexiu¬ 
nile corecte, montajul generează înaltă 
frecvenţă, care se poate culege la borna 
de ieşire. Se pot testa astfel cristalele de 
cuarţ folosind un tranzistor verificat. Se 
pretează în acest scop, de exemplu, tran¬ 
zistorul bipolar BC 107, care în mod 
normal oscilează pînă la 300 MHz. 

Folosind un cristal testat, se poate 
efectua verificarea dinamică a tranzis¬ 
toarelor. Cele utilizate în audiofrecvenţă 
vor fi testate cu un cristal de aproxima¬ 
tiv 1 MHz (între 500 kHz şi 1,5 MHz), 
iar cele de înaltă frecvenţă cu un cristal 
de peste 10 MHz. Frecvenţa generată 
se poate detecta cu un aparat de radio. 


voltmetru electronic, osciloscop, unda- 
metru, măsurător de cîmp etc. 

In figura 4 redăm un indicator de înaltă 
frecvenţă care permite utilizarea unui 
instrument de măsură mai puţin sensibil 
(de la 0,250 mA pînă la 5 mA). 

S-a folosit 1 un tranzistor cu efect de 
cîmp (FET) pentru asigurarea unei im- 
pedanţe mari la intrare. 

Cu ajutorul potenţiometrului P 2 se 
reglează indicaţia nulului electronic, iar 
P x serveşte pentru reglarea sensibilităţii. 
Rezistenta R* se alege în raport de instru¬ 
mentul indicator folosit. Valoarea ei \a 
fi în jur de 1 kfi. Se recomandă pentru 
testare folosirea—unui potenţiometru 
(5 k£î); P 2 se potriveşte la mijlocul cursei. 
Zeroul electronic se potriveşte apoi cu. 
potenţiometrul conectat provizoriu în 
locui lui R*, care se înlocuieşte în final, 
cu un rezistor de aceeaşi valoare. 

Montajul se alimentează de la o ba¬ 
terie de 9 V (separat de alimentarea 
oscilatorului) Indicaţia miliampermetru- 
lui este orientativă, dar concludentă pen¬ 
tru aprecierea funcţionalităţii componen¬ 
telor verificate. 

Aparatul se mai poate folosi ca gene¬ 
rator de semnal pentru etalonări. 

Dacă !a ieşire se conectează un circuit 
acordat pe frecvenţa cristalului, semna¬ 
lul va fi mai puternic. 




TEHNiUM 8/1981 







«DACIA»-1300 SPORT 


Dimensiuni Lungime 4 150 mm 

Lăţime 1 636 mm 

Înălţime (gol) 1 301 mm 

Ampatament ■' 2 235 mm 

Ecartament faţă-spate 1 312 mm 

Garda la sol (gol) 225,5 mm 

Greutate proprie 930 kg 

Greutate utilă 330 kg 

Greutate totală 1 260 kg 


întreprinderea de autoturisme Piteşti oferă, pentru anul 1981, o gamă 
largă de modele: «Dacian-1310, în variantele «Lux» şi «Standard», «Dacia»-1300 
Sport, camioneta «Dacia»-1304 care, păstrînd calităţile tradiţionale ale «Da¬ 
ciei» — dinamicitate, siguranţă, spaţii interioare generoase -— capătă atribute 
noi de eleganţă, confort şi economicitate. 

în timp ce designerii au studiat noul aspect al produselor anului viitor, 
inginerii s-au preocupat de sporirea confortului obţinut prin dotarea cu noi 
echipamente utile şi, în special, de reducerea consumului de carburant. 

Vă prezentăm două dintre aceste modele ale anului 1981: « Dacia»-1300 
Sport şi « Dacia»-1310, reproducînd alăturat cîteva caracteristici: 


Număr de locuri 
Panta maximă 
Motor 

Raport compresie 
Număr cilindri 
Putere/tu raţie 

Cuplu/turaţie 

Cilindree 


4 

0,32 

MAS 

9)8 

4 

65 CP la 
5 250 rol/m in 
10,2 mdaN la 
3 300 rot/min 
1 397 cm 


Pentru relaţii suplimentare 
vă puteţi adresa producăto¬ 
rului: 

ÎNTREPRINDEREA DE 
AUTOTURISME COLIBAŞI 
PITEŞTI 


) Cilindree 

> Raport de compresie 
» Putere 


> Cuplu 9,4 kgfm, 

> Ampatament 2 441 mr 

> Ecartament faţă-spate 1 312 mr 

i Lungime totală 4 340 mn 

> Lăţime totală 1 636 mr 

> înălţime 1 430 mr 

> Greutate în ordine de mers 920 daN 

> Greutate maximă remorcabilă 800 daN 


1 289 cm 
9:1 

56 CP (DIN) 

5 300 rot/min 

9,4 kgfm/3000 rol/m in 

2 441 mm 
1 312 mm 
4 340 mm 
1 636 mm 
1 430 mm 


1 289 cm 3 
9:1 

56 CP (DIN) 

5 300 rol/min 

n 9,4 kgfm/3 000 rot/min 

2 441 mm 
1 312 mm 
4 404 mm 
1 636 mm 


• Viteză maximă 

• Demaraj 1 000 m 

Consum de benzină 


telefon: 13300; 14800 
telex: 18226; 18227 


• la 60 km/h 

• la 80 km/h 

• urban 


5.3 1/100 km 5,8 1/100 km 

6.3 1/100 km 6,6 1/100 km 

8,7 1/100 km 8,7 1/100 km 








un diametru de 9,5 mm, numărul de 
spire fiind funcţie de frecventă astfel: 
190-60 MHz-- 1,5 spire: 80-28 MHz — 
6.5 spire; -34-13 MHz —~ 21,5 sfire; 
15-5.5 MHz— 65,5 spire. Toate bobi¬ 
nele au sîrmă CuEm 0,25. 


în practica amatoricească măsura¬ 
rea frecvenţelor se face cu instrumen¬ 
te simple, undameîrui fiind foarte apre¬ 
ciat. 

Schema alăturată reprezintă un 
undametru compus din circuitul acor¬ 
dat LCv. o diodă detectoare, un tran¬ 
zistor BC 108, ca amplificator de cu¬ 
rent continuu si eienneniui incca-or 
în cazul de faţă o diodă LED. 

Funcţionarea este următoarea. Cînd 
circuitul este acordat pe frecvenţa 
testată, valoarea semnalului redresat 
de diodă are valoarea maximă, tran¬ 
zistorul este deschis şi _curentu! său 
de colector este mare. în acest, caz, 
căderea de tensiune pe rezistorul de 
220 Q. este maximă, tensiunea ia bor¬ 
nele diodei LED fiind minimă, şi ilu¬ 
minarea va fi minimă. 

Bobinele se fac fără carcasă şi au 


RADIO COMMUNiCATIOI 




Compus din două etaje, emiţătorul lu¬ 
crează MA în banda de 3,5 MHz şi de¬ 
bitează o putere de 50-60 mW. 

Etajul oscilator cu tranzistorul 
EFT 317 are în circuitul oscilant bobina 
L; şi condensatorul C v = 10-40 pF. 

Bobina Lj se construieşte pe o car¬ 
casă 0 8 mm de la US din radiorecep¬ 
toare şi are 40 de spire CuEm 0,2-0,4. 
Pentru cuplaj, L 2 are 8 spire din aceeaşi 


sîrmă. 

Etajul final (modulat) este format din 
două tranzistoare legate în paralel 
(EFT 317, OC 169 ete.). 

Bobina L 3 are 30 de spire CuEm 0,4, 
bobinate tot pe carcasă 0 8. Şocul S 
poate fi construit pe un miez de ferită 
cu 150 de spire CuEm 0,1. 


VTM, 2/1980 


MODULAŢIE 

ic 6 


ANTENĂ 


Aplicînd la intrare semnal de îa 
microfon, cu variaţi foarte pronunţate, 
la ieşirea etajului se regăseşte un nivel 
cvasiconstant şi cu distorsiuni foarte 
mici. Această caracteristică este uti¬ 
lizabilă în special în transmisii radio, 
unde printr-o modulare profundă şi 
constantă se măreşte raza de acţiune 
a emiţătorului. 

Piesa principală a schemei este 
transformatorul care realizează reac¬ 
ţia şi respectiv efectul de compresie. 
Acest transformator poate fi un driver 
cu raport de transformare 12 sau 1:3. 
Tranzistorul este un BC 109, iar dioda 
1 N914. 


«MOBELIST KOMSTRUKTOR», 
1/1981 




TESTER 


de_ conducţie. 

în colectorul tranzistorului este mon¬ 
tată o diodă LED care, la trecerea cu¬ 
rentului de colector, va emite lumină, 
indicînd in felul acesta că tranzisto¬ 
rul supus testării este în stare de 
funcţionare. 

Bobina este confecţionată pe o oală 
de ferită şi are 300-500 de spire din 
CuEm 0,1. Tranzistorul este un BC 107, 
iar diodele 1N914. 


Montajul permite verificarea rapidă 
a tranzistoareior de mică putere, pnp 
şi npn, de joasă şi înaltă frecvenţă. 

Pe tester este montat un soclu, 
care fixează tranzistorul ce urmează a 
fi testat, şi un circuit oscilant format 
din bobina L şi două condensatoare. 

Dacă tranzistorul expus testării este 
în stare de funcţionare, în circuitul 
oscilant vor apărea oscilaţii de o anu¬ 
mită frecvenţă, care, prin intermediul 
unui condensator, sînt aplicate celor 
două diode. Semnatul, redresat polari¬ 
zează tranzistorul şi îl trece în stare 


Montajul, avrnd te. bază un trie 
este comandat de o fotoreziste* 
Foto rezistenţa se montează m s 
teie autoturismului; cînd lumina <k 
un alt autoturism iluminează fote 
zistenţa, montajul intră în- acţiune 


1N914 


[ IN 914 


EHNfUM 8,1981 


22 







Doriţi să ştiţi, cu aproximaţie, dacă 
a doua zi va trebui să vă luaţi umbrela 
sau să purtaţi basne răcoroase? Ni¬ 
mic mai simplu. Construiţi-vă un apa¬ 
rat pentru măsurarea umidităţi at¬ 
mosferice (higrometru). Cum? Veţi 
afla dacă citiţi indicaţiile constructive 
ce urmează. 

Materialele necesare: un fir de păr 
uman, citeva şuruburi, lemn şi tablă. 

O bucată de scsndură groasă de 
25 mm (celelalte dimensiuni la .ale¬ 
gere), rindeiuită cît mai îngrijit, va 
constitui suportul aparatului (a). Se 
taie separat o bucată de lemn de 
34- mm înălţime, 12 mm lăţime şi 9 mm 
grosime (b), care se va lipi pe placa 
de scîndură şi pe care _se va fixa cu 
şuruburi suportul acului’ (c) — o ffşie 
de tablă îndoită m formă de U, prev㬠
zută cu găuri ia capetele îndoite. Gău¬ 
rile nu trebuie făcute prea mart, ei 
numai atît cît să lase să treacă, fără 
frecare, un ac cu gămălie, care va 
servi drept ax pentru acu! indicator. 
Acul va frece printr~un_ cilindru de 
lemn cu lungimea de 9 mm şi diame¬ 
tru! de cca 3 mm (h), va trece exact 
prin centrul axului cilindrului, astfel 
ca cilindru! să se rotească foarte uşor. 

indicatorul (d) va fi confecţiona! 
dintr-un pai de mătură, care se fixea¬ 
ză pe gămălia acului cu o picătură de 
ceară roşie. Tot ansamblul — ax, ci¬ 
lindru, ac indicator — trebuie să fie 
foarte mobil. 

Firul de păr (f), cu lungimea de 
aproximativ 200 mm, va fi legat.de o 
bucată scurtă de aţă de mătase, le- 


TOM1NA GHERGHINA 

gată fa rlndul ei de un cîrîig (e), în 
aşa fel ca, răsucind cîrijgul cu aten¬ 
ţie, firul de păr să poată fi întins sau 
slăbit după necesităţi Partea de jos 
a firului se va înfăşură de 2-3 ori în 

... ' m : : ~3 . ? - 

rrindu-se o biluţă de plumb (g). Prin¬ 
derea se va executa fădnti o mică 
tăietură cu un ac în bila de plumb, 
întroducind firul de păr şi strîngînd, 
cu cleştele, marginile tăieturii, Folo- 
sindu-ne de proprietatea firului de 
păr de a-şî modifica dimensiunile 
funcţie de umezeala atmosferică (se 
lungeşte la umezeală şi se scurtează 
cînd aerul este uscat), vom trece la 
gradarea higrometrului, aceasta fă- 
cîndu-se prin introducerea aparatului 
într-un borcan mare, In care se vor 
atîrna de jur-împrejurul iui, fără să-l 
atingă, ftşM de hîrtie udate cu apă. 
Sub influenţa umezeli», firul de păr se 
va lungi. După 30-40 de minute se 
scoate higrometrui din borcan şi se 
va nota cu cifra 100 locui unde a ajuns 
vîrful acului indicator, în continuare, 
se va lăsa aparatul la soare 2-3 ore, 
după care va fi introdus din nou in 
borcan. în prealabil bine uscat, îm¬ 
preună cu o farfurioară In care se pune 
cloruri de calciu uscată. Ciorura de 
calciu fiind o substanţă, higroscopică 
{a trage umezea ia din aer), în citeva 
ore toată umezeala rămasă In borcan 
va fi atrasă de aceasta, aerul deve¬ 
nind uscat şl deci firul de păr se va 
scurta. De această dată se va nota 
cu 0 punctul arătat de săgeata acului, 
apoi se va împărţi spaţiul între 0 şi 100 


în 10 unităţi egale (notarea se face 
cu tuş). 

Atenţie! în timpul gradării, vasul 
trebuie foarte bine acoperit 

Modul de funcţionare este simplu, 
iar aprecierea orientativă, avînd în ve¬ 
dere că aparatul nu este o construc¬ 
ţie de mare fineţe. Deci, cînd acul in¬ 
dicator coboară spre gradaţia notată 




aH 


cu cifra 100, se va considera atmosfera 
mai încărcată cu umezeală;. în conse¬ 
cinţă, pentru a doua zi, cer noros, 
ploaie. Şi invers, cînd, după o pe¬ 
rioadă umedă, acul începe să urce 
încet, este semn că vremea se va 
îndrepta. 





(URMARE DIN PAG. 19) 

Semnalele care trebuie vizualizate si¬ 
multan pe ecranul osciloscopului sînt 
aplicate la intrările 1 şi 2 ale comutato¬ 
rului electronic. în cazul în care ampli¬ 
tudinile acestor semnale sînt prea mari, 
ele pot fi micşorate corespunzător cu 
ajutorul potenţiometrelor ajustabile P 5 
şi P 6 . Punctele statice de funcţionare 
ale tranzistoarelor T x şi T 2 se stabilesc 
prin acţionarea rezistoarelor ajustabile 
P 3 şi P 4 (modificînd valorile lor, putem 
determina ca distorsiunile introduse de 
etajele echipate cu aceste tranzistoare 
să fie minime). Pentru modificarea com¬ 
ponentei continue a curentului electric 
existent în colectoarele acestor tranzis¬ 
toare se utilizează rezistoarele variabile 
notate cu P t şi P 2 . Prin schimbarea va¬ 
lorilor acestor rezistoare se poate de¬ 
termina apropierea sau depărtarea curbe¬ 
lor vizualizate pe ecran. Rolul rezisto- 
rului ajustabil P 7 este acela de a echi¬ 
libra funcţionarea etajelor echipate cu 
tranzistoarele menţionate în situaţia în 
care acestea nu prezintă caracteristici 
identice. 

Montajul a fost realizat pe Un cablaj 
imprimat, avînd dimensiunile de 70 mm/ 
35 mm. Circuitul integrat CDB 400 se 
poate înlocui cu inversoare de tip 
CDB 404, iar tranzistoarele existente 
Ifîn schemă cu tranzistoare echivalente, 
. odată cu modificarea corespunzătoare a 
polarizărilor. 

Cu valorile arătate în schema din figu¬ 
ra 1 , performanţele sînt următoarele: 
banda de frecvenţe accesibilă — 50 Hz- 
100 kHz. tensiunea minimă de inîra- 
|re — 0,1 V. 

Robusteţea montajului, gabaritul re¬ 
dus şi utilitatea constituie argumente 
hotărîtoare in vederea realizării acestui 
iaparai. 


ORA EXACTA... 


în epoca ceasurilor cu afişaj cu 
cristale lichide, constructorii au rea¬ 
lizat un ceas electric care arată ora 
exactă prin intermediul unor bile. în¬ 
tregul sistem de pîrghii şi role este 
pus în mişcare cu ajutorul unui mo¬ 
toraş electric. 

Astfel, o pîrghie transportă, din de¬ 
pozit, din minut în minut, o bilă în 
canalul care arată primele patru mi¬ 
nute. în momentul transportării celei 
de-a cincea bile, prima cade în cana- 
jul împărţit din cinci în cinci minute, 
în clipa în care cade şi cea de-a 60-a 
bilă, toate bilele din canalul minutelor 
curg în depozit, în afară de ultima, 
care rulează în canalui orelor. 

Este ora 8 şi 23 de minute; deci l㬠
saţi orele să curgă. 


CUVINTE ÎNCRUCIŞATE 


ORIZONTAL 

1) Energie în adînc — «Motor» 
natural. 2) Aparate electrice. 3) 
Măsoară electromagnetic viteze — 
Cititor al revistei «Tehnium». 4) 
Iţe! — Lumină monocromatică. 5) 
Strigăt victorios— «Copt». 6) Face 
roţi — Campion. 7) Nucleu încăr¬ 
cat. cu electricitate pozitivă şi elec¬ 
troni care se mişcă în jurul lui — 
Biblioteca^ «Mihaîî Sadoveanu» 
(abr.) — In schelet. 8) Necesară 
în planare— «...mecanică sau elec¬ 
trică». 9) în cotă— Strămoşul n;i- 


1 

VERTICAL 

1) Carbon în fier— Sufix la kilo- 2 
waţi 2) Energia hidrocentralelor « 

— Învîrtit 3) Sursă de căldură ^ 
electrică — Ca primele veri. 4) , 
Susţine firele de înaltă tensiune— ^ 
Prietenos. 5) Rău întors! — Mere! e 

— Bec electric (pop.). 6) Netei — ^ 
Pe portativ — Construcţie hidro- g 
energetică. 7) Comunitatea Euro¬ 
peană a Energiei Atomice. 8) Â 7 
şaptea din spectru — Zis! 9) Cu _ 
sobă şi calorifer— Cercul lui Sa- O 
turn. 10) Măsură agrară— Energie 

pe care dorim s-o folosim mai 9 
mult. 11) Paralele electrice — Cu 
' puţine calorii u 

11 

CONSTANŢA VAS1LE 


TEHNIUM 8/1981 


23 






ral bune, singurul element greşit este 
conectarea la etajul final. Rezistoarele 
de 1 k-O. se leagă la G 1. 

La televizor verificaţi tuburile din 
etajul de sunet. 

SOSUB IOAN — Piteşti 
Legăturile circuitului TBA 790 au 
fost publicate în multe alte materiale 
din «Tehnium». 

GHEORGHE MARIAN — Brăila 

Probabil că circuitul de intrare sau 
FI este defect (neacordat). 

DANCI RADU — Sighetu Marma- 

f iei 

Materialul trimis redacţiei este inte¬ 
resant. Nu ştim însă cum se poate 
construi un termometru cu contact 
depiasabil. 

VÎLSÂN ALEXANDRU — Con¬ 
stanţa 

Bobinaţi pentru L,, 15 spire CuEm 
0,15 şi pentru L 2 5 spire cu aceeaşi 
sîrmă (peste LJ. 

DUMiTRAŞCU C. — jud. Dolj 

Puteţi înlocui diodele aşa cum spe¬ 
cificaţi. 

CIORTEA RADU — ŞimSeu Silva- 
niei 

Montaţi alt cap magnetic cu aceleaşi 
dimensiuni mecanice (ca să poată 


fi uşor montat). I 

A MĂRIEI ANGELICA - Braşov | 

Tubul 6H 2 nu poate fi înlocuit cu 6 HI. i 
Această înlocuire ar fi pos bilă (ca 1 
funcţionalitate) dacă modificaţi legă- ; 
turile în circuitul imprimat al televizo- j 
rului. Operaţia este mai dificilă —-■; 
apelaţi la un specialist. 

TOMÂ MIRCEA — Caransebeş 
Magnetofonul trebuie consultat de 
un specialist. 

LUCA CORNEL — Sighişoara 

Publicăm mereu echivalenţe detran- 
zistoare. 

IVACSON ADRIAN — la ii 

Cele solicitate de dv. vor fi publicate 
în cadrul rubricii HI-FI. 
fONESCU ADRIAN — Dolj 

Reducerea unei tensiuni de alimen¬ 
tare se poate face cu un rezistor, un 
rezistor şi o diodă Zener sau cu un 
stabilizator electronic. Tubul 6C 1 
este o triodă— poate fi înlocuit cu aită 
triodă sau o pentodă legată ca triodă. 
Tranzistorul AC 180 K este prezăvut 
cu radiator de căldură. Pentru 100 V 
10 A montaţi o punte cu 4 diode 10-SI-6. 


SIMA MARIAN — Valea Dulce 
în televizor probabil că este defectă 
bobina de deflexie sau transformatorul 
final de linii Oricum, adresaţi-vă unei 
cooperative.’ 

GURGU §'6 âN — jud. Tulcea 

Ce va ieşi după ce veţi modifica re¬ 
ceptorul «Jupiter»? Sigur, un aparat 
care nu mai funcţionează. 

MĂNESCU YIRGILfU — Crai ova 
Oxidarea elementelor antenei nu per¬ 
turbă recepţia; să nu fie oxidate puncte¬ 
le de legătură. Dacă doriţi, acoperiţi 
elementele antenei cu lac, vopsea sau 
orice alt material nemetalic. 

MITRĂ C. — jud. Mehedinţi 
înlocuiţi tuburile EL 12 cu 5Î 3. No¬ 
taţiile pe schema trimisă sînt în gene¬ 


MAN MIRCEÂ — Cîmpia Turzii 

în Cîmpia Turzii se asigură recep- 
ţionarea programului 1 TV. 

Ca să deveniţi radioamator, luaţi 
legătura cu radioclubu! din Cluj-Na- 
poca. 

BRĂTULESCU MIHAI — jud Pra¬ 
hova. 

Totuşi tubul PCL 86 este defect, după 
ce se încălzeşte face scurtcircuit între 
electrozi. 

BONDAR DANIEL — jud. Bihor 

Construiţi o antenă Yagi cu 5 ele¬ 
mente. 


bandă de frecvenţă cuprinsă între 40 şi 
10 000 Hz. Ânalizînd schema electrică, 
se observă că partea de UUS este for¬ 
mată din tuner şi, ca element princi¬ 
pal de amplificare, circuitul integrat 
TA-76Q. Circuitul TA-7/59 P este un 
amplificator ÂF şi detector stereo 
pe UUS. 

Cele două amplificatoare de audio- 


frecvenţă, compuse din circuitele TA- 
7/20 P şi tranzistoarele aferente, sînt 
comune pentru partea de recepţie şi 
pentru partea- de casetofon. 

Tranzistoarele 2 SC 383 pot fi. înlo¬ 
cuite cu BF 189; 2 SC 735 cu BC 107. 

Celelalte tranzistoare şi circuite in¬ 
tegrate nu au echivalente în produc¬ 
ţia I.P.R.S. 


Acest radiocasetofon de producţie 
japoneză recepţionează gama undelor 
medii (540-1 605 kHz) şi undelor ultra¬ 
scurte (88-108 MHz). 

Alimentat la 12 V din acumulatorul 
automobilului, amplificatorul de joasă 
frecvenţă poate debita maximum 15 W 
pe impedanţa de 4 Q. 

Pe casetofon se poate asigura o 



CfTITORH DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE >OT,ABO-, 

NA ÂDRESiNDU-SE LA 
iLEXîM — DEPARTA¬ 
MENTUL EXPORT-» M- 
PORT PRESĂ, P.O.BOX 
136—137, TELEX 11226, 
BUCUREŞTI,STR 13 DE- 


Redacior-şef: mg. IO AH EREMIA ALBE5CU 

Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE IVUHĂESCU 

Prezentarea artistîcă-grafică: ADRIAN MATEESCU