Tehnium/1985/8503

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



ADRESA REDACŢIEI: TEHNIUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎPUTEII NRM, COD 79784 o "PREŢUL 
OF. P T T R 33, SECTORUL 1, fELEFQN 17 60 IO, IMT. 2059,1151 3 LEI 




























































IN iNTlMFINAREA FORUMULUI 
TINEREI QENERATII 


In contextul traducerii in viaţă a importantelor hotărlrl ale Congresului al Xlll-lea al P.C.R. şi al pregătirii 
Congresului al Xll-lea al Uniunii Tineretului Comunist, fnăra generaţie acţionează cu energii sporite, cu de¬ 
plină responsabilitate pentru infăptuirea obiectivelor de dezvoltare economico-socială a României. Printre 
priorităţile vizate se numără şi utilizarea pe o scară tot mai mare a energiilor neconvenţionale, economisirea 
materialelor şi materiilor prime, folosirea raţională a energiei. Publicăm in aceste pagini o valoroasă contribu¬ 
ţie datorată proiectantului Florin Ţebrencu de la Combinatul de Fibre Sintetice Săvineşti, lucrare ce a obţinut 
de altfel şi o menţiune la concursul „Modernizarea locuinţei*'. 



PANOU SOLAR PLAN 
CU ELEMENTE DE FOCALIZARE 


Folosirea energiei solare In scopuri 
casnice (pentru prepararea apei calde 
sau pentru încălzit) a devenit tot mai 
frecventă, in acest scop constructorul 
amator a abordat şi abordeaza instalaţii 
simple şl. ieftine care pot realiza direct 
conversia termică a radiaţiilor solare 
Elementul cel mai important la astfel de 


instalaţii este captatorul. Gama captatoa¬ 
relor este largă şi continuă să se diversi¬ 
fice. Prin folosirea unor tehnologii mo¬ 
derne. a unor materiale cu proprietăţi de¬ 
osebite. se urmăreşte sporirea randamen¬ 
tului captatorului prin reţinerea unei can¬ 
tităţi dt mai mari din energia primită de 
la soare, pe suprafeţe dt mai mici. 


Dar constructorul amator nu are 
totdeauna posibilitatea sa folosească ma¬ 
teriale de cea mai buna calitate, cu pro¬ 
prietăţi deosebite, nu poate folosi tehno¬ 
logii moderne, care se pretează numai la 
aplicaţii industriale. 

in continuare prezint construcţia unui 
captator plan cu elemente de focalizare. 


La acest tip de captator, pe lingă efectul 
de seră şi efectul de corp negru, mai in¬ 
tervine şi efectul de focalizare a razelor 
soiare. Focalizarea poate fi punctiformă 
sau liniara Randamentul este superior 
faţa de tipurile actuale' de captatoare 
plane; materialele folosite sînt la înde- 
mîna tuturor şi nu ridică probleme procu¬ 
rarea lor. 



2 


TEHNIUM 3/1985 


























































































Fig. 2 b 


în figura 1 este prezentat. în ansamblu, 
captatorul solar plan propus. El se com¬ 
pune din cinci părţi: 

— cutia captatorului; 

— primul geam; 

— geamul cu elemente de focalizare; 

— placa absorbanta (schimbătorul de 
căldură); 

— izolaţia. 

CUTIA CAPTATORULUI 

Cutia, prin construcţia ei. trebuie să fie 
rezistenta la agenţi atmosferici de tot fe¬ 
lul. De asemenea trebuie să aibă o etan¬ 
şeitate totală, pentru a nu permite umeze¬ 
lii sau altor factori atmosferici să p㬠
trundă în interior, altfel randamentul cap¬ 
tatorului ar scădea mult. 

Cutia se realizează din patru părţi late¬ 
rale şi partea din spate. Prin îmbinarea 
părţilor laterale se formează un 
dreptunghi cu dimensiunile 
1 700x700x120. 

Părţile laterale se realizează din stin- 
dură de esenţă tare. cu grosimea de 
15—20 mm, iar partea din spate din pla¬ 
caj gros de 10 mm. 

O deosebită importanţă o are izolarea 
interioară. Se vor izola toate încheieturile, 
toate fisurile, toţi porii cu chit preparat 
din ipsos şi aracet. îmbinarea cutiei se 
face cu holzşuruburi sau cuie. Pe pere¬ 
tele din spate. în interiorul cutiei, se fi¬ 
xează'cîte 5 suporturi pe latura mare şi 
cîte 2 pe latura mică (dimensiuni şi detalii 
în figura 1 a; b) Pe aceste suporturi seva 
fixa placa absorbantă (schimbătorul de 
căldură). Pe pereţii laterali, pe latura 
mare. se prind, cu cuie sau holzşuruburi. 
suporturile pe care se aşaza geamul cu 
elemente de focalizare (detalii şi dimen¬ 
siuni în figura 1 d). Prin una din părţile 
laterale se fac două orificii prin care trec 
conducta de alimentare şi conducta co¬ 
lectoare. Tot interiorul cutiei se vopseşte 
în negru mat. 

PRIMUL GEAM 

Acest geam este indicat să aibă 3—4 
mm grosime. Geamul se aşază pe 4 su¬ 
porturi (scânduri de 8—10 mm grosime) 
montate pe cei patru pereţi. între geam şi 
perete se lasă o distanţă de 2—3 mm. în 
acest spaţiu se introduce o garnitură sau 
chit elastic. Altfel există riscul ca geamul, 
prin dilataţie. să se spargă. în final fixăm 
geamul, cu o şipca subţire şi ţinte, de 
marginea cutiei. 

GEAMUL CU ELEMENTE DE FOCALI¬ 
ZARE 

Acest element din ansamblul captato¬ 
rului are rolul determinant în creşterea 
randamentului panoului. Dacă la capta¬ 
toarele plane clasice temperatura apei nu 
depăşeşte 40—50°C. la captatoarele cu 
focalizare apa poate ajunge la 70—80°C. 

După o serie de încercări am ajuns la 
concluzia că focalizarea liniară este cea 
mai avantajoasă. Pentru obţinerea unei 
astfel de focalizări trebuie realizată o su¬ 
prafaţă cu profilul prezentat în figura le 


Acest profil se poate realiza în mai 
multe moduri. Un mod ar fi lipirea unor 
bare din sticlă pe suprafaţa unui geam de 
3—4 mm. Bara trebuie să aibă 0 20—25. 
Detalii de realizare sint prezentate în fi¬ 
gura 2a. Dacă este dificil de procurat 
bară din sticlă şi de lipit pe geam. se 
poate încerca realizarea unui astfel de 
profil folosind folie din plastic Dar se im¬ 
pun unele adaptări pentru fixarea ei. De¬ 
talii de realizare sînt date în figura 2b. 

Ideal ar fi ca aceste elemente să fie 
produse de o întreprindere specializata. 

SCHIMBĂTORUL DE CĂLDURĂ 

Se realizează din tablă OL zincată de 1 
mm. îmbinărije se fac prin lipire cu cosi¬ 
tor Nu am folosit ţeava deoarece este 
mai greu de procurat şi. în plus. pereţii fi¬ 
ind destul de aroşi. se încălzesc mai 
greu. în figura 3 se prezintă realizarea 
schimbătorului de căldură şi cîteva indi¬ 
caţii în acest sens. 

IZOLAŢIA 

i 

Nu trebuie permisă nici o pierdere de 
căldura prin spatele suprafeţei capta¬ 
toare. Pentru acest motiv izolaţia termica 
joacă un rol important şi trebuie sa-i 
acordăm toată atenţia. Izolaţia are o gro¬ 
sime de 5—8 mm. Putem folosi vată mi¬ 
nerală. poliuretan, polistiren. Personal am 
folosit polistiren. Acesta se vopseşte în 
negru mat sau se acoperă cu o folie din 
polietilenă neagra. 

în ideea de a uşura realizarea panoului, 
indic ordinea operaţiunilor, care este: 

1. execuţia ramei la dimensiunile alese: 

2. fixarea părţii din spate: 

3. fixarea pe peretele din spate. în inte¬ 
rior. a suporturilor de care se prinde 
schimbătorul de căldură; 

4 fixarea celor două suporturi pe care se 
aşaza geamul cu elemente de focali¬ 
zare; 

5. executarea găurilor de trecere a ţevii 
de apa rece şi ţevii de apă caldă; 

6. izolarea interiorului (chituirea fisurilor 
şi îmbinărilor); 

7. aşezarea izolaţiei; 

8. vopsirea interiorului în negru mat; 

9. fixarea schimbătorului de căldura, cu 
cuie sau holzşuruburi. de suporturi; 

10. izolarea trecerii celor doua ţevi; 

11 aşezarea geamului cu elemente de 
focalizare şi reglarea focalizării op¬ 
time pe suprafaţa schimbătorului de 
căldură, prin ridicarea sau coborîrea 
geamului; 

12. fixarea pe pereţii laterali a patru su¬ 
porturi pe care se aşază primul geam; 

13. vopsirea suporturilor cu negru mat; 
14 aşezarea primului geam; 

15. umplerea cu mastic a distanţei dintre 
geam şi perete; 

16. fixarea şipcilor 

17 acoperirea exteriorului cutiei cu două 
straturi de grund şi apoi vopsirea cu 
vopsea negru mat. 

Dimensiumle sînt informative, ele pu- 
tînd fi adaptate, după situaţii (în special 
după mărimea geamului cu elementele de 


focalizare, sau după spaţiul unde ur¬ 
mează să fie montat panoul). Mai multe 
panouri legate între ele formează baterii 
de panouri. Ele se pot lega între ele. fie 
în serie, fie în paralel: dispozitivele de ra¬ 
cordare şi utilajele pentru stocat apa 
caldă sînt cele clasice, cele cunoscute. 

După posibilităţi se vor face o serie de 


automatizări (apa caldă să nu intre în re¬ 
zervorul de stocaj decît atunci tind are o 
anumită temperatură etc.). care duc în fi¬ 
nal la o eficienţa şi un randament sporit. 

Aceste panouri pot fi întrebuinţate cu 
succes atît în mediul urban (pe balcoa¬ 
nele blocurilor şi pe acoperişuri), cît şi în 
mediul rural. 



TEHNIUM 3/1985 


















































TFIWeHe TAI 
RABŢaSLee^RBPMŢBA 

* V CC 



fiaiiH 

Pagini realizata da flz. A. MÂRCULESCU 



LM158/258/358/ 158 A/258A/358A 




LM158/258/358/158A/258A/358A 

MC1458/1558 

SA532/1458 

NE532/532A/5530/5533/5535/5538 
SE532/532A/5530/5533/5535/5538 
TDA1458 


MC1458/1558 
S Al 458 

NE5533/5535/5538 

SE5533/5535/5538 


APLICAŢII AO 

REDRESAREA 
FAM PRAG 


Pentru alternanţele negative de 
Intrare redresorul dă o tensiune de 
Ieşire nulă. prin urmare, sumatorul 
A0 2 lucrează ca un simplu inversor 
cu cîştig unitar (A v = —1 = —R^/R,,). 
Rezultă la ieşire pulsuri pozitive 
avînd amplitudinea egală în modul 
cu a celor negative din semnalul E, 

In ansamblu, faţă de semnalul 
alternativ de intrare, montajul se 
comportă deci ca un redresor bial- 
ternanţâ de precizie cu ieşire pozi¬ 
tivă. Pentru că am amintit de preci¬ 
zie. trebuie să subliniem că aceasta 
depinde de toleranţele rezistenţelor 
care stabilesc cîştigurile în tensiune 
(R„ R* R«, R 6 şi R 8 ). în plus. se mai 
poate impune introducerea reglajului 
de offset, care nu a fost figurat în 
schemă. 

Cu mici modificări, montajul 
descris poate fi transformat într-un 
convertor de precizie c.a./c.C' care 
să indice direct valoarea eficace.a 
tensiunii alternative de intrare. în 
acest scop. tensiunea de ieşire tre¬ 
buie întîi integrată (mediata), lucru 
ce se obţine montînd în paralel cu 
R e un condensator de 10—15 (în 
schemă C\ reprezentat punctat). Se 
ştie însă că valoarea medie a semna¬ 
lului redresat bialternanţâ este de 
cca 1,11 ori mai mică decît valoarea 
eficace a tensiunii alternative din 
care s-a obţinut, aşa cum se reamin¬ 
teşte condensat in figura 8. Prin 
urmare, sumatorul-inversor-integra- 
tor AO? mai trebuie obligat sa şi 


(URMARE DIN NR.TRECUT) 

amplifice în tensiune cu un cîştig de 
cca 1,11 ori. lucru ce se realizează 
uşor corectînd valoarea lui R 0 de la 
10 ktt la 11,1 kn. 

Cu operaţionalele 0A741, montajul 
funcţionează foarte bine în întreaga 
gamă de audiofrecvenţâ, pentru ten¬ 
siuni de Intrare mici (sub 2—3 V er ). 
Pentru tensiuni mai mari E,. intrarea 
trebuie completata cu un divizor 
rezistiv calculat corespunzător. 

O altă modalitate de obţinere a 
redresoarelor bialternanţâ este e- 
xemplificata în figura 9. De data 
aceasta, primul operaţional redre¬ 
sează. cu inversare şi fără amplifi¬ 
care. ambele alternanţe ale tensiunii 
E, t iar A0 2 este în configuraţie de 
comparator cu reacţie. 

Să urmărim funcţionarea montaju¬ 
lui, conslderînd întîi alternanţele po¬ 
zitive ale semnalului de intrare. Pri¬ 
mul operaţional le redresează pe 
acestea şi le inversează, astfel că 
dioda D, conduce, iar D 2 este blo¬ 
cată. în nodul D,—R 2 rezultă un puls 
negativ egal în modul cu alternanţa 
pozitivă E i( iar în nodul D 2 —R 3 
tensiune nulă. Corespunzător, ope¬ 
raţionalul al doilea primeşte semnal 
negativ pe intrarea inversoare, res¬ 
pectiv tensiune nulă pe intrarea 
nemversoare; prin urmare, el lu¬ 
crează ca amplificator inversor cu 
cîştig unitar în tensiune. A v = —1 = 
—Rţ/Rs, la ieşirea montajului obţt- 
nîndu-se pulsuri pozitive identice cu 
alternanţele de intrare. 


Alternanţele negative ale semnalu¬ 
lui de intrare sînt redresate cu 
inversare de către AO,. rezultînd 
semnalul pozitiv în nodul D 2 —R 3 , 
respectiv tensiune nulă în nodul 
D,—R 2 . Al doilea operaţional pri¬ 
meşte astfel tensiune nulă pe intra¬ 


rea inversoare şi tensiune pozitivă 
pe intrarea neinversoare. dar ate¬ 
nuată de două ori datorită divizoru- 
lui R 7 —R 8 . Această atenuare a fost 
introdusă pentru a compensa cîşti- 
gul lui A0 2 , care acum lucrează ca 
amplificator neinversor cu reacţie. 



4 


TEHNIUM 3/198‘i 




















































































































Am realizat acest amplificator de 
mică putere în vederea testării ra¬ 
pide a diferitelor surse de semnal 
AF cu nivel redus (milivolţi — sute 
de milivolţi). în acest scop. pe lîngă 
reglajul obişnuit de volum, am Intro¬ 
dus m etajul de preamplificare un 
potenţlometru (trimer) care permite 
ajustarea cîştigului In tensiune, res¬ 
pectiv adaptarea sensibilităţii de in¬ 
trare la nivelul sursei de semnal. 

Schema de principiu — un com¬ 
promis acceptabil între tendinţa de 
simplificare şi calitatea redării — 
este o combinaţie experimentală a 
mai multor montaje publicate în re¬ 
vista şi almanahul „Tehnium" (revis¬ 
tele 6/1982. pag. 10 şi 9/1983. pag. 5 
şi almanahurile 1984, pag. 114, 
1985, pag. 68). 

Utilizarea în etajul final a tranzis- 
toarelor complementare T 4 — T 5 
(BD1 35/BD1 36, BD137/BD138. 
BD237/BD238 etc.), conectate cu 
colectoarele în comun şi excitate în 
baze de perechea complementară T 2 

— T a (BC^107/BC177. BC172/BC252 
etc.), oferă amplificatorului o bună 
simetrie, cu decalaje egale pe cele 
două ramuri (cea 0.65 V). bineînţe¬ 
les cu condiţia împerecherii atente, 
după factorul li. a tranzistoarelor T 4 

— T s şi T 2 — T ? . in plus. această 
configuraţie permite montarea lui T 4 
şi T 5 pe un radiator comun (nu am 
exploatat acest avantaj, aşa cum se 
observă în fotografie). 

Prepolarizarea etajului final, pen¬ 
tru înlăturarea distorsiunilor de tre¬ 
cere la semnal mic. se face cu aju¬ 



torul diodşlor cu siliciu D, — D 2 
(1N914. 1N4148 etc.), alimentate 
prin grupul R 7 — R S2 . Din trimerul 
Rs 2 se ajustează curentul de repaus 
prin tranzistoarele finale la cca 
15—20 mA. 

Etajul de comandă echipat cu T, 
(BC109, BC173, BC108 etc.) este 
polarizat din potenţialul punctului 
median M. fiind prevăzută şi o reac¬ 


ţie de tip bootstrap (C 6 — cu izolaţie 
foarte bună). Din trimerul R Sl se re¬ 
glează simetria punctului median in 
repaus, adică se aduce potenţialul 
punctului M (faţă de masă) la +U/2 
= +6 V. 

Cele două reglaje din R Sl şi R S2 
se efectuează de mai multe ori con¬ 
secutiv, fără semnal de intrare (mi¬ 
nusul lui C 7 la masă). Întîi, cu trime¬ 


rul R ;52 aat la valoarea maximă înse- 
riatâ. se ajustează din 
R S i simetria punctului median M 
(—U/2), Apoi din Rş 2 se reglează cu¬ 
rentul de repaus — in emitorul lui T 4 
sau al lui T 5 — la 15—20 mA. Se ve¬ 
rifică din nou simetria punctului me¬ 
dian şi, dacă este cazul, se reiau 
încă o dată ambele reglaje Experi¬ 
mental am obţinut o stabilitate bună 
a ambilor parametri. 

Preamplificatorul (vezi ..Tehnium” 
nr. 9/1983) este realizat cu un ope¬ 
raţional 0A741 în configuraţie de ampli¬ 
ficator neinversor cu câştig reglabil. Nu¬ 
merotarea pinilor corespunde capsulei 
cu 2 x 7 terminale. Divizorul care 
polarizează static intrarea neinver- 
soare (R, — R 2 ) este alimentat cu 
tensiune filtrată suplimentar de c㬠
tre celula R 3 — C 2 . Impedanţa de in¬ 
trare este practic egală cu R, || R, = 
31 k£l, dar ea poate fi uşor cobontă 
la o valoare dorită montînd în para¬ 
lei cu bornele de intrare o rezistenţă 
adecvată. Dacă se constată un zgo¬ 
mot de fond supărător, datorat para¬ 
ziţilor din mediul ambiant, se poate' 
conecta în paralel cu intrarea un 
condensator de 100—470 pF. 

Cîştigul în tensiune este reglabil 
aproximativ în plaja 1 — 100. dar nu 
se recomandă a se depăşi valoarea 
50, pentru care operaţionalul 741 
mai asigură încă o bandă de cca 20 
kit Ţinînd cont şi de c 
tigul amplificatorului (10—20), se 
poate asigura o amplificare totală în 
tensiune de pînâ la 500—1 000. sufi¬ 
cientă pentru redarea unor semnale 
de intrare de ordinul milivolţilor. 

Montajul se alimentează de la o 
sursă stabilizată de 12 V/0.5A. fiind 
echipat cu un difuzor de 4it. mini¬ 
mum 3 W 



avînd A v * 1+ Re/R 5 = 2. Prin 
urmare, la ieşirea montajului se 
obţin pulsuri pozitive egale in modul 
cu alternanţele negative Ej. 

în ansamblu, circuitul se comportă 
ca un redresor bialternanţâ cu ieşire 
pozitivă, performanţele sale fiind, 
desigur, determinate de precizia re¬ 
zistenţelor şi de calitatea amplifica¬ 
toarelor operaţionale folosite (viteză 
de creştere, bandă de frecvenţă, 


tensiuni de decalaj etc ). 

în figurile 10 şi 11 este prezentată 
o altă variantă simplă de obţinere a 
redresării bialternanţâ. rolul diodei 
din bucla de reacţie negativă fiind 
aici preluat de joncţiunea bazâ- 
emitor a unui tranzistor de tip npn, 
respectiv pnp. Fără a mai intra în 
detalii privind modul de funcţionare, 
să observăm doar că tranzistorul 
este alimentat de la sursa diferen¬ 


ţială ±Vcc (±9 V pînâ la ±15 V), prin 
rezistenţe de colector şi de emitor 
egale, Rt = R 2 . Acest aranjament 
permite să se obţină în colector 
semnal redresat bialternanţâ, pozitiv 
(fig. 10). respectiv negativ (fig. 11). 
Cei de-al doilea operaţional, în con¬ 
figuraţie de repetor, a fost introdus 
pentru a reduce impedanţa de Ieşire 
a montajului. 

Semnalul alternativ E* se aplică 
între intrarea neinversoare a primu¬ 
lui operaţional şi masă. deci im¬ 
pedanţa de intrare a montajului este 
foarte mare (în cazul eventualelor 
tendinţe de instabilitate. în paralel 
cu intrarea se poate conecta o 
rezistenţă de ordinul sutelor de ki- 
loohmi). 

Gama posibilităţilor de realizare a 
redresoarelor mono sau bialternanţâ 
cu amplificatoare operaţionale nu se 
epuizează, desigur, aici. dar sperăm 
că exemplele analizate au oferit 
cititorilor Interesaţi o imagine de 
ansamblu, demonstrînd utilitatea, 
simplitatea şi „frumuseţea" acestor 
aplicaţii AO. 

Pentru o mai uşoară urmărire. în 
schemele prezentate nu s-au mal 


figurat elementele circuitului de 
compensare a offsetului, condensa¬ 
toarele de decuplare pe cele două 
alimentări (câte 22—100 nF între 
terminalele ±Vcc şi masă) sau con¬ 
densatoarele de intrare şi de ieşire 
(pentru separarea eventualelor com¬ 
ponente continue), acestea putînd fi 
sau nu introduse, de la caz la caz, în, 
funcţie de destinaţia concretă a 
montajului si de performanţele obţi¬ 
nute experimental. Atunci cînd se 
urmăreşte măsurarea unor tensiuni 
mici. compensaţia offsetului este 
obligatorie, ca şi decuplarea alimen¬ 
tărilor; in plus, se Impune alegerea 
unui tip (sau exemplar) de operaţio¬ 
nal cu zgomot propriu redus. 

Schemele prezentate au fost con¬ 
cepute pentru alimentare diferen¬ 
ţială, dar. cu modificările de ri¬ 
goare. ele pot fi transpuse şl pentru 
tensiune unică (mai comodă în cazul 
aparatelor de măsură portabile, -ali¬ 
mentate de la baterii). Pentru exem¬ 
plificare, în figura 12 s-a reluat 
redresorul monoaiternanţâ în confi¬ 
guraţie neinversoare. cu ieşire pozi¬ 
tivă. 

(CONTINUARE ÎN NR.VIITOR) 



TEHNIUM 3/1985 


5 






































































































































BQ-VB 



Microundele (frecvenţe între 1 şi 
300 GHz) sînt pentru omenire o pre¬ 
zenţă vitală, fără care civilizaţia n-ar 
putea fi concepută — iar pentru ra¬ 
dioamatorii de ultrascurte un dome¬ 
niu fascinant, un larg cîmp de expe¬ 
rimentări şi satisfacţii. 

Fără microunde n-ar fi posibilă 
transmisia via satelit a programelor 
TV. a convorbirilor telefonice inter¬ 
continentale. a programelor educa¬ 
ţionale UNESCO etc. 

Radioghidarea aeronavelor pe 
toate aeroporturile lumii se face pe 
hiperfrecvenţa. sateliţii de explorare 
a bogăţiilor planetei, sateliţii meteo¬ 
rologici folosesc microundele. 

Fără microunde n-ar fi fost posi¬ 
bilă aselenizarea LEM-ului! 

Microundele au aplicaţii în medi¬ 
cină. se folosesc în sistemele de 
pază bazate pe efect Doppler, există 
instalaţii de gătit cu microunde şi 
domeniile de aplicare se extind pe 
măsură ce dispozitivele se perfecţio¬ 
nează. se diversifică, devin tot mai 
ieftine, mai fiabile. 

Dispozitivele active de microunde 
au ajuns la preţuri accesibile radioa¬ 
matorilor, fapt ce a permis perfor¬ 
manţe spectaculoase în domeniul 
comunicaţiilor de radioamatori pe 
frecvenţe din benzile SHF. 

lată, ca exemplu, recordul mon¬ 
dial pe 10 GHz care este de 
1 663 Km şi care a fost realizat între 
I0SNY/EA9 (XV04e) şi I0YLI din Si- 
cilia (GY26c). 

Radioamatorii din R.F.G. şi Italia 
sînt recunoscuţi ca mari pasionaţi ai 
benzii de 10 GHz; la concursul 
IARU U/'SHF din 1981, din 60 de 
participanţi pe această bandă 25 au 
fost din DL şi 19 din I. 

Pentru a ma „experimenta'* în 


Irig. SERQIU IOMESCU, 
YQ9AZD 

construcţii pe frecvenţe foarte mari, 
am construit la început un radar 
Doppler pentru pază care funcţio¬ 
nează pe frecvenţa de 9 640 MHz şi 
care a putut fl văzut de participanţii 
la al doilea Simpozion naţional al 
radioamatorilor, care s-a desfăşurat 
la Ploieşti. 

După cum se ştie. în benzile SHF 
folosirea circuitelor cu constante 
concentrate nu mai este posibilă, 
realizarea părţilor componente ale 
unei instalaţii de emisie-recepţie fi¬ 
ind posibilă doar cu ajutorul circui¬ 
telor cu constante distribuite (ghi- 
duri de undă, strip-uri). Baza unei 
astfel de instalaţii este oscilatorul 
(oscilatoarele) care, indiferent dacă 
echipează o instalaţie de radioama¬ 
tor sau intră în componenţa unei in- 


I 


ZZ2 


j'-Trrf 


DIN LUCRĂRILE SIMPOZIO¬ 
NULUI NAŢIONAL AL RADIO¬ 
AMATORILOR 



staiaţii profesionale, trebuie să înde¬ 
plinească următoarele condiţii: 

— stabilitate de frecvenţă; 

— zgomot propriu AM şi FM mi¬ 
nim; 

— acoperirea benzii de frecvenţă 
dorite; 


— se introduc în cavitate mate¬ 
riale compensatoare care-i schimba 
caracteristicile în funcţie de tempe¬ 
ratură; 

— se cuplează la cavitatea oscila- 


r Ui FO 


U 6 



2. flanşâ 

3. circulator 
U oscilator emisie 


Receptor 




—| |—[«tebBfcr 




Fig. 6 


6 oscilator local 
7. mixer 

8 frecventa intermediara 


K3-CM 





8 



— fiabilitatea corespunzătoare. 

Deoarece în realizarea echipa¬ 
mentului prezentat s-a folosit o 
diodă Gunn, vom analiza în continu¬ 
are pe scurt modul in care pot fi în¬ 
deplinite condiţiile expuse de un os¬ 
cilator echipat cu o astfel de diodă. 
Efectul a fost descoperit în 1963 de 
fizicianul al cărui nume îl poartă, pe 
o probă de GaAs şi constă din apa¬ 
riţia oscilaţiilor pe frecvenţe foarte 
mari din polarizarea joncţiunii în 
sens direct pînâ în porţiunea nega¬ 
tivă a caracteristicii (fig. 1). 

Pentru realizarea oscilatorului, 
intr-o cavitate paralelipipedică sau 
coaxială se fixează dioda prin inter¬ 
mediul unei tije. Tija de susţinere 
joacă şi rol de şoc RF. 

Dioda poate fi plasata în diferite 
puncte, dar experimental s-a stabilit 
că, pentru obţinerea puterii maxime, 
este preferabil să se aleagă poziţia 
simetrică şi la distanţa I = a faţă de 
pistonul de acord (1J, (fig. 2). 

în scopul obţinerii unei cît mai 
bune stabilităţi, se practică mai 
multe soluţii 

— se execută cavitatea dintr-un 
material cu coeficient de dilatare 
minim (de exemplu invar); 


toare o altă cavitate suplimentară de 
Q foarte mare (fig. 3); 

— se compensează variaţiile de 
temperatură prin variaţia tensiunii 
de alimentare etc. 

Pentru reducerea la minimum a 
zgomotului propriu se filtrează cu 
grijă tensiunea de alimentare şi se 
alege punctul de funcţionare pentru 
un minim de zgomot FM. 

Sarcina cu care este încărcat os¬ 
cilatorul este de asemenea impor¬ 
tantă şi. în scopul reducerii zgomo¬ 
tului produs de eventuale neadap- 
tări, se ridică factorul de calitate al 
cavităţii la o valoare cît mai mare. 

Pentru obţinerea benzii de frec¬ 
venţe impuse se adoptă mai multe 
tehnici, dintre care enumerăm ci- 
teva. 

Acordul mecanic se face brut. 
prin modificarea poziţiei pistonului 
de scurtcircuitare, şi fin. prin Intro¬ 
ducerea in cavitate a unui şurub din 
material dielectric (fig. 4). 

Cuplajul tijei cu dioda (distanţa I,) 
determină variaţia de frecvenţă obţi¬ 
nută pentru aceeaşi deplasare. 

Acordul electronic se face prin in¬ 
troducerea în cavitate a unei diode 
varactor. 


6 


TEHNIUM 3/1985 





















































































































Experimental s-a stabilit că fixarea 
coaxială a celor două diode dă re¬ 
zultate bune In majoritatea utilizări¬ 
lor [1], (fig. 5). 

Alimentarea celor doua diode se 
face prin conductoare separate in¬ 
troduse In cavitate prin peretele mic. 

Metoda este de nelnlocuit la osci¬ 
latoarele cu baleierea frecvenţei sau 
PLL. Acordul magnetic se bazează 
pe modificarea reactanţe» proprii a 
cavităţii prin plasarea unei sfere din 
material magnetic monocristalin 
(YIG).O sferă din granat de ytriu şi 
fier (0 0.5—1 mm), plasată sub ac¬ 


ţiunea unui cimp magnetic, este 
echivalentă cu un circuit rezonant 
de Q mare. a cărui frecvenţă proprie 
de rezonanţă depinde de mărimea 
cîmpului. 

Din cele expuse se desprind cî- 
teva concluzii utile pentru realizarea 
practică. Cavitatea va trebui execu¬ 
tată dintr-un material cit mai stabil 
cu temperatura şi va fi prelucrată cu 
maximum de îngrijire. Suprafeţele 
vor fi perfect plane şi cît mai bine 
lustruite, pentru a se obţine un Q cît 
mai mare. Bineînţeles, se va arginta. 

Se va urmări acordul pe frecvenţa 



Pista 7 alamă 



_ Tija de acord fin stictotextolit 


Partea superioară a cavităţii : 






25 7.5 







prJT*: 

«o 



n j 



Partea inferioară a cavităţii 


Suport ii diodei alamă 


FF 


*— ©- 


2—J 


t.p 


Diafragma alamă 1n>m 


tru staţia 2 aditiv. Sistemul funcţio¬ 
nează în duplex, dar folosind cele 
două aparate separat, unul ca emi¬ 
ţător şi celalalt ca receptor, se poate 
stabili legătura cu o altă staţie care 
lucrează pe orice frecvenţă. 

Descrierea aparaturii realizate 

Partea de SHF este constituită din 
oscilatorul cu diodă Gunn (tip 
CXY11). tronsonul de ghid cuprin- 
zînd dioda mixer (tip D405) şi filtrul 
antena horn. 


Settiune 8-6 




dorită la o poziţie a pistonului faţă 
de diodă cît mai apropiată de valoa¬ 
rea I = a. 

Se stabileşte tensiunea de funcţio¬ 
nare pentru un nivel minim al zgo¬ 
motului (mici variaţii în jurul valorii 
de catalog. 0,1—0,2 V). urmînd a se 
corecta frecvenţa din acordul fin. 

Trecînd la examinarea modalităţi¬ 
lor de realizare a unei instalaţii de 
emisie — recepţie, voi prezenta su¬ 
mar cîteva posibilităţi. 

în figura 6 se prezintă o schemă 
bloc. sa zicem ideală. Din pacate. 
pentru noi nu prea sînt şanse de 
realizare, dată fiind prezenţa circula¬ 
torului, piesă ce nu se poate con¬ 
strui de radioamatori (sau nu se 
poate încă!). 

O variantă mult simplificată im¬ 
plică introducerea diodei Gunn şi a 
diodei mixer în aceeaşi cavitate ca 
în figura 7, dar pentru realizarea 
unei legături „zero-beat". trebuie 
schimbată valoarea frecvenţei osci¬ 
latorului de la emisie la recepţie cu 
valoarea frecvenţei intermediare. 

Am încercat această idee.» dar 
n-am reuşit ca prin variaţia tensiunii 
pe dioda Gunn să obţin un ecart de 
28 MHz pentru a intra în banda de 
10 m. Ar fi trebuit o diodă varactor. 
Atunci am recurs la varianta realiza¬ 
bilă. adicâ am construit două apa¬ 
rate identice, avînd frecvenţe deca¬ 
late cu valoarea frecvenţei interme¬ 
diare. ca în figura 8, în care staţia 1 
este acordata pe 10 350 iar staţia 2 
pe 10 250 MHz. frecvenţă interme¬ 
diară fiind de 100 MHz. 

Astfel la recepţie pentru staţia 1 
mixajul se face substractlv, Iar pen¬ 


Cavitatea (fig. 9) a fost realizată 
secţionat din alamă, prin frezare. 
rectificare, lustruire şi apoi argin- 
tare. Cele două jumătăţi se îmbină 
cu şuruburi M4 urmărindu-se per¬ 
fecta planeitate şi o bună strîngere. 

Se verifica apoi felul in care culi- 
sează pistonul scurtcircuitor în cavi¬ 
tate, urmârindu-se deplasarea fără 
şocuri şi fără blocaje. 

Se montează cît mai îngrijit cu pu¬ 
tinţă dioda, cilindrii de ghidare a ti¬ 
jei de susţinere şi a tijei de acord şi 
se fixează cu plăcuţele de alamă şi 
stictotextolit. 

Se strînge dioda cu un şurub M3; 
pe acest şurub 30 prevăd o cosă şi o 
contrapiuiiţă pentru conectarea ten¬ 
siunii de alimentare a diodei şi a 
condensatorului de decuplare, 
înainte de a trece mai departe este 
oportun să verificăm funcţionarea 
oscilatorului, deocamdată fără a-i 
cunoaşte frecvenţa. 

Pentru a pune în evidenţă oscilaţi¬ 
ile de microunde vom folosi o diodă 
de detecţie pentru microunde, pe 
care o, cuplăm direct la un 
milivoltmetru de c.c. 

Se alimentează oscilatorul cu 8 V. 
preferabil dintr-o sursă protejată, nu 
înainte de a decupla dioda cu un 
condensator de 22 nF (în caz con¬ 
trar apar autooscllaţli pe frecvenţe 
joase, care distrug dioda). 

Curentul prin dioda va trebui sa 
fie de 180 — 200 mA. în faţa cavit㬠
ţii se plasează „sonda" improvizată 
şi, în cazul câ oscilatorul funcţio¬ 
nează. vom constata apariţia tensiu¬ 
nii detectate. 

Ghidul intermediar (fig. 10) nu ne¬ 
cesită comentarii, execuţia îngrijită 
fiind bineînţeles în atenţie. 

(CONTINUARE ÎN NR.VIITOR) 


TEHNIUM 3/1985 




























































































































































































































































în cadrul sistemului de alimentare 
cu energie electrică a autoturisme¬ 
lor dotate cu alternatoare. releul re¬ 
gulator. în general, este compus din 
trei secţiuni: regulatorul de ten¬ 
siune, regulatorul de curent şi releul 
conjunct or-disjunctor. 

Deoarece alternatorul asigură au- 
tolimitarea curentului de sarcină, iar 
grupul redresor îndeplineşte rolul 
releului conjunctor-disjunctor (evita¬ 
rea curentului invers), releul regula¬ 
tor reprezintă. în acest caz. doar re¬ 
gulatorul de tensiune. 

Scopul unui regulator de ten¬ 
siune. indiferent pe ce principiu 
funcţionează, este reglarea tensiunii 
debitate, respectiv de control al cu¬ 
rentului de încărcare a bateriei. în 
condiţii de funcţionare aspră: sarcini 
variabile, variaţii ale vitezei de rota¬ 
ţie a alternatorului etc. 

Ceea ce este bine de ştiut este 
faptul că nivelul de încărcare a bate¬ 
riei este proporţional cu tensiunea 
la bornele acesteia. Deci regulatorul 
de tensiune va urmări în perma¬ 
nenţă tensiunea la bornele bateriei, 
în funcţie de aceasta variindu-se cu¬ 
rentul de încărcare 

în cazul alternatoarelor. controlul' 
curentului de încărcare se face prin 
comanda curentului de excitaţie. 
Valoarea curentului de încărcare 
este determinată de mai mulţi fac¬ 
tori: starea de încărcare a bateriei, 
sarcini diverse, variaţii de tempera¬ 
tură şi. cel mai important, tensiunea 
de ieşire a regulatorului. 

încărcarea bateriei se face diferit 
în perioade distincte, cum ar fi va- 
ră-iarnă. Astfel vara. cînd are loc o 
evaporare mai intensă a electrolitu- 
lui. este indicată o tensiune de în¬ 
cărcare de 13.5 V. Iarna, cînd bate¬ 
ria este solicitată mult, iar capacita¬ 
tea ei scade cu aproape 40%, este 
indicată o valoare de 15 V. 

în caietul de sarcini al autoturis¬ 
mului Dacia 1300 este indicat ca va¬ 
loare optimă de încărcare la sarcini 
mari domeniul de tensiuni 
13.7—14.3 V. 

Regulatorul de tensiune prezentat 
foloseşte ca element de comparare 
şl amplificator de eroare un amplifi¬ 
cator operaţional (AO) din seria 741, 
alimentat la o singură sursă de ten¬ 
siune. a 

S-a preferat acest circuit datorită 
numărului redus de piese şi costului 
relativ scăzut faţă de o variantă cu 
componente discrete. 

în general, regulatorul de excitaţie 
este de tip P sau PD. la care mări¬ 
mea de acţionare este AU, adică 
abaterea tensiunii faţă de o valoare 
aleasă ca referinţă. 

Pentru AO intrarea neinversoare 
este considerată ca referinţă, o frac¬ 
ţiune din tensiunea de ieşire fiind 
adusa — prin reacţie — pe intrarea 
inversoare şi comparată. După cum 
această fracţiune este mai mică sau 
mai mare decât tensiunea de refe¬ 
rinţă. la ieşirea AO va rezulta o ten¬ 
siune pozitivă sau negativă. Datorită 
amplificării foarte mari a AO în bu¬ 
clă deschisă, această tensiune este 
de ordinul 1—10 mV. fiind de fapt 
tensiunea de offset. 


Ing. IO AN DAMOC, 
ing. MIRCEA DRAQU, 
Orobeta-Turnu Severln 

Pentru circuitul prezentat s-a con¬ 
venit drept mărime reglată tensiunea 
de 14,1 V. care asigură o încărcare 
optimă a bateriei atît vara. cît şi 
iarna. Histerezisul necesar se va sta¬ 
bili în jurul acestei valori. Practic, 
tensiunea de ieşire prezintă ondula¬ 
ţii de maximum 2 mV'vîrf la virf, în 
condiţii de sarcină nominală 

Etajul de putere în montaj 
Darlington. alcătuit din tranzistoare 
npn (2N3055 şi BC108), poate co¬ 
manda curenţi pînâ la 5 A. 

Dioda D 1t numită diodă de des¬ 
cărcare, realizează protecţia tranzis¬ 
torului final, acţionînd ca un limita- 
tor‘ de tensiune în cazul producerii 
unor supratensiuni în excitaţia alter- 
natorulul prin întreruperea curentu¬ 
lui în înfăşurare. Ea trebuie să su¬ 
porte în sens direct valoarea ma¬ 
ximă a curentului de excitaţie. 

Grupul R,—DZ şi tranzistorul pe 
Intrarea neinversoare a AO acţio¬ 
nează ca un generator de curent, în 
care curentul de bază este menţinut 
constant prin fixarea potenţialului 
bazei la 6.2 V. Rezistenţa R, trebuie 
să asigure curentul minim în zona 
de prăbuşire, necesar diodei DZ 
Oxmin = 5 mA) şi asigură şi pornirea 
corectă a. circuitului. 

Fracţiunea de tensiune adusă la 
intrare (reacţia) este asigurată de di- 
vizorul de tensiune R 2 .R 3 .Ry Acesta 
se calculează astfel ca el să fie par¬ 
curs de un curent extrem de mic în 
comparaţie cu curentul de sarcină. 
Grupul R 3 —R v . notat în schemă cu 
r, trebuie să asigure, parcurs de cu¬ 
rentul prin divizorul de tensiune, o 
tensiune egală cu cea a diodei Ze- 
ner. 


Deşi Operaţionalul 741 este prote¬ 
jat la scurtcircuit, este indicată mon¬ 
tarea rezistenţei R 4 pentru limitarea 
puterii disipate. 

Condensatoarele C 1 şi C 2 asigură 
o filtrare suplimentară a tensiunii de 
alimentare a AO. 

Termistorul R 3 asigură compensa¬ 
rea tensiunii cu variaţiile de tempe¬ 
ratură. AO este de tip LM741 
(mA 741), al cărui domeniu de tempe¬ 
ratură în funcţionare este larg 
(—55°C 125°C); el prezintă şi un 
foarte bun coeficient de variaţie nu 
temperatura. 

Rezistenţa R*. plasată în emitorul 
tranzistorului T 1t este indicată pen¬ 
tru compensarea curentului de emi- 
tor ia creşterea temperaturii. 

Reglajul regulatorului de tensiune 
se face pe un banc de probă, co- 


nectînd între ieşirea de excitaţie 
(DF) şi masă o rezistenţă de 39 n în 
serie cu un ampermetru. Circuitul se 
conectează la o sursă de tensiune 
reglabilă, 12—16 V. Fixînd tensiunea 
de alimentare la valoarea de +14,1 
V. se va ajusta semireglabilul astfel 
ca la această valoare a tensiunii cu¬ 
rentul de excitaţie, citit la amperme¬ 
tru. să scadă. Datorită amplificării 
mari a AO. histerezisul în jurul valo¬ 
rii de 14,1 V este insesizabil. 

Circuitul se va realiza pe o pl㬠
cuţă cu dimensiunile de 40x60. folo- 
slndu-se spaţiul disponibil al vechiu¬ 
lui regulator de tensiune al automo¬ 
bilului. 

Este indicată folosirea unui capac 
din aluminiu pentru montarea tran¬ 
zistorului final, izolat cu o foiţă de 
mică, şi a diodei de descărcare D t . 



omn de uimim 


Sînt un tînăr electronist la între¬ 
prinderea de Autocamioane din Bra¬ 
şov şi, după cum este şi firesc. îmi 
hrănesc cOnoştinţele cu electronică. 


8 





















































































































ALIMENTATOR 

cu dublă stabilizare 

I2V/2A 


Alimentatorul din figura 1. deşi 
are o construcţie complexa, cuprin¬ 
zind doua stabilizatoare in serie, are 
o mare utilitate în montajele preten¬ 
ţioase ce necesita o sursa de curent 
precisa şi stabilă. Schema a fost 
special conceputa pentru alimenta¬ 
rea unui transceiver 
Alimentatorul este compus din 
transformatorul de reţea redresorul, 
prestabilizatorul ce are rolul de a 
micşora pulşaţiile curentului şi sta¬ 
bilizatorul cu rol de micşorare a pul¬ 
saţiilor curentului şi de asigurare a 
unei stabilităţi ridicate a tensiunii de 
ieşire la variaţiile de temperatură 
Curentul electric de la reţeaua de 
220 V. prin intermediul comutatoru¬ 
lui K şi al siguranţei de protecţie Si 
ajunge la înfăşurarea primara (1—2) 
a transformatorului. La înfăşurarea 
secundară (3—4) se culege o ten¬ 
siune alternativă de 18 V. care va 
trece prin siguranţa Ş2 şi va fi apli¬ 
cată punţii redresoare formata din 
diodele Dl—D4. la ieşirea căreia se 
va obţine o tensiune continua de 
24—25 V. La înfăşurarea suplimen¬ 
tara (5—6) a transformatorului va fi 
culeasă o tensiune alternativă de 12 
V. ce va alimenta un bec de semna¬ 
lizare L, prin intermediul unei sigu¬ 
ranţe de protecţie. S5. 

Prestabilizatorul se compune din 
elementul de execuţie format din 
tranzistoarele TI. T2 şi rezistorul 
Ri. amplificatorul de eroare format 


Ing. LIVIU ARCADIU BELLU, 
YQ4-1903G, Focşani 

din tranzistorul T3 şi rezistoarele 
R3. R4 şi R5 şi blocul tensiunii de 
referinţa, format din dioda stabiliza¬ 
toare D5. rezistorul R2 şi condensa¬ 
torul C3. Rezistenţa R4 permite re¬ 
glarea exactă a tensiunii la valoarea 
de 18 V. Prestabilizatorul se alimen¬ 
tează de la tensiunea redresată de 
24 V prin intermediul siguranţei de 
protecţie S3. al condensatorului de 
netezire CI şi al condensatorului de 
oprire a curenţilor de frecvenţe mari 
C2 La ieşirea prestabilizatorului se 
găsesc, de asemenea, un condensa¬ 


tor de netezire C4 şi un condensator 
de oprire a curenţilor de frecvenţe 
mari C5 

Stabilizatorul are o construcţie 
asemănătoare cu cea a prestabiliza- 
torului. cu deosebirea ca amplifica¬ 
torul de eroare este diferenţial, cu 
rol de compensator termic, şi este 
format din tranzistoarele T6. T7 şi 
rezistoarele R7. R8. R10. R1 î şi R12. 
Rezistorul semireglabil R11 permite 
ajustarea tensiunii de ieşire la valoa¬ 
rea de 12 V La ieşire se găsesc 
condensatorul de netezire C7. con¬ 
densatorul de taiere a curenţilor de 
frecvenţe mari C8 şi siguranţa S4 

Alimentatorul este protejat de si¬ 
guranţe astfel. Siguranţa Si prote¬ 
jează înfăşurarea primară a transfor¬ 
matorului. siguranţa S2 înfăşurarea 
secundara a transformatorului, sigu¬ 
ranţa S3 puntea redreşoare. sigu¬ 
ranţa S4 prestabilizatorul şi stabili¬ 
zatorul şi siguranţa S5 înfăşurarea 
5—6 a transformatorului. Nu s-au 
utilizat sisteme electronice de pro¬ 


zistoarelor ce sînt puse in legătura 
cu capsulele 

Avind în vedere faptul ca rezis¬ 
tenta interna a alimentatorului este 
funcţie de factorul de amplificare ai 
tranzistoarelor T4. T5. T6 şi T7 se 
vor alege tranzistoare cu factor de 
amplificare mare. Utilizarea de tran¬ 
zistoare cu factor de amplificare mic 
pentru TI. T2 şi T3 nu are influenţe 
prea mari asupra performanţelor 
montajului. 

în cazul în care montajul se utili¬ 
zează intr-un transceiver sau în alt 
montaj in care vibraţiile influenţează 
buna funcţionalitate, se recomandă 
montarea transformatorului de ali¬ 
mentare pe patru amortizoare ca în 
figura 4. pentru a diminua vibraţiile 
mecanice ce se transmit in întregul 
sistem Montarea se face introdu¬ 
când întîi amortizorul în orificiul din 
peretele de fixare 7. după care se 
introduc întăritorul 5. şurubul 4. 
şaiba 8 şi piuliţa 9 Izolatorul din 
cauciuc va fi cu 0,5—1 mm mai 



Fig. 4: 1 piuliţa: 2 şaibă gro- 
wer; 3. pachet de tole (transfor¬ 
mator); 4 şurub distanţier; 5. în¬ 
tăritor; 6. amortizor din cauciuc. 
7 perete de fixare; 8. şaibă plata 
9. piuliţa 



Pornind de la orga de lumini cu 
LED-uri prezentata într-unul din nu 
merele revistei ..Tehnium". am reali¬ 
zat — cu mici artificii — o orgă de 
lumini care mi-a dat satisfacţii deo¬ 
sebite. 

în primul rind. semnalul cules de 
la ieşirea liniara a unei surse audio, 
cu o amplitudine de 50—100 mVef. 
este aplicat, prin intermediul ampli¬ 
ficatorului realizat cu circuitul inte¬ 
grat TBA790T, la intrarea orgii de 
lumini printr-un transformator. 
Transformatorul este de radiofîcare. 
cu un raport minim de 1:20, şi are 
rolul de a separa galvanic orga de 
amplificator şi de a realiza o adap¬ 
tare a impedanţelor. Primarul va 
avea impedanţa de 8— 1011 Prin po¬ 
tent iometrele de 5—10 kll. semnalul 
este selectat de celulele RC şi apli¬ 
cat pe bazele tranzistoarelor. Tran¬ 
zistorul deschis de componenta po¬ 
zitiva a semnalului va comanda des¬ 
chiderea triacului corespunzător. Se 
pot utiliza şi tiristoare. respectîn- 
du-se configuraţia picioruşelor. Be¬ 
curile se vor alege in funcţie de cu¬ 
renţii suportaţi de triace sau tiris¬ 
toare De asemenea, siguranţa de pe 
rşţea se va dimensiona în funcţie de 
consumul maxim de curent al între¬ 
gului montaj» Pentru alimentarea 
amplificatorului şi a tranzistoarelor 
din orga se va utiliza un alimentator 
de 9 V, capabil să debiteze un cu¬ 


rant de 200 mA. 

Rezistenţele Rc sînt în jur de 500 11 
(mai precis 45011). astfel incît să asi¬ 
gure injectarea pe porţile triacelor 
(tirist oarei or) a unui curent de 20 
mA, suficient pentru amorsarea 
acestora. în punctele cu steluţă se 
pot conecta LED-uri. cîte unul pe 
fiecare canal, iar atunci valoarea re¬ 
zistenţelor din colector va fi ajustată 
spre 50 li. ţinîndu-se cont de curen¬ 
tul maxim admis de LED (20 mA). 

La realizarea cablajului se va 
acorda o importanţă deosebită tra¬ 
seului de 220 V şi se vor evita bu¬ 
clele,, mai ales pentru circuitul inte¬ 
grat. 

Atenţie* TBA 790 nu are protecţie 
la scurtcircuit. 

Dup» cum rezulta din schemă, 
orga este accesibilă oricărui amator, 
prin simplitatea construcţiei şi nu¬ 
mărul redus de piese. Schema am¬ 
plificatorului audio este tipică, unele 
valori putînd fi corectate cu ajutorul 
cataloagelor I.P.R.S. După realizarea 
amplificatorului. în locul primarului 
de transformator se va conecta un 
difuzor cu impedanţa de 8n. Aplicîn- 
du-se la intrare un semnal audio de 
cca 100 mV, în difuzor va rezulta o 
putere de minimum 2 W. 

Realizată conform schemei, orga 
va funcţiona corect la prima încer¬ 
care. 




tecţie, pentru a se putea obţine o re¬ 
zistenţa internă a stabilizatorului cît 
mai mică. ceea ce duce la o mică 
variaţie a tensiunii de ieşire la cu¬ 
renţi mari. Rezistenţa internă a ali¬ 
mentatorului este dată de rezistenţa 
internă a stabilizatorului şi are va¬ 
loarea de 0.06 n. La un curent de 2 
A. caderea de tensiune la ieşire va fi 
de 0.12 V 

Alimentatorul se va construi pe o 
placa de circuit imprimat reprezen¬ 
tata în figura 2. siguranţele şi pun¬ 
tea redresoare fiind montate pe o 
placa separată, prezentată în figura 
3. Tranzistoarele de putere se vor 
prinde pe radiatoare cu suprafaţa de 
100 cmL Tranzistoarele T6 şi T7 din 
amplificatorul diferenţial este bine 
să fie montate pe acelaşi,radiator 
pentru egalizare termica. în acest 
caz se va avea grijă la izolarea elec¬ 
trică dintre capsulele tranzistoarelor 
şi radiator, in caz contrar făcîndu-se 
scurtcircuit între colectoarele tran- 


mare decât întăritorul 5 pentru a asi¬ 
gura fixarea. Dacă diferenţa este 
mai mare. cauciucul, fiind prea pre¬ 
sat. va permite trecerea vibraţiilor de 
la transformatorul 3 spre peretele de 
fixare 7. 

LISTA DE PIESE 

R1. R6—10 kll; R2. R3. R7. R9. R10 

— 1 kll: R4. R11 — 1 kll; R5. 
R12—220 II; R8 — 2.2 kll; CI — 
2 200 *iF/35 V, C4 — 1 000pF/25 V. 
C7 — 1 000 mF/ 16 V; C2, C5. C8 - 0,1 
/iF; C3, C6 — 1 nF: SI. S5 — 0.3 A; 
S2. S3. S4 — 2.5 A; Dl. D2 — 
RA220 D3, D4 - RA220R; D5, D6 

- PL5V6Z. TI. T4 - 2N3055; T2. 

T5 — BD135. 139; T3 — BC107. 171 
T6, T7 — BC108C. BC109C. 

L—12V/0,1 A; Tr. —8 cm2 (60 W). 
1—2 = 1 540 de spire CuEm 0 0.4 
mm; 3—4 = 126 de spire CuEm 0 1 
mm; 5—6 = 84 de spire CuEm 0 0.4 
mm. 


TEHNIUM 3/1985 


9 






















































































































ijT-TT 



Propun posesorilor de amplifica¬ 
toare de tip AS — 2050 un indicator 
de nivel al puterii de vîrf realizat cu 
două circuite integrate de tip 
UAA180 (de provenienţă Siemens 
sau R.D.G.) şi 24 de LED-uri, cîte 12 
bucăţi pe fiecare canal. 

Circuitul integrat UAA180 este 
destinat pentru comanda aprinderii 
succesive a 12 LED-uri în funcţie de 
tensiunea de intrare aplicată pe pi¬ 
nul 17. Circuitul are pinii 3 şi 16 
pentru stabilirea tensiunilor de refe¬ 
rinţă superioară şi respectiv infe¬ 
rioară. Circuitul se alimentează la 12 
V şi livrează curentul de 20 mA pen¬ 
tru fiecare LED. aprinderea fiind 
secvenţială, cu o frecvenţă imper¬ 
ceptibilă pentru ochiul uman. Circu¬ 
itul este prezentat în capsulă DIL cu 
18 terminale. 

Schema electrică a indicatorului 
(un canal) este prezentată în figura 
1 Circuitul compus din R4. R5 şi 
dioda D3 formează divizorul de ten¬ 
siune pentru tensiunea de referinţă 
superioară. 

Circuitul de intrare este format 
dintr-un condensator de cuplaj Ci 
şi un redresor cu dublare de ten¬ 
siune cu diodele Dl. D2. de tip 
GA104 sau EFD. Condensatorul C2 


Ing. AURELI AN MATEE8CU 

se încarca din tensiunea redresata 
aplatizînd virfurile de tensiune. Va¬ 
loarea sa este cuprinsă între 0.47/xF 
şi 1 jiF. Nu se recomanda mărirea 
capacităţii peste această valoare 
pentru ca indicaţia afişată să urm㬠
rească puterea de virf livrată de am¬ 
plificator. Din R3 se reglează tensiu¬ 
nea minimă la care se aprinde pri¬ 


siunea de alimentare a etajelor fi¬ 
nale al^ amplificatorului. Conecta¬ 
rea se face în paralel pe unul din 
cele două condensatoare electroli¬ 
tice de 4 700 mF legate la +36 V. 

Deoarece la amplificatoarele de 
puteri relativ mari se simte nevoia a 
două sau mai multe trepte pentru 
indicaţia VU-metrului. în funcţie de 
nivelul audiţiei, am verificat cu bune 
rezultate şi etajul de intrare din fi¬ 
gura 4. Pentru nivelul mic al audi¬ 
ţiei. pentru care indicatorul nu ar lu¬ 
cra datorită tensiunii mici la intrare, 
s-a prevăzut treapta O.lxPnom.. iar 
pentru niveluri apropiate de puterea 
maximă, treapta IxPnom. De altfel, 
amplificatoarele audio de perfor¬ 
manţă posedă reglajul în trepte al 
puterii de ieşire, indicaţia VU—me¬ 
trului fiind în concordanţă cu 
treapta de putere dorită. 

in figura 5 este prezentată o va¬ 
riantă de montaj pentru LED-uri cu 
secţiunea dreptunghiulară (5x2.5 
mm). în tabel sîrrt cuprinse materia¬ 
lele necesare pentru aceasta va¬ 
riantă. Şuruburile M3x30 se ampla¬ 


sează echidistant, la capetele şirului 
de LED-uri şi la mijlocul şirului. 
Pentru uşurinţa montajului. LED-u- 
rile şi distanţierele 8 se vor lipi pe o 
bucată de bandă adeziva transpa¬ 
rentă, urmărindu-se alinierea lor 
perfectă. Distanţierele 7 şi 8 se vor 
vopsi înainte de montaj cu tuş RO- 
TRING negru sau cu orice altă vop¬ 
sea neagră care nu atacă polistire- 
nul, pentru a fi evitate reflexiile ca şi 
propagarea luminii prin plasticul 
transparent. Pentru confecţionarea 
distantierelor se poate utiliza mate- 


Z7/6 & fi fi 



UUULI 
£ 3 * 


*/wkQ. fff 


250ÂXL 




mul LED. iar din R5 tensiunea ma¬ 
ximă pentru LED-ul nr. 12. Curentul 
maxim absorbit de la sursa pentru 
ambele canale (L + R) este de circa 
150 mA (atunci dnd sînt aprinse 
toate LED-urile). 

în figura 2 este dat circuitul inte¬ 
grat UAA180 cu numerotarea pini¬ 
lor. 

în figura 3 este prezentată schema 
alimentatorului stabilizat ce livrează 
tensiunea de 12 V, Dlecînd de la ten¬ 





Z>3 


Z6,/V 


II 



7 


5 


6 

47 

7 


8 

(//?# 

9 

/30 

0 


44 


/Z 

3 

'3 


& 

4 

/6/V 




Zr* 

Z J 

J J L££2. 


< 5 ‘ 


CORECTOR DE 

TON 


Cerinţele impuse corectoarelor de 
ton depind, pe de o parte, de 
condiţiile obiective în care se face 
audiţia, iar pe de altă parte, de 
factorul subiectiv, al auditoriului, 
care în multe cazuri preferă un 
reglaj nu tocmai corect, care nu 
conferă calitatea cea mai bună a 
programului sonor Corectoarele 
acţionează în mod special asupra 
frecvenţelor joase (20—200 Hz) şi 
asupra frecvenţelor înalte (8 000— 
20 000 Hz) ale benzii frecvenţelor 
audibile (20—20 000 Hz), atenuînd 
sau ridicind nivelul acestor semnale 
în vederea obţinerii unei dinamici cît 
mai apropiate de cea a programului 
sonor „pe viu" 

După tipul circuitelor utilizate în 
cazul corectoarelor de tonalitate dis¬ 
tingem corectoare cu circuite pasive 
şi corectoare cu circuite active. Co¬ 
rectoarele de ton pasive atenueaza 
puternic semnalul, printr-o nouă am¬ 
plificare periclitînd raportul sem¬ 
nal/zgomot (S/N) al lanţului audio. 
Corectoarele de ton active sînt de 
fapt filtre active care. printr-o reţea 
de reacţie selectivă, acţionează în 
domeniile de frecvenţe sus-amintite. 
Cel mai răspîndit corector activ este 
cel prevăzut cu reţea selectiva de 
către P.J. Baxendall în 1952, reţea 
ce-i poartă numele. 

Materialul de faţă propune con- 

IO 


CRĂCIUN MARIAN 

structorilor amatori realizarea unui 
corector de ton activ cu eficacitate 
sporită faţă de cele prezentate, de 
fapt un filtru activ în T. 

DESCRIEREA SCHEMEI 

Tranzistorul T, funcţionează ca 
defazor, oferind în colector semnalul 
antifazat faţă de cel din emitor. 
Filtrele active s-au realizat cu ajuto¬ 
rul tranzistoarelor T 2 şi T 3 . Tranzis¬ 
torul T 2 preia doar frecvenţele înalte 
din spectrul audio (datorita filtrului 
trece-sus R ? —C 3 de la intrare şi 
decuplării -parţiale a rezistenţei R 9 
din emitor). furnizîndu-le pe 
rezistenţa de sarcină R 14 .amplificaţe. 
Tranzistorul T 3 preia frecvenţele 
joase datorită filtrului trece-jos R,,C e 
(punctul comun al rezistenţelor R 1f 
R 2 , R 3 fiind punct de masă fictiv în 
alternativ datorită lui C 2 ), furnizîndu- 
le pe aceeaşi rezistenţă de sarcină. 
R, 4 . Amplificarea acestor etaje dic¬ 
tează eficacitatea corectorului. Tran¬ 
zistorul T 4 realizează repetorul pe 
emitor tampon ce adaptează impe- 
danţele şi permite aplicarea reacţiei. 

MOD DE FUNCŢIONARE 

Pentru a înţelege modul de func¬ 
ţionare. să urmărim modificările de 
fază ale semnalului aplicat la intrare. 


Aşa cum am văzut, semnalul din 
colectorul lui T, este antifazat faţa 
de cel din emitor. Prin Rg tranzisto¬ 
rul T 4 preia semnalul antifazat. ofe- 
rindu-l în emitor fără a-i schimba 
faza. Deci semnalele la capetele 
potenţiometrelor de reglat sînt anti- 
fazate. . 

Să urmărim funcţionarea corecto¬ 
rului în cazul în care la intrare se 
aplică un semnal considerat cu faza 
zero şi potenţiometrele de reglaj se 
află în poziţie mediană. Semnalele 
de la capetele potenţiometrelor fiind 
antifazate. tensiunea culeasă pe 
cursoare este permanent nulă (ca şi 
cum ar avea priză mediană legată la 
masă). Deci semnalul audio trece 
nemodificat prin R 6 spre T 4 la ieşire. 


Analizăm acum cazul în care 
cursorul lui P ? este acţionat spre 
emitorul lui T 1t iar cel al lui P, spre 
emitorul lui T 4 . Modificarea semna¬ 
lului la ieşire depinde de faza cu 
care se întîlnesc semnalele în baza 
lui T 4 . Astfel, semnalul audio soseşte 
prin R 6 cu faza r. frecvenţele înalte 
sosesc tot cu faza n (fiind preluate 
din emitorul lui T, cu faza zero şi 
defazate de T 2 ). iar frecvenţele joase 
cu faza 2 /t. deci faza zero (fiind 
preluate cu faza rr din emitorul lui T 4 
şi defazate deT 3 ). Frecvenţele înalte 
se compun in~ fază cu semnalul 
audio, jar frecvenţele joase în anti- 
fază la'ieşire, obţinîndu-se o ridicare 
a frecvenţelor înalte şi o atenuare a 
frecvenţelor joase. 



TEHNIUM 3/1985 





































































I 


24&SL 3V 

+ 30 / —cmo- 



30/35" CCf roc/rkfr 


*ră QV 

- H= ~B —>- 



sj9O0i* jC /2/ 


300/S 

/P0\ 


'£5\f 


*0.1 


17 


/7/£zL 


\250^ !Sl - 


**. 

-Z7r/?£ss??/r^ecr 

Sere 

S*7cr/fey/&/ 

0/is. 

/ 


/ 

S-Zr 'cÂ? TexZjZ'Z 

j/H&cery Gs 


2 

ŞurcsA /V3 X 3<9 

3 


srxs 3952-00 

3 


S 


J/-0S. 2 5~—/***+*<- 

4 

T/C/Zs/i? S>*KCrG& - 

/V3 

e 


S27f3 007/-70 

â 

6 

27/C/ofe /essT7//&SC£/t* 

2 

A/Lrsx>/7?/& 
cprPS- 7- /~*h. 

/ss~ 

24 



7 


/ 


/»!> 

<S 


22 

yPOSr'aXs^+t- 

2,£~ 

3k2,5~~ 


I „s rKrrc /Z 

4 i 


S&J 


7/ */ “>*/ 


o-o^? 


Jg îîîîÎîC^ 


s& 


1 2 Al 



mţvr-î ţi -/. mirn, 

^ «—Lo-o-»^ Oa 


0 2 \ _ 9 


traoţ 


Y <*>t a ,* e Tro^z o—o 


fff 


1 1 
1 1 

1 1 

1 1 

1 1 

1 1 
1 1 


1 3 5 

'—©— RIGHT 

6 

12 

in 

CM 

35 50 7 5 110 150 W .1 

11J 




//s 



4j*5~ 
7*3,2 


rialul de la o riglă şcolară cu grosi¬ 
mea adecvata. 

Montajul se poate experimenta şi 
ou alte tipuri de LED-uri, pentru 
care amatorul îşi poate imagina 
aranjamentul pe care îl doreşte. 

în figura 6 este prezentat circuitul 
imprimat (scara 1:1) pentru execuţia 
ambelor canale ale montajului. Se 
recomandă utilizarea soclurilor pen¬ 
tru circuitele integrate. Deoarece 
este dificila procurarea soclurilor cu 
18 terminale, am utilizat socluri cu 
14 terminale, iar pentru completare 
am secţionat un soclu cu ajutorul 
unei pînze de traforaj şi am şlefuit la 
capete atît bucata tăiată, dt şi soclul 
întreg pină la obţinerea distanţei co¬ 
recte între terminale (2.54 mm). 

Utilizînd componente de bună ca¬ 
litate, verificate înainte de montare, 
indicatorul va funcţiona perfect. 


CoftCTCTOft To*AU‘T*Te — Ca&lAj. 

VWfc>e-*t "tuAiSPRE ’Pfitdre^t ?laca-tâ 


■5c. L.L 



Principalele caracteristici tehnice 

ale montajului sînt: 

Consum: 5 mA (mono) 

Tensiune alimentare 25—30 V 
Intrare: max. 1,5 V/33 kfl 
Ieşire max. 3 V 
Distorsiuni: max. 0,5% 

Raport semnal/zgomot: 70 dB 
Eficacitate: 20 Hz —26 dB 
+24 dB 
20 kHz—24 dB 
+24 dB 

LISTA DE MATERIALE: 

O, -47 kCl: R ? —39 ktt R 3 —33 kfl; 
R 4 —10 kfl; R 5 —4,7 kfl; R 6 —47 k£l; 
R 7—33 kn: R 8 — 1.2 kfl: R q —12 kfl; 
R 10 —150 kfl; R n —15 kfl; R, 2 —1,2 
kfl; R 13 —12 kfl: R 14 —47 kfl; R t 5 —4,7 
kfl; R 16 —200 fi; C,—22/iF/25 V; 
C 2 —100*/F/10 V; C 3 —470 pF; C 4 — 
4,7*/F/10 V; C,— 10/iF/10 V; C*— 
0 , 1 */F; C 7 —47*/F/10 V; Cg—IO aiF/25 
V: C 9 —10*/F/15 V: C 10 —1 000*/F/35 

P, P 2 —100 kfl (duble, pentru ste¬ 
reo); 

T„ T 2 , T 3 —BC109: T 4 —BC107 


BIBLIOGRAFIE 

Daniel Csabai — „Tehnica sonori- 
zărir. Editura Tehnică, Bucureşti, 
1983. 


11 




4 . 


mm 





















































































—M—^=1—j=f=! 


MAGNETOFONUL 


ŞTEFAN MARIN — 
CRAIOVA 

Magnetofonul MC 712 „Dana** 
este prevăzut cu un cap magnetic 
înregistrare-redare tip SI AW 3,8 şi 
cu un cap magnetic de ştergere tip 
SIL 3,8. 

Capul de ştergere, capul de înre¬ 
gistrare-redare şi întrerupătorul AU- 
TO-STOP sînt montate pe un suport 
comun. Reglarea poziţiei lor. pentru 
•a face un contact corect cu banda, 
se realizează cu un şablon de ca¬ 
setă. Capetele magnetice pot fi înlo¬ 
cuite fără schimbarea suportului co¬ 
mun. Capul de ştergere este fixat de 
suport prin două şuruburi M2, prin- 
zînd totodată şi întrerupătorul AU- 
TO-STOP Capul universal este fixat 


cu două şuruburi M2. permiţînd re¬ 
glarea în plan vertical. 

Poziţia capului de ştergere se re¬ 
glează în plan vertical, folosind 
şaibe distanţier de diferite grosimi, 
montate între suport şi cap. La ca¬ 
pul universal, în afara reglajului de 
mai sus, se procedează şi la regla¬ 
rea „azimutului", in acest scop se 
foloseşte o casetă etalon. Se mon¬ 
tează un voltmetru la mufa de ieşire 
(contactele 3. 2). Se redă banda eta¬ 
lon pe secvenţa de 10 000 Hz şi se 
urmăreşte tensiunea de ieşire. Prin 
rotirea şurubului se urmăreşte obţi¬ 
nerea punctului de maxim al tensiu¬ 
nii de ieşire. Se foloseşte o şurubel¬ 
niţă antimagneticâ. 

După Caiet Service — Tehnoton 


ramoRAL rkii 


IONESCU DORU — 
GIURGIU 

Televizorul „National RK11" poate 
funcţiona pe 110 V şi pe 220 V. Tre¬ 
cerea de pe o tensiune pe alta se 
face cu ajutorul a două comuta¬ 
toare. Pe 110 V redresorul lucrează 
în regim de dublare a tensiunii. 

Dacă aveţi numai comutatorul 
pentru 110 V, pentru ca televizorul 
sa lucreze pe 220 V. procedaţi in fe¬ 
lul următor: cu un ciocan de lipit în¬ 
călziţi picioruşele comutatorului şi 

RECEPTORUL 


MACOVEI DUMITRU — 
CONSTANŢA 

Etajul UUS din receptorul „Festi¬ 
val" are montat tubul 6H3n. în 
acest loc nu poate fi utilizat un tub 
echivalent. Tubul 6Hin are ca 
echivalent pe ECH81. Cînd aparatul 
lucrează pe UM. UL şi US. acest tub 
are rol de etaj oscilator-amestecâ- 
tor. In undele ultrascurte acest etaj 
se transformă în amplificator pe 10,7 


extrageţi toate firele de conexiune. 
Cit timp cositorul este topit de pe 
picioruşe, căutaţi să introduceţi in 
ele un băţ de chibrit ascuţit ca sa se 
păstreze orificiile pentru introduce¬ 
rea noilor legături. După ce întreg 
comutatorul a fost curăţat, introdu¬ 
ceţi noile legături pentru 220 V con¬ 
form desenului alăturat şi sudaţi-le 
ca să facă un bun contact. Numero¬ 
tarea contactelor este făcută în pa¬ 
tru părţi de bachelită. De reţinut că 
pentru 220 V toate filamentele sînt 
înseriate. 



MHz. Tubul 6K4 este amplificator de 
radiofrecvenţa cînd sînt recepţionate 
emisiuni MA. 

Funcţionarea instabilă poate fi de¬ 
terminată în primul rînd de oxizii 
depuşi pe contactele tamburului şi 
pe lamelele de contact. Verificaţi 
apoi tensiunile de alimentare ale tu¬ 
burilor. Dacă întreruperile se succed 
într-o anumită cadenţă, trebuie veri¬ 
ficate rezistoarele R8 şi R10. 



Pagini realizate de ing. ILIE MIHĂESCU 



_ Ct* ţpf r> 6Un Cho 7pf 

• , Pfefl C} s 'JTV 

]CjfW 27pf I ftpF ţftpf T f 


N E A G U 
PLOIEŞTI 


ION — 



Publicăm alăturat tranzistoarele 
Philips care vă interesează şi care 
lucrează la tensiuni mari. Sigur, 
aceste tranzistoare se pretează a fi 
montate la aprinderea electronică. 

Vă publicăm şi tipurile de capsule. 



LbU 



BUŞI l/i IA 
BUS! 2/1 2 A 
BUS13/13A 
BUS 14/14 A 
BL508A 
Bl'208 A* 


TO-22G 



V(TEO m ax 
(V) 

Plot max 
(W) 

hFl£ 





SOT-93 

375 

70 

30 

TO-3 

400 

100 

30 

TO-3 

400/450 

100 

17 

TO-3 

400/450 

125 

17 

TO-3 

400/450 

175 

17 

TO-3 

400/450 

250 

17 

SOT-93 A 

700 

125 

>2,5 

TO-3 

700 

80 

>2,5 


SOT-93 



12 


TEHNIUM 3/1985 






















































































































r 



AC 117 


TELEFUNKEN 
300 


DRAGOMIR 

IAŞI 



AUREL — 


La magnetofonul „Telefunken 
300" oscilatorul de ştergere şi pre- 
magnetizare se creează în poziţia în¬ 
registrare chiar din etajul final audio 
prin contactele 28, 29. 30. Acestea 
sînt ultimele pe comutator. 


Transformatorul LI02 este construit 
într-o oală de ferită. Semnal pentru 
premagnetizare se ia de la conden¬ 
satorul CI33 şi se aplică prin con¬ 
densatorul trimer (10—40 pF) capu¬ 
lui universal. Dacă Ci33 este defect, 
oscilaţiile încetează să funcţioneze. 

Şi motorul este controlat cu un 
oscilator (100 kHz). Aici trebuie să 
măsuraţi tranzistoarele şi starea 
condensatoarelor, care prin îmbătrî- 
nire îşi pierd din capacitate. 


lîb îoo 


DUMITRU ION — Con- zator. 

ctanta Acest alimentator poate furniza 

° a • 3 A la 10 V. La intrare se aplica o 

Vă prezentăm un mod de folosire tensiune redresata, cuprinsa intre 13 
a circuitului LM100 într-un stabili- şi 40 V. 


T- 


L 

ca 


f 

5. 1 - 

12 % 
kn i 

pj 

-G) LV-00 KV- 




15 ¥ 
SJ 

r* 



2N 5470 furnizează 1 W la 2 GHz 
Şi 2 W la 1 GHz. 


GANE AURELIAN — 
Galaţi 

Vă prezentăm dteva din tranzis¬ 
toarele care vă interesează, tranzis- 
toare de putere şi frecvenţă ridicată 
ale firmei RCA: 


TA 7403 se foloseşte în oscila¬ 
toare, debitează 700 mW la 2 GHz 
şi 100 mW la 3 GHz. 



TA 7403 


TA 7411 debitează 2 W la 
400 MHz cu un cîştig de 10 dB La 
1 GHz debitează 2 W cu un cîştig 
de 5 dB 



TA 7411 


TA 7344 are fT = 700 MHz. la 
400 MHz. emite 16 W. cu un cîştig 
de 6 dB 



TA 7344 


2N 5071 are un dştig de 9 dB la 
76 MHz, produdnd 24 W. Ca ampli 
ficator. banda largă. 30—76 MH 
produce 15 W. 


z. 



2N 5071 


2N 5470 


2N 5108 are un dştig de 5 dB la 
TA 7367 turnizează 10 W la 1 GHz pentru 1 W La 1.68 GHz are 
400 MHz cu uo cîştig de 8 dB o putere de 0.3 W. 



TA 7367 



2N 5108 

13 


■ 





























































































































UT A 


AUTOTURISMELE "BUCII" 

INSTALAŢIA 

DE ALIMENTARE Şl DE EVACUARE 
A MOTOARELOR 


Or. ing. TRAI AN CÂNTĂ 


(URMARE DIN NUMÂRUL TRECUT) 


d. în regim de pornire la rece se 

acţionează numai asupra primului 
corp. Acest regim de funcţionare se 
întîlneşte numai atunci cînd clapeta 
de aer 4 este in poziţia „închisă'*. 
Automat printr-un sistem de pîrghii. 


se comandă deschiderea clapetei de 
acceleraţie^ 23 a primului corp. 

La pornirea la rece acţionează sis¬ 
temul de mers normal al carburato¬ 
rului. Combustibilul este aspirat prin 
jiclorul principal 24, urcă prin tubul 


de emulsie 1, unde, după ce s-a 
emulsionat cu aerul intrat prin jiclo¬ 
rul principal de aer 2. debuşează 
prin canalul din difuzorul 3 în cen- 
tratorul de amestec 6. în această 
fază de funcţionare a motorului, 
amestecul fiind foarte bogat, intră în 
funcţiune servomecanismul de 
dezînecare 26, care acţionează asu¬ 
pra clapetei de aer 4. sărăcind astfel 
amestecul aer-carburant. 

9. 2. Carburatorul autoturismului 
OLTCIT Club (28 CIC 4). 

Este un carburator vertical, inver¬ 
sat. dublu corp în trepte, de aseme¬ 
nea de tip COMPOUND (co deschi¬ 
dere diferenţiată a clapetelor de ob¬ 
turare a amestecului). Particularităţi 
constructive: clapeta de aer (de şoc 
sau de pornire) pe primul corp. asis¬ 
tată de un servomecanism de 
dezînecare: supapă electromagne¬ 
tică (etouffoir). pe circuitul de mers 
în gol: frîna de revenire la mersul în 
gol (dispozitiv DASH-POT), returul 
benzinei de la rezervor pe capac, si¬ 
gilii pe şurubul de îmbogăţire şi pe 
şurubul de limitare a clapetei de ac¬ 
celeraţie. 

Elementele constructive principale 
şi elementele tarate ale carburatoru¬ 
lui se dau în figura 8. dupâAcum ur¬ 


mează: 1 — jiclor pentru mersul în 
gol; 2 — jiclor de mers în gol, cu 
îmbogăţire constantă (30); 3 — tub 
emulsor. corpul I (P5); 4 — jiclor 
principal de aer (automaticitate), 
corpul I (200 ± 20); 5 — centrator de 
amestec, corpul I; 6 — difuzor, cor¬ 
pul I (20 mm); 7 — injector pompă 
repriză (55 ± 3); 8 — supapă de des¬ 
cărcare (refulare) a pompei; 9 — di¬ 
fuzor, corpul II (21 mm); 10 — cen¬ 
trator de amestec, corpul II; 11 —ji¬ 
clor de progresivitate, corpul II (35); 
12 — tub emulsor. corpul II (P5); 13 

— jiclor principal de aer (automati¬ 
citate), corpul II (180 ± 20); 14 — 
canal pompă repriză; 15 — plutitor 
dublu din plastic (11,4 ± 2 grame); 
16 — supapă cu bilă de admisie a 
combustibilului (1.8 mm); 17 — ra¬ 
cord alimentare cu benzină; 18 — 
filtru benzină; 19 — buşon filetat; 20 

— membrana pompei de repriză; 21 

— pîrghie pompă repriza, 22 — ji¬ 
clor principal de combustibil, corpul 
II (90 ± 3); 23 — canal de amorsare; 
24 — canal circuit progresiune; 25 

— supapă de încărcare (amorsare) a 
pompei: 26 — clapeta de accelera¬ 
ţie. corpul I; 27 — jiclor principal de 
combustibil, corpul I (100 ± 3); 28 — 
racord servomecanism de dezîne- 


ECONOMIZOR 
de ralanti 

Or. ing. M. STRATULAT 


Nu de multă vreme, Facultatea de 
Învăţămînt Tehnic din cadrul Institu¬ 
tului de invâţămînt Tehnic Piteşti a 
pus la punct un dispozitiv economi- 
zor pe care l-a denumit „Corector 
pneumatic al carburatorului pentru 
economisirea combustibilului*’ (CO- 
PEC), produs care a fost omologat 
la Centrala Industrială de Autotu¬ 
risme Piteşti. Despre ce este vorba? 

Se ştie că atunci cînd se impune 
reducerea vitezei de rulaj, operaţiu¬ 
nea se execută prin eliberarea peda¬ 
lei de acceleraţie — fie că apoi frî- 
nele sînt acţionate sau nu. Rulajul 
care urmează este caracterizat de 
mersul inerţial al vehiculului care 
antrenează şi motorul în această pe¬ 
rioadă. Cu clapeta obturatoare (de 
acceleraţie) a carburatorului închisă, 
motorul funcţionează în regim de 
mers în gol forţat consumînd com¬ 
bustibil cu totul inutil. De fapt, 
acum consumul este şi mai mare 
decît la mersul normal la ralanti, de¬ 
oarece. turaţia motorului fiind ridi¬ 
cată. depresiunea importantă ce se 
creează sub clapeta obturatoare so¬ 
licită intens sistemul de mers în gol 
al carburatorului, mărind debitul de 
combustibil apelat. Evident, paguba 
este cu atît mai mare cu cît decele- 
rârile survin mai frecvent, de aceea 
în trafic urban risipa de combustibil 
prilejuită de mersul în gol forţat al 
motorului este mai importantă. 
Acest regim intervine cu o pondere 
însemnată şi atunci cînd se circulă 
în zone montane sau de deal, cu 
pante lungi. 

Se justifică deci strădaniile spe¬ 
cialiştilor de a anula alimentarea cu 
benzină a carburatorului în timpul 
mersului în gol forţat, restabilind 
circuitul normal după depăşirea 
acestui regim. Există două tipuri de 
astfel de dispozitive: unul cu co¬ 
mandă electronică, destul de com¬ 
plicat şi scump, care însă ţine 
seama de variaţia de turaţie, indife¬ 
rent de regimul de sarcină, restabi¬ 


lind automat alimentarea cu benzină 
a sistemului de mers în gol cînd mo¬ 
torul a ajuns la turaţia de ralanti. Un 
alt tip foloseşte comanda vacuuma- 
tică şi aceasta este soluţia mai sim¬ 
plă şi ieftină pentru care au optat 
constructorii piteşteni. 

Aşa-numitul corector COPEC este 
acţionat de depresiunea din galeria 
de admisiune, manifestată sub cla¬ 
peta de acceleraţie, chiar prin cana¬ 
lul circuitului de mers în gol. Ele¬ 
mentul esenţial al dispozitivului îl 
constituie o capsulă manometrică 1 
(fig. 1), al cărei interior este separat 
de membrana 2 în două camere: 
una de comandă, 18. şi alta de exe¬ 
cuţie, 19. Prima este prevăzută cu 
ştuţul 3 care se racordează prin fur¬ 
tunul 16 la o canalizaţie în formă de 
T, 17; ştuţul 3 se fixează la corpul 
capsulei prin garnitura de etaşare 4 
cu piuliţa 5. Compartimentul de exe¬ 
cuţie 19 este prevăzut cu două ştu- 
ţurl, 7 şi 13; primul, folosind pentru 
fixare contrapiuliţa 8, se racordează 
la o priză de aer filtrat prelevată din 
carburator, în avalul filtrului de aer; 
al doilea se conectează printr-un 
tub flexibil la orificiul controlat de 
şurubul-ac de reglare a ralantiului. 

Prelungirea laterală a camerei de 
execuţie 19 adăposteşte o supapă 
11 prevăzută cu garnitura de închi¬ 
dere 10, confecţionată din cauciuc, 
care obturează pe scaunul 9 al 
acestei părţi a corpului capsulei. Su¬ 
papa 11 este prelungită cu tija 12 
prin care se fixează la armătura 
membranei 2. in acest fel supapa şi 
garnitura ei controlează accesul ae¬ 
rului dinspre filtrul de aer spre ava¬ 
lul clapetei de acceleraţie. 

Şurubul-ac pentru reglajul ralan¬ 
tiului este înlocuit cu un şurub 15 
cu aceleaşi dimensiuni, care pre¬ 
zintă în interior o canalizaţie în 
formă de T. aşa cum arată figura; 
şurubul conservă vechiul arc şi se 
introduce în racordul elastic 14. 

Trebuie să se mai reţină că echili- 


14 


brul membranei 2 este realizat de un 
arc 6, introdus in ştuţul 3, a cărui 
tensiune se poate regla prin rotirea 
acestui ştuţ. 

în sfirşit, canalizaţia în formă de 
T. 17, în care se montează vechiul 
orificiu calibrat (duza) al sistemr'ui 
de depoluare (sau o alta cu diame¬ 
trul de 1,5 mm), primeşte racordu¬ 


rile 16 al dispozitivului prezentat, cel 
al galeriei de admisiune şi cel care 
conduce spre canalizaţia de plastic 
Tn formă de T a carburatorului. 

De notat că montajul dispozitivu¬ 
lui la motor se face fixîndu-l fie la 
corpul carburatorului prin ştuţul fi¬ 
letat 7 şi contrapiuliţa 8, aşa cum se 
arată în figura 2 (pentru aceasta 



Şw- c/ *i oa/rr/A. 



TEHNIUM 3/1985 












































care; 29 — supapă electromagnetică 
(etouffoir); 30 — canal aer; 31 — şu¬ 
rub acces aer; 32 — econostat 
(170); 33 — conductă econostat; 34 
— clapetâ de aer; 35 canal; 36 — 
şurub progresivitate; 37 — onticii de 
progreslune; 38 — clapetă de acce¬ 
leraţie. corpul II; 39 — jiclor pneu¬ 
matic de îmbogăţire (40); 40 — ca¬ 
nal economizor; 41 — jiclor econo- 
mizor; 42 — supapă economizor. 

Alte particularităţi: orificiul cali¬ 
brat pentru retur benzină la rezervor 
(90); debitul pompei de repriză (la o 
acţionare). în cm 3 (0.8 ± 0,15): des¬ 
chiderea clapetei de şoc a dispoziti¬ 
vului de pornire la rece (capsula îm¬ 
potriva înecării supusă la o depre¬ 
siune de 350 mbari. 3.6 ± 0.2 mm). 

Funcţionarea carburatorului. în 
funcţionarea carburatorului se dis¬ 
ting următoarele circuite şi regimuri 
de funcţionare: a — mers încet în 
gol (ralanti) şi progresiune; b — 
funcţionare în regim de accelerare; 
c — mers normal; d — funcţionare 
la pornire la rece. 

a. Mersul incet In gol şl progre¬ 
siune 

a. 1. Mersul incet in gol. La func¬ 
ţionarea carburatorului în acest re¬ 
gim se disting următoarele trei cir¬ 
cuite: de aer, de benzină şi de ben¬ 
zină cu CO constant. Circuitul de 
aer cuprinde şurubul de intrare a 
aerului 31 şi canalul de aer 30 care 
debuşează în partea inferioară 
(talpa) a carburatorului. Circuitul de 
benzină este format din jiclorul de 
mers în gol 1, montat în serie cu ji- 


este necesar ca în zona de grosime 
mai. mare a corpului carburatorului 
să se practice un orificiu filetat cu M 
12); o altă manieră de montaj o 
oferă racordul de masa plastică ce 
leagă carburatorul de tubul gofrat al 
filtrului de aer (aşa-numitul „gît de 
lebădâ' h asigurînd însă. montajul în 
acest caz şi cu o contrapiuliţă la in¬ 
terior. 

FUNCŢIONAREA Şl REGLAREA 

în cazul unui reglaj corespunz㬠
tor, membrana 2 ( fig. 1) este soli¬ 
citată pe faţa dinspre camera 18 de 
presiunea scăzută şi variabilă ce 
domneşte în galeria de admisiune. 
iar pe faţa corespunzătoare camerei 
19 de presiunea atmosferică. La de¬ 
presiunile moderate, care se produc 
la deschideri mari ale clapetei obtu¬ 
ratoare a carburatorului, arcul 6 
menţine supapa 11 închisă, astfel în- 
cît sistemul de mers în gol funcţio¬ 
nează normal. Cind însă se reduce 
brusc acceleraţia prin închiderea* 
clapetei obturatoare, presiunea din 
galeria de admisiune scade foarte 
mult. astfel încît presiunea atmosfe¬ 
rică reuşeşte să deschidă supapa 
11. în acest caz. canalizaţia de mers 
în gol a carburatorului (vezi fig. i) 
este scurtcircuitată prin punerea în 
legătură cu atmosfera pe traseul 
oferit de ştuţurile 7 şi 13. precum şi 
de racordul 14. în acest fel. alimen¬ 
tarea cu benzină a motorului se în¬ 
trerupe, pînă cînd, prin scăderea tu¬ 
raţiei, depresiunea din galerie 
ajunge la o valoare atît de mică încît 
arcul 6 reuşeşte să reînchida supapa 
11 . 

De aceea reglajul dispozitivului 
trebuie astfel realizat încît situaţia 
arătată să se producă în momentul 
atingerii turaţiei de ralanti. 

înainte de reglarea dispozitivului 
— după montarea sa pe motor, evi¬ 
dent — este necesară reglarea mer¬ 
sului în gol. Acest reglaj se efectu¬ 
ează exact ca şi în lipsa dispozitivu¬ 
lui economizor. De aceea, mai înlîi 
se scoate racordul elastic 1. figura 2 
(reper 14, fig. 1) de pe ştuţul res¬ 
pectiv al capsulei manometrice şi se 
obturează într-o maniera oarecare 
(eventual chiar cu vechiul şurub-ac 
de reglaj devenit acum disponibil). 
Acum carburatorul va funcţiona ca 
şi înainte, cînd nu era prevăzut cu 
economizorul vacuumatic. Se încăl¬ 
zeşte apoi motorul pînă la tempera- 

TEHNIUM 3/1985 



clorul principal de benzină 27 al pri¬ 
mului corp. supapa electromagne¬ 
tică 29 şi şurubul de îmbogăţire W. 
Circuitul de benzină cu CO constant 
este alcătuit din jiclorul de benzină 
de CO constant 2, legat în paralel 
cu jiclorul principal de benzină 27 al 
primului corp şi un orificiu calibrat 
de aer Acest circuit debuşează in 
circuitul de aer prin faţa şurubului 
de aer 31. 

a. 2. Circuitul de progresiune ac¬ 
ţionează atît în treapta I (corp I), cît 
şi în treapta a ll-a (corp II) a carbu¬ 
ratorului. 

Corpul I. Amestecul carburant 
ajunge în difuzor şi prin orificiile de 
progresiune 37 aşezate în corespon¬ 
denţă cu clapeta de acceleraţie 38, 
permiţînd astfel o creştere uniformă 
a vitezei unghiulare a motorului, 
plecînd de la regimul de mers în 
gol. 

Corpul II. Circuitul de progresiune 
al corpului II este compus din jiclo¬ 
rul de benzină 11 (neînecat), în pa¬ 
ralel cu jicloareie principale de ben¬ 
zină şi un orificiu calibrat pentru 
emulsie. Amestecul carburant debu¬ 
şează deasupra clapetei de obturare 
15 a corpului II şi prin canalul 24. 
Acest circuit permite o funcţionare 
continuă a motorului cînd se trece 
din treapta I în treapta a ll-a a car¬ 
buratorului. 

b. în regim de accelerare. Func¬ 
ţionarea carburatorului în acest re¬ 
gim este asigurată de către pompa 
de repriză (acceleraţie). Această 
pompă acţionează întotdeauna asu- 


tura de regim şi se efectuează regla¬ 
jul de ralanti în conformitate cu 
prescripţiile uzinei constructoare La 
ştuţul eliberat 13 se montează un 
tub manometric (un simplu tub de 
sticla în formă de U, cu înălţimea de 
500 mm. umplut cu apa. de exem¬ 
plu) Se slăbeşte piuliţa de fixare 5 
(fig. 1) şi se înşurubează ştuţul 3, 
comprimi nd mult arcul 6. Apoi se 
desface acest ştuţ progresiv, 
urmărind coloana de lichid a mano- 
metrului. Cînd acesta sesizează pu¬ 
nerea în legătură cu filtrul, se 
opreşte rotirea şi se blochează stu- 
ţul 3 cu piuliţa 5 în aceasta poziţie. 
In lipsa manometrului. operaţia des¬ 
crisă se poate faceri altfel. în tim¬ 
pul desfacerii ştuţ ului 3 se suflă cu 
gura aer prin ştuţul 13. momentul 
închiderii supapei 11 fiind sesizat de 
imposibilitatea insuflării aerului. 

Verificarea funcţionării dispoziti¬ 
vului se face mărind turaţia motoru¬ 
lui şi apoi eliberind brusc clapeta de 
acceleraţie. în acest ultim moment 
trebuie sa se constate deschiderea 
supapei 11 care trebuie să se rein- 
chida atunci cînd turaţia* a reatins 
nivelul de ralanti. 

După reglare şi verificare, racor¬ 
dul 14 se eliberează şi se montează 
la loc pe ştuţul 13. După această 
operaţie, daca reglajul s-a făcut co¬ 
rect. ralantiul trebuie să fie la fel ca 
mai înainte, fără vreo modificare a 
funcţionării motorului sub aspectul 
stabilităţii sau al nivelului de turaţie. 

DEFECŢIUNI POSIBILE 

Defectarea dispozitivului poate fi 
prilejuita de pierderea etaşeitâţii su¬ 
papei 10 sau de modificarea tensiu¬ 
nii arcului 6 In primul caz funcţio¬ 
narea uniforma şi stabilă a mersului 
în gol devine imposibilă; defectul se 
înlătură prin înlocuirea pastilei de 
cauciuc 10 a supapei 11 şi. eventual, 
rectificarea scaunului 9. Evident, 
înainte de a interveni asupra dispo¬ 
zitivului, trebuie să existe certitudi¬ 
nea ca originea defecţiunii nu apar¬ 
ţine sistemului de aprindere, neetan- 
şării unei supape din sistemul de 
distribuţie sau carburatorului însuşi. 
# în cazul detalonării arcului, se 
procedează la refacerea reglajului 
tensiunii sale. aşa cum s-a arătat 
Mai rar se poate produce şi defecta¬ 
rea capsulei manometrice prin pier¬ 
derea etanşeităţii sau spargerea 
membranei, situaţii care Impun înlo¬ 
cuirea ei. 


UV UQ 39 


pra primului corp al carburatorului. 
Circuitul pentru funcţionarea în re¬ 
gim de acceleraţie este format din 
pompa de repriză cu membrană 20. 
canalul de amorsare 23. supapa de 
încărcare (amorsare) a pompei 25, 
supapa de descărcare (refulare) 8, 
injectorul pompei de repriză 7 şi ca¬ 
nalul 14. 

La apăsarea bruscă a pedalei de 
acceleraţie, pirghia 21 acţionează 
asupra membranei pompei de re¬ 
priză. supapa de amorsare 25 se în¬ 
chide. supapa de refulare 8 se des¬ 
chide şi în continuare benzina este 
pulverizată prin Injectorul 7 în inte¬ 
riorul difuzorului 6. 

c. Mersul normal 

Funcţional, se disting două circu¬ 
ite asemănătoare, corespunzătoare 
celor două corpuri. Corpul I. Carbu¬ 
rantul trece din camera de nivel 
constant, prin jiclorul principal de 
benzină 27 al corpului I. în puţul 
emulsor. Aerul provenit din jiclorul 
principal de aer 4 trece prin orificiile 
tubului emulsor 3, se amestecă cu 
carburantul şi, în continuare, prin 
canalul difuzorului 6. debuşează în 
centratorul de amestec 5. Corpul II. 
Carburantul trece din camera de ni¬ 
vel constant, prin jiclorul principal 
de benzină 22, în puţul emulsor. Ae¬ 
rul provenit din jiclorul principal de 
aer 13 trece prin orificiile tubului 
emulsor 12. se amestecă cu carbu¬ 
rantul şi prin canalul difuzorului 9 
ajunge în centratorul de amestec 10. 

d. Pornirea la rece 

Sistemul de pornire la rece acţio- 


38 37 3 6 35 


nează numai asupra primului corp al 
carburatorului. Acest regim de func¬ 
ţionare se întîlneşte numai atunci 
cînd clapeta de aer 34 este în pozi¬ 
ţia închis. Printr-un sistem de pîrghii 
se comandă automat deschiderea 
clapetei de acceleraţie 38 a primului 
corp. La pornirea la rece acţionează 
sistemul de mers normal al carbura¬ 
torului. Benzina aspirată prin jiclorul 
principal de benzină 27 urcă prin tu¬ 
bul emulsor 3, în care are loc emul- 
sionarea cu aerul intrat (aspirat) 
prin jiclorul principal de aer 4 şi de¬ 
buşează prin canalul din difuzorul,6 
în centratorul de amestec 5. în 
această fază de funcţionare a moto¬ 
rului, amestecul este foarte bogat. 
Din acest motiv, pentru a sărăci 
amestecul, intră in funcţiune servo- 
mecanismul de dezînecare care ac¬ 
ţionează asupra clapetei de aer 34. 
Acest circuit asigură funcţionarea 
carburatorului la pornirea la rece. 

Circuitul de putere maximă. Func¬ 
ţionarea în regim de putere maximă 
a carburatorului este asigurată de 
către econostat şi economizor. în 
regimul sarcinilor mari. amestecul 
aer-benzinâ se îmbogăţeşte, pentru 
a obţine temporar o putere sporită. 
Econostatul se alimentează din ca¬ 
mera de nivel constant prin interme¬ 
diul canalului 39. jiclorului econos¬ 
tat 32 şi debuşează în difuzorul cor¬ 
pului II prin intermediul conductei 
econostatului 33. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


Trebuie sa se reţină ca. în cazul 
intervenţiei unor defectări ce nu po3 
fi reparate pe parcurs, rulajul poate 
fi continuat dacă se scoate racordul 
14 de pe ştuţul 13 şi se obturează 
acest racord, aşa cum s-a mai men- 
_ ţionat. 

Pe baza experimentărilor efectu¬ 
ate de institut s-a constatat că mon¬ 
tarea acestui dispozitiv (care se 
poate face practic pe orice tip de 
autovehicul echipat cu motor cu 
carburator) reduce consumul în tra¬ 
fic urban cu 8,5—13% (adică 
1—1,2 1/100 km), iar în afara locali¬ 


tăţilor. pe drum orizontal, cu 
0,5 1/100 km. scăderea fiind mai 
mare cînd se coboară trasee cu 
pante prelungite. în plus, gradul de 
poluare chimică se reduce şi se m㬠
reşte eficienţa frînei de motor. 

Trebuie să se releve şi un nea¬ 
juns, care poate interveni dacă rula¬ 
jul în regim de ralanti forţat se men¬ 
ţine un timp prea îndelungat; într-o 
astfel de situaţie cobori rea excesivă 
a regimului termic ai motorului 
poate periclita repunerea operativa 
în stare de funcţionare a motorului 
dnd regimul de rulaj o cere. 


15 





























































MATERIALE 

FOTOSENSIBILE 

COLOR PERFECŢIONATE 


Ing. V. CĂLINESCU 


Deşi îmbunătăţirea caracteristici¬ 
lor materialelor fotosensibile a fost 
o preocupare permanentă a fabri¬ 
canţilor, un progres considerabil ba¬ 
zat pe tehnologii şi structuri noi s-a 
înregistrat în ultima perioadă, cind 
mai multe firme de prestigiu au lan¬ 
sat citeva pelicule color de o calitate 
deosebită. 

Este vorba de peliculele Fujicolor 
HR1600, Fujichrome 1600 Professio- 
nal D. Fujichrome 400 Professional 
D. Kodak Ektachrome tOO. 
Agfachrome CT64. Agfachrome 
CT200. Agfacolor XR100, Agfacolor 
XR200 şi Agfacolor XR400. 

Aceste filme au in comun urm㬠
toarele caracteristici: 

— cristalele de halogenură de ar¬ 
gint special structurate şi de mărime 
dirijată; 

— utilizarea unor formatori de cu¬ 
loare mai eficienţi, făcînd posibilă 
micşorarea grosimii emulsiilor foto¬ 
sensibile; 

— limitarea formării de culori pa¬ 
razite prin utilizarea unor inhibitori 
de developare DIR (developer-inhi- 
bitor-releasing). 

în ciuda faptului că aceste princi¬ 
pii de realizare a noilor materiale fo¬ 
tosensibile sînt cunoscute, tehnolo¬ 
giile de fabricaţie în sine râmin un 
secret al fiecărui producător. 

înainte de a analiza mai detaliat, 
în limita informaţiilor publicate, ca¬ 
racteristicile menţionate, se va face 
o succintă trecere în revistă a mate¬ 


rialelor fotosensibile nominalizate. 

Fujicolor HR1600 este un film ne¬ 
gativ de sensibilitate foarte înaltă, 
respectiv 1600 ASA (33 DIN), cu 
cristale de halogenură de argint du¬ 
blu structurate, pe baza unui proce¬ 
deu propriu, cunoscut ca Fuji DSG 
(double-structured-grain). Filmul se 
developează conform procesului 
C41. 

Fujichrome 1600 Profesional D 

este o peliculă reversibilă de 1600 
ASA. cu posibilitatea de a fi forţată 
corespunzător unei sensibilităţi de 
3200 ASA (36 DIN). Developarea se 
face în procesul PZ, special elaborat 
de firmă (şi aplicat numai de labora¬ 
toarele firmei) sau în procesul E6. 

Fujichrome 400 Professional D 
este. de asemenea, o pelicula rever¬ 
sibilă avînd 400 ASA (27 DIN) şi 
care poate fi forţată cu două trepte 
de, expunere (1600 ASA). 

într-o primă etapă, cele trei filme 
Fuji sînt vîndute la lăţimea de 
35 mm în casete cu 20, 24. 36 de 
imagini, în funcţie de tip. 

Condiţiile de depozitare a pelicu¬ 
lelor Fujichrome sînt relativ severe, 
păstrarea lor făcîndu-se exclusiv în 
frigider, de unde se scot scurt timp 
înainte de folosire, după care deve¬ 
loparea se va face imediat. Aceste 
condiţii arată că respectivele mate¬ 
riale au o stabilitate redusă în timp, 
preţ previzibil al înaltei sensibilităţi. 

Kodak Ektachrome 100 este o pe¬ 
liculă reversibilă de 100 ASA (21 


DIN), care în aceleaşi condiţii de 
granulaţie are o redare îmbunătăţită 
a culorilor faţă de actualul 
Ektachrome 64. Developarea se face 
conform procesului E6. 

Agfachrome CT 64 şi Agfachrome 
CT 200 sînt pelicule reversibile 
avînd sensibilitatea de 64 ASA (19 
DIN) şi respectiv de 200 ASA (24 
DIN). Developarea se face după 
procesul E6. Tipul CT64 se distinge 
printr-o granulaţie foarte fină şi o 
rezoluţie ridicată. 

Agfacolor XR100, Agfacolor 
XR200, Agfacolor XR400, avînd sen¬ 
sibilitatea de 100 ASA (21 DIN), 200 
ASA (24 DIN), respectiv 400 ASA 
(27 DIN), sînt filme negative. XR100 
se caracterizează prin granulaţie ex- 
trafină şi o mare naturaleţe în reda¬ 
rea culorilor. XR200 are o bună lati¬ 
tudine de poză orientată în special 
pentru subexpuneri. XR400 are un 
contrast ridicat şi este puţin sensibil 
la variaţiile temperaturii de culoare a 
luminii. 

Developarea peliculelor negative 
se face în procesul C41. 

Să vedem acum în ce constă pro¬ 
gresul major al ultimei generaţii de 
filme menţionate. 

1. Cristalele de halogenură de ar¬ 
gint 

Firma Kodak introduce în pelicu¬ 
lele noi cristale foarte subţiri, cu su¬ 
prafaţă relativ mare, capabile astfel 
de a reţine un număr cît mai mare 
din fotonii luminii care alcătuieşte 
imaginea. Aceste cristale, numite si 
cristale T. nu sînt în sine o invenţie, 
ele formindu-se în mod natural şi 
gasindu-se în toate emulsiile foto¬ 
sensibile. Meritul producătorului 
consta în gasirea procedeelor teh¬ 
nologice prin care realizarea crista¬ 
lelor T sa se efectueze controlat, la 
dimensiuni prestabilite şi de gro¬ 
sime minimala. 

Cristalele de halogenură proprii 
noilor filme Fuji. de tip DSG, sînt 
profund diferite, deşi prezintă carac¬ 
teristic o suprafaţa mare în raport 
cu grosimea Cristalele DSG sînt 
cristale macle (respectiv alcătuite 
prin alipirea a doua cristale), pre¬ 
zenţi nd o structură diferenţiata din 
interior spre exterior şi avînd o 
forma piramidală, partea mare fund 
orientată spre exterior. Suprafaţa 
mare. permiţînd captarea unui nu¬ 
măr mare de fotoni, este favorabila 
creşterii sensibilităţii, pe cind partea 

■MBM 


mai mica (vîrful piramidei) este fa¬ 
vorabilă formarii unei granulaţii fine 
în timpul developării 

Agfa apare ultima pe piaţa foto¬ 
grafică. mtroducînd cristale duble, 
asemănătoare cu cele de tip Fuji. 
dar de forma plata (tabulară). Struc¬ 
tura interna a cristalelor duble Agfa 
este însă regulata, fiind favorabila 
acţiunii inhibitorilor de developare 
Suprafaţa externa este neuniformă, 
ceea ce avantajeaza sensibilitatea 

Tehnologia de realizare a acestor 
cristale permite controlul dimensiu¬ 
nii lor. elimini nd cristalele prea mici 
(dăunătoare rezoluţiei prin feno¬ 
mene de difracţie) sau cele prea 
mar» (dăunătoare granulaţiei). Di¬ 
mensiunile cristalelor sînt reparti¬ 
zate în apropierea unor valori opti¬ 
male calculate Figura 1 prezintă 
curba de repartiţie a dimensiunilor 
cristalelor tip Agfa. procesul avînd 
caracter statistic 

2. Formatorii de culoare (compo¬ 
nentele de culoare). Formarea culo¬ 
rilor în straturile monocrome ale pe¬ 
liculelor color se face. după cum se 
ştie. prin interacţiunea dintre sub¬ 
stanţele formatoare de culoare 
aflate în emulsie şi o componentă 
de oxidare formată de substanţa re¬ 
velatoare în timpul developării 

Formatorii de culoare sînt sub¬ 
stanţe organice, existînd o garpa re¬ 
lativ largă de astfel de substanţe 
susceptibile de a răspunde funcţiei 
cerute. Utilizarea unora sau altora 
dintre aceste substanţe este depen¬ 
denta de o multitudine de factori a 
căror analiza depăşeşte atît sfera 
acestui articol, cît şi interesul foto¬ 
grafilor legat de regulă de compor¬ 
tarea materialului fotosensibil şl de 
rezultatele-imagine obtenabile. 

Producătorii de materiale fotosen¬ 
sibile urmăresc prin folosirea unor 
formatori perfecţionaţi să obţină o 
serie de efecte pozitive, respectiv 

— micşorarea grosimii emulsiilor 
monocrome prin folosirea unor for¬ 
matori furnizori de coloranţi mai in¬ 
tens i (astfel se micşorează fenome¬ 
nele de difracţie şi difuzie a luminii 
în peliculă); 

— asocierea formatorilor unor 
molecule cit mai transparente pen¬ 
tru a limita efectele difuziei şi a uti¬ 
liza mai eficient energia fotonilor 
care alcătuiesc imaginea; 

— limitarea la minimum a formării 
unor coloranţi paraziţi; 


ffPftMTE FOTO 
cu program 

Fiz. GH. BĂLUŢĂ 


Termenul ..program** legat de ex¬ 
punerea automată în unele aparate 
fotografice moderne, creeaza nedu¬ 
meriri în rîndul multor fotoamatori. 
Vom încerca să lămurim aspectele 
acestui mod de funcţionare, care 
caracterizează de altfel nu numai 
modelele recente, computerizate, 
dar şi unele aparate mai simple la 
care nu se specifica însă explicit 
acest lucru. 

Cuvîntul „program" în tehnica de 
calcul înseamnă „ansamblu de in¬ 
strucţiuni folosite de un calculatgr 
pentru rezolvarea unei probleme *. în 
cazul fotografiei problema este sta¬ 
bilirea timpului de expunere şi a 
deschiderii diafragmei, în scopul 
unei expuneri corecte a filmului în 
orice condiţii de iluminare a subiec¬ 
tului. în plus, din totalitatea perechi¬ 
lor de valori timp-diafragmă posibile 


la o iluminare dată, trebuie aleasă 
aceea care realizează un compromis 
acceptabil pentru o claritate maximă 
a fotografiei (timp nu prea lung şi 
diafragmă nu prea deschisa). In¬ 
strucţiunile sînt introduse de 
fabricant în microprocesorul sau 
^.sistemul mecanic al aparatului şi 
prevăd variaţia automată a unuia 
sau ambilor parametri menţionaţi. în 
funcţie de iluminare şi de sensibili¬ 
tatea peliculei. 

Pentru exemplificarea acestui 
mod de lucru, prezentăm progra¬ 
mele după care lucrează aparatul 
T 70, unul dintre cele mai recente 
modele ale firmei Canon. în graficul 
din figura 1. pe orizontală sînt re¬ 
prezentate valorile standard ale tim¬ 
pilor de expunere, iar pe verticală 
diafragmele posibile la obiectivul 
acestui aparat. Liniile oblice repre¬ 



zintă indicii de expunere, numere 
proporţionale cu iluminarea subiec¬ 
tului. Reamintim că indicele „zero" 
înseamnă o astfel de iluminare încît 
pelicula de 21 DIN (100 ASA) este 
corect expusă dacă se folosesc dia¬ 
fragma f/1 (teoretică) şi timpul de 
expunere 1 secundă. Indicii pozitivi 
1 . 2. 3,... 20 înseamnă creşteri de 


aceasta înseamnă că pentru un in¬ 
dice dat, corespunzător unei anu¬ 
mite linii oblice, se poate lucra în 
orice punct de pe oblica respectiva. 
Fiecărui punct îi corespund doua 
coordonate: diafragmă şi timp; aces- 


4, 8....1 048 576 ori ale iluminării, 
ceea ce necesită micşorări ale expu* 
nerii cu 1, 2. 3,...20 de trepte. 

Pentru un anumit nivel de ilumi¬ 
nare (deci un anumit indice de 
expunere) se pot alege diverse pe¬ 
rechi timp-diafragmă pentru ca ex¬ 
punerea să fie corectă. în grafic 


i 


Timpul de expunere 


16 


TEHNIUM 3/1985 



























— găsirea unui optim ai selectivi¬ 
tăţii coloranţilor, evitîndu-se un 
efect excesiv care duce la suprasa¬ 
turata culorilor monocrome (verde, 
albastru, roşu), precum şi la o insu¬ 
ficientă adaptabilitate la modificările 
de temperatură de culoare. 

Pentru utilizator, efectele folosirii 
unor noi formatori de culoare se tra¬ 
duc prin fenomene clare, singurele 
care. de fapt, interesează: 

— redarea mai naturală a culori¬ 
lor; 

— redarea mal corectă a culorilor 
In zonele de umbră; 

— eliminarea unor tente caracte¬ 
ristice zonelor cu niveluri reduse de 
Iluminare; 

— evitarea suprasaturârll culorilor 
monocrome; 

— mărirea latitudinii de poză a 
materialelor fotosensibile color; 

— micşorarea granulaţiei etc. 

3. Inhibitorii de developare (DIR) 

Inhibitorii de developare sînt de 
fapt formatori de culoare (compo¬ 
nente de culoare) cu efect asupra 
formării culorilor parazitare, ei avînd 
o acţiune directă asupra redării al- 
bastrului şi verdelui. 


grosimea peliculei (emulsiilor) 
pm 


strat protector 


strat sensibil la 
albastru 


filtru galben 

strat Bensibil la 
verde 

strat separator 


strat sensibil la 
roşu 


strat antihalo 


suport 



f 



strat protector 
strat separator 
filtru an ti-LTV 

strat superior sensibil 
la albastru(cristale mari) 

strat inferior sensibil 
la albastru(cristale mioi) 
filtru galben 
strat separator 
strat superior sensibil 
la verde 

strat inferior sensibil 
la verde 
strat separator 
filtru roşu 

strat superior sensibil 
la roşu 

strat inferior sensibil 
la roşu 

strat separator 
strat °olorat 

strat antihalo 



peliculă normală 

CT 18 


Coloranţii din film prezintă şi o 
absorbţie parazitară, în speţă colo¬ 
ranţii purpuriu şi azuriu, respectiv 
cei din straturile sensibile la verde şi 
roşu. Cum se formează culoarea pa¬ 
razită? Colorantul galben din primul 
strat are rolul de a absorbi lumina 
albastră. Practic, nu toată lumina al¬ 
bastră este absorbită de stratul gal¬ 
ben; ceea ce râmîne cade pe stratul 
următor, sensibil teoretic la verde. 
Acest al doilea strat este sensibil şi 
la albastru într-o anumită măsură, 
ceea ce duce la formarea a două 
imagini proprii, una cea corectă, co¬ 
respunzătoare componentei verzi a 
imaginii, şi una parazitară, cores¬ 
punzătoare componentei reziduale 
albastre. 


Lucrurile se petrec asemănător în 
ultimul strat sensibil la roşu, unde 
se vor forma In azuriu o imagine co¬ 
rectă datorată componentei roşii a 
imaginii şi una parazitară corespun¬ 
zătoare unei componente reziduale 
verzi. Intensitatea imaginii parazitare 
din stratul azuriu este însă mult mai 
mică decît cea a imaginii parazitare 
din stratul purpuriu. Problema care 
se pune în consecinţă constă în a li¬ 
mita absorbţia de albastru In stratul 
purpuriu. . 

Mărirea densităţii colorantului gal¬ 
ben este la prima vedere soluţia 
doar la nivel teoretic, deoarece im¬ 
plicit se micşorează fluxul luminos 
corespunzător celorlalte două stra¬ 
turi, fapt neavantajos din punctul de 


peliculă nouă 
CT 64 


vedere al sensibilităţii. 

Metoda utilizată constă în diminu¬ 
area formării de colorant galben in 
primul strat corespunzător zonelor 
purpuriu de densitate mare. Aceiaşi 
fenomen se urmăreşte a se realizaşi 
în stratul purpuriu. In al treilea strat, 
corecţiile nu mai sînt posibile, dar 
ele sînţ oricum mai puţin necesare, 
dat fiind nivelul scăzut de intensitate 
ai imaginii parazite formată de colo¬ 
rantul azuriu. 

Dezideratul anterior expus se rea¬ 
lizează tocmai prin acţiunea forma¬ 
torilor de culoare DIR care au un 
efect interimagine, acţiune care are 
loc perpendicular pe straturile de 
emulsie dinspre monocromul azuriu 
spre cel purpuriu şi de la cel purpu¬ 
riu la cel galben. 

Ca dezavantaj se menţionează 
faptul că prin intensificarea nepotri¬ 
vită a developării se obţin desaturări 
de culoare datorate potenţării exce¬ 
sive a efectului interimagine. Astfel, 
o developare continuă la maşină, 
proces E6, duce la desaturări de cu¬ 
loare, deoarece acest proces este 

f >rincipial prevăzut pentru o agitare 
ntermitentâ. Acest fenomen nu 
apare în cazul procesului C41 indi¬ 
cat şi la developări cu agitaţie conti¬ 
nuă. 


suport 


Implementarea principiilor expuse 
în practică a dus la realizarea unor 
pelicule multistrat de factură deose¬ 
bită faţă de materialele fotosensibile 
color tradiţionale. Figura 2 prezintă 
structura noilor filme Agfa. Se re¬ 
marcă existenţa a două substraturi 
pentru fiecare monocrom, apariţia 
unor straturi filtru UV şi IR (contra 
radiaţiilor ultraviolete şi respectiv a 
celor roşii în exces), existenţa unor 
straturi intermediare care să limiteze 
efectul de migrare a coloranţilor 
dintr-un strat în altul. 

Evident, procedeele tehnologice 
sînt mai complexe şi obţinerea unui 
echilibru cromatic este mai dificilă. 
Totodată, se ridică probleme mai 
complexe privind stabilitatea colo¬ 
ranţilor în timp, precum şi păstrarea 
materialelor fotosensibile după fa¬ 
bricaţie pînâ la utilizare. 

Dificultăţile se pare că au fost de¬ 
păşite, judecind după noile apariţii 
de materiale fotosensibile. 


BIBLIOGRAFIE: 

Chasseur d’images, ianuarie-fe- 
bruarie 1984 

Popular Photography, mai 1984 


tea sînt parametrii expunerii. De 
exemplu, pentru indicele 10 putem 
lucra cu 1/2 s şi f/22 sau 1/4 s şi 
f/16 sau... 1/500 s cu f/1,4. Prin pro¬ 
gram i se impune însă aparatului să 
lucreze cu valorile de la intersecţia 
oblicei 10 cu una din liniile groase. 
Se poate opta între: 

— programul pentru obiectiv su- 
perangular (linia continuă din figura 
1 ), cînd aparatul alege in exemplul 
dat 1/30—f/5,6; 

— programul pentru obiectiv nor¬ 
mal (linia întreruptă), căruia îi co¬ 


respund valorile 1/60—f/4: 

— programul pentru teleobiectiv 
(linia punctată), cînd aparatul alege 
1 /250—f/2. 

Tot în graficul din figura 1 se in¬ 
dică domeniul de lucru al aparatului 
pentru diverse sensibilităţi de film, 
prin „cotele" marcate în partea din 
stinga-sus. Domeniul maxim (între 
Indicii 1 şi 19) este prevăzut pentru 
pelicula de 21 DIN. Folosirea unor 
filme mai sensibile translateazâ do¬ 
meniul de lucru spre Iluminări mai 
mari, dar la utilizarea peliculelor mai 








puţin sensibile domeniul se depla¬ 
sează spre Iluminări mai reduse. 

Privind cu atenţie fiecare din cele 
trei programe reprezentate în grafic, 
constatăm că ele realizează de fapt 
în mod automat ceea ce fotograful 
face în majoritatea situaţiilor cu¬ 
rente: 

— la lumină foarte puternică se 
folosesc diafragma cea mai închisă 
şi timpul cel mai scurt de care dis¬ 
pune aparatul; 

— pe măsură ce lumina scade, se 
renunţă mai întîi ia diafragma foarte 
închisă, care duce la aberaţii optice 
din cauza difracţiei; 

— o dată cu scăderea în continu¬ 
are a luminii se deschide diafragma 
simultan cu prelungirea timpului de 
expunere (porţiunile înclinate ale 
programelor). Această prelungire se 
face Insă cu multă prudenţă la tele¬ 
obiective. unde mişcarea subiectului 
sau aparatului duce uşor la imagini 
neclare şi este mult mai pronunţată 
la superangulare, unde efectele de 
mai sus sînt puternic atenuate. 
Obiectivul normal reprezintă un caz 
intermediar; 

— cînd s-a ajuns la un timp con¬ 
siderat limită pentru fotografierea 
din mînâ (1/2 s la superangular, 
1/8 s pentru obiectiv normal şi 


TEHNIUM 3/1985 


1/200 la teleobiectiv) şi diafragma a 
fost deschisă la maximum, deci 
după cotul de jos al celor trei pro¬ 
grame. aparatul prelungeşte numai 
timpul de expunere, dar se impune 
folosirea unui trepied sau altui spri¬ 
jin. 

Să observăm că modul de lucru 
„program" este adecvat fotografiilor 
curente, cu caracter mai mult docu¬ 
mentar. în fotografia artistică se ur¬ 
măreşte deseori obţinerea unor 
efecte deosebite prin folosirea unor 
timpi sau diafragme diferite de cele 
fixate prin programele exemplificate 
mai sus. De aceea utilizarea „pro¬ 
gramului" este recomandată celor 
fără cunoştinţe de exponometrie, ori 
în cazul instantaneelor sau fotogra¬ 
fiei de reportaj, unde rapiditatea 
este esenţială. 

Majoritatea aparatelor cu program 
sînt prevăzute şi cu alte posibilităţi 
de lucru, automate sau manuale, pe 
lingă cele descrise anterior, tocmai 
cu scopul de a da fotografului posi¬ 
bilitatea de Intervenţie creatoare, de 
ieşire din şablon. Două asemenea 
moduri sînt expunerile automate cu 
prioritatea diafragmei şi cu priorita¬ 
tea timpului de expunere. In figura 
2. pe un caroiaj Identic cu cel pre- 
(CONTINUARE ÎN PAG 21) 

17 

































































HTTTTBHTT RSCBMANBA 


METRU 


de o alta. parcursă de un curent de 
înaltă frecvenţa. Rottnd butonul 
condensatorului variabil, vom găsi o 
poziţie pentru care instrumentul 
marchează un uşor dip. Vom dti 
frecvenţa pe scala aparatului. 

Pentru a utiliza aparatul ca unda- 
metru dinamic, vom închide întreru¬ 
pătorul K, şi vom apropia bobina L 
de o alta aparţin?nd unui circuit os¬ 
cilant. Rotind butonul condensato¬ 
rului variabil vom observa pentru o 


100 pF şi 2 000 pF. 

3. Determinarea factorului de cali¬ 
tate pentru o bobină dată. Metoda 
necesită un voltmetru electronic 
care se conectează în paralel cu cir¬ 
cuitul oscilant de testat. Se cuplează 
grid-dip-u! cu o bobină convenabil 
aleasă şi se reglează frecvenţa pînâ 
se obţine o indicaţie maximă la 
voltmetrul electronic. Se micşorează 
cuplajul pentru a se obţine o lectură 
precisă şi se citeşte frecvenţa f 0 in- 


Prof. MIHAI CORUŢIU, Buoureşti 


Printre aparatele utilizate de ra¬ 
dioamatori, grid-dip-ul ocupă un loc 
important. Acesta este un oscilator 
de înaltă frecvenţă prevăzut cu un 
instrument capabil să măsoare nive¬ 
lul semnalului produs. Cînd se cu¬ 
plează bobina prid-dip-ului cu o altă 
bobină aparţinind unui circuit osci¬ 
lant a cărui frecvenţa de rezonanţă 
este aceeaşi cu cea a semnalului 
produs de aparat, există un transfer 
maxim de energie dintr-o bobină în 
cealaltă, care se traduce printr-o 
bruscă scădere a curentului măsurat 
de instrument. în limbajul curent al 
radioamatorilor, această scădere 
bruscă se numeşte „dip". 

Grid-dip-ul prezentat aici oferă o 
precizie foarte mare prin sensibilita¬ 
tea şi stabilitatea sa. Pe de altă 
parte, el este prevăzut cu o ieşire 
pentru conectarea unui frecvenţme- 
tru exterior. Astfel etalonarea scalei 
aparatului poate fi făcută cu o preci¬ 
zie extremă. 

După cum se vede în schema 
electrică, circuitul conţine două 
tranzistoare identice cu efect de 
cîmp (T, şi Tg). două tranzistoare 
bipolare (T 2 şi T 4 ). trei diode (dintre 
care una este Zener) şi componen¬ 
tele pasive aferente. 

Tranzistorul T, (de tipul TIS34 sau 
echivalent) este montat ca oscilator 
Colpitts dnd întrerupătorul K, este 
închis; cînd K, este deschis, el func¬ 
ţionează ca detector de înaltă frec¬ 
venţă. Condensatoarele CV, şi CV 2 
şînt cu aer şi montate pe acelaşi ax. 
în situaţia în care nu dispunem de 
un condensator variabil cu valorile 
precizate în schemă, poate fi utilizat 
şi un altul, numai că în această situ¬ 
aţie caracteristicile bobinelor, cît şi 
gamele de frecvenţă vor fi altele de¬ 
cât cele arătate în tabel. 

Semnalul pules de la poarta lui T, 
este aplicat atît circuitului voltme- 
trului. cît şi tranzistorului T 2 (de ti¬ 
pul BSX26). care serveşte ca ampIP 
fi cat or-a d apt or pentru frecvenţ me¬ 
trul exterior. Acesta se conectează 
între borna notata cu F şi masa. 
Semnalul aplicat voltmetrului elec¬ 
tronic este înt'i detectat cu ajutorul 
diodelor D, şi D 2 (de tipul AA119 
sau alt tip de diode detectoare) şi 
ajunge la poarta lui T 3 şi la tranzis¬ 
torul T 4> de tip pnp (AC 180). folosit 
pentru amplificarea sa. 

Microampermetrul I este conectat 
pe de o parte la sursa lui T 3 şi pe de 
alta parte la cursorul potenţiometru- 
lui P 2 . Cu ajutorul acestuia se poate 
face „reglajul de zero" al instrumen¬ 
tului de măsură. Dioda Zener (orice 
tip de diodă Zener de 6 V) serveşte 
la menţinerea unei tensiuni con¬ 
stante la bornele lui P 2 pentru ca 
acest reglaj să nu se modifice o 
dată cu imbâtrinirea sursei de ali¬ 
mentare (bineînţeles pîna la o anu¬ 
mită valoare limită). 

Ansamblul se montează într-o cu¬ 
tie rigida. Robusteţea acesteia de¬ 
termină pe de o paţte stabilitatea 
aparatului şi pe de altă parte dimi¬ 
nuează influenţele exterioare. Con¬ 
densatorul variabil CV,—CV 2 a fost 
fixat atît de circuitul imprimat, cît şi 
de cutia aparatului. Bornele conden¬ 
satorului au fost sudate direct la pri¬ 
zele bobinei L cu scopul de a mic¬ 


şora cît mai mult legaturile în înaltă 
frecvenţă. Din acelaşi motiv un ter¬ 
minal al condensatorului C, este su¬ 
dat şi el direct la CV 2 . 

Prizele şi contactele sint izolate 
cu teflon, material foarte indicat 
pentru a fi utilizat în înaltă frec¬ 
venţă. Celelalte componente sint 
montate fără precauţii particulare, 
cu excepţia tranzistoarelor cu efect 
de cîmp. pentru care este bine ca 
înainte de montare să se scurtcircui¬ 
teze terminalele (cu o sîrmâ de cu¬ 
pru) pentru a evita distrugerea lor 
prin încărcare cu sarcini electrosta¬ 
tice. 




Dtamdrt/t 

ccrcosei 

snm) 





L, 

r,d-d 

20 

fPO 

o./s 

Spcro (fogo 
spiro 

li 

PA-6A 

PO 

fS 

0,2 

spt ro /cr>$a 
spera 

la 

6 ,/- 

20 

32 

0,3 

pas QJmno 

u 

/J-J0 

PO 

f6 

o.s 

'OCXf 0,6 mm 

Ls 

PS67 

PO 

/O 

/ 

paj/mm 

U 

6S-/SO 

PO 

' 


— 



Şocul de radiofrecvenţâ S are o 
inductanţă de 0,1 mH. Acest şoc 
poate fi uşor realizat cu mijloace 
proprii. Se confecţionează din hîrtie 
un cilindru cu lungimea de 25 mm 
şi diametrul de 6 mm. Pentru 
aceasta se taie un dreptunghi cu la¬ 
turile 80 mm/25 mm. se unge cu un 
adeziv oarecare şi prin răsucire se 
formează cilindrul menţionat. După 
ce s-a uscat, se acoperă un capăt 
cu o bucată de hîrtie tăiata în mod 
corespunzător. Această bucată de 
hîrtie se lipeşte. Interiorul cilindrului 
este umplut cu pulbere de ferită 
(obţinută dintr-o bara de ferită). Se 
pun dduâ-trei picături de adeziv 
pentru a închide şi acest capat şi se 
bobinează 85 de spire din sîrmâ 
CuEm cu diametrul de 0.15 mm. Se 
obţine o valoare de aproximativ 

O. 1 mH. 

Alimentarea este asigurata de o 
baterie de 9 V Potenţiometrul P 2 . 
de tip miniatura, este prevăzut cu un 
întrerupător K 2 , folosit pentru porni¬ 
rea sau oprirea aparatului. 

Cele 6 bobine acoperă gama de 
frecvenţe de la 1.3 MHz la 150 MHz. 
Caracteristicile lor sînt date în tabel. 

După ce am verificat dacă monta¬ 
jul a fost realizat conform schemei 
electrice. îl punem în funcţiune fără 
nici o bobina montată. Cursorul po- 
terrţiometrului P 2 fiind la mijlocul 
cursei, vom regla P, pînâ cînd in¬ 
strumentul indica „zero". închidem 
K, şi fixăm o bobină oarecare; dacă 
montajul funcţionează normal, ro¬ 
tind P, acul instrumentului va 
ajunge la capătul scalei. 

Pentru a utiliza aparatul ca unda- 
metru de absorbţie, este suficient să 
deschidem întrerupătorul K, t să 
creştem convenabil sensibilitatea cu 

P, şi să apropiem bobina aparatului 


anumită poziţie a acestuia o bruscă 
scădere a curentului măsurat de in¬ 
strument. Pentru a avea o precizie 
mai mare. vom departa puţin o bo¬ 
bina de cealaltă, astfel îndt cuplajul 
să fie mai slab Frecvenţa de rezo¬ 
nanţă a circuitului oscilant poate fi 
citită pe scala aparatului. 

Trebuie remarcat faptul că. mane- 
vrind butonul condensatorului varia¬ 
bil. deviaţia acului instrumentului 
variază şi ea; este suficient să retu¬ 
şăm sensibilitatea (potenţiometrul 
P,) pentru a aduce acul indicator în 
poziţia iniţială. Se remarca de ase¬ 
menea că pentru gamele inferioare 
obţinem un dip mai slab; aceasta se 
datorează dificultăţii de a cupla bo¬ 
bina cu factor de calitate mic. 

Vom prezenta în continuare cîteva 
aplicaţii ale grid-dip-ului. 

1 Măsurarea inductşnţel unei bo¬ 
bine In înaltă frecvenţă. Pentru 
aceasta trebuie sa dispunem de un 
condensator cu capacitatea C cu¬ 
noscuta. Se leaga bobina necunos¬ 
cută la bornele acestui condensator 
şi cu ajutorul aparatului se măsoară 
frecvenţa de rezonanţă fp a circuitu¬ 
lui oscilant format. Formula lui 
Thomson ne permite să scriem; 
f 0 = 1/2 TrlATC 

de unde 

L. = 1/4 .t* • f§ C 

2. Măsurarea capacităţii unui con¬ 
densator. Metoda rămîne in princi¬ 
piu aceeaşi, numai că de data 
aceasta se foloseşte una din bobi¬ 
nele aparatului pentru care induc- 
tanţa L este cunoscută. Se poate 
scria 

C. = 1/4 /r 2 - fg * I— 

Măsurarea capacităţilor este posi¬ 
bilă între anumite limite. în cazul 
aparatului realizat, aceste limite sînt 


dicatâ. 

Se modifica frecvenţa pentru a se 
obţine la voltmetru o valoare de 
70,7% din lectura precedentă (a ma¬ 
ximumului). Se noteaza această 
frecvenţă cu f,. Se reglează din nou 
frecvenţa, de data aceasta în sens 
invers, pw na ce pe voltmetru se ci¬ 
teşte iarăşi 70,7% din valoarea ma¬ 
ximă şi se notează această frecvenţă 
cu f 2 . Factorul de calitate Q al bobi¬ 
nei poate fi calculat cu relaţia 

Q = V I f, - f 2 I 

Este comod de a se cupla 
grid-dip-ul astfel îndt să se obţină 
1 V pentru frecvenţa fq', urmează să 
citim 0,707 V pentru f, şi f 2 . 

4 Localizarea unei oscilaţii. Cu 
întrerupătorul K, deschis, se apropie 
grid-dip-ul de montajul care trebuie 
analizat şi se caută frecvenţa care 
provoacă un maxim pe instrumentul 
I. Trecem K, în poziţia închis şi de¬ 
terminăm cu precizie această frec¬ 
venţă. Reuşim astfel să localizăm 
partea responsabilă a oscilaţie» pa¬ 
razite. dt şi să măsurăm frecvenţa 
acesteia 

5. Reglajul unei antene. Cu ajuto¬ 
rul grid-dip-ului este posibil să re¬ 
glăm o antenă. Pentru aceasta este 
sufident să cuplăm bobina aparatu¬ 
lui la aceasta din urmă şi să căutăm 
frecvenţa ei de rezonanţă. Vom fi 
astfel informaţi asupra lungimii elec¬ 
trice a antenei. 

Totuşi nu este uşor să cuplăm bo¬ 
bina aparatului la antenă (acces difi¬ 
cil la centrul antenei) şi din această 
cauză este comod sa utilizăm 
grid-dip-ul împreună cu un impe- 
danţmetru de antenă. 

lată doar dteva din lista lungă a 
aplicaţiilor acestui util aparat. 


18 


TEHNIUM 3/1985 




























































5 



Este cunoscut faptul câ electro¬ 
nica a cucerit un teren important în 
domeniul pasiunilor. în special în 
rîndurile tineretului. însă munca lor 
este îngreunată de lipsa unor scule 
şi dispozitive ajutătoare. 

în cele ce urmează propun spre 
realizare un grip-fil şi un tester. 

Cu ajutorul primului dispozitiv se 
fac conexiuni temporare pentru m㬠
surători la orice terminal (rezistor. 
tranzistor, circuit integrat etc.), eli- 
minîndu-se legăturile improvizate ce 
se pot traduce prin electrocutări sau 
distrugerea elementelor testate, iar 
cu testerul se pot verifica circuitele 
imprimate după lipirea elementelor 
componente. 

Datorită posibilităţilor limitate ale 
amatorilor, am căutat să folosesc cît 
mai puţine elemente care sâ nece¬ 
site mînâ de lucru specializată. 

în figura 1 sînt reprezentate ele¬ 
mentele componente ale primului 
dispozitiv. 

Reperul 1 se confecţionează din 
sîrmâ de alamă 0 3 mm sau din 
ţeavâ de 0 3 mm. de exemplu de la 
creioanele mecanice din comerţ (se 
pot folosi şi mine metalice, dar sâ 
corespundă dimensional). 

Reperele 2 şi 3 se fac dintr-o bu¬ 
cată de sîrmâ de arc. groasa de 0.5 
mm. 

Reperul 4 reprezintă corpul unui 
pix ce se găseşte în comerţ în trusă. 
Reperele 5 şi 6 se confecţionează 
din textolit sau orice alt material 
Izolator electric. 

Reperul 6 poate fi făcut şi mai 
simplu prin gâurire cu 0 7 şi scur¬ 
tare la lungime dintr-o bucată de 
textolit, în cazul în care nu se g㬠
seşte un strung. 

Reperul 7 reprezintă cordonul de 
legătură cu aparatul de măsură, iar 
8 este o banană. 

în gaura din capătul tijei 1 se li¬ 
peşte reperul 2 (indicat este a se pili 
capătul arculoi ce trebuie lipit, apoi 


Sing. ANDREI PETRU, 
Galaţi 

se decapeazâ cu pastă). Se va lipi 
cu cositor. 

Se introduce arcul 3 peste reperul 
2 , după care împreună se vor intro¬ 
duce în reperul 4. Se va pretensiona 
arcul 3 prin apăsarea tijei 1 aproxi¬ 
mativ 5—6 mm, după care firul din 
dreapta al reperului 2 se va îndoi 
spre stînga şi invers pînâ cind ele 
vor veni aproximativ paralele cu cor¬ 
pul 4. 

Cu un cleşte bine ascuţit se vor 
scurta cele două fire. lasîndu-se 
aproximativ 2 mm pentru ca arcul 3 
sâ nu le mai poată trage înapoi (re¬ 
comandabil ca arcul 3 sâ aibă peste 
15 spire). 

Se presează la maximum tija 1 şi. 
cu ajutorul unei pensete, se înde¬ 
părtează pe rînd cele două fire şi se 
deformează pînă arată ca în figura 
de ansamblu (poziţia punctată). 

Astfel, prin apăsarea tijei 1 cele 
două fire din arc se vor desface, iar 
cînd forţa de apăsare a încetat, ar¬ 
cul 3 va obliga cele doua fire sâ se 
strîngâ. strîngînd în acelaşi timp şi 
un picioruş de tranzistor sau un ter¬ 
minal oarecare, ceea ce permite 
efectuarea unor măsurători sau veri¬ 
ficări în condiţii de înaltă securitate. 

Din construcţie, corpul 4 este 
uşor conic, lucru foarte avantajos 
pentru câ nu mai este necesara lipi¬ 
rea reperului 5, acesta asamblîn- 
du-se prin presare. Rolul său este 
ca. atunci cînd ţinem între degete 
corpul 4 şi apâsâm cu degetul mare 
asupra butonului 6, sâ împiedice 
alunecarea şi sâ ajute la realizarea 
conexiunii. 

în celălalt capăt al tijei 1 se lipeşte 
cordonul de legătură, după care se 
Introduce butonul 6, cordonul ieşind 
prin gaura laterală; cordonul se ter¬ 
mină cu o banană B necesară pen¬ 
tru conexiunea la aparatul de m㬠
sură. 

Banana poate fi înlocuită cu un 
tester sau alt grip-fil. în funcţie de 



necesităţi. 

în figura 2 sînt reprezentate schiţa 
de execuţie a vîrfului 1 şi o secţiune 
prin tester. în acest caz doar reperul 
1 se va confecţiona la strung din 
alamă sau electrod de crom. 

Corpul 3 este tot un pix din amin¬ 
tita trusă. Reperul 2 este cordonul 
de legătură cu aparatul de măsură. 

Reperul 4 este capacul pixului şi 
trebuie găurit în funcţie de grosimea 
cordonului. 


Se va lipi cordonul 2 în gaura re¬ 
perului 1. după care se va presa vîr- 
ful 1 în capătul pixului. 

Cordonul se poate termina cu o 
banana sau alt reper de conexiune. 

în încheiere, recomand utilizarea 
corpurilor de pix de culori diferite 
pentru a urmări mai uşor polarita¬ 
tea. Se pot utiliza şi alte pixuri in 
construcţia acestor scule, cu condi¬ 
ţia sâ fie izolatoare. 


io 


iflp 

umuD 


G ft«!M 


ROMEO BOARIU, 
Şcoala Generală Panaitoaia, 
jud. Botoşani 


Dispozitivul prezentat în figura 1 
este format din circuitul integrat 
CDB400HE şi trei tranzistoare. TI. 
T2. T3. de tipul BC107. BC108. 
BC109, respectiv AC181K. 

Cu cîte doua porţi ŞI-NU din 
CDB400HE sînt realizate cele două 


multivibratoare. comandate de tran¬ 
zistorul corespunzător. Ti sau T2. 
Semnalele provenite de la cele doua 
multivibratoare sînt amplificate de 
tranzistorul T3. 

în condiţii normale, bazele celor 
două tranzistoare sînt legate la 




masă prin două fire subţiri, LI şi L2. 
Cele două tranzistoare sînt blocate, 
iar potenţialele ridicate din punctele 
A şi B determină blocarea celor 
două multivibratoare. Dacă firul LI 
este întrerupt, tranzistorul TI intră 
în saturaţie şi coboară potenţialul 
punctului A la 0,3—0.6 V. ceea ce 
determină amorsarea oscilaţiilor în 
multivibrator şi amplificarea aces¬ 
tora de către T3. Acelaşi lucru se în- 
timplâ şi în cazul întreruperii firului 
L2. Rezistenţele Rbl şi Rb2 se aleg 
pentru a aduce la saturaţie cele 
două tranzistoare în condiţiile date. 


Frecvenţele celor două multivibra¬ 
toare vor fi diferite pentru o recu¬ 
noaştere uşoară. 

Dispozitivul poate fi folosit pentru 
protecţia a două uşi sau două feres¬ 
tre, precum şi ca sesizor de incen¬ 
diu, datorită arderii celor două fire. 

Alimentarea se poate face la două 
baterii de 4,5 V. legate in paralel, 
sau de la un alimentator stabilizat 
de 5 V. în figura 2 este prezentat 
circuitul imprimat pe care a fost 
realizat dispozitivul. 

Bibliografie: Revista „Tehnium" 


19 


TEHNIUM 3/1985 








































































































































Ing. CONSTANTIN DUMITRU, 
Ing. MARIUS CIQRICĂ, 
ing. BOGDAN COJOCARU 


Cele trei moduri de răspuns la în¬ 
treruperi ale microprocesorului 2-80 
sînt denumite modul 0. modul 1, 
respectiv modul 2. 

2.1.1: Modul 0 este Identic cu mo¬ 
dul de răspuns la întreruperi al mi¬ 
croprocesorului 8080A. Vectorul în¬ 
trerupere plasat pe bus-ul de date 
de dispozitivul care a solicitat între¬ 
ruperea este interpretat de către 
Z-80 drept un cod obiect de un byte 
reprezentînd prima instrucţiune ce. 
urmează a fi executată după recu¬ 
noaşterea întreruperii. In general, 
instrucţiunea de un byte plasată pe 
bus-ul de date va fi o instrucţiune 
RSTI (REŞJART). Instrucţiunea 
RSTi (I = 0.7) este echivalentă cu o 
instrucţiune CALL de un byte. De 
exemplu, instrucţiunea RST6 este 
echivalentă cu execuţia unei în¬ 


trerupere. Dacă tabelul adreselor de 
salt se găseşte în memoria RAM a 
sistemului, poate fi oricînd modificat 
de programator pentru a permite 
servirea perifericelor de diferite ru¬ 
tine. 

Microprocesorului Z-80 îi sînt ne¬ 
cesare 19 perioade de ceas din mo¬ 
mentul recunoaşterii întreruperii 
pînă în momentul obţinerii adresei 
de salt la rutina de servire a întreru¬ 
perii: 

— 7 perioade de ceas pentru pre¬ 
luarea vectorului întrerupere de la 
dispozitivul extern: 

— 6 perioade de ceas pentru sal¬ 
varea contorului de program; 

— 6 perioade de ceas pentru obţi¬ 
nerea adresei de salt la rutina de 
servire a întreruperii. 

După aceasta Z-80 va executa o 


ultimul. 1 . 

♦ ciCLJ n - 4ECdHOă*Tftă£A 

invr Auc-TîumY 1 iht* t kottlii 



Modurile de întrerupere ale micro¬ 
procesorului Z-80 


1. Scopul unui sistem eficient de 
întreruperi este de a recunoaşte şi a 
servi cît mai rapid dispozitivul care a 
solicitat întreruperea. 

Din momentul în care unitatea 
centrală (U.C.) a recunoscut cererea 
de întrerupere. într-un interval de 
timp cît mai scurt U.C. execută sec¬ 
venţa de operaţii: 

— recunoaşterea dispozitivului 
care a solicitat întreruperea; 

— salvarea stării curente a U.C. 
(salvarea conţinutului registrelor de 
lucru, registrelor de stare, contoru¬ 
lui de program); 

— realizarea unui salt în program 
la- adresa la care se găseşte rutina 
de servire a dispozitivului care a so¬ 
licitat întreruperea. 

Din momentul terminării rutinei de 
servire. U.C. execută secvenţa de 
operaţii: 

— refacerea stării U.C. (refacerea 
conţinutului registrelor de lucru, 
contorului de program etc.); 

— reîntoarcerea îri programul în¬ 
trerupt la instrucţiunea imediat ur¬ 
mătoare celei în care a fost accep¬ 
tată cererea de întrerupere. 

în general, in cazul unui sistem de 
dispozitive externe care generează 
cereri de întrerupere către U.C. se 
realizează o structură de priorităţi a 
întreruperilor. 

2. Microprocesorul Z-80 are două 
intrări pe care acce ptă cereri de în¬ 
trerupere: intrarea INT şi intrarea 
NMI.. 

Ce rerile de întrerupere pe intrarea 
INT pot fi mascate prin intermediul 
programului, în timp c e ce rerile de 
întrerupere pe intrarea NMI nu pot fi 
mascatş prin program. 

2.1. întreruperi mascablle prin 
program _ 

intrarea INT (ca de altfel şi intra¬ 


rea NMI) este testată de Z-80 pe 
frontul crescător al impulsului de 
ceas corespunzător ultimei stări T 
din ultimul ciclu maşină M al in¬ 
strucţiunii (fig. 1). 

Cererea de în trerupere care apare 
pe intrarea INT este recunoscută la 
sfîrşitul instrucţiunii curente, dacă 
întreruperile au fost activate prin 
program. Activarea întreruperilor 
prin program se realizează utiiizînd 
instrucţiunea El (Enable Interrupt). 
După execuţia instrucţiunii El, Z-80 
nu acceptă o cerere de întrerupere 
în aşteptare pînă ce nu va executa şi 
instrucţiunea imediat următoare! 

O cer ere de întrerupere pe intra¬ 
rea INT nu va fi recunoscută dacă: 

— întreruperile au fost dezacti¬ 

vate prin program (prin executarea 
unei instrucţiuni Di — Disable Inter- 
rupt); _ 

— semnalul pe intrarea BUSREQ 
este activ zero (de exemplu se soli¬ 
cită un acces direct- la memorie — 
D.M.A.). 

Microprocesorul Z-80 anunţă dis¬ 
pozitivului extern recunoaşterea 
cere rii de înt rerupere, forţînd ieşirile 
Ml şi IORQ în zero logic. în acest 
ciclu maşină de recunoaştere a în¬ 
treruperii, Z-80 inserează automat 
două stări de WAIT (Tw), oferind lo¬ 
gicii externe un Interval de timp su¬ 
plimentar necesar implementării 
unei scheme de prioritate a întreru¬ 
perilor tip ..dalsy chaln“. 

Dispozitivul extern care a soli¬ 
citat întreruperea interpre tează com¬ 
binaţia semnalelor Ml = l6RQ = „0" 
drept o cerere din partea micropro¬ 
cesorului Z-80 de a plasa pe bus-ul 
de date vectorul întrerupere. 

Vectorul întrerupere poate avea 
trei forme, în funcţie de modul de 
răspuns la întreruperi mascabile al 
microprocesorului, mod de răspuns 
ales de utilizator prin intermediul 
programului. 


strucţiuni CALL la adresa 00 30 H. 

2.1.2. în modul 1 de răspuns la în¬ 
treruperi, instrucţiunea Imediat ur¬ 
mătoare recunoaşterii unei întreru¬ 
peri este interpretată drept o in¬ 
strucţiune RST 7 (salt la locaţia de 
memorie 00 38 H). în acest mod de 
răspuns nu este necesar ca dispozi¬ 
tivul extern să plaseze vectorul în¬ 
trerupere pe bus-ul de date. 

2.1.3. Modul 2 este cel mai puter¬ 
nic mod de răspuns la întreruperi. în 
acest mod trebuie creat în memorie 
un tabel conţinînd adresele de start 
ale rutinelor de servire a întreruperi¬ 
lor. Acest tabel poate fi plasat 
oriunde în memoria adresabilă. Ana¬ 
log cu modul 0. după ce Z-80 recu¬ 
noaşte întreruperea, dispozitivul ex¬ 
tern care a solicitat întreruperea pla¬ 
sează pe bus-ul de date vectorul în¬ 
trerupere. Microprocesorul Z-80 va 
combina conţinutul registrului iV 
(Interrupt Vector) cu vectorul 
întrerupere furnizat de dispozitivul 
extern, formînd un pointer de 16 biţi 
ce va Indica primul octet al adresei 
de început a rutinei de servire a în¬ 
treruperii respective (fig. 2). Regis¬ 
trul iV trebuie încărcat cu valoarea 
dorită de programator prin interme¬ 
diul instrucţiunii LDi, A. 

Tabelul adreselor de salt la ruti- 
nele de servire a întreruperilor* tre¬ 
buie format de programator înainte 
ca Z-80 să accepte o cerere de în- 


instrucţiune CALL la adresa de start 
a rutinei de servire. 

Observaţie. După aplicarea unui 
RESET, microprocesorul Z-80 intră 
automat în modul 0 de răspuns la 
întreruperi; în acelaşi timp, conţinu¬ 
tul registrului IV este iniţializat cu 
00 H. 

2.2. întreruperi nemascablle prin 
program 

O cerere de într erupere care 
apare pe intrarea FJmI este recunos¬ 
cută întotdeauna de microproceso¬ 
rul Z-80 la sfîrşitul Instrucţiunii cu¬ 
rente, indiferent dacă întreruperile 
sînt activate sau nu prin program. 

Recunoaşterea unei cereri de în¬ 
trerupere pe această intrare deter¬ 
mină efectuarea unul salt în pro¬ 
gram la adresa 00 66 H. Cererea de 
întrerupere nemascabilâ prin pro¬ 
gram este rezervată pentru procese 
importante ce necesită servire ime¬ 
diată (de exemplu, detectarea unei 
iminente căderi a surselor de ali¬ 
mentare). Acest mod de răspuns la 
întreruperi este asemănător modului 
1, cu trei deosebiri: 

— întreruperea nu este mascabilâ 
prin program; 

— se execută o Instrucţiune tip 
RESTART la adresa 00 66 H; 

— la recunoaşterea întreruperii, 
microprocesorul Z-80 nu mai inse¬ 
rează cele două stări suplimentare 
de WAIT (Tw). 


• * l M: 



iHjif «MU CHiUUlI niS!llt!!H 
si lumini iisitiiniiii ii 


BIOGAZ 



Răspunzind numeroaselor solicitări 
privind popularizarea construcţiilor ce 
utilizează forma neconvenţionale de 
energie, In curlnd va apărea o ediţie 
speciaiă a revistei TEHNIUM consa¬ 
crată Integral principatelor tipuri de 
generatoare de blogaz, adresată celor 
ce doresc să-fi construiască şl să uti¬ 
lizeze astfel de Instalaţii In gospodării 
individuale. Olntr-un sumar bogat fac 
parte materiale privind aspectele 
practice ale construcţiilor, sporirea 
producţiei de blogaz, defecţiunl-cau- 
ze-remedieri etc. etc. Numeroase 
scheme şl fotografii, tabele compara¬ 
tive şl date constructive Ilustrează de 
asemenea o serie de construcţii Indi¬ 
viduale existente In diverse zone ale 
ţării. La dispoziţia celor Interesaţi este 
pusă o listă de adrese, unde ae pot 
obţine informaţii suplimentare despre 
diferite realizări. 


20 


TEHNIUM 3/1985 




































































CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR 
DE 

televiziune; 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


ÂLB-KiRU Şl COLOR 


Ing. VICTOR SOLCAN 


Toate sursele de radiaţii, utile sau 
perturbatoare, pot fi localizate în 
spaţiu prin direcţie, sens şi distanţa. 
Aceasta situaţie poate fi folosită 
pentru a favoriza sau atenua semna¬ 
lele ce provin din diferite direcţii. 
Vom discuta la momentul potrivit 
despre posibilităţile şi limitele de 
utilizare a antenelor care folosesc 
selectivitatea spaţială pentru protec¬ 
ţia semnalului util. De regulă sînt 
şanse de atenuare a perturbatorilor 
situaţi pe direcţii mai mari de ± 15° 
faţă de sensul de captare a semna¬ 
lului util. 

Gradul de perturbare al semnalu¬ 
lui util depinde în primul rînd de in¬ 
tensitatea perturbatorului în raport 
cu semnalul util. apoi de forma şi 
relaţiile spectrale între cele două 
semnale, util şi perturbator. Ca sem¬ 
nale perturbatoare putem aminti pe 
cele a căror frecvenţă cade pe cana¬ 
lul util sau adiacentele respective, 
provenind de la alte staţii din ţară 
sau de peste hotare. Sînt staţii de 
radiodifuziune sau de radiocomuni- 
caţli aie căror produse principale 
sau neesenţiale pot genera pertur¬ 
bări TV pe o anumită rază din jurul 
lor. modulaţie încrucişată etc. Mai 
sînt diverse alte surse perturbatoare: 
diferite servomotoare nedeparazi¬ 
tate, oscilatoarele receptoarelor de 
radio sau TV, diferite ustensile elec¬ 
trice şi electronice, printre care şi 
numeroase jucării pentru copii. 

Apropierea prea mare de reţelele 


de transport înaltă tensiune, ce su¬ 
feră efluvii permanente datorită pre¬ 
siunii electrostatice la potenţialele 
mari ale liniilor de transport energie. 

Desigur, efectul perturbatorilor 
este mal redus in apropierea staţiei 
TV recepţionate, din cauza diferen¬ 
ţelor mari de nivel. Spre limitele zo¬ 
nei de serviciu efectele perturba¬ 
toare sînt mai intense (supărătoare) 
deoarece scade nivelul semnalului 
util. 

Sînt şi situaţii dnd apropierea 
prea mare de antena unei staţii de 
emisie se transformă într-un deza¬ 
vantaj, datorită nivelului prea mare 
al dmpului şi neomogenităţii sale. 
în afară de aceasta, există pericolul 
ca undele să pătrundă şi direct, nu 
numai prin antenă, în circuitele re¬ 
ceptorului, sau prin linia de alimen¬ 
tare, dacă nu sînt luate suficiente 
măsuri de ecranare şi filtrare. 

Desigur, problemele legate de in¬ 
fluenţele negative asupra calităţii re¬ 
producerii de televiziune sînt mult 
mai numeroase şi vom reveni mai pe 
larg asupra lor ia momentul potrivit. 

Cimpul minim necesar la recepţie 

Dacă am presupune că nu există 
fenomene exterioare perturbatoare, 
mărimea minimă necesară a cîmpu- 
lui în zona de amplasare a antenelor 
de recepţie este aproximativ expri¬ 
mată de o formulă deja amintită: 

= 14 +20 log,, F(MHz) (1) 


Formula are în vedere că acest 
dmp este nedistorsionat, lipsit de 
alte influenţe negative exterioare şi 
presupune realizarea unei instalaţii 
de antena de recepţie de dimensiuni 
medii: de asemenea,, că la un astfel 
de dmp se va putea obţine o recep¬ 
ţie a.n. şi color bună pe un televizor 
cu o cifră de zgomot propriu medie. 
Desigur. în funcţie de performanţele 
televizorului şl instalaţiei de antenă 
se pot obţine variaţii mai favorabile 
sau mai puţin favorabile, la dmpuri 
diferite de cele rezultate din formula 

n ultimă instanţă, la un televizor 
dat contează mărimea şi calitatea 
semnalului care ajunge la borna de 
antenă a acestuia în raport cu zgo¬ 
motul său propriu. 

în zonele în care dmpul este mai 
slab sau se manifestă prezenţa unor 
perturbatori, este necesar sa se g㬠
sească un amplasament al antenei 
de recepţie individuale sau colective 
mal eficient (în dmp util mai rpare). 
sa se folosească antene de recepţie 
de aştig şi directivitate mai bune. sa 
se folosească sisteme de antenă de 
recepţie (mai ales la instalaţiile co¬ 
lective) cu dştig mare şi cu măsuri 
suplimentare de atenuare a nivelului 
perturbatorilor, dacă aceştia provin 
de pe direcţii şi sensuri mai depăr¬ 
tate unghiular de direcţia canalului 
util preferat. Atunci dnd cablul de 
coborîre este prea lung, provocînd o 
atenuare importantă a semnalului. 


să se folosească un amplificator de 
antenă, plasat chiar lingă antena de 
recepţie şi telealimentat prin cablul 
coaxial de coborîre. Desigur, ampli¬ 
ficatorul de antenă poate fi însoţit 
de filtre adecvate pentru evitarea 
pătrunderii perturbaţ iilor, reducerea 
modulaţiei încrucişate etc. 

în centrele aglomerate, dar cîteo- 
dată şi în locurile cu cîţiva abonaţi, 
se pot obţine performanţe mult mai 
bune de recepţie şi în acelaşi timp 
mai convenabile din punct de ve¬ 
dere tehnic şi economic dacă. în 
acest scop, se asociază mai mulţi 
participanţi interesaţi. 

Cît priveşte reţelele de antene co¬ 
lective mari. atît la cele existente cît 
şi în modul cum ar trebui să fie 
acestea, se pun multe probleme de 
tehnică şi tehnologie în prezent şi 
foarte multe dacă se au în vedere 
evoluţiile potenţiale viitoare ale teh¬ 
nicilor de transmisie şi recepţie a te¬ 
leviziunii terestre şi prin sateliţi. 

Problema reţelelor de distribuţie a 
semnalelor de televiziune constitui** 
la ora actuala o parte importantă din 
preocupările celor ce se ocupa cu 
dezvoltarea urbană. Ele au făcut . 
fac obiectul a numeroa.se dezbateri 
tehnice internaţionale. în unele ţări 
s-au creat zone sau localităţi pentru 
experimentarea noilor tehnici, avîn- 
du-se în vedere scopul în perspec¬ 
tivă de a se ajunge la realizarea de 
reţele Integrate prin care să se 
poată primi şi transmite diferite in¬ 
formaţii (televiziune terestră, televi¬ 
ziune de pe sateliţi, radiodifuziune, 
informaţii scrise pe ecran, telefon şi 
numeroase alte servicii la cerere). 

pentru realizarea acestor an¬ 
sambluri Informaţionale colective 
mai mici sau mai mari sînt nume¬ 
roase lucruri de pus la punct, dintre 
care cea mai importantă problemă 
este legată de evoluţia favorabilă a 
tehnologiilor, a unor materiale, com¬ 
ponente şi subansambluri radioelec- 
tronlce (cabluri coaxiale în diferite 
variante, amplificatoare de antenă şi 
de cablu, antene de recepţie cu cîş- 
tiguri şi diagrame optimizate şi cu 
fiabilitate ridicate etc.). 

(CONTINUARE ÎN NR.VIITOR) 


în curind va apărea numărul 1/1985 al revistei trimestriale 
MODELISM-SUPLIMENT TEHNIUM. Din sumar: • Primele nave cu 
tricolor, şeicele muntene de la 1845 • Aviatori celebri şi avioanăle lor: 
Icar-Untversal acrobatic • Staţia de telecomandă DP2 • O navă exo¬ 
tică din Madagascar • Portavionul CV-19 • Automodel formula 1 • 
„Reslcza 41 , prima locomotivă construită în România în 1872 • MIG 25 
— deţinător a 7 recorduri mondiale de viteză şi altitudine. 

Sînt atractiv prezentate şi rubricile: „Să construim împreună"; 
„Magazin tehnico-aplicatlv", „Tradiţii româneşti" etc. 



(URMARE DIN PAG. 17) 


zentat anterior, sînt ilustrate cu linie 
întreruptă şi respectiv continuă cele 
două moduri de expunere cu priori¬ 
tate. aşa cum sînt realizate la apara- 
•tul T 70. 

în cazul priorităţii de diafragmă, 
fotograful impune o anumita deschi¬ 
dere a obiectivului (f/2,8 de exem¬ 
plu. cum este arătat prin linia între¬ 
ruptă din figura 2). iar aparatul rea¬ 
lizează automat timpul necesar pen¬ 
tru expunerea corectă (între 2 şi 
1/1 000 s). 

Expunerea automată cu priorita¬ 
tea timpului este ilustrată în figura 2 
prin curba continuă. Fotograful 
alege timpul dorit (1/30 s. cum este 
exemplificat in desen), iar aparatul 
stabileşte diafragma funcţie de nive¬ 
lul de iluminare (porţiunea verticală 
a curbei). Există în plus — la apara¬ 
tul menţionat — posibilitatea ca 
aparatul să modifice şi timpul de ex¬ 
punere ales de fotograf, mârindu-l 
cînd intensitatea luminii este prea 
mică, chiar după ce diafragma a fost 
deschisă la maximum, sau micşorîn- 
du-l în cazul unei iluminări prea 
mari ce nu poate fi compensată nu¬ 
mai prin închiderea la maximum a 
diafragmei. Aceste două situaţii sînt 
reprezentate prin zonele orizontale 
ale curbei, din partea de Jos şi. res¬ 
pectiv, de sus a graficului. Putem 
considera, prin extensie, aceste ul¬ 
time două moduri de lucru ca alte 
două „programe" ale aparatului, pe 
lîngâ cele trei ilustrate în figura 1. 
Prin aceasta am epuizat prezentarea 


tipurilor de expunere automată care 
se folosesc în prezent în fotografie. 

în cele de mal sus ne-am referit la 
un aparat cu microprocesor, de ul¬ 
timă oră, unde denumirea ..pro¬ 
gram" este foarte potrivită. Să nu ui¬ 
tăm însă că au fost fabricate nume¬ 
roase alte tipuri de fotoaparate mal 
simple, dar prevăzute cu expunere 
automată sau semiautomată obţi¬ 
nută prin sisteme electromecanice 
sau cu o electronică simplă. Terme¬ 
nul „funcţionare după program" 
poate fi extins şi asupra lor. deşi în¬ 
suşi producătorul nu a precizat ex¬ 
plicit acest lucru. Considerăm utilă 
prezentarea, cu scop exemplificativ. 
a unor asemenea „programe": 

— Orizont expo (R.S.R.) este un 
aparat semiautomat la care fotogra¬ 
ful transpune mecanic pe obiectiv 
indicaţiile exponometrulul, reglînd 
astfel parametrii expunerii după pro¬ 
gramul desenat cu linie întreruptă în 
figura 3; 

— Sokol 2 (U.R.S.S.) lucrezâ au¬ 
tomat. cu prioritatea timpului de ex¬ 
punere. dar îl modifică şi pe acesta 
dacă este inadecvat iluminării (linia 
continuă din figura 3); 

— Pentacon Electra (R.D.G.) este 
un aparat automat cu prioritate de 
diafragmă, reglînd timpul de expu¬ 
nere în domeniul precizat prin linia 
punctată din figura 3. Menţionăm câ 
această linie poate fi situată oriunde 
între valorile 2,8 şi 13,5 ale diafrag¬ 
mei. 





TEHNIUM 3/1985 


2t 















RBMTSTA HEVTSTetBH 


CAFACIMETRU 


12/220V 


Instrumentul măsoară condensa¬ 
toare pe 5 game de valori: 50 pF; 
500 pF; 5 000 pF. 50 nF şi 0.5 /iF. 
Cu un circuit ^A709 se construieşte 
un multivibrator a cărui frecvenţă se 
modifica pe fiecare gamă de m㬠
sură. Semnalul de la multivibrator se 
cuplează la un voltmetru electronic 


prin intermediul condensatorului su¬ 
pus măsurătorii. Indicaţia măsurăto¬ 
rii se face cu un instrument de 
50 /jA. Circuitul /iA709 se poate în¬ 
locui cu ROB709 produs I C.C E. 

RADIO TELEVIZIA ELECTRONICA, 
11/1984 


Alimentarea unor aparate cu ten¬ 
siune de 220 V se poate face şi din 
acumulator de 12 V. 

Montajul alăturat are un generator 
de unda dreptunghiulară cu circuitul 
555. Semnalul este aplicat apoi cir- 
. . care la rtn- 


acestui etaj este un transformator. 

Acest transformator calculat pen¬ 
tru 30 VA are o înfăşurare de 220 V 
(sîrma CuEm 0,25) şi două înfăşu¬ 
rări de 9 V (sîrmâ CuEm 0.45). Nu¬ 
mărul de spire se stabileşte în func¬ 
ţie de miez. 




DECIBEL-METRU 


Cu acest instrument se pot face 
măsurători de nivel ale semnalului 
din gama de audiofrecvenţâ direct 
în unităţi dB. 

Aparatul se cuplează la sursa de 
semnal şi se reglează R1 pînă cînd 
acul instrumentului va indica o anu¬ 
mită valoare. Mărind nivelul semna¬ 


lului. putem obţine aceeaşi indicaţie 
manevrînd comutatorul gradat direct 
în 1-3-6-10 dB (introduci nd ate¬ 
nuări). Acest instrument este util 
amatorilor pentru verificări şi reglări 
de radioreceptoare. 

RADIO, 12/1984 




Optimizarea funcţionării instalaţiei 
electrice de aprindere la autotu¬ 
risme poate fi controlată introducind 
cîteva componente electronice care 
sa comande forma curentului prin 
bobina de inducţie. 

Schema alăturată asigura un im¬ 
puls de aprindere foarte bine con¬ 
trolat, cu fronturi de creştere şi des¬ 
creştere abrupte. In mod obligatoriu 
se va utiliza un tranzistor final ce re¬ 
zistă la tensiuni foarte mari 
(BUX37). 

Bobina de inducţie are cuplat 



B 4A 



contactul 15 la + B. iar contactul 1 
la colectorul tranzistorului. Alimen¬ 


tarea se face cu 12 V. 

TEHNlCKE NOVINE, 
3/1984 


TEHNIUM 3/1985 


22 









































































































































ÎNTREPRINDERE! 
IE RPRRRTAJ 
ELECTRIC 
DE 

INSTALATEI 



MODERN — ECONOMIC — UTIL 


VEIOZA CU VARIATOR 

Recent a intrat în producţie de serie la I.A.E.I.-Titu noul model de veiozâ cu variator de cu¬ 
rent şl întrerupător senzitiv. După cum v-am mai informat, stimaţi cititori, noua veiozâ per¬ 
mite reglarea după dorinţă a nivelului de iluminare, asigurind astfel atît o utilizare raţională a 
energiei electrice, cit şi crearea unei ambianţe plăcute în locuinţă. Schema electronică a v⬠
nătorului. echipată cu triac. cuprinde un filtru adecvat'de antiparazitare. precum şi un comu¬ 
tator electronic (circuit bistabil) prevăzut cu un senzor exterior pentru comanda pornit^-oprit 
prin simpla atingere cu mîna. 

Veiozâ se livrează cu dispozitive de prindere care permit, după dorinţa, montarea unor glo¬ 
buri clasice sau moderne, ca in fotografie. 


VARIATORUL DE 
LUMINĂ 

Realizat într-o concepţie modernă, 
avînd la bază o schemă electronică 
echipată cu dispozitiv static de co¬ 
mutaţie (triac). noul produs este 
destinat economisirii energiei elec¬ 
trice prin adaptarea permanentă a 
nivelului de iluminare la condiţiile şi * ] 

activităţile concrete din încăpere. 

în varianta ST — sub tencuială 5 
(fotografia 1), variatorul este •conce¬ 
put pentru a fi montat în locul clasi¬ 
cului întrerupător din perete, permi- 
ţînd reglarea gradului de ilumii 
pe unul sau două circuite (si 
tan). Potenţiometrul de reglaj 
prevâzut cu întrerupător încorporat, 
care asigură, la una din extremităţile 
cursei, „stingerea** completă a circu¬ 
itului comandat. Puterea maximă de 
reglaj este de 300 W. 





Cea de-a doua variantă construc? 
tivâ (fotografia 2). prevăzută cu cor¬ 
don şi ştecher pentru racordul la re¬ 
ţea, precum şi cu două prize, este 
un aparat de sine stătător cu multi¬ 
ple întrebuinţări casnice. Una dintre 
prizele sale este comandată prin va¬ 
riator — aceeaşi schemă modernă 
cu triac şi aceeaşi putere maximă de 
reglaj, de 300 W, şi potenţiometru 
cu întrerupător. Ea poate servi la ali¬ 
mentarea gradată a unor consuma¬ 
tori mici, nepretenţioşi la forma ten¬ 
siunii de alimentare. în special a di¬ 
verselor corpuri de iluminat. Cea¬ 
laltă priză este „obişnuită *, furnizînd 
tensiunea reţelei de 220 V c.a. pen¬ 
tru orice consumator dorit care nu 
solicită un curent mai mare de 10 A. 

în ambele variante, schema varia- 
torului este prevăzută cu un circuit 
eficient de antiparazitare. pentru în¬ 
lăturarea perturbaţilor nedorite asu¬ 
pra unor aparate electronice sensi¬ 
bile care funcţionează în vecinătate 
(receptoare radio, TV etc ). 

Pentru informaţii suplimentare pri¬ 
vind produsele I.A.E.I.-Titu şl condi¬ 
ţiile de livrare, adresaţi-vă la ÎNTRE¬ 
PRINDEREA DE APARATAJ ELEC¬ 
TRIC DE INSTALAŢII. Titu. Str. G㬠
rii nr. 79, jud. Dîmboviţa, telefon 
14 79 55, telex 17228. 


TEHNIUM 3/1985 


23 






































BUDREGA NICOLAE — jud. Pra¬ 
hova 

Micşorarea şi instabilitatea imagi¬ 
nii pot proveni şi din micşorarea 
tensiunii de alimentare. 

CRlLIC FLORIN — Oradea 
Consultaţi rubrica HI-FI şi alma¬ 
nahul „Tehnium" 1985. 

GRASU VASILE - TImava 
O recepţie bună implică antenă pe 
fiecare canal TV (în special la pri¬ 
mele 12 canale) 

GÎNGHINĂ BOGDAN — Galaţi 
Vom publica schema receptorului 
„Carmen’. 

PASCU GHEORGHE — Bâlcol 

Experienţele electronice încep cu 
montaje simple. Nu vă recomandăm 
să abordaţi scheme la care hu puteţi 
identifica locul unde se cuplează 
tensiunea de alimentare. 

SZASZ IOAN - jud. Bihor 
Defectul din televizorul dv. poate 
fi depistat numai de un specialist In 
faţa locului. 

ANDREI FELIX — Tulcea 

Pentru transformatoare apelaţi şi 
la Magazinul „Dioda din Bucureşti. 
CHICEA OVIDIU - Sibiu 
Nu deţinem date referitoare la cir¬ 
cuitele Integrate care vâ interesează. 
CRISTIAN TREBA - laşi 
Vom publica legăturile la circui¬ 
tele integrate enumerate. 

MARK LASZLO — jud. Harghita 
BDW 51 şi 52 nu au echivalente. 


OA 1180 se poate înlocui cu EFD. 

La televizor verificaţi dioda redre- 
soare de IT. 

FUŞCEL FLORIN — Amârăşti 

Ca sâ redaţi semnal stereo trebuie 
sa folosiţi două amplificatoare. 
Acestea nu se cuplează intre ele. 
dar pot folosi o sursa comună de 
alimentare. Valoarea potenţiometru- 
lui este de 10 Ml. Dacă in prospect 
se indica 20 V tensiune de alimen¬ 
tare. respectaţi această indicaţie. în 
ce priveşte schemele luate din alte 
publicaţii nu deţinem date suplimen¬ 
tare asupra lor. 

DUMITRESCU MARIUS — Ploieşti 

Nu putem identifica tipul circuite¬ 
lor integrate desenate de dv. în scri¬ 
soare. 

Vom publica scheme de* teleco¬ 
mandă. 

MITRICĂ MIREL — Galaţi 

Preamplificatorul cu £M 301 nu 
este prevăzut cu reglaj automat al 
amplificării. El are o amplificare 
constantă in toată banda audio, aşa 
cum se specifica şi în text. 
CHIFAR DANIEL - Rm. Vilcea 
La ieşire se obţin 2.5 W cu 10% 
distorsiuni într-o bandă de 4.5 kHz, 
pe o impedanţâ de 41L 
DRATAR MARIUS — Cluj-Napoca 
Nu deţinem datele solicitate. 
CUCOANEŞ VIOREL — Salcia. Ga¬ 
laţi 

Construiţi un amplificator publicat 
la rubrica HI-FI (pentru stereo 
două). La televizor verificaţi tuburile 
electronice. 

POPESCU GABRIEL — Bucureşti 

Interferenţa a două semnale cu 


frecvenţe apropiate poate provoca 
pe un ecran un desen format din li¬ 
nii (peste imagine) ce se deplasează 
aleator: acesta este fenomenul nu¬ 
mit moire 

DRAGOMIR DANIEL — Constanţa 

Tiristorul dv. admite un curent de 
2 A la tensiune de 250 V. 

După pornire, tiristorul se blo¬ 
chează dacă primeşte pe anod un 
semnal negativ. Tranzistorul rom⬠
nesc indicat este apt pentru 
2A/200V. 

RAZVAN ION — Braşov 

Receptoarele superreacţie sint în 
adevăr destul de sensibile, dar au şi 
unele inconvenienţe in ceea ce pri¬ 
veşte stabilitatea de frecvenţă. 

Pentru recepţionarea undelor me¬ 
dii şi lungi cele mai indicate sînt ra¬ 
dioreceptoarele superheterodină. 

Revista noastră a publicat astfel 
de radioreceptoare superheterodină. 
Foarte bune sînt şi radioreceptoa¬ 
rele portabile care se găsesc în co¬ 
merţ. 

STATINA MARIUS — Vaslui 

La televizor verificaţi mai întîi ten¬ 
siunile de alimentare. 

ŢARALUNGA FLAVIU — jud. Bacău 

Ne vine greu sâ analizăm sche¬ 
mele publicate în diverse cărţi. Re¬ 
vista ..Tehnium”, la rubrica HI-FI. a 
publicat diverse preampliflcatoare 
pentru plcup: alegeţi din aceste 
scheme. 


3UR DANIEL — jud. Clu| 

Flecare circuit integrat are modul 
său de conectare şi valori specifice 
de polarizare. Vom publica scheme 
cu TBA790T. 

ZUBAŞCU IRIMIE — jud. Maramu¬ 
reş 

Cablajul imprimat se foloseşte şi 
la frecvenţe ridicate (sute de MHz). 
La receptor montaţi în colector 
15 Ml. 

COJOCARU ION — Bucureşti 

Verificaţi întîi de ce nu funcţio¬ 
nează magnetofonul pe două piste 
şi apoi încercaţi trecerea pe 4 piste. 
BLAGA GHEORGHE — Zalău 

Luaţi legătura cu Magazinul 
..Dioda” din Bucureşti. 

LANCZ GYORGY — Braşov 

Montajul a fost experimentat cu 
piesele indicate în schemă. Nu ştim 
cum va funcţiona cu ..echivalenţe”. 
VOICULESCU RADU — Oradea 

Utilizarea în alte scopuri decît 
cele prezentate a tensiunilor din 
montaj trebuie verificată experimen¬ 
tal. 

Nu ştim cum va funcţiona un am¬ 
plificator cu tranzistoâre BU conce¬ 
put de amatori fără experienţă. Ru¬ 
brica HI-FI şi literatura de speciali¬ 
tate vâ oferă scheme experimentate 
cu rezultate bune. 


I. M. 


Clarion PE 302 

NICULESCU DORIN — Bucureşti 

Clarion PE 308 este prevăzut a citi casete înregistrate stereo pe 4 piste şi 
folosit în autoturisme. 

După cum se observă, nu are cap magnetic de ştergere şi nici posibilităţi 
de introducere a acestei operaţii. Tranzistoarele montate în primele etaje (1 
şi 2) sînt Interşanjabile cu BC109. 

Putacea ^e ieşire pe fiecare canal este de 4 W. 

Mc^jrrrlfnO^are regulator electronic de turaţie. 

Alimentereţee face din acumulatorul de 12 V prin siguranţa de 3 A. 



Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU 
Rodactor-şet adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU 
Redactor responsabil da număr ftz. ALEXANDRU MARCULn8CU 
Prezentarea artistici-grafică: ADRIAN MATEESCU 


Administraţia 
Edituri Sein te la 


llHPEX.4421ţj 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LIA“ — SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESA, 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
10376. PR'SFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
NR. 64—66. 


TVaaral «nşcetat U 
CenfctatUA poU*nJ*mCmm Scfeteil»