Tehnium/1985/8505

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVI8T& lunară editată de c.c. al U.T.C. ANUL XV - NR. 174 5/85

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

SUMAR

In IntImpinarea forumului

TINEREI GENERAŢII . pag. 2—3

- INIŢIERE ?N

RAOIOELECTRONICA .pag 4-S

A.pl-C3t» AO
E*perim©nt

COOTO .pag. 6- 7

A.-n«ri« AZ-EL

H!—FI. pag. 8—9

Orcuiîe ‘Htegrato şi hibride
»npi. ficat oare de audiofrec-

vertţA

SOLUŢII PRACTICE PENTRU
ECONOMISIREA ENERGIEI ... pag. 10—11
Recuperator de Căldură de la
coşii sobelor
Economisirea căldurii în
locuinţe

LA CEREREA PIONIERILOR Şl
ŞCOLARILOR . pag 12-13

Radioreceptoare toarte simple
Telecomandă

AUTO-MOTO .pag n -15

AutotunsmeJe OLTCIT: Ser¬
vice

Aprinderea automată a lumi¬
nilor de pczi;>e

CITITORII RECOMANDĂ . pag 16-17

Automat TV
Trigerul Schm*?:

Tester pentru diode punţi

redresoare

Generator

TEHNICA MODERNA . pap 18-19

Externe cu microprocesor'*

Televiziunea in culor*

FOTOTEHNICA . prp 20-21

Scale de control
Capac pentru aparat
Capac pentru ocular

REVISTA REVISTELOR . : :

Generator Morse
Preamplificator antena
Amplificator AF
Tester
Ton control

PUBLICITATE . . pag 23

Radioreceptoare portabile

SERVICE . pag 24

SOLUŢII FKABTIGE PENTRU
ECONOMISIREA ENERGIEI

(CITIŢI iN PAG. 10—11

Moment poMlc mafor in viaţa şl activitatea lin vai ganaraţu din perna noastră, Con-
creţul al XIMts al U.T.C. constituia In acelaşi timp un Important prilej da bilanţ, de
evaluare a posibilităţilor cu cae vor (I atacate obiectivele de viitor.

Mobilizaţi In repetate rlndurl de IndemnurVe şl In eleaţii le secretarului genera! af par-
ttdjiui, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, tinerii se afirmă cu Iniţiative proprii In înfăp¬
tuirea exemplară a obiectivelor strategice stabilite de Congresul al Xlll-lea ai partidului
printra care •# numără economisirea de energie electrică, de materii prime şl materiale.
utRlzarea resurselor neconvenţlonaie de energie, recuperarea şl rafoloelraa materialelor
utilizate In diferite sectoare. In acest context vă propunem două lucrări ce aparţin unor
tineri, lucrări realizata In vederea economisirii ansrglsi electrice cu diverse finalităţi de
nae utilitate pentru constructorii amatori.

BC107

E C B

BOlft

stins

2N305

CONVERTOR 6V/Î2V

DAN TEODOBIU, Bucureşti

Majoritatea casetofoanelor. ra¬
diourilor. televizoarelor portabile
sîrn concepute pentru a putea fi ali¬
mentate de la bateria de 12 V a unui
autovehicul. Automobilele cu ali¬
mentare la 6 V nu oferă însă posibi¬
litatea racordării aparatelor amintite
mai sus ia baterie, deoarece acestea
au in general tensiuni de lucru mai
mari de 6 V. Posesorii de autovehi¬
cule cu tensiunea bateriei de 6 V nu
■ ţol alimenta televizoarele portabile
I jb tip „Sport" sau „Olt" de la tensiu-
^■^ea de bord a automobilului. In
consecinţă, se impune construirea
unui convertor care să ridice tensiu¬
nea de 6 V pînâ la 12 V şi care să
aibă o putere suficient de mare pen¬
tru a alimenta şi un televizor porta-
bi. Schema pe care o propun este
cea a unui convertor cu o putere de
25—30 W. care debitează la ieşire o
tensiune stabilizată de 12 V, care îşi
menţine valoarea constantă chiar

dacă tensiunea la intrarea converto¬
rului este de numai 3—4 V.

Montajul constă dintr-un CBA
(circuit basculant astabil). care ge¬
nerează un semnal dreptunghiular.

semnal ce este amplificat de tranzis¬
torul de tip BD135 (beta cuprins în¬
tre 50 şi 60) şi de tranzistorul de pu¬
tere 2N3055 (beta de aproximativ
60). Tranzistorul de putere se va
monta pe un radiator (eventual o
parte metalică a caroseriei autovehi¬
culului — atenţie la izolarea faţă de
masă!}. Radiatorul trebuie să aibă o
suprafaţă de minimum 400 cm 2 pen¬
tru a permite funcţionarea converto¬
rului timp de cîteva ore, fără întreru¬
pere.

Transformatorul ridicător de ten¬
siune va avea un miez de 6 cm 2 . în
primar bobinlndu-se 50 de spire
CuEm de 3—3,5 mm diametru, iar
în secundar 150 de spire CuEm 0 2

mm. Transformatorul va n amplasat
într-un loc bine ventilat, deoarece
prin acesta trec curenţi de ordinul a
5 A în primar şi 2 A în secundar

Tensiunea din secundarul
transformatorului este redresată de
o punte tip 3PM1 (sau 4 diode de tip
RA220) . filtrată de un condensator
de 2 000—3 000 p F. iar apoi stabili¬
zată la valoarea de 12 V. Tranzisto¬
rul de tip 2N3055 se va monta pe un
radiator de 200 cm 2 , izolat faţă de
masă!

Indicatorul de funcţionare este un
bec de 12 V/40 mA. Convertorul nu
necesită reglaje deosebite, iar la ie¬
şirea sa se va conecta o siguranţă
de 2...2,5 A.

-M2>

BOILER CU TERMOSW

ElavA GABRIELA POPA,
Liceul „Octav BAncilA*-taşl

Termostat- electronic pe care-i
propun conceput în scopul

economisrx energiei electrice in lo¬
cuinţele dm medul rural care nu be¬
neficiază de apă caldă.

Termostatu'. este ataşat unui boi¬
ler electric pe care l-am realizat
dintr-un extinctor portabil cu capa¬
citatea de 2—2.5 cârma i-am adus
unele modificări. Boilerul şi
term o statul le-am conceput pentru
prepararea apei calde > locuinţa
părinţilor mei din satul Cozii

Extinctorul a fost goM. curăţat $i
vopsit. In exterior s-au astupa! prin
sudură toate găurile, in extinctor se
introduce o rezistenţă de încălzire în
tub metalic (220 V/500 sau 1 000
W). Flanşa de fixare a rezistente* (fi¬
gura 2) se sudează la gura extincto¬
rului. Montarea rezistentei se reali¬
zează cu şase şuruburi, iar etanşa-
rea se face cu o garnitură adecvată.

Apa rece intră în boiler prin par¬
tea de jos, printr-o ţeavă de 1/2'. Ie¬
şirea apei calde se face printr-o
gaură dată în fundul extinctorului în *
care este sudată o ţeavâ de 1/2’,
care se pune în legătură cu robine¬
tul de ia chiuvetă (se poate folosi o
baterie de două robinete pentru
chiuvetă). Extinctorul se montează
In apropierea chiuvetei, într-un loc
ascuns.

întreg rezervorul l-am învelit cu
un strat de cca 2 cm grosime din
vată minerală şi apoi cu o foaie din
material plastic.

Schema instalaţiei este clasică.
Apa rece intră prin partea de jos a
boilerului şi determină ieşirea apei
încâiZ'te so^e consumatori. Ameste¬

carea in proporţia dorită cu apa
rece se face prin deschiderea celui
de-ai doilea robmet de la baterie

Boilerul propus, cu termostatu)
respectiv, are unele avantaje faţă de
cel din comerţ poate fi ataşai sub
nivelul chiuvetei, termostatarea este
precisă şi se reglează la temperatura
dorită, termoizolarea bună şi con¬
sum relativ mic de energie electrică,
deci nu creează suprasolicitări în re¬
ţea.

Tarmostatul electronic pe care îl

propun foloseşte ca traductor de
temperatură un tranzistor cu germa-
niu. El se montează într-un radiator
(de la AC180 sau similar) şi se
asazâ în contact termic cu peretele
rezervorului. El se poate fixa cu o
br dă ce este sudată în partea de
sus a rezervorului (figura 1). Izola¬
rea electr.că faţă de rezervor se face
incerpunînâ o foiţă de mică. Cînd
temperatura creşte, curentul rezi¬
dual af Hai T. se măreşte şi deter¬
mină bascularea tn gerului format
din T 2 şi T ? Ca urmare, T 4 intră în
conducţie, tar T 5 se blochează Re¬
leu! electromagnetic (12 V/70 Jl)
deconectează a^enia^ea rezisten¬
ţei de încălzire

Becul (B) se stinge mdicind fap¬
tul că s-a atins temperatura dorită
(reglată din potenţiometr jl P).

Alimentarea rezistenţei de încăl¬
zire şi a releului se face por. butonul

accidentele.

Alimentarea termostatului se face
printr-un transformator de sonerie,
pe ieşirea de 8 V, la care se adaugă
o punte redresoare şi un condensa¬
tor electrolitic de 1 000 pF

Condensatorul legat in paralel cu
T, suprimă componenta a^ernativâ
ce se induce în conductoarele lungi.
Carcasa rezervorului se eaga obli¬
gatoriu la pămînt centru e preveni

Wr-V#

/✓/////////✓✓/y/i

\\\\\\\\v\\\\\\v

y///////////////

—fl ansa
—qarnrfi

garnitura v
rezistenţa

✓bridă
j (traducto
v de
temperaţi

apa

rece

punere U
pămînt

LeevRSNreA

APUCAŢII AO

(URMARE DIN NR TRECUT)

npllffcatoarele operaţionale arătam că
uit cu bucla deschisa (adică fără reac-
itlc I

în cadrul grupajului referitor la
aceetea te utilizează foarte rar In circuit cu bucla de
ţie), din cauza cfştloulul mare In tensiune, care reduce drastic plaja de varia¬
ţie a semnalelor de Intrare pentru un răspuns liniar la Ieşire.

Există, totuşi, numeroase aplicaţii Tn care nu ne Interesează liniaritatea
răspunsului, cl, dimpotrivă, urmărim comutaţia fermă a Ieşirii Intre cele două
stări de saturaţie posibile, atunci cînd semnalul de Intrare depăşeşte, Intr-un
sens sau in celălalt, un anumit prag prestabilit.

în cele ce urmează vă propunem clteva montaje simple de întrerupătoare
acţionate prin temperatură, lumină, sunet, tensiune etc., care au la bază un
amplificator operaţional in configuraţie de comparator fără reacţie sl co¬
mandă un releu electromagnetic prin Intermediul unul tranzistor In regim de
comutaţie.

ÎNTRERUPĂTOARE ACŢIONATE
DE TEMPERATURĂ

Schema din figura 1 reprezintă un
comutator acţionat la scăderea tem¬
peraturii ambiante (în vecinătatea

traductorului R 1h ) sub o anumită va¬
loare limită, prestabilită prin ajusta¬
rea trimerului R,.

Intrării neinversoare a AO i se
aplică un potenţial fix din divlzorul
R 2 -R 3 , iar intrării Inversoare i se
aplică din divizorul R,— R th un po¬
tenţial variabil cu temperatura, dato¬
rită elementului R tr} , care este un
termistor cu coeficient negativ de
temperatură.

Atunci cînd temperatura ambiantă
scade, rezistenţa termistorului
creşte şi o dată cu ea creşte şi po¬
tenţialul pozitiv aplicat intrării inver-
soare La o anumită temperatură de
prag (prestabilită din R,) f intrarea
Inversoare devine „mai pozitivă 4 * de-
clt intrarea neinversoare, ieşirea AO
basculează în starea de saturaţie ne¬
gativă, tranzistorul T 1 se saturează
şi el şi astfel releul ancianşeazâ, co-

mandînd prin contactele sale de lu¬
cru orice consumator dorit.

Trimeru! R, se reglează astfel încît
bascularea releului să se producă
pentru o temperatură ambiantă cît
mai apropiată de pragul dorit. Ter-
mistorul poate avea valoarea nomi¬
nală (la 25°C) de ordinul sutelor de
ohmi sau al kiloohmilor. Releul vi

r d

avea anclanşarea fermă la 12 V s'
rezistenţa bobinei nu mai m>că ce
120 — 100 n. Pentru relee cu un cu¬
rent nominal sub 40—S0 mA se pot
folosi şi tranzistoare de mică putere
(BC177, BC251 etc.).

Numerotarea pinilor corespunde
amplificatorului operaţional £ A741
(>iA741) în capsulă DIL cu 2
mlnale.

2x7 ter-

■

Pagini realizata da flz. A. MĂRCULESCU

EXPERIMENT

(URMARE DIN NR TRECUT)

Cordoanele de legătură (din con¬
ductor lltat, izolat) se conectează ia
cele două picioruşe extreme ale mu¬
fei. izolînd atent locurile de îmbinare
prin bucăţi mici de tub varniş, intro¬
duse în prealabil pe conductoare.
Atît timp cît îmbinările sînt calde,
peste ele poate fi forţat chiar izola¬
torul propriu ai conductoarelor La

ieşirea din mufa „tată" ceie două fire
sînt imobilizate prin strîngerea ari¬
pioarelor din tabiâ cu care este pre¬
văzută mufa; înainte de această ope¬
raţie, peste zona de strîngere a con¬
ductoarelor va fi tras un manşon
mic de tub varniş. Toate aceste mă¬
suri de protecţie sînt necesare deoa¬
rece mufele de microfon nu sînt

concepute pentru a lucra ia tensiu¬
nea reţelei (distanţe mici între picio¬
ruşe, instabilitate mecanică etc.).
Ele pot fl însă folosite cu succes în
experimentare, cu condiţia de a nu
le cupla sau decupla atunci cînd
montajul se află sub tensiune, pen¬
tru a preîntîmplna uzura (deteriora¬
rea) picioruşelor datorată scînteilor.

Intr-o altă variantă constructivă,
modulul becurilor poate fi combinat
cu cel al tiristoarelor, aşa cum vom
arăta mai departe (vezi fotografia
din numărul trecut),
a MODULUL TIRISTOARELOR
După cum se ştie. reţeaua elec¬
trică monofazată are tensiunea no¬
minală de 220 V valoare eficace,
respectiv de~/2 • 220 V 310 V va¬
loare de vîrf. Din acest motrv. t.ris-

toareie utilizate în orga de lumini
(ca de altfel In orice montaj oj con¬
sumatori de reţea) trebu - zi i r =
tensiunea inversă max mă de cei pu-
in 350—400 V, pentru a suporta
âră risc eventualele supracreşten
accidentale de 10—15*. Practic se
folosesc tinstoare la 400—600 V.
avînd curentul maxim direct
(anod-catod) In funcţie de consumu
preconizat pe fiecare canal.

intr-o primă variantă (fig. 5). acest
modul a fost realizat cu tiristoare de
tip T 1 N 6 . de 1A/600 V (producve
l.P.R S.-Bâneasa), care asigură o
putere maximă comandată per cara
de cel puţin 100 W. După cum se
observă din cele două fotografii a»e
modulului (figura 6 — faţa, respect v
figura 7 — soaţele plăcuţei), tiristoa-

iwi* taju• w uc w

mutare mai bună de *0.1 9 C $i foarte
puţin dependentă de fluctuaţiile ten¬
siunii de alimentare, operaţional fi¬
ind conectat în diagonala de „măsu¬
rare'* a unei punţi Wheatstone. Desi¬
gur, tensiunea de alimentare nu tre¬
buie sâ scadă sub valoarea de an-
danşare fermă a releului prin tran¬
zistorul T, saturat.

Dacă în figura 1 se înlocuiesc în¬
tre ele elementele R, şi R ţh ,
montajul devine un comutator acţio¬
nat de creşterea temperaturii peete
un prag prestabilit. (Aceiaşi lucru se
poate obţine inversînd între ele bor¬
nele de intrare ale operaţionalului.)

Pentru temperaturi scăzute de lu¬
cru, utilizarea termistoarelor ca tra-
ductoare prezintă dezavantajul că
disipaţia termică a acestora le poate
modifica temperatura proprie, im-
piedicînd atingerea efectivă a valori¬
lor din mediul ambiant. In astfel de
cazuri termistoarele se înlocuiesc
prin diode semiconductoare cu sili¬
ciu. în polarizare directă. Practic
toate diodele cu siliciu au aproxima¬
tiv acelaşi coeficient de variaţie cu
temperatura (cca —2mV/°C) şi in
general o dislpaţie termică foarte
mică la curenţi de ordinul miliampe-
rilor.

in figura 2 este prezentată o va¬
riantă de întrerupător acţionat prin
crsştsrss temperaturii peete un prag
prealabilii şl avînd ca traductor ter¬
moelectric o diodă obişnuită cu sili¬
ciu. D 2 Faţă de montajul precedent
remarcăm inversarea bornelor de in¬
trare ale operaţionalului (potenţial
fix oe intrarea inversoare, resDectiv

t/vsict'iioi Lrev«>>uom ue i9i^aiu<d

pe intrarea neînversoare). ca şi in¬
troducerea celulei D t —R, pentru
stabilizarea tensiunii de alimentare a
punţii Rj, R> R* D 2 Reglajul pragu¬
lui de anclanşare se face din poten-
ţiometrul R a (eventual trimer).

Montajul asigură o precizie de co¬
mutare mai bună de ±(X5°C în do¬
meniul de temperatură — 50°C -h
+120° C (fireşte, domeniul se referă
la temperatura mediului în care este
plasat traductorul D 2 . nu întregul
montaj).

O altă variantă de întrerupător ac¬
ţionat de temperatură este dată în fi¬
gura 3. De data aceasta stimulul de
comandă îl constituie nu tempera¬
tura senzorului, ci diferenţa de tem¬
peraturi dintre cele două traduc-
toare. Di, D 2 , plasate in medii dife¬
rite. Mai precis, montajul acţionează
releul atunci cind temperatura lui D 2
o depăşeşte pe cea a lui D„ indife¬
rent de valorile reale ale celor două
temperaturi

Valorile relative ale curenţilor de
repaus prin D* şl D 2 pot fi modifi¬
cate din potenţiometrul R 3 (se egali¬
zează căderile de tensiune in direct
pe diode atunci cînd ele se află la
aceeaşi temperatură, asigurînd ast¬
fel tensiunea nulă la ieşirea AO). De
remarcat că echilibrul poate fi făcut
şi pentru temperaturi diferite ale
diodelor. între anumite limite dictate
de valorile concrete ale elementelor
Rt* R 2 * Rj-

Sensibilitatea montajului este de
cca ±1°C, ecart ce produce o dife¬
renţă de cca ±2 mV intre căderile de
tensiune pe cele două diode.

re e sînt montate pe nişte radiatoare
mid din tablă de aluminiu (cca
15 cm* fiecare), conexiunile de „in¬
trare şi de „ieşire" sînt efectuate
prin intermediul unor cose prinse în
şuruburi, iar în circuitul anodic al
fiecărui tiristor se află intercalată o
siguranţă fuzibilă de 1 A, cu soclu
adecvat. Pentru a preîntîmplna atlrv-
gen ie accidentale aie conexiunilor
de pe spate cu diverse obiecte me¬
talice aflate pe masa de lucru, plă¬
cuţa a fost prevăzută la colţuri cu
şuruburi de distanţară

Conexiunile se fac cu cordon liţat,
b*~e izolat, asigurîndu-se lipituri si¬
gure sutoent de distanţate intre
ete.

La montare* tiristoarelor pe radia¬
toare se enpune o atenţie deosebită
în ceea ce priveşte strîngerea şuru¬
burilor Producătorii de componente
Electronice menţionează în cataloa¬
gele lor şi astfel de parametri meca¬
nici (forţa sau cuplul maxim de
strîngere etc). dar constructorilor
amatori le este greu sâ traducă în
practică aceste recomandări (de re¬
gulă. ei nici nu Dosedâ chei dinamo-

metrlce). In cazul de faţă, tiristoa-
rele T1N8(4) se vor strînge foarte
slab, atît cît sâ se imobilizeze
capsula şl radiatorul, pentru a nu
aluneca prin rotire în timpul lucru¬
lui. Contactul termic radiator-
capsulă are astfel de suferit, dar ori¬
cum radiatorul este suficient pentru
disiparea căldurii dezvoltate in tiris¬
tor pentru un curent de cca 0,5 A
(în plus, becurile de la orgă nu ard
continuu).

O altă variantă a modulului a fost
realizată cu tiristoare de putere mai
mare. respectiv de 10 A/400 V, ca
de exemplu KY202M, KY202H etc
Placa de montaj (fig. 8) conţine în
acest caz, pe lingă siguranţele fuzi-
btle de 3 A. în socluri, şt cele trei
mufe „mamă* 4 pentru conectarea
becurilor. Tiristoarele sînt prevăzute
cu mici radiatoare dm aluminiu (cca
20 cm 2 fiecare), dimensionase pen¬
tru un curent maxim de cca 2A per
canal în funcţionare continui (vezt
fotografia din numărul trecut), rt re¬
gim intermitent se poate urca liniştit
pînă la un curent maxim de 3 A.
adică pînă la cca 600 W per canal.

Pentru utilizarea în alte scopuri, mo¬
dului va fi reproiectat prin mărirea
radiatoarelor şi a siguranţelor, ca şl
prin înlocuirea mufelor cu alte sis¬
teme de conexiune mai robuste.

Stingerea în şuruburi nu ridică
ai o probleme Se recomandă utiliza¬
rea .nor şaibe intermediare, atît pe
fată între radiator şi placa de montaj
«bstanţarea sporeşte eficienţa radia¬
torul cit $i pe spate. între placă
ş. papucii de racord la anod.

Conductoarele de conexiune (II-
izolate) vor avea secţiunea de
ee< puţin 0,75 mm 2 pe traseul

w* r\A In Inniirila inauifahilc Hr»

izolate suplimentar cu aiutorui urxx
segmente de tub varmş. aşa cum «
vede in figura 9.

Racordul cu modulul de redresare
şi cu modulul filtrelor se face pnr
cose fixate in şuruburi de placă ir
fine, remarcăm şi aici folosirea şuru¬
burilor de distanţare in colţurile plă¬
cii.

BQ-VB

ac mii^uaiiya

braţ or dintr-o

AHTCOe

Prezentăm în continuare o
antenă cros Yagi pentru banda
de 2 m care, prin performanţele
sale, este aptă realizării legătu¬
rii de recepţie (downlink) pen¬
tru satelitul OSCAR 10.

Aceeaşi antenă poate fi folo¬
sită cu succes şi pentru comu¬
nicaţii terestre obişnuite şi pen¬
tru sateliţii R.S.

Antena de bază este cunos¬
cută în literatura de specialitate
sub denumirea de antenă cu 6
elemente Yagi de lungime mare
Y 23 RD.

Principalele caracteristici ale
antenei de bază sînt: cîştig 13.2
dBi, raport faţă-spate 15 dB.
deschiderea lobului 39 = H şi
45' V, lungimea 1,28 X (cca
2 600 mm).

în figura 1 se găsesc dimen¬
siunile elementelor pasive, in¬
clusiv distanţele dintre ele.
Aceste dimensiuni corespund
frecvenţei de 145,9 MHz. Pentru
alte frecvenţe dimensiunile şi
distanţele se corectează cores¬
punzător tabelei alăturate. Ban¬
da în care antena lucrează nor¬
mal este de cca 1 MHz.

De asemenea se observă că
dimensiunile elementelor sînt
condiţionate de modul de reali¬
zare a fixării lor pe suportul me¬
talic.

in figura 2 se prezintă schiţe
cu asamblarea pe suport a ele¬
mentelor în cazul clnd pentru
fazarea celor două antene per¬
pendiculare se foloseşte me¬
toda decalării în spaţiu cu X 4.
Această metodă este mai com¬
plicată din punct de vedere me¬
canic, dar mai simplă în realiza¬
rea conectării la linia de cobo-
rîre.

în figura 3 este prezentat vi¬
bratorul. Acest element are
aceleaşi dimensiuni pentru ori¬
care din porţiunile benzii de
2 m. Impedanţa în punctul de
alimentare este de 200 LI
Această impedanţâ este potri¬
vită pentru alimentarea cu ca¬
blu de 50 a în cazul alimentării
cu cablu de 75 n, dimensiunile
vibratorului se vor schimba co¬
respunzător diagramei din fi¬
gura 4. în această diagramă se
obţine factorul de multiplicare
„n” în funcţie de dimensiunile
vibratorului. Factorul de multi¬
plicare se aplică impedanţei de
intrare pe care o prezintă vibra¬
torul atunci cînd este un aiooJ

ii, un vt-

antenâ Yagi va
prezenta o impedanţâ Întotdea¬
una mal mică, în funcţie de dis¬
tanţele faţă de elementele pa¬
sive din vecinătate (de exemplu
reflectorul şi pinul vibrator) şi
de dimensiunile acestora.

Se pot desigur folosi şi alte ti¬
puri de vibratoare sau de adap¬
tare; cel prezentat aici are Insă
avantajul câ este de bandă
largă şi nu necesită reglaje pen¬
tru acord sau adaptare.

Deoarece cele două antene
sînt decalate în spaţiu cu A ,4,
ele se vor alimenta sinfazat.
Sinfazarea şi adaptarea se fac
ca în figura 5. Trecerea de la
200 n la 50 fi se realizează cu
un transformator A/2 ce poate
fi construit din cablu de 75 n
sau de 50 11. Figura 6 sugerează
modul de determinare cu ajuto¬
rul dip-metrulul a lungimii
exacte in cazul cînd nu se cu-

Miwie uunsiania ce viteza oe
propagare a cablului respectiv.
Primele secţiuni de cablu de ali¬
mentare sînt două transforma¬
toare A/4 (secţiuni Q), care sînt
construite din cablu de 75 a
Acestea transformă impedanţa
de 50 fi la 100 Ci, ceea ce este
necesar pentru punerea în pa¬
ralel a celor două antene.

Alimentarea ansamblului se
realizează cu cablu de 50 a in
figura 7 se dau indicaţiile nece¬
sare pentru ca legarea celor
două antene să conducă la po¬
larizarea circulară dreaptă, aşa
cum este necesară pentru sate¬
litul OSCAR 10.

In final se prezintă un tabel
comparativ între antenele cros
Yagi (decalate în spaţiu sau de¬
fazate) şi antena elicoidalâ.
Concluzia este că pentru satelt-
tul OSCAR 10 şi pentru echipa¬
rea obişnuită, respectiv emiţă¬
tor in banda de 70 cm de cca

COMPARATIV PENTRU ANTENE
POLARIZARE CIRCULARĂ

CROS YAGI CI
UNII 0E IntIrZIERE

CROS YA&l CU DECALARE

Im spaţiu x/4

elicoidalâ

SIMPlA

LUNGIMEA PT.
6 * 12 dBi

1,0 A

1.25 A

1.4A* CONTRAGREUTATE

Lărgimea de bandă

27. F,

sinfazarea si
adaptarea

Foorte

complexă

2 %F 0

Complexă

DIMENSIUNI Şl
MATERIALE CRITICE

-2C^...+B07.F (
$ implo

CONSTRUCŢIA
Şl 6REUTATEA

Constricţie ssoaro
Şi greutate mica

Construcţie usooro
şi g-eutate mică

Construcţie mai comptexâ

şi g'^eutote moi more

ore

FIG.I .* DIMENSIUNILE ELEMENTELOR ANTENEI Y 23 RD

e»

o»

•e

A—

- o
6-
U

«o

V-

«r

p »

•c

510

240

615

630

655

507

238

611

626

651

501

234

6 03 ‘

618

643

-e-e

0 ■ 8 mm

144.5 MHz
149.0 Mth
146.0 MKi

TIPII PIXÂRII elementelor

-B- -©-

DIAMETRUL ELEMENTELOR0mm

144.3 MHz (144... 145MHz)

♦ 5

-7

-14

-3

-10

-17

145.0MHz (144.5...145.5MHz)

♦ 2

•3

-10

.17

-1

-6

-13

-20

146.0MHz (145.5... 146.5MHz)

-4

-9

-16

-23

-7

-12

-19

-26

PI 6.2 :

PENTRU

ASAMBLAREA ELEMENTELOR PE SUPORT

ANTENA

501

2)4

CROS
S PA
103

YA61
T I •

CI DECALARE

610

643

- 1

514

._Şi*_.

- *14_,

__-

BUM IU

vf y

TjE

JEAVĂ AL 0 Mmm

tllKR tlftlftA BIOM

1 f

^*rgr\HL pt I nmUarUnAUAnE A
1MPEDANTII Dl POLO LO (

Îndoit fig.4

«ÎRM* AL 0 3mu

10 mm
9 80 mm

ad'

FI6.5 : SINfAZARtA Şl ADAPTAREA

ANTENEI CROS YAGI

FILET M3

✓ TRANSFORMATOR A/2 7,* 90JV IAU 75 A

^~3>

TRANSfORMATOR A/4 7» *75 A

. CABLU 50 Jl ORICE LUNGIME..

DIP METRU

FI6.G : METODA DE STABILIRE A LINGIMII ELECTRICE PENTRO
0 LINIE COAXIALA
3 A

- D —-

7.5 io «şiş a:

ANTENA
50-80cm

RECEPTOR
«Al

nimArâtor

î 4 5

s/d,

10 W şi receptor in banda de 2 m
cu preamplificator MOSFET
sistemul de antene cel mai
adecvat este format din una sa,,
două antene elicoidale de 8 sau
IO spire la emisie şi antenă cros
Vagi cu 0—7 elemente pentru
recepţie.

BICI* POARTE MICĂ OBŢINUTĂ PRIN CONECTAREA
CONDUCTORULUI INTERIOR LA MANTAOA CABLULUI

METODA I. CAPĂTUL A' DESCHIS

-FRECVENTA PE REZONANŢA MINIMĂ tORESPUNDE UNEI LUNGIMI DE UNDĂ EGALE CU 4 «LUNGIMEA
ELECTRICA A LINIEI COAXIALE.

- PENTRU TRANSFORMATOR A/4 SE A4ISTEA7Ă LUNGIMEA LINIEI PÎnA SE A40N6E LA FRECVENŢA DORITA

- fENTRU TRANSFORMATOR A/2 SE REDUCE FRECVENŢA DIF METRULUI LA \/i PIN PREZENŢA PE
LUCRU A ANTENEI . SE. A4USTEA7Â LUNGIMEA LINIEI AXIALE.

METODA II. CAFATOL ,A SCURTCIRCUIT

-FRECVENŢA PE REZONANŢA MINIMA CORESPONPE UNEI LUNGIMI PE UNPA EGALE CU 2«LUNGIMEA
ELECTRICA A LINIEI COAXIALE „

-SE INTROPUCE UN AC In APROPIEREA CAPJĂmUI„A PENTRU A REALIZA SCURTCIRCUITUL LA
FRECVENŢA DORITĂ.

-PENTRU TRANSFORMATOR A/4 SE FOLOSEŞTE FRECYENŢA DIP METRULUI 2 x FRECVENŢA PE LUCRU
A ANTENEI.

- PENTRU TRANSFORMATOR A/2 SE FOLOSEŞTE FRECVENTA DIP METRULUI EGALA CU FRECVENŢA PE
LUCRU A ANTENEI

ClMFUl ‘|N PLANUL BB'

(PRODUS NUMAI PE ELEMENTUL BB')

TIMPUL 1
TIMPUL 2
TIMPUL 3

ORA 9-
ZERO ■
ORA 3

CÎMPUL ÎN PIANUL AA'

(PROPUS NUMAI PE ELEMENTUL KK)

ORA 12

-- ZERO -

-»*ORA 6 -

CÎMPUL TOTAL

lN P
* • *
ORA 9
ORA 8

PIN EXEMPLUL DE MAI SUS SENS3L REZULTAT ESTE STÎNGA - ŞURUB INVERS

CENTRU A TRECE LA POLARIZARE PREAPTA ESTE SUFICIENT SĂ SE SCHIMBE SENSUL BB' SAU AA*

-PT

CIRCUITE
INTEGRATE ŞI HIBRIDE
AMPLIFICATOARE DE
AUDIOFRECVENTÂ

în momentul de faţă, producţia de
circuite Integrate şi hibride amplifi¬
catoare de audiofrecvenţâ este
foarte mare, astfel că, în lipsa unor
cataloage de utilizare editate de fir¬
mele producătoare, amatorul se
vede in imposibilitatea de a utiliza
astfel de circuite pe care le posedă.

Prezentam în cele ce urmează
unele circuite integrate şi hibride
care se găsesc în comerţ sau sint
utilizate mai frecvent în aparatura
electronică de larg consum. Unele
sint însoţite de schemele de utilizare
recomandate de fabricant.

Pentru circuitele integrate
TBA790, TCA150, TBA810 recoman¬
dăm consultarea lucrării „Circuite

Ing. AURELIAN MATEESCU

integrate liniare", voi. 1, realizată de
specialiştii de la I.P.R.S.-Bâneasa. In
cele ce urmează sînt prezentate cir¬
cuite produse în R.P. Polonă (tabe¬
lele 1, 2. fig 1—5), U.R.S.S. (tabelul
3. fig. 6—10). Italia SGS-Ates (tabe¬
lul 4, fig. 11) şi cîteva circuite de
provenienţă diversă.

BIBLIOGRAFIE:

— Colecţia Radio Televizia Elec¬
tronica, R.P. Bulgaria

— Colecţia Radio, U.R.S.S.

— Catalog SGS-Ates 1982—83,
Italia

— AKAI. Instruction manual, 1982

— Colecţia Tehnium

Parametrul

Simbol

UL 1401

Ucc - 11V
Rs = sn

UL 1402

Ucc = 13.2V
Rs = 40

UL 1403
Ucc - 18V
Rs = 80

Consumul In repaus

ICC

îs

Amplificarea In tensiune

27—33

27-33

Puterea de Ieşire pentru
coeficient distorsiuni

K< 10%

Distorsiuni nellnlare
pentru Po — A 5 W

1.5

1.8

Rezistenţi de inlrsre

kft

Rezistenţi de Ieşire

<X45

0,45

Benda maximi da
frecvenţi (~3dB)

kHz

100

Tensiunea maximi

Ucc

max

ÎS

Puterea dlelpati
maximi firi radiator •

max

Idem, cu radiator

max

Curent maxim de Ieşire

max

1,5

1.8

TABELUL 2: CIRCUITE INTEGRATE LINIARE DIN R.P. POLONĂ

Tip

Analog

(<»)

(Hz)

UL 1405

—

ţs

100 kHz

UL 1440

TCA 840

—

UL 1481

—

1,5

—

UL 1460

TBA 600

2.5

40"j"2D

kHz

UL 1461

TBA610S

2,5

UL 1490

TBA 780x

a es

0,5

15 kHz

UL 1481

TBA 790A

1,2

41-50

UL 1482

FBA 790B

2,1

41—50

UL 1483

TBA 7SOC

2,1

1.5

41-50

UL 1485

TBA 790x

a&s

41-50

Tabelul nr. 3: CIRCUITE INTEGRATE Şl HIBRIDE AUDIO PROOUSE fc UJLSJ

C.i. liniare

Oroulte

hibride

Parametrul

K174

YH5

K174

YH7

K1YC

744

A şl 6

K224

YH18

K224

YH17

Puterea nominali le Ieşire
p% sarcini de 40 (W)

4.5

Coeficientul de amplificare
(la Un om, f = 1 000 Hz)

80—120

—

4-40

—

Coeficientul de distorsiuni
armonice (%)

< 1

<10

<1.5

Impedenţa de Intrsre (kll)

300

Ttnekmee de alimentare
(V)

12= 1,2

15 ± 1.5

5,4—8,8

20 ± 3

± 24 ± 2,

Curentul de repaus (in
lipsa) semnalului mei mic
de (mA)

Banda de kecvtnţi
reproduşi (Hz)

30-20 000

40-20 000

30-20 000

50-20 000

50-20 00

SensibiRsiea la Intrare (V)

0,8

Tabelul 4.1: AMPLIFICATOARE AUOIO 06 PUTERE SGS, ITALIA

Aplicaţie

Circului Integrat liniar

1. Aparate de radio auto

TBA810P. S. CB #f#

TDA2002. 14,5 ffJf

1 Z

2. Aparaturi portsbilâ

TAA611A.B, C ffU

T8A62CI M

T O Al 804, 1905

1 Receptoare Tv

TBAIOO

TCA840N

TDA1905, 1904 2006, 2004 2009

4 HI-FI şi HI-FI TV

TDA1914 2004 2010, 2024 2030 2030A. 2040

5 Diverse

TDA2020D, 203QA

Tip

mai

P. p. R, fi V,

kflrt

Capei*

(V)

tacNsl

(W)

( 0 )

TAA611A

405

P006H/PO04A

1,15

•

TAA8118

1.15

2.1

P004A

TAAS11C

CO058/P0048

3,3

P004G

TBA800

VXA

1 1,5

POOl—H

TBA810CB/

[ 3

POOI-H/POOI-I

A CB

TBA810P/AP

wîÂ

■ 3

TB A8106/AS

8 ’

14,4

2.5

1 TBAB20

1.5

POOI-G

1.0

TBA820M

1.8

POOI-W

0,3

TCA840N

POOI-I

TDA1904

4,5

P001-V

TDA190S

1 6

2,5

■

TDA190&'08A

POOI-H/POOI-I

TDA2002

14,4

Pentawatt

14,4

TDA2003 /

14.4

14,4

TDA2004

2x63

14,4

MuRlwatt 11

2*6.5

3.2

133

TDA2005

20*

14.4

3.5

MuRlwatt 11

2*63

3,2

13,2

TDA20G6

r12

Panta watt

-12

TDA2C08

•

TDA20 09

2x10

MuRlwatt 11

20*

n.rr

aacrk

• /.'

- ¥

C *-S 2\S

Tipul

Oii*)

Dfc-

mm.

bucii

d«cfifc4

p »eş*e

(W)

lor-

alunl

<*)

(n)

(V)

(0)

Oteemţfl

Cap»**

TOA1910

0,5

Mut Ing

MuRP

7,5

îl

Protecţie

termin

watt 11

TDA2009

90 a,

<51

Ster «o

f 3,5

m m

*■

7/4

Configuraţia

punt#

TDA2019

± 18

«tfUJl

jl«

Protecţia
termica al

Io acurtorcuH

POO4-0/

C-0058

iin

Zs,

«—*^

TDA2020

±22

100

±18

18,8

±18

3,5

TDA20200

±25

100

Etaj da
puf ara driver
cu protecţie
laecurt-
clrcutl

TDA2030

±18

,90

± 14

Protecţia
termica ţi la
dourtc/.'cult

±14

3,5

Pentaw3li

TDA203QA

±22

■±Î8

±18

3,5

TDA2040

±20

TÎ6

Gama

±18

compleţi de
protecţii

HIFr M‘

4JL

ffl

L Z£

X/yc?i*46

*7 '

prr

C/sots/ As / 3. T < -& /B

-3f\S -SCm* *

/✓**>* m ŞSiK^ *** /*• ** r^±**+* :

*** 4m+Jr\i - r ^ 3 a&0&tfr ~~Jc/&

Cs*c^fiĂt// t /'*-£<?rt?7‘ jF$/V£3/sS 5^i & *2+1'

+* &U*ÂTA£ A/ £ =:J*L* r J&r I

Sr ' Z. , s A I, *+r4* l*s */PZ

*«.&***+ <4’Jp0**Pri*

4&Ă

■f-r 4 r

^zx># V»X/ £rJbvci <*£

ENERGIEI

DE CĂLDURĂ DE LA

COŞUL SOBELOR

IO AN DAVIDQNI, Tomeşti, jud. Timiş

Subsemnatul loan Davidoni
menţionez câ lucrarea am folo-
sit-o pe tot parcursul Iernii
1983—1984 cu rezultate bune,
deşi nu avea prevăzute radiatoa¬
rele circulare şi cele longitudi¬
nale, deci numai burlanul, cu o
lungime de 2 700 mm, trecînd
pnn a doua cameră, a produs

un plus de 6°C pe lingă cele
12°C existente în mod normal
fără încălzire.

Modernizînd recuperatorul cu
radiatoarele din figură. PLAN II,
am mărit suprafaţa de transfer
de la 2,4 m 2 la 3,6 m* (2,4 m*
avea burlanul fără radiatoare).
Această mărire a suprafeţei de

transfer a fost necesară deoa¬
rece temperatura la ieşire din
recuperator spre coşul din zidă¬
ria peretelui era încă ridicată,
respectiv între 60X} şi 80° C,
fapt ce mai permitea recupera¬
rea a încă 30—40° C. Valoarea
tirajului depinzînd de această
temperatură, el oscilînd între 2
şi 4 mm H 2 0, aceasta pentru
cca 80°C la intrare în coş, prin
coborîrea temperaturii, adică
prin recuperarea a încă unui
procentaj de 20%—30% din
această căldură, tirajul coboară
la —1,5 -f- —3 mm H 2 0, deci
încă optim pentru învingerea co¬
loanei de aer existent în coş.
Tot în scopul recuperării pierde¬
rilor de emisie a căldurii, de
această dată spre tavan, am pre¬
văzut un reflector parabolic pla¬
cat cu foiţă de staniol (de exem¬

plu, prin montarea reflectoarelor
după calorifere am. obţinut un
plus de 1,6°C în apartament, de
la temperatura de cca 60° C in
calorifere; reflectoarele au 60
cmx80 cm. De la temperaturile
mai ridicate de pe tubulatura de
la coş se, va obţine un plus de
3—4°C). intrucît nu s-a instalat
frigul pentru verificarea eficien¬
ţei acestui reflector în situaţia
nouă, temperatura a fost optima
în locuinţă, respectiv am obţinut
18°C în a doua cameră, fără a
mai fi necesară montarea celei
de-a doua sobe; cantitatea de
lemne consumată nu a depăşit
cantitatea normală pentru o sin¬
gură sobă, deşi am încălzit şi a
doua cameră. Acest lucru reiese
clar din faptul că soba este
montată (PLAN I) în dormitorul
copiilor mei, iar temperatura nu

ECONOMISIREA
CĂLDURII IN LOCUINŢE

Ing. EUGEN BOLBORICI, *
Liceul Industriei de Energeticfl Cralova

dent, pentru utilizarea combustibilu¬
lui lichid sau gazos această balama (
poate lipsi Atît racordul B, cît şi uşa ^
de alimentare vor fi perfect etanşe
Dacă antreul este prea ermetic în¬
chis, se va lăsa o mică deschidere
de cîţiva centimetri pătraţi pentru
îmbunătăţirea tirajului. Un tiraj ast¬
fel îmbunătăţit va permite şi lungirea
circuitului gazelor de ardere prin in¬
stalarea burlanului F care străbate
antreul mergînd spre un alt coş al

în prezentul articol se arată pe
scurt unele măsuri ce pot fi luate
pentru reducerea consumului de
combustibil necesar încălzirii locu¬
inţelor şi pentru o mai bună utilizare
a căldurii.

Ne vom ocupa mai întîi de locuin¬
ţele care folosesc sobe alimentate
cu combustibil solid, lichid sau ga¬
zos. în marea lor majoritate, aceste
sobe sînt construite din teracota,
avînd un număr impar de drumuri
oe gaze de ardere {gaze rezultate
dm arderea combustibilului), denu¬
mite popular „fumuri". De exemplu,
în schiţa din figura 1 a se arată o
secţiune printr-o sobă cu trei dru¬
muri de gaze: primul drum ascen¬
dent (1), avînd ia baza sa focarul şi
în care se dezvoltă flacăra şi gazele
fierbinţi, un drum descendent (2) şi
a( doilea drum ascendent (3). de
unde gazete de ardere (şi fumul)
sînt conduse la coş spre a fi evacu¬
ate în atmosferă.

La o astfel de sobă deja constru¬
ită. următoarele modificări sint uşor
de realizat şi duc la o substanţială
creştere a randamentului, reducînd
consumul de combustibil aproape la
jumătate. De obicei aerul necesar
arderii este luat din camera in care
se află soba. Din aceasta cauza in
încăperea respectivă se produce o
uşoară depresiune, care, pe de o
parte, înrăutăţeşte tirajul (determină
un consum suplimentar de energie
pentru asigurarea acestuia), iar pe
de altă parte, face să pătrundă din
exterior prin n ©etanşeităţi le uşilor şi
ferestrelor o cantitate de aer rece
care să-l înlocuiască pe cel consu¬
mat de sobă. Acest aer scade tem¬
peratura din cameră şi pentru încăl¬
zirea lui se consumă suplimentar
combustibil.

Pentru eliminarea acestui neajuns,
se înlătură uşiţa de la cenuşar, A
(frg. 1b), şi se montează în dreptul
ei racordul B. confecţionat din tablă
de fier, care aduce aer sobei din ca¬
mera vecină (neîncâlzită), de exem¬
plu din antreu (sau direct de afară!
Racordul va fi prevăzut cu ciapeta C

pentru reglarea arderii şi balamaua

T-ln fccar-7O0“!2O(? C
(fără flacăra)

CAMERA
DE LOCUIT H

4 x5,5 «

PUN I

CAMERA
OE LOCUIT I
3X4 m

PLANII

un consum normal de lemne se
obţine un pfejs de energie (recu¬
perată) de cca 30%. în noua si¬
tuaţie scontez pe depăşirea unui
procentaj de oca 40%, respectiv
temperatura în a doua cameră
va fi în jur de 22°C.

în privinţa necesarului de apă
menajeră încălzită de la recupe¬
rator, aceasta a asigurat nevoile
în bucătărie, la spălarea rufelor
etc. Trecerea pe încălzirea apei
se efectuează prin manevrarea
clapetei K pe poziţia 1, iar
atunci cînd nu este nevoie se
trece pe poziţia 2. Serpentina
folosită am confecţionat-o din
ţeavă recuperată de la elemente
de termocuplu (oţel-refractar),
dar se poate folosi orice ţeavă
din oţel sau cupru. La capătul
superior al serpentinei, în mod
obligatoriu se va suda o pllnie
pentru urmărirea debitului de
apă introdus şi pentru evitarea
formării aburului sau a altor
contrapresiuni ce ar apărea
printr-o racordare directă la re¬
ţea; în plus, serpentina trebuie
să aibă cădere liberă, adică apa
să nu staţioneze şi nici să nu

putea să îngreuneze folosirea
optimă. Scurgerea apei calde se
va face într-o găleată emailată
sau direct la o chiuvetă (în
această situaţie conducta să
aibă înclinaţie corespunzătoare).

Pentru evitarea depunerii fu¬
ninginii pe tubulatură se vor fo¬
losi numai lemne uscate. (Fu¬
ninginea se formează în mod
curent cînd se folosesc lemne
verzi sau îmbibate cu apă; din
cauza vaporilor de apă rezultaţi
din arderea lemnelor în combi¬
naţie cu gudroanele din fum se
formează o mare parte din fu¬
ningine.)

La prelungirea coşului în
afara locuinţelor, adică peste
acoperiş, nu se vor folosi tuburi
din ţeavă mai groasă de 0,7 mm
în pereţi pentru a se evita con¬
densul pe pereţii din interiorul
acesteia; de preferinţă, prelungi¬
rea în spaţiul din afara locuinţei
trebuie făcută numai cu zid de
cărămidă. Astfel este evitat con¬
densul, care ar curge pe coş în
jos, împreună cu alte incluziuni
ce ar forma mari depuneri pe in¬
teriorul coşului.

///7///7777/V/////////7/77//// s

astfel nu mai este nevoie de racor¬
dul B.

Pentru sobele cu combustibil so¬
lid, în special cărbune, este foarte
utilă aducţiunea de aer secundar G,
care constă dintr-un burlan din ta¬
blă sau o ţeavă cu diametrul de
60—80 mm care străbate peretele,
ca şi racordul de aer primar B. Se
ştie că arderea combustibililor solizi
comportă patru faze care se succed
în timp, suprapunindu-se parţial sau
total. In prima fază, denumită usca¬
rea, datorită temperaturii ridicate,
combustibilul pierde apa. în a doua
fază. degazarea, ca urmare a distilă¬
rii uscate, combustibilul pierde ma¬
teriile volatile care în cea mai mare
parte sînt gaze combustibile. Faza a
treia, gazeiflcarea, constă în reduce¬
rea dioxidului Si a apei de către car¬
tonul incandescent cu formare de
monoxid de carbon şi hidrogen, de
asemenea gaze combustibile Faza a
patra, arderea, constă tocmai în

casei sau direct afară. Se poate ast¬
fel recupera o parte din căldura eva¬
cuată la coş o dată cu gazele de ar-
aere. fiind folosită la încălzirea an-
treuiui sau a altei încăperi. Pe lîngâ
ce e menţionate, această modificare
complet accidentele prin as¬
fixiere

Sobeie noi se vor construi cu ali¬
mentarea şi cenuşarul în afara ca¬
merei încălzite de sobă (în antreu) şi

«50--3S0

l/ 2

combustia de pe grătar. Aerul pri¬
mar care străbate acest strat este
aproape în întregime consumat de
jăratic şi astfel gazele combustibile
formate în fazele a doua şi a treia
ies pe coş nearse. rezultînd deci
pierderi de căldură.

Ţeava D trebuie să aducă aer (se¬
cundar) deasupra jăraticului pentru
arderea acestor gaze. Clapeta H se
va deschide numai după ce focul a
fost bine aprins şi începe să se for¬
meze jăratic deoarece aceste gaze
ard numai dacă temperatura depă¬
şeşte 600° C.

O altă măsură constructivă este
aceea de a separa drumurile de
gaze, construind soba din mai multe
corpuri ftot număr impar), ca în fi¬
gura 2. In felul acesta, suprafaţa de
cedare a căldurii către aerul din ca¬
mera creşte cu circa 75%. Primul
corp (care conţine focarul) se reco¬
mandă a fi metalic, de exemplu un
godin căptuşit cu cărămidă subţire.
Astfel se înlătură inerţia termică, ce
intîrzie ridicarea temperaturii încă¬
perii după pornirea focului. Mai tîr-
ziu după oprirea focului. Inerţia ter-
m*câ este utila fiind asigurată de
celelalte corpuri care se fac din te-
^cotâ- Este adevărat că o asemenea
cc^sS'ucţ’e &r putea dăuna esteticii,
dar '-«estern soban cu siguranţă vor
găs» $ otjX de ameliorare a aspectu-
fcOL

Ga material ceramic trebuie prefe¬
rai teracota mată. nesmâlţuita, sau
cărămida, deoarece acestea au pro¬
prietăţi mat bune de radiaţie ter-
-r*cs. Combustibilul trebuie să fie
uscat; s-a constatat câ lemnul
verde dă cu 45% mai puţină căldură
decil aceeaşi esenţă bine uscată

Pentru locuinţele termoficate se
pci ?ua. de asemenea, cîteva măsuri
pentru o mai bună utilizare a câldu-
rv de care se dispune. Cînd calorife¬
ra di figura 3 a. funcţionează, ae-
ru «ocăizit avînd densitate mai mică
se ic ridica spre plafon, alt aer
trece) ii va înlocui şi astfel se pro¬
duce o circulaţie a aerului prin care
se -eafizeaza transmiterea căldurii
oe -a sursa în toată încăperea, feno-
-er numit convecţle termica. în
unei perdele groase (2), sau
•Seca aceasta atîrnâ ca in figura 3 a.

cald ascendent trece peste su-
z'.'cia rece a geamului (3), pierzînd
o -rrte din căldura. De aceea este
r re ca. atunci cînd lumina ferestrei
ne tace trebuinţă, sâ tragem per¬
deaua şi sâ o fixăm în partea de jos
ca în figura 3 b

Tot datorită diferenţe/ de densi-

unde staţionează (în special cînd
sursa de căldură este oprită şi con-
vecţia termică lipseşte). Astfel, la un
moment dat, într-o cameră cu înălţi¬
mea de 2,55 m, temperatura măsu¬
rată la plafon era de 23° C, iar la po-
deă 18,5°C. Prin utilizarea unui ven¬
tilator se poate produce o circulaţie
forţată a aerului, uniformizînd tem¬
peratura şi mârind-o cu cîteva grade
în zona utilă a camerei, adică în par¬
tea inferioară. Rezultate bune se ob¬
ţin prin confecţionarea unui tub din
carton (1), figura 4, plasat într-un
colţ şi prevăzut la partea superioara
cu un ventilator (2) de 15—22 W.
suficient pentru o cameră de
3x5x2,5 m.

în sfîrşit, suplimentarea încălzirii
unei încăperi cu ajutorul radiaţiilor
solare este posibilă, bineînţeles nu¬
mai în zilele însorite. Fereastra tre¬
buie să aibă o suprafaţă cît mai
mare şi sâ fie orientată pe cît posibil
spre sud (ca sâ se beneficieze de cît
mai multe ore pe zi). Radiaţiile so¬
lare încălzesc podeaua şi obiectele
din încăpere, care, la rîndul lor, ce¬
dează căldura aerului din cameră
prin convecţie şl radiaţie termică în
infraroşu (radiaţiile infraroşii emise
de copurile calde nu trec prin sticla
ferestrei, deci căldura râmîne în în¬
căpere, fenomen cunoscut sub de¬
numirea de efect de seră).

Utilizarea unui captator solar (fig.
5) echivalează cu o majorare a su¬
prafeţei ferestrei. Acesta constă în
construcţia (IV din placaj de 8—10
mm grosime, izolaţia termică (2) din
polistiren expandat de 30—40 mm
grosime, tabla de fier (3) de 0,3— 0.5
mm vopsită negru mat şi vitrajul (4).
Tabla înnegrită va absorbi puternic
radiaţiile solare şi aerul dintre
acesta şi vitraj îşi va ridica tempera¬
tura prin efect de seră Aerul încălzit
se va ridica şi va pătrunde in încă¬
pere, iar aerul rece va intra în capta¬
tor prin partea de jos. realizîndu-se
astfel o circulaţie naturală, supli¬
mentând încălzirea în încăpere
Noaptea şi în zilele reci. neînsorite,
este posibil sâ se producă o circula¬
ţie inversa, de aceea se vor încr ze
obloanele 5.

Dimensiunile captatorului se vcr
stabili în funcţie de spaţiul dispo * -
bil de sub fereastră. UnghiuLde
clinare faţă de orizontala se va aîegt
egal cu latitudinea locului piL£
10—20°, deci 55—65° pentru ţar •:
noastră.

Tranzistoarele cu siliciu de mică
putere, cu factor mare de amplifi¬
care, de sute de ori, şi limitâ mare
de frecvenţa, de ordinul sutelor de
megahertzi, oferă posibilitatea obţi¬
neri» unor rezultate foarte bune, prin
folosirea unui număr redus de piese,
în realizarea unor radioreceptoare
care nu cer nici un fel de operaţii de
reglaj. Este vorba, bineînţeles, de ra¬
dioreceptoare cu amplificare di¬
rectă. pentru recepţionarea confor¬
tabilă a posturilor locale de radiodi¬
fuziune.

Cel mai simplu receptor de acest
gen este cel din figura 1. El folo¬
seşte un singur tranzistor cu siliciu,
care poate fi de orice tip din seriile
BC sau BF, de tip npn. în cazul unui
tranzistor pnp cu siliciu, se inver¬
sează doar sensul bateriei de ali¬
mentare. Montajul foloseşte un nou
tip de detector de mare randament
prin exploatarea caracteristicii neli¬
niare a tranzistorului, parcurs de un
curent deosebit de mic, de ordinul
microarn perii or. Un montaj similar a
mai fost publicat In revistă şi utiliza
un tranzistor pnp cu germaniu, fără
polarizare, funcţionarea fiind asigu¬
rată prin curentul iniţial de colector.
In cazul montajului de faţă, tranzis¬
torul cu siliciu trebuie polarizat, dar
cu o valoare extrem de mică,
pnntr-un rezistor de 10 MO.

întrucît detectorul acesta echi¬
pează şi celelalte montaje descrise
aia. iată pe larg datele de realizare
a lui. Circuitul acordat de la intrarea
radioreceptorului trebuie să aibă un
factor de calitate cit mai mare Din
cauza Impedanţei foarte mari de in¬
trare a detectorului cu tranzistor cu
sili du, acesta poate fi branşat direct
in paralel pe circuitul acordat, fără
a-i strica performanţele. Circuitul de
acord se realizează pe o bară de fe¬
rită de circa 8—12 mm diametru şt
70—100 mm lungime (eventual se
poate utiliza şi o ferită plată). Nu¬

GEORGE DAN OPRESCU

mărul de spire al bobinei depinde
de capacitatea condensatorului va¬
riabil care se foloseşte pentru acord.
Astfel, pentru un condensator cu
capacitatea de 2x270 pF (condensa¬
tor dublu cu dielectric solid, format
miniatură, cu secţiunile conectate în
paralel) sau un condensator variabil
450—600 pF. numărul de spire este
de 50—60 spire, înfăşurate cu con¬
ductor izolat cu email mătase, de
0.2 mm. Cu rezultate şi mai bune se
poate folosi conductor liţat de ra-
diofrecvenţâ de 5x0,07, iar în lipsă
se poate utiliza şi conductor emailat
cu orice grosime. între 0,1 şi 0,2 mm
diametru, in cazul folosirii unui con¬
densator variabil cu capacitate mai
mică, este necesar să se mărească
numărul de spire; de exemplu, la un
condensator de 250 pF numărul de
spire se dublează. în locul antenei
cu ferită se poate utiliza şi o bobină
cu miez de ferită sau ferocart de di¬
mensiune mai mică, aşa cum arată
figura 1; în acest caz este neapărat
necesară folosirea unei antene exte¬
rioare. Numărul de spire este de
circa 75—100 spire în cazul unui
condensator de acord de circa 500
pF.

Tranzistorul care se foloseşte
poate fi din seria BC (107—109) sau
variantele capsulate în material plas¬
tic. Se poate utiliza şi orice tip de
tranzistor BF, preferabil cu factor cît
mal mare de amplificare. Rezistoa-
rele pot fi de o zecime de watt, iar
condensatoarele de tip plachetă, mi¬
niatură. Se pot folosi piese de orice
dimensiune cu rezultate perfect
egale; singurul impediment este că.
prin folosirea unor piese de gabarit
mare, este greu de realizat un mon¬
taj miniatural.

Alimentarea se poate face la orice
sursă de tensiune între 4,5V şi 20V,
chiar şi 30V. La tensiuni mai mici,
de 1,5—3V, este necesar să se re¬
ducă valoarea rezistorului de polari¬

zare de la 10 MO Ia 1—2 MH. iar
randamentul este ceva mai scăzut.

Montajul cu un singur tranzistor
este foarte util ca adaptor la un pl¬
eu p sau magnetofon, pentru recep¬
ţia posturilor locale de radio, calita¬
tea audiţiei fiind ireproşabilă. In
acest caz, ieşirea receptorului se co¬
nectează la bornele potenţiometrului
de volum al aparatului la care se
adaptează. Aşa cum este conceput,
montajul poate oferi o audiţie con¬
fortabilă într-o cască de radio de
impedanţâ relativ mare, de
200—4 000 H. Montajul din figura 2
conţine pe lîngâ etajul detector un
etaj suplimentar de amplificare de
audiofrecvenţă. Se foloseşte pentru
T2 orice tranzistor din seria BC
(107—109) sau echivalente, putîn-
du-se utiliza şi tranzistoare de tip
BD. în cazul folosirii unor tranzis¬
toare cu siliciu de tip pnp, se păs¬
trează aceleaşi valori ale pieselor şi
se inversează doar sensul bateriei
de alimentare. O cască radio cu im-
pedanţa între 200 şi 2 000 O asigură
o audiţie puternică, de calitate. Ea
poate fi înlocuită şi cu un difuzor de
radioficare. cuplat prin transforma¬
torul respectiv. Se poate utiliza, de
asemenear orice difuzor cu impe-
danţa bobinei mobile de 4—8 IX cu¬
plat la montaj printr-un transforma¬
tor de adaptare, numârînd un primar
cu circa 800—1 000 de spire, bobi¬
nate cu sîrmâ emailată de 0,1—0.15
mm diametru şi un secundar cu 100
de spire. înfăşurate cu conductor

emailat de 0,25—0.35 mm diametru.
Miezul folosit poate avea orice sec¬
ţiune intre 0,5—3 cm 2 , ceea ce inte¬
resează la acest transformator de
foarte mică putere fiind raportul de
transformare, de circa 1:10, care
permite o adaptare optimă a difuzo¬
rului la montaj. Tolele se vor asam¬
bla cu intrefier de circa 0.1 mm,
adică tolele E deoparte şi tolele I se¬
parat, suprapuse, între E şi I strecu-
rîndu-se o fîşie de hîrtie de sens.
Audiţia în difuzor nu este prea pu¬
ternică. dar de calitate, şi nivelul ei
creşte prin folosirea unei antene ex¬
terioare în cazul variantei cu difu¬
zor, este bine să se tatoneze valoa¬
rea rezistorului de polarizare a eta¬
jului final, astfel ca audiţia să nu
aibă distorsiuni. Figura 3 arată felul
cum poate fî experimentat montajul
„pe masă** şi felul cum poate fî
asamblat pe o plăcuţă de material
izoiator. Acest sistem de montare
convine pentru toate variantele pre¬
zentate in articolul de faţă.

Figura 4 arată o variantă a monta¬
jului destinată a funcţiona la o ten¬
siune foarte redusă, de 1,5 V. Etajui
detector este urmat de două etaje
de audiofrecvenţă. echipate cu tran¬
zistoare BC orice serie (preferata
însă ca T3 să fie în capsula meta¬
lică). Montajul poate acţiona direct
fără transformator de ieşire, un difu¬
zor cu impedanţa intre 4 şi 16 fl la
un consum maxim din baterie nu
mai mare de 20 mA, deci o putere
de cîteva zeci de miliwaţi. o audiţie

lplăcuta
de montaj

y Antena

i 10...50
PF

QOI.tyuF

-e

A.S...20V
0,1 uF

Audio

1.5

: nF . VARIANTE ţ

BOBINA L

45..9V

destui de buna pentru a deranja! Nu
se recomandă alimentarea aparatu-
hj' la o tensiune mai mare, întrucît
tranzistorul T3 iese din uz. Se poate
-lH»za o cască miniatură, preferabil
reocoinata cu sîrmă mai subţire, de
0 06 mm, pentru a avea o impedanţâ
c<t “tai mare. Reducerea volumului
ajoiţiei se face ca la toate radiore¬
ceptoarele foarte simple, prin deza¬
cordata de pe postul recepţionat.
Montajul poate fi realizat ta dimen-
J unea unei cutii de chibrituri sau şi
mic El poate fi realizat şi pen¬
tru alimentare la tensiune de
- 5—9V. in acest caz trebuie făcute
modificări, şi anume rezisto-
rjl de polarizare al primului tranzis¬
tor va avea valoarea de 10 Mit. rezis-
torul de polarizare al tranzistorului

al treilea va fi modificat la valoarea
de 100 klî, iar difuzorul se va branşa
printr-un transformator de ieşire ca
acela descris la montajul precedent.
!n paralel cu bateria de alimentare
se va conecta şi un condensator
electrolitic de 100—500 rF, la tan-
siune mai mare de 12V, respectînd
polaritatea de branşare
Montajul din figura 5 asigură au¬
diţia In difuzor, in condiţii econo¬
mice, fiind echipat cu un etaj final în
contratimp, ca orice radioreceptor
modern. Pentru o audiţie puternică
este necesar să se folosească tran-
zistoare cu factor de amplificare cît
mai mare, primele două să aibă fac¬
torul de amplificare cel puţin 500,
iar tr an z ist oarele finale peste 50.
Tranzistoarele finale sint cu germa-

niu. de tipul AC1B0— AC101 sau
echivalente. La punerea în funcţiune
a montajului se va verifica faptul
dacă între emitoareie unite ale tran-
zistoarelor finale şi masă există
exact jumătate din tensiunea de ali¬
mentare. in cazul unei nepotriviri se
va regla valoarea rezistorului de po¬
larizare a tranzistorului 12. Valoarea
trebuie sa fie determinată pentru o
anumita tensiune de alimentare, fie
4.5 V, fie 9 v. De asemenea, în caz
că montajul $e alimentează la 9 V,
se va reduce valoarea rezistorului
dintre bazele lui T3 şi T4 la 20—3011,
pentru . reducerea consumului în
pauză, in caz că se doreşte folosirea
aparatului şi pentru control audio,
ca amplificator de picup de foarte
mică putere, condensatorul de 0.1 mF

de la Intrare se desface de pe circui¬
tul oscilant, iar doza de picup se
branşează în serie cu un rezistor de
100 ka—1 MH. în acest caz este
avantajos sa se reducă valoarea re¬
zistorului de colector al primului
etaj ia 10—50 ka, dar randamentul
dejecţiei scade.

în acest fei, prin experimentarea
unor montaje foarte simple, expe¬
rienţa creşte. Montajele pot râmi ne
definitiv construite într-o varianta
sau alta, pot deveni sufletul tehnic'
al unor bibelouri sau jucării ,.cu ra¬
dio". Dar, faptul cel mai important
ele permit trecerea mai departe, ia
experimentarea unor montaje şi mai
complicate de radioreceptoare.

Prof. DORIN SITARU, Deva

Montajul Intitulat „Diapozitiv pentru telecomanda optica a consu¬
matoarelor electrice" a fost realizat in cadrul cercului de electronică
* Şcolii Generale nr 4 Deva de către elevii Adrian Sitaru şl Crist!
Heiiermann, fiind prezentat In cadrul sesiunii de referate şi comuni¬

cări ştiinţifice ale elevilor din a

^ Propun cititorilor revistei „Teh-
niunrr realizarea unui montaj relativ
simplu, cu ajutorul căruia se poate
pune în funcţiune sau scoate din
funcţiune orice consumator electric
(la 220 V~), utilizînd pentru aceasta
un fascicul de lumină dat de o lan¬
ternă obişnuită.

Pentru a pune în funcţiune consu¬
matorul dorit (aparat de radio, tele¬
vizor etc.), legat la bornele AB (fig.
1). trebuie luminată pentru scurt
bmp fotodioda D b consumatorul râ-
mîrvnd in funcţiune şi după dispari¬
ţia fasciculului de lumină. Dacă do-

jf şcolar 1963—1984.

rim scoaterea din funcţiune a con¬
sumatorului respectiv, va trebui sa
luminăm, tot pentru un scurt timp,
fotodioda O*

Principiul de funcţionare a apara¬
tului este următorul. Atît timp cît fo¬
todioda Dţ nu este luminată ..rezis¬
tenţa ei Internă sste foarte mare,
tranzistorul T, neprimind polarizarea
în bază este închis, J 2 de asemenea,
iar releul (care trebuie să aibă două
perechi de contacte normal des¬
chise) neanclanşat. Prin iluminarea
fotodiodei D,. rezistenţa ei totală
internă se micşorează, baza lui T, va

CONSUMATOR/
2Î0V

~22«V

fi polarizată pozitiv şi deci el se va
deschide, la fel şi T*

In această situaţie releul anclan-
şeazâ, închlzîndu-se perechile de
contacte I şi II. Prin contactele în¬
chise II se asigură alimentarea con¬
sumatorului de la reţea, iar prin
contactele I se realizează automenţi-
nerea releului în această situaţie
(ancianşat) şi după ce fotodioda D,
nu mai este luminată. Acest lucru
este posibil întrucît releul continuă
să fie alimentat prin intermediul
contactelor I închise şi prin tranzis¬
torul T* care este deschis, baza lui
fiind polarizată negativ prin rezisto-
rul de 2,7 kn.

Consumatorul legat la bornele AB
râm ine dea in stare de funcţionare
pinâ in momentul cînd iluminăm fo¬
todioda D 2 . In acest moment rezis¬
tenţa ei internă scade, baza tranzis¬
torului T s va fi polarizata pozitiv şi
T 5 se va deschide. Curentul de co¬
lector al lui T s produce deschiderea
tranzistorului T* In acest moment
tensiunea pe baza Iul T 3 va fi pozi¬
tivă, ei deci se va bloca, nemaiasi-
gurînd curent releului, care declan¬
şează. Prin aceasta, contactele I şi II
se deschid şi consumatorul iese din
funcţiune.

Tipurile de tranzlstoare folosite şi
valorile rezistenţelor sînt trecute în*
schemă. Releul trebuie să aibă o re¬
zistentă de 200—300 n, să an clan-
şeze ferm la tensiunea de 9 V, iar
contactele II să suporte curentul ab¬
sorbit de consumatorul telecoman¬
dat. Transformatorul din blocul de
alimentare al montajului este de so¬
nerie, folosindu-se înfăşurarea de
5V.

Din potenţiometrele semireglabile
P, şi P? se ajustează sensibilitatea
celor două amplificatoare de curent
continuu, astfel îneît distanta de la
care poate fi pus în funcţiune şi res¬
pectiv scos din funcţiune consum a-
torul să fie aceeaşi (aoroxrmatrv 4

ln ficjra 2 ?:îe r^-ară senema or-

AUTOTURISMELE 'MW

SBRVÎBE

Or. Ing. TRATAM CATMTA

clapeta de descărcare, care permite
trecerea uleiului direct în baie.
Această clapetâ este, de fapt, o su¬
papă care se deplasează direct
într-o cămaşă, fixată cu un inel de
siguranţă. Dacă la turaţii cuprinse
între 1 500 şi 2 000 rot/min motorul
are un zgomot specific, acesta
poate fi cauzat de deplasarea cămă¬
şii supapei în cilindru. Pentru a eli¬
mina zgomotul se recomandă a se
demonta cămaşa supapei, după care
se montează o garnitură de cauciuc
în spatele ei.

Dacă se toarnă în motor o canti¬
tate mai mare de ulei faţă de cea
precizată anterior, prin sistemul de
reciclare a gazelor, acest ulei va '
antrenat către filtrul de aer prin n-
termediul reniflardului; de aici apar
două inconveniente: a) îmbîcsirea
elementului filtrant; b) intrarea pan -

,FL£X HONE

stîng şi tarată la 2 bari. Dacă presiu¬
nea uleiului este mai mică de 2 bari,
intră direct în radiator, unde se ră¬
ceşte, şi apoi reintră in circuitul de
ungere. în continuare, uleiul de la
radiator (sau direct iarna) se distri¬
buie în circuitul: palier spate arbore
cotit (fus maneton-braţ-bielă-baie
motor) sau prin manocontactul de
presiune către chiulase (la ghiduri şi
supapele de evacuare), palierul din
mijloc al arborelui cotit, bielă ţaţă
arbore cu came, palier faţa arbore
cotit. Lîngă buşonul de golire se află

Ungerea motorului. Calitatea
evului motor: 15 W40, toate ano¬
timpurile. fabricat în R.S R., precum
site uleiuri motor similare Iarna,
— 10°C. se recomandă uleiul
~otor 10 W30. Capacitatea carteru-
-i motor este de: 3 I (după golire);
3 3 t ;dupâ golire şi schimbarea fil¬
mului de ulei); 3,2 I (după golire şi
remontarea capacelor de chiulase);

3 5 I (după golire, demontarea ca¬
zacelor de chiulase şi a filtrului de
- e.). între poziţia de minim şi ma-
• m a jojei de ulei este o cantitate
ce 0,5 I de ulei. La temperatura de
-2 Z C, presiunea uleiului trebuie să

4 a cuprinsă între 6,5 şi 5,5 bari — la
tij-apa de 6 000 rot/min. Tararea
msnocontactului de presiune a
_:e ului este de la 0,5 la 0,8 bari. Ra-
catorul de ulei este confecţionat
:: " =»'uminiu şi este format din 6
demente. Pompa de ulei: jocul axuil
î pmioanelor este de maximum
0.1 mm.

Circuitul d« ungere (în „Tehnium"
nr 7/1984 s-a prezentat, în figura 1,
t ;hema circuitului de ungere),
w eui din carter oste aspirat de
pom jă pnn sorb, care face corp co-
^un cu pompa. După ce unge —
--a! întîi — palierul arborelui cu
:ame. uleiul intră în filtrul de ulei,
prevăzut cu o clapetâ ..by-pass ,
.are perrr-te trecerea lui în funcţie
ze presiunea sa După cum este
instrucţia filtrului, uleiul vine din
exterior şl pleaca din interiorul fil¬
mului, către o altă clapetâ „by-puSv,'
g. 3, in care: 1 — corp; 2 — obtu¬
rator; 3 — resort; 4 — suport ghi¬
dare). încorporată în semicarterul

(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)

-- ■ — — K ■•*• JC «HJ-

rrnsie a aerului proaspăt către car¬
burator şi camera de ardere unde
are loc ancrasarea bujiilor.

Reniflardul. Este o piesă com¬
plexă, specifică motoarelor „boxer'
cu cilindri opuşi, care în timpul
funcţionării au o variaţie a volumului
interior al carterului ce generează,
de asemenea, o variaţie a presiunii
interioare (fig. 4). Reniflardul mon¬
tat la motorul M-031 este alcătuit
dintr-un tub central 1, fixat pe car¬
ter. iar în partea superioară obturat
prin buşonul 2. Tubul central are
prevăzute — in partea centrală —
orificiile 3, distanţate regulat la nive¬
lul manşonului de cauciuc 4, perfo¬
rat cu fantele longitudinale 5, care
alcătuiesc o prima clapetâ. O alta
clapetâ. 6, este formată dintr-o co¬
roana din cauciuc, a cărei suprafaţă
periferica este fixata prin ştifturile 7
pe suportul 8, inchlzînd partea su¬
perioara a camerei 9, limitată la in¬
terior de tubul 10 şi la exterior de
carcasa 11, racordat în partea infe¬
rioară cu tubul central 1, printr-o
parte tronconică. Marginea circulară
interioară a coroanei clapetei 6 per¬
mite, prin ridicarea sa. trecerea ae¬
rului, atunci cînd presiunea sa depă¬
şeşte o anumită limită. în camera 13
si de aici. prin conducta 14, către
atmosfera. Conducta 15 face legă¬
tura reniflardului cu carterul motor,
pentru a trece în baie uleiul motor
care a fost antrenat de către gazele
din carter şi reţinut în reniflard. in
acest mod, reniflardul pune sub de¬
presiune carterul motorului în care
se află ambielajul, avînd şi rolul de
orificiu de umplere cu ulei motor, in
timpul funcţionării motorului, gazele
din carter îmbibate cu particule de

uiei intra m ren maro. ce unde trec
prin separatorul de ulei către filtru*
de aer. Particulele de ulei sînt colec¬
tate atît în reniflard, cît şi în separa¬
torul de ulei, de unde se scurg în
baia motorului.

Separatorul de ulei (fig. 5) este c
piesă de asemenea specifică motoa¬
relor cu cilindri opuşi, în care site
cu orificii bine determinate reţin
uleiul din motor, pentru a fi evacuat
in filtrul de aer (1, 6 — corp. 2 —
suport site; 3 — garnitură; 4. 5 site
a — intrare de la reniflard; b — ac¬
ces către filtrul de aer; c — acces
către baia de ulei). Este identic cu
separatorul motorului M-036
(1 129 cm 3 ), fiind de culoare gr
faţă de negru la M-036.

O particularitate a motorulu
M-031 o reprezintă piesa 5 (fig 6,
care are trei roluri: sorb ulei. cuzine
spate pentru arborele cu came s
capac pompa de ulei

2. întreţinerea şi exploatarea mo¬
torului M-031 constau din folosire*
corectă, conform indicaţiilor uzine
constructoare, atît a materialelor i
pieselor de schimb recomandate. :
şi a periodicităţii corecte, determi¬
nată ştiinţific.

Uleiul motor 15 W40 se schimba
la fiecare 7 500 km parcurşi. Calită¬
ţile de excepţie ale uleiului au da*
satisfacţie în probele de laborator s
la 10 000 km. Ramîne la latitudinea
conducătorului auto ca, în funcţie
de solicitarea propriului autoturism
să schimbe uleiul la un parcurs ma
redus (de exemplu, circularea per¬
manentă într-o zona cu praf mult
folosirea neîntrerupta a autoturis¬
mului pentru transport de mârfur
ş.a.).

(CONTINUARE fN NR. VIITOR)

jp ŞOMAŢI
umil de poziţie

cAliim stAnculescu

r figura 1 este prezentat un cir-
■ 5 ~~ u cu un comutator electro-
-< : act*oneazâ automat pentru

: stingerea a două lu-

— pc: : e

C-i = * ce comandă montajul

.* zezz- : *:*:3*oda cu siliciu de
*2 tp 6" M::J de acţionare este
Wrr âi: • _ ; «um narea este sufi¬

te-*.i pofnşiah» pozitiv care re-
zjttâ biocneazs :'a~zistorul T, la
baza caruia este conectată foto¬
dioda. Prin efe-r, esenţialului ne¬
gat.. ce apare ce colectorul

din T.. tranzistor p'imindu-ş»
polarizarea. începe sa* ro^cucâ în
acelaşi timp, tranzsrcn. rămîne
stocat prin efectul Oe te": se '«mi¬
za* de divizorul de tens se R — R
— Fu Astfel, sistemu' .jm s oe
poziţie este scos dm fu
Conectarea automată are »cc îr
jrmâtor: să presupse^
u'Tvna zilei scade. Curentu tot:e-
ec* r <c al fotodiodei scade de ase¬
menea Urmează ca prin rezistent

- o tensiune negativă să se stabi-
sasca pe baza tranzistorului T t .
Joncţiunea emitor-bază fiind, de
asemenea corect polarizată. T, în¬
cepe sa conducă.

Tranzistorul J ? se blochează
acum, potenţialul colectorului său
devenind negativ, în timp ce tranzis¬
torul T;. conduce, fiindcă el îs pri¬
meşte polarizarea Acesta este şi
efectul cautat si deci luminile de po¬
ziţie se aprind.

Pentru a proteja tranzistorul între¬
rupător contra unui curent prea
mare o preincâiztre este furnizată
prin rezistenţa FL Consumul oe cu¬
rent, prezent in aoes: mome r ‘ e5*e
de circa 62 mA. nu este :cr$
bil, dacă ţinem cont oe puterea dez¬
voltată de bateriile utilizate pe auî>-
turisme.

Măsurătorile efectuate cu un lux-
metru au arătat că luminile ae poz -
ţie se pot aprinde automat la o ilu¬
minare de circa 20 Ix şi se pot
stinge la 50 Ix.

La conectarea unui bec
(12 V/5 W) tranzistorul întrerupător
de putere atinge un punct de aprin¬
dere fa circa 80% din puterea sa ma-

X\rr,L

Dar curentul nominal de regim
care se stabileşte după punerea în
funcţiune nu este decît de 350 mA.
Acest exemplu arată că domeniul de
aplicare a circuitului este limitat, cu
toate că tranzistorul T 2 (AC 153) a
rezistat într-un circuit de testare la
comutările frecvente ale unei lămpi
de 12 V/8 W fără se se defecteze.
Este recomandabil, în orice caz, să
nu se depăşească valorile 6 V/3 W
şi 12 V/3 W.

Pentru puteri mai mari este reco¬
mandabil sa se folosească în locul
unui singur bec un releu de 6 V sau
12 V. Deoarece curentul apărut la
punerea în funcţiune este de ordinul

a 55 mA, rezistenţa Rg poate f
omisa şi se poate înlocui tranzisto¬
rul întrerupător T 3 , de exemplu, cu
un tranzistor ACI51 de putere ma,
slabă.

REALIZARE

Circuitul imprimat este indicat in
figura 2, iar montajul poate fi intro¬
dus într-o cutie din material plastic
cu dimensiunile 70 mm x 40 mm x
20 mm

Prin intermediul unui întrerupător
montat în bordul autoturismului $
stabileşte o linie pozitivă intre dis¬
pozitivul fotoeiectric şi plusul de l

LISTA DE PIESE

6 V

12V

AC 151

AC 153

220 kU 1/4 W

470 kit 1/4 W

4.7 klt 1/4 W

10k'î; 1/4 W

82 kiU 1/4 W

220 kH; 1/4 W

2,2 ku; 1/4 W

2,2 kii; 1/4 W

2.2 kî£ 1/4 W

2,2 kfl; 1/4 W

150. t; 1/2 W

270 n: 1/2 W

R-

100'C 1/2 W

220 U1/2 W

100! C 1/2 W

lOOU 1/2 W

100! t; 1/2 W

1801 1; 1/2 W

TP §1

TP 61

Adaptare după „Le Haut-Parleur** nr. 119c

BIBLIOGRAFIE:

Funkecheu. Exemple de circuite cu semiconductoare Siemens

baterie, în aşa fel îneît sa poată f.
uşor conectata şi deconectată

Minusul este în general conecta:
la masă. Circuitul fotodiodei poate fi
racordat printr-un al doilea fir
Lampa indicatoare a staţionăm, care
este instalata la bordul vehicululu .
are o bornă la masă; cealalta borna
se leagă printr-un fir la colectorul
iu* T. Va fi deci al treilea conductor
care pleacă din dispozitivul electro¬
nic.

In cazul utilizării unui releu va tre¬
bui să schimbăm amplasamentul ca¬
blurilor în mod corespunzător. Lista
pieselor componente cuprinde cele
două variante de utilizare f6 V s.

Ţ ^ eTTTŢBSTT

AUTOMAT

SANDU DORU,
Boldeţtl-ScA Ioni, jud. Prahova

Dispozitivul descris în continuare
a fost conceput pentru decuplarea
receptorului TV de la reţea după
aproximativ 30 s de la întreruperea
postului de emisie, eliminînd astei
neajunsurile rezultate din „funcţio¬
narea" prelungită a aparatului în ab¬
senţa semnalului. Se ştie că semna¬
lul complex TV conţine şi impulsuri
de sincronizare linii şi cadre. Sepa¬
rate de separatorul de impulsuri sînt
trimise oscilatorului linii şi cadre. La
televizoarele cu circuite integrate,
acest lucru este făcut de către o
parte din CI-TBA950, care furni¬
zează Impulsuri de sincronizare ca¬
dre pe pinul 7 t impulsuri ce au o va¬
loare de aproximativ 6 Wv. Culese
direct de aici ele sînt introduse
intr-un înger Schmitt (CDB413E),
ce face dispozitivul imun la paraziţii
sosiţi prin antenă ori reţea; de la ie¬
şirea acestuia (pin 6) sînt trimise
prin dioda 1N4148 la tranzistorul
BC177 ce afişează pe LED-ul din
emitor prezenta impulsurilor, pre¬
cum şi la pinOI 5 al CI-0E555E care
formează un monostabil retrigerabil.
în pinul 7 al circuitului 0E555E so¬
sesc comenzile de la butonul fără
reţinere pornit-oprit. La prima apă¬
sare a acestuia bistabilui CDB472E
primeşte in pinul 12 nivel logic L,
fyrnizînd la Ieşire (pin 6) nivel logic
H Aceasta ca monostabilul

JE565E să basculeze, furnizind la le-
sire (pinul 6) nivel logic H, coman-
dînd cuplarea releului RL şi implicit
pornirea televizorului. Dacă la re¬

ceptor există emisiune. Impulsurile
de sincronizare cadre sosite pe pi¬
nul 5 al CI-/3E555E nu permit efectu¬
area ciclului de temporizare, adu-
cînd monostabilul la zero In ritmul

acestora. La terminarea emisiunii,
impulsurile de sincronizare cadre
dispar o dată cu semnalul video
complex, pinul 5 va fi menţinut prin
CI-CDB413E la nivel logic H. Iar
monostabilul îşi va termina tempori¬
zarea după cele aproximativ 30 s.
Astfel reîeul RL va întrerupe alimen¬
tarea receptorului TV. Dacă în tim¬
pul emisiunii se doreşte oprirea re¬
ceptorului, se va apăsa a doua oară
pe butonul P/O, bistabilui CD9472E
va furniza prin pinul 6 nivel logic L
către monostabil, ceea oe face ca
/3E565E să treacă în poziţie de re¬
paus, nivel logic L în pinul 6 şi Im¬
plicit decuplarea releului RL şi a te¬
levizorului.

întreg dispozitivul este construit
cu piese de provenienţă românească

şi se alimentează lâ o tensiune de
aproximativ +10,5 V, existentă în
toate receptoarele TV cu circuite in¬
tegrate, cu tranzlstoare şi hibride
Dispozitivul descris se poate adapta
şi la televizoarele cu tranzistoare
sau cu tuburi electronice limitînd ni¬
velul impulsurilor de sincronizare
primite pe pinul 1:2 al CI-CDB413E
şi mărind constanta RC a monosta-
bilului prin mărirea valorilor rezis¬
tenţei de 39 kn şi a con dens al oru iul
de 330 fiF.

Astfel cu un minim de cheltuieli,
orice posesor al unui receptor TV
poate preîntîanpina defectarea aces¬
tuia datorită uitării lui în funcţiune
după terminarea emisiunii şi evita¬
rea unor accidente cu urmări grave,
ca să nu mai vorbîm de «m portanta
economie de energie care se reali¬
zează în acest lei

Prof.

Un dispozitiv capabil să trans¬
forme un semnal avînd orice formă
de undă într-un semnal dreptun¬
ghiular se numeşte triger Schmitt.

Observînd schema electrică din
figura 1, remarcăm că este vorba de
un circuit format din două etaje în
care emitoarele ceior două tranzis-
îoare sînt legate împreună.

Să considerăm un semnal de in¬
trare V, avînd forma de undă ară¬
tată în figura 2; la ieşirea dispoziti¬
vului (colectorul tranzistorului T 2 ).
semnalul va avea forma de undă V 2 .
Explicaţia acestei comportări este
următoarea: tranzistorul T 2 râmîne
în stare de conducţie şi tranzistorul
T, în stare de blocare pînă cînd
semnalul de intrare atinge valoarea
Vi a (momentul t ţ ); începînd cu
acest moment, sistemul bascu¬
lează, T 2 devine blopat, iar T, con¬
ductor Nivelul semnalului de ieşire
urcă la aproximativ valoarea tensiu¬
nii de alimentare (12 V).

Pentru a reveni la starea iniţială,
este necesar ca semnalul de intrare
să scadă pînă la o anumită valoare
Vi b (momentul t 2 ).

Se poate observa că dispozitivul
este insensibil la niveluri superioa¬
re lui Vi» şi inferioare lui Vţ^ în

MIHAI COPUŢIU, Bucureşti

oonsednţâ, oricare ar fi forma de
undă a semnalului de intrare, cea a
semnalului de Ieşire este dreptun¬
ghiulară.

Rezistoarele R 5 , R 7 şi B= s T m cal¬
culate astfel îneît în absenţa -~-
semnal la intrare T 2 să Le conc-:-
tor (saturat), iar T t să fie fcxccat a e-
z ist oarele R 1t P. R- 51 R 3 determine
polarizarea nodului R* C dea
nivelul de reglaj în râc-or ou sem¬
nalul de intrare. Condensa: ciru C
elimină componenta cc't-jă a
. semnalului de con-ardă (de fn-
trare).

. Pentru a verdea funcţionarea

d ts păzii iv uk;i se fo*ose$te ca sem¬
naJ de comandă un ser-s sinusoi¬
dă (de la un generator, si se vizuali¬
zează formele de undă de intrare s-
es ne a un osciloscop.

Tngerui Schmiît face parte din
categoria circuitelor basc- a—,e
as metnce cu cuplaj fn emtor. hmd
utilizat în mod curent ca fc'msor
de impulsuri. discriminator ce mvei
efrvizor de ‘'ecventâ etc

Caracterul asimetric ar moma.u-
‘U tace ca influenţa arcuitului de
sarcină (de ieşire i asupra surse» ce
semnal să fie mult atenuată as*gu-
rînd o bună separare înt^e ele

I bSTItR PENTRU

DIODE Şl RUNJI

•

C. A.

B.L.

C.S.

Aparatul este destinat verificării
rapide a diodelor şi punţilor redre-
soare. El indică dacă dioda testata
este bună, întreruptă sau scurtcir¬
cuitat â. in cazul punţilor se poate
localiza şi dioda defectă.

Schema Woc a aparatului este
prezentată în figura 1. Blocul circui¬
tului astabil (CA) are roiul de a asi¬
gura polarizarea periodică directă
sau inversă a diodei testate. !n
funcţie de potenţialele Q. 0 şi A.
blocul logic (BL) comandă semnali¬
zarea, prin circuitul de semnalizare
(CS), a uneia din cele 3 situaţii posi¬
bile:

— diodă bună (1);

— diodă întreruptă (2);

— diodă scurtcircuitată (3).

Principiul de funcţionare a sche¬
mei de detaliu din figura 2 poate fi
dedus din analiza evoluţiei poten¬
ţialului punctului A, reprezentată în
figura 3. Există situaţiile:

— diodă bună. A = OV (1)_

— diodă întreruptă, A - Q (2)

— diodă scurtcircuitată, A = Q (3)

Funcţiile realizate de blocul logic

comandă semnalizarea intermitentă
pentru fiecare caz. Pentru (2) şi (3)
aceste funcţii sînt:

F2 = Q • A

F3 = Q • A

Funcţia Fî pentru dioda bună a
fost obţinută din oomoararea sem-

Ing. GABRIEL MARCU,
Lioeul Industrial nr, 1 Focşani

AC1&1K +E

ntiufcji A la două momente de timp
succes ve. Ă n . Ă n ^

FI **.•*„., -Q
Valoarea Â n este memorată într-un
btstabil de tip O, apoi comparată cu
valoarea semnalului Ă n +.

Semnalizarea este asigurată prin
oomanda aprinderii intermitente a
cîte unui bec (6.3 V/QIA) conectat
în colectorul cîte unui tranzistor
AC181. Pentru Fi - 1, becul se
aprinde.

este crescută pînă la valoarea amin¬
tită, 5,7 V.

Pentru verificarea punţilor se in¬
troduce în plus un comutator de
tipul celor de game — Albatros".
Rolul lui este de a introduce fiecare
diodă din punte în locui diodei tes¬
tate. Verificarea punţilor este astfel
comodă, rapidă şi completă

Aparatul este um dnd nufărul
măsurătorilor este mare. realtzîn-
du-se econom.e de t*mp ş< energie
nervoasă’*

t 5v

•

: înv ; D)R

' I0.7V

A (z)

13)

Semnalul dreptunghiular de in¬
trare este cu frecvenţa dublă (2fo)
faţă de cel de polarizare (semnalul
O. de exemplu) pentru a putea fi fo¬
losit ca semnal de tact ai bistabiiu-
lui de memorare a semnatului A
Frecvenţa fo se obţine prin diviza¬
rea într-un Wstabil de tip D a sem¬
nalului 2fo. Bistabilut de divizare
comandă complementar două tran-
zistoare AC181 care au roiut de a
polariza dioda testată.

S-a utilizat şi masa flotantă (£)
cu rolul de a asigura potenţialul la
valoarea „0“, la polarizarea directă
a diodei testate Potenţialul masei
flotante este cu 0,7 V mai mare decît
al masei sursei de alimentare a apa¬
ratului. Deoarece circuitele inte¬
grale sînt alimentate la 5 V, rezultă
pentru sursa de alimentare valoa¬
rea 5.7 V. obţinută de la o sursă de
tensiune reglabilă, cu schema pre¬
zentată în fiaura 4

Transformatorul furnizează o ten¬
siune de 8 V ca înainte de prima pu¬
nere *m funcţiune alimentatorul este

Proo-n un montaj care poate sâ
■ njereseze pe constructorii amatori
pentru depanări de radioreceptoare,
ş; ar^ne un generator de frecvenţă
reauzat cu un număr mic de compo¬
nente

Ctrcurtu ntegrat CO04OOE sau
HE împreuna cJ tranzistorul TI de
tip P403, EFT319 6FT317 formează
un generator cu frecvenţa de 1 kHz
şi respectiv 465 *Hl

Circuitul integrat d n care se folo¬
sesc trei porţi Şl-NU cele două re¬
zistenţe R1, R2 şi condensatoarele
Ci, C2 generează o Secvenţă de 1
kHz.

Tranzistorul Ti oooneie Li. L2.
L3, rezistenţele R4. R5 * condensa¬
torul C3 formează un generator de
radiofrecvenţă cu freoe'na de 465

CORNELIU OLTEANU.

Constanţa

doilea, la ieşire apârînd un semnal
de radiofrecvenţă de 465 kHz mo¬
dulat cu semnal de 1 kHz.

Bobina LI are 50 de spire cu dia¬
metrul 0 0,10 mm din sîrmâ CuEm,

L2 are 140 de spire, iar L3 are 35 de
spire din aceiaşi conductor.

Bobinajul se va face pe o medie
frecvenţă de radio cu 0 7 mm şi
miez de ferită

Pentru reglajul precis al frecvenţei
de 465 kHz se va acţiona miezul se-
miregi abil.

Alimentarea generatorului se face
la o tensiune de 5 V, impusă de ten¬
siunea de alimentare a circuitului in¬
tegrat, sau de la o baterie de 4,5 V

-Sco

KHz

■o

465

KHz

♦5V

Ing. CONSTANTIN DUMITRU,
Ing. MARIUB CIORICA,
Ing. BOQDAN COJOCARU

întreruperi multiple. Fără a fi ne¬
cesară logica suplimentară între
2-80 CPU şi dispozitivele periferice
din sistem (Z-80 SIO, Z-80 CTC
etc), mecanismul de întreruperi este
capabil sâ selecteze dispozitivul de
prioritate maximă dintre mal multe
dispozitive care solicită simultan
servirea.

Nivelul de prioritate este dat de
localizarea dispozitivului într-o con¬
figuraţie serială de priorităţi tip
„daisy chain' 4 (flg. 1).

Fiecare dispozitiv periferic din fa¬
milia Z-80 dispune de trei linii pen¬
tru contr olul întreruperilor:

a) INT - INTERRUPT REQUEST
(semnal de Ieşire legat la intrarea
inT a microprocesorului Z-80);

b) IEI — INTERRUPT ENABLE IN;

c) IEO - INTERRUPT ENABLE

O UT. ,

Liniile IEI şi IEO permit realizarea
configuraţiei de priorităţi tip „daisy
Chain" (fig. 1). Această configuraţie
de prioritate a întreruperilor asigură
servirea dispozitivului de prioritate
mai mare (dispozitivul A din figura
1 ) înaintea unul dispozitiv de mai
mică prioritate atunci cînd două sau
mai multe cereri de întrerupere apar
simultan.

Pentru ca un dispozitiv să aibă
prioritate la servirea întreruperii,
este necesar ca linia de intrare IEI
sa aibă valoarea „1" logic.

Observaţie. Linia IEI a dispozitivu¬
lui A din figura 1 indică faptul că
acest dispozitiv are prioritate ma¬
ximă faţă de celelalte dispozitive din
lanţul de priorităţi.

Cînd un dispozitiv solicită servirea
(generează_o cerere de întrerupere
pe linia INT), în mod automat îşi
forţează linia IEO în „0" logic, îm-
piedicînd dispozitivele de mal mică
prioritate să solicite întreruperea.
Următorul dispozitiv din lanţ, sesi-
zînd valoarea „0" pe intrarea IEI, îşi
va forţa la rîndul său linia de ieşire
IEO în „a 1 logic etc.

Linia IEO a oricărui dispozitiv pe¬
riferic din familia Z-80 va sa tisface
relaţia IEO = IEI. HELP. unde HELP
este un semnal intern indicînd faptul
că dispozitivul solicită servirea.
Dacă întreruperile sînt activate, la
apariţia une i cereri de întrerupere
pe linia INT, Z-80 CPU termină exe¬
cuţia instrucţiunii curente, după
care va genera un ciclu special Ml
(ciclu de rec unoaştere a întreruperii,
Ml = = h0“).

Recunoaşterea întreruperii. în tim¬
pul ciclului de recunoaştere a între¬
ruperii. pentru a se putea stabiliza
liniile IEI şl IEO, dispozitivele perife¬
rice nu vor genera alte cereri de în¬
trerupere. Intervalul de timp dintre
frontul căzător al semnalului Miji
frontul căzător al semnalului TOrQ
este folosit pentru stabilirea priorită¬
ţii întreruperilor (fig. 2). Dacă mai
multe dispozitive din lanţul de prio¬
rităţi au generat simultan cereri de
întrerupere, va fi servit dispozitivul
care are linia IEI = „1" logic $< lima
IEO ..0" logic (dispozitivul de priori¬
tate maximă î n ace st momerî)

A »■ iM/«i n î rK fi CT

gic, dispozitivul de prioritate ma¬
ximă din acest moment (avind deci
IEI = „r şl IEO = „O 44 ) va plasa pe
bus-ut de date vectorul întrerupere
(fia. 2).

întoarcerea din rutina de servire a
întreruperii. Atît timp cît un dispozi¬
tiv nu are nici o întrerupere în curs
de servire sau nu generează nici o
cerere de întrerupere, liniile IEO şi
IEI vor avea aceeaşi valoare (IEO =
IEI)

Dacă dispozitivul periferic a gene¬
rat o cerere de întrerupere care este
în curs de servire (s-a recunoscut
cererea de întrerupere de către
CPU), atunci ieşirea IEO va avea va¬
loarea „O 41 , inhlbînd cererile de între¬
rupere generate de dispozitivele de
mai mică prioritate.

Dacă dispozitivul periferic a gene¬
rat o cerere de întrerupere care nu a
fost î ncă recunoscută de către CPU
(linia TRT râmîne în „0"). linia IEO
va avea valoarea ,0" pînă cînd se
decodează primul byte, de valoare
„ED“, al unei instrucţiuni de doi
bytes. Din acest moment, linia IEO
va fi forţată în „V 4 pe timpul unui ci¬
clu Ml, pînă se decodează şi al doi¬
lea byte al instrucţiunii, după care
va trece din nou în „O 44 . Această tre¬
cere a liniei IEO din „O 44 în „t“ este
necesară pentru a permite dispoziti¬
velor de mai mică prioritate decoda¬
rea unei eventuale Instrucţiuni RETI
(ED 4D) (RETI - RETURN FROM
INTERRUPT — Indică sfîrşitul ruti¬
nei de servire a întreruperii).

După decodarea unui cod „ED 44 ,
numai perifericul care a generat în¬
treruperea şl este în curs de servire
va avea linia IEI = „1“ şi linia IEO =
„0“. Acesta este dispozitivul de prio¬
ritate maximă (din configuraţia de
priorităţi „daisy Chain* 4 ) căruia I s-a
recunoscut cererea de întrerupere.

Dacă următorul byte decodat va fi
„4D" (s-a decodat instrucţiunea
RETI — ED 4D), atunci dispozitivul
de prioritate maximă îşi va reseta
condiţia de „întrerupere în curs de
desfăşurare 44 .

După cum se arată în lucrarea
„Microprocesoare, microcalcula¬
toare, minicalculatoare** (Editura
Tehnică, 1982. autor Granino A.
Kom). un sistem practic de întreru¬
peri multiple va trebui sâ:

1 . asigure „devierea programului
spre diferite locaţii de memorie co¬
respunzătoare unor întreruperi indi¬
viduale specifice;

2 . aloce priorităţi întreruperilor si¬
multane sau succesive:

3 . trateze cererile de întrerupere
cu priorităţi reduse după ce rutineie
cu prioritate mai mare au fost termi¬
nate;

4 . permită întreruperilor cu priori¬
tate ridicată sâ întrerupă rutineie de
tratare cu prioritate mal mică, de în¬
dată ce adresa de revenire şi toate
registrele salvate în mod automat
sînt memorate în locaţii corespunză¬
toare.

Configuraţia de priorităţi a
întreruperilor tip „daisy Chain * 4 per-
pntte dispozitivelor de prioritate mai

ir;i's. irtari intrări il« sînf acti¬

vate) sâ întrerupă rutina de servire a
unui dispozitiv de prioritate mai
mică. La terminarea servirii dispozi¬
tivului de prioritate mai mare, se va
continua rutina de servire a dispozi¬
tivului de mai mică prioritate de la
instrucţiunea imediat următoare re¬
cunoaşterii cererii de întrerupere.

Exemplu (fig. 3)

a) Configuraţie de priorităţi tip
„daisy Chain' 4 înainte de apariţia
unei cereri de întrerupere (dispoziti¬
vul A are prioritate maximă).

b) Dispozitivul C generează o ce¬
rere de întrerupere şi aceasta este

recunoscută de către CPU (cerer«
de întrerupere a dispozitivului
este în curs de servire).

c) Cererea de întrerupere a disp<
zitivulul B determină suspendare
servirii dispozitivului C (începe se
virea dispozitivului B).

d) Decodificarea unei instrucţiui
RETI indică terminarea rutinei o
servire a dispozitivului B; conţinu
rutina de servire a dispozitivului C

e) Decodificarea unei noi in$tru<
ţiuni RETI indică terminarea rutim
de servire a dispozitivului C.

• •

MITA

:::: ~j - v: : :

■ ■■ ^vtcToA > -

CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR
DE

TELEVIZIUNE!

bună

foarte

bună

- . - S/Z = 26-32 ce

- S/z = 32-38 ce

excelenta -- S/Z >38 aS

(URMARE DIN NR.TRECUT)

Ing. VICTOR BOLCAN

La temperatura de zero
grade absolute agitaţia termică a
materiei încetează, iar puterea cu¬
renţilor, generată de componentele
aflate (Ipotetic) la această tempera¬
tură. este zero. Relaţia 3 exprimă
puterea curentului zgomotului ante¬
nei în waţi:

Wa = 4k.T..3f (3)

in relaţia (3) k este un factor de
proporţlonalitate cu valoarea de
i.37.IO- 23 şi se numeşte constanta
lui Boltzman.

Dacă am putea introduce elemen¬
tele generatoare de zgomot termic
intr-un mediu de temperatură dt mai
scăzută, sub zero grade Celsius, s-ar
putea reduce sensibil zgomotul ter¬
mic. Dar cum antena nu poate fi
plasată intr-un astfel de mediu, se
poate pune problema răcirii altor
componente din lanţul de amplifi¬
care. mai ales a primului amplifica¬
tor (cu semiconductoare) care gene¬
rează cea mai importantă parte a
zgomotului ce se adaugă peste cel
a' antenei. Acest lucru se practică
uneori în instalaţiile profesionale (re¬
cepţia de pe sateliţi etc.) pentru ca
zgomotul suplimentar introdus să
a>bâ o influenţă cît mai redusă.

înlocuind în formula (3) puterea în
waţi cu echivalentul său U*/R, vom
obţine relaţia (4), care exprimă ten¬
siunea efectivă (Uef) în volţi a zgo¬
motului pe rezistenţa de sarcină R
(ohmi):

Uef = 4.k.T.^f.R (4)

La o banda de trecere cunoscută
St o temperatură data, puterea zgo¬
motului termic este absolut indepen¬
denta de orice altă acţiune exte-
r ca'â dacă se schimbă rezistenţa
se -rc^câ tensiunea de zgomot.
za* pierea *3 mine aceeaşi). Singura
me'ocă -e mbunătătire a oerfor-
ra~e semrxâi zgomot la recepţie
conssâ ' — a*. *ea dştigului antenei
(a suprafeţe ec'vvaiente de captare
a semnau. _ sau pla^rea anta»
net la o înât*me sau poziţie mai
convenabilă M n care dens - de fond

tatea de putere a dm fulul uri este
mai mare şi Iront- undelor mai
omogen.

Dacă excludem r-ocamdată. in¬
fluenţa receptor^ - ie Out^n ex¬
plica de ce nu este zm&n onand
si oriunde obţinerea r ecect«i de
cantate superioara -
and semnalul ce ajunge în zf'W m
amplasare a antenei cobeai sub
pragul minim acceptab Mărgea
dştigului antenei de recepţe se
poate realiza uşor. mai a es pe
canalele inferioare, unde. din cauza
lungimii undei, dimensiunile s. cos¬
turile instalaţiei devin prohibitrve.

Revenind la zgomotul termic pro¬
dus de antena datorită rezistenţei
sale de radiaţie (interna), să o pre¬
supunem de 75 ii. mărimea tensiu¬
ni oe zgomot introdus la borna de
3r:enâ a receptorului la tempera¬
rea de 290 K (273 C - 17 C) şi
zar Ga canalului imaginii de 6 MHz
• a f egală cu:

jef - | 4-1.37-10 290- 75-6* 10 =

= 2.7 >uV.

Deci la o rezistenţă dată şi un ni-
de semnal util dat. cu toate efor¬
iile De care le-am face. nu vom
putea reduce această tensiune
rfectrvâ de zgomot

în continuare vom neglija alte

practica televiziunii terestre aces¬
tea au o influenţă redusă şi ne vom
preocupa mai ales de zgomotul ter¬
mic suplimentar introdus de însuşi
receptorul de televiziune.

Dacă am presupune, teoretic, că
dispunem de un receptor ideaf.
care nu introduce zgomot, atunci
pe ecranul televiorului ar apărea
numai zgomotul termic al antenei
suprapus peste semnalul util, fără a i
se fi modificat raportul dintre ele **
datorită amplificării. Amplificarea
receptorului este condiţionată în
primul rind de nivelul semnalului
util la borna de antenă, datorită
controlului automat de amplificare
(CAA). Dar în receptorul de televi¬
ziune se petrec o serie de procese
pe traseul dintre intrarea de antenă
şi cinescop. în afară de influenţa
temperaturii (inevitabilă), şi anume
amplificare, schimbare de frec¬
venţă. filtrare, demodulare, deco¬
dare etc., care introduc zgomot ter¬
mic suplimentar şi modifică struc¬
tura iniţială a semnalului, aşa cum
ajynge el la borna de antenă.

In lanţul de prelucrare a semnalu¬
lui din receptor se adaugă zgomote
după fiecare etaj. dar, datorită am¬
plificărilor succesive ale semnalu¬
lui. contribuţia ulterioară a zgomo¬
tului termic devine tot mai mică faţă
de cea din primele etaje, deoarece
se întilneşte cu niveluri mari de
semnal (fig 6): din acest motiv per¬
formanţele de zgomot ale primului
etaj de amplificare sau ale amplifi¬
catorului de antenă ;aau cablu devin
preponderente.

Dacă am considera puterea to¬
tală a zgomotului de fond (cu alură
termică) ce ajunge f)e electrozii de

Expresia de mai 9us se referă la
televizoare cu performanţe medii;
ea dă numai o valoare orientativă
apropiată de situaţiile practice.

DIMENSIONAREA INSTALAŢIEI
DE RECEPŢIE

Ajunşi aici, avem aproape toate
elementele necesare pentru a ne
orienta asupra modului de abor¬
dare a unei instalaţii de recepţie
Orientîndu-ne deocamdată asupra
treptei de calitate dorite, vom putea
determina ciştigul necesar al ante¬
nei de recepţie.

Să presupunem că ne-am declara
mulţumiţi cu condiţia medie de ia
treapta cu imagine foarte bună (35
dB). Vom extrage din relaţia (10)

■U e

Fig. 6: Influenţa zgomotului termic introdus
la diferite niveluri de amplificare a semnalului
util (Ur). Dacă presupunem a, = a ? a 3 şi U zt
U* 2 - raportul final semnal/zgomot va fi
U # a 3 • U r

I a«UJ,4 a'U^

a 2 U T

Metr

comandă (semnal) Jal cmescopului
uri’ ori

an sau color şi prlntr-uffprocedeu

adecvat in care să
de amplificarea t
pune acest zgonv
sau de radiohe

anume

fabricdhţii de televizoare nu co¬
munică totdeauna performanţele
de zgomot, sub forma factorului de
zgomot, ci sensibilitatea acestora la
un anumit raport semnal /zgomot.
De regulă se dă sensibilitatea în
1B mw pentru un făport tensiune
ţ/iri semnal/tensiune efectivă zgo-
>t de 10 ori (20 dB), consldermd
câ această valoareMe referinţă co¬
respunde la limita inferioară toiera-
trilala unei imagini Se consideră că
o imagine este excelentă dacă ace¬
laşi raport semnal/zgomot este 100
(40 dB)

Un calcul relativ simplu se poate
face considerînd semnalele respec¬
tive în dB** (decibeli faţă de referinţa
de\ KV) m felul acesta raportul
semnal/zgomot (S/Z), dependent de
\a borna de antenă a
r). se poate deduce

ral aii»

tens'unea
recept;
din

se nui

este o _

perforfţanţă a ti

va fi mar
recepţiei, in absenţa altor pertur¬
baţii. poate fi realizată şi la un sem¬
nal util mai mic.

Un procedeu similar se poate
apuca si zgomotului termic intro¬
dus de amplificatorul de antenă, de
caD-* sau de oricare porţiune din
ar:, de t r ecere a semnalului din
zor

c .W, W. -W,

Aa Wa '

ea relaţie

(9)

ul sting aJVp'es* repre-
Bui zgcmoty|u> de

tensiunea de înaltă frecvenţă nece¬
sară la borna de antenă a televizo¬
rului (receptorului):

Ur (dB*) = S/Z (dB) 4- F (dB) t 8 (10)

Pe baza aceasta vom determina cîş-
tigul necesar al antenei de recepţie
în condiţia cîmpului minim neper-
turbat rezultat din relaţia (1). De
exemplu, la frecvenţa de 200 MHz.
cîmpul minim neprotejat necesar
este de 60 dB/i/m (1 mV/m), factorul
de zgomot 8 dB, tensiunea de in¬
trare (după expresia 10) pentru un
raport semnal/zgomot de 35 dB va fi
51 dBu- Luînd un cablu de coborîre
de calitate mai slabă (1 — fig. 4).
vom obţine pentru 25 m lungime o
atenuare (A) de 4,2 dB. La bornele
antenei de recepţie, la care vom
adăuga 2 dB pierderi suplimentare.

fond în
â co¬
tă ten i

lui de mo-
nformiţia

de qa-

care a calităţii imaginii numai din
pună de vedere al zgomotului de
fond. în trepte perfect sesizabile de
6 dB. Pfecînd de la repartiţia calităţii
adoptată anterior, vom admite. în
discuţia noastră, următoarele trep¬
te relative de calitate la recepţia
curentă:

Imagine proastă raportS/Z <20dB
- .. - mediocră - „ - S/Z - 20-26 dB

va trebui să avem o tensiune (Ua)
mai mare decît Ur, deci 57,2 dB^.
Cunoscind relaţia (2) dintre cîmp şi
tensiune la bornele de sarcină a an¬
tenei şi admiţînd pierderea supli¬
mentară în instalaţie (la adaptare,
simetrizare etc.) de 2 dB, vom avea
nevoie de o antenă de recepţie cu
un efetig de aproximativ 10 dB.

Aftilaşi calcul se poate face pen¬
tru 0ri£6 frecvenţă din benzile de
televiziune terestră. Pentru orien¬
tare prezentăm în tabelul 1 calcule
făcute de noi pe mal multe frec¬
venţe. Astfel de calcule se pot face
cu oarecare aproximaţie şi prin in¬
terpolări. Desigur, pentru calcule
exacte de proiectare trebuie înlo¬
cuiţi parametrii aproximativi cu cei
reali daţi de fabricantul antenei, ca¬
blului. amplificatorului (eventual) şi
televizorului.

Exprima r- dec re F = 10 log —

Wt este zgo^r.
transpus la intrare
Dacă am corts-oe^a
factorul de zgomot va *

_ . l Ua - Ur

F = 20 log

de fond total,
tensiunile.

(7)

Factorul de zgome* a receptoa¬
relor de televiziune cu'erre creşte
de regulă o dată cu frecverva cana¬
lului recepţionat după o curbă

anrftniMi Ha r- Aa Ha • a a om _

Rugăm cititorii care doreac si trimită materiale spre publicare ei le
redacteze dteţ şl Inteligibil, ti prezinte alît modul de funcţionare a
monta|ulul, cit şl detaliile constructive şl de reglaj. Totodată, să fie
consemnate rezultatele măsurătorilor şl tipul Instrumentelor de mă¬
sură utilizate acolo unde este cazul

Schemele executate conform normelor STAS să albă trecute tipul
şl valoarea plasator componenta, valori ale tensiunilor şl curenţilor In
dlfarlle puncte.

Clnd este cazul să se trimită desenul cablatului Imprimat şl dispu¬
nerea componen t elor pe cablaj.

Fiecare mafterUI va II Însoţit de adreea exactă a autorului, profeela
şl locul de muncă.

Totodată rugim dtftoril noştri care deţin documentaţia privind

SCALE
DE CONTROL

Ing. VABILE CAUNEBCU

Aprecierile de ordin calitativ asu¬
pra imaginilor realizate pe pelicule
color sub aspectul sensibilităţii şi
contrastului straturilor fotosensibile
monocrome, din punctul de vedere
ai corectitudinii redării culorilor,
precum şi asupra rigurozităţii prelu¬
crării sînt operaţii care presupun
echipamente şi tehnici specializate.
Aceste aprecieri fac parte din activi¬
tatea curentă în cinematografie şi se
întîlnesc mult mai rar în tehnica fo¬
tografica, de regulă în conexiune cu
reproducerea tipografică policromă.

Familiarizarea fotografului amator
cu analiza parametrilor menţionaţi
ar reprezenta un mare avantaj pen¬
tru munca lor legată îndeosebi de
corecţia dominantelor de culoare in
procesele negatlv-pozltiv şi de pre¬
cizia expunerii pe materialele foto¬
sensibile reversibile.

Metoda constă în utilizarea unor
scale de control cu caracter de test
care, fotografiate (izolat sau nu) în
aceleaşi condiţii cu subiectul şi pe
acelaşi material fotosensibil, oferă o
oază de analiză (vizuală) suficient
de precisa. De altminteri scalele de
control sînt o prezenţă permanentă
în activitatea operatorilor cinemato¬
grafici şi a fotografilor profesionişti.
Prin folosirea unei scale de control
adecvată se pot trage concluzii asu¬
pra: .

a — sensibilităţii şi contrastului
straturilor monocrome, respectiv
asupra dezechilibrării acestor para¬
metri;

b — corectitudinii expunerii;

c — corectitudinii redării culori¬
lor;

d — corectei developări a mate¬
rialului fotosensibil.

Plecînd de la definiţia scalei de
control ca un ansamblu de cîmpurl
colorate şi de cîmpurl gri între ex¬
tremele alb şi negru, analiza vizuală
a imaginii în care se regăseşte şi
scala ne permite să tragem concluzii
care sa ne situeze într-unul din ca¬
zurile principale cuprinse în tabelul
aiâturat (tabel neexhaustiv).

Scala de control se fotografiază in
poziţie paralelă cu planul filmului
(perpendicular deci pe axa ooticâ a

aparatului de fotografiat), fiind ilu¬
minată uniform de sursa luminoasă
folosită pentru fotografiere. La inter¬
pretarea imaginii scalei se va avea
în vedere şi temperatura de culoare
a luminii folosite, date fiind diferen¬
ţele de percepţie a culorilor de către
ochi In funcţie de acest parametru.

Evident, filmul utilizat va fi cel po¬
trivit temperaturii de culoare a sur¬
sei de lumină.

în practica fotografică utilitatea
scalei de control este legată în pri¬
mul rînd de facilitarea determinării
dominantei de culoare ia obţinerea
copiei pozitive după un film negativ
sau după un film reversibil cînd se
gtilizeazâ hîrtie reversibilă. Determi¬
narea dominantei se face mai uşor
şi mai repede pe imaginea cîmpuri-
lor gri ale scalei, corecţia fiind gă¬
sită cînd tonurile de gri devin neu¬
tre. Din acest punct de vedere, utili¬
zarea unei scale gri de control este
absolut suficientă. Cu toate acestea,
scalele de control folosite mai re¬
cent în practică cuprind cel mai
adesea şi cîmpurl colorate. Astfel,
fotograful poate primi informaţii le¬
gate direct de modul de redare a
culorilor In afara corecţiei dominan¬
tei, putînd, de la caz la caz, să îm¬
bunătăţească imaginea fotografică
finală atunci cînd urmăreşte redarea
cît mai corectă a unei culori sau
grup de culori în condiţiile menţine¬
rii unei dominante reziduale vizibile
pe cîmpurile gri. Scalele cu cîmpurl
colorate sînt deosebit de utile la re¬
producerea lucrărilor de .artă la care
culoarea este un element primordial.

O discuţie mai detailată despre
utilizarea scalelor de control nu se
consideră necesară, cele expuse fi¬
ind suficiente pentru abordarea unui
mod de lucru nou în tehnica foto¬
grafică a amatorului dornic să-şi
perfecţioneze rezultatele.

Menţlonînd că în practică există o
multitudine de scale de control ela¬
borate de producătorii de materiale
fotosensibile, de regulă, vom conti¬
nua în a expune modul de realizare
a unei scale de control, accesibil fo¬
tografului amator.

Ca formă de ansamblu, o scală de
control va fi dreptunghiulară, conţi-
nînd fie două rînduri de cîmpurl pa¬
ralele, fie unul singur. Raportul latu¬
rilor nu este fix, dar este de dorit să
se apropie de cel al formatului uzual
de 24x36 mm pentru scalele cu
două rîndun de cîmpurl.

Realizarea scalei de gri este posi¬
bilă în laboratorul fotografului ama¬
tor. Principala operaţie constă în
obţinerea unor cîmpuri gn de dife¬
rite intensităţi, mergînd pînâ *a ne¬
gru de la alb. In acest scop se vor
folosi bucăţi de hîrtie fotografică
mată expuse progresiv în lumină
uniformă (de exemplu, 1 —2 — 4 —
8 — 16 — 32 s etc.) şi developate
concomitent într-un revelator mai
moale. Albul se obţine fixînd o coală
din respectiva hîrtie fotografică.

Griurile obţinute ar trebui să se
caracterizeze prin densităţi progre¬
sive bine definite (de exemplu. 0 —
0,15 — 0,3 - 0,6 — 0,9 - 1.2 — 1,5
— 1,8 etc.).

Practic o asemenea rigurozitate
nu este necesară. Important este ca
între cîmpurile succesive să existe o

diferenţă netă şi progresiva de den¬
sitate.

Pentru developarea hîrtiei desti¬
nate confecţionării cîmpurilor de gri,
Anton Bieiusici, în lucrarea sa „Fo¬
tografia in culori 4 *, recomandă urmă¬
torul revelator:

Clorurâ de paramidofenoL.7,25 g

Sulfit de sodiu anhldru. 50 g

Carbonat de sodiu anhldru 50 g
Apă. pînâ la 1 000 ml.

Autorul a folosit un revelator
uzual de hîrtie, diluat 1:1, timp de
revelare 3—4 minute. Pentru cîmpul
negru expunerea s-a realizat la lu¬
mina mediului ambiant.

O dată realizate cîmpurile de cu¬
loare la dimensiunea dorită, ele se
lipesc pe un suport mai gros, de
exemplu din carton sau placaj, care
să asigure rigiditate şi protecţie me¬
canică.

Figura 1 redă o scală gri de con¬
trol cu opt cîmpurl, din care unui
alb şi unul negru.

în cazul scalelor de control com¬
binate şi cu cîmpuri de culoare se
va reduce numărul tonurilor de gr;
corespunzător la 5—6 cuton Un
exemplu este scala din figura 2.
Cîmpurile colorate se obţin cei mai
comod din hîrtie colorată tăiată co¬
respunzător. Desgur, se poate ob¬
ţine scala colorîrd-o cu culori de
pictură, care să r.u prezinte supra¬
faţă lucioasa, reflectantă

Figura 3 redă o variantă cu u
singur rînd de cîmpuri, utila m.
ales în operaţii de reproducere
în figura 4 se sugerează o api ci
ţie. Pe prima fotogramă a filmu ,
s-a înregistrat scala de control 3 ;
turi de copilul care va fi subiecţi
fotografiilor următoare.

Pentru deplasări, scala se poai
realiza în variantă pliabilă prin îrr
părţirea ei în două sau trei părţi <
gate prin flşii de pinzâ astfel &,mţr
sionate incit să permită puerea
Folosind aceleaşi elemente pentr

1. PENTRU APARAT
2PENTRU OCULAR

In practica fotografilor amatori
posesori de aparate cu obturator fo-
pârea situaţii cînd. pentru o
mai lungă sau mai scurtă,
va trebui să stea fără obiec-
ste situaţii pot apărea cînd
jl aparatului este defect şi
at la reparat, cînd fotoama-
vind mai multe obiective la
dispoziţie şi dorind să fie pregătit
pentru o „intervenţie' 4 , rapidă, nu
montează nici unul, menajînd toto¬
dată şi filetele obiectivelor, sau cînd,
avind un singur obiectiv, îl foloseşte
ia aparatul de mărit (în cazul cînd
aparatul de mărit are această posibi¬
litate). Situaţii în care obiectivul nu
este montat în aparat pot fi mai
multe, dar, indiferent de caz, pentru
perioada respectivă oglinda şi me¬
canismul râmîn expuse prafului sau
umezelii. Capacul, a cărui execuţie
va fi descrisă mai jos, este destinat
sâ protejeze aparatul în aceste situ¬
aţii

1. Prezentare generali şl domeniu
de fotoelnţi. Capacul se prezintă ca
un disc metalic, avind un diametru
filetat, şi este destinat protejării pie¬
selor interne la aparatele care au
montura de prindere a obiectivului
filetată la M42x1.

' 2. Materiale necesare. Pentru con¬
fecţionarea capacului de prptecţle
este necesară o bară de aluminiu cu
diametrul de cel puţin 52 mm, din
care vom secţiona un disc cu grosi¬
mea de 10 mm. Folosirea aluminiu¬
lui se impune de la sine, eloxarea
sau vopsirea lui ulterioară râmînînd
ia latitudinea constructorului.

3. Execuţie. Pentru confecţionarea
capacului de protecţie se vor res¬
pecta următoarele etape: a) Se de-
groşeazâ bara de aluminiu prin
strunjire la 0 51. b) Se degroşează
partea care va fi filetată (a 0 42. c)
Se filetează partea degroşatâ la 0

VIOPEL OLTEANU

42 cu filet metric M42x1. Este prefe¬
rabilă filetarea prin strunjire celei fă¬
cute cu filiera datorită preciziei mai
ridicate şi posibilităţii de menţinere
a condiţiilor de perpendicularitate,
d) Se strunjeşte gaura de uşurare
din interiorul capacului, e) Se taie
din bara de aluminiu capacul avînd
grosimea de 10 mm. Cu ajutorul
unei pile fine şi apoi cu ajutorul hîr-
tiei abrazive se îndepărtează bavu-
rile şi se rotunjesc muchiile. Pentru
rectificarea filetului, dată fiind duri¬
tatea 9Câzutâ a aluminiului, se va fo¬
losi doar hîrtle abrazivă foarte fină,
cu o apăsare redusă. Randalinarea
(strierea) capacului pe circumferinţa
exterioară rămîne la latitudinea con-

; r njr $ cuK>n se va face o repi că scs e« pentru operaţiile ae analiză

ye cca 10—15 cm (latura lungâ) a uJtenoarâ in cadrul laboratorului.

Aspect vtxud

Concluzie

Otawvata

1. Tonuri# d# gri sini dis¬

tincte şl oolorste In

•ceeaşl nuanţă

Met trial totovMtc ne¬

gativ seu pozltSr corect
ax put, Mne păstrat şl
developat oorect

Ve tumbe o Imagine
pozitivi cu dominanţă
corectebilă

Material fotografic re¬
versibil corect expus
dar developat In oorect,
proet păstrat seu cu
termenul d# garanţie
depăşit

Coforaţia aparţâne ştra-

Oaoă eeâe puţin Med,

coloraţia ee corectează
cu Mire complementore
le protecţie seu ee în¬
cearcă o corecţie chi¬
mici

Z TonurSed# gri sini dis¬

tincte şl colorate In
două sau mal multe nu-

«iţe

Material fotografic ou

dorechNibru d# contrast
Imaginea fcirrtixată ve fl
dezechilibrată cromatic,
pe copile pozitive nu
ve fi posibilă redarea
corectă e tuturor culori¬
lor

Pentru subiectele cu
oontrest redue ee poate
obţine totuşi o redare
bună e culorilor deci
dezechilibrul nu cete
prea mere

Z Tonurile de gri slnt par-

ţfad distincte, dar colo¬
rat# tn aceeaşi nuanţă

Material fotopMlec ne-

dezechilibrat, dar prost

«pus

Culori parţial eronate

datorate depăşirii tafltu-
dlnH de poză

4. Tonuri de gri distincte

şi câmpuri colorate na¬
ist urat#

Mat arid fotografic ne¬

gativ mu pozitiv «pus
insuficient, subdevelopol

MU soluţii epuizate

Mal arid fotografic re¬
versibil supraexpus, su-
pradoretopet le revela¬
rea color seu eubdeve-
lopet le reveivea cro-
mogenă, soluţii epuizate

4 Tonuri de gri dtolincte,

câmpuri de culoare •*»
tur al#, dar dlf«rit# trdr-o
anumită mătură d# cu¬
lori# original#

Meterld totovaflc co¬
rect expus, păstrat, de¬
velopat, Indcfnd partf-
cularttăfMe proprii de re¬
dare e culorilor Iu neţ le
de structură şl comp©-

Uşoare abMert de la pa¬
rametri procaadZii de
developare sar unde
Impurtăţl dtmrfcwi In
saluţi pot dalsnatea
schimbări de odoare

structorului. iar In cazul cina
aceasta se realizeazâ,>a fi efectuată
după operaţia de la punctul a. Cei
pasionaţi pot sâ eloxeze capacul
după executarea lui. vopsirea fiind
mai puţin Indicată datorită exfolieri-
lor ce pot apărea pe parcursul folo¬
sirii capacului.

4 Mod de foloelre şl observaţii

generate. După demontarea obiecti¬
vului din montura carcasei fotoapa-
ratului se înfileteazâ uşor capacul
de protecţie, avînd grijă ca înfileta-

rea sa aibă loc j’Otuna', fără opin¬
teli, fn caz contrar capacul riscînd
sâ se înţepenească în montură, iar
scoaterea capacului nemaiputîn-
du-se face decit prin deteriorarea
lui. Trebuie avut în vedere faptul că
aluminiul este un material moaie,
părţile filetate din aluminiu putîn-
du-se înţepeni foarte puternic la o
forţare cît de uşoară. De asemenea
trebuie evitată strîngerea forţată
atunci cînd capacul a fost înfiletat
pînâ la capăt.

Po sesori i fotoaparatelor reflex do-
tate^J^tetem de măsurare inte-
/l«Vr n cunosc importanţa
prlUşjjMtorezistenţei împotriva
exM^m^ă lumină intensă şi de
lung^ Mptâ . Problema se pune mal
preyK jOr aparatele foto care au
foJfiâSvivnţa amplasată la baza
pentaprismei (de tip PRAKTICA,
ZENIT). In general, se consideră că
acoperirea obiectivului cu capacul
de protecţie este suficientă, acesta
reallzînd atît protecţia lentilelor
obiectivului şi a straturilor antireflex
împotriva zgîrleturilor, loviturilor sau
luminii solare, cît şi protecţia fotore-
zistenţgî. Dar există numeroase ca¬
zuri cînd fotoamatoril, fiind puşi In
situaţia sâ facă fotografii la intervale
relativ reduse de timp, nu mai aco¬
peră fotoaparatul cu husa Iul de
protecţie, ci folosesc doar câpăcelui
obiectivului. In această perioadă lu¬
mina continuă sâ ajungă pe fotore-
zistenţâ prin ocularul aparatului,
ocular rămas neacoperit. Capacul
pentru ocular este destinat tocmai
preîntîmpinârii acestei situaţii şi me¬
najării fotorezistenţei fotoaparatului.

1. Prezentare generali şl domeniu
de folosinţă. Capacul pentru ocular
se prezintă sub forma unei

lungimea platbandei calculată astfel
încît prin îndoire să se obţină cotele
din desen), se confecţionează un
calapod din carton gros de 3 mm
preşpan sau pertinax, acesta din
urmă fiind cei mai indicat datorită
rezistenţei (nu se va îndoi cînd vom
ambutisa tabla după calapod) şi du¬
rităţii sale (nu îşi va modifica dimen¬
siunile la efectuarea ambutisârii).
Calapodul va fi executat la cotele
indicate în desen pentru golul capa¬
cului. după care capetele vor fi ro¬
tunjite cu o pilă fină la R2. După
confecţionarea calapodului se aşazâ
pe el platbanda şi se solidarizează
cu calapodul cu ajutorul unei men¬
ghine mici sau al unui cleşte patent
la care, după prindere, se strîng
bine mînerele prin înfăşurarea unei
sîrme. După solidarizare, capetele
platbandei se îndoaie spre interior
apâsînd platbanda pe toată lăţimea
ei în mod uniform pe o suprafaţă
plană, după care se loveşte plat¬
banda cu ajutorul unui ciocan uşor
(max. 200 g), urmărind raza de
curbură. După ce se verifică îndoi¬
rea corectă şi uniformă a capetelor,
se desface menghina şi cu ajutorul
unei pile fine se teşesc muchiile şi
se rotunjesc colţurile. Platbanda ast¬

<*51

.randalinat adîncO.S A 5*45°

_ L _ t_ _x

' C

IZ -

/wV

yyxyxxxxxxx^i

r fr-

- i >

0,5x45°

- *40

■

. M42x1

piatca-oe subţiri de tablă. îndoită
as? 4 * *r*c : t sâ acopere ocularul fo-
totparatuiut. La mtenor capacul
«te c teu*: cu o bucală de stofă
destinată să preîntîmpine zgîrierea
mormăi ocularului şi să asigure o
eta-sâ'e bună Capacul de protecţie
este destinat să asigure acoperirea
ocularului la fotoaparatele care au
sistemul de prindere din montura
ocularului de tip patină, neputînd fi
folosit la cele la care prinderea se
face prin înflletare.

2. Materiale necesara. Pentru con¬
fecţionarea capacului de protecţie
este necesară o fîşle de tablă groasă
de cel mult 0,8 mm, lată de cel puţin
22 mm şi lungâ de minimum 35 mm.
Cel mai bine se pretează pentru
aceasta aşa-numita tablă balot. O
tablă prea rigidă poate provoca
uzura accentuată a şanţurilor de
prindere, iar o tablă prea moale nu
are suficientă elasticitate ca sâ stea
prinsă. De asemenea, mai este ne¬
cesară o bucată de stofă neagră
moale şl care să nu lase scame de
preferat fiind moltonul. în cazul în
care, după confecţionarea capacu¬
lui, se preferă vopsirea u* în locul
brunârii, atunci la lista materialelor
se mai adaugă ce* m u n 10 cm* de
vopsea negru mat

3. Execuţie. Ducă tie^ea olatban-

fel îndoită se decapeazâ cu spirt
nu se mai atinge cu mîna goală. în
cazul în care se doreşte vopsirea cu
negru mat, se lipeşte mai întîi bu¬
cata de molton la interiorul capacu¬
lui folosind cîteva picaturi de prena-
dez întinse pe platbandâ, se pre¬
sează bucata de molton timp de 24
ore. după care se execută vopsirea,
fiind suficiente două rînduri de vop¬
sea, al doilea apiicîndu-se după us¬
carea primului. In cazul în care se
doreşte brunarea, aceasta se exe¬
cută mai întîi, se şterge capacul de
ulei, se aplică prenadezul şi se pre¬
sează bucata de molton. Trebuie
avut în vedere că prenadezul să fie
întins uniform pînă la margihe, fără
sâ fie pus in cantităţi prea mari pen¬
tru a nu trece prin molton şi a pro¬
voca lipirea capacului de obiectul
folosit pentru presat, care se reco¬
mandă sâ nu fie prea greu.

4. Mod de folosire şl observaţii
generale. Capacul de protecţie se fi¬
xează deasupra ocularului fotoapa¬
ratului prin introducerea papetelor
sale îndoite în şanţurile laterale cu
care este prevăzută montura ocula¬
rului. Bucata de stofă aflată în inte¬
rior va asigura o bună etanşare a
ocularului şi va împiedica pătrunde¬
rea razelor de soare în interiorul
aparatului, menaiînd astfel fotorezis-

Format din circuite integrate, ge¬
neratorul este foarte util radioama¬
torilor în trafic, dar şi celor care în-
-a:â telegrafia.

Pon e G1-G4 formează generato-
'jî de tact. Porţile G5 — G8 consti-
tjie partea basculantă pentru

manipulare.

Semnalul poate fi ascultat în difu¬
zor sau să moduleze un emiţător
prin contactele releului montat în
colectorul tranzistorului SF121.

FUNKAMATEUR, 1/1983

PREAMPUFICATOR

Pentru recepţia benzii de 432 MHz
este foarte indicat amplificatorul de
ar:enâ alăturat.

Elementul de bază îl constituie
"anzistorul BFT66.

Alimentarea se face cu 12 V. Am-
ruficatorul se montează pe antena

RADIOTECHNIKA, 12/1984

Alimentat diferenţial cu ±30 V.
acest amplificator poate debita 36 W
pe 4 n.

Banda de frecvenţe reprodusă

este cuprinsă între 20 şi 40 000 Hz
cu un coeficient de distorsiuni de
0.03%.

RADIO, 1/1985

■

Un montaj de testare rap.dâ a
t'anzistoarelor de radiofrecve~*â
este prezentat alăturat
Tranzistorul este supus ~
de oscilator prin mtermed
cuart.

vn»r 3 , e3 osc 3*9 es*e
den:a re ~r câtor

C' s*= _ re ecu =■ si £ r_

C9S*e *5 U-2

• CO 1V19T9

■■■■■

înalte. Alimentarea se
de 9 V.

4/1982

TEHNIUM 5 1985

Printre aparatele portabile receptorul SONG asigura recep¬
ţia programelor radiodifuzate în unde medii cu modulaţie de
amplitudine şl a celor în unde ultrascurte, graţie calităţilor
electrice pe care le deţine.

Blocul de Intrare pentru UUS cuprinde un eta| amplificator
cu tranzistorul TI şl un etaj convertor-autooscllator cu tran¬
zistorul T2. Primul etaj de frecvenţă Intermediară 10,7 MHz
(T4) are prevăzut un filtru plezoceramlc

Recepţia MA este asigurată de tranzistorul T3 convertor-au¬
tooscllator. Tranzlstoarele T5 şi T6 formează un amplificator
de frecvenţă Intermediară pentru ambele tipuri de modulaţie.

Detecţia semnalului MA se face cu dioda D2, Iar a semnalu¬
lui FM cu diodele D3, D4.

Amplificatorul de audlofrecvenţă debitează o putere de
aproximativ 150 mW. Curentul de repaus absorbit de ia baterii
este în jur de 20 mA.

OTjC

-U

** 4.7 ko

**ioi * 39 rr

i'J*

ki r

-ţKWîtf .o

30261900

ţUrr* k

"TC5V

• Cînd nivelul şl calitatea audiţiei
scad simţitor, bateriile trebuie schim¬
bate cu altele noi, astfel:

• se întrerupe funcţionarea radio¬
receptorului;

• se scoate capacul casetei baterii
prin apâsarea şl apoi cutlsarea lui;

• se extrag din caseta lor bateriile
vechi, cu ajutorul panglicii, şl se în¬
locuiesc cu cele noi, respectînd po¬
laritatea Inscripţionată pe casetă;

• se pune la loc capacul casetei
baterii.

• fn cazul neutillzăril radiorecepto¬
rului un timp mal îndelungat, se reco¬
mandă scoaterea bateriilor!

• Dreptul la garanţie, prezentat prin
ceri.'iestul de garanţie alăturat, vă asi¬
gură remedierea gratuită a tuturor de¬
fecţiunilor ascunse care nu au putut fi
decimate >n cursul procesului de pro¬
ducţie

Termenul de garanţie este de 12
iun de la dala vinzărli din magazin.

Informaţii, st.- ft ...nea, transmisii spo 1 • -
comentarii ştiinţifice divertismente, toate pe •
audiate oricînd şi ou._f.de g r aţie radiorecef
relor portabile.

Economice, ieftine, cu un design moderr
dioreceptoarele portabile corespund norrr- .
tehnice de sensibilitaie selectivitate şi fideli :-

GAMA DE UNDE

PREŢ

SONG

610

GAMMA

341 s

SOLO 100

37 1

SOLO 300

685

SOLO 500

885

DERBY

446‘C r

^GLORIA

1 382

DOBRESCU N. - Călăraşi

Montaţi în blocul de canale AF
139 Droselul este impregnai cu o
răşină. Va recomandăm să folosiţi
tole de la transformatoarele televi¬
zoarelor vechi (Rubin, Temp) ce se
mai găsesc de vinzare în magazine.
VLAD CHIRII — |ud. Brăila

Circuitul integrat din radiocaseto-
♦onul dv. nu are echivalent.

Tubul PL 500 funcţionează şi în
AF.

OTCA LUCIAN — |ud. Călăraşi

Transformatorul de reţea îl puteti
rebobina (la un atelier) sau puiet!
cumpăra altul de la un magazin (ex.
Dioda din Bucureşti).

TRO» TITU - Tg. Jiu
înlocuiţi BF 214 cu BF 200. Reve-
deţi ce radioreceptoare am publicat
şi alegeţi unul din ele.

BUDREGA N. — jud. Prahova
Verificaţi tensiunea de alimentare
să nu fie prea mare.

GAVRILA ION — Vrancea
Amplificatorul de antenă se mon¬
tează în apropierea antenei (pe pi¬
lon). Vom publica amplificatoare şl
în domeniul U.I.F.

ANGHELUŢÂ ION — Jud. Neamţ
Selectorul de canale poate fi repa¬
rat de un specialist. Un fir de sîrmâ

poate f» o antena foarte bună pentru
recepţie. *

CHIRtAC DORIN — Galaţi

Cifra la care vă referiţi de pe
capsula tranzistorului indică tensiu¬
nea de străpungere. Astfel 2N3055/1
are 30 V; 2N3055/3 are 60 V.
DAnuţA G. — Brăila

Defecţiunea revine benzii magne¬
tice şi nu magnetofonului. Folosiţi
deci benzi BASF.

MILOŞ V. - Gherla
• Calitatea semnalului poate fi îm¬
bunătăţită construind o antenă su¬
praetajată.

GÎRBACEA ION — Jud. Braşov

Tranzîstoarele AD pot inira în
componenţa unui amplificator AF.
Tranzistorul AF 13$ lucrează la frec¬
venţe mari şi este indicat pentru am¬
plificator de antenă. Puteţi face înlo¬
cuirea difuzoarelor. Mulţumim pen¬
tru amabilele aprecieri la adresa re¬
vistei.

TRUŢA ION - Jud. OII

Verificaţi schimbătorul de canale
(contactele). Atît aparatele ce folo¬
sesc tuburi electronice, cit şl cele cu

tranztstoare trebuie să răspundă uno
caracteristic» tehnice impuse. Vă re
comandăm antenele Yagi.

NURMIN TIBERIU - Piatra Neam

Stafia Radio-Vacanţa deserveşte
doar zona staţiunilor de pe litoral
Condiţiile de relief şi meteorologic*
împiedică penetraţia semnalului d*
la acest emiţător pînâ în localitate;
dv.

MATEI MIHAI — Urzlcenl

în principiu puteţi monta ţranzis
toare BD în etajul prefinal. în ace
eaşi pagină mai există un amplifica
tor de 50 W unde etajul prefinal esfc
un TBA810 şi care ar fi mai buc
pentru folosinţa dv.

Componentele electronice enume
rate în scrisoarea dv. nu au echiva
tenţe.

COMAN CRISTIAN — Inoteşti

Cele solicitate de dv. au fost pu
blicate la rubrica „Tehnică mo
dernâ‘\

I. M

Redactor-*»!: Ing. IOAN ALBESCU
Redactor-fe! ad|.: pro». GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil da redacţie: Ing. ILIE MIHAESCU
Redactor reeponMbV de numlr fli. ALEXANDRU MARCULESCU
Prezentarea arlisticA-grafici: ADRIAN MATEESCU

CITITORII OIN STRAl-
NATATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRE8FILATE-
LIA- - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESA.
P.O.BOX 12—201, TELEX
10378. PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIV1ŢE!
NR. 64—68.

rmcîRu