REVISTA lunarâ editată de g.g. AL U.T.C. ANUL XVII - NR. 193 12/86
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
LUCRAREA PRACTICĂ
DE BACALAUREAT .
Temporizator automat pro¬
gramabil cu memorie
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .
Generatoare AF
Voltmetre c.a.
Calcului transformatoarelor
CQ-YO .
Din lucrările Simpozionului
Naţional al Radioamatorilor
— Crai ova, 1986:
Antenă verticală multiband
Transceiver multiband
HI-FI .
MDA2010 şi MDA2020: .
Aplicaţii
Imprimarea semnalelor video
AUTOMATIZĂRI .
Comutator pentru oscilo¬
scop
Semnalizator optic şi acustic
Circuite integrate /JM382
ATELIER .
Stand de lucru
Redresor reglabil
AUTO—MOTO .
Autoturismele „Oltcit“: Service
Trabant 601: Carburatorul
28H 1—1
LABORATOR ..
Dispozitiv de developare
LOCUINŢA NOASTRĂ .
încălzirea locuinţei
FOTOTEHNICĂ .
Fotografierea unor mici vie¬
ţuitoare -
Revelatoare universale de
granulaţie fină
Caleidoscop
Developare rapidă
REVISTA REVISTELOR .
Preamplificator
Pentru doză m ag netică
Adaptor telefonic
DNL
CITITORII RECOMANDĂ . ...
Efecte în fotografierea cu
blitzul
Formulă utiîă
Protecţia incintelor acustice
SERVICE .
Radioreceptorul „Signal 304“
DIN LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI
NATIONAL AL RADIOAMATORILOR
CRAI OVA 1985
9 BBAPVfPS i£3gs
:
— . . . .. . r “~_ .......... ■.. ■■ v;: . ,
Prezenta aplicaţie a circuitelor
integrate digitale C-MOS este adre¬
sată cu precădere tinerilor pasio¬
naţi de electronică şi care doresc să
se familiarizeze cu elemente de
proiectare şi realizare a montajelor
utilizînd aceste componente ale
tehnologiilor de vîrf.
Circuitele C-MOS, faţă de prede¬
cesoarele lor TTL, au cîteva avan¬
taje notabile: consum extrem de
mic, gamă largă de tensiuni de lu¬
cru, posibilităţi de conectare di¬
rectă a două ieşiri la aceeaşi magis¬
trală de date prin utilizarea porţilor
TSL (trei stări logice), fronturi
abrupte de comutaţie, margine de
zgomot lărgită etc.
DESTINAŢIE
8ng. MIHAI DUMITRAŞCU
punere, lucrarea poate fi compro¬
misă.
Pentru a se preveni neajunsurile
cauzate de asemenea accidente, s-au
utilizat două dintre avantajele enu¬
merate mai sus: consumul foarte
mic şi existenţa porţilor TSL. în
acest fel, chiar la dispariţia totală a
tensiunii de reţea pentru o perioadă
mare, montajul stochează în me¬
morie timpul de expunere ia care s-a
ajuns, în timp ce numărătorul pro-
priu-zis se izolează de restul circui¬
telor prin introducerea stării de
înaltă impedanţă pe ieşiri. La relua¬
rea condiţiilor de lucru, temporiza¬
torul asigură iluminarea în continu¬
are a lucrării, astfel încît cei doi
timpi de iluminare, cumulaţi, în mo¬
mentul întreruperii automate, vor fi
PREZENTAREA SCHEMEI BLOC
(«g. D
La comanda manuală (CM) a în¬
trerupătorului automat (IA), se
aprinde becul de expunere (L). Blo¬
cul de sesizare a condiţiilor de lucru
(SCL) confirmă existenţa lor, co-
mandînd intrarea în funcţiune a ali¬
mentatorului (A), oscilatorului (O),
divizorului (D) şi numărătorului (N)
şi trecînd blocul de deconectare lo¬
gică (DL) în condiţii normale de
funcţionare (transfer date). La
coincidenţa valorii timpului acumu¬
lat cu timpul prescris în programa¬
tor (P), comparatorul — sumator
(CS) comandă deconectarea între¬
rupătorului automat (IA), deci stin¬
gerea becului (L). Pentru un nou ci¬
clu de funcţionare, mai întîi se
aduce tot sistemgl la condiţiile ini¬
ţiale prin resetare manuală (RM),
apoi ciclul descris se reia.
în cazul în care condiţiile de lucru
devin nule (becul L se stinge din in¬
diferent ce motiv), sesizorul condi¬
ţiilor de lucru (SCL) comandă opri¬
rea oscilatorului (O), deci oprirea
temporizării şi trecerea deconecto-
rului logic (DL) în stare de impe¬
danţă ridicată. In acest mod se asi¬
gură conservarea datelor stocate în
divizor (D) şi numărător (N) pînă
cînd, la reluarea condiţiilor de lu¬
cru, oscilatorul (O) începe din nou
temporizarea, numărătorul (N) reia
numărătoarea de la valoarea con¬
servată în momentul opririi, iar de-
conectqrul logic (DL.) trece în func¬
ţionare, asigurînd transferul de
date către comparator (CS).
DESCRIEREA BLOCURILOR
FUNCŢIONALE
în figura 2 este prezentată o parte
din schema electrică, anume cea
care cuprinde blocurile: alimenta¬
torul (format din TR, PR, TI + T4 şi
elementele lor de polarizare), sesi¬
zorul condiţiilor de lucru (F.T.),
sursa luminoasă (H), o parte,
anume cea de execuţie, din între¬
rupătorul automat (contactele 3—4
ale RL2), comanda manuală de
start-stop (Bl, B2, RL1). Funcţiona¬
rea lor este următoarea: la închide¬
rea lui K1, montajul este pus sub
tensiune, asigurîndu-se condiţii de
lucru pentru blocurile alimentate
din reţea şi din VO şi VI prin stabili¬
zatorul convenţional format din TI,
T2, Dl şi elementele lor de polari¬
zare. La apăsarea pe Bl, anclan-
şează RL1 care se automenţine prin
contactul propriu ND (normal des¬
chis) 3—4 ,şi se aprinde H prin închi¬
derea contactelor RL1 (6—7) şi al
doilea rînd de contacte ND (2—4)
ale lui Bl. (Necesitatea existenţei a
încă unui rînd de contacte ND la Bl
rezultă din faptul că, în lipsa condi¬
ţiilor de lucru, deci cu H stins, an-
clanşarea întrerupătorului automat
RL2 este nesigură din motivele pre¬
zentate mai jos.) H fiind aprins, fo-
totranzistorul F.T. sesizează exis¬
tenţa condiţiilor de lucru (intră în
•conducţie), fiind amplasat ,în ime¬
diata apropiere a lui H; ca
qjtare, pe baza lui T4 va apărea ten¬
siunea necesară deschiderii grupu¬
lui Darlington T4—T3, astfel încît va
rezulta la ieşire atît tensiunea V2 de
alimentare a oscilatorului, divizoru¬
lui, numărătorului şi deconectoru-
lui logic, cît şi tensiunea V3 pentru
comanda de funcţionare a oscilato¬
rului şi pentru trecerea deconecto-
rului logic în starea de transfer date
(impedanţă redusă).
Pentru menţinerea în funcţionare
(stocare) a elementelor lanţului de
numărare în cazul dispariţiei totale
a tensiunii de alimentare, s-a recurs
Montajul propus, reprezentînd o
aplicaţie mai puţin convenţională a
circuitelor C-MOS, este destinat la¬
boratoarelor fotografice care exe¬
cută lucrări de mare anvergură,
lucrări pentru care un eşec în¬
seamnă pierderi importante de
timp, materiale, respectiv de bani.
Pentru executarea fotografiilor de
dimensiuni mari şi foarte mari se
cer timpi de expunere de ordinul
orelor. In această perioadă pot apă¬
rea două probleme majore: arderea
becului de expunere sau întrerupe¬
rea accidentală a energiei pentru o
perioadă oarecare. în aceste con¬
diţii, fără un temporizator cu sto¬
care a perioadelor efective de ex-
egali cu temporizarea prescrisă.
Temporizatorul poate fi folosit şi
pentru lucrări uzuale (practic asi¬
gură orice temporizare între o se¬
cundă şi 999 minute). De aseme¬
nea, prin înlocuirea oscilatorului şi
divizorului cu un generator de im¬
pulsuri comandat de alte condiţii
specifice de lucru, poate fi utilizat în
multe alte scopuri: bobinarea auto¬
mată programată a inductanţelor,
numărător de piese,- numărător de
trafic stradal, expoziţii etc. Versati¬
litatea sa este foarte mare, punîn-
du-se numai problema imaginaţiei
utilizatorului pentru a i se extinde
foarte mult domeniile de exploa¬
tare.
la un artificiu: în funcţionare nor¬
mală, T3 asigură încărcarea lui C3
prin R8 pînă la valoarea V2. Con¬
densatorul C3 este de valoare mare
(500 4- 1 000 n F sau mai mult), dar
cel mai important este ca el şă aibă
o tensiune maximă de lucru foarte
mare (500 4 ~ 1 000 V sau peste), ast¬
fel încît la valoarea tensiunii V2 cu¬
renţii de pierdere să fie cît mai mici.
Concret, este recomandată utiliza¬
rea unei baterii de condensatoare
de tipul celor folosite la converti-
zoarele fulgerelor electronice (blitz).
Condensatorul C3 este alimentat
printr-o rezistenţă R8 de 20 4- 100
k£l (funcţie de capacitate) pentru
ca la reapariţia lui V2 după o între¬
rupere accidentală, să nu se com¬
porte pentru un timp scurt ca un
scurtcircuit, ştergînd informaţia
stocată în elementele alimentate de
V2. La dispariţia totală a tensiunii
de alimentare, F.T. blochează gru¬
pul T3—T4 astfel că apar rezistenţe
E—B şi E—C foarte mari, prevenind
astfel scurgerea inversă a curentu¬
lui, în plus oprind diri funcţionare
elementele controlate prin V3. De-
parece circuitele C-MOS consumă
în stare staţionară extrem de puţin,
de regulă sub 1 juA (practic tot con¬
sumul lor este datorat basculărilor
interne pe fronturile semnalului de
tact), rezultă că, în condiţiile în care
toate basculările sînt blocate prin
lipsa lui V3, consumul staţionar a!
elementelor este derizoriu şi se asi¬
gură astfel stocarea informaţiei,
conservînd-o timp îndelungat. La
reapariţia tensiunii de alimentare şi
a condiţiilor de lucru (H reaprins),
vor reapărea V2 şi V3, astfel încît
circuitul va temporiza de ia valoa¬
rea stocată în continuare. Practic,
prin utilizarea unui condensator C3
de 1 000 p.vn 50 V s-a obţinut o ga¬
rantare fermă a stocării valorii tem¬
porizate iniţial de peste 20 de ore.
în figura 3 este prezentată
schema electrică a două blocuri
funcţionale: oscilatorul realizat cu
două porţi ŞI-NU ale CM (una de
oscilaţie, aita de formare a semna¬
lului) si divizorul, realizat cu CI2 4
CI 7.
Oscilatorul, construit cu o sche¬
mă clasică pentru componentele
C-MOS, lucrează pe frecvenţa de
32 768 Hz (2 15 Hz), utilizînd un cris¬
tal de cuarţ miniatură, de tipul celor
folosite la ceasurile de mînă (avînd
astfel curenţi de comdtaţie reduşi
— deziderat ‘ important). Pentru
aplicaţii mai puţin pretenţioase se
pot realiza oscilatoare nepilotate cu
cuarţ, avînd numai componente
RC, eventual de frecvenţe foarte
joase (chiar pînă la 1 Hz), eliminîn-
du-se astfel parţial sau integral lan¬
ţul de divizare. în această situaţie
trebuie acordată o atenţie deose¬
bită componentelor pasive externe,
care trebuie sortate dintre cele cu
stabilitate maximă şi pierderi mi¬
nime, pentru’a nu perturba stocarea
informaţiei pe termen lung.
Divizorul este construit cu şase
circuite integrate, racordate în cas¬
cadă în mod clasic: CI2 divizează cu
8, CI3, 4, 5 divizează fiecare cu 16,
astfel că la ieşirea lui CI5 se obţine 1
Hz folosit pentru numărarea de
temporizare în gama 1 -4 999 se¬
cunde, CI6 divizează cu 10, iar CI7
divizează cu 6, astfel că ia ieşirea sa
se obţin 1/60 Hz, pentru temporizări
în gama 1 4- 999 minute. De remar¬
cat că pentru a preveni interpreta¬
rea semnalului de RESET ca PRE¬
SEI de către divizoare (şi mai de¬
parte de numărătoare), în cazul
cînd comanda este dată după fron¬
tul crescător al semnalului de tact,
toate intrările de prescriere ale
numărătoarelor şi divizoarelor (JAM)
se vor conecta ia masă. Pentru rea¬
ducerea la condiţii iniţiale (RESET)
se apasă B3 astfel încît, apărînd un
semnal înalt (1 logic) pe intrările de
RESET ale numărătoarelor (şi divi¬
zoarelor), acestea vor fi forţate cu
toate ieşirile în 0 logic.
în figura 4 este prezentată
schema electrică a blocurilor func¬
ţionale: numărător (format din CI8,
9, 10), deconector logic (Cili, 12),
comparator (Cil3, 14, 15), sumator
(CSI 6 , 17, 18), programator (CD1, 2,
3) si întrerupător automat (RL2, T5,
T6).
Numărătorul este clasic, în cas¬
cadă, avînd posibilitatea, prin K2,
să numere minute sau secunde.
Informaţia de temporizare furni¬
zată în cod binar la ieşiri este pre¬
luată de Cili, 12 (deconectorui lo¬
gic). Acestea sînt formate din cîte 6
operatori neinversori fiecare, avînd
avantajul de a dispune de TSL
(stările logice „0“ şi „1“ şi starea de
înaltă impedanţă, în care circuitul
practic se izolează electric de cir¬
cuitele care sînt conectate pe ieşi¬
rile sale). Trecerea din starea de
funcţionare „normală" în starea de
înaltă impedanţă se face prin apli¬
carea unei tensiuni pozitive (1 lo¬
gic) pe intrările DISABLE (control
TSL).
în caz de necesitate, dacă se do¬
reşte să se vizualizeze timpul de
temporizare scurs, eventual pentru
alte utilizări decît ca temporizator
foto, la ieşirile operatorilor TSL se
pot conecta, în plus, decodoare
ZCB/7 segmente (tipul MMC4543
care pot comanda atît elemente de
afişăre cu anod comun, cît şi cu ca-
tod comun), la care se conectează,
mai departe, elementele de afişare,
în această situaţie, atît decodoa-
rele, cît şi elementele de afişare se
vor alimenta, obligatoriu, la VI, ast¬
fel încît vor afişa informaţia stocată
numai în timpul funcţionării nor¬
male, nu şi în cazuri de avarie, cînd
informaţia este conservată, dar nu
afişată.
De la ieşirile deconectorului logic
semnalele sînt aplicate pe cîte o in¬
trare din comparatoarele „SAU-Ex-
clusiv". Pe celelalte intrări se aplică
semnalele furnizate de comutatoa¬
rele decadice (CD1, 2, 3), minia¬
tură, cod ZCB, care formează pro¬
gramatorul. La • identitatea tuturor
valorilor programate cu cele furni¬
zate de numărătoare, toate compa¬
ratoarele se vor găsi în starea logică
„0“, deci porţile SAU-NU din primul
etaj al sumatorului vor furniza la ie¬
şiri „1“ logic, iar al doilea etaj, por¬
ţile ŞI-NU vor furniza prima „0“ lo¬
gic, iar a doua, montată ca inversor,
„1“ logic. Acest semnal („0") este
aplicat grupului Darlington T5—T6,
care comandă întrerupătorul auto¬
mat RL2, deci în momentul cînd va¬
loarea prescrisă este identică cu
valoarea numărată, baza lui T5 este
practic pusă la masă, iar RL.2 va de¬
clanşa. Dioda D2 are rolul de a
anula componentele tranzitorii care
ar putea afecta integritatea tranzis-
toarelor. La ieşirea din sumator sînt
furnizate, pentru eventuale alte uti¬
lizări (alarmare acustică, vizuală,
telecomandă etc.), funcţie de nece¬
sităţi, atît semnale de comandă „0“
logic, cît şi „1" logic.
Reluînd explicaţiile anterioare
mai pe larg, la dispariţia condiţiilor
de lucru (H stins), se petrec ur¬
mătoarele fenomene:
— prin dispariţia lui V3, o intrare
a oscilatorului va fi pusă la masă
(prin R6), deci acesta va fi inhibat,
oprindu-se oscilaţia (ca atare, con¬
sumul scade brusc prin dispariţia
fronturilor de semnal exterioare);
— prin inversarea (cu ajutoruî
porţii Şi-NU numărul 3 a Cil) a ten¬
siunii V3, pe fiecare din intrările 1 şi
15 (control TSL) ale Cili, 12, se
aplică „1“ logic, deci circuitele trec
în starea de înaltă impedanţă, izp-
lîndu-se electric de restul montaju¬
lui şi diminuînd astfel consumurile
pe ieşiri;
— prin C3 se menţine tensiunea
V2 pe circuitele oscilatorului, divi-
zorului, numărătorului şi deconec¬
torului logic, astfel încît se reali¬
zează dezideratul propus — stoca¬
rea informaţiei rezultate.
La reluarea condiţiilor de funcţio¬
nare, procedura şi fenomenele sînt
următoarele:
— apar tensiunile V0 şi VI; cu
toate acestea, RL2 nu are garanţia
de a fi anclanşat deoarece intrările
Cil 3, 14, 15, comportîndu-se ca
intrări în gol (datorită stării de înaltă
impedanţă pe Cili, 12) furnizează
informaţii aleatorii, ca atare, nu este
sigură reluarea condiţiilor de tem¬
porizare. Din acest motiv, la reapă-
sarea pe Bl, prin contactele 2—4
ND se forţează, H să intre în lucru
(să lumineze),’ se reiau condiţiile
pentru reapariţia tensiunilor V2 şi
V3 şi întregul circuit intră în lucru.
De remarcat că, în funcţie de ne¬
cesităţi, în timpul funcţionării nor¬
male se poate opri ori de cîte ori
(CONTINUARE ÎN PAG. 17)
^ mmm
Pagini realizata da fias. A. MĂRCULESCU
Orice oscilator, sinusoidal sau
nu, poate fi considerat ca alcătuit
dintr-o parte de amplificare, A, şi un
lanţ de reacţie, B (fig. 1). Luat sin¬
gur, amplificatorul transformă o
tensiune sinusoidală u,, aplicată la
intrare, într-o tensiune de ieşire u 0
de forma:
u 0 — A • Uj (1)
atît timp cît nu intervin fenomenele
de limitare în tensiune.
Pentru simplificare, am notat tot
cu A cîştigul în tensiune al amplifi¬
catorului şi vom nota de asemenea
cu B „cîştigul 11 în tensiune al buclei
de reacţie (de fapt o atenuare, res¬
pectiv un cîştig subunitar).
Bucla de reacţie readuce la intra¬
rea amplificatorului o tensiune:
Uj = B • u 0 = A • B • Uj (2)
Ansamblul' amplificator-buclă de
reacţie devine un oscilator sinusoi¬
dal atunci cînd, în valori complexe,
mărimile A şi B satisfac condiţia:
A • B = 1 (3)
Această relaţie în complex se
poate descompune în două ecuaţii
în numere reale, una referitoare ia
module,
A • B 1 (4)
iar cealaltă la defazajele introduse
de amplificator, respectiv de bucla
de reacţie,
o A + OQ -- 0 (±2 kvr) (5)
Ultima relaţie exprimă condiţia
de fază, esenţială pentru amorsarea
şi întreţinerea oscilaţiei. Ea impune
ca defazajul total să fie nul sau un
multiplu întreg de 36CL sau, altfel
spus, ca semnalul de reacţie să fie
în fază cu semnalul de intrare.
Condiţia (4) referitoare la module
este şi ea importantă. Atunci cînd
produsul |A| • | Bl este riguros unitar,
oscilatorul furnizează un semnal si¬
nusoidal pur; pentru 1 Al • IBj < 1, os¬
cilaţia nu poate Să se întreţină, iar
pentru |A| • |BI > 1, semnalul generat
este mai mult sau mai puţin defor¬
mat (în raport cu sinusoida) dato¬
rită limitărilor de excursie maximă
introduse de amplificator.
Generatoarele de audiofrecvenţă
folosesc, de obicei, în bucla de reac¬
ţie rezistenţe şi condensatoare,
frecvenţa de oscilaţie putînd fi con¬
trolată prin intermediul valorilor
(fixe sau reglabile) ale acestor com¬
ponente. Esenţial este să fie res¬
pectată cpndiţia de fază, mai precis
ca reacţia să fie pozitivă. Intr-a¬
devăr, partea de amplificator a osci¬
latorului, echipată cu unul sau mai
multe componente active (tranzis-
ţoare, tuburi' electronice etc.),
poate realiza o amplificare cu sau
fără inversare de fază, în funcţie de
locul de unde este preluat semnalul
de ieşire. De exemplu, în cazul unui
etaj de amplificare cu un tranzistor
în circuit EC (fig. 2), cînd semnalul
. de ieşire se culege din colector, ie¬
şirea este defazată cu 180° «faţă de
intrare. Din contră, în cazul monta¬
jului CC (fig. 3), unde semnalul se
preia din emitor, ieşirea este în fază
cu' intrarea. Bineînţeles, pentru a
putea realiza un oscilator plecînd
de la un amplificator inversor, bucla
de reacţie trebuie să fie şi ea inver-
soare, adică să-iriroducă un defa¬
zaj de 180°, astfel ca defazajul total
să fie nul.
Frecvenţa de oscilaţie este deter¬
minată de elementele buclei de reac¬
ţie pe baza încărcării şi descărcării
unui condensator printr-o rezis¬
tenţă. Să considerăm circuitul sîm-
plu din figura 4, căruia îi aplicăm la
intrare, la momentul t = 0, o ten¬
siune continuă u ( = U. Condensato¬
rul C începe să se încarce prin re¬
zistenţa R după o lege exponenţială
deforma:
u 0 (t) = U(1—e t/RC ) (6)
aşa cum se arată în figura 5. în¬
cărcarea completă a condensato¬
rului are loc, teoretic, într-un timp
infinit, dar practic ea poate fi consi¬
derată încheiată după scurgerea a
trei-patru intervale de timp egale
numeric cu produsul R.C. Se spune
că acest produs reprezintă con¬
stanta de timp a circuitului şi se no¬
tează:
t = R • C (r - în secunde, R - în
ohmi, C - în farazi) (7)
Din relaţia (6) deducem uşor că r
reprezintă, de fapt, timpul în care
tensiunea la bornele condensato¬
rului creste de la zero pînă la valoa¬
rea U(1-1/e) « 0,63 • U.
în exemplul din figura 5 noi am
considerat că tensiunea de intrare
se aplică brusc, sub forma unui
front dreptunghiular. în practică
însă, avem de a face cu tensiuni mai
mult sau mai puţin crescătoare,
fiind necesar un anumit interval de
timp pînă la instalarea valorii ma¬
xime U. Ca urmare, încărcarea con¬
densatorului va fi mai mult sau mai
puţin îrrtîrziată faţă de legea teore¬
tică (6), rezultînd — pentru aceleaşi
componente R şi C — o constanta
de timp mai mare. Acesta este moti¬
vul pentru care în calculele practice
trebuie introdus un anumit coefi¬
cient de corecţie propriu tipului de
circuit utilizat, după cum vom ve¬
dea mai departe.
Revenind la exemplul nostru, să
presupunem condensatorul com¬
plet încărcat şi în acest moment să
anulăm brusc tensiunea de intrare
(scurtcircuităm bornele u f ). Con¬
densatorul se va descărca prin re¬
zistenţa R după o lege exponenţială
de forma:
u 0 (t) = U • e-t'R C ( 8 )
Constanta de timp t = R • C repre¬
zintă în acest caz timpul după care
tensiunea la bornele condensato¬
u
UJj
t
0
i
u -
5
0,63-U -
7^
i.
i
A ..
*1
R-C
u o
rului scade de la valoarea iniţială U
la U/e - 0.37 • U.
Dacă vom repeta la intervale re¬
gulate de timp astfel de cicluri în-
cărcare-descărcare, vom obţine la
ieşire un fel de semnal oscilant, de¬
parte însă de oscilaţia sinusoidală
propriu-zisă (fig. 6). Această obser¬
vaţie ne sugerează ideea de a rea¬
duce la intrare semnalul de ieşire
pentru autoîntreţi nerea oscilaţiei.
Numai că semnalul de ieşire trebuie
mai înîîi inversat (defazat cu 180°),
lucru ce s-ar. putea .obţine foarte
uşor intercalînd un amplificator in¬
versor între intrare şi circuitul P.-C
(fig. 7). Problema nu este încă re¬
zolvată si iată de ce. Să presupu¬
nem că ia un moment dat tensiunea
la intrarea amplificatorului este
crescătoare (condensatorul se în¬
carcă). La ieşirea amplificatorului
inversor va rezulta o tensiune des¬
crescătoare, care va fi aplicată
grupului R C. Acest efect antago¬
nist va avea ca rezultat egalizarea
tensiunii de ieşire cu cea de intrare
şi stabilizarea sistemului. Oscilaţia
nu va fi amorsată deoarece egaliza¬
rea se produce cu mult înainte ca
timpul de încărcare a condensato¬
rului să se fi scurs. Altfel spus, este
necesar un defazaj suplimentar, o
„intîrziere 11 a semnalului de ia ieşi¬
rea amplificatorului inversor Îna¬
inte de a comanda încărcarea/des¬
cărcarea condensatorului. în teorie
se demonstrează (dar noi nu o fa¬
cem aici) că un grup R - C produce,
la frecvenţa iui caracteristică, un
defazaj de 45 , defazaj ce creşte cu
creşterea frecvenţei. Prin urmare,
„întîrzierea** dorită s-ar putea
obţine monţînd în serie mai multe
celule R C şi practica demon¬
strează că trei astfel de celule, sînt
suficiente pentru amorsarea şi în¬
treţinerea oscilaţiei. Schema de
principiu a oscilatorului dorit ar
arăta, deci, ca aceea din figura 8.
Dacă amplificatorul inversor este
liniar, se pot obţine eu un astfel de
oscilator semnale foarte apropiate
de sinusoida teoretică. Dimpotrivă,
atunci cînd dorim să obţinem sem¬
nale de ieşire dreptunghiulare vom
înlocui amplificatorul liniar inversor
printr-un circuit basculant trigger
Schmitt. Pentru aplicaţii speciale,
cînd se impune un front foarte
abrupt de creştere/descreştere, în
serie cu ieşirea se poate intercala
un al doilea trigger.
Circuitul de defazare din figura 8
reprezintă doar^una din multiplele
soluţii posibile. în figurile 9—13 sînt
redate cîteva dintre variantele mai
frecvent utilizate în diverse scheme
de oscilatoare (sau în filtre de joasă
frecvenţă), împreună cu denumirile
lor consacrate. Pentru toate aceste
circuite, formula de bază pentru
calculul frecvenţei proprii este:
unde R se exprimă în ohmi, C în fa-
C S £ @jso C âps
8 LX-J
r - r *■» r s»
L 'gf% u con L ana
V 233 d® r-î~»
101 1 1
Circuit Rserie-Cparaiei jk=0,4 j Circuit C seria-Sparolei j k=0,0651
4
TEHNIUM 12/1986
razi, iar f rezultă în hertzi.
- După cum am arătat mai înainte,
Insă, fiecare tip de circuit defazor
are un anumit coeficient de corec¬
ţie asociat, astfel că, înglobînd. şi
constanta 1/2 n, relaţia generală
care exprimă frecvenţa de oscilaţie
se poate scrie:
'=56 (10) -
Pentru fiecare tip de circuit defa¬
zor a fost specificată valoarea em¬
pirică a coeficientului k. Recunoaş¬
tem printre ele circuitul R serie C
paralel, reţeaua în dublu T şi circui¬
tul în punte Wien, pe baza cărora
sînt realizate majoritatea - scheme¬
lor de oscilatoare AF. O menţiune
aparte meriţă să fie făcută asupra
circuitului în punte Wien, a cărui
structură permite comutarea co¬
modă pe diferite frecvenţe de lucru
(perechea de condensatoare este
selectată cu un , comutator dublu, '
iar rezistenţele sînt înlocuite prin
secţiunile unui potenţiometru du¬
blu).
Alegerea între aceste variante po¬
sibile se face adeseori în funcţie de
piesele pe care le are la dispoziţie
constructorul. Deşi toate asigură, te¬
oretic, performanţe bune, se pot
constata experimental abateri de la
frecvenţa calculată sau chiar func¬
ţionări defectuoase (semnal defor- •
mat, amorsare grea a oscilaţiei etc.).
Acestea se datorează toleranţelor
prea mari ale valorilor pieselor com¬
ponente, pe de o parte, iar pe de altă
parte, imperfecţiunii elementelor
active care echipează amplificato-
rul (timpii de tranzit, rezistenţele de
intrare şi de ieşire, capacităţile pa¬
razite ale joncţiunilor etc.). De
aceea, în schemele practice de os¬
cilatoare se introduc (măcar în faza
de experimentare) anumite ele¬
mente ajustabile în bucla de reac¬
ţie, prin a căror manevrare să se
poată stabili punctul optim de func¬
ţionare (frecvenţa dorită şi semna¬
lul nedistorsionat).
li rs
(URMARE DIN NR. TRECUT)
în funcţie de caracteristicile cu-
rent-îensiune ale diodelor folosite
— care în căzui redresării rin punte
trebuie pe cît posibii împerecheate
— se poate impune ca valoarea re¬
zistenţei R 2 să fie mult micşorată
(chiar pînă la zeci de ohmi). Se
obţine astfel o neiiniaritate mai
puţin supărătoare a indicaţiilor, în
detrimentul sensibilităţii, care sca¬
de corespunzător. Oricum, la etalo-
narea voltmetrului, porţiunea de la
începutul scalei nu se gradează cu
subdiviziuni, citirile fiind aici greoaie
şi imprecise.
Dacă dorim ca voltmetrul să se¬
pare eventualele componente con¬
tinue suprapuse peste tensiunea al¬
ternativă de măsurat, nu avem decît
să conectăm în serie cu intrarea un
condensator. Capacitatea acestuia
se alege suficient de mare (de
exemplu, 1 juF, nepolarizat), pentru
a avea o reactanţă neglijabilă ' în
comparaţie cu rezistenţa R,, ia
frecvenţa minimă de lucru.
3. MONTAJE DIVERSE
După cum se ştie, filtrarea unei
tensiuni redresate mono sau bial-
ternanţă ridică valoarea eficace a
acesteia mai mulţ sau mai puţin în
funcţie de capacitatea condensato¬
rului folosit, ca şi de curentul con¬
sumat. în cazul voltmetrelor c.a.
consumatorul îl constituie instru¬
mentul de măsură (eventual în pa¬
ralel cu R 2 ), deci curentul absorbit
din semnalul de măsurat este foarte
mic. Prin urmare, cu valori modeste
ale capacităţii de filtrare (zeci-sute
de nanofarazi) se pot obţine uşor
valorile de vîrf sau valorile vîrf la vîrf
ale semnalului de măsurat.
De exemplu, în figura 7 este indi¬
cată o variantă (mai rar întîlnită în
practică) pentru -măsurarea valorii
de vîrf. De fapt, schema este cea a
dublorului de tensiune de tip
Schenkel, dar din jocul valorilor C■,
—C 2 , Ri-R 2 , montajul poate fi făcut
să indice exact valoarea de vîrf. O
comparaţie cu schema din figdra 5
se impune. Acolo filtrarea nu era
eficientă, condensatorul C 2 fiind
plasat după rezistenţa mare a do¬
meniului, R,; aici C 2 este plasat
înainte de R 1t deci poate înmaga¬
zina uşor energia necesară. Nu in¬
sistăm asupra acestui mon.taj deoa¬
rece el a fost descris pe larg în ca¬
drul multiplicatoarelor de tensiune.
O altă schemă folosită frecvent
(îndeosebi ca sondă de alternativ
pentru voltmetrele electronice) este
cea din figura 8. De daţa aceasta re¬
dresarea este cu diodă m paralel, ea
avînd rolul de a „scurtcircuita" la
masă alternanţele negative. Din
acest motiv (ca şi la montajul prece¬
dent) capacitatea lui C, nu se poate
lua foarte mare, pentru a nu peri¬
clita integritatea diodei paralel.
Rezistenţa domeniului, • R 1( for¬
mează împreună cu R 2 un divizor
din care se poate reduce tensiunea
de vîrf la valoarea eficace. De
exemplu, pentru utilizarea ca şondă.
la voltmetrele electronice se aleg
R-t = 4,7 MO, R 2 = 11 Mn, Ct = 47 nF
(bineînţeles,. în locul instrumentului
M se conectează intrarea voltme¬
trului electronic).
în încheierea acestor consideraţii
generale, sugerăm constructorilor
începători care doresc să se fami¬
liarizeze mai bine cu generatoarele
de audiofrecvenţă întocmirea unei
nomograme pentru determinarea
rapidă a frecvenţei, pe baza relaţiei
(10) , conform modelului prezentat
în figura 14. Pe abscisă se trec valo¬
rile frecvenţei f, într-o scară logarit-
mică, pentru a putea cuprinde un
domeniu cît mai larg într-un spaţiu
restrîns (în exemplu s-au reprezen¬
tat doar două unităţi logaritmice,
acoperind intervalul 100 Hz — 10
kHz), iar pe ordonată, de asemenea
în scară logaritmică, valorile produ¬
sului R.C. Este uşor de observat că
prin logaritmare relaţia (10) devine
o dreaptă cu panta m - — 1, a cărei
poziţie concretă se stabileşte prin
translaţie, în funcţie de valoarea pa¬
rametrului k:
Ig(RC) = Igk — Igf (11)
Afirmaţia rămîne valabilă şi dacă
vom exprima mărimile R, C şi f în
alte unităţi de măsură decît cele de
bază (ohmi, farazi, hertzi), dreapta
(11) deplasîndu-se doar corespun¬
zător prin translaţie.
în exemplul considerat frecvenţa
este exprimată în hertzi, rezistenţa în
kiloohmi şi capacitatea în nanofarazi
(s-a ţinut cont de valorile uzuale întîl-
nite în practică). Trasarea propriu-
zisă a dreptelor corespunzătoare ce¬
lor cinci tipuri de circuite defazoare
reprezentate în figurile 9—13 se
fCHz)
poate face elegant, matematic, intro-
ducînd în relaţia (11) valorile lui k şi
factorii de multiplicare ai unităţilor de
măsură, sau, pentru cine este certat
cu geometria analitică, „băbeşte",
prin puncte (amintim, totuşi, că două
puncte, de preferinţă cît mai de¬
părtate, sînt suficiente pentru tra¬
sarea unei drepte).
De exemplu, pentru circuitul R
serie — C paralel, cu k = 0,4, putem
lua valorile „rotunde" f, = 200 Hz şi
f 2 = 2 000 Hz. Lor le corespund prin
relaţia (10) valorile produsului R.C.
respectiv 0,4/200 = 0,002 şi 0,4/2 000
O, 0002. Prin trecerea de la unită¬
ţile ohm şi farad la noile unităţi kilo-
ohm şi nânofarad, produsul R.C. îsi
modifică valoarea în raportul 1:10 \
adică:
R(n)*C(F) = 10 3 R(kll)-10 ■' C(nF),
de .unde
R(klî) • C(nF) 10 e • R (11) • C(F)
( 12 )
Cele două puncte care determină
dreapta căutată vor fi, deci:
P, = jf 1 = 200 Hz; (R • C), = 0,002 •
IO 3 = 2 OOOj
P 2 = {f 2 = 2 000 Hz; (R • C) 2
= 0,0002 ■ 10 6 = 200 }
Utilizarea nomogramei este di¬
rectă, dacă se exprimă _R în kilo¬
ohmi şi C în nanofarazi. în caz con¬
trar, un mic calcul mintal ne scu¬
teşte de rezolvarea propriu-zisă a
ecuaţiei (10).
TRMIIMMII
Numeroşi constructori începători care nu au avut posibilitatea să
consulte colecţia revistei „Tehnium" pe mai mulţi ani din urmă ne soli-
• cită să revenim asupra calculului transformatoarelor de mică putere
(sub 200 W), prevăzute a funcţiona la frecvenţa de 50 Hz a reţelei. Le
răspundem prin prezentul ghid simplificat, cu menţiunea că problema a
fost tratată pe larg în revistă, de exemplu în numerele 1 şi 2/1978.
Ne vom referi la un transformator
obişnuit, prevăzut cu o înfăşurare
primară care se alimentează de ia
reţea şi o înfăşurare secundară care
debitează pe un consumator dorit.
Mărimile care se referă la primar le
vom nota cu indicele 1, iar cele co¬
respunzătoare secundarului vor
purta indicele 2.
Calculul se începe întotdeauna
de la secundar: curentul maxim l 2 şi
tensiunea U 2 sînt automat cunos¬
cute din însăşi destinaţia transfor¬
matorului.
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
TEHNIUM 12/1986
■ VS
„ . „ niii
«ui muu
Antena simetrică şi linia bifilară
uniformă pot fi considerate ca două
cazuri particulare ale unui caz mai
general, anume al liniei neuniforme,
cu braţe oblice. Această linie poate fi
tratată considerînd că L şi C variază
de-a lungul ei şi se poate deduce de
aici comportarea antenei.
Metoda este greoaie şi destul de
neexactă, fiindcă penţru o linie
construită dintr-un conductor per¬
fect şi care este în gol, nu intervin
pierderi, generatorul nu debitează
putere; or, la o antenă, chiar ideală,
generatorul debitează datorită fe¬
nomenului de radiaţie. Totuşi acest
model se dovedeşte a fi acceptabil
în unele cazuri, cum ar fi antenele
subţiri, cazuri în care distribuţia de
curent pe fir este practic sinusoi¬
dală. Acest mod de calcul permite a
determina simplu reactanţa de in¬
trare a unor clase de antene.
Se consideră pentru aceasta
două fire verticale, fiecare de lun¬
gime I, situate unul de celălalt la
distanţa 2h. Capacitatea totală a
acestor două fire este:
Ig (21/d)- K
lungimea unui fir în m; d
Elev SOR 88 M IMIGQLAeSGU,
YOSFBB, Giurgiu
— diametrul firului în m; K — con¬
stantă care depinde de raportul h/l si
a cărei valoare se dă în literatură.
Din tabele rezultă că totdeauna K <
0,4, deci K este neglijabil dacă kg (21/d)
> 5. Or, în general este şi situaţia
antenelor: lungimea I a conductoa¬
relor este de minimum 10 m, diame¬
trul d de cca 10; ! m. Rezultă că ra¬
portul 2r/d = 10', deci este îndepli¬
nită condiţia care permite neglija¬
rea lui K. Deci se va scrie:
_ _ 24,*1 I
' Ig (21/d) (pF)
Avîndu-se în vedere că numitorul
variază relativ încet cu I, se poate
echivala antena simetrică cu o linie
uniformă, de capacitate specifică
_ _ 24,1
~ Ig (21/d) (pF)
Se poate trece acum la determi¬
narea impedanţei caracteristice a
liniei echivalente cu antena.
Pentru calcularea- impedanţei ca¬
racteristice a antenei se va utiliza
formula cunoscută de la liniile, uni¬
forme: LC = l/c’, L fiind exprimat în
henry şi C în farazi.
Neglijînd. pierderile, impedanţa
caracteristică a unei linii uniforme
este Z) = | L/C. Rezultă:
Z„ = 138 lg(2l/d)
Evident, toată teoria dezvoltată
este foarte aproximativă, dar pre¬
zintă avantajul simplităţii şi, în plus,
este bine verificată de practică.
Aproximaţia care se face în această
metodă este cu atît mai bună cu cît
raportul l/d este mai mare, deci an¬
tena este mai subţire.
în cazul aproximării făcute, asi-
miiînd antena unei linii fără pierderi
în gol, este posibil să se calculeze
reactanţa de intrare a antenei, cu
formula cunoscută de ia liniile de
transmisiuni: Z = - jZ,ctg 0x, unde
Z, este impedanţa caracteristică a
liniei uniforme cu care am echivalat
antena şi x lungimea liniei.
mea de undă proprie a antenei. De
fapt, există o infinitate de lungimi
de undă pentru care reactanta la
baza antenei este nulă. Se deduce
Distribuţia curentului şi a tensiu¬
nii în antene verticale la rezonanţă
se vede în figurile alăturate.
Fără ca aceasta să fie o condiţie
esenţială, în general se lucrează cu
antene astfel reglate încît să fie nulă
reactanţa pe care o prezintă ele în
punctul de alimentare. în modul
acesta, curentul în antenă este ma¬
xim şi, de asemenea, cîmpul pro¬
dus. Cum, în general, pentru o an¬
tenă dată reactanţa de intrare nu
este nulă la frecvenţa de lucru a ge¬
neratorului, pentru a face totuşi ca
antena să fie adaptată la fider (care
are X, -- R, - j0), se dispune în sene
cu antena o reactanţă suplimentara
X, care să anuleze reactanta ante¬
nei X,, astfel încît X, + X„ = 0.’
Dacă antena se prezintă capaci-
tiv, pentru a o acorda este necesar
să se conecteze în serie o induc-
tanţă, cînd 01 < 90-, de unde valoa¬
rea inductanţei care se adaugă în
serie, U:
wL,, - Zctg 01 = 0 sau
L.n = 0,53 ZA(ctg 01) ■ 10 9 H.
Deci, în cazul staţiilor de radioa-
UV N
| 08mm
|110sp.Cu;tmm
^04 V3Â
UCaprolactamd
\065mm 51sp.Cu;2mm
—— \02Omm Y3Â
Ancore nylon
—-\DiprolactafW\
\0fe5mm 51sp\cu;2mfn
ANTENĂ MULTIBAND TIP 9FBB
Aplicînd această formulă la antene,
rezultă că impedanţa la baza antenei
se va obţine din formula generală,
particularizînd x = I, ceea ce dă:
Z = - j 138 lg(2l/d) ctg (2H/A)
Se observă că Z este totdeauna
imaginar. . Aceasta înseamnă că cu
procedeul de calcul adoptat se de¬
termină numai reactanţa de intrare
a antenei Z = jX„. Explicaţia acestui
fapt constă în aceea că s-a conside¬
rat antena ca fiind o linie fără pier¬
deri şi în gol, deci care nu consumă
energie. Prin acest procedeu nu se
determină rezistenţa de la intrarea
antenei, deoarece nu s-a ţinut
seama nici de fenomenul de ra¬
diaţie R, cu reactanţa X„ calculată
-anterior.
Metoda utilizată are totuşi efica¬
citatea ei. Cum rezistenta de ra¬
diaţie se calculează prin’ alte me-
tode, în parte cunoscute, rezultă că
/ se va cunoaşte impedanţa de la
'■ baza antenei, Z = R, + jx„.
Se observă, de asemenea, că
există o lungime de undă A„ maximă
pentru care reactanţa ia baza ante¬
nei este nulă. Aceasta este lungi-
matori ia care frecvenţa de lucru
este variabilă, necesitatea acordării
antenelor este evidentă.
Văzînd că distribuţia curentului şi
a tensiunii în antena A/4 este aceeaşi
ca la antena A/2, însă mărimea ten¬
siunii este egală cu -jumătatea ten¬
siunii dipolului A/2, impedanţa aces¬
tei antene va fi redusă la jumătate,
36,6 n.
Caracteristica de radiaţie orizon¬
tală este perfect circulară.
Deşi puterea radiată de antena A/4
este mai mică decît dipolul A/2,
aceasta poate asigura legături ra¬
dio la mare distanţă, întrucît un¬
ghiul 0 de radiaţie a energiei emiţă¬
torului (pe care îl face lobul princi¬
pal cu direcţia de propagare) este
mult mai mic decît la A/2.
Pentru aceeaşi frecventă de lu¬
cru, antenele A/4 nu au totdeauna
aceeaşi lungime, deoarece inter¬
vine factorul de scurtare, care de¬
pinde de grosimea radiatorului.
In mod obişnuit, cablul coaxial de
legătură la antena a/ 4 se conectează
la punctul de potenţial zero şi cu¬
rent maxim, iar la rezonanţa în¬
treaga putere este radiată deoarece
impedanţa este activă.
6
TEHNIUM 12/1986
Kentru a realiza înălţimea efec¬
tivă mare, în locul antenelor în X/4 se
utilizează antene cu l.= n X/4, numite
şi antene armonice şi în care n este
un număr întreg. Este posibil deoa¬
rece aceste antene oscilează şi pe
armonicele frecvenţei de bază.
Cînd antena este. construită x/4,
antenă cu undă dominantă sau
pentru armonicele impare 3X/4, 5X/4,
cablul coaxial conectat la bază se
află într-un punct de curent maxim
şi tensiune zero, iar rezistenţa de
radiaţie şi impedanţa sînt mici.
La antena pentru armonicele
pare 2X/4, 4X/4, punctul de conectare
a cablului coaxial oferă mare impe-
danţă deoarece curentul este zero
şi tensiunea mare.
Dimensiunile practice ale antenei
se stabilesc din calcul în funcţie de
materialele la îndemîna fiecărui
constructor, depinzînd de materia¬
lul ţevii, diametru, materialul izola¬
tor pentru inductanţe, cablul de co-
borîre.
Acordarea se face cu ajutorul
unui generator de IF etalonat ori un
transceiver cu afişaj digital al VFO,
reflectometru, prin ajustarea induc-
tanţelor cu un ştrap pînă cînd re¬
uşim un ROS de 2 pe benzile pe
care dorim să funcţioneze antena.
Personal cu această antenă am
lucrat .cu extremităţile Europei, Si¬
beria, Extremul Orient, în 3,5 şi 7
MHz, „rezonează frumos şi în 28
MHz. în alte benzi nu am încercat-o,
nepermiţîndu-mi autorizaţia.
BIBLIOGRAFIE:
Ed. Nicolau — Antene şi propa¬
gare, Editura Didactică şi Pedago¬
gică, Bucureşti, 1982
Smirenîi — Manual de radioteh-
nică, 1959
I. Mitican — Radiotelefoane, Edi¬
tura Tehnică, 1979
A. Săhleanu, N. Roşiei — 73
scheme pentru radioamatori, Edi¬
tura Tehnică, 1979
SOMMERKAMP ELECTRONIC -
HAM RADIO, prospect comercial,
1986
KATRHEIN ANTENNAS, pros¬
pect comercial, 1978
Reglo per calculi sui ponţi radio,
SGTE Milano
REZULTATELE CONCURSULUI DE REALIZĂRI
TEHNICE ALE TINERETULUI
în această lună a avut loc
analiza lucrărilor selecţionate
pentru faza finală a Concursului
de realizări tehnice cu tema
„Construcţii electronice", orga¬
nizat de revista „Tehnium" îm¬
preună cu Comisia pentru crea¬
ţia tehnico-ştiinţifică a tineretu¬
lui din cadrul Comitetului Cen¬
tral al U.T.C. şi cu sprijinul Insti¬
tutului Central de Electronică.
La concurs au participat lucrări
realizate de elevi, studenţi, tineri
muncitori, tehnicieni şi specia¬
lişti din producţie. Avîndu-se în
vedere faptul că ăcest concurs
şi-a propus prin regulament
drept scop stimularea creativită¬
ţii ştiinţifice şi tehnice a tinere¬
tului, juriul (ing. Octavian Juncu
— preşedinte, ing. Vlad Cornel
— reprezentant al C.C. al
U.T.C., ing. Doina Manicatide —
reprezentant OSIM, şi ing. lakab
losif, ing. Vasiie Ciobăniţa, ing.
Ilie Mihăescu, ing. loan Al-
bescu) a hotărît acordarea ur¬
mătoarelor premii:
MARELE PREMIU (un multimetru universal
de măsură MF-35, oferit de I.A.E.M. — Timişoara)
se acordă lucrării Generator de miră TV (autor:
Froicu Romeo).
PREMIUL SPECIAL al revistei „Tehnium", în
valoare de 3 500 de lei, se acordă lucrării Frec-
venţmetru 0—300 MHz (autor: elev Bălan Vivian).
SOLUŢII ŞI
Z _ 3 " . 3 3 .: -âC-Q-
"NOME,
PREMIUL I, în valoare de 3 000 de lei, se
acordă lucrării Electropunctor şi electrostimulator
(autor: Florian Lucian).
PREMIUL II, în valoare de 2 500 de lei, se
acordă lucrării Dispozitiv pentru limitarea mersu¬
lui în gol (autor: Antonescu Valentin).
PREMIUL III, în valoare de 2 000 de lei, se
acordă lucrării Dispozitiv electronic de urmărire a
funcţionării benzilor transportoare (autori: Popa
Gheorghe, St roi a Nicolae).
3 . 33333 : 333 ;/-; 3 ;
CU APLICABILITATE ÎN PROCESUL
■ . ■ 3 . .. 3
PREMIUL I, în valoare de 3 000 de lei, se
acordă lucrării Sintetizator ritmuri muzicale (au¬
tor: Matei Emii).
PREMIUL II, în valoare de 2 500 de lei, se
acordă lucrării Aparat modular pentru verificarea
schemelor electronice (autor: Andrei Petru).
PREMIUL III, în valoare de 2 000 de lei, se
acordă lucrării Superolimpic (autor: Maticu Da¬
niel).
C. PENTRU SOLUŢII ŞI REALIZĂRI
CU APLICABILITATE M DOMENIUL
: _ / i 3.
:; _ „ * - ’ ■ ■ ’
PREMIUL I, în valoare de 3 000 de lei, se
acordă lucrării Amplificator liniar şi filtru 144—146
MHz (autor: Endrejevschi Petre).
PREMIUL II, în valoare de 2 500 de iei, se
acprdă lucrării Casetofon stereo (autor: Popescu
BarbuJ.
PREMIUL III, în valoare de 2 000 de lei, se
acordă lucrării Generator de semna!
RF 3—35 MHz (autor: Mânu Elarian).
Nu s-au acordat menţiuni.
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Următoarea placă de cablaj este
placa cu cele trei filtre şi etajele de
amplificare aferente: primul .amplifi¬
cator de medie frecvenţă pe recepţie
cu primul amplificator pe emisie.
Al doilea amplificator MF-RX, de¬
tectorul de produs, etajul AGG, eta¬
jul AJF pe recepţie şi amplificatorul
de microfon, modulatorul echilibrat
pe emisie sînt realizate pe o altă
placă. Ultimul cablaj imprimat îl
constituie placa de alimentare.
Şasiul a fost astfel conceput îneît
toate aceste plăci să fie separate
pentru a nu se influenţa; etajul final
de emisie este de asemenea separat.
Scala este astfel concepută îneît să
se poată monta şi o scală digitală;
sub panoul frontal am lăsat loc pen¬
tru montajul respectiv. Pentru ali¬
mentare am folosit două trans¬
formatoare, unul pentru etajul final
şi unul pentru partea de nivel mic.
7~39 2Ni5S
Panoul frontal a fost realizat din ,
plăci de aluminiu suprapuse şi
asamblate prin nituire, iar carcasa
exterioară am sablat-o pentru a-i da
un aspect plăcut.
Li şi Lî= 6 spire00,8mm
se bobinează pe rezisten¬
tele Ri şi R 2 .
Y ‘
-100 V
2 «,av2
I Tte -Ţ &/> as ^ ^
47 n
Ls=22 spire 02 mm
10 m= 2 spire
15 m= 3 spire
20 m= 5 spire
40m=10 spire
Carcasa 050 mm
TEHNIUM 12/1986
7
±=±±
Circuitele integrate MDA2010 şi
MDA2020 sînt amplificatoare de
audiofrecvenţă de putere, de 18 W
şi respectiv 25 W. Capsula este
Irig. QRAGOŞ MARiMESCU
identică la ambele circuite. In figura
1 este prezentată capsula în vedere
de sus.
DATE TEHNICE
I ........_l
Tensiunea de alimentare
Curentul de ieşire de vîrf
Puterea de ieşire
Nom.
Tensiunea de intrare
U cc = ±14 V; R, ■= 4 .0; f 1 kHz
A u - 30 dB
U,
220
mv
Tensiunea de intrare
U cc -= 14 V; R, - 8 O; f 14 kHz
A„ 30 dB
' U,
250
mV
Distorsiuni armonice
U cc -- ±14 V; R l - 4 fi
K
0,1
%
Distorsiuni armonice
U cc -•= ±14 V; R l - 8 fi
K
0,1
%
Impedanţa de intrare pe pinul.7
_ "!_L 5 ....
Ml!
Tensiunea de intrare maximă
U cc
V
Tensiunea de intrare diferenţială
maximă
^IDma*
■ 15
V
Curentul de alimentare
U cc .= ±14 V; P 0 - 12 W; R L - 4 n
î cc
0.8
A
Curentul de alimentare
U cc 14 V; P 0 9 W; R l 8 p.
•ce
0.5
A
Amplificarea ,
U cc = ±14 V; f = 25 Hz
A u
100
dB
Amplificarea
U cc = ±14 V; f = 1 kHz
A u
30
dB
MDA 2020
Tensiunea de alimentare
Curentul de ieşire de virf
Puterea de ieşire
Nom.
Impedanţa de intrare pe pinul 7
R,
5
Mi!
Tensiunea de intrare
U cc = ±17 V; R, = 4 11; f - 1 kHz
P 0 -= 15 W
U,
260
mV
Tensiunea de intrare
U cc , 18 V; R, 8 0;
f 40 Hz 16 kHz; P 0 = 15 W
u,
380
mV
Distorsiuni armonice
U cc 17 V; R l 4 .0 : f -1 kHz
K
0,2
%
Distorsiuni armonice
U cc i 18 V; R l 8 .0; f * 1 kHz
K
0,1
%
Tensiunea de intrare maximă
U lma ,
U cc
V
Tensiunea de intrare diferenţială
maximă
b*iDmax
15
V
Curentul de alimentare
U cc ±17 V; P 0 - 18,5 W; R L •= 4 P.
l cc
1
A
Curentul de alimentare
U cc = ±18 V; P 0 - 16,5 W; R L = 8 < i
! cc
0,7
...A
Amplificarea
U cc - ±17 V; f = 25 Hz
A u
100
dB
Amplificarea
U cc ' ±17 V; f - 1 kHz
A u
30
dB
în figura 2 este prezentată o
schemă cu alimentare nediferen¬
ţială, care poate folosi atît circuitul
integrat MDA201G, cît Şi circuitul
MDA202Q. Diferenţa constă în va-
siunea de alimentare este diferen¬
ţială, cu valoarea maximă U cc -
= ±22 V.
în figura 4 este prezentat un am¬
plificator stereofonic realizat cu
• U cp care pentru MDA2010 este de
■ maximum 36 V, iar pentru
MDA2020 este maximum 44 V. Sar¬
cina pe care lucrează montajul este
de 4 11.
în figura 3 este. prezentat un am-
, plificator monotonie de 40 W reali¬
zat cu două circuite integrate
MDA2020 pe o sarcină de 8 <1. Ten-
de alimentare două circuite integrate MDA2020
(cîte unul pe fiecare canal), de 2 x
20 W. Alimentarea este diferenţială,
cu valoarea maximă U’ cc = ±22 V,
iar sarcina de 4 il.
• în figura 5 este prezentată o .
schemă de amplificator monotonie,
realizat cu MDA2020, cu următoa¬
rele performanţe:
Tensiunea de alimentare
U cc
±17 V
Rezistenţa de sarcină
r l
4 n
Puterea
p 0
15 W
Distorsiuni armonice
K
1% (la P 0 15 W)
Tensiunea de intrare
u.
260 mV (la P 0 15 W)
Rezistenţa de intrare
R.
95 ki 1 (la f - 1 kHz)
♦Banda { 3 dB)
±t
16 Hz ... 160 kHz
C3 I T
4ZZ]—
100Ka(î5%)
I C 7 T
5jaF C 6 1
iooTiooT
nF U F
R6 ^10
Cil 560pF
GO ^MDA 1
68pF
Ci
100 nF
In figura 6 este prezentat cablajul
pentru montajul din figura 5, văzut
dinspre partea placată. Cablajul
este realizat prin zgîriere, liniile din
desen reprezentînd părţile din folia
de cupru îndepărtate.
NO neconectat
Atenţiei Toate circuitele integrate
vor fi montate cu radiator din alumi¬
niu cu suprafaţă de minimum 150
cm 2 . între radiator şi capsuia circu¬
itului integrat se va introduce vase¬
lină siliconicâ.
8
TEHNIUM 12/1986
IMPRIMAREA
SEMNALELOR
GEORQE OPRESCU
Pentru obţinerea unei imprimări
cu nivel optim, lipsită de distor¬
siuni, magnetofoanele audio folo¬
sesc suprapunerea unui semnal de
radiofrecvenţă peste semnalul au¬
dio de imprimat. Această suprapu¬
nere are loc chiar în capul de impri¬
mare,' iar procedeul este denumit
„premagnetizare" sau „aplicarea
polarizării ultrasonore".
Frecvenţa semnalului de radio¬
frecvenţă trebuie să fie de circa 5
ori mai mare decît cea mai mare
frecvenţă irnprimabilă cu magne-
toscopul respectiv — criteriu fixat
de asemenea şi de viteza şi tipul
benzii, ca şi de tipul de cap de im¬
primare şi montajul electronic utili¬
zat. Astfel, la un magnetofon de
foarte bună calitate, care are o li¬
mită de frecvenţă de 20 000 Hz,
frecvenţa de premagnetizare poate
fi de circa 100 kHz, reprezentînd ar¬
monica de gradul 5. Cu condiţia să
se folosească o viteză de transport
mică şi o bandă de trecere de maxi¬
mum 7 000 Hz, se poate alege o
frecvenţă de 35 kHz pînă la 100 kHz,
în caz că este vorba de acelaşi mag¬
netofon, cu viteze diferite, păstrîn-
du-se frecvenţa cea mai mare de
premagnetizare. Criteriul alegerii
unei frecvenţe cît mai mari la pre¬
magnetizare este dictat de faptul că
între frecvenţele cele mai înalte şi
oscilatorul de premagnetizare pot
apărea interferenţe, care reprezintă
distorsiuni ale sunetului şi se consi¬
deră, pe baza rezultatelor practice,
că armonica de gradul 5 nu mai este
supărătoare, fiind mult atenuată.
Tehnica actuală nu permite ridica¬
rea oricît de mult a frecvenţei de
premagnetizare întrucît, pe de o
parte, capul de imprimare nu poate
transmite o frecvenţă prea înaltă
benzii, atenuînd-o capacitiv prin
bobinajul lui, iar separat de
aceasta, particulele magnetice de
pe bandă, la viteze foarte mici, de¬
vin inerte la frecvenţele mari,
mărindu-se doar zgomotul de fond,
implicit distorsiunile, or, aceasta nu
înseamnă o optimizare, ci o depre¬
ciere.
O tehnică mai veche de premag¬
netizare foloseşte o polarizare în
curent continuu, trimiţîndu-se prin-
tr-un rezistor de limitare un curent
continuu, dintr-o sursă de alimen¬
tare. Calitatea foarte redusă a aces¬
tui sistem l-a făcut să treacă în ui¬
tare,. magnetofoanele actuale, cît
de simple ar fi, utilizînd premagne-
tizarea cu radiofrecvenţă.
în ceea ce priveşte videomagne-
tofoanele, nu s-a putut adopta ace¬
laşi sistem de premagnetizare cu
radiofrecvenţă, ci un sistem care va
fi explicat mai jos. Oscilatorul de ra-
diofrecvenţă pentru ştergere şi pre¬
magnetizare există în orice video-
magnetofon, dar el asigură şterge¬
rea benzii pe toată lăţimea ei şi pre-
magnetizarea necesară capului de
imprimare audio, ca la orice mag¬
netofon. Oscilatorul nu are înşă nici
un rol la imprimarea imaginii video.
Cel mult, trebuie bine ecranat, îm¬
preună cu circuitele lui, pentru a nu
interfera cu semnalul video ce se
imprimă.
în video, se porneşte de la o frec¬
venţă foarte joasă, practic de la cu¬
rent continuu şi frecvenţa cea mai
înaltă este de ordinul mai multor
megahertzi, cel puţin 2 MHz pentru
o imprimare satisfăcătoare, 3—6
MHz pentru imprimări de înaltă ca¬
litate video. Nu se poate folosi o
•frecvenţă de polarizare de ordinul
de mărime tot al megahertzilor, ci
se foloseşte o altă tehnică, şi
anume convertirea semnalului vi¬
deo modulat în amplitudine în sem¬
nal modulat în frecvenţă, cu îngus¬
tarea spectrului frecvenţelor de im¬
primat.
La transmiterea semnalului mo¬
dulat în frecvenţă în cadrul progra¬
melor muzicale radio, frecvenţa
purtătoare este de cîteva zeci de
megahertzi, de exemplu între 65 şi
75 MHz, iar frecvenţele transmise
între cîteva zeci de hertzi şi 16 kHz,
uneori ceva mai mult, uneori ceva
mai puţin, depinzînd de . calitatea
imprimărilor ce se transmit.
In domeniul video, modularea în
frecvenţă a semnalului de televi¬
ziune iniţial modulat în amplitudine
trebuie să ţină seama de faptul că
semnalul iniţial porneşte de la cu¬
rent continuu şi poate ajunge la 6
MHz, transformîndu-l într-un sem¬
nal modulat în frecvenţă, care are o
frecvenţă purtătoare de circa 4 MHz
şi excursie spre o frecvenţă infe¬
rioară de 3,3 MHz, reprezentînd ab¬
senţa totală a semnalului video. Ex¬
cursia spre frecvenţe superioare se
poate limita ţa 4,8 MHz, care repre¬
zintă maximum de nivel, deci mo¬
dulaţie 100%. Există deci o excursie
doar de 3 MHz, adică ±1,5 MHz faţă
de frecvenţa purtătoare. Frecven¬
ţele foarte joase care nu ar fi putut
să fie imprimate din cauza particu¬
larităţilor imprimării magnetice prin
acest sistem devin foarte uşor de
înregistrat, marcînd importante de¬
viaţii de frecvenţă, imposibil de în¬
registrat prin alte metode. Frecven¬
ţele foarte înalte sînt comprimate la
o valoare mai mică, fapt care per¬
mite imprimarea lor cu o valoare
oarecum redusă de transport al
benzii magnetice.
Folosirea modulaţiei de frecvenţă
aduce şi alte avantaje foarte impor¬
tante, printre care nesesizarea unor
defecte ale benzii magnetice şi ne-
sensibilitatea faţă de variaţiile' de
amplitudine ale purtătoarei modu¬
late în frecvenţă.
Imprimările video au devenit po¬
sibile în primul rînd prin combina¬
rea sistemului de baleiaj transversal
sau oblic al benzii magnetice de
către capetele magnetice rotative
video şi, în al doilea rînd, datorită
celor arătate mai sus, prin compri¬
marea spectrului de frecvenţă, ca
semnal modulat în frecvenţă.
Semnalul aplicat capetelor video
este deci un semnal relativ puter¬
nic, care saturează banda, un cu¬
rent de amplitudine constantă, mo¬
dulat în frecvenţă. Amplitudinea
curentului depăşind saturaţia ben¬
zii, aceasta nu are nevoie de pre¬
magnetizare, ca atunci cînd se lu¬
crează în audio. De altfel, este un
fapt cunoscut că premagnetizarea
audio are un efect foarte sesizabil
mai ales asupra imprimării semna¬
lelor de nivel mic.
Semnalul modulat în frecvenţă
este generat de un multivibrator a
cărui frecvenţă proprie este egală
cu frecvenţa purtătoare. Cu ajuto¬
rul unui montaj special, semnalul
video original este transformat într-o
tensiune continuă de control care
modifică frecvenţa purtătoare a
multivibratorului. Semnalul este tri¬
mis apoi, amplificat,capetelor.
în linii mari, circuitele care por¬
nesc de la borna de intrare video
sînt un etaj de intrare adaptor de
impedanţă, un reglaj de nivel ma¬
nual, cu instrument de control sau
reglaj automat, un filtru de limitare
a spectrului video, un amplificator
legat de circuitul de polarizare al
modulatorului de frecvenţă, încă o
amplificare necesară adaptării ca¬
petelor video şi apoi capetele video.
9
TEHNIUM 12/1986
PBMAtTS
ÎŞMMk &SŞ
! j£
f
OSCILOSCOP
Utilitatea comutatorului electro¬
nic ca auxiliar al unui osciloscop cu
un singur canal constă în posibilita¬
tea afişării simultane a două sau
mai multe semnale pe ecranul tubu¬
lui catodic.
Modul de funcţionare a comuta¬
toarelor electronice se bazează pe
comutarea rapidă a surselor de
semnal la intrarea,, osciloscopului.
Ca elemente de' comutaţie se folo¬
sesc, în general, diode sau îranzis-
toare, iar în cazul semnalelor digi¬
tale circuite integrate ' multiple¬
xoare.
Originalitatea comutatorului elec¬
tronic descris mai jos o constituie fo¬
losirea circuitelor integrate din seria
CMOS4000, produse de întreprin¬
derea Microelecronica Bucureşti (o
prezentare generală a acestor circu¬
ite a fost făcută în nr. 11/1985 ai revis¬
tei).
Ca elemente de comutaţie au fost
utilizate structuri de dispozitive
MOS complementare în configu¬
raţie de comutator bilateral. Simbo¬
lul uzual al unui comutator bilateral
este prezent în figura 1 ; starea co¬
mutatorului este comandată printr-o
tensiune de control. Cînd această
tensiune de control este egală cu
Vss (OV), comutatorul se află în po¬
ziţie OFF şi este caracerizat printr-o
rezistenţă extrem de mare C^-IO 9 fi).
Pentru o tensiune de control egală
cu VDD (4-V), comutatorul se află în
poziţia ON, caracterizată printr-o re¬
zistenţă scăzută (tipic 280 fi), care
permite trecerea semnalelor în am¬
bele direcţii. Patru asemenea co¬
mutatoare bilaterale realizate în
tehnologie CMOS constituie circui¬
tul integrat MMC4016 (fig. 2). Cir¬
cuitul de control este separat de
circuitul de semnal printr-o rezis¬
tenţă > IO 1 ® fi.
Schema completă a comutatoru¬
lui electronic este prezentată în fi-
IN1RARE R1 D
A 0 —I rl T
AUHEL8AW LĂZĂROIU
gura 3. în afara circuitului integrat
MMC4016 se folosesc încă două
circuite din seria CMOS4000:
MMC4Q11 şi MMC 4013. Nu vom
face o descriere a acestora, deoa¬
rece ele sînt echivalente funcţio¬
nale ale bine cunoscutelor circuite
integrate digitale 7400, respectiv
7474.
Cele două comutatoare bilaterale
sînt comandate, pe intrările de con¬
trol, printr-un semnal de comutaţie
care provine de la circuitul integrat
4011, „prin intermediul bistabilului
4013. în funcţie de sursa semnalului
de comutaţie, comutatorul electro¬
nic are două moduri de lucru:
CHOP (choppare) şi ALT (alter¬
nare).
în primul caz, semnalul de comu¬
taţie este produs de un oscilator de
impulsuri dreptunghiulare, realizat
cu două porţi din circuitul integrat
4011. Frecvenţa acestor impulsuri
este determinată de valoarea com¬
ponentelor RC aflate în configu¬
raţia acestui oscilator; pentru valo¬
rile indicate, frecvenţa impulsurilor
este de 300 kHz. Pe intrările de con¬
trol ale comutatoarelor bilaterale,
semnalul de comutaţie are frec¬
venţa de 150 kHz, deoarece frec¬
venţa este divizată cu doi de către
bistabiiul 4013. Alegerea acestei
frecvenţe de comutaţie asigură o vi¬
zualizare perfectă a semnalelor cu
frecvenţe pînă la 20 kHz, fără a in¬
troduce distorsiuni liniare sau neli¬
niare,
Pentru vizualizarea semnalelor
cu frecvenţă mai mare, este reco¬
mandabilă folosirea comutatorului
electronic pe poziţia ALT (alter¬
nare). în acest mod de lucru, ten¬
siunea de control a comutatorului
provine de la baza de timp a oscila¬
torului Ja care se ataşează comuta¬
torul. în această poziţie oscilatorul
de 300 kHz este blocat, iar porţile li¬
bere ale circuitului integrat 4011
formează şi transrrîTt impulsurile de
la baza de timp. Bistabiiul 4013 asi¬
gură funcţionarea alternativă a ce¬
lor două canale; pe o perioadă a ba¬
zei de timp conduce un comutator
bilateral, pe perioada următoare
conduce celălalt.
Deoarece acest mod de lucru se
foloseşte pentru vizualizarea sem¬
nalelor cu frecvenţă mare, baza de
timp a osciloscopului se află pe po¬
ziţii corespunzătoare şi deci viteza
de comutare este atît de rapidă încît
semnalele par afişate simultan.
Semnalele care urmează a fi vizu¬
alizate sînt aplicate la intrarea a
două repetoare pe emitor pentru
asigurarea unei impedanţe de in¬
trare relativ mare (200 kfl).
Folosirea repetorului asigură şi
un atac corect al comutatoarelor bi¬
laterale.
ieşirile celor două comutatoare
sînt unite între ele; semnalul com¬
plex prezent în acest punct este
aplicat intrării Y a osciloscopului.
Pentru sincronizare cu unul din¬
tre canale, se poate lua semnal de la
ieşirea repetorului respectiv.
Distanţa între cele două trasee
ale comutatorului poate fi modifi¬
cată prin intermediul potenţiome-
trului dublu P3. Modul în care sînt
conectate cele două secţiuni ale
acestui potenţiometru de poziţio¬
nare permite nu numai distanţarea,
dar şi suprapunerea sau inversarea
imaginilor vizualizate.
Folosirea circuitelor integrate
CMOS s-a concretizat prin obţine¬
rea unui comutator electronic cu
parametri competitivi, simplu, cu
un consum extrem de redus de cu¬
rent; datorită numărului redus de
componente s-a obţinut un montaj
robust, compact, fiabil.
Pe poziţia CHOP, banda de tre¬
cere, considerată la 0 dB, este cu¬
prinsă între 20 şi 20 000 Hz. Pe po¬
ziţia ALT se pot vizualiza semnale
cu frecvenţe pînă la cîţiva MHz.
Comutatorul poate afişa, în mod
normal, semnale analogice sau di¬
gitale cu valoare maximă de 7,5 Vvv
(2,5 V rms ).
Impedanţa de intrare este de
aproximativ 200 kfl. Referitor la im¬
pedanţa de ieşire (>10 kfl), nu s-a
MMC
4016
considerat utilă folosirea unui se-
parator-repetor, deoarece sarcina
comutatorului o constituie întot¬
deauna intrarea Y a osciloscopului,
a cărui impedanţă de intrare este
standardizată la 1 Mfl.
| Curentul consumat este de nu¬
mai 2 mA; în aceste condiţii comu¬
tatorul electronic poate fi alimentat
de ia osciloscopul la care se aso¬
ciază.
Dacă s-au respectat întocmai
schema şi considerentele de manipu¬
lare şi de lucru referitoare ia dispoziti¬
vele MOS, „comutatorul funcţionează
ireproşabil. în cazul în care. între cele
două trasee apar zone luminoase pa¬
razite sau îngroşări ale traseelor, se
poate încerca eliminarea lor prin co¬
nectarea a două condensatoare de
470 — 1 000 pF între intrările circuitu¬
lui integrat 4016 (terminalele 1 şs 3) şi
masă.
.Atenţie! Dacă aceste condensa¬
toare rămîn în montaj, pe poziţia
ALT, banda de trecere este limitata
la cca 100 kHz.
Comutatorul electronic prezen¬
tat mai sus a fost probat pe diferite'
tipuri de osciloscoape, cu rezultate
foarte bune.
NOTĂ. Pentru realizarea unui /
montaj mai compact şi pentru asigu¬
rarea unei impedanţe de intrare mai
mari se poţ folosi la intrare, cu modi¬
ficările de rigoare, JFET-uri duale
monolitice, FM3955 sau 2N5545-47,
în capsulă 8 PIN,MINIDIP, produse
la CCSIT-S (ICCE).
Pentru realizarea pe cablaj impri¬
mat se va avea în vedere făptui că
circuitele integrate 4016 şi 4013 sînt
. folosite pe jumătate; se vor folosi
«cele jumătăţi care oferă trasee op¬
time.
LISTA DE PIESE :
PI, P2 — potenţiometre liniare,
500 kfl; P3 — potenţiometru liniar
- dublu 2x100 kfl; Rl, R2 — 470 kfl;
R3, R4 — 10 kfl; R5, R 6 — 62 kfl; R7,
R 8 , R9 — 47 kfl; CI, C2 — 100 nF;
C3, C4 — 470 nF; C5 — 47 pF. Toate
rezistenţele sînt de 0,12 sau 0,25 W,
iar tensiunea de lucru a condensa¬
toarelor este de 25—63 V.
TI, T2 — TUN (BC107, BC171 etc.);
C.1.1 — MMC4016; C.i.2 -
MMC4013; C.1.3 — MMC4011.
INTRARE
IEŞIRE
_ IEŞIRE
INTRARE
p,14 !
INTRARE o _ J
B '
IO
CONTROL
14 1 V,
-13 1 CONTROL A
12 î CONTROL D
ii 1 INTRAREO
>SEMNAL D
ic J ieşire J
9 l IE î !RE l*SEMNAL C
8 J INTRARE J
+ V
11
14 g 1
12
a
10
13
3
4oH
2
4
1
5
7 6
k V=15V
C.1.3
CHOP
TEHNIUM 12/1986
siMmj
I IC SI
T
Irsp/^AUl- ANDBEESCU
Schema realizează semnalizarea
intermitentă acustică şi optică
atunci cînd un corp staţionează în
dreptul sesizorului optic (fototran-
zistorul ROL031).
în figura 1 se dă schema bloc. Ea
se compune din:
— astabil, realizat cu /3E555, cu
frecvenţa variabilă în funcţie de flu¬
xul luminos ce cade pe foîotranzis-
torul ROLD31;
— filtru trece-sus, realizat pe
schema unui filtru digital compus din
CDB4121, monostabil şi CDB474, bi-
stabilul de tip D, cu rolul de a co¬
manda generatorul audio şi releul,
cînd frecvenţa astabilului depăşeşte
un anumit prag:
— generator audio, realizat cu 1/2
CDB413;
— circuit de comandă a căştii
sau a difuzorului, realizat cu 1/2
CDB413 şi tranzistorul de tip BD135
(137,139);
— circuit de comandă a releului.
în figura 2 se dă schema funcţio-
nais, care se alimentează de la o
sursă de 3 V stabilizată sau chiar de
la o btterie de 4,5 V.
Fuzionarea schemei este ur¬
mătoarea: la obturarea fluxului lumi¬
nos . ce cade pe fototranzisîorul
ROLOS1, tranzistorul BC109 se des¬
chide, tfontîrtd ca o rezistenţă varia¬
bilă paralel cu rezistenţa R2 a asta¬
bilului J3E55T-, sca ce duce la creşte¬
rea frecvenţei de oscilaţie. Această
creştere este sesizată de filtrul trece-
sus, care va comanda cu intermitenţe
generatorul audio şi releul. La în¬
depărtarea corpului care obturează
fluxul luminos ce cădea pe ROL031,
schema mai funcţionează un timp,
după care se decuplează.
Schema rămîne insensibilă la tre¬
cerea cu o anumită viteză a corpuri¬
lor ce obturează fluxul luminos.
.Realizarea corectă a montajului
va duce la buna funcţionare din pri¬
mul moment. Cu potenţiometrul PI
se va regla pragul de la care tranzis¬
torul BC109 se va deschide, dlnd
astfel posibilitatea plasării sesizo¬
rului optic în locuri cu diverse valori
ale fluxului de lumină. Releul poate
acţiona şi alţi consumatori la do¬
rinţa utilizatorului.
Materialele şi piesele utilizate re¬
zultă din figura 2.
Schema poate fi folosită ca sezi-
zor de prezenţă, comandă auto¬
mată a unor dispozitive de iluminat
o dată cu lăsarea întunericului,
semnalizarea acustică la micşora¬
rea fluxului de lumină sub o anu¬
mită limită etc.
TEHNIUM 12/1986
11
la preţuri convenabile.
Deci, vom procura:
— 1 fasung bec normal;
— 1 transformator sonerie;
— 3 întrerupătoare-veioză;
Puţine sînt persoanele care în
timpul liber, nu execută mici repa¬
raţii ale aparatajului electric din
apartament. Pentru aceasta, pro¬
pun un mic stand de lucru ce poate
fi montat într-un colţ din debara sau
in alt loc adecvat.
Acest stand conţine atît priză
pentru 220 V, cît şi pentru 3; 5 şi 8 V'
de asemenea, conţine şi un bec de
£20 V pentru iluminarea locală
Pentru economie de spaţiu, masa
de lucru va fi rabatabilă, în poziţie
de repaus ea fiind lipită de perete
Jfig D, cu picioarele (poz. 4) rotite
Masa de lucru şi placa de montaj
TUDOR NICOLAE
se vor confecţiona din placa PAL cu
grosimea de 15—20 mm şi o rigla din
răşinoase, toate decupate la dimen¬
siunile indicate în figura 2. Masa pro-
priu-zisă (poz. 3) va fi fixată de riglă
(poz. 2) prin intermediul unei bala¬
male panglică (poz. 5).
La înălţimea convenabilă staturii
persoanei ce va lucra la stand se vor
fixa în perete două şuruburi lungi,
M 8 x 120 (poz. 6), prevăzute cu piu¬
liţe (poz. 7).
După găurirea părţilor compo¬
nente la dimensiuni se trece la
montarea aparatajului electric.
De menţionat că întregul apara*aj
.— . ■ _ ■ : '
rtftnr reilalil
în atelierul electronistului amator
s-a impus în ultimul timp necesita¬
tea unui redresor care să furnizeze
simultan trei tensiuni reglabile şi de
mare putere. Alăturat prezentăm un
astfel de redresor realizat cu mini¬
mum de piese (fig. 1).
Transformatorul TR, de -putere,
este recomandabil şă fie confecţio¬
nat pe o secţiune de tole de circa 12
cm 2 , recuperate de la un transfor¬
mator de televizor „Rubin" 102, de
la care se va_ folosi numai primarul.
Deoarece sînt două tipuri de trans¬
formatoare de reţea la televizoarele
„Rubin" 102, recomand ca la tipul
cu două înfăşurări primare de 110 V
să fie puse amîndouă în serie pen¬
tru 220 V, iar pentru cel de-al doilea
tip, cu două înfăşurări primare de
127 V cu prize la 110 V, să fie puse în
serie numai înfăşurările de 110 V.
Celelalte înfăşurări secundare vor fi
date jos şi se vor bobina două în¬
făşurări secundare identice, 7—8 si
9—10, cu.sîrmă cupru emailat de
0,7 mm diametru. Aceasta repre¬
zintă de două ori 55 V, mai bine zis
de două ori 121 de spire.
Deasupra acestora, se vor bobina
două înfăşurări în serie pentru par¬
tea de 24 V, secţiune de transforma¬
tor ce va furniza de 2 x 36 V alterna¬
tiv, adică 2 x 80 spire, cu sîrmă de
1 mm diametru. Ace*astă serie se
realizează Conform schemei (cape¬
tele 11, 12 şi 13).
Pentru părţile de 60 V, condensa¬
toarele CI şi C2, precum si C5 si C6,
pot fi de 2 x 100 mF la 350 V, aceasta
în vederea economisirii de spaţiu.
Dacă nu găsim diode Zener de 68
V utilizăm diodele din seria D814 şi
deci D2 va fi realizată din patru
diode D814D şi una D814A. Astfel
va fi realizată şi D3 de 15 V, sau
dacă avem punem un PL15. Tot¬
odată acest montaj este convenabil
şi din punct de vedere al disipaţiei
termice.
Din ajustarea rezistenţei R3 se
aranjează tensjunea la ieşire de 60
V în sarcină. între minusul primului
stabilizator de 60 V şi plusul celui
de-al doilna stabilizator de 60 V am
MIHAI SP1RESCU
prevăzut un întrerupător: (comuta¬
tor) de punere sau scoatere din se¬
rie, pentru ca astfel să putem obţine
de două ori 0 h- 60 V.
Tranzistoarele TI, T7 şi T8 vor fi
fixate pe radiatoare de circa* 50 cm 2
(indiferent profilul) sau chiar pe cu¬
tia redresorului.
Potenţiometrele PI şi P4, precum
şi cele două potenţiometre de la si¬
guranţele electronice, vor fi dotate
cu butoane cu reper şi gradaţii în
volţi şi respectiv în amperi pe pa¬
noul frontal.
Partea de 0 ^ 24 V, după cum re¬
iese din schemă, este reglabilă, atît
în curent cît şi în tensiune, si tot¬
odată protejată la scurtcircuit. Am
preferat realizarea acestei scheme
cu tranzistoare şi nu am recurs la
integratele MBA723 şi MBA741, de¬
oarece acestea nu întotdeauna pot
fi achiziţionate.
Potenţiometrele P2, P3 şi- R6 este
obligatoriu să fie de bună calitate şi
neapărat capetele R şi S să fie unite,
pentru ca, în cazul unor întreruperi
sau contact imperfect al cursorului
pe rezistenţă, să nu se izoleze mon¬
tajul.
în cazul că posedăm un mi-
croampermetru, îl putem monta pe
panoul redresorului şi cu ajutorul a
trei rezistenţe Rx, prin intermediul
unui comutator cu 2 x 3 sau 2x5
contacte, etalonat corespunzător
tensiunilor respective, putem rea¬
liza şi un voltmetru de panou (fig.
în figura 3 se indică amplasamen¬
tul optim al potenţiometrelor, volt-
metrului şi al celorlalte comenzi pe
panoul frontal.
Dimensiunile generale ale redre¬
sorului vor fi în funcţie de gabaritul
pieselor. Panoul frontal se va vopsi
cu vopsea Duco gri, precum şi fun¬
dul şi spatele. Capacul se va vopsi
cu vopsea Duco negru, iar pe
părţile laterale vor fi practicate
găuri pentru aerisire. Siguranţa ge¬
nerală de 1 A va fi fixată pe spatele
redresorului în vecinătatea cordo¬
nului de alimentare de la reţeaua de
220 V.
12
TEHNIUM 12/1986
nr/
m
3 fasunguri cu talpă pentru
bec baterie;
— 3 prize radioficare;
— 1 comutator (întrerupător du¬
blu);
—- 1 întrerupător simplu;
— 1 priză suko;
— 3 becuri (3,5; 6,3; 8 V);
— 1 bec 220 V — 60 W;
— sîrmă conexiuni.
O menţiune specială se cuvine
montării în prealabil a celor trei în¬
trerupătoare de veioză într-o car¬
casă din plastic (fig. 3).
Montajul aparatajului se face
conform figurii 1, iar conexiunile se
vor face urmărind schema electrică
de montaj (fig. 4).
Pentru lampa de lucru se va
monta pe laterala plăcii portapara-
taj (poz. 1.) o ţeavă din aluminiu (de
la o antenă veche) ce se va fixa prin
intermediul unor cleme (poz 9) din
tablă subţire; la capătul ţevii se va
înşuruba fasungul.
Pentru protecţia celui ce va lucra
la acest stand, la priza şuko îm-
pămîntarea se va lega la o ţeavă de
apă, după ce în prealabil a fost bine
curăţată de oxid.
După montarea aparatajului elec¬
tric în placă, se trece la montarea
standului. Aceasta se va face intro-
ducînd prin şuruburile fixate în pe¬
rete (fig. 6) placa cu aparataj (poz.
1), apoi rigla (poz. 2), după care se
face fixarea cu piuliţe (poz. 7).
în poziţia de lucru, masa (poz. 3)
va fi orizontală,-ea sprijinindu-se pe
cele două picioare (poz. 4) ce se vor
decupa la lungime, în funcţie de
înălţimea la care,au fost fixate şuru¬
burile în perete. în final aceste plăci
pot fi vopsite, lăcuite sau îmbrăcate
în foi de prespan sau scai.
// '2
2QO\/
_
$ ?o4.ot»
fU 68v fW.
KsiiWSw
-.L.___ŞŞ
Ta T3
^8 ]ecf09B Îbcîoşi
_
T?
—e
2H3055'
ft-7!
U" °
S
R(S ecîffs
3
III
■ II _
-'[« V’i -I
$4 ş 1 *'
Iii llil
Or. ing. THA1AN CANŢĂ
în figura 1 se dau cuplurile de
strîngere principale şi unele piese
de uzură care poî ridica probleme
în timpul exploatării autoturismu¬
lui: 1 — rotulă de fixare a braţului
superior pe caroserie; 2 — rotulă de
fixare a bieletelor de direcţie pe
portfuzete; 3 — rotuiă superioară
de fixare a braţului superior pe
portfuzetă; 4 — flexibioc fixare
amortizor în partea superioară; 5 —
rotulă de fixare a braţului inferior pe
portfuzetă; 8 — rulment.
Controlul şi reglajele punţii faţă
se pot face cu ajutorul unui aparat
mecanic sau optic în atelierele
„Service" dotate corespunzător.
Pentru executarea acestor lucrări
sînt necesare: A — semibucşă pen-
.tru poziţionarea direcţiei „în linie
dreaptă"; B — tijă pentru poziţiona¬
rea punţii faţă la înălţimea nominală;
C — aparat pentru controlul unghiu¬
lui de cădere; D — dispozitiv pentru
reglarea unghiului de fugă.
Deoarece reglajele se efectuează
cu autoturismul fără sarcină şi
„gata de drum", este necesar a se
executa (verifica) următoarele
lucrări de pregătire (verificare):
presiunea pneurilor, tipul pneurilor,
înălţimea autoturismelor - fără în¬
cărcătură pe faţă 230 ± 10 mm la Olt-
cit Special şi 223 ± 10 mm la Oltcit
Club şi spate, identice (324 ± 10 mm)
şi poziţionarea direcţiei „în linie
dreaptă" (se aşază semibucşă A pe
bieletă pentru poziţionarea corectă). -
La controlul cu ajutorul unui apa¬
rat mecanic se pot executa lu¬
crările: controlul unghiului de
cădere, controlul şi reglajul un¬
ghiului de fugă şi paralelismul roţi¬
lor punţii faţă.
Controlul unghiului de cădere.
Deoarece acest unghi nu este re¬
glabil, se impune controlarea lui în
exploatare numai în cazul acciden¬
tării autoturismului şi la operaţiile
de rutină privind controlul unghiu¬
rilor direcţiei.
Controlul se execută clasic cu un
aparat de control cu fir cu plumb.
(C), după ce mai întîi s-a poziţionat
autoturismul la „înălţimea nomi¬
nală", prin comprimarea suspen¬
siei, folosind tija (B). La verificare,
dacă firul cu piumb al aparatului C,
care atîrnă vertical, se află între cele
două repere de pe tija orizontală,
înseamnă că unghiul de cădere este
bun.
La controlul unghiului de cădere
cu un aparat optic mai întîi se pozi¬
ţionează, clasic, autoturismul şi se
montează aparatele pentru executa¬
rea controlului pe suportul magnetic
de pe janta roţii de controlat. în con¬
tinuare se verifică ambele roţi, un¬
ghiul de cădere corect situîhdu-se
între 0° şi 1°.
Controlul şi reglajul pot fi făcute
— clasic — şi cu ajutorul unui* aparat
optic. Se pune direcţia în „linie
dreaptă", se blochează volanul, se
montează tijele prin comprimarea
suspensiei şi se măsoară cota L,
(între, reperul a şi calea de rulare)
figura 3. Se măsoară paralelismul.
Apoi, după demontarea tijelor, se
ridică autoturismul pe cric cu sco¬
pul de a opţine o cotă L 2 = + 70
mm (de exemplu, dacă Lt = 698
mm, L 2 = 768 mm),' se citeşte din
nou variaţia de paralelism. Această
variaţie trebuie să fie cuprinsă între
0 şi 1,5 mm deschidere la fiecare
roată.
La reglarea carterului direcţiei, o
cală cu grosimea de 1 mm face să
varieze paralelismul cu 1,5 mm (in-
troducînd o cală se realizează „des¬
chidere", scoţînd o cală — „închi¬
dere").
Controlul şi reglajul unghiului de
fugă. Pentru a se realiza un control
exact este necesar ca înălţimile faţă
şi spate să fie corect reglate, pentru
â fi cît mai aproape de înălţimea no¬
minală.
Controlul, se face — clasic — cu
ajutorul unui aparat optic montat
pe roată, unghiul de fugă citit tre¬
buie să aibă valoarea: 2°— 2°30'
(Oltcit Special) şi 2°3Q'—3° (Oltcit
Club).
Pentru reglare, se suspendă par¬
tea din faţă a automobilului şi, după
demontarea suporturilor de fixare a
barei de torsiune, se montează un
dispozitiv C. Reglajul se realizează
prin deplasarea ansamblului su-
port-bară de torsiune către partea
din faţă a automobilului, pentru a
mări unghiul de fugă, şi către partea
din spate, pentru a micşora unghiul
de fugă. Se menţionează că la o de¬
plasare de 1 mm, unghiul de fugă îşi
modifică valoarea cu 20'.
Controlul şl reglajul calării carte¬
rului de direcţie
Acest reglaj se face cu scopul de
a poziţiona carterul de direcţie la o
înălţime determinată cu ajutorul ca¬
lelor montate între traversă şi car¬
ter. Prin acest reglaj se limitează va¬
riaţiile de paralelism în timpul com¬
primării sau destinderii suspensiei.
După ce autoturismul a fost aşe¬
zat pe o suprafaţă orizontală şi
pregătit, urmează a fi poziţionat la
„înălţimea nominală" prin compri¬
marea suspensiei faţă şi montarea
tijelor care determină corect
această înălţime.
La controlul calării carterului se
poate folosi un aparat (nivelă) cu
bulă; în poziţia nominală bieleta tre¬
buie să fie orizontală. în situaţia în
care nu este orizontală,' se impune
reglarea carterului direcţiei prin re¬
ducerea sau creşterea numărului
de cale montate în „X“ (fig. 2), pînă
la obţinerea acestei condiţii.
CONTROLUL Şl REGLAJUL.
PARALELISMULUI ROŢILOR
FAŢĂ
Paralelismul trebuie să fie cu¬
prins între 0 şi 3 mm deschidere.
Reglarea se face prin rotirea tiranţi-
lor bieletelor de direcţie (se menţio¬
nează că lungimea filetelor apa¬
rente trebuie să fie aproximativ
egală de o parte şi de alta, cu o dife¬
renţă admisă de 2 mm).
La controlul cu aparat optic,
după ce se aduce direcţia în „linie
dreaptă", se blochează volanul şi se
montează aparatul pe roată. Pentru
valoarea paralelismului se citeşte
pe o bară amplasată în faţă valoarea
indicată de spotul luminos. (La am¬
plasarea barelor între roţile autotu¬
rismului şi în faţă trebuie respectată
cota de 2,31 m între ele.)
' CONTROLUL Şi REGLAJUL
ÎNĂLŢIMII FAŢĂ Şl SPATE
La executarea lucrărilor se reco¬
mandă a se utiliza următoarele
S.D.V.-uri specifice: A — tijă regla¬
bilă pentru verificarea înălţimii sub
caroserie; B — dispozitiv pentru ex-
tractoare; C — dispozitiv pentru de¬
montare şi montare cuzineţi lagăre
braţe spate, format din: un set de
tije filetate Ml6 şi 4 piuliţe, o bucşă
de legătură a tijelor filetate, un rul¬
ment de presiune şi un dorn pentru
montarea obturatoarelor de etan-
şare a braţelor; D — dispozitiv pen¬
tru demontare bare torsiune spate,
folosit împreună cu dispozitivul B; E
— dispozitiv pentru reglarea punţii
spate; F — bucşă pentru montare
inel rulment cu ace braţ inferior
spate; G — cale pentru reglajul late¬
ral al punţii spate; H — bucşă pen¬
tru montare tub suport braţ spate; I
— traversă pentru ridicarea părţii
spate a automobilului.
Se recomandă folosirea ur¬
mătoarelor cupluri de strîngere, în
(daN*m): 7 — şurub suport lamă de
flexiune; 12,8 — şurub suport bară
torsiune faţă pe lama de flexiune;
2,4 — şurub de blocare a barelor de
torsiune faţă spre lama de flexiune;
1 — şurub de blocare a barelor de
torsiune spate pe braţe; 2,2 —
şurub de blocare a barelor de tor¬
siune spate pe braţe; 11,4 — piuliţă
şurub fixare amortizor spate pe
braţ; 1,3 — piuliţă blocare bare tor¬
siune spate pe punte.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
st/a/g d
' 4 tik
TEHNIUM 12/1986
TRABANT 601:
mmmm
DESCRIERE Şl FUNCŢIONARE
După cum se ştie, • în cep în d din
iulie 1984, autoturismul Trabanî
601 se livrează echipat cu un carbu¬
rator nou, individualizat prin sigla
28 H 1—1, «special conceput pentru
motoarele P 65/66. Carburatorul
este de tipu! inversat, cu camera de
carburaţie în formă de L şi difuzor
dublu. Părţile .sale principale sînt:
camera de nivel constant, sistemul
principal, sistemul de mers încet
(ralanti), îmbogăţitorul şi sistemul
de pornire (fig. 1). După cum se ob¬
servă, acest tip de carburator nu
este înzestrat cu pompă de accele¬
raţie.
Camera de nivel constant
Este prevăzută cu un şîuţ 1 prin
care benzina intră în carburator, ac- '
cesul fiind controlat de ansamblul
acului de închidere (poanîou) 2;
pentru a scoate alimentarea came¬
rei de nivel constant de sub influ¬
enţa vibraţiilor motorului, plutitorul
3 nu acţionează direct asupra supa-
pei-ac, ci prin intermediul unui mic
arc. Prevenirea variaţiilor de pre¬
siune din camera de nivel constant
se realizează prin conectarea spaţiu¬
lui său de aer la camera de carbu¬
raţie cu ajutorul unui racord elastic
31 montat pe ştuţul 5. Plutitorul este
articulat la plafonul camerei de car¬
buraţie şi are o pîrghie care acţio¬
nează asupra supapei-ac; cînd de¬
bitul de benzină creşte, nivelul li¬
chidului din cameră se ridică, iar
plutitorul determină închiderea su-
papei-ac şi invers. în acest fel nive¬
lul combustibilului în camera de
nivel constant oscilează foarte uşor
în jurul unei valori medii cvasicon-
stante.
Sistemul principal
Este construit după principiul
frînării pneumatice, adică cu aer
adiţional, sistem cunoscut şi sub
denumirea de compensator. în
compunerea acestei părţi a carbu¬
ratorului intră jiclorul principal de
benzină 6, care dozează combusti¬
bilul trimis în puţul cu emulsorul 7;
tot aici pătrunde şi aerul adiţional
sosit prin jiclorul compensator 8.
Din puţul emulsor, o canalizaţie 4
dirijează amestecul spre secţiunea
minimă a difuzorului mic 9, plasat în
interiorul difuzorului mare 10. în
timpul funcţionării motorului la sar¬
cini mijlocii şi mari (cînd deci cla-
peta de acceleraţie 20 are deschi¬
deri importante), depresiunea pro¬
dusă de motor determină o curgere
de benzină prin jiclorul principal 6
spre puţul emulsor. Aici combusti¬
bilul întîlneşte aerul adiţional, pro-
ducîndu-se o emulsie de bună cali¬
tate, care este vehiculată apoi prin
canalizaţia 27 spre difuzorul 9 şi
apoi spre cilindri. Reglarea dozării
calitative a raportului aer/benzină în
funcţie de turaţie şi sarcină este
realizată automat de sistemul de¬
scris, în funcţie de necesităţile obţi¬
nerii consumurilor specifice mini¬
male.
Sistemul de mers încet (ralanti)
La acest carburator circuitul care
realizează alimentarea motorului la
ralanti este adaptat normelor de po¬
luare impuse prin Legea nr. 15 a
Comisiei Economice Europene. în
structura sa se găsesc jiclorul de
benzină 15, jiclorul de aer 16, ficio¬
rul de amestec 17, precum şi şuru¬
burile de reglare 22 şi 22
Or. ing. MIHAI STRATULAT
La mersul în gol, cînd puţul emul¬
sor este plin cu benzină, lichidul
este dirijat prin canalizaţia 4 spre ji¬
clorul .15, unde este dozat cantita¬
tiv.
Păîrunzînd în canalul 28, benzina
întîlneşte curentul de aer adus aici
de jiclorul de aer 16, avînd loc o pre-
cul la sarcini mari. Ei face parte
din categoria dispozitivelor cu co¬
mandă mecanică şi montaj în para¬
lel cu jiclorul principal. Jiclorul îm¬
bogăţitor 14 se alimentează din ca¬
mera de nivel constant prin supapa
13, acţionată de pîrghia 29, arcul ti¬
jei 12 şi cama 11; aceasta din urmă
este pusă în funcţiune de o timone¬
rie legată de clapeia de acceleraţie.
După o cursă a clapetei corespun¬
zătoare unui unghi de deschidere de
35°, jocul dintre camă şi suportul 30
se consumă şi arcul începe să fie
comprimat, împingînd fa rîndul său
pîrghia 29 care deschide supapa. în
acest fel o cantitate de combustibil
suplimentară se scurge prin jiclorul
îmbogăţitor 14, adăugîndu-se celei li¬
vrate de jiclorul principal şi îmbogă¬
ţind pe această cale amestecul livrat
prin canalizaţia 27 în scopul obţinerii
unei puteri sporite.
Pornirea
Regimul de pornire la rece nece¬
sită un amestec foarte bogat a cărui
Turaţia de încălzire a motorului,
stabilită în funcţie de temperatura
ambiantă, se reglează prin deschi¬
derea parţială a clapetei de aer şi în¬
chiderea corespunzătoare — re¬
glată automat prin timoneria 25 — a
cejei de acceleraţie.
în finalul prezentării carburatoru¬
lui 28 H 1—1 se menţionează că re¬
gimul de progresiune (repriză) se
asigură prin canalul 19 cu diametrul
de 1 mm, plasat la 1 mm în faţa cla¬
petei de acceleraţie, cînd aceasta
este complet închisă.
La trecerea de ia ralanti la regimu¬
rile de sarcină inferioară (cînd se
porneşte cu maşina de' pe loc), o
dată cu deschiderea clapetei de ac¬
celeraţie, zona de depresiune ma¬
ximă se aplică acestui canal, prelun-
gindu-se astfel funcţionarea siste¬
mului de mers încet pînă la intrarea
în . funcţiune a sistemului principal.
în .discul clapetei de acceleraţie
20 este practicat un orificiu 26 cu
un diametru de 1,8 mm, care trebuie
4 I i * 30
13 29 32 4
emulsionare a amestecului astfel
format. în continuare, amestecul
urmează două traiectorii: o parte se
.realizare este asigurată de o cla-
petă de aer (de pornire sau şoc), 24,
plasată la intrarea aerului în camera
scurge prin jiclorul 17 şi orificiul 18 de carburaţie. Prin închiderea ei şi
în camera de carburaţie, în avalul deschiderea parţială a clapetei de
clapetei de acceleraţie, iar o alta
străbate micile secţiuni oferite de
acceleraţie, întreaga depresiune
creată de pistoane se transmite sis-
şuruburile de reglare 23 şi 22, debu- ternului de mers încet şi celui prin-
şînd, în final, în acelaşi loc.
Se observă că acest ultim filon de
amestec, care pătrunde în canali-
cipal, care livrează mari cantităţi de
combustibil.
Gradul de deschidere a clapetei
zaţia 21, este emulsionat suplimen- de acceleraţie este hotărîtor în rea-
tar de aerul care se scurge pe aici, lizarea unei porniri prompte, de
contribuind astfel la omogenizarea aceea poziţionarea reciprocă a ce-
superioară a amestecului carburant lor două ciapete se reglează îngrijit
livrat motorului la ralanti. cu ajutorul unui şurub nefigurat în
îmbogăţitorul schemă, dar despre care se va men-
îmbogăţitorul suplineşte într-o t'ona cînd vor fi prezentate reglajele ,
oarecare măsură şi funcţia pompei carburatorului.. \
de acceleraţie, îmbogăţind ameste-
10 19 20 26
menţinut neobturat, deoarece de
starea sa depinde calitatea reglaju¬
lui de mers încet, aşa după cum se
va vedea.
PRINCIPALELE DATE TEHNICE:
Diametrul difuzorului mic. 25 mm
Jicloare de benzină
principal (6) . 113
de mers încet (15) _ 45
îmbogăţitorul (14) _ 45
Jicloare de aer
compensator (8) . 100
de mers încet (16) .... 100
Jiclor de amestec (17)_ 70
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 12/1986
15
DISPOZITIV
ve maopm
Laboratorul cineastului amator
presupune o dotare specializata
pentru. a asigura prelucrarea co¬
rectă a peliculei şi realizarea unor
efecte speciale tehnice sau artis¬
tice. O parte dintre aceste aparate
se pot achiziţiona din comerţ, dar în
general nu prezintă toate caracte¬
risticile solicitate. In cele ce ur¬
mează vom prezenta o succesiune
de construcţii destinate dotării la¬
boratorului, principalul scop fiind
de a asigura o prelucrare corectă a
peliculei.
Developarea peliculei se poate
face în mai multe feluri, începînd cu
developarea liberă („în mînă“) —
care se poate aplica numai pentru
segmente scurte — şi terminînd cu
sistemele automate de developare.
Cel mai răspîndit sistem este cel de
developare în tanc, care are două
variante: cu bandă Korex sau cu
rolă spirală.
Pentru lungimi mari (15 sau 30
m), banda Korex este greu de pro¬
curat,. aşa că vom prezenta un sis¬
tem de realizare a acesteia în"atelie-
rul propriu.
Banda Korex are două variante
constructive, după cum se poate
remarca în figura 1. Varianta A are
ondulaţiile distanţiere alternante,
creînd o distanţă mare între stratu¬
rile de peliculă. Varianta B este în
schimb mai avantajoasă în cazul
lungimilor mari, permiţînd utiliza¬
rea unui tanc mai mic în diametru,
în ambele cazuri, banda are o
lăţime egală cu cea a peliculei deve¬
lopate (16, 2x8 sau 8 mm).
Deci, la realizarea benzii Korex
vom avea o bandă din material plas¬
tic de lăţime egală cu pelicula de
developat, dar cu o rigiditate mai
mare (de obicei o grosime mai
mare).
Dispozitivul de realizare a ondu-
laţiilor prezentat în figura 2 este de¬
osebit de simplu de. construit. Avem
un ghidaj şablon confecţionat din
lemn (obligatoriu lemnul va fi de
esenţă tare şi lăcuit, cu excepţia zo-
Ing. MIHAI FLORESCU
nelor calde), precum şi un sistem
cald realizat prin adăugarea unui
element cilindric din oţel inoxidabil
sau cromat, bine polizat. De calita¬
tea suprafeţei acestui element de¬
pinde şi calitatea ondulaţiilor reali¬
zate. Diametrul, încălzitorului va.fi
de 3—3,5 mm. încălzirea se asigură
cu un ciocan electric de lipit de mi¬
nimum 80 W. Puterea mare este ne¬
cesară pentru a realiza o ondulaţie
într-o singură aplicare a încălzito¬
rului. Evident, acest lucru presu¬
pune unele exerciţii.
în figura 3 prezentăm ghidajul
şablon. Distanţa între pereţii de ghi¬
dare este dată de lăţimea benzii
prelucrate, la care se adaugă 0,5
mm. Distanţa între ondulaţii este de
circa 4—5 mm.
Banda care stă la baza benzii Ko¬
rex se poate obţine cel mai uşor din
prelucrarea unei pelicule cinema--
tografice de 35 mm. Pentru început
se va elimina emulsia prin spălare
cu apă caldă. Pelicula spălată şi us¬
cată se fîşiază cu uit dispozitiv Ca
acela din figura 4.
Dispozitivul se obţine prin strati¬
ficarea unor piese realizate foarte
precis (figura 5), asamblate cu cîte
două şuruburi pentru fiecare din
segmentele dispozitivului (superior
şi inferior). în asamblare se vor in¬
troduce segmente de lame de ras
ca în figura 6, care vor asigura tăie¬
rea corectă a peliculei. Elementele
constructive se pot realiza din dife¬
rite materiale, fiind recomandat to¬
tuşi un material cu stabilitate mare
în timp. metalic sau plastic.
Pelicula se introduce în ghidajul
sistemului inferior pînâ la nivelul la¬
melor de tăiere, apoi se aplică siste¬
mul superior şi, apăsînd continuu,
se trage pelicula prin dispozitiv. Se
obţin simultan o bandă pentru 16
mm (2x8 mm) şi o bandă pentru 8
mm.
Manipularea peliculei în vederea
prelucrării nu se poate face cu ro¬
lele utilizate la aparatele de filmat
sau de proiecţie. Pentru manipulare
se poate realiza şi utiliza rola din fi¬
gurile 7 şi 8.
Este vorba de o rolă tambur, me¬
talică, cu o construcţie simplă. Rea¬
lizarea se face din sîrmă de 2,5—3
mm diametru, asamblată pe un
şablon prin lipire cu cositor (figura
9). Miezul rolei se realizează din
tablă. întreaga rolă se va finisa cu
multă atenţie, toate sudurile fiind
polizate. Este preferabilă nichela-
rea rolei.
în figura 10 prezentăm ca princi¬
piu dispozitivul derulator care asi¬
gură încărcarea simultană a pelicu¬
lei şi a benzii Korex. Din punct de
vedere al dimensiunilor, construc¬
torul va realiza astfel lucrarea încît
să se poată manevra comod în con¬
diţii de obscuritate totală. Pelicula
se află rulată, aşa cum a fost scoasă
din aparatul de filmat, în rola (sau
şpulul) 1, banda Korex 2 fiind rulată
pe o rolă 3. Preluarea se face pe rola
4, avînd grijă să se ruleze pelicula
cu emulsia spre exteriorul rolei 4.
Dispozitivul acesta se poate înlo-
■ cui cu sistemul derulator care
există la unele aparate mai vechi de
proiecţie pe 16 mm. El poate servi şi
la alte operaţii decît derularea (de
exemplu la solarizare în cazul peli¬
culei reversibile — figura 15).
Pentru operaţii de developare,
pelicula rulată cu banda Korex sau
pe rolă spiralată se introduce în
tanc (doză), de tipul celei din figura
11. în figură am notat 1 — axiil do¬
zei, 2 — rola. în general, axul dozei
este astfel construit încît să reali¬
zeze prin el alimentarea cu soluţiile
de lucru, care sînt evacuate printr-o
degajare a capacului dozei. Această
soluţie se poate aplica numai în ca¬
zul în care developarea se face ex¬
clusiv manual. Dacă luăm în consi¬
derare durata mare a procesului în
cazul peliculelor color şi reversibile,
operaţia devine obositoare şi deci
apare un factor de risc prin greşeli
de operare. în figura 12 propunem
un sistem simplu care asigură roti¬
rea rolei cu circa o rotaţie pe se¬
cundă. în acest caz este evident că
nu mai putem face alimentarea cu
soluţie prin ax. Pentru alimentare se
vor monta două ştuţuri în peretele
dozei, de la care se pleacă cu un
furtun de alimentare şi unul de eva¬
cuare. Furtunul de alimentare se
prevede cu o pîlnie montată pe un
stativ alăturat sistemului de antre¬
nare. Furtunul de evacuare va fi ghi¬
dat după caz la recipientele de co¬
lectare a soluţiilor uzate sau va de¬
versa la canal apa de spălare. Obli¬
gatoriu se vor utiliza furtunuri ne¬
transparente pentru a împiedica
pătrunderea luminii prin efectul de
ghid creat de lichidul în curgere.
Elementul principal în sistemul
din figura 12 îl reprezintă cuplajul
elastic, care permite cuplarea doze¬
lor, indiferent de dimensiuni sau
tip, la sistemul de antrenare. Acesta
este detaliat în figura 13. Axul prin¬
cipal 1 este rigidizat de fulia 2 şi
este ghidat de distanţierul 3 şi buc¬
şele montate în suportul 4. Ghidajul
şi bucşele se vor realiza de prefe¬
rinţă din textolit polizat, astfel încît
rotirea să se facă uşor.
* Perpendicular, în axul 1 se mom
tează în ordine două ştifturi, 5 şi 7,
cu care se asigură asamblarea cu¬
plajului elastic. Pe primul ştift 5 se
sprijină resortul elicoidal 6, realizat
din sîrmă de oţel arc de diametru
0,4 — 0,5 mm. Resortul împinge
bucşa glisantă 8 care este realizată
din două piese (figura 14). Piesa ci¬
lindrică trebuie să fie destul de
aproape de diametrul axului 1 pen¬
tru a reduce jocul radial. Cele două
elemente ale bucşei 8 se asam¬
blează prin lipire cu cositor. Bucşa
se îmbracă cu o piesă din cauciuc 9,
realizată corespunzător cu locaşul
existent în axul dozei de care dispu¬
nem. Ordinea asamblării este: se
montează fulia 2 pe axul 1; se intro¬
duce axul 1 astfel echipat prin'ghi¬
dajul 3 şi suportul 4; se introduce în
ax ştiftul 5; se introduc pe ax resor¬
tul 6 şi bucşa glisantă (în prealabil
acoperită cu cauciucul 9) şi se in¬
troduce forţat ştiftul 7.
în general, toate dimensiunile se
pot corecta în funcţie de tipul dozei
pe care o deţinem. Pe talpa supor¬
tului se va lipi o placă de cauciuc
5,5 -^ 45,5
16
TEHNIUM 12/1986
care să asigure imobilizarea dozei
pe suport. Toate reperele metalice
se recomandă să fie cromate sau
cel puţin acoperite cu un lac de
bună calitate (tip Palux, de exem¬
plu).
Motorul utilizat trebuie să aibă o
putere aparentă de minimum 10 W,
dimensiunile fuliilor de transmisie
fiind alese astfel ca turaţia axului 1
să fie cuprinsă între 40 şi 60 ture pe
minut. Cureaua de transmisie este
de tipul celor de la magnetofoanele
Tesla B2 şi 63, care are o lungime
satisfăcătoare. Este evident că în
cazul în care dispunem de un motor
cu un sistem de reglare a turaţiei se
poate asigura şi un alt sistem de
transmisie.
Acest dispozitiv de developare
favorizează peliculele _ cu proces;
simplu (nereversibile). în cazul pro¬
ceselor complexe, care includ sola-
rizare, aceasta se poate face chiar
în doză. prin înlăturarea capacului,
dar soluţia nu asigură cu certitu¬
dine uniformitatea expunerii, fiind|
deci necesare extragerea rolei cui
peliculă, solarizarea ca în figura 151
şi apoi reluarea procesului de deve¬
lopare în doza închisă. Aceste dez-',
avantaje limitează aplicarea acestui j
dispozitiv, care conduce, totuşi la.ol
perfecţionare a procesului”de deve-jj
lopare.
este nevoie becul H prin apăsarea
pe butonul de STOP cu contacte
N.l. — B2. De fiecare dată, la repor-
nire, prin apăsarea pe 61, tempori¬
zarea se reia de la valoarea la care a
rămas în momentul opririi. Oprirea
becului cu stocarea temporizării se
poate face oricînd dacă valoarea
temporizată nu a ajuns la valoarea
prescrisă sau dacă nu a fost readus
tot sistemul la condiţiile iniţiale 'prin
resetare manuală cu ajutorul lui 63.
BIBLIOGRAFIE:
Microelectronica — DATA BOOK
MOS and Optoelectronic Devices,
First Edition, 1985.
Revista „Tehnium“, anul 1986.
"T*
DISTRIBUŢIA ALIMENTĂRII:
V0 alimentează RL2 (24 V)
VI alimentează CD1, 2, 3 (10 4 12 V);
CI13 4 C118
V2 alimentează Cil — CI12 (10 4-12 V)
V3 alimentează comanda oscilator
şi TSL (8 4 12 V)
MATERIALE UTILIZATE:
Cil— MMC4011; CI2, 6, 7-
MC4018; CI3, 4, 5—MMC4516;. CI8,
9, 10—MMC40192; Cili, 12—
MMC4503; C113, 14, 15—MMC4030;
Ci 16, 17—MMC4002; CI18-MMC4023;
TI. 3, 6—BD237; T2, 4, 5-BC171;
FT-R0L033; Dl—PL5V1Z; D2-
1N4001; PR—1PM05; TR—TMA
220/24 V, 25 VA; R1-560 fi; R2, 3,
5—1 k£l; R4—10 klî; R6, 10—100 kSl;
R7, 24-4,7 kll; R8-20 4 100 k £ i;
R9—10 M£l; R11 4 R23—3,3 kll; Ci. 2
— 1000 mF/25 V; C3—500 4 1000 pF/
500 4 1000 V; C4—45 pF; C5—5 4 36
pF; X-TAL-32 768 Hz; K1 - comu¬
tator dublu, 5A; Bl — buton miniatură
dublu cu contacte N.D.; 82—buton
cu contact N.I.; B3—buton cu con- .
tact N.D.; RL1-RL13/220 Vc.a.;
RL2—RL13/24VC.C.; FI—fuzibil 2 A;
F2— fuzibil 0,5 A; CD1, 2, 3 — comu¬
tator decadic miniatură, cod ZCB.
17
TEHNIUM 12/1986
Ui
.nQKLzmm
Un interior de locuinţă, pentru a fi
plăcut şi confortabil, trebuie să fie
aranjat cu mult gust estetic, să aibă
lumină (naturală sau artificială) su¬
ficientă şi un sistem de încălzire
care. în lunile reci ale anului să asi¬
gure un echilibru normal între
căldura necesară corpului uman şi
temperatura încăperilor. Existenţa
omului, supravieţuirea şi menţine¬
rea unui grad sporit de sănătate sînt
strîns legate de multitudinea facto¬
rilor biologici ai mediului ambiant,
dintre care temperatura şi umidita¬
tea au rolul cel mai important.
Căldura este necesară omului
deoarece organismul este mult mai
sensibil la frig decît la cald, numărul
receptorilor tegumentari pentru
„frig“ (corpusculii Krause) este de
aproximativ opt ori mai mare decît
ai receptorilor pentru „cald“ (cor¬
pusculii Ruffini). Receptorii tegu¬
mentari sensibili la cele două stări
au o repartizare neuniformă pe su¬
prafaţa pielii (pe un cm 2 suprafaţă
de piele se află 12—15 puncte sen¬
sibile la frig şi 1—2 puncte sensibile
la cald).
Datorită poziţiei geografice, tem¬
peratura aerului în ţara noastră os¬
cilează între limite destul de mari şi
demne de luat în seamă, motiv pen¬
tru care este necesar ca, o dată cu
venirea toamnei şi pînă la mijlocul
primăverii (aproximativ din luna oc¬
tombrie şi pînă în luna aprilie a anu¬
lui următor),, locuinţele să fie în¬
călzite. în procesul de încălzire a lo¬
cuinţelor se foloseşte cea mai mare
parte a energiei consumate în locu¬
inţe.
Sistemele de încălzire folosite
pentru asigurarea climatului termic
din încăperi se clasifică în funcţie
de:
— locul de amplasare a sursei de
căldură (încălzire locală sau cen¬
trală);
— natura combustibilului folosit
(încălzire cu combustibil solid, li¬
chid sau gazos);
— modul de transmitere a căldu¬
rii de la sursă la aerul din încăpere
(încălzire prin radiaţie sau prin con-
vecţie).
ÎNCĂLZIREA LOCALĂ
Este una din cele mai vechi şi mai
răspîndite forme de încălzire,
căldura transmiţîndu-se prin ra-
, diaţie direct de la sursele termice
aflate în încăperi. Pentru încălzirea
locală se folosesc în principal so¬
bele de cărămidă, metalice, de
fontă sau de teracotă, încălzite cu
lemne, rumeguş,-cărbuni, gaze na¬
turale (de obicei gaz metan) sau cu
^produse petroliere lichide. Această
' formă de încălzire este cea mai utili¬
zată atît în mediul rural, cît şi în cel
urban, excepţie făcînd blocurile de
locuit construite tot mai mult în
toate localităţile patriei.
încălzirea a două-trei încăperi de
la aceeaşi sursă de căldură (de
exemplu, o teracotă ce trece prin
perete) constituie un prim pas spre
o încălzire centralizată; spre îm¬
bunătăţirea condiţiilor de confort,
dezvoltată în paralel cu ideea de
economisire a combustibilului.
ÎNCĂLZIREA CENTRALĂ
Asigură producerea centralizată
a agentului încălzitor (aer, abur,
MIRCEA MUNTEANU,
□ţelu-Roşu
apă fierbinte), care este apoi distri¬
buit prin conducte la elementele ce
vor încălzi aerul din încăperi.
Romanii au fost printre primii
care au folosit instalaţiile de în¬
călzire centrală pentru interes pu¬
blic în termele ce le-au construit la
Roma şi în alte localităţi ale Impe¬
riului Roman.
Sistemele de încălzire centrală au
în raport cu încălzirea locală o serie
de avantaje ca:
— depozitarea şi folosirea cen¬
tralizată a combustibilului;
— micşorarea timpului necesar
pentru încărcarea sobelor, pentru
transportul şi depozitarea combus¬
tibilului în încăperi şi cel de supra¬
veghere a arderii;
— cîştig de spaţiu în încăperi prin
eliminarea depozitării locale a com¬
bustibilului;
— mărirea spaţiului util în în¬
căperi prin eliminarea sobelor şi a
coşurilor ieşite din planul zidului;
— urmărirea unitară a arderii, cu
posibilităţi de intervenţie pentru îm¬
bunătăţirea randamentului.
Dintre dezavantajele încălzirii cen¬
trale trebuie menţionat că aceasta nu
măreşte aerisirea, că scade mult umi¬
ditatea din încăperi (prin uscarea ex¬
cesivă a aerului) şi că favorizează de¬
gajarea prafului rezultat din uscarea
acestuia pe elementele radiatoarelor.
Remedierea inconvenientelor amin¬
tite se poate realiza:
— direct, prin deschiderea pentru
aerisire a ferestrelor şi uşilor şi prin
aşezare de vase cu apă între ele¬
mentele radiatoarelor, cu scopul de
a mări umiditatea aerului din în¬
căpere;
— indirect, prin simpla circulaţie
pe uşi, care favorizează un schimb
de aer mai umed şi proaspăt din at¬
mosferă faţă de aerul mai puţin
umed şi cu praf din încăpere.
Instalaţia de încălzire centrală'
cea mai răspîndită este aceea care
foloseşte ca agent termic purtător
de căldură apa, deoarece îşi
schimbă greu starea de agregare,
se procură uşoi, la un preţ ieftin.
Prin realizarea instalaţiilor de în¬
călzire centrală se poate asigura în¬
călzirea unei locuinţe (aparta- ,
ment), a unui grup de locuinţe (blo¬
curi) sau a unui grup de cartiere, in¬
stalaţia numindu-se după caz: de
apartament, de bloc sau de zonă.
Instalaţia de încălzire centrală de
apartament
Dată fiind tema propusă, vom
prezenta mai în detaliu acest tip de
încălzire deoarece îşi găseşte apli¬
cabilitate din ce în ce mai mare în
locuinţele proprietate personală
datorită faptului că:
— se asigură o temperatură uni¬
formă sau cel puţin apropiată în
toate încăperile locuinţei;
— se face focul într-un singur loc,
la cazan;
— se poate păstra o curăţenie mai
bună în camere datorită elimină¬
rii în special a lemnelor şi a cărbuni¬
lor;
— se realizează economie de com¬
bustibil.
Cel mai utilizat sistem de în¬
călzire centrală de apartament este
acela care asigură circulaţia agen¬
tului termic (apă caldă) prin gravi¬
taţie (se bazează pe principiul că
apa caldă, fiind mai uşoară, se ri¬
dică în părţile superioare ale insta¬
laţiei).
In funcţie de locul prin care apa
caldă ajunge la elementele ce ra¬
diază căldura, instalaţia de încălzire
centrală de apartament se clasifică
în:
— instalaţie de încălzire centrală
cu distribuţie inferioară, bitubulară
(o conductă de tur şi una de retur);
— instalaţie de încălzire centrală
cu distribuţie superioară: monotu-
bulară (o singură conductă pentru
tur şi retur); bitubulară (o conductă
pentru tur şi una pentru retur).
Cel mai folosit sistem este cel bi-
tubular, în care apa caldă circulă
prirîtr-o conductă la ducere (tur),
iar apa răcită se întoarce la cazan
printr-o altă conductă (retur).
Confofm figurii 1 — instalaţie de
încălzire centrală bitubulară cu dis¬
tribuţie inferioară —, apa calda
ajunge în sistem „urcător" direct la
partea superioară a radiatoarelor,
apa răcită întorcîndu-se în sistem
„coborîtor" de la partea inferioară a
radiatoarelor la cazan. în figura 2 —
instalaţie de încălzire centrală bitu¬
bulară cu distribuţie superioară —,
apa caldă ajunge în sistem „ur¬
cător" pînă la un punct superior
„A", de unde în sistem „coborîtor"
ajunge la radiatoare şi în continu¬
are la cazan.
Pe lîngă aceste sisteme, care au
cazanul amplasat la subsol, în locu¬
inţe se mai pot executa, conform fi¬
gurii 3, instalaţii de încălzire cen¬
trală bitubulară cu distribuţie supe¬
rioară cu cazanul montat la cota
pardoselii, în bucătărie, coridor,
baie sau chiar în cameră (de prefe¬
rinţă Ja locuinţele care au gaz me¬
tan). In acest caz, cazanului trebuie
să i se asigure un aspect arhitectu¬
ral cît mai frumos. La acest gen de
instalaţie, vasul de expansiune, pe
lîngă funcţia de bază (preluarea di¬
ferenţei de volum de la apa caldă la
apa rece), are rolul de a permite ae¬
risirea prin el a întregii instalaţii.
Pentru ca presiunea de răcire a apei
din radiatoarele instalaţiei să nu
scadă (deci pentru ca radiatoarele
să se încălzească pe toată lungimea
lor), trebuie ca linia orizontală de
mijloc a cazanului să fie mai jos de¬
cît linia de mijloc a radiatoarelor, iar
înălţimea pe verticală a conductei
de tur să fie cît mai mare. Aceste
condiţii sînt cele ideale, sistemul de
încălzire funcţionînd şi fără îndepli¬
nirea lor, dar în regim forţat, cu ran¬
dament redus.
1 G.C. generator de căldură
| R ■■■ radiator
V.E. = vas de expansiune
1 - conductă de tur
2 = conductă de retur
3, 4 = conducte de expansiune
5 = conductă de aerisire
6 = conductă de preaplin
7 = conductă de aerisire a vasului de
expansiune
8 = conductă de umplere şi de golire
a instalaţiei
1 r conductă de tur
2 - conductă de retur
3 - conductă de expansiune
4 - conductă de aerisire
5 conductă de preaplin
6 - conductă de aerisire a vasului de
expansiune
7 = conductă de umplere şi de goli-
rire a instalaţiei
I_
r-
parter
_ J j
"2
TEHNIUM 12/1986
O instalaţie de încălzire centrală
de apartament, biîubulară, cu dis¬
tribuţie interioară (superioară) sau
cu cazan (generator de căldură)
montat îa cota pardoselii, se com¬
pune diri:
® Cazanul (generatorul de căldură),
care cuprinde un ansamblu de părţi
componente ce au rolul de a asigura
transmiterea unui agent de încălzire
cu temperatură cît'mai mare, prin
conducta de tur, spre radiatoare. Ca¬
zanul se poate amplasa (şi este foarte
indicat) la subsol sau în încăperi ia
cota pardoselii şi trebuie astfel di¬
mensionat încît debitul de apă caldă,
să nu modifice prea mult temperatura
apei în ^instalaţie pe traseul cazan-ra-
diatbr. în instalaţiile de încălzire cen¬
trală de apartament (cu aproximativ
100—150 elemente ia radiatoare), ca¬
zacele cu debit mic (10—50 I) au un
viitor cert, deoarece apa se încălzeşte
mai repede, circulînd cu viteze mai
mari în instalaţie.
Ansamblul ce-l denumim genera¬
tor de căldură este alcătuit, con¬
form figurii 4, din: focarul (1), cenu-
şarul (2), uşa focarului (3), uşa ce-
nuşarului (4), mantaua refractară
sau izolantă (5), ce are rolul de a îm¬
piedica pierderile de căldură prin
pereţi, orificiul de racord la coş (6),
prin care gazele arse se vor evacua
în atmosferă, cazanul propriu-zis
(7), ştuţul (8) pentru racord la con¬
ducta de tur, ştuţul (9) pentru ra¬
cord la conducta de retur. Cea mai
dificilă şi mai discutabilă compo¬
nentă a unei instalaţii de încălzire
centrală de apartament este gene¬
ratorul de căldură, în general, şi re¬
cipientul .cu apă, în special. Reci¬
pientul cu apă (cazanul) se execută
de obicei din tablă de 2—4 mm gro¬
sime, în diverse tipuri şi sisteme de
trecere prin el a apei şi’pe lîngă ei^a
gazelor purtătoare de căldură. în
urma experimentării în locuinţă,
unde am executat instalaţie de în-'
călzire centrală de apartament cu
cazan montat la cota pardoselii, re¬
comand celor interesaţi un gen de
cazan mai aparte — un radiator din
fontă tipul 300/3 sau 218/9 cu 10—12
elemente. La încălzirea cu gaz me¬
tan, acest tip de cazan dă rezultate
bune, montarea radiatorului făcîn-
du-se cu orificiile pentru racord în
poziţia jos-sus. Suprafaţa de în¬
călzire mare a radiatorului (circa 2
jrr la 10 elemente) contribuie ia în¬
călzirea mai rapidă a apei, viteza de
circulaţie a acesteia în instalaţie
crescînd simţitor.
• Conductele pentru apă'încălzită
(tur) şl cele 1 pentru apă răcită (retur)
se execută de' obicei din ţeavă
neagră sudată sau îmbinată cu fitin-
guri şi au rolul de a permite circulaţia
agentului încălzitor în instalaţie. La o t
instalaţie de încălzire centrală într-o‘
locuinţă unde se utilizează circa
100—150 de elemente la radiatoare,
conductele de tur şi de retur pot
avea dimensiuni de lâ 3/4 ţoii la 2 ţoii.
O atenţie ■ mare trebuie acordată
pantelor acestor conducte, deoa¬
rece apa caldă trebuie să circuie cît
mai iiber şi uşor de la cazan spre ra¬
diatoare, iar apa răcită de la radia¬
toare spre cazan. Orice contra-
pantă la conductele unei instalaţii
de încălzire centrală prin gravitaţie
influenţează negativ funcţionarea
acesteia, „punga cu aer“ ce se cre¬
ează în anumite puncte împiedicînd
circulaţia normală a apei.
® Vasul de expansiune este al¬
cătuit dinîr-un recipient metalic,
avînd rolul de a prelua volumul su¬
plimentar de apă rezultat în urma
încălzirii acesteia. Dacă o instalaţie
de încălzire centrală nu ar avea vas
de expansiune, conductele de tur şi
retur fiind legate în circuit închis,
surplusul .de apă ar crea presiuni
care pot distruge instalaţia. Vasul
de expansiune deschis este cel mai
utilizat în instalaţiile de încălzire
centrală de apartament, amplasa¬
rea iui făcîndu-se în cel mai înalt
punct ai instalaţiei. Vasul de expan¬
siune se leagă !a instalaţie conform
celor prezentate în figura 5. în in¬
stalaţiile de încălzire centrală pen¬
tru o locujnţă, vasul de expansiune
poate avea un volum de 10—20 i.
• Corpurile d® încălzire. Căldura
ce se pierde prin elementele con¬
strucţiei (pereţi, pardoseală, tavan,
rosturi neetanşe la tîmplărie) tre¬
buie compensată cu căldura furni¬
zată de corpurile de încălzire. Ce¬
darea de căidură este influenţată de
temperatura, forma şi suprafaţa
corpurilor de -încălzire şi în princi¬
pal de circulaţia aerului în jurul lor,
motiv pentru care (şi din economie
de spaţiu) se amplasează sub feres¬
tre, unde curenţii de aer au viteze
mai mari..
Corpurile de încălzire se pot rea¬
liza din:
— ţevi sub formă de serpentine
sau registre;
— panouri radiante, alcătuite de
obicei din tablă profilată ce asigură
un aspect estetic şi o suprafaţă de
încălzire apreciabila; ,
— convectoare, la care ţevile sînt
acoperite cu o mască la partea supe¬
rioară şi inferioară; masca este prevă¬
zută cu găuri sau cu fante pentru asi¬
gurarea vehiculării aerului;
— convectoradiatoare, ce se asea¬
mănă cu registrele, avînd în plus su¬
date pe ţevi aripioare din tablă de 0,5
mm grosime, cu*scopul de a se mări
suprafaţa de degajare a căldurii;
— radiatoare, care sînt categoria
cea mai răspîndîtă şi utilizată de
corpuri de încălzire. Radiatoarele
se confecţionează din fontă, oţel şi
mai rar din cefamică, fiind alcătuite
din elemente ce se pot asambla (ni-
pla) între ele. Radiatoarele se pot
monta liber pe perete sau în nişe,
sistemul de rezemare fiind „pe pi~
cioare“ sau „pe console". Aşezarea
de elemente decorative' din lemn
sau metal pe lîngă radiatoare sau
acoperirea lor cu perdele şi draperii
micşorează cedarea de căldură cu
pînă la 25—30%. La noi în ţară se fa¬
brică uzual elemente din fontă pen¬
tru radiatoare care se pot folosi în
instalaţii de încălzire centrală cu
presiuni de pînă la 4,5 daN/crrr
(circa 4,5 atm) şi o temperatură de
pînă la 100°C.
1 = conductă de tur
2 - conductă de retur
3 - conductă de preaplin a vasului de
expansiune
4 : conductă de umplere şi de golire
a instalaţiei
 1 ~ focar
2 - cenuşar
3 - uşa focarului
4 - uşa cenusarului
5 - manta refractară
6 - orificiu pentru racord la coş
7 recipient cu apă
8 -- racord !a conducta de tur
9 -- racord la conducta de retur.
1 '-- generator de căldură
2 ; conductă de tur
3 conductă de retur
4 - vas de expansiune
5 conductă de siguranţă (ducere)
6 - conductă de siguranţă (întoar¬
cere)
7 - dispozitiv de strangulare (nu este
obligatoriu)
8 = conductă de aerisire a vasului de
expansiune
9 Conducte!® cie aerisire şi con¬
ductele . de preaplin se realizează
din ţeavă neagră cu diametru! mai
mic decît conductele principale de
tur şi retur (de obicei se foloseşte
ţeavă de 1/2 sau 3/4 ţoii).
• Dispozitivele de siguranţă şi în¬
chidere sînt robinetele cu dublu re¬
glaj ce se montează la intrarea con¬
ductei de tur şi uneori la ieşirea ce¬
lei de retur din radiator şi robinetele
cu ventil, cu sertar sau cu cep'ce se
pun în alte puncte ale instalaţiei. Nu
se recomandă montarea de prea
multe robinete (unii cetăţeni le
montează pentru un plus de sigu¬
ranţă), deoarece ele constituie
puncte de strangulare în circuitul
apei din instalaţie.
® Dispozitivele de verificare. Pa¬
rametrii principali ai instalaţiei de
încălzire sînt presiunea şi tempera¬
tura apei. Pentru a cunoaşte valoa¬
rea lor, ia ieşirea din cazan se.mon¬
tează pe conducta de tur un mano¬
metru pentru măsurarea presiunii şi
un termometru pentru măsurarea
temperaturii apei calde. Pentru a
cunoaşte şi temperatura apei din
conducta de retur se poate monta
pe aceasta un al doilea termometru.
® Gospodăria de combustibil este
acea parte a instalaţiei care asigură
'combustibilul necesar pentru func¬
ţionarea corespunzătoare a ei.
Gospodăria de combustibil gazos
cuprinde o instalaţie de alimentare
cu gaz la arzătoare, cea de combus¬
tibil lichid cuprinde rezervoare de
depozitare, rezervoare de consum
zilnic, eventual pompe şi instalaţie
de alimentare a injectoarelor, iar
cea pentru combustibil solid cu¬
prinde spaţii pentru depozitarea
combustibilului, instalaţie de ali¬
mentare cu combustibil şi loc pen¬
tru depozitarea cenuşii:
Pe lîngă sistemul de încălzire
centrală, care foloseşte principiul
gravitaţiei şi în care este o presiune
scăzută, se mai foloseşte şi siste¬
mul de încălzire centrală în care apa
caldă circulă în mod forţat, în cir¬
cuit fiind intercalată o pompă.
Acest sistem de încălzire cu pompă
are inconvenientul că la o întreru¬
pere a energiei electrice instalaţia
de încălzire nu va mai putea asigura
căldura necesară locuinţei, iar utili¬
zarea a două surse de energie pen¬
tru aceiaşi scop nu este indicată.
Recircularea apei calde folosind
pompele presupune crearea unei
presiuni mai mari în instalaţie, ceea
ce atrage după sine modificări ale
vasului de expansiune şi ale siste¬
mului de legături şi îmbinări.
Realizarea unei instalaţii de în¬
călzire centrală presupune ur¬
mătoarea ordine de lucru:
— executarea antemăsurătorii şi
procurarea materialelor;
—- pregătirea corpurilor de în¬
călzire, care constă din formarea şi
probarea radiatoarelor;
— executarea reţelei de conducte;
după ce in pereţi au fost executate
găurile, se trece la măsurarea ţevilor,
la tăierea, filetarea şi îmbinarea lor
concomitent cu montarea armături¬
lor; se trece apoi la fixarea pe poziţie
a radiatoarelor şi la racordarea cu
reţeaua de conducte;
— montarea vasului de expan¬
siune cu realizarea legăturilor afe¬
rente;
— montarea cazanului, ce cu¬
prinde: aşezarea la poziţie, realiza¬
rea racordurilor, executarea zidăriei
refractare şi a izolaţiei exterioare;
— recepţionarea instalaţiei şi pu¬
nerea în funcţiune. Instalaţia se ve¬
rifică vizual la exterior, după care se
umple cu apă. Probarea instalaţiei
se face cu o presiune de probă, ce
va fi mai mare de 1,5 ori presiunea
nominală de lucru. Durata maximă
a probei este 10 minute. Dacă
această probă dă rezultate pozitive,
se trece apoi la efectuarea probei lâ
caid, ce-reprezintă practicaşi înce¬
putul punerii în funcţiune. în bele 6
ore de probă la cald se verifică corn-,
portarea elementelor componente
ale acesteia.
{CONTINUARE ÎN PAG. 21)
TEHNJUM 12/1986
8ng. VASILE CĂLIWESCU
Fotografierea de aproape a unor serveşte aşezării sau prinderii prin
mici vieţuitoare, insecte de exem- folosirea unor cleme, menghine
piu, este o problemă dificilă dato- sau alte dispozitive adecvate,
rită mobilităţii acestora, care face Varianta constructivă din figura 2
practic imposibilă o punere la are avantajul modificării distanţei
punct a clarităţii. Lucrurile sînt dintre plăcile de sticlă în funcţie de
agravate şi de faptul că la distanţele mărimea şi caracterul subiectului
mici de fotografiere care se impun fotografiat.
profunzimea de cîmp este minimală Subiectul se introduce pe la par-
şi punerea ia punct trebuie făcută în tea superioară şi cuva se acoperă
consecinţă cu mare atenţie. cu un capac oarecare. Spaţiul inte-
Este evident că nu punem în dis- rior se amenajează corespunzător
cuţie varianta fotografierii unor vie- - (se introduc crenguţe, flori, pietri-
ţuitoare care au fost private de cele etc.). Aparatul fotografic se va
viaţă, piese de insectar de exemplu, poziţiona corespunzător, avînd pu-
care nu ar ridica dificultăţile men- nerea la punct a clarităţii astfel re¬
zonate. glată încît cîmpuf de profunzime sa
Soluţia constă în realizarea unor corespundă distanţei dintre plăcile
mici cuve cu pereţii transparenţi, de sticlă. Modul de fotografiere nu
cuve care, realizate etanş, se pot fo- face obiectul prezentului articol, în
losi şi ca miniacvarii pentru foto- esenţă fiind vorba de o măcro sau
grafierea unor peşti minusculi sau microfotografiere.
altor aspecte de faună subacvatică. Pentru facilitarea construcţiei, în
Figura 1 prezintă o asemenea varianta a doua, corpul se face din-
cuvă. Pe corpul 1. decupat cores- tr-o piesă inferioară la şi două
punzător, se prind lateral două piese laterale (frezate)/1b.
plăci din sticlă (sau alt material Dimensionarea cuvei comp’ortă
transparent, plexigias de exemplu). două etape:
Prinderea se face prin lipire cu ade- — determinarea cotelor A şi B;
zivi adecvaţi în cazul unei construc- — stabilirea restului de cote în
ţii ca aceea din figura 1. Corpul 1 mod constructiv,
poate fi din lemn, dintr-un metal Avînd în vedere simplitatea con-
uşor (aluminiu) sau din material strucţiei, ne vom limita la indicarea
plastic. Partea inferioară a corpului determinării cotelor A şi B.
i!| * ATflARF IINimi
i LLnl Ofilii y III f LI luni
ie «lanul» lini
Există în practica fotografică re¬
ţete utilizate foarte mulţi ani de-a
rîndul, în ciuda unor numeroase
apariţii de materiale fotosensibile
noi. Utilizarea lor se datorează în
primul rînd calităţilor deosebite şi
în al doilea rînd tradiţiei. Dovada
acestei afirmaţii o face însuşi faptul
că ele- rezistă pe piaţă de'peste 40
de arii.
Ne referim în cele, ce urmează ia
revelatorul FINAL, produs de AGFA
şi ulterior şi de ORWO, revelator
care s-a impus datorită granulaţiei
fine oferite imaginilor developate,
precum şi caracterului său com¬
pensatoriu.
Acest revelator, s-a furnizat în
ambalaje adecvate (flacoane de
sticlă iniţial şi în plicuri de staniol
polietilenizate ulterior), sub forma
unor amestecuri de substanţe pen¬
tru dizolvare în volume prescrise de
apă.
Publicăm aici -reţeta acestui reve¬
lator pentru ca el să poată fi prepa¬
rat în lipsa seturilor cu chimicale.
Revelator Final se regăseşte ac¬
tualmente în producţia de profil a
firmei ORWO sub denumirea de
F43.
Reţeta sa este:
Metol .3,5g
Sulfit de sodiu (crist.) .140 g
Hidrochinonă .3,5g
Citrat de soc^iu .10 g
Borax... 6 g
Bromură de potasiu. 0,5g
Apă .pînă la 1 000 ml
Pentru dedurizarea apei se
adaugă, dacă este cazul, 0,125 g de
sare disodică a acidului etilendia-
mintetraacetic.
Timpul de developare (la 20 C)
este de 7—9 minute pentru filmele
de sensibilitate mică sau medie
(15—21 DIN) şi de 11—13 minute
Dentru cele de sensibilitate mare,
20
Mărimea cuvei, principial, se hotă¬
răşte în funcţie de mărimea subiec¬
tului de fotografiat. ■ O soluţie mai
avantajoasă constă în realizarea
unei cuve relativ mai mari, care să fie
în funcţie de nevoi compartimentată
sau restrînsă cu pereţi transversali
mobili, din sticlă sau alte materiale
(fîşii cu lăţimea corespunzătoare
distanţei dintre plăci).
Pentru calculul cotelor A şi B tre¬
buie cunoscute , distanţa focală şi
unghiui de cîmp al obiectivului folo¬
sit. Figura 3 permite identificarea
parametrilor de calcul pe principii
trigonometrice.
Fotografierea se face la momen- j
tul dorit, urmărind mişcarea su- !
biectuiui în spaţiul restrîns avut la
dispoziţie, spaţii de egală claritate.
Iluminarea se poate face frontal, ■ <.
lateral sau contre-jour, în funcţie de
necesităţi, cu lumină naturală sau
artificială.
Folosirea unuj aparat fotografic
sau cinematografic monoreflex se
impune pentru controlul corect al
încadrării şi expunerii în cazul apa¬
ratelor cu măsurare interioară a lu¬
minii.
Guva, în varianta etanşă, permite
şi reproducerea în apă a unor origi¬
nale cu suprafaţă rugoasă sau cu
defecte, în vederea atenuării aces-
tora.
De asemenea, se pot executa unele
trucuri fotografice neobişnuite.
4. V
MMM——■
Filmele sovietice se developează cu
1 minut mai puţin.
Capacitatea revelatorului este
foarte bună, în 600 ml soluţie deve-
lopîndu-se pînă la 10 filme (de 35
mm) sau rolfilme. Durata developă¬
rii se prelungeşte cu cîte 1 minut
pentru fiecare film începînd cu cel
de-al treilea.
Revelatorul nefolosit se păstrea¬
ză minimum 3 luni.
La temperaturi mai ridicate, du¬
rata de developare se micşorează
cu 15% la 22°C şi cu 35% la 24°C,
iar la temperaturi mari scăzute se
măreşte cu 20% la 18° C şi Cu 60% la
15°C.
Imaginile developate în revelato¬
rul Final se disting prin granulaţie
fină şi contururi viguroase.
Revelatorul ÂTOMÂL (A49 în no¬
menclatorul firmei ORWO) oferă o
granulaţie extrafină şi imagini mai
puţin contraste în raport cu primul
revelator, dar de o mai mare bogăţie
de nuanţe.
Reţeta revelatorului ATOMAL.
este:
Oxietilortoaminofenoi . 6 g
Pirocatehină . 10 g
Hidrochinonă . 4 g
Dizolvarea se face în cca 800 ml
apă călduţă (30—45°C). După obţi¬
nerea unei soluţii omogene se di¬
zolvă în continuare:
Sulfit de sodiu (anhidru) . 100 g
Carbonat de sodiu" (anhidru) . 25 g
Bromură de patasiu . 1 g
Dacă este nevoie, se adaugă 1 g
hexametafosfat de sodiu pentru de¬
durizarea apei.
La 20°C timpii de developare sînt
de 9—11 minute pentru filmele de
sensibilitate mică şi medie (15—21
DIN) şi de 12—14 minute -pentru
cele de sensibilitate mare.
La temperaturi mai ridicate se
scurtează timpui de developare cu
15% la 22 C şi cu 30% la 24°C, iar la
temperaturi mai scăzute se lun¬
geşte cu 25% la 18°C şi cu 60% la
15°C.
Soluţia preparată şi filtrată este
uşor gălbuie.
Capacitatea de developare este
de 6 filme în 600 ml soluţie, timpul
de developare crescînd cu 1 minut
de la al treilea film pentru fiecare.
Revelatorul ATOMAL oferă posi¬
bilitatea realizării unor compensări
puternice prin diluare. Timpul de
developare se prelungeşte de 1,3
pînă la 1,5 ori ia diluţia 1 + 1 şi de 1,7
pînă la 2 ori la diluţia 1+2.
La concentraţia normală revela¬
torul se pătrează preparat cel puţin
3 luni, iar diluat (sticla umplută pînă
la dop) cel puţin o lună. Existenţa
aerului în sticlă micşorează sensibil
durata de păstrare. în stare puter¬
nic diluată nu se recomandă păstra¬
rea soluţiei.
Prepararea acestor revelatoare
cumpărate sub formă de seturi de
chimicale se face conform instruc¬
ţiunilor însoţitoare.
TEHNiUW! 12/1986
Caleidoscopul este îndeobşte
cunoscut ca jucărie. Copiii îl în¬
drăgesc pentru frumuseţea forme¬
lor şi culorilor imaginilor formate
aleatoriu prin învîrtire repetată.
Principiul de lucru este extrem de
simplu. între două plăci de sticlă se
află mici fragmente de sticlă colo¬
rată care sînt vizualizate prin refle¬
xie pe trei oglinzi aşezate în sec¬
ţiune pe laturile unui triunghi echi¬
lateral.
Pentru fotograful sau cineastul
amator caleidoscopul în această
formă furnizează imagini' cu carac¬
ter strict decorativ. Imagini multiple
plecînd de la realitatea înconjură¬
toare se pot obţine cu ajutorul unui
caleidoscop lipsit de partea fron¬
tală, respectiv prin simpla interca¬
lare a ansamblului celor trei oglinzi
în faţa obiectivului. Dimensionarea
caleidoscopului este în acest caz
dependentă de distanţa focală a
obiectivului şi diametrului acestuia.
Un asemenea caleidoscop este
uşor de realizat dar trebuie respec¬
tate întocmai dimensiunile care vor
rezulta din calcul pentru obţinerea
unor rezultate bune, între lăţimea
oglinzilor, lungimea caleidoscopu¬
lui şi distanţa focală a obiectivului
existînd o strînsă legătură. Secţiu¬
nea triunghiulară frontală a ansam¬
blului de oglinzi trebuie să formeze
imaginea în planul filmului.
Conform figurii 1, caleidoscopul
se compune din tubul 1 (triunghiu¬
lar), două discuri 2 (cu decupare
triunghiulară) şi capacul 3. Supli¬
mentar se poate adăuga ansamblul
4 pentru figuri geometrice decora¬
tive.
Discurile 2 se fac din placaj sau
scînduri de lemn la grosimea de
5—8 mm. Eventual se pot realiza şi
dintr-un material plastic termoplast
care să permită lipirea. Dimensio¬
narea discului (fig. 2.) se determină •
în funcţie de lăţimea „I" a oglinzilor.
Capacul 3 (fig. 3) se dimensio¬
nează convenabil în raport cu dis¬
cul 2; diametrul 0d se calculează,
iar grosimea „g“ este de ordinul a
1,5—2 mm. El constituie piesa de
legătură dintre caleidoscop şi
obiectivul aparatului fotografic sau
dejilmat (fig. 4). ,
în cazul în care fixarea se face pe
filetul pentru filtre al obiectivului,
partea tubulară a capacului se pre¬
vede cu un filet corespunzător.
Cota G va fi minimă, iar lungimea L
se va considera de la faţa obiectivu¬
lui.
Capacul- se poate executa din
mase plastice, metal sau chiar car¬
ton.
Asamblarea se face prin lipire.
Peste oglinzi se lipeşte hîrtie
neagră.
Cotele importante se determină
astfel:
— lungimea oglinzilor se calcu¬
lează cu relaţia
L = 12-f;
— lăţimea oglinzilor se calcu¬
lează cu relaţia
I - d/0,577;
— grosimea oglinzilor nu este
semnificativă, ea contează doar
pentru determinarea mărimii de¬
cupării triunghiulare din discurile 1.
Pentru ilustrare vom da două'
exemple:
1. Aparat de filmat, f = 12,5 mm,
d = 25 mm
L = 12-12,5 150 mm;
1 = 25/0,577 ** 4 mm. ' >
2. Aparat fotografic, f •- 50 mm,
d 49 mm.
L - 12-50 = 600 mm
j = 49/0,577 « 85 mm.
în cazul filmării, prin rotirea calei¬
doscopului imaginea multiplă se va
modifica în mod continuu.
în cazul fotografierii se va folosi
un aparat monoreflex care să asi¬
gure controlul imaginii. Foarte im¬
C. VASILE
portant este ca oglinzile să fie tăiate
exact şi laturile să fie paralele. Se
poate realiza un şablon de tăiere, în
care caz se / va ţine cont că el trebuie
să fie mai mic ( cu cca 5 mm), cores¬
punzător lăţimii sculei de tăiat sticia.
Frontal se poate adăuga suban-
samblul din figura 5 pentru realiza¬
rea de motive geometrice decora¬
tive. Două discuri de sticlă, 4a, sînt li¬
pite pe inelul distanţor 4b, în spaţiul
astfel realizat introducîndu-se mici
cioburi de sticlă colorată, 4c.
Dacă discul 4a frontal este din
sticlă transparentă, se pot obţine şi
combinaţii de imagini cu redări din
spaţiul înconjurător.
W H\> hc
III* MI
Există situaţii cînd se doreşte
obţinerea urgentă a unor foto¬
grafii. în aceste cazuri se im¬
pune folosirea unor procese de
developare rapide, bazate pe
reţete adecvate sau materiale
fotografice speciale.
Pentru fotoamatori prezintă
interes cazul prelucrării rapide
a materialelor fotosensibile
normale. De aceea vom pre¬
zenta un proces rapid de deve¬
lopare bazat pe un revelator şi
un fixator cu acţiune rapidă.
1. Revelare:
25—45 s în revelatorul ORWO
36. Acţiunea acestui revelator
este normală.
Soluţia Â
Metol . 5 g
Sulfit de sodiu . 40 g
Hidrochinonă ,. 6 g
Bromură de potasiu ... 1,5 g
Se dizolvă în cca 600 ml
apă şi se completează în fi¬
nal lâ 800 ml.
Soluţia 8
Hidroxid de sodiu ... 16 g
Se dizolvă în 150 ml apă
rece şi se completează în fi¬
nal la 200 ml.
înainte de lucru se ames¬
tecă 4 părţi soluţie A cu 1
parte soluţie B.
Dacă apa este dură, se di¬
zolvă iniţial 2 g în soluţie A,
respectiv 1 g în soluţie B, un
produs de dedurizare (de
exemplu ORWO A 901).
2. Bai® stop
10—20 s într-o baie de în¬
trerupere cu metasulfit de
potasiu.
3. Fixare.
Se va folosi un fixator ra¬
pid, ORWO 304.
Tiosulfat de sodiu .... 125g
Clorură de amoniu ... 50 g
Metabisulfit de
potasiu . 20 g
Dizolvarea se face în cca
700 mf apă şi se comple¬
tează la 1 000 ml.
Durata totală qste de cca 3
min. Se aplică rapid filmul în jet
de apă puternic cca 3—5 min,
se ţine 2—3 min într-o soluţie
de alcool (50%), după care se
usucă. în total, dacă uscarea se
face la temperaturi de peste
20°C, procesul poate dura în în¬
tregime 10—15 min.
Reţetele date se referă la ma¬
teriale negative aib-negfu.
(URMARE DIN PAG. 19)
Principalele reguli de exploatare
cu caracter general valabil şi pentru
instalaţiile de încălzire centrală de
apartament sînt:
— să se cunoască foarte bine in¬
stalaţia ce se exploatează;
— să se aplice în practică toate
prescripţiile şi indicaţiile privind ex¬
ploatarea cazanelor, corpurilor de
încălzire, armăturilor, aparatelor de
măsură şi control etc.;
— la începutul perioadei de în¬
călzire se va verifica cu atenţie sta¬
rea cazanelor pentru prevenirea
apariţiei unor defecţiuni la zidăria
de şamotă din focar, la coşul de fum
sau la aparatele de măsură, control
şi reglaj;
— apa din instalaţie nu trebuie
schimbată deoarece prin încălzire,
urmată de eliberarea de oxigen, se
asigură diminuarea depunerilor de
piatră, prevenindu-se astfel coro¬
ziunea suprafeţelor interioare ale
conductelor şi aparatelor;
— se vor verifica în permanenţă
nivelul apei din vasul de expan¬
siune şi funcţionarea corectă a ar¬
măturilor de siguranţă pentru res¬
pectarea permanentă a limitelor de
temperatură şi presiune;
— operaţiile de întreţinere se vor
executa cu regularitate pentru menţi¬
nerea permanentă în stare de func¬
ţionare a instalaţiei.
Pentru aprofundarea cunoştinţe¬
lor în materie de încălziri centrale şi
clarificarea unor detalii tehnice, re¬
comandăm celor interesaţi ur¬
mătoarea bibliografie:
— Ing. C. Luţă, Îndrumătorul in
stalatorului de încălziri centrale.
Ed. Tehnică, Bucureşti, 1981
TEHNIUM 12/1986
21
vrs
2m?3
>8fYM
\(2SC73Q)
IW-
Pentru sensibilizarea unor recep¬
toare se poate folosi un preampfifi-
cator. La intrare sînt plantate două
tranzistoare BF9QQ, care asigură o
amplificare bună în toată gama 100
kHz—30 MHz cu un zgomot de fond
foarte mic.
La intrare poate fi cuplată o bo¬
bină pentru întreaga gamă sau bo¬
bine pentru subgame.
Cu un condensator variabil C 2 ’*—
20—600 pF şi cu o bobină L, = 1,2
MH se acoperă' gama 6—32 MHz.
Dacă se montează şi bobina L 2 - 25
ix H, se acoperă gama 1,3—7,1 MHz.
Bobina L 1 are 10 spire CuEm 0,6 pe
carcasă 0 8 mm, iar L 2 are 20 de
spire CuEm 0,25 pe carcasă 0 12
mm.
8F255 j Ci
hi
1 /u
V72T
BFWO
RADIO TELEVIZIA
ELECTRONICA, 9/1S86
Aplicînd la intrare 5 mV, ia ieşire cient de distorsiuni foarte redus,
se poate obţine 0,7 V. De remarcat
utilizarea unor tranzistoare cu sili- W1LAD CONSTRUCTOR, 2/1986
ciu (tip BC109), care, alimentate cu «■—-
40 V, permit obţinerea unui coefi- +6/)i/
f ] Q5~120k£ ' wv
f?6~ 12Ux£i
3/if J ^ R4-20X& R7~51QkD C5
| A R2
sbhd C3 C4
3 t 6nF 12 nF
P3-68022
sistemului se face prin potenţiome-
îrui R19, urmăricdu-se dispariţia
totală a zgomotului.
Cînd se urmăreşte scoaterea din
montajului se desfac?
iodeîe sînt 1N914.
: UNfCAMATEUR, 8/1985
T3J1, T2 -273/670
VB1 ... VBS
SAY30..M
Montajul poate fi introdus în ca-
setofon, obţinîndu-se o reducere
pronunţată a zgomotului. Conecta¬
rea se face întfe preamplificator şi
amplificator.
Reglarea pragului de acţionare a
Captînd inductiv semnal de la so¬
neria telefonului, montajul permite
anclanşarea unui releu. Prin con¬
tactele acestui releu se poate co¬
manda aprinderea unui bec şi în fe¬
lul acesta să se sesizeze de la dis¬
tanţă apelul telefonic.
Captatorul este o bobină (2 000
de spire 0,1 pe un miez magnetic)
care aplică semnalul de apel telefo¬
nic unor circuite integrate; 741 am¬
plifică, iar 556 comandă anclanşa¬
rea releului.
1N4148
1N4148
TEHNIUM 12/1986
cu BLITZUL
Accesoriul prezentat în rîndurile
de mai jos este destinat cu precă¬
dere posesorilor de blitzuri electro¬
nice computerizate, dar poate fi fo¬
losit, în anumite limite, şi de pose¬
sorii de blitzuri „clasice' 1 . Acceso¬
riul, care este de fapt o diafragmă,
este menit să dea un plus de frumu¬
seţe fotografiilor realizate cu bli¬
tzul. Cu ajutorul acestei diafragme,
toate punctele strălucitoare din
imagine (obiectele din sticlă, mu¬
chiile lăcuite ale mobilei, străluci¬
rea ochilor) nu vor mai apărea ca
nişte simple pete luminoase, ci vor
avea diferite forme (crin, steluţă
etc.).
Diafragma este formată dintr-un
disc subţire (0,2... 0,5 mm), din
tablă sau carton, tăiat la un diame¬
tru corespunzător care să permită
montarea ei în locul sticlei (colorate
sau nu) a unui filtru care, se mon¬
tează în faţa obiectivului. în centrul
discului se va practica o gaură de o
anumită formă (o floare, o stea etc.)
care, prin ajustări fine cu ajutorul
unei pile sau al unui foarfece, se va
dimensiona astfel încît să permită
trecerea aceleiaşi cantităţi de lu¬
mină ca şi în cazul folosirii unei dia¬
fragme standardizate. Aceasta se
VIOREL OLTEANU
va realiza în următorul mod: o coală
mare albă de hîrtie sau un perete
zugrăvit alb se luminează constant
şi uniform cu ajutorul unei lămpi cu
bec mat plasată la o anumită dis¬
tanţă. Posesorii de fotoaparate cu
sistem interior de măsurare a lumi¬
nii vor apropia sau depărta aparatuj
de suprafaţa luminată pînă cînd sis¬
temul de măsurare a luminii va in¬
dica lumina optimă pentru o sensi¬
bilitate, un timp şi o diafragmă pre¬
stabilite (diafragma se vă regla în
funcţie de caracteristicile blitzului,
în cazul blitzurilor computerizate,
sau în funcţie de valoarea dată de
nomograma blitzului pentru o dis¬
tanţă medie de fotografiere). De
exemplu, putem regla aparatul pen¬
tru o sensibilitate de 21 DIN, un
timp de 1/30 s şi o diafragmă 5,6
(presupunînd că avem un blitz
computerizat care, la un film de 21
DIN, impune folosirea diafragmei
5,6) sau 8 (în cazul unui blitz „cla¬
sic" cu un număr ghid 16 şi o dis¬
tanţă medie de fotografiere de 2 m).
O dată aparatul fixat la o anumită
distanţă, astfel încît lumina trecută
prin diafragma prestabilită să fie
optimă, se aşază în faţa obiectivului
discul fixat în montura filtrului
avînd în centru o gaură de dimen¬
siuni mai mici decît apreciem că
sînt cele ale diafragmei prestabilite.
Evident, sistemul interior de măsu¬
rare a luminii va indica o scădere.
Prin ajustări repetate, dimensiunile
găurii (avînd diferite forme) se
măresc pînă cînd sistemul interior
de măsurare a luminii va indica
iarăşi lumina optimă. Se subînţe¬
lege că, o dată etalonarea aparatu¬
lui făcută, diafragma acestuia se va
deschide iarăşi la maximum (la cele
cu comutator se va trece pe auto),
pentru a nu denatura rezultatul
ajustării diafragmei executate de
noi. Posesorii de fotoaparate fără
sistem interior de măsurare a lumi¬
nii pot folosi pentru determinarea
deschiderii optime a diafragmei
pentru efecte indicaţiile unui expo-
nometru (Incorporat în aparat sau
independent), dar trebuie avut în
vedere ca senzorul exponometrului
să fie complet acoperit pentru a nu
permite luminii să treacă decît prin
fanta practicată. Procedura de de¬
terminare este aceeaşi ca aceea in¬
dicată pentru fotoaparatele cu sis¬
tem interior de măsurare a luminii.
După determinarea deschiderii op¬
time? diafragma se va acoperi cu tuş
negru pe ambele feţe (dacă este din
carton) sau se va bruna (eloxa,
dacă este din aluminiu).
Fotografierea se va face cu acce¬
soriul montat în faţa obiectivului şi
cu diafragma obiectivului deschisă
la maximum, accesoriul preluînd
funcţiile acesteia pentru o arţumită
valoare. Celelalte etape ale fotogra¬
fierii cu blitzul rămîn neschimbate,
cu deosebirea că la aparatele reflex
rnonoobiectiv vizarea trebuie făcută
înaintea montării accesoriului pen¬
tru a avea condiţii optime de vizare.
Imaginea alăturată, neconcludentă
din alte puncte de vedere,’ este însă
concludentă în ceea ce priveşte
obţinerea efectelor mai sus menţio¬
nate.
i Ji
II»# 11
In practica electronistului apare
necesitatea modificării unui circuit
LC de pe o frecvenţă cunoscută pe
una dorită.
Să considerăm, de exemplu:
f^ C 2
f t = —, cînd Ci - —
2 4
Dacă însă fi = 31,25 kHz, fa = 38
FLORIN HARTNER
kHz* şi C_ = 10 000 pF, putem folosi
formuia:
C-
C. = -—— = 6 763 pF.
(I ) 2
Este evident că pe o altă hiper¬
bolă ce evoluează în acelaşi mod cu £
aceasta (definită mai sus) un punct
poate fi determinat cunoscînd pe
celelalte trei. Prin înlocuire, relaţia £
devine:
PROIECŢIA INCINTELOR
ACUSTICE
Cel mai simplu mod de protecţie
a unei incinte acustice la o supra¬
sarcină de durată este amplasarea,
pe calea semnalului audio provenit
de la amplificatorul de putere, a
unei siguranţe fuzibile. Acest gen
de protecţie este folosit tot mai
frecvent de către multe firme pro¬
ducătoare de aparataj electroacus-
«ng. EMIL MARIAN
tic, deoarece oferă totdeauna re¬
zultate sigure. în funcţie de puterea
maximă pe care o suportă incinta
acustică şi de impedanţa ei nomi¬
nală sînt prezentate în tabel valorile
siguranţelor fuzibile ce trebuie fo¬
losite. Recomandăm dotarea incin¬
tei acustice cu acest gen de protec¬
ţie, care va funcţiona ireproşabil.
VALORILE SIGURANŢELOR FUZIBILE PENTRU PROTECŢIA INCINTELOR
Puterea
amplificatorului
Valoarea siguranţei fuzibile i
pentru impedanţa incintei de
41Î
' 80
160
7 -MO W ■ 1
IA
0,5 A
0,25 A
10-M5W !
1,5 A
0,75 A
0,37 A
15 4 25 W |
2 A
i—
0,5 A
254-35 W !
3 A
0,8 A
35 - 50 W i
4A
1 A
50 -4 75 W
5 A
2,5 A
1,2 A
TEHNIUM 12/1986
■■H
Cu ocazia Anului Nou 1937, colectivul redacţional al revistei
„Tehnium“ urează colaboratorilor şi cititorilor săi multă sănătate,
fericire. \ ■.
montat într-o incintă acustică.
Pentru componente electronice
interesaţi-vă ia producători sau la
magazinul „Dioda“.
Timpul de funcţionare a unui tub
cinespop poate fi aflat de la fabrica
de cinescoape {nu deţinem docu¬
mentaţie). ‘ "
COIVIAN ANTON — jud. Mehedinţi
Ţerrriostatul la care vă referiţi este
util pentru controlul temperaturii
unui cazan cu apa, dar nu poate fi
utilizat la ,un incubator.
CQ8MA PUiU — Braşov
Bobinele L, şi L ? din generator se
construiesc pe carcase (de la bobi¬
nele din blocul DUS) şi au cîte 6
spire CuEm 0,4. Bobina de şoc are
30 de spire CuEm 0,25.
MOiSE GIGÎ — Galaţi
Nu cunoaştem tipul circuitului in¬
tegrat la care va referiţi. în rest luaţi
legătura cu Radioclubul judeţean
Galaţi.
GABOR GABRIEL — Rădăuţi
Se poate înlocui BF214 cu 6F215.
Nu puteţi construi un radiotelefon
dacă nu posedaţi autorizaţie de la
M.T.Tc.%*.
BRUTARU MARIN — jud. Argeş
Citiţi, cartea „Radiorecepţia de la
A la Z“ apărută în Editura Albatros
şi o să aflăţi cum funcţionează şi
cum se depapează un radioreceptor.
R5STEA IO N — Slatina
încercaţi să acordaţi amplificato¬
rul existent pe noua frecvenţă direct
din miezurile bobinelor.
MĂGUREANU ION — Satu Mare
Vitezometrul poate fi aplicat ia
orice tip de bicicletă şi se. etalo-
nează în funcţie de diametrul roţii.
VÂSICU MIRCEA — Mediaş
Luaţi legătura cu magazinul
„Dioda“. Factorul de scurtare la ca¬
blu este 0,7.
PÎRVU MARIN - Craiova ,
Schimbaţi modulul baleiaj pe ver¬
ticală. «
CĂPĂŢ FLORIN - jud. Timiş
Lipsa imaginii şi a sunetului nu
este dictată de transformatorul ba¬
leiaj linii. Verificaţi blocul de intrare
şi amplificatorul frecvenţă interme¬
diară cale comună.
BULGĂRESCU ION - Lugoj
Culorile, de bază TV-color sînt
roşu, albastru şi verde.
GRĂDINARU IULIAN — Bacău
Cooperativa de depanare vă poate
înlocui schimbătorul de canale. Bo¬
bina are 15 spire.
CORDUNEANU MIRCEA - Rădăuţi
. în locul tubului ECL11 puteţi
monta un tub ECL82, bineînţeles cu
schimbarea soclului.
GUSUL FLORIN — Şiret
Nu cunoaştem echivalenţele cir¬
cuitelor ia care vă, referiţi.
COŢOVÂNU MIMAI — Ploieşti
Verificaţi condensatorul din circu¬
itul de recuperare (la PY88).
SAMOILĂ GABRIEL - Tecuci
Aparatul de emisie din cartea de
fizică are o schemă electrică didac¬
tică, de a înlesni înţelegerea funcţio¬
nării unui astfel de montaj şi nu de
a fi folosit în traficul radio, unde
condiţiile tehnice impuse aparaturii
sînt foarte bine stabilite.
Vă reamintim că deţinerea, con¬
strucţia sau experimentarea radioe-
miţătoarefor sînt permise numai în :
baza unei autorizaţii.
MIHĂILESCU MARIAN — Curtea de
Argeş
Măriţi numărul de spire pentru L.,
şi L 2 astfel: Li =135 spire şi L 2 =8
spire.
SPIREA VASILE — Fiiiaşi
Vom publica scheme de recep¬
toare US.
FLORESCU ION — jud. Teleorman
Neavînd schema casetofonuiui dv.
nu vă putem indica rolul mufelor.
DAVSD LIVIU - Tg. Ocna
Diodele sînt de tipul EFD108. Bo¬
bina L 2 are un diametru de 20 cm,
aşa cum este trecut şi în text. Nu
aveţi nevoie de autorizaţie.
"APOSTOL MIMAI — Bucureşti
Mai simplu este să montaţi în se¬
rie cu instrumentul un rezistor de
aproximativ 1 k £ >.
SAMSON DANIEL — Suceava
Dispariţia sunetului şi a imaginii
este provocată în televizorul dv. de
un contact imperfect — o lipitură
deteriorată — în amplificator.
Mulţumim pentru amabilele apre¬
cieri
DERITEI BALINT — jud. Cluj
Rezistoarele sînt de 0.25 W. iar
condensatoarele notate în unele
scheme cu ju au valoarea dată în ^F.
Codul culorilor pentru marcarea
condensatoarelor a fost publicat în
revistă si în Almanahul „Tehnium".
ŞERBÂN GABRIEL - Piteşti
Verificaţi tubul PCL.85.
SEBE CLAUDIU — 'Bucureşti
Vâ aşteptăm la redacţie să putem
discuta direct despre defectul televi¬
zorului (cu schema în fată).
SAIMAC ION — Călimări eşti
Verificaţi condensatoarele electro¬
litice din amplificatorul audio al ra¬
dioreceptorului.
MIRCEA DUMITRU - Timişoara
Montaţi astfel: T, = T 2 = T a -
■EFT353, T 4 = ACI80. T 5 = AC181.
GHELASE RADU VLAD - Bucu¬
reşti
Difuzorul 30 GD— 2B poate fi
: v ' : 304
M52!8
V8 ]
KT3156}
V5
KT31SS
KT3f561
Jo.053m.Jl,
.TiMBfT
.RADIO"
RADU MARCEL -
CĂLĂRAŞI
Radioreceptorul
„Signal 304'" lu¬
crează în gama
undelor medii
(525—1 607 kHz) şs
a undelor lungi
(148—285 kHz).
Montajul este
dotat cu tranzis-
toare cu siliciu, ali¬
mentarea fiind de
ia baterii de 9 V.
Selectivitatea este
asigurată de un fil¬
tru piezocerarnic.
va jj
KÎ361B j
V7
KT3616
V9 VIO
KT3I56 KT3)5B
' VI 2
KT 315 B
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA H - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFtR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRI VIŢEI
NR. 64—66.
Tiparul executai la
Combinatul Poligrafic - Caia Scînti
ReOactor-şef: ing. I0AN ALRESCO
Redactor-şef adj.: prof, GHEORGHE BADEA
Secreta»- responsabil de redacţie: ing. li.SE I^IHĂESCU
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
Administraţia