Tehnium/1982/8212

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
REVISTA LUNARA EDITATA DE C.C. AL U.T.C. 


ANUL XI!! • NR. 145 


i 4m / 


COMSTRUCTH PENTRU AMATORI 




SUMAR 


* * 


ŞTIINTĂ, TEHNICĂ, 

PRODUCŢIE ..... pag. 2 

Realizări semnate de utecişti 
Energia eoliană în actualitate 
LUCRAREA PRACTICĂ DE 

BACALAUREAT ..pag. 3 

lnter f on 

RADIOTEHNiCĂ PENTRU ELEVI ..... pag. 4—5 
Tranzistorul cu efect de cîmp 
Aplicaţii FET 
Tester 

indicator universal 

CO—YO .. pag. 6—7 

Construcţia antenelor 
Antena Cubica: Quad 

CITITORII RECOMANDĂ .. pag. 8—9 

Sondă T î L pentru tranziţii 
Oscilator de relaxare cu TUJ 
Aparat de lipit 
Punte cu RA. 

Corector orafic 

AUTOMATIZĂRI . pag. 10—T 

Telecomandă sonoră 
Recepţia semnalelor TV 
Regulator de tensiune 

AUTO-MOTO . pag. 14—1£ 

Repararea bateriei de acu¬ 
mulatoare 

Circulaţia preventivă 

FOTQTEHN3CĂ . pag. 16—11 

Iluminarea combinată cu 
blitzul 

Distanţa maximă de fotogra¬ 
fiere 

TEHNICĂ MODERNĂ . pag. 18 

Circuite CMOS 

MEMORATOR T .pag. 19 

LOCUINŢA NOASTRĂ.pag. 20 

Interior '82 

PUBLICITATE.pag. 21 

întreprinderea de relee Me¬ 
diaş 

REVISTA REVISTELOR .pag. 22 

Comandă electrică 

Corector 

FM-Tx 

ARRA 

Umidoregulator 

MAGAZIN TEHNIC .pag. 23 

Plimbare matematică 
Şabloane pentru îmbinarea 
lemnului 

înnegrirea aluminiului 
Chimie distractivă 

POŞTA REDACŢIEI .pag. 24 

Radioservice 


i I # f m ; 

* m ♦ > TL m ^ * m ^ «a. m 9 T 09 * ' 








'» ‘ * A 




M - 


>»s 


* ■ 


(Citiţi In pag. 10) 


REDAÎ 


or» Pi 































ENIRfilA EOLIANĂ 

t : •' " : * * t ^ 1 î ' 


în cinstea celei de-a 35-a 
aniversări a proclamării Republic i 


concretizarea primei teme, va per¬ 
mite încălzirea a două hale. 

Dealtfel, beneficiarii muncii de 
creaţie tehnico-ştîinţifică a utecişti- 
ior din Braşov nu s'înt numai între¬ 
prinderile locale, ci şi unităţi econo¬ 
mice din întreaga ţară. Astfel, sesi¬ 
zorul de fum este un contract reali¬ 
zat prin intermediul Casei de cultură 
a ştiinţei şi tehnicii pentru tineret 
pentru Institutul de cercetări pentru 
sectoare calde Bucureşti, iar bilan¬ 
ţurile termice şi energetice de ia o 
instalaţie termică cu comutaţie sta¬ 
tică pentru Uzina electrică din laşi. 

Menţionăm în încheiere cîteva 
proiecte care vor prinde contur în 
cinstea celei de-a 35-a aniversări a 
proclamării Republicii, şi anume 
simpozionul „Metode şi tehnici de 
stimulare a creativităţii în rinduriie 
tineretului", concursul judeţean de 
creaţie, expoziţia celor mai recente 
realizări îehnico-ştiinţifice aie tineri¬ 
lor din judeţ. 

Aceste manifestări au sintetizat 
elocvent aportul tinerilor muncitori, 
tehnicieni, specialişti din unităţile 
economice braşovene ia mişcarea 
de creaţie tehnico-ştîinţifică., ia obţi¬ 
nerea de rezultate superioare la fie¬ 
care loc de muncă, ia concretizarea 
unei noi calităţi în activitatea de zi 


Cunoscută de mii de ani, uitată 
apoi din cauza apariţiei motoarelor, 
forţa vîntului a fost relativ recent re¬ 
descoperită, din cauza crizei mon¬ 
diale de energie. în economia ţării 
noastre programele de perspectivă 
rezervă utilizării energiei eoliene un 
important foc în obţinerea indepen¬ 
denţei energetice, în folosirea pe 
scară largă a instalaţiilor specifice în 
industrie şi agricultură, în scopuri 
utilitare destinate gospodăriilor indi¬ 
viduale. 

O iniţiativă valoroasă a fost con¬ 
cretizată recent Ia Braşov, unde s-a 
desfăşurat primul Simpozion naţio¬ 
nal pentru energia vîntului, dedicat 
Conferinţei naţionale a partidului şi 
celei de-a 35-a aniversări a procla¬ 
mării Republicii în organizarea labo¬ 
ratorului de specialitate al universi¬ 
tăţii din localitate. La această mani¬ 
festare ştiinţifică, prima de acest 
gen, au participat peste o sută de 
specialişti din întreaga ţară, din in¬ 
stitute de cercetare şi proiectare, 
precum şi din institute de învăţămînt 
superior. 

In secţiunile simpozionului lucră¬ 
rile au fost prezentate în grupaje de¬ 
dicate potenţialului eolian, aerodina¬ 
micii rotorului eoiian, utilizării turbi¬ 
nelor şi soluţiilor constructive avan¬ 
sate pentru diverse tipuri de turbine 
folosite. 


Citate de aparatura de măsurare a 
pojenţiaiului eoiian. 

în discuţiile avansate asupra aero ¬ 
dinamicii rotorului eolian s-au re¬ 
marcat contribuţiile matematicieni¬ 
lor în stabilirea relaţiilor între mişcă¬ 
rile de rotaţie ale profilurilor şi cu¬ 
renţii de aer, în determinarea poten¬ 
ţialului complex al mişcării unui 
fluid, în efectul curburii traiectoriei 
asupra aerodinamicii paielor şi în 
evaluarea puterii turbinelor cu ax 
vertical. 

Utilizarea turbinelor eoiiene, su- 
’biect de stringentă actualitate, a fost 
ilustrată în lucrările simpozionului 
prin prezentarea formelor de con¬ 
versie a energiei vîntului în alte 
forme de energie, a complexităţii 
formelor de utilizare, stocare şi con¬ 
sum la diverse tipuri de turbine, prin 
referinţe directe la posibilităţi de di¬ 
mensionare a convertizoarelor de 
căjdură de tip frînă hidraulică. 

în domeniul soluţiilor constructive 
gazdele au prezentat pe larg rezulta¬ 
tele cercetării şi proiectării paielor 
turbinelor cu ax vertical în patru va¬ 
riante constructive, respectiv con¬ 
strucţia similară cu cea din aeronau¬ 
tică, extrudată, din răşini poiieste- 
rice sau epoxidice armate cu fibre 
de sticlă şi din tablă de oţel. De ase¬ 
menea au fost prezentate particula¬ 
rităţile de construcţie a turbinelor cu 


mu Pi mi im i 

< * . . , - ’ţ 

illllliil 

6 jf flfj |§ A ¥ % 

J§f m Iii IU fi 1 m 

ni 

; ‘ Ă 

Wms 

m M WM Ml &($k & $3 

lins jlf w ’ In ^ ţ§ §y® < §s îi 

f i 11 ii I11 




utilizare a turbinelor eoliene discutat 
în simpozion s-a referit la necesită¬ 
ţile de tipizare şi standardizare pri¬ 
vind nivelul de folosire, prescripţii 
de calcul, parametri, componente, 
echipamente, potenţial etc. 

în cadrul lucrărilor simpozionului 
a fost vizitat poligonul experimental 
de testare a turbinelor eoliene de la 
Ghimbav, unde au fost prezentate 
principalele instalaţii: standul pentru 
încercări de performanţă prin com¬ 
paraţie a profilurilor şi tipurilor de 
pale, prototipurile de turbine de vînt 
lente şi de 20 kW, ce urmează a fi 
racordate la sistemul energetic na¬ 
ţional, aparatura de măsură şi con¬ 
trol pentru TEV 20 şi punctul de ob¬ 
servaţii meteo. 

L-am rugat pe tovarăşul inginer 
Slie Vîad, şeful Laboratorului pentru 
utilizarea energiei vîntului, să ne îm¬ 
părtăşească uneie concluzii în legă¬ 
tură cu desfăşurarea simpozionului: 
„Manifestarea a constituit un util 


ratoareior şi alternaîoareior speci¬ 
fice pentru utilizarea turbinelor eo¬ 
liene, în momentul de faţă fiind utili¬ 
zate tipuri destinate maşinilor sau 
tractoarelor ale căror performanţe 
pot fi optimizate în funcţie de solici¬ 
tările specifice turbinelor construite 
pe ax vertical". 

Nu putem încheia aceste rînduri 
fără a aminti faptul că în curînd co¬ 
lectivul Laboratorului pentru utiliza¬ 
rea energiei* vîntului va omologa 
încă două noi tipuri de turbine în 
standul exjDerimental şi va termina 
prin autodotare construcţia unui tu¬ 
nel aerodinamic.absolut necesar 

cercetărilor şi experimentelor speci¬ 
fice în domeniu. 

Aşa cum arăta cu prilejul lucrări¬ 
lor simpozionului tovarăşul acade¬ 
mician Calus lacob, „trebuie urmă¬ 
rită şi în continuare colaborarea di 
mai strînsă între teoreticieni şî expe¬ 
rimentatori pentru ca ideile’ noi să 
prindă viaţă, să fie aplicate eficient 


în frumosul oraş de ia poaieie 
Tîmpei, Casa de cultură a ştiinţei şi 
tehnicii pentru tineret a capaiat mai 
de mult o identitate bine cunoscută 
nu numai în efortul de stimulare a 
creaţiei tehnico-ştiinţifice semnate 
de tineri, dar si în ridicarea calităţii 
pregătirii profesionale a cadrelor so¬ 
licitate în principalele unităţi econo- 


Cîteva amănunte despre această 
autentică politehnica muncitorească 
ne oferă tovarăşul inginer Valentin 
Mreană, directorul Casei , Printre 
activităţile pe care le oferim tinerilor 


interesaţi de propria perfecţionare 
profesională se număra o serie de 
cursuri de specializare în domeniul 
electrotehnicii, electronicii, comenzii 
numerice a maşiniior-uneite, infor¬ 
maticii şi roboţilor industriali. Sute 
de tineri din producţie beneficiază 
de îndrumarea calificată a specialiş¬ 
tilor din marile unităţi industriale din 
Braşov, precum şî a cadrelor didac¬ 
tice' de Sa Universitate, de a căror 
colaborare fructuoasă ne bucurăm 
încă de ia înfiinţarea Casei. Nu este 
iipsit de interes făptui că prin 
cursuri de pregătire intensivă, cu di¬ 
verse durate, pînă la un an, organi¬ 
zate pe meserii — cum ar fi acelea 
de macaragiu, ascensorist fochist, 
sudor sau operator pe calculatoare 
— sînt calificaţi anual circa 500 de 
muncitori, care se integrează direct 
în unităţile economice din judeţ. 

Pentru absolvenţii de Hceu care 
doresc să se iniţieze în informatică 
desen tehnic, electronică indus¬ 
trială, depanare aparate de radio şi 
televizoare o serie de cursuri sînt 
găzduite chiar în laboratoarele şi 
atelierele Casei de cultură a ştiinţei 
şi tehnicii pentru tineret. Eficienţa 
acestor cursuri este demonstrată de 
faptul că o bună parte dintre absol¬ 
venţi sînt încadraţi apoi în producţie 
sau în unităţi ale cooperaţiei". 


Un alt aspect al participării uteciş- 
tilor ia mişcarea „Ştiinţă — Tehnică 
— Producţie" îl constituie faptul că 
în acest an organizaţiile de tinerei 
din judeţ au preluat spre rezolvare 
directă circa 1 000 de teme şi obiec¬ 
tive de cercetare, concretizînd 37 de 
lucrări cu o eficienţă economică de 
circa 15,5 milioane de lei. Printre 
contractele finalizate de, uteciştii de 
la întreprinderea „Tractorul", res¬ 
pectiv de cei din Secţia montaj 48, 
conduşi de tînărul inginer llircea 
Viad, se numără „Tehnologie pentru 
echilibrarea ambreiajelor şi repere¬ 
lor componente", „Strung semiauto¬ 
mat pentru realizarea profilului ca¬ 
melor arborilor motoarelor cu 2, 3, 4 
şi 6 cilindri". Acelaşi colectiv, din 
care mai fac parte Im re Ludovic, 
Dan Teodorescu, Bărbii loan, Mir- 
cea Osfafi, Sviaria ISIiţă, Carmen Mu- 
rariu, ion Todea şî Liviu Pireu, are 
în faza de finalizare alte două teme 
care vizează importantul domeniu al 
economisirii materialelor şi energiei, 
şi anume „Frina hidraulica cu recu¬ 
perarea energiei de frînare la 
testarea de serie cu motor diesel" şi 
„Limitator electronic al mersului în 
gol al maşiniior-uneite cu înregistra¬ 
rea automată a timpului efectiv de 
funcţionare". Recuperarea energiei 
calorice de !a rodaj, scop propus în 


Element de bază în exploatarea 
surselor alternative de energie, po¬ 
tenţialul eolian a fost analizat în 
r , cţ j de elaborarea harţilor cfsma- 
tologtce, de prognoza numerica a 
i/întu d ecum şi ce condiţiile soli- 


ax vertical de medie şi mare putere, 
implicaţiile solicitărilor la care sînt 
supuse aceste tipuri de turbine. 

Un aspect deosebit de important 
la nivelul actual de cercetare, 
proiectare, testare, construcţie şi 


schimb de experienţă care a demon¬ 
strat atît posibilităţile actuale aie 
cercetărilor în domeniul energiei eo¬ 
liene, cît şi necesităţile de perspec¬ 
tivă, Printre acestea semnalez strin¬ 
genţa asimilării în producţie a gene- 


îa programul de dezvoltare a -ener¬ 
geticii eoliene". 

Reuşita manifestare găzduită ia 
Braşov a confirmat cu prisosinţă va¬ 
labilitatea acestei afirmaţii, 

CĂLIM STĂNCULESCU 


As 










I 

1 



Ung. WOLFRAM C. ZECK 


Apare de multe ori necesitatea de 
a putea comunica de la un post 
central cu un număr mare de pos¬ 
turi „abonat 11 aflate în diverse locuri. 
Interfonul prezentat în continuare 
serveşte acestui scop şi are urmă¬ 
toarele caracteristici specifice: 

— număr mare de posturi, abonat; 

— sensibilitate ridicată la intrare; 

— posibilitatea oricărui abonat de 
a face apel Ja postul centrai; 

— semnal de apel optic şi acustic 
intermitent; 

— legătura cu posturile abonat 
prin două fire neecranate; 

— puterea de ieşire de maximum 
5 W. 

FUNCŢIONARE. Conform sche¬ 
mei bloc (fig. 1), se observă că in¬ 
terfonul constă din următoarele sub¬ 
ansambluri: 

— A — difuzoarele posturilor 
abonat; 

— K 1/1 ... N — comutatoarele de 
apel ale posturilor abonat (neapă¬ 
sate în poziţia 1NTERFON); 

— K 2/1 ... N — comutatoarele 
posturilor abonat (în claviatură co¬ 
mună cu K3; interdependente); 

— apel luminos — bloc ce de¬ 
clanşează un semnal luminos inter¬ 
mitent corespunzător postului care 
face apel; 

— apel acustic — bloc care de¬ 
clanşează un semnal acustic inter¬ 
mitent atunci cînd un post abonat 
face apel; 

— K4 — comutator VORBEŞ¬ 
TE/ASCULTĂ (neapăsat în poziţia 
ASCULTĂ); 

— K3 — comutator INTERFON/A- 
PEL, care pune aparatul în stare de 
funcţionare normală ca interfon sau 
în stare de aşteptare a apelului; 

— etajul preamplificator, care rea¬ 
lizează adaptarea la impedanţa mică 
a difuzorului aflat pe post de micro¬ 
fon şi amplifică în tensiune semnalul 
obţinut de acesta; 

— etajul de amplificare în putere; 


— B — difuzorul postului central. 

Cînd interfonul se găseşte în stare 
de APEL (K3 şi K2/1 ... N fiind inter¬ 
dependente, trecerea lui K3 în pozi¬ 
ţia APEL va conecta automat şi co¬ 
mutatoarele K2/1 ... N pe APEL) va 
lumina becul B2, indicînd starea de 
aşteptare. 

Comutatoarele K1/1 ... N nefiind 
apăsate, tranzistoarele T1/1 ... Ni au 
bazele puse la masă prin rezisten¬ 
ţele R2/1 ... N şi rezistenţele difu- 
zoarelor Al ... N şi sînt astfel blo¬ 
cate. Becurile Bl/1 ... N sînt stinse. 
Curentul prin rezistenţele R3/1 ... N 
fiind nul, tensiunea U BE a tranzisto¬ 
rului T 4 este zero şi T 4 blocat, deci 
oscilatorul format din T 5 şi T e nu 
funcţionează (fig. 2). 

Dacă postul N face apel (apasă pe 
K1/N), baza tranzistorului T1/N nu 
mai este pusă ia masă prin rezis¬ 
tenţa difuzorului A N şi tranzistorul 
se deschide. Prin dioda Dl/N se 
face legătura cu colectorul lui T z . 
Acesta face parte dintr-un circuit 
astabil cu frecvenţa de 2 Hz şi lu¬ 
crează blocat-saturat. Baza lui T1/N 
este astfel pusă la masă prin tranzis¬ 
torul saturat 7 3 cu o frecvenţă de 
2 Hz (factor de umplere 0,5). Ca ur¬ 
mare, tranzistorul T1/N va conduce 
intermitent şi becul Bl/N va pîlpîi, 
indicînd apelul făcut de postul abo¬ 
nat N. 

Căderea de tensiune care apare 
pe R3/N în ritmul pîlpîirii becului va 
deschide pe 7" 4 în acelaşi ritm, astfel 
încît oscilatorul va lucra intermitent, 
generînd un semnal cu frecvenţa 
cuprinsă între 350 Hz şi 700 Hz. 
Acesta se va aplica prin K3 amplifi¬ 
catorului de putere şi se va auzi în 
difuzorul B cu o intensitate stabilită 
din potenţiometrul de volum P. 

Operatorul de la postul central, 
astfel avertizat optic şi acustic de 
apelul făcut de postul N, va stabili 
legătura cu acesta apăsînd pe K2/N. 
Difuzorul A n va fi legat prin K4 


IN I tKf-ON/APEL VORBESTE/ASCUITA 




(aflat în stare neapăsată în poziţia 
ASCULTĂ). Ieşirea preamplificato- 
rului se leagă prin K3 (interdepen¬ 
dent cu K2/N) la intrarea amplifica¬ 
torului de putere şi în difuzorul B se 
vor auzi sunetele captate de difuzo¬ 
rul postului N, care făcuse apelul. 
Colectorul tranzistorului T1/N fiind 
pus la masă prin K2/N, becul Bl/N 
va lumina continuu indicînd că pos¬ 
tul central se află în legătură cu 
postul abonat N. Pentru a stabili un 
dialog cu postul N se utilizează 
acum comutatorul K4, care permite 
recepţionarea, respectiv transmite¬ 
rea semnalelor, de la, respectiv spre, 
postul cuplat. 

Dacă în timp ce legătura cu postul 
N este stabilită un alt post face apel, 
va pîlpîi becul corespunzător pos¬ 


tului care face apelul, fără să se 
audă semnalul acustic şi deci fără 
să se perturbe convorbirea. După 
terminarea convorbirilor se apasă 
din nou K3 ţ trecînd interfonul în sta¬ 
rea de aşteptare. 

CONSTRUCŢIE. La realizarea in¬ 
stalaţiei de interfon trebuie luate o 
serie de măsuri de precauţie care să 
asigure o calitate ridicată a redării, 
o fiabilitate bună a aparatului şi o 
funcţionalitate corespunzătoare ce¬ 
rinţelor. Sursa de alimentare de 
12 V tensiune stabilizată trebuie să 
asigure curentul maxim de 1 A pen¬ 
tru blocurile de amplificare şi co¬ 
manda apelului şi cîte 100 mÂ pen¬ 
tru fiecare post abonat în parte. Be- 
culeţele Bl/1 ... N pot fi înlocuite cu 
(CONTINUARE ÎN PAG. 11) 


♦ 12V 



TEHNIUM 12/1982 


3 










caz vîrfu! săgeţii indică sensul de 
circulaţie a sarcinilor pozitive prin 
tranzistor, adică sensul convenţional 
a! curentului (de ia plus la minus). 
Astfel, ia J-FET-urile cu canal N să¬ 
geata „iese“ din tranzistor, iar la 
cele cu canal P săgeata „intră" în 
tranzistor (fig. 24). 

în fine, mai amintim că uneie 
J-FET-uri posedă un al patrulea ter¬ 
minal, numit bază (B), care repre¬ 
zintă un contact ohmic la substratul 
semiconductor. (De fapt, toate 
J-FET-urile au un astfel de contact, 
dar el este de regulă conectat în in¬ 
terior la sursă sau la grilă.) Pentru a 
pune în evidenţă faptul că baza nu 
este conectată interior la sursă sau 
la grilă, se folosesc simbolurile din 
figura 25 (sau corespondentele lor 
cu grila desenată în prelungirea ter¬ 
minalului bază). 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Mai menţionăm aici faptul că sen¬ 
sul .săgeţii din simbolul J-FET-urilor 
este ales după aceeaşi convenţie ca 
la diodele semiconductoare. Prin ur¬ 
mare, la J-FET-urile cu canal N 
(deci cu regiunea poartă de tip P), 
vîrfu! săgeţii este spre interior (spre 
canal), iar la cele cu canal P vîrfu! 
săgeţii este spre exterior (spre 
poartă). Săgeata afectată îerminaiu- 
lui poartă indică deci sensul de cir¬ 
culaţie a sarcinilor pozitive prin 


joncţiunea („dioda") poartă-canai. 
Terminalul poartă poate fi desenat 
simetric în raport cu sursa şi drena 
sau mai poate fi plasat în prelungi¬ 
rea terminalului sursă (fig. 23). 
Această din urmă soluţie înlătură 
posibilitatea de a se confunda între 
ele terminalele sursă şi drena atunci 
cînd sînt omise iniţialele S, D. 

O altă convenţie de reprezentare a 
J-FET-urilor este marcarea prin să¬ 
geată a terminalului sursă, in acest 


BFW10 


BFW10 


altă aplicaţie tipică a FET-urilor, 
anume ca sursă de curent constant. 
Proprietatea pe care se bazează 
acest mod de utilizare o deducem 
uşor dacă ne reamintim forma ca- 
racteristiciior de ieşire, i,. -- f(U/.>), 
pentru U,„v — parametru (fig. 10). 
Observăm astfel că în porţiunile de 
saturaţie ale caracteristicilor, adică 
pentru U,w > j U,- U,w , curentul 
de drenă I/, variază foarte puţin cu 
creşterea tensiunii drenă-sursă, 
putînd fi presupus practic indepen¬ 
dent de U/w. Pe de altă parte, i„ pre¬ 
zintă aici o variaţie pronunţată în 
funcţie de tensiunea poartă-sursă, 
U/w, ’ dependenţă ce este aproxi¬ 
mată destul de bine prin relaţia: 


curentul de drenă !,, se menţine 
practic constant atunci cînd ten¬ 
siunea drenă-sursă variază între 

I U, - U/w ! şi U 

Cea mai simplă variantă de sursa 
de curent constant cu FET cores¬ 
punde tensiunii U<, s = 0 (poarta le¬ 
gată la sursă), cînd curentul prin 
tranzistor are valoarea maximă l/w.v 
(fig. 11). Schema are dezavantajul 
că impune sortarea unui FET care 
să aibă curentul Im.v egal cu curen¬ 
tul constant dorit (cerut de consu¬ 
matorul R ( ). în schimb, ea permite 
determinarea rapidă a tensiunii de 
prag, U p (valoarea lui U/w de la care 
curentul începe să se menţină prac¬ 
tic constant, luată, evident, cu 
semnul minus), şi implicit determi¬ 
narea curentului maxim ims (curen¬ 
tul de drenă pentru Um > U/*). 

Tensiunea de alimentare, U (a nu 
se confunda cu U/w), poate să va¬ 
rieze între ! U/> ! + U, şi U/«,„„, + U,, 
unde U ( este căderea de tensiune 
pe consumatorul R< la curentul 


constant l/w,, iar Um,,,,. este valoa¬ 
rea maximă admisă a tensiunii 
drenă-sursă. Se mai impune însă 
condiţia obligatorie de a nu depăşi 
puterea maximă de disipaţie a tran¬ 
zistorului folosit, respectiv restric¬ 
ţia 1/w.v • U/w < P„„. De exemplu, 
pentru un FET cu Im.v = 15 mA şi 
P,„, = 300 mW, tensiunea maximă 
drenă-sursă admisă în acest montaj 
este de 20 V, chiar dacă parametrul 
de catalog este U/«„,,„ ~ 30 V (cu 
această valoare din urmă, FET-ul 
ales poate lucra numai ia curenţi de 
drenă sub 10 mA). Dealtfel, chiar 
înainte de a atinge puterea de disi¬ 
paţie maximă, curentul de drenă în¬ 
cepe să manifeste o uşoară variaţie 
cu temperatura, dar despre aceasta 
vom vorbi cu altă ocazie. 

în practică se preferă o altă va¬ 
riantă de montaj, în care FET-ul lu¬ 
crează la curenţi de drenă mai mici 
ca l/w.v polarizarea inversă a jonc¬ 
ţiunii realizîndu-se prin introduce¬ 


rea unei rezistente de sursă, R, (fig. 
12 ). 

EXEMPLU. Să calculăm elemen¬ 
tele circuitului din figura 12 iuînd 
drept consumator R, un LED pe 
care vrem să-l alimentăm cu un cu¬ 
rent constant I,-, 5 mA. Căderea de 

tensiune a LED la 5 mA o presu¬ 
punem cunoscută, de exemplu 
Ur« 1,6 V. 

în primul rînd alegem un FET 
care să aibă curentul !,> S v mai mare 
de 5 mA. De exemplu, putem lua 
un BFW10 (J-FET, canal N), cu 
U/w,,,,,, -=■ 30 V, - U,< < 8 V, P,„, = 
= 300 mW şi l/w.v = 8—20 mA. Deoa¬ 
rece datele de catalog sînt orienta¬ 
tive (împrăştiere mare a parametri¬ 
lor de fabricaţie), determinăm în 
prealabil tensiunea de prag şi cu¬ 
rentul maxim pentru exemplarul'"' 
ales. Să ■zicem că am obţinut 
U/ «. 7,5 V şi I , )V .v« 15 mA. 

Cu aceste date, folosind relaţia 
(2), determinăm..aproximativ valoa¬ 
rea tensiunii de polarizare necesară 
pentru curentul l„ -■= 5 mA. Obţinem 
U„, ~ -7,5 (1 | 5/15 ) ~ -3,2 V. 

Rezultă valoarea rezistenţei de 
sursă, R.v “ ! U,,.v | I/, * 640 n. 

Valoarea minimă a tensiunii de 
alimentare se obţine însumînd ten¬ 
siunea drenă-sursă la care începe 
saturaţia cu căderea de tensiune pe 
R.v şi cu căderea de tensiune pe R : 


Exponentul din această formulă 
are în realitate valori cuprinse între 
1,9 şi 2,1, deci 2 reprezintă aproxi¬ 
maţia optimă. 

în consecinţă, dacă alegem o va¬ 
loare constantă U ; ,v, anume valoa¬ 
rea dată de relaţia inversă: 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



fir 

î 5 

! 

—A 

| U DS 

L_ 


J_ 


4 


TEHNIUM 12/1982 






TESTER 


Propunem alăturat trei Variante 
simple de tester pentru verificarea 
condensatoarelor de valori mici (de 
la zeci de picofarazi pînă ia sute de 
nanofarazi), prin indicaţia luminoasă 
a unui LED. Numărul mic de piese 
şi consumul redus de curent permit 
realizarea miniaturală, cu alimenta¬ 
rea de la o baterie de 9 V (6F22). 

Prima variantă (fig. !)■ reprezintă 
un amplificator de curent continuu 
cu două etaje, folosind tranzistoare 
npn cu siliciu, de mică putere şi cu 
factorul beta cît mai mare (peste 
300). Rezistenţele de limitare fî-, şi 
R 2 nu au valori critice, iar LED-ul 
poate fi de orice tip, cu un curent 
maxim de 20—25 mA. 

Deoarece amplificarea montajului 
este foarte mare, la atingerea cu 
mîna a bazei lui 7, se poate întîmpla 
ca LED-ul să se aprindă (în funcţie 
de nivelul paraziţilor din medial în¬ 
conjurător). De aceea, condensato¬ 
rul de testat nu se ţine cu mîna în 
timpul verificărilor, ci se introduce 
într-un soclu (bornele Cx), după 
care se apasă butonul B. în funcţie 
de capacitatea sa, condensatorul se 
încarcă într-un timp mai lung sau 
mai scurt prin rezistenţa de intrare 
foarte mare a amplificatorului. Cînd 
curentul de încărcare scade sub o 
anumită limită, tranzistorul 7-, nu 
mai are curentul de bază necesar 
pentru comanda lui T 2 şi LED-ul se 
stinge treptat. Dacă însă condensa¬ 
torul are pierderi în dielectric (cu- 


MARK AIMDRES 

rent mare de „fugă"), LED-ul se 
aprinde şi nu se mai stinge complet, 
iar dacă avem de-a face cu un con¬ 
densator întrerupt (sau fără capaci¬ 
tate), LED-ul nu se aprinde. în fine, 
pentru un condensator în scurtcir¬ 
cuit (sau străpuns), LED-ul se 
aprinde şi continuă să ardă la ilumi¬ 
narea maximă. 

Limita inferioară a capacităţii indi¬ 
cate depinde în mare măsură de ca¬ 
litatea tranzistoarelor folosite. Pen¬ 
tru T, = BC108 (cu p > 450) şi T 2 = 
BC107 (cu p > 350), s-a obţinut o li¬ 
mită de cca 20 pF (aprinderea pen¬ 
tru un timp foarte scurt a LED-ului, 
dar perfect sesizabilă). ,în ceea ce 
priveşte valoarea maxima a capaci¬ 
tăţii, doi factori limitează utilizarea, 
şi anume timpul mare în care se 
produce încărcarea (de exemplu, 
cca 75 s pentru C = 0,1 /xF) şi cu¬ 
rentul de fugă, care creşte de obicei 
cu capacitatea. Menţionăm însă că 
sensibilitatea poate fi redusă uşor, 
de exemplu prin conectarea unui 
potenţiometru de 100 kfi între baza 
lui T 2 şi masă (traseul punctat). Se 
pot astfel verifica — pentru diferite 
poziţii ale cursorului— şi condensa¬ 
toare cu capacitatea de ordinul mi- 
crofarazilor sau chiar mai mari. 

A doua variantă (fig. 2) foloseşte 
un circuit integrat, de tip /3A741 
(mA 741, SFC2741, SN2741 etc.), în 
montaj de amplificator inversor, cu 
alimentare nesimetrică (tot de la ba¬ 
terie miniatură de 9 V). Observaţiile 


anterioare privind interpretarea indi¬ 
caţiilor rămîn valabile şi aici. Sensi¬ 
bilitatea pbţinută depinde de ampli¬ 
ficarea în buclă deschisă a exempla¬ 
rului de integrat folosit. Oricum, li¬ 



mita inferioară a lui Cx se situează 
tot la ordinul zecilor de picofarazi 
(cu un /zA741 s-a putut testa un con¬ 
densator de 15 pF). Pentru a păstra 
simplitatea schemei, nu a fost pre¬ 
văzut un reglaj al sensibilităţii. 

Dacă acelaşi integrat este folosit 
în montaj de repetor de tensiune 
(adaptor de impedanţă), se obţine 
schema din figura 3. Observăm’ că 
aici LED-ul este conectat spre minu¬ 
sul sursei (ieşirea „repetă" polarita¬ 
tea semnalului aplicat la intrare). 
Deoarece cu intrarea neinversoare 
neconectată potenţialul ieşirii nu 
este nul, ci în jur de 2 V faţă de 
masă, în serie cu LED-ul s-a montat 
o diodă D cu siliciu, în polarizare di¬ 
rectă. Dacă totuşi LED-ul se aprinde 
cu intrarea liberă, se mai adaugă 


încă o diodă cu siliciu în serie. 

Menţionăm că numerotarea termi¬ 
nalelor la integrat corespunde 
capsulelor circulare si capsulelor 



INRICATRR 

UNIVERSAL 

S. MARIN 


Din motive bine cunoscute, con¬ 
structorii amatori folosesc tot mai 
frecvent LED-urile ca indicatoare de 
funcţionare la diverse aparate elec¬ 
trice. Soluţia este simplă (fig. 1), ne- 
cesitînd doar un mic calcul prealabil 
pentru determinarea valorii minime 
a rezistenţei de limitare, R, conform 
relaţiei: R = (U—U M )/I M , unde l M 
este curentul maxim suportat de 
LED, iar U M este căderea de ten¬ 
siune pe LED la curentul maxim. De 
exemplu, alimentînd la U = 12 V un 
LED care are l M = 25 mA şi U M = 
1,6 V,. rezujtă R = (12 V — 
1,6 V)/25 - IO -3 A = 416 a Practic se 
ia o valoare ceva mai mare 
(430—510 O), pentru a ţine cont de 
eventualele fluctuaţii (creşteri) ale 
tensiunii U, ca şi de toleranţa rezis¬ 
tenţei. 

Dacă variaţiile scontate ale tensiu¬ 
nii sînt mari — de pildă dacă vrem 
să folosim LED-ul ca indicator la ie¬ 
şirea unui alimentator reglabil în in¬ 
tervalul 5 V -4- 25 V —, metoda sim¬ 
plă cu rezistenţă de limitare nu dă 
rezultate bune. într-adevăr, în acest 
caz rezistenţa trebuie dimensionată 
pentru valoarea maximă a tensiunii, 
ceea ce face ca la tensiunea minimă 
LED-uî să ilumineze foarte slab. 

O soluţie bună în astfel de cazuri, 
o constituie alimentarea LED-ului 
prin intermediul unei surse de cu¬ 
rent Constant, de exemplu aşa cum 
se arată în figura 2. Urmărind 
schema, observăm că tranzistorul 7-, 
(polarizat în bază prin fî, şi circuitul 
emitor-colector al lui 7 2 ) conduce 
numai atunci cînd rezistenţa echiva¬ 
lentă a lui T 2 nu este prea mică. 
Această condiţie este îndeplinită 
atunci cînd 7 2 este aproape blocat, 
deci cînd tensiunea sa bază-emitor 
este mai mică sau cel mult egală cu 
cca 0,7 V. Curentul condus de 7-, 
circulă prin R 2> producînd la bornele 


acestei rezistenţe o cădere de ten¬ 
siune care tinde să-l deschidă pe 7 2 . 
Practic, în funcţie de caracteristicile 
exacte ale celor două tranzistoare, 
se stabileşte un echilibru care co¬ 
respunde unei tensiuni bază-emitor 
pentru 7 2 de cca 0,7 V. Cum rezis¬ 
tenţa R 2 (plasată în paralel cu jonc¬ 
ţiunea B-E a lui T 2 ) este parcursă de 
cea mai mare parte a curentului to¬ 
tal I, putem scrie I » 0,7 V/R ? . Prin 
urmare, valoarea curentului prin 



i w ■ 

I 4 U ~ U M ^ ^ p 



LED şe poate stabili prin alegerea 
adecvată a rezistenţei R 2 . 

La creşterea tensiunii de alimen¬ 
tare, echilibrul se deplasează puţin 
în sensul creşterii curentului total I 
(contribuie aici şi creşterea curentu¬ 
lui prin fî, şi joncţiunea B-E a lui 
7-|). Oricum, .variaţia curentului este 
mult mai mică decît în cazul monta¬ 
jului simplu cu rezistenţă de limi¬ 
tare. LED-ul rămîne protejat, iar va¬ 
riaţia luminozităţii sale este neîn¬ 
semnată pe întreaga plajă a tensiu¬ 
nii de alimentare. 

La realizarea practică a montaju¬ 
lui, în locul lui R 2 se foloseşte ini¬ 
ţial un trimer de 100--250 il dat la 
maximum (toată rezistenţa înse- 
riată). Se alimentează circuitul cu 
tensiunea maximă (25 V) şi se re¬ 
glează trimerul astfel încît curentul 
prin LED să fie cu puţin mai mic de¬ 


cît valoarea maximă suportată. Se 
înlocuieşte apoi trimerul cu o rezis¬ 
tenţă de precizie avînd valoarea de¬ 
terminată mai sus. 

Cu piesele indicate în figură s-a 
obţinut, pentru variaţia tensiunii în¬ 
tre 5 V şi 25 V, o variaţie a curentu¬ 
lui I între'16 mA şi 20 mA. Ilumina¬ 
rea LED-ului scade supărător (l< 
10 mA) abia pentru U < 3 V. Tran- 
zistoarele pot fi şi BC 107, 108, 109, 
172 etc. 

în încheiere, menţionăm că mon¬ 
tajul — a cărui schemă este dealtfel 
clasică — poate fi? reproiectat şi 
pentru curenţi mai mari (sute de mi- 
liamperi sau chiar amperi), folosind 
pentru 7, un tranzistor de putere, 
iar în locul LED-ului un bec cu in¬ 
candescenţă avînd tensiunea nomi¬ 
nală de lucru cît mai mică. 



TEHNIUM 12/1982 


5 



ing. M. FLORESCU 


(URMARE DIN NR. TRECUT) . , • 


în cele ce urmează vă prezentăm înălţimea stîlpului. Ridicarea se face 

unele probleme legate de realizarea în echipe, cu comandă unică. Iniţîal 

pilonilor necesari pentru antene. o echipă fixează stîlpul cu o furcă, 

Vom deosebi mai multe situaţii, în timp ce cealaltă echipă îl ridică, 

după tipul de bază al antenei şi După aceasta, prima echipă mută 

după situarea pilonului. După primul furca mai aproape de baza stîlpului 

criteriu există piloni pentru antene şi continuă ridicarea, în timp ce 

realizate din fire (antene T, L etc.) şi a doua echipă asigură fixarea şi aşa 

piloni pentru antene verticale sau mai departe. 

pentru antene speciale (UUS, unde După ce pilonul a fost ridicat, se 
centimetrice, TV etc.). face verificarea poziţiei verticale cu 

După al doilea criteriu, avem pi- firul cu plumb, pe două direcţii per- 

loni cu baza în sol şi piloni situaţi pendicuiare. După ce a fost asigu- 

pe acoperişul clădirilor. rată verticalitatea, stîlpul se susţine 

Pentru antene fiiiforme sau antene cu trei ţapine aşezate la 120° una de 
fixe ce se dispun pe piloni cu baza alta. 

în sol, se utilizează în general piloni Astuparea gropii se face în stra- 
din lemn (stîlpi), similari cu cei pen- turi de 10—15 cm de pămînt, care 

tru reţelele electrice aeriene. se bat cu maiu! după o eventuală 

în tabel sînt prezentate diametrele udare pentru compactizare. 
recomandate şi adîncimea gropii ne- înainte de introducerea pilonului 
cesare pentru un pilon de bună caii- se mai recomandă căptuşirea fundu- 
tate. lui gropii cu un strat de pietriş sau 

Diametrul este măsurat în cenţi- cărămidă fărîmată. 
metri. Pentru lungimi mai mari, Dacă solul este nisipos, se face o 
adîncimea gropii se calculează cu umplere parţială cu piatră, ca în fi- 

formula A = 0,6+0,11 L (m). gura 3. Primul strat de piatră are 

Stîlpul utilizat ca pilon trebuie im- circa 30—40 cm şi se află la baza 

pregnat sau uns cu substanţe de ig- gropii, iar al doilea strat la circa 

nifugare şi antifungizare. Aceste 20 cm sub nivelul solului şi are 

substanţe pot fi creozot, gudron de circa 30 cm înălţime, 
gaz (catran) etc. impregnarea se va După umplerea gropii, la baza pi- 

face numai dacă lemnul a fost în Ionului se face un mic muşuroi de 

prealabil bine uscat. Durata unui pămînt tasat, pentru a uşura scurge- 

stîlp bine tratat este de 7—10 ani rea apei de ploaie, 

pentru stejar şi de 12—18 ani pentru în cazul în care pilonul este reali- 
brad impregnat. zat din metal, diametrul este de 

Groapa de fundaţie se sapă cu o circa 50% din diametrul pilonului de 

lopată lungă şi poate fi cilindrică (fi- foioase, adîncimea gropii de funda- 

gura 1) sau în trepte (figura 2). în fi- ţie fiind aceeaşi. în acest caz se re- 

gura 2 se prezintă o groapă în trepte comandă ca baza pilonului să se 

de 2,25 m adîncime. sprijine în groapă pe o fundaţie de 

Groapa se va, săpa, pe cît posibii, beton, putînd să fie betonată în- 

în teren uscat. în căzu! în care solul treaga groapă (diametrul fiind de 

este moaie sau nisipos, groapa se circa 30% din adîncime). 
poate căptuşi cu un butoi fără fund Pilonul se ancorează, în funcţie de 
de Semn sau tablă. tipul antenei, cu ancore din oţel sau 

Ridicarea stîipiior se face cu aju- materiale izolante (modul de reali- 

torui unor furci după cum este pre- zare a ancorelor a mai fost prezen- 

zentat în figura 4. Pentru aceasta tat în cadrul revistei noastre). Ca 

stîlpul se aduce lîngă groapă cu ca- elemente suplimentare de fixare 

pătul la circa 30—40 cm de margi- pentru ancore nu vor fi utilizate ele- 

nea gropii. Pe partea opusă a gropii mentele de construcţie care nu pre¬ 
se pune o scîndură care să ajute ia zintă rezistenţă mecanică suficientă 

alunecarea stîlpuiui în groapă şi să sau care pot crea pericole (ţevi de 

împiedice surparea pămîntului. La apă, canalizare, coşuri de fum etc.). 

început o persoană va ţine scîndură, în mod obligatoriu, în lungul pilo- 
în timp ce alţii vor ridica stîipui mai nului va fi fixat un conductor de oţel 

întîi cu mîinile, iar apoi cu furcile. de 5 mm diametru, ai cărui vîrf va 

Numărul de oameni necesari pentru depăşi pilonu! cu circa 10 cm şi 

o ridicare este de 4—8, în funcţie de care ia baza lui este fixat (sudat) ia 



priza de pămînt. Conductorul va fi torie trecerea piionuiui pînă la pl3n- 
obligatoriu gaivanizat (zincat). şeu! podului. Deoarece această ooe- 

Pilonul metalic se poate suda di- raţie prezintă modificări în const uc- 

rect la priza de pămînt. Elementele ţja acoperişului, se va face cu aj Jto- 

necesare antenei vor fi fixate pe ca- rul unei cooperative de construcţii, 
pătul pilonului înainte ca acesta să 5. Nu se va lăsa pilonul direct pe 
fie, ridicat. suprafaţa de sprijin şi nici nu se vor 

în cazul în care pilonul nu poate fi practica în planşee orifici.i pentru fi- 

montat la sol, se trece la fixarea pe xarea pilonului. Acosta se va m- 

acoperişul clădirilor. Această soluţie planta cu ajutorul unei tălpi din be- 

nu va fi aplicată acolo unde, chiar ton (figura 5), care va asigura o pre- 

cu unele dificultăţi, pilonu! se poate luare mai bună a încărcării, 

aduce pînă la nivelul solului. Talpa de beton va avea diametrul 

înainte de a începe montarea unui cercului circumscris dat de relaţia: 

pilon pe o clădire va trebui să anali- D = 0,35 + 0,08 !, unde D este bla¬ 
zăm dacă aceasta poate suporta metrul, iar i înălţimea pilonului utili- 

greutatea antenei şi a pilonului pe zat. 

care dorim să le instalăm, astfel în- Grosimea tălpii este de 5 cm pen- 
cît structura de rezistenţă a clădirii tru fiecare 2 m de înălţime a pilonu- 
să„ nu fie afectată. lui. 

în plus, va trebui să avem aproba- Pentru a reaiiza o asemenea talpă, 
rea asociaţiei de locatari din imobil vom alege un capăt de ţeavă de 

asupra acestei instalări. circa 800 mm lungime, cu un dia- 

în cazul blocurilor realizate din metru astfe! încîî să putem intro- 

diafragme de beton sau elemente duce baza pilonului în el. Această 

prefabricate, putem în general să ţeavă se sudează cu bucăţi de plat- 

montăm antene a căror greutate nu bând de oţel de 5—8 mm grosime, 

depăşeşte 150—200 kg. Pentru a fi ca în figura 6. în mod suplimentar, 

siguri că instalarea nu va periclita se mai sudează unele bucăţi de fier 

clădirea, vom solicita avizul con- beton de 6 mm diametru pentru a 

structorului imobilului. mări rigiditatea. Se face apoi o 

Pentru instalarea antenelor în formă din iemn în care se introduce 

aceste cazuri trebuie să fie respec- baza metalică şi apoi se toarnă be- 

tate cîteva reguli generale. ton. 

1. Nu se vor instala antenele le- Pentru antenele TV obişnuite, ase- 

gate de coşurile de fum sau ventiîa- menea elemente de bază se pot pro- 
ţie. cura de la furnizorii de prefabricate. 

2. Nu vor fi utilizate ca baze pen- Ancorarea pilonilor pe acoperiş se 

tru piloni gurile de aerisire aflate la va face numai din puncte a căror re- 

niveiul acoperişului. zistenţă este suficientă, în nici un 

3. Nu se vor dispune greutăţile caz de coşuri, guri de aerisire, an- 

mari (pilonii) pe marginea acoperi- «tene colective sau ornamente, 
surilor tip terasă, ci numai în pune- Legarea sigură a pilonului ia îm- 
tele de maximă rezistenţă, de obicei pămîntarea blocului este absolut 

în zona casei liftului. obligatorie. 

4. Pentru acoperişurile de ţigle 


oâli aiUcAlc, ualc dlU Ut? uuiucs oui io* 

letul din grinzi de lemn, este obliga- (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



6 


TEHNIUM 12/1982 




H 



a 


Banda de 28 MHz continuă să prezinte numeroase surprize din 
punct de vedere al propagării. Astfel, cu puteri reduse se pot realiza 
Dx-uri interesante din cele cinci continente. 

Din cîteva tipuri de antene în exclusivitate destinate benzii de 
28 MHz (Vagi cu două elemente, HB9CV şi ground plane) autorul s-a 
oprit asupra antenei Cubica! Quad cu două elemente cu care a lucrat 
într-un timp relativ scurt peste 50 de ţări cu un emiţător QRP. 


Antena Cubica! Quad a fost de¬ 
scrisă pentru prima dată în literatura 
de specialitate în 1948, avînd laturile 
vibratorului în X/4 (fig. 1), iar dis¬ 
tanţa dintre vibrator şi reflector de 
0,1 A sau 0,2 A. în literatura de spe¬ 
cialitate se indică un cîştig de 
6—8 dB şi un raport faţă-spate de 
cca 25 dB. în funcţie de spaţiul dis¬ 
ponibil, antena poate fi montată cu 
polarizare orizontală (fig. 1 a) sau 
cu polarizare verticală (fig. 1 b). Re¬ 
partiţia curentului, cît şi a tensiunii 
(în A/2) este prezentata în figura 2. 

Construcţia antenei se realizează 
din bare de fibră de sticlă, lemn de 
bambus sau lemn de brad. Autorul a 
experimentat cu succes lemnul de 
brad, care înainte de a fi montat a 
fost vopsit cu cîteva straturi de vop¬ 
sea EMÂUR, Baghetele au dimen¬ 
siunea de 36 x 22 mm, iar porţiunile 
finale se vor prelucra sub formă ci¬ 
lindrică, cu diametrul 0 22, conform 
figurii 3. Suprafaţa cilindrică pre¬ 
zintă o rezistenţă sporită la acţiunea 
vîntuiui. Cele patru baghete se mon¬ 
tează pe o placă de aluminiu de 
300 x 300 mm, groasă de 5 mm (fig. 
4), prin intermediul unor şuruburi 
M6 x 30 cu cap conic şi al unor 


Sîrma utilizată va fi iiţă de antenă; 
lungimea ei este mai mare cu 10 cm 
decît 4 x L v în vederea stabilirii dis¬ 
tanţei optime. Pentru aceasta, la ca¬ 
petele de alimentare a vibratorului 
se adaugă o bobină cu 2—3 spire, 
ce se va cupla cu bobina unui 
grid-dip-metru fixat pe frecvenţa 


bride în formă de U (fig. 5) fixate cu 
şuruburi M6 x 12 (fig. 6). Bara de 
susţinere a celor două X-uri 
(bum-ul) se execută tot din lemn de 
brad de 35 x 35 mm, avînd o lun¬ 
gime de 1 516 mm. La capetele ba¬ 
rei de susţinere se montează cîte 
două plăcuţe (fig. 7) de susţinere a 
plăcilor de aluminiu, iar la mijlocul 
bum-ului se montează cu 4 şuruburi 
M6 x 50 două piăci de rigidizare 
(fig. 8) confecţionate din tablă TDA 
^2 mm. Pe una din plăci se su¬ 
dează o ţeavă cu diametrul interior 
de 26 mm, tăiată la 5° ia un capăt 
(fig. 9). în final bum-ui va arăta ca 
în figura 10; după montarea plăcilor 
de fixare şi rigidizarea construcţiei 
se va vopsi cu cîteva straturi de vop¬ 
sea EMAUR. 

La capetele bum-ului (fig. 11) se 
montează cu şuruburi M8 x 20 şaibe 
elastice şi piuiiţe M8, cele două 
piăci de aluminiu cu X-urile fixate 
pe ele. în funcţie de frecvenţa de lu¬ 
cru aleasă, se vor fixa cu şuruburi 
M5 x 40 cîte 4 izolatoare ia distanţa 
D v indicată în tabel. De remarcat că 
la reflector apare o altă valoare, D Rl 
mai mare ca D v . 


aleasă. La obţinerea unei indicaţii 
maxime pe instrument se stabileşte 
lungimea vibratorului. Capetele sîr- 
mei se cositoresc pe două cose fi¬ 
xate cu şuruburi M4 x 12 pe o plă¬ 
cuţă de textolit. Antena Cubica! 
Quad cu reflector are o impedanţă 
de 52 fi, din care cauză va fi alimen¬ 


tată cu un astfel de cabiu. Se poate 
utiliza şi un cablu coaxial de 75 fi 
fără simetrizor, rezultatele fiind mai 
slabe. 

Reflectorul poate fi egal cu vibra¬ 
torul, în care caz se va folosi o linie 
de scurtcircuitare lungă de 48 cm, 
cu o distanţă de 60 mm între fire, 
sau poate fi mărit cu cca 5% faţă de 
vibrator, fără a mai apela la linia de 
scurtcircuit. Linia de scurtcircuit se 
poate regia plasînd un măsurător de 



BAGHETĂ 

BRAD 


cîmp în spatele antenei şi căutînd a 
se obţine un minim a! intensităţii 
cîmpului radiant. 

Cablu! coaxial se va rigidiza pe 
bum cu bandă adezivă izolatoare şi 
va coborî pe ţeava de fixare a plăcii 
de rigidizare. 

Sistemul de antrenare a antenei 
este alcătuit dintr-un electromotor 
de curent continuu (24 V/5 A), o 
sursă de alimentare capabilă să de¬ 
biteze 24 V/8 A şi 12 V/1 A şi un 
sistem de afişare a poziţiei antenei 
(fig. 12). 

Electromotorul 1 este cuplat cu 
un reductor melc-roată melcaîă, 2, 
şi un angrenaj de roţi dinţate, 3, cu 
raportul de transmisie de 1/3. Pe 
axul de ieşire, 4, se montează o 
roată dinţată, 5, ce angrenează cu 
altă roată dinţată, 6, care este rigidi¬ 
zată cu axul unui potenţiometru de 
1 kfl (cu variaţie liniară). Tot pe 
axul de ieşire, 4, se mai fixează un 
ştift cu cap semibombat, 7, ce va 
acţiona asupra a două limitatoare de 
cursă, L d şi L s , montate pe un su¬ 
port, 8, în funcţie de cursa potenţio- 
metrului. Axul de ieşire, 4, va fi pre¬ 



»*4 


văzut la un capăt cu un rulment de 
presiune pentru a prelua greutatea 
antenei. 

Montajul împreună cu circuitul 
electronic C.E. (fig. 13) se vor intro¬ 
duce într-o cutie de tablă groasă de 
1 mm. Din cutie vor ieşi cinci ca¬ 
bluri (A, B, C, D, E) ce se vor rigi¬ 
diza pe suportul de susţinere a ante¬ 
nei. Pentru a proteja montajul la in¬ 
temperii, cutia de tablă (după vop¬ 
sire) se introduce într-o carcasă de 
polistiren expandat şi apoi într-o 
carcasă de lemn acoperită cu cîteva 
straturi de vopsea. Cotele carcaselor 
sînt lăsate la aprecierea constructo¬ 
rului în funcţie de mecanismul de 
acţionare disponibil. 

Electromotorul 1 primeşte de la 
bornele D şi E tensiunea de alimen¬ 
tare (24 V), curentul trecînd sau 
prin dioda D 1 sau prin dioda D 2 , în 
funcţie de polarizarea aplicată. Elec¬ 
tromotorul va funcţiona, de exem¬ 
plu, de ia dreapta la stînga (cu con¬ 
diţia să fie atras releul R z — fig. 15) 
pînă cînd bolţul 7 acţionează asupra 

(CONTINUARE ÎN PAG. 12) 


Frecvenţa (MHz) 

A/2 

(m) 

Lv . 

(m) 

Dv 

(m) 

Lr 

(m) 

Dr 

<m) 

28,000 

5,357 

2,878 

3,798 

2,811 

3,98 

28,500 

5,263 

2,631 

3,73 

2,762 

3,91 








80ND . I 
PENTRU TRANZIŢII 


Pentru depanarea unei scheme 
logice com'binaţionale, ale cărei 
ieşiri depind numai de valorile logice 
ale intrărilor, este suficientă o sondă 
pentru vizualizarea nivelurilor logice. 

în cazul schemelor secvenţiale 
este importantă detectarea unor im¬ 
pulsuri TTL singulare, uneori foarte 
scurte (/xs), sau numai a unor tran¬ 
ziţii- 

în acest scop am elaborat sonda 
logică prezentată alăturat (fig. 1), 
care permite vizualizarea, cu un 
LED, a unor impulsuri sau chiar 
numai tranziţii 0—1 sau 1—0. Dece¬ 
larea unei tranziţii 1—0 (front coborî- 
tor) de pe linia testată este realizată 
pentru K deschis, fiind astfel validată 
intrarea 9/CI-,. K apăsat validează 
intrarea 13/C li, fiind astfel sesizate 
fronturi pozitive (tranziţii 0—1). 


Jmg. DAM MITRE A, 
ing. MIHAI TĂRlŢĂ, Craiova 

Grupul TŢ-C, asigură îmbunătăţi¬ 
rea fronturilor prin efectul său de 
derivare, compensînd astfel parţial 
capacitatea introdusă la conectarea 
sondei pe linie. Diodele D v D 2 
asigură protejarea intrării împotriva 
unor tensiuni negative periculoase 
sau mai mari decît 5 V. Dioda D 3 
realizează o protecţie la inversarea 
polarităţii tensiunii de alimentare, 
grupul R 7 -DZi asigurînd alimentarea 
cu tensiune de 5 V, pentru tensiuni 
da intrare mai mari. 

în figura 2 este prezentată o 
soluţie constructivă care permite 
înglobarea sondei într-un pix, pentru 
a asigura comoditatea în lucru. Ca¬ 
blajul se execută pe dublu-placat, 
folosind componente de gabarit co¬ 
respunzător carcasei ce va fi fo¬ 
losită. 


RSCILAT 
RE RELAXARE 



Uf 11 1 

Jc tâW 


Prof. SV18HA8 VORNICII 


La majoritatea autoturismelor mo¬ 
deme, după semnalizarea direcţiei 
de mers şi executarea virajului, co¬ 
manda semnalizării se decuplează 
automat şi revine la poziţia „zero“ 
fără, a mai fi necesară intervenţia 
conducătorului auto. Această mă¬ 
sură este binevenită mai ales pentru 
începători, care „uitînd“ semnaliza¬ 
torul în poziţia deschis — la autotu¬ 
rismele care nu beneficiază de 
această inovaţie — pot induce în 
eroare pe ceilalţi participanţi la tra¬ 
fic şi adeseori pot cauza accidente. 

Prezentul montaj, destinat autotu¬ 
rismelor care nu sînt prevăzute cu 
revenire automată a comutatorului 
de semnalizare, suplineşte această 
lipsă printr-o atenţionare sonoră a 
conducătorului dispus să „uite" rea¬ 
ducerea comutării la zero. 

Montajul are trei terminale, din 
care unul (notat cu S) se cuplează 
la poziţia „stînga", a! doilea (notat 
cu D) la poziţia „dreapta", iar al trei¬ 
lea la masă (numai la turismele cu 
minusul la masă!). 

Pentru „lumină stînga", tensiunea 
de alimentare se aplică montajului 
prin D 2 şi D 3 (în conducţie directă). 
Prin D 3 se alimentează restul monta¬ 
jului, iar prin D 2 se încarcă C 2 şi C-,. 
Cînd tensiunea de deschidere a 
TUJ-ului este atinsă, cele două con¬ 
densatoare se descarcă prin TUJ, în 
baza (Bi) a TUJ-ului apare un im¬ 
puls de tensiune care prin repetorul 
7"i este aplicat difuzorului. Fenome¬ 
nul se repetă periodic, cu o frec¬ 
venţă care depinde de valorile C- şi 


C 2 . Pentru „lumină dreapta", D, este 
în conducţie, iar D 3 este blocată. 
Prin Di se alimentează şi restul 
montajului şi, în acelaşi timp, C, se 
încarcă prin R Ţ Fenomenul este tot 
periodic, dar de altă frecvenţă decît 
cea de la „lumină stînga", datorită 
faptului că C 2 nu mai participă ia 
generarea oscilaţiilor. 

Dacă pentru cele două direcţii nu < 
dorim tonuri diferite, atunci elimi¬ 
năm pe C 2 din montaj, iar în locul 
diodei D 3 montăm o punte cu sîrmă. 



8 






~o 


D y îl R 3 Cf 2 


Cil R 4 C 3 C? R?RşT 2 Rfi&DZi 


a 0 CZ3 £Z3 Qo®rD d qod ©0^ 


Di LED-J 

Fig. 2 Cablaj faţă; cablaj 
spate; a — trecere faţă-spate ce se 
realizează înaintea lipirii lui Cl^ 
poziţionarea pieselbr. 


R 7 °3 


Sonda este alimentată din monta¬ 
jul,, testat (5 V). 

în concluzie, schema permite vi¬ 
zualizarea unor tranziţii TTL pozitive 
sau negative, a unor impulsuri sin¬ 
gulare scurte, precum şi a unor ~ 3 .«™ui, ^ — iuu pr, ^ 

trenuri de impulsuri, caz în care, C 3 ,C 4 - 7,5/xF; R-,— 56 kfî: R 2 ,R 3 ,R 5 
dacă frecvenţa este suficient de 5,6 kii; R 4 — 82 kfî; R 6 ~~~ ~ 
mare, LED-ul va lumina continuu. 10il. 


Piesele utilizate în montaj sînt: 
CI,— CDB 400; Cl 2 —4121;' T,—BC 
171; T 2 —BC 171; ' DZ 1 — PL5V1; 
LED t — ROL 02; D 1; D 2 , — 1N914; 
D 3 — 1N4001; Q — 100 pF; C 2 . 
" 1 i 2 .R 3 .R.,— 

3900; R 7 - 


APARAT SI LIPII 


Aparatul pe care-î prezentăm 
poate fi executat de oricine cu 
multă uşurinţă, folosind foarte pu¬ 
ţine materiale. 

Combustibilul utilizat este gazul 
de butelie (sau butelie de voiaj) şi 
aerul comprimat dintr-o cameră de 
automobil. Debitul de aer se re¬ 
glează cu o clemă prezentată în fi¬ 
gura 3. 

. DESCRIERE 

Arzătorul este compus din două 
ţevi de alamă sau cupru (fig. 1 a), 
avînd diametrul exterior de 
6—7 mm şi lungimea de 250 mm şi, 
respectiv, 280 mm. Ţeava supe¬ 
rioară se termină la cap cu o duză 
care va fi lipită cu cositor de ţeavă. 
în figura 2 prezentăm cele două ţevi 
de gaz şi de aer în secţiune, precum 
şi datele necesare construirii lor. 
Duza va trebui confecţionată la 
strung. Gaura de 0,4 mm pe unde 
va ieşi aerul trebuie să aibă o exe¬ 
cuţie precisă. Prin ţeava inferioară 


va trece gazul folosit drept combus¬ 
tibil. Aceasta se termină cu un sul 
din sită introdus forţat în gaura ţevii 
(fig.2). Dacă nu avpm sită, se poate 
înlocui cu un ghemuleţ de sîrmă 
foarte subţire. Apoi ţevile vor fi în¬ 
doite cît mai aproape una de alta 
conform desenului şi fixate într-un 
rnîner de lemn ; (figura 1 c). 

La capătul celălalt al ţevilor vor fi 
fixate furtunurile ce vin de la ca¬ 
mera de maşină şi butelie. 

Avantajul prezentat de acest apa¬ 
rat constă în aceea că flacăra se 
poate regla după necesităţile opera¬ 
ţiunii. Astfel, pentru lipiri fine în ar¬ 
gint este necesară o flacără subţire 
de forma unui ac, pentru ca încălzi¬ 
rea să se facă numai local. Dimpo¬ 
trivă, dacă dorim să lipim obiecte 
mai mari, vom regla o flacără mai 
puternică. 

Ambele reglări se obţin, pentru 
aer, cu ajutorul clemei din figura 3, 
iar pentru gaz prin manevrarea cea¬ 
sului buteliei de aragaz. 



TEHNIUM 12/1982 







M. ALESLJ 

Constructorilor amatori care po- După cum se vede din fotografie, 
sedă diode de putere RA120 diodele au fost montate pe placa su- 

(20A/100V) sau RA220 (20A/200 V) port (sticlotextolit) cu ajutorul unor 

le sugerăm alăturat realizarea unei coliere, prinderea făcîndu-se prin 

punţi redresoare care suportă fără şuruburi. Pentru a preîntîmpina de- 

încălzire periculoasă un curent me- teriorarea contactelor prin oxidarea 

diu redresat de cca 3 A. Renunţînd în timp a colierelor s-a apelat la o 

ia radiatoarele din tablă groasă de soluţie „riscantă", anume s-au cosi- 

aluminiu, în care diodele RA se „în- torit cordoanele de legătură la 

groapă" de obicei prin presare, con- capsulă direct pe spatele diodelor, 

strucţia punţii se simplifică mult, bi- Dacă operaţia este făcută cu grijă 

neînţeles cu reducerea corespunză- (timp scurt), riscul nu este prea 

toare a puterii maxime de disipaţie. mare, aceste diode fiind foarte ro- 

Un curent redresat de 3A este însă buste. Totuşi, după cositorire, se ve- 

suficient în multe dintre montajele rifică obligatoriu diodele şi, dacă 

de alimentare realizate de amatori, este cazul, se înlătură cele deterio- 



Q « * © _ + ® ® ® O 


rate. Avantajul de a obţine o punte Verificarea diodelor înainte de 
cu contacte sigure, „pe viaţă", cîntă- montare este obligatorie pentru a 

reşte adeseori mai mult decît riscul stabili dacă sînt bune şi dacă sînt cu 

de a prăji o diodă... anodul sau cu catodul la capsulă 

în figura 1 sînt indicate dimensiu- (se fabrică ambele variante). In plus, 

nile orientative ale colierelor, care dacă este posibil, se vor sorta exem- 

se taie din tablă de alamă cu groşi- plare care să aibă caracteristici cît 

mea de 0,5-1 mm şi se îndoaie co- mai apropiate (rezistenţa inversă şi 

respunzător, după liniile punctate. căderea directă de tensiune pentru 

Deoarece în interiorul cutiei (la un curent dat, de exemplu 2A). 

alimentatoarele de putere) există de Aşezarea diodelor pe placă este 
obicei spaţiu suficient, nu se reco- arbitrară, conexiunile făcîndu-se 

mandă un cablaj înghesuit al punţii, conform schemei de principiu a 

preferîndu-se dispunerea spaţiată a piînţii redresoare. Important este să 

diodelor, pentru o mai bună răcire. se utilizeze cordoane liţate cu sec- 

Cablajul folosit de autor este cel din ţiune mare (0,75-1 mm 2 ) şi să se 

figura 2. efectueze lipituri solide. 


GORICTOR GRAF 



Majoritatea amplificatoarelor au¬ 
dio, radioreceptoarelor sau magne- 
tofoanelor posedă reglaje continue 
de tonalitate, care permit corectarea 
tonalităţii audiţiei în funcţie de di¬ 
mensiunile şi proprietăţile acustice 
ale încăperii şi, bineînţeles, de gus¬ 
tul muzical al utilizatorului. Fie că 
este vorba de un simplu atenuator al 
frecvenţelor înalte, un „ton-control" 
cum i se mai spune, fie un reglaj 
continuu în plus sau minus al inten¬ 
sităţii frecvenţelor înalte şi a celor 
joase, cu numele de corector Se¬ 
xe n dai I, utilizarea corectorului de 
tonalitate se dovedeşte foarte efi¬ 
cientă, mai ales pentru melomani. 

Prin mărirea posibilităţilor de re¬ 
glaj ale corectorului de ton, semna¬ 
lul poate să fie prelucrat pe fîşii mai 
înguste. Astfel pot fi corectate prin 
atenuare eventuale rezonanţe para¬ 
zite ale unor vechi imprimări de dis¬ 
curi de gramofon, se pot evidenţia 
anumite instrumente muzicale, im¬ 
primările de casetofon sau mag¬ 
netofon vechi, mai ales, pot fi reire¬ 
primate, cu o nouă strălucire, con¬ 
form gustului celui ce efectuează 
co/ecţia. 

în figura 1 este dată schema unui 
corector deosebit de simplu, cu 
cinci canale. Montajele asemănă¬ 
toare profesionale utilizează un 
foarte mare număr de tranzistoare 
sau circuite integrate, împreună cu 
filtre active, împărţind audiofrec- 
venţa în 8 ... 10 benzi înguste, a cîte 
o octavă. Experienţa arată însă că şi 
montajul de faţă, mult mai modest, 
care cere doar cîte două tranzis¬ 
toare pentru fiecare cana!, precum 
şi un şir de filtre pasive foarte sim¬ 
ple, dă rezultate excepţionale, com¬ 
parabile aparatajului profesional, 
dar cu preţ de realizare, incompara¬ 
bil mai mic. 

Cele două tranzistoare sînt de ti¬ 
pul BC.107—BC109 sau echivalente. 
Ele sînt necesare pentru a com¬ 
pensa, prin amplificarea lor, atenua¬ 


GEORGE O. OPRESCU 

rea apreciabilă dată de filtrele pa¬ 
sive R-C. 

Semnalul cules de la un etaj de 
preamplificare al receptorului sau 
amplificatorului unde se adaptează 
acest corector se trimite la intrarea 
corectorului. Tranzistorul T, ridică 
nivelul semnalului integrai de audio- 
frecvenţă, care, amplificat, este re¬ 
partizat unor filtre R-C. Prin plasa¬ 
rea unor rezistenţe de separare de 
,10 k£l şi 50kil la intrarea şi ia ieşirea 
fiecărui filtru, acestea pot fi consi¬ 
derate ca fiind total separate şi 
neinfluenţate de poziţia cursoarelor 
potenţiometrelor. Tensiunile de au- 
diofrecvenţă, luate pe fîşii înguste 
prin potenţiometrele respective, sînt 
aplicate altui etaj de amplificare; do¬ 
tat cu tranzistorul T 2 , care, prin am¬ 
plificarea lui suplimentară, compen¬ 
sează de asemenea atenuările date 
de filtre. De la ieşirea tranzistorului 
r 2 se poate ataca intrarea unui am¬ 
plificator de putere, beci acest filtru 


corector cu cinci domenii de frec¬ 
venţă poate lua locul unui corector 
Baxendall cu doar două reglaje. 

Valorile pieselor folosite nu sînt 
critice. Astfel, condensatoarele elec¬ 
trolitice pot avea orice valoare din 
cele indicate ca limită, preferîndu-se 
valorile medii. La fel, situaţia rezis¬ 
tenţelor care pot diferi cu mai mult 
de 20% de valorile indicate. Poten¬ 
ţiometrele trebuie să fie de tip liniar, 
cu un cursor liniar, cu valori mer- 


gînd pînă la 50% toleranţă. 

Montajul poate fi realizat pe o plă¬ 
cuţă de circuit imprimat adăpostită 
într-o casetă mică din plastic sau 
metal. Alimentarea poate fi făcută 
fie din montajul la care se adap¬ 
tează, de unde absoarbe cîţiva mi- 
liamperi, fie de la baterii, plasate 
într-un compartiment separat, în 
acest caz prevăzîndu-se şi un între¬ 
rupător. 



TEHMIUM 12/1982 






S0H0R6 

M. VRÎNCEAWU 


în prezentul articol este descris 
un circuit capabil să asigure acţio¬ 
narea prin releu a unui consumator 
oarecare (aparat de radio, magneto¬ 
fon, jucării electrice, lampă de masă 
etc.) prin comandă acustică (în ca¬ 
zul de faţă, o bătaie din palme). Cir¬ 
cuitul este astfel conceput încît în 
baza unei temporizări interne să se 
asigure validarea unei comenzi 
acustice într-un interval de timp mai 
mare decît două secunde, cu alte 
cuvinte, orice comandă primită la 
mai puţin de două secunde de o co¬ 
mandă precedentă nu este luată în 
considerare. Schema de principiu 
din figura 1 conţine drept traductor 


acustic un microfon, de preferinţă 
cu cristal, deci de mare sensibilitate, 
în lipsa unui asemenea microfon se 
poate folosi şi unul dinamic care, 
avînd sensibilitate mai mică, impune 
şi intercalarea unui preamplificator 
(fig.2) capabil să furnizeze un sem¬ 
nal corespunzător nivelului cerut de 
montajul propriu-zis. 

Schema din figura 1 conţine un 
amplificator de microfon pentru 
bandă vocală realizat cu integratul 
Cil (LM 709 sau echivalentul româ¬ 
nesc ROB 709), pevăzut în bucla de 
reacţie (pinii 10 şi 4) cu un circuit 
reactiv în dublu T (C8, C9, R4, res¬ 
pectiv R6, R7, Cil). 


Rteipm 

stmim n 


Ing. IANCU Z AH AR! A. 


Intensitatea cîmpului electro¬ 
magnetic emis de antena staţiei de 
televiziune scade pe măsură ce 
creşte distanţa pînă la antena de re¬ 
cepţie. Obstacolele şi mediile re¬ 
flectorizante interpuse în calea un¬ 
delor electromagnetice provoacă, 
de asemenea, o sporire a atenuării 
tensiunii de înaltă frecvenţă care se 
culege ia bornele dipolului antenei 
de recepţie. Pentru asigurarea re¬ 
cepţiei în condiţii satisfăcătoare, 
tensiunea adusă de fiderul antenei 
la bornele receptorului de televi¬ 
ziune va fi cel puţin egală cu sensi¬ 
bilitatea indicată de constructor 
pentru,, recepţia în condiţii stan¬ 
dard: în general, sensibilitatea re¬ 
ceptoarelor de televiziune variază 
între 50 şi 250 /xV, valoarea medie fi¬ 
ind de 0,1 mV pentru circuitul de in¬ 
trare cu impedanţa de 75 lî (pentru 
circuitele cu impedanţa de 300 (1 
este dublă). 

Un cîmp electromagnetic cu in¬ 
tensitatea de 5 — 6 mV m creează 
această tensiune la bornele unei 
antene cu cîştig redus (6 dB, ceea 
ce reprezintă un factor de amplifi¬ 
care de 2 ori). Pentru obţinerea 
acestei tensiuni de înaltă frecvenţă 
de la cîmpuri cu intensitatea de 
1 mV/m sau mai mică, este nece¬ 
sară utilizarea antenelor monoca- 
nal cu cîştig sporit (12 — 15 dB sau 
chiar mai mare), cu mai multe etaje, 
acordate strict pe frecvenţa medie a 
canalului recepţionat şi, bineînţe¬ 
les, acordate cu impedanţa carac¬ 
teristică a fiderului, pentru reduce¬ 
rea la minimum a pierderilor prin re¬ 
flexii sau unde staţionare. 

O metodă relativ simplă şi sufi¬ 
cient de eficace este instalarea a 
două antene identice (de preferinţă 
cu cîştig sporit) pe acelaşi pilon, 
astfel încît proiecţiile lor pe plan 
vertical să fie paralele şi distanţa în¬ 
tre planurile orizontale ale celor doi 
dipoli identici să fie A 2, conside- 


rînd lungimea de undă pentru care 
este concepută antena. 

Conexiunile electrice între ceie 
două antene şi receptorul de televi¬ 
ziune se execută din cablu coaxial 
cu impedanţa caracteristică de 75 
O, conform figurii alăturate. 

Din punct de vedere electric, cei 
doi dipoli apar conectaţi în deri¬ 
vaţie, fiind însă parcurşi de curent 
alternativ; poziţia antenei (orientată 
pe direcţia staţiei recepţionate) 
este astfel reglată încît cei doi dipoli 
să fie în antifază, permiţînd însuma¬ 
rea celor două alternanţe, de unde 
rezultă şi sporul de cîştig în ten¬ 
siune vîrf-vîrf obţinut la bornele an¬ 
samblului. 

în cazul în care distanţa dintre cei 
doi dipoli, este egală cu k, cîştigui an¬ 
samblului devine G„ = |n- G, unde n 
este numărul antenelor conectate 
în derivaţie şi G este cîştigui unei 
antene, exprimat în dB. Pentru doi 
dipoli, G 2 = | 2- G - 1,41 • G. 

Dacă distanţa dintre cele două an¬ 
tene este egală cu A/2, cîştigui cal¬ 
culat mai sus se va amplifica cu coe¬ 
ficientul 0,90, fiind ceva mai mic: 
G 2 2 = 0,90 • | 2 • G = 0,90 -1,41 • G = 
= 1,27 • G. 

Pentru acordarea impedanţelor 
vibratorilor activi, se montează bu¬ 
cla de simetrizare individuală cu 
lungimea L indicată în tabel şi con¬ 
fecţionată din cablu coaxial cu im¬ 
pedanţa caracteristică de 75 ii. Re¬ 
ducerea coeficientului de unde 
staţionare ai cuplajului derivaţie se 
realizează cu segmentele L de 
aceeaşi lungime cu bucla de sime¬ 
trizare' şi cu contragreutăţile L„, a 
căror lungime rezultă din egalită¬ 
ţile : 

L a a 

Lo = —-; L = — sau L> = —, valoare 

2 3 6- 

conţinută în tabel. Delimitarea con¬ 
tragreutăţii Lo în ramura fiderului de 
coborîre se realizează printr-o în¬ 


10 


în Socul integratului LM 709 se 
poate utiliza circuitul integrat 
fi A 741,în care caz se elimină circui¬ 
tul format de C7 şi R5 între pinii 3 şi 
12, ca şi condensatorul CI2 montat 
între pinii 9 şi 10. 

Semnalul captat de microfon şi 
amplificat de Ci 1 se aplică unui de¬ 
tector cu dublare de tensiune reali¬ 
zat cu diodele D3 şi D4, filtrajul fi¬ 
ind realizat cu electroliticul CI4. 
Componenta continuă a semnalului 
obţinut după detecţie atacă intrarea 
unui triger-Schmitt realizată cu 1/2 
CI 2 (CDB 400). Pragurile de bas¬ 
culare ale trigerului se pot ajusta 
din potenţiometrul PI. Reglarea pra- 


distanţă şi numai peste un anumit 
prag de intensitate sonoră. Ieşire-; 
trigerului atacă, pe de o parte, uŞ 
circuit bistabil realizat cu 1/2 CI Ş 
(CDB 401), iar pe de alta, un circuit 
temporizator realizat cu CI 3 şi Ci 4 
(SN 74121, echivalent românesc 
CDB 4121). Starea iogică axircuitu - 
lui bistabil va dicta poziţia contacte¬ 
lor releului. La fiecare impuls de co¬ 
mandă primit din partea îngerului şi 
a temporizatorului, circuitul bascu¬ 
lant îşi va schimba starea logică, : 
modificînd în mod corespunzător 
contactelor. 



trerupere a tresei metalice a cablu¬ 
lui coaxial, pe o lungime egală cu 
de 3 pînă la 5 ori diametru! izolaţiei 
interioare a cablului coaxial. 

La montare se va urmări ca 
bucăţile de cablu coaxial notate cu 
L şi U să se afle de aceeaşi parte a 
dipolilor. Utilizarea sistemului în 
cazul fiderelor simetrice cu impe¬ 
danţa de 300 fî devine greoaie. 


Reglajul ansamblului se execută, 
„pe viu“, rotind cu cîteva grade una 
dintre antene, în pian orizontal, în 
jurul pilonului de susţinere a an¬ 
samblului, fixînd apoi poziţia cîşti¬ 
gui u î maxim. 

între fiderul de .coborîre cu impe¬ 
danţa de 75 li şi receptoarele cu In¬ 
trare simetrică de 300 lî se va inter¬ 
cala un filtru de simetrizare. 



QE TELEVIZIUNE 
Z = 750 . 


TEHNiUM 12/1882 




«e 

560 

T 


Bascularea circuitului bistabil se 
produce deci în mod condiţionat, ca 
efect al sunetului captat de micro¬ 
fon şi prelucrat de etajele ante¬ 
rioare. Pentru a se evita basculările 
accidentale, a fost introdus tempori¬ 
zatorul, astfel încît prin intermediul 
porţii de validare N4 să nu se ac¬ 
cepte două basculări succesive 
într-un anumit interval de timp. Cu 
valorile indicate în schemă se reco¬ 



ţJ UIZ.U 

c linii pF 


CI 5 (N5+N6)=SN 7401 


mandă ca între două bătăi succesive 
din palme să se lase să treacă în jur 
de 2 secunde şi în nici un caz un 
timp mai mic de 0,2 secunde. Modi¬ 
ficarea duratei de temporizare se 
poate realiza prin schimbarea valori¬ 
lor rezistenţelor R9 şi R12. 

Dacă releuI folosit anclanşează la 
12 V, atunci alimentarea lui o facem 
de la punctul D (fig. 3). Pentru un 
releu cu altă tensiune trebuie reali¬ 


zată o alimentare separată. Indife¬ 
rent de tensiunea de cuplare, plotu¬ 
rile releului trebuie să suporte cu¬ 
rentul cerut de consumator. Tranzis¬ 
torul T3 indicat pe schema din fi¬ 
gura 1 are o putere de 0,8 W. Dacă 
puterea necesară anclanşării releu¬ 
lui depăşeşte această valoare, se va 
înlocui tranzistorul cu altul de pu¬ 
tere mai mare (BD 139 sau echiva¬ 
lent). 

Comutatorul SI se acţionează ma¬ 
nual şi permite cuplarea releului, 


FIG. 2 f|R2 Uri 

Jl,5Mn lj39kll 




după dorinţă, în poziţie iniţială „nor¬ 
mal închis" sau „normal deschis". 

în figura 3 este indicat şi alimen¬ 
tatorul care furnizează tensiunile ne¬ 
cesare montajului. Pentru protecţia 
circuitului integrat CI 1 se pot 
monta două diode D6 şi D7 pe tra¬ 
seele de alimentare în scopul împie¬ 
dicării deteriorării accidentale a lui 
CI 1 la o cuplare greşită a polarităţii 
alimentatorului. 

Menţionăm că în figura 1 nu s-a 
indicat alimentarea porţilor NI—N6. 
La executarea montajului se va ţine 
seama că atît la CDB 400, cît si la 
CDB 401 (CI 2 şi, respectiv, CI 5) 
masa se „leagă la pinul 7, iar 
+V CC (+5 yj' la pinul 14. 


1. Gh.l. Mitrofan - „Generatoare de 
impulsuri şi de tensiune liniar varia¬ 
bila" 

2. Adrian Michaels - „Linear I.C. 
Equivalents and Pin Connections“ 

3. Adrian Michaels - „Digital I.C. 
Equivalents and Pin Connections 11 

4. OPPERMANN KATALQ6 


muum 

Birnsim 


Regulatorul electronic de tensiune 
este destinat autoturismelor dotate 
cu generatoare de curent alternativ 
(alternatoare) cum sînt DA¬ 
CIA—1 300, SKODA—105 (120), 
MOSKVICI şj altele, care folosesc 
tensiunea de bord de 12 V. El poate 
fi aplicat la orice tip de autoturism 
al cărui alternator necesită un cu¬ 
rent de excitaţie de maximum 2,5 A. 

Prezentul regulator are avantajul 
de a ţine tensiunea constantă direct 
la bornele acumulatorului şi nu 
într-un punct oarecare din circuitul 
electric al autoturismului, unde ten¬ 
siunea poate varia între anumite li¬ 
mite, ca urmare a căderilor de-a 
lungul traseelor de conductoare ale 
reţelei electrice. 

Menţinerea constantă a tensiunii 


direct la bornele acumulatorului 
conduce la prelungirea duratei de 
funcţionare a acestuia, fiind cunos¬ 
cut faptul că mărirea tensiunii la 
bornele acumulatorului cu numai 
10 % faţă de valoarea optimă con¬ 
duce la scurtarea „vieţii" acumulato¬ 
rului de pînă la două ori. 

Acest inconvenient este înlăturat 
în schema de faţă deoarece monta¬ 
jul se alimentează direct de la borna 
„plus" a bateriei printr-un conductor 
separat. 

Regulatorul menţine constantă 
tensiunea la bornele acumulatorului 
în limitele 14 +0,1 V, pentru un cu¬ 
rent de sarcină de pînă la 15 A, cînd 
turaţia motorului este mai mare de 
2 500 rotaţii/minut. Cînd turaţia mo¬ 
torului creşte la circa 


. D 2 

r IN (?) 
■ 4002 ^ 


tŞU PL7V5 

bBTFttîT 

470a Iwr- 


C3=22.,F Rlp iUAŞZKŞ 


Rlî 3,9 Kft K 


LR7. f?X BC172 


8 000—9 000 rotaţii/minut, iar cu¬ 
rentul de sarcină ajunge pînă la 
25 A, variaţia tensiunii este de maxi¬ 
mum ±0,2 V. 

Curentul consumat de regulator, 
atunci cînd este întrerupt comutato¬ 
rul K, este mai mic de 1 mA. 

Regulatorul este format dintr-un 
amplificator de curent continuu cu 
reacţie pozitivă, care acţionează de 
la un anumit prag al semnalului de 
intrare, prag determinat de dioda , 
Zener PL7V5 şi rezistoarele R 2 , R 3 , 
R 4 şi Rş. Condensatorul Q are rolul 
de a filtra tensiunea de comandă 
aplicată la intrarea amplificatorului. 
Tranzistoarele T, şi T 5 blochează 
montajul atunci cînd este întrerupt 
comutatorul K, prin bobina de exci¬ 
taţie a alternatorului trecînd în acest 
caz un curent mai mic de 2 mA. 

Tensiunea la bornele acumulato¬ 
rului se reglează cu ajutorul poten- 
ţiometrului semireglabil R 4 , în limi¬ 
tele a 14 ±0,1 V, la o turaţie a moto¬ 
rului de cel puţin 2 500 rotaţii/minut 
şi un curent de sarcină de ordinul a 
10 A (luminile de poziţie aprinse). 

Ing. GEORGE PUMTILIE 


alternatorul 



ACUMULATORUL 

(12V) 


(URMARE DIN PAG. 3) 
beculeţe de lanternă de 3,5 V/0,2 A, 
caz în care creşte consumul de cu¬ 
rent în mod corespunzător. 

Sursa de tensiune şi în special 
transformatorul de reţea al acesteia 
trebuie situate cît mai departe de 
postul central sau de unul din pos¬ 
turile abonat. Dacă se încearcă to¬ 
tuşi introducerea ei în aceeaşi cutie 
cu circuitele interfonului, sînt nece¬ 
sare o foarte bună ecranare la masă 
a transformatorului de reţea şi o po¬ 
ziţionare convenabilă, cît mai de¬ 
parte, a acestuia faţă de transforma¬ 
torul de adaptare (Tr.) şi de difuzo¬ 
rul B. Părţile metalice ale potenţio- 
metrului şi difuzorului trebuie obli¬ 
gatoriu legate Sa masă. Firele de le¬ 
gătură între diferite puncte ale mon¬ 
tajului prin care circuiă semnale al¬ 
ternative trebuie să fie ecranate şi 
astfel poziţionate încît să se minima¬ 
lizeze influenţa ior asupra ansam¬ 
blului. 

Firele de legătura cu posturile 
abonat nu trebuie neapărat să fie 
ecranate, dar trebuie evitată apro¬ 
pierea lor de surse de perturbaţii 
electrice (cabluri de reţea, fire de ia 
reţeaua de radioficare etc.). Lungi¬ 
mea maximă'a acestor fire este data 
de compromisul între puterea pier¬ 
dută pe e!e şi puterea utilă din difu¬ 
zor. 

Detalii tehnice şi de reglaj despre 
etajele de amplificare se găsesc în 
revista „Tehnium" nr. 3/1981, pag. 5, 
de unde s-au preluat acestea, cu 
mici mooificăli. 

OBSERVAŢIE. Transformînd pe 
K3 într-un comutator cu 3 poziţii şi 
introducînd o mufă prin care se face 
accesui unui semnal audio exterior, 
putem folosi această instalaţie de 
interfon şi ca staţie de amplificare. 
Asigurînd. un nivei la intrare de 
40 100 mV, obţinem la ieşire o 

putere, .maximă, de 5 W"cu .distor- 
Şiuni mai mici de 1% şi o bandă de 
frecvenţe de 50 ... 15 000 Hz. în lo¬ 
cul unui comutator K3 cu 3 poziţii 
putem folosi unui cu 2 poziţii/intro¬ 
dus pe calea care leagă blocul de 
apel acustic cu K3 (vezi figura 1). 


TEHNIUM 12/1982 
































(prin dioda D 2 nu va putea circula 
curentul, fiind montată invers în ra¬ 
port cu D-i). Electromotorul se va 
opri şi pentru a-l reporni va trebui 
să se acţioneze releul R u care inver¬ 
sează polaritatea tensiunii _de ali¬ 
mentare de la bornele D-E. în acest 
caz electromotorul se va roti în sens 
invers, adică de la stînga ia dreapta. 

Aşa cum s-a arătat mai sus, elec¬ 
tromotorul acţionează prin angrena¬ 
jul 5—6 un potenţiometru de 1 kll, 
ale cărui borne A, B şi C se leagă la 
dispozitivul de afişaj (fig. 16). Prin 
modificarea polarizării bazei tranzis¬ 
torului T v pe diodele D 3 -D 7 apare o 
cădere de tensiune ce comandă în 
parte cîte un tranzistor BC 178 
(T 2 -T 6 ), care are ca sarcină un bec 
de 3,5 V/70 mA. Deci în funcţie de 
poziţia rotorului potenţiometrului, 
respectiv a axului antenei, se vor 
aprinde becurile pe rînd. Poziţiile 
extreme reprezintă becurile toate 
stinse sau toate aprinse (corespun¬ 
zătoare rotirii antenei cu o cursă de 
cca 270°). Circuitul se va executa 
pe o plăcuţă cu cablaj imprimat (fig. 

17) . 

La montarea antenei se va alege 
poziţia mediană a dispozitivului 
(aprinse 3 becuri) şi aceasta va re¬ 
prezenta de exemplu linia N—S a 
antenei, pusă în concordanţă cu o 
busolă. 

Sursa de, alimentare (fig. 15) nu 
comportă explicaţii deosebite, în 
afară de faptul că transformatorul se 
va dimensiona la valorile indicate pe 
schemă; diodele vor fi capabile să 
suporte un curent de cca 10 A, 
tranzistorul ASZ 18 se va monta pe 
un radiator, iar releele vor fi cu ac- 
| ţionare la 12 V, cu contactele de 0 
4—5 mm.' 

Sursa de alimentare şi dispozitivul 
de afişaj se vor monta într-o car¬ 
casă, fiind la îndemîna operatorului. 

Pe cutia de tablă a mecanismului 
de acţionare se vor monta două 
bride sau şuruburi M8 x 100 (care 
vor străbate celelalte carcase) cu 
ajutorul cărora se va monta meca¬ 
nismul pe pilonul de susţinere (fig. 

18) , înălţimea antenei faţă de sol 
(sau acoperiş) va fi de minimum 
5 m şi ca amplasament se vor lua 
toate măsurile pentru a permite roti¬ 
rea comodă a antenei. Cu antena 
realizată s-au obţinut următoarele 
rezultate confirmate cu ajutorul ra¬ 
dioamatorilor ing. lonescu P. — 
Y03ZP şi Macedonschi D. — 
Y03BZF: 



Stator 




DETALIUL A 


capac^ 

carcasa 

rulment 


— cîştigul antenei = 6 dB; 

— raportul faţă-spate = 20 dB. 
S-au recepţionat staţiile japoneze, 

din America de Sud şi Africa de Sud 
cu controale de 58—59. 

BIBLIOGRAFIE 

K. Rothammel, Antennenbuch 
| 1975 

273 Schaltungen 

The Radio Amateur’s Handbook 



TEHNÎUM 12/1982 


H > 5m 





mmn 

TERIEI 

MULATOARE 


Chiar dacă bateria de acumula¬ 
toare a fost corect exploatată şi în¬ 
treţinută, după o perioadă de timp 
ea dă semne de funcţionare anor¬ 
mală ca efect al producerii unor de¬ 
fecţiuni externe sau interne. 

în cele ce urmează se vor descrie 
operaţiunile de recondiţiona re a ba¬ 
teriei în cazul cel mai complicat, 
care necesită completa ei demon¬ 
tare. 

OPERAŢIUNI PREGĂTITOARE 

înainte de a trece la precizarea 
defecţiunilor, trebuie să se execute 
unele operaţiuni pregătitoare care 
constau în spălarea exterioară a ba¬ 
teriei, descărcarea şi golirea eiectro- 
litului. Descărcarea se face cu un 
curent de zece ori mai mic decît ca¬ 
pacitatea acumulatorului pînă la 
atingerea unei tensiuni de 
1,70—1,75 V pe element. Această 
operaţiune este necesară pentru că, 
sub acţiunea oxigenului din aer, 
masa activă a plăcilor negative în¬ 
cărcate se distruge şi, în plus, se 
formează hidroxid de plumb, care 
reduce capacitatea acumulatorului. 
Dacă descărcarea nu este posibilă 
(din lipsă de timp, de exemplu), 
atunci după demontare plăcile ne¬ 
gative vor fi spălate îngrijit şi apoi 
vor- fi cufundate într-un vas cu apă. 

DEMONTAREA BATERIE! 

Demontarea bateriei presupune 


Irig, MIHAI STRATULAT 

respectarea următoarei ordini a ope¬ 
raţiunilor: 

a. Se îndepărtează punţile de le¬ 
gătură dintre elemente, folosind în 
acest scop o sculă cu forma prezen¬ 
tată în figura 1, care nu este prea 
greu de confecţionat. Iniţial se găur 
resc centrele ştifturilor de legătură 
pe o adîncime de 5 mm cu un bur¬ 
ghiu de diametru corespunzător dia¬ 
metrului ştiftului de ghidare. Cu aju¬ 
torul burghiului tubular se practică 
un canal circular în jurul ştifturilor 
de fixare a punţilor (fig. 2), după 
care se îndepărtează vîrful ştiftului 
de legătură prin găurire (fig. 3). 

b. Cu ajutorul unui letcon cu cap 
de încălzire profilat sub forma unei 
lopăţele sau cu o raşchetă încălzită 
în prealabil se îndepărtează masticul 
din jurul capacelor şi se scot capa¬ 
cele. 

c. Folosind un extractor sau un 
cleşte, se separă blocurile de plăci, 
se îndepărtează separatoarele şi se 
separă uniblocul plăcilor negative 
de cei al plăcilor pozitive. 

d. Plăcile se spală sub jet de apă 
din reţea timp de o oră—două. Ul¬ 
tima spălare se face cu apă distilată. 
De asemenea se spală şi se verifică 
starea bacului. O foarte expeditivă şi 
sigură metodă de verificare a bacu¬ 
lui este prezentată în figura 4 şi se 
bazează pe utilizarea a două plăci 3 
conectate la reţea prin intermediul 
unui ampermetru 4. Bacul se intro¬ 
duce într-un vas 1, care se umple cu 
o soluţie slabă de acid sulfuric (den¬ 


sitate la fel ca şi compartimentul al 
cărui perete se verifică, 1,08—1,1). 
Existenţa celor mai mici fisuri prin 
care acidul poate trece este semna¬ 
lată de ampermetru procedînd aşa 
cum se arată în figura menţionată. 

O metodă mai sigură constă în fo¬ 
losirea înaltei tensiuni produse de o 
bobină de inducţie (fig. 5). Pe pere¬ 
tele cercetat 1 se aplică plăcile-elec- 
trod 2, care au mînerele izolate; în 
paralel cu acestea există un eclator 
3 cu spaţiul disruptiv de cca 10 mm. 
Primarul 4 al bobinei de inducţie se 
alimentează de ia bateria 8 prin rup- 
torul" 5, care are în paralel un con¬ 
densator 6. La închiderea circuitului 
prin comutatorul 7, eclatorul devine 
activ dacă prin perete nu au loc 
scurgeri de curent, deci dacă pere¬ 
tele nu prezintă perforaţii. 

REMEDIEREA DEFECŢIUNILOR 

Se pot repara defecţiunile consta¬ 
tate după demontare la bacuri, plăci 
şi separatoare. 

Bacul poate fi fisurat sau poate 
prezenta spărturi. Dacă spărturile nu 
au profunzimi mai mari de 3 mm, 
iar suprafaţa lor nu întrece 5 cm 2 , 
ele se pot remedia prin completarea 
cu masă plastică, în cazul bacurilor 
de masă plastică. Dacă defectele 
sînt mai importante sau dacă ele 
s-au produs în pereţji despărţitori, 
bacul se înlocuieşte. în general, un 
bac reparat nu mai prezintă aceeaşi 



siguranţă în exploatare. Cînd se re¬ 
pară, bacul se spală, se usucă, iar 
marginile fisurii sau rupturii se te¬ 
şesc la 30—45° pe o adîncime de 
2/3 din grosimea peretelui. Locul de 
lipit se încălzeşte pînă la 70—80° C 
şi apoi se apiică materialul de adaos 
semifluidificat prin încălzire. Aplica¬ 
rea se face prin mai multe straturi 
subţiri, între care se interpun pînze 
de tifon. Umplutura se presează 
bine şi se netezeşte, se lasă să se 
întărească 3—4 ore, rectificîndu-se 
apoi locul cu o scuiă de răzuit sau 
pilit. Ca material de reparare se 
poate folosi un amestec de masă 
plastică pisată, sacîz, mastic şi fibre 
de azbest. 

Blocurile de plăci pot avea urmă¬ 
toarele defecte: sulfatare, distruge¬ 
rea şi coroziunea grătarelor, întări¬ 
rea masei, active, deformarea şi ru¬ 
perea urechilor plăcilor. 

După cum se ştie, sulfatarea este 
efectul formării de cristale mari greu 
solubile de sulfat de plumb pe su¬ 
prafeţele şi în porii masei active a 
plăcilor. Plăcile pozitive capătă ast¬ 
fel o coloraţie brună deschisă, iar 
cele negative devin albicioase, gra- 
nuloase şi atît de dure, încît, zgîriate 
cu unghia, nu lasă urme. 

Plăcile sulfatate puternic se 
aruncă; cere la care procesul de sul¬ 
fatare este mai puţin avansat se pot 



J 


BURGHIU ŞTIFT BURGHIU 
TUBULAR DE GHIDARE ASAMBLAT 




recondiţiona, chiar şi fără demonta¬ 
rea bateriei, printr-o încărcare pre¬ 
lungită cu un curent slab (de cca 
5% din capacitatea bateriei) folosind 
un electrolit de densitate coborîtă 
(aprox. 1, 11). 

Plăcile cu pasta activă căzută sau 
cu grătarele deteriorate se înlocu¬ 
iesc la fel ca şi cele cu masa activă 
compactată (durificată). 

Deformarea este un fenomen care 
apare ca urma/e a neuniformei dis¬ 
puneri a- masei active pe suprafaţa 
plăcilor. Defectul poate fi remediat 
prin plasarea plăcii deformate între 
două plăci de lemrr-perfect plane şi 
prin presare progresivă şi uniformă. 

Urechile rupte ale plăcilor se re¬ 
condiţionează după cum se arată în 
figura 6, folosind un şablon 3, care 
se leagă în serie cu suportul electro¬ 
dului de cărbune 1 şi materialul 
pentru completare (acesta fiind fur¬ 
nizat de bara de plumb 2). 

Separatoarele se pot sulfata, de¬ 
forma sau rupe; primul defect se în¬ 
lătură prin fierbere în apă. îndrepta¬ 
rea se face prin încălzire şi presare; 
în cazul ruperii, separatoarele se în- 

Celelalte detalii ale bateriei de 
acumulatoare, ca punţile de cone- 


14 


TEHNSUM 12/1982 







xiune, pieptenii, ştifturiie de legă¬ 
tură, se repară prin turnare în forme 
corespunzătoare. 

MONTAREA BATERIEI 

Montarea bateriei se face în ordi¬ 
nea următoare: 

a. Se plasează plăcile Intr-un dis¬ 
pozitiv ca cel prezentat în figura 7, 
introducînd urechile în pieptene şi 
avînd grijă ca extremităţile lor să 
iasă în afara cu 3—5 mm. în partea 
superioară se toarnă plumb topit 


sau, mai bine, se lipesc elementele 
semiblocului cu un electrod de 
plumb — aşa cum se arată în figură. 
Plăcile, de aceeaşi polaritate, se sor¬ 
tează după grosime şi grad de uzură 
înainte de montare, 

b. Urmează apoi asamblarea blo¬ 


curilor în care scop semibiocurile se 
dispun răsturnate pe o placă de 
lemn şi se introduc unul în altui, 
astfel încît în succesiune să nu 
existe două plăci cu aceeaşi polari¬ 
tate. 

c. După spălarea într-o soluţie de 


dezaicalinizare (sodă caustică 
4—7% sau 8—10% potasă caustică 
şi apă), spălarea în jet de apă, usca¬ 
rea în aer şi oxidarea în baie de 
plumb sau ceramică cu electrolit de 
1 ,1—1,2 kg/dm 3 , separatoarele se 
introduc între plăci cu nervurile că¬ 
tre plăcile pozitive, operaţiunea în- 
cepînd de ia mijlocul blocului de 
plăci. 

d. După montaj, blocul se com¬ 
primă cu ajutorul unei prese (fig. 8) 
şi se introduce în bac. Dacă, even¬ 
tual, jocul între bloc şi pereţii bacu¬ 
lui este prea. mare, se mai introduc 
şi în acesteTlocuri cîteva separa¬ 
toare. 

e. Fiecare element al acumulato¬ 
rului se acoperă cu un capac, In in¬ 
terstiţii se in J aduce şnur de azbest 
şi se controlează cu un voltmeîru 
dacă nu cumva există puncte de 
scurtcircuitare între plăci. 

f. Capacele se etanşează cu mas- 
tic topit la 170—180° C (la nevoie se 
poate folosi un amestec de bitum 
75% şi ulei 25%). 

g. Pe porţiunile terminale aie sfii¬ 
turilor de iegăîură se introduc pun¬ 
ţile de conexiune şi se sudează. 
Bornele se toarnă, aşa cum se vede 
în figura 9, folosind un şablon de 
formă corespunzătoare. Diametrul 
mic al şabionului este -de 
17,25—17,75 mm pentru bornele 
pozitive şi '15,75—16,25 mm pentru 
cele negative. Pentru ambele cate¬ 
gorii de borne conicitatea este de 
1:9. 

Cu acestea bateria de acumula¬ 
toare este gata pentru formare şi în- 


CIRCULAŢIA RUTIERĂ 

mmmm nmm 
mm 



}™. — * a'ta, 

adica mur. an, ia orice 
maşină pot interveni nenumărate 
defecţiuni. Neglijarea controlului 
tehnic permanent înseamnă negli¬ 
jenţă faţă de sine, înseamnă o ade¬ 
vărată lipsă de răspundere. Ne-au 
convins încă o dată accidentele pe¬ 
trecute în anul 1982, care au avut la 
bază defecţiuni de natură tehnică. 
Întîmpiarea din comuna Moviiiţa, ju¬ 
deţul Ialomiţa, reprezintă o mostră 
de neglijenţă faţă de sistemul de ru¬ 
lare: O.G. a pornit ia drum cu auto¬ 
turismul 1—IL—8150 cu uzură pro¬ 
nunţată la pneuri. Pe parcurs,, unul 
dintre pneuri a explodat, automobi¬ 
listul a pierdut controlul asupra ma¬ 
şinii, care, în cele din urmă, s-a. răs¬ 
turnat pe cîmp. Ori de cîte ori am 
avut prilejui, am remarcat impor¬ 
tanţa controlului asupra sculpturii 
pneurilor — aceasta nu trebuie să 


SVSaior SON ŞERBĂNESCU 

fie mai mică de 1,5 mm la autotu¬ 
risme —, asupra presiunii în pneuri 
— care se păstrează identic cu pres¬ 
cripţiile cărţii tehnice. 

în arsenaiui tehnic al siguranţei 
rutiere nu intră numai pneurile. De 
curînd am lecturat datele unui eve¬ 
niment rutier din oraşul Topiiţa. La 
autobasculanta 31—HR—646, con¬ 
dusă de L.O., a apărut o defecţiune 
gravă ia sistemul de frînare, auto¬ 
basculanta nu a mai putut fi contro¬ 
lată, a izbit un stîip de la reţeaua 
electrică, care în cădere a iovit o 
persoană de pe trotuar. 

Atît sistemul de frînare, cît şi me¬ 
canismul de direcţie sînt vitale pen¬ 
tru securitatea rutieră. Legiuitorul a 
prevăzut pentru oricare dintre con¬ 
ducătorii auto care circulă cu un 
autovehicul avînd defecţiuni la siste¬ 
mul de frînare ori la mecanismul de 
direcţie sancţiunea suspendării per¬ 
misului de conducere pe o perioadă 
limitată. 

Preocupare în această direcţie 
sînt datori să aibă şi profesioniştii, 


oar şi amaxoni. Amaiom, coniorm 
noilor modificări aie legii circulaţiei, 
sînt obligaţi să-şi efectueze opera¬ 
ţiunile de verificare tehnică anuală 
ia una dintre unităţile service autori¬ 
zate de către organele de miliţie 
(A.C.R., „Automecanica“, „Dacia" 
etc.) în luna în care au fost înmatri¬ 
culate. Decă un autoturism înmatri¬ 
culat în mai 1979 va fi supus verifi¬ 
cării tehnice în mai 1983. Autoturis¬ 
mele noi, înscrise m luna ianuarie 
1982, se vor verifica în luna ianuarie 
a anului 1984, mai precis, a! doilea 
an după ce au fost înscrise în circu¬ 
laţie/ 

Ecusoanele se aplică, ia fel ca în 
anii precedenţi, pe numărul de în¬ 
matriculare. 

Sistemul respectiv prezintă avan¬ 
tajul că, pe tot parcursul anului, se 
asigură o eşalonare a executării 
operaţiunilor de V.T.A., iar unităţile 
care sînt autorizate să realizeze 
aceste operaţii nu mai sînt extrem 
de aglomerate în lunile de primăvară 
şi pot efectua lucrări de calitate su¬ 
perioară. 

Autovehiculele proprietate de stat 
intră în revizii tehnice conform nor¬ 
mativelor republicane în vigoare. 

Automobilistul preventiv nu re¬ 
zolvă problemele tehnice numai ia 
executarea verificării tehnice anuale. 
Periodic, verifică frînele, direcţia, lu¬ 
minile, pneurile, ştergătoarele de 
parbriz, urmărind să remedieze fie¬ 
care imperfecţiune tehnică ivită. De 
la o piuliţă slăbită ia un prezon se 
poate ajunge extrem de repede la o 
roată ruptă care să apuce o traiecto¬ 
rie răzleaţă, oprindu-se undeva între 
trecătorii de pe trotuar. 

Asemenea situaţii s-au întîlniî; 
este de dorit însă să nu se mai întîl- 
nească pe căile rutiere. 




O interesantă soiuţie tehnică ce 
se poate aplica la TRABANT — sta¬ 
bilirea legăturii între dinam şi acu¬ 
mulator — o propune cititorul nos¬ 
tru Rrliţescu F., din laşi, soluţie pe 
care a experimentat-o pe propriul 
autoturism, şi anume înlocuirea 
contactelor de cuplare cu o diodă. 

în acest mod se înlocuieşte un 
element supus deteriorării, cuplarea 
se face imediat ce dinamul debi¬ 
tează o tensiune mai mare decît a 
acumulatorului, legătura este sigură. 

Modificarea suportă două etaje: 1) 
înlocuirea contactelor cu o diodă 
KS 6060 (sau RA); 2) reglarea siste¬ 
mului de excitaţie ca dinamul să de¬ 
biteze 8 V. Această mărire este dic¬ 
tată de faptul că pe diodă se pro¬ 
duce o cădere de tensiune de 0,7 V. 



Reglarea se face astfel: se cu¬ 
plează un voitmetru între D+ şi 
masă. Se porneşte motorul şi se re¬ 
glează ralantiul ca becul roşu de la 
bord să se stingă, după care se 
scoate cablul de la borna + a bate¬ 
riei. Se tensionează contactul de ex¬ 
citaţie (în dreapta releului) pînă ce 
tensiunea ia dinam este de 8 V. 


15 









TEHN1UM 12/1982 


de 3 trepte sau mai mult se traduce 
prin umbră densa. Supraexpunerile ;e 
folosesc rar, numai pentru efecte Ar¬ 
tistice. 

In continuare vom prezenta cîteva 
situaţii tipice cînd se poate folosi 
iluminarea combinată şi unele 
exemple concrete ale modului în 
care se calculează expunerea. 

1. Fotografii în exterior, pe timpul 
zilei. Se doreşte iluminarea cu bli¬ 
tzul a primplanului situat la umbră 
ori în contralumină. 

Se procedează în felul următor: 

— Se apreciază (din experienţă 
sau cu exponometrul) expunerea 
necesară pentru fundalul iluminat 
de Soare (fie ea 1/125—f/8). 

— Se verifică dacă este posibilă 
sincronizarea cu blitzul la viteza es¬ 
timată. De pildă, pentru un aparat 
cu obturator focal cu deplasare de-a 
latul formatului trebuie ales timpul 
limită 1/60 şi, în consecinţă, dia¬ 
fragma 11. .. 

— Se calculează — pentru dia¬ 
fragma respectivă (11) — distanţa 
necesară între lampă şi subiectul 
din primplan. De exemplu, pentru 
un blitz avînd N = 22 pentru filmul 
folosit, rezultă o distanţă I = N/D = 
22/11=2 m. Aşadar, blitzul trebuie 
plasat la 2 m faţă de primplan pen¬ 
tru ca expunerea acestuia să fie co¬ 
rectă şi să rezulte un echilibru între 
iluminarea sa şi iluminarea fundalu¬ 
lui. S-a neglijat lumina naturală ce 
cade pe planul apropiat, întrucît 
acesta se află în umbră densă. 

— Pentru a menţine caracterul de 
contralumină sau umbră pe prim- 
•>lan, distingîndu-se însă unele deta¬ 
lii, se poate proceda la „subexpune¬ 
rea sa cu 1—2 trepte. în exemplul 
nostru, efectul se obţine pentru dis¬ 
tanţele li si l 2 între blitz si primplan: 

11 = N/D, = 22/8 - 2,7 m; 

1 2 = N/D 2 = 22/5,6 « 4 m. 

Diafragmele D, şi D 2 sînt obţinute 

modificînd cu una, respectiv două 
trepte diafragma D = 11. 

Impunerea unor distanţe fixe între 
blitz şi primplan creează uneori difi¬ 
cultăţi la încadrarea subiectului. 
Pentru lărgirea posibilităţilor, de 
mare folos sînt următoarele acceso¬ 
rii: 

a) un cablu mai lung de declan¬ 
şare a blitzului, care permite depăr¬ 
tarea acestuia de aparat (cca 1 m); 

b) un set de trei filtre neutre (gri), 


tul formatului. De aceea, la fotogra¬ 
fierea cu blitzul se vor produce ex¬ 
puneri parţiale ale clişeului dacă 
timpul reglat pe aparat este mai 
scurt decît un anumit „timp limită" 
de sincronizare, cînd filmul este 
pentru o clipă compiet descoperit 
de către obturator. Timpul limită 
este specific fiecărui aparat. Dacă el 
nu este marcat cu simbolul „X“ sau 
(putînd să difere uneori de va- 
' iorile standard), se vor folosi urmă¬ 
toarele valori: 

1/60 s pentru obturatoare focale 
cu deplasare de-a latul formatului 
24x36 mm (exemplu „Kiev"); 

1/30 s pentru acelaşi format, dar 
cu deplasare longitudinală a perde¬ 
lei (exemplu „Zenit", „Zorki"); 

1/15 s ia formatul 6x6 cm. („Pen- 
tacon six“). 

Un alt aspect al iluminării în im¬ 
puls: umbra produsă de bjitz nu 
poate fi văzută în timpul'fotografie¬ 
rii. Ea trebuie „intuită" de fotograf, 
care va plasa blitzul într-o poziţie cît 
mai adecvată faţă de obiectiv. 

ILUMINAREA COMBINATĂ CU 
BLITZUL 

Să vedem modul în care se com¬ 
bină lumina btjtzului cu cea produsă 
de alte surse, în asţfel de cazuri, pe¬ 
licula primeşte impulsul luminos al 
blitzului simultan cu lumina conti¬ 
nuă dată de Soare, becuri cu incan¬ 
descenţă etc. Putem considera că 
au loc simultan două expuneri, co¬ 
respunzătoare celor două surse. 

Trebuie reţinut că: 

— reglajul diafragmei afectează 
ambele expuneri; 

— timpul reglat pe aparat influen¬ 
ţează doar expunerea ia lumina con¬ 
tinuă, dar trebuie astfel ales încît să 
asigure sincronizarea cu blitzul, -deci 
egal sau mai lung decît timpul limită 
amintit mai înainte. 

Cu aceste restricţii, cele două ex- 
independent, 
astfel încît să se obţină un echilibru 
între zonele iluminate de cele două 
surse, ori un dezechilibru controlat, 
într-un sens sau aitul. 

Echilibrarea celor două zone se 
face expunîndu-le corect pe amîn- 
doua. Prin subexpunerea cu 1—2 
trepte a unei zone se creează un 
efect de umbră in care se pot dis¬ 
tinge totuşi detalii. O subexpunere 


am U ■ 


Fiz. QH. BĂLUŢĂ 


De cele mai multe ori, atunci cînd 
este utilizat de către fotoamatori, 
fulgerul electronic (blitzul) este con¬ 
siderat sursă exclusivă de'lumină. în 
unele cazuri, neglijarea altor surse 
existente conduce însă la erori de 
expunere sau la efecte necontrolate. 
Pe de altă parte, combinarea voită a 
luminii blitzului cu alte surse.poate 
crea efecte interesante şi rezolva 
unele „situaţii fotografice" dificile. 
Din aceste motive este util să înţele¬ 
gem modul t' 

liculă efectele iluminării simultane 
cu lampa fulger şi cu alte surse. ■ 

CARACTERISTICILE ILUMINĂRII 
CU BLITZUL 

Menţionăm că- ne vom referi nu¬ 
mai la blitzurile neautomate (fără 
„computer"), singurele comerciali¬ 
zate în ţară. 

în ce pr im ■••arca data de 

blitz, d ue pecîe sînt foarte -im- 

p P' ? 

OC c 

pă-subiec 1 \ti >arte scurtă a 
iluminării. 

Să disc mm ii pe larg primul 
aspect : c■■■■-e.-- produsa de o 

surs j- 

tu 

" c 

caz 

cînd distanţa de ia Soare pînă ia di¬ 
versele e naciic aceeaş i 

—, nu trebuie uitată cînd se folo¬ 
seşte ilun 
Iar lampa fulger. 

Rezultă de aici că putem realiza 
expunerea corectă doar pentru zo¬ 
nele situate la o anumită distanţă 
faţă de blitz. Această distanţă poate 
fi aleasă de fotograf, într-un interval 
limitat de posibilităţile tehnice: pute¬ 
rea blitzului, diafragma minimă şi 
maxima a ob 

peliculei. Zonele mai apropiate decît 
această distanţă aleasă vor fi supra¬ 
expuse, iar bele -mai depărtate 

subex puse. 

Cînd fotografiem cu blitzul, regla¬ 
rea cantităţii de lumină ce impresio¬ 
nează filmul nu poate fi făcută prac¬ 
tic prin timpul de expunere al apara¬ 
tului, ci numai prin intermediul dia¬ 
fragmei. Fiecare blitz este caracteri¬ 
zat de un număr sau ..direc¬ 

tor" N, indicat pentru o anumita 
sensibilitate s peucmei. Acest număr 
reprezintă produsul între distanţa 


blitz-subiect, I şi diafragma D care 
trebuie reglată pe aparat pentru o 
expunere corectă. Deci: N = ID, de 
unde D --- N/l. 

Cea de-a doua relaţie permite cal¬ 
culul diafragmei ce trebuie aleasă 
pentru un subiect aflat ia ^distanţa I. 
Pentru a evita acest calcul, majorita¬ 
tea blitzurilor sînt prevăzute cu un 
disc sau riglă care dă corespon¬ 
denţa între diverse diafragme şi dis¬ 
tanţe, pentru sensibiiităţiie uzuale 
de film. 

Ai doilea aspect ai iluminării cu 
blitzul este durata foarte mică a 
acesteia (impuls, tipic de 1/500 s). 
Se ridică problema sincronizării în¬ 
tre momentul iluminării şi momentul 
cînd obturatorul aparatului este des¬ 
chis complet pentru a permite acce¬ 
sul luminii spre peliculă. Sincroniza¬ 
rea este posibilă pentru toate vite¬ 
zele ia obturatoarele centrale, cuda- 
mele situate între lentilele obiectivu¬ 
lui sau imediat în faţa ori în spatele 
acestora (de exemplu, „Orizont", 
„Smena" ş.a.). 

Limitări importante apar ia obtura¬ 
toarele focale, cu perdele sau la¬ 
mele metalice situate în imediata 
apropiere a filmului. Ele realizează 
timpii scurţi de expunere prin des¬ 
coperirea parţială a cadrului de film, 
sub forma unei fante înguste ce se 
deplasează de-a lungul sau de-a la¬ 










Orice posesor de aparat fotografic 
ştie că pe obiectivul acestuia şirul 
distanţelor de fotografiere marcate 
se încheie cu simbolul „infinit" ca li¬ 
mită superioară. 

Probabil însă că puţini dintre noi 
ne-am pus întrebarea care este dis¬ 
tanţa maximă reală în cazul fotogra¬ 
fierii în spaţii deschise. Această dis¬ 
tanţă nu depinde de optica aparatu¬ 
lui fotografic, ci de condiţiile geo¬ 
grafice şi geometrice oferite de lo¬ 
cul de fotografiere. Avînd în vedere 
propagarea în linie dreaptă a luminii 
şi consjderînd o stare ideală meteo¬ 
rologică (soare, cer senin, atmosferă 
limpede), distanţele maxime de foto¬ 
grafiere în funcţie de înălţime sînî 
cele indicate în tabelul alăturat. 

Realizarea unor fotografii de 'ma¬ 
ximă claritate în cazul fotografierii 
la mare distanţă este dependentă de 
o serie de factori, neglijabili deseori, 
în condiţiile fotografierii la distanţe 
uzuale. 

Sub o formă concentrată sînt daţi 
în continuare principalii parametri 
care se vor lua în considerare pen¬ 
tru reuşita fotografiilor dv. 

1. Imagini de amsambiu sînt cele 
ce corespund fotografierii cu obiec¬ 
tive cu distanţă focală foarte scurtă. 
Filmele potrivite sînt ceie de sensibi¬ 
litate mică sau medie, practic în 
plaja de 15—*17 DIN. 

Dacă starea atmosferei este bună 
(clară sau foarte clară), nu se im¬ 
pune folosirea filtrelor. In cazul unei 
atmosfere uşor prăfoase se va folosi 
un filtru galben, mediu sau me- 
diu-inîens (ORWO 3, 4 sau 5). Fil¬ 
trul va fi oranj (ORWO 6 sau 7) dacă 
atmosfera este de-a dreptul pră¬ 
foasă. Timpul de expunere maxim 
va fi de 1/60 s, fotograful avînd po¬ 
sibilitatea de a executa fotografiile 
la mînă fără nici un risc. 

2. imagini generate sînt cele ce 
corespund fotografierii cu obiective 
cu distanţă focală scurtă. Sensibili¬ 
tatea filmelor folosite se va încadra 
în domeniul 15—-20 DIN. Fotografie¬ 
rea se va face fără nici un filtru dacă 
atmosfera este extrem de clară. în 


care, aplicate pe fereastra blitzului, 
îi micşorează numărul director de 2, 
4 sau 8 ori; 

c) un set de trei obiective (nor¬ 
mal, superangular şi teleobiectiv) 
pentru aparatul foto, care permit 
compunerea optimă a imaginii. 

2. Fotografii in exterior, "pe timp 
însorit. Se doreşte atenuarea umbre¬ 
lor subiectului (portrete, detalii arhi¬ 
tectonice etc.). Blitzul se va monta 
cît mai aproape de aparat pentru a 
nu crea el însuşi umbre. Expunerea 
se calculează ca la punctul 1, cu ur¬ 
mătoarele modificări: 

— prima operaţie va fi aprecierea 
expunerii corecte pentru iluminarea 
naturală a subiectului şi nu a funda¬ 
lului; 

— avînd în vedere faptul că ace¬ 
eaşi zonă (subiectul) primeşte atît 
lumina naturală cît şi pe cea a bli¬ 
tzului — iluminări egale—, se va 
proceda la închiderea cu o treaptă a 
diafragmei faţă de valoarea D consi¬ 
derată în calcul, evitîndu-se astfel 
supraexpunerea. 

3. Fotografii de noapte în exterior, 
cuprinzînd clădiri sau monumente 
iluminate, focuri de artificii etc. Se 
doreşte iluminarea cu blitzul a unui 
prim plan semnificativ, aflat în întu¬ 
neric. Se procedează ca ia punctul 


condiţiile unei atmosfere clare se va 
folosi un filtru galben foarte deschis 
sau deschis (ORWO 0 sau 1). Exis¬ 
tenţa unei atmosfere uşor prăfoase 
impune foiosirea unui filtru oranj 
(ORWO 6 sau 7) ori chiar roşu des¬ 
chis (ORWO 80) dacă este mai mult 
praf. Timpul de expunere maxim va 
fi de ordinul 1/60—1/125 s. 

J v;_j- 

corespund fotografierii cu'obiectivul 
normai. Peli-xx I 1 
o sensibilitate medie, practic în in¬ 
tervalul 15—22 DIN. Pe vreme 
mosferă foarte clară nu este nevoie' 
de filtre. O atmosfera clară impune 
un filtru galben deschis sau mediu 
(ORWO 1 sau 2). Un filtru roşu des¬ 
cris- 5 '' 1 „ 

atmosfera este uşor prăfoasă, iar 
dacă este prăfoasă filtrul va fi roşu 
med • ifdv 
de expus ere i 

■ 

mînă este « « 
unu: stativ este Pa a, 

zuri. 

4. imagini resfrlnse sînt cele ce 
corespund V'«. :pm i 
cu distanţă focală lungă. Filmele vor 
fi de sensibilitate medie în plaja 
20—22 DIN. Filtrele îşi vor găsi apli¬ 
cabilitatea- indiferent de starea at¬ 
mosferei, Un filtru galben foarte 


1. Expunerea pentru funda! va fi 
lungă (de ordinul secundelor) şi ne¬ 
cesită un trepied. Atenţie la fotogra¬ 
fia color, sursele fiind’ cu tempera¬ 
turi de culoare diferite, 

4. Fotografii In interior, în- timpul 
zilei, cînd prin ferestre pătrunde lu¬ 
mina de afară şi creează pete lumi¬ 
noase nedorite pe subiect. Se va re¬ 
gla aparatul pe timpul cel mai scurt 
(1/500 la obturatoare centrale, cele 
focale nefiind utilizabiie în 
asemenea cazuri). Diafragma se 
alege suficient de închisă pentru a 
rezulta subexpuneri de ce! puţin trei 
trepte !a lumina zilei. Se expune ca 
şi cînd blitzul ar fi singura sursă lu¬ 
minoasă; efectul luminii naturale va 
fi practic eliminat. 

5. Fotografii In Interior, pe timpul 
zilei, cînd în cadru apar ferestre prin 
care dorim să se vadă peisajul din 
exterior ori vitraliile. Aceleaşi pro¬ 
bleme le pun intrările în peşteri‘sau 
tunete, fotografiate din interior. Se 
procedează 'ca la punctul 1, reaii- 
zînd echilibrarea dorită a zonelor 
expuse ia lumina zilei şl a blitzului. 

6. : Fotografii în interior ale unor 
obiecte ce conţin surse luminoase 
(becuri, tuburi 'catodice) care tre¬ 
buie să se .vadă alături de obiectele 
propriu-zise. De exemplu: aparate 


deschis sau deschis (ORWO 0 sau 
1) se va folosi pe atmosferă foarte 
clara, un fiitru galben mediu 
(ORWO 2) pentru o atmosfera clară, 
un filtru roşu mediu (ORWO 42 sau 
81) pentru o atmosferă uşor pră¬ 
foasă. iar pentru o atmosferă pră¬ 
foasă se va folosi un filtru roşu me¬ 


cu becuri sau LED-uri aprinse pe 
panoul frontal, osciloscoape sau te¬ 
levizoare cir o imagine pe ecran, 
pom de iarnă iluminat. Se măsoară 
expunerea necesară surselor de lu¬ 
mină; fie ea 2 s—f/4. Se calculează 
distanţa la care trebuie plasat blitzul 
pentru diafragma respectivă; de 
pildă I = N/D = 12/4 = 3 m. Pot apă¬ 
rea dificultăţi cînd obiectul trebuie 
fotografiat ia scară mare, din apro¬ 
piere. Se foloseşte teleobiectivul ori 
filtrul de. atenuare pe blitz, dar este 
posibilă următoarea improvizaţie: 

— aparatul se aşază la distanţa 
dorită de obiect (de exempiu, 
0,5 m); 

— blitzul este ţinut în mînă de că¬ 
tre o altă persoană la distanţa calcu¬ 
lată (3 m în exemplul de mai sus); 

— fotograful declanşează aparatul 
şi, în timpul relativ lung cît durează 
expunerea, cea de-a doua persoană 
declanşează manual blitzui, ghidîn- 
du-se după zgomotul declanşatoru¬ 
lui,. 

In operaţiunea descrisă mai sus 
trebuie evitat ca fotoaparatul sau 
umbra iui să se proiecteze pe su¬ 
biect. 

7. Fotografii în interior, folosind 


diu sau intens (ORWO 42, 81 sau 
82). 

i impui maxim de expunere este 
1/25Q» s, impunîndu-se de regulă fo- 

■ - : ■ 

aparat ' c~ 

- -c fo¬ 
tografierea ia mînă. 


se 

' sta si o 

ilumina-.. - ■ dealtfel utilă 

pentru î punerea la 

punct a imaginii -., apare pericolul 

ca aceasta, să provoace supraex pu¬ 
neri s i filmele color. 

Este util să ne convingem, că lumina 
ambiant ient de slabă 

pentru expunerea cu 

blitzul ie cu cel puţin 

3 trepte mai puţin intensă. De exem¬ 
plu, fotografii; o . subiect aflat la 
■■■3 m c.u i i ) - , are N = 12, re¬ 

zultă diafragma-' 4. Timpul de expu¬ 
nere este limitat ia 1/15 pentru un 
aparat 6x6- cu obturator focal. Tre¬ 
buie ca lumina ambiantă-să nu dea 
efecte semnificative la expunerea 
aceasta, deci trebuie să- necesite 
1/2 s la f/4: 
acest lucru se verifică cu expono- 
metrul. 

în ceie de mai sus nu au fost epu- 
l rlizare a 
iv cu alte surse 
"--'xv. - v mincipiile 
o nu sa 

experimenteze în acest domeniu, re- 

■V- 'OOP 


■ înălţimea relativă a punctului 1 

Distanta ma 

se iGtografiere (m) . ' ] 

ţ; : - - : ; x p -x ; (km) 0 

■io - ! 

1{J , 

20 1 

ip- • 

30 ! 

ia g 

i 40 i 

* 

j 50 l 

! ~ 2 

i .75 ! 

[■■ ■■■■■, 30 , S 

100 ■ I 

| 357 

■ ■ 150 i 


20 G ; 


250 - 1 

i ( : /-.x 574 '-. 

300 I 

! 618 

1 - - ? 1 .4 

400 ; 

500 . ! 


750 ' i 

T 97,8' 

1000 I 

i 12 9 


Atenţie: a nu se confunda înălţimea punctului de fotografiere cu altitu¬ 
dinea geografică. 


M 12/1982 


17 








Principiul care stă la baza funcţio¬ 
nării schemei se înţelege uşor din fi¬ 
gura 7. Succesiunea de impulsuri 
transmise între punctele A şi C prin 
intermediul condensatoarelor Cx, 
Cy, regăsită pe rezistenţa R, trece 
pe pragul inferior şi superior al por¬ 
ţii triger-Schmitt din monostabilul 
CBM. La ieşirea acestuia se regă¬ 
sesc impulsuri de lăţime 1,4.R^.C M , 
unde R m , C m sînt R g , respectiv C 2 
din schema din figura 6. Cînd se 
atinge punctul B (impulsurile trei şi 
patru), prin deget are loc o punere 
la masă prin capacitatea şi rezis¬ 
tenţa introdusă de corpul uman, iar 
impulsurile care ajung în punctul C 
nu mai produc bascularea monosta- 
bilului. Succesiunea impulsurilor la 
intrările 1, 2, 3 ale circuitului trebuie 
să fie la minimum 200 /xs, iar lăţimea 
lor minimum 100 /xs. Acestea pot fi 
produse de un circuit logic combi- 
naţional obişnuit, dar este deosebit 
de utilă folosirea tastaturii într-un 
montaj cu microprocesor care să li¬ 
vreze impulsurile şi să analizeze 
prezenţa sau absenţa lor. 


5 6 7 GND 
a CD401O6 


eiftetJIÎE INTEGRATE 010S 


1 2 3 4 5 6 7 Gf 
fig.5 b CD4093 


Student GUNTER ZE1SEL 

forma unor porţi: circuitul inversor 
CD 40 106 cu şase inversoare 
triger-Schmitt şi circuitul CD 4093 
cu patru porţi ŞI-NU triger-Schmitt. 
Tensiunile de prag depind de ten¬ 
siunea de alimentare, după cum se 
arată în graficul 1. Ele sînt foarte 
stabile cu temperatura. Din aceste 
motive, circuitele acestea sînt folo¬ 
site pentru generatoare RC de sem¬ 
na! dreptunghiular cu consum foarte 
redus de curent, la frecvenţe de 
pînă la cîteva sute de kilohertzi. 
Capsulele sînt prezentate în figura 
5. 

O aplicaţie a acestor circuite este 
prezentată în figura 6. Este vorba de 
o tastatură cu senzori capacitivi 
pentru aplicaţii diverse. în acest caz, 
circuitele ŞI-NU triger-Schmitt sînt 
alimentate la o tensiune de 3,3 V 
pentru a coborî 1 pragul inferior la 
350—375 mV, deoarece impulsurile 
ce ajung prin tastatură sînt slabe. 


Poarta SAU-NU din familia CMOS 
este prezentată în figura 1. Ea reali¬ 
zează funcţia' logică SAU-NU ia fel 
ca şi circuitele logice obişnuite, pre- 
zentînd „1“ logic la ieşire atunci 
cînd intrările A şi B sînt „0“ logic, 
determinînd conducţia tranzistoare- 
lor p-MOS. 

Poarta ŞI-NU din figura 2 prezintă 
„1“ logic ’la ieşire, exceptînd cazul 
cînd la ambele intrări există „1“ lo¬ 
gic, determinînd intrarea în conduc- 
ţie a tranzistoarelor n-MOS. Valoa¬ 
rea rezistenţei drenă-sursă variază 
cu şase ordine de mărime la trece¬ 
rea din conducţie în blocare. 

Cip-urile sînt prezentate în figura 
3 pentru CD 4001 (SAU-NU), res¬ 
pectiv în figura 4 pentru CD 4011 
(ŞI-NU). Acestea sînt cele mai utili¬ 
zate porţi CMOS. Celelalte sînt tre¬ 
cute în tabel. , 

în familia CMOS există două ti¬ 
puri de circuite triger-Schmitt sub 


tastatura 


C triggpr D 
TI monostabii \ 


Circuitul 

logic 


Funcţia realizată 


CD 4002 j Doi operatori SAlkNU a cile 4 intrări 


CD 4012 I Doi operatori Şi-NU a cîte 4 Intrări 


CD4025 j Trei or'.rato!! SA-J-NU a ci e 3 imrar, 


CD 4023 ! trei operatori ŞI-NU 3 cîte 3 intrări 


n m "h p 

_ L .1 _ uj r _ 


CD 4tS0 Patru operatori SAU-EXCLUSiV «■■ ciie 
2 intrări 


CD 4081 ) Patru operatori Şi a cîte 2 Intrări 


CD 4071 | Patru operatori SAU a cîte 2 Intrări 


SI 4068.1 .. Operator Şl, ŞI-NU cu 8 intrări 


C0 4078 1 Operator SAU SAU-NU cu 8 |t|| 


,C9 4073 | Trei operatori Şi cu cîte 3 intrări 


TEHNIUM 12/1982 







2SA733 1S1555 

2SÂ639S 10E2 



2SC2230A 

2SC167Q 




GH1F 

V09C 

ERC04-06 

U05G 




2SA1175 



f CB 


2SC633A 



2SB740 

JA101 



2SC2141 



2SB734 


$ ■©: 

2SC2958 

2SD774 



2SC1128 

2SC2009 


| ■«: 

2SC403C 

8 c i : 

2SC1413 

2SC1413A 

2SD725 

2SD785 

I/^C 

2SD789 



2SK23A 



SEL111GR 



SG264 

SG264A 



10E2 

1N4148H 

1T261 

RD10E-N2 

RD11E-B1 

RD13E-32Z 

RD24E-B2 

RD4.3E-B2 

RD6.8E-N3 



1SS119 

ERB81-004 

RGP10G 

RGP1QJ 

RGP10P 






în multe garate electrocas- 
nice sînt utilizate componente 
de provenienţă japoneză. Pentru 
constructorii amatori care reuti- 
lizează piese rezultate din aces¬ 
tea sau repară asemenea apa¬ 
rate, prezentăm capsulele şi co¬ 
nexiunile unor tipuri de trânzis- 
toare, diode şi tiristoare. 


2SC2278 2SD795A 



ERC24-0SS 

EQBQ1-05 

EQB01-12 

EQB01-12Z 

S1801-02 



ITT600 

ERD29-04J 

ERD29-08J 

RH-12 

RH-1A 


2SC2688 

2SC2610BK 

JC501 

J(&01P 



2SK107-3 
2SK107-1 



m PC574J 



în figura 8 este dată o posibilă 
realizare, pe circuit dublu placat 
subţire, a senzorilor capacitivi. Cele 
două feţe trebuie să fie desenate 
Într-o perfectă concordanţă, iar le¬ 
găturile dintre „condensatoarele" 
formate să fie cît mai scurte, cu 
conductor CuEm <t> 0,2 mm. Se 
poate lipi pe partea superioară a cir¬ 
cuitului o folie subţire pentru a nu 
deteriora sau oxida suprafaţa senzo¬ 
rilor. Pentru a preveni perturbaţiile 
accidentale, sub faţa inferioară se 
poate monta o tablă la distanţa de 
2 cm, legată la masa montajului. 
După cum se vede, numai pe co¬ 
loane este necesară realizarea legă¬ 
turilor cu sîrme, pe linii acestea fi¬ 
ind realizate prin circuitul placat. 

într-un sistem de microprocesor, 
comanda tastaturii se face după ur¬ 
mătoarele principii. Impulsurile cu 
durată mai mare de 100 /xs şi la un 
interval mai mare de 200 ’/xs sînt 
produse de sistem (fig. 9). După 
frontul pozitiv al fiecărui impuls, mi¬ 
croprocesorul va testa dacă una din 
ieşirile 4, 5', 6 este „0“ în timpul r cît 
basculează monostabilele ( r este de 
50 /xs). în acest caz a fost acţionată 
tasta aflată la intersecţia coloanei 
care primeşte impuls cu linia care 
nu dă nici un impuls în acest timp. 

Dacă nu s-a acţionat nici o tastă, 
timp de 10—20 ms, microprocesorul 


poate îndeplini alte funcţii (de 
exemplu, să comande un display), 
după care se aplică din nou un im¬ 
puls pe intrarea 1, se testează ieşi¬ 
rile 4, 5, 6, apoi se aplică un impuls 
pe intrarea 2 şi aşa mai departe. Bi¬ 
neînţeles, aceasta este doar o posi¬ 
bilă organigramă, alte soluţii depin- 
zînd de doleanţele constructorului. 

în cadrul programului prezentat, 
dacă se detectează „1“ logic, proce¬ 
sorul aşteaptă 10 ms, după care tes¬ 
tează din nou stările senzorilor. 
Dacă acelaşi senzor este încă apă¬ 
sat, procesorul trebuie să treacă în 
alt program pentru a nu indica de 
mai multe ori aceeaşi tastă. Astfel se 
scapă de „vibraţiile" produse la ridi¬ 
carea şi atingerea cu degetul într-un 
interval de cel puţin 10 ms. Se folo¬ 
sesc în acest caz 6 legături intra- 
re-ieşire ale microprocesorului (trei 
pentru intrări şi trei pentru ieşiri). 
Evident, tastatura poate fi lărgită la 
un număr dorit de senzori, ţinînd 
seama şi de posibilităţile sistemului 
microprogramat. 

BIBLIOGRAFIE 

Gh. I. Mitrofan, „Generatoare de 
impulsuri şi de tensiune liniar varia¬ 
bilă". 

„Elektor", nr. 4/1982. 


FATA SUPERIOARĂ FAJA INFERIOARĂ 



SCARA 1:1 


© 

_n 

, n 


min.200//s j”""| 

h '.. 

_ f n. 


min.lOOyUS j j t 



®__n_$_n 


19 


TEHNIUM 12/1982 












INTERIOR ’S2 


Mutaţi în casa nouă, sîntem de¬ 
seori puşi în faţa necesităţii de a ne 
executa singuri unele lucrări de re¬ 
mediere sau de sporire a confortului 
existent. în acest număr ne vom 
ocupa de placarea pereţilor şi pode¬ 
lelor cu materiale ceramice. 

De obicei aceste lucrări se fac în 
sezonul cald, dar ele se pot executa 
şi iarna în încăperi încălzite. 

Nu este recomandat a se efectua 
lucrări de placare în încăperi reci 
deeît cu materiale preîncălzite (55° 
—60° C), deoarece, placînd la rece, 
materialul se va desprinde de pe su¬ 
port în momentul încălzirii încăperii 
sau la venirea verii. 

PREGĂTIREA SUPORTULUI 

Suportul pentru placări ceramice 
este de obicei un perete sau o po¬ 
dea, dar mai poate fi şi un blat de 
lemn al unei mese sau ai unui dulap 
de bucătărie. 

Dacă trebuie să placăm un perete, 
vom proceda întîi la îndepărtarea 
gletului de ipsos; dacă acest glet 
este gros sau greu de îndepărtat, 
vom executa pe suprafaţa ce trebuie 
placată o mulţime de zgîrieturi pen¬ 
tru a mări suprafaţa de aderenţă. 

Montînd plăcile pe un perete gle- 
tuit, există riscul desprinderii lor în 
timp. 

După ce peretele a fost zgîriat, se 
trece la pensularea suprafeţei ce va 
fi supusă placării cu o soluţie de 
apă şi aracet, în proporţia de 2+1. 
Dacă peretele este vopsit şi nu pu¬ 
tem să îndepărtăm vopseaua, vom 
proceda la spălarea peretelui xu o 
soluţie de sodă caustică (atenţie! 
ochelari de protecţie, mănuşi de 
cauciuc şi şorţ de protecţie!), după 
care vom şterge peretele cu o pînză 
aspră recuperată de la'un sac vechi. 

Peste peretele astfel preparat ca- 
şerăm coli de hîrtie de ambalaj sau 
hîrtie de sac. Caşerarea se face un- 
gînd coala cu o soluţie de aracet şi 
apă 2+1, ajutîndu-ne de o perie de 
haine cu care întindem soluţia pe 
întreaga suprafaţă. După trecerea a 
3—4 minute, aplicăm coala pe pe¬ 
rete şi continuăm în acelaşi mod cu 
celelalte coli. Uscarea durează 
5—10 ore (o noapte), după care pu¬ 
tem trece la montarea plăcilor. 

Dacă suportul este o podea de 
beton şi trebuie să aplicăm plăci de 
gresie, vom proceda mai întîi la ni¬ 
velarea suprafeţei aplicînd o şapă de 
mortar de ciment. 

Dacă această şapă este turnată, 
vom verifica dacă este nivelată şi 


E. VARGHEŞ, 
designer 

vom rectifica cu mortar eventualele 
denivelări. 

Verificarea se face cu dreptarul, 
care este o scîndură de 1,5 m lun¬ 
gime, rindeluită la maşină. 

După pregătirea şi uscarea supor¬ 
tului, vom proceda la trasarea linii¬ 
lor ce vor delimita suprafaţa placată. 

O placare estetică şi de bună cali¬ 
tate depinde de acurateţea pregătirii 
suportului şi trasarea liniei pentru 
primul rînd de plăci. Pentru ca pri¬ 
mul rînd de plăci să fie bine montat 
se trasează pe perete cu ajutorul 
unei sfori o linie; sub această linie 
se montează o şipcă de lemn cu 
secţiunea de 1 x 1 cm care se bate 
în cuie pe perete. Pe această şipcă 
se va sprijini primul rînd de plăci. 
Dacă placarea se porneşte de la po¬ 
dea, vom proceda la fel, numai că 
şipca se va sprijini pe podea; 

PREGĂTIREA MATERIALULUI 

Adezivul folosit este preparat din 
aracet şi ciment într-un dozaj care 
duce la obţinerea unei paste de 
consistenţa mortarului' gros. Pentru 
prinderea plăcilor de faianţă pe 
lemn se foloseşte prenadez. 

APLICAREA PLĂCILOR 

1. Se pune pe placa udă şi caldă 
o cantitate de adeziv cîtă se poate 
lua o dată în vîrful unui şpaclu lat 
de 6 cm. 

2. Se presează placa pe perete 
pentru a se întinde adezivul pe toată 
suprafaţa, avînd grijă ca baza plăcii 
să se sprijine pe şipca de lemn. 

3. Se continuă operaţia cu cele¬ 
lalte plăci pînă la încheierea primu¬ 
lui rînd. 

4. Cu ajutorul dreptarului se bat 
uşor plăcile pentru a le nivela. Este 
recomandabil ca acest prim rînd să 
fie lăsat să se usuce cîteva ore, res¬ 
tul plăcilor montîndu-se după ace¬ 
laşi procedeu deasupra primului 
rînd. Dacă placarea porneşte de la 
nivelul podelei, nu mai este nece¬ 
sară uscarea primului rînd. 

5. Lucrarea se consideră uscată 
după 24—36 ore, moment în care 
demontăm şipca de lemn de la bază. 

6 . în rosturile dintre plăci se in¬ 
troduce pastă de ciment alb. 

7. Cu o pînză de sac se şterge su¬ 
prafaţa placată, iar după uscarea ci¬ 
mentului alb se spală toată supra¬ 
faţa cu apă şi detergenţi, după care 
se usucă cu o cîrpă moale. In ace¬ 
laşi mod procedăm şi la montarea 
plăcilor de gresie pe podele. 


TĂIEREA Şl GĂURIREA PLĂCI¬ 
LOR 

Tăierea plăcilor se face cu ajuto¬ 
rul unui vîrf de vidia sudat cu alamă 
în capătul unei vergele de fier 0 
3,4 mm. Placa supusă tăierii va fi 
zgîriată pe ambele feţe cu instru¬ 
mentul de mai sus, după care ăe va 
rupe punînd zgîrietura pe marginea 
unei mese şi apăsînd cu palma. 
Marginea ruptă se va rectifica cu 
şmirghel lipit pe o scîndură şi pe 
care vom freca marginea ruptă. 
Găurirea plăcilor se face cu un bur¬ 
ghiu cu cap vidia montat într-o 
coarbă; cînd găurile au diametre 
mari, se procedează la spargerea 
plăcii şi executarea găurii prin ciu- 
pire cu ajutorul unui cleşte pe am¬ 
bele jumătăţi ale plăcii (fig. 1). Ope¬ 
raţia trebuie să se facă sub apă pen¬ 
tru a nu fisura placa. 

După decuparea grosieră a găurii, 
procedăm la şlefuirea ei cu ajutorul 
unei bare rotunde de lemn pe care 
înfăşurăm şmirghel (manevrăm bara 
ca o pilă. Cei ce ţin mult la acurate¬ 
ţea lucrării îşi pot confecţiona un 
dispozitiv aplicabil la coarbă cu care 
vor decupa găurile fără să mai 
spargă placa (fig. 2). Dacă avem de 
înlăturat o mică fîşie din placă, vom 
proceda tot prin ciupire cu cleştele, 
bucăţică cu bucăţică, pînă la înlătu¬ 


rarea surplusului, după care se şle- 
fuieşte marginea. Tăierea plăcilor de 
gresie este o operaţie foarte gree 
datorită grosimii şi durităţii materia¬ 
lului. La tăiere folosim un ferăstrău 
pentru metale, iar locul tăieturii se 
udă permanent cu apă. Tăierea gre¬ 
siei se mai face şi cu un ferăstrău, 
circular în condiţii de fabrică. Ama-; 
torul poate încerca şi zgîrierea pe 
ambele feţe cu vidia, dar riscurile 
spargerii plăcii sînt mari dacă adîn- 
cimea zgîrieturii e insuficientă; La 
alegerea gresiei pentru podele tre¬ 
buie să calculăm în aşa fel dimen¬ 
siunile plăcilor încît’ volumul de 
tăieri să fie minim. 

Placarea hiaturilor de lemn cu 
materiale ceramice este o operaţie, 
mai uşoară care nu necesită udarea 
plăcii. Adezivul folosit este prenade- 
zul, care se aplică atît pe suport, cît 
şi pe suprafaţa fiecărei plăci. Monta¬ 
rea piăcilor se face după o zvîntare 
de 10—15 minute, avînd grijă să fi¬ 
xăm foarte bine poziţia plăcii, ştiut 
fiind că după lipirea cu prenadez 
plăcile nu pot fi desprinse fără dete¬ 
riorarea lor. 

BIBLIOGRAFIE 

Cartea muncitorului faianţar, Bucu¬ 
reşti, Ed. tehnică, 1977. 

„Bricolage" nr. 4/1979, Roma. 


IMPORTANT 


Rugăm pe toţi cititorii re¬ 
vistei care posedă docu¬ 
mentaţii, schiţe, materiale 
teoretice sau realizări prac¬ 
tice, însoţite de fotografii 
referitoare ia diverse tipuri 


de gazogen, precum şi la 
centrale eoliene de diferite 
puteri să ia legătura cu re¬ 
dacţia prin scrisori sau la 
telefon 17 60 20/2059. 




Diferite moduri de 
montare a plăcilor. 1, 
2, 3, 4 — pereţi; 5 —- 
podele. 


20 


TEHNIUM 12/1982 







MA1-MIO0DMOTOÎ2 ABIKICEDN CU HJEAŢIE REGLA. 


MIMUEE-UIETA 

întqe:pr!NDe;pe:a de: 


PRODUCE O GAMĂ MARE DE RELEE ELECTRICE, RELEE ELECTRONICE Şl 
MiCROMOTOARE PENTRU AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE = 

• RELEE DE TMP 

• RELEE DE PROTECŢIE 

• RELEE INTERMEDIARE 

• RELEE DE SEMNALIZARE 

• RELEE ELECTRONICE DE MĂSURA Şi SUPRAVEGHERE 
« RELEE MINIATURĂ 

• MiCROMOTOARE 

PCI re MINIATURA RM1,RM2,QM4,RM5,RM6 


UTILIZATE ÎN INSTALAŢI! DE AUTOMATIZARE. TELECO¬ 
MUNICAŢI 1 ,TEH NI CĂ DE CALCUL (RMt,QM&^RIs44} 
Ş! PE CIRCUITE IMPRIMATE Ţ3M 5, RM S) 

BÎNT DE TIP DEBROSA0IL j RM! 5 RM2 ; RM4) Şl NE- 
PEBROSABiL (RM£3,S) 

CONTACTE •• DIVERSE COMBINAŢII (CONTACTE NORMAL 
ÎNCHISE,CONTACTE NORMAL DESCHISE «CON¬ 
TACTE COMUTATOARE) 

TENSIUNI STANDARDIZATE ÎN CAMA • O ~ 90 VC C 


PENTRU RELAŢII SUPLIMENTARE PRIVIND PRODUSELE l.fR.IVI.S! CONDIŢIILE DE UV/RARE 
ADRESAŢ1-VĂ kTRSPRIMDEDll DE RELEG MEDIAŞ/ sm GLORIA, NR. 3 
TELEX 0oR1 S - 1RMED- R 7 TELEFON 9£8-15Q01,&»3> 

- RELATl î TEWNJ CE - 1K1T. 1RB 
-REIAŢI! COMERCIALE - INTIOQ 


MIORGMOTDRZGjG'i Că i\ = 31 


iICVL' J IVI II V 


SDIUTl MM VA 


UT1UZAT PENTRU ACŢIONAREA MECANISMELOR DE MI¬ 
CĂ PUTERE ÎN INSTALAT! DE AUTOMATIZARE 
CONŢINE MIOROMQTDRUL SINCRON MSI ŞI/UN RE, - 
DOCTOR DE TURAŢIE 
TENSIUNI NOMINALE ■•110,RR0VC.a, 

FRECVENTA : 50 Hz. ^ 

TURAUA LA IEŞIRE : mo^ 00 RDT [ MIN 
PUTEREA MICRDMQTORULUI :S,7 W 
1 .PP. M. EXECUTĂ Şl ALTE TIPURI OE MICRO MO¬ 
TOARE ’ ţfj” 

IVIM 1 - micbomqtor sincron cu histerezis 


TEHNIUM 12/1982 


211 






Sub denumirea 
ARRA, sectorul de au- 
toutilare din l.P.R.S. — 
Băneasa a conceput şi 
realizat un aparat pen¬ 
tru verificarea acumu¬ 
latorului sau releului 
regulator de ia autotu¬ 
rismul „Dacia“. 

Testarea este afişată 
de 3 diode LED (R = 
roşu, G = galben, V = ver¬ 
de), conform tabelului 
alăturat. 

Cînd se verifică acu¬ 
mulatorul, motorul va 
fi oprit. 


-AÂAr 


1N4001 


A =1 şi B = 0. 

Pentru A = 0 şi B = 1, motorul se 
roteşte într-un sens, iar pentru A = 1 
şi 8 = 1 motorul se roteşte în sens 
invers. 

Alimentarea montajului se face di¬ 
ferenţial, cu două tensiuni de 4,5 V 
(din două baterii). 

în componenţa schemei intră un 
circuit integrat CDB 400, două tran- 
zistoare pnp {T , şi T 2 tip BD 136) şi 
două tranzistoare npn tip 2N3055. 


Diverse comenzi pentru un mode! 
se pot transmite prin cablu sau prin 
telecomandă. şi, de cele mai multe 
ori, acestea operează direct pe ele¬ 
mentul de execuţie {motor, cîrmă, 
sirenă etc.}. 

Montajul alăturat, prin sistemul lo¬ 
gic pe care este construit, permite 
acţionarea unui micromotor de 
barcă.'sau automobil, acţionare ce 
depinde de stările logice’ ale celor 
două intrări. Astfeî, pentru A şi B = 
0, regimul motorului este STOP 
Aceiaşi regim îl are motorul dacă 


470 

“VA- 


TESTE 

PENTRU 

ACUMULATOR 


Acumulator uzat 
Acumulator acceptabil 
Acumulator bun 


VTM NR. 6/1982 


TESTE 

PENTRU 

ALTERNATQR 


încărcare insuficientă 


încărcare normală 


TEST 

PENTRU 

RELEUL REGULATOR 


încărcare la tensiune 
excesivă (peste 15 V) 


Celor care urmăresc culturi agri¬ 
cole intensive şi în acelaşi timp un 
consum raţional de apă le re¬ 
comandăm montajul alăturat. în so¬ 
lul fiorilor sau al legumelor slnt in¬ 
troduşi doi electrozi, unul din cupru 
şi celălalt din aluminiu, care co¬ 
mandă un etaj amplificator. Sarcina 
amplificatorului o constituie un re¬ 


leu, care prin contactele sale ali¬ 
mentează o vană pentru comanda 
apei. 

Sensibilitatea sistemului, respectiv 
cît de umed poate fi solul, se corec¬ 
tează din potenţiometrui montat în 
emitorui primului tranzistor. 


,uAPAN M“ NR. 7/1980 


Difuzoarele de mici dimensiuni re¬ 
dau cu multă atenuare frecvenţele 
joase. 

Aplicînd lanţului de redare un co¬ 
rector activ, se poate îmbunătăţi 
într-o oarecare măsură această defi¬ 
cienţă. în montajul alăturat, dacă C 3 
şi C 6 sînt de 33 nF, caracteristica de 
frecvenţă are un maxim pe 70 Hz. 
„ELECTRONICS TODAY INTERNA¬ 
TIONAL" 
NR. 8/1980 


1001_ 

50WV 


204M 


Tuşe 

;0M% 


Montajul experimentat de G8CKT 
permite obţinerea a 800 mW cu 
modulaţie de frecvenţă. Se pleacă 
de la un oscilator cu cuarţ cu frec¬ 
venţă proprie de 18 MHz. Pe această 
frecvenţă este acordat circuitul L, { 
7L = BF 184). In tranzistorul J 2 
(BF245) se obţine o modulare de 
fază care prin circuitul L 2 (acord 18 
MHz) se transformă în modulaţie de 
frecvenţă. Tranzistorul T 3 (BF 184) 
lucrează ca dublor, circuitele L 3 şi 
L 4 fiind acordate pe 36 MHz. t 4 
(BF184 sau 2N23S9) lucrează tot ca 
dublor, în circuitele L s şi L e obţinîn- 
du-se 72 MHz. 

In fine, ultima dublare a frecvenţei 
este realizată de T a (BFY90); tranzis¬ 
torul 7Ţ fiind 2W3866, realizează am¬ 
plificarea pe 145 MHz. Semnalul de 
audiofrecvenţă se aplică pe poarta 
tranzistorului T 2 . 


8ZY88 


,PRACTICAL WIRELESS“ 
NR. 3/1980 


TEHNIUM 12/11 









Puteţi invita pe un amic ia o ase¬ 
menea plimbare, începind prin a-l 
ruga să-şi aleagă un număr natural 
pe care să şi-l noteze pe o hîrtie şi 
pe care sa nu vi-! spună şi dv. îi pu¬ 
teţi spune, de pildă, să-şi aleagă un 
număr din două cifre. Plimbarea, ca 
orice plimbare, nu se face pe un tra¬ 
seu dinainte stabilit. 

Rugaţi pe prietenul dv, să adauge 
3 i lităţ’f 3 numărul ales, apoi sa du¬ 
bleze numărul, să-l ridice ia pătrat, 
să scadă din ei de pildă 5 unităţi 
etc. 

La un moment dat — şi de aici în¬ 
cepe partea - interesantă — puneţi-! 





In mod obişnuit, trasarea îmbină¬ 
rilor ta pieseie dm lemn se face di¬ 
rect. în cazul în care pentru o con¬ 
strucţie trebuie să facem mai multe 
îmbinări simultan,, se recomandă 
realizarea unor şabloane de îrasaj 
din -carton, tare (preşpan). Aceste 
şabloane se pot îndoi pe piesa de 
lemn,, ceea ce permite o trasare co¬ 
rectă a ambelor feţe utilizate în îm¬ 
binare. Imprimarea se face cu o 
pensulă şi cu vopsea. Pentru diferi¬ 
tele îmbinări sînt exemplificate for¬ 
mele şabloanelor în figura. 2.. Şa- 



Vă vom prezenta în cefe ce ur¬ 
mează cîteva experienţe simpie 
şl deosebit de originale, care no 
necesită materiale speciale, dar 
impun respectarea cu stricteţe a 
tuturor indicaţiilor. 

FOCURI SUB... APĂ 
Acordînd o atenţie deosebită 
in- manipularea substanţelor, cu 
un minimum de utilaj vo-m ob¬ 
ţine un efect deosebit de spec¬ 
taculos. 

Vom fixa într-un stativ o epru- 
betă astfel încît să fie cufundată 
pe jumătate într-un pahar cu 
apă rece. Cu o pipetă turnăm cu 
atenţie acid sulfuric concentrat 



pe amic sa înmulţească numărul pe 
care îi are la dispoziţie cu 3, după 
care să adauge numărului obţinut, 
de pilda, 6 unităţi, apoi iar să înmul¬ 
ţească numărul găsit cu 3. Din mo¬ 
mentul în care numărul a fost înmul¬ 
ţit de două ori cu 3 {şi a mai primit 
prin adiţie un multiplu de 3), numă¬ 
rul a devenit divizibil cu 9, deci 
suma cifrelor adunate ca simple uni¬ 
tăţi dau un multiplu de 9. Rugaţi-I 
pe amic sa facă suma cifrelor ca 
simple unităţi, apoi să adauge un 9 
şi să facă din nou suma cifreior. 
Sîniem siguri acum că amicul are 
scris pe hîrtie numărul 9 şi abia de 



STIVĂ 

pînă ia o înălţime de 4 cm în 
aşa fel încît să evităm udarea 
pereţilor superiori ai aprobatei. 
Cu o altă pipetă turnăm o canti¬ 
tate egală de spirt denaturat. 
Această operaţie este dificilă, 
cele două lichide trebuind să nu 
se amestece. Pentru aceasta vîr- 
fui pipetei va fi adus foarte 
aproape de stratul de acid, picu¬ 
rarea făcîndu-se foarte încet. 
Neglijarea acestei indicaţii poate 
conduce la un proces cu un ca¬ 
racter aproape exploziv. 

După ce am pregătit acest sis¬ 
tem, stingem lumina şi aruncăm 
în eprubetă cîteva cristale de 
permanganat de potasiu. După 
un timp se produc sfîrîituri şi 
pocnete în eprubetă, iar la nive¬ 
lul de separare a lichidelor apar 
scîntei luminoase, în timp ce 
acidul se colorează uşor în 
verde. Procesul se poate pre¬ 
lungi prin adăugarea de per- 
manganat. Imediat după termi¬ 
narea experienţei, lichidele ră¬ 
mase se toarnă repede într-un 
vas mare cu aoâ 

APĂ... LUMINOASĂ 

Vom prepara patru soluţii di¬ 
ferite, în patru, pahare. Prima so¬ 
luţie se face prin dizolvarea a 2 


aici începe plimbarea. Dăm mai jos 
o mostră de procedeu. 

Presupunem ca a 1 os a es 
ru! 53 (pe care noi nu-i cunoaştem}. 
Vom spune: adaugă 4 unităţi (obţine 
57). Dublează numărul (obţine 
57x2 = 114). Renunţă ia ultima ci¬ 
fră (obţine 11). îmulţeşte cu 3 (ob¬ 
ţine 33). Adaugă 6 unităţi (obţine 
39). Mai înmulţeşte o dată cu 3 {ob¬ 
ţine 117). Fă suma cifrelor (obţine 
9). Adaugă 9 unităţi (obţine 18). Mai 
fă o dată suma cifrelor (obţine 9). 
De aici încolo ştim că amicul are 
scrisă pe hîrtie cifra 9 şi îl plimbăm 
mai cu fantezie. De pildă: 

Adaugă 91 (obţine 9 + 91 - 100). 
Extrage rădăcina pătrată, fiindcă se 
poate (i 100 10), şi amicul în¬ 

cepe să se mire. Scade două- unităţi 
(obţine 10 2 8). Extrage 

rădăcina cubică, fiindcă se poate 
< 1' 6 - 2), şi amicul devine din ce 
în ce mai surprins. Restul rămîne 
la fantezia dv. 



Figura 2. 

bloaneie care se utilizează pentru o 
trasare pe o singură faţă (B, C şi D 
în figura 2) se vor prevedea’ cu 
urechi din carton de formă triun¬ 
ghiulară, lipite pe spatele şablonu¬ 
lui, astfel încît să putem asigura o 
poziţionare corectă. 

Exemplele prezentate sînt: A — 
îmbinare pentru un picior de masă, 
8 — îmbinare oblică traversă, C şi D 
— îmbinări cu cepuri multiple. 


grame de pirogalol în 20 cm 2 de 
apă distilată. A doua soluţie re¬ 
prezintă 20 cm 3 de formol sau 
formalină cu concentraţie de 
35—40%. A tresa soluţie se ob¬ 
ţine din 10 grame de carbonat 
de potasiu în 20 cm 3 de apă dis¬ 
tilată. A patra soluţie reprezintă 
30 cm 3 de apă oxigenată 30%. 



Pentru experienţă, turnăm 
într-un pahar Berzelius de 
250 cm 3 soluţiile 1, 2 şi 3 în 
această ordine {figura 2). Facem 
întuneric, turnăm dintr-o dată 
perhidrolul (soluţia 4) şj agităm 
bine soluţia formată. în scurt 
timp, lichidul va începe să lumi¬ 
neze într-o culoare galben-por- 
tocaiiu. Paharul trebuie pus pe o 
tavă, deoarece apare o spumare 
abundentă, care este de aseme¬ 
nea luminoasă. Pe timpul expe¬ 
rienţei se va deschide geamul, 
procesul răspîndind un miros în¬ 
ţepător de formaldehidă. Psroga- 
loluî se poate înlocui cu hidro- 
chinonă sau rezorcină. 



mmmmm 

ALUMINIULUI 



Wpantt ia formarea imaginii. 
Soluţia cea ma; simplă constă ■ 
■ în vopsirea acestor piese dar 
marea majoritate a vopselelor 
• ac un grad măi mare sau mai 
V mic de luciu. Piesete de oţel se 
.brunează, tratament uşor reali- ■ 

: zabif pe cale chffnică. Piesete 
din aluminiu sau din aliaje de 
aluminiu se pot eioxa negru 
mat, dar această acoperire elec- 
trochimicâ necesită băi şl insta¬ 
laţii adecvate. 

In cele ce urmează vom pre¬ 
zente ctitorilor o metodă chi¬ 
mică simplă pentru Înnegrirea 
pieselor din aluminiu sau aliaje 
afe^ acestuia. Etapele de lucru 
sînt. 

1 Se menţine piesa într-o 
baie cu acid sulfuric (concen¬ 
traţi e 30 %)pmâ cmd suprafaţa 
se mătuieste prin formarea unor 
pori fini. 

2. Se tratează piesa în urmă¬ 
toarea soluţie de lucru: 

— Ciorură .de stîfoiu. .100 g. 

— Oxid manganos .50 g‘ 

— Acid ciorhidric .200 ml 
— Alcool;,'.-'. . .. .1 000ml 
Înnegrirea se controlează vi- 
' zual. 

' 3. Se.-spală piesa-'.bine.' 

' Pentru i protecţia. piesei ■; se 
poate da un strat de iac (sojuţie 
aicooîică de şerîac) după îhne- 
grire, suficient de subţire pen- 
- ; -tos a. nu'apărea;'luciu. 


PRECIPITATE CURIOASE 
Diluăm în 100—200 cm 3 de 
apă 100 cm 3 de silica! de sodiu 
(sticlă solubilă). Intr-un stativ 



punem mai multe epfubete cu¬ 
rate şi le umplem cu soluţia de 
silicat. 

Aruncăm în eprubete diferite 
cristale de săruri metalice cum 
ar fi: sulfat de cupru, sulfat de 
mangan, ciorură ferică (FeC/ 3 J, 
azotat de cobalt, sulfat de ni¬ 
chel, sulfat de aluminiu etc. Pu¬ 
nem la fiecare eprubetă cîie un 
dop pentru a împiedica solidifi¬ 
ca rea sticlei solubile; după cîîva 
timp, din fiecare cristal încep să 
crească „ramuri" de diferite cu¬ 
lori. După formarea ,.arborilor" 
este suficient sa scoatem a imu¬ 
rile pentru a ob ne solicbf tarea 
soluţiei. 


’EHNIUM 12/ 


25 







hmL 


4p/50V 
20Cjp/6V \ 


200fJ/6V 

2Q0/J/8V 

22n 

EFD107 

DRD2 

BF255 

BF25 4 

BF254 


şef: ing. IOAN ALBESCU 

M adj. GHEORGHE BADEA 

isponsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU 

ponsabil de număr: ALEXANDRU MÂRCULESCU 

a artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 




FSSTâ 

urnim 


GHIŢĂ VALENTIN - jud. Buzău 

După cum singur aţi sesizat, nu 
casetofonul este defect. Unele ca¬ 
sete conţin o bandă magnetică ale 
cărei caracteristici sînt incompati¬ 
bile cu aparatul dv. 

KELiWEK ROMAN — Timişoara 
Desenul mirei la care vă referiţi 
aparţine televiziunii olandeze. 

în’articolul „Paradox" trebuie să 
ţineţi cont că becurile au în soclu 
cîte o'diodă. 

POPOVICI SORIN — Ploieşti 
Utilizaţi o bară de ferită cu bobine 
ce se găsesc în comerţ. 

în locul lui ECC 85 montaţi 6N3P. 
CLAPENEÂ OCT AV IAN — Con¬ 
stanţa 

Distorsiunile apar din cauza 
acordului incorect, eventual a ben- 
ziijnguste de trecere. 

încercaţi remedierea montînd re- 
zistoare în paralel pe circuite 
(10—15 ktl). 

SlRGHEl DAN — Braşov 
Pentru repararea instrumentului 
adresaţi-vă unui laborator de me¬ 
trologie. 


POPESCU Gh. — Buhuşi 

Piesele de care aveţi nevoie se 
pot obţine ia Radioclubul Bacău. 

Echivalenţa tranzistoarelor este 
următoarea: KT904A = 2N3375; 

KT904B = 2N3632; KT907A = 

2N3632; restul tranzistoarelor se 
construiesc la I.P.R.S. 

ÂDÂM ION — Buzău 
Utilizaţi antene Vagi. 

PAVA GHEORGHE - jud. Timiş 
Cablul de coborîre de la antenă 
introduce o atenuare a semnalului. 
De aceea, amplificatorul se mon¬ 
tează iîngă antenă. Comunicaţi-ne 
canalul Tv ce vă interesează şi vom 
publica un sistem antenă + amplifi¬ 
cator pe canaiul respectiv. 

MSRCIQIU RÂFÂEL — jud. Timiş 
Se pare că zgomotul provine de ia 
decodor. 

La celelalte întrebări găsiţi răspuns 
şi în acest număr al revistei noastre. 
Adresa magazinului „Dioda": Bucu¬ 
reşti, Bd. 1 Mai nr. 126. 

BiCLEŞANU P. - jud, Mehedinţi 
Se pare că defectul provine din 
uzura capului magnetic. 

ONQFRE1 G. — Bucureşti 
Revedeţi paginile 4—5. 

VEZELICI S. — jud. Caraş-Severin 
Nu trebuie să faceţi şi alte modi¬ 
ficări la receptor. Fîşîitul provine 
dintr-o amplificare puternică. Vom 
căuta să publicăm materiale legate 
de recepţia UUS. 

KERESTEŞ ZQLTAN - Braşov 
Am şi început să publicăm cabla¬ 
jele unor montaje. 


GRiGORAŞ OVIDIU - Bacău 

Dioda 1N914 este produs I.P.R.S. 
BENESCU CONSTANTIN — Brăila 
PL 500 şi PL 36 sînt tuburi elec¬ 
tronice pentru etajul final baleiaj li¬ 
nii. 

LUPAŞCU C. — Brăila 

Reglaţi corect sistemul RAA. 
HOISAN HORAŢiU - Braşov 

Tranzistorul recomandat este AF 
139; C3=0,1 hF: Cv=10 pF. 

MORAN QRIGORE — Bacău 
Nu deţinem o schemă de conver¬ 
tor UIF/FiF. Oricum, o astfel de 
construcţie este dificilă. 
MOSORESCU ADRIAN - Şimian 
Nu putem mări numărul de pagini 
şi nici să modificăm preţul revistei. 

I.P.R.S. produce în continuare 
montaje în plic. Nu se poate înregis¬ 
tra semnai video pe casetofon. 
NiCA DAN — Piteşti 
Folosiţi rezistoare de 0,25 W şi 
tranzistoare 2 N 3055 — 2 sau 3. Ali¬ 
mentarea este comună şi în varianta 

|*0 Q 

UNGUREANU AUREL - Buziaş 

Este dificil să publicăm numele 
staţiilor TV de pe fiecare din cele 12 
canale. Schemele de radiorecep¬ 
toare trimise au mai fost publicate 
în „Tehnium". 

VfZÂNTE EUGEN - Slatina 
Vom' mai publica scheme de am¬ 
plificatoare de antenă. 

IGRIŞAN PETRU - Arad 
Verificaţi condensatoarele electro¬ 
litice. 

BRICEAG DĂNUŢ — Tg. Jiu 
Puteţi folosi boxe de 8 XI (nu co¬ 
nectaţi şi becuri). Doze pentru picup 
găsiţi ia magazine. Folosiţi şi la re» 
ceptor boxa de 8 XI 
TÎRÎIŞ GÂVRIIĂ - Borşa 
Plicuri cu amplificatoare de 10 W 
se pot procura numai din magazi¬ 
nele de specialitate. 

Receptorul „Zefir" se pare că are 
bobina deplasată pe bara de ferită 


sau bara de ferită ruptă. 

NAE DUMITRU - Lipia 

La sirenă cuplaţi un amplii câtor 
cu TBA 810. 

La casca telefonică dacă micşoraţi 
numărul de spire se micşorează şi 
impedanţa. 

ILIE FLOREA — jud. Teleorman 

Luaţi semnal de ia picu) şi 
printr-un divizor rezistiv introduce¬ 
ţi-! la borna de microfon. 
RĂSCOCEA ION — jud. Dolj 
Recepţia unor emiţătoare TV la 
foarte mare distanţă se face ab?;olut 
întîmplător. 

Trebuie să modificaţi oscilatorul şi 
circuitu! de intrare ia receptorul dv. 
pentru a recepţiona undele lungi. 
Mai comod este să construiţi un re¬ 
ceptor ncu. 

MATEI MARCEL - Olteniţa 
Nu se recomandă un Darlington 
cu două tranzistoare 2N3055. Ampli¬ 
ficatoarele de 10 W I.P.R.S. funcţio¬ 
nează foarte bine dacă sînt asam¬ 
blate corect. 

CiPRIAN PASCU - Constanţa 

Vă recomandăm să luaţi legătura 
cu colaboratorul nostru, ing. Grînea 
Stejărei, Aieea Dispensarului, bloc 
24 A, ap. 13, Constanţa. 
DUMITRICĂ CiPRIAN - Călineşti 
Cu un emiţător de 100 mW se pot 
efectua legături în 144 MHz destul 
de modeste (în spaţiu deschis cîţiva 
kilometri). 






5Klog 

2,2K 

27 

3.9K 

100 

100 

27K 

390 

1J2K 

3-270p 

240p 

62p 

3-35p 

3-35p 

3-35p 


| C206 
C207 
C208 
C209 
C301 
C302 
C303 
C304 
C305 
C306 
C307 
C308 
C309 
C310 
C311 


3-35p 

Vr 

3)5p 

47n 

22n 

lOOn 

In 

b 

6&p 

lOOn 

12p/50V 

47n 

47n 

47n 

In 


C3I2 
I C313 
\ C314 
\C401 
C4Q2 
\C403 
C404 
C405 
C406 
C407 
Dl 
D2 
TI 
T2 
T3 


R201 

R301 

R3Q2 

R303 

R304 

R305 

R306 

R307 

R308 

R309 

R310 

R311 

R312 

R313 

R401 

R202 


47n 
lOn 

220p 

Wn 


POPESCU VALERIU — Bîrlad 

Radioreceptorul „Omega" produs de „Tehnoton“-laşi 
lucrează în gama undelor medii (525—1 605 kHz) şi 
lungi (160—280 kHz). 

Alimentat cu 4,5 V, receptorul consumă fără semnal 
10 mA, iar pentru- putere maximă 150 mW un curent de 
80 mA. 

Sensibilitatea este de 2 mV/m pe unde medii şi de 
3 mV/m pe unde lungi. 


Itron 

I 

// 


IV 

T6 

IEFT-303V 

EFT-313V 

EFT323V. 

»e 

AC184VIC 

EFT-303U 
EFT-313 D 
EFT323U 

T7 | 

EFT-J73V 

CC18M 

, sm \ 

4 CldBVI 
4C18SVI8 
4C185VIC \ 

J 

74-75 

EFT-303D - modnjr \ 

_ _ « _