Tehnium/1980/8003

m 02C.*fcfli Ş' jumAtate.de succe- 
se istorice, si- putbwic avImt CRE¬ 
AT©» 1« C9MSTROCTM SOCIALISTA A 
PATRIEI.oao. 2-3 


F-zcg-z- ji i-shnic—obiectiv prăraci^a# ?r> aciiv- 
tatsa 'ni'sM' prafesi0rTaf-ş:&EiifSee 

RÂDfOTEHMSCĂ 

PENTRU ELEVI.pag. 4-5 

Tranzistorul bipciar 

Probleme cu bobine — bobine cu probleme 
CQ-YO.pag. 6-7 

RTTY 

Calcului simplificat al amplificatoarelor 
CITITORI! RECOMANDA .... pag. 8-9 
Amplificator 5 W 
Voitmetru diferenţiai 
Orgă de lumini 
Verificator 

Lumină la... cutia de scrisori 
TEHNICA MODERNĂ ..... . pag. 10-11 
CB8 41 o E — triger integrat 
Dispozitive optoelectronice— Fototranzistoru 

MONTAJE PD 1 A . ..pag. 12-12 

Confecţionarea electreţiior 
Fotografii pe oerete 
Program TV direct de ia satelit 

AUTO-MOTO .pag. 14-12 

Sistemul de alimentare ai motoarelor diese 
Conduita preventivă în intersecţii 
Avertizor pentru iuminiie de poziţie şi stopur 

FOTOTEHNICĂ.pag. 16 

Dispozitiv portfiltru de corecţie 

ATELIER.pag. 17 

Indicatoare de acord 

PUBLICITATE.pag. 18 

■Radioreceptorul CRONOS 
rmmum service .pag. 19 

Miră TV 

Tronzistormetru dinamic 
■JL 1401 L 

PENTRU Ti?, ERELE 

SOSPOB'XI*.pag. 20 

■ >* congelam 
'■ -■ ■&>•. ci. sumslei 

: i -. ; c:.ccc z-So presiune 

OESUiM .nag. 21 

Inter-or 80 

RE f ST \ REVISTELOR .... pag. 22 

T emporizator 
.Ohmmetra 
Receptor 
Hi-Fi 

MOZAIC .pag. 23 

mutat! de sita data 
Aî W 




ÎS , R£T?M r 


PAGINA. 19 





CTT 




Realizările tinerilor din industrie şi agricultură, din insti¬ 
tute de cercetare şi învăţămînt, ale întregului tineret al 
patriei, faptele de muncă şî responsabilitate se constituie 
într-o elocventă expresie de adeziune faţă de realegerea 
unanimă în marele sfat al ţării a tovarăşului NICOLAE 
CEAUŞESCU, secretarul general al partidului, cel mai 
iubit fiu al poporului, de opera căruia sînt legate indisolu¬ 
bil, dăltuite pentru memoria naţională, cele mai măreţe 
împliniri din întreaga istorie a României. 

Am aniversat în această lună 15 ani de cînd tovarăşul 
NICOLAE CEAUŞESCU a fost învestit cu cea mai înaltă 
funcţie pe linie de partid. Prin întreaga sa activitate în 
fruntea partidului şi statului, tovarăşul NICOLAE 
CEAUŞESCU s-a afirmat ca un înflăcărat revoluţionar 
marxist-leninisi, un militant hotărît împotriva a tot ceea 
ce este învechit, a tot ce frînează mersul înainte, veghind 
neobosit ca întreaga politică a partidului să fie cu adev㬠
rat emanaţia voinţei şi aspiraţiilor clasei muncitoare, ale 
întregului popor, în deplină concordanţă cu cerinţele vre¬ 
mii, cu schimbările ce au loc în societate. 

Mai puternic ca oriclnd s-a vădit în răstimpul acestei 
extrem de fecunde perioade, ca o realitate fundamentală 
a societăţii noastre, unitatea indisolubilă dintre partid şi 
popor, faptul că partidul şi poporul formează un singur 
cuget şi o singură voinţă. 

întreaga viaţă şi activitate a tovarăşului NICOLAE 
CEAUŞESCU, din fragedă tinereţe, se constituie într-un 
înalt model de revoluţionar, caracterizat prin slujirea plină 
de abnegaţie a clasei muncitoare şi a intereselor întregului 
popor, prin fierbinte patriotism şi nedezminţit spirit inter¬ 
naţionalist Promotor hotărît al umanismului revoluţionar, 
al principiilor eticii şi echităţii socialiste, întreaga sa viaţă 


şi activitate oferă comuniştilor, tuturor militanţilor revo¬ 
luţionari, tuturor oamenilor muncii, tineretului patriei cel 
mai înalt exemplu de materializare a acestor principii, de 
nemărginit devotament şi înaltă răspundere faţă de cauza 
socialismului şi comunismului. 

Votul unanim acordat tovarăşului NICOLAE 
CEAUŞESCU evidenţiază unitatea întregului popor, sen¬ 
timentele de neţărmurit ataşament şi înalt respect pentru 
marele exemplu de gîndire şi acţiune revoluţionară, pa~ 
triotică, ale conducătorului partidului şi statului nostru şi 
reprezintă expresia elocventă a dorinţei întregii naţiuni de 
a realege în cea mai înaltă funcţie pe linie de stat pe cei 
mai iubit fiu al poporului — realegere simbolizînd certitu¬ 
dinea continuării cu noi succese a edificării socialiste 
multilaterale a patriei noastre. 

Această învestitură se constituie într-o nouă şi vibrantă 
manifestare a unităţii întregului popor în jurul partidului, 
ai secretarului său general, reflectînd garanţia realizării 
măreţelor obiective stabilite în documentele programatice 
ale Congresului al Xll-lea al partidului, chezăşia avansării 
României pe noi trepte de proţftes şi civilizaţie. 

Apropierea unui alt eveniment de seamă în viaţa poli¬ 
tică a patriei, Forumul tinerei generaţii, constituie, de ase¬ 
menea, un nou prilej de materializare plenară a gîndurilor 
şi faptelor tinerei generaţii, chemata să se pregătească 
temeinic pentru muncă şi viaţă, să înfăptuiască cu hotărîre 
opera de construire a socialismului în România, să-şi în 
suşească cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, con¬ 
cepţia revoluţionară despre lume, pentru a putea duce 
mai departe făclia progresului, socialismului şi comunis¬ 
mului în ţara noastră. 


SPECIALIŞTII VIITORULUI 


Şase ateliere, dintre care trei cu 
profil electrotehnic, unul de lăcătuşă- 
rie, unul de tîmplărie şi unul de steno¬ 
dactilografie, formează baza materia¬ 
lă în care se desfăşoară practica teh- 
nico-productivă a elevilor Liceului nr. 1 
din municipiul Timişoara. Cîteva din¬ 
tre produsele care poartă marca C.T.C. 
semnat de elevi fac parte din reperele 
care în mod obişnuit se produc la 
«Electrobanat» sau I.A.E.M.: transfor¬ 
matoare de sudură monofazice, ali¬ 
mentatoare, redresoare auto cu ti- 
ristoare, componente la reglete cu re¬ 
zistenţe tradiţionale, rezistenţe RA 3, 
reostate, relee de timp, bloc de borne 
pentru contoare trifazate etc. 

Greu de exprimat în cifrele unui 
plan de producţie (dealtfel, un act 
intrat cu legitime drepturi în triada în- 
văţămînt-cercetare-producţie) rămîn 
finalităţile educative ale muncii strîns 
împletite cu studiul disciplinelor teo¬ 
retice. George Lungu, clasa a XIl-a E, 
secretarul comitetului U.T.C., ne măr¬ 
turisea calitatea legăturii între price¬ 
perile şi deprinderile meseriei de mon- 
tator aparate electrice de măsură şi 
cunoaşterea unor legi de chimie, fi¬ 
zică, matematică. «Numai cunoscînd 
corect legile teoretice, putem în¬ 
ţelege principiile de funcţionare, 
de pildă, ale rezistenţei de labora¬ 
tor cu cursor, utilizate în labora¬ 
toare de chimie, de fizică, de cer¬ 
ceta, ubuniric 

lor optimi de funcţionare sau pen¬ 


tru studiul unor fenomene la para¬ 
metri diferiţi în orice instalaţie elec¬ 
trică sau electronică, unde este ne¬ 
cesară o rezistenţă variabilă, care 
se poate regia continuu.» 

«Dacă am avut satisfacţii ia în¬ 
deplinirea sarcinilor de plan (în anul 
1979, producţia globală a atelierelor a 
fost depăşită cu peste 200 000 de lei), 
acestea nu pot fi despărţite de do¬ 
rinţa noastră, ne asigură şi Niţu 
Marian, coleg de clasă cu George 
Lungu, de a îmbunătăţi permanent 
calitatea produselor realizate în ate¬ 
liere. De aceea, în fiecare grupă de 
practică, un coieg efectuează con¬ 
trolul tehnic şi avizul său exigent 
impune o execuţie de calitate din 
partea noastră. O serie de teme le¬ 
gate de producţie, dar şi de capi¬ 
tole aie fizicii, au devenit lucrări 
de diplomă. Eu lucrez la realizarea 
unui etaj final de 60 W, colegii mei 
şi-au ales montaje pentru orgă de 
lumini, staţie stereo, stroboscop». 

Pentru George Lungu, Marian Niţu, 
Marius Andronic, utecişti fruntaşi nu 
numai în producţie, ci şi la învăţătură, 
pentru mulţi colegi ai acestor tineri 
harnici care au dovedit că pot fi pri¬ 
mii şi în muncă şi în pregătirea profe¬ 
sională (obţinînd succese importante 


la olimpiadele de fizică, înaintea unor 
colegi de la licee de profil), luna mar¬ 
tie a însemnat şi primul vot acordat 
candidaţilor Frontului Democraţiei şi 
Unităţii Socialiste, un vot pentru viito¬ 
rul socialist a! patriei. 


Votul acordat de uteciştii de la Li¬ 
ceul nr. 1 din Timişoara constituie, 
alături de faptele lor de muncă, expre¬ 
sia elocventă a recunoştinţei tinerei 
generaţii pentru minunatele condiţii 
de învăţătură şi viaţă create prin ma¬ 
terializarea politicii partidului în do¬ 
meniul formării omului nou, cu o con¬ 
ştiinţă revoluţionară, capabil să se 
afirme plenar în măreaţa operă de ri¬ 
dicare a României pe noi culmi de 
progres şi civilizaţie. 



în aieSiere-şeoaiă, în cercuri tehnico-aplicative, 
elevii de azi, specialiştii viitorului, descifrează 
tainele electronicii. 




partidului, tovarăşul NICOLAE 
CEAUŞESCU, la recentul Congres 
al educaţiei şi învăţămîntului, şi 
anume necesitatea ca toţi tinerii să 
posede un larg orizont profesio¬ 
nal, tehnic şi ştiinţific, o calificare 
complexă, multilaterală». 

Intrată deja într-o tradiţie care stimu¬ 
lează efortul de creativitate al tineri¬ 
lor din marele complex industrial ce 
poartă prestigiosul titlu «Electro- 
putere», sesiunea de comunicări şi 
referate, desfăşurată sub genericul 
«Tineretul — ştiinţa — tehnologia», 
a reunit la ultima ediţie peste 70 de 
autori: matematicieni, subingineri, in¬ 
gineri, studenţi, cadre didactice. Prin¬ 
tre cele mai valoroase lucrări s-au si¬ 
tuat temele dedicate diagnosticării la 
scurtcircuit brusc a transformatoare¬ 
lor de mare putere (ing. Dumitru Iri- 
mia şi ing. Mihail Defta), acţionării 
cu reglaj de turaţie pentru motoare 
de curent continuu (ing. Liviu Mon- 
ţescu, ing. Gheorghe Mihai, ing. 
Anca Dumitrescu), dispozitivelor de 
comandă din familia DAC (ing. Geor- 
ge Marian Pisc), optimizării maşini¬ 
lor sincrone cu ajutorul calculatoare- 


dată cu aproape un an în urmă pen¬ 
tru avizare. 

«E greu de explicat de ce du¬ 
rează atît de mult avizarea pentru 
cererile de brevetare, ne spune şi 
tovarăşul inginer llie Bucur, de la 
Combinatul chimic Craiova. De mul¬ 
te ori primim avize după un an şi 
jumătate sau doi, deşi timpul efec¬ 
tiv de cercetare n-ar dura mai mult 
de o lună-două. Cred că poate fi 
redusă mai mult durata de circu¬ 
laţie a hîrtiilor în vederea brevet㬠
rii unor lucrări care, deja aplicate 
în producţie, şi-au dovedit pe de¬ 
plin nu numai valabilitatea, dar şi 
eficienţa economică. 

O posibilă generalizare în mai 
multe întreprinderi a unei teme de 
cercetare finalizată în invenţie este 
astfel blocată luni de zile, prejudi- 
ciind efectiv economia de procente 
deloc neglijabile de sporire a pro¬ 
ductivităţii muncii. Ce ne mai lip¬ 
seşte încă în activitatea noastră 
este un efort mai intens de colabo¬ 
rare cu colegii de la alte întreprin¬ 
deri, din şcoli şi facultăţi, din dife¬ 
rite cercuri tehnico-aplicative.» 


PROCRFSUL TFHHIC- 

mmm principal in 

ACmiTATlA COMISIEI 
PROFISmi-STimiFICI 


Activitatea tinerilor din marile între¬ 
prinderi ale Craiovei, astăzi unul din¬ 
tre principalele centre economice ale 
ţării, poate fi caracterizată la începu¬ 
tul acestui an de satisfacţia împlinirii 
unor obiective majore în întrecerea 
utecistă «Tineretul — factor activ în 
îndeplinirea cincinalului revoluţiei 
tehnico-ştiinţifice». Valoarea con¬ 
tractelor preluate spre rezolvare de 


Angajamentele uteciştilor craioveni 
în cinstea forumului reprezentativ al 
tinerei generaţii din ţara noastră vi¬ 
zează noi obiective, în care un rol pri¬ 
mordial îl joacă introducerea progre¬ 
sului ştiinţific şi tehnologic, obţinerea 
de noi şi importante economii de com¬ 
bustibili şi energie. 

La «Electroputere» stăm de vorbă 
cu inginerul George Curcanu, pre- 


1. în laboratorul de înaltă tensiune de la «Electroputere» sînt 
testate transformatoarele de mare putere, realizări de prestigiu 
ale harnicului colectiv de muncă craiovean. 

2. Tehnologii modeme — iată atributul major al activităţii in¬ 
dustriale de la «Electroputere». 


membrii organizaţiilor U.T.C. din in¬ 
dustrie a depăşit 3 milioane de lei, 
peste 60 de propuneri de invenţii şi 
inovaţii, rod al creativităţii tehnice a 
tinerilor, şi-au găsit aplicabilitate în 
diferite sectoare industriale, iar efi¬ 
cienţa economică a temelor preluate 
.spre rezolvare de către membrii co¬ 
misiilor profesional-ştimţifîce se ri¬ 
dică la aproape 11 milioane de lei, 
Clteva dintre realizări mir- ar fi agre¬ 
gatul -pentru uiU/n* cpere FVt-Â, 

i'-, Ir i 

'f'staiatia ''ri r u > * . <. 

catalizatori presa de at st w 
grame, dispo/dtv e m 
repari>1 re» tens-e* de > * u < ’a 
ntrer jpătoc < c ec «-s t.ne 

,iiut amtai etonor OOP de 

i> şt 1.5 ro.ho&ne de l Cf 
nu numai la sporirea productivităţii 
inutil r c,(V si 'a msen ale economii 
de materii prime şt materiale, redu- 
cînd şi efortul valutar în cîteva mari 
întreprinderi era io vene «Electro¬ 

putere», întreprinderea de tractoare 
şi maşini agricole, Combinatul chimic. 


şedinţele comisiei profesional-ştiinţi - 
fice a comitetului U.T.C., unui dintre 
cei mai pasionaţi animatori ai intro¬ 
ducerii noului în producţie. 

«Principalele obiective pe care 
n» le-am propus în acest an au 
drept consecinţe directe: reduce¬ 
rea consumului de metal prin re- 
proiectarea reperelor (cum ar fi cu- 
vele de transformator de 1 008 kVA), 
iniţierea de tehnologii noi (sudura 
bobirtajetar ia colectoare fără aport 
de metal), crearea de noi echipa¬ 
mente electrotehnice şi energetice, 
•ie dispozitive şi aparatură electro¬ 
nică necesare pentru autodotară 

De asemenea, şi in acest an, con¬ 
tinuăm contractele de colaborare 
şi convenţiile cu cadrele didactice 
şi studenţii de la Facultatea de 
electrotehnică- Munca în colabo¬ 
rare cu viitorii specialişti are, evi¬ 
dent, o dublă eficienţă: educativă 
şi profesională. Prin aceste forme 
de colaborare contribuim la mate¬ 
rializarea unei preţioase idei subli¬ 
niate de către secretarul generai al 


lor numerice (ing, Mfhaî Coroan) şi 
optimizării debitării reperelor bidimen¬ 
sionale şi a tablei sfiicioase (mat 

George Mii Ier). 

Autor sau coautor fa 4 terne ele cer¬ 
cetare anul trecut, tînărui inginer 
George Curcanu are şi în acest an 
mai multe teme în curs de realizare. 

în legătură însă cu o temă recent 
realizată, Metodă şi dispozitiv pen¬ 
tru măsurarea repartiţiei şi tensiu¬ 
nii tranzitorii de restabilire îa în¬ 
trerupătoare de înaltă tensiune. ma» 
sînt necazuri, şi anume, deşt apucată 
cu rezultate foarte bune în producţie, 
aducînd importante economii valutare 
(dispozitivul măreşte precizia măsu¬ 
rătorilor, erorile fiind compensate), 
lucrarea nu a primit încă un răspuns 
din partea O.S.I.M., deşi a fost pre- 


Dln acest ultim punct de vedere 
este salutară iniţiativa secţiei Tineret 
muncitoresc a Comitetului Judeţean 
Dolj a! U.T.C. de a-i implica mai mult 
pe preşedinţii comisiilor profesional- 
ştiinţifice de ia martie întreprinderi 
din judeţ Intr-un efort de cooperare, 
ce vizează nu numai o mai bună cu¬ 
noaştere a obiectivelor muncii de cer¬ 
cetare şi creaţie tehnico-ştiinţifică, dar 
s o explorare cort ei< a >sibi daţi¬ 
lor de conlucrare în vederea rezol¬ 
vării în comun a. unor teme. La aceasta 
se adaugă şi iniţierea, editării unui 
Buletin informativ tehnico-ştiinţi- 
fie, menit să reflecte realizările tine¬ 
rilor, dar şi o gamă variată de infor¬ 
maţii din literatura tehnică de specia¬ 
litate. 

CĂLIN STĂNCULESCU 


TEHNIUM 3k 


3 





Pentru a analiza modul de funcţionare 
al tranzistorului, îl vom presupune la 
început în condiţii statice, adică avînd 
joncţiunile polarizate cu tensiuni con¬ 
tinue constante; în consecinţă, valorile 
curenţilor de emitor, bază şi colector 
vor fi şi ele constante. 

Să urmărim fig. 8, în care s-a reprezen¬ 
tat schematic un tranzistor de tip npn, 
avînd joncţiunea bază-emitor polarizată 
direct de la sursa U t , iar joncţiunea 
bază-colector polarizată invers, de la 
sursa XJ 2 . în această situaţie, rezistenţa 
joncţiunii bază-emitor are valori mici 
(vezi dioda semiconductoare), căderea 
de tensiune pe ea, U B£ , fiind de ase¬ 
menea mică, de ordinul fracţiunilor de 
volt. Dimpotrivă, joncţiunea bază-colec- 
tor va prezenta o rezistenţă comparativ 
mare, căreia îi corespunde şi o cădere 
de tensiune mai mare, Ucb- 

Tensiunile între terminalele tranzisto¬ 
rului sînt legate prin relaţia: 

Uce = Ucb+ Ube, 

care este adevărată indiferent de con¬ 
venţia de semne utilizată. (Atenţie! Ten¬ 
siunile se consideră în această ordine a 
indicilor sau cu ordinea inversată simul¬ 


_ 


tan la toţi termenii. Se ştie, de exemplu, 
că Ucb = — Ubc-) 

Modul activ de lucru al tranzistorului 
este caracterizat de obicei prin condiţia 
Ubb C Ucb, care ne face să putem con¬ 
sidera U C £ aproximativ egală cu Ucb- 
Funcţionarea tranzistorului se bazează 
pe efectul exercitat de tensiunea U B e asu¬ 
pra valorii curentului de colector. Astfel, 
o creştere a tensiunii U B e conduce la 
scăderea barierei de potenţial în joncţiu¬ 
nea emitorului, cu creşterea corespunz㬠
toare a curentului I £ . Electronii care for¬ 
mează acest curent sînt injectaţi din emi¬ 
tor în bază. Datorită grosimii foarte 
mici a regiunii bază, cea mai mare parte 
dintre aceşti electroni sînt transferaţi 
în regiunea colectorului (sub acţiunea 
procesului de difuzie), ducînd astfel la 
creşterea curentului de colector, Ic- Deoa¬ 
rece joncţiunea bază-colector lucrează 
în condiţii de polarizare inversă, în ve¬ 
cinătatea ei se creează o zonă de sarcini 
spaţiale (pozitive şi negative) care produc 
un cîmp electric, favorizînd extragerea 
electronilor din emitor în colector. 

Dacă regiunea bazei este suficient de 
subţire şi cu o concentraţie destul de 


mică a golurilor, majoritatea electroni¬ 
lor^ extraşi din emitor o vor traversa 
fără a avea timpul necesar pentru re¬ 
combinare, ajungînd astfel la colector. 
Totuşi o parte dintre electroni se vor 
recombina cu golurile din bază, ducînd 
astfel la apariţia curentului I B prin ter¬ 
minalul bazei. 

Circulaţia curenţilor prin tranzistor 
a fost reprezentată schematic în fig. 9, 
unde s-a luat în considerare sensul real 
al curentului de la minus la plus. 

Interdependenţa celor trei curenţi este 
exprimată prin relaţia: 

Ie = Ic + Ib 

Curentul de bază, l B (reprezentînd 
de fapt un curent nedorit), are valoarea 
cu mult mai mică decît a curentului de 
emitor, de regulă pînă la cîteva procente 
din aceasta. In consecinţă, se poate 
aproxima practic Ic ~ 1^. 

Vom face aid o paranteză referitoare 
la terminologia utilizată. Astfel, numele 
de emitor caracterizează regiunea tran¬ 
zistorului care injectează («emite») pur¬ 
tători de sarcină în bază. Purtătorii sînt 
electroni în cazul tranzistoarelor npn. 
respectiv goluri în cazul tranzistoarelor 
pnp (prin circuitele exterioare, curenţii 


sînt în ambele cazuri daţi de deplasarea 
electronilor). Numele de colector este 
atribuit regiunii tranzistorului care ex¬ 
trage («colectează») purtătorii de sarcină 
din bază. Baza reprezintă regiunea tran¬ 
zistorului în care sînt injectaţi purtătorii 
de sarcină de către emitor. După cum 
am văzut deja, aceleaşi denumiri au fost 
date şi terminalelor corespunzătoare. 

Cele două joncţiuni (bază-emitor şi 
bază-colector) fiind dispuse simetric faţă 
de bază, ar fi de aşteptat ca emitorul şi 
colectorul să-şi poată schimba rolurile 
între ele, prin polarizarea corespunz㬠
toare. Lucrurile stau chiar aşa într-o 
anumită măsură, însă eficienţa tranzis¬ 
torului montat «pe dos» este mult mai 
redusă, datorită nesimetriei structurale 
a joncţiunilor. într-adevăr, am văzut 
că joncţiunea colectorului, fiind polari¬ 
zată invers, prezintă o rezistenţă electrică 
mai mare decît cea a emitorului. Curenţii 
Ic şi Ie fiind aproximativ egali, rezultă 
o putere disipată mai mare pe joncţiunea 
colectorului. Tocmai din acest motiv, 
joncţiunea de colector are, de regulă, 
o suprafaţă^ mai mare. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



PROBLEME CU BOBINE- 
BOBINE CU PROBLEME 


M. ALEXANDRU, Beiuş 

Utilizarea bobinelor pune adeseori semne de Intreoare constructorilor 
începători: De ce sar seîntei la întreruperea circuitelor? De ce nu se res¬ 
pectă regula aditivă la legarea în serie? De ce nu se montează tolele în¬ 
treţesut la miezul bobinelor de şoc? De ce trebuie evitate spirele în scurt¬ 
circuit? In cele ce urmează încercăm să clarificăm cîteva dintre aceste 
probleme, care, în afara caracterului aparent teoretic, au profunde im¬ 
plicaţii în practica radioamatoricească. 


Din manualele de fizică se cunoaşte 
că o bobină prezintă două mărimi ca¬ 
racteristice de bază: rezistenţa ohmică R 
a conductorului (din care este realizată) 
şi inductanţa L, determinată în funcţie 
de numărul de spire, natura miezului şi 
geometria bobinei (diametru, lungime, 
pas de bobinare, număr de straturi etc.). 
în condiţii de curent continuu constant, 
mărimea care se manifestă este rezistenţa 
ohmică, acţiunea ei fiind în sensul limi- 
urentul prin arcuit conform le¬ 
gii lui Ohm : U — R • I. (1). Din acest 


continuu (electromagneţi, relee etc.), este 
necesar să se cunoască valoarea rezis¬ 
tenţei înfăşurării. 

La stabilirea şi la întreruperea circui¬ 
tului, însă, curentul este pronunţat va¬ 
riabil. în aceste momente intervine .cea 
de-a doua mărime, inductanţa, care are 
proprietatea de a se opune oricăror va¬ 
riaţii de curent, cu atît mai mult cu cît 
ele sînt mai rapide. Sensul fizic al acestei 
opoziţii este următorul: 

A) La închiderea circuitului, cînd cu¬ 
rentul creşte de la zero ia valoarea 
maximă, inductanţa preia o parte din 





4 


TEHNIUM 3/80 














energia curentului pentru a crea în jurul 
bobinei un cîmp magnetic. Energia în¬ 
magazinată 3a un moment dat în cîmp 
are valoarea: 



(unde E — energia în jouli, L — induc- 
tanţa în henry, I — curentul instantaneu 
în amperi). 

Rezultatul îl constituie o întîrziere a 
curentului faţă de momentul aplicărji 
tensiunii. Pentru a da o măsură acestei 
întîrzieri, se defineşte constanta de timp 
a unei bobine, T, reprezentînd timpul 
necesar, de la închiderea circuitului, pen¬ 
tru a se atinge 63% din valoarea maximă 
a curentului: 

T = ? ,3) 

(T — în secunde, L — în henry, R — 
în ohmi). * 

Se observă că efectul este cu atît mai 
pregnant cu cît inductanţa este mai mare 
şi cu cît rezistenţa ohmică este mai mică. 

B) La deschiderea circuitului, curen¬ 
tul ar trebui să scadă instantaneu la 
zero, continuitatea electrică fiind între¬ 
ruptă. Intervine însă energia magnetică 
înmagazinată de inductanţă. Nemaiavînd 
curent de la sursă pentru a se menţine, 
cîmpul îşi eliberează brusc energia pe 
elementele circuitului, producînd în con¬ 
ductoare o tensiune electromotoare de 
autoinducţie de valori ridicate, capabi¬ 
lă să ionizeze stratul de aer — iniţial 
foarte subţire — dintre contactele în¬ 
trerupătorului ce se deschide. Curentul 
prin circuit este astfel prelungit peste 
momentul real al deschiderii circuitului. 
Energia cîmpului se transformă în căl¬ 
dură, disipată prin conductoarele cir¬ 
cuitului şi prin scînteia ce apare la bor¬ 
nele comutatorului; o parte din ea este 
radiată în spaţiu sub formă de unde 
electromagnetice cu un spectru • foarte 
larg de frecvenţe. 

Căldura degajată prin scînteie oxi¬ 
dează contactele întrerupătorului, une¬ 
ori putînd chiar să le topească, iar un¬ 
dele electromagnetice parazitează dife¬ 
ritele receptoare radio sau TV aflate în 
apropiere. Din acest motiv, în practică 
se iau măsuri pentru evitarea scînteilor, 
prin conectarea unor condensatoare în 
paralel pe contactele întrerupătoarelor, 
pe periile motoarelor electrice, pe bor¬ 
nele sau contactele releelor etc. 

Atunci cînd întreruperea se face prin 
comutatoare statice (tranzistoare, tiris- 
toare etc.), scînteia nu mai apare (dis¬ 
pozitivul fiind corp solid), în schimb 
tensiunile de autoinducţie pot depăşi 
valorile maxime suportate de joncţiuni, 
ducind la străpungerea lor. Se proce¬ 
dează şi aici la scurtcircuitarea tensiu¬ 


nilor de autoinducţie prin montarea unor 
condensatoare sau diode (în opoziţie 
faţă de sensul tensiunii directe de ali¬ 
mentare) în paralel pe bornele consu¬ 
matorilor inductivi (bobină, releu eţc.). 

Trebuie reţinut că inductanţa lasă să 
treacă fără atenuare curentul continuu 
constant, opoziţia sa manifestîndu-se nu¬ 
mai la variaţiile curentului. Un caz ti¬ 
pic de curent variabil îl reprezintă cu¬ 
rentul alternativ, caracterizat prin frec¬ 
venţa f. Alimentînd o bobină în curent 
alternativ, ambele sale caracteristici — 
L şi R — se vor manifesta specific. Re¬ 
zistenţa ohmică tinde să limiteze valoa¬ 
rea curentului, după legea cunoscută. 
Inductanţa se opune, în modul descris, 
variaţiilor de curent, înmagazinînd ener¬ 
gie sub formă de cîmp electromagnetic, 
în plus, însă, ea va avea o comportare 
reactivă, tinzjnd să limiteze valoarea 
maximă a curentului, cu atît mai mult 
cu cît acesta are o frecvenţă mai mare. 
O măsură a acestei proprietăţi a induc- 
tanţei o reprezintă reactanţa inductivă. 
X,. definită prin relaţia: 

X L = 2 n fL (4? 

(X^-în ohmi, L-în henry, f—în hertzi). 

Efectul combinat al rezistenţei ohmice 
şi -al inductanţei face ca legea lui Ohm 
pentru circuitul format din sursa de 
tensiune alternativă U şi o bobină (L. R) 
să se scrie: _____ 

U = ZI = 7r 2 + X^I (5) 

Numeroase probleme practice se ri¬ 
dică atunci cînd două (sau mai multe) 
bobine parcurse de curenţi alternativi 
sau variabili sînt plasate apropiat una 
de alta, indiferent dacă între ele există 
sau nu o legătură electrică directă. Cu¬ 
rentul variabil al fiecărei bobine creează 
în jur un cîmp magnetic variabil, care, 
intersectînd spirele celeilalte bobine, in¬ 
duce în ele o tensiune electrică variabilă. 
Prin urmare, circuitele electrice ale celor 
două bobine se influenţează reciproc, 
mai mult sau mai puţin, în funcţie de 
distanţa dintre ele şi de orientările reci¬ 
proce. O măsură a gradului de influen¬ 
ţare reciprocă o reprezintă inductanţa 
mutuală a celor două bobine, M, expri¬ 
mată prin rel aţia: 

M - k v a x L 2 (6) 

unde k este coeficientul de cuplaj, 
care indică fracţiunea din liniile de forţă 
ale unei bobine ce traversează spirele 
celeilalte bobine. Cuplajul poate fi mai 
strîns sau mai slab, în funcţie de scopul 
urmărit. De exemplu, în transformatoa¬ 
rele de putere şi în unele circuite de 
cuplaj inductiv, geometria înfăşurărilor 
este astfel aranjată încît toate liniile de 
forţă ale cîmpului produs de o bobină 
să intersecteze toate spirele celeilalte 


bobine. Se zice în astfel de cazuri că 
bobinele au un cuplaj unitar (k = 1 = 
= 100%), iar inductanţ a mu tuală ia va¬ 
loarea maximă M = V ' / L 1 L 2 . 

în alte cazuri se urmăreşte, dimpotri¬ 
vă, reducerea la minimum a cuplajului 
şi atunci bobinele se plasează cît mai de¬ 
parte una de alta, de preferinţă cu axele 
pe direcţii perpendiculare, eventual chiar 
ecranîndu-se prin pereţi metalici des¬ 
părţitori (sau chiar carcase exterioare). 
Distanţarea reduce intensitatea cîmpu¬ 
lui unei bobine care ajunge la cealaltă 
bobină, deci implicit şi gradul de in¬ 
fluenţare reciprocă, dar este limitată, de 
cele mai multe ori, din considerente de 
spaţiu disponibil. Ecranarea reprezintă 
mijlocul cel mai eficient şi se utilizează 
ca atare, în special în cazul frecvenţelor 
înalte, care radiază în spaţiu energii spo¬ 
rite. Ecranarea se practică, de asemenea, 
pentru a feri circuitele electrice din jur 
de influenţele unei bobine aflate în apro¬ 
piere. Montarea bobinelor cu axele pe 
direcţii perpendiculare reduce mult nu¬ 
mărul liniilor de forţă ale cîmpului unei 
bobine care traversează spirele celei¬ 
lalte bobine (fig. 1). 

Un caz particular buclucaş al interac¬ 
ţiunii dintre două bobine este acela în 
care ele se află legate în serie într-un 
circuit comun de curent alternativ. în 
principiu, prin legarea în serie, induc¬ 
tanţa rezultantă ar trebui să fie egală cu 
suma inductanţelor componente: 

L = L, + L 2 (7) 

Lucrurile se petrec astfel numai dacă 
bobinele sînt suficient de depărtate (sau 
ecranate) pentru a nu se influenţa reci¬ 
proc. în caz contrar intervine induc¬ 
tanţa mutuală, care afectează mai mult 
sau mai puţin acest rezultat, în funcţie 
de gradul de cuplaj. De exemplu, dacă 
bobinele sînt suficient de apropiate şi 
dispuse coaxial, cu înfăşurările în acelaşi 
sens (fig. 2), tensiunile electromotoare 
induse de una în cealaltă vor fi în fază 
(aditive), efectul cuplajului traducîndu-se 
prin creşterea inductanţei rezultante, con¬ 
form relaţiei: 

L = L t + L 2 + 2M (8) 

Dacă, dimpotrivă, bobinele au înf㬠
şurările în sens opus (fig. 3), tensiunile 
induse vor fi în opoziţie de fază, rezul¬ 
tatul cuplajului constînd în scăderea in¬ 
ductanţei totale: 

L = Lj + L 2 — 2M (9) 

O aplicaţie practică a acestor obser¬ 
vaţii o reprezintă realizarea rezistenţe¬ 
lor bobinate fără inductanţă proprie. în 
acest scop, bobinarea se face cu fir dublu, 
spiră lîngă spiră, capetele de început 
fiind conectate între ele, iar cele de sfxr- 
şit constituind terminalele rezistorului 
(fig. 4). Se poate considera că avem de-a 
face cu două bobine de inductanţe egale, 


L, = L 2 = L, legate în serie, cu spir-ele 
înfăşurate în sensuri opuse (vezi circu¬ 
laţia curentului) şi cu un cuplaj foarte 
strîns, practic unitar (k % 1). Inductanţa 
rezultantă va fi, deci, 

L totaîă ~ L i + L 2 ~ 2M «2L - 2 vTl = 0 

Dacă în exemplul de mai sus, termi¬ 
nalele celor două înfăşurări paralele ar 
fi fost conectate astfel încît curentul să 
parcurgă spirele în acelaşi sens (fig. 5). 
inductanţa rezultantă ar fi fost: 

L totală = L i + L 2 +2Mte; 4L. 
lată, deci, o metodă de obţinere a induc¬ 
tanţelor sporite cu spire mai puţine şi 
implicit cu rezistenţă ohmică mai mică. 

O altă aplicaţie a celor discutate mai 
sus o regăsim, adeseori trecută cu ve¬ 
derea, în înfăşurările autotransformatoa- 
relor şi în modul de conectare în serie 
sau paralel a înfăşurărilor secundare. 
Astfel, în fig. 6 este redată scheţna unui 
autotransformator coborîtor de tensiu¬ 
ne de la U’la Uj. Nu insistăm asupra 
modului de funcţionare, în general cu¬ 
noscut, ci atragem doar atenţia asupra 
obligativităţii ca bobinele L x şi L 2 să 
aibă spirele înfăşurate în acelaşi sens. 
In caz contrar (bobinajele în sensuri 
inverse sau conexiunile terminalelor f㬠
cute greşit), autotransformatorul nu nu¬ 
mai că nu va funcţiona, dar riscă să ia 
foc la racordarea sub tensiune. Intr-ade¬ 
văr, dacă înfăşurările sînt parcurse de 
curent în sensuri opuse, datorită cupla¬ 
jului foarte strîns (k = 1), inductanţa 

rezultantă «văzută»_de sursă va fi 

L = L, + L 2 — 2 V X 1 L 2 . în cazul con¬ 
cret din figură (L t = L 2 ), inductanţa se 
reduce aproape la zero, singurul ele-. 
ment care se mai opune curentului al¬ 
ternativ rămînînd rezistenţa ohmică a 
înfăşurărilor, de obicei foarte mică. 

în fig. 7 se dă schema unui transfor¬ 
mator care debitează în secundar două 
tensiuni separate egale, avînd două în¬ 
făşurări în acelaşi sens (1 şi 3 — început, 

2 şi 4 — sfirşit), cu acelaşi tip de con¬ 
ductor şi acelaşi număr de spire. In afară 
de legarea secundarelor în serie (2 cu 3), 
pentru dublarea tensiunii, şi în paralel 
(1 cu 3 şi 2 cu 4), pentru dublarea cu¬ 
rentului, mai există posibilitatea nedo¬ 
rită de legare în serie, dar cu inversarea 
sensului de parcurs (1 cu 4). în acest 
caz din urmă, tensiunile induse în cele 
două înfăşurări secundare se vor anula 
reciproc, tensiunea rezultantă (la bor¬ 
nele 2-3) fiind aproximativ nulă. 

în fine, mai există posibilitatea neferi¬ 
cită de conectare a secundarelor în pa¬ 
ralel, dar cu înfăşurările în sens invers 
(1 cu 4 şi 2 cu 3). 


TEHNIUM 3/80 


5 




aplicate împreună cu informaţia video 
pe baza tranzistorului 8F198, montat 
ca repetor. Semnalul video complex 
are nivelul de negru egal cu maximum 
75% din nivelul impulsului de sincro¬ 
nizare, acest lucru realizîndu-se prin 
înscrierea celor trei diode pe semnalul 
de video, faţă de numai una pe sem¬ 
nalul de sincronizare. Acest lucru este 
necesar spre a evita ca televizorul să 
se sincronizeze pe informaţie, atunci 
cîrsd contrastul este mare. Nivelul sem¬ 
nalului video obţinut după tranzistorul 


®©®©®®©®®® 
©O©®®©©©© 
©®©©©©©©© 
CU 



SPADE 


j 



i 


3 









5 V şi se urmăreşte curentul absorbit I 

(în jur de 0,9 A). Dacă totul este In /^N 
regulă, punerea la punct porneşte de HTTY P * l' 
la baza de timp (C.S. 25), măsurîndu-se VJLy 
frecvenţa (10,5 MHz) a oscilatorului guŢ j 
cu cristal. Se verifică apoi frecvenţele '— 

pentru linii (15 625±200 Hz pe pinul 5 
d® la CJ. 46) şi cadre (50±2 Hz pe pinul 
4 de îa CJ. 46). 

După aceasta se' poate conecta ie¬ 
şirea spre televizor şi se va observa 
dacă acesta ■ se «agaţă® de semnalul 
de sincronizare' din V.D.U. Restul 
montajului poate fi verificat cu ajuto¬ 
rii! teîevizoruîui. Se deconectează tem- 
porar cele trei diode înseriate de îa COMAND^; 

BF 199 (capătul dinspre CJ. 36) şi cu EXT. * j L \ 
eî se poate testa în diferite puncte de 
pe schemă. Porţiunile negre ale ecra- • 

nului reprezintă nivel logic 0, iar cele ! — 

albe nivel logic 1. 

Dacă totul este normal, la conectarea 
tensiunii de 5 V, pe ecran vor apărea 
o serie de 64 de dungi verticale negre. 

Se conectează apoi şi tensiunea de i 

—12 V şi pe ecran vor apărea diverse 
caractere, după cum se încarcă memo¬ 
riile (random îoading). La apăsarea 
clapei CL (clear), ecranul se şterge. 

In fig. 4 sînt date schema cablării fi- 


TASTATUFM 


STPObt SMD*5V-12V 


-4 CLEAR 

-4 BELL OFF 
-4 OUI BELL 


CASCA TELEFONICA 
56^- 


j l a 
TASTE 


Programarea PROM-uriîor pentru conversie Baudot—ASCII 


INTRĂRI 

BAyOGT 

PINI 

14/13/1^11/1© 


PROM LITERE 


mom CIFRE 


PINI 

123 456 79 caracter 


caracter 


90000 
00001 
00010 
§0011 
9910© 
00101 
SO110 
00111 
01000 
©1001 
01010 
01011 
01100 
S 1101 
01110 
01111 
şocat 
10901 
1001 © 
10011 
10100 
10101 
10110 
10111 
11000 
11001 
11010 
11011 
11100 
11101 
11110 
11111 


©O© 990 11 bfank 

101 000 91 E 

@10 300 11 line feed 

100 000 01 A 

0S0 001 §1 space 

11© 01© ©1 S 

100 10 ® 01 I 

101 010 ®1 U 

109 000 11 car ret 

SOI 0O@ 01 D 

010 010 01 R 

©10 100 01 J 

011 100 01 N 

011 090 01 F 

11© ©0® 91 C 

11 © 1 S 0 SI K 

001 S10 01 T 

010 110 01 z 

@01 100 01 L 

111 010 01 W 

0@® 100 01 H 

100 110 01 Y 

000 010 01 P 

10® 910 @1 Q 

111 10© @1 O 

01® 000 01 B 

m cm» oi g 

000 000 10 figs 

101 100 01 M 

©00 110 01 X 

011 010 01 Y 

@00 001 11 Itrs 


000 000 11 î biank 

11© 011 @1 j 3 

01© 000 11 line feed 

•>101 101 01 - iiniuţă 

800 001 @1 space 

111 ©01 01 j ’ apostro 

900 111 01 j 8 

111 011 01 7 

100 000 11 car ret 

000 100 11 WRU 

001 011 01 4 

001 300 11 beli 

@01 101 01 , virgulă 

101 001 01 % 

010 111 ©1 : 

000 101 01 ( 

101 011 01 5 

110 101 01 + 

100 101 01 ) 

010 011 01 2 

110 001 01 ^ 

@11 011 01 6 

000 011 01 0 (zero) 

100 011 01 1 

100 111 01 9 

111 111 01 ? 

900 900 01 a 
900 000 11 figs 

011 101 01 . punct 

111 101 01 / 

101 111 01 

000 000 10 Itrs 


INVERSAT 


PL5V1Z 


nale a plăcilor şi alimentarea. Tactul 
pentru UART trebuie să aibă frecvenţe 
predeterminate, în funcţie de viteza cu 
care se lucrează. Se pot prevedea 
orîcîte viteze, în funcţie de comutato¬ 
rul disponibil. Regula reglării poten- 
ţiometrelor este următoarea: 

Fosc=Brx16 

Fose se măsoară în punctul notat pe 


placă (în schemă) cu «A», iar Br re¬ 
prezintă viteza de lucru (Baud rate). 
De exemplu, pentru 45,4 Baud, Fose 
este de 45,5x16= 728 Hz. 

Se conectează apoi punctele «in» 
şi «out» împreună şi, prin manevrarea 
tastaturii, vor trebui să apară pe ecran 
caracterele respective. 

(CONTINUARE ÎN PAG. 19) 


Considerăm că ne interesează o am¬ 
plificare de aproximativ 10 cu o impe- 
danţă de intrare de cei puţin 30 kQ şi o 
impedanţă de ieşire de 10 kQ. 

Se ştie că amplificarea este raportul 
dintre tensiunea de ieşire şi tensiunea de 
intrare, iar la etajele cu emitorul comun 
aceasta nu depinde practic de tranzistor, 
ci de produsul S ■ Rs, în care S reprezintă 
panta tranzistorului, iar Rs — rezistenţa 
de sarcină a etajului. nu intervine 

în calcul, avînd în paralel un condensator 
de mare capacitate, Cg, singurul care in¬ 
fluenţează fiind Rgj, introducînd o re¬ 
acţie negativă. 

Deci, se poate aproxima: 


tate din tensiunea de alimentare, E/2 
Alegem pe Ic = 0,5 mA şi Uc= y =5 V 
în acest caz, Uc=RcIc 
din care Rc = —= 10 kQ 


Cg=15 fi F. Punctul de funcţionare al a tensiunii de bază, avem: 

tranzistorului se stabileşte din rezistoa- ——^—- = 5- 10 “ 5 A, 

rele montate în bază. Dar R 1 + R 2 

U =U +U +U ~2 V deci R! + R 2 = 200 kQ 
U B U BE + U RE1 + U RE2 ~ V> şi deci R, = 40 kQ, R 2 = 160 kQ. 
din care — = Rl + Rz =■ Jh- = 4 Reactanţa condensatorului de intrare 

Ug Ri R x se alege mai mică decît valoarea rezultată 

x . . ... , f din R t în paralel cu R 2 ,iar X, e mai mică 

Ca să avem un regim stabil de func- 1 r 2 ’ ce 

ţionare, curentul prin R 2 trebuie să fie decît valoarea rezistenţei de sarcină, 
de 10 ori mai mare decît I p . Efectuînd operaţiile aritmetice, rezultă 

. ' , „ . ® C. = 5 uF şi C = 10 uF. 

In mod frecvent, tranzistoarele ampli- 1 e r 

ficatoare de tensiune au un factor de Cu acest mod de calcul constructorii 
amplificare în jur de 100. Ştiind că amatori, respectiv radioamatorii, îşi vor 

!-, =/l*Ig,rezultă că 0,5 mA-100 I™ putea calcula comod etajele amplifica- 
, . , _ « . 1rs ~ 6 a toare de tensiune din modulatoare sau 

deci ig - o • iu a. preamplificatoarele audio. 

Ţinînd cont de condiţiile de stabilitate 


Fără a comite o mare eroare, conside¬ 
răm că Ic = Ig • Rgj se alege practic Rc/10. 

Rezultă: Rg j • I c -1 kO • 0,5 mA - 0,5 V 
Cînd temperatura la colector, creşte, 
curentul tinde să crească, iar potenţialul 
său să scadă. în aceste condiţii, tensiunea 
(continuă) la bornele rezistoarelor Rg^ 

şi Rg 2 creşte, compensînd deriva termică, 

aceasta numai dacă potenţialul de emitor 
este suficient de mare. 

Dacă luăm tensiunea la bornele lui 
R P9 = 1 V, rezuită că 
bi U E = ( R E i + R E2)I c -1,5 V 
Condensatorul Cg se alege în aşa fel 

îneît să aibă o reactanţă mai mică de cel 
puţin 10 ori faţă de rezistenţa totală din 
emitor, deci de aproximativ 1 kQ la 
frecvenţa de trecere din partea inferioară 
a benzii (în cazul nostru, 10 Hz). 

Din calcule, Xc = —-—; rezultă 
2 îdC tî 


Această relaţie este destul de exactă 
pentru amplificări mari în tensiune. 

Ca să se asigure impedanţele de in¬ 
trare şi de ieşire impuse, ca să avem un 
zgomot de fond mic şi bune performanţe 
la frecvenţe înalte, alegem un curent de 
colector Ic destul de mic. Păntru ca 
tensiunea de ieşire U £ să fie cît mai mare, 
urmărim ca la bornele rezistenţei de sar¬ 
cină, Rs, tensiunea continuă să fie jumă- 














AMPLIFICAŢII! ii 


sarv vasilescu 



Asociat unui casetofon sau apa¬ 
rat de radio, acest amplificator 
(fig. 1 ) permite sonorizarea cores¬ 
punzătoare în interiorul apartamen¬ 
tului sau al autoturismului. 

Primul etaj este un preamplifica- 
tor AF, realizat cu tranzistorul T,, 
de tip BC 109 (zgomot propriu sc㬠
zut), în montaj cu emitorul comun. 
Potenţiometrul P 1 (10 kQ logarit- 
mic, cu întrerupător) serveşte la 
reglarea volumului şi în acelaşi 
timp la conectarea alimentării. Am¬ 
plificatorul propriu-zis are o sche¬ 
mă obişnuită, cu etajul final în 
contratimp. Alimentarea se face cu 
12 V, de la un stabilizator sau de 
la acumulatorul autoturismului. 

în fig. 2 este dat cablajul imprimat 
al circuitului, la scara 1 : 1 , cu dis¬ 
punerea pieselor. Se observă că 
tranzistoarele finale T 3 şl T 4 au 
fost prevăzute cu mici radiatoare. 

Potenţiometrul Rj se poate monta 
direct pe cablaj sau pe panoul cu¬ 
tiei, în acest caz din urmă legăturile 
făcîndu-se cu cablu ecranat. 



Plusul sau minusul alimentării 
se leagă la masa cutiei amplifica¬ 
torului (în funcţie de tipul auto¬ 
turismului). 


VOLTMETRU 

DIFERENŢIAL 


Constructorii amatori întîlnesc 
adeseori în practică problema m㬠
surării unor diferenţe (sau variaţii) 
mici de tensiune în jurul unei valori 
nominale date. Utilizînd un volt- 
metru obişnuit, valoarea tensiunii 
impune alegerea unui domeniu a- 
decvat, pe care, însă, diferenţele 
mici nu se pot citi cu precizia dorită. 
Să considerăm un exemplu con¬ 
cret. Pentru a calcula rezistenţa de 
ieşire a unui stabilizator de 9 V /1 A, 
pe baza relaţiei Rj=AU/Ai, avem 
de măsurat variaţiile foarte mici de 
tensiune, AU, corespunzătoare u- 
nor variaţii mari de curent, Al. Dacă 
rezistenţa internă este, de pildă, de 
0,1 XI, variaţiei maxime de curent 
A 1=1 A (de la zero la valoarea 
maximă admisă) îi corespunde o 
variaţie a tensiunii la borne AU = 
0,1 îl 1 A=0,1 V. Scala cea mai 
sensibilă a voltmetrului pe care pu¬ 
tem face măsurătoarea este cea de 
10 V, dar chiar şi pe aceasta dife¬ 
renţa de 0,1 V se citeşte doar orien¬ 
tativ. 

Soluţia indicată în asemenea si- 


MARK AWQRES 

tuaţii o constituie măsurarea dife¬ 
renţei dintre tensiunea variabilă ur¬ 
mărită, U var, şi o tensiune fixă de 
referinţă, U rejf. Dacă tensiunea de 
referinţă are o valoare apropiată de 
valoarea nominală a lui U var, dife¬ 
renţele vor fi mici, putîndu-se citi 
pe domenii mai sensibile ale volt¬ 
metrului, deci implicit cu o precizie 
mult mai bună. Pentru a putea re¬ 
veni uşor la variaţiile care ne in¬ 
teresează (calcul mintal), tensiu¬ 
nea de referinţă este bine să aibă o 
valoare «rotundă». 

Un exemplu concret este pre¬ 
zentat în fig. 1. Tensiunea urmărită 
putînd varia între 8 V şi 9 V, s-a 
ales valoarea tensiunii de referinţă 
de 9 V. Cele două surse debitează 
în opoziţie, deci tensiunea activă 
a circuitului o reprezintă diferenţa 
lor, Uref—Uvar, care se distribuie 
aproape în întregime pe rezistenţa 
internă a voltmetrului (rezistenţele 
proprii ale surselor fiind neglija¬ 
bile). Cum variaţiile nu depăşesc 
1 V, se poate alege domeniul de 1 V 
al voltmetrului, pe care citirile se 


Singurul reglaj necesar îi con¬ 
stituie simetrizarea tensiunii în 
punctul comun al emitoarelor lui 
T 3 şi T 4 .. în acest scop se mane¬ 


vor face cu precizie foarte bună. 

Soluţia este extrem de simplă, 
dar necesită o sursă fixă de ten¬ 
siune pentru referinţă. O metodă 
şi mai simplă este cea ilustrată în 
fig. 2 , în care sursa de referinţă se 
construieşte chiar din tensiunea 
variabilă urmărită, cu ajutorul unei 
celule de stabilizare. în exemplul 
din figură, tensiunea urmărită, U var, 
poate varia între limitele extreme 
14 V şi 15 V. Alegînd o diodă zener 
(DZ) cu tensiunea de referinţă de 
12 V (prin sortare) şi cu un curent 
minim de stabilizare I zmin de 5 mA, 
putem lua 


SURSA DE 
TENSIUNE 
URMĂRITĂ 



vrează potenţiometrul semiregla¬ 
bil P 2 astfel încît tensiunea în punc¬ 
tul E (faţă de masă) să fie jumătate 
din tensiunea de alimentare. 


R = —r 515 — = 400 fi 

* Zmin 5 mA 

Datorită proprietăţii cunoscute, 
dioda zener păstrează la bornele 
sale în permanenţă 12 V, diferenţa 
Uvar—Uz fiind preluată de rezis¬ 
tenţa R. Cum această diferenţă va¬ 
riază între 2 V şi 3 V, ea poate fi 
măsurată suficient de precis pe un 
domeniu de 3 V al voltmetrului. 

în vederea unor măsurători de 
precizie sporită, dioda zener va fi 
sortată nu numai după tensiunea 
de referinţă, ci şi după caracteris¬ 
tica inversă» care trebuie să fie cît 
mai verticală în zona de avalanşă. 


Uref=9V 


TEHNIUM 3/80 












ORGĂ DE LUMINI 


Mă numesc Şerb Aurel şi sînt profesor de fizică ia Liceul industria! 
din Făgăraş. Am realizat, împreună cu elevii cercului de electronică, 
multe scheme propuse de revista «Tehnium», cu rezultate foarte bune. 

Propun, în rîndurile ce urmează, amatorilor de muzică şi culoare o 
orgă de lumini cu performanţe deosebite, chiar şi pentru cei mai pre¬ 
tenţioşi constructori. 


în principiu, este vorba de trei 
filtre de frecvenţă realizate cu trei 
circuite integrate din seria 741 
(fig. 1), astfel: 

— un filtru trece-jos cu CI-, pen¬ 
tru frecvenţe joase, care comandă 
tiristorul Th 1( pentru culoarea ro¬ 
şie; frecventa de tăiere este în jur 
de 100 Hz; 

— un filtru trece-bandă cu Cl 2 , 
pentru frecvenţe medii (culoare 
galbenă sau verde); frecvenţa de 
rezonanţă este de 900 Hz; 

— un filtru trece-sus cu Cî 3 , 
pentru frecvenţe de peste 3 000 Hz 
(culoare albastră). 

Instalaţia se poate cupla la orice 
sursă de semnai (radio, magneto¬ 
fon etc.) prin intermediul lui Tr. 1, 
care este un transformator de ra- 


dioficare cu raportul de transfor¬ 
mare 1:5. Cu ajutorul potenţiome- 
trelor R,, P 2 şi P 3 se reglează in¬ 
tensitatea luminii pe cele trei ca¬ 
nale. 

Alimentatorul (fig. 2) este simplu, 
consumul de curent fiind redus. 
Tr. 2 este un transformator de so¬ 
nerie, căruia i s-a rebobinat secun¬ 
darul pentru 12 V. 

Tiristoarele pot fi de orice tip, 
cu condiţia de a avea tensiunea in¬ 
versă maximă de cel puţin 400 V. 
Becurile se aleg după dorinţă, even¬ 
tual mai multe in paralel pe fiecare 
canal, fără a depăşi însă curentul 
maxim suportat de tiristoare. Si¬ 
guranţele se corelează cu valoarea 
curentului maxim pe fiecare canal. 



VERIFICATOR 


Mă numesc Fusea Marian şi sînt elev în clasa a Vil-a a Şcolii generale 
nr, 10 din Brăila. Pasiunea mea este electronica. Sini abonai ia revista 
«Tehnium» şi am realizat acest montai pe care li propun cititorilor. 


Montajul (fig. 1) reprezintă un veri¬ 
ficator simplu pentru continuitatea u- 
nor circuite, tranzistoare, rezistenţe 
sub 10 kil etc. El se compune dintr-o 
baterie de 4,5 V, un bec de lanternă 


(3,5 V/0,2 A), un tranzistor AC 180 
(sau BD 136) şi o rezistenţă de cca 
3,3 kQ. în figura 2 este dat cablajul 
imprimat la scara 1:1. 



LUMINA LA... 
CUTIA IE ICIIIIII 


U bună parte din zi, holul de la intra¬ 
rea în bioc nu este suficient de luminat 
pentru a vedea, prin orificiile uşiţei 
închise, dacă în cutia noastră de scri¬ 
sori există vreun plic, aviz, mandat etc. 
De aceea lăsăm din mînă plasele cu 
cumpărături, căutăm cheia, deschidem 
(adeseori degeaba), închidem, punem 
cheia ia loc şi ne îndreptăm spre aparta¬ 
ment cu gîndul visător «ce bine era să 
fi avut o lanternă în buzunar,..». 

Nu vă speriaţi, nu vă sugerăm să 
purtaţi tot timpul cu dumneavoastră o 
lanternă! .Soluţia propusă mai ios 
constă în montarea unui microîntre- 
rupător pe o margine a uşiţei de ia 
cutia de scrisori, în aşa fel încrt în 
poziţia normală, uşa închisă să nu 
acţioneze butonul său, Datorită «jocu¬ 
lui» inerent aî sistemului de închidere, 
uşa poate fi deplasată puţin înainte 
prin presarea cu mîna a colţurilor din¬ 
spre latura cu broasca. O deplasare 
de 2—3 mm este suficientă pentru 
acţionarea microîntrerupătorului, care, 
prin contactele sale normal deschise 
(K), închide astfel circuitul electric 
format dintr-o baterie de 4,5 V în serie 
cu un bec de 3,5 V/0,2 A (fig. 1), lumi- 


S. tVSARIiM 

nînd interiorul cutiei. 

Bateria se montează în picioare pe 
înălţimea uşiţei (evident, spre interior), 
prinzîndu-se cu un colier din alamă 
sau aluminiu (fig. 2), de care este 
fixată în şuruburi şi dulia pentru bec. 
Lamelele bateriei şi contactele între¬ 
rupătorului vor fi ferite de atingerea cu 
uşa; la nevoie, se introduc dîstanţiere 
izolatoare (tub din PVC, polistiren 
expandat etc.). 

Poziţia optimă a microîntrerupăto¬ 
rului se alege de la caz la caz, făcînd 
măsurători precise înainte de a da 
găurile necesare pentru prinderea sa 
în şuruburi (fig. 3). 

Timpul efectiv de funcţionare fiind 
foarte mic, bateria se poate păstra 
cca 5—6 luni, după care se înlocuieşte 
pentru a nu doroda uşa prin lichidul 
scurs din sa. 

•Montînd o astfel de instalaţie elec¬ 
trică, pe lingă confortul deosebit de 
care vă veţi bucura fără îndoială, s-ar 
putea să aveţi şi surpriza de a găsi 
frecvent în cutie bucăţele de hîrtie, 
carton, beţişoare etc. Nu vă neliniştiţi, 
sînt copiii, care au descoperit jucăria 
şi se vor plictisi de ea în scurt timp. 


v« 



TEHNIUM 3/80 


9 





+5V A2 B2 C2 D2 Y2 

fel m Sa m in m m 



LAJ LSJ LâJ LZJ 

CI Dl Y1 OV 


DM 

El 


Generalităţi, De multe ori este ne¬ 
cesară obţinerea unor semnale drept¬ 
unghiulare, Există în acest sens mai 
multe metode, una dintre ele constînd 
în transformarea unor semnale de o 
altă formă (sinusoidală, triunghi) în 
semnale dreptunghiulare. 

Circuitul care s-a consacrat în în¬ 
deplinirea acestei funcţii de transfor¬ 
mare este trigerui Schmitt. El se poate 
realiza cu tranzistoare sau cu circuite 
integrată. Există în familia TTL o capsu¬ 
lă (CDB 413 E — I.P.R.S.-Băneasa) 
care' conţine două trigere. Semnalul 
obţinut ia ieşire este negat faţă de cel 
de la intrare. 

Descriere şi funcţionare. O capsu¬ 
lă CDB 413 E conţine două circuite 
formatoare avînd fiecare cîte 4 intrări 


log» ANDR1AIM iyiCQLAE 

(fig. 1). Cefe două porţi realizează 
cîte o funcţie «Şi-NU » cu 4 variab ile 
(4 int rări). Astfel, Y, =A i ,B 1 .C 1 .D i şi 
Y 2 =A 2 .B 2 .C 2 .D 2 . Modul de legare a 
unei porţi se indică în fig. 2. Conden¬ 
satorul Ci separă o eventuală com¬ 
ponentă continuă a semnalului aplicat 
ia intrare. Rezistorul de 5S0il asigură 
nivelul «0» logic la intrarea trigerului 
în absenţa semnalului, iar dioda EFD 
protejează poarta în momentul apari¬ 
ţiei unor impulsuri negative. 

Caracteristica unui triger se dă în 
fig. 3. Crescînd tensiunea de intrare, 
se ajunge la pragul U 2 , moment în 
care Uieşire devine zero. Pentru orice 
valoare a tensiunii peste U 2 , situaţja 
nu se schimbă. Scăzînd U in sub U 2 , 
ieşirea rămîne în continuare la nivel 



U-ţ U 2 Ujs 



«0» logic pînă se ajunge la pragul U a , Aplicînd un semnal oarecare la in- 
cînd Uieşire devine «1» logic. trare, se constată că U ieşire respectă 

Se constată deci un hysterezis aî legea de variaţie descrisă mai sus 
caracteristicii de transfer. (fig. 4). 


DISPOZITIV! OFTOllSTEm 

FQTOTRMZISmUL 


Dispozitiv semiconductor .sensibil la 
lumină, fototranzistorul prezintă, ca şi 
tranzistorul, două joncţiuni. Funcţio¬ 
narea sa se bazează pe efectul fotoelectric 
intern şi pe proprietatea de amplificare 
în curent a tranzistorului. De cele mai 
multe ori nu se conectează terminal la 
regiunea bazei, dispozitivul prezentînd 
numai terminalele corespunzătoare emi- 
torului şi colectorului în circuitele elec¬ 
tronice, fototranzistorul se montează de 
preferinţă cu emitorul comun. Ca la orice 
tranzistor, joncţiunea emitor-bază a foto- 
tranzistorului este polarizată direct, iar 
joncţiunea bază-colector invers (fig. 8.1.). 

în cele ce urmează ne vom referi la 
fototranzistoare de tipul npn. La întu¬ 
neric^ curentul de colector este datorat 
electronilor care sînt injectaţi din emitor 
în bază, iar de aid sînt antrenaţi de 
cîmpul intern al joncţiunii colectorului. 
Acest curent (Iceo) poartă numele, în 
cazul fototranzistorului, de «curent de 
întuneric» — l D . El are valoarea 

Id — ŞI CBO, 

Ş fiind factorul static de amplificare în 
curent, iar I Cfl o curentul invers al jonc¬ 
ţiunii bază-colector la întuneric. 

Structura unui fototranzistor (npn) rea¬ 
lizat prin tehnologie planară este schi¬ 
ţată în fig 8.2a Se adoptă o soluţie 
constructivă care să permită o iluminare 
cît mai bună a regiunii bazei, suprafaţa 
acesteia fiind acoperită cu un strat dielec- 
tric antirefiectant pentru micşorarea pier- 


Fiz. M. NEGREANU 
Fiz. GH. bAlUJA 

derilor datorate reflexiei. în fig. 8.2b 
este prezentat simbolul utilizat pentru 
fototranzistor în schemele electronice. 

Funcţionarea unui Fototranzistor este 
analogă cu cea a unui tranzistor, curentul 
de bază al tranzistorului fiind înlocuit la 
fototranzistor de curentul datorat foto- 
generării purtătorilor de sarcină liberi în 
bază. 

O schemă «echivalentă» a unui foto¬ 
tranzistor este prezentată în fig. 8.3. 
Sub acţiunea luminii curentul invers al 
fotodiodei creşte, mărind astfel curentul 
ce intră în baza tranzistorului. Prin ur¬ 
mare, diverse iluminări ale fotodiodei 
vor conduce la valori diferite ale curen¬ 
tului de colector al tranzistorului an¬ 
samblul comportîndu-se ca un fototran¬ 
zistor. 

Principalul avantaj al fototranzistoru¬ 
lui este sensibilitatea mare la lumină, 
de zed sau sute de ori mai mare decît 
a unei fotodiode realizate pe acelaşi ma¬ 
terial semiconductor şi cu aceeaşi arie 
fotosensibilă. Ca dezavantaj faţă de foto¬ 
diodă menţionăm curentul de întuneric, 
care, la fototranzistor, are valori mult 
mai mari Aceasta se datorează faptului 
că efectul de amplificare al fototranzis¬ 
torului se face simţit, după cum am men¬ 
ţionat, şi asupra curentului rezidual 
IcBo- Deoarece valoarea lui I C bo depinde 
de temperatură, funcţionarea fototran¬ 
zistorului este mai mult afectată de va¬ 
riaţiile de temperatură decît cea a foto¬ 
diodei Avînd în vedere aceste conside- 


- i I I 1 I 

r FilH Fh 

emitor bază colector 

ai * 1 * 


IM! 

3 ÎE 

n* I strat Ai 





rente, fototranzistoarele se folosesc cu 
precădere în montaje în care trebuie 
sesizată doar prezenţa luminii sau ab¬ 
senţa ei şi nu o discriminare precisă a 
nivelurilor de iluminare. 

în continuare prezentăm principalii 
parametri ai unui fototranzistor. 

1 . Sensibilitatea (S) se defineşte ca 
raport între intensitatea curentului de 
colector şi valoarea iluminării care de¬ 
termină acest curent, la o tensiune Y C e 
dată Se măsoară în pA/k sau în mA/îm. 

2. Tensiunea maximă de colector-emi- 


500 lx 
L00 lx 
300 lx 
200 lx 
\ 100 lx 














P1,P2 = CDB 413E 


T n d 

lOOkHza 


intrare 


în fig. 5 se poate urmări comportarea 
unui triger Schmiît din capsula CDB 
413 E, la variaţia tensiunii de alimentare 
şi a semnalului de intrare. Se observă 
că atîta timp cît valoarea tensiunii de 
intrare este de maximum 1,4 V, ieşirea 
îşi menţine starea logică «1» 

min, 2,4 V), atunci cînd tensiunea de 
alimentare variază între +4,75 V şi 
+5,25 V. Depăşind 1,4 V la intrare, 
ieşirea trece în «0» logic ( v ol“ 
max. 0,4 V), rămînînd neschimbată 
pentru orice valoare a tensiunii de 
intrare mai mare de 1,1 V, chiar dacă 
tensiunea de alimentare variază între 
iimiteie menţionate mai sus. 

Pentru ca ieşirea să treacă în «1» 
logic, trebuie ca tensiunea de intrare 
să scadă sub 1,1 V. Pragul de siguran¬ 
ţă este de 0,7 V. 

Generator de funcţii. Circuitul in¬ 
tegrat CDB 413 E se foloseşte la reali¬ 
zarea generatoarelor de impulsuri, în 
circuitele de refacere a semnalelor de 
date etc. 

în continuare se va descrie un gene¬ 
rator de funcţii ce poate furniza sem¬ 
nale de diferite forme, necesare în 
testarea aparaturii electronice sau In 
laboratoare (pentru etalonarea unor 
aparate). El poate fl utilizat de către 
radioamatori la etalonarea receptoare¬ 
lor sau emiţătoarelor, datorită faptului 
că ieşirea pentru impulsuri furnizează 
un semnal cu armonici pînâ în dome¬ 


niul UUS. Cele cinci forme de undă 
sînt: sinusoidă, dreptunghi, trapez, im¬ 
puls cu lăţime reglabilă şi triunghi. 

Generatorul conţine un oscilator cu 
cuarţ, realizat cu un tranzistor de tip 
BC 107. Acesta furnizează un semna!, 
sinusoidal care este prelucrat în ve¬ 
derea obţinerii celorlalte forme de 
undă (fig. 6). 

Următoarea etapă constă în obţine¬ 
rea semnalului dreptunghiular. Acest 
lucru îi realizează o poartă triger Pi 
dintr-o capsulă CDB 413 E. La ieşirea 
ei se obţine un semna! dreptunghiular 
(punctul B). Formele de undă se pot 
urmări în fig. 7. Pentru obţinerea sem¬ 
nalului trapezoidal s-a folosit un circuit 
de integrare de tip RC. Tot în fig. 7 se 
pot urmări formele de undă din punc¬ 
tele C şi D. Poarta P 3 realizează o 
negare a semnalului din punctul C. 

Prin combinarea semnalelor drept¬ 
unghiulare şi trapezoidaie se obţine un. 
şir de impulsuri cu frecvenţa de repe¬ 
tiţie de 100 kHz. Acest lucru îi reali¬ 
zează poarta P 2 prin compararea celor 
două semnale de intrare. Lăţimea im¬ 
pulsului (fig. 7-E) poate fi modificată 
din rezistam! R. 

Semnalul triunghiular se obţine prin 
integrarea semnalelor dreptunghiula¬ 
re. Pentru obţinerea' unui semnal cîî 
mai apropiat de forma ideală, s-a folo¬ 
sit un integrator Miller, realizat cu un 
amplificator operaţional de tipul 
jOA 741. 


căldură; depăşirea valorii lui P*» (in¬ 
dicată de fabricant) duce la deteriorarea 
fototranzistoruîui. 

5. Curentul de întuneric (Ii?) a fost 

definit mai sus. 

6 . Timpul de creştere (Q, timpul de 
cădere (i f ) şi sensibilitatea spectrală se 
definesc la fel ca în cazul fotodiodei. 

O familie de caracteristici curent de 
colector-tensiune emitor-colector ale unui 
fototranzistor tipic este prezentată în 
fig. 8.4. Se remarcă asemănarea cu ca¬ 
racteristica de ieşire a unui tranzistor 
obişnuit. Deosebirea constă în aceea că 
rolul parametrului «curent de bază» îl 
joacă aici iluminarea E Dreapta de 
sarcină şi punctul de funcţionare se 
construiesc analog tranzistorului «cla¬ 
sic». Se fabrică o mare varietate de foto- 
tranzistoare, cu diverşi parametri elec¬ 
trici. în aplicaţii se alege un tip sau altul, 
în funcţie de necesităţi şi ţinînd seama de 


'2xBC108' 


tor (V ceo max) este tensiunea maximă la 
care poate fi polarizat fototranzistorul 
fără a-i deteriora. 

3. Curentul de iluminare (IU este cu¬ 
rentul de colector la o iluminare E şi 
la o tensiune Vceo indicate de producător. 

4. Puterea totală disipată maximă 
(Pmo*) este puterea maximă permisă a 
fi disipată de dispozitiv sub formă de 


parametrul cel mai important în cazul 
dat Există o intercondiţionare a perfor¬ 
manţelor, unii parametri putînd avea 
valori «bune» în dauna altora. Astfel, o 
sensibilitate mare obţinută de fabricant 
prin creşterea ariei fotosensibiîe conduce 
la o capacitate proprie ridicată şi deci la 


timpi de comutaţie mari Un factor de 
amplificare mare înseamnă creşterea sen¬ 
sibilităţii, dar măreşte şi curentul de în¬ 
tuneric şi timpii de comutaţie. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIiTOR) 











il 


Este puţin probabil ca vreunul dintre 
cititorii noştri să nu fi auzit, fie şi în 
treacăt, de eSectreţi — analogii elec¬ 
trici ai binecunoscuţilor magneţi per¬ 
manenţi, Pentru aceia care doresc să 
se familiarizeze cu proprietăţile fasci¬ 
nante ale «magneţilor electrici», pre¬ 
zentăm în continuare un procedeu sim¬ 
plu de obţinere a eiectreţilor. 

începem cu precizarea că materia¬ 
lele utilizate trebuie să fie curate şi 
perfect uscate. Cu excepţia liantului, 
ele vor fi sub formă de pulbere foarte 
fină. Cantităţile indicate se cîntăresc 
din pulberea uscată, după care se 
păstrează (pînă la efectuarea ameste¬ 
cului) în vase închise ermetic. 

Materialele necesare sînt: 

—150 g de oxid de zinc; 

— 50 g de pulbere de ferită, obţinută 
prin spargerea unei bare de ferită şi 
pisare fină; 

— 20 g de sulfat de cupru anhidru; 

—150 g de parafină sau ceară de 

lumînare, de preferinţă colorată (pen¬ 
tru a da un aspect plăcut). 

Pentru efectuarea amestecului se 
pregăteşte o cutie paralelipipedică din 
tablă, cu volumul de cca 500 ml, în care 
se introduce parafina. Ţinînd cutia 
într-un vas mai mare cu apă caldă, se 
aşteaptă pînă la topirea completă a 
parafinei, după care se adaugă şi cele¬ 
lalte componente şi se amestecă ener¬ 
gic cu ajutorul unei baghete de sticlă. 
Se opreşte încălzirea cutiei şi se con¬ 
tinuă agitarea pînă cînd consistenţa 
amestecului nu mai permite. După 
răcire se scoate «cărămida» rezultată, 
care, deocamdată, nu are proprie¬ 
tăţile dorite. 

Electrizarea permanentă se face apli- 
cînd două plăci metalice pe două din¬ 
tre feţele opuse ale paralelipipedului şi 


în tehnica decoraţiunilor interioare 
se folosesc frecvent, în ultima vreme, 
tapete de mari dimensiuni, cu imagini 
fotografice, cei mai adesea flori, ar¬ 
bori, peisaje. 

Realizarea unor fotografii de dimen¬ 
siuni suficient de mari pentru a fi 
utilizate la tapete este practic greu de 
rezolvat din cauza dificultăţilor de 
procurare a hîrtiei fotografice. 



12 



Lansarea pe orbită a sateliţilCrci 
telecomunicaţii înlesneşte teiespeci| 
torilor de pe întinse zone geografia 
vizionarea unui mare număr de pro 
grame TV. 

în esenţă, vizionarea pe un televiza 
obişnuit a unui program transmis prîis 
satelit constă în translatarea frecven¬ 
ta smişie a satelitului într-un canal 
al televizorului. 

Pentru această operaţie se constru¬ 
iesc o antenă de recepţie cu cot 
mare şi un etaj convertor. 

De la sateliţii de tip BLACK-Cii 
sau LASTOCIKA recepţia seiplei 
cu o antenă de tip YAGI-CADRU-PCM 
ZITIV. . • > 

Lungimea antenei este de 30 cm, â 
fiind formată din trei elemente dire| 
toare, un element vibrator şi un ele 
ment reflector. 

Elementele directoare şi reflectoaU 


conectînd aceste plăci la bornele unei 
baterii de lanternă de 4,5 V, Cîmpui 
electric fiind slab, electrizarea maximă 
se va produce într-un interval de timp 
de cca 30 de zile, ansamblul baterie- 
viitor electret fiind ţinut la întuneric, 
într-un loc răcoros. Nu se recomandă 
utilizarea unor tensiuni mal mari şi 
nici a unor surse de altă natură (redre- 
soare etc.), deoarece componentele 
alternative ale acestora, chiar de ordi¬ 
nul milivolţilor, pot compromite reu- 


în încheiere, menţionăm că elec- 
tretu! astfel preparat poate fi utilizat 
ca sursă de polarizare în orice circuit 
electric de curent mic (de ordinul mili- 
arrsperilor): amplificatoare pentru mi¬ 
crofon, voltmetre electronice etc. O 
aplicaţie deosebit de interesantă o 
constituie construcţia «motoarelor 
magnetice», însă, în acest caz, elec- 
tretuî trebuie turnat în formă de «U» 


metodologie de lucru pentru realizarea 
imaginilor fotografice direct pe perete. 

1. PREGĂTIREA SUPRAFEŢEI 
DE LUCRU 

Peretele pe care urmează a fi făcută 
fotografia trebuie să fie curat şi perfect 
neted. în acest scop se vor răzui stra¬ 
turile de zugrăveală pînă ia tencuială. 
Pereţii de beton se pretează mai bine 
scopului propus. 

Micile goluri şi crăpături se astupă 
cu ipsos şi se aplică apoi un strat 
subţire şi uniform de glet. în cazul 
locuinţelor noi, este, în general, sufi¬ 
cientă îndepărtarea stratului de zugr㬠
veală. 

Pe peretele astfel pregătit şi bine 
uscat se aplică, prin pulverizare sau 
cu pensula, un strat de grund. Grundul 
se prepară astfel: o parte de gelatină 
se dizolvă în 50 părţi de apă distilată 
(sau apă fiartă şi răcită), după o pe¬ 
rioadă de înmuiere fiind necesară în¬ 
călzirea uşoară a gelatinei pentru o 
dizolvare completă. Se adaugă o parte 
de săpun neutru, fin ras, şi două 
părţi sulfat de bariu. 

Se lasă peretele să se usuce bine. 
Este foarte important ca aplicarea solu¬ 
ţiei să se facă uniform. 


2. REALIZAREA EMULSIEI F©« 
TOSENSIBILE 

Pe peretele gata pregătit se pulveri¬ 
zează o soluţie de 10% azotat de amo¬ 
niu. Sensibilizarea gelatinei cu azotat 
de amoniu se face ia lumina galbenă 
sau portocalie, pulverizînd o soluţie 
de 10% azotat de argint. Pulverizarea 
se face în două reprize ia un interval 
de 6—8 ore. Temperatura în cameră 


nu va fi mai mică de 20°€. 

3. REALIZAREA IMAGINII 

Expunerea se face cu aparatul de 
mărit rotit la 90°. Negativul va avea 
minimum formatul 6 x 6 cm. Se va 
folosi un bec de putere mare, 250 sau 
500 W, ceea ce va impune răcirea apa¬ 
ratului de mărit, folosind un aspirate! 
de praf. 

Durata expunerii, de ordinul minute- 


TEHNIUM 3/80 








4 elemente aşezate două cîte două în 
continuare, iar perechile ia 90°. Modul 
de fixare şi dimensiunile finale apar 
în fig. 2. 

Reflectorul se montează ca şi direc¬ 
toarele, lungimea unui element în acest 
caz fiind de 13 cm (nu de 9 cm, ca la 
directoare). 

Elementul vibrator este un cadru cu 
laturile de 10,5 cm (măsurate prin 
interiorul cadrului). Pe una dintre la¬ 
turi, exact la jumătate, se face un de¬ 
cupaj în material lung de 5 mm. 

Cadrul se fixează pe antenă paralel 
cu planul directoarelor şi al reflecto¬ 
rului prin intermediul unor bride (sus¬ 
ţinătoare) de material plastic. La inter¬ 
stiţiu! tăiat în cadru se cuplează etajul 
convertor VHF/FIF (fig. 3). 

Acesta este de tip aditiv, amestecul 
celor două semnale (de la satelit şi de 
la oscilatorul local) făcîndu-se pe dio¬ 
da 1 N914. 

Ieşirea diodei se cuplează la cablul 
coaxial ce transportă semnalul la te¬ 
levizor. 

Oscilatorul local este construit cu 
tranzistorul 2N918, dar funcţionează 
bine şi cu BFX89; BF 181; BF 214, sau 
chiar BC 107. Bobina Li este construită 
pe o carcasă cu diametrul de 6 mm, 
prevăzută cu miez, şi are 11 spire din 
CuEm 0,3. 

Cu aceste date programul se poate 
recepţiona In canalele 5-6-7-S sau 9. 

Convertorul se montează într-o cu¬ 
tie din tablă (cutie de conserve) şi se 


se construiesc din sîrmă de cupru 
argintată, cu diametrul de 1 mm. Dacă 
nu dispuneţi de sîrmă argintată, se 
lustruieşte bine sîrmă de cupru (se 
înlătură orice urmă de oxizi) şi se 
acoperă cu un lac incolor. 

Elementul vibrator se face din cupru 

1 profilat 2x1,5 mm sau, în lipsa acestui 
profil, din sîrmă de cupru cu diametru! 
de 3 mm, care se bate cu ciocanul pînă 
se obţine o piatbandă cu grosimea de 
>1,5 mm, apoi se lustruieşte sau se 


argintează. 

Antena se montează astfel: pe o 
bară din aluminiu cu profil pătrat (1,5x 
15 cm) sau rotund (cu diametrul de 
2 cm) se practică găuri cu diametru! 
de 0,8 mm, în care se vor fixa direc¬ 
toarele şi reflectorul. Găurile au axele 
la 90°, filetate (Ml), în care se înşuru¬ 
bează elementele. După cum se vede 
din desen (fig. 1), o directoare are 


lor, se determină experimental, folo¬ 
sind o bucată de BCA sau cărămidă, 
pregătită concomitent cu peretele. 

Developarea imaginii se face cu un 
Revelator contrast pentru hîrtie, pulveri¬ 
zat pe perete. După apariţia imaginii 
la gradul de intensitate dorit, se pulve¬ 
rizează, în cîteva reprize succesive, 
apă uşor acidulată (cu acid acetic 1— 
2%). Apa se va scurge la nivelul pode¬ 
lei, ceea ce necesită luarea unor m㬠
suri preventive. 

în final se fixează imaginea cu o 
soluţie de fixare neacidă, proaspătă, 
prin pulverizare în două-trei reprize. 

Procesul poate fi considerat încheiat 
după o spălare prin pulverizare cu o 
soluţie uşor alcalinizată (3—4% car¬ 
bonat de sodiu). 

Pentru o bună reuşită este necesar 

ca: 

— suprafaţa peretelui să fie netedă 
şi uniformă; 

— depunerea soluţiei de gelatină să 
se facă cît mai uniform pe peretele 
perfect uscat; 

— să se respecte întocmai indicaţiile 
date. 

Mult succes! 




4.7K& 


*75X1 

f SPRE TELEVIZOR 


fixează la maximum 4 cm de ieşirea 
cadrului. 

Legătura dintre cadru şi convertor 
se face cu o bucată de cablu bifilar. 
Alimentarea se face cu două fire de 
!a_un redresor sau din baterii. 

întreg montajul antenă-convertor 
se fixează pe un pilon din lemn la înăl¬ 
ţimea de 1—2 m pe acoperişul casei 
sau chiar la 1 — 2 m de sol, cu condiţia 
ca ax® antenei cu orizontala să for¬ 
meze un unghi de 30° pînă la 40° 
(partea directoarelor să fie ridicată). 

Se va evita aşezarea antenei în faţa 
unui gard de sîrmă sau a unei clădiri. 

Poziţiile favorizate de orientare ale 
antenei sînt N—E şi SV—V, cu rezul¬ 
tate mai slabe fiind S—E. 

• Factorul de amplificare fn 
curent al unui tranzistor poate fi 
apreciabil mărit dacă tn montaj 
se inversează între ele termina¬ 
lele bază şi emitor. Metoda este 
bine cunoscută şi are aplicaţii 
îndeosebi la sensibilizarea in¬ 
strumentelor de măsură, însă 
generalizarea ei este restrînsă 
de valorile foarte mici ale ten¬ 
siunii aplicate în acest caz cir¬ 
cuitului (alimentarea la maxi¬ 
mum 150—200 mV) 

• Pentru a refolosi bateriile 
uzate, curăţaţi-le bine cu şmir- 
ghel şi aşezaţi-le într-un pahar 
umplut pe jumătate cu o soluţie 
densă de clorură de sodiu. Du¬ 
pă cîteva ore, bateriile îşi vor 
putea recăpăta pînă la 75 la sută 
din capacitatea iniţială.* 

• Petele de rugină ce apar 
adeseori pe suprafeţele metalice 
expuse intemperiilor se pot 
scoate cu uşurinţă prin utiliza¬ 
rea unui amestec format din 
KPOi, — o treime, H 2 S — o 
treime, H 2 0 — o treime. Pentru 
siguranţă, adăugaţi în soluţia 
astfel obţinută cîteva cristale 
de hipermanganat de potasiu. 


TEHNIUM 3/80 


13 











;. mmmm mmm mmm 


De regulă ignorat, pînă nu de mult, 
în lucrările privind publicul larg, dato¬ 
rită ariei sale limitate de răspîndire, 
motorul diesel s-a fixat profund în 
actualitatea tehnică, fiind impus atît 
de dorinţa obţinerii unei exploatări 
economice, cît şi de necesitatea redu¬ 
cerii poluării, lată de ce într-un breviar 
al normelor elementare de reducere a 
consumului de combustibil nu poate 
lipsi ca subiect sistemul de alimentare 
cu motorină — instalaţie caracteristică 
motorului diesel. 

Se poate spune că, sub raportul 
consumului, sistemul de alimentare 
al motorului diesel are o influenţă mai 
mare de cît cea a carburatorului, fiind, 
de cele mai multe ori, .singurul respon¬ 
sabil în producerea risipei de combus¬ 
tibil. După cum se ştie, elementele 
acestui sistem care pot afecta perfor¬ 
manţele economice sînt pompa de 
injecţie şi injectoarele, la care se adau¬ 
gă acele părţi ale instalaţiei ce pot 
provoca pierderea etanşeităţii sistemu¬ 
lui (racorduri, conducte etc.). 

Manifestările exterioare caracteris¬ 
tice care însoţesc creşterea consumu¬ 
lui sînt coborîrea puterii şi majorarea 
emisiei de fum ia eşapament; maj pot 
însă să apară şi altfel de efecte. înl㬠
turarea cauzelor care provoacă creşte¬ 
rea consumului de motorină impune, 
de cele mai multe ori, verificarea etan¬ 
şeităţii instalaţiei de alimentare, veri¬ 
ficarea stării injectoarelor, a valorii 
avansului la injecţie şi a pompei de 
injecţie, precum şi racordarea corectă 
a acesteia. 

Verificarea etanşeităţii instalaţiei 
de alimentare nu este o operaţie di¬ 
ficilă, întrucrt pe traseul de înaltă 
presiune (pompă de snjecţie-injectoa- 
re) neetanşeităţlls se fac vizibile prin 
scurgeri de combustibil. Pe traseul 
de joasă presiune, adică între rezervor 
şi pompa de motorină, deci acolo unde 
se produc depresiuni, neetanşeităţile 
nu mai generează scurgeri în timpul 
funcţionării motorului. De aceea, pen¬ 
tru detectarea lor se impune demon¬ 
tarea conductei de alimentare de !a 
rezervorui de motorină şi, piecînd de 
îa acest punct, să se verifice, pas cu 
pas, etanşarea, pe porţiuni, folosind 
o sursă de aer comprimat, care, la 
nevoie, poate fi chiar o pompă de aer. 

înjecioareie —■ care asigură nemij¬ 
locit pătrunderea şi distribuirea co¬ 
rectă a motorinei în camera de ardere— 
constituie o importantă sursă poten¬ 
ţială de pierderi. Defectele care in- 


I v; a ,4 


Or, ing. M. STHATULAT 

tervin cei mai adesea sînt: calaminarea 
orificiilor de injecţie, modificarea pre¬ 
siunii de deschidere a acului injecto- 
rului, pierderea etanşeităţii, deterio¬ 
rarea calităţii" jetului şi înţepenirea 
acuiui (sau îngreunarea deplasării sa¬ 
le). 

Pentru detectarea unora dintre de¬ 
fecţiunile menţionate este necesară 
o aparatură specia® care nu este ia 
îndemîna oricărui amator. Dar o parte 
din aceste defecţiuni pot fi remediate 
lesne. Este vorba, în primul rînd, de 
decaiaminarea injectorului. în uneie 
situaţii de funcţionare anormală, pe 
bulbul puiverizatorului se formează 
nişte trompe de calamină (fig. 1), care 
înrăutăţesc pulverizarea combustibi¬ 
lului şi pot modifica direcţionarea jetu¬ 
lui sau jeturilor de combustibil în ca¬ 
mera de ardere (fig. 2). Ambele con¬ 
secinţe conduc la înrăutăţirea formării 
amestecului aer-motorină, la deterio¬ 
rarea arderii şi majorarea consumului 
de combustibil. 

De multe ori curăţirea pulverizato- 
ruiui de calamină este suficientă pen¬ 
tru refacerea calităţilor jeturilor, dar 
sînt şi cazuri în care pentru aceasta 
se cere reglarea presiunii de deschi¬ 
dere a acului. Operaţiunea se poate 
executa numai dacă se dispune de 
un aparat, nu prea complicat, ce poate 
fi confecţionat cu mijloace puţin costi¬ 
sitoare. 

Schema unui astfel de aparat este 
prezentată în fig. 3; în componenţa ei 
intră un element de pompare 1, supa¬ 
pele 2 şi 3, acul de descărcare 4 şi un 
manometru 5. înjectorul 7 supus ve¬ 
rificărilor se montează la instalaţie 
şi apoi se începe acţionarea elementu¬ 
lui de pompare, după ce acul-supapă4 
a fost închis. în acest fel motorina este 
preluată din bazinul 6 şi înmagazinată 
iniţial în element pe lîngă supapa de 
aspiraţie 2. La cursa următoare a pisto¬ 
nului elementului de pompare, moto¬ 
rina este împinsă pe lîngă supapa de 
refulare 3 spre injector. După cîteva 
pompări, acui injectorului se va des¬ 
chide şi astfel pe manometru! 5 se va 
putea citi presiunea respectivă, pu- 
tîndu-se efectua apoi, eventual, şi re¬ 
glajul acestei mărimi. După terminarea 
operaţiunilor de verificare şi reglare, 
aparatul este scos de sub presiune 
prin deschiderea supapei-ac 4. 

Tot acum se poate efectua şi veri¬ 
ficarea etanşeităţii injectorului. în acest 
scop se ridică uşor presiunea pînă la 
o valoare cu 20 de bari mai mică decît 


cea de deschidere. Pulverizatorul poa¬ 
te fi socotit etanş — dacă timp de zece 
secunde pe suprafaţa sa nu apare 
nici o picătură de iichid. Se înţelege 
că operaţiunea are drept scop să veri¬ 
fice etanşeitatea acului pe sediu. Exis¬ 
tenţa pierderilor excesive pe Ia ra¬ 
cordul de retur (care indică un joc 
mare între ac şi pulverizator, în regiu¬ 
nea cilindrică de ghidare, sau insufi¬ 
cienta strîngere a piuliţei puiverizato¬ 
rului) se poate constata chiar pe motor 
în timpul funcţionării. Cu acelaşi apa¬ 
rat se pot verifică şi calităţile jetului 
(jeturilor) produs de injector. Pe iîngă 
corecta lor poziţionare şi formă, jetu¬ 
rile trebuie să se prezinte sub forma 
unei ceţe fine, ceva mai compactă în 
centru. Jeturi nedispersate, continue 
sau cu o structură vizibil grosolană, 
precum şi de forme anormale, sînt 
indicii sigure ale uzurii injectorului 
(dacă presiunea de deschidere este 
corect reglată). 

O uitimă verificare a injectorului,. 
care poate fi făcută de orice amator, 
este proba de glisare ce dă indicaţii 
asupra deplasării normale a acului 
în pulverizator. Pentru aceasta se ex¬ 
trage acul din pulverizator, se imersea- 
ză în motorină şi apoi se introduce în 
corpui puiverizatorului. Se înclină pul¬ 
verizatorul la 45° şi se scoate acul 
pe o treime din lungimea suprafeţei 
sale de ghidaj. La un injector bun, 
acul lăsat iiber în această poziţie tre¬ 
buie să revină într-o mişcare uniformă 
pe sediul conic al corpului, deci numai 
sub acţiunea propriei sale greutăţi. 

Pompa de Infecţie poate suferi 
următoarele defecţiuni cu implicaţii 
neplăcute asupra consumului: uzura 
elementelor de pompare, uzura supa¬ 
pelor de refulare, dereglarea debitului 
maxim, creşterea neuniformităţii de¬ 
bitării, legarea greşită a elementelor 
de pompare îa injectare (fără a respec¬ 
ta ordinea de funcţionare a motorului) 
şi dereglarea avansului. Toate aceste . 
defecţiuni afectează nu numai consu¬ 
mul de combustibil, ci şi toate cele¬ 
lalte performanţe, ca şi funcţionarea 
motorului. 

Dintre acestea, cea mai obişnuită 
este uzura elementelor de pompare, 
al cărei prim efect este reducerea de¬ 


bitului de combustibil refulat. Se în¬ 
ţelege că defectul nu poate fi înlăturat 
decît prin înlocuirea elementelor uzate. 
Dar în iipsa pieselor de schimb sau 
din comoditate, unii mecanici compen¬ 
sează pierderea de debit mărind debi¬ 
tul la maximum. Ce se întîmplă însă, 
de fapt, în acesf caz? 

Dacă se reprezintă într-o diagramă 
variaţia debitului maxim admis de 
normele antipoluare în funcţie de tu¬ 
raţie, atunci se obţine curba 1 (fig. 4). 
în mod normal sînt admise în exploa¬ 
tare numai pompe aie căror eiemente 
au caracteristici de debitare plasate 
sub această curbă (de exemplu, 2). 
Cînd pompa se uzează, atunci caracte¬ 
ristica sa de debitare se deformează 
conform curbei 3, astfel încît ia turaţii 
mici, din cauza debitului insuficient, 
motorul nu dezvoltă un cuplu cores¬ 
punzător. Mărind debitul maxim, me¬ 
canicul deplasează curba de reglare 
în întregime spre zonele superioare 
ale diagramei, deci noua caracteristică 
de debit 4 se va plasa deasupra limitei 
de fum în intervalul de turaţii superior 
nivelului n'. Aşadar, ia aceste regi¬ 
muri motorul va funcţiona şi neecono¬ 
mic, dar şi cu emisii de fum intolera¬ 
bile, ceea ce atrage atenţia asupra 
caracterului neacceptabi! a! procedeu¬ 
lui. 

în privinţa alimentării motorului este 
necesar să se arate, în final, că îa 
motorul diesel im purităţi ie mecanice 
strecurate în masa combustibilului au 
efecte mult mas dăunătoare decît la 
motoarele cu carburator. Ţinînd sea¬ 
ma că injectoarele şi elementele de 
pompare sînt realizate cu jocuri func¬ 
ţionale de 2—3 pn, uneori pătrunde¬ 
rea impurităţilor între aceste piese pro¬ 
duce rapida lor degradare, al cărei 
efect imediat este creşterea consu¬ 
mului. Să nu uităm că numai 3 grame 
de praf, dispersate în particule cu 
diametre de 5...15 /zm pot scoate 
din funcţiune o pompă, indiferent de 
timpul în care praful a reuşit să p㬠
trundă In sistem. Este un semnal de 
alarmă referitor la grija deosebită ce 
trebuie acordată modului de alimen¬ 
tare cu motorină, precum şi atenţiei 
ce se cuvine acordată corectei între¬ 
ţineri a filtrelor de motorină. 



\r 1 

\ I JETURI 

PULVERIZATOR \ PEFECTU8ASS 






4 POMPĂ UZATĂ Şi DEREGLATĂ 


" 1 LIMITA OS POLUARE 


g POMPĂ NORMALĂ 


3 POMPĂ UZATĂ CU RESLAJ 
MOMI MÂL 


TEHNIUM 3/80 







CIRCULAŢIA RUTIERĂ 

iOBdilta preventivă 

ie iatersectil 

¥ 

Colonei VICTOR BECA 

inersectia — indiferent de mărimea, laşi nivel, reprezintă o zonă unde con- 
cor?'plexitatea, intensitatea traficului — ducătorul de vehicul trebuie să-şi spo¬ 
re*: rezintă pentru circulaţie o problemă. rească atenţia şi să piloteze cu un plus 
Specialiştii au calculat că, în compara- de precauţie. 

ţie cu sectoarele de drum în aliniament, Regulile de circulaţie, cele de conduită 
situate între două încrucişări, intersec- preventivă trebuie aplicate cu rigurozi- 
ţiă de artere rutiere, fie ele şosele sau tate întotdeauna şi peste tot, dar în mod 
străzi, reprezintă o zonă unde pericolul deosebit la încrucişări, deoarece posi- 
de accidente este de 5—6 ori mai mare. bilitatea comiterii de accidente în aceste 
Bineînţeles că intersecţiile bine ame- locuri este mărită, 
najate, corespunzător dotate cu mij- Normele de prioritate în intersecţii 
Joace automate de semnalizare, unde sînt precis stabilite în Regulamentul 
fluxurile de circulaţie sînt precis deli- de circulaţie. Materializarea lor este rea¬ 
litate şi protejate, sînt mult mai sigure lizată prin indicatoare de prioritate şi de 
decît încrucişările unde traficul nu este pierdere a priorităţii ori prin semafoare 
organizat. electrice. Ceea ce nu este menţionat în 

Indiferent cît de bine sînt însă puse la Regulamentul de circulaţie este faptul 
pun t intersecţiile, ţinînd cont că auto- că, şi în cazul priorităţii, conducătorul 
mob iistul, motoristul, motociclistul sau de vehicul trebuie să manifeste un plus 
biciclistul trebuie să perceapă în aceste de prudenţă, de atenţie la trecerea prin 
locuri semnificaţia unei multitudini de încrucişare. Am întrebat un şofer cu 
indicatoare, de semnale luminoase, in- multă experienţă, care are la activ peste 

i ,'secţia de drumuri sau străzi, la ace- un milion de kilometri rulaţi: «Ce vă de¬ 


termină să reduceţi viteza şi să de- . deplasarea, pentru ca, în final, cum se 
veniţi mai atent atunci cînd treceţi zice, să fim accidentaţi «cu dreptatea 

prin intersecţii, deşi aveţi priorita- de partea noastră». Tot aşa de bine 

te?». Mi-a răspuns: «Şi aici, mai bine putem să riscăm o coliziune cu şoferul 

zis, cu atit mai mult aici, ca dealtfel unui autovehicul care, deşi vrea, nu 

peste tot în circulaţie, trebuie să fii poate acorda prioritate pentru simplul 

prudent nu numai pentru tine, ci şi motiv că nu-l ajută maşina, avînd trîne- 

pentru ceilalţi. Bazîndu-mă orbeşte le detecte. Bineînţeles că nu trebuie să 

pe prioritate, pot intra în coliziune existe asemenea cazuri, că maşinile 

cu un neatent, cu un şofer care con- trebuie verificate temeinic înainte de 

duce sub influenţa alcoolului ori plecare... dar pot apărea şi astfel de si- 

cu un pilot, care, necunoscînd bine tuaţii. 

localitatea, poate scăpa din vedere Nu pledez pentru un exces de pruden- 
un indicator sau altul. Tot aşa de bine ţă care ar putea semăna confuzii în cir- 

s-ar putea să mă întîlnesc cu un in- culaţie. Inhibaţi şi înfricoşaţi de teama 

conştient care conduce tărâ a avea unei coliziuni, vor opri astfel în încruci- 

permis şi care e total străin de regu- sare atît cei care n-au prioritate, cît şi 

Iile de circulaţie şi, pe deasupra, cei care au. Nu! Conducătorii de vehi- 

inhibat de o eventuală tnfîlnire cu cule pot realiza cu relativă uşurinţă si- 

organele de control». tuaţiile cînd partenerii lor, din diferite 

„Dar dacă — continuă el — de pe motive, sînt pe cale de a nu le acorda 

artera neprioritară îmi apare în mare dreptul de a trece primii prin intersec- 

viteză, instalat la volan, un «pilot» ţie. Alura cu care se apropie de încruci¬ 
şare a furai maşina respectivă şi care sare autovehiculul, viteza lui de depla¬ 
sa tel cu ce! care conduce fără per- sare şi, uneori, chiar chipul şoferului, 

mis nu doreşte să dea ochii cu orga- care arată că nu e atent, ne dau suticien- 

mele de control?”. Bineînţeles că i-am te posibilităţi de a lua măsurile ce se 

dat dreptate şi cred că la fel ca mine îi impun în spiritul conduitei preventive 

daţi dreptate şi dv., stimaţi cititori. la trecerea prin intersecţii. 

Intersecţia mai pune însă şi alte pro- Cu atît trebuie să fie mai mare pru- 
bleme: circulăm pe o arteră cu priori- denţa la trecerea prin intersecţii cu cît 

tate. Ne apropiem de încrucişare şi ob- ţ n aceste luni, solul, frecvent alunecos, 

servăm venind în viteză, de pe strada impune creşterea, uneori chiar dubla- 

fără prioritate, un autovehicul. Este a- rea distantelor necesare pentru oprirea 

proape sigur că pilotul care conduce de autovehiculului, iar manevrarea bruscă 

manieră agresivă nu ne va acorda prio- a comenzilor tace posibil derapajul, cu 

ritate. El încearcă să forţeze nota, să ne toate consecinţele sale negative, 

determine să oprim. Desigur că cea mai 
mare greşeală ar fi să ne continuăm 


ivsrtizir intra lumini 
de poziţie şl stoperi 


Arderea unui bec ai autoturismului 
reprezintă un defect frecvent şi uşor 
de remediat. Există însă becuri a căror 
nefuncţionare este observată de con¬ 
ducătorul auto cu mare întîrziere, doar 
atunci cînd face o verificare special în 
acest scop. Este cazul luminilor de 
poziţie, al lămpii pentru numărui de 
înmatriculare şi ai stopurilor. Averti¬ 
zorul descris în articol, proiectat pen¬ 
tru «Dacia»—1300, semnalizează la 
bord dispariţia luminii la oricare dintre 
aceste becuri, permiţînd astfel reme¬ 
dierea imediată a defectului. 

PRINCIPIUL DE FUNCŢIO¬ 
NARE în vecinătatea fiecărui bec 
supravegheat este pJasat cîte un foto- 
tranzistor. El transformă lumina în- 
tr-un semnal electric, pe care îi trimite 
montajului electronic. Acesta însu¬ 
mează informaţiile de la fototranzis- 
toare şi, dacă unui din becuri nu arde, 
alarmează conducătorul autoturismu¬ 
lui prin aprinderea unei lămpi roşii 
ia bord. 

Cînd poziţiile nu sînt aprinse (ziua), 
avertizorul funcţionează numai în mo¬ 
mentele cînd se apasă pe frînă, con- 
troiînd lumina emisă de stopuri. Dacă 
sînt conectate lămpile de poziţie (noap¬ 
tea), montajul le supraveghează tot 
timpul, inclusiv lampa pentru număr. 
Cînd se frînează noaptea, încetează 
temporar controlul poziţiilor din spate, 
pentru a verifica lumina stopurilor. 
Toate aceste comutări se fac automat, 
fără nici o intervenţie din partea şofe¬ 
rului. 

SCHEMA ELECTRICĂ Montajul 
este reprezentat în fig. 1. Cu linii groase 
sînt desenate circuitele deja existente 
ale autoturismului. Lampa de alar¬ 
mare L, care se instalează !a bord, 
constituie sarcina lui T 6 . Un circuit- 
poartă, cu diodele D 1 — D 3 , permite 
aprinderea lui L numai atunci cînd 
tensiunea în punctul A, B sau C dep㬠
şeşte 1,2 V (suma tensiunilor de des¬ 
chidere a unei diode şi a joncţiunii 
emitor-bază). 

Intrarea C este legată la un circuit 
mai deosebit, deoarece T 4 şi T 5 su¬ 
praveghează, fiecare, cîte două fila¬ 
mente (poziţie spate şi stop), montate 
în aceiaşi bec de 5+21 W. T 4 şi T 5 pot 
primi trei niveluri diferite de iluminare, 


după cum funcţionează filamentul: 
pentru poziţie, stop sau ambele. Pen¬ 
tru a nu crea probleme de reglai, mon¬ 
tajul este conceput să «simtă» numai 
două niveluri de iluminare: mic (pozi¬ 
ţie) şi mare (stop sau poziţie + stop). 
Acest lucru se realizează conectînd 
prin K 1 sau K 2 , în cele două regimuri 
de funcţionare, rezistenţe diferite (R 3 
sau R 4 ). 

Menţionăm că în momentul conec¬ 
tării stopurilor sau poziţiilor, lampa L 
se aprinde pentru o fracţiune de se¬ 
cundă, deoarece filamentele au o ine+ 
ţie termică apreciabilă. Această clipire 
a lămpii de avertizare nu este supăr㬠
toare^, dimpotrivă, constituie o veri¬ 
ficare permanentă a bunei funcţionări 
a avertizorului. 

Diodele D 4 şi D 5 împiedică inter¬ 
conectarea circuitelor de poziţie şi 
stop. T 6 va fi prevăzut cu un radiator 
de minimum 5—6 cm 2 . 

INDICAŢII CONSTRUCTIVE. 

Porţiunea de circuit delimitată cu- 
linie întreruptă în fig. 1 se execută pe 
o plăcuţă cît o cutie de chibrituri. Ea se 
închide într-o cutie şi se montează în 
portbagaj, iîngă lampa din stînga. în 
fig. 2 se arată conexiunile ce trebuie 
făcute. Se va folosi sîrmă izolată în 
PVC, preferabil liţată. 

O problemă o constituie montarea 
fototranzistoarelor în corpul lămpilor. 
Se pot folosi bananele radio din co¬ 
merţ, ca în fig. 4. Fototranzistorul se 
lipeşte cu răşină epoxidică sau cu iac 
în corpul randalinatal bananei. Termi¬ 
nalele trebuie tăiate în prealabil la 3,^ 
respectiv 7 mm, şi prelungite cu două* 
fire liţate subţiri, izolate în PVC. Din 
partea cu filet interior a bananei se 
confecţionează o piuliţă, prin “tăiere 
ca în figură. 

Figura 3 prezintă locurile şi poziţiile 
de fixare a traductoarelor în găuri <j> 8 
practicate în pereţii de plastic ai lămpi¬ 
lor de poziţie. în lampa pentru număr, 
fiind spaţiu redus, fototranzistorul se 
montează prin lipire direct pe dulia de 
plastic, terminalele fiind scoase prin- 
tr-o gaură 4 2,5. Toate fototranzistoa- 
reie se lipesc într-o poziţie astfel 
aleasă încît să primească iumina direct 
de la filamentele becurilor respective. 

Fiz. GHEORGHE BĂLUŢĂ 



TEHNIUM 3/80 


15 








DISPOZITIV PORTMTM 

oi cmcjit 


Manevrarea filtrelor de corecţie în 
timpul procesului pozitiv coior este o 
operaţie care presupune multă atenţie 
pentru a evita eventuala spargere a 
acestora în condiţiile de obscuritate 
din laborator. Totodată, cutiile în care 
acestea se livrează, deşi sînt foarte 
potrivite transportului şi depozitării, 
nu permit o rapidă scoatere şi reintro¬ 
ducere în aceeaşi poziţie în timpul 
lucrului. 

Fotoamatorilor interesaţi le propu¬ 
nem realizarea unui dispozitiv simplu 
de mare utilitate. 

Să urmărim figurile 1 şi 2. Pe un su- 


Sng. V. CĂLINESCU 

port «1» cu coloană «2» se află trei 
platouri rotative «3». Pe fiecare platou 
se află aşezate şi fixate 12 filtre, în 
poziţie verticală. Fiecărui platou îi co¬ 
respunde o culoare de filtraj, respectiv 
galben, purpuriu, azuriu. Pe fiecare 
piatou se află 11 filtre de corecţie şi 
un filtru mozaic. 

inelul «4» are rol de asigurare după 
montaj. Piesa «5» este un dop care 
închide coloana «2». în interiorul co¬ 
loanei se află unul sau mai multe becuri 
de mică putere. Prin trei orificii late¬ 
rale se iluminează o parte din fiecare 
platou, astfel încît să se poată identifica' 


cu uşurinţă filtrele dorite. Fiecare pla¬ 
tou este poziţionat şi susţinut pe co¬ 
loană de către un inel de siguranţă «7». 
Piesa «8» este un manşon pentru 
conductorul electric «9» 

Asupra părţii electrice nu se insistă, 
deoarece există multiple soluţii posi¬ 
bile. în desen s-a figurat o legătură 
(rigidă) serie, fixată pe o piesă de bază 
din textolit, alcătuită din trei becuri 
de joasă tensiune. Alimentarea se 
poate face de la un transformator sau 
de la reţea, înseriind o rezistenţă de 
valoare corespunzătoare. Introducerea 
sistemului electric se poate face şi 
pe la partea superioară a coloanei. 

Platoul este alcătuit după cum ur¬ 
mează. Pe o bucşă «3.1» se află pre¬ 
sate două discuri «3.2», prevăzute cu 
ghidaje «3.3». în partea inferioară a 
platoului se află un inel «3.4» din mate¬ 
rial plastic translucid, pe care se 
inscripţionează (sau se desenează) 
cifrele corespunzătoare filtrelor. Lumi¬ 
na ce iese din coloană prin cele trei 
orificii se colorează cu ajutorul a trei 
filtre «10» (galben, purpuriu, azuriu), 
astfel încît pe inelele de plastic ale 
platourilor se va putea identifica filtrul 
dorit. 

Construcţia se poate completa cu o 
piesă de protecţie «11», sub forma 
unui cilindru închis ia partea supe¬ 
rioară şi avînd un inel de fixare la co¬ 
loană. Pe partea laterală, cilindrul va 
avea o fantă prin care se vor scoate şi 
introduce filtrele. Dimensionarea se 
face după execuţia dispozitivului. 

Reperele au schiţele de execuţie 
date în figurile 3—7. 

Suportul «1» este metalic şi se face* 


prin strunjire. El va fi o piesă grea, care '] 
să asigure stabilitatea dispozitivului. | 
Această piesă poate fi eventual făcută 
şi din lemn, însă de esenţă tare şi mai 
mare dimensional. 

Coloana «2» se face din ţeavă, con¬ 
form schiţei. Se poate folosi un mate¬ 
rial metalic sau masă plastică. Eventual j 
s-ar putea face coloana din tablă 
de 1—1,5 mm. 

Bucşa «3.1» se recomandă a fi făcută ! 
din alamă. Umerii de 4 23 se vor exe- ) 
cuta suficient de precis pentru a se 
garanta asamblarea prin pres= a a 
discurilor «3.2». Eventual asamblarea f 
se poate face prin cositorire. S< va • 
avea o grijă deosebită ca discurile 
asamblate să rămînă paralele. Înainte 
de asamblare, pe feţele inferioare ale ^ 
discurilor «3.2» se montează, prin ni- ’ 
tuire sau lipire (cositorire sau adezivi 
sintetici), ghidajele «3.3», echiun- 
ghiular. j 

Inelele «7» se fac din sîrmă de oţel ! 
de 1,25—1,4 mm. ! 

Filtrele «10» se lipesc; ele pot fi din ; 
sticlă sau material plastic colorai j 
Inelul «3.4» se lipeşte cu un adeziv : 
sintetic. El are înălţimea de 10 mm, 
Reperul «4» se face din oţel sau I 
alamă. Reperul «5» rămîne de executat ; 
la latitudinea constructorului. 

Pentru protecţie anticorosivă, pie¬ 
sele metalice pot fi cromate sau niche¬ 
late. Mai puţin recomandată este o 
operaţie de vopsire. 

Dimensiunile date corespund filtre¬ 
lor de 7,5x7,5 cm. Construcţia este 
uşor de redimensionat, eventual poate 
fi modificată menţinînd rolul funcţional 
al pieselor principale. 



2 

1, 0 

25 i 

1 

1 

! 

1 

[ 0^0,5 I 

023 _ 











7 | 2.as^igi N 6 IA 90° 




TEHNIUM 3/80 


p| 














































Ing. STELIAN LOZNEANU , iAŞI 

indicarea acordului radioreceptoare- tul de detecţie (fig. 3). Rezistenţa R 3 
lor pe frecvenţa dorită se realizează în este rezistenţa de sarcină a detectorului 
mod tradiţional prin acul indicator, care (în anumite radioreceptoare fiind con¬ 


stituită de potenţiometrul de volum). zistenţa rezultantă a acestui grup serie- 

Microampermetrul se găseşte conectat paralel să ne egală cu R 4 pentru a asi- 

în serie cu rezistenţa de detecţie, către gura funcţionarea simetrică a detecto- 

partea de masă a acesteia. Şi în acest xului de raport. 

caz acordul optim se găseşte pentru de- Se poate modifica sensibilitatea indi- 
viaţia maximă a microampermetrului. catorului de acord pe MF prin ajusta- 

Vom examina în continuare un indi- rea valorilor rezistenţelor R 2 , R 3 , R 4 şi r. 

câtor de acord pentru un radioreceptor în cazul radioreceptoarelor prevăzute 
MA/MF, care să indice acordul pentru a recepţiona doar emisiunile cu MF, se 

recepţia emisiunilor cu MA şi cu MF. pot realiza diferite variante de indica- 

Montajul este prezentat în fig. 4. Pentru toare de acord. In fig. 5 se prezintă două 

emisiunile cu MA, indicatorul M se modalităţi de montare a microamper- 

găseşte în serie cu R ls rezistenţa de sar- metrului. în prima variantă, A, este 

cină a detectorului. Un condensator de vorba despre un microampermetru obiş- 

aproximativ 100 ^F scurtcircuitează mi- nuit, iar în varianta B este vorba despre 

croampermetrul pentru ca acesta să nu un microampermetru cu zero central 

reacţioneze la frecvenţe joase de modu- (acord corect dacă acul indicator este 

laţie. în cazul recepţionării emisiunilor pe zero central). Valoarea rezistenţei 

cu MF, microampermetrul este atacat serie R se determină în funcţie de sen- 

prin intermediul rezistenţei R 3 . Această sibilitatea microampermetrului folosit, 

rezistenţă poate fi considerată în serie Pentru mai multă uşurinţă, se poate 

cu rezistenţa internă r a microamper- folosi o rezistenţă semireglabilă. Se re- 

metrului, acest grup serie fiind în pa- comandă un microampermetru de 

ralel cu rezistenţa R 2 . Trebuie ca re- 200 jnA. 


este legat mecanic cu potenţiometrul de 
programare (la radioreceptoarele cu 
acord continuu, realizat cu diode vari- 
cap), respectiv cu axul condensatorului 
variabil (sau cu axul variometrului). Pre¬ 
cizia indicaţiei este limitată datorită to¬ 
leranţei potenţiometrului sau condensa¬ 
torului variabil (sau variometrului), cît 
şi jocului acului indicator. O altă posi¬ 
bilitate este indicarea acordului cu un 
instrument de măsură. 

Ca indicatoare de acord se pot folosi 
microampermetre de dimensiuni mici, 
avînd deviaţia maximă la 100-500 ţtA. 
Se recomandă utilizarea unui instrument 
avînd rezistenţa internă de 300 Q, cu o 



deviaţie maximă a acului pentru 400 uA. 
Sînt posibile mai multe soluţii pentru 
utilizarea acestor microampermetre ca 
indicator de acord. Un prim procedeu 
constă în a monta microampermetru! M 
în circuitul de emitor al primului tran¬ 
zistor de FI, tranzistor T pe care se 
aplică tensiunea de RAA de după de¬ 
tecţie (fig. 1). Această tensiune este pro¬ 
porţională cu amplitudinea semnalului 
primit şi atinge valoarea maximă pen¬ 
tru acord optim. Ea modifică polarizarea 
tranzistorului T şi, în aceiaşi timp, cu¬ 
rentul prin circuitul de emitor în care 
se află intercalat microampermetrul M. 
în funcţie de valoarea curentului prin 
circuitul de emitor, este cîteodată ne¬ 
cesară plasarea unei rezistenţe R 2 în 
paralel cu microampermetrul, pentru a 
reduce curentul prin acesta. Pentru a 
nu modifica funcţionarea radiorecepto¬ 
rului, rezistenţa rezultantă a grupului 
serie R t şi M trebuie să fie egală cu re¬ 
zistenţa care era iniţial prezentă în cir¬ 
cuitul de emitor; se determină astfel 
valoarea lui R x ţinîndu-se seama de re¬ 
zistenţa proprie a microampermetrului 
în fig. 2 se prezintă o soluţie asem㬠
nătoare, microampermetrul fiind montat 
de această dată în alimentarea colecto¬ 
rului tranzistorului T, pe care este apli¬ 
cată tensiunea de RAA. Un alt montaj, 
de asemenea simplu, constă în a inter¬ 
cala microampermetrul direct în circui- 



cmi Dl PAUZĂ 


Se ştie că asocierea unor efecte lu¬ 
minoase cu muzica îi conferă aces¬ 
teia mai multă forţă de expresie. Orga 
de lumini reuşeşte să sincronizeze 
frecvenţa sunetelor cu culoarea. Mon¬ 
tajele mai complexe sînt prevăzute şi 
cu comandă în amplitudine. Un nea¬ 
juns al multor scheme de «muzică 
şi culoare» îl constituie faptul că la 
sfîrşitul pasajului muzical, în momente 
de pauză, toate becurile sînt stinse şi 
camera se scufundă în întuneric. 

Montajul propus în continuare eli¬ 
mină acest inconvenient, putîndu-se 
adapta uşor la orice tip de orgă de 


Student ADRIAN PETRESGU 

lumini. El reprezintă, de fapt, un ca¬ 
nal suplimentar menit să aprindă be¬ 
cul în pauză sau în timpul unor pasaje 
muzicale de intensitate scăzută. 

Schema se poate cupla, de exem¬ 
plu, la cea prezentată în revista «Teh- 
nium» nr. 9/1973. 

Funcţionarea este următoarea: sem¬ 
nalul, luat din etajul de ieşire al ampli¬ 
ficatorului, obligatoriu prin transfor- 
i mator, pentru separare galvanică, se 
divizează pe potenţiometrul P şi se 
aplică pe baza lui T,. Deschiderea 
acestuia determină descărcarea con¬ 
densatorului C şi blocarea lui T 2 . Ti- 


• 

ristorul se va stinge, fiind alimentat 
în curent alternativ sau curent redre¬ 
sat (dar nefiltrat!). 

Cînd semnalul dispare (pauză), Tţ 
se blochează şi C se încarcă prin R 2 
cu constanta de timp C.R 2 , ducînd la 
deschiderea lui T 2 şi amorsarea tiris- 
torului. Acelaşi lucru se întîmplă şi 
dacă semnalul este foarte mic. Pragul 
de aprindere se reglează din P şi din 
R 2 după dorinţă. R 2 se poate alege în¬ 


tre 3 kfl şi 50 kA, în funcţie şi de 
factorul de amplificare al lui T 2 şi de 
sensibilitatea tiristorului folosit. 

Urmărind să avem o constantă de 
timp de 0,1— 0,4 s, se va dirhensiona C 
în funcţie de R 2 . 

Cu valorile din schemă se obţine 
o constantă, de timp de 0,2 s. S-a folo¬ 
sit un tiristdr de tipul 2N1599 de 1,6 A/ 
400 V. 

+10rî5\/ 



TEHNIUM 3/80 


17 




















în bogata gamă a radioreceptoarelor de producţie românească 
un ioc aparte îi ocupă radioreceptorul CRQNOS. Acesta are posi¬ 
bilitatea recepţionării emisiunilor radiodifuzate în gama undelor 
medii şi în gama undelor ultrascurte. Alimentarea radioreceptoru¬ 
lui este asigurată din reţeaua de curent alternativ cu tensiunea 
de 220 V. 

Pornirea şi oprirea radioreceptorului se obţin prin apăsarea 
succesivă a clapei 6. Prin manevrarea butonului 7 se face acordul 
pe postul de emisie dorit, intensitatea volumului sonor reglîndu-se 

cu butonul 8. 

PORNIREA AUTOMATĂ 

Se roteşte butonul 9 şi se fixează pe tamburul 13 ora la care dorim 
să pornească automat radioreceptorul. Apoi se apasă clapa 5. 
Astfel, ia ora dorită, radioreceptorul CRQNOS va intra singur în 
funcţiune pe durată de o oră, după care se va opri. 

OPRIREA AUTOMATĂ 

Clapa 6 nu trebuie să fie apăsată. Butonul 1 se roteşte şi radio¬ 
receptorul va intra în funcţiune. La o rotire maximă a butonului 1, 
aparatul funcţionează o oră, după care se opreşte. Funcţionarea 
comandată cu ajutorul butonului 1 nu afectează pornirea automată 
la ora prestabilită, cu condiţia ca să fie apăsată clapa 5. 

Fixarea ceasului la ora exactă se face prin intermediul butonului 

10 . 

Radioreceptorul CRQNOS va fi ferit de acţiunea directă a raze¬ 
lor solare sau de influenţa surselor de căldură. 

Termenul de garanţie este de 1 an, interval în care orice reparaţii 
se execută de reprezentanţele tehnice ale întreprinderii «Electro¬ 
nica». Preţul unui aparat este de 1 000 de lei. 


In magazinele comerţului de stat mal puteţi găsi şi aSte tipuri 
de radioreceptoare, cum ar fi: __ 


Aceste radioreceptoare se vfnd şi cu plata In ÎS ral® lunare, 
avansul fiind d® numai 3B la sută» 


DISPOZITIVE DE COMANDĂ 


1. Pornire şi oprire automată; Z ceas electromecanic; 
3. scală; 4 comutator de game; 5. comanda pornirii auto¬ 
mate; 6. pornirea manuală; 7. acord; 8. reglaj volum; 9. 
programarea orei de pornire automată; 10. reglarea ceasu¬ 
lui; 11. cordon reţea; IZ bornă pentru cască; 11 disc pe 
care se fixează ora de pornire; 14 conductor pentru antenă. 


DENUMIREA APARATULUI 

L U. 

PREŢ 

CORA 

1 

345 iei 

APOLLO 

1 

345 „ 

PESCĂRUŞ 

2 

45® „ 

ALFA 

2 

m „ 

COSMOS 

3 

645-740 „ 

ALBATROS 

4 

8©e „ 

JUPITER 

4 

845 „ 

MADRIGAL 

4 

1150 „ 

GLORIA 

4 

145® ,, 






















































UL1411L 


Multe aparate electrocasnice — pi- 
cupuri, caseiofoane, aparate radio — 
sînt echipate cu circuitul integrat 
UL 1401 L, care poate fi folosit şi de 
către constructorii amatori în monta¬ 
jele lor. 

Modul cum poate fi conectat într-o 
schemă acest circuit este prezentat 
alăturat. Acesta este un amplificator 
integrat de joasă frecvenţă ce debi¬ 
tează pe o sarcină de 4.Q. o putere 


maximă de 0,5 W. 

Amplificatorul are la intrare un etaj 
repetor pe emitor cu tranzistorul 
BC IC® sau BC 148. S-a adaptat acest 
montaj fiindcă o doză ceramică de 
picup are o impedanţă de ordinul 
0,5 Mi2, iar impedanţa de intrare a 
circuitului UL1401 L este de numai 8 kQ. 

în montaj poate acţiona şi un circuit 
corector de ton. 


• MIEI TI® 


Montajul este utilizabil la depanarea 
televizoarelor fiindcă generează sem¬ 
nal video (bare verticale şi bare ori¬ 
zontale) şi semna! de radiofrecvenţă 
modulat. 

Frecvenţa semnalelor pentru bare 
atît pe orizontală cît şi pe verticală se 
reglează din potenţiometrele montate 
la tuburile ECC 83. 

Cele două tuburi ECC 83 lucrează 
ca oscilatoare, semnalele lor modu- 
!înd oscilatorul de radiofrecvenţă, con¬ 
struit cu tubul EF80. Semnalul pentru 
barele orizontale se aplică pe grila 
supresorjar cele pentru bare verticale 
se aplică pe grila ecran. 


ECC 83 


Bobina din oscilator are 4—5 spire 
din CuEm 0,6, diametrul bobinei fiind 
de 6 mm, iar pasul bobinajului 0,5 mm. 
Priza pentru conectarea catodului se 
ia la spira 3 de la masă. Acordul pe 
unul dintre canaJele de televiziune se 
obţine din condensatorul semivariabil, 
montat în paralel cu bobina. Alimen¬ 
tarea se face cu tensiune de 150 V, 
bine filtrată. 

Transformatorul de reţea are secţiu¬ 
nea de 6 cm 2 , avînd bobinate în primar 
1 840 de spire CuEm 0,1. în secundar, 
pentru înfăşurarea de + 150 V, se bo¬ 
binează 1 000 de spire CuEm 0,15, iar 
pentru 6,3 V se vor bobina 55 de spire 
CuEm 0,6. Diodele redresoare sînt 
F 407 sau echivalente. 




i«BA* E ORIZONTALE 
“O+150V 



fRMZISTOBMETRU 

DINAMIC 


Majoritatea montajelor de acest fel 
permite verificarea tranzistoarelor în 
regim static. Montajul prezentat are 
calitatea că poate verifica un tranzis¬ 
tor pnp sau npn în regim dinamic. 
Montajul se compune dintr-un oscila¬ 
tor de joasă frecvenţă ce debitează 
semnai pentru tranzistorul supus tes¬ 
tării. 

La ieşirea tranzistorului testat este 
cuplat un instrument indicator. Devia¬ 
ţia acului indicator este direct pro¬ 
porţională cu amplificarea tranzistoru¬ 
lui. Transformatorul din oscilator este 
de tipul celor de cuplaj între etaje la 
amplificatoarele de AF. 

Tranzistorul din oscilator este un 
EFT 323 sau AC 180. 

Ca instrument indicator se montează 
un miiiampermetru cu sensibilitatea 
de 1 îtiA. 

Mărimea amplificării tranzistorului 
testat se stabileşte din potenţiometrul 
de 5 k£2 montat Sa borna de emitor. 



RMARE DIN Pj 


—„JP pOp 


Racordarea V.D.U. la staţia de RTTY 
se face avînd în vedere următoarele 
reguli: 

1) Logica V.D.U. este +5 V pentru 
starea de 1, respectiv «space», şi 0 V 
pentru starea de 0, respectiv «mark», 

2) Nu se va depăşi în nici un caz 
pe intrări şi ieşiri tensiunea de +5 V. 

Pentru racordarea părţii de recepţie 
a V.D.U. la T.U. (cel publicat în num㬠
rul 1^1979 cu 7 C.l. de tip 741) se va lua 
semnalul imediat după comutatorul 
«normal-inversat», punînd o diodă 
PL5V1Z faţă de masă (fig. 5), tranzis¬ 
torul final de înaltă tensiune eliminîn- 
du-se. La emisie, ieşirea V.D.U. se va 
racorda ia ÂFSK exact ca la maşină, 
dar rezistenţa de 3® kQ de la intrarea 
AKSK ia +12 V se va elimina. 

— în schema V.D.U. din numărul 
trecut este posibil să nu fie suficientă 
capacitatea condensatorului de 1 j/F 
(electrolitic) de la intrarea 13 a C.l. 11 
pentru acoperirea vitezei de 45,5 Baud. 
Se va mări pînă la 

—Pentru evitarea basculării întâm¬ 
plătoare a PROM-urilor (C.l. 2 şi 3) 
de pe litere pe cifre sau invers, se vor 
conecta două condensatoare de 1 nF 
între pinii 9 şi masă. 


TEHN1UM 3/8© 


19 




După mai multe luni,, timp în care 
nu ne-am folosit de frigider, la venirea 
lunilor calde recurgem din nou la 
ajutorul Iui. Este bine ca înainte de 
a-! conecta la priză să verificăm starea 
acestuia. Astfel, frigiderul se insta¬ 
lează într-o poziţie perfect verticală, 
lucru realizabil prin reglarea şurubu¬ 
rilor suporturilor inferioare. El se a- 
şază la 5—10 cm de ia perete, iar dea¬ 
supra trebuie asigurat un spaţiu de 
circulaţie a aerului, de minimum 25 
cm. Instalarea lui nu se face în apro¬ 
pierea surselor de căldură sau acolo 
unde este expus razelor solare. 

De asemenea, frigiderul trebuie ţi¬ 
nut într-o igienă perfectă. Deci pe¬ 
riodic (lunar) se recurge la dezghe¬ 
ţarea şi la spălarea lui. La unele tipuri, 
dezgheţarea se poate face semiauto¬ 
mat, apăsînd pe butonul special pre¬ 
văzut în acest scop. După dezgheţare 
se îndepărtează apa, iar frigiderul se 
pune în funcţiune automat La alte 
tipuri, dezgheţarea se face prin între¬ 
ruperea alimentării şi se pune în func¬ 
ţiune normal, conectlndu-l din nou la 
priză. Topirea gheţii se recomandă să 
se facă încet, fără a recurge la obiecte 
tari, metalice sau ascuţite, care pot 
produce avarii refrigeratorului. Inte¬ 
riorul se spală cu o soluţie slabă de 
sodă, după care se ciăteste cu apă 


caldă, în care s-a dizolvat bicarbonat 
de sodiu alimentar şi se şterge cu o 
cîrpă moale şi uscată. Nu se recoman¬ 
dă să se folosească detergent, de¬ 
oarece acesta dăunează materialului 
din care este fabricat şi îşi pierde lu¬ 
ciul. Pentru îndepărtarea mirosului ne¬ 
plăcut din frigider, se pot pune, într-o 
cutie, cîteva bucăţi de mangal. Pe¬ 
riodic trebuie verificată şi etanşeitatea 
frigiderului — aceasta mai ales dacă 
se observă o depunere rapidă a unui 
strat gros de gheaţă. 

Respectînd toate acestea, gospodi¬ 
na poate foiosi frigiderul hu numai ia 
păstrarea alimentelor ia temperatură 
scăzută, ci şi la congelarea lor, impli¬ 
cit la păstrarea lor timp îndelungat 
în general se poate congela orice fel 
de alimente: în stare crudă, semipre¬ 
parate sau preparate. Astfel, la o 
congelare corectă, la o temperatură 
cuprinsă între —12 şi —18 C, vita¬ 
minele nu se distrug, timpul de pre¬ 
parare se scurtează cu o treime, iar 
hidrocarburile devin mai uşor digera¬ 
bile. 

lată şi cîteva indicaţii şi recomandări 
de pregătire şi păstrare a alimentelor. 

CARNE. Trebuie să fie bine zvîn- 
tată şi porţionată. Se împachetează 
separat în folii de piastic, după care 


se aşază în refrigerator. Pentru a eco¬ 
nomisi timp şi pentru a folosi raţional 
spaţiu! din refrigerator, putem adăuga 
o bucată de hîrtie pe care am scris 
data de congelare, crt şi ce fel de 
carne şi pentru ce este destinată 
(friptură, şniţel, tocat etc.). La păsări 
se scot intestinele şi măruntaiele; se 
pot porţiona sau congela întregi. Tim¬ 
pul de păstrare în stare congelată di¬ 
feră: carnea de oaie se poate păstra 
pînă la 6 luni, cea de porc 2—3 luni, 
iar carnea de pui o lună. Decongelarea 
corectă se face scoţînd pachetul cu 
carne din refrigerator pe unul dintre 
rafturile frigiderului, unde se ţine 12 
ore, după care se mai ţine 1—3 ore 
la temperatura camerei. 

PEŞTE Nu se congelează decît 
peşte foarte proaspăt. Se curăţă şi 
se spală uşor, apoi se împachetează 
în folie de plastic şi se introduce timp 
de 2—4 ore în tavă pentru o preconge- 
lare. După acest interval se scoate 
pachetul din precongelator şi se in¬ 
troduce în apă foarte rece pentru 
a se forma un strat subţire de gheaţă 
ce protejează peştele de deshidra¬ 
tare şi se introduce în refrigerator 
(timpul de păstrare: pînă la o lună). 

FRUCTE. Dacă dorim să congelăm 
fructe tăiate (mere, pere, piersici) sau 
întregi (cireşe, prune, fructe de p㬠
dure), acestea se opăresc cu apă sau 
cu sirop (200 g de zahăr la 1 litru de 
apă), ca să nu-şi schimbe culoarea 
în timpul congelării. Este indicat ca 
fructele ce urmează a fi congelate să 
fie sănătoase. Timpul de congelare 
este de 1—2 luni. 

LEGUME. Se curăţă, se spală bine, 
se mărunţesc şi se introduc într-o 
baie de apă fierbinte astfel: spanac, 
varză — 1 minut; conopidă, mazăre, 
varză roşie — 2 minute; fasole verde, 
morcovi, ardei etc. — 3 minute; gulii, 
fasole grasă — 4 minute.' După ce au 
fost scoase din apă, se scurg bine, 
se lasă să se răcească, se înfăşoară 
în folie de piastic şi se introduc în con¬ 
gelator (maximum o lună). 

Decongelarea se face în toate ca¬ 
zurile treptat, nu fortat. 

MU SE CONGELEAZĂ: 

Fructe şi legume cu un conţinut 
mare de apă (struguri, ceapă, roşii, 
salată verde etc.), fructe şi legume 
necoapte, prăjituri, sosuri, maioneză, 
smîntînă, ouă fierte, brînzeturi. 

KRISTA FIL1P 


mmm 

iii 

msmt 


Gospodinele folosesc pentru preg㬠
tirea mîncăruriior, din ce în ce mai 
mult, oalele cu fierbere sub presiune. 
Utilizarea acestora contribuie nu nu¬ 
mai ia economisirea timpului nostru, 
ci şi ia o reducere simţitoare a com¬ 
bustibilului folosit la pregătirea mîn- 
cării. Dar este cunoscut şi faptul că 
prin fierbere, mai ales la presiuni ridi¬ 
cate (peste 1,8 at), se distrug o parte 
din vitamine (C, B, şi A). Astfel, dacă 
respectăm durata de fierbere optimă, 
pierderea acestora 'nu se face decît 
într-o măsură foarte mică. 

Zarzavatul, carnea etc. care se pun 
ia fiert în. oala sub presiune se aşază 
întotdeauna în apă rece. Timpul de 
fierbere dat mai jos corespunde fier¬ 
berii propriu-zise, adică momentului în 
care presiunea şi temperatura sînt 
maxime. Răcirea se poate face ridicînd 
cu ajutorul unei furculiţe (linguri) su- 


20 



papa sau se răceşte încet, desfăcînd minut; spanac, morcovi 1—2 minute; 

în prealabil siguranţa. fasole verde 3 minute; mazăre verde 

Timpul de fierbere: cartofi 8-10 mi- 2 minute; fasole, mazăre, linte us- 

nute; sfeciă 8-10 minute; ceapă 4-5 cată 20—30 de minute; carne de vită 

minute; conopidă 2 minute; roşii 1 25—30 de minute. 



Nu toate locuinţele au pardoseala 
confecţionată din parchet sau acope¬ 
rită cu linoleum. La unele case, ea 
este făcută din scînduri de lemn şi 
tocmai această din urmă categorie 
de locuinţe are în vedere materialul 
de faţă. 

O duşumea vopsită se păstrează 
mai bine în condiţii de curăţenie, con¬ 
ferind în aceiaşi timp încăperii un as¬ 
pect plăcut şi îngrijit. înainte de a 
trece la vopsirea ei, se vor efectua 
unele lucrări pregătitoare: se vor astu¬ 
pa rosturile dintre scînduri, se vor în¬ 
depărta orice denivelări, astfel încît 
scîndura ce urmează a fi vopsită să 
aibă o suprafaţă cît mai uniformă. 

Cînd se vopseşte, duşumeaua tre¬ 
buie să fie perfect uscată. Calitatea 
vopselei seîncearcă întinzînd pe o mică 
porţiune de duşumea un strat subţire 
şi se lasă două zile spre uscare. 
Dacă-la capătul acestui interval de 
timp vopseaua nu se lipeşte de deget, 
înseamnă că ea se usucă bine şi se 
poate trece, prin urmare, ia vopsirea 
întregii suprafeţe a încăperii respec¬ 
tive. Se pot obţine cîteva categorii 
de vopsiri. 

O vopsire simplă se realizează 
în felul următor. Se dă o dată duşu¬ 
meaua cu o vopsea mai subţire. După 
cel puţin două zile se repetă vopsirea. 
Dacă se constată că este necesar, se 
dă şi o a treia vopsea şi se laSă să se 
usuce cel puţin trei zile, după care se 
spală duşumeaua cu apă fierbinte 
pentru a îndepărta orice urmă de ulei 
de vopsea. 

în vederea menţinerii unei duşumele 
curate, aceasta se spală din cînd în 
cînd cu apă. Nu se vor folosi săpun şi 
sodă, aceste produse, după cum se 
ştie, distrug vopseaua, dirninuînd lu¬ 
ciu! acesteia. 

Se va avea grijă ca vopseaua să fie 
dată în straturi subţiri, în iungul scîn- 
durii. Cu cît este mai subţire stratul 
de vopsea şi cu cft este mai bine uscat, 
eu atrt vopsirea este de calitate mai 
bună. 

Alt mod de vopsire a duşumelelor 
are în vedere folosirea ia 1 litru de ulei 
de in fiert a unei cantităţi de vopsea 
de 100—150 g. Âmestecu! foarte bine 
omogenizat se întinde apoi într-un 
strat foarte subţire peste duşumea. 
După două zile se elimină orice defect 
Se chituiesc micile goluri cu un chit 
de lemnărie. Se iasă să se usuce şi 
se curăţă apoi asperităţile cu hîrtie 
abrazivă. Din nou se chituieşte — de 
data aceasta întreaga suprafaţă. Du¬ 
şumeaua finisată bine se dă apoi cu 
o vopsea mult subţiată.-După uscare, 
se mai vopseşte o dată şi chiar de 
două ori. Fiecare strat de vopsea se în¬ 
tinde cît se poate de uniform. După us¬ 
carea vopselei, duşumeaua se spală.' 

O' vopsire de o calitate şi mas 
bună se obţine dacă suprafaţa duşu¬ 
melei se chituieşte de două ori. Pentru 
că vopseaua, cu timpul, se şterge din 
cauza mersului pe duşumea, se va 
pregăti un chit de lemnărie colorat, 
în care scop se adaugă în masa chi¬ 
tului vopsea în cuioarea în care se 
vopseşte duşumeaua. 

_ Suprafaţa.chituită şi uscată se cur㬠
ţă apoi, se acoperă cu un strat subţire 
de vopsea, din nou se usucă, după 
care se vopseşte de două, trei ori. 
Duşumeaua vopsită în acest mod este 
foarte frumoasă, Şocurile de îmbinare 
a scînduriior nu se observă, suprafaţa 
ei este netedă, ca aspect foarte mult 
asemănătoare îinoleumuiui. 

ÎVSÂRIA PĂUN 


TEHNIUM 3/80 







în numărul trecut am vorbit despre 
iluminatul artificial al încăperilor şi am 
prezentat datele constructive ale unui 
corp de iluminat cu tuburi fluorescente. 
Ne vom ocupa în continuare de multele 
şi variatele probleme pe care le ridică 
iluminatul interiorului. 

Am arătat în numărul trecut că pla¬ 
sarea surselor de lumină în centrul 
încăperii, pe tavan, este neavanta 
joasă, pentru că o bună cantitate de 
lumină se iroseşte, iluminînd inutil 
centrul încăperii, în timp ce marginile 
şi colţurile încăperii primesc o lumină 
insuficientă. 

în afara dezavantajului amintit, mai 
avem şi altele, printre care disconfortul 
şi iluzia micşorării camerei. 

Disconfortul este creat de ilumina¬ 
rea generală a încăperii, care se asea¬ 
mănă cu iluminarea generală din cursul 
zilei, amintind de activitate, nu de 
odihnă, şi de aici, imposibilitatea de¬ 
conectării de stresul zilei. Iluzia micşo¬ 
rării camerei este creată de o iluminare 
integrală a pereţilor şi tavanului cu o 
lumină avînd o temperatură de culoare 
în jurul a 2 000—2 500 K, corespun- 
zînd în spectru unei culori care creează 
senzaţia că se «apropie» de privitor, 
şi de aici iluzia că încăperea este mai 
mică. 

Iluzia lărgirii unei încăperi poate fi 
creată printr-o iluminare zonală a anu¬ 
mitor locuri şi evitarea pe cît este po¬ 
sibil a iluminării tavanului. Lăsarea în 
întuneric a tavanului sau chiar vopsirea 
lui într-o culoare închisă (cărămiziu, 
roşu englez etc.) «coboară» artificial 
tavanul, iar efectul de coborîre a aces¬ 
tuia se extinde şi asupra pereţilor, pe 
care îi depărtează. Explicarea feno¬ 
menului ţine de domeniul psihologiei 
şi al analizei percepţiei vizuale pe care 
nu-l putem trata în articol, mulţumin- 
du-ne doar cu rezultatele practice ale 
cercetărilor. Un exemplu de iluminare 


E. VARGHEŞ, designer 

zonală putem vedea în fig. 1, unde în 
dreapta şi stînga unei canapele sînt 
plasate două măsuţe cu cîte o lampă 
cu picior şi abajur. Lungimea picioru¬ 
lui lămpii se alege în aşa fel încît lu¬ 
mina să nu bată în ochii persoanei 
aşezate pe canapea, dar să ilumineze 
toată zona. Contrastul creat de ilu¬ 
minarea puternică a locului şi semi¬ 
întunericul din restul încăperii, care 
acum se iluminează indirect, prin re¬ 
flexie, îngreunează percepţia limitelor 
încăperii. Studii psihologice de spe¬ 
cialitate susţin că într-un spaţiu mai 
slab iluminat, omul este tentat să 



plaseze limitele încăperii mult mai 
departe decît în realitate, ceea ce duce 
la crearea iluziei de lărgire a camerei. 

Se mai poate «coborî» tavanul şi 
umbrind partea superioară a sursei de 
lumină, concomitent cu coborîrea ei. 
Foarte multe lămpi moderne care se 
găsesc în comerţ sînt construite pe 
acest principiu (fig. 2). 

Dezavantajul acestor lămpi constă 
în contrastul foarte mare între partea 
iluminată şi cea rămasă în umbră. So¬ 
luţia constă în îndulcirea contrastului 
cu ajutorul unui abajur translucid din 
pînză, mătase, hîrtie uleiată, plastic 
etc., care permite şi o iluminare gene¬ 
rală a încăperii, pe lîngă o puternică 
iluminare locală. 

Construcţia unui asemenea abajur 
amintind lampioanele Extremului 
Orient este relativ uşoară şi este ar㬠
tată în fig. 3. 

Materialul folosit este hîrtia de de¬ 
sen semiciocan, pe care se trasează 
cu un creion desenul din figură. După 
trasarea desenului, vom adînci prin 
apăsare, cu ajutorul unei rezerve de 
pastă goale, liniile pline pe faţa hîrtjei, 
iar pe cele punctate pe dosul ei. În¬ 
doim hîrtia ca în figură şi lipim cele 
două margini libere, după care pensu¬ 
lăm întreaga construcţie cu ulei de in 
sau o siropăm cu nitrolac incolor, 
pentru a o rigidiza şi a-i oferi o translu¬ 
ciditate mai bună. Pentru a păstra 
nealterat albul hîrtiei, abajurul poate 
fi pensulat şi cu parafină caldă. în 
partea de sus a abajurului vom monta 
un capac decorativ nichelat sau cro- 
mat, pentru a da o notă industrială 
construcţiei noastre. Un asemenea 
capac decorativ puteţi procura din 
magazinele electrotehnice, unde se 
vînd sub denumirea de baldachin, şi 
care au avantajul de a fi prevăzute şi 
cu un sistem de blocare pe cablul 
elastic. Asupra altor amănunte con¬ 
structive nu insistăm, ele rămînînd la 
fantezia şi priceperea amatorului. Atra¬ 
gem însă atenţia asupra puterii maxime 
a lămpii, care nu trebuie să depăşească 
75 W ia un diametru al abajurului de 
40 cm. Reglarea înălţimii lămpii se 
face cu un dispozitiv simplu, descris 
în numărul trecut. 

Un efect deosebit îl creează monta¬ 
rea la înălţimi diferite a trei lămpi, 
soluţie recomandabilă în încăperile 
înalte sau în holurile cu scară inte¬ 
rioară (fig. 4). Acest tip de lampă se 




asortează perfect cu orice tip de mo¬ 
bilier, dar combinaţiile cele mai reu¬ 
şite sînt cele cu mobilier de culoare 
deschisă şi finisaj mat. 

La fe! de reuşită este şi combinaţia 
cu mobilierul de stejar sculptat (stil 
florentin, veneţian). Combinarea în¬ 
tr-o încăpere a mai multor corpuri de 
iluminat este o problemă destul de 
dificilă, iar cînd necesitatea o impune, 
trebuie să ne ghidăm întîi după crite¬ 
riul funcţionalităţii, apoi imediat după 
cel al economiei şi, în final, să ţinem 
seama de considerentele de ordin 
estetic. 


(CONTINUARE ÎN PAG. 23) 



TEHNIUM 3/80 


21 








mm 


REHERATOR 


TEMPORIZATOR 


Temporizatorul cu timpi de execuţie 
foarte exacţi operează între cîteva se¬ 
cunde şi cîteva minute, funcţie de va¬ 
loarea lui P. Cînd se apasă butonul k, 
tranzistoarele T,, T z , T, t se blochează; 


potenţialul grilei lui \ începe să creas¬ 
că progresiv prin P. Condensatorul C 
trebuie să fie cu tantal. 

«TOUTE L ELECTRON IQUE» - 
FRANŢA 


1 

*ff K 

T| 

|10I<Q T 2 

647 - 

\ 2N 

H 

□ 

D 

ST 

Ikm 

| 3,3 kQ 


'2905 

/T> 

. 2 N 


Montajul este capabil a genera sem- 2x100 kXL Becul L (12 V/50 mA) sta- 


nale sinusoidale cu frecvenţa cuprinsă 
între 10 Hz şi 1 MHz. Această bandă 
este divizată în 5 cu multiplicator 
10 (deci 10 Hz-100 Hz; 100 Hz-1 000 Hz 
etc.),în interiorul fiecărei benzi acordul 
se face din potenţiometrul de 




bilizează amplitudinea semnalului. 
Toate tranzistoarele sînt BC 107. 


«RADIO TELEVIZIA ELECTRO¬ 
NICA» — R.P. BULGARIA 


2 x 2 N 3819 


4 ../Mp 1 

T/.fss 

TL [ 

K 

ţr 

U9x 

£ 


fTy r?< 

[ 2 ? 

h 

ic 

I î 

-i- 

C? n (5n 1^4 M 

1 l Le ^< 

CmJT 



II 0 * 

4 o 
îl- 

TW 

% kx 
\m /./«[ 

cT f 
n [ 


Ir 

T j 


. 


ek Oj 

J 


i oonfin 


>) *fl Wf2 



0HMMETR0 


Montajul permite măsurarea rezis¬ 
tenţelor de mică valoare între 0 şi 100 SI 
pe două scale: Q-IOil şi 0-100J1. 

Elementul indicator este in micro- 
ampermetru cu sensibilitatea d^, 
500,uA. Tranzistorul îşi modifică am¬ 
plificarea funcţiei de polarizarea ce i 
se aplică pe bază prin rezistenţa ne¬ 
cunoscută Rx. 

«73 MAGAZINE» — S.U.A. 




2N2218, 

2N2219 


2x1N1096, 

1N4001 


[SOOmA j 1 

0A1161 


RECEPTOR 

Montajul este de tip superreacţie şi poate fi folosit la 
staţiile de telecomandă. 

în primul etaj, bobina L l este construită pe o carcasă 
0 5 cu miez de ferită şi are 8 spire CuEm 0,3. Bobinele din 
filtrele de canale l 2 se bobinează pe acelaşi tip de carcase, 
dar cu sîrmă CuEm 0,08, şi au cîte 800-900 de spire. Acordul 
acestor filtre se face din condensatoarele cuplate în para¬ 
lel pe L 2 . Valorile acestor condensatoare pot fi 33 nF; 
47 nF; 47 + 15 nF; 68 nF. 

Toate tranzistoarele sînt BC 148, dar pot fi înlocuite cu 

BC 108. 

Releele notate în schemă cu Pu trebuie să lucreze la 
9 V/60 mA. Bobina D t este un şoc de radiofrecvenţă cînd 
se urmăreşte recepţionarea gamei de 28 MHz; Condensa¬ 
torul fix paralel pe L, se înlocuieşte cu un condensator 
variabil, la ieşirea tranzistorului T 4 cuplîndu-se o pereche 
de căşti. Diodele DOG 153 se pot înlocui cu EFD108. 

'•MLODY TECHNIK» 
-R.P. POLONA 


* Uz 4 9V +Uz A6 VtA-Uz 
1 6mA h9V T 


X UAJ 

18 kUf]~KjJ | 5 , 6 k [| 6 vJ-^ 

r i mtPS 

’-îfifţ; 22vV •rrfbk’ 2 . 7 k 

? 7l l II Dt 10p[> 

„ fi 4 ?k 4 «k i îî,— 
ia Uf c= 3 E = ^iH]r i p 6 o 

[| 4 , 7 n «Ţ» 4,7 J 4 , 7 jj [lOjuŢ* 

— —f - 11 BC 148 C 2 x BC 148 


J20k Pg j 


&C| j BC 108 C 
J j I 1 BC 148 C 


/pţcl |bC 108 C 
-ISVpjV ! BC148C 


I DOG 
r f 153 4 


Hl-fl 


Ascultarea unor programe stereo in 
condiţii foarte bune se poate •'> 
căşti, crin intermediul amplificatorul ■ 
prezentat alăturat. Primul etai este 
amplificator de tensiune, după r-yţ- 
urmează o celulă de corecţie. Urmează 
apoi încă două etaje de amplificare 
în care finalul debitează pe căşti. 
! cate tranzistoarele sînt BC 109. Am¬ 
plificatorul funcţionează în regim mono 
sau stereo. 

«ELECTRON» — 
R.S. CEHOSLOVACĂ 


f CSA. c§ j 47H 

lOnFj 10 nF 


^ 200 nP # 50k 




l Şa, 


r 10k. 


22 


TEHNIUM 3/80 









Trăim în plin progres al electronicii, 
martori ai unor spectaculoase invenţii 
şi descoperiri care ne obligă să ne 
reamintim de cei ce nu de mult au 
pus bazele electronicii moderne. Ast¬ 
fel, în anul 1905, profesorul englez 
J.A. Fleimin a brevetat lampa cu doi 
electrozi, doi ani mai tîrziu, în 1907, 
americanul Lee de Forest a realizat 
tubul cu trei electrozi — trioda, iar în 
1917, francezul L. Levy a pus la punct 
principiul superheterodinei, ca în 1922 
să înceapă primele emisiuni radio în 
Europa pe baza tuburilor electronice. 

înscriindu-se pe aceeaşi linie de 
progres pentru popularizarea şi răs- 
pîndirea cunoştinţelor de radio în ţara 
noastră, apar o serie de publicaţii, 
cum ar fi: «Radio Român»; «Radio¬ 
fonia», «Radio şi radiofonia», «Radio» 
şi «Radio universul». 

Publicînd materiale referitoare la is¬ 
toricul radiofoniei, noţiunile de bază 
ale radiofoniei, scheme practice, radio¬ 
amatorism (emisie şi recepţie), aceste 
reviste au contribuit în mare măsură la 
atragerea multor tineri spre aceste dis¬ 
cipline aplicative moderne. 

Multe dintre articolele publicate pre¬ 
zintă şi astăzi interes şi, spre exem¬ 
plificare, publicăm cîteva fragmente 
din ele. 

în revista «Radiofonia» nr. 289/1934 
se publica articolul «S-a inventat apa¬ 
ratul de radio fără lămpi», în care au¬ 
torul, după ce prezintă «Tehnica mo¬ 
dernă» în domeniul receptoarelor, care 
constă în «uşurinţa de manipulare şi 
înzestrare cu toate inovaţiunile prac¬ 
tice», trece la descrierea unui «aparat 
de recepţie care funcţionează fără 
lămpi şi cu ajutorul căruia se pot re¬ 
cepţiona absolut toate emisiunile pos¬ 
turilor europene, pînă şi cele cu o pu¬ 
tinţă sub 1 kW, oricrt de îndepărtate ar 
fi ele...»Senzaţionalul acestei invenţii 
constă însă în faptul că aparatul în 
chestiune nu se foloseşte de lămpi, 
care sînt înlocuite prin nişte cuburi de 
nisip. Aceasta, bineînţeles, numai în 
aparenţă, căci cuburile sînt compuse 
din şapte feluri de piatră, separate 
unele de altele prin nişte plăci subţiri 
de cristal, acoperite pe ambele feţe de 
o reţea fină de aluminiu. 

Un singur cub — pe care inventa¬ 


torul îl numeşte cordilator — îndepli¬ 
neşte toate funcţiunile, pe care la 
aparatele obişnuite le îndeplinesc 4—5 
lămpi ultramoderne. £ordilatorii (1, 
2, 3) sînt legaţi între ei printr-un aşa- 
numit sistem ultraconetric de celula 
vibrantă a aparatului, construită în 
interiorul unui soi de condensator 
variabil. 

Pentru punerea în funcţiune a în¬ 
tregii instalaţiuni se foloseşte o bate¬ 
rie de 4,5 V, adică o simplă baterie de 
buzunar, care ţine 4—5 luni.» 

Spre regretul nostru, nu este men¬ 
ţionat în revistă numele inventatorului. 
Acest artic ol din 1 9 3 4 este de o excep - 
ţională valoare ştii nţifică, menţîonTh d 
pentru prima oară în lume utilizarea 
elementelor semiconductoare ca am¬ 
plificatoare. Să fi fost acest e «cubu ri 
'de nisip» o formă "pri mară a tranzi s- 
toarelor moderne? 

Avantajul undelor ultrascurte se pa¬ 
re că era cunoscut în anul 1930 din 
moment ce în revista «Radio şi ra¬ 
diofonia» din 6 şi 20 aprilie 1930 sînt 
prezentate două radioreceptoare pe 
5 metri lungime de undă. Autorul arti¬ 
colului menţionează motivele pentru 
care propune experimentarea, şi anu¬ 
me «frecvenţa undei de 4,5 m este de 
66 666 666 perioade, iar frecvenţa un¬ 
dei de 5,5 m de 45 545 454 perioade, 
deci diferenţa între ele de 12121212 
perioade, atunci înţelegem că această 
gamă poate cuprinde 1 200 posturi de 
radiotelefonie, care pot lucra nestîn- 
jenit, fiindcă între posturi avem o dife¬ 
renţă de frecvenţă de 10 000 perioade, 
adică 10 kilohertzi». 

Se arată că în «locul antenei se în¬ 
trebuinţează o singură sîrmă dreaptă 
de o lungime egală cu jumătate din 
lungimea undei recepţionate. Exact în 
mijlocul antenei găsim o singură spiră, 
care serveşte pentru cuplajul inductor 
cu un circuit secundar,cuplat, la rîndul 
său, cu circuitul de acord al aparatului 
de recepţie propriu-zis. Întrucît apa¬ 
ratul de recepţie nu se poate plasa în 
focusul reflectorului, s-a adaptat cir¬ 
cuitul secundar care trece prin reflec¬ 
torul parabolic, făcînd legătura între 
antenă şi aparatul de recepţie». 

Ing. SERGIU FLORICĂ 


(URMARE DIN PAG. 21) 

Vom avea în vedere o sursă de lu¬ 
mină generală cu un consum redus 
(vezi lampa descrisă în nr. 2/1980), 
plasată în aşa fel încît să nu bată în 
ochii persoanelor aşezate pe canapele 
sau fotolii, iar pentru iluminarea locală 
vom folosi una din lămpile descrise 
mai sus, în funcţie de preferinţele ama¬ 
torului. 

Efectele de lumină spectaculoase ca: 
spoturile cu reflector, lămpile aşezate 
pe podea, globurile opale aşezate la o 
înălţime mai mică de 1,50 m, în general 
orice lampă care loveşte direct cu 
lumină puternică ochiul, creează efecte 
nedorite, numite de «strălucire discon- 
fortantă», fenomene ce duc la oboseala 
rapidă a ochiului, mergînd pînă la 
tulburări de echilibru şi chiar tulburări 
digestive. Se va evita, de asemenea, 
abajurul coş de răchită de formă sfe¬ 
rică, aceasta deoarece aruncă pe tavan 
şi pereţi numeroase pete de lumină ce 
dau o senzaţie de ameţeală, chiar şi 
cînd nu se mişcă abajurul, ca să nu mai 
vorbim de puternica absorbţie de lu¬ 
mină a abajurului de răchită. în gene¬ 
ral, trebuie să urmărim o iluminare 
generală blîndă şi nu prea puternică, 
iar alături, în punctele unde sînt nece¬ 
sare, vom monta surse de lumină su¬ 
plimentare. Sursele suplimentare vor 


Recent au intrat în producţia de se¬ 
rie la I.P.R.S.-Băneasa noile tipuri de 
circuite integrate liniarefiM3900, avînd 
următoarele caracteristici principale: 

Tensiune de alimentare 
.8M3900AE 4 V (4-36 V) 

j3M3900BE 4 V (4-18 V) 

Curentul de alimentare: 6,2 mA la 
V + = 15 V 


fi construite tot cu abajururi translu¬ 
cide, pentru a evita contrastele mari de 
lumină. 

în comerţ se mai găsesc uneori şi 
lămpi fabricate în serie după unicatele 
din magazinele Fondului plastic şi 
care se potrivesc minunat într-un in¬ 
terior mobilat modern, tinereşte. înain¬ 
te însă de a vă procura asemenea 
lămpi, este necesar să faceţi o vizită 
prin magazinul de specialitate al Fon¬ 
dului plastic, unde lămpile sînt pre¬ 
zentate şi într-un context ambiental 
specific. 

Întîlnim deseori situaţii în care tre¬ 
buie să scoatem în evidenţă un anume 
obiect valoros (sculptură, tablou, piese 
de orfevrărie) şi în acelaşi timp să-i şi 
iluminăm puternic, pentru a permite 
contemplarea comodă a obiectului. 
Numai în această situaţie putem folosi 
lămpile spot cu oglindă şi braţe arti¬ 
culate, permiţînd direcţionarea cu pre¬ 
cizie a spotului luminos asupra expo¬ 
natului. Nu este indicată însă folosirea 
acestor lămpi pentru iluminatul inte¬ 
rior, deoarece lumina lor este discon- 
fortantă. 

în numărul viitor ne vom ocupa în 
continuare de iluminarea încăperilor 
de locuit. 


fi M 3900 

Cîştigul în tensiune: 2 800 
Curentul de polarizare:50 nA 
Cîştigul oglinzii de curent: 0,9-1,1. 
Schema echivalentă a circuitului es¬ 
te cea din fig. 1, iar în fig. 2 este redată 
o aplicaţie simplă, anume ca genera¬ 
tor de impulsuri dreptunghiulare cu 
frecvenţa de 1 kHz. 


ORIZONTAL: 1) Zăcămînt fosil — 
Metaloid. 2) Metal radioactiv — în¬ 
tindere cu numeroase resurse natu¬ 
rale. 3) Starea naturală a unor resurse 

— în stare cristalină sau amorfă. 
4) în urnă! — Ca cimentul de pildă 
(pl.). 5) Pene! — Linişte. 6) în minereu 
metalic — întreprindere de stat. 7) Ad¬ 
jectiv al aluminiului — Se obţine prin 
topire. 8) Pune în mişcare motoare (pl.) 

— «Triunghi» ingineresc. 9) Localitate 
în Oltenia cu mari resurse energetice 

— Negaţie. 10) Produse — în rocile 
calcaroase. 11) Lac (reg.) — Metal 
care se găseşte şi în natură în canti¬ 
tăţi foarte mici (pl.). 

VERTICAL: 1) Oxid de cupru natu¬ 


ral — Tură inversă. 2) Las — Verbul 
permanenţei. 3) Metale ca aurul sau 
argintul (sing.) — Emanaţie gazoasă 
sau curent fluid. 4) Bene! — Cel au¬ 
tentic e de aramă. 5) Mai mult decît 
mirare — Prelucrează inul. 6) De obi¬ 
cei, mlădioasă — în cursă! — Fire. 
7) Două molecule din grupa a V-a şi 
una din grupa a IV-a, perioada a Il-a 
din tabelul lui Mendeleev — Supra¬ 
faţă cu resurse. 8) Munţi cu bogăţii 
naturale. 9)_ Unitate de măsură pentru 
petrol — început chimic — Vlaicu 
Udrea. 10) Poate fi aceeaşi zi şi noapte 

— Ţine de milenii. 11) Mai puţin bune 

— Substanţe cristaline ce pot fi şi 
naturale. 



O ^ Q_ 





REZOLVAREA JOCURILOR 
APĂRUTE ÎN NR. 1 şi NR. 2 

— «TEHNICĂ» 

1. DUNĂRE — URMA; Z RR — G — ACR — RM; 3. ASSAN — ASLAN; 
4. GATT — FRUNZA; 5. U — AERAT — GER; & SM — ARAT — C; 7. STA¬ 
TISTIC — T; 8. CATETE — POPA; 9. UNICA —TIMOC; 10. AC —L —BO¬ 
CĂNI; 11. RÂDULET — NIT. 

— «PRIN RADIO» 

1. RADIOMETRIE; Z ÂMPfERI — BANC; X DP — DISC — DDT; 4. 
AER — ©CAZI8: 5. RR — SM — STOCA; «. MUT — CC — FAR; 1 TELE¬ 
GRAMA—M; 8. ETER —A —ARTA; 8. ARIERBEC —OR; li. MU —ORI- 

FICSI. 


TEHNIUM 3/80 


23 







siii 


;fSi Ma;vjH 




MURARU ILiE — Giurgiu 

TFC. *000 S este uu radiocasetofon a 

;f;ji păru. de i -'roate lucra în gama 
idelor medii (540—1 600 KHz) şi în trei benzi 
n gama undelor scurte fi.6—4 MHz. 

.12 MHz şi 12-26 MHz). 

Partea de Cc*m ; - 'on asiqură o reproducere 
f recvente!or cuprinse între 100 şî 6 000 Hz. 
Alimentarea se poate tace de ta reie.-u- ti 
î curent alternativ sau de ia o sursa cse 
uent continuu cu tensiunea de 6 V 


*edactor-şef: îng. IOAN EREMlâ. ALBESCU 
Secretai responsabil de edacţie na 5 L‘î fWlHĂESCU 


zeu « ea ar sf c -g ii „5 ADRIAN >1?- fEESCU 


POSTA 

DACTIEI 


C:!TSTO«.ll DIN STRAI-' 
NĂTATE SE POT ABC 
TA ADRESfNDU-SE ...A 
LE' * - DGPAR 

A • '* JL frXPG «1 -iM- 
PORT PRESA ' 

136—13?. T^iîX * n«u, 

C 


jitii»,.: -jdtt •< ’ţ 


4 u în serie cu sarcina de 4ii. 

Astfel veţi obţine Sil. impedanţa 
cerută la ieşirea aqregatuiui. 

CGNSTANTINESCU SORIM — 
Bucureşti 

Am reţinut spre publicare sirena. 
’JRSU MARCEL — Sibiu 
in limita spaţiului rezervat ampiifica- 
tcareior. 

OANCEA ION — Cazienî, Buzău 
Microundeie nu sînt folosite pentru 
comunicaţii radioamatoricesti. 
NEGULESCU VSOREL — Braşov 
indicaţi si ce putere sa debiteze. 
BORCÂM ION — Bucureşti 
Nu deţinem schema solicitată. 
MOISA ’fxÂDU CĂTĂLIN — Bucu¬ 
reşti 

Nu este permis a se construi un 
emiţător pentru telecomandă fără o 
.'.'are staofiftate a hsc/erJei. 
BEZMAitâ iOAN — jud. Arad 
Adresaţi-vâ un© cooperative de re¬ 
paraţii radio, 

LOZICS FLORIN — Reşiţa 
Vă recomandăm să studiaţi lucrări 
de specialitate apărute în Editura teh¬ 
nică. 

IVORAŞ TEODOR — Cluj-Napoca 
Adresaţi-vă magazinuiui «Dioda» 
din Bucureşti, 

BUD SORIM — jud. Hunedoara 
Schema prezentată poate fi desena¬ 
tă şi în creion; de conţinutul articolului 
depinde publicarea. 

FALLON MIR CEA — Petroşani 
Materialul a test reţinut spre publica- 


MĂNĂ1LOSU DUMITRU — Brăila 
Se pare că în amplificatorul constru¬ 
it de dv. după fenomenul descris, unui 
din etaje se blochează ia cuplarea ten¬ 
siunii. 

Vă recomandăm să decuplaţi intra¬ 
rea tranzistorului Ţ-„ apoi să reglaţi: 
..cuanicreG sta:usc: cretinei ;rc;t Tire 
iranzistoareie finale (condensator 3000 
A, să măsuraţi mm state cm tensiu¬ 
nea de alimentare. 

Măsuraţi curent!;» în ga din etajul 
f ; nai, care trecuse sâ nu depăşească 
■3 rcA. cupă care apiicaţi semnai• 
pe baza iui A. semnai de ia un gene¬ 
rator sau de la un rădic. După aceste' 
operaţiuni, cînd totul funcţionează du- 
Cor ta - ‘ r i ■ 

rectie cu preamDiificatoareie. 

P A R A SCM1V TE ODOR — Saiaţi 

tot o civrcr 3 nu e c îu 
boş c 1 c c d« «seviz-unea ce ş 
nu Hă. Diferenţa constă în viteza de ba¬ 
leiere. 

FLORESCU M. —Bucureşti 
Retinut spre o eventuală publicare. 
COST ACHE FLOREA — Bucureşti 
Am reţinut materialul trimis îa re- 
dactie spre publicare. 


NICOLAE filMASL — Bucureşti 

nărm apare in Colecţia «€/,s- 
& ta itura 1 *- rîatroş > Evervtua 
u ţi e gâtura cu L craca «Cartea, p n 

: T RB IOAN — CIuj-Mapoca 
Un motoraş de casetofon consumă 
între 110 şi 150 mA. Trebuie să vă 
îngrijoreze numai dacă motoraşul se 
încălzeşte excesiv. 

GHEBÂN P, — Bucureşti 
Nu posedăm schema aparatului 
«Blaupunkt», produs în 1938. 

T DOSiU DAN — Bucu eşti 
Metoda propusă de dv. impune tot 
încălzirea terminalelor circuitelor in¬ 
tegrate. 

CUCUTĂ ’ GH — ^raşov 

Puteţi obţine 7,5 V din bateria de 


acumulatoare (12 V), prin intermediul 
- , stc.0 iro ->ie< 

AVRAMESCU GEORGE — Ploieşti 
Magnetofonul fiind în perioada de 
garanţie, trebuie să vă adresaţi, pen¬ 
tru reparaţii, cooperativei de depanare. 

Conectînd cele două difuzoare de 
4 ii în serie, se obţin 8Iz. 

Toate iranzistoareie descrise sînt 

pop. 

CHIRIŢESCU FLORIAN — Bucu¬ 
reşti 

Montajul conceput de dv. trebuie şi 
experimentat — operaţie ce vă revine. 
ORDÂG XÂRQL — Hunedoara 
Făptui că s-au cuplat boxe de putere 
mai mare nu afectează magnetofonul. 
FLLHERAŞ GH. — Cluj-Napoca 
Se poate monta şi un rezistor de