ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ,
PRODUCŢIE • • •
Al X¥S-l®a Congres Internaţio¬
nal de istorie a ştiinţei
Simpozionul naţional YO
RADIOTEHNICA PENTRU
ELEVI..
Construiţi un betametru
Circuite de protecţie
CQ-YO
Receptor pentru 432 MHz
Generator de funcţii
Amplificator de putere
TEHNICĂ MODERNĂ
Vizualizarea semnalelor electrice
LABORATOR
Tranzistormetru cu G.l.
Filtru activ pentru telegrafie
Cablaj pentru experimente
PENTRU CERCURILE
TEHNICO-APLICATIVE
Bicicletă nautică
AUTO-MOTO
Lanţuri antiderapante
Despre carburatoare
Circulaţia preventivă
FOTOTEHNICĂ
Dulap de uscare pentru filme
Materialele fotosensibile şi
electricitatea statică
Defecte în procesul reversibil color
Revelator tropical
LOCUINŢA NOASTRĂ
Construcţia instalaţiilor electrice
Sfaturi... energetice
PUBLICITATE
I.A.E.M.-Timişoara
Televizoare cu circuite integrate
REVISTA REVISTELOR
Sonerie
Corector
Receptor
Traductor
MAGAZIN TEHNIC
Joc electronic
Breviar
POŞTA REDACŢIEI
Radioservice
Cititi în
?EW*3TA UI EDIT E G.G AL U.T.C
ANUL XII - NR. 130
U I
CONSTRUCŢII PcNT^y AMATORI
• r. . 'i . rT
By iryi»;i r oanora jo* »
î k «V. % ti| Yţfţrfjt/laTfiir, *• t -•,
pag. 10-11 « , *j| 40604 . 2,2pF 2,2pF ,
. *m # CY “ŢŞSfc |-IF--1-3F-1 lOOpF * * 1
„ * Ul. J ^ - UT 1 ^ ~n ««ff rij»l ly rjbi rxri 11 li/'
pag. -
pag. ,4-15 *• [W (V 15 * ± _— ,♦»'
«j p # f I p - i ~22Î -'-“Z-If 3 ^ '
pţ- T r rs~
pag. 1 6-’"7 ’ ** ^IfiepF I [W * *'
> V LT'Ifff — »*,
*..•5 ^#1^'
n* w* «n. ns . v
pag. 18-19 ^ ha,2 [ţy 15 ^ T 14 - 7 ^ EFT323 [115 [1^1^
pas ' 2 " 2 ’ jj* I i*:
w22 P
RECEPTOR PENTRU 432 MHz
ADR! SA REDA
- v - R
33
Mm
TT—---“7--
Al XVI-lea Congres internaţional
de istorie a ştiinţei
PENTRU UMANISM SI PRSSRES
Găzduit în capitala ţării noastre, cel
de-al XVI-lea Congres internaţional
de istorie a ştiinţei, desfăşurat sub o
generoasă deviză — Ştiinţă şi teh¬
nologie, umanism şi progres —ja
constituit unul dintre marile eveni¬
mente ale anului.
Manifestareaj ce a marcat un mo¬
ment de primă importanţă pentru viaţa
ştiinţifică internaţională, s-a bucurat
de înaltul patronaj al tovarăşei acade¬
mician doctor inginer ELENA
CEAUŞESCU, membru al Comite¬
tului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.,
prim-viceprimministru al Guvernului
Republicii* Socialiste România, pre¬
şedintele Consiliului Naţional pentru
Ştiinţă şi Tehnologie.
Mărturie a preţuirii de care se bucură
peste hotare politica ţării noastre de
dezvoltare şi diversificare a cooperării
între toate statele lumii, în interesul
tuturor popoarelor, a! cauzei colabo¬
rării şi păcii internaţionale, precum şi
politica de dezvoltare a ştiinţei şi teh¬
nicii, a rolului şi contribuţiei acestora
în evoluţia ascendentă a societăţii
contemporane din patria noastră, a-
precierile numeroşilor savanţi, isto¬
rici ai ştiinţei prezenţi la Bucureşti,
au confirmat ?ncâ o dată cu elocvenţă
prestigiu! ţârii noastre In viaţa inter¬
naţională.
Cîteva dintre importantele etape ale
istoriei ştiinţei româneşti, efortul de
îmbogăţire a progresului tehnic mon¬
dial. manie contribuţii ale oamenilor
de ştiinţă români au fost semnificativ
şi sugestiv prezentate Intr-o sintetică
manifestare expoziţionalâ desfăşurată
sub egida Muzeului tehnic «Prof. log.
Dîmitrie teonsda» cu ocazia desfâşu-
' a • i; > sjerări;or comgresuiuî.
Istoria contribuţiilor româneşti la
'tezaurul mondial de glndire tehnolo¬
gică începe cu trei elemente extrase
.1 o vechea istor»e a dac-'or zidul da¬
cic {cu o concepţie apropiată de teo¬
riile moderne in domeniul construc-
• .or) calendarul de la Şarm izeg ©tu¬
sa (cu o vechime de peste două milenii
şi cu o exactitate impresionantă: 0,05
zile pentru anul tropical şi 0,04 zile
pentru anul sideral) şi celebrul pod
realizat de Apollodor, o capodoperă
a arhitectonicii antice construită pe
teritoriul daco-get.
Galeria marilor inventatori români
ilustrează creaţia unor mari personali¬
tăţi, cum ar fi: Conrad Haas, care încă
din secolul al XVI-lea a imaginat
pentru prima oară o rachetă cu mai
multe trepte de funcţionare, Pe-
trache Poenaru (1799—1875), deţi¬
nătorul unui brevet din partea gu¬
vernului francez ce atestă inventarea
stiloului, Alexandru Ciurcu (1854—
1922), realizatorul primului vas mari¬
tim propulsat cu ajutorul unor rachete
pe Sena în anul 1886 şi Anghel Sa-
ligny (1854—1925), un adevărat pio¬
nier In domeniul construcţiilor de po¬
duri, a cărui principală realizare —
podul de ia Cernavoda — rămîne şi
astăzi un monument de referinţă.
In istoria modernă a ştiinţei şi teh¬
nicii româneşti un loc aparte a fost
ocupat de către pionierii tehnologiilor
petroliere Anton Raki, fraţii Mehe-
dinţeanu şi Lazăr Edeleanu, stră¬
luciţi inventatori în domeniul distilării,
obţinerii lubrifianţilor şi industriei ex¬
tractive. Pasionantul domeniu al cu¬
rajului şi cutezanţei, aviaţia, este abun¬
dent ilustrat de marile realizări ale
pionierilor zborului, printre care s-au
numărat Traîao Vuia (1872—1953),
inventator ai unui inedit tip de avion
şi al unui elicopter. Aurel Vlaicu
(1882—1913), cel care a imaginat apa¬
rate de zbor cu remarcabile performan¬
ţe pentru epoca lor, Henri Coandă
(1886—1972), inventatorul primului a-
vion cu reacţie din lume sau Her-
mann Ofaerth (n. 1894) considerat pe
buna dreptate unul dintre părinţii as-
tronauticii mondiale alături de Tioî-
kovski şi Soddard,
în domeniul marilor creaţii din me¬
canică, numele lui Dumitru Văses-
cu, cel care a realizat la Paris în 1880
un ingenios automobil cu aburi, prin¬
tre primele din lume, sau cel al lui
Aurel Persu (1890—1969), creatorul
primului automobil cu formă aerodina¬
mică, inspiratorul tuturor designerilor
moderni în domeniul automobilistic,
sînt bine cunoscute şi unanim apre¬
ciate în lumea actuală a tehnicii con¬
temporane.
Deschizători de drumuri se pot
numi şi marii savanţi români con¬
temporani care au revoluţionat im¬
portante domenii ale ştiinţei cu des¬
coperirile lor: George (Gogu) Con-
stantinescu (1881—1965), întemeie¬
torul sonicităţii, cu implicaţii impor¬
tante în dezvoltarea tehnologiilor mo¬
derne într-o serie de domenii indus¬
triale, Dumitru Brumărescu (1872—
1937), realizatorul primului vehicul am-
fibiu, Augustin Maior (1882—1963),
creatorul telefoniei multiple, astrono¬
mul Victor Daimaca (1892—1969),
descoperitorul a două comete,
Ştefan Odobfeja (1902—1978), au¬
torul «Psihologiei consonantiste», pri¬
ma teoretizare a ciberneticii, realizată
înaintea cercetărilor semnate de Nor-
bert Wiener.
Deseori vitregă cu priorităţile oame¬
nilor de ştiinţă români aSe căror ide»
au revoluţionat efectiv mari domenii
ale progresului tehnologic şi ştiin¬
ţific contemporan — aviaţia (Vuia),
tehnologiile reactive (Coandă, O»
berth), medicina (descoperirea insu¬
linei, dr. Paulescu), sonicitatea (Go¬
gu Consfamtinsscu), cibernetica
(Ştefan ©dobieja)—, istoria mondia¬
lă a ştiinţei înregistrează astăzi noi şi
valoroase idei, concepţii, invenţii, teh¬
nologii avînd drept autori numeroşi sa¬
vanţi din ţa/a noastră. Departe de a
epuiza dimensiunile aportului ştiinţi¬
fic şi tehnic românesc fa progresul
umanităţii, expoziţia Muzeului tehnic
a constituit o convingătoare prezen¬
tare a permanenţei spiritului creator,
a nobilelor activităţi de aprofundare a
cunoaşterii înregistrate pe teritoriul
ţării noastre.
De asemenea, în cadrul Congresu¬
lui internaţional de istorie a ştiinţei,
specialiştii români au făcut cunoscute
numeroase studii şi comunicări me¬
nite să ofere o oglindă fidelă a adevă¬
ratelor proporţii ale contribuţiilor româ¬
neşti la tezaurul cunoaşterii, oferind
în acelaşi timp o imagine exactă asu¬
pra valorificării superioare a creativi¬
tăţii tehnico-ştiinţifice în societatea
noastră contemporană.
Cadru fertil al schimbului universal
de idei, Congresul internaţional de
istorie a ştiinţei a marcat desfăşura¬
rea unor extrem de interesante sim¬
pozioane şi şedinţe tematice: Rolul
unităţilor standard în istoria ştiin¬
ţei şi tehnicii, Ştiinţa, tehnologia
şi problemele dezvoltării sociaie
— comparaţii şi perspective isto¬
rice, Creativitatea ştiinţifică şi pro¬
blemei© progresului, Revoluţia In
biologia secolului XX, Probleme
ale interacţiunii ştiinţelor naturii,
tehnice şî sociale.
Importanta manifestare ştiinţifică
desfăşurată în Capitala patriei noastre
a constituit un larg şi fructuos dialog
în legătură cu evoluţia ştiinţei şi teh¬
nicii pe plan mondial, cu stadiul ac¬
tual şi perspectivele de dezvoltare ale
diferitelor ramuri. Lucrările întregului
congres, concretizate sub nobilele în¬
semne ale progresului şi umanismu¬
lui, au confirmat încă o dată năzuinţa
de a decanta din cercetarea istoriei ş
tehmcii şi a modului cum acestea ao
influenţat evoluţia societăţii omeneşti,
conduşi :apab<!e să stimuleze con¬
lucrarea între savanţi, între foruri şt
instituţii de irofil în scopu. soluţionă¬
ri probleme or complex© ale lumii de
asta?; în spir tu; pac* şt echitâh;.
corespunzător intereselor şî aspiraţii-;;
lor tuturor naţiunilor lumii.
CĂ,LI«I ST A N CLJLESCUx
■mmammimmitmmmmmmmmfflammmnmmmmi
X I0MI1
In cadrul Festivalului naţional «Cîn-
a ea României» s-au desfăşurat ia
P eşti n î umoasa Casă a sindicate¬
le în : U Je 29 ş< 30 august,lucrările
S mp on sa- naţional YO, manifes¬
tare de deosebit Interes pentru activi-
taî , rac 'amatorilor români.
Cu o participare de peste 150 de
radioamatori din întreaga ţară, la sim¬
pozion au fost prezentate importante
comunicări ştiinţifice urmărite cu inte¬
res de cei prezenţi.
Astfel putem cita: Oscilator progra¬
mabil cu buclă PLL, autor lonescu
Sergiu, Y09AZD; Reglarea antenelor
UUS, autor: Marina Pavel, Y05NZ;
Comunicaţii QRP, autor: Drăgufescu
Gheorghe, Y06HQ; Comunicaţii prin
sateliţi OSCAR. autor: lonescu Vîr-
gil, Y09CN; Utilizarea diodelor vari-
cap în oscilatoare de mare precizie,
autor: Andruşca ion, Y09BH6
Concomitent cu desfăşurarea lucră¬
rilor simpozionului, a fost organizată
o expoziţie cu lucrări practice ale unor
radioamatori, cum ar fi: Radioreceptor
de trafic pentru benzile de 144 şî 432
MHz, Radiolocator cu diodă gun, Frec-
venimetru miniatură, Osciloscop cu
două spoturi etc., etc.
Tuturor participanţilor ii s-au acor¬
dat din partea organizatorilor diplome
de participare.
Pentru buna organizare a acestei
ediţii a Simpozionului naţional YO,
organizatorii— radioamatorii din mu¬
nicipiu! Ploieşti— merită toate felici¬
tările.
TEHNIUM NR. 9/81
PENTRU I
CONSTRUCTORII AMATORI
In urma publicării unor articole referitoare la montajele realizate de
I.P.R.S. — Băneasa am primit de Sa numeroşi cititori scrisori în care erau
solicitate amănunte privind posibilitatea de procurare a pieselor compo¬
nente.
La cererea redacţiei noastre, am primit de ia I.P.R.S. — Băneasa răs¬
punsul pe care îl publicăm în continuare.
De asemenea, publicăm şi lista pieselor radio şi a componentelor
electronice de uz didactic omologate pentru a fi puse la dispoziţia con¬
structorilor amatori.
nute de la I.P.R.S.-Băneasa de către
unităţile de învăţămînt tot pe bază de
comandă fermă şi delegaţie de accep¬
tare a mărfii. De asemenea, I.P.R.S.- |
Băneasa este gata să livreze orice
cantitate din aceste plicuri unităţilor
specializate ale comerţului. Deci, pen¬
tru a intra în posesia acestor montaje,
solicitanţii se pot adresa numai maga¬
zinelor de specialitate ale comerţului
de stat.
Atragem atenţia constructorilor
amatori că i.P.R.S.-Băneasa NU
livrează nici un produs direct soli¬
citanţilor particulari, deci aceştia
trebuie să se adreseze cu solicită¬
rile Sor la magazinele de speciali¬
tate ale comerţului.
I.P.R.S.-Băneasa a omologat o gamă
largă de componente electronice acti¬
ve şi pasive, pentru uz didactic, desti¬
nate cercurilor tehnico-aplicative din
şcoli, case de pionieri etc. Toate
instituţiile de învăţămînt se pot
aproviziona cu aceste componente
pe bază de comandă fermă şi dele¬
gaţie de acceptare a mărfii, cu res¬
pectarea tuturor reglementărilor
contabile în vigoare.
De asemenea, I.P.R.S -Băneasa a
introdus în fabricaţie o serie de plicuri
conţînînd toate piesele componente
necesare construirii unor montaje sim¬
ple, cum ar fi: sirenă, generator MOR¬
SE, comandă optică etc.
Aceste montaje «în plic» pot fi obţi-
COMPONENTE ELECTRONICE PENTRU UZ DIDACTIC
I componentă
capsulă J electrici
min. max.
măsurare
din care a fost
obtinut
1 2 3
A
5 6
7
8
9
l'RANZISTOARE CU GERMAN IU
(«ta
-curent rezidual
colector
bază
CBO
40
vA
V CB = 9 V
Tranzistoare NPN
AC 181
EFT- 373
.curent rezidual
emitor - bază
EDO
A0
»A
v EIf 9V
-factor de
amplificare
21E
20
v CE = 1 V
I c = 0,1 A
• 6IK1
TQig
-curent rezidual
colector bază
! cbo
AO
»A
V CB = 9 V
Tranzistoare NPN
-curent rezidual
emitor - bază
! ebo
AO
mA
V ffi «9V
AC 181 K
-factor de
amplificare
h 21E
20
v CE = 1 V
l c = 0,1 A
eGPl
10 19
-curent rezidual
colector - bază
'CBO
AO
»A
V CB “ 9 V
Tranzistoare PMP
AC 180
EFT 323
-curent rezidual
emitor - bază
! ebo
AO
'■■A
V B = 9V
factor de
amplIfleare
h 21E
20
% - 1 v
î r - 0,1 A
1
2
3
A
5 6
7
8
9
e G P K 1
TOig
-curent:' rezidual
colector - bază
! cbo
A0
wA
V CB = 9 V
Tranzistoare PNP
AC 180 K
.curent rezidual
emitor - bază
! ebo
A0
»A
V EB ’ 9 V
-factor de
amplificare
h 21E
20
b G P 6
%6
-curent rezidual
colector-bazâ
’CBO
A0
uA
V CB - 9 V
Tranzistoare PNP
AD 152
AD 162
-curent rezidual
emitor - bază
! EB0
A0
«A
V EB = 9 V
-factor de
amplificare
h 21E
20
v CE = 1 V
I c - 0,1 A
6 G P 3 0
TOj
-curent rezidual
colector - bază
’CBO
5
mA
V CB -15 V
Tranzistoare PNP
ASZ 15
AD 149
EFT 212 - 250
-curent rezidual
emitor - bază
! ebo !
5
mA
Veb - 7-5 V
-factor de
amplificare
"21E
10
V CE = 2 V
l c <* 1 A
>MC
%
-curent reztddal
colector - bază
*CB0
15
»A
V CB -12 V
Tranzistoare PNP
2N 404
2N 1309
-curent rezidual
emitor - bază
^BO
15
«A
V EB - 3 V
-factor de
amplificare
h 21E
JU
tCE : t Xa
2
3
A
! 5 6
7
8
9
frecvenâ de
tăiere
f T
2
MHz
I c « 1 mA
b G P C
to 5
-curent rezidual
colector - bază
[ CB0
15
V CB -12 V
Tranzistoare NPN
2N DOS
I
-curent rezidual
emitor - bază
! ebo
15
»A
V EB = 3V
-factor de
amplIfleare
^21E
30
f
U CE - 5V
l c - 1 mA
-frecventă de
tăiere
2
MHz
V C B = 6V
I c - 1 mA
DIODE CU GERMANIU
Nenarcat
DO;
-curent invers
[ R
250
*A
Vr =10 V
Diodă cu contact
-curent direct
*F
0,A
Vp - 0,5 V
puneţifonn
FOTODIODE CU GERMANI
J
DF
_
DO
-curent Invers
*R
30
«A
k =iov
Fotodiodă DF 3
-sensibilitate
S
25
mA/lm
CAMPIONATUL REPUBLICAN
DE NAVDMODILISM-
VELIERE
Campionatul naţional de navomode- Prezenţi pe lacurile de antrenament
lism-veliere, ediţia 1981, s-a desfăşurat
prin tradiţie în perioada 3-6 septembrie
1981 în condiţiile excepţionale oferite
de poligoanele staţiunii Neptun. La
această ediţie au participat aproxima¬
tiv 150 de sportivi, finalişti ai etapelor
judeţene de pe întreg cuprinsul ţării,
care s-au prezentat cu 126 de navo-
modele (71 la seniori, restul la juniori).
Spre deosebire de precedentele edi¬
ţii, am remarcat afluenţa modelelor
telecomandate, fapt ce atestă o sensi¬
bilă creştere a tehnicităţii întregului
concurs, cît şi a spectaculozităţii aces¬
tuia (cursele telecomandate au fost
urmărite cu acelaşi interes, ca şi
cursele de yachting, de sute de spec¬
tatori prezenţi la întreceri).
Lipsite de suspansul doborîrii re¬
cordurilor de viteză, aceste întreceri au
pus în evidenţă arta concurenţilor de
a îmbina ştiinţa stăpînirii curenţilor cu
aceea a competenţei ghidării staţiilor
de comandă.
Clasa DM seniori
1. Ciortan Leontin, Jiul Petroşani,
campion R.S.R.; 2. Barbu Gheorghe,
Cimentul Turda; 3. Şerban Cornelia,
C.S U.-Galaţi.
Clasa DM juniori
1. Menyhart Alexandru, Voinţa Re¬
ghin, campion al R.S.R.: 2. Moisuc
Petre, Voinţa Deva; 3, Mititelu Silviu,
C.S.UGalaţi.
CSasa D10 seniori
1. Pitulice Daniel, C.S.U.-Galaţi,
campion R.S.R.; 2. Marton Endre, Voin¬
ţa Reghin; 3. Cutnescu Romeo, Textila
Păuleşti.
Clasa D10 juniori
1. Ghionoiu Steiian, Voinţa Ploieşti,
campion republican; 2. Nistor Ionel,
C.S.U. Galaţi; 3. Şulea Dorin, Avîntu!
Reghin.
Clasa DX seniori
1. Beldeanu Cornel, Cimentul Tur¬
da, campion republican; 2. Dimaehe
Elisabeta, Oţelul Galaţi; 3, Barbu
Gheorghe, Cimentul Turda.
CSasa DX juniori
1. Jeflea Marin, Cimentul Turda,
campion aî R.S.R.; 2. Stolniceanu Emil,
C.S.U.-Galaţi; 3. Raţiu Marius, Cimen¬
tul Turda.
cu mai multe zile înaintea desfăşurării
concursului, marii favoriţi nu şi-au
dezminţit calităţile. Numărul construc¬
torilor de veliere a crescut foarte mult
faţă de anii precedenţi, acest campio¬
nat înregistrînd un record de partici¬
pare. Trebuie menţionat sprijinul acor¬
dat an de an de Marina militară, fără
de care finalizarea în condiţii optime
a concursului ar fi fost practic imposi¬
bilă. Vîntul, elementul primordial de
propulsie, a fost prielnic, fiind perma¬
nent din direcţia optimă, fapt ce a
permis desfăşurarea întrecerilor si¬
multan pe două poligoane.
Precedat de Trofeul «Mircea» al
Institutului de marină Constanţa şi de
Cupa «Voinţa» a Clubului «Voinţa»
din Reghin, acest campionat încheie
seria concursurilor republicane- din
anul 1981.
Mai este de subliniat înalta, sporti¬
vitate a concurenţilor, neînregistrîn-
du-se nici o contestaţie.
Clasa F5IVS seniori
1. Mita Mîcu, Oţelul Galaţi, campion
aS R.S.R.; 2. Ungureanu Ion, ICEP
RONAV Galaţi; 3. Sabău Mircea,
CSTA-BucureştL
Clasa F5M juniori
1. Camînovic» Sergiu, Portul Con¬
stanţa; 2. Solyom Peter, Voinţa Reghin.
Clas® F51© seniori
1. Popovici Sergiu, Portul Constan¬
ta. campion ai R.S.R.; 2. Cominovici
Steiian, Portul Constanţa: 3. Şerban
Dorin, C.S.U.-Galaţi.
Clasa F510 juniori
1, Gustai Adrian, Aeronautica Bucu¬
reşti; 2. Costea Vasiîe, Ploieşti.
Clasa F5X seniori
1. Mitu Nicu, Oţelul Galaţi, campion
al R.S.R.; 2. Greger Ne c tc nţa
Reghin; 3. Moisuc Mi hai, Voinţa Deva.
Clasament pe echipe seniori
1. Oţelul Galaţi
2. Portul Constanţa
3. Voinţa Reghin, Jiul Petroşani,
CRISTIAN CRĂCIUNOSU,
maestru al sportului
3
TEHNIUM NR. fi^SI
inşi-
lEEîti
PENTRU &;■’!
mmmi
mmmrn
M. ALEXANDRU , Beiuş
Indiferent de artificiile utilizate — mai mult sau mai puţin inge¬
nioase, originale şi profitabile —, toate schemele de betameire au
acelaşi principiu fundamental de funcţionare, rezultat din însăşi defi¬
niţia factorului de amplificare în curent: JB = Alg/Alg, pentru U^g=
= constant.
Nici varianta propusă alăturat nu se sustrage de la acest principiu,
numai că variaţiile curentului de colector, Alg, corespunzătoare unor
creşteri date ale curentului de bază, Alg, nu sînt aici măsurate cu tra¬
diţionalul miliampermetru, ci cu un... voltmetru.
tejat ia scurtcircuit şi capabil să furni¬
zeze minimum 1 A fără cădere aprecia¬
bilă de tensiune. Ea este conectată la
montaj corespunzător tipului de tran¬
zistor testat (cu plusul la emitor pentru
pnp, respectiv cu minusul la emitor
pentru npn).
Instrumentul indicator, V, este co¬
nectat între colectorul tranzistorului
(punctul M) şi punctul median N al di-
vizorului de tensiune, alcătuit din R 4 şi
R 5 (cu plusul în M pentru pnp şi vice¬
versa pentru npn).
Din potenţiometrul P se ajustează
valoarea iniţială a curentului de bază,
Ib, în aşa fel încît curentul iniţial de
colector să fie Ic = 50 mA Curentul Ic
produce la bornele rezistenţei R 3 o că¬
dere de tensiune U 3 = R 3 Ic- Pentru ca
voltmetrul să indice în acest caz divi¬
ziunea zero, se aleg elementele divizo-
rului R 4 , R 5 astfel încît R 4 • I d = U 4 să
fie egală cu U 3 .
Am optat pentru această soluţie (de¬
altfel binecunoscută) din două, motive:
în primul rînd, pentru că ea permite ci¬
tirea diferenţială, adică scăderea auto¬
mată din valoarea indicată de ac a cu¬
rentului iniţial de colector; în al doilea
rînd, pentru că amatorului îi vine mult
mai uşor să calibreze cu precizie un
voltmetru decît un miliampermetru
(eventual se pot utiliza direct domeniile
0,3-0,6-1-1,2 Vcc ale unui AVO-metru
industrial).
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
Tranzistorul T, conectat corespunză¬
tor la bornele E, B, C ale montajului,
are în circuitul de colector rezistenţa R 3
(cu rol de limitare a curentului), iar în
circuitul de bază grupul R 2 +P (fig. 1).
Sursa de alimentare o constituie un sta¬
bilizator cu tensiunea U=6 V, autopro-
Prin apăsarea butonului B 1; curentul
de bază al tranzistorului suferă o creş¬
tere dată, AI b , căreia îi corespunde o
creştere a curentului de colector, AI C =
= /lai b =-^
r 3
Cum iniţial voltmetrul indica zero
(iar potenţialul punctului N a rămas
neschimbat), acul va devia cu mări¬
mea AV, proporţională cu creşterea AU 3
(se poate demonstra uşor acest lucru
calculînd diferenţa potenţialelor din punc¬
tele M şi N). Prin urmare, dacă se alege
AIb în aşa fel încît, pentru o anumită
valoare maximă a lui fi (de exemplu,
Pmax = 300), voltmetrul să indice la cap
de scală, pe scala instrumentului vom
citi liniar valorile lui fi cuprinse între
0 şi fimax-
CALCULUL PIESELOR
Pentru realizarea practică a monta¬
jului nu ne rămîne decît să «alegem»
valorile rezistenţelor Ri-R 5 şi sensibili¬
tatea voltmetrului, bineînţeles avînd în
vedere cerinţele de principiu (legate de
definiţia lui fi) şi cele practice (tipul
tranzistoarelor măsurate, domeniile maxi¬
me pentru fi) impuse betametrului.
în continuare ne vom limita la cazul
măsurării tranzistoarelor de putere
(Icm > L5 A), pentru cele de mică pu¬
tere calculul lacîndu-se în mod analog.
O primă cerinţă de principiu este
aceea ca măsurătoarea să se facă ple-
cînd de la o intensitate iniţială a curen¬
tului de colector în jur de 50 mA pentru
a ne putea raporta la valorile indicată
în cataloage (se ştie că factorul fi variază
cu Ic, ded trebuie ales un «reper»).
O a doua condiţie este ca măsură¬
toarea să se facă fără o variaţie aprecia¬
bilă a căderii de tensiune colector-emi-
tor, Ucr- într-adevăr, să ne aducem
aminte că fi este definit, teoretic, în si¬
tuaţia Ucr; = constant. Pentru a nu con¬
stitui o importantă limitare externă, va¬
loarea rezistenţei de colector, R 3 , tre-
ai b R J 1 6
Î'b 'cî
buie să fie mică; de asemenea, nid varia¬
ţiile curentului de colector nu trebuie
să fie prea mari (altfel ar afec:a mult
pe U cr, precum şi valoarea nominală
a lui R 3 , prin încălzire). în concluzie, se
recomandă utilizarea unui voltmetru
sensibil (cîteva sute de milivolţi la cap
de scală).
Vom exemplifica acest calcul pentru
cazul utilizării unui voltmetru c.c. avînd
600 mV la cap de scală şi scala divizată ]
liniar ( echidistant ) de la 0 la 30 (de :
exemplu, un domeniu al AVO-netrelor i
industriale). De asemenea, vom presu¬
pune că măsurăm numai tranzistoare pnp
de putere avînd factorul fi sub 300 (pen- :
tru npn schema rămîne aceeaşi, inver- I
sîndu-se doar polaritatea sursei şi a
instrumentului).
A. Alegem U = 6 V (sursă stabilizată),
R 3 = 4,7 Q/5-10 W (pentru a nu se în¬
călzi semnificativ) şi Ic = 50 mA.
Căderea iniţială de tensiune pe R 3
este deci: U 3 = R 3 -I°c« 235 mV.
B. Calculăm divizorul R 4 -R 5 în aşa
fel ca tensiunea U 4 să fie egală cu U 3 ,
ded astfel ca voltmetrul să indice ini¬
ţial diviziunea zero: U 4 = R 4 • I 4 * 235 mV
Obţinem condiţia R 5 «24,5-R 4 . Putem
lua, de exemplu, R 4 = 10 Q (0,5-1 W) şi
R 5 = 240 Q (1-2 W), sau alte valori pro¬
porţionale cu acestea. Menţionăm că
abaterile valorilor R 3 , R 4 , R 5 (de pre¬
ferinţă sub ± 2,5%) vor face ca măsu¬
rarea lui fi să nu fie efectuată cu Ic exact
de 50 mA dar oricum în imediata vecină¬
tate, ceea ce nu afectează semnificativ
rezultatul.
C. Urmează acum să determinăm ele¬
mentele circuitului de polarizare iniţială
R 2 şi P, astfel încît să se asigure obţi¬
nerea curentului iniţial de colector,
Ic = 50 mA. Rezistenţa de limitare R 2
trebuie să asigure polarizarea tranzis¬
toarelor cu factorul fi cel mai mic pe
care îl avem în vedere, fi min . De exemplu,
luînd jffmin = 10, Obţinem l°B^lc/fimin =
5 mA ded R 2 «6 V/5 mA = l,2 kQ
(putem neglija aid pe Ubb). Luăm, pen¬
tru siguranţă R 2 = l kQ (+ 5%, la
! UJ'
II- II. I I D
^ m u * r
^Vr-W^ri N U=6V
U CE U S R S
T~
-c
Reqlai J-
n r
fi zero
800n
400n9 rosier
U(i5P/o)L
J(i5%l U,
' R-i Reglaj
6,3 kn z ţ. r n °
J (±1%) f,n
600mVc.c.
Rint > 10 kn
0,5-1 W).
Valoarea totală maximă R 2 +P tre¬
buie să asigure polarizarea tranzistoa¬
relor cu fi max = 300. Deducem analog
Ib»0,166 .mA, R 2 + P«36 kQ şi ded
P«35 kQ. Putem lua P=47 (50) kQ
sau, dacă dorim un reglaj mai fin, în¬
locuim pe P cu două potenţiometre în-
seriate, P x =5 kQ şi P 2 = 50 kQ (ambele
liniare).
D. Ne-a mai rămas să determinăm
rezistenţa Ri astfel încît creşterea cu¬
rentului de bază AI b (la apăsarea bu¬
tonului Bi) să conducă la deviaţia de
cap de scală a voltmetrului (600 mV)
pentru fi max = 300. Din AU 3 = 600 mV=
=R 3 AI c = R 3 -)8 mai -AI b rezultă AIb=
= 600 mV/4,7 Q- 300 «0,425 mA. Rela¬
ţia după care se calculează Ri este:
Pentru tranzistoarele de putere cu
TEHNIUM NR. $81
germaniu putem lua, în medie, Ube«
«0,3 V, care ne conduce la Ri «13,4 kQ.
Pentru tranzistoarele de putere cu siliciu
considerăm U B b« 0,65 V, obţinînd Ri ~
«12,57 kQ. Aceste valori se obţin prin
sortare sau prin combinaţii serie-paralel.
Eventual se poate introduce un reglaj
fin al lui Ri (o rezistenţă fixă de 10 kQ
în serie cu un potenţiometru liniar de
5 kQ), ajustînd valoarea reală în funcţie
de U B £ măsurată în prealabil. Coborînd
puţin exigenţele, putem lua o valoare
medie pentru Ri (de 13 kQ ± 1 %), co¬
mună pentru tranzistoarele cu germa¬
niu şi cele cu siliciu.
E. Cu aceste valori alese, pe scala
voltmetruiui (gradată echidistant de la
0 la 30) vom citi liniar valorile lui fi în
intervalul 0-300, deviaţia d a acului
fiind proporţională cu fi : d ~ AV = AU 3 =
= R 3 • Alg ■ /?. Se exclud tranzistoarele
cu fi <10, acestea neputînd fi polarizate
conform alegerii lui R 2 (nid nu ne in¬
teresează).
F. Refăcînd calculele de mai sus cu
fimax == 150, deducem că, pentru a mă¬
sura valorile lui /î în intervalul 0-150,
singura modificare necesară este dubla¬
rea lui Alg, deci reducerea la jumătate
a valorii lui R 2 ; obţinem Ri «6,7 kQ
pentru tranzistoarele cu germaniu, res¬
pectiv Ri«6,3 kQ pentru cele cu siliciu.
REALIZAREA PRACTICĂ
Schema propusă spre realizare este
cea din figura 2 Ea permite măsurarea
factorului Ş pentru tranzistoarele de
putere pnp şi npn (selectare din K la -
K 1J; ), cu germaniu sau cu siliciu (selec¬
tare din K 2 ) în intervalele 0-300 (B 2 )
sau 0-150 (Bj), cu citirea liniară.
Faţă de cele discutate anterior se re¬
marcă introducerea comutatorului K 2
(cu două secţiuni, K la -Ki b ) pentru in¬
versarea simultană a polarităţii instru¬
mentului şi a sursei la trecerea de la pnp
la npn De asemenea, s-au prevăzut re¬
zistenţele adiţionale r* şi rj pentru tre¬
cerea de la tranzistoarele cu siliciu la
cele cu germaniu; ele sînt scurtcircuitate
simultan atunci cînd comutatorul supli¬
mentar K 2 este în poziţia «siliciu».
Ot despre rezistenţe, se va căuta pe
cît posibil să se obţină valorile indicate
cu precizie maximi chiar dacă ele nu
sînt «standardizate» (prin sortare, ajus¬
tări serie-paralel etc.).
MODUL DE LUCRU
1. Se conectează emitorul, baza şi co¬
lectorul tranzistorului la bornele E, B şi,
respectiv, C.
2. Se trece comutatorul K 2 (Ki fl şi
K lb ) în poziţia corespunzătoare tipului
de tranzistor (pnp sau npn).
3. Se alimentează montajul de la sursa
stabilizată cu tensiunea de 6 V.
4. Se conectează voltmetrul — pus
iniţia! pe un domeniu de 3-6 V — cu
plusul la borna M şi cu minusul la
borna N.
5. Din potenţiometrele Pi (grosier)
şi P 2 (fin) se aduce la zero indicaţia volt¬
metrul ui.
6. Se trece voltmetrul pe domeniul
de lucru de 600 mV şi se retuşează zeroul
instrumentului din P 2 , eventual şi Pi.
7. Se trece K 2 în poziţia corespunză¬
toare tipului de tranzistor (germaniu
sau siliciu).
8. Se apasă butonul Bj şi se citeşte
indicaţia acului. Scala fiind gradată de
la 0 la 30, valoarea lui /? se obţine multi-
plicînd cu 10 diviziunea indicată.
9. Pentru valori f> sub 150, citirea se
poate repeta mai precis eliberînd pe Bi
şi apăsînd butonul Bţ. în acest caz, va¬
loarea lui /> se obţine multiplicînd cu
5 diviziunea indicată de ac (se înmulţeşte
citirea cu 10 şi se împarte mintal la 2).
După modelul prezentat mai sus, sche¬
ma poate fi reproiectată pentru oricare
alte domenii ale lui fi, ca şi pentru alte
tipuri de tranzistoare (mică sau medie
putere). Lăsăm însă această plăcere con¬
structorilor amatori care vor da curs
invitaţiei din titlu
fiflf'
FIz. A. 1VIĂRCULESCU
O categorie întreagă de circuite şi
măsuri de protecţie se referă la monta¬
jele cu sarcină inductivă. Se ştie că la
stabilirea curentului electric printr-o bo¬
bină, inductanţa acesteia «se opune»
creşterii rapide a intensităţii, iar la des¬
chiderea circuitului aceeaşi inductanţă
«se opune» întreruperii bruşte a curen¬
tului. Fenomenul -— datorat autoinduc-
ţiei electromagnetice — nu ne deran¬
jează la închiderea circuitului (întîrzie
doar puţin intrarea în regim normal), în
schimb, la deschidere «furia» bobinei
se descarcă pe elementul care a provocat
întreruperea, respectiv contactele între¬
rupătorului sau comutatorul static. Apar
astfel scîntei între contacte sau supra¬
tensiuni inverse apreciabile pe joncţiu¬
nile comutatoarelor statice, care pun în
pericol integritatea acestor dispozitive.
Ce se poate face şi cum?
Un prim exemplu pe care îl conside¬
răm (fig 6) se referă, la protejarea între¬
rupătorului din circuitul de alimentare
a unui transformator (în acest caz scîn-
teile nu sînt vizibile, dar asta nu în¬
seamnă că nu se produc). Ideea circui¬
tului de protecţie, figurat cu linie între¬
ruptă, este simplă: atunci cînd se des¬
chide întrerupătorul, supratensiunea in¬
versă de autoinducţie, avînd un carac¬
ter pulsator, se descarcă prin conden¬
satorul C; intensitatea curentului este
limitată la valori nepericuloase de către
rezistenţa R plasată în serie cu C. Va¬
lorile R şi C se stabilesc experimental.
Orientativ, R poate fi de 22-39 Q, iar C
între 47 şi 100 nF. Condensatorul va
avea tensiunea nominală de lucru cît
mai mare (680-1 000 V).
Dezavantajul metodei constă în pier¬
derile de curent prin grupul R-C atunci
cînd întrerupătorul este deschis. De
exemplu, un condensator de 100 nF’ are,
la frecvenţa reţelei (f= 50 Hz), o reac-
tanţă capacitivă X c = l/2jTfC «1/2 - 3,14 -
50-100-10“ 9 «32 kQ. Negîijînd pe R
şi impedanţa primară a transformatoru¬
lui, rezultă o pierdere de curent alter¬
nativ prin C de ordinul a 7 mA.
Putem înlătura acest neajuns intro-
ducînd un întrerupător suplimentar, I l5
în serie cu grupul R-C (fig. 7). Acest în¬
trerupător va fi deschis la un interval
scurt de timp după deschiderea lui I.
Procedeul descris poate fi aplicat şi
în varianta din figura 8, adică prin co¬
nectarea grupului R-C în paralel cu
consumatorul inductiv. Şi aici survin
pierderile de curent prin circuitul de
protecţie, dar de data aceasta pentru
poziţia închis a lui I. Ele pot fi suprimate
prin introducerea unui întrerupător su¬
plimentar în serie cu grupul R-C, care
va fi închis înainte de deschiderea lui I.
Atunci cînd sarcina inductivă este ali¬
mentată în curent continuu, protecţia în¬
trerupătorului se poate face tot prin
grupuri serie R-C conectate în paralel
cu contactele, dar se mai poate face şi
cu ajutorul unor diode conectate în pa¬
ralel cu consumatorul inductiv, în sen¬
sul de blocare faţă de polaritatea sursei
de alimentare (fig 9). La închiderea în¬
trerupătorului I, dioda rămîne blocată.
Atunci cînd se deschide I, tensiunea in¬
versă de autoinducţie «se descarcă» prin
diodă, care este faţă de aceasta în sensul
de conducţie. Tipul diodei trebuie core¬
lat cu inductanţa L a consumatorului şi
cu intensitatea curentului de sarcină.
Pentru aplicaţii curente, cînd sarcina o
constituie bobina unui releu electromag¬
netic la tensiuni joase de lucru (6-24 V),
se pot folosi diodele 1N4QG7, F4Q7,
F802 6SI10 etc.
Un exemplu tipic îl constituie acţio¬
narea releelor de tensiune continuă cu
ajutorul unor tranzistoare în montaj de
comutatoare statice (fig 10 şi 11). Pre¬
cizăm că, prin conectarea greşită a dio¬
dei, tranzistorul pe care doream să-l
protejăm se va străpunge practic instan-
220Vw l L
î rn-
.Li
i
FIG. 7
FIG. 8
FIG. 9
FIG. 10
taneu la deschidere. Este ded util să
reamintim că sensul săgeţii din simbolul
diodei indică sensul convenţional de
conducţie (plusul «intră» prin anod =
baza săgeţii şi «iese» prin catod = vîrful
săgeţii). în aplicaţiile noastre, anodul se
conectează spre minus, iar catodul spre
plus, dioda urmînd să se deschisă numai
pentru tensiunile inverse de autoinduc¬
ţie ce apar la întreruperea curentului
prin bobina releului.
Exemplul din figura 12 se referă tot
la o metodă de protejare a contactelor
întrerupătorului K, însă de data aceasta
«circuitul» de protecţie se reduce la un
rezistor Ri conectat în paralel cu bobina
releului Rel. Valorile numerice au fost
prezentate pentru a putea face un calcul
prientativ, folosind expresia binecunos¬
cută a tensiunii autoinduse: e=( —) L gjl.
In absenţa rezistenţei R l9 la deschide¬
rea contactelor K — pe care o presu¬
punem realizată în intervalul de timp
- Rel.
R=400_n
U=24V I“60nA|
L=20H
20 m
R'
1200 n
[ 4 !
ri)
FIG. 12
dt=5 ms —tensiunea inversă de auto¬
inducţie atinge valoarea:
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
O publicaţie mult aşteptată de cititorii revistei noastre, Alma¬
nahul TEHNIUM ”82, va apărea în cursul lunii noiembrie.
Almanahul TEHNIUM *82 va însuma 132 de pagini, din care nu
vor lipsi rubricile dedicate comisiilor profesional-ştiinţifice, mem¬
brilor cercurilor tehnico-apiicaiive de modeSism, radioamatorilor,
cine şi fotoamatorilor, automobiliştilor etc, etc.
în cuprinsul primei ediţii a ALMANAHULUI TEHNIUM vor
fi prezente la întîlnirea cu cititorii noştri consecvenţi rubricile
HI-FI, AUTO-MOTO, LABORATOR, AUTOMATIZĂRI, NOI SUR¬
SE DE ENERGIE, precum şi alte interesante capitole, cu peste
100 de articole reprezentînd tot atîtea propuneri pentru construcţii
originale..
TEHNIUM NR. ^81
5
Receptorul prezentat este o super-
heterodină cu triplă schimbare de frec¬
venţă, Semnalul captat de antenă este
amplificat de două tranzistoare de tipul
BFX89. Se pot folosi şi tranzistoare
BF 181-183, dar cu rezultate ceva mai
slabe (zgomotul mai mare). Ca mixer
a fost folosit tranzistorul BFY 90.
Primul oscilator este pilotat cu cris¬
tal, care are frecvenţa proprie de re¬
zonanţă de 15,2 MHz. Oscilatorul este
conectat în montaj «Overtone» şi se¬
lectează în circuitul de colector armo¬
nica a 5-a a cristalului (76 MHz). în
continuare sînt folosite două etaje
dubloare de frecvenţă pentru a obţine
semnalul necesar de 304 MHz.
Pe emltorul primului mixer se apli¬
că semnalele din antenă (432-434 MHz),
precum ş[ semnalul cu frecvenţa de
304 MHz. în circuitul de colector este
conectat un filtru de bandă acordat
pe 128-130 MHz. Acest semnal se
aplică pe poarta 1 a tranzistorului
40673 (care este cel de-al doilea mixer).
Pe poarta 2 se aplică semnalul cu
frecvenţa reglabilă (VFO) cuprinsă în
limitele 128,5-130,5 MHz. Acordul se
face cu un condensator variabil pro¬
dus de întreprinderea «Electronica»,
care are secţiuni pentru unde ultra¬
scurte.
în drena celui de-al doilea' mixer
este conectat un filtru de tip LC, for¬
mat din trei circuite acordate pe frec¬
venţa .de 6,5 MHz. Acest semnal este
aplicat pe baza celui de-al treilea
mixer (BF 215), de tipul autooscilator.
Ing. G. P1MTILIE , Y03 AVE
în continuare sînt două etaje am¬
plificatoare ale semnalului celei de-a
treia frecvenţe intermediare de
470 kHz.
Pentru recepţionarea semnalelor
MA este folosit detectorul realizat cu
dioda EFD 109 (sau oricare altă diodă
detectoare cu germaniu).
Pentru recepţionarea semnalelor te¬
legrafice a fost folosit un demodula¬
tor inelar cu patru diode 1N4148, egale
între ele. La acest mixer inelar se apli¬
că semnalul FI de 470 kfl, precum şi
semnalul de la generatorul de sem¬
nale de bătăi (BFO), realizat cu un
tranzistor BF 215. Semnalul-bătaie obţi¬
nut, de joasă frecvenţă, este aplicat la
intrarea amplificatorului de joasă frec¬
venţă, prin intermediul comutatorului
MA-CW. Oscilatorul BFO funcţionea¬
ză numai în poziţia CW a comutato¬
rului.
Liniile (inductanţele) folosite pen¬
tru frecvenţa de 432 MHz, precum şi
cea folosită la frecvenţa de 304 MHz
sînt realizate din conductor de cupru
argintat cu diametrul de 1,5 mm şi lun¬
gimea de 45 mm.
Compartimentele separatoare între
etajele de UIF sînt realizate din sticlo-
textolit dublu plâcat cu grosimea de
1,5 mm. Dimensiunile celor patru com¬
partimente sînt de 22x55 mm, iar
înălţimea pereţilor este de 25 mm. In¬
cinta destinată oscilatorului pilotat cu
cristal şi primului dublor are dimen¬
siunea dublă faţă de celelalte menţio¬
nate anterior.
GENEBATOB
1! FUNCŢII
9
Ing.AS. AMDRIAIVI
Testarea corectă a amplificatoarelor
Hi-Fi sau a liniarităţii osciloscoapelor
se poate face şi cu ajutorul unui genera¬
tor de funcţii. Schema descrisă în con¬
tinuare conţine trei circuite integrate de
tipul JSA741. Este vorba de un oscilator
comandat în tensiune (VCO), la care va¬
loarea frecvenţei depinde de poziţia
cursorului potenţiometrului R t conec¬
tat la bornele tensiunii de alimentare.
Se recomandă utilizarea unui potenţio-
în locul cristalului cu frecvenţa de
15,2 MHz se poate folosi şi alt cristal,
dar în acest caz vor diferi frecvenţele
utilizate ulterior la prima frecvenţă in¬
termediară de 128-130 MHz.
Este bine să se evite porţiunea cu¬
prinsă în limitele 136-144 MHz unde
se recepţionează armonica a doua a
posturilor de radiodifuziune cu MF
(care lucrează în banda de 68-72 MHz).
metru de calitate bună şi de preferinţă
liniar. Plaja de frecvenţă depinde în nare
măsură şi de valoarea condensatorului C 2 .
Circuitul integrat CI-1 lucrează ca in¬
tegrator tip Miller, iar CI-2 ca amplifi¬
cator separator. Circuitul CI-3 compară
tensiunea furnizată de amplificatorul CI-2
cu tensiunea de referinţă provenită de la
divizorul potenţiometric R 7 -R 8 .
Funcţionare. Pe intrarea «-» a cir¬
cuitului CI-1 se găseşte o tensiune po-
Se va folosi un cristal cu o astfel de
frecvenţă proprie de rezonanţă încît
nici una din armonice să nu fie cu¬
prinsă în limita benzilor recepţionate:
432-434. MHz şf a primei frecvenţe in¬
termediare, în cazul prezentat de 128-
130 MHz.
Tot receptorul se realizează pe o
singură placă. Datele înfăşurărilor sînt
prezentate în tabel.
Bobină
Nr.
spire
Conductor
0 (mm)
Diametru
bobină (mm)
Pas
Carcasă
4
5
CuEm 0,5
5
De ia blocul UUS
«Mamaia»
4
4
CuEm 9,85
. 6
1
-
SS
6
CuEm 0,85
6
1
-
L 5,6, 7
14
CuEm 0,15
-
Trafo F! «Albatros»
4
1+3
CuEm 0,5
Trafo Fi «Albatros»
4
13
CuEm 6,5
-
Trafo Fi «Albatros»
L 10, 11, 12,
13,14, 16, 18
70
CuEm 0,1
—
—
Trafo F! «Albatros»
4s
50
CuEm 0,1
- |
"Z"
Trafo FI «Albatros»
4 ?, 19
2x15
CuEm'0,1
“
Trafo F8 «Albatros»
L 20
2,5
CuEm 0,5 '
5
1
De la blocul UUS
«Mamaia»
Saltul nu poate fi brusc din cauza reac¬
ţiei negative stabilite prin intermediul
curentului de încărcare a condensatoru¬
lui C 2 . încărcarea continuă pînă cînd
tensiunea pe intrarea «+» a circuitului
CI-2 devine mai mare decît tensiunea
de referinţă. în acest moment se produce
un salt de tensiune (către OV) la ieşirea
circuitului CI-2. Semnalul este amplifi¬
cat de către comparatorul CI-3. Ieşirea
acestuia este conectată la potenţialul
masei, potenţial ce se transmite, prin re¬
zistenţa R 4 , la intrarea «—» a amplifi¬
catorului CI-1. Ieşirea acestuia tinde că¬
tre + 30 V. Condensatorul începe să se
descarce liniar. Cînd nivelul de la ieşi-
zează cu un element serie. Tranzistorul
lucrează ca repetor al tensiunii stabili¬
zate, furnizată de către dioda Zener
PL30Z. Stabilizatorul fiind neprotejat,
se va avea grijă să nu se producă scurt¬
circuit între emitor şi masă.
banda de 70 cm.
Noutatea constă în realizarea induc-
tantelor în tehnica «strip-line», ceea ce
face ca montajul să fie accesibil şi
începătorilor. Se utilizează o placă de
Stic Iote xîolit dublu placat, cu dimen¬
siunile de 140x45x2 mm, pe care se
desenează, cu mare precizie, cablajul
din figura 2.
Cealaltă fată a plăcii este utilizată
ca punct de masă continuu. Dispoziţia
pieselor este dată în figura 2.
Acordul în frecvenţă a! celor trei etaje
amplificatoare se face astfel: se conec¬
tează ia ieşire o sarcină artificială care
are posibilitatea să indice puterea disi¬
pată pe ea; la intrare se injectează un
semnal cu frecvenţa de 433 MHz, avînd
o putere de maximum 0,2 W.
Se acţionează trimerele C t şi Qj pen¬
tru o indicaţie maximă la sarcina arti¬
ficială. Se trece apoi la acordul circui¬
tului C 4 —L 3 —C 5 acţionînd trimerele
C 4 şi Q, tot pentru un maximum de
putere la ieşire. Urmează acordul cir¬
cuitului din baza lui T 3 . Se acţionează
C, şi C 8 , după care C 9 pentru putere
maximă la ieşire. Acest acord se reia
de mai multe ori pînă cînd puterea
la ieşire nu mai creşte.
Acordul etajului final se va face cu
mare atenţie, acţionînd trimerele C 12 ,
C i3 şi C^. Şi acest acord se reface
pentru a obţine la ieşire o putere maxi¬
mă.
Dacă se utilizează modulaţia de
amplitudine, semnalul modulator se
aplică, împreună cu tensiunea de ali¬
mentare a tranzistoarelor T 2 şi T 3 .A-
cest lucru se realizează prin întreru¬
perea legăturii electrice de lîngă con¬
densatorul de trecere C 6 .
Alimentarea lui se va face dintr-o
sursă separată de tensiune.
Utilizînd tranzistoare de tipul 2 N
5914 (T, şi T 2 ) şi 2 N 5915 (T 3 ), pentru
o putere de 0,2 W la intrare se obţine
la ieşire o putere de maximum 7 W.
(CONTINUARE ÎN PA©. 9)
TEHN5UM NR. $81
7
.. . .. .
VIZUALIZAREA
SEMNALELOR
în momentul de faţă, clnd asistăm
la răspîndirea masivă a automatizări¬
lor, tehnicii de calcui şi comunicaţiilor,
un aspect deosebit de interesant î! re¬
prezintă modul în care se transmit in¬
formaţiile de la sistemele electronice
către om. Semnalele electrice trebuie
transformate In «ceva» accesibil direct
simţurilor noastre, iar percepţia lor
trebuie să se facă cu maximă exacti¬
tate şi viteză.
Dintre simţuri, cel mai bine răspun¬
de acestor cerinţe văzul. Dealtfel, pe
cale vizuală omul primeşte circa 90%
din totalitatea informaţiilor despre lu¬
mea înconjurătoare, fapt ce de¬
monstrează importanţa deosebită a
acestui simţ S-au căutat deci mij¬
loace prin care semnalele electrice să
fie transformate în indicaţii vizuale,
cum ar fi: deplasarea unor indica¬
toare, emisia de semnale luminoase,
afişarea cifrelor, literelor sau altor
simboluri, înscrierea unor date pe
Hîrtie, prezentarea de imagini ş.a. Ase¬
menea transformări sînt denumite cu
un termen general «vizualizări ale sem¬
nalelor electrice».
Diversitatea principiilor şi soluţiilor
constructive folosite pentru vizuali¬
zare este deosebit de mare. Ştiaţi, de
pildă, că cifrele pe care Se citiţi pe
aparatura numerică (ceasuri, calcula¬
toare, aparate de măsură) pot fi afi¬
şate prin cel puţin 8 metode? Este
vorba de dispozitive electromecanice,
prin proiecţie optică, cu filamente in¬
candescente, cu descărcare In gaze,
fluorescente cu vid, cu diode elec-
troluminescente, cristale lichide sau
tub catodic.
lată de ce considerăm că o scurtă
ELECTRICE
Fiz. GH. BĂLUŢĂ
incursiune în domeniul dispozitivelor
folosite Ia vizualizarea semnalelor
electrice nu este lipsită de interes
pentru cititorul care mîine va fi chemat
să mînuiască aparatura tehnică com¬
plexă pe care o necesită fiecare do¬
meniu de activitate.
DISPOZITIVE CU FILAMENT
INCANDESCENT
Becul electric cu incandescenţă
(fig. 1) este folosit, pe iîngă funcţia
sa principală de mijloc pentru ilumi¬
nat artificial, şi ca element de sem¬
nalizare a existenţei tensiunii şi cu¬
rentului într-un circuit
Funcţionarea becului se datorează
efectului termic al curentului. Sub
acţiunea cîmpuîui electric creat de
sursa de tensiune, electronii liberi
dintr-un fir metalic (filament) sînt ac¬
celeraţi şi cîştigă energie cinetică.
Prin ciocniri cu atomii metalului, ei
cedează ulterior această energie re¬
ţelei cristaline. Mişcările de vibraţie
(agitaţia termică) a atomilor creşte,
deci se măreşte temperatura firului.
Ajungînd la incandescenţă, el radiază
în spaţiul înconjurător nu numai căl¬
dură (radiaţie infraroşie), ci şi lumină.
Spectrul de emisie al unui filament
încălzit la 2 803 K este dat în figura 2.
Se observă preponderenţa culorilor
dinspre extremitatea roşie a spectru¬
lui vizibil faţă de cele situate" spre
albastru. Totuşi, comparativ cu alte
surse de lumină, spectrul de incan¬
descenţă cuprinde o gamă largă de
radiaţii. "
Materialul cel mai folosit pentru
confecţionarea filamentelor este wol¬
framul (In engleză «tungsten»), un
metal greu fuzibil. Temperatura de
lucru tipică este de 2 800-2 900 K,
destul de depărtată de cea de topire
(3 683 K). Dacă s-ar lucra la tempe¬
raturi mai mari, evaporarea ar fi con¬
siderabilă şi ar scurta viaţa filamen¬
tului, în ciuda emisiei luminoase mai
intense ce s-ar obţine. Diametrul fi¬
rului este ales funcţie de curentul no¬
minal de funcţionare, iar lungimea lui
după tensiunea de lucru. în balonul
de sticlă în care este închis filamen¬
tul se face vid înaintat sau se intro¬
duc gaze inerte la presiune joasă,
pentru a împiedica oxidarea şi pier¬
derile de căldură prin conducţie ter¬
mică.
Dispozitivele de vizualizare a cu¬
rentului electric, bazate pe filamente
incandescente, au următoarele avan¬
taje: simplitate constructivă, preţ re¬
dus, posibilitate de utilizare la ten¬
siuni şi curenţi foarte diverşi, alimen¬
tare în curent continuu sau alternativ.
Există şi unele neajunsuri, care vor fi
menţionate în încheiere.
Cele mai uzuale aplicaţii sînt aşa-
numitele «indicatoare de panou»,
becuri care, montate pe panoul fron¬
tal al unui aparat, indică — prin lu¬
mina emisă — prezenţa curentului
(tensiunii) într-un circuit. Ele sînt pre¬
zente în cele mai diverse locuri, cum
ar fi: aparatele electrotehnice şi elec¬
tronice de tot felul, instalaţiile com¬
plexe de automatizare, bordul auto- #
vehiculelor, semnalizatoarele de cir¬
culaţie. Se folosesc, de obicei, becuri
cu tensiuni de alimentare cuprinse
între 1,5 şi 220 V, avînd consumuri de
10-1 000 mA. Adesea becurile sînt
montate în spatele unor capace de
plastic sau sticlă colorată, purtlnd
eventual inscripţii sau simboluri, pen¬
tru diferenţierea diverselor indicaţii
(fig. 3). Avînd rolul de filtre optice,
aceste capace transmit.— din spectrul
larg a! luminii emise de filament —
numai o anumită zonă (culoare).
Pentru adaptarea luminozităţii in¬
dicatoarelor de panou la nivelul ilu¬
minatului ambiant (mai intens ziua şi
mai slab noaptea), se folosesc două
metode: electrică şi optică. Electric
se acţionează asupra tensiunii de aii-
isn KIU W
mentare, printr-un reostat sau trans¬
formator cu prize (fig. 4). Reglajul
optic se face individual, pentru fie¬
care bec, prin rotirea unui capac cu
sectoare opace alternînd cu sectoare
transparente (fig. 5). Suprapunîndu-se
parţial cu sectoarele .unei măşti, re¬
zultă deschideri mai "mari sau mai
mici prin care iu mina becului poate
fi văzută.
Un dispozitiv care se utilizează
uneori este format dintr-un şir de
becuri, din care se aprinde doar o
porţiune, proporţională cu valoarea
mărimii ce trebuie afişată (fig. 6). Se
pot indica astfel intuitiv nivelul mate
rialeior dintr-un siloz, timpul care a
mai rămas pînă la producerea unui
anumit eveniment etc.
Un exemplu binecunoscut de sem¬
nalizator cu becuri îl constitui sema¬
foarele pentru circulaţia rutieră sau
feroviară, unde culcarea filtrului con¬
stituie esenţa informaţiei transmise
Există însă şi semafoare cu becuri
«albe», dispuse într-o anumită pozi
ţie (fig. 7). Ele se folosesc pentru cir
culaţia tramvaielor, atunci cînd sem¬
nalizarea pentru acestea diferă de a
celorlalte vehicule. Aprinderea becu
rilor ca în figură are semnificaţia:
trecere liberă înainte, la stînga, la
dreapta şi, respectiv, stop.
Un indicator optic cu becuri poate
semnaliza într-o întreprindere, spital
sau hotel faptul că o anumită persca
nă este căutată (fig. 8). Este vorba de'
o matrice cuprinzînd 3x3 becuri, din
care se aprinde o anumită combina¬
ţie de 1-9 becuri, conform unui co
prestabilit. Lăsăm cititorului'plăcerea
de a demonstra că există nu mai
puţin de 511 combinaţii posibile ce
pot fi afişate cu acest dispozitiv.
Prin aşezarea becurilor sub forma
unei matrice de 5x7 elemente (fig. 9)
şi aprinderea selectivă a unora dintre
ele, se pot afişa orice litere sau cifre
(fig. 10). Ele se montează pe nişte,
panouri negre, pentru a se crea con
trastul necesar între fundal şi becurile
aprinse. Asemenea aflşaje pot fi vă¬
zute îa distanţe mari -şi de aceea se
utilizează pe stadioane pentru pre¬
zentarea rezultatelor întrecerilor spor
tive, în circulaţia feroviară etc. Aprin
derea becurilor corespunzătoare se
face prin intermediul unor decodoare
infrarosu
LUNGIMEA DE UNDĂ
o® 'o@o ; 'S
O ® O OO® 0®0 '
000 ooo ooo
O O O @ O O 09 0
eXe M le O.O 0,9
OOO OO® «®®
O®® «OO o®#
Zonă de referinţă
Bec
' stabilizat
Zonă a'cărei
luminozitate
se compara
cu referinţa
cu diode, comandate manuai cu co¬
mutatoare sau, adesea, printr-un mic
calculator.
O altă cale de afişare a cifrelor o
reprezintă dispozitivul din figura 11.
Un panou cu cifre transparente, în
spatele cărora se află cîte un bec, ser¬
veşte ca obiect pentru un set de len¬
tile ce realizează proiecţia mărită pe
un ecran translucid. Aprinzînd becul
corespunzător unei anumite cifre, ea
apare luminoasă pe ecran.
Aparatura numerică beneficiază de
aportul unui dispozitiv specia! de afi¬
şare cu filament Se fabrică tuburi
(denumite comercial «numitron») ce
conţin într-un balon de sticlă — ase¬
mănător cu a! unei lămpi de radio —
şapte filamente rectilinii (fig. 12). Prin
aprinderea acestor «segmente» se pot
afişa cifrele de ia 0 la 9. Necesităţile
de alimentare: cca 40 mA/5 V pentru
fiecare segment Tubului i se poate
ataşa un filtru pentru orice culoare.
Am vorbit despre afişaje «tot sau
nimic», cu două stări distincte aie fi¬
lamentului. Becul cu incandescenţă
poate servi însă şi ca traductor ana¬
logic curent-lumină. Dependenţa din¬
tre aceste mărimi nu este liniară, iar
ochiul apreciază foarte subiectiv un
nivel de iluminare. De aceea, dispo¬
zitivul utilizat mai frecvent are două
cîmpuri luminoase, a căror egalitate
poate fi estimată vizuai precis, iată
sistemul de indicare a tensiunii de
ieşire de la un transformator reglabil,
folosit pentru alimentarea stabilă a
unui consumator (fig. 13). Un bec
este alimentat cu tensiune stabilizată,
iar altui primeşte o fracţiune din ten¬
siunea de ieşire. Se reglează manual
această tensiune pîhă cînd luminozi¬
tatea celor două zone este aceeaşi.
Dispozitivul înlocuieşte aici un volt-
metru, mai scump şi mai sensibil.
în încheiere, cîteva particularităţi
ale filamentelor. Rezistenţa firului me¬
talic variază puternic cu temperatura,
fiind de cca 10 ori mai mică la rece
(temperatura camerei) declt în starea
«aprins». De aceea, în momentul co¬
nectării, apare un şoc de curent (con¬
sum muit mai mare decît ce! nomi¬
nal), care solicită şi poate deteriora
dispozitivele semiconductoare prin
care se face comanda. Uneori se men¬
ţine becul în stare de preîncălzire (fi¬
lament abia vizibil), pentru a micşora
şocu! de pornire. Acest lucru se poate
face prin conectarea unui rezistor R
în paralel pe tranzistorul T de co¬
mandă (fig. 14).
Alte dezavantaje ale dispozitivelor
cu filament sînt: sensibilitatea ia
şocuri mecanice, consumul conside¬
rabil de energie în timpul funcţionării
şi vizibilitatea dificilă în condiţii de lu¬
mină ambiantă puternică (ia soare, de
pildă).
INDICATOARE
ELECTROMAGNETICE
Vom prezenta trei tipuri de dispo¬
zitive electromecanice utilizînd tamburi
sau palete care se deplasează prin
fata privitorului şi îi prezintă anumite
simboluri grafice înscrise' pe ele.
INDICATOR CU TAMBUR!
Acest dispozitiv (fig. 15) poate.fi în-
tlinit la contoarele electrice, magne-
tofoane etc. Este format dintr-un număr
de tamburi, montaţi alături pe un ax
comun. Pe suprafaţa laterală a fiecă¬
ruia sînt gravate cifre de la 0 ia 9.
O mască (nefigurată în desen) per¬
mite citirea unui singur rînd de cifre.
Doi tamburi învecinaţi sînt angrenaţi
prin intermediu! unei roţi cu aspectul
celei prezentate în figură, astfel că
se obţine demultiplicarea 10:1. Siste¬
mul «numără» deci în baza 10.
Antrenarea tamburului de ia extre¬
mitatea din dreapta (unităţi) se face
de către un motor electric de o con¬
strucţie specială în cazul contoarelor.
Viteza acestuia depinde simultan de
tensiunea şi curentul prin circuit, deci
de puterea consumată, pe care de¬
altfel o şi afişează numeric. Se folo¬
sesc asemenea mecanisme şi pe unele
echipamente electronice complexe,
pentru determinarea numărului de ore
de funcţionare. Aici motorul are o vi¬
teză constantă în timp, practic inde¬
pendentă de tensiunea de alimentare.
In căzui magnetofoanelor, dispoziti¬
vul afişează un număr arbitrar, pro¬
porţional cu numărul de rotaţii ai unei
role cu bandă.
INDICATOR CU PALETĂ
BASCULANTĂ
O paietă magnetică, vopsită în cu¬
lori diferite pe cele două feţe (alb-
negru, de pildă) şi care poate bascula
în jurul unui ax, serveşte ca indicator
în dispozitivul prezentat în figura 16.
Paleta, combinată cu o mască vop¬
sită în aceleaşi culori pe cele două
jumătăţi, oferă privitorului o suprafaţă
aibă sau neagră, după cum se găseşte
într-o poziţie sau alta. Este deci un
indicator cu două stări stabile, care
poate fi folosit atlt singur, cît şi sub
forma unui şir sau a unei matrice cu
mai multe elemente, pentru afişaje de două palete alăturate, situate în pian
tipul celor prezentate în figurile 6, 8, 9. vertical. Cînd discul avansează sufi-
Să vedem cum se face acţionarea cient de mult, paleta superioară depă-
paletei magnetice. în spatele măştii şeşte opritorul şi — brusc — frece în
se găseşte un electromagnet cu mie- poziţia inferioară (fig. 17 a, b, c). Fe-
zul în formă de U. Considerăm că se nomenui seamănă cu întoarcerea fiiei
doreşte schimbarea afişajuiui «negru» ia o catte. Astfel, o nouă pereche de
cu unul «alb» (fig. 16 a, b, c). Se aplică feţe este expusă şi un nou simbol se
un impuls de curent prin bobină cu afişează. Menţionăm că paletelor li
un asemenea sens în cît pe braţul se imprimă o tendinţă de avansare şi
corespunzător paietei să se creeze datorită unor mici resorturi spirale
polul magnetic identic cu ai acesteia montate pe fiecare ax.
(nord în fig. 16 a). Apare o forţă de' în ce priveşte mecanismul de antre-
respingere între ceîe două elemente nare, eî poate fi un electromotor cu
şi palete se roteşte (fig. 16 b), fiind demultiplicarea corespunzătoare (pen-
apoi atrasă de braţul opus (16 c). tru ceasuri) sau un electromagnet cu
Astfel, suprafeţele vopsite în alb vor ciichet (pentru afişaje ale literelor),
fi acum expuse privitoruiui. în al doilea caz, un calculator comandă
Odată terminată bascularea, impui- numărul de puisuri ce.trebuie aplicate
sul de curent poate înceta, deoarece fiecărui dispozitiv pentru a trece de
poziţia paiet© nu se mai schimbă din la litera afişată anterior la cea care
cauza atracţiei care există între ea şi trebuie prezentată în continuare. Ast-
miezui de fier nemagnetizăt O bascu- fei, întreg textul scris pe un panou
iare inversă se realizează cu un im- cuprinzînd sute de dispozitive se poa-
puls de curent avînd sens contrar. te schimba cu uşurinţă şi fără erori.
Amintim că numărul de palete nece-
'■ " v , ; .sar afişării literelor este. 27.
INDICATOR CU PALETE Cîteva caracteristici comune ale in¬
dicatoarelor electromagnetice: ele nu
necesită energie decît în 'momentul
Pentru afişarea cifrelor sau litere- schimbării afişajuiui, ceea ce duce la
lor cu dimensiuni mai mari se folo- un consum mediu foarte redus; me-
seşte indicatorul cu paiete (file). Ei morează starea în care se află !a un
este utilizat, de exemplu, la ceasuri, moment dat, chiar dacă se întrerupe
pentru afişarea în aeroporturi a in- alimentarea electrică; permit prezen-
formaţiiior privitoare la zboruri ş.a.m.d. tarea unor simboluri cu dimensiuni
Este vorba de nişte palete uşoare mari.
(fig. 17), care pot oscila rn jurul unor Ca dezavantaje menţionăm: viteză
axe orizontale. Ele sînt montate între mică de funcţionare; sensibilitate ia
două discuri ce se rotesc datorită intemperii (de unde nevoia închiderii
unui mecanism motor. Sub acţiunea în carcase etanşe cînd lucrează în aer
propriei greutăţi, paletele ocupă po- liber); necesitatea unei poziţii fixe (cu
ziţii ca cele din desen. Un opritor îm- excepţia indicatorului cu_ tambur) şi
piedică pentru un timp «căderea» fie- uzura mecanică ce intervine după un
cărei paiete, astfel că privitorul vede timp. Eie au nevoie de iluminare din
un simbol (cifră, literă) înscris pe exterior pentru o bună vizibilitate.
AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN BANDA DE 70 CM
(URMARE DIN PAG. 7)
Curentul absorbit din sursa de aii- toare de tipul BLY 38 (T t ), BLY 53
mentare este de 2 A. în cazul modu- (T 2 ) şi BLY 2 66 (T 3 ). în acest caz,
larii lui T 2 şi T 3 , acest curent scade la cu numai 0,3 W ia intrare se obţin 18,yV
aproximativ 0,8 A în pauzele de modu- la ieşire, tensiunea de alimentare fiind
• laţie. de 14 V, iar curentul absorbit din sursă
Nu se recomandă supramodularea de 3 A.
celor două etaje, existînd riscul dis- Condensatoarele de acord (semi-
trugerii lor. Pentru cei ce doresc o reglabile) trebuie să fie de foarte bună
putere mai mare se utilizează tranzis- calitate (dielectric aer sau mică).
TEHNSUM NR. S/M
Jk
if Ci c xj
■®nj a
S 5 F* flREZlSTCMŢA
[PENTRU
f POLARIZAREA
BAZEI
LABORATOR
ISTBRMETRII
Dacă în cataloagele tuburilor elec¬
tronice caracteristicile au exprimări
standardizate universale, la semi¬
conductoare expresiile diferă şi, de
multe ori, amatorul constructor este
dezorientat în multitudinea adnotă¬
rilor folosite pentru caracteristici
similare.
în figura 1 sînt redate (fără sur¬
sele de alimentare) cele trei scheme
de conectare a tranzistoarelor:
la — bază comună (baza la masă),
1b — emitor comun (emitor la masă)
şi Ic — colector comun (colector la
masă), numită şi schemă cu repetor
pe emitor.
în figura 2 sînt redate schemele
EC şi CC cu circuitul de alimentare
L rezistenţa de polarizare a bazei.
raport de schema folosită, tran¬
zistorul amplifică tensiune sau cu¬
rent, ori amîndouă; totodată se
schimbă caracteristica de adaptare,
respectiv rezistenţa de intrare şi
ieşire. Astfel: schema BC are rezis¬
tenţă mică la intrare şi mare la ie¬
şire, amplificarea în curent este sub-
unitară. Factorul se notează cu «a»
sau «h 2 ib». Schema BC permite o
amplificare în tensiune. Schema EC
are o rezistenţă mijlocie atît la in¬
trare, cît şi la ieşire, care amplifică
curent şi tensiune. Cîştigul de ampli¬
ficare în curent, respectiv raportul
creşterii curentului de colector
(Ale) faţă de creşterea curentului de
bază (AIbX se notează ca factor «jS»:
fi = - ~~E . în loc de beta se mai
AIb
folosesc adnotările «h f£ » sau
«h 2 i e ». Schema CC are o rezistenţă
mare la intrare şi mică la ieşire. Nu
amplifică în tensiune, coeficientul
este ceva mai mic de 1, în schimb
• amplificarea în curent este h f £ + l.
La tranzistoarele care au un factor
IM. GALAMBOS
de amplificare mai mare de 50,
eroarea între factorul obţinut în
schema CC şi EC este neglijabilă.
Am subliniat acest aspect, întrucît
montajul prezentat permite măsu¬
rarea factorului de amplificare în
curent într-o schemă repetor pe emi¬
tor (CC), însă practic valoarea este
egală cu h FE , respectiv beta obţinut
în schema cu EC.
Dacă realizăm, de exemplu, un
montaj cu un tranzistor, folosind
schema CC, şi se obţine un curent
de colector de 10 mA, cînd curentul
bazei este de 0,1 mA, factorul de
amplificare în curent este 100. în
această schemă, sarcina se găseşte
în circuitul emitorului (vezi fig. 2),
iar curentul pe emitor este egal în
acest caz cu suma curenţilor din
circuitul de colector şi al bazei. Se
poate vedea şi din exemplu că di¬
ferenţa este neglijabilă faţă de sche¬
ma EC. De remarcat că toate aceste
măsurători se fac în curent continuu,
în regim static.
Ce se întîmplă dacă realizăm sche¬
ma din figura 3 a? La început nu
ţinem cont de căderea de tensiune
pe joncţiunea BE a tranzistorului.
Prin reglarea lui P x este posibilă
obţinerea unor căderi de tensiune
egale pe rezistenţele R x şi rezistenţa
reală reglată pe Pj (căderea de
tensiune este jumătatea tensiunii de
alimentare). în această situaţie, cu¬
rentul care trece prin Pi este egal
cu cel care trece prin R x împărţit
cu factorul de amplificare în curent
a tranzistorului în schema de repe¬
tor pe emitor. Întrucît tensiunile
care cad pe cele două rezistenţe
(P r Ri) sînt egale, factorul de am¬
plificare în curent va fi egal cu re¬
zistenţa reală introdusă de Pi îm¬
părţită cu valoarea rezistenţei lui R^
1 b I Ic
4 rezistenta
I PENTRU ‘
(POLARIZAREA
BAZEÎ
Această valoare fiind 1 kQ, factorul
de amplificare va fi egal cu valoarea
rezistenţei obţinute prin reglarea
lui Pt în vederea egalizării căderi¬
lor de tensiune pe cele două rezis¬
tenţe. Astfel, de exemplu, dacă Pi
se reglează la o valoare de 100 kQ,
factorul de amplificare beta al tran¬
zistorului este 100. Dacă P x are o
rezistenţă de 200 kQ, factorul va fi
de 200. Folosind un cadran gradat
pentru Pi (etalonat cu-un ohmme-
tru), acest artificiu permite determi¬
narea rapidă a factorului de ampli¬
ficare în curent al tranzistorului
măsurat. Problema pare foarte sim¬
plă, însă pînă la executarea practică
a aparatului trebuie să mai anali¬
zăm două aspecte. La tranzistoa¬
rele cu germaniu căderea de ten¬
siune pe joncţiunea emitor-bază este
mică (0,15-0,3 V), valoare care se
poate neglija fără a produce erori
substanţiale de măsurare. La tran-
amplificare în curent al îranzist
rului. De asemenea, datorit! acest
artificiu tensiunea de alimentare I
trebuie stabilizată. Folosind un co:
părător de tensiune, reglarea lui P
se realizează uşor şi extrem de op
rativ.
DESCRIEREA APARATULUI
Verificatorul prezentat în schema
din figura 4 permite măsurarea ra
pidă şi cu precizie a factor hui de
amplificare in curent al trai zistoa
relor cu siliciu de putere mică şi;
medie. Se pot măsura şi tranzistoa
rele cu germaniu, cînd curentul in
vers (Icbo) nu este anormal de mare
Dacă I C bo este mare, valorile" mă
surate vor fi eronate. De remarcat [
că montajul este conceput în aşa fel
ca să protejeze tranzistorul testat;
Curentul de colector este limitat la
4 mA, iar tensiunea între emitor şt
colector este de aproximativ 4 V:
Analizînd schema prezentată în
n —
-<>-0
+-9V
;>
a;
[Fi
0;
1 1
0:
!_
_z\ _
LF-Sb
4Ma.Un. (7}|I
1 REZISTE^
JDEEARCiKlA'
zistoarele cu siliciu însă, căderea
de tensiune este de 0,6 V (fig. 3 b),
valoare de care trebuie să ţinem
cont. Analizînd schema din figura 3 c,
se poate vedea că, introducînd în
circuitul de emitor o diodă cu sili¬
ciu, se obţine o cădere de tensiune
pe joncţiunea diodei, care compen¬
sează căderea de tensiune pe jonc¬
ţiunea tranzistorului, iar căderile de
tensiune pe rezistenţele P x şi R x vor
fi iarăşi egale fără a introduce erori
de măsurare. Introducerea diodei
mai are un avantaj, în acest fel obţi-
nîndu-se pe emitor un punct co¬
mun de testare a tensiunii. Tensiu¬
nea măsurată între acest punct (emi-
torul tranzistorului) şi linia de ali¬
mentare negativă trebuie să fie ega¬
lă cu tensiunea măsurată între emi¬
tor şi linia de alimentare pozitivă
şi totodată cu jumătate din tensiu¬
nea totală de alimentare în această
situaţie rămîne valabilă explicaţia
dată pentru figura 3 a, respectiv
rezistenţa lui P : indică factorul de
1 39 PNP
A LED1
Vercb
Re
470 a
figura 4, se poate vedea că s-a folo¬
sit un amplificator operaţional 74
(/?A 741 sau n 741 etc.) într-o sch
mă de comparator de tensiune. Ast
fel, intrarea neinversoare a circui
tulul integrat este legată la emito-
rul tranzistorului de testat, iar ten¬
siunea de referinţă (jumătatea ten¬
siunii de alimentare) se culege pe
joncţiunea R3-R4 şi se introduce la
intrarea inversoare a circuitului in¬
tegrat.
Dacă tensiunea de la intrarea ne¬
inversoare, respectiv a emitorului,
este mai pozitivă decît tensiunea
de referinţă,.tensiunea de ieşire a
amplificatorului operaţional va fi
mai mare şi tot de polaritate pozi¬
tivă. în acest caz, se aprinde dioda
luminescentă roşie (LED 2). Dacă
tensiunea de la intrarea neinver¬
soare are o polaritate negativă faţă
de tensiunea de referinţă, tensiunea
de ieşire va fi mai mare tot de pola¬
ritate negativă, dioda luminescentă
verde (LED 1), aprinzîndu-se în acest)
caz. Diodele cu siliciu D 3 -D 4 sînt,
înseriate în circuitul lui LED 2, în¬
trucît şi fără semnal la intrare, ieşi¬
rea circuitului integrat are aproxi-
10
TEHNIUM ftiR. m
I ACTIV
INTRU TELEGRA
Pentru extragerea unui semnal tele-
I grafic dintr-o mulţime, este nevoie de
| un filtru cu o bandă foarte îngustă.
| Realizarea unui asemenea dispozitiv, la
I o frecvenţă înaltă, necesită cristale de
I cuarţ. în joasă frecvenţă sînt necesare
| bobine cu un factor de calitate foarte
| bun. Din cauza numărului mare de .spire,
necesar în cazul circuitelor acordate pe
I frecvenţe apropiate de 1 kHz, factorul
I de calitate este limitat De asemenea, per-
I formanţele unui astfel de filtru nu justi-
;! fiică gabaritul exagerat în cazul demen¬
ţi telor ,LC. Un alt inconvenient rezultă
| din faptul că frecvenţa centrală se poate
I modifica numai în limitele unei benzi
| foarte înguste, iar stabilitatea cu tempe-
| ratura lasă de dorit
Soluţia constă în folosirea unui filtru
| activ simplu, stabil cu temperatura, avînd
posibilitatea reglării independente a ben¬
zii de trecere şi a frecvenţa de rezo¬
nanţă în limite foarte largi.
Schema prezentată în continuare răs¬
punde cerinţelor menţionate: banda de
trecere şi frecvenţa centrală pot fi mo¬
dificate independent prin intermediul a
două rezistenţe. Amplificarea filtrului ră-
mîne unitară în tot domeniul de variaţie
a frecvenţei Factorul de calitate Q poate
ing. A. IMICOLAE
fi modificat între 2 şi 200 prin interme¬
diul rezistenţei R 3 . Frecvenţa centrală
se modifică într-un raport de 10:1. Cir¬
cuitul conţine un repetor realizat cu
amplificatorul operaţional Aj (jb A 741)
şi un tircuit RC activ prin intermediul
căruia se simulează o inductanţă. Dacă
este satisfăcută relaţia R 2 C 2 =hR 3 C 3 , re¬
zultă o inductanţă echivalentă L =
= R 2 C 2 R<-[H]. Banda la 3 dB se calcu¬
lează cu formula B = l/2J7RiC 1 [Hz].
Frecvenţa centrală este dată de ra¬
portul:
f 0 = l/[2JT(R / C 1 R 2 C 2 ) 1 4] [Hz].'
Valorile componentelor se încadrează
într-o gamă destul de largă, astfel că se
poate calcula un filtru cu performan¬
ţele dorite. De exemplu, pentru un filtru
cu banda de 5 Hz, frecvenţa centrală de
1 kHz şi tensiunea de ieşire maximă de
1 V vîrf-la-vîrf, rezultă valorile din figură.
Pentru a avea un domeniu acoperitor se
alege R x de 400 k£l, iar R t de 40 k£L '
Egalitatea R 2 C 2 = R 3 C 3 trebuie să fie'
satisfăcută cu o eroare de + 0% şi
- 0,1%. Componentele se aleg astfel
încît să existe o bună compensare reci¬
procă cu temperatura. Reglajul iniţial
se realizează astfel încît să se obţină un
factor de calitate maxim. Apoi se lasă
intrarea neconectată la generator şi se
creşte R 3 , pînă la apropierea punctului
de apariţie a oscilaţiei.
IEŞIRE
IJ PENTRU
EXPERIMENTE
mativ plus 2 V faţă de linia de ali¬
mentare de polaritate negativă. în
circuitul de emitor al tranzistorului
de testat, în loc de o singură diodă
(fig. 3 c) s-au conectat două diode
cu siliciu în opoziţie, în vederea
măsurării îranzistoarelor NPN sau
PNP. De asemenea, comutatorul
Ki permite şuntarea diodelor cînd
tranzistorul de testat este cu ger¬
mania
Rezistenţele Ri şi Pi au un rol
identic cu cel arătat în textul expli¬
cativ pentru figura 3. In circuitul
lui Pi s-a înseriat rezistenţa R 2 cu
scopul limitării curentului la o va¬
loare maximă de 0,5 mA, chiar
dacă Pi este reglat în poziţie de re¬
zistenţă zero. în acest fel, se prote¬
jează tranzistorul de testat şi P x de
un curent excesiv de mare.
La gradarea scalei pentru P x se
va ţine cont şi de rezistenţa R 2 ,
cifrele trasîndu-se în raport de re¬
zistenţa măsurată între cursorul lui
Pi şi capătul rezistenţei R 2 . Ope¬
raţia se execută, cu ajutorul unui
ohmmetru, înainte de conectarea
acestor piese în montajul apara¬
tului.
Comutatorul K 2 permite inver¬
sarea polarităţii tensiunii de ali¬
mentare a tranzistorului de testat
(K 2fl -K 2b î iar sectorul K 2c asigură
oprirea şi pornirea aparatului.
în schemă, circuitul integrat 741
are terminalele numerotate pentru
tipul cu 14 terminale în două şiruri
(dual in line). La tipul cu 8 termi¬
nale în două şiruri, intrarea inver-
soare este la terminalul nr. 2, intra¬
rea neinversoare la nr. 3, ieşirea la
nr. 6, alimentarea cu plusul la nr. 7
şi minusul la nr. 4.
FOLOSIREA APARATULUI
Se răsuceşte spre dreapta poien-
ţiometrul P t (rezistenţă maximă).
Se introduce tranzistorul în soclu.
Comutatorul Ki se pune în pozi¬
ţia 1, respectiv 2, corespunzător
tranzistorului de testat. Se porneşte
aparatul prin K 2 în poziţia 1 sau 3
(NPN sau PNP).
La un tranzistor NPN va lumina
dioda luminescentă verde (LED 1).
Se răsuceşte apoi încet Pj spre
stînga. într-un anumit punct se va
observa că LED 1 se stinge, iar
LED 2 (roşu) se aprinde. în punctul
de basculare a celor două diode
luminescente tensiunea măsurată pe
emitor este egală cu tensiunea de
referinţă, care are exact jumătatea
valorii tensiunii de alimentare. Va¬
loarea citită pe scala potenţiome-
trului (P t ) în punctul de basculare
indică factorul de amplificare în
curent («/?») al tranzistorului testat.
La tranzistoare PNP ia început
se aprinde LED 2 (roşu), care bascu¬
lează apoi cu LED 1 (verde).
De remarcat că aparatul este pro¬
tejat şi nu se poate strica, chiar
dacă s-a greşit din neatenţie. Ast¬
fel, dacă aparatul a fost pornit cu
P x în poziţie de rezistenţă minimă,
scurt între terminalele tranzistoru¬
lui de testat, sau s-a introdus incorect
în soclu, atunci rezistenţele R x şi R 2
limitează curentul la o valoare admi¬
sibilă
Pentru amatorii constructori mai
iniţiaţi care nu pot procura piesele
din schemă şi totuşi sînt dornici să
experimenteze principiul care stă la
baza aparatului sugerăm realizarea
unui voltmetru electronic cu ampli¬
ficator diferenţial realizat cu tran¬
zistoare.
Prezentăm în cele de mai jos ca¬
blajul unei plăci foarte utile pentru
încercări şi experimente în care se
folosesc şi circuite integrate de tipul
dual-in-line.
Cablajul se va executa pe o placă
de sticlotextolit, material de pe care
folia de cupru nu exfoliază cu uşurinţă
(ca la textolitul obişnuit). în afară de
plăcuţele pătrate, cablajul are prevă¬
zute, de jur-împrejur şi la terminalele
circuitelor integrate, găuri pentru
cose, ştiut fiind că încălzirea repetată
şi mai ales îndelungată a plăcii face
ca folia de cupru să se desprindă de
suport.
După copierea cît mai fidelă a de¬
senului pe placă şi după corodarea
acesteia, suprafeţele de cupru se aco¬
peră cu un strat subţire de soluţie de
colofoniu şi apoi cu un strat subţire
de cositor. în găurile prevăzute pen¬
tru pinii circuitului integrat se intro¬
duc suporturi speciale, cu opt picioa¬
re, pentru circuite integrate. După co-
sitorirea suporturilor şi scurtarea pi¬
cioarelor acestora, se prind de placă
şi cosele. Este bine ca, separat, con¬
structorul amator să-şi taie bucăţi de
sîrmă izolată (între 5 şi 15 cm), sîrmă
cu care va face legături.
înainte de montarea unei rezistenţe
sau a unui condensator este bine ca
terminalele acestora să fie bine cură¬
ţite şi puţin cositorite pentru ca lipi¬
rea lor pe placă să se facă cît mai
repede.
o aoona DDQQQa
ea o e a a a a a
gena o
■ms2ss^|i
SfHm MB
M BS SS fh ms
bmJ wmi MkM L,« mm
P ‘ - - ■ J . ^
mim ui Imhm | i mm
JoIliO
mu jiiii
y iJili Biâitl fe$|
its
a B li ti B
mmm m
e e q e o
TEHNIUM NR. S/S1
11
FLOTOR
SPECIFICAŢIA DE PIESE Şl MATERIALE
Denumirea
Observaţii
Cadru bicicletă damă
— Ţeavă
Apărătoare
Zbat
Flotor
OL 35
OL 37
OL 37
placaj
brad
: |btid;!sf
brad
OL 37
M 6x40
MS'
0 25 x2
0 25 x2
100x100x3
0 2,5x30
0 2,5
pentru lemn
Z. CHANTEA - Dragaiina
APARATOARE
ZBAT
PENTBII CIRCURI
TEIMCII-MICin
Bicicleta nautică poate fi executată
de orice constructor amator dintr-un
cadru de bicicletă de damă şi cîteva
materiale ce se găsesc la îndemîna
oricui.
Cadrul, poz. 1, se modifică — înlo¬
cuind suportul roţii din faţă cu un
altul pentru cîrmă — şi se mai adaugă
suporturile poz. 6 şi 7, pentru fiotoare.
Roata din spate a unei biciclete se
demontează, rămînînd utilizabil doar
butucul, pe care se sudează elemen¬
tele componente ale zbatului, poz. 3.
Deasupra zbatului se fixează, tot
prin sudură, apărătoarea de stropi,
poz. 2.
Cfrma, poz. 5, se confecţionează
dintr-o scîndură şi se fixează pe cadru
prin intermediul celor două bride.
Flotoarele, poz. 4, sînt dimensionate
pentru a asigura flotabilitatea a 110 kg
şi sînt confecţionate din placaj gros
de 4 mm şi şipci din brad de 30x
30 mm. Pentru etanşeitate, flotoarele
se călăfătuiesc cu cînepă şi smoală
topită, apoi, pentru protecţie contra
umezelii, se dau trei straturi de ulei
de in fiert.
Legăturile între suporturile poz. 6
şi 7 şi fiotoare se fac prin intermediul
plăcilor poz. 8, al şuruburilor pentru
iemn şi al întăriturilor din brad de
200x100x20 mm.
Bicicleta nautică se utilizează în
scopul plimbărilor pe lacuri şi pentru
deplasarea, pe lac, pînă la locul pen¬
tru pescuit.
FLOJOR P0Z.4-
fiVEDERE LATERALĂ)
ţuri imprimă roţii salturi supără¬
toare. De aceea, el nu este reco¬
mandat să se aplice la automobi¬
lele cu tracţiune pe puntea din
faţă.
Pentru cei care nu rezistă ten- ' zînd astfel stabilitatea^ laterală e
taţiei voiajelor motorizate hiberna- vehiculului în curbe. în plus, p«
le, folosirea lanţurilor antiderapan- străzile fără zăpadă, aceste lan-
te este o condiţie obligatorie pen¬
tru păstrarea unei înalte securităţi
de circulaţie. 2 ;i
Lanţurile antiderapante se apli- fc^
că, de regulă, numai roţilor mo¬
toare dar, bineînţeles, nu aduc
nici un prejudiciu dacă se mon¬
tează la toate roţile. Ele pot fi con- 1 '
fecţionate de orice amator, ştiind
că se cunosc trei scheme prind- ' •*-. £
pale de construcţie. . (- . •
Lanţul cu catene transversale
(fig. 1 a) este cel mai simplu de ;
realizat şi uşor de montat, dar este ’ ./Lîxf
şi cei mai puţin eficace, avînd o „ :
mică eficienţă transversală şi scă-
OPERATiUNI PE
Şi SPĂLARE
1. Se scot racordurile de ia filtrul de aer
şi se demontează filtrul
2. Se deconectează de carburator con¬
ducta de benzină, cele de depresiune
şi de aer, legăturile mecanice şi, even¬
tual, conexiunile electrice
3 a — Se controlează garni¬
tura şi, eventual, se în¬
locuieşte
3. Se demontează carburatorul de pe ga¬
lerie
In termeni generali, prin reglaj al
carburatorului se înţelege ajustarea
funcţionării principalelor sisteme ale
acestui organ la gradul de uzură al
motorului şi ia condiţiile climatice.
De unde rezultă că un carburator nu
poate fi reglat o dată pentru totdea¬
una, ci necesită intervenţii anuale la
schimbarea anotimpurilor şi, periodic,
la 20 000-30 000 km de rulaj, pe mă¬
sură ce motorul se uzează.
> Intervenţiile privind reglajul carbu¬
ratorului trebuie să fie mai frecvente
în prima perioadă, de exploatare a
motorului nou şi ele vizează mai ales
sistemul de mers încet (ralanti).
Prin întreţinere se înţelege totalita¬
tea lucrărilor necesare pentru a pre-
întîmpina la timp uzura prematură a
unui agregat. Deoarece carburatorul
prezintă puţine părţi supuse uzurii,
astfel de lucrări se execută mai rar
şi presupun numai operaţiuni de cură¬
ţire şi control (în cazul unei exploa¬
tări normale şi al alimentării cu com¬
bustibil curat). Obiceiul de a demonta
frecvent carburatorul este legat de
riscul deteriorării fi fetelor şi garnitu¬
rilor, al pierderii unor detalii mărunte
(supape, arcuri, pulverîzatoare etc.),
precum şi montării greşite a jicloare-
lor sau a altor piese.
Operaţiunile menţionate recoman¬
dăm să se efectueze după prima pe¬
rioadă de funcţionare a motorului nou.
Este adevărat că există o mare di¬
versitate constructivă de carburatoare,
dar toate acestea au aceleaşi elemen¬
te de bază; sistem principal, circuit de
mers încet, sistem de pornire, pompă
de acceleraţie etc. De aceea este po¬
sibil ca să se indice o metodologie
generală de întreţinere şi reglare, va¬
labilă pentru orice tip de carburator,
urmînd ca datele specifice de reglare
să fie luate din notiţa tehnică a fiecă¬
rui fabricat în parte.
Aceasta justifică prezentarea în cele
ce urmează a unei scheme-bloc, a
unui algoritm pe care îl propunem să
fie urmat de orice doritor să-şi îngri¬
jească singur carburatorul. Schema
cuprinde două fluxuri care se referă
la carburatoarele cu obturator sub
formă de clapetă (tabel 1) şi, respectiv,
la cele cu sertar-obturator (tabel. 2).
Pentru eficienta urmărire a etape¬
lor menţionate în cele două scheme
este necesar să se facă unele pre¬
cizări.
înainte de a începe demontarea de
pe motor a unui carburator pe care îl
acuzăm de o rea funcţionare, să ne
convingem mai întîi dacă: toate co¬
nexiunile diritre rezervor, pompă de
benzină şi carburator sînt etanşe; car¬
buratorul este fixat corect pe galerie;
sistemul de aprindere funcţionează
ireproşabil; traseul de evacuare a ga¬
zelor nu este obturat; mecanismul
motor şi cel de distribuţie sînt în bună
stare.
4. Se spală carburatorul ia exterior
5 a — Se prevede o garnitu¬
ră nouă
5. Se demontează capaei
Se controlează etan¬
şeitatea
Se controlează starea
elemerstelor de articu¬
laţie
6. Se demontează plutitorul
7. Se demontează jscioarele şi pulveriza-
toareie
8. Se spală şi se suflă cu aer jicloareie şi
pulverizafoarele'
S. Se desface complet şurubul-ac pentru
reglajul ralantiului
Se memorează numă¬
rul de ture pentru des¬
facere
10. Se demontează pompa de acceleraţie
11. Se demontează carburatorul de por¬
nire (dacă există)
Se verifică etanşeita¬
tea sertarului
Se verifică starea arcu¬
lui clapetei de aer, a
tijelor şl pîrghiiior de
comandă şi a şurubu¬
rilor de fixare
12. Se demontează supapa-ac (poantou!)
şi se curăţă sita filtrantă
13. Se spală corpul ia interior şi se suflă]
cu aer j
13 a — Se controlează jocul
axului obturatorului în
corp
14. Se spală capacul şi se suflă cu aer 14 a — Se controlează jocul
TSHN1UM HR. m
o conferă maşinii lanţurile cu de¬
sen asimetric, graţie numeroase¬
lor catene aie căror urme nu se
suprapun prin alunecare şi care
permit un contact mai strîns la
îmbrăcarea lanţului pe pneu. Din
acest motiv şi zgomotul în rulaj
este mai mic. Construcţia este
însă mai scumpă şi impune mai
multe dificultăţi ia montarea pe
pneu.
•Tocmai pentru a uşura munca
celor care vor să îmbrace cauciucu¬
rile cu lanţuri, în cele ce urmează
se vor prezenta succint etapele
acestei operaţiuni pentru lanţurile
transversale (fig. 2) şi pentru cele
cu structură în romb sau asime¬
trice (fig. 3).
Dacă este vorba de un lanţ trans¬
versal, se ridică iniţial maşina pe
cric şi se întinde lanţul sub roată
în poziţia indicată de fig. 2 a. Se
îmbracă lanţul pe roată fixînd întîi
dispozitivul de strîngere din inte¬
rior şi apoi cel din exterior (fig. 2 b).
Se acţionează apoi dispozitivele
de întindere a lanţului (fig. 2 c) şi,
în final, cu ajutorul unui fir meta¬
lic, se fixează capetele lanţului pen¬
tru a împiedica izbirea lor de ca¬
roserie în timpul rulajului.
înainte de montare, lanţul rom-
bic sau asimetric se întinde lîngă
roată, aşa cum se arată în figura 3 a,
dîndu-i forma unui inel şi apoi se
deplasează vehiculul pînă cînd roa¬
ta intră în acest inel. Se îmbracă
apoi lanţul pe roată începînd
dinspre partea inferioară a aces¬
teia în sus (fig. 3 b). Se deplasează
apoi maşina în sens invers, se în¬
tinde bine lanţul şi se fixează por¬
ţiunile terminale.
axului clapetei de aer
în capac
14 b — Se verifică uzura pîr-
ghsilor şi tijelor în co¬
nexiuni
OPERAŢIUNI DE DEMONTARE
Şl SPĂLARE
OPERAŢIUNI OE CONTROL
1. Se scoate carburatorul
2. Se demontează conducta de benzină,
cablul de pornire, capacul sertarului şi
se extrage sertarul
3. Se demontează carburatorul de pe ga¬
lerie
3 a — Se controlează garni¬
tura şi, eventual, se în¬
locuieşte
4. Se spaţă carburatorul la exterior
5. Se demontează camera plutitorului
6. Se demontează plutitorul
6 a —- Se controlează -etan¬
şeitatea
6 b — Se controlează starea
pieselor de articulaţie
7. Se demontează jicloarele şi puiveriza-
toarele
8. Se spală şi se suflă cu aer Jicloarele şi
pulverizatoarele
9. Se desface şurubul pentru reglajul ra¬
lantiului
9 a — Se memorează numă¬
rul de ture pentru des¬
facere
10. Se demontează plutitorul
ÎS a — Se controlează etan¬
şeitatea
11. Se demontează acul de reglare din
sertarul obturator
11 a — Se controlează uzura
acului în raport cu
bucşa
11 b — Se controlează uzura
sertarului
12. Se spală corpul şi se suflă cu aer
12 a — Se controlează uzura
corpului în partea ci¬
lindrică a sertarului
Montajul se execută în ordine inversă 12—1
Lanţul cu structura în romb
(fig. 1 b) conferă maşinii o bună
stabilitate laterală^ Se montează
ceva mai dificil, iar pe străzi curate
produce un zgomot sporit la rulaj.
Cea mai bună ţinută de drum,
atît transversal cît şi longitudinal,
CIBNUTU PREVENTIVĂ
!
A
1
Maior ION ŞERBĂNESCU
Din mitologie, ne reamintim despre
muzele războinicilor greci sau tro¬
ieni, fidelele sfătuitoare înainte de în¬
ceperea aprigelor lupte. Disputele an¬
tice au trecut, dar muzele au rămas
pînă în zilele noastre. Despre ele se
vorbeşte în special în artă. De ce nu
am vorbi despre aceste muze şi în
circulaţie? Oare nu poate avea fie¬
care conducător auto amator sau pro¬
fesionist o muză, aşa, ca să-l inspire
mereu la o atitudine civilizată şi pre¬
ventivă, pe drumurile ce ne duc la
fabrici, uzine, spre ogoare, în cele
mai apropiate sau îndepărtate locuri
din ţară unde să ne simţim bine în
compania colegilor, prietenilor sau a
rudelor?
Cînd muzele sînt binevoitoare, lu¬
crurile merg perfect, chiar şi pe patru
roţi.
Criza de inspiraţie la volan intră
foarte urgent în sfera pericolului şi a
dezastrului. Probabil că într-o aseme¬
nea «pasă» s-a aflat E.A. cînd a accep¬
tat să plece cu autoturismul 2-AG-4229
pentru a-şi transporta naşul şi naşa
la un botez în comuna Mîrşa, judeţul
Dolj.
...Autoturismul se pune în mişcare
într-o sîmbătă după-amiază, cam pe
la orele 16,00. Din faţa blocului unde
locuiau soţii S.M. (naşii) din Piteşti,
plin ochi cu navete cu răcoritoare, cu
alimente, cu bagaje şi cu patru per¬
soane, autoturismul se tîra anevoie
pe_ banda de asfalt.
în faţă, o altă maşină, şi ea încăr¬
cată pînă la refuz. Familiile s-au aşe¬
zat în funcţie de preferinţă în două
autoturisme. Se rulează într-un tempo
destul de rezonabil. Chiar la plecare,
S. Maria solicită lui E.A. să-i încre¬
dinţeze volanul autoturismului. Acesta
rezistă cu stoicism rugăminţilor. Cur.sa
continuă. Şoseaua este extrem de
aglomerată, configuraţia diversă, ma¬
şina se manevrează ceva mai greu,
solicită foarte mult pe ce! de la volan.
în jurul orelor 17,45 a fost lăsată în
urmă Craiova; pînă la Bechef mai sînt
destui kilometri. S. Maria încearcă o
nouă tentativă de intrare în posesia,
volanului. Apare momentul de slă¬
biciune. E.A. cedează. Posesoarea
permisului de conducere din 1978 se
aşază cu drepturi depline la volanul
maşinii. Este adevărat că nu mai con¬
dusese de multă vreme, dar ce im¬
portanţă mai avea cînd a avut o ase¬
menea ocazie. Observînd drumul li¬
ber şi în aliniament, S. Maria dema¬
rează puternic... demaraj de scurtă
durată; de 800 m... Volanul nu mai
ascultă în mîinile neîndemînaticei şi
insistentei conducătoare auto... se in¬
tră într-o derută cumplită. în cele din
urmă, autoturismul este atras ca de
un magnet de către un pom. Violenta
lovitură seceră două vieţi. S. Marcel,
soţul automobilistei, nu mai apucă
nici măcar o replică. Se îndreaptă
spre abis, odată cu colegul său de
serviciu, ocupant în maşină, C.O. Auto-
mobilistă, plină de sînge, caută cu
disperare o singură răsuflare a soţu¬
lui, său...'zadarnic.
în buletinul de eveniment este în¬
scrisă cauza accidentului — lipsă de
experienţă în conducere.
Am mai consemna noi, lipsa de
inspiraţie a lui E.A., care a încredin¬
ţat maşina şi destinul a patru per¬
soane în mîna unei posesoare de per¬
mis de conducere cu o experienţă
labilă la volan.
După asemenea întîmplări, nici mu¬
zele nu mai vorbesc.
Numai cînd există convingerea că
aceste părţi ale motorului nu prezintă
defecţiuni va fi atacat carburatorul.
Să mai reţinem în legătură cu aceasta
că un carburator provoacă oprirea
motorului la intersecţii (nu «ţine» ra¬
lantiul) şi creşterea consumului de
combustibil dacă are sistemul de mers
încet dereglat, în timp ce defectele
plutitorului sau altor părţi produc ne¬
cazuri în rulajul continuu (consum
sporit, reducerea puterii, demaraje
lente, reprize cu întreruperi etc.).
O a doua grijă trebuie acordată lo¬
cului de muncă. Acesta trebuie să fie
astfel ales şi amenajat încît să excludă
posibilitatea murdăririi pieselor sau
a pierderii detaliilor carburatorului.
Aici trebuie să prevedem băi de spă¬
lare, cutii pentru păstrarea pieselor,
locuri pentru scule şi, eventual, o
sursă de aer comprimat.
O bună pregătire pentru lucru pre¬
supune asigurarea pieselor de schimb
necesare (garnituri, supape, ac-poan-
tou, şuruburi, şplinturi, şaibe, pluti¬
tor etc.) şi a sculelor adecvate şi în
bună stare (mai ales a şurubelniţelor
de dimensiuni potrivite jicloarelor ce
urmează să fie demontate). Să nu
uităm că, după montare, pentru reu¬
şita completă a reglajelor va trebui să
avem la dispoziţie un turometru de
precizie şi un analizor de CO.
Urmărind schemele prezentate la
punctul 3,să nu se uite că vechea gar¬
nitură dintre carburator şi galeria de
admisiune este bine să fie înlocuită
deoarece nu mai prezintă garanţia
etanşeităţii după o montare repetată,
iar o garnitură defectă face imposibil
reglajul corect al ralantiului.
La punctul 6a: la demontarea pluti¬
torului se controlează integritatea sa.
Dacă scuturîndu-l se aude un clipo¬
cit de lichid în interior, înseamnă că
plutitorul este spart. Dar mai sigur
este controlul cu apă fierbinte; dacă
la cufundarea într-un vas cu apă ia
80-90°C din plutitor ies bule, acesta
constituie indiciul sigur al deteriorării
sale.
La punctul 8: jicloarele se spală cu
benzină sau cu un detergent şi se
suflă cu aer, fără a folosi sîrme sau
ace pentru curăţirea lor. Să nu uităm
că toleranţele de prelucrare a jicloa¬
relor merg pînă la 0,025 mm, astfel
încît o zgîrieturâ cît de fină pe su¬
prafaţa de curgere modifică debitul.
La punctul 13 a: dacă jocul axului
obturatorului în corp este prea mare,
atunci trebuie schimbat fie axul, fie
corpul. La montajul clapetei în corp
trebuie să se acorde o deosebită aten¬
ţie centrării sale în canalul de carbu-
raţie; un montaj cît de puţin excentric
face imposibilă închiderea completă
a clapetei şi ridică dificultăţi practic
insurmontabile la reglajul ralantiului.
Şi, în sfîrşit, nu modificaţi şurubu¬
rile sigilate şi respectaţi în cele mai
mici detalii datele de reglare furni¬
zate de uzina constructoare.
m
TEHNIUM NR. SjfSI
F8T0-
TEHHICl
Buna uscare a filmelor presupune
un spaţiu cu aer lipsit de praf sau alte
impurităţi care ar putea adera pe feţele
peliculelor. Uscarea optimă a filme¬
lor se realizează în dulapuri speciali¬
zate în care aerul circulă forţat, avînd
o temperatură de 30-45°C.
în articolul de faţă se prezintă citi¬
torului construcţia unui dulap de us¬
care de medie capacitate, care îşi gă¬
seşte utilitatea afrt în laboratorul, foto-
amaiorului, cit şi în cadrul unor la¬
boratoare cu volum mai mare de lucru,
cum sînt cele ale cercurilor şi clubu¬
rilor fotografice.
Capacitatea dulapului este de 8 fil¬
me (4 pe 2 rînduri) şi, prin adăugarea
încă a unui rînd, ar putea -fi de 12.
Lungimea maximă a unui film este
de 1,85 m.
Ca unitate de încălzire şi vehicu¬
lare a aerului este'prevăzută o„aero-
termă de construcţie standard, care
poate.fi procurată cu uşurinţă din co¬
merţ- Pentru scopul de faţă se va
folosi treapta 'de putere mică (800-
1 000 W). în caz că ia primele probe
temperatura din dulap depăşeşte 45°C,
se va interveni asupra rezistenţei de
încălzire prin înlocuirea spiralei cu
alta de putere mai mică. Se poate
ataşa un grup te rm o regulator (releu
de temperatură sau termometru- cu
contacte + releu de acţionare pentru
rezistenţa de încălzire), astfel îndt în¬
călzirea să se facă discontinuu, men-
ţinîndu-se temperatura din dulap în
limitele admise (30-45°C). Această so¬
luţie ar avea avantajul că temperatura
aerului poate fi reglată, dar ar avea
şi dezavantajul că, în cazul unei de¬
fecţiuni, filmele pot fi deteriorate ire¬
mediabil.
Construcţia propusă se poate rea¬
liza uşor din lemn (scîndură şi pane!
de 25-30 mm grosime), dar nu este
exclusă nici varianta metalică. în acest
caz, se vor reconsidera cotele care
includ grosimi de materiale. Se vor
folosi corn ie re de durai şi tablă de
durai sau oţel. Finisajul presupune o
îmbinare a părţilor lemnoase cu lac
incolor sau palux pentru a le conferi
rezistenţă la umezeală (eventual şi o
băiţuire prealabilă). In varianta meta¬
lică se va practica o simplă vopsire.
Să analizăm acum construcţia prc-
priu-zisă pe baza desenelor din figu¬
rile alăturate.
Filmele sînt plasate în spaţiul verti¬
cal obţinut între rama fixă 1 şi partea
mobilă2 (fig. 1 şi 2)..Rama 1 este alcă¬
tuită din trei părţi: un capac superior 1,
prevăzut cu un număr oarecare de
perforaţii pentru evacuarea aerului,
un perete vertical şi un capac infe¬
rior, prevăzut cu o degajare drept¬
unghiulară pentru pătrunderea aeru¬
lui cald. Partea mobilă este consti¬
tuită dintr-un capac superior avînd o
degajare în care se plasează elemen-
■ te ie pentru prinderea fiimeior, două
bare pătrate pe colţurile anterioare,
două bare dreptunghiulare pe colţu¬
rile posterioare şi o placă inferioară,
prevăzută cu un orificiu dreptunghiu¬
lar corespondent cu cel al reperului 1.
Pe rama mobilă, pe laterale şi partea
frontală se întinde o folie de polieti¬
lenă 3. Folia se prinde de schelet prin
lipire sau cu pioneze. Prinderea tre¬
buie să fie îngrijit realizată pentru ca
aerul nepurificat să nu poată pătrun¬
de. Acţionarea ramei mobile se face
manual, cu ajutorul minerului 4. Rama
este articulată cu 2-3 balamale (14) de
rama fixă.
O placă 5 este plasată intermediar
între rama fixă şi cutia de preparare
a aerului, 6. întreaga construcţie se
află pe două suporturi, 7 (50-150 mm
înălţime), fiind aşezată pe podea şi
sprijinită de un perete. Se poate face
eventual şi o fixare de perete cu 1-2
rîe.i
holzşuruburi ce străpung rama 1 şi se
înfiletează în dibluri.
înainte de a analiza construcţia cu¬
tiei 6, mai trebuie menţionate elemen¬
tele de prindere pentru filme, care sînt
două bare în formă de «U» (reperele 8),
prinse de capacul superior al ramei 1
astfel încît repartizarea spaţială a pe¬
liculelor puse la uscat să fie cit mai
uniformă.
Cutia 6 (fig. 3) poate avea forma din
desen sau poate fi dreptunghiulară
(vezi linia punctată). Placa 5 se prinde
de cutie cu 12-16 holzşuruburi; între
ea şi faţa superioară a cutiei se pune
o sită metalică, 9, avînd o densitate
comparabilă cu cea a unui tifon mai
rar. Rolul acestei site este de a uni¬
formiza fluxul de aer cald ce pătrunde
spre spaţiul de uscare şi de a împie¬
dica o cădere accidentală a vreunui
film în cutia de preparare a aerului.
Aeroterma 11 se prinde de partea
inferioară a cutiei şi se izolează cu
pîslă sau alt material textil (12), ast¬
fel încît aerul rece absorbit să nu se
amestece cu cel cald refulat
Aerul pătrunde în cutie prin fil¬
trul 10, a că/ui structură este redată
în figura 4. în peretele frontal al cu¬
tiei, 10.1, se practică o degajare par¬
ţială şi un orificiu dreptunghiular, ast¬
fel încît pe o adîncime de 20 mm să
se poată plasa filtrul propriu-zis. A-
cesta este alcătuit din două site, 10.2,
de densitate mică (10-20 găuri pe cm 2 ),
între care se află elementul filtrant,
10.3. Acest element este o aglome¬
rare de cioburi de sticlă (sau porţe¬
lan), de dimensiuni relativ mari, 0,5-
1,5 cm 2 (suprafaţa maximă de proiec¬
ţie), pe care s-a turnat un ulei de vîsco-
zitate nu prea mare (ulei auto, de®
exemplu). Filtrul se închide ou pla-fl
ca 10.4, din tablă de 1-2 mm grosime,®
Acest ansamblu trebuie să fie de-9
montabil pentru înlocuirea (sau spâ*9
larea) elementului filtrant în mod pe®
riodic. jfl
Aerul trecînd prin acest fi tru se a
purifică. Particulele solide mari nu pot ■
trece, Iar cele mici aderă de suprafe-1
ţele uleiate ale cioburilor de sticlă, 1
Cioburile nu trebuie să fie prea mâ-l
runte, deoarece filtrul ar deven prea 1
dens şi aerul nu ar intra la volumul 1
solicitat de ventilatorul aerofermei. 1
Pornirea şi oprirea aerotermei se j
fac folosind întrerupătorul 15, montat
pe partea superioară a cutiei. Acest
întrerupător trebuie să reziste la am-
perajul cerut de elementul de încăl- :
zire. Se poate folosi chiar un întreru¬
pător de aerotermă procurat ca piesă
de schimb.
Soluţiile constructive privind îmbi¬
nările rămîn la latitudinea construc¬
torului, în principiu, lipirea cu aracet,
dublată de fixarea cu holzşuruburi,'
este suficientă. La îmbinările ramei 1
se pot folosi şi piese de întărire de
tipul reperului 13. Rama mobilă tre¬
buie bine păsuită pe rama fixă, astfel
încît "aerul să nu poată pătrunde în
spaţiuL de uscare din exterior. La
partea superioară se admit jocuri, de¬
oarece atîta timp crt aeroterma func¬
ţionează, pe acolo va ieşi aerul încăr¬
cat cu umiditate.
După cum se poate vedea, con¬
strucţia este simplă în principiu. Vo¬
lumul de muncă solicitat va fi com¬
pensat prin calitatea uscării fiimeior
în laboratorul dv.
rrrn
rîe.2
F1G.4
f=te.3
TEHNIUM KR. $81
v h ' 1 * t^.'» J /' f .4
In practica fotografică se întîmplă
ca imaginile realizate pe diferite ma¬
teriale fotosensibile să fie afectate de
defecte, în aparenţă inexplicabile.
Este vorba de pete cu contururi difuze,
deseori de formă arborescentă, de
praf fixat pe straturile gelatinoase
într-o cantitate relativ mare, de ade¬
renţă neobişnuită între spirele peli¬
culelor rulate, de aderenţă a materia¬
lelor fotosensibile de unele obiecte
cu care vin în contact.
Cauza deficienţelor enumerate este
electricitatea statică. La baza acumu¬
lării electricităţii statice se află freca¬
rea, fenomen care implică un aport
energetic concretizat prin modificarea
stării neutre a corpurilor supuse lui.
Corpurile bune conducătoare revin
rapid la starea neutră prin transferul
sarcinii acumulate. Corpurile rău con¬
ducătoare menţin dezechilibrul elec¬
tric un timp lung, sarcina dispărînd
prin curenţi de suprafaţă slabi sau
prin ionizarea aerului înconjurător. Re¬
venirea la starea de echilibru se poate
face rapid şi în cazul materialelor rău
conducătoare, prin descărcare elec¬
trică sub formă de scînteie, dacă di¬
ferenţa de potenţial este suficient de
mare pentru a fi învinsă rezistenţa
stratului de aer intermediar. Fenome¬
nul este des întîlnit la scoaterea obiec¬
telor de îmbrăcăminte din materiale
sintetice, cînd se aud pocnituri spe¬
cifice, iar în întuneric se poate observa
şi lumina emisă de scînteile de des¬
cărcare.
Materialele fotosensibile au slabe
proprietăţi de conductibilitate electri¬
că, ceea ce permite apariţia oricărora
din fenomenele descrise. Descărcă¬
rile şi fenomenele de ionizarş duc la
apariţia de puncte şi pete arbores¬
cente sau relativ liniare. Simpla acu¬
mulare de electricitate statică duce la
atragerea particulelor din mediul în¬
conjurător, praf, scame etc., care, ade-
rînd la gelatina sensibilizată, fac să
apară puncte datorate fie obturării
punctuale a imaginii la fotografiere,
fie nedevelopării punctuale (totale sau
parţiale). Petele datorate descărcări¬
lor şi ionizărilor sînt negre pe mate¬
rialele negative alb-negru şi galbene
pentru materialele negative color, cu
consecinţele corespunzătoare în po¬
zitiv (defectul se referă la materialul
developat). Pe materialele reversibile
apar pete albe în alb-negru şi albastre
DEFECTE IN PROCESUL
REVERSIBIL COLOR
3. CULORI DENSE .
3.1. Subexpunere.
3.2. Subdevelopare alb-negru.
3.3. Supradevelopare color.
REMEDIERE
3.1. Se va utiliza un exponometru
bun sau se va verifica exponometrul
folosit Pe cri posibil, se vor folosi
aparate cu măsurarea interioară a lu¬
minii.
3.2. Se vor respecta durata şi tem¬
peratura prevăzute de procesul de
developare pentru revelarea alb-negru.
3.3. Se vor respecta durata şi tem¬
peratura revelării color.
4. CULORI ŞTERSE
4.1. Supraexpunere.
4.2. Supradevelopare alb-negru.
4.3. Subdevelopare color.
REMEDII
4.1. Vezi 3.1.
4.2. Vezi 3.2.
4.3. Vezi 3.3.
5. IMAGINI DENSE CU
DOMINANTĂ ALBĂSTRUIE
5.1. Filmul folosit are data de garan¬
ţie mult depăşită.
REMEDIU
5.1. Se foloseşte film în termenul
de garanţie. Dacă se va încerca valo¬
rificarea unui film mai vechi, se va
face o probă în vederea determinării
scăderii de sensibilitate. Voalul nu
este corectabil.
6. CULORI PALIDE
6.1. Dacă procesul de developare a
fost respectat, înseamnă că revelato¬
rul color folosit este epuizat.
REMEDIU
6.1. Se va folosj/revelator proaspăt
la filmul următor.
7. VOAL ROZ
7.1. Spălare insuficientă după reve¬
larea color.
REMEDIU
7.1. Se va executa spălarea în con¬
RimATOH
Există situaţii, în special vara, cînd
temperatura mediului depăşeşte plaja
’de utilizare a soluţiilor revelatoare
curente, respectiv 18-24°C. Pentru a
împiedica umflarea exagerată a gela¬
tinei, fapt ce atrage desprinderea ei,
se folosesc soluţii revelatoare avînd
în compoziţie sulfat de sodiu.
Recomandăm pentru utilizare pînă
la 35°C revelatorul KODAK D 15a, a
cărui reţetă este;
Metol. 5,7 g
Suifit de sodiu (anh.) • 90 g
Metaborat de sodiu- • 5 g
Bromură de potasiu • 1,9 g
Sulfat de sodiu (anh.) • 45 g
Apă pînă la. 1 000 ml
Timpii de developare sînt:
la 25°C. 8 min
30°C. 4,5 min
. 35°C • . 2 min
şi corespund unei sensibilităţi mijlocii
(18-23° DIN). Este de dorit să se efec¬
tueze o probă pe aceeaşi peliculă cu
cea de developat.
Revelatorul poate fi folosit şi la
temperaturi de 18°-20°C, prelungind
timpul de lucru la 10-11 minute.
Revelatorul descris se caracterizea¬
ză printr-o granuiaţie fină, avînd şi în¬
suşiri compensatoare.
în colon
Evitarea efectelor nedorite provo¬
cate de electricitatea statică se face
atît de producătorul materialeior foto¬
sensibile cît şi de utilizator. Producă¬
torul are în vedere utilizarea unor ma¬
teriale care să se încarce cît mai puţin
electric prin frecare, foloseşte pro¬
cedee de fabricaţie şi asigură condiţii
de depozitare care evită acumulările
electrostatice.
Utilizatorul avizat ştie că riscuriîe
apariţiei defectelor datorate electrici¬
tăţii statice sînt reale cînd frecarea
care apare:
— între presorul aparatului de foto¬
grafiat şi film,
— între ghidajele fotoaparatului şi
film,
— între tamburii antrenori sau de
ghidare ai aparatului de fotografiat
sau maşinii de developat şi film,
— între spirele filmului bobinat,
— între degete şi film în timpul ma¬
nevrărilor, este prea mare.
Acumularea de electricitate elec¬
trostatică de către materialele foto¬
sensibile este favorizată de:
— un mediu prea uscat,
— frecări intensive, prin apăsări
exagerate sau prin manipulări rapide,
—• depozitare fără ambalajul origi¬
na! în apropierea unor materiale sin¬
tetice cu care pot veni în contact,
— natura diferită a materialelor afla¬
te în contact.
Riscul apariţii defectelor creşte,
de asemenea, într-o atmosferă bogată
în particule solide. Probabilitatea de
apariţie a fenomenelor nedorite este
direct proporţională cu sensibilitatea
materialului.
Pentru a evita apariţia defectelor
datorate electricităţii statice se va avea
în vedere: *
. — Păstrarea filmelor în ambalajele
originale pînă în momentul utilizării.
Majoritatea filmelor se livrează în am-;
baiaje (cutii, punguiiţe etc.) etanşe,
în care se menţine un grad de umidi¬
tate optim.
.— Păstrarea hîrtiei fotografice în
ambalajul de origine şi evitarea fre¬
cării sale de alte suprafeţe.
— Manevrarea relativ lentă a pelicu¬
lelor bobinate.
— Bobinarea. (sau rebobinarea)” să
nu se facă prea strîns pentru a nu
duce la presiuni mari între spire, tre¬
buie menţionat că temperatura şi umi¬
ditatea prea mari duc, de asemenea,
la creşterea, presiunii între spire prin
umflarea stratului de .gelatină.
— Menţinerea în .laborator a tem¬
peraturii şi umidităţii în limitele unor
valori optime, respectiv 15-25°C şi
40-60% umiditate relativă.
— Operatorul să evite în timpul, lu¬
crului în laborator îmbrăcămintea din
ţesături sintetice şi încălţămintea cu
talpă din cauciuc. Pe cît posibil, se
va evita folosirea mănuşilor, care sînt,
de regulă, din cauciuc.
— Menţinerea unei riguroase cură¬
ţenii în laborator.
Electricitatea statică intervine şi în
cursul procesului de mărire, în prin¬
cipal la manevrarea filmelor prin por¬
tiţa aparatului de mărit. Consecinţa
constă în aderarea prafului pe foto¬
grame şi pe geamurile presoare, în¬
depărtarea sa nefiind totdeauna uşoară.
Recomandările făcute au o influenţă
pozitivă asupra calităţii procesului fo¬
tografic şi din aite puncte de vedere,
de aceea este bine să fie respectate,
chiar dacă în practica personală, de¬
fectele datorate electricităţii statice
au fost neînsemnate sau chiar inexis¬
tente.
Pagini realizate de ing. V. CĂLINESCU
diţiile cerute de procesul de develo¬
pare (durată, temperatură, intensita¬
tea jetului).
8. PETE NEGRE
8.1. Bule de aer aderente pe emulsie
la developarea alb-negru.
REMEDIU
8.1. Se va mişca filmul energic în
doză la începutul developării, ciocă¬
nind uşor capacul concomitent.
9. PETE TRANSPARENTE
9.1. Bule de aer ia revelarea color.
REMEDIU
9.1. Vezi 8.1.
10. PETE BRUNE SAU VERZI
10.1. Bule de aer aderente ia albire
sau fixare.
REMEDIU
10.1. Se reia developarea de ia ope¬
raţia de albire.
Ii'. INELE ROŞIETSCE
11.1. Solarizarea s-a făcut în aer,
iar filmul nu a fost bine şters.
REMEDIU
11.1. Se va şterge pe viitor filmul
bine cu un burete fin sau şi mai bine
se va solariza în apă.
12. AUREOLE GALBENE ALE
, SilAGIMILOR
12.1. Solarizarea s-a făcut cu'becul
prea aproape, ceea ce a .provocat
deplasarea straturilor din cauza căl¬
durii.
REMEDIU
12.1. Se va respecta distanţa de mi¬
nimum 75 cm la solarizarea în aer, iar
în cazul salarizării în „apă se va avea
grijă ca temperatura ‘apei să nu de¬
păşească 20-22 °C.
13. VOAL LĂPTOS
13.1. Fixare insuficientă.
13.2. Soluţia de fixare epuizată.
REMEDII
13.1. Se va relua operaţia şi se va
respecta durata, de tratament
13.2. Se va folosi soluţie proaspătă.
14. DESPRINDEREA GELATINEI
14.1. Temperatură prea ridicată în
timpul tratamentului (a unei băi sau a
apei de spălare).
REMEDIU
14.1. Se vor respecta temperaturile
prevăzute în procesul de-developare.
TEHNSUM NR. SjfSI
ii”
C0NST8VGIIA
INSTALAŢIILOR EliCTRiei
1
Ing. IVII HAI FLORESCU
Deoarece numărul constructorilor amatori care realizează instalaţii
proprii de producere a energiei electrice, precum şi instalaţii în locuinţe
este In continuă creştere, am considerat necesar să vă propunem, într-o
serie de articol®, datele necesare pentru proiectarea şi realizarea unor
asemenea instalaţii.
Acest sumar de date este necesar pentru a asigura funcţionarea şi
caracteristicile de securitate necesare pentru instalaţiile electrice. Un
mare număr din datele ce vor fi prezentate In aceste articole sînt extrase
din colecţia de STÂS-uri şi din prevederile legale în vigoare.
Sn instalaţiile construite de amatori întîlnim, în principiu, două situaţii
distincte:
— instalaţii de curent continuu de joasă tensiune (6-48 V), realizate,
în general, folosind aparataj de tip auto;
— instalaţii d© curent alternativ de 220 V, realizate fie cu generatoare
de curent alternativ, fie cu sisteme de convertizoa^e mecanoeiectrice
sau electronice, pornind de la sistemele amintite mai sus.
Deoarece această a doua categorie pune probleme mai mari şi care
se refntflnesc şi in instalaţii casnice uzuale, vom începe cu analizarea ei.
1. INSTALA?» Di INTERIOR
Instalaţiile de interior pot fi, în cel
mai fericit caz, existente şi utilizate
anterior la reţeaua publică. Cînd do¬
rim să alimentăm o asemenea insta¬
laţie cu o sursă proprie, trebuie să
respectăm următoarele prevederi:
— Instalaţia se va separa de re¬
ţeaua publică în aşa fel încît să fie
total eliminat riscul unei duble co¬
nectări, care poate provoca accidente
foarte grave.
— înainte de a efectua conectarea
instalaţiei, trebuie să ne asigurăm că
aceasta este corespunzătoare din
punct de vedere tehnic, cu circuite di¬
mensionate corect, şi că izolaţia este
în bună stare şi corespunde tensiunii
utilizate.
Pentru aceasta dăm mai jos sec¬
ţiunile recomandate, funcţie de cu¬
rentul din circuit şi de materialul con¬
ductoarelor (tabelul 1).
FPYY
AFPYY
AFPYYS
Tensiunea c
lucru,V
Număr de
conductoare
Secţiune, mm?
Aceste conductoare se comercia¬
lizează prin comerţul de stat şi coope¬
ratist. în afară de aceste conductoa¬
re, se mai pot procura din comerţ
conductoare din aluminiu cu izolaţie
din PVC cu diferite secţiuni care se
utilizează în sisteme cu tubulatură de
protecţie. Pentru protecţie se pot uti¬
liza atît tuburile metalice cu izolaţie
de carton impregnat, cît şi tuburile
speciale din PVC. Asupra acestor
instalaţii vom mai reveni. Nu se vor
utiliza conductoarele simple fără a-
ceste tuburi protectoare, pentru securi¬
tatea necesară instalaţiei.
A doua cerinţă de bază a unei insta¬
laţii electrice este cea a existenţei
unui sistem de siguranţe pentru pro¬
tecţia la scurtcircuit şi suprasarcină.
Acestea pot fi fuzibile, automate şi,
cel mai adesea, o combinaţie de si¬
guranţe de ambele feluri.
în mod absolut obligatoriu, intrarea
racordului electric în instalaţie va fi
protejată cu siguranţe fuzibile cores¬
punzător dimensionate. Acestea se
montează atît pe nul, cît şi pe fază şi
vor avea în mod obligatoriu acelaşi
Secţiunea
conductorului,
mm 2
curent limită. Pe cît se poate, nu se
vor utiliza decît patroane calibrate.
Dacă este necesară înlocuirea firului
fuzibil ars, pentru caz de urgenţă se
permite înlocuirea lui cu un fir de iiţă
subţire de cupru, dar numai pînă la
obţinerea patronului calibrat necesar.
Fuzibilul se dimensionează pentru un
curent de numai 80% din curentul
admis de circuitul protejat. în tabe¬
lul 3 se indică curentul limită termic
funcţie de circuit, tipurile de socluri
în care se montează aceste patroane
şi culoarea inelelor de caiibrare ce nu
permit utilizarea unor patroane mai
mari decît cele prevăzute pentru fie¬
care circuit. Pentru circuitele din in¬
teriorul locuinţei se pot procura din
comerţ tablouri complet echipate pen¬
tru un număr de circuite de la 2 la 12,
cu şi fără sonerie inclusă, cu şi fără
loc pentru contor de energie. Aceste
tablouri de apartament se produc atît
cu siguranţe fuzibile (la «Electrome-
tal»-Cluj-Napoca şi «Electrocontact»-
Bofoşani), cît şi cu siguranţe auto¬
mate monopolare (ia «Electroconîact»-
Botoşani).
Amperajui
patronului
Tipul de soclu şi inel de caiibrare.
Culoarea
LF, LFI, LFIT
25 A
LF, LFI, LFIT
63 A
LF, LFI, LFIT
100 A
A — Tabloul siguranţelor: 1, 13, 2®, 11, 19, circuite priză norma¬
le — 2,5 mm 2 x2, aluminiu 18, circuit de priză multiplă normală —
4 mm 2 x2, aluminiu, 4,2, circuite priză şuco —2,5 mm 2 x3, aluminiu;
12, 1®, 3, circuite priză şuco multiplă —4 mm 2 x3, aluminiu; 8, 15,
17, 21, circuite lumină duble — 1,25 mm 2 x3, aluminiu;'14, 1®, 24, 6,
circuite alimentare lumină — 2,5 mm 2 x2, aluminiu; 22, 16, cir¬
cuite alimentare lumină multiple — 4. mm 2 x2,„aluminiu.
Pentru simplitatea desenului, notaţia utilizată nu este STAS.
Curentul admisibil (A) 1
Secţiunea conductoarelor,
Cu I Al
(Grupa de putere I
în grupa I se situează instalaţiile 7
casnice şi din construcţii civile mici,
în grupa a l!-a instalaţiile din ateliere
mici, C.A.P.-uri, centrale cu puteri
de pînă la 20 kVA, iar în grupa a lll-a
se situează instalaţiile mari de pînă
la 60 kVA, constructorul amator nepu-
tînd să le realizeze decît în cazurile
unor construcţii colective de amploa¬
re _şi interes mai mare.
în conformitate cu Decretul 22^1977,
în instalaţiile electrice se utilizează cu
precădere conductoarele de aluminiu,
conductoarele din cupru urmînd a fi
folosite numai în părţile de comandă
şi automatizare ale instalaţiilor. Pen¬
tru instalaţii interioare forma cea mai
comodă de conductoare electrice este
aşa-numitul conductor INTENC. A-
cest conductor are avantajul de a nu
necesita folosirea tubulaturii de pro¬
tecţie decît în cazuri de excepţie. în
tabelul 2 sînt extrase, din STAS 6864/
1976 referitor la conductoare punte
pentru instalaţii electrice, datele ne¬
cesare pentru identificarea tipurilor
de conductoare.
CAMERĂ
1 ] CAMERĂ
22
£A /17
CAMERA
-Circuit lumini
•Circuit prize
Prize
FIGURAI
x Loc de lampa
■ întrerupător
■•-f*-Ramificaţie
TEHNiUM NR. 9/81
Pentru puteri mai mari se utilizează
siguranţe cu mare putere de rupere,
asupra cărora vom reveni. în tabel,
valoarea din paranteză este pentru
conductoare din aluminiu.
Pentru izolarea patronului, acesta
este închis în soclu cu un capac din
porţelan, prevăzut cu un vizor. Patroa¬
nele calibrate au un indicator colorat
similar , cu inelul corespunzîrid cu¬
rentului şi, la un patron ars, acesta
devine vizibil prin căderea lui, în ca¬
drul vizorului.
în tabelul 4 sînt prezentate siguran¬
ţele automate monopolare produse de
întreprinderea «Electroaparataj» din
Bucureşti, ce se pot procura din co¬
merţ. Aceste siguranţe, avînd capaci¬
tatea de rupere la scurtcircuit de nu¬
mai 1,5 kA, vor fi precedate obliga¬
toriu de o pereche de siguranţe pe cir¬
cuitul general, de tip fuzibil.
Tip Codul Curent termic utilizarea
3120 6; 10; 16; 25 Circuite de iluriii|Mt, pri¬
ze etc. <fcssa|ik
H 3120 10; 16; 25 Circuite de prize şue©
SA-1 (G) 3121 0,5; 1; 1,6; 2; 3; 4; Circuite de comandă, iiu-
6; 10; 16; 25 minat local, circuite de so¬
nerie, circuite cu alte uti¬
lizări decît cele casnice
De asemenea, se mai pot procura tecţie.
din comerţ şi siguranţe automate cu Pentru a putea dimensiona circui-
filet, ce se montează pe tablourile de tele şi, implicit, siguranţele necesare,
apartament direct în locul siguranţe- dăm în tabelul 5 indicaţiile generale
lor fuzibile, la acelaşi curent de pro- pentru cazurile uzuale.
Curent Secţiunea utilizată
Utilizarea nominal Cu AS Tipul de circuit
A (mm 2 )
Sonerie 0,5 0,7 — Cu conductor de
(tensiunea în circuitul de sonerie fără îm-
buton mai mică de 24 V) pântlntare
Iluminat inferior (mai § 1,0 1,6 Simplu, fără îm-
puţin de 5 camere + de- pămîjlare
pendinţe)
Circuit de prize simple şi
duble cu putere maximă
totală sub 2 kVA 16 A 1,5 2,5
Circuite de prize şuco
pentru încăperi umede, Cu trei fire şi îm-
sub 2 kVA 16 A 1,5 2,5 pămîntare
Pentru prize se consideră în tabel grosime egală cu grosimea tencuielii,
puterea totală pe un circuit şi nu pe Astfel se asigură aducerea la nivelul
o priză! tencuielii a marginii superioare a dozei.
Pentru utilizarea în încăperi cu umi- Firele conductoare se fixează din loc
ditate ridicată, pivniţe, grajduri etc., în loc cu puţin ipsos, măsurînd cu
este necesar ca instalaţia să fie exe- acelaşi dispozitiv în aşa fel încît lipi-
cutată în tubulatură, montată aparent, tura să nu depăşească nivelul viitor
cu aparataj de tip ANTIGRON pro- al tencuielii. Atenţionăm asupra fap-
dus de «Electrocontact»-Botoşani, cir- tuîui că orice înnădire sau ramificaţie
cuitele de priză şi armăturile metalice trebuie să fie făcută obligatoriu în
ale corpurilor de iluminat fiind prevă- doze, nefiind admise improvizaţiile,
zute cu circuit de împămîntare. Pentru necesităţile curente, cu excep-
Considerînd că prescripţiile de mai ţla dozelor de aparat, care trebuie să
sus au fost înţelese, să urmărim cîteva fie standard, pentru a asigura o fixare
detalii legate de execuţia practică a corespunzătoare a aparatelor, dozele
instalaţiilor cu conductoare INTENC. de ramificaţie sau de înnădire se pot
înainte de realizarea instalaţiei, tre- realiza din cutii de conserve mici (de
buie întocmite schema electrică şi la pastă de tomate). Acestea se vor
planul de amplasare a aparatelor găuri corespunzător, cu atenţie ca
(locuri de priză, întrerupătoare, marginile tăieturii să nu întrerupă izo-
lămpi etc.). Pe baza acestor scheme laţia, şi se vor izola în interior cu aju¬
tare presupun obligatoriu existenţa torul cartonului electrotehnic. în cazul
planului locuinţei), se întocmeşte un pereţilor din lemn, doza se poate fixa
plan, pe care se indică, în afară de suplimentar şi cu ajutorul cuielor bă-
locurile de amplasare, lungimile, sec- tute în fundul ei. în cazurile în care
ţiunile şi tipurile de conductoare ne- doza este mai înaită decît grosimea
cesare. Pe baza datelor astfel centra- tencuielii, este necesară practicarea
Uzate se determină necesarul de con- unui orificiu în zid, cu ajutorul dălţi-
ductoare, doze de trecere, doze de lor. Sub nici un motiv nu se vor face
aparat, aparate etc. Este obligatoriu asemenea orificii sau treceri prin stîl-
ca aceste planuri să fie avizate de un pii de rezistenţă din beton ai con-
electrician autorizat din cadrul între- strucţiei. Pentru traversarea unui zid
prinderii de reţele electrice pe terito- realizat din cărămidă sau beton celu-
riul căreia se află locuinţa. Iar autoclavizat se foloseşte o daltă
Planul de amplasare se utilizează confecţionată dintr-o ţeava de OL de
pentru trasarea pe pereţi şi pe tava- 1/2 ţoii, care la un capăt va fi dinţată
nul locuinţei a traseelor conductoa- ca în figura 3, şi ulterior călită în apă.
retor şi a amplasării dozelor (fig. 1). Cu această daltă orificiile se fac prin
în practică avem două situaţii de- batere combinată cu rotire. Pentru
osebite, şi anume instalaţii montate pereţii din lemn, orificiile de trecere
înainte de tencuijea peretelui, sau se fac cu ajutorul burghielor pentru
ulterior acesteia. în primul caz, tre- lemn, rotite cu o coarbă.
buie să ţinem cont de grosimea pe După ce întreaga instalaţie a fost
care o va avea stratul de tencuială, realizată, se efectuează un control,
pentru a poziţiona corect dozele ne- aşa-numita «sonare» cu o sursă de
cesare şi a asigura adîncimea nece- joasă tensiune, verificîndu-se conti-
sară montării firelor. nuitatea, corectitudinea şi corespon-
Pentru a asigura montarea corectă dervţa circuitelor,
a dozelor, ne servim de un dispozitiv Dacă circuitele sînt corect efectua-
foarte simplu, prezentat în figura 2. te, se poate trece ia realizarea tencu-
Se vede că este vorba de un sistem ielii. Atenţionăm asupra necesităţii de
distanţier, format dintr-o bucată de a îngropa firul mai adînc la colţuri,
placaj, fixată pe două baghete cu o pentru a nu fi obligaţi să forţăm firul
la aplicarea tencuielii în mod corect izolatoare electrotehnică din pînză
(plan). cauciucată sau PVC plastificat. Nu
Dacă pereţii au fost tencuiţi înainte este recomandată folosirea benzilor
de instalarea circuitelor, este nece- de tip Celux, care îmbătrînesc rapid
sară ştemuirea unor canale pentru în timp. Conectarea ia aparate nu pune
conductoare în tencuială şi a lăcaşe- în general probleme, fiind făcută cu
lor pentru doze. Acest lucru se exe- cleme cu şurub. Se impune totuşi
cută cu dălţi normale de zidărie, fără atenţie la strîngere pentru a nu strivi
a pune probleme speciale. Şi în acest sau secţiona conductorul,
caz trebuie verificat cu un linear po- Pentru circuitele cu împămîntare,
ziţionarea corectă a dozelor şi, de este necesar să fie respectat marcajul
asemenea, şi a conductelor în pune- de nul pentru întreaga instalaţie, pan¬
tele de colţ. Conductorul se fixează tru a evite avariile ce pot apărea ca
provizoriu cu zone lipite cu ipsos, urmare a erorilor. Despre modul de
după sonarea circuitelor putînd fi aco- realizare a unei prize de pămînt corecte
perrt integral cu ipsos sau tencuială vom publica date într-un număr yiitor.
de var. în final trebuie să amintim cîteva
Pentru corpurile de iluminat sus- prevederi legale:
pendate este necesar să fixăm în —Instalaţiile ce.se vor lega la re-
locul ales un cîrlig, ancorat solid în ţeaua publică nu pot fi realizate decît
tavan, care să preia greutatea lămpii. de electricieni autorizaţi. în orice caz,
Sub nici un motiv nu se admite sus- dosarul instalaţiei, precum şi insta-
pendarea acesteia direct de conduc- laţia vor fi verificate şi avizate înainte
torul electric, ştiind că rezistenţa la de conectare de către uh delegat al
întindere a firelor de aluminiu este I.R.E.-ului teritorial,
limitată. — Circuitele de prize şi cele pentru
în ambele situaţii trebuie să eviden- iluminat vor fi obligatoriu separate,
ţiem faptul că, la intersecţia cu ţevi circuitele de iluminat folosite în exte-
de apă sau de altă natură, trebuie să riorul locuinţei fiind, de asemenea,
izolăm suplimentar conductorul cu o separate. Circuitele de prize folosite
bucată de ţeavă de PVC sau furtun în pivniţe, băi, bucătării, grajduri,
de PVC, ca mijloc suplimentar de curţi etc. vor fi obligatoriu prevăzute
precauţie. cu împămîntare.
îmbinările între conductoarele de —în cazul în care este prevăzută
aluminiu necesită o atenţie deosebită, conectarea la reţeaua publică alterna-
cunoscîndu-se fragilitatea aluminiu- tiv cu o sursă proprie, separarea se
lui solicitat prea mult Forma cea mai va face după circuitul contorului şi va
corectă este a unei răsuciri simetrice fi avizată de S.R.E.
şi uniforme a firelor, ca în figura 4. Vom reveni într-un număr viitor cu
Ideal este să putem folosi piesele detalii asupra modului în care se rea-
speciaie de fixare cu şurub ce se lizează din punct de vedere electric
procură din comerţ, în care caz este proiectarea instalaţiei, precum şi cu
necesar să avem în vedere să nu fie detalii privind instalaţiile de curent
strivite prea tare conductoarele. îm- continuu de joasă tensiune şi insta-
binările se vor izola numai cu bandă laţiile din cadrul microcentralelor.
SFATURI ...ENERGETICE
• Pentru evitarea unui consum inutil de benzină ia autoturismul
dv>, vă recomandăm să nu circulaţi cu portbagajul montat pe capotă,
atunci cînd nu este utilizat. Aceasta vă «fură» în medie un litru de
benzină la fiecare sută de kilometri.
• Prin utilizarea fierbătoarelor de imersie (termoplonjoare) pro¬
duse de întreprinderea «Eiectromureş» pentru încălzirea apei, reali¬
zaţi o economie de 30% faţă de consumul necesar pentru aceeaşi
operaţie cu o plită electrică de aceeaşi putere.
• Pentru evitarea pierderilor de căldură la aragaz, flacăra nu tre¬
buie să depăşească fundul vasului pus pe foc. Un foc prea mare nu
va avea alt afect decît un consum inutil de gaz şi... afumarea crattţei
la exterior. In acelaşi scop economic, este contraindicată utilizarea
separatoarelor din tablă între foc şi vasul utilizat.
9 In zilele caniculare, putem îmbunătăţi funcţionarea frigide¬
rului nostru, realizînd şi o economie de energie, dacă amplasăm în
spatele acestuia un mic ventilator realizat dintr-un micromotor (de
picup) recuperat şi o elice de ventilator. Ventilarea radiatorului mă¬
reşte randamentul agregatului frigorific.
«Introducerea automatelor de scară electronice produse de
i.A.E,i.-Tîtu conduce la economisirea unei cantităţi de energie de
peste 60% la iluminatul scării sau pe timp de noapte, ceea ce per¬
mite amortizarea unui asemenea dispozitiv în circa 6 luni pentru c
scară cu 4 etaje.
• Pentru a scurta timpul de amorsare a lămpilor fluorescente,
timp în care factorul deformant produce un consum mare de ener¬
gie, este suficient să lipim în lungul tubului o bandă din staniol de
la condensatoare vechi, de 10 mm lăţime şi care se opreşte ia circa
20 mm de capetele tubului. Efectul ei creşte dacă este legată la priza
de pămînt.
TEHNIUM NR. S/81
19
1
llsffiBlsgsii
CONTOARE
ELECTRICE
APARATE OE
LABORATOR
ÎNTREPRINDEREA
OE APARATE ELECTRICE
OE (viasurat-timisoara
„ • Rsceni f mirat 3r! fabricaţie de seri- la I.A E.M.-T!mişoara
t u ". f i h pr - 0dus . co , mpe î ,4 i v : mn puri ^ de vedere al performan¬
ţelor tehnice şî al preţului, cu aparatele similare d© oe piaţa
mondială: megaohmmetrul 1MTM. • e • ' -
electrotehnică din industrie,
permite măsurarea r -- s - A -~‘
prinse între § şi 500 M/î, la terssii
respectiv între 1© şî 1 0® MfL
1_002 V. Ei mal poate fi s.
tinuu, cu domeniul de n
cizie de 2,5%.
• Laboratoarele de <
dustrie. cercetare şl învl
nou instrument de precis
mişoara: tesţametrul MF î
ţa* de ia o sursă încorpi
inducţiei magnetica corts
fierui maşinilor de curent
de măsură etc. Domenii^
Uzat robust# într-o cas«
MF 35), aparatul arc s gra¬
de curent de cca 11) mA.
Destinat laboratoarelor de
cercetare şl învăţămînt, aparatul
* i2.® ten . ţ * ,or avînd valorile cu-
" x ~»«iunea de încercare da 580 V,
> tensiunea de încercare de
ş: ca voltmetru de curent con¬
curare 8-1 569 V, avînd clasa de pre-
ectronlcă şi electrotehnică din in-
ămmt beneficiază, de curînd, de un
e (clasa 2,5%) realizat ia Î.Â.E.M.-TÎ-
1. fcchipat cu sondă Hali si alimen-
'ata, aparatul serveşte ia măsurarea
ante^si timp, ca de exemplu în între-
sortfmuu, la magneţii instrumentelor'
ae măsurare sînt: 0,5 T-1 T-2 T. Rea-
ă modernă (carcasa muîtimetrului
are® greşita» de cca 2 kc sl un ue-s m marsm
D 'ntre aceste aparate, destinate la¬
boratoarelor de electronică şi electro¬
tehnică din industrie, cercetare, învă-
ţămînt, transporturi etc. reamintim:
_ ; contoarele electrice monofazate
şi trifazate, active şi reactive;
— aparatele magnetoeiectrice, fero-
magnetice şi ferodinamice de tablou
pentru măsurarea curentului, tensiu¬
nii, puterii active şi reactive, frecven¬
ţei, factorului de putere etc.;
termoregulatoarele electromeca¬
nice şi electronice;
— şunturile interschimbabile şi ca¬
blurile de legătură calibrate;
— aparatele de laborator (milivolt-
metre, miliampermetre, voltmetre, am-
permetre, wattmetre) cu.clasa de pre¬
cizie de 0,2-0,5%;
— aparatele portabile (multimetre,
ohmmetre, megaohmmetre etc.);
— traductoarele electronice desti¬
nate convertirii diferitelor mărimi elec¬
trice (curent, tensiune, putere trifa¬
zată activă şi reactivă, factor de putere,
frecvenţă etc.) în semnal unificat folo¬
sit în automatizare;
— laboratoarele de electrotehnică,
destinate realizării lucrărilor practice
la disciplinele maşini electrice, acţio¬
nări şi automatizări etc.
P~T A
|f\TEHNIUM' 1
PUBLICITATE
IA E e M trU Qi . su S?. Simenter @ P rSvifîd produsele
cond, t |1 *® livrare, adresat?-vă Ia ÎNTRE¬
PRINDEREA DE APARATE ELECTRICE DE MÂS'JRAT
Tîms ? ° ara s Calea Buziaşului nr. 26 , telefon: 37707 , telex:
TELEVIZOARE CU CIRCUITE INTEGRATE puteţi cu mp;
Uzate ale comerţului de stat. Modelele atrăgătoare «Di AMA Ml
realizate fntr-o nouă concepţie tehnică de către întreprinderea «
K’* r\ elimină complet l'jourile electronice, pe miţînd recepţia
I—4ÎI (canalele I—12) şi In benzile i—V (canalele f—-12 şi 21 - SO).
oaneie specia-
Noile televi-
me m benzile
Oscilatorul, de tip prag, cu un
grad mare de stabilitate a frec¬
venţei, este sincronizat cu un
circuit care primeşte atît impul¬
suri pozitive sincrone, cît şi ne¬
gative şi asigură imunitatea com¬
pletă la zgomot în timpul celei
mai mari părţi a timpului de ba¬
leiaj.
Frecvenţa oscilatorului este
determinată de valorile conden¬
satorului C 502 şi ale rezistenţelor
R 501 şi R 502 — semireglabilă.
Pentru modificarea frecvenţei
de oscilaţie, este suficient să se
acţioneze asupra rezistenţei se-
mireglabile R 501. Impulsurile de
sincronizare de polaritate pozi¬
tivă sau negativă se aplică pe
picioruşul 8 şi este necesar ca
valoarea lor absolută să fie mai
mare de 1 V.
Generatorul în dinte de ferăs¬
trău este compus dintr-un gene¬
rator de curent, controlat extern
de R 503 şi R 504 (semireglabil),
care încarcă condensatoarele se¬
rie C 503 şi C 504. în lipsa rezis¬
tenţelor R 505, R 507 şi R 508, pe
picioruşul 12 am găsi o tensiune
liniar variabilă, amplitudinea ei
fiind reglată de R 504. Rezistenţa
R 505 introduce o corecţie «S»,
iar R 508 o corecţie «C».
Tensiunea în dinte de ferăs¬
trău, disponibilă la picioruşul 1
(sub joasă impedanţă de ieşire),
se aplică, prin R 506, la picioru¬
şul 10, unde este comparată cu
tensiunea de pe R 513, aplicată
în acest punct de însumare prin
R 512.
Tensiunea continuă, fără sem¬
nal, pe picioruşul 4 (care este
ieşirea amplificatorului de pu¬
tere) depinde de R 510 + R 511
şi R 512 + R 513.
Pentru a obţine un timp de în¬
toarcere suficient de mic, pe
timpul cursei inverse se aplică
pe picioruşul 4 o tensiune de va¬
loare aproximativ dublă faţă de
cea de alimentare (prin însuma¬
rea tensiunii de alimentare cu
tensiunea de pe condensatorul
C 501).
Grupul R 509, C 506 introduce
o reacţie negativă pe driverul
etajului final, înlăturînd oscila¬
ţiile. Tot în scopul amortizării
oscilaţiilor care ar putea să apa¬
ră pe bobine, se introduce grupul
R 514, C 508.
MODULUL DE BALEIAJ
VERTICAL
Modulul de baleiaj vertical
este echipat cu circuitul integrat
TBA 1 170, care reprezintă siste¬
mul complet de baleiaj pe verti¬
cală. El încorporează toate func¬
ţiile necesare pentru atacarea
deflexie! receptorului TV cu
semnalul necesar pentru baleia¬
jul vertical. Amplificatorul de pu¬
tere poate debita 1,6 A vv. Pre-
amplîficatorul este de tip dife¬
renţial cu impedarsţa de intrare
mare, eu intrarea inversoare ac¬
cesibilă Sa picioruşul ia Intrarea
neinversoare este fixată în inte¬
riorul circuitului la o tensiune
de, cca 2 V.
în timpul cursei de întoarcere,
generatorul de întoarcere a spo¬
tului produce o tensiune aproxi¬
mativ egală cu dubiul tensiunii
de alimentare şi aceasta se apli¬
că ia deflexie prin intermediul
amplificatorului de putere.
Generatorul în dinte de ferăs¬
trău este format dintr-un genera¬
tor controlat extern prin R 502,
care încarcă condensatorul
C 502 pe care se produce dintele
de ferăstrău. Cu ajutorul unui etaj
tampon este posibil să se obţină
acelaşi dinte de ferăstrău cu un
nivel de impedanţă mult mai mic,
iar cu ajutorul unei reţele exter¬
ne dintelui de ferăstrău i se dă
forme necesară.
• Imaginea perfectă, sune¬
tul clar • durată îndelungată
de folosinţă # o reducere cu
33% a consumului de ener¬
gie electrică • activitate de
depanare mult simplifi¬
cată, deoarece majorita¬
tea etajelor funcţionale sînt
realizate pe module deconec-
tabile # stabilitate în func¬
ţionare, ceea ce determină un
minimum de reglaje • func¬
ţionare normală şi la variaţii
mai mari ale tensiunii de reţea
(de la 187 Via 242 V), datorită
încorporării unui stabilizator
în aparat.
D501 IN400%
C.501 U-
lOOyFLj
^ 25V P
0501TDATT70
C302 «505(0
S2?U cvspF W0K
I ■ ifisT
R504 N DIMENSIUNE LINIARITATE
10 Wrxljh VERTICALĂ VERTICALA
BOBINA
DEFLEXIE
VERTICALA
MODUL BALEIAJ VERTICAL
Garanţia pentru buna funcţionare a televizoarelor cu circuite ii
SONERIE
Un amuzament apreciat pentru copii
îl constituie montarea unei sonerii-
ciaxon la bicicletă. Există, desigur,
sonerii mecanice, dar cele electronice
au un farmec aparte prin timbrul su¬
netului emis.
în schema electrică” se observă că
primele două tranzsstoare formează
oscilatorul, iar celelalte două etajul
CORECTOR
Lucrînd în banda de frecvente cu¬
prinsă între 30 Hz şi 20 kHz, acest
montaj are o eficientă de ± 15 dB la
50 Hz şi de + 18 şi - 17 dB la 20 kHz.
impedanţa de intrare este în jur de
4 kO, iar impedanţa de ieşire are ace¬
eaşi valoare. Cele două tranzistoare
sînt BC 109 sau echivalente. Acest
montaj se intercalează între sursa de
semnal (microfon, doză, cap magne¬
tic) şi amplificator. Alimentarea se
face cu 30 V.
«JUGEND UND TECHNIK»,
3/1979
de amplificare audio. Se foloseşte un
difuzor miniatură cu impedanţa de
8 CI. Tranzistoareie se pot înlocui
astfel:
MP39 = AC180; MP37 - AC181,
MP42 = ACI 80.
«MOOELiST KQMSTRUKTOR»,
6/1981
mh |
T M,,
*[J] wp
HM-
% A Wk
U J 3n • *
"w' «n
| He- ! ° s
4 m 0,68 u
J ^
TRANSFORMATOARE DE PUTERE
P217 pnp
P302 pnp
P303 pnp
Tip
c
O
m
<
i c (A)
P (W)
P210
pnp
50
12
45
P213
pnp
40
5
11,5
P214
pnp
65
5
10
P215
pnp
70
5
10
P216
pnp
40
7,5
30
P304 pnp
P305 pnp
Catalog U.R.S.S.
BC557B BC547B
HFfl
| <0n j i CQ M
H- H-
ne
40673,:
BF256A
BC547B
-C3-BC557B 3
RECEPTOR
Destinat lucrului în gama undelor
scurte, receptorul acoperă zona 3-
12 MHz şi poate fi util radioamatorilor.
Avînd o sensibilitate de 1 /j-V, apara-
tul, prin schema adoptată, recepţio¬
nează emisiuni In C W — SSB — AM.
Circuitul oscilant este format din
L..C Bobina L 2 şe construieşte pe un
tor de ferită (pentru radiofrecventă)
şl are 40 de spire din CuEm 0,2.
Potenţiometru! P ; dozează reacţia,
iar potenţîometruî P 2 reglează volumul.
«ELECTOR», 5/1978
+ 12V Q3 f
c ? 2N2222
R8^5kn 8^
a | Rll-IOkfi
sili P
U. JML 4-12V
npn m 8-
J2V M Motor
TRADHCTOR
Montajul se foloseşte pentru orien¬
tarea panourilor solare la maximum
de intensitate luminoasă.
Elementele traductoare sînt două
fototranzistoare ce comandă un cir¬
cuit diferenţial construit cu un/3A 741.
La ieşirea sa, tensiunea poate varia
între -1-11 V şi -11 V, iar polaritatea
acestei tensiuni determină sensul de
rotaţie al motorului. Următorul etaj
cu/J A 741 are la ieşire o tensiune
zero, cînd iluminările celor două foto¬
tranzistoare sînt egale. De fapt, ten¬
siunea la ieşirea iui CI 2 este nulă,
cînd tensiunea la ieşirea lui CI 1 va¬
riază între anumite limite (între ±
0,37 V şi ± 0,95 V). Tranzistoareie
O 3 -O 0 lucrează ca amplificatoare de
curent şi comandă direct motorul.
«ELECTRONIQUE PRATIQUE»,
#1979
22
TEHN1UM NR. #81
IIIIP
Prof. M. VOPIMICU
Prezentul montaj, destul de uşor de
realizat, este format dintr-un circuit bista-
bil dublu CDB 473 E şi un operator cva¬
druplu ŞI-NU (NAND) cu două intrări,
CDB 400 E, ambele de fabricaţie româ¬
nească. Cele două bistabile (FF1 şi FF2)
formează un numărător binar, condus de
oscilatorul compus din trei NAND-uri
(N2, N3 şi N4) şi care produce impulsuri
numai atîta timp cît este cuplat întreru¬
pătorul SI. (SI are poziţia normal-deschis
şi cuplează numai prin apăsare. Lăsat
liber, el revine în poziţia normală. în
comerţ se găsesc asemenea întrerupătoare
ca piese de schimb la rîşniţele de cafea.)
Tasta SI lăsată liberă, cele patru LED-uri
(Dl, D2, D3, D4) afişează situaţia numă¬
rătorului. De notat că pe figura 1 nu a
fost indicată alimentarea circuitelor inte¬
grate. Numărătorul CDB 473 E are + Vcc
( + 5 V) pe pinul 4, iar masa (GND) pe
pinul 11; operatorul CDB 400 E are
+ Vcc ( + 5 V) la pinul 14 şi masa (GND)
la pinul 7.
Tranzistoarele Ti-T 4 pot fi de tipul
BC107, BC108 sau BC171, BC172 Rolul
lor în montaj este de excitatori pentru
LED-uri. Rezistenţele R 7 -R l0 sînt puse
pentru a limita curentul prin D.i-D 4 la
15 mA. în cazul în care în montaj LED-uri-
le luminează slab, se vor micşora rezis¬
tenţele R 7 -R 10 pînă cînd '"Curentul ce le
traversează este de cca 15 mA.
Modul de funcţionare. Prin apăsarea
tastei SI, oscilatorul N2-N4 produce im¬
pulsuri şi numărătorul binar FF1 polari¬
zează succesiv cînd baza lui T„ cînd pe
cea a iui T 2 (prin pinii 12 sau 13). La în¬
treruperea circuitului (deci la ridicarea
tastei SI, flip-flop-ul FF1 polarizează fie
baza lui T t (prin pinul 12), deci luminează
dioda Dj deoarece Ti conduce, fie baza
lui' T 2 (prin pinul 13), deci luminează
dioda D~ deoarece T 2 conduce. Aceeaşi
situaţie se va produce şi în FF2, care va
face să lumineze fie pe D } , fie pe D 4 -
Dacă. la diode vom stabili că.
TEHNIUM NR. 9/81
23
ALEXE RQWtlCA —Gh. Gheorgfiiu-
OeJ
Piesele ce vă interesează se vor
găsi în magazine.
ION NICOLAE —> Ghermăneşti
Am publicat scheme cu AC180. Re-
vedeţi colecţia «Tehnium».
STAN GHEORGHE—jud. Prahova
Nu deţinem schema aparatului «Sa-
fari».
nm
ftlliifl!
—wm mm —■
CRISTIAN VIOREL — Braşov
Schema receptorului «Mamaia» o
găsiţi în colecţia «Scheme de radio¬
receptoare», apărută în Editura teh¬
nică.
TUTA CORNEL — Piteşti
Montajul trimis a mai fost publicat
în «Tehnium».
PUSU TIBERSU — Jud. Buzău
Piesele solicitate te găsiţi în ma¬
gazine.
JEBĂREANU MARCEL — Timiş
Revedeţi colecţia «Tehnium».
TÂMAS NîCOLAE — Csmpîa
Turzii
Dacă magnetofonul nu înregistrea¬
ză, verificaţi întîi dacă funcţionează
oscilatorul de premagnetizare. Ast¬
fel, controlaţi dacă şterge programele
înregistrate şi apoi dacă în comuta¬
toare nu există contacte imperfecte.
Schema «Maiak» 202 nu este inclusă
în sumarele noastre.
NEDELCU SORIN — Drobeta-Tur-
nu Severin
Răspunsuri la întrebările dv. găsiţi
chiar în prezentarea schemei recep¬
torului «Neptun». în rest, citiţi cărţi de
iniţiere în radiotehnică.
ÂOÂM N. MAR1US — Ploieşti
Casetofonul dv. nu are un cap mag¬
netic special. Aşa că măsuraţi rezis¬
tenţa capului (cu un ohmmetru) şi
apoi cumpăraţi de la magazin un cap
cu aceeaşi rezistenţă, dar şi cu di¬
mensiuni mecanice care să permită
montarea sa în casetofon. Un recep¬
tor pentru UUS a fost publicat de
curînd (chiar stereo).
MATUSOIU IULICA — CraSova
Schema trimisă (casetofon propriu)
are multe greşeli (T t fără sarcină;
T 2 şi T 3 în montaj greşit etc.) şi nu
îndeplineşte condiţiile de publicare.
WLÂO CHIVU — Bărăgan
La fiecare amplificator montaţi cîte
un difuzor. Intrările amplificatoarelor
se pot lega în paralel (nu ieşirile).
LUCACI FLORENTIN — Ploieşti
De la magazinul «Dioda» puteţi
procura piese prin poştă. Semnifica¬
ţia culorilor la condensatoare este
aceeaşi ca şi la rezistoare. Citirea se
face de la picioruşe. Pentru conden¬
satoarele cu trei linii citirea se face
direct, la cele cu cinci linii, prima linie
nu intră în calculul valorii.
ENCIU ION — Jud. Giurgiu
Alegeţi o schemă publicată de noi
în care să folosiţi tranzistoarele ÂSZ17
sau ASZ 18.
BOLAN SORIN — Mangalia
Nu redacţia furnizează piese, ci ma¬
gazinele de specialitate.
VEF 206
Conţinînd zece tranzistoare, apara¬
tul poate recepţiona gama undelor
lungi, medii şi scurte extinsă în ben¬
zile de 13, 16, 19, 31, 60-41 şi 187 m.
Frecvenţa intermediară are valoarea
de 465 kHz.
Tranzistoarele conţinute se pot în¬
locui astfel: MP 40; MP 41 = AC 180,
P423 = EFT 317.
I. M.
T311423 CS0„ T4 [1423 C54 „
rAmk\r-r
mţ-i i ai* T “V u
C64j T6H422
| : o,w I t3»ţ teş
par?
o.otŢsl,
ST]
CS6X - "
i —:—
-4-—
/gX 9V î-<+
187,5-75m Ţ s-^o
JEEXs bJ-'-ra iwu»^cr 2 9
V 1
om CTîjf / 9 -sw
I
Redactor-şef: ing. IOAN EREMIA ALBESCU
Secretar responsabil de reacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESlNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-1M-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI,STR. 13 DE¬
CEMBRIE NR. 3.
Tiparul executat la
Combinatul poligrafic «Cam Sctnteii»