Tehnium/1980/8011

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ANUL XI.NR. 120

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C, AL U.T.C.

CONSTRUCŢII PENTRU AfVlÂTOPI

ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ,

PRODUCŢIE. f

RADIOTEHNICĂ PENTRU

ELEVI .f

Tranzistorul bipolar
Circuitul echivalent al tranzistorului
Automat pentru lumină
CQ-YO ?

Convertor pentru banda de 144 MHz
Frecvenţmetru cu citire directă
10 Hz -10 MHz
T ranzistoare-Echivalenţe
CITITORII RECOMANDĂ f

Radioreceptor fără bobine
Betametru
Monitor

Detector de prezenţă
Pentru pomul de iarnă
Efecte acustice
Semnalizare

AUTOMATIZĂRI .p

Detectoare fotoelectrice
«TEHNSUM» PENTRU CERCU¬
RILE TEHNICO-APLICATIVE • • p
Vaporaş-remorcher de Becia — 1921

AUTO-MOTO .~.f

Temporizator pentru ştergătoru!
de parbriz

Conducerea autovehiculelor noaptea

FOTOTEHNICĂ.p

Lampă de laborator multifiltru
Defecte în procesul pozitiv color
Telecomandă pentru blit

DESSGN .•'.p

Interior '80

PENTRU TINERELE

GOSPODINE.p

Balconul iarna
Aplică practică

întreţinerea locuinţei.p

Zugrăvirea

PUBLICITATE.p

I.A.E.I.-TItu

REVISTA REVISTELOR • • • • p
Sesizor caoacitiv
Tx-CW
Receptor US
VXO-Tx

MOZAIC '.p

Calculatorul de buzunar
Carnet editorial
Cuvinte încrucişate

POŞTA REDACŢIEI.p

sas

■ .

INIISTBIAL
IGÂ”

;

valsati

V.■.

Aflat printre unităţile şcolare frun¬
taşe din reţeaua de învăţămînt a Minis¬
terului industriei Construcţiilor de Ma¬
şini, Liceul industrial «Electronica»
confirmă încă de ia începufui nouiui
an şcolar prestigiu! de care se bucură.

Dacă succesele ia învăţătură evi¬
denţiate de procentul de promovabiii-
tate apropiat de cei maxim şi de exce¬
lentele rezultate dobîndite în cadrul
fazei finaiea concursului «Cel mai bun
electronist», unde elevii Adrian Poida
şt Nieolae Trandafirescu din clasa a
X!S-a şi Adrian Safta, acum absolvent,
s-au clasat pe primele locuri, nu mat
puţir importante sînt şi rezultatele
oirt.Miute în cadrul practicii productive.

'■•'trată în ai doiies an de existentă,
microîntreprinderea şcolară orgar • s-
fă după profilul întreprinderilor indus¬
triale are de realizat pînă la sfîrşitu!
lunii decembrie un plan a cărui va¬
loare depăşeşte 13 milioane de iei.
Producţia record pentru unităţile şco¬
lare ale reţelei de învăţămînt subordo¬
nate unuia dintre cele mai Importante
ministere economice — M.I.C.M. —
nu ar putea fi îndeplinită fără o rigu¬
roasă organizare a microîntreprinderii,
fără disciplina şi pasiunea dovedite
de viitorii electronist! la locurile, de
muncă ale ateiierelor-şcoaiă.

_ _in cele 6 ateliere-şcoală pentru pro-
filei© electronic şi mecanic se reali¬
zează în prezent .v număr larg de
repere, prinţ;e care amintim module
pentru baleiaj pe verticală destinate
întreprinderii tutelare l i< ca»,
terfoane, videofoane „îa N d amplifi¬
care, potenţiometre, transf amatoare.

Printre alţi benefjciari ai producţiei
şcolare se numără Întreprinderea «Au¬
tomatica», Ministerul Educaţiei şi în-
văţămîntuiui, institutul de cercetări pen¬
tru transporturi.

în trimestrul a! IV-iea al acestui an,
producţia de module TV se ridică ia
30 OCX) de bucăţi. Ce! mai recent con¬
tract vizează realizarea de către elevi
a unui complex aparat de testare —
Psihoinformtest, ai cărui proiect apar¬
ţine specialiştilor de Sa institutul de
cercetări pentru transporturi.

Acest proiect, îmbunătăţit cu con¬
tribuţia cadrelor didactice şi a maiştri¬
lor de specialitate pentru reproiecta-
rea unor circuite, se află acum în faza
de serie zero.

Aparatul (vaiorînd circa 40 000 de
iei), care cuprinde segmente de co¬
mandă şi afişaj, este dotat cu releu de
timp, cu avertizare sonoră şi optică,
înregistrează gradul de atenţie di st
butivă a viitorilor şoferi. In preze
sînt comandate 12 bucăţi pentru dive -
se laboratoare din ţară şi din Capitală,
urmînd ca în curînd .să fie livrate pri¬
mele bucăţi.

La realizarea Psihoinformtestuiu- co¬
laborează afît elevii care se pregătesc
în profilul electronic, cît şi cei care se
pregătesc în profilul mecanic.

îmbrăcaţi în halate albe sau albas¬
tre, tinerii care lucrează în ateiiereie-
şcoală ale liceului au în faţa fiecărui
loc de muncă schema produsului cu
operaţiile tehnologice. Calitatea fie¬
cărei operaţii este verificată individual
pe flux, serviciul de control tehnic
fimd asigurat tot de către elevi. Pre¬

gătirea progresivă pentru meseria de
eiectronist conferă un plus de sigu¬
ranţă, precizie şi îndemînare elevilor,
care, aflaţi acum în clasa a Xli-a, se
află în faţa unei noi opţiuni profesio¬
nale: continuarea studiilor în învăţă-
mîntuf superior sau integrarea în co¬
lectivul cunoscutei întreprinderi «Elec¬
tronica». în colectivul promoţiei 1970!/
1980 preferinţele au fost împărţiţe în
mod egal, avantajul celor intraţi în
producţie fiind acela al familiarizării
cu colectivul de muncă în perioadele
dedicate orelor de practică.

Din timpul pregătirii pe băncile liceu¬
lui, uteciştii au posibilitatea cunoaş¬
terii şi practicării tainelor radioamato¬
rismului, aici funcţionînd o staţie co¬
lectivă de emîsîe-recepţie a ie’ cărei
indicative sînt bine cunoscute în lu¬
mea pasionaţilor acestui sport îeh-
nico-aplicativ — YG3-KBD şi Y03-
2441. Printre elevii care s-au remarcat
în practicarea radioamatorismului men¬
ţionăm pe Florin Popovici, Gheorghe
Stoian, G. Netea, • Viorei Stan, Dan
Luţescu, Marius loniţă, Vasiie !V!a-
teescu.

Aflaţi ia început de an şcolar, ute¬
ciştii Liceului industria! «Electronica»
şi-au luat angajamentul depăşirii pro¬
ducţiei, care va înscrie la finele anului
p valoare de aproape 14 milioane de lei.
In prezent se află în pregătire, aşa
cum fac marile întreprinderi, un cata¬
log de produse realizate de către elevi,
care va cuprinde schemele construc¬
tive, principalii parametri de exploa¬
tare, montajele electronice. Acest ca¬
talog va fi o oglindă fidelă a producţiei
şcoiare atît pentru principalii bene¬
ficiari care au încheiat contracte cu
Liceul industria! «Electronica», cît s 1
pentru posibilii viitori parteneri inte¬
resaţi de gama largă a produselor rea¬
lizate aici

Profilul producţiei liceului, axat pe
repere s* aparate de înaltă tehnicitate
rămîne un important factos comple¬
mentar ai educaţiei tehnice a viitorilor
absolvenţi. Activitatea m cecurile teh-
nico-apiicative şi pe matern, care cu¬
prinde practic pe toţi elevii din şcoală,
completează organic atît cunoştinţei©
teoretice dobîndite ia cursuri, cît şi
ceie practice dobîndite în orele de
producţie.

De asemenea, iucrăriie de diplomă
aie absolvenţilor abordează în totaii-

în cadrul atelieru¬
lui de electronică
elevii, îndrumaţi de
maistru! instructor
Leoniti Racliţchi, lu¬
crează la montajul
Psih ©inform testu¬
lui, cel mai recent
produs realizat de
către elevii Liceului
industrial «Electro¬
nica».

■ tate subiecte cu mare aplicabilitate în
domeniul autodotării laboratoarelor
şcoiare, a atelierelor sau a cercurilor'
aplicative sau pe discipline. O gamă.
complexă de aparate, generatoare,:
volfmetre, radioreceptoare, distribui¬
toare de semna! pentru televiziune —
iată cîteva exemple din! r -o emat că cu
zeci de titluri
acest an de învăţămînt.

Pe iîngs va ic - v. -

zării proiectelor de diplomă,se impune
valoarea informativă a acestora, care,
prezentate în expoziţiile de profil, pot
fi preluate şi adaptate de către elevii
m - s: :;ie ^ ■

ficiari industriali.

Faptul, că promoţia acestui an a
obţinut în mu - « major tate iot ie
maxime ia proiectele de diplomă ates¬
tă acurateţea 'ealizăr
de 100% funcţionale.

Absolvenţii Liceului industria! «Elec¬
tronica» vor termina cursurile în pri¬
mul an a! deceniului ştiinţei, tehnicii,
calităţii şi eficienţei. Realizările de
pînă acum atestă un nivel superior de
pregătire al viitorilor muncitori califi¬
caţi într-un domeniu purtător de pro¬
gres tehnic ai economiei naţionale.

Activitatea utecişiilor, legată direct
de obţinerea unei noi calităţi supe-
* rioare, în integrarea învăţămîntului cu
producţia şi cercetarea atestă conse¬
cinţele valoroase aie acestui proces
fundamental ce caracterizează şcoala
românească.

Billi

Ne-am obişnuit ca expoziţiile ce cu¬
prind creaţii aie elevilor să aibă un
caracter ocazionai prilejuit fie de finele
unui an de învăţămînt, fie de diferite
evenimente din viaţa şcolilor ce ie găz¬
duiesc. în cadrul Liceului industrial
«Electronica» s-a deschis la începutul
acestui an o expoziţie cu caracter
permanent, avînd drept principale
exponate realizările absolvenţilor de¬
dicate lucrărilor de diplomă. O primă
calitate a realizărilor elevilor este va¬
rietatea aparatelor construite, de la o
gamă largă de generatoare AF pînă
ia radioreceptoare, surse stabilizate
de putere etc. De asemenea, alături de
aparatele de măsură şî montajele elec¬
tronice realizate de elevii claselor pro¬
filate pe electronică sînt expuse şi
ceie construite de absolvenţii claselor
cu profil mecanic (strung carusel,
maşină de honuit, grup generator cu
motor hidraulic).

Printre exponateie valoroase am re¬
marcat; ceas cronometru digital, dis¬
tribuitor complex de semnal TV, de¬
codor binar—zecimal, comutator
video cu temporizator, comutator sen¬
zorial de canale, osciloscop universal,
stand de testare structuri LED.

în expoziţie vor intra periodic: noutăţi
realizate de elevi atît pentru autodo-
tare, cît şi pentru viitoarele proiecte
de diplomă. Iniţiativa expoziţiei cu ca¬
racter permanent rămîne o valoroasă
propunere şi pentru alte unităţi ■ şco¬
lare din reţeaua liceelor industriale,
avînd şi un accentuat caracter de orien¬
tare profesională pentru cei ce doresc
să abordeze frumoasa meserie de
muncitor electronist.

TEHNIUM 11/80

: - . ' 1 indîis»

onic a eciştii s^nî^îbuie
ea 2 * inel prod • «utsî anuale de

peste 13 milioane de iei.

Constituind nu numai o autentică probă de matu¬
ritate a absolventului de liceu, lucrarea de diplomă
atestă astăzi capacitatea acestuia dea realiza practic
de măsură ce

poate fi destinat autodotării iaboratcareior sau atelie-
reior-şcoaiă. Rod ai consecinţelor pozitive ale inte¬
rn ăi s nîntuiui cu cercetarea şi producţia, ca-
licat u r ir i ^ io" -m -e ş
un elocvent atribut al familiarizării absolvenţilor cu
i jarfie locuri de muncă din producţie.

i r ~ i ir-atre «Lucrarea de c ptcmâ —
■U» proiect aplicativ» vă prezentăm o realizare a

Lor-i este recomandabilă pentru birouri,

jnităţi şcolare. Întreprinderi etc.

Cirtorii care doresc relaţii suplimentare pentru
construcţia acestui interfon pot lua legătura fie cu
autorul, fie cu cadrul didactic îndrumător pe adresa
Srucului şcolar «Electronica», str. prof. Dimitrie
Pompei nr. 3, Bucureşti, sector 2, tei. 88 70 40.

■ . :: ;'. 7; v ;

Pentru recepţie, semnalul vine selectat de bobina
L x şi condensatoarele aferente, apoi prin comuta¬
torul S t este aplicat filtrului L 3 —C 10 . Semnalul este
detectat de dioda D 3 şi prin intermediul potenţio-
metrului P este introdus în amplificatorul de audio-
frecvenţă şi ascultat în difuzor. La emisie, difuzorul
ţine ioc de microfon. Deci semnalul de la difuzor,
prin comutatorul S 2 , poziţia 1, este aplicat amplifica¬
torului de audiofrecvenţă (fig. 1).

Oscilatorul local, prin comutatorul S 3 , primeşte
alimentare şi generează semnal care, amplificat de
tranzistorul T*, este trimis spre reţeaua electrică,
respectiv spre corespondent. Constructorul trebuie
să aibă în vedere ca toate filtrele să fie acordate pe
aceeaşi frecvenţă, coincidenţă ce trebuie asigurată
şi la postul corespondent.

Atenţie! Se va asigura o bună izolaţie între înfă¬
şurările bobinei L lt iar condensatoarele Ci şi C 2 tre¬
buie să aibă o tensiune de izolaţie de cel puţin 1 kV.
Transformatorul de reţea trebuie să debiteze în
secundar o tensiune alternativă de 2x10 V (fig. 2).

FUNCŢIONAREA INTERFONULUI

Aparatele se montează în încăperi diferite între
care se stabileşte contactul audio prin poziţia pornit

Pentru început se apasă pe cheia telefonică în
poziţia emisie şi pe butonul apel.

După confirmarea răspunsului, se poate emite
mesajul al cărui sfîrşit este menţionat Se pot utiliza
mai multe aparate pentru mărirea funcţionalităţii
interfonului.

220V ~

TEHNIUiVJ 11/80

01 CIRCUIT

Fi*. A. MĂRCULESCU

Indiferent ce se doreşte de Ia un tran- este în întregime utilizabilă. în primul

zisţor, pentru a putea funcţiona, el îre- rînd trebuie excluse extremităţile pen-

buie să fie polarizat cu tensiuni conţi- t ru a respecta condiţiile I C >I C£0 şi

nue adecvate. Această polarizare, care U C£ >U C£ saturatie amintite anterior. în

asigură valorile de repaus ale tensiuni- 3] doilea rînd trebuie avut în vedere ca

lor pe joncţiuni şi ale curenţilor l B , l c şi puterea dezvoltată de joncţiunea BC să

^ ceea ce se numeşte regimul conţi- nu depăşească limita maximă admisă

nuu de funcţionare, în^ timp ce variaţia (puterea de disipaţie maximă) pentru

mărimilor respective în jurul valorilor tranzistorul dat. Locul geometric al

de repaus dă regimul alternativ sau va- punctelor caracterizate prin aceeaşi pu-

riabil. Cele două regimuri sînt în reali- tere disipată formează o curbă, mai

tate interdependente şi analizarea lor precis hiperbola de izoputere , de ecuaţie

separată — impusă de considerente di- i c .ţj C£ = constant (la temperatura dată),

dactice - riscă prin comiterea unor Limitarea amintită mai sus impune pla-

erori cantitative sau chiar a unor gre- sarea punctelor de funcţio nar e sub hi-

şeli de principiu. Centrul de greutate per bola de izoputere maximă. Probie-

al analizei îl constituie planul caracte- ma se pune, în special, la amplifîcatoa-

risticilor de ieşire, unde se urmăreşte re i e de putere şi la montajele care soli-

punctul de funcţionare, trasîndu-se cită tranzistorul pînă în apropierea li-

dreapta de sarcină a tranzistorului în mitelor maxime admise. In astfel de

condiţii date. cazuri, hiperbola de izoputere maximă

Pentru regimul continuu se defineşte e ste primul factor luat în consideraţie,

sarcina tranzistorului ca rezistenţa to- şj anume pentru temperatura maximă

tală a componentelor exterioare plasate ] a care se preconizează să funcţioneze

în circuitul emitor-colector, în serie cu tranzistorul.

sursa de alimentare, Ucc- Ea se notează Conform celor discutate, zona posibilă
cu R sc (S sarcină, C continuu) şi de funcţionare a tranzistorului este deli-
are, pentru montajul cu emitorul comun mitată de curba de saturaţie, hiperbola
ia care ne referim, valoarea: de izoputere maximă şi caracteristica

g. — Ucc~Ucg Ic—fîUcE) pentru I B —0 (zona haşurată

sc If din fig. 49).

în pianul caracteristicilor de ieşire Menţionăm că sarcina tranzistorului
(U ce, Ic) această rezistenţă poate fi re- pentru regimul continuu nu se con-

prezentată printr-o dreaptă care inter- fundă cu rezistenţa de sarcină montată

sectează axa U C £ în punctul. U c - £ =Ucc şi în colector (notată cu R s sau uneori cu

axa I c în punctul I c = U C c/Rsc (fig- 48), R c ) decît în cazul polarizării cu rezis-

numită dreaptă de sarcină. Valoarea tenţă R B între bază şi polul sursei

absolută a tangentei unghiului a făcut (fig.’ 45), cînd R SC =R S . La polarizarea

de această dreaptă cu axa Uce este egală cu R* între bază şi colector (fig. 46),

cu 1/R sc- _ _ . Rsc=Rs(Ic + i/j)/I t , iar la polarizarea

Punctul de funcţionare P/ se găseşte cu divizor In bază şi rezistenţă de emi-
pe dreapta de sarcină, care, de fapt, nu tor (fig. 47), R sc %R iV +R £ .

In ordinea logică a prezentării ar fi respunzfnd regimului continuu de Şine-

urmat să tratăm în continuare regimul donare, este acela care ţine cont numai

alternativ de funcţionare a tranzistore de rezistenţele, interne de emitor, bază

iui. Complexitatea analizei din acest caz şi colector (fîg. 50). El reprezintă însă.

: • - - * vedere, o

baza şi

ne vom opri în cele ce urmează asupra colectorul au un număr foarte mare de

r $. chivaiente mai frec- puncte de contact. Schema se dove-

vem utilizate. deşte totuşi utilă, în special pentru urmă-

Fiecărui circuit echivalent îi cores- rirea unor fenomene ce se produc in

punde un sistem . parametri statici tranzistor. Astfel se ştie că funcţionarea

cu ajutorul cărora se simulează, mai tranzistorului este semnificativ afectată

mult sau mai puţin exact, comportarea de rezistenţa r BO opusă de bază la tre-

tranzistoruluî ca element activ de cir- cerea curentului Î B . Fiind foarte subţire,

cult. regiunea bază opune o rezistenţă negli-

■Un model deosebit de simplificat, co- ■ jabilă la trecerea curentului injectat de

emitor spre colector. în direcţia termi¬
nalului bază însă, rezistenţa r B0 este apre¬
ciabil mai mare, zona bază comportîn-
du-se în această direcţie ca un conduc¬
tor lung şi subţire.

Rezistenţa r EO include rezistenţa jonc¬
ţiunii de emitor şi pe aceea a zonei
emitorului. Analog, r co include rezis¬
tenţa joncţiunii de colector şi pe cea a
regiunii colector (mult mai mică în com¬
paraţie cu prima).

Un model mai elaborat, care a căpă¬
tat în ultima vreme o largă răspîndire,
este acela de reprezentare a tranzisto¬
rului ca pe un cuadripol electric (cir¬
cuit cu două terminale de intrare şi
două de ieşire), descris cu ajutorul unor
parametri hibrizi — h —, care provin
din combinarea a două mărimi dimen¬
sional opuse (rezistenţă şi conductanţă,
respectiv admitanţă). Utilizarea frecven¬
tă a parametrilor hibrizi este explicată
prin posibilitatea măsurării lor directe,
în condiţii experimentale uşor de asi¬
gurat.

Se definesc în total patru parametri h.
Doi dintre ei se măsoară în condiţii de
scurtcircuit la ieşire faţă de componen¬
tele alternative, adică fără rezistenţă de
sarcină (ieşirea are în acest caz conec¬
tată doar tensiunea continuă de alimen¬
tare, U 2 = constant). Ceilalţi doi para¬
metri sînt determinaţi cu intrarea des¬
chisă faţă de componentele alternative,
adică avînd prin circuitul de intrare
doar curentul continuu Ij = constant.
Prezentăm în continuare definiţiile şi
semnificaţiile parametrilor h.

Rezistenţa de intrare: h,,=AU|/AIj,
* a

e. . " . i ■ <• ■ » ‘ •

' e o -V: . ...

de alternative (rezistenţa de sarcină
tuiă), in aceste condiţii, variaţiile curea-

Factorul de amplificare în curent:
h 21 = AI 2 /AI, pentru U 2 = constant
determină valoarea amplificării în cu¬
rent alternativ în condiţii fără sarcină la
ieşire (R s =0).

Admitanţa de ieşire: h 22 = Al 2 /AU 2
pentru Ş = constant reprezintă admi-
tanţa internă (în curent alternativ) a cir¬
cuitului de ieşire. Păstrarea constantă a
valorii lui I, asigură independenţa pa¬
rametrului de circuitul de intrare. Mă¬
rimea h 22 se măsoară în siemens sau
1 (1 S = 1 Q -1 ), unitate întîlnită în
unele cărţi mai vechi şi sub denumirea
de mho (de la ohm inversat). Ea este
adeseori înlocuită în practică prin mă¬
rimea inversă, l/h 22 , numită rezistenţă
(sau impedanţă) de ieşire.

Parametrii h pot fi determinaţi nu
numai prin măsurarea variaţiilor de cu¬
rent şi de tensiune, ci şi prin măsurarea
amplitudinilor (respectiv a valorilor maxi¬
me, marcate prin indicele m) ale acestor
mărimi alternative:

h 1I = U ! Jî lm
h 12 = U lm /U 2 ,
h 21 = WI ira
h 22 = WU 2) „

Ia U, m =0.
Ia I,;=0;
la U 2m =0:
la ! lm =G.

Circuitul echivalent al tranzistorului :
descris cu ajutorul parametrilor h este
cel din figura 51. Generatorul de ten¬
siune electromotoare !i i2 AU 2 ţine locul. ■;
reacţiei în tensiune produse de circuitul
de ieşire în circuitul de intrare. El tre- )
buie considerat ca o sursă .ideală de /
tensiune, adică, avînd rezistenţa internă
nulă.

Generatorul de curent h 2! Al, din cir- /
cultul de i simbolize npli
rea tranzistorului In curent; ei trebuie, f,
privit ca o sur e cure

admitanţa h
privită deci

; â, in paralel cub
este conectată..'.';
2 a. l/h 22 trebuie ".1
intern

circuitul de ieşire).

Cele două generatoare (de tensiune.;
şi de curent), inexistente iii tranzistorul.,
propriu-zis, au fost introduse în modei;
pentru a reflecta interdependenţa dintre
circuitul de intrare şi cei de ieşire.

Pentru a se preciza la care dintre
montajele £C, BC sau CC se referă,
parametrilor h li se mai adaugă lei in-

Ic (mA)

Din modul în care au fost definiţi, re¬
zultă că parametrii h sînt uşor accesibili
măsurătorilor directe, condiţiile I t =
= constant, respectiv U 2 = constant,
puţind fi lesne realizate. în cele ce urmea¬
ză vom ilustra posibilitatea determinării
lor grafice pentru un punct de funcţio¬
nare P dat, utilizînd reţelele de curbe
caracteristice.

în cazul montajului EC, parametrii
h 2 i E Şi h 22E se determină pe baza ca¬
racteristicilor de ieşire, I c =f (U C je) pen¬
tru I B = constant (fig. 52). Pe dreapta
U C £ = constant, care trece prin punctul
de funcţionare P ales, se iau punctele

dice suplimentar, anume simbolul ter¬
minalului comun (E, B, respectiv C).

In cazul montajului EC, pentru care
I 1 = I ? , l 2 = l f , U, = U B £ şi U 2 = U C £,
semnificaţiile parametrilor h sînt:
h, 1 £ = AUij £ /AI JJ la U C £ = constant;
h 12 £= AU B £/AU C £ la I B = constant;
h 2 1je = y^=AI c/AIjb la U C £ = constant;
h 22E = AIc/AU C £ la I B = constant.
Pentru montajul BC (I j = I £ , I 2 = I c ,
Ui = U£ B şi U 2 = U C b) avem, conform
definiţiilor:

h, 1 B =AU£ B /AI B la U tB = constant;
h 12B = AU£ B /AU cb la I £ = constant;
h2iB=a = AIc/AI £ la U CB = constant;
h 22B =AIc/AU cft lu I n — constant.

auxiliare A şi B, aflate la intersecţiile
dreptei cu caracteristicile învecinate. Se
determină grafic diferenţele AI C şi AI B
între A şi B, din care rezultă apoi h 2lE =

=/?=ai c /ai b .

Pe caracteristica punctului P se aleg
apoi două puncte, C şi D, de o parte şi
de cealaltă a lui P, cît mai depărtate
(dar situate încă în porţiunea liniară a
curbei). Intre C şi D (deci pentru I B =
constant) se determină grafic AI C şi
AU C £, de unde se calculează apoi h 22£ =
= AI C /AU C £.

(CONTINUARE ÎN PAG. 7)

*' ' »w 1

Prezentăm în continuare construcţia
unui dispozitiv de temporizare cu durata
reglabilă în intervalul orientativ 2 — 150 s,
destinat iluminării holurilor de trecere,
coridoarelor, scărilor etc. Pentru a putea
comanda un număr suficient de mare de
becuri alimentate de la reţea (maximum
10 becuri de 100 W), s-a folosit un releu
ale cărui contacte de lucru suportă cu¬
renţi de cel puţin 5 A, avînd izolaţia co¬
respunzătoare tensiunii de 220 V. Va¬
lorile pieselor indicate pe schemă co¬
respund unui releu cu rezistenţa bobinei
de cca 120 fi şi cu anclanşare fermă la

- < > > g} A

I \ ;; >

MARK ANDRES

tensiunea de 20 V.

FUNCŢIONARE

Apăsînd pentru un timp scurt unul
dintre butoanele Bj-B,,, becurile L,...L„
primesc tensiune de la reţea (faza) şi se
aprind. Simultan este alimentat şi trans¬
formatorul Tr., care intră astfel în func¬
ţiune. Tensiunea debitată de secundarul
său este redresată de puntea D,-D 4 şi
filtrată de condensatorul C t . Tensiunea
continuă rezultată alimentează dispozi¬
tivul de temporizare, care este de fapt
un circuit basculant triger Schmitt, avînd
ca sarcină în colectorul tranzistorului T 2

tactele K ale acestuia (normal deschise)
se închid şi astfel alimentarea becurilor
şi a transformatorului este automenţinută
după eliberarea butonului apăsat.

După scurgerea intervalului de timp
prestabilit, tensiunea la bornele conden¬
satorului C 2 atinge pragul necesar pentru
intrarea în conducţie a tranzistorului T,.
în acest moment T 2 este blocat, releul
se eliberează şi contactele K se deschid,
întrerupînd alimentarea becurilor şi a
transformatorului. Condensatorul C 2 se
descarcă într-un timp scurt prin R 2 , Tj
şi R 3 , montajul devenind astfel pregătit
pentru un nou ciclu de temporizare.

EXPERIMENTARE

înainte de realizarea propriu-zisă. mon¬
tajul trebuie experimentat pentru a op¬
timiza valorile rezistenţelor în funcţie de
releul folosit şi de tranzistoare. Piesa de
bază o constituie releul, căruia trebuie
să i se determine în prealabil rezistenţa
bobinei, R, tensiunea de anclanşare fer¬
mă, U, respectiv curentul de anclanşare, I.
Aceste mărimi sînt interdependente prin
legea lui Ohm, U = RI, deci este sufi-

releul electromagnetic de curent con¬
tinuu, Rel.

în momentul apăsării pe buton, con¬
densatorul C 2 (care iniţial era descărcat)
începe să se încarce prin grupul P— R,,
menţinînd astfel blocat tranzistorul T,
un timp dat (reglabil din P). Tranzistorul

• cient să cunoaştem două dintre ele.
Vom alege pentru exemplificare un

IK (CDNTAOE NORMAL

DESCHISE PENTRU 5A/220Y)

releu avînd R = 120 fi şi U = 20 V,
deci I 0,167 A. Ţinînd cont de căderea
de tensiune pe T 2 şi pe R 5 , putem lua
tensiunea continuă de alimentare de
cca 24 V. Secundarul transformatorului
va trebui deci să debiteze cca 17-18 V.
Conductorul secundarului se dimensio¬
nează pentru un curent maxim de cca
0.5 A, adică se ia d = 0,50 — 0,55 mm.

După realizarea alimentatorului se mă¬
soară tensiunea continuă (Tili rată) obţi¬
nută. Din ea se scad cca 2 V pentru a
ţine cont de căderea pe T 2 , care nu va
lucra saturat complet, iar diferenţa se
foloseşte pentru calculul iui R 5 . De
exemplu, dacă am obţinut de la redresor

T 2 este polarizat prin grupul R 3 — R 4 şi 24 V, iar releul are nevoie de 20 V pentru
intră în conducţie, acţionînd releul. Con- anclanşare fermă, lăsăm o cădere de

tensiune de cca 2 V pe rezistenţa R 5 .
Curentul fiind de cca 0,17 A, se ia R 5 ~
~ 10-12 fi/l W.

Se alege pentru T 2 un tranzistor npn,
cu siliciu, de tip BD 137, BD 139, BD 237
etc., avînd factorul beta peste 80. Se
montează T 2 (prevăzut cu un radiator
de cca 8 cm 2 ), releul, D 5 , R 5 , R 4 şi pentru
R 3 , provizoriu, un potenţiometru sau
trimer de 25-50 kfi ce se reglează în
vecinătatea valorii maxime care asigură
anclanşarea fermă a releului la conecta¬
rea alimentării. Dacă releul nu anclan-
şează sau dacă anclanşează pentru valori
prea mici ale lui R 3 (sub 6 kfi). se alege
un tranzistor cu amplificare mai mare;
la nevoie se mai micşorează puţin R s .

Tranzistorul Tj este tot npn, cu siliciu,
de mică putere (BC 107, BC 108, BC 171
etc.), avînd factorul beta peste 200 .

Valorile R t , R 2 şi R 4 nu sînt critice.
Limitele intervalului de temporizare sînt
determinate de R t (durata minimă), P şi
C 2 (durata maximă) şi, evident, de am¬
plificarea lui T t . Cu piesele indicate în
schemă s-a obţinut o temporizare regla¬
bilă în intervalul 2 —150 s. Durata maxi¬
mă creşte prin mărirea valorii lui C 2
(şi a lui P, dar aici există o limită dată de
tranzistor).

RECOMANDĂRI PRACTICE

Pe parcursul experimentării se urmă¬
reşte încălzirea lui T 2 şi R 5 , care nu tre¬
buie să depăşească limitele admise. Toate
probele se fac cu o sarcină simulată (în
locul becurilor L^-.LJ, care poate fi
orice consumator de 220 V ~, cu o
putere sub 500 W.

în timpul lucrului se va avea grijă să
nu se atingă cu mîna firele de reţea,
existînd pericolul de electrocutare.

Montarea aparatului se va face într-o
cutie metalică prevăzută ai găuri de
aerisire. Butoanele de acţionare a auto¬
matului (Bj...B n ) trebuie să suporte cu¬
rentul consumat de toate becurile insta¬
laţiei temporizate, avînd izolaţie cores¬
punzătoare tensiunii de reţea. ,
în încheiere amintim că instalaţia de
reţea trebuie făcută numai de către
persoane calificate.

TEHNIUM 11/80

CONVERTOR
PENTRU
RANRA
RE 144 MHz

Convertorul prezentat în continuare
transpune banda de UUS în banda US,
deci recepţia se face prin intermediul
unui receptor pentru unde scurte.

în schema din figura 1 se observă
că montajul se compune dintr-un pre-
amplificator echipat cu două tranzis-
toare BF200, în montaj cascod. Urmea¬
ză un etaj mixer echipat cu un tranzis¬
tor BF 199, în montaj cu emitorul la
masă. In colectorul acestui tranzistor
avem un filtru de bandă acordat pe
frecvenţa de ieşire. Oscilatorul local
este pilotat cu cristal de cuarţ cu frec¬
venţa de rezonanţă de 45,05 MHz.
Urmează un etaj triplor, la ieşirea că¬
ruia se obţine frecvenţa de 135,15 MHz.

După mixare, semnalul la ieşirea
convertorului va avea frecvenţele 8,85
MHz şi 10,85 MHz. Acordul se reali¬
zează ia intrarea în receptorul de unde
scurte folosit în acest domeniu. Pre-
ampiificatorul are primul tranzistor în
montaj cu emitorul la masă, iar al
doilea cu baza la masă. S-a folosit
montajul cascod pentru a se obţine
o amplificare mare la un zgomot pro¬

Ceie mai multe frecvenţmetre sînt
echipate cu un instrument care indică,
mai mult sau mai puţin precis, frec¬
venţa, fără a avea un afişaj digital,
care este destui de complex. Vom
descrie în continuare un frecvenţme-
tru cu citire directă, simplu şi cu pre¬
cizie destul de ridicată, Acest aparat
permite citirea frecvenţelor cuprinse
între 10 Hz şi 10 MHz în 8 game. Eta-
ionarea instrumentului de la 0 la 100
este suficientă pentru a citi şi gamele
superioare prin simpla multiplicare
cu 10 , 100 etc.

Schema de principiu. După cum
se poate observa în figură, este vorba
ie o s< ' ă idă (cu jc uâ franzis-
toare şi două circuite integrate logice)
ze p oa ip «rţ ! a în t ei părţi S 1 am-
plificator nator (Ţ CI,); 2) multi-

GH. DROMERESCHI
Y05GLIM
V. DROMERESCHI
Y05-4B58/MM

priu redus. Circuitul oscilant din baza
primului tranzistor se acordează în
mijlocul benzii, adică pe 145 MHz.
în colectorul acestui tranzistor am
prevăzut un filtru TT, acordat de ase¬
menea în mijlocul benzii.

Acordarea receptorului se începe
cu oscilatorul. Acesta intră în func¬
ţiune în momentul în care circuitul
oscilant format din L^ —C se acordează
cu frecvenţa cristalului. Aceasta se
poate observa folosind un grid-dip-
metru cu absorbţie. Frecvenţa de 45,05
MHz obţinută din oscilator intră în
montajul triplor format dintr-un tran¬
zistor în montaj cu bază la masă. în
colectorul acestui tranzistor avem un
filtru de bandă acordat pe frecvenţa
de 135,15 MHz. Folosind acest montaj,
se suprimă armonicile parazite.

Etajul de amestec este format din¬
tr-un tranzistor în montaj cu emitorul
la masă. Semnalul de la preamplifica-
tor şi de la oscilator se aplică pe baza
mixerului. în colectorul mixerului a-
vem un filtru de bandă acordat pe frec¬
venţa de 9,5 MHz. Acordarea întregu¬

lui montaj se face aplicînd la intrare
un semna! slab, încercînd să se obţină
la ieşire o amplificare cît mai mare.
Amplificarea totală a montajului atin¬
ge 20—22 dB, cu o atenuare semnal-
zgomot de aproximativ 4 dB.

intrarea convertorului este protejată
împotriva semnalelor puternice. Acest
lucru este util în cazul cînd se trece
pe emisie şi este realizat cu ajutorul
a două diode cu siliciu legate în anti¬
paralel şi care se deschid în cazul
apariţiei unui semnal ce depăşeşte
0,6—0,8 V, legînd intrarea la masă.
Este indicat ca în momentul emisiei;
să se decupleze tensiunea preamplifi-
catorului şi a mixerului prin releul de
emisie-recepţie. Oscilatorul va fi ali¬
mentat în permanenţă pentru a nu
produce variaţii de frecvenţă datorate
tensiunii de alimentare.

Consumul total al montajului la
12 V este de 22—25 mA,
Dimensiunile şi modul de ampla¬
sare a pieselor sînt date în figura 2
Datele bobinelor sînt trecute în ta)
belul alăturat.

Ing. ANDRIAN MiCQLAE

vibrator monostabil cu comutatoare
de scală (CU); 3)alimentator stabili¬
zat (TiJ,

1} Amplificatorul Iimitator. Pentru
o funcţionare corectă a montajului,
semnalul trebuie amplificat pînă ia limi¬
ta de funcţionare corectă a circuitului
basculant monostabil.

Tranzistorul T t nu amplifică, dar
realizează o impedanţă de intrare mare
(repetor). Rezistorul de 3,3 ki2 pro¬
tejează intrarea amplificatorului în ca¬
zul unei tensiuni mai mari de 3-4 V.
Pînă la amplitudinea de 3,9 V, sem¬
nalul este transmis în întregime ia ie¬
şirea primului etaj. Peste această va¬
loare se deschide dioda Zener, pre-
îufnd surplusul de curent. De la ieşirea
acestui etaj, semnalul este transmis
unui amplificator cu o poartă $I-NU.

Din potenţiometrui P t se reglează
punctul static astfel încît acesta să
fie plasat în mijlocul pantei caracte¬
risticii de transfer.

Porţile !, şi î 2 formează un triger
Schmitt, Potenţiometrui P 2 se reglea¬
ză astfel încît frecvenţmetru! să reac¬
ţioneze la semnale de intrare cu ampli¬
tudinea cît mai mică.

Partea propriu-zisă de frec¬
venţmetru este formată dintr-un cir¬
cuit basculant monostabil de tip CDB
4121 E. Se foloseşte .intrarea de la
pinul 5 (vezi «Tehnium» nr. 9/1979).
Comutatorul K t schimbă gamele de
măsură.

Fiecare front pozitiv al semnalului
de intrare produce ia ieşire un impuls
avînd lăţimea proporţională cu valoa¬
rea rezistenţei şi a capacităţii selectate
prin intermediu! comutatorului. Po-
tenţiometrele semireglabile permit ob¬
ţinerea unei durate variabile pentru
impuls. Din aceste potenţiometre se
reglează capătul de scală.

Semnalul de la ieşirea 6 a capsulei
este transmis prin dioda D 2 circuitu¬
lui de integrare. Valorile rezistenţei şi
condensatorului sînt valabile pentru
un instrument de 1 mA (cap de scală).

Alimentatorul utilizează numai un
tranzistor. Transformatorul furnizează
o tensiune de aproximativ 7 V - - (poate
fi un transformator de sonerie). Re¬
dresarea se face cu o punte realizată

cu diode de tipul 1N4001 ... 1N4007.

După o primă filtrare se obţine o ten- |
siune continuă de 10 V. Aceasta este . j
aplicată în colectorul tranzistorului T 2 .
Dioda din baza acestuia furnizează .
tensiunea de referinţă necesară sta- j

biiizatorului. La ieşirea acestuia se
obţine o tensiune stabilizată egală cu j

U I' U B£' j

Realizare. Punere In funcţiune,
Montajul se poate realiza pe o plăcuţă
de circuit imprimat Pentru a uşura '

sarcina constructorului, condensatoa- ]

rele C,-C,. se pot monta direct pe
comutatorul, de game.

Punerea în funcţiune şi reglarea se
fac cu ajutorul unui generator de sem¬
nale etaionat. Se scot capetele dinsom
poarta i : ale condensatoarelor C\ şi C, ;

Amîndouă se conectează l.i generator. J

Se fixează o frecvenţă de 100 Hz, cu o \
amplitudine de aproximativ 1 Vvv Co
mutatoru! K, se aşază pe poziţia 1, Se
reglează P 3 pe poziţia cu valoarea, mi- 4
ni mă a rezistenţe. Din P 2 se caută
un maxim a! indicaţiei insbumentuiui.
Revenind, se rep'eeră astfel Inrîf
acu să indice ca.p de scală Î00 Hz)

Se comută erato e l

strumentu îbuie s - *' t V r - ,
da, înseamnă că reglajul este bine ;
făcut. în caz contrar, se acţionează
asupra valorii rezistenţi R s Se p 9vme
apoi ş se eface eglajul pentru g -
daţîa 10G c păcar se A '1 di? ~ p < |

4 x3o = 120

j î~ t | 3 j 0 1 CuAg

1,5 pt. antenă

2 pt. bază

0 10

în aer

J L„ I 7 [ 0 1 CuAg

0 10

în aer j

I i 3 0 1 CuAg

0 10

în aer

| l., | 20 0 0,2 CuEm

.0 8

cu miez

Lg | 20 0 0,2 CuEm

0 8

cu miez;

iă 12 mm de L. i

I L s , 1 10 .0 1 CuAg 1

| —~ - -- -!

| L-, 1 4 0 1 CuAg

| L., j 4 0 1 CuAg i

--—— 1

0 10

010

în aer

în aer 1

j 8 Ş 50 o 0,2 CuEm

—

Corp de rezisten¬
ţă 33 kQJI W

~ 1

as r s-a terminat
< ' » na gat ă, La gameîe

< o area se face numai

'lin i i etreie sen eglab ie P, -
P Reglarea fiind terminată, se cu¬
ţit 7 a-(>n,rw r fee Cţ şi Că ia
>'t (în tio îj) Acum se desfac ca¬
pi ele u C 3 şi dinspre tranzistorul
T . Amîndouă se cuplează ia genera¬

la zero. Din nou se roteşte din P,,
pînă se obţine indicaţia anterioară. Se
continuă cu micşorarea amplitudinii
semnalului, pînă în momentul în care
instrumentul ajunge la o stare de in¬
certitudine şi se marchează poziţia
potenţiometrului. Acesta va fi punctul
în care instrumentul va ave-a eficacita¬
tea maximă cînd se măsoară frecvenţa

tocul ior, iar generatorul ; o
Intrare. Avînd fixată o vsîoare mm-
care a frecvenţei se măreşte amplitu¬
dinea semnalului pînă la 'ix> V In¬
dicaţia instrumentului
mină constantă. în caz con har re; re¬
face reglajul potenţiometre tu V -,j i*,
Dacă pe scalele superioare fts.l
1 MHz, 1-10 MHz) timpui do r^ijnns

tor, de la care se presa un semnai cu
amplitudinea (în jur) de 500 mV. Co¬
mutatorul frecvenţmeirului se aşază
pe urm din poziţiile 1-6. Prin rotirea
potenţiometrului P i se obţine indica¬
ţia corespunzătoare frecvenţei genera¬
torului. Se micşorează nivelul semna¬
lului pînă cînd acu! instrumentului sare

cm -3/4CDB400E

L^JK) sţsInF

Ri r !
sawsw M (

30fTM^lOOVn^OHF

semnalelor sinusoidale. Amplitudinea
citită fa generator Tri acest moment re¬
prezintă sensibilitatea maximă a frec-
venţmetruiui. Pentru alte forme de
semnai cu amplitudinea apropiată de
valoarea minimă pentru care frecvenţ-
metru! măsoară corect, se va roti po¬
tenţiometre! P t pînă ce se va găsi
plaja în care acul indică aceraşi gra¬
daţie. Se lipesc condensatoarele ia

P3 P4 P5l K P7

D CDB4121E

mie prea maro se micşortwa «ren
densatorui C 15 pînă la obţinerea efec¬
tului dorit.

Bibliografie:

1. «Le Haut Patleur» - »», 1S14;

2. «Proieetarn cu circuite integra¬
te TTL» — R. Morris, J. Miilor;

3. «Tehnium» — nr. 8/1878.

_ +m ..

'srfâh . f t

T JL «JL“>

O ^ ^

îTf r 4 H

3^1 T_J

- 1 4KfWOOl

_ I Wf)

Jgg jiv:

C9 GIO CHlCtZ di 0^4

f tw imA

mmmm

(După Catalogul
S.P.R.S.-Băneasa,

1977)

Tip

Tip I.P.R.S.

NKT 229

FFT 343

NKT 241

âc iau

NKT 243

Eh f 343

NKT 244

EFT 333

NKT 246

EFT 333

NKT 247

Er i 345

NKT 251

AC 181

NKT 252

EFT 343

NKT 253

EFT 181

NKT 254

EFT 333

NKT 253

EFT 333

NKT 261

AC 180

NKT 262

AC 180

NKT 264

AC 180

NKT 265

EFT 333

NKT 270

EFT 308

NKT 271

AC 180

NKT 272

AC 180

NKT 273

AC 180

NKT 274

AC 180

NKT 275

AC 180 j

NKT 275 A

AC 180 K 1

NKT 275 E

AC 180 j

NKT 275 J

AC 180

NKT 278

AC 180

i < A1 28

EFT 333 !

I NKT 302

EFT 343 1

! NKT 304

EFT 308 î

! NKT 351

EFT 308

1 NKT 401

ASZ 15 i

j NKT 402

ASZ 16 !

i NKT 403

ASZ 18

! NKT 404

ASZ 17 j

NKT 405

ASZ 18 |

NKT 415

AD 149

NKT 450

AD 149

NKT 451

AD 149 j

! NKT 452

AD 149

] NKT 453

AD 149 |

j NKT 713

AC 181 !

! NKT 717

AC 181 !

j NKT 734

AC 181 !

| NKT 781

AC 181 !

j OC 13

GFT 333 !

î OC 14

GFT 343

j OC 16

ASZ 17 i

ri a

AD 149 1

t >0 re

ASZ 18 j

\ OC ril

GFT 333 j

J CC 22

AD 149

1 OC 23

AD 149

1 OC 24

AD 149

j OC 25

AD 149

Determinarea parametrilor' ■ h u£ şi
h 12£ se face considerînd punctul P (co¬
respunzător' aceloraşi condiţii de func¬
ţionare) din reţeaua caracteristicilor de
intrare, I B =f(U B£ ) pentru U C£ - = constant
(fig. 53). Pe caracteristica lui P, de o parte
şi de cealaltă a lui P, se iau punctele A
şi' B, între care se determină grafic
AU.be Şi Ai fl , rezultînd h u£ = AUM'AIg.

Pe dreapta I B =constant care trece
prin P se iau punctele C şi D la intersec¬
ţiile cu caracteristicile învecinate. între
C şi D se măsoară grafic diferenţele
AUfl£ şi AUca de unde rezultă fa 12 ir-=
= AU B£ /AU C £. Menţionăm că nu tre¬
buie utilizată caracteristica U C£ = 0; la
nevoie, cînd dispunem doar de două
caracteristici de intrare (diferite de
U C £=0), folosim punctul P şi punctul
corespunzător prin I B = constant de .pe
a doua caracteristică.

In mod analog se procedează şi pentru
celelalte montaje, cititorul putînd re¬
constitui, ca exerciţiu, determinarea pa¬
rametrilor h după modelul prezentat.

(COHTIHUARE ÎN NR. VIITOR)
*7

TEHNIUM 11/80

220V^

(prin R^).

Realizarea schemei nu pune pro¬
bleme deosebite, toate piesele fiind
accesibile constructorului amator.

Destinaţia unui asemenea circuit de
recepţie poate fi atît pentru o construc-

LISTA COMPONENTELOR

ţie experimentală, prin caracteristicile
speciale pe care le are, cît şi pentru
echiparea unei staţii de radioficare
pentru şcoli sau instituţii cu o celulă
de recepţie simplă, cu acorduri stabile.

RADIORECEPTOR
FĂRĂ BOBINE

T!-T 2 -T 3 — tranzistoare BF 255; D r D 2 — diode AA143; R„ — potenţio¬
metre semireglabile de 30 kQ; C x — 100 pF; C 2 — 47 pF; C 3 — 56 pF; C 4 —
56 pF; C 5 — 330 pF; C 6 — 1 000 pF; C 7 — 0,47 /*F; C 8 — 1 500 pF; C 9 —
100 jiF/10 V; Ri—47 kQ; R 2 — 5,6 kQ; R 3 — 27 kQ; R 4 — 56 kQ; R s —
2,2 kQ; R 6 — 2,2 kQ; R 7 — 82 Q; R 8 — 2,2 kQ; R 9 —2,2 kQ; R 10 — 82 Q;
R,i-1 kQ; Ri 2 —2,7 kQ; R 13 — 1,2 kQ; P — 47 kQ.

Schema alăturată reprezintă unele
particularităţi interesante, atît prin lăf
gimea benzii pe care funcţionează.
170 kHz —1 650 kHz, cît şi prin modul
în care se face acordul.

Spre deosebire de sistemul clasic
prin circuite acordate pe frecvenţa re¬
cepţionată, aici acordul se realizează
prin sincronizare cu ajutorul unei cas¬
cade defazoare în trei etaje. Acest tip

Ing. MIHAIL FLORESCU

de acord permite eliminarea bobinelor,
ceea ce simplifică mult realizarea co¬
mutaţiei.

Selectarea se face cu un comutator
dublu cu un număr de poziţii cores- o-
punzînd numărului de posturi pentru
care se face recepţia.

în plus, schema este prevăzută cu un
circuit de reglarea sensibilităţii (cu R^),
precum şi cu un reglaj al reacţiei

I F f > H

BETAMETRB

Propun cititorilor revistei un beta-
metru simplu şi uşor de realizat, stabil
în funcţionare.

Alimentarea se face de la reţea, cu
tensipjne stabilizată, pentru a nu avea
probleme cu bateriile, care pot da o
indicaţie greşită în cazul în care sînt
descărcate. în cel mai rău caz, alimen¬
tarea se face de la o baterie plată de
4,5 V.

Tensiunea alternativă din secunda¬
rul transformatorului de reţea este re¬
dresată de 4 diode, montate în punte.
Aceste diode sînt joncţiunile bază-
colector ale unor tranzistoare de tip
EFT 321 ... 353, care au joncţiunea bază-
emitor străpunsă. Stabilizarea se face
cu ajutorul unei diode Zener şi al unui
tranzistor de tip EFT 321 ... 353. Indica¬
torul de funcţionare al aparatului este
un LED de 20 mA. Aparatul mai pose¬
dă, de asemenea, un indicator format
din două LED-uri de 20 mA, care arată

DAN TEODOSIU

poziţia comutatorului de polaritate
(pnp sau npn).

O particularitate a aparatului constă
în faptul că instrumentul indicator nu
mai necesită inversarea polarităţii prin
comutator, aceasta făcîndu-se printr-o
punte de diode punctiforme (EFD 108).
instrumentul folosit este un miliam-
permetru de 0,15... 0,2 mA. Şuntul se
alege în funcţie de instrument. La mă¬
surarea lui l CQ se deconectează şun¬
tul prin apăsarea butonului B.

Bornele pentru introducerea tranzis¬
torului vor fi patru, în ordinea E, B, C,
E, pentru a putea măsura cu uşurinţă
şi tranzistoare de tipul BD etc. (cu dis¬
punerea terminalelor în ordinea B, C,
E).

în figura 1 este redată schema apa¬
ratului, iar în figura 2 aspectul panou¬
lui frontal. Betametrul se va monta
într-o cutie de plastic.

La intrarea monitorului se aplică
semnalele telegrafice provenite de la
emiţător sau receptor. Semnalul re¬
dresat de dioda 1N914 este aplicat
multivibratorului construit cu tranzis-
toarele BC 108.

J Kn 12KO

In lipsa semnalului telegrafic, mulţi
vibratorul nu este alimentat şi deci ni
funcţionează.

Frecvenţa semnalului de la mulţi-
vibrator este în jur de 1 000 Hz.

ho r

1100

fi 100 1

li°

ho. [

JKa i

T 1

JKtt

îOnF

ÎOnF

-.TN914
|390 ±io

T nF TnF W VW T«0

| ! I 2XBC108 I pF

DETECTOR DE PREZENTĂ

Detectorul de prezenţă este un cir¬
cuit electronic simplu, format din două
tranzistoare şi un releu electromagne¬
tic care permite avertizarea (optică sau
acustică) atunci cînd o persoană se
apropie de un loc în care se află mas¬
cat un conductor izolat.

Prin apropierea unei persoane de
antena detectoare, capacitatea deri¬
vaţie a circuitului de acord este modi¬
ficată şi oscilatorul (format în princi¬
pal din bobina B, condensatorul C t şi
tranzistorul T 4 ), blocîndu-se, scoate
din conducţie şi tranzistorul T 2 .

în acest mod, releul electromagnetic
Rel., care anterior, fiind alimentat din
colectorul lui T 2 , era atras, se elibe¬
rează şi, închizîndu-şi contactul său
normal închis, acţionează circuitul de
avertizare optică sau sonoră.

Bobina B se execută pe miez de fe¬
rită cu sîrmă de bobinaj CuEm 0,2 mm.

O2-2C0pF

rlrSr

LUPEAN ISPAS

Secţiunea x-y conţine 100 de spire, I
iar secţiunea y-z are 50 de spire.

După confecţionarea antenei se re¬
glează R 3 pînă ce se acordează osci¬
latorul, apoi se reglează R + pînă la ac¬
ţionarea releului, adică pînă cînd con¬
tactul NI al acestuia se deschide.

TEHNIUM 11/80

gir 3 2$

TRANSFORMATOR
DE SONERIE

Î 10GQ H F
16V

sau se confecţionează cu dificultate,
Renunţînd din principiu la varianta
de a comanda direct patru tiristoare
(datorită preţului), să analizăm posibi¬
litatea de a comanda, cu cele patru
ieşiri din matrice, patru tranzistoare
BF 458 (BF 258) sau BF459 (BF 259).
Aceste tranzistoare au UQ^ max =

260 V, respectiv 300 V, puterea maximă
disipată 10 W (în capsulă SOT-32) sau
5 W (în capsulă TO-5), iar !Q max =

0,1 A pentru toate tipurile. Putem re¬
marca un lucru: ghirlanda avînd 10
becuri la 26 V şi fiind alimentată la
220 Vc.a., ajunge să consume circa
85 mA, deci sub i£ max - Dispunînd de

tranzistoare în bună stare (curenţi re¬
ziduali mici, tensiuni de saturaţie con-

formator (urmat de redresare şi fil¬
trare), astfel încît să obţinem 220 Vc.c.,
ci este luată direct de la reţea, proce-
dînd doar la_o redresare bialternanţă,
fără filtrare. în acest fel, tranzistoarele
BF458 primesc în colector doar ten¬
siune pozitivă (însă cu treceri prin
zero), iar transformatorul de reţea
poate fi de dimensiuni reduse (de
sonerie).

Montajul este prevăzut cu reglaj al
duratei aprinderii oricărei ghirlande.

Avînd piese ce funcţionează la ten¬
siune pulsatorie de 220 V, montajul
trebuie bine încasetat cu material izo-
lant şi prevăzut cu borne «semiaco-
pefite» pentru fişele celor patru ghir¬
lande. Propun cititorilor ca montajul
să fie inclus în două cutii de unt puse
faţă în faţă, iar drept borne să se folo-

iiilip ifî
A mA* ■ mi ii

li&k* Irî 0 M 1 ’ 8kA ih 8ko -

J Ţ Ţ , | | Ţ J*»E FD1Q6 Ţ ^ Ţ 2«EF DtQS ^

ii imi n &

2* BC107
CEC 171)

I. TĂNĂSESCU

în mod obişnuit, ghirlandele pentru
pomul de iarnă sînt alcătuite din 10
becuri de 26 V la 0,1 A. Acestea pot fi
făcute să «clipească» cu ajutorul star-
terelor de la tuburile fluorescente. Ilu¬
minarea este pur aleatorie şi puţin
obositoare. Utiiizînd o schemă logică
formată dintr-un circuit basculant a-
stabil (CBA), urmat de două circuite
basculante bistabile (CBB) şi o matri¬
ce de decodificare, putem obţine co¬
manda alternativa pentru patru tran¬
zistoare. în colectorul acestora se poa¬
te afla însă unul sau mai multe becuri,
corespunzător puterii maxime disipate

de fiecare tranzistor. Pentru a coman¬
da o ghirlandă de becuri, fiecare din
tranzistoare trebuie să aibă în colec¬
tor un releu electromagnetic, care însă
este voluminos, se procură mai greu

form catalogului) şi lucrînd în regim
blocat-saturat, nu există pericolul de

a de ' ,ă5i P Dmax

t>%V/t),iA^ W M 1 wL

l-4* IN4007

sească patru monturi de prize simple
de reţea (fără capace) şi prinse cu
şuruburi de una din cutiile de unt ce
va forma partea superioară a casetei
regim montajului. Se vor practica 8 găuri
ilul de pentru penetraţia fişelor de reţea, în
dreptul contactelor prizelor. Tranzis-

Tensiunea de alimentare pentru toarele se vor monta pe un radiator
becuri nu mai este trecută prin trans- individual de circa 10 cm 2 .

EFECTE ACUSTICE

Mă numesc CHIRĂSCU VIOREL, locuiesc în Slatina şi sînt
elev în clasa a Xl-a a Liceului de matematică-fizică «Ion Minu-
lescu» din localitate. Ca un mare pasionat al electronicii, am
realizat multe montâje (marea majoritate din revista «Tehnium»),
care mi-au dat satisfacţii deosebite. Acumulînd astfel o oare¬
care experienţă, m-am hotărît să propun cititorilor revistei un
montaj care, intercalat după chitara electrică, produce efectul
numit fuzz.

zează limitarea simetrică bilaterală a potenţiometrului P s se reglează va-

semnalului de ieşire ce se vizualizează loarea tensiunii de ieşire (volumul),

pe osciloscop. iar cu P 2 caracteristica de frecvenţă

Caracterul simetric al limitării tre- (tonul),
buie să se păstreze chiar la mărirea în încheiere menţionez că am reali-
amplitudinii semnalului injectat la va- zat practic montajul şi am fost pe
loarea maximă de 30 mV. Cu ajutorul deplin satisfăcut.

SEMNALIZARE

amplificare (h^) minim 140-160,

iar T 2 de 120-140. Ambele sînt de tipul
B F 240, 241.

Reglarea aparatului constă în sta¬
bilirea regimului de lucru al tranzis-
toarelor din rezistenţa R*

Reglajul se face «în montaj», cău-
tîndu-se să se obţină minimum de dis¬
torsiuni la semna! de ieşire crt mai
mare.

Amatorii care posedă un generator
de semnal sinusoidal şi urt osciloscop
pot efectua reglajul injectînd Sa intrare
un semnal sinusoidal cu amplitudinea
de 5 mV; dsn. rezistenţa R t se reaii-

200ko- 330kcL

Pe timp de ploaie, ninsoare sau fur tu- tanţă, cu ajutorul unei lumini roşii in-

nă, pentru mărirea siguranţei traficului termitente, asupra obstacolului existent,

rutier, este bine ca vehiculele imobilizate Tranzistoarele Tj şi T 2 formează un
pe carosabil să posede un sistem de multivibrator. Frecvenţa poate fi reglată

semnalizare eficient. Triunghiul reflec- acţionînd asupra lui C t şi C 2 - în cir-

torizant reprezintă o soluţie, dar cu tre- cuitul de colector al tranzistorului final

cerea timpului se constată o scădere a de putere se intercalează un bec de

proprietăţilor sale reflectorizante, iar în 30 W/12 V. Acest bec va fi amplasat

condiţii de vizibilitate redusă poate fi într-o incintă adecvată, cu geam roşu.

depistat cu întîrziere. Tranzistorul de putere T 4 se va monta

Recomandăm în continuare un sistem pe un radiator. Alimentarea se face prin¬
de semnalizare pentru astfel de situaţii, tr-un cablu bifilar conectat la bateria

sistem ce permite avertizarea de la dis- autoturismului

Cu cele două tranzistoare se reali¬
zează un amplificator limitator. Micşo¬
rarea zgomotului de fond al acestuia
se atinge cînd tranzistoarele sînt fo¬
losite în regim de microcurenţi.

Limita inferioară a tensiunii de intrare
la care aparatul lucrează normal este
de 10 mV, lucru care îl face utilizabil
chiar în cazul folosirii chitarei fără un
amplificator prealabil. Tensiunea ma¬
ximă de ieşire este de 50 mV pe o im-
pedanţă de 100 kll.

Consumul aparatului este extrem de
mic, de ordinul a 35-40 /<-A.

Tranzistoarele trebuie alese cu gri¬
jă, astfel încît T, să aibă un factor de

TEHNIUM 11/80

AUTOMATIZĂRI

DETECTOARE

FOTOEIECTRICE

Mai puţin cunoscute în rîndurile
amatorilor, detectoarele fotoelec-
trice de apropiere (sau de proximi¬
tate) — prescurtat DFA — au apli¬
caţii multiple în automatizări, mo¬
tiv pentru care le consacrăm mate¬
rialul de faţă. Deşi deocamdată nu
se produc în ţară, asemenea dispo¬
zitive pot fi uşor realizate prin sim¬
pla asamblare a unor componente
uzuale (becuri, fotodiode, fototran-
zistoare). Vom prezenta cîteva con¬
strucţii de DFA, împreună cu su¬
gestii pentru utilizare şi unele cir¬
cuite simple de prelucrare a sem¬
nalului dat de ele.

Detectoarele fotoelectrice de a-
propiere sînt traductoare optoelec-
trice care sesizează mişcarea în
apropierea lor a unui obiect opac

Fiz. GH. BĂLUŢĂ

sau reflectant şi furnizează un sem¬
nal electric. Ele conţin o sursă şi
un detector de lumină aflate la o
distanţă relativ mică (tipic 1-30 mm),
în acest spaţiu se poate interpune
un obiect care prin opacitatea sau
reflectivitatea sa modifică intenşi-
tatea luminii. Se disting două mo¬
duri de lucru pentru DFA:

— prin transmisie, atunci cînd
fotodetectorul primeşte direct (prin
transmisie în aer) lumina de la
sursă şi poate sesiza un obiect
opac interpus în calea fasciculului;

— prin reflexie, cînd este detec¬
tată prezenţa unui corp reflectant
ce trimite spre fotodetector o parte
importantă din lumina emisă de
sursă.

Simbolul unui DFA este format

din simbolurile sursei (LED sau
bec) şi fotodetectorului (fototran-
zistor, fotodiodă, celulă fotovol-
taică, fotorezistor), încadrate în-
tr-un contur care reprezintă supor¬
tul mecanic al celor două elemente,
în figura 1 sînt date pentru exem¬
plificare simbolurile unor DFA cu
LED şi fotodiodă prin transmisie
(a) ori bec şi fototranzistor prin
reflexie (b). Aspectul acestor dis¬
pozitive este schiţat în figura Ic şi
respectiv d. Se observă un suport
(din plastic, textolit sau metal) în
care sînt fixate componentele a-
mintite. Se produc şi DFA multi¬
ple, cu mai multe perechi sursă-
detector (2 pînă la 10), ca în figura
le. Cele mai răspîndite DFA sînt
cu LED-uri care emit în infraroşu
(cca 900 nm) şi fototranzistoare cu
siliciu, această combinaţie asigu-
rînd o bună corespondenţă între
spectrul de emisie şi sensibilitatea
siliciului. Datorită dificultăţii pro¬
curării unor asemenea LED-uri,
vom descrie construcţia unor DFA
folosind beculeţe cu incandescen¬
ţă, care au o eficacitate compara¬
bilă. Două tipuri de becuri sînt in¬
dicate pentru acest scop:

A — becurile de 12 V — 40 mA,
pentru trenuleţe electrice, care au
dimensiuni foarte mici;

B — becurile de lanternă (2,2 V —
0,18 A) cu lentilă, care oferă o bună
concentrare a luminii într-o direc¬
ţie, dar au gabarit mare. în calitate
de fotodetectoare pot fi folosite cu
succes fotodiodele ROL 22 şi foto-
tranzistoarele ROL 32.

Un DFA prin transmisie cu bec
tip A va fi realizat conform figurii 2,
iar prin reflexie după figura 3. Su¬

portul este confecţionat din plas¬
tic, eventual metal. Ultima variantă
asigură o disipare foarte bună a
căldurii produse de bec, dar im¬
pune conectarea unui terminal al
acestuia la colectorul fototranzis-
torului sau catoduî diodei, care sînt
conectate la carcasă.

în figura 4 este indicat modul cum
se realizează un DFA cu bec de
tipB prin transmisie, iar în figura 5
prin reflexie. Se va folosi un bec
care dă o pată luminoasă cu formă
bine conturată, deci a! cărui fila¬
ment este poziţionat corect în foca¬
rul lentilei.

Să trecem în revistă unele apli¬
caţii ale DFA. Ele sînt folosite ca
«întrerupătoare» în cazurile în care
se cer forţă mică de acţionare,
lipsă de zgomot, insensibilitate la
coroziune, lipsa contactului meca¬
nic cu elementul de comandă şi
fiabilitate sporită. în figura 6a este
reprezentată o tastă de claviatură
realizată cu DFA. O piesă opacă
pătrunde în calea fasciculului de
lumină, obturîndu-l. în figura 6b se
vede un sesizor de nivel pentru li¬
chidul dintr-un rezervor, construit
după acelaşi principiu. Detectarea
prezenţei unor materiale fragile sub
formă de bandă se poate face fără
contact mecanic cu un DFA prin
transmisie (c) sau reflexie (d). Este
cazul sesizoareior pentru filmul ci¬
nematografic, banda de calculator
sau magnetofon, hîrtie ori materiale
textile în fluxul tehnologic etc. Pre¬
zenţa unor fire (metalice, textile)
suficient de groase, în diverse punc¬
te ale maşinilor de prelucrare a lor,
se pune în evidenţă ca în figura 6e.
Debitarea automată ia lungimi pre-

Distantele maxime „d"de func¬
ţionare (m mm) pentru schemele din fig. 7-10

TRANSMISIE

REFLEXIE

V A R i A N I A :

VARIANTĂ :

_1_.1_

ui I 2 1 3

70 70

125

4 :

■r ţ b

7001600

...x i A

20 | 15

7 -

-1

J50[120

| ®

90 1 75

,A ! B

350 300

î Ll ! LA-
1 2 j

30 |25" H

....

140|130

— — ,

ULi

...

115

î Ol

Li...

525

400

-•

■

275

300

j o

o U A

25 1

r .
cn

LO j g

300

"io”1

10 1

j A

15 j 15

°1bJ

1601160

1 J

stabilite a unor materiale (f) ori li¬
mitarea cursei la maşiniie-unelte
(g) sau alte piese în mişcare rec¬
tilinie este posibilă de asemenea
cu DFA. Indicarea atingerii unor
valori prestabilite pe scala unui in¬
strument de măsură se face, fără
a perturba aparatul, cu un DFA
prin reflexie (h) sau transmisie (i).
Sesizarea mişcării de rotaţie a unei
piese se poate efectua cu acelaşi
dispozitiv, prin practicarea unor
fante (j) sau vopsirea piesei cu
culori contrastante (alb-negru) —
(k) şi identificarea prezenţei ori ab¬
senţei impulsurilor de la fotode-
tector. Se poate evalua fără con¬
tact chiar turaţia piesei, dacă se
măsoară frecvenţa impulsurilor. în
tehnica de calcul ori pentru pro¬
gramarea unor maşini automate se
utilizează benzi şi cartele perforate,
care se citesc optic (I, m) sau car¬

tele cu sectoare marcate cu negru
(n), care necesită un DFA cu re¬
flexie pentru citire. Pe un principiu
asemănător funcţionează sisteme¬
le de identificare a poziţiei unui o-
biect rotitor, în mecanismele auto¬
mate: pe marginea unui disc sînt
practicate orificii după un anumit
cod, iar un DFA multiplu citeşte
poziţia, interpretînd codul respec¬
tiv (o). Sistemele antifurt apelează
adesea la DFA cu reflexie (p), se-
sizînd prezenţa sau absenţa unui
obiect de valoare. Numărarea auto¬
mată a unor obiecte mici care trec
printr-un DFA cu transmisie este
o altă aplicaţie a acestor dispozi¬
tive. Sesizarea prezenţei unui cu¬
rent de aer ce deplasează o paletă
uşoară în faţa unui DFA este ilus¬
trată în figura 6s.

în continuare vom prezenta pa¬
tru scheme de circuite care utili¬

zează semnalul dat de detectoarele
fotoeîectrice de apropiere descrise
anterior. Fiecare schemă are patru
variante de conectare a fotodelec¬
toarelor şi poate fi folosită în trans¬
misie sau reflexie, cu bec de 12 V —
40 mA, denumit convenţional tip A,
ori 2,2 V — 0,18 A cu lentilă (tip B).
Această diversitate permite con¬
structorului să aleagă schema cea
mai potrivită scopurilor sale. în-
tr-un tabel s-au indicat distanţele
«d» maxime pentru care s-a obţinut
funcţionarea corectă. în căzu! DFA
prin reflexie, «d» reprezintă distan¬
ţa de la ansamblul sursă + detec¬
tor la obiectul reflectant; măsură¬
torile s-au făcut cu hîrtie albă, su¬
prafaţă mai degrabă difuzantă, dar
care nu necesită o orientare prea
exactă şi simplifică astfel reglarea
traductorului. Distanţele în tabel
sînt date pentru poziţiile extreme
ale potenţiometrului de ajustare a
sensibilităţii (150 şi 10 kG ), pentru
a oferi o imagine a domeniului în
care poate fi folosit montajul res¬
pecta. Desigur, valorile indicate
sînt numai informative, ele variind
în corelaţie cu factorii de amplifi¬
care ai tranzistoarelor, tensiunea
de alimentare, reflectanta obiec¬
tului etc.

Primul montaj (fig. 7} este ex¬
trem de simplu: un amplificator de
curent continuu cu un singur tran¬
zistor. Conectarea fototranzistoru-
lui sau fotodiodei se poate face în
mai multe variante, notate de la 1
la 4. Corespunzător, tensiunea de
ieşire variază în funcţie de ilumi¬
narea fotodetectorului,ca în grafic.
Montajului i se poate adăuga e-
ventuaî încă un etaj de amplificare,
ca acela desenat punctat, pentru
acţionarea unei sarcini de maxi¬
mum 0,3 A

A! doilea montaj (fig. 8) conţine
în plus un triger, ceea ce face ca
tensiunea la ieşire să varieze brusc,
chiar dacă iluminarea se modifică
lent (vezi graficul). El este util în
situaţiile în care mişcarea obiectu¬
lui ce trebuie sesizat este lentă; se
evită astfel apariţia unor perioade
de «incertitudine», cînd tensiunea
de ieşire ar avea valori intermediare.

Trigerul, datorită reacţiei introduse
de rezistenţa comună de emite r,
nu are decît două stări stabiie,
tranziţia între ele făcîndu-se brusc.

Altă 6 schemă care poate fi utili¬
zată la DFA (fig. 8) conţine un cir¬
cuit monostabi!. Ei este declanşat
numai îa micşorarea ori creşterea
intensităţii luminii şi revine auto¬
mat In starea iniţială după un inter¬
val de timp T. La ieşire se produce
un impuls de tensiune care permite
acţionări cu durată mică şi bine de¬
terminată a unor sarcini. De exem¬
plu, se face o semnalizare sonoră
timp de 1-2 s, ori se acţionează un
numărător electromecanic în im¬
pulsuri de cîteva zecimi de secun¬
dă. Perioada de revenire T poate fi
reglată schimbînd valoarea lui €
(de pildă 50 nF pentru 0,5 s sau
2,5/tF îa 4 s).

In sfîrşit, un montaj care sesi¬
zează numai lumina modulată în
amplitudine este prezentat în figu¬
ra 10. Becul DFA se alimentează
de ia reţea prin transformator, în
serie cu o diodă (de exemplu,
1N4001), fiind parcurs astfel de un
curent puisatoriu. Lumina are fluc¬
tuaţii mari ale intensităţii şi foto-
detectorul furnizează impulsuri. Eie
trec prin C t şi bjochează periodic
tranzistorul T t . în cofectoru! său
se obţin impulsuri amplificate, po¬
zitive, care încarcă pe C 2 prin diodă.
T 2 este menţinut astfel în conducţie
tot timpul cit se primeşte lumină
modulată, dar se blochează atunci
cînd ea dispare, chiar dacă este
prezentă lumina continuă emisă de
altă sursă (Soare, iluminat artifi¬
cial), Astfel se reuşeşte eliminarea
unuia din inconvenientele DFA,
anume influenţarea lor de către
lumina ambiantă. Totuşi Ia varian¬
tele mai sensibile, aceasta din ur¬
mă nu trebuie să fie foarte intensă
deoarece poate provoca saturarea
fotodetectorului, care nu va mai
simţi impulsurile mici peste un fond
luminos prea ridicat. La acest mon¬
taj distanţele din tabel au fost ob¬
ţinute alimentînd, prin diodă, becul
A la 8 V c.a., iar becul B la priza
de 3 V a unui transformator tip
sonerie.

TEHNIUM 11/80

TEHNIUM” PENTRU CERCURILE TEHNICU-APLICATIVE

Publicăm pentru tinerii membri ai cercu-
ilor tehnico-aplicative de modelism pla¬
iurile unui remorcher deosebit prin solu-
iile constructive adoptate.

Cunoscutul canal timişorean, Bega, a
ost folosit în scopuri de transport încă
le la începuturile construcţiei sale, Timi¬
şoara avînd căpitănie proprie şi fiind soco-
it port la Dunăre. Un vechi vaporaş cu
:baturi ce naviga pe Bega în secolul tre-
:ut se numea «Timişoara».

Şantierul naval de la Turnu-Severin a
instruit în anii 20 un vaporaş de Bega
m a făcut transporturi de mărfuri şi per-
loane pînă aproape în zilele noastre.

IVaporaşul are următoarele dimensiuni:

Lungime • .. 21 m

— Lăţime •••••••• 4 m

— Pescaj. Im

— Viteză 9 noduri

Ca navomodel, vaporaşul este foarte

jitoresc, aerul arhaic fiind completat de
soluţii constructive deosebite. Corpul era
îiturat în roşu opera vie, negru opera
noartă, cu hublouri de alamă, cabine albe
si coş negru. Catargul era galben, dungile
;oşului roşii, punţile din lemn natur.

Recomandăm construcţia la categoria
nachete miniaturi C 4 sau telecomenzi,
ivînd o bună manevrabilitate.

- 2 ^

TEHNIUM 11/80

(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)

nic, de 12 V, cu o rezistenţă ohmi- nul a 2 A. Temporizatorul a fost
că mai mare de 100 ohmi. Acesta montat pe o plăcuţă din textolit
trebuie să aibă un contact cu două placat cu folie de cupru, de 60x
poziţii. Pastilele de contact tre- 80 mm, care a fost prinsă de caro-
buie să reziste la un curent de ordi- serie sub panoul cu comenzile de

SCHEMA KlEMOCrtFlCATÂ SCHEMA MOOFIcaTÂ.

AcdowARE,POMPĂ APĂ

MUFĂ

CXMECTOR.

ktnx :Conx)ţccforut <2*shz
1h poz-Hia „ C "

• CCKrţACT UTÎL FIG

O CONTACT LiSER

aer-căldură. Potenţiometrul de
100 k£l a fost montat pe acest
panou, între comutatorui ventila¬
torului şi comutatorului lămpilor
intermitente de staţionare. între
aceste comutatoare există un loc
liber acoperit cu un capac cu în¬
semnul fabricii. Se înlătură acest
capac şi se montează potenţiome¬
trul în locul acestuia. La potenţio-
metru sosesc 4 fire: două cărei
merg la cursor (vezi schema) şi;
două la întrerupător. Acestea tre-;
buie să fie lungi de cca 40 cm. i
Temporizarea se poate regla în li¬
mitele 3-15 secunde..

ing. GEORGE PINTiLiE
mică), iar în poziţia 2 viteză mare.

Schema comutatorului şi a co¬
nexiunilor la mufa de conexiuni,
inclusiv culorile izolaţiei conduc¬
toarelor sînt prezentate în figura 1.
Modificarea schemei se arată în
figura 2, cu linii groase.

Temporizatorul reprezintă un
oscilator multivibrator cu constan¬
ta de timp reglabilă cu ajutorul
potenţiometrului P de 100 k£l cu
întrerupător.

Releul folosit este de tip telefo-

Utilitatea unui temporizator la
ştergătorul de parbriz este aprecia¬
tă de toţi conducătorii auto, mai a-
Ies în situaţia de burniţă măruntă
sau ceaţă intensă.

La autoturismele Skoda 105 L şi
120 L (care nu au un asemenea
temporizator), comutatorul ştergă-
torului de parbriz are 4 poziţii dis¬
tincte însemnate cu C, 0, 1, 2. Po¬
ziţia C nu este folosită; poziţia 0
(zero) este de repaus; în poziţia 1
se conectează ştergătorul (viteză

3 1770250

INTFEKiPĂlOEU b[_

TOIQCmOMFmLjiî

ia începutul şi la sfîrşitul fiecărei pe¬
rioade, pînă cînd tensiunea elementu¬
lui atinge prima oară valoarea tensiunii
de oprire, moment în care descărcarea
se consideră terminată. Se cumulează
duratele zilnice de descărcare în care
tensiunea elementului s-a menţinut
peste tensiunea de oprire. Valoarea ob¬
ţinută constituie capacitatea bateriei
exprimată în ore sau minute.

In tabelul nr. 6 sînt menţionate ca¬
pacităţile (în ore sau minute) prescrise
de STAS 808-78 pentru bateriile ro¬
mâneşti.

în unele cazuri este utilizată expri¬
marea capacităţii bateriei în Ah şi mai
rar în Wh.

Determinarea capacităţii în Ah se
poate face prin caicul sau prin metode
grafice.

Pentru determinarea capacităţii în
Ah prin calcul se utilizează formula:

Q(Ah) = ±~. (U+U t +U,+ ... +

R d

... U + Un \

Variabilele care fac să apară dife-
.c-’.tto în solicitarea bateriilor sînt con-
ute, în principal: rezistenţa uti-
ib.eterului; durata şi periodicitatea so¬
licitării; tensiunea de oprire, adică ten¬
siunea sub care utilizatorul nu mai
funcţionează corespunzător; tempe¬
ratura ia care se face solicitarea.

Ca urmare s-a convenit ca determi¬
narea capacităţii de descărcare, O, a
bateriilor să se facă pe regimuri de
descărcare.

Acestea reprezintă solicitări con¬
trolate ale bateriilor, în care se speci¬
fică valoarea fiecărei variabile menţio¬
nate mai sus. Regimurile de descărcare
a bateriilor sînt rezultatul prelucrării
statistice a valorilor ceior patru varia¬
bile pentru grupe de utilizatori.

Redăm în tabelul nr. 5 cîteva regimuri
de descărcare specifice bateriilor de
largă circulaţie fabricate în ţara noas¬
tră.

Capacitatea de descărcare, Q, se
exprimă prin:

— durata de descărcare pînă ia a-
tingerea tensiunii de oprire, în ore
sau minute;

— cantitatea de electricitate pînă la
atingerea tensiunii de oprire, în Ah;

— cantitatea de energie pînă la a-
tingerea tensiunii de oprire, în Wh.

Pentru determinarea capacităţii unui
element galvanic într-un anumit regim
de descărcare se procedează astfel.
Se aplică elementului galvanic regimul
de descărcare ales, notînd tensiunile

’ABELUL NR

A BELUL NR;

uşoare)

Regim de descărcare

unde: U=valoarea tensiunii pe rezis¬
tenţa Rd la începutul primei perioade
de descărcare (V); U*... U n =valori ale
tensiunilor ia sfîrşitul fiecăreia din cele
n perioade de descărcare (V); t=durata
perioadei de descărcare (ore); R d =
rezistenţa de descărcare (Q).

Exemplu. Pentru un anumit regim
se dă R d =10 Q, t=1 oră si tensiunea
finală U n =0,9 V (baterie R6).

Presupunem că s-au înregistrat ur-

! Radioreceptoare
400 -4 ore/zi, U / = 0,9 V

Tipul bateriei R6

I R 1 4 ' R20 MP

Perioada de conserva¬
re garantată (luni) 6

: '

■ 6 1 6 1

Tipul bateriei
şi destinaţia

Regi mul
de descărcare

Capacitatea în Ah
(aproximativ) !>

R6 pentru radioreceptoare
cu tranzistoare

750-4 ore/zi

U/inoi = 0,9 V

0,80

50 —5 minute/zi

U final =0,9 V '

0,45

150—30 minute/zi

Afinai = 0,9 V

0.65 ;

R14 pentru radioreceptoare
cu tranzistoare

750 -4 ore/zi

U/mai — 0,9 V

2,30

50 —10 minute/zi
u final = 0,9 V

1,27 |

6.80 --1 oră/zi

U/inai = 1,0 V

1,00

R20 pentru radioreceptoare
cu tranzistoare

400-4 ore/zi

U final = 0,9 V

5,0 i

50 —30 minute/zi
= 0,9 V

3,8 î

3,90 — 1 oră/zi

U /M =1,0V

2,4

6F22 pentru radioreceptoare
cu tranzistoare

9000 - 4 ore/zi

U fi„al = 5,4 V

0,25

Statistica accidentelor de circulaţie
din ultima perioadă, cînd ziua s-a mic¬
şorat considerabil, arată că 70% din
totalul evenimentelor rutiere s-au co¬
mis în condiţii de întuneric. Numitorul
comun al acestor evenimente rutiere
îl constituie ignorarea pericolului nop¬
ţii de către mulţi participanţi la traficul

Colonel VICTOR SEOÂ

rutier. In comparaţie cu lunile de pri¬
măvară şi vară, cînd în orele cu lumină
au loc 80-90% din totalul deplasărilor
autovehiculelor — maşini grele, auto¬
turisme, motociclete, motorete —, în
sezonul de toamnă-iarnă mai mult de
40% din volumul traficului se desfă¬
şoară în condiţii nocturne. Un motiv

în plus pentru ca în aceste luni con¬
ducătorii de autovehicule de toate ge¬
nurile să manifeste un plus de pru¬
denţă, de precauţie. Şoferilor amatori,
motocicliştilor, conducătorilor de mo¬
torete, le recomandăm să evite pe cît
posibil circulaţia în condiţii de întu¬
neric. Bineînţeles că nu în toate cazu¬
rile acest lucru e posibil. Prin ce tre¬
buie să se concretizeze măsurile de
precauţie atunci cînd se circulă după
lăsarea întunericului? O primă condi¬
ţie se referă la autovehicul. Şoferul tre¬
buie să ia toate măsurile ca să vadă
cît mai bine în exterior, iar autoturis¬
mul să fie cît mai bine văzut de cei¬
lalţi participanţi la trafic. Trebuie în¬
lăturate parbrizele cu zgîrieturi, crăpă¬
turi sau spărturi, iar ştergătoarele de
parbriz să cureţe perfect suprafaţa
sticlei. Şoferul va urmări ca toate gea¬
murile (inclusiv cele laterale şi cel
din spate) să fie în permanenţă curate,
încît pilotul să dispună de o bună vizi¬
bilitate în toate direcţiile. Farurile, sem¬
nalizatoarele, lămpile stop se murdă¬
resc extrem de uşor în aceste luni cu
numeroase zile «umede». Tocmai de
aceea suprafaţa acestora trebuie cu¬
răţată ori de cîte ori este nevoie.

Este ştiut că în condiţii nocturne pi¬
lotul dispune — utilizînd cele mai bune
faruri — de o cantitate de lumină de
3 000 de ori mai mică decît ziua. Dacă
la acest serios handicap pilotul adaugă
neglijarea farurilor, nu numai sub ra¬
portul curăţirii lor, dar şi al reglării şi
întreţinerii lor, raportul la care m-am
referit mai sus devine şi mai defavora¬
bil pentru şofer. Una din principalele
deficienţe ale circulaţiei nocturne o
reprezintă reducerea cu aproape 70-
80% a vizibilităţii laterale. Farurile nu
creează posibilitatea observării «ina¬
micilor» din zonele laterale ale dru¬
mului. Pietonii, bicicliştii şi alţi parti¬
cipanţi la circulaţie, care se precipită

imprudenţi spre artera rutieră pe care
circulăm, nu pot fi observaţi decît
tîrziu atunci cînd intră în «bătaia faru¬
rilor». Aceasta reprezintă dealtfel şi
principalul motiv pentru care, noap¬
tea, piloţii trebuie să reducă — în func¬
ţie bineînţeles de condiţiile concrete —
viteza de deplasare cu 10-30% în raport
cu cea folosită în condiţii diurne.

în procesul conducerii autovehicu¬
lului pe timpul nopţii, piloţii trebuie să
consume — pentru a conduce în si¬
guranţă — o cantitate considerabil mai
mare de energie fizică şi mai cu seamă
nervoasă. Eforturile lor pentru a putea
distinge obstacolele — deseori greu
de perceput — sînt mai mari. Depăşi¬
rile se realizează în condiţii destul de
dificile, iar indicatoarele rutiere — mai
ales cînd nu sînt reflectorizante — se
observă de la distanţe mult mai mici.

Şi mai grea devine conducerea a-
tunci cînd vizibilitatea, şi aşa precară
în timpul nopţii, se înrăutăţeşte consi¬
derabil datorită ploii, ceţii etc. Asfaltul
devine negru şi cu greu, pe fondul în¬
tunecat al şoselei, pot fi distinşi pie¬
tonii, a căror îmbrăcăminte, în majori¬
tatea cazurilor, este şi ea de culoare
închisă.

Toate aceste dificultăţi ale condu¬
cerii de noapte determină instalarea
mult mai rapidă a oboselii, în raport
cu deplasările în condiţii diurne. Toc¬
mai de aceea trebuie evitate călătoriile
nocturne la mari distanţe, iar haltele
pentru odihnă să fie mai dese.

începătorilor li se recomandă să evi¬
te deplasările noaptea, mai cu seamă
în afara localităţilor. Ei trebuie să se
deprindă mai întîi să conducă bine pe
timp de zi. Bupă ce dobîndesc sigu¬
ranţa necesară în pilotarea maşinii,
treptat pot începe să conducă şi noap¬
tea, bineînţeles la început pe distanţe
mai scurte.

TABELUL NR. 10

Regim de descărcare

R14 nou

(pt. regimuri intense)
Capacitate în

R14 vechi

(pt. regimuri uşoare)
Capacitate în

Ore

Casetofon

6,8fi — 1 oră/zi, U f = 1,0 V

1,93

5,6

1,00

Jucării

3.90 -1 oră/zi, V f = 0,8 V

6,5

1,86

3,5

1,10

Radioreceptoare

750-4 ore/zi, U f = 0,9 V

170

2,55

170

2,50

, . .. , „ Capacitatea debitată de baterie va fi:

matoarele valori la descărcare:

Durata (ore) 0 1 2 3 4 5 —- . 2,5 = 4.5 Ah.

Tensiunea în 100

sarcină (V)‘ 1,561,27 1,241,17 1,08 0,90 Capacităţile informative pentru prin-
Capacitatea este: cipalele tipuri de baterii româneşti des-

OiAh) - 1(1,56+1.27+1.24+1,17+ re£,imUri S ' nt ^

Alte caracteristici

4-1,084-0,9— —~ 0,6 Ah' Pentru o caracterizare mai completă

2 a elementelor galvanice de fabricaţie

Metoda grafică se aplică, în princi- românească este necesară şi o pre-

(piu, astfel: se reprezintă grafic tensiu- zentare a proprietăţilor de conservă¬
rile înregistrate la sfîrşitul fiecărei pe- bilitate şi a rezistenţei la scurgeri şi

(fi,cade de descărcare pînă la atingerea exudaţii de eîectrolit.

(tensiunii de oprire (ordonată) în func- Perioada de conservare a unei
ţie ce durata de descărcare (abscisă), baterii se defineşte conform STAS
("ca în figura 7 . 808-78 ca fiind «timpul de păstrare în

" v : Suprafaţa haşurată, închisă de condiţii prescrise, în limitele căruia

■curbă, de axa ordonatelor şi de palierul elementul galvanic primar (bateria) îşi

(tensiunii de oprire, se foloseşte la păstrează parametrii stabiliţi»,

calcului capacităţii în Ah, ţinînd seama în timpul perioadelor de depozitare
:de scara desenului şi rezistenţa de a bateriilor, se observă o treptată re-

idescărcare. Determinarea suprafeţei ducere a forţei electromotoare şi o

-se poate face prin: planimetrare, nu- pierdere de capacitate în anumite pro-

mărarea pătrăţelelor (mm 2 ) pe hîrtie cente faţă de capacitatea iniţială. Are

milimetncă sau pun tăierea şi cîntări- loc aşa-numitul fenomen de auiodes-

rea suprafeţei ( necesită moaşterea cărcare a bateriilor,

greutăţii specifice a hîrtiei). Autodescărcarea are loc cu viteze

Exemplu. Se determină suprafaţa diferite, care variază în funcţie de tipul

sub o anumită curbă ca fiind de 180 cm 2 . constructiv al elementului, de caiita-

Factoni de transformare (din graficul tea materiilor prime, de temperatura

care se întocmeşte) sînt: 1 V = 10 cm şi umiditatea camerelor de depozitare

ş 100 h= ,0 c ar 10C VF =100 cm a produselor.

Dacă R = 4( 1, t szuttă: Conform STAS 808-78 se menţio¬

nează următoarele caracteristici obli-
— 100 cm gatorii pentru baterii aflate în momen¬

tul expirării perioadei de conservare: © în unele cazuri se constată că fe-

— tensiunea în sarcină U trebuie să nomenul de scurgere este provocat de

fie cei puţin 90% din tensiunea în sar- utilizatori, care solicită setul de baterii

cină prescrisă pentru elementele gal- mult mai intens decît majoritatea uţi-

vanice (bateriile) noi; lizatorilor din aceeaşi categorie. în

— capacitatea trebuie să fie cei aceste cazuri se recomandă verificarea

puţin 80% din capacitatea prescrisă periodică a bateriilor şi eliminarea în-

pentru elementele galvanice (bateriile) tregului set în cazul apariţiei primelor

noi. semne de scurgeri.

De asemenea, la expirarea perioadei NOI TIPURI DE BATERII
de conservare, nu trebuie să apară ROMÂNEŞTI
modificări de aspect datorită urmelor Bateriile tradiţionale, aflate în pro¬
şi scurgerilor de eîectrolit sau coro- ducţia de serie 'din ţara noastră, sînt
ziunii învelişului şi părţilor metalice, destinate alimentării utilizatorilor care

In prezent, perioadele de conservare necesită curenţi relativ mici, cum sînt
garantate ale bateriilor româneşti sînt radioreceptoarele şi lanternele,
cele prezentate în tabelul nr. 8. Pe piaţă au apărut însă o serie de

. Pent J u ..? da Posibilitatea verificării utilizatori ca radiocasetofoane, case-
încadrării în perioada de conservabili- tofoane, minicalcuîatoare, jucării elec-
tate, se marchează pe fiecare baterie, t rome ca ni ce etc., care solicită sursele

vizibil şi durabil, data fabricaţiei, co- de alimentare mai intens,
dificată prin 3 cifre. Randamentul bateriilor tradiţitnale

La codificarea date: de fabricaţie, f n alimentarea noilor utilizatori este
primele 2 cifre reprezintă săptămma, destul de scăzuti lucru ce-i nemulţu-
iar a treia reprezintă ultima cifră a meşte adesea pe cumpărători.
an o* ui - , „ . Pentru a răspunde cerinţelor pieţei,

Exemplu. O baterie marcată cu ci- specialiştii întreprinderii de baterii «E-
frele 120 este o baterie fabricată în lectrobanat»-Timişoara au pus ia punct

săptămîna a 12-a a anului 1980. 0 tehnologie de fabricaţie a unor ba-

Redărn în cele ce urmează cîte va re- terii destinate funcţionării în regimuri

comandări pentru utilizarea raţio- intense de descărcare, Astfel, în cursul
nală a bateriilor în aparate.. anului 1980 vor fi livrate la fondul pie¬
li Un set se constituie numai din ţei baterii R14 şi R 20 care răspund

baterii cu acelaşi cod (dată de fabri- cu succes noilor solicitări,

caţie). Performanţele în regimuri intense

• Se recomandă solicitarea cu in- de descărcare pe care le realizează

termitenţă a setului de baterii, acor- noile baterii româneşti R 14 şi R 20

dîndu-i-se acestuia pauze pentru re- vor asigura aparatelor cu consumuri

generare. mari de curent o funcţionare superica-

• în cazul unui repaus mai îndeiun- ră şi comparabilă cu cea asigurată de

gat al utilizatorului, se scoate setul bateriile tip «High Power» produse de

de bateri: din acesta, firme cu renume.

• Se evită înlocuirea parţială a se- în tabelele nr. 9 şi nr. 10 se redau

tuîui de baterii epuizate. comparativ performanţele pe două re-

• Se evită orice artificii pentru pre- gimuri intense de descărcare (case-

lungirea duratei de serviciu a setului tofon şi jucării) ale bateriilor R14 şi
de baterii (încălzire, reîncărcare, R 20 fabricate curent, cu performanţele
schimbare de eîectrolit etc.). noilor produse.

• în cazul apariţiei repetate a feno- Curbele de descărcare comparative

menului de scurgere în condiţiile res- pe regim «casetofon» sînt redate în

pectării celor de mai sus, se recomandă figura 8 pentru bateriile R 20 şi în

controlul specializat al utilizatorului. figura 9 pentru bateriile R14.

TEKSr^

•? &

■H

■ Pi

în practica multor fotoamatori se
pot ivi dese situaţii cînd la intervale
scurte de timp trebuie să se execute
lucrări cu materiale fotosensibile di¬
ferite (peliculă negativ, hîrtie, măriri
alb-negru şi color etc.).

în astfel de situaţii este avantajoasă
utilizarea unei lămpi de laborator care

Ing. V. CĂLifMESCU

să permită schimbarea rapidă a filtru¬
lui. O astfel de lampă, prevăzută cu
patru filtre, face obiectul acestui ar¬
ticol.

Din figura 1 rezultă construcţia în
ansamblu. Corpul lămpii este un para¬
lelipiped avînd baza mică un pătrat,
pe fiecare latură mare aflîndu-se cîte

un filtru (18x24 cm). Corpul lămpii
se poate roti în jurul unui corp centrai
cilindric, care adăposteşte şi becurile
electrice. Un suport întregeşte con¬
strucţia, permiţînd utilizarea lămpii
prin aşezare pe o suprafaţă orizontală
sau, dacă este prevăzut cu două ele¬
mente de prindere specifice, prin atîr-
nare de un perete.

Corpul lămpii este alcătuit din două
plăci laterale « 1 », între care se află
profilele de aşezare « 2 », prinderea
fiind efectuată cu reperele «3». Fil¬
trele «4» sînt aşezate pe profilele «2»,
pe care se află lipite fîşii de stofă «5»,
cu.rol protector. Pe diagonale se află
patru plăci despărţitoare « 6 », lipite
sau nituite pe profilele « 2 » (pe partea
interioară). Plăcile « 6 » sînt de formă
dreptunghiulară, dimensiunile exacte
urmînd a fi determinate la montaj.
Se fac din tablă de oţel sau alamă
groasă de 0,5—1 mm.

Profilele pot fi diferite, important
este să asigure aşezarea filtrelor. în
figura 2 sînt date cîteva posibilităţi
de asigurare a formei de «X» — figura
2.1, forma indicată. Figura 2.2 este
o reunire de două profile T; figurile 2.3
şi 2.4 prezintă realizarea profilului din
tablă îndoită. Materialul profilului este
oţelul sau aluminiul. în secţiune pro¬
filul nu va depăşi 25—30 mm. Prinde¬
rea profilelor se face cu şuruburi M 6 ,
prin intermediul reperului «3», care
este un mic tub filetat la interior şi

care se fixează (prin lipire sau nituire)
la capetele profilului, pe partea exte¬
rioară. Filtrele se fixează cu cîte două:
colţare «7» şi cu şuruburi M3. Corpul 1
cilindric central se compune din flan-i
şele «8», capacele «9», în care se mon-l
tează duliile, şi tubul «10» (fig. 3)1

Asigurarea poziţiei corpului lămpii;
se face cu tamburii «11». î

Reperele «8», «9», «11» se fac prin j
strunjire din bară de oţel sau alamă!
şi se cromează mat. Desenele de exe-;|
cuţie sînt cele din figura 4.

Gaura se dă în funcţie de tipul 1
duliei folosite, posibilităţile de montaj
fiind arătate în figura 3 (£A poate fi
o gaură de trecere sau un filet M 10x1).

Tubul «10» se face din tablă subţirei
1—1,5 mm sau din ţeavă metalică sa||
nemetalică. Se va asigura deschidere®
necesară pentru unghiul de iluminare i
de_ 75-80°.

în figura 5 este dat desenul de exeJf
cuţie al reperului «1», care poate fi şi'|
din placaj (grosime 5—8 mm) sau tablă!
(2 mm). Din tablă de 1—1,5 mm sei
fac piesele suport «12» (fig. 6) şi re-:
perele «7» (fig. 7).

Reperul «3» se poate executa con-;
form figurii 8.

Constructorul va trebui să rezolve
unele probleme de detaliu pe par¬
cursul execuţiei.

Corpul lămpii şi tubui «10» se vop¬
sesc ia interior alb mat. Tubul «10»!
se vopseşte la exterior negru mat.)

. omcn
în PRocm

mim

COIOR

Ţinînd seama de faptul că marea j
majoritate a fotoamatorilor lucrează!
pozitiv numai hîrtie color, defectele
de care. ne vom ocupa în continuare:
şi remediile lor se referă numai la
prelucrarea hîrtiei fotosensibile color,;

1. Imagini dense, fără detalii

1.1. Supraexpunere,

1.2. Revelator cu temperatura;
prea mare.

1.3. Supradevelopare.

Remedii

1 .1. Se va face o nouă copie
expusă corect.

1 .2. Se va verifica cu mai multă
atenţie temperatura revelatorului îna¬
intea fiecărei revelări. Pentru marea
majoritate a proceselor de prelucrare)
toleranţa faţă de temperatura nomi-)
nală este de + 0,5° C.

1.3. Cronometrare exactă a tim¬
pului de revelare.

2. Imagini şterse, fără contrast

2.1. Negative subexpuse.

2 .2. Subexpunere.

2.3. Subdevelopare.

2.4. Revelator cu temperatură
prea scăzută.

2.5. Revelator epuizat. . .

2 .6. Iluminarea prea abundentă a

laboratorului. |

Remedii

2.1. Nu există pe ca ie fotografică,
informativ menţionăm că există pro¬
cedee de corecţie folosind, un circuri,
închis de televiziune color. Imaginea
furnizată de cameră după negativ este;
inversată electronic, obţinîndu-se un
pozitiv color asupra căruia se acţio¬
nează de asemenea electronic, pe fie-;
care treime de spectru. Imaginea)
corectată şi adusă ia gradul de con¬
trast normal se refotografiază.

2.2. Se va expune corect.

2.3. Se va developa respectînd

timpul de revelare. j

TEHNIUM 1180

Fiz. G H BĂLUŢĂ

Sînt situaţii în care fotograful simte nevoia utili- intensitatea curentului de poartă creşte la o valoare

zării a două sau mai multe lămpi fulger, pentru ate- suficient de mare pentru a amorsa tiristorul, declan-

nuarea umbrelor dure produse de o singură sursă şînd blitzul telecomandat.

luminoasă de acest tip ori pentru iluminarea unor Realizarea practică a montajului se face într-o
planuri mai îndepărtate. Declanşarea simultană a cutie de mici dimensiuni. Se poate folosi o lanternă

blitzurilor se poate face prin conectarea lor electrică, «de poşetă» cu două baterii R 6; în locul becului

dar problema nu este simplă, în special cînd ele se montează fototranzistorul, iar în spaţiul obţinut

sînt de tip diferit. prin scoaterea unei baterii se amplasează tiristorul,

O metodă eficientă şi comodă de sincronizare este rezistenţa şi conectorul în care intră fişa de sincro-
comanda blitzurilor secundare prin însuşi fluxul nizare a blitzului. Acesta din urmă trebuie construit

luminos produs de blitzul principal declanşat de sau procurat în conformitate cu fişa blitzului (co-

aparatul foto. Astfel dispar firele de legătură şi axială ori montată în patină). Se va determina pola-

există posibilitatea sincronizării unui număr oricît ritatea tensiunii ce apare la contactul de sincroni-

de mare de blitzuri secundare. zare, pentru a lega corect tiristorul.

Să reamintim elementele esenţiale ale unui blitz Facem în continuare cîteva recomandări pentru
clasic (fig. 1). Condensatorul C x de capacitate mare utilizarea blitzului telecomandat. Fototranzistorul se

este încărcat la 300 V. Prin două rezistenţe de pro- orientează astfel încît să primească lumina reflec-

tecţie a operatorului se încarcă şi C 2 . în momentul tată de subiect (fig. 3a) sau direct de la blitzul princi-

declanşării, aparatul foto închide contactul K. Ast- pal (fig. 3b). Primul caz este cel mai utilizat. Dacă

fel, C 2 se descarcă rapid pe primarul al transfor- fulgerul principal are numărul director 16 la 20 DIN
matorului. în secundarul L 2 apare un impuls de şi subiectul este cu reflecţivitate medie, atunci dis-

înaltă tensiune (zeci de kilovolţi) ce se aplică unui tanţele şi d 2 pot ajunge la 3-4 metri. în cazul din

electrod exterior al tubului de descărcare, T. Xeno- figura 3b se obţine o comandă sigură pînă la d=8 m,

nul din interior se ionizează şi rezistenţa lui elec- independent de subiect. Sînt necesare însă unele

trică scade. în acest moment, C t se descarcă prin precauţii: blitzul secundar trebuie să se afle în conul

tub, dînd naştere la un curent de sute de amperi de lumină al celui principal, iar între ele nu trebuie

pentru circa 1 ms. Descărcarea degajă o cantitate să existe obstacole care obturează lumina,

importantă de lumină. Calculul diafragmei se face pentru fiecare blitz în

Montajul de telecomandă pe care îl prezentăm funcţie de numărul său director şi distanţa faţă de

(fig. 2) asigură declanşarea fulgerului electronic subiect. Se ia ca bază diafragma cea mai închisă

atunci cînd primeşte lumină de la alt blitz electronic rezultată din calcul şi i se aduce o corecţie în sensul

sau cu magneziu. Schema este simplă şi realizată închiderii sale şi mai accentuate, corespunzător cu

cu componente indigene. La bornele de declanşare intensitatea celeilalte lămpi. De exemplu, adăugarea

ale blitzului, în locul întrerupătorului K al aparatului unui blitz care necesită aceeaşi diafragmă înseamnă

foto, se conectează un tiristor. El conduce numai dublarea cantităţii de lumină pe subiect şi diafragma

cînd pe poartă se aplică o tensiune pozitivă în raport trebuie închisă cu o treaptă,

cu catodul şi se asigură un curent suficient pentru Timpul de expunere nu trebuie prelungit faţă de
amorsare. Circuitul porţii cuprinde o baterie de situaţia în care se foloseşte un singur fulger. Deca-

1,5 V, în serie cu un fototranzistor şi o rezistenţă lajul temporal introdus de montaj între declanşarea

de limitare a curentului. Sub acţiunea luminii fulge- blitzului principal şi a celor secundare este negli-

rului principal, fototranzistorul intră în conducţie şi iabil.

Iluminarea ambiantă prea puternică perturbă buna
funcţionare a montajului. Astfel, lumina solară di¬
rectă sau un bec de 1 kW cu reflector situat la 1 m
în faţa fototranzistorului produce declanşarea bli¬
tzului şi asemenea situaţii trebuie evitate.

Consumul de curent din baterie depinde mult de
lumina ambiantă: absolut neglijabil la întuneric, el
devine de 15-20 mA la lumină foarte puternică.

2.4. Vezi 1.2.

2.5. Se va folosi un revelator
proaspăt. Imaginile obţinute folosind
un revelator epuizat au dealtfel şi cu¬
lori şterse, murdare.

2 .6. Se va folosi numai filtrul ad¬
mis (ORWO 166, AGFA 08 etc.), se
vor respecta puterea becului şi dis¬
tanţa faţă de locul de prelucrare (15 W,
minimum 75 cm).

3. Voal azuriu

3.1. Filtrul lămpii de laborator
este prea transparent sau necores¬
punzător.

3.2. Baia stop-fixare sau cea al-
bire-fixare este impurificată cu reve--
lator.

3.3. 'Revelatorul este impurificat
cu o soluţie stop-fixare sau albire-
fixare.

3.4. în baia de spălare de după
revelare sînt urme de soluţie de albire-
fixare.

Remedii

3.1. Vezi 2.6.

3.2. — 3.4. Se va lucra mai îngri¬
jit. Tăvile se spală foarte bine înainte
de începerea lucrului. Spălările din
procesul de lucru se vor face în vase
distincte, cu apă curentă.

4. Voal violet

S-a uitat să se schimbe filtrul
lămpii de laborator şi s-a folosit fil¬
trul pentru hîrtie alb-negru (filtrul ver-
de-galben).

Remedii

Se schimbă filtrul şi se verifică
întotdeauna filtrul lămpii înainte de
începerea lucrului.

5. Voal roz-roşu

Apă feruginoasă. în mediul ur¬
ban, fenomenul este în general acci¬
dental şi de scurtă durată, datorîn-
du-se unor defecţiuni pe reţeaua de
apă curentă.

Remedii

Tratament în soluţii speciale (de
exemplu, o soluţie de 20% a produsu¬
lui AGFA M23), urmat de o spălare
scurtă şi stabilizare în baia normală.

6. Voal galben pe marginile sau
pe toată suprafaţa hîrtiei

6 .1. Hîrtia a fost păstrată într-un
loc prea cald sau prea umed

6.2. Hîrtie voalată uşor de lumina

zilei.

Remedii

6.1. Hîrtia se menţine în ambala¬
jul original, nedesfăcută, pînă la uti¬
lizare. Păstrarea se face într-un loc

rece şi uscat.

6.2. Se va verifica etanşeitatea
laboratorului fotografic.

7. Pete azurii

Se datoresc stropilor de apă a-
junşi pe hîrtie înainte de revelare.

Remedii

Se lucrează mai îngrijit.

8. Pete albastre

Se datoresc manipulării hîrtiei cu
degetele avînd urme de tiosulfat.

Remedii

Spălarea eficientă a mîinilor după
fiecare manipulare a hîrtiilor în soluţii.

9. Pete galben-verzi pe supra¬
faţă mare

Apar ca urmare a lipirii între ele
a fotografiilor în baia stop-fixare.

Remedii

Introducerea copiilor în baia stop-
fixare se face cu agitarea eficientă a
soluţiei, care se va menţine 10-20 de se¬
cunde şi după ce ultima copie a fost
introdusă.

10. Pete brune pe suprafaţă mare,
neuniforme

Apar ca urmare a lipirii între ele
a fotografiilor în baia de albire-fixare.

Remedii

Ca la punctul 9.

11. Reflexe gri-aurii în zonele de
umbră

11.1. Tratament prea scurt în
baia de albire-fixare.

11.2. Baia de albire-fixare epui¬
zată.

Remedii

11 .1. Se va respecta durata pre¬
văzută în procesul de lucru

11 .2. Se va folosi o baie proas¬
pătă.

Observaţie: Defectul se datoreşte
incompletei dizolvări a imaginii ar-
gentice.

12. Inele Newton

Apar ca urmare a contactului
neuniform între suprafaţa clişeului şi
placa de sticlă presoare (superioară).

Remedii

Se va mări distanţa între spatele
negativului şi placa de sticlă cu aju¬
torul unei măşti sau intercalînd o foiţă
transparentă (celofan, polietilenă) fără
zgîrieturi, pete, îndoiri.

Se mai foloseşte placa de sticlă
uşor matisată.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 11/80

E. VÂRSHEŞ, designer

garsoniere, vom merge mai departe
pe aceeaşi idee şi în cazul dulapului
complex.

a\ menajarea colţului este extrem de
simplă, necesitînd doar cîteva rafturi
din panel, tăiate după o formă asemă¬
nătoare cu suprafaţa haşurată din fi¬
gura 2, şt 4 plăci de pane! sau PAL
pentru pereţii ce le vor susţine şi care
în schiţă apar marcate în secţiune cu
linii punctate. în spaţiul creat se pot
aşeza obiecte de dimensiuni mai mari
care nu încap în rafturile corpurilor
ce nu depăşesc 30 cm în adîncime.
în aceste spaţii se pot aşeza aparatele
electronice (TV, radio, magnetofon,
staţii P,U. etc.) care, de regulă, au
nevoie de o aerisire bună pentru a
evacua căldura degajată în timpul
funcţionării lor.

Consider utilă precizarea că un ase¬
menea colţ poate fi adaptat şi la mobila

Mobilarea funcţională a unei încă¬
peţi înseamnă înainte de toate o exploa¬
tare mtegrală a spaţiului rezervat pie¬
selor de mobilier. Determinarea aces-
tui spaţiu se face pe schiţa camerei
• . s< ara '00 Se va ţine cont de fap-
tui că o cameră de trecere trebuie să
i â accesul direct do Sa o uşă la cea-
, ?\>t«ndu-se plasarea vreunei pie¬
se în acest culoar. De asemenea tre¬
buie asigurat accesul nestînjenit spre
uşa balconului.

Delimitarea zonei circulate se poate
vedea în figura 1, unde apare haşurată,
•ar zonele A, B şi C sînt spaţiile în
care se pot plasa mobilele. în aceste
spaţii, proiectantul se loveşte de obicei
de o ineficientă utilizare a colţurilor.
Dacă în primele numere din acest an
ale revistei am optat pentru canapeaua
de colţ modulată, ca unică soluţie
pentru mobilarea funcţională a unei

de construcţie industrială, respectînd
design-u! şi finisajul ei.

Nu recomand amenajarea unui du¬
lap de haine în acest spaţiu, deoarece
o uşă plasată pe colţ ar rupe conti¬
nuitatea rafturilor, dezechilibrînd com¬
poziţia şi diminuînd senzaţia de inti¬
mitate.

Asupra detaliilor de construcţie nu
insist prea mult, deoarece schia din
figura 2 este suficient de dară,

Rafturile se vor prinde de pereţi
într-o îmbinare nedemontabiiă (aracet
şi holzşuruburi), iar placa de tund şi
placa superioară se vor monta, in
cazul celor doi pereţi, în formă de L.
dimensionîndu-se corespunzător, Tot
în figura 2 se dau orientativ dimensiu¬
nile unei plăci de fund şl ale unui raft,

Aceste dimensiuni nu sînt fixe; ele
pot fi modificate de proiectant în func¬
ţie de necesităţi. Mai trebuie să pre¬
vedem din proiectare şi o continuitate
a liniei rafturilor piesei de cciţ cu celei
ale corpurilor între care o montăm, j
Totodată ne vom ghida după dimen- j
siunile obiectelor pe care le vom aşeza !
în aşa fel încît cel puţin două rafturi
din piesa de colţ să fie situate pe
aceeaşi linie cu cîte un raft din cele i
două corpuri de bibliotecă despărţite,
Această măsură este necesară pentru
a «suda» estetic toate corpurile între
ele. De asemenea, la construcţie tre¬
buie să mai avem în vedere ca după
ce s-au făcut toate îmbinările, să le
mai întărim în unele locuri cu colţare
metalice (vezi nr. 10/1980) pentru a
asigura o rigiditate superioară a con¬
strucţiei, ştiind că acest raft de colţ
este destinat susţinerii unor piese foar¬
te grele. în fotografia nr. 1 puteţi vedea
un asemenea colţar, în care au fost
aşezate televizorul şi un magnetofon,
ambele avînd gabarite ce depăşesc
adîncimea corpurilor construite. Pen¬
tru dulapurile de haine lungi s-a ales
varianta amplasării lor pe cîte o latură
a «L»-uiui format, ca în fotografia nr. 2.
Dimensiunile acestui dulap sînt strict
adaptate la lungimea hainelor păstrate
în ele, împărţirea interioară fiind astfel
calculată ca întreg volumul lui să fie
folosit (vezi fig. 3).

în rest se vede, în partea superioară,
de-a lungul întregului ansamblu, un
rînd de incinte închise, în care se pot
depozita cele mai felurite obiecte; de
la aparate fotografice şi veselă pînă
la aşternuturi de pat. Dată fiind înăl¬
ţimea mică a încăperii, s-au putut

A, 8 şi C; suprafeţe utile
pentru amplasarea mobi¬
lei.

W: Suprafaţă liberă des¬
tinată circulaţiei.

capac

TEHNIUM 11/1

TINERELE GOSPODINE

BALCONUL IARNA

în timpul iernii, balconul aparta¬
mentului nostru este mai puţin folosit.
Cu mici investiţii acesta poate fi
în aşa fel utilat încît în timpul verii
să-l folosim pentru flori şi alte obiecte
de decor, iar în timpul rece să putem
păstra în bune condiţii conserve, bor¬
cane cu gemuri şi dulceţuri, cît şi cele
cu murături. De asemenea putem păs¬
tra zarzavaturile şi legumele în stare
crudă.

Pentru a realiza ceie amintite mai
sus, propunem construirea pe zidul
lateral al balconului a unui dulap com¬
pus din două corpuri. Atît corpul de
jos, cît şi cel de sus sînt prevăzute cu
uşi. Uşile corpului de sus se pot

îndepărta vara, rămînînd rafturile, pe
care putem aşeza ghivecele de flori.
Partea de jos poate fi folosită pentru
depozitarea diferitelor lucruri de care
nu, avem nevoie zi de zi.

în vederea realizării acestui dulap,
avem nevoie, în primul rînd, de un
număr de scînduri din lemn de esenţă
moale (brad) sau plăci de PFL. Din
acestea fasonăm partea din spate cu
dimensiunea de 105 x 250 cm, două
plăci laterale de 45/50x250 cm (vezi
desenele), două uşi de 50x160 şi alte
două de 50 x 90 cm. De asemenea avem
nevoie de 20 de dibluri cu ştift, şase
rafturi de 49 x 40 cm şi alte patru de
49 x 45 cm, două scînduri de compar-

înălţa pînă la tavan modulele ce com¬
pun ansamblul. Nu este recomanda¬
bilă această soluţie în camerele ce
depăşesc 2,40 m în înălţime, deoa¬
rece accesul la aceste incinte este
dificil. Ansamblul descris mai sus a
fost proiectat şi construit într-o încă¬
pere cu o suprafaţă relativ mică (16 m 2 ).
In afara acestui ansamblu, mai există
în cameră o canapea de colţ cu 6—7

locuri, o masă joasă cu o suprafaţă
de 0,8 m 2 şi 3 taburete. Canapeaua de
colţ şi taburetele au fost descrise în
nr. 1/1980 al revistei noastre. Finisajul
întregului ansamblu s-a făcut prin
vopsirea în două culori (una — albă),
cu o vopsea pe bază de polimeri cu
aspect mat, bineînţeles după chituirea,
grunduirea şi şlefuirea atentă a tuturor
suprafeţelor.

timentare a dulapului de 45 x 90 cm
şi, respectiv, 50x160 cm. îmbinarea
părţilor componente se face prin în-
cleiere şi consolidare cu holzşuruburi
sau cuie. Pentru a mări rezistenţa dula¬
pului, părţile laterale (rama) se îm¬
bină între ele prin uluc şi lambă. în
ceie două părţi laterale şi în scîndurile
de la mijloc practicăm, la diferite înăl¬
ţimi, orificii în care se introduc diblu-
rile necesare susţinerii rafturilor. Pen¬
tru a nu se răsturna dulapul, acesta
se fixează iniţial în perete cu şuruburi
şi cuie împuşcate.

Rafturile se fixează la diferite înăl¬
ţimi, după necesităţi.

întregul dulap se căptuşeşte pentru
sezonul rece cu vatelină (molton) şi
o folie de polietilenă. Partea din spate
se căptuşeşte cu rogojină sau sac,
care în timpul verii modifică aspectul
raftului, făcîndu-l mai estetic. Datele
constructive se pot urmări în desenele
alăturate. Dimensiunile dulapului se
aleg funcţie de balconul apartamen¬
tului. Suplimentar) pentru a obţine şi
o.aerisire a dulapului, uşile acestuia
sînt prevăzute cu mai multe orificii
în partea de sus şi de jos. Uşile se
prind de părţile laterale ale dulapului
prin intermediul unor balamale simple
şi se închid cu ajutorul unor magneţi

montaţi pe uşi şi pe scîndura din
mijloc.

Atît vara, cît şi iarna, balconul poate
fi închis cu o perdea. Montăm în partea
de sus şi pe balustradă o bară metalică,
iar perdeaua se fixează prin intermediu!
unor inele. Ca material putem folosi
doc, sideral, neptun sau alt material
textil rezistent. Important este ca zăpa¬
da viscolită să fie îndepărtată, ca aceas¬
ta să nu se topească şi să contribuie
ia degradarea pardoselii sau infiltrării
apei prin rosturile plăcilor.

Pentru a nu avea pierderi de energie
termică în camera din care intrăm pe
balcon, uşa sît şi geamurile trebuie
etanşeizate foarte bine. Etanşeizarea
se face introducînd între cercevele
şi rama geamului bandă adezivă de
tip Purfix sau fîşii de burete. Purfixui
se poate lipi şi ia uşă.

K FI IST A FI LIP

APUCA

Un ingenios şj util decor pentru
bucătărie poate fi confecţionat de
noi, gospodinele, sub forma unui
şorţ. Astfel, dintr-un material textil
(borsec, şifon, pînză, panama etc.)
se confecţionează mai întîi şorţul,
după care pe el se cos mai multe
buzunare, de forme şi mărimi di¬
ferite. Ca materia! putem utiliza
petice (resturi) pe care ie avem în
casă. Aceste buzunare pot fi uni,
cu imprimeu flora! sau în carouri
viu colorate. In ele se păstrează
linguri de lemn. storcătorul de lă-
mîi, pîinia, paletele de la robotul
de bucătărie şi alte obiecte mă¬
runte necesare nouă. Avîndu-le
depozitate aici, ele sînt la îndemî-
nă .şi ne scutesc să le căutăm In
diferite sertare ale bufetului. în
partea de jos a aplicei se pot coase
cîrfige mici, de care se agaţă şter¬
gare.

Aplica se fixează în apropierea

maşinii de gătit, pe partea laterală
a bufetului' sau pe uşa de legătură
dintre bucătărie şi cămară. Ea se
prinde prin intermediu! bretelelor
sau trecînd prin bucla bretelelor o
şipcă din lemn de esenţă moale.

TEHMIUil 11/86

Prin zugrăveli se înţeleg acele lu¬
crări de finisaj care se execută în inte¬
riorul şi la exteriorul construcţiilor şi
care, în ansamblu, îndeplinesc mai multe
funcţii — de protecţie, igienă şi de este¬
tică. Zugrăvelile formează un strat pro¬
tector al suportului pe care se aplică,
întretinîndu-l într-o mai bună stare de
igienă, întrucît formează o suprafaţă
netedă şi continuă care reţine mai pu¬
ţin praful şi alte impurităţi din aer.
Valoarea estetică constă în efectele de
culoare şi armonia între acestea, func¬
ţie de destinaţia încăperilor şi, în an¬
samblu, de aspectul decorativ.

1 GENERALITĂŢI

în noţiunea de zugrăveli se cuprind
toate acele lucrări de specialitate care
se execută întrebuinţînd în compoziţia
de zugrăvit un liant în prezenţa unei
cantităţi de apă. Pentru o orientare mai
uşoară şi o înţelegere mai lesnicioasă
a lucrărilor de zugrăveli, acestea se
împart în următoarele categorii prind¬
ea 6 'DUPĂ LIANTUL ÎNTREBUIN¬
ŢAT

— spoieli (văruieli), în care liantul
este varul. Se utilizează în special la
construcţii secundare pentru acope¬
rirea tencuielilor, zidăriilor de cără¬
midă şi beton. Pentru colorarea com¬
poziţiilor se întrebuinţează numai pig¬
menţi care rezistă la alcalii şi nu se de¬
colorează la acţiunea varului;

— zugrăveli cu clei, în care liantul
este cleiul. Se utilizează numai la inte¬
rior, pe suprafeţe tencuite care nu sînt
supuse umidităţii. Pentru colorarea com¬
poziţiilor de zugrăvit cu clei se între¬
buinţează aproape toti pigmenţii la fini¬
sarea încăperilor de locuit, obţinîndu-se
o gamă variată de culori, mergînd de
la nuanţele cele mai deschise pînă la
cele mai închise;

— zugrăveli cu sili câţi, la care lian-

KRISTA FIL1P

tul este silicatul de potasiu. Compozi¬
ţia permite colorarea cu pigmenţi, ob-
ţinîndu-se culori cu nuanţe variate;

— zugrăveli cu cazeină, la care
liantul întrebuinţat este cleiul de ca-
seină. Compoziţia se colorează cu pig¬
menţi rezistenţi la alcalii.

b. DUPĂ CALITATEA FINISA¬
JULUI

— zugrăveli simple;

— zugrăveli obişnuite;

— finisarea în relief (calcio-vecchio).

2. TEHNOLOGIA EXECUTĂRII

LUCRĂRILOR DE ZUGRĂVELI

Lucrările de zugrăveli se execută fo¬
losind diferite procedee, corespunză¬
toare suprafeţelor suport care se fini¬
sează, compoziţiilor întrebuinţate, pro¬
cesului tehnologic adoptat şi condi¬
ţiilor de lucru existente.

Dar, înainte de a trece la executarea
lucrărilor de zugrăveli propriu-zise, se
pregăteşte frontul de lucru şi se procură
uneltele, sculele şi materialele care sînt
necesare în operaţia de zugrăvit.

UNELTE Şl DISPOZITIVE

Pentru măsurare şi trasare avem ne¬
voie de metru de buzunar, ruletă meta¬

lică, dreptar, colţar (echer, vinclu), fir
cu plumb şi boloboc. în vederea pre¬
gătirii suprafeţei sînt necesare perii
de sîrmă, răzuitoare metalice şi şpaclu
pentru îndepărtarea stratului vechi de
zugrăveală şi netezirea pereţilor. Pentru
întinderea gletului se poate folosi şi
drişca de cauciuc, pe care o putem
construi singuri. Ea se confecţionează
dintr-o scîndură de 2,5 cm grosime,
lungă de 50 cm şi lată de 9 cm. Pe o
parte se montează două benzi de cau¬
ciuc, late de 4 cm, fixate în cuie, iar pe
cealaltă un mîner. Ca unelte pentru
spoit şi zugrăvit se folosesc bidinele
(late, prismatice, rotunde), pensule pen¬
tru trasat dungi, rulouri şi şabloane
pentru aplicarea desenelor pe supra¬
feţele zugrăvite. în afară de uneltele
amintite, la lucrările de zugrăveli se
mat folosesc scările de zugrăvit (scări
duble) sau schele realizate de noi (scîn-
duri de esenţă tare, aşezate pe căprior
sau chiar pe mese mai vechi). Pentru
aplicarea mecanizată a grundurilor şi
compoziţiilor de zugrăvit se foloseşte
de regulă vermorelul,aparat de pulveri¬
zat cu funcţionare intermitentă de tip
«Kalimax», cu o capacitate de 20 I,
funcţionînd la 3—5 at. în vederea aco¬
peririi suprafeţelor suport cu un strat
uniform de zugrăveală, este necesar
ca pulverizarea compoziţiei să se facă
sub forma unui jet cu particulele res¬
pective răspîndite cît mai uniform.Trans-
formarea compoziţiei în particule foarte
fine, pulverizarea, se realizează la ieşi¬
rea din duza dispozitivului de stropit.
Pulverizarea se face prin mişcări ro¬
tative sau prin şoc, iar mişcările dispo¬
zitivului de stropit trebuie să fie cît mai
uniforme. Mărimea, desimea şi unifor¬
mitatea stropilor depind de mărimea
duzei, de presiunea în aparat (3—4 at)
si de distanta de la care se stropeşte
(0,75—1 m).

în continuare, pentru păstrarea şi*
amestecarea vopselelor, sînt necesare
găleţi, bidoane de 20—30 I şi bidoane
(cutii de conserve) mai mici pentru
păstrarea pigmenţilor. De asemenea
avem nevoie de site simple şi de altele
speciale de 225 sau 400 de ochiuri/cm 2 şi,
în sfîrşit, de un bidon pentru topit cleiul
de oase.

OPERAŢII PRELIMINARE
PENTRU EXECUTAREA

LUCRĂRILOR DE ZUGRĂVELI

Lucrările de zugrăveli se încep după
ce am pregătit uneltele şi sculele aju¬
tătoare, vopselele şi, bineînţeles, după
terminarea construcţiilor, şi dacă sînt

necesare lucrări de instalaţii. De ase¬
menea, în locuinţele deja mobilate se
creează front de lucru (se strînge mo¬
bila şi se acoperă cu hîrtie sau foaie
de polietilenă, lustra, dacă nu se de¬
montează, se acoperă şi se protejează).
Lucrurile mărunte se depozitează în
alte încăperi. în vederea protejării du¬
şumelei, pe aceasta se întinde hîrtie
sau se aşterne un strat de rumeguş.

Starea suprafeţelor care urmează să
fie zugrăvite trebuie să asigure posi¬
bilitatea începerii lucrărilor. Deci aceste
suprafeţe se curăţă de praf, de murdă¬
rie, de stropi etc., iar porţiunile umede
trebuie să fie supuse uscării, căci altfel
se produc pete şi se scorojeşte stratul
de zugrăveală (fig. 1). Zugrăvelile se
execută de preferinţă în mediu uscat,
la temperaturi de peste +5°C, evitîn-
du-se curenţi puternici de aer, deoarece,
prin uscarea izolată a unor porţiuni,
suprafaţa rămîne pătată.

Faza de pregătire a suprafeţelor are
ca scop curăţirea şi netezirea lor. Astfel
se verifică mai întîi peretele, prin cio-
cănire, pentru a se constata starea ten¬
cuielii. Porţiunile care se desprind se
curăţă şi se refac (fig. 2), muchiile lo¬
vite se repară, iar crăpăturile se lărgesc
pentru reparare. Refacerea porţiunilor
mai mari de tencuială căzută se execută
prin aplicarea unui strat nou (fig. 3).
Se pot folosi următoarele mortare: de
var (nisip fin, var pastă şi apă pînă se
obţine o pastă vîscoasă); de var cu
adaos de ipsos, care, datorită ipsosului,
se întăreşte într-un timp mai scurt;
de var cu adaos de ciment (var pastă,
ciment, nisip şi apă pînă se obţine o
pastă vîscoasă). Pentru refacerea mu¬
chiilor sau astuparea rosturilor mai mici
se foloseşte mortar de ipsos, nisip şi
apă. Porţiunile refăcute şi bine uscate
se uniformizează prin şlefuire cu hîrtie
abrazivă.

După aceste operaţii de refacere a
peretelui, trecem la următoarea fază,
şi anume spălarea suprafeţelor, avînd
ca scop îndepărtarea zugrăvelii vechi
de pe pereţi şi tavane. Se execută în
felul următor: suprafeţele se înmoaie
cu apă caldă în care s-a dizolvat săpun
(săpun de rufe sau pastă de săpun din
abundenţă) cu ajutorul bidinelelor sau
prin stropire cu vermorelul. După în¬
muiere suprafaţa se freacă cu un burete
ud. Operaţia se repetă de mai multe
ori, pînă cînd nu rămîne nici o urmă
din vechea zugrăveală.

Se poate continua, dacă este cazul,
cu răzuirea suprafeţelor (fig. 4). Este
operaţia prin care se îndepărtează, total
sau parţial, straturile de zugrăveală
veche, atunci cînd sînt coşcovite sau
cînd nu mai suportă un nou strat de
zugrăveală (căci ar duce la coşcovirea
lor). Se execută cu ajutorul unui şpaclu,
avînd grijă ca în timpul răzuirii să nu
se degradeze tencuiala. Dacă straturile
vechi de zugrăveală sînt numeroase,
operaţia de umezire şi răzuire se repetă
de mai multe ori, pînă se obţine rezul¬
tatul dorit. După răzuire, suprafeţele
se şterg cu apă curată cu ajutorul bu-
reţelui.

în cazul în care zugrăveala se aplică
pe tencuială nouă, spălarea şi răzuirea
se elimină şi se trece direct la următoa¬
rea etapă de lucru: grunduirea. Aceasta
se execută după pregătirea suprafeţelor
suport, prin aplicarea manuală sau me¬
canizată a unui strat subţire, uniform
şi continuu de grund. Se recomandă
aplicarea manuală pentru realizarea unei
pătrunderi bune a grundului în porii
stratului suport, asigurîndu-se astfel
o aderenţă bună pentru stratul următor.

Grunduirea manuală se face cu bidi¬
nele mari, rotunde sau pătrate. Grundul
se ia în cantităţi mici cu bidineaua, care
se stoarce de marginea vasului (com¬
poziţia se amestecă din cînd în cînd,
pentru a se evita depunerea materiilor
în suspensie). Grunduirea pereţilor se
face orizontal, iar a plafoanelor transver¬
sal pe direcţia luminii, cu mişcări largi
ale mîinii înainte şl înapoi. Aspectul
suprafeţei grunduite trebuie să Le umed,
lucios. Cînd unele porţiuni s;e măiuiesc,
ceea ce înseamnă că în acea uorţiune
stratul suport a absorbi o-opede
apa din stratul de grund, se <*•..>. ap^că
un strat. în cazul *n care «n- n dîre
sau urme de bidinea, atunci se ■ • seazâ
pe loc, cu atenţie, fie cu bidineaua, fie
cu o pensulă. Dacă suprafeţele suport;
prezintă asperităţi, atunci, pentru nete¬
zirea lor, în loc de grund, se aplică, tot
cu bidineaua, un strat de pacioc de var:
grund 1 i (reţeta 1) şi 0,150 kg ipsos.
Grundul se poate aplica şi mecanizat
cu ajuforui vermorelului.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 11/80

Unitate binecunoscută din raniyra industriei elec¬
trotehnice, I.A.E.I.-Titu realizează, în domeniul apa»
ratajului electric de Joasă tensiune cu aplicaţii in¬
dustriale şi = casnice, © gamă variată de produse cu
fiabilitate ridicată, cu © linie d® prezentare modernă
şi ey caracteristici tehnice In continuă perfecţionară
Dintre acestea amintim; butoanele de comandă de
diferite tipuri şi dimensiuni, lămpile de semnalizare
— cu şi. fără transformator — pentru panourile de
automatizare, cSemeSe de racordare, siguranţele cu
mare putere d© rupere şi soclurile pentru siguranţe,
prizele şi fişele cu 5 contacte pentru reţeaua trifazată
(388. V), prizele bipolare cu şi fără contacte de pro¬
tecţie, prizele triple cu cordon şi şteciier, prizele cu
protecţie contra atingerii accidentale, destinate ca¬
merelor copiilor, butoanele de sonerie cu carte de
vizită, automatele de scară tranzistorizate, comuta¬
toarele cu placă frontală deiîiontabilă, ştecliereie şi
duliile de diferite tipuri etc-

r^m

Am selecţionat pentru dumneavoastră două
dintre cele mai recente realizări ale harnicului
colectiv de aici.

• Siguranţele ultrarapide, gabarit 1, cu tensiunea
nominală de lucru de 880 V c.a. şi curenţi nominali de
100, 125, 160 şi 200 A, s?nt utilizate pentru protejarea ele¬
mentelor semiconductoare din diferite sisteme de acţio¬
nare electrică. Ele au capacitatea de rupere nominală în
curent alternativ de 50 kA. Aspectul lor este redat în
schiţele alăturate, iar cotele de gabarit pentru mărimile
71, 72 şi 73 slnt prezentate în tabel.

® Duliile E27, pentru 250 V^/4 A, protejate împotriva
umezelii, sînt .destinate instalaţiilor electrice exterioare,
fixe sau mobile. Ca şi duliile E27 simple (varianta mo¬
dernizată, pe care am prezentat-o în reportajele ante¬
rioare), modelul din fotografiile alăturate este protejat si
împotriva deşurubării accidentale, asamblarea cetor două
părţi fădndu-se cu ajutorul unui şurub interior,,

J mMhea

LŢb"

. 76

. 25

j 72

®9

74 ;

7°;

I 73 I

_ZL.

S 75

. fentru inform afli suplimentare privind caracfe-
; fisticii© tehnice şl condiţiile de livrare, vă puteii
adresa la ÎNTREPRINDEREA DE APARATAJ ELEC¬
TRIC DE INSTALAŢI! TITU, str. Gării nr. 79, jude¬
ţul Dîmboviţa, telefon; 14 79 55, telex; 17 228.

sisiior urnim

Primul etaj este un oscilator care 22-25 spire CuEm 0,3-0,4, Priza pentru
are cuplat o placă sau un fir ca ele- reacţie se ia la spira 7 {de ia aiimen-
ment detector. Cînd o persoană se tare).

apropie de elementul detector, frec- Tranzistorul P423 se poate înlocui
venţa de oscilaţie a etajului se schimbă cu EFT 317, MP 42 cu EFT 353, MP 37

şi curentul prin tranzistor scade. cu AC 181, dioda D 202 cu 1N4Q01,

Tranzistorul V 2 se deschide în func- D 226 cu 1N4007, iar D814 cu PL 12.
ţie de potenţialul ce-l culege pe R 4 , Transformatorul trebuie să debiteze
în acest mod se comandă (prin Vj) în secundar o 'tdnsiune-.de 10 V.
tiristorul KY201.

Bobina L, se confecţionează pe o «MODELiST CONSTRUCTOR»—
carcasă cu diametrul de 8 mm şi are 5/1980

Cu două tranzistoare FET se poate
construi un radioreceptor pe unde
scurte atît pentru uz general, cît şi
pentru traficul de radioamatori.

intrarea se face printr-un circuit
aperiodic, ca amplificator fiind un
tranzistor FET, tip BF245, în montai
cu grila la masă.avînti ca sarcină cir¬
cuitul oscilant.

Următorul etaj preia din circuitul

oscilant semnalul selectat pe care îi
întăreşte prin fenomenul de reacţie,
După cum se observă din schemă,
comutarea bobinelor ce face , n in¬
termediul unui soclu. Diametn 1 car
caselor bobi eior este 70 22 i n
făşurarea Lv are 13 spire Em 3,2,
iar înfăşurarea L R are 13 spir ,5:

I.B1C ECNîi :

GA 1160

BANDA 5,8“Î3MI

Frecvenţa de lucru este dictată de
frecvenţa cristalului şi nu poate fi
modificată.

Etajul final de putere dezvoltă apro¬
ximativ 1 W.

Bobina L, are 30 de spire CuEm 0,5.

în componenţa aceste
un circuit integrat CDB -
zistor 2N3053.

SN7400N

C4 10 n

2N3053

3,5MHz

Emiţătorul dezvoltă o putere sufi¬
cient de mare datorită tubului folosit
6 L6. Stabilitatea frecvenţei este asi¬
gurată de oscilatorul cu cuarţ. Acope¬
rirea benzii de 3,5 MHz se obţine din
condensatorul de 100 pF cuplat în
paralel pe cristalul de cuarţ. Se ob¬
servă că montajul funcţionează numai
în telegrafie, manipulatorul cupiîn-
du-se în catodul tubului.

Bobina cu inductanţă de 33/4H are
50 spire din CuEm 0,6 pe o carcasă cu
diametrul de 25 mm, bobina L 2 are
28 de spire cu aceeaşi sîrmă şi pe
aceeaşi carcasă.

Celelalte bobine sînt şocuri de radio-
frecvenţă şi de filtraj.

Pe conexiunea anod şi grila 1 se
vor monta perle de ferită.

TEHNIUM 11/ac

CULATORUL

»II7Tmi D

CURMARE DIN NR. TRECUT)

restul calculatorului este rezervat pentru
alte calcule.

jcXCj. Această tastă schimbă conţi¬
nutul memoriei cu conţinutul afişajului.

rnorner.'. ea acţionează imediat asupra
or icărix număr afişat şi nu afectează
Ale calcute în lucru.

De ce poate îi necesară o tastă spe¬
cială pentru l/x?

Se cere rezistenţa echivalentă în cazul
legării în paralel a 3 rezistenţe de
Rj = 10, 11 2 = 20, R 3 = 30.

"Re “ R7 + R7 + R"“

Acţionează

Tastele ED IZ] — Pătratul şi

rădăcina pătrată ( radical)

Aceste taste acţionează numai asupra
numerelor afişate în display şi nu asupra
calculelor în lucru.

HD înseamnă înmulţirea numărului x
p rin e l însuşi

jZx (înseamnă un număr care înmulţit
cu eTînsuşi dă numărul x.

Exemplu:

m -

(3x8)

LLd

= 1

2 [îj] =0,5
I_J

ED :i

stei STO[ |~R Lj jSUMj >

Memoria în calculatorul dv, este un
loc în care sînt memorare numere ce
urmează să fie utilizate mai tîrziu.

Tasta jjQN/Cj nu şterge conţinutul

Apăsaţi Afişaj

E 3 L'" 8 Q □ •
p*] Rj ^ E 3îi E

p 1 74,630563

'> nou facem precizarea că Jx*j r

j Ţ - j nu acttoneaM asupra nume¬
relor afişate ..o asupra rezultatelor. Inc-
: r «ERROJR •> ap. in cazul ac¬
ţionări; tasa.i Qx i pentru un număr >
negat""' Radicala? o imn ir negat*
e :.. imagm ■ pe. care ca* ■

terni nu e.ite programat şă-î util:.- .

Tastele [/j şi j INV\ [~y*| Puteri şi
rădăcini

STOl tasta memorează, numai nu¬
mărul afişat în memorie fără să anuleze
afişarea (orice număr existent anterior
în memorie este şters în prealabil).

Apăsînd |~RCLjj oricînd, după memo¬
rarea unui număr în memorie, face ca
numărul să fie afişat. Citirea nu este
distructivă," numărul afişat existent în
memorie şi după acţionarea tastei |r.C.l]
şi puţind fi chemat ori de cîte ori este
necesar.

Exemplu:

a =D (44-16)

b = î 44 — 9a, şi avem nevoie de b

Acţionaţi Afişaj

3 El 8 EH 44 0 15 0

Lui âi?]

10,5 valoarea pentru a: se
memorează

144 P] s nrţ IRCL] [Zj
49,5 valoarea pentru b
i SUM permite adunarea algebrică a
orice este în afişaj direct cu conţinutul
memoriei (nu afectează calculele în lucru).

Această tastă se poate utiliza atunci
cine dorim să facem un' total, în timp ce

O putere sau exponent este un număr
care este scris deasupra şi la dreapta
altui număr numit bază.

baza <*— y x puterea

[y*] înseamnă: ia numărul y şi înmul¬
ţeşte-! cu el însuşi de x ori; aceasta este
exact ce face cal culat orul pentru dv.
dacă apăsaţi tasta jy* j . Pentru a folosi
testa fFl , se procedează astfel:

® se introducejbaza (y)

• se apasă [=~|

Exemplu; aveţi un cub .cu latura de
3,21413 m. Care este volumul în m 3 '?
Soiuţie; volumul este 3,2!413 3 .

Apăsaţi Afişaj

3,21413 E 3 Q 33,203993 rrr
Notă importantă: urmăriţi cu atenţie
afişarea ultimei cifre zecimale, pentru a
fi siguri că operaţia a fost complet ter¬
minată, înainte de a apăsa pe următoa¬
rea tastă.

Folo sind tasteie în următoarea sec-
ve nţă |lNV(f~y x ~[ , obţineţi radical de
ordinul x a, iu . adică (J înmulţind
acest număr cu el însuşi ae x ori, se
obţine y — adică = y

Cartea recent apărută sul egide
Editurii Albatros — Pilot de linie,
semnată de generai maior aviator Au¬
rel Răican, constituie o tentantă in¬
vitaţie ia cunoaşterea unui univers
pasionant, nu numai pentru tinerii care
doresc să îmbrăţişeze profesiunea de
pi iot, dar şi pentru celelaite categorii
de^ cititori.

Intr-un ştii alert şi accesibil, dubiat
de o riguroasă competenţă, autorul
prezintă problemele pregătirii echipa¬
je! or de aeronave, condiţiile de selec¬
ţionare, etapele necesare dobîndirii
brevetului de pilot de linie şi a califi¬
cării de piiot comandant de bord. Eloc¬
ventă monografie a unei nobiie pro¬
fesiuni, Pilot de linie face cunoscute
tinerilor ce doresc să devină conducă¬
torii modernelor aeronave în cadru!
aviaţiei civile şi cîteva date sintetice
aie dezvoltării acestei activităţi de-a
iungui anilor în România, precum şi o
prezentare generală a sistemului na-
ţionai de pregătire şi promovare a
piioţiior.

Un bogat capitol grupează anexe
referitoare Ia întocmirea caracteriză¬
rilor de zbor, ia evidenţa antrenamen¬
tului cu simulatoare, ia principalele
caracteristici tehnice aie aeronavelor
din dotarea companiilor aeriene ro¬
mâne, ia programul de pregătire pen¬
tru calificarea de pilot instructor pe

public *

Un i glosar cuprinzînd termen
de specialitate completează un volur
de certă utilitate în orientarea profe-
sionaiă a tinerilor ce doresc să îmbră
ţişeze nobiia profesiune de pi A, r civ :

MĂSUK

OR*7CNTAl

1) La măsurat se bazează pe modi¬
ficarea conductibiiităţii eiectrice (pi.)

— Drept pe_ margine! 2) Aparat elec¬
trotehnic. 3) In trusă — Pus în mişcare
de forţa aburului sau electricităţii —
Poate avea ca temă eiectronica. 4)
Fruct în Antiie — între cei dragi —
«Doarme în pantof». 5) Cea electro¬
nică este foarte exactă — Ales. 6)
Cureiuşă — Tudor Damian — în acest
ioc. 7) însăşi electronica — Cursei
8) Stringent — i ratat termic. 9) Din
Dacia — Generator de curent electric
continuu — Soi amestecat! 10) între¬
prindere regională de transporturi au¬
to — Produs metalurgic intermediar —
Cuta! 11 ) Aproape atomică! — Per¬
sonaj literar — Limpede 12) Prefix
cald — Linii electrice.

VERTICAL

1) Măsură a inerţiei corpurilor —
Supus radiaţiei. 2) Eiectronistui casei

— Poate fi şi de electronică. 3) Ntcoiae
Popa — Măsoară electric mărimile ne-

cuvinte Încrucişate

electrice, 4) Marcă de televizor — in
cote! 5) «Barometrul» televizorului —
Teme! — Eu, în vechime. 6) Fenomen
în eiectronica T ” >. un siv

dent în electronică — «Florile» victo¬
riei (sing.). 8) Rece! — Folosit ia. semi¬
conductoare, 9) Create fără cap şi
picioare — Ud rea Ana — Diviziunea
unei piese. 10) A examina — Prima
liniei — In electronică! 11) Măsură
tehnică — Sticlă piumbopotasică. 12)
Dispozitive electronice.

REZOLVAREA JOCURILOR
DIN NUMĂRUL TRECU* 5 " 3 . L 3

| 3 ; 4 j 1 : 2 '

Cuvinte încrucişate;.ANTENE LlJ._l_.Jj ..., 4 i

Orizontal: 1) Ferită — Mesny. 2) Imagini — Muza. 3) Director — hi

— G. 4) Es — L — En — Ţevi. 5) Ria — Animate. 6) Elice — Opera. 7) R

— Fir — Ala — TN. 8) Aco — Ieşi — Pic. 9) Morişcă — Loco. 10) Unda

— R — Radar. 11) Ri — Spaţiu — La. 12) Acţiune — Etaj.

TEHN9UM 11/80

Aparatul TFC-
2302 S este un radio-
casetofon ce are în¬
corporat, pe lîngă
componentele discre¬
te, şi un circuit inte¬
grat.

Alimentarea se
poate face din reţea¬
ua de curent alterna¬
tiv sau din 4 baterii
de 1,5 V.

Ca receptor lucrea¬
ză în gamele UM (530-

1 605 kHz) si UUS
(88-108 MHz).

Casetofonul asigu¬
ră o bandă de frec¬
venţe cuprinse între
120 şi 6 000 Hz. Pu¬
terea audio maximă
ce o poate debita
este de 1,5 W.

Echivalenţa tran-
zistoarelor japoneze
din schemă cu tran-
zistoare româneşti
este următoarea:

2 SC 930-BF 254;

2 SB 1878—AC 180 K:

2 SC 929—BF 255;

2 SC 536—BC 171.

CiflfbRII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO-

ILEXIM ' — DEPARTA¬
MENTUL EXPOJtT-lti- :
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI 5TR. O
CEMBRii'NlL3.

Tspsnii sxecBîat te

Casfcbsittl ţelignrffc^Cgsa •’Şe&stsli».

SAVA DANIEL — Bucureşti. Re¬
ceptorul, fiind pe standard CCIR, ne¬
cesită modificarea blocului de intrare
(circuitele oscilante) spre a recep¬
ţiona banda OIRT din UUS.
COROIAN ION — jud. Cluj. Nece
sită la inţrare un întreg amplificator
MICU IULIAN — Cluj-Napoca. în
perioada de vară apar condiţii deose¬
bite de propagare a undelor electro¬
magnetice; aşa se explică apariţia pe
televizor a unor imagini TV de la
mare distantă.

CEAUŞESCU BUCUR — Cîmpu-

iung-Muscel. Vă mulţumim pentril
aprecierile adresate revistei. La apa¬
ratul dv, va trebui să montaţi în pa¬
ralel pe fiecare circuit oscilant cîte un
condensator cu valoarea de 18-22.pF.
PĂUN ION — jud. Ilfov. Nu se poate
înlocui cu alt transformator.

FOTIADE VICTOR — Galaţi. Di¬
fuzoarele VKSH-3013 A/8 sînt de bună
calitate şi se pretează pentru audiţii
HI-FI dacă sînt montate în boxe adec¬
vate.

Nu ne putem pronunţa însă asupra
modului cum ar funcţiona în vechile
dv. boxe.

TIBER5U MÎCOLÂE — Piteşti.

Schema trebuie să fie experimentată
de dv., nu de noi.

ARSENE TRAIAN — jud Dîm¬
boviţa, Nu deţinem caracteristicile
circuitelor integrate la care vă referiţi
în scrisoare.

DAVID ION — Crâiova. înre¬
gistrarea făcută din programele emise
în UUS este superioară faţă de cea din
unde medii.

Recepţia programului III se obţine
tot în UUS, şi în acest scop, receptorul

dv. trebuie modificat (intrarea UUS).

DANCI MIHAI —Vişeul de Sus.

Construiţi o antenă cu 5 sau 7 ele¬
mente şi recepţia se va îmbunătăţi.

Prin diodă curentul trece de la B
ia A (notatia dv.).

1CNESCU IULIAN — Brăila.
Este dificil a transforma un casetofon
din mono în stereofonic. Această ope¬
raţie implică nu numai modificări e-
lectrice, ci şi mecanice. Diodele 1N40G1
şi 1N4004 admit un curent de 1 A şi 50,
respectiv 400 V.

RACUCIU CIPRIAN — Bihor.

în schema originală nu este prevăzută
polarizarea prin rezistor. Totuşi, dacă
etajul nu oscilează, plantaţi un rezis¬
tor cu valoare cît mai mare.

COMAN CAMELIU —Slobozia.
Schema trimisă conţine multe greşeli,
deci nu poate fi publicată.

OBABA GEORGE—jud. Timiş.
Montajul la care vă referiţi a fost ex¬
perimentat cu piesele notate pe sche¬
mă. înlocuind unele componente, nu
putem să ne pronunţăm asupra rezul¬
tatelor.

SUGĂ ION — Reşiţa. - Deocam¬
dată nu deţinem datele circuitului in¬
tegrat care vă interesează.

ZEGREA M. — Timişoara. Am
reţinut sugestiile şi preferinţele dv. şi
vom ţine cont de ele în sumarele vii¬
toare.

MLA DEN GHEORGHE — Crâio¬
va. Temperatura tranzistoarelor fi¬
nale nu trebuie să depăşească 7(fC.
COSTACHE FLOREA — Bucureşti

Am reţinut materialul spre publicare.

SŢAN SANDU —Galaţi

întreruperea ritmică a funcţionării
televizorului se pare că este cauzată
de tubul PY88.

PAVUNEV DAN — Urziceni

Montînd un amplificator de 7 W,
va trebui să aveţi şi difuzoare de pu¬
tere (cel puţin 10 W). Pe casetofon
mono înregistrările stereo se reproduc
tot mono.

LEAHU BOGDAN — Bucureşti

Pentru ca magnetofonul dv. să redea
stereo,trebuie să utilizaţi încă un am¬
plificator de audiofrecvenţă.

PAPANIU CONSTANTIN — Ro¬
man. Consultaţi articolul referitor ia re¬
glajul de tensiune care va fi publicat
în nr. 12/1980.

BARBU E.— jud. Dîmboviţa

Scrieţi-ne şf vă vom da lămuririle

rprufp

MEOŞU F. — Tismana

Am publicat (in extenso) modul de
construire a unui lanţ de muzică şi
culoare în mai multe numere din re¬
vista «Tehnium».

DINU ION — Bucureşti
Puteţi introduce înaintea circuitului
TBA 810 circuitul corector propus de
dv.