Tehnium/1980/8006

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

PI8IECM

M:' BlEIIil ii. ■

Ml PIIIEC1
ANIUTIY

Aparatul complex de măsură poate
să funcţioneze ca generator etalon de
frecvenţă şi ca frecvenţmetru şi capa-
cimetru, Pe funcţia generator de frec¬
venţe etalon el generează frecvenţele
de 1 MHz, 0,1 MHz; 10 kHz, 1 kHz,
100 Hz, 10 Hz şi 1 Hz. Capacimetrul
şi frecvenţmetrul posedă cinci scale
de măsură:

1. 0—100 pF; 0—1 MHz

2. 0—1 nF; 0—100 kHz

3. 0-10 nF; 0-10 kHz

4. 0-0,1 ju F; 0-1 kHz

5. 0-1 ju F; 0-100 Hz

Tensiunea minimă de atac este de

400 mVvv, iar tensiunea maximă de
10 Vvv. Aparatul are scală liniară şi o
precizie bună (2,5%). Schema este

realizată cu circuite integrate logice
de producţie internă (I.P.R.S.-Bănea-
sa). Analizînd schema electrică, se
observă că este constituită dintr-un
oscilator pilot cu cuarţ, din 6 divizoare
de frecvenţă cu CDB493, circuitul de
măsură a frecvenţelor şi capacităţilor
şi alimentarea cu tensiune stabilizată
a circuitelor electronice.

Circuitul de măsură a capacităţilor
şi frecvenţelor se bazează pe princi¬
piul comparării duratei a două im¬
pulsuri.

Această funcţie este realizată de
circuitul integrat CDB 4121, triger
Schmidt cu temporizare. Durata im¬
pulsului la ieşire este dată de relaţia
3îeb = R.C.In 2 . Aparatul este montat

| Lucrarea de bacalaureat constituie astăzi nu numai proba de |
maturitate a absolventului de liceu, ci şi capacitatea sa de a pro- f
x iecta şi realiza un aparat, un montaj, un instrument util fie pentru f
| autodotare, fie pentru optimizarea unui proces productiv. Rod al |
consecinţelor pozitive ale integrării învăţămîntului cu producţia j
| şi cercetarea, caracterul aplicativ al lucrărilor de diplomă consti- I
tuie un atribut ce favorizează pentru absolvenţii liceului o cunoaş- |
tere adecvată a exigenţelor viitoarelor locuri de muncă. Prezentăm i
în acest număr o lucrare interesantă dedicată realizării unui aparat !
complex de măsură; autorul ei, Adrian Safta, absolvent ai Liceului
«Electronica» din Bucureşti, se numără şi printre cîştigătorii con¬
cursului profesional «Cel mai bun electronist», ediţia 1980, concurs
care a reunit pe cei mai buni eievi din liceele de specialitate cu
acest profil. Lucrarea a fost realizată sub îndrumarea tovarăşului
inginer lîie Adrian şi preluarea construcţiei de către elevii altor
licee de profil din ţară poate fi deosebit de utilă atît dotării labora¬
toarelor de fizică, cercurilor tehnico-aplicative, precum şi ama¬
torilor de construcţii radio.

Tastă

apăsată

1 MHz

0,1 MHz

0,01 MHz

1 kHz

100 Hz

semireglabil

p 6

P 5

P 4

P 3

P 2

pe trei module realizate pe circuit im¬
primat. Legăturile între claviatură şi
plăci sînt făcute pe cablaj convenţio-

la 5 V din potenţiometrul P 7 . După
aceea se reglează din condensatorul
C v frecvenţa de oscilaţie a cuarţului,

nai. La punerea în funcţiune trebuie* care trebuie să fie exact de 1 MHz

să se regleze tensiunea de alimentare

înainte de a măsura cu aparatul, se

Produs cu o deosebită utilitate
nu numai în petrecerea timpului
liber, ci şi în extinderea practicării
mişcării de către copii şi tineri, cu
consecinţe pozitive în dezvoltarea
armonioasă a calităţilor fizice, bi¬
cicleta rămîne un mijloc universal
apreciat de posesorii de toate vîrs-
tele.

De mulţi ani, drept urmare a di¬
versificării producţiei de bunuri de
larg consum, producem ia noi în
ţară biciclete avînd o iargă serie
de tipuri, de ia cunoscuta «Car-
paţi», pînă la modernele «Pegas»,
prezentate ia recentul Tîrg inter¬
naţional de primăvară de ia Bucu¬
reşti într-o variată gamă sortimen¬
tală. Admiram cu acest prilej nu
numai robusteţea design-ului noi¬
lor tipuri de «Pegas», dar şi func¬
ţionalitatea ior constructivă, rod a!
muncii unui harnic colectiv de mun¬
citori, tehnicieni şi ingineri din
Tohani, localitate a! cărei nume
merge pînă la identificare cu evo¬
luţia bicicietei româneşti. Din pă¬
cate, o serie de aspecte negative
privind comercializarea bicicletelor
şi mai ales a pieselor de schimb
necesare au consecinţe deloc plă¬
cute atît pentru posesorii acestui
popuiar mijloc de transport cît şi
pentru cei care aspiră ia utilizarea
lui.

mmm

în urma a numeroase sesizări
primite la redacţie din partea citi¬
torilor noştri privind aproviziona¬
rea cu biciclete şi accesorii velo,
am efectuat o anchetă fulger în
cîteva magazine din Capitală.

Un prim popas ia magazinul din
Piaţa 1848 ne confirmă absenţa ca¬
merelor şi cauciucurilor pentru bi¬
ciclete «Pegas», de tipul 281/2,
20x1,75, 20x1,25. Lipsesc, de ase¬
menea, spiţe pentru «Pegas», valve
mecanice. Nici bicicletele din im¬
port, tip «Ucraina» sau «Sputnik»,
nu beneficiază de un set complet
de accesorii. Astfei lipsesc foi de
angrenaj, spiţe, rulmenţi şi bile,
lanţuri. Valvele mecanice pentru
toate tipurile de biciclete lipsesc
din toamna anului trecut, aite ac¬
cesorii cum ar fi camereie şi cau¬
ciucurile lipsesc de două luni ju¬
mătate (prezenta anchetă a fost
efectuată în preajma zilei de 1 iunie,
cînd, probabii, numai factorii res¬
ponsabili cu producerea şi apro¬
vizionarea cu accesorii velo nu ştiu
că sărbătorim ziua copiiior). In
acelaşi magazin, bicicleta tip «Pe¬
gas» pliant nu a mai sosit de două
luni, iar tipurile «Pegas»-51 şi «Pe-
gas»-41 lipsesc din toamna anuiui
1979. La magazinul specializat din
strada Doamnei găsim alte ab¬
senţe nemotivate. Camereie pentru
«Pegas», faţă şi spate, nu au mai
sosit de un an de zile. Lipsesc cuie
de ventil şi cu arc pentru bicicletele
universale din producţia internă,
con fixator şi axe spate pentru
«Pegas», valve. Dintre tipurile de
biciclete, pentru care, cuimea, exis¬
tă unele accesorii, lipsesc, deşi sînt
intens soiicitate, «Pegas» pliant,
«Pionier» şi «Pegas»-22. De cînd
au intrat în circuitul comercial, bi¬
cicletele «Pegas»-12 nu au fost
însoţite de numărui corespunzător
de camere şi cauciucuri (care au

lipsit cu desăvîrşire, probabii, în
ideea unei fiabilităţi totale a pro¬
duselor asigurate de întreprinde¬
rea «Victoria»-Tîrgovişte). Poate
au dispărut cioburiie de sticlă şi
cuiele de pe drumurile micilor bi-
ciciişti?

Tot pentru copii lipsesc roţile
ajutătoare de ia bicicletele potrivite
vîrstei lor.

Un alt aspect semnalat de cum¬
părători cu ironie ia adresa pro¬
ducătorilor de biciclete este cu¬
loarea. Aici au sosit loturi de bici¬
clete de damă şi biciclete de băr¬
baţi avînd culoarea neagră şi, res¬
pectiv, portocalie. Concepţia este
cel puţin curioasă faţă de cromati¬
ca necesară bicicletelor. Absenţa
accesoriilor necesare bicicieteior
ne-a fost confirmată şi ia aite ma¬
gazine din Capitală, precum şi de
numeroase sesizări ale cititorilor
noştri. Este cazul ca direcţia de
resort din Ministerul Comerţului
interior, precum şi întreprinderile
care produc accesorii pentru ve¬
hiculul considerat pe drept cuvînt
«ai tuturor vîrstelor» să rezolve în
mod operativ situaţiile arătate.

Aşteptînd un răspuns din partea
forurilor responsabile din cadrul
Ministerului Comerţului interior,
semnalăm şi faptul că acest mi¬
nister, ocolind prevederile Legii
presei, nu ne-a răspuns nici pînă
acum ia criticiie adresaie în numă¬
rul 1/1980 a! revistei noastre, în
ancheta referitoare ia posibiiităţiie
de comercializare pentru aparatele
electrice de măsură şi control pro¬
duse la Timişoara (un exemplar al
revistei însoţit de o scrisoare a fost
înregistrată la M.C.I. sub numărul
08675/13.02.1980). Poate pentru pro¬
blema bicicieteior răspunsul va sosi
înaintea sezonului de iarnă.

CĂLify STĂMCULESCU

TEHNIUM 6/80

LISTA PI LSI LOR

>V*.

Ri — rezistenţă I kfi; R 2 — rezistenţă
1 kfi; R 3 — rezistenţă 220 kfi; R 4 —
rezistenţă 220 kO; R 5 — rezistenţă 3,3 kfi;
Re — rezistenţă 510 O; R 7 — rezistenţă
24 kfi; R s — rezistenţă 470 O; R 9 —
rezistenţă 1 kfi; R 10 — rezistenţă 470 fi;
Ru — rezistenţă 20 kfi; R 12 — rezis¬
tenţă 1,3 kfi; Pi - 6 — potenţiometru
semireglabii 10 kfi; P 7 — potenţiometru
semiregîabil 2,5 kfi; P 9 — potenţiometru
liniar 100 kfi; P i0 — potenţiometru li¬
niar 47 kfi; Ci — condensator 10 000 pF;
C 2 — condensator 360 pF; C 3 — con¬
densator trimer 4-4-50 pF; C 4 — con¬
densator 1 jiF±iy o ; C 5 — condensator
0,1 /iF±J%; C 6 — condensator

10 000 pF£l%; C 7 — condensator
1 000 pF ± i %; C ă — condensator 100 pF
+ 1 %; Cg — condensator 0,47 /aF ; Ci 0 —
condensator electrolitic 2 000 ţiF/16 V;
Ti — tranzistor BC 172 B; T 2 — tran¬
zistor BC 107; T 3 — tranzistor 80 135;
Di - diodă BA 234; D 2 — diodă DZ 6,3
sau PL 6 V 8 Z; D 3 - 6 — diodă 1N4001;
CIj — circuit integrat CDB 400; CI 2 —
circuit integrat CDB 4121; CI 3 —CI 8 —
circuit integrat CDB 493.

GUMfCT

reglează din potenţiometrele P 2 -P f ia
fiecare gamă indicaţia la cap de scală
a instrumentului. Acest reglaj se face
conform tabelului.

IM ATENŢIA
PARTICIPANTELOR

200), un aStul pentru piatră cu
fi 300, unui pentru avans fin al
mesei, o metodă privind reducerea
consumului de oţei rapid îa exe¬
cutarea frezelor melc pentru roţi.
Ajutat în cercetări îs sale de către
comisia tehnico-ştiinţifică a în¬
treprinderii, pasionatul căutător de
nou care este Florin Săvescu se
arată dispus schimbului de idei cu
oricare dintre cititorii revistei noas¬
tre. Aşa că, dacă doriţi să-i scrieţi,
faceţi-o pe adresa; Subing. F. Să¬
vescu, întreprinderea mecano-na-
vaiă Galaţi.

Un simplu şi Ingenios dispozitiv
de ascuţit freze Romascon pro¬
pune subinginerul găfăţean Florin
Săvescu — în ceea ce am numi
un exemplu tipic de adaptare la
condiţiile de producţie. Un electro¬
motor, un polizor plus un dispo¬
zitiv de fixare şi aranjare cu unghi
de înclinaţie variabil pot aduce,
demonstrează inovatorul nostru, o
sută de mii de îei economii pe an.
Dealtfel, Fiorin Săvescu nu duce
lipsă de idei. El mai propune: un
dispozitiv de îndreptat piatra abra¬
zivă în maşinile APPD 460 (UAS

CAMPIONAT l L ' ■
CREAŢIE TEHNICA

Campionatul republican de creaţie tehnică YO, or¬
ganizat de redacţia revistei «Tehnium» şi de Federaţia
română de radioamatorism, face parte din «Acţiunea
pentru stimularea participării maselor îa creaţia ştiin¬
ţifică şi tehnică» din cadrul Festivalului naţional «Cîn~
tarea României» şi al «Daciadei».

Reamintim că participanţii înscrişi la acest campio¬
nat trebuie să trimită aparatele pe adresa Federaţiei
române de radioamatorism, P.O. Box 05-50, pînă’ Sa
data de 1 iulie 1980.

Decernarea premiilor va avea loc la Bucureşti între
1 şi 30 august 1980.

In perioada 1—10 septembrie 1980 se va organiza
la Bucureşti o expoziţie cu aparatură selecţionată şi
premiată în cadrul Campionatului YO.

în afara premiilor şi menţiunilor oferite de organi¬
zatori, revista «Tehnium» şi Federaţia română de radio¬
amatorism, mai sînt acordate o serie de premii de către
Institutul centrai de cercetări electronice din Bucureşti
(tranzistoare pentru înaltă frecvenţă, de medie şi mare
putere), întreprinderea de aparate electrice de măsu¬
rat Timişoara (instrument universal de măsură, turc-
metru electric), întreprinderea «Tehnoton»-laş.i {com¬
ponente pentru radioreceptoarele «Pescăruş» şi
«Bucur»), întreprinderea «Electronica»-Bucureşîi (se¬
turi de difuzoare pentru incinte acustice), întreprin¬
derea «Electrotehnica»-Bucureşti (transformatoare de
reţea pentru alimentatoare).

TEHMIUM 8/80

Ţi

-H

ÎH

—i_j

ypY7

RADIO-
TE1N1CĂ
PENTRU ELEVI

ELIMIKTE
8E CIRSIIiT

mmu

Fiz. A. MĂHCULESCU

Reţeaua caracteristicilor de transfer
de curent pentru montajul EC este fa¬
milia curbelor Ic = f(b) pentru Uc£ =
constant. Şi în acest caz reţeaua poate fi
redusă la una-două caracteristici (pentru
Uce=6 V sau 10 V), deoarece tensiunea
colector-emitor influenţează puţin valoa¬
rea curentului I c (fig. 19).

Raportul dintre variaţiile curentului
de ieşire, AI C , şi variaţiile corespunză¬
toare ale curentului de intrare, AI», în
jurul unui punct dat de funcţionare, P/,
se notează cu fi (beta): Al ( - Ais=/> şi
reprezintă panta caracteristicii în acel
punct, /? = tg b (fig. 20).

Factorul fi este diferit de raportul
curenţilor corespunzători punctului de
funcţionare 0? o = b/b), cu atît mai mult
cu cît l B şi Ic au valori mai mari. Pentru
curenţi b mid (respectiv pentru sem¬
nale mici de intrare), graficul cuprinde
o porţiune practic dreaptă, marcînd con¬
stanţa factorului fi. Pe măsuţă, ce b
creşte, graficul se curbează în sensul scă¬
derii lui fi. Această variaţie trebuie avută
în vedere în special la proiectarea etajelor
finale ale amplificatoarelor, unde tran-
zistoarele se folosesc la «capacitatea» lor
maximă.

Ţinînd seama de definiţia sa, fi repre¬
zintă factorul de amplificare în curent

ai tranzistorului m montaj cu emitoru!
comun.

Analizînd caracteristicile, se constată
că pentru b=0 (situaţie ce echivalează
cu a lăsa baza neconectată, conform
fig. 21) curentul de colector are o valoare
foarte mică dar nenulă, care se notează
cu Iceo şi se numeşte curentul rezidual
colector-emitor. Vom reveni asupra lui
Iceo atund cînd vom trata despre cu¬
renţii reziduali ai tranzistorului şi despre
influenţa temperaturii.

Relaţia aproape liniară dintre I c şi
b în porţiunile iniţiale ale caracteristi¬
cilor permite folosirea unor formule sim¬
ple de calcul în transferul de curent.
Astfel să presupunem că pentru o ten¬
siune constantă Uce curentul de bază
este făcut să varieze de la zero la valoarea
b- Variaţia sa este ded Ab = b —0 = b-
Corespunzător, curentul de colector va
suferi o variaţie de la I C eo la o valoare
Ic: AIc = Ic — Iceo- Aplicînd definiţia lui
fi, rezultă:

fi= , care se mai

Ab b
scrie l c = IcEo + fi * b-

Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia
porţiunii liniare a caracteristicii consi¬
derate. Ea este valabilă pentru orice
tranzistor bipolar, la o temperatură dată.

la o valoare U C e constantă şi la semnale
mici (b mic în comparaţie cu valoarea
maximă admisă).

în cataloage şi în fişele tehnice ale
tranzistoarelor, factorul de amplificare
în curent fi (uneori notat cu h 2 1 de
la modelul în cuadripoî al tranzistorului,
despre care vom vorbi mai departe) este
indicat de regulă sub forma unui inter¬
val de valori (de exemplu, 30—100) sau
prin valoarea minimă garantată (5-50).
Valorile corespund unor condiţii de mă¬
surare standard (I c , U C e, temperatură)
menţionate de fabricant.

Reţeaua caracteristicilor de ieşire pen¬
tru montajul EC este familia curbelor
Ic=f(U C E) pentru I B = constant (fig. 22).
Se foloseşte ca parametru constant de
intrare curentul b şi nu tensiunea Ube,
deoarece în majoritatea cazurilor atacul
bazd se face în curent, nu în tensiune.
Cum, de obicei rezistenţa internă a sur¬
sei de semnal este mult mai mare decît
rezistenţa internă de bază, b este prac¬
tic proporţional cu U B£ .

Influenţa lui I B asupra curentului de
colector fiind mare, de data aceasta se
trasează o adevărată reţea de curbe, de
preferinţă pentru valori echidistante ale

lui b, uşurîndu-se astfel interpolarea
grafică.

Caracteristica pentru b=0 porneşte
din originea axelor (cînd b=0 şi U C e = 0,
curentul de colector trebuie să fie nul),
fiind foarte asemănătoare cu caracteris¬
tica tensiune-curent pentru o diodă semi¬
conductoare în polarizare inversă După
cum am văzut anterior, b=0 echivalează
cu un circuit de bază deschis. Curentul
de colector nu este însă nul, existînd o
valoare reziduală Iceo datorată polari¬
zării directe a joncţiunii BE de către o
fracţiune din tensiunea U C e aplicată.
Pentru valori mari ale lui U C e, curentul
Iceo creşte abrupt. Dacă în circuitul
colector-emitor nu există o rezistenţă de

MMUmOAM

mmm

M. ALEXANDRU, Beiuş

v. ’ t . wmmmmmmmmmmmmmMm ■

Funcţia cea mae simplă a tranzistorului este aceea de comuta¬
tor, baztndu-se pe proprietatea tranzistorului de a controla va¬
loarea curentului de colector prin intermediul curentului de bază.
Intr-adevăr, din studiul caracteristicilor de ieşire rezultă că, prin
alegerea corespunzătoare a curentului ig, curentul de colector

poate fi făcut să varieze de ia la în cele ce urmează,

vom prezenta cîteva aspecte teoretice şi exemple concrete refe¬
ritoare ia funcţionarea tranzistorului bipolar în regim de comutaţie.

în general, comutatoarele au rolul
de a stabili — respectiv de a întrerupe
— curentul printr-un circuit de sarcină
dat. Ele funcţionează după legea «to¬
tul sau nimic», adică au numai două
stări posibile («deschis» şi «închis»).
Cînd funcţia aceasta este realizată cu
ajutorul dispozitivelor electronice (în
special semiconductoare), se spune
că avem de-a face cu comutatoare
electronice. Deoarece acestea nu po¬

sedă piese în mişcare relativă (cum
este cazul întrerupătoarelor mecanice,
al releelor etc.), ele se mai numesc şi
comutatoare statice. Printre avan¬
tajele lor menţionăm în primul rînd
posibilitatea de comandă pe cale elec¬
trică (sau, dacă se apelează la traduc-
toare adecvate, pe cale acustică, op¬
tică, termică, electromagnetică etc.),
curentul de comandă fiind foarte mic
în comparaţie cu valoarea curentului

de sarcină. în al doiiea rînd, comuta¬
toarele electronice se caracterizează
prin acţionare fermă şi grad înalt de
fiabilitate, rezultate din absenţa pie¬
selor în mişcare.

Vom începe prin a prezenta comu¬
tatorul realizat cu un singur tranzis¬
tor, în montaj cu emitorul comun. în
circuitul de colector se conectează

consumatorul R . a cărui alimentare
s

de la sursa de tensiune continuă U cc

dorim să o comandăm. Evident, tranzis¬
torul ales trebuie să aibă curentul no¬
minal de colector (valoarea Iq din

catalog) mai mare decît curentul ab¬
sorbit de consumator (aproximativ e¬

gal cu U cc /R s ) şi tensiunea colector-
emitor maximă superioară valorii U cc .

Dacă alegem un tranzistor de tip pnp,
emitorul se leagă la plusul sursei U cc ,

iar dacă alegem unul de tip npn emi¬
torul se leagă la minusul sursei.
Atunci cînd baza este liberă (i g =0V

curentul de colector are o valoare foar¬
te mică, Iqjţqi circuitul de sarcină pu-

tînd fi considerat deschis sau între¬
rupt (fig. 1). Căderea de tensiune pe
R g , egală cu produsul R g . este

şi ea foarte mică, aproape întreaga
tensiune U cc a sursei regăsindu-se

TEHNIUM 6/80

I.(mA)

Ir*

, 22

0,S

0,2 m A /

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18

I f Cm A) & ,

jAU BE

" U BE 2 ,

_k“l

“| s s constant T

OocâUg ^ c feste

0,2 0,4 0,6 0,8 1

/ • Rezistenta CE de saturaţie = 1/tgc

f 5 ’ „

Rezistenţa statica CE = = 1/tgd

Rezistenţa dinamica de ieşire = ^j CE =1/tge

limitare a curentului absorbit de la sur¬
să, creşterea lui Uce poate conduce la
un fenomen de avalanşă, avînd drept re¬
zultat distrugerea tranzistorului, chiar
cu baza liberă.

Cu creşterea curentului de bază, ca¬
racteristicile se deplasează spre valori Ic
mai mari crescînd în acelaşi timp şi
panta porţiunilor aproximativ liniare;
creşterea pantei este însă relativ mică,
păstrîndu-se aproximativ proporţiona-
litatea dintre Ale şi AI B .

Caracteristicile de ieşire indică o creş¬
tere rapidă a lui Ic cu creşterea lui Uce
de la zero la cîteva zecimi de volt Aceasta
se datorează trecerii joncţiunii de colec¬
tor de la polarizarea directă la polari¬
zarea inversă (cînd Uce = 0, joncţiunea

BC este polarizată direct de la Ube).
O creştere a lui U C e de numai cîteva
zecimi de volt inversează polarizarea
joncţiunii de colector astfel încât, prac¬
tic, caracteristicile nu pleacă din origi¬
nea axelor (fig. 23). Acest lucru nu se
reflectă vizibil în reţeaua obişnuită a
caracteristicilor de ieşire din cauza scă¬
rii de reprezentare.

După porţiunea iniţială abruptă a
caracteristicilor, creşterile suplimentare
ale lui U C £ au o influenţă redusă asupra
lui I c . Pentru a mări în continuare va¬
loarea lui Ic, trebuie crescut curentul de
bază, Ie.

Analizînd caracteristicile, observăm de
asemenea că străpungerea electrică se
produce la valori Uce mai mici, pe mă¬

sură ce creşte curentul de bază. Această
zonă de străpungere (porţiunile punc¬
tate ale caracteristicilor) nu poate fi,
oricum, considerată ca utilizabilă.

Dacă definim rezistenţa dinamică de
ieşire prin raportul AUce/AI c , consta¬
tăm că ea are valori relativ ridicate,
descrescînd treptat cu creşterea lui I c .

Toate caracteristicile par să <dasă»
dintr-o curbă comună, foarte apropiată
de o dreaptă, care face un unghi mic
cu axa Ic. Aceasta reprezintă curba de
saturaţie, determinînd tensiunea de sa¬
turaţie^ U cEsat, ca valoarea minimă a
lui Uce corespunzătoare unui curent de
colector dat. Panta acestei curbe este
egală cu inversul rezistenţei de saturaţie,
care reprezintă valoarea minimă a re¬

zistenţei opuse de tranzistor la trecerea
curentului Ic-

In figura 24 s-a forţat reprezentarea
unei caracteristici pentru a putea pune
în evidenţă diferenţele dintre rezistenţa
CE de saturaţie, rezistenţa statică CE şi
rezistenţa dinamică de ieşire.

Am văzut că pentru Ib = 0, curentul
de colector are valoarea foarte mică
(Iceo), puţin crescătoare cu Uce- în
acest caz, tranzistorul poate fi conside¬
rat practic blocat, rezistenţa sa colector-
emitor "fiind foarte mare.

între caracteristica de blocare (Ib = 0)
şi curba de saturaţie, deci pentru
1ceo<Ic<1cs«, orice creştere a lui Ube
are drept urmare o creştere a lui I B şi,
în consecinţă, o creştere (de /î ori mai
mare) a lui Ic; rezistenţele de ieşire (sta¬
tică şi dinamică) scad corespunzător,
facînd tranzistorul «mai conductor». în
aceasta constă proprietatea esenţială a
tranzistorului, de a prezenta o rezistenţă
CE variabilă în sens invers cu variaţia
valorii absolute a lui U 3£ .

în figura 25 este ilustrată această pro¬
prietate prin proiecţia creşterii absolute
AUbe (de la U B ei la U B E2) din planul
caracteristicilor de intrare în planul ca¬
racteristicilor de transfer (Ale) şi de aici
în planul caracteristicilor de ieşire. Pe
dreapta de sarcină trasată în acest ultim
plan, punctul de funcţionare se depla¬
sează din Pi în P 2 , rezistenţa statică
scăzînd de la R C ei la R C e 2 .

între emitorul şi colectorul tranzisto¬
rului. Comutatorul este în acest caz
«deschis».

Curentul Iq^q poate avea valori de
la fracţiuni de microamper pînă la cîţi-

va miliamoeri, în funcţie de tipul tran¬
zistorului (Ge, Si) şi de puterea sa de
disipaţie maximă. El reprezintă o pier¬
dere de energie, deoarece în situaţia
comutatorului deschis nu avem nici
un interes ca prin consumatorul R s
CC să circule curent. Valoarea sa poate fi
considerabil redusă prin conectarea
unei rezistenţe R ± , aleasă convenabil,
între baza şi emitorul tranzistorului
(fig. 2). De exemplu, pentru un tran¬
zistor de tipul EFT 323 luat la întîm-
plare, în montajul din fig. t cu U cc =

12 V şi R s =30 fi. s-a măsurat un cu¬
rent rezidual Iq E q= 500 -A A. Legînd

între bază şi emitor o rezistenţă R 5 =
5 kfi, curentul a scăzut la 50 ju&-

Să presupunem acum că bazei i se întreaga tensiune de alimentare se

aplică un puls de curent cu valoarea distribuie astfel pe R , pe tranzistor

maximă, l RM . Lucrul acesta poate s

DViax rămînînd numai o mică fracţiune

fi făcut legînd între bază şi polul sursei U rF .. Tranzistorul opune o rez'is-
care alimentează colectorul (minusul _ saT .

la pnp şi plusul la npn) o rezistenţă tenţă mică ia trecerea curentului, anu-

Rg avînd aproximativ valoarea U Q( J me rezistenţa de saturaţie R sat =

1 BMax (fig ‘ 3) - CureTltu! de colector va U CEsa/'csaf Comutator ul este deci

creste brusc la valoarea l~ ,, foarte în P°ziţia «închis».

Usat

apropiată de limita U cc /R s , Aproape

TEHNIUM 6/80

RADIOTELEFON

Aparatul se realizează pe un cablaj
imprimat care are dimensiunile de
75x135 mm. Desenul cablajului impri¬
mat este prezentat la scară naturală
(vedere din partea cablajului).

întreg aparatul se instalează într-o
carcasă din sticlotextolit sau pertinax
placat, cu dimensiunile de 185x80x
35 mm.

Pe unul din capace se prinde difu¬
zorul (0,1 W—8 Q), peste care se
asamblează placa cu cablajul impri¬
mat, precum şi butonul pornit-oprit
Pe un perete lateral se execută o de¬
cupare pentru butonul de acţionare a
comutatorului EMISIE-RECEPŢIE
(Tx-Rx).

Aparatul foloseşte o antenă tele¬
scopică cu lungimea de 500 mm (îî/4).
Aceasta se prinde într-un colier lung
de 25 mm prin care glisează, colier
care se fixează de placa cu cablajul
imprimat. în poziţia de lucru, antena
trebuie să fie în interiorul aparatului
30 mm şi 470 mm în afară.

în carcasă se montează şi cele două
baterii de 3 V fiecare, de tipul 2 R 10.
Ca transformator de modulaţie a fost
plantat unul de ieşire de tipul celor
folosite la receptoarele portabile mi¬
niatură (se cuplează numai primarul).

Pentru a realiza o intercomunicaţie,
sînt necesare două radiotelefoane i-
dentice ca realizare, dar cu frecvenţe
diferite de lucru. Diferenţa dintre cele
două frecvenţe de emisie dictează va¬
loarea frecvenţei intermediare din re¬
ceptor. Astfel, în funcţie de frecven¬
ţele de lucru ale celor două cristale
folosite, se alege frecvenţa utilizată în
AFI (amplificatorul de frecvenţă in¬
termediară). De aceea pe schemă nu
au fost trecute valorile capacităţilor de

RECEPTOR.

SINCRODINA

Semnalul din antenă este aplicat
>*in potenţiometrul R 1 şi condensato-
ui trimer C, circuitului oscilant
••T : C 3 C. . care se acordează în banda
Frecvenţa selectată de acest
este aplicată demodulatorului
format din diodele D 1( D 2 , montate în
paralel, cu polarităţile inversate. Sar¬
cina demodulatorului o constituie fil¬
trul TF de joasă frecvenţă C 10 L 3 Cu, cu
banda de trecere de cca 3 kHz.

Oscilatorul este realizat cu tranzis¬
torul T,, bobina fiind conectată în
circuitul de colector. Pentru acordul
circuitului se foloseşte a doua secţiu¬
ne a unui condensator variabil dublu

co-ro

Ing. G. PJMTILIE - Y03 AVE

acord la FI, adică C 16, C 17 şi C 18.
Este bine ca frecvenţa intenmediară
să fie cuprinsă în limitele 400—
1 500 kHz. în montajul prezentat au
fost folosite două cristale cu frecven¬
ţele de bază de 16,016 MHz şi
16,100 MHz, care prin multiplicare au
condus la frecvenţele de 144,144 şi
144,900 MHz. în acest mod s-a obţinut
o frecvenţă intermediară de 756 kHz.
Bineînţeles că se pot folosi şi alte
cristale cu alte frecvenţe de rezonanţă.

Oscilatorul este realizat cu tranzis¬
torul TI şi este pilotat cu cristal.
Acesta are un circuit LC ^onectat în
emitor, acordat pe armonica a 3-a a
cristalului (48 MHz), şi un al doilea
circuit LC, conectat în colector, acor¬
dat pe frecvenţa de 144 MHz (armonica
a 9-a). Se pot folosi şi cristale cu frec¬
venţa de rezonanţă de 14,4 MHz sau
24 MHz; în acest caz, circuitui de emi¬
tor se va acorda pe armonica a 5-a,
respectiv a 3-a (72 MHz), circuitul de
colector rămînînd neschimbat De a-
semenea, se poate folosi într-un radio-
teiefon un cristal cu frecvenţa de
14,4 MHz, iar în celălalt unul cu frec¬
venţa de 16 MHz. Principal este ca
armonica a 10-a (sau a 9-a) să cadă
în banda de radioamatori cuprinsă în
lifhitele 144—146 MHz.

Oscilatorul pilotat cu cristal func¬
ţionează continuu. La recepţie el în¬
deplineşte rolul de oscilator local, iar
la emisie de oscilator pilot.

Tranzistoarele T2 şi T3 sînt ampli¬
ficatoare în regim de emisie şi au cir¬
cuitele de colector acordate pe frec¬
venţa de 144 MHz. Ambele tranzistoare
sînt modulate în amplitudine în cir¬
cuitele colectoarelor.

Receptorul are la intrare un circuit

PPPiPt

Bobina

Nr.

spire

Conductor

Priză
ia spira

Carcasă

bobină

Observaţii

p 0,6 CuEm

de ia blocul

uus —

«Mamaia»

spiră lingă
spiră

3,25

L 4

3,75

1,75

p 1 CuAg

0,5 şi 1

Pas 1 mm

ţi 0,1 CuEm

Trafo FL
«Albatros»
sau «Cora»

—

L 12

| -

SRF

p 0,3 CuEm

“

Se bobinează pe un
ferită lung de 10 mm

bastonaş din
, cu p 3 mm.

utilizat curent în receptoare. Oscilato¬
rul lucrează în banda de 1,75 MHz, dar
poate lucra şi în 3,5 MHz.

Amplificatorul de joasă frecvenţă,
realizat cu tranzistoarele T 2 , T 3 , este
simplu, asigură o amplificare mare la
un nivel de zgomot redus. Cuplajul
între etaje se face direct, amplificato¬
rul avînd drept sarcină o pereche de
căşti de mare impedanţă (1—5 kQ).
Receptorul, alimentat la 12 V (sau 3 ba¬
terii plate de 4,5 V, legate în serie),
consumă cca 5 mA.

Bobinele L, şi L ? sînt realizate pe
carcase din materia! plastic cu dia¬
metrul de 6 mm, cu miez reglabil de

CAPAC

CUTIE

TEHNIUM 6/80

ţp I c

XAi

Tacordat pe frecventa pe 144 MHz (L6
şi- condensatorul trimer de 3—12 pF)
la care se conectează antena. Acest
circuit captează din interiorul apara¬
tului şi semnalul oscilatorului local.
Ambele semnale se aplică pe baza mi¬
xerului (T4). în circuitul de colector
se selectează frecvenţa intermediară
(în cazul prezentat cu valoarea de
756 kHz, condensatoarele CI6—18 a-
vînd capacitatea de 510 pF). Tranzis-
toarele T5 şi T6 sînt amplificatoare ale
frecvenţei intermediare. Pe bazele tran-
zistoarelor T4 şi T5 se aplică semnalul j
de RAA cules din circuitul de detec¬
ţie. Rezlstorul de 88 k.Q însemnat pe
schemă punctat şi cu steluţă se alege
experimental In funcţie de sensibili¬
tatea dorită Sa recepţie. Acest rezislor
se conectează suplimentar, deasupra
cablajului imprimat, între punctele
menţionate pe schema electrică. Am¬
plificatorul de joasă frecvenţă este
realizat după o schemă clasică şi nu
necesită explicaţii suplimentare; în re¬
gim de emisie are roiul de modulator
(difuzorul îndeplinind funcţia de micro¬
fon), iar ia recepţie amplifică semnalul
de joasă frecvenţă detectat.

Comutarea emisie-recepţie se reali¬
zează cu un comutator de game de la
receptorul portabil S-631-T. Din cele
8 contacte sînt folosite 4.

Rezistoarele folosite sînt de gabarit
redus, de0,250 sau 0,125W (tip S.P.R.S.).
Condensatoarele de decuplare CI—
C11 sînt de 25 nF ceramice plachetă

In afara conexiunilor trasate în cir¬
cuitul imprimat, sînt unele conexiuni
suplimentare: conectarea antenei, ali¬
mentările la transformator FI, difuzo¬
rul etc., care trebuie executate conform
schemei electrice, cu ajutorul unor
conductoare separate.

Puterea utilă a emiţătorului este de
100 mW.

Contactele sînt în poziţia
n RECEPŢIE “ şi „QPRiT’"

pîTJjSÎ

DIFUZOR

.1W/&A.

4 3 mm şi cu iungimea de 10 mm.
Sînt de preferat miezurile care au în
capăt locaş în formă de cruce. L 1 con¬
ţine 14 spire sîrmă CuEm + mătase
4 0,15, Lj are 32 de spire sîrmă CuEm 4-
mătase 0 0,15, bobinate spiră fîngă
spiră, cu priză Sa spira 4 de ia capătul
legat la masă.

Bobina L 3 se poate executa pe un
miez toroidal cu dimensiunile de
4 11x0 8x6 mm. Se procură din
blocul de variometru de la receptorul
«Sinaia». Numărul de spire este de
circa 300, dar ce! mai bine se stabi¬
leşte prin încercări, măsurînd banda
de trecere în joasă frecvenţă. Operativ,
bobina L 3 poate fi înlocuită cu o rezis¬
tenţă de 1 kQ; rezultatele vor fi mai
modeste, dar în primă fază vor fi
satisfăcătoare.

O rezolvare interesantă a acestei
construcţii o constituie procurarea

unui receptor scos din uz, de tip S
631 T, «Zefir», «Cora», sau o trusă de
construcţii radio (cum ar fi ABC). Ea
ne va furniza toate materialele nece¬
sare construcţiei sau marea lor majo¬
ritate. Eventual, dacă amplificatorul de
joasă frecvenţă funcţionează, se poate
folosi ca atare, cu audiţia în difuzor.

în oscilator se foloseşte un tranzis¬
tor de tip BC 107, 108, 109, 171, 172,
BF 214, 215. în amplificatorul AF se
pot folosi tranzistoare EFT 353, 352,
351 pentru T 2 şi EFT 321, 322, 323 pen¬
tru T 3 . Se recomandă ca T 2 să fie cu
zgomot redus, eventual un tip de RF,
ca_ EFT 306, 307, 308.

în cazul In care se foloseşte un con¬
densator variabil de la receptoarele
miniatură, pentru asigurarea exten¬
siei de bandă se scot cele două con¬
densatoare de 220 pF, C 2 şi C 3 .

Un mod de realizare practică este

prezentat în fotografie. Placa de mon¬
taj (cablajul imprimat) are dimensiu¬
nile de 140 x 75 mm. Desenul cablaju¬
lui imprimat este prezentat în fig. 4.
Cutia s-a realizat din tablă de alumi¬
niu de 2 mm, îndoită în formă de U,
cu un perete despărţitor pentru ampla¬
sarea bateriilor. Dimensiunile sînt pre¬
zentate în fig. 5. Capacul cutiei este
tot o tablă de aluminiu în formă de U.

Pentru uşurinţa acordului am mon¬
tat şi un sistem simplu de demutti-
plicare. Axu! de antrenare este pro¬
venit de ia un potenţiometru defect
împreună cu bucşa filetată pentru
fixare. Pe ax am montat o rolă de antre¬
nare.

După efectuarea montajului şi verifi¬
cările tehnice, se alimentează şi se
verifică funcţionarea amplificatorului
de joasă frecvenţă atingînd cu mîna
sau aplicînd ia intrarea iui un semnal.

/ 4,4 *

în căşti se va auzi bruni sau semnalul
amplificat Cu un frecvenţmetru, volt-
metru electronic sau eventual cu un
voltmetru de c.a pe scala de tensiuni
de 1—2 V c.a. se va verifica funcţiona¬
rea oscilatorului. Dacă este posibil, se
va măsura frecvenţa sau se va asculta
cu un receptor. Ajustînd miezul bobi¬
nei L 2 , se va regia oscilatorul astfel
încît armonica a doua să acopere
banda de 3,5—3,8 MHz.

Reglînd în continuare prin metode
asemănătoare şi bobina L, şi conec-
tînd antena, se vor auzi diferite staţii
de radioamatori. Se vor regla capaci¬
tatea C, şi miezul bobinei L., pentru
maximum de audiţie în căşti.

Potenţiometrul de intrare R, ser¬
veşte la reglarea nivelului de semnal,
la atenuarea staţiilor puternice şi apro¬
piate. Se va folosi un potenţiometru
chimic, nu bobinat.

Cu receptorul descris, deosebit de
stabil şi sensibil, am recepţionat în
condiţii bune CW şi SSB, radio¬
amatori din toată Europa (G, F, ON,
DJ, DM, OK).

Rugăm cititorii să trimită
pentru rubrica de faţă con¬
strucţii realizate pentru a fi
publicate. Textul, precum şi
Ilustraţia trebuie să fie lizi¬
bile şi corect executate, con¬
form normelor STAS.

Precizăm să redacţia pu¬
blică material® original® rea¬
liza!® de constructorii ama¬
tori şi nu scheme de princi¬
piu sau lucrări aflat® în fază
ti® proiect Lucrării© propus®
pentru publicare pot fi înso¬
ţite fh fotografii al© monta¬
jelor sau aparatelor realizat®.

Indicaţiile constructive tre¬
bui© să cuprindă obligatoriu
lista de materiale utilizate.

Originalele nu se restituie,
®!e rămînînd în arhiva redac¬
ţiei «Tehnium».

TEHNIUM 6/80

III

Grupul Rg—C ? reprezintă un etaj se¬
parator (se ştie că integratul CDB 400 E
nu suportă o sarcină de putere).

Amplificatorul final de medie putere
este realizat cu patru tranzistoare cu
germaniu. Primul tranzistor (T 2 ), cu
rol de preamplificator, este selectat
pentru zgomot propriu redus şi pre¬
văzut cu polarizare automată. Tran¬
zistorul Tg este un amplificator de

tensiune pentru atacul etajului final,
care la rîndul său este realizat cu două

PIESE UTILIZATE

C.!. — COB4WE;

tranzistoare într-un montaj cu sime¬
trie complementară. Ca sarcină a am- !
plificatorului final se foloseşte un di¬
fuzor cu impedanţă de 3—8 Ci.

întreg montajul se va realiza pe o
plăcuţă de textolit placat, iar ansamblul
se va introduce în cutia de material
plastic a unui difuzor de radioficare,
din care s-au scos în prealabil trans¬
formatorul şi potenţiometrul.

Respectînd valorile pieselor din
schemă, montajul va funcţiona ime¬
diat după alimentare, nepunînd pro¬
bleme de reglaj.

- PL5VIZ;

montajelor
hîtonaiă cu

Dobroghiî Eugen, cu domiciliul în Suceava, str. Jean Bart
ez ca muncitor electronist ta i.M. Suceava Ca amator al
divertisment, am realizat această sonerie eiectrersică
^uitate foarte bon®.

EFD188; O g — EFO 108? Dif.4-8 £1/3 W; C,, — 470jiF/16 V; C 2 ™- 47©jaF/
16 V; C 3 — m jiF/6 V; C^ — 1<D0 jiF/6 V; C g -~330 nF/63 ¥; C g -3» nF/
83 V; C ? -1jliF/16 V; Cg—33 jlF/1« V; C @ -10jiF/10 V; C^-1 nF; -
2M jiF/16 V; R —47 £1/1 W; R

kfî.;

Schema se compune din trei părţi,
şi anume alimentatorul, generatorul
bitonal propriu-zis şi amplificatorul
final de medie putere.

Transformatorul utilizat este de so¬
nerie, folosindu-se înfăşurarea de 8 V.
Alimentatorul debitează două tensiuni:
una stabilizată de 5,1 V pentru genera¬
torul bitonal, iar cealaltă pentru etajul
final de medie putere.

Generatorul este realizat cu un cir¬
cuit integrat CDB 400 E; părţile aces¬
tuia sînt legate în aşa fel încît formează
două multivibratoare astabile inter¬
conectate. Modificînd valorile lui Rg—

R. si C c —C c , se schimbă frecvenţa
generată, iar prin modificarea lui C„

Mă numes is an, am 16 ani şi sînt elev Sa Liceul de maie-

nr. din Piteşti, Sînt d® 4 ani abonat la revista «Tehnium»
şi urmăretc cu interes fiecare articol Multe dintre schemele publicate
mî-au dat satisfacţii mari.

Fropun cititorilor un montai simplu, cu largi domenii de aplicare, şi
anume un generator multifuncţional

Montajul este alcătuit din două
tranzistoare complementare cupla¬
te în regim de autooscilaţie. Tran-
zistoarele sînt de audiofrecvenţă,
de orice tip. Este indicat ca tran¬
zistorul T 2 să aibă un mic radiator
(steguleţ).

Mai jos sînt descrise cîteva dintre
aplicaţiile posibile ale montajului.

■I

METRONOM ELECTRONIC.

Se obţine prin cuplarea bananei B
la borna 1.

Din potenţiometrul P se poate
varia perioada în intervalul 0,4—
4 secunde. Prin înlocuirea difuzo¬
rului cu un bec de lanternă, sem¬
nalele pot fi vizualizate.

BĂTAIA INIMII. Prin cuplarea
bananei B la borna 2, condensa¬
torul de 50//F se va descărca mai
lent, determinînd grupuri de cîte
două bătăi deosebite între ele prin
intensitate.

SUNETE DE MOTOR. în pozi¬
ţiile 3 şi 4, generatorul debitează
sunete asemănătoare cu cele ale
motorului cu explozie. Dacă vom
pune borna 2 la polul negativ, su¬
netul va căpăta o tonalitate deo¬
sebită. Astfel, generatorul poate fi
inclus în modelele telecomandate.

GENERATOR DE SEMNALE
MORSE Cuplajul făcîndu-se la
borna 5, datorită capacităţii mai
mici a condensatorului, frecvenţa
va fi de ordinul sutelor de hertzi.

în toate cazurile, frecvenţa poate
fi variată din potenţiometrul P.

Mă numesc' Draghia Dan şi sînt elev ia Liceul tis i
«Gh. Munteanu-Murgoci» din Brăila Realizînd mu?ia
în reviste «Tehnîum» şi consultînd şl aite cărţi de eiec

5 - ■■ - ' ,

receptor simplu, cu patru tranzistoare.

Aparatul recepţionează posturile din
gama undelor medii. Semnalul captat
de antenă este amplificat de tranzis-
toarele T t şi T 2 .

După ce semnalul este amplificat,
urmează detectarea lui cu ajutorul
diodei D. Cuplajul dintre etajul de
radiofrecvenţă şi etajul de audiofrec¬
venţă se face cu ajutorul unui trans¬
formator cu miez de ferită. Acesta se

L^, l_ 2 şi Lg se confecţionează pe o

bară de ferită cu diametrul de 8—10 mm
şi lungimea de 100—130 mm,

construieşte pe un inel de ferită. L„
4

are 100 de spire cu sîrmă de CuEm
+ mătase <p 0,12 mm. Tr. 1 este un
transformator de cuplaj, iar Tr. 2
un transformator de ieşire (pot fi
folosite cele de la radioreceptoarele
«Mamaia»).

4,3ka

cu sîrmă de cupru izolată cu email şi.
mătase de 8x0,07 mm.

Ordinea celor trei bobine pe bara
de ferită este —Lg—Lg.

Tranzistoarele utilizate sînt T^ T^=
EFT 317, EFT 319,7T401,7T 403; Tg, T^

EFT 351, EFT 353, TT39, EFT 323.
Alimentarea aparatului se face cu9V

TEHNIUM 6/80

DIVERTISMENT

lumi® clin o ai C a»ftl
'■'Ztsc-ni’-z € rrf ? >onai ev ista

it mafie scheme» ;

acestei reviste propuşi constructorilor amatori u
eresani, anume un generator sonor care imită clasic

Schema conţine un tranzistor T,
de tip npn, cu siliciu (BC 107—BC 109)
şi unul T 2 de tip pnp cu germaniu
(EFT 212—EFT 214). Difuzorul este de
tip miniatură, avînd impedanţa de 8 Q,
Montajul se alimentează cu 9 V de la
două baterii 3 R 12 legate In serie.

ALIMENTATOR

Pentru alimentarea de la reţea a
unor aparate electronice de tensiune
continuă joasă cu un consum redus
de curent (instrumente de măsură,
testere, amplificatoare pentru cască,
pentru orgă de lumini etc.) se poate
apela la redresoarele fără transforma¬
tor. O astfel de schemă este prezen¬
tată alăturat, valorile pieselor fiind
alese pentru obţinerea unei tensiuni
continue stabilizate de 12 V, la un
curent maxim de cca 50 mA.

Condensatoarele C (două de cîte
0,47 F/500 V, legate în paralel) limi¬

tează curentul absorbit, preluînd cea
mai mare parte din tensiunea reţelei
pe reactanţa lor capacitivă. Becul B
(12 V/0,2 A—18, V/0,1 A) joacă rolul
12 V/ 0,2 A

de siguranţă fuzibilă, ca şi de rezis¬
tenţă în serie cu dioda Zener. Puntea
D.—D. foloseşte diode cu tensiunea
1 4

inversă maximă mai mare de 350 V
(1N4007, F407 etc.'.. Dioda Zener este
de 12 V, de preferinţă cu puterea de
disipaţie de 4 W (4DZ12, ZL12 etc.).

La experimentarea schemei, ca şi
ia utilizare, se va avea grijă să nu se
atingă cu mina piesele componente
din partea de înaltă tensiune. Chiar
după deconectarea de la reţea, con¬
densatoarele păstrează la borne ten¬
siune periculoasă; înainte de a le a-
tinge, trebuie descărcate prin scurt¬
circuitare cu un obiect metalic pre¬
văzut cu mîner izolator (şurubelniţă
etc.).

Atenuatorul electronic este un dispo¬
zitiv foarte des utilizat în sonorizare. De
exemplu, într-o discotecă unde se trans¬
mite muzică, este nevoie să se suprapună
al doilea semnal provenit de la un mi¬
crofon pentru a se face diferite anunţuri.
Nu toate amplificatoarele au posibili¬
tatea de mixaj al semnalului provenit
de la magnetofon şi microfon. în plus,
atenuarea semnalului muzical se face
automat, fără să dispară total, revenind
la normal la sfirşiîul anunţului. Montajul
propus corespunde acestei comenzi au¬
tomate. După cum se vede în schema
bloc (fîg. IX atenuatorul prezintă două
intrări (una. pentru microfon şi una
pentru magnetofon sau picup) şi o ieşire
care se racordează la intrarea auxiliară a
unui amplificator de putere. Schema de
principiu este dată .în figura 2. Etajul
de intrare este alcătuit din tranzistoarele
Ti şi T 2 , de tip BC 108, care realizează
un amplificator diferenţial autodefazor.
Semnalele în opoziţie de fază sînt luate
de pe colectoarele lui Ti şi T 2 prin con¬
densatoarele C 2 şi C 4 . Cînd o modulaţie
este aplicată pe baza lui Ti, traversînd
Ri şi Ci, se găsesc două semnale identice,
dar în opoziţie de fază pe colectoarele
lui Ti şi T 2 . Rezistenţa R 7 atenuează

ION VASILESCU, Bucureşti

semnalul lui T 2 , în timp ce R 8 şi T,
provoacă o atenuare variabilă a sem¬
nalului provenit de la Ti- în absenţa
semnalului la intrarea 2 (pentru micro-
fonX poarta lui T 3 este pusă la masă
prin rezistenţa Rio (rezistenţa sursă-
drenă a lui T 3 X provocînd o diferenţă
de potenţial de +2 V care este aplicată
pe rezistenţa R u , şi semireglabilul Rvj
la sursa lui T 3 . Tranzistorul Ţ 5 permite
aplicarea semnalului provenit de la in¬
trarea 2. Condensatorul Ci 2 , care con¬
trolează tensiunea pe poarta lui T 3 , este
repede descărcat de T 5 în momentul
apariţiei unui semnal pe baza acestuia.
Cînd vocea încetează, C 12 se încarcă
prin R 17 , nivelul semnalului muzical re¬
venind la nivelul dinainte stabilit după
aproximativ 1,5 secunde. Tranzistorul
T 5 este comutat printr-o tensiune con¬

tinuă intermitentă obţinută prin redre¬
sarea (cu ajutorul lui Di) a semnalului
alternativ produs de microfon.

Variaţiile polarizării bazei lui T 5 sînt
înregistrate la ieşire de condensatorul
C 1 2 -

Tranzistorul T 4 este montat cu emi-
torul comun. Rezistenţele R 13 şi R 14 |
polarizează baza lui T 4 . Impedanţa de
intrare în T este de ordinul a 33 kQ.
iar cea a lui I 2 în jur de 1 M£1 Consumul
întregului montaj este de aproximativ
20 m A După plantarea pieselor, se pune
montajul sub tensiune şi se verifică ur¬
mătoarele tensiuni în raport cu masa:

— în colectorul lui Ti — 5 V;

— în sursa lui T 3 (cu Rvi în poziţia
mediană) — în jur de 1,5 V;

— în colectorul lui T 4 — 5 V.

Dacă se observă că tensiunile au alte

valori decît cele indicate, se va localiza
defectul»

MAGNETOFON

IEŞIRE

ATENUATOR

ELECTRONIC

AMPLIFICATOR

MICROFON

Tip

Tip I.P.R.S.

GFT 25

EFT 343

GFT 26

AD 149

GFT 31

EFT 343

GFT 32

EFT 343 &

GFT 2006/30

AD 149

GFT 3008/20

AD 149

GFT 3408

AD 149 (

GFT 3403/20

AD 149

GFT 3408/40

AD 149 &

GFT 4012/30

AD 149 Şîi

GFT 8024

AD 149

GT 949

EFT 343

GT 2766

AC 181

GT 2906

AC 181

GTE 1

EFT 333

GTY EFT 333

GS 109 EFT 308

GS 112 EFT 308

H 2 AD 149

H 3 AD 149

H 4 AD 149

HA 7520 AC 180

HEP 251 EFT 343

HJ 32 EFT 308

HJ 35 ASZ 16

HJ 52 EFT 308

HJ 53 EFT 308

HJ 54 EFT 308

HJ 58 EFT 308

HJ 63 EFT 308

100

177

400

108

(BC 238)

401

108

147

108

149

109

(BC 239)

507

108

508

' BC

108

509

109

124

254

125

255

167

173

503

178

524

167

525

167

339 A

173

342

107 1

B (BC 237)

342 A

107

TEHNIUM 6/80

HI-FI

INDICATOR

UNGHIULUI

AZIMUT

Ing. ST. GRÎIMEA

«Azimutul» este unghiul pe care
banda magnetică îl face cu fanta capu¬
lui de redare al magnetofonului sau
casetofonului.

Un azimut necorespunzător duce,
practic, la o redare deficitară a frec¬
venţelor, sunetul obţinut fiind deformat,
«înfundat».

Casetofoanele moderne sînt prevă¬
zute cu accesorii de reglare optică sau
acustică a azimutului.

La majoritatea casetofoanelor însă
reglajul se face manevrînd şuruburile
de fixare ale capului şi urmărindu-se
o audiţie optimă.

Montajul prezentat în acest articol
este simplu şi foarte eficient, permî-
ţînd reglarea optimă a azimutului prin
vizualizarea optică pe un instrument
de măsură sau indicator de nivel. Ana-
lizînd schema montajului, observăm
două circuite integrate de tipul ŞA 741
montate ca amplificatoare în contra¬
timp. Primul dintre ele, IC*, amplifică
partea pozitivă a semnalului de intrare

aplicat pe intrarea neinversoare, în
timp ce al doilea, IC 2 , amplifică partea
negativă a aceluiaşi semnal aplicat pe
intrarea inversoare.

Intrarea neinversoare de la IC 4 este
protejată contra impulsurilor negative
prin dioda D t .

Impulsurile amplificate încarcă C 2
(preferabil tantal) prin diodele D 2 şi

d 3 .

în poziţia TEST a comutatorului K*,
semnalul de ieşire, sub forma unui
curent pulsatoriu, va încărca C 2 la
valori de vîrf şi va fi transmis instru¬
mentului de măsură (sensibilitate

1 mA), care va devia corespunzător
cu valoarea de vîrf («peak level») a
semnalului de intrare aplicat, într-o
gamă de frecvenţe suficient de largă
pentru domeniul audio: 20 Hz—
25 000 Hz.

Scala instrumentului poate fi cali¬
brată arbitrar în 10 diviziuni egale, re¬
zistenţa adiţională R 8 (semireglabilă)
permiţînd reglarea indicaţiei maxime
pentru un nivel de intrare maxim de

2 V/1 000 Hz.

S-a ales această variantă pentru ca
o ieşire standard a oricărui casetofon
de 1,23 V (STANDARD, corespun¬
zător la +4 dBm) să fie vizibilă la mij¬
locul scalei.

Consumul extrem de redus al mon¬
tajului, circa 7—8 mA, permite folo¬
sirea unei baterii de 9 V obişnuite; în
acest sens, prin comutatorul pus pe
poziţia 2 — DCV — se poate controla
starea bateriei, care poate scădea pînă
la 6 V. Rezistenţa R 7 va regla nivelul
instrumentului la diviziunea 9 pentru
o baterie nouă, astfel, aceasta va fi
schimbată pentru o indicaţie sub 6.

Dioda D 4 înlătură riscul distrugerii
integratelor prin montarea inversă a
bateriei, blocînd alimentarea în cazul
polarizării inverse.

Pentru a mări impedanţa de intrare, AJUSTAREA AZIMUTULUI
R poate fi mărit pînă la 100 kQ, ceea

ce asigură o rezistenţă de intrare de Casetofonul pentru probe este pus
30 kQ a montajului. pe poziţia redare, cu volumul închis,

Construcţia montajului nu implică folosind o casetă test; o casetă de-

D4 K2 +9v

Rg=150 k(l; R ţ =10 kft; R g =5 kfl; 0,-D^I N 4001 sau BA 148;

probleme; pe schemă au fost notate
picioruşele circuitului românesc
ŞA 741 în capsulă DIL (cu 14 picio¬
ruşe).

Instrumentul de măsură şi cele două
comutatoare, împreună cu mufa de
intrare, se fixează pe panoul cutiei de
asamblare a montajului.

MODUL DE LUCRU

După executarea montajului şi ve¬
rificarea executării corecte a legătu¬
rilor exterioare, se cuplează bateria
şi se acţionează comutatorul K 2 .

Comutatorul K t se va aşeza pe po¬
ziţia DCV şi din R 7 se reglează indi¬
caţia instrumentului la nivelul cifrei 9
(sau un reper anume ales).

Se comută K t pe poziţia TEST; se
măsoară consumul montajului, care
în punctul A nu trebuie să depăşească
10 mA.

Cu o baterie de 1,5 V nouă se cali¬
brează aparatul ce se montează între
intrare şi masă; indicaţia aparatului
va trebui să cuprindă cam 2/3 din scală
(reglabil cu R 1 ).

Prin inversarea bateriei la intrare,
instrumentul va trebui să arate aceeaşi
deviere (eventuai corectat din RJ.

monstrativă a firmelor producătoare
sau o casetă imprimată bine pe un alt
casetofon.

Ieşirea casetofonului (pentru redare
la alt aparat) se conectează la intrarea
aparatului.

Instrumentul va indica o anumită
deviaţie. Dacă nu avem acces direct
la capul casetofonului sau o degajare
pentru şurubelniţă demagnetizată, este
imperios să scoatem capacul caseto¬
fonului pentru a ajunge la capul de
redare.

Mai întîi se curăţă bine capul cu
vată îmbibată în alcool pe suport de
lemn, după care se introduce caseta
şi se comută pe redare.

Se acţionează cu grijă, în stînga şi
în dreapta, asupra şurubului mobil al
capului, pentru a urmări o deviaţie
maximă a instrumentului.

Este necesar ca această verificare,
după aceeaşi casetă de probă, să se
facă lunar, dat fiind că mecanica a-
cestor aparate este destui de anemică,
permiţînd o deplasare a capului în
timp.

La casetofoanele stereo se repetă
operaţiile pentru ambele canale, ur¬
mărind o egalizare a indicaţiilor celor
două măsurători stînga-dreapta.

• ,-.r • - ||

EFECTE

Pentru diversificarea efectelor sonore,
instrumentele muzicale electronice sînt
prevăzute cu diferite accesorii electronice
cu ajutorul cărora se poate modifica
timbrul sunetului produs de instrumentul
respectiv (vibrato, tremolo etc.).

Un efect de sonorizare mai puţin sau
deloc cunoscut de amatori este efectul
«Lesîie».

înainte de a intra în descrierea simu¬
latorului, să vedem ce este de fapt efec¬
tul Lesîie. Constructiv, un sistem Leslie
constă dintr-un dispozitiv mecanic pre¬
văzut cu un electromotor cu viteză re¬
glabilă care antrenează (cu ajutorul unui
angrenaj corespunzător) un braţ de apro¬
ximativ 2 metri. Braţul este mişcat de
acest mecanism pe o traiectorie circu¬
lară. La capătul braţului se montează
unul sau mai multe difuzoare. în vederea
unei simplificări, unii au modificat in¬
stalaţia, folosind un difuzor fix în faţa

\ LDR

) F0T0REZ1STEH.ŢĂ

,-L|500uF
Clj ”Î5V

j,.VOLUM

TRJMy 100nF 33KCI
R10

TEHRIUM 6/80

AMPLI¬

FICATOR

LJVIU PĂ1UŞ, Suceava

Recomand constructoriior amatori
o schemă experimentată cu rezultate
foarte bune, şi anume un amplificator
audio de 7 W, realizat cu circuitul inte¬
grat MBA810AS, cu distorsiuni ce nu
depăşesc 5%.

Schema are particularitatea că difu¬
zorul nu foloseşte aceeaşi sursă de
alimentare ca şi Boot-strap-ul, ceea ce
conferă o fiabilitate bună montajului,
mai ales în cazul folosirii unor difu¬
zoare de impedanţă necorespunză¬
toare sau chiar al unui scurtcircuit ac¬
cidental pe difuzor. Amplificatorul mai
conţine un etaj de preampiificare şi
corecţie de ton, precum şi un etaj de
mixaj.

Etajul corector de ton este realizat
tot cu un circuit integrat, anume cu un
amplificator operaţional .//A 741
Cu A 709). Montajul se comportă ca un
filtru cu caracteristica variabilă, în
cazul nostru cu banda de trecere va¬
riabilă. El asigură o bună corecţie în
domeniul 20 Hz —20 kHz, cu atenua¬
rea de ±18 dB.

Etajul de mixaj este alcătuit cu cir-

iar mixajul este făcut prin a 4-a poartă deci el se poate folosi satisfăcător poate realiza şi în varianta stereo.

NAND a capsulei. Circuitul are frec- pentru domeniul audio. Pentru iubi- Montajul este simplu şi funcţionea-
venţa maximă de trecere de 10 MHz, torii de muzică stereo, montajul se ză de la prima încercare.

AMPLIFICATOR

Mă numesc Fodorea George, locuiesc In comuna Domneşti,
judeţul Ilfov, şi urmăresc cu mult interes revista «Tehnium» încă
de la apariţia sa.

Sînt un pasionat al electronicii şi am construit multe montaje
publicate în revistă; toate au funcţionat foarte bine.

Doresc să le propun tinerilor cititori pasionaţi de muzică un
amplificator de audiofrecvenţă pe care l-am construit şi care se
încadrează în clasa de înaltă fidelitate.

Amplificatorul are puterea de ieşire
de 10 W, cu coeficientul de distorsiune
sub 0,4%. Gama de frecvenţe este cu¬
prinsă între 25 Hz şi 35 000 Hz. Sensi¬
bilitatea ia intrare este de 0,5 V. Etajul
final este de tip cvasicomplementar,
cu două tranzistoare de putere de
tip BD 181, 2 N 3054. Semnalul este
defazat de o pereche de tranzistoare
complementare de tip 2 N1711 şi
2 N 2905 sau alte tipuri cu puterea de
disipaţie de 800 mW. Tranzistorul
BC 170 comandă cele două defazoare.
El poate fî înlocuit cu succes prin
tranzistoarele BC107, BC 171, BC 108
etc. Condensatorul de 220 pF dintre
baza şi colectorul tranzistorului are

căruia se roteşte un disc in jurul axei
sale. Efectul acustic obţinut este multi¬
plu Se obţine o alunecare a frecvenţei
sunetului datorită apropierii şi îndepăr¬
tării sursei sunetului de ascultător (efec¬
tul Doppler). Totodată, scade'şi creşte
nivelul sunetului în raport de poziţia di¬
fuzorului faţă de ascultător. De aseme¬
nea, mai intervin nişte efecte acustice
complexe datorită schimbării poziţiei di¬
fuzorului faţă de elementele acustice aie
sălii, respectiv suprafeţele reflectante care
determină ambianţa acustică şi reverbe¬
raţia.

Folosind în schema simulatorului un
artificiu şi un principiu relativ simplu
dar eficace, s-au reuşit obţinerea în mod
convingător a efectului şi impresia acus¬
tică generală Leslie, satisfacînd cerin¬
ţele celor mai pretenţioşi audiofili.

Dispozitivul se intercalează între in¬
strumentul muzical electronic şi ampli¬
ficatorul acestuia sau, în anumite cazuri.

rolul de a evita o intrare în reacţie a
etajului. După realizarea montajului
se ajustează semireglabilul de 220 Q
în aşa fel încît consumul în gol al am¬
plificatorului să nu depăşească 15—
20 mA. Simetria celor două tranzis¬
toare finale se realizează prin modifi¬
carea rezistenţei de 22 kQ, notată pe
schemă cu asterisc, astfel încît ten¬
siunea dintre masă şi plusul conden¬
satorului de 1 000 „uF să fie jumătate
din tensiunea de alimentare.

Recomand constructorilor să folo¬
sească pentru alimentare o sursă de
tensiune stabilizată care să poată de¬
bita 1 A.

între etajele preamplificatorului.

Principiul constă în folosirea unui fil¬
tru activ în dublu T, format din.tranzis¬
toarele T 3 -T 4 , şi reţeaua RC, formată
din Rio-Ru, Ct-Cs-C*. Banda de tre¬
cere a unui filtru de acest gen se poate
regla intercalînd între C 7 -C 8 şi masă un
potenţiometru, respectiv o rezistenţă va¬
riabilă, în locul rezistenţei fixe cerută de
schema clasică în acest fel există posi¬
bilitatea reglării manuale a benzii de
trecere. In schema prezentată banda de
trecere a filtrului se reglează cu ajutorul
unui tranzistor. Astfel, impedanţa tran¬
zistorului T 2 , respectiv a joncţiunii sursă
(S) — drena (D), se poate modifica apli¬
ci nd pe poartă (G) o tensiune corespun¬
zătoare. Această tensiune se obţine de
la un oscilator RC format din tranzistorul
Tj şi piesele aferente. Frecvenţa oscila¬
torului se reglează cu ajutorul potenţio-
metrului ?! între 4 şi 12 Hz. Acest osci¬
lator de joasă frecvenţă asigură baleiajul

permanent al frecvenţei de trecere a fil¬
trului activ în jurul unei frecvenţe cen¬
trale, care se reglează cu potenţiome-
trul P 3 .

Cu potenţiometrul P 5 se poate regla
factorul de calitate (Q) al filtrului, iar P 6
asigură nivelul semnalului de ieşire. Po-
tenţiometruî P 2 permite reglarea ampli¬
tudinii semnalului care se aplică pe
poarta tranzistorului T 2 . în acest fel se
obţine un procent de modulaţie mai
mare sau mai mic, respectiv plaja baleia-
tă se extinde sau se restrînge.

Potenţiometrul P! se va conecta în
aşa fel încît prin rotirea axului spre
dreapta rezistenţa să se micşoreze, ob-
ţinîndu-se astfel creşterea frecvenţei.

Montajul este conceput în aşa fel încît
să poată fi decuplat uşor cu ajutorul unui
microcomutator montat într-o pedală în
acest scop se foloseşte o fotorezistenţă
(LDR) intercalată între ieşirea şi intrarea
filtrului activ. Se ştie că o fotorezistenţă

are în întuneric o rezistenţă de aproxi¬
mativ 10 MU iar atund cînd este ilu¬
minată de aproximativ 75—300 Q (la
1000 îx). Dacă fotorezistenţă este în în¬
tuneric, filtrul activ lucrează în mod nor¬
mal. La iluminare însă fotorezistenţă
şuntează ieşirea cu intrarea şi filtrul ac¬
tiv nu mai are efect. Iluminarea este asi¬
gurată de un bec (de scală) montat în
apropierea fotorezistenţei. Fotorezistenţă
şi beculeţul sînt introduse într-o cutiuţă
comună în aşa fel încît lumina ambiantă
să nu influenţeze funcţionarea dispozi¬
tivului. Acest cuplaj optic are avantajul
că pedala de telecomandă se poate co¬
necta la aparat cu un conductor obişnuit
neecranat. Fotorezistenţă are sensibili¬
tatea cea mai mare în spectrul oranj-roşu.
De aceea, rezistenţa R 18 se va ajusta în
aşa fel încît becul folosit să fie alimentat
cu o tensiune mai mică decît cea nominală.

TEHiMSSJM 6/80

Lansarea seriei de sateliţi de tip
OSCAR face posibilă realizarea unor
legături radio în U.U.S. între radio¬
amatori aflaţi ia distanţe de mii de
kilometri.

Firesc, datorită sistemului de re-
transiare a satelitului, aceste legături
sînt de tipul «Cross bând». în materia¬
lul de faţă, ne propunem să prezentăm
o variantă a unei aparaturi adecvate
pentru realizarea legăturilor radio mai
sus menţionate.

Dată fiind banda redusă pe care
funcţionează sateliţii OSCAR (50 kHz),
s-a adoptat un sistem de acord al
convertoarelor, zis «de bandă largă»,
ce simplifică acordul amplificatoarelor
şi conduce la folosirea unui receptor
de bază cu calităţi modeste.

Prima parte a ansamblului îl con¬
stituie un convertor pilotat pe cuarţ
(144/28 MHz). S-a ales această soluţie
pornind de la faptul că majoritatea
radioamatorilor posedă un receptor în
banda de 28 MHz.

Folosirea unui oscilator pilotat de
cuarţ asigură o stabilitate foarte bună
a frecvenţei şi, implicit, facilitează rea¬
lizarea legăturilor.

Amplificatorul de la intrare este
echipat cu două tranzistoare T t , T 2
(BFX 89 sau BFY 90), care, fiind ali¬
mentate la o tensiune relativ mare
(24 V) şi cu un curent de emitor de

10 mA, elimină intermodulaţia şi au
un zgomot redus.

în etajul de mixare s-a montat un
tranzistor cu efect de cîmp de tipul
BF 245.

Oscilatorul de amestec are ca ele¬
ment principal un cristal de cuarţ a
cărui frecvenţă de oscilaţie este de

11 ,€ MHz (sau cu deplasarea corespun¬
zătoare a frecvenţei la a doua schim¬
bare, unul de 11,5 MHz).

TRIFU OUMSTRESCU,
SULIA3M ROŞU

L 1

6,5

CuAg 1,5

priză la 1,25 spire

6,5

CuAg 1,5

priză la 1,5 spire

7,0

CuAg 1,5

priză lă 4,5 spire

L 4

7,0

CuAg 1,5

priză la 1,25 spire

6,0

CuAg 1,5

priză ia 4,25 spire

L fi

CuEm 0.18

spiră

carcasă tip «Mamaia»

lingă

f=10,7 MHz cod 2227

spiră

L 7

CuEm 0,18

spiră

—

„

iîngă

spiră |

CuEm 0,1

deasupra!

—

n ■

lui l 1

CuAg 1

1,5

priză la 0,5 spire

CuAg 1

1,5

CuEm 0,8

_ BF275

BFX8§ BF215 c

Y°°Y L °° ^

E \0 o/ECRAN b\oo/ECRAN

s \o^o/ECRAN

Indiferent ce cuarţ se foloseşte, de
11,6 sau 11,5 MHz, datele bobinelor
oscilatorului rămîn neschimbate.

în colectorul tranzistorului T 6 (BF
215) este selectată armonica a 5-a a
frecvenţei de oscilaţie a cuarţului. Mai
departe, semnalul se aplică unui etaj
multiplicator (x2), echipat cu un tran¬

zistor T 5 (BF215), urmează apoi un
amplificator T 4 (BF 215), care are ca
sarcină bobina L9.

Semnalul pentru mixare se culege
de_ la o priză a lui L9.

în drena tranzistorului de amestec
(BF 245) este montat un filtru de ban¬
dă (L6, L7).

Semnalul corespunzător primei frec¬
venţe intermediare de 28 MHz este
aplicat, prin intermediul lui L8, la in¬
trarea receptorului.

Acordul circuitelor oscilante ale am¬
plificatoarelor şi oscilatorului local se
face cu un grid-dip-metru. Pentru ali¬
nierea finală va trebui folosit un ge¬
nerator de radiofrecvenţă.

Amplificarea convertorului este de
aproximativ 30 dB la un raport semnal-
zgomot foarte bun. întregul ansamblu
se montează într-o cutie metalică.

JPt

EFECTE

USTICE

(URMARE DIN PAG. 11)

Dacă la punerea în funcţiune a simu¬
latorului apare un zgomot de reţea anor¬
mal de mare, se va inversa ştecherul
aparatului în priză. Pentru constructorii
amatori avansaţi dornici să construiască
simulatorul, care însă nu posedă foto-
rezistenţa şi tranzistorul FET, recoman¬
dăm, cu titlu de experienţă, înlocuirea
fotorezistenţei cu o rezistenţă de 150—
200 Q. înseriat în acest circuit se inter¬
calează şi microîntrerupătorul de la pe¬
dală. în acest caz însă folosirea unui
cablu ecranat este obligatorie. De ase¬
menea, cablul nu trebuie să fie mai lung
de 2 metri. în locul tranzistorului FET

se poate experimenta cu un tub electro¬
nic, legînd electrozii astfel: grila la G,
catodul la S şi anodul la D. Vor fi nece¬
sare modificări ale valorilor R 7 -Rs, P.r
P 4 , DZ-Rg etc, Aceste experimentări se
vor faoe cu multă prudenţă şi, repetăm,
numai de acei amatori care au cuno¬
ştinţe avansate.

La introducerea sau scoaterea din cir¬
cuit a simulatorului volumul trebuie să
rămină neschimbat. Această condiţie este,
dealtfel, valabilă la accesoriile de efecte
acustice folosite la instrumentele elec¬
tronice. De remarcat că reglajul cu aju¬
torul potenţiometrului P s (Q) a fost
numit reglarea factorului de calitate. Unii
ar putea reproşa că factorul de calitate
este definit numai la circuitele rezonante
LC. Am folosit totuşi această expresie
pentru simplificarea noţiunilor, întrucît
efectul acestui reglaj aplicat la filtrul
activ este identic.

Modificînd P 5 , se schimbă panta şi
lăţimea curbei de trecere a filtrului acliv.
Trebuie ţinut cont de faptul că cu cît

Q-ul este mai mic, cu atît curba este
mai plată, iar cu cît Q-ul este mai mare,
cu atît curba este mai îngustă şi mai
abruptă Totodată scade sau creşte am¬
plitudinea benzii de trecere.

La prima punere în funcţiune se pro¬
cedează astfel: potenţiometrul P 2 (%
MODUL) se reglează la stînga (minim),
potenţiometrul P 5 (Q) la dreapta, 2/3 din
cursa spre maxim. Se reglează P 4 astfel
îneît plaja cea mai eficace a lui P 3 să
fie cam la mijlocul cursei. Se reglează
apoi P 3 la 1/4 din cursă.

Aceste reglaje se realizează cel mai
bine cuplînd la aparat o chitară electro¬
nică şi ciupind corzile pe rînd.

Se reglează P 6 astfel îneît la apăsarea
pedalei (şuntarea simulatorului) ampli¬
tudinea sunetului la ieşirea amplificato¬
rului să nu se modifice simţitor. Poziţia
lui P 5 influenţează de asemenea, am¬
plitudinea semnalului; în practică însă
este suficient ca la acest reglaj să se
ajusteze P 5 în mijlocul plajei care se va
folosi mai des, iar potenţiometrul trimer

Pe, în poziţia optimă.

Se verifică apoi efectul Leslie obţi¬
nut prin simulator.

Potenţiometrele se reglează astfel: P 5
la mijlocul cursei, P 2 la 1/4 din cursă,
iar P, şi P 3 la 1/2 din cursă Se ciupeşte
o coardă a chitarei electronice; în difuzor
se va auzi un sunet care seamănă cu un
tremolo, avînd însă un fond inedit pro¬
venit din baleiajul frecvenţei. Pentru ac¬
centuarea efectului se roteşte spre dreap¬
ta P 2 ; eventual şi P 5 .

într-un timp scurt, oricine se poate
familiariza cu aceste reglaje.

Pentru accentuarea maximă a başilor
sau a frecvenţelor înalte se reduce P 2
şi se măreşte P 5 . în această situaţie, ro¬
tind P 3 spre dreapta, se accentuează
înaltele, iar spre stînga başii. într-un
punct, amplificatorul filtrului activ intră
în oscilaţie; reducînd uşor P 5 , oscilaţiile
încetează.

Folosind această caracteristică se poa¬
le obţine din reglaje un efect similar cu
reverberaţia.

TEHNIUM 6/80

Receptorul prezentat este realizat
din două blocuri: demodulatorul şi
preamplificatorul de'J.F. (fig. 1), res¬
pectiv oscilatorul local VFO (fig. 2).

în figura 3 este prezentat montajul
realizat practic, din care lipseşte con¬
densatorul variabil din VFO.

Schema din figura 1 este realizată
pe o plăcuţă de circuit imprimat de
100x70 mm.

Potenţiometrul PI de ia intrare ser¬
veşte ja reglajul sensibilităţii recepto¬
rului. în lipsa lui, staţiile locale puter¬
nice se pot auzi pe toată scala apara¬
tului. Circuitul acordat L2C2L3C3 for¬
mează un circuit trece-bandă de cca
200—300 kHz, aşa încît nu mai este
necesară folosirea unui condensator
variabil. Bobinele LI şi L4 sînt de cu¬
plaj şi au cîte 2 spire conductor CuEm

0 0 , 2 .

12 şi L3 au 6—15 spire conductor
CuEm 0 0,3 mm. Tr 1 şi Tr 2 au fiecare
cîte 3x8 (chiar 10 spire) conductor
CuEm 0 0,2. înfăşurările de mai sus
se realizează pe miezuri de ferită
0 4—6 mm, cu o lungime de 10—12 mm,
prevăzute cu gaură Sa interior (toruri).

înfăşurările se realizează toroidai.
Cu ajutorul unui grid-dip-metru, se
acordează circuitul L2C2 pe frecventa
de 3 550-3 570 kHz si L3C3 pe 3 700—
3 750 kHz.

Feritele utilizate trebuie să poată
lucra cel puţin pînă la frecvenţa utili¬
zată, în cazul de faţă, 3,6 MHz. Unele
firme producătoare de miezuri de fe¬
rită folosesc următorul cod ai culorilor
de unde se poate deduce frecvenţa
limită:

• i 'RB MMI DE 89i

Ing. V. MESAROŞ,
Ing. î. fVtUMTEArvtU

Dl -_D4 Tr.Z

I 33QpF i ±.

± r -L

Tea caŢ 1
100 ioo
pP PM

Z20L=LJ

Culoare

Tip

Frecvenţă limită

verde

N 200

1 i¥IHz

violet

u 100

5 MHz

gri

N 50

20 MHz

albastru

PI 20

40 MHz

galben

H 10

100 MHz

IDE LA

în paralel

cu înfăşurarea Tr. 2 se

27KQ

-C=3H

T1.T2 BC109 B

D1-D4- 4x1N4148

2 4 7 pF

-1|-©La

Ti r T2 ~ BC109B

CĂŞTI

50+3000.

află un condensator a cărui valoare
trebuie găsită prin tatonare pentru
maximum de semnai; de fapt se reali¬
zează acordul circuitului respectiv în
gama de 3,6 MHz.

Amplificatorul cu cele două tranzis-
toare BC 109 realizează o amplificare
de cca 500—600 de ori. Din potenţio¬
metrul P2 se reglează nivelul de zgomot
al amplificatorului. Montajul este spe¬
cial studiat pentru zgomot mic. La
bornele condensatorului de 47 nF şi
masă se poate asculta semnalul cu
ajutorul unei perechi de căşti. Pentru
a mări nivelul audiţiei, prezentăm şi un
amplificator de J.F.

PLĂCUŢA NR 2 VFO

Deoarece buna stabilitate a pscila-
torului VFO determină buna funcţio¬
nare a receptorului, se va acorda o
deosebită atenţie realizării circuitului
oscilant. Bobina se va realiza pe o
carcasă de transformator de M.F. de
10,7 MHz cu miezul respectiv, iar con¬
densatorul va fi cu mică sau stiroflex.
Condensatorul variabil va folosi o sec¬
ţiune de la unul dublu de tip obişnuit.
Pentru a realiza extensia benzii, se va
monta în serie cu variabilul o capaci¬
tate fixă aleasă în mod corespunzător.

Menţionăm că oscilatorul lucrează
în banda de 1,75 MHz, dublarea reali-
zîndu-se prin înfăşurarea transforma¬
torului Tr 2. VFO-ul se realizează pe
o plăcuţă de circuit imprimat cu di¬
mensiunile de 75x55 mm.

Alimentarea montajului se face din-
tr-o sursă de curent continuu de 12 V
(sau trei baterii de lanternă de 4,5 V,
legate în serie).

O variantă pentru amplificatorul de
joasă frecvenţă (final) pentru acest re¬
ceptor o constituie schema prezentată
în fig. 4. Se foloseşte lin circuit inte¬
grat de tip TBA 790 sau TBA 790 K
(sau echivalent), care asigură o am¬
plificare suplimentară de cca 40 dB.

Schema amplificatorului este cla¬
sică, doar cu o modificare, în sensul
că la piciorul 5 se leagă un circuit
acordat LC serie, cu frecvenţa de re¬
zonanţă pe 800—1 000 Hz. în acest
mod, semnalele telegrafice vor fi mult
mai uşor selectate.

Bobina de 66,5 mH este realizată pe
o oală de ferită sau ferocart (dintr-un
filtru telefonic). Cablajul imprimat, în
funcţie şi de piesele disponibile, are
35x100 mm. Amplificatorul astfel rea¬
lizat poate fi folosit şi pentru încerca¬
rea altor montaje.

TEHNIUM 6/80

INSTALAŢIA
DE PORNIRE

încercările repetate şi infructuoase
de a porni motorul, provocate de func¬
ţionarea defectuoasă a instalaţiei de
pornire, constituie nu numai o sursă
a risipei de carburant, dar, în acelaşi
timp, au consecinţe nefaste asupra
evoluţiei stării tehnice a motorului.
Pentru a justifica această ultimă afir¬
maţie, este necesar să reţinem că orice
pornire nereuşită face să se acumu¬
leze cantităţi de combustibil nears în
camerele de ardere ale motorului. Ele
se depun şi pe pereţii cilindrilor şi ai
pistoanelor, spală pelicula de ulei de
pe aceştia şi fac ca pistoanele şi seg-
menţii să se deplaseze ulterior în ci¬
lindru într-un regim de frecare semi-
uscată, caracterizat de uzuri intense.
Mai mult chiar, combustibilul în exces
se scurge apoi în carter (baia de ulei)
deteriorînd calităţile de lubrifiere ale

Dr. ing. ÎVL STRATULAT

uieiului şi accelerînd şi mai mult uzura
pe această caie. Aşa se explică unele
rezultate experimentale conform că¬
rora uzura motorului la o pornire ne¬
reuşită este echivalentă cu cea care
s-ar produce dacă motorul ar propulsa
vehiculul pe parcursul unui rulaj de
25 km.

Evident că o pornire eficientă de¬
pinde de tehnica pornirii, dar, cum de
acest aspect al problemei ne-am ocu¬
pat deja («Tehnium» nr. 8 din 1979),
în materialul de faţă ne vom referi
numai la starea elementelor instalaţiei
de pornire sau a altor organe care pot
îngreuna pornirea.

Pentru a realiza o pornire eficace,
operativă, instalaţia respectivă trebuie
să fie capabilă ca pe orice vreme să
rotească arborele cotit al motorului cu
o turaţie de minimum 75—150 rot/min.

AMMTORBl
« AUWfHICUlf

Ing. I. MIHĂESCU

acesteia. De aceea este suficientă mă¬
surarea tensiunii în gol sau, mai de¬
grabă, în sarcină. Această din urmă
mărime trebuie măsurată prin deco¬
nectarea instaiaţiei de aprindere (la
motoarele cu benzină, bineînţeles),
pentru ca sarcina bateriei să fie creată
numai de demaror. Se consideră că
bateria este în stare normală dacă, la
acţionarea demaroruiui, tensiunea mă¬
surată nu este mai mică de 9 V la
instalaţiile de 12 V şi 4,5 V la instalaţiile
de 6 V (adică tensiunea pe element
să nu scadă sub 1,5 V).

Rezultate mai exacte se obţin cînd

mai ales iarna, compromite pornirea
de cele mai multe ori, iar cauzele tre¬
buie să înceapă a fi căutate abia după
ce există convingerea că instalaţia de
alimentare, sistemul de aprindere şi
gradul de uzură a! ansamblului piston-
cilindru nu sînt «vinovaţii» principali.

Dacă elementele enumerate au o
stare tehnică bună,atunci cauzele por¬
nirilor infructuoase trebuie căutate în
starea bateriei de acumulatoare, a le¬
găturilor electrice şi în funcţionarea
demaroruiui.

Din punct de vedere al pornirii, re¬
velator pentru starea bateriei de acu-

motivul fiind diversele caracteristici
ale alternatorului; tensiunea de ieşire
este alternativă, iar im pedanta este
inductivă. La curent de excitaţie maxim,
f.e.m. de vîrf disponibilă este propor¬
ţională cu viteza de rotaţie, frecvenţa
semnalului este mereu proporţională
cu rotaţiile pe minut şi deci f.e.m.,
creşte în aceeaşi manieră cu impe-

danţa internă.

Totdeauna trebuie ţinut seama de
curentul de excitaţie maxim, fiindcă
stabilizatorul de tensiune creşte cu¬
rentul de excitaţie în condiţii de supra¬
sarcină, în tentativa de menţinere a
tensiunii de ieşire.

Curentul în fiecare înfăşurare din
stator nu este sinusoidal, ci conţine

Montarea alternatorului pe autove¬
hicule a fost condiţionată de apariţia
elementelor redresoare, pînă atunci
fiind utilizate generatoarele cu redre¬
sare mecanică, respectiv dinamul.

Majoritatea alternatoarelor folosite
actualmente sînt de tip trifazic şi uti¬
lizează pentru redresare 6 diode semi¬
conductoare (fig. 1). înfăşurările de
putere sînt fixe şi nu necesită forţe
de rotaţie. Un alternator de acest tip
are cel mai bun raport greutate/putere
şi putere/volum. Rotorul furnizează un
cîmp magnetic constant, fiind format
dintr-o armătură de fier forjat. Această
construcţie robustă a rotorului este
de fapt cel mai mare atribut a! alter-
natoruiui pentru montarea sa pe auto¬
vehicule.

Tendinţa actuală este de a obţine
puteri mari de ia motoare cu gabarit
mic prin ridicarea vitezei de rotaţie.
Aceasta înseamnă că intervalul dina¬
mic între vitezele de rotaţie minimă
şi maximă se lărgeşte. Se cunoaşte că
rotorul unui dinam este o piesă de
gabarit mare care conţine conductoare
electrice din fire groase şi, dacă viteza
sa de rotaţie creşte, apare pericolul
dezintegrării mecanice.

în traficul rutier din ce în ce mai

intens, raportul viteză/timp nu poate
asigura o încărcare normală a bateriei
de acumulatoare şi alimentarea ac¬
cesoriilor cînd autovehiculul este echi¬
pat cu un dinam. Se ştie că un alter¬
nator poate furniza energie şi la turaţii
mici ale motorului; or, tocmai această
caracteristică recomandă alternatorul
înaintea dinamului.

Comanda majorităţii alternatoarelor
se face prin intermediul curentului de
excitaţie (din rotor), forţa electromo¬
toare (f.e.m.) fiind proporţională cu
produsui dintre viteza de rotaţie şi
curentul de excitaţie. Stabilizarea ten¬
siunii de ieşire la cele mai multe alter-
natoare se face de către un sistem elec¬
tromecanic (releu). Se pare că sigu¬
ranţa în funcţionare ridicată a aiter-
natorului este diminuată tocmai de
acest releu regulator. Optimizarea sis¬
temului constă în înlocuirea acestui
releu cu un montaj electronic ce con¬
ţine un tranzistor de putere în serie
cu bobina de excitaţie, tranzistor co¬
mandat de un amplificator ce are în
componenta sa o diodă de referinţă
(fig. 2).

Regulatorul electronic nu trebuie să
aibă acţiune de limitare a curentului
de excitaţie, cum se întîmplă la dinam,

TEHNIUM 6/80

| 1,12

Bateria complet descărcată

I 1,20

Bateria descărcată 50%

1,285

Bateria complet încărcată

la bornele bateriei se conectează o
rezistenţă astfel aleasă Incît prin ea să
treacă un curent de trei ori mai mare
decrt cifra care exprimă capacitatea
bateriei (în amper-oră). Acest curent
este lăsat să solicite bateria timp de
15 secunde şi, după anularea sarcinii,
se măsoară tensiunile fiecărui ele¬
ment şi ale bateriei în ansamblu. Se
consideră că starea de încărcare a
acesteia este acceptabilă dacă ten¬
siunea măsurată depăşeşte 10,3 V la
bateriile de 12 V şi 5,1 V la cele de 6 V,
iar diferenţele de tensiuni dintre ele¬
mente nu depăşesc 0,1 V.

Edificatoare pentru starea bateriei
poate fi şi densitatea electrolitului,
care, aşa cum rezultă din fig. 1, repre¬
zintă în acelaşi timp şi un criteriu al
gradului de încărcare sau al capacită¬
ţii electrice a bateriei. Operaţiunea se
execută foarte simplu cu un densi-
metru (aerometru), iar valorile de a-
preciere a gradului de încărcare sînt
prezentate în tabel.

în ceea ce priveşte demarorul (elec¬
tromotorul de pornire' defectele care
duc la imposibilitatea pornirii motoru¬
lui sînt multiple, dar cele mai frecvente
pot fi: blocarea dispozitivului de cu¬
plare (bendixul) sau ruperea arcului
acestuia; blocarea ori uzura periilor
colectorului; murdărirea, uzura exce¬
sivă sau arderea colectorului; defec¬
tarea releului de pornire; scurtcircui¬
tarea, întreruperea sau arderea înfă¬
şurărilor statorului ori rotorului. în
marea majoritate a cazurilor, remedie¬
rea defecţiunilor nu se poate face decît
prin demontarea demarorului de pe
motor şi încredinţarea lui unui spe¬
cialist.

Pentru diagnosticarea demarorului

un mare factor de armonici, fiindcă
diodele conduc la tensiuni de vîrf.
Cînd curentul de sarcină creşte, acest
efect devine şi mai pronunţat, contro¬
lul său depinzînd numai de impedanţă.
în proiectarea unui alternator se ţine
în primul rînd seama de siguranţa în
funcţionare, factor ce derivă din mo¬
dul în care se face răcirea sa.

Un montaj practic de regulator de
tensiune cu performanţe foarte ridi¬
cate este prezentat în fig. 3. Aici se
observă că tranzistorul I 3 controlează
curentul de excitaţie, fiind montat în
serie cu rotorul alternatorului. în pa¬
rale! pe înfăşurarea rotorului este mon¬
tată dioda D 3 ce protejează tranzisto¬
rul Tj contra tensiunilor inverse mari.

Cînd alternatorul începe să furnizeze
curent, tensiunea la borneie bateriei
de acumulatoare creşte şi dacă ten¬
siunea pe baza lui T t depăşeşte 8,5 V

fără demontare definitorie este inten¬
sitatea curentului consumat de el. Ast¬
fel, un curent de intensitate prea mare
este efectul unui scurtcircuit al înfă¬
şurării, în timp ce o intensitate mică,
produsă în general de o rezistenţă
internă mare, arată deteriorări la nive¬
lul colectorului sau al periilor. Diag¬
nosticul este corect numai dacă la
bornele demarorului se instalează va¬
loarea minimă a tensiunii menţionate
mai sus, măsurată conform schemei
din fig. 2.

în cazul în care se constată o cădere
de tensiune nepermisă la bornele de¬
marorului, situaţia poate fi urmarea
mai multor cauze: starea necorespun¬
zătoare a bornelor, arderea contacte¬
lor releului de pornire, mărirea rezis¬
tenţei conductoarelor etc. Pentru loca¬
lizarea defecţiunii se procedează la
măsurarea căderilor de tensiune la
fiecare element de conectare, aşa cum
se indică în fig. 3. Se măsoară căderea
de tensiune la bornele bateriei de acu¬
mulatoare, U^, la conductorul de masă

al acesteia, U,. între contactele re-
m

leului de pornire, U p , şi în conductorul
motorului electric, U c> Valorile măsu¬
rate ale căderilor de tensiune nu tre¬
buie să depăşească 0,1 V pentru bate¬
riile de 6 V şi 0,2 V pentru cele de
12_ V.

în încheiere, se cere să se reţină
că neglijarea remedierii stării demaro¬
rului şi a bateriei de acumulatoare în
timpul verii, cînd pornirile sînt mai u-
şoare, se răzbună pe timp friguros,
nu numai prin risipa de combustibil,
ci, mai ales, prin dificultăţile de por¬
nire insurmontabile iarna.

(rezultă din U B1 +U Zener +U B2 ), a- 1

tunci Tj şi T 2 se deschid. în acest m
mod, I 2 pune la masă baza lui T 3 şi jj
curentul de excitaţie scade. Reglajul jj
pentru această comandă se face din m

*în schemă se poate observa şi un f
mod particular de semnalizare cînd p
alternatorul nu funcţionează. Cînd ten- f§[
siunea bateriei este de 12 V sau mai .
puţin, tranzistorul I 4 este blocat, ast¬
fel T s , polarizat prin R g , se deschide
şi becul iluminează. Creşterea ten¬
siunii peste 12 V ia bateria de acumu¬
latoare deschide tranzistorul T 4 , care
creează blocarea lui T 5 şi becul se
stinge.

Din cauza vibraţiilor mecanice pu¬
ternice la care este supus montajul,
este recomandabil ca acesta să fie
realizat crt mai rigid, cu rezistoare de
0,5 W mult mai robuste. Rezistoru! R t

CIRCULAŢIA PREVENTIVA

REZERVELE

La fel ca şi un bun comandant, omul
de ia volan trebuie să dispună şi el, în
orice moment, de rezerve.

Principalele rezerve, să zicem aşa,
sînt cele care ţin de om, de conducă¬
torul auto, fiind vorba de experienţa,
de capacitatea lui de a conduce cu
pricepere autovehiculul, de a-şi păs¬
tra sîngele rece în cele mai complicate
situaţii. O rezervă importantă a şoferu¬
lui constă în capacitatea sa de antici¬
pare, de prevedere a situaţiilor (nu
rareori dificile) care pot apărea în
trafic. A fi întotdeauna lucid şi în mă¬
sură să iei decizii raţionale şi rapide
constituie, de asemenea, o importantă
sursă de rezerve a conducătorului
auto.

Şoferul odihnit fizic şi nervos dis¬
pune întotdeauna de importante re¬
zerve în pilotarea autovehiculului. Prin¬
cipala rezervă a autovehiculului con¬
stituie rezerva de putere. Folosirea ra¬
ţională a acestei rezerve ţine însă tot
de priceperea pilotului. Chiar dacă pi¬
lotează un autoturism de mic litraj,
şoferul care aplică regulile conduitei
preventive ştie cum să-şi asigure şi
să-şi folosească rezervele de putere
ale motorului. El introduce întotdeauna
înainte de a efectua depăşirea maneta
de viteză într-o treaptă inferioară, rea-
lizînd manevra respectivă într-un timp
cît mai scurt. în antiteză cu acest stil
preventiv de conducere, cu această
manieră de rezolvare a dublărilor, unii
şoferi efectuează depăşirile de manie¬
ră trenantă, rulînd paralel cu alte auto¬
vehicule multe sute de metri pentru
simplul motiv că din comoditate sau
nepricepere nu introduc maneta de
schimbare a vitezelor într-o treaptă
inferioară.

Cel mai clasic, să zicem aşa, mod
de a evidenţia existenţa rezervelor î!
constituie asigurarea unei distanţe de
siguranţă în cazul apariţiei inopinate
a obstacolelor în faţa maşinilor la al
căror post de pilotaj ne aflăm. Un
exempiu banal pe care-l putem întîlni
zilnic în circulaţie îl constituie urmă¬
toarea situaţie: ruiăm, să zicem, cu
60 de kilometri pe oră în afara localită¬
ţii. Circulaţie destui de aglomerată,
autovehiculele circulă în coloană. Deo¬
dată, autovehiculul din faţa noastră a
frînat brusc. A nu lovi pe cel din faţă
în asemenea situaţie, datorită unei dis-

Colonel VICTOR BEDA

tanţe suficient de mari care ne oferă
posibilitatea de a reduce viteza şi
chiar a opri, înseamnă de fapt că am
avut rezervele necesare pentru a face
faţă unei asemenea situaţii. Bineînţe¬
les că în astfel de cazuri un rol deo¬
sebit de important îl au atenţia şi vigi¬
lenţa pilotului. Distanţa mai mult decît
suficientă pentru oprirea autovehicu¬
lului, pentru a nu intra în coliziune cu
cel din faţă, nu are nici o valoare dacă
şoferul neatent sesizează cu întîrziere
apariţia obstacolului în faţa maşinii
care o conduce.

Un alt exemplu care evidenţiază ma¬
rea vaioare a rezervelor îl constituie
rularea cu viteze rezonabile pe străzi
înguste, aglomerate, în pieţe, intersec¬
ţii, unde, în orice clipă, apariţia inopi¬
nată a unui pericol impune reducerea
considerabilă a vitezei sau chiar opri¬
rea maşinii. Un copil ţîşneşte dintr-o
curte şi apare în acelaşi moment pe
partea carosabilă, un pieton aflat pe
refugiu face din nu ştiu ce motiv un
pas înapoi, apărînd la doi-trei metri în
faţa maşinii ce o pilotezi, un şofer in-
disciplinat demarează brusc de la lo¬
cul de parcare, tăindu-ţi calea, iată
doar cîteva exemple de situaţii pericu¬
loase cai% cer cu acuitate ca şoferul
să aibă în orice moment rezervele
necesare.

în ceea ce priveşte autovehiculul, a
avea rezerve înseamnă să pilotezi ma¬
şini dotate cu pneuri fără uzuri pro¬
nunţate (care să te ajute cînd 'rulezi
pe drumuri glisante), cu centuri de
siguranţă (pe care şoferul şi ocupantul
locului din dreapta să ie şi poarte),
înseamnă să dispui oricînd de ele¬
mentarele piese de rezervă (îndeosebi
acele piese de care depinde siguranţa
circulaţiei) etc.

în perioada vacanţelor (dar nu numai
atunci), o deosebit de importantă re¬
zervă a pilotului o constituie planifica¬
rea judicioasă a călătoriei. A planifica
medii de viteză de 100 km/oră în călă¬
toriile de concediu înseamnă surme¬
naj, uzuri pronunţate ale maşinii şi
risipă de combustibil (care afectează
nu numai maşina, dar şi bugetul şo¬
ferului), insecuritatea deplasării.

După cum se vede, capacitatea de
a avea întotdeauna rezerve ţine numai
şi numai de pilot.

este realizat din fir de nichelină, pu¬
ţind disipa o putere de 3 W. Termi¬
nalele tranzistoarelor trebuie să fie cît
mai scurte, eventual trecute prin dis-
tanţiere. Interconectarea se va face prin
intermediul unor cabluri multifilare.
Tranzistorul T 3 se va monta pe un
radiator cu suprafaţa de peste 100 cm 2 .

După realizarea montajului se fac
probele de funcţionare. Astfel, între
punctele A şi B se montează un bec
de 12 V/3 W, iar între punctele A şi D
un bec 12 V/24 W (ca sarcină).

între punctele A şi C se montează
un alimentator ce poate debita o ten¬
siune variabilă şl un curent de 3 A.
Se reglează R g la jumătatea cursei.
Cînd tensiunea aplicată atinge 13 V,
becul de 24 W începe să se stingă.
Se creşte tensiunea redresorului ia
14 V şi se reglează R g ca becul de
24 VV să se stingă. Cu aceasta reglajul
regulatorului este încheiat. înainte de
montare pe autovehicul, se vor iden¬
tifica terminalele bobinei de excitaţie
şi, eventual, dacă un capăt este co¬
nectat la masă, acesta se va desface
spre a fi conectat ia tranzistorul T 3 .

Bibliografie: «Wireiess Worid»

AICI GĂSIŢI REVISTA

TEHNIUM 6/80

m i

£> .. , : v|§

înălţimea
persoanei (cm)

înălţimea
mesei (cm)

înălţimea
scaunului (cm)

X (cm)

160-165

60,5

165—170

63,5

170—180

65,5

180—190

68,5

în proiectarea pieselor de mobilier
au survenit cotituri radicale în ultimii
ani. Este evidentă tendinţa către teh¬
nologii ieftine, economie de materiale,
folosirea înlocuitorilor etc., ca şi re¬
editarea unor piese de mobilier popu¬
lar, redesenate şi adaptate cerinţelor
confortului modern.

Paralel cu activitatea designerului
industrial, se desfăşoară şi activitatea
artistului plastic interesat în crearea
de mobilier după o viziune şi concepţie
proprii. Nu rareori îşi dau mîna, iar
din fructuoasa colaborare avem de
cîştigat noi, «consumatorii» de mobi¬
lier.

Plecînd de la principiul că toate pie¬
sele trebuie să fie astfel dimensionate
încît să permită unui singur om toate
manevrele'de aranjament, proiectantul
amator va ţine cont de greutatea spe¬
cifică a materialelor folosite, de struc¬
turile de rezistenţă şi de dimensiunile
încăperii în care va plasa mobilierul.
Studiile privind creşterea înălţimii me¬
dii a omului în a doua jumătate a seco¬
lului au dus ia redimensionarea majo¬
rităţii elementelor de mobilier, atît ale
meselor de lucru cît şi ale fotoliilor,
canapelelor, paturilor sau pieselor cu
rafturi dispuse pe verticală. Vom în¬
cepe cu masa de lucru pe care o vom
proiecta în aşa fel încît să asigure o
poziţie corectă şi un confort maxim,
în funcţie de înălţimea celui ce o fo¬
loseşte. Pentru aceasta este necesar
să vă ghidaţi după tabelul alăturat, în-

E. VARGHEB, designer

tocmit în urma unor studii de ergo¬
nomie elaborate de un institut de spe¬
cialitate din Danemarca.

Construcţia mesei de lucru este foar¬
te simplă, în compunerea ei intrînd
două capre şi o planşetă. Trebuie să
ţinem cont de faptul că înălţimea me¬
sei extrasă din tabel este suma înăl¬
ţimii caprei cu grosimea planşetei
folosite.

Pentru a completa ansamblul, citi¬
torul trebuie să-şi mai procure un
scaun rotativ cu înălţime reglabilă. în
caz că procurarea acestui scaun este
dificilă, în coloana 3 a tabelului aveţi
trecute şi înălţimile scaunelor cores¬
punzătoare fiecărei mese. Menţionăm
că aceste mese de lucru sînt folosite
numai pentru studiu sau desen.

în figura 1 se pot vedea cum arată
una din caprele pe care le vom con¬
fecţiona şi modul de asamblare a pie¬
selor componente. Pentru a nu com¬
plica desenul, am indicat cotele în
cerculeţe cu săgeată. Materialul folosit
este lemnul de brad pe care îl găsiţi
în depozitele de materiaie de construc¬
ţie. Cuşacii şi scînduriie trebuie mai
întîi «curăţaţi», pentru aceasta ape-

lînd la serviciile unei cooperative de
tîmplărie sau ale unui atelier care po¬
sedă o maşină de rindeluit (abric).

Materialul curăţat se înseamnă cu
atenţie şi se fac tăieturile şi decupajele
cu un ferăstrău cu dinţi mici, pentru a
nu smulge aşchii din material. Dacă
smulgerea unei aşchii nu a putut fi
evitată, o vom lipi imediat în locul de

unde a fost desprinsă cu aracet gros
de tîmplărie, presînd un timp cu mîna.
Datorită faptului că precizia unei tăie¬
turi cu ferăstrăul nu poate fi mai bună
de dr.1 mim, vom avea grijă la decupaj

să lăsăm o «gardă» de 1 mm, adică să
tăiem în afara semnului trasat, ajus¬
tările ulterioare făcîndu-se după mon¬
taj cu ajutorul unui raşpii. înainte de a
fi montate, toate piesele se şlefuiesc
cu hîrtie sau pînză abrazivă cu granu-
laţie medie, iar după montarea defi¬
nitivă a pieselor se face o şlefuire fi¬
nală cu hîrtie abrazivă fin granulată.
Piesele se vor prinde între ele cu cuie
sau şuruburi pentru lemn, după ce în
prealabil au fost unse cu aracet gros
de tîmplărie suprafeţele de contact.
Dacă cititorul dispune de prese mici
de mînă cu şurub (potcoavă), nu mai
este nevoie de imobilizarea îmbinării
cu cuie sau şuruburi, necesară fiind
doar presarea timp de 24 de ore a îm¬
binărilor, lucrarea devenind mai as¬
pectuoasă. Eventualele spaţii între pie¬
se (LUFTURI) se pot umple cu un chit
preparat din rumeguş fin de lemn, ip¬
sos şi clei de tîmplărie caid, care se
aplică repede cu un şpaclu, umplîn-
du-se rosturile. După aplicarea chitu¬
lui, se şlefuieşte cu hîrtie abrazivă fină.

Finisarea lucrării constă în băiţuire,
vopsire sau lăcuire, la alegerea citi¬
torului. De preferat este băiţuirea în-
tr-o culoare — albastru, roşu, verde —

TEHNIUM 6/80

uşor de procurat de la orice magazin
de speciajitate unde se vinde în plicuri
(Galus). în ceea ce priveşte diluţia,
trebuie făcute cîteva încercări pe ca¬
petele de material ce ne-au rămas.
Orientativ, conţinutul unui plic se di¬
zolvă în 3 I de apă caldă, baiţul apli-
cîndu-se cu o pensulă fină cu păr
mult, încercînd să nu revenim pe por¬
ţiunile odată pensulate. După uscarea
baiţului se face o nouă şlefuire cu
abraziv fin (eventual piatră ponce),
pînă cînd se p M ne în evidenţă desenul
lemnului şi suprafaţa este perfect ne¬
tedă. După băiţuire, se ceruieşte sau
se pensulează cu Palux. Aceste reguli
sînt valabile pentru majoritatea con¬
strucţiilor propuse. Amatorul care vrea
să cunoască mai amănunţit tehnica
lucrărilor de tîmplărie, precum şi mo¬
dul de manipulare, ascuţire şi întreţi¬
nere a uneltelor de tîmplărie, găseşte
sfaturi preţioase în lucrarea lui Nicolae
Bucur, intitulată «Atelierul fanteziei»,
paginile 7—74. Pentru cei ce vor să-şi
construiască un scaun rotativ cu şu¬
rub, revista «Domus» sugerează «re¬
ciclarea» unui scaun metalic de la
vechile tipuri de tractoare şi care mai
poate fi găsit prin atelierele de reparat
maşini agricole, ca fier vechi. Şurubul
şi piciorul scaunului pot fi «recupe¬
rate» din obiectele casate de policli¬
nici sau spitale. Mai sînt necesare cî¬
teva lucrări de sudură sau lăcătuşnrie,
pe care vi le execută orice unitate spe¬
cializată. Obţineţi în acest fel un scaun
pe cît de funcţiona! şi ergonomie, pe
atît de original. Planşeta se găseşte în
librării şi are dimensiunea 125x 100 cm.
Această masă de lucru poate fi mon¬
tată uşor în camera de zi atunci cînd
avem oaspeţi. Punînd deasupra două
seînduri rezistente, caprele pot fi fo¬
losite atunci cînd zugrăvim, tapetăm,
reparăm tencuiala sau montăm cor¬
puri de lampă. De asemenea, putem
monta rapid o masă pe balcon, pe
terasă, în curte, în garaj etc.

O altă piesă pe care ne vom încu¬
meta să o proiectăm singuri, asumîn-
du-ne eventual şi sarcina construcţiei
ei, este fotoliul. Şi aici designerul con¬
temporan, ghidat de noile cerinţe a-
mintite mai sus şi pe baza studiilor
complexe elaborate de către specia¬
lişti în medicină, psihologie, sociologie
etc., a modificat dimensiunile, desenul
şi calculul de rezistenţă. Nu ne-am
gîndit niciodată, atunci cînd ne-am
aşezat într-un fotoliu comod, că acest
plus de comoditate a fost rezultanta
unor studii complexe elaborate cu
larga participare a specialiştilor din
domenii atît de variate. Vom încerca
şi noi să ţinem cont de rezultatele
acestor cercetări în construcţiile ce le
vom proiecta şi executa. în figura 2
vedem scheletul fotoliului montat şi
alături piesele care îl compun. Pernele
fotoliului vor fi confecţionate conform
indicaţiilor din nr. 1/1980 al revistei
noastre. «Tehnologia» construcţiei fo¬
toliului este cea indicată la confecţio¬
narea caprelor pentru masa de lucru.
Materialul este tot lemnul de brad
fără noduri, cele 3 bare care încheie
fotoliul sînt confecţionate din 3 cozi
de lopată drepte, pe care le vom duce
la un atelier de strungărie în lemn
pentru a le rotunji şi a le aduce la di¬
mensiunea 0 4 cm, cu lungimea de
85 —90 cm, sau le putem comanda
direct strungarului, care le va executa
din lemn de carpen. Mai avem nevoie
de o coarbă şi un burghiu pentru
lemn ^ 40 mm, care se găseşte uşor în
magazinele de fierărie. Eventual, aces¬
te găuri pot fi date direct în atelierul de
tîmplărie cu uneltele din dotarea lui.
Trebuie să avem grijă ca bara să intre
în gaura fără joc însă relativ uşor.
Lipirea barei se face cu aracet de
tîmplărie. Fundul şi spătarul fotoliului
se sprijină pe aceste 3 bare, după cum
se vede şi în figură, şi se prind de
lateralele fotoliului cu şuruburi de
tîmplărie, cu piuliţă şi şaibe; capul şu¬
rubului fiind vizibil, trebuie să fie semi-
rotund, nichelat sau în culoarea nea¬
gră a fierului.

4. COLORAREA SUPRAFEŢE¬
LOR STRUCTURATE

Cel mai des este necesară o opera¬
ţie de zugrăvire a suprafeţelor struc¬
turate. Aceasta se realizează manual,
cu bidineaua, sau prin pulverizare.
Soluţiile de zugrăvire sînt normale.

Pregătirea suprafeţei constă în a-
piicarea unei soluţii de apă cu săpun,
după a cărei uscare se zugrăveşte în
2—3 straturi. Vopsirea se poate face
cu culori de apă sau de ulei.

piimm

mmim

(URMARE DIN NR. TRECUT) 41
Pentru structura din fig. 7 s-a folosit
o sculă din trei tuburi de materia!
plastic secţionate.

în fig. 8 este prezentată o structură
realizată cu o rolă de cauciuc cu
găuri (burete) şi o mistrie mică, as¬
cuţită.

Cu o rolă de lemn rotundă, apăsată,
rotită şi trasă se poate realiza struc¬
tura din fig. 9. O structură asemănă¬
toare se obţine folosind o pensulă ro¬
tundă, apăsată, rotită şi trasă.

Structurile din fig. 10 şi 11 s-au ob¬
ţinut în mod asemănător, folosind un
şpaclu (şpaclu japonez) cu care s-au
făcut mici apăsări, urmate de trageri
scurte. în funcţie de lăţimea şpaclului
şi lungimea cursei de tragere se reali¬
zează structuri mai mult sau mai puţin
dense.

Cu un pieptene deplasat vertical
şi orizontal pe zone determinate se
obţine structura din fig. 12.

în fig. 13 este redată o structură rea¬
lizată cu şpaclu! prin apăsări rotaţio-
nale. Structura din fig. 14, mai elabo¬
rată, este făcută cu şpacluri de di¬
mensiuni diferite şi mici forme în re¬
lief rotunde, triunghiulare, ovale.

Structura din fig. 15 s-a obţinut prin
ieşirea unidirecţională a unei aplicări
prin stropire; aplatizarea structurii din
fig. 16 s-a făcut fără o direcţie prefe¬
renţială.

Figura 17 redă un iayan realizat
printr-o finisare structurată. Tavanui
aparţine unei încăperi cu pereţii aco¬
periţi în întregime de mooilier şi pa¬
nouri din lemn (o bibliotecă).

TEHNIUM 6/80

FOTOTIRISTORUI

Tiristorui a cărui amorsare se poate
face printr-un semnal luminos se nu¬
meşte fototiristor. La fel ca tiristorui,
fototiristoruf este alcătuit din patru
tipuri de regiuni semiconductoare ce
formează trei joncţiuni (fig. 9.1). Ter¬
minalele sate corespund anoduiui (Â),
catodului (K) şi porţii (G). Simbolul
fototiristorului şi modul de polarizare
sînt date în figura 9.2. Amorsarea dis¬
pozitivului poate fi făcută şi prin apli¬
carea unei tensiuni pozitive pe poartă,
ca la tiristor.

Funcţionarea unui tiristor poate fi
simulată prin cuplarea a două tranzis-
toare — unul pnp (T t ), iar celălalt npn
(I 2 ) —, montate ca în schema din
figura 9.3. Dacă tranzistorul T 2 este
un fototranzistor, montajul simulează
un fototiristor. Pentru înţelegerea cali¬
tativă a fenomenelor ce intervin în
funcţionarea fototiristorului, să urmă¬
rim modul în care funcţionează acest
«simulator». Atunci cînd se aplică o
tensiune directă între bornele A şi K,
fără semnal pe G, prin circuit trece
un curent foarte scăzut (rezidual).
Este suficient ca T 2 să intre puţin în
conducţie, pentru a începe un proces
de creştere în avalanşă a curenţilor
prin cele două tranzistoare. Această
creştere se datorează modului în care
sînt conectate tranzistoarele în această
schemă (reacţie pozitivă). în cazul în

FI*. M. fMEGPEAtMU,
Fsz. GH. BĂL.UŢĂ

care T 2 este un fototranzistor, intrarea
în conducţie se face prin iluminarea
lui, iar în cazul în care este un tranzis¬
tor «clasic» — prin aplicarea unei ten¬
siuni pozitive pe baza sa.

Prin urmare, fototiristorui (ca şi ti¬
ristorui) comută brusc din starea de
blocare în cea de conducţie şi găsim
o valoare foarte mică a tensiunii dintre
anod şi catod, iar curentul prin dispo¬
zitiv este mare, limitat numai de re¬
zistenţa de sarcină.

Caracteristica tensiune-curent a u-
nui fototiristor este dată în figura 9.4.
Tranziţia bruscă în conducţie este re¬
prezentată printr-o linie întreruptă. Se
vede că această comutare poate avea
loc şi în absenţa luminii sau a semna¬
lului electric pe poartă, dacă tensiunea
anod-catod depăşeşte o valoare limită
(valoare de străpungere). Evident, în
practică se lucrează cu tensiuni ano-
dice mai mici decrt cea de străpungere.
Odată amorsată conducţia, semnalul
de comandă (luminos sau electric)
poate să dispară, prin dispozitiv con-
tinuînd să circule curentul. Pentru a
readuce fototiristorui în stare de blo¬
care, trebuie micşorat curentul prin
dispozitiv sub valoarea prag de auto-
menţinere. Aceasta se poate face prin
întreruperea tensiunii de alimentare.

Există fototiristoare prevăzute şi cu
terminal pentru regiunea n alăturată

anoduiui (baza tranzistorului pnp din
analogia discutată mai sus conform
fig. 9.3). Se creează în acest fel o posi¬
bilitate suplimentară de amorsare a
dispozitivului prin tensiune negativă în
raport cu anodul, aplicată pe acest
terminal suplimentar. De fapt, aceste
fototiristoare sînt o variantă fotosen-
sibilă a aşa-numitelor «întrerupătoare
cu siliciu comandate», S.C.S. (de la
denumirea engleză Silicon Controled
Swich).

In figura 9.5 este dat un exemplu de
realizare simplă a unui releu fotoelec-
tric cu automenţinere. Un impuls lu¬
minos suficient de intens amorsează
fototiristorui şi releu! este anclanşat.
Pentru revenire trebuie deschis între¬
rupătorul K. Poarta este conectată la
catod prin rezistenţa R, cu scopul de
a preveni amorsările nedorite prin în¬
călzire excesivă sau datorate supra¬
tensiunilor din circuit. Valoarea sa
(zeci de kiioohmi) se alege făcînd un
compromis între stabilitatea astfel că¬
pătată şi micşorarea sensibilităţii la
lumină, care rezultă din această co¬
nectare.

Alte aplicaţii ale fototiristorului sînt
legate de comanda unor tiristoare sau
triacuri de putere şi tensiune mare. In
acest caz, fototiristorui este conectat
în circuitul de poartă ai acestora. Se
poate realiza astfel o foarte bună se¬
parare galvanică între circuitul de co¬
mandă (prin sursa de lumină) şi ten¬
siunile înalte controlate.

DIODA ELECTROLUSVIS^ES-
CENTĂ (LED)

Pentru desemnarea acestui dispo¬
zitiv este folosită adesea prescurtarea
LED, formată din iniţialele denumirii
din limba engleză — Light Emitting
Diode — adică diodă emiţătoare de
lumină. Dioda electroluminescantă es¬
te o diodă semiconductoare care emite
lumină atunci cînd este polarizată di¬
rect Fenomenul de emisie se dato¬
rează recombinării electronilor şi go¬
lurilor în regiunea joncţiunii pn. Re¬
combinarea dintre electroni şi goluri
nu conduce la emisie de lumină decît
în cazul unei anumite structuri a ma¬
terialului semiconductor pe care se
realizează joncţiunea. O asemenea
structură o are GaAs. Diodele reali¬
zate pe acest materia! emit în infraroşu.
Pentru a se obţine diode electrolumi-
nescente cu emisie în vizibil se folo¬
seşte GaAsP; diverse valori ale ra¬
portului dintre numărul atomilor de
arsen şi cei de fosfor şi doparea cu
anumite impurităţi fac ca astfel de

diode să poată emite roşu, portocaliu,
gajben sau verde.

în figura 10.1 este dată o secţiune
printr-o diodă electroluminescentă, iar
în figura 10.2 simbolul şi modul de
conectare într-un circuit a acestui dis¬
pozitiv.

La încapsularea structurilor se iau
măsuri pentru ca o parte crt mai mare
din lumina emisă de structură să iasă
în exterior. Uzual capsula este reali¬
zată dintr-un material plastic colorat,
translucid sau transparent, cu un anu¬
mit indice de refracţie şi o formă geo¬
metrică adecvată. O astfel.de capsulă
atenuează considerabil efectul luminii
exterioare (de obicei albă) ce pătrunde
în capsulă. Se evită astfel strălucirea
capsulei datorită luminii ambiante a-
tunci cînd dioda nu emite, îmbunătă-
ţindu-se contrastul între s'tuaţia
«stins» şi «aprins».

Domeniul spectral în care emrt dio¬
dele eiectroluminescente este destul
de îngust. Aspectul unor curbe spec¬
trale tipice pentru astfel de dispozitive
este dat în figura 10.3. intensitatea lu¬
minoasă (1^ a diodelor electrolumi-

nescente ce emit în domeniul vizibil se
măsoară cu fotometru! şi se exprimă
în milicandele (med). Intensitatea ra¬
diantă (Ig) interesează în cazul dio¬
delor ce emit în infraroşu; ea se mă¬
soară cu radiometrul şi se exprimă în
mW/steradiari. Atrt 1^ cît şi I variază

liniar în funcţie de curentul ce trece
prin dispozitiv, pentru o gamă largă
de valori (fig. 10.4). Pe de altă parte,
1 ia curent constant, 1^ şi I scad odată

cu creşterea temperaturii ambiante (se
presupune că dispozitivul se află în
echilibru termic cu mediul ambiant).
La curenţi mari structura se încălzeşte,
acest fapt expiicînd abaterea de la
liniaritate ce se observă în figura 10.4.

Unii din parametrii diodelor electro-
lumînescente sînt identici cu cei ai
diodelor obişnuite:

— curentul direct maxim admisibil
(Ipmax^ are va * or < de ordinul zecilor

de miiiamperi;

— tensiunea de deschidere a jonc¬
ţiunii (Vp) are valori cuprinse între

1,6 V şi 2 V;

— tensiunea inversă (VJ care nu
produce deteriorarea dispozitivului es¬
te de cîţiva volţi;

— puterea maximă disipată (P max ).
uzual 100—200 mW.

(CONTINUARE lN NR. VIITOR)

ŞEZLONG

Un şezlong (fig. 1) deosebit de prac¬
tic şi simplu se poate construi dacă
s-au pregătit următoarele materiale:
1,5 mp de placaj sau PFL, şipci din
lemn de esenţă moale cu secţiunea de
30 x 40 mm şi lungimea de 2,3 m, 28
de holzşuruburi cu cap îngropat şi
1 kg de vopsea. Din placaj sau PFL
se fasonează următoarele piese: (A)
părţile laterale (de 2 ori); (B) de 60x
32 cm, (C) de 60x32 cm, (D) de 60x
36 cm şi (E) de 60 x 40 cm, care repre¬
zintă plăcile de legătură dintre părţile
laterale (A). Acestea se fixează cu
holzşuruburi de şipcile (G) de 26 cm,
(H) de 27 cm, (I) de 29 cm şi (J) de

34 cm, care, la rîndu! lor, se prind de
părţile laterale tot cu holzşuruburi. Şez¬
longul se sprijină pe sol prin interme¬
diul unui picior (F) de 60 x 28 cm, care
se fixează de şipca (F) şi placa (C).

Toate piesele componente se rin-
deluiesc şi se şlefuiesc cu hîrtie abra¬
zivă sau cu o pilă fină, după care pot
fi vopsite sau lăcuite cu lac incolor.
Asamblarea şezlongului se face ur¬
mărind figura 2.

Pe acest cadru din lemn se confec¬
ţionează o saltea dintr-o bucată de
burete, peste care se coase o husă
dintr-un material textil.

Originale felicitări sau aplice pentru cînepă uni. în acest mod se pot reali-
decorarea holului şi camerei copiilor za peisaje, figurine etc. Ca adeziv se
se pot realiza din resturi de material foloseşte clei de oase sau aracet.
textil uni, colorat sau în carouri. Astfel, Pentru a deveni mai rezistente şi du¬
se decupează diferite forme geome- rabile, se lipesc pe un carton sau, în
trice şi figuri şi se iipesc pe un suport cazul felicitărilor, pe o hîrtie albă,
o bucată de material textil din in sau care se pliază.

Cu toate că balconul apartamentu¬
lui nostru nu este mare, el poate de¬
veni un loc plăcut de odihnă. O primă
condiţie este ca pe balcon să aranjăm
multă vegetaţie, astfel încît să arate
ca o minigrădină. Florile au nu numai
rolul de a filtra aerul, de multe ori
poluat, dar, în acelaşi timp, diminu¬
ează şi zgomotul străzilor. Cactuşii şi
alte plante pot fi sădite în iădiţe din
lemn de esenţă moale construite de

noi. Lădiţele, la rîndul lor, se aranjează
în diferite moduri. De asemenea, flo¬
rile se plantează în ghivece din lut ars,
ceramică sau masă plastică. Pentru
a cîştiga spaţiu şi în acelaşi timp să
aibă şi rol de «filtru», ghivecele pot fl
aranjate pe rafturi etajate. Rafturile
se confecţionează din scînduri de e-
senţă tare (stejar, fag) şi se prind,
după caz, de zidurile laterale (cazul
logiilor) sau de stîlpi de susţinere.

întreprindere industriala de stat

Printre caracteristicile tehnice ale acestui echipament destinat conducerii
proceselor industriale de medie şi mare complexitate se numără:

# memorie de program: 4 kcuvinte x 16 bi

9 memorie internă: 1 024 x 1 biţi;

® durata ciclului de instrucţiune: 4 ju s;

# intrări binare: 512 în gama 24,48, 110 V c.c. şi c.a.

# ieşiri binare: 512 (în gama 24, 110, 220 V c.c. si c.a.; 0,5 A
3 Â);

• temporizarea contorizării: 512.

UTILIZĂRI: în industria construcţiilor de maşini, industria uşoară, i
metalurgică, industria minieră, chimică şi a materialelor de construcţii

întreprindere etaion a industriei constructoare de maşini, «Automatica» realizează o gamă largă de produse
şi echipamente în domeniul aparaturii de automatizare destinate modernizării proceselor de producţie într-o
serie complexă de ramuri economice.

Printre cele mai recente produse ale întreprinderii se numără aparate de mare fiabilitate, cu aplicaţii în do¬
meniul industriei construcţiilor de maşini, metalurgiei, industriei chimice, uşoare etc.

Folosirea acestui produs asigură menţinerea debitului de material
pe o bandă transportoare în condiţiile în care densitatea materialulu
nează ca perturbaţie.

CARACTERISTICE TEHNICE:

# precizie de dozare: 1%;

• domeniu de reglare: debit Q nominal
— 10% din 0 nominal;

• gama de debite în care acţionează: 700 1/oră.

APLICAŢII: în siderurgie, industria materialelor de consl

TEHNIUM PUBLICITATE

Echipament automatizat pentru paza împotriva incendiilor şi efracţiiloi

CARACTERISTICI TEHNICE:

• numărul de zone supravegheate: 38;

8 semnalizări:

— incendiu: optic distinct;

acustic în cod internaţional;

— linie ruptă: optic distinct;

— linie în scurtcircuit: acustic distinct;

— linie la masă: optic distinct;

• numărul maxim de detectoare pe linie: 7;

• tipuri de detectoare compatibile: active;

• pasive, CND, CNI, impedanţă variabilă;

• tensiune de alimentare: 220 V c.a./24 V. c.

• sursa de alimentare: încorporată;

• sursa de avarie: baterie uscată.

Domeniu de aplicaţie: obiective industriale de toate categoriile, obiective
social-culturale, nave maritime.

TEHNIUM 6/80

REVISTA

Semnalul electric se aplică pe baza
tranzistorului \ cuplat galvanic cu T 2 .
între cele două t'ranzistoare există o
buclă de reacţie pozitivă selectivă.
Frecvenţa de rezonanţă a sistemului
se stabileşte din R 3 . Acest montaj

creează aşa-numitul efect Wau-Wau.

Cele două tranzistoare pot fi şi
EFT 353.

«iiODELSST KONSTRUKTQf?» —
U.R.S.S.

Emiţătorul lucrează în banda de
27 MHz pe unu! din canalele alocate
staţiilor de telecomandă, frecvenţa e-
xactă fiind dictată de cristalul de cuarţ.

Tranzistorul T, formează etajul os¬
cilator, tranzistorul T 2 formînd etajul
final modulat.

Semnalul modulator este produs de
etajul cu tranzistorul T 3 , care compune
un oscilator de joasă frecvenţă. Etajul
oscilator poate genera 5 frecvenţe dis¬
tincte, deci acest emiţător poate face
parte dintr-o staţie de telecomandă
cu 5 canale.

înfăşurarea Li ars 10 spire, iar l 2
are 3 spire din CuEm 0,5 pe o carcasă
0 5—6 mm. înfăşurarea L 3 are 10 spire
CuEm 0,5 pe carcasă 0 5—6 mm. Am¬
bele carcase au miez reglabil.

înfăşurările L 4 şi L 5 sînt realizate
într-o oală de ferită cu diametrul mie¬
zului de 7 mm, înălţimea de 10 mm;
astfei, L 4 are 250 de spire CuEm 0,07,
iar L s are 800 de spire CuEm 0,07.

«AMATERSKE RÂDiO» —
R.S. CEHOSLOVACĂ

?ir i * \ | / V y I . ,

t j r ' ^Ssfk-

Schema ilustrează un sistem de cla¬
viatură zecimală codată binar. m

Informaţia de eşantionaj este dată
de 7- pentru apăsarea clapelor cu
număr par şi de I 2 prin D 3 pentru
apăsarea clapelor cu numere impare.

Tensiunile de ieşire evoluează în-
; +V ia aproape 1 V.
Tranzistoareie sînt BC 107.

I i *4 I CL. !

T ,4 I 0,

M Vk j

Siliifl

Montajul este un microemiţător pilo¬
tat cu cuarţ şi prevăzut a lucra în ban¬
da de 50 MHz. Prin schimbarea cuar-
ţului şi mici retuşuri la bobine (spire
în pius) banda de lucru devine 28 MHz.

Tranzistoareie din modulator, sînt

BC 107. în oscilator se poate monta
un BF245 sau BFW 11, Transforma¬
torul de modulaţie este de tipul celor
montate în etajele finale audio în con¬
tratimp.

«JÂKL» — JAPONIA

TEHNfUM 6/80

* , -!

Pentru a se putea practica acest ioc,
trebuie construită mai fntîi suprafaţa
corespunzătoare. Rama se confecţio¬
nează din scînduri de esenţă moaie;
două de 55x12x1 cm şi aite două de
75,8x12x1 cm, care se rindeiuiesc şi
şiefuiesc cu hîrtie abrazivă fină. îm¬
binarea lor se face prin încleiere, iar
pentru o rezistenţă mai mare cu holz-
şuruburi sau cuie. La unul din cape¬
tele scîndurilor cu lungimea de 75,6 cm
se practică o crestătură (formă pă¬
trată). în continuare se fasonează o
rigiă lungă de 70 cm şi cu o secţiune
de 1,5x 1,5 cm. Aceasta se introduce
în orificiul din ramă.

în partea opusă şipcii, în interiorul
ramei, se montează, prin intermediul
unor şuruburi lungi cu fluture, o buca¬
tă mobilă de lemn (fig. 1).

Următoarea etapă este realizarea
suprafeţei propriu-zise de joc (fig. 2).
Ea are dimensiunea de 70,6 x 50 cm şi
se compune din trei plăci suprapuse.
Pe o placă de placaj lipim (cu prena-
dez) o placă din lemn de esenţă moale,
groasă de 1 cm, în care s-au practicat
nişte orificii notate cu cifre. Peste
aceasta lipim o altă placă de placaj în
care în prealabil s-a realizat un caroiaj
(modelul în fig. 2). Suprafaţa de joc
se introduce în ramă, se prinde de şip-
că cu holzşuruburi şi, prin intermediul
unor balamale,de bucata mobilă (fig. 1).

Astfel, ea se poate înclina de la
stînga spre dreapta şi de sus în jos.

Regula de joc: o bilă se pune pe su¬
prafaţa de joc în partea de sus (fig. 3)
şi condusă cu îndemînare, prin mane¬
vrarea suprafeţei de joc cu ajutorul
şipcii, printre hexagoane^pină în partea
de jos (500 de puncte). Bila poate să
cadă, în drumul ei, într-un orificiu
practicat — deci se socoteşte punc¬
tajul din acesta. Cîştigător este cel
care realizează punctajul maxim.

DEZLEGAREA* JOCURILOR DIN NR. Ş/1980
ELECTRICE

1. ALTERNA - CASE; 2. CABLU - LAC - TL;
3. UB — E — RÎU — MEE; * MORGANA — PARC;
5. URIAŞ — JA — GET; & LA — NIL — SONOR;
7. AŢÎŢAŢI - RE _ O; & TONE - VOLATIL; 9.
ORI — W - N - SILI; 10. A — STABIL - ZAŢ; 11.
ROTITĂ — SCĂRI; IZ ELECTRO — ATAC.

CARNET

EDITORIAL

Semnalăm pentru cititorii noştri o
viitoare apariţie sub egida Editurii teh¬
nice: 20 scheme electronice pentru
amatori. Lucrarea, semnată de iVtîhai
Băşoiu şi Cicerone Costashe, pro¬
pune scheme de dispozitive electro¬
nice cu care se pot optimiza perfor¬
manţele aparatelor de audiofrecvenţă,
radio şi televiziune, crt şi scheme de
aparate de măsurat utile constructo¬
rilor amatori. Fiecare montaj este pre¬
zentat prin: domeniul de utilizare, sche¬
ma electrică, performanţe şi soluţia

constructivă. Pentru a facilita munca
radioamatorilor, autorii prezintă în ca¬
drul fiecărei soluţii constructive pie¬
sele şi componentele de fabricaţie ro¬
mânească ce pot fi procurate din ma¬
gazinele de specialitate. Din cuprins
se remarcă montajele destinate reali¬
zării alimentatoarelor stabilizate, fil¬
trelor de separare pentru înregistrare
audio de ia receptorul TV, unui am¬
plificator pentru doză magnetică, unui
corector de ton pentru audiofrecvenţă,
unui amplificator de microfon.

TEHNICĂ SI SPOIT

ORIZONTAL

1) Pentru sportul fără motor — Calea vehiculelor;

2) în viaduct! — Noi, automobiliştii; 3) Dulce —
Mai mult fără automobile; 4) Aleşi — Dumnealor;
5) Pentru sportivii de pe cel mai înait podium —
Trustul de construcţii Timişoara; 6) Spirit sportiv

— Cap de şurub! — în carting! 7) Sec şi fără cap

— Dreptunghiuri sportive; 8) Pentru sport — Cu
toate transporturile auto; 9) Suprafaţă delimitată
(pl.) — Volanul, cînd la stînga, cînd la dreapta;
10) Hotei vechi cu ospătărie — «Fruct» de contact
la motorul maşinii; 11) Săltate de cric — Gras,
dar gol!

VERTICAL

1) Pentru tir — Brom; 2) Frunze cu care se încu¬
nunau sportivii odinioară (sing.) — Se ratează în
meciuri; 3) în acest loc — Partea din faţă a auto¬
vehiculului sportiv; 4) Model pentru modelişti —
Concentraţi; 5) înlocuit de robot la conducerea
unor mijloace de transport — Ţinte mişcătoare
pentru tirul sportiv; 6) întrecere automobilistică —
Care! — în cabană! 7) Totul de la început! — in
curse! — «Patria» oinei; 8) Trandafiri — ...de
creaţie; 9) Zumzet de motoare — Verb alpinist;
10) La ţintă — Sportui auto pentru cei mici; 11)
Zonă turistică cu relief tabular în estul Dobrogei

— Mai mult decît campion.

R. Conform axiomei de incidenţă l s :
prin trei puncte necolineare trece un
singur plan. Prin punctele care re¬
prezintă capetele picioarelor trece un
singur plan al podelei —, deci
masa era în poziţie stabilă. Criminalul
este B; el nu avea nevoie să fixeze
un picior al mesei.

5sl

iSvu

_5_

10_

-3

-4

**5

-7

-2

7 _

2 _

TEHNiUM 6/80

TUBORÂN C. — Bucureşti
O tensiune mai mică se poate obţine
cu_ -iivizoare rezistive.

în radioreceptoarele cu tuburi se
utilizau frecvent redresoare cu seleniu.

PY 88 are Ujf=3G V, !f=0,3 A.
DIŢU ION — Vîîcea
Nu se poate monta un difuzor cu
impedanţă mică în locui unuia cu im-
pedanţă mare (de exemplu, 4 O în loc
de 75 O).

BĂNĂŞÎLĂ DORU — Caraş-Seve-
rin

Adresaţi-yă unei cooperative pentru
reparaţii radio-TV.

BĂDULESCU EUGEN — Ploieşti.
Vi s-a restituit schema cu notaţiile ce
vă interesează.

Ing. TOMEI ION — Tîrgovişte. Zgo¬
motul provine de la reţeaua electrică.
Montaţi un filtru pe reţeaua electrică

(bobină-condensato/) şi o antenă ex¬
terioară la receptor. încercaţi a depista
sursa de paraziţi.

ROMAN SHEORGHE — Piteşti.
Montajul cu elementele din schemă
este prevăzut a lucra ia tensiunea de
220 V. Tranzistorul este un BC 107.

Pentru tensiuni mai mici (12 V) am
publicat montaje regulatoare de ten¬
siune, în care tiristorui era înlocuit cu
un tranzistor 2N3055. Revedeţi deci
colecţia «Tehnium».

POPĂ GHEORGHE — Hunedoara.
Diferenţa de viteză ia redare conduce
la apariţia deformării semnalului în¬
registrat.

IOVÂW ION — Braşov. Condensa¬
toarele au capacjtatea de 390 pF, dio¬
dele fiind F 407. în rest se va publica.
COSTACHE MIRCEÂ — Ploieşti.
Se pot monta mai multe televizoare cu

condiţia să intercalaţi condensatoare
ia intrare. Am reţinut sugestiile dv. şi
vom căuta a ie aplica în limita spaţiului
tipografic.

POPESCU PAUL — Bucureşti. Vă

recomandăm să citiţi cartea «Aprin¬
dere, carburaţie, distribuţie» de ing.
Mihai Şoiman, apărută în colecţia «Au¬
to» din cadru! Editurii tehnice.
MANAFU EUGEN — Buzău. Pro¬
gramul 2 se poate recepţiona în Buzău
pe canalul 2. Deci trebuie să con¬
struiţi o antenă pe acest canal la care,
dacă este nevoie, cupiaţi şi un ampli¬
ficator de antenă. S-ar putea totuşi ca
în locui de recepţie cîmpul electro¬
magnetic să fie aşa de slab, deci cu
un raport semnai-zgomot mic, încît
să împiedice vizionarea programului.

O sursă de tensiune de 4 V se obţine
de la un stabilizator electronic sau de
la un divizor rezistiv.

VOICÂ FLORIAN — Bucureşti Va¬
lorile pieselor preamplificatoruiui sînt
publicate ?n nr. 5 din 1976, pag. 9. în
locul lui BFY 55 montati BD135.
OPREA TĂNĂSACHE— Slobozia.
Vi s-a restituit schema însoţită de
unele notatii.

CHIRII DUMITRU — Constanţa

Nu putem fi de acord cu dv. că unele
rubrici din «Tehnium» ar trebui su¬
primate; şi ele răspund preocupărilor
unor tineri. Materialul trimis !a redac¬
ţie nu îndeplineşte condiţiile de pu¬
blicare.

WĂRZÂR1 MSHÂl-Brăeşti, Boto¬
şani

Vă felicităm pentru preocupările şi
realizările din domeniul electronicii.

URSU VIOREL — Bucureşti

Spre regretul nostru, nu vă putem
pune la dispoziţie prospectul apar
tulul.

Nu putem publica nici erata la une
cărţi. Adresati-vă editurii respectiv
STEFĂNESCU SORIN — Bucu
reşti; DUMITRACHE BĂLAN -
Gorj; EPURE VICTOR—Bucureşi
M1HALCÂ ŞTEFAN — Baia Mare;
GL1GOR1E CĂTĂLIN—Constanta;
RÂT IU PETRU — Baia Mare; CO¬
BRE M1RCEA — Galaţi
Materialele trimise nu îndeplinesc
condiţiile de publicare.

PRISTANU CEZAR — Buhuşi
Se poate înlocui BC 108 cu BC 109.
Dioda poate fi şi de alte tipuri.
LEPĂOÂTU ¥3©R£L — Galaţi
Semnal audio se poate iua direct
de ia discriminator, cu precauţiile de

MURÂRU NSCQLÂE — Tg. Neamţ.
Amplificatorul la care vă referiţi func¬
ţionează la un casetofon. Schema ca-
setofonului STAR a apărut în nr. 5 al
revistei noastre.

IL1E MARIAN — Braşov. Se poate
conecta în locui difuzorului de 2 W
unul de4W ; dar cu aceeaşi impedanţă.
SOBE MARIAN — Braşov. Cuplînd
un generator electric la maşina-uneal-
tă, motorul acesteia va consuma mai
multă energie de la reţea.

Redactor-şef: ing. IOÂN EREM1A ÂLBESCU

Secretar responsabil de redacţie; ing. ILIE MIHĂESCU

Prezentarea artistică-grafică; ADRIAN MATEESCU

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCU REŞTI, STR. 13 DE¬
CEMBRIE NR. 3.

Tiparul executat la
Combinatul poligrafic uCasa Scînteii»