Tehnium/1981/8111

REVISTĂ LUNARA EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. anul xn - NR.m 11/81 

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



AUŢODOTARE — 
AUTOUTILARE . 

Maşină de bobinat 
Filtru trece-jos 

Amplificator pentru sonorizare 
Scurtcircuit 

RADIOTEHNICĂ PENTRU 

ELEVI . 

Punte R 

Dialog cu cititorii 
Util 

CQ—YO ............ 

Dioda varicap în oscilatoare 
Amplificator liniar de RF 
QRP — Comunicaţii cu putere 
redusă 

CITITORII RECOMANDĂ 

Multitester 
Lanternă economică 
Cositorirea aluminiului 
Măsurarea temperaturii uleiului 
Zar electronic 

HI-FI. 

Dublă stereofonie 
Tranzistoare de putere 

PENTRU CERCURILE 

TEHNICO-APLICATIVE 

Naveta spaţială «Columbia» 
AUTO-MOTO . 

Evacuarea aerului la frîne 
Baraj electromagnetic 
Aprindere electronică 
Circulaţia preventivă 
Alimentator auto 
TEHNICĂ MODERNĂ 
Vizualizarea semnalelor electrice 

FOTOTEHNICĂ. 

Asigurarea temperaturii apei de 
spălare 

Corpuri de iluminat 
LOCUINŢA NOASTRĂ . . 

Iluminat funcţional. 
PUBLICITATE 
Televizoare cu circuite integrate 
REVISTA REVISTELOR 
Tx-3,5 MHz 
Capacimetru 
Amplificator 
Frecventmetru 
MAGAZIN TEHNIC 
Mărirea ia scară 
Carnet editorial 
Breviar 

POŞTA REDACŢIEI 


pag. 10—11 


R2 

390Kn 


TI 

BC107 


pOOKnl 


pag. 14—15 


intrare 


16—17 


pag 18—19 


100 Ka 


;1SmA 


n R3 

— 


47 Ka 

T2 

T4 

T n /I? 

IBC177 1 

1BC107 


Citiţi în pag. 10 















’ an Ic învăţăm Ti marcfteaxă, f« atestaşi fimti, demara» 

' ? '”*• f - elodentiM» >r atelierefe-şcoaf ^ li? cercuri te*m<co 

'? (t I s pi s 4 a»taffe, 

n . *t m sprijinul ?cesîei sctivităti, pufoBcăm eîteva construcţii 
»t t w5i iţite • spo trea baz« tehnlcoHnaterîaie a atsli©rstor şî 
v! 1 ' " v», i • ercufilor de fizici, rad «©tehnică sau electrotehnică. 


MAŞINĂ DE BOBINAT 


precizia pe care o cer în mod normal 
asemenea angrenaje. Pe axul (3) se vor 
lipi cu cositor, cu multă atenţie, trei- 
patru spire de sîrmă (10), care vor con¬ 
stitui melcul. Diametrul sîrmei de¬ 
pinde de dimensiunea dinţilor pe care 
îi putem realiza. Melcul angrenează 
roata (8), care are 100 de dinţi, ce se 
vor executa manual cu pila după o tra¬ 
sare atentă. Se recomandă (dacă este 
posibil) ca această roată să tie trasată 
sau lucrată cu ajutorul unui cap divizor 
de la o maşină de frezat. Roata (8) se 
fixează cu un suport din tablă de piesa 


(2), astfel încît să se poată roti liber 
prin angrenare cu melcul. De şurubul 
care fixează roata (8) se prinde rigid 
indicatorul (9). Roata (8) se va grada 
pentru fiecare 10 dinţi. 

Nu au fost indicate suplimentar un 
număr de piuliţe care asigură lipsa 
jocului axului şi fixarea diferitelor părţi, 
piuliţe ale căror dimensiuni sînt legate 
de dimensiunile pieselor constructive. 

Tot în funcţie de necesităţi, dispozi¬ 
tivul se poate completa cu un suport 
pentru mosorul de pe care se ia sîrma 
de bobina]. 


Construcţia permite numărarea spi¬ 
relor In grupe de cîte o. sută, ceea ce 
este de obicei suficient Vom prezenta 
pe scurt părţile componente fără a face 
referiri dimensionale, acestea rămî- 
nînd ia latitudinea dv., în funcţie de 
materialele de care dispuneţi şi de 
dimensiunile bobinelor pe care doriţi 
să Ie realizaţi. 

Pe suportul din iemn (1), care poate 
fi şi o masă, se fixează piesa (2), care 
suportă întreaga construcţie. Pentru 
fixarea axului (3) se folosesc două 
piese (4) realizate din tablă. Axul se 
filetează la ambele capete. La capătul 
pe care se va prinde manivela se face 
un filet scurt capătul celălalt fiind 
filetat pe o lungime legată de lungi¬ 
mile bobinajelor pe care doriţi să le 
executaţi. Manivela este formată din 
trei piese principala Braţul manivelei 
(5) se face din tablă groasă care să 
asigure rigiditatea, partea mobilă fiind 
executată dintr-o bucată de ţeavă sub¬ 
ţire, fixată cu un şurub (pieseie 6 şi 7). 
Montajul se face cu piuliţe. Pe ax se 
situează două piuliţe (11) de o con¬ 
strucţie mai specială, conică, cu o mar¬ 
gine randaîrnată, care permit fixarea 
unor bobinaje diferite. Pentru partea 
de numărare se foloseşte un angrenaj 
melc-roată metcată. întrucrt în angre¬ 
najul nostru nu apar eforturi deosebite, 
construcţia nu trebuie realizată cu 









unde f este frecvenţa limită a benzii de 
trecere (în figura 2, punctul A ia -3dB şi 
1 350 Hz). Pe grafic, f=l 350 Hz şi în 
acest caz: 


Praf. M. VORNICII 


Trebuie reţinui faptul că dacă f se dă 
în Hz. atunci capacităţile rezultă în 
farazi (F). 


Montajul acestui filtra activ trece-jos 
poate fi pe drept cuvînt numit universal, 
deoarece, prin schimbarea capacităţii a 
patru condensatoare se poate regla frec¬ 
venţa benzii de trecere Intr-un domeniu 
foarte larg. 

Filtrul este compus dintr-o reţea R—C 
şi perechea de tranzistoare npn/pnp 
(fîg- 1). 


Valorile condensatoarelor Cj — C 4 se 
calculează în funcţie de frecvenţa limită 
a benzii de trecere. Deasupra acestei frec¬ 
venţe atenuarea filtrului se ridică la 16 dB 
pe octavă (fig. 2). Pentru calculul capaci¬ 
tăţilor condensatoarelor folosim formu¬ 


lele: 
C 1 =C 2 =C 3 = 


7,56-10“ 6 4.4610- 6 

f ■ 4 r~ 



TI = BC547, BC4U. FIG.1 

T2= BC 557, BC4Jb. ' "" 



1350 Hz 2700 Hz 


2 


TEHNIUM 11/1981 

















Propun construcţia unui amplifica¬ 
tor de sonorizare cu performanţe ri¬ 
dicate, montaj ce se înscrie în nor¬ 
mele HI-FI. Rezultatele cele mai bune 
au fost obţinute cu valorile indicate 
în schema din figura 1, pe o sarcină 
de 5 SI Astfel, la o putere maximă 
atingînd 20 W, distorsiunile sînt în 
jur de 0,05%, practic insesizabile, ten¬ 
siunea de alimentare fiind de 38 V. 

Montajul se poate redimensiona 
pentru alte puteri, însă tranzistoarele 
recomandabile sînt cele trecute în 
schemă. 

Se va acorda o mare atenţie regla¬ 
jului condensatoarelor şi rezistenţe¬ 
lor notate cu asterisc. 

Din rezistenţa de 33 Q se variază 
amplificarea. Reacţia (1,8 klJ) trebuie 
stabilită pe minimum de distorsiuni 
şi o redare fidelă a frecventelor de ia 
50 la 30000 Hz. 

Asupra condensatoarelor se vor 
face eventuale tatonări, astfel încît 
montajul să nu intre în oscilaţie, avînd 
în vedere cuplajul în curent continuu 
existent între etaje. 

Curentul de repaus al tranzistoare- 
lor finale şi tensiunea între punctu! 
«0» şi + sau între «0» şi — se vor 
ajusta cu ajutorul semireglabiluiui de 
1 kQ la valoarea de cca 40 mA, res¬ 
pectiv jumătate din tensiunea de ali¬ 
mentara 

Cu valorile indicate în schemă, am¬ 
plificatorul funcţionează imediat, ne- 
fiind necesar nici un reglaj. 

In locul tranzistorului 2 N 1711 (care 
este de preferat) se pot folosi tran- 
zistoare din seria BD cu factor de 
amplificare cit mai mare, sau din se¬ 
ria BC, avînd o putere medie şi even¬ 
tual capsulă metalică, pe care se in¬ 
troduce prin presare un radiator tip 
«steguleţ», sau de altă formă, datorită 
faptului că acest tranzistor, după cum 
se vede în schemă, lucrează în con¬ 
diţii destul de grele, încălzindu-se pu¬ 
ternic dacă este de mică putere. 

în figura 2 sînt prezentate diferite 
tipuri de radiatoare. 

Siguranţa de 0 fi A este facultativă, 
neavînd o eficienţă prea mare; totuşi 
este recomandată constructorilor mai 
«scrupuloşi». 

Impedanţa de intrare este de cca 
150 kQ, iar cea de ieşire nu trebuie 


Student DORII ŞOLDU 

să scadă sub 4-5 Q deoarece creşte 
pericolul defectării tranzistoarelor fi¬ 
nale. 


Amplitudinea semnalului de intrare 
trebuie să atingă 0,5-0,6 V, acesta 
putînd fi cules de la orice preamplifi- 
cator, care va conţine şi eventualele 
reglaje (frecvenţă, volum, ton etc.), 
sau de la un magnetofon de orice fel, 
avînd în vedere impedanţa relativ mare 
de intrare. 

Alimentatorul folosit trebuie să de¬ 
biteze o tensiune bine filtrată şi sta¬ 
bilizată, pentru a rămîne în cadrul unei 
calităţi ridicate. Montajul poate sa¬ 
tisface chiar şi pe cei mai exigenţi 
constructori, dacă este bine reglat şi 
dacă se folosesc piese de bună ca¬ 
litate. 




DESPRE 

DM 

RETORI 


în spaţiul acestei rubrici am mai 
amintit cititorilor noştri despre unele 
practici existente încă în perimetrul 
învăţămîntului. Mai precis, ne-am refe¬ 
rit la preluarea unor construcţii publi¬ 
cate în revistă pentru a deveni fie teme 
de lucrări de diplomă, fie suportul teo¬ 
retic al unei producţii şcolare, fără a se 
indica sursa sau paternitatea articole¬ 
lor respective. 

Cu întîrziere (mai bine mai tîrziu 
deci niciodată), aflăm cu surprindere 
că unele construcţii publicate în re¬ 
vista «Tehnium» pot fi preluate ca atare 
de autori mai nenorocoşi la capitolul 
imaginaţie şi oferite spre retipărire 
altor reviste. 

Astfel, la rubrica «Aparate de măsu¬ 
ră şi control pentru autodotare» din 
revista «Start spre viitor» nr. 3/1981 
apare articolul O hm metrul, semnat 
de profesoara ESvira Matei de la 
Casa pionierilor şi şoimilor patriei 
din Botoşani, articol preluat cuvînt cu 


cuvînt (adică, fără eufemisme, copiat) 
după articolul Ohmmetrul, semnat de 
N. Ladislau în revista «Tehnium» 
nr. $1978, p. 6—7. Pentru a fi obiectivi, 
trebuie să arătăm că totuşi profesoara 
din Botoşani a contribuit cu o notă 
de originalitate la acest articol printr-o 
nouă frază introductivă, introducerea 
unui titlu In corpul articolului, aducînd 
totodată mici modificări de transcripţie 
în cuprinsul celor două scheme însoţi¬ 
toare (şi cu această ocazie şi o gre¬ 
şeală). 

Atît Legea presei cîî şi celelalte 
normative privind dreptul de autor pot 
îndreptăţi o acţiune juridică privind 
cazurile unor astfel de «împrumuturi», 
care dealtfel sînt remunerate. 

Oare prin aceste practici se poate 
face educaţia pionierilor şi şoimilor 
patriei, fără a mai aminti elevii care 
probabil ascultă sfaturile şi lecţiile 
susţinute de susnumita profesoară? 

Am afirmat şi în precedentul articol 


referitor la desele împrumuturi care se 
fac din cuprinsul revistei noastre că 
nu dorim altceva decît indicarea sursei 
bibliografice, precum şi numele auîo- 
rului. 

Numai în asemenea condiţii pre¬ 
luarea articolelor din revista «Teh¬ 
nium» poate fi într-adevăr acceptabilă 
şi, în fond, nu ne poate" prilejui decît 
mulţumirea publicării unor articole u- 
tile ce pot fi într-adevăr un sprijin 
concret elevilor, cadrelor didactice, 
autodotării laboratoarelor şi cabinete¬ 
lor şcolare. 

Sperăm că în viitor nu vom mai avea 
prilejul semnalării unor astfel de situ¬ 
aţii, care pînă acum nu s-au dovedit 
a fi singulare, repetarea lor consîituin- 
du-se într-un autentic abuz. 

în caz contrar vom avea dreptul şi 
obligaţia morală de a apăra interesele 
colaboratorilor noştri prin toate mij¬ 
loacele, inclusiv cele juridice. 

CĂLIN STĂNCULESCU 

3 


TEHNIUM 11/1981 





Silii: 

,_, TEHNICA 

§13 


mu r 

M. ALEXANDRU, Beiuş 


Concepute în cea mai mare parte în 
secolul ţrecut, punţile R, L, C şi-au păs¬ 
trat pînă astăzi interesul practic datorită 
simplităţii constructive şi preciziei sufi¬ 
cient de bune a măsurătorilor, chiar în 
condiţiile unor montaje improvizate. Al㬠
turat ne propunem să ilustrăm aceste 
avantaje pe baza unui exemplu concret de 
punte R, nu însă înainte de a reaminti pe 
scurt principiul de funcţionare. 

Schema generală de principiu a pun¬ 
ţii R în curent continuu (numită şi 
puntea Wheatstone) este cea din figura 1. 
Ea se compune din trei rezistenţe cunos¬ 
cute, R x , R 2 , R 3 şi rezistenţa necunoscută 
(de măsurat), Rx, conectate în serie în 
circuit închis, deci formînd un patrulater. 
Pe diagonala AB se aplică tensiunea 
continuă de alimentare, U, iar pe diago¬ 
nala CD se conectează instrumentul in¬ 
dicator de zero, M. Rezistenţa r nu face 
parte din puntea propriu-zisă, ea avînd 
doar rolul de a limita la valori nepericu- 
loase curentul absorbit de la sursă. 

Spunem că puntea este echilibrată 
atunci cînd curentul prin instrument este 


nul, I M = 0. Pentru ca acest curent să 
fie nul este necesar ca potenţialul punctu¬ 
lui A să fie egal cu potenţialul punctului B, 
situaţie în care putem scrie: 

RJ^Rala, R 2 I 2 = R*I*, 1,=1 2 , 

13=1* şi 1 = 13 + 13. 
împărţind membru cu membru pri¬ 
mele două egalităţi şi ţinînd cont de ur¬ 
mătoarele două, obţinem condiţia de 
echilibru: 

Ai _ 

r 2 r* 

din care deducem relaţia de calcul pentru 
rezistenţa necunoscută: 



Instrumentul indicator trebuie să aibă 
zeroul central (în mijlocul scalei), deoa¬ 
rece în vecinătatea echilibrului acul de¬ 
viază în jurul lui zero, de o parte şi de 
cealaltă. De regulă, instrumentul este 
prevăzut cu două sau mai multe sensibi¬ 
lităţi pentru a se putea efectua întîi un 



Pentru a determina valorile L şi C, 
legate între ele prin condiţia 2, mai avem 
nevoie de o relaţie matematică, pe care o 
obţinem din condiţia 1. într-adevăr, pen¬ 
tru ca la frecvenţa de separaţie, f s , pu¬ 
terile debitate de cele două difuzoare să 
fie egale, deducem (vezi fig. 7) că reac- 
tanţele X L şi X c trebuie să fie egale la 
frecvenţa f s : | 

2rfih= Zv f s C~ 

Din această relaţie şi din condiţia 2 
putem calcula acum uşor valorile L şi C: 

L = — şi C = — - 

2n f s 2nf s R 

Exemplu. Pentru R=4 fi (ambele difu¬ 
zoare de 4Q) şi / s = 600 Hz obţinem 
Z=40 (impedanţa totală a boxei, con¬ 
stantă), C»67 nF şi L*l,6 mH. 


Analog se petrec lucrurile şi pentru 
varianta derivaţie din figura 6 (pe care 
începătorii o pot analiza mai comod sub 
forma din figura 8). Aceleaşi condiţii, 

X L = X c pentru f şi = R 2 ne conduc 

la aceleaşi relaţii pentru determinarea 
valorilor L şi C: 

L = — şi C = A_ unc j e am notat 
co s Rco s 

io s = 2nf s . Impedanţa boxei este şi aici 
constantă, egală cu R. 

O eficienţă sporită a separării frecven¬ 
ţelor joase de cele înalte se obţine prin 
mărirea numărului de condensatoare şi 
bobine. Astfel, reţelele de separaţie cu 
impedanţă constantă avînd cîte două bo¬ 
bine identice şi două condensatoare iden¬ 
tice capătă formele din figura 9 (varianta 


reglaj grosier (pe sensibilitatea redusă), 
apoi unul fin (pe sensibilitatea mare), fără 
a pune în pericol aparatul. 

în ceea ce priveşte realizarea echilibru¬ 
lui, există mai multe variante construc¬ 
tive, dintre care două sînt mai răspîndite: 
a) păstrarea constantă a raportului R 2 R, 
şi modificarea lui R 3 şi b) păstrarea con¬ 
stantă a lui R 3 si modificarea raportului 
R 2 /Ri. 

în exemplul considerat (fig. 2) s-a optat 



pentru a doua variantă, şi anume s-au 
îuat: R x — fixă, cunoscută (valoarea de 
referinţă, R); R 2 —reglabilă continuu, 
materializată prin potenţiometrul de m㬠
surare, P; R 3 — comutabilă în trepte fixe 
(rezistenţele de multiplicare, p x —p 6 ). La 
echilibrul punţii avem R* = p P/R, deci 
valoarea rezistenţei necunoscute R* este 
direct proporţională cu valoarea rezis¬ 
tenţei înseriate a lui P. Cum R = 1 k Q 
şi rezistenţa înseriată a lui P variază în¬ 
tre 0 şi 1 k Q, rezultă că pentru fiecare 
valoare p t putem măsura liniar rezisten¬ 
ţele din intervalul 0— p t . De exemplu, cu 
comutatorul K x în poziţia 4 (p 4 = 10 kQ), 
putem măsura rezistentele cuprinse între 
0 şi 10 kQ. 

Prin cele şase game se acoperă practic 
domeniul 10-1 Mfi (valorile sub 1Q 
nu pot fi măsurate deoarece intervin 
semnificativ rezistenţele contactelor, ale 
firelor de legătură etc.). 

O precizare utilă: valorile R şi P tre¬ 
buie să fie riguros egale între ele (dife¬ 
renţă de cel mult ±0,5%), dar nu trebuie 
să fie neapărat de 1 kQ (pot avea va- 


mmm -mmmmmmmm 

serie), respectiv din figura 10 (varianta 
derivaţie). Cele două difuzoare (de joase 
şi de înalte) au aceeaşi impedanţă, R. De 
data aceasta însă, condiţia ca întregul 
ansamblu să aibă impedanţa constantă. 


L R 2 

egală cu R, este —- = — pentru varianta 
serie, respectiv — = 2R 2 pentru varianta 


derivaţie. De aici şi din condiţia de ega¬ 
litate a puterilor debitate pentru frec¬ 
venţa de separaţie f s deducem relaţiile 
de calcul pentru valorile L şi C: 

— varianta serie (fig 9): 


L = -A = ; 

yf2XOs 


C = &; 

Roj s 

— varianta derivaţie (fig. 10): 
c = 1 ; L = 


în încheiere prezentăm o reţea de se¬ 
paraţie cu impedanţa constantă R, de 
tip serie, pentru cazul împărţirii spectru¬ 
lui audio în trei domenii, delimitate de 


jd A741,PA741 



loarea între 1 kQ şi 10 kQ). Pe de altă 
parte, potenţiometrul (liniar, bobinat) 
trebuie să aibă un diametru cît mai mare, 
pentru a se putea manevra cursorul cu 
fracţiuni de 1/100 din unghiul activ total 
sau mai mici. Lui i se asociază o scală 
divizată echidistant de la 0 la 100 pe 
întreaga cursă activă. în aceste condiţii, 
eroarea de măsurare este sub 2%, bine¬ 
înţeles dacă şi rezistenţele de multipli¬ 
care pi sînt de precizie (±1%). 

Măsurătorile se fac întîi cu butonul K 2 
deschis (neapăsat), urmărindu-se obţi¬ 
nerea unei deviaţii minime a acului (de o 
parte sau de cealaltă a lui zero). Apoi se 
apasă K 2 şi se retuşează din P echilibrul 
punţii (indicaţie zero). 

Deşi simplu şi destul de precis, monta¬ 
jul prezintă dezavantajul de a necesita 
un instrument indicator sensibil, cu ze¬ 
roul central. Amatorilor care posedă un 
circuit integrat amplificator operaţional 
de tip /JA741 (sau echivalent) şi două 
LED-uri le propunem înlocuirea indica- 


frecvenţele f sl şi f s2 . Se folosesc trei di¬ 
fuzoare (de joase, medii şi înalte) avînd 
aceeaşi impedanţă, R (fig. 11). Relaţiile 
de calcul pentru mărimile C,, C 2 , Lj şi 
L 2 sînt: 




L 2 


R . 

(O s2 


evident, am notat S1 =2nf n şi w s2 = 
— 2nf s2 , unde f sl este frecvenţa de sepa¬ 
raţie între joase şi medii, iar f s2 frecvenţa 
de separaţie între medii şi înalte. 




4 


TEHNIUM 11/1981 










torului de nul printr-un afişaj luminos, sînt conectate cele două LED-uri, în 
conform schemei simplificate din figura 3. paralel dar în sensuri contrare, curentul 
Observăm că alimentarea punţii se face prin ele fiind limitat de R 5 . 


de la două baterii de 4,5 V legate în serie, Amplificatorul se alimentează diferen- 
prin intermediul rezistenţelor de linii- ţial (cu+4,5 V şi —4,5 V) pentru a putea 

tare a curentului, Rj şi R 2 - în cealaltă avea la ieşire tensiune pozitivă sau nega- 

diagonală a punţii este intercalat amplifi- tivă faţă de masă, în funcţie de natura 

catorul operaţional, avînd rezistenţele de diferenţei de potenţial dintre punctele C 

limitare pe intrări,' R 3 şi R 4 . La ieşirea AO şi D. Atunci cînd puntea este dezechili¬ 



brată, - această diferenţă de potenţial este 

amplificată de AO şi în consecinţă unul rile AO (C 3 şi C 4 ), precum şi a poten- 

din LED-uri este aprins. La echilibru, ţiometrului P, (offset), cu ajutorul căruia 

punctele C şi D au acelaşi potenţial şi se face reglajul de zero (se scurtcircuitează 

tensiunea de ieşire a integratului este zero bornele C şi D la masă şi se reglează P, 

(în raport cu masa), deci ambele LED-uri astfel încît ambele LED-uri să fie stinse 

sînt stinse. Sensibilitatea acestui detector complet). 

de zero fiind foarte mare, precizia echi- Simplitatea schemei, sensibilitatea mare 
librării este practic limitată de fineţea a indicatorului de nul şi precizia bună a 
potenţiometrului. măsurătorilor recomandă acest montaj 

Schema completă de principiu este constructorilor începători, precum şi la- 

dată în figură 4. Faţă de cele menţionate boratoarelor şcolare. în încheiere re- 

se remarcă introducerea rezistenţelor de amintim dispunerea terminalelor la inte- 

polarizare a intrărilor AO (R 6 şi R 7 ), a gratul 241 în cele trei variante frecvente 

condensatoarelor de decuplare pentru de încapsulare (fig. 5); circuitul este privi 

cele două surse (Q şi C 2 ) şi pentru intră- , , dinspre faţa opusă terminalelor. 


m m r~‘~ « r! 

Wp » - mm 


Fi*» A. MĂRCULESCU 

Prezentăm în cele ce urmează o 
metodă aproximativă, dar foarte sim¬ 
plă şi eficientă, pentru calcularea ca¬ 
pacităţii minime a condensatoarelor de 
filtraj în cazul redresării bialternanţă. 
Deşi problema pare banală ia prima 
vedere, ea îi pune adesea în încurc㬠
tură şi pe constructorii avansaţi. Cal¬ 
culul riguros al ondulaţiiior fiind des¬ 
tul de complicat, amatorii preferă să 
tatoneze experimental valorile nece- 


curentului de sarcină) şi de tensiunea 
continuă redresată (cu crt este mai 
mare tensiunea, cu atrt mai bună este 
netezirea, pentru un condensator de 
capacitate dată şi un curent de sarcină 
dat). Pentru simplificare, vom presu¬ 
pune că aceste dependenţe sînt liniare 
(aproximaţie). 

Pentru a putea stabili o formulă de 
calcul este necesar să introducem un 
parametru cantitativ care să caracte¬ 
rizeze «calitatea» netezirii. Vom folosi 
în acest scop nivelul relativ al ondula-' 
ţiilor, m, definit la curentul maxim ca 
raportul (exprimat în procente) dintre 
tensiunea eficace a ondulaţiiior şi 
tensiunea continuă redresată. Cele 
arătate mai sus revin la a spune că m 
variază direct proporţional cu intensi¬ 
tatea curentului, I şi invers proporţio- 


tinate unor montaje pretenţioase (pre- 
amplificatoare şi amplificatoare HI-FI, 
•instrumente de măsură foarte sensi¬ 
bile etc.); 

m ^22% pentru alimentatoarele de 
uz general (amplificatoare, radiore¬ 
ceptoare, interfoane, generatoare de 
semnal, automatizări etc.); 

m s^5% pentru alimentatoarele des¬ 
tinate unor montaje nepretenţioase 
(multivibratoare, sonerii, sirene, iămpi 
filatoare, trenuleţe etc.). 

A doua problemă constă în stabilirea 
orientativă a coeficientului de propor- 
ţionalitate, k. Calculul teoretic fiind 
destul de complicat, am apelat ia pre¬ 
lucrarea unor date experimentale, ob- 
ţinînd. valoarea medie aproximativă 
k & 250, atunci cînd C este exprimat 
în microfarazi, I în miliamperi şi U 


C(/rF)^ 


25Q.2QQ(mA) ^ 
2(%).12(V) ^ 


•~2 083 ,uF. rezultat pe care îl vom ro¬ 
tunji la valoarea normalizată de 2 200 ;;F. 

Dacă sîntem curioşi să vedem ce 
reprezintă acest m 42%, facem urm㬠
torul calcul aproximativ. Tensiunea 
eficace a ondulaţiiior fiind (cel mult) 
2% din U (12 V), rezultă că ea are va¬ 
loarea de (cel mult) 2.12 V/100=0,24 V. 
Valoarea de vîrf a ondulaţiiior, consi¬ 
derată de cca 1,41 ori valoarea eficace 
(aproximativ, deoarece componenta 
alternativă nu este sinusoidală), va fi 
de cel mult 1,41.0,24 V «c 0,34 V. Prin 
urmare, tensiunea instantanee de la 
bornele consumatorului variază în de¬ 


cursul unei perioade între 12 V—0,34 V= 
=11,66 V şi 12 V+0,34V=12,34 V. 


sare, sau pur şi simplu respectă ad 
iitteram indicaţiile din schemele cla¬ 
sice, ceea ce se traduce de multe ori 
prin supradimensionări nejustificate 
sau, dimpotrivă, printr-un filtraj ina¬ 
decvat scopului propus. 

Ne vom referi exclusiv la redresarea 
bialternanţă în punte (fig. 1), luînd ca 
mărimi caracteristice, curentul con¬ 
tinuu maxim solicitat de consumator, I 
şi tensiunea continuă de ieşire, U, 
măsurată ia curentul maxim. 

Reamintim că în absenţa condensa¬ 
torului C tensiunea la bornele consu¬ 
matorului are forma puisatorie din 
figura 2, iar prin conectarea lui C forma 
tensiunii devine cea din figura 3 (linia 
plină). Efectul de «netezire» a pulsa¬ 
ţiilor introdus de condesator depinde 
de capacitatea acestuia (cu cît capaci¬ 
tatea este mai mare, cu atît este mai 
bună netezirea), de curentul consumat 
(calitatea netezirii scade prin creşterea 


nai cu capacitatea condensatorului, C 
şi cu tensiunea continuă redresată, U, 

adică m = k. -~g. Presupunînd că I şi 

U sînt cunoscute (parametrii doriţi ia 
jeşirea redresorului), pentru a asigura 
un nive! m al ondulaţiiior va trebui să 
luăm capacitatea condensatorului C = 


un nivel al ondulaţiiior mai mic sau cel 
mult egal cu m, va trebui să luăm 


Prima problemă care se pune este 
aceea de a alege valoarea - maximă 
admisibilă a lui m în funcţie de scopul 
propus. în această privinţă recoman¬ 
dăm: 

m ^;1% pentru alimentatoarele des¬ 


în volţi. 

Prin urmare, pentru a asigura un 
nivel relativ al ondulaţiiior mai mic 
sau cel mult egal cu m(%), trebuie 
să alegem: 


Reamintim că I reprezintă intensita¬ 
tea maximă a curentului de sarcină, 
pentru curenţi mai mici ondulaţiile 
rezultate prin alegerea de mai sus a 
lui C fiind corespunzător mai reduse. 

De asemenea menţionăm că valoa¬ 
rea lui C reieşită din calcul va fi rotun¬ 
jită prin adaos ia proxima valoare stan¬ 
dardizată. 

Exemplu. Proiectăm un redresor 
care trebuie să furnizeze U=12 V la 
un curent maxim 1=200 mA, cu un 
nivel relativ al ondulaţiiior de cel mult 
2%. Aplicfînd formula, obţinem: 


c-r u 1 R s 


V 


TEHNIUM 11/1981 









tiHtstlts 



H aci i| 

*5? L rip $£ V 



'mm 


iory âmohuşcâj voeesvie 


Se ştie că orice diodă semiconductoare 
prezintă o capacitate internă la joncţiu¬ 
nea sa, capacitate care depinde de ten¬ 
siunea inversă aplicată diodei. Avînd în 
vedere că la această diodă capacitatea 
variază 'modificînd tensiunea continuă 
aplicată pe ea, este posibil să se realizeze 
acordul prin intermediul unui potenţio- 
metru. în ultimă instanţă, precizia acor¬ 
dului va depinde de precizia potenţio- 
metrului folosit. 

, Acest sistem de diode nu numai că 
simplifică sistemul de acord mecanic, în 
comparaţie cu condensatorul variabil 
sau cu sistemul inductiv, dar creează 
posibilitatea de a introduce sistemul de 
clape sau comutator cu acord fix pe 
posturi sau acordul de la distanţă. De 
asemenea, se poate aplica o tensiune 
continuă de la circuitul de control auto¬ 
mat al frecvenţei, reaiizîndu-se un acord 
foarte precis. 

Legea de . variaţie a capacităţii în 
funcţie de tensiunea de polarizare inversă 
a diodei este: 

C = 

n % /Ua —Us 

(C — capacitatea diodei; K — coeficient 


caracteristic fiecărui tip de diodă; Ua — 
tensiunea continuă inversă de polarizare; 
Us — tensiunea alternativă eventual pre¬ 
zentă pe diodă; n —indice care depinde 
de procesul prin care a fost obţinută 
dioda). 

Pentru diodele obţinute prin aliere 
n = 2, iar pentru diodele obţinuie prin 
difuzie n = 3. în practică se dă de obicei 
curba de variaţie a capacităţii diodei în 
funcţie de tensiunea de polarizare inversă. 

. Din observarea acestei curbe, ne putem 
da seama de limitele de utilizare. în figura 
1 este prezentată curba de variaţie a capa¬ 
cităţii unei astfel de diode, în funcţie de 
tensiunea inversă aplicată, şi curba de 
variaţie a curentului, în funcţie de aceiaşi 
parametru. 

Se observă că domeniul de lucru al 
diodei varicap şi, împreună cu el, excursia 
de frecvenţă utilă sînt limitate prin aceea 
că dioda este supusă şi unei tensiuni alter¬ 
native. Domeniul de lucru este cuprins 
între.U m ,„ = U.-Uî şi U max = U2-Ua. 

Variaţia corespunzătoare de capacitate 

este exprimată prin raportul: K = 


Schema echivalentă a unei diode vari¬ 
cap este ilustrată în figura 2. 

Un exemplu practic de utilizare a dio- 


• dei varicap ca element de comandă 'a 
acordului este arătat în figura 3. în aGest 

a rcondensatoruDvamb.I a jfost ml§« 
Spcîft, dioda varican Cv. polarizată în 
sens invers prin intermediul Unui poteri - - 
ţiometru P, care permite^arraţif ekp# " 
citâţii de acord într-o formă simplă şi 
foarte comodă. Condensatorul C are 
rolul de a izola bobina L de tensiunea 
continuă de polarizare. Rezistenţa R nu 
are alt rol decît de a bloca tensiunea de 
înaltă frecvenţă provenind din circuitul 
oscilant. 

Acest montaj, deşi funcţionează corect, 
are dezavantajul că, indiferent dacă va¬ 
riaţia capacităţii în funcţie de tensiunea 
de comandă este sau nu liniară, are loc o 
desimetrizare a semnalului sinusoidal prin 
aplatizarea uneia dintre alternanţe, a- 
ceasta datorită variaţiei capacităţii ini¬ 
ţiale, în ritmul înaltei frecvenţe, după 
cum se poate vedea în figura 4. 

Acest lucru este sesizabil din momentul 
în care tensiunea alternativă atinge o 
zecime din tensiunea continuă inversă 
aplicată diodei. 

Fenomenul este observat atît în cir¬ 
cuitul de intrare, cit şi în cel al oscilato¬ 
rului local la un receptor aflat în apro¬ 
pierea unui emiţător puternic. Deforma-* 
rea semnalului face să apară o serie de 
armonici, care, combinîndu-se cu frec¬ 
venţele locale, pot să ducă la recepţia 
aceleiaşi frecvenţe în mai multe puncte 
ale gamei. 

Pentru a elimina acest inconvenient, 
se utilizează diode cu tensiune de co¬ 
mandă mărită (BB 139) sau se face apel 
la două diode varicap montate în opo¬ 
ziţie. în acest fel se elimină condensatorul * 
C de blocare a componentei continue. 
Cele două diode fiind montate în serie, 
pe fiecare din ele cade numai jumătate 
din tensiunea alternativă din circuit. Deci, 
la aceeaşi tensiune alternativă şi aceeaşi 
tensiune continuă aplicată pe diode, ra¬ 
portul între tensiuni este de două ori 
mai mare ca în primul caz şi, în plus, se 
compensează şi variaţiile parazite de ca¬ 
pacitate prin montarea lor în opoziţie. 
Practic, semnalul sinusoidal nu mai este 
deformat. Un avantaj important prezen¬ 
tat în plus de montajul cu două diode 
este acela că permite ca rezistenţa Rp 
să devină independentă de frecvenţă. 
Pentru a elimina complet efectul rezis¬ 


tenţei R, se aplică tensiune continuă pe o 
priză mediană a bobinei. în această si¬ 


tuai apare nici un fel de 
stenţa R, ded circuitul 
amortizat suplimentar 


O problemă importantă de rezolvat 
în circuitele cu dio_dă varicap este com¬ 
pensarea dependenţei de temperatură a 
acestora. Modificarea capacităţii diodei 
varicap în funcţie de temperatu-ă este 
practic dependenta de modificările ten¬ 
siunii de difuzie Ud a diodei, cauzată de 
temperatură. Singura posibilitate de com¬ 
pensare este schimbarea tensiunii ini¬ 
ţiale de polarizare, Ua, cu cantitatea de 
tensiune care produce modificarea capa¬ 
cităţii de difuzie a diodei varicap. Soluţia 
cea mai simplă constă în a monta o diodă 
semiconductoare în sensul conducţiei 
în serie cu sursa de polarizare a diodei 
varicap. Alegerea diodei D t se face astfel 
incit căderea de tensiune pe dioda care 
conduce în sens direct să se modifice la 
valoarea necesară variaţiei tensiunii de 
difuzie Ud, astfel ca, în ansamblu, ten¬ 
siunea de polarizare Up a diodei varicap 
să. aibă valoarea; 

' Up = Ua + Ud-Uc. 

Rezultă că Up este practic indepen¬ 
dentă de temperatură şi în aceste condiţii 
capacitatea diodei este constantă. 

Trebuie menţionat că, pentru o bună 
funcţionare a sistemului de acord elec¬ 
tronic, este necesar ca potenţiometrul să 
aibă o bună stabilitate în timp a caracte¬ 
risticilor sale. în aceste condiţii, sistemul 
de acord cu dioda varicap are o durată 
de viaţă cu mult mai mare decît alte 
sisteme şi permite realizarea cu foarte 
mare uşurinţă a circuitelor de telecoman¬ 
dă şi a celor cu acord pe posturi fixe. 

Exemple de diode varicap utilizate mai 
frecvent: BA 102, BB 105, BB 113, BB 139. 

Practic am realizat un oscilator la 
frecvenţa de 5 — 5,5 MHz cu o variaţie 
de 530kHz la tensiunea de 0 —IOV. 

Acest material a fost elaborat după un 
şir de experimentări practice, realizarea 
lui considerîndu-se necesară datorită unei 
slabe literaturi de specialitate care se 
ocupă de acest domeniu de folosire a 
diodelor varicap. 







II Ih|| 

Sw aet il '*J«.+ w ill 11 fnPVHp 

P ''’ SB F ;? K ® K r?« gIIII ® i 

i ,^+M. ,rU‘î î PflIH BifilBBawMl 

y t I li ib ii! is f 11 te w& fâBP ®P mm 


Este cunoscut faptul că radioama¬ 
torismul, prin activităţile sale diverse, 
interesante şi utile pe de o parte, 
atrăgătoare şi pasionante pe de altă 
parte, are o largă popularitate în rîn- 
dul unei mase tot mai mari de oameni. 
Animaţi de spiritul de curiozitate 
neîncetată şi de dorinţa de a încerca 
tot ce e nou, radioamatorii, folosind 
reflexia pe straturile ionosferel, sta¬ 
ţiile releu, sateliţii artificiali, reflexii 
pe Lună şi cine ştie ce în viitor, rea¬ 
lizează comunicaţii între ei indiferent 
de oră şi vreme, apeiînd ia cele mai 
diferite moduri,ca bătrînul şi nemuri- 


Ing. OH. DRÂGULESCU, 
YOBHQ 

torul cod Morse, fonie, RTTY, TV, 
luînd ca ajutor chiar şi computerul. 

Imbinînd armonios două aspecte 
principate aie activităţii de amator, 
construcţiile radio cu traficul radio 
(obişnuit sau competiţional), îmbinînd 
armonios efortul intelectual cu cel fi¬ 
zic, radioamatorul este un sportiv com¬ 
plex care, promovînd în permanenţă 
acel «fair piay» şi dînd dovadă de acei 
«Ham spirit», este gata oricînd ca 
prin priceperea şi îndemînarea căp㬠
tată să aibă un neprecupeţit aport în 
fiecare zi la locul de muncă şi, în ace¬ 
laşi timp, să formeze constructori ra¬ 


dio şi operatori de performanţă nece¬ 
sari patriei în caz de nevoie. 

în cele ce urmează vom prezenta 
unele din modestele noastre căutări 
şi observaţii, experimente şi rezultate 
ale celor reuniţi în grupul QRP ia 
Radioclubui «Tractoru!»-Braşov, une¬ 
le aspecte legate de utilizarea de apa¬ 
ratură emisie-recepţie cu putere re¬ 
dusă (QRP) în traficul radio de amator. 

Pentru început o primă constatare: 
numărul radioamatorilor mereu în creş¬ 
tere conduce la o supraaglomerare a 
benzilor de frecvenţă alocate. Puşi în 
faţa unei âsemenea situaţii, nu puţini 
radioamatori sînt aceia care, în loc să 
dezvolte şi să adopte noi tehnici care 
să permită accesul cît mai multor sta¬ 
ţii, preferă să sporească puterea sta¬ 
ţiei. 

Dacă studiaţi numai pentru a vă rea¬ 
minti unele din prevederile regula¬ 
mentului de radiocomunicaţii, o să 
vedeţi că în cazul sporirii puterii a- 
cestea devin tot mai greu de înde¬ 
plinit. 

Nu mai vorbesc de încălcarea fla¬ 


grantă: depăşirea puterii maxime 
absorbite de fina! — input-ul admi¬ 
sibil, şi pe care, probabil, unii îl con¬ 
fundă cu bună ştiinţă cu puterea de 
radiofrecvenţă de ieşire— output-ul. 

Situaţia se complică şi mai mult în. 
cazul radioamatorilor ce locuiesc în 
rnariie aşezări urbane, unde condiţiile 
funcţionării staţiei de emisie-recepţie 
în limitele prevăzute de regulamentul 
de radiocomunicaţii sînt o dată în 
plus mai greu de îndeplinit, 

Perturbaţii de diferite genuri şi ca¬ 
libre pun la grea încercare recepto¬ 
rul —- sufletul unei staţii de radio- 
emisie-recepţie, pădurea de antene 
TV de pe acoperişuri, nemaipunînd 
la socoteală diversele sîrme ce se în¬ 
dreaptă ca nişte lipitori spre biata an¬ 
tenă de emisie a radioamatorului. 

A încerca obţinerea de performanţe 
pe seama sporirii cu orice preţ şi 
încontinuu a puterii înseamnă a nu 
mai stăpîni cu succes vechile noastre 
Cunoştinţe splatter, chirppy, clicksuri 

^'(CONTINUARE ~m PAG. 12 ) 



OLIMPIU D!§V»TRIU 9 YQ4WQ 

Amplificatorul prezentat a fost realizat, după numeroase experimen¬ 
tări, în urmă cu cca 15 luni. Echipamentul s-a comportat bine afît în timpul 
QSO-U'filor obişnuite, cît şi in timpul concursurilor naţionale şi interna¬ 
ţionale. 

Conceput pentru semnale CW, SSB fără carcasă, diametrul exterior 35 mm. 

şi AM, amplificatorul funcţionează cu Bobina finală L 4 , necesară pentru ben- 

tetroda dublă 6U29 sau 829-B, cu gri- zile de 21 MHz şi de 14 MHz, are 5 spi¬ 

ţele la masă şi debitează o putere re CuAg 1,4 mm, lungimea înfăşurării 
medie de RF de 100 W, -19 mm, pe o carcasă din călit ^ 38 mm; 

Tubul este excitat în catod cu cca priza pentru 21 MHz este la spira 1, 

10 W printr-un cablu coaxial de 50- iar pentru 14 MH? la spira 3. 

70 Q, nu mai lung de 1 m. - In circuitul filtrului Collins s-a pre- 

Bobinele L, şi L 2 » împreună cu pie- văzut un instrument de măsură de 

sele aferente, formează un circuit de 400 /uA (folosit la magnetofoane), ne- 

adaptare între excitator, cablul coaxial cesar obţinerii acordului optim. Ener* 

pentru transfer RF şi catodul tubului gia de RF este culeasă de o sondă RF 

amplificator. Bobina L, are 12 spire formată dintr-un inel din ferită pe care 

CuEm 1,5 mm, cu lungimea înfăşurării s-au înfăşurat cîteva spire CuEm 1 mm, 

de 30 mm, pe o carcasă din călit cu pasul de 2 mm. Conexiunea de la 

0 20 mm; priza este la a 6 -a spiră. L^-CV, trece prin mijlocul inelului de 

Bobina L 2 are 14 spire CuEm 0,5 mm, ferită, către mufa pentru antenă. Nu- 

cu lungimea înfăşurării de 20 mm, pe mărul de spire, ales experimental, de- 

o carcasă din călit 4> 20 mm; priza pinde de dimensiunile inelului. Ajus- 

pentru 28 MHz este la a 3,5-a spiră, tarea instrumentului se realizează cu 

pentru 21 MHz la a 8 -a spiră, iar pen- P, de 50 kQ. 

tru banda de 14 MHz la a 11-a spiră. 


Amplificatorul de RF este prevăzut 
cu monitor pentru semnalele proprii 
CW. Pentru iucruj în AM, monitorul 
este scos din circuit cu ajutorul între¬ 
rupătorului aflat pe acelaşi ax cu P t de 
10 kO, necesar reglării volumului sem¬ 
nalelor. Valoarea rezistenţei de 1,8 MO 
se stabileşte experimental în funcţie 
de adaptarea cu etajul JF-Rx. 

înalta tensiune este obţinută din¬ 
tr-un redresor capabil să asigure ten¬ 
siunea anodică. de 550 V (maxim 600 V) 
şi un curent anodic de cel puţin 300 mA. 
Redresorul este prevăzut cu o treaptă 
redusă de tensiune (max. 300 V) pen¬ 
tru acord. De asemenea, el este pre¬ 
văzut cu filtru ecranat pentru reţea. 

Fără a cupla tensiunea de acord, 
se pune în funcţiune excitatoruL şi se 
acordează pe banda de 14 MHz, pen¬ 
tru a debita cca 5 W putere RF. între 
excitator şi amplificator este cuplat un 
măsurător SWR. 

Se reglează CVi al circuitului de 
adaptare pentru un raport minim dp 
SWR. în acest sens se poate modi¬ 
fica puţin valoarea condensatorului 
de 150 pF pînă cînd se obţine raportul 
optim SWR, CVn fiind la mijlocul 
cursei (operaţiunea este similară pen¬ 
tru celelalte benzi, ajustînd conden¬ 
satoarele respective). 

Se cuplează tensiunea de acord, 
condensatoarele CMz şi CV 3 aflîn- 
du-se la maxima capacitate,iar comu¬ 
tatorul filtrului pe poziţia de 14 MHz; 
acordul se execută pe o antenă fictivă 
de 50-70 O. 


Filtrul Colli.ns-.se reglează pentru 
un minim de mţirent anodic şi, un 
maxim de curent prin instrumentul 
sondei RF, la rezonanţă. Apoi din 
excitator se măreşte puterea de exci¬ 
taţie atît de mult cît permite amplifi¬ 
catorul liniar , la tensiunea de 300 V, 
reacordînd de fiecare dată filtrul 
Collins, respectînd parametrii tubu¬ 


lui, U =600 V si I • =240 mA. 

arnax amax 

Se urmăreşte ca în pauza de lucru 
curentul anodic să nu depăşească 
10-15 mA. 


Nu se admit acorduri prelungite. 

Se cuplează antena direct sau prin- 
tr-un montaj SWR-transmach, Ten¬ 
siunea de lucru se va cupla numai 
după ce s-a realizat un acord cores¬ 
punzător cu tensiunea de acord. 

Valori care s-au obţinut experimen¬ 
tal: 


Pex = 15 W, la = 240 mA; Pex = 
= 10 W, la = 190 mA şi Pex = 7 W, 
la = 150 mA. 


Pentru realizarea legăturilor locale 
se poate folosi numai excitatorul, fără 
a cupla tensiunea anodică amplifica¬ 
torului RF. 


Montînd la intrare un releu cu două 
poziţii care să poată cupla amplifica¬ 
torul RF cu excitatorul sau cu ANT-Rx, 


se vor îmbunătăţi foarte mult' sensi¬ 
bilitatea şi selectivitatea receptorului. 

Realizat corect, îngrijit şi cu piese 
corespunzătoare, amplificatorul liniar 
de RF prezentat va satisface pe deplin 
pretenţiile radioamatorilor. 



Comutatorul este tip 2x3 poziţii. 

Circuitul de adaptare este ecranat 
şi montat în imediata apropiere a tu¬ 
bului final. 

Tubul final este ecranat şi prevăzut 
cu spaţii suficiente pentru răcire. Pe 
balonuj său se montează un ecran- 
radiator circular din tablă de alumi¬ 
niu de 0,5 mm grosime, conectat ia 
masă. 

Şocul din circuitul de filament este 
confecţionat dintr-o înfăşurare dubiă 
cu 2x40 spire CuEm 0.4 mm, execu¬ 
tată pe o lamelă din ferită de 70x 
20 mm. 

Pentru a evita oscilaţiile parazite, ia 
anozi se prevede cîte o mică bobină 
cu 10 spire CuEm 1 mm, pasul înf㬠
şurării 1 mm, 4> 12 mm, fără carcasă, 
iar în interior este inclusă rezistenţa 
chimică de 100 .0/1 VV. înfăşurările 
sînt cu sensuri contrare. 

Şocul anodic de RF are în totalitate 
207 spire (104 + 52+16 + 9+ 26) CuEm 
0,4 mm, pe o carcasă <b 25 mm. 

Instrumentul anodic de 400-500 mA 
este ecranat, iar condensatoarele de 
decuplare sînt lipite direct ia termina¬ 
lele instrumentului. 

Bobina finală L.,, necesară pentru 
banda de 28 MHz, are 4 spire CuAg 
3 mm, cu lungimea înfăşurării de 32 mm 


600V 
300mA 
(300 V) 


150 pF 
CV Z 


4,7kn 


GU29 


;2x+osp 


50 nF 
500 k n 




fEHNIOM 11/1981 















Temperatura iniţială de funcţionare 
a motorului este de 70°C, în timp ce 
efectele de lubrificare ale uleiului ating 
140°C. Consecinţele încălzirii prea mari 
a uieiului sînt grave: pot duce la gripa- 
rea pistoanelor, uzura prematură a 
rulmenţilor, fisurarea sau chiar rupe¬ 
rea arborelui cotit etc. Din acest mo¬ 
tiv este recomandabil ca pe orice auto¬ 
turism să existe un termometru pentru 
măsurarea temperaturii uleiului. Se 
propune schema din figura 1, care 
funcţionează pe principiul unei punţi. 
Sesizorul de temperatură poate să fie 
o' termorezisteriţă, însă cel mai uşor 
se poate folosi un termistor (care în 
ultimul timp se construieşte cu şurub 
sau sub formă de sondă). Variaţia re¬ 
zistenţei termistorului, R6, dezechili¬ 
brează puntea şi miliampermetrul in¬ 
dică temperatura. Pe alimentare se pla¬ 
sează o diodă Zener pentru a menţine 
tensiunea constantă în vederea elimi¬ 
nării erorilor. Rezistenţa R3 este pen- 
iru polarizarea diodei Dl, iar R5 pentru 
stabilirea tensiunii de funcţionare. Da¬ 
că nu avem valoarea indicată în sche¬ 
mă a rezistenţei R6, se poate calcula 
puntea după formula: 

R2R4 . , _ R2 

variază 


A“- CZh — 5 


VvRI '500 


VXIQO SL 


, F107 Ny \ 


—14—7® j 

(ivs 

s 

w -——-f 

P 

►- ° 


Un alt montaj tot pentru măsurarea 
temperaturii uleiului este dat în figura2, 
care este de data aceasta un termo¬ 
metru diferenţial. Sesizorul de tempe¬ 
ratură este o diodă obişnuită (sau un 
termistor), Dl. Semnalul este amplifi¬ 
cat cu ajutorul unui circuit integrat 
/3A 741 sau alt tip de amplificator 
operaţional. La ieşire semnalul este 
aplicat pe un etaj diferenţial cu tran- 
zistoare. 


150 n 


Rx 


1N414S 

ika 


[3 A 741 



R 6 (x)•= - 


R1 


, iar ciacă- 


R1 


după un raport, avem: 

Ca = • — K, deci în căzui nostru 

Ca = 3, adică— - 3. 

100 

Instrumentul folosit are sensibilita¬ 
tea 1 mA, dar scala se gradează direct 
în °C. 


+ 121 


în colectoarele tranzistoarelor sînt 
montate două diode electrolumines- 
cente (LED-uri) de culori diferite (pen¬ 
tru limita superioară culoarea roşie, 
pentru cea inferioară galben sau verde), 
in felul acesta se stabileşte domeniul 
de temperatură în funcţie de rezisten¬ 
ţa R4. 

Montajul se alimentează de la o ba¬ 
terie de 4,5 V sau de la bateria auto. 
punînd o rezistenţă în serie şi o diodă 
Zener, ca în figura 3. 


-4.5.J 



WTfL~220 
jr ROŞU 
(1220 

U a 

470A f 

CS-H 

Abgiso 

& ^ 

5017.3 

■ '^f 

UP° 


WTîL-220 

T'GALSr-Ki 


LI 

10° 

8 ° 

6° 

5° 

4° 

30 

2° 

1° 

0,5° 

Rx 

26 

32 

43 

■52“ 

65 

86 

130 1 

‘260 

520 

Ka| 

KCl 

Ka 

KA 

i<a| 

ka 

KA_ 

Ka 

KU 


CD 8 493 


if 


mmis 


Montajul de faţă nu este numai o 
«jucărie», ci şi un mod distractiv de 
familiarizare cu circuitele logice TTL 
şi în special cu comanda LED-urilor 
cu ajutorul porţilor logice. 

Acest lucru este ilustrat în figura 1. 
După cum se ştie, dacă la o poartă 
NAND se leagă împreună intrările, 
aceasta se comportă ca un inversor, 
deci, aplicînd nivel logic «H» (HIGH) 
,la intrare, vom obţine starea «L» 
(LOW) la ieşire. Potenţialul maxim 
faţă de masă în starea «L», aşa cum 
este garantat de către constructor, 
este de 0,4 V, deci U QL va fi de cel 

mult 0,4 V. Pe un LED roşu cad aproxi¬ 
mativ 1,5 V la un curent de 10 mA. 
Rezistenţa R va trebui deci să preia 
restul de tensiune (5 V-0,4 V-1,5 V= 
=3,1 V) la un curent de 10 mA. deci 


+ 5V 


DAN TEOOOSIU, 
Bucureşti 

valoarea ei va fi de 3,1 V/0,01 A=310 fi. 
în practică se pot folosi rezistenţe de 
300 sau 330 £1 Se remarcă faptul că 
dacă se înseriază trei LED-uri, rezis¬ 
tenţa R poate fi omisă. 

Curentul care circulă atunci cînd 
ieşirea porţii este în starea «H» (in¬ 
dicată de către constructor ca un 
potenţial de minimum 2,4 V) este cu 
totul neglijabil (LED-ul luminează foar¬ 
te slab sau chiar deloc.). 

Zarul electronic este un dispozitiv , 
care generează o combinaţie întîm- 
plătoare de stări logice la ieşire, care, 
cu ajutorul LED-urilor, este afişată 
(aproape) ta la un zar obişnuit. 

Principiul de funcţionare este de¬ 
scris în figura 2. Un oscilator gene¬ 
rează o serie de impulsuri pe durata 
de apăsare a unui buton, impulsuri 



ce sînt numărate de către uh numă- 
rător/divizor, la ale cărui ieşiri se află 
conectate LED-urile. Frecvenţa de osci¬ 
laţie este de 10 000 Hz, deci nu poate 
fi vorba de reflexele persoanei care 
acţionează butonul, o oprire voită pe 
o anumită combinaţie fiind cu totul 
exclusă. La oprirea oscilatorului este 




afişată combinaţia rezultată la ieşirea 
numărătorului în acel moment, LED-u¬ 
rile comandate rămînînd aprinse pînă 
la o nouă apăsare a butonului. 

Monostabilul şi logica de comandă 
au rolul de a împiedica o rămînere pe 
zero a numărătorului. în cazul în care 
butonul a fost eliberat exact în mo¬ 
mentul în care numărătorul a fost re- 
setat (adus la zero), mdnostabilui ge¬ 
nerează un semnaLoare mai menţine 
oscilatorul în funcţiune timp de cîteva 
perioade. 

Realizarea montajului este deosebit 
de uşoară. Circuitele TTL se vor lipi 
direct, fără soclu. Nu există nici un 
.risc serios de deteriorare a circuitelor 
d-acă timpul de lipire nu depăşeşte 
5 secunde. Mai multă grijă este reco¬ 
mandată la lipirea LED-urilor, 2 se¬ 
cunde fiind timpul de încălzire maxim 
admis. Montajul se realizează pe o 
placă de circuit imprimat cu un singur 
strat şi se poate alimenta de ia un 
mic stabilizator sau de la o baterie 
plată de 4,5 V. Se va acorda multă 
atenţie la polaritatea indicată în sche¬ 
mă, o conectare greşită putînd duce 
ia distrugerea circuitelor. 


TEHWIUM 11/1881 


9 
















EI-FI 


După aceste regiaje, amplificatoare¬ 
le sînt gata de funcţionare. 

Cele 4 incinte sonore sînt de bună 
calitate, de 4 Q/25 W fiecare, cu difu¬ 
zoare separate peritru frecvenţe joase 
şl înalte, cu filtre adecvate. 

Blocul de alimentare (fig. 4) este 
format din două prize de 220 V sepa¬ 
rate pentru amplificatoarele mari; un 
transformator de sonerie cu priză de 
4 pentru becuieţele VU-metreior 
şi de 11 şi 20 V~* pentru obţinerea ten¬ 
siunii redresate şi filtrate de 12 şi 
respectiv 22 V. 

Pentru obţinerea celor 20 V-oam 
bobinat suplimentar secundarul cu 200 
de spire CuEm 02 mm. 


In paralel cu întrerupătorul general 
este prevăzut un condensator de 22 
nF/400 V pentru a anula scînleile pro¬ 
duse la manipularea lui. 

CLAVIATURA DE COMANDĂ 

Semnalele surselor exterioare intro¬ 
duse în mufele de intrare sînt adaptate 
ca impedanţă şi, prin intermediul unei 
claviaturi de comandă "(fig. 3), sînt 
distribuite celor două amplificatoare 
(fig. 2) prin intrările radio sau auxiliare. 
Tot prin claviatură primeşte semnal şi 
modului cu orga de lumini ş| cu indica¬ 
toarele. 

Pentru vizualizarea poziţiei coman- 


DIBLĂ 

STllEOFONIi 


îh r$|l j-#-! R§h 


Cu două amplificatoare AZ 2020 se 
poate obţine, printr-o cpmandă unică, 
un amplificator dublu stereofonic de 
mare putere, foarte potrivit pentru 
sonorizarea locuinţelor mai puţin izo¬ 
late fonic. 

Astfel, prin amplasarea difuzoarelor 
în cele patru colţuri ale încăperii se 
obţin, la orice nivel sonor, o inteligibi- 
litate mărită a audiţiei şi o ambianţă 
muzicală deosebifă, fără o localizare 
precisă a surselor sonore şi fără dimi¬ 
nuarea efectului stereo. Un efect deo¬ 
sebit se obţine prin folosirea în con¬ 
trast a amplificatoarelor, cel din faţă 
pe frecvenţe înalte, iar cel din spate 
pe frecvenţe joase; prin aceasta se 
obţine o amuzantă impresie de cuadro- 
fonie , 

DATE CONSTRUCTIVE 

într-o casetă din PAL furniruit, de 
formatul radioreceptorului «BUCUR»- 
2 , am dispus în poziţia culcat-stînga/ 
dreapta cele două amplificatoare, iar 
între ele am amplasat un modul cen¬ 
tral cu o claviatură de comandă de tip 
«ALBATROS», mufe de intrare-ieşire, 
blocul de alimentare cu tensiune con¬ 
tinuă, prize 220 V, siguranţe şi cordonul 
de alimentare. 

Pentru a da un aspect plăcut ampli¬ 
ficatorului, am acoperit toată faţa cu o . 
mască din tablă de aluminiu (fig. 1), 
cu deschideri practicate pentru butoa¬ 
ne şi claviatură, de asemenea pentru > 
două VU-metre (indicatoare de mag¬ 
netofon B 100) şi pentru LED-urile 
unei orgi de lumini. 

Amplificatoarele propriu-zise sînt f㬠
cute pentru o putere sinusoidală de 
15 W; aceasta se poate mări la 20 W 
prin înlocuirea tranzistoareior prefinale 
BD 135 cu;-BD 139 şi BD 136 cu BD 


Arh, MICA ALEXANDRU, 
Bucureşti 

aparatului cu R 101 (de 150 kfi)cu o 
rezistenţă de 120 kQ 
— separarea alimentării preamplifi- 
catoareior prin eliminarea rezistenţei 
R 113 (3,9 kfi) şi alimentarea acestora 
de la o sursă stabilizată şi fiitrată de 
22 V în punctul + al condensatorului 
C 105 (50>tF). 

După efectuarea acestor modificări, 
se fac reglajele obişnuite pentru func¬ 
ţionarea optimă a amplificatoarelor, 
şi anume: 

> — conform schemei , (publicată în 
«Tehnium» nr, 1C/1980) se reglează din 
R 116 (1 MD) tensiunea ia jumătate din 





a e 9 e b e 



' Cî, 

fii- * 

! yT 

4 

j 





1 AMPLIFICATOR 20W 
| AZ 2020 


siguranţe 

. MODUL CU INTRĂRILE 

ÎN AMPLIFICATOR 


trcfo 

— alimentare stabiliza 
12V orgă; 22Vpreamp 


©©©© 


- 4-4 AMPLIFICATOR 20 
AZ 2020 


iMODUL COMANDĂ INCiCAT0ARE SI ORGÂ 




'Srtuy. JTSk, . 

*" VU1. joase înalte înalte joase Vil 2 I 
întrerupător STINGĂ DREAPTA •• « 

genera I ■ 

sensibilitate/ impedanţă 
magnetofon -200mV/47 Kr_ 
radio -l00mV/150Kil 

pick-up cristal-200 m\/470 Kd 
pick-up magnetic-200 mV/SOKn 
comanda orgâ+VUmetne. 

RG2. SCHEMA.GENERALĂ AMPLIFICARE DUBLĂ STERE0F0NI 




140 — perfect împerecheate (ca şi, 
tranzistoarele finale), dar cu un coefi¬ 
cient mai mare de amplificare. 

Pentru eliberarea celor, 20 W sinu¬ 
soidali am efectuat şi reducerea dis¬ 
torsiunilor prin două operaţii: 

— mărirea reacţiei negative prin în¬ 
locuirea rezistenţei notate în schema 


cea de alimentare (+16,5 V în punctul 
dintre R 103 şi R 104 faţă de masă); 

— din semireglabilul R 109 (1 kQ) se 
reglează consumul în gol ai amplifica¬ 
toarelor ia 20 mA; măsurarea se face 
între emitorul lui T 102 (2N3055) des¬ 
prins din montaj şi masă. 


a volum 

b radiator'tranzistoare finali 

d indicaîor(VUmetru). 
e LED- ufi orga 
f întrerupător amplificator' 
g întrerupător general 
h claviatura de comandă 
U butoanele amplificatorului 


date la claviatură, am pus o serie de 
LED-uri alimentate din tensiunea de 
4 Vc.a. printr-o diodă redresoare 1 N 
1004. - , 

Modulul de comandă al VU-metrelor 
şi orgii de lumini (fig. 5) se alimentea¬ 
ză cu 12 Vc+. şi ia semnal direct din 
sursă prin claviatură pentru a nu in¬ 
fluenţa în nici un fel amplificarea finală. 
Semnalul se introduce într-un amplifi¬ 
cator de mică putere (vezi «Tehnium» 
nr. 3/1978) cu care se atacă, prin inter- 
mediul unor filtre la alegere, tranzis- 
toareie T6 şi T7, care comandă frec- 
venţiai cîte două LED-uri diferit colo¬ 
rate pentru frecvenţe înalte şi joase. 
Tranzistorul T5 comandă indicatorul 
(VU-metru B. 100) a cărui sensibili¬ 
tate se reglează din P4, de 100 kQ 
(semiregiabil). 

Montajele se recomandă să fie f㬠
cute pe plăcuţe din circuit imprimat 
(conform fig. 6), de ia care pleacă fire 


AMPLIFICATOR 2 


INIUM 11/1981 











întrerupător general 

-22orqn~^tr~ 

zLf/aoov 


FIG 4. MODUL ALIMENTATOR GENERAL Ţ2 AC 181 


pnze alimentare 
amplificatoare 
AZ 2020 


h 2QV sig 0,8 A 


u 


TI AC 181 


jp ru ft. 

1_1 1 a Ţ Tropota ■ Ipjoo 

punte B30-C150 punte 830*0250 

AB alimentare becuri 4V-01A pentru VU-metre si LED-Ori claviatura 
CC' la întrerupător orga 
12Vcc pentru alimentare modul orga 
23Vcc pentru alimentare preamplificaîoare din AZ2020 


TI C3 


. A — 

PU2VZ|C5 1000 H^ 5V 


04 ^ 

4700mF/25V 


100pF/25V 


IMa 

e 1 — 

' Pf 





rP* 

T4 

BC 107 
\ 

, EH f 

) 

IR 9 

3 0,5/lW 

|P3 l 

l50°-aj 

3R8 

iw w 
\ 


f T3 
LBC177 ( 

R6 

470-a > 

'iSmA j 



Iri? T7 



m R1 r 


siS 


AMPLIFICATOR 0,5W 


4- INDICATOR NiVEL 


D3,D4 ; D5-LFD 10.8 

t-orgă Înalte 


i5. SCHEMĂ MODUL COMANDĂ INDICATOR SI ORGA DE LUMINI 



CUTiT DE ZGlRiAT CABLAJE 


vtrf ascut 


[amd bomfaier 


KY867 

'kT8©8A~ 

KT803A 

'ktMa. 

KT814 
KT814 B 
KT814 ; 
— 

5 

KTBÎ5 8 
KT815 


KYBlâA 
KT8fâ 
KTS16 S : 
KT816 


curăţă cu sare şi oţet, după care se 
protejează cu o soluţie suprasaturată 
de sacîz (colofoniu) în tiner. Se mon¬ 
tează piesele şi se lipesc cu un letcon 
de mică putere. Cu multă atenţie şi 
verificînd bine piesele, montajul reu¬ 
şeşte de la început, urmînd a se face 
reglajele obişnuite pentru o,funcţiona¬ 
re optimă. 


KT817 A 
KT817 
KT817 8 
KT817 

T55ÎAL 

KT8Î8 
KYS13 8 
KY818 


(fig. 7). 

Se rade cuprul conform desenului 
de cablaj copiat cu indigo. După aceea 
se dau găurile necesare, se notează 
pe placa de pertinax cu tuş valorile 
pieselor, se suflă cu lac «ECRAN», 
pentru fixarea scrisului, iar cuprul se 


TEHNIUM 11/1981 




Nu se încheiase programul APOLLO 
cînci N.A.S.A., în 1972, lansează tema 
unui nou program spaţial: SPACE 
SHUTTLE — naveta spaţială. 

Proiectul a fost încredinţat firmei 
North American Rockwell, azi socie¬ 
tatea ROCKWELL INTERNATIONAL, 
care efectuase deja numeroase expe¬ 
rienţe în aerodinamica vitezelor hiper- 
sonice şi în tehnologia materialelor 
pentru asemenea aparate. Societatea 
avea în palmares realizări importante 
în domeniul vizat: gigantul supersonic 
XB-70 capabil de 3 Mach şi avionul 
experimental X-15, cu motor-rachetă 
care a depăşit altitudinea de 100 km 
şi a zburat cu viteza maximă de 7 Mach. 

Rockwell International proiectea¬ 
ză şi construieşte aparatul şi motoa¬ 
rele, fiind principalul constructor al 
N.A.S.A. pentru programul navetei, 
demarat cu QV--099 Chaflenger, ma¬ 
cheta de studiu a viitorului aparat Cos¬ 
mic.' ' 

OV-101 Enterprise este primul a- 
parat din cadrul programului, testat 
în zbor. Cuplat de un avion purtător, 
«Boeing» 747 SCA, efectuează primul 
zbor la 4 mai 1977; OV-101 este com¬ 
pletat în zona motoarelor cu un care- 
naj aerodinamic. 

Primul zbor liber, cu carenaj, a fost 
efectuat la 22 iulie 1977, aparatul ateri- 
zînd la Baza aeriană Edwards. Cu lan¬ 
sare de la 4 000—7 000 m, un astfel de 
zbor dura 2—-5 minute. Cel mai lung 
zbor: 5’45”, a fost efectuat cu lansare 
de la 6 740 m; viteza de înfundare mini¬ 
mă 3 m/s ia 400 km/h; fineţea 11; 
viteza de aterizare — 325 km/h; viteza 
maximă — 500 km/h. 

La 21 decembrie 1977 şi 13 ianuarie 
1978 au fost efectuate şi două zboruri 
libere, fără carenajul aerodinamic, tes- 
tîndu-se astfel condiţiile de zbor reale. 

OY-102 — Columbia a-fost termi¬ 
nată la 8 martie 1979 şi transportată la 
Kennedy 8pace Cente? la 24 martie 
1979. Pregătirile de decolare se făceau 
la Complexul 39 A, unde au fost ame¬ 
najate o nouă platformă şi un turn de 
decolare, o nouă clădire de montaj pe 
verticală a ansamblului Columbia 
Testele preliminare de montaj au fost 
făcute cu Enterprise, care însă nu 
putea zbura în cosmos, numeroase 


instalaţii fiind simulate ca formă şi 
greutate; de asemenea, materialele de 
protecţie termică. în timpul reintrării în 
atmosferă, corpul' navei se încălzeşte 
la 1 200—1 500°C pe intrados şi 370— 
650°C pe extradoS. întreaga suprafaţă 
a aparatului este acoperită cu plăci 
termoizolante. Aceste plăci pot fi în¬ 
locuite în cazul degradării în urma 
solicitărilor termice sau mecanice. 

La 12 aprilie 1981, OV-102 Columbia 
părăseşte Pămîntul şi, după un zbor 
de 54h 30 în care a efectuat 36 de 
rotaţii in jurul acestuia, aterizează la 
14 aprilie 1981 pe una din pistele Bazei 
aeriene Edwards, devenind astfel pri¬ 
mul avion orbital. 

OV-102 începe manevra de ateriza¬ 


re de la 122 km altitudine, cu viteza de 
8 340 m/s (24,6 Mach), aceasta scăzînd 
după 27’ la 850 m/s (2,5 Mach) la alti¬ 
tudinea de 26 km. Manevra de aterizare 
se încheie după 31’00”, cu o viteză de 
120 m/s (0,3 Mach). 

Aparatul a fost pilotat de» doi cos^ 
monauţi americani: John' Young, 51 
de ani, şi Robert Crippert, 44 de ani, 
devenind primii piloţi cosmici care 
deschid o nouă eră în istoria cosmo¬ 
nauticii şi aviaţiei.' 

Programul Space Shuttle prevede 
construirea a încă trei aparate: OV- 
103 Discovery, OV-104 AtSantis şi 
OV-105, la sfîrşitul programului o ast¬ 
fel de navă fiind capabilă de 55 de 
zboruri. 

Ansamblul spaţial cuprinde: 


naveta spaţială — un avion cargo, 
cu aripă dublu delta, echipat cu trei ' 
motoare-rachetă cu combustibili li¬ 
chizi (3x1 668 kN); rachetele purt㬠
toare — combustibil solid (2x12 899 
kN) ; rezervorul principal de combus- , 
tibiii lichizi pentru motoarele navetei. : 

De notat că toate părţile componen¬ 
te sînt recuperate şi recondiţionate 
pentru alte misiuni. 

Instalaţia de forţă a navetei este 
completată cu două motoare de 26,7 
kN pentru corecţii de orbită şi 38 mi- 
cromotoare-rachetă pentru controlul 
poziţiei pe cele trei axe; puterile între 
0,1 şi 3,87 kN. Consumul maxim- de 
combustibil ajunge la 3 000 kg/s pen- > 
tru motoarele navetei, care funcţio¬ 
nează doar ia decolare, 60—400 kg/s. 




(URMARE DIN PAG. 




Pentru o ureche de radioamator, ce 
vi se pare mai valoros, sunetul de 
joagăr a două sute de waţi, sau sune¬ 
tul de vioară a zece waţi? 

Ne mai mirăm atunci de «legea 
junglei» (vezi articolul Y08DD, Bule¬ 
tin tehnic nr. 5/1377, pag. 104), cînd nu 
există nici măcar un singur concurs 
ia care să se limiteze puterea în etajul 
final la maximum 5 W input CC sau 
5 W PEP! 

Ajungem, aşadar, !a ceea ce pen¬ 
tru mulţi nu mai reprezintă o noutate, 
ia comunicaţiile cu putere redusă sau, 
pe scurt, la QRP. 

Ce înseamnă aceasta? înseamnă, 
indiferent de cifra înscrisă în dreptul 
puterii absorbite de etajul final pe 
autorizaţia de radioamator, construi¬ 
rea, experimentarea, verificarea, uti¬ 
lizarea sau, în unele cazuri, numai 
folosirea de staţii de radioemisie a! 
căror input de CC sau PEP să fie 


maximum 5 waţi. 

Amatorii de QRP îşi fac o datorie 
de onoare în a menţiona şi utiliza 
puterea redusă cu care lucrează şi cu 
care obţin rezultate nu mai puţin re¬ 
marcabile şi valoroase, spre deosebi¬ 
re de unii amatori de super ORO care 
trec sub tăcere sau chiar denaturează 
voit va! Jarea puterii staţiei. 

Un echipament ORP' facilitează lu¬ 
crul în portabil, un foarte bun exerci¬ 
ţiu de operare în condiţii foarte de¬ 
părtate de cele ideale şi, în pfus, uti¬ 
lizatorul unui astfel de echipament 
tranzistorizat poate fi oricînd dispo¬ 
nibil în cazuri de urgenţă (calamităţi 
naturale). Din acest punct de.vedere 
cifra de 5 W este foarte rezonabilă şi 
practică. 

Un alt aspect foarte important al 
ORP-ului este că dă posibilitatea la 
experimente, încercări cu alte forme 
de surse de energie; e suficient să 


amintesc în acest sens energia solară. 

Problema consumului de energie 
nu este indiferentă în zilele noastre şi 
cu siguranţă că viitorul ne va rezerva 
surpriza ca staţiile de amator cu puteri 
de ordinul multor zeci sau sute de 
waţi să devină curiozităţi de muzeu. 

Singura legătură care menţine în 
viaţă o staţie QRO/Super este cordo¬ 
nul de alimentare la priza de reţea atît 
de darnică pînă acum. Dar în viitor? 
Dar în caz de urgenţă?... 

Echipamentul QRP nu înseamnă şi 
calitate redusă. Neglijînd calitatea, şi 
rezultatele vor fi slabe. 

Secretele succesului sînt: echipa¬ 
ment de calitate, adică o foarte bună 
antenă, un foarte bun Rx, sensibili¬ 
tate mare şi zgomot redus, un foarte 
bun emiţător, plus operare de calitate. 

lată deci că QRP-ul este o proble- 
^mă serioasă şi nu o joacă, aşa cum 
poate mulţi o tratează. 

Nu din joacă se întîlnesc din ce în 
ce mai mulţi amatori de QRP în ben¬ 
zile de frecvenţă. Pentru a facilita le¬ 
găturile QRP (acestea sînt de două 
feluri: legături QRPXQRO; legături 
2XQRP), s-a ajuns la înţelegere mu¬ 


tuală asupra următoarelor frecvenţe 
(devenite frecvenţe internaţionale de 
QRP): 3 560,7 030, 14 060, 21 060, 

28 060. kHz t ia care sînt invitaţi să 
participe toţi amatorii de QRP (şi 
unde staţiile QRQ sînt rugate să as¬ 
culte întîi şi apoi să emită un apel). 

Personal utilizez o staţie QRP, 
Home Brew, în CW, transceiver tip 
sincrodină. Este formată dinîr-u.o VFQ 
pe 28 MHz (am construit şi un VFX 
extern pe 28/21 MHz). Din semnalul 
pe 28 MHz, prin divizare cu un fiip-flop 
CDB 493 şi selectare cu o poartă 
cvadruplă CDB 401, obţin şi semnale 
cu frecvenţele de 3,5; 7; 14 MHz. 

Frecvenţa de 21 MHz se poate obţi¬ 
ne fie de la un oscilator separat, fie 
prin mixare digitală, fie prin divizare 
din 28 MHz prin utilizarea unui C.l. tip 
SN 7 497 (fie cu o schemă ce simu¬ 
lează un 7 497). 

Comutarea benzilor se face prin 
aplicarea de niveluri logice corespun¬ 
zătoare (HIGH sau LOW) la intrările 
rămase libere din porţile C.l. CDB 401. 

Semnalele obţinute sînt transmise 
prinîr-un cuplaj foarte slab ia etajul 
următor, cu rol de predriver-formator 


12 


TEHNUUM 11/1981 









Pentru modelişti 

DATE TEHNICE . Culorile OV-102 Columbia: extra- 

u. — — —■ dog = alb, intrados = negru, bord 

atac planuri şi botul = gri, bord atac 
ampenaj, bord fugă planuri = negru; . 
Anvergură 23,79 m conform schemei. însemne: United 

Lungimea States = negru, Columbia = negru, 

ansamblului 56,14 m U.S.A. = negru, N.A.S.A. = gri, dra- 

Lungirne OV-102 37,19 m pelul = albastru, alb, roşu. 

înălţimea ansamblului 23,34 m Realizare 

înălţime QV-1Q2 , 17,25 m 1. Machetă de vitrină QV-102 pe 

Suprafaţă portantă 249,91 m 2 tren sau soclu (scara 1:100, 1:72, nor- 

Greutate gol 68,04 t mală pentru o machetă de cameră 

Greutate maximă 96,16 t sau 1:50, 1:25, .la care modelul este 

Greutate decolare 2 013 t mai mare). 

Viteză maximă 29 470 km/h 2. Machetă de vitrină: ansamblu 

Viteză maximă intrare 27 554 km/h decolare, în poziţie verticală pe placă 
Viteză zbor planat 416 km/h sau pe soclu înclinat (scara 1:100 

Viteză aterizare 334 km/h pentru cameră sau celelalte scări pen¬ 


tru machete de competiţie). ' poate coborî în zbor planat 

3. Macheta de vitrină «Boeing» 5. Radiocontrol, cuplat pe un radio- 

747+OV-101 (102) (scara 1:100 sau model, la scară corespunzătoare, OV- 

scara la care se poate procura o ma- 102 poate fi lansat de ia o înălţime 

chetă din plastic a aparatului B. 747 oarecare, el însuşi radiocomandat, ur- 

(1:144). Culorile pentru B. 747: argintiu mînd să efectueze un zbor planat; tre¬ 
cu dungile albastru (sus), alb şi roşu buie alese staţii de radiocomandă care 

(jos); N.A.S.A. = roşu, 905 = negru; să poată funcţiona simultan, 

cheson centrai aripi = gri. 6. Copiii pot realiza modeiyi avionu- 

4. Rachetomodei a) OV-102, cu lui cosmic din poliştiren?expandat ma- 

motorul funcţional plasat în fuzelaj, siv, la scara 1:100 sau *1:72, aparatul 

în locul central pentru ajutajele prind- putînd efectua zboruri planate cu ian- 

pale; recuperarea se poate face în sarea din mînă. Lansat corespunzător, 

zbor planat sau cu paraşuta, b) An- cu viteză pe o pantă uşor ascendentă, 

samblul Columbia, cu motorul func- modelul poate urca pînă la 6—8 m, 

ţional plasat în rezervorul central (stu- evoluînd pe o traiectorie elegantă, cu 

dii de centraj). Pentru /achetomode- răsturnare la punctul de maxim. Rea¬ 
liştii de performanţă se indică recupe- tru comoditate se poate adopta un 

rarea separată a rachetelor laterale, a profil simplificat al aripii, aceasta pu- 

rezervorului central şi a navetei, care tînd fi uşor mărită. 


(circuitele acordate din colector eli- banda de 14 MHz. Peste această frec- 

mină componentele armonice nedo- venţă puterea scade rapid, 

rite). Cu alte tipuri de tranzistoare adec- 

Acest etaj este şi etajul pe care se vate se poate lucra şi în benzile de 
face manipularea printr-un montaj si- 21-28 MHz. 

mi Iar-cu cel folosit de Y06AJF. Cir- Receptorul este de tip sincrodină, 
cultele acordate sînt comutate prin avînd un amplificator de RF 2N2219 

diode BA 243. Cuplajul cu etajul urmă- (2N3866) cu amplificarea reglabilă ma- 

tor se poate face fie printr-un trafo de nual, un mixer cu circuitul gen CA3028 

adaptare pe tor de ferită (foarte bun simulat cu 3 tranzistoare BC109, un 

pentru cei ce dispun de o asemenea preamplificator cu zgomot redus cu 

componentă), fie, în varianta utilizată 2 tranzistoare BC 109, urmat de un 

la Y06KNL, printr-un repetor pe emi- filtru trece-jos Cauer de ordinul 5, ce 

tor cu 2W2219, dimensionat în con se- prezintă o atenuare la frecvenţa de 

cinţă. 3 kHz de cca 54 dB, banda de trecere 

Etajul driver cu 2N2219 alimentat la la 3 dB este de cca 2 kHz. 
cca 13 V este în clasa C, avînd la ieşire Semnalul poate fi transmis la un 
un filtru în T. Condensatorul din filtru • amplificator de putere exterior sau, 
este un variabil de tipul celor utilizate printr-un etaj de adaptare/amplificare, 
în aparatele radio de buzunar. redat în casca de cca 50 fi. Nu am 

Cu o secţiune se acoperă benzile 7, făcut măsurători de sensibilitate asu- 

14, 21, 28 MHz, cu ambele secţiuni pra receptorului din lipsa unei apara- 

banda de 3,5 MHz. turi corespunzătoare. 

Etajul poate livra între 350 mW şi Am făcut recepţii în paralel cu 
500 mW pe 50 fi la etajul final printr-un Y06XA care posedă un FT277, urmă- 
circuit corector/atenuator reglabil. rind în special staţiile slabe DX şi re- 
Etajul final cu 2 x BD 139 este în zultatul este surprinzător de favorabil 

clasa C şi alimentat la 18 V. El poate (circa 1 pînă la 1,5 grade S în favoa- 

avea un in put de 4-5 W pe 50 fi în rea lui FT277). 


. Cu acest echipament la care nu am au ajutat la alcătuirea acestui mate- 
folosit cele mai bune componente rial în speranţa că «varianta» QRP va 

active gen FET, MOSFET, tranzistoa- stîrni interesul unui număr din ce în 

re de putere de RF, utilizînd o antenă ce mai mare de amatori YO, în spe- 

dipol repliat pentru banda de 20 m, ranţa că va da noi dimenşîuni activi- 

montată la circa 4 m în afara balco- tăţii de radioamator, că va stimula la 

nului la etajul 2 într-un bloc de 10 etaje, orice radioamator, indiferent de «for- 

cu un balun de tip FRR,-am obţinut ţa» staţiei sale, dorinţa de a obţine 

următoarele rezultate numai îq banda maximum de rezultate cu minimum de 

de 20 m: cca 2 700 de legături în peri- putere electrică, 

oada 24 iulie 1980— 1 iulie 1981, cu Grupul QRP «T,ractorul»-Braşov aş- 
70 ţări DXCC; diploma «Olimpiada 80» teaptă, primeşte şi răspunde cu bucu- 

cu 4 W input; participare la următoa- rie în cel mai profund spirit radioama- 

rele concursuri în scopul verificării toricesc la observaţiile, comentariile, 

realizării de legături QRP în condiţii întrebările dv. 

grele de QRM: în acelaşi timp roagă pe toti ama- 

YO DX contest 1980 67 de legături; torii de QRP să trimită la P.Q.BQX 
SAC 1980 90 de legături; Y2 contest 98 R2200 Braşov, Y06KNL-Grup 

1980 89 de legături; PACC 1981 22 de QRP o carte poştală conţinînd: indi- 

iegături, numai 2 ore; SPDX 1981 61 de cativ/nume; scurtă descriere a sta- 

legături; DIG 1981 34 de legături; GA- tiei QRP; tipul elementului activ din 

GARIN 1981 71 de legături; CQ MIR PA şi regimul UA, IA, UC, IC; tipul 

1981 121 de legături; WWPX CW 1981 antenei; cele mai interesante legături/ 

167 de legături. recepţii sub forma CALL/RST(RS), 

în încheiere, ţin să mulţumesc pe primit/ frecvenţa, lucrate/auzite în 

această cale colectivului din grupul cursul unei luni calendaristice, pen- 

QRP «Tractorul»-Brasov: Y06ALU. tru a putea face cunoscute printr-un 

Y06MZ, Y06AYK, YO6-5150, Y06-5148 QTC rezultatele dv. în QRP tuturor 

care, prin nenumărate ore de căutări, radioamatorilor. 

• 13 


TEHNIISM 11/1981 












MOSSVKI 

immu ÂE&uLui 

11FRÎNE 


Una din ceie mai importante opera¬ 
ţiuni la care trebuie să fie supus sis¬ 
temul de frînare .cu acţionare hidrau¬ 
lică, la orice autovehicul, este evacua¬ 
rea aerului din sistem; lucrarea inter¬ 
vine după schimbarea lichidului de 
frînă, cînd se efectuează operaţiuni de 
reparare, în timpul cărora a fost nece¬ 
sară scoaterea lichidului sau cînd li¬ 
chidul a fost pierdut prin neetanşei- 
tăţi. 


Dr. ing. M. STRATULAT 

La ultimele modele de «Moskvici» 
(2136, 2137, 2138, 2140, 2733 şi 2734) în 
instalaţia de frînare apar unele parti¬ 
cularităţi care fac necesară luarea 
unor măsuri de precauţie în timpul 
efectuării operaţiunii menţionate. Ast¬ 
fel, cînd circuitul de frînare este cu 
dublu traiect (fig. 1), circuitul principal 
6 acţionează toate cele patru frîne ale 
roţilor, iar cel de rezervă 7, care acţio¬ 
nează numai frînele roţilor din faţă, 


intră în funcţiune numai cînd circuitul 
precedent se defectează, pierzînd li¬ 
chidul. în schema sistemului de frî¬ 
nare se observă că pedala de frînă 5 
comandă, prin apăsare un servomeca- 
nism vacuumatic, 4. Acesta din urmă, 
utilizînd efectul amplificator al dife¬ 
renţei dintre presiunea mediului am¬ 
biant şi cea din colectorul de admisiu- 
ne, deplasează pistonul pompei cen¬ 
trale 3; de aici lichidul este refulat spre 
dispozitivul 2, de unde apoi este dis¬ 
tribuit prin conductele 7 către ceje 
patru fire ale roţilor vehiculului. în 
circuitul principal mai intră un regula¬ 
tor de presiune 9, al cărui rol este de a 
repartiza lichidul la frînele din faţă 1 
şi cele din spate 10, în funcţie de gradul 
de încărcare, realizînd deci o repartiţie 
a efortului de frînare în' conformitate 
cu încărcarea dinamică a roţilor în 
timpul frînării. 

Evident, prima operaţiune constă în 
umplerea sistemului cu lichid pîrsă la 
un anumit nivel care trebuie să se 
situeze între reperele «min» şi «max» 
marcate pe rezervorul existent deasu¬ 
pra pompei centrale de frînă. Să re¬ 
ţinem că menţinerea nivelului de lichid 
între reperele menţionate trebuie res¬ 
pectată pe tot timpul operaţiunilor ce 
se vor descrie şi de aceea este necesar 
ca, treptat, în rezervor să se adauge 
lichid după necesitate. 

Lucrările de umplere cu lichid încep 
cu circuitul de rezervă. Pentru aceasta 
se scoate roata din faţă şi se curăţă 
de murdărie etrierul 3 (fig. 2) împreună 
cu capacele supapelor 1 şi 2 de eva¬ 
cuare a aerului. 


Se desface apoi capacul supapei 1 
şi în locul ei se montează un. mic fur¬ 
tun al cărui capăt se cufundă într-un 
vas 4 de cca o jumătate delitru, urrfplut 
pe jumătate cu lichid de frînă. Capătul 
inferior al furtunului-trebuie menţinut 
permanent sub nivelul lichidului din 
recipient.. ■ ■ .,4 

Deşurubînd cu o cheie supapa 1 cu 
o jumătate de rotaţie, se apasă brusc 
de mai multe ori pedala de frînă, se 
elimină lichid din sistem pînă cînd se 
observă că în recipientul 4 nu mai apar 
bule de aer. Se menţine pedala de 
frînă apăsată şi se înşurubează la loc 
corpul supapei 1. Se îndepărtează apoi 
furtunul, se şterge supapa îndepărtînd 
urmele de lichid şi se repune capacul 
de protecţie. 

Aceste operaţiuni se repetă identic 
la frînă celeilalte roţi din faţă. 

Se trece apoi la umplerea cu lichid 
a circuitului principal, operaţiune care 
la frînele roţilor din faţă se execută în 
mod asemănător, cu deosebirea că 
pentru eliminarea aerului se folosesc 
succesiv supapele 2 (fig. 2). 

în ceea ce priveşte frînele roţilor 
din spate se procedează astfel: capa¬ 
cul de protecţie şi stuţul 1 (fig. 3) al 
frînei respective se demontează fără 
a fi necesar să se înlăture roata şi se 
repetă operaţiunile enumerate mai sus. 

Cu acestea scoaterea aerului din 
sistem se poate considera terminată. 1 
Pentru controlul operaţiunilor, se apa¬ 
să pedala de frînă ca în cazul unei ac¬ 
ţionări normale; dacă în prima parte a 
cursei sale .active se observă că este 
necesar pentru apăsare un efort mic 


i&EâJ 

ELECTROMÂGN 



Principiul de funcţionare constă în 
emiterea unui semnai de radiofrec- 
venţă şi recepţionarea lui prin inter¬ 
mediul unor plăcuţe metalice du rol 
de antenă. Cînd un obiect (de prefe¬ 
rinţă metalic) trece printre cele două 
plăcuţe (antene), se slăbeşte puterea 
semnalului recepţionat şi se acţio¬ 
nează un releu. 

Emiţătorul poate fi realizat cu un 
tranzistor de tipul BC 107. Puterea 
semnalului radiat prin intermediul an¬ 
tenei se ajustează din potenţiometrul 
semireglabil R1. 

Lâ intrarea receptorului se află un 
circuit acordat pe frecvenţa emiţăto¬ 
rului. Semnalul este amplificat prin 
intermediul unui etaj realizat cu tran- 
Ra* 

100 ko . 

~T 


zistorul T2, de tipul BC 107. Pentru < 
avea o eroare cît mai mică, se filtrează jj 
suplimentar tensiunea prin interme¬ 
diul grupului R6-C7. Ţrecînd prin con- ! 
densatorul C8, semnalul ajunge la in¬ 
trarea tranzistorului T3. Dioda D rea¬ 
lizează redresarea semnalului. După 
filtrare (prin intermediul grupului R7, 
R8, C9), se amplifică în etajul final 
(T4), Este acţionat releul R, care pune 
în funcţiune o sonerie, aprinde un 
bec etc. Reglarea sensibilităţii se face 
din rezistenţa R7. 

Montajul poate fi folosit cu succes 1 
la acţionarea automată a uşilor unui | 
garaj. 

Lj = L 2 = 100 de spire CuEm 0 | 
0,2 mm, pe carcasă d 8 mm, cu miez. | 


âpim„ 

Lfi&TiONJGA 



Propun constructorilor amatori care 
în acelaşi timp sînt şi automobilişti 
schema unei aprinderi electronice pen¬ 
tru Trabant pe care am construit-o şi 
care funcţionează perfect de peste 
6 luni. După cum se observă din sche¬ 
mă, curentul prin bobinele de induc¬ 
ţie este comandat de platini prin inter¬ 
mediul unor tranzistoare. în aceste 
condiţii, viteza de comutaţie creşte şi 
odată cu ea creşte energia scînteii la 
bujie. De asemenea, tensiunea la bujie 
devine independentă de turaţia moto¬ 
rului, iar uzura platinilor scade (cu¬ 
rentul prin platini nu depăşeşte 0,2 A). 
Reglajul constă în ajustarea rezisten¬ 
ţei de 5 fi din emitorul lui AD 155 
astfel ca tensiunea de saturaţie pe 
colectorul KD 607 S să fie 0,3 V. Tran- 
zistoarele se montează fără radiatoa¬ 
re. Montajul se execută pe cablaj im¬ 
primat şi se închide ermetic într-o cu- 


Pp|i., 2V 

£ j,1N4003i 
0200 
fU b 

50a 


Ing. CRISTIAN CARNUŢU 

tie pe care vor fi scoase şase borne 
(plus, masa, 2 bobine, 2 ruptoare). 
Becul indică existenţa tensiunii şi asi¬ 
gură o încălzire în timpul iernii, nece¬ 
sară bunei funcţionări a tranzistoare.- . 
lor (bec 6,3 V/0,3 A). 

Tranzistoarele sînt protejate la su¬ 
pratensiuni prin diodele Zener dintre 
colector şi emitor (tensiune maximă 
250 V). 

Diodele 1N4003 au rolul de a sta¬ 
biliza tensiunea de comandă în baza 
tranzistoarelor AD 155. 

Pentru adaptarea montajului ia 12. V, 
se înlocuieşte circuitul din baza lui 
AD 155 cu cei desenat la stînga sche¬ 
mei, iâr rezistenţa de 5 fl din emitor 
se înlocuieşte cu o rezistenţă de 15 fl 

Montajul a funcţionat foarte bine în 
intervalul de temperaturi ~-15°C +60°C 
uşurînd simţitor pornirea motorului la 
temperaturi joase. 


IN 4003 



K 


KD607S 


KQ607S 


AD155 30aQ 

1W S 

\\\W 


1 li 


TEHNIUM 11/1981 




(ceea ce denotă existenţa în continua¬ 
re a aerului în sistem), este necesară 
repetarea lucrărilor descrise la toate 
ceje patru frîne pe ambele circuite. 

în final, pistonaşu! dispozitivului de 
semnalizare 2 (fig. 1) se deplasează 
spre partea circuitului principal şi se 
conectează becul de control 8, de cu¬ 
loare roşie, aflat pe tabloul de bord. 
Pentru readucerea pistonaşului dispo¬ 


zitivului 2 în poziţia iniţială este nevoie 
să se scoată căpăcelele 1 (fig. 2) de la 
frînele ambelor roţi din faţă, să se 
deşurubeze corpurile supapelor cu o 
jumătate de tură şi să se apese uşor 
pe pedala de frînă pînă cînd becul de 
control 8 (fig. 1) se stinge. Menţinînd 
pedala în această poziţie, se reface 
strîngerea supapelor 1 (fig, 2), punînd 
la loc capacele de protecţie. 



Este prevăzut cu o cu¬ 
tie de viteze automatică 
şi amortizoare hidrau¬ 
lice. 

Ambele modele pot 


:ui surse de do¬ 
tare şi sugesti 
constructorii noş 
tori sau chiar pro- 


Circulaţia actualelor 
automobile, cu gabarit 
destul de mare, se des¬ 
făşoară tot mai dificil în 
marile oraşe, în condi¬ 
ţiile înmulţirii participan¬ 
ţilor ia trafic. 

în acelaşi timp, auto¬ 
turismele de capacitate 
mare sînt parţial folosi¬ 
te, în sensul că majori¬ 
tatea timpului transportă 
numai una sau două per¬ 
soane, consumul de car¬ 
burant fiind destul de 
mare, poluarea-fiind şi 
ea ridicată. 

Preocupările construc 
torilor pentru rezolvarea 
acestor situaţii au con¬ 
dus la o unică rezolva¬ 
re— automobilul de mic 
litraj. 

Edificatoare în acest 
sens sînt cele două ti¬ 
puri de autoturisme de 
mic litraj prezentate în 
fotografiile alăturatei 

Autoturismul «Ţom- 
car» pentru două per¬ 
soane (foto 1) are şasiul 
cu structură tubu Iară din 
oţel, caroserie din po- 
liester stratificat. 

Motorul este monoci- 
lindric, în doi timpi, de 
49,9 cmc, cu tracţiune 
pe faţă, viteză maximă 
45 km/h. 

Autoturismul 
«Schmitt» (foto 2) cu 
două locuri, are motor 
monociiindric în doi 
timpi de 48,9 cmc. Ca¬ 
roseria este din tablă 
montată pe un şasiu tu- 
bular. 


Montajul alăturat permite alimenta¬ 
rea cu 9 V, plecînd de la bateriile auto 
de 12 V, a aparatelor electronice cu un 
consum redus de curent (radiorecep¬ 
toare, casetofoane etc.). 

Avantajul schemei îl reprezintă stabi¬ 
litatea foarte bună a tensiunii de ieşire. 
Astfel, pentru variaţii ale tensiunii ba¬ 
teriei între 12 V şi 14,5 V (deci cu cca 
20%), tensiunea de ieşire, pentru un 


curent maxim de 250 mA, variază cu 
numai cca 15 mV (adică cca 0,17%). 

Tranzistorul T* nu necesită radiator, 
putînd fi montat direct pe cablajul 
imprimat. 

Tensiunea de ieşire se reglează din 


Montajul este recomandat pentru 
utilizare în autoturismele avînd minu¬ 
sul bateriei la masă. 


R2 

lookn 


TEHN1UM 11/1881 


15 















r 



TEHNICĂ 

MODERNĂ 


VIZUALIZAREA 



URMARE DIN NUMĂRUL 9/81 


Deşi instrumentele analogice cu ac au sensibilitate mare şi consum pro- 
indicator se numără printre cele mai priu redus. 

vechi sisteme de vizualizare a curen- 2. Feroeiectrice (fig. 19), care foîo- 

tului electric, totuşi, datorită simplităţii ' sesc deplasarea unei piese feromag- 
şi preţului redus, ele sînt mult folosite netice mobile, datorată atracţiei (sau 

şi astăzi, coexistînd cu cele mai corn- repulsiei) exercitate de o bobină fixă. 

plicate aparate digitale de măsură. Lucrează în curent continuu sau curent 

Denumirea «instrumente analogice» alternativ (c.a.), sînt simple şi robuste, 

este o precizare necesară pentru a le Precizia nu este prea bună, iar consu- 

deosebi de cele numerice (digitale). mul mare. 

Măsurarea este posibilă datorită ana- 3. Termice (fig. 20),- unde efectul 
logiei dintre deplasarea acului pe o termic al curentului conduce la încăl- 

scală gradată şi valoarea mărimii eiec- zirea şi deformarea unei piese meta- 

trice aplicate ia borne. iice. Funcţionează în c.c. şi c.a., chiar 

Orice instrument analogic conţine ia frecvenţă foarte mare. Sînt robuste 

o parte mobilă, cu care este solidar şi insensibile la Cîmp uri magnetice 

acul indicator. Asupra ei acţionează externe; precizia este destul de mică, 

două forţe: una proporţională cu mări- iar consumul propriu mare. 

mea semnalului electric şi alta pro- 4, Magnetice (fig. 21), util,izînd inter- 
porţională cu deplasarea faţă de «zero» acţiunea dintre o piesă metalică mobi- 

(creată adesea de un resort). Pentru lă şi cîmpul magnetic al unei bobine 

fiecare valoare a mărimii electrice a- fixe parcurse de curent. Sînt foarte 

plicate se stabileşte o poziţie de echi- sensibile la vibraţii şi la obiectele me- 

libru între cele două forţe, poziţie care > talice din jur, iar mişcarea-părţii mobile 
este indicată de acul ce se aşază în este prea puţin amortizată, 

faţa unei anumite diviziuni a scalei. 5. Electrod!namice (fig. 22), unde 

Instrumentele analogice pot fi clasi- forţa motoare se datorează interacţiu- 
ficate, după principiul de funcţionare, nit cîmpurilor magnetice a două bobi- 

în următoarele categorii: ne, una fixă şi una mobilă. Lucrează în 

1. Magnetoelectrice (fig. 18), ia c.c. sau c.a. şi sînt precise. Construc- 

care forţa motoare apare în urma inter- ţia este relativ complicată, iar consu- 

acţiunii dintre un magnet fix şi cîmpul mul mare. 

magnetic produs de curentul ce trece -6. Instrumente cu inducţie (fig. 

printr-o bobină mobilă. Ele funcţio- ' 23), la care într-o piesă mobilă se 

nează numai în curent continuu (c.c.), induc curenţi Foucault din cauza cîmpu- 


lui magnetic alternativ produs de un 
electromagnet fix; apare un cuplu de 
rotaţie în urma interacţiunii magnetice. 
Se utilizează acest principiu şi la 
contoare, unde partea mobilă este un 
disc ce se roteşte continuu. Pot lucra 
numai în c.a. şi au o precizie medie. 

7.‘-Electrostatice (fig. 24), unde apa¬ 
re o forţă de interacţiune electrostati¬ 
că între două piese metalice supuse 
tensiunii ce trebuie măsurată. Se utili¬ 
zează la tensiuni mari (kV) şi nu sînt 
prea precise. 

în figurile 18—24 s-a exemplificat 
fiecare instrument şi s-au dat simbo¬ 
lurile folosite pentru indicarea tipu¬ 
lui respectiv. 

Ne vom opri în continuare asupra 
construcţiei instrumentelor electro¬ 
magnetice, cele mai utilizate în prac¬ 
tică. 

Partea fixă cuprinde un magnet per¬ 
manent (din Ni, Al, Co) şi nişte piese 
polare (feromagnetice), care comple¬ 
tează circuitul magnetic. în spaţiul 
unde se deplasează cadrul mobil se 
asigură o inducţie de 0,2-—0,3 Tesia 
sau chiar mâi mult. Magnetul poate fi 
plasat în exteriorul sau interiorul ca¬ 
drului. Prin forma circuitului se poate 
crea un cîmp magnetic uniform, radial 
sau neuniform. Prima variantă (fig. 
25 a) conduce la o deviaţie unghiulară 
a a cadrului de forma a=kl cos «, unde 
! este intensitatea curentului, iar k 
este o .constantă. Cîmpul radial (fig. 
25 b) dă o deviaţie a— ki (deci instru¬ 
mentul- are scală liniară). Cîmpurile 
neuniforme sînt astfel alese încît să se 
obţină deviaţii logaritmice, a=iogl, pă- 
tratice, a=kl 2 sau de alte forme. 

Partea mobilă cuprinde un suport 
dreptunghiular de aluminiu, ce consti¬ 
tuie o spiră în scurtcircuit. în ei apar 
curenţi turbionari la rotaţia în cîmp 
magnetic, ceea ce duce la amortizarea 
oscilaţiilor mecanice. Pe suport sînt 
bobinate 100—4 000 de spire CuEm, 
cu diametrul de 0,02 mm sau mai mult. 
Se obţine o rezistenţă internă de '5Qfi 
—2 kfi. 

Cadrul se poate roti în jurul axei de 
simetrie. Există instrumente cu axe 
de oţel sau alamă, ascuţite la capete 
(fig. 26), Ele se rotesc în lagăre cu 
frecare mică, făcute din materiale dure, 
uneori din safir sau agat. Două resor¬ 
turi spirale creează forţa antagonistă 
necesară şi realizează legătura elec¬ 
trică a bobinei. 

Alte instrumente folosesc suspensia 
cadrului printr-un fir (bandă) de tor¬ 
siune din bronz, argint sau cuarţ (fig. 
27). Astfel se elimină resorturile şi 
— exceptînd cuarţul — se asigură şi 
conectarea electrică. 

Acul este confecţionat din duralu- 
miniu, piastic sau chiar sticlă neagră. 
Pentru echilibrarea sistemului mobil 
(centr-ui de greutate pe ax), în partea 


opusă acului se adaugă una sau două 
contragreutăţi (fig. 28 a) ce pol varia 
ca mărime şi poziţie. Echilibrarea co¬ 
rectă se verifică aşezînd instrumentul 
cu acul vertical şi orizontal (fig. 28 b) 
şi urmărind dacă el se menţine la indi¬ 
caţia 0 (zero). Pentru â* se obţine o 
citire precisă, acul trebuie să! aibă 
lăţime mică (cca 0,1-mm), iar în spatele 
scalei se introduce o ogljndă, pentru 
eliminarea erorii de- parâla-xă (citire 
oblică). Observatorul trebuie să facă 
citirea de aproape şi dintr-o poziţie 
bine determinată, ceea ce uneori cons¬ 
tituie un dezavantaj. 

Instrumentele electromagnetice cu 
ac pot măsura curenţi de ordinul micro- 
amperilor. Clasa de precizie (eroarea 
maximă/valoarea maximă a scaiei) este 
uzual 1—2%, dar poate atinge 0,1% 
la aparate extrem de bine confecţio¬ 
nate. Puterea consumată este de ordi¬ 
nul miliwati lor sau al microwaţilor pen¬ 
tru aparatele cu ax şi chiar mai mică 
la cele cu fir de suspensie. 

Completate cu rezistenţe adiţionale 
(în serie) sau şunturi (în paralel), ele 
pot măsura tensiuni şi curenţi mai 
mari decît cei admişi de bobina mobilă. 
Protecţia la suprasolicitări acciden¬ 
tale poate fi făcută în mai multe moduri. 
Conectarea unor diode cu germaniu 
(ca în fig. 29 a) limitează tensiunea la 
aproximativ 0,3 V pe instrument, în 
ambele sensuri. Un condensator de 
circa 10^aF, de foarte bună calitate, 
micşorează viteza de creştere a ten¬ 
siunii şi permite operatorului ce urmă- 
* reşte scala să deconecteze manual 
aparatul în caz de pericol (fig. 29 b). 
Un releu polarizat, acţionat de două 
contacte situate ia capetele scalei, de¬ 
conectează automat instrumentul (fig. 
29 c); readucerea, în poziţia de lucru se 
face manual. 

Prin miniaturizare — însoţită, ce-i 
drept, de scăderea performanţelor —, 
instrumentele electromagnetice au c㬠
pătat o mare răspîndire în aparatura 
portabilă cu semiconductoare. Cîteva 
exemple: indicatoare pentru tensiunea 
bateriei, acord şi balans ia radiorecep¬ 
toare, nivei de înregistrare la casete¬ 
le-ane, nivel de iluminare în exponome- 
treie foto. 


*, - f r 

. . . :: , . 

i 1] ■■«*> s. * i " 

r 1 \ ^ 

Utilizînd efectul chimic a! curentu¬ 
lui, s-au construit contoare electro- 
chimice pentru cantitatea de electrici-' 
tate sau pentru timp. La capetele unui 
tub de sticlă (fig. 30 a) se află doi elec¬ 
trozi identici, iar spaţiul dintre ei este 
umplut cu electrolii 
Prin conectarea într-un circuit de 
curent continuu, ca în desen, substan- 



16 


TEHNIUM 11/1981 

















ţa de la anod este transportată la ca- 
tod. Conform legit electrolizei, masa 
de substanţă depusă este proporţio¬ 
nală cu cantitatea de electricitate O ce 
trece prin tub, deci cu intensitatea cu¬ 
rentului i şi timpul t (Q=lt). Astfel, 
sub acţiunea curentului, volumul sub¬ 
stanţei de ia anod se micşorează trep¬ 
tat, iar ce! de la catod creşte cu aceeaşi 
cantitate. «Bula» de electrolit se de¬ 
plasează lent în tub spre anod, iar 
poziţia ei — care poate fi uşor repe¬ 
rată pe cale vizuală — arată cantitatea 
de electricitate ce a trecut prin dispo¬ 
zitiv. Adesea se lucrează ?n curent 
constant (tensiune constantă a sur¬ 
sei) şl astfel deplasarea «indicatoru- 


inregistratoarele grafice sînt apa¬ 
rate care înscriu pe hîrtie variaţiile 
mărimilor electrice (de regulă ale ten¬ 
siunilor). Ele permit trasarea automată 
a unor grafice, ccnducînd la economie 
de timp şi precizie sporită în efectuarea 
acestei operaţii. 

Există două tipuri de înregistratoare: 
pentru vizualizarea variaţiilor unei m㬠
rimi electrice (x) în funcţie de timp (t) 
sau în funcţie de alt semnal electric (y). 

Vom insista mai mult asupra pri¬ 
mului tip (x, t). Un asemenea aparat 
conţine un mecanism pentru depla¬ 
sarea peniţei transversal pe hîrtie, 
proporţional cu semnalul electric pri¬ 
mit, şi un alt mecanism pentru antre¬ 
narea iongitudinală a hîrtiei, cu viteză 
constantă. 

Acţionarea peniţei se poate face cu 
un mecanism construit la fe! ca un 
aparat electromagnetic sau magneto- 
electric (fig. 31), însă mult mai robust- 
(deci cu un consum mare) pentru în¬ 
vingerea frecărilor cu suprafaţa hîr¬ 
tiei. Semnalui electric primit la intrare 
se amplifică şi apoi se aplică acestui 
traductor. Deşi simplă, totuşi soluţia 
descrisă nu se foloseşte frecvent, deoa¬ 
rece peniţa se mişcă după un arc de 
cerc şi nu rectiliniu, fapt ce conduce ia 
deformarea graficului trasat. 

Uzual se folosesc sisteme de tip 
compensator automat. Despre ce este 
vorba? Tensiunea de la intrare, U y 
(amplificată în prealabil) este compa¬ 
rată cu o tensiune de referinţă, U^, 
existentă în aparat (fig. 32). Reglînd 
potenţiometru! liniar, ia un moment 
dat pe cursorul său se culege o frac¬ 
ţiune din U rQ j egaiă cu U^. Tensiunile 
fiind în opoziţie, curentul prin punctul 
A va fi nul. Automatizarea acestei com¬ 
pensări se face în modul arătat în fig. 
33. Cursorul potenţiometruiui este ac¬ 
ţionat prin cablu de către' un motor, 
ce se roteşte într-un sens şi cu o viteză 
determinate de sensul şi mărimea 
abaterii de la zero a curentului prin 
punctul A. Un bloc electronic (amplifi- 


lui» este proporţională cu timpul cît 
circulă curentul. 

Practic, dispozitivul are aspectul din 
fig. 30 b, unde tubul este gradat în 
diviziuni de timp. Cînd «bula» ajunge 
la capătul tubului (după 1 000 de ore, 
de pildă), dispozitivul trebuie inversat 
în soclul său, aşa încît catodulşi ano- 
dul să-şi schimbe rolurile, iar depla¬ 
sarea reperului va avea loc în sens 
contrar. 

Conectat în circuitul de alimentare 
al unor aparate complexe sau blocuri 
electronice, contorul indică timpul cît 
au funcţionat acestea, lucru util pen¬ 
tru efectuarea reviziilor periodice, esti¬ 
marea fiabilităţii etc. 


câtor) conectat în acest punct realizea¬ 
ză comanda motorului. Astfel, de în¬ 
dată ce tensiunea de intrare U x varia¬ 
ză, apare un curent prin A şi motorul 
mişcă cursorul pînă ce tensiunea pe el 
devine egală cu noua valoare a lui U . 

Distanţa dintre cursor şi capătul B 
al potenţiometruiui este strict propor¬ 
ţională cu tensiunea aplicată ia intrare, 
deci peniţa ataşată cursorului urm㬠
reşte şi trasează pe hîrtie variaţiile lui 
U ■ Hîrtia are şi o mişcare iongitudina¬ 
lă, uniformă în timp, astfel că se obţine 
graficul de variaţie a tensiunii în timp. 
Acţionarea uniformă este obţinută de 
la un mecanism cu arc, motor cu de- 
multiplicare sau motor pas cu pas. 
Funcţie de scopul urmărit, viteza, hîr¬ 
tiei poate fi de cîţiva cm/oră-pînă la 
dm/secundă. 

Peniţele sînt de mai multe feluri. 
Se utilizează frecvent creioane cu fibră 
tip carioca sau inscriptoare cu'cernea¬ 
lă care se scurge liber ori sub presiune 
printr-un tub capilar. Există şi sisteme 
cu vîrf metalic încălzit sau supus la o 
tensiune de cîteva zeci de volţi. Funcţie 
de peniţă, se foloseşte bandă din hîrtie 
obişnuită perforată pe margini, hîrtie 
specială termosensibilă (care se colo¬ 
rează local sub acţiunea căldurii vîr- 
fului), hîrtie cerată (unde stratul alb 
de ceară se topeşte la contactul cu 
vîrful cald şi face vizibil suportul de 
culoare închisă) sau hîrtie metalizată 
(la care în locul .de contact cu vîrful 
inscripîor se produce un mic arc 
electric şi stratul subţire de metal se 
eyaporă local). Hîrtia se păstrează pe 
role (fig. 34 a) sau împăturită în forma 
literei Z (fig. 34 b). Pentru înregistra¬ 
rea mai multor semnale simultan pe 
o hîrtie, se pot monta 2—8 asemenea 
peniţe în paralel, fiecare cu sistemul 
ei de antrenare şi compensare, sau 
se foloseşte înregistrarea succesivă a 
semnalelor, prin puncte diferit colo¬ 
rate. Ultimul sistem utilizează un cap 
rotitor de scriere (fig. 35) cu mai multe 
vîrfuri şi rezervoare de cerneală. La 


intervale scurte de timp, vîrful care 
vine în contact cu hîrtia se schimbă 
simultan cu conectarea aparatului la 
altă sursă de semnal. 

Exemple de utilizare a inscriptoare- 
lor x—t pentru mărimi electrice sau 
transformabile în mărimi electrice: în¬ 
registrarea tensiunii, curentului, con¬ 
sumului de energie, temperaturii, vite¬ 
zei, debitului, deplasării, iluminării etc. 

în ce priveşte înregistratoarele x—y, 
ele conţin două sisteme identice cu 
autocompensare, care realizează de¬ 
plasarea peniţei pe axa x şi, respectiv, 
pe y, în timp ce hîrtia este imobilă 
(fig. 36). Aplicînd la cele două intrări 
semnale electrice, se înregistrează va¬ 
riaţia unuia din ele în funcţie de cel㬠
lalt Se remarcă prezenţa unui căru¬ 
cior mobil ce este deplasat după direc¬ 
ţia x; pe ei se găsesc potenţiometrul 
pentru mişcare pe y şi peniţa, care 
este astfel .supusă rezultantei celor 
două deplasări. 

Fixarea hîrtiei pe masa înregistra¬ 
torului se face adesea electrostatic. 
Placa suport este izolatoare, iar în ea 
sînt înglobate două conductoare de 


forma unor piepteni (fig. 37). Supuse 
la o tensiune continuă de ordinul kilo- 
volţilor, elfe creează un cîmp electro¬ 
static'ce electrizează prin influenţă şi 
atrage hîrtia spre placă. 

Cu înregistratoare x-y se pot trasa, 
de exemplu, caracteristicile curent- 
tensiune ale diodelor sau tranzistoare- 
lor, se poate urmări variaţia semnalu¬ 
lui de ieşire în funcţie de cel de intrare 
într-un*sistem electronic etc. Ca ter¬ 
minal al unui calculator, înregistratorul 
x-y permite executarea unor desene 
complexe, inclusiv scrierea literelor 
şi cifrelor, comandat fiind prin tensiuni 
cu o formă corespunzătoare. 

Precizia înregistratoarelor atinge 
0,1%, iar viteza de deplasare a peniţei 
poate ajunge la cîţiva metri pe secundă. 

Este interesant că sistemul de com¬ 
pensator automat s-a extins de la 
înregistratoare la unele aparate ana¬ 
logice de măsură. în loc de ac indica¬ 
tor, ele afişează o mărime electrică prin 
poziţia unei benzi colorate mobile, ce 
se deplasează în spatele unei scale 
gradate şi care este foarte vizibilă de 
la distanţă (fig. 38). 




TUBURI EC 




m 2 in 

DY86 

E7002 


ECC802S 

E7103 


DY87 

E7180 

_ 

ECC803S 

E7104 

_ 

EY86 

E7Q03 

_ 

ECC960 

K7173 

6 fl 20 ri - 

EY88 

E7072 

_ 

ECC962 

E7174 

— 

PY88 

E7073 

6H27n 

KCC86 

F7076 

euion 

— 

E7012 

6Min 

ECH81 

E7052 

6X2fl 

EAA91 

E7004 

— 

ECH84 

K7166 

ex2n-E 

— 

E7099 

— 

ECH200 

H7188 

6Hin 


E7016 

— 

EABC80 

E7048 

6Hin-E 

— 

E71Q0 

— 

EBF89 

E7050 

6 H 2 n 


E7018 


ECF82 

E7051 

6H20-E 

.. — 

E7101 

— 

ECF200" 

K7183 

6H3n 

6CC42 

E7182 

— 

ECF201 

1:7184 

6H3T1-E 

— 

E/102 

— 

ECF801 

E7185 

yjMp||Bp 

ECC82 

E7015 

— ■ 

ECF802 

1:7186 

— 

ECC83 

E7017 

— 

EGF803 

E7187 

6>Kin 

EF95 

E7028 

64>in 

ECF80 

E7086 

6)Kin-E 

E95F 

E7112 

64>3n 

ECL82 

E7053 

6)K2n-E 

IlfefiilIlS 

E7113 

64>4n 

ECL84 

E7088 


EF80 

E7026 

64>5n 

ECL85 

E7I67 

6>K9n 


E708Q 

— 

ECL86 

E7168 

6>K9n-E 

E180F 

E7109 

— 

EFL200 

E7189 

6)K23f1-E 

‘ ) \ ( J 

E7152 

6ni4n 

EL 84 

E7035 

6>K32n 

EF86 

E7027 

6ni5n 

MliligllSyŞi 

E7038 


EF89 

E7078 

6111811 

EL82 

E7039 


E83F 

E7111 

6ri27C 

EL34 

E7032 


EF8O0 

E7I10 

6ri31C 

EL36 

E7081 

— ■ 

EF806S 

E7108 

6113311 

EL86 

E7036 

6K4FI-E 

- v ' ! 

E7116 

, — 

PL84 

E7044 

6K13n 

EF183 

- E7160 

6ri36C 


E7198 


EF184 

E7161 

— 

EL500 

E7197 


EL83 

E7034 

— 

PL.36 

E7040 

6ni3C 


E7037 

— ; 

PL500 

E7171 

6Hi4n 

ECC84 

E7019 

— 

E81L 

E7118 


ECC85 

E7020 

— 

EL803S 

E7117 

6H23n 

ECC88 

E7144 

636I1-E 


E7119 

6H23F1-E 

E88CC 

E7106 


E84L 

E7199 



DATOARE GRAFICE 


TţHNIUM 11/1981 




















Vreme îndelungată temperatura apei 
de spălare a materialelor fotosensibile 
era strict limitată la intervalul 12-16°C, 
la o temperatură superioară riscul des¬ 
prinderii emulsiei fiind cert. 

Progresele realizate în tehnologia 
de fabricare a materialelor fotosensi¬ 
bile moderne au permis ridicarea ni¬ 
velului temperaturii apei de spălare 
la peste 20°C, avînd consecinţă scurta¬ 
rea unor cicluri de prelucrare, implicit 
a productivităţii tratamentelor de de- 
vejopare. 

în general se pot considera admisi¬ 
bile următoarele intervale de tempe¬ 
ratură: 

12-18°C (20°C)— pelicule alb-negru 
şi color; 

15-20°C (22°C)— hîrtie alb-negru şi 
color pe suport celulozic; 

18-24°C — hîrtie color tip RC în 
cazul tratamentelor rapide (25-30°C). 

Deoarece temperatura soluţiilor de 
lucru în tratamentele actuale se înca¬ 
drează în intervalul 20-25°C, se poate 
considera o plajă de 15-20°C de tem¬ 
peratură a apei de spălare potrivită 
oricăror tratamente. 

Fotograful amator poate fi pus în 
trei situaţii: 

a) temperatura apei curente (de la 
robinet) să se încadreze în domeniul 
dat; 

b) temperatura apei curente să de¬ 
păşească domeniul; 

c) temperatura apei curente să fie 


sub limita inferioară a domeniului. 

Primul caz, desigur, este cel de do¬ 
rit, dar îl întîlnim doar primăvara tîr- 
ziu şi toamna. 

Cel de-al doilea caz este tipic peri¬ 
oadei fierbinţi de vară, iar cel de-al 
treilea se întîlneşte iarna şi primăvara. 

Desigur, pot exista condiţii particu¬ 
lare cînd temperatura apei să fie în 
mai mică măsură influenţată de ano¬ 
timp. Astfel, în zonele de munte apa 
poate rămîne sub valoarea de 20°C şi 
în timpul verii. 

Ce-i de făcut în cazurile b, c? în 
cazul b se faune problema răcirii unui 
flux continuu de apă, ceea ce dep㬠
şeşte posibilităţile tehnice ale ama¬ 
torului. în practică, pe baza unor probe, 
se poate lucra şi la temperaturi mai 
mari de 20°C, urmărindu-sfa cu multă 
grijă eventuala desprindere a stratu¬ 
lui de gelatină. De reţinut că la hîrtie 
şi pelicula lată desprinderea începe 
de regulă pe contur, iar la filmele per¬ 
forate în jurul perforaţiilor. Spălarea 
se va face în apă curgăţoare, dar sub 
presiune redusă. Luarea unor măsuri 
de tanare a stratului gelatinos înlătură 
orice risc, putîndu-se lucra în condi¬ 
ţiile scurtării timpilor de spălare. Ta- 
narea se face cu sulfat de sodiu la 
nivelul revelării şi prin utilizarea unor 
soluţii de fixare-tanare la sfîrşitul tra¬ 
tamentului chimic. 

în cazul c nu există riscul deterio¬ 
rării mecanice a gelatinei, dar spălarea 


iotbi )t 


Dulia 3 se montează prin prinderea 
cu cele două părţi ale ei de inelul re¬ 
flectorului 4. Acesta se prinde nede- 
montabil prin ştemuire (răsfrîngere) 
de reflector. Corpul 5 se înfiletează pe 
reperul 4, Bucşa de trecere 6, din 
cauciuc sau material plastic, poate 
avea forme diferite, Cablul 7 se asigură 
împotriva smulgerii prin prinderea 
unui colier (nefigurat) pe porţiunea 
interioară. 

Figura 12 redă un corp de iluminat 
prevăzut cu inel difuzat şi corp cilin¬ 
dric neted. Apar faţă de primul caz 
diferenţe doar de ordin constructiv. 
Corpul este făcut din două repere, 5 
şi 6, bucşa de trecere 9 este metalică, 
pe filet, reflectorul posedă inelul de 
difuzare 10. 

O a treia soluţie este cea din figura 
13, corp de iluminat cu reflector profi¬ 
lat şi corp cilindric profilat, (din lemn). 
Inelul 4 este prevăzut cu o serie de 
găuri laterale pentru aerisire, corpul 
putînd lucra şi în poziţie verticală. Un 


inel metalic 11 se presează în corpul 5 
şi este destinat asamblării prin înfi- 
letare. 

Materialele folosite nu sînt speciale. 
Părţile metalice, cu excepţia reflecto¬ 
rului, se fac din oţel obişnuit. Corpul, 
în varianta nemetalică, se face din 
lemn de orice esenţă, prin strunjire. 
Lemnul va fi foarte bine uscat pentru a 
nu-şi modifica dimensiunile ulterior. 

Reflectorul ,se «refoloseşte». Prac¬ 
tic se apelează la orice produs ce 
poate fi folosit direct sau cu modificări. 
Spunînd acestea, vom da cîteva su¬ 
gestii: vase şi capace din aluminiu, re¬ 
flectoare de faruri," cutii metalice folo¬ 
site ca ambalaje, carcase de filtre 
auto etc. 

Finisările sînt obişnuite: vopsire, 
brunare, nichelare, cromare pentru 
părţile metalice, băiţuire şi lăcuire 
pentru părţile din lemn. 

în figura 14 sînt date schiţele de exe¬ 
cuţie pentru f reperele principale din 
ansamblurile 11, 12, 13, care pot fi 


18 



devine puţin eficientă şi duratele de 
lucru cresc considerabil. Din punct 
de vedere tehnic există posibilitatea 
realizării unei instalaţii de încălzire 
controlată a apei, la nivelul construc¬ 
torului amator, instalaţie care face 
obiectul prezentării de faţă. 

Să analizăm figura 1. Apa rece este 
introdusă într-un încălzitor şi distri¬ 
buită apoi la punctele de spălare. 

Fie în corpul încălzitorului, fie într-un 
punct de pe conducta cu apă încăl¬ 
zită, se plasează un traductor de tem¬ 
peratură, T, care furnizează un sem¬ 
nal Sţ unui bloc electronic de măsu¬ 
rare, şi comandă. Schema este com¬ 
pletată de o serie de robinete, existînd 
cel puţin două, unu! general de ali¬ 
mentare, Rg, şi unul de distribuţie, R,. 

încălzitorul poate fi unul de fabri¬ 
caţie industrială, la care se montează 
eventual un traductor de temperatură, 
sau poate fi produs artizanal conform 
schiţelor alăturate. Ca element încăl¬ 
zitor propriu-zis se foloseşte un plon- 
jor de uz casnic, de mică putere şi 
gabarit redus. 

Blocul electronic cuprinde, în esen¬ 
ţă, o schemă de termometru electro¬ 
nic cu comandă pe releu sau tiristor. 
Deoarece în revistă s-au prezentat 
scheme de termometre electronice, 
nu vom insista în cadrul acestui articol 
decrt asupra modului de funcţionare. 

Cea mai simplă variantă funcţio¬ 


nală comportă un releu comandat la 
atingerea.temperaturii reglate (cu aju¬ 
torul unui potenţiometru). Releul va 
alimenta încălzitorul în mod discon¬ 
tinuu, la tensiunea nominală. Plaja de 
discontinuitate este dată de histerezi¬ 
sul schemei. 

într-o altă variantă, amplificatorul 
schemei nu va comanda direct releul, 
•ci va atac-a două circuite basculante 
tip triger-Schmidt. Fiecare circuit bas¬ 
culant va comanda un releu. Cele două 
relee se intercondiţionează reciproc 
(printr-un circuit de autoalimentare), 
astfel încît între două praguri de bascu¬ 
lare să aibă loc încălzirea apei. 

O variantă mai perfecţionată constă 
în alimentarea continuă a încălzitoru¬ 
lui, dar la tensiune variabilă, prin folo¬ 
sirea unei scheme avînd elementul 
de_ comandă un tiristor. 

în figura 2 este dată schiţa de an¬ 
samblu a încălzitorului, cu reperele: 

1) corpul; 2) ine! «O»; 3) garnitură; 
4) capac; 5) tub încălzitor; 6) ştecher 
adaptat; 7) bucşe presoare; 3) garni¬ 
tură de azbest; 9) ştuţuri de racord; 
10 ) traductor; 11) garnitură. 

Corpul 1 se face prin strunjire din 
durat sau oţel, ţa şi. capacul 7. Ine¬ 
lul 2, din cauciu'c, şi garnitura 3, din 
cauciuc sau ciingerit, au roi de etan- 
şare a incintei încălzitorului şi în cazul 
unei execuţii*îngrijite unul din aceste 

repere poate lipsi. - . 

Elementul de încălzire se obţine de 

"JJKJlZTÎ ~ 1 i«■' -V~. -R J :\i.‘ . Ii 


combinate şi altfel. Valoarea Q A se 
va stabili în funcţie de grosimea ca¬ 
blului electric şi a bucşei de trecere. 
Diametrul <P 60* se realizează astfel 
încît inelul filetat să se preseze bine 
în corpul de lemn. 


Urînd succes constructorilor ama¬ 
tori, le reamintim că printr-un efort de 
imaginaţie se pot realiza corpuri de 
iluminat de felul celor descrise într-o 
mare gamă de forme, dimensiuni, cu¬ 
lori. . 


reflector 

CÎLlRDRţC 

$CURT 


reflector 

auuDRiC 

LUtOG 


REFLECTOR 
CoCTC 


REFLECTOR 

PROFILAT 



FîG.9 REFLECTOARE. 


PRSKSOERJE 


TEHNIUM îl/1981 










220V^ 



termistor A _ 


e’poxi 

ţg£E-. 


fermi stor 


i 




u 

i 2 ' 5 ■ 






striat 

jEEE 

r 



drept N 

m 


* 

LTI 



i_ 


o 

l 5- 



XXX 



l 

8 









— ^0'6B s 

m!70x1 . i 

_ 


1y<&î 


X 


1 

■ . 


Detaliul A 


m 


uM70x1 | 

. ” 

_ 

__ 


la un plonjor. Pentru a putea trece 
tubul încălzitor prin capac este nece¬ 
sar ca zona terminală (cu conexiunile 
la cablu! de alimentare) să fie demon¬ 
tată. Cum de obicei această zonă se 
face din materia! plastic turnat, de¬ 
montarea este echivalentă cu o dis¬ 
trugere. Refacerea legăturilor este po¬ 
sibilă folosind un ştecher ale cărui pi¬ 
cioruşe se înlătură. Etanşarea se asi¬ 
gură prin strîngerea bucşelor 7 (din 
oţel sau alamă) astfel încît garnitura 8 
să umple bine tot spaţiul. Garnitura 8 
se oi tine înfăşurind strîns un fir de 
azbest pe tubul cu rezistenţa elec¬ 
trică. 

Ştuţurile 9, din oţel sau alamă, pot 
avea şi altă formă decît cea desenată 
şi care corespunde montării unor fur¬ 
tunuri. Garnitura 11 poate fi din cau¬ 
ciuc sau clingerit, 

O notă specială trebuie făcută asu¬ 
pra traductorului 10. în esenţă, t ra¬ 
ri uctorul este nurr>ai u n t e r m i stor a ftefr 
în corpul metalic/flO), în/contaefttîrsct"' 


lui în cazul contactului direct cu apa 
se face prin îmbrăcarea sa cu un 
strat subţire de răşină epoxidică (vezi 
şi «Tehnium» 7/1981). în figura 3 se 
prezintă zona terminală a reperului 10, 
punîndu-se în evidenţă termistorul. 
Forma şi dimensiunile corpului 10 ră- 
mîn la latitudinea constructorului, în 
funcţie de termistorul avut la dispo¬ 
ziţie. 

Restul reperelor principale se fac 
conform schiţelor 4-7. Desigur, di¬ 
mensiunile date pot fi modificate sau 
adaptate unor componente, standar¬ 
dizate sau nu, avute la dispoziţie. 

Cotele $ 5* şi $ 6* sînt legate de di¬ 
mensiunile tubului rezistenţei şi se 
vor adapta. 

în final, piesele metalice se vor.cro- 
ma sau nichela. Prinderea încălzito¬ 
rului se face cu un colier într-un loc 
potrivit, în funcţie de configuraţia in¬ 
stalaţiei de apă. Reglarea şi etalona- 
bl ocu l u i -efeetfen-ie—se fac cu aju¬ 
torul unui termometru plasat după ro- 
' ' ' '" ' iîstrit)uţîer 




(CONTINUARE !n PAG. 23) 



TEHNIUM 11/1981 


19 























anii! 

iiSSfIlâl, 

7 

, FIz. GH. BĂLUŢĂ 

Becurile cu oglindă, folosite ini¬ 
ţial numai pentru scopuri fotogra¬ 
fice, se produc acum într-o gamă 
largă de puteri. Cele de 40 şi 60 W 
pot fi utilizate cu succes ca sursă 
economică de iluminat local, de¬ 
oarece dau un flux luminos axial de 
circa două ori mai mare decît becu¬ 
rile obişnuite de aceeaşi putere, 
datorită dirijării luminii într-o singu¬ 
ră direcţie. în plus, forma balonu¬ 
lui acestor becuri face ca realizarea 
unor corpuri de iluminat simple şi 
estetice să fie posibilă cu mijloace 
de amatori. 

Construcţia pe care o propunem 
este o lampă de masă (fig. 1 şi 2), 
dar permite obţinerea şi altor cor¬ 
puri de iluminat, după cum vom 
vedea mai departe. 

O dulie normală este fixată într-o 
carcasă cilindrică făcută dintr-un 
tub metalic i» 50 (de la un spray 
consumat) sau din tablă de fier 
(fig. 3), roluită şi lipită cu cositor 
pe generatoare. O serie de găuri <j> 4, 
ori nişte fante alungite, practicate 
în carcasă servesc la aerisire. Din 
tablă se confecţionează o bridă 
(fig. 4) şi două cleme (fig. 5); ele se 
asamblează cu nituri pe carcasă. 
Tija din oţel moale (fig. 6) se 
fixează cu un şurub pe postamen¬ 
tul constituit dintr-o farfurie mică 
de plastic (0 100—150), aşezată cu 
faţa în jos (fig. 7). O talpă din metal 
sau plastic (fig. 8) se interpune în¬ 
tre tijă şi postament. 

Diagrama din figura 9 arată mo¬ 
dul în care este repartizată în spa¬ 
ţiu lumina dată de o asemenea 
lampă prevăzută cu bec cu oglindă, 
comparativ cu un bec obişnuit, de 
. aceeaşi putere. Se vede că primul 
tip luminează într-un «con» avînd 
o deschidere mai mică, dar dă o 
intensitate de circa două ori mai 
mare. 

Este posibilă realizarea unei di¬ 
versităţi de corpuri de iluminat 
folosind modulul descris mai sus. 
Prin fixarea (cu coliere din tablă) 
a două iămpi pe o ţeavă verticală 
cu postament se obţine un lampa¬ 
dar de colţ (fig. 10). O tijă orizon¬ 
tală încastrată în perete poate sus¬ 
ţine unul sau mai multe becuri 
(fig. 11). Cu ajutorul a două con¬ 
ductoare monofilare corpul de ilu¬ 
minat poate fi suspendat (în centrul 
de greutate) de tavan, ca în figura 
12. In toate cazurile se vor asigura 
o finisare îngrijită a construcţiei şi 
vopsirea în culori potrivite. 

20 ' ■ 



TEHNIUM 1M981 


Conductor Piuliţă 

bifilar ^Bucşă filetată 











TELEVIZOARE CU CIRCUITE INTEGRATE puteţi cumpăra de la magazinele şi raioanele specia¬ 
lizate ale comerţului de stat Modelele atrăgătoare «DIAMANT», «SIRIUS», «OLT», «SNAGOV» sînt 
realizate Intr-o nouă concepţie tehnică de către întreprinderea «Electronica» — Bucureşti. Molie televi¬ 
zoare elimină complet tuburile electronice, permiţînd recepţia programelor de televiziune în benzile 
1 — 41 ! (canalele 1—12) şi In benzile I— V (canaSeteiî—12 şi 21—60). :! 


IL FINAL VIDEO 


S-a arătat că în circuitul integrat 
TDA 440 au loc detecţia semnalului 
de frecvenţă intermediară şi tot¬ 
odată o amplificare a semnalului 
de videofrecvenţă. Acest semnal 
amplificat se găseşte ia picioruşul 
11 al circuitului integrat TDA 440. 
Rămăşiţele semnalului purtător de 
imagine (38 MHz) şi armonicele 
sale sînt filtrate cu ajutorul filtrului 
LIII — C 123. Rezistenţa R 112 pro¬ 
tejează circuitul integrat la scurt¬ 
circuit. 

Semnalul este condus prin R 112 
la potenţiometrul de contrast, R 724; 
de pe cursorul lui este preluat şi 
aplicat, prin R301, în baza tranzis¬ 
torului T 301, tranzistorul final de 
videofrecvenţă. Condensatorul 
C715 realizează o compensare la 
frecvenţe înalte funcţie de poziţia 
cursorului potenţiometrului de 
contrast. 

Pentru menţinerea nivelului de 
negru potenţiometrul de contrast 
este montat într-o punte în felul 
următor: 

Maximul potenţiometrului de 
contrast se leagă prin R 112 la un 
braţ al punţii realizat cu ieşirea 11 
a lui TDA 440, iar minimul la braţul 


punţii realizate cu ajutorul divizo- 
rului rezistiv R 721 — R 722. 

Rezistenţa R 301 preîntîmpină in¬ 
trarea în oscilaţie a amplificatoru¬ 
lui final de videofrecvenţă. Amplifi¬ 
catorul final este realizat cu tran¬ 
zistorul T 301-BF 458 sau BF 258 în 
montaj clasic cu emitorul comun, a 
cărui rezistenţă de sarcină este 
constituită din grupul R 304, R 305. 
Semnalul videocomplex, amplificat 
la valoarea de 90—lOOVvv este 
preluat din colectorul tranzistoru¬ 
lui T 301 şi aplicat catodului tubu¬ 
lui cinescop (picioruşul 7) pentru 
modularea curentului de fascicul. 

Compensarea termică este asi¬ 
gurată de rezistenţa R303. 

Grupul C 301 — R 302 realizează o 
corecţie de frecvenţă pentru frec¬ 
venţe înalte, corecţie realizată şi 
cu ajutorul bobinei L 301, montată 
în paralel cu rezistenţa R 307, şi al 
bobinei L303, conectată în paralel 
cu rezistenţa R 306. 

Grupul L 302, C 302 rejectează 
cea de-a doua frecvenţă interme¬ 
diară de sunet (6,5 MHz) pentru a 
împiedica pătrunderea ei pe ima- 


R 308 se realizează limitarea curen¬ 
tului de fascicul pentru protecţia 
tubului cinescop şi a diodei redre- 
soare de F.I.T.-D 702 (TV 18). 

Rezistenţa R 309 realizează pro¬ 
tecţia tranzistorului final de video¬ 
frecvenţă în cazul apariţiei descăr¬ 
cărilor în tubul cinescop. Acelaşi 
lucru îl realizează şi eclatorul de pe 
picioruşul 7 al tubului cinescop. 

Prin dioda D 301 sînt aduse im¬ 
pulsurile de stingere cadre ce sînt 
aplicate în emitorul tranzistorului 
T 301 şi amplificate de acesta. 

Alimentarea tranzistorului final 
de videofrecvenţă se face de la 


sursa de 176 V(U-i) prin rezistenta 
R 304. 

Prin rezistenţa R310 se aduce 
tensiunea de polarizare a grilei 
Wehnelt de ia cursorul potenţio¬ 
metrului de luminozitate. 

Tensiunea de accelerare este 
aplicată prin rezistenţa R311 la 
electrodul de accelerare (picioru¬ 
şul 3) al cinescopului. 

Tensiunea reglabilă de focalizare 
este preluată de pe cursorul po¬ 
tenţiometrului R 312 şi aplicată prin 
rezistenţa R313 la electrodul de 
focalizare (picioruşul 4) al cinesco¬ 
pului. 


Cu ajutorul grupului D 302, C 303, 


(D MODUL FINAL VIDEO 

IN 4148 BF&58 
D301 T 301 


• Imaginea perfectă, sune¬ 
tul clar • durată îndelungată 
de folosinţă • o reducere cu 
33% a consumului de ener¬ 
gie electrică • activitate de 
depanare mult simplifi¬ 
cată, deoarece majorita¬ 
tea etajelor funcţionale sînt 
realizate pe module deconec- 
tabile # stabilitate în' func¬ 
ţionare, ceea ce determină un 
minimum de reglaje 9 func¬ 
ţionare normală şi la variaţii 
mai mari ale tensiunii de reţea 
(de la 187 Via 242 V), datorită 
încorporării unui stabilizator 
in aparat. 


R302 ffl R303 
50n|p 150 a| 


Garanţia pentru buna funcţionare a televizoarelor cu circuite integrate este de 12 luni. 


DENUMIREA 

DIAGONALA 

PREŢ —LEI 

TELEVIZORULUI 

ECRANULUI 

OLT 

44 cm 

2 920 

OLT 

44 cm 

3 000 

SNAGOV 

47 cm 

2 920 

SNAGOV 

47 cm 

3 020 

SIRIUS 

50 cm 

3 050 

SIRIUS 

50 cm 

3120 

DIAMANT 

61 cm 

3 600 

DIAMANT 

61 cm 

3 720 


TEHNIUM 11/1981 











AMPLIFICATOR 


Construit cu un circuit din seria 
741, montajul are particularitatea 
că la intrare prezintă o impedanţă 
de peste 1 MCÎ, iar la ieşire o impe¬ 
danţă de 10 kQ, într-o gamă de 
frecvenţe cuprinse Intre 10 Hz şi 
30 kHz,_ cu o neliniaritate de 
±1 dB. între ieşire şi intrare este 


montat un întrerupător ce stabi¬ 
leşte amplificarea XI sau X10, 
atribut destul de util cînd amplifi¬ 
catorul este montat la intrarea unui 
instrument de măsură. 


Tx-3,5 MHZ 


Emiţătorul utilizează două tran- 
zistoare BD 135 şi poate lucra nu¬ 
mai în telegrafie, debitînd 3—5 W. 

Primul tranzistor formează etajul 
oscilator pilotat cu un cristal ce 
oscilează în banda de 80 m rezer¬ 


vată radioamatorilor. 

După ce montajul a fost realizat, 
singurul reglaj care se mai prac¬ 
tică este acordul cuplajului cu an¬ 
tena. 

«C'Q-DL», Şim 


ci Q47juF 


2xBD135 



-4,25-V 22juF 22jjF I 

-iC—**p 

C5 220(jF W 

-<»- KJ- 4 *- 

R4 470-n R5.470n 


GAPACIMETRU 


Din schema electrică se observă 
că elementele principale ale instru¬ 
mentului sînt două circuite 555, iar 
ca element indicator un miliamper- 
metru cu sensibilitatea de 1 mA. 

Măsurarea capacităţii este îm¬ 
părţită în 6 game de valori: 50 pF; 
100 pF; 1 nF; 10 nF; 100 nF; 1 /rF. 


Nulul instrumentului pe fiecare 
gamă se stabileşte din potenţio- 
metrele de 50 şi 100 Q, iar calibra- 
rea din potenţiometrul de 10 kQ. 


«HAM RADIO MAGAZINE», 
3/19® 


- 

JSQk 

4 8 

T 7 


t\ r 

5S5 



■ 

3 

1SV 

t 




•• C X‘ I 390 







Bul ! C2 
; 0,22ju 


<* nw -<>7 


0,22ju JOk 
|(630V) (1W) 

I °22 




FREGVENTMETRI 


Semnalul alternativ sinusoidal cu frecvenţa 
pînă la 30 kHz se aplică unui circuit integrat A 902 
tip triger, devenind semnal sub formă de im¬ 
pulsuri (dreptunghiulare). Urmează un etaj mul- 
tivibrator cu circuitul integrat A301, a cărui frec¬ 
ventă este comandată de impulsurile venite de 
la Â902. 

Ca indicator se utilizează un instrument cu 
sensibilitatea de 100 /fA. 

Reglarea indicaţiilor pe fiecare gamă se face/ 
din potenţiometreie P( —P„ de 5 k£l 


22 


TEHNiUiI 11/198! 














fesionişti, studenţilor de profil, arhitec¬ 
ţilor, proiectanţilor, atelierelor şcolare 
etc. Mărirea propriu-zisă se realizează 
prin retroproiecţîa pe hîrtia de calc a 
diapozitivului obţinut după original 
Calcul se prinde cu bandă adezivă pe 
sticla din rama cadrului rabatabil. 



TEHNIUM 11/1981 


23 











VANĂ PETRE — Calafat 

Montaţi pentru C 2 un trimer 10- 
40 pF. Condensatoarele Cj-C 4 -C 5 sînt 
cu stiroflex. Emiţătoare puteţi construi 
dacă aveţi autorizaţie. 

MIHAI VLĂDUŢ — Argeş 
Vom mai publica divizoare de frec¬ 
venţă. 

UDREA NICOLAE — Cluj-Napoca 

La receptorul «Carmen» 3 nu se 
poate monta bloc UUS. 

Deocamdată oraşul Cluj-Napoca nu 
are posibilităţi de recepţionam a pro¬ 
gramului II TV. 

Librăria «Cartea prin poştă» este 
în Bucureşti, str. Vulturi nr. 31, sec¬ 
tor 3, cod 74123. 

SEBASTIANOV CAROL — Deta 

Cu televizorul nu se pot recepţiona 
în bune condiţii posturile de radio din 
banda UUS. 

GEORGESCU DRAGOŞ — Bucu¬ 
reşti 

Tranzistorul 2SB175 poate fi înlo¬ 
cuit cu EFT343, iar 2SB176 cu ACI80. 
în «telecomanda fără radiaţii» ba- 



VANCEA FLORIN — Oradea 

Construiţi montaje apărute în ru¬ 
brica «HI-FI». 

WALTMAN HORAŢIU — Sibiu 

Instalaţii de televiziune cu circuit 
închis produce «Tehnoton»-laşi. 

RĂRIŞ PETRE — jud. Giurgiu 

Problemele ce vă interesează au 
fost tratate în revista «Tehnium». 

JUCAN GH. — Cluj-Napoca 

Se poate monta MBA810 în loc de 
TBA810. 

VÎRLAN DORU — Bucureşti 

Vom publica şi convertoare pentru 
diferite norme TV. 

IORDAN GEORGE — Periş 

Puteţi înlocui BC109 cu BC171. 
Dimensiunile radiatorului sînt bine 
expuse în articol. 

Unităţile de măsură sînt aşa cum v-a 
spus prietenul: 1 kfi are î 000 fi şi 
1 Mfi are 1 000 kfi. 

Nu se poate face o comparaţie între 
watt şi volt, fiind două unităţi de m㬠
sură diferite. 

PEPELIA GH. — laşi 
Ne cereţi sfatul cum să modificaţi 
casetofonul. Noi vă sfătuim să lăsaţi 
casetofonul aşa cum este, dacă vreţi 
să mai funcţioneze. Pentru putere mai 
mare utilizaţi un amplificator. 


ŢIGĂNUŞ COSTE L — Bucureşti 

Radiocasetofonul se poate monta 
pe autoturism numai dacă este prev㬠
zut a se alimenta şi din bateria de acu¬ 
mulatoare sau se măsoară tensiunea 
redresată (în interiorul aparatului) şi, 
printr-un stabilizator adecvat, se cu¬ 
plează tensiunea bateriei. 

La restul întrebărilor găsiţi răspuns 
în revistă. 

POPA LIVIU — Bucureşti 

La VU-metru montaţi diode IN914 
şi potenţiometre de 10 kfL 
OPREA DUMITRU — jud. Ilfov 

Chiar şi pentru un miniemiţător este 
necesară o autorizaţie de construcţie 
şi folosire. 

VIŞĂNOIU DRAGOŞ —jud. Argeş 

Tubul PY88 nu poate fi înlocuit cu 
DY 86. 

GUZRAN JENO-CSABA — jud. 
Harghita 

Nu posedăm schema casetofonului 
Castelli — 3 000. 

DOŢAN VICTOR — jud. Constan¬ 
ţa 

Pista 1 utilizează extremitatea capu¬ 
lui magnetic şi marginea benzii. Orice 
ondulare a benzii şi deplasare între 
cap şi bandă se transformă în diminua¬ 
rea nivelului şi gamei de frecvenţă 
audio. 

PIETRICICĂ GHEORGHE — jud. 
Dîmboviţa 

Revedeţi rubrica de iniţiere de la 
pag. 4—5. 


MITROI ION — Piteşti 

Construiţi un etaj final cu piesele 
pe care le aveţi lă dispoziţie. ? 

GREJDĂNESCU LAURENŢIU — 

Caracal 

Vom mai publica echivalente între 
tranzistoare I.P.R.S. şi. alte tranzis- 
toare. j 

Emiţătorul de televiziune pe canalul 
2 din Bucureşti nu asigură un cîmp 
electromagnetic suficient unei bune 
recepţii şi în oraşul dv. 

BARBU CONSTANTIN —jud. Me¬ 
hedinţi 

Recepţia pe UUS se va îmbunătăţi 
dacă veţi utiliza o antenă mai eficace 
(eventual exterioară). 

OROŞ CORNEL — Satu Mare 
Vom publica adresele magazinelor 
ce vă interesează. Nu credem că mai 
găsiţi colecţia «Tehnium» 1970—1980. 
ILIE VIOREL — Bucureşti 
O cameră se poate izola fonic apli- 
cînd pe pereţi rogojini şi pînză de sac. 
BOBEICĂ NICOLAE — Tîrgovişte 
Montaţi la loc rezistenţa de 100 kn. 
Verificaţi starea tubului electronic şi 
a condensatoarelor electrolitice din 
etajul final de baleiaj pe verticală. 
MATACHE FLORIAN — Piteşti 
Construiţi un radioreceptor cu dublă 
conversie după schemele publicate ia 
rubrica CQ-YO. 

BiRĂU LUIGI — Hunedoara 

Montaţi în paralel pe circuite 20 pF 
sau măriţi cu o spiră fiecare bobină. 


I. M. 


rele de ferită se leagă în paralel. 

MATEESCU SORIN — Rm. Vîlcea 

Receptorului «Predeal» nu i se pot 
monta UUS. 

RIGMANYI RUDOLF — Cluj-Na¬ 
poca 

Pentru remedierea multiplelor defec¬ 
te enumerate la televizorul «Temp» 6 
procedaţi astfel: verificaţi toate tubu¬ 
rile electronice; verificaţi apoi tensiu¬ 
nile de alimentare; fiind un aparat 
vechi, merită să reacordaţi şi circui¬ 
tele. 

NECULAI DUMITRU — Hîrşova 

TDA-2020 nu este produs de I.P.R.S. 
BORŞCIOV VICTORIU — Galaţi 

Aparatele industriale sînt dificil de 
modificat în sensul ameliorării. 


MOROŞAN SILVIU — Cluj-Na¬ 
poca 

Operaţiunile de aliniere şi reglaj la 
amplificatorul de frecvenţă intermedia¬ 
ră şi în general la circuitele de rad 
frecvenţă se fac într-o anumită ordj 
Ca să puteţi reface partea mall 
a receptorului dumneavoastră- 
ria»— publicăm alăturat schiţa alnplî- 
ficatorului FI-MA şi modul cu|| 
face acordul circuitelor. în timpc 
glajelor potenţiometrul de volum 
pe poziţia minimum, toate clapeli 
dicate, iar nivelul semnalului de in¬ 
trare să fie mic (citirea microvolţi) ca 
sistemul RAS să nu intre în acţiune. 


um se 
pul re- 
m ape 
aeler rî- 






CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABO¬ 
NA ADRESfNDU-SE LA 
ILEXIM — DEPARTA¬ 
MENTUL EXPORT-IM- 
PORT PRESĂ, P.O.BOX 
136—137, TELEX 11226, 
BUCUREŞTI,STR. 13 DE¬ 
CEMBRIE NR. 3. 

Tiparul executat ia 
Combinatul poligrafic «Casa Scbiteii» 


Redactor-şef: ing. IOAN EREMIA ALBESCU 
Secretar responsabil de redacţie; ing. ILIE MIHÂESCU 

Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU