Tehnium/1983/8309

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
BD135 

BD139 


2xF407 

07 


MEMORATOR .. 

Rezistoare neliniare 
Reţete utile 


REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. 


ANUL XÎH - NR. 154 


CONSTRUCŢII PENTRU AM Al DRI 


TESTER AUTO 


(CITIŢI ÎN PAG.10) 




mmm 




SUMAR 


AUTOMATIZĂRI . ..pag. 8- 9 

Detector de impulsuri dispărute 

Comutator 

Brichetă electronică 


LUCRAREA PRACTICĂ DE 
BACALAUREAT ...... 

Complet de măsură 


CQ-YO 

Din lucrările Simpozionului 
naţional al radioamatorilor: 
Transceiver 144—146 MHz 


ATELIER. 

Tester auto 

Tastatură mecanică extraplată 


pag. 10—11 


MODELISM 


pag. 12-13 


AUTO-MOTO. 

Autoturismele «Oltcit»: 
Transmisia 

FOTOTEHNICĂ. 

Lampă fulger de putere medie 
Fotoaparatul «Sokol» 2 
Agfachrom-Speed 


CITITORII RECOMANDĂ 

Tabelă de afişaj 
Acord fin cu diode varicap 
Detector MF 
Masă rabatabilă 


PENTRU CERCURILE 
TEHNICO-APLICATIVE . 

Construiţi un SKATE-BOARD 


pag. 20—21 


REVISTA REVISTELOR . . 

OIRT-CCIR 
Micro—Tx 


pag. 22 


RADIOTEHNICĂ PENTRU 
ELEVI. 

Disipaţia termică 

Adaptare 

Tester 

Preamplificator pentru microfon 


pag. 14—15 


pag. 16—17 



















COMPLET 
DE MĂSURA 


în rest, etalonarea se face în 
aceeaşj ordine ca şi la partea de con¬ 
tinuu. în cazul că dorim să facem din 
galvanometru şi un ampermetru, 
conform schemei, se pot introduce 
două şunturi cu comutare, care se 
calculează în funcţie de rezistenţa 
internă a galvanometrului. Să presu¬ 
punem că rezistenţa instrumentului 
este de 500 fi; tensiunea la bornele 
galvanometrului trebuie să fie: R 
aparat x I aparat = 500fl x 0,0003 A = 
0,15 V. Dacă prin şunt va trece la 
prima scală 1 A, I total — I aparat = 
1 A —0,0003 A = 0,9997 A, deci R 
şunt = U aparat : I şunt = 0,15 
V : 0,9997 A = 0,05fl, rezistenţă ce 
se va confecţiona din sîrmă de man- 
ganină de 2 mm diametru. Şuntul 
de 10 A are o rezisenţă de 10 ori mai 
mică, iar manganina din care va fi 
construit va fi mai groasă, de circa 3 
mm diametru. 

3a. GENERATORUL DE JOASA 
FRECVENŢA 300 Hz—20 kHz. în fi¬ 
gura 10 este prezentată schema ge¬ 
neratorului sinusoidal de joasă 


mm şi Ai = 2 500 {se pot folosi şi fe¬ 
rite cu A L mat scăzut 650, 1 200 etc., 
dar se vor pune mai multe spire şi va 
scădea factorul de calitate al bobi¬ 
nelor). Pe fiecare carcasă se bobi¬ 
nează dte 400 de spire cu sîrmă de 
0,12 mm. Nu contează sensul în¬ 
făşurărilor şt pot fi montate una 
lîngă alta, deoarece nu se influen¬ 
ţează. 

Condensatoarele de pe comuta¬ 
tor vor avea valori Cr cu 20% mai 
mari decit C a . De exemplu, pentru 
800 Hz, C 6 = 1,15 (iF şi C a = 1 y.F. 
Condensatoarele vor fi de tensiune 
mică (65 V), dar de bună calitate. 
Frecvenţele vor fi astfel alese încât 
să fie cuprinse toate în cele 12 po¬ 
ziţii (sau mai multe) ale comutato¬ 
rului. Etalonarea se va face corn pa¬ 
ri ndu-le cu cele ale unui oscilator 
etalon. Deoarece variind în limite 
.mici alimentarea, din P 2 bobinat va¬ 
riază în limite mici şt frecvenţa, sa 
etalonare P ? va fi pus In poziţia de 
mijloc, apoi se trece ia etalonarea 
exactă a frecvenţelor. La termina- 


Pentru cazul în care generatorul 
furnizează pe o sarcină mai mică de 
1 kfl şi nivelul de ieşire nu este sufi¬ 
cient de mare pentru necesităţile 
noastre, generatorul poate fi urmat 
de un amplificator separat. Astfel, 
se Istirhina şi abaterea de frecvenţă 
ce apare din şuntarea puternică a ie¬ 
şirii oscilatorului. R 3 este'montată în 
serie cu Pi pentru a nu pune în 
scurtcircuit intrarea aparatului pe 
care vrem să-l testăm, dnd Pi 
ajunge ia minimum.Ci şi C 2 sînt con¬ 
densatoare de blocare a compo¬ 
nentei continue. 

Deoarece ansamblul CiPiC 2 in¬ 
fluenţează cu circa 2% frecvenţa fur¬ 
nizată, etalonarea se va face cu tot 
montajul complet, cu Pi şi P 2 în po¬ 
ziţiile de mijloc, pe sarcină de ieşire 
del kQ. 

Tot ce s-a arătat mai sus se va 
face în căzu! în care urmează să fo¬ 
losim oscilatorul fără un amplifica¬ 
tor. în cazul că nu posedăm un co¬ 
mutator cu doi galeţi de 12 contacte 
sau mai multe, pe care se montează 
condensatoarele "în trepte, ce re¬ 
prezintă grupul C*. în locul galetu¬ 
lui al doilea, respectiv în locul lui C a , 
se va rrfonta un singur condensator 
fix de 1 mF, ca în figura 11. în. 
această situaţie banda de frecvenţă 
se restringe la 300 Hz — 10 000 Hz, 
iar nivelul scade cînd creştem frec¬ 
venţa. Dar şi în acest caz nivelul dc 
ieşire ai generatorului nu scade sut 
0 Np, pe aceeaşi sarcină de 1 kfl în 
rest funcţionarea acestui montaj şi 
etalonarea lui nu se schimbă cu ni¬ 
mic faţă de cei din figura 10. 


de 470 fiF la 16 V. Mai departe, con¬ 
form schemei, conectăm un tran¬ 
zistor AD 155 sau de putere mai 
mică, AC 180 K, o rezistenţă de des¬ 
chidere a tranzistorului de iă minus 
la bază, iar din bază prin dioda DZ 
309 la'plus. Dioda va asigura stabili¬ 
zarea tensiunii, iar cel de-al doilea 
condensator de 1 000 *xF la 16 V va 
asigura filtrajul tensiunii de 9 V ce 
rezultă din montaj. 

Stabilizatorul nu este, cum am mai 
spus, protejat la scurtcircuit; de 
aceea el va fi conectat direct la con¬ 
sumatorii lui, generatorul şi amplifi¬ 
catorul. în cazul că vrem si îl folosim 
în exterior, ieşirea lui va fi conectată 
şi la două borne, pe panoul genera¬ 
torului, dar este necesar să II ma¬ 
nevrăm cu atenţie, pentru a nu se ivi 
situaţia de a fi distrus prin scurt¬ 
circuitare. Pentru a fi alimentat oi 
tensiunea de reţea separai de ali¬ 
mentatorul de putere, pe panoul 
generatorului prevedem şi două 
borne pentru reţea (220 V), iar ge¬ 
neratorul şi amplificatorul vor fi do¬ 
tate cu potenţiometre cu întrerupă¬ 
tor; pentru alimentarea de la reţea 
se va folosi cordonul cu întrerupă¬ 
tor care este utilizat şi la alimenta¬ 
torul de putere, deoarece nu le în¬ 
trebuinţăm simultan. 

La acest stabilizator mai propu¬ 
nem o variantă, ceva mai încărcată, 
care este arătată în figura 9. Trans¬ 
formatorul are în secundar două în¬ 
făşurări de 363 de spire, dar cu 
sîrmă şi mai subţire, de 0,18 mm. 
Priza mediană constituie, după 
cum reiese din schemă, minusul 


frecvenţă. După cum se observă, un 
tranzistor AC 180 este un bun osci¬ 
lator pînă la circa 20 kHz. în princi¬ 
piu, montajul este extrem de simplu 
şi are marele avantaj că oferă o si¬ 
nusoidă perfectă la toate treptele 
alese. Ei are un consum redus, în 
medie 40 mA, oferă nivel mare de 


rea etaionăriî, când vom lucra cu ge¬ 
neratorul, variind pe P ? la sîînga, 
frecvenţa va scădea cu circa 10%, iar 
valoarea lui P 2 va fi maximă. Variind 
la dreapta, valoarea iui P 2 va fi mi¬ 
nimă, iar frecvenţa va creşte cu 
circa 10%. 

Potenţiometre! Pi este cu între- 


3 b. REDRESORUL STABILIZAT 
NEPROTEJAT 9 V/0,2 A. Deoarece 
nu este necesar să folosim alimen¬ 
tatorul de putere pentru a furniza 9 
V pentru celelalte două comparti¬ 
mente (3 şi 4), nefiind economic din 
punct de vedere energetic, vom fo¬ 
losi un stabilizator clasic de putere 


montajului. Celelalte două capete 
se conectează la numai două diode 
şi mai departe la condensatorul de 
470 n F/16 V. Urmează un tranzistor 
BD139, conectat în bază cu un 
SCI 71, ce se constituie comparator 
de tensiune. Din- această cauză nu 
mai este necesară dioda Zener din 


ieşire, în medie +0,5 Wp s pe o rezis¬ 
tenţă de ieşire de 600 O. Cele două 
bobine din emitor şi colector sînt 
confecţionate pe carcase identice 
de ferită oală cu diametru! de 25 


rupător pentru oprirea şi pornirea 
oscilatorului şi corectarea, nivelului 
de ieşire. 


mică, după cum reiese din figurile 8 

şi 8 a. 

Schema conţine un transforma¬ 
tor de sonerie la care scoatem to- 
lele şi apoi secundarul de 3—5—8 


celălalt montaj, ci o diodă FI 07 In 
sensul de conducţie, care îi .asigura 
lui BC 171 în emitor o tensiune fixă 
de 0,7 V. R: asigură deschiderea lui 
BD 139, iar R : > şi R 4 stabilesc îensiu- 


rn 



4v A?/ âs;M - A 226 


Flf. 8: Redresor stabilizat 

La generator 

La generator 

Di, D:, D 3 , D 4 = Q 226 


Fîg. 8* Redresor cu transformator 
de reţea 

Primar 220 V; 7 000 spire CuEm 0,14 
mm 

Secundar 9 V: 320 spira CuEm 0,32 
mm 


, V. La desfacere numărăm spirele ce 
70 au fost puse pentru 8 V. Apoi rebo- 
bioăm cu sîrmă ceva mai subţire 
numărul de spire necesar pentru 11 
V. De exemplu, dacă găsim secun¬ 
darul de 8 V cu 266 de spire cu sîrmă 
0,32 mm, atunci vom împărţi 266 de 
spire ia 8 V, ceea ce corespunde ia 
circa 33 de spire pe volt, apoi înmul¬ 
ţim cu 11 V cât ne sînt necesari nouă 
şi obţinem 363 de spire. Deoarece 
noi nu avem nevoie decît de circa 
0,2 A,- punem pe carcasă sîrmă mai 
subţire (0,22 mm), astfel că nu 
vom avea probleme în ceea ce pri¬ 
veşte spaţiul. Introducem tolele şi 
ifos astfel transformatorul este gata. 
Pentru a furniza tensiune continuă, 
conectăm secundarul modificat la 
o punte de diode F 107, D 226, D 7J, 
D 7G ©ic. La ieşirea din punte co¬ 
nectăm un condensator electrolitic 


nea ce o dorim îa Ieşire {dacă în lo¬ 
cul lui R', şi R 4 montăm un poteofio- 
metru de 10 kfl, putem obţine o va¬ 
riaţie a tensiunii de ieşire a stabili¬ 
zatorului !n limitele 2 V—9 V). 

4. AMPLIFICATORUL DE JOASA 
FRECVENŢI este clasic, compus 
din _ două etaje .amplificatoare de 
tensiune şi un etaj în contratimp de 
putere (flg. 12). 

După cum se observă din 
schemă, pe primul etaj -de tensiune 
se intră prin potenţiometrul de 
10 kfl, cu întrerupător. 

intrarea generală este blocată In 
curent continuu cu un condensator 
de 4 yi F/250 V pentru a 'proteja mon- 
tajul. Transformatoarele Tr. 2 şi Tr. 

3 sînt drivere de .Albatros", „Elec¬ 
tronica" etc. Ele se pot confecţiona : 
pe îole de ferosîliciu de circa 1 cnr 
secţiune fiecare. Tr. 2 va avea bo- 


2x2ffO//F J 

4 Jt 


s Qa/oer* 

-iv 9 ras 





* gots | /5J07 

+ 9 « 1 1 


-i-o -7L5V 










Ieşire la Pi, capătul A 


rfl 


4 


bina Li (primarul) de 150 de spire 
cupru-email 0,12 mm, iar secunda¬ 
rul (L 2 şi Li) cu 2 x 35 de spire cupru- 
email 0,19 mm, bobinat odată cu 
două fire pentru a ieşi perfect egale 
înfăşurările L 2 şi L 3 . 

Transformatorul Tr. 3 are prima¬ 
rul (Li şi Lz) bobinat cu două fire si- 
multan, respectiv 2 x 180 de spire 
cupru emailat 0,31 mm, iar secun¬ 
darul L 3 are 60 de spire cupru-email 
0,6 mm. 

Difuzorul va fi cu diametrul re¬ 
dus. de preferat de 4 n la 0,5 W 

Transformatorul Tr. 4 este de ia 
difuzoarele de radioficare şi poate fi 
folosit intrind direct cu un semnat 
din afară împreună cu difuzorul mai 
sus menţionat prin scoaterea si in- 




Tr. 2: L 3 = 750 spire CuEm 0,12 mm; q ,31 mm; L 3 = 60 spire CuEm 0,6 
L + L 3 = 2 x 35 spire CuEm 0,19 mm; mm 

Tr. 3: L; + L; - 2 x 18C spire CuEm Tr. 4: transformator ieşire (de la di¬ 
fuzor de radioficare). 



a 


|rD 


77 



TEHNICII! 9/1983 


1/ 


12 



1,1 /^//eav 

v II 



* i! 

J 4C/8&/C 


3 

H 


>s^//ee?Y. 

-H î —o /IŢ//TJ- 



î 

f 


traducerea unui jac de scurtcircuit. 

Tranzistoarele sînt 2 x EFT 323 şi 
2 x AC 180. Finalele AC 180 pot fi 
folosite fără radiator, deoarece nu 
lucrează la curenţi mari (circa 
40 mA cu semnal şi 9 mA fără sem¬ 
nal). Tensiunea de lucru (9 V) se ia 
din alimentatorul stabilizat de mică 
putere de pe panou, prin interme¬ 
diul a două cordoane. Din schema 
electrică şi a circuitului imprimat 
reies şi celelalte detalii construc¬ 
tive. 


/6&X2. 


X 

7 




3 


Sticlotextolit 

















Pentru rezolvarea probienelor de Tran 

disipaţie termică există o gamă largă cile: t. 
de metode grafice, de la simple repre- t _J 
zentărî geometrice ale relaţiilor pre- c 

cedente şi pînă la nomograme corn- .- 

plexe, cu scări multiple, care-i oferă ^thi-c : 
constructorului «mură-n gură» rezul- **■ 

tatul dorit. Desigur, metodele grafice 
au la bază aceeaşi «teorie» prezentată maxime 
mai sus, eventual mai amănunţită sau peratura capsulei, P 
mai simplificată, fără de care nu pot ' 

fi înţelese şi aplicate corect, 
în continuare vă propunem un sin¬ 
gur exemplu de rezolvare grafică (fig. 

9), în care am ales, pentru o confrun¬ 
tare mai uşoară a rezultatelor, aceiaşi 
tranzistor din problemele precedente. 

Deoarece ne vom ocupa de puteri 
mari disipate, de ordinul zecilor de 
waţi, vom utiliza relaţia simplificată t 
(8), cu menţiunea că metoda se poate 
transpune uşor pentru cazul general 
al relaţiei (3). 


ci e: i. = ivu r_** ia 

jmax ’ dmax 

t c =25°C şi R thc . a = 00 (neglijăm 

contribuţia capsulei); implicit, se dă 
- c =0,5°C/W. 

... primul rînd trasăm, pe baza rela¬ 
ţiei (4), graficul de variaţie a puterii 
de disipaţie în funcţie de tem- 

; ““-n 

obţinem linia frîntă A, care nu este 
decît o reluare a exemplului din figura 5. 

Dreapta B, adică perpendiculara pe 
axa absciselor în punctul t°=25°C, «re¬ 
prezintă» un radiator ideal, cu contact 
perfect la capsulă, care poate menţine 
temperatura capsulei îa 25°C. într-ade- 
văr, pentru R, hr . a =0, R, hc _=0 şi 

t =4c =25°C, obţinem, pe baza re- 
amax _ 

« iei <«>• R thi-a= R thi-c=°' 5 CW iar 
conform relaţiei (5), 


î c =/3,l T QmQX 

(tOO°C—25°C)/ (0,5°C/W)=150W, adi¬ 
că tocmai ordonata punctului b în care 
dreapta B intersectează graficul A. 

Situaţia descrisă de dreapta B este 
însă din două motive nereală: 

— în primul rînd, pentru că radia¬ 
torul — chiar presupus perfect — 
nu poate menţine temperatura capsu¬ 
lei la 25°C decît dacă însăşi tempera¬ 
tura mediului ambiant este în perma¬ 
nenţă sub această valoare, adică dacă 
t amax =25 ° C * or ’ după cum am arătat 


anterior, valorile recomandate pentru 
*amax s * nt ' n * re ^ 40°C în cazul 
aparaturii de laborator); 

— în al doilea rînd, deoarece radia¬ 
toarele folosite în practică — oricît 
ar fi ele de bune— se află totuşi de¬ 
parte de condiţiile ideale R th( . Q =0, 
R t h c r ~0 (mai ales ia puteri mari 
disipate, unde şi zecimea de °C/W 
contează semnificativ), 

(continuare în nr„ viitor) 


puse la masă. El este folosit în con¬ 
figuraţie de amplificator neinver- 
sor, cu reacţie negativă puternică 


(între ieşire şi intrarea inversoare) 
prin rezistenţa internă R, a instru¬ 
mentului. Amplificatorul „lucrează" 
în sensul anulării diferenţei de po¬ 
tenţial dintre cele două intrări. Prin 
urmare, atunci cînd se aplică ten- 


ADAPTARE 


Fiz. A. MĂRCULESCU 

ficiu extrem de simplu, dar cu per¬ 
formanţe surprinzătoare. 

Să analizăm pentru început 
schema de principiu din figura 1, 
unde vom presupune că am montat 
un instrument M cu indicaţia de 
1 mA la cap de scală, iar la intrare 
am aplicat tensiunea continuă U = 
10 V. Circuitul integrat mA 741 (/3A 
741, SFC 2741 etc.) este alimentat 
diferenţial de la două baterii de 9 V 
legate în serie şi cu bornele comune 


în mod normal, cu ajutorul unui 
miliampermetru avînd 1—10 mA la 
cap de scală se poate construi un 
voltmetru pentru tensiuni continue 
cu sensibilitatea de 1 000—100 fi/V, 
care este total nesatisfăcătoare 
pentu majoritatea măsurătorilor 
curente de laborator. Constructori¬ 
lor începători care deţin un astfel de 
instrument puţin sensibil şi doresc 
totuşi să realizeze cu ei un voltme¬ 
tru bun le sugerăm alăturat un arti- 


NC«1 
NC | 2 
Offset 13 
In.Inv.|4 
In.Neinv.| 5 
-Vcc ■ 6 
NC «7 


820IL 



















siunea U între intrarea 3 şi masa 
tensiunea de ieşire se stabileşte 
astfel încît intrarea inversoare (2) 
să se afle la acelaşi potenţial (faţa 
de masă) ca intrarea neinversoare 
Cu alte cuvinte, la bornele rezisten¬ 
ţei R regăsim exact tensiunea U, 
curentul prin instrument avînd 
aproximativ valoarea U/R (putem 
neglija rezistenţa internă a miliam- 
permetrului, R., foarte mică în com¬ 
paraţie cu R). Dacă dorim ca acul 
instrumentului să indice la cap de 
scală, adică I, = 1 mA, alegem va¬ 
loarea R = U/i = 10 V/1 mA = 10 k!' 
(pentru reglaj, o rezistenţă de 
6 , 2 — 8,2 kfî în serie cu un trimer de 
5 kfî, dat iniţial la valoarea ma¬ 
ximă). 

Reacţia negativă prin R, face ca 
impedanţa de intrare a montajului 
să crească enorm (de ordinul me- 
gaohmilor). Cîştigul în tensiune 
este practic unitar (G v = 1 + R/R = 1, 
deoarece R, ^ R), în schimb monta¬ 
jul are o amplificare foarte mare în 
curent, respectiv în putere. Curen¬ 
tul absorbit de la sursa de tensiune 
U este de ordinul microamperilor. 
deci montajul poate fi privit ca un 
voltmetru sensibil (sute de kiloohrm 
pro volt), etalonat pentru 10 V. Ali- 
mentînd montajul cu ~15 V, s-a 
măsurat experimental o rezistenţa 
internă de cca 5 Mfî pentru dome¬ 
niul de 10 V, adică o sensibilitate de 
cca 500 k.Q/V. 

Analog se procedează şi pentru 
alte tipuri de instrumente (pînă la 
10—15 mA la cap de scală), şi pentru 
alte tensiuni dorite, dar nu mai mari 
de 15 V (cît permite intrarea integra¬ 
tului). De exemplu, dacă dorim să 
etalonăm montajul pentru 1 V la cap 
de scală, luăm pentru R valoarea 
aproximativă de 1 kn (o , rezistenţă 
de 680—820 îi în serie cu un trimer 
de 500 fi—1 kfi, pentru reglaj). Evi¬ 
dent, ambele combinaţii pot fi folo¬ 
site simultan introducînd un comu¬ 
tator de trecere de la 1 V la 10 V, aşa 
cum se arată în figura 2. Observăm 
că în serie cu intrarea a mai fost pla¬ 
sată o rezistenţă R 2 , ea avînd rolul 
de a proteja instrumentul de 1 mA la 
tensiunea cea mai mare (10 V) în 
cazul defectării circuitului integrat 
(R: = 10 V/1 mA = 10 kfi). Fiind 
foarte mică în comparaţie cu rezis¬ 
tenţa de intrare a montajului, R : nu 
afectează practic măsurătorile. 

Din cauza sensibilităţii ridicate, 
montajul trebuie ecranat obligato¬ 
riu. Dacă totuşţi acul instrumentu¬ 
lui nu indică zero atunci cînd la in¬ 
trare nu avem aplicată tertsiune (cu 
alimentarea cuplată), se impune 


TESTER 


MARK AIMDRES 


Montajul descris în continuare, 
ca o aplicaţie a surselor de curent 
constant, reprezintă un tester pen¬ 
tru verificarea şi împerecherea pre¬ 
cisă a diodelor obişnuite şi a diode¬ 
lor Zener cu tensiunea nominală de 
pînă la 20—24 V. 

Se ştie că unele scheme electrice 
impun utilizarea a doua sau mai 
multe diode identice, mai bine zis 
cu caracteristici foarte apropiate. 
Constructorii începători sortează 
de obicei aceste diode după căde¬ 
rea de tensiune directă pe joncţiune 
pentru un anumit curent convena¬ 
bil. Deşi mai bună decît alegerea la 
întîmplare, această metodă nu ga¬ 
rantează „identitatea" caracteristi¬ 
cilor, deoarece, aşa cum se vede în 
figura 1, printr-un punct dat al pla¬ 
nului curent-tensiune trec mai 
multe curbe, caracteristice, care pot 
corespunde unor diode cu perfor¬ 
manţe pronunţat diferite. O împere- 


şuntarea intrării printr-o rezistenţă 
R, cu valoarea cît mai mare (între 10 
MD şi 5 Mfî,. 1a. nevoie pînă la 
1 Mfî). 

După cum am mai arătat, nu este 
permisă aplicarea unor tensiuni de 
peste 15 V la intrare. Pentru a realiza 
totuşi domenii mai mari (50 V, 100 V 
etc.), Sîntem nevoiţi să reducem sen* 
sibilitatea introducând la intrare un 
divizor rezistiv calculat corespun¬ 
zător. De exemplu, în figura 3 este 
sugerată o variantă cu domeniile de 

1 V—10 V—50 V, valorile rezistenţe¬ 
lor Rj, R;, R ţ urmînd a fi retuşate ex¬ 
perimental la etalonare (faţă de cal¬ 
culul obişnuit al divizorului mai in-, 
tervine rezistenţa de intrare a mon¬ 
tajului — cca 5 Mfî —, nu foarte 
mare în comparaţie cu suma 
rezistenţelor din divizor, de cca 

2 Mfî). Pentru, domeniul de 1 V sen¬ 
sibilitatea este de peste 1 Mfî/V, 
pentru 10 V de cca 200 kfî/V, iar pen¬ 
tru 50 V de cca 40 kfî/V. 

Numerotarea terminalelor la circu¬ 
itul integrat 741 corespunde capsule¬ 
lor circulare sau dual in line cu 2 x 4 
terminale. Pentru capsula DIL cu 2 x 
7 terminale, dispunerea este reamin¬ 
tită în figura 4. 


chere acceptabilă se obţine efectu- 
înd verificările în mai multe puncte, 
respectiv alegînd diode cu aceleaşi 
căderi de tensiune pentru diferite 
valori ale curentului direct. Aceasta 
impune însă măsurarea simultană a 
curentului şi a.căderii de tensiune 
pe joncţiune, ceea ce implică ori 
existenţa a două instrumente sepa¬ 
rate (miliampermetru şi voltmetru), 
ori manevre repetate, obositoare (ş i 
nu prea recomandate) ale comuta¬ 
torului de domenii al multimetrului. 



Utilizarea unei surse de curent 
constant cu diferite valori fixe sim¬ 
plifică mult operaţia, nemaifiind ne¬ 
cesar decît un voltmetru conectat la 
bornele diodei de verificat. în plus, 
dacă alimentarea se face cu ten¬ 
siune continuă de 25—30 V, monta¬ 
jul permite verificări şi împerecheri 
similare pentru diodele Zener (sta¬ 
bilizatoare) cu_ tensiunea nominală 
sub 20—24 V. în fine, la bornele de 
testare, A—B (fig. 2), se poate co¬ 
necta, în locul diodei D, orice alt 
consumator pe care vrem să-l aji- 
mentăm cu un curent constant. în 
particular, montajul permite în¬ 
cărcarea acumulatoarelor minia¬ 
tură (CdNi) care necesită curenţi 
sub 100—150 mA. 

Sursa de curent constant este cla¬ 
sică, bazîndu-se pe echilibrul de 
conducţie ce şi-l impun reciproc 
tranzistoarele T, şi T... La acest echi¬ 
libru, tensiunea bază-emitor a lui T. 
este de cca 0,7—0,8 V, aceeaşi cu 
tensiunea la bornele lui R 2 . Prin ur¬ 
mare, curentul constant, I, are prac- 



ce ne permite să determinăm orien¬ 
tativ rezistenţa R 2 necesară pentru 
un cfUrent I dat. De exemplu, pentru 
un curent de 100 mA = 0,1 A rezultă 
R 2 = (0,7 -r 0,8 V)/0,1 A = 7 8 fî. Va¬ 

loarea exactă a lui R 2 se stabileşte 
experimental, măsurînd curentul 
debitat cu un miliampermetru înse- 
riat la bornele A—B, în locul diodei. 

Pentru a obţine mai multe valori 
fixe ale curentului constant, rezis¬ 
tenţa R: din figura 2 se înlocuieşte 
printr-un grup adecvat de rezis¬ 
tenţe, prevăzut cu un comutator de 
selectare. De exemplu, în figura 3 
este indicată o soluţie pentru gene¬ 
rarea curenţilor de 5 mA, 10 mA, 20 
mA, 50 mA şi 100 mA, valorile rezis¬ 
tenţelor R-—R. fiind calculate 
orientativ pentru Ubet 2 = 0,8 V. Se 
observă din modul de conectare că 
rezistenţa R 2 = 80 corespunde cu¬ 
rentului de 100 mA, rezistenţa R 2 + 
R, = 16 O corespunde curentului de 
50 mA, R-j + R : v + R 4 = 40 fi curentu¬ 
lui de 20 mA şi aşa mai departe. De¬ 
sigur, aceste valori se retuşează ex¬ 
perimental, măsurînd curenţii debi¬ 
taţi cu un miliampermetru etalonat. 


PRERIRPLIFIUTOR 
PERTRU miCROFOR 

S. MARIN 


profesional. 

Se ştie că amplificatoarele ope¬ 
raţionale au impedanţa de ieşire 
foarte mică (teoretic nulă), aşa că 
valoarea dorită poate fi obţinută 
prin simpla înseriere a unei rezis¬ 
tenţe adecvate. în cazul de faţă au 
fost prevăzute două impedanţe de 
ieşire, de 600 fi şi respectiv de 24 

R 4 


kfi, ambele frecvent solicitate în 
practică. 

Reamintim că montajul trebuie 
ecranat foarte bine (introdus într-o 
cutie metalică, la care se conec¬ 
tează masa), iar cordoanele de 
legătură la intrare şi la ieşire vor fi 
de asemenea ecranate. 


în afara posibilităţii de reglare a 
amplificării, aproximativ în interva¬ 
lul 0—40 dB, varianta de faţă mai are 
o particularitate deosebit de avan¬ 
tajoasă în practică: intrarea şi ieşi¬ 
rea sînt concepute atît pentru impe- 
danţă joasă (600 fî), cît şi pentru im- 
pedanţă mare (24 kfi), selectarea 
modului de lucru făcîndu-se printr- 
un comutator la intrare, respectiv 
prin folosirea mufei corespun¬ 
zătoare la ieş ire. 

Montajul conţine un amplificator 
operaţional de tip ,uA741, /3A741, 
SFC2741 etc., în configuraţie de 
amplificator neinversor, alimentat 
de la o sursă de tensiune unică (ne¬ 
diferenţială) de 12 V. 

Semnalul de intrare furnizat de 
microfon (de ordinul milivolţilor) 
este aplicat intrării neinversoare 
3(+) prin condensatorul de cuplaj 
C : , a cărui valoare se alege experi¬ 
menta! între 0,1 /uF şi 1 juF. Impe- 
danţa de intrare a circuitului este 
determinată fie de Ri — cu comuta¬ 


torul K închis, cînd se foloseşte mi¬ 
crofon de 600 fî —, fie de combi¬ 
naţia paralel R 2 , R< — cu K deschis, 
pentru microfon cu impedanţă 
mare. Grupul R 2 —R 2 , serveşte tot¬ 
odată la polarizarea statică a intrării 
neinversoare a operaţionalului, 
obligatorie din cauza alimentării 
nediferenţiale. 

Elementele C* şi C 4 filtrează su¬ 
plimentar tensiunea de alimentare 
de paraziţii de audio şi de radiofrec- 
venţă, iar R 4 şi C 2 constituie un filtru 
pentru circuitul de intrare. 

Cîştigul în tensiune se ajustează 
din cursorul potenţiometrului R ? , 
reglaj care nu intrbduce distorsiuni 
semnificative ale semnalului în în¬ 
treaga plajă de amplificare. Con¬ 
structorii mai pretenţioşi care dis¬ 
pun de amplificatoare operaţionale 
moderne, cu zgomot redus şi bandă 
largă de frecvenţe (ca MC1741SCP, 
MCI456, CA3140, LF356 etc.)-, vor 
putea transforma acest montaj, sim¬ 
plu într-un adevărat instrument 





TEHNIUM 9/1983 


































- ■ • . . ' • 7 . 


mmm 


DETECTOR 

DE im 

ais 



ifc. i 


Poate că mulţi dintre cititorii 
noştri care au văzut cîndva pe 
ecrane sau la televizor filmul Cum 
te fură un milion au înţeles cum a 
reuşit actorul principal să declan¬ 
şeze un sistem de alarmă — cu care 
era păzită o statuetă într-o expo¬ 
ziţie — folosind un fel de „bume¬ 
rang" confecţionat din carton. Prin¬ 
cipiul de funcţionare al unei aseme¬ 
nea instalaţii este destul de simplu: 
o serie de surse cu raze infraroşii, 
dirijate după anumite traiectorii, sînt 
captate de nişte elemente fotosensj- 
bile pentru frecvenţa acestor raze. 
Transmiterea radiaţiei se face prin 
impulsuri, iar faptul că radiaţia se 
află în afara domeniului vizibil con¬ 
feră atît emiţătorului, cît şi captato¬ 
rului posibilitatea de a nu fi detectate 
vizual. Dacă o asemenea rază „este 
tăiată" de un obiect opac, astfel încît 
să împiedice transmiterea, fie şi a 
unui singur impuls, captatorul foto- 
sensibil sesizează aceasta şi declan¬ 
şează semnalul de alarmă. 

Prezentul montaj se bazează pe 
acest principiu al sesizării impulsuri¬ 
lor dispărute şi constituie o intere¬ 
santă aplicaţie a circuitului integrat 
555 (timer) de fabricaţie românească 
şi a unui optocuplu, care poate fi rea¬ 
lizat de orice amator dintr-o diodă lu- 
minescentă LED şi un fototranzistor 
cu baza în gol (ROL 31 cu lentilă), şi 
ele produse autohtone. 

Montajul conţine două blocuri: 
un generator de impulsuri dreptun¬ 
ghiulare (care se traduc prin aprin¬ 
derea periodică a unui LED) şi un 
detector de impulsuri (la care ele¬ 
mentul activ este fototranzistorul). 
Principiul de funcţionare al întregu¬ 
lui montaj se bazează pe faptul că 
detectorul îşi menţine ieşirea în sta¬ 
rea „1“ logic numai atît timp cît pri¬ 
meşte un tren uniform de impulsuri 


li® 


Prof, IVII HAI VORN1CU 

(fig. 1, 2 şi 3). Dacă din trenul de im¬ 
pulsuri lipseşte la un moment dat 
un singur impuls, detectorul co¬ 
mută în starea logică „zero" pînă ce 
trenul de impulsuri revine la normal 
(fia. 3). • 

Să analizăm acum detectorul din 

figura 1. 

Dacă nu ar exista tranzistorul T,, 
la trenul de impulsuri aplicat pe pi¬ 
nul 2 al trimerului şi la trecerea din- 
„1“ în „0“ logic (pe frontul negativ), 
ieşirea pe pinul 3 trece în „1" logic, 
stare care se menţine un timp egal 
cu r = 1,1 . Ri . Ci. Considerînd 
acum şi prezenţă tranzistorului T t , 
funcţionarea circuitului se modifică 
în sensul că, odată, cu apariţia fron¬ 
tului negativ ai impulsului, ieşirea 
monostabiluîui 555 trece în „1“ logic, 
dar în aceiaşi timp tranzistorul T ; se 
saturează descărcînd condensato¬ 
rul C. în această situaţie, dacă un 
nou impuls apare ia intrare după un 
timp mai scurt ca v = 1,1 R ; • C>, tran¬ 
zistorul T, se saturează din nou şi îm¬ 
piedică încărcarea condensatorului 
Ci aşa încît ieşirea monostabiluîui se 
menţine la nivelul „1“ logic. 

Dacă din trenul de impulsuri va 
lipsi un impuls, tranzistorul T. 
rămîne blocat, nu mai descarcă pe 
Cj, acesta se va încărca prin R.i pînă 
va atinge pragui tensiunii de bascu¬ 
lare, iar ieşirea monostabiluîui va 



IEŞIRE 


FIG. 3 




,T=1,1RC; 


COMUTATOR 

YQSCO 

Un consumator poate fi alimentat din două acumula¬ 
toare. în prima fază este de serviciu acumulatorul 1. Releul 
nu este anclanşat. Aceasta din cauză că pe dioda Zener 
■tensiunea este suficientă pentru ca tranzistoareie 2N2905 
şi 2N1893 să fie blocate. 

Cînd tensiunea acumulatorului 1 scade, se produce bas¬ 
cularea circuitului trigger, respectiv intrarea în conducţie 
a tranzistoarelor, anclanşarea releului şi alimentarea con¬ 
sumatorului din acumulatorul 2. în acest moment intră în 
acţiune oscilatorul format din 2N2646 şi 2N1893, care, prin 
intermediul unui LED sau bec de 6 V, semnalizează noua 
situaţie. 

8 



TEHNIUM 9/1983 













trece în starea logică „0“. Trebuie 
reţinut din figura 3 că intervalul de 
timp dintre fronturile negative a 
două impulsuri de intrare succesive 
să fie inferior produsului r = 1,1. Ri • 
Ci (constanta de temporizare) aşa 
încît montajul funcţionează numai 
la impulsuri cu frecvenţe ce ţin 
seama de această relaţie. 

în figura 2 este dată schema din 
figura 1, dar ceva mai simplă. Prin 
eliminarea tranzistorului T,, func¬ 
ţionarea montajului este asigurată 
prin conectarea la intrare a pinilor 2 
(Trigger) şi 4 (Reset) şi adăugarea 
rezistenţei de 5 kîî. 

în figura 4 este reprezentat mon¬ 
tajul în întregime. Generatorul este 
format dintr-un circuit astabil cu 
tranzistoare complementare T, şi T: 
care circuit produce aprinderea 
periodică a LED-ului, respectiv fur¬ 
nizează detectorului trenul de im¬ 
pulsuri. Receptorul este format din 
fototranzistorul FT,, care trigge- 
rează şi resetează în acelaşi timp 


monostabilul 555. Sensibilitatea 
circuitului este determinată de re¬ 
zistenţa R: (pentru valori mai mici 
ca 33 kfl, sensibilitatea scade). 
Constanta de timp a monostabiluiui 
este determinată de valorile lui C; şi 
Ri. Timpul necesar ca circuitul să 
sesizeze impulsul dispărut este 
egal cu diferenţa dintre perioada 
impulsurilor furnizate de emiţător şi 
constanta de timp a detectorului. 
Cînd constanta de timp este numai 
cu puţin mai mare decît intervalul 
dintre impulsuri, detectorul va 
răspunde imediat la un impuls dis¬ 
părut; cînd constanta de timp este 
mult mai mare ca intervalul dintre 
impulsuri, detectorul va răspunde 
la un impuls dispărut după un timp 
mai îndelungat. In general, se alege 
o constantă de timp cu mult mai 
mare ca perioada impulsurilor în 
cazul în care detectorul trebuie să 
sesizeze obiecte care se mişcă mai 
încet sau să împiedice alarmele 
false, datorate unor întreruperi ac¬ 


cidentale şi de scurtă durată, cum 
ar fi trecerea unei păsări în zbor, 
căderea unei frunze sau alte ase¬ 
menea mişcări aleatoare. 

Montînd atît LED-ul, cît şi foto¬ 
tranzistorul în adîncul unor tuburi 
vopsite în interior cu negru mat şi 
prevăzînd tuburile cu cîte o mică 
lentilă, distanţa dintre LED şi foto- 
tranzistor poate fi mărită simţitor. 
Este evident că la acest optocuplu 
de fabricaţie proprie nu vom avea 
rezultatele pe care ni le-ar da un op¬ 
tocuplu industrial, dar pentru dis¬ 
tanţe mici (de ordinul a cîtorva zeci 
de centimetri), se poate realiza o 
bună instalaţie de sesizare a orică¬ 
rui obiect care va trece printre LED 
şi fototranzisîor. 

Sesizarea impulsului (sau impul¬ 
surilor dispărute) se poate face fie 
optic (cu LED 2 din fig. 4), fie cu un 
releu (fig. 5) care acţionează o so¬ 
nerie. Tiristoriil Tyl nu mai permite 
în aceste cazuri bascularea insta¬ 
laţiei, deoarece odată trecut în sta¬ 


rea de conducţie soneria de alarmă 
rămîne în stare activă şi nu mai 
poate fi întreruptă decît dacă se 
deschide comutatorul RESET (co¬ 
mutator cu poziţie normal-închis). 

Dispozitivul descris mai sus 
poate servi ca element de automati¬ 
zare pentru paza unor obiecte de 
artă, în aparate telefonice cu fisă, la 
cîntare publice automate sau chiar 
la sesizarea şi numărarea obiecte¬ 
lor ce se deplasează pe o bandă de 
montaj. Pentru amuzament, perso¬ 
nal am văzut o cbrsă de şobolani fa¬ 
bricată în Australia şi care func¬ 
ţiona pe acest principiu: în momen¬ 
tul în care şobolanul, atras de mîn- 
care, se deplasa printr-un tunel, la 
atingerea trenului de impulsuri, un 
releu închidea uşa de intrare. 

Trebuie să menţionez că la opto¬ 
cuplu nu putem folosi în locul LED- 
ului un bec, deoarece acesta din 
urmă nu poate transmite fototran- 
zistorului trenul de impulsuri din 
cauza inerţiei filamentului. 


BRICHETA 

ELECTRONICĂ 


Principiul de funcţionare este cît 
se poate de simplu: transformatorul 
de reţea, Tr. 1 — un transformator 
de sonerie —, asigură în secundarul 
lui o tensiune continuă de 4,5 V, 
care alimentează un generator de 
impulsuri echipat cu tranzistorul T, 
2N3055. 

Transformatorul Tr. 2 este de ti¬ 
pul celor utilizate în televizoare 
pentru obţinerea înaltei tensiuni, 
înfăşurările Lt şi L? sînt înfăşurările 
simetrice care alimentează bobi¬ 
nele de deflexie, iar Li este înfăşu¬ 
rarea în care se obţine înalta ten¬ 
siune pentru tubul cinescop. 

Dacă dispuneţi de un transforma¬ 
tor cu miez de ferită cu profil E4 + 
14, îl puteţi utiliza în realizarea bri¬ 
chetei electronice după ce i-aţi 


ILIE ISVORANU 

făcut înfăşurările, astfel: Li + L 2 = 48 
+ 48 de spire, CuEm 0,5 mm, şi L~; 

5 000 de spire, CuEm 0,05 mm. 

Cele două înfăşurări, L, şi L : , vor 
fi bine izolate de înfăşurarea Lj. 
Aceleaşi precauţii rămîn valabile şi 
pentru înfăşurărea Ly. la circa 500 
de spire se va face o bună izolare 
electrică (tensiunea înaltă exis¬ 
tentă în înfăşurare poate produce 
„împuşcarea" stratului izolator de 
email). 

Modul de dispunere a pieselor, 
precum şi configuraţia traseelor 
electrice sînt prezentate în figura 2, 
iar figura 3 indică una dintre posibi¬ 
lele modalităţi de rezolvare con¬ 
structivă a brichetei electronice de 
birou. Punctele A şi B sînt două vîr- 
furi metalice ascuţite, între care 


apare arcul electric generat de 
înalta tensiune. Distanţa dintre cele 
două vîrfuri este de 3 pînă la 5 mm. 
Poziţionarea ţigării ce urmează să 
fie aprinsă se face la nivelul arcului 
electric. 

Şi, în final, un amănunt inedit af 
acestei brichete: în timpul apariţiei 
arcului electric, oxigenul existent în 
preajmă se descompune în atomi 
de oxigen, pentru ca apoi, recombi- 


nîndu-se, să formeze molecule de 
ozon, Oî. Ozonul este resimţit de 
către fumător sub două aspecte: ol¬ 
factiv şi gustativ. 

Atenţie, în timpul funcţionării bri¬ 
chetei electronice nu va fi atins vîr- 
ful A, datorită faptului că aici este o 
tensiune de 2 500 V. O posibilă atin¬ 
gere nu este periculoasă pentru 
fumătorul neatent, datorită curen¬ 
tului foarte mic. 




TEHNIUM 9/1983 


9 







w x 


asfi 


W De asemenea concepţia oscilatoru¬ 
lui cu un’singur tranzistor, cu funcţio¬ 
nare imediată şi sigură face posibilă 
abordarea construcţiei şi de către a- 
maţerii începători îrf electronică. 

Aparatul se vă construi pe plăcuţă 
de circuit irriprimat realizat, prin gra- 
vare sau prin. corodate chimică, !ă- 
.săm la latitudinea constructorului ale¬ 
gerea variantei şi desenul circuitului. 

Bobinele L şi L 2 se vor executa 
pe o carcasă if> 18 din textolit, preşpan 
efc., secundarul izolîndu-se din două 
în două straturi. 

Conductorul -care aduce impulsuri 
■de ia.bujia 1 va fi cu .o izolaţie de mini- 
tnun 1,5 mm. grosime pe'rază {des pre-x 
feraî cablul liţat pentru fidsr de' cobo- 
rîre pentru antenă radio, 0 ovredor 
5 mm). 

Lipirea- pe circuitul imprimat .'-a a-.'" 
cestui, conductor' se va facă' degajat.’.; 
■de celelalte piese,’la minimum 15 mm 
distanţă (radia!), acest contact fiind 
apoi.înglobat într-un amestec tia ceară 
cu sacîz (1:1) sau araldit.'Pentru con-', 
’densatbrul "C, ; .=.47-400. pF/15-~20, kV' ; 
se vor lua. aceleaşi ..măsuri '.severe, de. 
izolare, pentru..a .preîntîmpina.'«furtul» 
de şclnteie..'de'Ia.bujia. nr. 1 (de Ungă 
volant). 

La construcţia oscilatorului se'va 
avea .în vedere sensul înfăşurării bobi-’ 
neior'L). şi ’ ; L 2 , în caz-tfe-neapariţie a 
înâltei tensiuni Sa bornele lămpii stro¬ 
boscopice, . .se.-. ■ va .întrerupe: "repede 
alimentarea' .montajului;..(există .riscul’ 
arderii tranzistorului)-şi .şe. vor'inversa. 


TESTER AUTO 


Termistorui de 130Xi asigură stabili¬ 
tatea termică pe poziţia turometru. 
Dioda Zerier D, asigură independenţa 
relativă a indicaţiilor instrumentului 
de tensiunea bateriei de acumulatoare, 
care variază în funcţie de reglarea 
releului conjuricţor-di’sjuhctor. 

Secţiunea il a schemei cuprinde 
stroboscopui, compus din oscilatorul 
ridicător de tensiune echipat cu tran¬ 
zistorul de putere medie 8D 135 sau 
BD 139 şi redresorul cu dublare de 
tensiune destinat alimentării lămpii 
stroboscopice echipată cu becul K 
120 (de fabricaţie sovietică) sau alte 
becuri cu descărcare comandată (de 
blitz foto), 

2. COWSTRUCTIÂ" ŞS 
REGLAJELE 


înlesnind efectuarea unor reglaje de 
fineţe la motoarele cu aprindere prin 
scînteie, aparatul prezentat în articolul 
de faţă, conceput ca un tot unitar, 
conţine două secţiuni distincte ce 
permit următoarele operaţiuni de pu¬ 
nere la punct a aprinderii şi dozării 
carburaţiei: 

— Secţiunea I: turometru pentru re¬ 
glarea turaţiei mersului la ralanti, în 
condiţii de dozaj optim al amestecului 
carburant; dwellmetrii pentru verifica¬ 
rea şi reglarea unghiului de închidere 
a contactelor la ruptor, măsurat în 
procente Dwell (unghiul camei funcţie 
de distanţa la platine); 

— Secţiunea II: stroboscop pentru 
verificarea şi reglarea avansului la 
aprindere. 

1. DESCRIEREA SCHEMEI 
ELECTRICE 


simplu comutator de unde pentru apa¬ 
ratele de radio «Zefir». ţ 

Funcţionarea turometrului se ba¬ 
zează pe măsurarea cu ajutorul instru¬ 
mentului I a unui semnai de curent 
continuu obţinUt • prin redresarea cu 
ajutorul diodelor D 2 —D 3 a impulsuri¬ 
lor culese de la contactul ruptorului, 
semnal proporţional cu frecvenţa ru¬ 
perii curentului în înfăşurarea primară 
a bobinei de inducţie, datorită trecerii 
acestor impulsuri prin condensato¬ 
rul Ci (0,33 /<F), a cărui reactanţă 
X c depinde de frecvenţa întreruperilor 
(X C r=1/2.77.f.C). 

Funcţionarea dwellmetrului se ba¬ 
zează pe măsurarea impulsurilor inte¬ 
grate şi netezite, culese tot de la 
ruptor, a căror valoare medie este 
proporţională cu timpul de închidere 
a contactelor ruptorulub Din circuitul 
de integrare— netezire a impulsurilor 
fac parte bobina de şoc L g (350 mH) şi 
condensatoarele C,, C 2 , C 3 . 


Oscilatorul iucrează la. frecvenţe 
deasupra spectrului audio (între 20 şi 
.30 kHz), fapt pentru-, care-'•bobinei© 
L'j .şi Ls -nu au nevoie de miez (to!©), 
ele fiind bobinate «în aer» (carcasa 
0 18 fără miez). Această soluţie simpli¬ 
fică muit realizarea, conducînd la uşu- 
• rare.a substanţială a aparatului, .spori-, 
rea posibilităţilor de miniaturizare,'pre¬ 
cum şi la o funcţionare silenţioasă. 


Secţiunea I a schemei cuprinde turo- 
metrul şi dwellmetruţ, în montaj co¬ 
mun, cu comutarea realizată cu un 


TASTATURA 

MECANICA 

EXTRAPLATÂ 


Ing. CRISTIAN CRĂCIUNQIU 


Propunem constructorilor amatori rea¬ 
lizarea unei tastaturi uşor de confecţio¬ 
nat, cu materiale laîndemîna oricui. Apă¬ 
rute în urmă cu aproximativ 15 ani, tasta¬ 
turile extraplate, cu contact mecanic au 
pătruns în electronica industrială pentru 
aplicaţiile unde se cere un preţ redus. Un 
avantaj de necontestat al acestor tastaturi 
este faptul că pot fi exploatate şi în medii 
poluate, spre deosebire de cele clasice, 
care satisfac condiţii numai „de birou". Să 
menţionăm totuşi că au o fiabilitate relativ 
redusă, fiind estimate la un număr de 10 
acţionări, în condiţiile de producţie in¬ 
dustrială, şi numai IO 4 , artizanal. Chiar şi 
aşa efe sînt convenabile pentru radioa¬ 
matorii sau hobiştii microcalculatoare¬ 
lor, cît şi pentru aparate de măsură con¬ 
fecţionate modest. 

Din punct de vedere al dimensiunilor 
constructive, tastatura poate fi proiec¬ 
tată conform standardelor internaţio¬ 
nale în vigoare ce stabilesc că dimensiu¬ 
nea optimă pentru suprafaţa afectată 
unei taste este de 19,1 x 19,1 mm sau în 
funcţie de necesităţile aplicaţiei respec¬ 
tive. Tastaturile calculatoarelor de buzu¬ 
nar, de exemplu, nu satisfac această 
condiţie. 

Introducerea datelor se face prin apă¬ 
sarea pe suprafaţa cifrei sau caracteru¬ 
lui respectiv cu o forţa cp nu depăşeşte 
0,5 N. Pentru certificarea introducerii 
semnalului se utilizează tastaturile cu o 
variaţie bruscă a forţei de apăsare, aşa- 
zisul „tactile feel“, ce produce o senzaţie 
tactilă specifică. La noi în ţară în mod 


uzual acest tip de tastatură este numit şi 
tastatură cu membrană pocnitoare, da¬ 
torită zgomotului pe care îl produce ele¬ 
mentul de contact. O astfel de tastatură 
sandviş se compune dintr-o placă de cir¬ 
cuit imprimat dublu placat, o bucată de 
carton preşpan găurit convenabil, o folie 
din material plastic şi una protectoare de 
plexigias colorat 

Modul de funcţionare poate fi explicat 
cu ajutorul secţiunii prin tastatură. Ast¬ 
fel, prin apăsarea foliei 2 pe membrana 3, 
aceasta se deformează pînă atinge ca¬ 
blajul 7 , pe care îl pune în contact direct 
cu 6. Pentru a executa tastatura, vom 
porni de la circuitul imprimat. Vom pro¬ 
iecta cele două feţe într-un mod conve¬ 
nabil, în funcţie de numărul de contacte 
solicitate de aplicaţia noastră şi dispune¬ 
rea lor. Am exemplificat pentru o tasta¬ 
tură cu 12 contacte dispuse într-un aran¬ 
jament 3x4. Cablajul celor două feţe tre¬ 
buie să păstreze corespondenţa centre¬ 
lor de contact, unde se execută sau o 
gaură metalizată sau un sîrap cositorit 
de pe o parte pe cealaltă. Evident, se pot 
realiza şi o codificare a intrărilor şi ieşiri¬ 
lor, o reducere a numărului de fire, dar 
noi am exemplificat cu o soluţie banală. 
După găurirea, corodarea plăcilor şi 
execuţia strapurilor vom trece la con¬ 
fecţionarea celorlalte straturi. 

Vom decupa cu traforajul masca supe¬ 
rioară în aşa fel încît să aibă un aspect 
estetic convenabil. Vom decupa dintr-o 
bucată de plexigias negru sau altă cu¬ 
loare o bucată la cotele de gabarit. Vom 


TEHNIUM’ 9/1983 

























capetele uneia din bobine. 

De preferat ca tranzistorul BD 135 
(139) să fie prevăzut cu un mic radiator 
(cca 2—3 cm 2 ), 

Tensiunea obţinută în secundar fiind 
de cca 600 V în goi (fără descărcări 
ale lămpii), este necesară alegerea 
unor condensatoare cu o izolaţie co¬ 
respunzătoare (C 7 , C g ). 

Pentru sporirea intensităţii luminoa¬ 
se a fasciculului stroboscopului, lampa 
se va plasa aproximativ în focarul 
unei oglinzi parabolice (confecţionată 
din carton cu staniol). Utilizarea unui 
sistem de două lentile 0 40 cu distanţa 
focală f=50 mm, plasate la 2 cm una 
de alta, pentru concentrarea fasciculu¬ 
lui, face posibilă efectuarea de reglaje 


de avans la lumina zilei. 

Secţiunea I (turometru — dwellme- 
tru) nu pune probleme constructive 
deosebite, simpla respectare a sche¬ 
mei şi valorilor pieselor conducînd 
la o funcţionare imediată. 

Instrumentul de măsură poate fi 
orice microampermetru cu sensibili¬ 
tatea de 50—150/<.A (r.=500~2 000X1), 
în funcţie de care se alege rezistenţa 
şuntului, R g . 

O variantă de realizare practică a 
aparatului se poate vedea în fotografie, 
dar, soluţiile de montaj fiind multiple, 
constructorul va putea imagina şi alte 
variante, în funcţie de piesele şi cutia 
de care dispune. 


DETALII DE CONSTRUCŢIE 

R g = rezistenţă şunt care se stabi¬ 
leşte în funcţie de rezistenţa internă a 
instrumentului (orientativ: R =300— 
600X1). s 

L„ =60 de spire'Xfără miez pe carcasă 
0 0,5 mm CuEm 0 18, pe o lăţime de 
L 2 =2 000 de 15 mm, cu secunda- 
spire 0 0,15 rul izolat din două în 
CuEm Jdouă straturi. 

Ansamblul bobinelor L Jt L 2 se fierbe 
în ceară amestecată cu sacîz în pro¬ 
porţie de 1:1. 

L =bobină de şoc realizată pe miez 
ferocart de ia un driver TV, bobinînd 
un număr de 1 500—1 800 de spire 
0 0,1 mm. 

K 2 =comutator radio «Zefir». 


în curfnd 
almanahul 
„TEHNIUM" 1984 

executa îri ea decupajele pătrate sau ro¬ 
tunde pentru acţionare şi o vom finisa 
corespunzător. Folia din material plastic 
colorat de 0,15—0,2 mm va fi inscripţio¬ 
nată cu letraset sau cu litere decupate şi 
apoi protejată contra murdăriei şi uzurii 
cu bandă adezivă transparentă sau folie 
de polietilenă. 

Din carton preş pan de 1 mm se decu¬ 
pează cu o preducea sau prin altă metodă 
locaşurile membranelor. Aceste găuri se 
vor face cu 0,1—0,2 mm mai largi dedt 
membranele. Membranele se confecţio¬ 
nează din tablă de arc de 0,05—0,1 mm, 
prin decupare cu un poanson al cărui cap 
a fost strunjit în formă de calotă sferică, 
cu o înălţime de 0,8—1 mm. Diametrul 
poansonului de decupare este de 8—10 
mm. 

Pentru asamblare vom folosi o răşina 
epoxidică, care o vom depune pe contu¬ 
rul interior al întregului sandviş, ca în fi¬ 
gură. Pentru o bună aderenţă, masca 
protectoare va avea cîte 3 mm în plus pe 
întreg conturul. Această tastatură este 
mai greu de confecţionat datorită exe¬ 
cuţiei relativ dificile a membranei şi 
poate fi executată de amatorii cu posibi¬ 
lităţi de uzinare. Subsemnatul am execu¬ 
tat această tastatură în condiţii „manu¬ 
facturiere" cu bune rezultate. 

Pentru cei care doresc să execute o 
astfel 0e tastatură şi nu au la dispoziţie 
"materialele menţionate recomandăm o 
soluţie mai simplă (fig. ). 

Circuitul imprimat (5) va avea un alt 
desen: o singura faţă cu trasee ce seîn- 
terpătrund „în pieptene" pe suprafaţa de 
contact. Deasupra circuitului se mon¬ 
tează un carton (4) izolator de 0,2—0,3 
mm. Peste el se aşază o folie de aluminiu 
(3), fie ea şi ambalaj de ţigări sau cioco¬ 
lată, ce va fi conectată la alimentare. Pe 
folie se poate face inscripţionarea direct, 
protejarea fiind asigurată cu o bucată de 
celuloid sau planfilm impresionat cu ca¬ 
racterele (2). Se poate renunţa la mască 
(1), celuloidul fiind suficient pentru asi¬ 
gurarea protecţiei. 



TEHNIUM 9/1983 


11 





























Minimi "oinir 


Din punct de vedere constructiv, 
autoturismele „Oltcit“ sînt echipate 
cu punţi motoare faţă — soluţie de¬ 
venită „clasică" în ultimii 15—20 de 
ani, adoptată astăzi aproape de toţi 
marii constructori de automobile ai 
lumii, datorită avantajelor deosebite 
pe care le are atît în ceea ce pri¬ 
veşte construcţia propriu-zisă a au¬ 
tomobilului, cît şi datorită caracte¬ 
risticilor dinamice, de maniabilitate 
şi confort pe care le asigură auto¬ 
mobilului. Transmisia, formată din 
ambreiaj, cutia de viteze, diferenţial 
şi două axe planetare ce transmit 
mişcarea de la motor la roţile punţii 
din faţă, este din punct de vedere 
constructiv identică pentru ambele 
tipuri de autoturisme (TA-1 şi TA-2), 
cu unele mici diferenţe care vor fi 
remarcate la prezentarea respectivă. 
(TA-1 = „Oltcit special", motor 652 
cm 3 ; TA-2 = „Oltcit club", motor 
1 130 cm 3 ). 

1. Ambreiajul este de tip clasic, 
monodisc, uscat, prevăzut cu meca¬ 
nism de debreiere cu diafragmă, fi¬ 
ind comandat mecanic, cu ajutorul 
unui cablu flexibil. Caracteristicile 
tehnice principale ale ambreiajelor: 

— tipul ambreiajului: 160 DBR 


210 (TA-1) şi 180 DBR 285 (TA-2); 

— efortul maxim ia pedala de de¬ 
breiere: 160 N (TA-1, TA-2); 

— jocul între rulment şi dia¬ 
fragmă: 1—1,5 mm; 

— cursa de debreiere a mecanis¬ 
mului: 7,5 mm (max. 8,5 mm); 

— grosimea discului de presiune, 
sub sarcină: 7,4 mm (TA-1) şi 7,7 
mm (TA-2); 

— dimensiunile garniturilor de 
fricţiune: a — grosimea 3,2 mm 
(TA-1, TA-2); b — diametrul interior 


Or. ing. TRASAM CANŢĂ 

112 mm (TA-1) şi 127 mm (TA-2); c ' 
— diametrul exterior 160 mm (TA-1) 
şi 181,5 mm (TA-2); 

— cursa pedalei de ambreiaj: 150 
mm (TA-1, TA-2); 

— cursa nominală necesară pen¬ 
tru debreiere: 96,3...109 mm (TA-1, 


TA-2); 

— cursa liberă a pedalei de am¬ 
breiaj: 20—25 mm (TA-1, TA-2); 

— tipul rulmentului de presiune: 
cu bile, etanş; 

— cupluri de strîngere: 6,7 daN.m 
(volant pe arborele cotit); 1,8 daN 
(placă presiune pe volant) şi 5,1 
daN (cablu de ambreiaj). 

Ansamblul ambreiaj se află ampla¬ 
sat în carcasa 6, între blocul motor 
şi carcasa cutiei de viteze (fig. 1), în 
care: 1 — carcasă ambreiaj; 2 — co¬ 
roană demaror; 3 — volant; 4 — 
rondelă; 5 — şurub fixare placă; 6 — 
garnituri de fricţiune; 7 — disc am¬ 
breiaj; 8 — rulment de presiune; 9 

— resort de menţinere; 10 — car¬ 
casă cutie de viteze; 11 — arbore 
ambreiaj; 12 — simering; 13 — 
bucşă de ghidare; 14 — ax furcă; 15 

— şurub de fixare; 16 — cablu am¬ 
breiaj; 17 — resort de readucere; 18 

— furcă ambreiaj; 19 — placă de 
presiune; 20 — ştift elastic poziţio¬ 
nare; 21 — arbore cotit; 22 — bucşă 
de ghidare; 23 — simering; 24 — şu¬ 
rub fixare volant. 

Funcţionarea ambreiajului. în po¬ 
ziţie normală, placa de presiune 19 
apasă discul 7 pe suprafaţa volantu¬ 
lui 3, asigurînd astfel transmiterea 
mişcării de la arborele cotit al moto¬ 
rului la cutia de viteze; prin apăsa¬ 
rea pedalei de ambreiaj, cablul 16 al 
ambreiajului deplasează furca 18, 
care apasă rulmentul de presiune 8; 
în acest moment, prin intermediul 
unei diafragme are loc debreierea 
prin îndepărtarea plăcii de presiune 
de pe suprafaţa discului ambreiaju¬ 
lui — fluxul mişcării cinematice de 
la motor la transmisie şi roţi fiind în¬ 
trerupt. 

Discul de ambreiaj 7 este confec¬ 
ţionat din tablă subţire, din oţel arc, 
iar pentru transmiterea mişcării are 



Caracteristica 


Treaptă de viteză 
U iii IV 


Autoturism OLTCIT — Specia! (TA-1) 
Număr de dinţi pinioane 


(arbore primar) 

11 

18 

28 

34 

11 

Număr de dinţi pinioane 
(arbore secundar) 

59 

45 

48 

3S 

46 


Raportul de transmisie 

4,545 

2,500 

1,643 

1,147 

4,182 

Viteza corespunzătoare 
pentru 1 006 rot/min, 
ia motor, în km/oră 

5,18 

9,44 

14,36 

20,58 

5,84 


Autoturism OLTCiT — Club (TA-2) 
Număr de dinţi pinioane 


3 \\ 

1 r'7'v 

111 

■vj >4—- ■ ţ-l— - rj li 


^>^^1U-1 



20^ 

| 




v V 11 

= zf 


~~./. \ 



1 

i. 1 

i i 

wt 

x>l 



(arbore primar) 

11 ' 

17 

26 

32 

- 11 

Număr de dinţi pinioane 
(arbore secundar) 

42 

39 

39 

33 

46 

Raportul de transmisie 

3,818 

2,294 

1,509 

1,031 

4,182 

Viteza corespunzătoare 






pentru 1 990 rot/min, 
la motor, In km/oră 

8,55 

19,90 

18,68 

24,26 

5,98 


18 T7 16 


1 


TEHNIUM 9/1983 











prevăzute pe ambele feţe cîte o gar¬ 
nitură de fricţiune, 6, fixate prin ni¬ 
tuite. Este prevăzut cu un sistem de 
amortizare a vibraţiilor şi foiţelor 
torsionale ale arborelui cotit al mo¬ 
torului. Pentru aceasta, între butuc 
şi placă există posibilitatea unei 
mişcări reiative, prin intermediul 
unor resoarîe elicoidale. Placa de 
presiune 19 este un ansamblu care 
are un disc turnat din fontă, o dia¬ 
fragmă şi alte piese cu care se 
asamblează, fiind, fixată pe volant 
prin şase şuruburi. De asemenea, 
şase antretoaze fixează diafragma 
pe placa de presiune, această dia¬ 
fragmă confecţionată din oţel spe¬ 
cial fiind elementul- elastic ce" reali¬ 
zează efectiv debreierea. 

Alte aspecte privind întreţinerea şi 
exploatarea ambreiajului (control, 
reglaj joc ş.a.) vor 'fi prezentate ulte¬ 
rior. 

2. Gulia de" viteze. Autoturismele 
.„Oltcit" sînt echipate cu acelaşi tip 
de cutie de viteze,- „G“, care este 
montată pe majoritatea autoturisme¬ 
lor de serie „Citroen". Este de tip 
mecanic, cu patru trepte de viteză 
pentru mersul înainte, sincronizate, 
fără priză directă şi cu o treaptă de 
viteze pentru mersul înapoi (fig. 2). 
Comanda treptelor de viteză se face 
clasic, cu ajutorul unui levier cen¬ 
trai, amplasat la podea. Carcasa cu¬ 
tiei de viteze, în care se află arborii, 
roţile dinţate, rulmenţii ş.a. este co¬ 
mună cu diferenţialul, fiind confec¬ 
ţionată din aliaj de aluminiu turnat 
sub presiune. Este formată din două 
părţi, asamblate în plan longitudinal. 
Unele caracteristici tehnice mai im¬ 
portante ale cutiilor de viteze sîni 
date în tabeiui 1. 

Piesele componente ale cutiei de 
viteze se prezintă în figura- 3, după 
cum urmează: 1 — rulment de pre¬ 
siune; 2 — resort de readucere; 3 — 
carcasă, ambreiaj; 4 — simering; 5 — 
arbore de comandă; 6 — semicar- 
casă cutie de viteze; 7 — siguranţă; 
8, 21 — bile; S — obturator cauciuc; 
10 — cui spintecat; 11, 23, 25, 31 — 
resort; 12 — rotuiă; 13 — îevier se¬ 
lectare viteze; 14 — ax comandă; 15 

— furcă, de comandă; 16 — arbore 
primar; 17 — capac cutie viteze; 18 

— rondelă calibrată; 19 — rulment 
cu bile; 20 — piuliţă; 22 — deget-de 
cuplare; 24 — ans. piuliţă kilometraj; 
26 — cale de reglaj; 27 — rulment 
cu bile; 28 — pin ion viteza a IV-a; 29 

— ine! sincron viteze III—IV; 30 — 
butuc sincron viteze 111—IV; 32 — 
pastilă împingătoare; 33 — pastilă 
de frînare ; 34 — manşon de sincro¬ 
nizare; 35 — pinion viteza a IIl-a; 36 

— semiinele de reglaj; 37 — inel de 
menţinere; 38 .— pinion viteza a Ii-a; 
39 — pinion mers înapoi şi manşon 
sincron; 40 — rondele calibrate; 41 
pinion viteza I; .42 — butuc sincron 
i—ti; 43 — ine! sincron viteza a lî-a; 
44 — siguranţă; 45 — .rulment cu 
role; 46 — arbore secundar şi pinion 
de atac; 47 — obturator plastic; 48 

— inel sincron viteze I—II; 49 — rul¬ 
ment cu ace. 

Arborele primar 16 a! cutiei de vi¬ 
teze se sprijină In partea din faţă pe 
rulmentul cu ace .49, iar'în partea, 
'din spate 'pe' rulmentul 19, pe ei fi¬ 
ind solidare''cele cinci pinioane, co¬ 
respunzătoare fiecărei-trepte de vi¬ 
teză.-'' 

Arborele secundar 46. solidar cu 
pintenul de atac, .are montate liber 
pinioanele 28, 35, 38 şi 41, cores¬ 
punzătoare treptelor I—IV, şi două 
manşoane de'Sincronizare, 34 şi 39, 
cel de-a! doilea servind şi ca pinion 
de mers înapoi. Este sprijinit la par¬ 
tea din faţă şi spate pe rulmenţii 27 
şi, respectiv, 45. 

Lanţul cinematic a! pieselor în 
mişcare, .pentru fiecare treaptă de 
viteză, se prezintă în figura 4. 

Manşoanele de sincronicare 34 şi 
39, realizate după un brevet original 
„Citroen", este o construcţie aparte, 
formată din următoarele piese com¬ 
ponente (fig. 5): 1 — pinion recep¬ 
tor; 2 — dantură craboţi pinion re¬ 
ceptor, 3 — suprafaţa conică de sin¬ 
cronizare a pinionuiui; 4 — tampon 
unghiular ai inelului; 5 — rampe de 
sprijin ale inelului; 6 — suprafaţă 
conică a inelului de sincronizare: 7 



—- dantură cu craboţi a baladorului; 
8 — rampe de sincronizare ale bala¬ 
dorului; 9 — rampe de zăvorîre ale 
baladorului; 10 — manşon balador; 
11 — faţă de aşezare a degetului de 
cuplare pe inel; 12 — deget de cu¬ 
piare; 13 — bile de zăvorîre; 14 — 
resort de zăvorîre; 15 — suprafaţă 
unghiulară a butucului sincron; 16 

— butuc sincron; 17 — suprafaţă de 
aşezare a inelului cu degetul de cu¬ 
plare. 

Jocul lateral maxim admis pentru 
cele două manşoane de sincroni¬ 
zare, pentru vitezele i—II şi III—IV, 
este de 0,05 mm. Treptele de viteză 
(fig. 3) sînt realizate printr-un an¬ 
samblu de piese (două leviere şi o 
pîrghie de comandă) care acţio¬ 
nează un sistem clasic de două furci 
solidarizate pe două axe cu ştifturi 
şi de o a treia pîrghie pentru mersul 
înapoi, totul amplasat în partea su¬ 
perioară a cutiei de viteze. După 
-cum este normal, axele sînt autoblo- 
cante, pentru a nu permite cuplarea 
simultană a două viteze. 

■3. Diferenţialul. Mişcarea de la 
motor ia diferenţial (coroană) este 
transmisă succesiv prin următorul 
lanţ cinematic de piese: arbore de 
comandă ambreiaj — arbore primar 

— cupluri de roţi dinţate — arbore 
secundar şi pinion de atac (care 
face corp comun cu arboreie secun¬ 
dar). în figura 6 se prezintă piesele 
diferenţialului: 1 — fianşă arbore 
(planetar) de ieşire din diferenţial; 2 

— piuliţă de blocare; 3 — rulment; 4 

— siguranţă; 5 — simering; 6 — 
bucşă; 7 — rondelă de reglaj; 8 — 
rulment; 9, 10 — semicarcase cutie 
de viteze şi diferenţial; 11 — sigu¬ 
ranţă; 12 — coroană diferenţial; 13 

— carcasă sateliţi; 14 — şurub; 15 

— pinion satelit; 16 — pinion plane¬ 
tar. 

Calele de reglaj acoperă domeniul 
1,90—3,75, din 0,05 în 0,05 mm. în 
continuare, mişcarea este transmisă 
către axele planetare prin interme¬ 
diul a doi arbori de ieşire din dife¬ 
renţial (fig. 7), formaţi fiecare din 
următorul ansamblu de piese: 1 — 
siguranţă; 2 — bucşă; 3 — simering; 
4 — rulment: 5 — piuliţă de blocare; 
6 — arbore de ieşire diferenţial; 7 — 
prezerv 8 — piuliţă; 9 — şurub. 

4. Transmisia planetară. Este for¬ 
mată din doi arbori planetari care 
transmit mişcarea de la cei doi ar¬ 



bori de ieşire din diferenţial la roţile 
-motoare faţă ale autoturismelor. Ar¬ 
borii planetari au prevăzute la extre¬ 
mităţi două cuplaje homocinetice, 
care permit transmiterea în condiţii 
optime şi uniforme a mişcării la ro¬ 
ţile motoare, care sînt în acelaşi 
timp şi directoare. 

în figura 8 se dau piesele princi¬ 
pale ale unui arbore planetar: 1,2, 
10, 11 — colier; 3, 12 — burduf de 
etanşare; 4 — cap tripodă (cu 3 
axe); 5 — rotuiă; 6 — carcasă de an¬ 
trenare; 7 — garnitură de etanşare; 
8 — capac; 9 — arbore transmisie; 
13 — siguranţă; 14 --nucă; 15 — 
bilă; 16 — carcasă cu ferestre; 17 — 
fuzetă. 

Cuplajul 2 amplasat la ieşirea din 
carcasa cutiei de yiteze — diferen¬ 
ţialul este de tip TRIPODA, cu culi- 
santă şi trei galeţi, 7, protejat etanş 
prin montare în interiorul unui bur¬ 
duf de cauciuc, 4. Acest tip de cu¬ 
plaj permite transmiterea simultană 
a mişcării de rotaţie şi a mişcării de 


cu ii sa re axială, cît şi o deplasare 
maximă de 25° a arborelui planetar. 

■ Sn vecinătatea reţii, la cealaltă ex¬ 
tremitate a. arborelui planetar, se 
află un -cuplaj, 3, homocinetic, cu 
bile tip RZEPPA, montat de aseme¬ 
nea etanş în interiorul unui burduf 
de cauciuc, 5. Şase bile menţinute 
într-o carcasă cu ferestre asigură le¬ 
gătura între cele şase suprafeţe io- 
roidale ale unei nuci solidare cu .ar¬ 
borele planetar, către alte. şase su¬ 
prafeţe corespunzătoare ale unei 
carcase exterioare, solidară cu fu- 
zeta. Cuplajul cu bile permite o miş¬ 
care de flexiune a -roţii faţă de arbo¬ 
rele planetar, fiind un" ansamblu 
cosi _ 

montării lui încorporat în roată, fără 
a limita unghiul de braCare a reţii. 
Transmisia planeţară -de acest tip 
este folosită ia întreaga gamă de au¬ 
toturisme „Citroen" deoarece teSte 
robustă, rezistentă ia şobustl şl la-ne- 
reguiarităţiie căii de rulare,-!a frînări 
şi accelerări bruşte. 









totodată dacă amorsarea converto¬ 
rului se obţine cu o valoare mai 
mică decît cea din schemă pentru 
R, cu scopul micşorării timpului de 
încărcare. Se măsoară din nou I b şi 
dacă se depăşeşte limita de 1,8 A, 
se modifică valoarea lui C,. 

Cînd lampa fulger este folosită la 
reţea, R-i nu acţionează, fiind scurt¬ 
circuitată prin comutatorul S 2 . 

Trebuie totodată menţionat că în 
cazul creşterii valorii condensatoru¬ 
lui C, se impune creşterea puterii 
rezistenţei R,. Astfel, cînd.C, este, 
mai mare de 47 nF, R, va fi de 2—4 


Diodele D,, D 2 sînt diode cu sili¬ 
ciu, de orice tip, pentru tensiuni mai 
mari ,de 650 V şi curent de 1 A. 

Condensatorul C 3 lucrează în lo¬ 
cul condensatorului C, în cazul ali¬ 
mentării la reţea, valoarea sa mult 
mai mare ducînd la micşorarea 
apreciabilă a timpului de încărcare. 
Totodată, în acest caz economizorul 
nu funcţionează. 

Transformatorul de alimentare {fi¬ 
gura 7) şi protecţie faţă de reţea se 
execută pe tole M42, bobina L- 
avînd 4 800 de spire din sîrmă cu¬ 
pru-email 0 0,08 şi L 2 — 4 200 de 
spire din aceeaşi sîrmă. 

Se recomandă ca acest transfor¬ 
mator să nu fie înglobat în cutia 
lămpii pentru a nu-i mări greutatea 
şi gabaritul. 

Economizorul comportă ca . ele¬ 
ment de comandă releul RS, ale că¬ 
rui contacte rs 1 şi rs 2 normal în¬ 
chise conectează convertorul. La 
atingerea tensiunii de încărcare pe 
condensatorul CB, releul este acţio¬ 
nat şi alimentarea convertorului în¬ 
treruptă. Dioda Zener DZ, asigură 
corecta funcţionare a economizoru- 
lui şi în cazul scăderii tensiunii fur¬ 
nizate de baterii. 

în timpul încărcării, T, este închis, 
T 2 deschis, dioda DZ, scurtcircui¬ 
tată, iar T 3 închis. Prin- releu se asi- 


nominală şi la jumătate (30 J). 

Construcţia cuprinde următoarele 
părţi distincte: 

— circuitul de obţinere a înaltei 
tensiuni (cca 500 V), pentru alimen¬ 
tarea tubului fulger — figura 1; 

— economizorul — figura 2; 

— circuitul tubului fulger — fi¬ 
gura 3. 

înalta tensiune se obţine cu ajuto¬ 
rul unui convertor în contratimp for¬ 
mat din tranzistoarele T 1t T ? şi 
transformatorul Tr, a cărui tensiune 
de ieşire este aplicată unui dublor, 
ce este redresată şi apoi aplicată 
condensatorului principal, CB. 

Tranzistoarele T, şi + 2 sînt de pu¬ 
tere, cu germaniu (mai indicate în 
acest caz decît cele cu siliciu). Ele 
pot fi de orice tip, trebuind să co¬ 
respundă următoarelor caracteris¬ 
tici: tensiune de lucru minimă —25 
V, curent minim —3,5 A, putere mi¬ 
nimă —12 W, beta — 65—75. Tran¬ 
zistoarele se sortează să aibă ace¬ 
laşi beta. Ele se montează fiecare pe 
cîte un radiator din tablă de. alumi¬ 
niu de 60 x 60 mm, grosime 2 mm. 

Transformatorul Tr foloseşte ca 
miez o oală de ferită (pentru a ob¬ 
ţine gabarit minim), 0 26 x 16. Nu¬ 
mărul de spire este: 


LAMFA FULGER 
DE PUTERE MEDIE 




propartiM •- oi’.swcţja cerc 


gură totodată descărcarea conden¬ 
satorului principal, CB, prin rezis¬ 
tenţa de sarcină de 200...300 .ii 
(bobinată, minimum 3 W) pe poziţia 
deschis (ca în figură) după înceta¬ 
rea utilizării lămpii. 

Economizorul (figura 2) lucrează 
doar în cazul utilizării ca sursă de 
energie a bateriilor şi are două func¬ 
ţiuni: 

— întrerupe alimentarea la atinge¬ 
rea tensiunii de încărcare a conden- 
satprului lămpii, CB; 

— permite utilizarea lămpii pe 
do^ă trepte de putere, respectiv cea 


în cele ce urmează este prezen¬ 
tată schema electronică pentru rea¬ 
lizarea unei lămpi fulger de putere 
mijlocie, respectiv cu energia de 60 
J, cu alimentare de la baterii sau de 
la reţea şi cu economizor de ener¬ 
gie*. La această putere corespunde 
numărul director 25 pentru film de 
20 DIN. 

Alimentarea se face cu cinci bate¬ 
rii R20 de 1,5 V sau şase acumula¬ 
toare NiCd de 1,2 V cu o capacitate 
de minimum 0,8 Ah. Curentul de în¬ 
cărcare maxim solicitat de schemă 
este de 1,2—1,8 A, iar curentul ab¬ 
sorbit în stare încărcată este de cca 
50 mA (Ib). Curentul mediu de 
încărcare este de cca 0,8 A. în cazul 
alimentării de la reţea este necesară 
la intrare o tensiune alternativă de 
cca 175 V, obtenabilă printr-un 
transformator de reţea 220 V/175 V, 
care asigură şi protecţia faţă de re¬ 
ţea. - 

Timpul de încărcare la punerea 
sub tensiune cu baterii este de 
20—25 s şi scade sub 15 s pentru 
încărcările ulterioare primei declan¬ 
şări. în cazul alimentării de la reţea, 
timpul de încărcare scade sub 5 s. 

Selecţia modului de alimentare se 
face graţie comutatorului dublu, S 2 
(figura 1). Comutatorul simplu St 
serveşte conectării bateriilor şi asi- 


baterii 
+ 7,5 V 


Li — 2 x 21, sîrmă cupru-email 0 
0,5 mm; 

l — 2 x 10, sîrmă cupru-email<0 
0,2 mm; 

L 3 — 1 100, sîrmă cupru-email 0 
0,1 mm. 

S-au notat: i — început, m — mij¬ 
loc, s — sfîrşit. 

Coeficient Â L — 4 000. 

Bobinajul se face începînd cu L, 
pe miez. Bobina L 3 se lasă ultima şi 
se execută cu izolaţie între straturi. 

Ci. D,, D 2 alcătuiesc un dublor de 
tensiune, iar R, asigură amorsarea 
convertorului cînd CB este descăr¬ 
cat. 

Valoarea corectă a condensatoru¬ 
lui C, se determină prin încercări, 
astfel încît amorsarea convertorului 
să se facă la conectare, condensato- 
rul CB fiind descărcat complet, iar 
curentul de încărcare Ib să nu depă¬ 
şească 1,8 A în momentul conectării 
sursei de alimentare. O valoare re¬ 
dusă a lui C, duce la micşorarea cu¬ 
rentului Ib, dar comportă creşterea 
timpului de încărcare. Se verifică 


gură tensiune pe baza tranzistorului 
T4, astfel încît LED 2 este aprins, in- 
dicînd „încărcare". LED, este stins 
datorită diodei D,. Încărcîndu-se 
CB, se atinge la un moment dat în 
punctul A o tensiune suficientă pen¬ 
tru ca T, să se deschidă, ceea ce 
are ca urmare închiderea lui T 2 , des¬ 
chiderea lui T 3 şi anclanşarea releu¬ 
lui RS. Tranzistoarele T, şi T 2 alcă¬ 
tuiesc un circuit basculant (trigger) 
avînd pragul de basculare dat de 
DZ,. Dat fiind că în această stare T 4 
este închis, se stinge LED 2 şi se 
aprinde LED,, indicînd „gata de lu¬ 
cru". 

în poziţia II a comutatorului S 3 se 
asigură încărcarea la nivelul consi¬ 
derat maxim, de circa 490—500 V, 
căruia îi corespunde energia ma¬ 
ximă de 60 J. 

în poziţia I a comutatorului S 3 se 
deconectează convertorul la atinge- 


de la trafo 
reţea 


economizor 


După „Elektronikbastelbuch fur Fo- 
to-und Filmamateure", de Hagen Jaku- 
baschk — VEB Fotokinoverlag 1981. 


TEHNIUM 9/1983 


1 













rea pe condensatorul CB a unei ten¬ 
siuni mai mici, de circa 350 V, sufi¬ 
cientă pentru declanşarea lămpii, 
dar la putere redusă (30 J). 

Folosind lampa fulger la puterea 
redusă (în spaţii restrînse) se asi¬ 
gură atît ■■prelungirea duratei de folo¬ 
sire a bateriei, cît şi scurtarea cu 
circa 40% a timpului de încărcare, în 
acest caz se menţionează că becul 
indicator al lămpii nu va mai func¬ 
ţiona, utilizatorul avînd la dispoziţie 
însă cele două LED-uri. 

Releul folosit are ca tensiune de 
lucru 9 V şi rezistenţa bobinei de cel 
puţin 240 fi. 

T i> T 2 , T 3 , T 4 sînt tranzistoare npn 
cu siliciu, de orice tip, capabile să 
suporte curenţi de 100—500 mA şi 
avînd coeficientul de amplificare 
mai mare de 200. Diodele D 1 şi D 2 
sînt cu siliciu de joasă tensiune, ca¬ 
pabile să suporte curenţi de 0,5—0,8 
A. Dioda Zener este de 5,6 V. 


sincron 

LED-urile, indiferent de tip, vor avea 
Uf mai mic de 1,8 V. 

Circuitul tubului fulger este relativ 
simplu, urmînd să se acorde o aten¬ 
ţie deosebită izolaţiei, dată fiind ten¬ 
siunea mare de lucru. Se va verifica 
să nu existe legătură directă între 
cablul sincron şi circuitul de înaltă 
tensiune. Rezistenţa de izolaţie se 
va verifica de asemenea, ea nefiind 
acceptabilă decît pentru valori mai 
mari de 1 M 9 . Procurarea tubului; se 
va face concomitent cu procurarea 
oglinzii, fie de la un magazin cu 
piese de schimb, fie preluînd o 
lampă fulger mai simplă, fie demon- 
tînd-o de la un blitz scos din uz. 

Se va folosi un tub XB82—20 
(eventual XB 82—00) sau IFK 120. 

C 1 este condensatorul de amor- 


Si 

IA 



(3 straturi) 


sare; el se descarcă prin contactul 
din aparâtul de fotografiat şi prin in- 
ductanţa L v Amorsarea tubului se 
face graţie bobinei de amorsare BA, 
care furnizează un impuls de 6—12 
kV. BA se montează cît mai aproape 
de tub, firele de legătură cu acesta 
vor fi cît mai scurte, aeriene, cu 
mult spaţiu liber de jur-împrejur, 
pentru a evita transmisia nedorită a 
tensiunii de amorsare. 

Bobina de amorsare se poate pro¬ 
cura ca piesă de schimb, se poate 
reutiliza de la un blitz defect sau se 
poate construi conform schiţei din 
figura 5. 

Inductanţa L, se face din 25 de 
-spire sîrmă cupru-email 0 0,5 mm, 
iar L 2 din 1 500 de spire sîrmă cu¬ 
pru-email 0 0,06 mm, cu izolaţie în¬ 
tre straturi (cu folie izolatoare sub¬ 
ţire). După execuţie, bobina se ţine 
mai mult timp în ceară topită pentru 


îmbunătăţirea izolaţiei. 

începutul inductanţei L 2 se reco¬ 
mandă a se lega la electrodul de 
amorsare al tubului fulger. 

Bobina se fixează prin lipire (cu 
răşină epoxidică, de preferinţă), fi¬ 
ind exclusă orice prindere cu ele¬ 
mente metalice. 

Dacă nu este marcată polaritatea 
pe tubul fulger, ca principiu este 
bine de ştiut că electrodul mai mare 
este, de regulă, catodul pe care se 
apjică minusul tensiunii de lucru. 

în cazul preluării unei lămpi fulger 
existente, se va verifica atent polari¬ 
tatea la cablul de legătură. 

Autorul recomandă să se folo¬ 
sească o lampă blitz industrială con¬ 
struită doar pentru reţea, la care să 
se adauge circuitul de alimentare de 
la baterii şi economizorul. Desigur, 
se vor impune modificări, dar există 
marele avantaj al existenţei tubului, 
cutiei lămpii, bobinei de amorsare, 
cablului sincron eţc., fiind posibilă 
în marea majoritate a cazurilor şi re- 
folosirea condensatorului principal, 
CB. 

Circuitul de alimentare, economi¬ 
zorul şi bateriile se plasează într-o 
casetă separată, portabilă pe umăr. 
Cablul de alimentare de la reţea şi 
cablul lămpii se vor conecta la ca¬ 
setă cu mufe deosebite pentru a 
evita legarea greşită şi avarierea 
montajelor. 

în figura 3 s-au notat cu Ta buto¬ 
nul pentru declanşarea manuală şi 
cu BN un bec indicator cu neon. 

Realizarea mecanică a lămpii ful¬ 
ger rămîrp la latitudinea constructo¬ 
rului. 



Fiz. GH. BĂLUJĂ 


Fotoaparatul SOKOL 2 este produs 
de binecunoscuta firmă leningrădeană 
LQMQ. Cîteva caracteristici îi fac deo¬ 
sebit de interesant, motiv pentru care 
îl prezentăm cititorilor noştri. 

Aparatul lucrează pe format mic 
(36 imagini 24x36 mm) şi posedă un 
obiectiv nedemontabil 2,8/50 ce ac¬ 
ceptă filtre cu montură M55x0,75. Ob¬ 
turatorul este central, cu timpi între 
1/30 şi 1/500 s plus B. Punere la punct 
cu telemetru cuplat (0,8 m —vizi¬ 
bil în centrul vizorului cu corecţie de 
paralaxă. 

Aparatul dispune de un sistem de 
expunere automat, care stabileşte dia¬ 
fragma şi eventual timpul de expunere 
funcţie de lumina primită de la subiect 
şi sensibilitatea peliculei. Să urmărim 
cum funcţionează acest sistem. 

Fotograful alege (programează) tim¬ 


pul de expunere pe care îl preferă pen¬ 
tru subiectul său, apoi apasă pe de¬ 
clanşator. în funcţie de lumina ambian¬ 
tă, diafragma este reglată automat în 
domeniul 2,8—16. Dacă însă lumina 
este mult prea puternică, tot automat 
se micşorează timpul de expunere faţă 
de cel programat de fotograf, astfel 
ca expunerea săfie corectă, menţinînd 
diafragma 16. în mod similar, cînd 
lumina este mult prea slabă, aparatul, 
după ce a deschis diafragma pînă la 
2 ,8, măreşte şi timpul de expunere, 
în toate cazurile se afişează optic, 
în partea dreaptă a vizorului, timpul şi 
diafragma de lucru. în sfîrşit, dacă 
lumina este insuficientă pentru a per¬ 
mite o expunere corectă cu f/2,8—1/30, 
în vizor apare un indicator roşu, iar 
declanşatorul se blochează. Aşadar, 
este un sistem automat de expunere 


cu prioritatea timpului de expunere. 

Important de reţinut: parametrii ex¬ 
punerii se stabilesc în prima parte a 
cursei butonului declanşator. De a- 
ceea acest buton nu trebuie atins 
decît în momentul cînd aparatul este 
îndreptat spre subiect. 

Pentru lucrul automat se foloseşte 
o baterie PU 53 de forma unei pastile, 
cu tensiunea 1,3 V. Domeniul de tem¬ 
peratură în care este garantată funcţio¬ 
narea în acest regim este +5...+45°C. 

Există posibilitatea lucrului în regim 
manual, pentru toate diafragmele şi 
timpii de expunere, fără utilizarea ba¬ 
teriei. Atunci cînd se lucrează cu 
blitzul sau în cazul timpilor lungi de 
expunere (pe poziţia B) este obliga¬ 
toriu lucrul pe «manual». 

în fotografia alăturată sînt indicate 
cîteva părţi importante ale aparatului: 
butonul declanşator (1), lăcaşul bate¬ 
riei (2), filetul pentru declanşator flexi¬ 
bil (3), contactul blitzului (4), vizorul 

(5) , maneta de rebobinare a filmului 

(6) , reperul fix (7), scala diafragmelor 

(8) pe care este prevăzută şi poziţia A 
(automat), scala timpilor de expunere 

(9) , scala metrică (10), scala profun¬ 


zimii cîmpului (11), lentilele prin care 
lumina pătrunde la fotorezistor (12), 
fereastra în care se citeşte sensibilita¬ 
tea peliculei (13) şi inelul de reglare a 
acestuia (14). 

Cîteva caracteristici care trebuie a- 
vute în vedere la utilizare: 

— în regim manual, reglarea dia¬ 
fragmei şi timpului se face numai 
după ce s-a acţionat maneta de trans¬ 
port şi armare. 

— Inelele 8, 9 şi 14 vor fi reglate 
numai în poziţiile marcate de con¬ 
structor şi nu între ele. 

— Testarea bateriei se face astfel: 
se obturează fotorezistorul aplicînd 
capacul pe obiectiv, se reglează timpul 
1/500 şi diafragma pe automat (A), 
se acţionează butonul de test şi de¬ 
clanşatorul. în vizor vor fi indicate valo¬ 
rile — — (pentru timp şi diafragmă) 

16 

dacă bateria este bună. Valori mai 
mici impun schimbarea ei. 

în ansamblu, SOKOL 2 este un apa¬ 
rat de tip «compact», deosebit de 
operativ, ce poate oferi satisfacţii unei 
game largi de utilizatori. 


RGFHCHR0R1-5PEEI 


Realizarea fotografiilor direct după 
diapozitive color este posibilă folosind 
hîrtie reversibilă (Cibachrome, Agfa- 
chrome etc.) în cadrul unor procese 
normale de lucru pentru pozitive color, 
de regulă cu două băi. 

Procedeul AGFACHROM-Speed, 
respectiv AGFACHROM-Rapid, sim¬ 
plifică procesul de developare, reali¬ 
zarea unei fotografii putînd dura 15 mi¬ 
nute. Totodată se elimină influenţa 
negativă a schimbărilor de tempera¬ 
tură, developarea efectuîndu-se în- 
tr-un interval larg. 

Procedeul utilizează o hîrtie de plas¬ 
tic specială, livrabilă la dimensiunile 
standardizate între 13x18 cm şi 51 — 
61 cm. Pentru developare se foloseşte 
o singură soluţie denumită activator, 
soluţie care se achiziţionează gata 
preparată şi are o durată de conser¬ 


vare de cca un an. Temperatura de 
lucru este de 18—24°C. 

Mărirea şi expunerea se fac normal. 
Evident, aparatul de mărit trebuie să 
permită efectuarea corecţiei de cu¬ 
loare fie cu filtre, fie prin montarea 
unui cap color. 

După expunere, hîrtia este trecută 
într-o tasă cu activator pentru 90 de 
secunde. în primele 15—20 de secunde 
se mişcă hîrtia în soluţie sau se balan¬ 
sează tasa. Se spală fotografia cca 
5 minute în apă curgătoare, după care 
se usucă (în aer liber sau într-un dulap 
de uscare). 

Culorile rămîn neschimbate şi după 
uscare, ceea ce conferă avantajul veri¬ 
ficării corectitudinii filtrajului de co¬ 
recţie imediat după developare* cînd 
fotografia este udă. 


TEHN1UM 9/1 §83 


17 






cuprinde un electromagnet (simboli¬ 
zat prin litera. S) care acţionează 
printr-un sistem de pîrghii rotorul R. 
La fiecare impuls primit, efectro- 
magnetul îşi ,va atrage armăjtura şi ; 
vâ roti rotorul R cu un pal în felul 1 
acesta curentul de !a rotor va fi tri- i 
mis la alte contacte care vor aîi- i 
menta becurile corespunzătoare fie¬ 
cărei cifre. în figura 3 se evidenţiază 
acest lucru. în felul acesta selectoa¬ 
rele au rolul de a memora mecanic 
cifra (deoarece selectorul nu-şi mo¬ 
difică poziţia' rotorului decît dacă se 
comandă aceasta). In cazul nostru 
cifra 1, care reprezintă pe panou nu¬ 
mărul reprizei, se va păstra pînă ce 
apăsam pe clapa 5 a claviaturii şi 
dăm impulsuri selectorului S5. 

în figura 4 se arată modui în care 
se poate aduce fiecare cifră la zero, 

aceasta selectorul fiecărei cifre tre¬ 
buie să aibă cel puţin două rînduri 
de contacte, unul pentru afişai şi 
unul pentru anulare. Din construcţie 
selectorul are un contact CC acţio- 

dacă^ apăsam pe Bo, dator iţă Pon¬ 
oare'este confact" de aşteptare. 

. Cifrele de Sa afişa] sînt construite 
din segmente. Modul în care se 
leagă contactele selectorului la seg¬ 
mentele cifrelor este un lucru cu¬ 
noscut, folosind grile de codificare 
eu diode. 

Dacă dorim să folosim selectoa¬ 
rele pentru decodificare, se poate 
utiliza schema din figurile 5 şi 6. în 
această situaţie, selectoarele trebuie 
să aibă 5 rînduri de contacte, din ■; 
care un rînd îl folosim pentru adu¬ 
cere la zero, conform figurii 4. 

în figura 5 am numerotat segmen¬ 
tele unei cifre cu L^-L?. Folosind 
aceste notaţii, în figura 8 se arată 
modul cum segmentele avînd becuri 
în interior şe leagă ia contactele se¬ 
lectorului. în această figură p© ori¬ 
zontală sînt contactele "care cores¬ 
pund cifrelor 1...N, iar pe verticală 
cele patru rînduri de contacte ale : 
fiecărui selector. Curentul este adus 
la fiecare contact în parte de rotorul 
R (fig. 3), care are cîte o- secţiune 
pentru fiecare rînd de contacte. 

MOŢĂ: Discul telefonic se poate 
înlocui cu un buton de sonerie. în 
felul acesta putem realiza Impulsuri 
prin apăsarea de mai multe ori pe 
buton. 

MATERIALE NECESARE: 

— 5 selectoare telefonice cu cîte 5 
rînduri de contacte; 

— disc telefonic sau buton sone¬ 
rie; 

—■ 5 butoane sonerie pentru adu- : 
cere la zero a afişajului; 

— becuri pentru afişa] 7 x 5 = 35 
bucăţi; 

— redresor ia 24 V. 

Dimensiunile şi estetica panoului 

depind de ceea ce dorim să reali¬ 
zăm. La tabela construită de mine 
am scobit în lemn locaşe pentru be¬ 
curile segmentelor şi am pus o folie 
de plastic transparent peste întreaga 
suprafaţă. în felul acesta se vedeau 
doar segmentele luminate. 


MSRCEÂ SQRCOIU, torni 
. Sraşov ' j a S4 
pund 

Pentru comandă am folosit un disc beia 
telefonic vizibil în figura 2. Fiecare torul 
cifră de pe panou am notat-o cu ci- ceea 
fre de ia 1 la 5. în partea dreaptă a să fa< 
figurii se vede pupitrul de comandă. să d( 
Deoarece avem cinci cifre pe care j (5 
trebuie să le . comandăm, avem ne- dacă 
voie de cinci legături între cifră şi (care 
discul telefonic. Claviatura de iă apăs* 
aparatul de radio „Mamaia" cores- descf 

f )unde foarte bine situaţiei noastre. C2. î 
n figura 1 este apăsată, clapa 4, curer 
deci impulsurile de la discul telefo- care 
pic vor fi trimise ia cifra a patra de rui 2. 
pe panou. fra 1, 

în figura 2 se arată modul în care toruli 


O aplicaţie interesantă a selectoa¬ 
relor (mărci) telefonice o constituie 
comanda unei tabele de afişaj. în 
general, o tabelă de afişaj cuprinde 
mai multe grupuri de cifre care pot 
reprezenta scorul, numărul reprizei, 
terenul, jucătorul etc. Avantajul unei 
tabele de afişaj cu selectoare este 
că permite adunarea punctelor. 
Dacă scorul s-a mărit cu un punct la 
o echipă este suficient să adăugăm 
la scorul respectiv cifra 1. în mod 
asemănător se poate face adunarea 
cu 2, 3, 5 sau alte cifre, acţionînd ca 
ia comanda unui minicalculator. De¬ 
oarece selectorul este, de fapt, un 
motor pas cu pas, pentru, comanda 
lui putem folosi discul telefonic sau 
întrerupătoare. 

Pentru exemplificare, în figura 1 
am arătat un panou cu cinci cifre. 


Scoruî 


Spre segmentele cifrei 1 
























([ORD Fin 
(U DIODE 
UDRItDP 

OVIDIU ANDRĂŞESCU, 

Timişoara 

Montajul propus rezolvă problema 
acordului brut-rapid şi a acordului 
fin-eficient la televizoarele cu circuite 
integrate, unde trecerea de pe un 
canal pe altul se face cu 4—6 taste 
plus potenţiometrele respective, de 
obicei incomode de manevrat şi ne¬ 
fiabile din cauza sistemului mecanic 
de deplasare a cursorului. Singurele 
comutatoare care mai rămîn sînt cele 
pentru alegerea benzii: 1+ II, III sau 
IV+V, adică FIF sau UIF. 

Rl = R2—potenţiometru dublu, liniar 

R3=R4; 

R3 — potenţiometru liniar; 

R4 — potenţiometru liniar, semi- 
reglabil; 

Ul+U2+U3=Umax. 

Notăm: (R3x R4)/(R3+R4) = RAF. 
Considerăm: R4=MIN=>RAF==0 O.. 


Ui = 1 x Rl; 

U2=l x R2; 

U3=lxRAF=0 

Acţionînd cursorul lui R3, tensiunea 
în punctul 3 nu variază (R3 este scurt¬ 
circuitat de R4). 

Acţionînd cursorul lui Rl —R2, ten¬ 
siunea în punctul 3 variază între 0 şi 
U max. 



Considerăm: R4=MAX=>RAF=0,5x 
R3 

RAF«R1='»U3£(U1 + U2) 
cursorul lui R3 la mijloc. 

Ui =1 x Rl; 

U2=lxR2; 

U3=lx RAF. 

Mişcînd cursorul lui Rl—R2, ten¬ 
siunea în punctul 3 variază între 
1x0,5x RAF şi Umax— (1x0,5x RAF). 

Pentru o poziţie fixă a lui Rl —R2, 
acţionînd cursorul lui R3, tensiunea 
în punctul ? poate fi variată faţă de 
poziţia de mijloc a lui R3cu+(0,5xU3). 
Dar pentru că U3«(U1 + U2), rezultă 
variaţii fine de tensiune, peste sau 
sub tensiunea deja existentă în punctul 
3, tensiune ce a fost stabilită anterior 
cu ajutorul lui Rl —R2. 

Deci Rl —R2 realizează acordul brut, 
iar R3 acordul fin, posibilităţi care 


însumate pot varia tensiunea în punc¬ 
tul 3 de la 0 la Umax. 

R4 are rolul de a stabili mărimea 
plajei de reglaj fin (U3) între 0 şi 
(IX0.5XR3). 

EXEMPLU DE VALORI 

Rl — R2=100 KS1; 

R3=R4= 2 ka; 

Umax = 10,1 V. 

Pentru R4=2 K&, cu ajutorul lui 
Rl —R2 putem avea în punctul 3 orice 
tensiune între 0 şi 10,1 V cu posibilita¬ 
tea unor variaţii fine de +0,05 V în 
jurul oricărei valori de tensiune, cu 
ajutorul lui R3. 

Pentru R4 .2 kil, intervalul +0,05 V 
se reduce şi mai mult, reglajul deve¬ 
nind şi mai fin. 




DETECTOR MJF 


In ultimul timp, modulaţia de frec¬ 
venţă sau de fază (M.F) a cîştigat o 
mare popularitate în rîndurile ra¬ 
dioamatorilor de unde ultrascurte. 
Dar mulţi radioamatori folosesc ca 
detector de modulaţie de frecvenţă 
sau de fază sistemul de demodulaţie 
cu circuit oscilant dezacordat. Acest 
sistem de demodulaţie este cel mai 
simplu de realizat deoarece folo¬ 
seşte un detector de modulaţie de 
amplitudine. Astfel, pentru asculta¬ 
rea emisiunilor modulate în frec¬ 
venţă (fază) este necesar numai să 
dezacordăm puţin receptorul faţă de 
semnalul recepţionat. Deoarece 
flancurile curbei de rezonanţă a 
unui circuit acordat nu sînt liniare, 
acest mod de demodulaţie este în¬ 
soţit de distorsiuni neliniare. 

Pentru a înlătura neajunsurile 


Prezentăm o masă rabatabilă, care 
se combină cu un raft pentru cărţi 
fără să ocupe mult spaţiu atunci 
Cînd este strînsă. 

Pentru a fi o construcţie solidă, a 
fost prevăzută o structură de sprijin 
în x, care are avantajul de a fi este¬ 
tică şi robustă. Construcţia în pozi¬ 
ţia strînsă este prezentată în figura 

1, iar în varianta deschisă în figura 

2, în care se află şi detaliile. 

Să analizăm pe scurt punctele mai 
deosebite evidenţiate în medalioane. 
Pentru blocarea în poziţia strînsă a 
mesei se utilizează un zăvor cilin¬ 
dric, glisant, asigurat de un holzşu- 




menţionate prezentăm un demodu¬ 
lator de M.F. simplu de realizat, de¬ 
numit „discriminator de frecvenţă cu 
două circuite cuplate" sau demodu¬ 
lator de frecvenţă diferenţial. 

Deoarece acest tip de demodula¬ 
tor necesită o limitare prealabilă în 
amplitudine a semnalului aplicat la 


rub montat în grosimea scînddrii 
verticale. Evident că pot fi Utilizate 
şi alte modele de blocare, după ima¬ 
ginaţia constructorului. 

Balamalele se îngroapă în lemn 
pînă ia nivelul feţei pentru a putea 
avea un finisaj superior; în acelaşi 
scop se efectuează şi o chituire cu 
chit de cuţit. în rest, construcţia nu 
are dificultăţi de realizare. Grosimile 
scândurilor utilizate sînt de 20—25 
mm pentru partea verticală, piciorul 
rabatabil şi raftul de bază, şi 10—20 
mm pentru blatul mesei (cel mai 
convenabil este de a realiza blatul 
din placaj de esenţă tare). 





j 11 1 


+ 9V 

0 



f/220 



Dl 


L3 

ts 

:UÎr IH 

TL 

56 Kil 


.(-r 


demodulator, a fost necesară folosi¬ 
rea unui etaj suplimentar amplifica¬ 
tor. 

înfăşurările L, şi L 3 au cîte.100 de 
spire conductor ‘ 0,1 CuEm. înfăşu¬ 
rarea L 2 are 2 x 15 spire din acelaşi 
conductor. Acordul (fără aparatură 
specială) se face după minim de „fî- 


şîit“. Se folosesc transformatoare de 
frecvenţă intermediară de 470 kHz 
de la receptoarele „Milcov", „Pescă¬ 
ruş" etc. 

Intrarea detectorului se conec¬ 
tează la secundarul ultimului trans¬ 
formator F.l. din receptorul cu M.A., 
unde se face detecţia de M.A. 


masa rdddtrdild 


J 7 Ş + . 




305^-1 


TEHNIUM 9/1983 




PENTRU CERCURILE 
TEHNICU-IPLIMTIVE 


' iHlfl 

(Sil IS1|| 


SEÂTE-BOABD 


Tot mai mulţi copii şi adolescenţi 
preferă planşa pe role — skate- 
board — patinelor cu rotile sau bici¬ 
cletei: ea este mai uşor de trans¬ 
portat, foarte maniabilă, simplă şi . 
ieftină, atrăgătoare prin noutate şi 
performanţele pe care le permite pe 
asfaltul trotuarelor. 

Skate-board-ul este asemănător 
surfului, dar la acesta se foloseşte o 
scîndură de cîteva ori mai mica, pe 
care sînt fixate punţile cu role cau- 
ciucate. Folosirea va părea dificilă la 
început, dar deprinderea deplasării 
numai cu mici înclinări ale corpului 
se va forma curînd. 

Prezentăm în continuare o soluţie 
constructivă simplă (fig. 1). 

Planşa se confecţionează din pla¬ 
caj de 12—15 mm grosime. Capetele 
ei se rotunjesc, se teşesc muchiile şi 
apoi se vopseşte într-o culoare vie. 

Mecanismul de rulare se compune 


din puntea anterioară şi puntea pos- 
terioară. De precizia executării lor 
vor depinde siguranţa mersului, sta¬ 
bilitatea şi maniabilitatea ansamblu¬ 
lui. Cele două punţi se prind pe 
planşă cu cîte patru şuruburi M6 cu 
cap zenc. Axele şi rolele sînt iden¬ 
tice pe fiecare dintre punţi. Axele se 
vor executa din OLC 45 sau 31 
CMS10. 

Rolele se obţin prin vulcanizarea 
cauciucului pe miezurile de duralu- 
miniu. în interior se presează cîte 
doi rulmenţi seria 602(603). Aceştia 
se pot procura de la magazinele cu 
piese de schimb penţru aparatele 
electrocasnice (mixere,’aspiratoare). 
Folosirea altor rulmenţi duce la mo¬ 
dificarea corespunzătoare a cotelor 
axului şi jantei rolei (fig. 3). între 
rulmenţi există o bucşă interme¬ 
diară. 

Puntea anterioară (fig. 4) este măi 


Irig, MARIAN VELGEA 

complexă datorită misiunii de a rea¬ 
liza rotirea axei cu role în jurul unei 
axe înclinate. Astfel se asigură ca 
prin deplasarea centrului său de 
greutate, pilotul să modifice direcţia 
de rulare. Piesa de bază a punţii, 
este articulaţia cu ajutorul căreia 
mecanismul direcţiei se fixează pe 
planşă. Vom prezenta două variante 
de realizare. 

1. Construirea prin frezare, 
dintr-un oţel sudabil, a pieselor A şi 
B date în figura 5. Piesa A se va 
suda pe talpa de prindere pe planşă 
(D), iar piesa B va fixa axul rolelor 
prin şuruburi M5. între cele două se 
interpune o piesă de cauciuc. Axul 
C, în jurul căruia pivotează piesa B, 
se va realiza conform desenului. 
După montarea articulaţiei, axul va 
fi asigurat cu un şplint. 

Este obligatorie respectarea pozi¬ 
ţionării sale la 35° faţă de planul de 


aşezare. 

2. Construirea articulaţiei din 
piese de tablă asamblate prin su¬ 
dare. Desenele de execuţie sînt date 
în figura 6. în acest caz şi axul role¬ 
lor se fixează pe piesa B tot prin su¬ 
dare. Ca material se poate folosi 
bandă sau tablă de oţel cu grosimea 
de 2,5—3 mm. 

Puntea posterioară este mai sim¬ 
plă. Varianta de obţinere prin fre¬ 
zare este dată în figura 7. Piesa E 
asigură fixarea axei rolelor şi prin¬ 
derea punţii la planşă. Ea se su¬ 
dează pe placa de aşezare. Con¬ 
strucţia din tablă se face după dese¬ 
nele din figura 8. Se procedează ca 
la varianta corespunzătoare a părţii 
anterioare. 

în încheiere, cîteva sfaturi utile 
mai ales la început: 

— se va învăţa deplasarea pe su¬ 
prafeţe asfaltate, cu înclinare mică; 

— se vor evita căderile şi se va în¬ 
văţa mersul pe o direcţie; 

— se va încerca să se realizeze o 
relaţie între poziţia centrului de gre¬ 
utate şi bracajul axei punţii ante- 

- rioare; 

— poziţia pe planşă este cu o la¬ 
terală pe direcţia deplasării şi cu ge¬ 
nunchii aproximativ pe verticalele 
axelor cu role. 

‘ BIBLIOGRAFIE: 

1. „Modelist konstruktor", nr. 
4/1979; 

2. Revista A.B.C. 



20 


TEHNIUM 9/1983 
















a 



. V . 


CUPA U.T.C 

LA RADIOAMATORISM 


în perioada 26—28 august 1983, 
municipiul Piteşti a găzduit finala pe 
ţară a Cupei U.T.C. la radioamato¬ 
rism (telegrafie sală şi radiogonio- 
metrie), organizată de C.C. al U.T.C. 
în colaborare cu Federaţia română 
de radioamatorism. 

Deşi aflată la prima ediţie, compe¬ 
tiţia a constituit o reuşită deplină, 
realizîndu-se o largă participare a ti¬ 
nerilor din toate judeţele ţării, cu o 
bună pregătire competiţională, între¬ 
cerile desfăşurîndu-se într-un înalt 
spirit de sportivitate şi cu rezultate 
tehnice dintre cele mai bune. 

.în urma stabilirii rezultatelor pe 
probe, au fost desemnaţi următorii 
cîştigători': telegrafie sală: locul I — 
Ailincăi Manuela — judeţul Bacău; 
locul II — Limona Stelică — judeţul 
Constanţa; locul III — Varlam Valen¬ 
tina — municipiul Bucureşti; pe 
echipe: locul I — municipiul Bucu¬ 
reşti; locul II — judeţul Constanţa; 


locul III — judeţul Timiş. 

Radiogoniometrie: grupa fete: lo¬ 
cul I — Bîrleanu Gabriela — judeţul 
Galaţi; locul II — Meleghiuş Elena 
—judeţul Buzău; locul III — Dinu 
Nicoleta — judeţul Buzău; grup* 
băieţi: locul I — Radu Manuel; locul 
II — Constantin Daniel — judeţul 
Argeş; locul III — Varga Gyorgy — 
judeţul Satu Mare; pe echipe: locul I 
— judeţul Galaţi; locul II — judeţul 
Satu Mare; locul III — judşţu! Bu¬ 
zău. 

Cîştigătoare a Cupei U.T.C. la ra¬ 
dioamatorism a fost desemnată 
echipa judeţului Bacău; locul II — 
judeţul Satu Mare; locul III — jude¬ 
ţul Galaţi. O menţiune specială pen¬ 
tru modul în care gazdele, Comitetul 
judeţean Argeş al U.T.C. şi comisia 
judeţeană de radioamatorism, s-au 
preocupat pentru buna desfăşurare 
a întrecerilor. 


• Grupajele: Caratele inteli¬ 
genţei româneşti — Priorităţi 
ştiinţifice mondiale româneşti — 
Preocupări ale medicinei legale • 
Rachete balistice cu capete mul¬ 
tiple • Industrializarea spaţiului 
cosmic • “Arhivele" sistemului 
solar • Întîlnire de gradul III... cu 
omul de Neanderthal • Automo¬ 
bilul de buzunar • Astrologia — 
o falsă ştiinţă • Triunghiul Ber- 
mudelor • Jocuri ST, teste, anti¬ 
cipaţie • Explorarea planetei 
Marte • Artă computerizată • Un 
motor din material plastic • Pre¬ 
ludiu la zborul interstelar • Mo¬ 
zaic sexologie o Varietăţi, ST 
Glob. 












OIRT/CCIR 


KF124, BF180, BF224 


Multe radioreceptoare au constituit 
blocul UUS după norme CCIR, adică 
pot recepţiona gama de frecvenţe cu¬ 
prinsă între 88 şi 108 MHz, dar sînt în 
exploatare în zone cu emiţătoare ce 
lucrează după norma OIRT (66—73 
MHz). 

Cu adaptorul din schema alăturată 
se poate rezolva această situaţie. A- 
daptorul este de fapt un convertor 


cei 7 MHz lăţime de bandă (66-73) 
se transpun conf. tabelului. 

Bobinele se construiesc pe carcase 
cu diametrul de 6 mm, cu miez pen¬ 
tru UUS, astfel: 

tj=2+2 spire CuEm 0,35 L =5 spire 
CuEm 0,8; L =8+4 spire CuEm 0,3; 
L 4 =5 spire CuEm 0,8; L g =1+1 spire 
CuEm 0,5. 




f. 

f 

f. . 

1 

osc 

ieşire 

66-73 

21,5 

87,5 - 94,5 


35 

101 -108 


160,5 

94,5 - 87,5 


174 

108 -101 


autooscuator. Circuitul de la intrare 
este acordat în mijlocul benzii 66— 
73 MHz, iar circuitul de la ieşire în 
mijlocul benzii 88—108 MHz. Atrt in¬ 
trarea cît şi ieşirea pot fi cuplate cu 
impedanţe de 75 sau 300 XL 
In funcţie de frecvenţa oscilatorului, 


Alăturat sînt prezentate circuitul im¬ 
primat şi dispunerea pieselor pe cir¬ 
cuit. 

«RADIOTECHNIKA». 6/1983 


MICRO-T.\ 


Un microemiţător modulat în frec¬ 
venţă cu putere de cîţiva miliwaţi poate 
fi utiiizat ca element auxiliar în comuni¬ 
caţii ia mică distanţă (acordarea şi 
orientarea unei antene, lucrul în altă 
încăpere etc.). Etajul emiţător are în 
componenţă un tranzistor BF 194 
(BF 214, BF 215, BF 190 etc.) şi un 
circuit oscilant, în care bobina (pentru 
144 .MHz) conţine 6 spire CuEm 
0 0,6—0,8 mm bobinate cu pas 0,5 mm 
pe un diametru de 6 mm (fără carcasă). 
Acordul exact pe frecvenţa dorită se 
obţine din trimer. 


Dacă etajul nu oscilează, se micşo¬ 
rează valoarea rezistenţei (820 XI) 
din emitor pînă la 510 XI. Antena este 
un fir de 25 cm lungime. Etajul cu 
tranzistorul BC 148 (BC 107 etc.) este 
amplificator de microfon. 

Recepţia se poate face cu un recep¬ 
tor de trafic sau într-un receptor cu 
superreacţie. 

«LE HAUT-PARLEUR», 
1 433/1873 


4700 ■£» 3300 Q .> 270&F 
47uF pr T < 

iL 1Mfî t 

V _4AAA/*>—I 


C4 LoL J rj 7 O 

hh Li ®ri r1 

C3 C2FTC1 

j-K-./i HI- 


T 

300XÎ 


L 

m 111IIi H 

■feăagpA- 

r— 




Recepteur N*2j 


Sînt unele aparate care funcţio¬ 
nează cu 6 V, dar urmează a fi ali¬ 
mentate de ia un acumulator de 12 
V. Această operaţie poate fi efectu¬ 
ată cu un reducător de tensiune 
prevăzut cu un circuit MA 7805. 


în schemă C = IC® ^F, Ca = 50 #iF, 
R, = 100 fi, R : = 18 n. 

Circuitul MA 7805 are capsulă 
notată după cum apare îr schemă. 


1 4 

T T 



TEHNiURA 9/1983 























TERMISTOARE 

Termistoarele sînt, de fapt, nişte 
rezîstoare ia care rezistenţa electrică 
variază foarte mult cu temperatura, 
fn funcţie de modul de variaţie al 
rezistenţei există două tipuri mari de 
termistoare: cu coeficient de tempera¬ 
tură negativă NTC şi cu coeficient de 
temperatură pozitivă PTC. 

Variaţia rezistenţei unui termistor 
de tip NTC şi a unuia de tip PTC se 
vede în figura 1. 

Termistoarele NTC 

Termistoarele NTC se fabrică din 
oxizi de Cr, Ni, Mn, Fe a Co, care devin 
semiconductor! prin adăugare de Ti 
sau U şi coacere în cuptoare la o tem¬ 
peratură de peste 1 000°C. între rezis¬ 
tenţa termisîorului şi temperatură exis¬ 
tă relaţia: 

B 

(1) R Ţ =AeT 

unde: A=constanta ce depinde de 
forma termisîorului; e=2,718; 8=con- 
stanta exprimată în Kelvin» care de¬ 
pinde de material şi formă; T=iempe- 
raîura, exprimată in Kelvin; R Ţ = re¬ 
zistenţa termisîorului ia temperatura 

Dacă facem unele ealcuîe, înlocuiri 
şi dacă notăm 0 ^=—j 2 , atunci rela¬ 
ţia (1) devine: 

(2) P T — ^ 25 '- C ' © aJiT 

unde ^25*0 este r ' ez ‘ ster ^ a termisto- 
tuIuj la temperatura de 25°C. 

în cataloage se specifică rezistenţa 
termisîorului la :25°C, precum şi con¬ 
stanta B. Se pot calcula deci valorile 
rezistenţei unui termistor ia o anumită 
temperaturi. Astfel^ dacă luăm din 
catalogul I.C.E.P. (Întreprinderea de 
componente electrice pasive Curtea 
de Argeş) valoarea B a termisîorului 
tip Ti 4001, găsind 8 =--3 300 K, precum 
Şi rezistenţa lui ia 25°C=1 000 Jl, vom 
putea afla valoarea sa ia temperatura 
de 85*C, de exemplu. Calculul fiind 
greoi, exorasia fiind exponen¬ 
ta a s-s «tocmit graficul din figura 2 
şi din care găsim raportul 
R25 

—-"«5,5 pentru temperatura de 85" C, 
“t 

'Faptul câ temperatura lermistoruiui 
variază de ia valoarea mediului am¬ 
biant la o alta, în general mai mare, 
se datorează sau creşterii eventuale 
a temperaturii acestui mediu ambiant 
de ia o valoare la alta, sau este urmarea 
trecerii curentului prin termistor. în 
primul caz, 'termistorul se poate, de 
exemplu, utiliza ca traducior în insta¬ 
laţia de măsură a temperaturii apei 
de răcire la autoturisme, iar în al doilea 
caz ca stabilizator de curent în cir- 
cuîtui de încălzire al tuburilor electro¬ 
nice legale In serie, ori ca stabilizator 
de curent în montajele cu tranzîstoare, 

In circuitul bobinelor de deflexie ale 
receptoarelor de televiziune etc. 

Termistoarele PTC 

Acestea au coeficientul de tempera¬ 
tură pozitiv şi se deosebesc de cele 
de t«p NTC prin aceea că rezistenţa 
lor creşte cu temperatura. Tehnologia 
de fabricaţie este asemănătoare, dife¬ 
rind doar componentele, care In acest 
caz slnt şiruri de bariu cu titan, stron- 


Fiz. MIRCEA SCHMOL 

ţiu etc. în general se utilizează ca tra- 
ductoare sau ca protecţii, de exemplu, 
la scurtcircuit. în acest din urmă caz, 
curentul în termistor creşte, tempera¬ 
tura sa creşte şi, ca urmare, creşte 
foarte brusc şi rezistenţa electrică 
(fig. 1), executînd astfel protecţia. 

Industria românească fabrică cîteva 
tipuri de termistoare NTC. Cîteva din¬ 
tre caracteristicile lor le dăm mai ios: 

Termistoare de uz general 

A) disc, neprotejate, tip TG 1 000 

B) disc, protejate prin lăcuire, tip 
TG 1 100 

C) disc, montat în capsulă, tip TG 
6 000 


Sl M aMl 1 


va tipuri de varistoare, ale căror cîteva 
date mai importante sînt: 

tip VG 1127 (VG 1 027) 

Curent nominal — 2 mA; 

Tensiune nominală — 56V, 68V, 

82 V, 100V, 120V; 

Tensiune de vîrf în impuls— 180V, 'wQ 
21OV, 250V, 300V, 360V. 

VG 1 129 (VG 1 029) 

Curent nominal — 2 mA; 

Tensiune nominală — 150V, 180V, 

220V, 270V; 

Tensiune de vîrf în impuls— 450V, 

550V, 650V, 800V. 

VG 1137 (VG 1 037) 

Curent nominal — 3 mA; 




2000 


4000 


nale de Cu cositorit sau argintat şi 
sînt izolate cu răşini. 

Se marchează după un cod de culori 
după cum urmează: 

TG 6 OOl}""™ îl 6 005}» ortot:aliu 


b(kJ 


TG 1 1131 


.fverde 


TG 1*1021 
TG 6 002J roşu 
TG 1 1061 
TG 6 006.* 


-albastru 


131 

TG 6 013/ m 
TG 1 150) 

TG 6 050J V 
Termistor cilindric neizoiat tip 
4 001; 

R 25°C (I1) ~ 1 000 ^ S—3 300 K; 
! nom - 300 mA; l max _ 400 mA; 

% m - ,2 ’ 5V ± 10O/ -' 

_ R 25—„ 


jtip TG 

! . 

1001 
1101 

*6 091 
i 

h 092 
li 102 
>6 092 

1005 
li 105 
(6 005 

1006 

1 1 106 

f 6 006 

li 013 j 1 050î 
11113 >1 1501 

{6 013 Î6 050) 

1*250 m 

i ion. 

\ im 

jsiil 


J 130x1 ÎSIOrti 

i®» 


’t- - - 

J. , „, 


ţ f | 

13 300 |ă§S5i 

lp utere nominală 
(disipată 

|CW) 

î4d,75"'\ 

* o,s 
' * 0,6 

* _ 

1 @,75 

f 0,i 

. .. 

1 1 

j 0,75 

1 0,75 
JL- - 

Tî ~ 

$ ©,75 

f 0,75 i 1 
, 9,6 | 0.751 

1 0,6 ţ 0,75 j 


Tensiune nominală—15V, 1.8V, 22V, Tensiune de vîrf în impuls — 60V. 

27V, 33V, 39V, 47V, 56V, 68V, 32V, 70V, 80V, S0V. 110V. 120V, 15QV, 170V) 
10OV; 200V, 230V. 

Marcarea se face în clar. 


VARISTOARE 

Varistoarele sînt rezîstoare ia care 
rezistenţa electrică descreşte cu ten¬ 
siunea aplicată. Sînt deci tot elemente 
neliniare. Se fabrică din carbură de 
siliciu într-o tehnologie asemănătoare 
în mare cu cea a termistoarelor. Se 
acoperă cu un lac de protecţie. între 
tensiunea aplicată şi curentul ce stră¬ 
bate termistorul există relaţia: !=C.U^ 
unde: l=curentul în (A); C=constanta 
ce depinde de materialul utilizat; U= 
tensiunea aplicată;# =coeficientu! de 
neiiniaritate (#>1). 

Rezultă că ia aplicarea unei tensiuni 
mici şi curentul care traversează va- 
risîorui va fi mic, iar la o tensiune mai 
mare curentul creşte mai repede decît 
tensiunea, iar rezistenţa va scădea. 
Referindu-ne numai ia tensiune şi 
rezistenţă, rezultă că rezistenţa se 
micşorează cu cît tensiunea creşte. 

Varistoarele pot fi utilizate aîît în 
circuite de curent continuu şi alterna¬ 
tiv, cît şi în regim de injpalsurî şi nu 
prezintă inerţie. Sînt mfrebuînţafe în 
etaje de stabilizare, de limitare, pro 
tectie îa supratensiuni etc. 
mduştria românească produce cîte- 


MTWTt 

UTIL? 

Chim. SÂN SERACU 

ESENŢE NATURALE PENTRU LI¬ 
CHIORURI 

Esenţele se prepară prin extracţie 
în alcool etilic. Pentru aceasta se 
amestecă toate componentele 
într-un borcan cu dop cu ghivent şi 
se ţin îa temperatura camerei, agi- 
fînd din timp în timp, 14 zile. 

Esenţe de citrice (lămîf, portocale, 
mandarine, grapefruit). Se introduc 
în borcan 4 părţi coji mărunţite, 5 
părţi alcool etilic 98% şi 2 părţi apă. 
Pentru a nu se obţine o esenţă 
amară, este necesară îndepărtarea 
părţii interioare (albe) a cojilor. 

Esenţa da efafid© se obţine ames¬ 
tecând în borcan 2 părţi stafide, 7 
părţi alcool etilic 98% şi 3 părţi apă. 

Esertfs de vanilie se obţine dacă 
se introduc în borcan 2 părţi vanilie 
mărunţita, 50 părţi alcool etilic 98% 
şi 40 părţi apă. 


Pentru a se prepara lichiorul..din/ 
aceste esenţe, 20 g esenţă se dilu¬ 
ează jn cca 300 cm 3 alcool etilic 
98%. In paralel se prepară un sirop, 
prin fierbere, din 400 cm 3 apă, zahăr 
după gust şi cîteva picături de suc 
de îămîie. După răcire se amestecă 
cele două soluţii, se completează 
volumul cu apă la 1 dm 3 şi se iasă 
3—4 săptămîni la macerat. 

In mod similar *se prepară şi alte 
esenţe, cum ar fi cea de mentă sau 
de ienupăr (pentru gin).' Esenţele se 
ixn întrebuinţa şi pentru aromatiza- 
rea diferitele? preparate de cofetă¬ 
rie. 

8rană de casă. Se prepară o uru- 
îaiă de boabe de mei, care se ames¬ 
tecă cu apă şi se fierbe cca o zi, 
pină devine pastă. Pasta se trece 
într-o copaie (covată) şi se lasă pînă 
a doua zi la un ioc cald, după care 
se frămîntă bine şi se toarnă în ea 
puţină bragă (ce conţine deja fer¬ 
menţii necesari). Se lasă cină a 
doua zi !a temperatura camerei. A 
doua zi, lichidul se filtrează printr-o 
pînză sau o sită şi,.dacă este prea 
gros, se diluează cu puţină apă. Se 
poate ţine cel mult 2—3 zile. 


TEHNiUM 9/1963 














RADU R. — Bucureşti 
Deocamdată nu se produce un 
decodor care poate fi încorporat te¬ 
levizorului dv. în momentul cînd un 
asemenea montaj va apărea vă vom 
face cunoscut. 

SIRBULOV MIHÂS — Timişoara 
Televizorul dv. este construit pe 

Publicăm schema radiocasetofonului „lola“ 2,de producţie poloneză,la 
solicitarea mai multor cititori. 

După cum se observă, aparatul este echipat cu elemente foarte obişnu¬ 
ite. Astfel, în radioreceptor predomină tranzistoarele BF 214 (BFP 214) şi 
BF215 (BFP 215). 

în partea de casetofon tranzistorul de intrare este ales pentru zgomot 
mic, fiind de tip BC 113. Aici poate fi montat şi un BC109C. 


norma CCIR, de aceea nu aveţi şi 
sunet cînd recepţionaţi staţia Timi¬ 
şoara. Apelaţi ia cooperativă să vă 
modifice calea de sunet sau să vă 
modifice biocul UUS dintr-un radio¬ 
receptor ca să puteţi recepţiona su¬ 
netul însoţitor imaginii TV. 


POPESCU VALENTIN — Ploieşti 

Montaţi o antenă mai mare (cu 
multe eiemente). 

DAVIDESCU ŞTEFAN - Galaţi 

Scrisoarea dv. a fost remisă auto¬ 
rului articolului. El vă va scrie dacă 
temporizatorul poate fi aplicat şi la 
aparatul ce-l deţineţi. 

POSTELNICU DAN — jud. Dolj 

înlocuind tiristoarele cu triacuri 
nu ştim cum va funcţiona montajul. 

NANĂU PETRE - jud. Gor) 

Televiziunea română emite pro? 
gramul color în sistem PAL, de 
aceea televizorul dv. nu poate func¬ 
ţiona corect (fiind SECAM). 

Nu deţinem deocamdată docu¬ 
mentaţia unui convertor PAL/SE¬ 
CAM 

SOLDÂN C. - iaşi 

Sunetul de îa televizor poate fi în¬ 
registrat făcînd priză de semnal de 
la discriminator (cu precauţiile de 
rigoare). Revedeţi conectarea piese¬ 
lor la amplificatorul de 10 W. 

TOD5REANU FLORIN - laş! 

Defectul în magnetofon nu est© 
electric ci mecanic; capul magnetic 
poate fi deplasat, uzat sau banda 
magnetică nu mai este centrată. 

8 LÂGÂ ŞTEFAN - Bonţfda — 
CSuj 

Defecţiunea descrisă — apariţia 
cu întîrzierea imaginii — poate avea 
multiple cauze. Se poate remedia fă¬ 
cînd o serie de măsurători pe televi¬ 
zor şi aceasta de către un specialist. 

COSTIN MIRCEA - Vîlcea 

Magnetofonul fiind în garanţie, 


defectul se remediază de către coo¬ 
perativă. 

LEFESCU FLORIN - Bucureşti 

Se poate urma un curs de electro¬ 
nică la Casa de cultură a sect. 1. str. 
Slătineanu, tel. 11 98 68. După ce 
urmaţi acest curs, o să puteţi de¬ 
pana şi un radioreceptor. 

DEACONU CONSTANTIN - R. 
Vîlcea 

Amplificatorul audio are unul sau 
mai multe tranzistoare defecte. 

NECULA PAVEL — Galaţi 

La . ieşirea discriminator (receptor 
(„Gloria") montaţi decodorul ste¬ 
reo — va funcţiona foarte bine. 

BUJOR GH. - Galaţi 
. Verificaţi-filtrajul tensiunii de ali¬ 
mentare. . 

BOULEAN ILAR ION - Petrii®; 
WSARTON ALBERT — Harghita 

Defectul este mult prea complex 
ca să poată fi remediat de un ama¬ 
tor. Apelaţi deci la serviciile unui 
specialist. 

STOENICĂ DORIN — Bâifeş» 

Neavînd nici noi schema caseto- 
fonului dv., nu vă putem da un 
răspuns asupra modului cum sâ-l 
reparaţi. 

BĂNOIU CONSTANTIN - 

Bucureşti 

Utilizaţi tranzistoare BC-1Q9. Un 
magnetofon poate funcţiona pe altă 
viteză dacă i se modifică roia de an¬ 
trenare de la motor. 


I. M.