Tehnium/1983/8308

LUCRAREA PRACTICĂ DE 
BACALAUREAT.. 

Complet de măsură 

RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI 

Disipaţia termică 
Detector de infraroşu 
Interfon 

CQ-YO .... 

Transceiver 144—146 MHz 


ATELIER . 

Circuit formator de secvenţe 
programabile 
Electropompă 
Vestă de plutire 


PENTRU TINERELE GOSPODINE pag. 10—11 
Leagăn automat 


Canon iere 

AUTO-MOTO . p 

Autoturismele OLTCIT: 
Motoarele 

FOTOTEHNICĂ .ţ 

Adaptare 

Developarea în diachrom 

CITITORII RECOMANDĂ _ ţ. 

Testere pentru baterii 
Compensare fiziologică 

TEHNICĂ MODERNĂ .. 

Programator pentru memorii 
EPROM 


PUBLICITATE ... 

I.A.E.I. — Titu 


TBA120S8 


REVISTA REVISTELOR ... 

Compresor 
Liniar-14 MHz 
ionizator 

Amplificator de antenă 


Construiţi o bibliotecă 
universală 
Blocnotes util 
întrerupător temporizat 
Pînză de traforaj 

SERVICE_____...... 

AIWA P-184 


(CITIŢI ÎN PAG. 6 ) 


RT 



L 



f| 

il 


II 

u 


/] 

71 i 





























COMPLET 

DE MĂSURA 

tVliHAîL SPIRESCU, Bucureşti 


Pentru abordarea unor construcţii 
complexe sau pentru experimenta¬ 
rea diferitelor montaje electronice 
care solicită mai multe aparate de 
măsură simultan, propun alăturat 
construirea; unui complet de măsură 
care conţine minimum de aparate 
necesare în mod curent 
1-a, Alimentator de putere (stabi¬ 
lizat şi reglabil, în intervalul 0—14.5 
V la 2 A). 

1-b. Alimentator de înaltă ten¬ 
siune, 250 V/0,3 A. 

1-c. Alimentator de putere nesta- 

biiîzai 15 V/3 A.. 

t.d:. Ieşire alternativă de curent 
ma.re, ; 5 V—30; V, în trepte, la 3 A. 

. 2:. Vottmetru pentru tensiuni con¬ 
tinue şi alternative. îa. dorinţă şi am- 
permetru, cu două scale de curent 
continuu. 

3 : ..a, Generator de joasă frec¬ 
venţă, sinusoida!, reglabil: In inter¬ 
valul 300^ Hz—7 500' Hz varianta 1, 
respectiv 300' Hz—20 000 Hz în va¬ 
rianta. 2. 

3..b. Redresor stabilizat de 9 V/02 A. 
4. Amplificator de joasă frecvenţă 
cu difuzor. 

_ ln_ totalitate, construcţia este rea¬ 
lizată cu piese' indigene, recuperate 
din televizoare mai vechi sau apa¬ 
rate de radio scoase din uz. Din 
aceste motive, a fost necesar să 
aleg piesele cu gabaritul cel mai re¬ 
dus şi o lezare cît mai judicioasă 
în_cutîe. 

In acest scop am realizat o cutie 
din tablă de fier cu grosimea de 1 
mm şi încheiată după modelul din 
figura 1, de unde rezultă şi dimen¬ 


siunile întregului ansamblu. Com¬ 
partimentul de jos, 1, va fi ocupat de 
alimentatorul de putere, cu toate 
butoanele de comandă şi ieşirile 
sale pe panoul frontal. Comparti¬ 
mentul 2, din partea de sus stînga, 
va fi ocupat de voltmetru, comparti¬ 
mentul 3, din mijloc sus, va cu¬ 
prinde generatorul de joasă frec¬ 
venţă şi stabilizatorul de 9 V, iar 
compartimentul 4, din dreapta sus, 
va cuprinde amplificatorul de joasă 
frecvenţă cu difuzor. 

Panourile vor fi duble, astfel încît 
pe panou! frontal nu vor apărea de- 
cît ieşirile şi comenzile, care au şi 
rolul de a îmbina unul peste altul 
cele două panouri. Piesele şi plăcile 
imprimate se prind în prealabil de 
panoul fals cu ajutorul a două col- 
ţare din tablă de 1 mm. 

Panoul fals poate fi confecţionat 
din orice fel de material (aluminiu, 
pertinax, sticlotextolit decapat etc.), 
la aceeaşi grosime de 1 mm, ca în fi¬ 
gura 2 f. 

Panourile frontale vor fi vopsite 
cu duco gri deschis prin suflare, 
după ce în prealabil s-au realizat 
toate găurile şi mai ales s-au şlefuit 
bine cu şmirghe! şi apoi s-au deca¬ 
pat cu tiner. Eventual în vopsea se 
pot adăuga cîteva picături de gal¬ 
ben şi cîteva picături de albastru. 
Culoarea gri se realizează din duco 
alb şi cîteva picături de duco negru, 
raportul de culoare stabilindu-se 
după preferinţa constructorului: 
Deoarece suprafeţele de vopsit sînt 
mici, vopsirea se face cu un suflător 
confecţionat chiar de constructor 


din două ţevi de alamă de !a rezer¬ 
vele de pastă, una de 4 mm, prin 
care se suflă, şi una de 2 mm, care 
se introduce în sticla cu vopsea. Ele 
sînt lipite perpendicular una de alta 
(fixate prin sudură la 90 grade) ca 
în desenul din figura 5. 

Vopseaua se prepară mai subţire 
şi nu va conţine impurităţi. Se 
aplică în două straturi, al doilea 
strat ia 15 minute după ce s-a uscat 
primul. 

Panourile vor fi fixate în cutie cu 
şuruburi de 3 mm, cu filet în bara de 
susţinere, aşa cum reiese din dese¬ 
nele 2 a, b, c, d şi e. Barele de susţi¬ 
nere se sudează cu cositor de cutie, 
în interior, la 3 mm mai în adîncimea 
cutiei, dacă aceasta este din fier, 
sau cu nituri cu cap înecat în cazul 
cutiei de aluminiu. 

Cutia se tratează şi se vopseşte 
cu duco negru, ca şi panourile, 
după ce s-au fixat barele în interior 
şi s-au practicat toate găuriie. 
Eventual, cutiei i se pune un miner 
în partea superioară. 

Deoarece completul va sta verti¬ 
cal, ca în figura 1, la partea de jos 


se vor pune patru pufere cu şaibe, 
şuruburi de 3 mm şi piuliţe, după ce 
cutia a fost vopsită şi bine uscată. 

1. Alimentatorul de putere stabili¬ 
zai şi reglabil conţine un transfor¬ 
mator de 12 cm", cum este ce! de 
„Rubin" 102 sau de „Temp“ 2, ia 
care se realizează legăturile con¬ 
form schemei din figura 3. Droseiul 
DR este tot de „Rubin" 102. Cele 
două înfăşurări de 250 V ale trans¬ 
formatorul ui se duc !a anozii tubu¬ 
lui 524(514), a! cărui filament este 

FSG.3: Redresor cu transformator de 

reţea 

S = 4 cm X 3 cm = 12 cm’ 
Primar 110 V: 330 spire CuEm 
0,8 mm 

330 spire CuEm 
0,45 mm 

Secundar . 2 X 250 V: 2 X $85 
spire CuEm 0,27 mm 
Secundar 8,3 V: 21 spire CuEm 
1,5 mm 

21 spire CuEm 
1,05 mm 

Secundar 5 ¥: 17 spire CuEm 
1,5 mm 

Secundar 12 ¥: 44 spire CuEm 
1,05 mm 




2 


TEHNIUM 8/1983 


















FIG. 4: Redresorul reglabil stabilizat 
*. Daca se montează condensatorul de 100 ^F/25 V, scade va¬ 
riaţia tensiunii de ia ieşire, implicit tensiunea de ieşire la cu¬ 
renţi mari. 

Pfaccr sfori/Z/zo/ora/o/ 


L a comat- 
staS/t/Z- 



P- fOfJl 

(Tc6e/ncy c oma/a/oro/t// ş/aS/t/zc/^ 
s/ rtCs/erS/ Z/ x &/ 



alimentat din înfăşurarea de 5 V/2A 
prin intermediul întrerupătorului 
K2, care, eliminind filamentul tubu¬ 
lui, scoate şi introduce în funcţiune 
redresorul de 250 V/0,3 A. Funcţio¬ 
narea şi ieşirea acestuia sînt con¬ 
trolate de un bec cu neon LI paralel 
pe ieşire. Deoarece acest redresor 
nu este folosit simultan cu cel de 
putere stabilizat, înfăşurarea de fi¬ 
lament (5 V) poate fi cu fir comun cu 
cea de 2 x 12 V a redresorului de 
0—14,5 V. Această legătură s-a rea¬ 
lizat pentru a mai obţine, prin co¬ 
mutatorul cu 12 poziţii, K3, tensiuni 
alternative de putere: 5 V, 6,5 V, 14 
V, 30 V/2A. Pe comutator tensiunile 
au fost puse la contacte în poziţiile 
1, 3, 5, 7 etc., pentru a nu se face 
scurtcircuit la comutare, iar ‘con¬ 
tactele trebuie să asigure trecerea 
unui curent de cca 3 A. înfăşurările 
de 2 x 6,3 V şi 12 V au fost înseriate 
astfel că rezultă 2 x 12 V (%. 3) şi in¬ 
troduse în două diode RS 220 mon¬ 
tate pe acelaşi radiator,, cu supra¬ 
faţa de 100 x 100 mm,'din tablă de 
aluminiu de 2 mm. Filtrajul se face 
cu un condensator de 2 500 uF/25 V. 

Tensiunea de 16,8 V/3 A, realizată 
prm intermediul lui K4, este dată la 
ieşire fie prin stabilizatorul variabil 
pentru a obţine tensiuni de 0—14,5 
V/2 A, fie direct, pentru a avea ieşire 


eş/re 

<o 

•esta/>- 


de 16,8 V/3 A, pentru încărcat acu¬ 
mulatoare auto (fig. 3). 

In figura 4 se poate vedea partea 
de stabilizare a alimentatorului, 
realizată pe o placă de sticlotextolit 
(fig. 4 a, bşi c). 

Tranzistoarele T3 şi T4 sînt mon¬ 
tate pe radiatoare separate, cu su¬ 
prafaţa de 100 x 100 mm, din tablă de 
aluminiu de 2 mm, fixate pe panoul 
fals. Dealtfel, toate piesele sînt fixate 
în prealabil de acest panou, iar 
acesta la rîndul său de panoul fron¬ 
tal cu ajutorul comutatoarelor K2, 
K3, potenţiometrului de 10 kiî şi al 
bornelor de intrare 110 V/220 V, de ie¬ 
şire ± 250 V, alternativ 0—35 V, ± 
0—14,5 V (vezi fig. 6). Transformato¬ 
rul de reţea, fiind piesa cea mai grea, 
s-a fixat pe panoul dublu, în mijloc. 

La partea de reţea (110 V şi 220 V) 
s-au folosit bucşe şi cordon sepa¬ 
rat, pentru a putea’fi folosit si pri¬ 
marul transformatorului ca auto- 
transformator. Se introduce cordo¬ 
nul la bucşele de 110 V si la bucşele 
de 220 V se scoate 220 V şi invers, 
întrerupătorul pentru reţea din pri¬ 
mar este pe cordonul cu care se in¬ 
troduce reţeaua. 

Dacă amatorul are numai tolele 
de ia un transformator cu secţiunea 
de 12 cm şi o permeabilitate de 
circa 10 000 de gauşi, datele de bo- 
binare sînt: pentru primar 2 x 110 V, 
2 x 330 de spire sîrmă cupru emailat 
0,6 mm, pentru secundar % x 250 V, 
2 x 585 de spire sîrmă cupru emailat 
0,27 mm; pentru 2 x 6,3 V, 2 x 21 de 
spire cupru emailat 1,5 mm; pentru 
5 V, 17 spire cupru emailat 1,5 mm. 

Locaşurile siguranţelor pot fi in¬ 
troduse în interior pe o placă sau la 
fiecare ieşire .în parte pe panou, 
cum se arată în figura 6. 

2 . Voltmetru de tensiune conti¬ 
nuă şi alternativă (ampermetru). 
Acest instrument nu este necesar 
să fie de înaltă clasă, deoarece îl fo¬ 
losim la măsurători experimentale; 
mai degrabă el trebuie să fie robust, 
în special galvanometrul. 

Un gafvanometru bun este aceia de 


@ 


0 

© db 

@ 0 



“ 250V + 

S/G 4 


A/esfah// 


£2 


• *** X 


© 

+ 

P 


•SOV 420 

Sfeb// 


S/G. 3 





© 





//ov 

QQOY 




a» ©rP 

<$) CA. 

© ©cP 

• ® © » 



la un voltmetru de tip mai vechi, ca de 
exemplu U.E.M.—M4, care este un 
voltmetru pentru panou, adică de po¬ 
ziţie verticală. El are o sensibilitate 
suficientă (circa 300 M A) pentru a nu 
influenţa prea mult măsurătorile, 
efectuate în condiţii de începător si 
amator. 

Deoarece rezistenţa adiţională 
pentru scala 0—100 V este m inte¬ 
riorul voltmetrului, se va deschide 
aceasta cu mare atenţie, pentru a 
nu deteriora galvanometrul pro- 
priu-zis, şi se va scoate rezistenţa 
adiţională, conectîndu-se firele di¬ 
rect la bornele de ieşire. 

Această rezistenţă „adiţională o 
vom păstra şi o vom pune pe comu¬ 
tator constituind scala 0—100 V 
tensiune continuă. Comutatorul 
trebuie să conţină doi galeţi cu 11 
contacte. Pe un galet, îa sensul de 
învîrtire a acelor ceasornicului, vom 
face, conform schemei, montajul 
rezistenţelor adiţionale pentru ten¬ 
siuni continue; se va începe cu 
scala cea mai mică (scala de 1 V pe 
contactul 1, apoi pe contactul 2 
scala 2,5 V, contactul 3 scala 5 V, 
apoi 10 V, 25 V, 50 V, 100 V — care 
este deja confecţionată de fabrică 
- 250 V, 500 V, 1 000 V şi ultimul 
contact ohmmetru). 

Etalonarea se va tace ia cap ae 
scală; galvanometrul fiind liniar, 
toate celelalte tensiuni mai mici de- 
cît capul de scală vor cădea perfect 
la reperele inscripţionate de fa¬ 
brică. Luînd scala de 10 V, ea va co¬ 
respunde scalei scrise de 0—100 V, 
împărţită la 10, acesta fiind un 
exemplu de cum vom citi şi pe mai 
departe scalele. Etalonările se vor 
face cu ajutorul unui instrument 
sensibil, adică cu rezistenţă internă 
mare, de exemplu 10 kf 1 pe volt sau 
20 kll pe volt. Dacă ştim ce valoare 
exactă are rezistenţa scalei de 
0—100 V, valorile rezistenţelor de la 
celelalte scale se vor obţine îm¬ 
părţind sau înmulţind rezistenţa cu 
raportul scalei. Exemplu: pentru 
scala de 50 V, dacă rezistenţa adi¬ 
ţională a scalei 0—100 V este de 1 
MH, rezistenţa va fi de 2 ori mai 


Yo///y?e/ri/ i/mvfft&of 


mică, adică 500 kll, fiindcă raportul 
scalelor este IC»:® = 2 (pentru 
scala de 1 000 V o rezistenţă de 10 
ori mai mare etc.). 

Rezistenţele vor fi alese dintre cele 
cu toleranţa de ± 0,5%. Pentru ohm¬ 
metru se înseriază cu rezistenţa adi¬ 
ţională un element (pilă) de 1,5 ¥ 
(provenind dintr-o baterie de 3 ¥ 
„Pionier") şi un potenţiometre de 
circa 5 kfl pentru a face corecţia la 
cap de scală. Odată această corecţie 
făcută, cu diverse rezistenţe cunos¬ 
cute, etaionăm scala de ohmmetru. 

Terminînd cu partea de tensiuni 
continue, se va trece la partea de al¬ 
ternativ. Pentru aceasta, conform 
schemei, plusul de la voiţî-continuu 
se va întrerupe şî se va trece prîntr-un 
comutator (de exemplu comutatorul 
de unde medii şi lungi de la radiore¬ 
ceptorul ,Alfa“ sau „Electronica'). Pe 
comutator se sudează plusul gaîva- 
nometrului la mijloc, în sfnga ten¬ 
siuni continue, iar în dreapta tensiuni 
alternative. Apoi se aleg patru diode 
cu germaniu sau cu siliciu cît mai 
egale posibil la zona de trecere şi blo¬ 
care, după care se montează în punte 
conform schemei (diode D2E, D2¥ 
etc., fig. 7). 

Puntea va fi conectată cu minusul 
direct la minusul galvanometrului. 
iar cu plusul la comutator şi, prin 
comutatorul trecut pe alternativ, !a 
plusul galvanometrului. 

Partea de alternativ a punţii se ieagă 
la borna de măsură şi la cursoru! celui 
de-al doilea galet ai-comutatorului. 

Etalonarea se Tace ca la îensio-.,-" 
nife continue, numai că" se va în- 
cepe cu scala de 5 V, contactul 3; 
aceasta datorită faptului că diodele, 
fiind cîte două în serie pe circuit, nu 
se mai deschid corect Sa tensiunile 
de 0,5 V, 1 V. 1,5 V şi 2 V. Din această 
cauză se preferă punţile cin celule 
cuproxid, special construite pentru 
aparate de măsură. 

Datorită faptului că în alternativ, 
cum reiese din ■ schemă, puntea 
şunteazâ puternic galvanometrul. 
în zona de trecere sensibilitatea in¬ 
strumentului pe alternativ scade la 
ordinul 3—5 kO pe volt. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNfUM 8/1983 









Problema nr. 3. Cu acelaşi tranzistor 
dorim să realizăm un montaj care îl so¬ 
licită la o putere de disipaţie maximă de 
25 W (în regim de funcţionare conti¬ 
nuă). Ştiind că temperatura ambiantă 
maximă este de 40° C, ne interesează 
care este rezistenţa termică maximă ad¬ 
misibilă a radiatorului. 

Vom face abstracţie de rezultatele 
problemelor precedente, care ne-au fa¬ 
miliarizat deja cu tranzistorul nostru. 
Prin urmare, folosind numai datele de 
catalog, va trebui să ne asigurăm întîi 
că puterea dorită este accesibilă la tem¬ 
peratura ambiantă maximă impusă. în 
acest scop aplicăm relaţia (5) pentru t a = 
= t am ax — 40° C şi, considerând un ra¬ 
diator ideal, cu contact perfect la 
capsulă, adică R, Ar - a = 0, R lAc - r = 0, deci 
Ri/sra — Rthj-c, obţinem: 


0,5° C/W 

Tragem concluzia că problema 
noastră este realistă, puterea „disponi¬ 
bilă" (în condiţii ideale de răcire) fiind 
mult mai mare decît cea solicitată de 
montaj. 

Aceeaşi relaţie (5), aplicată în condi- 
ţiile_ problemei, ne arată valoarea ma¬ 
ximă acceptabilă a rezistenţei termice 
joncţiune-ambiant: 


3. Rezistenţa termică maximă a ra¬ 
diatorului (şi în final dimensiunile mi¬ 
nime ale acestuia) pentru o anumită 
putere de disipaţie maximă dorită. 

Despre dimensionarea radiatoarelor 
vom vorbi într-un capitol separat; în 
rest, cele expuse anterior conţin toate 
datele necesare pentru rezolvarea pro¬ 
blemelor enumerate, bineînţeles apro¬ 
ximativ, dar în orice caz mult mai pre¬ 
cis decît prin metoda „ochiometrică" 
aplicată adeseori de amatori îrr necu- 
noştinţă de cauză. 

Pentru sintetizarea modului de lu¬ 
cru, vâ propunem în continuare un 
exemplu concret, pe care îl vom 
„plimba" prin toate problemele men¬ 
ţionate. 

Exemplu. Fie dat tranzistorul de pu¬ 
tere avînd următorii parametri de cata¬ 
log: = 150 W la t, = 25° C, w = 

100 C şi R,,, , = 20° C/W. 

Problema nr. 1: considerind tempe¬ 
ratura maximă a mediului ambiant 
tumov := 30° C, să se determine puterea 
de disipaţie maximă a tranzistorului 
utilizat fără radiator. 

Circuitul termic joncţiune-ambiant 
(fig. 7) se reduce în acest caz la rezisten¬ 
ţele joncţiune-capsulă .şi capsulă-am- 
biant, aflate în serie. Conform relaţiei 
(2) avem: 

R(Ara-= Ri/y-r + R/fc-a» 
iar din datele de catalog rezultă, pe 
baxa relaţiei (4): 

R/fe c = (w - typ^jid = (ioo° c 
— 25°C)/150 W = 0,5°C/W. 

Prin urmare, R , h j- a = 0,5° C/W + 
20° C/W = 20,5° C/W. 

în ceea ce priveşte puterea de disi¬ 
paţie maximă, ne interesează, fireşte, 
limita inferioară garantată, adică aceea 
care corespunde temperaturii am¬ 
biante maxime, t umar (cazul cel mai ne¬ 
favorabil). Conform relaţiei (5) obţi¬ 
nem: 


unde rezistenţa termică joncţiune-am¬ 
biant se înlocuieşte cu valoarea sa dată 
de relaţia (3). După cum aţi remarcat 
probabil, revăzînd formulele, ne lip¬ 
seşte un singur element, anume rezis¬ 
tenţa capsulă -radiator, R lhc -,. Aceasta 
depinde de modul de fixare a tranzisto¬ 
rului pe radiator (cu sau fără rondelă 
izolatoare, cu sau fără pelicule interme¬ 
diare de vaselină siliconică), de gradul 
de strîngere în şuruburi etc. 

a) Vom considera întîi cazul mon¬ 
tării directe a capsulei pe radiator (fără 
rondelă izolatoare), însă cu feţele de 
contact unse în prealabil cu vaselină si¬ 
liconică. Pentru o strîngere bună în 
şuruburi, putem conta pe o rezistenţă 
R,/„-, foarte mică, să zicem de 0,2° C/W 
(orientativ, rezistenţa capsulă -izolator 
poate varia în intervalul 0,1—1°C/W, 
depinzînd şi de tipul capsulei, de gradul 
de finisare a feţelor de contact etc.). 
Oricum, pentru calcule mai precise se 
vor consulta în prealabil fişele tehnice 
complete ale tranzistorului, unde pro¬ 
ducătorul face referiri şi la acest para¬ 
metru. 

Conform relaţiei (3) deducem: 

R.lu IR,hr-r + Rthr-a) 


100° C — 40° C 

= - 5 ^-= 2,4° C/W. 

• Pentru a calcula rezistenţa maximă 

admisibilă a radiatorului, nu ne rămîne 
decît să rezolvăm ecuaţia (3) în raport 
cu R /A r- a : 


(am renunţat la indicele th pentru sim¬ 
plificarea scrierii, fiind evident că ne re¬ 
ferim aici exclusiv la rezistenţe termice). 

Singura mărime necunoscută este re¬ 
zistenţa capsulă-radiator, R, ,. Dacă 
montăm tranzistorul fără rondelă izo- 

' 20(2,4 — Q,4 — 0,5) + 0,4(2,4 


latoare şi respectăm recomandările 
făcute anterior, putem conta pe o va¬ 
loare maximă de 0,2—0,4°C/W. Pen¬ 
tru asigurare să luăm R t -, = 0,4°C/W. 

înlocuind în (6) valorile numerice 
obţinem: 


!,T C/W. 


Aer 

ambiant 


joncţiune 


Capsula 


Radiator 


METODA SIMPLIFICATĂ 


ţie de temperatura de regim t f ). 

Ca întotdeauna, simplificarea are un 
anumit preţ: ea reduce precizia deter¬ 
minărilor, dar, din fericire (în cazul 
nostru), nu în sensul punerii în pericol a 
tranzistorului; dimpotrivă, ea limi¬ 
tează şi mai exigent puterea de disipaţie 
maximă reieşită din calcul, respectiv 
supradimensionează puţin radiatorul. 

Pentru a ne forma o imagine cantita¬ 
tivă despre eroarea comisă prin această 
simplificare, să reluăm rezolvarea pro¬ 
blemelor 2 şi 3 folosind relaţia (8) în lo¬ 
cul expresiei (3). 

Problema nr. 2a: 

R:„- „ = 0,5 + 0,2 + 1 = 1,7° C/W; P w 
(35°C) = (100—35)/l,7 « 38,2 W (faţă 
de 40 W, cît obţinusem anterior). 

Problema nr. 2b: 

R,„, = 0,5 + 0,5 + 1 = 2°C/W; P 
(35°C) = (100—35)/2 = 32,5W (faţă 
de 34 W). 

Problema nr. 3: 

Rrtr-tf = R ,hru - R.-,,.- - Rrt.- = 2,4 - 
— 0,5 — 0,4 = 1,5°C/W (faţă de 
1,7° C/W). 

în concluzie, erorile relative intro¬ 
duse sînt mici, cu atît mai neînsemnate 
cu cît puterea de disipaţie a problemei 
este mai mare. Metoda poate fi aplicată 
pentru determinări rapide şi orienta¬ 
tive, în funcţie de exigenţe. 


La puteri mari de disipaţie — de or¬ 
dinul zecilor sau al sutelor de waţi — 
contribuţia capsulei la evacuarea di¬ 
rectă a energiei calorice în mediul am¬ 
biant este neînsemnată în comparaţie 
cu cea a radiatorului. într-adevăr, re¬ 
zistenţa capsulă-ambiant, R,/, t - a (no¬ 
tată şi R,a<), are valori uzuale de ordinul 
zecilor sau chiar al sutelor de ohmi ter¬ 
mici (°C/W), pe cînd rezistenţa radia¬ 
torului, pentru astfel de puteri mari, 
este de ordinul unităţilor sau chiar al 
zecimilor de °C/W; să nu mai vorbim 
de rezistenţa de contact R lhl - r , care pen¬ 
tru puteri aşa mari se asigură de obicei 
sub 0,5°C/W. 

Prin urmare, în aceste condiţii putem 
considera că: 


înlocuind acest rezultat în relaţia (5), 
deducem legea de variaţie a puterii ma¬ 
xime de disipaţie în funcţie de tempera¬ 
tura ambiantă: 

W — t„ 100° C t a 

p<w(t „)- 1,63° C/W ' 

Dacă în catalog nu se fac alte pre¬ 
cizări, putem considera temperatura 
critică t tr = 25° C. 

în particular, pentru temperatura 
ambiantă maximă t amav = 35°C re- 

zultă: ion— Vi 

P</m« (35° C) = - 00 35 - 40 W. 

1,63 

Iată, aşadar, ce limitare drastică im¬ 
pune radiatorul, care ne interzice să so¬ 
licităm tranzistorul la mai mult de cca 
40 W, adică nici măcar o treime din pu¬ 
terea „disponibilă" la această tempera¬ 
tură. într-adevăr, pentru un radiator 
ideal (R,w = 0) şi un contact perfect la 
capsulă (R,w = 0) am fi obţinut, la 
ta,nu, = 35° C, puterea P^(35°C) = 


20,5° C/W 

Atenţie, deci! Să nu ne „jucăm" fără 
radiator cu acest tranzistor de. mare pu¬ 
tere, căci, în ciuda celor 150 W "linişti¬ 
tori", el se poate „prăji" cu uşurinţă la 


observaţie care reduce schema circuitu¬ 
lui termic din figura 3 la varianta sim¬ 
plificată din figura 8 . Corespunzător, 
expresia generală (3) a rezistenţei ter¬ 
mice joncţiune-ambiant se reduce ast¬ 
fel la: 


Problema nr. 2. Pentru acelaşi tran- 
stor ne-am procurat sau am confec- 
snat un radiator bun, despre care 
im că are rezistenţa termică R,^ = 
C/W. în aceste condiţii ne intere- 
ază cum variază puterea de disipaţie 
aximă în funcţie de temperatura am¬ 
antă. Concret, dorim să determinăm 
jterea de disipaţie maximă pentru 


„Dispariţia" rezistenţei R, fe ~ a simpli¬ 
fică mult calculele, dar ne bucură mai 
ales din alt motiv, anume pentru că 
acest parametru nu poate fi întotdea¬ 
una găsit în cataloage (el depinde în 
esenţă de tipul capsulei, de aria supra¬ 
feţei ei aflată în contact direct cu aerul 
ambiant, de natură, starea;, culoarea' şi 
poziţia capsulei, dar variază şi în func- 


b) Dacă tranzistorul se montează cu 
rondelă izolatoare, respectînd reco¬ 
mandările făcute la conducţie, putem 
presupune că am asigurat R,/,,-, = 
0,5° C/W. Reluînd calculele de mai sus, 
ermic joncţiune-ambiant obţinem: 

igura 3, legea de variaţie R,* ra = 1,9°C/W şi P^^C) = 
xprimată prin relaţia (5), 34 W. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 8/1983 










te 


m i 


â MU 
m 


INFRARt 


Pentru a experimenta comod 
montajele de telecomandă, auto¬ 
matizare, avertizare etc. realizate 
cu comandă în infraroşu, vă propu¬ 
nem construirea unui detector sim¬ 
plu şi foarte sensibil de radiaţii elec¬ 
tromagnetice în domeniul spectral 
al infraroşului apropiat. Cu ajutorul 
lui se pot alinia uşor axele „optice" 
ale dispozitivelor emiţătoare şi re¬ 
ceptoare, se poate aprecia intensi¬ 
tatea radiaţiei într-un punct sau pe 
o direcţie dată, implicit ne putem da 
seama de prezenţa unei surse 
emiţătoare In vecinătate. 

Montajul se alimentează de la o 
baterie miniatură de 9 V şi foloseşte 
ca indicator o diodă electrolumi- 
nescentă (LED) de 20 mA. Circuitul 
conţine două etaje de amplificare în 
curent continuu, folosind tranzis- 
toare npn cu siliciu, de mică putere, 
cu factor mare de amplificare şi 


9 

Fiz. A. MArGULESCU 

zgomot redus (BC109, BC173, 

BC237 sau chiar BC1Q7, BC171 — 
prin sortare). Amplificatorul este 
comandat de un fototranzjstor care 
are sensibilitatea maximă în dome¬ 
niul infraroşului apropiat (ROL31, 
BPX38, BPX43 etc.). Desigur, mon¬ 
tajul „simte" foarte bine şi radiaţiile 
vizibile, motiv pentru care, în lipsa 
unui filtru adecvat, el poate fi utili¬ 
zat numai în întuneric. 

Rezistenţa de limitare Rt nu este 
critică (1-10 kil), iar R 2 a fost cal¬ 
culată pentru un curent maxim de 
20 mA prin LED. 

Pentru verificare se conec¬ 
tează alimentarea, fototranzisto- 
rul primind lumina ambiantă, na¬ 
turală sau artificială; LED-ul tre¬ 
buie să se aprindă, iluminînd cu 
intensitatea maximă. Ne de¬ 
plasăm apoi cu montajul într-o în¬ 
căpere întunecată, unde LED-ul 


l-,T. 

trebuie să se stingă complet. în 
caz contrar, curentul rezidual al 
tranzistorului te sau ai fototran- 
zistorului este prea mare (s-ar 
mai putea ca fototranzistorul să 
fie montat pe dos). Dacă nu dis¬ 
punem de piese de schimb, redu¬ 
cem sensibilitatea montajului co- 
nectînd între baza lui T 2 si masă 
(minus) un trimer de 1 Mii, pe 
care îl acţionăm — de la valori 
mari spre valori mici — pînă la 
stingerea completă a LED-ului în 
întuneric. 

Montajul este acum gata pen¬ 
tru experienţe fascinante şi, dacă 
nu avem la îndemînă o sursă de 


radiaţii infraroşii, ne putem im¬ 
proviza una cu multă uşurinţă: o 
ţigară aprinsă căreia i-am scutu¬ 
rat scrumul. Aceasta va fi semna¬ 
lată de detector de la o distanţă 
de ordinul zecilor sau chiar al su-' 
telor de centimetri. 

O verificare mai serioasă se 
poate face cu ajutorul unui LED 
care emite exclusiv în infraroşu, 
ca de exemplu CQY11C (curen¬ 
tul direct maxim — 30 mA, căde¬ 
rea de tensiune în direct — 1,3-^ 
1,6 V, lungimea de undă la emisia 
maximă — 880 nm). Reaiizînd 
„lanterna" infraroşie din figura 2, 
dacă LED-ul şi fototranzistorul 
sînt aliniate pe aceeaşi axă, mon¬ 
tajul detectează lumina invizibilă 
de la o distanţă de 3-4 m. 



te IRF0N 


Propunem constructorilor înce¬ 
pători o nouă variantă simplă de 
interfon, realizată cu un circuit 
integrat TBA810AS (MBA810AS, 
174YH7 etc.). Alimentat de la o 
sursă de tensiune continuă, bine fil¬ 
trată (eventual stabilizată), de 
12 V/0,5 A şj folosind difuzoare de 
4 :>/3W, montajul asigură o audiţie 
suficient de puternică, nedistorsio¬ 
nată, comunicaţia putîndu-se face 
la o distanţă de ordinul zecilor de 
metri. Legătura între staţia centrală 
(A) şi abonat (B) se poate face cu 
cablu bifilar cu secţiunea de 1 mm\ 
Transformatorul Tr. se realizează 
pe un pachet de tole E f I cu secţiu¬ 
nea de cca 1,5 cm şi conţine 
600—800 de spire CuEm 0,15 mm în 
primar (I), respectiv 70 de spire 
CuEm 0,6 mm în secundar (II). Un 
capăt a! înfăşurării secundare, ca şi 
corpul transformatorului se conec¬ 
tează electric la masă pentru redu¬ 
cerea zgomotului de fond. Acelaşi 
rol îi joacă şi condensatorul C,, 
care se alege experimental, după 
ca_z, între 1 nF şi 10 nF. 

în etajul de preamplificare, reali¬ 
zat cu un tranzistor cu zgomot re¬ 
dus (BC109, BC173, BC237 etc.), 
singurul reglaj necesar este cel al 


S. MARIN 

rezistenţei R (1—4,7 Mii), urmărin- 
du-se redarea maximă nedistorsio¬ 
nată. 

Potenţiometrul de volum (50 — 
100 kfl, logaritmic) are şi el corpul 
metalic conectat la masa montaju¬ 
lui; o măsură binevenită este ecra- 
narea potenţiometrului, cu ecranul 
pus la masă. 

Elementele de filtraj C . R , C . C~ 
nu au valori critice, dar sînt obliga¬ 
torii pentru a se evita intrarea în os¬ 
cilaţie a montajului. 

Schema amplificatorului de pu¬ 
tere cu TBA810AS este cea reco¬ 
mandată de producător. Reamintim 
că din valoarea lui R„ se poate 
ajusta amplificarea, iar grupul 
Ct.»—Ci i , optimizat experimental, 
asigură redarea nedistorsionată, cu 
un timbru plăcut, evitînd totodată 
intrarea în autooscilaţie. La con¬ 
densatorul Cm se poate renunţa, ta- 
tonînd valoarea lui Cu între 470 pF 
şi 2 nF; acesta este cazul ilustrat de 
cablajul din figura 2, unde nu apare 
nici Cii (1,5 nF), fiind montat direct 
pe terminalele integratului, pe spa¬ 
tele plăcii. 

Radiatorul circuitului* integrat 
(vezi „Tehnium" nr. 3/1981) este co¬ 
nectat şi el la masă prin intermediul 



unui papuc montat pe unul din şuru¬ 
burile de strîngere. Numerotarea 
terminalelor indicată alăturat cores¬ 
punde circuitului integrat văzut din¬ 
spre partea opusă terminalelor. 

Dacă se folosesc condensatoare 
cu tensiunea de lucru adecvată, ali¬ 
mentarea montajului nu este cri¬ 
tica, putîndu-se face între 9 V şi 16 



V. In cazuLalimentării cu 12 V, pute¬ 
rea maximă a amplificatorului este 
de 3—4 W. 

Menţionăm că dispunerea piese¬ 
lor indicată în figura 2 corespunde 
unui cablaj clasic (conexiuni cu fire 
pe spate, fără circuit imprimat). Ca¬ 
blajul este orientativ, constructorul 
urmînd să-l retuşeze în funcţie de 
gabaritul pieselor disponibile. 

Reamintim că experimentarea se 
face obligatoriu cu unul dintre difu¬ 
zoare (B) într-o altă încăpere, cu 
uşile închise, pentru a evita feno¬ 
menul de microfonie. 

Amplificarea montajului fiind 
foarte mare, constructorul poate în- 
tîmpina greutăţi cu paraziţii elec¬ 
trici din mediul ambiant, în special 
cu radiaţia transformatorului de la 
alimentator. Este bine ca în timpul 
probelor masa montajului să fie co¬ 
nectată la o priză de pămînt (calori¬ 
fer, conductă de apă). Dacă în final 
se doreşte ca alimentatorul să fie 
introdus în cutia aparatului — a 
cărui proiectare o lăsăm în sarcina 
constructorului —, se impune ecra- 
narea eficientă a transformatorului, 
conectînd ecranul şi corpul trans¬ 
formatorului la masă. Din cauza ni¬ 
velului crescut de paraziţi vehicu¬ 
laţi de reţeaua electrică, este bine 
ca transformatorul să fie prevăzut 
cu o înfăşurare ecran, conectată la 
masă, iar între ieşirile secundarului 
(alternativ) şi minusul alimentării 
(masă) să se conecteze cîte un con¬ 
densator plachetă de cca 47 nF 


TEHNIUM 8/1983 


5 





DIN LUCRĂRILE 
SIMPOZIONULUI NAŢIONAL 
AL RADIOAMATORILOR — 
BUZĂU 1983 


«IM 


Colectivul de radioamatori din ca¬ 
drul Asociaţiei sportive UNIREA —- 
Cluj-Napoca a realizat şi experi¬ 
mentat un transceiver în banda de 2 
m cu posibilităţi de lucru în toate 
modurile (AM. FM, SSB şi CW) De 
asemenea, aparatul oferă posibili¬ 
tatea lucrului independent (recep¬ 
ţia pe frecvenţă diferită faţă de cea 
de emisie, lucru util în traficul intern 
şi prin repetitoare) 

Parametrii transceiverului: 
emisia: FM, SSB şi CW. 
puterea utilă: 5 W; 
recepţia: AM, FM, SSB şi CW: 
sensibilitatea: mai bună de 1 ,< V' 
selectivitatea: pentru AM şi FM 
::: 7,5 kHz, pentru SSB si CW 
2,5 kHz. 

Schema bioc. Transceiverul se 
compune din următoarele unităţi 
funcţionale: 

U.i. Circuit de intrare si amplifi¬ 
cator cascod realizat cu trarzis- 
toare cu efect de cîmp (FET)- mixe¬ 
rul de recepţie este echipat cu 
MOSFET. 

U.2. Această unitate cuprinde 
etaje funcţionale pentru recepţie FM 
şi AM, şi anume filtru cu cristale de 
10,7 MHz, cu banda de trecere i 7,5 
kHz, oscilator loca' cu cristal pe 
frecvenţa 10,245 kHz; mixer cu FET 
rezultînd a doua frecvenţa interme¬ 
diară de 455 khz; două etaje ampli¬ 
ficatoare de F.I., demodulator FM 
cu TBA 120 S, demodulator AM şi 
amplificator AGC — S-metru 
U.3. Cuprinde etaje funcţionale 
pentru emisie şi recepţie: circuit de 
comutaţie electronica a filtrului 
SSB pe emisie şi recepţie, filtru cu 
cristale pe 10,7 MHz în scară; ampli¬ 
ficator de F.î. cu circuitul integrat 


CA 30ţ>8A, detector de produs cu 
FET şi amplificator SSB pe emisie. 

U.4. Preamplificator de joasă 
frecvenţă realizat cu circuit integrat 
P A 741, filtru în T pentru CW şi am¬ 
plificator final de J.F, cu TBA790. 

U.5. Cuprinde preamplificator şi 
amplificator de microfon, amplifi¬ 
cator VOX. modulator echilibrat şi 
oscilator de purtătoare, de unde se 
culege şi semnalul BFO necesar de¬ 
tectorului de produs. 

U.6. Amplificator AGC şi S-metru 
cu un amplificator operaţional 
pfK 741; realizarea semialternantei 


pozitive cu diodă şi amplificare în 
curent continuu. Pe ieşirea 5 ten¬ 
siunea este între - 2 V şi -8 V, în 
funcţie de semnalul de IF de la in¬ 
trare. Această tensiune reglează în 
mod automat amplificarea circuitu¬ 
lui integrat CA 3028 A. 

U.7, Această unitate împreună cu 
unităţile U.8. şi U.12. A B formează 
VFX-ul pentru obţinerea frecvenţei 
variabile de 133,3—135,3 MHz. 
Funcţional, U.7. este oscilator cu 
cristal şi multiplicator de frecvenţă 
de 112,5 MHz. 

U.8 şi U.9. Sînt unităţi funcţional 
identice. U.8. este mixerul VFX rea-‘ 
lizat cu tranzistoare FET în montaj 
de mixer echilibrat. 

Circuitul selectiv L5 şi L6 selec¬ 
tează semnalul cu frecvenţa de 
133,3—135,3 MHz, care este ampli¬ 
ficat în continuare cu tranzistorul 
BF 199. 

Tensiunea de RF de la ieşire se 
poate doza din trimerul de 10 kîi. 
U.9. este mixerul de emisie unde se 
produce mixarea tensiunilor de RF , 
de la VFX cu frecvenţa de ' 
133,3—135,3 MHz şi a tensiunii de x 
RF cu frecvenţa de 10,7 MHz, rezul- 
tînd la ieşire frecvenţa de emisie 
144—146 MHz. Dozarea nivelului la 
ieşire se realizează în limite largi prin 
utilizarea tranzistorului MOSFET 


U.10. Amplificator liniar la emisie 
realizat cu 3 etaje, necesar pentru 
amplificarea tensiunii de RF de ni¬ 
vel mic dat de mixerul de emisie 
pînă la o putere de ieşire de 0,5—1 W. 

U.11. Amplificator final în regim 
liniar pentru o putere de ieşire de 
4—5 W. 

U.12. A şi B. Este oscilatorul cu 
frecvenţă variabilă (VFQ 1 şi VFO 2) 
realizat cu tranzistoare FET. Sînt 
două unităţi identice comutabile 
prin releu la intrarea mixerului VFX 
(U.8), dînd astfel posibilitatea emi¬ 
siei pe frecvenţe diferite de cea a re¬ 
cepţiei. 

U.13. Este circuitul de comandă 
vocală a comutării de pe recepţie pe 
emisie prin intermediul releului RL 4, 
comutarea putîndu-se realiza şi 
manual (PTT), cu comutatorul de 
pe microfon. 

U.14. Monitor şi BK realizat cu 
porţi ŞI-NU (CDB400) care oferă 
posibilitatea trecerii în mod auto¬ 
mat pe emisie cînd se lucrează în te¬ 
legrafie, în momentul acţionării ma¬ 
nipulatorului. Două porţi din CDB 
400 formează generatorul de joasă 
frecvenţă de 800 Hz pentru moni¬ 
tor. 

Aceste unităţi funcţionale sînt 
realizate pe blocuri separate, unele 
din ele complet ecranate. 


144Mţ£_j U-11 MMHZi U-10 144 ^ H2 - U-9 ţJ-8 • Î^MHz U ~7 _|[3|__j 

!!|" P12.5MHz 


wmhz ra v4. 


RL-VQX 

—i U-14 

KEXT 

U-6 - 

U-13 - 

mPTT-— 1 

-1- 1 


u ' r 

_._1 

' AGC 

T „ 

DŞB 


iţr " 

1Q7 MHz 

R?n 

U-3 

UAmp, mic 

10,7MHz 1 

jjF 

1 1333MHz 

l 



- 6CW-SSB- 

U-2 -A M U-4 


Filtru CW VOLUM JF. 



.P 3€kLtn Lo 

I- 1 " l —j â Conector 

” LL 

© @ <u © 


© © Ţ 




TEHNIUM 8/1983 














2N2222 


U-2 


T T Hh 

ION .—,/lON 

© —! h-LAJI 


± .100 

T LT 


Fi- 10,7AfHz BF244 A F.U55 k 

P.222 80 in 





'-"r-rT- J rt-lw 




fi 1 


j- 


22N ZJZ10-22N 


1 1 rlsf™ ?4 «oL 


U » Bob HllHSBTloot bou -j~ion 


PF 215 / FI 1G,7Mh* 

■ 6 T\ P- 222S0 



JL \ 

>45k 1 — r — ^ 

•L. X XZ70 « 




«u=p* 


iccTp xp/ 




r M 


© © © 


^ O WQ- 

t/5 ce ■ % 

I o- . f 

Q (2){d 


jar/// 

I w 


» mz \ 

s 



h^h iii 

3frt j 3 # »A/j Ţ 


N pi, [—iL j dlţ~ < «]~ âă|~ 4 W 

*P=T=, H» 


J£3 4^ 


H X 


;rAn ff T 


-0 U 4 


b ! (r 


BIBLIOGRAFIE: 


1. Radiotechnika 12/1980, 1-6/ 

1981 

2. Tehnium 2/1978 


3. Radioelectronik 1-2/198Q, 

4. Funkamateur 2/1976. 


U-4 Preamplificator/filtru C.W. şi amplificator final de. IF (CONTINISJÂRE ÎN NR. VIITOR) 


Deto.U-6 ©—-JH@ 


TBA810AS XSSL» 








Montajul descris în continuare 
face parte din clasa circuitelor cu 
posibilităţi de programare externă, 
statică sau dinamică. Un prim 
exemplu este circuitul integrat digi¬ 
tal CDB4192 (numărător reversibil 
cu intrări de programare iniţială A, 
B, C, D — 2°, 2 , 2% 2 ). Un alt exem¬ 
plu îl constituie circuitul integrat di¬ 
gital MOS — CD4527. Formele de 
undă realizate de acest circuit i.nte- 


Se ştie că autoturismele „Dacia" 
Standard fabricate anterior nu au în 
dotarea lor electropompe de stropit 
parbrizul atunci cînd acesta devine 
opac datorită împroşcării, pe timp 
umed, a noroiului de către maşinile 
care vin din sens contrar sau care 
depăşesc. Din această cauză, găsi¬ 
rea cu ajutorul piciorului stîng a 
pompei plasate în planşeui carose¬ 
riei este foarte greoaie şi necesită 
un timp destul de lung, care la vi¬ 
teza de deplasare mare a autoturis¬ 
mului înseamnă zeci de metri 
străbătuţi orbeşte şi deci posibili¬ 
tate de accident rutier. Penţru a 
preveni astfel de evenimente, între¬ 
prinderea de autoturisme Piteşti a 
prevăzut un dispozitiv de stropire 
cu pompă electrică imersată în re¬ 
zervorul de lichid de spălare care 
nu se prea găseşte în comerţ, este 


FLORIN DUMITRIU 

grat, obţinute identic cu circuitul 
realizat cu TTL-uri I.P.R.S., experi¬ 
mentat de autor şi expus în figura 1, 
sînt date în figura 5. 

Montajul propriu-zis, similar cir¬ 
cuitului CD4527, este realizat cu 6 
circuite integrate digitale TTL: 

— numărătorul CDB490 (circui¬ 
tul 1); 

— ŞI-NU-CDB400 (circuitele 3, 4); 
— NU-CDB404 (circuitul 2); 



fng. CONSTANTIN MICLESCU 


scumpă pentru 'că trebuie luată îm¬ 
preună cu rezervorul şi presupune 
aruncarea rezervorului vechi, care, 
de, obicei, estejncă foarte bun. 

în ideea de a economisi timp şi 
bani, mi-am amenajat cu mijloace 
proprii această instalaţie de stropit 
parbrizul, utilizînd un suport simplu 
(a se vedea schiţele alăturate), 
făcut dintr-o tablă prelucrată con¬ 
form cotelor respective. Electro- 
pompa se găseşte la toate magazi¬ 
nele de piese de schimb auto, iar 
maneta de acţionare, care se mon¬ 
tează în volan în partea dreaptă, 
scoţîndu-se capacul orb, se poate 
achiziţiona de la acelaşi magazin. 
Instalaţia electrică este foarte 
simplă, deoarece se respectă strict 
codurile de pe maneta de acţionare 
şi de pe butonul montat în planşa 
bordului în partea stîngă. Nu este 


— ŞI-NU-CDB410 (circuitul 5): 

ŞI-NU-CDB420 (circuitul 6). 

Blocul al ll-lea poate fi înlocuit, la 
o programare dinamică, prin porţi 1 
programabile dinamic, care să fur¬ 
nizeze nivelurile de intrare logice 
pentru intrările A, B, C, D. 

Funcţionare. Pe intrarea de ceas 


nevoie de scurtat sau de lungit ca¬ 
blurile respective, ci se folosesc aşa 
cum sînt, inclusiv piesele de leg㬠
tură (papucii). Singura „compli¬ 
caţie" este faptul că trebuie făcută 
legătura dintre polul pozitiv al pom¬ 
pei electrice, şi borna notată cu LV 
de pe maneta de acţionare, iar polul 
negativ se leagă printr-un alt fir la 
masă. Cît priveşte tuburile din ma¬ 
terial plastic, acestea se leaqă ast- 
2 


se introduce semnalul de formă 
dreptunghiulară cu amplitudinea 
de cca 4 V. Intrările 10 şi 11 se pun 
la masă. Pentru a obţine semnal şi 
pe ieşirea 6, se pune (pentru o func- 


fel: cel de la rezervorul cu lichid de 
spălare la stuful notat cu A (admi- 
sie), iar cel care pleacă la duzele de 
stropire la ştuţul notat cu R (refu¬ 
lare). 

Electropompa se montează pe 
suportul confecţionat din tablă pe 
aripa interioară stîngă, la circa 200 
mm de amortizorul faţă-stînga şi la 
o înălţime convenabilă ca să nu 
atingă capota motorului. 






5 45 


J 


1 


o 

o 

NT 


/ i N 

ăL f A 

\ R 


Y^ 


- 

IO 


T 

— L— 


Aripă infencoro 
stingă. 


AO 

55 

b 

•5 

Oi 

N*i 

35 




1 

s~ 

-i 

——h 

j£2 




8 


TEHNIUM 8/1983 













Fig. 2: Amplasare piese cablaj CD4527 
simulat 


Fig. 3: Cablaj circuit „Multiplicator de 
viteză" cu TTL-uri, dublu placat — faţa 
de deasupra (implantare piese) 


Fig. 4: Cablaj circuit „Multiplicator de 
viteză" cu TTL-uri, dublu placat — faţa 
de dedesubt (neimplantată) 


tionare corectă) şi 12 la masă. Masa 
montajului este simbolizată prin 
GND. Programăm cu ajutorul blo¬ 
cului II intrările A. B, C. D. in cazul 
ca nu am uitat alimentarea monta¬ 
jului cu 5 V (tensiune continuă, 
stabilizata), formele de undă pe ie¬ 
şire vor fi cele din figura 5. Cablajul, 
realizat la scara 1:2, este dat în figu¬ 
rile 3 şi 4. iar aranjarea pieselor în fi¬ 
gura 2 

Pentru a realiza funcţionarea 
descrisă, nu sini necesare circuitul 9, 


CDB4121, rezistenţa şi condensato¬ 
rul de. temporizare adiacente aces¬ 
tuia, ele omiţîndu-se într-un prim 
montaj. Aceste elemente au fost 
prevăzute pentru a putea realiza cu¬ 
plarea în serie a mai mulior module şi 
a extinde astfel posibilităţile de pro¬ 
gramare. Astfel, dacă cu schema des¬ 
crisă se pot programa secvenţe de la 
0 la 9 impulsuri pentru 10 impulsuri 
de ceas, pentru două scheme dis¬ 
puse în serie se pot programa sec¬ 
venţe de la 0 la 99 impulsuri, specific 
poziţionate, pentru 100 de impulsuri 
de ceas. 

Circuitul îşi găseşte aplicaţii în 
sistemele de programare digitală, 
dar poate fi folosit şi în alte aplicaţii. 


BIBLIOGRAFIE : 

Catalogul I.P.R.S.-Băneasa, Cir¬ 
cuite integrate digitale 


Fig. 5: Formele de unda la ieşire pentru 
oricare combinaţie a intrărilor Â, B, C, D 
T — perioada unui ciclu de 10 impulsuri 
de ceas 




VESTA IE PUI 


fVJ ARIAN VELCEA 


Practicanţilor sporturilor nautice, Pentru mărimea 46 propunem un 
pescarilor amatori şi chiar profesori- model simplu, reprezentat în figura 

lor şi elevilor care se deplasează în alăturată. El se confecţionează din 

Deltă sau pe lacuri le recomandăm pînză sintetică, bucăţi de poliuretan 

un accesoriu absolut obligatoriu în expandat sau poiistiren expandat şi 

aceste situaţii pentru a preveni even- chingă. Din aceste materiale uşoare 

tuale accidente, şi anume o vestă de, sînt necesare 23 de bucăţi cu dimen- 

plutire. siunile aproximative 100 mm x 150 

I & 3 4 5 6 7 a 3 JO ,14 i2 « 44 45 46 47 /e 43 ZO 



mm x 20 mm. Acestora li se teşesc 
muchiile şi se acoperă cu 2—3 stra¬ 
turi de vopsea de ulei. 

Materialul folosit pentru vestă 
poate fi lat de 70 cm şi lung de 2,2 m. 
Se va croi folosind un tipar realizat 
prin mărirea celui din desen. Cele 
două părţi croite se vor coase îm¬ 
preună d'up.ă traseul marcat cu linie 
întreruptă. în fiecare dintre buzuna¬ 
rele care se formează va exista cîte 
o bucată de material expandat. 
După ce se trage cusătura de jos, se 
introduce între cele două părţi de 
pînză o bandă din rpaterial mai tare 


LIPIREA FAIANŢEI. Pentru lipi¬ 
rea faianţei se poate folosi următoa¬ 
rea compoziţie: la o parte nisip 
foarte fin se amestecă o parte ci¬ 
ment, iar masei i se adaugă atîta 
„Aracetin" încît să se obţină o pastă 
vîscoasă. Pentru pereţii netezi se 
poate folosi doar „Aracetinul* 1 . 

LIPIREA ŢAPETULUI. Se fierb 
cea 1,5 dm 3 apă, iar cînd a dat în 
clocot i se adaugă, sub agitare, 1 kg 
făină de grîu, cernută în prealabil. 
După 24 de ore se mai dă o dată în 
clocot şi se amestecă pînă se desfac 
cocoloaşele. După răcire se stre¬ 
coară printr-o sită cu ochiuri fine, 
iar la fiecare 10 kg de clei preparat 
astfel se adaugă cîte 25 g dintr-o 


(chingă). Aceeaşi bandă este bine 
să dubleze şi marginile vestei. 
Chinga are la capete catarame şi 
carabinieră 

închiderea vestei pe corp se 
poate face cu fermoar din mase 
plastice sau cu bumbi. Pentru ori¬ 
care dintre soluţiile constructive 
alese se vor folosi materiale care să 
asigure o bună rezistenţă la efort şi, 
la efectul apei. Culorile vor fi vii, 
uşor de observat, iar sistemul de în¬ 
chidere şi prindere va fi sigur. 

Bibliografie: Colecţia „Modelist 
konstruktor“ 


soluţie 0,25 % fenol şi 100 g hexa- 
cloran, în scop dezinfectant şi dez- 
insectant preventiv. 

ÎNDEPĂRTAREA RAPIDĂ A 
RUGINII. Obiectul ruginit se scu¬ 
fundă într-o soluţie ce conţine 10 
părţi acid clorhidric concentrat (co¬ 
rosiv!) şi 0,6 părţi hexametilen-tetra- 
minâ, dizolvate în 89,4 părţi apă, 
după care se clăteşte din abundenţă 
cu apă. în continuare, obiectul se 
scufundă într-o a doua soluţie, tot 
apoasă, ce conţine 15 % carbonat 
de sodiu şi 0,7 % azotit de sodiu. La 
sfîrşiî, se şterge cu o cîrpă uscată şi 
se dă cu ulei, lac sau vopsea de mi- 


TEHNSUM 8/1983 


9 










PENTRU TINERELE 


GOSPODINE 


Recomand celor interesaţi con¬ 
strucţia unui leagăn acţionat elec¬ 
tric avînd drept sursă de comandă 
un sesizor acustic care comandă 
leagănul cînd copilul plînge. 

Leagănul-este uşor de construit cu 
materiale refolosibile şi are trei părţi 
distincte: 1. corpul leagănului, 2. 
mecanismul de antrenare a leagănu¬ 
lui şi 3. comanda electronică a elec¬ 
tromotorului. 

•1. CORPUL LEAGĂNULUI 

Corpul leagănului va fi confecţio¬ 
nat din placaj de 8 mm grosime şi 
lemn de brad Materialele necesare 
construirii leagănului sînt: 

2 bucăţi placaj de 800 x 350 x 8 mm 

2 bucăţi placaj de 450 x 350 x 8 mm 

1 bucată placaj de 800 x 350 x 8 mm 

4 bucăţi lemn de brad 450 x 8 x 30 mm 

2 rulmenţi 6202 

2 lagăre cu talpă şi capac ca în 
figură 

2 plăcuţe de prindere 50 x 60 x 3 mm 

1 ax cu diametrul de 16 mm şi lun¬ 
gimea de 60 mm 

1 ax cu diametrul de 16 mm şi lun- 


EUGEN IVS1ROW, Suceava 

mensiunile date, vom trece la mon¬ 
tare. Se va ţine cont ca la fie¬ 
care îmbinare să se aplice un strat 
de aracet şi după aceea vom prinde 
îp cuie. 

Suportul leagănului îl vom face 
din lemn de brad. Suportul se va 
prinde, de talpa leagănului ca în fi¬ 
gura 10. 

Se vor procura din comerţ 4 rul¬ 
menţi 6202 (doi rulmenţi îi vom în¬ 
trebuinţa la mecanismul de acţio¬ 
nare a leagănului). 

Se vor confecţiona două lagăre 
cu talpă, două axe din OL 37 şi cu 
0 16 mm, care vor avea lungimea de 
60 mm, respectiv 40 mm (figura 6). 
La unul din capete se va suda cîte o 
plăcuţă din tablă de 60 x 60 x 3 mm. 
avînd cîte 4 găuri 0 6 mm la colţuri 
(figura 5). 

Aceste plăci vor face legătura 
dintre leagănul propriu-zis şi su¬ 
portul leagănului, fiind prinse în 
coşul leagănului cu 4 şuruburi M5. 
Axul, cu lungimea de 60 mm, după 
ce a fost introdus în rulment şi 


bineînţeles rulmentul în carcasă, se 
va prinde de suportul leagănului cu 
4 holzşuruburi în partea unde se va 
monta mecanismul de antrenare şi 
cu 4 şuruburi M5 se va prinde de 
leagăn la 50 mm de sus în jos (figura 
1). Capacul lagărului se va pr'rnde 
cu 4 şuruburi M3. La fel se va monta 
şi celălalt ax în partea opusă. 

2. MECANISMUL DE 
ANTRENARE Â LEAGĂNULUI • 
(acţionat de un electromotor) 

Constructorii care nu vor să con¬ 
tinue lucrarea se pot opri aici, avînd 
un leagăn pe rulmenţi cu o funcţio¬ 
nare silenţioasă. Pentru mecanis¬ 
mul de antrenare sînt necesare ur¬ 
mătoarele materiale: 


reglarea cursei de legănare. Lag㬠
rul va fi prins de disc prin două 
şuruburi M4. Axul (figura 8) are lun¬ 
gimea de 26 mm; la unui din capete 
se va.da o gaură 0 7 mm, apoi se va 
introduce axul în rulment, avînd 
grijă să rămînă afară capătul găurit. 

Se va monta celălalt ax, cu deose¬ 
birea că acest lagăr se va prinde de 
leagăn în partea de jos, după cum 
se vede în figura 1, cu două şuru¬ 
buri M4. Electromotorul se va fixa 
cu două bride de talpa leagănului 
cu ajutorul a 4 holzşuruburi. Se va 
monta discul (excentricul) pe axul 
reductor al electromotorului. Axul 
cu filet la ambele capete se va intro¬ 
duce în rulmentul montat pe leagăn 
şi se va fixa cu o piuliţă M6. Celălalt 



Fig.1.1. Sesizor acustic. 


gimea de 40 mm 

250 g aracet — holzşuruburi, cuie 
8 şuruburi M5 x 25 
8 şuruburi M3 x 15 
Construcţia leagănului este simplă, 
după cum se vede şi din figurile 1,2 
şi 3. 

După ce am tăiat placajul la di- 




10 







sul este sesizat de casca telefonica 
C.T. (aceasta va fi montată în inte¬ 
riorul leagănului pe peretele late¬ 
ral). Semnalul primit este amplificat 
de tranzistorul Ti şi aplicat apoi pe 
baza tranzistorului T ; (figura 1.1). 
Potenţialul de pe baza tranzistoru¬ 
lui T; se schimbă, făcîndu-l pe 
acesta să conducă, atrăgînd ar¬ 
mătura releului Rs.a Contactele re¬ 
leului de la sesizorul acustic le vom 
nota cu litera K. Contactul K fiind 
închis, deoarece s-a sesizat plînsul, 
va alimepta montajul cu tempori¬ 
zare (figura 2.1). După cum se 
vede, în momentul închiderii con¬ 
tactului K tranzistorul Ti va con¬ 
duce, fiind polarizat prin grupul re- 
zistiv R 4 , R s . 

Atrăgînd astfel armătura releului 
R,, printr-un contact N.D. notat K' 
se va face automenţinerea alimen¬ 
tării montajului. Printr-un alt con¬ 
tact N.D. se va alimenta un alt releu 
R avînd contactele rezistente la 5 A. 
Prin R. se va închide circuitul de ali¬ 
mentare a electromotorului. 

Tranzistoarele Ti şi. T> sînt blo¬ 
cate, fiind puse la minus prin con¬ 
densatorul C care începe să se în¬ 
carce prin grupul rezistiv P R (tem¬ 
porizarea se prescrie din P). 

Prin încărcarea condensatorului 
C potenţialul de pe baza tranzisto¬ 
rului T, devine suficient pentru des¬ 
chiderea sa şi comandă bascularea 
tranzistoarelor Ti şi T : .. 

I ranzistorul T ; se deschide, co- 
mandînd blocarea tranzistorului Ti, 


iar armătura releului se va elibera, 
întrerupînd alimentarea bobinei fi¬ 
se va întrerupe alimentarea cu ten¬ 
siune a electromotorului. 

Potenţiometruî P va fi accesibil 
din exterior pentru a putea regla la 
nevoie durata de temporizare, care 
poate fi pînă la 30 minute. 

Sensibilitatea sesizorului se va 
regla din P^,. 

Cablajul circuitelor imprimate 
este redat la scara 1 : 1 . 

SCUTEC ELECTRONIC 

Montajul prezentat în figura 3.1 
este destul de simplu, ceea ce îl 
face uşor accesibil. El este de fapt 
un amplificator în montaj Darling- 
ton. 

în momentul în care între cele 
două puncte A şi B scade rezistenţa, 
va apărea un curent între bază şi 
emitor prin grupul rezistiv R : , P , 
polarizînd astfel baza tranzistorului 
Ti, curent ce este amplificat şi de T , 
făcînd să se aprindă becul montat 
în circuitul de colector al tranzisto¬ 
rului Tr. Becul se va plasa într-un 
loc vizibil. Elementul de sesizare a 
umidităţii se va face dintr-o plăcuţă 
de cablaj imprimat de mărimea 



p ig 4.1. Plăcuţă sesizoare, 
scara 1:1 



Fig 2.1. Temporizator electronic 


30 x 20 mm. Desenul cablajului se 
va face cu o distanţă între electrozi 
de minimum 5 mm (figura 4.1). Nu 
este recomandabilă o distanţă mai 
mică deoarece ar putea să dea erori 
din cauza umidităţii aerului. 

în momentul în care vom pune 
scutecul la copil vom pune si 
plăcuţa sesizoare (figura 4.1) avînd 
legătura pînăja montaj prin două 
fire flexibile. în momentul în care 
copilul a urinat sesizorul va indica 
prin aprinderea becului. 

Am recurs la acest mijloc de in¬ 
formare deoarece sînt unii copii 
care nu adorm dacă sînt uzi (iar alţii 
dorm cînd sînt uzi, ceea ce nu este 
recomandabil). 



Fig.3.1.Sesizor umiditate. 



ng.o.^. hg.d.d.lâaiajui 1 

componentelor pe cablaj scara 1:1 




Fig. 1.B. Cablajul imprimat scara 1 ;1 



Fig.2.2. Aşezarea componentelor pe cablaj 



Pt. Fig 2.3. Cablajul imprimat scara 1*.1 k 1 k 



PÂTÎNĂRÎ CHIMICE. Adeseori aşteaptă pînă se usucă, se spală cu 
amatorul, în scopul decorării supra- apă şi se usucă, 
feţelor metalice, este nevoit să ape- Se prepară o soluţie ce conţine pe 
leze la reţete de patinări (de exem- dm 3 cîîe 20 g acetat de cupru (îl), 

piu, cînd doreşte să dea obiectelor 20 g clorură de amoniu şi 20 cm 3 

un aspect de vechi). Pentru aseme- acid acetic 80 %. Cu această soluţie 

nea cazuri sînt prezentate următoa- se umezeşte suprafaţa de patinat şi 

rele reţete: se lasă să se usuce. Operaţia se re- 

PÂTINAREÂ ARGINTULUI petă de 5-6 ori. 

. Se scufundă obiectul într-o soluţie PAT1NAREÂ ALIAJELOR DE 

de sulfură de potasiu 0,5 % şi carbo- CUPRU. Suprafaţa obiectelor se tra- 

nat de amoniu 1 %, pînă se obţine tează cu o soluţie ce se obţine prin 

nuanţa dorită, după care se spală cu dizolvarea într-un dm 3 de apă a 50 g 

apă multă şi se usucă. clorură de amoniu, 150 g tartrat de 

Se amestecă în cantităţi egale o potasiu, 200 g clorură de sodiu şi 

soluţie de clorură de fier (III) 12 % 250 g azotat de cupru (II). 

şi una de sodă caustică 0,2 %, în PAT8NÂREÂ BRONZULUI, 

care se scufundă obiectul, alături de Suprafaţa obiectelor, degresată în 

o bucată de zinc metalic. Patina prealabil, se freacă cu o soluţie ce 

apare după 10—20 secunde. conţine 6 % azotat de cupru (II) şi 

PÂTINÂREÂ CUPRULUI 2 % clorură de sodiu, după care 

Se prepară o pastă prin amesteca- obiectul se scufundă într-o soluţie 

rea a 20 părţi azotat de cupru (II), ce conţine 10 g bicromat de potasiu 

20 părţi clorură de zinc şi 60 părţi şi 50 g clorură de amoniu, dizolvate 

apă. După omogenizare, pasta se în- în 940 g oţet (acid acetic 6 — 8 %), 

tinde pe suprafaţa, degresată în după care se freacă din nou cu pe- 

prealabil, a obiectului de cupru, se ria. 


TEHNIUM 8/1983 


11 



















cau nu numai prin linia zveltă a cor¬ 
pului şi linia arhitecturală specifică, 
ci şi prin noutăţile tehnice intro¬ 
duse. 

Astfel, din punct de vedere al 
combaterii navelor de suprafaţă, 
cele două tunuri de 100 mm puteau 
ţine la respect cu oarecare succes 
şi un distrugător. Funcţia antisub¬ 
marin era asigurată de lansatoarele 
de grenade din pupa. 

9 inovaţie tehnică este introdusa 
prin montarea catargelor pe o linie 
paralelă cu axul navei, şi nu pe ax; 
aceasta pentru a induce în eroare 
comandantul de submarin ce ar fi 
dorit să o torpileze sau inamicul ce 
ar fi luat relevment pentru ochit ca¬ 
targele. 

în privinţa motoarelor, s-au intro¬ 
dus cîte două motoare diesel de cîte 
450 CP. 

Datorită fineţei corpului, cano- 
nierele realizau cu numai 900 CP 15 
noduri la un deplasament de 355 t şi 


o rază de acţiune de 3 000 de mile 
pentru o viteză de croazieră de 10 
noduri şi 1 600 mile cu 15 noduri 

După primul război mondial, ma¬ 
rina română achiziţionează 4 unitati 
de acest tip. Aceste unităţi au fost: 

1. „Locotenent Lepri ' Remus", 
fosta canonieră franceză „Chif- 
fone“, construită la Lorient în 1917, 

2. „Locotenent comandor Stihi 
Eugen", fosta canonieră franceză 
„Prippone", construită la Lorient în 

1916. 

3. „Sublocotenent Ghiculescu", 
fosta „Impatiente", construită la 
Brest în 1916. 

4. „Căpitan Dumitrescu", fosta 
„Mignonne", construită la Brest în 

1917. 

Navele au fost cumpărate de la 
marina franceză la 9 ianuarie 1920 
Au fost botezate la 15 ianuarie 
1920, cu nume de eroi marinari 
căzuţi la datorie în primul război 
mondial. 




4 unităţi : „LOCOTENENT LEPRI REMUS 

„LOCOTENENT-COMANDOR STIHI 
„SUBLOCOTENENT GHICULESCU' 
„CĂPITAN DUMITRESCU 










«ITOIIU "IlICIt” 


Dr. irig. TRA1AIM CAf\SfA 


Diametrul găurii din bucşa bielei 

(0 20,005 ^ o 005 diametrul 

găurii din bosajele pistonului 

™ + 0,010 


,( 020 + 0 X 


(comentare, cu duritatea 59—64 
HRC), joc maxim al bolţului în 
bosajele pistonului (0,012 mm). 

Segmenţii: a — segmentul de foc 
este produs din fontă cenuşie aliată, 
fiind de formă cilindrică; b — seg¬ 
mentul de etanş are este turnat din . 
fontă cenuşie; c — segmentul de 
ungere (raclor) este executat din ta¬ 
blă expandată In formă de U, cu 
fante, tip „U-Flex“. 

Arborele coîît este confecţionat 
din oţel matriţat, fiind prevăzut cu 
trei fusuri paliere tratate prin călire 
şi două fusuri manetoane. Ansam¬ 
blul arbore cotit este format din trei 
părţi, asamblate la cald cu cele 
două biele (fig. 5):1 — partea din 
spate; 2, 10 — cuzinet cap bielă; 3 
— bielă stingă; 4 — partea centrală; 
5, 7 — dop tehnologic; 6 — partea 
din faţă; 8 — bucşă picior bielă; 9 — 
bielă dreapta; A, B — suprafeţe de 


etanşare, prelucrate mecanic — 
striuri elicoidale (microturbine). 

Cîteva caracteristici tehnice ale 
arborelui cotit: diametrul fusurilor 
paliere (0 1 =57,49 mm; 0 2 =52 mm; 
03=30 mm); diametrul fusurilor ma¬ 
netoane (39 mm — prima variantă şi 
38,8 mm — a doua variantă); duri¬ 
tate fusuri paliere şi manetoane 
(HRC=52 minimum), jocul lateral 
nereglabil al arborelui cotit. 
(0,007—0,140 mm). 

Cuzineţii pal ieri de bielă şi pentru 
arborele cotit slnt realizaţi clasic, 
prin turnare sau placare, din aliaj 
antifricţiune de mai multe tipuri, în 
funcţie de compoziţia chimică 
(Sn-Cu-Ni-AI-Pb). 

Bielele slnt produse prin matri- 
ţare, din oţel special. Au secţiunea 
în formă de I pentru a asigura răci¬ 
rea şi ungerea corespunzătoare a 
bolţului, precum şi pentru reducerea 
greutăţii. Date tehnice importante: 
diametrul alezajului în capul bielei 


+ 0 033' 

litate: 22,2 _0 017)’ distan t a între 

axele alazajeior bielei (128 ± 0,03 mm); 
jocul între corpul bielei şi arboreie 
cotit (0,08—0,13 mm). 


Volantul, executat din fontă cenu¬ 
şie, avînd la partea exterioară pre¬ 
sată coroana pentru antrenarea 
electromotorului de pornire, este fi¬ 
xat pe arborele cotit prin interme¬ 
diul a şase şuruburi. 

Mecanismul bielă-manivelă al mo¬ 


torului M-036. în figura 6 se prezintă 
schematic piesele mobile ale acestui 
mecanism: 1 simering faţă; 2 — ar¬ 
bore cotit asamblat; 3 — bucşa pi¬ 
cior bielă; 4 — siguranţă bolţ piston; 
5 — bolţ piston; 6 — piston; 7 — 
segment de ungere; 8 — segment 
raclor; 9 — segment de etanşare; 10 
— semicuzineţi faţă; 11 — sernicuzi- 
neţi centrali; 12 — semicuzineţi 
spate; 13 — simering spate; 14 — 
volant. 

Pistoanele au principial o con¬ 
strucţie identică cu cele ale motoru¬ 
lui M-031. Sînt turnate din aliaj de 
aluminiu, cu calota bombată, de 
formă specială şi prelucrate cu ova- 
litate şi conicitate controlată. Faţă 
de pistoanele motorului M-031, nu 
sînt interschimbabile stînga-dreapta, 
ci numai între ele, pe aceeaşi parte. 
Clasele de fabricaţie, notate în capul 
pistonului, sînt: 1=73,95 — 73,96; 2= 
73,96—73,97 şi 3 =• 73,97—73,98, 
clase ce nu trebuie confundate cu 
clase de reparaţie. La demontarea 
motoarelor este necesar a se repara 
cilindrii, pistoanele şi boţurile. BoS- 
ţurile pistonului sînt de formă cilin¬ 
drică, produse din oţel aliat şi flo¬ 
tante. Cîteva caracteristici tehnice 
mai importante: diametrul exterior 
nominal (22 mm), diametrul interior 
nominal (15,55 mm), lungimea 
(63,9 mm), tratamentul (cementare, 
duritatea 59—64 HRC). 

Segmenţii, în număr de trei pe fie¬ 
care piston, au o construcţie şi 
funcţionare diferită: a — segmentul 
de foc este de formă cilindrică şi 
fjfodus din fontă aliată; b — seg¬ 
mentul de etaşare este turnat din 
fontă cenuşie; c — segmentul de 
ungere (de radere) este confecţionat 
din tablă expandată în formă de U, 
cu fante, tip „U-Flex“. 

Arborele cotit este un ansamblu 
realizat după acelaşi principiu con- 


(42 + 0 °’°f 4 mmi; diametru! aleza¬ 


jului în piciorul bielei (prima posibi- 
+0,033 



io 






CV 







\ ! \\ ^ 






I 5 6 Wm 




structiv ca şi cel al motorului M-031. 
Este produs din oţel matriţat în cinci 
părţi asamblate la cald cu cele patru 
biele. în figura 7 se arată părţile 
componente ale arborelui, bielele şi 
cuzineţii, astfel: 1,3 — semicuzineţi 
faţă; 2 — partea din faţă; 4, 9 — 
biele stînga; 5, 14 — părţi interme¬ 
diare de legătură; 6, 15 — biele 
dreapta; 7 — parte centrală; 8, 13 — 
semicuzineţi centrali; 10 — partea 
din spate; 11, 16 — semicuzineţi 
spate. 

La montarea şi demontarea arbo¬ 
relui cotit din carterul motorului 
trebuie, de asemenea, să se ţină 
seama de striurile elicoidaie (mi- 
croturbinele) de la extremităţile ar¬ 
borelui, create cu scopul de a „îm¬ 
pinge" uleiUI spre interior, asigu- 
rînd astfel etanşarea ansamblului. 
Caracteristici tehnice: diametrul fusu¬ 
rilor paliere (prima posibilitate: Qh — 
57,52 mm; 0 3 -■ 57,44 mm; 0, - 57,512 
mm; a doua posibilitate: 0 t ~ 57,42 
mm; 0: 57,34 mm; — 57,412 mm; 

diametrul fusurilor manetoane (I: 04 = 
0 ,, 44 mm ; || ; -■ 0 ., 43,9 mm ); du¬ 

ritate fusuri: HRC = 52 min. Compor¬ 
tarea foarte bună în exploatare a în¬ 
tregului ansamblu arbore cotit-lagă- 
re, folosit ca şi la motorul mic ani de 
zile la milioane de motoare, nu a ne¬ 
cesitat introducerea de trepte de 
reparaţie ale fusurilor paliere şi ma¬ 
netoane. 

Caracteristicile tehnice ale cuzi¬ 
neţilor motorului M—036 sînt date 
în tabelul nr. 1 . Cuzinetul central 
are prevăzut un guler pentru limita¬ 
rea jocului axial. 


TEHNIUM 8/1983 












ifeSele sînt forjate ia cald şi gău¬ 
rite ia interior pentru a asigura un¬ 
gerea bolţului şi reducerea greutăţii 
lor. Date tehnice: diametru! aiezaju- 
iui în capui bielei (44 mm); diame¬ 
trul alezajului în piciorul bielei 

(22,005 +0 oJe mm ): distanţa între 

: axele alezajeior bielei (120,5 ± 0,03 
mm). 

Volantul este produs din fontă 
cenuşie, avînd presată la exterior 
coroana dinţată a electromotorului 
de pornire. Este fixat pe arborele 
cotit. Date tehnice: fulaju! maxim ai 
volantului — 0,05 .mm; cuplul de 
strîngere la fixarea pe arborele cotit 
— 6,6 daN.m; numărul de dinţi ai 
coroanei ■— 131. 

Mecanismul de distribuţie aS moto¬ 
rului M—-031 asigură deschiderea şi 
închiderea optimă a supapelor de ad- 
misie şi evacuare conform diagramei 
de ' distribuţie (avans deschidere. ad¬ 
misie7°; întîrziere închidere admi¬ 
sie ~- 42 ; : avans deschidere evacuare 
= 35°; întîrziere închidere evacuare - 

6 ). Luînd în considerare figura 8, se 
poate pune în evidenţă lanţul cinema¬ 
tic de transmitere a mişcări! pieselor 
distribuţiei: de la arborele cotit al mo¬ 
torului, prin intermediul unei'perechi 
de roţi dinţate, 6, mişcarea se trans¬ 
mite la arborele cu came 5. Conform 
diagramei de distribuţie (A.D.A. 

7 ; i.l.A. - 42' ; l.i.E. - 6 ; A.D.E. -- 
35 RAC — vezi fig. 11), de la ceie 
patru came ale arborelui (două pen¬ 
tru ad misie şi două pentru evacuare) 
se asigură comanda închiderii şi 
deschiderii supapelor prin interme¬ 
diul tacheţiior 3 şi tijelor 2 

Tijele împing un capăt al culbu- 
ioareior 18, care, rotindu-se în jurul 
axei Sor, deplasează coada supape¬ 
lor 4 (evacuare) şi 8 (admisie), în¬ 
ving'nd astfel tensiunea arcurilor 
supapelor, asigurînd ridicarea su¬ 
papelor de pe scaunul lor şi pătrun¬ 
derea amestecului carburant din 
galeria de admisie în camera de ar¬ 
dere sau evacuare a gazelor arse. 
Alte piese prezentate în figură: 1 —- 
şurub regiare; 7 — garnitură etan- 
şare; 9, 12 — piese centrare; 10, 14, 
20, 21, 22 —- rondele; 11 — arc su¬ 
papă; 13 — serniconun; 15 — antre- 
toază; 16 —• garnitură; 17 — şurub; 
19 — piuliţă; 23 — ax culbutor. 

Arborele cu came este fabricat 
din fontă specială şi amplasat în 
carterul motor, sub'arborele cotit, 
pe două paliere. Pe arborele cu 
came se află montată roata de dis¬ 
tribuţie 6, de construcţie specială — 
ce fapt, două roţi dinţate apropiate 
şi nituite în trei puncte -- cu posi¬ 
bilitatea de preluare a jocurilor. 


sînt fabricate din oţel aliat şi ampla-' 
sate în „V“, datorită camerelor de 
ardere emisferice din cele două 
chiulase. Date tehnice: unghiul de 
aşezare al supapelor de admisie- 
evacuare = 90 ; diametrul talerului 
(admisie — 39,5+0,2 mm, evacuare —- 
35,75 mm); diametrul tijei (admisie — 

8-0 035 mm ’ evacuare —8,468 -0,02 
mm), lungimea (admisie - 87,93 45 

mm, evacuare — 86,17mm). 

Arcurile de supapă sînt identice 
pentru admisie şi evacuare, fiind 
produse din oţe! special pentru ar¬ 
curi. Date tehnice: diametrul sîrmei 
= 4,2 ± 0,02 mm; diametrul interior = 

24 ± 0,2 mm; numărul de spire utile = 
3,5; lungimea (sub sarcina de 363 -r‘ 

25 N) - 31,4 mm. 

Mecanismul de distribuţie aS moto- 
ruSui M—038. Transmiterea mişcării 
de ia arborele cotit este realizate cu 
ajutorul a două curele de distribuţie, 
13 şi 21 (fig. 9), de lungimi diferite, 
mecanismul avînd drept soluţie con¬ 
structivă „arbori cu came în cap“. Or¬ 
dinea de aprindere este 1—4—3—2. 
Pentru preluarea jocurilor şi menţine¬ 
rea elasticităţii sistemului, cele două 
curele sînt tensionate de doi galeţi în- 
tinzători, 9 şi 16. Alte piese prezentate 
în figura 9:1 — siguranţă; 2, 6, 18 — 
piuliţe; 3, 7,19 — rondele; 4 — plăcuţă 
închidere; 5 — resort; 8 — roată ar¬ 
bore cu came dreapta; 10, 12 — pi- 
nioane arbore cotit; 11—17 — pre- 
zoane; 14 — tablă protecţie; 15 i - 
pană; 20 — roată arbore cu came 
stînga 


Diametru/ * 

lungime Lăţime (mm) Grosime (mm) 

desfăşurată 


Procedeu 

tehnologic 


Bucăţi/ 

motor 


(Sn— Cu—Pb) 


Semicuzinet faţă- 4 0 62,42 


"(Sn—Cu—Pb—if| 


sie; 14, 22 — rondele; 17 — garni¬ 
tură coadă supapă; 20, 25 — bu- 
şoane etanş are; 23, 30 — simerin- 
guri; 26, 28 — piese centrare; 27 — 
arc supapă evacuare. 

Ţinsnd seama de diagrama de 
distribuţie a motorului M—036 (fig. 
11), se observă că supapa de admi¬ 
sie rămîne deschisă o perioadă de 
timp corespunzătoare unui unghi 
total de rotire a arborelui cotit de 
216“, iar pentru supapa de evacu¬ 
are 216°, calajul distribuţiei făcîn- 
du-se cu un joc teoretic de 1 mm la 
supape (ia rece). în figură s-au no¬ 
tat cu: A.D.A. — avans deschidere 
admisie = 4°10’ ± 1 C 3Q', A.D.E. — 
avans deschidere evacuare = 36' 10' 
± 1 c 30'; i.i.A. — întîrziere închidere 
admisie = 31 c 50' ± 1-30'; 1.1. E. — în- 
îlrziere închidere evacuare = Q c 10' 
± 1 C 30'. 

Arborii cu came sînt confecţionaţi 
din fontă specială şi montaţi pe cîte 
două lagăre. Pentru identificare, pe 
arborele cu came dreapta se găseşte 
excentricul pentru acţionarea pom¬ 
pei de benzină, iar pe arborele cu 
came stînga se află cuplajul pentru 
acţionarea ruptor-distribuitorului. 

Supapele de admisie şi evacuare 
sînt fabricate 'din oţel special aliat, 
avînd datele tehnice: a — diametrul 
talerului (admisie — 39 mm, evacuare 
— 34 mm); diametrul tijei (admisie — 

mm); lungimea (admisie — 97.4 
mm, evacuare — 96,3 mm). 

Arcurile supapelor sînt executate 
din oţel. fiind identice pentru admi¬ 
sie şi evacuare. Date tehnice: dia¬ 
metrul sîrmei -- 4,1 + 0,02 mm; dia¬ 
metrul interior - 24,6 .r 0,2 mm; 
numărul de spire utiie ■= 3,6: lungi¬ 
mea (sub sarcină 254 IM n, 25,65 N) - 
32 mm. 

Turaisiis os disfricufie su lungi¬ 
mea diferită (stînga — 105 dinţi, 
dreapta — 93 dinţi), pasul p 3,525 
mm si unghiul flancului danturii 
40 - 3 . 


Arborii cu came 19 şi 33 (fig. 10) 
sînt antrenaţi de roţile de distribuţie 
8 şi 20 (fig. 9) montate pe ei. în con¬ 
tinuare, de la arborii cu came miş¬ 
carea se transmite direct la culbu- 
toarele 10 şi de aici, prin sistem cia- 
sic, la supapele de admisie, 1 şi de 
evacuare, 29. Alte piese în figură: 2 , 
32 — ştifturi centrare; 3, 18, 31 — 
prezoane; 4 — antretoază; 5, 13, 15, 
24 — garnituri; 6, 16 — şuruburi; 7 

— ax culbutoare; 8, 21 — piuliţe; 9 

— şurub reglaj culbutoare; 11 — se- 
miconuri, 12 — resort supapă admi- 


FIG.10 ŞS 11 
ÎN PAGINA 17 


Avînd aprindere electronică inte¬ 
grală, pe arboreie cu came nu- se 
află montat, după cum se obişnu¬ 
ieşte, un ruptor-disîribuiîor, rolul 
acestuia fiind preluat de captori. de 
ploţii de pe volantă şi de către dis¬ 
pozitivul electronic. 

Suprpc-Se de ad:rsss ! e şl evacuare 


TEMMIUif 8/1983 





adaptarea propusă. Micşorarea dis 
tanţei cap cotor-condensor într-o ş 
mai mare măsură nu mai este pos 
bilă din considerente optice. 

Pentru ca montarea capului color 
pe corpul lanternei sau pe tubul 
prelungitor să fie posibilă, est.e n« 
cesară realizarea unei piese inter 
mediare, respectiv a unui disc 
adaptor. Figura 4 înfăţişează ar 
samblul cap color i disc adapto 
montat. Asamblarea se face cu 
două şuruburi M4 de cca 10 mm, 
desigur cu şaibele aferente-. 

Discul adaptor se execută din 
tablă de oţel sau alamă de 0,8 mm 
grosime, conform schiţei din figura 
5. Marginea discului se face din 
'bandă lată de 14—15 mm, care se li- 


distincte şi separabile. Intr-o primă 
variantă, operaţia de adaptare pre¬ 
supune plasarea capului color în lo¬ 
cul capacului lanternei, după cum 
se poate constata din figura 2. De¬ 
oarece distanţa pînă la condenso- 
rul aparatului este relativ mare, 
această soluţie are dezavantajul 
unei anumite pierderi a intensităţii 
luminoase. De aceea se poate re¬ 
curge la a doua variantă de adap¬ 
tare, variantă care presupune exe¬ 
cuţia unui inel adaptor şi utilizarea 
în locul corpului lanternei a tubului 
prelungitor livrat cu aparatul de 
mărit. Reamintim că acest tub avea 
destinaţia de a mări înălţimea lan¬ 
ternei în cazul folosirii unor becuri 
de putere ridicată. Figura 3 redă 


ADAPTARE 


Există în comerţ, la ora actuală, 
patru aparate de mărit prevăzute cu 
:ap color, trei din familia KROKUS 
ii unul OPEMUS. Totodată, se 
găsesc şi capete color de tip ME- 
OCHROM destinate aparatelor de 
mărit de tip OPEMUS. 

Pentru fotografii amatori, care 
doresc un aparat de mărit cu posi¬ 
bilităţi de lucru în metoda coiorului 
ii care nu au alt aparat ae mărit, 
modelul cel mai indicat este cel de 
tip OPEMUS. Recomandarea are la 
bază preţul mediu al acestui aparat 
de mărit şi faptul că este singurul tip 
care este prevăzut cu o lanternă se¬ 
parată pentru lucrările în alb-negru 
(economisindu-se astfel becul cu 
halogeni cu care este prevăzut 
capul color). 

Foarte mulţi fotoamatori posedă 
însă unul din modelele anterioare de 
aparate de mărit KROKUS, prevăzute 
cu sertar pentru filtrele de corecţie 
color. Aceste aparate s-au dovedit 
mai mult decît mulţumitoare şi, în 
acelaşi timp, sînt singurele care s-au 
livrat cu trei obiective (Mikar-S 4,5/55; 
Emitar-S 4,5/80; Amar-S 4,5/105) la un 
preţ de vînzare convenabil. Trecerea 
ia un aparat KROKUS cu cap color se 
dovedeşte a avea următoarele deza¬ 
vantaje: 

— achiziţionarea unui aparat fără 


lanternă separată pentru lucrări alb- 
negru; 

— lipsa obiectivelor de schimb, 
aparatul fiind furnizat cu un singur 
obiectiv; 

— preţul de cumpărare de 
1,5—3,5 ori mai mare decît al ve¬ 
chiului KROKUS. 

în cele ce urmează se propune 
adaptarea capului color de tip ME- 
OCHROM la aparatele KROKUS 
din generaţia anterioară, adaptare 

ce oferă următoarele avantaje: 

— se utilizează aparatul de mărit 
existent, care se foloseşte ca atare 
pentru lucrări alb-negru; 

— costul ansamblului aparat + 
cap color reprezintă cca 60% din 
costul unui aparat, model nou, cu 
aceleaşi posibilităţi de mărire (for¬ 
mat maxim 6x9 cm); 

— se efectuează o cheltuială mi¬ 
nimă prin achiziţionarea exclusivă 
a capului color; 

- — nu este necesară cumpărarea 
altor obiective. Adaptarea propriu-^ 
zisă este facilă şi presupune exe¬ 
cuţia a una sau două piese simole. 

Să urmărim figurile 1—3 pentru a 
analiza în ce constă adaptarea. Fi¬ 
gura 1 prezintă un aparat KROKUS 
4 (similar pe ansamblu cu KROKUS 
3) şi pune în evidenţă faptul că lan¬ 
terna este constituită din două părţi 






dir.c 


tub 

prelim- 


























IVSAR8LJS tJWiU 




peşte (prin cositorire sau alămire) 
de partea plană. Orificiul dreptun¬ 
ghiular se execută după desen sau 
după profilul părţii de fixare a capu¬ 
lui color. Prinderea discului de cap 
se realizează prin intermediul celor 
două urechi prevăzute cu cîte o 
gaură de 0 5. După execuţie, discul 
se vopseşte asemănător cu apara¬ 
tul de mărit. 

Inelul adaptor serveşte prinderii 
tubului prelungitor de placa de 
baza a corpului aparatului de mărit. 
Prinderea se face cu aceleaşi şuru¬ 
buri cu care era fixată lanterna, 
eventual o teşire a inelului în drep¬ 
tul găurilor de trecere fiind nece¬ 


sară. Execuţia se face, conform 
schiţei din figura 6, din durai sau, în 
lipsa acestuia, din oţel ori alamă. 

Prinderea tubului prelungitor se 
face pe două ştifturi de 0 5 montate 
presat în inel (se dau găuri de 0 4,9). 

Pentru precizie se recomandă ca 
toate elementele de prindere (ştif¬ 
turi, canale, găuri) să fie poziţionate 
prin montaj. 

în final, o remarcă: scala de pe 
coloana aparatului de mărit este o 
perfecţionare adusă de posesorul 
acestuia, fiind destinată determin㬠
rii rapoartelor de mărire. Construc¬ 
ţia acestei scale a fost descrisă în 
revista „Tehnium". 


Developarea peliculelor reversi¬ 
bile color se poate face conform 
proceselor indicate de producător 
sau după altele echivalente, de re¬ 
gulă cu obţinerea unei calităţi dife¬ 
rite. Fabrica REANAL din R.P.U. 
produce setul de chimicale Dia- 
chrom după un reţetar foarte bine 


adaptat filmelor ORWO folosite cu 
precădere de „foto şi de cineamato- 
rii de la noi. în cele ce urmează se 
prezintă cititorilor procesul de de¬ 
velopare Diachrom pentru toate ti¬ 
purile de pelicule ORWO, precum şi 
pentru alte pelicule compatibile cu 
acest proces. 


Proces Diachrom 


Operaţia 

Tempe¬ 

ratura 

ORWOCHROM* 
UT18; UT20; 
FORTECHROM 
18 DIN 

ORWOCHROM 
UT15; UK17 

ORWOCHROM** 
UT 18; UT20 

TO 22 
TO 32 

( C) 

(minute) j 

1. Revelare alb-negru 

25 r 0,5 

12 

6—7 

10 

9—12 

2. Clătire 

12—18 

1 

1 

1 

2 

3. Stop-fixare 

20 ±1 

3 

3 

3 

2 

4. Spălare 

12—18 

5 

5 

5 

5 

5. Solarizare, lampă de 500 W 
la 75 cm 


2x2,5 = 
faţă a p 

5 (2,5 n 
eliculei) 

Ţinute pe 

fiecare 

6. Revelare color 

25.1:0,5 

10 

10 

14 

9 

7. Spălare 

12—18 

20 

20 

20 

20 

8. Albire 

20:t1 

5 

5 

5 

9 

9. Fixare-tanare 

20±1 

7 

7 

7 

7 

10. Spălare 

12—18 

25—30 la max. 40- C 

11. Uscare 



pentru filmele avînd etichetă cu 
fond alb (caractere verzi) 

** pentru filmele avînd etichetă cu 
fond verde (caractere albe) 

O creştere a contrastului şi den¬ 
sităţii culorilor se obţine prin mări¬ 
rea duratei revelării color cu cca 1 
minut. Aplicarea acestui procedeu 
se recomandă însă în baza unei 
probe iniţiale pentru a se verifica 
dacă clişeele nu capătă aspectul 
datorat supraexpunerii. 


Filmele ORWOCHROM UT18 şi 
UT20 sînt. livrabile ca film lat, plan- 
film şi film perforat de 35 mm. Tipul 
UK17 se livrează ca film lat, film 
perforat de 35 mm si film cine de 
2x8 (normal şi super), iar tipul UT15 
exclusiv ca film cine de 2x8 (normal 
şi super). 


(URMARE DIN PAG. 15) 




TEHNIUM 8/1883 


17 













IESTERE 

' %/l 

Fi*. SH, BĂLUfĂ 

Testarea periodică a surselor gura Ic. Pentru elementele Leclan- 

eiectrochimice este utiiă pentru a che, comerciaiizate curent ia noi în 

preveni întreruperea neaşteptată a ţară, este necesar ca ampermetrui să 

consumatorilor alimentaţi de ele. aibă scala de 10 A. Cînd este legat 

De exemplu, printr-o asemenea direct la bornele bateriei, şuntul in¬ 
festare făcută înaintea unei de- strumentului constituie rezistorui R, 

plasări, ne putem asigura că ra- a cărui valoare este practic negi Ra¬ 
dioul, caseiofonul sau blitzul care bilă faţă de r. Se măsoară deci "pu¬ 
ne însoţesc nu vor înceta să func- rentui de scurtcircuit" al elementului 

ţioneze la cîteva minute după porni- galvanic. Valoarea sa este cu atît. mai 

rea lor, surprinzîndu-ne fără baterii mică cu„ cîî bateria este mai. : des- 

de schimb. cărcată. în vederea unor comparaţii, 

O primă metodă de testare este trebuie folosit acelaşi tip de aparat şi, 

măsurarea tensiunii electromotoare, aceea-;i scală, pentru a menţine pe R 

E (fig. Ia) cu un voiimetru. Datorită constant. Măsurarea' va dura numai 

rezistenţei interne mari a. aparatului, 1—-2 secunde şi nu va fi repetată des, 

se poate considera circuitul deschis deoarece descarcă inutil bateria, 

(condiţie de măsurare a iui E). Tre- O improvizaţie des folosită pen¬ 
dule observat însă faptul că E se tr u Testare este conectarea la bor- 

menţine la valori destul de apro- nete sursei a unui bec (fig. 1 d) cu 

piate faţă de cea nominală, chiar. tensiunea cîî mai apropiată de ten¬ 
ia că sursa are o uzură importantă.- si un ea nominală a bateriei şi puîe- 

MUit mai utilă este măsurarea cu- rea -(curentul) relativ mare. Cazul 

renîului pe care îl poate debita ba- este similar celui din figura 1b, cu 

teria (fig. 1b). Conform fegii lui observaţia că R nu este constant 

Ohm, curentul i are valoarea: (variază cu temperatura filamentu¬ 

lui), iar aprecierea curentului ! după 
_ E lumina emisă de bec este foarte 

! ~ pi . r aproximativă. Becul luminează peri- 

. îru o plajă destul de largă a tensiunii 


LED se aprinde cînd bateria este 
„bună", adică rezistenţa ei internă 
nu a crescut la mai mult de 5 ori va- 
■ . loarea iniţială. Dacă LED-ul nu se 

aprinde, trebuie să ne pregătim 
pentru înlocuirea bateriei. Men¬ 
ţionăm că rezistenţa r pentru elemen¬ 
tele galvanice noi, indicată în tabelul 
-1, este orientativă şi determinată ex¬ 
perimental, deoarece producătorul 
nu indică acest parametru. Şi în cazul 
acestor montaje testarea nu trebuie 
repetată des şi va avea o durată foarte 
scurtă. 

Schema din figura 2 este desti¬ 
nată tensiunilor reduse (3 V) şi folo¬ 
seşte proprietatea LED-ului roşu de 
a se aprinde numai Ia tensiuni ce 
depăşesc 1,6 V. Aşadar, bateria 
, este slabă atunci cînd — îa apăsa¬ 
rea întrerupătorului — LED-ul nu 
luminează deloc. 

■ î'n figura 3 LED-ul este comandat 
■ printr-un tranzistor ce intră în con- 
ducţie cînd tensiunea emitor-bază 
depăşeşte 0,6 ¥. Un divizor rezisfiv 
asigură deschiderea tranzistorului 
doar la tensiuni de alimentare a 
. montajului ce depăşesc 1/2 din tem 
a bateriei testate. Montajul se poate 
nala. —, iar lumina ambiantă îngreu- folosi pentru 4,5 şi 6 V, cu valorile in- 
nează aprecierea. - dicate în schemă pentru compo- 

în figurile 2, 3 şi 4 sînt date trei cir- nente. 
cuite electronice pentru testarea La tensiuni mai mari, folosirea di- 
elementelor galvanice. Principiul vizorului rezistiv nu mai este rece- 

de funcţionare este comun:, un re- mandabilă. deoarece creşte prea 

zistor de valoare mică ( de 5 ori re- mult plaja de tensiune în care tran- 

zistenţa internă a elementului nou zistorui este în conducţie parţială. 

— vezi îabeiui 1) este conectat la • De aceea se preferă schema din fi- 
bornele bateriei, iar un montaj elec- gura 4, unde se foloseşte o diodă 

tronic indică scăderea tensiunii la Zener (DZ) ce se străpunge ia o 


unde R este rezistenţa externă a cir¬ 
cuitului, iar r rezistenţa internă a sur¬ 
sei. Aceasta din urmă variază mult în 
timpul utilizării bateriei, creşterea sa 
fiind un simptom caracteristic des¬ 
cărcării (uzurii). De exemplu, la o ba¬ 
terie „pătrată" de lanternă (tip 3 R 12) 
în stare nouă, r are aproximativ 1 
ea creşte la mai mult de 10 n în cazul 
unei descărcări avansate. în acest 
timp E scade doar cu circa 10%. Să 
reţinem că măsurarea curentului pe 
care sursa îl debitează pe un rezistor 
R oferă informaţii despre rezistenţa 
internă rşi t.e.m. E a sursei. 

Practic se foloseşte circuitul din fi- 


— pînă la .circa 20% din cea nomi- borne sub valoarea E/2. Astfel un 


Tabelul 1: Valorile iui R din figurile 2, 3 şi 4 pentru di¬ 
verse elemente Leclanche şi grupări serie ale aces¬ 
tora 



tensiune de aproximativ E/2. Valo¬ 
rile componentelor pentru această 
schemă sînt date în tabelul 2. O 
uşoară ajustare a tensiunii — .prag 
de deschidere a tranzistorului se 
poate face prin selectarea unor 
exemplare de diode Zener şi prin 
modificarea valorii lui R ; , în limita 
de :t 25%. 

Să trecem acum Ia un alt Tip de 
testere, destinate acumulatoarelor 
auto de 12 V. Se măsoară în acest 
caz tensiunea acumulatorului cu un 
consumator important ■ conectat 
(faruri, de exemplu) şi în regim de 
încărcare de la generatorul maşinii. 

O schemă relativ răspîndită ''este. 



cea din figura 5. Este un indicator de 
tensiune în trepte, folosind 3 LED- 
uri (roşu, galben şi verde) ca ele¬ 
mente de afişare. Figura 6 indică 
tensiunile la care se aprind LED-u- 
rile şi o comparaţie cu scala voltme- 
trului de bord de la „Dacia" 1 300. 
Avantajele indicatorului cu LED-uri 
constau în lipsa sa de inerţie şi fia¬ 
bilitatea ridicată. Tabelul 3 cu¬ 
prinde cîteva situaţii posibile şi 
LED-urile care se aprind în aceste 
cazuri. Observăm că tensiunea ia 
borne este testată prin conectarea 
farurilor, nefiind posibilă introdu¬ 
cerea în montaj a unui rezistor de 
sarcină important, cum se proceda 
în cazul elementelor galvanice. 

Să urmărim funcţionarea monta¬ 
jului. Cînd tensiunea de alimentare 
U. este mai mică de 10,7 V, baza lui 
Tj primeşte curent prin LED-ul gal¬ 
ben şi rezistorui înseriat cu acesta; 
ca urmare tranzistorul este deschis, 
iar LED-u! roşu se aprinde. LED-ul 
galben este stins deoarece curentul 
prin el este redus. 


18 









Tabelul 2: Valorile unor componente din figura 4 în 
funcţie de tensiunea bateriei testate 


Tensiunea 
electromotoare (V) 

Ri 

(kn) 

R: 

(kn) 

R; 

m 

DZ 

(tip) 

7,5 

1-4 ! 

15 

270 

PL3V3Z 

9 

1,8 

18 

360 

PL3V9Z 

12 

2,7 

27 

270 j 

PL5V6Z 


Tabelul 3: Situaţiile semnalizate de montajele din fi¬ 
gurile 5 şi 7 


Condiţii 

Situaţia indicată 

Roşu 

Galben 

Verde 

Motorul OPRIT şi 

ACUMULATOR BUN 

_ 

X 


farurile aprinse 

ACUMULATOR SLAB 

X 

— 


Motorul TURAT v 

ÎNCĂRCARE SLABĂ 

_ 

X 

_ , 


ÎNCĂRCARE NORMALĂ 

— 


X 


ÎNCĂRCARE EXCESIVĂ 

X 


X 


O mică creştere a luî U produce 
deschiderea lui T ; prin Zener-ul de 
10 V. Un curent important trece 
acum prin LED-ul galben care lumi¬ 
nează; simultan cu aceasta LED-ul 
roşu se stinge datorită blocării lui Ti. 

Cînd U creşte peste 12,7 V, prin 
Zener-ul de 12 V se deschide T<. Ca 
urmare LED-ul verde se aprinde. 
Prin dioda D tranzistorul T.i scurt¬ 
circuitează LED-ul galben, care se 
stinge. 

în sfîrşit, dacă U depăşeşte 15,7 
V, baza lui Ti primeşte curent prin 
Zener-ul de 15 V; LED-ui roşu se 
aprinde astfel simultan cu cel 
verde. 

Montajul se realizează pe o 
plăcuţă de circuit imprimat de 3 x 5 
cm, iar LED-urile se pot monta într- 
un buton fals de bord, ca în fotogra¬ 
fie. Alimentarea se face prin cheia 
de contact. 

Pentru amatorii care nu dispun 
de LED-uri sau doresc o luminozi¬ 
tate mai mare pentru observare şi în 
timpul zilei, este prezentată îri fi¬ 


gura 7 o variantă cu becuri a indica¬ 
torului descris anterior. Funcţiona¬ 
rea este asemănătoare montajului 
din figura 5. Soluţia scurtcircuitării 
LED-ului galben nu mai este aplica¬ 
bilă acum şi din acest motiv se folo¬ 
seşte un tranzistor în plus (Ti), prin 
care se comandă becul galben în 
funcţie de starea lui T 4 . 

Becurile vor fi plasate în spatele 
unor filtre colorate corespunzător. 
Este recomandabilă montarea unui 
radiator termic pentru cele patru 
tranzistoare. 

în încheiere, o observaţie privi¬ 
toare la ultimele două scheme: pen¬ 
tru a obţine tensiunile indicate în fi¬ 
gura 6 de aprindere a LED-urilor 
(respectiv becurilor), de regulă este 
necesară o operaţie de ajustare a 
rezistoarelor notate cu asterisc, în 
limitele ± 25%. Se pot selecta şi 
exemplare de diode Zener mai 
adecvate, avînd în vedere dispersia 
destul de mare admisă de catalog 
pentru tensiunea de străpungere a 
fiecărui tip. 


COMPENSARE _ 

FIZIOLOGICA 

i A. MANEA 


Se ştie că particularităţile urechii 
umane conduc la atenuarea frecven¬ 
ţelor joase şi înalte atunci cînd audiţia 
se face la nivel foarte scăzut. Com¬ 
pensarea acestei caracteristici fizio¬ 
logice se poate face cu ajutorul unui 
preamplificator care are încorporat 
un filtru de rejecţie (taie-bandă), asi- 
gurînd atenuarea frecvenţelor medii 
în plaja orientativă 400—1 200 Hz. 

Schema prezentată în figura 1 
(propusă de revista „Radioelektro- 
nik“ — R. P. Polonă) răspunde 
acestui scop, variaţia atenuării cu 
frecvenţa, pentru cele două poziţii 


extreme ale potenţiometrului R 4 , 
avînd aspectul din figura 2: 

Circuitul reprezintă un preampli¬ 
ficator AF cu două etaje cuplate di¬ 
rect (galvanic), precedate de un fil¬ 
tru în dublu T. Nivelul semnalului de 
ieşire poate fi reglat din potenţio- 
metrul R !: , iar comutatorul K per¬ 
mite eliminarea preamplificatorului 
din circuit (atunci cînd audiţia se 
face la nivel mare). 

Tranzistoarele sînt de tip npn, cu si¬ 
liciu, de mică putere, preferabil sor¬ 
tate pentru zgomot redus (BC109C, 
BC173C, BC 108 etc.). 



IN ATENŢIA CITITORILOR 


în curfnd va apărea ALMANAHUL TEHNIUM '84, 
cuprinzfnd un bogat material Informativ pentru 
constructorii amatori: montaje pentru radioamatori, 
automatizări, tehnici Hi-Fi, instrumente d® măsură, 
scheme ale unor radioreceptoare şi casetofoane, 
divertisment, umor etc. 



0,02 0,03 0,05 0,1 0,2 0,3 0,5 1 2 3 5 7 10 f(kHz) 


19 


TEHNIUM 8/1983 






— o tensiune stabilizată de + 5 
V/400 mA şi 

— o tensiune de + 30 V/30 mA din 
care prin grupul de tranzistoare se 
obţine V ; .,< = 25 V în timpul pro¬ 
gramării. 

Secţiunea b a comutatorului K 
elimină pericolul reînscrierii unei 
alte date în timpul citirii. S-a ales un 
comutator dublu pentru a nu uita 
V/v la + 25 V în timpul citirii. 

Exemplu de înscriere a unei date 
la o anumită adresă: 

DATA = 3 F (hexazecimal) = 
00111111 (binar); conversia se face 
pe grupe de cîte 4 biţi, deci 3i„ = 
0011 respectiv Fi„ = 1111; 

ADRESA = 17 D„. = 000101111101;. 

Se vor închide comutatoarele: K 
K. (pentru date), respectiv Km, K l( , 
Ki,, K w (pentru adrese). 


PROGRnmmoR 

PEI1TRU 

mEmoRii • 

EPROIU 

Student GUIMTER ZEiGEL 

Pentru a programa memoria 
EPROM din articolele apărute ante¬ 
rior (orga de lumini cu EPROM şi Iu- 
minile dinamice cu EPROM) nu 

este neapărat nevoie de acces la un ^ 

microsistem. Cu doar trei circuite 
integrate şi cîteva piese auxiliare ne 
putem construi fiecare un progra¬ 
mator manual. Schema prezentată 
se poate folosi pentru EPROM-uri 
de tipul 2716 şi, cu o extindere a i 

numărului de adrese, pentru 2732 şi îs 

2764. Pentru memoria 2708 avem 'j 

nevoie de încă două tensiuni de ali¬ 
mentare (—5 V, =12 V). 

Memoria EPROM 2716 are unspre¬ 
zece adrese la care se află date de opt 
biţi, deci o capacitate de 2 11 Bytes, 

adică 2 kBytes. în timpul programării, u_ 

cele opt ieşiri de date sînt folosite ca 3 

intrări de programare (D„...D 7 ), adre¬ 
sarea făcîndu-se ca şi în cazul citirii la 
intrările A...An. De asemenea, tre¬ 
buie asigurată o tensiune de progra¬ 
mare V fip de 25_V pe tot timpul pro- 

gramăm, iar OE să nu fie validată ls 

(deci să avem un „1“ logic pe pinul 
OE). înscrierea datelor se face astfel: 

— Comutatorul de mod K M se 
pune în poziţia a (programare). Ca 
efect, OE trece în „1“ logic, iar V PP 
la - 25 V. 

— Cu ajutorul comutatoarelor jT, 

de date K^.-Kg se alege secvenţa A c 

dorită a fi înscrisă. Comutatorul 
deschis înseamnă „1“ logic, deoa¬ 
rece prin rezistenţa de 10 kfl legată 
la J -5 V se obţine „1“ logic pe in¬ 
trările circuitelor tampon T.,...T 8 
; (buffere); comutatorul închis pune 
intrarea la masă, deci „0“ logic. A j 

— Cu ajutorul comutatoarelor 

de adrese K 9 ...K 19 se alege în binar 
adresa la care se doreşte înscrierea 
secvenţei existentă la intrarea de 

date (convenţiile pentru poziţia co- ^ 

mutatoarelor sînt aceleaşi ca la „ 

date). a 

— Se acţionează comutatorul de 
programare K P , ceea ce duce la 
obţinerea unui impuls cu durata de 
50 ms la ieşirea monostabilului 

(realizat cu ,/îE 555), deci implicit Ja ^ 

înscrierea datei la adresa dorită. în 

timpul impulsului de programare jşe a 

aprinde dioda LED, D„. Intrarea CE - 

este în „1“ logic. Pentru verificarea +30 

corectitudinii datei înscrise, se 0—« 

pune _cpmutatorul K M în poziţia_b, 4 

deci OE trece în „0“ logic, iar CE 
este oricum în „0“ logic dacă nu se 

acţionează K P . Prin intermediul in- *r 

versoarelor l v ..l 8 se aprind LED-u- i 

rile corespunzătoare biţilor de „1“ 

logic înscrişi la adresa respectivă. *■ 

Pentru alimentarea circuitului 
sînt necesare : 


RF r 1 j 10/ 

i& Lfu 4* 

wk — i Ţ | iov 


ms \470n |4 h |3 \ 1Gn ] D 0 


_ ^ 

270XL | 

str 

T$ 


-o-i^ Jy 

mj f y 

270A^m D 8 


3*BC 108 



3 ^ 3 6,8k T io ° r ~. j r 

.’" v "' lp..I e =7iLS2W 5 

m 12V PyPţ s 7ULS132 ; TyT s =7US2U-, 








PRIZA TRIPLĂ 
DE TIP RULETĂ 



, i 1~ v 


CLEMELE SERIE 
MULTIPOLARE 


PRIZA TRIPLĂ 
TIP RULETĂ 


MULTIPOLARE 


SIGURANŢE 
ULTRARAPIDE 
DE 1 250 V 


NTRERfJPĂTOR 
PE CORDON 























COMPRESOR 


IONIZATOR 


Folosind un circuit CD 4011 sau montaj este BC 107 sau BC 109. 
MC 1401 se poate realiza un com- Alimentarea compresorului se 
presar de dinamică foarte util în face cu 9 V. 
transmisii SSB Tranzistorul din ro.ni a/i 


Particularitatea montajului constă 
în faptul că transformatorul de înaltă 
tensiune este o bobină de inducţie 
auto pentru 12 V. Transformatorul 
de alimentare Tr. 1 are în secundar o 
înfăşurare de 80 V cu prize la 30-50- 
60-70-80 V. Această tensiune este 
redresată, dublată şi apoi aplicată 
intermitent bobinei. Comanda se 


14 o--»— 


- II —° + 


22n i-lfTl ! I5r> i5n 1=L| 


ihC . HI 



Lb 2 

T t,«k 2x 

i-a . 


BC547B 



1 N4H8 sr „ * ri 2 is 


face de un tiristor. 

în secundar bobina are un ele¬ 
ment redresor (TV 18, cel mai 
curent) care la ieşire are un filtru 
C3R3C4. Tensiunea de aproximativ 
18 kV este aplicată unei grile (plasă 
de sîrmă izolată) pe care se suflă 
aer de la un ventilator. 

RADIOTECHNIKA, 6/1983 



imMR-14mHz 


Cu tranzistoare BD 139 se poate 
construi un amplificator liniar de 10 
W în 14 MHz. După cum se observă, 
colectoarele şi bazele se leagă între 
ele direct cu dispunere ca în desen. 
Emitoarele sînî interconectate prin 
rezistoare chimice de 0,5 O. 

Ieşirea etajului se face pe emi- 


r r 1ooî V l_ 4xBD139 


'"XHN4002 
l "Tj Cn (1N2069) 



JO-S M 0,5 M 0,5 


KT 713 

(T3N/100T) 


TV18-02-MT 
TS18 
Gr 7651 


tor prin bobina LI (7 spire CuEm 
0 1 mm, diametrul bobinajului 
15 mm). 

Alimentarea etajului se face cu 
24 V. 

RADIO COMMUNICATION, 1/1983 


nmPLIFIlHT0R 

de RnTEnn 

Cu un tranzistor BFY 90 se poate zgomot propriu cît mai mic. 
construi un amplificator de antenă Amplificarea se reglează din po- 
cu un cîştig de peste 15 dB în banda tenţiometrul PI. 


de 100 kHz — 100 MHz, deci care 
acoperă gamele de UL, UM, US si 
UUS. 


PRACTICAL WIRELESS, 3/1980 


al imen¬ 
să aibă 

BFY 90 


I 

R3f! 


PI fi__ 

56 

C2 

vwir 

SL V_ 

-ib 

Rlf 

! R2 n~ 

10nF 


4,4^— 

Yh 

HI-1 

HSnF 



TEHNIUM 8/1983 
























construit!... 

0 BIBLIOTECA 

IVI, FLORESCU 


Biblioteca din figura 1 se poate 
construi foarte repede şi foarte sim¬ 
plu, structura ei putînd fi modificată 
rapid în funcţie de necesităţi. 

Elementele verticale se reali¬ 
zează din scîndură de 20 x 230 mm 
de lungimea dorită. Pentru fixare se 
folosesc cuie împuşcate în beton 
sau dibluri montate în perete la par¬ 
tea superioară şi inferioară a laturi¬ 
lor. Fixarea se face cu mici colţare 
metalice şi şuruburi (fig. 2). Dis¬ 
tanţa între aceste laturi se alege nu 
mai mare de 700—800 mm, numărul 
lor fiind ales după dorinţă. înainte 
de fixarea în perete, la circa 25 mm 
de laturi, se fac o serie de găuri de 8 
mm diametru, la o distanţă de 115 
mm între ele. Acestea se dau cu 
atenţie, astfel ca să se respecte dis¬ 
tanţa cu precizie,_ altfel rafturile nu 
vor sta orizontal. în aceste găuri se 
fixează prin introducere forţată 
nişte piese metalice de 8 mm dia¬ 
metru şi 70—80 mm lungime, făcute 
din fier-beton de 8 mm diametru. 

Rafturile pot fi din placaj sau 
sticlă de 8 mm grosime, în cazul în 
care se pun lucruri mai uşoare, sau 
din scîndură, pentru cărţi şi obiecte 



:olţar-| 


_ 

a- 

x 

C3- 

r~ 


—cr-t» 


# .. • --- • 

| C=3> 

, 


----£=3 


«Kd'-'--. .- 

-C33 


* 

m 







grele. Amplasarea rafturilor se face Finisarea se face cu vopsea, de 
după dorinţă. preferinţă alb alchidic. 


LOG NOTES 

0T1L 


Construcţia este foarte simplă şi, 
mai ales, nu costă mult. Se procură 
mai întîi o bucată de tablă netedă, 
se vopseşte în negru mat Tv iar după 
uscarea completă a vopselei se ce- 
ruieşte cu un strat subţire de ceară, 
de parchet. Peste această suprafaţă 
gata pregătită se pune o coală de 
hîrtie subţire şi rezistentă, peste 
care se aplică o coală de celuloid 
subţire. Se fixează toate aceste ele¬ 
mente, la un capăt, cu cîteva nituri 
mici, iar la celălalt se coase sau se 
lipeşte foaia de hîrtie de coala de 
celuloid. Deci la un capăt totul este 
fix, iar la celălalt hîrtia şi celuloidul 
se pot ridica de pe placa metalică 
(vezi figura). 


Scrierea se efectuează cu un 
beţişor ascuţit cu vîrful tare. După 
ce notiţa respectivă nu mai prezintă 
interes, ea se poate şterge prin sim¬ 
pla ridicare a foii. 

Dimensiunile blocnotesului rămîn 
la aprecierea fiecărui constructor. 

TQMINA GHERGHINA 


mm ne TMlfliE t 

lui SE I Ulii UsinJI 


Amatorul îşi poate confecţiona 
>înze cu fiabilitate îndelungată, 
iestinate mai ales tăieturilor drepte 
sau cu o curbă iungă. 

Se procură un arc de ceas deş- 
eptător- (lat de 3—6 mm), care se 
ndreaptă prin recurbare, apoi se 
aie la lungimea de 135 mm, prin- 
:îndu-se între fălcile unei men- 
hine (vezi figura). Se taie cu o 
altă dinţii pînzei, la o adîncime de 


cca 0,3—0,5 mm. Tăietura astfel 

practicată realizează evazarea late¬ 
rală a dinţilor ferăstrăuiui, ceea ce 
înlesneşte evacuarea spânului re¬ 
zultat în timpul lucrului. 

Pînza astfel obţinută poate fi utili¬ 
zată la tăierea placajului, foliilor de 
material plastic, tablei de aluminiu 
etc. 

IO AN PETRĂ IM, 
< 'Cluj-N apoca 


ÎNTRERUPĂTOR 



TEMPORIZAT 


în unele aplicaţii apare necesitatea în¬ 
treruperii alimentării montajelor după 
trecerea unui timp de ia darea comenzii 
de oprire. Una dintre acestea ar fi între¬ 
ruperea funcţionării aparatului de radio 
seara, la culcare. Rolul întrerupătorului 
este preluat de un montaj electronic ce 
realizează întreruperea alimentării după 
un anumit timp, dependent de descărca¬ 
rea unui condensator pe o sarcină. 

în figura alăturată se prezintă ur» mon¬ 
taj realizat şi utilizat la radioreceptorul 
„GLORIA". Rolul de întrerupător se trans¬ 
feră tranzistorului T3, iar durata după 
care are loc oprirea radioreceptorului 
este fixată de grupul C—R5. Asupra ra¬ 
dioreceptorului se efectuează următoa¬ 
rele .modificări: 

— se trece funcţionalitatea potenţîo- 


metrului de volum pe potenţiometrul 
pentru reglajul de ton frecvenţe joase şi 
invers; 

— se renunţă la comanda de iluminare 
a scalei, întrerupătorul (prin apăsare) 
corespunzător devenind II în montajul 
temporizat; 

— pe placa de audiofrecvenţă şi ali¬ 
mentare a radioreceptorului „Gloria", la 
punctul 41 se conectează A(din schema 
montajului), la punctul 40 se conectează 
B, iar la punctul 36 se conectează C. Co¬ 
nectările se fac în paralel cu conexiunile 
existente pe placă. 

Pentru montajul întrerupător tempori¬ 
zat se caută un loc de amplasare cores¬ 
punzător în interiorul radioreceptorului. 
R5 poate fi de valoare fixă (maximum 250 
kf 11 , obţinîndu-se în acest caz o durată 


fixă (maximum 60 de minute) pînă la 
oprire, sau de valoare variabilă (potenţio- 
metru liniar de 250 kft), obţinîndu-se du¬ 
rate reglabile pînă la 60 de minute. 

Cînd se doreşte întreruperea tem pori- 

‘îl 


zată a radioreceptorului, se fixează din 
R5 durata de oprire dorită, w apasă pe 
întrerupătorul îi şi se s aparatul 
din întrerupătorul propriu. Funcţionarea 
radioreceptorului va continua atîî timp 
dt a fost fixat iniţia! din potenţio; LW 



fiz. MARTON EMORE, iaşi 


TEHNIUM 8/1983 


23 











plicaî. Gîndiţi-va numai ia alimenta¬ 
rea cu energie. Construiţi un ampli¬ 
ficator cu tranzistoare. 

RÂDUCANU AUREL - Slatina. în 
principiu, puteţi modifica receptorul 
pentru gama 3,5 MHz. Rezultatele 
vor fi totuşi modeste, banda de tre¬ 
cere fiind destul de largă, selectivi¬ 
tatea o să fia nesatisfăcătoare. 

PAP 5 FLORI AM — Constanţa. Inte¬ 
resante propunerile dv. Nu putem 
mări numărul de pagini. Mulţumim 
pentru aprecieri. 

ANDRGN5C MJRELIÂN - Bucu¬ 
reşti. Modificarea etajului final ca să 
debiteze 10 W (la receptorul „Paci¬ 
fic") este dificilă. Construiţi un am¬ 
plificator de 10 W şi introduceţi în ei 
semnal de ia preampîificatorul re¬ 
ceptorului (după corecţie). 

FIROÎU CONSTANTIN — jud Me¬ 
hedinţi. Veţi primi răspuns ia între¬ 
bări şi schema receptorului prin 
poştă. 

CĂPÎLNÂ ARSENIE - Cluj-Na- 
poca. Vor fi publicate datele apara¬ 
tului „Zenit E". Pentru recepţia pro¬ 
gramului TV în jud. Săiaj veţi primi 
răspuns de ia Direcţia Radio TV 
Cluj. 

SfRBULOV MfHAi — Timişoara. 
Comunicaţi ce canal de televiziune 
recepţionaţi şi vă vom trimite 
schema solicitată. 

ILIE CĂTĂLIN - Piatra Neamţ. 
Dacă aparatul este cuprins în cata¬ 
logul I.P.R.S., înseamnă că este 
.produs chiar de LP.R.S. Pentru 


orice lămuriri suplimentare adresa- 
ţi-vă producătorului. 

LUDAE SON — Arad. Vom prezenta 
articole despre televiziunea color. 
ENICA SOSSF — jud. Constanţa. De¬ 
fectul se pare că este în etajul final. 
Circuitul integrat folosit TA7229 P 
nu are echivalent european direct. 
SNiGA CONSTANTIN — Ba!ş. Nu 
deţinem dateie bobinelor recepto¬ 
rului „Sharp". 

PRODAN CORNEL - Timişoara. 
Mira vizionată de dv. aparţine tele¬ 
viziunii franceze. 

1CH5M BENONE — Buzău. Vedeţi 
dacă în difuzor nu a apărut un corp 
străin (şurub, cui, şaibă etc.). Pen¬ 
tru televizor construiţi un Yagi cu 5 
elemente şi amplificator de antenă. 
GRIGORESCU ALEXANDRU - 
Craiova. La televizorul „Stassfurt" 
dacă o parte din tuburi se încălzesc 
puternic (restul rămînînd reci) veri¬ 
ficaţi traiectul alimentării filamen¬ 
telor, sigur aveţi un scurtcircuit. 

La tunetul construit dacă ştiţi 
punctele de alimentare mat aveţi in¬ 
trarea (cuplaj, antenă) şi ieşirea (de 
10,7 MHz). Simplu, nu? 

HRIŢCU NELU - Bacău. Magneto¬ 
fonul „Sonet Duo" este construit 
pentru alimentare din reţeaua de 
curent alternativ 110—220 V. 

Dacă montajul a fost experimen¬ 
tat cu CDB 4001 nu ştim cum va 
funcţiona cu alt circuit. 


MISCOV1C! CRISTIAN - Timi¬ 
şoara. Verificaţi alimentarea televi¬ 
zorului. 

Pkumsm ION — Curtea de Ar- 
p€ş. Tranzistorul BU 205 nu poate fi 
înlocuit cu alt tranzistor. 

TATU EUGEN — Yumu Măgurele. 
Pentru racepţ somarea undelor lungi 
bobinaţi m bara de ferită 135 d® 
splr® la care cuplaţi condensatorul 
variabil şs 35 de spire la cuplaj. 

ROŞU TiYi — Cfmpina. Vă r@co- 
fnandăm să construiţi presmplifica- 
tcrul din nr. 8/1382; are performanţe 
foarte bune. Piese componente se 
găsesc în magazinele specializate. 


COdOCARU FLORIN - 3uc®avs. 
Schema trimisă de dv. este una din 
aplicaţiile fototransmisiilor. După 
cum aţi observat, componentele stnî 
determinante în asemenea aplicaţii. 

BLiSTYAR ION — Anina. Dungile 
care apar pe ecran sînt rezultatul in¬ 
terferenţei semnalelor d@ pe cana¬ 
le!® 6 şi 7 TV. Dacă o să construiţi 
o antenă cu 5 elemente (cel puţin) 
pentru canalul 7 şi o să fie şi bine 
orientată, s-ar putea să atenuaţi 
aceste manifestări perturbatoare. 
Dintr-un comutator de canale (cu 
tuburi) se poate face un amplificator 
de antenă, dar este destui de ccrrv- 




, D-HN60 820 
05IN60r«5s 


PINTILIE ANATOL 
— Bucureşti 
Receptorul din acest 
aparat lucrează în 
UL (150—350 kHz), 
IJM (525-1 550 kHz), 
US (6—16 MHz) şi 
UUS '38-108 MHz). 

Amplificatorul AF 
poate furniza 2 x 1,6 W 
pe o sarcină de 8 £1. 

Picupui este pre¬ 
văzut cu 3 viteze 78 — 
45 — 33 ture/minut. 

Alimentarea cu ener¬ 
gie electrică se face din 
reţea sau cu 6 pile de 
1,5 V, 


Ds 50-1YX2 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABO¬ 
NA ADRESlNDU-SE LA 
ILEXIM — DEPARTA¬ 
MENTUL EXPORT-! M- 
PORT PRESĂ, P.O.BOX 
136—137, TELEX 11226, 
BUCUREŞTI ,STR. 13 DE¬ 
CEMBRIE NR. 3. 


Redactor-şef: mg. IOAN ALBESCU 
Redactor-şef adj.: GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU 
Redactor responsabil de număr. ALEXANDRU MĂRCULESCU 
Prezentarea artisticâ-grafică: ADRIAN MATEESCU 


Administraţia 
Editura Scmteia