o
I ■ Siili
- '
' yr y
I i <, ,<\ | t Kw, ' s
'«aiţrajmkf*
■HlMSUfVI- BUCUREŞTI, PIAŢA SCfMTEII NR. T, COD 79784
IUL % TELEFON 17 SO IO, IIMT. 2059 , 1151 . - !
REVISTft LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C.
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
DIN LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI
NAŢIONAL AL RADIO¬
AMATORILOR .
Ceas electronic cu afişaj
digital şi alarmă
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .
Aplicaţii AO
Orgă de lumini
Filtre trece-bandă
CQ-YO ...
Amplificator liniar
LABORATOR .
Circuite integrate drivere
pentru LED-uri
MODERNIZAREA LOCUINŢE! ....
Interior ’85
Recondiţionarea dispozitive¬
lor de închis uşi şi ferestre
TEHNICĂ MODERNĂ . I
Microcalculatorul L/B881
AUTO—MOTO.f
Autoturismele OLTCIT: Ser¬
vice
Economizor de benzină
R.R.R. I
Frecvenţmetru numeric din
materiale recuperate
Osciloscop din televizor
Recuperaţi şi refolosiţi mate¬
rialele din gospodărie
ATELIER ...I
Regulator de turaţie
Orgă de lumini cu LED-uri
Control digital
FOTOTEHNICĂ . I
Dispozitiv de developare cu
tambur
Developare în serie
Reţetar — Procesul C5168
REVISTA REVISTELOR.
STK-077
OJRT/CCIR
Generator
Sumator
Ohm metru
MICROCALCULATORUL
SERVICE .
Radioreceptorul MILCOV 5
(CITIŢI ÎN PAG. 12)
' '
L
ABC
CDB492
CDB490
< Ro R?
CDB473
CDB412Î
10 Ao 32768 -2 1
CDB493
CDB493
DIN
AL RADIOAMATORILOR
MINUTE
CDB447 CDB447
ABC D Â B C D
C00447 CDB447
A B CD ABCD
A B C 0 ABC
CDB490 î CDB492
Ib A B
CDB490
SECUNDE
CDB447 CDB447
ABCD ABCD
ABCD
CDB490
dor-afişor; sonerie muzicală.
La realizarea oscilatorului s-a ţi¬
nut cont de faptul că este necesară
o stabilitate mare a frecvenţei. S-a
folosit un cristal de cuarţ, acesta de-
terminînd obţinerea stabilităţii pen¬
tru frecvenţe superioare. Frecvenţa
de rezonanţă a cristalului de cuarţ
este 1 MHz, el fiind introdus într-un
circuit basculant astabil realizat cu
porţile inversoare ale unui circuit in¬
tegrat de tip CDB404.
Oscilatorul poate fi construit şi cu
un cristal de cuarţ folosit la ceasu¬
rile de mînă electronice, cu o frec¬
venţă de rezonanţă de 2 15 Hz.
Divizorul de frecvenţă, format din
6 numărătoare decadice de tip
CDB409, asigură la ieşirea sa frec¬
venţa de 1 Hz, necesară funcţionării
ceasului.
în varianta cristalului de cuarţ cu
frecvenţa de 2 15 Hz, divizarea se
poate obţine cu 4 numărătoare bi¬
nare de 4 biţi, de tip CDB493, dintre
care ultimul este conectat ca numă-
Ceasul electronic realizat se com¬
pune din următoarele părţi funda¬
mentale:
Elev SORIN NICOLAESCU,
YOSFBB
— oscilator pilotat cu cristal de
cuarţ; divizor de frecvenţă; numără¬
toare; oscilator de potrivire; deco-
piafcra neamţ-1985
rător modulo 8.
Succesiunea secundelor,
minuti
SIMPOZIONUL MTI0NA1
| AL RMHKAMATOR VUM
TEHNIUM 12/1985
4/6CDB404
l/2C DB420
>iPM* W >
lor şi orelor este pusă în evidenţă cu
ajutorul a 6 numărătoare. Pentru nu¬
mărarea unităţilor de secunde, mi¬
nute şi ore sînt folosite 3 numără¬
toare ’decadice de tip CDB490, co¬
nectate astfel încît să numere zeci¬
mal codificat binar. Zecile de se¬
cunde şi minute sînt numărate de
două circuite integrate de tip
CDB490 conectate ca numărătoare
modulo 6. Zecile de ore sînt numă¬
rate de un circuit integrat de tip
CDB490.
Ceasul numără pînă la 23 h 59’
59”. La următorul impuls al oscilato¬
rului, ieşirea Qc a circuitului inte¬
grat CDB490, care numără orele, şi
ieşirea Qb a CDB490, ce numără ze-
IMMJ VS D
CDB442
ABC D
fcA B c
_ CDB493
* Rfl
V4CDB408
220
cile de ore, trecute printr-o poartă
Şl a circuitului integrat de tip
CDB408, resetează lanţul celor 6
numărătoare, ciclul reluîndu-se de
la 00 b 00’ 00”.
Pentru potrivirea ceasului s-a fo¬
losit un oscilator RC, cu frecvenţa
reglabilă cu ajutorul unui po-
tenţiometru de 5 kli. Potrivirea este
declanşată, prin apăsarea unui buton
normal deschis. Pentru obţinerea
unui semnal dreptunghiular tip TTL
acesta activează un circuit bascu¬
lant monostabil tip CDB4121. Acţio¬
narea circuitului de potrivire este
apoi numărată de un circuit bascu¬
lant bistabil de tip CDB473. Acesta
este folosit ca un comutator electro¬
nic, împreună cu două porţi ŞI-NU
şi un circuit Şl cablat, format din
două diode. Acest comutator intro¬
duce la intrarea numărătorului mi¬
nutelor, în locul oscilaţiei normale
cu perioada de 60 s, semnalul de la
oscilatorul de potrivire cu frecvenţa
reglabilă pînă la 500 Hz. Astfel, prin
acţionarea potenţiometrului tot lan¬
ţul ultimelor 4 numărătoare va fi po¬
trivit la valoarea dorită. în tot timpul
potrivirii, prin poarta ŞI-NU* numă¬
rătoarele secundelor sînt resetate,
trecerea pe ceas normal efectuîn-
du-se de la acelaşi buton, făcîn-
du-se astfel de la secunda 00. Tre¬
cerea de la numărătoare la afişajul
de tip MDE, fabricat la în¬
treprinderea „Microelectronica”, se
face prin 6 decodoare ZCB — 7
segmente, de tip CDB447. Pentru
afişarea zilelor săptămînii, semnalul
de resetare a numărătoarelor acti¬
vează un numărător binar de 4 biţi,
de tip CDB493, conectat ca numără¬
tor modulo 7. Ieşirile acestuia sînt
conectate la intrările unui decodor
ZCB — zecimal, de tip CDB442,
care activează afişajul zilelor săptă¬
mînii, format din 7 diode electrolu-
minescente de fabricaţie româ¬
nească.
Montajul dispune şi de o sonerie
muzicală. Ieşirile ultimelor 3 numă¬
rătoare sînt conectate şi la intrările
a 3 decodoare de tip CDB442. Cu
ajutorul a 3 comutatoare decadice
se pot selecta ora şi minutul la care
soneria trebuie să sune. La coinci¬
denţa dintre ora selectată şi cea afi¬
şată de ceas, la ieşirea comutatoare¬
lor se vor obţine semnale „0" logic,
care, trecute prin porţi inversoare şi
„strînse" în circuitul CDB410, acti¬
vează circuitul integrat monostabil
CDB4121. Valoarea tensiunii de la
ieşirea acestuia este limitată de o
rezistentă serie şi 2 diode, care asi¬
gură tensiunea necesară funcţionării
soneriei muzicale. Circuitul bascu¬
lant monostabil CDB4121 realizează
temporizarea dorită a soneriei prin
intermediul potenţiometrului ataşat
acestuia. Soneria poate fi deconec¬
tată prin decuplarea de la masă a
pinului 4 al monostabilului. Se folo¬
seşte o sursă, stabilizată de 5 V cu
amplificator de eroare.
, A D
1b CDB490
^ Ro Re
In urmă cu 15 ani o nouă revistă — Tehnium —,
apărută din iniţiativa C.C. al U.T.C., îmbogăţea pei¬
sajul publicistic dedicat în special tinerilor. Bucurîn-
du-se permanent de sprijinul şi îndrumarea editoru¬
lui, redacţia a concretizat o tematică orientată pro¬
gramatic în spiritul educării patriotice a tinerei gene¬
raţii, pregătirii prin muncă şi pentru muncă a aces¬
teia, sprijinind cercurile tehnico-aplicative, contribu¬
ind, cu ajutorul colaboratorilor, al cititorilor — elevi,
studenţi, muncitori, tehnicieni, specialişti — la edu¬
carea tehnico-ştiinţifică a tinerilor, la promovarea
realizărilor constructorilor amatori din şcoli, între¬
prinderi şi instituţii, la formarea deprinderilor nece¬
sare nu numai celor ce le construiesc, dar şi întregii
noastre societăţi.
Militînd pentru scurtarea drumului de la idee la
aplicarea practică, redacţia a statornicit, de-a lungul
celor 15 ani, un amplu dialog cu cititorii, dintre care
nu puţini au devenit colaboratori, autori de intere¬
sante propuneri de construcţii în cele mai diverse
domenii: mecanică, foto, electrotehnică, auto-moto,
electronică, automatizări, radioamatorism, modelism,
chimie, noi surse de energie etc. De la machete din
hîrtie pînă la calculatoare, revista Tehnium a publicat
pînă acum în paginile sale circa 4 000 de propuneri
de construcţii pentru amatori (fără a mai vorbi de
cele cuprinse în cele 5 ediţii ale almanahului).
Este aici locul şi timpul să aducem călduroase
mulţumiri tuturor colaboratorilor revistei, cititorilor
ei, care ne-au sprijinit efectiv, de-a lungul celor
aproape 200 de apariţii, nu numai cu contribuţii ori¬
ginale, cu propuneri interesante, cu lucrări inedite,
dar şi cu sfaturi, cu idei rodnice pentru sumarul nu¬
merelor revistei.
De altfel, trăsătura fundamentală a revoluţiei ştiin-
ţifico-tehnice contemporane, cu multiple implicaţii,
sociale, economice şi spirituale, transformarea ştiin¬
ţei într-o uriaşă forţă materială ce subînţelege
interacţiuni complexe cu dezvoltarea tehnicii şi eco¬
nomiei presupune legătura indisolubilă între teorie şi
practică, legătură pe care tematica revistei noastre a
acoperit-o printr-o prezenţă permanentă a unor ru¬
brici de mare interes, prin seriale solicitate de către
cititori cu sprijinul constant şi eficient al C.C. al
U.T.C.
Avînd mereu deschise coloanele publicaţiei pentru
toţi cei care propun construcţii pentru amatori, re¬
vista şi-a format, un competent grup de colaboratori,
care alături de redacţie au purtat permanent un dia¬
log deschis cu cititorii.
La acest moment aniversar nu putem să nu adu¬
cem gratitudinea noastră şi acelor colegi din tipogra¬
fie care ne-au sprijinit întotdeauna pentru ca revista
să ajungă la timp şi în bune condiţii în mîinile citito¬
rilor. Păşind în al 16-lea an al existenţei sale, revista
Tehnium va rămîne, ca şi pînă acum, un prieten al
tuturor constructorilor amatori, al celor care preferă
satisfacţiile, nu întotdeauna uşor de obţinut, ale lu¬
crărilor realizate în diverse domenii aplicative altora
mai facile.
TEHNIUM 12/1985
3
APLICAŢII A©
Pagini realiarafce de fi*. A. MĂRCULESCU
In continuarea grupajului de apli¬
caţii ale amplificatoarelor operaţio¬
nale sugerăm constructorilor înce¬
pători cîteva montaje simple cu cir¬
cuitul 709 (/uA709, L.M7Q9 etc.).
Deşi sînt de concepţie mai veche
(după ele au fost proiectate, ca ver¬
siune ameliorată, circuitele din seria
741), operaţionalele 709 sînt încă
larg răspîndite în montajele indus¬
triale şi amatoriceşti, avînd în com¬
paraţie cu seria 741, pe lîngâ deza¬
vantajele binecunoscute (tendinţă
de „agăţare" în stările de saturaţie,
tendinţă de autooscilaţie pînă la li¬
mita de autodistrugere etc.), chiar şi
unele avantaje rezultate din lipsa
compensaţiei interne în frecvenţă
(se pot obţine benzi mai largi prin
alegerea adecvată a elementelor din
circuitul extern de compensaţie,
frecvenţa de tranziţie şi slew-rate-ul
avînd valori tipice mai mari ca la se¬
ria, 741).
în figura 1 este dată schema unui
preamplîficator pentru microfon cu
impedanţă joasă (150—250 li), reali¬
zat cu-un circuit n A709 în capsulă
DlL. cu 2x4 terminale. Configuraţia
operaţionalului este clasică, de am¬
plificator neinversor cu reacţie, cîşti-
gul său în tensiune fiind aproximativ
egal cu 1 + R 2 /R i = 101. Alimentarea
diferenţială a montajului (cu ±14 V,
practic între ±9 V şi ±18 V) permite
cuplarea directă a transformatorului
de adaptare, Tr., la borna intrării
neinveroare, fără a mai fi necesar
condensatorul de intrare.
Adaptarea impedanţei joase a mi¬
crofonului la intrarea operaţionalului
se face prin transformatorul Tr.,
care are un raport ridicător 1:11 *»
1 :8. Primarul său se calculează
pentru o impedanţă de 150—250 fţ,
Ţr , HA709 ^- o
njăr- ^r^n » WHF
II ”0 JvŢw a * pF ,4[Li„
în funcţie de microfonul disponibil,
rezultînd o impedanţă secundară de
cca 10—16 kli. Trebuie menţionat
faptul că la cîştigul total în tensiune
al preamplificatorului, de cca 58 dB,
contribuie şi efectul ridicător al
transformatorului.
Pentru a acoperi cu bune rezul¬
tate banda audio, se impune folosi¬
rea unui condensator de ieşire, C 4 ,
cu valoare ridicată, precum şj utili¬
zarea pentru C-, a unui condensator
nepolarizat, cu pierderi cît mai mici
în dielectric (C, nu intervine practic
în alternativ, oferind însă în regim
continuu o contrareacţie puternică
în curent, soldată cu stabilitate ridi¬
cată în funcţionare).
Valorile elementelor din circuitul
extern de compensaţie, C 2 , C 3 , R 3 ,
pot fi eventual optimizate experi¬
mental, iar pentru obţinerea unui
cîştig reglabil în tensiune se poate
înlocui R 2 printr-un potenţiometru
sau trimer.
Impedanţa de ieşire a preamplifi¬
catorului poate fi şi ea adaptată prin
alegerea valorii lui
în figura 2 este dată schema unui
corector de ton de tip Baxendall,
realizat cu acelaşi circuit /uA709. Nu
insistăm asupra modului de funcţio¬
nare, asemenea montaje fiind frec¬
vent descrise în paginile revistei şi
ale almanahului „Tehnium". Menţio¬
năm doar disponibilităţile schemei,
care oferă o corecţie între limitele
de cca ±20 dB la frecvenţele de 50
Hz şi respectiv de 15 kHz. Cu am¬
bele potenţiometre (liniare) în pozi¬
ţie mediană, cîştigul în tensiune al
montajului este unitar. Şi aici impe¬
danţa de ieşire poate fi adaptata
scopului propus, prin alegerea
adecvată a valorii lui R 5 .
: II
n-mu L_,_
RlQ39kil
Joase
Max. IMil Hin,
-m-
C2Bfis5nF C3IMS 5nF
RjMIOkil
c 4 1
1,5 nF ±
JUA709 -Ş}-»-o
kf 6 4h"
6 200 pF JL
-14V c 5 R S []600ja
Pr2S0 kA
Max. ^ ’L .Hin.
fnalte a
1 Cz
^10/1F
«Vi
—II—
0,1 (JF
. R ?J
PA 741 L
2x7 terminale
I T 2
AC180K
Circuitele integrate TBA221 sînt ampli¬
ficatoare operaţionale de uz general,
echivalente funcţional cu tipurile
MA741JC, LM741CN8, SN72741P,
SFC2741DC, -j8A741J.
Ele sînt produse în două variante iden¬
tice funcţional, diferind doar prin tipul
capsulei (TBA221, în capsulă metalică, 8
terminale dispuse circular şi TBA221B. în
capsulă DIL cu 2x4 terminale).
Dintre caracteristicile fundamentale ale
acestor operaţionale menţionăm:
±V, C = ±18 V; P d = 85 mW; Voffset = 5
mV; Toffset = 200 nA; l p = 500 nA; tensiu¬
nea diferenţială de intrare (max 1 •= 3C V
impedanţa diferenţială de intrare 300 kf».
Alăturat prezentam dispunerea termina¬
lelor pentru cele două variante construc¬
tive.
TBA221B
TEHN1UM 12/1985
Montajele de orgă de lumini, ca şi
numeroase alte circuite electronice,
folosesc tot mai frecvent filtrele ac¬
tive pentru separarea anumitor do¬
menii dorite de frecvenţă, în locui
clasicelor celule LC care, deşi sim¬
ple şi eficiente, ridică adeseori pro¬
bleme serioase de calcul şi realizare
practică, mai ales pentru construc¬
torii începători.
O soluţie „elegantă" de obţinere a
filtrelor active o constituie utilizarea
amplificatoarelor operaţionale, inter-
calînd în bucla lor de reacţie nega¬
tivă reţele RC în diverse configuraţii.
Se obţin astfel aşa-numitele amplifi¬
catoare selective, a! căror cîştig în
tensiune nu mai este liniar, ci de¬
pendent după o anumită lege dorită
de frecvenţa semnalului alternativ
aplicat la intrare.
în figurile alăturate propunem
constructorilor începători două va¬
riante simple de filtre trece-bandă
realizate cu amplificatorul operaţio¬
nal /JA741. Notaţia terminalelor co¬
respunde capsulei DIL cu 2x7 pini,
Prima variantă (fig. 1) are frec¬
venţa centrală de trecere în jurul va¬
lorii de 400 Hz, pentru poziţia me¬
diană a cursorului lui R 2 , ajustabilă
fin prin manevrarea acestui semire-
giabil. Cîştigul în tensiune pentru
frecvenţa centrală este unitar; se
subînţelege că montajul atenuează
celelalte frecvenţe, cu atît mai mult
cu cît ele sînt mai îndepărtate de
frecvenţa centrală. în esenţă, monta¬
jul se comportă ca un circuit LC
acordat, avînd factorul de calitate Q
** 20 (vezi „GST“, mai 1982).
Cea de-a doua variantă, mai ela¬
borată (fig. 2), foloseşte operaţiona¬
lul în configuraţie de' amplificator
proprîu-zis (inversor), avînd interca¬
lat în bucla de reacţie negativă un
filtru dublu T (R 2 -R 4 , C 2 -C 4 ). Acest
filtru acţionează ca o irnpedanţă va¬
riabilă cu frecvenţa, avînd o valoare
aproape infinită pentru o anumită
frecvenţă centrală, f c (ceea ce în¬
seamnă cîştig mare în tensiune al
operaţionalului), respectiv o impe-
danţă din ce în ce mai mică pentru
frecvenţele laterale (cîştig mic în
tensiune).
Frecvenţa centrală depinde de
elementele filtrulbi dublu T, care
pentru simplificarea calculelor se
aleg de obicei cu respectarea condi¬
ţiilor: R 2 — Rg ~ 2 R 4 ; C 2 = C 3 = C 4 / 2 .
In acest caz avem:
lOOkH
Intrare
c 2 ttR 2 C 2
relaţie care ne permite dimensiona¬
rea tuturor componentelor din filtru
pentru obţinerea unei anumite frec¬
venţe centrale dorite.
Din motive de stabilitate, valorile
lui R 2 şi R 3 se iau cu puţin mai mari
ca 2 R 4 (cu cca 2%).
Pentru a ameliora rejectarea frec¬
venţelor joase, capacitatea conden¬
satorului de intrare, C 1( are o va¬
loare relativ coborîtă (care se ia
egală cu C 4 ).
Exemplul din figură a fost calculat
pentru o frecvenţă centrală f c = 1
kHz, ia care cîştigul în tensiune este
de cca 500 de ori. Cîştigul scade la
unitate pentru frecvenţele laterale
de 150 Hz şi respectiv de 3,3 kHz,
montajul comportîndu-se ca un cir¬
cuit LC acordat, cu un factor de ca¬
litate Q = 50.
în varianta propusă, care a fost
experimentată cu rezultate bune de
autor, amplificatorul este realizat cu
un circuit integrat T6A790T, după
schema clasică de utilizare, cu
unele mici modificări. Astfel, ieşirea
amplificatorului, „culeasă" prin con¬
densatorul C 15 (220—1 000 juF/16 V),
debitează pe transformatorul ridică¬
tor de tensiune Tr. 2, pentru a asi¬
gura un nivel AF suficient la intrarea
în blocul filtrelor. Rezistenţa supli¬
mentară R a (12—15 il) asigură o sar¬
cină permanentă la ieşirea integra¬
tului, iar rezistenţa R 7 , care se tato¬
nează experimental (1—10 il), preîn-
tîmpină apariţia oscilaţiilor supără¬
toare în circuitul LC format din C 15
şi înfăşurarea primară! â transforma¬
torului Tr. 2. De asemenea, pentru
diminuarea semnalelor parazite cap¬
tate de intrare se poate impune in¬
troducerea condensatorului C 5 între
cursorul potenţiometrului general de
volum, P 0 , si masă (orientativ între
200 pF şi 5 nF).
Pe post de microfon s-a utilizat un
difuzor cu impedanţa de 4 o, adap¬
tat la intrarea amplificatorului prin
intermediul transformatorului ridică¬
tor de tensiune, Tr. 1. Acesta are ra¬
portul de transformare de cca 1:8,
putînd fi realizat pe un pachet de
tole E+l cu secţiunea de cca 1,5
cm 2 . în primar se bobinează 65—70
(CONTINUARE ÎN PAG. 11)
în numerele 4, 5 şi 6/1985 ale re¬
vistei a fost sugerată o metodă de
realizare sub formă modulară a
montajelor de orgă de lumini cu ti-
ristoare. La solicitarea unui număr
mare de constructori începători, re¬
venim asupra acestui experiment
propunînd schema alăturată, care
reprezintă un montaj de orgă de lu¬
mini cu trei canale.
Particularitatea schemei o consti¬
tuie absenţa cuplajului electric între
sursa de semnal AF şi orga pro-
priu-zisă, comanda canalelor efectu-
îndu-se prin captarea semnalelor
sonore din vecinătatea sursei şi am¬
plificarea lor adecvată. Acest sistem
oferă avantaje incontestabile, dar
complică montajul prin adăugarea
unui amplificator cu cîştig mare în
tensiune şi a unui microfon (sau,
aşa cum s-a prevăzut în schemă, a
unui difuzor cu transformator de
adaptare, folosit ca microfon).
D -llt EFD108
Galben
TBA790T
EFD108
Albastru
1 E F D108
IM 12/1985
o
Amplificatorul liniar cu grila la
masă prezintă avantajul unei con¬
strucţii relativ simple, nu necesită
măsuri speciale de neutrodinare în
domeniul benzilor superioare, dar
pentru a funcţiona cu un randa¬
ment bun trebuie atacat cu o putere
relativ mare, de 15—25 vV.
Lămpile utilizate sînt de tip GU50,
alimentate la 1 000 V şi cu un con¬
sum de cca 200 mA (clasă C de func¬
ţionare). Amplificatorul lucrează în
benzile de 80, *10, 20, 15 şi 10 m,
avînd o impedanţă de ieşire de
50-7511.
Semnalul de intrare poate trece
prin contactele releului R. (fig. 1) fie
direct la antenă prin contactul nor¬
mal deschis al releului R:, fie prin-
tr-un condensator de 4,7 nF pe ca-
todul tuburilor GU50. Catodul tu¬
burilor GU50 este legat la masă
printr-un şoc de radiofrecvenţă
SRF. cu o inductanţă de 22 juH. In
schemă contactele releelor R s , R; şi
R< sînt reprezentate în poziţie nor¬
mal deschisă (poziţia „recepţie").
Pentru a bloca tuburile GU50, grila
de comandă este negativată cu o
tensiune de —80 V. în momentul tre¬
cerii pe emisie, semnalul este ampli¬
ficat de cele două tuburi (tensiunea
de negativare este micşorată prin
introducerea rezistenţei de 24 kll jn
circuit cu contactul releului Ri). în
anozii celor două tuburi sînt prevă¬
zute două şocuri de radiofrecvenţă,
SRF 4 şi SRF ? , confecţionate din
sîrmă de CuErrt cu diametrul de 1,1
mm, bobinînd 4 spire pe o rezis¬
tenţă de 100 11/2 W.
Semnalul este aplicat în continua¬
re printr-un condensator de 4,7
nF/2kV pe filtrul rr, format dintr-un
condensator de 300 pF, bobinele Li
şi L: şi condensatorul de 2 x 500 pF.
O parte din semnalul de radio¬
frecvenţă se culege prin divizorul
rezistiv 1 / 10 , este detectat şi aplicat
instrumentului de 100 iiA pentru a
indica puterea relativă de radiofrec¬
venţă. Consumul curentului anodic
la este măsurat tot cu instrumentul
de 100 /uA culegînd căderea de ten¬
siune de pe rezistenţa de 1 11/10 W.
Redresorul este capabil să furni¬
zeze o tensiune de 1 000 V/200 mA
(obţinută prin dublare), tensiunea
de negativare de -80 V/0,05 A, ten¬
siunea de alimentare a filamentelor
2 x 6,3 V/2 A şi tensiunea de alimen¬
tare a celor trei relee, 12 V/0,25 A.
Tensiunea de filamente este trecută
printr-un filtru realizat din două
condensatoare 10 nF/50 V şi două
bobine L> şi L> avînd cîte 18 spire
bobinate împreună cu sîrmă de 0 1
mm izolată în PVC, pe o bară de fe¬
rită (0 10 mm, lungă de 60 mm) sau
pe un tor de ferită (40 x 20 x 10).
Un filtru similar se va monta (L-,
Lh) şi la intrarea în redresor.
DATE CONSTRUCTIVE
I
| Socul de radiofrecvenţă SRFi (fig.
■ 2 ), cu impedanţa de 22 ^H, se reali¬
zează pe un tub de PVC cu diame¬
trul de 10 mm, bobinînd 140 de
ing. SERGIU FLQRICĂ, V03SF
i spire cu sîrmă de 0 0,3 mm CuEm
pe o lungime de 80 mm. Bobinarea
se execută cu două sîrme paralele;
i după terminarea bobinajului se de¬
rulează un fir rămînînd o înfăşurare
cu un pas de 0,3 mm. Peste bobină
se dă cu lac incolor. Pe carcasă sînt
prevăzute două orificii (fig. 2 ) cu
diametrul de 3,2 mm, distanţate la
100 mm. Şocul de radiofrecvenţă
SRFi se va monta (fig. 3) pe pere-
i tele lateral al şasiului cu două şuru¬
buri cu cap conic M3x15 şi două
î distanţiere.
Şocul de radiofrecvenţă SRF; prin
care circulă curentul de înaltă ten¬
siune (fig. 4) trebuie să îndepli¬
nească următoarele condiţii:
— să opună rezistenţa semnalu¬
lui de radiofrecvenţă pentru a nu se
întoarce spre sursă;
— să nu formeze un circuit osci¬
lant cu capacităţile interne ale tu¬
burilor C ak +C ak care să rezoneze
pe una din frecvenţele benzilor de
radioamatori;
— să permită trecerea curentului
anodic la.
Considerînd suma celor două ca¬
pacităţi interne aproximativ 20 pF,
iar frecvenţa de rezonanţă F = 2MHz,
rezultă o inductanţă:
25 330 25 330 ,,
L =—;- = — -= 316 uH,
F'xC 2' x 20 M
deci şocul de radiofrecvenţă trebuie
să aibă o inductanţă L > 316 nH. Cal-
culînd numărul de spire
1 -
n =— l'5(9D + 20 I) L =
=-— l 5(9-2+20-8) • 316
2
(D — diametrul carcasei, 2 cm; I —
lungimea bobinajului, 8 cm; L — in-
ductanţa, 316 mH), formula este su¬
ficient de precisă pentru cazul I > 2 D.
Se va utiliza sîrmă de 0,25 izolată
email + mătase. Pe ultimii 12 mm
(fig. 3) se vor bobina spirele cu un
pas de 1 mm. Pe carcasa bobinei se
prevăd două capse.
— Şocul de radiofrecvenţă SRFi
din grilele de comandă ale tuburilor
GU50 are o inductanţă de 100—500
şi se realizează pe o bară de ferită
cu diametrul de 3 mm, lungă de
15—20 mm, pe care se bobinează
spiră lîngă spiră cu sîrmă de 0 0,11
CuEm pe o lungime de 10 mm.
— Filtrul 7 r s-a calculat cunoscînd
tensiunea anodică Ua = 1 000 V, cu¬
rentul anodic la = 200 mA şi impu-
nînd o atenuare a semnalului frec¬
venţei armonice de cca 40 dB.
Rezistenţa echivalentă Re:
„ Ua x 500 1 000 x 500
Re =-=-.
la 200
= 2 500 11
Media geometrică a rezistenţei echi¬
valente Re şi a rezistenţei de sar¬
cină Rs = 50 11, este
hoOpF 13 2*50oi
imL p J
I / 1500v
' tynF : SRFI
Î22fjH
FWRr-
Jy-tU
j22Ka 2a
TEHNIUM 12/1985
£găuii018
T—Em , r .u
-4
tanţa de 2,34 /uH şi se va exec
aer" cu sîrmă de 0 2,5 CuErr
diametru de 40 mm şi o lung
60 mm, avînd un număr d<
10|/l0L,4 I
—__—.
I j/10 • 2,34
~+ 0,44\ -
D /
= 10 ]/l0.2,34(^ + °,44)^-
11 spire, în care — inductanţa
bobinei, în mH; I — lungimea înfă¬
şurării, în mm; D — diametrul bobi¬
nei, în mm.
Bobina pentru banda de 3,5 MHz
este formată din însumarea celor
două induetanţe:
Lw^ = 9,45 juH = Lu + L. ; ; rezultă
L: = 9,45 - 2,34 = 7,11 M H,
Bobina L z se va executa pe o car¬
casă ; cu diametrul de 38 mm, înfăşu¬
rarea avînd o lungime de 50 mm cu
sîrmă de 0 1,1 CuAg şi un număr de
spire: /---
l/5° + 0,44li
\40 /40
«18 spire
(în calcul s-a luat diametrul mediu
al bobinei de 40 mm).
Cele două capacităţi se calculea¬
ză cu formula:
1 159 000
c =W 109 = -^r [pF1
Pentru banda de 3,5 MHz, capaci¬
tatea condensatorului C 2 este
159 000 „ „ _
Ct 6 5 = - = 1 621,8 pF,
365 26,86 x 3,65
ceea ce înseamnă că ia condensa¬
torul de 2 X 500 pF se va adăuga
prin comutator un condensator de
680 pF/2kV.
(CONTINUARE ÎN PAG. 23)
1-2
3-4
5-6
Diametrul
conductorului
Hm = | Re Rs = 1/ 2 500 x 50
353 a
Considerînd factorul de calitate al
circuitului 15, se calculează reactan-
ţele capacitivă şi inductivă cu formu¬
lele:
Y Re+Rm 2 500 + 353
*c --=- =
' Q 15
= 190,211;
v Rs + Rrn 50 + 353
x c =-— = - . — - =
z Q 15
U 26,86 fl;
X L = X Ci + X c , = 190,2 + 26,86 =
217,06 11. *
Din schema de principiu (fig. 1) a
etaiului final se observă că bobina
filtrului tt este formată din două bo¬
bine:
Li — bobina corespunzătoare ben¬
zilor de 28, 21 şi 14 MHz;
L; — bobina corespunzătoare ben¬
zilor de 7 şi 3,5 MHz.
Valorile corespunzătoare acestor
bobine se calculează cu formula:
1=-^-= -îi-= 0,159-
2 tt? 2 • 3,14 x F
X,
• —- [/uH], unde F = frecvenţa în MHz
F
a benzii de radioamator.
Aplicînd formula de calcul, rezultă
valorile indicate în tabelul 1.
Deci bobina Li va avea induc-
Frecvenţa Diametru Diametru
(MHz) carcasă conductor
Tip
Lungimea
Număr
c.
c 2
conductor
i bobinei
de spire
(pF)
(PF)
PLATE Oi pwr
circuite integrate
DR! IE CENTRII LED-uri
f+v&c
Necesitatea conversiei unei mă¬
rimi electrice în informaţie vizuală
este întîlnită în multe aplicaţii din
cele mai variate domenii: industrial,
casnic' sau divertisment. Conside-
rînd în ordinea apariţiei, există două
posibilităţi de soluţionare a proble¬
mei: indicatoarele electromecanice
cu scală şi ac indicator şi cealaltă
soluţie, larg răspîndită în ultimii ani,
utilizarea componentelor electronice
care transformă semnalul electric în
informaţie vizuală. Cea de-a doua
soluţie s-a impus datorită unor con¬
siderente majore pentru exploatare:
rezistenţă mare la şocuri faţă de in¬
dicatoarele electromecanice, design
plăcut, precizie ridicată, posibilitate
de adaptare uşoară la toăte tipurile
de echipamente electronice actuale.
Răspîndirea acestor indicatoare
optice în aparatura cea mai diversă
folosită în viaţa de zi cu zi (apara¬
tură radio şi TV, HI-FI, instrumentar
de bord auto, aparatură electrocas-
ing. AUREL9AIM MATEESCU
nică etc.), ca şi utilizarea lor indus¬
trială impun explicarea modului de
lucru al acestora. Amatorii care dis¬
pun de componentele indicate în
materialul de faţă pot trece la exe¬
cutarea unor montaje practice în
funcţie de necesităţile pe care le au.
în general, indicatoarele optice
sînt compuse dintr-un bloc ce pri¬
meşte informaţia (analogică sau di¬
gitală), o decodează şi o transmite
dispozitivelor optoelectronice care
efectuează afişarea. Acestea pot fi
display-uri cu cristale lichide, tuburi
electroluminescente sau, cel mai
adesea, diode electroluminescente
sau, pe scurt, LED-uri (componente
discrete sau montate în blocuri mo¬
nolitice în număr variabil — 3, 5, 6,
10, 12 etc.). Decddoarele sînt circu¬
ite integrate specializate produse de
un număr mare de firme din în¬
treaga lume. Indiferent de fabricant
şi schema de utilizare, modul de
funcţionare este asemănător pentru
Sflf
— /&*/**&
im
F>1
£>/£f'v&'e
■ ■
m
gsrăj&î
■
l£>-i
im
m
mm
■
■a
L__
+14
CIRCUITE INTEGRATE DRIVERE CU INTRARE ANALOGICĂ PENTRU COMANDA LED-urilor
Indicativul
:
Producător
Condiţiile de
lucru la ieşire
Domeniul
de lucru
Nr. de
LED-uri
comandate
Observaţii
UAA 170
Siemens, RFT
max. 50 mAcc
fixat exterior
16
Numai ind. de poziţie, domeniul de
lucru fixat de utilizator
UAA 180.
Siemens, RFÎ
tip. 10 mAcc
fixat exterior
12
ind. bară
TL 489
Texas Instr.
max. 40 mAcc
liniar
5
U dintre două praguri = 200 mV
TL 487
T.î.
—
iogaritmic
5
pasul 3 dB
TL 490
T.L
. —
liniar
10
pasul 50 — 200 mV, ajustabil
TL 480
T.l.
— (j — .
iogaritmic
10
pasul 2 dB
TL 491
T.î.
max. 25 mAcc
liniar
10
pasul 50 — 200 mV, ajustabil
TL 481
T.L
—
Iogaritmic
10
pasul 2 dB
LM 3914
National Sem.
2—30 mAcc
liniar
10
ind. poziţie sau bară, ia alegere
LM 3915
1: . —„—
Iogaritmic
10
■.III"
LM 3916
~ 95 ~
Iogaritmic
10
: — -
U 237 B
Tetefunken
! tipic 20 mÂ
liniar
5
pasul 200 mV, 200 — 1 000 mV
U 244 B
i ■ —
liniar
5
pasul 180 mV, 200 — 1 000 triV
U 247 B
—„—
liniar
5
pasul 200 mV, 100 mV — 900 mV
U 254 B
—„—
. — :
liniar
5
pasul 100 mV, 110 — 900 mV
U 257 B
' —
Iogaritmic
5
-15 dB — +6dB
U 267 B
Iogaritmic
5
-20 dB — +3dB
Uintrare = 0 V — U alim.
U 1096B
liniar !
30
ind. poz.
XR — 2277
EXAR
max. 18 mA
Iogaritmic
12
-30dB ia +6dB, ind. poz. sau bară
XR — 2278
EXAR
— n —
Iogaritmic
12
-20dB ia +8dB, ind. poz. sau bară
XR - 2279
EXAR
Iogaritmic
12
pasul 3 dB, ind. poziţie sau bară
toate aceste decodoare. Figura 1
prezintă schema bloc a unui deco¬
dor cu cinci elemente ce primesc
semnalul analogic la intrare. După
cum se vede, schema cuprinde un
etaj de intrare, o reţea divizoare
pentru stabilirea unor potenţiale de
referinţă, un grup de cinci compara¬
toare care comandă fiecare cîte un
etaj de putere ce asigură parametrii
corecţi de lucru pentru elementele
de afişare. Atunci cînd tensiunea la
intrare este mai mare decît tensiu¬
nea de referinţă pentru primul com¬
parator, acesta comandă etajul de
ieşire. Dacă tensiunea de intrare
creşte, la depăşirea tensiunii de re¬
ferinţă pentru comparatorul al doi¬
lea, acesta acţionează etajul de ie¬
şire pe care îl comandă etc,
Decodoarele care lucrează după
acest principiu au două variante de
fabricaţie:
— primul tip menţine în funcţiune
toate LED-urile. ce corespund com¬
paratoarelor care au la intrare Uin
mai mare decît Uref şi se întîlnesc în
literatura tehnică sub numele bar
graph display (indicator bară), de la
faptul că informaţia vizuală este o li¬
nie de lungime proporţională cu mă¬
rimea' afişată:
8
TEHNIUM 12/1985
— al doilea tip menţine aprins nu¬
mai un singur LED care corespunde
ieşirii ultimului comparator care are
la intrare tensiunea Uin mai mare
decît Uref. Acestea sînt denumite de
obicei indicatoare de poziţie. Siste¬
mul acesta are avantajul reducerii
substanţiale a puterii disipate de cir¬
cuitul integrat.
în cele ce urmează vom prezenta
cîteva circuite integrate drivere pen¬
tru LED-uri cu intrare analogică şi
aplicaţii tipice pentru aceste circuite
care vor putea constitui premisa
construcţiei de către amatori a unor
aparate moderne, cu un aspect deo¬
sebit şi o fiabilitate ridicată. Tabelul
1 cuprinde, fără pretenţia de a epu¬
iza lista, un număr de circuite inte¬
grate utilizate cel mai frecvent atît în
aplicaţii industriale, cît şi în bunuri
de larg consum. Tabelul 2 cuprinde
parametrii electrici generali ai circu¬
itelor integrate de fabricaţie euro¬
peană, iar în tabelul 3 sînt cuprinse
valorile tensiunilor la care se des¬
chid comparatoarele din circuitele
integrate seria U2xxB produse de
AEG -- Telefunken
Circuitul integrat UAA170 este nu¬
mai indicator de poziţie, domeniul
de lucru stabilindu-se de către utili¬
zator. Schema bloc este prezentată
în figura 2. Circuitul poate comanda
16 LED-uri, dar numărul acestora se
poate reduce la 9 (fig. 3) sau 11 (fig.
4 ). în figura 5 este prezentat modul
de funcţionare în cascadă a două.
circuite UAA170 pentru comanda a
32 de LED-uri, aplicaţia tipică pen-
10lt.fi. 56k& 22kfi
^XMârimea !
Tipul N.
Tensiunea de
alimentare Us
(V)
Tensiunea
referinţă
minimă
Uref m
(V)
Tensiunea
referinţă
maximă |
Uref M |
(V)
Tensiunea
ia intrare
Ui Max
(V)
Curentul
absorbit
tipic
(mA)
Curentul
debitat
i pe LED ,
(mA)
Domeniul
de tempe¬
ratură
(°C)
UAA 170L
11—18
0-4,6
1,4-6,0
6
20
15
-25 +85°
UAA 180
10—18
6,0
6,0
6
20
15
-25 4- ^85°
U1096B
16
0—(Us—1)
0—(Us—1)
0—16
20
15
-40—85°
U237B
12-25
—
— |
0- 5
30
20 1
-10° 4 +85
U247B
12—25
—
—
0- 5
30
20
— „ —
U257B
12-25
—
— j
0- 5
30
20
—„—
U267B
12—25
—
—
0— 5
30
20
Compara-
torul
Circuitul N.
integrat \
1
II
III
IV
V
U237B
U247B
U257B
U267B
0,2 V
0,1 V
0,18 VA-15 dB
0,1 V/-20 dB
0,4 V
0,3 V
0,5 V/-6 dB
0,3 V/-10dB
0,6 V
0,5 V
0,84V/—1,5 dB
0,71 V/-3 dB
0,8 V
0,7 V
1,19 V/+1,5dB
1,0 V/0 dB
1 V
0,9 V
2,0 V/+6 dB
1,41 V/+3 dB
Tipui
circuitului
Producător
Parametrii
de ieşire
Nr. de
LED-uri
conduse
Observaţii
MM74C911
National
100 mAvîrf; 25%DF
32
Interfaţare paralelă, decodor software
MM545Q/51
— „ —
15 mAcc
34/35
Interfaţare serie, — „—
ICM7218A
întersii
20 mAvîrf; 12%DF
64
anod comun, interfaţă paralelă
8243
Signetics
13 mAcc
8
7442
TI, Fairchild
16 mAcc
10
■
■
a
S
mm
14
hj
!nJ
Um ... CK’«0y*12V Us
SBH
9P11
mmai
plilli
!B
■ ■■>
ffi » g
III
tru această schemă fiind scala elec¬
tronică pentru aparatele de radio.
Tensiunea la intrare trebuie să va¬
rieze între 0 şi +5 V. Schema cu¬
prinde şi modul de conectare a 16
LED-uri la circuit. Figura 6 repre¬
zintă un indicator de nivel avînd afi¬
şarea cu 10 LED-uri. Rezistenţele
R1, R2 şi R3 se aleg în funcţie de
necesităţi pentru cuprinderea între-;
gii scale fără a se depăşi valorile li¬
mită din tabelul 2.
(CONTINUARE ÎN NR. VII
pin. / -GNff
pif? 3. -
pinfâ - \/o£Fm
p/f» /T—
p/sf /S ~
TEHNIUM 12/1985
L 0 CS 3
W%Tf7YT
1^ Ş. | jp>|| m%P ff|^
MMHBWB —O IB * r i< iii! JjdH
«■!««■■■
llSiSillli
fâP*&v. . .i
1*
O dată cu sosirea iernii apar şi
problemele ridicate de pregătirea lo¬
cuinţei pentru vremea rece.
Primele măsuri sînt etanşările fe¬
restrelor şi uşilor de intrare.
Cea mai bună soluţie este lipirea
unor fîşii de hîrtie peste fantele de
închidere ale ferestrelor, atît în inte¬
rior, cît şi în exterior; de asemeneâ,
lipirea de benzi de hîrtie la zona de
îmbinare între tocurile ferestrelor şi
zid.
Această măsură imobilizează fe¬
reastra pe toată perioada de iarnă,
pierderile de căldură prin ferestre fi¬
ind practic anulate.
Aerisirea se poate face prin uşa
balconului sau printr-o fereastă ră¬
masă liberă (cazul ferestrelor triple).
Etanşarea uşii de la balcon sau a
ferestrei nelipite se face cu burleţi
de bumbac sau şnururi mai groase
care se procură din mercerii.
Montarea burleţilor se face în aşa
fel încît să se comporte ca o garni¬
tură de etanşare.
Aceleaşi măsuri se iau şi pentru
uşa de la intrare, montînd
EUGEN VARGHEŞ
suplimentar în partea ei inferioară
un prag de lemn bine etanşat.
Resturile dintre tocul uşii şi perete
se umplu cu cîlţi. în unele cazuri se
impune şi montarea unei rame su¬
plimentare pe partea exterioară a to¬
cului uşii.
Altă măsură este mochetarea inte¬
grală a pardoselilor cu mochete în
culori calde, asigurînd atît izolarea
planşeului cît şi întreruperea circui¬
telor de convecţie la nivelul inferior,
deci dispariţia de aer rece la pi¬
cioare.
O altă măsură este zugrăvirea în
culori calde (portocaliu, cărămiziu)
a pereţilor, accentuînd în acest fel
senzaţia de confort termic.
Montarea unor draperii galbene
sau portocalii ca şi a unor abajururi
în aceleaşi culori pe lămpi, acoperi¬
rea cu huse din cergă sintetică a ca¬
napelelor şi fotoliilor creează o sur¬
prinzătoare „încălzire" a atmosferei.
O altă măsură este lipirea unor fo¬
lii de aluminiu sau staniol pe pere¬
tele din spatele caloriferului, deoa¬
rece o bună parte din căldura dega¬
jată de radiator este absorbită de
peretele rece.
Nu trebuie să uităm că, o dată cu
intrarea în apartament, trebuie sa
schimbăm încălţămintea udă şi rece
cu ghete de casă îmblănite, iar por¬
tul tradiţionalului halat de casă să
nu rămînă doar o idee.
Lucrarea cea mai importantă este
izolarea pereţilor care comunică cu
exteriorul şi care, datorită exploată¬
rii locuinţei sub regimul termic pen¬
tru care a fost construită, conden¬
sează vaporii de apă din încăpere.
Condensul şi mucegaiul negru ră-
mîn amintirile neplăcute ale frumo¬
sului anotimp alb, iar măsurile pen¬
tru evitarea lor foarte costisitoare.
Vă propunem mai jos o metodă la
îndemîna tuturor pentru a rezolva
eficace, curat şi ieftin problema.
Metoda constă în dubla placare a
pereţilor pe care se formează con¬
densul cu panouri izolatoare din
pîslă minerală sau polistiren expan¬
dat şi cu panouri de PAL.
Urmărind desenul, vedem un pe¬
rete 1, pe care sînt prinse şipci verti¬
cale 4, distanţate la 120 cm, între
care se introduc plăcile izolatorului
2. Peste plăcile lipite pe perete se
montează panourile de PAL, 3,
prinse cu şuruburi de şipcile verti¬
cale.
Lucrarea începe cu pregătirea pe¬
retelui care trebuie spălat şi curăţat
cu şpaclul de stratul de zugrăviri.
Pe peretele curăţat se trasează cu
ajutorul firului cu plumb linii verti¬
cale din tavan la podea, distanţate
între ele la 125 .cm.
Se curăţă gletul de ipsos cu ajuto¬
rul unei perii de sîrmă cîte 3 cm în
dreapta şi stînga semnului.
Cu ajutorul unui burete ud şi al
unei perii se curăţă orice urmă de
ipsos pînş apare betonul curat şi ce¬
nuşiu.
Se prepară o pastă adeviză din
aracet D.P. şi ciment (în lipsa arace-
tului D.P. se poate folosi şi aface-
tin), bine omogenizat pînă la consis¬
tenţa cremei de prăjitură.
Cu pasta adezivă de mai sus se
ung porţiunea curăţată şi una din la¬
turile mari ale şipcii. Şipcile au lun¬
gimea de 250 cm şi secţiunea de 5
x 2,5 cm.
După 5 minute şipca se aplică
precis pe locul încleiat, operaţia re-
petîndu-se pentru toate şipcile. Să
nu uităm că prima şipcă se mon¬
tează de la colţul peretelui şi se în¬
chide tot cu o şipcă la colţul urmă¬
tor.
Timpul de uscare este de 24 de
ore şi pentru a menţine strîns şipcile
de perete, vom aplica pe fiecare
şipcă două sau trei turte de ipsos la
prima priză cu ajutorul unui şpaclu
(după uscarea adezivului se vor în¬
lătura). Pînă la priza ipsosului, şipca
trebuie ţinută presată pe perete.
După priza adezivului se trece la
montarea panourilor izolatoare cu
dimensiunile de 60x60 cm, care se
lipesc pe perete cu aracet în cîteva
puncte aplicate pe suprafaţa plăcii.
între două şipci rămîne exact dis¬
tanţa de 120 cm, suficientă pentru
două plăci alăturate.
Din podea pînă la tavan intră pa¬
tru rînduri de plăci, deci opt bucăţi
la o travee.
După aplicarea plăcilor izolatoare
se face o pulverizare temeinică cu
un insecticid puternic cu remanenţă
(DĂUNĂTOX, PLOTOX, D.D.T.)
pentru a preîntîmpina eventualele
neplăceri cauzate de insecte.
întreaga lucrare se acoperă cu pa¬
nouri de PAL avînd o latură de
125 cm, care se montează cu preci¬
zie pentru a avea rosturi cît mai
mici.
Panourile se prind cu holzşuru-
buri cu lungimea de 30 mm, avînd
grijă să găurim cu o bormaşina
placa de PAL din 20 în 20 cm şi să
zencuim gaura pentru a îngropa ca¬
pul şurubului.
După terminarea placării trecem
la chituirea cu mare atenţie a rostu¬
rilor atît între plăci, cît şi între plăci
şi tavan, podea şi pereţi.
Eventualele denivelări între plăci
se şlefuiesc cu glaspapir.
După uscarea chitului se trece la
tapetarea noului perete cu un tapet
semilavabil, tapet care se. continuă
şi în restul camerei.
Tapetul are rol de barieră de va¬
pori, deoarece sistemul de izolare
este de tipul neventilat, iar ume¬
zeala, pătrunzînd în spatele izolaţiei,
s-ar condensa pe peretele rece,
compromiţînd lucrarea.
Toate aceste măsuri descrise, in¬
clusiv izolarea anticondens, au fost
aplicate iarna trecută într-un aparta¬
ment de două camere, fapt care a
adus un cîştig de temperatură de 8°
C, menţinînduse o temperatură mi¬
nimă de 17°C chiar şi în cele mai
reci zile.
în final menţionez că nu s-au folo¬
sit alte surse de căldură decît calori¬
ferele.
Costul pe metrul pătrat ai izolării
anticondens nu depăşeşte 160 de
lei, cuprinzînd toate materialele, in¬
clusiv tapetul în toată camera.
Toate materialele necesare se gă¬
sesc în comerţ: PAL (depozite de
materiale de construcţie); plăci izo¬
latoare (magazin TITAN sau depo¬
zite de materiale de construcţie):
şipci (se confecţionează în orice
atelier de tîmplarie).
TEHNIUM 12/1985
RECONDIŢIONARĂ
DISROZtTIV EiOR
DE INCMIS
UŞI ŞI FERESTRE
Ing, PETRE CHSRSŢĂ
Recondiţionarea se referă la dis- la rîndul sau acţionează asupra ca-
pozitivele întîlnite foarte des ia uşile pacului fix 2
balcoanelor, ferestrele de la bucăta- Aceasta corespunde poziţiei din
rii, baie sau sufragerii (acolo unde figura b a siguranţei 5, cînd dispozi-
acestea sînt prevăzute cu uşi spre tivul este în poziţia „deschis". Uşa
balcon şi o singură fereastră). sau fereastra se va deschide (în
Dispozitivul este alcătuit (aşa această poziţie) numai dacă se trage
după cum se vede în figură) din ur- în afară de mînerul 4.
mătoarele părţi: 1—piacă de fixare şi în figura c este prezentată poziţia
siguranţă; 2—capac de fixare şi si- „închis" a dispozitivului,
guranţă; 3—siguranţă; 4 — mîner; 5 în figurile d şi e este prezentat
— siguranţă şi 6—placă de fixare şi subansamblul mîner, siguranţă 3 şi
capac fix 2 cu secţiunea prin umerii bucată de metal care ţine loc de ni-
mînerului. Siguranţa 3 este conce- covala, se bate cu un ciocan pîna
pută astfel încît diagonala sa este cînd orificiul se micşorează astfel
mai mică decît diagonala secţiunii încît după răcire să fie la dimensiu-
mînerului între cei doi umeri. nile iniţiale (diagonalele mai mici
Datorită numărului mare de soliei- decît diagonala secţiunii mînerului
tari orificiul de formă pătrată al si- între vîrfurile umerilor — fig. g). Se
guranţei 3, pe măsura uzării sigu- încălzeşte din nou pînă cînd orificiul
ranţei, îşi măreşte dimensiunile (aşa siguranţei capătă dimensiunile mi-
cum se vede în figura f), astfel încît nime pentru a putea fi introdusă
umerii mînerului nu mai apasă pe si- peste umeri (fig. h), între umeri şi
guranţă la deschiderea uşii sau fe- capacul 2. Se lasă apoi să se ră-
restrei şi iese afară, uşa (sau fereas- ceaşcă (după ce â fost trecută peste
tra) rămînînd închisă, deşi siguranţa umeri, între umeri şi capacul 2), ori-
5 poate fi adusă şi este adusă în po- ficiul căpătînd din nou dimensiunile
ziţia „deschis". corespunzătoare pentru a nu mai
Recondiţionarea constă în aduce- ieşi peste cei doi umeri ai mînerului
rea dimensiunilor orificiului siguran- (fig. i) şi, în acelaşi timp, prin călire
ţei 3 la cotele iniţiale (de funcţio- şi o duritate mai mare care îi mă-
nare). reşte rezistenţa împotriva uzării. Ră-
Acest lucru se poate realiza în cirea se face liber,
modul următor: se desfac holzşuru- Subansamblul mîner, capac şi si-,
burile 7 şi se scoate tot subansam- guranţă 3 (arătat în figura d) se
blul arătat în figura d, însă cu sigu- montează în dispozitiv ca în figura
ranţa necorespunzătoare. Se scoate a, dispozitivul funcţionînd ca nou.
siguranţa şi, prinsă cu un cleşte pa- O astfel de recondiţionare am rea-
tent, se încălzeşte la o flacără foarte lizat-o cu un an şi jumătate în urmă,
puternică (pînă se roşeşte puternic). dispozitivul funcţionînd perfect şi în
Fixată apoi pe o nicovală sau o altă prezent.
siguranţă.
Placa 1 este fixată de uşa (sau fe¬
reastra) 9 prin intermediul a două
holzşuruburi 8. De asemenea, placa
6 este fixată de tocul uşii (sau feres¬
trei) 10 prin două holzşuruburi 11.
Capacul 2 este fixat de uşă cu holz-
şuruburile 7.
Plăcile 1 şi 6 sînt prevăzute cu
fante care permit rotirea siguranţei 5
pentru poziţiile „închis" şi „deschis"
(prin rotirea mînerului 4). Mînerul 4
este asigurat împotriva ieşirii din lo¬
caşul practicat în corpul uşii (sau
ferestrei) prin umerii săi, dispuşi în
vîrful uneia din diagonalele secţiu¬
nii, care (la tragerea de mîner în
scopul deschiderii uşii sau ferestrei)
acţionează asupra siguranţei 3, care
de spire CuEm 0,5—0,7 mm, iar în
secundar 500—700 de spire CuEm
0,15—0,2 mm.
Potenţiometrul P 0 reglează sensi¬
bilitatea generală a montajului, în
funcţie de volumul sonor al sursei şi
de distanţa faţă de ea (difuzorul sau
microfonul se plasează în faţa sur¬
sei, la o distanţă convenabilă, dar
nu prea mare, pentru a nu capta
semnificativ alte sunete sau zgo¬
mote din încăpere).
Transformatorul de ieşire Tr. 2
este identic cu cel de intrare, fiind
montat tot ca ridicător (eventual se
poate încerca şi cu un raport mai
mic, de 1:5 sau 1:6).
Intrarea în blocul filtrelor se face
prin cele trei potenţiometre P^-P 3 , |
care reglează sensibilitatea fiecărui
canal în parte. Filtrele propriu-zise 1
sînt asemănătoare cu cele folosite în |
montajul din nr. 11/1982, pag. 8. Va¬
lorile condensatoarelor Ci~C 4 şi ale
rezistenţelor R 4 -R 6 pot fi optimizate I
experimental. Separarea oferită de 1
aceste filtre simple este teoretic mo- f
destă, dar practic poate fi făcută su-
ficîent de bună, mai ales că dispu- §
nem de reglajele individuale de sen-
sibilitate, care permit dozarea gra¬
dului de iluminare pe cele trei ca-
riale, în funcţie de compoziţia spec- |
trală a programului sonor de co- |
mandă.
Alimentarea montajului se face cu
tensiunea continuă de 12 V, foarte |
bine filtrată şi preferabil stabilizată. §
Sursa va fi proiectată pentru un cu- I
rent maxim de cel puţin 300 mA
(evident, supradimensionat), minu- |
sul ei fiind legat la masă.
Nu insistăm asupra realizării prac-
tice a montajului, cititorivViind deja I
familiarizaţi cu orqa de lumini din |
numeroasele.-d. le părute pe
această tem=> oV , . , u m doar că |
trebuie respectate cu stricteţe indi- |
caţiile de a nu atinge cu mîna, co- |
necta sau deconecta piese din mon- |
tajifl aflat sub tensiune, existînd în 1
perfnanenţă pericolul de electrocu- |
tar Ş.
îi
TEHNIUM 12/1985
MICEOCALCULATOEUL
In aceasta situaţie, la un
ciclu de memorie de 360 ns
şi utilizind o tehnică de
selecţie prin pinul de CAS
(Column Address Strobe) al
memoriilor, re împrospătarea
acestora se face automat la
fiecare două rînduri de
ecran <64x2=128 rinduri re¬
împrospătate, adică întregul
banc de 48 kbytes).
In figura 2 este prezenta¬
tă schema electrică a plăcii
L/B881. Partea de timing
pleacă de la oscilatorul cu
cristal pe frecvenţa de 8250
kHz, realizat cu o parte din
porţile circuitului integrat
i UI. Urmează un divizor cu 6
realizat cu U6 din care se
obţin principalele semnale
i ale sistemului <U5, U7, U8
şi U16): timpul de RAS (Row
i Address Strobe) şi de CAS
(Column Address Strobe) atit
pentru accesul procesorului
cit şi al controlorului vi
deo, cele două semnale de
tact ale procesorului (care
sint aduse la nivelele MOS
prin doi operatori open-
collector din U169, semnalul
de Status Strobe pentru
8228, precum şi semnalele
care comandă multiplexorul
de adrese ale memoriei.
Se observă în continuare
lanţul de divizoare pentru
obţinerea adreselor de linie
(U28 şi U19) şi rinduri
(U29, U20 şi U31), plus
grupul de porţi care asigură
| resetarea numărătoarelor şi
obţinerea semnalelor de sin-
s cronizare pe verticală şi
[ orizontală (U21, U22, U23 şi
U30) . Multiplexorul de adre-
a se este realizat cu circui-
| te le 74153 (U17, U18, U26 şi
U27). El transmite alterna-.
| tiv către memorie cele două
ş rinduri de adrese de 2x7
| biţi (deci 4 la 1). La
rindul ei, memoria are pe
| ieşire două latch-uri de 8
biţi care reţin datele pen-
| tru procesor (U44) şi con¬
ţi trolor video (U43). Pe par-
: tea video, datele sint
transmise generatorului de
caracu^ (U42), care la
rindul său le transmite se-
r ial izaC^-' ; ' ! pA^ „format din
cele două reb-^ire de depla-
are (U32 şi U3: 5 , in timp
ce pe partea procesorului,
datele sint depuse pe bus-ul
principal de date al micro-
PRÎHGIPIUL DE FUNCŢIONARE
In vederea clarificării
unor aspecte generale de
funcţionare, cele ce urmează
se vor referi la figura 1.
Rezolvarea problemelor de
refresh al memoriei dinamice
şi a ecranului s-a făcut
prin multiplexare, astfel
incit pe un ciclu de proce¬
sor (aprox. 720 ns) au loc
două cicluri de acces la
memorie; unul pentru proce¬
sor şi unul pentru controlo¬
rul video. Datele din memo¬
rii sint strobate alternativ
in două registre de 8 biţi
şi pot fi accesate după
nevoie de procesor sau con-,
trolor. In timp ce proceso¬
rul nu are nevoie de date la
fiecare ciclu (pentru el
memoria pare statică prin
intermediul latch-ului),
controlorul video trebuie in
mod absolut necesar ca la
fiecare ciclu de 720 ns . să
ia o nouă dată din memorie
pentru a o afişa pe ecran.
De fapt, ciclul de 720 ns
este impus tocmai de viteza
de succedare a caracterelor
pe un rind (respectiv 64).
Microcalculatorul L/B881 a
fost realizat in ideea mini
mizării componentelor înglo¬
bate, fără insă a renunţa la
o serie de facilităţi consi¬
derate ca strict necesare.
El utilizează într-o propor¬
ţie covirşitoare componente
de fabricaţie românească,
începind din acest număr,
vom descrie modul de reali¬
zare practică a calculatoru¬
lui, urmind apoi să demon¬
străm şi citeva aplicaţii şi
programe.
* per1 ferice;
interfaţă serială programa¬
bilă;
2 interfeţe paralele pro-
gramabile;
3 timere programabile;
controlor de video display
(64 de caractere şi 26 de
rinduri cu posibilităţi gra¬
fice 128/78 pixeli);
interfaţă pentru tastatură;
interfaţă pentru casetofon;
interfaţă pentru imprimantă
serie V24 (RS 232);
* tUUm intraruperii 8
nivele programabile, cu ta¬
belă de salturi in memoria
RAH.
Toate componentele micro¬
calculatorului sint montate
pe o singură placă de cir¬
cuit imprimat, iar comunica¬
rea cu exteriorul se face
prin trei conectori ale că¬
ror semnale au fost grupate
pe funcţiuni.
Placa se montează intr-o
cutie împreună cu claviatu¬
ra, sistemul de interconec-
tare.şi sursa de alimen-tare.
GENERALITĂŢI
Caracter ist ici le princi¬
pale ale microcalculatorului
L/B881 sint :
* unitatea centrali*, mi¬
croprocesor de 8 biţi tip
8080A;
* memoria ROH: 4 buc. a
cîte 1, 2 sau 4 kocteţi
(maxim 16 kocteţi);
* memoria RAM: dinamică,
maxim 48 kocteţi;
MULTIPLEXOR
control
CONTROLOR
VIDEO
GRUP
PROCESOR wr
(8080/8228) rd
{ 24 x 1.116)
BUS DATE
I6K ROM \Ard
LOGICA
TACT
~~2XTAL
£=1 8 250
_T kHz
’EHNtUM 12/1985
fetru
sistemului atunci cind este
necesar (linia MEMR).
Semnalul video serializat
este trecut printr-un opera¬
tor XOR care are posibilita¬
tea să-î inverseze funcţie
de bitul 7 al memoriei, iar
apoi este combinat cu semna¬
lele de sincronizare TV şi
scos în afara plăcii folo¬
sind un NAND open-collector.
Se observă că atit porţiu¬
nile de blanking de margine
a ecranului cit şi rever-
sarea video sint intirziate
Cu două perioade de tact (U9
şi U10), ca urmare a faptu¬
lui că ele survin direct din
RAM, fără o intirziere su¬
plimentară pe generatorul de
caractere.
Pe partea de procesor,
sistemul este compus din
grupul CPU (8080A - U13 . şi
8228 - U12), la care se
remarcă absenţa generatoru¬
lui de tact 8224 datorită
unor impedimente care ar fi
apărut din forma asimetrică
a lui FI2 şi ar fi afectat
sistemul de utilizare multi-
plexată a memoriei dinamice
(8224 generează un semnal
FI2 cu raport de umplere
4/5, in timp ce logica uti¬
lizată la L/B881 generează
un raport 3/3 folosind o
divizare cu 6); un tampon de
buffere pe magistrala de
adrese realizat cu operatori
open-collector <Uî4, U15 şi
U16), decodificatoare de
adrese pentru memorii <U2 şi
U3) şi dispozitive I/0
(U34), memoriile ROM (U35 la
U38) şi RAM (U48 la U70)
Sistemul de periferice in¬
clude un USART 8251 pentru
comunicaţii serie (U41), un
timer programabil 8253
(U39), un controlor de
întreruperi programabil 8259
(U40) şi două interfeţe pa¬
ralele programabile PPI 8255
(U45 şi U46).
Pe placă se mai remarcă
prezenţa unor jumperi care
configurează:
# diferite tipuri de memo¬
rii EPROH folosite;
# semnale utilizabile in a-
| fara plăcii;
# inversarea video.
Descrierea modului de po¬
ziţionare a acestor jumperi
va fi făcută in numărul
viitor, odată cu alte deta¬
lii constructive. Cei inte¬
resaţi pot lua legătura cu
autorii prin intermediul
redacţiei pentru obţinerea
unor informaţii legate de
documentaţia plăcii imprima-
MBVB
JIIIUUSIIE ’IITCIT
II
Pregătirea pistoanelor şi segmen-
ţiior. La refolosirea pistoanelor este
foarte important a se efectua un ri¬
guros control dimensional şi de gre¬
utate al lor. (Se reperează cilindrii şi
pistoanele respective pentru a nu fi
amestecaţi în timpul pregătirii lor.)
La înlocuirea pistoanelor nu este
admisă folosirea parţială a lor, con¬
structorul indicînd montarea unui
set motor nou (cilindri-pistoane). La
Or. ing. TRAIAN CAMŢĂ
montarea segmenţilor în pistoane
noi sau în cele vechi, după curăţa¬
rea corespunzătoare a canalelor, se
orientează obligatoriu inscripţia
(TOP, H sau HAUT) către capul pis¬
tonului. Orientarea greşită a seg¬
menţilor conduce la creşterea con¬
sumului de ulei (canalul segmentu¬
lui raclor are un ştift canelat „c“, iar
canalele celorlalţi segmenţi o fre-
zare „d“ — fig. 15). între pistoanele
[C0N0MIZ0I IE BEiiii
LA MERSUL IN GOL FORŢAT
LA MOTORUL „DACIA 1300“
Ing. TRAIAN URZICĂ, Safcu Vlsrs
loare prestabilită a turaţiei, 2 un
elecţroventil de închidere-deschi-
dere a benzinei ce circuiă prin jiclo-
rul de ralanti, 4, un contact reglabil
solidarizat cu axul clapetei de acce¬
leraţie, pentru reluarea reprizei, 3,
iar la bordul autoturismului un bec,
5, pentru indicarea poziţiei electro-
ventilului închis sau deschis.
Problema reducerii consumului de
carburanţi a constituit şi constituie
o preocupare permanentă a specia¬
liştilor cît şi a amatorilor, ea deve¬
nind şi mai frecvent abordată în
condiţiile creşterii cererii de carbu¬
ranţi, o dată cu reducerea de re¬
surse de produse petroliere.
Pînă în prezent au fost realizate
diferite economizoare: de la cele cu
acţionare mecanică la altele, mai
evoluate, cu acţionare electronică.
Personal am încercat diferite solu¬
ţii date de alţi amatori sau gîndite
de mine însumi. Din anul 1982 am
proiectat şi am montat pe autoturis¬
mul propriu — DACIA 1300 — un
dispozitiv cu comandă electronică;
ei funcţionează în mod surprinzător
de bine, economia de benzină fiind
sensibilă îndeosebi în cazul folosirii
frecvente a frînelor de motor, la in¬
tersecţii, coborîşuri etc.
Dispozitivul se poate confecţiona
pe plan local, cu piese care se gă¬
sesc şi se poate monta pe oricare
motor cu ardere internă în 4 timpi,
cu aprindere prin scînteie.
Aşa cum se vede în figura 1, dis¬
pozitivul se compune în principiu
dintr-un traductor electronic de tu¬
raţie, 1, un montaj electronic de ac¬
ţionare a unui releu la o anumită va-
a -- contact legare la punct cald al bobinei de inducţie; b — punct
cablaj la contactul alunecător; c — punct conectare la sursă (12 V)
prin cheie de contact; d — punct conexiune pentru comanda electro-
venîilului; v — ventil; Ps — orice potenţiometru căruia i se reglează o
porţiune (haşurată în figură) contact continuu.
R, = 220 kfl; R 2 = 68 klî; R 3 = 68 kil; R, = 8,2 kfl; R s = 5 ii; R 6 = 10 ii;
P. = 100 kii; C 1 = 25—200 pF; C 2 = 1,5—25 ^F; C 3 = 100—1 000 n F;
C 4 = 100—1 000 pF; T,—1 2 = BC171; T 3 = BD135; D„ D 2 , D 3 — F407;
D Z1 = 7,5 V; D Z2 = 3,5 V; D Z3 - 12 V; D 4 = diodă de putere
folosite nu trebuie să fie o diferenţă
de greutate de 5 g (piston, bolţ, seg¬
menţi). Totodată, la pistoanele vechi
trebuie să se facă o examinare
atentă pentru a nu folosi pistoanele
cu urme de gripare, uzate.
Pregătirea ciiindrilor. Constructo¬
rul a prevăzut două clase de cilindri
care au înălţime diferită (reperate
prin puncte de vopsea verde şi ro¬
şie) şi a impus condiţia de montaj
ca cilindrii de aceeaşi cotă să fie de
aceeaşi clasă (reperaţi cu aceeaşi
culoare), iar aripioarele „e“ să fie
plasate faţă în faţă (fig. 15). După
montarea pistoanelor, cifra „9“ şi li¬
tera „D“ (dreapta) sau „G“ (stînga)
trebuie să se citească în poziţie nor¬
mală; totodată, săgeata de pe capul
pistoanelor trebuie să fie dirijată că¬
tre distribuţie şi ştiftul canelat în
sus. Pistoanele „D“ se montează pe
dreapta, iar cele „G“ pe stînga, mo¬
torul privit din spate sau de la volan.
înainte de montarea pistoanelor în
cilindri, se montează siguranţa axu¬
lui de piston în zona „f“ către ari¬
pioarele „g“ (fig. 15), iar la introdu¬
cerea segmenţilor în canalele pis¬
toanelor se orientează fantele seg¬
menţilor la 120° (folosind bucşa de
montat segmenţi I).
Pregătirea pompei de ulei constă
din verificarea stării suprafeţelor
pieselor componente. Suprafeţele
de aşezare ale corpului pompei că¬
tre carter şi către capac trebuie să
Modul de funcţionare rezultă din
schema de principiu din figura 1 şi
din schema de principiu a părţii
electronice din figura 2. Astfel, la
pornirea motorului prin acţionarea
cheii de contact, 6, montajul elec¬
tronic este pus sub tensiune, asigu-
rînd deschiderea electroventilului 4,
care admite benzinei să fie absor¬
bită prin jiclorul de ralanti în galeria
de alimentare a motorului.
La accelerarea la o turaţie presta-
bilă de regulă 1 500 rot/min, blocul
electronic declanşează închiderea
nu prezinte rizuri sau lovituri, pentru
a evita pierderile de ulei ce pot avea
loc în timpul funcţionării motorului
Pregătirea volantului constă din
verificarea stării suprafeţelor dantu¬
rii coroanei demarorului. Dacă se
impune înlocuirea coroanei, se efec¬
tuează următoarele operaţii clasice:
se scoate coroana dinţată de pe vo¬
lant (cu ajutorul unui dorn din metal
moale), se curăţă suprafaţa volantu¬
lui în vederea montării unei coroane
noi, se încălzeşte uniform coroana
nouă, cu flacăra oxiacetilenică
(200—250°C), se introduce coroana
dinţată pe volant cu faţa neprelu¬
crată către umărul volantului. După
montare se verifică bătaia axială a
coroanei, care nu trebuie să depă¬
şească maximum 0,3 mm.
Pregătirea semicartereicr motoru¬
lui. După verificarea stării suprafeţe¬
lor şi a găurilor filetate, se impune
acordarea unei atenţii deosebite pla¬
nurilor de separaţie pentru a nu
avea lovituri sau urme de zgîrieturi,
în vederea asigurării unei etanşări
corespunzătoare. în cazul înlocuirii
semicarterelor, se montează, con¬
form indicaţiilor constructorului (fig.
3), prezoanele de chiulase şi pre-
zoanele de cuplare ale motorului la
cutia de viteze (extremitatea mai
scurtă se montează în semicarter)
Este obligatoriu a se unge cu so¬
luţie de etanşare-frînare şi de a res¬
pecta cuplurile de strîngere în
electroventilului pentru benzina.
Pentru a evita întreruperea brusca a
benzinei necesare funcţionării co¬
recte a motorului, contactul 3, de tip
alunecător, fiind solidarizat cu cia-
peta de acceleraţie, asigură menţi¬
nerea electroventilului în stare des¬
chisă pînă la turaţie mai mare, cca
2 300 rot/min, cînd contactul între¬
rupe alimentarea electroventiiuiui,
închizînd accesul benzinei prin jiclo¬
rul de ralanti.
La reducerea acceleraţiei, respec¬
tiv lăsarea liberă a pedaiei de acce¬
leraţie, în timpul unei frînărl sau la
coborîri, în pante, electroventi'ui va
fi deschis de montajul electronic
doar la atingerea turaţiei de 850
pînă la 1 200 rot/min. De ia această
Fig. 1: Schema de principiu a
economizorului de benzină cu
comandă electronică.
Fig. 2.: Schema de principiu a
dispozitivului de comandă elec¬
tronică a ventilului economizor
de benzină
^ Cheie contact
0/ +J2V
TEHNiUM 12/1985
(daN.m) la piesele următoare: pre-
zoanele montate în semicarterul
dreapta (0,9), prezoanele de fixare a
rolelor întinzătoare (0,4) şi ştuţul
pentru fixarea filtrului de ulei (1,8).
Apoi se montează buşonul de golire,
folosind o garnitură nouă şi cuplul
de 4 daN.m.
C. Montarea motorului M—036.
După efectuarea operaţiilor de pre¬
gătire şi control dimensional ale pie¬
selor vechi şi noi se execută — în
ordine — următoarele operaţii de
montare (se menţionează că, în ge¬
neral, operaţiile' de montare sînt în
ordine inversă operaţiilor de demon¬
tare, din care motiv se va insista nu¬
mai asupra unor particularităţi teh¬
nice care, o dată neglijate, pot con¬
duce la avarii ale pieselor şi chiar
ale motorului). După aşezarea semi-
carterului stînga în suportul S se
montează sorbul de ulei (după fixa¬
rea garniturii de etanşare pe tubul
de aspiraţie al sorbului se unge cu
soluţie de etanşare-frînare extremi¬
tatea tubului, care apoi se introduce
în carter, şi se strînge şurubul de fi¬
xare ia cuplul de 1,4 daN.m).
Montarea supapei „by-pass“ a ra¬
diatorului de ulei se face cu ajutorul
dispozitivului „Q“, după care se
unge cu soluţie de etanşare-frînare
filetul buşonului şi se strînge la cu¬
plul de 5,2 daN.m. La montarea bu-
şoaneior circuitului de ungere se fo¬
loseşte, de asemenea, soluţie de
etanşare-frînare şi se strîng la cuplul
de 3,8 daN.m. Pentru montarea ar¬
borelui cotit se introduc semicuzi-
neţi palieri, unşi, în locaşurile din
semicarterele stînga şi dreapta; apoi
se montează arborele cotit şi cu aju¬
torul unui set de cale se verifică jo-
cul axial, nereglabil
(0,09—0,20 mm).
Semicarterul dreapta, după ce s-a
aplicat „soluţie de etanşare" în pla¬
nul de separaţie, se montează peste
semicarterul stînga, după care se
strîng piuliţele de fixare a prezoane-
lor lagărelor paliere la cuplul de
4,3 daN.m şi piuliţele de fixare a se-
micarterelor la cuplul de 1,3 daN.m
(totodată trebuie montate şaibe de
cupru la prezoane şi şaibe plate la
piuliţele de la semicartere).
La montarea simeringurilor
lagărelor paliere faţă şi spate ale ar¬
borelui cotit, se ung suprafeţele de
lucru cu ulei motor şi se utilizează
dispozitivele E (simering spate) şi D
(simering faţă). Deoarece asigură
etanşarea motorului, se impune ca
la orice demontare să se înlocuiască
simeringurile; de asemenea, este in¬
terzis a monta simeringurile înainte
de a asambla semicarterele, deoa¬
rece se pot deteriora suprafeţele de
etanşare.
Bucşa de centrare (autolubrifian-
tă) a arborelui de comandă din ca¬
pul arborelui cotit se demontează cu
ajutorul dispozitivului „B“, ce are în
componenţă şi un dispozitiv cu iner¬
ţie. La montarea bucşei noi (după
ce a fost ţinută o oră în ulei motor,
la temperatura ambiantă) se folo¬
seşte dispozitivul „K“, pentru a se
obţine adîncimea de 5 mm faţă de
umărul arborelui cotit. După scoate¬
rea dispozitivului „K“ cu ajutorul
dispozitivului „B“ se montează gar¬
nitura de etanşare avînd inscripţia
(marca) fabricantului către exterio¬
rul motorului.
La montarea supapei de descărca¬
re (fig. 14) trebuie să se respecte
condiţiile: aripioarele „b“ ale talerur
lui 7 să fie poziţionate către fundul
locaşului supapei, iar capătul ,,a“ al
pistonului, uns în prealabil, către re-
S °Montarea pompei de ulei (fig. 16
în care s-au notat cu: 1, 2 — pi-
nioane; 3 — simering; 4 — garnitură
torica, 5 — arbore pompă; 6 — ca¬
pac pompă; 7 — pinion; 8 — corp
carter; 9 — şurub). După ungerea şi
introducerea pinioanelor 1 şi 2, se
montează provizoriu un prezon de
ghidaj în „a“ pentru a uşura, în con¬
tinuare, montarea capacului şi pi-
nionului de comandă. La montarea
capacului 6, alveolele „f“ trebuie să
fie dirijate către interiorul carterului,
iar orificiul „c“ în faţa cavităţii „d“
(refulare ulei pompă). Apoi se unge
arborele 5, se introduce garnitura
torică 4, nouă, pe pinionul de co¬
mandă şi se intercalează o cală „P“
între pinionul 7 şi lagăr — în „g" —,
pentru a evita „înfundarea" simerin-
gului de etanşare 3. După montarea
pin'ronului de comandă pe prezonul
de ghidare, se introduce arborele 5
în pinionul interior 1, rotindu-l pen¬
tru a fixa teşitura de antrenare în te-
şitura corespunzătoare a pinionului
interior. în final, se strîng la 1,7
daN.m alternativ cele 4 şuruburi 9,
diametral opuse pînă la introduce¬
rea totală a pinionului de comandă,
se scoate cala „p“ şi se controlează
rotirea liberă a pinionului de coman¬
dă.
Montarea cilindrilor. După intro¬
ducerea ansamblului piston-seg-
menţi pe biela cu bucşa unsă (aten¬
ţie la sensul de montare) se intro¬
duce bolţul pistonului cu ajutorul
dornului „F“ şi se montează sigu¬
ranţa, apoi se montează conductele
de răcire sub cilindri.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
fel ca la 1 500 rot/min electroventi-
lul să se închidă, apoi se verifica
dacă la reducerea acceleraţiei ia tu¬
raţia de 1 000 rot/min se redeschide
ventilul şi dacă motorul îşi reia func¬
ţionarea fără întrerupere. După
aceasta se branşează şi contactul 3
şi se reglează poziţia acestuia — cu
motorul oprit — astfel ca la poziţia
„închis" a clapetei de acceleraţie să
fie deschis, iar la o uşoară apăsare a
pedalei aceasta să se închidă. Ulte¬
rior se porneşte motorul şi i se face
proba cu accelerări şi frîne de motor
pentru a corecta eventualele întreru¬
peri sau smucituri ale acestuia, co¬
rectare ce se face tot de la potenţio-
metrul P.
Trebuie reţinut că schema a fost
concepută şi lucrează astfel ca la
rece închiderea benzinei de ralanti
să se realizeze la turaţii mult mai ri¬
dicate, peste 2 300 rot/miri, pentru a
evita unele greutăţi în pornire, după
care dispozitivul îşi revine, pe mă¬
sura încălzirii, la regimul normal. De
aceea se recomandă ca partea elec¬
tronică să fie montată fie la bordul
autoturismului, fie în compartimen¬
tul motorului, pe aripa interioară
dreaptă.
La dimensionarea bobinajului
eiectroventilului se va ţine seama ca
acesta să nu se încălzească la func¬
ţionare, dar să poată fi acţionat la
tensiunea de alimentare a autovehi¬
culului, de regulă 12 V. Cel montat
pe maşina subsemnatului a fost bine
bobinat, astfel încît are un consum
de curent redus, cca 0,5 A, dar ne¬
cesită tensiune de cel puţin 18 V.
De aceea în practică şi în schema
din figura 2 folosesc un releu cu 2x3
contacte care asigură prin comutare
un impuls de tensiune de 24 V cu
ajutorul a două condensatoare de
500 juF/30 V.
Pentru prevenirea unor scurtcircu¬
ite care ar duce la defectarea mon¬
tajului electronic, este necesar să se
execute cablajul cu conductoare
bine izolate, contactele protejate cu
izolatoare şi se va evita atingerea
cablurilor de părţile calde ale moto¬
rului (ţeavă de eşapament etc.).
Dispozitivul permite reglajul moto¬
rului fără nici o greutate, iar în caz
de defecţiune se poate trece rapid la
sistemul clasic înlocuind electroven-
tilul cu şurubul şi jiclorul origina!
La dimensionarea eiectroventilului
(a cuiului de închidere), în raporf de
tipul de carburator, se va ţine seama
ca lungimea cuiuiui-ventil să fie ast¬
fel aleasă încît să închidă orificiul ji-
clorului. dar să deschidă orificiul
pentru benzină şi cele pentru aer. în
momentul cînd este acţionat. Pentru
carburatorul CARFIL — WEBER,
cursa cuiuiui-ventil trebuie să fie de
5—6 mm, vîrful cuiului şlefuindu-se.
Partea de montaj electronic se
protejează într-o cutie pe faţa căreia
ies contactele, conform schemei, şi
potenţiometrul P pentru reglaj. Con¬
tactul 3 se poate executa dintr-un
potenţiometre uzat căruia îi montăm
o porţiune de 10 mm lungime peste
stratul activ, la acest contact facem
legătura la rezistenţa R 2 conform
schemei, iar un capăt al potenţiome-
trului se leagă la masa autovehicu¬
lului prin piesa de fixare. Axul po-
tenţiometrului va fi rigidizat cu axul
clapetei de acceleraţie.
Pentru prevenirea unor neplăceri
datorită înfundării jiclorului de ra¬
lanti se recomandă ca înainte de
pompa de benzină să fie montat un
filtru de benzină. Cu un asemenea
dispozitiv se pot obţine economii
pînă la 8% din consumul actual al
oricărui motor de autoturism.
Acest dispozitiv, combinat cu dis¬
pozitivul de omogenizare a ameste¬
cului, publicat în „Tehnium" nr
4/1985, şi cu dispozitivul de folosire
a alcoolului pentru îmbunătăţirea
calităţii benzinei, pe care le-am
montat pe maşina subsemnatului,
fac ca economia de carburanţi să fie
mai sensibilă, fără ca din punct de
vedere al caracteristicilor să se mo¬
difice comportarea motorului în sar¬
cină.
turaţie electroventiluf 4 fiind des¬
chis. motorul îşi va relua benzina
necesară funcţionării la ralanti, ca
urmare a inerţiei, continuîndu-se
buna funcţionare a acestuia. Con¬
tactul 3 este necesar în mod deose¬
bit la reluarea reprizelor, deoarece
altfel motorul ar relua funcţionarea
cu smucituri sau în cazul cînd nu
este în sarcină s-ar opri.
De menţionat că electroventilul în¬
locuieşte şurubul de fixare ai jiclo¬
rului de ralanti, incluzînd însă acest
jiclor la montaj, sau se poate monta,
cu unele modificări constructive, pe
calea amestecului aer-benzină, va¬
riantă care nu este detaliată în pre¬
zentul articol. Nu este exclusă nici
folosirea ambelor variante, adică în¬
chiderea benzinei o dată cu admite-'
rea aerului la ralantiul forţat. Preci- < ^ (
zez totodată că este necesară fixa- e( ^c|r* 0 ventTluVuV
rea eiectroventilului la corpul carbu- Fjg 4; Schiţa suportu | U i eiec¬
troventilului (tablă de 0,5 pînă la
ratorului cu o piesă din tablă de
forma celei arătate în figura 4, care
se prinde cu ajutorul şuruburilor de
la pompa de şpriţ.
Punerea în funcţiune şi reglajul
dispozitivului presupun următoarele:
scoaterea şurubului de fixare al ji¬
clorului de ralanti, montarea jicloru¬
lui în capul eiectroventilului, verifi¬
carea funcţionării uşoare a cuiului
de închidere (eventual se şlefuiesc
atît cuiul, cît şi interiorul jiclorului,
fără a-l decalibra), montarea supor¬
tului eiectroventilului cu cele 4 şuru¬
buri de la pompa de şpriţ, în¬
şurubarea eiectroventilului cu jiclo¬
rul montat şi blocarea acestuia pen¬
tru evitarea deşurubării din cauza
trepidaţiilor sau vibraţiilor; branşa-
rea părţii electronice la instalaţia
electronică a autoturismului con¬
form schemei din figura 2..
Rezistenţa R-, se conectează la
punctul cald al înfăşurării primare a
bobinei de inducţie. O dată montate
electroventilul şi partea sa ejectro-
nică, se porneşte motorul. înainte
de pornirea motorului, deschiderea
eiectroventilului este indicată de be¬
cul de control şi de zgomotul speci¬
fic al electromagnetului. Cu ajutorul
unui turometru se regleză iniţial par¬
tea electronică, decupînd contactul
3 şi acţionînd potenţiometrul P ast¬
Fig. 3: Schiţa de principiu a
0.75 mm).
~0~
Filet
* w///////Mm
zM i.v • X 1 1
Orificiu
prin care trece rK _m_
electroventilul 1^ ^
Bobina electromagnetului
Filet exterior
M6
Notă: Porţiunea cu haşura
continuă se va executa din
alamă, iar celelalte repere din
fier moale.
TEHNIUM 12/1985
15
[M[
pi
Til
ram
Ml
ml
îUîl
Ji
HU1MJ
1IIEISI ilMI
Ing TEODOR DAN MITEA,
Focşani
Darlington prin impedanţa mare de
intrare, nu influenţează „baza de
timp“. Totodată au şi rol de forma¬
tor TTL. Astfel, in punctul A se ob¬
ţine un semnal TTL cu frecvenţa de
32 Hz. ICI, (1/2) IC2 şi (1/2) IC3
constituie un divizor cu 64 care co¬
mandă frecvenţmetrul (îs numără şi
îs afişează).
La începutul numărării IC4 li¬
vrează un impuls de reset pentru
numărătoare (punctul D). Jumătatea
rămasă din IC3 are un rol analog
porţii de comandă din frecvenţme-
trele clasice. Bistabilul rămas din
IC2 are rolul de a comanda aprinde¬
rea cifrei „1“ la depăşirea lui 999 Hz.
PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE
Se alimentează ceasul cu o ten¬
siune de 1,5 V (de la o baterie obiş¬
nuită). Se cuplează un osciloscop:
masa lui la pinul 7, iar testorul la
borna de test. Pe ecran trebuie sa
apară un semnal dreptunghiular de
32 Hz. Dacă acesta este puternic
modulat, se întrerup cu grijă, pe
rînd, traseele ce leagă cipul de con¬
densatorul fix de pe circuitul impri¬
mat. în final se obţine un semnal
La majoritatea ceasurilor electro¬
nice se deteriorează afişajul; de obi¬
cei, circuitul integrat este intact.
Propun utilizarea lui ca bază de
timp controlată cu cuarţ pentru frec-
venţmetru numeric.
Caracteristicile frecvenţmetrului
propus sînt:
— tensiunea de alimentare 5 V;
— curent consumat max. 0,5 A;
— frecvenţe afişate 0—1 000 H2;
— precizie 1°/ 00 .
Frecvenţmetrul a fost conceput
pentru a fi montat împreună cu un
convertor tensiune-frecvenţă (0—1
V —?0—1 000 Hz), obţinîndu-se un
voltmetru digital.
BAZA DE TIMP
Indicaţiile următoare sînt pentru
ceasurile „Made in Hong-Kong“, dar
se pot utiliza şi alte ceasuri.
Pentru început identificăm termic
naiele. Circuitul imprimat al ceasu¬
lui, demontat şi aşezat cu cipul spre
utilizator, îi asimilăm cu un circuit
integrat. Degajarea pentru trimer o
asimilăm cu degajarea de pe inte¬
grat. Pe suprafaţa circuitului se va
observa un traseu fără un rol apa¬
rent. Acesta constituie borna de test
(aici se controlează frecventa în
uzină) şi va fi legată la C, (fig. 1).
Pinul 7 aî-„integratului" va fi conec¬
tai la masa montajului. în fotografie
se vecie clar modul de conectare.
FUNCŢIONARE
Modul de funcţionare este ilustrat
în diagrama din figura 4. Tranzistoa-
rele T, T 2 , conectate în configuraţie
4tt 7<w>5
<7 K.
__
T Q.
37 oi o oi 1 1
i^ jMiUjUu v
TEHNIUM 12/1985
■
-i-. ; V * tff ii
OSCILOSCOP
DIN
TELEVIZOR
Student COSMIN IQRGA, Bucureşti
Sînt un electronist pasionat şi am realizat mai multe montaje, publicate în
revista „Tehnium". Alăturat propun constructorilor amatori schema unui os¬
ciloscop cu vizualizare pe un tub cinescopic, cu bandă de frecvenţă redusă,
dar care este uşor de realizat şi astfel construcţia lui este accesibilă şi pen¬
tru electroniştii începători. De asemenea, caracteristicile principale ale aces¬
tui osciloscop acoperă cea mai mare parte din cerinţele unui electronist
amator.
4
0*
' t 4
pS€
r i _
T
j
JS
^3^ [pj
L__
[
L_
m rw t\*«
Osciloscopul prezentat este desti¬
nat măsurării şi depanării circuitelor
ce lucrează în gama de audiofrec-
venţă. Vizualizarea se face pe un tub
cinescopic din orice receptor TV.'
Osciloscopul are următoarele ca¬
racteristici principale:
— permite măsurarea tensiunilor
continue, precum şi vizualizarea şi
măsurarea amplitudinilor şi timpilor
semnalelor periodice cu frecvenţe
de pînă la 100 kHz;
— amplificatorul pe verticală are
Zin = 500 kn şi sensibilitatea reglabilă
în gamele: 0,5; 1; 5; 10 V/cm, iar cu¬
plajul în curent continuu sau alter¬
nativ;
— banda de frecvenţă:
0—100 kHz;
— baza de timp permite următoa¬
rele valori ale perioadei de baleiere:
20 s; 2 s; 0,2 s; 20 ms; 2 ms; 0,2 ms;
— suprafaţa utilă a ecranului:
200x200 mm.
— tensiunea maximă la intrare:
100 V.
BAZĂ DE TIMP
Baza de timp este realizată
dintr-un generator de tensiune
„dinte de ferăstrău" şi un amplifica¬
tor de curent continuu (fig. 1). Ge¬
nerarea tensiunii liniar-variabile se
face prin încărcarea condensatoru-
i lui CI la curentul constant furnizat
de sursa realizată cu tranzistorul TI.
Etajul Darlington T4—T5 prezintă o
impedanţă mare de intrare şi una
mică de ieşire. Tranzistoareie T2, T3
formează un comutator de prag.
Dacă tensiunea de pe emitorul tran¬
zistorului T2 atinge o anumită va¬
loare, acesta se deschide, deschi-
zînd şi tranzistorul T3. Condensato¬
rul CI se descarcă prin circuitul
emitor-colector al tranzistorului T2
şi prin joncţiunea bază-emitor a
tranzistorului T3. Cînd CI este des¬
cărcat, tranzistoareie T2 şi T3 se în¬
chid, reîncepînd procesul de încăr¬
care a condensatorului CI. Tranzis¬
toareie T6 şi T7, formează un etaj
amplificator de curent continuu. La
bornele A şi B se cuplează bobina
de deflexie pe orizontală a recepto¬
rului TV.
Din comutatorul SI se reglează
perioadele de baleiere, iar din po-
tenţiometrul PI se realizează acor¬
dul fin.
AMPLIFICATORUL Y
Amplificatorul Y (fig. 2) este dife¬
renţial şi se compune din atenuato¬
rul de intrare în trepte,- realizat cu
comutatorul S2 şi etajul amplificator
diferenţial, format din T8, T9, TIO.
T11. Atenuatorul permite divizarea
tensiunii de intrare în rapoartele i
10, 1:100, 1:1 000. Etajul amplificator
diferenţial realizează o amplificare
liniară a semnalului de intrare. Din
potenţiometrele P3, P4' se reglează
punctul de funcţionare al tranzistoa-
relor T8 şi T9. La bornele C şi D se
cuplează bobina de deflexie pe ver¬
ticală a receptorului TV. Amplifica¬
torul Y se alimentează la o tensiune
continuă de 12 V.
CIRCUITELE DE ALIMENTARE
Alimentarea tubului cinescopic se
realizează în cadrul circuitului re¬
ceptorului TV. Bobinele de deflexie
se decuplează din circuitul televizo¬
rului şi se cuplează la bornele A, B,
respectiv C, D. Alimentarea amplifi¬
catorului Y şi a circuitului bază de
timp se realizează de la o sursă sta¬
bilizată de 12.V cc.
Televizorul poate fi utilizat atît ca
osciloscop, cît şi pentru recepţiona-
rea programelor TV.
LISTA DE MATERIALE
R1 — 3,3 kîl; R2 — 1 kil; R3 -
470 îl; R4 — 100 îl; R5 — 150 îl; R6
— 15 kîl; R7 — 330 îl; R8 —
470 kîl; R9 — 470 k.Q; R10 — 1 MO.:
R11 — 1 Mfl ; R12 — 820 îl; R12 —
820 îl; R14 — 5 kîl; R15 — 2,2 kîl;
R16 — 16 O; R17 — 16 îl; R18 -
1 kîl; R19 — 10 kîl; R20 — 100 kîl;
R21 — 1 MîT, R22 — 10 kîl lin.; R23
—1 Wa lin.; R24 - 5 Mft lin.; R25
— 5 Mîl lin; PI — 5 kîl lin.; P2 —
25 kn lin.; Ci — 1 nF; C2 — 10 nF;
C3 — 100 nF; C4 — 1 /uF/12 V; C5 -
10 uF/'\2 V; C6 — 100 M F/12 V; C7
— 47 n F/12 V; C8 — 1 juF/400 V; C9
— 1 juF/400 V; Dl - 1N4001; D2 -
1N4001; TI, T2, T5 — BC107.
BC171; T3, TA T6 — BC177; BC177;
BC 178; T7 — 2N3055; TIO, Ti 1 -
BD136; T8, T9 — BC109 C.
II1M P
„curat". Din acest moment, montajul I
va funcţiona ireproşabil, cu precizia ]
unui frecvenţmetru clasic cu cuarţ şi i;
cu o mare economie de piese: în jj
afară de numărătoare şi decodifica- j
toare, doar patru integrate şi două j
tranzistoare obişnuite.
Figura 2 prezintă faţa circuitului
imprimat opusă componentelor, iar j
figura 3 prezintă faţa cu componen- ;
tele.
Cablajul este executat la scara
1:1, fiind conceput pentru afişoarele J
cu anodul comun.
nu/n&tâ
m
o/l* leoeo
/6 : 1
- J
infir------
..
i
nnnr— -/
.
1
RECUPERAŢI Şl RE FOLOSIŢI
MATERIALELE DIN GOSPODĂRIE
Ing. VÎOREL RĂDUCU
Dintr-un fragment de muşama,
provenit de la o faţă de masă veche
ori de la o sacoşă uzată, se obţine
învelitoarea unei truse de scule în
care se păstrează: şurubelniţe, chei
de lăcătuşărie, cleşti, burghie şi al¬
tele.
în figura a se prezintă o trusă de
scule care se compune din înveli¬
toarea 1, buzunarele 2 şi' 3, mînerul
4 şi butoniera 5. Pentru confecţiona¬
rea trusei se taie un dreptunghi de
muşama de 30x50 cm şi un drept¬
unghi de pînză de aceeaşi mărime.
Peste bucata de pînză se cos cele
două buzunare, tot din pînză, de di¬
mensiuni 12x30 cm (reperul 2) şi
12x20 cm (reperul 3), apoi peste
dreptunghiul de pînză se lipeşte cu
aracet dreptunghiul de muşama. în
clapa de închidere a trusei se decu¬
pează o butonieră (5) şi se fac doua
găuri prin care se introduc capetele
mînerului de sîrmă (4). La exteriorul
trusei, într-o poziţie corespunză¬
toare, se coase un nasture, care asi¬
gură închiderea clapei prin buto¬
niera anume executată.
Trusa din figura b este o simpla
bucată de muşama de 20x30 cm
(căptuşită, eventual, cu pînză), la
capetele căreia se cos două cor¬
doane din muşama ori din pînză.
care vor servi la legarea trusei. Din
loc în loc se cos cîteva fîşii de
pînză, aşezate ca în figură, prin care
se introduc sculele.
TEHNIUM 12/1985
scăzută, fapt ce ar suprasolicita
tranzistoarele finale inutil (o dată cu
scăderea frecvenţei, tensiunea mi¬
nimă de funcţionare a motorului
scade, deci micşorarea tensiunii de
alimentare prin scăderea amplifică¬
rii, la 37 Hz, nu prezintă nici un in¬
convenient).
Amplificatorul de putere se reali¬
zează cu un operaţional 741, urmat
de un etaj final clasă B. Ca finale
am utilizat tranzistoare 2N3055 cu
mici radiatoare, dar se pot folosi şi
BD-uri de 25 W complementare
(BD234—BD235). Amplificatorul de¬
bitează pe înfăşurarea prevăzută să
scoată 8 V a unui transformator de
sonerie (din comerţ), iar înfăşurarea
prevăzută a fi cuplată la reţea va ali¬
menta motorul.
Pentru o funcţionare corectă se
reglează S■, astfel încît la ieşirea pri¬
mului operaţional valoarea efectivă
a tensiunii alternative să fie de 4 V.
Din S 2 se reglează amplificarea pen¬
tru a obţine la bornele motorului o
tensiune de circa 170 V la 50 Hz şi
130—140 V la 37 Hz.
Alimentarea se face la o sursă de
tensiune capabilă să furnizeze +
18 V la un curent de 0,5 A.
ficator de putere ce debitează pe un
transformator ridicător de tensiune.
Oscilatorul Wien utilizează în re¬
ţeaua de reacţie negativă, pentru li¬
mitarea semnalului, diode cu siliciu
(1N4148). Valorile date în schemă
pot fi schimbate în funcţie de pie¬
sele disponibile, urmărindu-se să se
obţină cele două frecvenţe de osci¬
laţie de 50 Hz şi 37 Hz, cu posibili¬
tatea de a le varia într-o gamă de
aproximativ ± 5%, pentru a com¬
pensa toleranţele pieselor. Reamin¬
tesc că frecvenţa de oscilaţie a unui
oscilator Wien este f = 1/2 ttRC, unde
R şi C sînt rezistenţele, respectiv
condensatoarele din reţea. Pentru o
bună stabilitate a frecvenţei, piesele
componente ale oscilatorului trebuie
să fie de o foarte bună calitate, cu
toleranţe şi coeficienţi de tempera¬
tură mici. Reglarea fină a frecvenţei
de oscilaţie se face din potenţiome-
trul P, iar a pragului de oscilaţie din
semireglabilul Sv Comutatorul K
schimbă frecvenţa (primele două
secţiuni) şi reduce cîştigul amplifi¬
catorului de putere (a treia secţiune)
în cazul frecvenţei de 37 Hz, deoa¬
rece la o frecvenţă mai mică impe-
danţa transformatorului este mai
REGULATOR
de turatie
Student DAN BĂLĂNESCU, Cluj-IMapoca
Avantajele acţionării electronice a Ţinînd cont că la creşterea frecven-
motoarelor picupurilor sînt evidente: ţei tensiunea minimă de alimentare
,o bună stabilitate a turaţiei, modifi- este mai mare (la 67,5 Hz, tensiunea
carea ei printr-un simplu comutator, minimă este de 190 V), am preferat
evitînd complicaţiile sistemului me- a doua variantă. Astfel este nece-
canic. sară o tensiune sinusoidală mai
Sistemul electronic pe care îl pro- mare de 120 V la 50 Hz şi mai mare
pun poate fi folosit la picupurile ce de 90 V la 37 Hz.
au motoare sincrone, a căror turaţie Varianta optimă din punct de ve-
este strict dependentă de frecvenţa dere al complexităţii schemei şi al
tensiunii de alimentare, acesta fiind performanţelor obţinute mi s-a părut
şi cazul majorităţii picupurilor ce se a consta într-un oscilator cu punte
utilizează în ţara noastră. Experi- Wien, realizat cu un amplificator
mentarea a fost făcută pe un picup operaţional 741, urmat de un ampli-
„Tesla NC 150“, dar funcţionează la
fel de bine pe orice alt tip ce are
motor sincron.
Pentru a varia turaţia unui astfel
de motor este necesar să modificăm
frecvenţa tensiunii de alimentare, în
condiţiile în care valoarea efectivă a
acestei tensiuni poate fi cuprinsă
într-o gamă destul de largă, ce de¬
pinde şi ea de frecvenţă. Astfel, la ti¬
pul de picup amintit, la frecvenţa de
50 Hz, motorul funcţionează dacă
tensiunea de alimentare este mai
mare de 120 V. Dacă frecvenţa
creşte, tensiunea minimă la care
motorul funcţioneză creşte, iar dacă
frecvenţa scade, scade şi tensiunea
minimă de alimentare. Cum turaţia
picupului se poate comuta mecanic
33 1/3 sau 45 rot/min, sînt posibile
două cazuri: sau se foloseşte comu¬
tatorul mecanic numai pe poziţia 33,
urmînd a mări turaţia la 45 prin
creşterea frecvenţei tensiunii de ali¬
mentare la 67,5 Hz, ori se foloseşte
comutatorul mecanic numai pe po¬
ziţia 45, reducîndu-se turaţia la 33
prin scăderea frecvenţei la 37 Hz.
T t 00136
r 4
\2H$OSf
Cil, CI2 •
2XpA74l
mare de 0,15 ms şi mai mică de
0,33 se obţine „1“ de la poarta a
doua a CDB 486, iar celelalte porţi
vor avea „Q“. Raţionamentul se re¬
petă şi pentru celelalte două porţi,
realizîndu-se aprinderea numai a
unui grup de două LED-uri.
c. Selectorul pentru gama < 500
Hz. Dacă durata impulsului este mai
mare de 2 ms, atunci toate ieşirile
porţilor „SAU EXCLUSIV" sînt la
„0". în acest caz poarta 1/2 CDB
440 realizează aprinderea LED-ului
scăderea frecvenţei şi se observă ca
în jurul valorii de 3kHz să se stingă
LED-urile 2 şi 8 şi să se aprinde
LED-urile 3 şi 9. Se continuă opera¬
ţia, observîndu-se ca la micşorarea
frecvenţei sub 1 kHz să se aprinda
LED-urile 4 şi 6, iar sub 500 Hz
aprinderea LED-ului 5. în cazul ne-
funcţionării unei părţi a schemei se
caută cauza şi se înlătură defectul,
înlocuirea rezistoarelor R1 şi R4 cu
potenţiometre adecvate ne dă posi¬
bilitatea alegerii altor game de frec¬
venţe. Schema poate comanda şi
becuri la tensiune de 220 V. Partea
de comandă poate fi găsită în colec¬
ţia „TEHNIUM" în diverse variante.
Schema se alimentează de la o
sursă stabilizată de 5 V şi chiar da
la o baterie de 4,5 V. La conexiunea
cu sursa de semnal se are în vedere
legarea maselor celor două montaje!
Reglînd volumul de la sursa de serrH
nai (aparat de radio) se obţine un
efect corespunzător, LED-urile
aprinzîndu-se simetric faţă de
LED-ul central 5.
Lista de piese: CDB 413 — 1 bu¬
cată; CDB 420 (440) — 1 bucată;
CDB 4121 — 4 bucăţi; CDB 474 — 2
bucăţi; CDB 486 — 1 bucată; CDB
404 — 2 bucăţi; C1-C4 100 nF — 4
bucăţi; R1=2k.Q; R2=5kH; R3=14kP.;
R4 = 30 kll; R5—R13 = 200 11 — 9
bucăţi; LED-uri — 9 bucăţi.
Schema din figura 1 este realizată
în exclusivitate cu piese de fabrica¬
ţie românească. în compunerea ei
intră:
a. formatorul de impulsuri realizat
cu 1/2 CDB 413;
b. patru filtre digitale realizate cu
CDB 4121—1,2,3,4 şi CDB 474—1,2,
CDB 486 pentru gamele: >
7 000 Hz, 7 000 — 3 000 Hz;
3 000—1 000 Hz, 1 000—500 Hz;
c. selector pentru gama < 500 Hz
realizat cu 1/2 CDB 420 (440);
d. circuite pentru comanda
LED-uri lor realizate cu CDB
404—1,2.
a. Formatorul de impulsuri. Sem¬
nalele de orice" formă, frecvenţă au¬
dio şi amplitudine, culese de la eta¬
jul final al unui receptor radio sau
alt generator de frecvenţă audio, se
introduc la intrarea formatorului de
impulsuri realizat pe o schemă de
triger Schmitt. La ieşire se obţin im¬
pulsuri cu niveluri TTL, cu duratele
corespunzătoare semnalelor de la
intrare.
b. Filtrele digitale au rolul de a se¬
lecta cele patru game de frecvenţe
arătate mai sus. Acest lucru se reali¬
zează cu monostabile care reali¬
zează următoarele durate ale impul¬
surilor: 0,5 ms, 0,35 ms, 1 ms şi
2 ms, corespunzătoare frecvenţelor
de 7 kHz, 3kHz, 1 kHz şi 500 Hz.
Bistabilele memorează stările mo-
nostabilelor pe frontul crescător al
impulsurilor. Cu CDB 486 (SAU EX¬
CLUSIV) rezolvăm alegerea uneia
din cele patru game astfel: dacă du¬
rata impulsului este mai mică de
0,15 ms, toate bistabilele se vor în¬
scrie cu „1“ la ieşirile Q, dar numai
prima poartă va avea „1“ la ieşire
pentru aprinderea LED-urilor 1 şi 9.
Pentru un impuls cu durata mai
d. Circuitele pentru comanda
LED-uriior sînt inversoare şi pot fi
înlocuite şi cu CDB 406 (open co¬
lector). Ele asigură, atunci cînd au
ieşirile la „0", aprinderea LED-urilor.
Funcţionarea schemei a rezultat
din descrierea părţilor componente.
Efectul schemei se obţine prin mon¬
tarea LED-urilor în ordinea arătată
în figura ,2, avînd ca LED central cel
ce realizează semnalizarea gamei <
500 Hz. Punerea în funcţiune se rea¬
lizează astfel: Se verifică executarea
corectă a schemei. Cu un generator
de semnal din gama frecvenţelor au¬
dio se fixează o frecvenţă mai mare
de 7 kHz. Se observă aprinderea
LED-urilor 1 şi 9. Se micşorează
treptat frecvenţa generatorului şt în
jurul valorii de 7 kHz se observă
stingerea LED-urilor 1 şi 9 şi aprin¬
derea LED-urilor 2 Şi 8. Se continuă
CONTROL DIGITAL
Ing. 6ABRIELA ZAMFIROIU,
studenţi GELU FRUNZĂ şi
GARSVIEW FRUNZĂ
Sistemu! de control digital pe decodor binar-zecimal am utilizat
care-l propunem înlocuieşte reglajul CI-3, de tip ODB442. Treptele de
clasic al parametrilor (prin utilizarea tensiune sînt transmise succesiv prin
potenţiometrului) cu un convertor intermediul diodelor D 1 şi D 2 unui
digital-analogic. Sistemul realizat amplificator realizat cu un tranzistor
astfel elimină dezavantajele sistemu- npn de tip DB179 (175, 139, 135
lui clasic, oferind o bună fiabilitate, etc.), polarizat corespunzător, la
o bună precizie (dată de norma de ieşirea căruia tensiunea este amplifi-
divizare a caracteristicii pentru care cată în funcţie de cerinţele etajului
are loc reglajul) şi în plus posibili- de corecţie. ,
tatea de obţinere a oricăror caracte- Figura' 2 reprezintă schema elec-
ristici de variaţie a valorilor parame- trică, pentru care menţionam urma-
tritor etajului de corecţie la care este toarele: plaja de frecvenţe este asi-
interconectat. gurată de cuplajul R 13 , R 12 şi C v
Figura 1 reprezintă schema bloc, Rezistenţa R 12 asigură protecţia por-
care cuprinde: un oscilator pilot (0), ţilor pentru R 13 =0. Prin închiderea lui
un numărător binar (NB), două de- K 1t la ieşirile lui CI-3 poate fi
codoare BCD-7 segmente cuprinse selectată succesiv, după dorinţă, una
în blocul de afişaj, un decodor din ieşirile (R, -f- R 9 ) sau (R', 4- R 9 ),
binar-zecimal (NB—CD), un conver- care de fapt reprezintă o treaptă de
tor digital-analogic (D), un amplifi- tensiune. Caracteristica de variaţie a
câtor (A) şi un bloc de afisaj avînd funcţiei la aceste ieşiri poate fi
ca terminal digitul de tip HA2133 r. stabilită de utilizator. Pentru exem-
Oscilatorul pilot oferă un semnal plificare, am ales valorile rezistenţe-
de tact cu plaja de (0,034 4- 3,400)s lor (R-, 4 R 9 ) după relaţia R^nR,.
si este realizat cu CI-1 de tip pentru Ri = 1 kll, corespunzător unei
CDB40Q prin interconectarea cores- variaţii liniare (caracteristică liniară),
punzătoare a pinilor pentru funcţio- Bineînţeles că grupul (Rţ 4-, Rg) faţa
narea ca oscilator. Semnalul de tact de grupul (Ri 4- R 9 ) este descrescă-
este aplicat, prin intermediul întreru- tor după aceeaşi lege, oferind posi-
pătorului Kt (tastă) normal deschis, bilitatea descreşterii tensiunii sincro-
unui numărător binar realizat cu nizată cu parcurgerea plajei (0 4- 8)
CI-2 de tip CDB490. Codul binar de către CI-3.
corespunzător numărului de impui- Amplificatorul realizat cu tranzis-
suri primite pe intrare (pinii 1 şi 14) torul T, este alimentat în funcţie de
comandă mai departe un decor bi- plaja de tensiune ce trebuie acope-
nar-zecimal realizat cu un grup de rită de etajul de corecţie. Se reco-
rezistenţe, care asociază fiecăreia mandă ca, în cazul interconectării
dintre cele 9 ieşiri o treaptă unică de sistemului la un etaj corector de ton.
tensiune, în funcţie de valorile rezis- cuplajul să se realizeze cu un cablu
tenţelor (R, 4- r 0 ) şi (R’^R’g), Ca ecranat,’ iar capacitatea C 3 să fie
aleasă corespunzător.
Afişarea nivelului de corecţie se
face printr-un digit de la care nu am
utilizat segmentele I şi k, sensul
crescător de corecţie fiind indicat de
„+“ şi cifra corespunzătoare nivelu¬
lui, iar sensul descrescător de
Deoarece între logica directă (ta¬
belul de adevăr direct al lui Cl-
4=447) corespunzătoare sensului
crescător al caracteristicii şi sensul
descrescător corespunzător tabelului
de adevăr al lui CI-4, dar negat prin
cele patru porţi NAND ale lui CI-6
(CDB400), există o incompatibilitate
de logică TTL, rezultă că numai în
parcurgerea sensului descrescător
digitul va afişa următoarele semne:
St pentru 1; S2 pentru 2; S 3 pentru
3'; S 4 pentru 4; S5 pentru 5; pentru
„0“ nu se va afişa nimic, iar celelalte
cifre vor fi afişate obişnuit. Semnele
afişate sînt indicate în figura 3.
Cele două virgule, dpi şi dp 2 ,
printr-o emisie în contratimp, semni¬
fică funcţionarea oscilatorului pilot.
Caracteristica în sens crescător se
obţine prin acţionarea comutatorului
K 4 pe direcţia indicată de săgeată,
cînd se stabilesc contactele
K;(N-A), b’, a’, c', d’, e’, V, g\ n şi
m. La o nouă apăsare, comutatorul
stabileşte contactele a, b, c, d, e, f,
g, n, Kî (P—A), obţinîndu-se carac¬
teristica în sens descrescător. La
fiecare acţionare a comutatorului K„
se acţionează şi comutatorul K, de
tip tastă.
Recomandăm utilizarea acestui siŞ-
tem în următoarele aplicaţii: înlocui¬
rea potenţiometrelor din etajele de
preamplificare, corectoare de ton,
egalizoare, aparate de măsură şi
control, diverse automatizări (selec¬
tarea canalelor în sisteme de teleco¬
mandă), jocuri de lumini, selectarea
funcţiilor generate de vobuloscoape
etc.
TEHNIUM 12/1985
19
carne sau altă maşină de uz casnic.
Reperele (4), (5), (6) sînt din
lemn. Se va folosi scîndură {o
esenţă tare este preferabilă) şi nu
panel sau plăci aglomerate, care se
pot deteriora în condiţii de umidi¬
tate. După asamblare (prin lipire cu
aracet şi fixare cu hoizşuruburi) se
procedeză 'la o acoperire cu lac
pentru protecţia împotriva umidităţii.
Se poate folosi un lac incolor sau
lac tip Palux.
Lăţimea reperelor (6) va fi de ordi¬
nul a 50—90 mm, în funcţie de mă¬
rimea dispozitivului.
Suportul (4) dispune de două po¬
ziţii de aşezare a tamburului, cea in¬
ferioară poziţia de lucru, cea supe¬
rioară poziţia de repaus. Tamburul
se aşază pe poziţia de repaus cînd
se schimbă soluţiile şi la pozarea fil¬
mului.
Tasa (7), din material plastic, în
principiu, se alege astfel încît să
permită aşezarea tamburului pe po¬
ziţia de lucru fără să-i atingă margi¬
nile. Pe de altă parte, se va urmări
ca spaţiul dintre discurile tamburu¬
lui şi pereţii tasei, precum şi dis¬
tanţa faţă de fundul tasei să fie mi-
prevâzut cu reductor, astfel încît să
se asigure 5 — 20 rot/min.
Baza dispozitivului este alcătuită
din pereţii laterali (5), distanţaţi şi
solidarizaţi de două bare transver¬
sale (6).
în cele ce urmează se dă un mini¬
mum de indicaţii pentru realizarea
dispozitivului, definitivarea cotelor
fiind funcţie de materialele avute la
dispoziţie. Iniţial se va alege una din
mărimile indicate în tabelul alăturat,
în funcţie de metrajul care se inten¬
ţionează a fi developat. Desigur că
şi alte mărimi sînt posibil de reali¬
zat.
Toate componentele care vin în
contact direct cu soluţiile de lucru
se vor executa din material plastic,
folosindu-se la asamblare adezivi
co/espunzători. în prihcipiu este
votba de piesele care alcătuiesc
tamburul, mai puţin axul central,
care va fi din oţel inox sau oţel obiş¬
nuit, care se va croma însă lucios.
La montaj se va avea grijă ca tam¬
burul să fie solidar cu axul pentru a
permite antrenarea. Lungimea axu¬
lui se va stabili după definitivarea
dimensiunilor celorlalte piese, în
irig, VASELE CÂLINBBCU
pune filmul fără să se petreacă spi¬
rele sau marginile lor. Capetele peli¬
culei se fixeză de tije cu inele de
cauciuc şi agrafe de oţel inox. în
acest scop pe tije, înainte de mon¬
tare, se introduc 3—4 inele „0“ avînd
un diametru iniţial care să‘ducă la o
uşoară tensionare.
Tamburul dispune de un ax care
şi cu concursul unor inele distan-
ţoare (3) îl poziţionează prin inter¬
mediul suporturilor laterale (4) ia o
distanţă minimală de fundul tasei
(7), care conţine soluţia de lucru.
Tamburul se roteşte permanent cu
ajutorul manivelei (2). Introducerea
unui sistem de antrenare electrică
este de asemenea posibilă, dacă se
dispune de un mic motor electric
Developarea pe tambur este o so¬
luţie tehnică utilizată cu succes de-a
lungul timpului, în laboratoarele
amatorilor, cît şi în cele profesionale
înaintea introducerii maşinilor auto¬
mate de developat.
Astăzi această metodă rămîne
utilă fotografilor şi cineamatorilor în
situaţia în care se impune developa¬
rea unui metraj de peliculă care de¬
păşeşte capacitatea dozelor. Alte
avantaje ale metodei constau în:
— utilizarea unor cantităţi mini¬
male de soluţii de lucru;
— posibilitatea solarizării direct
pe tâmbur în cazul filmelor diapozi-
— controlul permanent vizual în
cazul aplicării unor procese de slă¬
bire, întărire, virare, lucru mai dificil
în cazul utilizării dozelor.
Ca dezavantaje se menţionează:
— volumul relativ mare al dispozi-
— neutilizabilitatea în cazul tem¬
peraturilor ridicate (peste 25°C).
cînd, datorită accelerării procesului
de oxidare, apare riscul de voal
datorat contactului prelungit cu at¬
mosfera.
Dispozitivul este în primul rînd util
cineamatorilor pentru developarea
filmelor de 16 mm, 2x8 mm, 8 mm
şi apoi fotografilor care folosesc
film de 35 mm. în acest ultim caz,
fotografii dispun însă de un control
perfect asupra slăbirilor, întăririlor,
tonărilor şi pot developa metraje im¬
portante cînd fotografierea s-a făcut
cu aparate dispunînd de casete de
mare capacitate.
Urmărind figurile 1 şi 2, se vor în¬
ţelege uşor Construcţia şi modul de
lucru. Tamburul (1) este de fapt un
ansamblu format din două discuri
distanţate prin tije periferice. Peli¬
cula de developat se înfăşoară spi¬
ralat pe aceste tije. Se impune o
anumită îndemînare, uşor de dobîn-
dit prin cîteva exerciţii, pentru a
nime pentru ca volumul de soluţii
folosite să fie minim, preferabil este
să se confecţioneze o tasă cu fundul
cilindric astfel încît să se asigure un
interval uniform între film şi tasă, de
10—20 mm (figura 3).
în desene s-au indicat o serie de
cote literal pentru a facilita dimen¬
sionarea concretă.
Developarea se execută conform
prescripţiilor procesului respectiv.
Spălările se vor efectua într-un vas
suficient de mare în care se intro¬
duce tamburul cu totul. Uscarea se
face lăsînd filmul tot pe tambur.
Pentru a micşora timpul de schim¬
bare a soluţiilor se recomandă folo¬
sirea a două sau mai multe tase,
schimbîndu-se tasa pe dispozitiv la
fiecare etapă de developare
principal a ansamblului pieselor (4),
(5), (6). Concomitent se vor stabili
şi dimensiunile bucşelor distanţoare
(3), care se execută asemănător cu
axul central. Diametrul axului este
de ordinul a 10—20 mm, în funcţie
de mărimea tamburului.
Manivela (2) se execută după po¬
sibilităţi. Eventual se adaptează o
manivelă de la o maşină de tocat
a
D
(mm)
d
Capacitatea
8 mm
(în metri)
de
16 mm
pentru film
35 mm
1 .
160
100
10—12
5,5
2,8
1,4
2.
290
200
12—16
20
10
5
3.
420
280
16—20
50
25
12,5
4.
510
380
18—20
66
33
17
TEHNIUM 12/1985
vemopm
in sem
In practica fotografilor amatori,
cea mai răspîndită metodă de deve¬
lopare a filmelor este cea în doză,
schimbîndu-se succesiv soluţiile de
lucru.
Cînd există mai multe filme de de¬
velopat, se reia de regulă procesul *
de atîtea ori cîte filme sînt sau nu¬
mai la jumătate, dacă se dispune de
o doză dublă. Utilizarea dozelor
multiple cu mai mult de două spirale
este extrem de rară în practica ama¬
torilor şi . în orice caz acestea sînt
greu de procurat.
în cele ce urmează expunem o
tehnică de developare care prezintă
următoarele avantaje:
— scurtarea la jumătate a timpu¬
lui de developare (neglijînd timpul
pentru spălarea finală);
— posibilitatea modificării timpu¬
lui destinat revelării în funcţie de ti¬
pul fiecărui film;
— posibilitatea controlării imagi¬
nilor în timpul revelării pe cale vizu¬
ală dacă se adaugă revelatorului de-
sensibilizator (ORWO D 903, de
exemplu);
— developarea a 4—6 filme într-o
şedinţă de lucru, în funcţie de capa¬
citatea revelatorului, considerînd un
volum total de cca 1 I soluţie.
Esenţa metodei constă în folosirea
unor recipiente fixe, fiecare cu una
din soluţiile de lucru din proces, şi a
mai multor spirale care sînt mutate
succesiv în fiecare soluţie. Se im¬
pune ca timpul de revelare să fie cel
mai mare din proces. Ca recipiente
se folosesc corpuri de doze sau alte
vase care corespund geometric şi
volumetric spiralelor. Revelatorul se
pune în doză pentru a putea fi er-
metizat faţă de lumină cu capacul
ei. Ca principiu se vor folosi doze
pentru toate etapele de lucru care
presupun prelucrarea la întuneric.
Excepţie se poate face pentru băile
stop la care durata de imersie a fil¬
mului este scurtă, de ordinul a 1—2
minute.
Prelucrarea se face în laborator,
ADRIAN ALEXANDRESCU
în condiţiile existenţei unei lanterne
' de laborator cu lumină de protecţie
corespunzătoare pentru efectuarea
controlului imaginilor (de exemplu,
cu filtru verde tip ORWO 113 sau
112 ).
Ilustrăm cele spuse cu descrierea
procesului de developare curent
pentru filme alb-negru, după cum se
vede şi în desenul alăturat.
Procesul de prelucrare cuprinde
— developare, timp de lucru mi¬
nim 6—7 minute;
— baie stop, timp de lucru 30—60
secunde;
— fixare, timp normal 3—6 mi¬
nute.
Lucrul începe cu filmul de pe spi¬
rala 1. Trecerile din revelator în baia
stop se fac pe întuneric (dacă nu
s-a folosit desensibilizator); ulterior
se poate lucra la lumina lanternei de
laborator. în acest fel se poate veri¬
fica şi timpul de fixare (prin deter¬
minarea timpului de clasificare, tim¬
pul de fixare reprezentînd dublul
timpului de clarificare).
După ce spirala 1 este depusă în
recipientul cu soluţia de fixare, se
introduce în revelator cel de-al doi¬
lea film, evident în obscuritate com¬
pletă. După ce se pune capacul do¬
zei, se aprinde lumina de control şi
în timp ce se mişcă periodic spirala
2 se verifică fixarea filmului 1, după tru pianfilme, în care caz se vor fo¬
care acesta este trecut în cuva de losi tase.
spălare finală cu sau fără spirală. Filmele se pot scoate din cuva de
Spirala se poate reutiliza după spă- spălare succesiv, dar mai bine se
lare, prin uscare forţată cu ajutorul lasă să se adune toate în cuvă, se
unui ventilator. După ce filmul 2 spală şi se usucă în grup.
ajunge în fixator, se introduce filmul Procesul se poate aplica şi la de-
3 în revelator ş.a.m.d. Durata revelă- veloparea filmelor color. în care caz
rii se stabileşte pentru fiecare film, trebuie să existe posibilitatea efec-
în funcţie de tipul acestuia şi de tuării spălărilor intermediare în vase
gradul de epuizare a soluţiei de re- diferite. Avînd în vedere şi cerinţele
velare. De exemplu, folosind un re- severe legate de menţinerea tempe-
velator de granulaţie ultrafină, de tip raturii, este însă mai greu de aplicat
A49, un film de 27 DIN se develo- procedeul faţă de cazul peliculelor
pează 12—14 minute, un film de alb-negru.
15—22 DIN se developează 9—12 Faţă de avantajele arătate iniţial
minute (la 20° C). în orice caz, du- rezultă şi caracterul economic al
rata fixării într-o soluţie neepuizată procesului de developare serie, dat
este inferioară acestor valori. fiind faptul că folosirea dozelor im-
în cazul utilizării unor revelatoare plică pentru developarea concomi-
cu timp scurt de tratament se vor tentă a 4—6 filme volume de cca 2 1
folosi fixatori rapizi. din fiecare soluţie.
Procedeul se poate aplica şi pen-
Developarea filmelor color nega¬
tive ORWO se face în prezent con¬
form procesului C5168 care include
şi o baie stop, precum şi altui reţetar
pentru soluţiile de lucru faţă de pro¬
cesul anterior C5166. Trebuie spus
ca dacă developarea filmului NC 19
este posibilă şi după vechiul proces
sau în soluţii MASKCOLOR, filmul
NC21 se recomandă să fie exclusiv
developat după procesul C5168,
pentru a nu se pierde din proprietă¬
ţile sale superioare faţă de‘NC19.
Procesul C5168 prevede:
Baie stop ORWOCOLOR 37 (pH =
• 1.2 ± 0 , 2 )
Acetat de sodiu ... 25,0 g
(CH 3 COONa • 3 H 2 0)
Acid acetic 99,5%. 25,0 ml
Apă..pînă la 1 000 ml
Albire ORWOCOLOR 55 (pH = 5,2
± 0 , 2 )
Fericianură de potasiu . 40,0 g
(K 3 (Fe(CN) 6 )
Bromură de potasiu . 15,0 g
Fosfat de potasiu . 25,0 g
(KH 2 P0 4 )
Apă .pînă la 1 000 ml
Fixare ORWOCOLOR 71 (pH - 7,5
± 0,3)
Tiosuifat de sodiu (cristalizat) ... 200 g
Apă.pînă la 1 000 ml
în reţete s-au indicat şi formulele
chimice pentru o corectă identifi¬
care a unora dintre substanţele
prevăzute.
Procesul 5168 permite atît o scur¬
tare a duratei totale de developare
faţă de vechiul procedeu, cît şi posi¬
bilitatea developării la 24 C.
Faza de lucru
Reţeta soluţiei
Timp (min.)
Temperatură
( C)
1. Revelare
C14
10
21 ±
1/4
2. Baie stop
C37
2
20 ..
22
3. Spălare
—
5
12..
21
4. Albire
C55
5
20 ..
22
5. Spălare
—
5
12 ..
21
6. Fixare
C71
5
20 ..
22
7. Spălare
—
15
12..
22
8. Uscare
—
—
max. 40
Reţetele corespunzătoare celor
patru soluţii de lucru sînt:
Ffevelator color ORWOCOLOR 14
(pH = 11,1 ± 0,1)
A 901 . 5,0 g
Sulfat de hidroxilamină . 0,8 g *
Sulflt de dietil-fenilendiamină
(T2|) . 1,7 g
Sulfit de sodiu .. 1,2 g
Pirofosfat de sodiu ..... 14,0 g
(Na 4 P 2 0 7 • 10 H 2 0)
Fosfat de sodiu . 11,0 g
(Na 3 P0 4 • 12 H 2 0)
Bromură de potasiu . 0,90 g
lodură de potasiu-soluţie
0,1% . 5,0 ml
Apă. pînă la 1 000 ml
Cu ocazia Anului Nou
1986, colectivul redacţional
al revistei „Tehnium 81 urează
colaboratorilor şi cititorilor
multă sănătate, fericire şi în¬
deplinirea tuturor dorinţelor.
mm
LA MULŢI AN!!
TEHNIUM 12/1985
21
GENERATOR
2N&22
Printre noile componente din do¬
meniul tehnicii sonorizării'de înalta
fidelitate se numără şi circuitul inte¬
grat STK—077, produs Sanyo.
Conectat în varianta prezentată şi
alimentat cu o tensiune diferenţială
de ± 25 V, debitează la ieşire pe o
sarcină de 8ii o putere de 30 W.
Schema prezentată este recoman¬
dată pentru funcţionarea într-o gamă
foarte largă de frecvenţe ale cuarţu-
iui (25 kHz — 19 MHz). Elementul
oscilator este un tranzistor cu efect
de cîmp de tipul BF245. Bobina din
montai are valoarea de 100 juH. Dacă
frecvenţa generată este mai mică de
100 kHz, această bobină se poate
înlocui cu un rezistor de 1 kii.
ELECTOR, 1/1985
WIRELESS WORLD, 1580/1984
Bcsm
Montajul, foarte simplu, permite
combinarea a patru surse de semnal,
respectiv dozarea acestor semnale
într-un amplificator.
Tranzistoarele sînt de tip obişnuit,
cu zgomot redus.
RADIO A MATE R, 5/1984
Convertorul alăturat transpune
semnalul UUS din banda OIRT (66—
73 MHz) în banda CGIR (88—108
MHz) şi este foarte util în radiore¬
ceptoare.
Conversia se face pe un tranzistor
dubiă poartă, la care soseşte semnai
de la oscilator şi de la antenă
(bobina LO La oscilator se alege un
cuarţ cu frecvenţa convenabila, cu¬
prinsă între 22 şi 35 MHz (diferenţa
între frecvenţele celor două stan¬
darde).
L, are 8 spire CuEm 0,3 mm, cu
priză ia 3,5 şi 4,5;
L 2 = L 4 = 6,5 spire CuEm 0,7 mm; L b
= L 6 = 5,5 spire CuEm 0,7 mm;
L 3 = L 7 = 2 x 1,5 spire CuEm 0,5 mm.
Bobinele sînt pe carcase UUS.
RADIOTECHNÎKA, .5/1985
T*
Acest microemiţător este util pen- CuEm 0,4. Şocurile L 3 şi L 4 au
tru telecomenzi şi lucrează în 27 inductanţa de 10 wH. Prin L» se
MHz. Oscilatorul are L 1 = 10 spire aplică modulaţia.
CuEm 0,5; L 2 = 3 spire CuEm 0,35.
La ieşire L 5 = 7 spire şi Le = 14 spire MGDELIST KONSTRUKTOR,
11/1984
QHMMETRU
f Utilizînd un circuit L.M301 se poate Alimentarea se face diferenţial cu
construi un ohmmetru cu scală li- ±9 V. Tranzistorul este de tip BC107.
niară în raport 1—10, şi anume 0—1
kli; 1—10 kil; 10—100 k£i. 0,1—1 AMATERSKE RADIO, 6/1980
Mii.
22
TEHNIUM 12/1985
24.. .JPj
O “li
f\|
Pentru banda de 28,5 MHz valoa¬
rea condensatorului Ci este de cca
29 pF, iar pentru banda de 3,5 MHz
este 229 pF. Dar din construcţia
condensatorului se ştie că C min **
__ _ (-’max ■
30 pF --rezulta ca aceasta
10
valoare de 29 pF nu va putea fi res¬
pectată. Din acest motiv, bobinele
pentru benzile de 28,5 şi 21,15 MHz
vor avea un număr mai mic de spire
decît cel rezultat din calcul (la a-
ceasta se mai adaugă şi capacităţile
parazite ale cablurilor de legătură).
Bobina pentru banda de 28,5 MHz
avînd o lungime de 2 cm (deci I <
D/2) se va calcula din formula:
n = |/l0(4D + 111) L =
— )l0- (4-4+11 •2)1,2*= 5spire.
H UQj 4 o
în realitate, priza se va lua la spira
3—4 de la capătul cald al bobinei de
14 MHz. în tabelul 2 sînt indicate va¬
lorile tuturor bobinelor.
Şocul de radiofrecvenţă de 2,5
"mH se execută pe o carcasă de ma¬
terial plastic (fig. 1) bobinînd cu
sîrmă de CuEm 0,1 mm în 4 şanţuri
250, 250, 200 şi 150 de spire.
Transformatorul de reţea se exe¬
cută pe un miez cu secţiunea de 16
cm 2 , avînd B înfăşurările indicate în
tabelul 3. între înfăşurarea primară
şi secundară se va aplica un ecran
din tablă de cupru gros de 0,1 mm
ce se va lega la masa montajului.
După trasarea decupajelor şi a ori¬
ficiilor (eventual ţinînd seama de
piesele disponibile ale radioamato¬
rului), pe o bucată de tablă din TDA
t* 1 sau Al # 2 (fig. 5) se vor xecuta
îndoirile aripilor laterale, aripi care
vor fi consolidate la colţuri prin nitu-
ire cu colţare interioare. Se mon¬
tează condensatoarele electrolitice
(200 m F/350 V) pe plăcuţa B (fig. 6)
prin intermediul unor rondele izola¬
toare şi intregul subansamblu se
prinde cu două şuruburi M4x12 sub
şasiu (fig. 7). Pe pereţii laterali stînga
şi dreapta se vor fixa şocul de radio¬
frecvenţă SRF-, şi plăcuţa cu circuit
imprimat (fig. 8). Tot sub şasiu se
montează suporturile (fig. 9) şocu¬
lui de radiofrecvenţă SRF 2 , releele
R-t, R 2 şi R 3 şi suportul pentru şocu¬
rile de radiofrecvenţă SRF 3 şi SRF 4 .
Deasupra şasiului se fixează două
suporturi de călit pentru bobina L 1t
condensatoarele variabile CV 1 şi
CV 2 , soclurile tuburilor GU50, trans¬
formatorul de reţea şi un ecran (fig.
10). Distanţierele D (fig. 11 a şi b) se
prind cu şuruburi M3x10 cu cap ci¬
lindric pe pereţii laterali ai şasiului.
Pe panoul frontal (300 x 200 x 2
mm) se fixează instrumentul de
măsură (100 nA), comutatorul | 1(
întrerupătorul l 2 şi comutatorul de
game l 3 .
Etajul final se va încaseta într-o
carcasă metalică prevăzută cu onti¬
cii de aerisire.
REGLAREA ETAJULUI FINAL
Pentru punerea la punct a amplifi¬
catorului se realizează schema din fi¬
gura 12, presupunînd evident că au
fost verificate toate legăturile elec¬
trice conform schemei de principiu.
Cablurile de legătură sînt lungi de 0,3
m, avînd o impedanţă de 50—75 fi.
Reglajul se începe cu banda de
3,5 MHz, avînd un semnal mic de ie¬
şire de la transceiver (1— 2 VV). Se
montează un miliampermetru de
300 mA în punctul A (fig. 1) decupat
cu un condensator de 0,01 nF/1,5
kV. Avînd adaptorul de antenă (re¬
vista „Tehnium" nr. 6/1983, pag. 6—
7) reglat pentru banda de 3,5 MHz.
se urmăreşte obţinerea unei indi¬
caţii maxime pe instrumentul ROS-
ului. Condensatorul de 2 x 500 pF fi¬
ind „închis", se acţionează asupra
condensatorului de 300 pF în zona
capacităţii maxime. Se face un
retuş la filtrul n al transceiverului.
Mărind semnalul de radiofrecvenţă
al transceiverului, se va obţine un
curent de 50 mA acţionînd asupra
potenţiometrului de 2,2 kîî pînă ce
pe instrumentul de 100 n A acul va fi
la diviziunea de 25 mA (comutatorul
I fiind pe poziţia la). Pe poziţia co¬
mutatorului h — P'vVR — se va
măsura puterea de ieşire cu un in¬
strument etalonat, aducînd poten-
ţiometrul de 47 kîl în poziţia cores¬
punzătoare.
Poziţiile cursoarelor celor două
potenţiometre vor rămîne defini¬
tive. Pentru celelalte benzi reglajul
se face urmărind o indicaţie ma¬
ximă pe instrumentul ROS-ului şi
un minim pe microampermetru. Re¬
glajele se vor face pe sarcină artifi¬
cială de 50—75 i î/100 vV, refăcînd
uşoare modificări !a cuplarea staţiei
cu antena.
Sarcină
Aartificiatâ |7
I 75 si 100 W 1 1
Tehnium, 6/1983
Radio, 10/1983, 11/1980
The Radio Amateur’s Handbook.
1978
TEHNIUM 12/1985
23
POPA GEORGEL — Galaţi
Montaţi între preamplificator şi am¬
plificator. Puteţi folosi difuzoare de
puteri mai mari fără grijă. Relaţia în¬
tre deplasarea cursorului şi variaţia
rezistenţei la un potenţiometru liniar
este o linie dreaptă (de aici le pro¬
vine şi numele); cele care au
această relaţie pe o curbă logarit-
mîcă se numesc potenţiometre loga-
ritmice.
ANTON 1LIE - jud Giurgiu
Verificaţi tuburile şi apoi componen¬
tele din oscilatorul de linii.
TUTUNEA IULIAN — Craiova
Mlodificînd schema, nu ştiu care vor
fi rezultatele.
CRISTACHE DAN — jud. Ilfov
Scoateţi de la redresor rezistorul de
100 n şt montaţi încă un condensator
'de 4 700 ,kF.
MONDA RÂUL — Călan
Receptorul la care vă referiţi este
apt numai pe 3,5 şi 7 MHz.
STANCSU DUMITRU - jud. Argeş
Nu ne putem pronunţa asupra cali¬
tăţilor antenelor din cartea la care
vă referiţi. Vă recomandăm totuşi să
acordaţi mai multă atenţie la modul
de cuplare a antenelor şi la cablul
folosit.
OPRIŞAN DAN — Bîrlad
Vom reveni asupra generatoarelor
de frecvenţă.
CRĂCIUN CONSTANTIN — Hune¬
doara
Ca să recepţionaţi un canal mai mic
trebuie să măriţi numărul de spire al
bobinelor. Numărul exact de spire
se determină experimental.
PODOREANU LAURENŢIU — jud.
Buzău
Convertizorul la care vă referiţi
funcţionează bine pînăla 100 W. La
puteri mai mari sînt indipate conver-
tizoarele cu tiristoare. încercaţi cu
două tranzistoare în paralel, nu cu
patru şi măriţi diametrul sîrmei cu
25%; în felul acesta se va mări şi pu-
M1TU GH. - Neholu
înlocuiţi EBL 21 cu două diode
1N914 şi un tub EL 84.
DIMITRiE BOGDAN - Bucureşti
Cristalele de cuarţ asigură o mai
mare stabilitate a frecvenţei de emi-
OROS VIOREL — Sighetu Marma-
ţiei
Contactele imperfecte pot altera
calitatea imaginii recepţionate. Cosi¬
toriţi bine cablul la mufa de intrare
şi totul va reveni la normal.
BOGDĂNESCU BOGDAN — Ora-
viţa
Verificaţi etajul final video.
MANDA VASILE - Timişoara
Ieşirea circuitului integrat poate
comanda un tiristor. Folosiţi la am¬
plificator mixerul cu CDB400. Ale¬
geţi un amplificator ce admite un
cap magnetic de 230 ii.
FILIP ARTHUR — Ocna Mureş
Bobinaţi două înfăşurări ca să ali¬
mentaţi amplificatorul (este mai co¬
mod), altfel trebuie să aveţi conden¬
satoare de filtraj cu valoare mare.
POENAR ADRIAN — Lonea
Ca să aveţi un semnal bun pentru
televizor, construiţi o antenă cu 15
elemente la care montaţi un amplifi¬
cator chiar sus la antenă.
MIKLOS DANIEL - jud. Cluj
Montînd un comutator puteţi fo¬
losi fiecare pistă în parte, deci tim¬
pul de înregistrare creste de patru
ori.
DINU PETRU - jud. Botoşani
Trebuie verificat şi eventual schim¬
bat modulul baleiaj vertical.
HALIP TRAIAN — Sucevţţa
Ori PCL 85 este defect, ori piesele
componente aferente.
Dacă firele terminale la bobine au
fost prelungite, nu afectează func¬
ţionarea. Miezurile de ferită nu se
decalibrează.
GABRIEL V. — Constanţa
Amplificatorul trebuie măsurat şi re¬
glat etaj cu etaj şi depistată piesa
defectă.
TANE DANIEL - Alexandria
Vă vom comunica adresele solici¬
tate.
AUGUSTIN VASILE - Năsăud
Găsiţi scheme de amplificatoare la
rubrica HI-FI. Repararea motorului
casetofonului o face mai bine un
specialist.
ŞTĂNESCU DAN - Ploieşti
In receptor trebuie să verificaţi sta¬
rea oscilatorului din DUS, măriţi
eventual condensatorul de reacţie.
PRUNESCU GH. — jud. Vîlcea
Se pot face şi alte modificări în apa¬
rat, depinde dacă ele optimizează
funcţionarea.
CHIREA SERGSU - Craiova
Gînd intram în posesia schemei o să
v-o trimitem; pînă atunci, succes la
examene.
DINU SANDU - jud. Teleorman;
PRUDIO MIHAI — Galaţi
Aparatul fiind cu reacţie, la niveluri
mari apar oscilaţia şi respectiv dis¬
torsionata semnalului. Deci audiţia
se face ta niveluri mai mici.
GABRIEL C, - Craiova
Verificaţi etaju! final audio.
ROŞU C. — Craiova
Trebuie verificate toate tuburile la
un catometru; cele defecte se
schimbă şi apoi treceţi ia repararea
celorlalte părţi.
PAVA DAN — Timişoara
Trebuie verificate etajele finale linii
şi video.
DUMITRAŞCU GH. - Bucureşti
Se poate monta şi capul bifilar dacă
semnalul recepţionat este puternic,
în acest caz la antenă nu se face
buclă, iar .intrarea în televizor im¬
pune un transformator de adaptare
de impedanţă.
HEBLER LUNDVIC — Âzuga
Pe fiecare circuit oscilant montaţi în
paralel 20 pF.
STÂNCI) GH. — Rm. Sărat
Receptorul „Milcov" utilizează o schemă clasică, stabilitatea
în funcţionare fiind asigurată de etajul oscilator. Tranzistoa-
rele EFT319 se pot înlocui fără modificări cu EFT 317. Desi¬
gur, poate fi alimentat şi din acumulator de 6 V.
imE.
TFTW
JlQELW.
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64-66.
Tiparul executat la
Combinatul Poligrafic ■ Casa Sei meii-
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE
Redactor responsabil de număr: tiz. ALEXANDRU M
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MAI
Administraţia
Editura Scânteia