mmmmm
ÎEVISTA LUNARĂ EDITATA DE C.C. AL U.T.C,
JSTRUCŢIS PENTRU ^.i-LtTORI
SUMAR
LUCRAREA PRACTICĂ DE '
Controlul digital al voii
re integrate
pag. 10—11
AUTO—MOTO...
Autoturismele OLTCIT: Ghid
LÂ CEREREA CITITORILOR
FOTOTEHNSCĂ
Obiectivul fotografic
,ROM.LUX“ — Tîrgovişte
(CITIŢI ÎN PAG. 2-3)
plexorului (evitînd golurile în func¬
ţionare) şi urmărind ca incrementa-
rea/decrementarea numărătorului să
asigure creşterea/descreşterea nive¬
lului semnalului, conform tabelului
de alimentare prin dioda D 3 .
Dacă se comandă decrementarea
numărătorului după ce acesta
aiunae în starea 0000, reacţia RE-
SET = BOkROw va menţine numă¬
rătorul în această stare. Analog, la
numărarea înainte, starea limită a
Unul din cele 8 niveluri de sem¬
nal, obţinut din divizorul R 9 —R ia , va
trece spre ieşirea multiplexorului.
Avînd impedanţă de intrare mare,
repetorul realizat cu operaţionalul
CI6 nu şuntează divizorul şi asigură
în acelaşi timp impedanţă de ieşire
mică. Avantajul configuraţiei utili¬
zate este că rezistenţa de canal des¬
chis, R on , este neglijabilă, fiind înse-
I f lill l IUI rită reacţiei PRESET ENA6L.E = Q 4 .
I illl ll l H I S-a ales Q 4 deoarece acesta semna-
I I II II I III I Uzează starea interzisă „8“ (1000)
P ill i ' Z J v” Li prin trecerea în HIGH.
'WWW w W» w w Am limitat !a 8 numărul stărilor
*numărătorului pentru a stabili cores-
!ng. VICTOR OAVIO pondentă biunivocă cu stările multi-
Cerinţele impuse unui reglaj digi¬
tal (în trepte) al volumului de consi¬
derente psihofiziologice (I) sînt: VARIANTA CU 16 TREPTE DE REGLAJ
— mărimea treptei de cca 3 dB;
— adîncimea reglajului de peste
50 dB. TREAPTA
Practic însă nu ar avea sens un ' ;
reglaj de volum de profunzime su-
perioară dinamicii lanţului audio în K
care este inclus, iar mărimea treptei '
este un compromis între adîncimea \
de reglaj dorită şi capacitatea mulţi- f
plexorului utilizat (numărul de căi). ’
In plus, multiplexoarele analogice li- ~
mitează profunzimea reglajului prin ”
diafonia proprie între canale. '
în continuare se prezintă două va- "
riante practice de reglaj, cu mulţi-
plexorul MMC4Q51, pe 8 trepte a 5 li
dB (adîncime de reglaj — 35...0 dB), 'Jl
respectiv cu' multiplexorul
MMC4067, pe 16 trepte a 4 dB ™
(adîncime — 60...0 dB).
Prima variantă este indicată pen-
tru aplicaţii nepretenţioase: reglaj de
volum pentru căşti, pentru caseto-
foane şi receptoare cu dinamică re¬
dusă, pentru telecomandă. A doua
variantă poate echipa un amplifica¬
tor audio.
^ 2. CONTROL DIGITAL MONO-
Performanţe Varianta I Varianta II dth
Nivel de intrare pentru semnal audio, Vvv . <5 <5 MMC lou
Profunzimea reglajului, dB. -35...0dB -60,..0dB (a-/)
Mărimea treptei de reglaj, dB. 5 4
Impedanţa de intrare, kfî.. 56 100
FUNCŢIONARE ROW (pin 13) a numărătorului. La
deconectare se asigură descărcarea
rapidă a 'condensatorului C 2 pe bara
£ **0
în aparatura electronică reglajele
digitale cîştigă tot mai mult teren în
detrimentul celor clasice, analogice.
Că reglajele clasice sînt mai ergono-
mice constituie un argument de na¬
tură subiectivă, ţinînd mai ales de
obişnuinţă; o dovadă este substitui¬
rea acordului clasic cu condensator
variabil prin acordul cu două taste,
UP şi DOWN, în receptoarele cu
sinteză de frecvenţă.
Dezavantajul preţului ridicat este
compensat de fiabilitatea net supe¬
rioară a reglajelor digitale, de acura¬
teţea acestora. în plus, se oferă po¬
sibilitatea telecomenzii şi chiar a
programării unei mărimi (frecvenţă,
tensiune, curent) cu precizia dorită.
In particular, reglajul digital de vo¬
lum scuteşte utilizatorul de apara¬
tură audio de zgomotul potenţiome-
trelor de volum/balans uzate.
Folosirea multiplexoarelor analo¬
gice şi a logicii de comandă în teh¬
nologie CMOS simplifică realizarea
practică şi are avantajul unui con¬
sum energetic neglijabil.
STARE NUMĂRĂTOR
° 4 I °3 i Q s . Q i
1,47 kll
2,33 k n
3,69 kH
5,85 kii
9,27 kll
14,7 k£l
23,3 kll
36,9 kU
C/-3 y
PNC *0,92
(HNC Iro/gSJ
\csnjNTtom
4 ... 4 -Mm
Preselectarea stării
In figura 1 este prezentată schema
completă a reglajului digital de vo¬
lum cu 8 trepte, cu preselectarea ni¬
velului minim la conectare.
Porţile P 5 , P 6 formează un circuit
basculant astabil (ceas) cu perioada
determinată de elementele R 7 , C v
Pe timpul apăsării tastei K 1f bistabi-
lui RS format din porţile P,, P 2 co¬
mută în ritmul impulsurilor de ceas,
furnizînd impulsul la ieşirea porţii P 2
şi, respectiv, nivel HIGH la ieşirea
lui p,.
Cu K, închis, apăsarea lui K 2 Ţiu
poate produce schimbarea stării bi-
stabilului RS format din porţile P 3 , P 4
deoarece intrarea porţii P 3 (pin 12)
este în starea HIGH. La ieşirea porţii
P 4 avem deci nivel HIGH, asigurînd
astfel condiţiile de incrementare
pentru numărătorul reversibil CI3.
Analog, dacă tasta K 2 este apă¬
sată, acţionarea lui nu produce
bascularea bistabilului P,P 2 . Se rea¬
lizează astfel intreblocarea comenzi¬
lor de numărare înainte/înapoi, ne¬
cesară în cazul apăsării simultane
accidentale a tastelor UP şi DOWN.
La conectarea tensiunii de alimen¬
tare, condensatorul C 2 este descăr¬
cat, ceea ce determină aducerea în
starea „0" (0000) a numărătorului
prin dioda D 2 şi prin inversorul P 8
care comandă intrarea RESET (pi¬
nul 14). După încărcarea condensa¬
torului C 2 prin R 8 , D 2 , dioda D 2 se
blochează, iar intrarea porţii P 8 va
urmări nivelul de la ieşirea BOR-
CI -3
MMC 40/92 (*0/93)
ffâUP/j
, Cj infaarsl
!/??- 2 Ma aodh J
ZPpF//6V
« r
k «23-620A I
—n , 0 Rzz ««Tj
<3''“H Ţ tookti /2,
„ Aîv J **
MMC 4093 dtie D I*
R.P =cr-J (MMC * 044 ) fus fj
p p «C /-2 MMC *0*9
40 n
CI-5 -{ZA &H) *** £
Cţ-2,1 jif/tev
Fig. 1: Schema electrică a controlului tigital ci*
r (variante in
TEHNIUM 11/1987
riată cu impedanţa de intrare In re¬
petor.
Atenuatorul este .constituit din re¬
zistenţe de valori mici pentru a se
elimina efectul diafoniei proprii a
multiplexorului. Se pot mări valorile
rezistenţelor, respectînd proporţio-
nalitatea cu cele din schemă, dar
diafonia va fi din ce în ce mai pro¬
nunţată, alterînd precizia reglajului
la niveluri mici.
Diodele LED,, LED, semnalizează
impulsurile de incrementare, respec¬
tiv de decrementare.
Pentru a avea, la conectare, pre-
selecţia unui nivel diferit de cel mi¬
nim, se poate folosi schema din fi¬
gura 2, care realizează preselecţia
stării „3" (0011).
In figura 3 este prezentată va¬
rianta de reglaj cu 16 trepte, utili-
zînd un numărător reversibil de 4
biţi (MMC40193K care comandă
multiplexorul MMC4Q67, cu 16 căi.
INDICAŢII CONSTRUCTIVE
Atenuatorul rezistiv se realizează
cu rezistenţe cu peliculă metalică,
avînd toleranţa de cel mult 2% (la
nevoie se folosesc combinaţii de va¬
lori).
Montajul se poate realiza pe o sin¬
gură placă; nu este necesară ecra-
narea, dar se impune ca atenuatorul
rezistiv să fie înconjurat cu un tra¬
seu lat de cupru legat la masa ana¬
logică (inel de gardă), Traseele de
la atenuator către-multiplexor vor fi
cît mai scurte, pentru a nu adăuga
diafoniei existente şi influenţa capa¬
cităţilor dintre trasee.
Traseele de alimentare şi de masă
respectă principiul punctului unic
de masă în curent alternativ, decu»
plîndu-se separat partea logică şi
cea analogică,
Pentru varianta de circuit din fi¬
gura 3 se alimentează cu V ou =
+ 7,5 V şi V ss = —7,5 V partea logică
(inclusiv porţile din logica de co¬
mandă), punctul median (0 V) con¬
stituind exclusiv masă analogică.
Dacă se lucrează cu niveluri mici
ale semnalului audio, se va înlocui
/3A741 cu un operaţional mai puţin
zgomotos, de exemplu cu /3M381
(M387).
. Legăturile dintre placă şi comuta¬
toarele fără reţinere K 1f K 2 vor fi cît
mai scurte şi preferabil ecranate.
Aceste comutatoare pot fi înlocuite
direct cu suprafeţe metalice pentru
a se obţine controlul prin atingere
(TOUCH CONTROL), deoarece re-'
Fîg. 3: Reglaj cu 16 trepte
hCt-5
Kf - creştem vobm
k z -Scădere voios*
4^3 - balans spre atreapto ~ V55
- balans spnt striga
yj
r
k f ■
e 8
\13 i/4
u
t
-k. Vbo
r y? -
3
1
4
_1
//
* 4
1
ss
MMC 4ce(
jjtj
g
K9
l
13 /O
’
mtm
3 13
!
Ei
lo /Z
EH
4 4/
.
1
1 __
Ei
\
■JB
m
Vis
c/ /
MMCW&
zistenţele de intrare ale circuitelor
CMOS sînt foarte mari. *
înainte de plantare se va controla
curentul invers al' diodelor 1N4148
(l R <25 nA la U R = 20 V),
8
"Vf3S
MMC tDZB
4L.
canal
df&apfct
- 4Mii
C/ 2
MMC 400 J
cana!
dmapfa.
6 l
REGLAJ
VOLUM
DREAPTA
V
s
'OLUM
TÎNGA
Creştere
volum
' #>
% 7
Descreştere
volum
Balans spre
dreapta
ni
wă x
Balans spre
stingă
\
/
13 Wţ
\
r
3. CONTROL DIGITAL STEREO¬
FONIC
FUNCŢIONARE
în figura 4 este prezentată partea
de comandă pentru două canale au¬
dio (stereo). Fiecare canal este echi¬
pat* cu cîte un numărător MMC40193
şi cu un multiplexor analogic
MMC4067, conform schemei din fi¬
gura 3.
Varianta de control stereofonic
prezentată respectă cerinţele func¬
ţionale sintetizate în tabelul 2.
La apăsarea uneia dintre tastele K-
...K 4 se formează un impuls de nu¬
mărare, adică ieşirea bistabilului RS
(CONTINUARE ÎN PAG. 5)
TEHNIUM 11/1987
cu cazurile similare ale circuitelor MA7824 — tensiui
integrate sau ale tranzistoarelor. şire 24 V, în plai;
Astfel, dacă stabilizatorul este reali- siune de intrare ;
zat în capsulă de circuit integrat, maxim de ieşire
numerotarea pinilor începe de la în figura 2 este
terminalul plasat în stînga „cheii“ piu, respectiv scl
(locaş gol în capsulă sau alt semn unui stabilizator d
distinctiv de culoare, relief etc.), zat cu circuitul int
atunci cînd capsula este văzută cu siune maximă de
terminalele în jos. Atunci cînd stabi- rent maxim de ies
lizatorul este realizat în capsulă de de stabilizare ±0
tranzistor, de exemplu TO—3 (cu- 450 mA, tensiune’
noscută de la 2N3055), se practică, 15 V, capsulă TO-
de regulă, convenţia bază-terminal
intrare, emitor-terminal ieşire, /.
capsulă-masă (uneori figurează / '
chiar pe capsulă inscripţiile E şi B). /
Desigur, regula nu exclude excepţi- / —
ile, rămînînd valabilă recomandarea /
precedentă. / /
Ca exemple concrete menţionăm Intrare(+) f / ®
stabilizatoarele integrate de putere I I B
de producţie TESLA, seria MA78XX, \ V
în capsulă TO—3 (fig. 1), cu preci- \ X.
zia de stabilizare de ±1%, realizate \ X""
într-o gamă largă de tensiuni norni- \
naie uzuale (MA7815 — tensiune \ f
F»z. A. MĂRCULESCU
grate de putere prezintă o serie
întreagă de avantaje, între care în
primul rînd numărul extrem de re¬
dus de componente externe nece¬
sare. Practic, pentru a realiza cu un
astfel de circuit un stabilizator de
tensiune cu foarte bune perfor¬
manţe, trebuie să se mai adauge
doar blocul transformator plus re¬
dresor filtrat la intrare, un conden¬
sator suplimentar de filtrare la ieşire
şi, bineînţeles, un radiator adecvat
puterii maxime de disipaţie.
Stabilizatoarele integrate de pu¬
tere sînt realizate de obicei în-
capsuleie consacrate ale tranzistoa¬
relor de putere (TO—3) sau în cele
ale unor circuite integrate de pu¬
tere, prevăzute ou „urechi" metalice
pşntru, montarea radiatoarelor. Pen¬
tru a ătabili precis semnificaţia ter¬
minalelor se recomandă sa se con¬
sulte catalogul firmei producătoare,
dată fiind diversitatea mare de tipuri
constructive şi convenţii de notare.
Există totuşi nişte reguli nescrise
privind numerotarea pinilor şi sem¬
nificaţia terminalelor, prin analogie
Circuitele integrate stabilizatoare
de tensiune (denumite adeseori în
cataloage surse de tensiune) capătă
m ultima vreme o largă răspîndire şi
m construcţiile de amatori, ele sim-
plificind considerabil realizarea blo¬
curilor de alimentare cu tensiune
continuă încorporate în diverse
montaje electronice.
De la modelele mai vechi; (gen 723
sau similare), care ofereau doar ten¬
siunea stabilizată de referinţă, cu di¬
verse disponibilităţi externe de „pro¬
gramare", reglaj, compensaţie etc.,
s-a trecut treptat la circuite monoli¬
tice de putere, avînd încorporate in¬
clusiv referinţa de tensiune si ele¬
mentul regulator serie. Dezavantajul
acestor noi modele de putere îl re¬
prezintă existenţa unor valori fixe,
prestabilite, pentru tensiunea nomi¬
nala de ieşire — care poate fi pozi¬
tiva sau negativă în raport cu masa
— şi pentru curentul maxim de sar¬
cină. Se impune, de la bun început,
alegerea tipului de circuit care se
pretează cel mai bine scopului pro¬
pus. In rest, stabilizatoarele inte-
Capsula TO-3
Vedere cu terminalele în sus
Ieşire
220V^ I
L037T1
nominală de ieşire 15 V, m plaja
14,4 -r 15,6 V, tensiune de intrare 17
-t- 35 V, curent maxim de ieşire 1 A:
terminalelor la fel
MA78XX, fig. 1).'
RADît
In numărul aniversar din iunie
1987 al revistei BETA, editată de
I.P.R.S.-Băneasa — întreprindere
care a împlinit anul acesta 25 de ani
de activitate — găsim, printre alte
noutăţi tehnologice şi premiere de
fabricaţie, o veste îmbucurătoare
pentru constructorii amatori: realiza¬
rea tranzistoarelor Darlington de pu¬
tere şi comutaţie, destinate în spe¬
cial circuitelor de aprindere electro¬
nica auto.
Sînt cunoscute cerinţele deosebite
ce se impun unor astfel de tranzis-
toare în ceea ce priveşte tensiunile
inverse înalte, factorul mare de am-
plificare la tonsiuni mici de alimen-
tare, curenţii de sarcină şi puterile
de disipaţie mari, gama extinsă a
temperaturilor de lucru etc. Noua
serie de tranzistoare BU930, BU931,
BU932 — pe care o considerăm
doar un început bun în acest sens
— îndeplineşte cu succes cerinţele
menţionate, oferind întreprinderilor
de profil, ca şi constructorilor ama¬
tori, posibilitatea realizării montaje¬
lor de aprindere electronică în ex¬
clusivitate cu componente româ¬
neşti.
Tranzistoarele Darlington BU930,
BU931, BU932, în capsulă TO—3,
au puterea totală de disipaţie de 150
W, curentul maxim de colector de!
15 A, temperatura maximă a joncţiu¬
nii de 175° C, rezistenţa termică
joncţiune-capsulă de I^C/W şi ten¬
siunile inverse maxime colector-e-
mitor de 400, 450, respectiv 500 V.
Reproducem alăturat şi o aplicaţie
tipică a acestor tranzistoare — for¬
matorul de impulsuri destinat insta¬
laţiei de aprindere auto în scopul
protejării contactelor ruptorului.
3 La bobina
de inducţie
>4007
TEHNIUM 11/1987
.(URMARE DIN PAG. 3)
corespunzător din Cil va xrece în
LOW pe durata acţionării tastei. Prin
matricea realizată cu porţile P 1 ...P 4
din CI2 se dirijează impulsul de nu¬
mărare spre intrările corespunză¬
toare ale numărătoarelor reversibile
CI3 şi CI4.
De exemplu, ia acţionarea repe¬
tată a tastei K 3 — balans spre
dreapta —, prin porţile P, şi P 4 im¬
pulsurile ajung pe intrarea COUNT
DOWN a numărătorului CI4 şi pe in¬
trarea COUNT UP a lui C!3, deter-
minînd incrementarea conţinutului
lui CI3, adică creşterea volumului pe
canalul dreapta şi analog scăderea
volumului pe canalul stînga. Fiecare
apăsare a tastei modifică cu o
treaptă nivelul audio (creştere sau
descreştere).
Prin utilizarea unui circuit integrat
MMC4067 ca decodificator se poate
realiza interblocarea comenzilor, ca
în figura 5, Ieşirile bistabilelor RS
constituie., adresă pentru CI5. La
apăsarea unei singure taste se va
selecta una din liniile „1“, „2", „4“
sau ,,8“, linia trecînd în LOW. Dacă
se acţionează simultan două sau
mai multe taste, adresa formată nu
va mai selecta nici una din liniile
utilizate, numărătoarele rămînînd în
starea anterioară.
VARIANTA CU 8 TREPTE DE REGLAJ
TREAPTA
STARE NUMĂRĂTOR
REZISTENŢA
UI
0
Q 3
q 2
Qi
DIN DIVIZOR
0
■ 0 '
. 0
0
1 kn
4 -35
1
0
0
1
778 n
- 30
; 2
0
1
0
1,38 kn
v 1 —25
" s:
0
1
1
2,46 kft'
m -20
4 !
1
0
0
4,37 kH
1JS1 —15
5 :
6
1
1
0
1
1
0
7,78 kn _
13,8 kn
5
■ 7
1
1
1
24,6 kn
0
De exemplu, la acţionarea simul¬
tană a tastelor K 1 şi K 4 se formează
adresa 1001, dar liniile utile rămîn în
starea HIGH, neputînd fi selectate
decît prin adresele 0001, 0010, 0100
sau 1000.
Identic funcţionează şi circuitul de
comandă din figura 6.
INDICAŢI! CONSTRUCTIVE
Rămîn valabile cele prezentate în
paragraful 2.
Comutatoarele sînt mi-
cr«întrerupătoare de tip „Electroa-
parataj” (5918), acţionate prin inter¬
mediul unor taste confecţionate din
material plastic.
BIBLIOGRAFIE
1. 8. Bărbat, .1. Presură: „Amplifi¬
catoare de audiofrecvenţă", Editura
Tehnică, 1972
2. Microelectronica, „MOS & Op¬
toelectronic Devices Data Book“,
1985
Montajul alăturat reprezintă o
aplicaţie practică a amplificatoarelor
logaritmice, descrise pe larg în nu¬
mărul 5/1986 al revistei „Tehnium",
mai precis a variantei cu tranzistor
în bucla de reacţie negativă, în con-:
figuraţia „transdiodă" (pag. 5, fig.
4). După cum precizam acolo, utili¬
zarea tranzistorului în această ma¬
nieră permite extinderea considera¬
bilă a gamei de răspuns logaritmic
al amplificatorului, proprietate esen¬
ţială pentru aplicaţia de faţă. Tran¬
zistorul va fi selecţionat dintre mo¬
în locul tranzistoarelor indicate în
schemă, cu care a fost conceput
montajul, se pot folosi tranzistoarele
KT361E—2N2905;
KT814B—BD136.
KT815B—BD135;
— B C 1 08;
]RB
J 100 1
RZ
kw
J/4
hm r
S"
C9 =
-
+010 J
~50mk r
L
T C6 RS I
L
0,01 MH
-
-
*108 k
VJJ2JH9S
delele pnp cu siliciu, mică putere
(BC177, BC252, BC253 etc.), căutîn-
du-se un exemplar cu factorul beta
cîî mai mare, de cel puţin 300.
Schema a fost preluată, cu mici
modificări, din suplimentul nr. 19
„Ezermester", 1981. Ea se compune
dintr-un preamplificator liniar de in¬
trare, realizat cu Cil (j8A741, cap¬
sula DIL cu 2x7 pini), în configuraţie
inversoare, amplificatorul logaritmic
propriu-zis, realizat cu CI2 (acelaşi
tip cu CU) şi celula de stabilizare a
tensiunii de alimentare.
Montajul se alimentează de prefe¬
rinţă din sursa de tensiune continuă
a amplificatorului (staţiei) la care
este cuplat VU-metrul. Această ten¬
siune (orientativ 30 R- 40 V) este re¬
dusă şi ştabilizată la 24 V cu ajuto¬
rul. celulei D 3 — diodă Zener de 24
V, R 7 — rezistenţă care se alege în
funcţie de. U.
Operaţionalele Cil —C!2 se ali¬
mentează cu sursa unică (nediferen¬
ţială) de 24 V, motiv pentru care in¬
trărilor neinversoare (pinii 5) trebuie
să li se aplice un „zero fals“, obţinut
cu cîte un divizor rezistiv (R,—R 2 ,
respectiv R 5 —R s ).
Cîştigul în tensiune al amplificato¬
rului liniar se stabileşte din poten-
ţiometrul P, eventual şi prin modifi¬
carea valorii lui R 3 .
Amplificatorul logaritmic are re-
sistenţa de intrare de 10 kn (R 4 ), iar
bucla sa de reacţie negativă este
compusă din grupul D 1t C 4 (com¬
pensaţie în frecvenţă, valoarea tato¬
nată experimental) şi tranzistorul T,,
cu baza ia zeroul fals de tensiune.
Circuitul de măsurare (afişare)
utilizează un miljampermetru c.c. cu
1 mA la cap de scală, care indică,
de fapt, diferenţa de tensiune între
ieşirea operaţionalului CI2 (după
dioda D 2 ) şi zeroul fals. Scala in¬
strumentului va fi gradată echidis¬
tant, prin comparaţie, în unităţi lo¬
garitmice de nivel (dB). - .
TEHNIUM 11/1987
eq :
Ing. BEROIU FLORIDĂ, YQ3SF
Spaţiul resîrîns din zonele urbane,
. cît şi dorinţa radioamatorilor de a
lucra cît mai multe DX-uri au făcut
ca antena verticală să-şi capete tot
mai mulţi adepţi. Utilizată iniţial ca
antenă monobandă sau grup de an¬
tene, antena verticală a fost ulterior
realizată (inspirată după modelul
W3DZZ) pentru 2—5 benzi de ra¬
dioamatori.
ANTENA VERTICALĂ MQNQ-
BANDĂ (pentru banda de 28 MHz)
se realizează din ţeavă de DU RAL
cu diametrul exterior de 22 mm şi
diametrul interior de 18 mm, avînd o
lungime de 2,58 m (fig. 1). La capă¬
tul superior se montează un dop din
material plastic, iar la partea infe¬
rioară se montează reperul 1 cu pa¬
tru şuruburi 2 (M3x8). Capetele şu¬
ruburilor 2 (fig. 2), după strîngere,
vor fi protejate cu vopsea DUCO.
Pe ţeavă se fixează inelul 3 din
material plastic (TEFLOM, DURA-
MID) cu ajutorul a trei şuruburi 4
(M3x5) cu cap conic echidistant.
După strîngerea şuruburilor 4 se va
turna parafină în locaşul capului de
şurub.
Pe inelul 3 se va fixa manşonul 5
cu trei şuruburi 6 (M4x30) cap conic
pe care cu ajutorul piuliţelor 7 (M4)
şi al şaibelor 8 se strîng cosele 9 de
care se vor cositori contragreutăţile
10 şi tresa 11 a cablului coaxial 12.
Pe reperul 1 se montează cosa 13
cu şaibele 14 şi piuliţele 15 (M8),
cosă 13 pe care se cositoreşte
„inima" cablului 12. După montare,
elementele de asamblare ce sînt su¬
puse acţiunii agenţilor externi se vor
proteja cu un strat de unsoare sau
vopsea. Antena se fixează cu două
juguri (fig. 3) confecţionate din cîte
două piese 16 din material izolant,
rigidizate cu două profiluri 17 exe¬
cutate din tablă TDA42. Cele două
juguri se strîng cu cîte patru şuru¬
buri 18 (M6x100), piuliţe M6, .şaibe
plate şi şaibe elastice (19, 20 şi 21)
pe o tijă de lemn (fig. 3),040x1 000
care în prealabil a fost vopsită în cî-
teva straturi succesive cu vopsea Ll-
NOXIN. Tija de lemn 22 se intro¬
duce în pilonul 23 (fig. 1) metalic al
antenei, fixînd-o cu trei şuruburi
pentru lemn, 24.
Contragreutăţile 7 se ancorează
prin nişte izolatoare 25 (fig. 4) de
acoperişul casei, unghiul de încli¬
nare al acestora faţă*de antena ver¬
ticală fiind de cca 135° pentru un
cablu cu impedanţa de 52 H.
ANTENA VERTICALĂ PENTRU
BENZILE DE 28, 21, 14 şi 7 MHz se
confecţionează din ţeavă de DURAL
cu diametrul exterior de 22 mm, iar
cel interior de 18 mm.
Pentru a determina lungimea fi¬
zică a radianţilor vom apelă la o me¬
todă grafică, iar pentru a simplifica
demonstraţia am ales ca frecvenţe
de lucru F 1= 7 MHz, F 2 =14 MHz, F 3 =
21 MHz şi F 4 =28 MHz. Se poate
constata că frecvenţele F 2l F 3 şi F 4
reprezintă un multiplu K faţă de va¬
loarea frecvenţei F 1f putînd deci să
notăm:
F 1 =K 1 7=7 MHz; K 1= 1
F 2 =K 2 F,=2x7=14 MHz; K 2 =2
F 3 =K 3 F 1 =3x7=21 MHz; K a =3
F 4 =K 4 F 1 =4x7=28 MHz; K 4 =4.
corespunde coeficienţii — v; — v;
11 12
— v; — v pentru A.
In exemplul ales pentru frecvenţa
de 28 MHz
300 000
A 28 =-= 10,717 m.
28 4 x 7 (MHz)
iar pentru frecvenţa de 21 MHz
3x7 (MHz)
Din figura 5 se constată că pe un
radiant ipotetic de 14,285 m pot fi
desenate trei sinusoide cu un punct
de maxim A situat la 0,893 m de la
vîrful radiantului (4 285 —
10 714) = 0,893. Aceasta înseamnă
că un radiant cu lungimea de 14,284
m ar funcţiona în condiţii bune la
frecvenţa de 21 MHz. Lungimea ra¬
diantului fiind însă mai mare de
10,717 m, corespunzător frecvenţei
de 28 MHz, poate fi utilizat şi pentru
această frecvenţă, cu condiţia ca în¬
tre porţiunea de radiant ce vibrează
pe frecvenţa de 28 MHz şi restul ra¬
diantului să se' introducă un „filtru
dop" ce va avea o reactanţă mare la
frecvenţa de 28 MHz.
în această situaţie bobina „filtrului
dop" va avea un dublu rol:
1 — împreună cu condensatorul
de 18 pF să formeze un circuit cu
reactanţa mare la o frecvenţă în jur
de 28 MHz;
2 — să compenseze lungimea ra¬
diantului de 0,893 m. Trebuie men¬
ţionat că pe desen apar mai multe
puncte de maxim care ar putea con¬
duce la ideea unei micşorări şi mai
pronunţate a radiantului. Acest lu¬
cru nu este recomandabil datorită
scăderii randamentului antenei prin
creşterea inductanţei bobinei de
compensare.
Radiantul care vibrează pe frec¬
venţa de 14 MHz ar avea lungimea
300 00 0
14
: 21, 428 m.-
Punctul C de maxim este situat la
jumătatea distanţei dintre punctul A
şi capătul radiantului:
21,428—13,392 8,036
2
= 4.018 m.
Deci la antena cu un trap (pentru
frecvenţele de 28 şi 21 MHz) se mai
adaugă un trap şi o tijă metalică
lungă de 4,018 m, obţinîndu-se o
antenă ce va rezona pe frecvenţele
de 28, 21 şi 14 MHz, avînd o înăl¬
ţime totală de 17,410 m.
Acelaşi raţionament se Va aplica şi
pentru ultimul tronson de radiant,
permiţînd astfel să se obţină o an¬
tenă verticală capabilă să lucreze pe
frecvenţele de 28, 21, 14 şi 7 MHz
cu înălţimea totală de 30,134 m.
Antenele folosite de regulă au o
lungime a radiantului de A/4, deci
rezultă că antena va avea următoa¬
rele dimensiuni:
— pentru frecvenţa de 28 MHz h=
2,678 m
TEHNIUM 11/1987
— pentru frecvenţele de 28 şi 21
MHz h=3,348 m
— pentru frecvenţele de 28, 21 şi
14 MHz h=4,325 m
— pentru frecvenţele de 28, 21, 14
si 7 MHz h=7,535 m.
In realitate, pentru calculul antenei
verticale se ţine seama de diametrul
radiantului, al contragreutăţilor, de
impedanţa cablului coaxial şi de
frecvenţa din banda de radioamatori
pe care şi-o alege constructorul şi'
în jurul căreia se obţine cel mai bun
raport de unde staţionare. Avînd în
vedere cele de mai sus pentru urmă¬
toarele date ale problemei:
— diametrul radiantului 22 mm
— diametrul sîrmei contragreută¬
ţilor 2 mm
— impedanţa cablului de alimen¬
tare 52 fl.
— F 1 =28,4 MHz; F 2 =21,3 MHz; F 3 =
14,2 MHz; F 4 =7,07 MHz, se obţin ur¬
mătoarele lungimi pentru radianţi:
L. 28 =2,51 m; L 21 =0,58 m; L 14 =0,870 m;
L 7 =3,21 m
Pentru ca radiantul următor să nu
vibreze cînd antena este alimentată
cu un semnal de exemplu de 28
MHz, se montează un „filtru dop“
(fig. 6). După cum este cunoscut,
curba de atenuare a filtrului dop nu
SECŢIUNEA CC ' , SECJIUNEA BB
are după palier o pantă de 90°
(funcţie de factorul de calitate Q al
bobinei şi de calitatea condensato¬
rului); frecvenţa de rezonanţă se
calculează în jur de 27,8 MHz apli-
cînd formula lui Thomson:
= 25 330 = 25 330
-1 ~ C • F2 ~ 15 x (27,8) 2
- 2,18 mH
unde: C — capacitatea medie a con¬
densatorului între tije 15 pF; F —
frecvenţa de rezonanţă 27,8 MHz.
Alegînd diametrul bobinei 40 mm,
grosimea sîrmei 03 mm şi lungimea
bobinajului 1=30 mm rezultă:
io
—1/ 2,18 x 3 = 6,5 spire
Filtrul dop se va acorda cu un un-
dametru la rece, pe frecvenţa de
27,8 MHz acţionînd asupra conden¬
satorului (reper 4, fig. 7).
Condensatorul C de 24 pF se rea¬
lizează (fig. 7) din două piese de du¬
rai, 1 şi 2, izolate între ele printr-un
cilindru 3 din teflon sau duramid.
Capacitatea obţinută este:
C
0,241 =
0,24 x 6,5 x 2,5
log
1,4
0,95
= 24 pF,
unde: I — lungimea activă a cilin¬
drului (reper 1—6,5 cm); pentru
banda de 28 MHz lungimea tijei va fi
5 cm; D 2 — diametrul cilindrului (1)
— 1,4 cm; Dt — diametrul cilindrului
(2) — 0,95 cm.
Această construcţie asigură o rigi¬
ditate sporită antenei. în tabel sînt
indicate toate datele referitoare la
construcţia trapurilor.
REALIZAREA TRAPURILOR.
După confecţionarea reperelor 1, 2,
3 şi 4 (fig. 7) se montează carcasa
bobinei 6 cu şuruburi M3x15 cap
conic, pe reperele 1 şi 2 (filetul M3
în reperele 1 şi 2 se dă prin coinci¬
denţă cu găurile 03,2 de pe reperul
4).
Acţionînd asupra şurubului M6 se
aduce reperul 4 într-o poziţie medie
şi se măsoară capacitatea formată
de reperele 1, 2 şi 3. Aceeaşi opera¬
ţie şe face şi în poziţiile extreme.
Se* dezizolează un capăt al sîrmei
de CuEm (03 mm) şi se cositoreşte
pe terminalul 9, terminal care se
prinde cu două şuruburi M3x15 cap
cilindric pe reperul 1 trecînd prin
carcasa bobinei 6. Cunoscînd lungi¬
mea aproximativă a conductorului
bobinei, se dezizolează şi al doilea
capăt al sîrmei pe o lungime de cca
30 mm. Se va executa o „bobinare
de probă" pe carcasa 6, notînd gău¬
rile de trecere a şuruburilor M3x15
în care se fixează cel de-al doilea
terminal 9 (cuplat la 2). Se reia bo-
binarea şi cu ajutorul unui cleşte se
trece capătul sîrmei prin bucla ter¬
minalului 9, cositorind-o. Bobina se
acoperă cu un strat de vopsea pe
bază de ulei. Ultimul retuş al filtrului
dop se face, aşa cum am arătat, la
rece, cu undametrul, după care se
blochează şurubul M6 cu piuliţa M6
(reper 5) şi cu vopsea Duco sau
Emaur.
(CONTINUARE ÎN PAG. 11)
I
TEHNIUM 11/1987
Utilizarea pe scară largă a circui¬
telor integrate a pătruns şi în dome¬
niu! amplificatoarelor de audiofrec-
venţă de putere. Datorită simplităţii
montajului şi, totodată, bunelor per¬
formanţe, amplificatoarele de putere
cu circuite integrate se utilizează
din ce în ce mai des în aparatura
electroacustică. Circuitul integrat
T6A810AS permite obţinerea unei
puteri maxime de 7 W. Cu două am¬
plificatoare de acest tip se poate
realiza, în interiorul unei camere
obişnuite de locuit, o audiţie muzi¬
cală, în cele mai bune condiţii, a
unui program muzical sonor.
Performanţele amplificatorului
sînt:
— puterea maximă P maX RMS = 7
W;
— impedanţa de sarcină Z = 4 lî;
log. EMIL MARIAN
— banda de frecvenţă f = 30
18 000 Hz;
— raportul semnal/zgomot S/N >
65 de;
— distorsiuni armonice THD ^
0 , 8 %;
— distorsiuni de intermodulaţie
TID < 0,2%;
— tensiunea de alimentare U A =
46,2 V.
In figura 1 este prezeniată schema
electrică a amplificatorului. Faţă de
schemele clasice de utilizare s-au
adus unele îmbunătăţiri. La intrarea
amplificatorului s-a prevăzut grupul
R1—CI, care îmbunătăţeşte perfor¬
manţele de stabilitate a montajului, -
evitînd amplificarea unor semnale
cu o frecvenţă mai mare de 25 kHz.
Pentru îmbunătăţirea comportării
amplificatorului la redarea frecven¬
ţelor joase s-au mărit capacităţile
condensatoarelor C3, C5 şi C8, con¬
form valorilor menţionate în schema
electrică.
Pentru o comportare bună la re¬
darea frecvenţelor înalte, în ceea ce
priveşte atenuarea impusă de condi¬
ţiile de stabilitate a amplificatorului,
s-au ales, folosind diagramele indi¬
cate de fabricant, valorile condensa¬
toarelor C6 şi C7. Astfel, banda de
frecvenţă este extinsă în domeniul
frecvenţelor înalte pînă ia cca 20
kHz.
Amplificarea finală a montajului
este, dictată de valoarea rezistenţei
R3. în vederea adaptării la cerinţele
de amplificare ale lanţului electroa-
custic, valoarea ei se poate modifica
(A = 4 000/R3, unde R3 este expri¬
mată în ohmi).
Montajul se realizează pe o plă-
cuţă de sticlostratitex placat cu folie I
de cupru. O variantă care a dat re- j
zuitate foarte bune este prezentată I
în figura 2. La realizarea traseelor !
cablajului imprimat s-a ţinut cont în !
primul rînd de conectarea dintre !
masa amplificatorului de intrare şi
masa amplificatorului de putere
(într-un singur loc). De asemenea
s-au respectat toate cerinţele im¬
puse de montajele care folosesc cir¬
cuite integrate.
Toate componentele schemei
electrice (de fabricaţie românească) ;
trebuie să fie de calitate foarte
bună. Pentru obţinerea performanţe¬
lor precizate iniţial, în mod obligato¬
riu se verifică fiecare componentă
înainte de montarea pe plăcuţa de
cablaj imprimat. La amplasarea cir-
l „ , WflH *
1 I
Li I - UI) Iii
R4 C5 C9J. J.C10
jma- 47^i | O.ljif J JlCCpF’
\ ' ^ ÎRE
J_C4 c6 l I
jÂTOuF Ţ4.7nF 1
^ v R5j|
m DE LUMINI
In paginile revistei au fost prezen¬
tate în repetate noduri diverse
scheme de orgă de lumini. Principi¬
ile care stau la baza realizării şi
funcţionării lor sînt foarte variate.
Cu timpul însă, s-a trecut de la folo¬
sirea filtrelor analogice la folosirea
celor digitale, datorită parametrilor
lor superiori: o separare perfectă a
benzilor de frecvenţă, eliminarea
atenuărilor la capetele benzii de
frecvenţă corespunzătoare unui ca¬
nal şi, nu în ultimul /înd, simplitatea
realizării şi punerii fn funcţiune, în
ciuda aparentei complexităţi a sche¬
mei.
Varianta pe care o propun are Ia . f
bază utilizarea filtrelor digitale pen¬
tru separarea benzilor de frecvenţă
şi are în compunere: formatorul
TTL-T1, PI; oscilatorul pilot P3, P4;
comutatorul de funcţii NI, 02, P5,
P6, II, 12; circuitele de întîrziere —
trei exemplare realizate cu T2—T4,
respectiv P7—P9 şi CBB1—CBB3;
circuitul de ieşire P10, Pil, P12 şi
circuitele de comandă a tiristoarelor
T5, T6, T7.
Pentru descrierea funcţionării
considerăm toate circuitele iniţiali¬
zate, adică ieşirile tuturor bistabile-
ior sînt în 0 logic. Atunci vom avea a
= 1, b = 1, d = 0, e = 1, f = 1, g = 1, h
= 0.
în această stare, pe intrarea Ai a
numărătorului NI se vor aplica im¬
pulsurile provenite de la formatorul
TTL (punctul a).
Semnalul audio, cules de pe
borna de difuzor a staţiei (minimum
0,5 W), este aplicat potenţiometruiui
PI, necesar dozării nivelului de in¬
trare. La nevoie (cînd puterea staţiei
este mai mare de 15—20 W), se
poate înseria cu acesta o rezistenţă
de 1—10 kfî. Mai departe, de pe
cursorul acestuia^ semnalul se
aplică formatorului ! TL. Prin utiliza¬
rea porţii PI de tip îrigger-Schmitt \
se obţin o sensibilitate ridicată şi o Ş
bună definire a nivelului logic de ie- ;
şire.
Student VALENTIN RUSO
Semnalul AF complex este foarte
complicat ca formă. Totuşi, în orice
moment, una din frecvenţele com¬
ponente este predominantă şi deci
ea va determina perioada instanta¬
nee a acestui semnal. După cum se
observă din figura 1, perioada in¬
stantanee a semnalului AF este cu¬
prinsă între două tranziţii de acelaşi
fel .ale ieşirii triggerulur. Această
condiţie este realizată destul de pre¬
cis dacă amplitudinea semnaldlui la
intrarea triggeruiui este suficient de
mare faţă de nivelul logic de bascu-
Numărătorul NI este sensibil toc¬
mai la tranziţiile 0—1 ale formatoru¬
lui (avînd în vedere negarea intro¬
dusă de 01), la ieşirea A a sa regă-
sindu-se semnalul corespunzător
perioadei instantanee a semnalului
AF aplicat.
La prima tranziţie 0—1 a punctului
a vom avea la ieşirile lui NI sec¬
venţa A = 1, B = 0, C = 0 şi implicit e
va trece din 1 în 0 logic, tranzistoa-
rele T2, T3, T4 se vor bloca, permi-
ţînd încărcarea condensatoarelor
C3, C4, C5. încărcarea acestora se
face cu constante de timp diferite,
astfel încît C3 să se încarce mai re¬
pede decît C4, care la rîndul lui se
încarcă mai repede decît C5. Să
presupunem că în momentul celei
de-a doua tranziţii 0—1 a punctului
a s-au încărcat condensatoarele C3
şi C4. Prin încărcarea acestora se
ţeiege ing ei er = 1 1 r g
logic 1 ia bornele lor. In urma inc
cării acestora, porţiie P7 şi P8 au
cut o tranziţie 1—0, fapt care a de
terminat bascularea CBB1 şi CBB2
şi trecerea ieşirilor lor în starea 1
A doua tranziţie 0—1 .a punctulu
a găseşte bistabilele în stările: CBB1
= 1, CBB2 = 1, CBB3 = 0. Numărăto¬
rul NI va prezenta la ieşire secvenţa
A = 0, B = 1, C = 0. A = 0 provoacă e
= 1, saturarea T2—T4 şi descărcarea
condensatoarelor -C3—C5. Deci se
încheie operaţia de măsurare a pe¬
rioadei semnalului. B = 1 provoacă b
= 0 şi d = 1, deci mai departe comu¬
tatorul de funcţii va fi sincronizat pe
impulsurile provenite de la oscilato¬
rul pilot. Atîta vreme cît ieşirile B
sau C au nivel logic 1, situaţia se
menţine datorită operatorului 02; d
= 1 provoacă deblocarea P9—P11 şi
afişarea rezultatului măsurării. în ca-
i 14 *. 5V ROŞU
TEHN1UM 11/1987
INTRARE
cuitului integrat TBA810AS, se reco¬
mandă trasarea găurilor după am-
nlasarea acestuia pe plăcuţa de ca-
MASA
blaj. Sudurile se vor face dupăjixa-
rea mecanică a radiatorului. în fi¬
gura 3 este prezentată piesa de le¬
gătură dintre circuitul integrat şi ra¬
diatorul propriu-zis (ea însăşi înde¬
plinind un rol de radiator). Se va
avea grijă ca radiatorul propriu-zis
IEŞIRE a| circuitului integrat să aibă o su-
' prafaţă de răcire suficientă pentru
disiparea unei puteri de cca 3 W.
Atît piesa de legătură, cît şi radiato¬
rul propriu-zis se realizează din ta¬
blă de aluminiu de 2 4- 3 mm gro-
DIFUZOR sime. Locurile de contact dintre ari¬
pioarele circuitului integrat — piesă
de legătură — radiator propriu-zis
se vor acoperi iniţial cu vaselină sili-
T2-2N 3055
40
NOTĂ- GĂURILE 4 SE TRASEAZĂ
DUPĂ CIRCUITUL INTEGRAT
PIESA DE PRINDERE
conică. După montarea ansamblului
circuit integrat — piesă de prindere
— radiator ne asigurăm că termina¬
lele circuitului integrat nu ating
piesa de prindere. în scopul obţine¬
rii unui gabarit final minim al mon¬
tajului, pentru realizarea capacităţii
necesare a condensatorului C2 s-au
montat două condensatoare în para¬
lel (1 000 /*F/16 V).
Alimentarea montajului se face de
la o sursă de tensiune continuă sta¬
bilizată şi bine filtrată. Se poate fo¬
losi schema electrică prezentată în
figura 4.
Dacă se foloseşte altă sursă, se
are în vedere faptul că circuitul inte¬
grat nu suportă depăşiri, chiar şi de
scurtă durată, ale tensiunii de ali¬
mentare (de 16,2 V). în acest sens
se montează pe partea de alimen¬
tare (a sursei Vc.c. de tensiune exis¬
tentă) un grup de protecţie R—Z (o
diodă Zener PL18Z înseriată cu o
rezistenţă de 10 fi).
Amplificatorul este foarte util la
cofnpîetarea unui pick-up sau a
magnetofonului deck, cu posibilita¬
tea de redare directă a unui pro¬
gram muzical sonor, fără a mai folosi
alt amplificator de putere separat.
zui nostru, CBB3 = 0 provoacă f = 1
şi CBB2 = 1, g = 0. Aşadar, se va
afişa conţinutul ultimului bistabil, în
ordinea CBB1— CBB3.
în conciuzle, în orice moment
vom avea o singură ieşire activată.
Dacă viteza de lucru se măreşte su¬
ficient de mult, se pot activa pe par¬
cursul aceleiaşi semialternanţe a
tensiunii de reţea mai multe ieşiri şi
aprinderea simultană a mai multor
becuri. Acest lucru se realizează
prin alegerea unei frecvenţe sufi¬
cient de mari a oscilatorului pilot,
dar nu atît de mare încît să nu’per¬
mită amorsarea tiristoarelor (t =
0,002 ms), Practic, această frecvenţă
va fi cuprinsă între 400 Hz şi 250
kHz.
în continuare, stările B = 1, C = 1
determină resetarea generală, prin
P5, II şi revenirea schemei în starea
iniţială. Sînt aşteptate, astfel, noi im¬
pulsuri de intrare.
Funcţionarea poate fi înţeleasă
mai uşor din diagrama de mai jos:
Ing. A. VIATEESGU
INDICATIV
1
TIP
CAPSULĂ i
TENSIUNE
ALIMENTARE
(V)
P °$0 Ua
IMPED.
SARCINĂ
Z (W
THD
(%)'
IMPED.
INTRARE
0$*)
OBSERVAŢII
ECHIVALENŢE
min. i
| max. |
ULN—2231A
DIL 14
_
16 '
_
• _
0,5
40
preamplif. dual
ULN—2280B
DIL 14
8
26
2,5/18 V
8
< 1
170
LM380 N
ULN—2283B
DIL 8
3
18
1,2/12 V
16
10
250
—
ULN=-3701Z
TO 220
8
18
5,2/14,4 V
4.
0,5
150
TDA2002. IM383
ULN—3702Z
TO 220
8
26
8/24 V
8
0,5
150
TDA2008
ULN—3703Z j
TO 220
8
18
7,5/14,4 V
3,2
0,15
150
TDA20Q3
ULN—3705M 1
DIL 8
1,8
9
0,22/4,5 V
8
0.4
250
ULN—3782M
DIL 8
1,8
9
0,22/3 V
8
0.4
250
stereo
ULN—3783M
DIL 8
2,4
9
0,22/4,5 V
8
10
250
stereo
ULN—3784B
DIL 14 v
9
28
5/24 V
8
0,3
170
LM384N
ULN—3793W
SIP 12
8
16
18/13,2 V
4
0.5
100 :
HAI 393
ULN—3750B
DIL 16
3
14
1/9 V
8
10
—
stereo
NI
C B A
0 0 0
0 0 1 — măsurarea perioadei
0 10 | semnalului
^ q g | afişarea rezultatului
1 0 1 )
1 1 0 — reset
Dacă se montează piese verificate
în prealabil şi se conectează con¬
form schemei, aceasta va funcţiona
de la prima încercare.
Pentru CBB1—CBB3 am folosit
exemplare recuperate din capsula
CDB490E, care au cîte o ieşire B, C
sau D „prăjită". Amatorii care po¬
sedă bistabile „consacrate" CDB473,
474 sau altele le pot monta conec-
tînd resetul acestora înainte de II,
avînd în vedere logica de resetare a
acestora.
Prin mărirea numărului de celule
tip T3, P6, CBB2, R6, C4 se poate
obţine o extindere a numărului de
canale. Bineînţeles, dacă există tiris-
toarele necesare.
Extinderea utilizării circuitelor in¬
tegrate în aparatura de larg consum
a condus la diversificarea producţiei
de circuite integrate astfel ca aces¬
tea să corespundă tot mai mult cri¬
teriilor de cost şi calitate. între fir¬
mele cu tradiţie în promovarea cir¬
cuitelor integrate în aparatura cas¬
nică (şi în special circuitele de au-
diofrecvenţă) se numără SPRAGUE
(S.U.A.) şi SGS (Italia). Prezentăm
în cele ce urmează caracteristicile
tehnice ale circuitelor integrate de
audiofrecvenţă produse de aceste
firme, şi anume:
— în tabelul 1„sînt prezentate cir¬
cuitele integrate produse de firma
SPFLAGUE;
— în tabelul 2 sînt prezentate am¬
plificatoarele audio, de putere pro¬
duse de SGR — Ătes:
BIBLIOGRAFIE
SPRAGUE DATA BOOK
WR—503/1984
SGS SHORTFORM CATALOG, 1984
(CONTINUARE ÎN PAG. 11)
TIPUL
^alim
max.
(V)
CÎŞTIG
buclă
deschisă
(dB)
Putere pe sarcină
Curent
CAPSULĂ
OBSERVAŢII
Pout
(W)
R s
(fi)
U a
(V)
Io ut
(A)
TAA611A
12
68
0,65
4
6
1
TO—100
1,15
8
9
1
TAA611B
15
70
1,15
8
9
1
D î LI
2,1
8
12
TAA611C
18
72
2,1
8
12
1
Dl LI 4
modificat
3,3
8
15
TBA800
30
80
5
16
24
1,5
Dl LI 4
TABS
TBA810CB
20
80
6
4
14,4
3
DIL14
S, AS, ACB
7
2
14,4
TBA820
16
75
2
8
12
1,5
DIL14
1,6
4
9
TCA940N
28
75
10
4
20
3,5
Dl LI 4
T DAI 904
20
80
10
4
20
3,5
DIL14
TDA1905
30
80
6
4
14
2,5
Dl LI 4
TDA19Q8/8A
30
80
8
8
22
3
DIL14
modificat
TDA2002
18
80
8
2
14,4
3,5
TO220
pentawatt
5,2
4
14,4
TDA2003
18
80
10
2
14,4
3,5
TO220
pentawatt
6
4
14,4
TDA2004
18
90
2x6,5
4
14,4
3,5
TO220
modif.
multiwatt
TDA2005
18
90
2x6,5
3,2
13,2
4,5
—
multiwatt
TDA2006
30
90
12
4
± 12
.3
— n —
pentawatt
TDA2008
28
80
12
4
22
3
— „ —
pentawatt
TDA2009
28
90
2x10
4
23
3,5
mulţi watt
20
8
23
în punte
TEHNIUM 11/1987
9
M. SPSRESCU
lui unit cu plusul redresorului. Minu¬
sul redresorului este adus în stabili¬
zator prin intermediul rezistenţei R,
(7,5 O la 20 W, bobinată), ce are rol
de rezistenţă de balast. Emitorul lui
T, merge la placa rezistenţelor de
emitor (fig. 4) prin punctul „a“, cel
al lui T 2 prin punctul „b“, iar bazele
unite merg prin punctul „c“ la punc¬
tul „B“.
Rezistenţele R 10 , R n , R-ţ şi P 3 pot
fi confecţionate din sîrmă de man-
ganină sau cromnichel de 0,7 mm
diametru, cu contacte la capete
foarte bune, fixate cu cose pe placă
sau nituite cu oeze. Cablajul stabili¬
zatorului este prezentat în figura 3. i
Se va avea grijă ca stabilizatorul să ,
nu fie niciodată deconectat de la re¬
dresor.
3. PROTECŢIA LA SCURTCIRCUIT
(fig. 2a)
Schema a fost prevăzută cu un ;
circuit de protecţie cu acţionare ul¬
trarapidă. Pragul curentului la care
acţionează este fixat de valoarea
tensiunii culese la bornele lui P 3
(bobinat). Reglajul se face cu dife¬
rite rezistenţe de sarcină la ieşirea
stabilizatorului, care determină cu-
In unele aplicaţii speciale, ca şi
pentru diverse măsurători de izola¬
ţie, rigiditate electrică, etalonări etc.,
se poate dovedi necesară construc¬
ţia unui astfel de stabilizator pentru
tensiuni mari.
Schema propusă este alcătuită în
principiu din trei blocuri funcţionale,
şi anume redresorul, stabilizatorul
propriu-zis şi circuitul de protecţie.
1. REDRESORUL (fig. 1)
Conţine un transformator TR1 de
putere, din televizoarele mai vechi
scoase din uz, precum şi droselul
DR, condensatoarele electrolitice Ci,
C 2 şi C 4 , rezistenţa R^ soclul lăm¬
pii şi lampa Lt (bec 6,3 V/0,3 A), lo¬
caşul de siguranţă, cordonul şi în¬
trerupătorul de reţea.
Transformatorul trebuie să aibă o
secţiune minimă de 15 cm 2 . Se va
păstra primarul de 220 V (dacă
acesta suportă puterea de circa 165
W). în cazul că sîrma din primarul
de 220 V este subţire, se scoate şi
acesta. Se bobinează, pentru prima¬
rul de 220 V, 726 de spire cu sîrmă
de cupru emailat, groasă de 0,55
mm (înfăşurarea 1—2). în continu¬
are se bobinează 563 de spire, tot
cu sîrmă de cupru emailat, gros de
0,55 mm, pentru înfăşurarea 3—4 şi
mai departe iar 563 de spire, tot cu
0,55 mm cupru emailat, pentru înfă¬
şurarea 4—5.
Pentru lampa L-, se vor bobina 23
de spire, cu 0,55 mm cupru emailat,
înfăşurarea 6—7.
Diodele D, şi D 2 sînt de tipul
IN4007 sau F407. Amplasarea re¬
dresorului se poate face conform fi¬
gurii 5, pe o placă de pertinax, chiar
pe transformatorul TR.
Droselul trebuie să fie rebobinat
cu sîrmă de cupru emailat de 0,8
mm.
La ieşirea redresorului se va co¬
necta imediat stabilizatorul deoa¬
rece redresorul nu trebuie să rămînă
fără sarcină timp îndelungat.
2. STABILIZATORUL (fig. 1)
Conţine tranzistoarele T, şi T 2 de
tip KU607, stabilizatoare serie, tran-
+ 225V
T1-KU607-.
zistoarele T 3 , T 4 de tip SF359, ampli¬
ficatoare de eroare şi T 5 , SF359 îm¬
preună cu dioda D4 de referinţă.
Funcţionarea acestui tip de stabi¬
lizator fiind cunoscută, nu mai insis¬
tăm asupra schemei electrice.
Tranzistoarele Tt şi T 2 sînt fixate
pe un radiator mare comun, de circa
200 cm 2 , sau pe cutia sau şasiul re¬
dresorului.
Acestea se montează pe radiator
neizolate între ele, dar izolate faţă
de masă. în această situaţie colec¬
toarele lor sînt unite prin interme¬
diul radiatorului, iar acesta la rîndul
IO
TEHNIUM 11/1987
cb—AA/VW vWVW—go|
R 10
R 11
CD- MAAAAAMAMA - &D\
tafl
D5
/~
85 mm
<D
d)6 eo
CDi
? 6D
S1G 1
r~n-
ggf—<2Z>
3 Dl
s ^
C=D^^
QZ>
<D
CD
(URMARE l
>IN PAG.
— în tabelul 3 sînt prezentate am¬
plificatoarele de putere ce se înca¬
drează în clasa HI—Fî, produse de
SGS;
— în tabelul 4 sînt prezentate do-
renţi mici la începutul reglajului şi
din ce în ce mai mari, pînă la 1,1 Â
curent maxim, valoare la care pro¬
tecţia trebuie să intre în funcţiune.
Schema se compune din T 7 şi T 8 ,
care formea 2 a un circuit basculant
ce stă într-o poziţie fixă ţinut de T 10 .
Cînd tensiunea de la bornele 3—4
ale lui P 3 creşte suficient de mult, T 9
se blochează basculînd pe T 7 şi T s ,
care la rîndul lor saturează pe T 6
(fig. 1), care pune la masă prin D 3
alimentarea de colector a lui T 5 si
astfel stabilizatorul este blocat. în
acest moment tensiunea la bornele
lui P 3 este maximă, totul revenind la
normal cînd îndepărtăm scurtcircui¬
tul de la ieşirea stabilizatorului. în
lucru normal Ti, T 2 , R 10 , şi Rn su¬
portă întregul curent ce trece prin
aceste elemente înmulţit cu tensiu¬
nea ce cade pe ele (circa 50—60 W),
de aceea este necesar un radiator
mare la aceste două tranzistoare.
Tranzistorul T 10 mai are şi rolul de
meniile de lucru ale CI de producţie
SGS folosite ca preamplificatoare
de audiofrecvenţă.
Datele prezentate vor ajuta pe cei
interesaţi în identificarea unor circu¬
ite sau stabilirea echivalenţei în ve¬
derea înlocuirii cu alte circuite.
TIPUL
U 3 c .
max.
(V)
Putere pe sarcină
tRd
(%)
Curent
ieşire
l out
(A)
Capsulă
OBSERVAŢII
P aut
m •
R s
(«)
u a
(V)
TDA1910
30
12
± : -4 V±
24
0,5
3
multiwatt
muting.
protecţie
termică
7,5
8
24
TDA2009
28
2x10
4
23
—
3 5
: —
stereo
20
8
23
—
3,5
punte
TDA2010
±18
12 : -
4
± 14
1
3,5
Dl LI 4
PT t PSC
9
8
±14
1
special
TDA2020
:t 22
20
4
± 18
1
3,5
Di LI 4 !
PT + PSC
16,5
8
± 18
1
3,5
special
TDA2020D
± 25
1
'
driver pentru
etaj final
TDA2030
- 18
14
■ 4
± 14
0,5
3,5
pentawatt
PT + PSC
9
8
± 14
(TO220
mod)
TDA2030A
± 22
18
4
± 16
0,5
3,5
— ;
PT + PSC
12
8
± 16
0,5
TDA2040
±20
22
4
± 16
0,5
4
■ -M-
gama
completă
12
8
± 16
0,5
de protecţii
NOTĂ: PT = protecţie termică;
PSC = protecţie la scurtcircuit
TIPUL
CAPSULA
DESCRIERE
TBA231A
DIL14
Preamplificator dual
TDA1054M
DIL16
Preamplificator pentru casetofoane cu control au¬
tomat al nivelului
TDA2054M
DIL16
Idem, cu corecţie pentru casete Cr0 2
TDA2310
DIL14
Preamplificator dual Hl-Ft
TDA2320
DIL8
Preamplificator pentru sisteme de comandă în infra-
roşu
TDA2320A
DIL8
Preamplificator dual de joasă tensiune a semnalului
TDA3410
Dl LI 6
Preamplificator dual, zgomot foarte redus
TDA3420
DIL16
Preamplificator dual de zgomot mic
a nu permite să existe niciodată si¬
tuaţia unei basculări false, deci blo¬
cări false ale stabilizatorului, din
cauza eventualelor şocuri de sar¬
cină.
Protecţia este alimentată din
punctele 1 şi 2 ale stabilizatorului,
respectiv divizorul R 7 şi R s din baza
lui T 6 spre minus şi R-, 2 către plus.
Dioda Zener „D“ ţine această ten¬
siune la valoarea de 11 V.
Ca sistem de lucru, întîi se reali¬
zează redresorul, care în gol trebuie
să furnizeze circa 300 V; la redresor
se conectează stabilizatorul, fără
protecţie, şi se verifică punîndu-se
la ieşire o rezistenţă de 150 il la 150
W. Tensiunea trebuie să cadă la 150
V. în caz că scade mai mult, se
trece la. reglarea pragului de stabili¬
zare, pînă cînd tensiunea revine la
150 V.
în acest moment, dacă pragul de
stabilizare este cel bun, dacă scoa¬
tem rezistenţa de sarcină, tensiunea
| (URMARE DSN PAG. 7)
; Peste bobină se aplică capacul 7
; ce se fixează în patru şuruburi
M3x12 cap cilindric şi se acoperă cu
;i vopsea Emaur.
I Tijele, la capetele unde se prind în
î trapuri, vor fi filetate M22 pe o iun-
■ gime de 30 mm şi rigidizate după
montare cu cîte trei şuruburi M4x10,
cap cilindric.
După asamblarea tuturor tijelor se
. va aplica un strat de lac incolor pe
trebuie să rămînă la 150 V. Pragul
de stabilizare se fixează fin din P,.
După ce s-a făcut această opera¬
ţie, se introduce în montaj protecţia.
Potenţiometrul P 4 va fi fixat la mijlo¬
cul cursei sale. Se acţionează P 3
pentru punerea la prag a protecţiei,
cugi am arătat la punctul 3. Pentru
protecţie se va confecţiona o placă
separată, ca în figura 2b sau la di¬
mensiunile cerute de piesele pe care
le posedă constructorul.
Dacă lucrăm cu curenţi pînă ia 1
A şi sarcina nu se deconectează
niciodată sau nu există pericol de
scurtcircuit la ieşire, stabilizatorul
funcţionează perfect şi fără etajul de
protecţie. Deoarece se lucrează cu
tensiuni şi curenţi mari, este nece¬
sar să folosim scule foarte bine izo¬
late electric şi, pe cît posibil, fără ca
montajui să fie sub tensiune, în caz
contrar existînd pericolul de electro¬
cutare.
bază de Duco. Deasupra ultimului
trap se leagă trei ancore confecţio¬
nate din sfoară de rufe fiartă în ulei
de maşină şi ancorate în trei puncte
pe acoperiş.
Antena se va cupla la emiţător
printr-un adaptor de antenă prevă¬
zut cu ROS-metru. Autorul, utilizînd
o asemenea antenă numai pentru
trei benzi, a obţinut un raport de
unde staţionare 1 pentru toate ben¬
zile.
V777ZZZ777.
77777777777/77771
r
r
/A
1
vA
i
3:
'/////)
A
/77777777777777Tj
3°
\
65
105
jB:
b77777 7 7/7^
ZZ]
—
tj
1
v/////77zyy///////>
98
2Z
—
TEHNIUM 11/1987
II
Datorită faptului că în softul calculatoarelor SPECTRUM şi
HC 85 nu s-a prevăzut o instrucţiune de tipul „PRINŢ USING“,
valorile rezultatelor sînt afişate pe ecran complet, ocupînd
foarte mult spaţiu. De multe ori pentru tipărirea unui număr
sînt folosite paisprezece caractere. Acest mod de afişare a re¬
zultatelor este deranjant atunci cînd se doreşte întocmirea unui
tabel unde se cere tipărirea rezultatelor doar cu cîteva cifre
semnificative.
Dacă rezultatele variază în limite restrînse, atunci variabilele
se pot tipări cu m zecimale folosind următorul artificiu:
PRINŢ INT (a-10 m + -5)/10 m
Dacă însă rezultatele ce trebuie tipărite variază cu multe or¬
dine de mărime, atunci trebuie realizată o subrutină de tipărire
mai complicată.
Subrutinele propuse tipăresc numărul a cu m cifre semnifi¬
cative în notaţia standard sau în notaţia exponenţială, astfel ca
spaţiul de tipărire să ocupe un număr minim de caractere.
Cea de-a treia subrutină analizează numărul a ca pe un
string şi determină în structura acestui string: semnul, poziţia
punctului zecimal, semnul exponentului, exponentul etc. Cu-
noscînd structura numărului astfel determinată, programul
aproximează numărul cu am cifre semnificative şi îl tipăreşte
sub forma în care ocupă cel mai mic număr de caractere.
Pentru utilizarea subrutinei se atribuie variabilei a valoarea
ce trebuie tipărită, se cheamă subrutina de tipărire şi se tipă¬
reşte pe ecran stringulaS-
1000>LET m =3
EXEMPLU: 101® LET a =-l. 23456739E-12
1020 GO SUB 10
1030 PRINŢ "a (m> =";a $
REZULTAT: a (rn) =-l, 23E-12
11 r!m tiprrrste numărul r cu
3® REM
m REM M CIFRE SEMNIFICATIVE
50 REM
6® IF a TMEN RETURN
70 LET alstt-1
00 LET a3sg.302505093
90 LET afisINT (LN ABS a/a3)
100 LET a4=EXP <a3* (âS-£ 1) )
11® IF ABS a2 <a1+2 THEN GO TO I
8®
12® LET â sINT (a/a4 + .5) /EXP (a3
tal)
13© IF -3 2 > =0 THEN LET a S=STRS a
+"E+"+STR$ 32
14.0 IF a2 <0 THEN LET a S=STR£ a +
"E"+ STR& 32
150 RETURN
16© LET a = a4 *INT (a/a4+.5)
17© LET a|s=STR§ a
180 RETURN
10 REM
2© REM Tipares'te numărul a cu
30 REM
4-0 REM m cifre semnificative
5© REM
6© REM in notatie exponenţiala
70 REM
80 IF a=0 THEN RETURN
90 LET al=m-1
10© LET a3=2.302585093
11© LET a2=INT (LN RBS a/a3)
120 LET a4. =EXP (a3* Ca2-a 1) )
130 LET a =INT (a/a4.+ .5) /EXP (a3
tal)
14-0 IF a2>=© THEN LET a@=STRS a
+ E+ +STR3 a2
1B8 IF a2 <0 THEN LET a$=STRS a +
E +3TR$ 32
160 RETURN
m REM SUBRUTINA PENTRU
30 REM
40 REM TIPĂRIREA UNUI NUMĂR CU
S© REM
60 REM 2B CIFRE SEMNIFICATIVE
70 REM
80 REH numărul est® a
90 REM
10® REM rezultatul ®$t® ai
11® REM
120 LET ataSTRâ a: LET ac**®
130 IF Ci) THEN LET âi=#S
(2 TO î: LET 8C«1 ,
140 LET l®n bLEN a*: LET 8UIM:
LET «®=len+l _ _
1B® IF len<am+4 THEN GO TO 328
16® FOR nai TO len
170 LET bSaaiinî
180 ÎF b*s‘’.** THEN LET aUn
19® IF bSs"E" THEN LET
20® NEXT n
210 IF a la len TMEN LET b®*««( T
0 se-15
220 IF alai THEN LET b*=a®C2 TO
ae -1)
230 XF a l > 1 AND JlOlî!) THEN LE
T bisate TO a l-l)+a« (a i+l TO ae-
1 240 LET âbaVAL b*: LET b»*STRS
a b
250 IF am > *LEN bf TMEN LET am»L
EN bS
26® LET a b aVAL b$ ( TO am)
270 IF am <LEN bt AND VAL bt(«» +
1) > =5 THEN LET ab«ab+l
280 IF ae=len+l THEN LET a$«STR
% (ab/l©f (am-l) î +"E"+STR4 (ai-ae
+ 290 îp'aeoien + l THEN LET a*»ST
R t (a b/10t (am-l) ) + ,, E"+STR* (VAL
a $(ae +1 TO )+al-ae +LEN bl)
300 LET ab=VAL Sâ: LET bS=STRS
a b
310 IF LEN bS<am+4 THEN LET ai*
b 320 IF a Cal THEN LET a« = ,, ~"+âS
330 RETURN
TEHNIUM 11/1987
13
• Mers neuniform al motorului la
diferite turaţii şi în special la peste
80—100 km/oră. Poate avea două
cauze: ori o bujie care nu lucrează
normal în domeniul respectiv de tu¬
raţii ale motorului ori o anomalie la
alimentare (v. pct. 5). Bujia se poate
depista ori prin înlocuirea — pe rînd
— a bujiilor, pînă la eliminarea celei
defecte, sau — clasic — prin furarea -
motorului şi scoaterea, pe rînd, a fi¬
şei de alimentare cu curent electric
a bujiei, în funcţie de nivelul de zgo¬
mot şi uniformitatea funcţionării
motorului. Problemele de alimentare
se pot rezolva după cum s-a arătat
anterior.
• Frig in habitaclul autoturismu¬
lui, Constructorul a studiat maşina
în diferite condiţii climatice de aşa
manieră ca să satisfacă exigenţele
publicului. Astfel există posibilitatea
realizării în habitaclu a unui mediu
climatic rece sau cald, după dorinţă,
pentru aceasta autoturismele fiind
dotate cu o instalaţie de încălzire şi
ventilaţie, cu două trepte de viteză.
în situaţia în care nu se încălzeşte
interiorul autoturismului, este nece¬
sar a se verifica următoarele: monta¬
rea ecranului calandru (Ia tempera¬
turi sub +1CP C; pe timp de iarnă,
sub zero grade acest calandru poate
fi cu uşurinţă prelungii cu 6—7 cm
prin fixarea cu şuruburi a unei table
de aluminiu sau din material plas¬
tic); montarea corectă a prizei de în¬
călzire a autoturismelor (această si¬
tuaţie poate apărea la demontarea
motorului de pe autoturism pentru a
fi reparat, iar la montarea lui nu se
fixează corect cele două părţi infe¬
rioare ale cutiei de încălzire, stînga
şi dreapta; aceasta permite accesul
aerului rece care nu mai dă posibili¬
tatea încălzirii corecte a habitaclu-
iui). Pentru cine doreşte a ridica şi
mai mult temperatura în habitaclu,
se pot obtura orificiile de pe masca
inferioară faţă. Se menţionează că
răcirea motorului nu este afectată,
aceasta fiind de-a dreptul excepţio¬
nală, în general mult mai puternică
pe timp rece, ceea ce explică şi
creşterea consumului de combusti¬
bil în căzui nefolosirii ecranului ca¬
landru.
• Iluminarea compartimentului
motor. La executarea unor lucrări
fortuite, pe timp de noapte, în com¬
partimentul motor se pot folosi be¬
curile semnalizării poziţiilor prin
scoaterea lor din far şi remontarea
lor după terminarea lucrărilor. Ideal
este totuşi a folosi o lampă alimen¬
tată direct de la bateria de acumula¬
toare — sau prin soclu! brichetei —
existentă în magazinele specializate.
® Folosirea ştergătoareior. Con¬
structorul autoturismului a ales so¬
luţia de montare a unei piese din
plastic în capătul braţuiui ştergăto-
ruiui (în care se fixează lama), pen¬
tru a evita spargerea parbrizului sau
a geamului spate (hayon) în cazul
scăpării braţului o dată ridicat, la
spălare sau la montarea lamei. Unii
conducători auto neatenţi sau „din
grabă“ reuşesc să fisureze sau chiar
să spargă piesa din plastic prin tra¬
gerea lamei într-o altă direcţie decît
cea în prelungirea braţului (în
acelaşi plan).
în cazul pierderii lamei faţă se
poate folosi lama ştergătorului
spate, iar în situaţia distrugerii pie-
MINIRISILE "IlTCIT
awo PRACTIC
1 — indicator nivel lichid de frînă ; 2 — turometru electronic ;
3 — întrerupător de acţionare a instalaţiei de climatizare, cu mar¬
tor incorporat şi eu două viteze; 4 — buton comandă aer cald ;
5 — indicator nivel minim de combustibil; 6 —■ pedală de frână.;
7 — indicator acţionare frînă de securitate ; 8 — indicator pre¬
siune ulei motor ; 9 — indicator de încărcare a bateriei de acu¬
mulatoare ; 10 — buton starter (şoc) pornire motor; îl — buton
de reglaj faruri, în funcţie de încărcătura autoturismului.
SI
OPERAŢIA
ANSAMBLUL
PERIODICI¬
TATEA
(km)
OBSERVAŢII
0
1
2
3
Umflarea pneurilor
Punţi
— o dată pe
lună sau la
1 000 km
— presiune faţă = 1,9 bar
— presiune spate = 2,00 bari
— în pneurile care nu ţin aerul
se pot monta camere de aer
145 SR 13, cu valve de aer
obişnuite
Schimbarea uleiu¬
lui motor
Motor
— 1 000 km
(după rodaj)
— 7 500 km
— ulei 15 W 40 vară-iarnă
(Oltcit Special, Club)
— completările cu ulei nu tre¬
buie să depăşească nivelul
maxim de pe jojă deoarece
colmatează filtrul de aer
Schimbarea filtrului
de ulei
Motor
— 1 000 km
(după rodaj)
— 15 000 km
— atenţie la etanşarea noului
filtru montat
Reglarea jocului
culbutoarelor
Motor
— 1 000 km
(după rodaj)
— 15 000 km
— se face cu motorul rece la
0,20—0,25 mm
Schimbarea uleiu¬
lui la cutia de vi¬
teze (transmisie)
Cutia de
viteze
— 1 000 km
(după rodaj)
— 15 000 km
— ulei recomandat: 80/85 W
Reglarea şi înlocu¬
irea bujiijor
Motor
— 1 000 km
(după rodaj)
— 15 000 km
— în timp, distanţa electrozi¬
lor creşte, faţă de valoarea:
0,6—0,7 mm
— Oltcit Special: Sinterom 14
LP 27; AC 42 LTS; Champion
BN 6Y; Evquem 800 LVS; Mar-
chal SC GT 34-5H
— Oltcit Club: Sinterom 14 LP
24; Marchal GT 34,2 H; Bosch
W 200 T 30; Bosch W6D; AC
42xLS; Champion N74; Ev¬
quem 755 LS
Reglarea avansului
(la Oltcit Club)
Ruptor-distri-
buitor
—15 000 km
— 27° la turaţia de 3 000 rot/ !
lIILLII...
Reglare distanţă
contacte „plati¬
nate" (la Oltcit
Club)
Ruptor-distri-
buitor
— 15 000 km
— valoare de reglaj: 0,35—
0,45 mm
— se înlocuiesc ia un grad
mare de uzură
Curăţare rezervor
+ sită indicator
nivel combustibil
Instalaţie ali¬
mentare (re¬
zervor de
benzină)
— o dată la doi ani rezervorul
— o dată pe an sita
Curăţare filtru
benzină
Instalaţie ali¬
mentare (este
amplasat sub
planşeu în
faţa roţii din
stînga spate)
— se curăţă ia 5 000 km prin
spălare cu benzină (atenţie ia
sensul de montare)
— se înlocuieşte la 15 000—
20 000 km
Conductă retur
benzină (Oltcit
Club)
Carburator
— 5 000 km
— se scoate conducta de
cauciuc şi se verifică, prin
pornirea motorului, dacă nu
este înfundat orificiul cali¬
brat. Atenţie la remontare
pentru a nu porni motorul
fără refacerea montajului
(pericol de incendiu)
Reglare înălţime
plutitoare în ca¬
mera de nivel
Carburator
— cînd se
impune (la
creşterea
consumului)
— valoarea normală: 18±1
mm. Atenţie ia remontare
pentru ca ansamblul pluti¬
toare să nu Stingă corpul car¬
buratorului. Se verifică şi cu¬
iul poantou
Curăţare jicloare
de ralanti
Carburator
— cînd se
impune (la
funcţionarea
motorului cu
întreruperi)
— la Oltcit Special, în faţa
supapei electromagnetice
(ETOUFFOIR)
— la Oltcit Club, se scoate ca¬
pacul cu atenţie, jiclorut fiind
montat în partea superioară
(pentru a nu fi necesară iden¬
tificarea se curăţă toate)
Curăţare jicloare
carburator şi a
carburatorului
Carburator
— cînd se
impune (la
funcţionarea
cu întreru¬
peri)
— atenţie la remontarea lor şi
la curăţare pentru a nu le de¬
calibra
— atenţie la sigiliile carbura¬
torului
Demontarea carbu¬
ratorului de pe
motor
Carburator
— numai
pentru reface¬
rea reglajelor
sigilate de
uzina con¬
structoare
— atenţie la remontarea car¬
buratorului/ pentru a asigura
etanşarea (soluţie de etan-
şare)
Reglarea cursei li¬
bere a pedalei am-
breiajului
Pedalier
(fixare cablu
ambreiaj)
— 20 000 km
1
— valoare nominală: 20—25
mm, iar cursa pedalei de am¬
breiaj este de 150 mm
14
TEHNIUM 11/1987
® După o staţionare îndelungată
pe timpul sezonului rece sau după o
spălare mai „energică" a motorului,
uneori în capacul ruptor-distribuito-
rului se formează sau pătrunde apă.
Incidentul împiedică pornirea moto¬
rului sau provoacă spargerea capa¬
cului (dacă apa a pătruns cînd mo¬
torul a fost cald). Aşadar este bine
ca întotdeauna după astfel de situa¬
ţii, înainte de pornirea motorului, să
se demonteze capacul sus-numit şi
să fie şters şi uscat cu atenţie.
• Niciodată nu strică existenţa
unei bucăţi de săpun la bordul ma¬
şinii. Cu el se poate remedia pe
drum temporar, pînă la primul ate¬
lier sau magazin, un plutitor fisurat
sau un radiator perforat datorită co-
rodării sau dezlipirii. Cînd se repară
plutitorul, trebuie mai întîi să se
scoată benzina pătrunsă în interiorul
său. Benzina iese în totalitate dacă
plutitorul este parţial cufundat în
apă fierbinte şi ţinut cu perforaţia în
sus. „
• înlocuirea unui racord cotit al
instalaţiei de răcire sau climatizare
Or. ing. IVIIHAi STRÂTULAT
cu un altul-rectiliniu improvizat pro¬
duce de multe ori strangularea fur¬
tunului ia coturi. Astfel de gîtuiri pot
fi înlăturate dacă furtunul este man-
şonat în zona cotului cu o bucată
lată de tablă.
® Pentru a avea siguranţa că cio¬
canul nu mai iese din coadă se
poate efectua tăierea cozii aşa cum
arată schiţa. în tăietură se introduce
o bucată de tablă îndoită ale cărei
margini sînt apoi aduse peste cio¬
can. j
, tabla
• Conducătorii auto cu expe¬
rienţă susţin că o mică fisură a ra¬
diatorului poate fi obturată în traseu
prin introducerea, prin buşon, a
două linguriţe de făină de in (care
se poate găsi la farmacie). După in¬
troducerea făinii în radiator, se por¬
neşte motorul lăsîndu-l să funcţio¬
neze la ralanti cca 10 minute. Se în¬
ţelege că remediul rezistă numai
pînă la un atelier apropiat.
• Cînd ordinea de aprindere nu
este cunoscută, ea poate fi uşor
descoperită dacă, după demontarea
bujiiior, se roteşte cu mîna arborele
cotit. Obturînd orificiile bujiiior cu
un deget se poate determina uşor
succesiunea momentelor în care ci¬
lindrii ajung la comprimare.
@ Stabilirea avansului la aprindere
fără stroboscop sau bec de control
se poate face prin demontarea ca¬
pacului ruptor-distribuitorului şi ob¬
servarea scînteii între contactele
ruptorului care apare cînd corpul
dispozitivului este rotit. Cei care au
ureche mai fină pot efectua reglajul
şi fără să scoată capacul menţionat.
Producerea scînteii este însoţită de
o uşoară pocnitură care marchează
sonor poziţia căutată.
• Pornirea motorului cu bateria
unei alte maşini se poate face şi
dacă nu există decît un singur ca¬
blu. Cu acesta se leagă între ele
bornele plus ale celor două baterii,
iar legătura minus se realizează pu-
nînd_ maşinile „bară la bară".
• în cazul în care termostatul s-a
defectat, vara se poate circula pe
distanţe scurte şi fără el, dar iarna
acest lucru nu este recomandabil
deoarece motorul, nu atinge tempe¬
ratura de regim. în acest caz, după
înlăturarea termostatului defect, se
va strangula racordul dintre motor şi
bazinul de intrare al radiatorului cu
o sîrmă. Strangularea se va face mai
mult sau mai puţin strîns, în funcţie
de temperatura ambiantă: dacă este
frig, racordul va fi strîns mai tare şi
invers.
• De multe ori, existenţa unei bu¬
căţi de cameră în trusa de scule se
dovedeşte binevenită. Ea poate servi
pentru a manşona temporar o anve¬
lopă crăpată, pentru a izola un con¬
ductor electric, pentru a substitui un
inel pierdut de la toba de eşapa¬
ment, pentru a înlătura zgomotul de
contact dintre două table desprinse
etc.
® Dacă pe traseu se defectează
un cablu de înaltă tensiune, el poate
fi înlocuit cu sîrmă groasă, chiar şi
neizolată, care să fie însă menţinută
cel puţin 50 cm de cea mai apro¬
piată parte metalică a maşinii.
• Se poate rula fără curea de
ventilator? Desigur răspunsul este
nu. O astfel de pană poate fi reme¬
diată pe traseu folosind... o pereche
de ciorapi de damă din nailon. Ră¬
suciţi împreună, ciorapii se aplică
pe fulii întinzîndu-i cît mai mult; le-
gînd capetele şi tăind extremităţile
nodului, veţi rămîne surprinşi, dar
noua curea se va dovedi trainică; cu
condiţia să nu se crească foarte ra¬
pid turaţia, motorul să nu se amba¬
leze excesiv şi... să nu pretindem o
prea mare rezistenţă în timp.
• Cînd rezistenţa de deparazitare
din extremitatea fişei de bujie se de¬
teriorează, bujia respectivă funcţio¬
nează cu întreruperi sau nu mai
funcţionează deloc. Cînd nu avem o
fişă nouă, se taie extremitatea de¬
fectă a^fişei, se degajează conducto¬
rul central şi se înfăşoară în jurul
electrodului central al bujiei.
sei din plastic a braţului ştergătoru-
lui faţă se pot înlocui braţele între
ele. în perioada cînd lamele ştergă-
toarelor sînt demontate, este indicat
a se monta pe piesele din plastic
bucăţi din conductă de cauciuc,
pentru a nu se zgîria parbrizul în ca¬
zul acţionării din neatenţie sau re¬
flexe a comenzii de pe satelitul stîn-
ga.
• Zgomote la puntea faţă. In alcă¬
tuirea constructivă a punţii faţă, la
autoturismele Oltcit există unele
piese care pot „introduce" zgomot
în habitaclu, datorită oboselii mate¬
rialului din care sînt executate, prin
solicitarea intensivă a lor pe diferite
căi de rulare. Aceste piese sînt: mai
întîi cele patru bucşe de fixare a
braţelor superioare, cele două rotule
ale braţelor inferioare, cele două ro¬
tule de pe ansamblul bieletă de di¬
recţie şi, în sfîrşit, flexiblocurile
amortizoarelor faţă. Este evident ca
orice posesor de autoturism trebuie
să-şi protejeze suspensia maşinii
prin evitarea gropilor şi traversarea
cu viteză redusă a trecerilor de cale
ferată şi a altor denivelări.
Cele mai solicitate piese sînt cele
patru bucşe ale braţelor superioare
care, la un nivel mărit de zgomot,
trebuie înlocuite cu piese noi.
STILUL DE CONDUCERE A
AUTOTURISMELOR
Caracteristicile autoturismelor
Oltcit oferă condiţii optime, din
punctul de vedere al manevrabilităţii
şi maniabilităţii lor, datorită faptului
că postul de conducere a fost reali¬
zat ca urmare a unui studiu ergono¬
mie modern, efectuat după cele mai
noi teorii din domeniu. în plus, trac¬
ţiunea pe puntea faţă, parbrizul pa¬
noramic, tabloul de bord, perfor¬
manţele motoarelor ş.a. asigură
conducătorului auto posibilitatea de
a adopta în circulaţia rutieră un stil
fluent şi eficace, care să-i dea un
sentiment de linişte şi de securitate
şi să-i ofere posibilitatea de a efec¬
tua parcursuri lungi, cu un cît mai
redus grad de oboseală.
S-a constatat practic că între doi
conducători auto cu stiluri de con¬
ducere opuse (dinamic, sportiv-eco-
nomic) există o diferenţă de aproxi¬
mativ 2 I la consumul de combusti¬
bil, pe suta de kilometri.
în perioada imediată după achizi¬
ţionarea autoturismelor Oltcit se re¬
comandă a se controla vizual cît mai
des viteza de rulare, deoarece unii
dintre conducătorii auto, nefiind
obişnuiţi cu noul tip de autoturism,
circulă în general cu 20—25 km/oră
în plus faţă de viteza care cred că o
au.
în încheiere, se precizează că au¬
toturismele Oltcit au fost realizate
de aşa manieră îneît să asigure po¬
sibilitatea dobîndirii şi manifestării
unui stil de pilotare care să permită
o conducere preventivă şi totodată
economică.
problema
ANSAMBLUL
RECOMANDĂRI ALE
UZINEI
CONSTRUCTOARE
OBSERVAŢII
Pornirea la
rece
Motor
— se trage şocul,
iarna în poziţie ma¬
ximă, iar vara la 1/2
cursă
— nu se dau „şpriţuri"
cu pedala
— se acţionează de-
marorul (cu ajutorul
cheii de contact)
— pe măsura încălzirii
motorului se readuce
şocul în poziţia iniţială
Dacă, în timp, motorul nu
porneşte uşor (ca de obi¬
cei) trebuie verificate re¬
glajele. Totodată se con¬
trolează şi funcţionarea
şocului (închiderea cla-
petei de aer).
Pornirea la
cald
Motor
— nu se acţionează
şocul
— se apasă la fund pe¬
dala de acceleraţie,
fără a da „şpriţuri"
— se acţionează de-
marorul cu ajutorul
cheii de contact
Dacă motorul s-a înecat
datorită unui procedeu
greşit de pornire, se în¬
cearcă manevra de repor-
nire după 10—15 min. în
caz extrem, trebuie de¬
montate bujiile şi curăţate
deoarece s-au umezit cu
benzină (valabil şi pentru
pornirea la rece).
Demarajul
autoturis¬
mului
Pentru o circulaţie econo¬
mică este necesar a se de¬
mara prin accelerare fără
şocuri (se evită deschide¬
rea treptei a 2-a a carbu¬
ratorului). La stopuri, în
■ circulaţia urbană, nu tre¬
buie accelerat succesiv în
aşteptarea luminii verzi.
Folosirea
treptelor de
viteze
— în rodaj la Olcit
Special (Club) în treapta
1=25 (30) km/h
II = 40 (50) km/h
III = 70 (75) km/h
IV = 100 (110) km/h
Optim şi economic, în
funcţie de condiţiile de
rulare, este indicat a se
circula în domeniul de tu¬
raţii 2 500—3 500, fără a
depăşi 4 000 rot/min, cu
demaraje lente, pentru a
evita deschiderea treptei
a doua.
TEHNIUM 11/1987
15
T-4324
^ A. Q,
Constructorilor amatori care po¬
sedă în laboratorul propriu instru¬
mentul universal de măsură Ţ-4324
(de producţie sovietică) le oferim
alăturat cîteva date tehnice utile în
depanare, în caz de defectare sau
decalibrare a unor domenii.
Ţ-4324 este un multimetru porta¬
bil care permite măsurarea tensiu¬
nilor continue şi alternative, a cu¬
renţilor continui sau alternativi şi a
rezistenţelor electrice în următoa¬
rele game:
tensiune continuă: 0,6 V—1,2 V—3
V—12 V—30 V—60 V—120 V-600
V-1 200 V;
tensiune alternativă: 3 V-6 V-15
V—60 V-150 V—300 V-600 V-900 V;
curent continuu: 0,06 mA-0,6
mA—6 mA-60 mA-600 mA—3 000
mA;
curent alternativ: 0,3 mA-3
mA—30 mA-300 mA—3 000 mA;
rezistenţă electrică: 200 0 - 5 kO
— 500 kO - 5 MO (pentru ultimul
domeniu de 5 MO, respectiv x 1 000,
cu sursă auxiliară externă de 29%
36_ V).
în plus, pe domeniul de 3 V ten¬
siune alternativă se mai pot face
măsurători de atenuare în plaja -10
dB 4- - 12 dB.
Precizia măsurătorilor este de ±
2,5% pe domeniile de tensiune con¬
tinuă, curent continuu şi rezistenţă,
respectiv de ± 4% pe domeniile de
alternativ (tensiune, curent, atenu¬
are). Abaterile pot fi mai mari în al¬
ternativ dacă se fac măsurători în
afara domeniilor de frecvenţe indi¬
cate în prospect (şi pe aparat) sau
dacă semnalele au forma de undă
mult diferită de sinusoida teoretică.
în cazul unor intervenţii absolut
necesare în aparat (înlocuirea unor
rezistoare arse sau decalibrate prin
îmbătrînire, a unor diode comuta¬
toare etc.), se va ţine cont obligato¬
riu de schema electrică, pe care o
prezentăm alăturat. în legătură cu
aceasta trebuie să menţionăm că
numeroase rezistenţe notate pe
schemă sînt materializate în aparat
prin combinaţii serie de două sau
mai multe rezistoare, pentru a se
putea obţine anumite valori nestan¬
dardizate, la toleranţele impuse.
Prezentăm în continuare lista
pieselor componente, conform pros¬
pectului întreprinderii producătoare,
cu menţiunea că şi aici pot interveni
mici modificări, în funcţie de anul fa¬
bricaţiei.
Ri = 12 ± 0,06 Mfl (6,8.Mfl + 5,1
Mfl, toleranţe ± 5%);
R 2 = 8,4 ± 0,042 Mfl (4,7 MO + 3,6
MO, toleranţe ± 5%);
R 3 = 1,2 ± 0,006 MO (680 kfl + 510
kO, toleranţe ± 5%);
R 4 = 1,2 ± 0,006 MO (680 kfl + 510
kfl, toleranţe ± 5%);
R 5 = 600 ± 3 kfl (300 kfl + 300 kfl,
toleranţe ± 5%);
R 6 = 360 ± 1,8 kfl (180 kfl + 180
kfl, toleranţe ± 5%);
R 7 = 180 ± 0,9 kfl (91 kfl + 91 kfl,
toleranţe ± 5%);
R 8 = 36 ± 0,18 kfl (18 kfl + 18 kfl,
tolerante ± 5%);
R g = 12 ± 0,06 kfl (6,8 kfl + 5,1
Kfl, toleranţe ± 5%);
R 10 = 3,3 kfl ± 5% (valoarea însu¬
mată cu R 26 să fie 10,5 ± 0,05 kfl};
Rn = 500 ± 2,5 fl (200 fl + 300 fi,
toleranţe ± 5%);
R 12 = 2,25 ± 0,011 kfl (1,1 kfl +
1.1 kfl, toleranţe ± 5%);
R 13 = 225 ± 1,1 fl (100 fl + 120 fl,
toleranţe ± 5%);
R 14 = 22,5 ± 0,1 fl;
R 15 = 2,25 ± 0,01 fl;
R 16 = 0,2 ± 0,001 fl;
Rir = 0.05 ± 0,00025 fl;
R 18 = 4,56 ± 0,023 kfl (2,4 kfl
2.2 kfl, toleranţe ± 5%);
R 19 = 500 ± 2,45 fl (270 fl + 240 fl,
tolerante ±5%);
R 20 = 750 fl x 5%;
R 21 = 1 kfl z 5%;
R 22 = 1 kfl ± 5%;
R 23 = 110 -r- 300 fl (valoarea însu¬
mată cu rezistenţa internă a instru¬
mentului 1 000 ± 6 fi);
R 24 = 1,2 kfl ± 5% (se selecţio-
a etalonare);
R 25 = 2,2 kfl ± 20%;
R 26 - 7,5 kfl ± 5% (valoarea însu¬
mată cu R 10 să fie 10,5 ± 0,05 kfl);
R 27 = 300 kfl ± 5%;
diode cu germaniu, tip
diode cu siliciu, tip
Di, _
D9D;
O* D 4
KD521G;
Ci = condensator electrolitic;
50 mF.
Instrumentul indicator este
microampermetru c.c. cu aproxi¬
mativ 37,5 mA la cap de scală.
ÂymA,-Kfl,+A*
îmttTimnm
ŞI WBmtAWA
MAŞINILOR DE SPĂLAT
Se reintroduc apoi, una în cea¬
laltă, cele dojuă părţi ale apărătorii
din material plastic.
în încheiere, prezentăm cîteva sfa¬
turi utile privind întreţinerea şi repa¬
rarea maşinilor de spălat.
• Atenţie la ştecăr! Acesta nu tre¬
buie să fie oricînd şi oricum în priză
în timpul remedierilor. Neglijarea
acestui amănunt poate cauza acci¬
dente grave prin electrocutare.
® Maşina de spălat nu se va cupla
decît la priza care are rezolvată pu¬
nerea la pămînt.
© Dacă se observă exfolierea vop¬
selei de la partea inferioară, aceasta
se va îndepărta prin raşchetare, zo¬
nele afectate curăţindu-se apoi cu
hîrtie de şlefuit. Se va pensula în
unu sau două straturi cu vopsea
DERUGINOL sau MINIU DE
PLUMB, iar după uscare se va da cu
o vopsea de culoare apropiată de
cea a maşinii, preferabil albă.
® Bazinul se va şterge bine la in¬
terior după fiecare întrebuinţare, ca-
DETALIUL
DETALIUL
16
TEHNIUM 11/1987
w
în ziiele de 17 şi 18 octombrie, în
cadru! Festivalului Naţional „Cînta-
rea României" şi ai Daciadei s-au
desfăşurat la Bucureşti lucrările
Simpozionului naţional de comuni¬
cări tehnico-ştiinţifice YO şi Cam¬
pionatul republican de creaţie teh¬
nică, precum şi popuiara competiţie
de masă „Cupa U.T.C.“, desfăşurată
sub egida Secţiei P.T.A.P. din cadrul
C.C. al U.T.C. (faza naţională), ma¬
nifestări organizate de Federaţia Ro¬
mână de Radioamatorism-, cu spriji¬
nul redacţiei revistei „Tehnium".
Cea de-a VIH-a ediţie a acestor
manifestări a reunit în Capitală -un
număr impresionant de radioamatori
din întreaga ţară, reprezentanţi ai
cercurilor de creaţie tehnică, ai ca¬
selor de cultură, ale ştiinţei şi tehni¬
cii pentru tineret, specialişti şi cer¬
cetători, cadre didactice universi¬
tare, practicanţi activi ai nobilului
sport al radioamatorismului.
Simpozionul naţional de comuni¬
cări ştiinţifice, unde s-au prezentat
referate de o elevată ţinută, a
demonstrat convingător diversitatea
preocupărilor radioamatorilor, ofen¬
siva tot mai accentuată a tehnicii de
calcul, diversificarea aparaturii cu
aplicabilitate în ramurile economiei
naţionale.
Campionatul republican de creaţie
tehnică s-a desfăşurat în cadrul a
patru secţii: aparatură de trafic radio
şi anexe în domeniul US şi UUS,
aparatură şi anexe pentru activitatea
de telegrafie sală şi radiogoniome-
tria de amator, aparatură de măsură
şi automatizări în domeniul radioco-
municaţiilor, tehnică de calcul şi
produse destinate economiei naţio¬
nale şi altor ramuri de sport.
La categoria seniori, titlurile de
campioni ai R.S. România au fost
obţinute astfel: Derecskei losif —
Y05DJM, cu lucrarea „Transceiver
UWF/VHF' 144—432—1296 MHz";
Alecsandrescu loan — Y08CYP, cu
lucrarea „Automat programabil pen¬
tru antrenamente la telegrafie sală“;
Durdeu- Vasile — Y05BLA şi Şoimu
losif — Y05BSP, cu lucrarea „Gene¬
rator de RF vobulat cu afişare jjigi-
tală, frecvenţmetru şi capacimetru
digital"; Livescu C. Darius —
Y03FAT şi Bogos Eugen —
Y03—2479/BU cu lucrarea „Minisis-
tem Z80—BEL007".
Pentru aceleaşi categorii, la ju¬
niori, titlurile de campioni ai R.S.
pacul lăsîndu-se deschis minimum
1—2 ore pentru uscare completă.
® La un interval de 5—6 luni, la¬
gărul pulsaîorului se va unge cu ulei
pentru mecanisme fine.
1 4 2
10 3
19 I
România au fost obţinute de: Aleea
Cristian — Y04—11526/8R, cu lu¬
crarea „Receptor sincrodină"; Tudo-
sie Mihai — Y07—6924/DJ, cu lu¬
crarea „Radioreceptor 3,5 MHz pen¬
tru radiogoniometrie", Crasmaciuc
Claudiu - Y04—20182/GL, cu lu¬
crarea „Sursă de tensiune stabilizată
şi cu protecţie la scurtcircuit şi su¬
pratensiune, 0—30 V“, şi Bratu Că¬
tălin — Y04QF, cu lucrarea „Pro¬
gram pentru crearea imaginilor gra¬
fice — Microdraw".
Pentru stimularea activităţii de
creaţie tehnică în rîndurile tineretu¬
lui au fost acordate placheta revistei
„Tehnium" şi premii îrţ valoare de
500 lei lui Mahală Nicolae şi Endre-
jevschi Petre pentru lucrarea „Re¬
ceptor SHF cu aplicaţii în recepţia
sateliţilor din banda de 11 GHz" şi
lui Ciontu Petre pentru lucrarea
„Sursă de tensiune".
în cadrul „Cupei U.T.C." au fost
acordate tot din partea revistei
„Tehnium" premii în valoare de 500
lei lui Grigoriu Monica şi losif Mirel.
Au mai fost acordate diplome
„Tehnium" Casei pionierilor şi şoi¬
milor patriei din Vulcan, jud. Braşov,
lui Bora Constantin — Y03CPC şi
lui Derecskei losif — Y05DJM pen¬
tru lucrările cu largă aplicabilitate
prezentate.
Pentru valorificarea tehnologiilor
noi în tehnica superînaltei frecvenţe a
fost acordată diploma revistei „Şti¬
inţă şi tehnică" lui Mahală Nicolae
— Y03CM şi Endrejevschi Petre —
Y03CTW.
Din partea întreprinderii „Microe¬
lectronica" au fost oferite premii
constînd în componente electronice
următorilor participanţi: Ursu. Florin
— Y03FIF, Da rac Laurenţiu —
Y03FHY, Horodnic Laurenţiu —
3 —2118/BU, Ursul ici Dan —
Y04—2784/CT şi Stan Mihai —
Y03—2416/BU.
în cadrul expoziţiei realizate cu
prilejul manifestărilor radioamatori¬
lor au fost trasate principaleie etape
ale dezvoltării acestui sport în ţara
noastră; cu acest prilej au fost ex¬
puse- aparate şi componente vechi,
reviste şi cărţi legate de practica ra-
dioamatorismului, panouri cu
QSL-uri ce atestă multiplele legături
realizate de radioamatorii români cu
toate continentele într-uri sport de¬
dicat păcii şi prieteniei. întreaga
aparatură expusă în cadrul celor pa¬
tru categorii, inclusiv a participanţi¬
lor la „Cupa U.T.C.", a putut fi utili¬
zată pentru diverse demonstraţii ce
s-au constituit într-un util schimb de
experienţă pentru sutele de radioa¬
matori prezenţi la-^aceste manifes¬
tări.
în afara premiilor oferite de re¬
vista „Tehnium", ca şi în anii prece¬
denţi, cele mai bune lucrări prezen¬
tate cu ocazia acestor manifestări
vor fi publicate pentru a fi cunos¬
cute de către radioamatorii din în¬
treaga ţară. (C.S.)
. 4 : ,
DINU STELSCĂ — jud. Săiaj
Conectarea tranzistoarelor în montaje se poate face în trei moduri, denu¬
mirea fiecăruia fiind luată de la electrodul de referinţă. Se utilizează această
diversificată conectare în funcţie de parametrii urmăriţi, prezentaţi alăturat.
EMITOR COMUN
BAZĂ COMUNA
COLECTOR
COMUN
PARAMETRII ELECTRICI PENTRU CELE TREI
CONEXIUNI
TEHNIUM 11/1961
17
.•ţ*
DE ANTENA TV
Montajul alăturat reprezintă un
amplificator de antenă cu perfor¬
manţe deosebite pentru canalul
10—CCIR. Datorită amplificării mari,
de minimum 42 dB, şi zgomotului
mic, acest amplificator este reco¬
mandat şi pentru folosirea la televi¬
zoarele color.
DESCRIERE Şl FUNCŢIONARE
Amplificatorul conţine trei etaje
de amplificare. Primul etaj este rea¬
lizat cu un tranzistor MOSFET dublă
poartă, de tip BF960, în montaj
sursă comună. Datorită impedanţei
mari de intrare pe care o prezintă
acest tranzistor, amortizarea circui¬
tului de intrare este mică. Plecînd
de la acest avantaj s-a putut realiza
un circuit de intrare selectiv de
bandă îngustă. Amplificarea acestui
etaj se stabileşte prin polarizarea
porţii 2 cu divizorul rezistiv R3—R2.
Sursa este decuplată prin C5._
Semnalul de intrare se aplică în
poarta 1 prin filtrul CI, L2, C2, L3 şi
condensatorul de cuplaj C6. Şocul
LI protejează tranzistorul TI la des¬
cărcările electrice din atmosferă.
Semnalul amplificat de primul etaj
se aplică celui de-al doilea etaj prin
filtrul C6, L4 şi condensatorul de
cuplaj C7, Rezistenţa de amortizare
R6 asigură lărgimea de bandă nece¬
sară a filtrului C6, L4.
Al treilea etaj este asemănător cu
al doilea, semnalul amplificat apli-
cîndu-se televizorului prin conden¬
satorul CI 2.
Amplificatorul este realizat pentru
a fi montat direct pe antenă în sco¬
pul îmbunătăţirii raportului semnal/
zgomot al semnalului care ajunge la
televizor. .
Alimentarea cu energie electrică
se face prin cablul coaxial de cobo-
rîre. Pentru aceasta este nevoie să
se realizeze separarea semnalului
RF de semnalul cc (conform fig. 2).
DATE CONSTRUCT6VE
Amplificatorul se montează într-o
cutie metalică din tablă cositorită de
0,5 mm grosime. Dimensiunile aces¬
teia şi modul de aranjare a pieselor
se dau în figura 3, cu următoarele
precizări:
— condensatoarele C4 şi C5 sînt
condensatoare disc, fără terminale,
care se lipesc cu o armătură direct
pe primul perete despărţitor. Aces¬
tea pot fi confecţionate din conden¬
satoare ceramice disc obişnuite, de
1 nF, al căror înveliş ceramic de
protecţie este înlăturat cu atenţie;
— CI 3, CI4, CI5 sînt condensa¬
toare de trecere de 1 nF. în lipsa lor
se pot folosi treceri de sticlă sau de
teflon executate la strung, decupla¬
rea lor făcîndu-se prin condensa¬
toare ceramice disc de 1 nF’,
— modul de amplasare a tranzis¬
torului TI pe primul perete despărţi¬
tor rezultă din vederea VI; trecerea
semnalului din drena tranzistorului
TI, respectiv colectoarele tranzis-
toarelor T2, T3, în etajele următoare
se face prin găuri 05 practicate în
pereţii despărţitori;
Ing. RELIU ZEGHEANU
— piesele se montează în planul
trecerilor de sticlă, la jumătatea
înălţimii peretelui;
— poziţionarea pieselor se va
face strict ca în desenul din figura 3,
care este realizat la scara 1/1;
— condensatoarele vor avea lun¬
gimea terminalelor cît mai mică, iar
cele de decuplare, C8 şi Cil, se vor
lipi la terminalul tranzistorului, cît
mai aproape de punctul de ieşire
din capsulă;
— tranzistoarele se montează cît
mai aproape de pereţii metalici. T2
şi T3 se vor fixa prin lipirea capsulei
şi a terminalului de masă la peretele
transversal apropiat;
— punctele de masă ale bobinelor
L4, L5, L6 se realizează pe capacul
din fundul, cutiei metalice.
PUNERE IN FUNCŢIUNE
După o verificare suplimentară a
montajului cu schema din figura 1,
se aplică tensiunea de alimentare şi
■ se verifică regimul de curent conti¬
nuu al tranzistoarelor, în diferite
puncte ale montajului.
Tensiunile şi curenţii trebuie să
corespundă valorilor specificate în
schema electrică de principiu.
După verificarea corectitudinii ali¬
mentării în curent continuu, se
poate trece la reglarea amplificato¬
rului. Asupra reglării cu aparatură
nu se va insista, deoarece această
aparatură specializată, de tip vobu-
loscop pentru FIF, nu este la înde-
mîna amatorilor.
în orice caz, reglarea se va face
pe curba globală şi trebuie menţio¬
nat faptul că prin deformarea bobi¬
nelor L3, L4, L5 (îndepărtarea spire¬
lor) se pot obţine variaţii de frec¬
venţă (în sensul creşterii ei), de or¬
dinul a 10% din frecvenţa centrală.
în practică reglarea se face direct
pe imagine, astfel:
— se acordează televizorul pe ca¬
nalul 10—CCIR pînă se prind imagi¬
nea şi sunetul;
— se conectează amplificatorul la
televizor şi se alimentează cu 12
Vcc;
— se dezlipeşte capătul conden¬
satorului C7 dinspre L4 şi se conec¬
tează la antenă; celălalt capăt al an¬
tenei se conectează la masă;
— se reglează bobina L5, prin în¬
depărtarea spirelor, cu o şurubelniţă
din material izolant, pînă se obţine
imaginea optimă (contrast suficient
şi zgomot minim);
— se conectează C7 şi se cu¬
plează antena la intrarea amplifica¬
torului;
— se poziţionează condensatorul
trimer C2 la valoarea medie a capa¬
cităţii sale şi se reglează bobina L3
pentru semnal maxim;
— se definitivează acordul prin
ajustarea fină a trimerului C3;
— pentru a obţine curba dorită,
se revine asupra reglajelor dinainte,
acţionînd numai în limite foarte
strînse.
Executat corect, cu piese de bună
calitate şi reglat conform indicaţiilor
ae mai sus, acest amplificator va da
deplină satisfacţie în funcţionare.
Bobinele au următoarele caracte¬
ristici:
— LI, L7=20 de spire CuEm 0 0,3
mm, spiră lîngă spiră, pe miez de fe¬
rită 03x15 mm;
— L2=18 spire CuEm 0 0,5 mm,
spiră lîngă spiră, pe dorn 03;
— L3=4,5 spire CuEm 0 0,6 mm,
spiră lîngă spiră, pe dorn 07;
■*— L4, L5=1,5 spire CuEm 0 0,6
mm, spiră lîngă spiră, pe dorn 07;
— L6=4 spire CuEm 0 0,3 mm,
spiră lîngă spiră, pe miez de ferită 0
3x15 mm, cu priză mediană.
SRF*15spire <J>0Ape bârfi de
ferită $ 3x15mm
de la
amplificator J
antenfi *
ta televizor
18
TEHNIUM 11/1987
: " V ■ ' . ■ ; ■ ■ ■ ■ , . . . •
„ 12V R20- 570iI
L 'i'cio
JR19 ,0 °HF/16V
f 2,2 Iul.
Arhsfcecfc ALEXANDRU NICA
Pentru cei ce doresc să facă im¬
primări cu mixarea a două semnale
audio (două magnetofoane, un mag¬
netofon şi un pick-up, un microfon
şi un magnetofon „etc.) recomand
următorul montaj. în figura 1 este
arătat modul de realizare a acestui
montaj cu tranzistoare de tip npn cu
zgomot redus, de exemplu BC413,
BC109, BC174 etc. Semnalele din
mufele de intrare sînt introduse în
bazele tranzistoarelor TI şi T2, care
sînt polarizate prin divizor de tip bo-
otstrap prin rezistenţele R1, R2, R3
şi C2, respectiv R9, R8, R7 şi C3,
realizînd o impedanţă de intrare de
aproximativ 2,5 MO. Colectoarele ce¬
lor două tranzistoare au ca sarcină
comună rezistenţa R5 şi din acest
punct comun se ia semnalul mixat
al celor două canale. Dat fiind faptul
că în acest punct impedanţa de ie¬
şire este de 70 O, se apelează la ser¬
viciile tranzistorului T3 în montaj de
repetor pe emitor, cu impedanţă
mică de ieşire, din emitorul căruia
se culege, prin potenţiometrul P3,
semnalul de ieşire. Sensibilitatea de
intrare a celor două canale este ace¬
eaşi şi nu va depăşi amplitudinea de
1 Vef, pentru care la ieşire factorul
de distorsiuni va fi sub 0,5% (acesta
poate coborî sub 0,1% pentru un
semnal sub 500 mV).
După executarea cablajului şi im¬
plantarea pieselor se conectează la
sursă şi se măsoară tensiunile de pe
intrarea tranzistoarelor, conform
schemei, pentru verificarea bunei
funcţionări; apoi, cu sursa deconec¬
tată, se fac toate legăturile prin ca¬
blu ecranat la potenţiometre!e duble
(în varianta stereo) şi la mufele de
intrare şi ieşire. Pentru cazul în care
pe unul din canale este un microfon
electrodinamic ca sursă de semnal,
este necesar un preamplificator su¬
plimentar realizat cu tranzistoarele
T4 şi T5 în cuplaj direct, cu mare
amplificare şi zgomot de fond redus
(fig- 2 ). „
Pentru a putea „plimba vocea de
pe un canal pe celălalt în varianta
stereo se va folosi un potenţiomeîru
suplimentar, de balans, P4 (liniar),
conectat la una din perechile de in¬
trări ale mixerului.
între ieşirea mixerului şi consu¬
mator (care poate fi un amplificator
audio de putere sau un magnetofon
pentru (imprimare) se poate intercala
montajul din figura 3, care măreşte
posibilităţile de a obţine efecte
printr~un balans panoramic. Semna¬
lele pot fi trecute de pe un canal pe
altul de la stereo la stereo inversat,
în ambele sensuri. La mijlocul cursei
potenţiometrului dublu de 2x100 kii
semnalele vor fi mixate monotonie,
urmînd ca spre capete să se obţină
gradat pînă la maximum stereo sau
stereo inversat.
Impedanţa mare de intrare obţi-
mufa intr.2
Ş\dr.
m
47jjF
R13-6Sk.n.
C9 *-P4
K2.2uF/ 16V lOOkuL
/microfon
2G0-600.it
semnal 75QmV
15Hz-50kHz
R1M0Q/t + t©v
L
|270kii [Jl2k.il
U27Qkil
CI
JLi
X—
r ./Pyi T2f%
-H
T3
OJjjF
U IQQkJi. 1*1
fîRlO
100pF/25V
10uF/16V
îici__
V J P1 I
^ lOOktt
mufă intr.1 ,
,Jkk 47 uF
JP3 V 9
Tiookir- ^
mufâ intr. 2
mufa ieşire 3
nută cu tranzistoarele T6 şi T7 în
montaj repetor pe emitor nu va in¬
fluenţa funcţionarea mixerului, iar
impedanţa de ieşire scăzută garan¬
tează că diafonia dintre cele două
canale este mică şi nu poate fi au¬
zită la ieşire; o bună separare a ca¬
nalelor în cazul stereo sau stereo in¬
versat este, deci, asigurată. Cele trei
montaje se vor alimenta de la o
sursă de curent continuu bine fil¬
trată şi cu decuplări prin condensa¬
toare de 100 mF/25 V, pentru anula¬
rea cuplajelor parazite prin sursa^de
alimentare.
,T2 .13 — BC413 ; BC109
91 1 U220JO
F1R26
C12 LJ270k_4L
BIBLIOGRAFIE:
Tehnîum, 1975-1986
RSWS, 1982
Radio, 1980-1986
ELECTOR, 1983
*1 R24-1kA
R22
f220kA
GENERATOR
de miră
VALERIAN SEREDIUC,
Schema cuprinde un generator de
radiofrecvenţă realizat cu T,, care
lucrează în banda 40—75 MHz, şi
două generatoare realizate cu circu¬
ite integrate 555, care generează im¬
pulsuri dreptunghiulare simetrice cu
frecvenţa reglabilă în jurul a 225 Hz
pentru producerea pe ecran a bare¬
lor orizontale şi, respectiv, 70 000
. Hz pentru producerea barelor verti¬
cale.
Generatorul de radiofrecvenţă pri¬
meşte tensiunea de alimentare de la
cele două circuite astabile simetrice,
procedeu care asigură modulaţia de
100% a semnalului. Numărul de bare
poate fi modificat cu ajutorul poten-
ţiometrelor semivariabile Rt pentru
bare verticale şi R 7 pentru bare ori¬
zontale.
Pentru realizarea bobinei Lt se va
folosi o carcasă de material plastic
cu diametrul de 16—18 mm, pe care
se bobinează, spiră lîngă spiră, 6
spire.
Bobina L 2 se realizează la 2 mm
de L, şi cuprinde două spire.
Pentru L, şi L 2 se va folosi con¬
ductor de CuEm 0,8 mm.
Bobina L 3 se realizează pe un re-
zistor de 1 W, pe care se bobinează
150 de spire cu conductor CuEm 0,1
mm.
Cu ajutorul comutatoarelor K, şi
K 2 se asigură pornirea celor două
oscilatoare de modulaţie.
Realizat îngrijit şi cu componente
de bună. calitate, montajul funcţio¬
nează de la prima încercare.
«IXCLdelD
J lîbnF Lkekft.
Baliza radio ce lucrează în
banda de 2 m este instalată
în Munţii Harghita la altitudi¬
nea de 1 806 m şi emite
pe indicativul Y06KNE.
Frecvenţa de lucru este
144,891 MHz şi emite din
KN26TK cu 2,5 W. Foloseşte
antenă Cross Yagi, polariza¬
rea semnalului fiind orizon¬
tală.
EHNIUM 11/1987
A! treilea cod, format dintr-o suc¬
cesiune de linii aibe şi negre, este
imprimat pe eticheta casetei. Lăţi¬
mile diferite ale liniilor au o semnifi¬
caţie numerică ce permite identifica¬
rea tipului şi lungimii filmului. Citi¬
rea se face cu un senzor optic prin
reflexie, care este „plimbat" peste li¬
niile respective. De forma unui
creion, el conţine un LED a cărui lu¬
mină este focalizată într-un fascicul
foarte fin şi un senzor fotoelecţric.
Semnalul electric furnizat de senzor
(succesiune de impulsuri cu durate
diferite) este interpretat de un mi¬
croprocesor. Sistemul codului cu li¬
nii este practicat de altfel pe scară
mai largă, în operaţiile de manevrare
şi „evidenţă a produselor.
în sfîrşit, al patrulea cod, cu zone
•conductoare şi izolatoare electric,
serveşte la programarea automată a
aparatului fotografic în funcţie de
caracteristicile filmului. Vom insista
asupra acestui cod (numit uneori
„cod matrice") deoarece se răspîn-
desc tot mai mult aparatele desti¬
nate folosirii (exclusive sau nu) a fil¬
melor în casete codificate DX.
După cum sugerează numele, co¬
dul matriceal face apel la o matrice
de douăsprezece zone conductoare
sau izolatoare, aşezate pe două co¬
loane şi şase linii, aşa cum se vede
în figură. Pe desen s-a indicat nu¬
merotarea lor, de la 1 la 12, care în
realitate nu există pe casetă. Con¬
structiv codificarea se face realizînd
o suprafaţă metalizată conductoare
electric (argintie), care în unele por¬
ţiuni este acoperită cu un lac izola¬
tor (negru).
Aparatul fotografic destinat să lu¬
creze în cod DX are, în lăcaşul pen¬
tru casetă, un număr de ploturi de
contact. Teoretic sînt necesare
douăsprezece ploturi, dar în prac¬
tică se prevăd mai puţine, renunţînd
la o parte din informaţie. La introdu¬
cerea casetei codificate în aparat se
stabileşte o anumită configuraţie de
contacte între ploturi, care este in-
Cod perforat
GHEORGHE BĂLUŢĂ,
EUGENIA CÂRBUNESCU
\Cod matrice
terpretată de electronica aparatului.
Trei informaţii sînt stocate în co¬
dul matriceal al casetei:
1. Sensibilitatea emulsiei. Ea este
necesară sistemului de expunere
în 1983 firma Kodak Eastman a
lansat sistemul de codificare DX a
peliculei de 35 mm şi a casetei stan¬
dard destinate aparatelor fotogra¬
fice, Codificarea s-a făcut cu scopul
de a permite „citirea" automată a
caracteristicilor filmului în aparatul
de fotografiat precum şi în timpul
manevrării şi prelucrării peliculei în
laborator.
Sistemul DX cuprinde patru co¬
duri de marcare în sistem binar:
două pe peliculă şi două pe casetă.
Ele sînt ilustrate în figura alăturată.
Un prim cod, sub formă de perfo¬
raţii practicate pe capătul de înce¬
put al filmului (amorsă), indică prin
poziţia lor tipul şi lungimea pelicu¬
lei. Citit cu ajutorul unor senzori op¬
tici sau cu contacte, codul permite
automatizarea maximă a procesului
de prelucrare pe utilaje speciaiizate.
A! doilea cod, numit „secret" de¬
oarece este vizibil doar după deve¬
loparea filmului, este compus
dintr-o succesiune de mici Sinii
opace şi transparente dispuse pe
marginea peliculei. El indică tipul şi
sensibilitatea emulsiei, precum şi
seria (numărul şarjei). Codul este
repetat periodic de-a lungul filmului,
astfel că informaţia se păstrează
chiar în situaţia cînd capătul a fost
îndepărtat.
automată cu care este prevăzut de
regulă aparatul.
2. Lungimea peliculei încărcate în
casetă (numărul de cadre disponi¬
bil). La terminarea filmului aparatul
SENSIBILITATEA EMULSIEI
ISO/ASA
de la orice mercerie. O dată reali¬
zată, gentuţa îşi va dovedi cu priso¬
sinţă utilitatea.
avea un aspect mai plăcut. Urechea
de prindere se fixează prin interme¬
diul a două nituri, iar copca de prin¬
dere a capacului se poate procura
^ \i*Ă :
pentru accesorii
VIOREL OLTEANU
du-se ataşată la curea sau se poate
fixa chiar în locul unde se leagă cu¬
reaua aparatului de husa de protec¬
ţie. Gentuţa se poate executa din
piele, muşama, pînză de cort sau un
alt material rezistent. După tăierea
la dimensiunile din desen şi coase¬
rea gentuţei (de mînă sau la ma¬
şină), se taie materialul, rămas chiar
în apropierea cusăturii pentru a
Executarea gentuţei este la înde-
mîna oricui. Ea se dovedeşte utilă
pentru păstrarea unor filtre, baterii,
capace, piele de căprioară sau a ori¬
căror mici obiecte necesare oricînd
unui fotoamator. Gentuţa nu îngreu¬
nează aparatul sau manevrabilitatea
lui şi poate fi purtată permanent la
fotoapafat.. Prin urechea de prindere
se trece cureaua aparatului, purtîn-
Ing. VASELE CĂLSNESCU
Ca exemplu este redată imaginea
alăturată, obţinută prin plasarea
unor bijuterii (şiraguri, broşe, cer-
cei-clipsuri) pe o coală de hîrtie fo¬
tografică de mărime adecvată
(15x24 cm), aşezată pe planşeta
aparatului de mărit. Autorul a folosit
hîrtie color, obţinîndu-se o imagine
în tonuri de brun şi galben, cu unele
zone restrînse de alte culori dato¬
rate mărgelelor semitransparente,
colorate şi ele la rîndul lor. Nu s-a
folosit nici o corecţie de culoare.
Reproducerea alăturată s-a făcut
prin tipar la o singură culoare.
Expunerea hîrtiei fotografice se
poate face şi în alte condiţii de ilu¬
minare; important este ca aranja¬
mentul iniţial să fie realizat la iu-
Realizarea unor lucrări decorative
propriu-zise sau a unor motive de¬
corative destinate fotomontajelor,
compoziţiilor fotografice prin tehnici
speciale (suprapuneri, impresionări
multiple etc.) este posibilă pe cale'
fotografică folosind o metodă relativ
simplă, care nu necesită utilizarea
unui aparat fotografic.
Pe aceeaşi cale se pot realiza şi
lucrări de genul cărţilor de vizită, fe¬
licitărilor, copertelor pentru manu¬
scrise etc.
Principiul metodei constă în expu¬
nerea hîrtiei fotografice prin inter¬
mediul unor obiecte opace sau se¬
mitransparente care vor forma ima¬
gini decorative în urma unei prelu¬
crări de laborator normate.
TEHNIUM 1
WKKm
mKM
1111
mm
—
wBmHS
illilIBI
lillifililiii:
torită contrastului excesiv al subiec¬
tului.
Care este semnificaţia celor
douăsprezece zone conductoare/i-
(argintii), iar cu cercuri negre zo¬
nele izolatoare.
Se observă că nu este vorba de o
numărare clasică în sistem binar.
Contactele 2, 3 şi 4 indică, ele sin¬
gure, toate valorile „de bază“ ale
sensibilităţii: 25, 50, 100, 200, 400,
800, 1 600 şi 3 200 ISO/ASA. Astfel,
aparatele mai simple folosesc doar
trei contacte (plus cel de la capătul
coloanei) pentru a citi sensibilitatea
cu o aproximaţie satisfăcătoare cla¬
sei lor. Contactele 5 şi 6 măresc
precizia de indicare a sensibilităţii.
Menţionăm că unele camere,
atunci cînd primesc o casetă fără
cod DX, „simt" absenţa unui contact
electric între zonele 2 şi 4 şi consi¬
deră filmul de 100 ISO/ASA, valoare
căreia îi este specificată tocmai
această caracteristică.
în tabelul 2 se dau semnificaţiile
zonelor 8, 9 şi 10. Ele conţin infor¬
maţia privind numărul de cadre dis¬
ponibile pe film.
Contactele 11 şi 12 codifică latitu¬
dinea de expunere a emulsiei. Dis¬
tingem două situaţii, prezentate în
tabelul 3. Se consideră că filmul dia¬
pozitiv cojor admite abateri de ±1/2
treaptă de expunere, în timp ce ne¬
gativul color admite —1 pînă la +3
trepte. Se pare că aparatele fotogra¬
fice care să folosească efectiv
această informaţie sînt doar în sta-
avertizează fotograful sau are loc
blocarea mecanismului de transport
şi eventual rebobinarea automată a
peliculei în casetă.
diul de proiect. Camerele Nikon FA
şi Olympus PC, cu sistemele lor
AMP şi respectiv ESP de stabilire
computerizată a expunerii corecte în
funcţie de contrastele diferitelor re¬
giuni ale cadrului, prefigurează rea¬
lizările probabile aie viitorului.
Practic fotograful poate fi pus as¬
tăzi în situaţia de a utiliza o cameră
cu codificare DX în care se intro¬
duce o> casetă necodificată. Dacă nu
există posibilitatea de introducere
manuală a sensibilităţii în sistemul
exponometric al camerei, aceasta
nu poate fi folosită. Este posibilă
însă improvizarea unei etichete cu
codul matrice descris mai sus. O fo¬
lie de staniol cu dimensiunile 35x16
mm se lipseşte pe casetă la circa 13
mm faţă de fanta.de ieşire a filmu¬
lui, paralel cu aceasta. Zonele izo-
lante se realizează apoi prin'vopsire
sau prin lipirea unor fragmente de
hîrtie, conform tabelului 1.
In figură este reprezentată o ca¬
setă avînd codul matriceal al unui
film diapozitiv color de 64 ISO/ASA,
cu 36 de cadre. Restul codurilor au
numai titlu ilustrativ.
Pentru amatorii de istorie a tehni¬
cii fotografice, precizăm că primul
film codificat DX a fost VR 1000 Ko-
dacolor, iar primul aparat echipat cu
contacte pentru acest cod a fost
Pentax PC 35 AF-M.
NUMĂRUL
DE CADRE
NUMĂRUL ZONEI
NUMĂRUL ZONEI
LATITUDINEA
DE EXPUNERE
1/2 treaptă
zolatoare ale codului DX matriceal?
Totdeauna zonele 1 şi 7 (capete
de coloană) sînt conductoare (albe)
şi „servesc ca referinţă.
în tabelul 1 se prezintă combinaţi¬
ile de contacte pentru indicarea
sensibilităţii emulsiei. Cu cercuri
albe s-au notat zonele conductoare
3. Latitudinea de expunere a
emulsiei. La aparatele foarte preten¬
ţioase această informaţie serveşte la
luarea unei decizii de expunere de
către microprocesorul camerei. Se
urmăreşte exploatarea cît mai bună
a posibilităţilor de redare a detaliilor
din zonele sub sau supraexpuse da¬
lia se va transfera după revelare
pentru cîteva minute sau se va face
o revelare alternantă.
Expunerea hîrtiei este scurtă, de
ordinul cîtorva secunde. Ea se poate
găti imagini texturate. De exemplu,
se realizează un portret pe fondul
textura! corespunzător unei ţesături
(pînză de sac, etamină, perdea, dan¬
telă etc.). Evident,'developarea se
face după expunerea imaginii pro-
priu-zise, anterior făcîndu-se o
primă expunere a texturii.
De asemenea, procedeu! se pre¬
tează la unele trucaje.
mină de protecţie adecvată hîrtiei
fotografice folosite.
Pentru un control mai bun al ima¬
ginii, lîngă tasa cu revelator se va
clasa o tasă cu apă, în care fotogra-
face cel mai comod pe planşeta
aparatului de mărit sau sub o lampă
de birou.
De preferinţă se va folosi o hîrtie
cu gradaţie dură sau extradură sau
revelatoare contrast. După revelare
hîrtia fotografică urmează aceleaşi
etape ca în cazul oricărei prelucrări
normale (alb/negru sau color).
Prin acelaşi procedeu, cu timpi de
expunere foarte scurţi, se pot pre-
' CĂLIM STANCULESCU
ghiul obiectivelor''normale este de
50—60°, al obiectivelor grandangu-
lare de 85—105°, iar al teleobiecti¬
velor de 15—30°. Valorile sînt orien¬
tative, obiectivele speciale utilizate
în fotografia artistică sau tehnică ie¬
şind din clasa acestor valori. Pentru
comparaţie, unghiul de perspectivă
al ochiului uman este de 28° pe ver¬
ticală şi 37° pe orizontală.
Puterea de separaţie arată capaci¬
tatea obiectivului de a reda clar cît
mai muite detalii pe unitatea de su¬
prafaţă. Puterea de separaţie se de¬
termină cu ajutorul unor mire stan¬
dardizate. Aprecierea acestei carac¬
teristici a obiectivului, la nivelul
imaginii obţinute pe hîrtia fotogra¬
fică, trebuie să ţină cont şi de pu¬
terea de separaţie a emulsiilor foto¬
grafice utilizate, cît şi a obiectivelor
sistemelor de mărit.
Profunzimea cîmpului de claritate
(T) reprezintă domeniul din vecină¬
tatea subiectului de fotografiat ale
cărui puncte sînt redate pe negativ
cu o claritate stabilită. Profunzimea
cîmpului de claritate constituie o ca¬
racteristică intrinsecă a obiectivelor,
fiind determinată de distanţa focală
şi deschiderea relativă a obiectivu¬
lui. Claritatea este asigurată într-un
cîmp cu atît mal întins cu cît obiec¬
tivul are distanţa focală mai mică şi
cu cît diafragma este mai închisă.
Mai mulţi tineri cititori ne-au soli¬
citat informaţii despre mărimea şi
caracteristicle obiectivului fotogra¬
fic. Acesta constituie un sistem op-
tiG format din mai multe lentile, ce
permite obţinerea unei imagini cît
mai fidele subiectului fotografic.
Distanţă focală (f) este indicată pe
obiectiv în milimetri. La aparate de
format mic, 18X24, distanţa este de
obicei f = 50 mm, la aparatele de
format mediu, 60X60, distanţa focală
a obiectivului normal este de 85
mm. Obiectivele cu distanţa focală
mică se numesc grandangulare, iar
cele cu distanţă mare teleobiective.
Diafragma este de obicei plasată
în obiectiv şi ea limitează fluxul lu¬
minos. Reglarea deschiderii utile se
poate face automat sau normal. Şi¬
rul de notaţii 1; 1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8;
11; 16; 22; 32 exprimă dublarea sau
micşorarea în acest raport a nivelu¬
lui iluminării, deci şi a expunerii.
Luminozitatea (d/f) sau deschide¬
rea relativă maximă a obiectivului
exprimă raportul dintre diametrul
maxim al diafragmei şi distanţa fo¬
cală. Sînt folosite obiective cu len¬
tile avînd luminozitatea de 1/3,5...
1/2, atingîndu-se chiar valori apro¬
piate de 1/1.
Unghiul de cîmp este unghiul sub
care obiectivul vede cu aceeaşi cla¬
ritate întregul cîmp al imagini!. Un-
TEHNIUM 11/1987
\jS^W
Schema prezentată este recoman¬
dată ca amplificator pentru pick-up
cu doză piezoceramică, în varianta
mono., Amplificatorul este format
dintr-un etaj preamplificator VT1 (tip
pnp cu siliciu, de exemplu BG177),
după care urmează un amplificator
în care VT2=BC107, VT3=BD135, iar
VT4=BD136.
Alimentarea se face de la reţea şi
este comandată de contactul SA1 de
la pick-up.
MODELIST KONSTRUKTOR, 7/1987
rn “, r ^ 1
R14 180 ]
1 R11
XTÎ ]
J180
XT2j
î«*±
06%,
ItEPEjMblfKA
VT3 S HT815A
( A R J 2 ţL.C6 V «fe|
“ +58 RIO 2 , 2K LJ22 “pOMH*10B
* +-Î20
-108 îl _
VD2-VB5Î £
C4 VD1
= rî°i H M B!i lm KÎ814Â
C5 I» 56 1
07 SOOmKxIOB»
)MH"10B || I „ j
TîrtfMh
71 R"' 5
2 U100K
I4M «258 VU2-VÎI5
1 M2E,
j^J Ţ J |(4xjj22fi) 1
Starea bateriei de acumulator de
la autoturism poate fi afişată prin
două diode LED.
Cînd dioda VD5 este aprinsă, ten¬
siunea bateriei este sub valoarea
nominală (descărcare), iar cînd
dioda VD6 este aprinsă bateria este
încărcată.
Aceste două stări se stabilesc din
potenţiometrul RP1. Montajul func¬
ţionează atît la 6 V, cît şi la 12 V,
schimbînd valorile unor compo¬
nente. Astfel, pentru 6 V, R 1 =270 CI,
R 2 =470 H, R 3 =15 kO, R 5 =470 n,
RP! = 270 H, iar pentru 12 V,
R,=390 (1, R 2 =1 kfî, R 3 =18 kO,
R 5 =680 n, RP1 = 220 n. Diodele
VD1—VD4 sînt 1N4001, iar tranzis-
toarele BC107.
FRANKAMATEUR, 8/1987
Montajul este, în esenţă, un imita¬
tor al miorlăitului unei pisici, montai
ce. are la bază două circuite inte¬
grate, dar care poate fi construit şi
I cu elemente discrete atît în partea
de generare a semnalului (VT1), cît
şi în partea de amplificare.
rt UOk ci _
6,8 MK* 6.8MK**-E£y-
T/68 *i8B R515 ti
|7 t nu VU2 gj
VT/ KI98HT/6
R9
R6 15QK T
| m Himm j^CIO 220MKX/6B
6,8mk*/6B fc tox ]sAi
„ n 04,06 0,068 mk n f~Ţ
~22»K' rajHbHb-.
'"R/44 *4
09 cor .
6,8 mkv 98
■ .A 1
Particularitatea schemei constă în
faptul că această sonerie poate fi
acţionată din două locuri, sunetul
emis fiind specific pentru fiecare loc
, în parte.
Se folosesc un transformator de
sonerie obişnuit şi o sonerie.
Partea electronică de comandă
este compusă din tranzistorul
BD139 şi releul de 12 V.
RAD10TECHNIKA, 9/1987
_ 95 __
L 1 1 mr c j° t
•—« 5 . fi 4= QK-» 04 ° 7 C3 ^
..a !! + a,, mV Tei*
1 . * f
"C8 1
% wy
OAi 0(0
o4 o 7 C9 4 =
05 o 6 +
K SA! 1 K BAI
K SBK~)
TEHNIUM 11/1987
Misii
ROrnMX”-T3RS0V3STE
modern-
agreabil-
eeonomie
ILUMINATUL LOCAL, CU UN
CONSUM DE ENERGIE REDUS Şl
RANDAMENT SPORIT
lată numai cîteva dintre argumen¬
tele care vă recomandă noile tipuri
de corpuri de iluminat, realizate
recent la întreprinderea „ROMLUX"-
Tîrgovişte.
Pentru cei car© nu le cunosc încă
— o parte dintre ele se găsesc deja
în magazinele de resort ale comerţu¬
lui — menţionăm că este vorba de
corpuri de iluminat echipate cu tu¬
buri fluorescente miniatură (6 W,
respectiv 8 W), cu randament de
iluminare foarte bun, care asigură,
cu consum energetic redus, ilumina¬
tul local sau de ambianţă.
Ele sînt concepute într-un desjgn
modern, în casete din material,
tic, într-o gamă variată de culori.
Armătura metalică de b$£â
care sînt fixate piesele,pomponente
— este prevăzută cu orificii speciale
pentru agăţat pe perete. Capacul
corpului, din material plastic, înglo¬
bează şi dispersorul de lumină, realh
zat din tuburi de sticlă, într-un
aranjament estetic funcţional.
Corpurile sînţ construite în siste¬
mul clasic de alimentare, cu starter
şi drosei corespunzător puterii tubu¬
lui. îmbinarea armăturii de bază cu
capacul se face prin intermediul
unor şuruburi ornamentale cu cap
de plastic,- % iQ» ŞlUs
Văs prezentăm alăturat trei modele
care au deschis această serie nouă a
j jjjjar ilorlde iluminat economic,
Pentru infamii suplimentare pri¬
vind datele tehnice vă rugam să ,vă
adresaţi di rect..întreprinderii produ¬
cătoare.
Tensiune nomir
Putere 6 W .
Lampă tip M£P|
cu starter $Şj|£orp<
' Durata de funcţionare a lăm*
3 000 ore ' I j
%. Lumina echivalenta cu a unui bec
CM mcahdescenţâ de 25 W
Tensiune nominală 220 V-
Putere 8 W
Lampă tip MA-8-43 (dreaptă)
Durata de funcţionare a lămpii
3 000 ore
Lumină echivalentă cu a unui bec
cu incandescenţă de 40 W
Tensiune nominală 220 V~
Putere 6 W
Lampă tip MA-6-43 (dreaptă)
Durata de funcţionare a lămpii
3 000 ore
Lumină echivalentă cu a unui bec
cu incandescenţă de 25 W.
Str. GTmpulung nr. 121—jud. Dîmboviţa
Telefon : T5451 * Telex:
TEHNIUM 11/1987
tor astfel: C 23 = 47 rvF, C 24 = 8 200
pF, G 25 = 220 pF, C 27 = 4 700 pF.
GROZA GHEORGHE — Tg. Jiu
Verificaţi traiectul de aplicare a
semnalului sincro de la separator la
etajele baleiaj. Tranzistorul BFW16
se utilizează în etajul de ieşire,
dioda BA244 este pentru comutaţie
(20 V, 100 mA), BU209 admite un
curent mediu de colector 4 A şi are
o tensiune de străpungere colector
emitor de 1 700 V,
DE AC SEBASTIAN - Timişoara
Veţi primCrâspuns prin scrisoare.
BURGHER SEBASTIAN - Ploieşti
Nu deţinem schema solicitată. De¬
ocamdată programe nu.
NICOLESCU EUGEN - Craiova
Construiţi montaje la care aveţi
piese. Adaptările şi echivalările con¬
duc la nerealizareâ parametrilor.
CRISTI PAVEL — Bacău
Folosiţi pentru interconectare ca¬
blu bifilar ecranat.
BUDO MARIUS - Beîuş
Valorile componentelor televizoru¬
lui E47 sînt notate pe schemă.
POPOVICi DĂNUŢ - iaşi
Circuitele integrate la care vă re¬
feriţi sînt de producţie TI (S.U.A.).
PINDIC CONSTANTIN - TuScea
Sunetul asociat programelor TV
nu este stereofonic.
PETRESCU ALEXANDRU - Bucu¬
reşti
Plaja măsurătorilor se determină
experimental.
DUMITRA IULIAN - Tîrgovişte
Articolul la care vă referiţi consti¬
tuie un proiect de..absolvire de la Li¬
ceul „Electronica".
-CASA CORNEL — jud. Bihor
Certificatul de radiotelegrafist, vă
este util şi pentru obţinerea certifi¬
catului de .radioamator.
Au" fost deja'publicate în revistă
scheme cu circuitul 758.
IEREMJA IONEL —» Timişoara
Folosiţi fotodioda ROL21 sensibilă
în infraroşu; alte echivalenţe nu
există. >■:
LUPU LSVIU - laşi
Nu deţinem schema solicitată.
LEVENTE M. - Tg. Mureş
Antiparazitarea instalaţiei electrice
a autoturismului se face cu conden¬
satoare cuplate la toate generatoa¬
rele de paraziţi. Vă recomandăm să
vă adresaţi unui atelier ca sa facă
această operaţie. Nu antena sau re¬
ceptorul sînt defecte.
SEREDIUC VALERIAN, Brociina 811
— jud. Suceava, cod 5893
Doreşte să achiziţioneze colecţia
revistei „Tehniufn".
BARBĂLATĂ WSSRCEA — ]ud. Tele¬
orman
De la convertlzor se poate obţine
o putere maximă de 100 W.
PETCULESCU BOGDAN - Bucu¬
reşti 5
Vă invitam la redacţie,
BRĂTIANU MSRCEABucureşti
Dioda Zeh.er:' .este;'absolut "'nece¬
sară, : iar condensatoarele , electroli¬
tice trebuie să suporte 24 V.
■ : | v M
intre anod şi poartă se aplică un
rezistor de 200 li. în acest mod tiris-
torul trebuie să conducă.
NEACŞU DORIN - Vatra Bornei
Condensatorul Ceste polarizat,
are valoarea cuprinsă între 1 şi 5
mF/16 V; c 9 = 4,7 nF. Potenţiometrele
au valoarea 50 kll.
ILEANA MARIAN — jud. Dîmboviţa
O înfăşurare a motorului are înse-
riat condensatorul. Alimentarea este
cu 220 V.
VLĂDUŢ DANIEL — Tg. Jiu
Folosiţi un transformator de ieşire
de la orice tip de radioreceptor cu
tranzistoare.
ŞEBU ADRIAN — jud. Bacău
Pentru monitor se utilizează direct
semnal preluat de la detectorul vi¬
deo, eventual trecut printr-un ampli¬
ficator.
Un curs de- programare puteţi
urma la un club din localitate.
DUMBRĂVEANU MARIAN — Jud.
REŞTEA VICTOR - Oradea
Tubul EABC80 are rol de detector
MA, detector RAS şi amplificator
audio.
t_a televizor verificaţi transforma¬
torul de linii.
BOGDAN GHEORGHE — Turda
Tensiunea de ieşire este aproxi¬
mativ 1,4 U 0 .
Circuitul UL1211 are echivalent pe
LAI 201 (Sanyo).
Vom publica un preamplificator
pentru magnetofon.
ŢĂNCULETE MIOARA - jud. Argeş
Revedeţi colecţia. Vom republica
un alimentator 220 V/50 Hz.
MATEŞ FLORIAN - Bucureşti
Se aplică borna plus a ohmmetru-
lui pe anod şi borna minus pe ca¬
la televizor defectul provine din
etajul defiexie pe verticală (tub
PCL85 şi anexe). în casetofon tre¬
buie să citiţi valorile condensat oare-
CITiTORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFiLATE- :
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFiR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 84-66.
Tiji.wuî (.■Xi’i-Hini i.t
:tibiii:itui Polijjrrîlî*- C «s-, Sn ;\u :i
Redactor-şpf: irig. SOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILII MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr: Iz. ALEXANDRU MĂRCULiSCU
Prezentar ea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
Administraţia