ADRESA REDACŢIEI: TEHNIUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎMTEII MR. 1, COD 79784
OF. P.T.T.Igg SECTORUL 1, TELEFON 17 60 IO, INT.2059,1151
REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE G.C. AL U.T.C
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
ÎN CINSTEA ANIVERSĂRII
A 65 DE ANI DE LA CREAREA
UNIUNII TINERETULUI COMUNIST
şs A 30 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA
UNIUNII ASOCIAŢIILOR STUDENŢILOR'
COMUNIŞTI DIN ROMÂNIA ..pag.
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .
Detecţia MA cu distorsiuni
reduse
Protecţie
CQ-YO .
Din lucrările Simpozionului
naţional al radioamatorilor:
Transceiver TR4-SSB-CW
HI-FI .pag. 8-9
Reţele separatoare pentru
difuzoare
DIN LUCRĂRILE CONCURSULUI
„CONSTRUCŢII ELECTRONICE". ..pag. 10—11
Casetofon stereo
INFORMATICĂ ..pag. 12—13
Filtre pasive
Calculul transformatoarelor
AUTO—MOTO..pag. 14—15
Autoturismele Oltcit: Service
Dacia 1300: Accesorii
ATELIER .pag. 16—17
Sistem avertizor
Antenă Yagi cu element de
absorbţie
Telefon la boxe
PENTRU TINERII DIN
AGRICULTURĂ . pag. 18—19
Amenajarea unei ciupercării
FOTOTEHNICĂ .pag. 20—21
Şesizoare de prezenţă
încărcător pentru elemente
NiCd
REVISTA REVISTELOR . pag. 22
Sesizor de metale
Oscilator
Amplificator
Casetofon
PUBLICITATE .pag. 23
întreprinderea
MICROELECTRONICA
SERVICE .pag. 24
Radioreceptorul TRIASUN
(CITIŢI ÎN PAG. 6-7)
: : : ■■■ .
în cinstea aniversării a 65 de ani de la
crearea Uniunii Tineretului Comunist şi a
30 de ani de la înfiinţarea Uniunii Asociaţi¬
ilor Studenţilor Comunişti din România —
fapte elocvente de muncă, participare res¬
ponsabilă la îndeplinirea sarcinilor încredin¬
ţate tinerei generaţii de către Partidul Co¬
munist Român.
întregul tineret de la şantierul
NAVAL GIURGIU ANGAJAT
ÎN MODERNIZAREA PRODUCŢIEI
întreaga capacitate.
în halele uriaşe ale şantierului se
construiesc: împingătoare de
2 x 300 CP, 2 x 400 CP, staţii de
pompare plutitoare, barje de 1 000
şi 1 600 t, macarale plutitoare, nave
de„ pasageri pentru agrement.
în amplul proces de construcţie a
acestora un rol deosebit îl au tinerii.
Ei şi-au adus contribuţia la reorga¬
nizarea structurală a tuturor fluxuri¬
lor de fabricaţie şi la reducerea con¬
sumului de manoperă prin introdu¬
cerea pe scară largă a mecanizării şi
automatizării.
Procesul tehnic, apanaj al unei
noi epoci, constituie un cadru larg
de afirmare a potenţialului creator al
tinerilor. Comisia de creaţie tehni-
co-ştiinţifică din cadrul şantierului
naval a înregistrat o serie de împli¬
niri remarcabile, idei şi, bineînţeles,
realizări îndrăzneţe cu efecte econo¬
mice deosebite. Printre alte multe
lucrări subinginerui Marian An-
drone, preşedintele C.I.T.-ului, re-
Se împlinesc în această primăvară
65 de ani de la crearea Uniunii Tine¬
retului Comunist — moment hotărî-
tor, de uriaşă însemnătate în istoria
mişcării revoluţionare de tineret din
patria noastră.
în anii care au urmat, sub condu¬
cerea Partidului Comunist Român,
sub directa îndrumare a tovarăşului
NICOLAE CEAUŞESCU, tînăra ge¬
neraţie s-a angajat plenar, cu. abne¬
gaţie şi dăruire, în procesul de dez¬
voltare a societăţii româneşti pe co¬
ordonatele socialismului.
Pe întreg cuprinsul ţării tînăra ge¬
neraţie se pregăteşte să aniverseze
Poate pentru mulţi o navă finisată
şi lansată la apă înseamnă o navă,
adică un mijloc de transport de măr¬
furi sau pasageri. Dar pentru cei
peste 2 000 de lucrători, dintre care
peste 900 sînt tineri, o „navă în¬
seamnă mult mai mult. înseamnă
muncă, dăruire, căutare de noi solu¬
ţii, ataşament faţă de un lucru bine
făcut de care însă trebuie să te des¬
parţi.
Şantierul naval, care numără
peste 100 de ani, este considerat un
şantier modern, în plină dezvoltare,
mai ales datorită faptului că anul
1987 va marca darea în folosinţă la
marele eveniment cu deplină anga¬
jare patriotică, revoluţionară şi cu
maximă mobilizare a energiilor lor
creatoare. Din această amplă mani¬
festare nu fac excepţie nici tinerii
din judeţul Giurgiu. In cinstea aces¬
tor evenimente de seamă s-au orga¬
nizat o serie de acţiuni complexe de
muncă şi politico-educative cuprin-
zînd, printre altele, săptămîni record
în producţie şi calitate, sesiuni de
comunicări şi referate, simpozioane.
în acest primitor judeţ, în care
aproape 40% din populaţie sînt ti¬
neri, am fost oaspeţii Şantierului
Naval Giurgiu.
TEHNIUM 3/1987
marca realizarea de bază în acest
sens. Este vorba de vinciul de 10 tf
care intră în dotarea barjelor desti¬
nate exportului. Vinciul, în forma ac¬
tuală, cu volum şi greutate reduse şi
cu randament crescut, a fost conce¬
put şi proiectat în propriile ateliere
de proiectare echipamente navale.
La realizarea acestui echipament a
participat un colectiv format din trei
tineri utecişti, şi anume subinginerii
Viorel Toma, Mircea Mitea şi tehni¬
cianul Anton Neguţ. Mai mult, după
probele efectuate, vinciul de 10 tf a
fost testat şi de echipe din alte ţări.
Barjele dotate cu vinciul de 10 tf
sînt exportate acum în special în
R.S. Cehoslovacă. Noul vinci consti¬
tuie o invenţie care a adus mari be¬
neficii.
Un alt exemplu care confirmă cu¬
rajul tinerilor îl constituie dispoziti¬
vul de metalizare ce este folosit la
arborele portelice al navei, problemă
pusă şi rezolvată de inginerul Ion
Tălpeanu. Prin această operaţie
manopera se reduce cu cca 60%, se
elimină munca manuală şi se utili¬
zează o singură maşină-unealtă. De
altfel, nu trebuie să neglijăm şi alte
realizări, şi anume noua tehnologie
de turnare centrifugală a bucşelor
bimetale, reducîndu-se prin acest
procedeu cu 50% metalele nefe¬
roase.
Din multitudinea de activităţi com¬
plexe care preocupă pe toţi uteciştii
amintim recuperarea şi economisi¬
rea de materii prime şi materiale
prin croirea tipizată a părţilor meta¬
lice ale corpului navei şi gospo¬
dărirea cît mai judicioasă a energiei
electrice. Tînărul lăcătuş mecanic
de la atelierul mecanic şef Nelu Va¬
lentin Oprea şi Ion Pietriş de la
echipament naval spuneau că toţi
uteciştii din aceste ateliere sînt pre¬
ocupaţi să-şi îndeplinească cele
propuse. Concret, prin extinderea
mecanizării şi automatizării procese¬
lor de producţie, prin promovarea
pe scară largă a tehnologiilor mo¬
derne avansate se asigură o scur¬
tare a ciclului de fabricaţie în medie
cu 30—45 de zile pentru fiecare din¬
tre tipurile de nave care se constru- I
iese aici în şantierul naval. Prin in- 1
troducerea tehnologiei de sudură
automată şi semiautomată sub strat
de flux şi în mediu protector de dio-
xid de carbon la toate panourile de
tablă s-au putut realiza o reducere
de manoperă cu 20—25% şi o creş¬
tere a productivităţii muncii.
Tinerii de la Şantierul Naval din
Giurgiu se mîndresc cu multe şi fru¬
moase realizări. Ei întîmpină cea
de-a 65-a aniversare a U.T.C.-ului
cu fapte remarcabile. Din agenda lor
de lucru am extras, cîteva din anga¬
jamentele organizaţiei. Astfel se va
introduce o nouă metodă de fixare
automată a vatei minerale cu care
se căptuşesc şi izolează pereţii na¬
vei. De asemenea, vor avea în ve¬
dere rezolvarea problemei acetilenei
prin montarea unor supape de sigu¬
ranţă pe bateriile de distribuţie. Tot¬
odată, ei îşi propun realizarea unui
dispozitiv necesar introducerii unei
noi tehnologii la maşina de îndoit
ţevi.
Majoritatea tinerilor, ingineri, teh¬
nicieni şi muncitori, sînt antrenaţi în
modernizarea şantierului naval. Ast¬
fel ei contribuie cu entuziasmul lor
tineresc la punerea în funcţiune a
instalaţiei de transfer orizontal şi
vertical, numită impropiu
„Sincrolift". Acest proiect de con¬
cepţie românească pentru ridicarea
şi lansarea mecanizată a navelor
este o lucrare cu un grad de com¬
plexitate extrem de ridicat.
Tinerii utecişti de la Şantierul Na¬
val Giurgiu sînt .convinşi că, acţio-
nînd şi asigurînd implementarea şti¬
inţei şi tehnicii, asumîndu-şi noile
dimensiuni ale revoluţiei tehnico-şti-
inţifice, îşi vor îndeplini datoria de
revoluţionar, de comunist.
KRISTA FILIP
LA ÎNTREPRINDEREA „23 AUGUST":
ANGAJAMENTUL TINERETULUI —
PROMOVAREA NOULUI
Cîteva dintre cele mai reprezenta¬
tive realizări recente ale tinerilor din
cunoscuta întreprindere bucureş-
teană „23 August" sînt propuse pen¬
tru Expoziţia naţională de creaţie
tehnico-ştiinţifică, manifestare care
va reuni cele mai valoroase realizări
ale uteciştilor din întreaga ţară cu
prilejul aniversării creării organiza¬
ţiei revoluţionare a tinerei generaţii.
Exemplificăm cu concursul tova¬
răşului Marian Vereştiuc, secretar
adjunct al Comitetului U.T.C. pe în¬
treprindere: „Este vorba de supapa
de evacuare pentru motoare avînd
drept caracteristici tehnice utilizarea
unui material asimilat în ţară, cu im¬
plicaţii majore în reducerea importu¬
lui; autocamera utilizată pentru mo¬
toare tip May back, avînd drept prin¬
cipale caracteristici înlocuirea asam¬
blării prin filetare cu sudură prin
frecare. Este de menţionat că efi¬
cienţa economică este calculată în
economia de materiale cifrată la
două milioane de lei pe an. Printre
realizările recente se numără şi pis¬
tonul construit prin sudură cu fasci-.
cui de electroni între coroana de in¬
serţie de fontă şi corpul matriţat al
pistonului, a cărui asimilare este în
curs. Autorii acestor noutăţi tehnice
— ing. Amalia Dinescu, subinginer
N. Georgescu, inginer Carmen Dui-
nea — Tac parte dintre animatorii
promovării şi aplicării progresului
tehnic din cadrul Institutului de Cer¬
cetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehno¬
logică pentru Construcţii de Mate¬
rial Rulant".
Printre iniţiativele recente ale ute¬
ciştilor de la „23 August" se numără
organizarea „brigăzilor de export" —
în cadrul cărora se urmăreşte ridica¬
rea răspunderii faţă de calitatea lu¬
crărilor asumate în cadrul contracte¬
lor pentru export. De exemplu, la
turnătoria de fontă, tînăra ingineră
şi în acelaşi timp secretară adjunctă
a comitetului U.T.C.,Cristina Gociu
conduce o asemenea brigadă de
utecişti, urmărind, în primul rînd, în¬
cadrarea în normele stabilite a tutu¬
ror lucrărilor. Asemenea brigăzi se
fac remarcate şi în cadrul secţiei
forjă, acolo unde uteciştii semnează
prin calitatea muncii lor importante
componente destinate industriei ex¬
tractive.
Declararea unor săptămîni „re¬
cord" în producţie încă din primele
luni ale anului nu dovedeşte un spi¬
rit de întrecere festivist, ci, dimpo¬
trivă, implică mobilizarea tuturor
membrilor organizaţiei revoluţionare
a tineretului în îndeplinirea sarcini¬
lor de producţie, sarcini prioritare în
orice domeniu al producţiei bunuri¬
lor materiale, sarcini asumate în spi¬
ritul orientărilor formulate de secre¬
tarul general al partidului, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, la recenta
şedinţă a Comitetului Politic Execu¬
tiv al C.C. al P.C.R.
O altă iniţiativă, „Cuptorul tinere¬
tului", în cadrul turnătoriei de oţel,
are drept consecinţe alinierea per¬
formanţelor tinerilor muncitori cu
cele ale echipelor cu o experienţă
mai îndelungată în producţie.
Şi dacă în cadrul cabinetului teh¬
nic al întreprinderii s-au înregistrat
anul trecut 70 de propuneri de in¬
venţii şi inovaţii, precum şi peste
200 de raţionalizări, aceasta se dato¬
rează şi faptului că printre cei ce lu¬
crează aici se numără şi tînăra ingi¬
neră Doina Badea, una dintre spe¬
cialistele al cărei nume îl regăsim în
ediţii succesive ale sesiunilor de co¬
municări ştiinţifice, cu rezultate me¬
ritorii.
Concretizăm cu ajutorul tovarăşei
Doina Badea dintr-o multitudine de
exemple cîteva contribuţii semnate
recent dă tineri: perfecţionarea con¬
structivă şi dimensională la maşina
de strunjit locaşuri cilindri şi frezat
feţe aşezări chiulase (autor: ing. Flo¬
rin Dumbravă; eficienţă: 10 milioane
de lei); Adaptarea strungurilor se¬
miautomate pentru lucrul în ciclu
robotizat (autor: ing. Gabriel Aftodi;
eficienţă 300 000 lei/an).
Aniversarea a 65 de ani de la
crearea Uniunii Tineretului Comu¬
nist şi a 30 de ani de la înfiinţarea
Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Co¬
munişti din România este întîmpi-
nată şi aici, la întreprinderea „23
August" din Capitală, cu fapte de
muncă exemplare, cu realizări pe
măsura posibilităţilor organizaţiei
revoluţionare a tineretului, cu anga¬
jamentul ferm de a înfăptui la fie¬
care loc de muncă sarcinile şi orien¬
tările formulate de secretarul gene¬
rai al partidului, tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU, în magistralele cuvîn-
tări rostite la Plenara C.C. al P.C.R.
din decembrie anul trecut şi la şe¬
dinţa Comitetului Politic Executiv al
C.C. al P.C.R. din 30 ianuarie, adop¬
tate ca documente programatice ale
activităţii întregului nostru popor.
cAliim stAnculescu
UTECIŞTII D0LJEÎ ÎN PAS CSi 5MPI
REVOLUŢIEI TEHNICO-ŞTIINŢI
întreprinderea pentru Utilaj Elec¬
trotehnic Greu „Electroputere", înfi¬
inţată cu aproape patru decenii în
urmă într-una dintre cele mai îna¬
poiate zone industriale ale ţării, are
cea mai puternică organizaţie a
Uniunii Tineretului Comunist din ju¬
deţ.
Implicaţi în toate aspectele muncii
productive, de cercetare şi proiec¬
tare, membrii organizaţiei de tineret
întîmpină aniversarea a 65 de ani de
la crearea Uniunii Tineretului Co¬
munist şi a 30 de ani de la înfiinţa¬
rea Uniunii Asociaţiilor Studenţilor
Comunişti din România cu fapte
elocvente de muncă, mărturie a unei
înalte conştiinţe politice, a unui au¬
tentic spirit revoluţionar.
Primul nostru interlocutor, tovară¬
şul Ion Zamfir, secretarul Comitetu¬
lui U.T.C. pe întreprindere, ne spu¬
nea, nu fără un accent de justificată
mîndrie: „Organizaţia noastră nu¬
mără in prezent peste 5 200 de tineri
şi tinere care îşi regăsesc eforturile
de zi cu zi în munca creatoare de
bunuri materiale sau generatoare de
noi idei tehnice în toate unităţile în¬
treprinderii. Tinerii se află, de ase¬
menea, puternic implicaţi în proce¬
sul de modernizare a producţiei, de
introducere a tehnicii noi la toate ni¬
velurile sectoarelor. Dacă întreaga
pondere a produselor noi a repre¬
zentat în cincinalul trecut un pro¬
cent grăitor — 73%, în primul an al
actualului cincinal, procentul planifi¬
cat — 15% a fost depăşit deja cu
aproape 7%. Centralizarea anuală a
eficienţei economice a temelor re¬
zolvate de tineri a permis evaluarea
contribuţiei acestora în anul prece¬
dent la peste 20 milioane de Iei
(pentru 48 de teme)".
Nu este lipsit de semnificaţie fap¬
tul că în apropierea întreprinderii se
înalţă clădirea Facultăţii de Electro¬
tehnică, ai cărei studenţi şi specia¬
lişti colaborează strîns cu producţia,
ilustrînd grăitor un concept modern
al învăţămîntului românesc, integra¬
rea cu cercetarea şi producţia, ele¬
ment hotărîtor pentru ridicarea cali¬
tăţii atît a formării viitorilor specia¬
lişti, cît şi a integrării lor la locurile
de muncă. Numai în ultimii 3 ani în
„Electroputere" s-au integrat 236 de
ingineri absolvenţi ai învăţămîntului
superior din Craiova.
Ceva mai în „vîrstă", absolvent în
urmă cu cinci ani, tovarăşul inginer
Gheorghe Dinuţ, responsabil cu ac¬
tivitatea profesională, ne oferă cî¬
teva exemplificări ale participării ti¬
nerilor la introducerea noului în pro¬
ducţie, la reducerea importului, la
creşterea calităţii produselor pentru
export. Printre noutăţile de ultimă
oră se numără aparatul pentru mă¬
surarea temperaturii în infraroşu la
rotoarele maşinilor electrice rotative
(autori: Coste* Cărămidă, Viorel Co-
văsneanu, Adrian Jianu, Adrian Bur¬
tea), lucrare cu caracter de inovaţie
şi cu o eficienţă economică de
350 000 lei pe bucată.
Realizarea condensatoarelor pen¬
tru treceri izolaţie 52/123 kV (autori:
ing. Doru Nedelcuţ şi ing. Gheorghe
Oariţă) reprezintă, de asemenea, o
inovaţie cu o eficienţă ridicată — 1,5
milioane lei/an.
în curs de realizare este un echi¬
pament de temporizare/filtrare pen¬
tru foraj (autor: ing. Dumitru Ma¬
rian). Printre temele abordate cu
succes datorită competenţei şi dăru¬
irii tinerilor se mai numără: genera¬
tor de impulsuri cu fază comandată
pentru convertoare, echipament
electronic de comandă şi reglare
pentru locomotive electrice cu frî-
nare recuperativă, vagon de măsu¬
rări şi încercări locomotive.
Uar nu numai într-o organizaţie
mare realizările sînt elocvente. In
cadrul Oficiului de calcul al Consi¬
liului Popular Judeţean, organizaţia
U.T.C. numără doar 8 membri. Dar
şi aici contribuţia tineretului este re¬
levantă. Tovarăşa Eleonora Salari,
secretara organizaţiei U.T.C., ne
oferă cîteva amănunte: „Uteclstele
din cadrul Oficiului au contribuit
prin munca lor la depăşirea planului
economic cu 14%, la reducerea
cheltuielilor la 1 000 de lei cu 40 de
lei, la depăşirea realizării veniturilor
cu peste 13%“.
Şi aici prestarea serviciilor ce soli¬
cita mijloacele moderne de calcul
ale maşinilor de facturat-contabilizat
a avut în organizaţia de tineret un
element mobilizator în muncă. Aşa
cum ne declara şi tovarăşul ing.
Şerban Ghindeanu, directorul Ofi¬
ciului: „Uteclstele nu numai că Işl
fac pe deplin datoria In cadrul acti¬
vităţii profesionale, dar se numără şl
printre cele mal active în cadrul
campaniei de economisire a mate¬
rialelor şi energiei electrice, In reali¬
zarea şi depăşirea planului econo¬
mic, acţiuni ce se înscriu In obiecti¬
vele organizaţiei de tineret".
Fie mari, fie cu un număr mai re¬
dus de membri, organizaţiile de ti¬
neret din judeţul Dolj întîmpină cu
rezultate remarcabile aniversarea a
65 de ani de la crearea Uniunii Tine¬
retului Comunist şi a 30 de ani de la
înfiinţarea Uniunii Asociaţiilor Stu¬
denţilor Comunişti din România.
TEHNIUM 3/1987
3
m ur ei
A M A
licc
lâii
Despre distorsiuni se vorbeşte la
ora actuală, în general, în termeni
de zecimi sau chiar de sutimi de
procent. Acesta este cazul amplifi¬
catoarelor de audiofrecvenţă (AF),
unde distorsiunile pot fi relativ uşor
controlate şi măsurate, dar cu totul
alta este situaţia pentru etajele de
detecţie cu diode a semnalelor de
radiofrecvenţă modulate în amplitu¬
dine (MA), utilizate pe scară largă în
radioreceptoarele portabile. Carac¬
teristica pronunţat neliniară a diode¬
lor în vecinătatea pragului de con-
ducţie, precum şi utilizarea unor
tensiuni scăzute de alimentare (4,54-
9 V), care nu permit obţinerea unor
semnale de nivel suficient de mare
la intrarea în detector, fac adeseori
ca fidelitatea redării să fie intolera¬
bilă.
Bineînţeles, există diverse artificii
de modificare a detectorului clasic
cu diodă, care merită să fie cunos¬
cute (reamintite) deoarece ele con¬
duc la creşterea substanţială a linia¬
rităţii şi a eficienţei detecţiei. Pentru
a înţelege mai bine în ce constau
aceste modificări, să analizăm întîi
pe scurt situaţia detectorului clasic,
prezent încă în numeroase scheme
de radioreceptoare portabile.
:i î un ui
LASIC DE DETECŢIE
Semnalul de radiofrecvenţă modu¬
lat în amplitudine (eventual amplifi¬
cat de tranzistorul Ti) este aplicat
diodei detectoare D prin intermediul
înfăşurării L 2 a transformatorului de
cuplaj. Semnalul demodulat se regă¬
seşte la bornele rezistenţei R h de
unde este preluat printr-un grup se¬
rie C 2 —R 2 (eventual numai C 2 ) şi
aplicat potenţiometrului de volum P o
de la intrarea amplificatorului AF . 0
Condensatoarele Ci şi C 3 scurtcir¬
cuitează la masă componenta de ra¬
diofrecvenţă (purtătoarea RF), astfel
încît la bornele potenţiometrului ob-
tată în partea din stînga-sus a figu¬
rii. S-a mai presupus că, pentru un
anumit nivel de audiţie dorit, primul
tranzistor al amplificatorului de au¬
diofrecvenţă necesită un curent al¬
ternativ de bază de 30/uA vîrf la vîrf.
Cu potenţiometrul de volum dat la
maximum, aceasta impune aplicarea
unui semnal RF modulat (stînga-jos)
cu amplitudinea de cel puţin 0,52 V,
cea mai mare parte din această ten¬
siune fiind de fapt neoperantă (pra¬
gul de deschidere pentru dioda con¬
siderată este de cca 0,35 V).
Pentru a fi mai evidente distorsiu¬
nile introduse de circuitul de detec¬
ţie, semnalul RF a fost modulat cu
un semnal AF de formă triunghiu¬
lară. Atît din graficul teoretic din fi¬
gura 2, cît şi din oscilograma expe¬
rimentală prezentată în figura 3 se
observă că semnalul demodulat
(componenta AF obţinută prin de¬
tecţie) are o formă pronunţat distor¬
sionată în raport cu cel folosit la
modulare. Semnalul AF rezultat a
fost înregistrat „răsturnat", ceea ce
nu împiedică deloc comparaţia. în
partea de sus a oscilogramei este
redată forma semnalului RF
(430 kHz) modplat cca 80% cu un
semnal AF triunghiular (200 Hz).
' în practică distorsiunile nu sînt
chiar atît de exagerate deoarece
există obiceiul compensator de a
supradimensiona amplificatoarele
(cel de RF, înainte de detecţie, ca şi
cel de AF, de la ieşire) astfel încît o
audiţie normală să se efectueze cu
cursorul potenţiometrului de volum
într-o poziţie relativ joasă. Se în¬
cearcă astfel, pe de o parte, mărirea
nivelului semnalului RF de intrare,
iar pe de altă parte reducerea cu¬
rentului necesar pentru excitarea
amplificatorului AF, ambele în ideea
de a „oferi" diodei detectoare îp
permanenţă un semnal ale cărui am¬
plitudini să nu scadă sub pragul
diodei.
Din păcate, soluţia — şi aşa nee¬
conomică — nu este satisfăcătoare
în cazul undr coeficienţi ridicaţi de
modulaţie, cînd montajul din figura
1 poate oferi o detecţie cît de cît li¬
niară numai pentru valori ale rezis¬
tenţei R) mici în comparaţie cu va¬
loarea potenţiometrului P. Dacă se
procedează astfel, reducînd mult pe
Ri (P este dictat de schema amplifi¬
catorului AF), randamentul detecţiei
scade simţitor. în caz contrar, ten¬
siunea RF aplicată diodei de detec¬
ţie trebuie să atingă amplitudini
foarte mari (de ordinul a 10 V sau
chiar mai mult), lucru greu de obţi¬
nut cu tensiuni de alimentare joase,
după cum spuneam la început.
POLARIZAREA COMUNĂ DIG-
DĂ-TRÂNZISTOR
în figura 4 este prezentată o primă
variantă ameliorată de detecţie, deo¬
camdată fără potenţiometru de vo¬
lum. După cum se observă, dioda
detectoare este parcursă de curen¬
tul de polarizare a bazei primului
tranzistor din amplificatorul AF, de¬
terminat de valoarea rezistenţei R p .
Cunoscînd factorul de amplificare în
curent, /3, al acestui tranzistor (T 2 ),
putem determina valoarea necesară
a rezistenţei de bază: R,, = /3(V« —
V«—V D )/I f .
4
TEHNIUM 3/1987
f
Polarizarea comună face ca, în re¬
paus, dioda să fie parcursă de un
curent \ DO = \ao (fig. 5) şi prin ur¬
mare punctul ei median de funcţio¬
nare se află acum undeva ,în cotul
caracteristicii \d—Ud, deci peste
Costul ridicat al incintelor acus¬
tice de înaltă fidelitate, în special al
celor de putere mare, justifică pe
deplin preocupările constructorilor
amatori de a le echipa — atunci
cînd producătorul nu a făcut-o — cu
circuite suplimentare de protecţie
pentru cazurile accidentale ale unor
suprasolicitări periculoase (tensiuni
AF prea mari aplicate la borne, res¬
pectiv curenţi excesivi prin bobi¬
nele mobile ale difuzoarelor).
Există, bineînţeles, numeroase
montaje electronice, mai mult sau
mai puţin complicate, concepute
pentru protecţia amplificatorului AF
de putere prin limitarea curentului
absorbit de tranzistoarele finale.
Astfel de circuite oferă implicit o
protecţie eficientă a difuzoarelor,
dar prezintă dezavantajul că, făcînd
parte integrantă din amplificator, nu
pot fi „scoase" şi ataşate boxelor
pentru a le proteja pe acestea în ca¬
zul utilizării altor surse de semnal
AF.
O soluţie deosebit de simplă pen¬
tru protecţia difuzoarelor în sine
(prezentată recent în revistă) constă
în intercalarea unor siguranţe fuzi-
bile, corespunzător dimensionate,
pe traseul semnalului AF. Aceste si¬
guranţe se aleg în funcţie de pute¬
rea maximă P suportată de difuzor
(incintă) şi de impedanţa Z a aces-
tuia, avînd curentul nominal I =1/ P/Z
(unde 1 se exprimă în amperi, P în
waţi şi Z în ohmi). Această metodă
este eficientă, cu condiţia calibrării
bune a siguranţei, impunîndu-se
totodată utilizarea unor modele cu
fuziune rapidă. Chiar şi cu valori no¬
minale aproximative şi folosind mo¬
dele uzuale de siguranţe, procedeul
este suficient de sigur în ceea ce
priveşte protecţia incintei (nici bobi¬
nele difuzoarelor nu se ard instanta¬
neu şi exact lâ intensitatea maximă
reieşită din formulă), dar el ridică
un alt incovenient, anume acela de
a pune în pericol etajul final al am¬
plificatorului AF. Dacă o funcţionare
în suprasarcină poate fi periculoasă
atît pentru amplificator cît şi pentru
difuzoare, mai ales cînd este de du¬
rată mai mare, funcţionarea fără sar¬
cină, la anumite tipuri de amplifica¬
toare, este moarte curată pentru
tranzistoarele finale, din cauza am¬
plitudinilor exagerate pe care le ca¬
pătă în această situaţie semnalul AF.
Figura alăturată sugerează o altă
metodă relativ simplă (şi foarte răs-
pîndită) de protejare a difuzoarelor
la suprasarcină. După cum se ob¬
servă, difuzorul este racordat la bor¬
nele de ieşire ale amplificatorului
prin intermediul unei perechi de
contacte normal-închise (N.l.) ale
unui releu Rel. Comanda de anclan-
şare a releului este dată, cu prag
adecvat, tot de către tensiunea AF
de la ieşirea amplificatorului.
Aceasta se redresează prin puntea
P.R., se filtrează cu condensatorul C
după o prealabilă limitare în curent
(potenţiometrul P), tensiunea conti¬
nuă obţinută fiind aplicată bobinei
releului. Reglajul potenţiometrului,
care trebuie să fie bobinat pentru a
suporta curentul absorbit de releu,
se face în funcţie de tipul releului
folosit şi de pragul de putere de la
care trebuie să intre în acţiune pro¬
tecţia.
în mod normal, cînd difuzorul este
solicitat sub puterea lui nominală
(maximă), releul se află în repaus,
alimentînd difuzorul prin contactele
N.l. La atingerea valorii de prag a
puterii, releul anclanşează; contac¬
tele N.l. se deschid, difuzorul este
decuplat din circuit şi simultan ieşi¬
rea amplificatorului este racordată,
prin contactele normal-deschise
(N.D.) care se închid, la bornele
unei rezistenţe auxiliare de sarcină
R. Dimensionarea acestei rezistenţe
se va face în funcţie de puterea ma¬
ximă a amplificatorului pe care pre¬
conizăm să-î utilizăm, ca şi de impe¬
danţa de ieşire (respectiv impedanţa
difuzorului sau a boxei Z). în mod
normal se poate lua R « 1,5 • Z, dat
fiind faptul că această rezistenţă va
„funcţiona" ca sarcină fictivă numai
la semnale ce depăşesc pragul ad¬
mis de difuzor. Pe lîngă protecţia si¬
gură a incintei se obţine astfel şi o
protecţie parţială a etajului final,
pragul de conducţie. Dacă menţi¬
nem supoziţia celor 30 /uA vîrf la vîrf
necesari la intrarea amplificatorului
AF, constatăm car, pentru aceeaşi
diodă, este suficientă o amplitudine
a semnalului RF de intrare de cca
84 mV (aproximativ de şase ori mai
mică decît în cazul figurii 2 ), rezul-
tînd chiar un semnal AF sensibil mai
puţin distorsionat. „Forţată" la dis¬
torsiuni egale cu ale montajului din
figura 1 , varianta îmbunătăţită va
necesita amplitudini ale semnalului
RF.de intrare de cca 20 de ori mai
mici. Particularitatea montajului
constă în faptul că polarizarea dio¬
dei este în funcţie de curentul de
bază al lui T 2 . Dacă amplificarea în
curent a acestui tranzistor diferă de
valoarea considerată în exemplul
din figura 5 sau dacă o altă valoare
aleasă pentru R L impune modifica¬
rea curentului de bază, automat se
cere recalcularea rezistenţei R £ şi în
consecinţă polarizarea diodei îşi re¬
capătă o situaţie optimă.
Poate să pară ciudat faptul că în
acest montaj s-a folosit un conden¬
sator de cuplaj Ci de valoare mare.
într-adevăr, reactanţa capacitivă a
lui Ci trebuie să fie mică în raport
cu rezistenţa de intrare a etajului T 2
în audiofrecvenţă, deoarece circuitul
de polarizare a bazei, în alternativ,
se închide tocmai prin Ci, Li şi
sursa de alimentare.
O comandă manuală a volumului
este totuşi posibilă în acest caz ac-
ţionînd asupra nivelului semnalului
RF sau asupra tensiunii AF de la ie¬
şirea lui T 2 .
Cu preţul scăderii sensibilităţii,
distorsiunile acestui circuit pot fi re¬
duse simţitor prin introducerea unei
rezistenţe de contrareacţie (Rf =150
fi) în emitorul tranzistorului T 2 . Osci¬
lograma din figura 6 permite com¬
pararea tensiunilor AF de ieşire ob¬
ţinute fără (curba de sus), respectiv
cu contrareacţia (curba de jos).
Semnalul RF a avut aceeaşi formă
ca în figura 3, cu amplitudinea de
100 mV pentru situaţia fără contra¬
reacţie, respectiv de 1 V în cazul in¬
troducerii rezistenţei de contrareac¬
ţie R & Scăderea sensibilităţii este
compensată în parte prin creşterea
rezistenţei de intrare a etajului de
detecţie, ceea ce permite o reajus¬
tare a poziţiei de priză pe bobina Li.
AMPLIFICAREA COMPONENTEI
CONTINUE DE DETECŢIE
Montajul din figura 7 este prevă¬
zut cu rezistenţă de contrareacţie în
emitor şi cu polarizarea bazei pri¬
mului tranzistor din amplificatorul*
AF prin divizor (R : , R 2 ). Cum circui¬
tul de comandă a bazei se închide
acum prin rezistenţa echivalentă
a acestui divizor, R, || R 2 (mică în
raport cu rezistenţa de intrare a lui
Ta), folosirea unui condensator Ci
de valoare mare (scurtcircuit în AF)
nu mai conduce la ameliorarea sub¬
stanţială a randamentului. în aceste
condiţii, componenta continuă a
semnalului demodulat intră aproape
în întregime în curentul de bază al
lui Ti Punctul static de funcţionare
pentru T 2 , stabilit din divizorul Ri
—R 2 , a fost ales pentru l t = 0,1 mA,
adică V, = +8 V. Valorile crescute
ale rezistenţelor R 3 , R 4 (de 10 ori
mai mari ca la montajul precedent,
completat cu contrareacţie) nu in¬
fluenţează negativ funcţionarea.
Oscilograma din figura 8 prezintă
semnalele de ieşire obţinute pentru
diverse tensiuni RF de intrare (am¬
plitudini de 0 V; 0,1 V; 0,3 V; 0,5 V
şi respectiv 1 V măsurate la bornele
lui R 2 ). Se observă că distorsiunile
sînt neglijabile (s-a folosit acelaşi tip
de modulaţie în triunghi), cu excep¬
ţia ultimei curbe, corespunzătoare
amplitudinii de 1 V, pentru care T 2
este uşor supramodulat. Fără să in¬
trăm aici în detalii, menţionăm doar
că tensiunea medie din colectorul
lui T 2 , care capătă în cazul acestui
montaj o plajă largă de variaţie,
poate fi utilizată pentru controlul
automat al amplificării în etajul RF
cu T 1 , astfel încît amplitudinea sem¬
nalului de la intrarea detectorului să
nu atingă pragul critic (puţin sub
1 V) de supramodulaţie.
Pagini realizate de fix. A. MARCULB8CU
prin creşterea rezistenţei sale de
sarcină.
Un exemplu numeric ilustrează
modul de calcul al elementelor im¬
plicate. Să presupunem că dorim să
protejăm un difuzor avînd Z = 8 fi şi
Pmax = 15 W. Putem lua aproximativ
R=1,5-8 O = 12 fi, alegînd un rezistor
(sau o combinaţie paralel echiva¬
lentă) cu puterea de disipaţie aco¬
peritoare de 20—25 W.
Acest ultim parametru nu trebuie
uitat, deoarece, în cazul cuplării di¬
fuzorului protejat la un alt amplifica¬
tor cu puterea mai mare, rezistorul
R se poate arde sau întrerupe, peri-
clitînd tranzistoarele etajului final.
De regulă însă, la anclanşarea pro¬
tecţiei se intervine prin reducerea
manuală a volumului de ieşire.
Pentru difuzorul ales, puterii ma¬
xime îi corespunde o tensi une
eficace la borne U ef = Ţ P • Z =
= l/l5 W • 8 CI => 11 V, respectiv o
valoare de vîrf a semnalului de la
ieşirea amplificatorului U “ 11 V •
• 1/2 15,5 V. Ţinînd cont de căde¬
rile de tensiune în direct pe diodele
punţii (cca 1,5 — 2 V) şi pe rezis¬
tenţa de limitare P, ca şi de filtrajul
slab, deducem că putem folosi un
releu cu tensiunea de ancianşare
fermă de cel mult 9 V. Vom folosi,
de exemplu, un releu de 6 V/500 fi,
pentru care poziţia de reglaj a po¬
tenţiometrului P va fi orientativ la
jumătatea cursei.
TEHNIUM 3/1987
5
H m &; şg
DIN LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAŢIONAL
AL RADIOAMATORILOR — CRAIOVA 1986
CONSTANTIN TUDOSIE,
YQ7AOT
La lucru în telegrafie se alimen¬
tează borna CW şi intră în circuit
cuarţul de 502,7 kHz.
MIXERUL 4 Şl AMPLIFICATORUL
PE EMISIE (fig. 10)
Mixerul 4 primeşte semnal din
media variabilă de la 6 -r 6,5 MHz pe
grila 1 a tranzistorului 40673, iar pe
grila 2 primeşte semnal din oscila¬
torul cu cristal, astfel încît la ieşire,
în circuitul acordat format din C,
CT, B4, CVA, se obţin toate benzile
în US de radioamatori.
La ieşire semnalul se culege prin
borna B5, cu un nivel de 0,3V RF şi
se aplică amplificatorului AMP cu
tranzistorul 2N3866. Acesta are cir¬
cuit acordat la ieşire şi este capabil
să livreze cca 2V RF pe toate ben¬
zile, suficient pentru un QRP de 3W
sau QRO de 100 W. în locul tranzis¬
torului 40673 se poate folosi monta¬
jul cu două tranzistoare BF256, iar
nivelul la ieşire nu suferă modi¬
ficări.
Condensatoarele CVA şi CVB s-au
obţinut dintr-un condensator de tip
„Mamaia", la care s-au scos plăci din
rotor şi stator după modelele arătate
anterior şi s-a obţinut în final o capa¬
citate de 51 pF.
Schimbarea bobinelor, cît şi a ca¬
pacităţilor C, CT se face cu un grup
de galeţi de 1 x 9 contacte, ce fac
parte din ansamblul comun al co¬
mutatorului de game.
Bobinele le-am executat după da¬
tele din tabelul 3. Acolo unde nu
este trimer, bobina are miez. Carca¬
sele sînt din PVC.
O atenţie deosebită s-a acordat
regimului de funcţionare al amplifi¬
catorului AMP pentru un regim li¬
niar fără distorsiuni. Valorile rezis¬
tenţelor din baza lui 2N3866 sînt
stabilite pentru un curent de repaus
de 28 mA la o tensiune de 12V.
GENERATORUL DE CONTROL
CW Ş! CALîBRATORUL (fig, 11)
Generatorul de control pentru lu¬
cru în telegrafie G.C.CW este con¬
fecţionat cu două BC107 şi intră în
funcţiune la apăsarea manipulato¬
rului. Semnalul se aplică la intrarea
amplificatorului AMP JF şi are o
frecvenţă de 950 Hz. El poate fi au¬
zit în timpul emisiei în cască sau di¬
fuzor.
Calibratorul CAL foloseşte un
tranzistor BF256 după o schemă
PIERCE, care livrează armonici la
ieşire.
In CAL am folosit un cuarţ de
mare precizie 100,000 kHz, iar în¬
treg montajul este închis într-o cu¬
tie metalică.
Şocul din drena lui BF256 este
bobinat pe o rezistenţă de 100H,
1W, la care după curăţare i s-au bo¬
binat 4 x 100 spire cu sîrmă de cu¬
pru de 0,15 email+bumbac.
AMPLIFICATORUL FINAL QRP
(fig, 12)
Semnalul din amplificatorul mul-
tiband din figura 10 trece la releul
RL3, care conectează fie amplifica- *
torul QRP, fie amplificatorul QRO.
Să urmărim semnalul pentru
QRP, şi anume prin borna D ajunge
semnalul în amplificatorul de
bandă largă cu 2N3866.
In colectorul amplificatorului gă¬
sim un tor bobinat de foarte bună
calitate cu raportul 1/4.
Secundarul torului de 5 spire se cu¬
plează direct cu primarul celui de-al
doilea tor ceva mai mare în diametru.
Raportul de cuplaj este 1/1.
In secundarul torului nr. 2 găsim
un bobinaj simetric de 2 x 15 spire
prin care se fac transferul de RF, cît
şi alimentarea bazelor tranzistoare-
lor finale de tipul 2N3375.
La ieşirea din finale găsim torul
nr. 3, cu un 0 de 25, bobinat cu trei
fire simetric.
Ieşirea din tor se aplică unui filtru
de bandă cu datele din tabelul 4.
Filtrul este comutabil pentru fie¬
care gamă cu ajutorul a doi galeţi
1 x 9 contacte, ce fac parte din an¬
samblul comutatorului de game al
transceiverului.
Fig. 21. Display
CDBm Baza da timp si circuitele de intrare
SxCDBW
Fig. 22. Display
Sistemul de comandă al numărătorului
— (£>
Fig. 23. Display
Numărătorul
TEHNIUM 3/1987
Un lucru foarte important a fost
stabilirea regimului de funcţionare
al tranzistoarelor finale 2N3375,
care în gol au un curent de 45 mA la
12 V şi 68 mA la 22 V.
Toate bobinele L se execută în
aer cu 010» cu sîrmă de 1 mm cupru
emailat.
Pentru reglarea filtrului de ieşire
al finalului QRP, am lungit sau
apropiat bobinele L, după caz.
AMPLIFICATORUL FINAL QRO
(fîg. îs)
El este format din două etaje: pre-
finalul PF şi finalul de putere PA.
Semnalul dirijat de releul RL3
ajunge la grila de comandă a
preamplificatorului şi este amplifi¬
cat la un nivel de cca 30 V RF pe
toate benzile.
Amplificarea acestui etaj se poate
regla din exterior de la un potenţio-
metru montat pe panoul frontal.
în circuitul anodic al preamplifi¬
catorului s-a montat un circuit for¬
mat din CV c , CT, C, B8 care se
acordă în banda în care se lucrează.
Pentru a elimina scurgerile de ra-
diofrecvenţă către sursele de ali¬
mentare am montat şocuri de radio-
frecvenţă S, construite după ur¬
mătorul rViodel: pe un bastonaş de
ceramică obţinut după curăţarea
unor rezistenţe de 10 kii/8W, s-au
bobinat 5 x 100 spire cu sîrmă de
0,15 izolată în email şi bumbac.
Semnalul cules printr-un con¬
densator cu mică din placa lui PF se
aplică la grilele de comandă ale fi¬
nalului de putere.
Pentru evitarea autooscilaţiilor
etajului de putere PA, am montat un
condensator de neutrodinare CN,
precum şi rezistenţe în circuitul gri¬
lelor de comandă.
Negativarea etajului PA poate fi
reglată dintr-un buton, în scopul
alegerii regimului de funcţionare, şi
anume: pentru un curent de repaus
zero, clasa C atunci cînd se lu¬
crează în RTTY şi un curent de re¬
paus de 50 mA pentru SSB sau CW.
Curentul anodic al PA-ului îl citim
pe scala „1“ a instrumentului de pe
panoul frontal şi tot pe acestă scală
găsim un semn roşu ce indică cu¬
rentul de pauză pentru lucru în SSB,
CW.
La ieşirea PA-ului este montat un
filtru Pi pentru o impedanţă 50—75
fi la antenă.
Tot la ieşirea spre antenă găsim
un divizor de tensiune RF şi un de¬
tector cu EFD 107, care transmite
tensiune continuă proporţională cu
semnalul de la ieşire către instru¬
mentul de pe panou. Nivelul de ie¬
şire se citeşte pe scala „RF“ a in¬
strumentului.
Pentru evitarea străpungerilor în¬
tre plăcile condensatorului de la ie¬
şirea filtrului Pi, atunci cînd se lu¬
crează în timpul ploilor sau al unei
atmosfere încărcate, am montat un
şoc între borna de antenă şi masă,
executat după descrierile ante¬
rioare.
Şocul SF este construit pe un
baston de sticlă şi are un bobinaj fa¬
gure progresiv începînd dinspre
anod cu 10 spire depărtate + 40 +
+ 80 + 120 + 240 cu sîrmă de 0,4
izolată cu bumbac.
Tuburile folosite sînt 6CL6 şi 2 x
6146, dar cu rezultate absolut iden¬
tice se pot folosi tuburile EL180,
EL84 şi 2 x 6P36, 2 x GU50.
Tensiunea de negativare şi de ali¬
mentare a ecranelor este stabili¬
zată.
Comutarea benzilor se face cu
doi galeţi de 1 x 9 contacte ce fac
parte din ansamblul comutator.
Bobina L de la filtrul Pi este con¬
fecţionată pe o carcasă cu diame¬
trul 0 40 mm.
Bobinajul se execută cu sîrmă de
cupru de 1,2 diametru, cu spirele
depărtate, astfel încît între axele a
două spire să avem o distanţă de 2,5
mm, iar numărul total de spire este
de 32, cu prize la spira nr. 11, 14, 17,
20, 24, 28, numărate dinspre an¬
tenă.
Legătura dintre ieşirea finalului
de putere şi această bobină se face
printr-un condensator de 1nF/3 000 V
care în continuare are o bobină cu
sîrmă argintată de 0 2,5 mm, ce are
6 spire pe un diametru de 25 mm în
aer.
COMUTATOARE Şl RELEE
Pentru alegerea modului de lucru
SSB, CW sau TEST se foloseşte un
comutator 5 x 3 ca în schema din fi¬
gura 14.
în poziţia TEST se introduce pur¬
tătoare continuu şi se face acordul
transceiverului în banda respectivă,
pentru un maxim de RF la ieşire
atunci cînd antena este cuplată şi
instrumentul este comutat pe RF.
După această operaţie se trece co¬
mutatorul pe SSB sau CW şi trans-
ceiverul intră automat în emisie la
„voce" sau „cheie".
(CONTINUARE ÎN NR, VIITOR)
TTTTI n_J
£*CDBW
£* 730-6002 (H23)
Fig,2A.Dispiay
Sistemul de afişare a frecventei
O
xr
©
o rs=
o o Uz
© © ©
nnnn n
□□□□□ (T) G) (7)
© © ©*° © u
T7 u - *
3* m
Fig. 25. Voitmetrul digital
A *ALIM£NTAT0R
w,
5- Iz
6- afiş ar e Temi urii
7 ■ COMUTATOR DOMENIU te MĂSURARE
Fig. 26. Semnificaţia butoanelor
de pe panoul frontal
8= TR4-S5B-CW
8 - INSTRUMENT MĂSURĂ
3-CVA,B,C,
10- rulaj volum mic
u -filtru n ieşire
11- cv ilt
13- COMUTATOR BANDA
10- filtru n intrare
ÎS- MOD DE LUCRU
11- EXCITAŢIE
n- resiaj frecventa nonitir
ie- atenuator
li- IA,RF,S
VOLUM AUDIO
VFOB
■COMUTATOR VFO-URI
A= TRk- 55B • CVJ
ALIMENTATOR
BORNA *11
BORNA +Î&
A NT QRP
ANT QRO
CONECTOR MAMA PENTRU ALIMENTARE
■MUFA MICROFON
MUFA MANIFULATOR/inREBiSTRARE ... . . .
mufarttv Fig. 27. Semnificata butoanelor
MUFA UN s _ _ . •
O O O
o o o o
0
si mufelor din spate
~u~
TT
TEHNIUM 3/1987
¥
M
REŢELE
SEPARATOARE
PENTRU DIFUZOARE
Ung. EMIL MARIAN
Montarea eficientă a difuzoarelor
în incinte acustice reprezintă una
din cele mai importante probleme
care trebuie rezolvată de construc¬
torul amator în vederea obţinerii
unei audiţii HI-FI. O incintă acustică
necorespunzătoare anulează toate
performanţele lanţului electroacustic
anterior, în ceea ce priveşte distor¬
siunile armonice, distorsiunile de in-
termodulaţie, randamentul şi liniari¬
tatea caracteristicii de intrare-ieşire
în banda de audiofrecvenţă. în.do¬
meniul construcţiei difuzoarelor
s-au efectuat progrese spectacu¬
loase, atît în privinţa materialelor fo¬
losite, cît şi a concepţiei tehnice.
Firmele producătoare se străduiesc
să obţină pentru majoritatea para¬
metrilor tehnici valori apropiate de
cele optime, în condiţiile unor pre¬
ţuri acceptabile. în tabel sînt pre¬
zentate o serie de difuzoare româ¬
neşti produse de I. Electronică In¬
dustrială. Se observă că ele prezintă
performanţe comparabile cu cele
deţinute de produsele firmelor
străine. în urma unor cercetări labo¬
rioase, s-a ajuns la concluzia că
este foarte dificil de construit un di¬
fuzor care să satisfacă toate cerin¬
ţele calitative HI-FI în întreaga
bandă de audiofrecvenţă. Soluţia
practică este folosirea unor difu¬
zoare „specializate" pentru anumite
porţiuni din banda de audiofrec¬
venţă, astfel încît funcţionarea lor
concomitentă să „asigure o audiţie
corespunzătoare. în mod obligatoriu
construcţiile HI-FI impun un număr
de minimum două difuzoare, fiecare
dintre ele specializat în redarea unor
porţiuni din banda de audiofrec¬
venţă, amplasate într-o incintă acus¬
tică dimensionată corespunzător.
Majoritatea firmelor producătoare
de aparataj electroacustic preferă
construcţia unor incinte acustice în¬
chise, deoarece construcţia lor este
simplă şi cu parametri uşor de con¬
trolat. Pentru buna funcţionare a di-
fuzoarelor care sînt montate în in¬
cinta acustică, ele trebuie să pri¬
mească un semnal electric cu spec¬
trul de frecvenţă pentru care fiecare
a fost construit. în caz contrar apare
o funcţ-ionare total
necorespunzătoare. Astfel, dacă di¬
fuzorului destinat reproducerii spec¬
trului de joasă frecvenţă i se aplică
semnale electrice de înaltă frec¬
venţă, el constituie un scurtcircuit
pentru acestea. Frecvenţele înalte
nu vor mai fi redate, iar funcţionarea
difuzorului este necorespunzătoare,
deoarece apar distorsiuni de valori
însemnate (huruit, fîşîit etc.).
Dacă difuzorului destinat redării
semnalelor electrice de frecvenţă
înaltă i se aplică semnale electrice
de joasă frecvenţă, în mod sigur el
va fi deteriorat. Pentru funcţionarea
corespunzătoare a difuzoarelor, fie¬
care spectru de frecvenţă trebuie să
fie dirijat spre difuzorul specializat
redării lui. Acest lucru se face prin
intermediul reţelelor separatoare.
Ele reprezintă un ansamblu de filtre
electrice, astfel dimensionat încît să
permită împărţirea benzii de audio¬
frecvenţă în porţiuni bine stabilite.
în acest fel difuzoarele speciali¬
zate vor fi utilizate cu randament
maxim, fiecare dintre ele primind
semnalul electric cu spectrul de
frecvenţă predestinat. Dacă incinta
conţine două difuzoare, filtrele sînt
de tipul „trece-jos“ şi „trece-sus“,
iar dacă se folosesc trei sau mai
multe difuzoare specializate, filtrele
vor fi de tipul „trece-jos“, „tre-
ce-bandă" şi „trece-sus“.
Reţelele separatoare se deosebesc
între ele nu numai prin categoriile
de filtre pe care le reprezintă, ci şi
prin complexitatea schemei elec¬
trice. Cu toate că, teoretic, domeni¬
ile de lucru ale reţelelor separatoare
sînt bine determinate, în mod prac¬
tic apar şi zone de interferenţă. Prin
existenţa unor astfel de zone se
explică reproducerea simultană de
către cele două difuzoare a aceluiaşi
semnal electric. Acest lucru poate
FIG. 1: Reţea sepa¬
ratoare cu două benzi
de frecvenţă
L = 30 mH; C 10 \
Zq j = Zqî = 40; fo = |
= 2 000 Hz; A = 9,5
dB/octavă
FIG. 2: Incintă acus¬
tică de 40 W cu două
difuzoare R20026 şi
R20060.
Notă: botele sînt date
pentru volumul inte¬
rior al incintei.
FIG. 3: Construcţia inductan-f
ţei reţelei separatoare.
0,315 R 2 N 2
L = -- OH]
6Rm+9a+10b
TIPURI DE DIFUZOARE ROMÂNEŞTI (PRODUCĂTOR — I. ELECTRONICĂ INDUSTRIALĂ)
TIPUL
P22939 P22939A P22846A
WOOFER WOOFER WOOFER SQUAWKER TWEETER BOOMER BOOMER BOOMER TWEETER TWEETER
Zn [O] , ,
3
4
4
4
4
6,3
8
6
4
8
U [Hz]
28
28
39
—
-
50
50
50
-
-
Af [Hz]
50 -F 5 000
50 4- 5 000
30 -F 3 000
400 -F 5 000
2 000 -F 20 000
50 -F 12 000
50 -F 12 000
30 -F 3 000
2 000 -F 18 000
2 000 -F 18 000
THDmax [%]
3
3
3
3
3
-
-
-
-
-
M [kg]
4
4
1,8
0,9
0,67
-
-
-
-
DIMENSIUNI
0/h [mm]
0300/127
0300/127
0211/90
1 0137/102
080/35
0300/130
0300/130
0219/97 1
0106/47
0106/47
TIP
SUSPENSIE
ROLĂ
CAUCIUC
ROLĂ
CAUCIUC
ROLĂ
CAUCIUC
ROLĂ
CAUCIUC
CALOTĂ
MEMBRANĂ
CELULOZĂ
MEMBRANĂ
CELULOZĂ
MEMBRANĂ
CELULOZĂ
-
-
OBSERVAŢII
INCINTĂ
ÎNCHISĂ
(50 1)
■
INCINTĂ
i ÎNCHISĂ
1 (501)
1-;
INCINTĂ
ÎNCHISĂ
(30 1)
i—;--
LUCREAZĂ
CU FILTRU
C --= 40 mF;
|L = 1,2 mH
C = 6,8 /uF
|
1
i _
TEHNIUM 3/1987
rea
$ /27
</3M
771 ca j c 3 -1
- <ea~l .
_Q_ ;TiXl -
^ 3 [ ^ 4 ?-. - 7a / €,§ \ fyZ . H:^sr
\ Z/ «^=j=
I OJSnttt H2 ±
3.5JI
O, MZ7a, mOlmH
FIG. 5: Reţea separatoare cu trei benzi de frecvenţă.
z
z/
Z<2
JTJl
IH 1
ZS-
CI
cz
C 3
C4
/?/ HZ 1
/?3 1
R4
w
mH
mH
[. rr) H j
mH
[»F |
JL JX |
_a.
_Q-
3
1,S
\0,48
0,14:
50
20
<2,2
4 345"
0,2r4\
8 |
JLl
3 Q
\K
[0,26
0,12
40
46
6,8 1
4,7-
<*■ 3H/*j
4-8
0 +39
cu patru benzi de frecvenţi.
duce la distorsiuni apreciabile ale
semnalului sonor. Pentru a înde¬
părta acest neajuns, -reţelele separa¬
toare se dimensionează astfel încît
atenuarea la extremitatea spectrului
de frecvenţă transmis (frecvenţa de
tăiere f 0 ) să aibă o valoare cît mai ri¬
dicată. La incintele acustice care
conţin două difuzoare specializate,
pentru frecvenţele joase şi frecven¬
ţele înalte, se foloseşte frecvent re¬
ţeaua separatoare prezentată în fi¬
gura 1. Alegînd frecvenţa de separa¬
ţie a domeniilor de lucru (frecvenţa
de tăiere a filtrului), elementele
componente se pot dimensiona utili-
zînd formulele:
unde Z = impedanţa difuzorului; =
: 27r f 0 ; f 0 = frecvenţa de tăiere.
Aceste reţele asigură o separaţie
de 9,5 dB/octavă a semnalelor elec¬
trice din zona de separaţie a benzi¬
lor audio. în acelaşi timp acest tip
de reţea separatoare prezintă o im-
pedanţă de intrare constantă. Pentru
o frecvenţă de tăiere f 0 = 3.000 Hz şi
o impedanţă a difuzoarelor Z = 4 ii,
s-au obtinut valorile L = 30 mH, C =
10 mF.
Montajul a fost experimentat utiii-
zînd o pereche de difuzoare de con¬
strucţie românească, de tipul
P 23052 (WOOFER) pentru redarea
frecvenţelor joase şi R20060 (TWEE-
TER) pentru- redarea frecvenţelor
înalte, incinta are dimensiunile inte¬
rioare 500 x 360 x 250 mm, cu pere¬
ţii groşi de 20 mm. Modul de
amplasare a difuzoarelor pe panoul
frontal este prezentat în figura 2.
Pereţii din interiorul incintei (în
afara panoului frontal pe care sînt
montate difuzoarele) se capitonează
cu un strat de vată de cca 5 mm,
peste care se aplică un strat de bu¬
rete de cca 10 mm. Acest strat fo-
noabsorbant este fixat de pereţii in¬
cintei astfel încît să nu se desprindă
în timpul funcţionării , difuzoarelor
(cuişoare subţiri, la capătul cărora
există cîte o rcndea de cauciuc).
Bobinele din filtru se construiesc pe
o carcasă de tip mosor, utilizînd
pentru bobina] conductor de CuEm
cu diametrul minim 1 mm. Astfel,
bobina nu va introduce atenuări Sa
frecvenţele joase datorită rezistenţei
proprii a conductorului de bobinâj.
Pentru dimensionare se utilizează
formula: 2
_ 0,315 RmN?_ .
6Rm + 9a + 10b
unde L—în microhenry (>uH); Rm, a,
b —- în centimetri; cu semnificaţia
din figura 3; N = numărul de spire
Se porneşte de la o carcasă cu di¬
mensiunea „a“ existentă, apoi se es¬
timează dimensiunea „b“, din tabele
se preia numărul de spire N şi apoi
avînd cunoscută dimensiunea Rm se
calculează inductanţa L. Prin cîteva
încercări se stabilesc numărul de
spire şi dimensiunile bobinei. La
realizarea practică se adaugă cîteva
spire în plus şi, în urma măsurării
valorii, inductanţa L se ajustează co¬
respunzător.
O incintă acustică cu rezultate net
superioare în ceea ce priveşte fideli¬
tatea, randamentul şi obţinerea unui
minim de distorsiuni se obţine utili¬
zînd trei difuzoare specializate în re-
47 darea unor subbenzi din spectrul de
audiofrecvenţă. Majoritatea firmelor
străine practică următoarea împăr¬
ţire a benzii de audiofrecvenţă (utili¬
zată şi în această lucrare):
— frecvenţe joase: 30 4 700 Hz;
— frecvenţe medii: 700 4 5 000
Hz;
— frecvente înalte: 5 000 4 20 000
Hz.
Pentru construirea unei incinte
acustice de 40 W/4 fi se pot utiliza
următoarele tipuri de difuzoare ro¬
mâneşti:
— frecvente joase (WOOFER)
R20036 sau R20026A;
— frecvenţe medii (SQUAWKER)
R30130;
— frecvenţe înalte (TWEETER)
R20060.
Schema electrică a reţelei separa¬
toare cu trei căi este prezentată în
figura 5, concomitent cu tabelele în
care sînt înscrise valorile elemente¬
lor componente, în funcţie de impe^
danţa difuzoarelor (şi deci în fina'
impedanţa boxei — 4 fi sau 8 îl).
Construcţia practică a incintei
acustice utilizează un volum (inte¬
rior) de dimensiunile 720 x 360 x 310%
mm, iar pereţii sînt groşi de mini¬
mum 20 mm. Amplasarea difuzoare¬
lor pe panoul frontal ai incintei
acustice se face conform variantei
constructive prezentate în figura 4.
Elementele componente ale reţelei
separatoare se montează pe o piacă
de sticlostratitex placat cu folie de
cupru, avînd grijă ca sudurile, cu
cositor fludor, să fie deosebit de
robuste (terminale de cca 3—4 mm
ale componentelor reţelei separa¬
toare vor depăşi cablajul, acesta
avînd trasee groase de minimum 5
mm, cositorite). Placa cu compo¬
nente se rigidizează corespunzător
în interiorul incintei acustice, astfel :
încît vibraţiile aerului din interiorul ei
să nu provoace deplasarea compo¬
nentelor. Capitonarea pereţilor inte¬
riori al incintei acustice cu materia!
fonoabsorbant se efectuează ca la
exemplul prezentat anterior. Bobi¬
nele reţelei separatoare se constru¬
iesc utilizînd conductoare de CuEm,
cu următoarele diametre: LI —01
mm; L2 — 0 0,4 mm; L3 — 0 0,6
mm; L4 —0 0,45 mm. După monta¬
rea difuzoarelor şi a reţelei separa¬
toare se realizează conexiunile con¬
form schemei electrice.
Pgntru iiniarizarea caracteristicii
de transfer intrare-ieşire a incintei
acustice se pot modifica cu ■ 5%
valoarea rezistoruiui R-, şi cu 15%
valoarea rezistoruiui R s . Testarea
finală amplificator + incintă acustică
se face ia o putere de cca 25% din
cea nominală (în cazul incintei de 40
W, ia 10 W).
O incintă acustică ia care rezul¬
tatele funcţionale sînt deosebit de
bune se poate obţine utilizînd patru
difuzoare specializate în vederea re¬
dării unor porţiuni din banda de
audiofrecvenţă. Se foloseşte urmă¬
toarea împărţire a benzii:
— frecvenţe joase: f = 20 4 300
Hz;
— frecvente medii I: f = 300 4
1 500 Hz; .
— frecvente medii li: f = 1 500 4
6 000 Hz;
— frecvente înalte: f = 6 000 ~
20 000 Hz.
Schema electrică a reţelei separa¬
toare cu patru căi, împreună cu
elementele componente pentru in¬
cinta acustică de 40 W, cu impe 7
danţa 4 fl sau 8 O, sînt prezentate în
figura 6.
Se pot folosi pentru construcţia
practică aceleaşi tipuri de difuzoare
româneşti ca şi ia incinta acustică
cu trei difuzoare, avînd grijă însă ca
ele să fie sortate pentru acoperirea
eficientă a subbenzilor de frecvenţe
medii I şi II.
Incinta acustică are dimensiunile
interioare 800 x 390 x 340 mm, e-
tanşată şi capitonată în mod similar
ca în exemplele prezentate anterior.
Aceleaşi soluţii constructive se vor
adopta şi pentru placa cu elementele
reţelei separatoare. Difuzoarele se
amplasează pe panoul frontal al
incintei acustice într-un mod asemă¬
nător aranjamentului din exemplul
precedent. Testarea şi Iiniarizarea
caracteristicii de transfer intrare-
ieşire este obligatorie în vederea
obţinerii unor rezultate optime. în
acest sens se pot modifica valorile
rezistoarelor R 2 , R 3 , R 4 cu maximum
15% faţă de valorile prezentate. Bo¬
binele reţelei separatoare se confec¬
ţionează utilizînd conductor CuEm
cu următoarele diametre: LI — 0 1
mm; L2 — 0 0,9 mm; L3—0 0,45
mm; L4 —0 0,45 mm; L5—0 0,4
mm. Se precizează că la toate tipu¬
rile de incinte acustice prezentate,
conexiunile mufă de intrare — reţea
separatoare — difuzoare se reali¬
zează cu conductor multifilar cu
diametrul minim 0 2 mm.
TEHNIUM 3/1987
DIN LUCRĂRILE CONCURSULUI
"CONSTRUCŢII ELECTRON
ţă conform normelor C.E.I. se reali¬
zează în etajul echipat cu tranzistoa-
rele T 3 , T 4 , T 5 .
Pentru micşorarea zgomotului,
curentul de colector al tranzistorului
T 4 are o valoare foarte mică:
\cr = 12 n A.
De asemenea, din acelaşi motiv,
rezistenţa R 14 este şuntată în curent
alternativ de condensatorul C 6 , iar
curentul de colector al tranzistorului
T 4 este de cca 30 mA.
Cum amplificarea obţinută de pri¬
mul etaj (T 3 ) este destul de redusă,
rezistenţa de sarcină a tranzistorului
T 4 a fost conectată între baza şi
emitorul tranzistorului T 5 ; în curent
alternativ tensiunea de pe baza lui
T 5 este în fază cu cea de pe emitor
şi se obţine astfel echipotenţarea în
curent alternativ a rezistenţei de
sarcină a lui T 4 (conexiunea boot-
strap), a cărui amplificare se mă¬
reşte astfel de k ori şi ajunge la
aproape 60 dB, unde:
5-^-6 dB) este realizata de circuit!
oscilant serie P 41 —C 41 —L s ; semiri
glabilul P,, se va regla la următoari
valoare: P„ « 0,8 • P v
Grupul R 22 —C 13 elimină semnalel
din afara benzii audio, îmbunătăţirii
astfel raportul semnal-zgomot. 1
în cazul benzilor FeCr, Cr0 2> pr|
intermediul comutatorului electronii
realizat cu tranzistorul T 6 în m
nexiune inversă, se .asigură corecţii
corespunzătoare dictată de valoare!
reţelei R 23 — C 14 : r = R 23 Ci 4 = 1(îjrdj
Semnalul de ieşire se stabileşte I;
valoarea de 450 mV din semireglabl
Iul Pj.
Etajul realizat cu tranzistoaret
T-jp, T 1t amplifică semnalul audi
primit din sistemul Dolby (340 m\
pînă la nivelul necesar căştilor i
VU-metruiui, nivel care se obţine di
semireglabilul P 6 .
Pentru controlul nivelului de îrtri
gistrare şi redare a fost folos
VU-metrul existent în casetofoni
EM2001 (fig. 6). Acesta este formi
dintr-un amplificator logaritmic real
zat cu tranzistorul T-, şi piese
aferente, un generator de curei
realizat cu tranzistorul T 2 şi etaje
echipate cu tranzistoarele T 3 —;
care asigură comanda LED-urilof
Pentru obţinerea unui răspuns nrt
rapid, valoarea condesatoruiui C 2
fost micşorată de la 0,22 nF cît ei
în schema originală la 0,1 y-F.
Comutarea înregistrare-redare (K
se realizează cu ajutorul a doi
relee RM,: unul este folosit penti
comutarea capului magnetic, celălî
comută sistemul Dolby.
BAREU POPESCU,
Tumu-Migupsla
Casetofonul deck prezentat în cele
ce urmează a fost realizat folosind
caseta, sistemul mecanic de antre¬
nare, blocul de alimentare, VU-me¬
trul şi generatorul de ştergere şi
premagnetizare de la casetofonul
deck EM2001.
Caracteristici tehnice:
Viteza de deplasare a benzii: 4,76
cm/s.
Banda de frecvenţă:
30 (—7 dB) -r 15 000 (—4 dB): Fe 2 0 3
30 (—7 dB) -f 16 000 (—4 dB): FeCr
30 (—7 dB) 4- 16 000 (—4 dB): Cr0 2
Raportul semnal-zgomot:
52 dBA — Fe 2 0 3
55 dBA — FeCr, Cr0 2
îmbunătăţirea raportului semnal-
zgomot cu sistemul Dolby: 8 -MO
dBA
Tensiunea de intrare: 200 mV/500
klî
Tensiunea de ieşire: 340 mV
Schema casetofonului este pre¬
zentată în figura 1. Semnalul captat
de la capul magnetic (cca 0,18 mV)
este amplificat de etajul''realizat cu
tranzistoarele T 1( T 2 .
Acest etaj, realizat după schema
publicată în revista „Radio", nr.
8/1983, are faţă de un etaj de
amplificare realizat cu un singur
tranzistor următoarele avantaje:
— amplificare de două ori mai
mare (pe aceeaşi rezistenţă de sar¬
cină);
— micşorarea zgomotului propriu
cu, cca 2 dBA.
în plus, amplificarea (de cca 26
dB) se realizează pe o rezistenţă de
sarcină de valoare redusă (R 8 = 10
kfi); aceasta permite plasarea în
zona de zgomot minim şi a tranzis¬
torului din etajul următor.
Bobina L a capului magnetic
împreună, cu condensatorul Ci şi
capacitatea de intrare a preamplifi-
catoruluî (cca 100 pF) realizează un
circuit oscilant acordat pe frecvenţa
superioară a benzii audio (16 kHz).
Ridicarea caracteristicii de frec¬
venţă la frecvenţa de 16 kHz este de
cca 6 dB şi depinde de impedanţa
de intrare a preampiificatorului şi de
valoarea rezistenţei R 3 (valoarea din
schemă este optimă pentru capul
magnetic folosit — 3D24N.0.32).
Corecţia caracteristicii de frecven¬
(k Î5 = coeficientul de amplificare în
tensiune al tranzistorului T 5 ).
Reacţia negativă în curent conti¬
nuu realizată prin grupul P,— C 8 —
Ri8 asigură o bună stabilitate a
punctelor statice de funcţionare.
Caracteristica de frecvenţă este
dictată de reţeaua R 20 —C 9 —R 21 , cu
următoarele constante de timp:
r-t = R 21 • C 9 = 120 ms;
r 2 = R?n ’ Cg = 3 180 fiS.
O ridicare suplimentară a caracte¬
risticii de frecvenţă la 16 kHz (cca
/Soo
TEHNIUM
Jo,of& -£fQ -HO -20 -io o
c / } c/S
o#, afâ ~//o -3o - 2 o -(o o
1
-20
L. /
x
£
-VO
r
1
(So=-/0</G
(/o * -ZOeZi ?
Uo =-30t/S
r! ^
<j 0 * -fora
O'O /O O 200 STOG /0 S Z-/0* S-/0 5 fo*
La înregistrare, semnalul este pre¬
luat din divizorul R 47 — P 5 (din P 5 se
reglează nivelul de înregistrare) şi
amplificat de etajul realizat cu tran-
zistoarele T 12j T 13 .
Amplificarea etajului este dictată
de raportul rezistenţelor R 43 şi R 44 şi
este de cca 30 dB.
Preamplificatorul asigură un ra¬
port semnal-zgomot foarte bun şi o
rezervă de supramodulare suficient
de ridicată (limitarea apare la un
semnal de cca £ V, vîrf la vîrf).
Semnalul audio de la ieşirea siste¬
mului Dolby este aplicat amplificato¬
rului de înregistrare prin reţeaua
^ 26 —R 27 —Ci 5 şi divizorul P 2> P 3 , P 4l
care asigură optimizarea nivelului de
Înregistrare în funcţie de tipul benzii
folosite.
Caracteristica de frecvenţă în do¬
meniul frecvenţelor joase (o ridicare
de cca 4 dB la 40 Hz) este dată de
reţeaua R 29 —Ci 6 cu constanta de
timp t = 3 300 fis. .
Amplificatorul de înregistrare este
realizat în varianta cu sarcină dina¬
mică, permiţînd obţinerea unei impe-
danţe de ieşire mari, şi deci a unui
curent de înregistrare practic con¬
stant în banda audio.
Sarcina dinamică este realizată cu
tranzistorul T 8 , pe baza căruia prin
condensatorul C 19 se aplică tensiu¬
nea de ieşire.
Întrucît pentru componenta alter¬
nativă T 8 este repetor pe emitor,
datorită condensatorului C 19 tensiu¬
nea de pe emitor este practic egală
cu cea de pe bază şi deci circuitul
de emitor al lui T 8 va prezenta o
impedanţă de ieşire mare.
Amplificarea este realizată de tran¬
zistorul T g ; mărirea curentului de
înregistrare la frecvenţe înalte cu o
pantă de 6 dB/octavă este realizată
de circuitul L-,— C 23 (acordat pe
16.000 Hz).
în domeniul frecvenţelor medii,
corecţia este realizată de circuitul
R 3 7 C 22 , iar în domeniul frecvenţe¬
lor înalte o corecţie suplimentară
este realizată de grupul R 27 —C 15 .
în cazul benzilor Fe 2 0 3 , frecvenţa
de acord se micşorează la cca 15
kHz prin conectarea condensatorului
C 24 , realizată cu ajutorul comutato¬
rului electronic T 7 .
Semnalul audio este aplicat capu¬
lui magnetic prin intermediul grupu¬
lui R 33 —Ci 8 şi circuitului oscilant
L 2 —C 21 acordat pe frecvenţa genera¬
torului de ştergere şi premagneti-
zare.
Tensiunile măsurate pe rezistenţa
R, permit controlul curenţilor de
înregistrare şi premagnetizare
(punctul de masă al lui Rt se
conectează la punctul de masă al lui
R 3 J-
Amplificatorul de înregistrare per¬
mite ridicarea caracteristicii de frec¬
venţă la 15 kHz faţă de 400 Hz cu
cca 20 dB.
Rezerva de amplificare este foarte
ridicată dacă se are în vedere faptul
că limitarea semnalului apare la o
valoare de 18 V — valoare vîrf la vîrf.
Performanţele sînt sensibil amelio¬
rate de faptul că rezistenţa R 38 are o
valoare redusă (R 38 = 1,5 ktl); la
amplificatoarele obişnuite cu sarcină
rezistivă, această rezistenţă are va¬
lori mari, de 10 -r 18 Mi, pentru a
permite un curent de înregistrare
constant.
Generatorul de ştergere si pre¬
magnetizare este cel folosit în case-
tofonul EM2001.
Curenţii de ştergere şi premagne¬
tizare în poziţia Fe 2 0 3 se reglează
din P 10 şi P 7> iar în poziţiile Cr0 2 ,
FeCr din P 8 , P 9 .
SISTEMUL DOLBY B
Schema sistemului Dolby B. pre¬
zentată în figura 2 , provine de la un
casetofon japonez.
Acest montaj, deşi foloseşte un
număr mai mare de componente
discrete decît circuitele Dolby B tip
NE545B, NE546B, LM1011 etc., are
unele avantaje:
— este mai puţin zgomotos;
— permite o ajustare mai precisă
a nivelurilor de compresie şi expan-
dare;
— permite comutarea în regim de
filtru dinamic (DNL).
Sistemul Dolby B prelucrează
semnalul audio care are o frecvenţă
mai mare de 1 kHz.
Caracteristica de frecvenţă reali¬
zată în poziţia înregistrare este pre¬
zentată în figura 5.
După cum se observă, semnalele
audio de frecvenţă înaltă şi nivel
peste —20 dB nu sînt prelucrate de
sistem, ceea ce asigură evitarea
supramodulării benzii magnetice.
in poziţia înregistrare, caracteris¬
tica de frecvenţă a etajelor realizate
cu tranzistoarele T 1t T 2 , T 7 , T 8 este
liniară.
Caracteristica de frecvenţă din fi¬
gura 5 este asigurată de către etajul
auxiliar realizat cu tranzistoarele T 3 ,
T 4 , T 5 şi piesele aferente.
Semnalul de audiofrecvenţă de
nivel mic este amplificat de etajul
realizat cu tranzistoarele T 4 , T 5 şi
.prin divizorul R 31 , R 30 şi condensato¬
rul C 16 se însumează în fază cu
semnalul audio neprelucrat.
Etajul realizat cu tranzistorul T 7 şi
diodele D 5 , D 6 serveşte la comanda
pe poartă a tranzistorului T 3 , a cărui
funcţie de transfer depinde de nive¬
lul componentelor de înaltă frecven¬
ţă.
Pentru un semnal de intrare supe¬
rior pragului, tranzistorul T 3 este
deschis de tensiunea redresată şi
filtrată de grupul D 5 — Ci 4 —R 25 —D 6 —
C 5 şi deci semnalul de la ieşirea
limitatorului D 3 —D 4 este practic nul.
Caracteristica de frecvenţă, atît în
poziţia înregistrare cît şi în poziţia
redare, va fi liniară.
Dacă însă amplitudinea compo¬
nentelor de înaltă frecvenţă este sub
nivelul de prag, T 3 va începe să se
închidă, semnalul prelucrat de etajul
auxiliar se va însuma în fază cu
semnalul audio în poziţia înregi¬
strare şi în antifază în poziţia redare.
Pentru a se obţine o curbă de
răspuns liniară, tensiunea de ieşire a
compresorului (în emitorul lui T 8 )
trebuie să fie egală cu tensiunea de
intrare a expandorului (în emitorul
lui T 2 ).
Caracteristica de frecvenţă liniară
se obţine în cazul aplicării în poziţia
„redare 1 ' la intrare a unei tensiuni de
450 mV şi a unei tensiuni de 400 mV
în poziţia „înregistrare".
PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE Şl RE¬
GLAREA
Pentru a reduce la minimum ope¬
raţiile de reglare se impune respec¬
tarea valorii componentelor pasive
indicate în schemă; resistenţele, mai
ales în cadrul sistemului Dolby, vor
trebui să aibă o toleranţă de maxi¬
mum ±5%. Aceeaşi chestiune este
valabilă şi în cazul condensatoarelor
din circuitele de corecţie a caracteri¬
sticii de frecvenţă.
Rezistenţele folosite sînt de
O, 125—0,25 W, cu excepţia rezisten¬
ţelor R 25 , R 58 R 59 , R 60 , R 61 , R 53 , care
vor fi de 0,5 W.
Condensatoarele electrolitice vor
fi la tensiuni mai mari decît cele
indicate în schemă, iar C 2 şi C 18 vor
fi de preferinţă cu tantal.
Tranzistoarele folosite este bine să
fie cele menţionate în schemă, even¬
tual echivalente, dar obligatoriu din
■ categoriile de amplificare menţio¬
nate.
Pentru reglarea sistemului Dolby
(care se va face independent de
restul montajului), se procedează
astfel;
— se elimină condensatoarele C,
Şi C 12 ;
— pe sursa lui T 3 se reglează din
P, o tensiune de 2,5 V;
— se comută în poziţia „înregi¬
strare" şi la intrare (pe condensato¬
rul C,) se aplică un semnal de 400
mV cu frecvenţa de 5 kHz;
— tensiunea măsurată la ieşire
(pe condensatorul C 15 ) va trebui să
fie de cca 340 mV (diferenţele se vor
corecta din R 27 );
— se atenuează semnalul de in¬
trare cu 40 dB şi din semireglabilul
P 2 se stabileşte la ieşire o tensiune
cu 30 dB mai mică decît cea măsu¬
rată iniţial (340 mV).
Următoarea etapă constă în regla¬
rea limitatorului în scopul obţinerii
caracteristicii prezentate în figura 4.
Pentru aceasta, în parale! cu R 33
se conectează milivoitmetrul de cu-
(COMTINUARE ÎN PAG. 15)
TEHN1UM 3/1987
FM,T«f m-Vi
Soluţie. Se introduc în calculator
comenzile: b,, pentru calculul unui
filtru trece-bandă, b pentru un filtru
de tip Butterworth, R, = 600; fi = 900
şi f 1 100-sînt frecvenţele pentru
care atenuarea semnalului devine
egală cu 3 dB, A, — 15, f = 800 şi
f1 200 reprezintă frecvenţele
pentru care se doreşte o atenuare
cu 15 dB a semnalului şi se alege or¬
dinul filtrului egal cu 3. Schema cu
valorile componentelor corespun¬
zătoare primei variante Calculate
este dată în figura 6.
în figurile 7a şi 7b sînt date carac¬
teristicile de atenuare tipice ale
Fiz. DP1AGOŞ FĂLIE
unui filtru Butterworth şi Cebîşev.
Un filtru de tip Butterworth prezintă
o caracteristică de atenuare mono¬
tonă în banda de trecere faţă de un
filtru de tip Cebîşev care are mai
multe ondulaţii.
Amplitudinea acestor ondulaţii
se caracterizează printr-o mărime
care se numeşte riplu, iar; în pro¬
gram este notată cu litera e. Banda
de frecvenţă a unui filtru de tip Ce¬
bîşev de tip trece-jos se defineşte
ca fiind numeric egală cu frecvenţa
maximă pentru care atenuarea fil¬
trului devine egală cu riplul. în ge¬
neral, filtrele de tip Cebîşev au flan¬
fc log f
ffg.7- a
curile mai abrupte şi prezintă o ate¬
nuare mai mare în afara benzii de
trecere faţă de un filtru de acelaşi
ordin de tip Butterworth.
Exemplul 4. Să se calculeze valoa¬
rea componentelor pentru un filtru
de tip Cebîşev avînd rezistenţa gene¬
ratorului şi cea a sarcinii egale cu
1 000 fl Banda de trecere a filtrului
trebuie să fie de la 0 la 3 500 Hz, cu o
atenuare de 40 dB la frecvenţa de
5 250 Hz. Riplul în banda de trecere
poate să aibă valoarea de 0,5 dB.
Soluţie. Se introduc valorile date
în program, fj, pentru un filtru de tip
trece-jos, t pentru un filtru de tip !
Cebîşev, 0,5 dB riplu; R - 1 000, f
3 500, A.. ■■■ 40 dB la frecventa f -
5 250. Rezultă n - 6,598. Introdu¬
cem n ■ - 7 şi obţinem frecvenţa pen¬
tru care atenuarea filtrului este
egală cu 3 dB: f(3 dB) ■ 3 563 Hz si
valorile componentelor pentru cele
două variante de circuit:
C, = 0,079 fi F; L.. ■ 0,05722 H; C =
0,12 juF; L.4 = 0,06113 H; C- = 0,12 n F;
U = 0,05722 H; C? = 0,079 U F: Li
0,079 H; C : = 0,05722 pF; L, = 0,12 H;
C., = 0,06113 n F; L< = 0,12 H; C. -
0,05722 IJ.F- L = 0,075 H.
—
Programul este conceput ca un
instrument de lucru pentru proiec¬
tanţii de transformatoare monofa-
zice cu puteri mai mici de 1 000 W,
realizate pe tola standard E+l (cu
ştanţare economică).
Atît rularea programului, cît şi
/ structură sa sînt foarte clare şi deci
nu necesită prea multe explicaţii.
Procedura de calcul (algoritmul) ur¬
măreşte destul de exact conţinutul
lucrării „Alimentarea radioreceptoa¬
relor şi televizoarelor", de Gh. Mity-
ko şi M. Ciucă, Editura Tehnică,
Ing. EUGEN VRABIE
1970.
Pentru a uşura sarcina utilizatoru¬
lui care ar dori sa modifice progra¬
mul'în conformitate cu propria ex¬
perienţă, numele variabilelor reflectă
direct semnificaţia lor. S-a prevăzut
posibilitatea de a utiliza programul
si pentru căzui cînd frecvenţa diferă
de 50 Hz.
Rularea programului se desfă¬
şoară pe etape; fiecăreia îi cores¬
punde un ecran pe display
(SCREEN) şi anume:
1. Se cere să se specifice frec¬
venţa de lucru şi dacă inducţia
aleasă este sau nu de 9 000 Gs.
2. Introducerea datelor de intrare
pentru bobinaje: tensiunea primară,
numărul de secţiuni (înfăşurări) se¬
cundare, precum şi tensiunea şi cu¬
rentul fiecăreia, densitatea de curent
(A/mm 2 ) admisibilă în înfăşurări şi
factorul de umplere al ferestrei îa
bobinare. Acesta din urmă (cuprins
între zero şi unu) trebuie ales de uti¬
lizator în funcţie de performanţefe
realizabile pe maşina de bobinat cu
care se va realiza înfăşurarea şi de
tipul de bobinare ales..
3. Se cer precizări legate de forma
secţiunii fierului (pătrată, dreptun¬
ghiulară, „pe lat" sau „pe lung"),
propunînau-se şi un tip de tolă re¬
zultat dintr-o primă căutare (itera¬
ţie).
4. Dacă nu se doreşte o formă pă¬
trată a secţiunii fierului se preci¬
zează tipul de tolă cu care se do¬
reşte continuarea rulării programu¬
lui.
5. Se recomandă utilizatorului ti-
podimensiunile normalizate de con
ductor emailat, rezultate dintr-un
prim calcul pentru fiecare înfăşu¬
rare.
6. Utilizatorul poate să confirme
propunerile din etapa precedentă
sau să precizeze diametrul conduc¬
torului pe care-l doreşte înlocuit cu
valoarea imediat superioară.
7. Sînt afişate datele finale de cal¬
cul ale transformatorului; numărul
de spire pe volt, curentul, tensiunea,
conductorul şi numărul de spire
pentru fiecare înfăşurare, tipul de
tolă, grosimea pachetului de tole
(numai dacă secţiunea sa nu este
pătrată), puterea în primar, randa¬
mentul şi curentul de mers în goi.
Se poate acum opta pentru un alt
tip de tolă, cu reluarea părţii respec¬
tive din program.
Pentru siguranţă programul veri¬
fică umplerea ferestrei la un coefi¬
cient de umplere de 0,85 din cel
propus de utilizator.
0>GO Tu 9
10 eOROER
PAPER 1:
I îi K
TT;Tl;Ss;ROKE .23609,50
16 let râpe ta=0
20 PRINŢ RT 2.21"CALCULUL UNUI
TRANSFORMATOR" ; RT 4,11; "PE TOLfl
""E.
40 BEEP ■ .05,0: PRINŢ RT 8 , 0" 1
. f = 50 Hz, Bmax = 9000 Gs'*: BE
EP .©5,10: PRINŢ RT. 10,0; "2. f =
50 hz, Brrsax o 9080' Gs"
50 BEEP .05,20:’ PRINŢ RT 12,9;
"3. f <> 50riz , Briiâx = 9000 Gs ** :
BEEP .05,30 PRINŢ RT 14,0.; "4.
f < > 50Hz , Brii ax < > 9000 Gs"
55 LET hmal.6
60 IF INKEY4=" I" THEN GO TO 90
0
70 IF INKEY ja"£" THEN GO TO £0
S0 IF INKEY $ =
THEN GO TO
90 IF INKEY5="4" THEN GO TO 40
00
100 GO TO 60
900 PRPER O: BORDER ©: CL5
903 lET f'recvenia=50: LET induc
1 1 a =9000
905 FOR i=0 TO 31
910 PRINŢ RT 0,1, INK 4;"B";RT
19 , i ; ,, 1" : NEXT i
915 FOR i=0 TO 19
920 PRINŢ ‘TNK 4; RT i,0;"l”;RT i
31;"i‘';flT i . 16; . NEXT i
925 FOR i=1 TO 17
930 PRINŢ RT 5,i; INK 4;"1"
940 NEXT i
945 FOR i=19. TO 30
950 PRINŢ INK 4;RT 7,i;: NEX
T i
960 INPUT "INTRODUCEŢI TENSIUNE
R DE PRIMAR.R TRRNSFORMRTORULU
I "iuprimar
962 IF UP rima r < =0 THEN BEEP .3,
-30: GO TO 960
965 PRINŢ INK 5;RT 1,2;"TENSIUN
E PRIMRR";RT 3,7; INK 3;uprimar;
"U"
970 INPUT " INTRODECETI NUMRRU.L
DE SECŢIUNI 5EGUNDRRE PE CARE IL
ARE" *"TRANSFORMATORUL DUS. <*10
**; secţiuni
9?£ IF secţiuni<1 THEN PRINŢ IN
K 6;RT 1012;"....SRU UREI";flT U
,2; "PE IENICERI", RT 14,2;"Sfi-I P
UN...": BEEP 1,-10: PRINŢ RT 10,
2; ** "; RT 12,2; "
"; RT 14,2; •: : GO
TO 970
975 IF secţiuni>=11 THEN PRINŢ
FLASH 1; INK 6;RT 10,2; "PREA MUL
TE";RT 12,2;"SECŢIUNI.";RT 14,2;
"MR RSTENIZEZI !": BEEP .1,2: PR
USE 100: BEEP .1,20: PRINŢ RT 10
,2; " " ; RT 12,2;"
" ; RT 14,2;" " : G
O TO 970
980 PRINŢ RT 6,1; INK 7;"TENSIU
NI CURENŢI";RT 7,5;"SECUNDAR"
965 FOR i*1 TO secţiuni
99© PRINŢ INK 6;RT S + i , li"U"; i i
"=";RT 8+i,10;"I"; i; : NEXT i
395 FOR jsl TO 17
996 PRINŢ INK 4;RT 9+sectiuni,J
; "1": NEXT J
1010 DRTR 1.28,1.6,2.0,2.5,2.6,3
.2,3.6,4,5,6.4
1015■DIM utsectioni): DIM i(sect
iunil
1020 FOR Jsl TO secţiuni
1030 PRINŢ RT 21,0; "U"; J; "a -CUÎ
": INPUT UCJ): PRINŢ INK 3:RT 8+
J,5;utj3;"U"
1040 PRINŢ RT £1,0;"I";j;"a ÎRÎ
": INPUT i t J 3 : PRINŢ INK 3;RT 84
J,14; i CJî ; "fi"
1050 NEXT j
1060 PRINŢ INK 6; INUERSE 1;RT 9
,20;"DENSITATE";RT 10,20;"DE CUR
mm
ENT"
1065 DIM t(34)
1070 INPUT INUERSE 0;"INTRODUCET
I DENSITATEA DE CURENTMfiXIM ROMI
Sfl (2., 5) -i:R/mrn23- "; densitate
1072 IF densitate<2 OR densitate
>5 THEN BEEP .4,-10: GO TO 107©
1074 PRINŢ INK 6;RT 18,21;densit
a te, " .R/mn>2"; PR INŢ INK 4;fiT 14,
io; mmmmMmm*'
1075 PRINŢ INK 5;AT 1,20; INUERS
E 1;"FACTOR DE";RT 2,21;"UMPLERE
" j RT 3/21; ••TEORETIC"
1076 INPUT "INTRODUCEŢI FACTORUL
DE UMPLERE Lfl BOBINARE (0..1)
•*.; umplere: PRINŢ INK 4; INUERSE
0; RT 5,23; urnp tere; " " : IF umptar
e > *1 OR umplere<40 THEN PRINŢ FL
RSH 1;RT 5,20;"PARDON ?": BEEP 1
,0: PRINŢ RT 5,20;" ": GO
TO 1076
1077 PRINŢ FLRSH 1; INK 1; PRPER
7;RT 15,20;"RUETI CEUR";RT 16,2
4; "DE" ; RT 17,21; "OBIECTAT*?" ; RT 1
8,23;"(D/N)"
1078 IF INKEY*s"d" THEN GO TO 90
0
1079 IF INKEY|="n" THEN GO TO 10
81
1080 GO TO 1076
1081 CLS : DIM e$(10,5): PRINŢ I
NK 6; FLASH 1;RT 11,5;"AI PUTINI
ICR R RBDRRE"; PRINŢ INK 5 ; RT 10,
"if..IAnli.IfciiFvFi 4;
PfiUSE 25
1082 PRINŢ_ INK 4; RT 11,5; "ŞŞT:. ti LE
LET i (3) ="E10":“uE7'f$74fs"E12.
5": LET e $(53 ="E14": LET eî(6)="
E16 : LET e*(7)*"E18": LET €<£(83
*"E20": LET «&(9)=“£25": LET t*(
103 ="E32"
1090 PRINŢ INK 4;RT 11,6;"I": LE
TEHNIUM 3/1987
. 1 , 0 :
10 REM
20 REM CALCULUL FILTRELOR
50 PRINŢ "*";ThE; 31;"*"
60 PRINŢ PROGRAM RERLIZ
FRLIE DRAGO5 1
11© PAU5E 60
120 CL5
130 LET am = 4
14.0 PRINŢ "INTRODUCEŢI URMĂTORI
I PARAMETRI"
ISO PRINŢ '"-introduceţi tipul
filtrului"''" trece jos ip"'" tre
ce sus hp"'" trece banda bp"
160 INPUT " ip/hp/bp ci
170 PRINŢ ' " -t i pu l r" i 11 ru lu i Bu
I I e r w o r t h b sau Tche bu che f f t "
ÎS© INPUT "b/t=";b$
190 IF b$="b" THEN PRINŢ '" *Bu
terworth*"
200 IF b$="t" THEN PRINŢ " *TCh
ebychef*": PRINŢ '"-ripiui in ba
n da INPUT "Ripiui in dB = " ;e:
PRINŢ e
ST© PRINŢ '"-rezistenta generat
or ului Rg"
220 INPUT "Rg ="; .r
230 PRINŢ " Rq=";r
24-0 IF C $ =" bP " THEN GO TO 360
250 PRINŢ '"-frecventa de taier
e _ f c" : INPUT "f C (HZ) ="; f: PRINŢ
270 INPUT "Amin(dB)=";Amin,"fs
290 IF C$="hp" THEN GO TO 33©
300 IF b$ = "b" THEN LET n =DEC (fim
in)/(2*LN (fs/f))
310 IF b$="t" THEN LET n=FN eIA
min)/FN b(fs/f)
320 GO TO 520
330 IF b$ = "b" THEN LET n=DEC(fim
in)/(2*LN (f/fs>)
340 IF b $ = "t" THEN LET n =FN e (A
min)/FN b ( f / f s )
350 GO TO 520
360 PRINŢ "-frecventa inferioa
ra fi si""" frecventa superioara
f 2"
370 INPUT " f 1 = " f 1 , " f2 = " ; f2
380 LET a=f1: GO SUB 1590
39© PRINŢ " fl = ";a$;
400 LET a = f2: GO SUB 1590
410 PRINŢ " f2 = "ia $;
420 LET f =SOR ( f 1 * f 21
430 LET asf: GO SUB 1590
440 PRINŢ " f fii = " a $ " '
450 PRINŢ '"-introduceţi atenua
rea minima Amin la frecventei
e fsl si fs2 "
460 INPUT "fiffi i n (dB) Amin : INP
UT "fsl (HZ ) =*• J f S 1, " fsă (HZ ) f" , fSc
470 prinţ " Amin (dB) = .; Amin f
s 1 = " ; fs 1" fs2=", FS2
480 LET fS=f*f/fSl-fSl
490 IF fs2-f*f/fs2<fs THEN LET
r s = f S 2 - f * f / f s 2
5S0 IF b$ = "b" THEN LET n =DEC(Am
in) / (2*LN ( fs/( f2-f 1) J )
510 IF b$ = "t“ THEN LET n =FN e (A
min)/FN b ( fs / ( f'2-f 1) )
520 PRINŢ " n = "; n
530 prinţ '"-introduceţi ordinii
1 fi Itrului n"
540 INPUT "n=";n: PRINŢ ” n=";n
550 DEF FN a(X)=INT (X*le4+.5)/
16 4
560 DEF FN b (X). = LN (X+SOR (x*x-
1) )
570 DEF FN C(X)=(EXP X+EXP -X)/
2
580 DEF FN d(X)*LN (C10t(.l*X>-
1) / (10t .3-1) )
590 DEF FN e(X)=FN b (SOR ( (10t(
. l*x) -1)/(I0t(.l*e)-1)))
600 DEF FN f (X) eCOSE (.(i/n) *FN b
(l/e))*f
610 DEF FH s (X) = (EXP X-EXP—UX)
... 610 >DEF FN s IX ) = (EXP X -EXP ( -x )
620 DEF FN t(x)=(EXP X 4EXP (-X)
! /( EXP x-EXP i -X) )
630 DIM q(12)
640 IF b:$ =" b" THEN GO TO 750
650 IF b$ ="t" THEN GO TO 340
660 LET i=r/(2tPI*f)
/ (2 *P I * f)
./ (2 * PI * f *r )
530 IF C $ = "Lp" THEN GO SUB 96
690 IF C $ ="hP" THEN GO SUB 11
700 IF C $ = "bp" THEN 60 SUB' 12
710 INPUT "intr . c ptentru at
calcul ",;a$
720 'IF a $ = "C“ THEN GO TO 120
730 STOP
740 PEM
750 REM Butterworth
760 REM
770 FOR i=1 TO n
780 LET q(i)=2*SIN ((i-.S)*RI
790 NEXT i
800 GO TO 650
810 REM
820 REM TOHEBYCHEFF
830 REM
840 PRINŢ '“ f (3dB) =";FILLED (
850 LET b=LN ABS (FN t(e*LN 1
4.0/LN (EXP 1)))
860 LET q =5INE(b/2/n)
870 FOR i=l TO n
880 LET a2=SIN f ( i - . 5 ) *PI /n )
890 LET b2=g*9+(ABS (SIN (i *P
900 IF i=l THEN LET q(
GO TO 920
910 LET q (i ) =4*al*aS
920 LET a 1=3 2
930 LET bl=b2
940 NEXT i
950 IF INT tn/2)=n/£
THEN LET rl=r/(ABS (
2) : PRINŢ "R l =” r l " :
960 GO TO 660
970 REM
980 REM TRECE JOS
990 REM
1000 GO SUB 1400
1010 FOR i=l TO n STE
1020 LET q=q(i): LET
1030 GO SUB 1450
GO SUB 1410
FOR i=i TO n STEP 2
LET q = l/q li) : . LET O=i
GO SUB 1510
IF i+l>n THEN RETURN
LET qsl/q(i+1): LET 0 =i
GO SUB 1450
PRINŢ : LPRINT : NEXT i
RETURN
REM
REM TRECE BANDA
REM
GO SUB 1410
LET a 1= f / ( f 2- f 1)
FOR i=1 TO n STEP 2
LET q=altq (i ) : LET 0 =i
GO SUB 1450
LET q = l/3l/q(i)
GO SUB 1510
PRINŢ
IF i+1>n THEN RETURN
LET qsaltq(i+l) : LET 0 =
GO SUB 1510
LET q = 1/a 1/q(i+1)
GO SUB 1450
PRINŢ
1360 NEXT i
1390 RETURN
1400 REM
1410 PRINŢ ”
,'ARIANTA 1" , "UARIANT
1430 RETURN
1440 REM
1450 LET a=q*C: GO SUB 1530
1460 PRINŢ "C";o;"; a $.
1470 LET a=q*L: GO SUB 1580
1480 PRINŢ "L";O; ": =, s
1490 RETURN
1500 REM
1510 LET a£q*L: GO SUB 1580
1520 PRINŢ "L";Oi "="; a $ ,
1530 LET a=q*C: GO SUB 1580
1540 PRINŢ "C"; o , ' ="; a $
1550 RETURN
1560 REM
1570 REM PRINŢ USItiG
1580 REM
1590 LET a*=STR* 3: LET aC=8
1600 IF a =0 THEN RETURN
1610 LET a 10 = a m-1
1620 LET a30=2.302565093
1630 LET a20=INT (LN ABS a/a
1640 LET a 40sEXP - (a 38 * (a 20-a
1650 IF ABS a2Q <a10+2 THEN . G
1708
1660 LET a =INT (a/a48+.5) /ex
30*a10)
1670 IF 320>=0 THEN LET a$=S
a+"E + "+STR*. a20
1680 IF a20 -;0 THEN LET a$=ST
+”E"+STR$ a20
1690 RETURN
1700 LET a=a4©*INT (a/a40+.5
1710 LET a $=STR$ a
1720 RETURN
i pute re=0
1108 PRINŢ INK 4;AT 11,7;"B": F
R k = 1 T O secţiuni
1120 LET putere=putere + (uU)*i (
) )
1130 NEXT K
1140 PRINŢ INK 4;AT 11,8;"»". _
T suprafcaicultola=l.l*SQR (put
re)*SQR (50*9000)/SOR (frecvent
♦ inducţia) _
1145 PRINŢ INK 4jAT 11,9;"l": -
T s u p r a f c a l cu 11 o ia ba K =s u p r a f c a l
u 11 o i a
1150 PRINŢ INK 4;AT 11,10;"l":
ET ia tu ra caicuitola=SGR (sup raf
a i c u 11 o l a)
1155 PRINŢ INK 4;AT 11,11;"»":
IM y(19)
1160 PRINŢ INK 4;AT 11,12;»
OR k = 1 TO 10
1161 RERD y (IO : NEXT L
1175 PRINŢ INK 4;AT 11,13;"»";
OR r -1 TO 7
1180 LET diferenta=iaturacaicui
o la -y c IO : IF d i f e r en ta <. 2 THEN
O TO 1220
1190 NEXT K
1200 FOR Ks8 TO 10
1202 LET di ferenta#iatura.cauui
o ia-y c io : IF diferentac.S THEN
O TO 1220
1203 NEXT K
1204 LET K =):.-!
122© PRINŢ INK 4;AT 11,14;"»":
ET Rf=K
1230 PRINŢ INK 4,AT 11,15;"!":
ET KfbaKsKf
1255 PRINŢ INK 4;AT 11,16;"»":
IM a (se c t i un i)
1256 PRINŢ INK 4; AT 11,17; "S":
IM d (secţiuni)
1260 PRINŢ INK 4 ; AT 11,18;"*":
FOR UI TO secţiuni
1270 LET a (IO =i ( k ) /densitate
1288 LET d (IO a (4/PI) *5QR 3(1)
1290 NEXT K.
1300 PRINŢ INK 4;AT 11,20;"■I":
DIM r (50) : DIM ftsectiuni)
1310 DATA . 05 ,.07,.1,.12,.15,.18
. . 2 . .22, .£5, ,28. .3, .35, .4, .45, .5
. .55, .6, .65, .7, .75,.8, .85, .9,V 95
, I. - 2.1.4,1.5,1.6,1'. 8,2,a.2.a.5
. 3
1320 PRINŢ INK 4;AT 11,22:"»": F
OR K =1 Ţ O 34
1330 RERD r (K) : NE.>7" k
1380 PRINŢ INK 4, AT 11.23: ' »" . F
O R Hal T O S e C tiU Hi
1390 FOR hal TO 34
1400 L ET tt) SS ( r (hi -d ( k .1 ) /di K ) : IF
U <0 AND AES Wi.SS THEN LET d(k) =
1410 NEX
1411 LET
-4-2 CLŞ ..PRINŢ FLASH C,AT 8,2,
i aEBuIE o iP.Hh !‘ÎH i. uRuRSfi" , AT 10
,2. "8 AU DENSITATE DE CURENT" ; AT
î3,10, "MAI MARE": STOP
•1413-NEXT k: • PRINŢ INK 4;AT 11,2
4;"» M . PRUSE 20
1414 BOR'DER 1: PAPER 1: CL5 : PR
îNŢ hj- 0 0 ; ;mmw.v.w.w. s .
W.V.W.V.VS ; AT' 20,0 , "V.W.'.W.
V.mV.VAVAW.V.V.‘."
1415 FOR i •= 1 TO 19: PR INŢ AT i ,0
; •••.“ ; AT. 1 ,31. -V’ : NEXT i
1416 PRINŢ INK 6,AT 6,6;"SE INCE
PE ITERAŢIA";AT 8.9;"CU'TGLA
4(kf bak);AT 12,6; ink. 5 •"dosit i
ŞA FOLOSIŢI" AT 14.6; "SECŢIUNE P
HTRhT A ?";AT 18,13;"D/N ‘'
1417 IF lNKEY S = "N" OR INKEY* = "n"
THEN LET patrat=0: GO TO 5000
1413 IF INK.E't" $=s"D" OR INKEY 4 = " d '
The N' L tT p atrat = 1 ; G o T O 142 0
1419 GO TO 1417
1420 i_ET i na 11 i me t r a f o = y ( k f
T supra f stas toia=y(k f )12
1421 CLS
1422 LET n r s Pireyo 11 = ( i 10 18
2) / (PI* 2 *in d uctia asuprafst
a*f recv e n ta)
1430 DIM n (sediun i +13
1431 let pu te re consuma ta = 1.
tere: LET curentprimar= p ute
suma ta /u p r i r»a r : LET se c t i u
primar =■ c u rent p r i ta a r / d e n s i ta
ET d i a m p r i ti) a r = (4 /p 1 ) *S0R s e
ef i rpri mar
1432 FOR k =1 TO 34
1433 LET w = (r- ( k ) -d i a ffi p r i fii a r
ffiprimar ; IF (w <0 hnd ABS w <:
OR W > 0 THEN LET d i a rit P C i rii 3 r =
LET indice = k: GO TO 1435
1434 NEXT k
1435 BORDER O: PAPER 0: CLS
1436 FOR i=0 TO 31
1437 PRINŢ INK 1; PAPER 7;A
;"V;AT 21 , i : next i
1438 FOR ial TO 20
1439 PRINŢ INK 1;. PAPER 7; A
;"%";AT i , 31; "*«” : NEXT i
1440 PRINŢ AT 2,2; INK 4,;“S
QSESC";AT 3,2;"URMĂTOARELE"
,2;"DIAMETRE DE";AT 5,2,"SI
E";AT 6,2;"BOBINAU:"
1441 PRINT INK 6;AT 8,2 ; dia
a r : LET 1 =0
1442 LET isi+1: PRINŢ INK 5
+ i , 2;d(i) : IF iasectiuni TH
TO 1445
1443 PRINŢ INK 6;AT ?+i,10;
) : IF i+1=S6 C tiuni THEN GO
45
1444 LET i=i+1: GO TO 1442
1445 PRINŢ INK 5,AT 8,16;"A
CEUR DE ",AT 1 0 ,16; "OBIECTA
";AT 12,16;"5IRMA ALEASA ?
K 3;AT 14,20;"D/N"
(CONTINUARE SN NÎY
TEHNIUM 3/1987
AU¥B - MSTB
MIDIilISIif ”
In figura 1 se prezintă elementele
componente ale rezervorului. în
care: 1 — rezervor; 2, 3 — conductă
de umplere; 4 — traducîor nivel
benzină; 5 — inel; 6 , 7, 8 — garnitură
inelară; 9 — capac protecţie; 10 —
buşon de golire; 11, 12 — conductă;
13 — buşon rezervor; 14 — cilindru
yală; 15, 16, 17 - colier; 18 -
agrafă; 19 — şurub; 20. 21, 22 —
rondelă; 23, 24 — piuliţă; 25 — sită
traductor; a — conductă de benzină
către pompă.
Conducta de legătură cu atmo¬
sfera, 12 , limitează variaţia depre¬
siunii din rezervor, pentru a evita
dezamorsarea pompei de benzină
(la alte tipuri de autoturisme,
această funcţie o preia buşonul re¬
zervorului, prevăzut cu o supapă de
aerisire). Pe rezervor este un orifi¬
ciu pe care se montează un obtura¬
tor, pentru introducerea traducto-
rului nivelului de combustibil.
— Traductorul nivelului de com¬
bustibil. Identic la ambele tipuri de
autoturisme, afişează instantaneu
— o dată cu „punerea contactului"
la nivelul indicatorului de combus¬
tibil din tabloul de bord — o anu¬
mită poziţie, în funcţie de cantitatea
de benzină din rezervor. Combusti¬
bilul aspirat de pompa de benzină
trece mai întîi prin sita traductoru-
lui, montată în rezervor. în poziţia de
minim sesizată de conducătorul au-
Or. ing. TRAIAEM CAMŢĂ
tomobilului prin aprinderea unui
bec într-un indicator amplasat in
bord, avertizează că mai există ben¬
zină pentru 40—80 km, în funcţie de
viteza şi condiţiile de rulare ale au¬
toturismului (oraş, iarnă ş.a.m.d )
— Sistemul de admisiune — re¬
ci rculare a aerului, gazelor arse şi
particulelor de ulei. Este o con¬
strucţie specifică motoarelor bo¬
xer, cu cilindri opuşi, răcite cu aer.
în figura 2 se dau în detaliu traseele
parcurse de aer, ulei şi gaze, în tim¬
pul funcţionării motorului (la Oltcit
Special), şi anume: 1 — filtru de aer
cu termostat; 2 — conductă între fil¬
trul de aer şi carburator; 3 — reni-
flard (gură de umplere); 4 — sosire
gaze şi ulei din carter; 5 — conductă
între reniflard şi baia de ulei; 6 —
conductă între separatorul de ulei
şi baia de ulei; 7 — conductă jojă de
ulei; 8 — conductă de acces al aeru¬
lui proaspăt; 9 — separator de ulei;
10 — conductă între separatorul de
ulei şi filtrul de aer; 11 — conducta
între reniflard şi separatorul de ulei.
— Pompa de benzină. La autotu¬
rismele Oltcit, pompele de benzină,
realizate la I.P.S.A.-Scorniceşti după
o licenţă GUIOT, asigură alimenta¬
rea carburatoarelor cu cantitatea
maximă de benzină necesară, men-
ţionîndu-se faptul că ele au o capa¬
citate de refulare de patru ori mai
mare faţă de necesarul impus de tu¬
raţia şi sarcina motorului. Din acest
ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE CARBURATOARELOR OLTCIT
Difuzor (corp II), în mm
Jiclor principal (corp I)
Jiclor principal (corp II)
Jiclor principal de aer (corp I)
Jiclor principal de aer (corp II)
Tub emulsor (corp I), cod
Tub emulsor (corp l|), cod
Jiclor de mers in gol
Jiclor de aer pentru mers în goi
Orificiu controlat prin şurubul de
îmbogăţire
Număr de orificii de progresiune
Injector pompă de repriză
Debit la o acţionare, în cm 3
Plutitor dublu din plastic, masa în g
Supapa de admisiune a combustibi¬
lului (poantou cu bilă), în mm
Clapeta de şoc: deschiderea ia por¬
nirea la rece, în mm (depresiunea)
Jiclor de mers în gol cu îmbogăţire
constantă (de CO constant)
Jicor de progresiune (by-pass, corp !l)
Jiclor econostat w '
Jiclor pneumatic de îmbogăţire
Orificiu calibrat retur la rezervor
Tip 26/35 CSIC
(Special)
J Tip 28 CIC
4 (Club)
Caracte¬
ristică
Repere
(fîg. 4)
Caracte¬
ristică
Repere
(f* 9- 5)
21
3
20
6
26
7
21
9
125 ± 5 *
24
100 - 3
27
130 ± 5
17
90 ± 3
22
120 ± 20
2
200 - 20
3
140 ± 20
9
180 20
12
1 F 4
1
P 5
4
2 A C
10
P 5
13
1
41 ± 5
29
50
190 r. 10
—
165
_
4
32
4
_
40 ± 10
5
55: 3
7
0,7 ± 0,15
—
0,8 ± 0,15
12,3
25
9,8 3
15
1,7
11
1,7
16
3,2 ±0,2
4
3,6 ± 0,2
34
_
30
2
—
—
35
11
. . — ■
—
170
32
—
—
40
41
_
90
-
Observaţie: valoarea unităţii de măsura „ep,Mizată în tabel: 1/100 mm
14
motiv, pompele au o fiabilitate
mare, funcţionînd chiar şi în cazul
uzurii unor piese, după o exploa¬
tare îndelungată. La autoturismul
Oltcit Special constructorul a pre¬
văzut şi o pîrghie manuală de amor¬
sare.
— Filtrul de aer. Este fabricat de
către I.M.P.S.-Buzău după o licenţă
MIOFILTRE, principial identic pen¬
tru ambele tipuri de autoturisme. în
figura 3 se dau părţile (piesele)
componente ale ansamblului filtru
de aer şi schema de montare a lor în
cazul autoturismului Oltcit Club: 1
— element filtrant; 2 — regulator de
aer; 3 — suport element filtrant; 4 —
clemă elastică; 5, 7, 8 — suport; 6 —
şurub pentru regulator; 9, 12 — ron¬
delă elastică; 10 — antretoază; 11 —
piuliţă fluture; 13 — conductă filtru
aer—carburator; 14, 23 — colier; 15
— conductă de acces aer cald; 16 —
agrafă; 17 — separator de ulei; 18 —
conductă separator de ulei—filtru
de aer; 19 — conductă separator de
ulei-jojă de ulei; 20 — conductă se¬
parator de ulei—reniflard; 21 — ra¬
cord; 22 — conductă aer proaspăt.
— Carburatoarele CARFIL care
echipează motoarele autoturisme¬
lor Oltcit sînt fabricate de către în¬
treprinderea nr. 2 Braşov după o li¬
cenţă SOLEX. Sînt diferite pentru
cele două autoturisme Oltcit, fiind
codificate astfel: 26/35 CSIC (Oltcit
Special) şi 28 CIO 4 (Oltcit Club). In
continuare se descriu unele parti¬
cularităţi constructive ale carbura¬
toarelor, necesare pentru cunoaş¬
terea lor:
a) Carburatoarele sînt dotate cu
doua corpuri, cu deschidere în
trepte a clapetelor de obturare a
amestecului carburant (clapete de
acceleraţie), creînd astfel posibili¬
tatea ca motorul să poată lucra la
regimuri joase cu consum mai mic
de benzină (funcţionează numai
primul corp), pentru ca atunci cînd
este nevoie de putere mare să se
deschidă şi cea de-a doua clapeta
b) Recunoaşterea celor două
corpuri se face astfel: la corpul I
sînt montate clapeta de şoc şi injec-
ţorul pompei de repriză; privit de
jos, după demontare, dacă se acţio¬
nează sistemul de deschidere al
clapetelor de obturare, se constată
că la corpul I clapeta se deschide
prima dată şi apoi cea de-a doua (la
corpul II).
c) Pe circuitul de mers în gol al
carburatorului, circuit ce debu¬
şează sub clapeta de obturare a
amestecului, este înseriată o su¬
papă (ventil) electromagnetică, care
ia „tăierea" contactului de aprin¬
dere a! motorului întrerupe circuitul
de mers în gol, pentru ca motorul sa
aspire aer în loc de amestec aer-
benzină.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 3/1987
HJSOLS 1300
ing. WLADSÎVI8F? TL8JĂ
Presa (dispozitivul) pentru tras ca- (1) împreună cu capătul planetarei
pătul filetat al planetarei în fuzetă, spre exteriorul butucului roţii,
în vederea fixării cu piuliţa autoblo-
cată exterioară, este destinată uşu- MODUL DE FOLOSIRE
rării operaţiei de montare a acesteia
la introducerea ei în partea canelată Cu fuzeta şi butucul roţii în poZi-
a butucului roţii. După potrivirea şi ţie de montaj se roteşte uşor rotula
introducerea părţii canelate a plane-- planetarei pînă cînd canelurile de pe
tarei în butucul roţii, în general, se axul canelat pătrund în canalele bu-
produce o biocare a acesteia, astfel tucului roţii. Se împinge planetara
încît partea filetată a planetarei nu cu mîna pînă cînd axul canelat se
depăşeşte nivelul exterior al butucu- blochează. Din această situaţie se
lui roţii, ca să poată fi trasă cu pro- trece la folosirea dispozitivului de
pria piuliţă de strîngere. tras planetara în fuzetă şi se proce-
Dispozitivul pentru tras capătul fi- dează în felul următor:
letat al planetarei poate fi folosit la — prin gaura cu caneluri a butu-
una din următoarele intervenţii: cului se introduce gulerul axului fi-
— înlocuirea planetarelor sau si- letat ( 1 ) pînă ce atinge capul filetat
meringurilor de planetară cînd pla- al planetarei;
netara se demontează; — cu ajutorul unei chei fixe de 10
— toate operaţiile ce necesită de- mm introduse pe capătul frezat al
montarea cutiei de viteze pentru axului ( 1 ) se roteşte axul în vederea
schimbarea plăcii de presiune, rul- înşurubării filetului din guler pe ca-
mentului de presiune, discului de pătul filetat al planetarei; se fac
ambreiaj, simeringului pentru priza circa 8 -HO rotiri complete;
directă; — se introduce bucşa de sprijin
— demontarea fuzetei pentru ( 2 ) pînă cînd aceasta trece puţin
schimbarea rulmenţilor, a discului peste gulerul axului ( 1 ) şi se sprijină
de frînă etc. cu partea frontală pe suprafaţa bu¬
tucului;
DESCRIERE — se introduce piuliţa hexagonală
(3) pe partea filetată a axului (1);
Dispozitivul pentru tras capătul fi- — cu o cheie fixă dnlOmm intro-
letat al planetarei în fuzetă, conform dusă pe pătratul axuiui ( 1 ) se ţine
figurii 1 , este format din axul cu gu- fix axul, iar cu o cheie inelară (fixă)
Ier filetat în interior (1) cu care se de 22 mm se roteşte piuliţa (3) pînă
prinde capătul filetat al planetarei în ce capătul filetat al planetarei este
vederea deplasării lui spre exterior, tras în exterior;
din bucşa de sprijin ( 2 ), care are rol — se slăbeşte piuliţa ( 3 ) şi se de-
de piesă de sprijin şi loc de intrare a şurubează axul ( 1 );
gulerului în timpul tragerii planeta- ’ — se introduc şaiba şi piuliţa cu.
rei, şi piuliţa hexagonală (3), care sistem autoblocat al planetarei şi se
prin strîngere deplasează axul filetat strîng pînă la poziţia finală.
(URMARE DIN PAG. 11)
rent alternativ şi se aplică la intrare experimental.
un semnai de 400 mV, cu frecvenţa Reglarea casetofonului va începe
de 5 kHz; se aduce cursorul lui P 1 în cu partea de redare. Se reglează
poziţia corespunzătoare unei ten- azimutul capului magnetic, folosind
siuni minime pe poartă, iar apoi se o casetă de bună calitate,
roteşte încet cursorul lui P t , în Pe un casetofon de bună calitate
sensul creşterii acestei tensiuni. se înregistrează un semnal de 400
Acţionînd asupra lui P t , tensiunea Hz la nivelul nominal de O dB.
de ieşire va creşte; cursorul lui P 1 se La ieşirea preamplificatorului, în
va roti pînă în momentul în care paralel cu condensatorul C 13 se
creşterea tensiunii de ieşire înce- conectează milivoltmetrul şi din se¬
tează — aceasta corespunde pune- mireglabilul P, se urmăreşte obţine-
tului M din figura 4. rea unei tensiuni de ieşire de 450
Se conectează apoi la loc conden- mV; semnalul la ieşirea din sistemul
satoarele C 4 şi C 12 şi cu aceasta Dolby va fi de 340 mV.
reglajul sistemului Dolby este Din semireglabilul P 6 se ajustează
încheiat. apoi nivelul 0 dB pe VU-metru.
Pentru funcţionarea în regim DNL, Circuitul oscilant L 3 —C 41 se acor-
semireglabilul P 3 se ajustează la cca dează pe frecvenţa de 16 kHz astfel:
200 O, valoarea exactă stabilindu-se — se aplică pe baza lui T 3 un
Fig. 3: Bucşa de sprijin; material OL 42
semnal de 5 mV/16 kHz; Operaţia se repetă în poziţiile
— se reglează miezul bobinei L 3 FeCr şi Cr0 2 , acţionîndu-se asupra
pentru un maxim al tensiunii de semireglabilelor P 3 şi P 2 ..
ieşire. Curentul de premagnetizare se
Bobina L 3 este de la magnetofonul reglează astfel:
Maiak 203, fiind marcată cu punct —în poziţia Fe 2 0 3 se înregi-
roşu; aceeaşi chestiune este valabilă strează separat două semnale, de
şi pentru L v 400 şi 12 500 Hz, urmărindu-se obţi-
Pentru reglarea în poziţia „înregi- nerea la redare a unor semnale
strare“ se procedează astfel: identice; egalitatea semnalelor se
— se acţionează K,; obţine acţionînd asupra lui P 7 .
— se conectează milivoltmetrul Semnalele audio vor avea nivelu-
între armătura negativă a lui C 18 şi rile de —20 dB (34 mV) sub nivelul
masă si se acordează circuitul osci- nominal de înregistrare.
lanţ L 2 —C 21 pentru un minim al Operaţiile se repetă pentru ambele
tensiunii alternative măsurate (bo- canale.
bina L 2 este de la magnetofonul In poziţiile FeCr, Cr0 2 se va regla
Maiak, fiind marcată cu punct curentul de premagnetizare pentru
verde). un răspuns egal la frecvenţele de
Circuitul L,— C 23 se reglează ase- 400 şi 13 000 Hz din semireglabilele
mănător cu circuitul C 41 —L 3 . P 9 şi Pio-
Se reglează P 7 , P 8 , P 9 şi P 10 în Caracteristica de frecvenţă în po-
poziţia mediană, se comută K 2 în ziţia Fe 2 0 3 pe o casetă AGFA—HD
poziţia Fe 2 0 3 , se fac cîteva înregi- este prezentată în figura 7.
strări de probă ale unui semnal de Performanţele casetofonului
400 Hz cu nivelul de 0 dB pe (banda de frecvenţă, raportul sem-
VU-metru (340 mV la ieşire) şi se nal-zgomot, renunţarea ia circuitul
reglează P 4 astfel încît să se obţină L 3 —C 41 —P t1 ) se pot îmbunătăţi sen-
la redare tot un semnal de OdB (340 sibil prin folosirea unui cap magne-
mV) pe VU-metru tic cu performanţe superioare.
TEHNIUM 3/1987
15
nează cheia C pe poziţia PORNIT
(cele trei contacte se închid) şi o
scoate din broască. Din acest mo¬
ment, pe parcursul a 5,5 s trebuie să
părăsească autovehiculul şi să în¬
chidă uşa UI (în caz contrar,, la
depăşirea timpului de 5,5 s alarma
acustică şi optică se declanşează în
mod automat).
2. La intrarea în autovehicul (DE¬
CONECTARE), după deschiderea
uşii UI, timp de 5,5 s proprietarul tre¬
buie să introducă cheia C în broască
şi să o rotească pe poziţia OPRIT
(cele trei contacte ale cheii se des¬
fac), situaţie în care comenzile de
alarmă spre tiristorul Thl sînt anu¬
late şi se poate trece la exploatarea
normală a autovehiculului.
Trebuie precizat de la început că
starea contactelor UI—U4, P.B., CP.,
P.F., P.S., r şi m este figurată în
schemă .în poziţie de repaus (uşă des¬
chisă — contact închis, uşă închisă —
contact, deschis).
Cheia C are trei contacte normal
închise, ret eu I M • are un contact
norma! închis m, iar releu! R are un
contact normal închis r. ■
Temporizatoarele T, şi «a sînt
concepute să lucreze cu, o întîrziere
de 55 s şi 5,5 s la o acţionare şi sînt
realizate cu /3E555.
Temporizatorul (tot cu /3E555)
este conceput sa acţioneze instan¬
taneu îa pornirea tensiunii de ali¬
mentare prin contactul 3 al cheii C.
în acest caz, timp de 5,5 s contactul
m ai releului M se deschide, după
care revine în poziţie iniţială normai
D au rolul de a realiza polaritatea şi
forma corespunzătoare impulsului
ce acţionează în poarta îiristcarelor
Thl şi Th2.
Schema electronică este alcătuită
din trei subansambluri funcţionale,
descrise în continuare.
a. Circuitul format din contactele
U2. U3, U4, P.B., C.P., P.F. şi P.S..
tranzistorul TI, .circuitul de formare
a impulsurilor de poartă D, tiristorul
de comandă a sistemului acustic şi
optic de alarmă Thl, temporizato¬
rul de 55 s cu întîrziere la închidere
şi tranzistorul T2 pentru acţionarea
releului R. ■
Dacă se închide urui din contac¬
tele sus-menţionate, se trimite un '
potenţial de masă pe baza tranzis¬
torului TI, pe,care îl aduce în regim
'de saturaţie. în acest caz, potenţia¬
lul de +12 V este trimis prin contac¬
tul cheie şi prin circuitul de derivare;;
în poarta tiristorului Thl.
Acesta se „aprinde" şi va acţiona;
asupra claxonului şi 'luminilor de
poziţie timp de 55 s, după care re¬
leu! R se -va atrage şi-şi va deschide
contactul normal ' închis . r. Des-
făcîndu-se, contactul r va întrerupe
alimentarea cu energie electrică a
circuitului A—K al tiristorului Thl,
ceea ce conduce • ia întreruperea
semnalului acustic şi ia stingerea
luminilor de poziţie ale autovehicu¬
le cazul cînd se forţează şi se
deschide uşa UI, alarma acustică şi
optică a S.A.A. se declanşează
după 5,5 s, indiferent dacă - se în¬
chide sau nu uşa UI, şi acţionează
în mod continuu pînă cînd se pozi¬
ţionează întrerupătorul basculant !
pe poziţia OPRIT (întrerupătorul
este dispus în habitaclul autovehi¬
culului şi este montat snîr-o poziţie
şi într-un ioc greu accesibile infrac¬
torului).
Deci semnalizarea optică şi acus¬
tică poate fi deconectată prin acţio¬
narea întrerupătorului basculant I.
Conectarea şi deconectarea S.A.A.
de către posesorul autovehiculului se
execută din interiorul acestuia în mcr¬
in materialul de faţă autorul pune
ia dispoziţia cititorilor un sistem de
pază şi alarmare al unui autovehi¬
cul, care funcţionează alimentat cu
energie eiectrică de la bateria acu¬
mulator a acestuia.
Sistemui antifurt auto, S.A.A., este
conceput să supravegheze perma-
r.ent ceie patru uşi ale autovehiculu¬
lui, Ui - , f B, ca¬
pota motorului, CM. parbrizul faţă
şi spate, P.F.,. P.S., iar în cazul în care
se;.-forţează pătrunderea în. autovehi-
cui prin .'unul dintre locurile mai sus¬
menţionate şi incluse în. sistemul de
supraveghere, se declanşează în
mod automat, alarma acustică şi op¬
tică a autovehiculului (se aprind lu¬
minile de poziţie şi sună claxonui
propriu). Acestea se declanşează
instantaneu ' şi . funcţionează neîn¬
trerupt 55 s, după care se opresc
automat doar dacă. a încetat (dis¬
pari s cauza ,e;.'eoţie. face uşa
UT- aţă stingă) sau pornesc din
itovehicul
ui aces-
în caz că se menţine în conţinu
ire. unui dintre contactele de ala:
nare închis (LED-ul L aprins
VAGI
a) Antenă Yagi cu 13 elemente.
b) Antenă . Yagi cu 13 elemente
element de absorbţie.
în urma unor îndelungate experi¬
mente ale lui G8SEQ s-a născut an¬
tena Yagi cu element de absorbţie.
Cu acest eiement neobişnuit con¬
structorul a reuşit să obţină un ra¬
port faţă-spate necrezut de mare,
aproximativ 78 dB, ia o antenă Yagi
de 2 m lungime cu 13 elemente. In
figura 1 se poate vedea influenţa
acestui element asupra caracteris¬
ticii de directivitate în planul ori¬
zontal. Antena este prezentată în
figura 2.
După cum se vede şi din figură,
elementul de absorbţie este un di¬
pol în A/2 (avînd funcţia de reflec¬
tor), la jumătatea căruia s-a plasat o
rezistenţă ohmică absorbantă, cu
valoare egală cu valoarea impedan-
ţei din acest punct. Valoarea rezis¬
tenţei şi locul optim al elementului
se stabilesc experimental (prin în¬
cercări). La început montăm fiecare
element la locul indicat; în locul re¬
zistenţei punem un potenţiometre
cu cărbune de 100 O.
La încercarea antenei se proce¬
dează în felul următor: se cuplează
antena la un emiţător cu o putere
mică (1—2 W) şi la o distanţă de cî-
teva sute de metri se recepţionează
semnalul emis în spatele antenei; se
reglează potenţiometrul pînă se
obţine minimum de semnal emis în
spate. Se înlocuieşte potenţiome¬
trul cu un rezistor de cărbune avînd
valoarea egală cu cea măsurată pe
potenţiometrul folosit în perioada
de reglaj. Acordul fin ai antenei se
realizează prin căutarea locului op¬
tim (în faţă şi spate) al elementului
de absorbţie, căutînd la fel un mi¬
nim de emisie în spate.
Fig. 1: Influenţa elementului de absorb¬
ţie, după G8SEQ, asupra unei antene
Yagi cu 13 elemente, pentru 144 MHz.
Energia emisă în spate este absorbită de
noul element.
Elementul poate fi aplicat şi la
alte antene (de recepţie) avînd un
alt număr de elemente şi alte frec¬
venţe de lucru, reglajul optim stabi¬
li ndu-se prin procedeul enunţat an¬
terior.
Ţeava de AL P 25
Fig. 2: Schema antenei Yagi cu 13 ele¬
mente plus element de absorbţie după
G8SEQ. Raportul faţă-spate al antenei
este de aproximativ 78 dB. t+ fl
a'= direct or de eliminare
Ţeava de AL01O
TEHNIUM 3/1987
^12V
c
h
n
,10nF 5kn
■ T
L +12 v
♦12V
12V
r 1
IU
1
rti
rţn
7
|P3
jr
c |
r
~L 1* r 2 — întirziate la închidere
T J — acţionat momentan la închi¬
dere
Uşă închisă — Contact U deschis
Uşa deschisă — Contact U închisgj^
D5
TI, T2, T3 = 2N2905
Thl = T16N1
Th2=1TN1
Dl, D2, D3, D4, D5 = 1N4004
R — releu RB-2/U.E.M. (12 V {
M — releu cu contacte în gaz, U n =
/3M555.
*D2
CHEIA „C
prezintă 3contacte
normai deschise
1- OPRIT
2- PORNIT
+12V
R3
b. Circuitul format din contactul
UI, tranzistorul T3, circuitul de de¬
rivare şi de formare a impulsurilor
de poartă D, tiristorul Th2 şi tempo¬
rizatorul Tj de 5,5 s cu întîrziere la
închidere.
Dacă se închide contactul UI, se
trimite un potenţial de masă pe
baza tranzistorului T3, pe care îl
aduce în regim de saturaţie. în
acest caz, potenţialul de +12 V este
5kn
trimis prin contactul normal închis
m al releului M şi prin circuitul de
derivare şi formare a impulsurilor
pe poarta P a tiristorului Th2.
Acesta va intra în conducţie şi va
alimenta cu energie electrică tem¬
porizatorul de 5,5 s, T 2 - Acesta,
după timpul. 7 * 2 = 1 ,1-R2C2 (5,5 s), va
trimite prin intermediul diodei D4
un impuls pe baza lui TI.
Circuitul de acţionare şi funcţio¬
T2-1/IR2C2
nare în continuare a fost descris la
punctul a.
Deci, indiferent dacă se va des¬
chide sau nu contactul UI, o dată
închis, după 5,5 s se va acţiona
alarma acustică şi optică a autove¬
hiculului. Pentru oprirea ei se acţio¬
nează cheia C, desfăcînd contactul
cheie 2 .
c. Circuitul format din +12 V,
contactul cheie 3, temporizatorul r 3
şi masă. Temporizatorul 7+ este cu
acţisnare imediată şi atrage releul
M timp de 5,5 s.
Cît timp releul M este atras, con¬
tactul m este deschis, timp în care
autovehiculul poate fi părăsit de
către proprietar, deschizînd şi apoi
închizînd (în răstimp de 5,5 s) uşa
UI cu S.A.A. conectat şi contactele
cheie 1, cheie 2 şi cheie 3 închise.
mem
Unii dintre noi, electroniştii ama¬
tori, avem rude sau prieteni dragi în
afara localităţilor de domiciliu, cu
care purtăm adeseori convorbiri te¬
lefonice. în aceste cazuri, precum şi
atunci cînd convorbirile sînt locale,
recomand un dispozitiv simplu
care, cuplat la mufa de pick-up sau
de microfon a unui radioreceptor,
radiocasetofon etc., redă „cu voce
tare“ în difuzorul local sau la boxe
întreaga discuţie a interlocutorilor.
Trebuie, de asemenea, menţionat
faptul că în cazul telefoanelor cu¬
plate, dispozitivul ne avertizează
momentul în care nu putem utiliza
telefonul întrucît „vorbeşte cupla¬
jul".
Este îndeobşte cunoscută inter¬
dicţia intervenţiei asupra instalaţii¬
lor telefonice, motiv pentru care bo¬
bina construită de amator culege
informaţiile telefonice datorită scă¬
părilor de cîmp electromagnetic din
interiorul aparatului telefonic (un
fel de transformator de ieşire).
DESCRIEREA DISPOZITIVULUI
Elementul de bază al dispozitivului
îl constituie o bobină plată cu diame¬
trul mare, pe care sînt bobinate 1 000
de spire CuEm 00,07 + 0,1 mm pen¬
tru branşarea la borna de pick-up şi
400 de spire de aceleaşi dimensiuni
pentru cazul branşării la borna de mi¬
crofon (fig. 3).
Materialul suport pentru bobină
poate fi carton sau material plastic
(lipit cu stirocol).
Bobina se va monta sub placa su¬
portului de telefon, într-o poziţie în
care semnalul cules va fi maxim,
fapt determinat prin tatonări (expe-
W B0 ti
Ing. C. RÂMBU
rimental), întrucît depinde de tipul
telefonului.
Modul de execuţie a suportului
de telefon, precum şi detaliile re¬
zultă din figurile 1 şi 2, restul amă-
nuntelor rămînînd la latitudinea
constructorului amator.
LEGENDĂ:
1 — orificii practicate în capacul
superior al dispozitivului (dimen¬
siuni în funcţie de aparatul telefo¬
nic);
2 — bobina captoare (fig. 3.);
3 — placa suport capac supe¬
rior (placaj, textolit, stiplex etc.);
exclus material fieros;
4 — cordonul (cablu ecranat) de
legătură între dispozitiv şi aparatul
amplificator;
5 — suport creion (la alegere,
poate lipsi);
6 — mufa montată pe cablul de
legătură;
7 — cadru de lemn brad (dimen¬
siunile în funcţie de aparatul telefo¬
nic);
8 — capac inferior (poate fi şi de
carton);
9 — pufere de cauciuc fixate cu
holzşuruburi (pot lipsi); se vor fo¬
losi în cazul în care telefonul este
aşezat pe mobilă lustruită sau cris¬
tal;
10 — ecran din tablă fier cosito-
rită.
OBSERVAŢII. în figura 1 este ară¬
tat locul aproximativ de fixare a bo¬
binei captoare, iar tresa cablului
ecranat va fi legată la firul „sfîrşit" al
bobinei.
Dispozitivul poate fi folosit şi cu
mufa preamplificatoare descrisă în
articolul „Mufe adaptoare".
TEHNIUM 3/1987
17
CONSTRUCŢII ia CtUPERCURII
OM!M punt™ mus BISP9RUS
Or. N. V1ATEESCU
Amenajarea unei ciupercării în gospo- producţie la mijlocul lunii octombrie, cînd
daria personală, în care să fie posibilă temperatura mediului exterior este în scă-
executarea culturii sezoniere, cu 1—3 ci- dere şi deci poate influenţa favorabil tem¬
eiuri de cultură pe an, a ciupercii Agari- peratura din spaţiul de cultură ca să de-
cus bisporus — ciuperca cu pălărie şi pi- vină propice fructificării,
cior de culoare albă (fig. 1), crem-brună Umiditatea. în spaţiul de cultură este
— prezintă multiple avantaje: necesar să se menţină umiditatea relativă
— asigură un produs agroalimentar la peste 80% cu limita maximă 95%, care
mult căutat, care poate contribui din plin se realizează prin stropirea periodică a
la o variaţie plăcută în alimentaţia fami- pereţilor şi pardoselii, iar în etapele de
•iei; cultură şi a straturilor.
— permite ca substratul (gunoiul de Ventilaţia. Asigurarea necesarului de
cal, paiele şi alte componente) să fie utili- aer, .precum şi eliminarea aerului vjpiat
zat de două ori: prima dată pe o perioadă vor trebui să fie făcute fără curenţi puter-
de 3—5 luni pentru cultura ciupercilor şi nici de aer, în care viteză să -nu^ti aSBBl t
a doua oară ca îngrăşămînt organic (mra- şească 0,2 m/s. Dacă curenţii de aer sînt
niţă) mult căutat pentru grădina de le- mai intenşi, capabili să pîlpîie puternic
gume. Deci în cazul executării unei cui- flacăra unei luminări, se produce o scă-
turi de ciuperci în gospodărie se creează dere a umidităţii relative din spaţiul de
condiţii şi pentru o dezvoltare continuă a cultură, o uscare a straturilor, precum şi
grădinii de legume; deprecierea calîtattm 'g^*HHii€ iaii l atîi3b ri»i I
— poate contribui la creşterea venitului apariţia de solzi (exfolteri) pe suprafaţa
familiei prin valorificarea unei părţi din pălăriei, iar ciupercile de culoare albă se
ciupercile produse. vor brunifica, potenţialul de producţie al
Pentru a putea cultiva ciupercile Agari- ciupercăriei respective fiind în acest caz
cus bisporus, cunoaşterea condiţiilor de mult afectat. în perioada de recoltare ne-
microclimat necesare de asigurat în spa- cesarul de aer este cel mai crescut, res-
ţiul de cultură prezintă o importanţă deo- pectiv de 5—7 m 3 /oră/m 2 suprafaţă de
sebită pentru reuşita acestei culturi. cultură, faţă de 0,5—1 m 3 aer/oră/m 2 în
Temperatura în perioada de împînzire a perioada de incubare.
miceliului, imediat după însămînţare, care Asigurarea necesarului de aer într-o
se desfăşoară timp de 15—20 zile, se re- ciupercărie prezintă importanţă prin
comandă să fie de 22—24° C. Pentru eli- aceea că în caz contrar se produce:
minarea consumurilor energetice, cultu- — în perioada de incubare şi de for-
rile vor trebui să fie amplasate la 1—10 mare a stratului fructifer (după aplicarea
septembrie, cînd prin influenţa mediului stratului de acoperire) o creştere abun-
exterior se poate realiza această tempera- dentă a miceliului la suprafaţa straturilor
tură, în perioada de recoltare, care du- de cultură, fără să se producă primordii
rează 50—60 de zile, temperatura va fi şi butoni de fructificare;
cuprinsă între 12—16°C, cu limite ma- — în perioada de recoltare, miceliul
xime de 17—18°C. Culturile însămînţate este apărut abundent la suprafaţa stratu-
la începutul lunii septembrie vor intra în rilor fără să formeze ciuperci, sau cu o
apariţie de ciuperci deformate, cu picio- minimum necesar de 2 500 cm 2 ,
rul alungit şi cu pălăria mică. în acest local de cultură se va putea
Pentru executarea culturii ciupercilor în asigura, folosind biloanele (aşezarea sub-
gospodăria personală s-au luat cîteva stratului nutritiv sau a compostului în
exemple de spaţii de cultură privind ame- formă de prisme trapezoidale), dispuse
najarea unei pivniţe sau construirea unor direct pe sol, 13,5 m liniari biloane sau 11
localuri cu suprafeţe mici său mai mari, m 2 suprafaţă de cultură,
destinate în exclusivitate acestui scop. în Pentru cultura etajată se pot construi
vederea unei folosiri cu maximum de ran- stelaje metalice sau din prefabricat de
dament a spaţiului se exemplifică şi cazul beton cu 4 niveluri, dispuse lateral (fig.
unor spaţii de cultură cu dublă utilizare, 3). Pe aceste stelaje se vor putea realiza
respectiv serele înmulţitor şi răsadniţele 8 biloane aşezate transversal pe un rînd
îngropate, în perioada de toamnă. de stelaje sau 16 biloane pe cele două
Pivniţele. în schiţa din figura 2 se pre- rînduri de stelaje, totalizînd 16x4= 64 m
zintă o secţiune printr-o pivniţă cu di- liniari biloane. Suprafaţa de cultură va fi
mensiunile de 3x4,5x2,8 m înălţime, tota- în acest caz 64 m.l. biloane x 0,8m 2 /bilon
lizînd 13,5 m 2 , şi un volum de 38 m 3 . Spa- = 51 m 2 .
ţiul destinat culturii este asigurat cu ven- Reiese, deci, că prin această aşezare
tilaţie liberă, la care suprafaţa de acces al etajată suprafaţa de cultură a crescut de
aerului în local totalizează 2 500 cm 2 , sau cca 5 ori faţă de cazul cînd biloanele
poate prezenta două spaţii de acces al erau aşezate numai direct pe pardoseala
aerului, de cîte 1 250 cm 2 . Aceste supra- pivniţei.
feţe de acces al aerului se încadrează în Pentru a asigura în acest caz cantitatea
relaţia care indică pentru 1 m 2 suprafaţă de aer, este necesar ca suprafeţele spaţii-
de cultură asigurarea unei suprafeţe de lor de acces al aerului, în cazul ventilaţiei
acces al aerului de 100 cm 2 . libere, să însumeze 5 100 cm 2 , ceea ce,
Necesarul de aer în spaţiul de cultură repartizat la 4 spaţii de ventilaţie, va re-
fără asigurarea unei ventilaţii dirijate (me- prezenta cîte 1 275 cm 2 pentru fiecare,
canice) este dat şi de raportul dintre vo- Dacă însă construcţia localului nu per-
lumul localului şi coeficientul 1,5 m 3 aer mite amplăsarea unui număr sporit de
pentru 1 m 2 suprafaţă de ciuperci. spaţii de ventilaţie, va trebui să se asigure
în cazul nostru relaţia este următoarea: o ventilaţie dirijată cu un ventilator cu ca-
38 m 3 :1,5 m 3 /m 2 =25 m 2 suprafaţă ma- pacitatea de 400 m 3 aer/oră, care va in-
ximă de cultură.care se poate executa cu troduce aerul absorbit prin tubulatura
ventilaţie liberă; amplasată superior, refularea făcîndu-se
25 m 2 x100 cm 2 =2 500 cm 2 suprafaţă ne- prin suprapresiune, printr-un spaţiu desti-
cesară de acces al aerului (la tuburile de , nat acesteia, în partea inferioară,
ventilaţie). Localuri cu suprafaţă mică special
în această pivniţă dacă se execută cui- amenajate pentru cultura sezonieră
tura şi în perioada rece din an, tempera- în schiţa din figura 4 se prezintă trei ti-
t u raWt ricinii fie-asigurată printr-o puri de localuri care asigură o suprafaţă
sursă de mcllzire amplasată în came- de cultură pe ciclu de 100 m 2 , faţă de 74
ra-tampon de la intrare, ţinînd seama că m 2 suprafaţă construită. Cele trei tipuri
în spaţiul de cultură trebuie să pătrundă de localuri se pot amenaja cu materiale
numai cotlonul, respectiv coşul de fum, uşor de procurat din comerţ. Toate cele
pentru a preîntîmpina influenţa radiaţiei trei tipuri de spaţii prezintă o serie de ca-
directe locale a sobei, precum şi patrun- racteristici comune în ceea ce priveşte di-
derea gazelor de ardere în local.- mensiunile: înălţime interioară de 2,5 m,
Prevenirea radiaţiei directe a cotlonu- lăţimea de 3 m şi lungimea de 20 m, din
lui, în vederea uniformizării căldurii, se care 17 m sala de cultură şi 3 m came-
face prin protejarea cotloanelor cu para- ra-tampon, necesară amplasării sursei de
vane deflectoare din PFL. Cotloanele vor
trebui să fie cît mai bine finisate pentru a Fig. 2: Pivniţă amenajată pentru cultura
nu permite pătrunderea fumului în spaţiul ciupercilor:
de cultură a ciupercilor, întrucît acesta, i — cameră-tampon la intrare; 2 — ca-
chiar şi în cantităţi mici, produce scăde- meră de cultură; 3 — perete din cărămidă
rea sau chiar pierderea valorii comerciale rostuită, pardoseală beton; 4 — scară de
a ciupercilor, prin apariţia de anomalii — acces; 5 — sursă de încălzire; 6 — venti-
monstruozităţi. laţie liberă.
In caz că tavanul nu este din beton, ci Fig. 3: Pivniţă amenajată pentru cultiva-
din lemn, se va sigura un tavan pe plasă rea ciupercilor cu biloane pe stelaje: 1 —
rabiţ sau trestie, din ciment şi var, coş de evacuare; 2 — cameră de cultură;
aceasta pentru a crea posibilităţi de apli- 3 — perete din cărămidă rostuită, pardo-
care periodică a dezinfectărilor cu soluţii seală beton; 5 — sursă de căldură- 6 —
pesticide. ventilaţie liberă.
Pentru ventilaţia liberă, nedirijată, piv- Fig. 4: Tipuri de localuri special amena-
ntţa are asigurate 2—4 spaţii de acces al jate pentru cultură clasică pe suprafeţe
aerului, care vor trebui să însumeze un mici (cultivatori amatori), suprafeţe = 100
m 2 cultură/ciclu.
18
TEHNIUM 3/1987
Fig, 5: Local adaptat cu folosinţă mixtă pentru cultura
clasică a ciupercilor
Fig. 6: Local adaptat cu folosinţă mixtă pentru cultura
ciupercilor — sere Inmulţitor.
zintă o construcţie total îngropată şi pre¬
văzută cu izolaţie hidrotermică. De re¬
marcat este prezenţa plafonului construit
în acest caz din PFL, peste care s-au
aplicat două straturi de carton asfaltat.
De asemenea, prezenţa pernei de aer în¬
tre plafon şi acoperiş contribuie la reali¬
zarea izolării termice în spaţiul de cul¬
tură, la menţinerea temperaturii şi la evi¬
tarea condensului.
. Local semiîngropai din rame de răsad¬
niţe (tipul 2). Reprezintă o construcţie se-
miîngropată, executată din zidărie de că¬
rămidă şi rame de răsadniţe. Izolarea ter¬
mică se realizează cu paie, rumeguş,
pleavă aşezate deasupra ramelor de ră¬
sadniţe şi acoperite cu carton asfaltat sau
cu polietilenă.
Local la suprafaţă (tipul 3). Reprezintă
o construcţie executată din panouri con¬
fecţionate din plăci netede sau ondulate
din azbociment, cu izolaţie termică asigu¬
rată prin zgură, vată de sticlă, deşeuri din
materiale plastice. Acoperişul va trebui să
prezinte o izolare termică etanşă şi pen¬
tru aceasta va fi executat din plăci de az¬
bociment, trestie, coceni şi — dacă per¬
mite construcţia — chiar şi ţiglă.
Ventilaţia directă la aceste trei tipuri de
localuri special amenajate pentru cultura
sezonieră gospodărească a ciupercilor se
Fig. 7: Aspect general al localului special amenajat
pentru cultura sezonieră a ciupercilor cu posibilitatea
executării unei suprafeţe de 255 m 2 /ciclu şi 765 m 2
anual.
căldură, sortării ciupercilor şi depozitării
amestecului de acoperire.
în fiecare din acest tip de construcţie
se poate realiza cultura etajată pe un ste-
laj amplasat central cu 4 niveluri şi lăţi¬
mea de 1,5 m, unde substratul nutritiv se
poate aşeza, sub formă de biloane dis¬
puse transversal sau în saci din polieti¬
lenă.
Stelajul poate fi construit din oţel cor-
nier cu parapete executate din plăci de
azbociment, fixate pe nervuri de fier-be-
ton. Cultivatorii bulgari folosesc cu bune
rezultate numai pentru un singur ciclu de
cultură tulpinile de floarea-soarelui sau
paiele de grîu aşezate pe o reţea din
fier-beton.
La toate aceste tipuri de localuri pentru
cultura ciupercilor, pardoseala se execută
din beton pe un strat de balastru cu du¬
blă înclinaţie de 1%. Accesul se face pe
scări pentru tipul 1 şi 2 şi la nivelul solu¬
lui pentru tipul 3.
Pentru iluminare se . vor prevedea, la
tensiunea de 24 V, trei locuri de lampă şi
două prize pentru sala de cultură şi un
loc de lampă pentru camera-tampon. în
caz că instalarea curentului electric nu
este posibilă, iluminatul necesar numai
pentru aplicarea lucrărilor de cultură va fi
realizat cu felinare, lămpi cu petrol etc.
Local total îngropat (tipul 1). Repre-
asigură prin spaţii laterale sau prin tuburi
centrale de ventilaţie, dispuse intercalat
şi prevăzute cu şiber.
La tipurile 1 şi 2, la care accesul şi re¬
fularea aerului sînt mai anevoioase, este
indicată folosirea ventilaţiei dirijate. în
acest scop sînt necesare tuburi pentru
absorbţia liberă a aerului şi un exhaustor
de evacuare dirijată, cu capacitatea de
500 m 3 aer/oră.
Recircularea aerului în vederea omoge¬
nizării temperaturii în spaţiul de cultură
necesită o tubulatură legată de exhaustor
printr-un şiber în vederea limitării şi pro¬
porţionării reintroducerii aerului cald (re¬
ci rcu lat).
în diferitele etape ale culturii (incubare
— formare şi recoltare), necesarul de aer
este diferit, respectiv de 0,5; 2; 7 m 3 aer/
oră/m 2 ' suprafaţă de cultură.
încălzirea (în caz că se execută cultura
şi în timpul iernii) la aceste trei tipuri de
localuri va putea fi asigurată prin co¬
tloane dispuse lateral, avînd ca punct de
pornire soba aflată în camera-tampon,
sau, în cazul cînd există posibilitatea,
printr-o conductă de apă caldă dispusă
tur-retur, la 20 cm de pardoseală, lîngă
perete.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
8
Fig. 8: 1 — cameră-tam¬
pon pentru A — introdu¬
cerea compostului, B —
evacuarea substratului
uzat; 2 — scări de acces;
3 — sobă; 4 — cotlon; 5
— coş de fum comun; 6 —
stelaj simplu; 7 — stelaje
duble; 8 — spaţii de circu¬
laţie; 9 — spaţii de ventila¬
ţie liberă; 10 — uşă acces
in sala de cultura; 11 —
pardoseală beton sau că¬
rămidă; 12 — biloane aşe¬
zate transversal.
TEHNIUM 3/1987
19
ZOARE
de PRESI '
Ing. VASILE CĂLINESCU
Există situaţii în tehnica luării de
imagini cînd prezenţa operatorului
uman nu este posibilă, fie pentru că
ar face imposibilă apariţia subiectu¬
lui, fie pentru că aşteptarea ar fi
prea îndelungată. Cazul tipic este
fotografierea sau filmarea animale¬
lor în mediu natural; un alt caz este
cel al înregistrării pe peliculă a in¬
truşilor într-un spaţiu protejat.
în cele ce urmează ne vom ocupa
de modul de realizare a unor sesi-
zoare de prezenţă fotoelectrice ca¬
pabile să comande declanşarea unui
aparat de luat imagini, fie el foto¬
grafic sau de filmat. Desigur, apara¬
tul trebuie să fie prevăzut cu un dis¬
pozitiv de declanşare cu acţionare
electrică.
Principiul de lucru este simplu şi
în general cunoscut. Un emiţător de
lumină acţionează asupra unui re¬
ceptor astfel încît la trecerea subiec¬
tului între sursa luminoasă şi recep¬
tor să se dea comanda de declan¬
şare a aparaturii de luat vederi.
Emiţătorul de lumină este de re¬
gulă un bec cu incandescenţă sau o
diodă electroluminescentă. Sistemul
în ansamblu poate lucra în domeniul
radiaţiilor vizibile sau în infraroşu,
caz în care se impune ca ochiul să
nu sesizeze prezenţa instalaţiei.
Lumina dată de emiţător este de
regulă concentrată optic sub forma
unor raze cvasiparalele cu ajutorul
unor lentile sau oglinzi. Un alt sis-
tem concentrează la receptor radia¬
ţia pe un element fotosensibil (fig.
1 ).
Comanda de declanşare este dată
de un releu care închide circuitul de
declanşare propriu-zisă, releul fiind
elementul final într-un circuit eleo-
tronic amplificator.
Fasciculul luminos poate fi mai
lung sau mai scurt, mai intens sau
mai puţin intens, în funcţie de ca¬
racteristicile schemei utilizate şi de
nevoile concrete.
Utilizarea de radiaţii infraroşii se
impune mai rar, în general doar în
cazul în care oamenii nu trebuie să
vadă fasciculul. Animalele nu reac¬
ţionează, de regulă, la prezenţa unei
lumini fixe şi constante în luminozi¬
tate. Lucrul în infraroşu complică,
de obicei, realizarea sesizorului, fi¬
ind necesară introducerea unui filtru
IR în faţa sursei de lumină, fapt ce
atrage reducerea intensităţii radiaţiei
şi implică astfel folosirea unor surse
mai puternice cu consum mai mare
de energie. Nu trebuie uitat că în
marea majoritate a cazurilor alimen¬
tarea se face de la baterii şi nu de la
Folosirea radiaţiilor infraroşii pre¬
zintă însă avantajul că sesizorul
poate lucra şi pe lumină de zi.
Dezavantajele expuse sînt Înlătu¬
rate sau mult diminuate dacă se fo¬
losesc surse emiţătoare speciale-
care lucrează numai în infraroşu, ca
de pildă diodele luminescente în in¬
fraroşu (IR-LED). Radiaţia emisă de
acestea este concentrată astfel încît
se elimină sau simplifică sistemele
optice şi consumul de energie este
redus (20... 50 mA la cca 3.V). Toto¬
dată, radiaţia se apropie spectral cel
mai mult de sensibilitatea elemente¬
lor fotoreceptoare de tipul fototran-
zistoarelor sau fotodiodelor.
Indirect rezultă că folosirea de fo¬
todiode şi fototranzistoare permite
micşorarea nivelului luminos vizibil
al surselor cu incandescenţă. Astfel,
becurile se pot alimenta la 50—70%
din valoarea tensiunii nominale, ob-
ţinîndu-se o apreciabilă prelungire a
duratei de viaţă fără a se influenţa
caracteristicile sesizorului. Reamin¬
tim că sursele luminoase cu incan¬
descenţă emit cea mai mare parte a
energiei sub formă de radiaţii infra¬
roşii.
Alte elemente fotoreceptoare, ca
de pildă fotorezistenţele CdS sau fo-
toelementele cu seleniu, nu sînt po¬
trivite lucrului în infraroşu, ele avînd
diodele cu siliciu. Aceste fotoele-
mente cu suprafeţe fotoreceptoare
mici (cca 1 mm 2 ) sînt suficient de
rapide pentru a da comanda de de¬
clanşare şi practic lipsite de inerţie.
Astfel, o întrerupere a iluminării de
0 ,01—0,1 ms este suficientă pentru
o „acţionare sigură.
In continuare vom prezenta două
scheme simple de fotoreceptoare
fără să insistăm asupra construcţiei
emiţătoarelor de lumină. Ele pot fi
folosite atît în vizibil cît şi în infra¬
roşu.
Menţionăm riscul declanşării false
provocate, de pildă, de căderea unei
frunze sau de obiecte purtate de
vînt. Evitarea unor asemenea cazuri
se face prin plasarea judicioasă a
instalaţiei şi prin utilizarea unor dis¬
pozitive anexe.de limitare a timpului
de declanşare.
Pentru distanţe scurte, sub 5 m,
se pot folosi scheme simple fără
emiţătoare complicate, de genul ce¬
lor redate în figurile alăturate.
Aceste scheme pot fi folosite şi ca
sesizoare de scădere a iluminării.
Figura 2 redă o primă schemă
care utilizează semiconductoare cu
siliciu. Ansamblul format din CI,
D2, R2 se introduce într-o a doua
etapă de lucru.
Cu rezistorul R1 se reglează cir¬
cuitul astfel încît, prin acoperirea şi
descoperirea fototranzistorului, re¬
leul să lucreze cu siguranţă. Deoa¬
rece o variaţie prea mare de tempe- ;
ratură influenţează schema, în spe¬
cial TI, se recomandă utilizarea se¬
sizorului la niveluri mai ridicate de
iluminare. Dacă în cazul iluminării
intense schema nu mai lucrează, s
impune atenuarea luminii primite de
fototranzistor cu un filtru gri (hîrtie
de calc în cîteva straturi), plasat în
faţa acestuia, pînă cînd reglajul re-
zistorului R1 devine eficient. La lu¬
mină foarte intensă se poate înlocui
fototranzistorul cu o fotodiodă cu
siliciu (SP101, de exemplu).
Circuitul poate fi realizat compact,
la mărimea unei cutii de chibrituri.
Desigur, mărimea releului joacă un
rol determinant. Dacă este nevoie ca
fototranzistorul să fie plasat separat,
legătura se va face cu cablu micro-
fonic, tresa fiind conductorul de co¬
lector.
în punctul A se poate conecta un
alt circuit, de exemplu un limitator
al timpului de declanşare, în care
caz releul se înlocuieşte cu o rezis¬
tenţă de 1 kft.
în cazul în care întreruperea lumi¬
nii este prea scurtă (sub cca 10 ms),
există riscul ca partea mecanică a
releului să nu se deplaseze datorită
inerţiei. Pentru evitarea unei aseme¬
nea situaţii se poate obţine un im¬
puls prelungit prin introducerea cir¬
cuitului R2, D2, CI. în acest caz, în¬
cetarea iluminării fototranzistorului
chiar sub 0,1 ms provoacă acţiona-
Receptor
EHjE
Fotoelement
*•1 —o Aparat
VL-o foto/fi Im
sensibilitatea spectrală asemănă¬
toare cu a ochiului uman.
La realizarea practică a fotosesi-
zorului trebuie să se ţină cont de
doi parametri hotărîtori: 4 4
— distanţa care trebuie să fie/'/
acoperită de sistem;
— stabilitatea electrică a părţii
electronice. Aici se remarcă doi fac¬
tori de instabilitate: primul este le¬
gat de tensiunea de alimentare, care
pe perioade lungi va scădea, iar al
dojlea de influenţa temperaturii.
în funcţie de distanţa de lucru se
aleg surse luminoase şi construcţia
emiţătorului, precum şi schema
electronică a receptorului care tre¬
buie să fie mai mult sau mai puţin
sensibil.
Pentru micşorarea influenţei tem¬
peraturii ambiante nu se vor folosi
elemente fotoreceptoare cu germa-
niu (fototranzistoare, fotodiode), ci
elemente cu siliciu.
Fotorezistenţele au de asemenea
o bună stabilitate la temperatură
dar sînt lente şi de aceea nu pot
•41+6)
folosite cînd subiectul este în miş-
care relativ rapidă- Se folosesc însă
cu bune rezultate cînd se urmăreşte
doar scăderea nivelului luminii am¬
biante. Trebuie spus aici că sînt si¬
tuaţii în care comanda declanşării
este legată de nivelul iluminării me¬
diului ambiant; evident, în aceste
cazuri nu este necesar un emiţător
propriu-zis.
Elementele cu seleniu sînt de ase¬
menea puţin indicate, avîndu-se în
vedere suprafaţa mare care trebuie
iluminată.
Cele mai- des utilizate fotoele-
mente la ora actuală sînt fototran-
zistoarele cu siliciu şi uneori foto¬
IO
TEHNIUM 3/1987
ÎNCĂRCĂTOR
pentn ELEMENTE Ni-Cd
Flas. Gh. SALUTA,
flz. EUGENIA CÂRBUIMESCU
Acumulatoarele NiCd etanşe de
format R6 sînt adesea folosite în
aparatura radio portabilă, caseto-
foane miniatură, blitzuri foto, ma¬
chete, modele telecomandate ş.a.
Pentru a le prelungi durata de viaţă
este necesară exploatarea cît mai
raţională a lor.
Montajul descris în continuare
asigură încărcarea individuală a ele¬
mentelor de acumulator mai sus
menţionate (500 mAh), pînă la atin¬
gerea tensiunii finale, după care de¬
cuplează automat elementul. Este
prevăzută corecţia tensiunii de de¬
cuplare, în funcţie de temperatura la
care se lucrează.
Utilitatea schemei este evidentă în
situaţiile cînd trebuie încărcate si¬
multan elemente aflate în stări de
descărcare diferite şi/sau necunos¬
cute. în aceste cazuri, conectarea
clasică (în serie) a elementelor con¬
duce la supraîncărcarea unor acu¬
mulatoare.
Curbele tipice de evoluţie a ten¬
siunii la încărcarea unui element
NiCd sînt date în figura 1. Se ob¬
servă că pentru fiecare temperatură
există o valoare a tensiunii la care
elementul a stocat o cantitate-de
energie egală cu capacitatea sa no¬
minală (500 mAh); la această va¬
loare trebuie întreruptă încărcarea.
în figura 2 este prezentată schema
unui modul electronic ce realizează
încărcarea cu un curent de 50 mA a
acumulatorului Ac şi decuplarea
acestuia de la redresor atunci cînd
tensiunea la borne atinge valoarea
finală pentru temperatura la care se
lucrează.
Se remarcă ămpimcatorul opera¬
ţional Ch montat în configuraţie de
comparator. La intrarea inversoare
se aplică o tensiune de referinţă U r§f ,
iar pe intrarea neinversoare se gă¬
seşte practic întreaga tensiune de la
borna + a acumulatorului Ac supus
încărcării. în faza iniţială, U ac <U w /-
şi, în consecinţă, ieşirea lui este
„jos“, adică la circa -10 V faţă de
masă. Deoarece pragul de jos al ie¬
şirii unui AO nu are o valoare sta¬
bilă, s-a folosit dioda Zener DZţ pe
anodul căreia vom găsi o tensiune
stabilizată de circa -6,2 V. Astfel se
rea sigură a releului Rs. Durata de
menţinere a releului este dată de CI
şi este de cca 0,1 s pentru 1 juF, mer-
gînd pînă la 10 s pentru 100 mF.
Condensatorul CI trebuie să fie
de bună calitate (tip folie), avînd cu¬
rentul rezidual cît mai mic.
Releul revine în starea iniţială
(deschis) după cca 0,3 s, ceea ce nu
reprezintă un inconvenient, dat fiind
faptul că rearmarea aparatului foto¬
grafic ia cel puţin tot atît timp.
în figura 3 este prezentat un mon¬
taj cu circuit integrat, mult mai pu¬
ţin influenţat de temperatură.
Observaţiile generale de la monta¬
jul anterior sînt valabile şi în acest
caz.
Date tehnice
FT - SP201; KP101 sau alte foto-
tranzistoare cu siliciu;
TI, T2 — SS216F sau echivalente
W > 300);
Dl — orice tip, minimum 10 V/50
mA;
D2 — SAY12... 32 sau echivalentă.
BIBLIOGRAFIE
„Elektronikbastelbuch fur Fo-
to-und Filmamateure", de H. laku-
baschk
asigură deschiderea joncţiunii emi-
tor-bază a tranzistorului T 1( iar cu¬
rentul de colector al acestuia (50
mA) încarcă acumulatorul Ac. Situa¬
ţia este semnalizată prin aprinderea
lui LED V
Cînd încărcarea este terminată,
U 0 ,>U rrfl ieşirea lui CI-, basculează
„sus" la un potenţial de circa +11 V.
El se regăseşte pe anodul lui DZ 1( a
cărui conducţie este împiedicată de
dioda Di cu care este înseriată.
Ti se blochează şi încărcarea înce¬
tează. D 2 previne descărcarea acu¬
mulatorului prin T v Numai un cu¬
rent infim (10/uA) de descărcare sub¬
zistă, asigurînd testarea permanentă
a tensiunii de la bornele acumulato¬
rului.
Bascularea bruscă a comparatoru¬
lui este asigurată de reacţia pozitivă
introdusă prin R 2 . Pragul de bascu¬
lare jos-sus este fix datorită valorii
precise a tensiunii pe anodul lui
DZ V Tensiunea de străpungere a
acesteia este stabilizată termic prin
înserierea cu D, care are coeficient
de variaţie a tensiunii cu tempera¬
tura de semn contrar..
De îndată ce a încetat încărcarea,
tensiunea la bornele acumulatorului
începe să scadă,şi, după un interval
de ordinul minutelor, montajul sesi¬
zează scăderea (histerezis de circa
50 mV), comparatorul basculează
din nou şi reia încărcarea. Fenome¬
nul se repetă periodic; prin aprinde¬
rea cu intermitenţă a lui LED, (pe¬
rioadă de cîteva minute), utilizatorul
este avertizat că elementul respectiv
poate fi scos din încărcător.
întrerupătorul I (facultativ) per¬
mite trecerea manuală a comparato¬
rului în starea „încărcare", chiar
dacă tensiunea acumulatorului se
află în intervalul de histerezis. Ma¬
nevra este utilă la reglaje.
Mai multe module de tipul celui
din figura 2 pot asigura încărcarea
simultană a unui număr corespunză¬
tor de elemente NiCd. Practic s-a
realizat un ansamblu de patru mo¬
dule.
Figura 3 reprezintă redresoarele
care furnizează +12 V, -12 V, +6 V
şi tensiunea de referinţă pentru 4
module ca acela din figura 2.
Transformatorul debitează ~ 12
V/300 mA pe înfăşurarea II şi cîte ~
20 V/30 mA pe fiecare din secunda¬
rele III şi IV. Tensiunea de referinţă
se obţine de la un stabilizator cu 3
trepte (două diode Zener şi un
LED). El furnizează maximum 1,5
V/0,3 n A, cu un coeficient de variaţie
cu temperatura de -2,5 mV/grad. De
remarcat că LED 2 nu are rol de
semnalizare optică (la curentul re¬
dus care îl străbate el luminează ex¬
trem de slab), ci este folosit ca ele¬
ment de referinţă pentru obţinerea
coeficientului menţionat mai sus.
După realizarea practică şi verifi¬
carea redresoarelor, se trece la re¬
glaje. Se conectează mai întîi un
singur acumulator (preferabil deja
încărcat, pentru economie de timp)
într-unul din module. La bornele
acumulatorului se cuplează un
voltmetru digital pe care să se poată
citi 1,500 V cu o rezoluţie de 1 mV
sau mai bună. Se reglează pentru
început U re/ la valoarea maximă
(circa 1,5 V) şi se urmăreşte pe
voltmetru creşterea lentă a tensiunii
pe acumulator. Cînd s-a atins valoa¬
rea corespunzătoare încărcării ma¬
xime la temperatura la care se lu¬
crează (de exemplu 1,44 V pentru
20°C, conform figurii 1) se scade
U,,/ pînă cînd comparatorul bascu¬
lează şi LED-ul de semnalizare se
stinge.
Fără a modifica U ref reglată ca
mai sus, se verifică apoi toate mo¬
dulele de încărcare, cu cîte un acu¬
mulator. Dacă ele deconectează la
tensiuni diferite cu mai mult de 5—6
mV faţă de primul modul, se
schimbă diodele Zener de la ieşirea
amplificatoarelor operaţionale cu
alte exemplare avînd tensiuni de
străpungere uşor diferite.
încărcarea sub curent de 50 mA
se recomandă în intervalul de tem¬
peraturi ambiante 10—40°C. Dacă
se lucrează în intervalul 0—10°C,
trebuie folosit un curent de 30 mA şi
încărcarea va dura mai mult. Practic
se va mări R 6 pînă la obţinerea
acestei valori reduse a curentului.
Eventual se prevede un comutator
pentru selectarea curentului de 50
sau 30 mA, funcţie de domeniul de
temperatură la care va avea loc în¬
cărcarea.
O menţiune specială privind ele¬
mentele ae acumulator aflate într-o
stare de deteriorare avansată: ten¬
siunea la borne în cursul încărcării
evoluează la valori mai mari decît
cele indicate în figura 1. De aceea
se va regla Ure/în consecinţă sau se
va renunţa la acest mod de încăr¬
care pentru elementele deteriorate.
LISTA DE PIESE
R, = 3,6 kil; R 2 = 1 MO.; R 3 = 2,7
kO; R 4 = 22 kil; R s = 150 O; R s = SS
O; R 7M1 = 180 O; R 8 , 9 = 360 fl; R 10 =
2,2 kO; R 12 = 5,6 kO; R 13 , 1S = 2,2
kO; R, 4f 16 = 15 kO; P 1 = 1 kfl mulţi-
tură; C„ 2 = 2,2 mF/3 V; C 3 , 7 = 1 000
/x F/10 V; C 4 = 1 000 /iF/6 V; C 5 = 220
At F/3 V; Ca, 9 , n = 1 000 mF/16 ¥; C* io =
1 000 mF/25 V; CI-, = 0A741; T, =
BC250C; T 2 , 3 , 4 = BD139 (T 2 cu ra¬
diator); LED 1f 2 = ROL 03; D 1( 2 =
1N4001; D 3 , 4 , s = 1PM1; DZ, =
PL5V6Z; DZ 2 , 4 = PL6V2Z; DZ 3 =
PL3V6Z; DZ 5 , 6 = PL12Z.
TEHNIUM 3/1987
91
SESIZOR
de METALE
Orice obiect metalic care trece
prin faţa bobinei L 7 este sesizat şi se
produce o comutare a releului.
Acest dispozitiv mai poate fi utili¬
zat şi pentru detectarea unor con¬
ducte de apă, gaze sau electrice.
RADIOTECHNIKA, 12/1986
Recepţia semnalelor din banda de
70 cm este posibilă cu echipamentul
de la 2 m dacă se foloseşte un con¬
vertor.
Translatarea frecvenţei se face
utilizînd un oscilator local conform
cu figura alăturată.
Primul etaj este oscilator pilotat
cu cuarţ, următoarele două etaje fi¬
ind dubloare de frecvenţă, iar ulti¬
mul etaj amplificator pe 386,5 MHz.
Dacă alimentarea este de IOV, la
ieşire se obţine o putere de 5—10
mW.
Bobinele sînt construite din CuAg
1 mm, astfel: 1^= 6 spire, L 2 =3 spire,
Lş=L 4 =2 spire, L 5 =2 spire cu priză.
Diametrul bobinajelor este 6 mm.
Radio REF, 1/1982
i
L2
BF152J S
k? P
P BF152
1 22^L
l/Z(22p
l/Z
L12pT
•i
AMPLIFICATOR
Montajul este util pentru amplificarea şi formarea semnalelor
de pînă la 30 MHz la intrarea frecvenţmetrelor.
La intrarea etajului cu FET sînt montate două diode de pro¬
tecţie; acestea pot fi 1N4148, iar tranzistorul se poate înlocui
cu BF245. Etajul formator este compus din două celule NAND.
Se vor utiliza circuitele indicate în schemă sau CDB4004.
FUNKAMATEUR, 8/1986
-irr*i—r-
1
VD11
1
8AY17 l
1
_
f
1R2 r
i 8i r
1
Jm L
J t
VT2J
IOrlIW
HR-
KT3Z6)
1
1 2,2k f
J 6,8k\
] 5ML
]™
iK531/ÎA3
MH 74-$00
- (D2D0)
CASET0F0N
Schema electrică prezentată este numai a unui canal de
la un casetofon apt doar a citi benzi magnetice.
Preamplificatorul este un circuit integrat, tip stereo, ieşi¬
rile de audio sînt de la terminalele 9 şi 13. în schemă apare
modul de cuplare a terminalului 13 cu amplificatorul de pu¬
tere, semnalul de la terminalul 9 urmînd a se cupla la alt
amplificator. Potenţiometrul R12 este folosit pentru balans.
Acest amplificator redă un semnal cu puterea de 2x2 W
pe o sarcină de 4 n într-o gamă de frecvenţe cuprinsă între
40 Hz şi 14 kHz.
CI 4700 --pT 560m~*
R? 24k ±-^>—-
\3Wmkx4*
■ JII00'\ XI6B ăp
g, Ir-GSJ-L-—
^ T Cf_ 2200 li z
s
cr a
2200 T-GEht- 1 -
m w 517
mmm
R2 24k
T
CIO 0,01 MK
Hh Rai wo k
C/7 100 MM *18 B
m wo „
_ tOOM 500MK\
%TÎ6J~rig±2l6B\
\i00MK* \ \ 020
\ ROIk I
R npoSoMy MMJiy
RADIO, 12/1986
TEHNIUM 3/1987
1 ■ , " 1 .ir,-5^/3<§8oomQGQ I# imOGGGOGSGGfo[M(1 ,'
COMPONENTE OPTOELECTRONICE
Microelectronica produce şi asimilează © gamă largă de produse optoelectronice: in
domeniul spectral vizibil şi in infraroşu* precum şi elemente de afişare cu cristal lichid»
.
DIODE ELECTROLUMINESCENTE ELEMENTE NUMERICE DE AFIŞARE
CU LED
— culori: roşu, portocaliu, galben,
verde
— sortare în clase de intensitate lu¬
minoasă
— mărimea caracterelor: 7,62 mm
(0,3 inch)
— distanţa dintre terminale: 2,54 mm
(0,1 inch)
— vizibilitate foarte bună a caracte¬
relor
— montare uşoară pe socluri şi pa¬
nouri
— compatibilitate la interfaţarea cu
circuitele integrate Microelectronica
— rezistenţă mecanică
Microelectronica oferă următoarele
mun de 3 1/2 digiţi pentru ceas
— afişor numeric cu anod/catod co¬
mun de 4 digiţi pentru ceas
— afişoare la comandă cu 8-r9 digiţi
sau alte configuraţii
Caracteristicile LED-urilor aflate în
fabricaţie la Microelectronica sînt:
— culori: roşu, portocaliu, galben,
verde
— consum scăzut: 10 mA la o ten¬
siune directă mai mare de 3 V
— fiabilitate ridicată
— sortare în clase de intensitate lu¬
minoasă
— montare uşoară pe plăci şi pa¬
nouri
Programul de fabricaţie cuprinde ur¬
mătoarele tipuri de LED-uri:
— LED-uri standard (0 = 5 mm), mi¬
niatură (0 = 3 mm) şi cilindrice cu vîrf
subminiatură
In cursul anului 1987 Microelectro¬
nica va finaliza cîteva produse noi:
— diode electroluminescente cu emi¬
sie în infraroşu
— fototranzistoare
Se află în curs de asimilare:
— optocuploare cu o singură cale
— elemente de afişare numerice şi
grafice cu cristal lichid
— LED-uri prismatice cu secţiune tipuri de display-uri:
triunghiulară şi dreptunghiulară — afişor numeric de un digit cu
— LED-uri cu rezistor integrat corn- anod/catod comun cu punct zecimal IMPORTANT PENTRU CONSTRUCTO-
patibil TTL dreapta „ RfS AMATORI
— Indicatoare luminoase cu LED-uri — indicator de semn (±1) cu anod/ In reţeaua de magazine de speciali-
în diverse configuraţii la cerere (bar catod comun cu punct zecimal dreapta tate s-au pus in vînzare LED-uri Micro-
graph-uri) — afişor numeric cu anod/catod co- electronica, la preţul de 11 lei bucata.
sîSSsIifiS
qSgg&ooodogq
Str. Erou lancu Nicolae 34B, Bucureşti
lefon 33.40.50/549 sau 33.44.45, telex: 1
rom r ROMÂNIA.
TEHNIUM 3/1987
13
-mJ
1
BURGHER SEBASTIAN - Ploieşti
Pertinaxul este bun a fi folosit şi
în montaje ce lucrează peste 400
MHz, Aşteptăm articolul dv. în care
sâ specificaţi şi rezultatul măsurăto¬
rilor în diverse puncte din schema
BRÎNCUŞI CONSTANTIN — Giur¬
giu
Scrisoarea dv, referitoare la repre¬
zentanţa „Tehnoton“-Giurgiu a fost
trimisă spre rezolvare întreprinderii
„Tehnoton“-laşi,
Defectul din televizor poate fi de¬
terminat numai în urma unor măsu¬
rători.
MIRCEA CONSTANTIN - jud. Alba
Nu alimentaţi radioreceptorul la
tensiune mai mare, se modifică regi¬
mul de funcţionare a etajelor şi se
pot deteriora.
Vă recomandăm să construiţi un
amplificator suplimentar. Un ampli-
i
ficator de antenă măreşte calitatea
recepţiei.
GIURGEA CRISTIAN — Galaţi
Construcţia şi utilizarea unui emi-
ţător-receptor sînt permise numai în
baza unei autorizaţii.
DUMÎTRESCU ADRIAN — Craiova
Vom publica în curînd un amplifi¬
cator de frecvenţă intermediară
bistandard CCIR-OIRT.
MIRCEA SAVA — Bucureşti
Transformatorul este de tip ieşire
de la radioreceptoare, iar casca
poate fi cu orice impedanţă.
ILIE NICUŞOR — jud. Teleorman .
Televizorul este construit a func¬
ţiona la tensiunea de 220 V. Vă re¬
comandăm să verificaţi etajul final
linii (contacte imperfecte).
KUBACSKA EUGEN — Braşov
Verificaţi etajul final audio şi difu¬
zorul.
SELICEAN ALIN — Oradea
Ieşirea MF se cuplează la conden¬
satorul CI. Ca tranzistoare folosiţi:
TI = T2 = BF 200; 2N3390 = BF 214;
2N708 = BC 1P7.
ION EMILIAN — Galaţi
Tranzistorul BLY92A lucrează
pînă la 175 MHZ cu un cîştig de 10
dB, putînd debita 15 W alimentat
V CE = 28 V (după catalog MBLE).
BĂTRÎNĂ ALEXANDRU - Bucu¬
reşti
Vă rugăm să luaţi legătura telefo¬
nică cu redacţia (în legătură cu pi-
cupul „Acord").
DIACONU BOGDAN — laşi
Luaţi legătura cu reprezentanţa
„Electronica" din laşi.
CUCIUREANU MIHAI — Botoşani
Nu deţinem schema şi echivalen¬
tele solicitate.
SAVA VASILE - laşi
Nu deţinem datele constructive
ale unui receptor pe 11 GHz.
STANCU SORIN — Braşov
Verificaţi starea circuitului pream-
plificator (nu are echivalent).
în televizor verificaţi elementele
ce aplică impuls de sincronizare
etajului baleiaj cadre.
GEORGESCU NICOLAE — Bucu¬
reşti
Circuitul nu are echivalent
I.P.R.S.; în rest am publicat.
SZASZ GERO — Cluj-Napoca
în catalogul ICCE găsiţi la pag.
275 datele complete ale unui ampli¬
ficator pentru proteză auditivă, ROB
01 .
Dacă doriţi să construiţi un ampli¬
ficator cu elemente discrete, folosiţi
tranzistoare cu germaniu care func¬
ţionează bine şi la tensiuni mici de
alimentare. Noi nu am experimentat
o astfel de schemă.
MICLĂUŞ VASILE —■ Borşa
Antena SWAN este cu un cîştig
bun — trebuie experimentată. Nu te¬
levizorul color este defect, ci ampli¬
ficatorul de antenă nu este eficient.
Punctele de maximă recepţie se
determină experimental — în anu¬
mite diagrame pot apărea şi erori.
MANEA CONSTANTIN - Bucureşti
Soluţia unei bobine suplimentare
este bună. Bobinaţi 3 spire cu un
capăt la masă şi celălalt la antena
exterioară.
RÎŞNIŢĂ G. - Craiova
Vom publica cele solicitate.
BLIDARU ION - Giurgiu
Piese şi materiale electronice vă
puteţi procura de la magazinele de
specialitate.
în televizor verificaţi tubul .PL 500.
BEC GHEORGHE - Alba lulia
Verificaţi tranzistorul T3 şi montaţi
în emitor un rezistor de 47—100 O.
Difuzorul trebuie să aibă o impe¬
danţă de 8 n.
HAPOTĂ ION — Racoviţă 245 a, Ti¬
miş 1831 oferă colecţii „Tehnium".
DIMITRIU VLADIMIR - Str. Dacia 8
A, Constanţa
Oferă colecţia Tehnium
1976—1979.
GABAR GABRIEL - Rădăuţi
După TAA661 se poate monta un
decodor stereo.
Logofătu Radu-
laşt
Radiorecepto¬
rul lucrează în
gama undelor
medii şi ultra¬
scurte.
Elementul
principal al a-
cestui aparat
este circuitul in¬
tegrat TDA1083,
utilizat în am¬
bele game şi
care în plus este
şi amplificator
de audiofrec-
venţă.
Alimentarea
se face cu 4,5 V,
iar puterea în
audiofrecvenţă
este de 150 mW
cu 10% di stor-
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-ţef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂES€U
Redactor responsabil de numir: fiz. ALEXANDRU MARCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Sctnteia
CITITORII DIN STR
NĂTATE SE POT ABO
PRIN „ROMPRESFILA
LIA“ - SECTORUL
PORT-IMPORT PRE
P.O.BOX 12—201, TE
10376, PRSFIR BU
REŞTI, CALEA GRIVI
NR. <
1 mmm
llliW