MUZEUL 1 Wm 11111,1,11
TEHNIC ŞCOLAR
«ELECTRONICA”
Muzeele şcolare sînt bine cu¬
noscute în Istoria mvâţâmîntului
romanesc încă din secolul trecut.
Valoroase Iniţiative concretizate
de dascălii luminaţi ai zecilor de
generaţii de tineri, aceste muzee
au devenit autentice lăcaşuri de
cultură şi civilizaţie, paralel cu
reţeaua muzeelor „mari" contri¬
buind în diverse modalităţi speci»
fice la formarea şi educarea ele¬
vilor.
Tradiţia acestor muzee nu s-a
pierdut şi, iată, consemnăm cu
satisfacţie apariţia unui nou mu¬
zeu găzduit de o instituţie şco-
larg — este vorba oe Grupul
Şcolar „Electronica' 1 —, cu o te¬
matica ce-şi propune să ilus¬
treze, prîntr-un valoros set de
exponate, fotografii, diagrame,
istoria dezvoltării industriei elec¬
tronice în ţara noastră, mai pre-
cis, istoria realizării aparatelor de
radio şi a televizoarelor, înfiinţat
datorită iniţiativei, perseverenţei
şi entuziasmului unui eminent
specialist şi pedagog, inginerul
Stelian Pătruţescu. muzeul aflat
în incinta Grupului Şcolar „ilec-
troniea 1 ' oferă vizitatorilor săi po¬
sibilitatea unui contact direct cu
pnmeie aparate de radio produse
de „Radio Popular (realizate
după scheme străine}, cu pri¬
mele tipuri de radioreceptoare
concepute şi realizate în între¬
gime în ţară (Opereta, Concert),
cu primele aparate de radio tran¬
zistorizate (Sport, Litoral), cu
primul aparat de radio realizat în
colaborare cu firme străine (So¬
liilor) , cu primele radiorecep¬
toare staţionare echipate cu tu¬
buri electronice de clasa supe¬
rioară (Enescu), cu primele ra¬
dioreceptoare tranzistorizate de
buzunar (din familia S 032 T).
DEFINIREA AERONAVELOR CE
POT Fi REALIZATE ÎN REGIM
DE CONSTRUCŢII AERONAU¬
TICE Oi AMATORI
3.1. Planor uit re uşor — aero¬
nava antrenată de componenta
greutăţii pe traiectorii înclinate şi
a cărei sustentaţie se obţine prin
reacţiunile aerodinamice pe su¬
prafeţe portante (rigide sau su¬
ple), lansarea la zbor fâcîndu-se
prin forţa musculară a picioare-
lor pilotului.
3.2. Planor uitrauşor motorizat
— aeronavă antrenată de un mo¬
tor de serviciu şi a cărei susten-
taţie se obţine prin reacţiuni ae¬
rodinamice pe suprafeţe portante
(rigide sau suple).
3.3. Avion uitrauşor — aero¬
navă prevăzută cu un motor de
exploatare şi a cărei sustentaţie
se obţine prin reacţiunile aerodi¬
namice pe suprafeţe portante (ri¬
gide sau suple).
3.4. Glropianor — aeronavă
antrenată de componenta greu¬
tăţii pe traiectorii înclinate şi a
cărei sustentaţie în zbor este ob¬
ţinută prin reacţiunile aerodina¬
mice asupra uneia sau mai mul¬
tor suprafeţe portante ce se ro¬
tesc liber în jurul axelor sensibil
verticale.
3.5. Autoglr — aeronava antre¬
nată de un organ motor propriu
de exploatare şi a cărei sustenta¬
ţie în zbor este obţinută prin
reacţiunile aerodinamice asupra
uneia sau mai multor suprafeţe
portante ce se rotesc liber în ju¬
rul axelor sensibil verticale.
GQNDmtLE de realizare a
AERONAVELOR ÎN REGIM DE
CONSTRUCŢII AERONAUTICE
OE AMATORI Şt DOCUMENTA¬
ŢIA NECESARA ÎN VEDEREA
Omologării şi certificării
4.1. Aeronavele ce se reali¬
zează în condiţii de construcţii
aeronautice de amatori pot avea
din punct de vedere af condiţiilor
de realizare caracter artizanat
sau uzinal.
4.2. Construcţiile realizate în
condiţii artizanale sînt cele reali¬
zate la domiciliu sau în mici ate¬
liere.
4.3. Construcţiile realizate în
condiţii uzinale sînt cele realizate
în ateliere specializate, autorizate
în acest sens.
4.4. Construcţiile aeronautice
de amatori pot fi de concepţie
proprie sau In baza unor
proiecte tip ale unor aeronave
omologate şi care au la bază do¬
cumentaţia originală completă
4.5. Construcţiile realizate în
condiţii uzinale vor putea fi utili¬
zate numai de către membrii
asociaţiei (clubului) sportiv al în¬
treprinderii în cauză şi nu vor
putea tace obiectul vînzăril, în¬
chirierii sau prestării de servicii,
4.6. Construcţiile realizate rn
condiţii uzinale sau artizanale
vor fi supuse controlului tehnic
de calitate efectuat de un organ
tehnic specializat şi autorizat în
acest sens de Departamentul
Aviaţiei Civile.
4.7. în vederea omologării şi
certificării aeronavelor construc¬
torul amator va trebui să întoc¬
mească următoarea documenta¬
ţie de calcul, proiectare-execuţie
şi exploatare:
a} Calculul aerodinamic
b) Calculul de rezistenţă al or¬
ganelor principale
c) Calculul performanţelor es¬
timate şi al calităţilor de zbor
d) Calculul aeroelastîc şi al
deformaţilor elastice
e) Leasa de desene de ansam¬
blu
f) Manualul de zbor şi întreţi¬
nere
g) Tehnologia principatelor
operaţii de fabricaţie şi control
h) Lista lucrărilor regulamen¬
tare şl periodicitatea lor.
în vederea certificării aerona¬
velor realizate în baza unor
proiecte tip este necesară numai
documentaţia prevăzută ia pct. e.
f, g, h.
TEHNIUM
ALMANAH 1086
Bogat reprezentata este aici şi
evoluţia producţiei de televizoare
româneşti. în afara televizoarelor
din prima generaţie (produse pe
baza unor licenţe) —
VS—'43—611—613, Azur, To-
nltza, Naţional, Cosmos, Grlgo-
rateu —, se află aici expuse pri¬
mele aparate concepute de spe¬
cialiştii întreprinderii „Electro¬
nica" — E—43—10, E—47—C,
Sînt, de asemenea, prezentate
televizoarele din familia Miraj şi
Vanii*, televizoarele hibride Ope¬
ra şl Astronaut, primele televi¬
zoare portabile complet tranzis¬
torizate, primele televizoare cu
circuite integrate, primele televi¬
zoare color capabile sa recepţio¬
neze emisiuni tn sistemul PAL
sau SECAM în norma OIRT sau
CC IR Fără a oglindi întreaga
gamă de produse realizate de în¬
treprinderea „Electronica" (unde
dezvoltarea considerabilă a in*
vestiţiilor a permis o moderni¬
zare spectaculoasă a bazei mate¬
riale capabile să participe ia dez¬
voltarea şi diversificarea produ¬
selor de electronică industrială
sau biomedicală), muzeul tehnic
din incinta Grupului Şcolar
„Electronica" se constituie
într-un veritabil tezaur ce relie¬
fează atit istoricul unui domeniu
de vîrf ai economiei naţionale, cît
şi nivelul actual cu performanţe
de nivel mondial al industriei
electronice româneşti.
L-am rugat pe tovarăşul ingi¬
ner Stei lan PÂtruţescu, directorul
Grupului Şcolar „Electronica", să
ne ofere cîteva amănunte pentru
viitorii vizitatori ai celui mai tînăr
muzeu tehnic din ţara noastră;
înfiinţarea muzeului tehnic
coincide şl cu 15 ani de la Inau¬
gurarea acestui grup şcolar, au¬
tentici pepinieră pentru între¬
prinderea „Electronica", pentru
întreaga Industrie de profil. In
stare exponatelor, radiorecep¬
toare din diferite familii realizate
In ţari din 194S şl televizoare fa¬
bricate In ţari începînd din 1061,
muzeul nostru prezinţi un scurt
Istoric al producerii aparatelor
de radiorecepţle înainte de 1944,
precum st principalele date ale
dezvoltării domeniului pe pian
mondial. Astfel, vizitatorii muze¬
ului vor putea cunoaşte tn deta¬
liu principalele date ale unei In¬
dustrii care a plasat In prezant
produsele româneşti printre cele
competitive pe plan mondial. De
la înfiinţarea reprezentanţei fir¬
mei Philips In 1927 şl pini la rea¬
lizarea televizoarelor portabile,
radlocasetofoanelor stereo, a ml-
niracfcului stereo, a televizoarelor
color lucrînd cu recepţie directă
de la sateliţi, electronica româ¬
nească a cunoscut o dezvoltare
elocventă pentru capacitatea
proprie de concepţie, cercetare,
proiectare şl realizare tehnolo¬
gică. Pentru viitorii vizitatori al
muzeului nostru, un popas In
preajma primelor aparate de ra¬
dio şl a primelor televizoare ro¬
mâneşti poate echivala şl cu o
adevărată lecţie de Istorie con¬
temporană, în care valorificarea
inteligenţei romaneşti s-a con¬
cretizat In bunuri familiare şi ne¬
cesare fiecărui cămin.
Una din preocupările impor-
tante ale specialiştilor din re¬
ţeaua de conservare-restaurare a
bunurilor din patrimoniu* cultural
naţional o constituie executarea
de replici ştiinţifice ca latură im¬
portantă a muncii de restaurare
şl, uneori, condiţie esenţială in
reuşita unei restaurări complete
şi complexe.
Refacerea părţilor lipsi
dintr-un obiect prin tehnica re¬
producerii ridică valoarea obiec¬
tului restaurat prin îmbunătăţirea
evidentă a esteticii, dar şi prin
faptul că obiectul prezentat Inte¬
gral este mult mai sugestiv atit
pentru cercetătorul de muzeu, cît
şl pentru publicul vizitator.
în scopul conservării, în condi¬
ţii depline de siguranţă, a unor
piese originale, uneori obiecte
unicat de valoare inestimabilă, al
păstrării tor într-un microclimat
controlat, al limitării factorilor de
risc. generaţi de manipularea ne¬
corespunzătoare a originalelor,
al facilitării accesului cercetători¬
lor la piese prin contactul cu co¬
pia ştiinţifică, precum şi din
unele considerente tehnice (gre¬
utatea copiei fiind mult mal mică
decît a originalului, avlnd o re¬
zistenţă sporită la şocuri meca-
t Tehnica de execuţie a primei valve
1 — plecă (lemn sau piexlglas);
2 — piesă de copiat (In cazul nostru, statueta
egipteană din bronz);
3 — negativul (amprenta) (cauciuc slilconic);
4 — patul de delimitare al valvelor {plastilină);
5 — cofrajul patului de ştab litiere (tablă sau car¬
ton cerat);
6 — patul de stabilizare al negativului (ghips)
mce. ia variaţii de umiditate şi
temperatură, la radiaţii ultravio¬
lete şi infraroşii şl in mediu coro¬
siv) se impun, tot mâi pregnant,
măsuri hotârîte de retragere a
unor astfel de obiecte de mare
valoare artistică şi documentară
din circuitul expoziţionaf şi înlo¬
cuirea lor cu replici.
Fără a împrumuta însă din va¬
loarea originalului, replica ştiinţi¬
fică are în primul rfnd raţiunea
de a prelungi existenţa unor
piese de mare valoare supuse
proceselor ireversibile de degra¬
dare.
Totodată, realizarea replicilor
după obiecte din colecţiile mu¬
zeale ce urmează a fi expuse în
alte muzee de profil din ţară
contribuie la lărgirea circulaţiei
acestor valori format iv-educaţio-
naie, la cultivarea gustului este¬
tic al publicului,
pentru executarea de replici
ştiinţifice sînt necesare amenaja¬
rea şi dotarea unui atelier cu mi¬
nimum de utilaje, aparatură, in¬
strumentar pentru prelucrarea
materialelor. De asemenea, se
Impune existenţa unui personal
specializat care să cunoască teh¬
nicile de execuţie, succesiunea
operaţiilor, caracteristicile teh¬
nice ale materialelor utilizate,
precum şi compatibilitatea aces¬
tora.
Prezentam în continuare teh¬
nica de lucru utilizată în execu¬
tarea unei copii ştiinţifice după o
TEHNIUM 1
ALMANAH
1 O
statueta egipteană din bronz
{piesa aparţine Muzeului Bruken-
thal din Sibiu şi după părerea
specialiştilor este o piesă unicat
pe teritoriul patriei noastre).
Piesa reprezintă un personal
masculin nud, zeitate sau faraon,
acoperită în decursul anilor cu
un strat de produse de coroziune
de grosime variabilă.
Compuşii de coroziune au
condus la modificări privind cu¬
loarea, textura şi compoziţia chi¬
mică, diferite de afe materialului
de bază, în funcţie de produsele
de reacţie rezultate din interac¬
ţiunea cuprului, staniului, zincu¬
lui, plumbului cu agenţii agresivi
ai mediului de conservare.
Stratul de produse de coro¬
ziune era neuniform; în regiunea
abdomenului şi pe spatele statu¬
etei s-au evidenţiat pete de cu¬
loare verde-deschls. ceea ce in¬
dică prezenţa elorhJdratului de
cupru (boala bronzului), derivat
din contaminarea obiectului cu
un mediu înconjurător în care au
fost prezente — ca factori de de¬
gradare — diverse cloruri. Petele
au crescut radial şi în adînctme,
conferind piesei un aspect in¬
form. Stratuf de coroziune, nefi-
ind compact şi prezentînd multi¬
ple fisuri, permitea accesul vapo¬
rilor de apa din mediul înconju¬
rător fa suprafaţa metalică şi
deci şi crearea unor pite galva¬
nice care ar fj condus în final la
dezintegrarea totală a piesei 1
{procesul de degradare fiind ac¬
tiv).
Statueta a fost supusă — după
investigare ştiinţifică prin roent-
genografie şi analiza spectrogra-
fică — unui minuţios şi compe¬
tent proces de restaurare, după
care s-a trecut la executarea co¬
piei ştiinţifice.
Negativul sau amprenta s-a
executat bivalv şi s-a procedat
astfel:
— statueta, acoperită cu spray
siliconic (sau orice alt material
demulant), s-a aşezat cu faţa în
sus pe o planşetă de lemn de di¬
mensiuni 25 x 25 cm pentru a i
se confecţiona prima valvă (fig.
— in jurul statuete» s-a mulat
un inel gros de plastilină de mo¬
delaj (produs ai Combinatului
Fondului Plastic), care a consti¬
tuit patul de delimitare al valve¬
lor, asigurînd totodată şi stabili¬
tatea piesei pe planşetă;
— cu spat u la pentru Ciment
dentar s-a finisat, cu grijă, patul
de delimitare al valvelor, pat ce a
fost condus pe linia de maximă
curbură a piesei;
— pentru confecţionarea ne¬
gativului s-a utilizat o pastă de
cauciuc siliconic de uz stomato¬
logic (Dentaffex — Spofa —
Praha), material cu următoarele
caracteristici: elasticitate conve¬
nabilă, redă cu mare fidelitate
micro şi macro detaliile, nu are
contracţii, prezintă o vulcanizare
rapidă — la temperatura camerei
—, ceea ce asigură şi o mare vi¬
teză de lucru.
Timpul de amestecare a vulca-
nltufui (lichidul de vulcanizare)
cu pasta a fost aproximativ 1 mi¬
nut, iar timpul de vulcanizare de
4—6 minute.
S-au preparat cantităţi mici de
pastă siliconicâ de aproximativ
4 cm lungime pentru a îndepărta
riscul ca vulcanizarea să înceapă
înainte de a fi terminat aşezarea
controlată a pastei.
Prepararea pastei în cantităţi
pierdut pentru ca următoarea
turnare de pastă să se îmbine
perfect, fără limite de demarca¬
ţie, care inevitabil s-ar transpune
pe viitoarea copie.
Marginea exterioară a ampren¬
tei elastice s-a oprit pe suprafaţa
patului de delimitare, finisîndu-i
un contur regulat şi precis.
in plastilina ce constituie patuî
de delimitare al valvelor s-a fixat
apoi un cofraj de formă ovală din
tablă subţire sau carton cerat, în
care, în faza următoare, s-a tur¬
nat patul de stabilizare al negatî-
vului.
Cofrajul a fost situat la aproxi¬
mativ 3 cm distanţă de negativ,
de jur-împrejur. porţiune nece¬
sară pentru dispunerea ploturilor
de fixare ale celor două valve,
S a izolat suprafaţa negat Evul u
II Tehnica da axaeuţla a calai <fa-a doua valva
1 - placi (lamn «au plaxiglaa);
2 — pieai da amprenlat («tatuata din bronz)
3 - amprenta superioară a statuetei (cauciuc «I*
II conic);
4 d * *1 vahrelor (plastilină da
modelaj);
5 - cofrajul patului da «teblilzare al amprentei
auparioare {ghipa);
7 — amprenta părţii Inferioara a piesei (cauciuc
siliconic);
8 — patul da stabilizare al amprentei părţii dor-
eale a piesei (ghipa).
mici nu a afectat calitatea finală
a amprentei, deoarece acest tip
de cauciuc permite o sudură
perfectă a preparatului proaspăt
de cel vulcanizat
Cauciucul s-a mulat dinspre
centrul piesei, în sens spiralat,
spre marginile piesei.
Grosimea negativului s-a apre¬
ciat la aproximativ 4—5 mm, ur-
mărindu-se scoaterea perfectă a
bulelor de aer presînd spre exte¬
rior, cu degetele umezite în apă
(pentru a evita aderenţa cauciu¬
cului). Marginile fiecărei porţii de
cauciuc turnate sau netezite
de cauciuc siliconic, precum şi
patul de plastilină cu spumă de
săpun sau demulant Qz, produs
mai greu de procurat şi cu preţ
ridicat.
Această izolare a permis des¬
prinderea cu uşurinţă a ghipsu¬
lui.
Patul de stabilizare al negati¬
vului s-a executat din ghips, uti¬
lizat în construcţii preparat la o
consistenţă de pastă semifluidă.
Nivelul ghipsului turnat se urmă¬
reşte a fi cu cel puţin 1 cm peste
punctul cel mai înalt al negativu¬
lui.
TEHJMIUM
ALMANAH 1986
1 1
Cota plna la oare se toarnă
ghipsul se notează, în prealabil*
pe cofrajul din tablă sau carton
cerat
După ce ghipsul a făcut priză
(semnalat printr-o încălzire a
acestuia), s-a procedat la de¬
montarea întregului ansamblu în
ordinea următoare:
— s-a înlăturat cofrajul din ta¬
blă sau carton cerat;
— s-a întors tot ansamblul cu
planşeta în sus;
— s-a detaşat planşeta de pa¬
tul de plastilină;
— s-a înlăturat patul de plasti¬
lină;
— s-au curăţat cu atenţie ur¬
mele de plastilină ale patului de
delimitare de pe marginea patu¬
lui de stabilizare din ghips al ne¬
gativului din cauciuc slflconic,
precum şl urmele de plastilină de
pe piese (parte ce nu a fost am¬
prenta! ă).
Pe planul de îmbinare a celor
2 valve s-au excavat cu o chiu-
retâ alveole ce au fost bine fini¬
sate. dispuse la distanţe inegale
una de alta* Cu o pensulă moale
{asemănătoare celor utilizate în
pictură) s-a periat patul de stabi¬
lizare din ghips cu şerlac — so¬
luţie alcoolică, după care s-a lă¬
sat sâ se usuce cca 30 minute.
S-au aplicat pelicule de şerlac
în 2 —3 reprize, evitîndu-se co¬
lectarea excesului în alveole. Pe-
licullzarea este o condiţie esen¬
ţială pentru izolarea ghipsului
celor 2 valve.
S-a trecut apoi la confecţiona¬
rea celei de-a doua valve (flg. 2).
Pe planşeta de lemn {se poate
utiliza şl una din plexjglas) s-a
aşezat patul de stabilizare în
care era încastrat negativul şî în
negativ — piesa (în prealabil, pa¬
tul de stabilizare detaşat de ne¬
gativ a fost izolat prin pensulare
cu emulsie de ceară de parchet
în petrosln, cîteva straturi)
Marginile negativului au fost
izolate şi ele cu ulei silicon ic (se
poate utiliza şi vaselină siliconicâ
seu alt demulant Indigen).
S-a mulat un nou inel de plas¬
tilină în juruî patului de stabili¬
zare al primei valve* în scopul fi¬
xării întregului ansamblu pe
planşetă.
Confecţionarea amprentei pen¬
tru cealaltă jumătate a piesei
(partea dorsală) începe tot din
centrul de simetrie al piesei*
avansînd concentric spre exte¬
rior, urmărindu-se ca marginile
pastei siliconice să coincidă cu
marginile primei amprente.
S-a urmărit şi de această dată
ca grosimea amprentei să fie de
4—5 mm şi să se evite include¬
rea in pastă a bulelor de aer.
S^a fixat un cofraj din tablă de
aceleaşi dimensiuni ca la negati¬
vul precedent, s-a turnat patul de
stabilizare din ghips ce depâ-
şeşte cu minimum 1 cm punctul
cel mai ridicat al amprentei din
cauciuc siliconii
După scurgerea timpului de
priză a ghipsului s-a făcut de¬
montarea in ordinea următoare:
— s-a scos inelul de plastilină;
— s-a desfăcut cofrajul;
— s-a îndepărtat planşeta de
lemn sau plexjglas.
Pentru desfacerea celor două
valve s-a procedat la o încălzire
uşoară, ia aplicarea de lovituri
uşoare cu un ciocan din lemn
sau din corn pe marginile primei
valve.
Se va evita Introducerea de in¬
strumente ascuţite la limita de
îmbinare a valvelor pentru a Îm¬
piedica ştirbirea carcaselor din
ghips.
După desprinderea celor două
valve se finisează a doua valvă
pe muchii, se usucă lent, apoi se
izolează cu şerlac şi ceară de
parchet ©mulsionatâ, atît în loca¬
şul negativului, cît şl pe zona
ploturilor.
S-a trecut ta demontarea am¬
prentelor urmărind linia de de¬
marcaţie. Această operaţie se
execută cu o spatuiâ din os sau
material plastic de formă plată şi
u
o
R
TEHNIUM 1
ALMANAH 1306
cu marginile rotunjite.
Scoaterea negativului de pe
piesă s-a făcut ridicmdu-se mal
întîi marginea cauciucului, din
aproape în aproape, pînă ta înde¬
părtarea totală, fără a forţa nega¬
tivul care se poate distruge.
Pentru evitarea efectului de va¬
cuum se poate injecta aer între
amprente şi piesă cu ajutorul
unui ac de seringă şi o seringă
(în diverse puncte).
Se examinează cele două ne¬
gative — superior şi inferior din
punct de vedere calitativ — în
sensul fidelităţii şi al prezenţei
sau absenţei bulelor de aer
în cazul în care amprenta nu
reprezintă o copie ştiinţifică, se
va relua întregul flux de operaţii
pe n tr u con f ecţ i o na rea negaţi ve-
lor.
Dacă cele două condiţii esen¬
ţiale: fidelitatea copiei şi absenţa
bulelor de aer. sint îndeplinite,
se poate trece la executarea co¬
piei proprîu-zise.
Pentru copier© s-a ales un ma¬
terial plastic foarte dur, rezistent
la şocuri mecanice, dar care sâ
redea cu fidelitate relieful şî cro¬
matica originalului. Materialul de
turnare ales a fost o răşină acri¬
lică, cunoscută sub denumirea
de Duracryi special, ce se pre¬
zintă sub formă de pulbere care
polimerizează în interval de 6—7
minute, la temperatura camerei,
prin adăugarea unui lichid ce se
livrează în ambalajul original ală¬
turi de răşină.
S-a colorat masa răşinii cu
pigmenţi extraşi din uleiul de
pictură în solvent organic (tiner),
precum Şt cu pulbere de bronz
aurie, Aceşti ingredienţi nu au
modificat caracteristicile de bază
ale răşinii, în special duritatea,
dar au mărit cu circa două mi¬
nute timpul de polimerlzare a ră¬
şinii.
S-au umplut cele două nega¬
tive cu răşină, la uşoara modifi¬
care a vîseozităţli masei de ră¬
şină s-au exercitat presiuni cu
degetele înmuiate în apă cu de¬
tergent neionic* pentru elimina¬
rea bulelor de aer, apoi cele
două valve au fost apropiate pînă
ia perfecta etanşa re
După scurgerea timpului nece-
sar pollmerizârii s-au detaşat pa¬
tul de stabilizare şi negativul
elastic, obţinîndu-se pozitivul.
Acesta este supus retuşârli. în
zona de îmbinare a celor două
valve prin finisare mecanică.
în final copia a fost peliculi-
zatâ cu spray siliconic pentru a
căpăta un aspect cît mai apro¬
piat de cel al statuetei restaurate
şi conservate.
1 2
I
CODUL
CU CINCI MOMENTE
Nici nu se terminase încă bine
primul război mondial şi tot mai
mulţi specialişti din diverse ţări
— chiar şi din unele state neutre,
cum ar ti OJanda şi Suedia, ce
nu cunoşteau aproape nimic din
dedesubturile luptei criptologice
dintre principalii beligeranţi —
studiau deja cu multă seriozitate
crearea unor noi sisteme de ci-
frare oare, paralel cu mecaniza¬
rea sau automatizarea proceselor^
de cifrare şi descifrare, $
ducă la imposibilitatea dec
lor de către cei Interes^
Printre aceşti specialişi
şi tînărul inginer ameri^
bert S, Vernam, absolven]
legiului din Massachus|
lucra Ia cunoscuta firmă
can Teiephone and Te
Company" din New Yorlc
gont. iscoditor, înzestrâilj^^H
mare capacitate de abstr#âtjj^
mereu nemulţumit de sma
zice că în fiecare seară fr
de culcare se întreba cu
tare: „Ce pot inventa?'), fw
şi-a început explorarea dop
iui criptologie prin studiere
venfiei inginerului francez L
Jean Baudot (i845—*f9f
Acesta brevetase rn anul 1874
telegraf imprimator cu tran&ffi
multiplă (folosind o claviiurăT,
care permitea mai multor o
legate între ele prîntr-un Im.
să aibă la îndegiînă un sisten,
corespondenţă rapidă. Aparş
care a căpătat denumirea c
Jex, a intrat practic ţn func*
în anul 1877, fiind unul dinlL
mai folosite sistem# de tramŞ;,»
sie în relaţiile internaţionale pîrl
în 1950. " ^
în codul inventat de Baudot,
un gen de alfabet Morse ai te¬
leimprimatoarelor, fiecare ele¬
ment clar este compus din cinci
unităţi. La rindul ei, fiecare uni¬
tate este reprezentată de semne
şi spaţii în func ţie de existenţa
nAstabe timu
sau inexistenţa curentului elec¬
tric la un moment dat, obţfnîn-
du-se astfel 32 de combinaţii de
semne şi spaţii. Flecare aseme¬
nea combinaţie este echivalentă
cu o literă. Printr-un aranjament
electric special, aplicînd rotirea
comutatoarelor, cînd este apă¬
sată o anumită literă de pe cla¬
viatura alfabetică, se transmite
secvenţa corespunzătoare de
__semne şi spaţii. Un
şt pauze, perforînd o lifandfide
hîrtJe specială de un deget lă¬
ţime Banda perforată se intro¬
duce in transmJţâtorul ce pro¬
duce în echipamentul sîmtfar al
telexului receptor aceiaşi şir de
găuri şt pauze, retradus apoi în
text clar.
La celălalt capăt at firului, cu¬
rentul electric încarcă nişte elec-
omagneţi ai aparatului ce pri-
feşte mesajul care, prin combi¬
naţie, selectează litera adecvată
imprimă pe un sut de hîrtie.
înde, nişte cule
permite închiderea circuitUtuî, iar
iCurOnuil electric nu frece prtt|
|rqm*gneth t Evident, semna
Baudot QbnŞtiluite ,
deoerecs ete acţionează
păstrării secreta fui
SretuT
Pe baza acestui cod — denu¬
mit şi coduf cu cinci momente —
inginerul american a avut ideea
de a construi o maşină care să
asigure cif rarea şi descifrarea
automată a unui text clar. El a
sugerat ca pe o bandă de hîrtie
Dfn volumul „Istorie şl criptologie", în curs de apariţie la
Editura Militară
să fie transmisă o chele formată
din semne şi spaţii care să se
adune, în mod electromecanic,
cu impulsurile textului clar, suma
urmînd să constituie cripto¬
grama. Adunarea trebuia să fie
reversibilă, în aşa fel îneît maşina
receptoare să poată scădea im¬
pulsurile ce formau cheia şj să
redea numai textul clar. Vernam
a stabilit următorul procedeu de
supracifrare: dacă cheia şi im¬
pulsurile textului clar sînt semne
şi spaţii, impulsul textului cifrat
va fi spaţiu Dacă Impulsul cheii
este spaţiu, iar al textului clar
semne ori invers, sau în alţi ter¬
meni, cele două simboluri sînt
diferite, impulsul textului cifrat
va ti un semn. Cele patru posibi¬
lităţi în formulă matematică sînt:
text clar
semn +
semn +
s p a ţ I u +
L u +
chele
semn
spaţiu
semn
spaţiu
text cifrat
spaţiu
| s e m n
semn
_ spaţiu
întregul sistem poate fi aranjat
intr-un shgur tabel Folosind
transclier sa convenţională 1
pentru se^hn şi 0 pentru spaţiu,
regula Roit# fi exprimată astfel
ciar
text cifrat
[Uf..-fiţiadunarea şi
ra jtâră reţinere sînt două
I identice, descifrarea
ţînd nici o dificultate
id că un semnal cifrant
ftceva dectt o combina¬
tului cu cinci momente,
r em 32 de semnale ci¬
fre pot servi la cifraria
- dintre ceia 32 de senfft
tulul dar. Eeprezent^Hr
rafice rezultate potTfi
argate în 32 de alfabete confl-
rtimPriecam cp 32 de semnale.
Conform acestei reguli, Ver-
nam a combinat ceîe ctncl unităţi
ale textului clar cu cele ale cheii
şi a obţinut cinci unităţi cifrante
De exemplu, daca textul clar
este „a", simbolizat prin 11000,
iar cheia 10011, textul cifrat va fi
text ctar
cheie
text cifrat
TEHNîUM I
ALMANAH 1986
11000
10011
01011
1 3
I
Ca să combine electric impul¬
surile, Vernam a inventat un dis¬
pozitiv format din magneţi, relee
şi bobine. Cum cifrarea şi desci¬
frarea erau reciproce, acelaşi
aparat era folosit pentru ambele
operaţii, in acest aparat erau in¬
troduse două benzi — pe una fi¬
ind înscrisă cheia, iar pe cealaltă
textul clar Clnd unităţile de pe.
cele două benzi erau identice, se
deschidea un circuit şi apărea un
spaţiu, iar cînd erau diferite se
închidea circuitul şi apărea un
semn. Semnele şi spaţiile rezul¬
tate se transmiteau, ca orice alt
mesa) teieimprimat, la corespon¬
dent, unde aparatul Vernam scă¬
dea unităţile cheii furnizate de o
banda similară cu cea a expedi¬
torului şi astfel se obţinea textul
clar Automat, banda obţinută se
transmitea la o maşină de teleim-
primat şi, în felul acesta, se obţi¬
nea mesajul direct în clar.
Toate aceste operaţii se efec¬
tuau mecanic. Se introducea în
maşină textul clar, se cifra, iar
destinatarul obţinea text clar cu
aceeaşi viteză cu care se trans¬
mitea şi se recepţiona orice me¬
saj obişnuit. Orice interceptare
devenea inutilă deoarece diver¬
sele secvenţe de bandă găurită
nu spuneau nimănui nimic.
Marele avantaj al aparatului in*
ventat de inginerul american
constă în faptul că scurtează în
mod considerabil procesul de
criptograliere şi elimină aproape
cu desăvîrşire posibilitatea comi¬
terii de erori în procesul de ci-
trare şl descifrare. Calităţile res¬
pective au contribuit în mod de¬
osebit la râspîndirea acestui apa¬
rat de criptare şi au determinat
pe mulţi ingineri sâ înveţe rapid
criptologia. Studilndu-I, inginerii
şi-au dat seama că secretul sis¬
temului lui Vernam rezidă mal
ales în cheie. De aceea au recurs
la folosirea unor chei foarte
lungi, care, deşi prezentau multe
avantaje, au fost rapid abando¬
nate din cauza marilor inconve¬
niente ce le prezentau la ma¬
nipulare. în căutarea altor soluţii,
un Inginer din colectivul de cer¬
cetare al lui Vernam, şi anume
Lyman F. Morehouae, a recurs la
combinarea a două chei scurte,
ca şi cum una ar fi servit la cifra¬
rea celeilalte, obţinînd o bandă
foarte lungă care servea drept
cheie pentru textul clar. Acest lip
de cheie a fost numit cheie se¬
cundară. Lungimea ei provenea
din diferenţa de semne din
cheile primare. De exemplu,
dacă cele două chei primare în¬
registrate conţineau una i 000
de caractere, iar cealaltă 999, lua
naştere un sistem cu 999 000 de
combinaţii. Astfel, doua benzi de
aproximativ patru metri fiecare
dădeau naştere unei chei care,
pentru a putea fi înregistrată, ne¬
cesita peste 4 000 metri de
bandă. Aceasta a fost una din
cele mai de seamă îmbunătăţiri
aduse aparatului iui Vernam. To¬
tuşi nici ea n-a fost suficientă
pentru a considera sistemul
imun în faţa criptanaliştilor, pen¬
tru că orice repetare a cheii, la o
analiză sistem atică, putea pune
în pericol secretul mesajului,
creînd astfel posibilitatea decrip¬
tării sale. Pentru a se evita peri¬
colul repetiţiei, numărul cheilor
trebuia să fie infinit. Este mo¬
mentul cînd s-a făcut remarcată
ideea maiorului Jo*eph O, Mau-
borgne. crlptanalist in cadrul
corpului de cercetători în trans¬
misiuni militare, care, sintetizînd
cele două tipuri de chei (cea în-
tîmplâtoare şi no n-repet iţi a), a
descoperit sistemul de chei alese
la întîmplare şi folosite o singură
dată, ce poartă denumirea de
chei aleatoare.
Sub imboldul dat de folosirea
intensă. în timpul primului război
mondial, a comunicaţiilor secrete
şi de dezvoltarea impetuoasă a
mecanizării. în mod cu totul şi
cu totul independent, patru oa¬
meni din patru ţâri diferite au
creat maşina al cărei principiu se
foloseşte cel mai mult în cripto¬
grafia modernă. Este vorba de
americanul Edward Hugh He-
bem, olandezul Hugo Alexsnder
Koch, germanul Arthur Scher-
blut (creatorul „Enigmei") şi su¬
edezul Arvld Gerhard Damm
Concomitent ei au descoperit
principiul roţii de cod bobinate
sau, mai pe scurt, principiul ro¬
torului, care a revoluţionat crip¬
tografia.
Corpul rotorului are un diame¬
tru de 5—8 din şl o grosime de
1 cm. Pe circumferinţa lui se gă¬
sesc trasate 26 de contacte elec¬
trice, aşezate la distanţe egale.
Fiecare contact este legat la în¬
tîmplare cu un altul de pe partea
opusă, stabil îndu-se astfel o le¬
gătură electrică între două
puncte situate pe circumferinţă.
Contactele de la intrarea curen¬
tului în rotor corespund literelor
textului clar, iar cele de la ieşire
elementelor textului cifrat. Firul
electric care leagă cele două
contacte opuse realizează cripto-
g rafie rea mesajului clar.
Pentru a se realiza aceste ope¬
raţii, rotorul a fost plasat intre
doua plăci fixe, fiecare placă fi¬
ind construita din material iz o-
lant şi avînd 26 de contacte fi-
(CONTINUARE ÎN PAG. 30)
Acest planor este destinat con¬
cursurilor pioniereşti şi poate fi
construit de tineri sub îndruma¬
rea unui model ist avansat sau a
instructorului.
Aripa, de construcţie clasică,
se compune din nervuri (placaj
0,8 mm, furnir 1 mm sau baisa 2
mm), ionjeroane + borduri (molid
sau baisa), chesoane şi coJţare,
în cazul utilizării placajului,
nervurile — cu excepţia celor de
îa bază — vor fi uşurate prin de¬
cupări interioare corespunză¬
toare.
Atit nervurile planului central,
crt şl cele ale diedrului vor fi pre¬
lucrate în bloc.
Greutatea întregului model
este influenţată în bună măsură
de cantitatea de plumb din botul
fuzelajului, iar aceasta de greuta¬
tea celor două am penaje. Deci
ampenajul orizontal — stabiliza¬
torul — va fi construit din ba¬
ghete de brad 3x2 mm, iar cel
vertical — direcţia — din ba¬
ghete de brad 2 x 2 mm. i
FuzelajuJ se construieşte dfc
brad, tei sau furnir H
în cazul folosirii lemnului W
baisa, fuzelajul va fi construit dffi
două baghete de brad 3 x 6 mm,
subţiate spre spate, placate în lâ-
teial cu furnir de baisa de î mm.
Botul fuzelajului se execută din
lemn de tei sau placaj cu decu¬
pări corespunzătoare — pentru
camera de greutate şi pentru
uşurare
Împînzirea aripilor se face cu
hîrtie de mătase sau de conden¬
sator iar lâcuirea cu emaiţâ (lac
de nitroceluloza),
Ampenajul orizontal va fi îm-
pînzit numai pe exlrado*, con¬
form regulamentului.
Centrarea statică se face prin
adăugarea alicelor de plumb in
camera din botul fuzelajului pînâ
la poziţionarea centrului de gre¬
utate al modelului puţin in spa¬
tele cîrligului de remorcaj — 5
mm.
Pentru centrarea dinamică
vom lansa planorul — pe timp
calm — din mină.
în caz de picaj, vom adăuga
prin lipire (dacă modelul este la
limita greutăţii minime), sub bor¬
dul de fugă al stabilizatorului, o
plăcuţă de lemn tare — 8x8x3
mm.
Dacă modelul cabrează, vom
proceda in mod asemănător sub
bordul de atac sau vom adăuga
cîteva alice de plumb în botul fu
zelajului.
Prin şlefuiri şi ajustări ale
acestor plăcuţe, se ajunge la o
planare perfectă.
TEHNIUM
ALMANAH 1386
-14
AER OM O DEL PLANOR
-a"NIGA-010"
2x3
2x10
Profil aripă: Thomam F4(e=u)
30
28
â*32
320
6*40
260
( DESFĂŞURATĂ )
20
I 55*60
i
60
, !
•i-L——-
i
R
m
—
d —
T
JţlGA^QIO »
PLANOR FAZA o-2-a
Anvergură: 1120 mm
Lungime ; 700 mm
Suprafaţă 13,00 dm 2
Greutate : (mini 160 g
® *° s » m m
^1111
TEHNIUM
ALMANAH 1S86
1 5
Pentru cei ce îndrăgesc modelismul
şi fn special automodelele dirijate cu
ajutorul staţiilor de radiocomandă, pre¬
zint alăturat un elegant cupeu sportiv
care în mărime naturală are următoa¬
rele caracteristici şi performanţe:
- lungime: 4 360 mm
- lâţime: I 924 mm
- înălţime: 1 110 mm
- ampafament: 2 560 mm
- ecartament faţă: l 560 mm
- ecartament spate: 1 594 mm,
B.M.W. M] are o caroserie studiată
în tunelul aerodinamic şi este echipat
cu un motor cu turbocompresor de 3,5
I, care îi asigură o putere de 470 CP la
9 000 rot/min şi o viteză de peste
320 km/oră. Chiar de la apariţia sa pe
pistele de concurs (sezonul 1979) s a
impus ca o maşină puternică şi fiabilă,
printre alţii aiergî nd cu ea Jochen Mass
şi Niki Lauda,
Am realizat în cadrul atelierului de
automodele al CP.S,P,-Arad, după de¬
senele ing. Jan Jolovec din Praga, la
scara 1/12, acest model cu care echipa¬
jul reprezentativ al judeţului a cîştigat In
cadrul CONCURSULUI NATIONAL
PIONIERESC - EDIŢIA 1984 - LQ-
CUL I LA CLASA RADIOCOMANDA
VITEZĂ ŞI LOCUL III LA CLASA RA-
D10COMANDA INDEMÎNARE, mode
Iul prezentînd calităţi foarte bune, fiind
stabil pe direcţie şi uşor manevrabil în
poligon.
Recomand realizarea lui din calup de
lemn de tei prin cioplire, apoi, după o
foarte bună finisare, vacuumarea în vid
din folie de ABS sau PVC, obţinînd o
caroserie frumoasă, rezistentă şi toto¬
dată foarte uşoară (aprox. 60 g), mode¬
lul realizat de noi are 1 ISO g, gata de
start. După decuparea locurilor pentru
roţi, caroseria se poate cobra fobsind
vopsele Emaur.
Maestru al sportului La automodele
fAnel faur
16
automodel
radiocoman
TEHNIUM
ALMANAH 13B6
1 7
BMW Ml
BRICUL
DE RĂZBOI
LE'/INfiTON"
Ins. CRISTIAN CRĂCIUNOIU
Nava al cărei model vi-l propu¬
nem spre realizare a fost con-
strurtâ în 1766 şi a fost transfor¬
mata ţn navă de război din nava
comerciala în timpul războiului
de independenţă al Statelor
Unite ale Americii. in acest scop
au fost întărite punţile şi, au fost
practicate cîte 8 sabordurt în fie¬
care bord pentru montarea color
16 tunuri. Nava a participat (a
majoritatea angajamentelor na¬
vale din cursul acestui război, re-
marcîndu-se în diverse misiuni.
De la această navă s-au păstrat
planurile de construcţie origi¬
nale, mai multe picturi şi desene
de epoca ceea ce a permis edi¬
tarea unor cărţi şi planuri în ulii*
mii 30 de ani Planurile pe care
vr le propunem au fost preluate
uupâ desenele colaţionate fn
1948 de către Rudolf Hoeckel j
după lucrarea „Tîie Brig Lexing-
ton" de Clyde Leavltt Planşa co¬
tor este realizată de autor după
aceleaşi planuri
lată principalele caracteristici
ale bricului:
lungimea, măsurată pe puntea
principală de la pupa la prove
.... 37,45 m
Lungimea chitei între perpendi-
cu.are... 23,30 m
Lăţimea corpului ., *,. 6,91 m
Pescaj maxim. 2,75 m
Deplasament ... 166 t
Armament: 16 tunuri de 4
pounds (greutatea proiectilului).
Anul construcţiei: 1766 la Phila¬
delphia.
Modelul acestei nave este deo¬
sebii de frumos şi, in cazul în
care este bine executat, poate
obţine orice premiu. Timp de pa¬
tru campionate europene şi chiar
la primul campionat mondial,
modelul corpului Iul .,t_EXING-
TON", executat fără scf ridurile
bordajului pentru a lisa sa se
vadă osatura, a dominat clasa Ctj
cu un punctaj între 94 şi 92 de
puncte.
Pe desenul cu detalii de reali¬
zare a velelor au fost numerotate
toate manevrele pentru a putea fi
urmărite mai uşor. Ele cores¬
pund celor reprezentate în vede¬
rea laterală a navei
Culorile sin! cele de pe planşa
color, puntea, suprastructurile
punţii şi catarpele fiind din lemn
nevopsît şi avînd culoarea adec¬
vată
ALMANAH 1986
Racheta
Diamant B-P4 a
fost construită
da către Franţa
în jurul anului
1975,
Motorul ra¬
chetei este de
tip Maira,
Forma rache¬
tei. cu puţine
modificări, este
cilindrică, ceea
ce convine
foarte mult la
reproducerea ei
sub formă de
machetă.
După cum se
observă şi din
desen, inscrip¬
ţionarea este
simplă: fond alb,
dungi roşii, par¬
tea superioară
maro.
ai
TEHNIUM
ALMANAH 1986
Sub această
denumire indus¬
tria japoneza
produce o ra¬
chetă — va¬
riantă a rachetei
L-4C
Racheta
Mi *4$
ia rindui ei se
produce în mai
multe vanante,
cu mici modifi¬
cări, Mi-4SC.
M i - 4 S H ţi
MMSSs
TEHNIUM
ALMANAH 19B6 ■
HSBifi S2
43 Noern brie — Decembrie 1939
CUPRINSUL:
11 mal sus iIc 30
mcgdcidii? . AARUS
YR.433, Un excelent
„transcclver 11 . /«£. Fivt hvy
Revista Dt-milor f\ Pat/Htscu
{YRţPF)
Modulaţia Hefahiq . , C farm
\YRslY)
M Neflativare« ,r
Pro/. Or,
Bel a Redacţia Buletinului
Colţul YR-R-Ilor
^Balada Amatorului* 1 N. fineai
ete*
IN?
r
*
?
t
T
începută încă din anii deceritult|l
trei, activitatea radioamatorilor ro¬
mâni se confundă aproape cu istorie
mondială a acestui nobil sport. Este
cunoscut astăzi faptul că o serie de
radioamatori, romani au cucerit dn-
tincţii internaţionale încă înaime|
anilor 30, iar prima Asociaţie a
Amatorilor Români de Unde Scurte
la fiinţă în 1936. Paralel cu bbgăttf
activitate a radioamatorilor se înre¬
gistrează şi apariţia primelor reviste
de specialitate, cum ar fi Radio Ro¬
mân, Radio Universul şl YR-5 Sule-
Un.
Pentru a cinsti entuziasmul şi dă¬
ruirea acestor generoşi înaintaşi :
care au propagat virtuţile radioama¬
torismului, ale ştiinţei şi tehnicii in
rîndurfle tineretului publicăm în cefe
ce urmează un extras din YR-5 Bu¬
letin. organ ştiinţific şi informativ al
Asociaţiei Amatorilor Români de
Unde Scurte, referitor fa Erori intro¬
duse In măsurătorile radloelectrJee
de capacităţile parazite semnat de
pe atunci ti nărui asistent la Şcoala
Politehnică din Bucureşti, cunoscu¬
tul om de ştiinţă de mal tîrzlu, mem¬
bru corespondent al Academiei,
prof. ing. Oh. Cartlanu,
Erori introduse în măsurătorile radio-
electrice, de capacităţile parazite
de Ing. Gh. CARTIANU
Asistent de Rad!r>conauftkaţU
Îs ŞcoaIa PoUtechnicâ din Socureşt!
In calcului circuitelor electrice nu se ţine cont în general — decât
de capacităţile concentrate în anumite puncte ale acestora, sub formă de
condensatori şi se neglijează capacităţile repartizate pe care orice con¬
ductor Je are faţă de pământ şi faţă de conductorii vecini.
Dealtfel» ar fi greu să se ţină seama de capacităţile repartizate*
deoarece fenomenul este foarte complex şl de cele mai multe ori nici nu
putem determina valoarea lor.
Aceste capacităţi pe care Ie putem considera ca fiind puse în
TEHIMtUIVI
ALMANAH 198B
53
Y
Kt
paratei cu impedanţele din circuit» fiind de valoare mică, efectul lor
este neglijabil la frecventele industriale; acest efect devine cu atât mai
important cu cât frecventele de lucru sunt mai înalte şi cu cât valoarea im-
pedanţelor din circuitul considerat este mal mare, Acestor capacităţi al
căror efect este greu de apreciat, se datoresc cele mai multe din fe¬
nomenele inoportune cu cauze greu de localizat, din aparatele de re¬
cepţie şi emisie.
Aici ne vom ocupa insă, numai de erorile pe care le introduc în
măsurători.
Când se efectuează o măsurătoare asupra unui circuit electric,
aparatele de măsură utilizate, sunt acelea care introduc importante capa¬
cităţi parazite prin masele lor metalice.
Capacităţi de valoare mare introduc astfel: ampermctrele, cutiile
cu rezistenţă, apoi blindajele şi şasiuriie oscilatorilor, amplificatorilor sau
voltmetrelor termoîonice» rotorul capacităţilor variabile» bateriile de ali¬
mentare, redresorii, etc. T pe care te denumim: masa sau ft parnâniul apa -
râtului’* şi care în genere, sunt legate la una din bornele lui marcată
printr’un semn.
Prin faptul că acesta capacităţi sunt inerente construcţiunii apa¬
ratului, vom căuta în măsurători, să eliminăm efectul iar printr’o judi¬
cioasă montare a aparatelor în circuitul electric» prin blindarca lor
electrostatică şi prin punerea lor la pământ.
Vom da mai multe exemple prin care vom ară a efectul capacităţilor
parazite în măsurătorile radio-electrice.
Exemplul /, (fig, 1). Un mon*
taj întrebuinţat pentru determi¬
narea frecvenţei de rezonanţă
a unui circuit format dintr’un
seif L, rezistenţă proprie R, o
capacitate variabila C, în serie
tu un oscilator etalonat O şi
un miliampermetru cu termo-
cuplu A.
Iu figură sunt reprezentate şi capacitatile parazite ale maselor apa¬
ratelor faţa de pământ şi faţă de celelalte aparate. Se vede că» capa¬
citatea C este şuntată de capacităţile C lS şi capacităţile C 2 şi C* în
paralel» puse In serie cu capacitatea C t după cum se poate urmări în
fig, 2. Dacă în timpul încercării ar interveni şi operatorul pentru a varia
capacitatea C, s’ar mai introduce şl o capacitate parazită C r
Se observă că, în realitate în circuit va intra o capacitate mai mare
care va modifica frecvenţa de acord a circuitului format numai din
seiful L şi capacitatea C
Y
Kt
Frecvenţa de acord fiind dată
de formula :
Eroarea relativă de determinare
a frecvenţii va fi:
TEHNIUM
ALMANAH 1306
34
Af 1 AC
f _ 2 * C
T
If
&
Dacă am lucra cu ace laş apartaj pentru diferite valori ale capa¬
cităţii, AC ar rămâne constant şi la valorile minime ale capacităţii.
(frecventa maximă), —ar deveni mare putând ajunge la valoarea
ex. la 1500 kc/sec, eroarea absolută ar fi de 150 kc/sec*
Aceste erori ar fi mai
importante dacă masa
importante dacă masa
unuia dintre aparate ar
fi pusă la pământ.
0 L fî c unuia dintre aparate ar
Pentru a elimina ero¬
rile cari intervin In mă¬
surătoarea de mai sus.
va trebui să facem mon¬
tajul ca in fig. 3, diferind
de primul numai prin
aranjamentul aparatelor.
In acest montaj, aparatele sunt astfel aşezate încât masele lor să
fie puse la acelaş potenţai — (se presupune câ rezistenţa millamper-
metrului este mică), — aşa încât capacităţile lor nu vor mai avea nicio
Influenţă, deoarece prin ele nu va mai trece niciun curent
Pe lângă capacităţile maselor aparatelor pe care le-am indicat în
figură, seifurile din circuit, conductorii, firele de conexiuni şi statorul
condensatorului, au o capacitate faţă de pământ, pe care nu o mai putem
elimina printr'o altă dispoziţie a aparatelor* Aceste capacităţi care în
general sunt de valoare foarte mică vor exista dealtfel şi în circuitul
real cu care vor fi puse să funcţioneze elementele L şi C» aşa că nu
vom avea interes de a le elimina*
Pentru a ne pune însă cât mai aproape de condi funii le normale
lucru pe de o parte, iar pe de altă parte pentru ca rezultatele mă¬
surătorii să fie cât mai Invariabile, este bine ’^ă punem la pământ
masa oscilatorului sau a condensatorului în montajul din fig. 3, Even¬
tuala blindare electrostatică a seifului L şi a condensatorului C, este
altă problemă decât aceea pusă aci. MHiampermetrui A, ar putea fi
aşezat şi în poziţia arătată punctat în figură fără ca montajul să fie
greşit deoarece la acord curentul derivat j>rin capacitatea ampermetralui
este neglijabil faţă de curentul din circuit (întreg circuitul, inclusiv
oscilatorul are bineînţeles, rezistenţă interioară mică), aşa câ efectul
acestei capacităţi nu va influenta rezultatele.
Din cele arătate ca şi din cele ce vor urma, vom trage importante
concluziuni, de cel mai mare interes pentru amatorul care doreşte sâ-şl
construiască un aparat bine studiat.
T
If
&
TEHNIUM
ALMANAH 1986
STĂRII DE APROVIZIONARE
Ă PLANTELOR
CV ELEMENTE NUTRITIVE
Controlul stării de aprovizio¬
nare â plantelor cu elemente nu¬
tritive a devenit, în condiţiile
agriculturii moderne din zilele
noastre, un instrument important
de diagnoză şi fundamentare a
recomandărilor agr ochimice. a
planurilor de fertilizare. Se ad¬
mite In general că pentru apre¬
cierea stării de aprovizionare a
plantelor cu elemente nutritive
nu este suficienta doar analiza
soiului. Aceasta, pe de o parte,
deoarece volumul de soi explorat
de rădăcini diferă de fa o plantă
ta alta (de exemplu, (a gr fu el
este de 18 kg, faţă de viţa de vie,
la care este de 20—23 l) şi însăşi
dezvoltarea sistemului radfetJter
ai aceleiaşi plante prezintă dife¬
renţe de ia o epocă de dezvol¬
tare a acesteia la alta. iar. pe de
altă parte, deoarece capacitatea
de a prelua elementele nutritive
din sol diferă de la o specie de
plante la alta, variind şi cu vîrsta
acestora Interfera şi o serie de
alţi factori, cum sînî variaţia tem¬
peraturii, inso laţi a, aprovizio¬
narea cu apă, atacul dăunătorilor
etQ.
Rezultatele analitice obţinute
prin analiza plantei oferă date di¬
recte asupra stării de aprovizio¬
nare a acestora cu elementele
nutritive, dar pentru interpretarea
corectă a datelor obţinute tre¬
buie să se ţină seama şi de indi¬
catorii agrochimie! ai solului,
ai aiuri de alţi factori, cum sînt
specia, vîrsta plantei, faza de ve¬
getaţie ele.
Analiza chimică e frunzei sau a
altor organe vegetative (peţiol,
nervuri, ramuri de un an, lăstari
tineri, cîrcei etej, numită în an¬
samblu diagnoză foHară. consti¬
tuie deci o metode practică de
evaluare globală a stării de apro¬
vizionare şi de a stabili necesarul
Chimist; DAN SERACU
de elemente nutritive
Diagnoza fol iară se foloseşte
frecvent şj la stabilirea cauzelor
unor dezechilibre nutritive.
Organul care s-a dovedit cel
mai reprezentativ privind starea
de nutriţie a plantei este frunza,
recoltarea şi analizarea acesteia
prezentînd în plus şi avantajul că
nu necesită sacrificarea întregii
atente» in generai, se recoltează
frunzele ajunse recent la maturi¬
tate, ele reflectmd cel mai bine
echilibrul nutritiv al plantei.
Frunzele tinere, fiind în creştere,
prezintă concentraţii mal ridicata
şi inconstante în elementele nu¬
tritive. pe crnd cele bâtrîne acu¬
mulează unele elemente, iar pe
altele le tren alocă spre organele
de depozitare sau de înmulţire
ale plantei (seminţe, fructe, tu¬
berculi, rădăcini etc.j.
in majoritatea cazurilor este
necesara şi suficientă determina-
TEHNIUM
ALMANAH 1330
! se
PENTRU TINERII DIN AGRICULTURA
><
to
o
o
o
tu
ac
CONCENTRAŢIA ELEMENTELOR NUTRITIVE
IN ŢESUTURI
Flg. 1. Copiaţii dintre con-
c*nlraţia nulrtthri In plantă şi
recolta
rea formelor tataie la macroefe-
mente (IM, P, K), iar în raport cu
condiţiile de sol şi susceptibilita¬
tea plantelor oilgoelementele
(Ca. Mg) sau chiar microeiemeri¬
tele (Cu r Zn, Mn, Fe, Mo etc.).
Rezultatele obţinute se rapor¬
tează in g la 100 g substanţa us¬
cată {% s.u.) în cazul macroele-
mentelor şl al oligoelementelor.
Iar în cazul microelementelor în
mg ia kg substanţă uscată (ppm
S.U.J.
In ceea ce priveşte interprete-
rea rezultatelor analitice obţi¬
nute, la baza acestui proces stă
diagrama întocmită de Prevost şi
Ollagnier (1956), redată în tig, 1,
care sintetizează corelaţia dintre
concentraţia elementelor nutri¬
tive din plantă $i recoltă.
Din această diagramă reiese
că:
— în zona 0—1 este posibil să
se producă o anumită creştere a
plantei, deşi elementele minerale
descresc în ţesuturi (fenomen
cunoscut sub numele de It efect
de diJuţieT
— in zona 1—2, o dată cu
creşterea conţinutului în ele¬
mente nutritive, au loc şi dezvol¬
tarea _ plantei, creşterea recoltei,
— in zona 2—3 acest fenomen
la deprecierea gravă a recoltei şi
chiar la pieirea plantelor.
Se vede clar că trebuie să se
tindă spre a se stabili o concen¬
traţie a elementelor nutritive în
zona „critică”, zonă dedesubtul
ş< deasupra căreia recolta scade
să apară vătămări şi sa existe In*
fluenţe asupra asimilării altor
elemente.
SI mp tom ele vizuale, în caz uf
unor dezechilibre de nutriţie
apar în ordinea frunze-►fructe
-♦ramuri pentru mecrodemonte.
OomenlN* de aprovizionare a plantelor eu elemente nutritiv*
A
B
C
0
E
Carenţă severi
Curenţi «cunai
(lnautici anii)
Zona optimului de
aprovizionare (nivel
ertilc}
Exces
Toxic Hale
* simptom* clar*
de carenţă
* nu sini simptom* vi¬
zuale
• creşterea şl dezvol¬
tarea optimă, recoltă
bună şl de cablate
* pot apărea ca¬
renţe induse
a scăderea recol¬
tei cu sau fără
simptom*
Limita *
zonal
de carenţă
1 Limita *
zonei
producţiei marginale
1
Umila zonei ţ ZlT
de unde începe I
să se mani Iesle toxicitatea
Zona d« carenţă
se continuă pînâ la atingerea „ni¬
velului critic*’.
— in zona 3—4 r la aceeaşi
creştem a conţinutului de ele¬
ment nutritiv, ca şi In zona ante¬
rioară, se obţin sporuri mai mici,
sau chiar nule de recoltă (zonă
denumita şi „domeniu de lux").
— în zona 4—5, datorită exce¬
sului în elementul respectiv, în¬
cepe scăderea progresivă a re¬
coltei, fără a apărea încă feno¬
mene exterioare vizibile ale dez¬
echilibrului nutritiv, sau dacă
apar ele sint foarte slabe şi ne¬
concludente.
— în zona 5—6 apar deja fe¬
nomene de toxicitate, care duc
-♦Sensul creştem concentraţiei
elementului nutritiv
datorită carenţei sau excesului,
ori chiar toxicităţii elementului
respectiv,
O aîtă modalitate de interpre¬
tare a fost propusă de Finck
(1968), care împarte domeniul
concentraţiilor elementelor nutri¬
tive in plantă în cinci grupe, no¬
tate cu A, B, C* D şi E (tabelul
nr_ 1)
în tona A, recolta sporeşte pu¬
ternic la aplicarea fertiiizanţiior,
la fel şi in zona B, unde de obi¬
cei se îmbunătăţeşte şi calitatea
acesteia, în zona C are loc obţi¬
nerea unei recolte bune, dar pot
ele observîndu-se de regula la
etajele inferioare, iar pentru mî-
croelemente la cele superioare.
Deoarece factorii de mediu
(umiditatea solului, temperatura,
msoiaţia etc.) ,pot afecta relaţia
dintre concentraţia unui element
şi reacţia plantei, este posibil ca
un domeniu numii ca „normal
aprovizionat" pentru o plantă să
nu aibă aceeaşi semnificaţie
pentru condiţii diferite de mediu.
Tocmai datorită acestui fapt, li¬
mitele de interpretare date în
prezentul articol, precum şi în
celelalte surse bibliografice din
litera tura de specialitate au un
caracter orientativ
TEHNIUM
ALMANAH 1936
27
Condiţiile de sol reprezintă
principalul criteriu de a cărui cu¬
noaştere depind diagnosticarea
corectă a stării de nutriţie a
plantei şi recomandările care tre¬
buie să se facă. Tocmai de
aceea, în toate cazurile, analiza
plantei trebuie asociată cu cea a
solului (vezi Almanahul Tehnium
1985. p. 24),
Avînd în vedere posibilităţile şi
dotarea existentă în laboratoa¬
rele liceelor de profil şi cercuri¬
lor tehnico-aplicative de speciali¬
tate, în cele ce urmează vom
prezenta în detaliu doar metoda
de testare a stării de aprovizio¬
nare a plantei cu principalele
elemente nutritive, urmînd ca
pentru analize de precizie să se
apeleze ia oficiile judeţene pen¬
tru studii pedologie© şl agrochi¬
mie© din zona respectivă,
1 RECOLTAREA PROBELOR
• Recoltarea probelor se face
diferenţiat, în funcţie de faptul
dacă este vorba de plante anuale
sau perene (ierboase sau lem-
Fig. Z Presă cu plafon
noase). Probele se recoltează pe
o diagonală, pe amîndouâ, sau
de-a lungul rîndurilor parcelei.
• Probele recoltate trebuie să
fie reprezentative as
populaţiei de plante din c.
parte,
• Se vor evita frunzele ţinem
sau cele intrate în declin, 1 1#ri
punct de vedere fiziologic. Pen¬
tru recoltarea probelor se vor lua
doar frunzele recent maturizate.
• La culturile de cîmp se iau
frunze de la fiecare a 20'—80#
asupra
„re W
aparatura folosită se spală cu
apă, apoi se clăteşte din abun¬
denţă cu apâ.distilata, după care
se laşă să se scurgă.
Probele vegetale recoltate,
şterse de praf se mârunţesc bine
cu o foarfecă şi se omogeni-
iC ©L{fag<*ea sucului vegetal se
poate fadrfie cu o presa cu pis¬
ton (fig. 2). confecţionată din
alamă sau oţet inox. o presi
deşte (fig. 3), prevăzută cu două
placi zimţam, din alamă sau
plantă. inox, sau cir a simplă pipetă na-
• La pomi frunzele se reool- zalâ,
ază împrejurul aircumfănnţei In cazul ţesuturilor apoase, su-
cui poate fl recoltat şi direct cu o
teazâ .... ..
acestora, aproximata de ia ace¬
eaşi înălţime de fiecare dată
• Perioada optimă de reeditare
este intre orele 6 şi 9 dimineaţa*
eînd fotosînteza şi transpiraţia
nu au atins intensitatea maximă,
• Dacă probele nd vor fl anali¬
zate imediat, ele vor fi stocate
prin congelare,
• Pentru a vedea efectele re¬
comandărilor luate dupiă o serie
de determinări, recoltarea şl rmn-
liza se pot repeta pe aceeaşi par-
cela ^ după 10—15 zije. 6?
• înainte de începerea recoltă*'
fii se vor face observaţii asupra
stării plantelor, care se vor nota
în carnetul de cîmp, îh scopul
corelării lor cu rezultatele, teste¬
lor ce se vor efectua. _ j
• în cazul plantelor cu simp¬
tom© de suferinţă, datorate deze- ajută la raportarea rezultatelor
.. L : i: I_ _ I . . E _ . .i uliL J m. .a. i jnu --— K A f d I î r". I n **- ■ I Kf't j fi Ci ra I O
pipetă, preaîhd uşor cu mîna tul¬
pina p rdas pâ t secţ I o n atâ,
Sucul <Şlecîat se trece într-o
capsulă de 4 porţelan, o eprubetă,
im direct m alveolele unei plăci
de porţelan sau masă plastică,
d® tlpul t celor care se găsesc în
magazinele Cenţrofarm (fig. 4).
k e bîne ca să se cîntăreascâ
itală înainte de presare
ientru a se putea cal¬
cula rezultatele analitice şi in ra-
pdrt cu masa verde.
In laboratoarele dotate cu
etuve termoreglabile, prin usca¬
rea la 105°C a unei probe de
masă verde cîntăritâ în prealabil
ia balanţa analitică şi reeîntărirea
acesteia după uscare, se poate
calcula umiditatea ei, ceea ce
Este bîne
masa vegeu
şi după, pe
chilibrului nutritiv, se vor recolta
probe paralele de plante cu şl
f ă râ s i m pto m e din zo ne cţtt m ai
apropiate
2 OBŢINEREA SUCULUI VE¬
GETAL
Analizele se efectuează pe sflc
proaspăt recoltat. în scopul obţi¬
nerii acestuia, probele de frunze
se şterg cu o cîrpâ uscată, cu¬
rată, procedîndu-se Ja fel şi cu
aparatura folosită. în laborator,
analitice la substanţă uscată.
3. MERSUL DETERMINĂRI-
LOR
3. 1. Determinarea azotului ni-
tric (cu ajutorul reactivului uscat
J |ray)
Determinarea se bazează pe
de culoare data de acidul
ilic NH a ,C 6 H 4 .S0 3 H, a
naftii-aminei, GiqH^NH*. în
mediu acid, în prezenţa unei
substanţe reducătoare, cu anio-
BB
TEHNIUM
ALMANAH 1986
Flg. 4. Placa cu alveole
nui N0 2 obţinut în mediul de
reacţie din anionul NO£
• Mersul analizei
Cu ajutorul unei baghete cu
capâtut aplatizat, de tipul celor
oîtalmologice (procurabiie de la
magazinele Centrofarm) se pune
o cantitate de reactiv uscat Bray
cît un bob de secara în toate al¬
veolele plăcii, după care în fie¬
care se adaugă cîte o picătură
de soluţie tampon acid acel ic/a-
cetat de sodiu şi se omogeni¬
zează.
In cele patru alveole ale primu¬
lui rlnd se pune cîte o picătură
din fiecare etalon, astfel etalonul
„V în prima alveolă, „2 M în a
doua ş.a.m.d. în alveolele rîndu-
rilor 2 şi 3 se pune cîte o pică¬
tură din proba de analizat, suc
proaspăt presat de la opt probe
diferite, 8© amestecă conţinutul
alveolelor, iar după cca 1 minut
se compară culoarea obţinută cu
cea a scalei de etaloane din pri¬
mul rînd.
• Pregătirea reactivilor
• Reactivul uscat Bray. Se mă-
runţesc separat 100 g sulfat de
bariu, 10 g sulfat de mangan
(MnSQ*.5H 2 OJ, 2 g pulbere de
zinc metalic, 75 g acid citric, 4 g
acid sulfanilic şi 2 g ®t-naftil-a-
mină. Sulfatul de bariu se îm¬
parte apoi în cinci părţi aproxi¬
mativ egale, care se amesteca
apoi cu cîte unul din ceilalţi
reactivi, după care se amesteca
toate împreună. Se obţine o pul¬
bere fină de culoare cenuşie,
care se poate păstra în borcane
de culoare închisa. Dacă reacti¬
vul este colorat în roz sau roşu,
înseamnă că cei puţin unul din
componente a fost impur şi se
trece la detectarea acestuia, în¬
cepi nd cu sulfatul de bariu, care
este cel mai adesea contaminat
cu nitraţi. Reactivul contaminat,
o dată identificat, se înlătură, iar
amestecul se prepară din nou,
de data aceasta însă cu reactivi
puri.
• Soluţia tampon acid acetic/
acetat de sodiu. într-un balon
cotat de 1 000 cm ? se introduc
100 cm 3 acid acetic glacial, 10 g
acetat de sodiu şi cca 800 cm 3
apă distilată. După dizolvarea să¬
rii, se mai introduc 10 g zinc me¬
talic pulbere, tar volumul soluţiei
se completează la 1 000 cm 3 cu
apă distilată
o Soluţia etalon mixtă. Se cîn-
taresc, la o balanţă analitică,
7,2179 g azotat de potasiu,
0,4394 g fosfat monopotasic
(KH 2 P0 4 ), 0,6737 g efor ură de
potasiu şi 1,1149 g sulfat de
magneziu (MgS0 4 .7H £ 0). Sub¬
stanţele cîntărite se introduc
într-un balon cotat de 1 000 cm",
se dizolvă în cca 800 cm 3 apă
distilată, iar volumul soluţiei se
aduce la cotă tot cu apă distilată.
Acest etalon, numit etalon de
bază, conţine 1 mgN/cm 3 , 0.1 mg
Pi cm 3 . 3,2 mg K/cm 3 , 0,32 mg
Ci/cm* şi 0,11 mg Mg/cm 3 .
Din etalonul de bază se pipe-
teazâ în patru baloane cotate de
100 cm 3 , nu/nerotate d© fa „1“ la
„4", pe rînd, 10; 25 50 şi 100 cm 3 ,
iar volumul baloanelor 1—3 se
completează cu apa distilată 1a
semn. Soluţiile acestea vor con¬
ţine:
3. Din această soluţie limpede se
ia o picătură şi se pune în alve¬
ola plăcii, în rîndul al 2-iea; se
adaugă o picătură de molibdat
de amoniu, o picătură de acid
ciorhidfic 2n şi o picătură de
clorurâ stanoasă. La fel se pro¬
cedează şi cu etaIoanele intro¬
duse în cele patru alveole din
primul rînd. După omogenizare
se aşteaptă 30 de secunde pen¬
tru maturarea culorii, după care
se compară coloraţia formată cu
cea a seriei de etaloane.
# Prepararea etaloanelor
• Molibdat de amoniu clor-
hldric. într-un balon cotat de
1 000 cm 3 se introduc 4 g molibdal
de amoniu (NH 4 ) 6 Mb T O 24 .4N 2 0 r
se adaugă cca 800 cm 3 apă
distilată şi se dizolvă la cald.
După dizolvare şi răcire, în solu¬
ţie se adaugă 63 cm" acid clorhi-
dric concentrat, agitînd conti¬
nuu, apoi se completează cu apă
distilată pînă la cotă. Soluţia se
poate păstra timp de 5 luni, în
Conţinut
*1“
jr
jr
7- 1
* N (mg/dm 1 —ppm)
100
250
500
1000
P {ppm)
10
25
50
100
K (ppm)
320
000
1 600
3 200
Mg (ppm)
11
27,5
55
110
CI (ppm)
3?
i . .i
60
160
320
Cu ajutorul acestor soluţii se
poate aproxima conţinutul sucu¬
lui în elementul respectiv (In
mg/dm 3 suc. respectiv ppm suc),
iar în cazul în care există datele
privind conţinutul masei verzi în
suc, respectiv substanţa uscaţi a
acesteia, rezultatele experimen¬
tale se pot recalcula pentru a pu¬
tea fi exprimate în grame ele¬
ment la 100 g substanţa uscată
(% s.u.). \ ■
• Calculul şl interpretarea re¬
zultatelor
Prin compararea Intensităţii
coloraţiei obţinute la probe cu
cea a scalei de etalonare se
aproximează cantitatea de azot
nitric din suc. Din rezuItaiele
prezentate în literatura de sper
cialitate rezulta că în mod nor- 1
mal sucul plantelor de culturi
conţine între 70 şi 700 ppm
N-NO-a (forma de simbolizare a
azotului nitric).
3.2. Determinarea tosfaţllor so¬
lubili
Determinarea se bazează pe
compararea intensităţii coloraţiei
formată prin reducerea acîdutui
fosfomolibdenic la un compus
complex de culoare albastră,
a Mersul determinării
Sucul presat se diluează cu
apa distilată în proporţie de 1 +
sticle de culoare brună.
• Acid clorhidric 2n. 160 cm 3
:fccid clorhidric concentrat se di¬
luează la 1 dm 3 cu apă distilată,
• Clor ură stanoasă t%. Se di¬
zolvă 1 g clorurâ stanoasa
, (SnCI 2 .2H 2 0) în acid clorhidric,
diluat în prealabil în raport de 1
j + 9, pînă la un volum final al so¬
luţiei de 100 cm 3 . Se prepară zil¬
nic.
a Etalon mixt [v. ai)
• Calculul şl Interpretarea re¬
zultatelor
Comparînd intensităţile colora¬
ţiilor obţinute la probele cu cele
ale etaloanelor, se poate apro¬
xima conţinutul primelor în fos¬
for solubil, exprimat în mg P/dm 3
suc (ppm suc), de la care, dacă
se deţin restul de date, se poate
trece şi la % s.u.
în tabelul 3 sint trecute conţi
Auturile in P la principale
plante de cultură.
I
3. De terminarea potas iu Iu i
leterminarea acestui element
se bazează pe precipitarea an ah¬
tului (cationul de potasiu) sub
formă de dipîcrilaminat (hexa-ni-
trodifenilaminat de potasiu), de
culoare roşie-portocalie.
# Mersul determinării
în cazul în care sucul conţine
cantităţi mari de potasiu, acesta
TEHNIUM
ALMANAH 1986
as
Conţinutul unor plante de cultura In azot nlfrlc
mm
Nr.
; cri.
Planta
Fazi de vegetaţia
şi organul analizai
Unitate de
mături
Nivelul critic
1
Griu de toamnă
înfrăţire, F*
ppm mv*
150—300
2
Secara
3 frunza, MA
înfrăţire, F
ppm MV
ppm MV
160—300
140—ISO
3
Orz
înfrăţire, F
formarea palului F
ppm MV
ppm MV
120—360
50—130
4
Cartof
înainte şl In timpul
apariţiei bufonilor flo¬
rali, P, la Înflorit, P
ppm suc
ppm suc
900—1 000
500— 600
5
Sfeclă da zahăr
P frunzelor recent
maturata
ppm VVpTOP 00
6
Varză
F ajunsa da curind fa
maturitate la începu¬
tul învelitului
ppm a.u.
xdCfam nrw
7
Salată
partea superioare a F
din mijloc
F din mijloc la începu¬
tul fn velitului
PP*IA.It.
ppm a.u.
2 000—4 000
4 000
a
Ceapă
teacă (P) proaspăt*
ppm a.u.
200—400
9
DA-.nl
■ Wpirwf 11
P da la cea da-a 6-a F
de la vlrtul da creştere
d
â
i
5 000-7 000
10
Morcovi
P frunzei de curlnd
ajunai la maturitate la
începutul Tngroş irii
rădăcinii
ppm S.U.
5 000—7 500
11
Mir"
F
% e,u.
1.7—2,3
12
Păr"
F
% S.U
1,*-M
13
Martie"
F
% au.
3.3-3,*
14
Prun"
F
% au.
2,2—3.5
15
Cala"
F
% au.
3
se vb dilua cu apă in praporta
de 1 + 3 (apa distilată).
In rîndul de sus al plăcii cu al¬
veole se pune tîte o picătură din
soluţiile etaloane „V^'jrr Si", iar
!•, celelalte crte b picătură de suc
Muat, sau nu, îrj toate alveolele
-a adaugă apoi cîte o pîeâturâ
de dipîcriJaminat de magneziu, o
prcă!u r â de acid clorhîdrîc 2n şi
se„ omogenizează 3e compară
culoarea precipitatului wmat la
probe cu cea a etaloanelor,
• Preparare* reactivilor
• DtpicrH amin atu i de magne¬
ziu. întf-un balon cotat do 100
cm^ se cîhtâresc 3 q dip^cr(la¬
mina (hexanfţro-dîteniiamina),
[C 5 H^NO^j ? .NH şi m g Oxid de
magneziu. Se adauga apă disti¬
lată pînă la semn, se amaştacă şi
se astupa bina cu dop, după
cate se lasA îa întuneric 15—20
de ore, tar ta sflrşit se filtrează.
• Acid ciormdhc 2n (y.3,£)
• Etalon mixt (v 3 i ).
• Calculul şl interpretarea d«
telor
Prin comparaitfaftulorîi preci¬
pitat ului rezultat ln^ alveolele pro¬
belor cu cele dirt ; etalon se poate
aproxima conţinutul sucului in
potasiu in tabeliic 4 «înt trecute
conţinuturile prin» alei or plante
de cultură în pbtjisiu.
• F = trun»; P = pe |lol: MA = masă aeriană; MV = maţi verde.
" le pomii fructiferi datele se refere le analiza formelor totale.
3.4 Determinaşi magnoz lutul
Determinarea sil bazează pe
reacţia de culoare ca are loc în
mediu alcalin între catlonul de
magneziu şi acid 1 dihidroptolui-
din-sulfuric (galben de titan, gal¬
ben de Hazol)
* Mersul determinării
în primul rînd de alveole al
plăcii se pune rite o picătură din
(URMARE DIN PAG. 14)
xaîe în forma de cerc in f-sa fel
încît să se potrivească cu cele de
pe rotor Fiecare contact de pe
placa de intrare a curentului a
fost conectat la literele unei ma¬
şini de scris care reprezentau pe
cele ale textului clar; contactele
de pe placa de ieşire aii fost co¬
nectate la un tablou electric
care, cu ajutorul unui becufeţ,
indica litera cnptografiata.
în acest stadiu Insă aparatul
nu executa derîf o substituţie
simpla (uşor de decriptai), ceea
ce nu ar fi lustiftcaî intru totul
construcţia lui Dar inventatorii
au avut gri|a sa-i adauge şi alte
rotoare, care au condus la o
schimbare fundamentala â siste¬
mului criptic De exemplu pu-
-dnd Inca un rotor lingă primul şi
reghndu-le în aşa fel încît în timp
ce primul executa o mişcare de
rotaţie completă, cel de-aî doilea
să se mişte numai o singură
dată în această situaţie, poziţia
dată aducea în joc un nou alfa¬
bet de cifrate, cel de-al 27*Jea,
Fiecare schimbare de poziţie în¬
tre cele două rotoare şi a aces¬
tora faţa de plăcile statoare da
naştere unui nou alfabet de ci¬
frat. Şi aceasta pentru că cel
de-al doilea rotor are 26 de pozi¬
ţii, far primul rotor oprindu-se
pentru fiecare din aceste poziţii
de 26 de ori. se obţin 676 de po¬
ziţii diferite faţă de plăcile sta¬
toare Cele 676 de poziţii în¬
seamnă 676 de alfabete de ci¬
frară diferite Adăugind un al
treilea rotor, se obţin 17 576 de
alfabete, cu al patrulea 456 976.
iar cu al cincilea 11 §61 376!
în acest număr uriaş de alfa¬
bete stă puterea sistemului rotor,
fiecare literă fiind cifrată in cu
totul şi cu totul alt al tabel
Pe acest principiu a fost con¬
struita maşina de cifrai germană
„Enigma" pe care naziştii au fo¬
losit-o în timpul celui de-al doi¬
lea război mondial, fără să-şi dea
seama că englezii (cu sprijinul
unor matematicieni polonezi şi
cu concursul organelor franceze
de decriptare) au reuşii s-o re¬
constituie şi să ie controleze în¬
treaga corespondenţă cifrata în
tot timpul războiului.
TEHIMIUM
ALMANAH 19SE
30
cantităţi;
PENTRU TINERII DIN AGRICULTURĂ
cele patru soluţii de etaloane, iar
In celelalte cile o picătură din
sucut_ diluat 1 + 3 cu apă disti¬
lată. în continuare, in fiecare al¬
veolă se adaugă cîte o picătură
din soluţia de galben de titan,
cîte o picătură de clorhidrat de
hidroxilamină, iar la sfîrşit cîte o
picătură de hidroxid de sodiu. Se
compară culoarea obţinută la
probe cu cea a etaloanelor.
• Prepararea re activilor
a Soluţia de galben de titan
0,05%. Se dizolvă 0 100 g galben
de titan în 200 cm 3 de apa disti¬
lată. Soluţia se păstrează în sti¬
cle de culoare închisă.
• Clorhidrat de hidroxllamlnă
Se dizolvă 0,1 9 clorhidrat de hi-
droxilamina in 100 cm* acid cior¬
ii idric 5%.
a Hidroxid de sodiu 10%. Se
dizolvă 10 g hidroxid de sodiu
intr-un volum total de 100 cm*
apă distilată.
• Etalon mixt (v.3.1.).
m Calculul ţl interpretarea
z uitatelor
Comparîni
obţinute
toaneloi
tea de
ionica
in tab'
fluturii
plante
3 5.
Pr
prea m 1
fertilizări
acest
rării s
bunei
Detern? _
prin titra rePlanu fui dn clor cu
azotat de argint m ^ aro¬
matului de potasiu.
• Mersul determinării
In alveolele plăcii se pun cita o
picătura de suc şi cîte un pătră¬
ţel de hîrtie indicatoare pentru
clor. Titra rea se face picurînd
dintr-un instilator soluţia de azo¬
tat de argint n/35 pînă ia apariţia
unei culori roşii.
• Preparare» reactivilor
e Azotat de argint n/35. Se
cîntârese 4,8539 g azotat de ar¬
gint, se dizolvă în apă distilată,
după care volumul soluţiei se
completează la 1 dm 1 tot cu apă
distilată
e Htrila indicatoare pentru
clor. Se îmbibă o fîşie de hîrtte
de filtru cu o soluţie de cromat
de potasiu 10% {preparata cu
apă distilată), iar după uscare se
taie în pătrăţele cu latura de
1—1,5.
e Calculul ţi interpretare» re¬
zultatelor
în calcularea rezultatelor se
tine cont de faptul că fiecare cm 3
izotat de argint n/35 precipită
;Tte 1 mg clor. Interpretarea re¬
zultatelor titrăm este prezentată
în tabelul 6.
e Observaţie
Deoarece titra rea clorului ne¬
cesită prezenţa unui mediu neu¬
tru, în cazul probelor cu un con¬
ţinut ridicat de acizi liberi (fructe
necoapte, petioluri etc.), sucul
presat se va neutraliza cu pul¬
bere de carbonat de calciu, pînă
cînd nu mai produce eferves¬
centă
Conf Inului unor plante (te culturi In fosfor solubil
Unitate dd
mituri
Fazi da vegetaţi*
şl organul analizat
Nlvotuî critic
Planta
190—560
380—700
formar#* palului, F
înspicam, F
ppm MV
ppm MV
Griu a#
400—800
350-450
200-700
145
MV
3 frunza, MA
înfrăţire, F
lomul re a patului, F
înspicară, f
Secare
MV
MV
MV
ppm MV
180-530
formarea palului. F
înainte ţi în timpul
apariţiei bufonilor flo¬
rali, p
fu timpul înfloritului, P
Cartof
nsprnt
>ao
ppm suc
ppm suc
F ajunse de curlnd la
maturitate
ppm i.u.
F Înainte de maturi
tete comerciali
i'C.o
ppm s.u.
(PJ proaspătă
200-400
ppm i.u.
P te cea de-a 6-a
Irunzâ da I» vlrful de
creştere
cîrcei do 7—8 zile
ppm *.u
ppm i.u.
1 500—2 500
7 500
P frunza! da curlnd
ajunai ia maturitate,
la începutul îngrofărli
rădăcinii
F da ia vin. Înainte de
recoltare
R înainte da recoltare
1 OWy-2 500
ppm t.u
2 800—3 000
3 300—8 500
ppm t.u.
ppm i.u.
0 . 15 — 0,23
* s-u
0,15—1125
% t.u
Pir* -
0,15—0.27
% s,u
Mana
% su
Prun
interp re tarta rai uitatelor tllriril dorului cu azotat da argint n,35
Conţinutul probai,
g d/dm* suc
Caracterizarea probei
Numărul de picături «te AgNO-. n/35
0—1 1—2
normala
TEHNIUM
ALMANAH 19B6
31
PENTRU TINERII DIN AGRICULTURĂ
Conţinutul unor plante de culturi In pollilu
Hr
Crt.
Plante
Fază de vegetaţie
şl organul analizat
Unitate de
măsură
Nivelul critic
1
Grlu de toamnă
înfrăţiră, F*
formarea palului, F
Insplcare, F
ppm MV h
ppm MV
ppm MV
7 000— 9 400
5 800— 9 000
11 000—11 700
2
Secară
3 frunze, MA
înfrăţire, F
formarea palului, F
Inaplcara, F
ppm MV
ppm MV
ppm MV
ppm MV
600- 9 200
5 300— 7 200
5 200- 6 000
4 500— 6 100
3
Orz
înfrăţire, F
formarea palului, F
ppm MV
ppm MV
3 700— 6 000
3 600— 5 600
4
Cartof
înainte şl tn Umpul
apariţiei bufonilor flo¬
rali, P
In timpul înfloritului
ppm suc
ppm suc
>3 000
>3 000
5
Varză
F ajunse de curlnd la
maturitate, cfnd în¬
cepe învelitul
ppm s.u.
1
1.000
e
Salată
F din mijloc
ppm s.u.
2ffMJ5ţ
fooo
7
Ceapă
teacă fPJ proaspălă
ppm s,u.
2 000— 4 000
B
Pepeni
P da la cea de-a 6-a
frunză de la virful d«
c raţie re
cfrcel de 7— • zile
ppm s.u.
ppm s.u.
35O0O
45OO0
9
Morcov
P Ir un zel de curlnd
ejunsâ la maturitate la
începutul îngropării
rădăcinii
ppm s.u.
40 000—SD 000
10
Mi”
F
% s.u.
1-L5 ,
11
Pir**
F
% s.u
1-1,5
12
Piersic**
F
% *wU.
1*2-2.3
13
Prun**
F
% s.u.
1,2—4
4. BIBLIOGRAFIE
1. Borlan Z, Hera C,: „Tabele
şi nomograme agrochimie^".
Editura Ceres, Bucureşti, 1982,
2. Davidescu O , Davldescu V.:
„Testarea stării de fertilitate prin
plantă şi sol". Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti, 1972,
3. Idem, „Agenda agrochi-
mică", Editura Ceres, Bucureşti,
1978.
4 Idem, „Agrochimfa mo-
dernâ\ Editura Academiei
R.S.RBucureşti, 1981.
5. Răuţă C M Chir lac A.: „Meto¬
dologie de analiză a plantei 0 ,
ASAS. ICPA, Bucureşti, 1980.
6. Seracu O-, Almanah Teh-
mum 1985, p 24—32
' F - frunit; P = peţlol; MA = masă aeriană; MV * mată verde.
** la pomii fructiferi datait «a referă la analiza lormefor totale.
Conţinutul unor plante de culturi M magneilu
-vVr
Nr.
crt.
Planta
Fazi de vegetaţie
ţi organul analizat
Unitate de
măsură
Nivelul critic
1
Griu de toamnă
formarea paiului, F*
ppm MV*
100—200
2
Secară
înfrăţire, F
formarea palului, F
ins pic are, F
ppm MV
ppm MV
ppm MV
100—120
180—250
ISO—400
3
Ceapă
teaca fP| proaspătă
ppm s.u.
200-300
4
Mfr**
F
% S.U.
0,2—0,25
5
Păr*'
F
% S.U
0,4-0,8
6
Piersic**
F
% s.u.
— finea, 4
7
Prun**
F
% s.u.
/Srţft
* F = frunză; P = peţiol; MV = maaă verde;
** la pomii fructiferi dotele te referă la analiza formelor totale.
TEHNIUM
ALMANAH 1986
I
calculul unui
PREAMPLIFIGATOR
Se Alege valoarea standard de
3 kn. Valoarea rezistenţei R 3 se
alege cît mai mare teoretic pen¬
tru a obţine o amplificare mare.
După cîteva încercări s-a găsit
valoarea de 10 kO, care este
avantajoasă din următoarele
considerente :
căderea de tensiune pe rezis-
toru! R 3 este
Ur 3 = “ 0,25-10
(mAkO) = 2,5 V, deci tensiunea
în figură este schema unui
preamplificator de microfon (di¬
namic sau electromagnetic) care
poate amplifica de 40 de ori. Sen¬
sibilitatea este de 3—5 mV Sem¬
nalul maxim aplicat la intrare
este de 30 mV. Peste această va¬
loare apar distorsiuni mari. Am¬
plificarea este valabilă pentru o
rezistenţă de sarcină minimă de
10 kn (aceasta este valoarea mi¬
nimă a impedanţei de intrare în
etajul următor).
Tranzistorul utilizat este de tip
pnp, de putere mica (EFT 352,
EFT 353 etc,).
Toate rezist o are le au puterea
disipată de 0.1-0.5W,
Condensatoarele C, şi Cj au o
tensiune mai mare sau cel mult
egala cu 2 V, iar C 3 mai mare de
4,5 V,
Folosind acest preamplifica¬
tor se poate mări sensibilitatea
la înregistrare a unui caseiofon
sau magnetofon, captîndu-se
astfel semnale de la distante mai
mari de 2—3 m.
Tensiunile date pe schema
sînt măsurate faţă de masă cu
un voltmetru electronic (R[ n -
100 kH/V).
în continuare sa dă calcului
simplificat al acestui etaj.
Se alege mai întîi valoarea cu¬
rentului de colector (practic între
0,1 şl 2,5 mA). Pentru a rezulta o
impedanţâ de Intrare cît mai
mare, se alege o valoare apro¬
piată de OJ mA în cazul de faţă
s-a ales \q 0,25 mA. Rezultă:
lg«—. unde 1g - curentul
prin bază şi fi - factorul de am¬
plificare statică.
în catalog, pentru tranzistorul
EFT 353 se dă p variaţie a lui /j în¬
tre 55 şi 200 în calcul se va lua
valoarea 100. Deci:
(mA) -2,5 ţi A.
Pentru ca deriva termică şi va¬
riaţia curentului în bază sâ nu
modifice punctul static de func¬
ţionare al tranzistorului, prin di-
vizorui rezistiv Rt-Rj se alege
un curent \q de 10 ori mai mare
Ing. ANOHIAN 1MICOLAE
decît lg, Acest lucru se face şi
pentru a se neglija curentul !@ şi
variaţia acestuia în calculul re-
zistoruiul R t , Cunoscind curen¬
tul prin divizor, se poate calcula
suma Rt r R ? :
Ec 4,5/ V v
s(^) =,86kn
în continuare se va alege valoa¬
rea lui Rt astfel ca FVR^ 1...7
Alegerea trebuie sâ se facă astfel
inert R* sâ rezulte apropiat de o
valoare standardizată. Din în¬
cercări a rezultat R-i 150 kn şi
Rj 36 kn {pot avea toleranţa de
10% şi puterea disipată 0,1.0,5 W)
Se calculează Urş;
U R2 R ? ■ l D 36-25-10 1
(k£l x mA) 0,9 V.
Qunoscînd vaIoarea curentur¬
lu i de colector Ic ^ Ie- s® calcu¬
lează R a :
UR2 “ Ug E
= ---=
0 JJ 0,2
0,25
(£)
2,8 kn.
U qe rezultă
U = (Jr3 - Ur4 =
4,5- 25 - 0,75 - 12,5 V. sufi¬
cienta pentru ca tranzistorul să
lucreze bine pînă la semnale de
1,2 V vîrf la vîrf.
Presupunînd că etajul următor
are o rezistenţă de intrare (Rg) de
10 kil, tranzistorul va lucra pe o
sarcină de 5 kn (R 3 in paralel cu
Rg}, Amplificarea va fi :
Aţj S Rş, unde S este panta
tranzistorului egală cu (30,„35Hg<
aproximare suficientă pentru cal¬
culele nepretenţioase.
înlocuind valorile rezulta
Ay — 32 *Iq-Rs “
= 32'0,25’5 | ' klî) “40.
CALCULUL
CONDENSATOARELOR
Presupunînd că frecvenţa mi¬
nimă transmisa este de 10 Hz,
condensatorul C, va trebui sâ
verifice relaţia:
"2*+C, < R|n + Zm
TEHIVIUIVI
ALMAIVAH 1966
3-1
unde f - 10 Hz; Rj n - rezistenţa
de intrare în preamplificator, Rj n —
= Ri II R?ll hn* 2 m = impedanţa
microfonului.
Cum Ri şi Rg sînt mult mai
mari decît h 11& se neglijează,
deci R\n ** 1,8 kn,
înlocuind in relaţia de mai sus,
găsim valoarea:
C ţ >
1
SrrHRjn+Zm)
6,28-10*2-10 3
= 0.8' 10 5 F
Ci > 8 juF; se alege C^-20 ^F/3 V.
Condensatorul C 2 trebuie să
verifice condiţia:
Q Ifs < Ra + Rs R^ultâ:
C 3 >
IO' 1
(F) -
2TT'tO’20'l0 3 12,5
= 0,8-10* <F) = 0,8 ilF.
Se alege C a = 5uF/6 V,
In acelaşi mod se calculează
şi C 3 :
1
2^f-C 3
C 3 *
< R 4 . Rezultă:
1
Ca ^
2frt»Rg
1
sau
2-3,14*10*3* 10 a
0,5-10'-' (F) = 5 mF.
Se alege C 3 20 ^F/3 V.
(F) -
ALEXANDRU CIURCU
(1854—1922)
Alexandru Ciurcu a fost un re¬
marcabil ziarist şi inventator
român, cunoscut atît în ţară. cît
şi în străinătate. S-a născut în
satul Şercaia. lîngă Făgăraş,
unde tatăl său, Necuiai Ciurcu,
se refugiase în urma înfrîngerii
revoluţiei de Ja 1848. la care par¬
ticipase.
Alexandru Ciurcu a studiat,
începînd din 1873. Dreptul Ea
Vîena. Un timp după întoarcerea
în ţară s-a consacrat gazetăriei,
dar a fost nevoit sâ plece la Pa¬
ris, fiind expulzat cu motivarea
că nu posedă cetăţenia română.
Ziaristul român stabilit ia Pa¬
ris construieşte, împreună cu
ziaristul francez Just Bulsson,
un motor cu reacţie, care a stîr-
nit imediat interesul Ministerului
d© război francez. Invenţia a fost
imediat brevetată Motorul cu
reacţie a fost experimentat la o
barcă lansată pe Sena şi avînd
drept pasageri un cîrmaci, pe
Alexandru Ciurcu şl pe Just Bu-
isson. Motorul explodează din
cauze necunoscute şi se sal¬
vează înot doar Alexandru
Ciurcu. Inventatorul şi-a conti¬
nuat experienţele, fixtndu-şi de
astă dată motorul pe un vagonet
„decauviile". Experienţele sale îl
fac cunoscut în lumea oameni¬
lor de ştiinţă francezi. Astăzi
Alexandru Ciurcu este recunos¬
cut ca un pionier al propulsiei cu
reacţie.
în 1889. la Expoziţia u niver-
sală de la Paris, Ciurcu a partici¬
pat ia organizarea pavilionului
românesc. Tot în 1889, Camera
deputaţilor îi recunoaşte cetăţe¬
nia română şi Alexandru Ciurcu
se întoarce în ţară.
Pînă la moarte a fost preocu¬
pat de gazetărie, desfâşurînd o
activitate prodigioasă ca direc¬
tor al ziarului „Timpul". A contri¬
buit Ja înfiinţarea sindicatului
ziariştilor români, fiind chiar
preşedintele acestuia. A militat,
de aemenea, pentru înfiinţarea
„Asociaţiei presei române”.
Personalitatea interesantă a
ziaristului şi inventatorului român
Alexandru Ciurcu se impune ca fi¬
ind aceea a unui pionier al propul¬
siei cu reacţie. Alexandru Ciurcu
a visat toată viaţa să-şi utilizeze
motorul cu reacţie la avioane.
Mult mai tîrzlu, un alt român,
Henri Coandă, va materializa visul
lui Alexandru Ciurcu, ia Paris, In
1910
VLADIMIR MANOLIU-
FURNICĂ
DREPTE DE SARCINĂ
Prof. MIHAI CORUŢIU
Un generator de tensiune
continuă este caracterizat prin
tensiunea electromotoare E —
9V şi rezistenţa interioară r -
200 n. Generatorul alimentează
un element nelinîar % a cărui ca¬
racteristică curent-tensiune trece
prin punctele ;
bine determinata, pe care o pu¬
tem afla. A afla I prin caicul în¬
seamnă a rezolva sistemul de
ecuaţii (1) şi (2J, ceea ce este im¬
posibil, întrucft nu cunoaştem
funcţia (1). Intensitatea curen¬
tului electric ce trece prin cir¬
cuit, cît şi tensiunea U la bornele
lui Z pot fi determinate grafic
astfel: (1) este ecuaţia unei
drepte situate în plănui ((, O. U),
iar {2) reprezintă, tn acelaşi plan.
o curbă care trece prin punctele
menţionate: intersecţia lor dă
coordonatele punctului de re¬
paus M, care prezintă mărimile
ce ne interesează (fig. 1):
Ne propunem sa determinam
valoarea intensităţii curentului
electric ce trece prin circuit, cît
şi tensiunea la bornele elemen¬
tului neliniar Z.
Elementul neliniar Z nu veri¬
fică legea lui Ohm deoarece nu
se poate găsi o constantă R ast¬
fel ca U R j I.
Cu privire la tensiunea exis-
tentă la bornele acestui element
putem afirma că este o funcţie
de intensitatea curentului elec¬
tric CQ“I străbate:
u - f(i) (i)
Totuşi o parte a montajului as¬
cultă de legea lui Ohm: este
vorba de generator, pentru care:
U - E — r.l, (2)
Realizind acest montaj, cu¬
rentul se va stabili la o valoare
U(V)
(mA)
M {U - 2.4V. I = 32,5 mA).
Dreapta definită de relaţia
(2), care trece prin punctele (9V;
0) şt (0: 45 mA) poartă numele
de dreaptă de sarcini a monta¬
jului.
EXEMPLUL 1
în montajul prezentat in figura
2 se cunosc R c 3 kU, R e 1 k n
şt V cc 12 V, Condensatorul G*
are o capacitate suficient de
mare pentru ca la frecvenţa de
l(mA)
20
30
35
38
40
41
U(V)
1
2
3
4
5
6
TEHNIUM
ALMANAH 1986
36
lucru să decupleze perfect re-
zistorul R&
Se cere să se traseze dreptele
de sarcină Ac pentru curentul
continuu şi Aa pentru curentul
alternativ.
Se precizează ca pentru
punctul de repaus M intens ita-
tea curentului electric este l cM =
1,5 mA. Intensitatea curentului
de baza este neglijabilă.
Această ultimă precizare se re*
fera la toate exemplele discutate
aici.
a) Dreapta de sarcină pentru
curentul continuu.
Pentru ochiul de reţea format
din R e , V ce , R q şi V cc se poate
scrie:
V cc - V ca + (R, + R c ) l 0
de unde:
R* + R c R 0 + R c
Exprimînd rezistenţele în kil
şl tensiunile in V, vom obţine \ c
în mA; rezultă:
l c 0.25V ce +3 (3)
Reprezentarea grafică a ecua¬
ţiei (3) in sistemul (l Cp 0, V c& ) re¬
prezintă dreapta de sarcină a
tranzistorului considerat pentru
curentul continuu. Pentru a
trasa această dreaptă este sufi¬
cient să precizăm două puncte
aflate pe ea:
(l c 0; V GC = 12 V)
şi {^ce d, 3 mA}.
Această dreapta, notată cu
Ac, este arătată în figura 3.
Panta dreptei este:
m c - - 1 /(R e - R c ) = • a 25 mA/V,
Pentru punctul de repaus M,
cunoscînd i cM — 1,5 mA, se
poate afla fie grafic, fie prin cal-
cui (folosind ecuaţia 3}, tensiu¬
nea VceM^
1.5=-0,25 V ceM + 3
de unde:
„ ^ceM — B V.
b) Dreapta de sarcină pentru
curentul alternativ.
Panta acestei drepte, pe care
o notăm Aa, este:
m a ^- 1/fi c = - 1/3mA/V,
deoarece R e nu contează ca sar-
cină în curent alternativ (el este
şuntat cu condensatorul C e ).
Se trasează întîi o dreaptă cu
panta m ftp de exemplu dreapta
AB:
A(V ce - 0: l c = 2 mA)
şi B (l 0 = 0; V Cfl 6V).
Pentru a construi dreapta Aa
este suficient să ducem prin
punctul M o paralelă la AB, fi¬
gura 3,
de reţea format din R CP V ce şi V ec ,
se poate scrie:
V cc = v ce + R c l c Oo este negativ)
de unde:
l c =- V cfl /R c + V cc /R c .
în urma înlocuirilor se obţine:
lc=“ V Cfl /3- 5/3 (4)
Reprezentarea grafica a ecuaţiei
(4) constituie dreapta de sarcină
a tranzistorului considerat pen¬
tru curentul continuu. Această
dreaptă va trece prin punctate:
A(V C *= 0; l a = - 5/3 mA)
şiB (l c = 0; V Ge =- 5 V).
Pentru punctul de repaus M
se obţine:
M(V CflM = 3V; l cH * - 2/3 mA),
în figura 5 se pot vedea
dreapta de sarcină Ac şl punctul
de repaus M,
b) Dreapta de sarcină Aa.
Pentru curentul alternativ atit
condensatorul C L , cit şi sursa de
alimentare constituie cîte un
scurtcircuit. Rezultă că sarcina
R, a tranzistorului va fi formată
din rezlstoarele R c şi R L legate în
paralel:
o
~fc
(mÂ)
O
Vct(V)
EXEMPLUL 2
Fie montajul arătat în figura 4,
unde R c - 3 ka, R L = 2 kft şi V cc =
— 5 V. Pentru punctul de repaus
M se cunoaşte V C0M = — 3 V
Se cere să se traseze dreptele
Ac şi Aa.
a} Dreapta de sarcină Ac.
Dator itâ pr ezenţei con densa-
torului C L , curentul continuu nu
trece prin rezistorul R L . în
această situaţie, pentru ochiul
FV fl L /(R c + RlI
înlocuind pe R c şj R L , obţi¬
nem:
R s — 3 2/(3 + 2) kO = 5/6 kn.
Panta dreptei Aa este:
m a = — 1/R S = — 5.6 mA/V
Ştiind că această dreaptă trece
prin M, este uşor a o trasa, Pu-
nînd y = — l c şi x — — V c&1 se poate
scrie:
TEHNIUM
ALMANAH 19B6
3*7
d© unde:
y = 5x/6+ 19/6
Reprezentarea grafica a aces¬
tei drepte, notată cu Aa. se
poate vedea în figura 5.
EXEMPLUL 3
Se realizează montajul In co¬
nexiunea cu colectorul comun
din figura 6 (pentru curentul al¬
ternativ colectorul este la
masă), în care R e 2 k iX Rl ~
0,5 kn şi V cc — 9V.
Se cere să se traseze dreapta
de sarcină Ac pentru curentul
continuu şi sâ se plaseze punc¬
tul de repaus M şi dreapta de
sarcină A a astfel ca amplitudi¬
nea semnalului de la ieşirea
montajului sâ fie maximă, în
clasa A.
a) Dreapta Ac
Datorită prezentei condensa¬
torului 0 Ll curentul continuu nu
va trece prin rezistorul R L , Re¬
zultă că sarcina tranzistorului va
fi R*
Pentru ochiul de reţea format
din R*j, V ce şl V cc se poate scrie:
— Rfllc "h ^cs
adică:
Pentru componenta alterna¬
tivă a curentului de emitor, con¬
densatorul G l constituie un
scurtcircuit; în acest caz sarcina
R s a tranzistorului va fi formată
din rezistoarele R 0 si R L legrne în
paralel:
R s - Rl) =
2.0,5(2 4- 0,5)kil “ 0,4 kH.
Panta dreptei de sarcina Aa
pentru curentul alternativ va fi:
m a ^- 1/R S “ 2,5mA/V.
in clasa A amplitudinea va fi
maximă dacă punctul de repaus
M se va găsi la mijlocul segmen¬
tului determinat de dreapta Sa
pe cele două axe.
Pentru a trasa Aa vom construi
în primul rînd o dreaptă oarecare
cu panta egala cu m g , de exemplu,
dreapta ce taie axele în punctele
C şi D- Fie P mijlocul segmentului
CD, Construim dreapta ce trece
prin punctele O şi P Această
dreaptă va intersecta Ac în pune-
tul M Coordonatele acestui punct
sînt:
- 1,45 V; l cM 3,8 mA},
Pentru a construi Aa vom
duce prin M o paralela la CD,
în încheiere putem preciza ur¬
mătoarele:
1) pentru un monta) dat
există doua drepte de sarcină:
ipi uofriM iui uuiii^pvmqsii u, îs
g use factorilor de mediu sînt tâ¬
lcurile neprotejate de geamuri
şi ramele acestora.
Tablourile pictate fn ulei se
tamponează uşor cu o cîrpâ în¬
muiată în apă rece. După ce se
usucă, se şterg cu o cîrpa moaie,
înmuiata în ulei de in.
Culorile se înviorează ungîn-
du-se suprafaţa pictată cu un
mâr curăţat de coajă, cartof crud
sau cu ceapa tăiată în jumătate
Apoi se şterge suprafaţa tablou¬
lui cu o cîrpâ uscată, moale.
Dacă tabloul în ulei are zone
mai închise la cuioare, acestea
se tamponează cu apa oxige¬
nată.
una pentru curentul continuu şl
alta pentru curentul alternativ;
2) panla dreptei de sarcină
pentru curentul alternativ este
mal mare, în valoare absolută,
deal cea pentru curentul conti¬
nuu sau, cu alte cuvinte, dreapta
de sarcină pentru curentul alter¬
nativ este mal apropiată de verti¬
cală decît dreapta de sarcină
pentru curentul continuu;
3) punctul de repaus se
găseşte la Intersecţia acestor
drepte de sarcină.
t c ~- V c */R 0 + V cc /R*
sau:
l c =-Q,5V Cfl +45 (5)
ceea ce constituie ecuaţia drep¬
tei Ac, reprezentata în figura 7
Panta acestei drepte este:
m c = - 1/Re” - 0,5 mA/V.
b) Trasarea dreptei Aa şl fixa¬
rea punctului de repaus M.
e „
Vcm (V)
(mA)
lată cîteva exemple de cons¬
trucţii grafice uşor de realizai şi
în acelaşi timp deosebit de utile
în calculul amplificării unui
montaj tranzistorizat
TEHNIUM
ALMANAH 1906
38
in figura 1 este prezentata
schema de principiu a celui mai
simplu instrument muzical, de
mare stabilitate a tonurilor
emise faţă de temperatură şl va¬
riaţia tensiunii sursei de alimen¬
tare E vorba de un oscilator RC,
cu buclă de reacţie pozitivă în
„punte dublu T'\ care foloseşte
un tranzistor cu siliciu, cu factor
de amplificare mai mare de 200,
de exemplu, BC 107. BC 109
sau toate echivalenţele încapsu¬
late în plastic de tip npn. în cazul
unor tranzistoare cu siliciu simi¬
lare, dar cu structură pnp, se va
inversa doar sensul sursei de
alimentare.
Frecvenţa de oscilaţie a oscila¬
torului e dictată de valoarea circu¬
itului RC de reacţie pozitivă. Cu
cît condensatoarele sînt de va¬
loare mai mare, cu atît frecvenţa e
mai joasă. Rezistoarele din bucla
de reacţie servesc şi pentru obţi¬
nerea polarizării tranzistorului.
Cu valorile indicate în schemă,
avînd o serie de rezistoare diverse
comutate printr-o claviatură sau
un contact or, cu valori între 50
kil scăzind treptat spre 5 kn, o
dată cu creşterea frecvenţei to¬
nurilor emise, se obţin octava
a patra şi a cincea din gama tem¬
perată de pian, fiecare octava
fiind alcătuită din 12 tonuri mu¬
zicale, adică cele 7 tonuri ,pline'
şi 5 semitonuri — accidenţi,
diezi sau bemoli. O întindere
mai mare nu prea este posibilă
cu această schemă simplă; dar
se poate construi un oscilator
pentru frecvenţele mai joase, ale
octavei 1 şi 2 sau 2 şi 3, prin
schimbarea valorii condensa¬
toarelor, înlocuite cu valori de
50 nF şj respectiv 0,1..,0,2 jjF
sau 10.. 20 nF şi respectiv 50
nF...0,1 MF. Cele două oscila¬
toare, unul pentru frecvenţe
joase şi unul pentru frecvenţe
înalte, pot fi acţionate cu ambele
mîini, pe claviaturi separate,
montate în continuare, sfîrşîtul
celei de-a doua octave a regis¬
trului de jos conţinuînd, cu înce¬
putul octavei a treia, asigurată
de alt oscilator. Cele două osci¬
latoare pot fi cuplate, fără nici
un impediment, pe, etajul fina!
sau amplificatorul de putere se¬
parat în ceea ce priveşte teoria
GEORQE DAN OPRESCU
completă a oscilatorului cu
buclă de reacţie în „dublu T",
există suficientă literatură teh¬
nica de specialitate, de mare va¬
loare teoretică, pe care cel inte¬
resaţi o pot consulta.
Revenind la montajul din fi¬
gura 1, se poate observa şi prin¬
cipalul „pacar al montajului,
faptul că nu permite obţinerea
de acorduri, ci doar ©misia suc¬
cesivi a unor tonuri ^simple Cu
alte cuvinte, este un’instrument
^oloton", foarte bun de Alltel,
pentru descifrarea unor wri-
turi, pentru rol de solist frfr-o
formaţie muzicala şi, de ce hu?
,, o jucărie interesantă pentru
n n
CLĂVIAIURAI
~ R fifi^ iViViV fi
TnTnTn’
+
©
TEHNIUM
ALMANAH 1986
139
00 DO* OC oct «/ a FA* SOL SOL* LA LA* SI DO
S.£
v 1_I__
conexiune , . , , ■ , ,
suplă izolan L
i metalizare
depuneri de
< grafit pe
' suport izolant
pseudo clape
realizate
prin gravarea
metalizării
CLAVIATURA A
ytrf METALiZATA
metahc - 1
©
copii; aar o jucărie precisă, care
dacâ este acordată iniţial bine,
îşi păstrează ani de zile acorda¬
rea, Revenind ia comentarea
montajului, se remarcă simplita¬
tea etajului final, echipat cu un
tranzistor similar celui din osci¬
lator, eventual se poate utiliza
un tranzistor mai puternic, de tip
BD 135 sau echivalent, Rezisto-
rul cuplet în serie ou baza este
necesar pentru a nu produce
d ez a ro orsa rea osc Maiorului din
cauza unei impedanţe prea mici
de sarcină, în colectorul tranzis¬
torului T2 se cuplează un trans¬
formator de ieşire, de cuplaj
cu difuzorul, care poate fi de
orice gabarit, cu impedanţă de
la 4.. la 8 n, Transformatorul
trebuie să aibă raportul de trans¬
formare 10:1 şi poate fi, de pildă,
realizat pe un miez de tole de fe-
rosiliciu sau permalloy, cu sec¬
ţiunea de 0,5, .3 cm* numărul
de spire al primarului fiind de
800. .1 000, înfăşurate cu con¬
ductor de cupru izolat cu email
de 0,07..,0,15 mm diametru; iar
secundarul 100 de spire cu con¬
ductor emailat de 0,25... 0,35 mm
diametru La asamblarea tolelor,
se va amenaja^ un întrefier de
circa 0,1 mm. In caz că instru¬
mentul se realizează sub forma
de jucărie, pentru ca sunetul să
fie mai redus ca nivel, difuzorul
poate fi cuplat ca în varianta de¬
senata, în serie cu un rezistor de
100 n, fără transformator
Cum e de prevăzut, partea cea
mai dificilă de realizat e clavia¬
tura Pentru un asemenea instru¬
ment simplu se preferă realizarea
claviaturii „nemişcabile" din fi¬
gura 2 Ea se realizează pe o
plăcuţă de pertinax placat cu cu¬
pru. folosită pentru realizarea
montajelor ou cablaj „imprim aT.
Dimensiunile pot fi stabilite pro¬
porţional, faţă de desen, între
un minim al lăţimii „clapelor'' de
5 mm şi un maxim de 20 mm.
Executarea lucrării se face prin
zgîrierea plăcii, după ce în
prealabil s-a desenat pe ea
schiţa de execuţie. Aşa cum re¬
zultă din figura 2, este vorba de
obţinerea unor contururi izola¬
toare, acolo unde cuprul a fost
îndepărtat prin zgîriere cu ajuto¬
rul unei şurubelniţe ascuţite. Se
vor face mai întîl probe de zgî¬
riere pe o altă placă mai mică, iar
după obţinerea îndemînăni ne¬
cesare — care cere exerciţiu de
circa un sfert de oră — se poate
trece Ea gravarea „claviaturii"
Se remarcă, de asemenea, că
placa metalizată e curăţată de
metalizare pe o lăţime de circa
10 mm, loc unde se plasează re-
zistoarele R1..R14 (sau mai
multe) Acestea pot să fie, de
pildă trimerpotenţiometre (poten¬
ţiometre miniatură), soluţie ele¬
gantă. dar costisitoare, S-a pre¬
ferat o soluţie mult mai ieftină, şi
anume depunerea de grafit, cu
ajutorul unui creion, ca în figura
3. Pentru aceasta, porţiunea de
pe care s-a îndepărtat metaliza¬
rea se curăţă cu şmirghe! fin.
Apoi bordura fîşiei metalizate şl
capetele „clapelor" se cosito¬
resc fin şi se curăţa excesul de
pastă decapantâ. După ce s-a
constatat ca montajul funcţio¬
nează, prin plasarea unor rezis-
toare de diverse valori în locul
claviaturii, se trece la acordarea
instrumentului, această ope¬
raţie constînd în depunerea
unor dungi grafitate, ca în figu¬
rile 2 şi 3. în caz că valoarea nu
corespunde, retuşul se poate
tace foarte simplu, cu ajutorul
unei gume de şters . Mai simplu
nu se poate,. Gind se depune
stratul de grafit, trebuie să se in¬
siste, prin apasare cu mina cre¬
ionului, pe locul de contact, de-
punîndu-se mai mult grafit,
claviatura dubla
claviatură
rotundă
claviatură simpla
JUCĂRII MUZICALE
TEHNIUM
ALMANAH 19BB
I 40
crem negru cu
..etape" metalizate moa ^ e
_ N j tra seu grafM
pertinax metalizat
mMdzatâ
ami na-
Generatoare de ton - separate —
. !■ >“ 111111 - 1 ®
C L A V I AT U RA
la amplifi¬
cator audio
pentru asigurarea fiabilităţii.
Această acordare se poate men¬
ţine ani de zile. Ca referinţă
pentru acordare se utilizează
un pian, acordeon, pianina sau
orgă. Pentru contact, pe .clape',
se"foloseşte vîrful metalic ai unui
pix.
Pentru ca instrumentul muzi¬
cal sa devină „piuriton", cu alte
cuvinte, să poată să se interpre¬
teze bucăţi muzicale cu acor¬
duri, e necesar să se constru¬
iască un etaj oscilator pentru
fiecare clapă Aceasta pare o
cheltuială enormă la prima ve¬
dere. Doar pentru o octavă tre¬
buie 12 oscilatoare, respectiv 12
tranzîstoare. Pentru fiecare oc¬
tavă în plus tot atîtea tranzis-
toare şi o „hecatombă 1 ' de piese
pasive, 12, 24, 36 sau 48 sau
chiar şi mai multe Dar în varian¬
tele cu tranzistoare cu germania
şi chiar cu siliciu, de tip „clasic",
se folosesc sute de tranzistoare.
De pildă, numai pentru două oc¬
tave se folosesc un număr de 48
tranzistoare şt zeci de diode. De
altfel, instrumentul se poate
construi „în rate", începînd cu o
singură octavă şi adăugind trep¬
tat noi octave, construite sub
forma de modul in jurul unei por¬
ţiuni de claviatura „adevărată 1 '.
In figura 4 se arată felul cum
se alcătuieşte instrumentul. Ge¬
neratoarele funcţionează per¬
manent, ^preîuîndu-se semnalul
generat. în caz că s-ar întrerupe
alimentarea lor, în audiţie ar
apărea pocnituri. De altfel,
acesta e un sistem foarte simplu
de acţionare şi instrumentele
muzicale mai perfecţionate utili¬
zează un mod de prelucrare atît
ca durată, cît şi ca timbru a su¬
netului, fapt cere dă mari posibi¬
lităţi în interpretare. Posibili¬
tăţile de proiectare a dimensiu¬
nilor sînt după dorinţă: se pot
adăuga noi blocuri funcţionale,
un amplificator final de putere,
un alimentator adecvat, un bloc
de timbru muzical cu filtre RC
intercalate între instrument şl
etajul final, atîtea şi atîtea mon¬
taje care apar în presa tehnică,
cum ar fi reverberat o are, wau-
wau, dlstorsion şi altele,
Dar o primă îmbunătăţire a in¬
strumentului muzical, care, aşa
cum e conceput, are sunet de
flaut, constă în adăugarea unui
generator de vibrato. Acesta
produce vibraţia sunetului ge¬
neratorului de ton cu o frec¬
venţă .toarte joasă, de cîţiva
fixat or
ax
PlStă
pufer
■'clapă
contacte
sîrmf
ofel
01 mm
TEHNIUM
ALMANAH 19BG
41
1^1 i^i K^ a restul 1
r r r
% V V V
de gene¬
ratoare ton
50k
5nF
nJ”T
10nF
J-®s>
frecventă
acordare
hertzi, care creează efectul de
vibraţie a unor corzi întinse. Prin
reglarea frecvenţei Joase, efec¬
tul de vobulare poate simula o
paletă largă de Instrumente de
coarde, începînd cu vlolina şi si-
muiînd în continuare violonce¬
lul, ^pianul, acordeonul, ţamba¬
lul. In figura 6 e arătată schema
unui asemenea generator, care
acoperă nu numai frecvenţele
de vibrato şi tremolo: dar prin
minimalizarea valorii potenţio-
metrului de reglaj, se blochează
şi funcţionarea generatorului,
fapt care face inutilă utilizarea
unui întrerupător separat pentru
această posibilitate. Generato-
rui vibrato e construit tot pe
o schemă de generator RC cu
buclă de reacţie In circuit dublu
T. Se remarcă valorile mari ale
condensatoarelor, necesare a
genera o frecvenţă foarte joasa
Se remarcă felul cum generato¬
rul se cuplează cu generatorul
de ton sau cu generatoarele de
ton în cazul unul instrument piu-
rlton.
O realizare îngrijită poate
duce la rezultate satisfăcătoare.
Nu trebuie grabă, ci atenţie pen¬
tru realizarea unui instrument,
fie simpli jucărie, fie ajutor pen¬
tru studiu, care poate aduce
bucurie şi amuzament
TEHM1UM
ALMANAH 1386
!4S
■
AUMSNTAŢW
autoprotqat
■ a -v Ti?*?;\*F&*
U!VIU ADtNOIU, Sotoşanl
Alimentatorul descris în cele
ce urmează are următoarele ca¬
racteristici:
l-l alimentara ““ 220 V C.a,
1 4 30 V c.c, (reglabilă
continuu)
lipire =2 : 4 A (regiabil conti¬
nuu)
Schema electrica este pre¬
zentată alăturat. Transformato¬
rul TR, cu priză în circuitul se¬
cundar, debitează o tensiune al¬
ternativă constanta pe puntea
re dresoare R. Tensiunea rezul¬
tată după redresare este apli¬
cată prin intermediul contactu¬
lui normal închis 1 RL al releului
RL, elementului de reglaj al ten¬
siunii compus din tranzistoarele
T 5 Te Aceste tranzistoare legate
în paralel formează un element
de reglaj al tensiunii la ieşire îm¬
preuna cu tranzistorul + 4 , co¬
mandat în bază de tranzistorul
T 3 Potenţialul bazei lui T 4 este
variabil, în funcţie de poziţia
cursorului potenţiometruiui P v
Capetele acestui potenţiometru
sînl conectate în paralei cu gru¬
pul de diode stabilizatoare DZ1,
D22, DZ3, prin intermediul Jonc¬
ţiunii BE a tranzistorului T 3 . Ten¬
siunea aplicată bazei iui T a este
constantă, astfel incit şi curen¬
tul prin tranzistorul este con¬
stant. Tensiunea constanţă de la
bornele lui va fi preluată prin
cursorul acestuia şi folosită la
deschiderea mai mult sau mai
puţin a grupului T 4 . T 5r T 6 ,
Potenţiometrul P, este folosit
deci pentru reglarea tensiunii la
Ieşire.
Protecţia consumatorului da
scurtcircuit se face cu ajutorul
circuitufuf bistabil format de
tranzistoarele T,, T 2 şi elemen¬
tele aferente, Proiectarea bista¬
bil ului s-â făcut în aşa fel încît în
regim normal tranzistorul T, să
fie saturat, iar tranzistorul T E
blocat Contactele releului au
poziţiile normale reprezentate în
schema electrică. Lampa Lt
(verde) va fi aprinsă, indicînd
funcţionarea normală a alimen¬
tatorului.
Potenţiometrul P 2 va fi reglat
pentru curentul maxim dorit.
La apariţia unui scurtcircuit,
curentul, crescînd. dă naştere
unei căderi de tensiune pe R 7
care, prin intermediul potenţio¬
metruiui P 2 şl rezistenţei R 6 ,
este aplicată bazei tranzistoru¬
lui T 2 . în momentul cînd această
tensiune (ce are polaritatea din
figură) este mai mare de 0,7 V.
tranzistorul J 2 intră în saturaţie.
în acelaşi timp, releui RL este
anclanşat, schimbîndu-şi starea
contactelor astfel: contactul 1
RL se deschide, deconectînd
scurtcircuitul, contactul 2 RL se
deschide, lampa L, se stinge,
aprinzîndu-se lampa l 2 (roşie)
indicînd astfel „circuit defect".
Circuitul bistabil îşi inver¬
sează starea. încît tranzistorul
este blocat, T ? fiind saturat
TEHNIUM
ALMANAH 19SG
|<33
,
• |-
i
După deconectarea de la aii-
mentator a consumatorului de¬
fect sau a scurtcircuitului se
poate readuce schema la starea
normala prin apăsarea pe buto¬
nul BR (buton revenire) în acest
fel, prin rezistorul RB se aduce
un potenţial pozitiv pe baza lui
Ti şi aceasta îşi schimbă starea,
saturîndu-se. Implicit, tranzisto¬
rul T 2 se blochează şi releul RL
revine în starea normală.
Alimentatorul este pregătit
pentru o nouă funcţionare,
CONSTRUCŢIE Şl REGLAJ
Transformatorul de reţea TR
va fi executat pe un miez cu sec¬
ţiunea pachetului de tole de
16 cm 2 .
înfăşurarea primară 1—2 con¬
ţine 638 spire, bobinată cu con¬
ductor CuEm 0 0.6.
înfăşurarea secundară are 77
spire, bobinată cu conductor
CuEm 0 1,6, Priza 5 se ia la spira
16, socotită de la capătul 4. Re¬
glajul alimentatorului se face
conectînd la ieşire o rezistenţă
de sarcină variabilă, în serie cu
un ampermetru. Pentru tensiu¬
nea maximă la ieşire de 30 V şi
curentul de 2 A f rezistenţa va fi de
15 H. Potenţiometrul P, va fi
aşezat pe poziţia de minimă re¬
zistenţă. Se roteşte cursotul lui
P 2 pînă ce bistabilul basculează
şt se aprinde lampa L 2 (roşie), Se
notează pe un cadran locul
unde s-a oprit un ac indicator
solidar cu axul potenţiometru-
lul. Se readuce potenţiometrul
la zero şi se apasă pe butonul
RB, schema revenind ia condi¬
ţiile normala Se micşorează va¬
loarea rezistenţei-sarclnă pînă
ce curentul creşte la 2,5 A Se
roteşte iarăşi axul potenţiome-
trului pînă ce bistabilul bascu¬
lează din nou. Se notează noul
curent şi se readuce apoi
schema la starea normală, Pen¬
tru celelalte valori de curenţi se
p roced ează asemănător. Bor¬
nele de ieşire pentru alimentator
sînt notate cu A şi C. Pentru cei
care vor să monteze şi un instru¬
ment de măsură curent-ten-
siune. s-a completat schema cu
comutatorul K2 şi instrumentul
I. Valorile R a şi R p se vor stabili în
funcţie de sensibilitatea instru¬
mentului,
lista pieselor
COMPONENTE
Tu T 2 , T 3 - BC 171B; T 4 - BD
137 cu radiator 50 cm 2 ; T 6p T$ —
2 N 3055 cu radiator 400 cm 2 ; L lt
L* - 6 V/50 mA; RL — 24 V/1 000 ii:
BR — buton normal deschis (tip
sonerie): R — punte redresoare
(4 A/50 V) sau 4 x 6 SI 10; Kt — în¬
trerupător reţea 2 A/250 V: K 2 —
comutator ampermetru-voltme-
tru: DZ1, DZ3 - PI 8 V 2; P, -
5 4- 10 kll: P* — 100 O bobinat;
Ct — 5 000 ^F/50 V; C 2 - 500
35 V; C, - 200 mF/ 35 V; D -
1N4007; Ri - Z7 kiX R> - 100 kii;
R 3 - 82 kU; R* - 24 kll R* -
24 kil; R e — 150 kU; R 7 — 0.35 O,
bobinat, CrNi 0 1, R 0 — 16 ktX R 9 ,
Rio — 0,2 a bobinat, CrNi 0 0,4;
R n - 330 0/3 W; R 1? — 1,5 kW
1 W: I — instrument de măsură
(mili, microampermeţru); 3* —
slg. IA; S? — sig. 4 A; R a — re¬
zistenţă adiţionala, R* — rezis¬
tenţă şunt.
OBSERVAŢIE: Se vor alege în
funcţie d© tipul instrumentului l
sirenă electronica
Ing. DRAGOŞ MARINiSCU
Montajul din figură imită su¬
netul sirenelor ambulanţelor,
Componentele folosite sînt de
producţie românească, iar sim¬
plitatea montajului îi face apt de
funcţionare fără nici un reglaj
suplimentar, funcţionarea se
comandă prin apăsări succesive
pe butonul B
> + 4,5V
3BKii
TEHNIUM
ALMANAH 190B
44
DECONECTARE
AUTOMATA îll
FLORIN ANGLI
Propun construirea unui dis¬
pozitiv ce realizează deconecta¬
rea automată a receptoarelor TV
la încetarea emisiei. Astfel de
scheme s-au mai publicat, dar
varianta pe care o propun asi¬
gură, In ciuda simplităţii, o func¬
ţionare bună şi o manevrare
uşoară. Schema este destinată
montării pe receptoarele TV ce
conţin circuitul integrat TDA 440.
bazindu-se pe tensiunea de re¬
glare automată a amplificării
Uraa culeasă de pe pinul 4 al
acestui circuit,
in absenţa semnalului ia intra¬
rea receptorului tensiunea pe
acest pin se apropie de zero
Această scădere a potenţialului
determină, prin intermediul sche¬
mei ce o propun, decuplarea re¬
ceptorului TV de ia reţea
Schema şi modul de conec¬
tare la receptor sînt prezentate
în figura 1.
Montajul cuprinde un amplifi¬
cator operaţional dual 358
(sau similare) şi un tranzistor tip
BD 136 (AC 180. BD 138 ele).
Cei ce deţin un releu ce and an -
şează la un curent mai mic de
30 — 35 mA pot renunţa la tran¬
zistor.
Rantru sesizarea scăderii poten¬
ţialului pinului amintit se foloseşte o
tensiune de referinţă realizată cu
diodeie D, - D 3 (3x 1 N4001, F4Q7
etc), care, printuun di vizor poten-
ţiometric (P) h se aplica uneia din in¬
trările comparatorului realizat cu o
jumătate din operaţionalul dual.
Pe cealaltă intrare a compara¬
torului se aplică potenţialul pi¬
nului 4 al lui TDA 440.
Rezultatul comparaţiei este
că atita vreme cît se recepţio¬
nează o emisie suficient de pu¬
ternică nu se permite încărcarea
condensatorului C, ia o ten¬
siune mai mare de cca 2V în
aceste condiţii comparatorul
realizat cu a doua secţiune a cir¬
cuitului integrat asigură menţi¬
nerea anclanşârii releului. In
absenţa emisiei, condensatorul
Ct începe să se încarce, asigu-
rînd astfel o întîrziere (reglabilă
prin intermediul grupului fi 5 —
între dispariţia purtătoarei în
etajul FI si deconectarea de la
reţea. Această întîrziere este ne¬
cesară pentru a evita decu¬
plările datorate scurtelor între¬
ruperi ale emisiei sau la comuta¬
rea de pe un program pe altul.
în plus, la conectarea sche¬
mei, condensatorul Ci, fiind
descărcat, asigură cîteva se¬
cunde de funcţionare chiar cu
\/ Â 0, timp necesar terminării
procesului tranzitoriu din recep¬
tor, proces determinat de co¬
nectarea la reţea. După scurge¬
rea celor cîteva secunde, recep¬
torul continuă să funcţioneze
numai dacă staţia pe care este
acordat emite Se observa că
schema funcţionează pe princi¬
piul releului cu automenţinere,
condiţionată de tensiunea Uraa
Alimentarea se face prin re¬
dresare, cu o punte 1PM05, a
tensiunii furnizate de un trans¬
formator de sonerie (8V) Con¬
densatorul de filtraj trebuie să
fie de minimum 2 200 ^F/IGV.
Montajul se poate amplasa în
cutia televizorului, pe panoul
frontal montînd cete două între¬
rupătoare cu revenire PORNIT-
OPRIT. Legătura la TDA 440 se
realizează cu un conductor
ecranat (de exemplu, cablu mi-
crofonîe).
Avînd in vedere că deconecta¬
rea de ia reţea este determinată
de încărcarea unui condensator,
schema se pretează la o teleco¬
manda pentru oprirea televizoru¬
lui (optică, ultrasonicâ. radio cu
TEHINJ1LMVI
ALMANAH 19SG
145
element de execuţie, releu tiris-
tor sau tranzistor).
în figura 2 este prezentată o
schemă fără releu, elementul de
execuţie fiind un tiristor T1N4
Această variantă se justifică prin
faptul că receptorul TV cu circu¬
ite integrate utilizează o singură
semialtemanţă a tensiunii de ali¬
mentare. Trebuie deci respec¬
tată polaritatea alimentarii.
Funcţionarea este similară cu
cea a schemei anterioare, cu di¬
ferenţa că nu se comandă de¬
clanşarea releului, ci inhibarea
oscilatorului realizat cu amplifi¬
catorul Aj (/jM358, care are pro¬
tecţie la ieşire), astfel încît tiris-
toru! Th nu mai primeşte impul¬
suri pe poartă.
înfăşurările transformatorului
de impulsuri Trj sînţ realizate cu
conductor GuEm 0 0,1— 0,2 mm
pe o piesa de ferită (oală, tor sau
bara), primarul avînd 200 de
spire. Iar secundarul 150.
Pentru o funcţionare corectă,
ia ambele scheme, cursorul lui
P, trebuie să fie undeva spre
capătul rece. poziţia lui exactă
depinztnd de tipul diodelor
Di D 3 (care trebuie să fie gu si¬
liciu) şi funcţionarea corectă a
lui TDA 440
R, 810 (tî 100 kU; Rg 2,2 MU;
H â 1 k!>; Hf, 47 kîlî R* 100 k ii;
Rr 100 kitr R(, 100 kll; Rg 100 k!t;
Rio 3,$ kik P, 10 kfl; C, 220 fiF;
C 2 1 nF; C 3 = 100 nF: C* - 2 000
3 000 mF; P[ 1PM05; O, s 1N4001;
D y DZ5V& ?! BC2SO-253, BC177-
170^179 etc.; T P ACIfll. BD13S ele,;
Th T1N4,
Tensiunea de
lucru
(V)
V RRM
(V)
V RSM
(V)
ROF 01/1
40
100
115
ROF 01/2
80
190
220
ROF 01/3
125
300
360
ROF 01/4
250
400
480
ROF 02/1
80
200
280
ROF 02/2
125
300
360
ROF 02/3
250
600
720
ROF 02/4
500
1 000
1 250
ROF 03/1
80
200
280
ROF 03/2
125
300
360
ROF 03/3
250
600
720
ROF 03/4
500
1 000
1 250
TEHISI1UM
ALMANAH 1S8G
46
MAJAK 205
SISTEM AUTO STOP
Schema de principiu este pre¬
zentata în figura 1.
După cum se observa, este
compusa din două părţi:
a) temporizator:
b) indicator optic al tensiunii
de reţea.
S-au notat:
B p - buton de pornire al mag¬
netofonului {întrerupătorul cu
potenţiometru la MAIAK 205):
buton acţionare cu reve¬
nire la poziţia iniţială,
T r transformator miniatura
pentru alimentarea sistemului
(se poate alimenta sl din trans¬
formatorul magnetofonului),
REL releu de 6, 9 sau 12 V:
O x contactul normai des¬
chis al releului;
O v contactul normal închis
ai releului;
G microcontactor (contact
versat rolul, Mîcrocontactorul fi¬
ind închis, condensatorul 0 2 se
încarca şi se descarcă rapid,
blocînd T 1r T 2 fiind în conducţie,
deci releul anclanşat La deschi¬
derea lui C după o temporizare
(în funcţie de Q ? şi R,) releul nu
mai este alimentat sl declan¬
şează. Condensatorul C t (de fil¬
traj) nu trebuie să depăşească
valoarea de 100 *jF, Transforma¬
torul poate fi de sonerie sau mi¬
niatură, dar trebuie sa permită
menţinerea închisă a releului
Indicatorul optic (fig 3) este o
schema din „Tehmum", fără co¬
mentarii.
Ambele montaje fe-am reali¬
zat pe acelaşi cablaj, dar amato¬
rul poate decide după plăcerea
sa. Cablajul nu are rost să-l dau,
fiind în funcţie de dimensiunea
pieselor utilizate
DANIEL BURC1U, Deva
magnetul magnetofonului blo¬
chează banda Miezul electro¬
magnetici are o tijă metalica.
Problema constă în montarea
microcontactorulul C astfel în-
cît la blocare tija să acţioneze
asupra lui. deschlzînd contac¬
tul normal închis c. O dată re¬
zolvată această problema, res¬
tul bricolajuiui e simplu
Pornirea magnetofonului (fig. 1).
Se închide B p şi se apasă B cl mag¬
netofonul est© alimentat, siste¬
mul autostop alimentat. REL an¬
ei anşat, O* închis^ deci se poate
elibera B N magnetofonul rămî*
nînd în funcţiune prin O*
La terminarea benzii, electro¬
magnetic se blochează, micro-
contactul se desface, după tem¬
porizare (46 $ pentru FL 82 kiî
şi Gj 220 mF}, releul se decian-
TEHMIUM
ALMANAH 1986
a?
plare a magnetofonului prin sis¬
temul autostop. Repunerea în
funcţiune se face prin apăsarea
iui B a .
Acţionare Intermediară. Pen¬
tru a nu se întrerupe funcţio-{
narea magnetofonului, cînd
lucrăm cu butonul de blocare
sau cu acţionarea blocajului de
la distanţă, se închide K. ţ
Oprirea magnetofonului se
face ca înainte de modificare,
tot de la potenţiometrul cu între¬
rupător
Mai rămîne problema benzilor
cu folie metalică. Acestea se
pot înlocui cu benzi normale
ORWO, care se prelucrează ast¬
fel: se lipeşte în prelungirea
blancufui o bucată de scotch de
aceeaşi lăţime şl de vreo 15 cm
lungime cu partea adezivă spre
capul de înregistrare. Apoi pe
partea adezivă se pune o folie
metalică (staniol).
Dacă releu I are două rînduri
de contacte, atunci se poate
realiza oprirea concomitentă a
magnetofonului şi a orgii de lu¬
mini a staţiei de amplificare.
Tr
2
n
6
Dl IN4001
_ BC 107
t 1, t 2 - BC 170
BC 171 etc.
1
| PH
* —1
r J
l -
1
|6v
1 R T
R 3
1
11 ci
82K
12K
ud
U i.
TI S
M o
R 1
22Gv
Y 0-
10On
CI 0,68^1 F 250 v
Hh.
7^
A A-
ar... Ţ l
Dl
IM4148 —i— —.
efdX T led
VERDE
DZ 2V7 51
D22V7
Nufltiwnl
fir
n*
V/l
Vk
fjt*
Um
h P
IUI
tm
io-' c
<Vi
iniAl
IMIAI
T?l«'
7X7 l' 5 mA
tXX'- 1 mA
7/1 im A
P - l M n A îtmtmto'C
f)jj J |
TOP
E
— 0+ — 4
138
m a
M+
<,W1
— 0+ — 3
—
117
140
li?, 3 VII
3,1+ :t,5
<Wi
<J*lO
* 1+ — 3
*
100
130
3 V li
3,4+ :yt
<m
<»n
« (+ — 3
181
120
El
ItSl " V 1*
■1.7+ 4.1
— 7+ —■ 3
03
110
1»: 4 V n
■JP+ 4,0
<mi
<Wl
— H+ - 1
—
05
150
IWU VT
4.4 > &
<70
cm
— 3+ + a
—
n
«0
i i/avi
4J+ M
<4U
<4la
— :i-i- 3 4
> 8.»
(17
ihca v ii
3.3+ *t
<4P
<+N|
^ 2 J + rt
> 1
10
ri
ii/«i v a
M! M
«11
<31»
— 1 «*-7
> 3
M
04
li/ii vh
11.4+ TJt
< pi
<I!MI
-M ■ ■ -fr 7
> 3
îs
51
jf% 1
IIK 7 v ^
7^1+ fi
< 7
<
4 :i+ + 7
S- 9
44
f..l
d!
11/ K v sf
7,7 : Itf
< 7
< 50
4 4 ■ + 7
> A
40
17
nz«»v i
a^+ n-ji
<IU
< 50
+ 3+ + w
> 7
38
40
m io
UZ il
M :-pn r fi
1 M+IU-
<ia
<30
< 75
< 7H
+ 5+ ^ 9
+ &+ + a
> 7,li
> a»
3]
na
40
;mv
uz u
13,4 1' 13,7
<ai
< in
+ iIt 4- u
> 11
ai
HZ, |:t
15,1 J 14.p
<33
<1(1
-j^ r+ 4 0
>MI
23
20
11/ 13
P+i+llMJ
cm
<110
+ 7+ + y
>li
ai
27
11/ Pil
lAjI+ITJ
<4fj
<1711
-I- H+ + 0,9
>13
30
24
11/ Iii
Hp.B+10,1
<50
<J7tl
4 H-+ -4.9
>14
in
2|
nz 2»
<50
<323
+ (t+ 4-15
>19
IT
30
11/ Kt
<&s
<2311
1 - &+ +io
>17
18
18
li/ 34
23*: 23.ll
<mo
-f r+ +10
>IB
in
10
m 2"
35,1 : 23,11
<Ml
<230
+ 8+ -f IQ
>30
12
H
uz nu
2* J-.tJ
<10
<330
+ iţ+ H-in
>2X,S
in
13
lift'23
141-r !l.l
<4M
<230
ţ- 8+ +10
11
la
■iz m
Si :■>»
<H4
<V3u
I 8+ +10
>27,
0
11
uz :hi
h 4i
<HP
ciw
■fin- +12
>3f1
e
10
11/ 411
4(1 f 4il
<IIÎ0
<700
-t HI+ +13
>32
7
11
11/ 47
4 1 : iii!
<11»
<ÎH
■+ 10+ 1 12
>33
li
1
!>/ .11
421 ţ 34
<I0'I
<Î1>7
-4 tll 1' | 12
>3K
u
1
TEHNIUM I
ALMANAH 1985
148
0RS R. de mmw
Schema prezentata în conti¬
nuare este o aplicaţie deosebit
de interesantă a circuitelor inte¬
grate TTL şi reprezintă o orgă de
lumini cu filtraj digital.
Este cunoscut că orga de lu-
minî realizează o transpunere
optică a semnalului audio, pe
baza analizei în frecvenţa a in
formaţiei, Prin folosirea unor fil¬
tre selective, întreg spectrul au¬
dio este împărţit, de obicei în
trei sau patru benzi de frec¬
venţă. Fiecare filtru extrage din
semnalul audio doar frecvenţele
pentru care este acordat şi co¬
manda, prin intermediul unor
elemente de forţă (tiristor său
triac), un set de becuri colorate
Toate schemele prezentate pîna
acum în paginile reviste* utilizau
pentru selecţia frecvenţelor fil¬
tre analogice mai mult sau mai
puţin eficiente.
Schema pe care o propun în
continuare foloseşte filtre digF
tale care. din punct de vedere
calitativ, sînt net superioare ce¬
lor analogice, Superioritatea se
datorează faptului câ nu intro¬
duce nici o atenuare în banda de
frecvenţe pentru care este folo-
sita şi asigură o separare neta
intre benzile de frecvenţa, fără a
avea nici un fel de interferenţe
Calitaliv, diferenţa între efec¬
tele celor două categorii de filtre
este prezentată în figura 1
Principial, funcţionarea aces^
tel scheme consta în măsurarea
perioadei semnalului audio, co¬
dificarea numerică a acestei in¬
formaţii şi determinarea benzii
de frecvenţa în car© se înca¬
drează
Masurarea perioadei semna¬
lului audio se face prin înregis¬
trarea intervalului de timp între
doua treceri succesive prin zero
în acelaşi sens, de la pozitiv la
negativ (flg, 2).
Măsurarea perioadei se face
prin eşantionare, cu o rată de re¬
petiţie joasă (25 Hz),
Cu alte cuvinte, de 25 de ori pe
secundă, schema face analiza
instantanee a semnalului audio,
determinmd perioada acestuia.
Deoarece schema funcţio¬
nează la trecerile prin zero ale
informaţiei audio, nu este afec¬
tată de schimbările de nivel ale
acesteia. Ca urmare, nu avem
Interferenţe între canale la nivel
mare şi nici pierderi de ilumi¬
nare la nivel mic
Informaţia audio este, în gene¬
ral, o undă nesinusoîdalâ, nere-
petitivâ şi deosebit de complexa.
De aceea, în cazul în care în sem¬
nalul audio este prezenta o frec¬
venţa dominanta puternică, unda
va lua forma acesteia. In acest
caz. măsurarea perioadei sem¬
nalului se va face pentru această
frecvenţă (figura 2)
Schema de principiu, prezen¬
tată în figura 3, conţine ur~
mâtoareie blocuri funcţionale:
— in circuitul de intrare sînt
utilizate un comparator de ten¬
siune (LM311) şi un generator al
perioadei semnalului audio ana-
VIOPEL JOLDEŞ
Uzat, format de circuitul bistabil
B, (1/2 CDB473). In legătură
cu comparatorul de tensiune
LM311, amintesc câ atunci cînd
tensiunea pe intrarea (+) este
pozitivă faţă de tensiunea de la
intrarea (-) la ieşirea lui se
obţine nivel logic 1, iar cînd ten¬
siunea de la intrarea (+} este ne¬
gativă faţă de tensiunea de la in¬
trarea ( }, la ieşire se obţine ni¬
vel logic 0 în acest fel, compa¬
ratorul transforma semnalul au¬
dio în nivelurile de 1 şî 0 logic,
fâcîndu-le compatibile cu intra¬
rea biştabiluluî Bi,
— în continuare, întîlnim un
comutator de funcţii care con¬
trolează funcţionarea întregii
scheme, realizat cu numărătorul
FILTRE
FILTRE
DIGITALE
b t
b g
0 [2
f[ Hz
TEHIMIUM
ALMANAH 13BB
■ 43
N e {CDB 490) şi porţile S v S 2 , S*
!i„ î 3 , Frecvenţa de comutare a
funcţiilor este generată de ge¬
neratorul G-i (de frecvenţa
joasă, 100 Hz) şi simetrizată de
bfstabilul B 3 (1/2 GDB 473).
— Urmează apoi generatorul
G 2 de frecvenţă ridicată, 96 kHz.
Prin această frecvenţă şi prin
celelalte trei care se obţin prin
demultipiicare cu circuitele Nx,
(CDB 490} şi B 2 (COB 473 ) sînt
comandate numărătoarele N 1(
N 3l şi N 4 . Acestea sînt conec¬
tate intr-un sistem care permite
fiecărui numărător înregistrarea
unui ciclu de opt impulsuri, cu
blocare serie.
— Urmează apoi circuitele de
comandă ale tiristoarelor, reali¬
zate cu porţile S* S 1D , S t1 , S 12 şi
Jnversoarele l a . Ig, l 1D , I T1
in ceea ce priveşte funcţiona¬
rea schemei, considerăm toate
circuitele iniţializate, Astfel toate
ieşirile Q ale circuitelor bistabiie
sînt la nivel logic 0 , Iar toate ieşi¬
rile Q sînt ia nivel logic 1 De ase¬
menea, toate ieşirile numărâtoa-
retor sînt la nivel logic 0 ,
In această stare, toate porţile
$ 5 —S 12 au ieşirile ia nivel logic
1 , deci sînt blocate, deoarece au
cîte o intrare ia nivel logic 0. A st*
fer. porţile S 5 —-S a au pe cîte o in¬
trare nivel logic 0 de la Ieşirea O
a bistabilufui B lP iar porţile St,
“*S, P au nivel logic 0 pe cîte o in¬
trare de la ieşirea C a numărăto¬
rului N e ,
în această situaţie, impulsu¬
rile de la generatorul G, prin
numărătoarele N s şi B 3 sînt blo¬
cate. neputînd ajunge la nu¬
mărătoarele N t —N j. De aseme¬
nea, tiristoarele sînt blocate,
avînd pe intrările de comandă
nivel logic 0 .
Poarta S 2 , care comandă ge¬
neratorul de funcţii, are pe intra¬
rea m nivel logic 1 obţinut din ie¬
şirea u a bistabiluîui B,, iar pe
intrarea n primeşte impulsuri de
ia generatorul G, prin bistabilul
B3
Poarta S 4 şi inversorul I;, aduc
de fa ieşirile B şi C ale numărăto¬
rului N*j nivel logic 0 pe intrările
Roi Si ftw numărătoarelor N,
In acest fel, numărătoa¬
rele sînt deblocate, puţind primi
impulsuri de la generatorul G ?
prin $î B a ,
Poarta S] are pe intrarea p nr-
vel logic 1 , obţinut prin in verso¬
rul l 7 de la ieşirea □ a numărăto¬
rului N 4 , iar pe intrarea r nivel lo¬
gic 0 de la ieşirea B a numărăto¬
rului Ne, Prin urmare, intrarea R
a bistabiluîui este menţinută
la nivel Jogic 0 prin inversorul l T .
In această stare, schema
aşteaptă prima trecere din 0 lo¬
gic în 1 logic a intrării n a porţii
S 2 . In acesl moment, ieşirea
acestei porţi face o trecere de fa
nivel logic 1 la nivel logic 0 .
Această tranziţie este aplicata
intrării B, a numărătorului N e ,
care va aduce ieşirea B la nivel
logic 1 , Această modificare
duce fa deblocarea porţii S 1
(care are acum ambele intrări ia
nivel logic 1 ) şi care va coborî ie¬
şirea la 0 logic, în continuare,
prin inversorul l lB intrarea R a
bistabiluîui B T este adusa ia nivel
fogic 1 . in acest moment, bista-
bllu! B, se deblochează,
fn această stare, schema
aşteaptă acum prima trecere
prin zero (de la pozitiv la nega¬
tiv) a semnalului audio. Această
trecere face ca ieşirea compara¬
torului LM311 să treacă din 1 lo¬
gic în 0 logic Această tranziţie
de ia ieşirea comparatorului
este adusă la intrarea T a bîsta-
bitului B v Acesta va schimba ni¬
velurile logice la ieşirile lui, ast¬
fel că ieşirea Q va trece ia nivel
logic 1 , Iar ieşirea 3 la nivel
logic 0 .
Trecerea ieşirii Q ia nivel fogic
1 are drept urmare deblocarea
porţilor S 5 î S Q , care lasă acum
să treacă impulsurile obţinute
din generatorul Q ?t N b şi S 2
către numărătoarele Nt— N 4 ,
Deoarece ia numărătoare so¬
sesc impulsuri cu frecvenţe di¬
ferite, acestea au nevoie de in¬
tervale de timp diferite pentru a
încheia ciclul complet de nu¬
mărare a opt impulsuri
In acelaşi timp, nivelul de 0 io-
gic al ieşirii O a bistabilufui B,
este adus pe Intrarea m a porţii
S 2 . Astfel, poarta $ 2 este blocata
si se asigură măsurarea întregii
perioade a semnalului audio, in¬
diferent de durata acesteia.
Schema râmîne în acest regim
de funcţionare pîna la cea de-a
doua trecere prin zero, de la po¬
zitiv la negativ, a informaţiei au¬
dio. în acest moment, ieşirea
comparatorului LM311 face din
nou o tranziţie de la nivel logic 1
la nivel logic 0 Această tranziţie
se aplică pe intrarea T a bistabi-
lului Bi, aducind din_nou ieşirea
Q ia nivel fogic 0 . iar O la nivel lo¬
gic 1
Nivelul de 0 logic al ieşirii Q
este adus pe cîte o Intrare a por¬
ţilor S 5 şi S B , blocîndu-le, în
acest fel, impulsurile generato¬
rului G 2 sînt oprite, nemaiputîn-
du-se propaga spre numără¬
toare.
în numărătoarele N<, — N* avem
stocată acum o informaţie, ce re¬
prezintă tocmai perioada semna¬
lului audio analizat
Poarta S 2 , care si-a menţinut
intrarea n la nivel logic t, dato¬
rită frecvenţei joase a generato¬
rului Gp va avea si intrarea m la
nivel logic 1 , datorită basculării
bistabiluîui B v Astfel, ieşirea
porţii face o trecere din 1 logic în
0 logic, trecere care, aplicată in¬
trării B, a numărătorului N e . va
aduce ieşirea B a acestuia la ni¬
vel logic 0, iar ieşirea C la nivel
logic t.
In această situaţie, poarta S ţ
are intrarea r la 0 logic, deci ieşi¬
rea porţii va fi la 1 logic, iar prin
intermediul inversorului l t intra¬
rea R a bistabiluîui B, este adusă
fa 0 logic, blocîndu-f.
Prin Intermediul porţii S 4 şi in¬
versorului |_ 3 este menţinut nivel
logic 0 pe intrările R 0l şi r 02 ale
numărătoarelor N,— N 4 şi deci
păstrată informaţia,
in acelaşi timp, nivelul de 1 lo¬
gic din ieşirea C a numărătorului
N 6 este adus pe cîte o intrare a
□mire §cell& porţi este debio*
cată doar una, şi anume cea
care este comandată direct din
ieşirea D a ultimului numărător,
luate în ordinea Nt— l\l 4 , care si-a
TEHNIUM
ALMANAH 1986
50
i
încheiat ciclul complet de nu¬
mărare a celor opt impulsuri.
Dacă, spre exemplu, perioada
semnalului a avut o astfel de va¬
loare încit şi~au încheiat ciclul
de numărare de opt impulsuri
doar primele trei numărătoare,
N,. N 2 . Ng, iar N 4 nu, atunci sin¬
gura poartă deblocată este S ir .
Astfel, ieşirea acestei porţi trece
în 0 logic, iar prin intermediul in-
versorului l 10 este deblocat tiris-
torul T y £ care primeşte nivel lo¬
gic 1 pe poartă, în acest fel este
comandat setul de becuri L 3
care se aprind.
Celelalte porţi S^, S 10( Si 3 sînt
blocate, deci şi ti rist oarele T yt ,
Ţ T y4 . De remarcat că la
această schemă este activat tot¬
deauna doar un singur set de
becuri, celelalte fiind blocate
electronic.
Schema râmîne în această
stare pîna cînd intrarea n a porţii
Sţ tace o nouă trecere de la nivel
logic 0 la nivel logic 1 in acest
moment, ieşirea porţii trece din
1 logic în 0 logic, iar această
tranziţie, aplicată intrării B, a
numărătorului N 6 , duce din nou
la schimbarea nivelurilor logice
de la ieşirile acestuia.
Acum, ambele ieşiri, B şi C,
sînt la nivel logic 1 Drept ur¬
mare, în schemă au loc foarte
rapid următoarele modificări de
stare.
Prin poarta S 4 şi inversorui 1 3
sînt iniţializate numărătoarele
N,—N 4 şi deci anulată infor¬
mai ia conţinută în acestea In
acelaşi timp, numărătorul N B se
iniţializează.
In această situaţie, schema
este din nou în starea iniţiala,
fiind pregătită pentru un nou ci¬
clu de funcţionare. Poarta Si are
rolul de a bloca bistabilul B , şi în
cazul cînd perioada semnalului
audio, măsurată, a fost suficient
de mare pentru ca toate numă¬
rătoarele să-şi încheie ciclul de
numărare şi cînd, deci, măsura¬
rea în continuare a perioadei de¬
vine neînteresantă.
tn legătură cu cele două gene¬
ratoare de impulsuri din cadrul
schemei, menţionez următoa¬
rele:
Generatorul G, trebuie să
. aibă o frecvenţă de 100 Hz, ceea
ce corespunde, datorită divizării
prin B 3 şi Nţ. unei frecvenţe de
eşantionare de 25 Hz Această
frecvenţă dă cele mai bune
rezultate din punct de vedere
vizual Modificarea frecvenţei
acestui generator influenţează
doar durata aprinderii setufui de
becuri la un ciclu de funcţio¬
nare Astfel, la frecvenţe peste
100 Hz, durata aprinderii becu¬
rilor scade, iar la scăderea frec¬
venţei durata cît becurile sînt
aprinse creste.
Generatorul G ? va avea frec¬
venţa determinată de modul
cum dorim împărţirea spectrului
audio. în benzi de frecvenţă.
Astfel, pentru oricare din
benzi, vom avea frecvenţa ma¬
ximă inclusă în banda, f maît Co¬
respunzător acestei frecvenţe
vom avea perioada Tf m ^. pare,
fiind invers proporţională cu
frecvenţa, va avea durată mi¬
nima.
Deoarece pe durata acestei
perioade numărătorul va trebui
sa numere cele opt impulsuri
pentru a certifica includerea
CEB490
ÎNALTE
CDB 490
MEDIE 2
EDB490
* ^
* CtB490
3t A
Ai CDB 490
Get te.
S 12 -CDB AI0
1^1^ ~ CDB 404
G-jsi G 2 ~ CDB 404
TEHNIUM
ALMANAH 1SBG
|51
frecvenţei respective în bandă,
frecvenţa de tact, care va co¬
manda numărătorul, va trebui să
fie de opt ori mai mare decît
frecvenţa maxima inclusă tn
banda respectivă.
Deci dacă împărţim spectrul
audio în patru benzi astfel
Bj - 0—300 Hz
B„ - 301-1 200 Hz
B|„ = 1 201—6 000 Hz
Biv - 0 001—12 000 Hz,
vom obţine valorile celor patru
frecvenţe care comanda numă¬
rătoarele Nn N ?1 N 3 , după
cum urmează:
B,v—f 96 kHz
B (1i —f 48 kHz
B„—f - 9,6 kHz
f 2,4 kHz,
Se constată imediat că modifi-
cînd frecvenţa generatorului G 3 ,
modificăm in acelaşi sens şi în
aceeaşi proporţie limitele supe¬
rioare ale fiecărei benzi de frec¬
venţă.
Cele patru LED-uri montate la
ieşirile porţilor S 9 —S 1? au ca rol
controlul funcţionării celor pa¬
tru canale, fără a da însă Infor¬
maţii despre starea circuitelor
de forţă.
Menţionez că schema de faţă
a fost realizată practic, Iar la rea¬
lizarea ei am folosit doar corn-
ponenle româneşti- în privinţa
tirisioarelor utilizate, recomand
folosirea celor care au cel mult
SA la 500 V, indiferent de ţip.
Schema de faţă este rezultatul
unor îndelungate experimentări
pe diferite variante şi din com¬
pararea acesteia cu scheme de
orgă de lumini, dar cu filtre ana¬
logice, au reieşit calităţi net su¬
perioare Schema poate fi co¬
nectată la ieşirea din difuzor a
oricărui amplificator cu puteri
de pînă la 100 W sau din ieşirea
oricărui magnetofon, casetofon
etc.
<1
1 - Poarta (G)
2 - Anod (A)
3-Catod (C)
Capsula SQT32
Masa 0,8 g
ALMANAH 1S85
53
EUQEIM MIR O IM , Sucafvfl
Această lucrare face parte din
numeroasele automatizări ce
pot fi construite de orice amator
în domeniul electronicii, la do¬
miciliul său
Pe lingă yala pe care noi o fo¬
losim zi de zl. se va monta o a
doua yală, numai că aceasta se
va încuia singură la un interval
de timp programat de noi. Toată
automatizarea este formată din
patru părţi distincte:
— sursa de alimentare, redre¬
sare şi filtrare;
— dispozitivul electronic de
temporizare;
— dispozitivul de anclanşare;
— interfonul cu sursa de ali¬
mentare şi stabilizare,
SURSA DE ALIMENTARE,
REDRESARE Şl FILTRARE
După cum se vede în figura 1,
am folosit, înainte de transforma¬
tor, două siguranţe şi un între¬
rupător pentru alimentarea ge¬
nerală a montajului notat cu
Transformatorul de reţea este
realizat pe un pachet din toie
E I 116. cu grosimea pachetului
de 3 cm
Pentru înfăşurarea primara se
vor bobina 1 340 de spire din
sîrmâ CuEm 0 0.25 mm. in se¬
cundar se bobinează 120 de
spire CuEm 0 0,7 mm.
Dacă vom măsura tensiunea
la ieşirile C—D. vom avea 17 V
Redresarea se va face cu 4 diode
FI07 şi filtrarea cu un conden¬
sator de 1 000 >iF/40 V.
Pentru semnalizare optică în
momentul alimentării montaju¬
lui se vor mai bobina 45 de spire
cu sîrmâ CuEm 0 0,4 mm, folo-
sindu-se un bec de 6,3 V la 0,3 A
(bec de scală).
DISPOZITIVUL ELECTRONIC
DE TEMPORIZARE
Releu! de timp Rt este deose¬
bit de simplu, folosind doar un
singur tranzistor (fig. 2).
Reieul de anclanşare pe care
l-am folosit are o rezistenţă in¬
ternă de 400 il la o tensiune de
24 V.
Valoarea rezistenţelor nu este
critică, puţind avea o toleranţa
de ± 10%, Condensatorul G, este
de 1 000 /uF/40 V. Bt ... B r sînt bu¬
toane de sonerie pentru co¬
manda de la distanţă şi montate
Flg 1 — Sursa de aii meni are, redresare şl filtrare.
TEHNUJIVl
ALMANAH 1386
53
+24V
2 1 3
*1
2 1 3
K 3
Unul din butoanele 0 (după
cum se observă, ele fiind legate
în paralel, se pot monta un
număr nelimitat de astfel de bu¬
toane) se va monta în exterior,
bineînţeles mascat foarte bine
Pentru închiderea mecanică a
yalei am folosit un electromag-
net avînd bobina de 24 V.
Electromagnetul se va monta
în tocul uşii în aşa fel încît să
avem acces în cazul unei even¬
tuale defecţiuni.
în momentul închiderii circui¬
tului prin întrerupător ui l G , con¬
tactul K^NI al releului de anelan-
şare fiind normal închis, va fi ali¬
mentat cu tensiune electromag¬
netul care va acţiona zăvorul ya¬
lei şi astfei uşa va fi încuiată. Cînd
vom apăsa pe unul din butoanele
armătura releului va fi atrasă şi
contactul K 3 -N( se va deschide,
iar bobina electromagnetului.
nemaifiînd alimentată cu ten¬
siune, va elibera armătura şi ast¬
fel uşa se va descuia pentru un
timp Bineînţeles, timpul va fi re¬
glat de noi, după care K r NÎ îşi va
relua starea sa normală datorită
eliberării armăturii releului de
anclanşare (f'g. 3).
Pe contactul IMD-Kj am legat
1000 ^ 6 ^
^ l
+9V
CI2 \,2
TBA-790K
1000^6 V
r* i*i
50pF
aW w
—4-•—^-9V
3w/n[^
în locurile de unde dorim să des¬
chidem yala automată, în mo¬
mentul cînd vom apăsa pe unul
din butoanele B, condensatorul
C, se va descarcă prin rezistenţa
R 2 , circuitul bază-emitor al lui Ti
şi prin rezistenţa R 4l atrăgînd ast¬
fel armătura releului care va în¬
chide contactul K, ND t1 deschi¬
zi nd contactul NL
Timpul de anclanşare va fi re¬
glat din R 3 {de 250 kH) pînă la
cca 50 de secunde.
După descărcarea condensa¬
torului C ţ armătura releului se
eliberează, Ki revine în starea lui
de Ni r astfel montajul fiind pregă¬
tit pentru o nouă temporizare.
un bec pentru semnalizare op¬
tică pe timpul temporizării
INTERFONUL CU SURSA DE
ALIMENTARE Şl STABILIZARE
Pentru a completa această
automatizare propun construc¬
ţia unui interfon pentru a vorbi
TiHIVIUM
ALMANAH 1SBS
54
(c) pliirj» vânits rin
•pr» cablajul imprimi
OO
I OOOOOOOp
in
u
P2 P2 +9V
5
BD136
4 X FI 07
200iiF
£
O^
o!
— ţa) Schema electrică o «ursei dt •liman
iert a Inter Ionului* (b) amplasarea componentelor
pe place (e) placa vărul» dinspre cablatul Imprimai
*-9V
f t ~
t-»e O
mm
IL
fi
=T
6V™
-9V
+9V
TEHNIUM
ALMANAH 19BB
BM55
{b} (mjMMrM corn'
ponsntelor pe placi
I
cu persoana care doreşte sa ne
viziteze
In momentul oînd o persoana
va suna la uşa apartamentului
nostru, nu vom face altceva de-
cît sa întrebam cine este la uşa
Comutind pe ascultare comu**
taiorul Kg, vom auzi vocea per¬
soanei care ne vizitează.
Nu ne ram ine altceva de făcut
decît sa apăsam pe unul din bu¬
toanele B şi yala automată se va
descuia.
Inter fonul {fig. 4) este făcut
după o schemă publicata în re¬
vista „Tehnlum" nr 6/1982, Difu*
zoarefe sînt d© 3 W/4 il Transfor¬
matorul din etajul de preampllfi-
care este folosit de la aparatul
de radio „Albatros".
Sursa de alimentare a interfo-
nului este realizată dintr-un
transformator de sonerie, redre¬
sarea cu patru diode F 107 şi sta¬
bilizarea cu dioda Zener PL9V1Z
(flg. 5), Placa circuitelor impri¬
mate este redată la scara 1;1
Redresorul (fig. 1) este pe
aceeaşi placă cu releuI de tem¬
porizare {fig. 6 a $1 b).
■Rezistoarefe vor fi cu peliculă
metalică. Pentru desenul cabla¬
jului imprimat se va folosi cer¬
neală preparată din difuant (ne-
ofaiinâ) doua părţi şi o parte sa-
cîz. Se va desena cu orice tip de
peniţă, pupa corodar© pe cablaj
va putea râmîne în continuare
această cerneală, care prote¬
jează circuitul şl, bineînţeles, în¬
lesneşte lipirea componentelor
electronice. Comutatorul K* şi
potenţiometrul P s se vor scoate
pe carcasa interfonului,
TEHNIUM
ALMANAH 19B6
56
didactic
Praf, IO AN GROZESCU,
Arad
Alimentatorul conceput şl realizat la Şcoala Gene¬
rală Sfrlrţin In cadrul Cercului de electrotehnică o*te
destinai distribuirii tensiunii electrice de di f orii o va¬
lori la mesele de lucru ale elevilor din laboratorul de
fizică. In scopul efectuării lucrărilor de laborator din
programa şcolară. Alimentatorul esle de asemenea
util circurilor de electronică, electrotehnică sau fi¬
zică ale elevilor. El poate debita ten aluni alternative
de 3, 6 . 9, 12, 220 V ţi continue de 3, 6, % 12 V.
Exista posibilitatea alimen¬
tarii cu tensiuni de 3, 6. 9, 12 V a
tuturor prizelor din laborator,
plasate ca în schema din figura
1 , Se poate lucra simultan la trei
experimente, deoarece fiecare
dintre cele trei rînduri de mese
poate fi alimentai cu tensiuni
continue şi alternative astfel:
R ţ 3 V c.c, (aa t |
R ? - 6 V c.c. (c a.)
R 3 ~ 9V c.c. (ca.)
(D
Dacă ia un singur experiment
sint necesare două tensiuni
continue sau alternative la
aceeaşi masă, cea de-a doua
priză destinată alimentării cu
tensiune de 220 V c a. poate fur¬
niza ia o simplă comutare ten¬
siune continuă sau alternativă
de 6 V.
Tensiunea alternativa de 220 V
poate fi distribuită unei singure
coloane sau ambelor coloane,
prezenţa ei la banei fiind semna¬
lizată prin aprinderea unui bec
în compunerea instalaţiei intră
următoarele piese şi subansam¬
bluri:
— transformator coborîtor de
tensiune;
— 4 blocuri redresoare;
— transformator pentru ali¬
mentarea lămpilor de semnali¬
zare (nu este inclus în schemă);
— releu de comutaţie;
— 2 comutatoare cu 4 poziţii
pentru selectat tensiuni conti¬
nue şl alternative;
— întrerupător general;
— lampa de semnalizare a
prezenţei tensiunii de 220 V
— întrerupător pentru alimen¬
tarea transformatorului;
— întrerupător dublu pentru
tensiunea de 220 V;
— întrerupător pentru cupla¬
rea şi decuplarea releului;
— întrerupător selectiv c,c, —
ca,;
— 3 întrerupătoare pentru 3,
6 , 9 V;
— întrerupător de comutare 6
V c.c - 220 V c a.;
— 12 prize;
— 6 lămpi de semnalizare (nu
sînt incluse In schema),
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
Pornirea instalaţiei se face cu
ajutorul comutatorului KP prevă¬
zut cu cheie Lampa L ţ indica
prezenţa tensiunii alternative de
220 V în blocul alimentator Co¬
mutatorul K r - în poziţia „220 W*
asigură tensiunea alternativă de
220 V fă prizei© P ? d© la masa pe
coloana 1 sau 2, sau pe ambele,
după cum umiyiJn întrerupătoa¬
rele K.,, sînt În¬
chise în fee» prizele
r es p ec t < vifpiftjPiJl n s i u n e
fifl 6 V c
JUtf
C0UT
P(LPJ
COL.2
Pil pî
*1
090
1
"2
090
o«e
*3
099
masa
dulap
trus*
TEHNIUM
ALMANAH 1986
|5"7
sare prin comutarea lui K ? în po¬
ziţia ,6 V cx.“*. Prezenţa tensiu¬
nii de 220 V la prize este semna¬
lată de cîte o lampa L ataşată
prizei.
Prin închiderea întrerupătoru¬
lui Ktt se alimentează transfor¬
matorul Tcare furnizează ten¬
siunea alternativă de 3, 6, 9 sau
12 V cu comutatorul K s în po¬
ziţia „CA", întrerupătorul K fS
cuplat (astfel încît releul să fie
cuplat, închizîndu-se contactul
C 4: C 5 şi deschizîndu-se Ci, C 2l
C 3 ), comutatorul K CA in una din
poziţiile 3. 6, 9 sau 12 V c.a., la a
doua priză Pt de la mese putem
avea una din aceste tensiuni.
Tensiunile alternative furni¬
zate de transformator sint prelu¬
ate prin închiderea întrerupăto¬
rului K 1t de către blocurile de
redresare DR,,., 4 , sint redresate
şi filtrate de celule RCi
Utilizarea tensiunii continue
presupune două cazuri;
1 Comutatorul K 5 în poziţia
X C întrerupătorul K fi deschis
(releul decuplat astfel încît C 1ţ 0 2 ,
C 3 sa fie închise. Iar C 4 , C*, C 6
deschise) Cuplînd întrerupătoa¬
rele K h K 2i K 3 , tensiunile continue
de 3, 6 şi 9 V cx. sint distribuite
prin contactele închise C v C 2 , C 3
după relaţia (1).
2 Comutatorul K ş în poziţia
întrerupătorul K<$ închis
(releul cuplat, Ci, C z , C 3 des¬
chise, iar C 4 , C 5 , C 6 închise).
După cum Kq G este pe poziţia 3,
6 , 9 sau 12 V/la toate prizele P,
putem avea una din tensiunile
respective.
Protecţia la scurtcircuit este
asigurată pentru transformatorul
Tr, de siguranţa iar pentru
prizele de 220 V de siguranţa $ ? .
Pentru buna desfăşurare a ex-
THE000R DRAGU
(1846—1925)
Marele profesor inginer Ion
lonescu l-a numit pe Theodor
Drago întemeietorul ingineriei
mecar fee la noi în ţară' 1 .
Viitorul inginer şi inventator
s-a naşcut în Moldova şi a urmat
liceul ia (aşi. absolvindu-l în anul
1871. După un an de profesorat,
în 1872, pleacă la Paris ca bur¬
sier al Societăţii pentru încura¬
jarea junimii române studioase
(înfiinţată sub patronajul dom¬
nitorului Grigore Ghica de către
medicul Anastasie Fătu)
T. Dragu urmează fa Paris
Şcoala Centrală de Arte şi Ma¬
nufacturi, unde se specializează
în chimie, absolvind în anul
1876. Lucrează un timp în
Franţa, apoi în România, ca pro¬
fesor la Liceul Naţional din laşi.
Din 1880 începe cariera de in¬
giner mecanic a lui T. Dragu. la
început inginer de întreţineri, iar
din 1883 director de exploatare a
liniei ferate Ger n av od a- Co re¬
stanţa, Este trimis pentru doi ani
la Viena, unde studiază organiza¬
rea atelierelor de reparaţii şl în¬
treţinere ale căilor ferate. întors
în ţară în 1886, ia conduce¬
rea Serviciului de ateliere şi trac¬
ţiune al Căilor Ferate Române
Inginerul T. Dragu a studiat
toate tipurile de locomotive şi
vagoane Locomotivele erau ali¬
mentate la noi cu cărbuni de im¬
port. T. Dragu a introdus păcură
drept combustibil şi a inventat
un pulverizator special pentru
păcură, al cărui sistem se nu¬
meşte .sistem Dragul Tot el a
Introdus frîna cu aer comprimat
şl a creat tipul de locomotivâ-
tender cu trei osii cuplate, cate¬
goria C. Acest tip de locomotivă
a fost utilizat timp de aproxima¬
tiv 30 de ani.
în anul 1890 Inginerul Dragu
devine profesor la specialitatea
Construcţii de maşini şl maşini
cu aburi la Şcoala Naţională de
Poduri şi Şosele, unde predă
pîna în anul 1915.
in 1906 publică un Important
studiu despre utilizarea păcurii
drept combustibil.
A fost membru al Consiliului
Tehnic Superior, iar între anii
1916—1919 preşedinte al Socie¬
tăţii Politehnice Române (căreia,
de altfel, i-a fost şi membru fon¬
dator).
pertmentelor de fizica, transfor¬
matorul Tr ţ trebuie să asigure
un curent la ieşire de cel puţin 3
A Lămpile de semnalizare a pre¬
zenţei tensiunii de 220 V la pri¬
zele de pe mese se cuplează prin
intermediul unui transformator
coborîtor 220 V — 24 V c a.. Intre
punctele A, 0 şl G (comun) de pe
schemă.
Pentru comutaţie am utilizat
două relee RI-13 legate în para¬
lel. Se poate folosi un singur re’
leu care să satisfacă numărul de
contacte. Acestea vor suporta un
curent de cel puţin 5 A (in funcţie
de curentul debitat de Tr,).
Acolo unde există posibilita¬
tea, tensiunile continue se vor
stabiliza. De asemenea, mărind
numărul poziţiilor comutatoare¬
lor K ca , Kcq şi numărul contac¬
telor releului, pot fi distribuite
tensiuni continue şi alternative
ri,,
< 1 ™* b
r^er^T
TEHNIUM
ALMANAH 1SSB
I 58
COLORAREA ALAMEI
—
de mai multe valori.
Nu am dat detalii constructive
pentru transformatorul Tr-, şi ce¬
lulele de redresare-filtrare, de¬
oarece pot fi preluate din publi¬
caţiile de specialitate.
Pe panoul de comandă al ali¬
mentatorului am montat o priza
de 220 V şi borne pentru ten¬
siuni continue şi alternative de
3, 6, 9, 12 V pentru uzul profeso¬
rului.
Se' poate monta pe panou un
instrument de măsură pentru
controlul tensiunilor şi curenţi¬
lor
Am experimentat acest alimen¬
tator cu rezultate foarte bune La
Şcoala Generală Sâvîrştn.
Pentru a se obţine o cu¬
loare neagra, obiectul, cu¬
răţat şi degresat în prealabil,
se scufundă într-una din so¬
luţiile de mai jos:
a) in 100 cm 3 apă se di¬
zolvă 0,6 g hiposulfit de sodiu
şi, în continuare, 3 g acetat
de plumb;
b) în 300 cm 3 apă se di¬
zolvă 20 g carbonat bazic de
cupru (!t), iar în această so¬
luţie se amestecă 150 g so¬
luţie concentrată de amo¬
niac (25—30%);
c) se fierbe o soluţie ce con¬
ţine, în 100 cm 3 apă. dizolvate
cîte lOOg clorurâ de amoniu şi
100 g hidroxid de cupru {II);
d) se diluează 75 cm 3 so¬
luţie concentrată de amoniac
cu 15 cm 3 apă, iar în această
soluţie se adaugă 10 g carbo¬
nat bazic de cupru (II) şl se
omogenizează.
e) pentru a se obţine o cu¬
loare mată, necesară, în spe¬
cial, în cazul pieselor care se
vor folosi în aparatura optică,
se lucrează cu soluţia ur¬
mătoare: se dizolvă în 100
cm 3 apă 250 g azotat de cu¬
pru ţll), iar apoi 1,5 g azotat
de argint Folosind un tam¬
pon textil, se unge cu această
soluţie suprafaţa obiectului,
după care se arde în foc di¬
rect. Dacă la sfîrşit culoarea
nu este uniformă, se repetă
operaţiile.
IBS
TEHNIUM
ALMANAH 198G
Ing, V/VGILE MUSCĂ,
PloJoţtt
iar T7 şi T5 sînt blocate Daca
pentru scurt timp se apasă buto¬
nul BT, bistabilul îşi schimbă
starea făcînd ca tranzistorul sa
intre în conducţie alimentind so¬
neria proprlu-zisâ. Grupul R5,
C2 face ca la cuplarea schemei
numărătorul decadtc sa fie adus
pe zero. în această situaţie re¬
zistenţele R6 — R9 ale converto¬
rului numeric-analog sînt legate
în masă (toate ieşirile nu¬
mărătorului sînt pe zero logic),
determinînd în punctul E tensiu¬
nea minimă corespunzătoare
frecvenţei minime de oscilaţie a
V < V :ri . ;
oscilatorului realizat cu T3 şi T4
Numărătorul decadic fiind co-
mandat de oscilatorul TI, T2, la
un interval de 1 s—0 P 5 s trece in
starea următoare fâcînd ca la ie¬
şirea lui sa apară o anumita com¬
binaţie numerică, deci o anumită
tensiune în punctul E, respectiv o
anumită frecvenţa de oscilaţie a
oscilatorului ÎS, T4,
La cel de-al 10-lea impuls ai
oscilatorului Ti, T2 ieşirea D a
numărătorului trece din starea 1
logic în starea 0 logic, determi-
nîrid prin circuitul de diferen¬
ţiere C4, R24 şl dioda Dl un im-
Schema prezentata în figura 1
cuprinde un oscilator cu frec¬
venţa de 1 : 2 Hz (Tl şi T2). un
numărător decadic (CDB490E),
un convertor numeri c-analog
(R6—R11). un oscilator coman¬
dat în tensiune (T3 şi T4). un am¬
plificator (T5) şl un bistabil (T6
Sl m
in stare normală T6 conduce.
TEHNIUIVI
ALMANAH 1306
60
AUTOMAT
PENTRU POMPA DE APA
puls negativ, ce schimbă starea
bistabilului, blocîndu-se T7 şi
T8 şi conducmd T6, oprind ast¬
fel funcţionarea soneriei.
în difuzor se poate auzi o me¬
lodie foarte plăcută, rezultata
din modificarea frecvenţei osci¬
latorului comandat in tensiune.
Schema prezentată în figura 1
poate fi îmbunătăţită prin înlo¬
cuirea rezistenţelor R6—R9 cu
schema din figura 2, care constă
dintr-un decodificator binar ze¬
cimal integrat (CDB442E), rezis¬
tenţele R25—R34 şi diodele
D2—DII în această situaţie os¬
cilatorul comandat în tensiune
poate fi comandat să oscileze pe
10 frecvenţe distincte în funcţie
de starea numărătorului şi una
din rezistenţele R25—R34 co¬
respunzătoare acestei stări, fi¬
ind posibilă sinteza unei melodii
dorite.
Diodele D2—DII au rolul de a
face independent reglajul celor
10 frecvenţe. După sinteza me¬
lodiei dorite rezistenţele varia¬
bile R25—R34 se înlocuiesc cu
rezistenţe fixe de valori cores¬
punzătoare.
Reglarea soneriei se face cu
numărătorul decadlc pe zero lo¬
gic acţionînd asupra rezistenţei
R11 r astfel încît oscilatorul co¬
mandat în tensiune sa oscileze
pe frecvenţa minimă Eventual
se poate modifica rezistenţa Ri
entru a avea o viteză convena-
ila de schimbare a frecvenţei
oscilatorului comandat în ten¬
siune.
Schema se realizează pe o
placă de circuit imprimat care se
introduce în cutia unui difuzor
de radioficare de la care se
păstrează difuzorul şi potenţio-
metrul de volum
Alimentarea montajului se
face de la 4 baterii de 1,5 V. con¬
sumul fiind de 100 (soneria în
repaus) şi circa 100 mA cu sunet
de difuzor, schimbarea baterii¬
lor fiind necesară după 3 luni de
funcţionare normală.
LISTA DE MATERIALE; TI, T6 şi
T7 - 0C251; T2, T3 şf T4 - 6C172;
T5 - BOI36; T8 - BD135; CI-1 -
CDB490E; CI-3 - CDB442E; Dl -
DU - 1N4148 (EFD108); R1 -
3 Mii; R2 - 100 Q; R3 - 1,5 kil; R4,
R6, R7, RSfi Rt — 3,6 kil; R5 - 120 i%
RIO - 1 kJi; R11 - 1 klţ R12şlR13-
12 k IX R14 şi R15 — 6,2 kli; R16 —
ÎS k Jtfc R17 — 100 11 (polen |*o metru
difuzor radioficare); R18, R19 şl
R20 — 56 kU; R21 — 6,2 kil; R22 —
1 kil; R23 - 10 kil; R24 - 6,2 kil;
R2S — R34 — 10 kil; CI — 50 nF;
C2 — 5 hF/ 10 V; C3 şl C4 - 50 nF; D —
difuzor radioficare; BT — buton pen¬
tru sonerie.
Montajul realizat şi prezentat
în continuare poate suprave¬
ghea apa dintr-un bazin pe care
o menţine între două niveluri
prestabilite prin comanda co¬
nectării şi deconectării auto¬
mate a pompei.
Iniţial, cînd bazinul este gol ia
conectarea alimentării, tranzis¬
torul T 1 este blocat, potenţialul
pozitiv din colectorul său prin
rezistorul R 7 deschide tranzis¬
torul T 3 şi releu! acţloneaza,
Tranzistoarele T ? şi T 3 formează
un bislabil, astfel că la deschi¬
derea lui T 3 Ts s© blochează,
Contactele releului RL comandă
acţionarea pompei de apa, nive¬
lul apei începe sa creasca şi
atinge electrozii ce formează
senzorul S v T ] se deschide, po¬
tenţialul din colectorul acestuia
dispare, dar bistabilul îşi men¬
ţine starea, astfel că pompa con-
ALEXANDRU NEŢOIUi
Crai ava
tinuâ să funcţioneze în momen¬
tul în care nivelul apei atinge
senzorul S 2 , baza iui T s este po¬
larizată, bistabilul basculează
(T 2 conduce, Ţ 3 blocat), releu!
cade, Iar pompa se opreşte
Dacă nivelul apei începe sa
scadă, electrozii S 2 ram în in aer.
dar bistabilul îşi menţine starea,
nivelul scade în continuare, elec¬
trozii S ţ ram în în aer. T-i devine
blocat, bistabilul basculează şl
releul acţionează pompa Astfel
apa se menţine între două nive¬
luri prestabilite prin poziţia celor
doi senzori
Desigur, montajul se poate
realiza şl cu tranzistoare de tip
pnp, avind grija să se inverseze
alimentarea şi dioda D,.
Schema realizată poate fi fo¬
losita în sprijinul grădinarilor, ia
sisteme de irigaţii eta
■ : V;A
ECHIVALENŢE
l .w»
Torn*
Instrument*
FftJrphiM
Motf>roln
NlH.foihdl
K13UTA1
SN74H20N
9H2Q
MC74H20P
D.M74H20
K131J1A2
SN74H30N
9H30
MC74HS0P
DM74H3Q
K1 31J1A3
SN74H00N
9H00
MC74H00P
DM74H00
K131J1A4
SN74H10N
9H10
MC74H10P
DM74H10
K131JTAfi
SN74H40N
9H40
MC74H40P
DM74H40
K131J1P1
SN-74H50N
9H50
MG74H50P
DM 74 H 50
K131JIP3
SN74H53N
9HS3
MC74H53P
DM74H53
K131JŢP4 i
SN74H55N
9H 55
MC74H55P
DM74H55
K131J1£1
SN74H60N
9H60
MC74H0O P
DM74H60
TEHNIUM
ALMANAH 1986
©1
1
robot: de
BîIOTrâR3E
Trebuie sâ recunoaştem că
acţionarea manuală a unei ma¬
şini de tocat carne este obosi¬
toare, nemaivorbind de cazul
cînd este utilizată pentru obţine¬
rea sucului de roşii, operaţie
care presupune ore întregi de
manipulare,
Atit efortul amintit, cît si timoui
!OKM PETRAN, Cluj~l\lapoc«a
Irosit pot fi considerabil amelio¬
rate în modul cel mai simplu:
acţionarea automată a maşinii
de tocat prin mijlocirea unui ser¬
vomotor echipat cu reductor de
turaţie, fixat pe batiuI maşinii cu
ajutorul unui colier
Fotografia reprezintă realiza*
rea practică a ideii. S-a utilizat
un ştergător de parbriz de 12 V,
alimentai prin intermediul unui
transformator. Viteza de rotaţie
obţinută la axul maşinii de tocat
este superioară celei realizate
manual, exact ceea ce s-a ur¬
mărit: reducerea apreciabilă a
timpului întrebuinţat pentru ma¬
nipularea maşinii. Robotul de
bucătărie astfel realizat poate fi
utilizat atît pentru toearea cărnii
cît, mai ales, pentru obţinerea de
sucuri diverse (roşii, fructe —
mere, pere, lămîi, portocale,
struguri eta).
IMPORTANT: pentru preveni¬
rea unor posibile accidente, se
recomanda ca alimentarea ma¬
şinii să se facă NU cu mina, cl
f >rin intermediul unul bă| de
emn rotunjit la capete.
circuitul integrat
Circuitul integrat TDA 1042
este amplificator AF de putere,
realizat în capsulă speciala cu
rezistenţe termice Interne foarte
mici. Pentru a funcţiona la puterea
maximă (10 W pe o sarcină de
4Jî). capsula trebuie prevăzută
cu un radiator adecvat
Prin construcţie, circuitul este
prevăzut cu dubtă protecţie in¬
ternă la scurtcircuit, şi anume
prin limitarea curentului de ie¬
şire la valoarea maximă de 3,5 A
şi prin blocarea tranzistoareJor
de ieşire atunci cînd tempera¬
tura joncţiunilor depăşeşte va¬
loarea de 15Q n C
Dintre caracteristicile princi¬
pale menţionăm:
tensiunea de ali¬
mentare
curentul maxim
curentul absorbit
la intrare
curentul absorbit
in repaus
clşllgul în ten¬
siune
puterea maximă
de Ieşire
9-16 V;
3,5 A:
max 200 nA;
cca 25 mA,
46 dB;
10 W (pe 4î 1),
In figura i este indicată dispu¬
nerea terminalelor (capsula vă¬
zută din partea opusă terminale¬
lor), iar figura 2 redă schema
unui amplificator AF de 10 W, cu
cîştigui în tensiune de 46 dB şi
banda de frecvenţă 40 Hz—20
KHz, realizat cu circuitul inte¬
grai TDA 1042.
Bootstrap
Decupla] <
Compensaţie c
NC C
Contrareadie q
NC C
Intrare C
14
13
3> +Vcc
3 NC
12p>îeş!re
11 D NC
1Q Z> Masa
9p NC
6 U> Masa
TEHNIUM
ALMANAH 1906
65
AVOMETRU
Lipsa unui aparat universal de
măsura, nu de puţine ori f i-a
descurajat pe mulţi în finalizarea
unor planuri şi proiecte electro¬
nice.
Aparatul propus îndeplineşte
următoarele funcţiuni;
a) Voltmelru de curent eonii*
nuu (Vc.e.j, cu treptele de
măsură (scale) 0—3 V; 0—30 V;
0 — 300 V; 0-900 V Sensibilita¬
tea sa este de 13 300 U/V.
b) Miliampermetru de curent
continuu (mA c c ). cu treptele
de măsură 0—0,3 mA; 0—3 mA;
0—30 mA; 0—600 mA
c) Voltmetru de curent alter¬
nativ (Vc.a/). cu treptele de
măsură 0-3 V; 0-30 V; 0-300 V
Sensibilitatea în ea este mai
scăzută, respectiv 4 100 n/V,
INI. LEUŞTEANU
6 ) Miliampermetru de c,a. r
o singură treaptă de
cu
măsură
0—600 mA
e) Ohmmetru (Rx), cu patru
trepte de multiplicare a scalei
x 10; x 100; x 1 000; x 10 000.
Precizia măsurătorilor nu este
prea ridicată (10—15%), în
schimb, dimensiunile miniatu¬
rale şi simplitatea aparatului îl
fac deosebit de practic în utiliza¬
rea pe teren, chiar şi pentru pro¬
fesioniştii electricieni, electro¬
mecanici, electronist! etc
completă a aparatului este pre¬
zentata în figura 1. Pentru a uşura
construirea, această schema a
fost defalcata (fig 2) pe funcţiuni,
permiţînd celor interesaţi realiza*
rea practică a aparatului pe etape,
mărind şansele de reuşită.
Pentru măsurarea tensiunilor
continue, în avometru intră în
funcţiune partea din schema ge¬
nerală prevăzuta in figura 2 a
De observat că circuitele para¬
lele pe instrumentul indicator
(galvanometrul G) formate din
RD^i Dj şi Rj, Rj, Dj nu au
practic nici o influenţă asupra
sensibilităţii voltmetruiui. deoa-
K
R4
R5 R6 R7 R9
E j
—
o> fi 1
xrM
ofl
1“ I j
^ n
en r
-h
cr y
£ M
^ J
A *
* ^ /
1 A J
•, A
♦ 300v
♦ 30v
♦ 3v &-X —l -M?
X
ţr
<
£
o
o
tO
+
<
o E
^ o
x ™
+
o < 'SL
o E
no
x 4. x
<
£
cf
4
o
TEHNIUM I
ALMANAH 1986
@3
o
tD
"1
+
j — G m Av
J L
A
k
h
i k
A
>
■>
>
>
>
>
O
O
o
O
O
o
m
n
î
o
cn
o
co
î
l
+
*
>
rece dioda D ?P fiind polarizata
invers, este blocata şi joaca rolul
de comutator decuplat, îzolînd
circuitele paralele la măsurăto¬
rile in ac. (I.U.R ),
La masurarea tensiunilor de
curent alternativ, în avometru va
intra în funcţiune partea cores¬
punzătoare din schemă, prezen¬
tată în figura 2 b, Componenta
continuă redresată de redreso¬
rul de alternanţă O,, D ? şi măsu¬
rata apoi de galvanometrui G
este de aproximativ două ori mai
mică decît valoarea eficace. Din
aceasta cauza, ca şi datorita
existenţei şuntului în c a R ? , R a ,
valoarea rezistenţelor adiţio¬
nate Ri d — a trebuit micşo¬
rată corespunzător
Pentru masurarea curentului
alternativ în limitele 0—600 mA,
şuntul R , R are o singură priză,
însă la nevoie poate fi realizat un
şunt cu mai multe prize
La măsurarea curentului con¬
tinuu şi a rezistenţelor, în AVO
intra în funcţiune şuntul univer¬
sal Ri-~R împreuna cu rezisten¬
ţele adiţionale R„—R,. şi R,, de
reglare a nulului ohm metru {tig,
2 c), prin cuplarea întrerupăto¬
rului k, acţionat in axul poten-
ţiometruiui R 13 , Măsurînd curen¬
ţii, cursorul R,i va scurtcircuita
complet R ,. pe schemă poziţia
limită sus.
Ca ohmmetru, în aparat este
utilizată aceeaşi schemă din fi¬
gura 2 c cu borna comună
,.+Rx“ ce include şi sursa de ali¬
mentare r ,E".
CONSTRUCŢIA APARATULUI
Şl PIESELE NECESARE
Piesa de baza a aparatului
este instrumentul indicator G,
care se poate procura din maga¬
zinele de specialitate ca piesa
de schimb pentru magnetofoa¬
nele ..Tesla 1 ' B—90 Instrumen¬
tul are curentul de scală 75 şi
rezistenţa Internă 1 200 n. Unele
exemplare pot avea mici abateri
faţă de aceste valori, Potenţio¬
metre! cu întrerupător R 13 este
de tip miniatură, din cete folosite
ia receptoarele portative, Pentru
cefe 16 intrări ate aparatului se
utilizează două socluri de tip no¬
vai, Suportul pentru sursa
E 1,5 V, tip R6—P, se obţine
decupînd partea necesara din
suportul original, prevăzut pen¬
tru 4 elemente R6—P t utilizat la
receptorul „Zefir" Cutia pentru
aparat este din plastic şi se
găseşte la magazinele de jucării
sub denumirea .joc muzical"
sau .,tefevizor h \
Pe capacul cutiei se fixează
instrumentul Indicator, poten-
ţiometrul cu întrerupător R 13t
cele doua socluri şi suportul
pentru sursa E. în poziţii potri¬
vite Rezistenţele Rţ-“R ?0 se
montează pe suporturi de pre-
şpan (fio 3) De asemenea şi
diodele D, ■ D ?
Scala'aparatului se confecţio¬
nează din hîrtie foto subţire,
taiatâ după dimensiunea scalei
originale Capacul scalei se de¬
montează tăind cu lama cele trei
puncte de lipire din spate,
Etalonarea aparatului şi trasa¬
rea scalelor se pot face prin
comparaţie cu alt avometru eta¬
lon Trasarea scafelor se mai
poate face ytilizînd modelul ală¬
turat, Este suficient să se facă
etalonarea şi trasarea scalelor
pe scalele de 30 Vc.c., 30 Vc.a,,
30 mA şi scala R x 100. Scalele
trasate pentru U şi lac nu vor fi
uniforme datorită uneî particu¬
larităţi constructive a instru¬
mentului G
Fişele de legătură cu intrările
aparatului se confecţionează din
conductor liţă cu înveliş Izola¬
tor, terminindu-se cu două ba¬
nane al căror ştift este din sîrmă
oţel cu 0 = 1 mm şi lungimea ex¬
terioară 10 mm.
TEHNIUM
ALMANAH 1986
64
Comerţul ne pune la dispoziţie o largă
gamă de scaune şi fotolii metalice pliante
pentru camping. Pentru cei care au posibilita¬
tea sa-şi execute cu mijloace proprii un şez¬
long din lemn autoreglabii dam în cele ce ur¬
mează elementele necesare.
Şezlongul autoregiabil pe care nl-l propu
nem se prezintă ca o structură din lemn pe
care se montează pînza. Reglarea poziţiei
şezlongului se realizează in mod continuu de
la poziţia şezind pinâ la poziţia culcat prin
simpla întindere a picioarelor ocupantului
acestuia.
Şezlongul poate fi pliat în vederea depozi¬
tării sau transportării.
65
TEHNIUM
ALMANAH 1986
1 PAftŢI COMPONENTE
2. EXECUŢIE
LL
Şezlongul autoreglabii — plia¬
bil se compune din următoarele
subansambluri:
1 1 — structura fixă, formată
din elementele 3; 10; 17. rigidi¬
zate prin 4; 5; 8; 9: 15; 16; şi 25.
1.2 — structura mobilă, for¬
mata din elementele 1; 2; 6; 11;
12, 13; 19. montată pe structura
fixa prin intermediul unor şuru¬
buri cu cap semirotund şi nas
(poz, 22), al şaibelor distanţiere
(poz. 20) şi piuliţelor (poz. 20)
1.3 — pînza suport montata
pe structura mobilă
Şezlongul se va executa din
lemn de esenţa tare (fag. stejar
etc), bine uscat, lipsit de noduri
şi crăpături.
Se vor respecta cotele din de¬
sen pentru a nu avea surpriza
funcţionării şl plierii necores-
punzâtoare a şezlongului.
in scopul realizării unei pozi¬
ţionări şi executări cît mai co¬
recte a găuritor pe elementele
perechi, se va proceda la prelu¬
crarea acestora în pachet (rigi¬
dizate unul peste altui)
Executarea găurilor va fi uf-
66
ALMANAH 1986
mata de finisarea elementelor.
Finisarea va urmări rotunjirea
tuturor muchiilor şi capetelor
elementelor, precum şi şlefuirea
cu hîrtie abraziva a întregii lor
suprafeţe.
O daţi finisate, reperele din
lemn vor fi vopsite sau lăcuite cu
lac incolor. Vopsirea, respectiv
lacuirea s© vur face ţinind cont
de instrucţiunile de folosire a
produselor respective
3 MONTAREA
ŞEZLONGULUI
La realizarea montajului se
vor folosi în principiu două tipuri
de îmbinări, şi anume:
— îmbinări fixe (tip nut-cep),
asigurate cu clei de oase sau
aracet;
— îmbinări mobile (de ro¬
taţie). executate pe şuruburi cu
cap semirotund şi nas M6, STAS
1470—70, şaibe plate pentru
metale STAS 5200—72, piuliţe
M6 STAS 6212—74, grupa 6 r sau
pe şuruburi cu filet pentru lemn-
ho te şuruburi L5 x 40 STAS
1451—80 şi şaibe plate pentru
metale M6 STAS 5200—72.
Montarea şezlongului se va
face pe subansambluri conform
desenelor de subansambluri,
detalii, îmbinări fixe articulaţii,
şi anume:
3.1 — structura mobilă, for¬
mata din elementele 11; 12; 19;
3 2 — structura fixă. formată
din elementele 3; 10; 17 — 4 5 |â
9; 15; 16; 25
Pînza de in se va croi şi tiviJB
margini la dimensiunile 45<jK
2 800 mm
La cele două capete, din 50 "în
50 mm, se vor „bate u capse (de
tipul celor folosite la în¬
călţăminte pentru şireturi).
Pînza se va monta pe struc¬
tura şezlongului în dubiu, unul
din capete treeîndu-se dinspre
TEHNIUM
ALMANAH 1986
67
capsate, practicate în cete două
capete, în funcţie de modul cum
înşirăm cele două capete, putem
scurta sau lungi pînza suport
După montarea şezlongului,
acesta se va deschide şi,în func¬
ţie de situaţia respectiva, pe
elementele (7) se va monta cîte
un şurub (poz. 26), care va asi¬
gura blocarea elementelor 8 şi 9
prin intermediul cîrtigulul de
asigurare (25).
La plierea şezlongului se vor
debloca elementele 8 şi 9 prin
deschiderea cîrligului de asigu¬
rare. după care se va face plie¬
rea prin rotirea elementelor
acestuia peste planul format de
picioarele din spate (poz, 3).
spatele şezlongului peste ele¬
mentele Z 11. se va întoarce
peste elementul 12 şi pe sub
pînzâ, peste eiementul 11
La legarea între ele a celor
două capete (la spatele spătaru¬
lui) se va folosi un şnur, care se
va înşira alternativ în găurile
28
Ptulfţâ
STAS 7029
6
M5 grupa 6
.27
Surul) cop sermrotur
i STAS 7470 -70
2
MS* 50
26
Şaibă pla iâ
STAS 5200-72
şaibă MB
Cîriig asigurare
2
Distantiere
2
tsmixis
23
Şurub cu filei of, km
^ STAS 7457-SO
25
4 5*40
22
Şurub cop se mirat ui
>d STAS H70-70
L
M6*9Q
27
P'nzfi in
1
450* 2800
20
Salbe plate
stas 5200-72
12
saibâ M6
.13
Suport pTnză
2
Riqidizare inferior
1
Pictor fată _
2
16
R iodizare fatâ
î
15
Rigidizai fatâ
1
J4
Sprijin pteroare
2
13
Susţinere picioare
i
12
Susţinere pînza
1
11
Susţinere pînzâ
1
Sprijin' braţe
2
9
Rrgid>zare laterală
2
5
Riqidizare laterală
\
2
7
Rigid!zare tteralâ
2
6
Şuport picioare
2
5
Element rigidiza re .
1
4
Element riqidizare
1
3
Pictor spate
2
2
Sprijin pînza
1
1
Element spătar
2
POZ
DENUMIREA
A fr desen sau ST45
Buc
Material
Observaţii
20
28
74-
U !3
TEHMUM
ALMANAH 13BS
I SB
TEHNHJM
ALMANAH 1936
UMOR
aa
-22
I
PESCUITUL
SPORTIV.
A
ION PETPIAISi,
Cluj-fMapoca
Pentru a avea certitudinea ca
peştele a înhăţat momeala, unii
pescari pun pe traseul firului de
nailon un inel uşor care, prin
greutatea lui proprie, ţine
coarda lăsată între două inele da
direcţie fixate pe lansetă. La în¬
tinderea ei, respectiv în momen¬
tul cînd peştele se zbate, firul se
lungeşte, avertizînd pescarul.
Inconvenientul unei asemenea
„Inovaţii" este acela că." mane-
vrînd băţul şi încercind recupe¬
rarea corzii pe mu li netă, inelul
se roteşte în jurul lansetei, blcn
cînd întreaga operaţie
în cele de mai jos sînt descrise
cîteva avertizoare optice de zi şi
de noapte, cit şi unul acustic, în¬
cercate de autor cu rezultate de¬
plin satisfăcătoare.
AVERTIZORUL OPTIC
CadruJ avertizorului este dat
de o sîrma S din oţel sau alama,
lungă da aproximativ 400 mm şl
groasă de 3 mm, filetata ia am¬
bele capele (M3) si îndoita in
forma de U, conform figurii 1 Pe
acest cadru cu lisează liber şl
uşor meiul I din material plastic,
cu 0 de 60-70 mm şilat de cca
20 mm, căruia i se practică fan¬
tele F pe inel, la distanţă egală
de cele două fante, se fixeaza la¬
mela elastică L, pe care se cosi¬
toreşte piesa P, executa ia din
sîrma de 0 0,5 0,8 mm Lamela
respectivă se montează cu aju*
torul unui şurub cu cap înecat,
pentru a nu compromite firul de
nailon.
Puntea T se executa din plat-
bandâ lată de 6 mm şi groasă de
1 mm, îndoita conform figurii.
Pupă îndoire şi curbare braţele
se nituiesc apoi se practică
găurile 0 3,5 mm de fixare a ca¬
drului şi se cositoreşte ciocul C,
executat din tablă de arama
(alamă). Ei va reţine piesa P la ri¬
dicarea inelului Se trece la fixa¬
rea punţii pe cadru cu ajutorul a
patru piui iţe. in cazul cînd inelul
se dovedeşte a fi prea uşor, se
îngreunează în partea inferioara
cu bandă de plumb
Pentru cei care obişnuiesc să
pescuiască şi noaptea este nece¬
sar un avertizor optic luminos
Construcţia lui este identica pre¬
cedentului descris, cu diferenţa
că ciocul C se va executa con¬
form figurii 2, respectiv din doua
elemente izolate între ele de
placa P, rigidizate apoi cu un nit
din material plastic; de cele doua
TEHNIUM
ALMANAH 1986
ITO
I
piese se cositoresc conductoa¬
rele izolate care duc la minipnza
fixata pe talpa punţii, întregul an¬
samblu se izolează electric faţă
de punte, fiind întîl montat pe o
plăcuţă de ebonită sau celuloid,
fixată de talpa punţii cu cele
două nituri. O data cu ridicarea
inelului, piesa P stabileşte con¬
tactul electric, aprinzînd becul, ♦
„Lanterna" se realizează, con¬
form figurii 3, dintr-un tub de
plastic cu 0 interior de 15 mm,
lung de 120 mm: la un capăt se
fixeaza cu ajutorul unui şurub
lateral dulia, iar la celălalt un ca¬
pac. Legăturile electrice dulie-
lamă de contact, realizate cu ca¬
blu bifilar subţire, şînt scoase
prrntr-o gaură practicată lateral
la baza tubului si duc la un jac de
tip cască audio. Se fixează pe
băţul de pescuit cu ajutorul unei
nipmfş sau cu bandă adeziva.
Uneori, atenţia pescarului este
cordon bifilar
nit _
plastic
"C >
oi
JÎ-UI
nji-'
_o
cordon ieşire
bifilar
iama COflfacf
arc
capac
pi uliţe
(MM 3
M 3
bec 2,2v
dulie
sustrasa de peisaj, o discuţie cu
amicul de alături, aprinderea
unei ţigări, exact în clipa cînd.
Este util în asemenea cazuri
(frecvente; crţl n-au scăpat peş¬
tele cel mare într-un astfel de
moment?!) avertizorul acustic,
mai cu seamă că este simplu de
realizat: locul becului şi duliei
lanternei îl va lua un mic buzer,
difuzor miniatural sau sirena de
la trenuleţul electric. Consumul
bateriilor este infim, deoarece
cuplarea lor se realizează numai
cînd ciocul este scurtcircuitat.
Avertizoareie descrise mai sus
se utilizează în pescuitul de adîn-
clme, la copcă sau noaptea Se fi¬
xează pe lansetă înaintea primu¬
lui inel de trecere a strunei.
Fotografiile reprezintă averti¬
zorul în poziţia „aşteptare" (1) şi
in momentul cînd peştele se
zbate (2).
TEHNIUM
ALMANAH 1986
71
ALIMENTATOR
Schema alăturata reprezintă
un stabilizator pentru tensiune
fixă, prevăzut cu protecţie auto¬
mată la scurtcircuit, cu pragul
de anclanşare (curentul maxim)
reglabtl
Valorile pieselor au fost alese
pentru tensiunea de ieşire de
cca 12 V, folosind un transfor¬
mator de reţea care debitează in
secundar cca 17 Vef.
In afara blocului de redresare^
filtrare, care se dimensionează în
funcţie de curentul maxim dorit,
schema cuprinde: un tranzistor
de putere, T r , cu rol de regulator
serie, comandat în bază de un
tranzistor de medie putere, T a ; un
amplificator de eroare, realizat
cu T a , care stabilizează practic
tensiunea de ieşire la valoarea
aproximativă U 5 = LIq^ (V) + 0,7
(V): un circuit traductor de cu¬
rent alcătuit din rezistenţa R 5 şi
divizorui reglabil P şi, în fine, un
tranzistor de protecţie, T*, care
are rolul de a bloca grupul Dar-
iington T 1 -T 2 atunci cînd cu¬
rentul de sarcină atinge valoa¬
rea maximă, l maXl prestabilită
din potenţiometrul P.
Dacă se utilizează o punte re-
dresoare PR ţsau patru diode)
care suporta fără încălzire apre¬
ciabilă un curent de 3 A, un con¬
densator C! de minimum 4 700 juF
şi un tranzistor 2N305S pentru T lt
pe radiator adecvat, schema
poate fi uşor transpusă pentru
orice tensiuni uzuale între 6 V şi 24
V. la un curent maxim de cca 3 A
Dioda Zener se ia cu tensiunea
nominală mai mică decît tensiu¬
nea dorită cu cca 0,7 V, această
diferenţă fiind dată de căderea pe
joncţiunea BE a Iul I 3 şi pe rezis¬
tenţa de limitare R^.
Rezistenţa R, polarizează gru¬
pul T-j—Ta pentru asigurarea cu¬
rentului maxim dont. iar con¬
densatorul 0 2 (a cărui valoare se
tatonează experimentai) preîn¬
tâmpină Intrarea în oscilaţie a
tranzistorului T 3 .
Traductorul de curent, R^,
este o rezistenţă bobinată cu nî-
chelină (constantan etc.) de dia¬
metru mare, pentru a nu se
încălzi periculos la curentul ma¬
xim dorit, chiar in cazul func¬
ţionării îndelungate Valoarea ei
se alege astfel încîl căderea de
tensiune R&"lmax sa fie de cca 1
V De exemplu, pentru l ma * 1
r A se poate lua R & in, la mini¬
mum 3 W
I
CREŞTEREA CALITĂŢII SUNETULUI
Calitatea audiţiei muzicale nu
depinde numai de procedeele
de înregistrare şi de reprodu¬
cere ale sunetului, ci şi de carac¬
teristicile acustice ale sălii de
audiţie. Este dificil sâ obţii într-o
cameră sau chiar într-o sală de
dimensiuni reduse aceleaşi con¬
diţii acustice ca intr-o sala de
mari dimensiuni cum este sala
de concert. Cum înregistrările
iniţiale se fac în studiouri ce nu
prezintă caracteristicile obiş¬
nuite de reflexie sonoră, audiţia
finală pare uneori plată şi ternă,
tărâ amploare sonora, mai ales
drept ambiofonie.
Pentru a înţelege aceste pro¬
bleme, trebuie să amintim citeva
reguli ce determină calitatea au¬
diţiei într-o sală aparţinînd
acusticii arhitecturale.
REFLEXIA SUNETULUI
ÎNTR-O SALĂ
Caracteristicile acustice ale
unei săli depind mai ales de teiul
în care undele sonore, prove¬
nind de la sursa sonora, se re¬
flectă pe pereţii incintei (fig. 1)
Sunetele ajung la ascultător în
tru a permite audiţia normală şl
reflexia nu joaca nici un rol no¬
tabil.
3) Cînd sunetele reflectate
parvin la ureche cu un decalaj
superior lui 1/10 s sau lui 1/15 s
după percepţia directă se pro-
duce ceea ce se cheamă Irenă
sonoră.
Aceste sunete suplimentare
continuă înlr-un fel audiţia su¬
netelor primare şi constituie fe¬
nomenul de reverberaţie sau.
impropriu spus, rezonanţă so¬
noră.
O reverberaţie moderată nu
este dăunătoare, de multe ori ea
dă audiţie! un anume caracter
de relief sonor; dacă timpul de
reverberare este prea lung, ascul¬
tătorii sesizează net numai ştir-
şitul sunetelor emise şi, în spe¬
cial. ultima silaba din cuvînt Re
zulta un amestec de sunete mai
mult sau mai puţin inteligibile
cmd e vorba de o mare simfonie
cu orgă, cor, interpretată de o
mare orchestră. Oe aici rezultă
necesitatea studiului dispoziti¬
velor şi proceselor care au drept
scop modificarea condiţiilor de
audiţie ce restituie reproducerii
muzicale amploarea şl rezo¬
nanţa ce îi lipsesc. Aceste pro¬
cedee sini, de fapt, metode de
reverberaţie artificiala
Pe de altă parte, deseori este
important să se obţină într-o
sală caracteristici acustice nor¬
male ale efectelor sonore pano¬
ramice sau stereofonice fără
modificarea caracteristicilor acus¬
tice aie sălii însăşi, de unde
reiese necesitatea studierii pro¬
cedeelor mai recente cunoscute
trei moduri diferite.
1) Undele sonore directe
emise direct de sursa fără re¬
flectare
2) Sunetele reflectate ajung (a
urechea ascultătorului cu un
decalai inferior iui 1/10 s şi lui
1/15 s. după cum este vorba de
sunete scurte sau muzică. în
aceste condiţii, urechea nu le
poate distinge de sunetele di¬
recte, ele mărind numai intensi¬
tatea (uşurînd audiţia) După
natura pereţilor, sunetul poate
suferi 200 pînă la 300 de reflexii
înainte de a se stinge complet,
dar există un moment mai mult
sau mai puţin depărtat de înce¬
perea emiterii sunetului cînd in¬
tensitatea este prea slabă pen-
CONDIŢIILE DE
REVERBERAŢIE
După telul audiţiei, volumul
sălii este caracteristic, durata
reverberaţiei optime trebuind sa
varieze şl de aceea nu exista
sală universală ideală, in gene-
ral, într-o sală unde se efectu¬
ează audiţii prin difuzoare, tim¬
pul de reverberaţie trebuie să fie
mai redus decît la audiţia di¬
rectă.
Durata de reverberaţie de¬
pinde de forma sălii, de absorb¬
ţia pereţilor, fiindcă ea este in¬
fluenţată de intensitatea refle¬
xiei. Absorbţia sonoră este în
general selectivă, adica vanaza
după frecvenţele muzicale, şi
TEHNIUM
ALMANAH 138B
Difuzoare
ambiofonlce
dispuse
In jurul săii
[Xoifuzoare
pentru
decor sonor
4
coeficientul Ce absorbţie tre¬
buie să fie mai ridicat pentru su¬
netele înalte decit pentru cele
joase (fig 21
La egalitate de volum o sală
cu durata de reverberaţie relativ
lungă solicită o putere sonoră
inferioară centru a asigura nive¬
lul dat de intensitate sonoră,
Anumiţi acusticienî acorda o
importanţa esenţiala corecţiei
acustice determinate de ab¬
sorbţia pereţilor mai degrabă
decît formei interioare a sălii.
Reverberaţia prelungeşte su¬
netul; m poate avea o influenţa
favorabilă asupra sonorităţii anu¬
mitor instrumente muzicale; de
asemenea, ea poate conferi ne-
intefigibilitate cuvîntulul.
Dacă se diminuează prea mult
timpul de reverberaţie. se
măreşte in acelaşi timp absorb¬
ţia. cuvintui apare sec şi plat.
pierzîndu-şi caracterul natural
sau artistic. Pentru o sala dată
există astfel o valoare optimala a
timpului de reverberaţie, variind
după dimensiuni.
Absorbţia sonoră constituie
principala caracteristica acus¬
tică a sălii, iar coeficientul de ab¬
sorbţie este raportul dintre can¬
titatea de energie absorbita şi
cantitatea de energie totala.
Este indispensabil, de altfel, sa
ţinem cont în mod egal de ab¬
sorbţia determinata de prezenţa
auditoriului şi. în căzui anumitor
salL de variaţia numărului da
spectatori ce antrenează o mo¬
dificare a condiţiilor acustice
în generat, durata de reverbe¬
raţie se studiază în mod experi¬
mental. Numeroase formule au
fost propuse pentru a fi antecal-
culat timpul optim de reverbe¬
raţie îi\ funcţie de volumul sălii.
Cea mai veche formula, dato¬
rată lui Sabine, celebrul acusti¬
ci an american, indica durata de
reverberaţie — T (în secunde).
0,16 V
A
volumul — V şi coeficientul de
absorbţie total - A
Acest coeficient de absorbţie
este stabilit făcînd suma produ¬
selor coeficienţilor pe suprafe¬
ţele parţiale ale pereţilor în m?
CONDIŢII ACUSTICE
Intr-o sala, înainte de toate,
sunetele trebuie sa fie inteligi¬
bile, mai ales cînd este vorba de
cuvînt. De aceea, mteligibillta-
tea cuvîntulul este invers pro¬
porţionala cu durata de reverbe¬
rare Al doilea factor ce influen¬
ţează inteligibllitatea înţr-o sala
este nivelul sonor, a cărui inten¬
sitate poate fi exprimata în
W/cm ? , ceea ce e egal cu produ¬
sul puterii (W) sursei sonore cu
inversul suprafeţei sferice de
W
difuzie, adică I = ——
4jtt?
Intensitatea l a sunetului, care
parvine direct la urechea ascul¬
tătorului, este, se ştie, invers
proporţională cu patratuf distan¬
ţei pi na la sursa
intensitatea medie a sunetului
indirect \ sau reflectat cu o pu-*
tere medie W, in waţi, a sursei
sonore şi absorbţiei A a sălii
poate fi reprezentată, de aseme¬
nea, într-o formula simpla,
Intensitatea totală a sunetului
perceput în sală este dată de
suma celor două intensităţi
componente; dar sunetele par¬
vin ia niveluri şi timpi diferiţi da¬
torita traiectoriei parcurse, in¬
terferenţa lor permiţînd un grad
mai mare sau mal mic de Inteli-
glbllitate.
R ever be raţ ia este p rod u să
practic prinţr-un mare număr di
reflexii şi repetiţii gradat des-
crescînde ale sunetului iniţial ce
se succed foarte repede şi pot
proveni din direcţii diferite.
Dacă sala are o sonoritate
surdă, timpul de reverberaţie
este scurt. în săli de spectteol
acest timp fiind inferior uneţle-
cunde. jffi
Dacă sala este puternic aBir-
tizată, nivelul de reverberaţie
este relativ redus, iar dacă este
mai puţin amortizată, cu pereţi
duri ivind mar© putere de refle¬
xie, timpul necesar pentru înce¬
tarea sunetelor este mai lung fi-
TEHNIUM
ALMANAH 13SB
I 75
E - Cafcd (C)
B - Poartă (G)
Afnteza-Anod(Â) s
3110,4
2 găuri #4, 1
fapaila TO |
i_a
Masa 8 g ,—i=j
+4
pU.
nfi
n 4
1 £
0 “ 1SQ eL vimis
• „
• T>,
• T l# ,
^ 4 D C/W
fl c/w
— 40,.- + 120 fi C
-40..,+ ion *c
indcă pierderea la fiecare refle¬
xie este mai redusa, iar timpul de
reverberaţie creşte.
Timpul de reverberaţie de¬
pinde de asemenea de frec¬
venţa, fiindcă, făcînd abstracţie
de pierderea în aer la frecvenţe
ridicate, materialele de acope¬
rire a pereţilor au, în general, co¬
eficienţi de absorbţie diferiţi
pentru diverse frecvenţe. Coefi¬
cientul de absorbţie variaza in¬
tre 0 şi 1; ei indică astfel cantita¬
tea de sunet nereflectată de o
suprafaţă determinată Un coe¬
ficient de absorbţie de 0,2 sem¬
nifică faptul câ 80% din energie
este reflectată
Normal, timpul de reverberaţie
al unei bune săli de concert este
de oca 3 secunde, dar datorită
amortizării selective a aerului
acest timp este micşorat la frec¬
venţele ridicate.
PRINCIPIILE AMBIOFONIEI
Aceste fenomene de altfel au
permis, pe de o parte, modifica¬
rea caracteristicilor acustice ale
sălilor de audiţie sau spectacol,
ameliorarea materialului de în¬
registrare şi redare şi, pe de altă
parte, punerea ia punct a mon¬
tajelor de reverberaţie artifi¬
ciala, care au drept scop obţine¬
rea în momentul lecturii, chiar
înlr-o sala absorbantă de mici
dimensiuni, de efecte de rever¬
beraţie ce dau iluzia audiţiei în-
tr-o mare sală
Aceste montaje sînt de altfel
bine cunoscute Vom oferi citi¬
torilor un dispozitiv simplu şi
economic
Dar o alta problemă se pune
pentru anumite săli: este vorba
de a crea un fel de decor sonor
ce întăreşte efectul dinamic al
actorului, graţie acompania¬
mentului care creează am¬
bianţa.
Tehnica adoptată în sălile cu
instalaţii aleclroacustice, per¬
fecţionată datorita progreselor
stereofoniei şi procedeelor de
înaltă fidelitate, 'a prinrut numele
de amblofortle, fiindcă permite
realizarea unei ambianţe so¬
nore.
UN FENOMEN IMPORTANT
— EFECTUL HASS
Aceste instalaţii solie ^ă stu¬
diul unui alt important fenomen,
denumit efectul Haas. Acusti¬
ci anul Hass a studiat fenome¬
nele produse într-o sala unde se
găsesc două sau mai multe difu¬
zoare. Auditorul are senzaţia de
a percepe numai difuzorul mai
apropiat, cînd nivelurile volume¬
lor sonore sînt egale, fiindcă su¬
netul provenit de la acesta este
primul perceput. Cind un sem¬
nai determinat şi prima reflexie
sonoră se succed astfel foarte
rapid cu un interval de circa 40
ms, chiar dacă provin din direcţii
diferite, sunetul ce soseşte pri¬
mul determină direcţia sursei,
chiar dacă al doilea este mai in¬
tens decîh primul. Prima repe¬
tiţie şl următoarele au doar o In¬
fluenţă asupra Intensităţii şl ca-
maţii şl In anumite săli primul
sunet auzit este sunetul direct,
original.
Reflexiile nu altereaza impre¬
sia direcţiei, acest fapt fiind
foarte Important pentru tehnica
sonoră, Acest fenomen se pro¬
duce şi atunci cînd al doilea di¬
fuzor este plasat la o distanţă
mal mare de 15 m faţă de primul,
fiindcă în acel moment sunetul
provenind de la al doilea difuzor
apare ca un fel de ecou, fapt ce
reduce intellgitollitatea O dis¬
tanţă de ÎS m corespunde unei
intîrzierl a propagării sunetului
de 50 ms.
In sălile mari trebuie evitată
alterarea reproducerii sunetu¬
lui, fenomenele neplăcute pro-
dueîndu-se pentru anumite zone
(colţuri, sub balcoane etc,}.
Ameliorarea calităţii sunetului
poate fi obţinută controlînd
efectele directive prin coloane
sonore şi reflectînd cu grijă con¬
trolul individual de volum, apar-
ţinînd difuzoarelor dispuse ra¬
ţional.
Efectul dorit consistă întot¬
deauna în a oferi ascultătorului
impresia audierii unei singure
surse sonore.
Echipamentul sălii a mt>io fo¬
nice este adaptat exigenţelor di¬
feritelor tipuri de spectacol, de
la muzică pînâ la decorurile so¬
nore, graţie utilizării reglabile şi
progresive a fenomenelor de re¬
verberaţie sau ambiofonice obţi¬
nute artificial prin procedee
eiectroacustlce (fig. 3),
Montajul obişnuit constă din-
TEHNIUM
ALMANAH 1906
17 B
tr-un dispozitiv de întîrziere a în¬
registrării şi de reproducere
magnetica continuă, constituită
dintr-o scurtă buclă magnetică
antrenată de un motor sincroni¬
zat ia viteza de 76 cm/s. Banda
trece pe un cap de înregistrare,
apoi defilează prin faţa mai mul¬
tor capete de citire, care asigura
o serie de repetiţii întîrziate; apoi
înregistrarea este ştearsă, astfel
că banda revine fără semnal sub
capul de înregistrare. Un astfel
de montaj reproduce, dfr exem¬
plu, patru repetiţii ale semnalu¬
lui iniţial, iar un circuit de reîn-
jecţie permite repetarea semna¬
lului ia un număr determinat,
precum şi reglarea progresivă a
reverberaţiei,
Semnalele provenite de la am¬
plificatoarele de reproducere
sînt difuzate în sală prin surse
(lanţuri) sonore cu amplifica¬
toare şi difuzoare împărţite în
mai multe grupe.
Acest dispozitiv de reverbe¬
raţie artificială poate schimba
caracteristicile acustice ale sălii
într-o maniera variabilă şl pro¬
gresivă, după natura fragmente¬
lor muzicale ce se vor reproduce
şi importanţa efectului căutat.
Pe de altă parte, este posibil
să se menţină cu ajutorul unui
potenţlometru intensitatea so¬
nora a sunetelor difuzate spre
spectatori, asigurînd deplasa¬
rea aparentă a surselor.
Se obţin impresia unei mişcări
lente sau rapide, senzaţia unei
deplasări în diagonală etc. etc.
Spectatorii pot astfel avea im¬
presia a fi în atmosfera sonoră
Imaginata de autor.
Difuzoarele pot fi utilizate in¬
dividual, pe grupuri sau în totali¬
tate. pentru a realiza decorul so¬
nor. iar un grup central situat, în
generai. în plafon asigură efec¬
tele speciale: clopote, coruri etc.
Difuzoarele panoramice cre¬
ează efectul maselor, zgomote¬
lor de bătălie, zgomotelor în¬
depărtate, ambianţelor diverse,
de sărbătoare, dans etc.
Este posibil să se reproducă
direct pe scenă decoruri sonore
separat sau simultan prin inter¬
mediul incintelor acustice pen¬
tru a produce zgomote specifice
gărilor, aeroporturilor, curselor
etc, în fine, efectele stereofo¬
nice sînt asigurate de grupuri de
difuzoare orientate care permit
restituirea înregistrărilor stereo
efectuate.
O CAMERĂ DE ECOU
SIMPLIFICATĂ
O simplă cameră de ecou cu
reverberaţie artificiala poate asi¬
gura, într-o instalaţie muzicală
oarecare, efectele de relief sonor
cu o remarcabilă naturaleţe, dis¬
pozitivul cel mai simplu constîtu-
indu-l un cap magnetic adiţional
instalat pe un magnetofon la 50
mm pe direcţia defilării benzii cu
o viteză de 9.5 cm/s. Depărtarea
variază în funcţie de viteză.
Un semnal este înregistrat pe
bandă cînd trece peste capui
obişnuit de înregistrare şi ace¬
iaşi semnal este citit de noul cap
suplimentar
El este amplificat de preampli-
ficatorui de ecou şi din nou înre¬
gistrat ca ecou sau ca o re¬
zonanţă sonoră (fig. 4).
La acest montaj, reglajul po-
tenţiometrului, R$, determină in¬
tensitatea ecoului pentru a pro¬
duce un efect mai mult sau mai
puţin intens, iar distanţa între
capete determină durata rever¬
beraţiei sonore artificiale.
Preamplificatorul de ecou este
prezentat în figura 5,
Tranzistorul asigură un cîştig
suficient semnalului întîrzial,
polarizarea bazei este obţinută
cu dîvizorul de tensiune R 1(
R a , tensiunea colectorului fiind
culeasă la bornele R, şi R fi
Condensatorul C 2 , plasat în
derivaţie pe rezistenţa emitoru-
lui R 3 , evită efectele de degene¬
rare, iar condensatorul C 3 este
utilizat pentru blocarea curen¬
tului continuu provenit de ia re¬
zistenţa variabilă R & .
Acest montaj extrem de sim¬
plu permite astfel obţinerea pe
tipuri obişnuite de magnetofon
a unor interesante efecte de re¬
verberaţie reglabila, fie că este
vorba de efecte mai mult sau
mai puţin naturale, fie că este
vorba de trucaje Un astfel de
montaj este de altfel încorporat
în construcţia anumitor tipuri de
magnet of oa n e (acest ea fiind
dotate cu un cap magnetic şi un
canal de lectură separate), ce
permite controlul direct şi ime¬
diat al înregistrării -
TEHfSUUM
ALMANAH 1985
77
FILTRE PEI1TRII
DIFUZOARE
O linie de înaltă fidelitate HI —
FI implică utilizarea unei părţi
electronice cu anumite caracte¬
ristici, în general nu prea greu
de construit, şl e unor difuzoare
care sa reproducă banda de 20
— 2 000 Hz cu destulă fidelitate.
Cum difuzoarele au în general o
bandă îngustă de lucru, se re¬
curge la o soluţie mai complexă,
şi anume montarea mai multor
difuzoare într-o cutie (boxâ) f
fiecare apt pentru o gamă de
frecvenţe
Pentru ca ansamblul să funcţio¬
neze bine şi în special sa nu modi¬
fice Impedanţa ce o prezintă am¬
plificatorul, difuzoarele se mon¬
tează prin intermediul unor filtre.
Aceste filtre au diverse forme,
funcţie de rezultatele urmărite şl
cum. în general, amatorii îşi con¬
fecţionează boxe cu două difu¬
zoare, unul pentru frecvenţă joasă
(W0OFER) şl altul pentru frec¬
venţă înaltă (TWEETER), vom
studia un mod de cuplare a aces¬
tor difuzoare.
Să presupunem că semnalul
de ieşire N este aplicat şi dlfu-
zoarelor prin intermediul filtru¬
lui din figura 1. Acest filtru va fi
determinat grafic în special for¬
mulele de calcul pentru flecare
element unlficînd rezultatele
Filtrul are două celule în L;
una trece-Jos şl una trece-sus,
atenuarea fiind destul de bună:
12 dB/octavă.
Expresiile elementelor sînt;
I — _J"_ . l - Z
l b . l h-
C g —
2ttF c
0,8
3 f 2rrF c
C H
ttF c Z ' 2îtF c Z
în care Z este impedanţa difu-
zoareior, iar F c frecvenţa de se¬
paraţie.
Determinarea valorilor com¬
ponentelor Lp, Lu, Ce- CuCu aju¬
torul abacei din figura 2 se face
astfel:
Considerăm că avem două di¬
fuzoare cu impedanţa de 8 £1 fle¬
care (Impedanţele pot fi şi dife^
rit©). Iar frecvenţa de separare
este de 400 Hz. Unim cu o
dreaptă punctul 400 de pe F c cu
punctul 8 de pe 2 (verticala
stingă) şi găsim l H = 2 mH; L B
3,1 mH. Deci valorile l H şi L B sînt
în mH.
Unim în continuare punctul
400 de pe F c cu punctui care in¬
dica impedanţa tweeter (scala 2
dreapta) şi găsim C B 80 ^lF: C h
50 ^jF Trebuie ţinut cont în de¬
terminarea lui F c de tipul difu-
zoarelor, respectiv de caracte¬
ristica lor de frecvenţă, Dacă di¬
fuzorul woofer reproduce o
bandă mai largă, atunci F c poate
fi 800 sau chiar 1 200 Hz,
Construcţia bobinelor L s şi L H
a fost prezentată in revista
noastră.
BIBLIOGRAFIE
„Radio Electronics", 368
„Tehnium'l 1982
TEHNIUM
ALMANAH 13BG
7©
ACTUALITĂŢI Şl TENDINŢE
ÎN FABRICAŢIA
PENTRU
ÎNREGISTRĂRI SONORE
Irig,
Creşterea calităţii înregistrări-
tor pe banda magnetică obţinută
în ultimii ani se datorează in spe-
ci ai îmbunătăţirii parametrilor
electrici ai benzilor magnetice O
atenţie deosebită a fost acordata
de către producători pentru re¬
ducerea zgomotului propriu al
benzilor, pentru creşterea nivelu¬
lui de înregistrare, pentru un ni¬
vel dat de distorsiuni armonice,
pentru mărirea benzii de frec¬
venţă înregistrată şi a dinamicii
înregistrărilor. Modul de rezol¬
vare a acestor deziderate a fost
abordat în mod deosebit de către
producătorii de benzi magnetic©,
unii utHizînd la fabricarea benzi¬
lor materiale magnetic© cu forţă
coercitivă ridicată şl nivel înalt
de magnet izare, iar alţii au con¬
tinuat cercetările în vederea îm¬
bunătăţirii tehnologiilor de fa¬
bricaţie a benzilor utllizînd ma¬
terialei© magnetice devenite tra¬
diţional©.
In consecinţă, pe piaţa de con¬
sum a apărut o mare diversitate
de benzi magnetic© ce au para¬
metri (banda de frecvenţă, cu¬
rentul d© premagnetîzare etc.)
apropiaţi şi care îngreunează
mult alegerea unui tip sau altul
pentru utilizări „de larg consum"
în vederea normării unor pa¬
rametri şi pentru uşurarea ale¬
gerii pentru utilizare au fost sta¬
bilit© o serie de norme şi reco¬
mandări internaţional© (reco¬
mandări |,E.C. f publicaţia 94 etc.)
AURELI A IM MATEESCU
de către Comisia Internaţional
de Electricitate (I.E.C.) şi alte or¬
ganisme internaţionale. Aces¬
tea cuprind, de exemplu, datele
ce urmează a fi înscrise pe case*
tel© cu bandă magnetică cu du¬
rata de 60, 90, 120 de minute şi la
viteza de derulare de 4,75 cm/s
în tabel sîrU cuprinse tipurile
de casete cu bandă magnetică
numerotate de la 1 la 4, conform
recomandărilor LE G,
Tipul 1 se refera la benzi mag¬
netice cu un singur strat activ,
strat format din material magne¬
tic avînd forţa coercitivă' de
24—32 kA/m şi fiind compus din
gama-oxid de fier
Tipul 2 cuprinde banda mag¬
netică cu stratul activ compus
din dioxid de crom sau din înlo¬
cuitori ai acestuia (oxizi de fier
şi cobalt), strat avînd forţa coer¬
citivă de 34—57 kA/m.
Tipul 3 ‘cuprinde benzile mag¬
netice avînd două straturi active
suprapuse, benzi ca au denumi¬
rea comercială Ferrocrom (FeCr)
Tipul 4 cuprinde benzile mag¬
netice ce au un singur strat activ
compus din pulbere de fier me¬
talic, nichel metalic, Gobalt me¬
talic sau alte elemente, strat
magnetic avînd forţa coercitivă
de 63—80 kA/m Aceste benzi
magnetic© au denumirea co¬
mercială de benzi METALL
Tabelul care cuprinde reco¬
mandările I.E.C. pentru clasifica¬
rea benzilor magnetice funcţie
de viteza de deplasare, materialul
stratului activ şi parametrii elec¬
trici ce trebuie atinşi, este com¬
pletat eu exemple de benzi mag¬
netice care corespund acestor
recomandări şi pot fi considerate
ca benzi etalon pentru clasifica¬
rea dată
Ideea fabricării de benzi mag¬
netice avînd două straturi active
suprapuse a apărut după fabri¬
carea benzilor cu strat activ din
dioxid de crom. La acestea s-a
observat că în domeniul frec¬
venţelor |oase apare o atenuare
a semnalului în amplitudine,
atenuare care nu este caracte¬
ristică benzilor avînd stratul ac¬
tiv din oxid de fier S-a ajuns la
concluzia că, pentru uniformi¬
zarea caracteristicii amplitudi-
ne-frecvenţă, folosirea a două
straturi suprapuse din materia¬
lele citate mai sus va rezolva
problema. Astfel, pentru banda
destinată casetelor MK (avînd
grosimea totală a benzii de 16, 12
sau 9 microni) primul strat este
din oxid de fier şi are grosimea de
3—4 microni, iar al doilea strat
are grosimea de 1—2 microni şi
este compus din dioxid de crom.
în comparaţie cu banda de tip
obişnuit, avînd straiul activ din
oxid de fier, banda dublu strat
(tip 3) are un zgomot propriu mal
mic cu 4—5 dB şl un nivel ai sem¬
nalului de înregistrare mai njare
cu 3—4 dB. WL
Primele tipuri de bandă cHu
strat au apărut pe piaţa rrfcn-
dială în anul 1973 sub emblema
firmei japoneze SONY în pre¬
zent, circa 6 firme mai produc
acest tip de bandă la peste 10
ani de la apariţia Iul, interesul
pentru acest tip scazînd foarte
mult, încadrate Iniţial în catego¬
ria benzilor magnetic© de înaltă
clasă, în prezent sînt conside¬
rate ca depăşite datorită îm¬
bunătăţirilor tehnologice adus©
benzilor cu oxid de fier, ca şl
apariţiei benzilor cu pulberi me¬
talice, Ca exemplu cităm faptul
că în R.F-G, în anul 1981 în
ciuda scăderii simţitoare a pre¬
ţului de cost la casetele cu
MK — 1
4.76
R 723 DG
BASF
+ 4.3
7 J
3180/130
MK - 2
A 76
5 4592 A
BASF
+ 4,4
7,6
3180/ 70
MK - 3
A 76
CS 301
SONY
+ A 4
^ 7,8
3180/ 70
MK - 4
A76
E 912 BH
TDK
+ AB
- U
3180/ 70
Bandă de magnetofon
4.76
C 264 Z
BASF
—
—
3180/120
cu lăţimea de 6,3 mm
9,53
C 264 2
BASF
—
—
3180/ 80
mos
C 264 Z
BASF
—
3180/ 50
TEHSUIUM
ALMANAH 1986
\y&
bandă dubiu strat, vînzarea
acestora a fost mai redusă de
două-trei ori în comparaţie cu
casetele cu strat de oxid de fler
CNF — 60, produse de SONY,
Această situaţie s-a datorat şi
faptului câ acest tip de bandă
necesită, pentru o utilizare efi¬
cientă, un magnetofon sau ca-
setofon de bună calitate (deci
mai scump), care sa fie prevăzut
cu posibilitatea de a regla eu-
rentul de premagnetizare la ni¬
velul cerut şi care să fie dotat cu
corecţia de frecvenţă de 70 de
microsecunde Magnetofoanele
construite pentru utilizarea ben¬
zilor eu strat activ din oxid de
fier şi unele tipuri mai noi avînd
şi corecţiile necesare pentru
benzile cu di oxid de crom nu au
putut pune în valoare calităţile
benzilor dubiu strat, din care
cauză utilizarea acestui tip de
bandă pe magnetofoane a fost
mult limitată,
in ultima vreme, datorită apa¬
riţiei noii or tipuri de benzi mag¬
netice din clasa EE (Extra Effi-
ciency), de exemplu LPR 36 CR
produsă de firma vest-germ ană
BASF, avînd un singur strat activ
compus din dioxid de crom, sau
XL-II-35-90 (MAXWELL, Japo¬
nia) cu un strat activ din pulbere
de oxid de fier şl cobalt, s-au*pu-
t ut obţine, utillzînd magneto¬
foane de calitate, o bandă de
frecvenţa de 30 000 Hz la viteza
de lucru de 9,5 cm/s şl o evidentă
îmbunătăţire a calităţi? sunetu¬
lui, ceea ce nu se obţinea cu
benzile magnetice cu oxizi de
fier decît la viteza de lucru de
19,05 cm/s sau mai mare.
Tot în domeniul noutăţilor
semnalăm apariţia unui nou tip
de bandă magnetică cu grosi¬
mea totală foarte mică. Denumi¬
rea comercială a acestui tip de
bandă în ţara de origine (Japo¬
nia) este banda ANGROM. Con¬
strucţia sa cuprinde un strat su¬
port cu grosimea de 5.5 microni,
pe care se depun sub vid 3 stra¬
turi succesive de ni chei şi co-*
balt, separate intre ele de stra¬
turi de aluminiu metalic. Grosi¬
mea totala a stratufui activ este
de 0.6 microni, astfel câ acest îlp
de bandă are o grosime totală de
circa trei ori mal mică decît cele
mai subţiri benzi magnetice de
uz general cu stratul activ din
oxid de fier. Acest fapt a permis
folosirea benzii ANGROM în
dictafoanele cu microcasetâ
pentru c*,re durata de îuregis-
trare a crescut la 2 x 90 minute,
Ea viteza de 1,19 cm/s
Domeniul de utilizare al benzii
ANGROM s-a extins ia înregis¬
trările digitale ale sunetului, ca
şi la videomagnetofoanele mi¬
niatură.
în prezent se fac cercetări
pentru punerea la punct a unor
benzi avînd două straturi active
suprapuse, cu calităţi magne¬
tice diferite, ultimul strat avînd
particule cu cimp magnetic pro¬
priu orientat perpendicular pe
direcţia de deplasare a benzii.
Domeniul de frecvenţă al aces¬
tor tipuri de benzi este mult mai
redus decît al benzilor de tip
METALL, deoarece stratul activ
foarte subţire (0.1 microni) nu
permite un nivel de magnetîzare
suficient pentru redarea frec¬
venţelor medii şl joase, dar este
suficient pentru tehnica digitală.
în figurile 1—3 sînt prezentate
graficele obţinute în urma deter¬
minărilor efectuate pe trei tipuri
de benzi:
— A 4212 — 3B, de producţie
sovietică;
— FUJI - METALL, de pro¬
ducţie japoneză;
— ANGROM, Japonia.
Determinările au fost făcute în
condiţii identice, la viteza de de¬
plasare a benzii de 4,76 cm/s şi
folosind capete magnetice de
tip SENDUST, avînd întrefterul
de un micron. Graficele cuprind
următorii parametri:
— Kg — coeficientul armoni-
cii a 3-a:
— Im — curentul de magneti-
zare (0 dE# 0,775 mA;
E — valoarea tensiunii de
redare raportată
= 1 micro volt, 5
punde nivelului de magne-
tizare nominală a benzii de
250 Weberi/m pentru frec¬
venţa de 400 Hz);
- E 40Q r El6 000, E 22 000
mari mea tensiunii de redare
corespunzătoare frecvenţe¬
lor de 400, 16 000, 22 000 Hz;
la Im (0 dB)
) dB cores-
TEHNIUM
ALMANAH 1006
sa
,!{
■
T"
]
FUJ
IM!
ETAL
52
- r
-
—
—
48
44
40
36
32
28
24
20
16
12
8
4
0
g
iQQ
)
—
r ]
e 400
m
/
&
f
1
i
1
V
N
f
-
>
s
^OHz
nWb/m
3
*3^
10
6
6
4
2
O
— A 400 = nivelul maxim al
semnalului de înregistrare
cu frecvenţa de 400 H i
pentru un coeficient de
distorsiuni armonice de 3%;
— A 16 000 = nivelul atenuă¬
rii introduse de bandă ia
frecvenţa de 16 000 Hz.
Concluzionînd, se poate spune
că benzile magnetice moderne au
atins performanţe ridicate şi au
permis obţinerea unor înregistrări
la un înalt nivel de exigenţă pri¬
vind calitatea sunetului Progresul
e&te mai uşor de observat în do¬
meniul benzilor magnetice desti¬
nate casetofoanelor. care, in
urma perfecţionărilor aduse ca¬
petelor şi benzilor magnetice,
ajung la performanţe apropiate de
cele ale mag net of canelor de
buni calitate.
bibliografie
_ colecţia r ,Radio televizia
elektromka', 1963, 1984 {R.P
Bulgaria)
— Radio 11 (U.R.S.S), nr 1 şi
2/1985
1»-16-14-12-10-%-6-*
COMPONENTE Iffllffllfflffi
si f& ra îse (A-D3K)
(m tf)
K'
(m fî)
el
(pF)
{/<*)
ro -
(pF)
£
fî
Vck
(V)
1 k 1
Irn A>
f
[M70
23*S
1.5
3 1
411
76
6
1
io,;
2\ |
1.6
sa
36
3.^
- 6
1
10.71
10.5
12
-7.4
300
1.9
- 6
1
100
17
13
300
'1.0 '
-13
3*
a no
22.5
17
-13
360
0,9 7
-13
a»
200
32
B
46
330
LQ
-13
3*
300
3 U 9
9 fiM ! -
63 %*
-13
8
37
_
—
-
-
-
- 6
1
24
l U
i - 15
300
| 0.95
- i2
3
200
17
4.3
j -3.3
750
! i.i
-13
2
800
im i v * fii-' r-
’133%"
i
-15
7
200
23,5
1,5
31
48
3.6
— 6
1
in.:
iL
5 B
_36
3.5
- 6
1
IEV
10.5
12
-7.4
300
1.9
- 6
!
100,
iB
1 15
-17
180
1.2
- 6
i . 1
100
'/ 9 fiH
t-62%
- 13
8
37
_
_
- t
J 100
1 —
tehnium
ALMANAH 1986
REDUCEREA EFICIENTĂ
A . - ~
BBBRULOIBE REŢEA
IN amplificatoarele
DE AUDIOFRECVENŢĂ
Majoritatea aparatelor eiec-
troacustice, atît cele industriale
cit si cele realizate de construc¬
torii amatori, utilizează pentru
alimentarea cu energie electrică
reţeaua de alimentare industriala
destinata acestui scop. Deoa-
rece aproape toate etajele am¬
plificatoare de audiofrecvenţa
utilizează o tensiune continua
de valoare diferită faţă de cea a
reţelei electrice (tensiunea de
reţea este alternativa), in scopul
conversiei la parametrii nomi¬
nali de funcţionare, se utilizează
un transformator coborîtor de
tensiune urmat de un redresor
Schema electrică cel mai des
utilizata, datorită simplităţii şi
fiabilităţii. este prezentată în fi-
gura 1. Se observă prezenţa
unei punţi redresnare, formata
dm diodele O, D 4l care preiau
tensiunea alternativă din înfăşu¬
rarea secundară a transforma-
orului coboritor de tensiune şi
livrează o tensiune continua
puisatorie Mitrala de condensa*
torul Ci. Grupul R,C ? serveşte
ia îmbunătăţirea regimului tran¬
zitoriu de funcţionare a punţii
redresoare.
Schema prezintă un dezavan¬
taj esenţial, şl anume permite
apariţia drumului de reţea sesi¬
zabil mai aiea în lipsa semnalului
utii de audiofrecvenţa Pentru a
vedea modul de apariţie a zgo¬
motului datorat drumului de
reţea, să analizăm schema elec¬
trică de principiu a unui ampiiM-
calor de audiofrecvenţa utilizată
in mod curent (Mg 2 ), Amplifica¬
torul primeşte semnalul de au-
diofrecvenţă prin intermediul
condensatorului C ? . Ulterior
semnalul este amplificat de eta¬
jul de intrare care include Iran
zistorui T 1( aplicat etajului pilot
care conţine tranzistorul T 2 , şl
trimis etajului final, care conţine
goi Deoarece condensatorul C T
nu este de valoare infinita, ten¬
siunea de alimentare Ucc va
prezenta o componenta alterna¬
tiva (rippie) de valoare mică
Această componentă alterna¬
tiva, cu frecvenţa de 100 Hz (de¬
oarece tensiunea reţelei are
frecvenţa de 50 Hz şi am redresat
ambele alternanţe), va fi pre¬
zentă prin intermediul rezistenţe¬
lor R ?; R 3 şl fa intrarea amplifica¬
torului, in baza tranzistorului Ti
(diminuată de grupul R^,). Ast¬
fel, componenta alternativă este
amplificată de etajul de intrare şi,
tn final, apare la ieşirea amplIM*
caîorului, producînd în difuzor
drumul de reţea atît de supărător
^ i ehm ' narea acestuia
smt posibile două soluţii radi¬
cale, şi anume:
— folosirea unui redresor sta-
t/refe
Schema electrica a redresorului
ufi/izof pe scară iargă
c *ii
,- ni idi. warţ; uumine
tranustoarele T,. t,,. T 6 si T,. La
rrt C71 V C w i . I In J ? _ II.
mersul în gol (In lipsa semnalu
lui de audiofrecvenţa), amplifi
catorul consumă de fa alimenta
tor un curent necesar polarizau
lor. si anume curentul de
rm
Schema electrică simplificată
o mu/ amplificator de audiofrec-
ventă
e mers m
TEHNIUM
ALMANAH 1986
82
aleg Ri = 2A
0,04.11 max 0.04,1
c& ' u, = 246 ~
-- 1,63 10 ' F; aleg C 6 - 2 000 >iF
U DS _ 0.6
Re “" 1i4 | 0 * 1,4.0,015
- 28,611; aleg R 2 = 27 11.
C& 1 630 o p-
C 7 > — -- 543,3 ftr,
6 3 3
aleg C B f 470 mF
Ct - 0.1 fiF
IO s = lo ma »= lmi* = 1 A: ale 9 0
dioda tip 1 N4001
l D1 . 4 £ ——şi u D i 4 Inversă
2
bwzai de tensiune, care livrează
o tensiune continua cu factor de
stabilitate ridicat, indiferent de
consumul amplificatorului,
— folosirea unui amplificator
de audiofrecvenţâ imun ta fluc¬
tuaţiile tensiunii de alimentare
(etaje diferenţiale de intrare, fii*
traje suplimentare cu diode Ze-
ner etc,). t ( . *
De cele mai multe ori. cele doua
soluţii nu sint aplicabil© practic,
deoarece în majoritatea cazurilor
stit redresorul, cit $1 amplificatorul
exista fizic, iar o modificare este
laborioasa şi de multe ori imposi¬
bilă (lipsa de spaţiu util intr-un
aparat de provenienţă indus¬
trială). Pentru rezolvarea pro bl o*
mei propun schema electrică pre¬
zentata în figura 3. Se observa
că, fără a face modificări ese¬
nţiale, doar cu adaugarea cî-
torva componente faţă de
schema electrică din figura 1, se
obţine un redresor cu o foarte
bună rejecţie a drumului de
reţea. Conceperea schemei se
bazeaza pe faptul că brumul de
reţea este sesizabil în lipsa sau
la un nivel foarte mic al semna¬
lului de audiofrecvenţa util
Tensiunea de la transforma¬
torul de reţea este aplicata gru¬
pului de diode Di, O* O prima
măsură pentru micşorarea bru-
mului de reţea este montarea in
paralel cu fiecare diodă a cîte
unui condensator (Gi^C*) Re¬
zistenta R v serveşte ta stabiliza¬
rea regimului de comutaţie al
diodelor, iar condensatorul G s
la filtrajul tensiunii continue put-
satorii. Grupul RJDfie serveşte
la reducerea substanţială a dru¬
mului de reţea. La niveluri foarte
mici ale semnatului de audlofrec-
venţă util sau în lipsa lui, curentul
de mers în goi al amplificatorului
care trece prin rezistenţa R 3 pro¬
voacă la bornele diodei D., o ten*
sîune mal mică decît cea nece¬
sara deschiderii acesteia Astfel,
tensiunea in aceasta situaţie este
filtrată de reţeaua care
reprezintă un filtru TT. Acest filtraj
îmbunătăţeşte substanţial forma
tensiunii continue, ducînd prac*
tic la eliminarea completa a bru-
mului de reţea Imediat ce cu¬
rentul a crescut, creste si tensiu¬
nea la bornele diodei D & pinâ ce
aceasta se deschide şi şuntează
rezistenţa R?. In acest fel,
scăderea tensiunii de alimen¬
tare în sarcină a amplificatorului
este neglijabila, mr brumul de
reţea este mult mat mic decît
semnalul de audiofrecvenţa util,
deci insesizabil. Schema se
poate aplica ta orice alimenta¬
tor îmbunătăţind considerabil
comportarea aparatului elec-
troacustic.
Exemplu de calcul al elemen¬
telor alimentatorului
Se dau:
U c0 = 24 V; lfna> 1 A ' Ic 15
mA
Ui = U + Up 5 — 24 ^ 0,6
- 24.6 V
U 24,6 ,
U— = -- 1 - 2U d —■ +
1,3 1 ' 3
+ 2.0,6 = 20,2 V
C, 4 = 1 nF
I, = h£L = J_= 0.01 A
100
H = —— = ^ — - 2 460 £1;
I, 0,01
> 2.5 U -
bi-4
>- 0,5 A:
2
aleg 4 diode 1 N4001
sau o punte redresoare 1 PM1
U D1 .j inversă > 2.5 20, 2 51 V
Realizat şi montat, alimenta¬
torul va da satisfacţie deplină
constructorului amator.
BIBLIOGRAFIE
Revista „WiRELESS WORLD".
1969
UMOR
TEHNIUM
ALMANAH 1906
I 83
I
AMPLIFICATOARE
liniare de bandă largă
I De multe ori la interconecta¬
rea unor blocuri electronice se
pune problema amplificării unui
I semnal electric de curent alter-
I natJV < intr-o plajă de frecvenţă
■ cit mai mare, fâri a introduce
distorsiuni şi eu un raport şem~
naj-zgomot cît mai ridicat
in primul rînd, la acest gen de
montaj contează tipui schemei
m electrice alese şl, ulterior calita-
■I tea componentelor folosite So-
I luţla ideală consta în folosirea
unor Circuite integrate liniare
care deţin posibilităţi multiple
I " 1 dereglaj
în urma unor analize teoretice
finalizate cu realizarea schemei
|( de montaj practic, s-au obţinut o
■I sene de montaje cu tranzls-
II toare Aceste tipuri de montam
I smt relativ simple şl deţin per-
I formanţe asemănătoare cu cele
I ale montajelor care utilizează
l| circuite integrate liniare.
In figurile 1 şl 2 sînt prezentate
II «oua amplificatoare cunoscute
in literatura de specialitate sub
II denumirea de liniar. Principiul
de funcţionare ales este realiza¬
rea unui montaj care prezintă o
amplificare foarte mare Intra-
ducmd o serie de reacţii nega¬
tive {de tensiune sau curent),
amplificarea se reduce ia o va¬
loare stabili Concomitent se
I obţin toate avantajele utilizării
reacţiei negative, şl anume sla^
blliîâle, banda larga de trecere
zgomot redus etc.
Analizînd schema electrică
(fig f). se observa utilizarea
unui dublet de tranzistoare eu-
plate galvanic (emitor T, — bază
r j) Acest montaj are o amplifl-
care mare în buclă deschisa (An
2 000 ), dar datorită reacţiei
negative (rezistenţa colector T,
emitor ?! şi emitor T ?1 baza TA
amplificarea se reduce la rapor¬
tul rezistenţelor R,/^ ioo. Po¬
larizarea montajului se reali¬
zează ut H iz în d o tensiune prelu¬
ata din di vizorul rezistiv aflat în
emitorul tranzistorului fapt
care îmbunătăţeşte stabilitatea
termică a montajului,
în figura 2 este o rezemata o
alta schemă elecrnuă de liniar.
In această variantă întrlnim utili¬
zarea unui dublet de tranzis¬
toare npn şl pnp. Performanţele
montajului sînt:
Zj - 50 kfl, A = 100 (A = R 3 /R 4 )
Anahzind modul de calcul al
amplificării în cadrul celor doua
scheme, se observă că aceasta
se poate modifica acţîonînd
asupra grupului F? şi R^, res¬
pectiv R 3 şi r 4 , Este de preferat
reglajul în sensul reducerii am¬
plificării deoarece o mărire a el
scade performanţei e montaju¬
lui,
in cazul în care este necesară
obţinerea unei amplificări mai
mari, se poate utiliza schema
electrica prezentată în figura 3
ine- emil marian
Se observă adăugarea unui etaj
suplimentar de amplificare şi
utilizarea unor reacţii multiple
pentru optimizarea funcţionării
montajului în ceea ce priveşte
banda de trecere şi factorul de
distorsiuni, Amplificarea finală
rezultă din formula:
A (1 I R,/R,) x (R 2 /R 3 J
Se recomandă, în vederea
obţinerii amplificării dorite, mo¬
dificarea valorlf rezistentei R,
Spre exemplu:
Ftr 5,6 kfl, A 100:
Rt 78 kli, A 1 000;
Bi 16 Hz 200 kHz;
2, 50 kn 4 .
TEHNMJM
ALMANAH 198G
84
" ('* §7 )'x%
Umax'RMS = 6,4 V.
în cazul cînd este necesara
prezenţa unei impedanţe de in¬
trare Z\ foarte mare la intrarea
montajului se prefera utilizarea
unei conexiuni bootstrap, utili-
zînd în acelaşi timp şi un tranzis¬
tor ou efect de cîmp Montajul de
acest tip prezentat în figura 4
deţine performanţa Z\ Z2 Mii.
Sperăm ca montajele prezen¬
tate sâ fie de un real folos con¬
structorilor amatori care doresc
să realizeze scheme electronice
cu performanţe superioara
UTIL
Cărţile din biblioteca au
căpătat diferite pete. Vă este ta
îndemînă să le înlăturaţi folosind
diverşi compuşi chimici obţinuţi
de dumneavoastră, In primul
rînd, este necesară operaţia de
îndepărtare a prafului, care pre¬
cede orice altă curăţenia
Pentru desprâfuire se pot fo¬
losi o perie cu peri lungi şi o
cîrpă uscată, pentru exterior.
Petele de cerneală pot fi în-
TEHIMIUrvT
j 1 SjCXO-
,- *
I
•fJtSk ^
pl
depărtate cu o soluţie preparata
din acid citric (doua linguriţe) si
spirt alb (4 linguri). Soluţia se
aplică peste petele de cerneala
şi se lasă să se usuce. La nevoie
se repetă operaţia,
O altă metodă de îndepărtare
a petelor de cerneală este folosi-
rea unei paste groase preparată
din hidrosulfit de sodiu umectat
cu cîteva picături de apă cu care
se acoperă acestea. La fel se
poate utiliza praful ..Pic", umec¬
tat cu foarte puţină apa.
Petele de mucegai se tratează
cu o soluţie saturată de piatra
acra. care se aplică pe focul
pătat. Se lasă sâ se usuce, apoi
se îndepărtează cu o cîrpă
moale.
Soluţia de piatră acră se pre¬
para adăugind, sub agitaţie
energică. în volumul de apa ne¬
cesar, pulbere de piatră acră pi¬
sată, pinâ cînd aceasta nu se
mai dizolvă
Petele de rugină se trateaza
cu o soluţie concentrată de acid
oxalic (o lingură la un pahar cu
apă — atenţie!, acesta este to¬
xic), de acid citric sau cu apă de
preparat „Pic", umezit cu cîteva
picături de apă.
(CONTINUARE ÎN PAG, 91)
Q5
I
Pentru constructori] amatori
care doresc sâ realizeze un
preamplificalor cu bune pro-
pnetâji în ceea ce priveşte ra¬
portul semnal/zgomot şj distor¬
siunile armonice, este prezen¬
tata schema electrica din figură.
Caracteristicile electrice stnt ur¬
mătoarele
— intrări 4
a - m ier of ou (10 mV/47 kil)
b - cap magnellc (4 mV/47 kn);
c - doza magnetica (3 mV/47 k il)
a — doză ceramică (20 mV);
amplificarea: cca 47 dB;
— distorsiuni armonice d
0 . 02 %,
™ raport semnal/zqomot
63 dB;
— tensiunea de alimentare 20
Vcc. stabilizata şi bine filtrata;
— impedanţa de Ieşire
A optim 100 ki î
Semnalul electric se aplică de
fa sursă prin Intermediuf con¬
densatorului C 2 in baza tranzis¬
torului T, Comutatorul K pre¬
zintă doua secţiuni. Una dintre
ele este pentru selectarea sursei
de semnal şi a doua pentru se¬
lectarea tipului de reacţie nega¬
tivă necesară caracteristicii de
transfer intrare/ieşire Semnalul
audio este amplificat de etatuf
care conţine tranzistorul T« şi
apoi aplicat etajului următor
care conţine tranzistoareie T 2 şi
TV Tranzistorul T 2 reprezintă
un tampon intre ieşirea etajului
de intrare şi tranzistorul T 3 , m
scopul aplicării optime a reacţiei
negative selecţionabîle de a
doua secţiune a comutatorului
K Reacţia negativă conţine co¬
recţiile necesare standard RIAA
pentru doza magnetica şi cera¬
mica, NAB pentru imprimarea
pe bandă magnetica şi caracte¬
ristica liniara pentru microfon
Dm colectorul tranzistorului I.
semnaluj audio este aplicat prin
cupjaj direct în baza tranzistoru¬
lui T 3 . iar semnalul de ieşire din
preampiificator se preia din emi¬
sarul tranzistorului T 3 prin inter¬
mediul grupului C 12 R ?4 , in sco¬
pul unui filtraj suplimentar al
tensiunii care se apiicâ etajului
de intrare este prevăzut grupul
CsR 1fî , pentru tensiunea conti¬
nua destinata alimentării
Pentru stabilitatea montajului
s-a prevăzut rezistenţa R 23 , care
constituie o sarcină constantă a
etajului de ieşire. Tranzistorul
T g constituie un montaj tip repe-
Th3=Ba09C t Bcmc
R24
6,8kn.
Ze ^VOknlophm)
L
MiC -
TAPE -tnWlTkn
MAC -3mV/â7kn
CER -20mV
DfS TORS/M ARMQNiCE -c OfiPVo
NOTA
f+fercS' #1 j- iV
4 " “ ZV'-vvfMfps-
JC &/* 9m
ALMANAH 1506
as
tehnium
tor pe emitor. care are roiul faci¬
litării cuplajului Ieşire preampli-
ficator — intrare corector de
ton.
REALIZAREA $1 REGLAJELE
Montajul se realizează pe o
plăcuţă de sticlostratitex placat
cu folie de cupru în varianta
mono sau stereo Se prevăd
cose pentru firele care fac legă¬
tură între placă si comutatorul
K Firele de legătura vor ti în
mod obligatoriu ecranate, cu
©cranul conectai pe cablaj cît
mai aproape de emitoarele tran-
zistoarelor T t şi J 7 (loc prevăzut
special în cablaj) Se vor utiliza
componente de buna calitate,
iar rezistenţele care echipează
etajul de intrare şi bucla de reac¬
ţie vor fi obligatoriu de tip RPM
Condensatoarele vor fi de tip
multistrat sau cu tantal (capaci¬
tăţile mari). Cablajul va avea le¬
gaturi cit mai scurte, iar traseul
de masă va avea grosimea mi¬
nima 3 mm. Se va evita bucla de
masa în mod categoric. Comu*
taiorul K va fi de buna calitate,
cu contactele cel puţin argin¬
tate. pentru a prezenta fiabilitate
In timp După realizarea monta¬
jului se verifică încă o data co*
rectitudinea implantării compo¬
nentelor, în special polarităţii©
condensatoarelor electrolitice, Se
alimentează montajul şi prin cî-
lava încercări se stabileşte va¬
loarea finală a rezistenţei Ru
pentru care semnalul maxim de
intrare apare la ieşire nedistor¬
sionat (U 0mj(or t 3,5... 10 V)
Pentru doza ceramică se va re¬
gla, potrivit tipului, valoarea re¬
zistenţei semireglabile R f şi ul¬
terior nivelul semnalului optim
utlllzînd rezistenţa semiregla-
bilă R 2 . După efectuarea regla¬
jelor montajul se ecranează fo¬
losind o cutie metalică cu pereţii
de grosime minima 1,5 mm şi se
integrează mecanic în ansam¬
blul electroacustic posedat
Funcţie de numărul surselor de
semnal pe care constructorul
amator le deţine şi le utilizează
curent, se poate renunţa la
unele dintre intrări şi, corespun¬
zător, componente din bucla de
reacţie negativă. în scopul corn-
pactizării montajului.
Preamplificatorul introdus în
incinta complexului electroa¬
custic pe care îl deţine con¬
structorul amator se rigidizează
corespunzător.
Realizat şi montat, preamplifi-
catorul va confirma pe deplin
performanţele estimate iniţial
TEHIMIUM
M
DIODE ZENEO
SZX 18/1
0,65 . ,
. 0,85
SZX 18/5.6
5,0
.6.3
SZX 18/6,8
6*0 ..
.7,5
SZX 18/8,2
7,3 ..
* 9,2
SZX 18/10
8.8
.11,9
SZX 18/12 500
10,7, .
. 13,4
SZX 18/15
13,0, *
,.16,5
SZX 18/18
16,0.
. 20,0
SZX 18/22
19*6..
. 24*4
SZX 18/27
24,1 *.
,. 30,0
SZX 18/33
29,6,
., 36,5
SZX 19/5,1
4,8 .,
.5,4
SZX 19/5,6
5.2 ..
. * 6.0
SZX 19/6,2
5,8 ,
.,6,6
SZX 19/6,8
6,4 .
.,7,2
SZX 19/7,5
7,0 .
.,7,9
SZX 19/8.2
7,7 ,
..8,7
SZX 19/9.1
8,5 ,
,,9,6
SZX 19/10
9,4 -
..10,6
szx i9/n
10,4 .
,.11.6
SZX 19/12 500
11,4 .
.. 12,8
SZX 19/13
12,5 *
. . 14.0
SZX 19/15
13,6.
,. 15,5
SZX 19/16
15,3.
..17,0
SZX 19/18
16,8.
,. 19,0
SZX 19/20
18,8 .
. .21*0
SZX 19/22
, 20,8.
. . 23.0
SZX 19/24
22,8 .
,. 25,6
SZX 19/27
25.1'.
. . 28,9
SZX 19/30
28,0 ,
. , 32,0
ALMANAH 19SB
B7
Din multitudinea efectelor au-
d^Q speciale, phaser ui ocupa
un loc aparte graţie senzaţiei de
spaţlalitate acustica pe care o
poate crea cu o deosebită inten¬
sitate. Procesarea semnalului
audio furnizat de instrumente
cu clape sau cu corzi cu ajutorul
Phaser-ului imprimă sunetului o
notă specifică.
Principial, un circuit phaser
reahzeaza o sumare vectorială a
componentelor spectrale ale
semnalului audio, sunetul rezul¬
tai fiind oarecum asemănător
celui obţinut prin efect LASLEY
ffărâ a fi totuşi identic. în sensul
că phaser-ul oferă posibilităţi
superioare în exploatare]
Elementul caracteristic al unui
circuit phaser îl reprezintă un fil¬
tru comandat care asigură în ju¬
rul unei frecvenţe fo un defazaj
constant (de regulă 90 ) intre
semnalul de intrare şl cel de ie¬
şire (de unde şi denumirea efec¬
tului).
Frecvenţa caracteristică fo
este dictată de elementele RC
ale unei reţete reactive co¬
manda filtrului fiind asigurată
prin inversarea în structura reţe¬
lei a unui element rezistiv con¬
trolat în tensiune sau curent. De
regula, acest element este un
tranzistor unipolar, JFET sau
MOSFET
Printr-o tehnică de vobulare f
frecvenţa caracteristică fo bale^
laza spectrul frecvenţelor audio
frecvenţa de bâteiaj fiind cu¬
prinsă în domeniul infrasunete-
lor (5 Hz... 10 Hz) Forma de
undă a semnalului infrasonor nu
influenţează în mod hotârîtor
principiul de funcţionare al pha-
ser-ului, dar în construcţiile pro¬
fesionale (MXFt, ROLAND. YA¬
MAHA etc) se preferă semnale
cu formă de undă sinusoidală
sau rampă.
Circuitul de comandă poate fi
in acest caz un simplu oscilator
RC in figură este prezentat un
circuit phaser 90 pentru instru¬
mente cu clape {semnat de in¬
trare de ordinul sutelor de mili-
volţi) Intercalînd un amplifica¬
tor de zgomot mic, phaser-ul se
poate utiliza şi in căzut instru¬
mentelor cu corzi (semnai de in¬
trare de ordinul zecilor de mili-
volţi).
TEHISIILIM
Irig. PAUL POPESCU,
Rm. Vllcsa
Filtrul utilizat este un filtru
„trece-bandâ" dublu T cu selec¬
tivitate ridicată. Tranzistorul
JFET-BFW 11 sau echivalent
este operat în regim de rezistor
controlat rn tensiune, reglajul
proprîu-zis efectuîndu-se din
semivarlabiluf de 1 kîl Este esen¬
ţial să se asigure operarea tranzis¬
torului JFET la tensiuni drena-
sursă mici (zeci. sute de miiivoiţi).
Fotenţiometrui P 3 fixeaza o
valoare a rezistenţei . drenă-
surse acţionînd direct asupra
frecvenţei fo în afara controlului
exercitat de semnalul infraso-
nor Efectul obţinut este similar
cu cei al unui reglaj de ton.
Semnalul infrasonor care mo¬
dulează rezistenţa drena-sursâ
este furnizat de un oscilator RC
eu celule de defazaj „trece-sus"
Frecvenţa acestui semnal defer*
mina ..viteza" de vobulare, viteză
reglabilă din ‘potenţiometrui p ţ
fS-12 Hz). Iar amplitudinea
semnalului determină limitele
domeniului de vobulare, iimite
reglabile din potenţiometrui P ? .
Amplificarea circuitului se re¬
glează din potenţiometrui pg, iar
nivelul semnalului de ieşire se
dozeaza din potenţiometrui P s
Pentru a reduce gabaritul cir*
cuituîui imprimat, tranzistoarele
bipolare fac parte dintr-o matrice
(ane) de tranzistoare monolitice
de tip ROB8101 (ROB8103), pen¬
tru care substratul (pin 1 ) se va
lega ia cel mai negativ potenţial
din montaj (masă).
Daca se doreşte eliminarea
efectului, comanda se asigura
cu ajutorul unei pedale (comu¬
tator cu senzor Hali eta). care
prin intermediul contactului K
asigura alimentarea becului te¬
lefonic şi a diodei LED Fotore-
zistorul, de tip CL703L sau echi¬
valent. asigură în acest caz
transmisia semnalului de intrare
direct la ieşire. Ponderea sem¬
nalului prelucrat din semnalul
de ieşire este praptic nula
Iluminarea gradată (controla¬
bilă prlntr-un sistem opto-me-
canic al pedalei) asigură un re¬
glaj suplimentar ia nivelul pon¬
derări» LED-ul indică modul de
lucru ai phaser-ului (efect sau
lipsă efect).
VU-METRU
Cu ajutorul montajului pre¬
zentai mai jos se obţin efecte lu¬
minoase deosebit de plăcute, în
ritmul muzicii, Montajul este ac¬
cesibil oricărui amator, nu nece¬
sită reglaje, acesta tuncţionînd
de la prima încercare.
Pentru funcţionarea corecta a
Vl>metrului trebuie respectate
următoarele condiţii. în primul
rind, semnalul se culege direct
ARAMA DONE FIL.IP
de pe difuzor, prin intermediul
transformatorului de Impulsuri,
care poate fi de orice tip, cu un
raport minim de 1/10, O putere
de 1 W este suficientă pentru a
se aprinde toate becurile. Decu¬
plarea difuzorului nu este nece¬
sară, deoarece primarul trans¬
formatorului este înseriat cu o
t rezistenţă de 100 11/0,5 W Astfel
nu există riscul periclitării
etajului de putere a sursei audio,
chiar dacă primarul are o rezis¬
tenţa mica. Atenuarea semnalu¬
lui de rezistenţă este insesiza¬
bilă Siguranţele Sh, — Sţ vor fi
calibrate sub limita maximă de
curent suportat de tlristoare In
cazul utilizării tiristoarelor T1N4,
siguranţele vor fi de 800 mA iar
becurile nu vor depăşi 60 W. pen¬
tru a asigura acestora o viaţă
lungă. Pentru becuri de putere
mai mare se vor folosi tiristoare
de putere mai mare. Tranz ist oa¬
rele sînt din seria BC, iar diodele
sînt de comutaţie, întrerupătoa¬
rele Ki—Ka sînt pentru variaţia
{mărirea sau micşorarea) viteiei
de stingere a becurilor.
T,-T r = BC 107,108,109,170,171,172,173 etc.
0,-Dlr 1N914.1N4148
TlyTV T1N4
FM3900
APUCAŢII
fi M3900 este fabricat de I P,RS,
in doua variante; A şi B Domeniul
tensiunii de alimentare diferă în
funcţie de variantă:
— nmVQQ A: 4—36 V sau t 2
± 18 V;
— /ÎM39O0 B; 4—16 V sau t 2
: + 9 V
în bucla deschisă, /fM3900 are
următorii parametri:
— cîşţJgui în tensiune (RL
10to): 70 dB
— curent de polarizare pe
etaj de amplificare: 1,3 mA
— frecvenţa la cîştig unitar
2,5 MHz
— rezistenta de intrare: 1 Mii
— rezistenţa de ieşire: 8 kîl
— excursia tensiunii de ie¬
şire: (V, x —1) vîrf la vîrf
curent de polarizare la in¬
trare: 30 nA (max 200 nA)
— curent maxim de imrare:
2 mA
— putere disipată: 500 mW
— curent de Ieşire t T 25 C):
— tipic 10 mA
— max. 80 mA
Ing, IVIIPCEA DRAGU
fprin supracomanda intrării)
— viteza de variaţie a tensiu¬
nii de ieşire (SR): 0,5 V/^s
— gama temperaturii de func¬
ţionare: 0 70 C
— temperatura maximă a jonc¬
ţiunii: r 125 C
Intrările sînt protejate împo¬
triva tensiunilor inverse, acestea
rămînînd la valoarea — 0,3 V,
Astfel, se va Nmita exterior cu¬
rent ui de intrare la valoarea de
1 rnA
in figura 1 este prezentata ca¬
racteristica de frecvenţa în com¬
paraţie cu fi A 741,
Se observă ca. faţa de răspun¬
sul /4A741, pentru /fM3900 cîşti-
gul în bucla deschisă este Cu 10
dB mai mare, pentru frecvenţe
mal man de 1 kHz, ceea ce ii
oferă şi o frecvenţă de tăiere mai
mare
fi M3900 poate fi folosit şi în
aplicaţiile de c.a. deoarece ieşi¬
rea poate fi polarizată la orice
nivel de c,c. în interiorul unui
domeniu de pulsaţii ale tensiunii
de ieşire, iar cîştigul în c.a este
independent de curentul de po¬
larizare
Deşi apar ca un concurent se¬
rios pentru amplificatoarele ope¬
raţionale de uz universal în apli¬
caţiile de AF, datorită cîştigului
superior ta o aceeaşi bandă de
frecvenţe {vezi fîg, i), amplifica¬
toarele Norton (M3900) nu se pot
folosi — totuşi — în aplicaţiile de
zgomot mic şi foarte mic (pream-
pilficatoare pentru benzi magne¬
tice, doze magnetice etc,),
/1M39Q0 conţine patru amplifi¬
catoare operaţionale în aceeaşi
capsula, complet independente
(amplificator operaţional cva¬
druplu), In figura 2 este prezen¬
tată capsula T 0 —^116.
Circuilul echivalent în c.a al
unui amplificator Norton este
prezentat în figura 3 Se con¬
stata că schema echivalenta
este similara unui amplificator
operaţional de uz universal în
montaj inversor, cu borna nein-
versoare ia masa Deci amplifi¬
carea în buclă închisă se calcu¬
lează cu formula:
Limita inferioară a benzii de
trecere este determinata de ex*
presia frecvenţei de tăiere {(a
3 dB):
f, = —-— = — 1 —
’ 2 - Bl Ci 2 ir R l C„
AMPLIFICATOR DE 10 W
Preampiificatorul, construit cu
o capsula T 0 — 116 (în orice va¬
riantă), realizează dublarea tem
TEHNIUM
ALMANAH 1986
ISO
ŞA 74?
-20 dej dec
Fără sarcină
R L =2Ka
IN1+\L_
MASĂ [7
3
Vcc
3 IN 3*
IN 4 *
INL-
M$UT 4
O >-S)<fiUT3
Q j
miN3-
/
SOOuFj 40v
1 39n
■mouF
100nV
SOOuFjiOv
6 8a
IQOuF
siunii de ieşire — ca un amplifica¬
tor în punte, dar şi dublarea cu¬
rentului de ieşire. Circuitul pre¬
zintă particularitatea că foloseşte
toate cele patru amplificatoare
de pe capsulă, cu ieşirile legate
doua cîte doua în paralel Acest
lucru are avantajul că micşo¬
rează impedanţa de ieşire a
preamplificatorulul, ceea ce limi¬
tează restricţiile impuse impe-
danţei de intrare a etajului de pu¬
tere (fig, 4),
Folosind alimentarea de la o
singură sursă de tensiune (V GC =
4 15 V), este necesară polariza¬
rea ieşirii la un nivel V cc /? ~ + 7,5
V. pentru o excursie maximă a
tensiunii de ieşire, ceea ce se
realizează prin polarizările co¬
respunzătoare ale intrărilor
neinversoare. Din acest motiv
este absolut necesară montarea
co nden satoarelor electr ol It ice
(220 pentru a izola între ele
ieşirile amplificatoarelor, dată
fiind existenţa toleranţelor re¬
zistenţelor Valoarea acestora
se calculează din condiţii de
frecvenţa
Sensibilitatea la intrare pentru
TCA150K este în gama 18 mV
85 mV. astfel că o valoare de
100 mV pentru atacul acestuia
este acceptabilă. Fiecare ampli¬
ficator este calculat La un clştig
de 20 dB, asigurînd, pentru o
tensiune de intrare de 5 mVef, o
tensiune de ieşire de 100 mVef
(în punctele A şi B)
Banda de frecvenţe pentru
preampiificatorul în punte, Gon-
form caracteristicii de frecvenţă
a /^IV!39Q0, este de aproape
100 kHz.
OBSERVAŢIE
Pentru un cîştig constant şi
egal al celor patru amplifica¬
toare. valorile rezistenţelor se
vor alege de maxima precizie.
Sînt indicate rezistoare cu peli¬
culă metalică cu toleranţa de cel
mult 0,5%.
ATENŢIE!
Nu se va conecta amplificato¬
rul de putere (2 x TCA150K)
daca nu se realizează următoa¬
rele condiţii:
— nivelul de ieşire al amplifi¬
catoarelor: 1 7,5 V:
— cîştîgurile în punctele A şi
B să fie riguros egale, la aceeaşi
valoare a semnalului la intrare:
— împerecherea valorilor tre-
bule să fie maximă între ramurile
legate în paralel, pentru a împie¬
dica astfel amplificatoarele să
debiteze unul pe celălalt
BIBLIOGRAFIE
Catalog LP.R.&. 1981
AN72 — Application Note.
National Semiconductor, sep-
tember 1972
Se laşa sa se usuce şi daca
este nevoie se repeta operaţia
După îndepărtarea petelor, hîr-
tia se tamponează uşor cu apă
rece de cîteva ori şi se usucă, in-
tercalînd între filete cărţii coli de
hirtie sugativă Pînâ cînd foile se
usucă, cartea se închide şi se
aşazâ în poziţie orizontala.
Petele de ceara se tampo¬
nează cu alcool metilic, apoi se
intercalează foile pătate cu hir¬
tie sugativă sau şerveţele moi de
hirtie şi se calcă cu fierul de
călcat nu prea încins.
Petele de grăsime se acoperă
cu o pastă preparata din pulbere
de oxid de magneziu umectată
cu neofalina După uscare se
scutură şl se şterge locul cu o
cîrpa uscata. Daca este nevoie,
se repetă operaţia. Foaia pa tata
se aşaza între coti de sugativă şi
se calcă cu fierul de calcat.
Petele de noroi daca după us¬
care n-au putut fi înlăturate me¬
canic, folosiţi o soluţie slaba de
apă cu alcool metilic. Cu un
tampon bine stors, ştergeţi uşor
locui patat
petele de grăsime de pe o
carte îmbrăcata în piele pot fi în¬
lăturate prin tamponare cu ben¬
zen,
-t“-T — 1
■
lOOpF
5mV
2* TCA 150 K OJu i
39nF
I
75 v 2*220 uF
2*\1Q0K
I tin
Vref ~+7$v
IQOuF
TEHMIUM I
ALMANAH 1906
131
I
circuitul integrat
Circuitul integrat TBB2469G,
produs de firma SIEMENS, este
destinat recepţiei semnalelor
modulate In frecvenţa şi este ca-
pabii sâ execute conversia, limi¬
tarea, demoduiarea şi amplifica¬
rea semnalelor de audlofrec-
venţâ provenite din semnai ui MF
recepţionat
Semnalul de intrare provine
de ia un amplificator de înalta
frecvenţa exterior circuitului.
Semnalul este introdus în prima
secţiune a circuitului integrat,
un mixer controlat de un cristal
de cuarţ Semnalul rezuitat este
trecut printr-un filtru exterior,
din care este Introdus într-un
amplificator limitator, urmat de
un demodulator prin coinci¬
denţa Semnalul de AF este am¬
plificat de primul etaj de amplifi¬
care de AF. etaj al cărui cîştig şi
răspuns în frecvenţă pot fi ajus¬
tate din componentele externe,
Cel de-a! doilea amplificator de
AF conţine controlul volumului.
Circuitul are următoarele carac¬
teristici electrice:
IVL AURELI AN
feroundlpT
“ Li
XI 20 V- RF
Volum* 2CC
%
XH9 y 1RF
t Vf 3 3CI
XHfc CfjSlot
rnpuK CC
X317 Crjfstot
V qAF2 5 CE
XII6 V a |
Phose shjftorSd
bi5^ rF
phcîse shifler?n“
xru v s
Vfi 0n:
=□13 BIOS
\AF2 9 =
=□ 12 BÎcjs
strength 10 CC
XIII v., F
♦
TEHNIUM
ALMANAH 1SSG
sa
— tensiunea de
"siune al etajului AP n ;
37 dB
alimentare:
3-12 V
— distorsiuni ar¬
— curentul consu¬
monice totale
2 %
mat:
3 mA
— cîştigul în ten¬
10 dB
— tensiunea de re¬
siune al etajului AF a :
ferinţă:
1.9 V
— tensiunea de ie¬
300 mV
— cîştigul în IF (în
şire VqAF 3 :
banda 10—30 MHz}:
42 CJB
— impedanţa de
5 kli
— impedanţa de
ieşire.
Intrare:
10 k! !/3pF
— nivelul de re¬
80 dB
— cîştigul în ten-
glare a volumului:
— distorsiuni ar¬
monice tptale: 2%
ţn figura 1 este prezentata
schema de utilizare a circuitului
integrat TBB2469G recoman¬
dată de firma constructoare, iar
în figura 2 cqnfiguraţia pinilor
Circuitul este prezentat în
capsulă MINIDiP 20 (SO 20 L)
cu dimensiunile de 12,8 x 10.4 x
2,65 mm
Amplificatorul este compus
dlntr-un etaj preamplificâtor cu
circuitul integrat A741 şi un etaj
final {etajul final de la MAIAK)
Schema sugerează o posibilă
depanare a etajului final al mag¬
netofonului folosind circuitul in¬
tegrat A 741, paralel cu reduce¬
rea tensiunii de alimentare de la
36 la 30 V, care nu afecteaza per-
GHEORGHE ANTOHIE
formanţele magnetofonului Sche¬
ma nu pune probleme de con¬
strucţie şi reglaj. Funcţionarea
fără polarizare a elajulut final
asigură o securitate mar© mon¬
tajului, nefiind posibila creşte¬
rea foarte mar© a curentului prin
acest etaj Funcţionarea sub 1%
distorsiuni este posibilă numai
prin împerecherea „ exactă" a
tranzistoarelor T t —T-j, T 3 —T*
Tranzistorul T* funcţionează ca
protecţie în cazul scurtcircuitu¬
lui pe ieşire, punînd la masa — in
curent alternativ — ieşirea cir¬
cuitului integral care este prote¬
jat intern Se recomandă ali¬
mentarea de la un redresor sta¬
bilizat, care să furnizeze un cu¬
rent maxim de IA Cu Pţ şi P a la
jumătatea cursei sensibilitatea
!a intrate este de 0,5 V pentru
6 W putere de ieşire fără limitare
la vîrfuri. T a —1 4 pot fi once tip
de tranzîstbare de medie sau
mare putere cu Si sau cu Ge, Si¬
tuaţie în care se vor modifica po¬
larizările R,— sînl, de prefe¬
rat, cu peliculă metalică,
UMOR
TEHNIUM
ALMANAH 13BB
133
Ni EMIL
PREOmPUFIIRTOR
pentru doza ceramica
Este cunoscut faptul câ cele
mai bune rezultate obţinute la
redarea discurilor sînt in exclu¬
sivitate ale picupurilor echipate
cu doze electromagnetice. To¬
tuşi o serie de firme mai produc
picupuri echipate cu doze cera¬
mice, care, folosind un echipa¬
ment electronic adecvat, permit
obţinerea unor rezultate bune in
privinţa calităţii programului so¬
nor redat
Doza ceramică, alături de ca¬
lităţile sale, prezintă şi două in¬
conveniente principale de care
trebuie să se ţină cont la proiec¬
tarea şi realizarea preamplrfica-
torului, şl anume:
— deţine din construcţie o
capacitate intrinsecă de 180—
2 000 pF, care are ca efect ime¬
diat înrăutăţirea redării frecven¬
ţelor joase;
— poate interacţiona cu braţul
mecanic al picupului în ceea ce
priveşte problema rezonanţei me¬
canice
Rezulta o serie de cerinţe pe
care preamplificatorul trebuie
să le îndeplinească:
— realizarea schemei elec¬
trice in aşa fel încît răspunsul in
privinţa frecvenţelor joase sa nu
depindă de impedanţa de ieşire
a dozei (in special de capacita¬
tea ei intrinsecă);
— posibilitatea de corecţie în
privinţa egalizării mecanice şi
eliminarea rezonanţelor para¬
zite:
— prezenţa corecţiei de frec¬
venţă de tip RIAA;
— zgomot redus şi distorsiuni
minime;
— adaptarea impedanţelor do-
ză-preamplificator-corector de ion,
O prima soluţie ar fi realizarea
unui pream pi îfi câtor cu o impe¬
danţa de intrare foarte mare.
Ca raci eu st i ca am pi it ud i n e-f rec-
venţa a unui astfel de preamplifl-
cator este prezentată în figura 1.
In cazul unor impedanţa de in¬
trare diferite, se observa că
preamplificatorul cu Impedanţa
de intrare foarte mare (Z,
18 MO) are un răspuns amplitu¬
dine- f r ec v en ţ â at> roaoe pe rf ect
faţă de preamplificatorul eu im-
pedanţă de intrare mai mică (Z,
2 Mu). Se observă că o Impe¬
danţa de intrare mică implica
atenuări importante la frecven¬
ţele înalte şl mai ales la cele
joase,
Soluţia utilizării preamplifica-
toruluî cu impedanţa de intrare
mare prezintă însă inconvenien¬
tul unui raport semnal/zgomot
redus şi, in acelaşi timp, deter¬
mina condiţii favorabile apariţiei
distorsiunilor datorită rezonan¬
ţei mecanice (RUMBLE)
A doua soluţie constă în reali¬
zarea unor compensări şi reacţii
astfel alese încît caracteristica
de ieşire amplitudine-frecvenţa
sa corespundă normativelor
RIAA şi, în acelaşi timp, impe¬
danţa de Intrare mai redusă să
anuleze posibilitatea rezonanţei
mecanice nedorite
Schema electrică a preampli-
ficatorulul este prezentata în fi¬
gura 2 . Se observa la Intrarea
preamplificatorului grupul C,C.R,,
care, m funcţie de tipul dozei to-
Tipul dozei
ci
C2
R1
Obs
OECCA OERAM
GOLDRING CS 31C
3,3nF
0,1 pF
%-27ka
56kn
~e?ire
joasă
GOLORim CS K
SWWf STAHC
3,3 rf
0,1)3=
56ka
ieşite
medie
CONNOfSiUR
SCU t
3,3nf
O.lpF
0
răspuns
mediu
BSR SCSM
A cos GP %/1
Garrard X$i*0A
VnF
6,8nF
2256kn
răspuns
înalt
50uF^j
fi S6ha
IQIiA J
" ir
TEHNIUM
ALMANAH 1986
I 94
losiîa realizează o adaptare co¬
respunzătoare. Valorile compo¬
nentelor in funcţie de tipul dozei
sînt prezentate în tabelul 1
Semnatul audio se aplica apoi în
baza tranzistorului T, de tip
NPN cu zgomot propriu cît mai
redus. Analizînd schema elec¬
trică se observa prezenţa unor
bucle de reacţie RG, în colecto¬
rul şl emitorul tranzistorului TY
Acestea au rolul de a reduce
RUMBLE-ut şi de a imprima
preampl Wcatorului o caracte¬
ristic ă de transfer intrare/iestre
în conformitate cu normativele
RIAA
REALIZARE Şt REGLAJE
Montajul se realizează pe o
plăcuţă de sticlostratitex placat
cu folie de cupru, în varianta
mono sau stereo (după tipul do¬
zei)
Se vor respecta toate cerin¬
ţele legate de tipul montajului, şi
anume trasee scurte, traseul de
masă gros (minimum 3 mm),
evitarea buclei de masa etq. Se
vor folosi componente de buna
calitate (rezistenţe tip RPM.
condensatoare multistrat etc }
După realizare se alimentează
montajul la tensiunea prescrisa
şi prin cîteva încercări se stabi¬
leşte valoarea optimă a rezisten¬
tei R f , Obligatoriu se folosesc
pentru cuplajele electrice doze*
preamplificator-corector de ton-
cabfuri ecranate. Montajul se
ecraneaza într-o cutie din tabla
de aluminiu sau fier, de grosime
minima 1,5 mm. Realizat si mon¬
tat, preamplificatorul va con¬
firma pe deplin faptul că şt cu o
doză ceramică se pot realiza au¬
diţii de calitate
BIBLIOGRAFIE
Revista „Wireless World' 1978
nrazseă _
sauTj2R33?ţLH?
Intr-o revistă de la începutul
secolului, o pagină întreagă de
reclamă era consacrată ultimei
invenţii, gramofonul, adică un
aparat reproducător de muzică
prin discuri, lată ce se spunea
ţ1 Din minune tehnică in mi¬
nune tehnică, posedam, în sfîr*
şit, ultima perfecţiune, Fonogra¬
ful cu discuri — gramofonul — ,
cel mai bun şi cel mai practic, cel
mai vibrant, singurul care into¬
nează just şi care nu are into¬
naţie nazala, a fost şi mai meta¬
morfozat de către invenţia
noastră, şi anume în primul rînd
suprimarea acelor de oţel cu un
ac de safir moaie, extrafin $i
creaţia unui nou disc de o in¬
comparabilă perfecţiune Noua
diafragmă de redare este o piesă
de remarcabila precizie meca¬
nică. placa sa vibratoare con¬
fecţionată din mică e eternă, iar
acul de safir nu numai că nu
uzează discul ci este si el inuza-
Q.O. OPRESCU
bll Discul ta rindul său, este mi¬
nunea minunilor, de o strălucire
fără seamăn şi de o forţa de into¬
nare miraculoasa, redă vocea
umană fidel şl dă muzicii tonul
cel just."
Şi multe, multe asemenea
fraze ultraopîimiste, care anun¬
ţau ultima minune a tehnicii, a
unei tehnici ajunsă la ultimul
stadiu al perfecţiunii
Gusturile şi pretenţiile unor
epoci au deschis pe rînd cale li¬
beră fonografului lui Edison,
gramofonului lut Berliner şl
Charles Cross, apoi, cu apariţia
electronicii şi a maselor plas¬
tice, era redării mecanice s-a în¬
cheiat împreună cu greoaiele şi
fragilele discuri de ebonită,
iăsînd cale liberă invenţiei Iul
Peter Goldmark — discul impri¬
mat cu turaţie lenta, de 33 V 3 , 45
sau chiar 16 ture/minut
Diafragma de mica, minunea
începutului de secol 20, a fost
înlocuita cu doza electromagne¬
tică, apoi cu cea cu cristal, apoi
cu doza dinamică sau cu relue-
tanţa controlata Folosirea ace¬
lor din njiaterial dur, carborund,
safir sau diamant, a devenit ceva
firesc. Sistemul de tracţiune me¬
canic, de orologerie, a fost
abandonat în folosul li nor moto¬
raşe electrice Dacă în primele
decenii ale secolului, artiştii cu
renume ezitau sau refuzau să fie
imprimaţi pentru a hu se face de
rîs datorita calităţii proaste a im*
primarilor realizate de tehnica
de atunci unii au reuşit sa se
facă cunoscuţi tocmai datorită
noii invenţii folosită ca o tram¬
bulina tehnica de promovam
Astfel, cultura a putut să fie pB
pagată şi prin disc, factor hot»
tor de educaţie.
Dar discul nu este perfect
Nici dispozitivele de redare nu
sînt lipsite de cusururi
Faţa de banda sau caseta
magnetică, discul prezintă avan¬
tajul principat ca permite acce¬
sul imediat la orice pasaj, fără
pierdere de timp. Dar tocmai
acesta e marele peri coli Accesul
rapid înseamnă de multe ori
pripa şi neatenţie, zgîrierea cu
acut dozei, lăsata să cadă brutal
pe disc, sau plasata sub unghi
pieziş. La mvelul micronîc al
şanţului, aceasta înseamnă de¬
teriorarea ireversibila
TEHNIUM
ALMANAH 1986
95
Nu mai puţin important factor
de uzuri a discului e zgîrcenîa
posesorului care nu schimba
acul de safir sau diamant atunci
cînd audiţia denota faptul că
acul e tocit sau spart. In acest
fel. o economie prost înţeleasa
duce la ruinarea întregii colecţii
de discuri, care, în loc de au¬
diţie. vor oferi din belşug fîşîit.
hîrîiala şi chiar încălecare de
şanţuri. O „economie 11 prost
înţeleasă, care poate duce la re¬
zultate sigur proaste. în caz că
nu se găseşte în comerţ acul de
schimb necesar, e bine să se
schimbe doza cu totul, cu una
nouă, fie de acelaşi tip. fie una
mai moderna, îmbunătăţită. La
schimbarea dozei, se va regla
greutatea ei pe disc, astfel pen¬
tru a nu depăşi 1,, 2 g la doza
magnetică şi maximum 10 g la
doza cristal în caz că există in¬
dicaţii precise în prospectul do¬
zei, ele vor fi urmate cu stricteţe.
Un alt factor distrugător de
discuri este plasarea picu putui
pe o suprafaţa neorizontală. Se
produce o uzura accentuată a
tuturor discurilor în caz că picu-
pul „stă într-un peş", E necesar
sa se verifice cu atenţie, even¬
tual cu o nivelă, poziţia de strictă
orizontalitate a platanului de pi-
cup Pentru rectificarea poziţiei,
pi cu pul, aşezat pa o masă so¬
lidă, va avea plasate sub el
bucăţi de carton, care sâ-i dea
orizontalitatea respectivă în
asemenea condiţii, mii de redări
ale aceluiaşi disc devin posibile
fără o alterare a sunetului
Dar duşmanul cel mai mare al
discului e praful. El poate fi în¬
depărtat cu ajutorul unei perniţe
de catifea, uşor umezită. Dar în
cazul că se locuieşte într-o locu¬
inţă încălz ita cu tem n e sau
cărbuni, la praful obişnuit se
adaugă pra f ui de cărbune şi ce¬
nuşa, factori de distrugere ra¬
pidă, particulele respective, fi¬
ind foarte abrazive, in contact
cu acul de picup, distrug mi-
croşanţuriie. Pentru discurile
murdărite grav de praf, se im¬
pune spălarea periodică, cel
puţin Ia un an de zile. Pentru
aceasta se confecţionează cu va
din figură. Se utiNzeazâ polistî-
ren de 2.. 5 mm grosime, asam-
bjat prin lipire cu tiner în care s-a
dizolvat poi işti ren expandat.
Pentru că există un foarte mare
volum de lucru, se va lucra nu¬
mai în aer liber atunci cînd se fac
lipiturile, altfel solventul evapo¬
rat în încăperea închisa poate
duce ia îmbolnăviri grave sau la
explozii. Uscarea cu vei se va
face de asemenea cel puţin 24
de ore, tot în aer liber. în ceea ce
priveşte asamblarea, aceasta tre*
buie făcută cît mai rigid şi etanş
posibil, adaug înd eventual ner¬
vuri din piastic pentru întărire, în
caz că s-au folosit bucăţi de
plastic de culori diferite, pentru
a da un aspect uniform construc¬
ţiei, se va pensula cu vopsea me¬
talizată, tip aluminiu. Aceasta e
uşor de obţinut cumpărînd din
comerţ o sticluţă de vopsea me¬
talizată pentru sobe. tip „Lunar".
Se scoate tot lacul din sticluţa,
se pune în loc tiner, solvent ni¬
troceluloză, numai pînă la jumă¬
tate, şi se amestecă bine cu de¬
punerea metalizata de pe fundul
sticluţei. Vopseaua pe bază de
tiner aderă bine pe plastic şi are
putere mare de acoperire
Se confecţionează separat
raftul uscător din figură Este un
jgheab pentru zvîntarea discuri¬
lor după ce au fost spălate —
inutil de spus că nu vor fi
stoarse... Se foloseşte pentru
marginea uscătorului o grosime
mai mare de materiei piastic. de
circa 8 ,10 mm, obţinută even¬
tual prin lipirea unor rî$iî mai sub¬
ţiri. In pereţii laterali ai Jgheabu¬
lui se fac 15 perechi de orificli. în
care se introduc baghete de
plastic, care servesc ca supor¬
turi pentru discurile puse la
uscat
130mm
i
RAFT USCĂTOR
OM SRĂLARE
betisoare
plastic
03x100
mm.
ÎN CĂUTAREA
automobilului economic
într~o perioadă cînd perfor¬
manţele unui automobil se apre¬
ciază în special prin cantitatea
de combustibil consumată, sînt
explicabile consumurile extrem
de mici ale unor autoturisme.
Sa oferim numai cîteva exemple
în acest sens. Automobilul ECV-3
(British leyland), cu masa de
664 kg r consumă 3,6 t/100 km la
viteza de 90 km/h şî 4,51/100 km ta
120 km/h Autoturismul LCP-2Q0O
(Volvo), prevăzut cu motor poii-
carburant Elko, consumă 2,9 1/
100 km la viteza de 90 km/h şi ^6
TEHNIUM
ALMANAH 1986
97
1/100 km fa 120 km/h Numeroase
firme studiază posibilităţile obţi¬
nerii unor maşini foarte econo¬
mice, Astfel, firma Gummings ur¬
măreşte montarea unui motor
adiabat pe un autoturism cu
masa de 1 360 kg. al cărui con¬
sum va fi de 2,4 1/100 km pe au¬
tostradă şl 3,2 1/100 km în oraş.
Guvernul francez dirijează lu¬
crările pentru crearea unor au¬
toturisme economice; în prima
perioada. încheiată în anul 1982.
s-a obţinut un consum mediu de
cea 4,5 1/100 1 km (Renault 18. Peu¬
geot 305); în a doua perioadă,
care se va încheia în 1990, con¬
sumul mediu de combustibil tre¬
buie să fie redus fa 3 1/100 km
Programul adoptat de adminis¬
traţia S.U.A., început în anul
1970. prevedea ca în 1980 con¬
sumul mediu de combustibil al
autoturismelor americane sa fie
de 11,3 1/100 km, în 1985 acesta
trebuie să fie redus la 8,5 I/100
km. iar în anul 2000 la 5 I/100 km.
Să ne reamintim că nu de mult
auloturismul tipic american con¬
suma de 2—3 ori mai multă ben¬
zina decît ce! european.
CÎND UN AUTOMOBIL ESTE
ECONOMIC?
Consumul de combustibil C l00 11/
100 km| este o caracteristică
economică a automobilului şi
reprezintă cantitatea de com¬
bustibil consumată de motor ra¬
portată !a distanţa (de regula
100 km) parcursa de maşina res¬
pectivă, Funcţionarea econo¬
mica a motorului se apreciaza
după consumul orar C h |kg/h] şi
după consumul specific de
combustibil Cş Jg/kWh], De multe
ori se mai utilizează şi noţiunea
de parcurs specific, care repre¬
zintă ngmârul de kilometri par¬
curşi de un automobil cu 1 I de
combustibil între C 100 şi par¬
cursul specific P s [km/l I există
relaţia:
P S -- 100/C (1)
Aşadar, un automobil care
consumă 5 I/100 km are parcur¬
sul specific 100/5 - 20 km/l, deci
ei parcurge 20 km cu 1 I de com¬
bustibil
Sa facem însă o remarcă cu
privire la cele două mărimi din
relaţia anterioară, pentru a evita
unele erori în aprecierea unor
consumuri de combustibil ex¬
trem de mici, uneori incredibile,
alb unor autoturisme în acest
scop yom utiliza o relaţie aproxi¬
mativă, stabilita pe cale experi¬
mentală, care prezintă depen¬
denţa consumului de combusti¬
bil G 100 de m^şa M [kg] şi viteza
V [km/h] ale autoturismelor (re¬
laţie care oferă rezultate bune
îndeosebi la viteza maximă):
Ciao - c e M& 57 V a /3*107vj (2)
în care p reprezintă densitatea
combustibilului
Această relaţie ne indica fap¬
tul că atunci cînd se menţio¬
nează cantitatea de combustibil
consumata fa 100 km parcurşi
este absolut necesar sâ se preci¬
zeze şi masa maşinii, precum şl
viteza sa de deplasare, Raţio-
nind în acest mod, nu ne mai
surprinde, de exemplu, recordul
actual realizat de automobilul
Ford — U F 02 (consumul de 74
g la 100 km parcurşi), care are
masa de 22 kg, iar viteza în ru¬
lare liberă a fost de 24 km/h: pen¬
tru a stabili acceasta perfor¬
manţă, pilotul de încercare, care
cîntareşte 44 kg, a condus des¬
culţ, ştiind foarte bine ca astfel
mai economiseşte cîteva grame
de benzină.
Pentru a concluziona, un au¬
tomobil este cu atît mai econo¬
mic cu cit consumurile C mo , Ch
şl Cg sînt mai mici şi cu cît par¬
cursul specific P s are valori cît
mai mari, cu condiţia, evident,
de a se obţine performanţele im¬
puse maşinii,
CAl PENTRU
ÎMBUNĂTĂŢIREA
ECONOMICITĂŢII
Pe baza celor menţionate an¬
terior (a se vedea şi ceie doua
relaţii) rezultă că scăderea ma¬
sei automobilului reprezintă o
cafe foarte eficientă pentru îm¬
bunătăţirea economicităţii de
combustibil (fig. 1), în general
se considera câ scăderea masei
automobilului cu 10% duce la îm¬
bunătăţirea economicităţii cu
3—5%. Astfel se explică măsurile
care se iau astăzi pentru reduce¬
rea masei automobilelor: utiliza¬
rea aluminiului, a maselor plas¬
tice şi a oţelurilor foarte rezis¬
tente la coroziune în focul oţelu¬
rilor tradiţionale; creşterea corn-
pactităţii maşinii, micşorarea
sarcinilor care se transmit la ca*
roserre prin îmbunătăţirea sus¬
pensiei (redueîndu-se astfel gro¬
simea elementelor caroseriei,
deci masa acestora) etc,
O altă cale pentru creşterea
economicităţii o reprezintă îm*
bu natâţirea rar»damerrtulur trans¬
misiei. In acest scop se urmă¬
resc reducerea pierderilor de
putere în transmisia optimiza¬
rea rapoartelor de transmitere
(se remarca creşterea utilizării
cutiilor de viteze cu 5 trepte), fo¬
losirea unei trepte suplimentare
de supravitezâ etc. O îmbună¬
tăţire substanţială a economicită¬
ţii se obţine prin alegerea optima
a caracteristicilor motorului şi
transmisiei, care poete asigura
scăderea consumului cu pînâ la
20 %, în acest sens posibilităţi re¬
marcabile oferind automatiza¬
rea schimbării treptelor de vi¬
teză la deplasarea automobiiu-
ALMANAH 1986 98
TEHNIUM
lb1.
în ultimul timp, a crescut Inte¬
resul pentru îmbunătăţirea ter¬
mal aerodinamice a caroseriei,
ca o cale importanta pentru re¬
ducerea consumului de com¬
bustibil în acest sens se re¬
marcă o scădere substanţială a
coeficientului C*, valorile aces¬
tuia oscilînd în mod curent în ju¬
rul cifrei de 0,3 la multe autotu¬
risme actuale {la unele maşini
coboară chiar spre valoarea de
0,2 si mai puţin). Un unghi de în¬
clinare pronunţata a părţii din
faţă a caroseriei şi a parbrizului
din * faţă,,., evitarea proeminenţe¬
lor, dispunerea spoilereior în
faţa şi spate reprezintă numai
unele din masurile constructive
care se aplică la autoturisme cu
scopul îmbunătăţirii formei lor
aerodinamice.
Trecerea la utilizarea pneuri¬
lor cu straturi radiate în locul ce¬
lor cu straturi înclinate asigură
scăderea consumului de com¬
bustibil în medie cu 7%. De ase¬
menea, mărirea presiunii inte¬
rioare în pneuri conduce ia îmbu¬
nătăţirea economicităţii maşinii
(de exemplu, în cazul creşterii
presiunii cu 10% se reduce con¬
sumul de combustibil cu 3%)
O cale eficientă pentru scăde¬
rea consumului de combustibil,
îndeosebi pe timp rece, o repre¬
zintă folosirea unor jaluzele ale
radi ator ului eo m a n d at e au t o-
mat. Experimentările efectuate
au aratat că un automobil con¬
sumă cu atît mai mult combusti¬
bil cu cît temperatura lichidului
de răcire este mai mică decît cea
optimă (80—90 C); pe această
cate se poate obţine o creştere a
economicităţii de combustibil
cu cca 15%.
Componenta principală care
asigură reducerea consumului
de combustibil este motorul.
Majoritatea specialiştilor sint de
acord ca actualul motor cu ar¬
dere internă va continua să fie
principala sursa de energie încă
cel puţin pînâ la sfîrşitul mileniu :
lui Aceasta nu înseamnă însă ca
nu se încearcă şi alte variante
tehnice mai economice decît
cele actuale: motorul cu ardere
externă Stiriing (deocamdată cu
gabarite, masă şi cost prea
mari), automobilul electric (încă
nerezolvatâ problema acumula¬
toarelor electrice), utilizare^
pervolanţilor — acumulatori de
energie mecanică etc Dar. âşa
cum s-a menţionat mai sus, ma¬
joritatea căutărilor pentru îmbu¬
nătăţirea economicităţii se re¬
feră la actualul motor cu ardere
internă. Este incontestabil că
cele mai mari rezerve în acest
sens le posedă motorul diesel
supraalimentat cu injecţie di¬
rectă ale cărui piese sînt fabri¬
cate din ceramică. Pînâ când
însă acest motor se va răspîndi
TEHNIUM
ALMANAH 19BB
39
pe scară largă, constructorii în¬
cearcă diferite soluţii tehnice
care sâ mai reducă cu cîteva
procente consumul de combus¬
tibil. Soluţiile care au dat cefe
mai bune rezultate sînt: creşte¬
rea raportului de comprimare
pîna fa 13 unităţi, concomitent
cu stratificarea amestecului (la
motorul cu carburator); utiliza¬
rea turbosupraalimentârii; de¬
cuplarea unei părţi din cilindrii
motorului la regimuri de sarcini
şi turaţii mici; utilizarea raportu¬
lui de comprimare variabil etc.
S-a constatat câ din toate pro¬
cedeele de îmbunătăţire a eco¬
nomicităţii cel mai eficace este
decuplarea (scoaterea din func¬
ţionare} a unei părţi din cilindrii
motorului, care asigura micşo¬
rarea consumului de combusti¬
bil la sarcini şi turaţii mici cu
15—20% (motoare BMW. Por¬
sche, VAZ etc.). Cu toate aces¬
tea. procedeul nu s-a răspîndlt
pe măsura aşteptărilor. Cauzele
sînt numeroase, principalele fi¬
ind: reglarea în trepte (deci cu
şocuri) a puterii; variaţia neuni¬
formă a regimului termic ia dife¬
riţi cilindri; existenţa elemente¬
lor de obturare intre trepte;
uzura neuniforma a cilindrilor;
economia de combustibil nu
apare la toate regimurile de
funcţionare ale motorului,
Pentru a elimina aceste nea¬
junsuri, relativ recent a fost pro¬
pus si experimentat un nou pro¬
cedeu principial (fa Institutul de
transporturi din Kiev) de reglare
a puterii motorului, care asigură
o economicitate sporită a aces¬
tuia S-a obţinut aşa-numitul
„motor cu frecvenţă variabili a
ciclurilor funcţionale" sau „mo¬
tor cu decuplarea ciclurilor func¬
ţionale" (prin analogie cu so¬
luţia prezentată anterior) Tre¬
buie subliniat însă chiar de la în¬
ceput ca este vorba despre un
motor la care se decuplează (în¬
trerupe) de fapt alimentarea cu
combustibil la anumite cicluri
bine precizate; în plus, la unele
cicluri se asigură un amestec
sărac de corn busti bl l-aer (care
oferă putere ridicată a motoru¬
lui), iar la altele un amestec bo¬
gat (din considerente de infla¬
mabil itate a amestecului),
Deoarece se impune o mare
precizie în funcţionarea unul
asemenea motor, e necesar să
se utilizeze un sistem electronic
de alimentare cu combustibil. în
figura 2 se prezintă un aseme¬
nea sistem, la care se prevede
folosirea mjectoarelor electro¬
magnetice 5 în calitate de dispo¬
zitive de dozare, in afara piese¬
lor obişnuite care compun un
sistem de injecţie a combustibi¬
lului (rezervorul 1, pompa de
combustibil 2. filtrul 3, regulato¬
rul de presiune 4). în schemă
exista blocul 6 de programare a
decuplării ciclurilor, amplifica¬
torul electronic 14, blocul 13 de
comandă a injectoarelor, com¬
pletul 7 al blocurilor corectoare
(care include blocul corector 0
al turaţiei motorului, blocul 10 al
stării termice a motorului, blocul
11 al întreruperii alimentării cu
combustibil la deplasarea auto¬
mobilului în regim de mers în gol
forţat şi blocul 12 al toxicităţii
gazelor de ardere). Blocul 6 ,
constă din blocul A ai traduc-
(oarelor de sincronizare fără '
contacte şi din comutatorul B al
ciclurilor, Traductoarele de sin¬
cronizare emit un semnal de
înaltă frecvenţă sincron cu tu¬
raţia motorului, care ajunge la
comutatorul ciclurilor, acesta
comandînd decuplarea cicluri¬
lor funcţionale, jn cazul fixării
motorului pe automobil, comu¬
tatorul ciclurilor se fixează la tija
de comandă a combustibilului,
De ia comutatorul ciclurilor,
semnalul electric ajunge la am-
llflcaîorul 14-şi mai departe la
locul 13 de comanda a injec¬
toarelor. In acest bloc are loc
formarea impulsului de co¬
mandă a injectoarelor, a cărui
mărime este dată şi de impulsu¬
rile suplimentare care sosesc
din blocul 7 al corectoarelor
Ce rcet ar ea p r o ces ului fu n c-
ţie nai al unui motor dotat cu un
astfel de sistem de alimentare a
aratat necesitatea adoptării unui
program special de reglare a de¬
cuplării ciclurilor funcţionale
Acesl program prevede existenţa
unui ciclu bogat (din punct de
vedere al compoziţiei amestecu¬
lui) la unul din cilindrii motorului.
La decuplări pare ale ciclurilor
lipseşte ciclul îmbogăţit şi moto¬
rul funcţionează cu ciclurile re¬
glate la o compoziţie a ameste-
cufut maxim posibila economică.
La decuplări impare ale cicluri-
lor, la ciclurile economice se
adauga numai un ctclu îmbogă¬
ţit, asîgurînd astfel aprinderea
amestecului. Ciclul îmbogăţit
există, de asemenea, la regimu¬
rile de pornire şi de sarcină ma¬
ximă a motorului.
Rezultatele obţinute în cazul
folosirii sistemului de alimen¬
tare prezentat confirma scăde¬
rea consumului de combustibil
în toată gama funcţională a sar¬
cinilor şi turaţiilor motorului
Astfel, în zona regimurilor cel
mai des întîlnite în exploatare
consumul de combustibil este
mai mic cu 20—25%, iar ia regi¬
mul de mers în goi cu 45%.
Cercetătorii şi constructorii
continuă căutările pentru obţi¬
nerea unor soluţii care să asi¬
gure consumuri mici de com¬
bustibil la automobile. Este in¬
contestabil însă că mareltf salt
calitativ aşteptat se va obţine în
momentul cînd vom intra pe
scară largă în epoca ceramicii şi
a motorului adiabat. a îmbinării
profunde a automobilului cu mi¬
croprocesorul, a automatizării
tuturor comenzilor care va co¬
recta erorile, evident subiective
ale celui care va conduce auto¬
mobilul supereconomic.
I. c.
TEHNIUM
ALMANAH 1986
■ ioo
in tehnica; ca şi în alte dome¬
nii, se întîmplâ destui de des ca
idei mai vechi, uitate sau
părăsite, sa revină în actualitate,
cum este cazul şi în construcţia
automobilelor Primele autotu¬
risme, apărute în anii '80 ai seco¬
lului trecut, au fost mult mai
uşoare (şi deci mai compacte)
decît majoritatea celor actuale:
masa Sor cu greu depaşea
500—800 kg Cu timpul însă, din
dorinţa de a obţine o viteza şi o
confortabilîtate cît mai ridicate,
autoturismele au devenit din ce
în ce mai mari şi mai grele, cres-
cînd astfel în mod inevitabil şi
consumul de combustibil,
Astăzi, cînd problema econo¬
misirii resurselor energetice a
devenit o preocupare majoră
atît pentru constructori, cît şi
pentru posesorii de maşini, au¬
toturismul compact şi subcom-
pact a început să apara tot mai
des pe străzi, Şi întrucît între
compact Itatea maşinii (apre¬
ciata prin cele trei dimensiuni de
bază: lungime, lăţime, înălţime)
şi masa sa este o dependenţa di¬
rectă, iar de aceasta din urmă
depinde consumul de combusti¬
bil, apare primul considerent
care reclamă micşorarea dimen¬
siunilor de gabarit ale autoturis¬
melor.
în al doilea rînd, proliferarea
ing, ION COPAE
autoturismului compact mai este
condiţionată de următorul motiv
Din practică s-a constatat că un
autoturism transportă de regulă
în medie 1,5—1,7 persoane,
Apare deci în mod firesc întreba¬
rea: de ce să se folosească
maşini anormal de mari, daca ele
în principal „transportă" aer?
In al treilea rînd, sa analizam
un aspect de eficienţa care con¬
firmă necesitatea compactuârii
(deci şi a reducerii masei) auto¬
turismelor. Se ştie câ un automo¬
bil este cu atît mai eficient cu cît
raportul dintre masa proprie şi
masa utila este mai mic, Astăzi
acest raport are valoarea medie
0,8 la autocamioane şi 2—4 la au¬
toturisme (dacă sînt numai 1—2
pasageri, acest raport este şi mai
mare: 6—10), Se remarca slaba
eficienţă a transportului în cazul
autoturismelor; de-abia atunci
cînd s-ar folosi un miniautomobil
cu masa proprie de 150 kg, pen¬
tru doi pasageri plus bagaje, ra¬
portul amintit ar fi apropiat de cel
ai autocamioanelor
Şi, în sfîrşit, să analizăm com¬
parativ valorile unui criteriu im¬
portant de economicitate: con¬
sumul de combustibil, raportat la
distanţa parcursă (de regula, 100
km) şi la tona de masă utilă
(mărfuri, pasageri) transportata:
C 100 /M u îl/100 t.km!
unde C^qo TT/100 km] reprezintă
consumul de combustibil raportai
ia distanţa parcursă (100 km), iar
M u [kg | masa utilă transportata
Pentru un autoturism care
transportă 4—5 persoane şi
100—150 kg bagaje (deci masa
utila totala 0,4—0,5 t) şi are Cum
8 1/100 km, rezulta C. - ie 20
1/100 t.km. In cazul unui autoca¬
mion care are 5 t sarcină utilă $i
consumul C ... 30 1/100 km. re¬
zultă C 6 1/100 t.km. Aşadar, au¬
tocamionul este de cca 3 ori mai
eficient din acest punct de ve¬
dere decît autoturismul, Pentru
ca acesta din urma sa aibă ace¬
laşi G, ca al autocamionului,
trebuie ca el sa aibă un consum
Cm. C.M„ 2,4-3 1/100 km Am
obţinut astfei valori pentru consu-
mul de combustibil apropiate de
cele pe care le poseda autotu¬
risme perfecţionate la ora actuală
sau către care tind majoritatea
constructorilor care vizează auto¬
mobilul supereconomic,
Acestea sînt motivele pentru
care mulţi constructori şi-au in¬
tensificat eforturile de creare a
unor automobile compacte, cu
consum minim de combustibil,
com pactiza rea vizînd practic
toate clasele de autoturisme De
altfel, miniaturizarea automobi¬
lului face parte integrantă din
masurile care se iau astazi pen¬
tru economisirea energiei şi a
materialelor Să arătam, numai
ca exemplu, că în Franţa se pro¬
duc anual 50 000 de mini auto¬
mobile, astfel de maşini circu-
lînd de fapt şi în alte ţâri ale lu¬
mii. Şl să oferim şi cîteva exem¬
ple de mimau tomobile: Mardin
— 50. Franţa (fîg. 1 masa 220
kg, cu 2 locuri, motor 49,9 cm );
P 9 — Suzuki (fig. 2: motor 50
cm', 1 loc, caroserie din masă
plastică, viteză maxima 50 km/h,
consum 2 1/100 km): Toyota (fig.
3: viteză maxima 50 km/h, cu 3
'Oţi).
Gradul de compâctizare a
crescut şi la autoturismele avind
cilindreea motorului mai mare.
De exemplu, autoturismul X-1Q0
al firmei Subaru, înzestrat cu 3
TEHMIUIV1
ALMANAH 19QS
TOI
roţr, are un motor cu cilindreea
544 cm , dezvoltă o putere de 27
CP şi consumă 2,4 1/100 km la vi¬
teza de 88 km/h. Autoturismul
Seat Fura {Spania}, compact şi
economia are un motor cu cilin¬
dreea 903 cm’, puterea fiind de
29,4 kW. Firmele Volkswagen şi
Gpet desfăşoară lucrări pentru
crearea unor autoturisme com¬
pacte, ultima firmă fabricînd
modelul Opel Junior (fig 4}
Procesul de compactizare a
autoturismelor nu trebuie să ex¬
cludă asigurarea unei bune aero¬
di namîcităţl a caroseriei aces¬
tora. într-adevăr, astăzi fiecare
autoturism nou ni se pare tot mai
aerodinamic. S-a îmbunătăţit şi
metodologia de rezolvare a pro¬
blemei aerodmamicîtâţii maşini¬
lor După ce caroseria este pro¬
iectata cu ajutorul calculatorului
electronic, modelul machetă
este supus la probe in tunelul ae¬
rodinamic şl este modificat pînă
se obţine un coeficient C* foarte
mic (de aproximativ 0,15), Apoi
se proiectează profitul caroseriei
care să satisfacă cerinţele este¬
tice cu minimum de abateri de ia
forma modelului Astfel s-a
ajuns fa coeficienţi mici la auto¬
turismele Audi 200 Turbo (C x
0,3), Volvo LGP 2000 (0 '
0,28), British Leyiand ECv 3 şi
Toyota FX 1 (C K 0,25), G.M
Aer o 2000 (C K - 0.23), Mazda
MX 0,2 (C*-0.22) ete
Cu toate eforturile depuse
pentru a avea o aerodinamici-
late cît mai bună (fig. 5}, totuşi
coeficientul de rezistenţă aero¬
dinamică al actualului autotu¬
rism de serie este cu mult mai
mare decît al altor vehicule în
mişcare, de exemplu, decît ai fu-
zefaplul unui planor Este încă
mare şi aria frontală a autoturis¬
melor: din această cauză, la o vi¬
teza de 140—150 km/h. 60-70%
din puterea dezvoltată de motor
se consuma pentru învingerea
rezistenţei aerului. Ce se mai
poate face deci în acest sens?
Să încercăm să uităm imaginea
actuală a autoturismului şi să ni-1
închipuim construit după princi¬
pii aviatice. Pentru a micşora re¬
zistenţa aerului, este mai corect
ca locurile pasagerilor să se dis¬
pună nu alături, ci unul după al¬
tul O asemenea construcţie neo¬
bişnuită are avantaje mari. Evi¬
dent, avantajul principal este
acela că se micşorează mult aria
frontala a maşinii, deci şi puterea
necesară învingerii rezistenţei
aerului, Urcarea într-un aseme¬
nea automobil se poate face
dinspre trotuar, prezent?nd ast¬
fel siguranţă pentru cel care-l
folosesc; în plus, pasagerul îl
deranjează pe şofer mai puţin
decît în cazul cînd ar sta alături
de acesta. Şoferul „simte" mult
mai bine dimensiunile maşinii în
timpul conducerii şi are o vizibi¬
litate mai bună. Amplasînd
scaunele unul după altul, se
poate obţine o lăţime a maşinii
de circa 1 m. Asigurînd şoferului
şi pasagerului o poziţie semicul¬
cată şi înălţimea maşinii va fi tot
de aproximativ I m. Dînd caro¬
seriei o secţiune mică de forma
efipsoidafă (necesară pentru
asigurarea unul coeficient mic
de rezistenţă aerodinamică şl în
cazul unul vînt lateral), roţile de
diametru mic şi profil îngust se
pot scoate în afara limitei aces¬
teia, ca ta automobilele de
curse
Un asemenea miniautomobil
este deja în atenţia unor institute
de specialitate din Moscova şi
Vlinius. Masa sa nu depăşeşte
150 kg (a se remarca raportul fa¬
vorabil at maselor menţionate
anterior), lungimea este de 3,5 m,
lăţimea şi înălţimea 1 m, coefi¬
cientul de rezistenţă aerodina¬
mică are valoarea 0,15, Puterea
motorului va ft în limitele 8 12
CP, consumul de combustibil
1—2 t/100 km, iar viteza maxima
140 km/h De altfel, începutul
TEHNIUM !
ALMANAH 19B6
iioa
Din presa de specialitate re¬
zulta limpede câ eforturile pro¬
ducătorilor de aparatură de ilu¬
minare pentru autovehicule sint
concentrate pentru crearea unor
faruri cît mai eficiente şi cît mai
plate, care sa se înscrie cît mai
bine în arhitectura provei mar
sinii.
Firma „Hella" din R.F.G a pre¬
zentat un far destinat fazei de in-
tîinire, construit după un nou
sistem optic. Faţă de construc¬
ţiile cunoscute pina acum, cu
oglindă parabolică şi dispersor.
în acest caz se foloseşte o
oglindă elipsoidalâ, iar în locul
dispersorulul se află un perete
cu o diagramă de dirijare a fasci¬
culului luminos (fig. a ),
Sistemul, denumii „elipsoid
trianguiar", se distinge prin
aceea câ lumina se aplică uni¬
form pe o suprafaţa strict deter¬
minată a drumului, creîndu-se o
limitare absolut netă a zonei lu¬
minate de cea întunecoasă şi cu
o densitate de flux foarte ridi¬
cată. încă nu se ştie sigur dacă
aceasta constituie sau nu un
avantaj, dar este cert că orice
mică murdărire a geamului pro-
„„
unor miniautomabile „curioase"
a fost declanşat mai devreme
Sa ne reamintim, de exemplu, de
autoturismul compact GHIA
TRIO, prezentat la salonul de la
Geneva, 1983, la care aranjarea
locurilor părea neobişnuită:
şoferul avea o poziţie centrafâ,
cei 2 pasageri stînd în poziţie re¬
trasă spre spate, pe laturi. Auto¬
mobilul avea o masă de 337 kg,
lungimea 2,408 m. lăţimea 1,362
m. înălţimea 1,345 m şi consuma
4 1/100 km
Minîautomobîlul prezintă aşa¬
dar numeroase avantaje, care
justifică răspîndirea sa din ce în
ce mai largă. Motorul de putere
mică este mult mal economic,
mai silenţios şi emite mai puţine
noxe in atmosferă. Fabricarea,
exploatarea şi repararea unei
asemenea maşini sint mai ieftine,
pentru păstrarea sa este necesar
un garaj mai mic. Construcţia
Or, ing. MIHAi STRATUL AT
tector poate bloca suprafaţa
diafragmatâ, scoţînd farul din
funcţiune
Şi firma „Lucas" din Anglia a
creat un nou tip de far pentru
faza lungă, care are o putere de
iluminare superioară cu 25% şi
proiectează fasciculele la o dis¬
tantă cu 12% mai mare decît cele
aie construcţiilor obişnuite, în
afara de aceasta, farui proiec¬
tează şi în zona apropiata de ve¬
hicul o lumina uniform distri¬
buita pe o suprafaţa mare, Acest
rezultat este obţinut prin prelu¬
crarea extrem de precisă a
oglinzii reflectoare, ca şi prin
realizarea acesteia, de fapt, din
două reflectoare homofocale
etajate (fig. b). Regiunea perife¬
rica a reflectorului produce fas¬
ciculul pentru faza lungă, in
timp ce zona centrala proiec¬
tează lumina în zona imediat
apropiata a vehiculului Avanta¬
jul adus de forma piaţă a farului,
adaugat la creşterea intensităţii
luminoase şi mărirea zonei Ilu¬
minate, explică de ce această
soluţie a atras atenţia specia¬
liştilor
Geam d ia frag mat
_ b
Oglindă
reflectoare bie tajată
agregatelor şi ansamblurilor este
mult simplificată. Datorita di¬
mensiunilor mici ale maşinii, pie¬
sele şi agregatele sale au masă
mică, obţinîndu-se astfel uzuri şi
zgomote reduse. Conducerea
mi ni automobilul ui este mult mai
uşoara, manevrabilitatea este
superioară, ceea ce este deose¬
bit de important, în special la cir¬
culaţia prin oraş. Datorită di¬
mensiunilor de gabarit reduse, o
asemenea maşina ocupa un toc
mai mic pe strada, micşorîndu-
se astfel aglomeraţia urbană. La
un miniautomobii este mai uşor
să se prevadă o acţionare elec¬
trica, mult mai economică Ast¬
fel, pentru deplasarea m oraş cu
viteza de 60 km/h este suficientă
o putere de 2 CP; considerînd un
parcurs zilnic de 100 km, rezultă
câ rezerva de energie trebuie să
fie de cea 2 kWh. O asemenea
energie o poate asigura un acu¬
mulator cu masa de 50 kg Şi, in
sfîrşif, o asemenea masma se
pretează mai uşor la dotarea sa
cu un supervolanţ, care să acu¬
muleze energia din timpul pro¬
cesului de frînare a maşinii şi sa
o redea la demarări, in acest
caz, puterea motorului cu ar¬
dere Internă poate fi limitată la 4
CP, ceea ce asigură un consum
de combustibil de 1 1/100 km.
Conciuzionînd, se poate
afirma câ astăzi se cauta soluţii
tehnice care să permită o com-
paclitate şi o aerodinamicitat©
ridicate ale autoturismelor, tara
a neglija insa gradul de confort
al maşinii Altfel spus, earosierîi,
calculatorul şl tunelul aerodina¬
mic îşi aduc împreună contri¬
buţia la crearea unui autoturism
cît mai economic, care să fie
„mai spaţios pe dinăuntru decît
pe dinafară 11 , şl care să satisfacă
şi pretenţiile estetice ale cum¬
părătorilor.
TEHNIUM
ALMANAH 1988
103
spre
Mult timp atingerea vitezei su¬
netului a reprezentat visul ori¬
cărui aviator. Şi iata ca astăzi
către acest zici sonic tind şi au¬
tomobil iştii Recordurile mon¬
diale de viteză stabilite cu dife¬
rite automobile (fig. 1) au cres¬
cut continuu, americanul Gary
Gabelich fiind ultimul care deţi¬
nea titlul de cel mai rapid auto¬
mobilist încă din anul 1970 Iar la
4 octombrie 1963, englezul Ri-
chard Noble, în vîrstă de 37 de
ani, a trecut ca vîntul la bordut
automobilului Thrust-2 pe o
pista de argilă din deşertul Black
Rock fNevada). atingînd viteza
de 1 019,25 km/h, Fînă la viteza
sunetului au rămas mai puţin de
180 km/h,
Pentru a ajunge însă aici, No¬
ble a fost nevoit sa înfrunte ne¬
numărate greutăţi care apareau
atit din cauza maşinii, cît şi a
timpului nefavorabil. Astfel, pri¬
mul sau vehicul, Thrust-1, pro¬
iectat de John Ackroyd, echipai
cu un motor cu reacţie Rolls-
Royce, Avon 210, a fost distrus
înlr-un accident pe o pista de
antrenament a aviaţiei militare
britanica După cîţiva ani, cei doi
au construit un alt vehicul,
Thrust-2, echipat cu un motor
Rolls-Royce, Avon 302, folosit
pe avioanele de vînătoare Ught-
ing. Cu aceasta maşină, trei ani
la rînd Noble a încercat să depă¬
şească vechiul record mondial:
1 001,6 km/h pe o milă engle¬
zeasca (1 milă 1 609 m) şi
1 014,5 km/h pe un kilometru. Vi¬
teza maşinii sale a crescut me¬
reu, Noble stabilind noi recor¬
duri ale Angliei; visul său însă
era de a deveni recordman mon¬
dial de viteza pe uscat.
Şi, în sfîrşit, în dimineaţa zilei
de 4 octombrie 1983 totul a fost
în ordine. Vîntul s-a liniştit, tem¬
peratura aerului a urcat la 13 C,
cîmpia de argilă acoperita cu
crăpături fine era netedă, iar
maşina a fost pregătită ca nici¬
odată. Forţa de tracţiune a
motorului turboreactiv Rolls-
Royce a fost mărita cu 1,4 t, s-au
îmbunătăţit calităţile aerodina¬
mice aie caroseriei, precum şi
suspensia roţilor din spate in
acelaşi timp, a fost micşorat vo¬
lumul operaţiunilor de deservire
tehnică a maşinii, problema
foarte importantă deoarece,
conform regulilor Federaţiei In¬
ternaţionale de Automobilism,
ambele curse (dus-rntors) tre¬
buie să se efectueze în decurs
de o oră. Fiind gata pentru
cursă, Noble şi-a prins centura
de siguranţă in cabina strimtă a
bolidului sau turboreactiv. Apoi
vuietul motorului a străbătut ae¬
rul de toamnă, Maşina, care
parcă zbura, iâsînd în urma sa
un evantai de gaze de evacuare,
vapori de apă şi praf (fig 2), a
accelerat şi a intrat în sectorul
de măsurători. Ceasurile elec¬
tronice au stabilit timpul de
străbatere a unui kilometru şi a
unei mile cu o precizie de 0.001 s
Ele au arătat respectiv 3,572 şi
5,767 s, Gînd maşina a ieşit din
zona sectorului de măsurare, vi-
TEHNIUM
ALMANAH 1986
104
itorul recordman a apăsat pe
butonul de deschidere a unei
paraşute de frînare cu diametrul
de 2.25 m. Viteza a scăzut pînă la
600 km/h, cînd s-au dăschis trei
paraşute de acelaşi diametru. Şi
numai la viteza de 200 km/h au
fost acţionate frînele de fa roţi.
Cursa în direcţia inversa a de¬
curs şi mai bine; ca urmare, pe
distanţa de un kilometru s-a
obţinut viteza de 1 020.4 km/h.
iar pe o mila 1 019,25 km/h. Am¬
bele rezultate s-au dovedit mai
bune decît recordul din 1970,
dar federaţia a ratificat numai
ultima valoare, deoarece ea
depăşeşte vechiul record cu mai
mult de 1%. Astfel, comis-voiajo-
Fig 3. Schema automobilului
Thrust-2; 1 — motor: 2 — compresor;
3 — camera de ardere; 4 — roţi de
aluminiu; 5 — sistemul de direcţie cu
şervoecţionare, 6 — cilindrul princi¬
pal de frîna; 7 — bateria pentru por¬
nire; â — locul inginerului construc¬
tor; 9 — locul şoferului; 10 — capac
cu deschidere automată; ii — geam
frontal, 12 — tablou de bord. 13
cască cu aparat pentru oxigen; 14 —
costum din material rezistent la loc:
15 - Stingatoare de incendiu, 16 —
puncte de fixare a motorului; 17 —
rezervoare de combustibil; 18 — on¬
ticii de ventilaţie; 19 — turbo pompa
pentru demaror, 20 — forţai; 21 - ca¬
dru de fixare pentru ajutaj; 22 — gura
de umpiere; 23 — ampenaj spate
24 — paraşute pentru frînare; 25 -
cilindru pentru paraşute; 26 — sis¬
tem de fixare a paraşutelor; 27 - ca¬
drul tubular al automobilului
TE-HNIUM
ALMANAH 1986
105
rui Richard Noble a readus re¬
cordul mondial în ţara sa după o
întrerupere de 19 ani, ultimul en¬
glez care deţinuse titlul suprem
fiind Don al d Campbell (1904)
Desigur ca maşina Thrust-2 a
fost pregătită special (fig- 3)
pentru slabi li rea acestui record
Partea de rezistenţă a maşinii
este executată în formă de
grindă spaţială din tuburi de
oţel Pereţii despărţitori sînt din
oţel inoxidabil şi din material
sub formă celulară cu dimensiu¬
nea de 50 mm Caroseria din
foaie de aluminiu este îmbinată
cu ajutorul niturilor Motorul
turboreactiv cu masa de 1,3 t
este amplasat in partea din faţa,
de-a lungul axei longitudinale a
maşinii. In dreapta şi în stînga
motorului sînt dispuse cabinele,
Pilotul stă în partea dreapta, Iar
În stingă inginerul constructor,
care ia loc în maşină numai în
timpul probelor de încercări cu
viteze mici; în spatele cabinelor
sînt dispuse două rezervoare cu
combustibil, cu capacitatea to¬
tala de 560 1. La plina sarcina,
motorul consuma 230 1 de kero-
sen pe minut. Puterea maxima
echivalentă pe care o poate dez¬
volta motorul este de aproape
35 000 CP- Suspensia roţilor me¬
talice este de tip independent, la
asemenea viteze, pneurile pneu¬
matice nu se pot utiliza Mecanis¬
mul de direcţie are raportul de
transmisie 25 1 şi se foloseşte
pentru o mică corecţie a direcţiei
ta vite 2 â mare şi pentru întoarce¬
rea automobilului înaintea celei
de-a doua curse. Ampatamentul
(baza) automobilului este egal cu
6 350 mm, clirensul 127 mm, di¬
mensiunile de gabarit 8 280 x
2 540 x 1 372 mm,
Richard Noble, fericit ca a
doborît vechiul record mondial
de viteza (fig, 4), a declarat că
Intenţionează sa construiască
un alt automobil. Thrust-3 f cu
care să-şi depăşească propriul
record. Va mai reuşi oare, sau şi
acest record va rezista mult
timp? In orice caz, lupta pentru
stabilirea unui record mondial
de viteză dincolo de zidul sonic
continuă, Atît piloţii americani,
cît şi cei englezi doresc sâ
sparga acest zid trecut pînă
acum doar de cascadorul ameri¬
can Stan Barrett (1 190,12 km/h
în 1979), el insa nefiind declarat
recordman mondial pentru că a
reuşit performanţa înîr-un sin¬
gur sens al pistei.
mozaic auto
mmm te mu
Unui din micile necazuri ale
automobil işti lor începători (şi
uneori nu numai al acestora) îl
constiluie pornirea cu vehiculul
aflat în panta, lată că un grup de
specialişti al firmei japoneze Su¬
baru au pus la punct un dispozi¬
tiv de construcţie simpla, cu
acţionare mecanică, destinat a
uşura demarajul vehiculelor
oprite in sensul de urcare al unei
pante,
Dispozitivul este intercalat în
circuitul de frînare şi comportă
un cilindru în care se află o bilă
care alunecă intr-o piesă de ghi¬
dare, Bila controlează circulaţia
lichidului de frînă de la pompa
centrală şi cilindrii receptori in
sensul descărcării acestora din
urmă. La oprirea pe panta, după
La roţile
anterioare
♦
debreiere şi eliberarea pedalei
de frînă, datorită propriei sale
greutăţi, bila se aşază pe o gar¬
nitură de etanşare, împiedicînd
astfel descărcarea lichidului din
cilindrii receptori spre pompa
centrală: în acest fel, frînele roţi¬
lor rămin blocate, ţontinuînd sa
imobilizez© vehiculul în panta
La plecare, o data cu produ¬
cerea ambreiefli, este deplasată
şi o pîrghie care acţionează un
mic arbore cu camă; aceasta
pune in mişcare o tijă prin inter¬
mediul căreia bila este împinsă
înainte, eiiberînd orificiul con¬
trolat, astfel Lichidul de frînă se
poate scurge din nou spre
pompa centrală, eîiberînd frî¬
nele roţilor.
Pîrghie
O
Direcţia de
înaintaş
a maşinii
Arbore
tu came f
_ De ta
pompe centrală
La rotile
posterioare ▼ Ghidaj
TEHNIUM
ALMANAH 19BG
10G
ELECTRICE AUTO-MOTO
Posibilităţile de menţinere în
circulaţie a vehiculelor rutiere
de tip vechi sînt serios limitate
de considerentele economice,
determinate fie de consumul de
carburanţi şi lubrlfianţl, fie de
lipsa pieselor de schimb. Ama¬
torii interesaţi recurg de obicei
ia înlocuirea subansamblurifor
cu tipuri existent© în reţeaua co¬
merciala.
Pentru înlăturarea neajunsu¬
rilor propunem realizarea unor
aparate electroni ce utifizînd com¬
ponente capabiie sa substitute
funcţional şi sa îmbunătăţească
performanţele subansambluri lor
originale existente.
Montajele prezentate pot fi
utilizate/ în aceleaşi condiţii, la
orice tip de vehicul, indiferent
de tensiunea bateriei de alimen-
JJVMţUOVMn
fcâH
1
I
Irţg. IANCU Z AH ARI A
tare Valorile componentelor in¬
dicate în paranteză corespund
tensiunii de alimentare de 12 V
A. COMPONENTE ELECTRICE
FUNCŢIONALE
1 Amplificator pentru circui¬
tul de aprindere
Arderea completă a ameste¬
cului de gaze comprimat în ca-
mera de explozie sporeşte pute¬
rea motorului, reduce consumul
de carburanţi şi măreşte fiabili*
tatea ansamblului motor.
în figura 1 este prezentata
schema electrică a unui aseme¬
nea aparat în duda simplităţii şi
a numărului redus de compo¬
nente electronice, aparatul asi¬
gura o stabilitate termica şi elec¬
trica datorită componentelor cu
siliciu Considerînd că fiecare
din cefe două tranzistoare asi¬
gură amplificarea de 30, în cu¬
rent continuu, rezultă că pentru
închiderea tranzistorului T, este
suficient curentul de 10—1£ mA
în circuitul bazei tranzistorului
T 2 . Valoarea optimă a rezisten¬
ţei R 3 se stabileşte pentru închi¬
derea definitivă a tranzistorului
T 1( marcată de tensiunea ma¬
xima în înfăşurarea a 11-a a bobi¬
nei de inducţie T rl . Tensiunea
TEHNIUM
ALMANAH 1986
HO?
I
"Wl. 3V3Z
PL C7V5Z)
r 9 .
3’A 3[
750)
n.
D5
F407
X*i Z2
| ţ C2-2,2Cl
'*(jF 250 VI
X ° 6
Âk p L
W 3 Z
(0V2Z)
D 7 -FFD-IO 6
—M-
A~ 50 m a
-EFD-106
Do-EFD-106 D in -EFD-106
w y m
mtntmâ necesara pentru amor¬
sarea motorului este deterrm-
nata de valoarea rezistentei R v
Valoarea acestor rezistente de¬
pinde de factorul de amplificate
al tranzistoareior utilizate,
masurat ia curenţii de colector
de 10 A pentru T, şi de 1 A (2 A,
pentru mai multa siguranţa) în
cazul iui 7V Tensiunea totală de
stabilizare pentru seria diodelor
D, şl D £ va fi cuprinsa între 40 şi
52 V Diodele stabilizatoare şi
tranzistoarete se montează pe
un radiator comun cu suprafaţa
de 120 x 75 mm, Izollndu-le prin
intermediul foliei de mică. Z t re¬
prezintă ruptoruf (delcoul) vehi¬
culului.
2 Releu disiunctor-conjunc-
ior
Autovehiculele de tip mai
vefchi sînt echipate cu un grup
de relee electromagnetice, înse-
riate Intre circuitele generatoare
ale dinamului şi circuitul lui de
autoexcitaţie, cu scopul limitării
(în general în 2 trepte) a curen¬
tului pe care îl absoarbe bateria
de acumulatoare, în timpul
funcţionarii motorului, pentru
compensarea consumului elec¬
tric. Re leul electromagnetic sta¬
bileşte una dintre treptele cu¬
rentului de încărcare, de obicei
în funcţie de tensiunea bateriei,
avîndu-se în vedere că, la sfîrşi-
tui ciclului de încărcare, tensiu¬
nea la bornele eiemenţilor bate¬
riei de acumulatoare creşte cu
25—35% în raport cu tensiunea
nominală de funcţionare
Pe lîngâ sporirea fiabilităţii,
Înlocuirea releului regulator de
tip electromagnetic cu unul
electronic permite aplatizarea
treptelor curentului de în*
cercare în funcţie de capacita¬
tea reziduală momentană a ba¬
teriei de acumulatoare, pe con¬
siderentul variaţiei rezistenţei
interne a bateriei în funcţie de
gradul de Încărcare.
In figura 2 esle prezentată una
din multiplele scheme electrice
ale unui astfel de releu regula¬
tor, Dioda D 4 fiind conectată în
sensul blocării curentului invers
(de ia baterie spre dinam), tran¬
zistorul T s se va închide, dato¬
rită creşterii polarizării bazei în
raport cu emitorul, in măsura în
care scade diferenţa dintre ten¬
siunea generată de dinam şi ten¬
siunea bateriei, ajunsă la valoa¬
rea tensiunii de stabilizare de
(1,05—1,2) U nominal reglată
din R 5 . reducînd astfel curentul
,de excitaţie al dinamului. Ten¬
siunea generată de dinam de¬
pinde de turaţia motorului şi de
tensiunea sau rezistenţa internă
a bateriei de acumulatoare, în
timp ce tensiunea bateriei este
dependentă direct de sarcina şi
de gradul de încărcare. Valoarea
optimă a curentului de excitaţie
al dinamului se reglează variind
polarizarea amplificatorului de
curent continuu realizat cu tran-
*
zistoarele T* şi T a . acţionmd re¬
zistenţa semireglabllâ R 5 , astfel
încît curentul de colector a!
tranzistorului T 3i care repre¬
zintă şi curentul de autoexci*
taţie al dinamului, să nu depă¬
şească limita pentru curentul
TEHIMIUM
ALMANAH 19BG
108
maximal de încărcare (de obi¬
cei, 10% dîn capacitatea bate¬
riei, în Ah) Ja turaţia maxima a
motorului.
Tranzistorul T 3 şi dioda D 4 se
vor monta pe cîte un radiator de
aluminiu cu suprafaţa adecvată
curentului limita reglat Pentru
curenţi mai mari de 2 A, pentru
dioda D 4 se vor monta 2 sau 3
diode similare pe acelaşi radia¬
tor, Nu se recomandă montarea
diodelor cu siliciu datorită rezis¬
tenţei apreciabile a acestora, în
sens de condu cţie, Termistoruf
R v are rolul de stabilizare ter¬
mică a montajului, la variaţiile
de temperatura ale mediului am¬
biant, La nevoie poate fi înlocuit
cu o rezistenţă de 0,5 W
B. APARATAJ INDICATOR
1. Tahometru
Tabloul de bord al vehiculelor
rutiere este prevăzut cu o serie
de aparate de măsură, capabile
să indice limitele funcţionale ale
diferitelor dispozitive Am per-
metrul indică curentul de în¬
cărcare al bateriei [uneori este
înlocuit cu un bec), vitezometrul
Indică viteza de rulare (este
combinat cu kilometrajul ară-
tind astfel şi numărul kilometri¬
lor parcurşi), litrometrul preci¬
zează cantitatea de combustibil
din rezervor termometrul tem¬
peratura lichidului de răcire a
blocului motor, manometrul pre¬
siunea uleiului de ungere a ma¬
ne) canei or etc.
în figura 3a este indicata
' schema electrică a unui turorne-
tru simplu, capabil să arate pen
manent turaţia motorului, para¬
metru important pentru deter¬
minarea raportului optim în sis¬
temul de transmisie, in funcţie
de categoria de drum şi de
viteza de rulaj, în vederea opti¬
mizării eficienţei transportului.
După cum rezultă din schemă,
aparatul funcţionează ca frec-
venţmetru, Deviaţia instrumen¬
tului magnetoelectric A este
proporţională cu numărul de
acţionari ale contactelor rupto-
rului in unitatea de timp. De
aici rezulta un curent pulsatoriu
cu frecvenţa corespunzătoare
numărului de rotaţii pe minut ale
arborelui cotit.
în timp ce platinele x şi y ale
ruptorului Z ? sînt depărtate, ca¬
pacitatea C 2 se încarcă pînă la
tensiunea de stabilizare a diodei
D s< ca apoi să se descarce în
momentul în care se stabileşte
contactul electric între cele
două platine. Puntea redre-
soare, formată din diodele D 7 10 .
înserîată în circuitul condensa¬
torului. transmite mîlîamperine-
trulul conectat pe diagonala ei instrument este I = , unde T
cantitatea de electricitate mane- T
vrata de capacitatea C 2 prin este perioada alternanţelor;
încărcări şi descărcări "succe- * 1
şj Ve T — De unde rezulta: -
Cantitatea de electricitate în- iha,
magazinată în condensator este = — ——
Q C llF U v , iar curentul prin C^Uy
TEHfMtUM
ALMANAH 1SS6
109
~®U
T15— R25-1K(82QJl)
BD139T T °
«26-33(47 )si E6 6 ,(' 2 ) v K
c= r i ~ | r V v
i/ IS
± E7
6~(l2)V^
R 27
Jl7 ACI00
♦——
U
©
L7
7
u,.
_ <â
*'- .
Pentru etalonarea aparatului
se poate folosi un generator de
audiofrecvenţâ sau, în lipsa
acestuia, frecventa reţelei elec¬
trice de Iluminat de 50 Hz. reali-
zînd montajul experimental din
figura 3b Transformatorul T re
este de tip „sonerie" sau altul
capabil sa debiteze în înfăşură*
rea a IHa o tensiune de cca 6 V
în cazul cadranului gradat al in¬
strumentului pina la 50 de divi¬
ziuni, se variază rezistenţa semi-
reglahilâ pentru obţinerea
Indicaţiei „ÎS", ceea ce cores¬
punde unei turaţii de 1 500 roi/
min a motorului compus din 4
cilindri în 4 timpi, sau din 2 ci*
lindri în 2 timpi.
Diodele D? 1& pot fi înlocuite
cu diodele F-057 sau o punte re*
dresoare 1PM-05.
C. INSTALAŢII DE SEMNALI¬
ZARE
1 Comanda semnaliz atoare-
lor de frinare
Semnalizatoarele optice de
frînare (stop de frină) averti¬
zează pe conducătorii vehicule¬
lor care urmează despre intenţia
de reducere a vitezei sau de a
opri,
Variind intensitatea luminoa¬
să a lămpilor în funcţie de forţa
de frînare, informaţiile trans¬
mise prin semnale optice devin
mal concludente şi mai semnifi¬
cative.
Montajul prezentat în figura 4
permite modularea intensităţii
luminoase a lămpilor cu care
este echipat stopul de frînâ, în
funcţie de gradul de acţionare a
pedalei de frînă. La începutul
acţionării pedalei de frînă,
lampa clipeşte cu intensitate lu¬
minoasă mereu crescîndă, pînă
cînd, continuînd acţiunea de frî¬
nare, râmîne permanent aprin¬
sa, Se stinge, ca de obicei, la eli¬
berarea pedalei de frîna
Montajul intra in funcţiune
prin închiderea contactului B ]
(întrerupătorul stopului de frîna)
Tranzistoarete T F| şi T ? formează
un multivibrator, ale cărui im¬
pulsuri comandă baza tranzisto¬
rului T 0 , permiţînd la începutul
acţiunii de frînare aprinderea
periodică şi Incompletă a lămpi¬
lor conectate in colectorul tran¬
zistorului de putere. Ţ a în acest
timp, tranzistorul T 10 este în¬
chis, baza lui fiind conectată Sa
minusul sursei de alimentare
prin capacitatea C?. Continua¬
rea acţiunii de frinare conduce
la deschiderea lenta (după
curba exponenţiala de în¬
cărcare a capacităţii C 7 ) a tran¬
zistorului T m , care, mărind pola¬
rizarea bazei tranzistorului T 0 ,
permite aprinderea definitiva şi
completa a lămpilor L, şi L ? .
Diodele D n şi .D Vf> înlătură per¬
turbările funcţionale ale mulţi vi¬
bratorul ui.
2. Semnalizatoare pentru
schimbarea direcţiei de mers
Neajunsurile releelor meca¬
nice sau electrotermice pentru
temporizarea clipirilor lămpilor
indicatoare ate direcţiei de mers
justifică pe deplin cauzele înlo¬
cuirii acestora cu relee electro¬
nice. Una dintre cele mai simple
şi eficace scheme electrice cu
această destinaţie este prezen¬
tată în figura 5a. Montajul
constă din mulţi vibratorul nesi¬
metric realizat cu tranzistoarele
T V1 şi J }2 urmat de amplificato¬
rul de curent continuu T^. Cu
datele din schema rezulta cca
86—94 de clipiri pe minut, regla¬
bile din valorile C â —R ?1 .
Dacă în locul tranzistorului
EFT-323 se utilizează tranzisto¬
rul AC-JQ0, valoarea R 21 va fi de
6,2 kll *(7,5 kll). în timp ce pentru
tranzistorul EFT-319 aceste va¬
lori vor fi: R 19 — 180 (270) U, R ai
— 15 (22) kll şi C & - 15 ^F.
Tranzistorul T t g va fi prevăzut
cu un radiator de 150 cm 2 pen
tru puterea electrica pe braţ de
15 W. la tensiunea de 6 V în ca¬
zul tensiunii de 12 V, puterea
lămpilor pe braţ creşte la 40 W
Lampa de control L 3 este de 12 V
- 3 W în căzui motocicletelor,
poate fi suprimata, eliminînd din
schemă şi diodele D 13 şi D H
Montajul funcţionează bine şl
1a tensiunea de 3,5 V; ceea ce
permite utilizarea lui pe moto¬
rete sau chiar pe biciclete, slt-
mentîndu-1 dintr-o baterie de tip
3-R-12.
Amatorii auto care „uita" cu¬
plate semnalizatoarele pot adap¬
ta un avertizor sonor, a cărui
schemă electrica est© prezen¬
tata în figura 5b, Este un oscila¬
tor de audiofrecvenţâ realizat cu
tranzistorul T u şl reacţia prin
transformatorul T r2 , provenit de
la un difuzor de rădioflcare. îm¬
preuna cu difuzorul V, care la
nevoi© poate fi înlocuit cu o cap¬
sula receptoare de tip „telefon 11
cu impedanţa de 56 JL Frec¬
venţa semnalului generat se re¬
glează după dorinţa, între 400 şi
1 000 Hz, ajustînd rezistenţa se-
mir©glabilă R ;m .
Avertizorul sonor este alimen¬
tat electric, conectîndu-l în deri¬
vaţie ia bornele lămpii L 3 (indi¬
catoare). în punctele ,,P" (—) şi
„CT (+j.
D. CONSTRUCŢII DE SIGU-
RANŢĂ
1. înlocuirea automată a
lămpilor arse
Defectarea accidentală, în
timpul rulajului, a unei lămpi de
semnalizare este practic impo¬
sibil de a fi sesizată de conducă¬
torul vehiculului şi, de obicei,
dacă nu duce la accident© mai
grave, se soldează cu posibile
amenzi Aceste neajunsuri pot fi
evitat© dacă lămpile de semnali¬
zare mai important© sînt dublate
prin intermediul montajului, a
cărui schemă electrica este pre-
TEHNIUIVI
ALMANAH 1906
TIO
zentată în figura 6-
La închiderea întrerupătorului
ii, se aprinde lampa deoarece
tranzistorul T 1S este deschis şi
joncţiunea emitor-colector are o
rezistenţa de conducţie mică în
raport cu valoarea rezistenţei
R 55i care polarizează baza tran¬
zistorului T 1& şi, în consecinţă,
acesta este închis, iar lampa L a
nu se aprinde. întreruperea fila¬
mentului lămpii l_ 4 provoacă în¬
chiderea tranzistorului T ]tl şi
implicit îl deschide pe t 16 , ai
cărui curent de colector crescut
aprinde lampa L 5 Pentru lămpi
mai puternice de 5 W se vor uti¬
liza tranzistoare 2 N-3055 pen¬
tru T ie , eventai montate pe ra¬
diatoare de aluminiu, şi se vor
reduce valorile rezistenţelor R 2b
şl R^.
Amatorii lipsiţi de spaţiul ne¬
cesar dublării lămpilor de sem¬
nalizare pot monta la bordul ve¬
hiculului cîte un indicator optic
suplimentar pentru fiecare lam¬
pă de semnalizare, sau pentru o
grupă de lămpi, realizmd schema
electrică Indicata în figura 7 Atît
timp cît funcţionează lămpile L 7
şi Lg. căderea de tensiune pe re¬
zistenţa R 2 7 este suficientă pen¬
tru deschiderea tranzistorului T f7
şi astfel arde şi lampa de control
L e montată la bord. Arderea
uneia dintre lămpile L 7 sau L e re¬
duce considerabil caderea de
tensiune pe rezistenţa R 27 şi Iu*
minozitatea lămpii de control L 6
se micşorează sau se stinge
Lampa L 0 este de 1,2 W la 6 Vsau
de 2 W la 12 V
Valoarea rezistenţei R 27 rezultă
U he * £? (V)
din relaţia: R 2/ (fi)--,
0,7■ n ■ p(W)
în care U h(5 este tensiunea de
deschidere a tranzistorului T 17
cuprinsă între 0,25 şl 0,35 V pen¬
tru tranzistoarefe cu germaniu şi
între 0,65 şi 0.75 V pentru tran-
zistoareie cu siliciu. E 7 este ten¬
siunea de alimentare a lămpilor,
n este numărul lămpilor din
grupa contfolatâ şt P este pute¬
rea electrică a unei lămpi. Se
poate considera produsul n-P
reprezentînd puterea electrică
totală a grupei de lămpi supuse
controlului, Curentul prin R 2
1,1 n * P(W)
este
(A}
Et(V>
Exemplu: Pentru E - 12 V, n 2
şi P ■ 21 W, rezulta pentru tran¬
zistorul T 17 cu germaniu R 27
0,3-12
Q — -j— ■= 0,12 n, sau ana-
log, pentru tranzistorul cu siliciu
(T 17 “ BD 136) R 27 0,23 ii, în
, . , t 1.1 ■ 2 21
ambele ca 2 un U 7
■ 12
4 A
StNT MOTOCICLETELE
MAI PERICULOASE?
Este înrădăcinată pararea că
autovehiculele biclclu sînt foarte
periculoase, fapt care a restrîns
considerabil utilizarea lor în ulti¬
mele doua decenii, lata însă ca P.
Husak* un cunoscut specialist
prag haz în construcţia de moto¬
ciclete, şi-a asumat dificila sar¬
cina de a demonstra contrariul,
Efectuînd o considerabilă
operaţiune de cercetare a Inci¬
dentelor stradale prin inştru-
mentaj statistic, prin filmare şl
cu ajutorul televiziunii, el a adu¬
nat date cu ajutorul cărora a
construit curbele de frecvenţa
din figura, în care se exprimă
frecvenţa incidentelor stradale
fa 100 de vehicule înregistrate
între anii 1970“1982, Se ob¬
serva ca principalul responsabil
în producerea de accidente de
circulaţie îl constituie autobu¬
zele, în timp ce vehiculele pe
două roţi se situează pe ultimul
loc, Cercetarea, întreprinsă în
condiţiile de trafic din R.S.
Cehoslovaca, pare să ateste că
de vreme ce din autovehiculele
biciclu numai 2.6% 0 au produs
accidente în anul 1982, ele sînt
mult mal sigure decît autoturis¬
mele a căror cotă s-a situat ia
2CP/ uq ! Concluzia este totuşi dis¬
cutabilă, daca se observă ca
prezenţa motocicletelor şi mo¬
toretelor în eşichierul urban
este mult mai rară decît a celor¬
lalte maşini. Pe de alta parte, nu¬
mărul de kilometri parcurşi
anual de o motocicletă este mult
mai mic decît cel al unui autobuz
urban, de exemplu în sfîrşlt, ci¬
frele mai sînt viciate în evoluţia
lor de la un an la altul şl de faptul
câ numărul celorlalte aulovehi-
Nu de mult revista italiană
„Guattro Ruote" a oferit un pre¬
miu de ingeniozitate unui con¬
structor amator ce a realizat un
dispozitiv antifurt extrem de
simplu şt eficace Acesta, după
cum se poate observa în figura
alăturată, se compune dintr-o
simplă ţeavâ, tăiată şi sudată la
un unghi de aproximativ 12Q C ,
Dispozitivul astfel obţinut blo¬
chează schimbătorul de viteză şi
frîna de mina, utilizînd un simplu
lacăt. Pentru a putea monta la¬
cătul se decupează o fantă şi se
dă o gaură perpendiculară cu un
diametru ceva mai mare decît
urechea lacătului.
%o
cuie creşte neîncetat, în timp ce
numărul vehiculelor cu doua
roţi înscrise în circulaţie a /a mas
aproape neschimbat în anii din
urma. Să tragem deci propriile
noasfre concluzii.
INGENIOZITATE
TEHNIUM
ALMANAH 19SE
111
Or. Ing. TRAI AN CAIMTA
Poale că ou exista domeniu cu realizări mai spectaculoase ca
cel al automobilului. Dovadă faptul că la fiecare salon al automobilu¬
lui (ce are ioc de mai multe ori pe ani), marii constructori de automo¬
bile prezintă noutăţi exclusive, ameliorări ale unor tipuri mai vechi,
mostre ale viitorului soluţii noi privind economia de combustibil,
protejarea mediului ambiant şi a ocupanţilor habitaciulul prin ame¬
liorarea securităţii pasive şi active ş.a*m,d.
In istoria zbuciumata a auto¬
mobilului au existat momente
de excepţie printre care putem
enumera: motorul cu ardere in¬
terna, dezvoltarea benzilor de
fabricaţie în serie, tracţiunea pe
puntea faţa. criza economică şi
energetica din 1973, introduce¬
rea calculatoarelor în proiec¬
tarea şi realizarea automobilu¬
lui. apariţia roboţilor, introduce¬
rea electronicii. ,
Pînă Tn anul 2000, evident,
aceste etape vor fi depăşite şi
probabil soluţiile viitorului vor
uimi generaţiile de mîtne. Cine
şi-ar fi putut imagina cu 10—15
ani în urmă că dimineaţa, cînd
timpul este atît de preţios, prin
telecomandă se poate deschide
uşa garajului, descuia autoturis¬
mul (şi chiar porni motorul, pen¬
tru a se încălzii).
Evenimentul cel mai impor¬
tant, care se petrece o data la 2
ani, este Saionui internaţional al
Automobilului de la Paris, oca¬
zie deosebită pentru construc¬
torii de automobile de a pre¬
zenta noile tipuri
1. MOTORUL. Calităţile ce-
’rute motoarelor de azi, cunos¬
cute mai ales specialiştilor, se
pot concretiza prin supleţe, ro¬
busteţe, fiabilitate, precum şi
satisfacerea unor parametri teh-
nico-eeonomîci clasici. Pentru
obţinerea acestor performanţe,
direcţiile de cercetare în dome¬
niul motoarelor se pot, pe scurt,
Ins
TEMNIUM I
ALMANAH 1936
enunţa prin: înlocuirea materia¬
lelor şi a tehnologiilor de fabri-
caţje consacrate, studiul pentru
optimizarea formei camereior
de ardere (ex,: folosirea came¬
relor cu flux transversal, care
asigura o ardere uniforma),
echilibrarea arborilor cotiţi, fa¬
bricarea de biele uşoare ş a m d
în figura 1 se prezintă motorul
V6-Turbo, montat pe unul din
cele mai reuşite automobile eu¬
ropene, Renault 25,
Dieselizarea este un alt feno¬
men care a pătruns în domeniul
fabricării de motoare cu ardere
interna, ajungînd actualmente ta
16%. Numai in Europa au intrat in
fabricaţie de serie peste 50 de
familii de motoare diesel, Alte
tendinţe constructive: montarea
în serie a aprinderii tranzistori¬
zate sau electronică încorpo¬
rată folosirea injecţiei de com¬
bustibil cu dispozitiv de co¬
mandă electronic, aprinderea
fârâ ruptor (contacte platinate),
care elimina astfel dezavanta¬
jele delcoului clasic, motoarele
supraaiimentate (TURBO), sis¬
temul electronic de întrerupere
a alimentării în regim de decele-
rare ş a m.d
In ceea ce priveşte propulsia
autoturismelor de mîine, după
unele cercetări efectuate de
către Ford, datorită randamen¬
tului mult superior, viitorul apar¬
ţine turbinei cu gaz, în orice caz,
utilizarea ceramicelor repre¬
zintă soluţia viitorului in dome¬
niul fabricaţiei de motoare.
2. CAROSERIA. La proiecta¬
rea unei caroserii noi se ur¬
măresc: greutatea, forma caro¬
seriei, studiul şi realizarea unor
elemente care să asigure o
securitate activă şl pasivă com¬
petitivă, amplasarea optimă a
unor ansambluri în zone fără vi¬
braţii, protecţia anticorosivâ a
caroseriei.
Prima machetă — după Re¬
nault — a caroseriei se face din
plastilina (fig. 2 şi fig 3 la scara
1/5), proiectarea în continuare a
sculelor şi a caroseriei se face
„asistată de calculator". Cea
mai eficace metodă ia ora ac¬
tuala este proiectarea prin foto¬
grammetrie pentru a evita unele
erori inerente
Amplasarea şi definirea ergo-
nomicâ a postului de conducere
au devenit o adevaratâ ştiinţa,
studiindu-se cele mai mici amă¬
nunte pe prototipuri (fig. 4), pre¬
cum şi pe primele autoturisme
prin stereofotogrammetrie
procedeu Renault — , cu care
ocazie, cu ajutorul unei câşti-ca-
mară video, fixată în faţa ochilor
conducătorului auto, printr-un
spot luminos martor, se deter¬
mină exact unghiurile „moarte"
în diferite situaţii care pot apărea
la volan
O preocupare a caros ieri lor
este aceea de a realiza o proiec¬
te anticorosivâ eficace prin dl-
erite soluţii: folosirea de table
zincate şi de grosime mai mare
în zonele expuse frecvent la co¬
roziune, depunerea grundului
prin electroforeza ffrg. 5), extin¬
derea şi folosirea corectă a mas-
licării, tectilizării ş a
1 MATERIALE. O altă preo¬
cupare a constructorilor de au¬
tomobile este de a reduce greu¬
tatea caroseriei, parametru care
afecteaza consumul de com¬
bustibil şi preţul noului automo¬
bil După unele cercetai i ameri¬
cane, privitor la utilizarea de ma¬
teriale noi în viitorii 10 ani, se va
trece la utilizarea masivă a ma¬
terialelor plastice (creştere de
77% pinâ la 136 kg/auto), a alumi¬
niului (90 kg/auto) şi a oţelurilor
de înalta rezistenţă (creştere de
54% pîna la 159 kg/auto)
lata cîteva exemple de inovaţii
In domeniul materialei or: folosi¬
rea de bare de protecţie profi¬
late din bandă, introducerea în
fabricaţie a pulberilor smterl-
zate din mangan şi crom în loc
de nichel şl molibden (mult mal
costisitoare), elaborarea de oţe¬
luri de cimentare superioare şi a
tablelor de oţel laminate la rece,
înlocuirea aluminiului cu mag¬
neziu I. care este mult mai uşor
(Ford, 15 kg/auto, 1985).
MATERIALE PLASTICE. Se
prevăd următoarele înlocuiri de
piese: panouri, aripi, capote, ca¬
dru, scaun (se reduce cu zeci de
kg), prin folosirea de foi de mo¬
li ester armate cu fibre de stiaâ.
injecţie de pofiuretan şa FiJBi
redus greutatea autoturismolffi
RITMO cu 20% prin folosirea ee
mase plastice pe modelul VSS
(Vettura Spenmentale Sottosis-
temi), ajungînd la 122 kg, faţa de
230—240 kg, greutatea normală
TEHIMIUM
ALMANAH 1386
113
DUPĂ CÎT
TIMP UN NOU
MODEL?
Experienţa de aproape un se¬
col de utilizare a automobilului a
arătat că pentru a împăca cerin¬
ţele publicului cu cele Indus¬
triale şi de progres tehnic, crea¬
rea noilor tipuri de autoturisme
trebuie supusă unei periodicităţi
care a variat pînâ acum în timp,
dar şi în funcţie de condiţiile to-
cale. După părerea specialiştilor
unui institut de automobile din
Uniunea Sovietică, în condiţiile
cerinţelor economiei socialiste,
în principiu, un model de auto¬
turism trebuie să rămînă în fabri¬
caţie 10—12 ani, perioadă după
care producţia trebuie orientată
spre un nou model.
Afirmaţia este sprijinită pe ob¬
servaţia că In acest interval de
timp dotările fabricilor în maşini
şi utilaje trebuie să fie reînnoite
ca urmare a uzurii fizice şi mo¬
rale şi a necesităţii perfecţio¬
nării proceselor tehnologice.
Tot în acest interval de timp ve¬
hiculele parcurg In medie
150 000—170 000 km, adică ajung
la limita reparaţiei capitale. Cum
o astfel de operaţiune este, de
regulă, mai costisitoare şi mai
supărătoare decît construcţia
unui vehicul nou, rezultă că o
dată la un deceniu vom avea, în
medie, un model de autoturism
absolut nou.
a unei caroserii. După Renault,
în viitor, tipul ESPACE, care are
o caroserie din tablă şi poliester,
va răspunde la toate necesităţile
preconizate astăzi pentru auto¬
turismul viitorului.
Viitorul automobilului este le¬
gat şi de alte domenii, care vor
domina şi conduce atît procesul
de fabricaţie, cit şl exploatarea
automobilului (electronica, in¬
formatica ş.a.), de folosirea
energiei electrice în locul carbu¬
ranţilor de astăzi şam d
_
TEHNIUM
ALMANAH 1386
BENZINĂ
ÎN MOTORUL DIESEL
Diseminarea spectaculoasă a
motorului diesel în tracţiunea
rutieră de puteri tot mai coborîte*
r ste, evident, justificată de fap¬
tul că, la aceeaşi putere Insta¬
lată. acest agregat energetic are
consumuri de combustibil con¬
siderabil mai mici. mai ales în
traficul urban, faţă de ruda sa
apropiata, motorul cu benzină.
Unul din avantajele esenţiale ale
motorului diesel se concreti¬
zează în anotimpurile reci; în
condiţii de temperatură cobe-
rîtă, pentru pornire şi încălzire
motorul cu carburator reclamă
un amestec foarte bogat în ben¬
zina, fapt care. bineînţeles, afec¬
tează consumul, Motorul diesel
nu pretinde aşa ceva şi de aceea
consumul sau de combustibil la
pornire şi în perioada de în¬
călzire este cu 50% mai mic, în¬
deosebi iarna.
Ceea ce s-a ştiut mal puţin
însă este faptul că, la tempera¬
turi coborîte, parafinele dm
masa lichidă a motorinelor se
aglomerează în formaţii fill-
forme, care pot bloca filtrele de
motorină şi chiar provoacă înţe¬
penirea eiementelor de precizie
ale pompelor de injecţie. De
aceea producătorii aditiveazâ
motorinele pentru ca acestea să
nu-şi piardă proprietăţile fizice
pînă către 15X, Sub aceste
temperaturi însă aditivii devin
neputincioşi.
iată de ce se recomandă ca în
cazul perioadelor cu tempera¬
turi excesiv de coborîte în moto¬
rină să se adauge o cantitate oa¬
recare de benzină a cărei
mărime depinde de intensitatea
frigului Se apreciază, de exem¬
plu. că adaugînd 30% benzină
normala (COR = 90) în moto¬
rină, combustibilul rezultat se
comporta foarte bine pînă
25C,
la
Tablourile In acuarelă sau
guaşă şi desenele In tuş se
curăţă frecînd uşor suprafaţa cu
miez de pline moale, după care
se lustruiesc cu o cîrpă uscată
La fel se curăţa şi desenele In
creion, numai în zonele fără de¬
sen.
Ramele tablourilor necesită şi
ele o întreţinere speciala. Cele din
lemn vopsit se spaia cu apă cu
detergent sau săpun, se clătesc
eu apă rece şi se şterg cu o cîrpa
uscată. Apoi se ceru iese şi se
lustruiesc după uscarea cerii.
Ramele din lemn nevopsit se
şterg cu un tampon înmuiat în
lapte dulce. Se lustruiesc după
uscare cu o cîrpă moale.
Curăţarea ramelor din bronz
se realizează cu un postav înmu¬
iat în terebentină, la care se
adaugă cîteva picături de ulei,
Pensularea ramelor cu albuş de
ou conferă acestora un luciu
plăcut.
Tot cu terebentină sau cu
spirt medicinal se curăţă ramele
aurite. După uscare se lustru¬
iesc cu o cîrpă moale.
TEHNiUIV! I
almanah iese
1115
—
J03A
ELECTRONICĂ
In ultima vreme, bordul auto¬
mobilelor este inundat tot mai
mult de o mulţime de aparate şi
dispozitive electrice sau elec¬
tronice — uneori chiar şi com¬
puterizate — pentru măsurarea,
controlul, afişarea sau avertiza¬
rea conducătorului în ceea ce
priveşte funcţionarea sau starea
unor părţi ale vehiculului, Indi¬
caţii privind plinul de combusti¬
bil, nivelul şi starea uleiului, gro¬
simea garniturilor de frînâ, pre¬
siunea din pneuri, nivelul con¬
sumului de combustibil, precum
si altele privitoare la siguranţa
circulaţiei sint tot mai frecvent şi
insistent oferite optic sau acus¬
tic conducătorului auto.
Pentru a avea precizia nece¬
sară, posibilitatea tehnologică
de realizare şi siguranţă funcţio¬
nală, traductoarele şi dispoziti¬
vele de prelucrare şi afişare tre¬
buie sa aibă construcţii extrem
de riguros elaborate, nu şi un
preţ descurajant
Un astfel de dispozitiv, simplu
şi sigur, pentru determinarea şi
ridicarea nivelului uleiului din
motor este realizat şi montat pe
ultimele modele produse de
firma FIAT. La extremitatea obiş¬
nuitei joje pentru măsurarea ni¬
velului uleiului din carter se
montează un traductor care func¬
ţionează după principiul pluti¬
toarelor.
Informaţia electrică furnizata
de traductor este transmisă prin
cablu unui aparat de afişare dis¬
pus pe tabloul de bord
Deşi combătut la timpul sau, sacul
gonf labil alrbag şi-a făcut din nou
apariţia. Specialiştii firmei Merce¬
des-Benz sint de părere ca un astfel
de dispozitiv incorporat în volan,
care Tn momentul producerii acci¬
dentului de circulaţie se umflă brusc,
asociat cu antena de siguranţa ridica
mult gradul de protecţie a capului şi
torsului şoferului împotriva rănirilor
Interesant de observat este ca
pentru protejarea pasagerului de pe
bancheta din faţă amintita Firma pre¬
vede numai centura de siguranţă.
COMANDA ELEC
MIIPR
Firma Mitsubishi (Japonia) a
pus la punct un motor cu co¬
mandă originală a distribuţiei.
Noua variantă, denumită Sirius
Pash Motor, are un arbore cu
came dispus în chiulasâ şi eîte
trei supape pentru fiecare cilin¬
dru: două de admisiune şi una
de evacuare. Primele două su¬
pape, dispuse în V, sînt identice
dimensional, dar acţionarea lor
este diferită. Una dintre ele este
pusa în mişcare direct de arbo¬
rele cu came; cealaltă supapă de
admisiune este acţionată de un
dispozitiv hidraulic care poate
cupla la o comandă electronică
coada supapei cu culbutorui ce
stă în contact cu cama de aspi¬
raţie Această comandă inter¬
vine începînd de la cca 2 500 rot/
min şi are rolul de a mân coefi¬
cientul de umplere a cilindrului
cu amestec proaspăt.
în producţia de serie, sistemul
de distribuţie denumit Dual Âc-
tion Super Head (chiu laşa de
înaltă putere cu dublă acţiune) a
fost aplicat pe autoturismul Mit¬
subishi Statlon Turbo, care este
echipat cu un motor cu aprin¬
dere prin scînteie. turbo supraa-
limentat cu răcire intermediară a
amestecului — ultima soluţie
avînd şi ea un caracter de pre¬
miera, Despre eficienţa noii
concepţii a acţionării supapelor
de admisiune cifrele vorbesc
foarte elocvent: motoruf stan¬
dard, cu cilindreea de 2 I, pro¬
duce 150 CP la 5 500 rot/min, în
timp ce noua varianta, la aceeaşi
turaţie, are 200 CP!
TEHNIU1
ALMANAH 19B6
116
INDICATOR
DE TENSIUNE CU LED
Ing. V. CIOBANIjA t Y03APG
in figura 1 se prezintă un cir¬
cuit as t abil, ce poate fi folosit şi
drept indicator de prezenţa a
tensiunii de alimentare în di¬
verse montaje realizate de ama¬
tori, Dioda eleclroluminescenta
(LED), montată în colectorul
tranzistorului T ?l va lumina in¬
termitent, cu o frecvenţă deter¬
minata de valorile rezistenţelor
R 4 , R a şt a condensatorului C
Rezistenţele R 2 şi R 3 stabilesc
Intensitatea luminoasă, întrucît
de valoarea lor depinde si cu¬
rentul maxim ce trece prin diodă
(curentul din perioada cit tran¬
zistorul T k este saturat), Lucrînd
în impulsuri, consumul mediu
este mult redus, ceea ce poate
constitui un avantaj faţa de so¬
luţia cfasica. ce constă in conec¬
tarea în serie a diodei LED cu o
rezistenţa de limitare.
Montajul constituie, în princi¬
piu, un trjger Schmitt, ia care s-a
introdus un circuit de reacţie şi
temporizare: R 4 , R & şi G,
Cele două tranzistoare lu¬
crează în comutaţie, deschizîn-
du-se sau biocîndu-se pe rind.
Dacă tranzistorul J 7 este des¬
chis. tensiunea în punctul A
creşte la aproximativ: E c U|
3,4 V şi condensatorul C în¬
cepe sa se încarce exponenţial
pnn R & .
Tranzistorul T, este blocat şi
dioda luminează. Aceasta stare
mceteaza în momentul în care
tensiunea pe condensator atin¬
ge o vaioare suficientă pentru
deschiderea tranzistorului T
Deschiderea tranzistorului Ti
determină scăderea tensiunii
din colector şi blocarea lui T ? >
Procesul se desfăşoară în
avalanşă, datorită reacţiei pozi¬
tive asigurate de R 2 . Gondensş-
torul începe să se descarce prin
R 4 , R 5i R 3 şi R*. deci cu o cor*
stantâ de timp mai mică decît la
încărcare. Dioda LED este
stinsă, iar consumul montajului
este foarte redus.
Cînd tensiunea pe condensa¬
tor scade ia cca 0,7 V tranz«sto~
TEHNIUM
ALMANAH 1986
117
rui Ti se blochează şl întregul ci¬
clu se repetă.
în figura 2 se prezintă formele
de undă din principalele puncte
ale schemei Valorile compo¬
nentelor nu sînt critice De
exemplu, R* şi R : , pot avea valori
intre 10 şi 27 kfl condensatorul
C 47 pF, respectiv 22 ^F; R, -
TQ—27 kn. De asemenea, R 3 şi
R 3 pot avea valori cuprinse între
51 si 510 Ii dar curentul maxim
se va modifica între 25 şi 3 mA
Cu valorile din figura 1, pe¬
rioada de oscilaţie este aproxi¬
mativ de 2 s.
Desigur, pentru alte tensiuni
de alimentare, valorile compo¬
nentelor se vor redimensiona
corespunzător
BIBLIOGRAFIE
Wlreless World, 9/1979
In numeroase aplicaţii sini ne¬
cesare generatoare de impul¬
suri a căror frecvenţă de ieşire
trebuie să depindă liniar de ten¬
siunea aplicată ia bornele de in¬
trare. Conversia tensiune-frec-
venţa se foloseşte ca metodă
simplă de transformare a sem¬
nalelor analogice în forme echi¬
valente, numerica ieşirea unui
astfel de convertor constă în tre¬
nuri de impulsuri a căror frec¬
venţă de repartiţie este direct
proporţională cu amplitudinea
tensiunilor de intrare. Cînd sem¬
nalele de ieşire au forme sime¬
trice, circuitele se mai numesc şi
oscilatoare controlate în ten¬
siune, Parametrii principali ce
caracterizează un convertor ten¬
siune—frecvenţa sînt: nivelul mi¬
nim şi maxim al tensiunii de in¬
trare; intervalul de variaţie a
frecvenţei de ieşire; liniaritatea
şi nivelul tensiunii de ieşire.
în continuare se prezintă
două as em en ea co nvert oare,
realizate după scheme simple,
devenite clasice; ele prezintă
performanţe foarte bune şi nu
necesita componente speciale
Montajul (fig. 1) conţine doua
amplificatoare operaţionale şi
un tranzistor, Primul amplifica¬
tor operaţional funcţionează ca
integrator cu dublă pantă, Sen¬
sul de integrare este determinat
de starea de conducţi© sau blo¬
care a tranzistorului T Co¬
manda deschiderii sau blocării
acestui tranzistor, adică co¬
manda schimbării sensului de
integrare, este data de ieşirea
comparatorului de nivel, com¬
parator realizat cu al doilea am¬
plificator operaţional. Funcţio¬
narea schemei este relativ
simplă şi se poate înţelege dacă
se urmăresc formele de undă
din figura 2, Cu U ; , s-a notat ten-
slunea de prag a comparatoru¬
lui, adică tensiunea determinata
de poziţia cursorului rezistenţei
semîregiablle R r „ iar cu U h Lh, şi
li* tensiunile în punctele mar¬
cate corespunzător pe schemă.
Cînd tensiunea de ieşire a in¬
tegratorului (LJ/r) atinge tensiu-
nile de prag (± U,..) p comparato¬
rul îşi schimbă starea la ieşire şi
comandă, prin R , tranzistorui
comutator, Impulsurile pozitive
deschid tranzistorul, Iar cele ne¬
gative sînt limitate de dioda D .
Integratorul funcţionează ast¬
fel în două moduri, după cum
tranzistorul este blocat sau des¬
chis
Cu tranzistorul blocat, pe in¬
trarea inversoare a integratoru¬
lui, prin R. şi R, se aplică tensiu¬
nea U. de la intrare,, iar pe intra-
TEHPJIUIV1
ALMANAH 198G
*ns
CONVERTOARE
TENSIUNE~ FRECVENTA
1
U/f(t) -
R
' U/t-U,
rea neinversoare o parte a aces-
tei a:
Ui =.• -- R: - - ■ U,
Ri + R
Intrueit amplificatorul ope¬
raţional integrator se considera
ideal, tensiunea LL de la ieşirea
sa are expresia:
U ‘" |J ifiTV r.)c j lu ‘ Ul)dt
întrucît tensiunile de intrare au
valori constante, pe intervalul
(t,; ţi), tensiunea U#(t) variază li¬
niar. şi anume
U.(t) = -
Integratorul funcţionează acum
avînd pe intrarea neinversoare
aceeaşi tensiune Ui, iar pe intra¬
rea inversoare nivelul zero, întru¬
cît punctul comun al rezistenţelor
R, şi Ra este scurtcircuitat prin
tranzistor fa masă. Variaţia tensiu¬
nii Ufl(t) este descrisă acum de o
dreapta cu pantă pozitivă, şi
anume:
R.C R; + R :
iniocumd în ceie două ecuaţii
momentele: t.t şi tj. cînd ten¬
siunea LL devine egală cu; 4U :
U. ; şi respectiv U,,. se obţin
timpii T şi T : , a căror sumă re¬
prezintă de fapt perioada impul¬
surilor de la ieşirea convertoru¬
lui. şianume:
1, = 2(Ri
R,)
+ R
T: 2'RrC’
Rt
+ R
C
Uţ
u.
R
Uc
u,
Se observa că dacă R, = 2R şi
R R-i, se obţine: T - T■ -
U,
LL
6R.C
ceea ce explică
i
{R i + R i)C
’ R.)- U ‘- t + U '
În planul (U; t), acesta repre¬
zintă ecuaţia unei drepte de
pantă negativă Cînd .tensiunea
LL(t) ating© valoarea — U si ieşi¬
rea comparatorului devine pozi¬
tiva, se deschide tranzistorul T,
%
41
I
forma perfect simetrica a impul¬
surilor triunghiulare şi dreptun¬
ghiulare de montaj Bineînţeles,
nerespectarea egalităţilor de
mai sus conduce la modificarea
factorului de umplere al impul¬
surilor de ieşire De exemplu, R
foarte mic (68 H) determina T,
mult mai mare decît T şl Invers
Scriind frecvenţa impulsuri¬
lor, se observă că aceasta de¬
pinde lintar de tensiunea de in¬
trare: LL
f
— 1 JJ.
T 12R.C LL
Astfel, domeniul de variaţie al
frecvenţei de ieşire se poate fixa
prin alegerea corespunzătoare a
valorilor componentelor pasive
din circuitul de integrare, pre¬
cum şi a pragului de comparare
Cu valorile din figura 1. va¬
riaţia frecvenţei este redată in fi¬
gura 5.
TEHNIUM
ALMANAH 1986
119
f IEŞIRE
Consumul măsurat a fost ±1,2
mA la x. 12 V. Impulsurile de Ie¬
şire au polaritatea dublă şi am¬
plitudinea determinata de mări¬
mea tensiunii de alimentare,
Amplitudinea se poate reduce
dacă în circuitul comparatorului
se introduc doua diode Zener,
după cum se arată punctat în fi¬
gura 1 Amplitudinea pozitivă şi
negativă a Impulsurilor devine
astfel egală cu: U f 0,7 V
Circuitul din figura 3 este
compus dintr-un generator de
curent constant, construit cu
amplificatorul /îA741 şi circuitul
temporizator ^E555. Ultimul fi¬
ind alimentat cu 5,6 V, impulsu¬
rile de ieşire sînt compatibile cu
nivelurile TTL.
Se observă că, avind intrările
celor două comparatoare co¬
nectate împreuna cu colectorul
tranzistorului de descărcare,
tensiunea pe condensatorul C
varia za liniar între cele două ni¬
veluri (0,33 E, şi 0,66 E ) Timpul
de încărcare depinde de valoa¬
rea condensatorului C şi de cu-
renrul constant !.. Timpul de
descărcare este determinat de
condensator şl de rezistenţa de
saturaţie a tranzistorului de des¬
cărcare intrucît curentul I,. de¬
pinde liniar de tensiunea de la
intrare (LI,), iar T, % T f rezultă o
relaţie liniară între frecvenţa im¬
pulsurilor de la ieşire şl tensiu¬
nea U„
Generatorul de curent con¬
stant (flg. 4) constituie, în fond,
un convertor tensiune-curent
ce permite, îgtr-o sarcina co¬
nectată la masa, curenţi în am¬
bele sensuri şl. care se poate co¬
manda diferenţial sau asimetric
(cum este cazul în montajul de
faţa) Galculind curentul de ie¬
şire Iu pentru cazul în care este
îndeplinită condiţia: R ■ R R
(R, ! Re), se obţine o relaţie
simplă
0 R, ■ Rs
Rezultă deci proporţionalita-
tea curentului din sarcina cu
tensiunea de la intrare şi inde¬
pendenţa lui faţă de valoarea re¬
zistenţei de sarcină. Condiţia
UMOR
/'2|y!
TEHNIUM
ALMANAH 19BG
iao
impusă pentru valorile rezis¬
tenţelor se poate îndeplini sim-
pfu, daca:
R i = R?,
Ra 7 R4 I Rjj
Aceste condiţii trebuie înde¬
plinite cu rigurozitate şi din
aceasta cauză rezistenţa este
formată din două componente
conectate in serie şi avînd valo¬
rile egale cu R iţ şi. respectiv, R s ,
Se utilizează rezistenţe cu pe¬
liculă metalică şi toleranţă cît
mai strînsă, întrucit de îm-
prâştlerea valorilor depinde mă¬
rimea rezistenţei de ieşire a sur¬
sei de curent constant. Teoretic,
pentru condiţiile de mai sus, re¬
zistenţa de ieşire este infinită,
proprietate ce caracterizează
doar sursele de curent ideale.
Pentru întregul montaj, con¬
sumul măsurat este ± 1,5 mA
pentru tensiunile de I 12 V şl
4 mA pentru tensiunea de 5,6 V
cu care se alimentează circuitul
/fE555 Condensatorul de 1 nF
de la ieşire elimină eventualele
comutări parazite ce caracteri¬
zează conectarea porţilor TTL la
circuitul /IE555, Tensiunea de
5,6 V se obţine cu ajutorul unei
diode Zener de 5.6 V conectată
printr-o rezistenţa de 510 îl la
*M2 V.
Liniaritatea este bună, după
cum se observă în figura 6, Dacă
se doreşte un alt domeniu de va¬
riaţie a frecvenţei, se va schimba
condensatorul C sau reziste¬
nţele ce determină curentul l 0 ,
BIBLIOGRAFIE
M Herpy, Analog Integrated
Glrcuits, 1980
A Manolescu, Circuite integrate
liniare, 1984
* * * Radio Teievizia El ekt re¬
fl ika, 8/1963
CONVERTOR
DE TENSIUNE
DjC.-DC CU V-MOS
Problema realizării unor surse
de comutaţie alimentate direct
de la reţea, ca şi a mai simple¬
lor convertoare de tensiune
O.C -O.C. este o problema ve¬
che de peste 30 de ani, dar reali¬
zarea unor surse fiabile de mare
randament relativ ieftine s-a pus
în anii ’TO şi prezinţi actualitate
prin apariţia a noi dispozitive se¬
miconductoare, ferite şi ele¬
mente capacitive care deschid
perspectiva realizării unor surse
mai compacte, fiabile, cu frec¬
vente de comutaţie mult peste
20 kHz
Ine, F, DUMITRIU
Astfel, domeniul este deschis
realizării unor frecvenţe de co¬
mutaţie de 100—200 kHz şi, în-
tr-o perspectivi nu prea înde¬
părtată, mergind pînă la 1 MHz,
Elementele constructive reali¬
zate în R.S. România de I P.R.s,-
Băneasa, Fabrica de Ferite Urzi-
cenî şi l C.E.-Bucureşti, i.CC E--
Bueureşt! {institute de cerce¬
tare) fac posibilă realizarea sur¬
selor de comutaţie şi deschid
pers pect i va ce rcetă r i i do m en iu -
iui de peste 30 kHz în acest
sens, formarea unui grup mai
numeros de iniţiaţi în acest do¬
meniu familiarizează electro-
niştii atît cu problemele de co¬
mutaţie in dispozitivele semi¬
conductoare de putere, cît şi cu
un element ce nu lipseşte din
componenţa tuturor aparatelor
electronice care vor să ţină pa¬
sul cu tendinţele actuale de eco¬
nomie de energie. Proliferarea
convertoarelor D.C.—D.C, în te¬
levizoare. osciloscoape, calcu¬
latoare, pentru a arata doar trei
din aparatele ce ie conţin, ne in¬
dica. multiplicat cu ordinui a
sute de mii, importanţa aces¬
tora,
Prezentăm în acest sens ele¬
mente constructive privind două
convertoare D.C.-D.C., a căror
funcţionare a fost verificata prac¬
tic, legat de noua tehnologie
V-MOS
in figura 1 este arătată
schema electrică a unui conver¬
tor D C-D C. capabil să reali¬
zeze 5V/1A la o frecvenţă de co¬
mutaţie de peste 20 NHz pornind
de la o tensiune de intrare între
20 şi 30 V.
Funcţionarea circuitului este
coordonată de generatorul de
semnal dreptunghiular realizat
cu circuitul integrat /îE555, cu
tensiune de ieşire nesimetnca
TEMIMIUM
ALMANAH 19B6
122
Tensiunea de ieşire este dife¬
renţiată prin R4, C5 şi H6 + R7 şî
apare ca tensiune dreptunghiu¬
lară pozitivă la intrarea tranzis¬
torului TI Tranzistorul T3 lu¬
crează ca etaj in versor, tot în
avans de fază, şi este blocat de
tensiunea de ieşire negativă a
tranzistorului blocat TI, tranzis¬
torul T4, conectat ca sursă de
curent, devine conducător şi ca¬
pacitatea porţii tranzistorului
V—MQS este încărcată cu o ten¬
siune dreptunghiulară avînd o
amplitudine de cca 7V şi 70...
100 ns fronturi. Cînd tensiunea
de intrare a tranzistorului TI
tinde spre zero, tranzistoarele
T1 h T3 şi T5 conduc, iar T4 este
blocat. Capacitatea porţii tran¬
zistorului V—MOS este des¬
cărcată rapid prin T5,
V T max poate fi reglată printr-o
ajustare a rezistenţei R7 ± 50%.
Cînd este atinsă tensiunea de ie¬
şire de t 5V, tranzistorul T2 de¬
vine conducător prin D5, rezis¬
tenţa R5, în serie cu porţiunea
emitor-colector, şi este legat în
paralel cu R6 I R7. Tensiunea
dreptunghiulară, care ajunge fa
baza tranzistorului Ti, este
acum şi mai puternic derivată şi
aceasta are drept urmare faptul
că tranzistoarele TI, T3 şi T5
conduc mai mult timp; deci tran¬
zistorul T4 şi tranzistorul
V—MOS comandat conduc un
timp mai scurt, adică, in funcţie
de condiţiile de sarcină sau de
condiţiile tensiunii de intrare,
lăţimea impulsului de conducţie
prin V—MOS, şi deci în transfor¬
matorul cu ferită Tr, este variată
astfel încît să stabilizeze tensiu¬
nea de ieşire.
Tranzistorul V—MOS a fost
dispozitivul I.C.G.E. tip RVM 60
A2. care, avînd un g m mic, a fost
necesar să fie pus în paralel cu
încă 3 bucăţi de acelaşi tip, pu-
tînd astfel obţine performanţa
de IA propusă iniţial, în sarcină.
Randamentul obţinut a fost de
75% Ja V in - 24 V, cu o ondulaţle
reziduală de 50 mVw Variaţia
reţelei s-a presupus 5%, la care
variaţia curentului de ieşire este
± 5%.
Consumul părţii de comanda
la V in 24V este sub 1 W.
Un alt tip de convertor D.G —
D.G. propus cercurilor de elec-
tronişti este cel din figura 2.
Această schemă este utiliza¬
bila ta frecvenţe de comutaţie de
100 kHz.
Pentru un tranzistor V—MOS
avînd un cîştig g m - 6 siemenşi,
se poate realiza o putere utila de
50 W în sarcină, la un curent de
10 A. Convertorul arătat este de
tip codoritor de tensiune cu co¬
mutator serie şi bobină de şoc
cu memorie. Caracteristice sînt
comutatorul TI, realizabil în va¬
riantele mai vechi cu tranzistor
bipolar, care se leagă prin bo¬
bine de şoc LI la ieşire, dioda de
mers în goi D7 şi condensatoa¬
rele de filtraj Ci şi Ci3, care blo¬
chează (filtrează) componenta
alternativă.
Pe un modei simplificat, dat în
figura 3, se pot da şi cîteva for¬
mule de proiectare, rezultate din
legile lui Kirchoff:
P) deşire ~ (^in “ V saî + Vq)
condei V D
(2) _1 - A l L '
I (1/â ‘ f -C^M d\*
(3) -1 Vm - I* ■
I (l/C.n-f ) 2 I d? ln
de unde:
V| n — tensiunea de intrare;
V„ t — tensiunea de saturaţie
a tranzistorului comutator;
Vp — căderea de tensiune pe
dioda D7;
tc-csnd “ timpul de conducţie ai
tranzistorului comutator
r — perioada;
d, es — factorul de calitate re-
zistîv al condensatorului de la
ieşire, de filtrare;
d [n — factorul de calitate re-
zistiv al electroliticului de la in¬
trare (sau alt tip de capacitate);
f — frecvenţa de comutaţie;
pirt — capacitatea de intrare.
In componenţa acestui circuit
mai intră, ca elemente auxiliare,
un etaj excitator, unul pentru re¬
glajul de tensiune şi un limitelor
de curent, CInd circuitul nu osci¬
lează liber (autooscilant), apare
şl un etaj de sincronizare. La cir-
cu iţei e autoosc i I a n te, tr ecve n ţa
se schimba în funcţie de variaţiile
sarcinii,
La 100 kHz este posibila utili¬
zarea unei bobine LI şi a unei
capacităţi de filtraj G13 mici, ce
asigură totuşi o dinamică bună.
Elementele de tip togic, ca şi
amplificatoarele de tip operaţio¬
nal pot fi uşor selecţionate din
familia TTL şi circuite integrate
liniare produse de I.P.R.S. sau
LC.C.E. (ROB101)
Limitele tensiunii de intrare
sînt între 12 şi 30 V,
Tensiunea de ieşire este re¬
glabila pînâ ia Vş n — 5 V.
Curentul de ieşire este regla¬
bil de la 0 la 10 A, reglare impusă
prin acţionarea protecţiei, tran¬
zistorul TI 1
Randamentele cele mai bune,
de peste 80%, se obţin ia curenţi
de sarcină între 1 şi 3 A,
Recomandăm şt aici pune¬
rea în paralei a cel puţin 4 îran-
zistoare V—MOS de tipul RVM
3 5 A1, B2 sau RVM60A1, Bl
{i.c.c.e,).
Ing. LUCI/VIM AIMTOTM,
ing. FLORE TELEPTEAN
Sursa de tensiune continua
din figura 1, destinată alimen¬
tarii montajeior realizate cu cir¬
cuite integrate TTL, are ur¬
mătoarele caracteristici:
— tensiunea de intrare 220 V
c,a.;
— tensiunea de ieşire 5 V cu
reglaj de 15%;
— curentul de ieşire maxim
10 A,
— curentul de ieşire de scurt¬
circuit 11 A;
— stabilizarea de intrare
0.015%/V;
— stabilizarea de sarcină
0.5%;
— rejecţia tensiunii de ondu¬
laţi e 0,02%/V;
—- protecţie ia supracurent;
— proiecţie la supratensiune:
— protecţie fa polarizarea in¬
versă a ieşirii,
Transformatorul de reţea Tr
se bobinează pe un pachet de
tole E24 cu . secţiunea miezului
de 24 cm 5 , infaşurarea primara
NI are 400 de spire CuEm 0 —
0.7 mm, înfăşurarea secundară
N2 are 20 de spire CuEm 0 -
2.2 mm, iar înfăşurarea N3 are
14 spire CuEm 0 0,3 mm.
Puntea redresoare este de
tipul 2QPM1 şi $e montează pe
un radiator qu suprafaţa mmima
de 400 cm 2 , în condiţiile in care
nu se dispune de o astfel de
punte, se pot folosi diode redre¬
soare de tipul 20SM. dispuse pe
radiatoare cu aceeaşi suprafaţă
totala,
Filtrarea se realizează cu con¬
densatoarele CI. C2 şi C3. Con¬
densatorul C3, dispus în paralel
cu CI şi C2 f are rolul de a preîn-
tîmpina apariţia oscilaţiilor de
înaltă frecvenţă, cînd sursa lu¬
crează la curenţi mari,
Partea de stabilizare este rea-
iizatâ cu circuitul integrat ROB
305 Acesta este un stabilizator
de tensiune continuă, monolitic,
de uz general, ce conţine o
sursă de tensiune de referinţa
TEHNIUM
ALMANAH 1986
124
compensata termic, un amplifi¬
cator de eroare, un element re¬
gulator serie şi un circuit de limi¬
tare a curentului de ieşire.
Tranzistorul regulator serie
comandă montajul Darlington
realizat cu tranzistoarele com¬
plementare TI şi T2, care prin
intermediul tranzistorului de pu¬
tere T3 comandă regulatorul se¬
rie extern format din tranzistoa¬
rele T4—T7
Tranzistoarele T3—T7 sînt
dispuse pe două radiatoare din
profil de aluminiu cu suprafaţa
de cel puţin 750 cm 2 fiecare. Re-
zîstoarele de egalizare a cu¬
renţilor de emitor (R9—R12) se
realizează din sîrmâ de niche-
lina cu diametrul de 1,2 mm.
Condensatorul CS din colecto¬
rul lui TI are acelaşi rol ca şi
condensatorul G3.
Divtzorul rezistiv R3. R4, R7 fi¬
xează nivelul tensiunii de ieşire.
Cu ajutorul potenţiometrului R7
tensiunea de ieşire poate fl re¬
glată în plaja 4,25—5,75 V Con¬
densatorul C5 realizează com¬
pensarea în frecvenţă a amplifi¬
catorului de eroare din cadrul
ROB, iar condensatorul C4 are
rolul de a îmbunătăţi rejecţia
tensiunii de ondulaţie şi de a re¬
duce tensiunea de zgomot.
Rezistenţa R1 1 se confecţio¬
nează din ni cheli nă Cînd ten¬
siunea pe ea depăşeşte 250 mV
la temperatura T 25 C, se de¬
clanşează circuitul de limitare a
curentului de ieşire. Aceasta
face ca tensiunea de la ieşire să
scadă la suprasarcină. Valoarea
acestei rezistenţe se stabileşte
experimental astfel încît curen¬
tul de scurtcircuit al sursei să fie
limitat ia 11 A.
Pentru a proteja sarcina la su¬
pratensiuni [în eventualitatea
defectării ROB sa*j a scurtcircu¬
itării unuia din tranzistoarele re¬
gulatoare), s-au introdus tiristo-
rul T7, divtzorul D2, Dl, R8 şi fil¬
trul format din R5, G9, CIO.
Cînd tensiunea de Ieşire de¬
păşeşte 5,7 V, tiristorul T7 va in¬
tra în conducţle, şuntînd astfel
sarcina Amorsarea tiristorului
determina creşterea curentului
prin circuit peste valoarea de
15 A, ceea ce va duce la arderea
siguranţei 82, ardere semnali¬
zată prin lampa L2,
Filtrul plasat între divizor şi
p'oaria tiristorului amortizează
rapiditatea de acţionare a circu¬
itului de protecţie. Dioda D4
protejează sursa împotriva ten¬
siunilor inverse aplicate la ie¬
şire.
Funcţionarea normala a sur¬
sei este marcată de aprinderea
LED-ului D3 sau cu un instru¬
ment de măsură montat pe pa-
TEHNILJM
ALMANAH 1936
135
nou! frontal,
Elementele componente ale
sursei au fost dispuse într-o car¬
casă METROSET cu dimensiu¬
nile de 249 x 162,5 x 413.
Schema de cablaj a stabilizato¬
rului este dată in figura 2 a, cu
dispunerea componentelor din
figura 2 b.
Pe panoul frontal al sursei
s-au dispus comutatorul de
reţea K1, lămpile de semnalizare
LI (REŢEA) şi L2 (AVARIE),
dioda luminescentă D3 (U,
l-NQRMAL) şl bornele Bl, B2, B3
de ieşire
Student;
AUREL GOIMJ^AN
Un modei deosebit de simplu
pentru o tastatură este repre¬
zentat în figura 1 (1). Se utili¬
zează o organizare matriceala 4
Unii x 4 coloane Butoanele sînt
numerotate în hexazecimal, iar
la ieşirile O a—O 0 se obţine co¬
dul binar al tastei apăsate (s-a
reprezentat doar prima tastă),
Mai este prevăzută o ieşire KP
(kay pressed), care devine 1 lo¬
gic de fiecare dată cînd o tastă e
apăsată Avantajul major al
schemei este simplitatea Deza¬
vantajele sînt.
— imposibilitatea a păsării a
două taste simultan pentru a nu
se genera un cod eronat, Deci
funcţiile CONTROL şi/sau SHIFT
trebuie implementate separat,
fiecare pe cîte o ieşire;
— apariţia de „salturi", dato¬
rită neînchiderii ferme a contac-
tuluL Acesta este un punct co¬
mun tuturor tastaturilor meca¬
nice (fac excepţie tastele cu
efect HalL care au încorporat un
trigger Schmidt, iar contactul nu
se închide mecanic, ci electro¬
nic; în literatură se arată ca o
asemenea tastatură asigură cca
20 miliarde apăsări într-o func¬
ţionare normală, dar sînt foarte
scumpe). Pentru tastat uri te cla¬
sice defectul se poate remedia
fie SOFT, fie HARD Soluţia
Hard presupi/he pentru fiecare
tastă cîte un bistabil R—S (doua
porţi NAND). deci pentru multe
taste este scumpă.
Soluţia SOFT se aplică în sis¬
temele cu microprocesor (3).
Acesta, la apariţia unui semnal
KP, asigură interogarea după
cca 1 ms a tastaturii pentru a se¬
siza permanenţa codului. Acest
mod râmîne eficient numai în
cazul existenţei de disponibi¬
lităţi în timp in cadrul sistemului,
în orice caz f folosirea unei
unităţi centrale pentru un ase¬
menea scop este o soluţie foarte
interesantă.
Pe aceiaşi principiu se pot
realiza sisteme cu mai multe
taste. Pentru 32 butoane se
alege o organizare matriceală 4
linii x 8 coloane şi se păstrează
partea de selecţie a liniilor (ieşi¬
rile A, B). Se numerotează bu-
TEHNIUM
ALMANAH 19BG
ise
toanele de ia 0 la 31 şi se alcătu¬
ieşte un tabel de funcţionare, ur-
mârindu-se din nou ca fa ieşirile
A—E să avem codul binar al tas¬
tei apăsate,
Pentru ieşirea C se observa
din tabel că G - 1 pentru butoa¬
nele 4—7, 12—15, 20—23 r
28—31, adică chiar coloanele
C5—C8. Analog D = 1 pentru
C3, G4, C7, G8, iar E - 1 pentru
CI, C3, C5, C7. Rezultă schema
din figura 2, în care s-a repre¬
zentat doar prima tastă
Analog ea realizează o tasta¬
tură de pînă la 64 butoane. De
data aceasta decodificarea fin iei
se face conform figurii 3. Pentru
ieşirile G—F mai smt necesare 4
X CDB 430 E,
în încheiere cîteva din ten¬
dinţele moderne de a rezolva
această problemă.
Circuitul integrat 6279 per¬
mite interfaţa rea cu o tastatură
completă a unul sistem cu mi¬
croprocesor în plus, sînt pre¬
văzute posibilităţi de afişare de
pînă ia 16 caractere (prin multi¬
plexare). Se pot ataşa pînă la 64
taste, iar liniile CNTL şi SHIFT
sînt independente de organiza¬
rea matriceală a tastaturii (2)
O altă posibilitate este pro¬
gramarea unui PIO (de exem¬
plu, 6255) astfel încît să se asi¬
gure scrutarea de către micro¬
procesor a tastaturii pe coloane
(de exemplu, portul respectiv
CDBA3QE
32 b
16
24
17
25
10
18
26
K
KP
11
19
27
12
20
13
21
28 29
■d. LLLu
14
22
30
CDB 420 E
b €U
m
23
Li
m
CI C2 C3 CA CS C6 C7 CB
este de ieşire) şi pe linii sa se
obţină răspunsul (portul cores¬
punzător este de intrare) Prin
program se asigura generarea
codului corespunzător fiecărei
taste.
Se poate merge pînă ia a
echipa sistemul cu un micropro¬
cesor (de exemplu, consolei©
CENTRONICS existente la noi
în ţara, care au în dotare un 8080
A), se ajunge astfel la un termi¬
nal inteligent,
TEHIMIUM
ALMANAH 19SG
137
AVERTIZOR
SONOR
Montajul de faţă reprezintă un
avertizor sonor în cazul forţării
uşilor unui automobil, Funcţio¬
narea este următoarea; înainte
de coborîrea din maşină se in-
chide întrerupătorul Con¬
densatorul C 3 se încarcă prin re¬
zistenţa R 6l lucru care duce ia
resetarea bistabllului l 3 l 4 şi la
blocarea porţii U. Durata acestui
proces este de 15 secunde, timp
în care trebuie să coborîm din
maşină şl să închidem uşa
Dacă se deschide în continua¬
re uşa. întrerupătorul K t duce ia
bascularea monostabiluiui l,l ? .
Grupul Ca, R*> determină întâr¬
zierea data de acesta (20 s} în
acest timp, alarma trebuie între¬
ruptă prin K*. altfel astabilul ! 7 l e
incepe să oscileze şi claxonul va
suna cu o intermitenţă data de
grupurile G 7 R 9 , respectiv C S R 10 -
Durata alarmei este data de gru¬
pul Ct,Ry şi este de 25 s Dacă
uşa râmîne deschisă, totul reîn¬
cepe, prin reacţia introdusa de
tranzistorul T„
Timpul de întîrzlere după des¬
chiderea uşii este necesar pen¬
tru a permite posesorului să în¬
trerupă alarma din interiorul
maşinii.
S-au folosit circuite Irigger
Schmitt GD4093, dar pot fi utili¬
tate şi porţi $I-NU obişnuite de
tipul CD4011. Este bine să se fo¬
losească stabilizatorul 78LQ8
(sau T092) pentru ca toate pe¬
rioadele de basculare să-şl
păstreze constanţa în timp
Dacă o deviere de cîteva se¬
cunde nu contează, se poate re¬
nunţa la el. S-au preferat circu¬
ite CMOS pentru imunitatea lor
mare la perturbaţii şi alimenta¬
rea la tensiunea bateriei de acu¬
mulatoare Alăturat sînt date
amplasarea pieselor şi cablajul
imprimat,
BIBLIOGRAFIE
Catalog circuite CMOS-RCA
ELO - nr, 6 , 1980
UMOR
TEHNIUM
ALMANAH 13BS
128
RETRANSLATOR
PENTRU
RADIOAMATORI
Caracteristicile generare ale
unui retranslator pentru radioa¬
matori sînţ:
— amplasarea pe un loc de
preferinţa proeminent pentru a
putea asigura o deschidere la
orizont cu o raza de cca 200 km,
— puterea necesara 10—30 W;
— antenă comună la # recepţie
şi emisie, separarea făcîndu-se
pe filtre selective;
— antenă omnidirecţională;
— modul de lucru FM (ceea
ce simplifică enorm construcţia
mijloacelor de comunicaţie şl
accesibile prin integratele mo¬
derne TBA 120 S, TBA 661);
— funcţionare automată;
— frecvenţa de acces la re-
PAUL IM. SPITZER, YOSiBZ
cepţie cu 600 kHz mai sus;
— deschiderea repetorului
cu ajutorul unui bip de 1 750
-50 Hz.
Conform planului IARU frec¬
venţe posibile pentru acest mod
de lucru sint 145 000—145 200.
cu un ecart de 25 kHz corespun¬
zător canalelor R0 la RB, cu ac¬
ces la recepţia retranslator ului
de 600 kHz astfel
Faţa de această împărţire dic¬
tata de IARU, mai există şi cana¬
lele RQ* la R8*. care sînt o derivă
a acestora, fiind situate cu 12.5
kHz mai sus de canalul de bază
La ele se optează doar în cazul
în care nu se mai găsesc canale
libere şi cele existente nu satis¬
fac volumul de informaţie exis¬
tent.
Principalele caracteristici ale
aparaturii pentru accesul la re¬
translator;
— amplasare nepretenţioasă
a antenei;
— putere de cca 1 W pe o an¬
tenă omnidirecţională „grurd
plane" sau pinâ la 0 t 3 W pe o afc-
Frecvenţe Tx
145
000
145
025
145
OSO
— f
20 qr
Canal
R0
R1
R2.
RB
Acces
145
145
145
145
Rx
600
625
650 .
TEHNIUIV1
ALMANAH 1306
129
tenâ Yagi de 4 elemente pe direc¬
ţia retranslatorului;
— modul de lucru evident FM
(NBFM ±3 kHz), modulaţie în
frecvenţă de lărgime îngustă.
în continuare vom prezenta o
astfel de aparatură relativ
simplă.
Schema-bloc este arătată în
figura 1
Din schema-bloc reiese foarte
dar binecunoscutul lanţ de emi¬
sie FM pornind de la un cristal
de 8 MHz, lanţ care. exceptînd
partea de preflnal RF şi'etaj fi¬
nal, precum şi modulatorul FM,
funcţionează continuu.
Lanţul de recepţie este o me¬
die frecvenţa FM clasică, pro¬
iectat pe 600 kHz, colncizînd
exact cu ecartul de fa split frec¬
venţă între emisie şi recepţie,
asigurînd astfel automat ecartul
Impus, trecerea de la emisie pe
recepţie se face prin alimenta¬
rea, respectiv decuplarea, etaje¬
lor funcţionale, ceea ce impune
alt parametru de simplitate al
aparatului,
Schema electronica completa
este data în figura 2.
Filtrul FM este un filtru clasic
Gebîşev cu 2, 3 sau 4 celule, func¬
ţie de lărgimea de bandă
Se observă funcţionalitatea
complexă a circuitului Integrat
din lanţul de medie frecvenţă,
executînd simultan funcţiile de
Bobină
Spire
Conductor
Ferită
25
0,1
04
La
13
0.10
04
La
13
0,18
0 4
L4
5
0,25
0 4
l 5
5
0,25
0 4
La
3
0,5
0 4
L r
3
<X5
0 4
Lfl
1
0,3
_ ;
u
4
0^5
0 fi, 5 aer
Lid
3
0,5
0 5,5 aer
Ln
40
ai
04
Li?
2
0*3
—
Ll3
5
as
0 5,5 aer priză la 1 spire
Ln
5
as
0 5,5 aer
L|5
5
as
0 5,5 aer priza la 1 spiră
Lie
—
MF
Kosmot
Li 7
MF
Lft
—
—
10:1
Lg
*
MF
Kosmos
demodulator, iimitator FM $1
amplificator de medie frecvenţa
Grupul de „Noise Balancer'
asigură reducerea la optim a ni¬
velului de zgomot în funcţie de
propagare.
Practic, sistemul asigură in¬
tr-un cerc cu diametrul de 400
km. acoperit de retransfator, co¬
municaţii absolut stabile între
corespondenţi, indiferent de po¬
ziţia relativă a acestora chiar
dacă nu au orizont pentru undă
directă între ©I.
BOI 0IO0E ZEN El?
SZX 21/1
0,73..
, 0,83
SZX 21/5,1
4,8
* 5, 4
SZX 21/5,6
5,2 ..
,5.0
SZX 21/6,2
5,8 ,.
- 6,6
SZX 21/6,8
6*4
■ 7,2
SZX 21/7,5
7,0 ..
,7,9
SZX 21/8,2
7,7 ,,
.8,7
SZX 21/9,1
8,5 ,,
,9,6
SZX 21/10
250
9,4 ,,
* 10,6
SZX 21/11
400 ’)
10,4 ,»
. 11,6
SZX 21/12
11,4 . *
. 12,0
SZX 21/13
T 2,6,.
, 14,0
SZX 21/15
13,8.*
. 15,5
SZX 21/16
15,3..
. 17,0
SZX 21/18
16,8, .
. 19,0
5ZX 21/20
f8 t S . .
.21,0
SZX 21/22
20,8 . ,
.23,0
SZX 21/24
22,a,.
. 25.6
') 0e = 25 "C
TEHNIUM
ALMANAH 1986
130
f
MŞ’Hok Hh
14 5 125 Mhz Preamplîfl câtor Etaj final
1 —— — : -
72 Mhz
24Mhz
P re amplifica tor Rx
3<BCl71
MF _<:_
>> 600Khz
Squel ch Y
Mixer
GQOKhz)
Linie Tx
Generator RF
(funcţionare continuo
T0A12O5
ADÎ61
r L l4,7H
2
I0u
s-QHf
15K j
Ua?K
U Tln
12 v
24 v
i r
TEHNIUM
ALMANAH 1386
131
ZGOMOTUL Şl SURSELE
SALE
Zgomotul şi interferenţa altor
sisteme de comunicaţii sînt doi
factori care limitează gradul de
folosire a echipamentului radio.
Cele mai importante surse de
zgomot de radiofrecvenţâ sînt;
zgomotul atmosferic, zgomotul
galactic. zgomotul activităţii
umane şi zgomotul receptorului.
Nivelurile de zgomot se pot ex¬
prima in diferite feluri; poate că
cel mai convenabil este raporta¬
rea puterii de zgomot recep¬
ţionate la puterea de zgomot ter¬
mic la o temperatură de referinţă
de 290 Kelvin (K).
tn estimarea nivelului de zgo- J
mot al receptorului datorat altor
surse externe trebuie luate in
considerare atît cîştlgu! cit şi
orientarea antenei. Deoarece, in
general, puterea de zgomot este
proporţională cu lăţimea de
banda, ea poate fi exprimata ca
factorul efectiv de zgomot al
unei antene f £r , care este definit
ca;
f, - Pv/kTuB - Ta/T,,
unde Pv — puterea de zgomot a
unei antene echivalenţe (W):
k constanta lui Boltzmann
1,30 x 10 " J/K;
T,i temperatura de referinţă
= 290 K;
B banda efectivă de zgomot
a receptorului {Hz);
, T,, temperatura efectivă a
antenei Tn prezenţa zgomo¬
tului extern (K)
Figura 1 arată nivelul de zgo¬
mot Fa in dB mai mare ca kT,,B şi
T 4 , Tn K ca funcţie de frecvenţă
pentru cele mai importante
surse de zgomot de radîofrec-
venţâ. Curbele zgomotului at¬
mosferic sînt stabilite în zona
oraşului New York pe timpul nop¬
ţilor de vara şi al zilelor de iarnă
(Raportul 322-CCIR). Aceste
două curbe reprezintă extre¬
mele nivelurilor zgomotului de
radiofrecvenţă atmosferic în
această poziţie geografică, Iar
zgomotul galactic, reprezentat
tot în figura 1 conform aceluiaşi
document CCJR Cu o variaţie
temporală de ±2 dB valorile ară¬
tate vor fi limita superioară a zgo¬
motului galactic, dar în fiecare si¬
tuaţie dată zgomotul recepţionat
trebuie calculat considerînd
frecvenţele critice şi proprietăţile
directive ale antenei în figura 1
Ing. DRAGOŞ MARINESCU
sînt arătate două curbe ale zgo¬
motului activităţii umane, cea de
sus fiind pentru zonele urbane,
iar cea de jos pentru zonele sub¬
urbana Curba da variaţie pentru
zonele suburbane este cu 16 dB
sub curba zonelor urbane, va-
. loare ce reprezintă o medie a di¬
ferenţelor găsite. Gama de
frecvenţă a măsurătorilor ridi¬
cate a fost de aproximativ 2,5
MHz pînâ la 450 MHz. curbele
din figura 1 fiind extrapolări
deasupra acestei frecvenţe In¬
tr-o zona rurală liniştită zgomo¬
tul activităţii umane va fl, în mod
normal, sub valoarea zgomotu¬
lui galactic Cu 10 MHz şi peste
această frecvenţă.
Zgomotul tipic al receptorului
variază de ia aproape 2 dB la 10
MHz la 13 dB la 10 000 MHz. Ac¬
tualmente factorul de zgomot al
receptorului poate varia între li¬
mite destul de largi la orice frec¬
venţe. Curba zgomotului solar
se bazează pe folosirea unei an¬
tene direcţionale deoarece la re¬
cepţia cu o antenă omnidirecţio¬
nală zgomotul galactic este
considerabil mai mare decît
zgomotul solar '
O sursă de zgomot netrecutâ
în figura 1 este cea datorată at-
TEHNHJM
ALMANAH 1986
13 a
1
qj
hS
iu
€
în megoherfzi
*
Activh
Umană
abur bat
If'nişttfj
60
5o -
4o
3o
£<?'
Io
o
— /o
3 X 70
Atmosferic
Vara
"T Iarna
■■ 5 X -/o 6
Âofiwftyfe umana
j Urban
5 x/o
- 5*/o 4
3 x/o
7?o *
3 x/o
/OOP
40000
£
moşierei, Nivelul zgomotului
datorat absorbţiei atmosferice
este relativ scăzut, dar poate fi
importănt la frecvenţe peste
1 000 MHz şi deci trebuie ampli*
ficatoare de zgomot mic în re¬
ceptoare, Pentru antenele direc¬
ţionale cu 5' deasupra orizontu¬
lui temperatura efectiva a cerului
este de 20 K la 1 000 MHz, de 30 K
la 10 000 MHz, crescind la
aproape 200 K la 20 000 MHz.
a ZGOMOTUL ATMOSFERIC
Acest zgomot este produs cel
mai mult de fulgere, în timpul
furtunilor Acest nivel de zgo¬
mot depinde de frecvenţa, mo-
meniul zilei, vreme, anotimpul
din an şi poziţia geografica. în
generai, valoarea zgomotului
scade cu creşterea latitudinii pe
suprafaţa globului terestru
Zgomotul este puternic în sezo¬
nul ploios în zone ca indiile de
est. Insulele Garai be, Africa
ecuatorială etc.
Zgomotul atmosferic predo¬
mină de obicei în locurile liniştite,
la frecvenţe sub 20 MHz. Zgomo¬
tul atmosferic se da ca valori în
dB peste kT M B f ei fiind recepţio¬
nat cu un dipol scurt pus la
pâmînt (k constanta iui Boltz-
mann, T, - 290 K, B - lăţimea de
banda a receptorului în Hz).
Acest parametru este legal de
cîmpul de zgomot efectiv prin:
En - Fa + 20 Ig f MH 2 - 65.5.
unde En - cîmpul de zgomot
efectiv pentru o lăţime de bandă ~
de 1 kHz (în dB, peste 1 ^V/m); Fa
- nivelul de zgomot în d8 peste
kT,B; f M Hz = frecvenţa în MHz,
Dependenţa de frecvenţa a
zgomotului atmosferic pentru
aceiaşi anotimp este dată în fi¬
gura 2 Raportul 322 a! CCJR
dau o distribuţie a zgomotului
de radiofreevenţâ pe glob la
frecvenţa între 0,01 şi 100 MHz.
în acest raport, valorile zgomo¬
tului radio sînt obţinute prin
măsurare cu O antenă verticala
scurta deasupra unui sol perfect
conductor. Folosirea unor an¬
tene directive poate modifica
considerabil nivelul zgomotului
recepţionat.
PRECIPITAŢII STATICI
Precipitaţiile statice sînt pro¬
duse de ploaie, grindină, zăpadă
sau furtuni de praf în vecinăta¬
tea antenelor de recepţie, ele fi¬
ind importante mai ales la frec¬
venţe sub 10 MHz.
Această formă de perturbat ie
poate fi redusă prin eliminarea
punctelor ascuţite (vîrfurilor)
ale antenei şi din jurul ei şi, ie
asemenea, prin prevederea JL
mijloace de disipare a sarcirBr
care merg către antenă şi îm®-
jurimile ei în timpul furtuniror
electrice.
b ZGOMOTUL GALACTIC
2gomotul galactic poate fi de¬
finit ca zgomotul de radiofrec-
venţă produs de perturbaţii cu
originea aflată în afara Pâmintu¬
ia i sau a atmosferei sale. Cau¬
zele principale ale acestui fel de
TEHEWUM
ALMANAH 19BB
133
Tn fib/Wn
frecvenţa f'o
fr> Wz
zgomot radio sînt Soarele şl un
mare număr de surse discrete
distribuite mai ales de-a lungul
pianului galactic.
Zgomotul galactic care ajunge
la suprafaţa Pâmîntului se ex¬
tinde de ia 15 la 100 000 MHz, fi¬
ind limitat inferior de absorbţia
ionosfenca, tar superior de ab¬
sorbţia atmosferică, în practică,
importanţa zgomotului galactic
este restrînsă de zgomotul at¬
mosferic la frecvenţe mai mari
de aproximativ 18 MHz şi de
către zgomotul receptorului şi
cîştlgul antenei fa frecvenţe mai
mici de 500 MHz. Totuşi cu o an¬
tena de recepţie de mare cîştig.
orientată spre Soare, tempera¬
tura de zgomot a antenei poate
depăşi 290 K la frecvenţa de
10 000 MHz.
Figura 3 arata nivelul zgomo¬
tului galactic în dB relativ la o
temperatură de zgomot de 290
K, cînd se recepţionează cu un
dipol X 2 Nivelurile de zgomot
arătate rn figură nu iau în consi¬
derare absorţia atmosferică, ci
se referă la următoarele surse
de zgomot galactic:
PI amil galactic: zgomotul ga¬
lactic din planul galactic în direc¬
ţia centrului galaxiei. Nivelurile
de zgomot din alte părţi ale pla¬
nului galactic pot fl cu pînâ la 20
dB sub niveluri ie date în figura 3,
Soare liniştit: zgomotul de la
Soare „liniştit"; acesta este zgo¬
motul solar în timpul cînd activi¬
tatea petelor solare este mai
mică sau absentă
Soare perturbat: zgomotul de
la Soare .perturbat -1 . Termenul
„perturbat" se referă la timpul
activităţii petelor şi exploziilor
Cassiopeea: zgomot de la o
sursă discreta de zgomot cos¬
mic de mare Intensitate,, cunos¬
cută sub numele de Casslopeea.
Aceasta este una din mai mult
de o sută de surse discrete cu¬
noscute, fiecare dintre ele sub-
întinzînd la suprafaţa solului un
unghi mai mic de jumătate de
grad.
Nivelurile zgomotului cosmic
recepţionate de o antenă orien¬
tată către o sursă de zgomot pot
fi estimate prin corectarea nive¬
lurilor de zgomot relativ ia dipo¬
lul in A/2 (din fig. 3) cu cîştlgul
antenei de recepţie realizat pe
sursa de zgomot. Deoarece pla¬
nul galactic este o sursă de zgo¬
mot extinsă neuniform, nu pot fi
realizate antene cu cîştig în
spaţiul liber, 10 la 15 dB rep re-
zentînd aproximativ maximum
de cîştig al antenei care se poate
reafiza în acest caz.
Totuşi, pe direcţia Soarelui si
a altor surse de zgomot galactic,
se pot obţine cîştiguri ale ante¬
nei de 50 dB sau mai muf!
C ZGOMOTUL ACTIVITĂŢII
UMANE
Amplitudinea zgomotuiui acti¬
vităţii umane descreşte cu creş¬
terea frecvenţei şi variază consi¬
derabil cu poziţia. Ea se dato¬
rează In special motoarelor elec¬
trice, lămpilor cu neon. liniilor de
putere, sistemelor de aprindere
auto aflate la cîteva sute de metri
de antena de recepţie, in mod
cert, unele aparate medicale de
înaljă frecvenţă şi linii de înaltă
tensiune pot produce perturbaţii
la distanţe ou mult mai man Ni¬
velul mediu al puterii zgomotului
activităţii umane poate fi cu 16 dB
mat muit în zonele urbane decît
TEHNIUM
ALMANAH 19B6
134
DENES KISS, YQ6C6N
Oscilaţiile in banda de 10 GHz se pol realiza prin mai multe me¬
tode. Una dintre cele ma! simple este folosirea diodelor GUNN ca
elemente active.
în cele suburbane; tn localităţile
rurale îndepărtate nivelul poate fi
cu 15 dB sub aceia expenmentat
Înţr-G zona suburbană tipică.
in localităţile liniştite şi înde¬
părtate nivelul zgomotului din
sursele activităţii umane va fi. de
obicei, sub nivelul zgomotului
galactic in banda de frecvenţe
de peste 10 MHz.
Propagarea zgomotului acti¬
vităţii umane se face în principal
prin transmitere pe liniile de pu¬
tere şi prin undă de sol; totuşi
poate exista, de asemenea, re¬
flexie ionosferică la frecvenţe
mai mici de aproximativ 20 MHz.
Măsurătorile indica faptul că
virful de nivel al zgomotului acti¬
vităţii umane nu este întotdea¬
una proporţional cu lărgimea de
banda, pentru lărgimi de bandă
mal mari decît aproximativ 10
kHz După cele mal noi infor¬
maţii, vîrful puterii zgomotului
activităţii umane (exceptînd dia-
termia şl alte zgomote de bandă
îngustă) creşte cu cît lăţimea
de banda a receptorului se
măreşte, aşa cum se arată în fi¬
gura 4. substanţial pentru lăţimi
de bandă mal mari decît aproxi¬
mativ 10 kHz.
d ZGOMOTUL TERMIC
Zgomotul termic este produs
de agitaţia termică a electronilor
Tr rezistenţe Fie R compo¬
nenta rez^tiva (în îl) a unei Im-
pedanţe Z Tensiunea efectivă
de zgomot termic este dată de:
E 2 4RkT*Af
unde; k este constanta lui Boitz-
mann ( 1.38 x 10-^ J/K); T
temperatura absolută în K:
lăţimea de bandă în Hz; E w
rădăcina pătrată a tensiunii de
zgomot.
Ecuaţia de mai sus arata ca
zgomotul termic are o distri¬
buţie uniform# a puterii în toata
lăţimea de banda Jf.
in cazul a două impedanţe Z,
şi Zp cu componentele reziştive
Rţ şi R 2 . aflate în serie la aceeaşi
temperatură, vom avea;
E 2 E? * EJ- 4{R| + R 2 )kT-if
In cazul în care aceleaşi impe¬
danţe slnt în paralel la aceeaşi
temperatură, impedanţa Z se
calculează în mod obişnuit ca
pentru circuitele de curent alter¬
nativ, Iar componenta R a lui Z
este astfel determinată. Tensiu¬
nea efectivă de zgomot este
aceeaşi care ar fi fost pentru o
rezistenţă pură R.
Efectul GUNN a fost observat
prima dată în 1963 şl se referă la
apariţia unor oscilaţii de curent
atunci cînd asupra unei probe
volumice de GaAs se aplica o
tensiune continuă de o anumită
valoare. Problemele legate de
teoria oscilaţiilor utilizînd efec¬
tul GUNN sînt elucidate în [1].
Transceiverul descris în con¬
tinuare şi utilizat de autor folo¬
seşte o diodă GUNN de 30 mW
care, montată corespunzător in¬
tr-o cavitate de microunde
poate genera oscilaţii în dome*
ni ui 9,5—11 GHz. Funcţionarea
transceiverului se bazează pe
următorul principiu prezentat
schematic în figura 1, Cele doua
aparate sînt acordate pe frec-
D — oscilator cu diodă Gunn ry^
DMx — diodă mixer / t\Xo
Mi — modulator FM
RxFi — receptor medie frcvenţa
TEHN1UM
ALMANAH 1986
135
venţe diferite, decalate între ele
cu media frecvenţa de 30 MHz.
Astfel, semnalul emis de TRxl la
recepţie va fi mixat pe dioda
DMx2 cu semnalul oscilatorului
din TRx2, în urma căruia va apă¬
rea media frecvenţa de 30 MHz,
care este prelucrat mai departe
(amplificat şi demodulat). In
sens invers, semnalul emis de
TRx2 va fi recepţionat de TRx'1
utilizînd pentru mixare dioda
DMxl Se poate obţine astfel o
legătură în telefonie duplex în
banda de 10 GHz. Modulaţia de
frecvenţa se obţine suprapu-
nînd semnalul modulator (AF)
peste tensiunea continuă de po¬
larizare a diodelor GUNN
Transceiverul se compune din
următoarele părţi de baza:
1 oscilator şi mixer de mi¬
crounde:
2. sistem radiant;
3, alimentator modulator;
4 receptor pentru media frec¬
venţa
1. Pentru realizarea cavităţii de
microunde s-a utilizat o porţiune
de ghid de undă standard (de
construcţie proprie). Figura 2
prezintă dimensiunile principale
ale ghidului de undă, precum şl
dimensiunile elementelor de sus¬
ţinere şj reglaj folosite. Dioda
GUNN este susţinuta în cavitate
folosind două tije filetate (9, 10).
Plăcuţa 4, Izolată de ghid prlntr-o
folie de mică 0,1 mm şi fixata cu
şuruburi de relon, joacă rolul
unui condensator de decuplare
pentru SHF Acordul oscilatoru¬
lui în banda de 3 cm se realizează
cu scurtcircuitul reglabil 5 şi
şurubul din teflon 11. Oscilato¬
rul este cuplat cu ghidul de undă
printr-o fantă 3, avînd diametrul
de 6,5 mm. Micşorarea fantei va
îmbunătăţi stabilitatea de frec¬
venţa, dar va diminua puterea de
ieşire şi invers. Dioda de mixare
se găseşte în tronsonul de ghid
la o distanţă de 3/4 a de fantă, iar
semnalul de înaltă frecvenţă (10
GHz) este decuplat cu capacita¬
tea ce se obţine montînd izolat
reperul 2 pe ghidul de undă. Cu
ajutorul şuruburilor 1 (M3) se
poate face adaptarea sistemului
radiant utilizat atît pentru recep¬
ţie, eît şi pentru emisie.
La execuţia părţilor mecanice
se va acorda o atenţie deosebită
prelucrării interioare a ghidului
de undă, care trebuie să aibă ru¬
gozitate foarte mică (lustruită)
şi la execuţia elementelor de fi¬
xare a semiconductoarelor Ale-
zajele din pereţii opuşi să fie
coaxiale, altfel apare pericolul
deteriorării celor două diode de
montaj. Scurtcircuitul de reglaj
să alunece uşor, dar fără joc în
interiorul ghidului, şi să reali¬
zeze contact pe întregul contur.
Elementele componente vor fî
argintate galvanic înainte de
montaj pe o grosime de 3—5
La fixarea plăcuţelor 2 şi 4 se va
avea în vedere ca şuruburile M3
din reion să nu ajungă in interio¬
rul ghidului de undă,
Elementele active ce pot fi uti¬
lizate pentru oscilator şi mixer:
— diode GUNN GXY13(30
mW); DGB6S44A(15 mW) ete.;
— diode mixer D405, 1N23C.
D. E etc.
Z Construcţia sistemului ra¬
diant prezintă mai multe va¬
riante. Se poate folosi antena
HORN descrisă în [5] sau an¬
tena parabolă, utilizată de autor
şi care va fî descrisă in continua¬
re Antena parabolă folosită pre¬
zintă un cîstig teoretic de 20 dB
136
i
în banda de 3 cm şi se poate
construi relaUv uşor.
Cunoscînd ecuaţia parabolei
y' - 4 - f - x,
unde x şi-y sini cele două coor¬
donate rectangulare, iar f dis¬
tanţa focala, se pot calcula ele-
mentale necesare construcţiei
reflectorului, avînd un diametru
exterior D 400 mm şi f ISO
mm. Datele calculate se găsesc
în figura 3,
Pentru construcţia reflectoru¬
lui sint necesare: plasă de sîrmă
pe cit posibil zincată cu mărimea
ochlurilor de circa 1 mm {maxi¬
mum 0,1 A), benzi de tabla zincată
05 x 10 x 250 mm, Utlllzînd da¬
tele din figura 3, se va confec¬
ţiona un şablon din tablă de alu¬
miniu cu grosimea de 2—3 mm,
cu ajutorul căruia, pe o placa de
lemn cu dimensiunile de cca 60 x
60 cm. vom confecţiona din ipsos
modelul refl ector u J u i. Su p raf aţa
modelului trebuie să fie neteda,
fără ştirbituri sau alte denivelări
După u soarea com p I et ă (cca 2
zile) se poate trece la confecţio¬
narea reflectorului propriu-zis.
Circumferinţa modelului se îm¬
parte în 8 părţi egale, după care
se unesc aceste puncte cu cen¬
trul modelului, obţinîndu-se 8
segmenţl Identici. Din plasa de
sîrmă se vor tăia 8 segmenţl cu
dimensiuni mai mari dec*' seg-
menţii rezultaţi pe modei, în aşa
fel înclt să existe o suprapunere
de cca tO mm T ntre segmenţl
Segmenţl i astfel obţinuţi se vor
curba uşor Incit aşezaţi pe model
să se culce perfect pe suprafaţa
acestuia. Urmează faza de lipire
a segmenţilor pe zonele supra¬
puse, utilizînd cositor şl un cio¬
can de lipit de cca 500 g Pentru a
mări rigiditatea, pe zonele supra¬
puse vom cositori benzi de tabla
de 0.5 x 10 mm. iar în jurul reflec¬
torului se va cositori o rondela
din alama cu grosimea de 2,5
mm. avînd decuparea şi găurile
necesare pentru fixarea flanşei
ghidului de undă.
Evident, există metode mai
„moderne 1 ' pentru confecţiona¬
rea unui reflector parabolic, dar
aceste metode (ambutisare, tra¬
gere pe calapod) nu stau la dis¬
poziţia amatorilor.
Ga sursă primară de radiaţie
pentru reflector se pot utiliza, de
asemenea, mai multe construc-
ii [5]. !n aceasta variantă s-a fo-
osit o sursă primară tip Casse-
grain. ale cărei dimensiuni prin¬
cipale sînt date în figura 4. Pen¬
tru s găsi punctul optim de ra¬
diaţie, subreflectorul se mon¬
tează pe ghidul de undă prin in¬
termediul unor izolatoare (benzi
de sticlotextolit fără cupru) cu
posibilitatea de reglare a poziţiei
faţă de reflectorul principal
(cota x).
3, Alimentarea aparatului se
realizează de la o sursă de 12—14
Vcc şi are un consum total de cca
400 mÂ, Schema de principiu
pentru stabilizator este prezen¬
tată în figura 5. Tensiunea conti¬
nua de polarizare pentru dioda
GUNN se obţine prin CM avînd
valoarea, reglabilă prin trimeruî
de 100 (i, între 5 şi 10 V (a nu se
depăşi tensiunea maximă admi¬
sibilă pentru diodă) Modulaţia
de frecvenţă a purtătoarei se
obţine prin suprapunerea pese
tensiunea de polarizare a senjft-
lului de audiofrecvenţâ dat K
CI2, dacă se lucrează în fonie, slu
de la oscilatorul multivibraror
utilizat la reglaje. Multivibratorul
construit cu CI3 este folosit la
„căutarea 11 partenerului, regla¬
rea direcţiei antenelor etc Se
obţine un semnal cu frecvenţa
de cca 1 kHz. modulată cu
10—20 Hz. în funcţie de valoa¬
rea capacităţilor CI şi C2, K se-
TEHNIUM
ALMANAH 19SS
-1 37
lectează semnalul de AF de Iji
amplificatorul de microfon sau
oscilatorul „BIP" şi asigură ali¬
mentarea celor două CI. Gabia-
jul circuitului imprimat este
foarte simplu, avînd dimensiu¬
nile 50 x 120 mm. CM se mon¬
tează pe un radiator de 10 cm
4. Receptorul pentru media
frecvenţă poate fi unul obişnuit
pentru radiodifuziune, avînd po¬
sibilitatea de a recepţiona emi¬
siuni în FM {media frecvenţă în
acest caz se va alege în banda
OfRT sau CCIR-FM), sau se
poate construi un receptor spe¬
cial în acest scop. Personal utili¬
zez cea de-a doua variantă, pen¬
tru a menţine frecvenţa interme¬
diară de 30 MHz folosită de cel
mai mulţi radioamatori. Schema
de principiu a receptorului este
prezentată în figura 6. Asigură o
sensibilitate de cca 0,5 juV la 20
dBS/N cu posibilitate de acord între
29,5—30,5 MHz Semnalul de la
dioda de mixare, prin LI şi circuitul
LXI, ajunge la TI, care are o am¬
plificare de cca 10—15 dB cu un
zgomot propriu foarte mic. Cil
funcţionează ca oscilator local şi
mixer echilibrat. Acordul se reali¬
zează cu diodele varicap DV1 şi
DV2 Rezulta a doua medie frec¬
venţa de 10,7 MHz, T2 lucrează în¬
tre două filtre de bandă cu pl ate in¬
ductiv, asigurîndu-se astfel o se¬
lectivitate de cca 25—40 kHz la 6
dP, suficientă pentru scopul pro¬
pus (QRM-ui nu este prea mare în
banda de 3 cm, deocamdată HI).
CI 2 prelucrează semnalul de 10,7
MHz (amplificare, ‘limitare, detec¬
ţie de fază) şi permite cuplarea
unui S — metru (250 poten¬
ţiometre pentru reglarea pragu¬
lui Hmitatorului de zgomot „SQ"
şi potenţiometruf pentru reglarea
nivelului audio „AF' 1 . Amplifica¬
torul de audiofrecvenţâ utili¬
zează CI3 într-un montaj clasic.
T3 asigură alimentarea etajelor
de intrare, oscilator mixer şi am¬
plificator medie frecvenţă cu ten¬
siune stabilizată dş 9 V. Datorită
unor dificultăţi de procurare a
componentelor nu se prezintă
desenul cablajului Imprimat, ur-
mînd ca acesta să fie adaptat ia
componentele existente. Perso¬
nal am utilizat o placă de sticlo-
textolit simplu, placată cu foile
de cupru de dimensiuni 50 x 120
mm, Pentru a evita apariţia unor
vîrfuri de tensiune şi oscilaţii pa¬
razite, dioda GUNN se va decu¬
pla suplimentar cu elementele
RC din figura 7.
Reglarea transceiverului se
execută în următoarele faze:
— se controlează funcţiona¬
rea oscilatorului de microunde
masurind curentul pe dioda de
mixare {1—2 mA);
— se reglează frecvenţa, mo-
dificînd poziţia scurtcircuitului
şi a şurubului 5 din tefion. măsu-
rînd frecvenţa cu un frecvenţ-
metru cu absorbţie |5] sau acu-
mulînd semnalul într*un trans-
ceîver deja acordat în bandă;
— se reglează poziţia subre-
flectorului, pentru a avea un ma¬
xim al semnalului emis;
— pentru reglajele la recepţie
este necesar un semnal emis de
un oscilator pe 10 GHz modulat
în frecvenţă, între cele două
aparate exist in d decalajul de 30
MHz;
— se efectuează punerea la
punct a receptorului pentru me¬
dia frecvenţă cu metodele cu¬
noscute, legătura dintre LI şi
DMIX realizîndu-se cu un cablu
ecranat scurt. Se optimizează
recepţia semnalelor emise de un
partener în 3 cm cu filtrul din
ghidul de undă (şuruburile M3),
Pentru cei Interesaţi în con¬
strucţia transceiverului pot da
detalii constructive şî .semnai
de control" în vederea reglării
transceiverului propriu.
BIBLIOGRAFIE:
1, Roman Balcan - Oscilatoare
şl amplificatoare de mi¬
crounde cu dispozitive se¬
miconductoare, Ed. Acar
demiei. Buc. p 1979
Z Joaef Relthofer — DLGMH
— Sende — Empfănger
ffjr das 10 GHz Bând,
UKW Berichte 2/1979
3 , Parabolspiegel fur Mlkro-
wellen im Eigenbau, UKW
Serichte 2/1980
4 Tu dor Nlculescu Antene
de microunde, Ed, Mili¬
tară, Buc., 1984
5 RSGB VHF—UHF Manual
TEHNIUM
ALMANAH 19BG
135
RECEPTOR (IV
Radioreceptorul prezentat are
ca elemente principale 3 circuite
integrate specializate şt lucrează
în banda de 7 MHz (fig. 1)
Primul circuit CÂ3028A are
rol de amplificator de Intrare şi
modulator echilibrat, Circuitul
de cuplaj este A construit pe un
tor de ferită în secundar con¬
ţine 14 spire. Iar în primar 2
spire, ambele înfăşurări cu
sîrmâ din CuEm 0.5, finind cont
că banda de acoperire este în*
gustă, circuitul de intrare se
acordă pe frecvenţa de 7 100
kHz, Semnalul de la oscilatorul
local se aplică la pinul 2 al circu¬
itului CA3028A,
Circuitul IF de fa ieşirea mo¬
dulatorului conţine un filtru pie~
zoceramic, respectiv un cuarţ
de 3 kHz, Bobina L ( este con¬
struită pe un tor unde sint bobi¬
nate 2x8 spire din CuEm 0,4,
Acordul pe frecvenţa medie
(care este în jur de 3 kHz, dictata
de cuarţ) se face din semivaria-
bitul de 600 pF
Amplificatorul de frecvenţă In¬
termediară conţine un circuit
MCI350P şi asigură un cîştig de
cel puţin 40 dB Acest circuit este
prevăzut cu un sistem de reglaj
manual al amplificării (pin 5),
unde tensiunea aplicată variază
intre 5 şi 13 V Transformatorul
Tj (tot de banda largă) adap¬
tează circuitul de detecţie la ieşi¬
rea circuitului. Acest transforma¬
tor conţine în primar 12 spire cu
priză mediana, iar în secundar 3
spire. Şocurile de radiofrecvenţă
Chl şl Ch2 au valoarea de 1 mH
Amplificatorul audio este un
MG13Q6P, care debitează în jur
de 500 mW pe o sarcina de 8 fi
Oscilatorul VFO acopere
gama 4—4,350 MHz şi este de
lip Gapp.
Bobina L? este pe un tor de fe¬
rita şi are 42 de spire din CuEm
0,5. Tranzistorul folosii este de
ţip MPF102, După oscilator ur¬
mează un etaj separator cu tran¬
zistorul 2N2222. La ieşirea sepa¬
ratorului apare un filtru creat cu
bobina L 4 . Aceasta are 18 spire
CuEm 0,5 pe tor de ferită,
Etajul BFO cu tranzistorul
2NI2369 generează un semnal
vecin cu frecvenţa filtrului de
cuarţ. Bobina L 3 are 55 spira
CuEm 0,4, bobinate pe un tor dp
ferită, acordul în bandă asigu
rîndu-se din condensatoare
TEHNIUM
ALMANAH 1906
139
Recepţia benzii de 14 MHz se
obţine cu ajutorul convertorului
din figura 2, ce are un etaj osci¬
lator (pilotat cu cuarţ) îip over-
tone, cu ieşirea pe 21,300 kHz
Acest semnal se aplică pe o
poartă a tranzistorului 40673.
Transformatorul T 3 este confec¬
ţionat pe un tor de ferită şi are în
secundar 21 de spire CuEm 0,4.
iar în primar 2 spire. Bobina L 6
(tot pe tor de ferită) are 24 de
spire CuEm 0,4 Bobina l b are 12
spire CuEm 0,4 bobinate pe tor
După W1CER
GENERATOR
Fiat. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Caiilâtile deosebite ale circuitului
Integrat CA3130 în ceea ce priveşte
importanţa de Intrare (acesta fiind un
amplificator operaţional cu Intrare
pe tranziatoare MOS-FET) permit
utilizarea sa în diverse scheme de ge¬
nerat oare de tip multivibrator, cu ce-
Iu le de temporizare avtnd valori mari
alo raportului R/C.
Exemplul din figura 1 reprezintă
un astfel de generator de semnale
dreptunghiulare cu frecvenţa regla¬
bilă in patru game selectatele prlntr-
un comutator in plus, separarea (eu
ajutorul unor diode în serie cu rezis¬
tenţele variabile de 1 Mii) a celor
două căi de recepţie permite ajusta¬
rea independente a lărgimii impulsu-
lui (PO şl a pauzei dintre două impul¬
suri succesive (P 3 ),
Montajul este alimentai de la o
sursa unică de tensiune (maximum
15 V), foarte bine filtrata şi preferabil
stabilizata, polarizarea mediane a in¬
trării neinversoare fiind realizată cu
ajutor ui d Ivi zorului R,—
Perioadele, respectiv frecvenţele
Impulsurilor corespunzătoare celor
patru poziţii ale comutatorului K sînt
indicate în tabel Domeniile sînt
orientative, depmzînd de precizia
componentelor C,—C 4 , P,, P 2r R 4 şl R*
în figura 2 este indicată dispune¬
rea terminalelor pentru circuitul
CA3130 în capsulă circulară cu 8
pml Deşi circuitul este protejai la in¬
trare prin construcţie, este obligato¬
rie respectarea precauţiilor obişnu¬
ite de manipulare a dispozitivelor Tn
tehnologie MOS-FET, dintre care
reamintim:
— pastrarea circuitului cu termi¬
nalele înfipte în buretul metalizat
(aşa cum se livrează) pîna la utilizare;
— împămintarea ciocanului de li¬
pit şi a celorlalte scule în timpui lu¬
crului;
scurtcircuitarea la masă a ter¬
minalelor de Intrare (2 şi 3 cu 4)
înainte da efectuarea conexiunilor în
montaj;
in cazul utilizării soclurilor, in¬
troducerea şi scoaterea integralului
dm moniaj numai eu alimentarea de-
conectaiâ,
— aplicarea unpr semnale pe ter*
mmalele de intrare numai cu alimem
tarea conectată.
Offset
In inv (-)
In neinvt+)
-V
Poziţia Iul K
Perioada
Frecvenţa
1 &
1 a — 4 mt
1 Hz - 250 Hz
0,1
100 ms — 0,4 ms
10 Hz - 2 500 Hz
10 nF
10 ms — 40 jus
100 Hz - 25 kHz
1 nF
1 ms - 4 4
1 kHz - 250 kHz
TEHMIUM
ALMANAH 19S6
140
ftx-FM
Un receptor sîmplu pentru
emisiuni FM ale radiodifuziunii,
cît şi ale radioamatorilor este
dat rn schema alăturată.
Circuitul de intrare are un am^
pliflcator cu baza îa masa. al
cărui circuit oscilant are bandă
largă de trecere (L^).
Tranzistorul formează ca
oscilator un mixer cu variaţia
frecvenţei asigurată de o diodă
varicap (O) printr-un potenţio-
metru de 10 kn. Frecvenţa de
bătăi se situează în jur de 200 kHz
faţă de frecvenţa de recepţie
De la ieşirea lui T 2l semnalul
este aplicat amplificatorului de
f rec ve n ţa i n te rm ed i a râ, f o rm a t
din 3 tranzistoare 2N3390
Aceste 3 tranzistoare au rol şi
de (imitatoare de amplitudine
Semnalul este apoi diferenţiat
de C e şi detectat cu ajutorul dio¬
delor D, şi D ÎP care permit nu¬
mai trecerea impulsurilor pozi¬
tive. Funcţie de numărul Impul¬
surilor este şi valoarea curentu¬
lui de colector al tranzistorului
2N706,
Bobinele L ^ şi L 3 se constru¬
iesc pe carcase de la Intrarea
blocurilor UUS din radiorecep¬
toare.
Astfel, pentru recepţia benzii
de 2 m, Lt are 3 spire, iar L a are 5
spire, ambele din CuEm 0,4. La
recepţia benzii de UUS f fiecare
bobină va primi cîţe 2 spire.
Şocurile RF se construiesc
sau se utilizează cefe de teii pi¬
sare în etajul final video în
schema acestea sînt notate cu
L 2 > L 4i L Sr L ? şi L&, Dioda varicap
este B B139. iar diodele O, şi D-,
sînt 1N914
Alimentarea se face cu 4,5 V
Ing. L MIHAeSCU
t*SV
fii
W)
\l/
2SC287
2
TEHNIUM
ALMANAH 1936
141
FILTRE ACTIVE
pentru
TELEGRAFIE
Irig, VABILE CIOBĂNITĂ,
YQ3APG
gustarea benzii de joasa frec¬
venţa, In acest scop se folosesc
diferite filtre trece-bandă, cîteva
exemple fiind prezentate în con¬
tinuare.
Dacă se consideră amplifica¬
torul operaţional ideal (amplifi¬
care infinita, impedanţâ de in*
trare mare şi impedanţă de ie¬
şire mică etc), răspunsul în
frecvenţă al filtrului trece-
bandă, prezentat în figura 4,
este:
K s
s? -I- b,s ± b 0
Ca şi ia circuitele oscilante, se
defineşte: o frecvenţă de rezo¬
nanţă (t 0 ), un factor de calitate
(Q) şi un factor de transfer ia
frecvenţa de rezonanţă (H 0 ) cu
relaţiile:
tu,i - 2trfu I bn şi Q :
bi
fu k * Q
şi Ho
U i
U,
- H(S) =
B.dB
s ■ V, - C a
s*CzC A + s - Y 6 [C 3 +C 4 ) + (Y^Y z )Y a
Se cunoaşte că la un amplifi¬
cator operaţional cu reacţie ne¬
gativa semnalul de ieşire este le¬
gat de semnalul de intrare prln-
tr-o funcţie, care este determi¬
nată de elementele componente
aie buclei de reacţie, lată un
exemplu de circuit cu reacţie
multiplă, folosit pentru realiza¬
rea de filtre active de ordinul 2
Cfifl. D
Componentele Y , ~ Y 5 stnt de
forma 1/R sau sC, adică rezis¬
tenţe sau condensatoare Cu s
se noteaza Jw.
Funcţie de natura acestor
componente, circuitul oferă di¬
ferite răspunsuri în frecvenţă.
Astfel, circuitele din figurile 2, 3
şi 4 reprezintă modalităţi de rea¬
lizare a unor filtre tip trece-jos,
ţrece-sus şl. respectiv, trece-
bandâ.
Pentru recepţia semnalelor
telegrafice, îndeosebi în condiţii
de GRM puternic, este utilă în¬
Sub această formă, funcţia de
transfer nu este deosebit de
utilă pentru proiectare. Se re¬
marcă însă că, avînd un nui în
origine şi doi poli complex con¬
jugaţi, funcţia este asemă¬
nătoare cu cea de transfer a cir¬
cuitelor oscilante, adică se pre¬
zintă sub forma generala:
Cu aceste notaţii, funcţia de
transfer generală a unui filtru
trece-bandă de ordinul doi de¬
vine: (4J.I
(Ui
S H -—— s
o
După simplificare, în reiaţi a
TEHN1UM
ALMANAH 1336
143
K, =
1 _
Ci -f C,j
RiC^
+ RQ ■
R, ■ R
R, (Ci + C*J
Aceste relaţii servesc la ana¬
liza unor asemenea circuite, în
practica radioamatorilor, cel
mai, adesea sa întîlneşt© cazul în
care trebuie determinate valo¬
rile componentelor pasive, cu-
noscînd: O, f 0 şi H 0 .
De asemenea, in mod obişnuit
C Cu iar Q are valori cuprinse
între t şi 10. Rezistenţa R se
alege şl funcţie de rimpedanţa de
intrare ce se doreşte pentru fil¬
tru. Dacă se notează cu C valoa¬
rea comună aleasă pentru cele
două condensatoare, din rela¬
ţiile de mai sus rezultă:
R
Q
{20 H ) w lf ■ C
(4)
R, =
20
(Un * C
Daca frecvenţa centrală se ex¬
primă în kHz şi capacitatea în
jjF, rezistenţele rezultă în kn.
Uzual, H 0 1, iar f 0
700-1 100Hz
Exemplu:
S© doreşte un filtru cu f 0 0 r S
kHz.
Aiegem: Q 5: H 0 1; C -
10 nF 0.01 ţi F.
Rezultă:
R t = 99,47 kn
R: = 2.03 kH şi
R? - 198,94 kn.
Se aleg valorile standardizate:
100 kn; 2 kn şi. respectiv. 200 kU.
îngustarea benzii de trecere
se realizează prin conectarea în
serie a două, trei celule identice.
Este cazul filtrului din figura 5 ta
care s-a pornit de la următorii
parametri de proiectare:
f 0 - 780 Hz. H 0 1,25; O 4.5
Valorile componentelor utili¬
zate în cele trei celule trebuie să
fie egale, chiar dacă se abat
puţin de ia rezultatele obţinute
prin calcul.
Se observă câ. folosind capa¬
cităţi cu valori reduse, au rezul¬
tat valori mari pentru rezistenţe.
Dacă se alege: C = 10 nF, pentru
aceiaşi parametri de proiectare
rezulta: R : = 75 kli; R 2,2knşi
R, ISO kH etc.
Alimentarea se poate face cu
O singură tensiune (12—24 V)
sau cu o sursă dublă. In al doilea
caz, intrările neinversoare ale
amplificatoarelor operaţionale
se conectează ta masă Cablajul
imprimat se prezintă în figura 6
Filtru! se introduce înaintea eta¬
jului final din amplificatorul de
joasă frecvenţă al receptorului,
conexiunile fâcindu-se cu cablu
coaxial. Este indicată utilizarea
unui ecran metalic şi a unui co¬
mutator cu 2 x 2 poziţii, pentru
conectarea sau deconectarea
filtrului. Sanda de trecere măsu¬
rată este de cca 40 Hz
Valorile reduse folosite pentru
G şi H 0 determină o stabilitate ri¬
dicată, o Influenţă mică a va¬
riaţiei valorilor componentelor,
precum şl o reducere a „efectu¬
lui de ctopot 1 ', ce caracterizează
recepţie na rea cu filtre avînd
benzi înguste.
Dezavantajul schemei constă
în numărul mare de compo¬
nente utilizate Pentru simplifi¬
care, uneori se acceptă valori ri¬
dicate pentru H 0 şl Q
Este cazul filtrului prezentat în
fi gu rile 7 şi 8. Schema electrică
este cunoscută, întrucît a fost
publicată încă din 1974 în nr 11
al revistei Amator Radio (Norve¬
gia), fiind reluată apoi în Radio
Gommunication (nr. 6/1975), Ra-
dîotehnika (4/1979) etc.
A doua celulă îşi poate modi¬
fica frecvenţa de acord, modifi¬
când astfel şi banda de trecere
globală. Cînd sînt acordate pe
aceeaşi frecvenţă, 880 Hz,
banda la 6 dB este de cca 50
Hz. Consumul măsurat este egal
cu 3 mA la alimentarea cu ± 12 V,
Un filtru asemănător a fost
descris şi în Tehnîum nr. 3/1984.
TEMNIUIV1
ALMANAH 1906
144
o alta metodă de obţinere a
filtrelor cu benzi înguste de tre¬
cere, dar cu un număr redus de
componente, constă în utiliza¬
rea reacţiei pozitive, reacţie ce
se obţine prin folosirea unui am¬
plificator inversor după o celulă
obişnuită (fig, 9),
Semnalul de reacţie se aduce
prin R f ,
Funcţia de transfer al unui
asemenea circuit este;
Ft ; -
Q
H 0 -i Q ■ K
i — —+- J_
K K Q
-= H (S) =
Trebuie remarcat că, întrucît
Ri şl Ft, sînt mult mai mari decrt
R ultima rezistenţă se poate fo¬
losi pentru reglarea frecvenţei
de rezonanţa Factorul de cali¬
tate, adică banda de trecere, se
poate regla independent (fără a
afecta f 0 ) numai prin aiegerea lui
s (k/R,C.)
s i (B/aaid + C„/Cr-K ■ R,/R) + (1/C,C,R.)(1/R| + 1 /R ; t 1 /R S
unde K este amplificarea celui
de~al doilea etaj, adică:
u -
R
Identiticînd cu relaţia (2). se
obţine:
H„ ■= ■ 1 1
Ri (1/KR,) (1 + a/C,) - 1/R,
= l/ZLr_L + _L + JL)
" V R lC ,a V R, R, T R, )
tl -UyCT <
Q V c,R, ( 1 /R, + i,
K,
Se obţin uşor valori ale Iu* Q
10—50, dacă K 1—io. Practic
am lucrat cu K 1—5, obţinînd
benzi de trecere cuprinse între
85 şi 15 Hz t la diferite frecvente
de rezonanţă, Astfel, dacă R. va-
riaza între 33 şi 93 O, f D se modi¬
fică de la 1 450 Hz ia 890 Hz.
Schema concretă se prezintă
în figura 10.
Montajul se alimentează cu o
singură tensiune de alimentare,
cuprinsă între 12 si 24 V, consu-
t/R, + 1/R h )
In practică se cunosc iniţial
valorile: H ?1 f„, Q şl K şi se calcu¬
lează valorile componentelor
R. C.
De asemenea, uzual, se aleae
C i = - C
f fi, = Ri = R- = R
In aceste condiţii, din relaţiile
de mai sus rezultă:
n
R =■
R* — R ■ --
K ■ Q
2Q- 1
mul modificîndu-se corespun¬
zător de la 2 la 4 mA. Dacă K este
mal mare decît 1, montajul oferă
şi o amplificare de tensiune
(exemplu: K - 4; H 0 10 dB).
Semnalul la ieşire poate depăşi
4 Vef fără a apărea distorsiuni
Se pot foiosi modelul de cablaj
imprimat prezentat în figura 11
şi aiimentatorul din figura 12
Prin cele de mai sus s-a ur¬
mărit prezentarea unor montaje
utile traficului amatorilor, cît şi a
relaţiilor c© ajută la înţelegerea
şi aprecierea critică a filtrelor de
acest gen ce apar în diverse ma¬
teriale.
UMOR
!
f
î
e
JTi
-o +
12V
145
MANIPULATOR
ELECTRONK
Sing. RADU BADEA
Dacă însă lama de manipulare
este ţinută apăsată în continu¬
are. la cel de-al cincilea impuls
sosit fa numărător, CI4 primeşte
la pinul 10 nivelul logic jos şi îşi
schimbă, în consecinţă, nivelul
logic la pinul 8 Se începe astfel
generarea unui nou punct. Se
observa că durata punctului
este egală cu cea a paulei
Manipulatorul electronic cu
raportul „nestandard" de 1/3.5
între puncte şi linii este folosit
de mulţi radioamatori, in cazul
DX-urilor sau QRM-uîui, dato¬
rita muzicalităţii deosebite ce
facilitează inteligibil itatea. De
aceea propun radioamatorilor
YO această schemă care are po¬
sibilitatea de realizare a unei
sinteze puncte-lînii în raportul
1/3 şi 1/3,5 (comutabil după do¬
rinţă)
In figura 1, cînd cheia de ma¬
nipulare l<! se găseşte n ©acţio¬
nată. în schemă se stabilesc
stările logice notate (j starea
jos, sau 0 şi $ starea sus r sau
1) Un circuit basculant astabil,
format din porţile 21 şi 22, con¬
stituie generatorul de tact. ai
cirul semnal este aplicat la in¬
trarea numărătorului format cu
GI2, Numărătorul este blocat
datorită stării sus de la intrările
porţii 11.
jn momentul în care lama de
manipulare este acţionată, de
exemplu, pe poziţia puncte, Cir¬
cuitul basculant blstabil de tip
RS, format cu porţile 1 şi 2, îşi In¬
versează stările la ieşire. Poarta
11 are astfei condiţii să permită
numărătorului numărarea impul¬
surilor sosite fa pinul 14. CI3 de¬
codifică stările ieşirilor QA...QD,
modificîndu-şi starea logică a
propriilor ieşiri. La primul Impuls
sosit la numărător, CI3 acţio¬
nează asupra circuitului bascu¬
lant de un tip special RS, realizai
cu CI4, şi îi schimbă starea logică
la pinul 8. Aceasta face ca tran¬
zistorul să producă anctanşarea
releului Ref şi circuitul bascu¬
lant astabil format cu porţile 23
şi 24 să oscileze, producînd un
sunet în casca telefonică T- La
cel de-al treilea impuls sosit la
numărător, CI3 acţionează asu¬
pra pinului 1 al CI4 şi ti schimbă
starea logica a pinului 8. în con¬
secinţă, releuI declanşează, iar
generatorul de ton iese din func¬
ţiune. La cel de-al patrulea im¬
puls, CI3 acţionează asupra cir¬
cuitului basculant, format cu
porţile 1 şi 2^şi îi basculează sta¬
rea logică. în felul acesta nu¬
mărătorul este adus la 0;
Hfî r>R, «
*{ Ct-3 BC2
L_
15
_ii"
B
1*
II i
__C_
I?
1
_ D p
1Î
fi
--
■pi
Hps
i
LISTA DE PIESE Pil =
3 kt!; R2 = 1 kll; R3 = 1
kii; R4 t kt Hi R5 — 1 kll;
R6 = 1 kll; R7 4,7kn; RB
1,1 kU; R9 - 33 n/1 W;
CI - 10 C2 - 10 ^F;
C3 — 50 nf; C4 50 nF;
C5 = 200 ^F; C6 - 4,7 nF;
C7 = 4,7 nF: Cfi 470
mF/ 16 V; Pr = 1PM1; Dl
1N914; Rel » Releu tip
Reed 9V; 0, - PL5V1; T
cuca telefonică; P po-
lenltometru 1 kll; CU
CDB4O0E; CI2
CDB493E. CI3
COB442E; CM
CDB410E: C15 -
CDB4O0E; Tr = BC1Q7:
K T cheie de manipulare:
Kţ - comutator 2*2.
TBHIMtUM
ALMANAH 1986
146
Dacă lama de manipulare este
acţionată pe Unii, se schimbă
stările logice la ieşirile bistabilu-
lui de tip RS, format cu porţile 3
şi 4 In acest fel, la primul impuls
sosit la numărător, releul Rei an¬
ei an şeazâ, iar generatorul de
ton intră în funcţiune. Conside-
rînd comutatorul Kj pe poziţia
1/3*5, la impulsul al optulea, se
acţionează simultan pe pinii 2 şi
4 la porţile 101. respectiv 102, şi
se basculează poarta 102. Ca re¬
zultat, se declanşează releul şi
se opreşte generatorul de ton.
La al treilea impuls, CI4 nu îşi
schimbă starea pinului 8, deoa¬
rece poarta 103, avînd starea lo¬
gică sus pe pigul 3, interzice
schimbarea stării logice la ieşi¬
rea porţii 102 La cel de-al nouă¬
lea impuls se basculează porţile
3 şi 4, blocînd astfel funcţiona¬
rea numărătorului. Dacă lama
de manipulare este acţionată
continuu pe poziţia linii, la cel
de-al zecelea Impuls începe ge¬
nerarea unei noi linii, Se observă
că durata unei linii este de 3*5 ori
durata unei pauze.
în cazul in care lama de ma¬
nipulare este menţinută apasată
un timp mai scurt decît este ne¬
cesar pentru generarea unui
punct sau a unei linii, bistabilele
din Cil memorează orice acţio¬
nare a lamelei de manipulare şi
punctul sau linia sînt generate
corect.
Pe toată durata cît se gene¬
rează un punct sau o lime. o
acţionare a lamei de manipulare
nu mai influenţează funcţiona¬
rea schemei, deoarece pinii 5 şi
9 ai Cil sînt forţaţi în starea jos
de către nivelul logic jos al pinu¬
lui 1 al CI9. Starea jos la acest
pin se găseşte însă numai după
generarea în totalitate a unui-
semn plus o pauză.
Pentru funcţionarea manipu¬
latorului cu un raport puncte/iinii
standard de 1/3 se comută
schema funcţîonînd similar
Starea logică a pinului 8 de la
CI4 este arătată în figura 2.
Pentru aprofundarea sche¬
mei, propun cititorilor următoa¬
rea bibliografie;
G. MHrofan — Generatoare de
impulsuri şi da tensiune liniar
variabilă
I. Ristea ş.a, — Manualul munci¬
torului electronist
Gh. Bogtilţoiu — Construiţi cal¬
culatoare electronice
Colecţiile revistelor Tehnium şi
Radio (U.R.S.S.).
2 "
1
QZ1
l 3 4 ţ. 6
n n n n n
J 8
n. n
9 10 11 12 13 14
n n n n n n
QiQ 7 lLir>riJ
: ! ' < ! : 1 J
1,1111
i !
l: * i 1 li
i | i 1 i a
QlQîjWt*)
i
IZT _
fl
t
IPRS
BÂNEASA
Tranzistoare cu siliciu
Aceste componente provin din producţia situată în afara norme¬
lor tehnice de ramură şi se obţin prin sortare.
Ele sînt destinate seturilor de montaje electronice şi în general
aplicaţiilor pentru uzul amatorilor începători. Componentele elec¬
tronice de uz didactic pot prezenta defecte de aspect (zgîrieturi, ex-
folieri, deformări etc.) care nu afectează parametrii electrici.
Se menţionează că valorile parametrilor electrici djn tabelele
alăturate constituie numai nişte valori minime garantate in realitate,
ele pot fi mult depăşite (de exemplu* în cazul tranzistoarelor* valorile
cîştigului de curent h PE pot fl mai mari decît limita, ia fel tensiunile de
străpungere).
*SNC
1
NPN
TU *- D'J
(ESiO
20
4.5
100
0,25
SPC
I
PNP
TO — n
(PDCj
2C1
4.3
100
0,25
SNC
2
NPN
TU UI
(KUCj
20
4,5
m
0,25
SPC
2
PNP
TO — LH
(J5BC)
20
4,5
100
0*25
SND
1
NPN
to — m
iBCK)
25
4*5
1M0
S 9 )
SPD
1
PNP
to — m
IBGBJ
25
4,5
io no
0*)
5PD
2
FNP
TO 3a
:bck)
25
4*5
500
0,50
'SND
2
NPN
TO — ,ţfl
(EBT>
25
4,5
500
0,50
SN
40
NPN
TO — 220
(KOOJ
20
5
3000
35*)
SN
IM
NPN
TO — ,1
30
a
5000
m*)
TEHNIUM
ALMANAH 1986
147
DEMODULATOR
Extragerea semnalului AF din
semnal modulat MF se face frec¬
vent cu demodulatoare com¬
plexe, formate din elemente dis¬
crete sau circuite integrate
în receptoarele destinate tra¬
ficului de radioamator, unde ca¬
lităţile de transmisie sînt mai
modeste, se poate folosi cu re¬
zultate bune demodulatorul din
schema alăturată. Acest montaj
este format din două tranzis-
toare BC1Q8, care sînt conectate
pe o sarcină comună
Unul din tranzlstoare pri¬
meşte semnal modulat în frec¬
venţă, iar celălalt tranzistor
semnalul de la un oscilator lo¬
cal Cînd frecvenţa oscilatorului
local este egală cu frecvenţa
purtătoarei, pe sarcina montaju¬
lui se obţine chiar semnalul de
audlofrecvenţâ.
După cum se observă, sînt fo¬
losite numai componente care
nu implică reglaje sau corecţii,
aşa că acest montaj este foarte
indicat şi constructorilor începă¬
tori în aparatele experimentale
R
IPRS BĂNOASA
Diode stabilizatoare de 1 W
N
H
'
Typfl
Vz
Ut
iniA]
a J
r/7
tn tfx.
Hi)
t'/.K
(ni A)
rzx
llTîjaîf,
1 cu
mnx,
IWA>
Vft
{V)
IZM
tmA)
U
fzSM
tmAî
nr»m.
(V)
mkn,
tVj
tnnx.
(V)
1
2
2
*
, n
7
0
&
Ifl
12
ii
1N301GB
G,H
M
7,2
:î7
3,3
1
70U
150
5
140
740
24 - a
1N3017B
7,5
7
7.0
34
4
0.3
700
m
G
120
GBO
3-r- 7
1N3018B
8,2
7,7
8,7
31
4,3
0,3
700
50
5,3
110
G00
3;3”7,5
IM301BB
9,1
8,3
0,1 >
23
5
0,5
700
25
7
100
540
4+ 8
1N3D2QB
io
0,4
10,0
23
t
EU 3
700
25
u
94
480
4^ 8
1N3021B
tl
lOr*
U,G
23
8
0,23
700
6
8.5
8G
423
1+ 9
1N3Q22B
n
11,4
12,7
21
0
0.2,3
700
5
9
79
400
4-r 9
1N3Q233
' 13
12,4
14,1
19
1-3
0,2o
700
5
ro
71
3.70
4 + 9
3N.30248
13
Ufl
17
14
Op
700
5
it
G4 ,
m
5^- 9
i
m
TEHISJIUM
ALMANAH 1986
14B
mi
• Foto • Foto • Foto • Foto • Foto • Foto • Foto •
Controlul
osciloscopic
Obţinerea imaginilor în culori,
în special, şi mai puţin a celor alb-
negru nu dă bune rezultate decit
dacă timpul de expunere are o su¬
ficienta precizie. în majoritatea
emulsiilor color o diferenţă de
20—25% antrenează o modificare
sensibilă a nuanţelor.
Un timp de expunere optim im¬
plica utilizarea unui exponome-
tru încorporat (sau nu) în aparat
Preş u pun înd rezolvată această
problema, care nu tace obiectul
acestui articol, a doua etapa
conslâ în asigurarea parametri¬
lor care fixează cantitatea de lu¬
mină primită de emulsie, adică
alegerea diafragmei şi a duratei
de expunere. Experienţa arată ca
in unele cazuri deschiderea reala
a diafragmei şi timpii de expu*
nare diferă faţă de valorile afişate
pe butoanele de reglaj
Erori mergînd între 50 şi 100%
nu au nimic excepţional, Utiliza¬
rea unui osciloscop permite o
evaluare precisă a timpului de
expunere, constituind o metodă
eficace de control
înainte de analiza tehnică, să
reamintim pe scurt cîteva noţi¬
uni relative !a funcţionarea dife¬
ritelor tipuri de obturatoare.
I MECANISMUL
OBTURATOARELOR
FOTOGRAFICE
în prezent se utilizează numai
două tipuri de obturatoare: ob¬
turatoare centrale şi obtura¬
toare cu perdea.
Obturatoarele centrale sînt
plasate în centrul optic al lentile¬
lor obiectivelor. Celelalte acţio¬
nează în apropierea planulu» fo¬
cal, foarte aproape de suprafaţa
emulsiei
1 Obturatoarele centrale
Plasate între lentilele obiectă
TEHNILJM
ALMANAH 19BG
149
vului, eie sînt caracteristice mai
ales aparatelor de format mic cu
obiective fixe, Cîteva excepţii se
intîlnesc la aparatele de format
mediu (6 x 6, de exemplu).
Structura obturatorului cen¬
tral seamănă cu o diafragmă în
iris. Mai multe lamele (3, de obi¬
cei) sînt articulate in jurul axei
ca un O. Pentru o reprezentare
mar bună în figura 1 a fost dese¬
nată o singura lamelă (suprafaţa
haşurată), unde poziţia cores¬
punde închiderii obturatorului.
In figura 2 aceeaşi lamelă a
fost reprezentată în poziţia des¬
chis. Orificiul T limitat de dia¬
fragmă este atunci total deschis.
Cu un obturator central toata
suprafaţa filmului este simultan
descoperită Razele luminoase,
indiferent din ce direcţie provin
(nr. 1, 2, 3 f din figura 3), converg
sensibil în centrul optic al com¬
binaţiei de lentile ce constituie
obiectivul
2. Obturatorul cu perdea
Realizarea unor timpi scurţi
de expunere nu este posibilă cu
obturatoare centrale. Limita ac-
cesibilâ pare a se situa pentru
modelele cele mai elaborate la
1/500 s. Ea este dată de inerţia
mişcării pieselor, de durata to¬
tali a fazelor deschiderii şl în¬
chiderii lamelelor. De la aceasta
constatare au pornit construc¬
torii care au pus la punct obtura¬
toarele cu perdea sau obtura¬
toarele plan focale [în figura 4
este o reprezentare simplifi¬
cată), Două perdele R şi R se
pot rula şi derula, respectiv în ju¬
rul axelor Ai6; şi A^B:, care înca¬
drează o fereastră F plasată în
faţa filmului, limitînd formatul
clişeelor Partea plană a perde¬
lei face o mişcare de translaţie,
cu o viteza constanta, în sensul
indicat de săgeata D,
Natural, inerţia pieselor în miş¬
care limitează viteza maxima de
translaţie Dar mecanismul de
expunere descompus în diferite
etape în figura 5 permite cu toate
acestea durate foarte scurte.
în [a) R; înainte de declanşare
este complet rulată. în timp ce R,
este derulată. Marginile perde¬
lelor se situează la stînga feres¬
trei , limitînd formatul. In (b) R,
se deplasează cu o viteză con¬
stantă. în timp ce R. rămîhe imo¬
bila în (c) R se deplasează cu
aceeaşi viteză constanta V, în fi¬
nal totul se petrece ca şi cum în
faţa filmului s-ar deplasa o fantă
de lărgime I cu viteza constantă
V, Pentru modificarea duratei de
expunere este deci suficient să
se schimbe valoarea lui I. res¬
pectiv întfrzierea cu care R; este
eliberată în raport cu R, în (d)
cele două perdele sînt din nou
mobile, de această dată la stînga
ferestrei. Aici, contrar obtura¬
toarelor centrale, expunerea fil¬
mului este făcută succesiv şi nu
TEHNIUM
ALMANAH 19B6
15D
simultan
II CONTROLUL
OSCILOSCOPIC AL
OBTURATOARELOR
CENTRALE
1. Principiul metodei
Desenul din figura 6 repre¬
zintă traseul observat pe ecra¬
nul osciloscopului cînd se co¬
mandă deviaţiile verticale pen¬
tru o tensiune sinusoidală. Baza
de timp este reglată pentru ob¬
servarea vizuală a unei zeci sau
citeva zeci de perioade, baleiajul
incepînd cu A şi terminîndu-se
în B. Frecvenţa generatorului de
sinusoide este cunoscută; să
presupunem că este de 1 000
Hz. in aceste condiţii fiecare pe¬
rioadă durează o milisecundâ.
Să fotografiem acum oscilo¬
grama cu ajutorul unui obtura¬
tor reglat la 1/250 s, adica la 4 ms.
Deschiderea obturatorului se
produce la un anumit timp tu co-
respunzînd în exemplul nostru
cu una din trecerile spotului prin
punctul C al sinusoidei.
închiderea intervine în t r , 4 ms
mai tîriiu, deci cînd spotul trece
prin punctul D in fine. pe clişeu
va apărea numai partea CD a
curbei (fig. 7).
Invers, dacă nu cunoaştem
timpul de expunere al aparatului
fotografic, desenul din figura 7
oferă, cînd frecvenţa sinusoidei
este cunoscută, valoarea inter¬
valului ti—t...
Cum am remarcat mai înainte,
momentul t. al deschiderii obtu¬
ratorului se poate situa in orice
stadiu al dinţilor de ferăstrău
furnizaţi de baza de timp a osci¬
loscopului. Clişeul obţinut va
putea în anumite cazuri afecta
alura figurii a (curbă cu linie
continuă), dacă intervalul f,—t,
se situează în şa pe un retur de
baleiaj ftamîne uşor de măsurat
perioada. Pentru această me¬
toda sint de luat două precauţii.
Prima este aceea de a adopta
pentru perioada de baleiaj o du¬
rată superioară duratei de des¬
chidere a obturatorului, în caz
contrar se vor suprapune doua
sau mal multe sinusoide, deci
vom fi în imposibilitatea atee*
tuăril măsurătorii. A doua pre¬
cauţie constă în a aiege pentru
frecvenţa sinusoidei o astfel de
valoare îneît mai multe perioade
sau chiar zeci de perioade să
poată fi înscrise pe ecran în tim¬
pul de expunere fotografică.
Dacă, de exemplu, se testează în
obturator 1/100 s, o frecventa
bună se situează între 1 000 Hz
(10 perioade) şi 3 000 Hz (30 de
perioade). Pentru a controla un
timp de 1/1 Q0Q a s© va alege între
10 kHz şi 30 kHz
2 Rezultatele obţinute
Vom da crteva exemple în os¬
cilogramele următoare. Prima
(fig. &) corespunde cazului des¬
cris în figura 7, analizat mai sus.
Aici. frecvenţa sinusoidelor era
de 10 kHz, adică 0,1 ms pentru
fiecare perioadă, în total, au fost
afişate 27 de perioade (timp de
expunere 2,7 ms sau 1/370 s)
Menţionăm ca aparatul încercat
a fost reglat pe 1/500 s, ceea ce
înseamnă o eroare de 35%.
Afişînd 1/250 s cu un generator
reglat la 10 kHz s-a obţinut
clişeul din figura 10 în care apar
38 de perioade. Durata reală a
expunerii a fost de 3,8 ms, adică
1/260 s. Figura 11 oferă exemplul
pentru alegerea uneî frecvenţe
slabe - 100 Hz. Găsim 3 perioa¬
de, adică 35 ms (adică 1/28 s),
dar precizia nu mai este atît de
mare Remarcăm câ în majorita¬
tea oscilogramelor prezentate
traseul sinusoidelor apare puţin
vizibil pe o parte din suprafaţa
ecranului. Fenomenul este da¬
torat remanenţei fosforului şi nu
jenează măsurătorile efectuate.
*
TEHNIUM
ALMANAH 19BG
151
HI CONTROLUL
OSCILOSCOPIC AL
OBTURATOARELOR
CU PERDEA
1 Principiul metodei
Analiza este de această dată
mai complexa decît în cazul ob¬
turatoarelor centrale, dar vorn
constata că în cazul clişeelor
corect executate se pot măsură
exact atît timpul de expunere,
cit şl viteza de derulare a fiecărei
perdeie
In figura 12 este reprezentată
sinusoida afişată pe ecranul os¬
cii oscopuluJ; ea începe în punc¬
tul A, începutul baleiajului, şl se
termină în B în timp ce obtura¬
torul rămîne deschis, oscilo¬
grama nu se înscrie pe clişeu
Am orientat aparatul fotografic
astfel ca defilarea perdelelor să
se efectueze paralel cu axa ver¬
ticala a oscilogramei, de sus în
jos Perdeaua R, descoperă suc¬
cesiv şi în timpul deplasării spo¬
tului o zonă din ce în ce mai
mare pornind de sus Astfel,
apar arcurile CD şl apoi EF. Ar¬
cul DE este mascat, viteza verti¬
cală a spotului fiind superioară
lui Ri. Invers, căderea perdelei R
maschează succesiv arcurile GH
şi IJ, Durata expunerii (t - t t,}
poate fi măsurată pe o orizontală,
cum ar fi El, de exemplu
Precizia va creşte alegînd o
frecvenţă mai ridicată pentru
semnalul sinusoidal.
2, Rezultatele obţinute
Oscilograma din figura 13
arata ca 24 perioade complete
pot fi numărate pe aceeaşi ori-
zo ntai â. Frecv enţ a g enerat o r u I u i
sinusoida! a fost fixată la 2 500
Hz, adică o perioada de 0,4 ms
Durata deschiderii obturatorului
1
este deci 9,6 ms - s. Men-
102
ţionâm că aparatul a fost reglat
la .1/125 S.
in cazul figurii 14, la aceeaşi
frecvenţă de 2 500 Hz nu mai
găsim de cit 4,5 perioade. Fiecare
corespunzind cu 0.4 ms, timpul de
expunere cu o reglare a obturato¬
rului pe 1/100 n-a fosl în realitate
decît 1,8 ms - —— s.
555
Pentru un reglaj pe 1/250 s am
obţinut în aceleaşi condiţii os¬
cilograma din figura 15. Timpul
de expunere este (fiindcă avem
12 perioade complete) 4,8 ms
1
=-s.
208
3, Viteza de defilare a
perdelelor
Să presupunem (fig. 16) că
vom cadra fotografia astfel ca pe
clişeu amplitudinea sinusoidala
sa corespundă exact distan¬
ţei parcurse de marginea fieca¬
re! perdele Cunoscînd atunci
perioada sinusoidei, numărăm
arcurile ce taie linia ab, marginea
între partea închisă şi- partea ex¬
pusă dînd durata deplasării per¬
delei,
Astfel în figura 15 această du¬
rată va fi de circa 3 perioade
Oscilograma din figura 17 a
fost obţinută cu un aparat a
cărui perdea se deplasează pa¬
ralel cu latura mică a clişeului.
Frecvenţa a fost fixată la 2 500
Hz, adică o perioadă de 0,4 ms
Cum flecare margine este tăiata
de 14 perioade, timpul de defi¬
lare a perdelelor R, şi este
de5,6ms- - s, Un astfel de
180
aparat cu flash electronic poate
fi deci sincronizat pînă la 1/125 s.
IV CÎTEVA SFATURI
în toate clişeele utilizate pen-
tru măsurătorile descrise, ima¬
ginea spotului nu trece decît o
data in fiecare punct ai negati¬
vului
Cantitatea de lumina primită
este slabă. Pentru a obţine un
clişeu convenabil se poate des¬
chide diafragma obiectivului la
maximum, alegînd o emulsie ra¬
pidă.
S-a utilizat un Mm 400 ASA
(Agfapan 400) cu diverse obiec¬
tive. cu deschiderea 1,8 si 3,5
Developarea s-a efectuat cu re¬
velator Radina! cu o diiuţie 1 4
25 dublînd timpul de developare
preconizat de constructor (20
minute în loc de 10 ia 20 C).
Adaptare după Le
Haut-Parleur, nr 1581
TEHPSIIUM
ALMANAH 19SS
152
ceas de
LABORATOR
Ing. V. CALINESCU
Realizarea unui ceas de labo¬
rator electronic este o lucrare la
îndemîna constructorului amator
Fată de ceasurile uzuale meca¬
nice, ceasul electronic prezintă
avantajul de a fi programabil
pentru o multitudine de timpi de
lucru, selecţia fâcîndu-se prin
simpla apâsare a unul bulon, în
acest fel se pot fixa timpii de lu¬
cru pentru o serie de developări
uzuale, la începerea fiecărei ope¬
raţii urrnind a se apasa butonul
corespunzător de programare
Sfîrşitul duratei de lucru poate
fi semnalizat optic sau acustic,
varianta acustica fiind preferabila
pentru că nu presupune modifi¬
carea iluminării din laborator
Schema prezentata furnizează
un semnal acustic permanent,
care se anulează graţie unui în¬
trerupător.
La punerea în funcţiune, con¬
densatorul Ol se încarcă prin
potenţiometre! P. Pentru progra¬
marea unul număr oarecare de
timpi de lucru se înlocuieşte
acest potenţio metru cu rezis¬
tenţe semiregiabile. conectabile
printr-un comutator de tip clavia¬
tură.
Emitorul tranzistorului Ti este
polarizat cu o tensiune care este
jumătate din tensiunea de ali¬
mentare. Cînd tensiunea pe Ci
este mai mare decît cea de la
emitorul tranzistorului TI. acesta
se deblochează. Dioda D prote¬
jează baza lui TI contra unei
tensiuni de blocare prea mare.
Tranzistorul Ti trebuie să func¬
ţioneze cu curent de fugă rezi¬
dual foarte mic pentru a permite
obţinerea unor timpi de lucru
mari. Intrarea in conducţie a Iul
TI determina şi starea de con¬
du cţie a luă T2. Tensiunea de ali¬
mentare se va aplica atunci mul-
tivibratorului format de tranzis-
toarele T3, T4. care, oscii înd, vor
produce un semnal în difuzorul
Dif. Întrerupînd alimentarea cu
ajutorul comutatorului S, con¬
densatorul CI se va descărca
prin rezistenţele R2 şi R3,
Difuzorul miniatural împreuna
cu transformatorul său sînt din¬
tre cele utilizate la aparatele de
radio portabile. Impedanţa circu¬
itului de Intrare a transformato¬
rului este de ordinul sutelor de
ohmi,
in colectorul tranzistorului T2
se poate plasa un releu care să
comande alte funcţiuni, eventual
renunţmdu-se la semnalizarea
acustică
Valoarea condensatorului Ci
va determina timpul maxim de
lucru, care poate depăşi 6 mi¬
nute.
Pentru a evita modificarea tim¬
pului de lucru semnalizat, ali¬
mentarea circuitului se va face
de Ia o sufsă stabilizata de ten¬
siune.
Valorile şr tipurile componen¬
telor indicate în schema sînt;
■ TI, T3, T4 — BC107, BC108
1 T2 — BC177. BC178, BC179
■ D - 8AY17
m R1—ISk ii-R2—1 kU;R3—1 km
R4—200 kn; R5—10 kIi;R6—1 kfl;
R 7 — 8 2 k n; R0—0 2 k fl;
P—500.1 000 kn liniar
■ CI - 220. 470 ^ F, 25/30 V: C2
— 10 nF/125 V; C3-10 nF/125
V,
BIBLIOGRAFIE
M» Horst, M L Electronique ap-
pliquăe au cinema et ă la photo"
TEHIMIUM
ALMANAH 1986
153
LUXMETRU
Un luxmetru de laborator rela¬
tiv simplu poate fi realizat con¬
form schemei alăturate, fiind de
mare utilitate în procesul de mă¬
rire fotografică. Prin folosirea
unui luxmetru în laborator se
poate determina gradul de con¬
trast al imaginii din clişeu
printr-G simplă măsurătoare per-
miţînd alegerea hirtiei potrivite.
Totodată se obţin indicaţii pre¬
cise privind determinarea timpu¬
lui de expunere,
Fotorezistenţa FR formează
împreună cu rezistenţele comu¬
taţiile R t şi R a un divîzor de ten¬
siune, ou comutatorul S 2 alegîn-
du-se sensibilitatea necesara
măsurătorilor, Scăderea rezisten¬
ţei FR pe măsura creşterii ilumi¬
nării duce la creşterea tensiunii
aplicate pe baza tranzistorului I
şi implicit a tensiunii pe emitor.
Cu ajutorul semireglabilului P,
aflat în emitorul tranzistorului se
reglează punctul de funcţionare
Instrumentul de măsură este un
miliampermetru de 0.1 mA Se
poate folosi un instrument uni¬
versal de măsură de sensibilitate
egală. Din semireglabilul P 2 se
reglează capul de scală.
Fotorezistenţa se plasează
într-o sonda mică (figura 2) rea¬
lizată într-o casetă oarecare sau
dintr-o bucată de lemn. Suprafe-
ele pe care ar putea să se re¬
leele îumlna data de obiectivul
aparatului de mărit se vopsesc
negru mat
Cu ajutorul acestei sonde se
fac măsurări punctiforme la nive¬
lul suprafeţei de proiecţie, permh
ţîndu-se astfel să se determine
gradul de contrast. Funcţie de
rezultate se alege hîrtia conform
tabelului orientativ alăturat.
Pentru determinarea expunerii
este mai utilă o măsurare inte¬
grală. în care caz fotorezistenţa
trebuie şa primească lumina re¬
flectată în acest caz, se va folosi
un dispozitiv de genul celui redat
în figura 3. O lentilă convergentă
fixată într-un tub de diametru
corespunzător permite o concen¬
trare a luminii reflectate.
Asupra aspectelor mecanice
ale celor două montaje ale foto-
rezistenţei nu insistăm în cadrul
acestui articol, ele fiind rezolva¬
bile fără dificultăţi de un con¬
structor cu oarecare experienţă
Componentele utilizabile (du¬
pă M, Horst, Elektronische Hllfs-
mittel fur Film und Foto) sînt:
■ Fotorezistenţa FR: M 223.
LDR 07
■ Tranzistor T: BC 107,
BC 108. BC 109
■ Rezistoare R, - 200 k11; R- -
22 kn; R 3 p. r 4,7 saulO kiî; P 3 =
100 kn.
60:1 - 40:1
35:1 — 25:1
20:1 —14:1
12:1 - 0:1
7:1 — 5:1
4:1 — 3:1
1,0 — 1,6
1,55 — 1,4
1,3 - 1,15
1,1 — 0,9
0,65 — 0,7
0,6 — 0,5
exlramoal©
moale
specială
normala
Contrast
exira contrast
TEHN1UM
ALMANAH 190 B
1B-4
RELEU
de T3mP
Exista o multitudine de
scheme pentru relee de timp
mai simple sau mai complicate.
De regulă, construcţiile uzuale
cu 2—3 tranzistoare sînt sufi¬
cient de precise pentru utilizările
curente şi suficient de simple
pentru a fi realizate de construc¬
torii amatori. Prin ci pa! a defi¬
cienţă a celor mai multe relee de
timp de construcţie mai simpla
constă in aceea că durata apăsă¬
rii pe tasta de acţionare influen¬
ţează timpul total de lucru, dez¬
avantaj cu implicaţii semnifica¬
tive pentru timpii de expunere
scurţi.
Schema dată in continuare, în
ciuda simplităţii sale, evită defi¬
cienţa menţionată. Schema este
un monostabil, rnuitlvibratorul
basculînd imediat la apăsarea
tastei T fără ca durata de apă¬
sare să aibă influenţă.
in starea stabilă cele două
tranzistoare şint blocate. Apa-
sînd tasta T apare un impuls ne¬
gativ pe baza tranzistorului Tt,
care devine conductor, şl pro¬
voacă un impuls pozitiv In baza
tranzistorului 12, determinîndu-i
să intre în conducţle şi să acţio¬
neze -releul propriu-zis. Conden¬
satorul C se descarcă prin inter¬
mediul potenţiometrului P (cir¬
cuit RC) exponenţial, pînâ cînd
tranzistorul Ti încetează de a
mai conduce, implicit T2 se bio-
cheazâ şi releu! se deschide, cir¬
cuitul revenind ia starea stabilă
Releu! va avea înfăşurarea de
ordinui sutelor de ohmi. Tensiu¬
nea sa de lucru este de 12 V în
cazul cînd se dispune de un re-
leu cu o altă tensiune, de regulă
mai mare (24 V), se va modifica
schema adecvat.
sfaturi
foto
Deşi s-au mai publicat reţete
pentru virarea fotografiilor, nu¬
mărul cititorilor care solicită date
asupra acestui subiect creşte
mereu. De aceea s-a considerat
util să se abordeze această temă
într-un„ material care să răspundă
celor care ne-au scris şi care sa
constituie o informare utilă tutu¬
ror tinerilor noştri cititori foto¬
grafi amatori.
Culoarea sepia este potrivita
fotografiilor care trebuie sa su¬
gereze impresia de vechi In roşu
se pot vira imagini reprezenţînd
răsărituri sau apusuri de soare,
portrete de copii şi femei Peisa¬
jelor marine sau fotografiilor de
noapte II se potrivesc nuanţele
de albastru. Verdele este Indicat
peisajelor de vară ş.a.m.d.
Imaginea colorată este formată
din diverse săruri sau din argint
cololdal
Virarea imaginii poate avea
loc:
— direct, cînd argintul este
transformat direct Tntr-o altă
substanţă colorată:
— Indirect, cînd se proce¬
dează intîî la o rehalogenare a
argintului şi transformarea haio-
genurii de argint fnlr-un compus
colorat
Funcţie de substanţele chimice
care constituie factorul activ, vi¬
rarea poate fi:
— prin sulfurizarea argintului
sau halogenurii de argint care
formează imaginea:
— cu săruri metalice, inclusiv
ale unor metaie preţioase:
— prin oxidarea locală a unor
substanţe organice.
Pentru reuşita virărilor este ne¬
cesar să se respecte o serie de
indicaţii generale:
— curăţenie absoluta în labo¬
rator;
— folosirea de tase şi usten¬
sile absolut neatacablle de chi¬
micale (din mase plastice, sticla,
inox, metal smălţuit fără ciobi-
turi):
— fotografiile sau diapozitivele
supuse virării vor fi foarte bine
fixate (de preferat, în soluţii
proaspete) şl spălate; i
— fotografiile sau diapozitiJLe
supuse virării vor fi perfect
puse, cu tonuri de alb curatşşi
negru intens, fără voal. in unele
cazuri, se indică prin procedeul
TEHMUM
ALMANAH 1906
15B
încălzirea SOLUŢIILOR
*
Importanţa menţinerii tempera¬
turii soluţiilor de iucru, a revela¬
toarelor îndeosebi este prea
bine cunoscută pentru a insista
asupra acestui aspect, mai ales
în fotografia color. Progresele
realizate în producţia materiale¬
lor fotosensibile au dus la elabo¬
rarea unor procese de develo¬
pare la temperaturi ridicate, res¬
pectiv în intervalul 23 — 3TC
(35°C). fapt ce elimină necesita¬
tea răcirii soluţiilor în perioadele
de vară. Problema care se men¬
ţine este cea a ridicării tempera¬
turii soluţiilor în perioadele mai
friguroase, iarna sau toamna tîr-
ziu. Această problemă se rezolvă
prin încălzirea soluţiilor electric,
plasind taseie sau dozele cu so¬
luţii în băi cu apa încălzită cu re¬
zistenţe electrica
Asupra realizării de ansamblu
nu ne vom ocupa în aceste rin-
duri, unde ne vom limita doar la
partea electronică, Menţionăm
că rezistenţele de încălzire sînt
plasate în tuburi metalice sau de
sticlă, perfect izolate faţa de apa
care se încălzeşte. Aceste rezis¬
tenţe pot fi preluate de la diverse
aparate electrocasnice sau se
confecţionează special fa para¬
metrii doriţi. Sîrma rezistenţei se
spîraleazâ, far spirala se intro¬
duce în tubul protector în pre¬
zenţa unui mediu amorf izolam
(nisip fin sau sare fină), trecerea
în exterior făcîndu-se prin ele¬
mente izolatoare etanşe (din por¬
ţelan, de preferinţă).
Schema din figura 1 oferă po¬
sibilitatea unei dozări manuale a
intensităţii încălzirii soluţiei
Schema conţine un diac şi un
triac comandate de un circuit
defazor.
Valorile şi tipurile componen¬
telor sînt:
M Triac: TXCO1A40 sau echi¬
valent
■ Diac: BR10O sau echivalent
, ■ Rezistenţe R1 = 30 kiî; R2 =
47 klt; P = 500 kn
■ Condensatoare: Ci = 4p
nF/400 V; C2 ~ 0,1 M F/40O m
încălzirea poate fi automB
zatâ prin folosirea unei sondezi
temperatură care comandă rezfe-
folosit ca imaginea să fie supra¬
expusa sau subexpusa cînd apar
efecte de . slăbire sau întărire
adiacente inaînte de virare foto¬
grafia se înmoaie cîteva minute
în apă curată;
— pentru verificarea efectului
de virare se recomandă şâ existe
şi fotografii suplimentare de
probă, care să fie supuse proce¬
deului puţin decalat în timp faţă
de exemplarul final
Dacă nu se indică expres alt¬
fel, se vor avea în vedere urmă¬
toarele reguli:
— se va folosi apa distilata
sau fiartă şi răcită atunci cînd se
ştie că apa curentă este dură sau
conţine impurităţi în suspensie.
Eventual se poate deduriza apa
cu produsul ORWO A901, 2 g la
litru;
— dizolvarea substanţelor se
face în cca 2/3 din volumul de
apă prevăzut de reţetă, după
care se completează la volumul
final;
— soluţiile disparate au con-
servabilitate bună, dar o dată
amestecate trebuie folosite ime¬
diat sau în cîteva ore, cînd se
specifică acest lucru:
— soluţiile folosite se aruncă,
ele pierzîridu-şi eficacitatea;
— după operaţiile de albire se
spală bine fotografia (sau diapo¬
zitivul) pînă la completa dispari¬
ţie a substanţei de albire,
— spalarea finala va fi bine
efectuată pentru a exclude restu¬
rile de chimicale, care în timp
pot compromite imaginea. Spăla¬
rea va dura cca 30 minute în apă
curgătoare ia 15—20*0;
— se pot foiosl (se vor face
probe) pentru albire soluţiile uti¬
lizate ia developarea peliculelor
color şi care au în componenţa
de bază feri cian ura de potasiu;
— reţetele date in continuare
sînt aplicabile atît fotografiilor,
cît şl diapozitivelor Pentru dia¬
pozitive nu sint utilizabile reţe¬
tele care dau compuşi opaci şi
care presupun temperaturi ridi¬
cate de lucru, In text s-a folosit
pentru simplificare doar noţiunea
de fotografie
Operaţiile de virare se fac la
lumina ambiantă, obşervindu-se
permanent procesul de colorare,
astfel încît se poate interveni
oportun Ia obţinerea nuanţei do¬
rite.
Se va evita insă lumina in¬
tensă, iar soluţiile de albire vor fi
păstrate în sticle de culoare în¬
chisă.
VIRAREA ÎN BRUN (SEPIA)
Tonurile brune se obţin prin
transformarea argintului care
formează imaginea în sulfura jle
argint. Funcţie de grosimea si»
tului de sulfura de argint carqB
formează, culoarea variază de*a
brun închis (violet) pînă la brun
deschis (galben) Procesul de
sulfurare este cu atît mai rapid
cu cît cristalele de argint care
compun imaginea sînt mai mici.
In cazul unor cristale mari se im¬
pune reducerea lor sub formă de
halogenuri argentîce, care ulte¬
rior sînt transformate în sulfura
de argint.
La virarea în brun pot forma şi
TEHNIUrVI
ALMANAH 198G
156
tenţa de încălzire cînd tempera¬
tura băii coboară sub cea ad¬
misă/ Este cazul schemei din fi¬
gura 2 , prevăzută cu o sondă cu
termistor (NTG) a cărui rezis¬
tenţă scade cu creşterea tempe¬
raturii. Cînd temperatura este
scăzută, rezistenţa R1 este prea
mare şi TI rămîne blocat, impli¬
cit T2.
in aceste condiţii tiristorui per¬
mite trecerea fiecărei semi alter¬
nanţe pozitive datorită impulsuri¬
lor furnizate da C2, rezistenţa de
încălzire fiind în funcţiune
La atingerea temperaturii de
lucru preregiate are loc debloca*
rea celor două tranzistoare T2
scurtcircuitează circuitul de
poartă al tlristorulUI şl încălzirea
soluţiilor încetează.
Termistorul se introduce
intr-un tub de sticlă (o eprubetă
de dimensiuni reduse) şi se în¬
globează intr-un material {prin
topire) cu coeficient negativ de
temperatură. Sonda se introduce
in soluţia termostatata cu partea
inferioară.
Puterea rezistenţei de încălzire
(Rî) va fi de circa 100 W pentru
taşele de mari dimensiuni, iar
pentru cele pînă la 24x30 cm va
fi de circa 50 W. Valoarea rezis¬
tenţei nu va scădea sub 500 tl la
o putere de 100 W şl va fi mal
mare pentru puteri mai mici
Componentele din schemă sînt
(după M. HORST, Eltktronlsche
Hiltsmittei fiir Film und Foto):
■ Tranzistoare: TI; BC 177,
BC 178, BC 179, T2: 2N1711.
2N1613
■ Diode D1-BY127:
D2-BAY 18
m Tinstor: B St B0226 sau
echivalent
■ Rezistenţe: R1, termistor,
FS 15 D(ITT) sau echivalent; R2
_ R3 * 5,1 kO; R4 ^ 12 klt/10 W;
PI = 500 KH; P2 = 50—100 kU
m Condensatoare: Ci - 10
V, F/55-60 V, C2 = Q r 33 juF/400 V
alte sulfuri în afara celei de ar¬
gint
Virarea in brun se aplică de re¬
gulă hîrtîîlor cu bromurâ d© ar¬
gint sau clorobromura de argint
Majoritatea procedeelor de.vi¬
rare in brun sînt indirecte
Un procedeu de virare directă
este procedeul Pickerlng, care
este descris în continuare. Se
prepara următoarele soluţii:
Soluţia A
Tîosulfat de sodiu _ IB0 g
Apa .. 800 ml
Soluţia B
Alaun de potasiu. 45 g
Apa . 200 ml
Soluţia C
Azotat de argint. 1 g
Clorură de sodiu . 1 g
Apă . 25 ml
Soluţiile A şi B se prepară cu
apă calda.
Se amestecă agitîndu-se ener¬
gic soluţiile A şi B, după care se
adauga progresiv soluţia C
(atenţie, conţine un precipitat
alb, care va fl introdus în ames¬
tec).
Amestecul astfel obţinut se
pune într-o tava metalică {inox
sau emailată) şi se încălzeşte la
50 —w*c.
Fotografia se introduce în
amestecul caid, procesul de vi¬
rare durînd cca 10 minute.
TEHNIUM
ALMANAH 1936
IST
iluminarea .
progresiva
a Sălii de PROIECIIE
Pentru ca ochiul privitorului sâ
se poată adapta mai repede nive-
iului de iluminare al proiecţiei,
lumina din sala de proiecţie tre¬
buie să-şi micşoreze intensitatea
pînâ la stingerea ei totala in mod
progresiv. Acelaşi lucru este va¬
labil in sens Invers la sfîrşitul
proiecţiei, cînd lumina ambiantă
ar trebui sâ se instaleze progre¬
siv pentru ca ochiul sâ nu fie şo¬
cat de nivelul de iluminare nor¬
mal al sălii.
In sălile de proiecţie cinemato¬
grafica moderne se asigură va¬
riaţia progresivă a iluminării am¬
biante prin variaţia continuă a in¬
tensităţii luminoase a surselor de
lumină artificială, în sălile de
construcţie mai veche, nemoder-
nizate, se obişnuieşte ca trecerea
la întuneric să se tacă în trepte
prin stingerea succesiva a unor
grupuri de surse de lumină.
Componentele electronice mo¬
derne permit realizarea cu suc-
*
ces a dezideratului expus. O
schemă simpiâ şi eficientă este
prezentată in cele ce urmează,
utilizarea ei fiind posibilă atît în
sala de proiecţie a cineclubului.
cît şi în apartamentul personal,
fie că este vorba de o proiecţie
cinematografică, fie de diapozi¬
tive.
Un tranzistor de tensiune
înaltă joacă rolul unui reostat.
Rezistenţa internă col ector-eml-
tor este funcţie de tensiunea ba-
ză-emitor. Variaţia rezistenţei co-
leetor-emîtor se obţine prin va¬
riaţia tensiunii circuitului emi-
tor-bază, Condensatorul şi rezis¬
tenţa sa de descărcare fîncăr¬
care) permit producerea unei
tensiuni care descreşte (creşte)
exponenţial. O rezistenţă serie
cu baza are roi de protecţie
Pe poziţia 1 a comutatorului S*
condensatorul se încarci
printr-o rezistenţă variabilă Pe
poziţia 2 are loc un proces de
descărcare a condensatorului
printr-o rezistenţă variabilă în se¬
rie. Funcţie de valorile acestor
rezistenţe variabile şi a conden¬
satorului rezultă timpii de stin¬
gere, respectiv aprindere a lumi¬
nii. Valorile din schemă pot fi
modificate Alimentarea conden¬
satorului trebuie făcută de la o
sursa separată de reţea. Se
poate folosi o baterie sau mai
practic un transformator (tip so¬
nerie, de exemplu).
Triacul va fi funcţie de puterea
becurilor instalate, la o tensiune
de minimum 400 V. Diacul este
de tip BR1GQ sau echivalent.
Raţia progresiei poate fi modi¬
ficată manual prin intercalarea
unui potenţiometru între colector
şi polut pozitiv ai alimentării (cca
500 kn liniar), Totodată această
rezistenţă permite limitarea valo¬
rii maximale a iluminării.
Conectînd o rezistenţă varia¬
bilă între colector şi emitor se
poate limita nivelul minim ai ilu¬
minării la o valoare redusă, fără
a se afecta automatismul func¬
ţionarii.
Siguranţa din circuitul generai
este obligatoriu de tip rapid pen¬
tru a permite o protecţie efi¬
cientă a triscului, avînd în vedere
supracurentul care apare la pu¬
nerea sub tensiune a lămpilor cu
incandescenţă, In dispozitivele
industriale se fofosese limita**
toare de curent care acţionează
cît timp becurile sînt reci.
BIBLIOGRAFIE: M. Horst,
Elektronische Hilfsmittel fur Film
und Foto.
TEHfSIIUM
ALMANAH 1986
15B
Aniversări ’86 • Aniversări ’86 «Aniversări ’86
înfiinţat In anul 1955 şi deschis
pentru public în 1961, Muzeul
politehnic din laşi a fost definit
şi conceput ca un mijloc de in¬
struire şî educare a tinerei gene¬
raţii, pe linia cunoaşterii celor
mal valoroase cuceriri ale ştiinţei
şi tehnicii pe plan mondial şi na¬
ţional, pe linia preţuirii marilor
noştri înaintaşi, inventatori şi
descoperitori.
Spaţiul destinat Muzeului poli¬
tehnic în 1961 nu a permis, pen¬
tru început, decit organizarea
unei singure secţii, „Energetica",
deşi se preconiza organizarea în
scurt timp a mal multor secţii,
motiv care a generat şi denumi¬
rea muzeului.
După deschiderea „Energeti¬
cii" a prins viaţă o altă colecţie a
muzeului, care. în 1966, a fost
prezentată publicului sub forma
unei expoziţii temporare. Reor¬
ganizată şi extinsă în 1972, expo¬
ziţia respectivă a devenit actuala
secţie „înregistrarea şi redarea
sunetului^, care se bucură de
aprecierea unanima a oaspeţilor
din ţară şi de peste hotare.
In paralei cu dezvoltarea co¬
lecţiilor pentru cele două secţii
menţionate, s-a format o bogată
şi valoroasă colecţie de piese
privind evoluţia telecomunicaţii¬
lor.
Pornind de la ideea că teleco¬
municaţiile reprezintă un dorrîe-
niu fără de care astăzi nu mai
este posibil progresul societăţii,
in general, şi de la faptul că pre¬
zintă un larg interes pentru pu¬
blic, pentru tineret, m special,
colectivul Muzeului politehnic a
început organizarea celei de-a
treia expoziţii de bază a muzeu¬
lui — secţia „Telecomunicaţii",
cu mijloace materiale modeste şi
cu forţe proprii,
Expoziţia a fost deschisă pen¬
tru public la 14 noiembrie 1984.
fiind dedicată lucrărilor Congre¬
sului al XII Mea al P.C.R
Cu ajutorul exponatelor origi¬
nale. ai graficelor, modelelor şi
machetelor, organizatorii au pre¬
zentat momentele cele mai im¬
portante din dezvoltarea telegra¬
fiei, radiotehnicii, televiziunii şi
transmisiei prin sateliţi, redînd
totodată principiile de funcţio¬
nare care stau ia baza mijloace¬
lor moderne de comunicare fa
distanţa. S-a avut în vedere pre¬
zentarea dezvoltării domeniilor
amintite atît pe plan mondial, cît
şi la noi in ţara, punîndu-se în
evidenţă contribuţiile ştiinţifi-
co-tehnice româneşti
tntrucît spaţiul nu ne permite
să facem referiri mai ample, în
prezentul material nu kputem
aminti decit cîteva din cMporiiie
de exponate ce pot fi s^Bate şi
admirate aici: aparate dep leg ra¬
fie Morse, teleimprimatoare Hu¬
ghes. teleimprimatoare Siemens
mecanic şi Siemens electric,
centrale telegrafice şi telefonice
(manuale şi automate), telefoane
de la începutul secolului nostru,
TEHNIUW
ALMANAH 1356
153
Aniversări ’86 • Aniversări ’86 •Aniversari ’86
sisteme de telefonie multipla, o
interesantă gamă de radiorecep¬
toare ş? televizoare în evoluţie.
De asemenea, menţionăm ca ex¬
ponate valoroase primul tip de
car de reportaj video (secţionat)
şi prima instalaţie de tăiecînema
care au funcţionat la Televiziu¬
nea Româna din Bucureşti,
La fiecare din sectoarele amin¬
tite este prezentat cîte un scurt
istoric la noi în ţară
Principiile transmisiei prin sa¬
teliţi smt sugestiv redate prin
scheme şi fotografii reprezentind
momentele importante din
această tehnică de vîrf pe plan
mondial
Expoziţia de bază prezentată
va fi mereu completata în timp
eu noi exponate, ce vor marca
momente din evoluţia domeniu¬
lui amintit în aşa fel încît
aceasta să reprezinte un instru¬
ment dinamic şi util în instruirea
şi educarea publicului vizitator,
log. EUGENIA URBEBCU
50 de ani de cmd americanul
A-U SAMUEL enunţă principiul
magnetronului
50 de ani de cînd inginerul
american E.H. ARMSTRONG in¬
troduce în radiocomumcaţii mo¬
dulaţia în frecvenţă.
50 de ani de cînd americanul
REBER inventează radiotelesco-
pui.
50 de ani de cînd Laboratoa¬
rele Bell construiesc primul ghid
de undă.
50 de ani de la instalarea între
Berlin şi Leipzig a primei linii de
videotelefon, transmisia fâcîn-
du-se pe cablu cu o frecvenţă
purtătoare de 1,3 MHz, folosind
120 linii şi o frecvenţă a cadrelor
de 25 Hz.
fS de ani de cînd firma Intel
anunţă prima familie de micro¬
procesoare 4004.
10 am de ia instalarea de către
firma Experimental Atlanta a pri¬
mei linii experimentale de comu¬
nicaţii prin fibre optice.
250 de ani de la naşterea lui
CH. A P DE COULOMB
(1736—1806). fizician francez,
cel care a stabilit legea Interac¬
ţiunii între corpuri electrizate şi
dintre polii magnetici.
200 de ani de ia naşterea fizi¬
cianului rus P.L. SÎLL1NG
(1786—1837), cel care a con¬
struit telegraful electromagnetic
şi a propus pentru prima dată ri¬
dicarea conductoarelor pe stîlpi.
150 de ani de cînd J,F. DA-
NIELL realizează pila electrică
reversibilă care-i poartă numele.
125 de ani de cînd fizicianul
german J.PH. REIS, reuşind să
transmite la distanţa de 100 m
sunete, foloseşte pentru aparatul
său în premieră denumirea de te¬
lefon,
100 de ani de la instalarea pri¬
mei reţele telefonice între două
ţâri: linia Paris-Bruxelles.
75 de ani de cînd R.A* MILLI
KAN măsoară direct sarcina
electronului
100 de ani de cînd H.R.
HERTZ observa pentru prima
oară undele electromagnetice,
arâtînd ca acestea se pot re¬
flecta, refracta, polariza, măsu-
rindu-le viteza şi lungimea de
unda.
75 de ani de cînd a absolvit
prima promoţie a Şcolii de Elec¬
tricitate Industrială înfiinţată de
DRAGOMIR HURMUZESCU,
şcoală Ge în 1913 devine Institu¬
tul Electrotehnic în cadrul Uni¬
versităţii laşi.
25 de ani de cînd ia întreprin¬
derea „Electronica'‘-Bucureşti se
începe construirea primelor tele¬
vizoare româneşti
25 de ani de la atribuirea Pre¬
miului Nobel pentrg medicină lui
GEORGE VON BEKESY pentru
descoperirea fenomenului meca¬
nic produs în timpul stimulării
urechii interne, care a dus la rea¬
lizarea în domen(ul electronicii
medicale a audiometrulul ee-1
poartă numele.
25 de ani de cînd B.K, RID-
BERG şi T.B. WATKIN8 (Anglia)
descoperă efectul de transfer al
electronilor, pe baza căruia C.
HILSUM realizează în 1961 pri¬
mele dispozitive
25 de ani ae la inventarea de
către P. VOGEL (Elveţia) a cea¬
sului electronic.
25 de ani de cînd H. NELSON
S.U A.) inventează epitaxia în
ază lichidă.
2S de anJ de cînd firma Digital
Equlpment construieşte primul
miniealculator (12 biţi şi 4 kcu-
vinte-memorieî
200 de ani de la naşterea Iul
D,F*J, ARAGO (1786-1853), as¬
tronom şi fizician francez, care a
descoperii polarizaţi a cromatică
şi a stabilit legăturile existente
între aurorele polare, furtunile
magnetice şi fenomenele electro¬
magnetice
125 de ani de la naşterea Ingi¬
nerului american A.E. KENNELY
(1861 -1939). care, independent
de englezul Heavlslde şi japone¬
zul Nacjaoka, emite ipoteza exis¬
tenţei Tonosferei şi explică pro¬
pagarea undelor radio la distanţe
mari, la suprafaţa Pamîntului,
prin stratul „E ,J din ionosferâ
125 de ani de la naşterea In¬
ventatorului american P.C. HE-
WITT (1861 —1921), cel care a
realizat în 1900 lampa cu vapori
de mercur şi dioda redresoare cu
vapori de mercur, descoperind
de asemenea şi principiul funda¬
mental al amplificatorului cu tub
vidat
125 de ani de la naşterea ger¬
manului WALTER SCHOTTKY,
care inventează, independent de
americanul A.W, Huli, tetroda,
adăugind o grila suplimentară
triodei
TEHN1UM
ALMANAH 1906
ISO
M fi 25 A
Tj- 3 MH4D
fj-u
nem
C 3 - 1 S
20,8x258'
tfj-23.-*
S8 k\
eu ea
,dntm r 3 ?
ELLflQ ]
ECC 83 I
IOOwF
35Q/305V
\ KMSMSJ loofiQ
Wrt S096JJ55.01
Canal droit
/4X N
D 226
4X1,5V
+ '>I.|L
BC140B
II
403&1
(ect56)
..cu*
TEHINJIUM
ALMANAH 1986
1S1
TEEHIMIUM
ALMANAH 198S
|162
Tttl
BF JtSiBFWSt
Radioreceptor modern în care este încorpo¬
rat circuitul integrat TBA570, care lucrează di¬
rect in UL şi UM. pius amplificator de frec*
venţâ intermediară în UUS,
Alimentarea se face cu 6 V din 4 baterii. Va¬
loarea semnalului de frecvenţă intermediară
este de 455 kHz pentru MA şi 10,7 MHz pentru
MF.
»
Acest aparat lucrează în UL şi UM, respectiv
150—260 kHz şi 525—1 605 kHz Puterea de
ieşire este de aproximativ 150 mW la un con¬
sum de 80 mA. Receptorul are în componenţa
sa in întregime componente discrete. Frec*
venţa intermediară este de 455 kHz
TEHNIUM
ALMANAH 1986
163
TEHNIUM
ALMANAH 198G
1B4
1
RN 3005
Este un alimentator de labora¬
tor care poate livra 0—30 V la ie¬
şire cu un curent de 1 A. Rezis¬
tenţa internă dinamică este de
0,2 n între 0 şi 100 kHz Variaţia
tensiunii de ieşire este mai mică
de 0 r 1% pentru variaţii ale ten¬
siunii de intrare de ± 15%
® *
TEHNIUM
ALMANAH 1386
165
Este special construit pentru
citirea casetelor şi se mstaleaza
in autoturism. La ieşire montajul
furnizează 500 mV pe o sarcină
de 12 kn Alimentarea de +12 V
se aplica la borna 4 din mufă. De
la ieşire (bornele 1—2) semnalul
se aplica la un amplificator de
putere
TEHNIUM i
ALMANAH 1986
I16G
r
Fulgerul artificial Fi 110 M (Norma) poate fi alimentat de ta reţea
sau de la 4 baterii de 1,5 V, Cînd se lucrează pe baterii, invertorul
ridică tensiunea pentru aprinderea tubului. La atingerea acestor
tensiuni montajul se opreşte autoitiat.
-X
TEHNIUM
ALMANAH 1336
166
r
Sub aceasta denumire este construit un receptor staţionar prevăzut şi cu picup. din care publi¬
căm numai partea de receptor
Amplificatorul de intrare în UUS este un tranzistor FET; mixerul şi oscilatorul au în componenţa
lor tranzistoare bipolare npn tip 2SC710
Semnalul de frecvenţă intermediară 10,7 MHz este trecut prin 4 filtre ceramice şi apoi discriminat
Partea MA are circuitul de intrare pe bară de ferită In baza tranzistorului 401 sosesc atît semna¬
lul util, cît şi semnalul de Ea oscilator (404). Semnalul FI—MA este filtrat şi detectat, aplicat apoi
amplificatorului de putere,
TEHNIUM
ALMANAH 19 SG
169
TEHNIUM
ALMANAH 19QG
1170
STR—11 S este un radioreceptor stereo în realizare hibrida.
Recepţia semnalelor UUS {88—108 MHz} este înlesnită de circuitul HA1137 {FM—IF. AFC, det.) şi
de circuitul LA3350 {demodulator stereo în buclă PLL).
Recepţia AM este asigurată de circuitul LA 1240,
Amplificatoarele audio sînt construite cu tranzistoare.
TEHMIUM
ALMANAH 1986
171
4
QR3RD3Q
RF1Q
Amplificatorul NF 10 este un amplificator care
livrează 10 W pe canal Ja o impedanţă de 5 îl
intr-o gamă de frecvenţă cuprinsă între 20 Hz şi
20 kHz.
TEHN1UM
ALMANAH 1986
172
Acest radioreceptor portabil este construit cu tranzis¬
tore npn f cu excepţia convertorului autooscilator de tip
pnp (OC170). Tranzistorul OC 170 se poate înlocui cu
EFT 317. Regimul de funcţionare {îo gol) se stabileşte la
un consum de 20—25 mA cu ajutorul potenţiometruluî
R29.
îi
TEHN1UM
ALMANAH 19B6
173
X
TEHNIUM
ALMANAH 19BB
1174
S
Semnalul RF—AM se aplică pe baza lui Q401 prin bobina de cuplaj de la antenă. Tot aici so¬
seşte şi semnalul de la oscilatorul local. Semnalul FI-AM este apoi selectat şi amplificat
Semnalul UUS după ce este amplificat şi mixat cu semnalul de la oscilator este transpus In
10,7 MHz,
După discriminare, semnalul este aplicat decodorului stereo.
TEHIMHJM
ALMANAH 1906
1TB
Pi cu pul Acord poate funcţiona in varianta mono cu trei viteze de rota¬
ţie a discului. Amplificatorul este construi! cu tranzistoare obişnuite, la
ieşire puterea maximă fiind de 2 W-
Alimentarea se face din reţeaua de curent alternativ de 127 sau 220 V
*
ţţ
5
§
£
<Nî
1 »
TEHNIUM
ALMANAH 1950
176
cu
la drum
Prezenţa bicicletei pe drumurile publice devine toi mai Ireeventa. ea
constituind un mijloc rapid şi economic de transport.
O deplasare rapidă la locul de munca sau la locurile de agrement — ml*
mal cu bicideta PEGAS!
Magazinele şl raioanele de specialitate ale comerţului de sfat vă ofere o
gamă variată de biciclete PEGAS;
“ PEGAS CLASIC, cu cadru, penlru barbaţi, preţ î 680 lei;
— PEGAS CLASIC, cu cadru, penlru femei, preţ 1 710 fel;
— PEGAS IDEAL, cu cadru, pentru bărbaţi, preţ 1 615 tei:
— PEGAS IDEAL, cu cadru, pentru femei, preţ 1 640 lei;
— PEGAS ROBUSTA, cu cadru, pentru băieţi, preţ 1 800 lei;
— PEGAS ROBUSTA, cu cadru, penlru fete, preţ 1 800 lei {de&linH®i
copiilor intre S—10 ani);
— PEGAS MODERN, cu cadru, pentru băieţi, preţ 1 805 lei;
— PEGAS MODERN, cu cadru, pentru tete, preţ 1 BBS lei [destinate
copiilor intre 14 ani);
— PEGAS COMODA, cu cadru rigid, preţ 1 GS0 lei;
PEGAS PRACTIC, cu cadru pliabil, preţ 1 920 lei.
Datorită sistemului de reglare pe înălţime a ghidonului şi şeii, PEGAS
Comoda şi PEGAS Practic pol fi utilizate de copii, adolescenţi şi adulţi
— PEGAS 2112 pentru copil, preţ 1 110 iei
Bicicletele sint echipate cu frinâ faţă tip cleşte, clopoţel, pompă de aţr [,
Acu scule, apărătoare de lanţ, set catadrioptrlt şi altele.
— ERGOClCLUL PEDALUX 3 (bicicleta medicinala) pentru pregătiră 1 ;
sporlivă, menţinerea condiţiei fizice şi sănătăţii, preţ 1 350 iei
Se asigură garanţia pe o perioadă de 12 luni.
TEHNIUM
ALMANAH 1986
177
GAMA DE UNDE
PREŢ
SONG
GAMMA
SOLO 100
SOLO 300
SOLO 500
DERBY
GLORIA
tGlfTl.
Radioreceptoarele portabile intru nasc toate calităţile pentru a ti utile în casă, dar mal ales la dru*
meţli: sint uşoare şl comode la purtat, au sensibilitate bună, selectivitate adecvată, audiţie clară
plăcută, alimentare economică de la baterii sau de la reţeaua electrica
610 let
341 iei
371 lei
665 lei
665 lei
446, 70 lei
1 382 lei
Pentru autoturismul dumneavoastră vă recomandam radioreceptorul LIRA cu 3 game de unde. la
preţul de 1 330 lei, cu antenă.
TEHIMIUIVf
ALMANAH 1986
I1"7B
I
ALPIN, PAMIR, DACIA, CERNA, AMARA, NARCISA, DUNA-
REA sînt denumirile noilor modele de corturi pe care le puteţi
procura din magazinele comerţului de stat. Ele sînt confecţio¬
nate din materiale textile impermeabile, partea metalică fiind
executată din ţeava tubulară. Aceste „căsuţe portabile" sînt
uşor de împachetat şi transportat.
Corturile oferă iubitorilor de excursii avantajul de a se odihni
in mijlocul naturii, de a respira, atit ziua, cit şi noaptea, aerul
ozonat al munţilor sau de a se bucura de briza mării pe întreaga
durată a concediului.
Magazinele comerţului de stat va mai oferă şi o diversă gamă
de mobilier şi obiecte de camping: scaune pliante cu sau fără
spătar, mese pliante, paturi pliante, saci de dormit, saltele,
perne ş.a.
TEHIM1UM
ALMANAH 1SBG
179
găsiţi in comerţul de sfat, la magazinele şi raioanele
specializate in desfacerea produselor metalo-chimice.
CARACTERISTICI;
— putere de absorbţie mărită; 500 şi respectiv 600 W;
- permit refularea verticală a aerului, Inlăturind astfel
posibilitatea de rmpriştiere a prafului de pe suprafe¬
ţele încă necurăţate;
— se manevrează uşor datorită celor doua roti, plus
roata pluolantă;
— se poate utiliza priza de alimentare cu tensiune fără
impămintere, aspiratoarele fiind construite in clasa a
doua de protecţie.
ACCESORII:
— perle complexa pentru curăţarea suprafeţelor plane;
— perle triunghiulară pentru biblioteci, mobila ele.;
— duză îngustă pentru calorifere, spaţii greu accesibile;
— duză lată pentru tapiţerii, îmbrăcăminte groasă;
— sac-colector din hîrtie-flitru (3 bucăţi).
PIESE DE REZERVĂ;
— 4 saci de hirlie — filtru;
— 2 perii de cărbune.
Aspiratorul de praf AP. tO mai dispune de un indicator
de umplere a sacului.
Termenul de garanţie pentru aspiratoarele AP, 20 $ şi
AP. 10 este de un an de la data cumpărării.
Preţul aspiratorului AP. 20 S este de 950 lei, iar al aspira¬
torului AP. 10 este de 1 300 lei.
Mobila, cărţile, tablourile, caloriferele, spaţiile greu acce¬
sibile, pardoseala, covorul, mocheta, tapiţeriile, îmbrăcă¬
mintea groasă, toate acestea pot fi curăţate de praf in mod
rapid utilizind unul dintre noile tipuri de aspiratoare: Ap. 20 S
AP. 2 \ 5 S şi AP. 10 — practice şi utile in orice gospodărie.
el®
io** r
TEHMIUM
ALMANAH 19B6
IBP
PRESTIGIU
DIN VARIATUL SORTIMENT DE PRODUSE DE
ÎNALTĂ CALITATE VĂ RECOMANDĂM:
— START 20 — ajută la pornirea autoturismelor pe timp rece şi încarcă bate¬
riile auto
— Muktimetrii de buzunar tip MB 2
— Tester de îensi ne
— Mutlimelru tip MAVO 2
— REDAC 625 — redresor pentru încărcat baterii şi acumulator auto
— Dispozitiv de vulcanizat anvelope de gabarit mijlociu
— Turometru dwellmetru de bord tip 2 MTD
— Contoare trifazate cu afişare digitală sau numerică a erorii*
Pentru informaţii suplimentare privind produsele LA.E M
şi condiţiile de livrare, adresaţi-va la întreprinderea de Apa¬
rate Eiecîrice de Masurat, Timişoara, Calea Buziaşului nr 26,
i ÎNTREPRINDEREA de aparate electrice de măsurat
TIMIŞOARA, Calea Buziaşului 26, Telex 71343
TEHNIUM
ALMANAH 1986
1B1
ÎNTREPRINDEREA DE
APARATAJELECTRIC
DE INSTALATE
1
OO Oii I r» #
Ir 11 Vf* feo^ ^bi;? K
SIGURANŢE ULTRARAPIDE CU CUŢITE Şl
BOLŢURI
Elemente de înlocuire, de gabarit 0 1; 1.1 şi 2.1 —
1 000 V
UTILIZARE
Siguranţele ultrarapide se
folosesc fa protecţia elemen¬
telor semiconductoare. Ele
pot fi utilizate în diferite
scheme de acţionare, reali-
zînd protecţia totala sau par¬
ţiala a semiconductoarelor
respective.
CARACTERISTICI
TEHNICE GENERALE
Se prezintă principalele
performanţe obţinute la în¬
cercarea siguranţelor ultra¬
rapide încercările au fost
executate conform cu NTR
481-E/81, CEI 269/4, CEI
269/4A, STAS 4173/1-78 şi
VDE 0636.
U n 1 000 V e.a.
I n - 63; 80; 100; 125; 160 st
200 A — gabarit 0; 1
L 250 A — gabarit 1 i
J„ 315 A — gabarit 2.1
Capacitatea de rupere no¬
minala in curent alternativ:
80 kA.
Gabarit
Figura
Curent
nominal
Cad
Di mensujni
rr m
c ,
100
125
160
200
419
a = IM)
b= 22
c = us,
d = 8
Gab î
q
d 4
m
r^~ i
“1
250
315
a =140
b = 26
\ ,
f
\
■o
J ~
t
4-^
420
Gab 2
T
tt
c = 58
—
)
u ,
400
d= 11
JKLL-
/
7
Gab 3
şm __y
semnalzare pentru
mâimeo 1 ţi Z
SBft de
j
/
500
421
a = 145
b= 32
c = 67
sşnndizti* prtilru
mor
‘fwo 3
d = 13
TEHIMIUM
ALMANAH 19R6
iies
SIGURANŢE ULTRARAPIDE DE
t 250 V — F — 100 C, GABARIT 450
CARACTERISTICI TEHNICE
GENERALE
Se prezintă principatele per¬
formanţe obţinute la încercarea
siguranţelor ultrarapide. încer¬
cările au fost efectuate în con¬
formitate cu NTR 481 E/1981,
NTR 2410 E/1 — 1982, CEI 269/4 şt
4A, STAS 4173/1-78 şi DIN
0636.
U n 1 250 V C.a
f n « 400 A şl 800 A
Capacitatea de rupere nomi-
nala în curent alternativ: 80 kA
Pentru Informaţii supţi*
mentare privind produ¬
sele I.A.EJ. — Titu şi con¬
diţiile de livrare, adresa-
ţi-vâ ta ÎNTREPRINDE¬
REA DE ÂPARATAJ
ELECTRIC DE INSTA¬
LAŢII, Titu, Str. Gării nr,
79, lud. Dîmboviţa, tele¬
fon 14 79 55, telex 17 22a
TEHNIUM
ALMANAH 1356 ■
l 103
COMBINATUL
CHIMIC
CRAIOVA
O MARCĂ DE
PRESTIGIU
Combinatul Chimic Craiova. unitate
de prestigiu a industriei româneşti, a
impMnit de curind 20 de ani de rodnica
activitate.
Produsele sale, pentru industrie şi
agricultură, realizate la un inalt nivel
calitativ şi binecunoscute în întreaga
lume, sini solicitate şl folosite in ţâri ca
S,U.A„ Japonia, R.F.G., Franţa, China,
PRODUCE Şl LIVREAZĂ:
ÎNGRĂŞĂMINTE CHIMICE GRANULATE
azotat de amoniu; mtrocalcar; uree: în-
grăşăminle complexe NPK
ÎNGRĂŞĂMINTE LICHIDE CU AZOT
ÎNGRĂŞĂMINTE FOLIARE
CATALIZATORI pentru industria amoniacului, a
acidului sulfuric, sinteze organice
GAZE LICHEFIATE Şl COMPRIMATE
amoniac; oxigen; azot; dioxid de carbon
PRODUSE ORGANICE
acid acetic de sinteză; butan ol; acetat de bu
NI; acetat de etîl; acetat de vinii; poHacetat de
vinii — ARACET; metanol; anhidrida acetica,
acid nicotinic.
Pentru comenzi şi informaţii suplimen¬
tare adresafi-vă Combinatului Chimic Cra¬
iova la telefon 1 33 27 sau TELEX 41 239
41 230,
TEHNIUM
ALMANAH 1985
r
Întreprinderea
ELECTRONICA
INDUSTRIALĂ
VĂ OFERĂ APARATURĂ ELEC¬
TRONICĂ PROFESIONALĂ DE CA¬
LITATE Şl CU ÎNALTE PERFOR¬
MANŢE TEHNICE
• APARATURA de
JOASĂ FRECVENŢA
— ACCESORII HI-FI
• APARATURĂ PEN¬
TRU RAOIOCOMU-
NICAŢII PROFESIO¬
NALE
A
1
■* , i
:
■■ ■■ : ■
• SUBANSAMBLURI Şl
COMPONENTE PEN
TRU INDUSTRIA
ELECTRONICA
t. « 9
• APARATURĂ
TRU MEDICINA
72297 BUCUREŞTI, STRADA BAICULUI
82, SECTORUL 2, TELEFON 35 40 00, TE¬
LEX 10176
TEHNIUM
ALMANAH 19S6
IBS
f 4Ţ/A MEŞTEÎ
Pune la dispoziţia automobiliştiior, prin unităţile sale, produse realizate
de Cooperativa meşteşugărească ELECTROMETAL din ORADEA:
• electrocqmpresorul 12 v.cx.
CU MANOMETRU, aparat folosit la obţî-
nerea aerului comprimat pentru umfla¬
rea roţilor (camerelor) auto, a bărcilor şl
a saltelelor pneumatice, precum şi a al¬
tor articole pneumatice de camping.
rr
• COLIERE ACŢIONATE PRIN MELC
utilizate la asamblarea tuburilor de cau¬
ciuc cu ţevile metalice ale autovehicule¬
lor. Colierele acţionate prin melc sint
astfel Goncepute încît să nu deterioreze
articolele de cauciuc.
TEHNIUM
ALMANAH 1986
I1SE
Dl
D, Ă-"°-'"b? 2
O jucărie simplă, asemănă¬
toare unei rulete, poate fi con¬
struită cu un singur circuit inte¬
grat şi cîteva componente Apa-
sînd pe buton, punctuf luminos
se opreşte ta întîmplare pe una
din cele 16 poziţii indicate
în schema din figura 1, circui¬
tul format din două tranzistoare
permite obţinerea undei din fi¬
gura 2, după fiecare apăsare a
butonului. Condensatorul C, se
încarcă brusc; eliberînd butonul,
acesta începe să se descarce
prin grupul R,/Rintrare şi R ? .
Rintrare fiind rezistenţa de in¬
trare pe baza tranzistorului T,
Ci încărcat produce saturarea lui
şi o frecvenţă ridicată de osci¬
laţie a tranzistorului unijoncţiune
montat ca oscilator de relaxare
Cu descărcarea condensatoru¬
lui Ci. T, conduce mat puţin cu¬
rent şl frecvenţa de oscilaţie a iui
T ? scade. T } tinde exponenţial
spre blocare, dar aceasta în¬
seamnă o cădere hiperbolică a
frecvenţei oscilatorului, fiindcă
începînd de la un anumit prag de
curent acesta se blochează
Oprirea oscilaţiei se produce
intr-un moment oarecare, des-
i UE
cârcarea lui nefiind sincroni¬
zată cu oscilatorul
La oprire. C 2 râm ine încărcat
la o tensiune oarecare şi datorita
izolării sale bune vor trece cîteva
D 15 o- '
Dl 3 9
\
UttA
Ou 0
D(j
t
S%
'o-„
d io D e
Dţ
ÎP.4.5V
0,5 v
-S-
DZ WlfX
IN 914 W
-ma/v-
VĂ
16 15 54
\ l
1 \
1 t 9
'
1 U AA m
Z 3 4
i 7 0
X ZEZEZE ^ZEZE ZE^ZE^
P
■
1
f
/ J
l 0 P
B Pl
X
oo v
et
|JL,
M
ii:
U
Q
f
Lr
L
mi n o a n fl-o,
M
1.1.1
zeci de minute pentru descăr¬
care. C ? trebuie să fie de poiicar-
bonat, myiar sau pol ist i ren _
Tranzistorul unlioncţlune se re¬
comandă a fi de format mic si
putere redusă pentru un curent
de fugă minim la emitor.
Rezistorui R 5l înlocuit cîteo-
data cu un fotorezistor în serie
cu 3,3 kll. serveşte ia reglajul lu¬
minozităţii LED-urîior. Cu o foto-
rezistenţă afişajul cîştigâ în lumi¬
nozitate.
Rezistoareie R 7 şi R 0 , dintre
care unul trebuie ajustat înainte
de a fi cablat, servesc la defini¬
rea exactă a limitelor tensiunii vi¬
zualizate. Curba din figura 2 este
teoretică. Există în realitate o
tensiune reziduală la fiecare li¬
mită inferioară şi superioară de
oscilaţie. Pentru a aprinde toate
cele 16 diode tensiunea de in¬
trare la borna 11 trebuie să par¬
curgă cel puţin plaja Vmax—
Vmin definită de bornele 10 şl
respectiv 12. Dacă punem borna
TEHNfUM I
ALMANAH 1986
1187
SEP
t *
■-
Wt
m~
Din materiale recuperate
SCAUN
PLIABIL
Un scaun pliabil se poate rea-
Uza din lemn natur (brad, stejar
etc.) sau din PFL. Cîte doua
triunghiuri din fiecare se decu¬
pează din materialul lemnos pre¬
gătit după dimensiunile date în
figura 1 Se prind două cîte doua
intre ele cu un şurub şi o piuliţa
si astfel am realizat părţile late-
■■
f|
H ii
ss_ . m
râie ale scaunului (picior şi spă¬
tar) Şipcile se confecţionează
dintr-un lemn de esenţa moale,
cu dimensiunile de 15x22x500
mm Ele se fixează pe spatar şi
pe tăblia scaunului cu ajutorul
unor hotişuruburi cu cap îngro¬
pat. Părţile componente se fini¬
sează prin rindeluire şi şlefuire,
se lacuiesc sau se vopsesc in cu¬
lori pastelate.
12 la masa şi oscilaţia nu ajunge
la zero, dioda corespunzătoare
nu se va aprinde. Cum toate sînt
in cerc, se va sări poziţia respec-
tlv_â, producind un efect bizar,
înainte de a monta rezistorul
R^ trebuie verificată rularea
bună a , r biiei IJ . Ea nu trebuie sâ
se oprească prea mult la o extre¬
mitate a lanţului de 16 diode,
nici s-o sară.
REALIZARE
In figura 3 se găsesc circuitul
imprimat şi amplasarea compo¬
nentelor,
FUNCŢIONARE
Din păcate, o baterie de 9 V nu
da bu ne rezultate decit dacă este
nouă. După ajustajul lui R g e$t£
preferabil sa folosim trei baterii
plate şi un stabilizator de ten¬
siune cu o dioda Zener de 10 V
şi un tranzistor npn oarecare,
propus de schema generală. La
punerea în funcţiune numai
LEO-ul corespunzând lut 0 V se
aprinde.
LISTA COMPONENTELOR
R z —1 kU; C^— 0 r 47 plastic;
FL—470 kU; 3,3 Mii; R 1 5.1
kH; R 4 —680 H; C 2 —4,7 ^F; R,.-
6,8 kii; R 6 —2,7 kîl; R 7 —5,1 kll
1%; Rş—1,3 kQ, 1%; CI - UAA
170 Siemens, Tj —BC 415 pnp
plastic; T 2 —2N4852 TUJ: T
2N1711; Dt—Dţg, LED, 0 5 mm
VR 22 sau echivalent.
După „Le Haut Parleur 1 nr 1594
scaun
pentru
copil
Un scaun pentru copilul dv se
poate realiza uşor din materiale
recuperate. Astfel, sînt necesare
8 bucăţi de lemn strunjit cu 0 30
mm (sau cozi de fa maturi
vechi), o bucată de placaj sau
PFL de 50 x 50 x 0,12 cm, o bu¬
cată de pînzâ de cort de 30 x 110
cm.
După debitarea părţilor com¬
ponente, la dimensiunile date,
ele se finisează prin şlefuire cu
hîrtie abrazivă, se lacuiesc (cu
lac incolor) sau se vopsesc. îm¬
binarea părţilor componente se
face prin încleiere şi pentru o
consolidare mai buna cu holzşu-
ruburi.
Modul de asamblare a scaunu¬
lui este destul de sugestiv pre*
zentai în schiţa alaturatâ, Se
foloseşte conform notaţiilor din
desenul de asamblare, a) lemn
rotunjit (coadă de matura) . ‘ 30
mm, 2x 100 cm; b) lemn roîunjrt
0 30 mm. 2x 80 cm, c) lemn ro¬
tunjit 0 30 mm. 6x31 cm, d)
lemn rotunjit 0 30 mm, 2 x 36 cm;
e) placaj sau PFL, 12 mm, 1 x 41
x 43 cm; f) placaj sau PFL, 12
mm, 1x41x7 cm; g) placaj sau
PFL. 12 mm, 16x7x7 cm, hj
lemn rotunjit 0 30 mm 8x3 Cm
TEHIMMJM
ALMANAH 1986
198
1 1
...verificarea tirajului corect al unei
sobe $e face ţinind o luminare
aprinsă în dreptul u$H deschise a ce-
nuşarulur? Dacă flacăra se apleacă
numai puţin spre interior, soba nu
trage suficient, daca flacăra se stinge,
tirajul- este prea puternic. Tirajul co¬
rect este semnalat prin aplecarea flă¬
cării înt r-un unghi de 90 g
in sobele cu lemne puteţi arde
toate resturile din gospodărie? Pentru
aceasta recuperaţi în tot timpul anului
cartoane vechi, turtii. talaş, rumeguş,
frunze uscata, pale, deşeuri textile ce
nu mal pot fi .valorificate altfel, ştrin-
geţl-le in pungi vechi sau împacheta-
ţi-ie în ziare şi pastraţi-le în Io Cur) u-fe .
cate pîna iarna (pivniţe, magazii etc )
pentru încălzirea electrică a unui
apartament cea mai economică este
instalaţia de calorifer cu apa calda
preparata intr-un boiler de cca 150 1.
dotat cu un termostat şi o rezistenţă
de 2 000 W? în acest tel. cu un con¬
sum de 2 000 W se pot încălzi uni¬
form toate camerele, ceea ce duce (a
o mare economie de energie elec¬
trica, Aceasta Instalaţi© consumă cu
puţin mai mult decît uri calorifer el ac*
trie cu 12—13 elemente, dar care in-
câlzeşt© doar o singură cameră.
apa caldă (la cca 40—50°C) din
gospodărie poate fl obţinută prin În¬
călzirea cu raze solare? Pentru
aceasta se va construi un rezervor
simplu din tablă de aluminiu sau fler
i In cat, care va ti vopsit complet cu
vopsea neagră pentru biciclete El va
ti fixat pe un perete exterior expus în¬
delung la soare, eventual se pot in¬
stala şi 2—3 ogiinzl pentru concentra¬
rea suplimentară a razelor de soare,
Circuitul apei prin interiorul sau se
face, în mod continuu, printr-o ţeava
branşată direct la o sursă de apă
rece, iar printr-o altă conductă se va
aduce apa caldă in bucătărie sau
bale, prin cădere liberă, obţinută
printr-o diferenţă de nivel
prin capitonarea pereţilor exte¬
riori al apartamentelor ridicaţi
temperatura fn Interior CP
grad© 9 Cea mai Ieftină capitonare se
executa astfel. p© perete se fixează
un strat de coli de mucava sau carton
riglat. peste care se aplică o ţesătură
subţire $1 ieftina, căreia i se fac mici
cuie la ffddare 15 cm. Se poate între¬
buinţa si reţeaua din material plastic
colorat care se foloseşte pentru feres¬
tre Împotriva ţînţarlior.
pentru decorarea originale a unui
perete se poate folosi plasa de sîrmâ
cu ochiuri mart (utilizată curenl pen¬
tru garduri)? Astfel, plasa imbracâ in
întregime peretele, fiind fixată numai
la capetele lateral© cu şipci de lemn
montate cu dibluH introduse în pereţi
înainte de montare, plasa se va vopsi
cu vopsea duco intr-o singură cu¬
loare, după dorinţă. Pe acest perete
astfel aranjat pot ti prinse foarte sim¬
plu diverse obiecte decorative, ta¬
blouri, ghivece cu flori, aplice etc
..pardoselile de beton vopsite cu
un sirat dublu de vopsea de ulei spe¬
cială pentru duşumele, peste care se
pun folii de linoleum sau mocheta
buretoasâ ce adera bine tara a fl
lipita, conduc la o bună izolare tei’
mică şi fonica?
în timpul nopţii puteţi obţine o lu-
Rezolvarea jocurilor matemalîce
din pagina 192
24 : 12 “ 2
f + +
6 x 8 - 48
30
82
20 50
7
; +
2-2
+
9 + 7
40 x 2
78 : 6
: 3 = 23
+ 1-1
+ x
: 4 - 4
+ 8 ~ m
8 =
6 - 2-1
: '+ -
4x2:2
18 x 5 + 6
21
+
3
x
_ 4 _
~96“
256 - 91 = 165
8 x 6-48
32 + 85 = 117
206 x 17 - 3 502
4- - 4-
205
392 t 267 659
8 *= 197
411 x 9 — 3 699
14
175 = 189
26 4 442 - 470
256 91 - 165
8x6 48
32
85 —117
mină plăcută şi un etect special insta-
lînd două tuburi fluorescente direct l
pe tocuf de lemn dintre ferestrele du- L,.9
ble fstînga, dreapta sau sus. jos)? Tu¬
burile montate la fereastra dinspre
balcon asigură şl iluminarea acestuia, ’j
in timpul verii, pentru atenuarea £
luminii soarelui si evitarea supraîncăl- JJ
ziriî camerelor, geamurilor se acoperă '■
în întregime cu htrtie aibă., nu al bas- i
tra sau neagra? Procedind astfel hir- ^
tia albă reflectă o parte din razele Tu- I
minoase şi calorice, asigurînd în ca- |
mera o lumină, difuza' şi uniformă
tot pentru atenuarea intensităţii 1
luminii solare se pot lipi pe geamuri 9
bucăţi de celofan divers colorate ce ^
se asamblează sub forma unor vitralii (
Fixarea bucăţilor de celofan se va
lac© cu scotch sau fîşii de hîrlie abra- S
ziva Acelaşi efect se poate obţine
prin desenarea geamurilor folosind I
culori de apă în care se adaugă ara- *'
catln
TEHNIUM
ALMANAH 1986
Prezentăm constructorilor
amatori o masă de lucru care
poate fi folosită de automobilist!,
timplari, dulgheri ş* chiar de gos¬
podine
Ea are o suprafaţă utilă de lu¬
cru de 110 x 50 cm, iar pliată de¬
vine o „cutie" cu dimensiunile de
80 x 50 x 30 cm, uşor de depozi¬
tat. Pentru transportul acesteia
se foloseşte un „cărucior", care,
la rîndul lui, poate fi utilizat ca
scară.
Detaliile constructive şl modul
de asamblare ale mesei le pre¬
zentăm in figura 1 Dimensiunile
pieselor componente şi materia¬
lul folosit sînt date alăturat „Cu-
Părţile componente se fîxeaza
între ele prin cepuri, iar pentru o
consolidare mai mare şi prin în-
cleiere. înainte de montarea
acestora, ele se finisează prin
rindeluire şi şlefuire cu hîrtie
abrazivă Masa de lucru poate fi
lăsată natur sau se lâcuieşte cu
lac incolor.
tia este piciorul fix al meser de
lucru şi în interiorul ei putem
păstra diferite scule şi unelte
Blatul de lucru este uşa cutiei,
iar piciorul mobil, cît şi rama hia¬
tului se depozitează în uşă (cînd
masa de lucru este strînsâ).
1190
v\
T EH IM IU IVI
ALMANAH 1986
LISTA DE MATERIALE
Nr.
Nr, piese/material
Lungime
mm
Lăţime
mm
Grosime
mm
Oba ervaţll
%
2/lemn brad
800
250
20
părţi laterale
2 .
1/lemn brad
480
250
20
capac
1
1/lemn brad
480
117
20
capac (din faţă)
A
1/lemn brad
480
117
20
capac (din spate)
5.
1/lemn brad
460
60
20
legături
a
7.
wr»
720
795
480
500
16
20
spatele
tăblie
a
PFL
364
120
20
pentru cărucior
9
2/lemn brad
795
40
40
rama mesei
m
2/1 am n brad
420
40
40
ramă detaşabilă
ÎL
2/lemn brad
735
40
40
ramă suport (rezistenţă)
ramă suport (rezistenţi)
IZ
4/1 am n brad
200
40
40
ia
2/lemn brad
740
40
40
suport ramă
ia
Z'lemn brad
450
40
40
suport ramă
ia
2/temn brad
1 100
40
40
şipci pentru scară
ta
3/lemn brad
450
40
40
şlpd pentru scară
iz
i/lemn brad
450
40
20
pentru seară pentru nr. 16
ia
2/colţer (Al)
120
20/20
2
pentru nr. 8
m
2/col jar (Al)
240
60/20
2
pentru cutie
20.
2/tablă de Af
# 120
35
2
pentru scară
21.
2/roţl (rulmenl)
0 60-75
22.
t/miner
50 mm
aa
2/balamale
40
20
2 *
'pentru cutie
24
1/broască
60
35
10
pentru cutie
25,
44/holz şuruburi
20
3
cu cap îngropat penlru nr.
2&
dai (prenadez)
16* 19* ÎZ 21, 22, 23
27.
2/şurub cu piuliţă
G/holz şuruburi
2/şurub cu piuliţă
M 10 x 50 pentru nr. 16
28.
2Z
5
40
cu cap rotund
M 5 x 70 (fluture) penlru
nr.*2 şi 13
30.
2/clrHge
100
20
16
31.
32.
2/d ea te de tlmplide
6/dlblufif
20
pentru nr, 9, 11, 12 şl 13
JOCURI
MATEMATICE
®»-o®- ®
' + + +
®-#®
® 0 +® 0 -<D 0
0 0 □
□x
0 +m
□ □
înscrieri în primul hexagon nu¬
merele de la 1 fa 19 astfel incit
suma lor sa fie pe rindul cu trei
hexagoane mal mici 22, pe rîndul
CU patru 42 şi pe rindul cu cinci
62
Aşezaţi aceleaşi numere în al
doilea hexagon astfel incit toate
sumele sa fie identice — 38 — pe
flecare rind de trei, patru şi cinci
hexagoane.
a a + ara = ta a
A*n-t\a =
o x □
+
00 H + ®0A= miZA
0 A
O» =
a 17 + o h a = h h □
a a r xd a =
+
a a a - [7 =
u □□ x" a ~
Cu ocazia Anului Nou 1988 colectivul redacţional al revistei
TEHNIUNI urează colaboratorilor şi cititorilor săi, constructori¬
lor amatori multă sănătate, fericire şi cit mai multe montaje rea¬
lizate!
aa ©
•a a a
TEHNiUM
ALMANAH 1060
*
m
PENTRU CERCURILE TEHNICO-APLICATIVE (pag, 3—32)
• Cupa U.T.C, • Sa cunoaştem şl să respectăm legii# târli • O
valoroasa Iniţiativă — Muzeul şcolar ^Electronica 1 ' * Din me¬
todologia executării copiilor ştiinţifice a Codul cu cinci mo¬
ment# a Pentru tinerii din agriculturi*
AUTOMATIZĂRI (pag, 33-52}
• Drepte de sarcină • Alimentator autoprotejat • Sirenă elec¬
tronică • Deconectarea automată TV • Sistem aulo-ştop
Malak 205 * Orgi de lumini.
ATELIER (pag, 53—72}
• Vilă automată • Alimentator didactic a Sonerie inultltonală
• Robot de bucătărie a Avometru • Şezlong autoreglabiL
HI-FI (pag, 73-96}
• Reverberaţie şl amblofonle m Filtre pentru difuzoare a Actu¬
alităţi şi tendinţe In fabricaţia benzilor magnetice pentru înre¬
gistrări sonore « Reducerea eficientă a brumutul de reţea a
Amplificatoare liniare de bandă larga a Preampllflcelor •
Phaser EHF • VU-metru • Amplificator AF*
AUTO-MOTO (pag, 97-116}
• în căutarea automobilului electronic * Automobilul spre zi¬
dul tonic * Modernizarea Instalaţiilor electrice • Salon auto
'84
LABORATOR (pag. 117—128)
• Indicator de tensiune cu LED * Convertoare tensiune-frec¬
venţă • Sursă stabilizată 5 V/10 A • Tastaturi numerice •
Avertizor sonor
CQ-YO (pag. 129—148)
• Retranslator pentru radioamatori • Perturbarea recepţiei
undelor radio • Tranşee!ver 10 GHz * Receptor US • Genera¬
tor Rx-FM * Filtre active pentru telegrafie # Manipulator elec¬
tronic • Demodulator
FOTO (pag. 149-160)
» Controlul osclloseople al obturatoarelor fotografice • Re*
leu de timp • încălzirea soluţiilor • Iluminarea progresivă a
silii de proiecţie,
TIHNIUM SERVICE (pag 161-176}
PUBLICITATE (pag, 177-186)
TEHNIUM MAGAZIN (pag, 187—192)
• Divertisment electronic • Din materiale recuperate » Masă
de lucru multifuncţională • Jocuri matematice.
Almanah realizat de redacţia revistei „Tehnlum", editată
de C C, al UT C.
Redactor-şef: ing, IO AN ALBESCU
Redactor-şef adjunct: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: Ing, 1LIE MIHĂESCU
Redactorul almanahului: CĂLIN STANCULESCU
Prezentarea artIstIcă-graflcă: ADRIAN MATE ESC U
Corectura: L1A CQMANICI şi VICTORIA STAN
Administraţia: Editura Scînteia
Tiparul executat sub comanda nr 50217 la Combinatul
Poligrafic „Casa ScinteH" — Bucureşti