Tehnium/almanah85

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
0050 132 



























































UN CENTRU AL PREGĂTIRII 
TEHNICO-APLICATIVE 

a tinerilor: 




Nu mal este astăzi pentru ni¬ 
meni un secret faptul că pregăti* 
rea tinerilor radioamatori este 
nu numai o Importanta faţeta a 
educaţiei tehnice a tinerei gene¬ 
raţii, ci şl o adevărată şcoală a 
pregătirii pentru apărarea pa¬ 
triei La Casa de cultura, a ştiin¬ 
ţei şi tehnicii pentru tineret din 
Buzău, autentic centru de edu¬ 
caţie tehnică, de emuiaţie a inte¬ 
resului pentru activităţile aplica¬ 
tive, un loc aparte in ansamblul 
pregătirii specifice îl constituie 
cercul de radioamatorism 
Principalele activităţi în ca¬ 
drul Radioclubulul Y09KXC se 
desfăşoară în frumosul edificiu 


al casei de cultură buzoi ene, be¬ 
neficiind de o excelenta bază 
tehnico-materialâ. Animat cu 
perseverenţă, dăruire şi compe¬ 
tenţă de tî nărui radioamator 
Ovldlu Burducea, radloclubul 
oferă tinerilor multiple căi de 
afirmare Astfel, aici elevi de li¬ 
ceu, absolvenţi, tineri muncitori, 
tehnicieni, ingineri, maiştri sau 
proiectanţi în principalele între¬ 
prinderi buzoiene, atraşi de far¬ 
mecul radioamatorismului, se 
familiarizează cu aparatura elec¬ 
tronică de emisie-recepţie, în¬ 
vaţă alfabetul Morse, se deprind 
să traducă în montaje fiabile 
schemele aparaturii necesare în 


practicarea sportului îndrăgit, 
învaţă să depaneze aparatura 
radio din dotare 

Dacă în cadrul Casei de cui- 
lurâ, a ştiinţei şi tehnicii pentru 
tineret din Buzău tinerii lucrează 
efectiv la staţia de radioemisie, 
activitatea specifică acestui sport 
mult îndrăgit se desfăşoară şi în 
afara perimetrului Casei, în cadrul 
liceelor industriale nr. 2 şi 3 din 
oraş, unde elevii descifrează încă 
din clasa a Vlll-a tainele radioa¬ 
matorismului. 

Alături de Ovldlu Burducea, 

alţi îndrumători şi pasionaţi ai 
radioamatorismului, ca Gheor- 
gtie Grosolu, Constantin la- 
mandi. Dorin Nan, YO90FN. şi 
Zaharia Florin, Y09BF0. au 
contribuit la obţinerea unor re¬ 
zultate foarte bune pentru un 
cerc tehnico-aplicativ de Ja a 
cărui înfiinţare de abia au trecui 
doi ani. Printre aceste promiţă¬ 
toare rezultate se numără locu¬ 
rile I obţinute în întrecerile do¬ 
tate cu Cupa Federaţiei Romane 
de Radioamatorism, cu Cu na 
„Bucureşti", cu Trofeul 
paţr, locui II în Cupa 
obţinute de echipa de junbfflFn 





























optimizarea 


iniAstabe tihu 


Dintre toate sporturile, radioamatorismul este, cred, cel mai 
fascinant. Nu numai pentru tinerel, in rlndul căruia a găsit un 
mare sprijinitor, dar şi pentru cei mal vfr&tnicL 



dintre amatori 


telefonie şi locurile II—III obţi¬ 
nute ia Piteşti în prestigiosul 
concurs dotat cu Cupa Uniunii 
Tineretului Comunist, ia radio- 
qoniometrîe fete. 

Recent, cu ocazia desfăşurării 
Simpozionului naţional al radio¬ 
amatorilor de la Cluj-Napoca, ra- 
dioclubului buzoian Y09KXC i-a 
fost acordată diploma revistei 
Tehnium pentru succese deose¬ 
bite obţinute în munca de raspîn- 
dire a radioamatorismului în rîia¬ 
durile tinerei generaţii 
Cursurile de iniţiere în radio- 
electronică desfăşurate ia cele 
două licee din localitate reunesc 
circa 100 de utecişti, care îşi 
sporesc totodată cunoştinţele şi 
în domeniul depanării radiore¬ 
ceptoarelor şi televizoarelor 
lata şl dteva realizări ale elevilor 
îndrumaţi cu pasiune şi compe¬ 
tenţă de profesorii Gheorghe 
Grosolu şl Constantin lamandc 
am p l ificatoa re, st robosco p, staţ le 
2 x 200 W, testere, osciloscop di¬ 
dactic, dispozitiv de protecţie la 
suprasarcina a motoarelor trifa¬ 
zice, aparate ce constituie o au¬ 
tentica baza materială pentru des- 
făş urarea act i v itaţ i I or teh n i co- 

aplicative Dealtfel, Întreaga baza 
materiala a sălilor viitorilor radioa¬ 
matori a fost realizata cu contri¬ 
buţia nemijlocita a elevilor, a pro¬ 
fesorilor şi maştrilor îndrumători 
Şi fiindcă sîntem la capitolul 
bazei materiale, trebuie menţio¬ 
nat faptul că şi la Casa de cultura, 
a ştiinţei şi tehnicii pentru tineret 
s-a realizat prin forţe proprii 
aproape întreaga zestre a pasio¬ 
naţilor undelor scurte (frecvenţ- 
metru. reflectometru, transceiver 
şi altele). 

Un impresionant tablou în in¬ 
cinta staţiei de emisie-recepţie 
reuneşte confirmările primite de 
tinerii radioamatori buzoieni din 
R.P Bulgaria. R.P Polona, Spa¬ 
nia, R D. Germană, Uniunea So¬ 
vietica, Japonia, Iran, Portuga- ! 
lia. Franţa etc. 

Printre cele mai spectacu¬ 
loase legături radio realizate se ! 
numără cele obţinute cu radioa- • 
matori din Fiii pi ne, Kuweit, In¬ 
sulele Baleare, precum şi cu o 
staţie ştiinţifica situata la Polul 
Nord 

Printre proiectele imediate se 
numă ră ş i organizarea exem¬ 
plară a celei de-a doua ediţii a 
fazei finale a Gupei Uniunii Ti¬ 
neretului Comunist la radioa¬ 
matorism a caret desfăşurare a 
fost încredinţată radioamatori¬ 
lor buzoieni. 

Aceştia, dealtfel, promit şi j 
rezultate remarcabile la presti¬ 
gioasa competiţie ce atestă încă , 
o dată popularitatea de care se 
bucură radioamatorismul în rin- 
dul tinerilor din ţara noastră 


Necesitatea de a transmite in 
mod rapid ştirile este veche de 
dnd lumea Dezvoltarea indus¬ 
triei a făcut să creasca nevoia de 
comunicaţii rapide şi sigure, în 
1735, Charles Marschal, printr-o 
scrisoare publicata în revista 
engleză SCOTS MAGAZINE, 
face prima propunere de utili¬ 
zare a electricităţii pentru trans¬ 
miterea de texte la dîstanţâ. 
Pentru flecare literă a alfabetu¬ 
lui trebuia să existe cîte un cir¬ 
cuit Dar folosirea electricităţii 
statice era anevoioasa şi nesi¬ 
gura. Au trebuit sa treacă exact 
o suta de ani pînă cînd Samuel 
Finley Bresse Morse, pictor şi fi¬ 
zician american, bazîndu-se pe 
cercetările făcute de Volta şi 
Ampere, a pus la punct telegra¬ 
ful electric şi alfabetul care-i 
poartă numele, deschizind o era 
noua In telecomunicaţii Simpli¬ 
tatea construcţiei şi a manipu¬ 
lării aparatului i-a asigurat o 
râ&pmdire rapidă în întreaga 


lume. în anul 1837, Academia de 
Ştiinţe din New York îi breve¬ 
tează, iar fa 24 mal 1840 a fost 
transmisa prima telegramă în al¬ 
fabetul Morse pe linia ce lega 
Camera Curţii Supreme a State¬ 
lor Unite din Washington cu 
gara Baltlmore 

Aproape de sfîrşitut secolului 
al XlX-lea. după experienţe suc¬ 
cesive efectuate de Popov în 
Rusia şi Marconi în Anglia, s-a 
reuşit realizarea primelor trans¬ 
misiuni cu ajutorul telegrafiei 
fără fir pe distanţa de pTnâ la 
15 km în 1899, Guglielmo Mar- 
conî face prima transmisie ra¬ 
diotelegrafiei peste Ganalui Mî- 
nedi (40 km), adresînd colegu¬ 
lui său francez Eduard Branly 1 
primul mesaj din lume pe 
această cale. Doi ani mai tirziu. 
în 1901, se efectuează prima 
transmisie radiotelegraficâ peste 
ocean (4 000 km). în ciuda prezi¬ 
cerii unui fizician al epocii ca 
„nu este cu putinţă să se trans- 








































mită unde electromagnetice pe 
distanţe mari". Din 1902 aceste 
transmisiuni devin regulate, iar 
în 1907 Marconi organizează 
primul serviciu radiotelegrafia 
între S.U.A şi Anglia Acest 
spectaculos şi neaşteptat suc¬ 
ces obţinut de Marconi n-ar fi 
dobîndit importanţa ce o are 
astăzi dacă nu s-ar fi inventat tu¬ 
bul electronic (lampa de radio), 
care, în mai puţin de zece ani, 
s-a transformat dintr-o curiozi¬ 
tate de laborator intr-o marfă de 
largă circulaţie şi a făcut din ra¬ 
diofonie ceea ce reprezintă ea 
astăzi. 

Dar această epocala desco¬ 
perire, înainte de a fi intrat 
deplin în viaţa paşnica a oame¬ 
nilor, a fost monopolizată de ar¬ 
mată Era şi firesc, pentru că pri¬ 
mejdia incendiului plutea de 
mult deasupra Europei, Şi flacă¬ 
ra a izbucnit trimrţrnd săgeţi de 
foc pretutindeni, iar primii care 
le-au recepţionat au fost, fireşte, 
radioteiegrafiştii profesionişti şi 
cei amatori Astfel, în după- 
amiaza zilei de 3 august 1914 
staţiile centrale de radio din ca¬ 
pitala Germaniei, după un sCbrt 
apel general, au început sa trans¬ 
mită pe toate lungimile de undă, 
tuturor ambasadelor, legaţiilor, 
consulatelor şi agenţiilor co¬ 
merciale, tuturor vaselor aflate 
în largul mărilor şl oceanelor 
sub pavilion german mesajul: 
EIN SOHN IST GEBQREN ; ' 

Această laconica şi banala 
comunicare codificată anunţa 
întregii lumi începerea unei con¬ 
flagraţii ce avea să ucidă, sa mu¬ 
tileze şi sa îndalieze zeci de mi¬ 
lioane de oameni. 

Se pare ca militarii francezi au 
fost singurii care şl-au dat 
seama de marele rol pe care îl va 
juca radiotelegrafia in bătăliile 
ce vor urma, organlzînd posturi 
de radioascultare de-a lungui 


frontierei cu Germania cu muft 
înainte de începerea ostilităţilor 
La data cînd germanii au trecut 
la atac, funcţionau deja mai mult 
de zece staţii, dintre care doua 
în capitală — una instalată în 
Turnul Eiffel, iar cealaltă deasu¬ 
pra staţiei de metrou Trocadero, 

In cartea sa „Le service d'e- 
coute pendant la guerre" 3 , ge¬ 
neralul Cariter, şeful serviciului 
de cifru şi radiocomunicat ii ai 
armatei franceze, scrie că în tim¬ 
pul primei conflagraţii mondiale 
au fost Interceptate atîtea me¬ 
saje (cifrate şi clare) de Ja ger¬ 
mani încât, după un calcul esti¬ 
mativ. ele însumau peste 
100 000 000 de cuvinte, ceea ce 
echivalează cu o biblioteca 
compusă din aproximativ 1 000 
de romane cu un conţinut mediu 
de pagini. 

Activitatea de interceptare şi 
studiere a comunicaţiilor radio 
organizată de Serviciul de crip¬ 
tologie al armatei franceze con¬ 
stituie prima mare acţiune de 
analiză a traftului radio in sen¬ 
sul actual al cuvîntulul, ceea ce 
a permis marelui stat major fran¬ 
cez să determine nu numai dis¬ 
punerea geografica a trupelor 
inamice, dar şl să prevadă cu un 
foarte mare grad de certitudine 
zonele şi amploarea unor 
acţiuni viitoare 

Un preţios ajutor pentru cript- 
analiştii francezi l-au constituit 
mesajele stereotipe pe care 
staţiile de radio germane le trans¬ 
miteau zilnic în clar, cu o regu¬ 
laritate înspăimîntatoare: „Noapte 
(zi) calmai Nimic de raportat!", 
„Cine se şcoala de dimineaţa 
departe ajunge!' etc., care nu 
erau altceva dedt chei ale siste¬ 
melor de cifrare folosite de dife¬ 
rite unităţi ale armatei germane 
Ofiţerii francezi de la sectorul de 
analiză a traficului au ajuns pîna 
acolo îndt, pe baza informaţiilor 



pe care le obţineau de la radio¬ 
teiegrafiştii germani, care pala¬ 
vrageau în reţea despre fel de fel 
de chestiuni, întocmeau harţi cu 
ordinea de bătaie a unităţilor 
inamice şi chiar regrupări ale 
unor mari unităţi militare 

Indisciplina din cadrul trupe¬ 
lor germane de transmisiuni de¬ 
venise mai mult dedt alarmantă. 
Abaterile de la regulile de ex¬ 
ploatare radio deveniseră atît de 
frecvente, încît puneau în pericol 
întregul eşafodaj criptografic 
construit cu stîta migală de spe¬ 
cialiştii Kaiserufui. Dar măsură 
luata de comandamentul ger¬ 
man dovedea că factorii de 
răspundere nu erau conştienţi 
că pentru a întări disciplina în 
radrocomunîcaţll mi era de a- 
juns ca personalul radio sa fie 
dat pe seama unei ,,miini de 
fier", ci era urgent necesară in¬ 
troducerea unul sistem tehnic 
de supraveghere şi control al în¬ 
tregii activităţi a operatorilor. în 
locul acestor masuri, comanda¬ 
mentul transmisiunilor a pus 
staţiile sale de radio sub co¬ 
manda locotenentului Kurt Jae- 
ger, un bun specialist în tehnica 
exploatării radio, fără a avea nici 
cea mai vagă idee despre cripto¬ 
logie. Această lacună, nesesi- 
zatâ de mal-marii săi, a adus 
mari prejudicii fiindcă tocmai el, 
care în primele ziie de comanda 
a lansat sloganul „Vai de cei 
care transmite prin radio în 
clar", a dat pe mina francezilor 
noul sistem de cifrare folosit de 
comandanţii de armate. Şi iată 
de ce. 

In momentul preluării comen¬ 
zii unităţilor de radio, numele 
sau nu se afla în tabela cu sem¬ 
nături a codului în funcţiune. în 
loc să transmită tuturor sub- 
staţiilor ordinul (cifrat sau prin 
curier) de a-i introduce numele 
în acest instrument de lucru, 
proaspătul comandant a început 
să difuzeze în stingă şi în 
dreapta o sumedenie de ordine 
şi indicaţii tehnice şi de comaor-. 
tament în reţea, toate 
ieaşi fraze stereotipe şi ţJB 
iate cu semnătura sa cifra^PF 
teră cu literă. Aceasta greşeală a 
pus în mîna aliaţilor unul dintre 
sistemele de cifrare folosite de 
armata germană. Exemple ar 





















mai fi destule, dar spaţiul nu ne 
permite sa mai continuăm 4 . 
Cele amintite pînâ acum smt, 
cred, destui de elocvente pentru 
a ne convinge ce importanţă are 
respectarea disciplinei în reţea 
pentru toţi radiotelegrafiştii, in¬ 
clusiv radioamatorii, 

Desigur că şi în timpul războiu¬ 
lui au existat radioamatori care 
au trebuit să se mulţumească 
doar cu ascultarea „vocilor ce 
brăzdau văzduhul, să încerce sa 
le dezlege taina şi să mediteze 
asupra conţinutului lor. Afitf Pen¬ 
tru că legile războiului sînt aspre. 

După terminarea sîngeroasei 
campanii, mişcarea radioama¬ 
torilor a luat amploare, primii 
care au î nceput să practice 
acest sport fiind chiar foştii 
combatanţi din trupele de trans¬ 
misiuni radio ale aliaţilor, cărora 
războiul le-a îmbogăţit în mod 
considerabil experienţa Aşa se 
tace că analele internaţionale 
ale radioamatorismului con¬ 
semnează că prima legătura ra¬ 
di otelegrafică pe lungimea de 
undă de circa 100 m între 
Europa şi S.U.A a fost realizata 
în 1924 între doi amatori — un 
american din Washington şi un 
francez din Nisa, ambii foşti ra¬ 
diotelegrafia ti în perioada răz¬ 
boiului, Tot in acelaşi an, amato¬ 
rii au reuşit şi alte performanţe, 
coborîndu-se pîna la 20 m. 

Ca în fiecare domeniu, înce¬ 
putul a fost greu; cu timpul insa, 
radioamatorii au învins fel de fel 
de greutăţi şi au reuşit să se im¬ 
pună, Ei au folosit pentru prima 
oară undele scurte pentru servi¬ 
ciile regulate de transmisiuni 
electromagnetice, iar prin numă¬ 
rul şi răspîndirea lor în toate 
punctele mapamondului au re¬ 
zolvat mult mai repede această 
problemă decîl organele specia¬ 
lizate de stat. Ca urmare a rezul¬ 
tatelor care au dovedit lumii utili¬ 
tatea lor sociala, radioamatorii 
şi-au trimis reprezentanţi în co¬ 


misiile internaţionale create pen¬ 
tru studierea şi soluţionarea tutu¬ 
ror chestiunilor în legătură cu 
undele electromagnetice folosite 
ca mijloc de comunicaţie. 

Ţara noastră n-a ta mas mai 
prejos de mişcarea radioamato¬ 
rilor. care începuse să ia propor¬ 
ţii în celelalte părţi ale lumii. 
S-au găsit oameni de ştiinţă 
care au început popularizarea 
teoretica a acestei^noi ramuri a 
telecomunicaţiilor în anul 1924, 
cînd Traian Lalescu publica în 
„Cugetul românesc" un ciclu de 
„Convorbiri relativiste", într-un 
moment ctnd teoria relativităţii 
generale abia apăruse, matema¬ 
ticianul Simion Stoîlov a publi¬ 
cat o broşura în colecţia „Cu¬ 
noştinţe folositoare" în care, 
printre altele, populariza avan¬ 
tajele radiotelegrafiei şi moda¬ 
lităţile deînsuşire 

Radioamatorismul a câpatat o 
mare dezvolare, în special după 
23 August 1944. cînd, odată cu 
dezvoltarea vertiginoasă a in¬ 
dustriei, a fost creată şi o serioa¬ 
sa bază materială Astăzi, Fede¬ 
raţia Română de Radioamato¬ 
rism numără peste 2 000 de 
membri. 


Dintre toate sporturile, radio¬ 
amatorismul este, cred, cel mai 
fascinant. Nu numai pentru tine¬ 
ret, în rîndul căruia a găsit un 
mare sprijinitor, dar şi pentru cei 
mai vîrstnici. Cunosc oameni cu 
o pregătire total diferită de cea 
tehnica , care, la etatea de 45 de 
ani, în baza autorizaţiei primite, 
au început sâ-şi construiască 
singuri aparate de emisie-re- 
cepţie, să înveţe alfabetul Morse 
şi sînt tare nerăbdători „să iasa 
în eter" 1 . Unui dintre aceştia, 
care lucrează în domeniul presei 
(vă închipuiţi că nu are nici în 
clin nici în rnînecă cu radioco- 
municaţiiie, dar munca lui ar fi 
de neconceput astăzi fara ajuto¬ 


rul acestora). îmi povestea cu o 
pasiune de adolescent: „în mo¬ 
mentul cînd lipesc degetul ară¬ 
tător şi cel mijlociu de micul bu¬ 
ton de bachelită al manipulato¬ 
rului şi încep să aud în cască 
muzi cal îtate a sem na le I or Mo rse, 
bătute ritmic, cu spaţii regulate, 
egale, rămîn uluit, ca în faţa unui 
miracol: Oare eu sînt acela care 
manipulează sau visez?". Cu¬ 
nosc! n d u- i inc rî n c ena rea c u 
care duce la bun sfirşit o treabă 
începută, sper că nu peste multa 
vreme amicul meu ziarist se va 
număra printre radioamatorii 
activi din ţară Nu este de mirare 
să auzim ca a obţinut chiar şi 
performanţe unice, precum re¬ 
gele Hussein al iordaniei, un pa¬ 
sionat radioamator, care a stabi¬ 
lit o legătură radio cu naveta 
spaţiala americană „Columbia", 
aflata în cosmos, După cum re¬ 
lata revista „Newsweek", la ape¬ 
lurile suveranului iordanian a 
răspuns astronautul american 
Owen Garriott care îşi adusese 
cu sine pe navetă aparatul de ra- 
d ioem isie-recepţ ie. 

Acest sport de lansare şi cap¬ 
tare a .şoaptelor din văzduh", 
zbuciumate în toate direcţiile de 
către undele electromagnetice, 
are ceva de taina In ei, inaccesi¬ 
bil celor neiniţiâţi Şi aceasta din 
cauza condiţiilor în care se des¬ 
făşoară întreaga activitate de 
antrenament şi competrţionala. 
Dacâ oricare spectator al orică¬ 
rui alt sport — chiar şi cel al 
minţii — poate judeca pe oricare 
dintre jucători şi orice fază de 
joc, în radioamatorism acest lu¬ 
cru nu este posibil pentru sim¬ 
plu motiv că lipsesc, spectato¬ 
rii. Singurii lor spectatori — 
^trii imensului ocean cosmic 
în loc de aplauze sau critici; 
sparg uneori „oglinzile de cris¬ 
tal" din straturile înalte ale at¬ 
mosferei — pe care tot ei le-au 
construit — t îngreunînd astfel 
propagarea undelor radioelec- 
trice purtătoare de mesaje de 
sportivitate către destinatarii 
aflaţi pe toate meridianele 
Pămîntului. 

Marea desfătare a unui radio¬ 
amator o constituie moment ui în 
care reuşeşte sa stabilească o 
noua legătură radio, iar proas¬ 
pătul sau corespondent, fie el 
cosmonaut, fermier din Austra¬ 
lia sau cooperator de pe melea¬ 
gurile botoşănene, îi confirmă: 
„QSO of...and thank you tor 
QSO. t hope to speak to you 
soon agaln 731 Bye-bye", Numai 
cine practică acest sport poate 
sa-şi dea seama cîtă bucurie i se 
revarsă în suflet la înregistrarea 
unor asemenea veşti. Este un 
triumf al muncii sale neobosite 
care se consumă în linişte, fara 


Slmbo- ; 
tul 
clor 

Mont 

Erdhle cete 
mal frecvente 
ou merele 

SimbO' 

Iul 

clar 

Morse 

Erorile cele 
mal frecvente 
cu Uterele 

A 

_ 

1, m, t, et 
d, te 

s 


h, d, 1, r, u T v 

B 

_, 1(1 

T 

— 

a. e. n 

C 


f. k, j, r, un 

u 


a, s, v, It 

O 

_ 

b, », 1, II 

V 


h, u, x, st 

E 


1, a, i 

W 


a, m, o, r, u, at 
d, v, u. K Y- 1" 

F 

f 

q, r, In 

X 


G 

H 

——- 

m, a o, q, me 

5, v, b. se 

Y 

2 

» 

x, w* K c, nm 
b, d, 9 , q, mt 

1 


a, n, s 

1 

» ■' 1 ——■ 

0, 2 

J 

K 


w, o, eo, am 
a, n, d, o, ta 

2 

3 

** 1 ~ 

1,3 

2, 4 

L 


x, r, d„ ed 

1 4 

i ..« — 

3, 5 

M 

—— 

a, n, i, tt 

5 


4,6 

N 


i, m, 1 te 

6 

— .... 

5,7 

O 

P 

G 

R 

: —-- 

g, k t m, w, mt 
j, w, g, 1, r, am 
g, k. o, x, x. ma 
| a, n, t, g, s, 1, w 

7 

a 

9 

. 0 . 


6, 8 

7,9 

9,0 

9 




































sa cunoaştem 
şi să respectam 

mm iun.' 


Radioamatorismul este un 
sport cu serioase implicaţii în 
activităţi social-utile din diverse 
domenii (transporturi, meteon> 
logie. comunicaţii etc), motiv 
pentru care tuturor participanţi¬ 
lor li se cer solide cunoştinţe 
tehnico-ştiinţifice. un înalt simţ 
de sportivitate, respectarea cu 
stricteţe a legilor ţării, precum $i 
a convenţiilor internaţionale la 
care a aderat R. S, România 


De aceea, fiecare radioamator 
sau cei ce doresc sa devină 
practicieni ai acestui sport de 
elită sini obligaţi să cunoască 
actele normative care regle¬ 
mentează aceasta activitate pe 
teritoriul Republicii Socialiste 
România. Este vorba, în primul 
rînd, de Decretul Consiliului de 
Stat nr, 340 privind regimul 
emiţătoarelor radioelectrice pu 
biicat în Buletinul Oficial al R S 



România, Partea I, nr. 92 din 27 
noiembrie 1981, 

Noul decret, care înlocuieşte, 
reactualizează şi completează 
Decretul nr, 544 din 29 iulie 1969, 
constituie o importanta măsura 
pentru întărirea ordinii şi disci¬ 
plinei în activitatea de radiocomu- 
nicaţii. in protecţia radiorecep- 
ţiei şi în gestiunea spectrului 
frecvenţelor radioelectrice pen¬ 
tru satisfacerea în condiţii op¬ 
time a necesităţilor serviciilor ci¬ 
vile de radiocomunicaţii. Pentru 
că trebuie ştiut că spectrul elec¬ 
tronic mondial, ca şi fundul 
oceanelor şi aerul respirabil a! 
planetei, aparţine tuturor ţaytoL 
Drept care, multe dintre 
curs de dezvoltare ţin să 
nieze că el este o resursâ^lBF 


zarva, lingă aparatul pe care sin¬ 
gur l-a meşterit şi în care se află 
şi o parte din viaţa sa. Dar p* *nă a 
ajunge aici. radioamatorul tre¬ 
buie sa parcurgă o cale lunga, 

*Sînt unii candidaţi la practica¬ 
rea acestui sport care considera 
ca a fi radioamator este de ajuns 
să-ţi construieşti aparatul şi 
apoi sa iei legătura cu cores¬ 
pondenţii prin intermediul co¬ 
municaţiei telefonice. T rebuie 
reţinut însă câ, daca pentru a 
construi un aparat este necesar 
să ai cunoştinţe tehnice, pentru 
a putea obţine autorizaţie de 
deţinere şi folosire a unei staţii 
de emisie-recepţie este nece^ 
sară trecerea unui examen în 
care, pe lîngă cunoştinţele teh¬ 
nice ş i de trafic radio, se cere re¬ 
cepţiona rea corespu nzâ t oa re a 
semnalelor telegrafice. Aceasta 
regula este înscrisă şi în conven¬ 
ţiile internaţionale şi consideram 
ca este binevenită, deoarece un 
emiţător care transmite semnale 
telegrafice este mai uşor de con¬ 
struit, iar recepţia permite folosi¬ 
rea unor aparate mai complexe 
cu ajutorul cărora urechea omu¬ 
lui poate discerne semnale foarte 
slabe. Deci aviz tuturor celor 
care aspiră la titlul mult rîvnit 
de radioamator! învăţarea inven¬ 
ţiei bâtrînului Morse este absolut 
necesara, fără ea neputînd OSO 
with aii op. 

Alfabetul Morse care, în fond, 
constituie un sistem de codifi¬ 


care, deoarece fiecare dintre 
simbolurile scrise se transformă 
în puncte şi linii sau, daca folo¬ 
sim terminologia de astăzi, în 
unităţi şl zerouri, nu este chiar 
atît de greu de învăţat Greu de¬ 
vine mai tîrziu, în timpul antre¬ 
namentului, cînd se cer multă 
răbdare, calm şi o continuă 
munca de recepţionară a sem¬ 
nalelor Morse. Nemişcat în faţa 
aparatului de recepţie, răsucind 
butoanele puţin la stingă, puţin 
la dreapta, apoi repetînd mane¬ 
vra invers, radioamatorul prinde 
crîmpei© de mesaje amestecate, 
venite din cine ştie ce colţ ai lu¬ 
mii. şi care îi vor familiariza ure¬ 
chea, pîna cînd fiecare semnal 
se va cristaliza definitiv în me¬ 
morie. 

De foarte multe ori, apar erori 
în transmiterea sau recepţiona- 
rea mesajelor datorită interfe¬ 
renţelor sau paraziţi for atmosfe¬ 
rici (QRM, QFtN). De aceea, ra¬ 
dioamatorii trebuie să cunoască 
bine alfabetul Morse şl sâ fie fa¬ 
miliarizaţi cu orice fel de confu¬ 
zii ce pot interveni în radioco- 
municaţiile dintre parteneri. 
Pentru a uşura înţelegerea aces¬ 
tui gen de erori, le prezentăm în 
tabelul următor 

Fiecare radioamator trebuie 
să-şi perfecţioneze în aşa 
măsură recepţia încît aceste 
confuzii să poată fi evitate sau, 
dnd totuşi se produc, sâ fie de¬ 
pistate cu uşurinţă. Este reco¬ 


mandabil ca zilnic, pînă la atin¬ 
gerea gradului de perfecţiune 
impus de rigorile regulamente¬ 
lor, sa se facă doua-trel ore de 
recepţie. Paralel, este necesar 
ca radioamatorii sa-şi însu¬ 
şească bogate cunoştinţe din 
domeniul fizicii, electronicii, 
mecanicii, propagării undelor 
electromagnetice ' pentru a-şi 
putea construi singuri apara¬ 
tele, a le întreţine, a participa în 
deplină cunoştinţă de cauză la 
traficul radio pentru a putea de¬ 
veni radiotelegrafist! de perfor¬ 
manţă Toate acestea nu-şi 
ating însă scopul dacă radioa¬ 
matorii nu au o atitudine corecta 
în reţea şi nu cultivă bunele 
relaţii între oameni, ce contri¬ 
buie la prietenia şi pacea între 
popoare 


1 Fizician francez (1644—1940), In¬ 
ventatorul detectorului de unde 
electromagnetice, capabil să re¬ 
cepţioneze semnale în telegrafia 
fără fir. 

7 S-a născut un fiii. 

3 Serviciul de ascultare în timpul 
războiului. 

* Mai multe amănunte despre activi¬ 
tatea criptografica şi de radio- 
comunicaţii se pot găsi in cartea 
„istorie şi criptologie" pe care sub¬ 
semnatul a predat-o Editurii mili¬ 
tare 










VALABILITATEA 
BREVETULUI 06 INVENŢIE 

Titlul de protecţie reprezintă o 
atestare a unor drepturi — pe 
care le conferă protecţia res¬ 
pectiva — în legătură cu inven¬ 
ţia. Pentru a nu se ajunge la ex¬ 
ploatarea abuziva a invenţiei de 
către titularul său, această pro¬ 


tecţie este limitată in timp, la 
sfîrşitul perioadei valabilităţii ti¬ 
tlu iui de protecţie invenţia in¬ 
tri nd In domeniul public, puţind 
fi folosită în mod liber de oricine, 
fără întocmirea vreunei forma¬ 
lităţi. 

Perioada de valabilitate a unui 
brevet de invenţie este, în Repu¬ 


blica Socialista România, de 15 
ani cu începere de la data con¬ 
stituirii depozitului reglementar 
la p.S.t.M. 

în cazul dnd avem de-a face 
eu un brevet pentru o invenţie 
complementara, durata de vala¬ 
bilitate este limitată la aceea a 
brevetului acordat pentru inven¬ 
ţia pe care o completează, fără a 
fi mai mica de 10 ani. 

în ceea ce priveşte valabilita¬ 
tea în spaţiu a titlului de protec¬ 
ţie, se menţionează că brevetul 
de invenţie eliberat de O.S.I.M 
este valabil numai pe teritoriul 
Republicii Socialiste România 


tată şi cer ca o parte din el sa ie 
fie afectat, chiar dacă pentru 
moment nu dispun de mijloa¬ 
cele tehnice necesare pentru a-1 
folosi, pornind de la ideea ca ar 
putea să închirieze altora partea 
ce le revine pîna vor ajunge în si¬ 
tuaţia de a-l putea utiliza. 

Din dorinţa de a veni atît în 
sprijinul radioamatorilor consa¬ 
craţi. care, preocupaţi de rezol¬ 
varea problemelor cotidiene şi 
apoi furaţi de valul marii lor pa¬ 
siuni, au neglijat, poate, apro¬ 
fundarea noului act normativ, 
dt, mai ales, pentru viitorii can¬ 
didaţi la practicarea acestui fas¬ 
cinant sport al undelor electro¬ 
magnetice, am considerat nece¬ 
sar să scoatem in evidenţa acele 
prevederi ale decretului care 
aduc modificări faţa de regle¬ 
menta rlte în vigoare pînâ la apa¬ 
riţia lui. 

De pilda, decretul prevede că 
deţinerea, construirea, instala¬ 
rea, experimentarea sau folosi¬ 
rea emiţătoarelor radioelectrice 
sini admise numai pe baza auto¬ 
rizării date in condiţiile legii de 
Ministerul Transporturilor şi Te¬ 
lecomunicaţiilor 

Cu excepţia expresiei ,,dt^i- 
nerea'\ pentru celelalte situaţii o 
prevedere similara conţinea şi 
Decretul 544/1969 

Regulamentul de radiocomu- 
nicaţii privind activitatea radio- 
comunicaţiilor din Republica So¬ 
cialista România, aprobat prin 
Ordinul ministrului transporturi¬ 
lor şi telecomunicaţiilor nr 
550/1972, în vigoare şi In prezent, 
prevede la articolul 43 că autori¬ 
zaţia de radioamator dă titularii 
lui ei dreptul să construiască, sa 
instaleze, să experimenteze şi sa 
folosească in amplasamentul 
specificat în aceasta o staţie 
de radioamator corespunzătoare 
clasei autorizaţiei respective sau 
unei clase inferioare. 

Deci un radioamator de recep^ 
ţie, de exemplu, nu are dreptul sâ 
construiască un emiţător radio- 


electric dedt dacă obţine în 
prealabil autorizaţie de emisie- 
recepţie; un radioamator de eml- 
sie-recepţie are voie să constru¬ 
iască un asemenea emiţător, dar 
numai cu condiţia de a avea ca¬ 
racteristici care sa nu de¬ 
păşească pe cele permise pentru 
clasa autorizaţiei sale. 

Conform vechiului decret, 
persoanele care deţineau emiţă¬ 
toare radioelectrice nu erau 
obligate sa le supună autorizării 
Ministerului Transporturilor şi 
Telecomunicaţiilor. în condiţiile 
noii reglementări, simpla deţi¬ 
nere a acestor aparate (fără a fi 
instalate şi exploatate) este ad¬ 
misa numai pe bază de autori¬ 
zaţie. Este foarte important de 
reţinut că numai în aceste con¬ 
diţii radioamatorii de emisie-re¬ 
cepţie pot sâ-şi procure — chiar 
daca nu le instalează sau nu le 
folosesc — emiţătoare radioe- 
lectriee ale căror caracteristici 
de lucru nu depăşesc pe cele 
permise pentru clasa autori¬ 
zaţiei. 

In sensul noului decret, radio¬ 
amatorii îşi pot procura şi deţine 
emiţătoare ale căror caracteris¬ 
tici (putere, clase de emisiuni, 
frecvenţe de iucru) depăşesc pe 
cele permise pentru clasa auto¬ 
rizaţiei lor numai dacă poseda 
pentru acestea şi autorizaţie de 
deţinere. 

Faţă de Decretul nr 544/1969. 
noul act normativ cuprinde 
unele completări şi îmbunătăţiri 
şi în sistemul de penalizări. Daca 
în vechiul decret se prevedea, 
de pildă, pedeapsa penală cu în¬ 
chisoare pentru deţinerea, con¬ 
struirea. instalarea, experimen¬ 
tarea sau folosirea emiţătoare¬ 
lor radioelectrice, precum şi 
modificările caracteristicilor de 
lucru ale acestora, aria de cu¬ 
prindere a acestei sancţiuni, 
care poate fi aplicata acum şi 
sub formă de amendă, a fost ex¬ 
tinsă prin noul decret şi asupra 
deţinerii unor asemenea echipa¬ 


mente sau modificarea caracte¬ 
risticilor de lucru ale lor pre¬ 
văzute in autorizaţia MT.Tc, in 
astfel de cazuri, agenţii consta¬ 
tatori sigilează emiţătoarele în 
cauză în vederea confiscării sau 
luării altor masuri 

în cazul mutării staţiilor de 
amator şi lucru la o alta adresa 
decit cea nominalizata anterior, 
fără obţinerea în prealabil a au¬ 
torizării necesare, sau lucru 
portabil în alte condiţii decit cele 
autorizate, radioamatorul în 
cauză comite o infracţiune şi va 
fi sancţionat conform legii 

Decretul nr. 340/1961 stabn 
leş te ca Ministerul Transporturi¬ 
lor şl Telecomunicaţiilor exer¬ 
cita controlul asupra modului în 
care Slnt respectate dispoziţiile 
legale privind regimul emiţătoa¬ 
relor radioelectrice supuse au¬ 
torizării. 

în îndeplinirea atribuţiilor ce-i 
revin, potrivit legii, Ministerul de 
Interne. Departamentul Securi¬ 
tăţii Statului efectuează controlul 
asupra respectării dispoziţiilor 
legale privind regimul tuturor 
emiţătoarelor radioelectrice, iar 
refuzul persoanelor fizice sau ju¬ 
ridice care, în condiţiile prezen¬ 
tului decret, deţin, construiesc, 
instalează, experimentează sau 
folosesc emiţătoare radioelec¬ 
trice de a se supune acestui con¬ 
trol constituie contravenţie şi se 
sancţionează cu amendă de Ea 
1 000 la 3 000 de iei. 

Cunoscînd şi respecţind în¬ 
tocmai prevederile Decretului 
340/1961, precum şi ale celor¬ 
lalte acte care reglementează 
activitatea de radioamatorism In 
Republica Socialistă România, 
evităm crearea de situaţii ne¬ 
plăcute şi contribuim ta trans¬ 
formarea radioamatorismului din 
ţara noastră într-o mişcare spor¬ 
tivă care, prin mijloacele sale 
specifice, contribuie la o mai 
bună cunoaştere şi înţelegere în¬ 
tre oameni. 



















de brevet are obligaţia sâ expe¬ 
rimenteze, sa întocmească pro¬ 
iecte de execuţie şi să aplice in¬ 
venţia în cel mult un an de La de¬ 
semnarea sa ca titular, în cazuri 
temeinic justificate, acest ter¬ 
men poate fi prelungit de către 
institutele centrale de cercetare, 
academiile de ştiinţe sau orga¬ 
nele centrale tutelare. 


INVENŢIILE 

NEBREVETABILE 



CERTIFICATUL DE 
INVENTATOR 

Certificatul de inventator este 
un act administrativ eliberat au¬ 
torului cînd acesta a cesionat in¬ 
venţia sa statului, El nu este un 
act de protecţie al invenţiei, 
aceasta fiind protejata de bre¬ 
vet, ci un act care conferă inven¬ 
tatorului o seama de drepturi. 

Se constată ca în ţara noastra 
sînt foarte puţini acei inventatori 
care aleg calea brevetului de in¬ 
venţie pe nume personal, mai 
numeroşi fiind cei ce preferă să 
cedeze drepturile asupra inven¬ 
ţiilor unei unităţi socialiste; 
aceasta se explica prin condi¬ 
ţiile existente pentru proiectare, 
realizare, experimentare şl valo¬ 
rificare tn ţară şi în străinătate a 
invenţiilor. 

DREPTURILE Şl 
OBLIGAŢIILE CE DECURG 
DIN BREVETUL DE 
INVENŢIE Şl CERTIFICATUL 
DE INVENTATOR 
în conformitate cu prevederile 
legii privind invenţiile şi inovaţi¬ 
ile, prin acordarea brevetelor de 
invenţie se asigura titularului de 
brevet dreptul de folosire exclu¬ 
siva a invenţiei pe teritoriul Repu¬ 
blicii Socialiste România, 

Prin acordarea certificatului 
de inventator se recunoaşte in¬ 
ventatorului calitatea de autor al 
invenţiei. Inventatorul are drep¬ 
tul de a i se menţiona calitatea 
de inventator, numele şi prenu¬ 
mele în brevetul de invenţie 
acordat, în descrierea invenţiei 
şi în orice publicaţii sau docu¬ 
mente care privesc invenţia sa. 
precum şi dreptul de a i se trece 
calitatea de inventator în cartea 
de muncă 

Autorii invenţiilor aplicate în 
economia naţională sînt recom¬ 
pensaţi moral şi material prin: 
acordarea de titluri ştiinţifice, 
ordine şi medalii, grade profe¬ 
sionale. promovarea în mod ex¬ 
cepţional în funcţie, premii şi 
alte recompense băneşti stabi¬ 
lite în funcţie de avantajele eco¬ 
nomice şi sociale poşte a leu late. 

Inventatorul are obligaţia sa 
acorde asistenţă tehnica necc- 
sară, sâ participe — la cererea 
organizaţiilor socialiste titulare 
de brevete — la proiectarea, ex¬ 
perimentarea, aplicarea şi gene¬ 
ralizarea invenţiilor, să dea 
lămuriri asupra acestora şi sa în¬ 
de pl[ nea scă orice alte cerinţe 
prevăzute de lege în vederea 
brevetării. 

Organizaţia socialistă care 
solicită asistenţa tehnica a in¬ 
ventatorului suportă cheltuielile 
de deplasare, cazare, diurnă şi 
retribuţie, conform dispoziţiilor 
Jegale în vigoare. 

Organizaţia socialistă titulară 


Anual se înregistrează la OS IM 
pînâ la 3% din numărul total de 
cereri de brevete şi cereri pentru 
protecţia unor propuneri de in¬ 
venţii nebrevetabile 

Propunerile de invenţii nebre- 
vetabile se împart în doua mari 
categorii: propuneri nebreveta¬ 
bile raţionale şi propuneri ne¬ 
brevetabile iraţionale. 

Propunerile de invenţii nebre¬ 
vetabile raţionale sînt în fondul 
lor utile societăţii, Insă "nu întru¬ 
nesc una sau mai multe condiţii 
privind existenţa unei invenţii 
brevetabile. Din aceasta catego¬ 
rie fac parte următoarele: 

a) descoperirile ştiinţifice, 
geografice, astronomice sau de 
alta natură. Aceste propuneri nu 
sînt brevetabile. deoarece nu re¬ 
prezintă o soluţie tehnică, ci sînt 
rezultatul unor observaţii sau 
căutări care scot la lumina nişte 
fenomene sau resurse deja exis¬ 
tente, I n aceste situaţ ii se 
acordă brevet totuşi,. cu respec¬ 
tarea legii, pentru materialele, 
procedeele, metodele, aparatele 
şi orice utilaje folosite la pune¬ 
rea în evidenţă şi exploatarea in¬ 
dustrială a descoperirilor amin¬ 
tite; 

b) măsurile şi studiile organi¬ 
zatorice şi de planificare; astfel 
de propuneri nu întrunesc, de 
asemenea, condiţia de a repre¬ 
zenta o soluţie tehnică în fonduî 
lor şi în consecinţă nu se pot 
breveta; 

c) măsurile de natură econo¬ 
mica sau financiari, cum ar fi 
sistemele de contabilitate, me¬ 
tode de evidenţă, sistemele fi¬ 
nanciare, calculele de rentabili¬ 
tate etc; 

d) metodele sau formulele de 
calcul. programele maşinilor 
electronice de calcul, Hemogra¬ 


mele, tabelele cu cifre aranjate 
în coloane şi nnduri, reacţiile 
chimice; 

e) metodele cultural-educa- 
tive, cum ar fi temele educative 
predate în şcoli, metodele de 
dresare, metodele şi regulile de 
joc, metodele de simbolizare 
convenţionala. 

Din a doua categorie de pro¬ 
puneri, invenţii nebrevetabile 
iraţionale, fac parte acele pro¬ 
puneri care prin folosirea lor 
contravin regulilor de convie¬ 
ţuire socialista sau conduc la 
obţinerea unor efecte negative 
în dezvoltarea societăţii 

Sînt considerate, de aseme¬ 
nea, propuneri iraţionale, şi ca 
atare nebrevetabile. propunerile 
de perpetuum mobile care con* 
travin legilor fizicii, după cum 
sînt nebrevetabile orice propu¬ 
neri care contravin legilor natu¬ 
rii. legilor sociale sau juridice 

INVENŢIA BREVETĂRILĂ 

în conformitate cu prevede¬ 
rile Legii nr. 62/1974 privind in¬ 
venţiile şl inovaţiile, în Repu¬ 
blica Socialistă România, creaţi¬ 
ile ştiinţifice şi tehnice care în¬ 
deplinesc condiţiile prevăzute 
de lege pentru a constitui inven¬ 
ţii sînt protejate prin brevete de 
invenţii, acordate de Oficiul de 
Stat pentru Invenţii şi Mărci. 

Constituie invenţie creaţia şti¬ 
inţifică ce prezintă noutate şi 
progres faţă de stadiul cunaişem** 
al tehnicii mondiale, carefndEfc 
mai fost brevetata sau 
public în ţară sau străinătate^^- 
prezintă o soluţie tehnică şi 
poate fi aplicată pentru rezolva¬ 
rea unor probleme din econo¬ 
mie, ştiinţă, ocrotirea sănătăţii, 
apărarea naţională sau în orice 























alt domeniu al vieţii economice 
şi sociale. 

înainte de a analiza elemen¬ 
tele definitorii ale unei invenţii, 
trebuie arătat ca obiectul aces¬ 
tora trebuie sa contribuie la: 

a) găsirea unor noi surse de 
energie şi folosirea judicioasă a 
surselor exploatate; 

b) introducerea în economia 
naţională şi în activitatea social- 
cuiturală a noilor descoperiri ale 
ştiinţei şi tehnologiei; 

c) realizarea de noi tehnologii 
şi modernizarea celor existente, 
de produse cu caracteristici su¬ 
perioare, introducerea noului în 
dezvoltarea industriei, agricul¬ 
turii. construcţiilor, a celorlalte 
ramuri ale economiei naţionale: 

d) lărgirea bazei de materii 
prime, reducerea cheltuielilor 
materiale de producţie, a consu¬ 
mului de materii prime, mate¬ 
riale şi energie; 

e) ridicarea nivelului de meca¬ 
nizare şi de automatizare a pro¬ 
ceselor de producţie în econo¬ 
mie creşterea productivităţii 
muncii sociale, sporirea eficien¬ 
ţei economice, a rentabilităţii şi ! 
uşurarea eforturilor fizice ale 
muncitorilor; 

f) îmbunătăţirea ocrotirii sănă¬ 
tăţii. a activităţii de deservire şi a 
muncii sociahculturale de masa; 

g) creşterea capacităţii de 
apărare a ţârii; 

h) creşterea gradului de com¬ 
petitivitate a produselor româ¬ 
neşti pe piaţa internaţională, in¬ 
tensificarea participării creaţiei 
ştiinţifice şi tehnice proprii la 
schimbul de valori materiale şi 
spirituale pe plan mondial; 

i) valorificarea materialelor 
recuperabile; 

j) protecţia mediului încon¬ 
jurător 



UMOR 






MUZEUL CEASULUI 


scrisoare către 
cititor 

Muzeograf MELANIA ZVIRID, 
muzeograf DUMITRU NEDELEA 


Iubite cititor, daca, vreodată, 
cărările vieţii te vor face sa vii la 
Ploieşti, te invitam sa vizitezi şi 
MUZEUL CEASULUI, unicat în 
reţeaua muzeistica românească. 

Şi dacă ai păşit pragul acestei 
„case a Iul Chronos", unde „tim¬ 
pul pare suspendat', îţi urâm un 
călduros: BINE Ai VENU! 

înfiinţat fn 1963 — din iniţia¬ 
tiva entuziastului profesor de is¬ 
torie Nicolae I, Simache —, MU¬ 
ZEUL CEASULUI (str, 6 Martie 
nrJ, Ploieşti), desfăşurat în 


cinci săli ale unei cochete clădiri 
în stil neobaroc, prezintă circa 
350 de piese, dintr-un patrimo¬ 
niu de peste 2 000, exponate 
prin care se ilustrează trei as¬ 
pecte din vasta preocupare a 
omenirii de a intra In dispută cu 
timpul un foarte scurt istoric ai 
măsurării timpului, ceasuri ce 
iiustreaza dubla lor funcţionali¬ 
tate: cea tehnica şi cea artistică, 
şi ceasuri care aduc. în faţa vizi* 
taiorului, rezonanţe de istorie, 
cultura şi ştiinţă românească. 

i 


Un original me¬ 
canism de ceasor¬ 
nic a lost realizat 
de elevii Şcolii de 
ucenici din Plo¬ 
ieşti. Ceasul a lost 
instalat In turnul 
Halelor Centrale 
din oraş. 


















Drămuirea timpului în ani» luni. 
sâptâmîni, zile, ore. minute şi se¬ 
cunde, deci măsurarea lut, a fost 
o problemă ce a preocupat — şi 
preocupă — omenirea pe verti¬ 
cala şi orizontala dezvoltării sale. 
Muzeul nu-şi propune o ilustrare 
exhaustiva a acestei probleme, ci 
încearcă să puncteze doar mo¬ 
mente. fireşte semnificative, din 
aceasta vastă istorie 
Timpul a început sa-! preo¬ 
cupe pe om din momentul în 
care acesta a sesizat succesiu¬ 
nea zilei cu noaptea. Iscoditor şi 
nâscocitor, OMUL, preluînd, de 
la NATURĂ, TIMPUL, a izbutit, 
plednd de la înst^i fenomenul 
ce-i naşte, să-şi facă şi primul 
ceasornic: cel solar, Folosit nu¬ 
mai în localităţi indicate prin 
construcţie, cadranul solar, cu 
strămoşi în sanctuarele megali¬ 
tice, se perpetuează — ca prin¬ 
cipiu — pînă în secolul nostru 
(vezi cadranul S 9 lar de pe plaja 
de la Mamaia!). îl aveau şi dacii 
la Sarmizegetusa, fiind şi o 
mărturie a aplecării lor spre şti¬ 
inţă. Dacii aveau şi un ceasornic 
deşteptător: cocoşul — primul 
ceas de acest tip al omenirii! Şi, 
iubite cititor, să nu uiţi câ-n Hu- 
muteştii lui Nică a lui Ştefan a 
Petrei, pupăza era ceasornicul 
„public*" al sătenilor! înserarea şi 
în nora rea scoteau din uz cadra¬ 
nul solar şi aşa a apărut ceasub 
lumînare (sau ceasul cu foc}, 
car© se putea topi — cu aproxi¬ 
maţie — preţ de douăzeci şi pa¬ 
tru ore, dispariţia unei gradaţii 
reprezentînd o oră scursă A apă¬ 
rut pe data şl inconvenientul: 
ceasurile cu foc puteau provoca 
incendii, şi atunci s-a găsit 
antidotul: ceasul cu a paf O astfel 
de piesă, o clepsidră de patrimo¬ 
niu, lucrata în Anglia anului 1654, 
se află în muzeu: scurgerea, pică¬ 
tură cu picătură, a apei făcea ca. 
prin intermediul unui lanţ şi al 
unui flotor, unicul indicator al 
ceasului să se mişte, ara tind pe 
cadran ora. Acest ceas, pubMc la 
vremea sa, îşi avea dificultăţile 
sale iarna apa îngheţa, iar vara se 
evapora, ceea ce a dus la obligati¬ 
vitatea unui „păzitor* 1 . 

Măcar în treacăt trebuie pre¬ 
zentat modestul ceas cu nisip, a 
cărui eficacitate a fost recunos¬ 
cuta în marina pînă în secolul al 
XVilI-lea şl este şi acum recu¬ 
noscuta in culisele chirurgiei 
moderne, în terapeutica bal¬ 
neara, în telefonia publică şi, 
mai ales, în arta fierberii unui ou 
Primele ceasuri mecanice, de 
mari dimensiuni, îşi fac apariţia 
în Europa secolelor X!—XII. Sînt 
ceasuri publice, de turn. Muzeul 
ploieştean posedă mecanisme 
de ceas de turn, dar din dece¬ 
nii apropiate contemporaneităţii. 


două dintre ele excelînd prin orb 

f inalitate: unui din lemn, lucrat în 
ransiluania, secolul al XVIII-lea. 
şi un altul, lucrat de elevii Şcolii 
profesionale din Ploieşti, în 1958. 
mecanism care a fost în func¬ 
ţiune în turnul Halelor Centrale 
din oraş. 

Micşorîndu-şi dimensiunile, 
ceasul mecanic pătrunde în ca¬ 
sele oamenilor, devenind, în 
scurt timp. şi portabil: în cufăr, 
special amenajat — ţinut la şaua 
calului (!) — sau^chiar de buzu¬ 
nar {oul de Nurnberg, 1504). 
Sînt prezentate în muzeu cea¬ 
suri de masă sau de buzunar lu¬ 
crate în ateliere de manufactură 
europeană, în secolefe XVII- 
XVIlî, piese deosebite din punct 
de vedere tehnic, la care energia 
arcului era transmisa nu prin roţi 
dinţate, ci prin coardă de intes¬ 
tin (hldrofilă fiind, dădea serioa¬ 
se erori in măsurarea timpului), 
înlocuita prin coardă de oţel sau, 
foarte frecvent, prin lanţul Gali, 
Aceste minuni tehnice sînt şi mi¬ 
nuni artistice, avînd chiar şj 
plăcile mecanismelor lucrate cu 
o adevărată artă de bijutier. De 


Ceasornic cu 
gong, maniera 
BoulTe, construit 
cu Intarsie de me¬ 
tal, email şl baga 
In Franţa, sec, 
XVIH, 



fapt, ceasornicarii, temători de 
mînîa lui Chronos, cel veşnic şi 
intangibil, încorsetat totuşi de ei 
în „lanţurile"* ceasornicelor, şbau 
consacrat întreaga lor pricepere 
şi fantezie timpului Peste se¬ 
cole, ceasornicele, prezentate 
în împletirea lor dintre util şi fru¬ 
mos, stau mărturie dragostei de 
muncă, talentului şi mai ales ri¬ 
sipei de fantezie de care au dat 
dovada aceşti meşteri ceasorni¬ 
cari rămaşi uneori anonimi, meş : 
teri care au dat şi din sufleţj 
pentru sufletul nostru. 

Muzeul Ceasului este, ini 
instanţă, un omagiu adus 


ii, meş- 

W 



Ceasornic reali¬ 
zat intr-un glob de 
cobalt eu statuetă 
stil Secând Em» 
pire. 




I 








lozof, cel care a îmbrăcat în 
haine încîntătoare maşinării ce 
macina timpul, pentru ca noi, 
oamenii, sa nu-i simţim prea 
grea povara, iar meşterii fierari, 
prezenţi in plina activitate în 
atractivul ceas Biedermeier, ne 
sugerează ideea trecerii irever* 
sibile a timpului, care îţi impune 
sa nu laşi pe mîine ceea ce poţi 
face astăzi 

O ultimă sală a muzeului pre¬ 
zintă ceasuri legate strîns de is¬ 
toria românească, fie ca au 
bătut alături de inimile unor per¬ 
sonalităţi ca lorga, Cuza, Ko~ 
gâlniceanu. Aman, Coşbuc, 
Hasdeu, fie ca au fost lucrate în 
ateliere romaneşti in Transilva¬ 
nia, fie că au fost lucrate la co¬ 
menzi speciale româneşti în 
străinătate. De fapt. tot patrimo¬ 
niul muzeului, deşi, în general, 
de factură străina, a fost în cir¬ 
culaţie românească, totul procu¬ 
ri ndu-se din ţara Astfel prezen¬ 
tate. ceasurile devin documente 
ale sensibilităţii româneşti ia 
FRUMOSUL european, docu¬ 
mente ale sensibilităţii româneşti 
la TEHNICA vremii. 

Se mai află în muzeu şi sur¬ 
prize: ceasuri plasate pe diverse 
obiecte (umbrela, brichetă, ta¬ 
blou) şi minunate „bcltes â mu- 
sique" care, prin divertismentul 
audiovizual pe careH oferă, tac 
să se şteargă diferenţa de vtrstă 
şi de profesie, toţi vizitatorii re¬ 
devenind, pentru cîteva clipe, 
„nepoţii din casa bunicii". 

Şi toate aceste piese (pe care 
te invităm, iubite cititor, să vii să 
le vezi) vorbesc de OMUL crea¬ 
tor, de OMUL artist 

In încheiere, dorim să-ţi dăm 
un sfat: iubite cititor, să nu ţi se 
pară un paradox, dar. printre aff- 
tea ceasuri, să nu pui întrebarea 
oare cît este ora exactă? Pentru 
că fiecare din ele arată doar tim¬ 
pul lor! 


Ceaă ştii Bieder¬ 
meier construit In 
secolul trecui în 
Franţa. 


creator de pretutindeni, care a 
împletit, sub iargul generic al 
dragostei de muncă, talentul cu 
fantezia şl timpul cu munca artis¬ 
tică manuală, Se pare că în nici o 
altă activitate omenească fante¬ 
zia nu a fost lăsata să zburde, fără 
Urnite, ca în ceasornicărie. 

Diferite stiluri ale artei deco¬ 
rative au ca pa lat viaţă în ceasor¬ 
nice la care bronzul se împle¬ 
teşte cu lemnul marchetat. por¬ 
ţelanul pictat cu marmura, oni¬ 
xul cu lemnul de trandafir sau de 
nuc, emailul cu bagaua Intarsia 
şi stucatura, aplicele şi sculp¬ 
tura îşi dau mîna într-o ade¬ 
vărată dantelărie, oferind o rela¬ 
xare vizuala, o destindere sufle¬ 
tească, o clipă de FRUMOS Mo¬ 
numentalelor ceasuri colom- 
bier, fastuoaselor ceasuri-ta- 
blou, veselelor ceasuri rococo 
sau sobrelor ceasuri Empire li s-a 
creat o ambianţă de epocă prin 
piese de arta decorativă (vase, 
mobilier, statuete) 

Sînt şi ceasuri care îţi oferă 


Ceas de perete 
cu consolă t reali¬ 
zai In stil rococo 
in sec. XVIII. 


acorduri melodice, pline de sua¬ 
vitatea din „la belle âpoque 1 ', 
sau elemente mecanico-dis- 
tractlve. Şi din această atmo¬ 
sferă — paradoxal — atempo¬ 
rala (!) îţi apare ceasornicarul-fi- 










RECUPERARE. 
RECONDIŢIONASE 
REFOLOSIRE 


Din cîteva resturi de sîrma sau 
de tabla se pot confecţiona dife¬ 
rite tipuri de umeraşe, cu un braţ 
de susţinere (fig. la) ori eu mai 
multe braţe (fig. Ic şi d). Ume¬ 
raşul reprezentat în fiqura 1b 
serveşte atît pentru susţinerea 
cravatelor, şalurilor, cordoane- 
lor. cît şi a fustelor. 

Modelul din figura la se de¬ 
cupează din tabla, sau din pla¬ 
caj, folie de plastic eta, după 
ce mai întîi s-a trasat conturul 
şi s-p făcut degajarea interioa¬ 
ră. In zona cîrligului, peste 
corpul 1 al umeraşului se va 
fixa, cu doua nituri, întăritura 
2, Peste braţul de susţinere se 
înfăşoară rafie sau sfoară co¬ 
lorata (3). 

Umeraşul reprezentat în fi¬ 
gura 1b se executa dintr-un 
rest de placaj de circa 6 mm 
grosime, prin taiere cu trafora¬ 
jul, La partea inferioara, de 
cele două drlige se pol fixa 
gaicile fustelor. 

Umeraşele reprezentate în 
figurile Ic şi 1d se confecţio¬ 
nează din sîrma sau vergea 
metalica de 4—6 mm grosime. 
Umeraşele au cîte un cadru de 
susţinere şi un număr de 3-4 
braţe, asamblate de cadru prin 
lipire. 1 

în exemplul din figura 2 se 
arată cum se realizează un su¬ 
port pentru încălţăminte dintr-o 
ladă veche, aşezata în picioare 
într-un hol, debara, balcon etc. 
Se dau în pereţii laterali dte 
şase găuri, dispuse ca în figură* 
cu ajutorul unui burghiu de 
circa 15 mm diametru. In aceste 
găuri se fixează, prin încleiere, 



Si, 


y^ 

\ 

OD 

r 400 * 

y 

\ 

O 

CO 

7" i 

y 

\ 

O 

OD 

f - i 

\_ J 



şase beţe sau bare rotunde de 
iemn tăiate la o lungime egala 
cu Saţimea lăzii. Diametrul gău¬ 
rilor executate în pereţii laterali 
se modifică în funcţie dş grosi¬ 
mea beţelor disponibile. In pan 
tea din faţă se fixează, prin 
culoare sau pioneze* o bu¬ 
cata de pînză, de muşama ori o 
folie de PVC. Suprafeţele late¬ 
rale exterioare ale lăzii se îm¬ 
bracă în pînză colorată ori hîr- 
tie albastra; dacă scindura 
este netedă se po^te vopsi cu 
vopsea de ulei. în interiorul 
lăzii, sdndurile se băiţuiesc, 
se vopsesc sau se lipeşte dea¬ 
supra lor hîrtie alba ori colo¬ 
rata 



Tot dintr-o lada veche se 
poate obţine un dulapi or de 
hame, ca cel din figura 3. La par¬ 
tea superioară a lăzii se fixeaza 
o bara de susţinere 1, corvfecţio- 
nată dintr-o coadă veche de 
matură ori dintr-o bucată de 
ţeava Pentru fixarea capetelor 
barei, se taie cu ferăstrăul de 
mină, din scândura de circa 2,5 
cm grosime, doua dreptunghiuri 
de 30 x 50 mm. care se scobesc 
cu raşpila pînâ se obţine cîte o 


degajare în care urmează să se 
aşeze bara de susţinere Celă 
două suporturi (reperul 2) se fi¬ 
xează pe pereţii lăzii cu cuie 



Almanah Tehnium coala 2 


I 































































Apoi întreaga ladă se îmbracă 
într-o bucată da pînzâ de in sac 
dnepa, muşama, folie de PVC 
etc., care se taie şi_se coase la di¬ 
mensiunile lăzii, în partea din 
faţă se vor coase două fermoare 
(3) şi (4), care permit deschide¬ 
rea şi închiderea „dulapului". în 
interior se fixează, prin cuişoare 
ori prin lipire, foi de hîrtie groasă 
sau fîşii de pînzâ tăiate dintr-un 
cearşaf vechi sau o faţă de masă 
ruptă. 



Suportul de prosoape prezen¬ 
tat în figura 4 are un cadru 1, 
care susţin© şase braţe 2—7, ce 
se pot roti în jurul ştiftului 9. în¬ 
tre braţe sînt montate d ista nţ le- 
rele 8, confecţionate din ţeava 
Cadrul 1 se poate face dintr-un 
fragment de platbandă de 1—2 
mm grosime şi 20—30 mm 
lăţime. Se taie cu ferăstrăul o 
bucată de circa 250 mm. se în¬ 
doaie în formă de U prin ciocă¬ 
ni re pe marginea menghinei, 
apoi cu un burghiu de 4 mm dia¬ 
metru se execută doua găuri 
pentru fixarea suportului pe pe¬ 
rete şi două găuri pentru intro¬ 
ducerea ştiftului 9. Braţele se 
obţin din şipci de lemn (eventual 
din cîteva jaluzele vechi). Fie¬ 
care braţ are circa 400 mm lun¬ 
gime, 30—40 mm lăţime şi 4—6 
mm grosime. La un capăt bra¬ 
ţele se rotunjesc prin pilire, iar la 
celălalt capăt se găuresc cu un 
burghiu de 4 mm diametru, pen¬ 
tru montarea ştiftului 9, Distan- 
ţierele 8 se obţin din ţeavă de 
10—12 mm diametru, din care se 
taie cu ferăstrăul şase bucăţi de 
circa 20 mm fiecare, Hiftul 9 
este o vergea de met . de 4 mm 
grosime şi circa 200 mm lun¬ 
gime, îndoită la un capăt în 
formă de buclă. 


AMBARGAŢIA 


KON 


Probabil că una dintre cele 
mai cunoscute ambarcaţii în în¬ 
treaga lume este pluta Kon Tiki, 
cu ajutorul căreia etnograful 
norvegian Thor Heyerdahl îm¬ 
preună cu cinci tovarăşi a 
străbătut Pacificul plecind de pe 
coasta vestica a Perului pe data 
de 29 aprilie 1947 şi sosind în Ar¬ 
hipelagul Marchizelor pe data 
de 21 iulie, după 54 zile de 
călătorie. 

Scopul acestei călătorii a fost 
dovedirea posibilităţii populă Hi 
insulelor polineziene de către 
locuitori al AmerlciL care, folo¬ 
sind plute din lemn de balsa. au 
putut străbate imensa întindere 
a Oceanului Pacific, teorie susţi¬ 
nută de Heyerdahl şi negată de 
majoritatea savanţilor din acea 
epocă. 

Conform legendei, aproxima¬ 
tiv în anul 500 e.n., marele con¬ 
ducător incaş Piki, urmaşul soa¬ 
relui. a plecat din Peru imbarei n* 
du-se pe plute construite din 
lemn de balsa, împreună cu o 
parte a supuşilor săi şi, ajungînd 
în final în insulele Oceaniei, le-a 
populat. 

Pluta Kon Tiki, denumire dată 
în cinstea legendarului zeu 
soare, a fost construită din nouă 
buşteni din lemn de balsa, după 
modelul vechilor plute incaşe de 
pe coasta peruană şi ecuado¬ 
riana. ale căror calităţi nautice 
hau uimit pe primii europeni 
care au tăcut cunoştinţă cu ele. 

Construirea unul model at ce¬ 
lebrei plute nu prezintă greutăţi, 
chiar pentru un m odăi ist înce¬ 
pător şi, datorită faptului că este 
exotică şi decorativa, constituie 
un exponat frumos, care se în¬ 
cadrează perfect în estetica unei 
locuinţe moderne. 

Pentru amatorii care vor exe¬ 
cuta acest model recomandăm 
folosirea scării 1:100, dimen¬ 
siune la care poate fi uşor con* 
struitâ cu materiale simple, 
aflate la îndemîna oricui, în ace¬ 
laşi timp. fiind suficient de mare 
pentru a permite montarea a cît 
mai multor detalii constructive. 
Bineînţeles că poate fi folosită şi 
o alta scară mai mare sau even¬ 
tual mai mică, de exemplu. 
1:250, caz în care modelul se în¬ 
cadrează în clasa C 4 — micro- 


TIKI 

ILIE GOG A 

modele, în conformitate cu cla¬ 
sificarea NAVIGA, 

Dăm în continuare modul de 
construcţie al plutei (şi care, în 
linii mari, corespunde modului 
de construcţie al modelului), 
aşa cum este descrisă de către 
Thor Heyerdahl în cartea Kon 
Tiki, apărută şl în limba română. 

Cei nouă buşteni au fost aşe¬ 
zaţi unul Ungă altul; cei mai lung 
dintre ei avînd 14 m şi diametrul 
de aproximativ 1 m, a fost aşezat 
în partea centrală. De ambele 
părţi ale acestuia a fost aşezat 
restul de buşteni, în ordinea mic¬ 
şorării lungimii, tot ansamblul 
căpâfnd în partea din faţă forma 
triunghiulară a unui plug d© cu¬ 
răţat zăpada. 

Pupa plutei a fost tăiată în linie 
dreaptă, cu excepţia celor trei 
buşteni centrali care au lost 
lăsaţi mai lungi cu aproximativ 
1 m. pe care a rost fixat un butuc 
de balsa şi în care au fost execu¬ 
tate nişte pase pentru fixarea 
penei cîrmei. 

După ce buştenii longitudinali 
au fost strfns legaţi între ei cu 
pari mă de dnepa, a cărei gro¬ 
sime era de 30 mm, transversal 
au fost aşezate bfrne de balsa 
mai subţiri, la distanţă de oca 
1 m una de alta, A urmat legarea 
strfnsă a târnelor transversale 
de buştenii longitudinali, cu 
aceasta terrn I rt nd u-se con struc- 
ţia propriu-zisă a plutei. Deasu¬ 
pra am aşternut o punte din tul¬ 
pini de bambus despicate care 
au fost fixate de bîrnele trans¬ 
versale ale plutei. Puntea a fost 
acoperită cu rogojini împletite 
din mlâdiţe de bambus, In 
centrul plutei, ceva mai aproape 
de pupa, am construit o cabină 
mică ai cărei pereţi au fost îm¬ 
pletiţi, de asemenea, din mlâdiţe 
de bambus, iar acoperişul din 
frunze de bananier puse una 
peste aita, similar cu ţiglele de 
pe un acoperş. 

în faţa cabinei am fixat un ca¬ 
targ bipod, confecţionat din 
lemn de mangravă şi ale cărui 
picioare se încrucişau în partea 
superioară, fiind stifns legate 

Pînza mare dreptunghiulară a 
fost fixata pe o vergă confecţio¬ 
nată din două tulpini de bam¬ 
bus, oe ea fiind pictată în roşu fh 








gura zeului Tiki. 

Cei nouă buşteni longitudinali 
ai plutei au fost ascuţiţi In faţa, 
după modelul incaş, pentru a 
tăia mai bine valurile, iar în faţa 
lor au fost fixate cîteva sdnduri 
de brad, care au constituit un 
bordaj foarte jos ce trebuia sa 
apere pluta de valuri, 

în cîteva locuri, unde între 
buştenii longitudinali au existat 
spaţii mai mari, am înfipt, verti¬ 
cal în jos, cîteva sdnduri cu gro¬ 
simea de 5 cm, late de 60 cm şi 
care intră în apă cca 1,5 m. 
Aceste sdnduri au fost fixate 
prin intermediul unor pene şi 
parîme subţiri şi ele au avut rolul 
unor chile derivoare care să 
ajute la menţinerea cursului plu¬ 
tei. 

De-a lungul bordurilor, dea¬ 
supra bfrnelor transversale, am 
fixat dte o bîrnă lungă şi subţire, 
confecţionată tot din lemn de 
balsa şi care a servit drept para¬ 
pet şi reazem pentru picioare. 
Toata construcţia descrisă 
mai sus reprezintă copia fidelă a 
unor vechi plute peruane şi ecu- 
adoriene. cu excepţia sdnduri- 
lor din faţa plutei. 

Din fotografiile existente re¬ 
zultă că la pupa a mai fost adău¬ 
gat un catarg de care, în unele 
cazuri ale navigaţiei, a fost fixată 
a doua plnzâ pătrată, de dimen¬ 


siuni mai mici însă. 

O a treia velă, de asemenea de 
dimensiuni mai reduse, apare 
deasupra catargului bîpod, fiind 
ancorată de o prelungire verti¬ 
cală a acestuia. 

Funcţie de dorinţă, răbdare şi 
timpul disponibil, precum şi de 
scara la care se lucrează, pe mo¬ 
del pot fi ancorate una sau toate 
cele trei ptnze, strinse sau des¬ 
făcute, precum şt alte detalii 
care nu se dau în schiţele pre¬ 
zentate {lăzi, coşuri pentru ali¬ 
mente. galeţi, colaci de parima 
etc.) şi care apar în fotografiile 
plutei. 

In ceea ce priveşte materialul 
de construcţie se poate folosi 
lemn de balsa sau altă esenţă 
lemnoasă moaie, ce poate fi pre¬ 
lucrată mai uşor (tei, salcie, plop 
etc.} şi care pentru veridicitate 
se tratează uşor în galben ce¬ 
nuşiu, culoarea lemnului de 
balsa. 

După confecţionarea ia scara 
aleasa a „buştenilor longitudi¬ 
nali, aceştia se lipesc uşor intre 
ei. Se aşazâ apoi bîrnele trans¬ 
versale la echidistanţa cerută şi, 
de asemenea, se lipesc uşor. 
Peste ele. în apropiere de margi¬ 
nile plutei, se aşazâ cele două 
bir ne transversale, subţiri, care 
formează bordurile laterale. 

Urmează legarea pieselor com¬ 



ponente, în conformitate cu pla¬ 
nul dat, după ce în prealabil au 
fost executate cu un burghiu sub¬ 
ţire {0,5—0,6 mm) găurile prin 
care urmeaza să treacă sfoara de 
legare {aceste găuri trebuie exe- 
cutate cu mare atenţie, astfel ca 
după legare ele să nu mai fie vizi¬ 
bile). 

Urmează confecţionarea pun¬ 
ţii, care se execută din fire de pai 
despicate la o scara mai mare şi 
din'pănusi de porumb pentru o 
scară mai mică. Acelaşi lucru şi 
pentru cabina de pe punte. 

Catargul se confecţionează 
dîntr-o esenţă de lemn mai tare, 
de preferinţă colorată natural 
(nuc. prun, pâr eta), iar scindu- 
rile derivoarelor, precum şi cele 
care formează parapetul de la 
prova plutei din bucăţele de fur¬ 
nir tăiat la dimensiunile nece¬ 
sare. 

Pentru confecţionarea velei 
(sau velelor în cazul că se pun 
toate trei) se foloseşte o pînză 
dl mai subţire. 














































































Un model deosebit de uşor de 
executat şi, în acelaşi timp, util 
prin spaţiul de încărcare relativ 
mare este ARO 320 Este o ca¬ 
mionetă uşoara, cu cabina me¬ 
talică. două uşi şi sarcina utila 
de 1 100 kg. Cutia poate fi aco¬ 
perită cu o prelata din ptrvza, lu¬ 
cru ce permite mascarea acu¬ 
mulatorului şi a motorului pen¬ 
tru machetă. 

Suprafeţele drepte permit abor¬ 
darea construcţiei şi de către în¬ 
cepători, cabina puţind fi con¬ 
fecţionată din tablă de alamă de 
0,3 mm sau carton preş pan de 
0,5—1 mm. 

Şasiul se poate confecţiona 
din profil de aluminiu I, T sau U. 
în funcţie de ce avem* la dispo¬ 
ziţie. Pentru acţionare vom fo* 
losi un motor electric de 6 V, ali¬ 
mentat de la un acumulator de 
motocicleta de 6 V—4 Ah, 


AUTQMDDEL 



















































































Această ra¬ 
chetă a fost 
construita în 
R S, Cehos¬ 
lovacă In sco¬ 



pul observaţii¬ 
lor meteorolo¬ 
gice. 

Construcţia 
acestei ra¬ 
chete este 
abordabilă 
cercurilor largi 
de Iubitori al 
modelismufub 
neprezentind 
particularităţi 
mecanice. 

Pentru vop¬ 
sire se reco¬ 
mandă culorile 
uşor observa¬ 
bile — roşu şî 
galben. 



i 













































































































































Construcţia 
rachetei Me¬ 
teor 2N poate 
f| abordată de 
orice con¬ 
structor ama¬ 
tor cu preocu¬ 
pări In acest 
domeniu dato¬ 
rită formelor 
fizice deosebit 
de simple. 

Toate di¬ 
mensiunile (pe 
repere) sin! in¬ 
dicate pe 
schiţe» valorile 
fiind date in 
mm. Desenele 
recomandă In 
acelaşi timp şl 
modul cum 
poate fi vop¬ 
sită această 
rachetă. 


LO 









































































































































zonco 



L s 


i 


i 



T - 

—4— 


°)(j| 

noru 

" “Ptrj3 

JU[ju 

M 

Jll Ui 


V 


im 




Sub această 
denumire este 
construită ra¬ 
cheta sovietică 
de cercetări 
geofizice. 

Construcţia 
mal compli¬ 
cată a acestei 
rachete o re¬ 
comandă mo- 
deliştllor cu 
experienţă da¬ 
torită multiple- 
Jor forme pe 
care ie po¬ 
sedă. Realiza¬ 
rea el o Im¬ 
pune eu pre¬ 
cădere ca ele¬ 
ment decorativ 
în expoziţii de 
specialitate. 


23 


I 































































































































































Controlul stării de fertilitate a 
devenit un mijloc practic de diri¬ 
jare a nutriţiei plantelor şi de fo¬ 
losire economica a fertil izante- 
lor în acest articol vom pune la 
dispoziţia tinerilor din agricul¬ 
tură. a membrilor cercurilor de 
specialitate ci te va mijloace şi 
metode simple de estimare şi 
apreciere a stării de fertilitate a 
solului, în scopul alcătuirii unei 
strategii optime a fertilizării şi 
amendării. Totodată, vom pre¬ 
zenta principalele amenda¬ 
mente şi fertllizante fabricate ia 
noi in ţara Metodele de analiză 
sini cele mai simple, teste semi- 
cantitative, care nu necesita 
dotări speciale (aparatura de la¬ 
borator) şi nici reactivi compli¬ 
caţi. Metodele se pretează şi la 
efectuarea determinării or în 
ci mp. 


Chimist DAN SE^ACU 
I.C.C.P.T,—FUNDULEA 


1 CONSIDERAŢII GENE¬ 
RALE PRIVIND ELEMENTELE 
CHIMICE DIN SOL 

După proprietăţile fizico-chi- 
mîce şi forma sub care elemen¬ 
tele nutritive se găsesc în sol, ele 
pot fi grupate în: 

— dizoivate în soluţia solului, 
uşor accesibile plantei; 

reţinute în forme schimba¬ 
tele pe suprafaţa coloizilor mi- 
neraii şi organici din sol. 

— reţinute în forme neschlm- 
babile (hidrolizabile) in compuşi 
minerali şi organici cu solubi- 
Fitaţi diferite: 

— reţinute în mineralele pri¬ 
mare şi secundare. 

intre aceste forme exista re¬ 
iat ta 


ioni 

neschim- 

babili 

t 1 - 


ioni 

schim- 

bablli 


-ioni _ rădăcinile 
ir1S0l “t ia plantei 


solului 


O grijă deosebita trebuie 
acordată reactivilor. De prefe¬ 
rinţă se vor folosi reactivi chimic 
puri (cu indicativ „cp/'), sau 
pentru analiza („p.a,* 1 ). Soluţiile 
se vor păstra în sticle închise cu 
dopuri tot din sticlă Soluţiile al¬ 
caline (hidroxizH şi carbonaţii 
de sodiu sau potasiu) se ţin în¬ 
chise în sticle cu dop numai din 
cauciuc, în ultima eventualitate, 
dopuri de sticlă învelite în polie¬ 
tilena. 

în scopul păstrării purităţii 
reactivilor, nu se va introduce 
pipeta direct în sticlă, ci se va 
turna intr-un pahar o cantitate 
(corespunzătoare necesităţii), din 
care se va pipeta, iar restul ramas 
se aruncă. 



Din multitudinea de elemente 
Identificabile şi determinabile în 
sol s în mod curent se analizeaza 
N P; K; Ca. Mg; $; Fe: Mn. Zn; 
Cu, Mo; Al; Co; Pb; CI; Na etc. in 
acest articol ne vom limita doar 
la cele mai importante (N; P: K; 
Ca; Mg şi CI). 

2. TESTAREA SOLULUI $1 
INTERPRETAREA 
REZULTATELOR OBŢINUTE 

Prin analiza solului se ur¬ 
mă reş te d ete rm i na rea co nţ i n u- 
tului acestuia în; 

- elemente nutritive în forme 
considerate uşor asimilabile 
(NO P NH, ; H PO, ; Ca ; Mg . 
K etc.) şi 


Stabilirea necesarului de amendament, exprimat in 
CaCO JP în fund le de pH-ul solului, sensibilitatea plantei 
cultivate la aciditate şi textura solului. 


t CaCO^/ha 

Ceapa.conopidi.lucernă, mazăre , 


praz , salată, spanac, sfeclă, gutui. 


Castraveţi, ridichi, raplţa, trifoi roşu, 
varzi, vinete, gnu, floarea soarelui, 
morcovi, porumb, soia,tutun-__ 


Agriş .citrice, cartofi, napi,ovăz, 
pătrunjel, secară . 

















































)IN AGRICULTURĂ • PENTRU TINERII DIN AGRICULTURĂ 


Tabelul 2 1 


VALOAREA RELATIVĂ DE NEUTRALIZARE A DIFERITELOR 
AMENDAMENTE FATĂ DE CARSONATUL DE CALCIU 


Nr. 

crt. 


Produsul 


Valon relative faţa de 
CaCO, 100% 



1. 

CaCO• — calcar» piatră de 
var 

100 

2 i Determinarea acidităţii 
solului 

2, 

CaO — var ars 

150—185 

3. 

Ca(OH)j — var stins 

138 

A stă zi pentru de te rmi narea 

4. 

Marnă 

50—60 

acidităţii solului se foloseşte in¬ 

5. 

MgO 

260 

dicele pH (prescurtarea cuvin¬ 

6. 

MgC0 3 

134 

telor „pondus Hydrogenii') sau 

7. 

Spuma de defecaţle de la 


exponeniul de hidrogen, propus 


fabricile de zahăr 

65 

de Soerensen în 1909, care prin 
definiţie este „logaritmul cu 


— elemente nutritive mobile, 
sau potenţial disponibile, dintr-o 
rezerva statică şi care pot fi prele~ 
vate de plante în cursul perioadei 
de vegetaţie 

Principalele surse de erori pri¬ 
vind datele care se obţin la ana¬ 
liza solului şi care, supuse inter¬ 
pretării, nu concorda cu realita¬ 
tea de pe teren provin din: 

• neuniformitatea aplicării fer- 


tilizanţilor în anii precedenţi: 

• erori de analiză; 

• impurificarea reactivilor; 

• nesesizarea unor carenţe 
impuse de aplicarea incorecta a 
fertilizanţilor. 


semn schimbat al concentraţiei 
ionilor de hidrogen", exprimat 
prin relaţia: 

pH - log 1 log | H \ 

I H ] 

pH-ul are valori care variază 
între 0 şi 14. Valoarea 7 se consi¬ 
dera pH neutru, domeniul acid 
fiind cel sub 7, iar cel alcalin 
peste» 



No mog ram a aprecierii dozei de azot în In neţ ie de starea 
de aprovizionare a solului cu azol nîtric. la gn u şi po¬ 
rumb ta), cartofi şi sfeclă de zahăr (b). legume de dmp 
(c), livezi pe rod (d) şi viţă de vie, plantaţii pe rodin vfrslâ 
de poşte 10 ani (e). 



Modul de lucru 

Se ia o hîrtle cerata, se îndoaie 
în lung, iar capetele se ridica 
astfel ineît să se obţină un 
jgheab închis la extremităţi. La 
unul din capete se pune o ju¬ 
mătate de linguriţă de sol (cca 
3 g), se umezeşte cu apă disti¬ 
lata, fiarta şl răcită, după care se 
adaugă cîteva picături de indi¬ 
cator mixt de tip Hellige. După 
cca un minut se scurge lichidul 
spre capătul celalalt al jgheabu¬ 
lui şi î se observă culoarea. 
Aceasta variază astfel: la pH 4 
este de culoare roşie; la pH 5 
portocalie; la pH 6 galbenă; la 
pH 7 galben-verzuie, iar fa 
pH 8 verde-albăstruie. 

Pentru obţinerea indicatoru¬ 
lui, 0,08 g de fenolftaîeina se di¬ 
zolva în 50 cm 3 de alcool etilic, 
iar soluţia se amesteca cu una 
obţinută prin dizolvarea a 0,04 g 
roşu de metil şi 0,08 g albastru 
de brom-timol în 50 cm 3 de apă 
distilată, fiartă şi răcită în prea¬ 
labil. Dizolvarea ultimelor două 
componente se efectuează cu 
ajutorul a 2 cm 3 soluţie de car¬ 
bonat de sodiu 0.1 n (0,53%). 

2 . 12 , Interpretarea rezultate¬ 
lor 

După pH-ui lor. soiurile se cla¬ 
sifică în: 

• soluri foarte acide» cu pH 
4 , 5 ; 

• soluri puternic acide, cu pH 
cuprins între 4j51 şi 5; 





















































• soluri moderat acide, cu pH 
cuprins Intre 5,01 şt 6,0; 

• soluri slab şl foarte slab 
acide, cu pH Intre 6,01 şi 6,80; 

• soluri practic neutre, eu pH 
intre 6,81 şi 72; 

• soluri foarte slab alcaline, 
cu pH între 721 şi 75? 

• soluri slab alcaline, cu pH 
între 751 şi 8,0 etc. 

în funcţie de pH-ul obţinut la 
testarea solului, se poate estima 
cantitatea de amendament ne¬ 
cesar pentru corectarea reacţiei 


solului, după nomograma din ft- 
-gura 2.1, luînd în considerare 
planta cultivată şi tipul de sol. 

Corectarea reacţ iei acide nu 
se face pînă la un pH de7, ci este 
suficient să se ajungă la valoa¬ 
rea 6,3—6,6. In raport cu struc¬ 
tura culturilor din asolamentul 
respectiv, sau rotaţia plantelor 
pe acelaşi teren, dozele pot va¬ 
ria în raport cu sensibilitatea 
plantelor la pH şi procentul pe 
care îl reprezintă plantele sensi¬ 
bile la aciditate din totalul su- 


<360- 


■ 240 


o 

o 


120 





f ' 



Flg, 2.2. C 




r 





$ 

* 







i. 










Mp' 






— 










Recolta ij/ha 

IC 

» 2< 

)0 31 

30 Al 

30 500 

Solar o fructoase 

100 200 300 A00 

Rădăcinoase 

100 200 300 «10 500 

Vănoase 



Flg. 2.2 d 

Recolta ha 


1000 


2000 


3000 


Plantaţii intensive 


Plantaţii clasice 


JS, 

* 200 

z 

<D 
N 

s 



Flg. 2,2. e 

Recolta ţ ^ha 
Soiuri viguroase 


medîuvrguroase 


prafeţei cultivate. Cind plantele 
sensibile la aciditate nu de¬ 
păşesc 15% din structura culturi¬ 
lor, pentru corectarea acid!lăţii 
se folosesc doze mal ipîcI sau 
moderate de amendamente. 
Cind procentul respectiv repre¬ 
zintă oca 30% din total se folo¬ 
sesc doze moderate, iar cind 
depăşeşte 30% se folosesc do¬ 
zele care rezulta din nomo- 
gramâ. 

în cazul în care nu exista laîn- 
demînă calcar, se pot folosi şi 
alte substanţe alcaline, intr-o 
cantitate corespunzătoare cu 
capacitatea relativă de neutrali¬ 
zare a acestora faţă de calcar 
(vezi tabelul 2.1, şî 3,1,}. 

Gu ajutorul acestui tabel se 
poate calcula vatoarea de neu¬ 
tralizare a oricărui material în ra¬ 
port cu compoziţia sa. Astfel, 
dacă dispunem de dolomitâ cu o 
compoziţie, de exemplu, de 60% 
GaC0 3 ; 30% MgCO a şi 10% impu¬ 
rităţi, valoarea de neutralizare 
se calculează astfel: 


60% CaCO a reprezintă 
^ 60 

30% MgCO a reprezintă 

= 40 


60*100 _ 


100 

30*134 _ 


100 


Total - 100 unităţi de valoare 
neutralizantă 

22. Determinarea azotului nt- 
trtc 


2.2.1. Mersul determinării 

Se pun intr-o eprubetâ 10 cm 3 
acid acetic 25%, peste care se 
adaugă o linguriţă de sol (cca 5 g) 
şi se agită puternic timp de un mi¬ 
nut, după care se filtrează. Din fil¬ 
tratul limpede se ia cu pipeta o 
cantitate de 5 cm 3 , care se trece 
într-o altă eprubetă, în care se mal 
* introduce o picătură de Indicator 
dlfenil-amină 02% şi se observă 
culoarea obţinută. 

Reactivii se prepară astfel: 

• Acidul acetic 25%: se iau 
25 cm 3 acid acetic glacial şi se 
diluează pînă la un volum final 
de 100 cm 3 , cu apă distilată. 

• Difeni l-amina 0,3%: într-un 
balon cotat de 100 cm 3 se intro¬ 
duc 02 g difeni l-amină, dntărită 
la balanţa analitică. Balonul se 
completează pînă ia semn, trep¬ 
tat, cu acid sulfuric concentrat 
(ATENŢIE, corosiv!), în care 
s-au adăugat în prealabil 0,6 g 
clorufâ de amoniu. Se agită pen¬ 
tru dizolvarea reactivului şi se 
răceşte. Se recomandă ca aci¬ 
dul sulfuric, la care s-a adăugat 
clorura de amoniu, să se î n- 
călzeasci pentru un scurt timp 
la 60°G. în scopul îndepărtării 















































































IN AGRICULTURĂ • PENTRU TINERII DIN AGRICULTURĂ 


oxizilor de azot, care ar dena¬ 
tura rezultatele testului. 

2.2 2. Interpretarea rezultate¬ 
lor 

Coloraţiile care se obţin în 
eprubetă dnt: 


• In anul precedent culturii (la 

planta premergătoare), dacă a 
fost secetă, care a compromis 
total sau parţial cultura, din 

doză se scad 30—40 kg N/ha; 


soluţie limpede, 
incoloră 

soluţie 

albastră 

soluţie aibas- 
tru-î nc hi să 

sol slab aprovi¬ 
zionat cu azot 
nltric, carenţă 

sol bine aprovi¬ 
zionat cu azot nltric 

sol toarte bine apro¬ 
vizionat, exces 


în funcţie de aceste limite, se 
folosesc Hemogramele din fi¬ 
gura 2.2. pentru diferitele culturi 
mal Importante, Aceasta doză 
se corectează cu o serie de va¬ 
lori, şi anume; 

t. in funcţie de mersul vremii 
şi accidente ie climatice (+ sau 
- kg N/ha): 


dacă au căzut precipitaţi» abun¬ 
dente, care au cauzat băltiri, la 
doză se adaugă 10—20 kg N/ha; 

• In amil de cultură, daci pre¬ 
cipitaţiile In perioada rece dintre 
1 octombrie şi t martie au de¬ 
păşit media multlanuală, se reco¬ 
mandă un piua de 3 kg N/ha pen- 


Nomograma aprecierii dozai da toilor (In P3O.), in hi ne¬ 
ţi® da starea da aprovizionare a solului cu fosfaţi, la gri u 
şl porumb (a), cartofi şl sfădi de zahăr (IŞ, legume de 
dmp (c), Ihrezl pe rod (d) şl vtţft de via pa rod In sfntl de 
paata 10 ani fa). 


*160 

wlZO 


80 

40 





& 







>> 



p 


M 




5 <a£- 

3 ?“ 


>>> 














2000 4000 6000 0000 


2000 4000 6000 8000 10000 12000 1400016000 


Flg. t J. a 

Recolta q/ha 


firî u 


Porumb 


* 200 
® 150 

t%l 

^ 100 
3 50 


5*160 
& 120 
c£T 60 
2 40 

















ţffl 





tu P 

1 


^5? 










100 200 300 400 500 


100 200 300 400 500 600 


Flg. 2.3, b 

Recolta cj/ha 


Cartofi 


Sfecli de zahăr 





ţ 







* 

- 







ţoî 













100 200 300 400 500 


100 200 300 


100 200 300 400 


Flg, 2 ,3 c 

Recolta q/ha 


SoUro-fructoase 


Radacinoase 


Vântoase 



griu şi la orzul 

rul în 


ma _ 

peste medie la 

toamnă- în cazul în care precipi¬ 
taţiile au fost sub media multia- 
nuaiă, se scad 3-4 kg N/ha pen¬ 
tru flecare 10 mm precipitaţii 
sub medie la griu ţi orz de 
toamnă. In cazul culturilor de 
primăvară neirigate, dacă preci¬ 
pitaţiile din perioada rece au 
depăşit media multlanuală, se 
adaugă 4—5 kg N/ha pentru fle¬ 
care 10 mm precipitaţii peste 
medie, iar dacă acestea au fost 
sub media multlanuală, se scad 
4—5 kg N/ha pentru flecare 10 mm 
precipitaţii sub media multianu- 
ală. 

2. In funcţie de aplicarea gu¬ 
noiului de grajd, se pot Tntfln» ur¬ 
mătoarele situaţii: 

• daca s-a aplicat gunoi de 
grajd Mmtfermentaf le plantele wv 
tspramergAtoarc, se scad 0,5 kg 
N/he pentru fiecare tonă de gunoi: 
la plantele premeiţjitoore, dte 
0,75 plnă la IX» kg N/ha pentru fie¬ 
care tonă de gunoi, iar în cazul cul¬ 
turii actuale, 1,$—2J0 kg N/ha pen¬ 
tru fiecare tonă de gunoi de grajd; 

* dacă s-a aplicat gunoi de 
grajd proaspăt (păios) la planta 
premergătoare, se scad 0,5 kg 
N/ha pentru fiecare tonă de gu¬ 
noi, iar la cultura actuală se 
scade dte 1,0 kg N/ha pentru fie¬ 
care tonă de gunoi aplicat, 

3. Daca s-au introdus în sol 
pale de griu, coceni de porumb 
şi tulpini de ftoarea-soarelul etc., 
ae adaugi dte 7—8 kg N/ha pen¬ 
tru fiecare tonă de paie, coceni, 
sau tulpini de floarea-soarelui in¬ 
trodusă. 

Aceste doze obţinute ăînt însă 
relative, după cum este relativ şi 
rezultatul testului. Pentru o ana¬ 
liză şt interpretare ştiinţifică, 
este necesar sa se apeleze la 
aparatura unui oficiu de studii 
pedologice şi agrochimice din 
zonă. In orice caz, chiar şi folo¬ 
sirea testelor şi. recomandarea 
dozei de fertilizare pe baza 
acestora Sînt mult mai bun 
d t fert i I iza rea , ,d u pă oc hi" 


W 

rulur^ 


2.3. Determinarea fosforul 1 
2,3 1. Mersul determinării 

într-o eprubetă se pun 10 cm^ 
soluţie extractivă şi 1/2 linguriţă 
de sol (oca 3 g), după care se 
agită bine timp de un minut şi se 







































































PENTRU TINERII DIN AGRICULTURĂ» PENTRU TINERI 



filtrează. Din filtratul limpede se 
pipeteaza într-o a doua epru- 
beta 5 cm 3 , in care se introduce 
o cantitate de clorura de staniu 
(II) SnCU.ŞH^O, sau oxalat de 
staniu (II) SnfCOO),, de mari 
mea unui bob de trifoi, se omo¬ 
genizează şi se observa culoa 
rea formata. Reactivii se prepara 
astfel: 

— Soluţia extractiva: intr-un 
balon cotat de 1 000 cm 3 se in¬ 
troduc 4 g molibdat de amoniu. 
(NH 4 ) ft Mo 7 Q ? 4'4H ? 0, se adauga 
500 cm 3 apa distilata, iar după 
dizolvarea sării se mai introduc 
63 cm 3 acid cEorhtdric concern 
irat, se omogenizează şl volu¬ 
mul soluţiei se aduce la cota cu 
apa distilată Soluţia se 
pastreaza în sticle brune' cel 
mult 5 luni 


2,3.2 Interpretarea rezultate¬ 
lor 

Coloraţiile care se obţin în 
eprubeta sini: 


în funcţie de aceste limite, din 
nomogramele prezentate în fi¬ 
gura 2.3 se stabilesc dozele de 
fertilizare cu fosfor 
Corectarea dozelor de 
de aplicat cu îngraşaminteie 
pentru cultura următoare se 
face deocamdată, numai în func- 
ţie de aplicarea gunoiului de 


grajd^şi anume: 

1. In cazul folosirii gunoiului 
de grajd semifermentat* de pro¬ 
venienţa mixta: 

o aplicat la cultura antepre- 
mergătoare, se scade cile 1 kg 
P 2 0 5 pentru fiecare tonă de gu¬ 
noi; 

o aplicat la cultura premer¬ 
gătoare, $e scad ci te 1,5 kg 

P^Os pentru fiecare tonă de 

gunoi; 

m aplicat pentru cultura ur¬ 
mătoare, se scad cîte 2,5 kg 
P4 0^ pentru fiecare tona de gu¬ 
noi 

2. în cazul folosirii gunoiului 

de grajd proaspăt: 

• aplicat la cultura antepre- 
mergătoare, se scad cîte 0,5 kg 
P ? Q$ pentru fiecare tona de gu¬ 
noi. 

a aplicat Ia cultura premer¬ 
gătoare, se scad cîte 0,75 kg 
PjO^ pentru fiecare tona de 

gunoi; 

• aplicat pentru cultura ur¬ 

mătoare, se scad cîte 1,25 kg 
P.O, pentru fiecare tona de 

gunoi 

Daca solurile sîni bine asigu¬ 
rate cu fosfaţi în forme solubile, 


la o reacţie uşor acidă, fertili- 
zanţii cu fosfor se pot aplica şi 
de rezervă, adică o data la 
3—4 ani. Natural, in acest caz, 
doza se va multiplica cu nu¬ 
mărul respectiv de ani Pe solu¬ 
rile acide se poate recurge la 
fertilizarea de rezerva cu unele 
tipuri de ferti liza nţ i avînd fosfo¬ 
rul numai parţial solubil în apa 
(de exemplu, hiperfosul. faina 
de fosfor fie, unele sorturi de ni- 
trofosfaţl etc.) 

2 4. Determinarea potasiului 

2.4 1. Mersul analizei 

într-o eprubeta se pun 10 cm 3 
soluţie extractiva, în care se in¬ 
troduc cca 5 q soi uscat la aer (o 
linguriţă), se agita bine timp de 
un minut şi se filtrează Intr-o a 
doua eprubeta în filtrat se 
adaugă 2.5 cm 3 alcool i-propiiic 
anhidru, se amestecă şi se ob¬ 
servă turbiditatea soluţiei 

Soluţia extractiva se prepara 
astfel: 

— Intr-un balon de 1 000 cm 3 
se introduc 5 g cobalt-nitrit de 
sodiu Na :i Co(NOj) şi 30 g nitrit 



soluţie galbenă 

soluţie albas¬ 
tru-! nc hi sa 

soluţie maro, 
castaniu-închisa 

sol foarte slab 
aprovizionat in 
fosfor, carenţă 

sol bine aprovl-! 

Zlonat în fosfor 

sol excesiv aprovizio¬ 

nat in fosfor 





















































DIN AGRICULTURĂ» PENTRU TINERII DIN AGRICULTUR 


S 150- 

^ 10<K 

3 soH 


Nomograma aprecierii dozei de potasiu (K 3 0). in func¬ 
ţie de starea de aprovizionare a soţului cu potasiu, fa 
grtu şi porumb (a), cartofi şi afecfâ de zahăr <b), legume 
de dmp (c), livezi pe rod (d) şl viţa de vie in vfrsla de 
peste 10 ani pe rod (e). 

Sfarea de aprovizionare 
a solului 4 v 





2000 


4000 6000 6000 10000 


Fig. 2,4,a 

Recolta faţ/ba 


Crîu 


2000 4000 6000 6000 10000 12000 14000 16000 p orum b 


de sodiu NaN0 2 în balon 
adaugă 60 cm a apă distilata. 

rtic glia ai şrvoitfflpurso- 
âpa 

in-aceasta soluţie se 


după 
acid a 
lufiei 
di stil 
iau 
bal 

mul soluţiei se aduce la semn cu 
nitrit de sodiu 15%. Se aduce 
pH-ul la 5 cu acid acetic. 

2 4 2 Interpretarea rezultate¬ 
lor 

Turbiditâţile care se obţin sint 
următoarele; 


* 2V0- 
« 180- 
“ 120 
S 60-1 


Starea de aprovizionare 
a solului 

JOV 


soluţie limpede 



sol cu carenţă In 
potasiu 


soluţie opalescentă 


sol bine aprovi¬ 
zionat in potasiu 


precipitat dens 


sol foarte bine 
aprovizionat 


Fia 2.4. u 


Recolta 


100 200 300 400 500 

Cartofi 

100 200 300 400 500 600 

Sf«tâ de zahăr 


In funcţie de aceste limite, din 
nomogramele prezentate în fi¬ 
gura 2 4 se stabilesc dozele de 
fertilizare cu potasiu 
Corectarea dozelor de, 
stabilite pe baza nomogrâ* 
din figura 2,4 se face în 
de; 




GRIGORE COBĂLCESCU 

(1831—1892) 


OAMENI DE ŞTIINŢA 


Grîgore Cobalcescu, unul 
dintre pionierii geologiei ro¬ 
mâneşti, s-a născut la laşi în 
anul 1831 După absolvirea gim¬ 
naziului intră ta Academia Mi- 
ha ileana La 18 ani dă concurs 
pentru ocuparea catedrei de şti¬ 
inţe naturale şi fizică la singurul 
liceu din laşi, unde este numit 
profesor provizoriu; este defini¬ 
tivat pe post în 1852 
Este trimis ca bursier la Paris 
pentru studii. Se întoarce în ţară 
în 1862 ca licenţiat în ştiinţe na¬ 
turale, Este numit profesor la 
Universitatea de curînd înfiin¬ 
ţata din laşi. unde a profesat 
aproape 30 de ani. Dintre elevii 
săi amintim pe: Athanasiu Sava 
(care i-a fost şi asistent), D, 
Brîndză. Em. Racoviţâ, Em. Teo- 
dorescu, f. Simionescu. Gr. An- 
tipa, N Leon, D Voinov 
Grigore Cobalcescu publica 
primul manual de geologie în 
limba româna în 1859, intitulat 


„Elemente de geologie pentru 
clasefe gimnaziale" întocmii 
după manualul geologului fran¬ 
cez F S Bendant autor al unui 
studiu asupra geologiei Carnali¬ 
lor şi regiunii Transilvaniei 
(1822), Manualul publicat de 
Cobalcescu cuprindea 200 de 
figuri. 

La Universitatea din laşi a pre¬ 
dat cursul de geologie — mine¬ 
ralogie şi zoologie, ’ar la Şcoala 
militară cursul de geografie fi¬ 
zica a României. 

Înflinţîndu-se în 1 861 Şcoala 
normalâ superioară. Cobal¬ 
cescu a predat şi aici geologia, 
în care, pentru prima dată, in¬ 
clude şi paleontologia. între anii 
1863—1880 a predat la Universi¬ 
tate şi cursul de anatomie com¬ 
parată, înzestrînd Universitatea 
cu o valoroasă colecţie de sche¬ 
lete umane şi de animale never¬ 
tebrate, Din iniţiativa lui ia fiinţa 
în 1886 „Buletinul Societăţii de 


medici şl naturalişti'\ societatea 
fusese întemeiata în 1833 de dr 
I Czihak (autorul primului tratai 
român de mineralogie) şi de M 
Zotta Aceasta societate a creat 
şi Muzeul de ştiinţe naturale din 
iaşi in 1834 împreuna cu A.D 
Xenopol. Cobalcescu înfiin¬ 
ţează „Societatea ştiinţifică şi li¬ 
terara Societatea îşi publica 
lucrările ştiinţifice în „Arhiva" 
Din 1882 Cobalcescu îşi începe 
adevarata activitate ştiinţifica cu 
studiul .Cercetări geologice în 
judeţul Buzau hl şi o continua cu 
mai multe Jucrăn, care cuprind 
rezultatele cercetărilor de teren 
în podişul Moldovei, zona sub-, 
carpatică şi zona fljşului paîeo- 
gen în anul 1887 devine mem¬ 
bru al Academiei Române, 
unde prezintă lucrarea ..Despre 
originea şi modul de zăcere al 
petrolului în general şi particu¬ 
lar în Carpaţl, Mai publică stu¬ 
dii despre: apele minerale din 
Calimaneşti şi Caciulaţi (1887), 
bazinul Dîmbovicioarei (1889) 

A mai lăsat în manuscris notele 
pe care le utiliza la Şcoala mili¬ 
tară, intitulate Mole de geogra¬ 
fie fizică a Ţarilor Române'' 
Grîgore Cobalcescu a deţinut 
catedra de geologie de la Uni¬ 
versitatea din laşi ptna la sfîrşi- 
tul vieţii, în 1892. 


























1. Fertilizarea cu gunoi de 
grajd seml fermentat 

• aplicat la cultura antepre- 
mergătoare, se scade dte t kg 
K 2 Q pentru fiecare tona de gunoi; 

a aplicat la cultura premer¬ 
gătoare, se scad dte 2 kg K?0 
pentru fiecare tonă de gunoi. 

• aplicat pentru cultura ur¬ 
mătoare, se scad dte 3,5 kg K^O 
pentru fiecare tonă de gunoi; 

2 . Carbonata rea solului (daca 
solul produce efervescenţă sau 
nu la adaosul de acid acetic): 

• pe solurile carbonatate 
(care fac efervescenţă), înce¬ 
pând din stratul subarabll (30 cm 
în jos), se adaugă 20 kg K^O/tia; 

• pe solurile carbonatale ta 
suprafaţă se adaugi 30 kg 
K 2 0/ha. 


2.5. Determinarea calciului 
2.5.1 * Mersul analizei 

într-o eprubetă se pun 10 cm 3 
soluţie extractivă, se introduc 
5 g sol, se agită puternic şi se fil¬ 
trează. Din filtratul limpede se 
pipeteazâ 5 cm 3 într-o altă epru- 
beta, se adaugă dteva picături 
oxalat, se omogenizează şi se 
apreciază conţinutul solului în 
calciu după gradul de opales- 


cenţâ. 

Soluţia extractivă se obţine 
dizolvi nd 77,09 g acetat de amo¬ 
niu în apă distilata, iar volu- 
mul soluţiei se completează ta 
1 000 cm 3 tot cu apa distilata. 

Soluţia de exalat se obţine di- 
zolvînd 5 g oxalat de amoniu 
(atenţie, toxic!) în apa distilată, 
iar volumui soluţiei se comple- 
tează tot cu apa distilată, la 
100 cm 3 . 


2.5.2, Interpretarea rezultate¬ 
lor 

Turbidităţile care se obţin sînt 
următoarele 


soluţie limpede 

soluţie opalescentă 

precipitat dens 

sol cu carenţă tn 
calciu 

sol bine aprovi¬ 
zionat In calciu 

sol excesiv aprovi¬ 
zionat In calciu 



Starea de aprovizionare 

soţului 



2io 400 So 800 


Flg. 2.4. * 

Recolta q/ha 


1000 Soiuri viguroase 


200 


400 


600 


Soiuri mediu viguroase 


In general, nu se aplică fertili¬ 
zare cu calciu, ci acest element 
se aplică prin amendarea soiuri¬ 
lor acide. Totuşi. în unele cazuri 
de carenţă severă* se pot aplica 
amendamente cal car oase, chiar 
dacă pH-ul este uşor acid spre 
neutru. 

2.6. Determinarea magnetu¬ 
lui 

2.6.1, Mersul analizei 

Intr-o eprubetă se pun 10 cm 3 
soluţie de hidroxîd de sodiu 5% şi 
se amestecă cu 5 g sol. Ameste¬ 
cul se agită puternic, se fil¬ 
trează, Iar din filtrat se pipeteaza 
într-o a doua eprubetă 5 Gin 3 . 
Peste filtratul pipetat se adaugă 
1—2 picături soluţie alcoolică 
de galben de titan (galben de 
liazol), Apariţia unei coioraţii 
rcşîi-portocalii indică prezenţa 
magneziu Iul , 

Reactivii se prepară astfel: 

— soluţia de hidroxid de so¬ 
diu 5%, se dizolvă 5 g hidroxid de 
sodiu în apa distilată, iar volu¬ 
mul soluţiei se completează la 
100 cm 3 tot cu apa distilată. Se 
păstrează în sticle astupate cu 
dop de cauciuc sau dopuri din 
sticlă învelite în folie de polieti¬ 
lenă; 

— soluţia de galben de titan: 
0,15 g galben de titan (galben de 
tiazol) se dizolvă într-un ames¬ 
tec de 40 cm 3 alcool etilic şi 10 
cm 3 apă distilată. 

2.7. Determinarea clorului 

2.7.1. Mersul analizei 

Se pun intr-o eprubetă 10 cm 3 
























3M5ÎJIE 

twmhmChI 


TRU TINERII DIN AGRICULTURĂ 


apă distilată, în care se adaugă 
5 g sol şi se agită bine timp de un 
minut, după care se fîitrează 
Din filtrat se pipetează 5 cm 3 ln- 
tr-o a doua eprubetâ şi se ames¬ 
tecă cu 1—2 picături dintr-o so¬ 
luţie de azotat de argint 5%, Se 
observă gradul de turbiditate al 
conţinutului eprubetei: 


soluţie limpede 

soluţie opalescentă 

precipitat cu aspect 

nu se manifestă 
Inhibarea plantelor 

solul conţine clor 
într-o cantitate ce 
ar putea inhiba 
creşterea plantelor 

solul conţine clor 

Intr-o cantitate ce 
este toxică plantelor 


3. PRINCIPALELE AMENDAMENTE $1 FERTILIZANTE FOLOSITE ÎN 
PRACTICA AGROCHIMICÂ CURENTĂ 


In afara acestor tipuri mai im* 
portante de fertilizante, în prac¬ 
tica de zi cu zi se folosesc şi aşa- 
zisele complexe, fertllizanţi bi¬ 
nari (conţin două elemente nu¬ 
tritive) sau ternari (cu toate trei 
elementele nutritive în compo¬ 
ziţie), Conţinutul acestora este 
trecut sub forma unei împărţiri 
repetate, de exemplu: * 

Complex 16:48:0 conţine 18% 
N; 48% P 2 O s ; 0% K.O: 

Complex 13:27:6 conţine 13% 
N; 27% P 2 O s şi 0% K 2 0; 

Complex 10:25:10 conţine 10% 
N: 25% P,O s şi 10% K 2 0 etc. 

în încheiere, atragem încă o 
data atenţia ca testele prezen¬ 
tate în materialul de faţă nu Şînt 
nfcte analize riguroase. Ele nu 
fac altceva decît să dea indicaţii 
privind starea de aprovizionare 
a soiului cu diferitele elemente 
nutritive. Tocmai de aceea, re¬ 
comandările de fertilizare întoc¬ 
mite pe baza acestor teste tre¬ 
buie să fie corelate cu nişte ana¬ 
lize riguroase la început, analize 
care se pot efectua la oficiul ju¬ 
deţean pentru studii pedologice 
şl agrochimice din judeţul res¬ 
pectiv, iar apoi, cu trecerea 
timpului, să se reactualizeze pe 
baza testării stării de aprovizio¬ 
nare a plantei. 


BIBLIOGRAFIE: 

1. Borlan Z., Hera C: îndru¬ 
mă tor pentru stabilirea necesa¬ 
rului de îngrăşăminte şi amen¬ 
damente la culturile de dmp, 
Editura Ceres, 1977 

2. Borîan Z., Hera C.: Tabele 
şi nomograme agrochimice, 
Editura Ceres, 1982 

3. Davidescu D, Davidescu 
V.: Testarea stării de fertilitate 
prin plantă şi sol, Editura Acade¬ 
miei R.S.R., 1972 

4 Davidescu D,, Davidescu 



«JINCIPALELE AMENDAMENTE FOLOSITE 
ACIDE 

PE SOLURILE 

T abelul 3.1. 

Nr 

Denumirea 

Conţinutul in 

Forma chimică in 

crt. 

amendamentului 

substanţă activă, 
exprimat în 
CaC0 3 la 100 kg 
amendament 

care se află 

1 

Piatră de var C»CO { 

75-100 

CaC0 3 

2. 

Var ara 

178 

CaO 

3. 

Var stins 

131 

Ca(OH) ? 

4 

Tuf calcaros 

80—90 

CaC O ţ 

5. 

Marna 

25—75 

CaCO* 

0aCO 3 4" M^COj 

?: 

Dolomită 

Spumă (nămol de 

70—97 

8 

defecaţie) 

Zgură de la 

54—75 

CaC0 3 + Ca(OH) 2 

9. 

cuptoarele înalte 

Deşeuri de la 

54-90 

Silicaţi de Ca 


fabricile de sodă 

80—90/s.u 

Ca{OH)j 



PRINCIPALELE FERTILI2ANTE CU AZOT 

Tabelul 3.2 

Nr. 

Denumirea 

Conţinut kg 

Umidi- Solubilîtate în 

cri 


N/100 kg 

tate% apa, kg/100 dm^ 
apă/15—20 C 

1 . 

Amoniac lichid 

82 

,— 

89,9 (0 C) 

2 

Apă amonlacată 

18—24 

78—80 

3. 

Amoniac aţi 

32—48 

50-70 


4. 

Azotat de amoniu 

33—35 

maximum 5 

118 

5 

N itr oca Ica meniu 

17-20 

3-4 

65 

6 

Sulfat de amoniu 

20—21 

maximum 2 

70 

7 

Clanamlda de calciu 

18—35 

maximum 4 

în apă se 
desoc* 

8 

Uree 

46,6 

5—6 

78/5 C - 
119/25 C 


V.: Agenda ag rochi mică, Edi¬ 
tura Ceres t 1978 

5. Davidescu D,, Davidescu 
V.: Agrochimia moder/îa, Edi¬ 
tura Academiei R.S.R., 1981 

6. Obrejanu Gr. şi colectiv; 


Metode de cercetare a solului, 
Editura Academiei R.S.R , 1964 
7, Răuţâ C,, Borlan Z, şi co¬ 
lectiv: Metodica analizelor agro- 
chimice, J.C.P.A. — Bucureşti 
1981 




























PENTRU TINERII DIN AGRICULTURĂ* PENTRU TINERII 


- * — -- 

PRINCIPALELE FERTILIZANTE CU FOSFOR 

T&beitil 33 


Nr. 

Denumirea 

Conţinut 

Forma sub 

So labilitate, în 

crt 


pxyioo 

care se află 

kg/100 dm 3 apa 


kg 

subst activa 


1. 

Superfosfat simplu 

16—22 

fosfat 

primar 

parţial 

solubil 

2. 

Superfosfat 
concentrat (dublu) 

40—50 

fosfat 

primar 

parţial 

solubil 

3 

Precipitat CaHPG 4 

2H ? Q 

27—40 

fosfat 

potrivită 



secundar 


4. 

Făina de oase 

15—34 

fosfat 

terţiar 

puţin 

solubilă 

5. 

Fosfaţi naturali 

8—24 

fosfat 

terţiar 

puţin 

solubili 

6. 

Guano (fosfaţi din 
zăcăminte de 


fosfat 

terţiar 

puţin solubil 


dejecţii) 

10—21 





PRINCIPALELE FERTILIZANTE CU POT 

AS IU 

Tabelul 3 4 

Nr 

Denumirea şi 

Conţinut 

U midîtate % 

Solubilitate, în 

crt. 

formula chimică 

în K = 0% 


kg/100 dm 3 apa 

1, 

SllvInlt/KCI NaCI 

12-24 

2 

34—45 

2. 

KalnitMKCMMgSO, 
11 HjO 

12—18 

4—5 

30-35 

3. 

Clorură de potasiu/ 

KC1 

58-62 

1-2 

32—34 

4. 

Sara polasicâ/ 

KCI + săruri brute 

30-40 

maximum 5 

30—35 

5 

Sullat de potasiu/ 

K,SO, 

45—50 

ma* rnum 5 

10—11 


UMOR 




1 1 


• Ciupercile comestibile for¬ 
mează un excelent aliment care 
prin compoziţia chimica se 
aseamana intr-o oarecare măsura 
cu carnea, în raport cu carnea, 
în care apa se găseşte în propor¬ 
ţie de 60—80%, şi peştele 
proaspăt, care conţine 70—85% 
apă, „carnea 1 ' ciupercilor repre¬ 
zintă 90% apa. In compoziţia 
ciupercilor de cultură se mai 
găsesc numeroşi compuşi pro¬ 
teici, substanţe albuminoide. 
aminoacizi, multe elemente mi¬ 
nerale şi vitarmne foarte utile or¬ 
ganismului, 

• în gospodăria personala, pe 
suprafeţe mici. ciupercile pot fi 
cultivate în diverse spaţii de cui* 
tură: pivniţe, bordeie, camere 
vechi, grajduri, răsadniţe, in ciu- 
percărîi special amenajate 

• Un tocai cu o suprafaţa utila 
de cultura de 36 nm 1 este sufi¬ 
cient pentru a executa o mica 
cultura de ciuperca cu o supra¬ 
faţa de cca 70 cnv'/ciciu 

• Perioada de executare a 
culturii este considerată ca cea 
mai favorabila între 15 septem¬ 
brie şi 15 noiembrie, pentru a 
putea folosi temperatura ridi¬ 
cata din primul interval pentru 
incubarea micei iului şi cea 
scăzută din al doilea interval 
pentru formarea ciupercilor, 
ţinînd seama că aceste spaţii nu 
pot fi încălzite. 

• Substratul nutritiv pe care 
vom însămînţa miceliul este for¬ 
mat din gunoi de cal. iar în lipsa 
parţială a acestuia se poate 
completa cu paie de grîu, 
ciucâlăi şi tulpini de porumb, 
gunoi de bovine, gunoi de 
păsări, pleava ş a. Compostul se 
aşaza în platforme de prein- 
muiere acoperite, iar composta¬ 
rea se execută pînâ cînd gunoiul 
a căpătai însuşiri caracteristice, 
în timpul compostării se admi¬ 
nistrează îngrăşăminte organo- 
minerale şi amendamente cal- 
caroase la fiecare întoarcere a 
gunoiului. Pentru o folosire efi¬ 
cientă a spaţiului de cultură, in 
localul dezinfectat în prealabil 
substratul nutritiv se aşază sub 
diferite forme: strat plan pe sol 
sau pe stelaje, cu 1—4 parapete, 
fădiţe aşezate suprapus sau în 
formă de şah ş,a 

































AITOMATIXAKI 



Astăzi extrem de răspîndite nu numai in industrie, automatizările pătrund 
din ce in ce mai mult in viaţa cotidiană, contribuind atit la diminuarea muncii 
fizice depusă de om, cit şi ia obţinerea unor însemnate economii de materii 
prime, materiale şi energie. Oe aceea propunem constructorilor amatori o 
serie de realizări menite să uşureze munca in laboratoare, in atelierele cercu- 
rllor tehnico-aplicative, în şcoli, case de cultură, ale ştiinţei şl tehnicii pentru 
tineret, in cercurile de specialitate din instituţii şi întreprinderi. 


Almanah Teftnpum — CDaia 3 4 


33 



VARIATOARE 
DE PUTERE 


lei şi funcţionează bine cu sar- 
cim inductive de tipul motoarelor 
de curent alternativ cu rotor bp- 
binat. Triatul va fi montat pe un 
radiator de circa 200 cm 2 

Pentru adaptarea iluminatului 
artificial ta necesitaţi recomand 
schemele din figurile 2a şi 2b. 
care utilizează un tiristor montat 

VALORILE COMPONENTELOR 


Schemele variatoarelor de pu¬ 
tere prezentate mai jos au fost 
experimentate cu componente 
de fabricaţie indigenă, cu rezul¬ 
tate foarte bune. Aplicabilitatea 
lor vizează reducerea consumu¬ 
lui de energie electrică prin 
adaptarea consumului din reţea 
la necesităţile de utilizare sau va¬ 
riaţia turaţiei motoarelor elec¬ 
trice de c.a. cu colector (maşini 
electrice de găurit, mixere de bu¬ 
cătărie, polizoare etc.). 

Figura 1 prezintă schema elec¬ 
trica a unui variator de putere cu 
triaCp a cărui comandă de des¬ 
chidere se face cu un diac. TMa¬ 
cul va avea tensiunea inversa de 
minimum 400 V şi curentul ma¬ 
xim în funcţie de necesităţile 
consumatorului. Montajul utili¬ 
zează ambele alternanţe ale reţe- 


R| 10KO2W 


CI: 0,1 mF— 250 Vca 

DG 

Diac tip DC 32 (IPJR.S.) 

C2: 68 nF—250 Vcc 

TR: 

Trlac tip T3R4 (1 .P.R.S.) 

HI: 43 ki 1/0,25 W 

Si & 

Siguranţă protecţia 

3 A — 250 V 

P: 1 MII, liniar 

L1 ( L2: 

LI - L2 25 spi CuEm L 0 T 8 
miez ferită 0 10* 1 - 30 

Dl, 02: 1N4007, F407 


L2 se bobinează peste LI 
separate prin tub vamş 

Sil. 

__ rră _*—-—♦——-— -—i 


sarcina 



220 V c a 


Rs 

ma*,2Q0W 



TUi 2N2646 
2 N4870 
2 N1671A 


R 4 4 &K a 3W 
-C=F 



în diagonala unei punţi de diode, 
tiristor a cărui deschidere se 
face cu un oscilator de relaxare 
realizat cu tranzistor unijonc- 
ţiune Puntea de diode va trebui 
sa suporte curentul maxim ce 
trece prin tiristor. Montajul, reali* 
zat pe o plăcuţă de cabla> impri¬ 
mat. poate fi introdus în talpa 
unei lămpi de birou 
în figura 3 se prezintă o 
schema foarte simpla de co¬ 
mandă a unui tiristor de 400 V/1 
A care, datorită numărului redus 
de piese, poate fl montată în 
doza întrerupătorului de perete. 
Prin variaţia valorilor lui C şi R1 
între limitele specificate se va 
căuta obţinerea stingerii terme a 
tirlstorului la capătul rece al po- 
tenţiometrului de comandă. Con¬ 
densatorul va fi cu pierderi mici. 

Pentru a se evita perturbarea 
recepţiei MA se recomandă folo¬ 
sirea filtrului de anti parazita re 


Th=TQ,BN4 


34 
























































Ing. PAUL POPESCU, 
ing. DAN SERBAlMESCU 

O mare varietate de oscilatoare AF sau RF deose¬ 
bit de simple se pot realiza cu ajutorul unui circuit 
integrat LED-flasher ROB 3909. Schema interna şi 
diagramele de interconexiuni sml prezentate în fi¬ 
gura 1. 

Consumul redus, posibilitatea alimentării de la o 
sursă de 1,5 V, precum şi numărul mic de compo¬ 
nente externe permit utilizarea circuitului ctrept ge¬ 
nerator de undă dreptunghiulară, indicator optic sau 
acustic, circuit pentru comanda tîristoarelor şi a toa¬ 
celor, oscilator comandat etc. în figurile 2..,6 se pre¬ 
zintă cinci indicatoare optice de joasă frecvenţi (1 
Hz...4 Hz) cu LED-uri. Frecventa de oscilaţie este 
dictata de condensatorul extern şî o reţea rezistivâ 
internă circuitului. Modificarea tensiunii de alimen¬ 
tare atrage după sine modificarea frecvenţei de osci¬ 
laţie. Pentru circuitul alimentat de la o tensiune de 
1,5 V remarcam că oscilatorul poate funcţiona conţi* 
nuu cu o baterie R6 timp de peste 6 luni, dat fiind 
consumul foarte mic. 



Capsula metalica 



LED ROŞU 


-r*_3 

r 


8 7 

>.R0B 

-1-2. 

6 5 

3909 

—iu 



Capsula plastic 

■ T - 



LED ROŞU 

rffi yj' 5v 


220;uF 

frecventa de sc[ipire = lHz 
-durata de funcţionare continua de la o baterie 
de 1 # 5V tip R6-P depăşeşte 6 luni 



1 ( 5V LED BLINKER 
-frecventa de scltpira = 4 Hz 


din figura 1, format din LI. L2, 
CI şi Ta schemele din figurile 2 şi 
3. 

Se vor respecta cu stricteţe 


normele de protecţia muncii, 
avînd în vedere că montajele au 
cuplaj galvanic cu reţeaua Mon¬ 
tajele se vor introduce în casete 


din material izolator (PVC, 
polistiren), iar axele potenţiome- 
trelor de comandă vor avea bu¬ 
toane din material izofant 



35 


























































3V LED BLINKER RAPID 
LED 



2?0>jF 


LED 


i£lî 


3 V 


8 7 6 5 
) ROB 3909 



BV LED BLINKER 




frecventa de sclipire=2Hi 


LED 



2 20jjF 


frecvenţa de sclipire = 3Hz frecvenţa de sclipire=1H2 6VLEDBLINKER 


întrerupător 

AUTOMAT 


Ing. 1LIH MIHĂEBCU 


Ut! multe ori, persoanele care 
urmăresc un program la televizor 
din multiple motive adorm şi te* 
levizorul funcţionează, consu* 
mînd inutil energie electrica 
Montajul prezentat In continuare 
elimina această neplăcută situa¬ 
ţie, în sensul ca din zece în zece 


1 


2 



, .__ 





minute emite un semnal acustic 
şi luminos, iar persoana trebuie 
sa apese un buton; dacă acest 
buton nu este apăsat, televizorul 
este automat deconectat de la 
reţea. 

Schema bloc a temporizatoru- 


720V 

i 









6 i 

* 

X 

Avertizor 



lui este în figura 1 f în care se ob- 
servă prezenţa a două tempori¬ 
zatoare; unul, nunul principal, 
stabileşte timpul de linişte, care 
nu trebuie să fie prea lung (con¬ 
sum de energie la televizor), dar 
nici prea scurt, ca să nu ener¬ 
veze pe telespectator. Al doilea 
temporizator este pentru genera¬ 
rea alarmei sonoră şi optice. 

Cînd ciclul de lucru al acestor 
temporizatoare este terminat şi 
nu are loc o revenire (apăsare 
buton), alimentarea televizorului 
este oprită (se poate opri şi de 
utilizator la terminarea progra¬ 
mului). 

Schema electrica este în figura 
2 şt se compune, în esenţă, din 
două circuite basculante cu prag 
decalat 

O intrare CMOS basculează la 
1/2 din tensiunea de alimentare, 
aceea de la poarta şi a doua 
intrare este sensibilă la un prag 
reglabil (de fapt, un irig- 

ger Schnmtt), 

Este important sâ putem regla 


36 



































































pragurile pentru timpii de 
alarmă. 

Condensatorul C este încărcat 
brusc ia valoarea tensiunii de ali¬ 
mentare prin butonul BP 



Această acţiune produce oascu- 
iarea triggerului, scâzînd poten¬ 
ţialul în V x la zero* Ieşirea V 2 
trece în nivel superior, ce implica 
deschiderea Darfmgtonului T 2 T Â 
şi, respectiv, deschiderea triacu- 
lui (care râmîne în conduct ie). 

Oscilatorul format din Ny şi N 2 
râmîne blocat dacă una din in¬ 
trările N ] se află la un potenţial 
inferior cu jumătatea tensiunii de 
alimentare. 

Osciiatorul va începe sa func¬ 
ţioneze rînd V x va depăşi jumă¬ 
tate de tensiune (salt de la 0 lo¬ 
gic ia t logic). 

La timpul U (fig. 3) eliberăm 
butonul BP şi. cum intrările unui 
NAND C-MQS depăşesc valori 
de G î l, singurele elemente râmîn 
RR.Rfr resnectiv C încărcat ia 
tensiune totala (V DD ) Cu 0= 
1 000 şl R=1 MU se obţine o 
constanta de timp de 1 000 s, 

Rezistoarele R^ şi R 2 nu contri¬ 
buie la descărcarea lui C, ci toc¬ 
mai la menţinerea sa încărcata şi 
ele trebuie sa fie practic de zece 
or» mai mari ca R 


Cu acestea putem vedea pe fi- J 
gura 3 că ta timpul t 2 în punctul 
V^se ajunge fa potenţialul V D p/2 
în f 2 , NyN z se deblochează şi 
încep să basculeze (R 4 se plan¬ 
tează numai în caz de nefuncţio- 3 
nare a oscilatorului — amor¬ 
sare). 

între f z şi i 3 oscilatorul funcţio¬ 
nează şi prin Ty se emit semnale 
luminoase şi sonore (printr-o 
cască). Este deci momentul rein- 
cârcârii condensatorului C. Daca 
nu se a pasa BP circuitul bascu¬ 
lează. V 2 trece în zero. ceea ce 




produce biocarea circuitului Dar- 
iington şi curentul prin triac se 
întrerupe 

Butonul în paralel cu triacul 
este pentru pornirea instantanee jjj 
a televizorului şl se comandă , 
odată cu BP. 

Cei ce nu posedă un triac pot ^ 
modifica schema înlocuind 
aceasta piesa cu un releu 

După cum se observa, 
transformatorul de alimentare 
este unul recuperat care in se- £ 
cundar scoate 63 V 


CLAXON 

Un claxon cu consum redus 
pentru jucării teleghidate se 
poate construi după schema ală¬ 
turată. Difuzorul utilizat este un ,1 
difuzor miniatură cu rezistenţa 
de minimum 6 II. Frecvenţa de 
oscilaţie se poate schimba după 
jorirrţă modtficînd condensato¬ 
rul de 10 mP 












































































30 


15 mm şi diametrul exterior 9 
mm, iar orificiul pentru miez 
cu diametrul de 6 mm Se bo¬ 
binează carcasele cu si rma 
de CuEm 0 0,06 mm pînâ la 
umplere. Rezistenţa electrica 
a unei bobine trebuie să fie 
□ca 50 0. Bobinele se leagă 
dte două in paralel conform 
schiţei. 

Distribuitorul electronic 
este construit cu ajutorul a 
două circuite integrate CDB 
474 E şi CDB 420 E Impulsu- 
file cu frecvenţa de 1 Hz sînt 
aplicate pe picioruşul 3 al in¬ 
tegratului CDB 474 E Aceste 
impulsuri, in cazul ca distri¬ 
buitorul şi motoraşul pas cu 
pas se folosesc la un meca¬ 
nism de orologiu cu demulti¬ 
plicator şi afişare cu ace şi 
cadran, provin din divizarea 
frecvenţei unui cuarţ. 

în cazul în care montajul se 
foloseşte pentru controlul 
mişcării unghiulare a unui 
utilizator mecanic, se stabi¬ 
leşte o relaţie foarte exactă 
între frecvenţa aplicata ia in¬ 
trarea distribuitorului şi un¬ 
ghiul efectuat de utilizator 
Pentru flecare impuls aplicat 
la intrare, în căzui motoraşu 
lui cu 6 poli, corespunde o 
mişcare de rotaţie unghiulara 
de 60° . 

Tranzistoarefe 7 3 , J 4 şl 7 R 
constituie amplificatorul de 


Distribuitor 
de impulsuri 


RŞBQfL 


IxBCÎTI Ţ 


vederş 

frontala 

motoraş 


secţiunea A-A 

-bobină 

ipi tură cositor 

stator 


Cele mai vechi distribui¬ 
toare de impulsuri sînt con¬ 
struite pe principii electro¬ 
magnetice, fiind folosite în 
domeniul telefoniei. Aceste 
distribuitoare de impulsuri 
sint realizate cu bobine şi 
contacte alunecătoare, sufe¬ 
rind în timp uzuri pronunţate. 
Prezentam în continuare un 
distribuitor electronic desti¬ 
nat excitaţ I ei unui motoraş 
pas cu pas, necesar acţionării 
unui mecanism de ceasornic, 
Motoraşul pas cu pas este de 
construcţie proprie. 

Pentru construcţia motora¬ 
şului se folosesc printre alte 
materiale 6 şuruburi M6, care 
se secţionează la lungimea de 
2 cm, şi o placa de oţel 
moale pa trată cu latura de 50 
mm. Pe un cerc cu diametrul 
de 40 mm, împărţit în 6 părţi 
egale se practică 6 găuri 0 5 
mm. Găurile vor fl filetate; în 
ele se vor înşuruba cele 6 şu¬ 
ruburi de 20 mm. în felul 
acesta, statorul circuitului 


Ing. IO IM MĂnGINEAN, 
■ng. FL A VIU BOTA 

magnetic este confecţionat. 
Rotorul circuitului magnetic 
este construit dintr-o paleta 
de oţel moale de 40 mm lun¬ 
gime şi 1 mm grosime. Grosi¬ 
mea plăcii pătrate este de 3 
mm. Paleta rotitoare are fixat 
ta centru un ax de oţel moale, 
trecut prîntr-un lagar consti¬ 
tuit într-o bucşa tot din oţel 
moale, fixată rigid in placa 
pătrata. Lungimea şi diame¬ 
trul axului paletei rotitoare, 
precum şi ale bucşşi lagăru¬ 
lui sînt orientative. In princi¬ 
piu, pentru micşorarea frecă¬ 
rilor, fusul axului paletei nu 
trebuie să aibă 0>2 mm. (Fu¬ 
sul axului este partea care se 
roteşte în bucşă.) Fusul se 
continuă şi la ieşirea din 
bucşă, servind pentru 
transmiterea mişcării la me¬ 
canismul antrenat. î ntrefierul 
motoraşului este de 1,5 mm 
Partea de bobina] constă 
din 6 carcase cu înălţimea de 


TJ~" 

CDB 
420 £ 


^stator 

ro for. 


































































r 



ieşire a dîstribuîtorufui. Dio¬ 
dele F 107 descarcă selfin- 
ducţia celor 3 grupe de bo¬ 
bine. Paleta rotor efectuează 
o rotaţie completa pentru 6 
impulsuri aplicate la intrare. 

Pentru inversarea forţei F 
este suficient să se inverseze 
intrarea în două baze ale 
tranzlstoarelor T& T 4 sau T^. 

De exe m pi u , in ve r sî nd baza 
lui f 3 cu baza lui T A sensul 
mişcării motoraşului se 
schimbă. 

Montajul a fost experimen¬ 
tat pentru o frecvenţă ma¬ 
ximă de 10 Hz La aceasta 
frecvenţa paleta răspunde la 
rotaţie sacadată tară greşeli 

Lucrarea se recomanda 
pentru atelierele din şcoli şi 
facultăţi, precum şt amatori- , 
lor cu îndemînare în con¬ 
strucţii şi experimentări elec¬ 
tronice de fineţe ridicată, 

RELEE 
de TIMP 

Releele de timp au în practică 
multe aplicaţii. Unul din cele mai 
simple montaje utilizat ca releu 
de timp se consideră încărcarea 
şi descărcarea unui element RD, 
In figura 1 este dat un astfel de, 
element, care consta în legarea 
în serie a rezistenţei R şi con¬ 
densatorului C. In poziţia 1 a co¬ 
mutatorului condensatorul C se 
încarcă, iar în poziţia 2 acesta se 
descarcă încărcarea şi descăr¬ 
carea condensatorului nu se fac 
proporţional cu timpul, cî după o 
curbă exponenţială (fig, 2), Nu¬ 
mai după o perioada îndelungată 
de timp condensatorul poate fi 
considerat încărcat la maximum 
(respectiv descărcat). într-un 


MINISTR0B0SG0P 

Cu circuitul din figura se poate 
construi un ministroboscop cu 
LED. Reglajul frecvenţei se face 
din potenţiometrul de 25 kn. Cu 
un condensator de 220 ^F gama 


secunde, dacă valoarea rezisten¬ 
ţei este dată în O, iar a 
condensatorului în F. Constanta 
de timp r indică în ce interval de 
timp se încarcă condensatorul la 
o tensiune de 63%, respectiv în 
cît timp ajunge la o descărcare 
de 37%. De exemplu: un conden¬ 
sator C - 100 se încarcă prin 
rezistenţa R = 0,25 Mit; r = RxC = 
0,25 Ml 1x100 ^F 25/s, deci după 
25 s se ajunge la o încărcare de 
63% din tensiunea aplicată 

In figura 3 este un releu la 
care pragul de comutare va fl 
stabilit de tensiunea diodei Ze- 
ner D u căruia i se adaugă ten¬ 
siunea pe emitor colector al 
tranzistorului Ti şi căderea de 
tensiune* pe rezistenţa emitor ui ui 
(66 H). In stare de repaus (tasta 
Ta este deschisa) are ioc urmă¬ 
torul fenomen: condensatorul C 
este încărcat: tranzistorul T ] 
conduce şi preia curentul bazei: 
tranzistorul T 2 este blocat şi re¬ 
leu I eliberat. 

La o apăsare pe clapeta Ta 
condensatorul se descarcă. Baza 


de reglaj este cuprinsa între 
0...20 Hz, iar pentru C - 22 /uF 
oate fi extinsa ia 0...200 Hz. 
otenţiometruf se etaloneaza 
după necesităţi în hertzi sau 
direct în rotaţii/min. 


tranzistorului T x va primi poten¬ 
ţialul zero şi se blochează, iar T 2 
se deblochează. Releu! este 
atras, in acest interval de timp 
condensatorul G se încarcă prin 
rezistenţa R, Constanta de timp 
se află în jurul valorii de 63%, 
deci contactul se realizează la 
12,6 V. Dacă se calculează ten¬ 
siunea bază-emîtor a Iul T ţ1 pen¬ 
tru o cădere de tensiune a rezis¬ 
tenţei de 68 11 este de cca 1,5 V 
şi dioda D, trebuie să aibă o ten¬ 
siune de 11 V. 

In cazul în care tensiunea de 
încărcare a condensatorului C 
depăşeşte 12,6 V, T 1 conduce, 7\> 
se blochează, releuI cade. La o 
nouă apăsare a tastei Ta ciclul 
se repetă 

Timpul de excitaţie a releului 
depinde de valoarea lui C şi R. 
în cazul în care valoarea poten- 
ţiometrului este zero, obţinem 
timpul minim R = 10 k£l şi C = 50 
juF, t — 0,01 M 11x50 ^F = 0,5 s, iar 
tîmpu! maxim R = 1,0 MO şi C = 
50 ^F; t = 1,01 Ml 1x50 = 

- 50 f 5 s. 


grup RG, ,=RxC Se obţine t în 




39 

































in figura 4 ©sie prezentat un 
alt tip de releu Ia care ciclul de 
încărfcare şi descărcare este cu- 
1 prins intre 1 s şi 60 s, Iar pragul 
depind© de mărimea rezistentei 
I emitorului. La apăsarea iui Ta 
. condensatorul C se descarcă, T 1 
se blochează, tar releuI este 
atras. C se reîncarcă prin R pină 
( cînd este depăşită tensiunea in 
prag, T 1 se cuplează cu T 7 şi 
acesta se blochează, deci releuI 
rămîne fără curent, stare ce se 
menţine datorită contactului de 
pauza al pină la o nouă apăsare 
pe T a 

RELEU DE TIMP CU 
MULŢI VIBRATOR 

Prin intermediul unui impuls 
; releu I poate trece dintr-o stare 


stabila într-ima instabila In mo¬ 
mentul în care condensatorul 
trece din starea de încărcare la 
cea de descărcare releuI trece şi 
el dintr-o stare în alta, în figura 5 
este dată schema de principiu a 
unui astfel de releu, T, este în 
conducţie, iar T 2 se blochează şi 
releuI este fără curent. Conden¬ 
satorul se încarcă dacă prin Ta 
aplicăm bazei tranzistorului T, 
un impuls puternic; ciclul se in¬ 
versează, T| se blochează, 
conduce şi atrage releuI, în mo¬ 
mentul in care condensatorul C 
este descărcat, T\ preia curentul 
bazei şi circuitul se inversează şi 
ajunge in starea de repaus. 

(După „Jugerad + TechnitfL 
1/1982) 


MĂSURAREA 

PERIOADELOR 

PRIN 

COMPARAŢIE 

* 

Ing. C NEAQOE 

în foarte multe aplicaţii este 
necesara mas ura re a perioadelor 
sau a duratei de desfăşurare a 
diferitelor fenomene sau procese 
fără a fi necesară o precizie care 
să justifice utilizarea cronome- 
Irelor sau altă aparatură speciali¬ 
zata, 

Utllizînd doar trei capsule CI 
se poate realiza un montaj care 
permite măsurarea perioadelor 
prin metoda comparaţiei, cu o 
precizie satisfăcătoare Metoda 
consta în a compara durata Tx, 
caracteristica procesului de mă¬ 
surat, cu o perioadă constanta 
cunoscută, To. 

Schema logica pentru realiza¬ 
rea comparaţiei este compusă 
din porţile N2, N3 (CM) şi N3, 
N4 (C12) (fig. 1). Aceste porţi 
sint integrat© în capsule CI, tip 
CDB400, care conţin fiecare rîte 
patru porţi ŞI-NU (NANO). 

La pinul 8 ai porţii N3 (CI3) 
obţinem nivel logic „zero" numai 
cînd perioada To devine mai 
mare dedt Tx: 

To > Tx s To Tx (1) 

Frontul negativ al acestui sem¬ 
nai va bascula circuitul bistabil 
N1N2, Iar aprinderea diodei 
LED2 va marca apariţia acestei 
inegalităţi O nouă măsurătoare 
se poate executa numai după 
iniţializarea schemei prin butonul 
B. LED1 se aprinde în toate ca¬ 
zurile în care egalitatea celor 
două* semnale dispare. Funcţio¬ 
narea schemei logice este ilus¬ 
trata în diagramele din figura 2. 

Timpul To constant este chiar 
constanta de timp a circuitului 
monostabil integrat tip CDB4121. 
Declanşarea se face pe intrarea 
Al fa tranziţia 1 - 0 a semnalului 
Qx (care marchează începutul 
pejrioadei de măsurat Tx). 

în funcţie de gama timpilor de 
măsurat, temporizarea To se de¬ 
termina prin alegerea elemente¬ 
lor R şi C, care sa satisfacă rela¬ 
ţia 

To-ln2(r+P)C €,69 R C (2) 

Utilizînd un condensator nepo 
larizat de 6,8 juF, rezistenţa varia 


40 























































Dita P va fi de 10 kil pentru timpi 
de măsurat mai mici de 0,1 s şi 
de 100 klî pentru perioade de 
pînâ Ja o secundă 

Rezistenta reglabilă P este 
marcată în unităţi de timp, etalo- 
narea fădndu-se cu ajutorul unui 
numărător electronic declanşat 
şi oprit cu semnate SP T respectiv 
SO. 

Pentru creşterea preciziei mă¬ 
surătorilor, rezistenţa P poate fi 
înlocuită cu o reţea de rezistenţe 
fixe calculate fiecare în confor¬ 
mitate cu relaţia 2. Cu ajutorul 
unui comutator, aceste rezistenţe 
se introduc în schema de tempo¬ 
rizare To în mod gradat pînă ia 
apariţia inegalităţii To Tx, Se 


K RL 

o a 
i o 

t 1 1 

L®_. 5 ] 

+ 

o o 


Cădere 

5 s *x 

0 1 o 

o i o 

0 1 o 

1 0 0 

0 1 o 


T' 

Q 

* 

1 

t 

1 

o 

1 




U~LED1 


Atragere 


* * Q x 

0 10 1 

1 o (7) o 

0 10 1 

0 10 1 

0 10 1 

face apoi comutarea pe treapta 
imediat inferioara: daca LED2 nu 
„clipeşte"» înseamnă că s-a obţi¬ 
nut egalitatea celor două pe¬ 
rioade 

Cu mici completări caracteris¬ 
tice fiecărui proces măsurat, 
acest monta j poate avea un ci mp 
!arg de aplicare. Spre exemplifi¬ 
care, lată cum poate fi utilizai fa 
măsurarea timpilor de comutare 
la relee. 

Timpul de cădere a un uf releu 
este timpul scurs de ia deconec¬ 
tarea tensiunii prin cheia K şl 
momentul stabilirii contactului 


L 

! i 


K RL 
0 0 


1 1 
0 1 
0 0 


* 





















































































Montajul prezentat poate folosi 
pentru realizarea semafoarelor 
de circulaţie pentru uz şcolar, pe 
terenuri didactice sau în poli¬ 
goane, pentru completarea jucă¬ 
riilor pe teme de circulaţie ru¬ 
tieră sau feroviară, pentru dirija¬ 
rea circulaţiei în intersecţii care 
necesită temporar asemenea 
amenajări şi pentru acţionarea 
pavoazării luminoase a pomului 
de iarnă sau a sălilor de festivi¬ 
tăţi. 

Schema electrică a semafoare¬ 
lor bidirecţionale, aîaşabile pa¬ 
nourilor demonstrative, este pre¬ 
zentată în figura 1. Din schemă 
rezultă că aparatul constă 
dintr*un multîvibrator realizat cu 
tranzistoarele Ti şl Ta, capabil sa 
genereze impulsuri dreptunghiu¬ 
lare, cu lăţime variabilă (din po- 
tenţiometrele R? şi ft 5 ) între 0,5 
şi 3 s, care comanda bascularea 
triggerului realizai cu tran¬ 
zistoarele T 7 şi T a , prin interme¬ 
diul circuitelor C^DS îs 

Tranzistoarele T 3 şi T 4 sînt 
montate la ieşirea multivibratoru- 
lui, pentru amplificarea curentu¬ 
lui ptnâ la valoarea solicitată de 
lămpile de semnalizare. Rol simi¬ 
lar au şi tranzistoarele şi T e , 
înserlate cu terminalele triggeru- 
lul 

Montajul, alimentai din sursa 
Ei, necesita curentul de 180 mA 
(o baterie de 4,5 V tip 3R — 12) 
şi funcţionează astfel: 

Presupun! nd că la un moment 
dat tranzistorul T 2 se afla în stare 
de conducţie t în aceeaşi situaţie 


Pentru măsurarea timpului de 
1 cădere a releului, funcţiile logice 
de comandă sînt: 

Sc=(RL)R, Rc=RL+K (3) 

iar pentru determinarea timpului 
de atragere: 

Sa=K(RL). Ra= K+RL (4) 

Se observă din aceste ecuaţii lo¬ 
gice că pentru a măsura timpul 
de atragere este suficient a 
transforma schema de comutare 
prin înlocuirea reciproca a con¬ 
tactelor K, RL. 

Modul prezentat de „formare" 
a perioadei Tx de măsurat eli¬ 
mină posibilitatea funcţionării in¬ 
tempestive a circuitelor logice 
(hazard) în cazul apariţiei unor 
semnale nedorite datorate im pul¬ 
suri lor parazite de contact. 


Ing. ZAHARIA IAIMCU 

va fî şi tranzistorul T 4 , al cărui 
curent de colector menţine 
aprinsă lampa de semnalizare L v 
echipată cu vizor de culoare gal¬ 
bena. 

Celelalte lămpi nu luminează, 
deoarece tranzistoarele cu care 
sânt înseriate, T 5 şi T e , sînt în¬ 
chise, avind bazele polarizate 
pozitiv în raport cu emitorul, de¬ 
oarece valoarea rezistenţelor în- 
serîate, în sens de conducţ ie, ale 
diodelor cu siliciu D^Da este ori¬ 
cum inferioară rezistenţei jonc¬ 
ţiunii emitor-c elector a tranzisto¬ 
rului T 3 , blocat de tranzistorul 
în stare închisă. 

încărcarea condensatorului Ci 
prin seria permite bascula¬ 
rea multivibratorului. Impulsul 
pozitiv, creat prin deschiderea 


tranzistorului T lr traversează 
condensatoarele C 3 şi C 4) diode¬ 
le D 4 şi 0 5 , provocind inversarea 
stării triggerului. Simultan, prin 
deschiderea tranzistorului se 
deschide şi unul din franzistoa- 
rele T 5 sau T& care aprinde lăm¬ 
pile conectate în colectorul lui. 
iar iampa L, s-a stins în momen¬ 
tul basculării multivibratorului. O 
nouă basculare a multivibratoru¬ 
lui nu mai produce un impuls 
pozitiv în colectorul tranzistoru¬ 
lui T 1t deci nu influenţează sta¬ 
rea triggerului. ci doar stinge 
lămpile prin închiderea tranzisto¬ 
rului Ta şi aprinde rar lampa gal¬ 
benă. fim pui cit ard lămpile roşii 
şi verzi depinde de capacitatea 
C 2 şi poate fi reglat din potenţio- 
metrul fî s între 1 şi 6 s, fiind du¬ 
blul timpului crt arde lampa L 
Mai departe ciclul se repetă, lu¬ 
mina galbenă intercalîndu-se la 
fiecare schimbare dintre lămpile 
verzi şi roşii. 

Pentru dirijarea trecerilor de 
pietoni, lampa T, poate fi înlocu¬ 
ită cu o pereche de lămpi (verde 































































































şr roşu}, manevra care permite 
utilizarea semaforului pentru di¬ 
rijarea circulaţiei în intersecţii 
trîdirecţionale. Daca este nece¬ 
sara utilizarea semaforului pen¬ 
tru dirijarea circulaţiei rutiere în 
intersecţii pol (direcţionale, se va 
realiza încă un tngger, similar cu 
montajul din figura 1. din tran- 
zistoarele r 6 ~ flr care se conec¬ 
tează în locul lămpii Un braţ 
al tnggemlui va comanda lampa 
Ei dotata cu vizor galben, iar ce¬ 
lălalt braţ va susţine perechea de 
iâmpi verde-roşu ale direcţiei Z 
de circulaţie. 

Lămpile reglate pentru inter- 
vale de funcţionare mai mici vor 
fi montate pe direcţii cu ponde¬ 
rea circulaţiei mai redusa (căi de 
circulaţie de categorie inferioară 
celorlalte ramificaţii adiacente) 
In acest caz, lămpile vor fl mon¬ 
tate intercalat Lampa roşie co¬ 
mandată de triggeruf cu frec¬ 
venţă redusă va Fi instalată pe di¬ 
recţia drumului secundar, iar pe¬ 


rechea ei verde pe direcţia dru¬ 
mului principal, în .timp ce lampa 
verde comandată de triggerui cu 
frecvenţă de basculare ridicată 
va deschide circulaţia pe direcţia 
drumului secundar. 

Pentru realizarea unui model 
de semafor unidirecţional, capa¬ 
bil să dirijeze circulaţia în am¬ 
bele sensuri, pot fi suprimate 
iâmpile E 3 şi l_ 4 , iar lămpile L 2 şi 
i- 5 vor fi de acelaşi tip cu lampa 
j-t- Cele 3 lămpi se introduc 
într-o carcasă de formă paraleli¬ 
pipedică cu dimensiunile de 
25x25x60 mm. Pe două feţe 
opuse, de 25x60 mm, se mon¬ 
tează dte 3 vizoare circulare cu 
diametrul de 19—20 mm, colo¬ 
rate corespunzător 
Semaforul este susţinut de o 
ţeava cu diametrul interior de 
6—9 mm, lungă de 120—150 
mm, prin care trec cele 4 con¬ 
ductoare ale grupei de lămpi. La 
capătul opus, ţeava este încas¬ 
trată în centrul unui postament, 


tot de formă paralelipipedică, cu 
dimensiunile de 65x95x50 mm, 
care include plăcuţa de circuit 
imprimat cu montajul electronic 
şi sursa de alimentare EV între 
lămpile dispuse orizontal se 
montează ecrane reflectorizante. 
Modelul semaforului central al 
intersecţiei bidirecţionale cu cir- 
cuiaţîe în ambele sensuri este in¬ 
trodus într-o carcasa prismatică, 
cu baza octogonalâ, circum¬ 
scrisa cercului de 0 40 mm. Gru¬ 
pele de cîte 3 vizioare se insta¬ 
lează pe 4 feţe laterale, două dte 


• \-V 





două, opuse şi perpendiculare, 
Intre lămpile dispuse orizontal şi 
fixate de celelalte feţe laterale, 
se montează ecrane semicllin- 
drice, reflectorizante, dispuse 
perpendicular între ele. La toate 
tipurile de semafoare, în partea 
superioară a vizoarelor se vor 
monta parasolare lunqi de 
2Q—25 mm, 

înlocuirea tranzistoarelor 
AC-180 cu tranzistoarele de tip 
EFT-131 AD, echipate cu radia¬ 
tor de aluminiu cu suprafaţa de 
30 cms, permite utilizarea lămpi¬ 
lor de 3,5 V — 0.3 A, sau acţio- 


43 










































































































































FOTORELEU 


Pentru iluminarea unei camere 
în mod automat, în funcţie de 
iluminatul exterior se folosesc 
relee fotosensibile la lumină, 
care au ca element traductor o 
fotodioda sau un fototranzistor 

Un astfel de montaj este pre¬ 
zentat în figura 1, Montajul cu¬ 
prinde trei părţi componente: 
puntea de măsura, care are în k 
una din diagonale fototranzisto- 
rul Ti, un comparator de ten-a 
siune realizat cu circuitul inte¬ 
grat A741 şi un amplificator de L 
curent continuu, realizat cu tran- 
zistoarele T2, T3 şi T4, care co¬ 
mandă releuI Re, ReleuI este de 
tip miniatură, cu tensiunea de 
acţionare de 4 V, la un curent de 
60—80 mA. 

Funcţlonare 

Puntea de măsură se reglează 
cu ajutorul potenţiometre lui de 1 
Mi!, avînd fototranzistoru! la 
întuneric, în aşa fel incit tensiu¬ 
nea la intrarea inversoare a cir- 
j cuitulul integrat sa depăşească 
cu 0,15*—0,2 V tensiunea pe in¬ 
trarea neinversoare a aceluiaşi 
circuit integrat, in aceste condi¬ 
ţii, la ieşirea circuitului integrat 


ROMEO SOARIU 

vom avea o tensiune negativa 
Această tensiune este şunîata de 
dioda Dl, ieşirea circuitului inte¬ 
grat menţinîndu-se la potenţialul 

4Tjtf ^ 

rin WQ 


valoare pozitivă, Aceasta ten¬ 
siune polarizează baza tranzisto¬ 
rului T2 deschizînd. în âcelaşi 
timp, şi tranzistoarele T3, T4 Re¬ 
leu! este acţionat şi deschide, 
prin contactele sale, circuitul de 
alimentare al becurilor din ca¬ 
mera. 

Tranzistoarele T2 şl T3 sînt de 
tipul BC107. BC108. iar T4 
BD136. BD140 sau ACI 80. Dacă 
se doreşte eliminarea punţii 
echilibrate, se poate folosi moi> 
KS 


4 f S\ 




ffoL 3f, 


C/t, 

—-0—^ 


f<2 \ 


SSJta 


0 * 2 m? 


masei Tranzistoarele T2, T3, T4 
2 se menţin blocate şi releul neac¬ 
ţionat, * Ci nd fot ot ran z I st o r u l este 
luminat, puntea se dezechili¬ 
brează, iar tensiunea pe intrarea 
neinversoare creşte peste valoa¬ 
rea tensiunii de la intrarea înver- 
soare. Tensiunea la ieşirea circu¬ 
itului integrat se modifică avînd 




Ac 


D3 


SOOmf 






fOOOmf 

/4V 


(ODOjt 


ffv 


narea unei perechi de sema- 
- foare, echipate cu lămpi de tip 

1 ,L ţ , 

Schema eleciricâ din figura 2 
permite utilizarea lămpilor de 
ş orice tip, indiferent de numărul 
iV lor sau de tensiunea de alimen¬ 
tare, Grupele de lămpi pot fi Izo¬ 
late electric de circuitele monta¬ 
jului electronic, fiind alimentate 
separaL prin punctele O şi S. 

Releele P, şi P 2 , echipate fie¬ 
care cu dte un singur contact de 
comutare, acţionează la un cu¬ 
rent de 50—100 mA, prezent?nd 
o rezistenţa electrică de 
500—800 n. 

Se pot folosi releele de tip RI-9 
capabile sa acţioneze sigur la 
tensiunea de 12—15 V (aceasta 


va fi şl tensiunea de alimentare a 
montajului electronic), sau alte 
tipuri similare. Grupele de lămpi 
al căror curent de lucru nu depă- 
şeşte curentul maxim admis de 
contactele de lucru ale releelor 
electromagnetice vor fi conec¬ 
tate ca în figura 2, urmînd ca ce¬ 
lelalte grupe de lămpi sa fie co¬ 
nectate prin intermediul contac- 
toatelor corespunzătoare, acţio¬ 
nate de releele intermediar© P, ş 
P 2 , prin contactele de lucru. 

"Rezistenţele P 21 şi vor avea 
valori aproximativ egale cu rezis¬ 
tenţa bobinelor releelor electro¬ 
magnetice. 

Utilizarea montajului pentru 
comanda automată a ghirlande¬ 
lor luminoase devine posibilă 


prin înlocuirea releului electro¬ 
magnetic P 1 cu unul similar, do¬ 
tat cu două grupe de contacte 
comutabile (releul P 31 din figura 
3), Intervalul de timp cît sînt ac¬ 
ţionate consecutiv lămpile L b , L c< 
L a şi L d este reglat din potenţio- 
metreîe şi fî 24 {sînt prefera¬ 
bile potenţiometre le coaxiale, cu 
acţionare simultană). 

Pentru a da iluzia mişcării (lu¬ 
mini fugitive), in derivaţie pe 
lămpile de bază, se conectează 
grupurile următoare de lămpi, 
dispuse în aceeaşi ordine (figura 
3, lămpile L a nr L h n etc). Vari¬ 
ind valoarea poziţională a poten¬ 
ţiometre! or P 23 şi R 2 4 . variază şi 
viteza de deplasare a luminii în 
lungul ghirlandei ornamentale. 


44 
















































tajuP din figura 2 Principiul de 
funcţionare este asemănător şi 
constă în a regla tensiunea de pe 
intrarea nelnversoare a circuitu¬ 
lui integrat pentru a obţine la ie¬ 
şire potenţialul masei. Diferenţa 


între UI şi U2 se păstrează în li¬ 
mitele 0,15—0,2 V cu UI U2 La 
întuneric fototranzistorul fiind 
blocat, tensiunea pe intrarea in- 
versoare este de 5 V. La Ilumina- 
r ea f ototra nz i stor ului, rez î ste nţ a 



acestuia se micşorează şi Ui 
scade sub valoarea tensiunii U2 
Se obţine la ieşirea circuitului in¬ 
tegrat saltul pozitiv de tensiune, 
care deschide amplificatorul de 
curent continuu Dioda D2 prote¬ 
jează tranzistorul T4 de tensiu¬ 
nea de autoinducţie ce apare pe 
releu, Alimentarea dispozitivului 
se face la doua batem de 4,5 V 
sau cu alimentatorul din figura 3 
Tranzlstoarele T5. T6 sânt de ti¬ 
pul ACI81 r respectiv ACI80 în¬ 
trerupătoarele K2 şi K7. din figu¬ 
rile 4 şi 3 permit funcţionarea 
becului independent de montaj. 




M,5Hî 



SEMNALIZARE 

Semnalizarea direcţiei la un 
autoturism TPA8ANT se poate 
face uşor cu circuitul din figură, 

^uminile de semnalizare se co¬ 
nectează în circuit prin interme¬ 
diul unui comutator cu trei poziţii 
(stingă, neconectat, dreapta). 


4 iLtO 
ROŞII 


rKHVW-| 

33' 

33 
33 

--KPWW 

33 


f = l r 2Hz 


fi 


2 i M , ; i. 


<1 


Drob 3909 

i 1 2 1 3 1 4 


. 100 ^ 


1 —VA— 

750J1 


—01,5 V 


risca 


OPTIC 


Circuitul din figura permite 
comanda simultană a patru 
LED-uri, frecvenţa de oscilaţie 


fiind de aproximativ 1,2 Hz Ali¬ 
mentarea se poate face de la o 
baterie R2Q. 


i 


4S 



















































Figurile 1 şi 2 cuprind sche¬ 
mele electronice ale unui sistem 
de telecomanda funcţkmînd pe 
frecvenţe ultraacustice. Sistemul 
este astfel proiectat încît facili- 
tează manevrarea (pornirea, 
oprirea) aparaturii electrocas- 
nice. 

Schema din figura i cuprinde 
partea de recepţie a instalaţiei de 
telecomandă. 

Receptorul are mai multe blo¬ 
curi funcţionale: blocul de in¬ 
trare, formatorul de impulsuri 
TTL. filtreie digitale şi blocul ele¬ 
mentelor de acţionare. 


Irig» MIMAM O009 

Semnalul ultraacustic emis de 
emiţător (figura 2) este colectat 
de bobina LI şi aplicat blocului 
de intrare, care cuprinde un am¬ 
plificator integrat de tip ROB 
151, de producţie indigenă. 

Semnalul ultraacustic amplifi¬ 
cat se aplica blocului formator 
de impulsuri TTll (1/2 CDB 400) f 
după care impulsurile TTL de 
frec venţă uitraacustIcâ sî nt fiI- 
trate de filtreie digitale. 

Blocul filtrelor digitale cu¬ 
prinde trei celule de filtrare: fil¬ 
trul trece-sus. filtrul trece-bandâ 
şi filtrul trece-jos. 


Frecvenţa de tăiere a filtrului 
trece-jos este dictată de elemen¬ 
tele exterioare R2, C2 ale circui¬ 
tului monostabi! CDB 4121, iar 
frecvenţa de tăiere a filtrului tre¬ 
ce-sus de elementele R1 şi CI 
ale circuitului monostabil CDB 
4121. 

Elementele C2, R2 sînî astfel 
calculate Incit frecvenţa de tăiere 
a filtrului trece-jos este de apro¬ 
ximativ 15 kHz, Valorile elemen¬ 
telor R1 şi CI determină pentru 
filtrul trece-sus o frecvenţă de 
tăiere de aproximativ 29 kHz în 
acest caz, banda de trecere a fil¬ 
trului trece-bandâ este cuprinsă 
între 15 şi 28 kHz, 

Semnalul recepţionat de către 
receptor nu suferă nici o modifi¬ 
care în frecvenţă, ci doar în 
formă, fiind transformat dintr-un 
semnal sinusoidal de frecvenţă F 
Intr-un semnai TTL de frecvenţa 
F. 

Daca frecvenţa de la intrarea 
receptorului este mai mică de 15 
kHz. atunci pe terminalul 8 al 
circuitului CDB 474 avem o îen- 


o* 



mnf 


siune corespunzătoare nivelului 
,/T logic, ceea ce duce la trece¬ 
rea în saturaţie a tranzistorului 
TI şi la anclanşarea releului RL1 

Daca frecvenţa recepţionată 
este mai mare de 28 kHz, atunci 
pe terminalul 5 al circuitului 
CDB 474 se află o tensiune co¬ 
respunzătoare nivelului „V logic, 
ceea ce duce la trecerea în satu¬ 
raţie a tranzistorului T2 şîla ac¬ 
ţionarea releului RL2. 

Daca semnalul de la intrarea 
receptorului are frecvenţa cu¬ 
prinsă între 15 şi 28 kHz, pe ter- 


fOOnf 


] CDB 

4/2f 

, 1 u 

II 


\ 


46 

















































































Pi Pt pj 



mi naiul 8 al circuitului CDB4Q0 
se afla o tensiune corespunză¬ 
toare nivelului „r* logic, tranzis¬ 
torul 13 trece în saturaţie şi re¬ 
leu! RL3 este acţionat 

Este de remarcat faptul ca ce¬ 
lulele de filtrare joacă şi rolul de 
memorie. Presupunând ca tran¬ 
zistorul TI se află in saturaţie, 
deci receptorul are ia ini rare un 
semnal F 15 kHz, tranzistorul 
râm!ne mai departe saturat, chiar 
dacă semnalul de frecvenţă F 
15 kHz dispare de la intrarea re¬ 
ceptorului, 

Cînd este recepţionat un sem¬ 
nal de frecvenţa F 15 kHz, 
tranzistorul TI trece în blocare, 
iar unul din tranzisloarele T2 sau 
T3 în saturaţie. 

în figura 2 este dată partea de 
emisie a Instalaţiei de teleco¬ 
mandă. 

Emiţătorul este, de fapt, un a- 
stabil formai din două tranzis- 
toare care au ca sarcină bobina 


L2. Frecvenţa de oscilaţie a asta- 
bilulut este determinata de capa¬ 
cităţile G3, C4 şi de rezistenţele 
Pi, P2, P3. 

Alimentarea emiţătorului se 
face de la patru baterii de tip 
R—6. Consumul emiţătorului 
este de aproximativ 50 mA 

DATE CONSTRUCTIVE 

Bobinele LI şl L2 sînt realizate 
pe cita o bara de ferita, cu lungi¬ 
mea I = 80 mm şl diametrul d s 8 
mm. 

LI are 3 000 de spire execu¬ 
tate cu sîrmă de cupru izolată cu 
email,, cu diametrul 0~ 0,1 mm. 

L2 are 1 000 de spire, execu¬ 
tate cu acelaşi tip de sîrmâ ca la 
bobina LI . 

REGLAJE 

Se alimentează receptorul şi 
emiţătorul. Se închide comutato¬ 


rul K1 al emiţătorului. Se trece 
comutatorul K2 pe poziţia 1. Se 
reglează valoarea lui PI pînă 
cînd tranzistorul Ti trece în sa¬ 
turaţie. Se comuta K2 pe poziţia 
2, Se reglează P2 pînă cînd tran¬ 
zistorul T2 trece în saturaţie şi 
TI şi T3 în blocare. Se trece K2 
pe poziţia 3. Se reglează P3 pînă 
and tranzistorul T3 trece în sa¬ 
turaţie, iar TI şi T2 în blocare. 

Dacă nu se reuşesc aceste re¬ 
glaje, se tatonează valorile capa¬ 
cităţilor C3 şi C4 

După efectuarea reglajelor de 


mai sus, care se execută cu re¬ 
ceptorul şi emiţătorul aflate la 
cel puţin 1 m unul de celălalt, se 
comută K2 pe una din poziţiile 1, 
2 sau 3, receptorul trebuind să 
răspundă prompt la comenzile 
date. 

Se îndepărtează emiţătorul de 
receptor la o distanţa de aproxi¬ 
mativ 3 — 4 m şi se verifică 
promptitudinea cu care recepto¬ 
rul execută comenzile primite de 
la emiţător. 

Sensibilitatea receptorului se 
reglează cu ajutorul potenţiome- 
trului semireglabil cu valoarea d^ 
1 MU. % 

Distanţa de telecomandă este 
de maximum 8 m, ceea ce este 
suficient pentru oprirea sau por¬ 
nirea unul televizor sau aparat 
de radio sau pentru aprinderea 
(stingerea) unei lămpi electrice 


BORNA* 
O—— 
ACUMULATOR 


COMUTATOR 


APRINDERE ' 

Primar bobind £ 
de inducţie £ 


COMUTATOR 



AUTO 


Circuitul din figură reprezintă 
un avertizor sonor pentru autotu¬ 
risme TRABANT. Avertizorul in¬ 
dică starea luminilor de poziţie la 
un autoturism parcat. Oscilaţiile 
sî nt amorsate î n difuzor doar 
dacă luminile sînt conectate, iar 
aprinderea deconectată. 


47 













































■ 


ffl 





Ud 



□ I^Jd 








O 


P0 


rii 




U5 


BF 254, BF 255 

Tranzistoare cu siliciu NPN 
planar epitaxiale de mica putere 
şlî naltă frecvenţă. 

Tranzistoarele BF 254, BF 255 
sînt destinate în ®^cial etajelor 


de FI cu AM/FM, etajelor mixer şi 
oscilatoare pinâ la gama \/HF 
pentru radioreceptoare şi televi 
z oare 


• Tensiune cotector-baza U CB o — 3t) V 

• Tensiune colector-emitor U C eo— 20 V 

• Tensiune emitor-baza U ES0 — 4 V 

• Curent continuu de colector Iq — 30 mA 

• Putere totală disipată P| 0t — 220 m^/ 



BF 509 

Tranzistor cu siliciu PNP pla¬ 
nar epitaxiâl de mică putere şl 
înalta frecvenţă, 

T mnzistORrele BF 500 sînt 


destinate folosirii ca amplifica- 
tor VHF cu cîştig reglabil, în spe¬ 
cial pentru etaje de amplificare 
maresl zgomot scăzut 


• Tensiune colector-baza Ucbo — 40 V 

• Tensiune coieotor-ernitor Uceo ~ 35 v 

• Tensiune emitor-baza Uebo^ 3 V 

• Curent continuu d© colector*! q — 30 mA 

• Curent bază 1$ — 5 mA 

• Putere totală disipată P300 mW 


înaltă frecvenţa 
emitor comun. 


în configuraţie 


BF 173 


Tranzistor cu siliciu NPN pla¬ 
nar epitaxial de înaltă frecvenţă. 


p tot 

L mW] 


• Tensiune coiector-bază Uq^q.— 40 V 

• Tensiune colector-emitor U C eo^ 25 V 

• Tensiune emitor-bazâ U Eeo — 4 V 

• Curent de coiector l c — 25 mA 

• Curent de bază l B — 2 mA 

• Putere totaiă disipată P to i— 220 mW 

• Capacitate de reacţie mică 

• Cîştig în putere 

Aceste tranzistoare sînt desti¬ 
nate amplificatoarelor' video de 


500 

400 

300 

200 

100 








Rthj 

l-C 













R ttlj 

J 

-a 

i 





100 


200 

M 
























































































înregistrările de Înalta fidelitate constituie una din preocupările mult îndrăgite 
de tineri. Pentru amatorii de muzici bună, pentru cei ce doresc să-şi completeze 
cultura muzicală avind la dispoziţie o serie de înregistrări de calitate cu Interpreţi 
celebri, nu numai de muzică populară sau uşoară, propunem mal multe construcţii 
ce vor satisface, sperăm, toate exigenţele, în cadrul rubricii publicam şi citeva con¬ 
siderente de acustică menite să familiarizeze cititorii noştri cu condiţiile determi¬ 
nante în înregistrarea şi redarea sunetului cu o Înaltă fidelitate. 


am 


i 

































CONSIDERENTE 
de ACUSTICĂ 


Ing. EMIL MARIAN 

Pentru crearea unor condiţii optime In ceea ce priveşte obţinerea şi audierea unul pro- 
gram «onor, condiţii care eă confirme calitatea HI-FI, este necesar să cunoaştem o serie de 
factori determinanţi acestui lucru. Modul în care sînt percepute vibraţiile sonore de sistemul 
auditiv uman. Interdependenţa dintre ele, precum şl definirea unor parametri caracteristici 
lor vor fi prezentate în continuare. 


Se poate constata cu uşurinţă 
ca o senzaţie sonoră depinde de 
caracteristicile sunetelor. Astfel, 
un sunet prea slab nu este per* 
ceput decît de la o distanţă mică, 
un sunet obişnuit este perceput 
in anumite condiţii în ceea ce 
priveşte distanţa pînă la sursa 
sonoră şi programul acesteia, iar 
un sunet prea puternic provoacă 
neplăceri şi chiar dureri (explo¬ 
zia). De aici rezulta ca există 
anumite limite de intensitate a 
unui program sonor, în afara că¬ 
rora audiţia devine imposibilă. 
Un lucru asemănător se întlmplă 
în privinţa înălţimii sunetelor, ca¬ 
racterizate prin frecvenţa spec¬ 
trului undelor sonore. Este uşor 
de sesizai câ un sunet prea grav, 
de frecvenţi joasa, nu este'per¬ 
ceput (în cazul trepidaţiilor pro¬ 
vocate de trecerea unui camion 
de tonaj mare). La fel seîntîmplâ 
şi cu un sunet prea ascuţit de 
frecvenţă foarte înalţă (ultrasu¬ 
netele). Acest lucru nu înseamnă 
ca fenomenele sus-amintite nu 
se percep, dar urechea ome¬ 
nească nu-şi mai exercită funcţia 
de traductor care realizează con¬ 
versia unde sonore-impulsuri 
nervoase transmise mai departe 
creierului, Se poate remarca cu 
uşurinţa şi faptul ca urechea nu 
diferenţiază două sunete ca in¬ 
tensitate şi frecvenţă decît atunci 
dnd diferenţele relative nu sînt 

1 — Diagramele care delimitează 
aria de audiţie 

a — diagrama audiţiei Intolera¬ 
bile 

b — diagrama audiţiei minime 
(perceptibile) 


sub anumite limite, Concluzia 
aceasta este valabilă şi pentru un 
spectru sonor. De exemplu, se 
poate face imediat diferenţa între 
un program sonor emis de un 
amplificator la o putere de 1 W 
faţă de acelaşi program sonor 
emis de acelaşi amplificator la o 
putere de 3 W, dar nu se mal 
poate face diferenţa cu aceeaşi 
uşurinţă între un program sonor 
emis la o putere de 10 W faţă de 
acelaşi program sonor emis la o 
putere de 12 W, deşi diferenţa de 
putere este aceeaşi (2 W) în am¬ 
bele cazuri, In cadrul audiţiei 
mai apar şi alte aspecte unde se 
evidenţiază Interdependenţa între 
sunete. Astfel, un sunet intens 
provoacă un efect de mască asu- 
ra unui sunet mai puţin Intens, 
e asemenea, perceperea unui 
sunet scurt depinde de durata şi 
intensitatea lui. Din cele expuse 


anterior se vede că este necesar 
sa cunoaştem toate caracteristi¬ 
cile modului în care sînt auzite 
sunetele de către aparatul auditiv 
uman pentru a putea realiza în¬ 
registrarea şi reproducerea unui 
program sonbr întf-o maniera 

Audiometria reprezintă totalita¬ 
tea modalităţilor şi procedeelor 
care, în funcţie de nişte para¬ 
metri bine stabiliţi, grupează ca¬ 
racteristicile unui program so¬ 
nor. precum şi modul cum 
acesta este „recepţionat' 1 , Desi¬ 
gur că modul de percepere a su¬ 
netelor de către aparatul auditiv 
uman depinde în mare măsură 
de vîrsta, sexul şi starea de sănă¬ 
tate a persoanei testate. Avînd în 
vedere aceste considerente, se 
Impune automat efectuarea unor 
măsurători statistice. Acestea de¬ 
finesc în final o ureche medie, 








ale cărei caracteristici sînt rezul¬ 
tatul unui mare număr de teste. 
Studiul audiţiei (fapt care defi¬ 
neşte audiometria) permite trasa 
rea audiogramelor. Se începe cu 
determinarea tuturor valorilor 
presiunilor sonore minime care 
realizează în funcţie de frecvenţă 
o senzaţie sonoră la subiect uf 
experimentului. Ulterior se .mă¬ 
resc valorile acestor presiuni so¬ 
nore, pînă la valorile maxime in¬ 
tolerabile (la limita de la care în¬ 
cep senzaţiile de durere}, şl se 
trasează concomitent tot grupul 
de audiograme pentru aceeaşi 
persoană Apar astfel pe aceiaşi 
grafic pragul de audiţie infe¬ 
rioară şi pragul care defineşte 
audiţia intolerabila. După efectu¬ 
area testării pe un mare număr 
de persoane normale din punct 
de vedere auditiv (sănătate şi vîr- 
sta cuprinsa între 18—35 ani), 
s-au determinat statistic diagra¬ 
mele pragurilor de audiţie nor¬ 
mală şl a cel ut de audiţie intole¬ 
rabila, explicate în figura 1 Ast¬ 
fel. diagramele obţinute de dife¬ 
riţi acusticieni care au făcut cer¬ 
cetări în aceasta priviţa, ca Ftet- 
cher şi Munspn (1933). Churcher 
şi King (1937). Robinson şi Dad- 
son (1956}, Zwicker şi Heinz 
(1957), sînt foarte asemănătoare. 
Acest lucru a permis Comisiei 
Internaţionale de Acusiicâ să 
stabilească proiectul de reco¬ 
manda n ISO (ISO = Internaţional 
Standard Organization) difuzat 
în toată ţările şi recunoscut ca 
universal valabil 

în cursul acestui articol se de¬ 
finesc următoarele caracteristici, 
care privesc aspectul sonor audi¬ 
bil: aria de audiţie, sensibilitatea 
diferenţială de intensitate, sensi¬ 
bilitatea diferenţială de frecvenţa, 
nivelurile fizice; nivelurile fiziolo¬ 
gice; efectul de mască între gru- 
pa|ale sonore, durata sunetelor 
şl intensitatea subiectiva de per¬ 
cepţie, 

Arfa de audiţie reprezintă zona 
cuprinsă între diagrama pragului 
ia care este posibilă audiţia unul 
sunet şi diagrama pragului de 
audiţie intolerabilă, în funcţie de 
frecvenţa sunetelor. Analizînd 
forma diagramelor care definesc 
pragurile de audiţie, se poate ve¬ 
dea imediat modul cum sensibili¬ 
tatea sistemului auditiv depinde 
de frecvenţă, Astfel, aria de audi¬ 
ţie este mai mare pentru frecven- 
ele medii înalte (800—15 000 
Hz) decîl pentru frecvenţele 
joase, folosind ca termen de 
comparaţie aceeaşi presiune 
acustică Daca o presiune acus¬ 
tică de 2 x 10“ 6 Pa (sau o inten¬ 
sitate acustică de 10"' 2 W/m 2 ) 
poate provoca o senzaţie sonoră 
în gama de frecvenţe 
1 000—3 000 Hz, acest lucru nu 
mai este posibil pentru o frec-, 


venţă de 50 Hz, La această frec¬ 
venţă este necesară o presiune 
acustică de 2 x 1CH Pa pentru ca 
senzaţia sonoră să fie sesizabilă. 
Diferenţa relativă dintre cele 
două presiuni acustice este de 
100 (40 dB). De aici rezulta clar 
că sunetele de frecvente medii 
înalte sînt mai uşor percepute 
decît sunetele de frecvenţe 
joase, folosind ca termen de 
comparaţie aceeaşi presiune 
acustică. Examinînd modul cum 
este del îmi lata aria de audiţie, se 
constată că între pragul de audi¬ 
ţie minimă şi pragul de audiţie 
intolerabilă există un raport al 
presiunilor acustice de cca IO 7 
(140 dB la frecvenţa 1 000 Hz), 
De asemenea domeniul percepti¬ 
bil al sunetelor de către sistemul 
auditiv ?n ceea ce priveşte frec¬ 
venţa este cuprins în intervalul 
maxim 20 Hz—20 kHz, cu abate¬ 
rile în funcţie de nivelul presiunii 
sonore (conform diagramelor din 
fig. 1). Restul intervalului de 
frecvenţe este definit după cum 
urmează: infrăsunete = sunetele 
cu frecvenţa 20 Hz; ultrasu¬ 
nete sunetele cu frecvenţa 

20 kHz 

Sensibilitatea difere nţ i ala de 
intenaltate a sistemului auditiv 
uman se defineşte ca variaţia re¬ 
lativa de presiune acustică (*i 
p/p) pentru care un sistem audi¬ 
tiv percepe un minim de variaţie 
al senzaţiei sonore. în cazul unei 
presiuni acustice date (deci ia o 
intensitate acustică dată). Di a* 
grama prezentată in figura 2 
oferă o imagine clată a acestui 
lucru. Se observă că sensibilita¬ 
tea diferenţiala de intensitate a 
sistemului auditiv uman este 
aproape constantă intr-o plaja 
mare de frecvenţe De asemenea, 
se remarcă faptul că aparatul au¬ 
ditiv uman este destul de sensi¬ 
bil, deoarece o diferenţa de pre¬ 
siune acustica A p Pa Pi oe 
10 % (mai mică de 1 dB) ajunge 
pentru a crea o senzaţie sonoră 
diferită în cele două cazuri. 
Acest prag diferenţial de Intensi¬ 
tate aproape independent de 
presiunea acustică în aria de au¬ 
diţie creşte totuşi atunci cînd ne 
apropiem de limitele acesteia. Se 
mai observă ca în zonele de frec¬ 
venţă în care aceste praguri sînt 
aproape constante (700 Hz — 
2 000 Hz) variaţia relativ mică de 
intensitate acustica Implică va¬ 
riaţii perceptibile ale senzaţiei 
sonore. în acest sens, în urma a 
numeroase experimentări, a fost 
emisă legea Web©!—Fechner, 
care precizează că senzaţia so¬ 
nora creşte aproape ca şi logarit¬ 
mul factorului care determină 
senzaţia sonoră (în cazul nostru 
presiunea acustica). 

Sensibilitatea diferenţiata de 
frecvenţă reprezintă variaţia rela¬ 


tivă de frecvenţă A F/F pentru 
care se distinge o diferenţă de 
variaţie sonoră. Pragul sau va¬ 
riază deci cu frecvenţa şi intensi¬ 
tatea acustică. Pentru o valoare 
mijlocie a intensităţii acustice 
(lO'fl W/m) raportul F/F va- 
riaza relativ puţin Intr-o plajă de 
frecvenţă dată. Analizînd dia¬ 
grama prezentată în figura 3, se 
observa ca raportul J F/F diferă 
în plaja de frecvenţă 500—800 
Hz cu 0,2— 0,3%. Cele doua sen¬ 
sibilităţi diferenţiale de frecvenţă 
şi de intensitate ale sistemului 
auditiv uman scot în evidenţă un 
aspect foarte important pentru 
tehnicile de înregistrare — re¬ 
dare a unui program sonor şi 
anume necesitatea unei caracte¬ 
ristici amplitudine-frecvenţâ li¬ 
niare a sistemului electroacustic 
(magnetofon, casetofon etc.) în 
caz contrar, sistemul auditiv se¬ 
sizează cele mai mici defecte 
imediat în privinţa neiiniarltăţii 
sau fluctuaţiei traductorului elec- 
troac.ustic, iar audiţia devine ne¬ 
plăcută şi supărătoare. 

Nivelurile fizice se refem la 
aplicaţiile practice ale legii Wc~ 
bel-Fechner, conform căreia $en^ ( 
zaţia sonora creşle funcţie de io* 
garitmul factorului care o pro¬ 
duce. Trebuie să remarcăm că 
aceasta lege de variaţie a senza¬ 
ţiei sonore aproximează realita¬ 
tea, dar ea se manifesta cu des¬ 
tula exactitate in zona intensităţi¬ 
lor acustice şi a frecvenţelor mij¬ 
locii Legea Webe!-Fechner in¬ 
dica făptui ca atunci dnd stimu¬ 
lentul fizic (de exemplu, intensi¬ 
tatea acustică) creşte de 2, 4, 
100, 1 000, 10 000 ori, senzaţia 
sonora creşte de 0,3, 0.6. 2. 3, 4 
ori. Astfel se explica de ce sesi¬ 
zăm cu uşurinţă în cadrul unui 
program sonor o diferenţa între 
intensităţi acustice mici (de ia 2 
W ia 4 W), dar nu mai sesizam 
uşor aceeaşi diferenţa între in¬ 
tensităţi acustice mari (de la 10 
W ia 12 W), Ţinînd cont de con¬ 
siderentele expuse anterior, se 
poate aproxima cu destula preci¬ 
zie legea de variaţie a senzaţiei 
sonore: 

U 

s — klog-r- 

h 

unde l ? şi l r reprezintă intensită¬ 
ţile acustice ale sunetelor (pro¬ 
gramului sonor), iar k reprezintă 
o constantă d© proporţional i- 
tate. Datorită gamei întinse de 
intensităţi sonore sesizabile de 
sistemul auditiv uman, se 
adopta o scară logaritmi ca cu 
baza zecimala: 

N - 10 lg-j—, (k = 10, N = | dB]) 

În cazul explicării regiei funcţie 
de presiunilesonorec 


51 



P* Po = 1J8 kgtfm ? 

= ——. unde 
PoC C - 345 nVs 

deci P — (î ■ Po 1 CJ ra 
Rezulta imediat ca pentru aria de 
audiţie diferenţa între niveluri de 
10 între presiunile acustice şi 10 
între intensităţile acustice se ex¬ 
primă: 

N “10 ig l 2 /f ţ = 20 ig (P2/P1) = 
10 Ig IO 14 a 20 Ig 10? = 140 dB. 

Astfel ca nivel de referinţă zero 
se defineşte pentru frecvenţa de 

1 000 Hz limita inferioară a ariei 
de audiţie: 

N(o) - IO- 13 W/m-? sau N(o) = 
2.IO" 5 Pa (pentru N = O dB) 

Nivel urile fiziologice reprezintă 
diagramei© pentru care o pre¬ 
siune acustică variabilă (intensi¬ 
tate acustica variabilă) provoacă 
aceeaşi senzaţie sonoră, în toată 
banda de frecvenţe audio, pentru 
un sunet de frecvenţă sinusoi¬ 
dală. Se obţin astfel diagramele 
din figura 4 Aceste diagrame au 
fost trasate iniţial de acusticienii 
Fletcher şi Munson, apoi au fost 
preluate de Churcher şi King şi 
ulterior, de Robinson şi Dadson. 
Pornind de la aceste lucrări, Co¬ 
misia Internaţională de Acustica 
a stabilit un proiect în care sînt 
menţionate curbele Izosonice 
pentru sunete pure, ascultate în 
dmp liber (diagramele din figura 
4), Aceste curbe izosonice se 
află cuprinse în aria de audiţie 
normala şl definesc nivelurile fi¬ 
ziologice utilfzînd ca unităţi de 
măsura fonii. Fonul este o uni¬ 
tate de măsură adimensîonalâ, 
utilizată pentru a caracteriza ni¬ 
velul de izofonle ai unui sunet, 
Se spune ca nivelul de izofonie 
al unui sunet este de N foni 
atunci cînd senzaţia sonoră pro¬ 
vocată de acel sunet este soco¬ 
tită echivalentă de un auditor 
avînd un aparat auditiv normal 
cu cea a unul sunet pur cu frec¬ 
venţa 1 000 Hz generat de pre¬ 
siunea acustică P =* N dB. în fi¬ 
gura 4 se remarcă faptul câ nive¬ 
lul sunetului se situează deasu¬ 
pra nivelului de referinţă de 

2 10 1 Pa. Pentru aprecierea sen¬ 
zaţii for sonore se poate face ur¬ 
mătoarea clasificare: 


Examinarea grupului de dia¬ 
grame care reprezintă curbele 
izosonice din figura 4 scoate în 
evidenţă următoarele concluzii: 

— nivelul fiziologic descreşte 
mai repede decît nivelul fizic al 
unui sunet, pentru sunetele de 
niveluri slabe; 

— pragul audiţiei normale se 
situează la ■+ 4 foni r deci la 4 dB 
la 1 000 Hz; 

— nivelul fiziologic este mar 
scăzut pentru sunetele de frec¬ 
venţă joasă şi înaltă faţă de frec¬ 
venţele medii, pentru un nivel fi¬ 
zic dat. 

Din aceste concluzii apare 
imediat faptul că orice modifi¬ 
care a nivelului sonor alterează 
timbrul original al sunetului. 

y 

yO *0 


Acest lucru este de mare impor¬ 
tanţă atunci cînd se utilizează 
tehnicile de înregistrare — re¬ 
dare a sunetelor, deci a unui 
program muzical sonor. Din 
această cauza apare evident şi 
faptul câ pentru redarea corectă 
(de exemplu, o înregistrare de 
muzică simfonica), alături de o 
aparatură adecvată, capabilă să 
reproducă fidel dinamica înregis¬ 
trării, este nevoie şi de un spaţiu 
mare, în care sa nu apară reflexii 
ale undefor sonore sau alte su¬ 
prapuneri, care alterează nivelul 
redării. Se pare că în condiţiile 
normale ale locuinţei nu se 
poate face niciodată o reprodu¬ 
cere a unui program sonor iden¬ 
tică cu originalul, chiar dacă se 
utilizează lanţul eiectroacustic 
cuadrofonic. Folosind o apara¬ 
tură bună, utilizînd un spaţiu mai 
mare şi ev iţind pe cît posibil re- 



£I,OS J i—|- - —+—-1-1-r— 

£o sa foo £oo soo fk 


—t J 

GM foit 



1- *--1- * -—t-1 1-f —I 

20 fO fOO 200 SOO fk 2 A SA fOk 


SfVzJ 


Foni 

senzaţia sonoră 

0 

lipsa audiţiei 

5 

cameră surdă 

10 

laborator de acustică 

20 

studiouri de înregistrare 

30 

cameră „liniştită" 

40 

conversaţie normală 

50 

muzică „dulce" la un nivel plăcut 

60 

conversaţie „puternic susţinută" 

80 

zgomot (rumoare) deranjant 

90 

orchestră simfonică 

100 

lovituri de ciocan la aproximativ 2 

110 

atelier de cazangerie 

120 

reactoarele unul avion cu reacţie 

130—140 

sunete intolerabile 


flexiile sunetelor (un tapet fo 
noabsorbant), ne putem apropia 
de o redare a programului sonor 
asemănătoare cu cea reală. Efec¬ 
tul de mască apare atunci cînd, 
simultan, sînt emise mai multe 
sunete de frecvenţe mai mult sau 
mal puţin apropiate, cu intensi¬ 
tăţi sonore diferite. Pentru a evi¬ 
denţia dt mai clar acest efect, 
este necesar să facem nişte con¬ 
sideraţii asupra aparatului auditiv 
metri uman. Se cunoaşte faptul că 

acesta este astfel alcătuit încît, 
datorită audiţiei^biauriculare, se 
p oate local iza cu' deşt uf ă p rec i z i e 







direcţia unei surse sonore în 
spaţiu. De aici rezultă facultatea 
de a auzi „în mod dirijat", deci 
posibilitatea de izolare din totali¬ 
tatea spaţiului sonor a unei zone 
cu un unghi determinat, în afara 
căruia orice fenomen sonor deşi 
perceput, nu este în atenţia audi¬ 
torului. Această zonă care cores¬ 
punde unei ascultări atente este 
numita „spaţiu de prezenţă 11 . 

Deşi percepţia celorlalte sem¬ 
nale sonore este făcută fiziolo¬ 
gic, conştiinţa auditorului poate 
face abstracţie de acestea, deoa¬ 
rece nu sint în spaţiul de pre¬ 
zenţă. Acest lucru permite efec¬ 
tuarea unei audiţii selective ('de 
exemplu, efectuarea unei con¬ 
versaţii într-un zgomot ambiant 
sau paralel cu alte conversaţii 
apropiate). 

în cazul cind zgomotul am* 
bîant devine foarte puternic, au~ 
dierea programului sonor spre 
care e concentrata atenţia devine 
imposibilă. Spunem atunci că 
există un efect de mască al sem¬ 
nalelor acustice dorite, care sînt 
mascate de un semnat mai pu¬ 
ternic nedorit. Pentru a distinge 
semnalul util, singura modalitate 
de audiere a acestuia este de a*i 


ridica nivelul şi eventual accen¬ 
tuarea nivelurilor înalte (de 
exemplu, într-o conversaţie unde 
exista zgomote ridicăm nivelul 
vocii şi, de asemenea, accen¬ 
tuam sunetefe mai înalte din 
spectrul conversaţ iei). 

Astfel, pragul de audiţie se ri- 
dica atunci cînd auzim un alt su¬ 
net de un nivel mai ridicat decît 
cel precedent. Creşterea pragu¬ 
lui de audiţie depinde relativ de 
nivelul celor două sunete, cît şi 
de frecvenţa sunetului (zgomotu¬ 
lui care maschează). , 

Efectul de mască este deosebit 
de pregnant atunci cînd sunetul 
care maschează reprezintă un 
zgomot alb (zgomotul alb este 
un sunet complex cu spectru 
continuu şi uniform de frecvenţă 
din toata gama audio). Efectul 
de mască a fost studiat în amă¬ 
nunţime de acusticienfi Wegel şi 
Lane (1924). care au formulat In 
acest sens următoarele concluzii; 

— efectul de mască e maxim 
pentru frecvenţele aflate în ime¬ 
diata apropiere de frecvenţa su¬ 
netului mascat; 

— efectul de mască e neglija¬ 
bil atît timp cît nivelul semnalului 
util este mare, iar nivelul sem na¬ 



ivii 


*a//£a/sj rA r â~ a 
Stsft/SCTfvÂ 


ţi? w l*? SOo ftt Jx S* fi>M 






luiui mască este mic; 

— efectul de mască creşte 
mult mai repede decît creşte ni¬ 
velul sunetului mascat; 

— frecvenţele joase ale sem¬ 
nalului mască sînt cele mai je¬ 
nante; 

— zgomotele cu componente 
de frecvenţa joasă sînt mult mai 
jenante decît zgomotele cu corn-* 
ponente de frecvenţă înalte 
[comparaţia de acelaşi nivel). 

Ultima dintre caracteristicile 
audiţiei analizate în acest articol 
se referă la durata sunetelor şt 
Intensitatea subiectivă a acesto¬ 
ra. In cazul sunetelor de scurtă 
durată, intensitatea lor subiectivă 
depinde de durata lor. Modul de 
variaţie a intensităţii subiective a 
sunetului de scurta durată este 
explicat în figura 5. Se observă 
iniţial că intensitatea subiectivă a 
unui sunet de scurtă durată 
creşte cu timpul, apoi atinge un 
maxim şi ulterior descreşte lent. 
Maximul este atins pentru o du¬ 
rată apropiată de 200 ms. 
Aceasta valoare implică deci ale¬ 
gerea constantei de timp (aleasa 
la toate aparatele electroacus- 
ţice) a aparatelor care înregis¬ 
trează nivelurile acustice (sono- 
metrele) pentru obţinerea rezul¬ 
tatelor optime. 

Ţinînd cont de toate conside¬ 
rentele expuse în acest articol, 
care au ca scop definirea para¬ 
metri ior celor mai importanţi ai 
unui program sonor, amatorul de 
audiţii HI-FI va reuşi sa obţină 
condiţii optime de. funcţionare a 
lanţului electroacustic aflat în 
dotarea proprie. 

Bibliografie: „Le Haut Parleur" 
nr. 1665 


53 















NOUTATI în AF 


Ing. AURELI AN MATEE9CU 


1. CaracterlstlcL Amplificatorul 
în clasa AB descris foloseşte o 
pereche de tranzlstoare comple¬ 
mentare cu efect de cîmp în eta¬ 
jul final Folosirea acestui tip de 
tranzistoare oferă performanţe 
îmbunătăţite faţa de etajele finale 
cu caracteristici echivalente, 
executate cu tranzistoare bipo¬ 
lare: simplificarea circuitului; 
creş terea fiabilităţii montajului; 
protecţia superioară a sarcinii în 
curent continuu, în condiţiile de¬ 
fectării unor componente; per¬ 
formanţe îmbunătăţite ia frec¬ 
venţe înalte, stabilitate termică 
mare; reacţia negativa necesară 
etajului final are o valoare mai 
mica. ceea ce îmbunătăţeşte fac¬ 
torul de distorsiuni, distorsiunile 
armonice şi de intermodulaţie 
sînt mult mai scăzute 

Performanţele obţinute cu 
acest montaj sînt următoarele: 

- puterea maximă livrată sar* 
cin ii 60 W/4 îl 

32 W/8 a 

— banda de audiofrecvenţâ 
reprodusa cu o nelin raritate de 


maximum ± 1 dB este cuprinsa 
între 15 Hz—100 kHz; 

— distorsiunile armonice to¬ 
tale la frecvenţa de 1 000 Hz: 

0,15% la 60 W/4 tt 

0,08% la 32 W/8 îl 

— cîştigul în tensiune ajusta¬ 
bil: x 10(5, x 20; 

— impedanţa de Intrare: 47 kfl, 

— alimentarea de la o sursa 
dubla de * 30 Vcc. 

2 . Descrierea circuitului 
Schema amplificatorului osie 
prezentata în figura nr. 1, iar 
componentele sînt cuprinse în 
tabelul nr 1. Folosirea sursei du¬ 
ble de la alimentare permite îm¬ 
bunătăţirea rejecţiei pulsaţiilor 
sursei şi cuplarea directă a sarci¬ 
nii Rs. Simetria ieşirii este obţi¬ 
nută folosind o conexiune „boot- 
strap“ intre ieşirea amplificatoru¬ 
lui şi poarta lui T5 (tranzistorul 
cu canai n), Folosirea circuitului 
bootstrap G4, R8. R9 permite, de 
asemenea, ca tranzistorul T4 sa 
lucreze la un curent aproape 
constant, care îmbunătăţeşte li¬ 
niaritatea etajului pilot. Dioda Dl 


reduce tensiunea pozitiva pe 
poarta lui T5 la valoarea +Vcc, 
permiţind menţinerea simetriei în 
condiţii de suprasarcină. Tran¬ 
zistorul T3 şl rezistenţele R11, 
R12, R13 asigură tensiunea de 
offset poartă-sursă pentru tran- 
zistoarele finale R12 este varia¬ 
bilă, permrţînd reglajul curentului 
de repaus în etajul final O com¬ 
pensare termică este asigurată 
de circuit prin tranzistorul T3 
(tensiunea emitor-baza) şi ten¬ 
siunea minima de prag a FET-u- 
rilor T5, T6, ce au un coeficient 
de temperatură de 
-0,3%*C, 

Tranzistorul pilot în clasa A, 
T4, lucrează la un curent deter¬ 
minat de R8, R9, curent nominal 
de 5 mA. T4 este condus de o 
pereche de tranzisloare pnp in 
montaj diferenţial, Ti şi T2. Cu¬ 
rentul etajului de intrare este fi¬ 
xat la valoarea de 2 mA din re- 
zistorul R3, 

Reacţia negativă de la ieşirea 
amplificatorului este condusa ia 
baza iui T2 prin R6, 

Componentele R7, 02 stabi¬ 
lesc cîştigul în buclă închisa al 
amplificatorului (R6. R7) şi per¬ 
mit un cîştig suplimentar la frec¬ 
venţele joase. Componentele 
R15. C7, conectate între ieşirea 
amplificatorului şi punctul de 
masă, limitează răspunsul ia 
frecvenţa înaltă al etajului final, 
permiţmd ca performanţele am¬ 
plificatorului la frecvenţe înalte 
sa depindă numai de circuitul de 
intrare. Componentele FM, R2. 
CI de la intrarea amplificatorului 
stabilesc impedanţa de intrare 
(47 kll) şl limitează zgomotul 

Etajul de intrare necesita o fil¬ 
trare suplimentară a tensiunii de 
alimentare prin R4, G3 

La proiectarea circuitului im¬ 
primat se vor respecta următoa¬ 
rele reguli: 

— Se va adopta o masa co¬ 
muna pentru condensatoarele de 
filtraj, componentele sarcinii şi 
ale etajului de intrare astfel îneît 
acestea să fie conectate cît mai 
aproape de acelaşi punct, pentru 
a se evita curenţii de masă. Simi¬ 
lar se va proceda pentru punctul 
de ieşire comun, sarcină, rezisto- 
rul de reacţie negativă şi filtrul 
de înaltă frecvenţă, care vor fi 
conectate în acelaşi punct. 

— Lungimea conexiunilor de 
poartă aie tranzistoarelor T5, T6 


tabelul nr.1 LiSTA COM 

P0NENTEL0R 

REZlSTOAftE 

REZIST0ARE 

CONDENSATOARE 

semiconductoare 

S?f 

7 7&-C2. 



c/ 






m 


C2 




43 




C3 


T& 




4/2 


Cf 


TS 




4/J 

h 3£<9j-l 

cs 




#6 



■frFA'-O- 

C6 




47 


3*7 

/&JT- 

C7 




4£ 









5a 





















va fi minima pentru a se evita 
au toosci laţ ia etajului final Un re- 
zistor serie în poarta FET-uriior, 
R10, poate fi folosit pentru a im* 
piedica autooscilaţia 

Oscilaţiile amplificatorului pro¬ 
duse de cuplajul capaciliv către 
baza pilotului T4 sînt eliminate 
prin introducerea rezl stor ului se- 
rie R14. 

— Decalajul de faza în amphli- 
câtor datorai unei sarcini reac¬ 
tive poate conduce la instabili¬ 
tate in înalta frecvenţa Cu o sar¬ 
cina capacitivă. introducerea 
unei mici bobine fata miez (3 iuH, 
cu o sarcina de 8u/2^Fj va regle¬ 
menta stabilitatea amplificatoru¬ 
lui Valoarea finala a bobinei va 
fi stabilita experimental Figura 
nr. 2 prezintă o variantă a circui¬ 
tului care respecta regulile de 
mai sus. 

3. Performanţele amplificatoru¬ 
lui. Puterea de ieşire Pentru a 


obţine o putere de 60 W pe o 
sarcină de 411, curentul prin sar¬ 
cina este de 3,9 A {5,5 A vîrf) 
calculate cu relaţiile: 


^ liRs = U 2 /Rs 

I vUf 

va 

U Vîrf 

U r, 

12 


(1) 


o putere de 60 W la ieşire, este 
de 15,5 V ef sau 22 V vîrf. Pentru 
a asigura un curent de sursă de 
5,5 A r FET-ui cu canal n IRF 532 
cere o tensiune poartâ-sursa de 
5 V, în concluzie, pentru ca ten¬ 
siunea de poartă sa asigure pu¬ 
terea de vîrf pe sensul pozitiv, 
trebuie ca U vîrf + U poartă-sur- 
sa = 27 V. 

Un calcul similar arata că pen¬ 
tru vîrful negativ, folosind FET-ul 
cu canal p tip IRF 9532, este ne¬ 
cesara alimentarea porţii la ten¬ 
siunea de -28 V, Astfel, o sursa 
de ± 30 Vcc va fi adecvată pentru 
o putere'de ieşire de 60 W. sursa 
avînd o cădere de tensiune de 
maximum ,± 28 Vcc sub sarcina 
pentru o impedanţa a sursei de 
alimentare mai buna de IU 

Puterea absorbite de ia sursa 
de alimentare poate fi calculata 
cu ajutorul relaţiei 


( 2 ) 


(3) 


P„ 2 Ucc 


( ? -) 


(4) 


Din relaţia {1} rezulta ca tensiu¬ 
nea de ieşire prin sarcină, pentru 


tabelul nr 2 









35 

- 4& 

S3S 

3& 

-£& 


J?S 


PST 

20 

1*3(9 

S* 



Dispunerea pe 
placă a com¬ 
ponentei or 


S5 

























































































Diferenţa între - puterea absorbita 
de la sursa, calculată cu relaţia 
(4), şi puterea eliberată sarcinii, 
\ calculată cu relaţia (1), este pu¬ 
terea disipată in tranzistoarele fi¬ 
nale şi are un maximum de apro¬ 
ximativ 46 W. 

Se vor utiliza radiatoare de mi¬ 
nimum 250 cm? pentru fiecare 
tranzistor final 

Răspunsul in frecvenţă 

Curbele de răspuns în frecvenţă 
ale amplificatorului sînt prezen¬ 
tate în figura nr. 3 Curbele pen¬ 
tru buc fă" închisă sînl date pentru 
dştig 1G0(R7 47011) şi dştig- 

20{R7 2,2kn), înambele cazuri, 

curbele râmîn drepte cu neli cla¬ 
rităţi sub 1 dB între 15 Hz şi 100 
kHz, pe o sarcina de 8fi. 

4 Sursa de alimentare, în fi¬ 
gura nr 4 se prezintă o sursa de 
alimentare ce asigură o tensiune 
de ± 30 V cc, folosi ndu-se o înfă¬ 
şurare cu priză mediană pentru 
secundarul transformatorului. 
Condensatoarele de filtraj de 
2 200 juF, C5, C6, vor fi montate 
dt mai aproape de etajul final 

5 Reglarea amplificatorului. La 

montarea amplificatorului şl la 
reglarea sa se vor respecta ur¬ 
mătoarele indicaţii: 

— Ea montaj se vor conecta Tn- 
tîi componentele pasive, asigu- 
rînd polaritatea corectă a con¬ 
densatoarelor electrolitice, apoi 
se montează tranzistoarele 
Ti—4, verifici ndu-se corectitudi¬ 
nea montării; 

— tranzistoarele finale vor fi 
montate ultimele, prevenindu-se 
descărcările statice prin scurtcir¬ 
cuitarea terminalelor la masă şi 
folosind un ciocan de lipit cu îm- 
pâmîntare; 

— verificaţi plasarea corectă a 
componentelor; 

— înlăturaţi punţile în scurt de 
pe faţa placată; 

— verificaţi cu ohmmetrul lipi¬ 
turile reci; 

— se alimentează montajul ş 
se fixeaza curentul de repaus în¬ 
tre 50 100 mA R12 este plasat 
ia început la capătul stînga 
(complet antiorar). Un amper- 
metru conectat în serie cu +Vcc, 
pe scala de 1 A. va indica 
50—100 mA prin reglajul lui R12, 
Reglajul se poate face fără sar¬ 
cina Daca se conectează sar¬ 
cina, aceasta se va proteja în 
faza de reglaje, în cc r cu o sigu¬ 
ranţă de 2 A rapidă, Cu curentul 
de repaus reglat in aceste limite, 
tensiunea de ieşire va fi mai 
mică de 100 mV. Constatarea va¬ 
riaţiilor excesive şi aleatorii ale 
curentului de repaus după regla¬ 
jul lui R12 înseamnă autooscila- 
ţia montajului Soluţiile de Înlătu¬ 
rare sînt: 


§ 

* 

I 

* 


40 


3a 


2a 








&VCXJ9 










&\ 

fffO 









07 
p5? - 

20 
















1 <x*t. 

iO/ 


.__ 






/0* 


0 S0* 


4 /&* 4 /a s 4 

-fre c fofej 


— se introduc rezistoare serie 
cu poarta FET-urilor (experimen¬ 
tal 68011—iwn); 

— reducerea lungimii conexiu¬ 
nilor de poartă; 

— legarea corectă la masa: 

— legarea condensatoarelor 
de filtraj dt mai aproape de eta¬ 
jul final. Reglajul curentului de 
repaus se va face cu FET-urile 
montate pe radiatoare, pentru a 
se evita distrugerea lor prin su¬ 
praîncălzire 

După reglarea curentului de 
repaus, se înlătură ampermetrul 
şi se poate introduce semnal la 
Intrarea amplificatorului: 

— dştig 100 Rs = 4H U 

Rs = 811 U 

— dştig 20 Rs = 40 U 

Rs = 011 U 

Se urmăreşte pe osciloscopul 
conectat la ieşire forma semna¬ 
lului şi la apariţia deformaţiilor 
se va reduce valoarea acestuia. 
Frecvenţa de răspuns se va veri¬ 
fica cu ajutorul generatorului de 
semnai şi al osciloscopului. 


Distorsiunile la ieşire ale formei 
de undă pentru frecvenţele înalte 
indică o sarcină reactivă şi se 
impune ajustarea bobinei de şoc. 
Totodată, răspunsul în frecvenţa 
înaltă poate fi controlat cu un 
condensator de compensare în 
paralel cu R6. Răspunsul în frec¬ 
venţe joase poate fi controlat din 
R7. C2. 

Brumul poate apărea mai ales 
la circuitul cu dştig mare Se va 
utiliza cablu ecranat pentru co¬ 
nexiunile de Intrare, legat la 
masă la sursa de semnal, Brumul 
de reţea injectat la intrare de că- 


intrare - 160 mV 

intrare = 770 mV 
intrare = 800 mV 

tre alimentator se poate măsura 
pe condensatorul C3 Reducerea 
brumului se poate încerca prin 
variaţia valorilor lui C3. R5. în 
eventualitatea distrugerii etajului 
final, se vor înlocui ambele 
FET-uri. verifidndu-se în totali¬ 
tate celelalte componente. 


tabelul nr.3 Caracteristicile tranzistorelor finale 



ZV/ 

CSiJ 

Ia 

IAJ 

o* 

iurj 

{>£}* 

/O r SA2 


0 f 2S 

/2 

7S 

» 75? ££0 ^<5 

//7S9S3Z 



-AP 

rs 

T&22&A& 





rs 


//? /y 4 =>SSJâ 




rs 


//? 52 

M? 


/2 

7$ 

C &/fir/-S} *- t/ - 3 

//? S9/32 

- m? 

€>40 

-/€> 

75 

T Q -A 




-/5 

//$ 



/<?<? 



//S 

<r<r*oAr?. 






W JSrl&wr 


56 






















































BIBLIOGRAFIE 




NOUTĂŢI I.C.C.E. 


DIODE HEDRESOARE 


Tip 

(V) 

*rAv 

(A) 

T c 125C 

UfiM 

1 (t - 10 ms) 

(V) 

(t 10 /iS) 

ROR 30 

900 

20 

250 

1 050 

20 

ROR 28 ! 

800 

20 

250 

900 

35 

ROR 26 

600 

20 

250 

700 

60 

ROR 300 

t 000 

20 

250 

*** 


ROR 280 

800 

20 

250 


_ 

ROR 260 

600 

20 

250 

,_ 

-- 

ROR 240 

400 

20 

250 

_ 


ROR 220 

200 

20 

250 


— 


DIODE ZENEH 


Tip 

(V) 

(V) 

mln. 

Vz (V) 

max. 

1 - - -: 

'ZI 
(mA) 

RZT 
(ohm) 
max 

bk 

(mA) 

r zk 

(ohm) 

max. 

IN 3016 8 

6,8 

6,4 

7,2 

37 

3,5 

1 

700 

IN 3017 B 

7,5 

7 

7,9 

34 

4 

0,5 

700 

IN 3018 B 

8,2 

7,7 

0,7 

31 

4,5 

0.5 

700 

IN 3019 B 

9.1 

8,5 

9,6 

28 

5 

0,5 

700 

IN 3020 B 

10 

9,4 

10,6 

25 

7 

0,25 

700 

IN 3021 B 

11 

10.4 

11,6 

23 

8 

0,25 

700 

1N 3022 B 

12 

11,4 

12,7 

21 

9 

0,25 

700 

1N 3023 B 

13 

12.4 

14,1 

19 

10 

0,25 

700 

IN 3024 B 

15 

I3 f 8 

15,6 

17 

14 

0,25 

700 

IN 3025 B 

16 

15.3 

17,1 

15,5 

16 

0.25 

700 

1N 3026 B 

18 

16,8 

19,1 

14 

20 

0.25 

750 

IN 3027 B 

20 

18,6 

21,2 

12,5 

22 

0.25 

750 

1N 3028 B 

22 

20,8 

23,3 

11,5 

23 

0,25 

750 

IN 3029 B 

24 

22.8 

25,6 

10,5 

25 

0.25 

750 

1N 3030 B 

27 

25,1 

28,9 

9,5 

35 

0,25 

750 

IN 3031 B 

30 

28 

32 

8,5 

40 

0.25 

1 000 

IN 3032 8 

33 

34 

35 

7.5 

45 

0,25 

1 ooo 

IN 3033 B 

36 

31 

38 

7 

50 

0,25 

1 000 


International Rectifier Dala 
Book, 1982 

HH Electronic MOS—FET Power 
Amplifiers, 1980 
RCA Handbook, 1982—1983 


notatii 

uzuale 


C rg — Capacitatea de reacţie 
(emitor comun) 

Crfc — Capacitatea de*reacţie 
(baza comuna) 

C rd — Capacitatea de reacţie 
{drena comuna) 


C n — Capacitatea do reacţie 
(sursa comuna) 

G 0 Ciştigul în putere 
h f(f — Amplificarea îri curent la 
semna! mic 

h FE — Amplificarea în curent 

(de.) 

\p — Curent ui direct 
l FM — Curentul direct maxim (de 
vîrf) 

■frm — Curentul direct repetitiv 
maxim 

*fwm — Curentul direct maxim 
de lucru 

R l — Rezistenţa de sarcina 
v cer Tensiunea colector - 
emitor cu o rezistenţa spe¬ 
cificata între emitor şi bază 
Vqes — Tensiunea colect er¬ 
emit or cu emit or ui conec¬ 
tat la baza 

V CEm , Tensiunea col act er¬ 
emit or de saturaţie 
V F — Tensiunea Continua di¬ 
recta 

V R — Tensiunea continua in¬ 
versă 

V n — Tensiunea echivalenta de 
zgomot 

V 0 “ Tensiunea de ieşire 
VftftM — Tensiunea inversa repe- 
titivă maximă 

V RWM — Tensiunea Inversă maxi¬ 
ma de lucru 

V SB — Tensiunea sursa-sub¬ 
strat 

Yfc — Admitanţa de transfer sau 
transconductanţa (sursa 
comună) 























































Cu toate progresele înregistrate în domeniul con¬ 
strucţiei de aparatura pentru înregistrarea şi redarea 
sunetului, componentele unui lanţ electroacustic nu 
au calităţi de reproducere identice sau comparabile. 
Astfel, dacă picupurile, magnetofoanele, casetofoa- 
nele, amplificatoarele audio au performanţe care de¬ 
păşesc nevoile unei audiţii de calitate foarte bună, 
incintele acustice rămîn încă punctul ştab al unui 
lanţ electroacustic. Distorsiunile Introduse, randa¬ 
mentul electric şi acustic al incintelor sînt sub para¬ 
metrii celorlalte componente ale lanţului. 



Irig. A. MATEESCU 


La alegerea unor incinte acus¬ 
tice Intervin cîteva elemente care 
sînt luate în considerare de către 
amatorul de audiţii de înaltă fide¬ 
litate: 


— puterea de Ieşire a amplifi¬ 
catorului de audiofrecvenţa; 

— gabaritul incintei pentru în¬ 
cadrarea în spaţiul destinat audi¬ 
ţiilor; 


— bugetul alocat pentru pro¬ 
curarea sau construcţia incinte¬ 
lor. 


Tabelul următor cuprinde un 
rezumat privind primele doua 
criterii enumerate mal sus; 


în zona normala de funcţio¬ 
nare la frecvenţe joase, incintele 
cu rezonator (bas-reflex, ac- 
tiv-pasiv) introduc un coeficient 
de distorsiuni mai mic dedt in¬ 
cintele închise, dar acest fapt 
este compensat de apariţia, la 
frecvenţe infrasonore, a unor de¬ 
plasări importante ale membra¬ 
nei difuzorului, deplasări ce ,pot 
conduce la deteriorarea acestuia. 
In acest caz se recomandă utili¬ 
zarea unui filtru subsonic (anii- 
rumble) atunci dnd semnalul cu¬ 
prinde astfel de frecvenţe. 

Pentru amatorii care doresc 
şa-şi construiască singuri incin¬ 
tele acustice şl dispun de mate¬ 
rialele şi îndemînarea necesare, 
în domeniul timplariei, vopsito¬ 
ri ei, bobinajului etc., sînt nece¬ 
sare elementele pentru dimen¬ 
sionarea porectâ a incînteior In 


funcţie de difuzoarele disponi¬ 
bile, ca şi alegerea corectă a ti¬ 
pului de Incintă în funcţie de 
construcţia difuzorului pentru re- 
reducerea frecvenţelor joase 
Olosirea unor difuzoare cu sus¬ 
pensia membranei prea moale, 
destinate incintelor închise, sau 
cu suspensia prea rigida, la in¬ 
cinte cu rezonator, conduce la 
obţinerea de rezultate de slabă 
calitate, iar difuzorul se va dis¬ 
truge în scurt timp. 

Pentru o alegere corecta a di¬ 
fuzoare! or In tabelul 1 sînt pre¬ 
zentate principalele caracteristici 
ale unor difuzoare care se utili¬ 
zează frecvent în aparatura de 
larg consum, ce se pot procura 
din comerţ, difuzoare ce se pot 
folosi cu rezultate foarte bune în 
construcţia unor incinte acustice 
cu performanţe comparabile cu 
ale realizărilor Industriale. 

. Alegerea tipului şi a dimensiu¬ 
nilor incintei se va face după 
procurarea difuzoarelor, fiind ne¬ 
cesara cunoaşterea diametrului 
membranei, ca şi a tipului de 
suspensie a membranei. Se va 
avea în vedere că difuzoarele cu 
suspensia membranei din cau¬ 
ciuc sau alt material foarte 
moale, concepute special pentru 
funcţionarea in incinte închise se 


friPUL INCINTEI 

RANDAMENT 

VOLUM 

OBSERVAŢII 

Bas-reflex 

ridicat 

important 

difuzor 

frecvenţe joase 
puternic 

Activ-pasiv 

ridicat 

mediu 

închisă 

bun 

redus 

puterea 

amplificatorului 

mare 


50 






































































































DIFUZOARE, Caracteristici tehnice 


Tipul 

'fesfr-a 

f*Aj 

U'.-nJ. 

c/p 

^ţr&cA/- 

Â//e 

^2/483 

6 

4 

60 - /£ 500 

334 

f* - 

P 22/33 

8 

t 

60 - /6 330 

— 

/ <30 4 lf& 

pg/tea 

/8 

s 

93-/8333 


4/f£ 
fM - SO*X 

, AP N 567 

/8 

4 

23-5333 

4 SC 

9* <&& 

APi/3$f 

AĂV~26f 

£ 

6 

9533 - /6&OP 

—i — 


€5 

3 

*533 - /S333 

^ * —■ 



8 

8 

*530 - /O 330 

440 

9///Z0C <06# 475 

/Md 7ţS/tf 

3# 

9 

3300-£3033 

Wti/jrir .4rs? 

st *0 

* 03 6 £6 

88/2/8 

8 

6 

*3 — /S 883 


*30 . ^ 

8M///23/ 

43 

£ 

£3 - 8333 

£38 

4/00 

33£3/8 £ 

?3 

$ 

30 — 4333 



1 £/tC$£3/ 

33 

S 

533-8333 

tatf*- 

*/*< 4** 

4*t ^ 

s/?p 48-£ 


8 

£533-43333 

— f « 

SL6&**iY*ff+ 

*,S*t 

3*6373/ 

£3 

8 

/53& -/8333 

— 

*0* 46? 

p/sa 3/ 

83 

3 

J33O-43330 

-1- 

S/0Af3$rf0 


/8 

8 

5333-/8303 



/&/K36-W 

/3 

3 

53 ^ £5333 ; 


4*6 

2A4-36 

£ 

8 

£003-23333 


* &0 ^0*60 

sr^q-â/ 

3 

8 

3333- S8333 

*#— 

<&&*+£ 


6 

9 

63 ~ 5333 

■ 

* /J04OP 

6 

6 

3 

6303 - £3333 


50 *30 **f 


/3 

3 

- 5330 

— #. 

*<*5*03 


/3 

£5 

3333- £5333 

*- # -ta 



/f 

ăr 

£33 -5333 

— t-* 

*<*5 * 73 


£5 

4 

43 - 5333 

-4 — 

* J20t? A <*S 

/ | 

33 

4 

33-/333 

■— t _ 

*J£S& */f< 


vor defecta rapid prin deplasări 
prea ample ale membranei, folo¬ 
site în incinte cu rezonator sau 
în incinte închise, neetanşe. 
Tabelul 2 şi schiţele următoare 
prezintă mai multe soluţii con¬ 
structive, plednd de la diametrul 
difuzorului pentru reproducerea 
frecvenţelor joase ca element de 
baza, 


INDICAŢII Şl DETALII DE CON¬ 
STRUCŢIE 

Pentru obţinerea unor rezul¬ 
tate bune recomand: 

— materialul de construcţie 
adecvat este placa de PAL cu 
grosimea de 20 mm, 

— la incintele închise sau ac- 
tiv-pasiv se vor lua toate măsu¬ 
rile pentru o foarte buna etan- 


şare a construcţiei. Materialul fo- 
noabsorbant (vata de sticlă, 
spuma de poliuretan) se va 
aşeza, fără a fi tasat, in interiorul 
incintei, lâsînd un spaţiu de circa 
50 mm în spatele difuzoarelor. 
Vata de sticlă va fi introdusă în 
săculeţ! de pînză deasă. Fibrele 
scurte, antrenate de aer, pot in¬ 
tra în sistemul mobil al difuzoru¬ 
lui, afeetîndu-i funcţionarea. 

— la incintele activ-pasiv se va 
verifica cuplajul activ-pasiv prin 
apăsarea uşoară, în lungul axului 
bobinei, a membranei di¬ 
fuzorului. Membrana pasivă se 
va deplasa instantaneu în faţă, 
urmărind fidel mişcarea membra¬ 
nei active: 

— la incintele bas-reflex, căp- 
tuşirea incintei cu un strat de 
spumă de poliuretan de 
20-30 mm grosime este sufi¬ 
cientă Nu se va umple incinta 
cu material fonoabsorbant pen¬ 


tru a nu se amortiza rezonatorul, 

— la incintele cu 3 cai, difu¬ 
zoarele pentru reproducerea 
frecvenţelor medii şi înalte, care 
nu au şasiuJ închis la spate, se 
vor monta în compartimente în 
chise etanş, pentru a se evita 
orice interacţiune între membra¬ 
nele difuzoarelor Aceste com¬ 
partimente se vor umple, fără a 
se laşa, cu material fonoabsor- 
baht, 

— la montarea difuzoarelor se 
va evita deformarea ş as (urilor, 

Difuzoarele se vor monta etanş 
pe panoul frontal, etanşarea 
efectuată cu ajutorul elasticului 
sau ai unei garnituri de cauciuc 



se 
































































--- ——î 






T&. 

&€ 


4 

2. 


tipul 

A 

3 

c 

dl 

6 


X 

* 

e 

O 

P 

y 

Z 

d 

e 



//7Cff>$y /s?cd?/ş<9 

25 

/7 

u 

// 




65 







/_ 


/sic/bfo 

30 

so 

/<? 

/5 

« 



45 







/ 

incinte 

Ă &3 refîex 

50 

£6 

23 

20 \ 



23 

45 





7 

4-5 

3 


crc 7f\^A cr Q/*‘ 

50 

£6 

23 

20 



23 

45 







£_ 

banda larga 

^2- - ——• 

ArŞ/tf/’/oX 

50 

32 

£5 

20 



23 

65 





7 

5 

3 


j&- 

activ -p&ş/v 

5$ 

32 

25 

20 



23 

45 







£. 


_ _ —.—/—--— 

















/hc//?4<5 7/7c64$& 

30 

/7 

57 

// 

-, 


/6 

45 

4* 

«5 





P 


/rtcâssc? 

*5 

26 

/£ 

65 



66 

45 

42 

67 





0 

incinte cu 2 cai 

s/?cAS$& 

50 

26 

£7 

£â 



/7 

45 


6S 





p 



54 

30 


25 

7 


22 

45 

/■iâ 

m 

*/J 

V 



5* 


■ —-— - d 

âtt re/Â*x 

54* 

30 

2# 

20 

7 


/? 

65 

✓/ 

69 



7 

e 

6 ' 


i * 

âos xe/^ex 

7o 

36 

26 

2ZL 

m 



65 

25 

29 



7 

& 

€ 


“* P — srtcti n 

- P/? s /&s?//t* <i/s?y -e ye / o*~ssr?G'fe /st crr? 



SO 







































































































































































mul 


LI 



Dj 


Di 



Dm 


Di 


subţire cu grosimea de 0,5 — 
1 mm; 

— asamblările pieselor de 
lemn se vor face cu şuruburi 
pentru lemn şi aracet gros de 
ţîmplârie. Finisarea exterioară a 
incintei se va face, după prefe¬ 
rinţă şi posibilităţi, prin vopsire 
sau furnirulre şi lecuire. Pentru 
protecţia membranei difuzoare- 
Ion faţa incintei va fi prevăzută 
cu o ramă demonta bilă pe care 
se întinde o ţesătură rară; deco¬ 
rativa. 

REŢELE (FILTRE) DE SERA* 
RARE 

Deoarece un singur difuzor nu 


poate reproduce 9a cerinţele im¬ 
puse toată banda de frecvenţă 
ceruta de normele de înaltă fide¬ 
litate se utilizează mai multe di¬ 
fuzoare, introduse în aceeaşi in¬ 
cintă, fiecare difuzor reprodu- 
eînd un spectru îngust de frec¬ 
venţă, pentru care a fost con¬ 
struit, întreaga incintă acoperind 
banda de frecvenţe impusă. Pen¬ 
tru ca fiecare difuzor să nu pri¬ 
mească decît domeniul stabilit 
de frecvenţe, se utilizează reţele 
(filtre) de separare a benzii au¬ 
dio Literatura de specialitate cu¬ 
prinde mai multe tipuri şi va¬ 
riante constructive de reţele se¬ 


paratoare, din care prezentăm 
numai trai variante, care sînt 
acoperitoare pentru nevoile ama¬ 
torului 

Pentru ansamblul format din 
două difuzoare^ unul pentru re¬ 
producerea frecvenţelor joase 
(Dj) şi unul pentru reproducerea 
frecvenţelor înalte (Dî), cel mai 
simplu filtru, prezentat în figura 
1. este format dintr-un singur 
condensator nepolarizat C. care 
se vn determina cu relaţia 
160 ■ 103 

- C — -(mF), unde 

V Z> 

f t — frecvenţa de tăiere, în 
hertzi; 

z, = tmpedanţa difuzorului la 
frecvenţa de tăiere, în ohmi. 

Acest tip de filtru are o efica¬ 
citate scăzută în separarea do¬ 
meniilor de lucru pentru cele 
două difuzoare, din care cauză 


se recomandă, in cazul Incinte¬ 
lor cu două căi, utilizarea filtru¬ 
lui din figura 2, care asigura o 
eficacitate de 9—12 dB/octavă. 
Valorile Inductanţei şi capaci¬ 
tăţii se calculează cu relaţiile; 

225 ■ Z 

Ll ---- (mH ) ş| C, = 

4 

113 - 103 

“ - (mF), unde 

f t *Z 

f t " frecvenţa de tăiere a filtru¬ 
lui, în hertzi; 

2 = impedanţa difuzorului, în 
ohmi. 

în cazul utilizării unul ansam¬ 
blu de trei difuzoare, pentru re- 
p rod u ce r ea f re cve nţ e I o r 1 oase 
(Dj), medii (Dm), înalte (Di), se 
recomandă utilizarea reţelei de 
separare din figura 3, in care in- 
ductanjeie şi capacităţile se cal¬ 
culează cu următoarele relaţii; 

Va ■ 2 

- T ~ L 2 = ——— (henri) 


\2 Z 

«L a - L 4 = -— (henri) 




h 2 12 


(farazi) 


0 3 — C 4 — 


V2’l 2 


(farazi) 


UI 



































































































































































































































































unde 

fti = frecvenţa de taiere dintre 
benzile de frecvenţă reproduse 
de D] şi Dm, în Hz: 

f t 2 = frecvenţa de tăiere dintre 
benzile de frecvenţă reproduse 
de Dm şi Di, în Hz: 

2 impedanţa difuzorului, în 
ohmi. 

La construcţia bobinelor se va 
folosi sîrrcă de cupru emailat cu 
diametrul de 1 1,5 mm, iar car¬ 
casele pentru bobina] vor fi fără 
miez magnetic. Se pot folosi tu¬ 
burile din PVC de ia medica¬ 
mente la care se vor lipi capace 
din plastic sau carton gros. Bo¬ 
bi narea se va face spiră lîngă 
spira, manual. Un cal cui sufi¬ 
cient de precis al numărului de 
spire se va face cu relaţia- 
R m * n 2 ■ 0,315 

^ ^ ~ (mi- 

+ 9a + 10b 

crohenri), unde 

L inductanţa bobinei, exprh 
mata in microhenri; 

R rri raza medie a bobinei, în 
centimetri: 

a lungimea bobinei, în cen¬ 
timetri 

b grosimea bobinei în cen¬ 
timetri, 

Elementele specificate mai sus 
sînt reprezentate în figura 4. 

Pentru efectuarea calculelor, 
ştiindu-se valoarea lui L, se im¬ 
pune o anumita lungime a bobi¬ 
nei şi se aproximează raza medie 
şi grosimea b. Se obţine o primă 
valoare a numărului de spire n. 
Cunoscînd diametrul, izolaţia sîr- 
rnei de bobinai şi numărul de 
spire calculat, se determină gro¬ 
simea b. Se confruntă valorile lui 
b. cea aproximata şi cea calcu¬ 
lată, şi se reiau calculele cu noile 
valori pentru raza medie şi grosi¬ 
mea bobinei. 

Din calcul, condensatoarele 
reţelei de separare pot avea va¬ 
lori foate mari, ce nu intră în va¬ 
lorile standardizate pentru con¬ 
densatoarele nepolarizate* Se 
pot obţine condensatoare nepo- 

Ci c o 


4 —£ 


C 1 


c 2 


larizate de valorile cerute 
printr-un artificiu de montaj pre¬ 
zentat în figurile 5 şt 6. Pentru a 
se evita defectarea condensatoa¬ 
relor electrolitice, se vor folosi 
condensatoare cu tensiunea no¬ 
minală de peste 50-100 V sau 
varianta din figura 6. Diodele tre¬ 
buie să suporte tensiunile şi cu¬ 
renţii maximi din semnalul livrat 
de amplificatorul audio folosit. 
Reţeaua (filtrul) de separare se 
va monta pe o plăcuţă cu cablaj 
imprimat, cositorit, sau pe o plă¬ 
cuţă Izolatoare, Ja care cablajul 
se va executa convenţional. Plă¬ 
cuţa se va monta în interiorul in¬ 
cintei, rigid, pentru evitarea vi¬ 
braţiilor parazite ale elementelor 
componente. La Conectarea dîfu- 
zoarelor la reţeaua de separare 
se va urmări fazarea corecta, 
conform figurilor 1-3. 

Daca difuzoarele nu au marcat 
pe şasiu polul +, atunci se va 
proceda la determinarea acestuia 
la toate difuzoarele incintei. Ou 
ajutorul unei baterii de lanternă 
de 4,5 V, înseriatâ cu o rezis¬ 
tenţă de 10 n, ce se va conecta 
pe rînd la bornele fiecărui difu¬ 
zor, se va nota cu plus borna di¬ 
fuzorului conectată la borna plus 
a bateriei, atunci cînd membrana 
acestuia este împinsă în afară. 

RADIATOARE PASIVE 

Amatorul îşi poate construi, 
dacă este suficient de 
mdemînatlc, radiatorul pasiv de 
care are nevoie cînd optează 
pentru o incintă de acest tip. So¬ 
luţia cea mai uşoara este modifi¬ 
carea unui difuzor cu defecte, a 
căror remediere nu este econo¬ 
mica, Convin difuzoarele care au 
în perfectă stare următoarele ele¬ 
mente componente: şasiul, mem¬ 
brana, suspensia elastică a mem¬ 
branei şi cipâcelul ce astupă 
centrul membranei. Aceste difu¬ 
zoare se pot transforma în radia¬ 
toare pasive astfel: 

- se va desprinde magnetul 
difuzorului de şasiul de tablă 


- C 1 


Ce = 


_c 

2 


c 2 =c 



'1 


= Co =c 


Ce =c 


ambutîsată, evitîndu-se deforma¬ 
rea şasiufui Operaţia se execută 
cu o daltă plată subţire, după 
prinderea magnetului în men¬ 
ghină; 

— prin pensulare cu acetonă 
se vor dezlipi câpăcslui din cen¬ 
trul membranei şi suportul cilin¬ 
dric al bobinei difuzorului. Se 
taie firele leonice ale bobinei. 
Daca acestea sint prinse pe o 
porţiune a membranei, ele se vor 
dezlipi cu atenţie pentru a nu de¬ 
teriora membrana Găurile de 
trecere a firelor se vor astupa cu 
discuri mici de hîrtie de filtru 
(sugativă) lipite ou prcnadez. 

— se detaşează membrana de 
centrare a bobinei de pe şasiu; 

— se relipeşte câpăcelul celu¬ 
lozic în centrul membranei cu ni- 
trolac. 

în final se va obţine un ansam¬ 
blu formă! din şasiul de tabla al 
difuzorului pe care se află mon¬ 


tată membrana prin intermediul 
suspensiei sale. 

La construcţia upei incinte cu 
radiator pasiv, acesta va avea su¬ 
prafaţa egala sau mai mare decît 
a difuzorului pentru reproduce¬ 
rea frecvenţelor joase Se pre¬ 
tează la această transformare di¬ 
fuzoarele de diametru mare, dar 
şi difuzoare delecte de construc¬ 
ţie mai recentă, dintre care ci¬ 
tăm: 

— P21480 (6 VA, 411), P21483 
(10 VA, 6 a), P22130 (8 VA, 4 n), 
produse de I E L-Bucureşti: 

— ARN 567, fabricaţie Tesla, 
R.3.C.; 

— BKH1231 şi BB201B4, pro¬ 
duse în R.P B : 

— 1 OG D-34. 25GD-26. 
4GD-28. produse în U.R S.S. 


Bibliografie: 

Montaje acustice pentru difu 
zoare, C. Luca şi L Zănescu, Edi¬ 
tura tehnică, 1972 

HI-FI A.B.C,. G.D Oprescu, 
Colecţia CRISTAL, Editura Alba¬ 
tros 

Colecţia revistei „Radio' 1 
(U R.S.S.), anii 1978-1903 

Colecha revistei „Radio, Teie- 
vizia i Electronica", RP.B„ anii 
1980-1982 

Prospecte SONY 1981-1982, 
SI ARE, seria 200-1981 PIO¬ 
NEER, 1980, Unrversity Sa urni, 

1982 


33 















Egalizatorul gratie reprezintă un accesoriu „de 
vrrr al Instalaţiilor electroacustlce de amplifi¬ 
care şl redare a sunetului, el făcind corecţia de 
mare fineţe prin mărirea sau micşorarea amplitu¬ 
dinii uneia sau mal multor benzi din spectrul de 
audlotrecvenţă al semnalului util. 

Egalizatoarele grafice lnrf<««*rlale sint ezecu 
tale cu filtre LC, greu 06 confesional, motiv pen¬ 
tru care ele sint greu accesibile. 

EGAUZOR 

GRAFIC 

Prof. MINAI GHtniTA 


Eg aleatorul prezentat acum 
este executai cu filtre RC, res¬ 
pectiv cu componente electro¬ 
nice uşor accesibile pentru ra¬ 
dioamatori, iar banda frecvenţe¬ 
lor audio a fost împărţită’In cele 
10 diviziuni uzuale, pe care le 


amplifică sau te atenuesza cu 
ajutorul unor potenţiometre cu 
variaţie liniara de lucru. 

Dacă la un moment dat am 
trase o (Inie care sa unească 
cursoarele potenţiometre lor, am 
obţine o reprezentare „grafică" a 


curbei de răspuns amplitudine- 
frecvenţâ, de unde şi denumirea 
de egalizator grafic. 

CARACTERISTICI 

Tensiunea de intrare Ui 
200 mV/775 mV 



<JB + 20 
+ 15 

♦10 

+ 5 

0 

- 5 

-15 

-20 


20 40 625 125 250 500 1000 2000 4000 &Q00 16000 20 000 Hz 


64 








































Impedanţa de intrare Zi 50 kn 
Tensiunea de ieşire Ue — 
200 mV/QdB/775 mV, max.2,5V 
impedanţa de ieşire Ze 50 n 
Distorsiuni < 0,3% 

Domeniul de lucru 40, 80, 
120, 200, 400, 800, 1 500, 3 000. 
7 000 şi 16 000 Hz 
Amplificarea f 18 dB 
Atenuarea 12 dB 
Tensiunea de alimentare 27 V 
stabilizat 

Curentul consumat 0,03 A 
Tranzistoare - 14 x BC 109 C, 
1 tranzistor BC 107. 

Din analizarea schemei elec¬ 
trice se distinge uşor câ semna¬ 
lul ce urmează a fi prelucrat este 
aplicat pe baza lui ti şi amplifi¬ 


cat prin cupiaj galvanic de T2. 

Amplificarea sau atenuarea 
celor 10 benzi de lucru se face 
poteriţiometric de cele 10 blocuri 
Sj neţ tonale pentru sub gamele 40, 
80. 120, 200. 400. 800, 1 500, 
3 000, 7 000,16 000 Hz. 

în schemă nu sint arătate de- 
dt primu! şi ultimul bloc funcţio¬ 
nai, celelalte fiind la fel. 

Condensatoarele CI, C2 şi'GS 
au următoarele valori; 

Pentru 40 Hz 0,1 0F 
80 HZ - 68 nF 
120 Hz “ 47 nF 
200 Hz 22 nF 

400 Hz 10 nF 

800 Hz = 4,7 nF 
1 500 Hz 3,3 nF 


3 000 Hz = 1 500 pF 
7 000 Hz = 680 pF 
16 000 Hz = 330 pF 

Rezistoarele R1, R2, R3 au ur¬ 
mătoarele valori: 

Pentru 40 Hz - 47 k11 
80 Hz = 41 kfi 
120, 200.400. 800, 

1 500, 3 000, 7 000. 

16 000 Hz — 39 kn. 

Semnalul prelucrat rezultai 
din blocurile funcţionai© este 
aplicat tranzistorului TI3 pentru 
amplificare, cuplat galvanic cu 
TI 4. 

Semnalul de ieşire este cules 
din colectorul lui T14 printr-un 
Cftvizor rezistiv. 

Tensiunea de alimentare de 
27 V este stabilizata şi filtrata de 
TI 5 

Schemele anexate şi fotogra¬ 
fia sînt destul de concludente 
pentru orientarea amatorului 
constructor 



Egalizatorul grafic prezentat 
este o prelucrare de substanţă a 
unei scheme RIM. 
































































micim 2'in 


UVIU POOlNOlli 


în cele ce urmează este descris 
un amplificator de audiofrec- 
venţă cu performanţe compara¬ 
bile cu ale celor de clasă HI-FI şi 
executat în întregime cu circuite 
integrate. Montajul expus nu ne¬ 
cesită condiţii deosebite în ceea 
ce priveşte calitatea pieselor, cu 
excepţia condensatorului C 13> 
fu neţ ioni nd şi cu piese de valori 
apropiate. Puterea debitata la ie¬ 
şire este mai mult dedt suficienta 
pentru o încăpere de dimensiuni 
normate Pentru obţinerea unor 
performanţe deosebite, incintele 
acustice de redare vor trebui sâ 
fie de calitate corespunzătoare, 
Preampiificatorul (realizai cu CI 
1 } va fi ecranat, iar ecranul se va 
lega la masă, 

CARACTERISTICI TEHNICE 

1. Tenslunea de alimentare: 

a Pentru preamplificatoare 
+ 15 V; 15 V stabilizată 

b. Pentru amplificatoarele fi¬ 
nale 415 -■ 16 V stabilizată sau 
nestabilizată, cu I 2 A 

2. Puterea debitată pe o sar¬ 
cină Z an: 

a P N 8.5 W. cu 0,6% dis¬ 
torsiuni: 

b. P ma * - 10 W. cu 1,5% dis¬ 
torsiuni, 

3. Banda de frecvenţe repro¬ 
dusa: 40 Hz — 16 000 Hz, 

FUNCŢIONARE 

Amplificatorul este format din 
doua blocuri ţfig, 1) pentru fiecare 


canal stînga-dreapta, şi anume 
preamplificatorul cu reglaj de 
ton-volum-balans şi amplifica¬ 
torul final Preamplificatorul este 
realizat cu circuitul integrat. Se 
va urmări ca alimentarea aces¬ 
tuia să se facă cu o tensiune si¬ 
metrică de maximum 15 V (+ şi 
) foarte bine filtrata {prin co¬ 
mutatorul K), La intrarea aces¬ 
tuia se aplică semnalul ce tre¬ 
buie amplificat de la diverse 
surse. Rezistentele R, - R 4 au 
rolul de a face posibila utilizarea 
unor tensiuni de audlofrecvenţă 
de la surse diferite în gama 
50—500 mV (magnetofon, radio, 
picup cu doza de cristal) Roten- 
ţiometreie P ? şi P, permit un re¬ 
glaj pronunţat (± 10 dB) la am¬ 
bele capete ale benzii de frec¬ 
venţe reproduse. Cu ajutorul 
potenţlometrului P 3 se poate re- 
glh volumul intensităţii sonore. 
Grupurile R 1O C 0 şi R^C?, racor¬ 
date ia prizele potenţiometrului 


Pa, fac posibil un reglaj fiziolo¬ 
gic de volum, care are ca efect 
obţinerea aceluiaşi nivel de tărie 
a semnalului, indiferent de frec- 
venţ a acest u i a. Potenţ i ometr u I 
P 4 . pus pe acelaşi ax cu poten- 
ţiometrul corespunzător de pe 
celălalt canal, echilibrează in¬ 
tensitatea semnalului la bornele 
de Intrare ale celor două amplifi¬ 
catoare finale de pe cele doua 
canale. 

Etajul final este realizat cu 
două circuite integrate de tipul 
TBA 810AS (MBA 810AS), Cir¬ 
cuitul integrat Ci 2 este alimen¬ 
tat după o schemă clasică pen¬ 
tru acest tip de circuit. Cu totul 
deosebit este conectat circuitul 
integrat Ci 3, la care intrarea 8 
este branşată la punctul de 
masă, semnalul fiind aplicat prin 
intermediul grupului R 1B C 13 pe 
pinul 6, adică ia intrarea de reac¬ 
ţie, în acest fel se obţine la ieşi¬ 
rea integratului CI 3 un semnal 


Mt 3 A 




£ 


1 




3 


poc 


- 34 . 43 



I 


1 


































































amplificat defazat cu 180 
faţă de semnatul de la ieşirea lui 
CI 2. Pe rezistenţa de sarcină se 
obţine, prin urmare, un semnal 
de aproximativ două ori mai 
mare dedt la ieşirea unui singur 
TBA 810 AS, Sarcina (8IV12W) 
este conectată între pinii 12 ai 
celor doua circuite integrate. 

Personal am folosit două difu¬ 
zoare de MAESTRO de 4H/6W 
fiecare. Valorile R 16 C 13 nu sint 
critice. Astfel, R ie poate avea va¬ 
lori cuprinsa intre limitele 3,3 Ml 
şi 4,7 kll T iar C 13 între 20 şi 47 
aF, Montajul nu necesită re¬ 
glaje, funcţionînd de la prima 
cuplare, dacă integratele sint în 
stare bună. Totuşi se vor alege 
în aşa fel componentele R 7 pC 13 
încît distorsiunile sa fie minime. 


Nu se vor omite obligatoriu gru¬ 
purile Şl r ib c i 6- care p U n 

la masa oscilaţiile supraaudibile 
periculoase 

Cablajul imprimat este redat 
în figura 4, iar modul de montare 
a circuitelor integrate finale pe 
radiator şi cablaj (dublu placat) 
este arătat în figura 3. 

în figura 2 sînt date cotele de 
gabarit şl execuţie ale radiatoa¬ 
relor. în figura 5 este dată 
schema electrică a alimentato¬ 
rului. 

T ransformatorul TR are ur¬ 
mătoarele date: S = 5 cm^; P = 
— 2 200 sp, CuEm 0 0,25 pentru 
220 V: S, = 335 sp. CuEm 0 0.2 
pentru 30 V; S a = 220 sp. CuEm 
0 0,9 pentru 20 V. 


W?///// LLJJUl.lU - M- 1 

pcrr 


i AT! 


CAG1A3 fMPR. ! 


A W5v 






LISTA DE PIESE 
PENTRU 
ALIMENTATOR 

C, - Cj - Cj = 1 000 
25 V; C* = CV = C 4 = 420 aF/ 
25 V; D,„.D 4 = 1N4001 
(F107); D 5 ... D b 6SI6; R, 
- fl* = 330 n/0.25 W; R a - 
100 Q/1W; T, - ACI 81; T* 
= AC180; T 3 = 2N3055 (cu 
radialof S = BO cm*); 1 4 — 
BD135 (cu radiator S = 
20 cm*); = 2xDZ7V2; 

Z a = 2xDZ7V2; Z a = PL15. 

LISTA DE PIESE 
PENTRU 
AMPLIFICATOR 

R r — 1 MU; FU = 0,5 Mii; 
R a 0,1 MD: R 4 - 4.7 kll; 
R s - i kfi: R e = 150 kn 
R 7 - 470 £1; R 0 = 4,7 kO; 
R fl ~ 2.7 kll; R 10 = 4,7 kii 
ft,i — 2 2 kll; R 1? = 10 kU 


An Rt 


100 IVI 


R 14 = 56 tun» Ri§ = 1 n; 

R lfl - 4,7 kn. 

C 7 100 mF/10 V; C a 
47 nF; C 3 47 nF; C 4 - 
22 nF; CU = 2,2 nF; C & - 
47 nF; C 7 - 2,2 nF; C B 
470 a F/25 V: C ia = C, = 
220 aF/25 V; C 17 - C 10 - 
2,2 nF; C 1ţ = 470 pF; C 13 = 
1 nF; C 1? Cifl 0,1 ^F; 
G ia - 22 a F/25 V (t an tal); 
C u - C 1S = 220 mF/ 2S V. 
P ţ = 50 kll lin , Pj - 50 kU 
lin.; P 3 - 250 kll Îîn.; P 4 - 
100 kll 10 tog 
Cil - BA 741 i>iA 741); 
CI2, CI3 TBA 810AS 
(MBA810AS), 


BIBLIOGRAFIE; 

Revista „Radio", U,R,S,S 
Revista „Radio", R.S.C. 



03 































































































































L_lU U 



CP 


Amplificatorii I pe care vi-l pre¬ 
zentăm (fig. 1) are o structura 
clasica, fiind format dintr-un 
preampiificator, realizat cu tran¬ 
zistorul Tl h un etaj de comandă, 
realizat cu tranzistorul T2, şi un 



Montajul de faţă se pretează a fi 
folosit în discoteci ca mixer-pream- 
pliflcator-corector, după care se in¬ 
tercalează un amplificator final de 
putere. 

Aparatul poate mixa doua sem¬ 
nale provenite de la magnetofon r 



DISCO-MIXER 

SILVESTRU ZOLTAIM 




































































































































nu necesită separarea electrică 
la montarea pe radiator. Diodele 
Dl ,D2 fixează punctul static de 
funcţionare al tranzistoarelor 
prefinale T3.T4, 

Cu potenţiometrul P2 se re- 
glează tensiunea mediană în 
punctul A, la jumătatea tensiunii 
de alimentare. în acest caz 6V 
Rezistenţa R3 produce o reacţie 
negativă locala, care reduce am¬ 
plificarea, dar îmbunătăţeşte răs¬ 
punsul In frecvenţă al amplifica¬ 
torului. 

Tranzistoareie T1.T2 şi T3 slnt 
de tipul BC171B, BC107B, iar 
T4, BC178B. 

Tranzistoareie T3.T4 vor ff îm¬ 
perecheate, ia fel şt tranzistoa¬ 


reie T5,T6. Acestea din urma vor 
fi de tipul BDl35. BD136, res¬ 
pectiv BOI 39, BDl 40, cu factor 
de amplificare mai mare de 60. 

Pentru o tensiune de intrare de 
5 mV se obţine o putere de 
2,2 W, cu distorsiuni reduse. 
Tranzistoareie finale se vor 
monta pe un radiator de alumi¬ 
niu cu suprafaţa de cel puţin 
40 cm 2 , Alimentarea se face de 
la o sursă cu tensiunea de 12 V, 
de preferinţă stabilizata. Diodele 
Dl .02 sînt cu siliciu, de tipul 
F407. 1 N4001, IN4005, 
în figura 2 este prezentat, la 
scara 1/1, circuitul imprimai pe 
care a fost realizat amplificato¬ 
rul. 


bal , dînd o buna liniaritate întregu¬ 
lui montaj. 

Singurul montaj care poate func¬ 
ţiona cu un semnal diferit de cel pri¬ 
mit la ieşire este amplificatori pen¬ 
tru cască; acesta lucrează indepen¬ 
dent datorită comutatorului K1, care 
este conectat în direct cu modulele 
amplificatoare, dar înaintea poten¬ 
ţi om etrel or, altfel semnalul nu va de¬ 
pinde dedt de potenţiometrul de 
1 Mfl, el fiind montat la intrarea eta¬ 
jului amplificator pentru cască, rea¬ 
lizat tot cu tranzistoare npn, respec¬ 
tiv T^ T f 

Reglaj ut, ce trebuie efectuat 
după realizarea în întregime a mon¬ 
tajului, se face prin semireglabilul 
SP 1 — 50 kil, rînd curs oarele poten- 
ţiometrelor de la module sînt la ma¬ 
ximum, astfel ca la ieşire să nu apară 
distorsiuni şi nivelul semnalului să 
fie corespunzător, respectiv să nu 
supramoduleze amplificatorul de 
putere, 

r.Sw 'urtSSTlw» Ca, ‘ - 

riantă mqfnofonica, sî 
frecvenţa, cu siliciu, avî: 
rele caracti 



*20 V. 

- fr 100 MHz. 


picup şi un semnal de la microfon, 
poate realiza atenuarea automată a 
programului muzical în cazul vorbi¬ 
rii? n microfon (comutatorul K2): de 
asemenea, el permite corectarea 
tonalităţii şi, cu ajutorul a doua fil¬ 
tre, poate suprima frecvenţele sub 
500 Hz sau peste 15 kHz, 

Montajul mai conţine şi un etaj fi¬ 
nal pentru cască, ce înlesneşte se¬ 
lectarea unei melodii de pe magne- 
foton, chiar daca preamplificatorul 
lucrează cu un semnal provenit de 
la picup; acest mod de lucru inde¬ 
pendent se obţine cu ajutorul co¬ 
mutatorului K1. 

Cele trei semnale sînt preamplifi- 
cate de trei module pînă la nivelul 
necesar excitării unul etaj final, ur¬ 
mătoarele etaje doar corecţi nd am¬ 
plificarea pierdută în corectorul de 
ton şi filtre. 

Pentru a se obţine mixarea sem¬ 
nalelor, fiecare modul are la ieşirea 
sa un potenţiometru din care se re¬ 
glează volumul dorit 

Primul modul este format din 
doua tranzistoare T t şi T 2 , avînd ro¬ 
lul de a amplifica semnalul dat de 
microfon, rezistenţa de 22 kil asi¬ 
guri nd o reacţie negativă, iar con¬ 
densatorul de 68 nF nepermlţînd in¬ 
trarea în oscilaţie a tranzistoarelor 
şi, astfel, înlăturindu-se posibilita¬ 
tea obţinerii unul semnal ultraso- 
nic. 

Al doilea modul este destinat am¬ 


plificării semnalului de Ia magneto¬ 
fon, asiguri nd, prin conectarea a 
trei etaje de amplificare clasice şl 
cu polarizări optime, obţinerea unei 
liniarităţi pronunţate a curbei de 
răspuns; 25 Hz — 20 kHz ± 0.5 dB, 
amplificarea modulului nedepaşind 
10 . 

Al treilea modul — preamplifica¬ 
torul pentru picup — este construit 
cu numai două tranzistoare, T t0 şl 
Tu, care se încadrează în normele 
HI-FI datorită rezlstoarelor şi caps¬ 
atoarelor montate la intrarea sa. 

Atenuarea automată a semnalu¬ 
lui se realizează prin punerea la 
masa a semnalului mixat prin tran¬ 
zistoareie T a şi T^ precum şi prin 
rezistenţa de 1 kil, datorită apariţiei 
unui semnal de la microfon în baza 
lui T a , caro a fost redresat şi filtrat şi 
care determina închiderea joncţiu¬ 
nii sale C-E, după careT B va efectua 
acelaşi lucru, punînd la masă sem¬ 
nalul mixat. Comutatorul K2 poate 
selecta acest mod de lucru — ma¬ 
nual sau automat. 

După corectorul de ton urmează 
un etaj de amplificare cu T 13 şi T 14 — 
a cărui amplificare se poate ajusta 
cu ajutorul semlreglabiluluî de 100 
kQ şi care compensează pierderile 
datorate corectorului de ton şi filtre¬ 
lor montate după el După cele două 
filtre urmează un filtru selectiv în 
frecvenţă cu tranzistorul T 15 , care 
corectează curba de răspuns glo 


Aşadar, sî nt tranzistoare TUN, 
respectiv BC 1Q7 T 108. 109 sau 
2N3904 etc.. care se selecţionează 
astfel încît să aibă zgomot propriu 
dt mai mic posibil. 

Pentru eliminarea tuturor zgo¬ 
motelor parazite se efectuează 
ecranarea conexiunilor care duc la 
potenţiometre, aşezarea transfor¬ 
matorului de reţea, eventual sepa¬ 
rarea sa printr-o grilă metalică de 
placa Imprimată pe care este reali¬ 
zat montajul, astfel încît sa nu per- 
turbeze funcţionarea montajului şi 
alimentarea cu o tensiune stabili 
zata de 18 Vcc, 

CARACTERISTICI TEHNICE; 

— bandă de frecvenţă: 25 Hz — 
20 kHz; 

— factor de distorsiuni armonice: 

0,5 %; 

— corector de ton; 

±15 dB la 50 Hz: 

* 18 dB şi 17 dB la 20 kHz; 

— filtre: trece-jos f = 15 kHz 

trece-sus f = 500 Hz 

— sensibilitatea, raportul semnal/ 
zgomot şi impedanţa de intrare: 

1) microfon: 100 mV, 60 dB. 1 kfl; 

2) magnetofon: 200 mV, 65 dB, 
50 kfl; 

3) picup: 150 mV, 65 dB, 470 kti; 

— ieş ire: 2 Vef, 320 fi; 

— tensiune de alimentare Vcc 
18 V. stabilizat. 

BIBLIOGRAFIE 

Le Haut-Parleur 12/1978, 1/1979 
Almanah Tehnium 1982 
















VI - mei ru 


Urmărirea nivelului la ieşirea 
unui amplificator de audiofree- 
venţă de putere, âi şi balansul 
stereo se fac cu ajutorul VU-me- 
Irului, la care reperul 0 dB cores- 
punde puterii maxime debitate la 
minim de distorsiuni, 
în cazul nivelurilor mici la re- 


ALEXAIMDRU ZAMCA 

şire, indicaţia aparatului se situ¬ 
ează în jurul gradaţiei cap dr 
scală (—7; —20 dB), fapt ce face 
dificilă sau imposibila realizarea 
balansului stereo corect. 

Aparatul, a cărui schemă este 
prezentată în continuare, înlătura 
acest Inconvenient, indicaţia pu¬ 


ţind ft citită pe două domenii: 
—20 dB şi —40 dB. 

Funcţionare- Aparatul cuprinde 
trei blocuri: etajul de intrare (un 
repetor pe emîtor cu conexiune 
bootstrap. pentru a asigura o im- 
pedanţă de intrare ridicată. 
1 000 kO): amplificatorul şi re¬ 
dresorul cu sistemu* de afîşaj. 
Etajul de intrare are prevăzut un 
filtru în T, care taie frecvenţele 
udicate (peste 9 000 Hz), pentru 
ca zgomotul benzii sau al discu¬ 
lui să nu falsifice indicaţia apara¬ 
tului. 

Semnalul preluat de ia ieşirea 
repetorului este selectat de co¬ 
mutatorul SI şi trimis fie direct 



ATENUATOR 


























































CANAL II 

VARIANTA STEREO 


i 

i 

I 

t 

i 

ţ 

i 

i 



redresorului (daca nivelul este 
peste 200 mv) şi atacă instru¬ 
mentul (cap de scală —20 dB} 
fie prin amplificator, după care 
semnalul redresat este trimis la 
afişare (cap de scală 40 dB). 

Diodele D3 şi D4 indică lumi¬ 
nos domeniile de lucru. 

Reglare. Se aduce comutatorul 
SI în poziţia —20 dB, iar ia in¬ 
trare se injectează un semnal 
standard de 1 000 Hz cu nivelul 
corespunzător punctului de cu¬ 
plare al VU-metrulul la amplîfica- 


tor (de obicei, după primul eta) 
de amplificare şi în mod obliga¬ 
toriu înaintea corectorului de 
ton) şi puterii maxime debitată 
de amplificator (de exemplu 
500 mV}. Cu ajutorul semiregla- 
bilului P2 se aduce acul instru¬ 
mentului la indicaţia 0 dB. Se 
trece SI în poziţia -40 dB şi se 
reduce nivelul semnalului de in¬ 
trare cu 20 dB (Vo/IOJt de exem¬ 
plu 50 mV, iar cu Pi se aduce 
acul instrument ului la indicaţia 0 
dB 



OM 9.0} 005 0.4 0 .1 oj0,5 f Z 5 5? io / £ jflk) 


Se ştie ca particularităţi ale 
urechii umane conduc la atenua¬ 
rea frecvenţelor joase şi înalte, 
fenomen evident şi supărător 
dnd redarea (unui disc sau a 


unei benzi) se face la volum mai 
mic. 

Pentru a se micşora acest 
efect nedorit, în amplificatoarele 
HI-FI se folosesc etaje speciale, 


Indicaţii constructive. Aparatul 
se realizează în metoda circuitu¬ 
lui imprimat. Figura 2 reprezintă 
cartela în variantă mono la scara 
1 / 1 . 

Tensiunea de alimentare (+ 
30 V) trebuie să fie bine filtrată 
şi stabilizată. 

In cazul variantei stereo, rezis- 
toarele R7 şi Rit vor fi comune 
pentru ambele canale şi vor avea 
valorile: R7 ^7 KH şi R11 =50 U, 
iar C4 şi C7 se vor monta numai 
pe un canal. Ca instrument indi¬ 
cator sa poate folosi cel de la 
magnetofonul „Uvertura" sau ZK 
—240 Se pot folosi orice fel de 
tranzlstoare cu siliciu, de tip npn 
(de exemplu seria BC,..)> 

Dacă amplificarea este prea 
mare (se produce limitarea sem¬ 
nalului, iar Indicaţia nu mai este 
proporţională cu semnalul), se 
va intercala în circuitul de intrare 
al amplificatorului un di vizor re- 

Z iSti v. 

Montajul se va închide într-o 
cutie de aluminiu ce se va lega 
la masă, iar conexiunile la ampli¬ 
ficator se vor f ac« cu cablu ecra¬ 
nat. Atenţie la buclele de mşsâi 

Aparatul a fost realizat,şi mon¬ 
tat pe un amoliHcator stereo de 2 
x 25 W ş 3 dă rezultate foarte 
bune. 


Bibliografie 

— Amplificatoare de audîofrec- 
venţă, B, Bărbat, I, Presură, T 
Tanasescu, Editura tehnica, 1972 
— Colecţia revistei Tehnium 




care produc o atenuare puter¬ 
nică a semnalelor, avlnd frec- 
venţa cuprinsă în plaja 
400-1 200 Hz. frecvenţă faţă de 
care urechea are sensibilitate 
maximă. 

Schema prezentată în figura 1 
reprezintă un amplificator cu 
două etaje, cuplajul între ele fi¬ 
ind de tipul „direct". 

Semnalul aplicat la intrare este 
trecut printr-un filtru în dublu T 
de tipul „opreşte banda". Poten- 
ţiometrul R4 modifică banda de 
trecere şi răspunsul la frecven¬ 
ţele extreme 

în figura 2 sînl prezentate 
curbele de variaţie ale atenuării 
în funcţie de frecvenţă, în cazul 
celor doua poziţii extreme ale 
potenţiometrului R4 

Comutatorul K permite trece¬ 
rea directă a semnalului spre ie¬ 
şire, atunci cînd se ascultă la vo¬ 
lum mare. 

Bibliografie: 

Le Hauî-Parleur nr 1665 













































V 


I 

N 
D 

I CANALX' R1 

C 01 

a: NAL.fi' .. 32 

T 

O DE BALANS 
R 


¥ + 9V 


în aparatura stereofonică, pen¬ 
tru a compara nivelul semnalului 
unui canal în raport cu nivelul 
celuilalt canal, se poate folosi 
acest indicator cu diode lumines- 
cente. El a fost experimentat şi a 
dat rezultate bune, în prezent 
funcţionînd pe un amplificator 
stereofonic. 

Indicatorul permite compararea 
a două semnale a căror amplitu¬ 
dine este situată în limitele 0,4— 
10 V, se alimentează cu o ten¬ 
siune continuă de 9 V, consumul 
său nedepăşind 20 mA. 

Egalitatea semnalelor la intrare 
determină aprinderea ambelor 
diode indicatoare. în timpul func- 
ţionârii se va aprinde LED-ul 
corespunzător canalului cu nivel 
mai mare. 

Circuitul comparator este for¬ 
mat din diodele Dl, D2, rezis¬ 
tenţele R1, R2 şi ansamblul 
CI. G2. Cele doua LED-uri se 
montează in colectoarele tranzi- 
stoarelor 12 şi T4, 

Sâ analizăm ce se întîmpiâ în 
prezenţa unui semnal stereofonic 
aplicat la intrare. Dacă cele două 
semnale sînt egale, tensiunea la 
bornele lui CI, C2 este nula, TI 
şt T3 conduc, iar D4 şi D5 se 
aprind, Se observă că prin intra¬ 
rea L va trece numai componenta 


Efecte acustice 


Propun constructorilor amatori 
schema unui montaj care permite 
obţinerea efectului sonor numit 
wau-weu, experimentată şi reali¬ 
zata de mine. 

Schema, datorită simplităţii şi 
numărului mic de componente, 
poate fl construită cu succes de 
orice electronist începător. 

Efectul sonor este rezultatul 
reacţiei care are loc între emito- 
rul tranzistorului J 2 şi baza tran¬ 
zistorului T v De la doza chitarei 
electronice semnalul se aplica pe 
tranzistorul prin potenţiome- 
trut de 50 kii, care reglează 
nivelul de intrare al semnalului. 

Reglarea profunzimii muzicale 
a efectului se obţine din variaţia 
rezistenţei potenţiometruiui liniar 
de 10 kil, care pentru uşurarea 
acţionării poate fi comandata cu 
o pedală. 

După cum se observă, prin 
sistemul de comutaţie S semnalul 
poate ocoli partea electronică de 
efect şi trece direct ia ieşire 
(poziţia 2) sau prin partea elec¬ 
tronică de efect (poziţia 1). Tran- 


LALmeNTIU NEACŞU 

zistoareie T 1 şi Tj pot fi EFT 353 
de joasă frecvenţă sau chiar de 
înaltă frecvenţă. Celelalte piese 
pot fi de orice tip, respect! ndu-se 
însă valorile stricte ale pieselor. 


Montajul se realizează pe o 
placă de circuit imprimat cu 
dimensiunile de 95 x 45 x 2 mm, 
apoi întregul montaj este intro¬ 
dus într-un ecran De menţionai 
ca, obligatoriu, cablurile de legă¬ 
tură cu intrarea şi ieşirea vor fi 
ecranate. 

Alimentarea montajului se face 
dintr-o baterie de 9 v, care poate 
fi introdusă în caseta montajului 
Montajul se conectează la staţie 
respect!nd nivelurile de semnal 





































PREAMPLIEICATDARE 


pozitivă, iar prin R cea negativă. 

Dacă amplitudinea semnalului 
L este mai mare, tensiunea ia 
bornele lui CI, C2 va deveni 
pozitivă, D3 va conduce, avînd ca 
rezultat blocarea lui TI şi con¬ 
duc ţia lui T2, Urmează deci * 
aprinderea Iul D4 

Dacă la intrarea R semnalul 
este mai mare, tensiunea pe CI, 
C2 devine negativă, T3 şi T4 vor 
conduce, iar D5 se va aprinde. 

La punerea în funcţiune, singu¬ 
rul reglaj constă în ajustarea lui 
R3 în aşa fel incit pentru semnale 
egale sa fie aprinse ambele LED- 
uri. 

Curentul LED-urilor trebuie sa 
fie în limita 5—10 mA. 

LISTA DE MATERIALE 

TI, T2, T3 - BC177; T4 - j 
BC107; R1, R2 - 1 kii (0,5 W); 
R3 - 220 kM; R4, R6, R7 - 10 kH; 
R5, R0 — 1,2kH; C1 T C2 — 
100mF/16 V: Dl. D2, 03 — 
1N4007. 

DANIEL BAdESCU 


cerute de obicei între chitară şi 
una din intrările preamplificato- 
rului. Montajul realizat corect 
fără prea multe reglaje va func¬ 
ţiona de ia prima probă. 

Cina constructorul nu poseda 
condensatoare de 30ju F, acestea 
pot fi înlocuite cu condensatoare 
de 20 pF prin schimbarea valorilor 
rezistoarelor 

R. = 60 kfV, R a = 620 ; R 3 = 16 
kU; R 5 - 510 kU; R fl = 5,6 kH; R 7 
= 5,6 kU. 


Alăturat sînt prezentate două 
variante de preamptificator pen¬ 
tru microfon dinamic cu im pe¬ 
dantă joasă (tipic 200 U), realizate 
cu un circuit integrat om seria 
741. Numerotarea pinilor cores¬ 
punde operaţionalului 0A741-, în 
capsula cu 2 x 7 terminale 
Prima variantă (fig 1) este în 
configuraţie de amplificator in- 
versor, iar cealaltă (fig. 2) de am¬ 
plificator neinversor, ambele 
avînd un cîştig în tensiune de 
cca 200. 

Alimentarea se face de la o 
sursă diferenţială de ± 4,5 V pînă 
la ± 15 V. Semnalul de ieşire 
poate fi aplicat unui amplificator 
de putere cu sensibilitatea de 
0,2—0,5 V şi cu impedanţa de in¬ 
trare de cel puţin 2 kM, 

Valorile pieselor nu sînt critice, 
iar cîştigu! poate fi adaptat 
necesităţilor concrete prin modi¬ 
ficarea valorii lui R 2< 

Fără pretenţia pnor perfor¬ 
manţe deosebite, aceste montaje 
permit verificarea rapidă a mi¬ 
crofoanelor sau a amplificatoare¬ 
lor AF (sursă de semnal), dar pot 
constitui totodată părţi compo¬ 
nente ale unor aparate mai com¬ 
plexe. 

Tot cu un operaţional de tip 
741 se poate realiza preamplifi- 
qatorul pentru microfon de impe- 
danţâ foarte mare, de ordinul 
megaohmilor, prezentat în figura 
3. Astfel de microfoane sînt mai 
puţin răspîndite, dar şi verifica¬ 
rea lor este mal pretenţioasă din 
cauza Smpedanţei mari, care fa¬ 
vorizează influenţele perturba¬ 
toare ale paraziţilor. 

Microfonul este conectat între 
intrarea neinversoare şi masă; 
pentru a asigura totuşi o polari¬ 


zare statică a acestei intrări, în 
paralel cu microfonul a fost pre¬ 
văzută o rezistenţă de 1 MO (cu 
peliculă metalica). 

După „Le Haut-Parîeur" 
































































Principalele caracteristici sînt: 

— puterea electrică nominală (VA) 10 

— Impedanţa nominală (II) 6 

— banda de frecvenţă reprodusă (Hz) 
40—ÎS 000 

— volumul închis (dmc) 5 

— dimensiunile (mm) 254 m 100 i 175 



în cele ce urmează este pre¬ 
zentată construcţia unei incinte 
închise cu puterea de 10 W. 
echipată cu două difuzoare, unul 
pentru reproducerea frecvenţelor 
joase şl unul pentru reproduce¬ 
rea frecvenţelor medii si înalte. 
Incinta este echipată cu doua 
difuzoare avînd următoarele ca- 
racteristici: 

— QD 12/B: puterea nominaiă 
8 VA, impedanţa nominală 6 ii, 
diametru 110 mm, banda de frec¬ 
venţa 40—16 000 Hz, producţie 
Tonsil, fî.P. Polonă, 

— BKB 432: puterea nominala 
10 VA, impedanţa nominală 8U, 
diametru 50 mm, banda de frec¬ 
venţă 5 000—18 000 Hz, fabricat 
în R.P. Bulgaria, 

Difuzorul GD 12/8 se poate în¬ 
locui cu succes cu difuzorul de 


producţie românească P22130, 
cu puterea de 8 VA şi impedanţa 
nominală de 4 seu 811. Se va 
alege difuzorul cu impedanţa ce¬ 
rută de amplificator 

Construcţia. Materialul de con¬ 
strucţie folosit este placajul din 
lemn de tei folosit la planşetele 
şcolare, placaj cu grosimea de 
12 mm. La construcţia cutiei se 
poate folosi şi PAL-ui, panoul 
frontal urmînd a fi confecţionat 
în ambele cazuri din placaj de 12 
mm 

în figura 1 este prezentată o 
secţiune prin incinta acustică, 
avînd figurat şi panoul frontal: 


A. MATEE8CU 


1 — panou frontal, placaj 12 
mm, 156 x 230 mm, 

2 — baghete lemn brad, tei, 
secţiunea 15 x 15 mm; 

3 — garnitură de etanşare din 
cauciuc spongios sau burete, cu 
lăţimea de 15 mm, gros de 5 
mm; 

4 — cu sac lemn brad sau tei t 
secţiunea 20 x 20 mm, 

5 — cutie din placaj de 12 mm 
sau PAL gros de 20 mm. 

Materialul, debitai la dimensiu¬ 
nile cerute, va fi şlefuit cu hîrtie 
abrazivă şl se va îmbina cu şuru~ 
buri pentru lemn şl aracet gros 
de tîmplărie. Elementele cutiei se 



D, 



■fiyl 

•f'3-2 

■f'9'3 

«y <?/s j/Ls 2. 

C 

i- 

c 

im 

c 







£y 6#/ 2 /s z, -e-n. 

& 3*3 ■# 42 Za -S-O. 

3 

&,z 

Q2& 

j 

2. 


£ 

A 22/33 Z, » 4-0. 


0^5 

* 

025 


& 3*3*42 Za • S-O 

5 

0,25-' 

2 

£ 

^2 2-/30 A 2, - SA 

a 


2. 

2,25 

& 

St' 3*3*42 2*. S42- 



2 

ăfm 
























var pasui înaintea îmbinării. 
După uscarea cleiului, se vor 
monta prin lipire cusacîi cu sec¬ 
ţiunea de 20 x 20 mm, care vor 
servi la montarea etanşă a pa¬ 
noului frontal. Apoi se pasuiesc 
şl se montează baghetele ce for¬ 


mează rama de etanşare a pa¬ 
noului frontal Pentru poziţiona 
rea corectă pînă la uscarea 
cleiului, baghetele se pot prinde 
cu ajutorul unor cule subţiri Se 
va finisa cu atenţie iama de 
etanşare pentru a se obţine o su¬ 


prafaţa plană de aşezare pentru 
panoul f r ontal Rosturile rezul¬ 
tate după uscarea aracetului se 
vor umple cu rumeguş fin ames¬ 
tecat cu aracet Cutia se va şlefui 
fin şi se va finisa prin băiţuire — 
lâcuire sau prin vopsire intr-o 
culoare adecvată. 

Panoul frontal se va tăia şi pa¬ 
sul pe rama de etanşare. apoi se 
vor trasa decupările şi centrele 
găurilor de prindere 0 4,5 mm 
ale difuzoare!or, conform figurii 
3 După executarea găurilor şl a 
decupărilor, panoul se finisează, 
apoi se poate trece la montarea 
difuzoarelor cu şuruburi M4 x £0 
cu cap INBUS (STAS 5144—70}. 
Intre panoul frontal şi difuzoare 
se va introduce o garnitura de 
etanşare din cauciuc subţire (0,5 
mm) sau se etanşeazâ cu mastic. 

Se va monta reţeaua de sepa- 
r^rj pe uri pereţe al cutiei, apoi 
şe vor executa conexiunile la di* 
fuzoare, respecţi ngu-se faza re a 
corectă a lor. Cablul de conec¬ 
tare la amplificator sft trece 
printr-o gaură în peretele din 
spate al cuflel rostul fiind astu¬ 
pat cu mastic. Cgţla se va umpfe 
cu material foncabsorbanf (bu¬ 
fete, meîanâ. vată de sticlă). Ma¬ 
terialul fonoabsorbant va fi intro¬ 
dus într-un săculeţ de pînzâ pen¬ 
tru a se proteja sistemul mobil ai 


/7S 







































































Particularităţile schemei pre¬ 
zentate constau în introducerea 
unei compresiuni dinamice, a 
unui amplificator AF pentru sem¬ 
nale slabe şi folosirea de filtre 
active cu circuite integrate. 

Semnalul preluat (de prefe¬ 
rinţă de la mufa de înregistrare a 
oricărui aparat de redare electro¬ 
nică) se dozează cu potenţiome- 
trul de 1 kXl/lin. de la intrare şi 
amplificat de tranzistorul 
după care se aplică compresiunii 
dinamice cu diode, La ieşirea 
acesteia se obţine o tensiune de 
audiofrecvenţâ ce menţine con¬ 
stant nivefuL indiferent de valoa¬ 
rea de la intrare. Urmeaza apoi 
un preamplificator cu factorul de 
amplificare foarte mare, necesar 
pentru a obţine o valoare sufi- 


HrviILlAlM OPREA nj 

cientâ ataca ni celor patru intrări 
Dozarea semnalului se face inde¬ 
pendent pentru fiecare canal in 
parte. Cele trei filtre active co¬ 
respund canalelor de înalte, me¬ 
dii şi joase. Filtrul trece-sus reali¬ 
zai cu Ci—3 are frecvenţa de 
trecere de peste 3 kHz, filtrul 
irece-bandă cu frecvenţa de 900 
Hz şl filtrul trece-joase cu frec¬ 
venţa de tăiere de cca 100 Hz. 

Semnalul după fiecare filtru, 
atacă bazele primelor tranzis- 
toare din montajele Darlington 
ale fiecărui canal în parte, cc^ 
mandînd astfel aprindereaşi stin¬ 
gerea becurilor din colectoarele 
tranzistor !or 2N3055. comanda 
lor fâdr > se in amplitudine şi in 
frecvenţa 

Condensatorul din baza lui T 1t 


are rolul de a temporiza intrarea 
în conducţie a acestuia pentru 
orice pauză din semnalul ce se 
aplică la intrare. 

Transformatorul TR 1 va avea 
secţiunea de 10 cm 3 , în primar 
bobinând 1 100 de spire cu sîrmă 
CuEm 0 0,45, iar în secundar 2 x 
75 de spire cu sîrmă CuEm 0 0,5 
pentru tensiunea de 2 x 15 V şi 
55 spire cu sîrmă CuEm 0 1,5 
pentru tensiunea de 11 V 

Pentru amatorii care doresc să 
facă comanda becurilor cu tiris- 
toare direct la tensiunea de 
220 V se vor suprima T 1S , T 13 , 
T 14 şl T te şi se va executa 
montajul ca în figura 2 S-a 
urmărit ca prin transformatoarele 
din circuitele de colector ale 
tranzistoareior T* T 9 , T\ a şi T n 
sa se separe tensiunea de reţea 
faţă de restul montajului, aceasta 
constituind o măsură de securita¬ 
te faţă de cel ce manevrează 
instalaţiile respective. 

Transformatoarele TR 2- TR 3 , 
TR„ şi TR 5 se vor executa pe toie 
mici cu secţiunea de 1—2 cm 3 , 
avînd în primar un număr de 500 
de spire cu sîrmă CuEm 0 0,15, 



& 


difuzorului pentru reproducerea 
frecvenţelor joase. 

Panoul frontal se va monta cu 
şuruburi pentru lemn lungi de 
60—70 mm sau cu şuruburi cu 
cap INBUS M6 x 60, ale căror 
piuliţe se prind captive în baghe¬ 
tele de lemn. între panoul frontal 
şi rama de etanşa re se introduce 
o garnitura de cauciuc sau bu¬ 
rete 

Filtru! de separare se va exe¬ 
cuta într-una din variantele pre¬ 
zentate în tabel. Se vor alege va¬ 
lorile componentelor în funcţie 
de tipul dlfuzoarelor procurate. 

Membranele dlfuzoarelor se 
pot proteja cu o ramă de lemn 
pe care se întinde o ţesătură 
rară, dar dacă incinta se aşază la 
înălţime, ferită de lovituri acci¬ 
dentale, atunci această ramă 
poate lipsi. Se va acorda o deo 
sebită importanţă etanşării per¬ 
fecte a incintei, pentru a se ob¬ 
ţine un rezultat de bună calitate. 





















































iar în secundar 175 de spire cu 
sîrmă CuEm 0 0,15. 

Se va da o importanţa deose¬ 
bită izolării secundarului de pri¬ 
mar, aceasta împotriva străpun¬ 


gerii (de preferinţă cu stratifoliu 
0,3 mm). 

Tiristoarele folosite vor fi de 
6A/6G0 V, permiţînd ca pe fiecare 
canal să se lege o sarcină de 4-00 


W (se vor folosi mai multe becuri 
de wattaj mic — pînă la 75 W —, 
pentru a nu putea fl pusa în 
evidenţă inerţia de aprindere şi 
stingere a becurilor peste 75 W). 


































































































































































































i 


INTRARE INTRARE 
SEMNAL SEMNAL 
















































































































in figura 3 este prezentat dese¬ 
nul cablajului imprimat peni* ii 
varianta cu comanda pnn tran- 
zistoare, conform figurii 1. Pen¬ 
tru a ll-a varianta, este simplu de 
modificat partea de comanda 
ţinînd cont ca tirisîoarele se vor 
monta pe radiatoare separate. 

Tranzistoarefe folosite sînt de 
următoarele tipuri; 

T ţ = 2N2219A, cu radiator; T* = 
21M2905A. cu radiator; T* r T 4 , T 7 - 
BC107B, T 5 = BC177B; T e - 
BC1GSB, T* T fl , T ţ * T lt - BD139 
sau BD237, cu radiatoare; T 12 , 
T t3 „ T 14p T 1b = 2N3055/6, cu 
radiatoare. 

Diodele EFD vor fi EFD107— 
110. Dioda BAX = BAX 13, BAX 
14. 1N4148, 1N914, 

Cutia râmi ne a fl executată de 
către fiecare amator după do¬ 
rinţă, 



verificator 


Amplificatoarele operaţionale 
prevăzute cu compensaţie in¬ 
ternă în frecvenţă (printre care şl 
binecunoscutul 741) pot fi verifi¬ 
cate rapid cu ajutorul montajului 
alăturat. Circuitul reprezintă un 
muîtivibrator astabN de audio- 
frecvenţă. alimentat de la o sursă 
diferenţială de ± 9 V (două bate¬ 
rii miniatură de 9 V legate în se¬ 
rie), ai cărui semnal de ieşire ac¬ 
ţionează un difuzor sau o cască, 
prin intermediul unei rezistenţe 
de limitare, 

Aprecierea se face în clasica 
r ,logica bivatentă 1 " — „bun' sau 
.defect" — după cum exemplarul 
de operaţional testai oscilează 
sau nu 


AL.MĂRCULESCU 

O informaţie suplimentară se 
poate obţine conectînd la bor¬ 
nele lui R 4 un voltmetru de ten¬ 
siune alternativă (cel puţin 5 kU 
/V). care trebuie sa indice, cu în¬ 
trerupătorul l deschis, o tensiune 
vi rf !a vîrf de cca 12 V. 

Pentru a nu fi necesară lipirea 
terminalelor AO. se recomandă 
utilizarea unui soclu adecvat ti¬ 
pului de capsulă (eventual două 
socluri în paralel, corespunză¬ 
toare celor două variante de 
bază, cu 2 x 7 terminale, respec¬ 
tiv cu 2 x 4 terminale). în atv 
senţa operaţionalului, sursele nu 
debitează curent, motiv pentru 
întrerLiv 

tor de alimentare . 



R 3 270k.fr 

In. inv 

--•- 


q [nnei nv 
■5nF F ~ 


*2 



R 1 ^ 

2 ? 0 kfrţ 


680kA 


mm mmm 




jafuâm] 


*- 

9V ^ 


TI 


UMOR 

in) lnr ^jr 

■*- 



















































>, 




-i. ■* . 




IN PERPETUUM 


Y 

R 


Răsfoind presa de specialitate din ţara noastră de acum 4 decenii gă¬ 
sim realizări de prestigiu ale constructorilor amatori români — cum este 
şl acest radioreceptor. 

Ceea ce este remarcabil la schema reprodusa după revista Radio Uni¬ 
versul — 1939, sub semnătura V. Vas ii eseu, este faptul că acest aparat, 
refăcut cu tuburi electronice rezultate de ia aparate dezafectate, poate 
funcţiona cu rezultate foarte bune. t 


RECEPTOR 
PE TREI GAME 


La aparatul de faţă, sensibiliza¬ 
rea lămpii detectoare se face 
fără'să se influenţeze cu nimic 
circuitul de acord, astfet încît 
stabilitatea este remarcabila, Ca- 
toda lămpii 6C6. aşa cum este 
montată, se găseşte la un poten¬ 
ţial de înalta frecvenţă faţă de 
masă. Prin mărirea tensiunii 
ecranului, curentul anodic creşte 
la un moment dat, iar lampa de¬ 
vine generatoare de oscilaţii Pe¬ 
rioada acestor oscilaţii este 
egală cu perioada proprie a cir¬ 
cuitului de grătar $i aici sensibi¬ 
litatea maximă este tot în vecină¬ 
tatea punctului de osc Mare. Na¬ 
tural că pentru frecvenţe modu¬ 
late ne vom opri sub acest 
punct iar pentru frecvenţe ne¬ 
modulate, semne telegrafice, 
vom trece puţin peste el, spre a 
obţine nota muzicală din hetero- 
di narea undei locale cu aceea 
recepţionată. 

Tabloul de seifuri, pentru a 
acoperi toate gamele de unde, 
18—2 000 metri, este dat în 
schemă Bobinele pot fi intro¬ 
duse şi scoase din circuit şi prin 
intermediul unui comutator; dar, 
aşa cum a fost realizat montajul 
de faţă, pierderile sînt reduse. 
Pentru amatorii de unde scurte, 
condensatorul de acord poate să 
fie numai de 100 pF, iar trim- 


mer-ut numai de 10 pF. De ase¬ 
menea, şi set-ul de bobine, pen¬ 
tru a cobori chiar pînâ la 6—7 
metri lungime de undă, poate fi 
destul de variat în ceea ce pri¬ 
veşte numărul de spire. Din 
schema de principiu aşezarea 
pieselor este destul de evidentă, 
totuşi vom da cîteva sfaturi de 
construcţie şi vom enumera di¬ 
verse piese întrebuinţate: 

1 Trimmer-ul poate fi montat 
în dreapta condensatorului de 
acord, iar în stînga acestuia se 
poate aşeza condensatorul din 
circuitul antenei Se va prevede 
un demultiplicator fin pentru 
ţrimmer, iar la nevoie şl pentru a 
scurtcircuita condensatorul din 
antenă, 1 se va îndoi acestuia un 
cofţ al rotorului. 

2. Potenţiometrul din circuitul 
grătarului-ecran va fl iogarltmîc 
şi pe grafit, pentru a nu da naş¬ 
tere la pocnituri în timpul mane¬ 
vrării. 

Valoarea pieselor este dată în 
schema de prind piu. 

3 Lampa finală 42 poate fi în¬ 
depărtată, în cazul and se re¬ 
cepţionează numai în cască, în¬ 
chizindu-se şi întrerupătorul res¬ 
pectiv. 

4, Alimentarea filamentului se 
face dintr-un acumulator de 6 
voiţi. Pentru tensiunea anodioa 


este nevoie de o baterie de 
150—250 volţi Un alimentator 
anodic care sa livreze aceleaşi 
tensiuni înlocuieşte perfect bate¬ 
riile, _ 

5, in circuitul anodic al lămpii 
6C6 se întrebuinţează o bobină 
cu miez de fier de 100 H (la 
3mA) sau în lipsa acesteia se 
poate folosi un transformator de 
joasă frecvenţă, al cărui primar a 
fost legat în serie cu secundarul, 

6. Toate rezistenţele din circui¬ 
tul de grătar ai lămpilor sînt de 2 
waţi Una singură are circa 5 
waţi, şi anume aceea aşezată în 
paralel cu filamentele lămpilor. O 
priză luată exact din mijlocul 
electric al acestei rezistenţe 
merge la minusul general. 

7 Vom monta borne pentru 
căşti, difuzor, antenă, priză de 
pa mint şi fişe pentru alimentare. 
Se va avea în vedere blindajul 
circuitelor de grătar şî^clrcuiţelor 
anodice ale lămpilor. în special, 
grupul de detecţie se va monta 
chiar pe grătarul lămpii 6C8. în 
capacul ce constituie însuşi blin* 
dajul de grătar, 

8 Primele două lămpi trebuie 
sa fie blindate. Ultima lampa — 
42 — râmîne neblîndată. 

Legătura de minus la şasiul 
metalic al aparatului se va face 
într-un singur punct. 

Construind acest receptor cu 
Îngrijire şi respecţi nd cu stricteţe 
observaţi uni ie de mai sus, putem 
fi siguri că rezultatele pe care le 
vom obţine vor fi din cele mai 
bune. 

(text original) 



























































O*! 0 



Sport cu multiple valenţe educative, radioamatorismul se numără printre sporturile aşa-numite de 
elită, sport care Impune participanţilor temeinice cunoştinţe ştiinţifice şl tehnice. 

A fi radioamator înseamnă să al un atestat al unul bogat bagaj din domeniul fizicii, electronicii, meca¬ 
nicii, propagării undelor electromagnetice, dar, mal presus, al unei atitudini a bunelor relaţii între oameni 
şi al prieteniei. 

Radioamatorismul, în aceiaşi timp, prin formele sale de organizare, pregăteşte tineri elevi şl muncitori 
spre a deveni buni specialişti in producţie, utili societăţii şi ţării în toate situaţiile. 







Ing. VASILE CIOBĂNITĂ, YQ3APG 


In figura t se prezintă schema 
de principiu a unui manipulator 
electronic simplu realizat cu pa¬ 
tru circuite integrate. 

Oscilatorul de tact, realizat cu 
porţile NANO P*—P 4 , funcţio* 
neazâ continuu, asigurînd fa ie¬ 
şire o succesiune de impulsuri 
dreptunghiulare, a căror frec¬ 
venţă de repetiţie este determi¬ 
nată de valorile R t şi C u Pentru 
o tensiune de alimentare de 4,5 
V, cu valorile din schemă, s-a 
măsurat un interval de frecvenţe 
cuprins între 8,5 Hz şi 19 Hz. 

Acestea servesc ca impulsuri 
de tact şi se aplica pe intrarea de 
numărare a primului circuit bas¬ 
culant bistabll de tip D (CB^), 
Datorită conexiunii dintre in¬ 
trarea de date D şi ieşirea O, 
acest circuit realizează o divizare 
cu doi T deîerminînd o modificare 
a nivelurilor logice de îâ ieşire 
pentru fiecare front pozitiv al im¬ 
pulsurilor de tact. 

Au easta î nsa numai pe du rata 
dt intrarea de comandă R (Re- 
setj se afla la mvef logic „1 ". 


Pentru formarea de linii şi 
puncte cu lungimi în raport de 
3/1, se folosesc două circuite 
basculante bistabile di vizoare cu 
2. în cazul transmiterii punctelor, 
funcţionează numai CB t , semna¬ 
tele de pe ieşirea acestuia (cu 
factor de umplere 1/2) coman- 
dînd. prin poarta NAND—P 6 , 
tranzistorut de manipulare şi os- 
cilatoru[tonal, Circuitul CB ? este 
blocat (R - 0), iar ieşirea sa Q = 
1 asigură funcţionarea porţii P s * 
La transmiterea de „linii" func¬ 
ţionează şi circuitul C85, In acest 
caz, poarta P 5 formează la ieşire 
Impulsuri pozitive corespunză¬ 
toare „liniilor* 1 prin însumarea 
semnalelor cu frecvenţe diferite 
(f ţ = 2 fy) de pe cele două intrări 
ale sale. Pauza dintre doua linii 
sau două puncte are durata stan¬ 
dard, adică este egală cu lungi¬ 
mea unul punct. Cele arătate mai 
sus se mtiînesc în toate manipu¬ 
latoarele electronice realizate cu 
circuite integrate logice, 

O particularitate a acestui 
montaj o constituie modul în 


care se face comanda celor doua 
bistabile dl vizoare, respectiv co¬ 
manda formării de „puncte" sau 
„linii", in acest scop, aici se folo¬ 
sesc două triggere R—S. reali¬ 
zate cu porţile P e -P 7 şi Pg-Pg, 
Un circuit basculant de tip 
R—S are două stări posibile, tre¬ 
cerea dintr-o stare în alta putîn- 
du-se comanda printr-un semnaf 
aplicat pe una din intrări, în timp 
ce trecerea inversă este determi¬ 
nata de aplicarea unui semnal pe 
cealaltă intrare. în mod normal, 
ieşirea porţilor P* şl P e se află la 
potenţial scăzut (nivel logic ,,cr) 
La acţionarea cheii de manipu¬ 
lare în poziţia „puncte", punerea 
la masă a uneia din intrările por¬ 
ii Pa determini apariţia nivelului 
ogic „1" pe ieşirea acesteia şi 
deschiderea circuitului bistabil 
CB t . Triggerul R—S fămrne îr 
această stare pini cind apare 
prin Cj un impuls negativ, deter¬ 
minat de frontul căzător al im¬ 
pulsului de la ieşirea porţii P 5 . 
adică pînâ la terminarea .punc¬ 
tului". 









































































v+ 



CD 8400 
Cil so 
C1130 

SN7400 , (055 J1A3 



CDB474 

SN7474 

K155TM2 


IR 1D 1T ÎS Ift 1Q MASĂ 


CHEIE 

..PUNCTE' 


CHEIE 
„UNlf— . 


i 


Q-C*i 


zlJi 


m. 


^jTnru u 


Q-Cii 


Acţionînd cheia de manipulare 
pentru transmiterea de „linii", se 
schimbă starea ambelor trigge r e 
R—S, primul prin dioda D 1( iar al 
doilea direct, prin punerea la 
masa a uneia ain intrările porţii 
Pg- Triggerele rămîn în aceasta 
stare pînă ce se termină impulsul 
pozitiv corespunzător unei linii şi 
pîin C ? se aduce un impuls ne¬ 
gativ. In felul acesta semnalele 
se formează corect indiferent de 
durata menţinerii pîrghiei de ma¬ 
nipulare în una din cele două 
poziţii. Condensatorul C 2 se in* 
troduce numai dacă apar instabi¬ 
lităţi în comanda celor două Irig* 
gere R—S, 

Oscilatorul tonal este construit 
cu porţile P t0 —Pia- Rezistenţa R ? 
poate avea valori între 300 şi 
4 7011, frecvenţa fiind de 
1 300—990 Hz Casca telefonică 
se poate monta şi la masa, dar în 
acest caz se vor Inversa polarita¬ 
tea condensatorului C 4 şi cea a 
diodei EFD108 

Prin tranzistorul T, se co~ 
mandă releul de manipulare. 
Acesta poate avea şi tensiuni 
mai mari de lucru, dar atunci ali¬ 
mentarea sa se va tace separat. 
Fără releul de manipulare, mon¬ 
tajul consuma cea 60 mA, Mon¬ 
tajul s-a (ealizaţ pe o plăcuţă de 
stlclotextoîlt placat pe o faţă, 
avînd dimensiunile de 100 x 45 

în figura 2 se prezintă dia¬ 
grama Vtensmllor în diferite 
puncte al© montajuli4, corespun¬ 
zătoare transmiterii literei J t ia* 
în figura 3 se arată conexiunile 
ia cele doua tipuri de circuite In¬ 
tegrate folosite. 

BIBLIOGRAFIE 


lEţiRE Ps 


n 


i 


litera i ,Funkamateur'\ nr 8/1980 ş 
1/1983 





























































eoni pri»sor-i\Y pa mior 


f 

După cum se vede în figura 1, 

' ş- 'trialul este aplicat intrării 
r rwersoare a amplificatorului 
operaţional prinţ r-un filtru tre- 
-jos format din rezistenţa R1 şi 
condensatorul CI. Valoarea con- 
C nsatorulul poate fi în limitele 
100—1 000 pF în aşa fel încît 
frecvenţa superioară să fie limi¬ 
tată la o anumită valoare după 
dorinţa şt necesităţile construc¬ 
torului, Intrarea inversoare a am¬ 
plificatorului operaţional este le¬ 
gată în bucla de reacţie formată 
i din potenţiometrul PI şi tranzis¬ 
torul cu efect de cîmp T, Semna¬ 
tul obţinut la ieşirea amplificato¬ 
rului este trimis către utilizator 
prin condensatorul G2 şi poten¬ 
ţiometrul de volum P2, iar pe de 
altă parte către circuitul de re¬ 
dresare şi integrare format din 
C3, R3, Dl, D2, C4 şi R4 care va 
comanda grila tranzistorului cu 

— 


tensiune pozitivă sau negativă, 
după caz 

Astfel, cînd comutatorul K va fi 
în poziţia compresor, atunci grifa 
tranzistorului va fi comandată cu 
tensiune negativă proporţională 
cu amplitudinea semnalului de 
intrare. în acest caz rezistenţa 
drenă-sursă se va mări, iar am¬ 
plificarea montajului va scădea 
în aceeaşi proporţie. Se va ob¬ 
ţine o comprimare 'a dinamicii 
semnalului de intrare, amplitudi¬ 
nea semnalului de ieşire menţi- 
nîndu-se practic constantă, Este 
indicat ca valoarea semnalului 
de intrare sa nu depăşească în 
această situaţie 100 mV, Compri¬ 
marea semnalului este d© foarte 
bună calitate, putîndu-se folosi 
pentru înregistrări pe banda 
magnetică sau în transmisiile 
BLU sau FM din practica radioa¬ 
matorilor. 


\ 

OORU BANDU, YOSCXY 

în poziţia expandor a comuta- 
torufui K, grila tranzistorului T 
este comandată cu tensiune pa- 


f.rţrtţil 


£x tr*n** 



zitivă, de asemenea proporţio¬ 
nală cu nivelul semnalului de in¬ 
trare, în aceasta situaţie rezis- 

_ J 




modulator M A 


Cu un multiplicator analogic 

i ROB 8095 se poate realiza foarte 
uşor un modulator de amplitu¬ 
dine performant. 

Schema este prezentată în fi¬ 
gura 1. 

Spre deosebire de montajele 
cu circuitul modulator ROB 025, 
cel prezentat poate lucra cu 
semnale de amplitudine mare 
{pînă la 5 V vîrf-vîrf). în plus, 
prin reglajul indicelui de modula¬ 
ţie, se pot realiza atît modulaţia 
1 MA standard, cît şi cea cu purtă¬ 
toare suprimată. 

Astfel, cînd cursorul este la ca- 
^ patul conectat la masă, purtătoa- 
, rea este suprimată. Deplaslndu-I 
I uşor. se adaugă semnalului mo¬ 
dulator o mică tensiune conti¬ 
nuă, rezultatul fiind o modulaţie 
cu un indice apropiat de 100%. 

Deplasarea în continuare spre 
, punctul cald al potenţiometrului 

ii duce la scăderea indicelui de 


B4 


Ing. P. RADULBBCU 

modulaţie pînă în poziţia ex¬ 
tremă, cînd acesta ajunge la 
aproximativ 3% 

Ajustarea tensiunilor de deca¬ 
laj la Intrare se face cu ajutorul 
montajului din figura 2. 

Cursorul semi reglabil ului Pi se 
conectează la terminalul 8 ai cir¬ 
cuitului, iar cursorul lui P ? la ter¬ 
minalul 12, 

Procedura de ajusta) este ur¬ 
mătoarea cu cursorul potenţi o- 
metrului P 3 la masă şi în absenţa 
semnalului modulator, se aplică 
un semnal sinusoidal la intrarea 
pentru purtătoare (terminal 9). 

Se acţionează Pi pînă la dispa¬ 
riţia acestui semnal fa ieşire. 

în a doua etapă se leagă termi¬ 
nalul 9 la masă şi se aplică la in¬ 
trarea semnalului modulator o 
tensiune sinusoidală; se acţio¬ 
nează Pj pînă ia dispariţta aces¬ 
tui semnal de fa ieşire. 

Semireglabilul astfel poziţionat 


+ 15 V 



\ 


























£*&&&** 



tenţa drenă-sursă a acestuia se 
va micşora, iar amplificarea 
montajului va creşte în aceeaşi 
propolie. Astfel se va obţine o 


expandare puternică a dinamicii 
semnalului Este indicat ca va¬ 
loarea semnalului în acest ca? să 
nu depăşească 10 mV Montajul 


în acest caz se poale folosi ia re¬ 
darea benzilor magnetice sau fa 
recepţionarea mesajelor radio 
care în prealabil au suferit c 
comprimare a dinamicii. Proce¬ 
sul de comprimare-expandeîe a 
semnalului cu acelaşi montaj 
este datorat caracteristicii 
aproape simetrice a tranzistoru¬ 
lui KF520, Simplitatea construc¬ 
ţiei şi siguranţa în funcţionare îi 
conferă avantaje substanţiale în 
foarte multe aplicaţii. Din poten¬ 
ţi ormetru! Pi se reglează nivelul 
profunzimii comprimării, respec¬ 
tiv expandârii semnalului. în ace 
laşi timp montajul de faţa are 
avantajul de a suplini şi roiul de 
preamplificator avînd la ieşire ni¬ 
velul de ordinul volţilor 


♦ 15V 

P 3 

INDICE DF. >10K 
MODULAŢIE > *~ 


% o~\ [ 


REGLAJE . 
ZERO 


E12K 8,2 K 




-H8K 

-isvTpr ^ 


se imobilizează cu vopsea sau 
ceara. 

Cu un cablaj proiectat, respec¬ 
ţi nd regulile privind montajele de 
radlofrecvenţă, se pot atinge 
frecvenţe ale purtătoarei de 50 
MHz. 

Utilizînd o purtătoare de 455 


kHz (445 kHz) şi un semnal mo¬ 
dulator de 1 kHz. se poate rea¬ 
liza uşor o heterodină modulată, 
utilă în depanarea etajelor de 
medie frecvenţă din radiorecep¬ 
toarele funcţionînd în gama de 
unde lungi, medii sau scurte. 















































imn ana» 

J 

Ing. I. MIHAeSCU, YQ3CO 


/ 

Datodtâ calităţilor lor de pene¬ 
traţie, emisiunile în SSB sînt uti¬ 
lizate din ce în ce mai mult şi în 
transmisiile efectuate în gama 
undelor ultrascurte. Materialul de 
faţa are în vedere banda de 70 
cm, respectiv 432 MHz. 

Ca aparat de bază este utilizat 
un transceiver la care utila este 
gama de 28 MHz Aparatul care 
face translaţia radiocomunicaţiei 
bilaterale dintr-o gama în alta a 
capătat denumirea de transver- 
ter, din contopirea cuvintelor 
transceiver şi convertor 

Transverteruî alăturat ţfig. 1) 


foloseşte tuburi electronice şi 
are în componenţa sa un genera¬ 
tor de 404 MHz pilotat cu cuarţ, 
un mixer şl un amplificator liniar 
de putere. Oscilatorul local are 
montat un cuarţ de 33,66 MHz 
sau 50,5 MHz (montaj overtone) 
la un tub EC 82, bobina L t * fiind 
acordată pentru aceasta frec¬ 
venţă. 

Cei care nu posedă un cuarţ 
cu frecvenţa indicată pot monta 
în locui tubului EC 82 un ECF 
80, in care trioda lucrează ca os¬ 
cilator, iar pentoda ca multiplica¬ 
tor de frecvenţă (fig. 3). 


■ -\ 

Combinaţiile cu cuarţ uri sîni 
multiple; de exemplu, un cuarţ 
de 5 612 kHz are pe armonica 3 
o frecvenţă de 16,83 MHz. Pen¬ 
toda va lucra în acest caz ca du- 
blor şi bobina se va acorda 
pe aproximativ 33,66. 

Este convenabil şi un cuarţ de 
25,25 MHz. unde dublorul (pen- 
toda) furnizează 50,5 MHz. 

L 0 are 27 spire pentru 25 MHz 
şi 38 de spire pentru 16 MHz, din 
CuEm 025, pe o carcasă 0 8 cu 
miez. L lA şî L ]B au 10 spire pen¬ 
tru 33 MHz şi 8 spire pentru 50 
MHz, din CuEm 0,5, pe carcasă 





6S 












































































































f 


XTM 


EC9? 


6Jft Eccayaa 


eccbs aa 


6.J4 


CJ O ° O! Q .O 

Lq © 


iECFSO 


®L2 


rgj °BP °BP X o 
* V B p W 1^F 


BNC 

o 

4Q4MH7 


5d 


4 b8 -.i 


T 4 

i 

i&p 


58 


58 


58 


QQE02/5(PA 


BNC 112 MHZ 
LJ2 


QQEQ2/5 


15pF 


r«*n 

tu 


75 


MOf Q) { jMpF& 
'Tio L 9 _ * 


u 


BNC 
404 MHZ 

*#©] i 17 

uf— J l 


QBNC 
28 MHZ 


15 pF 


140 


75 


ECFflO 


6 J 6 



0 6 cu miez, Dacă avem un cuarţ 
; de 33 şi 50 MHz, nu mai este ne¬ 
voie de acest etaj suplimentar 
Mig. 3)* semnalul aplicîndu-se 
direct la grila tubului 6 Jb, care. 
lucnnd ca triplor sau dubi or, 
scoate în anod 101 MHz. 

Circuitul L 3 este acordat pe 
202 MHz, care apoi prin dublare 
ajunge la 404 MHz. Un amplifica¬ 
tor cu grila la masa (6J4J va de¬ 
bila suficientă energie pentru ilu¬ 
minarea unui bec 6,3 V/0,04 A, 
Bobina are 6 spire CuEm 

1 0,6 pe carcasa 0 6 cu miez. 

La şi L« au dte 3 spire CuEm 
0,6 {lungimea boblnajului 8 mm) 
pe carcasă 0 6. L 6 are o singură 
spiră, de fapt o linie lungă de 18 
mm cu distanţa î ntre braţe de 16 


mm din slrmâ 0 1,5 mm; cuplajul 
la mijloc, 

are două spire, 0 16 mm, 
lungimea 16 mm din stimă Cu 0 
1, priză la mijloc. 

Toate şocurile au dte 20 de 
spire din CuEm 0,6, bobinate pe 
rezistoare de 1 W/10 kil 
Cuplajul cu L 6 se face printr-o 
buclă {două spire) ce transferă 
semnal la cabîul coaxial 75 n. 
Este recomandabilă utilizarea 
cuplajului prin mufe BNC. 

in etajele mixer şi amplificator 
liniar de putere este inontat ace* 
laşi tip de tub electronic GQE 
0,2/5. 

Excitaţia de la heterodina (404 
MHz) este aplicată pe grilele pri¬ 
mului QQE 0,2/5 prin linia t 7 


lacbrdabrla cu 15 pF). 

Semnalul de 28 MHz (SSB) 
provenit de la transceiver este 
aplicat pe catode, intermediar fi¬ 
ind circuitul din figura 4 
Tensiunea de autopolarizare a 
tubului care apare pe rezistorul 
de 330 II din catbd este de 
aproximativ 9 V. 

Un rezistor de 6,8 ktî alimen¬ 
tează grilele ecran cu 210 V din 
tensiunea de 250 V, 
în fine, circuitul anodîcîn con¬ 
tratimp are posibilitatea acordării 
cu un condensator trimer de 2 x 
5 pF pe frecvenţa de 432 MHz, 
Puterea de vîrf a semnalului 
SSB aplicat la catod trebuie să 
fie în jur de 300 mW. Dacă pute¬ 
rea livrată de oscilatorul local 
este de 100 mW, vom obţine 200 
mW în circuitul de placa. Nu este 
recomandabil să mărim puterea 
aplicată pe catod. distorsiunile 
de intermodulaţie cresc simţilo 7 . 
Etajul amplificator liniar ca r a 
urmează are fixată tensiunea de 
polarizare a grilelor de comanda 
de la o sursa specială In felul 
acesta se obţin liniaritatea şi, la 
trecerea pe recepţie, blocarea 
etajului. 

Figura 5, care reproduce di¬ 
mensiunile şi formele liniilor re¬ 



zonante tte la 7 la 12, arată în 
particufar cum sînt construite şi 
cuplate liniile L 9 cu L 10 . 

Grilele ecran sînt alimentate 
cu o tensiune obţinută îa bornele 
a două tuburi VR105 {stabilo- 
voin Circuitul anod Ic L tl este 
foarte asemănător cu Lg şl ali¬ 
mentarea este aplicată prin inter¬ 
mediul rezistorul ui de 470 O. 

Se observă că în grile, pentru 
stabilitatea montajului, sînt mon¬ 
tate şocurile S4, S5, S6 şl S7, 
care au cîte 20 de spire din 
CuEm 0,6. bobinate pe corpuil 
de rezfstenţa de 10 kil/1 W. Toate 
condensatoarele de trecere sînt 
de 1 nF. Puterea dinspre antena, 
deci la circuitul L,,* este de 
2 t 5—3 W, Amintim ca toate cir¬ 
cuitele de filament 6,3 V sînt tre¬ 
cute prin şocuri de radiofecvenţâ 
identice cu S4. 

Schema electrică a alimentato¬ 
rului este prezentată în figura 6 

Revenind la injecţia de 28 
MHz, reamintim câ acest semnai 
provine de la un transceiver ce 
debitează o putere de zeci sau 


07 
















































/£ 





1 6 j Grila 

L 7 .iflr. î.. v *Se îndoaie 




sute de waţi. iar noi avem nevoie 
numai de 300 mW şi s-ar zice că 
restul este energie inutilizabila. 
Soluţia este următoarea; decu- 
plâm tensiunea de ecran de la 
etajul final al transceivarului şi 
acest etaj se va bloca, apoi, 
printr-o buclă de cîteva spire, ne 
cuplăm pe circuitul de grilă de 
comandă a acestui etaj jfig. 4). 
Un tub EC900 (de mici dimen¬ 
siuni ) va fi instalat chiar în com¬ 
partimentul etajului final al 
transceiverulul. 

Cuplajul prin acest tub. care 
apare ca repetor pe emit or, asi¬ 
gură Impedanţeie cuvenite între 
grilă şl cablul coaxial de joasă 
impedanţă. 


Sperăm ca acest montaj va sa¬ 
tisface pe radioamatorii care lu¬ 
crează în banda de 70 cm. Dacă 
în circuitul de polarizare al grilei 
din PA se montează un întreru¬ 
pător, etajul poate fi blocat prin 
varierea tensiunii de negativare. 

î ntreg emiţătorul se constru¬ 
ieşte pe două plăci în care sînt 
montate soclurile. Se observă câ 
la tuburile ECC86—684 şi QQE 
0,2/5 sînt montate ecrane din ta¬ 
blă. 

Tensiunea de negativa re poate 
fi obţinută de la înfăşurarea ano- 
dicâ cu o diodă F 407 şi un grup 
de filtraj (RC) de mare eficaci¬ 
tate. 



TUBURI 
DE EMISIE 



QQE0+/5 


•% 


QQE02/5 
QQE03/1 2 


QQE03/20 

QQE04/20 






























































































Rx-UÎMHz 


Receptorul de tipul sîncrodina 
este recomandat radioamatorilor 
începători. Montajul funcţio¬ 
nează foarte bine in toate tipurile 
de modulaţie CW; SSB — AM. 

La intrare circuitul oscilant 
este L 2 cu Ci, C 2 şi Cp, care aco¬ 
peră gama 1,5—2,5 MHz. 

Aici bobinele L 1f L 2 şi L :i se 
construiesc pe o carcasa 0 5 cu 
miez magnetic pe care se bobi¬ 


nează 80 de spire pentru L 2 şl 
dte 10 spire pentru L t şi L z . 
toate din CuEm 0,15. Bobina se 
introduce într-un ecran magne- 

Bobinele L 4 —L e şi L e — L r se 
construiesc pe toruri de ferită în 
care pentru L 6 şi se bobinează 
2 x^ 20 spire, iar pentru L 4 şi L 7 
ctte 8 spire din CuEm 0,25. 
Aceste bobine se pot face şi pe 



carcase clasice. Bobina L s de ia 
oscilator este identică cu 

Regimul de funcţionare a osci¬ 
latorului se stabileşte din cele 
două potenţiometre de polarizare 
a colectorului şi bazei. 

Condensatorul variabil (5—50 
pF) se se poate face dintr-un 
condensator obişnuit la care 
s-au scos lamele din stator şi ro¬ 
tor. 


MEMENTO 


1. ac — alternating current 

2. af — audio frequency 

3. a.m. — ampfitude modulated I 

4. bcd — binary coded decimal ] 

5. bfo — beat frequency oscii la- I 
tor 

6 cio — carrier insertion oscii- I 
Iator 

7, crt — cathode ray tube 

6. cw — continuous wav© 
(morse) 

9, dc - direct- current 

10, di! — duftHn-line 

11, dfm — digital frequency me- 
ter 

12, d.o. — dip oscilator 

13, dpdt — double-pole dou- 
ble-throw 

14 * eTît - eXtra high tensldn 

15, emf — electromotive force 

16, fet — field-effect translator 

17, fm — frequency modulation 1 

18, fsd — full-scale deflection 

19, gdo — grid dip osci dator 

20, hf — high frequency 1 
{3-30 MHz) 

21, ht — high tension 

22, ic — integrated circuit 

23, i.L — intermediate frequency j 

24, pa — power amplifier 

25, p.e.p. — peak enveiope po- ] 
wer 

26, piv — peak inverse voltage i 

27, rf — radio frequency 

20. shf — super high frequency 
(3-30 GHz) 

29. spst — single-poie sin* j 
gie-throw 

30. ssb — single sideband 

31. trf — tuned radio frequency \ 

32. ttl — transistor-transistor Io- | 
gic 

33. uhf *— ultra high frequency 1 
(300-3,000 MHz) 

34. vfo — variable frequency os- 
cil Iator 

35. vhf — very hîgh frequency 
(30-300 MHz) 

36. vswr — voltage standîng | 
wave ratio 

37. vxo — variable crysta! oscil- 
lator 

89 
























































in o. gjEqLa o T E .piN T 1 |^ ş 1 .YQflAXf 


După multe experimentări în 
tehnica UHF am realizat un 
transceiver pentru banda de 
432 MHz folosind piese radio ac¬ 
ces ibi te în practica radioamatori- 
ceaşcă şi numai unde a fost nea¬ 
părat nevoie piese speciale* cum 
sînt de exemplu, tranzistoarele 
de putere de pînă la 1 GHz şi re¬ 
leu I coaxial (pentru comutarea 
antenei}. La partea centrată a 
aparatului* blocul formator de 
bandă laterală unica (BLU), au 
fost folosite în exclusivitate piese 
radio de uz curent în aparatura 
electrocasnică, uşor de procurat 
in articolul de faţă nu se des¬ 
crie realizarea filtrului cu cristale 
pentru SLU, deoarece realizarea 
unui asemenea filtru a fost pe 
larg explicată în Almanahul 


„Tehnlum* 1 1983. Pentru simplifi¬ 
carea comutării semnalelor, 
odata cu schimbarea regimul ut 
de lucru receptie-emtsie, au fost 
folosite diode de comutaţie de ti¬ 
pul BA244 

Ecartul de frecvenţă al 
transceiverului este de 1 MHz, 
adică acoperă banda de 
432-433 MHz, deoarece sînt greu 
de realizat filtre pe frecvenţa de 
28 MHz, cu o bandă de trecere 
mai mare de 1 MHz, fără a fi ne¬ 
voie de acorduri suplimentare în 
bandă ale acestora, în cazul dnd 
am folosi o bandă de 2 MHz, 

DESCRIEREA SCHEMEI 

Oscilatorul de semnale cu 
frecvenţa de 10,7 MHz (BFO) 
este realizat cu tranzistorul TI şi 


cristalul O. Condensatorul trimer 
de 6-25 pF conectat în serie cu 
cristalul permite obţinerea valorii 
necesare a frecvenţei oscilatorur 
Iu;, în limitele 2-3 kHz. în cazul 
de faţă, oscilatorul are frecvenţa 
de 10,7033 MHz deoarece banda 
de trecere a filtrului cu cristale, 
ia nivelul de 6 dB, este cuprinsă 
în limitele 10,7003-107030 MHz. 

A fost necesara alegerea frec¬ 
venţei de 107033 MHz, deci mai 
sus dedt aceea a filtrului (astfel 
selectînd banda laterală infe- I 
rioară), deoarece mai departe ur¬ 
mează încă o schimbare a frec¬ 
venţei în banda de 28 MHz, în fi¬ 
nal obţinîndu-se banda lateraia ( 
superioară, datorită faptului ca 



47nF 


FILTRU 
fa 7 


\270fi 


220 a 


1S0M& 

100 * 




390<n 


270**1 


[DC 

fW4f46 


0'5mA~S-m 





























































































DATELE BOBINELOR 


Bobina 

Nr. spire 

Conductor 

Carcasă 

Observaţii 

LI, L7, L8 

2x7 

CuEm 

FI - 470 kHz 




0 0,15 

— Albatros 

__ 

L2, L6, L9 

2 

CuEm 





0 0*15 

_ m _ 


L3 

12 

CuEm 





00.25 

tor ferită 

_ 

L4, L5 

5 

' TI 

™ M “* 

bobinate 





împreună 

L10 

2 + 2 

" PI ^ 

™ fP 

— 

LII, LI2, LI6 

10 

►t 

— 

_ 

L1B, L22, L40 





LI 4, LI 5, L20, 





L39 

5 

n 

* n 

— 

LI 3, LI 7, LI 9 

2 

„ _ 

— - 


L21 





L23 T UI 

1 

- ,T — 

TI ““ 

— 

L30, L31 

2 

CuAg O 1,5 

fflră carcasă 

0 bobina 5. 





pas 1 

L32 

7 

CuEm 0 1 

it “ 

0 bobină 6, 





pat 1 

L33 

3 


H “ 

“ ft ” 


oscilatorul cu frecvenţa variabilă 
(VFO, fig. 3) are frecvenţa cu¬ 
prinsă în limitele 17,3-18,3 MHz. 
Tranzistorul T2 are rolul de se¬ 
parator între oscilatorul SFO şi 
modulatorul echilibrat executat 
eu două diode de tipul 1N4148, 
egale intre ele, în special în ceea 
ce priveşte rezistenţa în conduc- 
ţie directă. Cu ajutorul potenţio- 
metrutui semireglabil de 100 Uşi 
al condensatorului trimer de 
3-12 pF se reglează atenuarea 
maximă a purtătoarei de 
10,7 MHz La ieşirea modulato¬ 
rului echilibrat se obţine un sem~ 
nai cu banda laterală dublă 
(BLO) ş» purtătoarea suprimată, 
Modulatorului echilibrat i se 
aplică şi semnalul de audiofrec- 
venţă, pe mediana bobinelor 
L4-L5, semnal cules din emitorul 
tranzistorului TI 2 Tranzistoarele 
T11 şi T12 amplifică semnalele 
de joasă frecvenţă culese de mi- j 
crofon. Microfonul are impe- 
danţa de 200 IL In continuare voi 
desene lanţul de emisie al blocu¬ 
lui din figura 1. în regim de emi¬ 
sie, dioda de comutaţie D3 va 
conduce, iar semnalul BLD va fi 
aplicat filtrului BLU cu cristale 


22K 




A 


■: 






m 

220si\ 


Dtf^DQ 
4*W4J40 


Li 6 '£>40 

2 - 2n 1 Li 7 £ /u btoc j 

@ M UIF{F ig2 ) 


E-40 > 

<>*4* 1 a ** 2 pt X F 

<hj ®(©)® a- 

n o/ocu 

Sil 1 * 


tHn 


GDELA 


100pF VFO(ftg_i) 

77,3-13,3 MHz 



blocul UIF 

2.1 


L23 


OBS i VALORILE COND TRIMER1 
S/NT EXPRIMATE IN pF 


9-1 


AMATOR B.L.U. 
































































1(10,7 MHz). La ieşirea din filtru, 
lin serie cu dioda de comutaţie 
I D5, semnalul BLU se aplica pe 
I baza tranzistorului T3, unde este 
I amplificat. Apoi, după ce traver- 
I sează filtrul trece-bandâ format 

■ din L7-L9, semnalul BLU cu free- 
I venţa de 10,7 MHz este aplicat 
I mixerului inelar format din 
I D6D9. Ca sarcină a mixerului 
I inelar este bobina L10 pe me- 
I diana căreia se aplică semnalul 
I cu frecvenţa variabilă cuprinsă în 

■ limitele 17,3-18,3 MHz, Acest 
I semnal este cules de pe înfăşu- 
I rarea LI9. iar tranzistorul T4 are 
I rol de amplificator al semnalelor 
I sosite de la VFO După ce stră- 
I bate filtrul trece-bandă (LII-LI 2) 
I acordat pe frecvenţa de 28 MHz, 
I semnalul BLU este amplificat de 
1 tranzistorul T5, de unde, mai de- 
I parte, se aplică blocului de UIF 
I din figura 2, 

I Revenind la figura 1, lanţul de 
I recepţie este astfel: semnalul cu 
I frecvenţa de 28 MHz sosit de la 
I blocul UIF (fig. 2), după ce tra¬ 


versează filtrul L23-22-21, este 
aplicat pe baza tranzistorului T6. 
După ce este amplificat şi după 
ce străbate cel de-at doilea filtru 
acordat pe frecvenţa de 28 MHz 
(L14-L12-L1 1-L10J, care filtru 
este comun atît la emisie, dt şi 
la recepţie, acest semnal ajunge 
la mixerul inelar D6-D9, unde, 
prin amestec cu semnalul VFO, 
se obţine frecvenţa de 10,7 MHz. 
Mai departe, acest semnal tra- 
versînd în sens itwers decât la 
emisie filtrul trece-bandă 
L9-L8-L7-L6, ajunge pe baza 
tranzistorului T6, unde este am¬ 
plificat şi aplicat (a intrarea fil¬ 
trului BLU cu cristale. De la ieşi¬ 
rea filtrului cu cristale semnalul 
se aplică la amplificatorul format 
din tranzistoarele T7-T8, Trebuie 
menţionat că în circuitul bazei 
tranzistorului T7 se aplica şi 
semnalul de curent continuu de 
reglaj automat şi manual al am¬ 
plificării. Semnalul cules din co¬ 
lectorul tranzistorului TB, după 
ce străbate filtrul L24-L25, în se¬ 


rie cu dioda de comutaţie D4, se 
aplică la demodulatorul echili¬ 
brat D1-D2 unde, după mixarea 
cu semnalul BFO. se obţine sem¬ 
nalul de joasă frecvenţă, pe me¬ 
diana bobinelor L4-L5. Acest 
semnal este amplificat în conti¬ 
nuare de tranzistoarele T9-T10. 
La ieşirea acestui amplificator se 
detectează semnalele de JF cu 
diodele D10-D11 (în regim de 
dublare de tensiune), iar tranzis¬ 
torul TI3 are rol de amplificator 
de curent continuu al semnalului 
de reglaj automat al amplificării, 
pe se aplică pe baza tranzistoru¬ 
lui T7 m serie cu potenţiometrul 
„ST Din emitorul tranzistorului 
TIO se. culege şi semnalul de 
joasă frecvenţă, care se aplică 
amplificatorului de audiofrec- 
venţâ prezentat tn figura 5, bi¬ 
neînţeles în serie cu potenţiome- 
trul de volum de 100 kU. Audiţia 
se poate face în căşti sau Intr-un 
difuzor. Preferabil să se folo¬ 
sească căşti cu impedanţâ mica, 
pînă în 200 n, dar pot fi folosite 


BLOCUL ULZ 















I 






































E@_ FIG. 3-BLOCUL VFO (Rgl) 


220fjy°, 1 / , F 


, 1CIMF I 


270pF 220pF_ < 


ilOO 


3 x BCÎ72 


_ >_|li_ 

I □'ăJNDXUMjCÂ 


? 

?270pF L||±4—_-L 



la 

2f2 Ibiocd 
n IBLU 





Mcctubkr 

cchiihvt 


|3® 

BFO 



1 ruj 




rH . 


<JÎWY 


acestui prim etaj de amplificare „ 
şi calităţii pieselor componente * 
folosite. 

în continuare, semnalul cu 
frecvenţa de 432 MHz mai este 
amplificat şi de tranzistorul T22, 
după care se aplica pe baza 
tranzistorului mixer T23. Tot pe 
bază se aplică şi semnalul cu 
frecvenţa de 404 MHz, iar in cir¬ 
cuitul de colector se selectează 
semnajul diferenţă de 28 MHz, 

De afci acest semnai se aplică pe 
baza tranzistorului T6 {fig 1). 

O mare parte din circuitele 
acordate cu frecvenţele de 10,7 


ANT 


fc>— [Ă/r] pJ 



şi căşti ou Impedanţă mai mare, 
în condiţii mulţumitoare. 

DESCRIEREA BLOCULUI OE 

UIF (fig. 2). Lanţul de emisie 
este următorul: semnalul BLU cu 
frecvenţa de 28 MHz este aplicat 
pe emitorul tranzistorului T14, în 
serie cu bobina L26, concomi¬ 
tent cu semnalul cu frecvenţa de 
404 MHz. Remarc faptul că tran¬ 
zistorul BF182 a dat cele mai 
bune rezultate în regim de mi¬ 
xare în comparaţie cu altele. în 
colectorul tranzistorului TU 
(8FI82) se obţine un semnal cu 
frecvenţa sumă a semnalelor 
aplicate, adică 432 MHz, După 
ce străbate filtrul trece-bandă 
(432 MHz) format din L27-L28, 
semnalul este amplificat de 3 
tranzistoare (T15-TÎ7). La ieşirea 
celui de-al treilea tranzistor 
(Ti7} se obţine o putere de vîrf 
de ordinul a 1 W. Circuitele 
acordate L27-L28 şi L29 trebuie 
ecranate între ele în scopul evi¬ 
tării cuplajelor parazite. Toate 
şocurile de radiofrecvenţă (SRF) 
conţin 10 spire din conductor de 
cupru emailat cu diametrul de 
0,4-0,5 mm, spira lîngă spiră, cu 


SCHEMA BLOC 


diametrul interior de 3 mm (fără 
miez). Toate bobinele de UtF, în¬ 
semnate în schemă ca un.arc de 
cerc (L26, L27, L28), sînt confec¬ 
ţionate din conductor de cupru 
argintat cu diametrul de 1,5 mm, 
cu o lungime de 55 mm şi au 
forma asemănătoare din schema 
electrică. 

Semnalul cu frecvenţa de 
404 MHz menţionat anterior se 
obţine astfel: ca oscilator au fost 
folosite un tranzistor de tipul 
2N918(T18) şi un cristal tip over- 
tone cu frecvenţa de baza de 
20,2 MHz La bornele bobinei 
L32 se obţine direct armonica a 
5-a, adică un semnal cu frec¬ 
venţa de 101 MHz. Translatoa¬ 
rele TI9 şt T20 funcţionează în 
regim de dublare de frecvenţă, 
astfel obţinîndu-se 202, respectiv 
404 MHz Lanţul de recepţie al 
blocului de UIF este următorul: 
semnalul cules de antena, după 
ce este comutat de releuI coaxial 
arătat în figura 4, este aplicat pe 
o priză a bobinei L.35. De pe altă 
priză a acestei bobine se culege 
semnalul ce se aplică pe baza 
tranzistorului T21, De perfor¬ 
manţele acestui prfm tranzistor 
folosit la intrare (T21) p cum sînt 
raportul semnal/zgomot şi facto- 
rul de intermodulaţîe, va de¬ 
pinde, de fapt şi calitatea recep¬ 
torului. De aceea se va acorda o 
mare atenţie realizării montajului 



şl 28 MHz au fost realizate uu 
toruri dfa, fefita i; pentru u ©vita 
ecranârîie acestora. Au fost utili¬ 
zate toruri .carg se pot folosi pmă 
la frecvenţa de 30 MHz eU dia¬ 
metrul exterior de 10 mm, cel in- 


terior da 0 mm şi grosimea de 
2 mm, Blocul VFO este realizat 

separat şt complet ecranat. 

Scnenia ăcăătuîa este arătată în 
figura 3. Bobina L42 conţine 3 * 

5 spire din conductor CuEm cu 
diametrul de 0,3 mm. A fost fo¬ 
losită ca suport o carcasă o 
cele de la filtrele de frecvenţă ti 
termediară de 10,7 MHz de la re¬ 
ceptoarele „Gloria". S-a obţin- I 
o bună stabilitate a frecvenţei | 
oscilatorului datorită utilizării de I 
condensatoare cu mică în circu 
tele de radiofrecvenţă. Conden | 
satorul variabil CV este de tipul 1 
celor de ia receptorul „Gloria" (o S 
secţiune a acestuia). 

In figura 4 este prezentat am- i 
plificatoru! de putere la realiza- ] 
rea căruia am folosit articolul din I 
revista „Tehnium" nr. 11/1982, I 
cu modificările care se pot re- l 
marca uşor. Datele bobinelor ■ 
sînt identice cu cele din revista. 

In figura 5 sînt prezentate am¬ 
plificatorul audio, precum şj 
schema de comutare a tensi 
lor pentru regimurile de lucru 
cepţie/emisle. Am utilizat un ^ 
leu miniatură de 24 V, cu 
contacte duble, produs de ..Elec¬ 
tromagnetica". Se poate folosi şi 
un alt tip de releu asemănător. 
Stabilizatorul de 12 V a fost rea¬ 
lizat cu un tranzistor de tipul 

















































De la blocul 
BLUffig.1) 


LA INTR. Rx 

Fîg.2 

HC.L AMPLIFICATOR 
DE PUTERE U.IJ? 


VOLUM 


RELE U CQAXIAL(2L v) 

I 

WLIL&Jţ. L^J *f2,2nF 
Rx 


2CV 


T 


T2& 


Rx 


FIO. 5 AMPLIFICATOR JF Şl COMUTĂRILE 


BD136 (T28) şi dioda Zener 
PL12V1Z. 

FUNCŢIONAREA IN REGIM DE 
TELEGRAFIE <CW) 

Problema regimului de telegra¬ 
fie se pune numai pentru situaţia 
de emisie, deoarece fa recepţie 
nu trebuie făcut ceva separat 


1 Df 

te 


DIFUZOR 
CAST! 
' 200 ^ 


faţă de regimul BLU. 

Pentru a simplifica acest mod 
de lucru, am realizat obţinerea 
unui semnal telegrafic (semnal 
continuu) prin aplicarea la mo¬ 
dulatorul echilibrat (D1-D2, fig. 
1) a unui semnal de joasa frec¬ 
venţă prin intermediul unui co¬ 
mutator de mod de lucru 


BLU-CW Însemnat pe schemă cu ţ 
K Acest semnai are frecvenţa de { 
l 000 Hz şi se culege de la osci- J 
latorul cu reţea de defazare reali¬ 
zat cu tranzistorul T29 (fig. 1} j 
Astfel, la mixerul echilibrat 
(D1-D2) am aplicat acest semnal ; 
în locul semnalului de la micro¬ 
fon. 

Manipularea se face în circui¬ 
tul emitorulul T5, amplificator al 
semnalului cu frecvenţa de; 
20 MHz. în acest fel se obţine o 
manipulare „curată", fără clic- 
suri. 

REALIZAREA. Fiecare din 
montajele arătate în cele 5 figuri 
au fost realizate pe blocuri sepa¬ 
rate. Traseele semnalelor de 
înalta frecvenţa dintre plăci au 
fost realizate cu trunchiuri de ca¬ 
blu coaxial de 50 II 

Cum menţionam anterior, apa¬ 
ratul poate „acoperi" un dome¬ 
niu de frecvenţă de 1 MHz (432 
— 433 MHz). Pentru a putea 
permite un acord comod în 
bandă, am folosit o demultipli- 
care totala de 1:40 (inclusiv cea 
proprie a condensatorului varia¬ 
bil). 

BIBLIOGRAFIE: 

Revista „Tehnium" nr. 11/1982 

Revista „Radio" nr 10/1980 


9^ 













































































TESTER 


overtone 9. la curent de 8 şi 

9 mA. 

In concluzie, cuarţ ul testat 
poate fi utilizat la frecvenţe su¬ 
perioare. 

Cu acest procedeu se poate 
verifica orice tip de cristal de 
cuarţ, care va fi eventual folosit 
in oscilatorul viitorului emiţător 


Este foarte râspîndita metoda 
folosirii cristalelor de cuarţ în os¬ 
cilatoare nu pe frecvenţa 
fundamentala, ci pe una din ar¬ 
monicele impare 3-5-7-9, reali- 
zlndu-se în acest mod aşa-numi- 
tele oscilatoare overtone. Astfel, 
plecind de la un cuarţ cu frec¬ 
venţa fundamentala de 8 MHz şi 
introdus într-un oscilator de la 
care se obţine armonica 3 (deci 
3 overtone), se ajunge la un 
semnal cu frecvenţa de 25 MHz, 
Deci direct de la oscilator avem 
24 MHz, Daca acest semnal este 
triplat şl apoi dublat — aceasta 
înseamnă dă este trecut printr-un 
etaj triplor (24 x 3 = 72 MHz), 
apoi prlntr-un etaj dublor (72 x 2 
3 144 MHz) — , se obţine purtă¬ 
toarea pentru banda de 2 m. 

Important este ca atunci cînd 
posedăm un cristal de cuarţ sâ 
putem verifica dacă acesta fu- 

I crează şl în montaj overtone. 

Se construieşte montajul alătu¬ 
rat care utilizează 3 bobine pen¬ 
tru 3 game de frecvenţă. 

Bobina A are o spiră din 
CuEm 1,5 cu diametrul de 
12 mm pentru gama 65 — 
150 MHz; bobina B are 5 spire 
CuEm 1,5, diametrul bobinei 
14 mm, lungimea bobinei 
10 mm pentru gama 35-75 MHz; 
bobina C are 11 spire CuEm 1,5, 
bobinaj cu diametrul de 17 mm, 
lungimea bobinei 30 mm pentru 
' gama 20-40 MHz. 

Fiecare bobina se fixează pe 
un cu lot de ia un tub electronic, 
care va fi introdus apoi într-un 
soclu adecvat. 

Intrarea în oscilaţie a cuarţ ului 

I poate fi pusă în evidenţa fie prin 
măsurarea curentului de colector 
al tranzistorului, fie cu ajutorul 
| unui voltmetru electronic de ra- 

I dîofrecvenţă, 

Sâ presupunem ca introducem 
în montaj un cuarţ de 8 MHz şi o 
bobină C (20 — 40 MHz) Con¬ 
densatorul variabil este închis, 
iar curentul de colector indicat 
de instrument este de aproxima- 

I tiv 10 mA, Deschizînd încet con¬ 
densatorul variabil, vom observa 
la un moment dat o cădere 
brusca_de curent ia valoarea de 
7 mA, In această situaţie măsu¬ 
răm frecvenţa (cu un grid-dip) şi 
observăm că ea are valoarea de 
24 MHz, adică overtone 3, 

Conţi nuînd sa deschidem con¬ 
densatorul variabil, curentul de 
colector va creşte iar ia 10 mA şi 


Y03CO 

apoi va apărea o cădere la 
7,5 mA, Măsurfnd frecvenţa, vom 
constata valoarea de 40 MHz, 
deci overtone 5. 

Schimbînd bobina (bobina B). 
prin acelaşi procedeu se pot 
pune în evidenţă overtone 7 şi 


C V 


Suport tabfti 




. 

ft 

JTClrf 





Circuit 

ifficrimi* 































































DICŢIONAR: 


La prima conferinţa a regiunii 
I IARU, au fost stabilite, pentru 
callbrarea S-metrelor în apara¬ 
tură pentru radioamatori, ur¬ 
mătoarele standarde: 

1, O unitate de scală S cores¬ 
punde unei diferenţe de semnal 
de 6 dB. 

2. Pentru unde scurte (pînâ la 
30 MHz) valoarea 39 a scalei S- 
metrulul trebuie să corespundă 
unui semnal CW la intrarea re- 
ceptorului de 73 dBm ţdBm — 
decibeli raportat ia nivelul de 
1 mW), adică 50 pV la o împe- 
danţă de Intrare de 50 n 

3. în benzile de ultrascurte 
\ peste 30 MHz) valoarea S9 a 
scalei S-metrului trebuie să co¬ 
respundă nivelului unui semnal 
CW la intrarea receptorului de 

93 dBm, adică de 5 mV la o im- 
pedanţă de intrare a receptoru¬ 
lui de 60 11. 

4, Sistemul de măsurare a S- 
metrulul trebuie să se bazeze pe 
o cvasi re dresa re de vîrf a sem* 
naiului cu o constanta de creş¬ 
tere de 10 ms şi o durată de cel 
puţin 500 ms. 

Valorile nivelurilor semnalului 
auaiel S în dB faţă de 1 mW pre¬ 
cum şt în /jV pentru nişte impe- 
danţe de intrare ale receptorului 
cele mai răspîndlte sînt indicate 
In tabelele I pentru US şi II pen¬ 
tru LJUS. 



Unităţi de scală 

T—-- 

Nivelul 

semnalului 

dBm 

Nivelul semnalului V 

R in = 50 Ii 

Rin = 75 U 

| 9 4* 40 dB 

-*33 

5 000 

6100 

9 T 30 dB 

-43 

1 600 

1 900 

9 T 20 dB 

*53 

500 

610 

9 + 10 dB 

-63 

160 

190 

9 

-73 

50 

61 

6 

*79 

25 

31 

7 

- 85 

13 

15 

6 

91 

6,3 

7,7 

5 

-97 

3,2 

3,9 

4 

-103 

1,6 

1.9 

3 

-109 

0,8 

0,97 

2 

-115 

0.4 

0,49 

1 

-121 

0,2 

L_-—-- 

0,24 


Unităţi de scala 

N ivelul 
semnalului 
dBm 

Nivelul semnalului V 

R IN 50 11 

R,n= 75 n 

9 + 40 dB 

53 

500 

610 

9 t 30 dB 

63 

160 

190 

9 + 20 dB 

-73 

50 

61 

9 + 10 dB 

-83 

16 

19 

9 

93 

5 

6,1 

8 

-99 

2,5 

3,1 

7 

105 

1,3 

1,5 

6 

111 

0 r 63 

0,77 

5 

-117 

0,32 

0,39 

4 

123 

0,16 

0,19 

3 

—129 

0,08 

0,097 

2 

-135 

0,04 

0,049 

1 

141 

0,02 

0,024 




tME — Sistem de legături ra- 
jio prin reflexie pe Lună. Siste¬ 
mul EME (Pămlnt — Lună — 
Pâmînt) utilizează toate frec¬ 
venţele alocate radioamatorilor, 
dar cele mai multe încercări s-au 
efectuat pe 28 MHz şi 144 MHz. 
sgătura poate avea loc nu- 
cind Luna este vizibilă la 
,ibii corespondenţi. 

De remarcat că traseul Pămînt 


— Lună — Pâmînt este de apro¬ 
ximativ 500 000 Km şl cum un¬ 
dele radio au nevoie de aproxi¬ 
mativ 3 secunde să străbată 
această distanţă, este posibil să 
ascultăm propriul nostru ecou. 
QSL- Legăturile radio între 
radioamatori stnt confirmate 
printr-un gen de cărţi poştale 
cunoscute sub denumirea de 
QSL. 

Pe QSL sînt notate data şl ora 


cînd a avut loc legătura radio, mo¬ 
dul de lucru, caracteristicile echi¬ 
pamentului tehnic folosit, locul 
unde s-a executat recepţia, pre¬ 
cum şi aprecierile asupra sem¬ 
nalului recepţionat {PST). QSL- 
ul poartă totdeauna notat indi¬ 
cativul staţiei emitente şl al co¬ 
respondentului. Pe baza QSL- 
urllor se stabilesc clasificările 
sportive şi se obţin diverse di¬ 
plome. 
































































I 



In paginile acestei rubrici, dealtfel bine cunoscută ' 
de cititorii revistei, constructorii amatori vor putea găsi 
o serie de interesante propuneri pentru autodotarea 
propriilor ateliere, a celor şcolare sau a celor aflate în 
cadrul caselor de cultură, ale ştiinţei şi tehnicii pentru 
tineret. 

Pasionaţii construcţiilor mecanice, electrice, elec¬ 
trotehnice sau electronice vor putea, de asemenea, 
alege, dintr-o gamă largă, o serie de aparate de măsură 
şi control, care, odată realizate, vor deveni preţioase 
auxiliare în munca hobbyştilor, nu întotdeauna facili¬ 
tată de o bază materiala corespunzătoare. 


9-7 


Al mii nah Tehrîiurn coala — 8 










minicatalog 


MONOSTABILE 


Utilizarea * circuitelor bascu¬ 
lante monostabîle în construc¬ 
ţiile de amatori nu mai trebuie 
dovedita. 

Disponibile sub formă de cir¬ 
cuite integrate în cadrul familii¬ 
lor logice TTL t LSTTL sau 
CMOS, circuitele basculante 
monostabiie sau, in limbajul cu¬ 
rent, monostabilele se dovedesc 
un element de circuit cu multi¬ 
ple utilizări în automatizări, cir¬ 
cuit© de temporizare, discrimi¬ 
natoare de frecvenţă, 

Minicalalogul de faţă îşi pro¬ 
pune să prezinte rezumativ cî* 
teva din cele mai populare mo- 
nostabile produse astăzi, în¬ 
soţite şl de unei© indicaţii de 
operare. 

Un circuit monostabil est© un 
circuit capabil sa ofere un sem¬ 
nai de durata predeterminată 


sub o comandă dată, comandă 
aplicată uneia sau mai multor 
borne de activare numită In¬ 
trare. 

Semnalul de ieşire este com¬ 
patibil, ca nivel de tensiune, cu 
nivelurile familiei logice căreia îl 
aparţine monostabiluî (TTL sau 
CMOS). Practic toate monosta¬ 
bil ele produse astăzi oferă si mul* 
ţşb două Ieşiri de semnal. Q şi 
Q (ieşirea Q fiind de regulă în 
starea „V* logic pe durata tem¬ 
porizării). 

Odată activat (declanşat), 
monostabiluî schimbă starea lo¬ 
gică a ieşirilor O şi 5 (Q - „1“; 
Q - „0" pe durata unui proces 
cvasistaţionar, Tm 

D u rata proces ul u i c vas îs taţ î o- 
nar este dictată de' constanta de 
timp asociată unui circuit de 
temporizare RG, extern mono- 


Ing. PAUL POPESCU 

stabilului. Comanda de declan¬ 
şare a monostablîului se face 
P1 pe front", adică pe durata tran¬ 
ziţiei sus-jos (declanşare pe 
front posterior) sau jos-sus (de¬ 
clanşare pe front anterior). Ma¬ 
rea majoritate a monostabilelor 
poseda două seturi de intrării 

— intrări de tip l( A" p declan¬ 
şate de tranziţii sus-jos; 

— intrări de tip „0". declan¬ 
şate de tranziţii jos-sus. 

Monostabilele CMOS 4098; 
4528; 14528 fac excepţie de la 
aceasta regulă, în sensul că mo¬ 
dalitatea de operare este inver¬ 
sată . 

Trebuie remarcat că nu orice 
comandă de declanşare apli¬ 
cată intrării corespunzătoare va 
activa monostabiluî. Este nece¬ 
sară, în plus» îndeplinirea unei 
condiţii logice raportată la cele¬ 
lalte intrări neactivate. Cum mo- 
nostabilele au condiţii specifice 



mmm 


MB I 

98 


■ 





















































IN PUT TABLE 


Al 1 

1 a 2 

Bl 

1 Bî 

0 

X 

1 

1 

0 

X 

1 

1 

X 

0 

1 

1 

X 

0 

V 

t 

l 

t 

1 

i 

i 

! 

T 

1 

1 1 

1 J 

f 

i 


V CC 


1, 




IMPUT TABLL 


Slmboi Semnificaţie 

0 jO" logic 

1 „1" logic 

X ,j0“ sau „1 *' 

logic (oricare) 
t declanşare pe 

front anterior 
J, declanşare pe 

front posterior 

Pentru mai multă flexibilitate 
în utilizare, unele monostabile 
pot fi redeclanşat^ (sînt „retrig* 
gerabile") sau readuse în starea 
iniţială (sînt „resetablle"). chiar 
daca procesul cvasistaţlonar 
este în piina desfăşurare. Aceste 
facilităţi de exploatare sînt spe¬ 
cificate pentru fiecare monosta- 
bll prezentat (In sensul că sînt 
sau nu disponibile). 



INFUT TABLE 


* NERESETABIL 
; VALORI PERMISE 
R 5, 50 kn 
C orice valoare 

Tfyj 0,32RC(t + ° R 7 ) 


COD SN74121 

CDB4121 E 

vneredeglanşabil 

* NERESETABIL 
■ VALORI PERMISE 


SERIA TTL 

FAMILIA 9S00 (FAIRCHILD) 
COD 9600 

* REDECLANŞABIL 
4 RESETABiL (activ pe 
4 VALORI PERMISE 

R = 5. .50 kU 
C ” orice valoare 

Tm = 0,32 RC(1 t ) 

COD 9601 

4 REDECLANŞABIL 


COD 9602 

* DUAL 

4 REDECLANŞABIL 

* RESETABIL (activ pe JCT) 

* VALORI PERMISE 
R 5,.,50 kn 

C orice valoare 

T m 0,31RC(1 + — ) 

SERIA TTL 

FAMILIA 74/54 TEXAS INSTRUMENTS 

I.P.R.S. 





■T .lUilfc» 


■ 


ma 











































































COD SN74122 

* REDECLANŞABIL 

* RESETABIL (activ pe „0“) 

* VALORI PERMISE 
R - 5 .50 kn 

C - orice valoare 

T M -0,32RC(1 f -~p) 

COD SN74123 

' DUAL 

4 REDECLANŞABIL 
4 RESETABIL (activ pe ,0") 

4 VALORI PERMISE 
R - 5..50 kn 
C orice valoare 

T m = 0,32RC<1 + -~ 7 — > 


TEXAS INSTRUMENTS 


SERIA LSTTL 
FAMILIA 74LS 

COD SN74LS221 

* DUAL 

* NEREDECLANŞABIL 

* RESETABIL (activ pe „0") 
■ VALORI PERMISE 

R = 1.4... 100 kîl 

C 0.1 000 fiF 

T m 3.03RC 


NATIONAL SEMICONDUCTORS 


SERIA CMOS 
FAMHJA74C 
COD 74C221 

* NEREDECLANŞABIL 

4 RESETABIL (activ pe ,0' } 

* VALORI PERMISE 


R - 10 .350 kîl 
C - orice valoare ■ 

I M “ R C 

COD MCI4528; 4528; 4098B 
‘ DUAL 

4 REDECLANŞABIL 
4 RESETABIL (activ pe „1") 

4 VALORI LIMITA 
R = 5 .1 000 kn 
C “ orice valoare 
T m = G P 2RG iqV cc /1V| 

în încheiere, unele precizări în 
ceea ce priveşte utilizarea circu¬ 
itelor monostabile în construc¬ 
ţiile de amatori; 

— Componentele de tempo¬ 
rizare externe (RC) se vor monta 
cît mai aproape de capsula cir¬ 
cuitului, evilîndu-se. pe cît posi¬ 
bil. traseele lungi, Aceste pre¬ 
cauţii devin obligatorii în cazul 
temporizărilor de scurtă durată 
(zeci, sute de nanosecunde). 

— în cazul temporizărilor de 
lungă durata (minute, zeci de 
minute), condensatorul de tem¬ 
porizare va fi de tip electrolitic 
(preferabil cu tantal), cu curenţi 
de pierderi dt mai mici. Se reco¬ 
manda, în astfel de situaţii, pla¬ 
sarea unei diode de comutaţie 
(Ge sau Si) în serie cu terminalul 
comun R/G, cu catodul spre 
sursa de alimentare (IV CC ), 
Prezenţa diodei va afecta tem¬ 
porizarea în sensul creşterii 
acesteia. 

Ieşirile de semnal (Q şi 
Q) nu se vor apropia de traseele 
de intrare (A, şi B t ) pentru a 
prdntîmpina cuplajele parazite 
(monostabilul poate oscila}. 

— Traseele de alimentare 
(l V cc ; GNO) se vor face cît mai 
late "cu putinţă, reduci ndu-se 
astfel rezistenţa parazită serie. 

— Pinul IV CC se va decupla 
cu un condensator ceramic (C 2 : 
100 nf), decuplare efectuata în 
imediata vecinătate a circuitului 
integrat. 


Una dintre problemele des în- 
tîlnite de constructorii amatori 
este identificarea „picioarelor" 
la tiristoare ^şi verificarea func¬ 
ţionării lor. în cele ce urmeaza 
încercam să ajutăm ta rezolva¬ 
rea acestei probleme. Trebuie 
sa atragem atenţia ca se pot de¬ 
termina legăturile la capsulă 
(„picioarele") numai la tiristoa- 
rele bune, metoda descrisa fiind 
n ed i str uc t i vă. T esta re a fă cî nd u- 
se la tensiune mică, aceasta nu 
arată dacă tiristorut mai este 
bun sau nu la o tensiune anod 
(A) — catod (C} mai mare apli¬ 
cată. 

1 DETERMINAREA 
„PICIOARELOR" 


Pentru a determina legăturile 
la capsulă ( picioarele") se pro¬ 
cedează în felgl următor se iau 
o baterie şJ un beculeţ de lan¬ 
ternă, se înseriază şl se încearcă 
astfel: 

Determinarea anodulul — se 

înseriază sutcesiv ansamblul 
bec de lanternă—baterie cu pi¬ 
cioarele necunoscute ale tirîsto- 
rului, două dte două, 

La un tiristor bun vom avea ur¬ 
mătoarele posibilităţi (fig, la}: 
a) A—O — becul nu luminează 
(în nici un sens); b} A— P — be¬ 
cul nu luminează (în nici un 
sens); c) C~P — becul lumi¬ 
nează puternic într-o polarizare 
(4 la poarta şi — la catod) şi lu¬ 
minează slab sau deloc în pola¬ 
ritate invărsă 

Din cele de mai sus rezultă ca: 

— ANODUL (A) — este picio¬ 
ruşul care la înserierea cu ori¬ 
care dintre celelalte două, indi¬ 
ferent de polaritatea bateriei, 
becul nu luminează Anod ui 
odată identificat, celelalte doua 
borne sînt catodul (O) şi poarta 
(P). 

- CATODUL şi POARTA — 
odată identificat anodui, identi¬ 
ficarea catod ui ui şi a porţii se 
face polarizînd picioarele care 
nu sînt A (deci sînt C sau P) suc¬ 
cesiv la borna + şi a bateriei. 
Catodul este acel electrod care 
atunci cînd este legat la minusul 
bateriei (plusul fiind la poartă) 
aprinde becuieţul mai puternic 
dedt în montaj invers. 

2. DETERMINAREA FUNCŢ1Q- 
N ABILITĂŢII 

Odată determinate „picioarele" 
unui tiristor, funcţionabilitatea lui 
se determina astfel (fig. 2}: 

— se leagă sistemul beculeţ — 
tiristor ca în figura 2. cu minusul 



IOD 















-: =W 


ÎNCERCAREA 

TIRISTOARELOR 


tul A—C. Dupâ întreruperea cir¬ 
cuitului A—C becul se stinge şi la 
refacerea circuitului A—O nu se 
aprinde decît dupâ o reamorsare 
prin atingerea P—A. ca în cele de 
mai sus. 

3 ÎNCERCAREA LA TENSIU¬ 
NEA DE BLOCARE 


bateriei la C şi plusul la A; poarta 
fiind în goi. becul nu trebuie să 
lumineze; 

— se ating A şi P (cu o şurubel¬ 
niţa sau cu un conductor) între 


Or. fng* IOS1F LING V A Y, 
YOBAVN 

ele pentru o fracţiune de se¬ 
cundă, Becul se aprinde şi conti¬ 
nua sa lumineze chiar după des¬ 
facerea contactului A—P, atîta 
vreme cît nu se întrerupe circui- 




tnainte de contact .K —Nu 
după contact „k - Da 



U 


Nu - Ty hun 
Da — Ty defect 

L ® 


P 



3 


Pentru determinările de mai 
sus utilizam o baterie (4.5 V) şi 
un bec de lanternă, care nu sînt 
distructive, adică nu pot duce 3a 
defectarea tiristoruluL Determi¬ 
narea nedistructivă a tensiunii 
de biocare a tiristoarelor nu se 
poate face în condiţii de amator. 
Totuşi, cu riscul distrugerii tiris- 
torulul, se poate determina dacă 
la o tensiune data tiristorui blo¬ 
chează între A şi C sau nu. Ris¬ 
cul apare atunci dnd tiristorui 
nu rezistă la tensiunea aplicata, 
respectiv tensiunea de blocare 
direct sau invers este mai mică 
decît cea aplicată. 

Ţlrtfnd cont de cefe de mai 
sus, deci şi de riscul distrugerii 
tiristoarelor, verificarea unui li* 
ristor daca rezistă sau nu la ten¬ 
siunea la care doriţi să-l utilizaţi 
se face'aplidnd o tensiune alter 
nativă, înseriată cu un bec cu 
tensiunea de lucru identica cu 
cea aplicată, între A şi C, tiristo- 
rulul, poarta fiind lăsată în goi 







(fig. 3), La un exemplar ce re¬ 
zistă la această tensiune, becul 
nu trebuie să lumineze. Daca 
becul luminează (chiar toarte 
slab), tiristorui nu rezista la ten¬ 
siunea aplicată şi, dacă nu s-a 
scurtcircuitat A—C, puteţi re¬ 
peta încercarea la o tensiune al¬ 
ternativă mai mică. 

Becul pentru aceste încercări 
trebuie să aibă o putere cit mai 
mică, de exemplu, un bec de 15 
W (de frigider) pentru 220 V şi 
tensiunea de lucru mai mare sau 
egală cu tensiunea alternativă 
aplicată • 

Puteţi introduce în montajul 
dumneavoastră un ti ristor astfel 
încercat şi dacă acesta este bun, 
ansamblul trebuie sa funcţio¬ 
neze corect. 


lOI 































































A « TDD 




Utilând un instrument de 
măsură cu performanţe relativ 
reduse de tip magnetoelectric, a 
carul deviaţie maximă cores¬ 
punde curentului de circa 1 mA, 
prin cadrul mobil cu rezistenţa 
în jurul valorii de 100 O, aparatul 
permite printr-o manevrare co¬ 
moda măsurarea curenţilor con¬ 
tinui şt al iernaţi vi corespun¬ 
zători benzii de audiofrecvenţâ 
pînâ la 6 A f a tensiunilor conti¬ 
nue şi alternative pînă la 600 V şi 
a rezistenţelor electrice cu va¬ 
lori mal mici de 0,1 Mii, 
Sensibilitatea voit metrului este 
de 333 11/V, constanta pentru 
toate domeniile de măsură în 
gama tensiunilor continue şi al¬ 
ternative; căderea maximă de 
tensiune în circuitul amperme- 
Irului este de 300 mV, indiferent 
de natura curentului măsurat, iar 
curentul maxim solicitat din cele 
două baterii înserlate de tip R6 
care alimentează ohmmetrul nu 
depăşeşte 40 mA, chiar în cazul 
utilizării unei baterii noi pentru 
măsurători de domeniul x 10 n, 
Proporţional gradului de uzură 
al elementului, modificarea re¬ 
zistenţei interne a acestuia 
poate fi compensată comod, 
acţionînd potenţiometrul R», ca¬ 
pabil să menţină rezistenţa cri¬ 
tica a instrumentului In Jurul va¬ 
lorii de 750 II pentru domeniul 
de măsură x 100, respectiv 75 n 
pentru celălalt domeniu de 
măsură din dotarea ohmmetru- 
iui, Corespondenţa diviziunilor 
inscripţionate pe cadran în ra¬ 
port cu scala liniară este indi¬ 
cată în tabel. 

Deschiderea cadranului gra¬ 
dat va fi de 86 — 88\ iar abate¬ 
rile indicaţiilor mai mici de 5%. 
I n acest montaj compensarea 
tensiunii debitate în sarcina no¬ 
minală corespunzătoare dome¬ 
niului de măsurare a rezistenţe¬ 
lor* de elementul E. pinâ ia valoa¬ 
rea reziduală de aproximativ 2,2 
V, se realizează mărind rezistenţa 
an sam bl u I u i i nd I câtor d er i vat 
şuntului universal compus din 
seria rezistenţelor R a — R a peste 
valoarea . rezultantă de 150 H. 
Aceasta este necesara pentru 
acoperirea domeniilor de măsură 
pentru curenţi şi tensiuni, prin în¬ 


scrierea potenţ iometrul ui Rţ în 
căzui măsurării ^tensiunilor şi cu¬ 
renţilor, potenţ fometrul Ri este 
scurtcircuitat de către fşa cordo¬ 
nului introdusa între contactele 
bornei pozitive 

Rezistenţa R ie realizează co¬ 
respondenţa între primul dome¬ 
niu de*măsurare a tensiunilor şi 
limitelor reglate ale ansamblului 
de măsură, 

Rezistenţa n 2 constă din circa 
1.1 m conductor de manganina, 
izolat sau nu f cu 0 2 mm, spirali- 
zat pe un şablon adecvat, iar re¬ 
zistenţa R a va fi realizată din 
conductor de manganim emai¬ 
lat de 0 0,9 mm, în afară de R 4 , 
celelalte rezistenţe pol disipa şi 

uleri de 1/4 W, Cu excepţia lui 

rt, începi nd de la R 0 , conform 
numerotării, In caz de necesi¬ 
tate, rezistenţele cu valori fixe 
pot fi înlocuite cu rezistenţe se- 
miregiablle cu valori apropiat 


acoperitoare, urmînd a le rigi¬ 
diza poziţia reglată în cursul 
operaţiilor de etalonare 
Comutatorul K ] este de tipul 
1x11 poziţii, iar K ? de tipul celor 
utilizate pentru comutarea ga¬ 
melor recepţionate de radiore¬ 
ceptorul S * 631 T, produs de în¬ 
treprinderea „Electronica". 

In figură este sugerată posi¬ 
bilitatea realizării aparatului utl- 
llzînd un instrument de tip M - 9, 
produs de I AE,M -Timişoara, 
Pentru simplificare, valorile 
curenţilor şi tensiunilor alterna¬ 
tive se citesc pe scala liniară, 
asigurîndu-se precizia satis¬ 
făcătoare, chiar în zona iniţială a 
caracteristicii diodelor redre- 
soare D, şi D 2 , corespunzătoare 
primelor 2—3 diviziuni, prin in¬ 
termediul rezistenţei R 1Ql ele¬ 
ment de reglaj specific gamelor 
de curent altemaiiv- 
Fina liza rea construcţiei este 


Rezistenţa 

Inscripţionat* 

Notaţia liniară 
corespun¬ 
zătoare 

Ort zis lenţii 
Inscripţionai* 

Notaţie liniarii 
corespon- 
0 zâtoare 

R existe rr|a 
Inacripţlonotă 

Nouţii liniară 

cartfRpurv 

iâlo&rţ 

1 

2 

1 

2 

1 

2 

0 

30 

3 

214 

14 

104 

0.2 

29,2 

34 

204 

16 

9,6 

0,4 

284 

4 

194 

18 

8,9 

0,6 

27,8 

4,5 

18,8 

20 

8,2 

0,8 

27 

5 

18 

25 

6,9 

1 

264 

54 

17,2 

30 

6 

1 »2 

25,8 

6 

164 

40 

4,7 

14 

252 

7 

154 

50 

3,9 

1,6 

24,6 

B 

144 

75 

2,7 

1,8 

24 

9 

134 

100 

2,1 

2 

23,7 

10 

12,9 

150 

14 

24 

224 

12 

114 

200 

Infinit 

1,1 

0 


HUN 


















































urmată de operaţiunile de etalo- 
nare. Comutatorul K 2 fiind pozi¬ 
ţionat pentru curent continuu, 
bornele B, şi B 2 se introduc î n se¬ 
ria compusă dintr-o sursa de cu¬ 
rent continuu, un reostat adec¬ 
vat şi un ampermetru etalon, 
c are va ară ta cu re ntu I co res- 
punzator poziţiei comutatorului 
kj. Se reglează H ia pină se 
obţine indicaţia respectivă la li¬ 
mita maximă a cadranului, după 
care R 1S se fixează în această 
poziţie. Comuti ndu-l pe K, şi in¬ 
strumentul etalon, se verifică in¬ 
dicaţiile maxime pentru cele¬ 
lalte domenii de măsură pentru 
curent continuu, eventual apro¬ 
piind valorile rezistenţelor din 
componenţa şuntului universal 
de cete indicate pe schema elec¬ 
trica. Comutindu-l pe K 1 în do¬ 
meniul tensiunilor şi folosind un 


voltmetru etalon se verifică dacă 
rezistenţele R a — R 13 asigură 
precizia domeniilor stabilite de 
poziţiile corespondente fui K t . 
Folosind surse de curent sau 
tensiune afternativă şi comutin- 
du-l pe K ? în cealaltă poziţie, se 
reglează ft 1Q pentru corespon¬ 
denţa indicaţiei pe cel puţin unul 
din domeniile de măsură cu un 
instrument etalon adecvat, după 
care se rigidizează şi R îfr 
Cu elementul E montat în car¬ 
casa aparatului se muta coordo¬ 
natele la bornele Bj şi B 4 şi acţio- 
riînd potenţiometrul R 1t scurtcir- 
cuiţind coordonatele se obţine 
indicaţia „0 il*\ B u * respectiv R 1S 
asigură precizia măsurătorilor 
ohm metr ul ui 



CAPSULE 


1P3 





































































AVO-METRU 


Eventuala neconcordanţâ se 
poate corecta din R21* Precizia 
de măsurare va depinde de 
exactitatea valorii rezistenţei fo 


Cititorilor care pdsedâ un in¬ 
strument de măsură de 6,6 mi- 
croamperi sau mai sensibile le 
recomand construcţia unul 
AVO-metru avînd o rezistenţa 
de 100 kfl/W la măsurarea curen¬ 
ţilor şi tensiunilor continue şi 37 
kl l/y ia măsurarea tensiunilor-al¬ 
ternative — un aparat care nu 
poate lipsi de pe masa unui elec^ 
tronist amator, Precizez ca am 
folosit un instrument indicator 
de 6,6 cu 14 mV şi o rezis¬ 
tenţă internă de 2 100 îl 

Aparatul pe care îl propun 
permite măsurarea tensiunilor 
continue şi alternative de la 1 V 
Ja 1 000 V in 6 subgame: 1, 10 ( 
50 , 250, 500, 1 000 V, a curentu¬ 
lui continuu de ia 10 pîna la 1 
A, de asemenea în 6 subgame 
0,00001; 0,0001; 0,001; 0,01; 0,1 
şl 1 A, şi a rezistenţelor de la 1 ii 
la 1 MU în 3 subgame: XQ,1; XI; 
X10 kn 

Pentru a fi dt mai uşor de ma¬ 
nevrat în timpul măsurătorilor, 
am folosit numai două borne de 
legătură, notate în schemă „V, 
A, ir şi 

Pentru selectarea domeniilor 
de măsurare am folosit doua 
comutatoare K2 şi K3, iar pentru 
selectarea subgameEor de mă¬ 
surare comutatorul Kl. Poziţia 
din schemă a comutatoarelor 
corespunde pentru măsurarea 
rezistenţelor pe domeniul x 0,1 
kn, Pentru selectarea domenii¬ 
lor ,sau se secţionează 
Kl, K2 şi K3 conform indicaţiilor 
din schemă. Pentru K2 şi K3 am 
folosit comutatoare glisante de 
la aparatele de radio portabile 
S 631 T — comutatorul de game 
—■ iar pentru Kl un comutator 
obişnuit cu 21 de poziţii. 

Pentru a putea măsura rezis¬ 
tenţe am folosit o baterie de 4,5 
V. 

Curentul consumat de montaj 
ajunge pîna la 20 mA pentru re¬ 
zistenţe pîna ia 50 U, iar apoi 
scade, ajungînd pentru rezis¬ 
tenţele de valori mari la cîţiva 
microamperi. 

Pentru redresarea tensiunii 
alternative am folosit doua 
diode de tip GA 206, dar se pot 
folosi cu succes şi diodele 
punctiforme din seria EFD. 


IOAN PLIC 


V.A.a 



Jfffl/* 


1 tv 

-• fOv 

—•SOv 
-% 2SO i/ 

< > $00v I 
• WPO v - 

ţfOOOv: 
m 500 V 


x(Ot • 
(A *- 
(OO/nAm- 
t0mA+- 

fOOjţtA 


' 



-*1 1 I*— 


/?2 

/P* 





























































































losite, precum şi a gradaţiilor 
trasate pe scala viitorului aparat 
de măsură. Pentru domeniile de 
tensiune şi curent scala se gra¬ 
dează eomparmo indicaţiile cu 
cele ale unui aparat deja etalo- 
nat, montat ca volt metru în pa¬ 
ralel cu aparatul nostru, iar ca 
ampermetru în serie. 

Pentru partea de ohm metru 
se procedează în felul următor: 
se scurtcircuitează bornele de 
legătură cu ajutorul potenţi o- 
metrului PI de 10 ktt, liniar se 
reglează poziţia acului indicator 
pe reperul H 0“\ Apoi de ia o rezis¬ 
tenţă dec adică etalon se intro¬ 
duc în circuit diferite valori de 
rezistenţe şi se trasează pe scală 
reperaie coresgunzătoare valo¬ 
rilor mâpuraîe. în lipsa unei re¬ 
zistenţe decadice etalon se vor 
folosi rezistenţe fixe de diferite 
vajori, 

înainte de începerea măsură¬ 
torii. pe oricare din cele trei sub- 
game ale ohmmetrului se va 
face reglajul pe reperul ,j£T cu 
bornele scurtcircuitate. 

Menţionez că etalonarea pen¬ 
tru tensiuni şi curenţi am efectu¬ 
at-o cu un aparat de măsura eta¬ 
lon de tip Siemens cu o precizie 
de 0,2%, iar pentru etalonarea ca 
ohmmetru am folosit rezistenţe 
decadice etalon de tip EAW cu o 
precizie de 0.2%, 

Menţionez, de asemenea, câ 
toate rezistenţele folosite tre¬ 
buie să aibă o toleranţă de 
i 0,5% pentru încadrarea în pa¬ 
rametrii schemei. 



' 

Lista de materiale: 

R1 - 0,055 fi; R2 = 0,55 11;, R3 
5,65 H; R4 - 57 îl; R5 567 H; 
R6 = 5,7 kii; R7- 100 kil; R8 
900 ktl; R9 = 4 MU; R10 
= 20 mi R 11 - 25 MU; R 12 = 

= 50 mi ris - 31 mi R14 

13,4 mi R15 = 5,5 MH: R 16 = j 

1, 69 mi RIT = 186 kll; R18 = 

- 37 kli; R19 - R20 = 5,1 kO: r 
R21 1,5 kii; R22 *= 1 ktl; R23 = 

7 kO; R24 - 100 ll R25 - 58 fi; 
R26 - 620 Q; R27 -= 40 kii; PI - ! 
10 kU liniar; Ol, D2 - GA 206: 

A - 100 A; 14 mV; 2 100 th 




în prezent se construiesc 
diode redresoare care suportă 
tensiuni inverse mari (cu mult 
peste 2 000 V) şi capabile să re¬ 
dreseze curenţi cu valori ridi¬ 
cate (peste 300 A) Cu toate 
acestea, apar situaţii tind con¬ 
structorii amatori nu dispun de 
diode ale căror performanţe (în 
sens direct sau invers) să satis¬ 
facă unele aplicaţii. Se poate uti¬ 
liza, în aceste condiţii, proprie¬ 
tatea deosebită a diodelor re¬ 
dresoare, care permite monta¬ 
rea lor, în serie sau în paralel, în 
număr aproape nelimitat 
în această situaţie trebuie să 
cunoaştem măsurile de protec¬ 
ţie a diodelor redresoare la mon¬ 
tarea lor în serie, precum şi un 
calcul simplu de dimensionare a 
unor elemente de circuit (rezis¬ 
tenţe „condensatoare") nece¬ 
sare pentru protecţia diodelor. 
La conectarea în serie a dio¬ 
delor redresoare, în conducţle 
directă, tensiunile produse pe 
fiecare diodă sînt stabile şl apro¬ 
ximativ egale, Comportarea in 
circuit a montajului nu este 
afectată de eventuala scurtcir¬ 
cuitare a unei diode, ci doar de o 
defectare care ar întrerupe con¬ 
tinuitatea electrică. 

în conducţfe inversa lanţul de 
diode în serie se poate detecta 
din cauza repartizării inegale a 
tensiunii inverse pe diodele ce 
alcătuiesc lanţul (în regim per¬ 
manent), determinată de valo¬ 
rile diferite ale impedanţelor 
diodelor. 

O altă cauză ar consta în re¬ 
partiţia neuniforma a tensiunilor 


Ing, ŞERBAN IMAICU 

inverse tranzitorii exterioare sau 
cauzate de comutaţie. Reparti¬ 
zarea inegală a acestor tensiuni 
este provocată şi de diferenţele 
valorilor capacităţilor dintre diode 
sau dintre diode şi masă (dacă 
diodele sînt montate pe radia¬ 
toare). Considerăm totuşi că T în- 
tr-o aproximaţie destul de bună, 
aceste ultime aspecte nedorite 
pqt fi omise din calcul, 
în schimb, pentru egalizarea 
tensiunilor inverse, în regim per¬ 
manent, exista o metoda simplă 
de care ne vom ocupa în conti¬ 
nuare. 

Metoda consta în conectarea 
în paralel pe fiecare diodă a unei 
rezistenţe (R p în figura). 

t alcului valorii rezistenţei R p 
e consideră n s diode de ace¬ 
laşi tip conectate în serie. Pen¬ 
tru a acoperi şi situaţiile cele mat 
defavorabile, calculul se face 
pentru situaţia limită tind o 
diodă (în caţul nostru Pi) este 
parcursă de curentul minim 



iar celelalte de curentul 

maxim 

Cînd se aplică la borne tensiu¬ 
nea inversă totală pe 

diode apar tensiunile 

(CONTINUARE lN PAG. 111) 


— 

1 —CIZI-i 





D, 

nt 



En j 


- [> — J 

— 

—1»- J 

‘ - 

— u — < 



X A 


i \ V 

L ✓ J 

l 

L v 

TI 

r n 

l/*> 

r - — r 



105 



























PROTECŢIE 

ALEXANDRU MĂRCULESCU 


Instrumentele sensibile de 
curent continuu — micro sau 
miliampermeîre — se pot dis¬ 
truge uşor, prin arderea bobinei 
mobile, atunci cînd sint străbă¬ 
tute de curenţi excesivi. Una din 
metodele obişnuite de protecţie 
constă în a plasa tn paralel cu in¬ 
strumentul o diodă semicon¬ 
ductoare în polarizare directă, 
ca în figura 1. Pentru ca metoda 
să fie operantă şi în cazul acci¬ 
dentai al conectării greşite (in¬ 
versate) a instrumentului, se 
montează de regulă două diode 
în opoziţie, ca în figura 2, 
Problema care se pune însă 
este că nu orice diodă poate 
proteja orice Instrument In orice 
condiţii. Pornind de la faptul 
unanim acceptat că un instru¬ 
ment de măsura suporta, pentru 
un timp scurt, curenţi de doua — 
trei ori mai mari declt valoarea 
corespunzătoare Indicaţiei la 
cap de scală, , vom considera 
un exemplu numeric in sprijinul 
afirmaţiei de mai sus. 


Fie un Instrument cu lj _ 50 juA 
şi cu rezistenţa internă Rj — 500 O. 
Conform legii lui Ohm, tensiu¬ 
nea ia borne corespunzătoare 
indicaţiei ia cap de scală va fi 
Ui = R/li = 50-10* A-500 U 
25 mV Să aplicăm acum circui¬ 
tul de protecţie din figura 1, con¬ 
sideri nd o diodă cu germani u 
avînd pragul de deschidere U D 
0,25 V. Constatăm ca, pentru 
orice indicaţie a acului în inte¬ 
riorul scalei, dioda va ramîne 
blocată, deci ea nu influenţează 
practic citirile. Pentru ca dioda 
să înceapă să conducă, trebuie 
să-i aplicăm la borne o tensiune 
de cca 0,25 V, adică de 10 ori mai 
mare decît tensiunea instru¬ 
mentului la cap de scala, U K . In 
aceste condiţii însă, instrumen¬ 
tul — aflat în paralel cu dioda 
— ar fi parcurs de un curent I 
10*li 500 juA, periculos pentru 

bobina sa mobilă chiar pentru 
un timp scurt, In concluzie, pro¬ 
tecţia nu deranjază funcţiona¬ 
rea normală, în schimb intră 


prea „tîrziu" în acţiune, netiind 
astfel sigură (instrumentul se 
poate arde înainte ca dioda să se 
deschidă). 

Dacă am fî considerat o diodă 
cu siliciu (U D ** 0,6 V). lucrurile 
ar fi stat şi mai rău din punctul 
de vedere al protecţiei; siliciul 
prezintă însă avantajul unor re¬ 
zistenţe inverse mult mai mari, 
motiv pentru care el este prefe¬ 
rat în circuitele de protecţie de 
forma celui din figura 2. 

Pentru ca metoda de protecţie 
descrisă să fie totuşi aplicabila 
In practică, se impune un mic ar¬ 
tificiu, care consta în a limita Ea 
valori nepericuloase curentul 
prin instrument pentru tensiu¬ 
nea prag ului de deschidere a 
diodei O astfel de soluţie este 
indicată în figura 3. unde limita¬ 
rea se face cu o rezistenţă, R. 
Aceasta se calculează astfel ca, 
pentru un curent de două-trei 
ori mai mare ca I,, căderea de 
tensiune pe grupul serie R, + R 
să fie aproximativ ^pgalâ cu pra¬ 
gul de deschidere a diodelor. 

Exemplu. Considerăm acelaşi 
instrument cu l k = 50 ^A, R, = 
500 O şi presupunem că am sor¬ 
tat două diode identice cu ger¬ 
mani u t avînd pragul de deschi¬ 
dere U D 0,25 Admiţînd cu¬ 
rentul maxim prin instrument I 


REZISTENTE MICI 


Propunem în cele ce urmează 
o metodă simplă de măsurare a 
rezistenţelor mici, de ordinul 
ohmilor sau ai fracţiunilor de 
ohm, bazata pe utilizarea ca 
voltmetru a unui instrument 
sensibil de curent continuu 
(50—1 000 ^A). Montajul este în 
acelaşi timp deosebit de util 
pentru verificarea circuitelor, a 
conexiunilor şi contactelor, per- 
miţînd să se facă distincţia între 
o rezistenţă foarte mică (zecimi 
sau sutimi de ohm) şi un scurt¬ 
circuit. 

Principiul de funcţionare este 
ilustrat în figura 1. Sursa de ten¬ 
siune U. potenţiometrul P, rezis¬ 
tenţa etalon R t şi rezistenţa ne¬ 
cunoscută R K alcătuiesc un 
circuit serie, parcurs de un cu¬ 
rent I, reglabil între anumite li¬ 
mite cu ajutorul pote nţ io metru¬ 
lui. Rezistenţa R 1n care trebuie 


MARKANORES 

sa fie de precizie (± 1% pi na la 
± 5%), se ia egală cu limita supe¬ 
rioară ,a domeniului R x în care 
dorim să efectuăm măsurătorile. 
De exemplu, pentru pjaja R* = 
0-5 il alegem R, 5 n, pentru 
R« = 0—1 fi luăm R t - 1 O etc. 

In primul rînd, alimentam cir¬ 
cuitul (închidem întrerupătorul 
Kt) şt conectăm voltmetruI la 
bornele lui R ţ . Prin manevrarea 
potent iometr ului P, aducem in¬ 
dicaţia acului la cap de scală. în 
acest moment, tensiunea Ut la 
bornele Iul R, este egală cu ten¬ 
siunea voltmetrului la cap de 
scală. Curentul prin circuitul se¬ 
rie este î - U ţ /R v 

Comutăm apoi voltmetrul la 
bornele lui R*, respect?nd pola¬ 
ritatea indicată. Negi (jind curen¬ 
tul absorbit de voltmetru, putem 
considera ca intensitatea curen¬ 
tului prin circuitul serie a rămas 



108 























Ri 


D 

1 -M- J 

2,5'lj - 125 ^A> deducem, con¬ 
form legii lui Ohm, R, H- R - IW 
I ■= 0,25 V/125 juA 2 k£l t de unde 
Obţinem R = 2 kll 500 O 1.5 
kn. 

Menţionăm câ prin acest arti¬ 
ficiu instrumentul nu-şi modi¬ 
fica sensibilitatea (curentul Ja 
cap de scală), ci doar rezistenţa 
interna aparentă, egală acum cu 
R, I R. în cazul transformării ul¬ 
terioare a instrumentului astfel 
protejat în volt metru sau am per- 
metru c.c., la calculul rezistenţe¬ 
lor adiţionale (pentru tensiuni 
mici), respectiv al şunturilor, se 
va ţine cont de noua valoare R, i R. 

De obicei, în practica se pre* 
fera diodele mici cu siliciu 
(OA200, 1 N914, 1N4148, BA243 
etc,), care au rezistenţe inverse 
foarte mari. Ele se sortează pen¬ 
tru valori de prag U D cît mai 
egale şi preferabil cît mai mici. 


Ri 

—M&—< 

1- M £lJ 

Diodele redresoare (1N40Q1 — 
IN4007, F307 etc.) ant mai re¬ 
zistente Şf nu riscăm arderea lor 
prin întrerupere — care ar anula 
protecţia —, în schimb, ele au 
rezistenţe inverse mai mici şi pot 
afecta astfel sensibilitatea instru¬ 
mentului (dioda montată invers 
se comporta ca un şunt pe in¬ 
strument). Practic se poate fo¬ 
losi orice tip de diode, cu con¬ 
diţia de a verifica în prealabil 
dacă ele nu afectează citirile [se 
„alimentează” instrumentul pen¬ 
tru a indica exact capul de scală, 
apoi se conectează diodele în 
opoziţie pe Instrument şi se ur¬ 
măreşte acul: dacă acesta nu se 
deplasează perceptibil, diodele 
„merg": dacă da, se alege o altă 
pereche de diode). 

în încheiere, o observaţie im¬ 
portanta: atunci cînd instrumen¬ 
tul protejat măsoara tensiuni 


aceeaşi, I. Acest curent produce 
pe R* o cădere de tensiune U x 
Tr, U|R x /R 

Rezultă că indicaţia voltmetru- 
iui va fi proporţională cu valorile 
citirea la cap de scală (U* 
UJ corespunzînd ia R* R,. 
în figura 2 se dâ ,o soluţie 
simplă de „mutare” a voltmetru- 
lui de la bornele lui R t (eîalo- 
nare) ta bornele iui R* (măsu¬ 
rare), cu respectarea polarităţii, 
folos indu-se un comutator du¬ 
blu, Voltmetrul este obţinut 
dintr-un mîcroampermetru, M 
(cu 50—1 000 /jA la cap de 
scala), prih adăugarea unei re^ 
zfstenţe adiţionale, R ad , 

Pentru tensiuni de alimentare 
uzuale (U — 1,5 -r- 6 V), montajul 
din figura 2 ar presupune utiliza¬ 
rea unui potenţiometru P bobi¬ 
nat, de valoare mică şi cu con¬ 
ductor gros, pentru a suporta 
curenţi de ordinul sutelor de mi- 
liămperi. Cum astfel de poten¬ 
ţiometre se găsesc mai greu, am 
adoptat o altă soluţie practica, şi 
anume am realizat un circuit se¬ 
rie cu rezistoare fixe, urmînd ca 
aducerea acului la cap de scală 


pentru etalonare să se facă ajus- 
tînd rezistenţa adiţională a volt- 
metrului. 

Montajul din figura 2 mai are 
un neajuns care poate prezenta 
un pericol grav pentru instru¬ 
mentul indicator: atunci cînd K. 
se află în poziţia „măsurare”, 
daca se întrerupe accidentai 
contactul lui R* la bornele A-B, 
întreaga tensiune U apare la 
bornele volt metru lui. Dacă acesta 
are. de exemplu, 0,2 V la cap de 
scală, iar U 6 V, bobina mobili 
se poate arde practic instanta¬ 
neu. 

Schema propusă spre reali¬ 
zare (fig. 3) ţine cont_ de obser¬ 
vaţiile precedente, în primul 
rînd, potenţiometruI de etalo- 
nare a fost plasat în serie cu in¬ 
strumentul, ajustînd fin indicaţja 
la cap de scală a voltmetruluî, în 
al doilea hnd, instrumentul a 
fost protejat prin diodele D,—D z , 
iar deplasarea acului a fost 
amortizată prin condensatorul 
C (care are şi rolul de a filtra 
eventualii paraziţi de înalta frec¬ 
venţă captaţi de montaj), în fine, 
schema a fost prevăzută cu 



continue peste care se supra¬ 
pun componente alternative mari, 
diodele de protecţie se pot des¬ 
chide parţial (la vîrfurile semna¬ 
lului c.a), reprezentînd un şunt 
dinamic pe instrument. Apare 
astfel o reducere „inexplicabilă 11 
a sensibilităţii, pentru că, d© obi¬ 
cei, uităm de diode sau/şi ig¬ 
norăm prezenţa componentelor 
alternative. Dacă aceste sem¬ 
nale parazitare Şînt de înaltă 
frecvenţa, putem înlătura uşor 
neajunsul conectînd în paralel 
cu diodele un condensator de 
0,5—2 nF (reprezentat punctat 
în figura 3). Pentru paradiţi de 
Joasa frecvenţă, valoarea con¬ 
densatorului ar trebui să fie mai 
mare, conducind la o inerţie 
supărătoare în deplasarea acu¬ 
lui. 


doua domenii de măsurare, 0—1 
fi şi 0—10 li, seiectabile cu aju¬ 
torul comutatorului suplimen¬ 
tar, K 3 . 

EXEMPLU DE CALCUL 

Posedăm un instrument M cu 
I, 50 ,uA cap de scală, cu re¬ 
zistenţa internă R, - 500 O şi cu 
scala divizată liniar 0—50 sau 
0—100. Ne propunem să rea¬ 
lizăm două domenii de măsu¬ 
rare pentru anume 0—1 O şl 
0—10 fî, folosind ca sursă de ali¬ 
mentare o baterie de 4.5 V. 

1 Stabilim tensiunea la cap de 
scală a voltmetrul ui, de exemplu 
U v - 0,2 V (sub pragul de des¬ 
chidere a diodelor), şi calculăm 
rezistenţa adiţională necesară: 
f=U7l J -R i =0,2 V/50-1 G * A 

50on^4ooon 50011 = 3500 a 

Din aceasta valoare totala, o 
parte de circa o treime o vom 
„repartiza” potenţiometrutui (1 — 
1,5 kO), iar restul se va materia¬ 
liza în rezistenţa R a , De exem¬ 
plu, să presupunem câ avem un 
potenţiometru liniar de 1 kll 
(P = 1 kll); vom lua în acest caz 


107 





















R 3 - 3,5 kll 1 kn = 2,5 kn. In¬ 
dicaţia la cap de scală a volt me¬ 
trul ui rezultat va fi astfel regla- 
bilă între 0,2 V şi 0,15 V. 

2, Urmează calculul circuitu¬ 
lui serie, în cele două variante 
propuse. Pentru domeniul R x 
0—10 O vom lua rezistenţa eta¬ 
lon R atl - 10 n (±2%). La bor¬ 
nele acestei rezistenţe avem o 
cădere de tensiune de 0,2 V pen¬ 
tru un curent prin circuitul serie 
I — 0,2 V/10 H - 20 mA. Circuitul se 
compune din baterie (U = 4,5 V), 
Ri, H« n = 10 11 şi R x . Conside¬ 
rând bornele A—0 scurtcircui¬ 
tate (R x — 0) şi negiijînd rezis¬ 
tenţa internă a bateriei (sub 2 
11), obţinem; 

R, + R 0 ti = 4.5 V/20 mA 225 11, 
de unde R, - 225 îl - 10 n - 
215 H, Putem lua aproximativ 
Ri = 220 11. 

Este uşor de verificat că 
aceste valori permit reglarea ca¬ 
pului de scala ai voltmetrulul pe 
. etalonare", ou R„ = 10 U în se¬ 
rie, pi na cînd tensiunea bateriei 
scade la cca 3,6 V (în sarcina). 

Pentru domeniul R* 0—1 O, 
rezistenţa etalon se ia R et2 1 11 
(±2%). De data aceasta, o* 
cădere de tensiune de 0,2 V pe 
rezistenţa etalon presupune un 
curent mare prin circuit serie, 

I 0.2 V/1 II 0,2 A, de unde re¬ 
zultă o rezistenţă totală în circuit 
egala cu 4,5 V/0,2 A 22,5 ll 
Consider!nd şl aici R* 0 şi ne¬ 
gi îfînd rezistenţa internă a bate¬ 
riei, deducem R 2 + R*» 22,5 11, 

adică R 2 = 21,5 11, Este bine to¬ 
tuşi să ţinem cont de rezistenţa 
internă a bateriei, de obicei între 
1 11 şi 2 n pentru o baterie de tip 
3R12 nu prea veche, astfel 
că putem lua aproximativ R 2 = 

20 a. 


MODUL DE LUCRU 

M o ntaj ul pe r m i te mă s u ra rea 
rezistenţelor mai mici de 10 ÎL 
deci trebuie sa ne asigurăm 
înainte, prin alte metode, ca 
R*< 10 O. 

1. Conectam rezistenţa necu¬ 
noscute la bornele A—B. cu 
contacte foarte bune, comuta¬ 
torul fiind în poziţia 10 fi. K 2 
în poziţia „etalonare", iar K t des¬ 
chis. 

2. închidem întrerupătorul de 
alimentare, K, şi reglăm poten- 
ţiometrul P astfel ca acul instru¬ 
mentului să indice exact capul 
de scală, 

3. Trecem comutatorul K 7 în 
poziţia „măsurare" şi citim pe 
instrument indicaţia acului. Şti¬ 
ind ca scala întreagă (de exem¬ 
plu, 100 de diviziuni) cores¬ 
punde la 10 ll, deducem direct 
vaIoarea rezistenţei R*. 

4 Dacă rezistenţa R x este sub 
1 ll, trecem comutatorul K 3 în 
poziţia 1 0, după care reluăm 
etalonarea (cu K 2 în poziţia „eta¬ 
lonare", aducem acul la cap de 
scală din P) şi măsurarea (K 2 în 
poziţia „măsurare' 1 ). 

5, Pentru valori R x sub 1 li, 
este bine sa ţinem cont de rezis¬ 
tenţa nenulă a cordoanelor d© 
conexiune şi a, contactelor la 
bornele A—B. în acest scop. 
după efect ua rea ma su râ tor i I 
lăsăm pe K? în poziţia „măsu¬ 
rare" şi scurtcircuităm bornele 
A—B Citirea foarte mică, de or¬ 
dinul dtorva sutimi de ohm, o 
vom scădea din valoarea măsu¬ 
rata a lui R*. Experimentînd 
montajul cu cordoane liţate ter¬ 
minate cu „crocodili 11 în locui 
bornelor A—B. am obţinut o rezis¬ 
tenţă reziduală de 0,02—0,03 O, 



OHMMETRU 


MÂNU ELAftlAN 

O hm metrul din schema este 
cu indicaţie liniara. Instrumen¬ 
tul folosjt este de 100 juA, iar 
scala este împărţita în 100 de di¬ 
viziuni Se poate folosi instru¬ 
mentul de la aparatul de măsura 
TL4M sau altele similare, care 
au scala împărţita în 10 diviziuni, 
cap de scală 10 pe tensiuni. 

Sînt 7 game de măsurare, şi 
;anumec 1 *= 0 10 11, 2 - 0 100 11. 

= o-i kn, 4 - o -io kn. 5 - 

0 100 kn, 6-0-1 Ma 7 - 

o io Ma 

Se foloseşte un comutator ro¬ 
tativ cu 2x7 poziţii. 

Deoarece instrumentul are 
00 de diviziuni, se poate citi cu 
precizie orice valoare, spre 
exemplu, rezistenţe sub 1 n 
(0.3 a 0,7 O) sau mai mari 
1(907 kn). 

Pentru alimentare se folosesc 
4 baterii mici împreună cu ca- 

~ wkm 

întrerupe curentul. 

Reglajul de zero se face din 

1 potenţiometre! de 5 kn liniar; se 
poate folosi şi potenţiometrul de 

2 kn liniar. 

Pentru reglajul de zero bor¬ 
nele de Intrare de la Rx se pun în 
scurtcircuit 

De la circuitul integrat se folo¬ 
seşte pentru măsurare intrarea 
inversoare (4) şi ieşirea (10). 

Cele două rezistenţe de 50 11 
şl 100 11 de la potenţiometrul de 


seta de la aparatul Zefir' 1 şl un 
■comutator dublu K t şi care 


Atunci cînd dorim să desensl* 
bilîzăm un instrument de curent 
continuu de la indicaţia la cap de 
scală I, la o nouă valoare I (i > H, 
nu avem decît să conectăm in pa¬ 
ralel o rezistenţă şuni R s cU va¬ 
loarea R s ~ R/(rr-1), unde R,este 
rezistenţa internă a instrumen¬ 
tului iniţial, iar n = 1/1,= raportul 
de desensibilizare (fig. 1). 

Calculul este simplu, dar ade¬ 
seori întîmpinâm dificultăţi in 
realizarea practica din cauza va¬ 
lorilor R s foarte mici, în cazul 
unor rapoarte de desensibili¬ 
zare prea mari. 

Exemplu. Pentru Li = 50 ^A 
(S - 20 kfVV), R,- 500 £1 şi I - 1 
A. deci n - 1 A/50 ■ 1G“ S A = 


lOS 


















































5 kn pot lipsi sau se pot pune al¬ 
tele de alte valori, chiar mai mici, 
22 fl sau 47 U, valorile nefiind 
critice, 

Potenţ iometrele de la SI b pot 
fi de 25 kn şi 50 kil sau 47 kn, 
pentru poziţia 7, La SI a pentru 
poziţia 1 şi 2 se vor foiosi poten¬ 
ţiometre semîreglabile de 100 il 
şM kn. 

La poziţia 1 de la Si b, poten* 
ţiomelrul poate lipsi. în focul lui 
farîndu-se un strap, Toate poten- 
ţiometreie semireglabile de ia Slb 
se pot înlocui cu rezistenţe fixe, 
după ce s-a găsit valoarea lor 
exactă de înlocuire. 

E tatonarea aparatului se face 
în felul următor: la bornele de 


măsurare se conectează o rezis¬ 
tenţă de 10 H cu toleranţă cît mai 
mică (1%). Se reglează din P t 
maximum pe scală. Se înde¬ 
părtează rezistenţa de 10 U, se 
face scurt din nou şi se reglează 
zero al instrumentului din P. Se 
pune rezistenţa de 10 O la loc şi 
se reglează din SI b 1 valoarea 
lui. astfel ca pe scala instrumen¬ 
tului sâ fie 10. exact valoarea re¬ 
zistenţei. 

Pe celelalte poziţii etaîonarea 
se face tot cu rezistenţe etalon şi 
reglajul pentru cap de scală se 
face din potenţ iometrele lui SI b. 

Citirea instrumentului se face 
de la sting a spre dreapta, ca la 
voltmetre 


Acelaşi instrument se poate 
folosi şi la alte aparate, ia volt- 
metru ş i ampermetru electronic. 

Consumul ohm metrului este 
foarte mic, iar în timpul măsu¬ 
rării tensiunile între masa şi bor¬ 
nele de + ş i se modifică, masă 
i 4 V, iar masa 2 V. 



AMPERMETRU 


20 000, obţinem R s = 500 

H/19 999-0,025 O. 

Chiar dacă reuşim să realizăm 
destul de precis acest şunt, re¬ 
zistenţa sa foarte mică va fi com¬ 
parabilă cu cea a cordoanelor 
de legătura, a bornelor sau a 
contactelor comutatorului fapt 
care va constitui o potenţială 
sursa de erori grosolane de 
măsurare. 

Pentru a înlătura acest ne¬ 
ajuns, putem proceda ca în fi- 


A, mArculescu 

gura 2 t mărind artificial rezis¬ 
tenţa interna a instrumentului 


prin adăugarea în serie cu el a 
unei rezistenţe adiţionate, R ad , 
C u al te cu vi nte. t ra n sf o rmă m î n- 
tîi instrumentul într-un voltme- 
tru cu o anumită tensiune U la 
cap de scală (0,1 V, 0,2 V, 1 V etc.) 
şi pe urmă calculam pe Re 
ţirifnd cont de curentul I dorii 
pentru indicaţia la cap de scală. 



109 











































HB3RS 




VOLTMETRU 

PENTRU ÎNALTĂ TENSIUNE 


în măsurarea tensiunilor înalte 
se foloseşte aparatura specială, 
cu o realizare practica aparte, cu 
precauţii deosebite de izolare şi 
cu un consum de energie mic. 

Să luăm numai cazul cind in¬ 
strumentul ar necesita 100 ^A, 
tensiunea de măsura fiind 10 kV; 
deci puterea consumată este de 
1 W. Dar cum în aparatura elec¬ 
tronică sursele de înalta tensiune 
debitează curenţi mici, înseamnă 
ca instrumentul va trebui practic 
să nu consume energie. 

Voltmetrul prezentat are o 
schemă pe di de simplă, pe atît 
de aparte, în sensul ca are o reac¬ 
ţie totală la care intoleranţa de in¬ 
trare este egala cu produsul cîştl- 


Ing. ILIE MIHĂESCU 

gurilor celor două Iranzistoare T ţ 
i T ? , pius. impedanţa de intrare a 
ET-uluî. în acest mod se obţin 
impedanţe de intrare la voltmetru 
de ordinul sutelor de mii de me- 
gaohmi (10 s Mit). 

Montajul alăturat are o impe- 
danţă de aproximativ 8 Mn/V, ceea 
ce nu este râu deloc, indicatorul 
nu trebuie sa fie un AVO-metru. ci 
un mic instrument de la mag net o- 
foane (VU-metru) cu o sensibili¬ 
tate de aproximativ 400 pA, 
Reglajele după construcţie se 
desfăşoară astfel: se cuplează la 
masă grila lui T ţ şi se reglează P ? 
pîna ce acul instrumentului in¬ 
dică zero. Se decuplează apoi 
grila de la masă şi se aplica la in¬ 


trare (în punctul A) o tensiune U 
de 1 V (calibrată) prin interme¬ 
diul unui rezistor de valoare 
mare, de exemplu între 5 Mit şi 
10 Mn, Reglăm apoi P, conve¬ 
nabil pîna acul ajunge ia indi¬ 
caţia 1 (presupunem că indica¬ 
torul are 10 diviziuni) sau la 10, 
după dorinţă. 

în acest moment tensiunea pe 
grila tranzistorului Tţ este: 

UţRi + Pi) 

q R 1 + Pţ f Roxt 


Pentru măsurarea tensiunilor 
înalte se construieşte un şir de 
rezistenţe adiţionale notate pe 
schemă cu Rext t , Rext^ etc 
Dacă U este de ordinul a 30 kV 
(tensiune folosita în televizoare 
sau la autoturisme), valoarea re- 
zisloarelor adiţionale este: 

- U(R ţ + P T ) 


T fixt total 


(Ri+Pi) 


Presupunînd ca ia etalonarea 
scalei, cînd s-a aplicat 1 V, rezis¬ 
tenţa serie Rl*| era de 5 MO, 
atunci £= 0 0,39 V, înseamnă că 


Exemplu. Să considerăm ace¬ 
laşi instrument, cu \\ = 50 pA 
(S 20 ktl/V), Rţ 500 ii şi ace¬ 
laşi raport de desensibilizare, ? 
n 20 000 (adică I n-l, 1 A). 
Putem alege pe R sd astfel ca 
grupul M — Rad să constituie un 
voltmetru „cu 0,1 V la cap de 
scală, deci U = 0,1 V; 

Rad - u-s Ri - 0,1 V, 1 

(20 kîi/V) 500 11 ~ 1,5-kH. I 

Rezistenţa internă a voltme- j 
irului obţinut este R, - R^ + R a a I 
- 500 n T 1,5 klt - 2kn, valoare | 
pe care o vom lua în considerare 
pentru calculul noului şunt: 

Rs- Ri7(n 1)^2 OOGli/19 999- 
-0,1 ÎL 

Desigur, un ampermetru de 
curent mare trebuie să aibă re¬ 
zistenţa internă (data practic de 
şunt) Cît mai mica, pentru a nu j 
produce căderi -semnificative de I 
tensiune în circuitul de masu- | 
rare. Există însă în practică o so- 
iuţie optimă de compromis, il 
ţinlnd cont şi de erorile intro¬ 
duse de contacte şi conexiuni. 
Speram că exemplele de mai sus | 
vă vor ajuta în găsirea soluţiei ! 
optime, de la caz ia caz. 


UTIL 


Rezistenţa Interna a instru¬ 
mentelor indicatoare sensibile 
(rnicroampermetre, miliamper- 
metre) poate fi determinată prin 
numeroase metode, fiind insa 
practic exclus procedeul de 
măsurare directa cu ajutorul ohm- 
metrului, care pune în pericol 
bobina mobilă a aparatului 
măsurat. 

Descriem în continuare o me¬ 
todă simplă, bazată pe utilizarea 
unei surse de curent constant, al 
cărei principiu este sugerat în fi¬ 
gurile 1 şi 2. 

In primul rînd „construim" o 
sursă S de curent constant, cu 
valoarea I reglabilă fin în jurul 
curentului I, corespunzător de¬ 
viaţiei ta cap de scala a instru¬ 
mentului testai Apoi conectăm 
această sursă ia bornele instru¬ 
mentului, cu respectarea pola¬ 
rităţii, şî reglăm curentul sursei 
astfel încît acu! să indice exact 
la cap de scală, adică I = I, (fig. 
1). în această situaţie montăm în 
paralel cu instrumentul o rezis¬ 
tenţă variabilă pe care o reglăm 
astfel ca indicaţia acului să co¬ 
boare exact la jumătatea scalei. 







K5SM 

IIO 
























pentru 30 kV (ea la grilă să avem 
tot 0.39 V) rezistenţa exterioara 
este: 

R„t=v <"i + Pi> - <"i + Pir= 


30-10 3 '3.2-10 6 


3.2 * 10» 


0.39 

242 109 O = 246 000 Mii. 


Curentul prin instrument este 
acum 1/2, dar şi curentul prin 
reistenţa „şunr R este tot 1/2 
(conform legii iui Kîrchoff), de¬ 
oarece sursa S nu îşi modifica 
perceptibil curentul debitat. Prin 
urmare, rezistenţa internă a in¬ 
strumentului R t este egală cu re¬ 
zistenţa R conectată in paralel, 
care asigură scăderea indicaţiei 
de la Ij la 1/2. 

Dezlipita din montaj, rezis¬ 
tenţa R poate fi măsurată precis 
cu mijloacele pe care le avem la 
îndemna (punte, ohmmetru etc). 
Eventual se pol folosi direct, 
prin tatonare, rezistenţe de pre¬ 
cizie (i 1%}. 

Sursa de curent constant utili¬ 
zată (de orile tip) trebuie sa aibă 
rezistenţa internă cu mult mai 
mare decît cea a instrumentului 
măsurat (de cel puţin 100 de ori 
mal mare). Un exemplu simplu 
este dat în figura 3. calculat pen¬ 
tru un instrument cu I, - 50 pA, 
Mai precis, rezistenţele R 1 şi P au 
fost alese pentru a se obţine o 
plajă de variaţie a curentului I în¬ 
tre 24,3 pA şi 75 ţA A. Pentru valoa¬ 
rea de reglaj I = 50 ^A, sursa are 
o rezistenţă internă de 360 kil, 
suficient de mare în comparaţie 
cu valorile R, uzuale (sute de 
ohmi-kitoohmi). 


Dar consumul de cu reni este 
de 0,124 ;jA. ceea ce practic în¬ 
seamnă ci voltmetrul nostru nu 
influenţează sursa de energie. 

Mergind pe calea compromi¬ 
sului între consum şi rezistenţa 


adiţională, se poate construi un 
volt metru {acceptabil pentru la¬ 
boratoare), unde impedanţa de 
intrare la 30 kV este de cîteva mii 
de megaohmi. iar curentul 
ajunge la 1 — 1,2 ^A, 


(URMARE DIN PAG. 1051 

a) pe dioda D, apare o cădere 
de tensiune egală cu tensiunea 
limită Vrrm« 

Oe RM uncfe 1 rezulta: I, 

(i) 


Dacă în catalog se specifică va¬ 
lorile limită de tensiune < 
< V RRW , se va lucra cu această 
valoare, 

b) Pe celelalte diode 
tensiunile: 

VnwMr Vrrm 

v= — 


apar 




De unde rezultă: 

” v rrm 

I = - , 2 

(n a - 1 )R P 

Curenţii inverşi prin diode 
sînt: l RmJn prin D ţ şi l Rma * prin 
celelalte. 

Facem not^ia *il R = 

(3) 

Conform legii Iul Kirchoff, pu¬ 
tem scrie: 


ii “ 
Rezultă: 


’Rmkn 

Rgiax 


— I 


Rmin 


1 'Rmflx- 

r. 7 . 

obţi- 


înlocuind în relaţia (3), 
nem: 

JlIr — ! sau I = ti ~ (4) 

înlocuim în relaţia (4) valorile 
(1) şi (2) ale curenţilor 1, şi I, 


J RWMl 


- V 


RRM 


(n s —1) ■ R c 


'RRM 




Rezolvînd rezultă: 

n s V RRM V RWWt 





■ilR(n s “ 1) 


Valoarea Iul R p rezultată din 
calcul este la limită, Pentru a 
egaliza dt mai mult ca valoare 
tensiunile inverse care cad pe 
diode, se va respecta relaţia 


ri,V 


a v RRM 


V 


mm 


R p < 

-HrK - 1) 

Daca în catalog este specifi¬ 
cată doar valoarea l RmjH l RM , se 
aproximează l Rm . n 0. în relaţia 
de caicul folosind _il R t RM . 

Cînd proiectarea este foarte 
riguroasă, trebuie ţinut cont şi 
de toleranţele lui R p . Se preferă 
rezistenţe profesionale cu tole¬ 
ranţe scăzute. 

Puterea disipată de rezistenţa 
R p , maximă ia dioda Dt, se de¬ 
termină cu relaţia: 

PR p .K 

Rp 

unde K este coeficientul de trans¬ 
formare din valori de wrf în valori 
eficace. El are valoarea 0,25 pen¬ 
tru redresarea monoalternanţâ şi 
0.7 la redresarea trifazata. 

BIBLIOGRAFIE: 

Dispozitive semiconductoare, 
Manuai de utilizare — A. 
Vătăşescu, M. Giobanu ş.a., Edi¬ 
tura tehnica. Bucureşti, 1975 


1T1 





























in componenţa unui bloc 
electronic apar mai totdeauna 
cel puţin una sau doua rezis¬ 
tenţe variabile, incluse în scopul 
obţinerii variantei optime a unor 
parametri prestabiliţi. De multe 
ori se intîmplă ca, în urma calcu¬ 
lelor efectuate, valoarea ma¬ 
xima necesara a rezistenţei va¬ 
riabile sa nu be standard, sau în 
momentul respectiv să nu dis¬ 
punem de rezistenţa variabili cu 
valoarea cerută- In mod frecvent 
se recurge la soluţia montării 
unei rezistenţe fixe in aşa fel in¬ 
cit valoarea finali a grupului re¬ 
zistenţă fixă-rezistenţă variabilă 
sa fie în concordanţă cu valoa¬ 
rea necesară. După executarea 
grupajului amintit anterior, la 
e teci ua rea reg ta j e I or n ©casa re 
în cadrul montajului electronic 
realizat, de multe ori se observa 
unele aspecte neplăcuta Astfel, 
la variaţia liniară a cursorului re¬ 
zistenţei liniare variabile, valoa¬ 
rea mărimii reglate (rezistenţă, 
curent etc.J nu mai este liniara, 
ci oarecum logaritmicâ. De ase¬ 
menea, la intercalarea grupului 
sus~amintît într-un lanţ de reglaj 
al unui curent alternativ de am¬ 
plitudine mică şi frecvenţă mare 
Hpar modulaţii nedorite ale sem¬ 
natului sau suprapuneri de alte 
semnale aleatorii. Rezultă ca 
montarea unei rezistenţe varia¬ 
bile într-un lanţ de reglaj nu se 



* Ing. EMIL MAflIAN 

poate face oricum. Este necesar 
să se respecte anumite condiţii, 
care, oricrt ar părea de simple, 
trebuie cunoscute în vederea 
obţinerii unui montaj cu rezul¬ 
tate bune. Să analizăm, în primul 
rînd, modurile de montare a unei 
rezistenţe variabile într-un mon¬ 
taj electronic. Există două so¬ 
luţii (vezi fig 1} f şl anume va¬ 
rianta a şi varianta b. Deşi din 
punct de vedere teoretic modul 
de variaţie a rezistenţei în cele 
două cazuri este identic, la mon- 
tarea practica apar diferenţe, in 
cazul a, atunci cînd rezistenţa 
variabilă este introdusă într-un 
lanţ de reglaj la un curent (ten¬ 
siune) alternativ, se observa 
uşor că o parte a rezistenţei va¬ 
riabile râm!ne, din punct de ve¬ 
dere electric, „în aer. Acest lu¬ 
cru duce, mai ales în cadrul unui 
semnal de radiofrecvenţă, la 
apariţia unei surse sigure de 
perturbaţii şi zgomot de fond. 



Faptul apare amplificat atunci 
cînd montăm şi o rezistenţa fixă 
în paralel _cu rezistenţa noastră 
variabilă, în cazul exemplificat 
în figurai b se observă că rezis¬ 
tenţa variabila este permanent 
conectată în lanţul de reglaj, iar 
în acest caz posibilitatea de apa¬ 
riţie a perturbaţiilor exterioare 
este mult redusă. Deci, in toate 
montajele, se impune, pentru 
obţinerea unor bune rezultate, 
folosirea variantei din figura 1 b. 

Să analizăm acum modul de 
şuntare a rezistenţei variabile 
Menţionăm de la început ca 
acest lucru reprezintă o soluţie 
limită, care nu se recomandă 
atunci cînd semnatul electric re¬ 
glat este de amplitudine mică şl 
frecvenţă mare. 

Există două modalităţi de şun¬ 
tare a rezistenţei variabil© expli¬ 
cate în figurile 2 şi 3. Gonsideitnd 
ca variabil spaţiul parcurs de 
cursorul rezistenţei, rezultă o de¬ 
pendenţă liniară între valoarea 
acesteia şt „distanţa" x parcursa 
de cursor faţă de unul dintre ca¬ 
petele rezistenţei variabile. în ca¬ 
zul variantei 1 (fig. 2), funcţia R T? 
(P, R) are valoarea; 


Ria(P.R) 


R(P 0 x) 
R + P 0 x 


Pentru a determina comporta¬ 
rea acestei funcţii de variabilă x 


R,a(P.R) 


R ia (P.R) 


Ri*{P,Ft) 


R(Po-x) 

R l P D x 
-R2 

(R f P 0 xja 

-2R2 

(R + P 0 - xj® 
Xf (0 + P 0 ) 


Şuntarea unei rezistenţe variabile— varianta l 


î 


* — -- 

■ 2 

p— — 

— 1_— 1 — 

Po 

Ri ? e (0-P 0 ) 

- p 

1 



1 

* — J 

— d 

t— 

— -¥ 


Po 


a} Utilizarea rezistenţei 
variabile — varianta 
necorespunzâtoare 


b) Utilizarea rezistenţei 
variabile — varianta 
utilă 


se calculează derivata 1 şi deri¬ 
vata 2 şi, în funcţie de valorile 
parametrului R, adică rezistenţa 
care şunteazâ rezistenţa varia¬ 
bilă P 0< se obţine grupul de dia¬ 
grame prezentat în figura 4. De 
aici se observă că, în funcţie de 
deplasarea liniara a cursorului 
rezistenţei variabile P Qf obţinem 
o variaţie aproape logaritmicâ .a 
grupului final de rezistenţe. în 
scopur uşurării calculelor, s-au 
ales pentru R valorile uzuale 
{comparativ cu valoarea lui P 0 ). 
Valorile funcţiei Rt 2 (P,R) sînt 
grupate în ta belul 1. 


Moduri de utilizare a rezistenţei variabile 

























































4 


Diagramele funcţiei R| 2 (P T R) pentru valori uzuale ale 
rezistenţei R — varianta I 

4 



p («) = ° 

Ri j(P fl) 

PoP 

p . P » 

MO 4 

R,j(PJl) = 

D = ^ 

p <*>~ 2 

- V 

P - ^ 
P t*> “ 4 

RipfPiBJ- 

P 0 + * 

» 

R + -r 


R 2P C 

2P ? 


». 

2P„ 


3 

n 

S 

» 

R P 0 


3P 0 

P o 

P . 

1 ' 

2 

7 

3 

s ; 

R P “ 


3Po 

P D 

_p»_ 

1 2 

3 

10 

4 

6 

R-i. 


3P ° 

J>o 

_ P ._ 

3 

4 

13 

S 

7 


JV 



P c 

4 

5 

16 

6 

6 



Şuntarea unei rezistenţe 
variabile — varianta a I l-a 
Rx 

RiaîP-R) =, R+x : + P„- x 


R, 2 IP,R> 

R, 2 (P.R) 


R! 

(R + X)* 1 

- 2Ra{R + x) .. 
(R + x)« 


In cazul variantei 2 1 deşumare 
a rezistenţei variabile R 0 (fig 3). 
se obţine valoarea finală: 


Ri*(P.H> 


Rx 

R + x 


+ P 0 - x 


Pentru determinarea com¬ 
portamentului acestei funcţii 
se calculează din nou cele 
două derivate şi, în final, se 
obţin diagramele prezentate în 
figura 5, Observăm că funcţia 
R^ţP.R) se linia rizează pe 
măsură ce valoarea lui R scade 
faţă de P 0 . Valorile funcţiei sus* 
menţionate pentru cazurile uzu¬ 
ale sînt grupate în tabelul 2 . 

Ţinînd cont de considerentele 
expuse anterior, constructorul 
va putea folosi varianta optima, 
realizînd astfel un monta] elec¬ 
tronic cu performanţele dorite. 








UMOR 



113 


Tabelul 1. — Valorile funcţiei pentru valori uzuale ale 

rezistenţei R in cazul cuplajului — varianta I. 


MBSBl 






































































1 


p w - 

«ufP*l - 

tmp m + it>j 
4(® f P J 

P„ 

*PP. t P\ 

3(» + f>J 

p «" ir 

*„CW- 

WflP B + IPi 
4(4fl + 

RiifW' 

V 

= .... i -- 

p b + n 

n - 2 P e 

P» 

10 




* = P, 

K 


T'- 


7 

"-T 

P„ 

> 

-f P * 


P^ 

1 

r=T 


ÎS 

— P 0 
îi 


25 

— P, 

53 

Pg 

* 

l«=- 

4 

V Pa 


-r'- 

"S" P ’* 

P^ 

5 


Tabelul nr. 2. Viorile funcţiei R 12 (P.ft> penlru valori uzuale ale 
rezistenţei R in cazul cuplajului — varianta a H-a. 


mmmm 



Principiul de funcţionare 
constă în interferenţa a doua 
frecvenţe provenite de la două 
oscilatoare: un oscilator cu frec¬ 
venţa fixă şi un oscilator cu frec¬ 
venţa variabilă, influenţată de 
obiecte metalice, 

S cinema bioc este prezentată 
în figura li în care sini puse în 
evidenţă cele doua oscilatoare, 
etajul de amestec şi amplificato¬ 
rul de audiofrecvenţă. 

Un oscilator foloseşte bobina 
L lf care este bobina de căutare 
de mari dimensiuni, celălalt os¬ 
cilator foloseşte bobina L z (de 
dimensiuni normale). 

Aceste doua oscilatoare func¬ 
ţionează pe frecvenţe apropiate, 
Bobina L, se confecţionează pe 
un cadru de material izolant şi 
cu ea se baleiază suprafaţa tere¬ 
nului. 

Semnalele de la cele două os¬ 
cilatoare se aplica etajului de 
amestec, la ieşirea căruia se 
obţine 

U = f i “ h f i + U 

Afîl frf, cît şi f 3 sînt frecvenţe 
audio, După amestec, rezultan¬ 
tele sînt aplicate unui filtru care 
lasă să treacă numai f d , Acesţ 
semnat de audiofrecvenţă este 
aplicat apoi unui amplificator 
AF, 

Gînd montajul este terminat, 
acordul se face din şi pînă 
dnd f^ - 50 Hz, 

Daca un metal se află sub bo¬ 
bina Lj, se modifică frecvenţa f t 
şi, în acelaşi timp, şi f^. 

De reţinut că f t şî t ? sînt de or¬ 
dinul a 650 kHz. 

Bobina U 2 este de ia un trans¬ 
formator de frecvenţă interme¬ 
diară din radioreceptoare şi are 
înductarrţa de 369 mH. 

Mai dificil este de realizat bo¬ 
bina 

Suportul pentru L t este format 
dîn două discuri de lemn cu dia¬ 
metrul 2b şt un disc intermediar 


■■MPi 


11*3 









































































V 





Se ia apoi o tresa de cablu 
coaxial lunga de 40 cm şl se ru¬ 
lează pe suportul de lemn (ca¬ 
petele tresei nu trebuie sa se 
atingă). Se bobinează în tresă 19 
spire şi un capăt al firului se 
leaga ia capătul tresei, Iar celă¬ 
lalt eapat ai tresei se conectează 
la plusul alimentarii. 

Se mai poate ca tresa sa se 
despice în lung r în ea sa se facă 
bobinajul (19 spire), apoi acest 
bobinaj sa fie acoperit cu tresa. 
Un capăt al bobinajulul merge 
(prlntr-o gaură în suport) la par¬ 
tea electronică, iar celalalt capat 
la tresă; tresa se conectează la 
firul care aduce la suport plusul, 


UMOR 




30-50 pp 


20nF 


220 p F 


BF245 


470 


cu diametrul 2a (fig, 3). Grosi¬ 
mea scîndurli este în jur de 
6 mm. 

In discuri se face un decupaj 
ca în figura 3. 

Tot în aceste discuri se face 
un orificiu cu diametrul de 
20 mm, în care introducem mi¬ 
nerul. Cotele de dimensionare a 
discurilor sTnt 2b = 146 mm; 
2a — 127 mm; c = 50,9 mm; d — 
- 46 mm; e - d/2. 

Bobina L, are 20 de spire din 
CuEm 0,30. 


2000 ji 


BC107 


ir 

+ 9V 


B F 245 


u i-v 11 r 


7.5Ka 


20nF 


ETAJ 

DE 

AMESTEC 


AMPLIFICATOR 

AF 


OSCILATOR 

FI 


OSCILATOR 
F 2 


115 




































































REPARAŢII, 

RECONUIŢIONÂRI 

Ing. PA VEL DAN 


Tehnica de scoatere a circui¬ 
telor integrate este redată în de¬ 
senul din figura 1. 

lf Scu!a" de bază este un ac de 
seringă cu Vîrfut retezat. Pentru 
executarea optimă a operaţiei 
de extragere a integratului de¬ 
fect, acul de seringă va trebui să 
îndeplinească următoarele con¬ 
diţii: 

0 eKţ < 0g. Ci (g,c. gaură cablaj); 
0|nt — 0p,c, (p.c, diagonala pi¬ 
cioruşului de circuit Integrat), 
După detaşarea fiecărui pi¬ 
cioruş se scoate circuitul Inte¬ 
grat defect şi se înlocuieşte cu 
un altul nou! 

A doua temă conţine o me¬ 
todă comodă de obţinere a ca¬ 
blurilor ecranate (cu un fir cald 
sau mai multe) necesare di¬ 
feritelor montaje electronice. 
Materialele sînt simple de pro¬ 
curat şi anume; fire de conexiuni 
fCu 0 0,5 0,6) izolate In PVC; 

fire de cupru (eventual argintat) 
0 0,5 - 0,6 mm, dezizolate; 

bandă metalica (0,07 0,1 mm) 

provenită prin desfacerea con¬ 
densatoarelor electrolitice de¬ 
fecte; prenadez (după caz)*. 

Tehnologia obţinerii cablului 
ecranat se poate deduce ur¬ 
mărind desenul din figura 2. 




■ In căzut în care cablul Irahule Izolat şi 
în <n ieri or. după , bând ararea" firelor aclive 
şi de masa (firul dezizoial înfăşurat cu un 
pas relativ mare — 15 2C mm!, acesla se 
va trece printr-o baie de prenadez diluat in 
hnar, după care se va lăsa sa- se usuce. Se 
pol obţine cabluri de ordinul zecilor de 
centimetri sau chiar de ordinul metrilor 


iie 





















































DISPOZITIVE 

DE 

PROTECŢIE 

ln S - CONSTANTIN MICLEBCU 

ŞURUB 

M.ot«rrOl 12 Cr 130 




în cefe ce urmează propunem 
cittlorjJor cîteva mici amenajări 
eficiente ce se pot face autotu¬ 
rismului Dacia 1300 cu investiţii 
modice şi cu rezultate bune, ex¬ 
perimentate de-a lungul anilor, 

• Roţile autoturismelor con¬ 
stituie, în general, obiectul ten¬ 
taţiei celor certaţi cu legea, atît 
pentru faptul că se demontează 
uşor, cît şî pentru că au valoare 
mare, în ultimul timp, prin 
măsura luată de organele în 
drept de a se poansona numărul 
de circulaţie pe jante, numărul 
celor păgubiţi a scăzut sensibil, 
dar nu într-atît Incit să nu se jus- 
tifice confecţionarea unui şurub 
de construcţie aparte, care sa 
nu poată fi montat şi demontat 
dectt cu o cheie specială (a se 
vedea schiţele nr, 1 şi 2} Un¬ 
ghiul celor două adînclturi din 
şurub poate fi cuprins între 45 
şi 300", astfel încât fiecare pose¬ 
sor are posibilitatea de a-şi con¬ 
strui după dorinţă atît şurubul, 
cît sf cheia de manevra 

Practic există o multitudine de 
variante, ceea ce face ca siste¬ 
mul sa fie eficient şi să prezinte 
siguranţă (foto 1). 

• Pentru asigurarea portba¬ 
gajului există diferite procedee, 
dar dintre toate cel mai simplu 
pare a ft utilizarea unui cablu îm¬ 
brăcat Intr-o teaca de material 
plastic, prevăzut cu un dispozi¬ 



tiv de închidere cu cheie de tip 
yaile, identic gu cel care se folo¬ 
seşte la biciclete şi motorete 
Acest cablu se introduce în par¬ 
tea de sus a încuietorii portba¬ 
gajului (din capotă) prin spaţiul 
existent deja dintre plăcutele 
din tablă care susţin butonul de 
închis-deschis şl în partea de jos 
a încuietorii portbagajului prin 
spaţiul existent dintre placa? de 
sprijin a cîrligului din material 
plastic şi rama metalică pi care 
se montează chederuf de etan¬ 
şa re. 

Prin introducerea acestui ca¬ 
blu cu dispozitiv de închidere cu 
cheie se imobilizează capacul 
portbagajului astfel Jncît să nu 
se poată deschide decît cîţiva 


11T 


















































































centimetri, suficient numai pen¬ 
tru a introduce cheia în broască 
atunci cînd dorim sa deblocâm 
capota portbagajului (foto 2) 
m Roata de rezervă poate fi şi 



ea asigurată prin legarea cu un 
lanţ de dimensiuni corespun¬ 
zătoare, îmbrăcat într-o teacă j 
de material plastic de tipul celor 
cu care se izolează cablurile 
electrice groase. Un capăt al lan¬ 
ţului astfel protejat (pentru a nu 
face zgomot şi a nu zgîria sau 
eroda janta) se introduce prin ori¬ 
ficiul unde se prevede montarea 
lămpii de iluminat de deasupra 
roţii de rezerva, iar celălalt capăt 
se introduce într-una din găurile 
de aerisire ale jantei. Gele două 
capete se solidarizează cu ajuto¬ 
rul unui lacăt (foto 3}* 

* Sculele şi piesele de primă 
necesitate, pe care oricare auto¬ 
mobilist precaut le are oricîqd 
asupra sa, se introduc într-un 
du#pior piasat intre suporturile 
celor două amortizoare situate 
în partea din spate a portbagaju¬ 
lui. Acest spaţiu se foloseşte in¬ 
tegral {pe orizontal şi vertical) şi 
totodată se asigură prin încuiere 
cu o broască tip birou sau cheie 
yalie. * 

Există mai multe variante de 
dulăpioare: metalice sau din 
lemn, cu uşi rabatabile sau gli¬ 
sante, cu rafturi sau fără etc, 
Unul din cele mai practice este 
ce! care se confecţionează din 
placaj melaminat (la culoarea 
autoturismului), cu uşi glisante 
(sfînga-dr capta), introduse într-o 
rama de lemn de esenţă tare, cu 
un raft şi cu încuietoare de tip- 
yalie. Orice tîmplar îl poate exe¬ 
cuta la un preţ modest, din res¬ 
turi sau deşeuri după gustul şi 
fantezia sa sau ale proprietaru¬ 
lui faptul ca se valorifica acest 
spaţiu, care de cele mai multe 
ori ramîne nefolosit şi în acelaşi 
timp se asigura împotriva furtu¬ 
lui, merita efortul de a-l construi 
şl monta (foto 4). 




DE IMPULSURI 
CU PERIOADA 
ALEATOR 
VARIABILĂ 

Ing. P. PAULESCU 

Jocurile electronice se bucura 
de multa popularitate datorita 
dezvoltării lor foarte diversificate, 
în afara celor predicate pe ecra¬ 
nul unut televizor, care necesita 
circuite specializate, o mare varie¬ 
tate de jocuri se pot construi utili- 
rind circuite integrate logice din 
seria TTl Dintre acestea, o buna 
parte îşi bazează funcţionarea pe 


OAMENI DE ŞTIINŢĂ 



(1853—1931) 


Marele inginer român s-a 
născut în 1853 la Botoşani, in fa¬ 
milia căminarului Ion Radu A 
început gimnaziul din Botoşani 
şl a continuat studiile la Acade¬ 
mia Mihâlleana, unde a fost co¬ 
leg de bancă cu Panalt Istratl, In 
1B72 pleacă în Belgia, la Şcoala 
politehnica de pe lingă Universi¬ 
tatea din Bruxelles, unde îşi ia 
diploma de inginer în 1877. În¬ 
tors în ţară, debutează alături de 
Anghel Saiigny la controlul lu¬ 
crărilor liniei ferate Ploieşti-Pre- 
deal, în 1877. Urmează o vasta 
activitate de realizări inginereşti 
în domenii multilaterale. A pro¬ 
iectat şi a supervizat construcţia 
a peste 650 km de caie ferata (li¬ 
niile Tîraovişte^Pucioasa, Cra- 
iova-Calaîat, Piteş ti-Curtea de 
Argeş, -Tirgu Ocna-Palanca. Co¬ 
mă neşti-M oi neş ti). Elle Radu a fost 
director general al drumurilor, di¬ 
rector al serviciului de studii şi con¬ 
strucţii din Ministerul Lucrărilor 
Publice (1881—1919); ei a condus 


ne 






















g en ara rea u nei s uccesi u ni alea 
toare de stări (zaruri, ruleta, 
efecte luminoase etc). Elementul 
central al acestor jocuri îl consti¬ 
tuie un generator de secvenţe 
aleatoare. 

Spre deosebire de generatoa¬ 
rele de starî pse ud oa leat oare 
realizate cu registre de depla¬ 
sare, schema din figură repre¬ 
zintă o soluţie ieftina si comodă. 
Drept generator de semnal alea¬ 
tor se utilizează o joncţiune pn 
polarizata invers Diodele Zener 
operate în regiunea de cot re¬ 
prezintă un bun generator de 
zgomot alb. Tensiunea de zgo¬ 
mot Furnizată de un astfel de ge¬ 
nerator (aproximativ 50 ^V WmBX ) 
este amplificata cu ajutorul unui 
AO /IA741 operat în conexiune 
înversoare (dştig33 dB). 

AG2, de acelaşi tip cu primul, 
este folosit drept comparator de 
tensiune, fumizind la ieşire suc¬ 
cesiuni aleatoare de stări bi¬ 
nare. 

Dioda Zener, montată ta ieşi¬ 
rea comparatorului, asigura com¬ 


patibilitate cu nivelurile logice 

O atenţie deosebită trebuie 
acordată condensatorului de 
cuplaj CI, care trebuie să alba 
curenţi de pierderi cît mai mici 
(se recomandă un condensator 


cu ta n tal). 

Condensatorul C3 filtrează 
componentele de zgomot de 
frecvenţă ridicată, iar din semi- 
variabîlul R p se aduce dioda Ze¬ 
ner în regiunea de zgomot ma¬ 
xim. 




EPIGRAME 

Reversul medaliei 

Ocupaţi, pe tot Pâmîntul, 

Cu rachete nucleare. 

Au uitat, bătu-l-ar sfîntui. 

Sa mai are! 


* w- 


construcţia unor şosele de mare 
însemnătate (peste t 000 km) — 
şosele de munte, eu tunete, po¬ 
duri, diguri, poduri metalice şi 
de beton armat. Sub direcţia sa 
au fost construite poduri de be¬ 
ton armat cu deschideri mari 
pentru şosele, Intr-o perioadă 
dnd betonul armat inspira ndn- 
credere în ţara noastră, ca şi în 
alte ţâri, el a făcut dovada rezis¬ 
tenţei lui, construind o grindă de 
beton armat (pentru încercare) 
avînd o deschidere de 8 m. pe 
care a încârcat-o cu o sarcină 
peste prevederile admise şi care 
a rezistat cu succes. Grinda 
există şi astăzi, în curtea Facul¬ 
tăţii de construcţii civile, indus¬ 
triale şi agricole din Bucureşti, 
amintindu-ne de marele inginer 
Elie Radu. Elie Radu a fost prin¬ 
cipalul pionier în domeniul ali¬ 
mentarilor cu apă din ţara 
noastră. Primul sau proiect pen¬ 
tru alimentarea cu apă a Capita¬ 
lei, din Valea Argeşului (lîngă 
comuna Bragadiru) şi din Valea 
Dîmboviţei (ia Ciurel) şi devie¬ 
rea unei părţi a Argeşului printr-un 
canal deschis spre Bucureşti, a 
fost aprobat în 1889; el a fost în¬ 
ceput la Bragadiru cu o captare 
minimă de 20 000 mc pe zi. Tot 
sub conducerea sa s-au execu¬ 
tat sondaje la mare a dî noime pe 
Valea Dîmboviţei, găsindu-se 
două pături de apă de bună cali¬ 
tate la 150 şi 240 m acfncime. 


Datorită descoperirii acestor 
pături de apa ascendente pîna la 
nivelul solului, s-a înlăturat pro¬ 
iectul mai costisitor al unor ingi¬ 
neri hidrologi străini, proiect 
care prevedea aducerea prin 
conducte a apei de la munte. Cu 
toate ca a avut de luptat pentru 
ăplicarea proiectului său, ingi¬ 
nerul Elie Radu a realizat în cele 
din urmă alimentarea din stratu¬ 
rile subterane pe linia Bragadi- 
ru-Stobozia-Clinceni, cu filtrele 
de la Arcuda şt staţia electrică 
de pompare de la Grozăveşti A 
mai alcătuit proiecte pentru ali¬ 
mentarea cu apa a oraşelor Si¬ 
naia. Sulina, Botoşani, Braila, 
Drobeta-Turnu Severin (cu 
staţia de ozonizare a apei). Pia¬ 
tra Neamţ, Tlrgu Ocna, lîrgo- 
vişte, Craiova, Bacău, Caracal, 
Piteşti. Tot lui îi datorăm im¬ 
punătorul castel de apă din Bu¬ 
cureşti, azi Muzeul Pompierilor. 
Elie Radu a Fost profesor de edi¬ 
litate Ja vechea Şcoala de poduri 
şi şosele şi apoi la Şcoala poli¬ 
tehnica pînâ la pensionarea din 
1928, preşedintele Consiliului 
tehnic superior, membru de 
onoare al Academiei Române, 
p reş ed i nte le Soci etă ţ ii p ol iteh- 
nice intre 1903— Î9(H Elie Radu 
a fost unul dintre marii noştri in¬ 
gineri, desfăşurind o activitate 
neobişnuit de bogată, apreciată 
în ţară şi peste hotare. 

VLADIMIR MANOUU 


■Ea flafeSsasfil 


Surse neconvenţionale de energie 

Pe etape, puncte, faze, 

El şi-a susţinut cuvîntul: 

„Nu-i petroi, nu mai sint gaze!? 
S-aşteptam să bată vmtul!" 


Ceri cam multişor, firtate 

(II spunea cu-o mină sobră) 

Iţi ofer pe jumătate, 

Pui trei mii şi-ţi lei o,„ Mobrâî 

T. TURCOIU 


La volan 

Ingineri, medici, actori, 

Os pe tari sau scriitori, 

La volan cu toţii par 
Tot o apă şi-un». birjari 

La vînz arm Trabantuiui 


MB 

























CRONOMETRU 

ELECTRONIC 

Ing, ViOREL JOLDEŞ 


Schema de mai jos se referă la 
un cronometru electronic cu co¬ 
manda optică. Am realizat acest 
cronometru în cadrul procesului 
de autodotare al cabinetelor 
şcolare, anume pentru cabinetul 
de fizica al liceului. 

Schema de principiu prezen¬ 
tata în figura cuprinde: 

— traducîorul optic FT {tran¬ 
zistor BC 109 prelucrat conform 
articolului din „Tehnium" nr 11 
1977);, tranzistorul T lt tot BC 
109; 

— formatorul de impuls (por¬ 
ţile P* şi PO; 

— circuitul START-STOP (1/2 
CDB 473): 

— generatorul de tact (porţile 
P ţ , P 2 , P 3 şi componentele afe¬ 
rente); 

poarta de comandă a 
numărătorului, P*; 

— numărătorul (2 x CDB 


490); 

— decodificatorul pe şapte 
segmente (2 x CDB 447); 

— sistemul de afişare [14 
segmente a două LED-uri de 5 
mm pe fiecare segment aşezate 
după conturul cifrei 8 ); 

— sesizorul numărului de ci¬ 
cluri complete la numărare 
(poarta P fl ); 

— comutatoarele de regim de 
lucru. K, , K 2l K 3 . 

Funcţionarea cronometrului se 
bazează pe deblocarea numă¬ 
rătorului pe durata obturării fo- 
t©tranzistorului de către obiec¬ 
tul a cărui mişcare se studiază 

In continuare se prezinla 
funcţionarea cronometrului pe 
etape. 

Se închide comutatorul K 3 
asigurînd alimentarea montaju¬ 
lui. 

Se comută comutatorul K? pe 


poziţia 1 şi se readuce imediat 
pe poziţia 2. Această manevră 
este necesară deoarece, ia în¬ 
chiderea lui K 3 , este posibil ca 
pe afişai să avem doua cifre în- 
tîmplâtoare. iar pentru citirea 
comodă pe cronometru este in¬ 
dicat să se pornească de la 0 . 

Deci prin manevra amintită (K ? ) 
asigurăm iniţializarea numă¬ 
rătorului şi, în acelaşi timp, adu¬ 
cem ieşirea Q a circuitului CDB 
473 la nivel logic 1 . 

Se trece apoi comutatorul K t 
pe domeniul de măsură dorit: pe 
poziţia 1 se asigură afişarea ze¬ 
cimilor de secundă şi a secun¬ 
delor, iar pe poziţia 2 se asigură 
afişarea sutimilor şi zecimilor de 
secundă. 

In acest moment, cronometrul 
este pregătit pentru lucru. Dacă 
FT este iluminat, la intrarea por¬ 
ţii P 4 vom avea nivel logic 0. La 

COMPONENTE UTILIZATE 

1 x CDB 473; 2 x CDB 490; 
1 x COB 447; 1 x CDB 410; 
29 X LED 0 5 mm de culoare 
verde; T — BC 109; FT — BC 109 
prelucrat; R t - 7.5 kil; R 7 ~ 2.2 kM; 
R, - 2,2 kll; R 4 1 kîl: R, - 
100 ft; R t - 250 11; R 7 - 200 H; R a - 
R„ - 100 1l; R& - 250 lî; G, 100 ^F; 
0 7 - 10 11F, 



leo 





































































ieşirea porţii P 5 vom avea tot ni¬ 
vel logic 0 r care se transmite 
porţilor P H şi P a , menţinînd nive¬ 
lul la ieşirile acestora la 1 logic. 

Drept urmare, impulsurile ge¬ 
neratorului de tact nu trec spre 
numărător, tar la intrarea T a cir¬ 
cuitului START-STOP avem ni¬ 
vel logic 0 , obţinut prin porţile 
^6 Si P? 

Numărătoarele fiind iniţiali¬ 
zate. toate ieşirile lor sint în 6 lo¬ 
gic, deci pe afişaj vom avea pe 
ambele contururi cifra 0 

Daca fluxul de lumină ce cade 
pe FT este întrerupt, in colecto¬ 
rul tranzistorului T 1 vom avea 
acum nivel logic 1, Acest nivel 
logic se transmite la ieşirea por¬ 
ţii P v de unde este trimis la 
poarta P 6 şi la o intrare a porţii 

Pg, 

in acest moment, în circuit 
vom avea: 

— Poarta Pş cu ambele intrări 
la 1 logic. Ieşirea este la 0 logic, 
iar prin poarta P 7 avem la intra¬ 
rea T a circuit ului CDB 473 nivel 
logic 1 . 

— Poarta P a are doua intrări 

la 1 logic (Q din CDB 473 şi ie¬ 
şirea porţii P 5 ). Pe a treia intrare 
sînt aplicate impulsurile de 
numeral, care trec spre numă¬ 
rător 

Impulsurile se propaga 
prin numărător, comandrnd ni¬ 
velurile logice de ia ieşirea aces¬ 
tuia Prin Intermediul decodifi¬ 
cat oarelor sint activate cele 
doua contururi de afişare a tim¬ 
pului. 

— La sfîrşitul unui ciclu de 
numărare (o secunda sau 10 se¬ 
cunde). poarta are cele doua 
intrări la nivel logic 1, Ieşirea 
porţii trece in 0 logic, iar LED-uf 
se aprinde (o zecime de se¬ 
cunda sau o secundă), Indici nd 
încheierea unui ciclu de numă¬ 
rare 

Cronometru! funcţionează pi na 
este din nou iluminai fototran- 
zistorul FT In acest moment, în 
colectorul tranzistorului T, avem 
din nou nrvei logic 0 Acesta se 
regăseşte fa ieşirea porţii P s şi fa 
intrările porţilor P 6 şl P e Nivelul 
de 0 logic la mirarea porţii P s de¬ 
termina trecerea ieşirii acesteia 
la nivel logic 1 şi blocarea impul¬ 
surilor către numărător, în^ 
aceasta situaţie, pe afişaj vom 
avea înscris timpul de obturare 
ai fototranzistorului, 

Nivelul de 0 logic de la intra¬ 
rea porţii P e apare sub forma 
unei treceri din 1 logic în 0 Jogic 
a ieşirii porţii P 7 , deci şi a intrării 
T a circuitului CDB 473 f care îşi 


va aduce ieşirea S în 0 logic. 

Ca^ urmare, prin trecerea ieşi¬ 
rii Q din 1 in 0 logic r poarta P B 
rămîne blocată indiferent de 
numărul şi durata obturărilor ul¬ 
terioare ale fototranzistorului, ia 
fel poarta P e . 

Cu aceasta, un ci du de lucru 
ai cronometruiui s-a încheiat. 
Pregătirea pentru o noua deter¬ 
minare se face foarte simplu 
prin trecerea comutatorului Kg 
pe poziţia 1 şi readucerea pe po¬ 
ziţia 2 . 

Dacă se doreşte cronornetra- 
rea intervalului de timp dl FT 
este iluminai si nu obturat, în 
schema. în punctul notat cu A*, 
se introduce un circuit NU Mo¬ 
dificat astfel, cronometru! poate 
fi folosii la determinarea (mai 
exact verificarea), spre exem- 
ptu, a timpilor de expunere la 
aparatele fotografice, prin pla¬ 
sarea lototranzistorufuî în pla¬ 
nul filmului şi iluminarea prin 
obiectiv în acest caz, este nece¬ 
sară creşterea frecvenţei gene- 


I Se topesc pe o baie de apa 
18 g sefac şi 1 g colofoniu, iar 
după stingerea focului, în masa 
se amestecă 1 g terebentina şi 
4 g oxid de zinc. după care se 
omogenizează Topi tura se toar¬ 
nă in forme cilindrice umezite în 
prealabil, Se foloseşte încălzim 
du-l 

II Se amestecă atît albuş de 
ou şl ipsos încîl să se obţma o 
pasta de consistenţa dorita Se 
întrebuinţează imediat 

III Se amestecă 3 g albuş de 
ou, 1 g var nestins, t g apă, iar 
după omogenizarea masei î se 
adaugă 5 g ipsos ş \ se omogeni¬ 
zează din nou. Se foloseşte ime¬ 
diat 

IV Se dizolvă 2 g gelatina în 
3 g acid acetic glacial, iar în so¬ 
luţie se amesteca 0,1 g bicromat 
de amoniu. Se păstrează la i ntu* 
neric. 

V. Se la o bucata de răşina de 
pe pomi, de mărimea unui ou de 
găină, şi se fierbe în 400 cm 3 
apă* sub agitare, pInă la dizol¬ 
vare. Eventualele impurităţi se 
filtrează» iar soluţia se îngroaşă 
pînâ la consistenţa unui sirop. 

VI. Se topesc 4 g smoală şi 1 g 
floare de sulf» iar în topitură se 
amestecă, în eantilăţf egale pulbere 
de fier şi cărămida, pînâ la obfi- 


ratorului la minimum 1 000 Hz. 
Stabilirea frecvenţei trebuie fă¬ 
cută cu ajutorul unui osciloscop 
cu baza de timp bine reglata. 

Avantajele deosebite ale aces¬ 
tui cronometru sint 

— inerţie practic neglijabila 
comparativ cu durata fenome¬ 
nelor pe care fe înregistrează; 

— citire comodă, datorită mo¬ 
dului de afişare a rezultatului 
măsurătorii; 

— nu intervine sub nici o 
formă asupra sistemului de stu¬ 
diat. aşa cum se întîmplâ în ca¬ 
zul sistemelor utilizate în pre¬ 
zent. care lucrează pe baza de 
contacte acţionate mecanic; 

— precizie net superioară 
oricăror sisteme existente la ora 
actuaiâ în dotarea laboratoare¬ 
lor şcolare. 

în încheiere menţionăm câ 
singurele reglaje ce se impun 
sînt cele de etalonare a genera¬ 
torului (semireglabilele şi 
R 53 ), de aceasta reglare depin¬ 
zând precizia cronometruiui. 


narea unei paste Se foloseşte în 
stare caldă 

VII Se amesteca 26 g litarga 
(obţinută prin încălzirea mimu¬ 
lui de plumb pi na dnd îşi 
schimbă culoarea de la roşu la 
galben) cu !0 cm* glicerina di¬ 
luată cu putina apa La ameste¬ 
care se degaja căldura Se folo¬ 
seşte imediat. 

VIII Se amesteca în părţi 
egale mmiu de plumb, argila 
(sau caotină) şi ufei de In fiert 

Amestecul se poate păstra sub 
apa 

IX Se amestecă 72 cm 3 apa 
cu 30 g za har şi se încălzeşte 
pi na la dizolvare, după care se 
amesteca cu 4 g var proaspăt şi 
se omogenizează După dteva 
ziie t se separa un lichid vîscos — 
adezivul, care pus separat îşi 
pastreaza capacitatea de lipire 
un tirrij} îndelungat 

X Preparînd o pasta groasa 
de gelatina dizolvată în oţet se 
obţine un adeziv cu caracteris¬ 
tici asemănătoare cu ale cleiului 
de peşte. 

XI. Se amestecă 30 g colofo¬ 
niu cu 5 g utei de m şi se fierbe. 
După răcire, adezivul poate fi 
păstrat nelimitat. Pentru lipire 
atît suportul» cît şi adezivul tre¬ 
buie încălzite. 


ADEZIVI DIELECTRICI 


iai 



Aprindere 

electronică 


Avantajele aprinderii electro¬ 
nice sint bine cunoscute: porniri 
ia rece uşoare, demaraje foarte 
bune, uzura redusă a platinelor. 
De asemenea, înalta tensiune 
furnizată rămîne constanta la 
creşterea turaţiei motorului spre 
deosebire de aprinderea cla¬ 
sică, unde lucrurile se petrec irv 
vers, înrăutăţind funcţionarea 
motorului la regimuri de turaţii 
înalte. Din aceste motive propu¬ 
nem, In continuare, construcţia 
unei aprinderi a tec Ironice cu 
descărcare capacitivâ avînd în 
componenţa sa un circuit inte¬ 
grat de tip $E 555, de fabricaţie 
românească 

DESCRIERE Şl 
FUNCŢIONARE 
Analizînd schema din figura 1 
se constata că „timer'-ul 0E 555 
împreuna cu tranzistorul de po¬ 
tera 2 N 3055 si puntea de redre¬ 
sare cu diodele 1 N 4007 alcătu¬ 
iesc un convertor de tensiune 
continuă 12/250 V, Tensiunea 
continuă de 250 V este aplicată. 


Ing. VASILE POOAŞCĂ 

neînţeles sint posibile şi alte va¬ 
riante Pe placa se vor lipi, în prh 
mui rînd, componentele pasive 
(condensatoare şi rezistenţe) şl 
abia apoi cele active {circuitul 
integrat şi diodele). 

Transformatorul Tr se reali¬ 
zează din tole E I avînd supra¬ 
faţa miezului de 2.5 cm*. Prima¬ 
rul conţine 28 de spire din sîrmâ 
0 0.5 CuEm, iar secundarul 560* 
spire din slrmă 0 0,2 CuEm. 

Circuitul imprimat împreuna 
cu transformatorul se montează 
într-o cutie din tabla de aluminiu. 
Pe perjii laterali ai cutiei, se vor 
monta tranzistorul 2 N 3055, ti* 
ristorul şi condensatorul C$ 

Cutia, cu dimensiunile sale. 
este înfăţişată în figura 3. 

De menţionat ca transforma¬ 
torul Tr se poate realiza şi pe un 
tor de ferită, dimensionarea iui 
fâcîndu-se funcţie de caracte¬ 
risticile torului utilizat. 

REGLAJE 

Pentru reglarea aprinderii se 
va începe prin ascultarea, cu 


ajutorul unor căşti telefonice le¬ 
gate între punctul „a" şi masă. s 
semnalului audio furnizat de cir¬ 
cuitul astabil realizat cu (IE 555. 
Frecvenţa acestui semnal are o 
valoare de aproximativ 3 500 Hz. 
in tot acest timp tranzistorul 
2 N 3055 este scos din circuit. 

După ce ne-am convins do 
funcţionarea circuitului astabil 
montăm tranzistorul 2 N 3055 şi 
măsurăm cu un voit metru ten¬ 
siunea alternativă în punctele 
„to“ şi „c" 

Daca această tensiune există, 
măsurăm în punctul ( ,d" tensiu¬ 
nea contifîuâ 

Presupunînd că ea exista şi 
are valoarea dorită (aproximativ 
250 Vcc), se trece la montarea 
unei bobine de inducţie auto în¬ 
tre bornele „e ' 1 şt X şi fădnd 
periodic contactul între borna 
1 ( g M si masa, la capetele secun¬ 
darului bobinei trebuie să obţi¬ 
nem descărcări electrice de 
aproximativ 15 —20 mm lun¬ 
gime. (Atenţie însă la pericolul 
de electrocuta ret) 

INSTALARE 

Odată reglajele terminate se 
poate trece la instalarea pe au¬ 
tovehicul. De preferat este mon¬ 
tarea în compartimentul motor, 
dar se poate instala şi în interio¬ 
rul habitaclul ui maşinii. 

jn momentul instalării, con¬ 
densatorul montat în paralel pe 



după filtrare eu grupul R7C4, la 
bornele condensatorului de des¬ 
cărcare C5, înseriat cu bobina de 
inducţie. înalta tensiune din se¬ 
cundar se obţine prin descărca¬ 
rea condensatorului G5 prin pri¬ 
marul bobinei de inducţie, des¬ 
cărcare realizată prin deschide¬ 
rea tiristorului comandat de rup- 
torul motorului. Dioda D 6 ser¬ 
veşte la protejarea tiristorului la 
tensiuni inverse. 

REALIZARE 

In figura 2 este prezentată o 
variantă de cablaj imprimat. Bi- 



1ES 
































1 



contactele ruptoruiui se scoate 
din circuit, prezenţa lui nema(fi¬ 
ind necesară, iar distanta dintre 
electrozii bujiilor se majorează 
ta 0,7—0,8 mm. 

Aprinderea electronică de¬ 
scrisa se montează pe automo¬ 
bile avlnd minusul general la 
masă. 

LISTA MATERIALELOR 



Rt - 220 0/0,5 W; R 2 *= 13 kSl/0,5 
W; 22011/0,5 W; R* 56 U/4 

W; R s 4,7 kiî/0.5 W; R e 150 
n/0,5 W; R* 33 H/0,5 W. 

D 4 “ F 407; Dr, 1 N 4007; 
Dfi F 407 T = 2 N 3055; CI - 
fi£ 555; Th orice tip la 10 A şi 800 A. 
C, = 100 mF/16 V; Cn = 100 nF; C. 

220 nF; C 4 - &2 nF; C 5 = 
1 ^ F/400 V. 




MEMORATOR 

I.P.R.S. 

DIODE RAPIDE 


D 10 F ...(R) 
0 16 F ...(R) 


* tip 

V ttr,.\Ţ 

DlUFC-5Jft) 

Dl#H35ÎH> 

M V 

ClOPlrR) 

DLftFURj 

KltlV 

muFJiRJ 

TfUW'llR) 

20U V 

DltiPgrRi 

WflFitiRt 

•m v 

ihmkjiRi 

tUflHiR» 

m v 

m'orsm* 

Dterjiai 

m v 

miOTi'Ri . 


utm v 

ninFBiP) 

DlfiFttfH} 

mi v 

Dl flFlWR) 

di fin om) 

mori V 


































































TERMflSTAI 
CU (iA 723 

Ing. VASILE CIO B A IM IŢĂ 


Circuitul }iA7 23 este un stabi¬ 
lizator de tensiune monolitic de 
uz general. După cum se ob¬ 
servă din figura 1, circuitul con¬ 
ţine: un amplificator de referinţă 
compensat termic, un amplifica¬ 
tor de eroare, un tranzistor serie 
de putere (Q 1S >, precum şi un 
tranzistor de limitare a curentu¬ 
lui de ieşire (Q ie ). Tensiunea 
maximă de alimentare: 40 V 
Tranzistorul de putere* intern 
(0 15 ) asigură un curent de ieşire 
maxim de 150 mA, cu condiţia 
ca r puterea disipate pe capsula, 
de plastic (TO 116) să nu de¬ 
păşească 620 mW. Curentul ma¬ 
xim ce se obţine prin dioda Ze- 
ner internă este de 25 mA. 

Sursa de referinţă asigură o 
tensiune cuprinsă între: 6,8 7,5 V 
pentru un curent maxim de 
15 mA Pe lingă utilizarea obiş¬ 
nuită. ca stabilizator de ten¬ 
siune, circuitul /fA723 se poate 
folosi şl în numeroase alte apli¬ 
caţii. Astfel se poate construi un 
termostaf, care să menţină tem¬ 
peratura constanta într-o in¬ 
cinta închisa In aceasta incintă, 
de volum redus, se pot intro¬ 
duce diferite circuite electro¬ 
nica, de exemplu: VFOurl; osci¬ 


latoare de referinţă cu cuarţ; 
surse etalon de tensiune; oscila¬ 
toare de RF sau circuite modu¬ 
latoare. Schema electrică a ter- 
mostatului este reprezentată în 
figura 1. Pentru o mai bună înţe¬ 
legere a funcţionarii s-a repre¬ 
zentat şi structura internă a cir¬ 
cuitului integrat /?A723, Pentru 
structura şi bornele de ieşire ale 


LIBER 
CL * 

cs * 

INTRARE INVERSQARE* 
intrare nbnversqare* 

VREP , 


acestui circuit s-au păstrat no¬ 
taţiile din foaia de catalog. 

Tensiunea de referinţă (Vref) 
alimentează o punte de c.c, 
punte ce conţine în unul din 
braţe elementele ce sesizează 
variaţiile de temperatura, şi 
anume două termlstoare de 
51011 conectate în serie şi mon¬ 


tate pe unul din pereţii incintei 
Rezistenţa unui termistor de¬ 
pinde exponenţial de tempera¬ 
tura conform legii: 

R(T>-R 0 e*p(^‘)B 

unde B constantă a termisto- 
rului (3 655 n K pentru termistoa- 
rele de 51011); R 0 - rezistenţa la 
temperatura T 0 : uzual I D = 
= 298,15 K (+25 C); T = tem¬ 
peratura absoluta a mediului 
ambiant ( K), 

Astfel, tensiunea din diago¬ 
nala A~B a punţii, care se aplica 
amplificatorului de eroare pen¬ 
tru a comanda curentul prin 
tranzistorul exterior de putere, 
depinde de temperatura mediu* 
tui ambiant. 


Tranzistorul se montează di¬ 
rect pe unul din pereţii incintei, 
iar puterea disipată de aceasta 
(P D U CE ■ îc) serveşte la încălzi¬ 
rea termostatului Valoarea ma* 
ximâ a curentului de colector 
este determinata de rezistenţa 
R l , întrudt căderea de tensiune 
de pe aceasta se aplica între 



UBER 

* COMPENSARE FRECVENTĂ 


DECONECTARE 
AUTOMATA ! ? 


Anaiizînd schema din figura 1 
se poate vedea că se culeg sem¬ 
nale de sincronizare din punc¬ 
tele 801 şi 802 ale unui televizor 
,3aturrî' cu frecvenţa de 15 625 Hz, 
care ajung pe baza tranzistorului 
AC 180 (Tz). 

Tranzistorul are o particulari¬ 
tate, în afară de faptul că este fo¬ 
losit la comanda releului TL, şi 
anume polarizarea ba2ei este 


IM ECU LAI RUSU 

asigurată de un dlvtzor format 
dfh rezistorui R2 şi un circuit 
acordat LC pe frecvenţa de 
15 625 Hz. 

Se cunoaşte că un circuit 
acordat LC cu elemente conec¬ 
tate în paralel are proprietatea 
de a avea o reactanţâ mare ta 
frecvenţa de rezonanţă a circui¬ 
tului. in timp ce la alte frecvenţe 
reactanţa este mică. Datorită 


circuitului acordat, Tz nu con¬ 
duce dacă la; intrarea amplifica¬ 
torului se introduce un semnai 
diferit de frecvenţa de rezo¬ 
nanţă. 

In cazul introducerii unul 
semnal cu frecvenţa egală cu 
frecvenţa de rezonanţă a circui¬ 
tului LC, tranzistorul condifce şi 
acţionează rateul RL, care are 
doua contacte normai deschise 
şi se leagă în paralel pe contac¬ 
tele de la butonul de pornire a 
televizorului (fig. 2), 

Pentru U se poate folosi bo¬ 
bina de la oscilatorul de linii fo¬ 
losit la televizoarele „Venus* 1 , 
Mirap; alimentarea se face cu 
9 12 Vcc- 

FOLOSIREA DISPOZITIVULUI: 

— se acţionează butonul de 


T 24 








■ 


I 


C 


baza şi emitorul tranzistorului li* 
mitator Q 16 < 

Deci tema* =- Upf/R, 

Pentru R L - 2,7 îl, i Cmax = 
- 240—250 mA, ceea ce deter¬ 
mină o putere disipată pe tran- 
zislorui de putere: P D - 2,88-3 W, 
and alimentarea montajului se 
face cu 12 V. 

Temperatura de echilibru a 
termostatului se reglează cu po- 
tenţiometrut semireglabil R,. 
Cînd temperatura scade sub 
această valoare, creşte rezis¬ 
tenţa termistorului şi scade ten¬ 
siunea aplicată pe Intrarea in- 
versoare a amplificatorului de 
eroare. Prin Q ÎS se comand! 
creşterea curentului prin tran¬ 
zistorul de putere (2M3055), 
deci creşterea puterii disipate. 
Fenomenele sînt inverse ia creş¬ 
terea temperaturii în incintă. 
Constructiv, se realizează din 
doua cutii metalice de forma pa¬ 
ralelipipedică montate concen¬ 
tric. Volumul cutiei interioare 
depinde de mărimea circuitelor 
electronice ce vor fi termosta- 
tate Montajul s-a folosit pentru 
menţinerea temperaturii de 55 ± 
0,1 C într-o incintă cu dimen¬ 
siunile de 85 x 50 x 30 mm. Intre 
pereţii celor două incinte se lasă 
un spaţiu de 10 15 mm, ce se 
umple cu materiale termolzo- 
lante {azbest, expandat etc.). 
Conexiunile se fac cu cablu 
coaxial sau cu condensatoare 
de trecere. Pentru incinte mai 
voluminoase se va mări curentul 
prin tranzistorul de putere. Mon¬ 
tajul poate servi şi la menţinerea 
constantă a temperaturii în ac¬ 
varii sau bai foto, dar, în acest 


+ 72v 



caz, în serie cu tranzistorul de 
putere se va conecta o rezis¬ 
tenţa bobinată de încălzire, 
în figura 2 se prezintă cone¬ 
xiunile la circuitul /4A723, 

BIBLIOGRAFIE: 

„Sdelovaci tehnica", 11/1981 
..Radioamater", 12/1983 
„Circuite integrate analogice. 
Catalog*', Editura tehnică, 1983 






pornire a televizorului; 

— se aşteaptă apariţia imagi¬ 
nii: 


— butonul se pune în poziţia 
oprit. 

Montajul funcţionează pe te- 


pozitivului nu presupune modi¬ 
ficarea televizorului şi se poate 
realiza chiar de către începători, 
funcţionînd fără reglaje deose¬ 
bite. chiar de ta prima probă. 


ias 




















































































M ■ 






COMUTATOR 

ELECTRONIC 


Comutatorul electronic pen¬ 
tru osciloscop aduce ca noutate 
creşterea la zece a numărului de 
semnale ce se pot vizualiza si¬ 
multan pe ecranul unui oscii o* 
scop 

Schema de principiu a acestui 
comuiator feste data in figura t şi 
esie alcătuita dir urmâtoa r e 1 e 
eiemenie r 

— gene r ato r ul de tact GT 

— mirnâ'uîN 

— decod ificai an ii bi iw-zecimal, 

— zece amplificatoare 

— comutai o*ul K. care pen- 
mile a 1 ege r ea modulul de luc r u 
pentru numărător, cu impulsuri 
de frecvenţa udicala, obţinute 
din generatorul de iad GT, sau 
sincron cu gene r atO'ul baza de 
timp din osciloscop 

Datoriiâ discontinuităţilor mari 

in afişarea semnalului prin co¬ 
manda de la GT se recomanda a 


Irig. DAN QAFENQU 

doua varianta pnn comanda sin¬ 
cron cu baza de timp din oscilo¬ 
scop. Au fost experimentate am¬ 
bele vanante, da r cea de-a doua 
a dat rezultate net superioare 
FUNCŢIONAREA SCHEMEI 
Consideram numa r atorul iniţia¬ 
lizat deci toate leşrile lui sini la 
nivel logic 0 Decodifleato r u! bi 
na^-zecimal care citeşte aceMe 
niveluri logice de la ieşirea mn-â* 
rato r ului. t'aduce aceste stau 
pdn coboh>ea nivelului lugic ai 
loşnl 0 a Iul de la 1 logic la 0 lo¬ 
gic. Aceasta stare deblochează 
amplificatorul A 0 pnr asigura¬ 
rea legat ir ii 'ezistoMilui R 04 ia 
masa, tranzistorul moa în r egim 
de amplificator ehbermd la* ieşi- 
ea Y n semnalul amplificat In 
consecinţa, ta intrarea oscile- 
scopului \/oni avea p^ezem acest 
semnal ca^e se poale urmau pe 
ecrar Celelalte Ieşiri ale deco- 



dificato r u!ui (ieşirile 1—9) sînt 
menţinute la un potenţial ridicai, 
nivel logic 1 şi deci amplifica¬ 
toarele At — A 9 sînt blocate 
In tabelul 1 sînt prezentate ni¬ 
veluri logice de la ieşirea numă¬ 
rătorului şi decodificat orul ui 

pentru un ciclu Întreg de lucru al 
comutatorului. 

La sosrea pnmului tmpuls pe 
Intrarea Ai a numărătorului, 
acesta memorează evenimen¬ 
tul, schimbind nivelul logic al ie¬ 
şirii A de la 0 logic la 1 logic (vezi 
tabelul), Celelalte iesri sînt 
menţinute la nivel 0 logic. 

Starea ieşirilor ,numărătorului 
este aplicata decodificaiorului 
binar-zecimal ea r e interpre¬ 
tează comanda p 1 imita şi. ir 
consecinţa, ieşi r ea 0 trece la ni¬ 
vel logic 1 . ra r ieşirea 1 ta nivel 
logic 0, Aceasta modificai 
duce la blocarea amplificatoru¬ 
lui A q (oare a funcţionat ante¬ 
rior) şi la deblocarea amplifica¬ 
torului A^ Acesl amplificator va 
comanda Intrarea osciloscopu¬ 
lui, care va afişa pe ec*an al doi¬ 
lea semnal de analizai 
Sosirea celui de-ai doilea im¬ 
puls la intrarea numărătorului va 
fi memQ r 8 i sub următoarea 
combinaţie a nivelurilor logice 
de pe cele patru leşio A 0, B~ 1 
C 0 . D 0 , 

Această combinaţie de sta i 
aplicata decodificatorutui, va 
duce (vezi tabelul) la modifica¬ 
rea nivelului logic al ieşirii 2 de ia 
1 logic lă 0 logic Ieşirea 1 este 
readusa la nivel logic 1 deci am¬ 
plificatorul Ai se blochează 
Pun cadou rea nivelului logic ai 
ieşirii 2 la 0 logic este deblocai 
amplificatorul A 3 ca^e va co¬ 
manda intrarea osciloscopului, 
fiind afişai de data aceasta al 
treilea semnal de analizai 
Impulsurile următoare vor mo¬ 
difica nivelurile logice ale teşiu- 
lo r numâ'âfo' ului conform labe- 
Iniiu Sincron ■ cu aceste modi¬ 
ficări, vor fj deblocate prin inter., 
mediul decodificato r ului amplifi¬ 
catoarele A 3 — 

Al zecelea impuls readuce 


COMPONENTE UTILIZATE: 

C.l 1 1 * CDB 410 1 x CDB 490, 
1 x CDB442 T rt T fl - BC 109, 
Bqi 0.5 Mii. 

68 k! 1, RQ2 -r Rq 3 27 kil ^ 
Rş 3 10 ktt Rq 4 : - 2,2 ku 

sem reglabil, C Q1 - — 68 nF; 

Cq 2 ~ 68 nF 


1 SS 


■■BHIBl 








































CDB490 

A B C D 

0 0 0 0 
10 0-0 
0 10 0 
110 0 
0 0 10 
10 10 
0 110 
1110 
0 0 0 1 
10 0 1 


CDB442 


0 1 2 3 ^ 

0 1111 
10 111 
110 11 
1110 1 
11110 
11111 

11111 

11111 

11111 

11111 


5 6 7 8 9 

11111 
11111 
11111 
11111 
11111 
0 1111 

10 111 
110 11 
1110 1 
1 1 1 .1 0 


uuuuuinr 

J LJ —t 
_ 

- : _ : _. 


-A 0 

~ A 1 


" A 3* A 9 


face la tensiunea de 5 V, 

Daca se doreşte folosirea co¬ 
mutatorului pentru un numa* 
mai mic de semnale, se poate 
obţine acest lucru în felul ur¬ 
mător; din rezistoarele semire- 
plablie R D4 — se aduc pîna ta 


A 0 *1 A 2 A 3 \ A 5 A 6 A 7 A 8 A 9 


schema in starea iniţiala, cînd 
din nou este debloca! amplifica¬ 
torul A 0 şi deci ciclul de funcţio¬ 
nare a comutatorului se reia 
Rezistoarele semireglabile 
R 04 — R g4 permit poziţionarea 
semnalele pe ecranul osciJo 


scopului, astfel mcît sa fie uşor 
de identificat 

Reglarea nivelului semnalelor 
pe cele zece amplificatoare se 
realizează cu ajutorul potenţio- 
met retor P m — P 91 . 

Alimentarea comutatorului se 


suprapunerea pe ecran nivelu¬ 
rile de r epaus ale amplificatoa¬ 
relor care nu slnt necesare în 
aceasta situaţie, pe ecran vom 
avea distincte semnalele care 
interesează, iar separai un pa¬ 
lier, ce conslituie suprapunerea 
nivelurilor de ieşire ale celorlalte 
amplificatoare Ca exemplu, se 
prezintă în figura 2 cazul folosirii 
a trei amplificatoare, celelalte 
nefiind utfflzate. 




aoamammmm 


OAMENI DE ŞTIINŢĂ 

TRAIAN VUIA 

1950) 


(1872- 

S-a născut în ziua de 17 au- 
ust 1872 în comuna Surducuî 
lic, satul Bujor, aproape de Lu- 
oj. Urmează şcoala primară la 
ăget, apoi ticeul la Lugoj, luîn- 
du-şt bacalaureatul in 1892 Se 
înscrie la Şcoala politehnica din 
Budapesta. ^ unde urmează un 
singur an, întordndu-se la J_u- 
goj se angajează ca secretar în 
biroul unui avocat, urmînd în 
aceiaşi timp studiile de drept ale 
Universităţii din Budapesta, unde 
frecvenţa nu era obligatorie, La 
Budapesta participă la activita¬ 
tea Societăţii studenţeşti lite¬ 
rare „Petru Maior", susţinînd 
mai multe conferinţe. în 1901, îşi 
ia doctoratul în drept cu cea 
mai înalta distincţie. Pleaca Ea 


Paris in anul 1902, ia* în 1903 îşi 
termina primul proiecl de avion 
depunînd la Academia Franceza 
un memoriu care se refera la un 
„aeroplan-au tom obir Corn isia 

aeronautică a Academiei îi 
răspunde că ..realizarea şi rezol¬ 
varea zborului cu un aparai mai 
greu decît aerul este himerică" 
Vuia nu dezarmează, fiind con¬ 
vins de veridicitatea proiec¬ 
tului său, începe totuşi construc¬ 
ţia aparatului (în Franţa), fără sa 
copieze ceva din dispozitivele 
cunoscute pînă afund de la pla¬ 
noare Aparatul său avea aspec¬ 
tul unui liliac echipat cu un 
motor cu anhidridă carbonică 
(pe care-l construise cu mij¬ 
loace proprii), avionul era echi- 


wmm « h w sti OmSm mm 

pat cu o singura otice. La 18 
madie 1906. la Montesson. Vuta 
zboară pentru prima dată în 
lume cu aparatul sau mai g'eu 
dedt 'Serul, ndidndu~se la mai 
mult de 1 m de la sol, planind 
în aer pe o dtstanţa de 12 m. A 
repetat zborurile la 1 iulie 1906, 
12 august 1906 şi 19 august 
1906. In 1907, Vuia construieşte 
avionul „Vuia- 2 " cu ca^e face 
zboruri ia i&sy-les-Moulineaux. 
Jîrtgă Paris. între 1918 1922 
construieşte două* tipuri de eli¬ 
copter, fiind preocupat de zbo¬ 
rul pe verticală. în 1925 a realizat 
o nouă invenţie, un modeL-^jdi- * 
nai de generator ie abj-i'jg cu 
presiune şi iempe r aturâ înfcjte fi 
cu un randament ridieat Acesi 
model se fabrică astăzi în serie 
în mai multe ţări (primul model 
se află la Muzeul tehnic din Bucu¬ 
reşti). După terminarea primului 


1E7 














__ Ing. FLORIN MORN AilA, 
!ng. RADU MAIMOIU 


Lada izote r mâ esle un acce- 
HKiu în interiorul căruia te asi¬ 
gura pentru un an umil timp o 
temperatul programată, in de- 
pendent de temperatura mediu¬ 
lui ambiant 

Datorita acestei p r op r ietaţi. 
Sada izote r ma Îşi găseşte o ma r e 
util Hale In t r an&po'iul şi depozi¬ 
tarea alimentele' pe timp limitai 
atîi va r a. cit şi în anotimpul r ece. 

Prezent ui a d icul îşi. propune 
sa vâ pună ta dispoziţie elemem 
lele constructive jiecesa r e r ea- 
liza ui unei !azi izoterme — in 
doua variante dimensionale 
COMPONENTA Şl MODUL 
DE ASAMBLARE 

in schiţă este prezentata lada 
izoterma ia' sistemul de cotare 
aferent pagilor componente este 
dai tr tabel Se observa că se 
oferă doua f tnduH de dimen¬ 
siuni. corespunzătoare celor 
două variante dimensionate 
După cum se vede reperele 
au fo^rne geometrice u$o r de 
realizat. Asamblarea elemente- 
tor din placaj ale lăzii se va face 
cu cuie de placat a p acet 
Duf>â asamblare atît iada cit 
si capacul acesteia vo r fi chi 
toile finisate la exîedG' pun ş\& 
fure cu hMie abraziva după 
ca r e se va rece ta vopsi'ea 
acesteia sau îmbucarea in tai>et 
la va bi I pinza de legat cădi ‘-au 
imMaţin de piele 

(CONTINUARE IN PAG. 139) 


ra/boi mondial Vuia s-a pus la 
dispoziţia delegaţiei r omâne la 
Conte r inţa de pace şi a [ oblica 
ur volum Ir ca*e susţine d/eptin 
'ite romântlo* din Banal ir pe* 
noada celui de-a! Il-lea azboi 
mondial a făcui pade cu toata 
vrsia sa înaintata din mişcarea 
de rezistenţa franceza şt a fost 
preşedintele Frontului raţional 
'oman din Franţa at luptătorilor 
antifascişti, Ap'ecind munca sa 
neobosita ir domeniul ştiinţei 
Academia RPR l-a ales mem¬ 
bru de onoare După o absenţa 
de 48 de ani r evine Ir România în 
anul 1950 Da' nu Păleşte decît 
o lună pe pa mirtul ţarii sale fi¬ 
ind du bon t de o cuza cardiaca în 
ziua de 2 septemb'ife 1950. Pe 
lespedea de marmură care-i 
acope'ă monrilntul dir Cimitirul 
Belu (Bucureşti) sînt săpate ur¬ 
mătoarele cuvinte; „Am intre 
pioasă marelui fiu a! poporului 
omâr realizatonil primului zbo* 
mecanic din lume ta Montessor 
F'anţa 18 manie 1906“ 

V. M. 


Hjz 

DENUMIRE 



DIMENSIUNI (mm) 

-O 

Material 

VARIANTA I 

VARIANTA S 


REPER 

a 

b 

c 

a 

b 

c 

0 

1 

2 

3 

4 

Ş 

e 

7 

ş 

9 

1 

Placă de capăt 

2 

i 

545 

335 

5 

3LO 

335 

4 

2 

Placă laterală 

2 

| 

f“v 

48S 

335 

5 

m 

335 

4 

1 

Ploaâ de fund 

1 

s 

& 5 

485 

355 

5 

4 80 

545 

4 

4 

Capac 

1 


485 

355 

5 

4 80 

545 

4 

5 

Placă izolaţie 
de capăt 

2 

C Ş 

ţLr t\ 

270 

295 

35 

160 

295 

35 

6 

Placă izolaţie 
fa f erai 6 

2 

ÎS 

ÎS 

0*, 

u) 

o: * 

470 

295 

35 

470 

295 

35 

7 

Placă izolaţie 
de fund 

1 

wo 

270 

35 

4 00 

160 

35 

8 

Placa izolaţie 
de capac 

1 

4 50 

320 

35 

4 70 

230 

35 

9 

Mînere 

2 

minere de geamantan 

10 

Sistem 

închidere 

2 

se pot utiliza piese folosite 
curent fo sistemele de tix:hidere 
centru oasele si aenfi 

11 

Opritor copac 

1 

bandă textilă sau piele 

72 

Balamale 
STAS I5/.7-80. 

2 

balamale din corner/ 


1SB 












































































* 






Adresat posesorilor de autoturisme, constructori¬ 
lor amatori, capitolul ce urmează cuprinde o serie 
de materiale referitoare la posibilităţile de economi¬ 
sire a carburantului, precum şl mai muite articole 
privitoare la civilizaţia circulaţiei rutiere, la proble¬ 
mele traficului în viaţa contemporană. 

Amatorilor de modele auto le este, de asemenea, 
dedicat un album cu cîteva interesante exemplare 
din numeroasele tipuri de maşini apărute pe şose¬ 
lele lumii cu anf Jn urma sau mai recent 


'imm 


Almanah Tehnlum — caud 9—TO 





I 


în 1984 se împlinesc 35 de ani 
de dnd a început fabricarea în 
serie a unui autoturism denumit 
2 CV". care a devenit în timp 
imagine de marca" pentru Ci- 
trden, aşa cum. de exemplu, 
pentru Volkswagen a fosl ..auto¬ 
turismul popular*", binecunos¬ 
cut de toata lumea, care, după 
apariţia tipului VW-GOLF, a în¬ 
cetat a se mai fabrica, 

Istoria a început în 1934, în fîr- 
guşorul Lempedes din provincia 
Auvergne. Pierre Boulanger, di¬ 
rector pe atunci a lui Citrâen. 
împreună cu Pierre Michelin, 
vâzînd căruţele trase de cai cu 
care ţăranii îşi transportau pro¬ 
dusele pentru a le vinde, l-a con¬ 
vocat ulterior pe directorul ser¬ 
viciului de studii. NL Brogly. tra¬ 
şi ndu-i verbal cel mai fantezist 
caiet de sarcini, care suna astfel: 

„Să se studieze de către servi¬ 
ciile de concepţie un automobil 
care să poată transporta doi cul¬ 
tivatori, 50 kg de cartofi, la o vi¬ 
teză de 60 km/ora si cu un con- 



Or. Inp, T« Al AN CA1MŢĂ 

sum de 3 I la suta de kilometri 
Automobilul va trebui sa poată 
circula pe drumuri de pa mm!, cu 
denivelări* să fie condus de 
către orice începător şi să aibă 
un confort ireproşabil Preţul să 
fie inferior sfertului de preţ al 
autoturism Ului cu tracţiune faţa 
de 11 CV" (pe atunci, cea mai 
scumpa maşina Citrtten, reali¬ 
zată în colaborare cu Andră Le- 


febvre, inventatorul tracţiunii 
faţă) 

După trei ani, în 1937. s-a rea¬ 
lizat primul prototip, denumit 
JP.V,' 1 , echipat cu un motor 
BMW de 500 cm 3 , caroseria rea¬ 
lizata în întregime din , ţ dLi r ali- 
nox", un fel de aliaj de aluminiu, 
cu braţele punţilor din aliaje de 
magneziu şi suspensia din mai 
multe bare de torsiune, am pa¬ 
sate sub scaunele spate. După 
ce s-au făcut primele încercări 
pe pista de la FERTE-VIDAME, 
concluzia a fost: caroseria, con¬ 
ducerea şi întreţinerea sini ne¬ 
corespunzătoare, suspensia ac¬ 
ceptabilă, dar cu „probleme", 
ceea ce a impus a se lua totul de 
la capăt. După terminarea 
războiului. în 1945 s-au conti¬ 
nuat studiile şi încercările, pen¬ 
tru ca la 6 octombrie 1948 cet 
mai mic CitrSen. denumii 2 CV, 
să fie prezentat la Salonul pari¬ 
zian, după care a început fabri¬ 
carea lui în serie, astfel: 876 bucăţi 
(1949), 6 196 (1950), 14 596 (1951), 
21 124 (1952), 35 361 (1953) 

52 791 (1954) şi în anul de vîrL- 
1976 — W 396 bucăţi 

în 1949, micuţul 2 CV costa 
22 fl 000 franci vechi* iar pentru 
livrarea sa se aştepta pîna la un 
an şi jumătate. In lunga sa isto- 




130 














fie, 2 GV-ui a fost supus uno r 
probe de excepţie mai ales de 
către ignoranţi si ieme r aa lata 
unele dintre ele un cu Hi val o r a 
folosit doa' viteza I in pdroii 
1 000 k(p fără sa apară defec¬ 
ţiuni şi fără sa şlie că mat exista 
şi alte viteze! Un hotelter din*Ca- 
margue nu a schimbat uleiul, ci 
numai a completat nivelul aces¬ 
tuia pină 1a 1GQ 000 km, în 1958, 
un fotograf, P Duve r ge r , a tra¬ 
versat Afdca cu un 2 CV. parcur¬ 
gi hd fără defecţiuni deosebite 
17 000 km. Doi temere ri, J. Cor¬ 
net şi H Lochom, au parcurs în 
1953 cu un 2 CV denumit Cubi- 
tus, 52 000 km, (rave^sînd 7 de¬ 
serturi. 65 de nuri, avînd printre 
altele şi 310 pene de cauciuc. 
Alţi doi curajoşi, J Segubfa şl 
J.C. Baudot, au parcurs în 


1958—1959 peste 140 000. km 
t*ave r sînd 50 de ţă r i şi condu- 
rjnd 2 247 o^e la volanul unui 
2 CV in 1970 s-a organizat o 
cinsa penlru lined, pe ^uta Pa- 
ris-Kabul, au participat 1 300 li¬ 
ne '-1 din 18 ţâ r i în 494 automobile 
2 CV parcurg? nd îriP-o lună 
16 500 km Ulterior îri 1972, se 
organizează o altă cu^să: Pads- 
Persepolls-Parts Ja ca^e au par¬ 
ticipai 1 300 lineal în 467 auto¬ 
mobile 2 CV Fiind mii de cered, 
s-a participai pe bază de con¬ 
curs, compus din zece întrebări 
diferite, Spre exemplu,; care este 
frontiera dintre Asia şi Europa? 
pe ruta anunţata se poate cir¬ 
cula fa^a pompa de benzina? 
dar cu un arbore planetar rupi? 
ş,a. Zeci şi sute de eoncu r suri de 
2 GV*ur| se organizează pe an 


datorita spectacol ului. lipsit de 
pericole pe ca^e-i oferă entuzia¬ 
ştii îndrăgostiţi de volan 

Pe parcurs, 2 CV-ul s-a diver¬ 
sificat, const r uindu*se diferite 
vanante jŞoc" — penMj a t%vita- 
liza interul marelui public - 
cum a fost tipul 2 GV C^oss, Un 
fet de autovehicul de te r en, care. 
la efebului sâu îri 1978. a fost 
foarte aprecia! A urmat roman¬ 
ticul şi In acelaşi timp pitorescul 
2 CV Chadesipn şi, în sfirşit. în 
1981, o serie mai redusa de 2 CV 
007 cu ca r e „Sfintur, celebrul 
actor Roger Moore a reai^at uri 
nou James Bond. 

Cu toate aceste artificii publi¬ 
citare şi comerciale, nîveiul ma¬ 
xim al producţiei realizai în 1976 
nu s-a mai putui repela Diversi¬ 
ficarea 2 CV-uJui s-a obţinui prin 




\ 


tipul de baza, şi anume: Dyane 
Mehari, A mi, LN ajungi ndu-se 
la o producţie maximă anuală de 
442 778 de autoturisme şi furgo- 
nete (1974), iar în total — în cei 
35 de ani — producindu-se 
aproape 8 milioane de automo¬ 
bile! 

Succesul Ja public a! acestui 
autoturism, denumit şi „4 roţi 
sub o umbrelă“ a fost apreciat 
ca un fenomen mecanic, comer¬ 
cial şi sociologic, deoarece , re- 


131 













* 



Or. Ine* MINAI STRATUUAT 


la 100 W colectaţi în şase baterii 
cu plumb de 6 V plasate în spa¬ 
tele banchetei posterioare. Ene^ 
gta electrică este transmisă unui 
motor electric de 3,5 CP în vede¬ 
rea propulsării vehiculului. In¬ 
stalaţia electrica asigură o rază 
de acţiune de 150 km în căzui în 
care panourile solare sînt ilumi¬ 
nate de soare timp de opt ore 
Trebuie sa se reţină că daca in¬ 
stalaţia eoliana majorează cos- 
1 ui vehiculului cu cca 50%. cea 
cu baterii solare îl majorează cu 
peste 200%. Ceea ce, evident, 
constituie un motiv de reflecţiei 


înlotdeauna crizele au mobili¬ 
zat fantezia speciallşIilor în cău¬ 
tarea celor mai bune soluţii 
Aşa se întâmplă şi In cazul ac¬ 
tualei crize a energiei, pentru a 
cărei rezolvare în domeniul trans¬ 
portului rutier se propun şi se în¬ 
cearcă cele mai felurite idei. 

iată, de pildă. Julius Tamosîu- 
nas din Massachusetts rulează 
de mai mulţi ani cu un R12 modi¬ 
ficat, pe care a adaptat un dispo- 
zitlv de folosire a forţei vintului 
(fig I). în timp ce Wallace 
Moare din California foloseşte 
energia solară pentru propulsia 
autoturismului sau Honda Civic 


(, «,i 


constructori au hotărî! 
sâ păstreze şi propriul motor cu 
ardere internă al automobilului, 
deoarece mijloacele neconven¬ 
ţionale asigura raze de acţiune 
relativ mici, dar ele reduc consu¬ 
mul de combustibil. 

Vehiculul iui Tamosiunas po¬ 
sedă o turbină de aer plasata pe 
plafonul maşinii, în spatele par¬ 
brizului. şi o elice fixata în partea 
posterloară, Ambele pot genera* 
' peste 30 A ta o viteză de cca 
100 km/h, putînd încărca astfel o 
baterie de 12 V şl 360 Ah. 
Aceasta din urmă furnizează ta 
nevoie curent unui motor elec¬ 
tric de 8 CP cuplat în transmisia 
vehiculului. Motorul electric este 
alimentai numai în cazul supra¬ 
sarcinilor [dnd vehiculul este 
foarte încărcat, urcă o panta 
mare etc). 

Automobilul lui Moore este 


prevăzut cu o baterie de 396 ce¬ 
lule fotovoltaice cu silicon mon¬ 
tata pe un panou fixat pe plato* 
nu! vehiculului. Ele produc ptnă 




fuzâ" moda, în ciuda tuturor 
noutăţilor care pătrund anual in 
fabricaţia de serie a altor tipuri 
de autoturisme de mic litraj. 

Evoluţia tehnica a autoturis¬ 
mului 2 CV: 1948 putere 8 CP 
la 3 500 rot/min, viteza maximă 
60 km/oră, la un consum de 5—6 1/ 
100 km: în 1972, 2 CV Special a 
dezvoltai 24 CP la 7 000 rot/min, 
viteză maximă - 102 km/ora. ia' 
consum 5—6 1/100 km Alte va¬ 
riante, la o cilindree de,602 cm 3 , 


dezvoltă 29 şi 32 CP la 5 750 rot/ 
min avînd o viteză maxima de 
110 120 km/oră, iar consumul 
de 5,4 I la 90 km/oră şi 100 km, 
precum şi 6,8 l în circulaţia ur¬ 
bană. 

Secretul succesului micuţului 
2 CV a fost acela ca, în ciuda 
faptului că nu i s-a schimbat 
aproape deloc forma caroseriei, 
s-a lucrat permanent la maşină 
introduci ndu-se diferite modi¬ 
ficări, printre care: eliminarea 


garniturii de chiulasă, a radiato¬ 
rului de apă, prin introducerea 
răcirii cu aer, folosirea de bile 
uşoare şi de arbori cotiţi din 
bucăţi, montaţi în azoi lichid 
{soluţie folosita la motoarele de 
curse), renunţarea la Indicatorul 
de nivel de combustibil, folosind 
o jojă exactă ş.arn.d. 

Şl autoturismul Qltcit-Special 
se „trage" din 2 CV, prin creşte¬ 
rea valorii cilindreei de la 602 la 
652 cm 3 . 


i3a 







































































Una din proprietăţile cele mai 
importante ale benzinei o con¬ 
stituie rezistenţa ei la detonaţie, 
care se determina prin cifra oc¬ 
tanică Pentru îmbunătăţirea ca¬ 
lităţilor antidetonante şi de por¬ 
nire, în combustibil se adaugă 
hidrocarburi cu cifra octanica ri¬ 
dicata care. Tn principiu, pot fi 
ele însele combustibil. Acestea 
se adaugă în proporţie de 5 pînă 
la 50%, in aceiaşi scop se folo¬ 
sesc ani idetonai oare, care re¬ 
prezintă compoziţii melaloorga- 
nice, cel mai eficace şi mai ieftin 
fiind lelraetilul de plumb, Spre 
deosebire de hidrocarburile cu 
cifra octanică ridicata, antideto- 
natoarele se adaugă în cantităţi 
mici (p"na la 4 ml/kg) 

Şi iată că un patent francez r e- ' 
comanda creşterea cifrei ocia- 
nlce a benzinei prin adaugarea 
naftalinei în cantitate de 5 g la 10 
I benzină pentru motoarele în 4 
timpi şi de 1 g ia 1 I benzina pen 
tru moi oarele în 2 timpi, 

Naftalina, aceeaşi cu care 
gospodinele „lichidează 1 ' moli¬ 
ile, nu reprezintă un antidetona- 
lor De aceea, teoretic, adăuga¬ 
rea ei în benzina în calitate de 
componentă cu cifra octanica 
ridicată şi încă in asemenea 
cantităţi mici nu poate mân cifra 
octanică şi nici nu poale influ¬ 
enţa alte proprietăţi ale Corn¬ 


ing, ION COP A eT 

bustibllului ţvîscozitatea, densi¬ 
tatea temperatura de îngheţa¬ 
re), Totuşi patentul recomanda 
adaugarea naftalinei in aseme¬ 
nea cantităţi mici, de aceea 
apare necesitatea analizei pro¬ 
prietăţilor ei. 

Naftalina, C t0 H a , face pa'ie 
din grupa hidrocarburilor aro¬ 
mate. Ea nu se dizolvă în apa, 
dar se dizolvă bine în benzină, 
benzen, eter Din punct de ve¬ 
dere al proprietăţilor, naftalina 
are multe aspecte comune cu 
benzenul, iar ultimul nu se folo¬ 
seşte drept combustibil din 
cauza temperaturii înalte de în¬ 
gheţare (cristalizează la 1 5,4 C) 
şi a volatilităţii scăzute la tempe¬ 
raturi joase. 

Naftalina reprezintă o sub¬ 
stanţa snb forma de cristale, cu 
temperatura de topire de 80 C, 
şi posedă, în calitate de com¬ 
bustibil, aceleaşi neajunsuri ca 
şi benzenul, dar într-un grad mai 
ridicat, De aceea, nu se poate 
adăuga naftalina în benzina în 
cantităţi mai mari Un asemenea 
combustibil nu se va evapora 
bine şi va î ncepe să îngheţe la o 
temperatură mai ridicată 

Este posibil oare ca adăuga¬ 
rea naftlinei In combustibil Sâ 
aiba un efect pozitiv în sensul 
micşorării depunerilor de cala- 
mina în camera de ardere? Se 



şiie ca cerinţele motorului pen¬ 
tru o a n u m itâ cifră □ c ta n îca 
cresc în cazul formarii calam i- 
nei, în medie, aceste cerinţe 
cresc în timpul exploatam cm 
4 6 unităţi. Co res punză lor, î rv 
depanarea calaminei micşo¬ 
rează cerinţele motorului pentru 
o anumită cifra octanica a com¬ 
bustibilului Trebuie menţionat 
faptul că hidrocarburile aro¬ 
mate, deci şi naftalina, au r ezis- 
tenţe la delonaţîe foarte ridicate 
(cifra octanică mai mare de 
100}, ca urmare a marii stabilităţi 
chimice pe care le-o conferă nu¬ 
cleul elementar benzenic ele au 
molecula toane compactă, ceea 
ce fe asigura o mare rezistenţa la 
molecula de oxigen. Datoriiă 
deci proprietăţii naftalinei de a 
contribui la evitarea depunerii 
de calamină, teoretic utilizarea 
ei poate duce, îrttr-o oarecare 
măsura, la faptul că cerinţele 
motorului pentru o anumită cifra 
octanica in procesul exploatării 
se păstrează neschimbate dato¬ 
rită unei formări mai lente a ca- 
lamines 

După apariţia patentului au 
fost efectuate experimentări cu 
scopul de a-f verifica. In calitate 
de adaos s-a folosit naftalina 
obişnuita, care se poate cum¬ 
pără de la magazin, o substanţă 
alba sub forma de cristale Evi¬ 
dent ca s-a folosit şi o instalaţie 
adecvată pentru determinarea 
cifrei octanice Experimentările 
au arătat ca un adaos de 0,5 g de 
naftalina la 1 I de benzină (cum 
recomandă patentul) în 10 ca¬ 
zuri din 11 practic nu s-au con¬ 
statat modificări. Şi doar într-un 
singur caz cifra octanica s-a 
mărit, dar numai cu 0,9 unităţi. 
Astfel, proprietăţile „miracu¬ 
loase" ale naftalinei nu au fost 
confirmate. Şi pînă la efectuarea 
unui studiu sistematic privind 
influenţa naftalinei asupra cala¬ 
minei, se recomandă, deocam¬ 
dată. ca locul de introducere a 
cristalelor albe să nu fie rezerve 
rul de benzină, ci obişnuitul du¬ 
lap de haine. 


UMOR 



133 






















FOLOSIREA ADAOSURILOR 
DE APĂ ÎN BENZINĂ LA 


FUNCŢIONAREA 

MOTOARELOR 


Problema folosirii în motoare 
a unor adaosuri de apă in ben¬ 
zina datează de peste 50 ani. 
Fina în anii 40 injecţia de apa 
s-a folosit ca o măsură care asi¬ 
gura funcţionarea motoarelor 
cu benzina avînd cifra octanică 
scăzuta. Adaosul de apă în mo¬ 
toarele fractoareler a permis 
funcţionarea acestora cu sorturi 
inferioare de petrol lampant In¬ 
jecţia de apa s-a folosit şi în 
aviaţie ca un mijloc care a dat 
posibilitate motoarelor să func¬ 
ţioneze cu benzină avînd cifra 
octanică mai mica Au exisiat 
automobile de curse (Auto-U- 
nion. Mercedes-Benz. Alfa-Ro- 
meo, Maserati) ale căror mo¬ 
toare au funcţionat cu combus¬ 
tibil care conţinea 3—5% apa; în 
acesl fel a fost posibilă funcţio¬ 
narea motoarelor cu un raport 
de comprimare ridicat, în cazul 
unei aceleiaşi cifre octanice a 
benzinei 

în ultimul timp a crescut inte¬ 
resul pentru folosirea apel în 
benzina, amplificat şi de necesi¬ 
tatea de a micşora consumurile 
de combustibil] petrolieri, cit şi 
de creşterea cerinţelor pentru 
re d uc ere a e m îşi i I or polua nte 
Evident, de ia început trebuie să 
amintim faptul că apa nu consti¬ 
tuie un combustibil, adică o sub¬ 
stanţa care sa elibereze căldură 
la combinarea chimică cu oxi¬ 
genul. Intrînd în cilindrii moto¬ 
rului, ea poate numai sa influ- 



Ing.l.COPAE 

enţeze procesul funcţional, du¬ 
ci nd la îmbunătăţirea sau înrău¬ 
tăţirea acestuia. 

Aşadar, ce oferă adaosul de 
apa in benzină? în primul rînd. 
apa asigură o raci r e interioară a 
cilindrilor şi a fluidului de lucru 
Aceasta se explica prin faptul că 
o parte a căldirii care se degaja 
la arderea combustibilului se 
consumă pentru evaporarea apei 
şi pentru încălzirea vaporilor de 
apă. 

în ai doilea ii nd. vaporii de 
apă. ocupi nd un volum oarecare 
In camera de ardere, micşo¬ 
rează prin aceasta cantitatea de 
combustibil care intră în motor, 
ceea ce, la rîndul sau, favori¬ 
zează o degajare mai mica de 
căldură şi deci se reduce tempe¬ 
ratura de ardere Ca urmare, ga¬ 
zele arse conţin o cantitate mai 
mica de oxizi de azot, care se 
formează în cilindru cu atît mai 
intens cu cil este mai mare tem¬ 
peratura de ardere. In afară de 
aceasta, evitarea supraîncălzirii 
unor anumite porţiuni din ca¬ 
mera de ardere micşorează po¬ 
sibilitatea apariţiei detonaţiei. 


într-adevăr, rezultatele cercetă¬ 
rilor experimentale arata că 
adaosul a fiecare 10% apa în ben¬ 
zina duce la scăderea cerinţelor 
de rezistenţă la delonaţie cu 
2—3 unităţi şi micşorează emi¬ 
sia de oxizi de azot cu 10—12% 
Introducerea amestecului ben¬ 
zi -apă în cilindri manifestă o in¬ 
fluenţă mecanică asupra proce¬ 
sului de formare a amestecului 
Picaturile fin pulverizate de apă 
şi benzina se amesteca, iar fie¬ 
care picătură de apă este .înve¬ 
lită" de un strat subţire de ben¬ 
zină Intrînd într-o zona de tem¬ 
peraturi înalte, picaturile de apa 
se transforma în vapori, in timp 
ce combustibilul lichid, care le 
învăluie, se evaporă numai par¬ 
ţial La o încălzire în continuare 
a vaporilor de apă. aceştia tind 
să se destindă, deci să-şi 
mărească volumul şi astfel 
sparg învelişul de combustibil, 
Astfel are loc o farimiţare supli¬ 
mentara a picăturilor de emulsie 
benzi na-apa (o „a doua pulveri- 
zare ,L ), care conduce la o mai 
buna amestecare a vaporilor şi 
particulelor ftne de combustibil, 
apă şi aer. Se obţine un amestec 
omogen, care duce la îmbună¬ 
tăţirea procesului de ardere. 
Aceasta este, de fapt, şi una din 
cauzele ca în cazul folosirii 
amestecurilor benzi na-apă s-a 
remarcat o scădere a consumu¬ 
lui de combustibil cu circa 5% 
Exista două procedee de in¬ 
troducere a apei în cilindrii mo¬ 
torului, Primul consta în pulveri¬ 
zarea directa în sistemul de ad- 
misie, prin intermediul unor ]i- 
cloare speciale, în carburator 
sau în camera de ardere cu aju¬ 
torul unui injector (deci alimen* 


NO* 


10 20 30 40 



HC 

[PP m ] 

400 

300 

200 

Qapa 


134 













































tarea separată cu benzină şi cu 
apa). A! doilea constă în folo¬ 
sirea unei emulsii benzină-apa 
{E.B.Â.}, preparată anterior ca r e 
se păstrează în rezervor şi intră 
rn motor printr-un sistam de ali¬ 
mentare obişnuit 

La alegerea procedeului de 
adăugare a apei în benzină tre¬ 
buie pocnit de fa următoarele 
observaţii. 

Pomul procedeu este mai 
eficace din punct de vedele ai 
'evilării detonat iei Aceasta de¬ 
oarece cantitatea de apa în ra¬ 
port cu combustibilul poate fi 
dozată în orice mumenî în func¬ 
ţie de regimul de funcţionare a 
motorului, ceea ce asigmă ca¬ 
lităţi antidetonante la nivel ma¬ 
xim, în mod continuu Acest lu¬ 
cru nu se poale face în cazul 
E B.A unde apa se găseşte în 
acelaşi raport faţă de benzina la 
toate regimurile de funcţionare 
Procedeul este însă dezavanta¬ 
jos pentru fapluJ că solicită exis¬ 
tenţa unui al doilea sistem de ali¬ 
mentare: r ezervâ de apa, carbu¬ 
rator suplimentar (sau minimum 
o a doua camera de nivel con¬ 
stant), filtre pentru apa, con¬ 
ducte şi alte plase. De aseme¬ 
nea, se impune fuarea unor 
masuri speciale împotriva în¬ 
gheţării apei pe timp de iarnă. 

Al doilea procedeu este mai 
puţin avantajos din pune! de ve¬ 
dere al evitării delonaţiei. din 
motivul a ratai anterior în 
schimb, el pe r mite folosirea 
aparaturii de alimentare obiş¬ 
nuite, de serie cu ca^e este do¬ 
tat automobilul Procedeul per¬ 
mite, de asemenea, o mai efi¬ 
cienta utilizare a efectului ,a 
doua pulverj Za re“ a fluidului de 
lucru. In cilindri este admisă 
emulsia, adrea amestecul a doua 
lichide insolubile Unul (în cazul 
nostru apa), sub forma unor pica¬ 
turi foade fine, este dislrfbuit în 
al doilea (combustibilul), f ur¬ 
mi nd aşa-numitul mediu de dis¬ 
persie Ca urmare a acţiunii for¬ 
ţelor de lensiune superficială 
picaturile tind permaneni sâ se 
unească Are loc ruperea stratu¬ 
rilor de dispersie şi emulsia se 
stratifica. De aceea stabilitatea 
E.B.A. este mică, îndeosebi la 
temperai uri negative aie aerului 
înconjură lor Aceasta şi este, de 
fapt, una din cauzele principale 
oare împiedică folosirea pe 
scară larga a E.8 A. ia motoarele 
automobilelor. Pentru a obţine o 
emulsie stabilă, se folosesc adi¬ 
tivi speciali numiţi emulgaloâ 
Aceştia Irebuie să a dă complet 
în cilind’i, să nu se depună pe 
pereţii galeriei de admisie sau în 
carburator şi sa nu ducă la c r eş- 
lerea emisiilor de substanţe po¬ 
luante Ei f'ebuie să aibă o 


acţiune de stabilizare a emulsiei, 
chia la concentraţii mici de apa 
şi, evident sâ nu fie materiale 
deficitare şi scumpe S-au efec- 
tual şi încercări de a p r epara 
ameriecuhle benzi na-apa ne¬ 
mijlocit pe automobil în acest 
scop s-au folosit pompe cu roţi 
dinţate pulverizat oare hidrau¬ 
lice şi chiar inslaiaţii cu ultrasu¬ 
nete evident însă că aceste so~ 
Iuţii complica mult sistemul de 
alimentare al motorului de auto¬ 
mobil. 

Cercetă r ile experimentate au 
scos în evidenţă avantajele folo- 
■ ki f ţt E.B.A faţă de injecţia de 
apa Asffel la un motor cu cîlin- 
cheea totală 1 500 cm* raportul 
de comprimare de 8,5 si puterea 
maxima de 38 kW, r.-a constatai 
ca la funcţionarea atît cu E.B A , 
cît şi prin injecţie separată de 
benzina şi apă nu s-a obţinut o 
creştere a puterii maxime Pe 
(fig t) în condiţiile unui avans 
optim la aprindere, funcţie de 
concentraţia de apa în benzina 
La funcţionarea motorului cu 
E,B,A (linii continue) cu un con¬ 
ţinui de apă de pină la 20%, pu- 
lerea a rămas neschimbata, in 
schimb, în cazul folosirii injec- 
ţîsi -separaie de apa şi benzina 
(linii înfrupte), puterea moto¬ 
rului a scăzut deja de la o con¬ 
centraţie de 5—10% apa in ben¬ 
zină 

Cercetările au arătat, de ase¬ 
menea, că la funcţionarea cu 
benzină şi apa se remarcă o creş¬ 
tere a cantităţii de hidrocarburi 
nearse în gazele de evacuare. 
Cauza o reprezintă creşterea 
grosimii stratului rece de fluid 
de lucru de lingă pereţii camerei 
de ardere, strai în care rămîne o 
cantitate mai mare de Hidrocar¬ 
buri nearse, ce vor fi ulterior 
evacuate Se obseda ca, în ge- 
neml la funcţionarea cu E.B A. 
cantitatea de hidrocarburi nearse 
este mai mare (linia continuă) 
dedt în cazul injecţiei separate 
de benzină şi apa (linia între- 
ruptă), situaţia se inversează în 
cazul unei concentraţii de apa în 
benzina mai mare de 30%. Feno¬ 
menul se repeta şi la cantitatea 
de oxizi de azot emisă la evacu¬ 
are, ceea ce sugerează că la 
concentraţii mal mari de apa fo¬ 
losita E.B.A este avantajoasă 
din punct de vedere ai poluării. 
Aşadar, dacă se analizează 
problema adaosului de apa în 
benzină, în special prin prisma 
realizării unei economii de com¬ 
bustibili pet r olied şi a micşomrii 
poluării mediului ambiant, re¬ 
zulta următoarele concluzii: 

— folosirea emulsiilor ben¬ 
zi na-apă oferă posibilitatea func¬ 
ţionau! la amestecuri sa race con¬ 
comitent cu marirea raportului 



de comprimare, ceea ce permite 
să se îmbunătăţească economi¬ 
citatea (sa scada consumul de 
benzina). 

— utilizarea apei în benzină 
nu rezolvă problema toxicităţii 
gazelor de evacuare Aceasta 
deoarece emisia de oxizi de azot 
şi oxid de carbon se micşorează, 
în schimb crescînd emisia de hi¬ 
drocarburi nearse. 

— în pofida efectuării unor 
cercetări asidue, încă nu se pot 
obţine emulsii benzină-a pa sta¬ 
bile pe o perioada mai îndelun¬ 
gata; 

— nu exista încă date conclu¬ 
dente referitoare la influenţa 
adaosului de apa asupra uzurii 
pieselor şl fiabilităţii funcţionării 


motorului, în special la o func* 
ţionare îndelungată Aceasta re¬ 
prezintă o problemă foarte im¬ 
portanta, de rezolvarea căreia 
poate depinde folosirea adao¬ 
surilor de apă în benzina. 

Prin urmare, încă mai sint ne¬ 
cesare cercetări serioase şi în¬ 
delungate, căutări de materiale 
şi metode noi de unire a apei cu 
benzina intr-un singur combus¬ 
tibil şi verificări complexe în ex¬ 
ploatare, 


135 






DESPRE 



Ing. C. IONESCU 


Ruplorul-dislribuilor, una din 
piesele principale ale sistemului 
de aprindere la motorul cu car¬ 
burator, ax în compunere şi o 
pereche de contacte din wol¬ 
fram. montate pe o placă fixă In 
raport cu axul rupto f ului. Con¬ 
tactul mobil este acţionat de o 
cama, care asigum astfel des¬ 
chiderea contactelor, provoci nd 
întreruperea curentului în er¬ 
ectili! primar a! aprinderii şi du¬ 
ci nd in final ia producerea scin- 
teii electrice între electrozii bu- 
)iei Cînd acţiunea câmei înce¬ 
tează, contactele se închid dato¬ 
rita arcului lameiar, montat pe 
contactul mobil 

Unghiul pe al cărui interval 
contactele ruplorului ^tau în¬ 
chise, între doua aprinderi suc¬ 
cesive, este un parametru im¬ 
portam al procesului de aprin¬ 
dere. acesta se numeşte unghi 
Dwetl şi se exprimă în grade la 
distribuitor sau în procente. El 
se măsoară cu un aparat numii 
dwetl metru care este inclus în 
componenţa tgiuror lesterelo' 
modeme 

Cînd unghiul Dwetl se ex¬ 
prima în procente, el reprezintă 
(fig 1} raportul dintre unghiul 
de închidere a contactelor 
(timpul t,) şi unghiul dintre 
două aprinderi succesive ale 
motorului, egal cu suma dintre 
o| şi unghiul corespunzător des¬ 
chiderii contactelor (timpul 
t d ) De exemplu, la moi or ul de 
pe i „Dacia"’!300 (fig. 2) unghiul 
Dwell exprimat în procente este: 
i*\ 57 

D * rt, • ‘" 57 + 33' X 

x 100 63% 


Pentru diferite maxi de auto¬ 
turisme se indică mai jix vâfcHie 
unghiului DweM ir g r adn ia dis- 
tribuîhv si d tatai ;ţa d^nire - in¬ 
tactele rupt or ut ui (vezi tabel)* 

U r ghiul Dwell depinde de 
construcţia profilului uimei de 
distanţa dintre contacte d (fig. 
1), de tensiunea axului de iner¬ 
ţia sistemului, cîl şi de diamelml 
cercului 1 descris de vidul 
câlcîiutui izolam al contactului 
mobii b. 

Perioada cil contactele stau 
închise adica timpul ol există 
cu reni în circuitul primar, are in¬ 
ii uenţâ asupm nivelului inten¬ 
sităţii curentului în cixultul pri¬ 
mar ţntre unghiul Dwell şi dis¬ 
tanţa dintre contacte, cînd aces¬ 
tea sî'nl deschise, există un 
raport de inversă pxporţ tonali¬ 
tate: cînd distanţa este mica, un¬ 
ghiul esie ma r e şi invers. 

Daca unghiul Dwell este prea 
mic (distanţa dintre contacte 
este prea mare), ia turaţii ridi¬ 
cate atunci cînd frecvenţa de 


închidere şi deschidere a cor- 
lactetcr cleşte mult timpul cit 
contactele sînt închise scade îr 
aceste condiţii circuit ut puma 
nu ad* timpul necesar sa atinga 
valoarea * co r espunzâioa f e ge¬ 
nerării unui dmp magnetic pu¬ 
ternic, Vanaţia dmpului magne¬ 
tic fiind mai puţin intensă, ener¬ 
gia scinleilo' se diminuează, 

Daca unghiul Dwell este p r ea 
max (disianţa dintre contacte 
p^ea mica), ,/uperea" curentului 
primar este mai piiţin neta, la tu¬ 
raţii 'idicale. în acest caz, este 
posibil să nu apa'â sdntei între 
electrozii bu|îei, deci sa nu se 
realizeze aprinde r ea amestecu 
lui carbu r ari 

Aşadar, este necesar ca ţp ex 
ptoatare sa se verifice mărimea 
unghiului Dwell Testerele etec 
tracice actuale asigură diag 
nostlcaxa completă şi rapidă a 


b 




—- 

Marca şi tipul 

au 1 «nobilului 

Distanţa dintre 
contactele ruptorulul 
(mm) 

—-— , -j 

Unghiul 

Dwell 

(grade) 

„Dacia" 1100 

1 „Dacia" 1300 

0A— 0,5 

57 3 

LFtar 1300 

„Fiat 1 1500 

0 *43-—0,48 

57 —63 

L n«r i25 

0,4—0*5 

60 

„Lada" 1200 
„Lada" 1500 

0,4-0,03 

55 !3 

Skoda" 100 5 

„Skoda" 1000 MB 

0,4-0,5 

55 

„Moskvlci * 4SB 
..MoskvicT 412 

035—0 ,45 

4B —52 


138 



















































































instalaţiei de aprindere înregis¬ 
trata proceselor cat au loc în 
instalaţia de aprinde r e sub 
fo r ma variaţiei tensiunii pnmat 
sau secundare în funcţte de 
timp constituie baza principală 
pentru diagnosticarea stă di in¬ 
stalaţiei. cu ajutorul oscilosco¬ 
pului. Astfel, imaginea semnalu¬ 
lui de tensiune p r ima r â obţinuli 
pe ecranul osciloscopului a r e 
forma din figura 3 Semnatul de 
tensiune pdmâ'ă apa'e la des¬ 
chiderea contactelor avînd am¬ 
plitudinea maxima U. în punctul 1 
Tensiunea de autoinducţie U 
ca r e apa r e în momentul deschi 
denl, şl energia remanenta, ca r e 
o însoţeşte, creează in circuitul 


tactelor — zona 6 Daca semna¬ 
lul de tensiune este poziţionat 
corect pe ecran cu ajuto'ui sca¬ 
lei gradate, în concordanţă cu 
intervalul dinl^e două aprinded 
(funcţie de numărul de citind^i ai 
motorului}, se poale determina 
cu ajutorul osciloscopului şi un¬ 
ghiul Dweli (unghiul corespun¬ 
zător închideui contactelor ujp- 
torului). 

Trebuie remarcat faptul ca o 
poziţionare incorecta a pîrghtei 
pe ca^e este montat axul braţu¬ 
lui contactului mobil duce. 
odată cu schimbarea (uraţiei si a 
sarcinii la modificarea distanţei 


primar, transformat în circuit or - 
ci lan l oscilaţiile, ce se pot ob¬ 
serva în zona 2 în momentul în¬ 
treruperii arcului dintre eiec- 
pozi pe semnalul de tensiune 

C rimata se produce o cădere 
rusca a tensiunii, zona 3. 
urmata de oscilaţii amortizate 
datorită bobinei şj condensato¬ 
rului - zona 4 în continuare, 
semnalul de tensiune primară 
devine o linie continuă, avînd 
valoarea u 2 corespunzătoare 
tensiunii de la bornele batedei 
de acumulatoare in momentul 
închiderii contactelor, tensiu¬ 
nea la condensator (aleasa ca 
reprezentativa penl-u circuitul 
primar) nu mai are valoarea U ? . 
semnaiul devenind ze*o pe în¬ 
treagă durată a închidedi con 




dintre contacte* deci şi a un¬ 
ghiului Dweil 

în figura 4a s-a reprezentat 
ruptoruî în poziţia de maxima 
deschidere a contacielo r uu d 
corectorul vaeuumatic de avans 
este inacilv deci, de fapt cînd 
se regiează jocul | t între con¬ 
tacte La Inirarea in funcţiune a 
corectorului, centrul de rotaţie a 
braţului contactului mobil se de¬ 
plasează din poziţia A în poziţia 
B (fig 4b) Cînd punctul de des¬ 
chidere maxima se plimba din 
poziţia P, în poziţia P%, suferind 
o deplasare asimetrică faţă de 
camă. jocul final j ? vă djfed de 
cel iniţial (U * j T ) 

După cum se vede dir figura 
5 daca bmţul contactului mobil 
este poziţionat corect atunci în 
timpul funcţionarii dispozitivu¬ 
lui vacuumatlc de avans dis¬ 


tanta maximă dintre contacte nu 
se modifică fj t - U). cind turaţia 
sau sarcina variază. 

Aşadar, daca în timpul maşina 

ril unghiului Dweil se constat 
ca odata cu mădrea turaţiei 1 se 
modifică valoarea, înseamnă că 
pîrghia contactului mobil esie 
incorect poziţionată Ca urmare, 
trebuie ^otlt sectorul dinţat din 
ruptoruPdistubuitor cu unul sau* 
mai mulţi dinţi într-un sens sau 
altul, pinâ dnd prin modificarea 
turaţiei se observa ca unghiul 
Dweli se încadrează în limitele 
toleranţelor impuse de fabuca 
constructoare 


137 

















































tu soi) fam 

RADAR 

Ing. M. STRATULAT 


De dnd automobilul a provo¬ 
cat plasarea accidentelor de cir¬ 
culaţie pe locul trei at cauzelor 
care duc la sacrificarea de vieţi 
omeneşti, grija pentru marîrea 
securităţii circulaţiei constituie 
una din cele mai importante pre¬ 
ocupări ale specialiştilor 
Implementarea electronicii în 
construcţia de automobile reali¬ 
zează asta zi performanţe care 
acum două decenii pareau 
adevarate minuni, atît în ceea ce 
priveşte reducerea consumului 
de carburant, cit şi pentru creş¬ 
terea securităţii traficului. 

Căci iată ce mărturiseşte M> 
Schultz, unul din piloţii de încer¬ 
care ai uzinelor Ford, despre o 
cursa experimentala pe un 
FORD GRANADA, cînd, rufind 
cu peste 100 km/h pe pista de 
probe din Fon Myer (Washing¬ 
ton), primeşte dispoziţia sa iz¬ 
bească în plin o baricadă ce se 
ridica de-a curmezişul traseului: 

„Două sute cincizeci de metri 
pi na la obstacol... 200... 100. Un 
bec pe panoul de bord care în¬ 
cepuse sa clipească şt un sem¬ 
nal sonor avertizau o iminenta 
coliziune. Continuă t mha ordo¬ 
nat Instructorul. 80... 70... 60 de 
metri! Şi, In acest moment, ml 
s-a Intim plat cel mal straniu lu¬ 
cru din experienţa mea de 35 ani 
de şofer controlul vehiculului 
ml-a fost luat. Motorul s-a dece- 
lerat brusc pînă la ralanti, iar frî- 
nele au fost acţionate automat, 
llplndu-ma de centura de sigu¬ 
ranţă. Maşina s-a oprit la dţiva 
metri de obstacol" * 

După cum explică dr Yung- 
Kuang Wit, cereetalor la NHTSA 
(National Highway Traffic Sa- 
fety Administration) „acest sis¬ 
tem va acţiona singur ţilnele şi 
va opri maşina atunci dnd şofe¬ 
rul nu o va laceT. Şi astfel de si¬ 
tuaţii pol apărea pe timp de 
ceaţă, dnd şoferul este obosit, 
neatent, intoxicat cu gaze de 
eşapament sau bolnav. Se apre¬ 
ciază ca 33—38% din efectele fa¬ 
tale ale coliziunilor stradale vor 
putea fi evitate cînd toate vehi¬ 
culele vor fi echipate cu Mne 
acţionate prin radar şi sisteme 
de antiblocare pe toate roţile, ca 
în cazul experimentului descris. 


INTERVINE CHRISTIAN 
DOPPLER! 

Sistemul se bazează pe un fe¬ 
nomen descoperit de fizicianul 
austriac Doppler încă în secolul 
trecut, Efectul care îi poartă nu¬ 
mele se materializează în modi¬ 
ficarea frecvenţei unei radiaţii 
după ce aceasta izbeşte un ob¬ 
stacol mobil înt'-o astfel de in¬ 
stalaţie trebuie deci să existe un 
emiţător, care emite un semnal 
dublu cu o frecvenţă de 36 GHz 
la o putere de emisie foarte 
mică, de 20 30 mW Emiţătorul 
este, de fapt, un oscilator cu 
diode Gunn montai pe partea 
posterioarâ a unei antene para¬ 
bolice şi protejat de un scut din 
material epoxidic armai cu fibre 
de sticla; acesl amănunt conferă 
maşinii un aspect asemănător 
unul avion. 

Semnalele reflectate de ob¬ 
stacolele din faţa maşinii sîni re¬ 
cepţionate de o diodă Schottky 
Bineînţeles că semnalele reflec¬ 
tate nu mai prezintă frecvenţa 
iniţială, ele fiind modulate în 
frecvenţă în funcţie de distanţa 
şi viteza relativa a obiectelor 
aflate in faţa maşinii. Semnalele 
Doppler recepţionate sini mai 
întîi selectate din mulţimea sem¬ 
nalelor emise şi apoi aplicate la 
modulul electronic Undele Dop¬ 
pler reflectate conţin informaţi¬ 
ile necesare pdviloare la dis¬ 
tanţa pîna la obstacol şi la viteza 
relativă prin modificarea frecven¬ 
ţelor Infţiale, Dacă distanţa în¬ 
tre maşini şi obstacol scade, 
frecvenţa semnalului recepţio¬ 
nai creşte. Frecvenţa menţio¬ 
nată atinge un nivel limita critic, 
dnd coliziunea este iminentă Ja 
limitele distanţei de frînare, In 
orice caz, datele prelucrate de 
modulul electronic sînl trans¬ 
mise unui proceso r de semnale 
(de fapt, un microprocesor), 
care calculează şi converteşle 
datele de spaţiu şi viteză în for¬ 
mat digital, în funcţie de viteza 
relativă, la o anumită distanţă de 
obstacol microprocesorul co¬ 
mandă o lampa şi un buzer. iar la 
distanţa minimă de frînare ex¬ 
cita un dispozitiv de acţionare a 
ffinelor, dacă şoferul nu inter¬ 


vine operativ sau intervine ne- 
hotarît 

Dispozitivul este independeni 
de pedala de frinâ şi are o con¬ 
strucţie asemănătoare aceleia a 
sistemului clasic, dar cu o su¬ 
papă cu patru căi, ce trimite li¬ 
chidul de frînare comprimat în 
servomecanismul vacuumatic la 
fiecare din frînele celor patru 
roţi. Aşadar, el funcţionează in¬ 
dependeni de sistemul conven¬ 
ţional şi inte r vine numai cînd 
acesta nu este acţionat. în ace¬ 
laşi timp, un al doilea dispozitiv, 
tot de tip vacuumatic, este sen¬ 
sibilizat de microprocesor şi taie 
apelul de combustibil în cilindri, 
adud nd automat funcţionarea 
motorului la ralanti Prin ur¬ 
mare, motorul este decelerat in¬ 
stantaneu şi forţa de frînare ma¬ 
ximă este aplicată la r dţi 

CÎND ROŢILE SE BLOCHEAZĂ 

Intervine insă o oarecare difi¬ 
cultate: acţionarea rapidă a frî- 
nelo r pînă la efortul maxim 
poate conduce la depăşirea li¬ 
mitei de aderenţă şi deci la blo¬ 
carea roţilor, mai ales a acelora 
din spate, care se descarcă în 
timpul frînârilor. Se ştie ca 
atunci cînd roţile alunecă pe sol 
distanţa de oprire a maşinii este 
mai ma r e decît în cazul în care 
ele se învîrtesc fiind frînate pînă 
ia limita de aderenţă Pericolul 
este mai mare pe soluri cu ade¬ 
renţă precara care afectează 
stabilitatea şi controlul maşinii 
De aceea acţionarea prin radar a 
frînelor trebuie să fie comple¬ 
tată cu un sistem de antiblocare 
Acesta trebuie să sesizeze ope¬ 
rativ iminenţa blocării roţilor 
şi „să reducă forţa de frînare, 
aducînd-o la o valoare imediat 
inferioară forţei de aderenţă. In 
lipsa acestui sistem, eficienţa 
acţionarii frînelo f prin radar 
scade foarte mult Astfel, studii 
întreprinse la Universitatea In¬ 
diana (S.U A} arată că din 215 
accidente numai unul ar fi putut 
fl evitai daca vehiculele nu ar fi 
fost prevăzute şi cu sistem de 
antiblocare Un astfel de auxiliar 
tehnic evită accidentele şi cînd o 
atitudine panicardă a şoferului 
determină acţionara brutala, 
intempestiva a pedalei de frînă 
în structura sa se găsesc cîte 
un senzor de viteză aplicat la fie¬ 
care din cele două r oţi ante- 
. rSoare şi un altul plasat pe arbo¬ 
rele de intrare în diferenţial (pe 
capătul pinionului de atac). Ace: 
ştia sesizează viteza reţii, semna¬ 
lele emise fiind transmise unui 
modul electronic, deosebit de cel 
al sistemului ^adar Cînd viteza 
roţilor anterioare sau a punţii din 
spate tinde spre zero, deci ia imi- 


130 


nenţa blocării acesta, modulul 
electronic de |c «bandă ca^e 
este, de fapt, un mic calcula [o 
calculează viteză Şi Io- o com* 
para cu vit&a minima de imi¬ 
nenţă a bloca ui ifele^mina un 
faclor de a|jnejşa"e şl emite o 
comandă ta |rei|modulatoare de 
tnnă [doua geniu foţjle din faţa 
şi unul peiwu cele din spale) 
Acestea vo r |înt$er'6pe şi reface 
succesiv şi foaie rapid legătura 
hidraulica a| fnheio espective. 
menţinînd 'Oţiie ta limiia de blo¬ 
care, deci de alunecam adică 
întâlnind torţa 6 elfdnare la va- 
loa r ea maxir$â permisa de ade¬ 
renţă 

POSIBILITĂŢI Şl LIMITE 

Panoul de:ilbo|d al vehiculului 
este p r evăzui cu Sas te de co 
ruanda, ca r e|pe$Tirt anularea to¬ 
tala a fu neţ i or ă r ii dispozitivului 
de frinare auiomaia (dispoziti¬ 
vul . aniibiuca r e| contimind să 
mmina acii vg funcţionarea am 
tomata sau şfemwul ornată, în ul¬ 
timul caz, dii funcţia dispoziti¬ 
vului se pasleazâ mimat avedi- 
zarea optică sonoră a perico¬ 
lul ui <te coli?line 

De asemenea dispozitivul 
este dezactivat în cazul unor 
semnale false cum sînl acelea 
recepţionate cînd maşina se an- 
gajeaza într-un vi a) In acesf 
caz, bariem de pe marginea 
şoselei poate impresiona sisle- 
mul rada' acţionînd f unele 
Daca insă volanul este cotii cu 
cel puţin 15 înt'-un sens sau al¬ 
tul, aşa cum se face de -egula în 
viraje, atunci funcţionarea in¬ 
stalaţiei rada ? este blocata La 
fel cînd se circula pe trasee 
foarte aglomeraie, bam ta bana 
un buton de pe tabloul de bord 
întrerupe funcţionala sistemu¬ 
lui radar pentru a nu bloca fri¬ 
nele. 


Sistemul desc r is prezintă şi o 
limită ca r e pare. deocamdată, 
itsir montabîîă: el nu poate 
aprecia Influenta condiţiilor de 
aderenţă. mtr-adevâ r , distanţa 
de semnalizare a pericolului de 
coliziune şi de acţionare auto¬ 
mata a finelor a* irebul sâ fie cu 
atît mai mare cu dl aderenţa 
roţilor cu solul esle mai mica 
Da* ansamblul electronic nu 
poate calcula ade f enţa, Astfel 
dispozitivul este ulii numai pe 
t r aseele cu grad de aderenţă co¬ 
respunzător unor condiţii nor- 
iriale de rulaj. 

Daca la aceasta adăugăm 
preţul încă foade ddicat al auxi¬ 
liarelor electronice, atunci se 
ajunge la concluzia ca oricît en¬ 
tuziasm ar trezi noua 'instalaţie, 
va mai trece încă cei puţin un 
deceniu pînâ cînd ea să poală 




atinge un nivel acceptabil pen¬ 
tru dotarea pe scară largă a au¬ 
toturismelor. Este însă cert ca 
mai devreme sau mai tirzlu vehi¬ 
culele vor sfîrşj prin a fi toate 
echipate cu sistem radar deoa¬ 
rece acesta a dovedit, indubita¬ 
bil. ca poate salva vieţi. 



(URMARE DIN PAG. 128) 

Capacul lăzii se va monta cu 
ajutorul balamalelor sau al unor 
fîşîi textile rezistente 

Totodată se vo r monta şi cele¬ 
lalte accesorii extenoa^e — res¬ 
pectiv mînerele (poz 9), siste¬ 
mul de închide'e (poz. 10) şi 
opritorul capacului (poz. 11). 

Plăcile din polistken expan¬ 
dat, care alcătuiesc in1eno r ul 
lăzii izoterme, vor fi acoperite cu 
muşama pe supod textil pe fe¬ 
ţele care vor constitui interiorul 
lăzii, în acest scop, muşamaua 
va fi croită corespunzător si li¬ 
pită cu aracet pe fiecare placă In 
parte. 


Montarea plăcilor din pollşti- 
r en expandat in interiorul struc¬ 
turii din placaj se va face prin îm¬ 
păcare conform desenului, cu 
excepţia plăcii de capac, care se 
va lipi cu aracet de capacul de 
lemn. 

Montarea plăcilor din pollsţi- 
ren, uşor împănat, asigurn posi¬ 
bilitatea demontării acestora 
atunci cînd se impune curăţirea 
interioară a lăzii 

MODUL DE UTILIZARE A 
LÂZIJ IZOTERME 

— în lada se vor introduce ali¬ 
mente numai ambalate in pungi 
din material plastic, de preferat 
r egaunte şi legate la gură, sau 
în butelii din sticlă sau material 


plastic. 

— în lada izolermă nu se vor 
introduce alimente puternic mi¬ 
rositoare. 

— înaintea introducerii ali¬ 
mentelor în lada izotermă, ali¬ 
mentele vor fi răcite sau conqe- 
Jate. 

în scopul lungirii perioadei de 
menţinere a temperaturilor scă¬ 
zute în interiorul lăzii izoterme, 
între pungile cu alimente se vor 
introduce nişte aşa-zise „acu¬ 
mulatoare de frig" 

Acumulatoarele de frig se pot 
improviza din pungi sau reci¬ 
piente din material plastic în 
care se vor introduce cuburi de 
gheaţa sau saramura concen¬ 
trată. 


139 





. GERONTOLOGIA 
Şl AUTOMOBILUL 



Doua institute din doua ţari di¬ 
ferite, şi anume Survey Re¬ 
search Center de la Universita¬ 
tea din Michîgan (S.UA) şi In¬ 
stitutul medico-psihologjc din 
Stuttgart (R.F.G ), au întreprins 
separat cercetări privitoare la 
legătura dintre frecvenţa inci¬ 
dentelor stradale şi vîrsta con¬ 
ducătorilor de automobile. 

TINERI... 

Primul dintre aceste institute 
a efectuai o anchetă asupra 
unul număr de 1 700 de tineri în¬ 
tre 16 şi 24 de ani pentru a stabili 
de ce conducătorii auto din 
aceasta categorie sînt îndeosebi 
expuşi pericolelor După cum 
era de aşteptat, cauza majoră a 
rezultat a fi insuficienta lor ex¬ 
perienţă rutieră. Dar cercetările 
au relevat ca şi alţi factori pot 
acţiona decisiv in acest caz şi în¬ 
tre aceştia un loc central îl 
ocupă stările afective; insucce¬ 
sele şcolare sau profesionale, 
eşecurile sentimentale, stările 
de frondă împotriva autorităţii 
părinteşti, precum şi superficia¬ 
litatea au influenţe mult mai 
mari asupra tinerilor decît asu¬ 


pra oamenilor maluri. Cu acest 
prilej s-a constatat un fapt inte¬ 
resant, existent şi la persoane 
mai în vîrstâ, dar într-o măsură 
mult dimîtiuatâ, şi anume senti¬ 
mentul de cvasi ostilitate de 
care. inconştient, sînt stapîniţi 
unii tineri faţă de partenerii de 
trafic. Mai ales cînd Intervin fac¬ 
tori favorizanţi ca oboseala, 
enervarea, supărarea etc,, tinerii 
devin Intoleranţi cu conducăto¬ 
rii altor vehicule, cînd aceştia 
comit greşeli reale sau imagi¬ 
nare, Unii dintre ei în astfel de si¬ 
tuaţii îşi pierd controlul şi comit 
acte pe care le regreta mai tîrzlu. 
când reflecta în linişte Testele 
au subliniat ca delictele de cir¬ 
culaţie sînt mai frecvente la tine¬ 
rii la care prestaţia intelectuala 
este slabă, referind aceasta cali¬ 
tate umană la latura practică a 
preocupărilor. 

In final a rezultat ca cele mai 
neînsemnate participări ia ne¬ 
plăcerile traficului le produc ti¬ 
nerii cu fire conciliantă bine 
echilibraţi moral şi intelectual 

.... Şl VÎRSTNtCI t 

Pe de alta parte, institui ui vest- 
german menţionat a analizat 



UMOR 


capacitatea de a conduce a 420 
de conducători auto în vîrstâ de 
minimum 60 de ani, înainte de 
lest, toate persoanele supuse 
probelor au declarat că se con¬ 
sideră apte sâ conducă. In reali¬ 
tate s-a dovedit experimental ca 
î n categoria conducătorilor de 
la 60 la 64 de ani 79 depersoane 
din 148 examinate s-au dovedii 
inapte de a conduce^ şi 63 apte. 
cu anumite rezerve. în grupa de 
vîrstâ de la 65 la 69 de ani din 132 
de persoane examinate, 58 au 
fost declarate inapte. 55 apte cu 
rezerve şi numai 19 apte. Din 75 
persoane cu vîrste cuprinse în¬ 
tre 70 şi 74 de ani 46 au fost de¬ 
clarate inapte, £2 apte cu re¬ 
zerve ş i doar 7 apte. 

în consecinţă, din cei 420 de 
conducători auto 47% au fost re¬ 
cunoscuţi inapţ-i şi numai 17% 
apţi fără rezerve. 

Testele au aratat că o cota im¬ 
portantă din accidentele pro¬ 
duse de tfrstmcl se datorează 
faptului că mulţi dintre aceştia 
nu admit ca obiectivă scăderea 
capacităţilor psihofizice, care se 
manifestă inerent cu vîrsta. De 
aceea, ei sînt adeseori încă !a fel 
de capabili la volan ca şi parte¬ 
nerii de trafic mai tineri, ba unii 
se* consideră chiar superiori 
acestora din urmă în ceea ce pri¬ 
veşte controlul comportamen¬ 
tului, Aceasta autosupraestl- 
mare face ca unda accidentelor 
sa tindă spre altitudini mai mari 
odată cu vîrsta. 

Studiile efectuate de prof. O. 
Giancarlo de ia Centrul medical 
universitar Duke din Durham pe 
subiecţi de peste 75 de ani. cu o 
stare satisfăcătoare a sănătăţii 
au relevat că, deşt cu mici afec¬ 
ţiuni organice, rapiditatea reac¬ 
ţiilor nu este inferioară în mod 
obiecţionabil acelora ale per¬ 
soanelor mai tinere supuse tes¬ 
tărilor Comportamentul vîrstni- 
ci lor s-a dovedit întru totul com¬ 
patibil, cu cerinţele circulaţiei ru¬ 
tiere în plus, conducătorii vîrst¬ 
ni ci, care sînt conştienţi de limi-* 
iele lor, îşi adapteaza în conse¬ 
cinţa maniera de a conduce. 

Aceleaşi studii au relevat ca 
persoanele care continuă să 
şofeze. în ciuda vîrstei, sînt mult 
mai active, mai optimiste şi mai 
entuziaste, mai mulţumite de ele 
însele decît cele care au renun¬ 
ţat la permisul de conducere. 
Acestea dîn urmă acuză, printre 
altele, şi o diminuare a facultăţi¬ 
lor intelectuale în medie cu 20% 
Dîn acest punct de vedere se 
pare câ automobilismul, care 
solicita atenţia, judecata, pute¬ 
rea de rezoluţie a individului, re¬ 
prezintă un factor stimulator al 
menţinerii unei stări stenice, a 
formei fizice şi morale, o prelun¬ 
gire a plăcerii de a trăi 


-140 




























AUTO- 
MOTO 

în ciuda Impresionantelor descoperiri ştiinţifice şl realizări tehnice, de la vehiculul şl spaţiul 
\ cosmic la generatorul şi spaţiul atomic, un fenomen cu adevărat mondial stăpâneşte omenirea, 
acela al dezvoltării şl utilizării mijloacelor de transport terestre: automobilul şi motocicleta. 

Prezenţa tor a influenţat toate domeniile: de la cei lingvistic la cel de relaţii şi comportare 
sociale, a Impus şl favorizat apariţia unor noi moduri de gindire şi cercetare ştiinţifică. Toate aces¬ 
tea doar intr-un secol. 

După roată, susţin unii dintre savanţii contemporani, automobilul reprezintă cel mal mare 
, progres ai istoriei omeneşti. Albumul alăturat oferă cele mal semnificative creaţii moto sub aspect 
tehnic fără a ignora elemehtul artistic şl virtuozitatea conducătorilor. 



141 







Construită în anii 20 la Mun- 
chen, MEGOLA avea un curios 
motor cu 5 cilindri de 640 cm 3 , 
14 CP, răcirea cu aer t viteza ma¬ 
ximi de 80 km/h. 


[n 1885» celebrul inventator 
DAIMLER oferă o motocicletă 
cu un motor monocillndrlc, de 
264 cm 3 In patru timpi, răcit cu 
aer, care la 700 ture/minut dez¬ 
voltă 0,5 CP, cu viteza maxima 
de 12 km/h. Cadrul era din 
Era denumită Reîtwagen m 
troi eu m motor. 


Construită în 1927, această 
motocicletă cu ataş a fost utili- 
zată In special ca taxi. Avea mo¬ 
tor cu doi cilindri in 4 timpi, 596 
cm 3 , 15 CP, greutatea de 175 kg, 
Iar viteza maximă de 100 km/h. 


Produsă după 1970 in R.D.G., 
este echipata cu motor în 2 
timpi, cu un cilindru de 243 cm 3 . 
Are răcire cu aer şl dezvoltă o vi¬ 
teză de 130 km/h la 5 500 ture pe 
ml nul 


A 


r* 




I 


14S 





Produs în deceniul a! 9-lea, 
secolul XX, nepotul Fondului cu 
mustăţi şi spiţe de lemn, exem¬ 
plarul alăturat are o formă aero¬ 
dinamică ce urmăreşte reduce¬ 
rea consumului de carburant, 
dar şi atragerea cumpărătorilor. 


Motoci cl eta J aponeza, cu n os- 
cută şl sub denumirea GS x 400, 
are un motor in 4 timpi cu 2 ci¬ 
lindri, capacitatea de 395 cm 3 . 
Puterea este de 27 CP la 7 800 
ture/minut. Pornirea este elec¬ 
trică. Dezvoltă o dteză de 
142 km/h, Are răcire cu aer. 


Construită In 1926 In Germa¬ 
nia, era echipată cu motor de 
996 cip a » 4 cilindri în 4 timpi, 
răcire Cu aer. 


Construită In Belgia In 1910, 
această motocicletă avea motor 
cu 4 cilindri In patru timpi, de ca¬ 
pacitate 498 cm 3 . 

Greutatea proprie este de 
90 kg. Viteza maximă este de 
60 km/h, Ier Iluminarea cu carbid. 


IO 

■ a I 


143 






Tff/NIUW 


16 4 


Receptorul PACIFIC 4, produs t ,Tehnoton 4 \ lucrează în 
UUS, UM, UL şl U$ şi se alimentează din reţeaua de curenl 
alternativ. Este prevăzut şi cu pîcup. Stabilitatea pe post in 
UUS este asigurată de un sistem GAF (control automat de 
frecventei 


144 




























































































































































% 



UEGA 

Radioreceptorul VEGÂ, de tip porta¬ 
bil, este apt a recepţiona emisiuni fWA 
in gama undelor medii şl lungi. Banda 
de frecvenţe audio reproduse este cu¬ 
prinşi Intre 2SQ Hi $13 500 Hz, puterea 
debitată fiind 150 mW. 

Amplificatorul de audlofrecvenţâ este 
de tip cuplaj prin transformator. Apa¬ 
ratul funcţionează normal, dnd ali¬ 
mentarea este de 0 V. 






'H 


ROSSIA 301 

Radioreceptorul ROSSIA 301 recepţionează programe MA din gama unde¬ 
lor lungi, medii fi scurte (pe două subgame: 3,95—7,3 MHz, 9,5—12,1 MHz), 
Reproduce o gamă audio de 309 Hi — 3 500 Hz, cu o putere de 100 mW. Ali¬ 
mentarea se face cu 6 V din baterii. 









































































146 


?ri2A-C 















































































































































































Pleu pul SUPRAPHON NZC 
IDO este echipat cu un ampli¬ 
ficator stereo ce captează 
semnal de la o doză plezo 
VL311MS. 

Caracteristica de frecvenţi 
a amplificatorului este 150 
Hz — 20 000 Hz, Puterea de 
ieşire este de 2 * 4 W, cu un 
factor de distorsiune de 3%. 


BLAUPUNKT BARI 


Radiocasetofonul BLAUPUNKT BARI recepţionează proQrame 
radiodifuzate AM in gama undelor medii şi programe radiodifuzate FM 
(norma CCIR). 

Radioreceptorul, pină la detecţie, utilizează tranzistoare npo cu sili¬ 
ciu, Iar în partea de casetofon şl amplificator de audiofrecventă tranzis¬ 
toare pnp cu germaniu. 

Alimentarea radiocasetofonuluî se face cu 6 V, din baterii sau de la 
reţea de 220 V, 


147 





















































































f\J 

«o 

•o 


<\| 


c\j 

ta ^ 
C\j^ 


Oi 

C\| ^ 

ca < 

&a 

'N^' 


SâSs? 


cs ts 






pn Hi dj QO 


Irt ^5 !Q ^ 


«si ex» cm 






rsj ^ 
QQfG 

tj s 

to ^ 


n cs, 


* 


VsnJI—I 


77? 




H^ 


t 

| 

g a e 

<Jţ ^a, ftj 

^ e e 
g>!sl § 

c -«5 *& -S 
,c ^ 

^ <J -4i 

*, jg 

lis-sţ 

i I E “ 

■5-ssa 


s;* 

cri ^ 

CNj^" 


H 

5 

rt=> 

yn 


HH 


*Q0t 


148 



























































































































































































































































Casetofom.il Unîtra K125 este realizat cu componente discrete. 

P rea mplifi ca torul de in regi st rare-re da re este prevăzut cu elemente RC 
pentru corecţia benzii de frecvenţă. La înregistrare, nivelul semnalului 
poate fi menţinut constant in mod automat 

Oscilatorul de ştergere şi premagnetizare este construit cu tranzistorul 
T8. 

Aparatul se alimentează de la 6 baterii tip R20> 

































































































































































Receptorul A 370 este destinat sa funcţioneze pe autotu¬ 
risme şl echipează autoturismul Jîgull. 

Recepţionează undele lungi şi medii. 

Alimentarea se face cu 12 V din bateria de acumulator. 


151 

















































































































































SPORT 304 


Acest radioreceptor lucrează în UL ţ UM şl două sub- 
game de US (31—25 m, respectiv 75—41 m). Selectivitatea 
in amplificatorul de frecvenţă Intermediară este asigurată 
de un filtru piezoceramic, Debitează o putere de 250 mW 
într-o gamă de frecvenţe 300—3 500 Hz- 



-Hhr 


tM 

*ă ^ 


t 

HH 




«*4* 

**C 


£ 

Hm 


-*4 

















































































































































































T 4341 




ICo 

*1 

P 

■ 5 

C*Sifrr# 
lOJI a' 

i no 

i ici q 
ifttta 

i in a 

- CVS; -vl,5 
-Vfc%?5 

- 6; *30 
- 30^150 
-6CU300 
-T90 r * 750 

- 300 

- 900 

-qoe^cp 

- -V 3 

- 6;OQ 
-60,*300 

- 603 


-•19 C 


r-*iflC 
i17C 

t—»T6 C 

♦ISC - 

*UC 

♦13 C 

*12 C 


—•SC 

—°6C 

■7C 

^•ac 


* -< b 


-CE 


AVO-metrul T 4341 
900 V, tensiuni alternative 
intre 0,06 mA şi 600 mA, 
zistoare pe 5 ordine de 
bipolare. 


continue intre 0,3 V şi 
şi 750 V, curent continuu 
intre 0,3 mA şi 300 mA, re- 
plus parametrii tranzlstoarelor 


21B— - - * 


^ î*U rr M 


153 










































































o-* . 



* ^ 


r,i 

K 

\ 

I 







Acest magnetofon este de tip hibrid, in sensul că foloseşte două 
tranzistoare şi în rest tuburi Poate funcţiona cu două viteze — 
4J6 cm/â şl 9,53 cm/s —, redînd gamele de frecvenţe 40 — 9 000 Hz T 
respectiv 40 — 15 000 Hz. 

Oscilatorul de ştergere este de tip multlvibrator, cu dioda ECC B2. 


1S4 














































































































































































i Tjr'WS? 33 



- *“ V. 0 , U| L- 

m* f> 


Magnetofonul 
GRUNOtG TK 23 
lucrează cu o sin¬ 
gură viteză, 9,53 
cm/s, şl asigura o 
bandă de frecvenţe 
cuprinse Intre 40 şl 
12 000 Hz. Puterea 
de ieşire este de2,5 
W. Alimentarea se 
face numai din 
reţeaua de curent 
alternativ. 
















































































































































































SONY 

HP180 













































































































































































m 


R adloreeeptorul 
SONY HP 186 lu¬ 
crează in unde me¬ 
dii şi unde ultra¬ 
scurte CCIR. 

Prevăzut cu filtre 
ceramice, acest re¬ 
ceptor are o selec¬ 
tivitate foarte buna. 


leş irea MF trece 

ari 

prrntr-un decodor - 

ii 

a 

stereo. 

r o" 

4- 

Amplificatorul de 

putere este cu 

ee 

două canale, deci 
stereo. Aparatul este 
dotai şi cu picup. 

t 1 - 



1S7 


FM_rRONT-END^SeCT^O N__ __FM_ AMPţJFtER^ S£CÎf£>K 

Qjoi 2SK5M 0"ot O» Z3il^33i Qra 2SC4Q3 j& 0»T2SC4Oîăr 























































































































































































M ML 


S a 




4 ^ m ni 

Milă Al 


mi# 

lK 


M iii 


Eoyy 


Caracteristica de frecvenţă a acestui amplificator 
stereo asigura o bandă cuprinsă între 15 Hz şi 30 kHz, 
cu o neuniformitate de 1 d8 la o putere de ieşire de 
17,5 W ef. 

Amplificatorul lucrează pe sarcină cu impedanţa cu¬ 
prinsă între 3 fi şi 15 £1 P asigurind o corecţie a frecvenţei 
de ±14 dB fa 70 Hz şi 15 kHz. 


158 































































































































































I 


© 


© 


îyţtrt 


5030 

M0SIK0S 


Sub acest nume 
apare un picup ste¬ 
reofonic cu vite¬ 
zele de 16, 45 şi 78 
de ture/minut şi 
care aliniază la Ie¬ 
şire 2 x 4 W, într-o 
gamă de frecvenţe 
60—16 000 Hz, pe o 
impedanţă de 25 n. 
Fiecare boxă con¬ 
ţine doua difu¬ 
zoare: unui pentru 
frecvenţe înalte şî 
altul pentru frec¬ 
venţe joase şl me¬ 
dii. Alimentarea apa¬ 
ratului se face nu¬ 
mai din reţeaua de 
curent alternativ de 
127 sau 220 V 



153 


IriWIDV 
















































































































































tranzistoare echivalente 





'ISO 
















































CUM LUCREAZĂ 

UN APARAT DE F0T0QRAF1AT 

t 

Orica aparat fotografia, de la cel mai simplu Ja 
cal cu calculator înglobat şi soluţii constructive 
sofisticate, este în principiu o cameră obscura cu 
un film (suport sensibil de lumină). Lumina este 
ghidată pa suprafaţa filmului cu ajutorul unei 
lentile (sau al unui grup de lentile), formînd ima¬ 
ginea a ceea ce se află în faţa aparatului Cantita¬ 
tea de lumina ce intră în aparat este controlată 
prin varjaţia diametrului orificiului de. pătrundere 
a luminii sau a timpului de expunere. în partea de 
| deasupra aparatului se găseşte vizorul, care per¬ 




mite selectarea imaginii ce va fi fotografiată 
Orice fel de adăugiri fac aparatul mai complex 
dar nu sînt esenţiale 


I Almanah Tehnium — 


r.oaFri si -12 


iei 











Obturatorul nu permite lumi¬ 
nii sa cadă pe film pînâ nu se 
produce declanşarea. Prin inter¬ 
mediul lui este controlat timpul 
de expunere. Tipic, rămîne des¬ 
chis numai o fracţiune de se¬ 
cundă. Astfel un timp scurt şi o 
apertură mare permit trecerea 
pe film a unei cantităţi de lumină 
identice cu cea obţinută cu un 
timp mare şi o apertură mica. 






Mecanismul de a 

met (claritate) mişca lentilele 
liortivitlui. mărind sau micşo- 


nectivului, mărind sau mieşo- 
sd distanţa dintre ele, pma 
nd se obţine o imagine clara, 
antica cu cea care va fi înre- 
strată de film. 




Vizorul. Un fotograf vizează 
subiectul prin acest dispozitiv 
de încadrare. Poate avea propri¬ 
ile lentile şl atunci vizarea este — 
indirectă sau poate fi adaptat 
optic la obiectiv şi atunci vizarea 
este directă. 


— 


. ** 


Filmul ce se derulează pe pe¬ 
retele din spat© al aparatului în¬ 
registrează imaginea. Atît fil¬ 
mele color, cît şi cele alb-negru 
sînt acoperite cu emulsii ce înre¬ 
gistrează cantitatea de lumină 
căzută pe ele. 


■IM» 




Avansul filmului. Acest dispo¬ 
zitiv mecanic deplasează filmul 
cu o lungime constantă după 
fiecare expunere. In majoritatea 
cazurilor, avansul este cuplat cu 
butonul de declanşare, astfel în- 
* Qt nu se poate fotografia dacă 
nu a fost efectuat avansul. Un 
numărător cu disc indica numă¬ 
rul clişeelor făcute. 


ise 
















Apert ura (diafragma) este o 
gaura circulară mică mire lenti¬ 
lele prin care intra J urni na în 
aparat. Mărimea eî poate fi re¬ 
glata pentru a controla cantita¬ 
tea de lumina. Ea se deschide 
foarte mult în condiţii de vizibili¬ 
tate redusă (seara, în interior) şi 
se închide dnd este multă lu¬ 
mina (zile cu soare, la mare, la 
munte etc.). 


MBC-fbto 


FILMELOR 
ALB-NEGRU 


1 Reglarea rolei de plastic. 

Rolele se pot ajusta uneori pen¬ 
tru diferite lăţimi de film, 35, 126, 


raţia cu 
răbdare. 


Ing. C, CRAcIUINIOIU 

grijă şf t mai ales. 




-i 


Lentilele formează imaginea 
pe film. Toate aparatele minus 
cele cu o lentila folosesc mai 
multe elemente, iucrînd ca unul 
singur. 


127, sau 220 mm. Există role ce 
se pot adapta ia filmele de 110 
mm. Reglarea rolei se face 
înainte de a intra în camera ob¬ 
scura. cu un film vechi. 

. 2. Introducerea filmului: 
Înainte de a stinge lumina, ali¬ 
niaţi corect începuturile spirate¬ 
lor de pe ambele role. Stingeţi 
lumina şî introduceţi capătul fil¬ 
mului ce a fost taiat ca în figura. 

3. Înfăşurarea filmului. Intro¬ 
duceţi filmul ţirtfndu-î de muchie 
cu doua degete, afft dt este po¬ 
sibil Apoi rotiţi dte o fulie, 
ţihînd-o fixă pe cealaltă, împre¬ 
ună cu filmul* 30—60* Alterna¬ 
tiv rotiţi-o pe cealaltă şi aşa mai 
departe pînâ dnd filmul a intrat 
complet în spirală, în cazul în 
care filmul opune rezistenţă sau 
sare de pe ghidaje, reluaţi ope- 


4 Plasaţi rola în tancul de de¬ 
velopare. Tăiaţi sau smulgeţi fil¬ 
mul de pe rola de înfăşurare şi 
apoi rol uiţi pînâ dnd capătul 
ajunge pe rolă. Puneţi roia în 
tanc şi fixaţi capacul, 

5 Preparaţi chimicalele işa 
cum se indică în prospectele lor 
Aduceţi-le la o temperatură de 
20 G. Reglaţi ceasul pentru tlm- 


- 


pui recomandat la developare, 
6. Turnaţi revelatorul în tanc 
pinâ ta umplere. Apoi porniţi 
ceasul 


183 












J 





7 Agitaţi tancul peni fu a fi si¬ 
guri ca soluţia proaspăta intră 
mereu în contact cu filmul. La 
tancurile româneşti agitarea se 
face prin rotirea rolei 



8. îndepărtarea revelatorului. 

Clnd ceasul sună, se toama re¬ 
velatorul din tanc intr-o sticlă cu 
eticheta sau se aruncă 

9. U lilizarea băii de stopare. 


9 



Filmul este tratat cu soluţia de 
stopare sau, pur şi simplu, este 
bine spălat cu apă, fără a scoate 
capacul tancului, 




































































I 


I 


t 


f 




I 




dala de 7 ianuarie 1839 este 
considerata data oficiala a naşte¬ 
rii fotografiei? în acea z\ la Aca¬ 
demia de ştiinţe din Paris s-a 
făcu! o comunicare asupra des¬ 
coperirii developării imaginii în¬ 
registrate formata prin ilumina¬ 
rea iodurii de argint metoda utili¬ 
zată deNicephore Niepce, 


... filozoful grec Ansîote! cu¬ 
noştea în secolul IV î e n. princi¬ 
piul camerei obscure ce sta la 
baza fotografiei şi cinematogra¬ 
fiei? 



Kt fixarea. Turnaţi fixatorul şi 
agi laţi din 30 în 30 de secunde. 
Ţineţi fixatorul în tanc alît timp 
tft recomandă producătorul sub¬ 
stanţelor sau al filmului. Turnaţi 
apoi fixatorul din lanc în sticlă 
pentru păstrare. 

11. Spălarea filmului se face di- 
reci de la robinet, cu apa astfel 
potrivită inrît sa aibă 20 C, Spala- 
*ea se va face 20—30 de minute. 
Eventual, se poate adăuga un 
agent spumant pentru spalare. 
Vărsaţi apaşi scoateţi filmul. 

12. Uscarea filmului După 
scoaterea filmului din tanc, se 
prinde o clemă la partea supe¬ 
rioară pentru agăţare ş i un cîrlig 
de rufe în partea inferioară peflh 
tru a-l menţine întins. Se înlătură 
picaturile de apă cu ajutorul 
unei perii cu burele sau chia' cu 
două degete ude Uscaţi filmul 
mtr-o camera lipsită de praf 

13. Depozitarea negativelor se 
face în bucăţi de dte 6 clişee, ce 
se introduc într-un plic special 
confecţionat din polietilenă (pungi 
lipite cu letconulj sau din calc. * 

14 Evidenţa soluţiilor trebuie 
păstrată, mardnd pe sticla numă- 


fenomenul optic al formării 
imaginii intr-o camera obscura a 
fost folosit în evul mediu ca in¬ 
strument de urmărire a fazelor 
eclipselor solare? Explicaţia şti¬ 
inţifica a fenomenului a fost fur¬ 
nizată de Leonardo da Vinci. 


... pentru corectarea aberaţii¬ 
lor m fotografie s-a ajuns la con¬ 
cluzia că un obiectiv trebuie for¬ 
mat din 4 io lentile, lipite între 
ele cu o răşină transparentă, nu¬ 
mita ..balsam de Canada‘7 rul de filme developate, diluţia şi 

data preparării soluţiilor. 


165 


i 







































fotografii 



Ing. VAQILE CĂUIMESCU 


Realizarea de fotografii după 
imaginea tubului cinescop al te¬ 
levizorului nu este un luGru 
complicat. în ciuda aparenţelor. 
Singura dificultate reala constă 
in asigurarea timpului de expu¬ 
nere corect pfecînd de la prinei* 
piui de formare a imaginii televi¬ 
zate. 

Reamintim că într*o secunda 
pe ecran slnt redate 25 de ima¬ 


gini statice succesive, respectiv 
spotul electronic baleiază ecra¬ 
nul complet din stînga-sus către 
dreapta-jos de 25 de ori. Rezulta 
că timpul de expunere corect 
este de 1/25 s, iar obţinerea ga¬ 
rantată a unei fotograme uni¬ 
forme este condiţ ionată ş i de 
sincronizarea expunerii cu un 
ciclu complet de baleiere. 

Un timp mat lung de 1/25 s şi 




* 




multiplu întreg, respectiv 1/12 s, 1/8 
s, 1/6 s, poate fi de asemenea co¬ 
rect, înregistrîndu-se un număr de 
respectiv 2, 3, 4 imagini supra¬ 
puse, fapt ce nu dăunează în ca¬ 
zul unui subiect static. 

Un timp mai lung de 1/25 s 
poate duce însă, prin lipsa sin¬ 
cronizării de care pomeneam 
anterior, la înregistrarea unei 
(unor) imagini complete şi a 
uneia parţiale. Un timp de expu¬ 
nere mai scurt de 1/25 s va duce 
în mod sigur la înregistrarea 
unet imagini parţiale. Aspectul 
unei fotografii incomplete sau 
cu imagine parţială suplimen¬ 
tară este dungat Dungile sînt 
oblice pentru aparatele cu obtu¬ 
rator focal cu deplasarea longi¬ 
tudinală a perdelei şi drepte 
pentru deplasare transversală 
fn cazul obturatoarelor centrale 
apar tot dungi drepte, cores¬ 
punzătoare unui început sau 
sfîrşit de imagine. 

în practică, se poate folosi 
timpul de expunere de 1/30 s 
(prin probare), deoarece el nu 
corespunde rea! viguros cu va¬ 
loarea nominală, şi. de aseme¬ 
nea, timpul de 1/15 s. 

Ca regula se vor folosi aparate 
fotografice monoreflex, de dorit 
cu măsurare interioară a luminii. 
Expunerea se poate determina 
şi cu un exponometru obişnuit. 

Se vor folosi filme cu sensibili¬ 
tate 20 —21 DIN, developate 
compensator în revelatoare de 
granulat ie fină sau foarte fina. 


Etapele de lucru slut 

1 Montarea aparatului pe un 
trepied şl aşezarea iui cores¬ 
punzătoare ca distanţă, înca¬ 
drare, claritate. 

2, Eliminarea surselor de lu¬ 
mină exterioare Seara se sting 
luminile din încăpere, ziua se 
impune camuflarea ferestrelor. 

3, Reglarea imaginii furnizate 
de televizor pentru obţi nerea 
maximului de calitate (acord, 
contrast, luminozitate). O ima¬ 
gine corectă va fi bogata în to¬ 
nuri şi semitonuri, dară, fără 
contururi datorate reflexiilor pa¬ 
razite. suficient de luminoasă. 

4, Determinarea expunerii pe 
o imagine neutră echilibrată 
bine între alb şi negru cu expo- 
nometrul manual sau cu cel in¬ 
terior la aparatele semiauto¬ 
mate cu măsurare interioară a 
luminii. Se fixează diafragma 
corespunzătoare. Diferenţele de 
expunere, de ordinul a 1—2 
trepte, posibile între imaginea de 
referinţă şi cea real fotografiată 
vor fi compensate la developare 
pe baza latitudinii materialului 
fotosensibii. In cazul aparatelor 


16 B 





UN 

REVELATOR 

SPECIAL 

Pentru cazurile în care se ştie 
că filmul a fost subexpus sau 
dnd nu se dispune de un film de 
sensibilitate suficienta, se in¬ 
dică următorul reveiator, care 
permite o creştere de sensibili¬ 
tate corespunzătoare la cea 2 
diafragme {după Xe pratigue 


des petits formats' 1 de N, Bau), 
Se apreciază că nu se modifică 
granulat ia filmului 

Soluţia A 

Sulfit de sodiu anhidru ..,.17 g 

Meto! .. 3 g 

Apă ..., *. pînă la 500 ml 

Soluţia 8 

Hidroxid de sodiu .3 t 3 g 

Apă .pmă ia 500 ml 

Filmul se introduce în doza de 
developat, unde este menţinută 
prima soluţie pentru 3 minute. 
Se goleşte soluţia A şi se pune 
soluţia B fără spălare interme- 
diară. Durata de lucru e soluţiei 
B este tot de 3 minute, 
în continuare, se spală filmul 


şi se fixează în mod normal. 

Se poate lucra cu două doze 
în care se afla cele două soluţii, 
urmînd ca spirala cu filmul să fie 
trecută dintr-una în alta. Spăla¬ 
rea şl fixarea se vor face în doza 
a doua, soluţia B aruncindu-se 
după folosire. 

Soluţia A se epuizează lent, 
deoarece ea nu conţine sub¬ 
stanţa alcalină. 

Asupra contrastului se poate 
acţiona prin modificarea con¬ 
centraţiei de metol şi sulfit de 
sodiu din soluţia A. Se poate în¬ 
cerca şi prin modificarea uşoară 
a timpului de tratament în so¬ 
luţia A. 



cu măsurare interioara a luminii, 
automate, se reglează timpul de 
expunere (obligatoriu prioritar), 
urmînd ca diafragma să fie stabi¬ 
lita la expunerea concreta, 

5. Fotografierea propriu-zisă 
se face cu un declanşator flexi¬ 
bil, după care se reîncarcă apa¬ 
ratul. 

Se poale fotografia şi cu apa¬ 
ratul „ia mînă^ dar stâpî ni rea . tu¬ 
turor elementelor sus-menţio 
nate devine mai greoaie. 

Fotografiile alăturate au fost 
făcute cu un aparat mono reflex 
cu obturator focal transversal, 
perdeaua Jăsînd deschisa com¬ 
plet fereastra filmului pentru 
timpi de expunere mai lungi de 
1/90 s induşiv. 

Fotografiile 1 şi 2 Sînt exemple 
de fotografii corecte. 

Fotografiile 3 şi 4 au fost 
făcute cu timpi de expunere mai 
lungi, observîndu-se includerea 
unei imagini parţiale peste ima¬ 
ginea completă (partea mai în¬ 
tunecată). 

Cu puţina mdemînare se va 
constata că în practică nu este 
deloc complicat să se faci foto¬ 


grafii după televizor, desinerd- 
nizarea eventuală chiar la utili¬ 
zarea timpului corect de expu¬ 
nere fiind un fenomen cu apa¬ 
riţie întîrn plătea re şi nu o regulă. 


ie 1 ? 












Aparatele HASSELBLAD s-au 
impus în tehnica fotografica 
mondiala prin calitatea lor, pre¬ 
cum şi printr-o serie de soluţii 
tehnice în premiera ia vremea 
apariţiei. Astfel, firma HASSEL¬ 
BLAD a lansat primele aparate 
monoreflex pentru formatul 6 x 
6 cm. a introdus magazii inter¬ 


schimbabile pentru rolfilmtil de 
60 mm lăţime etc. 

La ora actuala se poate vorbi 
de un sistem Hasselblad carac¬ 
terizat prin: 

— utilizarea formatului 6x6 
cm ca format de baza. 

— i ntersc h i mbabi I itate pent r u 

obiective: 




— posibilitate de alegere a ti¬ 
pului de obturator, centra! sau 
focal; 

— sisteme de vizare diverse 
şi, în cea mai mare parte, inter¬ 
schimbabile; 

— utilizarea filmului încasa 
tat în magazii interschimbabile, 
ceea ce permite folosirea mai 
multor tipuri de filme succesiv. 

Sistemul comportă patru apa¬ 
rate fotografice de baza T respec¬ 
tiv 500 C/M, 500 EMVt, 2 000 FC, 
SWC/M, şi peste trei sute acce¬ 
sorii. 

Aparatul 500 C/M este aparatul 
de bază al sistemului. Obiectivul 
este echipat cu obturator cen¬ 
tral. Ca obiectiv standard se H- 
■ vrează un Zeiss Planar 2,8/80. 
Magazia standard corespunde 
formatului 6x6 cm, permtţînd 
luarea a 12 imagini pe un rolfilm 
normal. 

P r în m otoriza rea siste m ul ui 

de avans al filmului şi a armării 
mecanismelor oglinzii şi obtura¬ 
torului s-a realizat un aparat 
mult mai faci! de mînuit, denu¬ 
mit 500 EL/M. Folosind o maga¬ 
zie adecvată, aparatul permite 
luarea de 70 imagini pe minut. 
Totodată, graţie acţionarii auto¬ 
mate. devine posibila comanda 
aparatului prin telecomandă 
(prin fir sau radio) sau la inter¬ 
vale fixe cu ajutorul unui dispo¬ 
zitiv electronic adecvat 
Următorul aparat reprezintă 
dezvoltarea sistemului prin inclu¬ 
derea unor noi soluţii principiale. 
Astfel, aparatul 2 000 FC este 
prevăzut cu un obturator cu per¬ 
dea comandai electronic intr-o 
plaja de ia 1 s la 1/2 000 s, pe scara 
normala a timpilor de expunere, 
dar şi cu posibilitatea folosirii 
unor valori intermediare, in ace¬ 
lei timp, este posibila folosirea 
obiectivelor cu obturator central 
Ultimul aparat, respectiv 
SWC/M, se deosebeşte de cele¬ 
lalte, nemaifiind de tip monore- 
flex. Aparatul are un vizor nor¬ 
mal direct şi foloseşte magaziile 
interschimbabile ale sistemului 
Renunţarea la oglinda interioară 
de vizare este compensată de 
posibilitatea folosirii unui obiec¬ 
tiv superangular. în speţă un 
Zeiss Bîogon 4,5/38, extrem de 
bine corectat 

Magaziile utilizabile pe apara¬ 
tele fotografice menţionate per¬ 
mit schimbarea formatului ima¬ 
ginii, respectiv 6x6 cm, 4,5 x 6 
cm, 4x4 cm, şi a numărului de 
imagini, respectiv 1. 12, 16, 24, 
70 sau chiar 200. 


1. Modelul 500 C/M reprezintă struc¬ 
tural baza sistemului, 

2, Acţionările sînt automatizate la 
modelul 500 EL/M cu ajutorul unul mo¬ 
tor electric 



16 S 










3. Varianta 2 000 FC se caracteri¬ 
zează prin obturatorul său focal elec¬ 
tronist 

4. SWC/M, un aparat pentru luări ra¬ 
pide de imagini 


Obiectivele furnizate pentru 
aparatele fotografice Hassei- 
biad provin de ia firma Cari 
Zeiss, cu excepţia seriei Vario- 
gon, care sînt produse de firma 

1 Schneider. 

Pentru aparatele 500 C/M şi 
500 EL7M obiectivele încadrate în 
seria C sînt prevăzute cu obtura¬ 
tor central Pentru aparatul 

2 000 FC s-a dezvoltai o nouă 
serie, F, de obiective fană obtu¬ 
zi or Distanţa focală a obiecti¬ 
velor furnizate este între 30 şi 
500 mm, între care şi un zoom 
140—280 mm. 

Toate aceste obiective se ca¬ 
racterizează prin calitate optică 


înalta şi o mare precizie meca¬ 
nica 

Aparatele nu sînt prevăzute 
cu sisteme încorporate de 
măsurare a luminii. Ca acceso¬ 
riu se livrează însă un vizor cu 
prisma, care include şi un expo- 
nometru încorporat acoperind 
domeniul indicilor de expunere 
de la 2 la 19 pentru sensibilităţi 
de 25—6 400 ASA. Vizorul poate 
fi utilizat pe oricare din apara¬ 
tele monoreflex. Pentru fotogra¬ 
fiere la mica distanţă există inele 
intermediare la lungimile de 8, 
16. 32 şi 56 mm. 

Alimentările electrice se fac 
cu acumulatoare Cd-NL 


BECUL 

APARATULUI 

DE MlRIT 

Aparatele de mărit sânt echi¬ 
pate. putem spune fa'a excepţie, 
cu becuri cu incandescenţa 

De regula, fotograful amalor 
utilizează becuri normale opale 
sau mate sau becuri speciale 
pentru aparatul de mărit, care se 
deosebesc de primele prin tem¬ 
peratura de culoare mai ridicată 
a luminii emise (obişnuită prin 
su prav ofta re şi uneori prinţ'■-o 
atmosfera rarefiată cu un gaz 
neutru) şî prjntr-un flux luminor 
mai intens. în general, în foto¬ 
grafia alb-negru becurile nor¬ 
male sînt apreciate drept co f es- 
punzătoare. în cazul uno r mar iu 
mai ample se folosesc becuri 
mai puternice, între 100—200 W 
mergîndu-se pînâ la utilizarea 
becurilor nîtraphot de 500 W 
dnd însă se impun manrea lan¬ 
ternei aparatului de mani (unele 
modele se livrează cu inele su¬ 
plimentare speciale, ca de 
exemplu KROKUS 4SL) şi limi¬ 
tarea timpului de lucru 

Indiferent de faptul câ este un 
bec normal sau supravollai, el 
este afectat în timp de impor¬ 
tante modificări aJe temperaturii 
de culoare a luminii emise in fo¬ 
tografia color, acest fapt este dez¬ 
avantajos, nepermiţînd regăsirea 
unor corecţii de culoare în timp 
pentru o aceeaşi imagine Toto¬ 
dată temperatura de culoare mai 
scăzută furnizează imagini mai 
piţin strălucitoare ' cu culorf mai 
puţin saturate 

Aparatele de mă r it modeme 
sânt echipate pentru fotografia 
color cu becuri cu halogeni de 
]oas4 tensiune. AceşJe becuri se 
caracterizează prinţ r -o mare 
stabilitate a temperaturii de cu¬ 
loare pe întreaga durată de viaţa 


şi printr-o mar mică variaţie a 
aceleiaşi temperaturi de culoare 
cu modificările de tensiune. 

{CONTINUARE ÎN PAG. 161 ) 


160 



NOI MATERIALE 


DE TIP 

POLAROID 


Materialele fotosensibile Po¬ 
laroid utilizate în aparatele cu 
acelaşi nume, bine cunoscute în 
întreaga lume, sînt limitat folo¬ 
site din cauza unor dezavantaje 
majore, respectiv. 

— fotografiile sînt executate 
într-un format unic, de mici di¬ 
mensiuni; 


— de regulă, din procesul de 
developare instantaneee nu re¬ 
zulta şi un negativ care să poată 
fi mărit; 

— sânt exclusiv de tip negativ; 

— nu pot ti folosite dedt în 
aparate speciale; 

— au preţ mai ridicat. 

Firma Polaroid a depăşit 


aceste dezavantaje creînd trei ti 

E uri de filme de 35 mm utiliza 
ile în orice aparat fotografic 
developarea lor rapidă proprie 
denumirii realizîndu-se într-un 
mic fotoprocesor. Aceste noi 
filme sînt 

— Polaroid Polachrom CS 35 
(ISO 40/17) t peliculă diapozitiv 
color; 

— Polaroid Polaplan CT 35 
(ISO 125/22), peliculă diapozitiv 
alb-negru: 

— Polaroid Potagraph HG 35 
(ISO 400/27), peliculă diapozitiv 
alb-negru, de contrast ridicat. 

Developarea acestor filme se 
face în dispozitivul numit Auto 
Procesor, cu încărcare la lumina 
zilei, în timp de 5 minute, după 
care imaginile obţinute pot fî 
proiectate. Developarea se face 
la temperatura mediului am¬ 
biant 

Structura acestor noi tipuri de 
filme cu developare Instantanee 



Elementul principal al acestui 
fulger electronic îl constituie ge¬ 
neratorul de înalta tensiune ali¬ 
mentat la baterii. 

Acesta se introduce în siste¬ 
mul oscilator cu reacţie magne¬ 
tică prin intermediul unui trans¬ 
formator. Transformatorul Trl 
are ca suport un miez de ferită 
cu secţiunea de aproximativ 4,5 
cm 2 la care L r = 10 spire QuEm 
0,8; L 2 = 12 spire CuEm 0,4; L 3 
- 800 de spire GuEm 0,12 

La pornire tranzistorul T* 
(2N3055) începe să oscileze şi 
produce în secundarul transfor¬ 
matorului o tensiune înaltă care, 
redresată de dioda F407. în¬ 
carcă un condensator de 800 


p F/300 V. Cînd această tensiune 
ajunge la o anumită valoare, be¬ 
cul cu neon se aprinde şi co¬ 
mandă tranzistoarele J 2 (EFT 
353) şi T a (EFT 323), care blo¬ 
chează tranzistorul T> 

Transformatorul Tr2 are ca 
suport un miez de ferită sub 
formă de bastonaş lung de 
20—25 mm şi cu diametrul de 
4—5 mm. Pe acesta se bobi¬ 
nează pentru L ţ 20 de spire 
CuEm 0.3. Iar pentru 3 000 de 
spire CuEm 0,1. Bobinajul L 2 tre¬ 
buie să fie foarte bine izolat. 

După cum se observă, acest 
montaj poate utiliza şi reţeaua 
de 220 V 


2V3055 


Există cazuri în practica foto¬ 
grafului amator dnd după efec¬ 
tuarea fotografiilor color se 
constată existenţa unor domi¬ 
nante necorectate prin filtraj. 
Astfel de cazuri apar cînd: 

— probele au fost analizate la 
lumină artificiala cu tempera¬ 
tură de culoare muit diferită de 
lumina de zi; 

— tensiunea reţelei s-a schim¬ 
bat între momentul expunerii 
probelor finale şi expunerea fo¬ 
tografiilor şi nu s-a folosit stabili¬ 
zator de tensiune; 

— analiza dominantei la probe 
Insuficientă; 

— hîrtia este veche şi are ten¬ 
dinţă de voal; 

— hîrtia a fost necorespun- 
zâtor păstrată. 

Desigur, cea mai bună soluţie 
constă îp refacerea fotografiilor. 
Atunci cînd acest lucru nu mai 
este posibil sau dnd dominanta 
rămasa este puţin intensa, se 



170 

















































este cu totul deosebită de a ce¬ 
lorlalte filme de acelaşi fel. Po- 
lachrom CS 35 este astfel un 
diapozitiv colorat bazat pe me¬ 
toda aditivă, oferind imagini 
foarte saturate, cu o bună rezo¬ 
luţie şi o deosebită capacitate 
de redare a culorilor. 

Filmul scos din aparat este in¬ 
trodus în fotoprocesor împre¬ 
ună cu un set de materiale auxi¬ 
liare ce se cumpără odată cu fil¬ 
mul. In cinci minute filmul deve¬ 
lopat şi uscat este gata pentru 
proiecţie. Preţul unei imagini 
astfel obţinute este comparabil 
cu cei al uneia obţinute prin me¬ 
todele normale. 

Particularitatea principală a 
acestor filme este că ele sînt 
pelicule alb-negru, imaginea 
negativă formată la fotogra¬ 
fiere fiind trecută pe un filtru de 
transfer auxiliar. Culorile se 
obţin prin folosirea unul ecran 
tricromatic liniar extrem de fin 
realizat pe suportul peliculei. 


corectarea chimicii 



1 * ATENUAREA DOMINANTEI GALBENE 
Formula AGFA ( 1 ) 

Carbonat de sodiu anh . . .. .. . „ 50 a 

Clorat de sodiu .. 25 g 

Formula AGFA ( 2 ) . -1 000 ml 

Clorat de potasiu .,,. . . . . 50 Q 

A pă . , .,, *. „..,* # ;,,,. # ,,, 1 1 , . ,.., f , 1 000 m l 
Tratamentul durează 2—8 minute la cca 20° c! 

Formula ANSCO/KODAK 

Fericianură de potasiu... 20 o 

Hidroxid de sodiu .. 3 n 

Acid borîc . .. ^ ş g 

Ftmmil.' KODAK . 

Apă de lavei 5% . . .. 10 ml 

Acid acetic soluţie30% . 15 mi 

Apâ ****** .- * -. pînă ia 1 000 ml 

2 . ATENUAREA DOMINANTEI PURPURII 

Formula AGFA/KODAK AGFA KODAK 

Soluţia A. Clorfiidrâtul acidului UU K 

m^ammo-henzoic .... 20 g 7,5 g 

Durata tratamentului: 6^8 minute la cca 20 ''C. SeTpalâ fotografia 
cca 5 minute cu apa curgătoare, avînd loc şi regenerarea colorantu¬ 
lui azuriu, care este şi el atacat. Se trece în soluţia B 
Sok/ţla B. Borax ...... 2 0 g 30 g 

Durata tratamentului: 3 minute ia cca 20 °C,. 1 °°° ^ 1 °°° m ' 


poate încerca o corecţie chi¬ 
mică, Aceasta constă în ataca¬ 
rea selectivă a colorantului din 
fiecare strat sau din două stra¬ 
turi, Crnd se încearcă eliminarea 
chimica a unei dominante rezul¬ 
tate din debalansări pe doua 
straturi (roşu, verde, de exem¬ 
plu), există posibilitatea ca ata¬ 
cul chimic să nu fie egal ca In¬ 
tensitate în ambele straturi sau, 
fiind egal, dominanta să nu re¬ 
zulte din debalansări egale ale 
straturilor. 

Tehnica de Jucru este simplă 
Fotografiile sau diapozitivele 
care trebuie corectat© se în¬ 
moaie bine în apă, după care se 
introduc în soluţia de corecţie, 
unde se menţin atît timp cît este 
.necesar sâ dispară dominanta 
în final, se spală bine 15—20 mi¬ 
nute în apa curgătoare şi se 
usucă. 

Deseori însă, rezultatele nu sînt 
la nivelul aşteptărilor, diversele 
materiale fotografice fotosensi- 
bile reacţiorind diferit, funcţie de 
o serie de particularităţi constitu¬ 
tive. De aceea se recomandă ca 
operaţia de corecţie sa fie verifi¬ 
cată înfîi pe o probă. 

Trebuie ştiut, de asemenea, 
ca uneori eliminarea totală a 
unei dominante nu este posibilă. 

Eliminarea dominantelor co¬ 
respunzătoare debalansării a 
doua straturi se va face succesiv 
atunci cînd un atac chimic co¬ 
mun nu este posibil. 

(CONTINUARE ÎN PAG. ISt) 


<171 






























MDIDVH PORTABIL 


informaţii, şlîri, muzica, transmisii sportive, 
comentam ştiinţifice* divertismente, toate pot fi 
audiate oricînd şi oriunde graţie radi orecept oa¬ 
relor podabite. 

Economice, ieftine, cu un design modern, ra¬ 
dioreceptoarele portabile corespund normelor 
tehnice de sensibililale. selectivitate şi fidelitate. 


în autoturism aceste performanţe sînt asigurate de radioreceptorul LIRA, 
3 lungimi de undă — 1 330 lei. 



GAMA DE UNDE 

P»EI 

SONG 

2 

610 tei 

GAMMA 

1 

341 lei 

SOLO 100 

2 

371 lei 

SOLO 300 

3 

6B5 lei 

SOLO 500 

4 

885 lei 

DEBBY 

2 

446,70 lei 

GLORIA 

5 

1 382 lei 


175 























































CORPURI 

RE 

ILUMINAT 




Veioze de noptiera 1 lămpi de masă, lămpi de birou 
fixe şi cu articulaţii, aplice, lampadare, plafoniere, 
pendule, lustre cu doua şi mai ruulte braţe, candela¬ 
bre, din diferite metale, mase plastice, lemn. fier for¬ 
jat; abajururi din sticlă, clare, mate, sablate, dfn car- 
ton, mase plastice şi materiale textile asigură unui 
apartament condrţîiie necesare de locuit şi studiu. 

Toate acestea pot fi procurate din raioanele ma¬ 
gazinelor specializate din Cluj-Napoca. laşi. Tg. 
Mureş, Oradea, Timişoara, Piteşti. 

In Bucureşti vă stau la dispoziţie magazinele Elec- 
trolux. Unirea, Bucur-O bor, Victoria. 





























nornice asigurate de constructor, bicicletă pentru toate Viratele ş 
toate preferinţele: sport, agrement, terapie, antrenament. 


Datorită sistemului de reglare pe înălţime a 
ghidonului şi şeii* PEGAS Comoda şi PEGAS 
Practic pot fi utilizate pentru copii, adolescenţi şi 
adulţi. 

Bicicletele sânt echipate cu frînă fafâ tip cleşte, 
clopoţei, pompă de aer, trusa cu scule, apă¬ 
rătoare de îant, set catadioptri şi altele. 

Ergociclul PE DA LUX 3 (bicicletă medicinală) 
pentru pregătire sportivă, menţinerea condiţiei 
fizice şi sănătăţii, preţ 1 350 lei. 


Magazinele şi raioanele de specialitate ale co¬ 
merţului de stat vă oferă o gamă variată de bici¬ 
clete PEGAS: ± ^ _ 

• PEGAS Clasic* cu cadru, pentru barbaţi, preţ 
1 660 lei 

• PEGAS Clasic, cu cadru* pentru femei, preţ 
1 710 lei 

• PEGAS Ideal, cu cadru, pentru barbaţi. preţ 


1 615 lei 

m PFGAS Ideal. 


rn radm nentru femei. X>f6t 


• PEGAS Robusta, cu cadru, pentru băieţi, 
preţ 1 809 lei 

m PEGAS Robusta, cu cadru, pentru fete, preţ 
1 aoo lei (destinate copiilor între 6 şi 10 ani) 

• PEGAS Modem, cu cadru, pentru băieţi, preţ 
1 865 lei 

• PEGAS Modern, cu cadru, pentru fete, preţ 
1 865 lei (destinate copiilor între 8 şi 14 ani) 

• PEGAS Comoda, cu cadru rigid, preţ 1 690 lei 

• PEGAS Practic, cu cadru pliabil, pr^ 1 920 lei. 


* 


17a 

















Maşina electrica de cusut NICOLETA este deosebit de utila unei fa¬ 
milii datorită gamei largi de operaţii pe care le execută. 

NICOLETA realizează cu ajutorul camelor şi accesoriilor pe care le 
prezintă o diversitate de cusături; 

— cusătura în zigzag, cu întrebuinţări multiple (bordurat, surfifat, 
aplicaţii, executat monograme simple; ajurat, montat dantela, executai 
broderie străpunsă); 

— cusături decorative (care se pot executa şi cu ac dublu, obţintn- 
du-se efecte decorative speciale); 

— cusături utilitare (surtilat. cusătură elastică, de legătură, invizi¬ 
bilă, de bordurat, stopat, matlasat-vătuit, cusut fermoare, încreţit etc.). 

Maşina electrică NICOLETA are formatul unei valize (470 X 190 x 350 
mm) T ocupă un spaţiu limitat în incinta încăperii şr cântăreşte 14,5 kg, 
' O puteţi procura din magazinele şi raioanele specializate ale co¬ 
merţului de stat la preţul de 3 830 lei. 


NICOLETA 






nm 









17S 




































Centrocoop asigura producţia 
şi desfacerea unei game variate 
de jocuri cu caracter educat tv- 
colectiv: jocuri logice, colecţia 
carte — joc. jocuri poligrafiate şi 
alte jucării. 

Se pot cumpăra din unităţi ie 
cooperativelor de producţie, 
achiziţii şi desfacerea mărfurilor 
din toate comunele şi oraşele 
ţârii, iar din Capitala de la maga¬ 
zinele din: Calea Moşilor 135, 
str, 13 Decembrie 26 şi str. Bre- 
zoianu 29, 

La cerere, se pot expedia la do¬ 
miciliu prin unităţile ..Comerţul 
prin corespondenţă*' şi „Cartea 
pri n poş tâ*‘, str, V u It u ri nr. 31, 
sector 3. Bucureşti, cod 74123. 
Plata se face ramburs, la primirea 
coletului. în prealabil se poate 
cere lista jocurilor. 

Sugestii asupra jocurilor lan¬ 
sate, a creării de noi jocuri sau 
comenzi se primesc ia sediul 
RECOOP, str. Sf. Ştefan 21, sec¬ 
tor 2, Bucureşti, cod 70306, tele¬ 
fon: 13.81.75 şi 13-62.60, telex: 
10393. 


17B 
































IARM TIMIŞOARA 







0HMMETRUL DE PRECIZIE ICI este 
un aparat de laborator folosit pentru măsu¬ 
rarea rezistenţelor electrice din Intervalul to¬ 
tal 0.5a — 5 MA^Împarţit în 16 game de 
măsurare cu indicaţia liniara, Clasa de preci¬ 
zie 1, pe toate gamele, asigură efectuarea 
unor măsurători cu erori relative ce nu depă¬ 
şesc 2.5%, 

Aparatul are încorporat un stabilizator 
de tensiune modern, compensat pentru va¬ 
riaţiile temperaturii ambiante în intervalul 
0 4CrC, iar ca bloc separat de alimentare 
este prevăzut cu un transformator de reţea, 
înlocuibil prin baterii. 

Ohm metrul este realizat în carcasa ro¬ 
bustă utilizată şi de multimetre I MF35, folo¬ 
sind acelaşi instrument sensibil, cu scala 
mare (cea 115 mm), prevăzută cu oglindă. 

START 20, o perfecţionare ingenioasă a 
redresorului RED AC 625, este conceput 
pentru a uşura pornirea motoarelor în con¬ 
diţii de temperaturi scăzute, ca şi în cazul 
unor baterii insuficient încărcate sau parţial 
uzate, prin suplimenta rea cu 20 A a curentu¬ 
lui debitat de acestea Totodată, aparatul 
permite încărcarea bateriilor de acumula¬ 
toare auto cu o capacitate cuprinsă între 35 
şi 90 Ah. 


177 


i 









UZINA DE CONSTRUCŢII Şl 
REPARAŢII UTILAJE Şl PIESE DE SCHIMB 

-i.-vÂ—- 


U.C.R.U.P.S.-VÂTRA DORNEI 






- .,- 7 . 





produc© şi livrează pentru industria de prelu¬ 
crare a lemnului : 

— Maşina universala pentru prelucrat lemn — 
tip universal „Dorna 30G ,L . 

— Maşina de presat lemn — tip „Dorna 1942 GM 

— Maşina de şlefuit cu bandă orizontală tip 
„Dorna 3 000", 

— Vibrator pneumatic pentru şlefuire fină. 


— Polizor pneumatic pentru şlefuire grosieră. 

— Remorcă elevator, semipurtată. 

— Agregat de confecţionat cuburi nutritive 
pentru răsaduri cu însămint are concomi¬ 
tentă. 

Telex 23726; telefon 71621, 

str. Podul Verde nr. 36, Vatra Dornei, jud. Suceava 


17B 















Combinatul chimic Craiova 
este unul dintre principalii pro¬ 
ducători de îngrăşăminte chi¬ 
mice din ţara noastră, din insta¬ 
laţiile sale rezuitînd anuaî peste 
t.5 milioane t îngrăşăminte chi¬ 
mice, ceea ce reprezintă cca 
550 000 I substanţă activă 100%, 
în profilul de producţie al com¬ 
binatului sânt cuprinse mai multe 
sortimente de Îngrăşăminte chi¬ 
mice, şi anume îngrăşăminte 
azotoase granulate (azotat de 
amoniu, mtroealcar, uree); în¬ 
grăşăminte complexe (NP şi 
NPK); îngrăşăminte lichide cu 
azot; îngrăşăminte foi tare (cu 
adaos de microelemente). 

în afara îngrăşămintelor chi¬ 
mice „clasice" enumerate mai 
sus, Combinatul chimic Craiova 
a introdus în fabricaţie în ultimii 
ani sortimente noi cum ar fî: în¬ 


grăşâmintele foliare (extraradi- 
culare), care se aplică prin stro¬ 
pire direct pe frunzele diferitelor 
culturi, cu rezultate deosebit de 
bune, îngraşă minte! e foliare sini 
fabricate în 4 sortimente conţi- 
nînd elementele de bază: azot, 
fosfor, potasiu, precum şl o se¬ 
rie de microelemente necesare 
dezvoltării plantelor ca fier, zinc, 
cupru, molibden, bor. 

îngrăşâmintele lichide cu azot 
se obţin prin amestecarea unor 
soluţii de azotat de amoniu, uree 
şi amoniac. Ele se aplica fie prin 
stropirea directa a solului, fie 
împreună cu apele de irigaţie 
îngrăşâmintele chimice purlfnd 
marca COMBINATUL CHIMIC 
CRAIOVA sînt deja cunoscute în 
multe ţări de pe toate continen¬ 
tele. remarci ndu-se prin calitatea 
lor superioară. 


*173 









Pentru informaţii suplimentara pri 
vind produsele LA*E-L-T1tu ţi condi¬ 
ţiile dfc livrare, adresaţi-vâ la ÎNTRE- 
PRINDEREA DE AP ARATAJ ELEC¬ 
TRIC DE INSTALAŢII, Tltu. str. Gă¬ 
rii nr, 79. }udeţu1 Dlmbovtţa, telefon 
14 70 £S t telex 17 228. 


a MODELE OMOLOGATE 
• MODELE IN CURS DE OMOLOGARE 


FIŞE, CUPLE Şl PRIZE INDUSTRIALE 


CURENT 

NR 

CONTACTE 

TENSIUNE 

COD 

A 

B 

c 

D 

E 

F 

G 

1 

L 

M 

H 

Y° 

FIŞA 

SUPL* 

PRIZĂ 

16 A 

2 

*2 V 

714 F 

714 P 

m 

57 

113 

ia 

44 

130 

43 

M 

75 

8fi 

122 

34 

15 

3 

*2 V 

J ■f'f F 

733 P 

734 

84 

128 

m 

50 

135 

57 

77 

75 

85 

122 

90 

15 

110 -130 V 

m r 

7M P 

738 

54 

128 i 

89 

50 

135 

57 

77 

75 

65 

122 

90 

19 

m-m v 

mm f 

•37 P 

« m 

94 

128 

30 

1» 

135 

57 

77 

75 

es 

122 

DO 

15 

.ISO V 

IM F 

ras t> 

740 

94 

128 

39 

50 

135 

57 

77 

7$ 

83 

122 

90 

16 

4 

110-130 V 

741 F 

741 P 

742 

72 

128 

09 

58 

135 

84 

84 

75 

85 

T2B 

04 

15 

220-240 v 

724 F 

774 P 

7» 

72 

128, 

00 

55 

135 

64 

84 

73 

85 

122 

M 

16 

380 V 

*703 F 

*703 F 

A 728 

72 

m 

BB 

55 

135 

64 

84 

73 I 

85 

122 

94 

13 

500 V 

743 F 

743 P 

744 

n") 

128 

HO 

53 

138 

84 

84 

76 

85 

122 | 

94 

15 

5 

110-130 V 

745 F 

7*3 P 

7« 

77 

135 

I» 

82 

140 

m 

88 

80 

90 

130 

104 

13 

220-246 V 

747 F 

747 P 

74S 

77 

13B 

05 

32 

140 

90 

80 

SO 

90 

100 

104 

15 

380 V 

#740 F 

■740 P 

• 790 

77 

135 

95 

02 

140 

50 

m 

90 

90 

130 

104 

15 

32 A 

2 

42 V 

>55 F 

755 P 

758 

73 

140 

1® 

58 

148 

08 

£8 

75 

85 

122 

104 

15 

3 

42 V 

775 F 

775 P 

778 

75 

149 

103 

34 

158 

68 

HS 

75 

85 

122 

90 

15 

110-130 V 

777 F 

777 P 

778 

78 

1*0 

103 

84 

150 

60 

£B 

75 

36 

122 

98 

16 

220-240 V 

#772 F 

#7 îl» P 

#802 

78 

140 

103 

84 

153 

68 

08 

75 

03 

122 

93 

15 

380 V 

m F 

m p 

m 

7S 

149 

103 

84 

158 

68 

80 

75 

35 

122 

93 

15 

4 

110—130 V 

010 F 

010 P 

811 

78 

1*9 

103 

84 

15B 

60 

95 

75 

85 

122 

T02 

15 

KQ-240 V 

725 F 

725 P 

731 

78 

UB 

KD 

64 

160 

60 

96 

75 

35 

122 

102 

15 

380 V 

*WF 

*704 P 

*70C 

79 

149 

T03 

64 

190 

58 

95 

75 

35 

122 

102 

15 

£00 V 

814 F 

£14 P 

£23 

73 

149 

103 

64 

158 

m 

05 

75 

85 

122 

102 

15 

5 

110 130 V 

309 F 

BBS P 

000 

M 

150 

115 

71 

190 

75 

102 

80 

90 

130 

115 

15 

220-240 V 

mv f 

539 P 

700 

04 

153 

155 

71 

168 

75 

10R 

£0 

90 

130 

115 

15 

3B0 V 

• fi» F 

■039 P 

• 040 

84 

153 

115 

71 

188 

75 

TE>2 

30 

90 

100 

115 

15 


-ISO 







































































corectarea chimică 

Formula KODAK (1) (URMARE DIN PAG. 171) 

Clorură stanoasă .... 10 g 

Apă ..*. 1 000 ml 

Formula KODAK (2) 

Bisulfat de sodiu .... 6 g 

Sulfit de sodiu ......_*. 18 g 

Apă *,. .......... ...;.1 000 ml 

Tratamentul durează 2—6 minute la cca 20° C. 

Formula ANSCO (1) 

Soluţia A. Metabisulfit de potasiu sau 


Soluţia EL Carbonat 
Apă . 

Formula ANSCO (2) 


I ratamentul comportă menţinerea fotografiei în soluţia A 2—4 mi¬ 
nute la cca 20"C, o spălare de 5 minute şi introducerea fotografiei 
pentru 2—3 minute în soluţia B {tot la cca 20 r, C) t după care se exe¬ 
cuta spălarea finală Aceste indicaţii sînt valabile pentru ambele for¬ 
mule ANSCO. De remarcat că în timpul tratamentului în soluţia A fo¬ 
tografia îşi schimbă mult aspectul, devenind violacee, corecţia do¬ 
minantei fiind apreciabilă de-abia în soluţia B Acesta constituie de 
fapt un dezavantaj general al corecţiei în două bai. 


Tratamentele arătate sînt apli¬ 
cabile, as a cum s-a mai spus. 
atîi pozitivelor pe hîrtie, cîtşi pe 
peliculă (diapozitive) , chia r 
daca în text s-a menţionat ca 
obiect supus corecţiei doar fo¬ 
tografia. 

In general, reţetele date asi¬ 
gură o scădere a densităţii de 
aproximativ 0,2. 


2 9 

Soluţiile se prepara scurt timp 

3 9 

înaintea folosirii, ele avînd o du¬ 

000 ml 

rabilitate scăzuta Pe măsură 

50 g 

epuizării soluţiilor, se poate 

000 ml 

mări durata tratamentului com¬ 
parativ cu timpii determinaţi co¬ 

175 g 

rect prin probe iniţiale. 

000 ml 


50 g 

(URMARE DIN PAG. 169) 


3 ATENUAREA DOMINANTEI AZURII 


KODAK 

2g 

1 000 ml 


Formula AGFA/KODAK AGFA 

Feroxid de sodiu ..*.. Sg 

Apă .....,. ...... 1 000 ml 

Tratamentul durează 0,5—4 minute cca 20" C, 

Formula ANSCO 

Sulfit de sodiu anh, ........ 10 g 

Clorhtdrochînonă ...... 10 9 

Apă .*. 1 000 mi 

Formula KODAK (1) 

Sulfit de sodiu anh. ..... 10 g 

Apă ___ .pi,. .... 1 000 ml 

Acid clorhidric .. cîteva picături 

pentru a 
realiza pH - 7 

Formula KODAK (2J 

Hidrosuifit de sodiu ..... 10 g 

Apă ...1 000 ml 

Tratamentul In aceste ultime trei soluţii este de 1—5 minute la cca 20G, 

4, ATENUAREA DOMINANTEI ROŞII 

Formula KODAK 

Soluţia A. Bisulfat de sodiu ..... 18 Q 

Apă ......... 1 000 ml 

Sotuţi B. Borax ..... 30 g 

Apă .....-.. 1 000 mi 

în soluţia A durata tratamentului este de 6 minute la cca 20 C. 
După o spălare de 5 minute se trece la tratamentul in soluţia B pentru 
3 minute. 


în tehnica alb-negru curenta 
nu se justifica folosirea becuri¬ 
lor cu halogeni, cel puţin pîna în 
prezent, din cauza costului 
mare al orei de funcţionare (cost 
mare de cumpărare şi durata de 
viaţa scăzuta) 

La schimbarea unui bec cu 
halogeni se recomandă ca în 
cursul primele* 30—60 minute 
de funcţionare să nu se facă 
probe sau măriri de hîrlie, deoa¬ 
rece în aceasta perioadă are loc 
un proces de stabilizare, după 
care temperatura de culoare a 
luminii emise devine constantă 

Pentru înlăturarea urmărilor 
neplăcute ale variaţiilor tempera¬ 
turii de culoare ce decurg din mo¬ 
dificările tensiunii de alimentare 
este necesară folosirea unui sta¬ 
bilizator de tensiune. Coeficientul 
de stabilizare va fi de 1—1.5% 
pentru alimentarea becurilor cu 
incandescenţă fără halogeni şi de 
1—3% pentru becurile cu halo¬ 
geni de joasă tensiune în al doilea 
caz, stabilizarea este mai uşor de 
realizat la nivelul tensiunii reţelei, 
după care aceasta este aplicata 
t ra n sfo rmator ului, care obl ig al ţi¬ 
nu echipează aparatul de marii 

Temperatura de culoare cores¬ 
punzătoare surselor luminoase 
menţionate este: 


5. ATENUAREA DOMINANTEI VERZI 

Soluţia A. îodură de potasiu . 20 g 

Iod ..... 10g 

Apă .... 1 000 ml 

Soluţia B. Tiosutfat de sodiu ... 400 g 

Apă ________ 1 000 mf 

Durata tratamentului este de circa 4—6 minute în soluţia A şl 2- 
mmuteîn soluţia B, fără spălare intermediară. 


Becuri cu incandescenţă nor¬ 
mală .. 2 700—2 900 K 

Becuri cu incandescenţă supra¬ 
voltaje ...3 000—3 200 K 

Becuri cu halogeni ... 3 400 K 


iei 









































Propunem celor interesaţi rea¬ 
lizarea unui dispozitiv destinat 
menţinerii condiţiei fizice sau 
pur şi simplu pentru divertis¬ 
ment, El se compune dintr-un 
„cărucior (scaun) şi o supra¬ 
faţă de alunecare — „sania 41 . 

In vederea realizării „cărucio¬ 
rului 11 (scaunului) sînt necesare 
opt şipci din lemn de esenţă 
moale (rindeluite şl şlefuite cu 
hîrtte abrazivă); şase cu dimen¬ 
siunii© de 40 x 4 x 2 cm şi doua 
de 30 x 4 x 2 cm şi de o bucată de 
placaj de 40 x 15 x 02 cm (pen¬ 
tru spătar), cît şi de patru role 
(rulmenţi), care se fixează de 
şipciîe laterale ale scaunului. 
„Sania" (suprafaţa de alune¬ 
care) se compune din doua şipci 
de 120 x 44 x 4 cm, prevăzute cu 
un şanţ de mijloc aefînc de 2 cm, 
în care va culisa căruciorul, şi 
două şipci laterale de 44 x 4 x 4 
cm. din care se realizează rama 
săniei. Cadrul de susţinere se 
compune din trei şipci verticale 
de 30 x 4 x 4 cm şi, respectiv, 48 x 
4 x 4 cm şi de o baghetă d©48 x 4 
cm; două şipci verticale de 75 x 4 
x 4 cm şi alte două oblice de 
consolidare. 

Datele constructive, cît şi mo¬ 
dul de asamblare sînt date în fi¬ 
gură, Părţile componente se pot 
fixa cu un adeziv, dt şi cu holz- 
şuruburi sau cule. 




VEDERE 

DE SUS A RAMEI 


" '• ~ 1-*1 



sliati cil... 

1 1 

într-un vas din material 
plastic de formă cilindrica, înalt 
de 70—80 cm ş i cu diametrul de 
35—45 cm. se pot cultiva 
căpşuni pe balcon? 


Procedeul este foarte simplu: 
cu un instrument alcătuit dintr-o 
bucată de ţeava fixată într-un 
mîner de lemn, pe care îl înroşim 
în foc. se fac cîteva găuri în fun¬ 
dul vasului pentru drenaj şi alte 
găuri Tn pereţii laterali la dis¬ 
tanţă de 15 cm una de alta, Ope- 
raţia de găuriră se începe por¬ 
nind de la baza vasului, primele 


găuri ffond plasate !a 10—15 cm 
de la sol, iar ultimele în partea de 
sus a vasului, la 10—15 cm faţă 
de marginea superioară a aces¬ 
tuia. 

Umplem vasul cu pămînt de 
grădină pînă ce suprafaţa 
ajunge în dreptul primelor găuri. 
Plantele se introduc prin orifici¬ 
ile respective, frunzele rămînînd 
afară, iar rădăcinile prinse în 
pâmînt. Continuăm operaţia adă¬ 
ugind pămînt pînă ce ajungem la 
rîndul următor de găuri, apoi pu¬ 
nem plantele şi un alt strat de 
pămînt şi tot aşa pînă umplem 
vasul. Deasupra se mai pot 
planta 5—6 plante. 

Punem vasul într-un ioc bine 
însorit de pe balcon, udăm plan¬ 
tele şi aşteptăm recolta. 


1SS 











































TESTAREA 

COORDONĂRII 

PSIHOMOTORII 


Pare simplu, nu? Aşteptaţi 
pîni dnd veţi reuşişi dv. Mingea 
de ping-pong trebuie deplasată 
dintr-o parte a jocului în cea¬ 
laltă, prin manipularea bastona¬ 
şelor albe şi negre, fără a fi 
atinsă. Pivoţi! ce se pot roti faţă 
de axul centrai sânt manevraţi 


mir-o asemenea maniera îndt 
permit deplasarea coaxială a 
mingii. Acest joc poate constitui 
un test destul de dificil pentru 
orice prieten al dv. 

Piesa centrală, ale cărei di¬ 
mensiuni sînt date în milimetri, 
se decupează dintr-o scîndură 


sau o bucată de pai de 13 mm 
grosime. Cu ajutorul unei bor- 
maşini se dau găurile de fixare a 
axuiui central ce poate fi con¬ 
fecţionat dintr-o spiţă de bici¬ 
cletă sau strmâ de oţel cu 0 3 
mm. Pivoţi! sânt confecţionaţi 
din lemn strunjit de 0 13 mm 
avînd o lungime de circa 150 
mm. Evident, putem folosi şi 
ţeava de material plastic din cele 
utilizate pentru montarea în pe¬ 
rete a circuitelor electrocasnice. 
D u pa exe c uţ i e recoma ndâ m 
vopsirea în culori vii, roşu pen¬ 
tru stativ, galben şi negru pentru 
pivoţi. Dacă veţi reuşi deplasa¬ 
rea mingii în mai puţin de un mi¬ 
nut, atunci puteţi deveni un bun 
pilot, dacă nu, măcar şofer ama¬ 
tor... 


JL 

L— ZiO 




4 



* 


t 



opritor 3mm 


\ 


sirma 



183 


































TEST* TESTTEST TEST 


i 


CUNOAŞTEŢI ELECTRONICĂ ? 


Ce valoare are tensiunea de ieşire ? 

a) — V - , b) [ 2 V , c) 2| 2 V 





1 

3 


Tensiunea inversă de vîrf pe diodă este 
a)V;b)|2V c)2V 


Gircuitul de ieşire ai unui amplificator se poate in¬ 
tui ca un generator cu impedanţa internă z Fb |X, 
Transferul maxim de putere către sarcină esle 
and : 

a) i R ; b) z R + jX ; c) z R jX 




Comparativ cu un amplificator clasa A cu un sin* 
gur tranzistor un amplificator în clasa A în contra¬ 
timp 

a) are factor de distorsiune mare, b) acelaşi facior 
de distorsiune; c) factor de distorsiune mai mic. 


Rezonanţele circuitului alăturat sînî 
a) ambele serie; b) una serie, una derivaţie, c) am¬ 
bele derivaţie. 



I 


în TV color se transmit; 

a) r oşu, galben, verde; b) roşu, verde, albastru, c) 
galben, verde, albastru. 


O antenă Vagi este cu atft mai buna eu cît raportul 
faţă/spate este 

a) R 3> 1, b) R 1; c) R < 1. 


Un circuit integrat CDB400 montat într-un ampli¬ 
ficator de audiof r ecvenţa: 

a} redă bine banda audio (50 hz—20 kH 2 ). b) nu, 
fiindcă lucrează numai în impulsuri; c) produce mari 
distorsiuni. 




Un amplificator de antenă TV se montează pentru 
a fi eficient: 

a) Ungă televizor; b) lîngâ antenă c) la jumătatea 
cablului de coborî re. 


La un cablu coaxial, impe¬ 
danţa caracteristica este dala 
de ■ 

a) dimensiunile fizice con¬ 
structive. b) frecvenţa semnalu¬ 
lui transportat, c) poziţia sa faţa 
de corpuri metalice. 


1B4 




















CUVINTE ÎNCRUCIŞATE 

MATEMATICA 

ORIZONTAL 

1) Lipsit de siguranţă — Număr fără soţ. 2) Miş¬ 
care circulară — Calificativ matematic 3) Folo¬ 
sinţa — Expresie algebrică — în suprafaţa casei 
4) Succesiune de numere — Ofertă numerică la 
licitaţii. 5) Bară fixă pentru gimnastica — Indica 
minutele, 6) Haos şi fără cap! — Care au forma 
unui con. 7) Cu trei termeni în algebra — Şase ro¬ 
man. 8) Apuca — Cu mirodenii — în bancâf 9) 

Tratează fenomenele luminii — A „desena 1 ' ma¬ 
tematic 10) Ca o moara nşsfîrşităî — Zau, aşa, 
aşa! — A ascunde, 11) Calculate la cercuri — Cu 
grade în algebra — Licenţiat în matematica. 

VERTICAL 

1) Semn algebric — Adevăr matematic. 2) Se 
adaugă la sute, mii, zeci de mii etc. — Contribuţie 
ia , dezvoltarea matematicii. 3) Set neînceput — 

Apare sau nu în calculele matematice — Cînd nu 
ştie 4) Sistem de pătrate — Deloc buni — Editura 
ştiinţifică. 5) Se află prin algebră — Foarte apro¬ 
ximativ în matematică, 6) Expresii algebrice for¬ 
mate din simbolurile algebrice ate numerelor 7) 


1 2 3 4 S fi 7 8 9 10 11 IZ 



Pereche de monom! — Document 8) De în¬ 
făptuit cu precădere — Udrea Ion 9) Extremita¬ 
tea monomului — îşi strigă numele — Strigăt 10) 
Număr în algebra — Nitrat fără ultimele parti¬ 
cule. 11) Cantitate vagă - A introduce pe cineva 
n tainele matematicii 12) Acţiunea de a reda şi 
rezultatul ei - Pentru exerciţii matematice 


ANECDOTE 


• Cercetătorul german A. Hum- 
boldt, aflîndu-se la Paris, a fost 
invitat la masa de către renumi¬ 
tul doctor psihiatru Blanche. 
Humboldt ha rugat pe doctor să 
invite şi pe unu! din pacienţii săi. 
Sosind la masa, atenţia lui fu 
atrasă de doi oameni. Unul din¬ 
tre ei, îmbrăcat în costum negru, 
cu cravată albă, s-a înclinai cu 
răceala în faţa musafirilor şi, pi¬ 
roni ndu-şi ochii în farfurie, nu a 
scos nici un cuvînt. Celalalt, îm¬ 
brăcat Intr-un costum deschis, 
cu gulerul cămăşii desfăcut, tot 
timpul mesei a gesticulat, a ris, a 
mîncat şi a băut mult. Era greu 
să-i prinzi expresia feţei, întrucît 
ea se schimba fără încetare. 

După masă, arâfînd cu capul 
spre omul în costum deschis, 
Humboldt s-a adresat gazdei : 

— Da, într-adevâr, acesta e 
un nebun interesant. Doctorul 
Blanche l-a corectat îndată: „De¬ 
mentul e cel în costum negru, în 
costum alb e Balzac J \ 

* Matematicianul Pitagora se 
afla la o întrecere la care partici¬ 
pau trăgători cu arcul Obser- 
vînd că săg^ile unuia dintre 


participanţi nimereau in toate 
direcţiile şi doar acoto unde tre¬ 
buia gu, s-a apropiat de ţinta şi. 
aşezi ndu~se. a explicat: ,,Nu 
cred sa găsesc pe aici un loc mai 
liniştit ca acesta'' 

• Unul dintre admiratorii lui 
Edison, affîndu-se în prezenţa 
marelui inventator, a spus că, 
desigur, nenumăratele lui inven- 

ii se datorează doar capacităţii 
ui geniale. Thomas Edison a 
răspuns : 

— O invenţie buna conţine 
doar 1% inspiraţie; restul de 99% 
transpiraţie 

Doar înregistnnd rezultatele 
experienţelor cu lampa sa, Edi¬ 
son a scris 200 de cărţi, totali¬ 
zând 40 000 de oaqini. 

• Un student care nu cunoş¬ 
tea defoc materia s-a prezentat 
pentru a doua oara la examen, la 
Rbntgen. 

— Cine v-a predat cursurile? 
a întrebat savantul Studentul a 
enumerat o serie de nume. 
Foarte mulţumit, Rontgen a ex¬ 
clamat: 

— Văd că astăzi merge mult 
mai bine decît data trecută: aţi 
reţinut numele profesorilor. 


• După ce Golumb a uebarcat 
pe pâmîntul Amerlcli primul In¬ 
dian întîinit l-a spus: lf în sftrşlt 
ne-ai descoperi tr\ 

— Pe cine iubeşti mai mult, 
pe mama sau pe tata? 

— Vă spun după ziua mea 
de naştere, care este peste trei 
zile. 

• Profesorul de fizică: „Daţi 
un exemplu de influenţa căldurii 
asupra dilatării corpurilor". 

• Elevul: „Vara zilele sînt mai 
lungi decît iama pentru că vara 
este mai cald", 

• între tehnicieni: 

— între Bucureşti şi Ploieşti 
s-au pierdut 10 decibeli. 

— Luaţi repede o maşină, 
poate mai recuperaţi ceva! 


ies 

















































































PROBLEME 

DE PERSPICACITATE 


□ ■ : Ş=0_S 
[jx[3=[ZI H 

B1-B1=y H 

□□□ - □□ = 
□□□ - □□ = 


B 



1- 

i 

4 tO 

B 

#— 


a 

□ 


Cîte pătrate disting^i în figura? 


Printre cele 65 de figuri din desen 
două sînt identice. Găsit i-le I 


1 

2 

3 

4 

5 

6 

7 

8 
9 
10 
11 
12 
13 


ABC 

I 


o 




3 


O 


w 


© 


m 


¥ 


o 


© 


E ,F G 

5Ntl 


1 


mU 


m 


©= 


o 




®= 


n 


1 


¥ 


iii 


© 


© 






a 


H l 6 ft 


€ 


Ii 


o 


© 


© 


I 


o 


®= 


© 


Q 


□□ 

□□ □□* ed-ddd 


□□□ - CD ■ □□□ 


186 






































































































































































































































â*a- ă 

E- 0 =as 


a &=□■ 

B + H = E 

IEI 13- E 



sm+nn 

1 1 

□ □ 

El 

□ 

□ 

1 

-sn 

II 

□ B 


HBI3B: BB=HH 

: - + 





Ba+HH=HB 


LA CIRC 

Bogdan, unui din componenţii echipei 
de echilibraţi „Stamate", a cîştigat o 
maşină la Loto. Delegatul de la Loto vrea 
să-l cunoască imediat pe fericitul câştigă¬ 
tor Pentru a rîştiga timp şi a nu strica 
numărul, prezentatorul îi răspunde astfel: 

— Costin este aşezat pe Andrei şi Flo¬ 
rin; 

— Dan şi Gică sînt la acelaşi nivel: 

— Emil şi Dan s*nt în contact cu 3 coe¬ 
chipieri: 

— Andrei nu-l atinge pe Gică şi mina sa 
stingă este In aer 



Cu aceste informaţii îl puteţi identifica şi 
dumneavoastră pe Bogdan şi pe ceilalţi 
componenţi ai echipei de echilibrtşti? 

(Răspuns: 5 minute# 





























ÎNCfRCATI~VA 
RABDARCA 


Realizînd din bucăţele de 
lemn, material plastic sau metal 
a te una din piesele prezentate 
în schiţele alai urate şi cu multa, 
foarte multă r ăbda r e. sau cu in¬ 
spiraţie şi pe r spicacitate, veţi 
reuşi sa montaţi ansamblul 
spaţial din fotografie. Indiferent 
de timpul in care veţi reuşi sa fa¬ 
ceţi asamblarea şi de starea dv. 
psihică, cu alte cuminte, chiar 
dacă o să vă enervaţi, nu trebuie 



“ T" 

_?' 




A# 



să pierdeţi din vedere un lucru 
esenţial: montajul este perfect 
posibil şi nu există nici un truc. 

Atenţiei încercaţi să respec¬ 
taţi toleranţele de pe desene, 
pentru a nu avea probleme la 
asamblare 






— 


|£- 

4/ 




m 


f 1 


0# 1 




um 


* 

$ 



L 


1 

H/sâ,/ 








































































































































































12345678 9 W 11 


CUVINTE ÎNCRUCIŞATE 


ORIZONTAL 

1) Ştiinţa navigaţiei aeriene. 2} Pentru ei a fost ri¬ 
dicată Statuia aviatorilor (sing.) — Poate fi atins 
şi de aviatori — Arghezi. 3} Patria Rombacului — 
Autorul volumului de poezii „Jocul de-a stelele". 
4) In calculul zborurilor — Verb la capătul pistei 
de aterizare — Njcolae Stânescu. 5) Topesc inul 
— Redacţie (abr.). 6) în trepidaţii! — Primii cava¬ 
lerişti. 7) Despică — Ca cerul senin propice zbo¬ 
rurilor 8) Pentru eroii aerului — A .înfrunta cu 
bărbăţie'' primejdia înălţimilor — Controale ino¬ 
pinate — In fine. a nimănui. 10) Testează apara¬ 
tele de zbor— Ion Constantin. 11) Pe Bulevardul 
Aviatorilor. 

VERTICAL 

1) Prefix aviatic — A conduce avionul. 2) Corec¬ 
tate de navigatorul de pe avion — Cap la cap! 
Dumnealui. 3) „Pe aripile vînfului" sau „Cinci 
sâptămîni în balon" — Mare şi mica pe cerul al¬ 
bastru (pi,), 4) Organizaţia Unităţii Africane — La 
bordul avionului sau pur şi simplu avioane. 5) 
Fac invizibile avioanele de pe cer — Rîu în Mara¬ 
mureş. 6) Metafora aeronautică — întreprinde¬ 



rea de transport Craiova. 7} Măsură agrară — Alb 
ca sufix. 8) Tudor Stan — în virai — Centru la 
mare — Soarele pentru antici, 9) întreprinderea 
comerţului cu ridicata — Oferă imaginea zboru¬ 
rilor de la distanţă. 10) „Efect" aviatic legat de nu¬ 
mele unui mare savant român din domeniul aero¬ 
nauticii — Reputat inginer roman constructor de 
avioane, 11) Direcţie mare de zbor — Pionier al 
aviaţiei româneşti. 


VĂ RECOMANDAM... 


... o mixtura de esenţe vege¬ 
tale care „taie" setea. Fierbeţi 
separat, pînă obţineţi o esenţa 
concentrată, genţianâ, menta şi 
coajă de portocală. Amestecaţi 
esenţele obţinute In următoa¬ 
rele proporţii; genţi ană şi mentă 
dfe 4 zecimi, esenţa de coajă de 
portocală 2 zecimi, în situaţiile 
în care aveţi apa limitata, adău¬ 
gaţi la 1 litru de apă 20—25 pică¬ 
turi din această esenţă răcori¬ 
toare. 


... în condiţiile în care nu aveţi 
frigider (pe munte sau în orice 
altă excursie) carnea crudă se 
poate păstră, chiar în miezul ve¬ 
rii, tmbibmd un şervet in oţet şi 
învelind cu el carnea, Cînd nu 
aveţi la îndemînă nici acesl şer¬ 
vet, împachetaţi carnea cu un 
înveliş dublu de frunze de ur¬ 
zică, după care acoperiţii cu o 
hîrtle unsă cu untdelemn. 


... obţinerea apei „de ia 
gheaţă", fără gheaţă, turnînd în-, 
tr-o găleată un strat de nisip 
(cca 5 cm) în care aşezaţi verti¬ 
cal 3—4 sticle cu apă fără a se 


atinge una de alta. Acoperrţi-le 
pînă aproape de dop cu nisip, iar 
deasupra împrăştiaţi 6—7 lin¬ 
guri de sare. Turnaţi apoi cca 5 
litri de apa rece astfel ca tot nisi¬ 
pul sa fie îmbibat cu apa. După 
30—4$ de minute apa va fi rece. 


Cîteva reţete pentru împer- 
meabilizarea îmbrăcămintei şi 
încălţămintei. 

... dizolvaţi în 20 I de apa caldă 
150 g sodă cristalizată, 50 g sul¬ 
fat de zinc şi 10 g acid tarfric. 
Agitaţi pentru omogenizare, apoi 
turnaţi amestecul într-o cadă. 
Scufundaţi pînza în soluţia res¬ 
pectiva şi lăsaţi-o să se îmbibe 
24—30 de ore, după care se în¬ 
tinde la umbră pe o suprafaţă 
plană 


... im permeabil izarea ţesături¬ 
lor de bumbac, in şi dnepâ se 
poate face cu o soluţie de gela¬ 
tină 300 g, fulgi de săpun 300 g. 
Aceste substanţe se topesc în 
bain-marie pană drrd se liche¬ 
fiază. Adăugaţi 400 g alaun 
(piatră acră) şi agitaţi amestecul 


ptna se omogenizează Turnaţi-l 
apoi în 9 litri de apă fierbinte. fn- 
Produceţi pînza în aceasta so¬ 
luţie 6—8 ore, avind grijă sa fie 
permanent acoperită de lichid 
In tot acest timp agitaţi bine so¬ 
luţia, Uscarea se face în aer liber 
şi la umbră. 


impermeabilizarea încălţămin¬ 
tei se poate face folosind ur¬ 
mătoarea reţeta. Se topesc 300 g 
seu de vaca şi 250 g ceară de al¬ 
bine, Cînd cefe două produse 
s-au lichefiat, adăugaţi 300 ml 
ulei de în, cca 4 g colorant (ne¬ 
gru de fum etc.) şi amestecaţi 
pînă la omogenizare. Se aplica 
pe încălţăminte dnd este călduţă 


înainte de ungere, încălţămintea 
se ţine aproape de o sursă de 
căldură pentru ca pielea sa fie 
caldă. 


183 









































































IliMiH 





Vă propunem, stimaţi cititori, rejucarea dtorva partide în care par¬ 
tenerii, celebre nume ale istoriei, literaturii sau artei, au ilustrat cu 
strălucire şi strategia jocului pe cele 64 de pătrate albe şi negre. 


Napoleon Sonaparte — Doamna de Râmu&at (1604) 

* 1, Cc3 ©5 2. Cf3 d6 3. ©4 f5 4. h3 fe4 5. Ce4 Cc6 6. Cfg5 d5 7. Dh5 g6 
8. Pf3 Ch6 9 Gf6 Re7 10, Cd5 Rd6 11 Ce4 Rd5 12. Nc4 Rc4 13. Pb3 
Rd4. 14. Pd3 (1—0).Cavaleria împăratului s-a dovedit a ti la înălţimea 
renumelul marelui strateg. 


A, Elneteln — R, Oppenhelmer (1940) 

1. e4 e5 2, Cf3 Cc6 3, NbS a6 4. Na4 b5 5, Mb3 Cf6 6, 0—0 Ce4 7. Tel 
d5 8. a4 b4 9. d3 Gc5 10. Ce5 Ce7 11 Df3 f6 12. Dh5 g6 13. Gg6 hg6 
14. DhB Cb3 15. cb3 Dd6 16. Nh6 Rd? 17. Nf8 Nb7 18. Og7 TeB 19. 
Cd2 c5 20. Tadl a5 21 Qc4 do4 22. do4 Ddl 23. Tdl Rc8 24. Ne7 
( 1 — 0 )- 

lată cum părintele relativităţiî şi-a demonstrat tinereţea spirituală 
în lupta cu savantul care a dezvoltat teoria particulelor elementare şi 
a torţelor nucleare. 


abcdefgh 



B 

7 

6 

5 

4 

3 

2 

1 


Charles Chaplin — S. Reshevsfcl 

(1923) 

1. e4 e5 2. Cf3 C!6 3. d4 ed4 4. 
e5 Ce4 5. De2 Cc5 6. Cd4 Cc6 7. 
Ne3 Gd4 6. Nd4 Ge6 9. Nc3 Ne7 
10. Cd2 0-0 11. Ce4 d5 12. 
0—0 — 0 nd7 13, Gg3 c5 14. Nd2 
b5 15. Gf5 d4 16. h4 Cc7 17. Ce7 
De7 18. Ng5 De6 19. Rbl CdS 20. 
g3 Cb4 21 . h3 Da6 22. a4 DaS 23. 
Rb2 ba4 24. Tal Tab8 25, Rcl a3 
26. Nd2 Ne6 27. Nb4 cb4 28. DaS 
Dc5 29. Nc4Tbc8 (0-1) 

Relaxindu-se în faţa tablei de 
şah, creatorul lui Gharlot pierde 
cu eleganţă în faţa unui mare 
campion. 


Utilizîd seria de cifre 1, 2 T 3, 4, 
5* 6, 7, 8, 9 în această ordine şi 
efectuînd operaţiile aritmetice 
de adunare şi scădere, puteţi 
obţine numărul 100 în cinci va¬ 
riante. 

1 ncere aţ i rezo l va rea a cel ei aş i 
probleme utillzînd cifrele în or¬ 
dine inversă ( adică 9. 8, 7, 6 t 5, 4. 
3, 2, 1) şi aceleaşi operaţii arit¬ 
metice. 





— Ăştia sper că nu vin la noi I 


S^R\JiC E 

RuTO 




190 



























— Am auzit că aveţi nişte televi¬ 
zoare de reparat! 


191 








































Test 1b: 2b: 3c; 4c: 5b; 6b; 7a; 
8a: 9b: 10a 


DEZLEGĂRI cuvinte 
ÎNCRUCIŞATE 

Aviaţie 1. Aeronautica. 2) 
Erou—fi— Scop. 3) România- 
Rau, 4) Ora- Opri— NS. 5) Inari— 
Rad 6} P-Epi-A-Cav, 7) 
Ic-A—Clar—L. 8. Lauri—Bravo. 
9) O—Razli-Nui. 10} Testator 
—Ic. 11) Atee—Cracau. 

Matematica 1) Precar- impar. 

2) L-Tur-P-Note 3) Uz-BF 
nom—Zid. 4) Serie—Licita. 5) 
Rec—Minutar 6} Aos— Co- 
nici—E. 7) X-Trinom-Vi 8) la 
—Aromat-NIC 9) Optica—Li¬ 
nia. 10) Moa—Ama—Piti. 11) Ar- 
ce-~ Ecuaţie. 12) Test—Titrat. 


PROBLEME DE 
PERSPICACITATE 

1. — 19 pătrate 

2. - 11C şs 4K 

3. — Andrei-7, Bogdani, Cos- 
tin-3 r Dan-4. EmiT-1, Flori rv5, 
Gicâ-2 

105 - 74 = 31 
% + 4-1 

107 21 - 86 


212 

95 = 117 

96 + 215 - 311 

42 

4 59 - 101 

54 

1 156 - 210 

36 

: 2 = 18 

X 

9 

X 2 ^ 18 


4 4 = 00 


100 (răspuns) 


80 : 40 X 10 - 20 

■ f 4 4 

20 I 8 I 12 40 

X - f 

5X8: 2 20 

20 + 40 + 20 80 


8X 3 24 

: 4 

2X2 — 4 


4 X 

5-20 

8-2 16 

4 - 

0 4 

2 i 

hî 

53 

1 43 96 

+ 

1 

96 

16 =6 

149 

59 90 

1056 

: 48 22 

| 

22 

4 26 - 48 


48 + 22 70 


lată dteva variante de rezolvare: 
1 I 2134 -5467 8 + 9 100 
12 + 3 4 4 5 \ 67 8 1 9 100 

123 4 5 6 7 48 9-100 

123 4 4 - 5 + 67 89 100 

123 F 45 67 f 8 9 = 100 

123 45 67 + 89 - 100 

98 ; 76 + 54 4 3 1 21 100 



Fondul plastic se renovează f 

















































PENTRU CERCURILE TEHNICO APLICATIVE {pag* 3 t-32) 

• Cupa U T.C, 9 Râdioclubul YOKXC — un centru al pregătirii 
tehnicoapticative a tinerilor • Optimizarea radiocomunicaţîMor 
dintre amatori • Muzeul ceasuiul • Pentru tinerii din agricul¬ 
tură 

AUTOMATIZĂRI (pag. 33-48) 

• Variatoare de putere * Oscilatoare cu ROB 3909 • Distribui¬ 
tor de impulsuri * Telecomandă cu semnale ultraacustice • 
Noutăţi LP.RS. 

HI-FI (pag* 49—80) 

• Considerente de acustică * Amplificator de putere cu tran- 
zlstoare FET • Egaflzor grafic • Amplificator 2x 10 W * in 
cintâ acustica 10 W * Orgă de iumini 

RADIOAMATORISM (pag* 01-96) 

• Manipulator efectronic * Compresor ©xpandor • Modulator 
MA * Transverter 28/432 MHz • Rx—18 MHz • Transceiver 
432 MHz • Tester * Standarde J.A.RU. pentru S-metru 

ATELIER (pag. 97—128) 

9 încercarea tlrlstoareîor • Muitimetru • Cmmmetru • Şunta- 
rea rezistenţelor variabile • Detector de metale • Generator de 
Impulsuri cu perioada aleator variabilă • Aprindere efectronlcâ 

• Termostat cu BA 723 

AUTO-MOTO (pag. 129-143) 

• Benzină — naftalină m Folosirea adaosuri tor de apă în ben¬ 
zină la funcţionarea motoarelor • Despre unghiul Dwell • Cu 
sau fără radar * Vîrstele şi circulaţia rutieră 

TEHNÎUM SERVICE (pag. 144-160) 

FOTOTEHNICĂ (pag. 161-171) 

• Cum lucrează un aparat de fotografiat • Fotografii după te¬ 
levizor • Vă prezentăm aparatele Hasselblad • Noi materiale 
fotosansibJie de tip Polaroid * Fulger electronic * Corectarea 
chimică a dominantelor 

PUBLICITATE (pag* 172-180) 

DIVERTISMENT (pag. 102-192) 

• Testarea coordonării psihomotorii • Anecdote * Cuvinte în¬ 
crucişate * Probleme de perspicacitate* 

Almanah realizat de redacţia revista! ..Tehnlum" 
editată de C.C al U.T.C. 


Redactor-şef: 

ing. ÎOAN ALB ESC U 

Redactor-şef adjunct: 

proî. GHEORGHE BADEA 

Secretar responsabil de redacţie; 
Ing. ILIE MIHĂE3CU 

Redactorul almanahului 

CĂLIN STÂNCULESCU 

Prezenta rea artisticâ-grafică: 

ADRIAN MATEESCU 

Corectura; LI A COMĂNICI şl 
VICTORIA STAN 


Administraţia; Editura Scînteia 


Tiparul executat sub comanda nr 40 234 ia Combinatul poligrafic Jt Casa Scîntejl" — Bucureşti 





VVU}» 


WZW 


mm 


!I/2W! 


U/2W) 


mm 


SG7Q3 


/2W,, ‘ 30 kV U/ 2 W)' 


f30^pW) 


2SC2278 \2SC2278 


NL702 


mmi 


W2m 


DRIV£ 


'RV7D5 


RV 704 


BV 702 


VM, UWirTtR 


(I/2WI 


Bg:7 M