Tehnium/1985/8501

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

SUMAR

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICA .

Amplificatoare operaţionale
Aplicaţii AO: Redresarea
fără prag

Fişă bibliografică AO

CQ-YO ....

Convertor emisie 28/432
MHz CW, SSB, FM
Manipulator

LUCRAREA PRACTICĂ DE

BACALAUREAT .

Termoregulator universal
AScaloizi
'Punte R—C

HI-FI ....

Cum amplasăm incintele

acustice

EXKO sistem

Preampfificaîor pentru doză
cu cristal

LA CEREREA CITITORILOR .....
Robot pentru joc electronic TV
Montaje practice cu tirisîoare

AUTO—MOTO...

Autoturismele OLTCIT:
Instalaţia de alimentare şi de
evacuare a motoarelor

ATELIER ....

Avertizor

Economizor pentru apă

FOTOTEHNICĂ ..

Hîrtia fotosensibilă AZOBROM
Huse foto

Colorarea fotografiilor prin
virare

CITITORII RECOMANDĂ .

înterfon

Spiralare rapidă
Generator
Semnal video
Amplificator de măsurare

TEHNICĂ MODERNĂ .

Memorii dinamice

REVISTA REVISTELOR.

Receptor
Tx—QRR
Telecomandă
Sirenă
RECEPŢIA

EMISIUNILOR TV ....

SERVICE .

RA 7335 T

Tînăra generaţie
aduce un fierbinte omagiu
tovarăşului NICOLÂE CEAOŞESCU

„Vă doresc să creşteţi şi să vă însuşiţi cefe mai înalte cunoş-

găîire, să învăţaţi şi iar să învăţaţi, pentru a putea fi stăpîni pe

spre a deveni buni constructori ai socialismului şi comunismului
in România!" NICOLAE CEAUŞESCU

Tînăra generaţie a patriei noastre aduce
un fierbinte omagiu şi cele mai alese gînduri
tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, cu
prilejui aniversării zilei sale de naştere.

TEHNiUM 1/1985

Angajaţi în vasta operă de tradu¬
cere în viaţă a istoricelor hotărîri ale
Congresului al Xlll-lea al partidului
toţi uteciştii, întregul tineret al pa¬
triei — muncitori şi ţărani, elevi şi
studenţi, intelectuali şi militari — se
alatură milioanelor de oameni apar-
ţinînd tuturor generaţiilor pentru a
exprima secretarului general al par¬
tidului, conducătorului iubit al ţării,
tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU,
urări fierbinţi de fericire şi sănătate,
de viaţă lungă spre binele poporului
cu prilejul zilei sale de naştere.

Din perspectiva magistralelor ho¬
tărîri ale Congresului al Xlll-lea al
partidului acest -an înseamnă o nouă
etapă în opera de edificare a socie¬
tăţii socialiste multilateral dezvoltate
ce demonstrează prin realism şi ca¬
racterul mobilizator posibilităţile
ample- ale oamenilor muncii, cît şi
rolul hotărîtor al secretarului gene¬
ral al partidului în elaborarea pe
baze ştiinţifice, a întregiijiktîţi# a
partidului şi statului nostru.

Rezultatele remarcabile înregis¬
trate de poporul român-în luminoşi»
ani ai socialismului, cu deosebire în
ultimii 20 de ani de cînd la cîrma
-partidului -sî *a ţ-ăflr-'^e-Pf 'strategul
care a dat o nouă strălucire patriei,
au făcut ca prestigiul României să
crească an de an în lume. în ziua de
26 ianuarie, zi scumpă întregului po¬
por român, noi toţi, tineri şi mai
vîrstnici, bărbaţi şi femei, muncitori
şi intelectuali, aniversăm pe cel ce
conduce cu clarviziune şi înţelep¬
ciune destinele patriei, om, revolu¬
ţionar şi comunist exemplar care în¬
truchipează cele mai alese virtuţi,
cele mai nobile idealuri, dăruirea,
pasiunea şi devotamentul pentru fe¬
ricirea ţării şi a tuturor fiilor ei.

Sentimente de adîncă şi neţărmu¬
rită gratitudine, de profundă recu¬
noştinţă se îndreaptă şi spre tova¬
răşa academician doctor inginer
ELENA CEAUŞESCU, membru al
Comitetului Politic Executiv al C.C.
al P.C.R., prim viceprim-ministru al
guvernului, preşedintele Consiliului
Naţional pentru Ştţinţă şi Tehnolo¬
gie, strălucit exemplu de dăruire şi
abnegaţie, de luptă pentru triumful
ideilor socialismului şi comunismu¬
lui, de militare activă pentru
transpunerea în viaţă a celor mai noi
cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, pentru
progres, pentru statornicirea în lume
a unui climat de pace şi înţelegere
între popoare.

Şi cu acest prilej tineretul patriei
aduce, într-o deplină conştiinţă a
unităţii de gînd, voinţă şi acţiune în
jurul partidului, al secretarului său
general, ataşamentul neţărmurit faţă
de justeţea drumului ales, a marilor

opţiuni de politică internă şi ex¬
ternă, mobilizaţi fiind de îndemnu¬
rile cuprinse în Mesajul de Anul Nou
al secretarului general al partidului
de a acţiona neabătut pentru perfec¬
ţionarea continuă a întregii activităţi,
pentru valorificarea iniţiativei şi ca¬
pacităţii creatoare a tuturor oameni¬
lor muncii, pentru intrbducerea unui
înalt spirit de ordine, disciplină şi
responsabilitate în toate domeniile
vieţii economico-sociale.

Vibrantele chemări ale preşedinte¬
lui NICOLAE CEAUŞESCU la ra¬
ţiune, la acţiune politică responsa¬
bilă, la identificarea şi valorificarea
tuturor resurselor de dialog, de tra¬
tative, la lupta unită a popoarelor
pentru oprirea politicii spre o catas¬
trofă nucleară, marea iniţiativă a
României socialiste, marcarea Anu¬
lui Internaţional al Tineretului cu
noţiunile cheie — Participare, Dez¬
voltare, Pace — dau întreaga expre¬
sie a esenţei umaniste a politicii ex¬
terne româneşti, înalta grijă pentru
viitorul tinerei generaţii. Minunat fiu
al poporului român, om de aleasă ţi¬

nuta comunistă, exemplu de dăruire
si abnegaţie revoluţionară, pildă de
fermitate revoluţionară, strălucit
strateg al devenirii comuniste a ţării
şi oamenilor ei, de ridicare a patriei
noastre pe noi culmi de civilizaţie şi
progres, tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU rămîne şi acel minu¬
nat exemplu de prieten al tinerei ge¬
neraţii, important factor de acţiune
socială, de progres.

La aniversarea zilei sale de naş¬
tere, în acest sfîrşit de ianuarie, în¬
tregul tineret priveşte cu îndreptăţită
mîndrie şi încredere spre tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, care
poartă pe umeri răspunderea pre¬
zentului şi viitorului nostru, şi îi do¬
reşte^ din inimă viaţă lungă, sănătate
şi putere de creaţie, aşa cum el în¬
suşi urează maselor de oameni ai
muncii în cuvinte calde şi apropiate
ori de cîte ori se iveşte prilejul, asi-
gurîndu-l de ataşamentul şi respec¬
tul pe care i-l purtăm deplin întrucît
inima sa bate la unison cu inima
României de astăzi şi de mîine.

Să traducem In viaţă
indicaţiile tovarăşului
NICOLAE CEAUŞESCU 3
programul adoptat de
Comitetul PoSitic Execu¬
tiv al C.C. al P.C.R.

O problemă esenţială a momentului, a
tuturor se referă la energie. Mobilizarea
exemplară a milioanelor de oameni ai
muncii, concentrarea eforturilor întregii
ţări pe direcţia priorităţilor strategice ge¬
nerale ale dezvoltării noastre economice
se, înscriu la cote mereu sporite.

în primele rînduri ale acestei bătălii
pentru energie, minerii, petroliştii, ener-
geticienii ţării sînt secondaţi de întreaga
tînără generaţie, de toţi oamenii muncii
din industrie, agricultură, transporturi,
proiectare şi cercetare, care acţionează
cu profundă răspundere pentru aplicarea
fermă a indicaţiilor tovarăşului NICOLAE
CEAUŞESCU, a programului de măsuri
stabilit de Comitetul Politic Executiv al
C.C. al P.C.R.

Rezultatele concrete obţinute în aceste
zile consemnează creşterea volumului de
extracţie la cărbune energetic, a volumu¬
lui de cărbune livrat la termocentrale, a
producţiei de energie electrică, implicată
deplin în această bătălie a energiei, tlnăra
generaţie se face remarcată în efortul
pentru a da ţării cît mai mult cărbune, la
minele Combinatului Minier Valea Jiului,
la întreprinderea Minieră Rovinari, atît
pentru sporirea producţiei fizice, cît şi
pentru asigurarea bunei funcţionări a
transportului pe benzi către termocen¬
trale.

De asemenea, în contextul general al
măsurilor de economisire a energiei elec¬
trice, fiecare dintre noi avem datoria să
depistăm şi să închidem canalele risipei,
lată cîteva dintre soluţiile ce se pot aplica
uşor, cu consecinţe imediate pentru efor¬
tul general de economisire a energiei:

în fiecare apartament înlocuirea becuri¬
lor incandescente de 40 W din bucătărie,
baie şi hol cu tuburi de 20 W la o funcţio¬
nare medie de 3 ore pe zi duce la o eco¬
nomie de 0,18 kWh pe“zi; 5,4 kWh pe
lună şi 65 kWh pe an.

Prin diminuarea numai cu 20% a timpu¬
lui de utilizare a unor aparate electro-
casnice (maşini de spălat rufe, fier de
călcat, aspirator), se realizează o econo¬
mie de 0,4 kWh pe zi; 12 kWh pe lună şi
144 kWh pe an.

Scoaterea din circuit a frigiderului, fo¬
losit inutil pe perioada cînd temperaturile
sînt foarte scăzute In mediul ambiant,
aduce o economie de 0,6 kWh pe zi şi de
18 kWh pe lună.

Utilizînd pentru citit o veioză cu un bec
de 25 W în locul unui bec de 40 W timp
de 3 ore pe zi, economisim 0,045 kWh pe
zi: 1,35 kWh pe lună şi 16,2 kWh pe an.

TEHNIUM 1/1985

Pagini realizate de flz. A. MĂRCULESCU

Există la ora actuală o gamă ex¬
trem de largă de amplificatoare ope¬
raţionale monolitice (integrate) şi —
departe de a-şi restrînge preocupă¬
rile în acest domeniu — majoritatea
firmelor producătoare acţionează pe
linia dezvoltării în continuare a
acestui tip particular de circuit liniar
multifuncţional.

De la operaţionalele iniţiale cu o
singură intrare (pe care literatura
continuă să le menţioneze, în pofida
dispariţiei lor cvasitotale de pe piaţa
mondială), s-a trecut repede la cele
„clasice", cu două intrări şi o ieşire,
prezentate pe larg în acest grupaj.
Perfecţionările ulterioare s-au con¬
cretizat în lansarea pe piaţă a opera¬
ţionalelor multiple (duble, triple,
cvadruple) în capsulă unică, a mo¬
delelor (mai rar întîlnite) cu două ie¬
şiri în opoziţie de fază, precum şi a
variantelor cu etaje de intrare reali¬
zate pe tranzistoare J-FET sau
MOS-FET.

Nu intenţionăm să facem aici o
clasificare a tipurilor actuale de AO,
cititorul putînd consulta în acest
scop cataloagele firmelor producă¬
toare. în definitiv, toate amplifica¬
toarele operaţionale au, în linii mari,
aceleaşi aplicaţii tipice, deosebirile
dintre ele fiind, de cele mai multe
ori, de ordin „cantitativ", dictate de
valorile numerice ale unor parametri
fundamentali. Pentru a ilustra con¬
cret aceste deosebiri, reproducem
alăturat datele principale de catalog
ale unor modele actuale de AO, citi¬
torul putînd astfel aprecia singur ge¬
nurile de aplicaţii recomandabile
sau contraindicate pentru un tip dat
de AO.

în legătură cu semnificaţia mări¬
milor implicate în tabel (s-au păs¬
trat, aşa cum se obişnuieşte în cata¬
loage, denumirile şi simbolurile con¬
sacrate din limba engleză), facem
următoarele precizări:

— coloana temp. ranga (tempera-

ture range = domeniu de tempera¬
tură) indică domeniul maxim admis
ai temperaturilor ambiante de lucru,

a mii ei (militar) = -55'C + +125-C;
ind (industrial) = -25°C + -85 C;
corn. (comercial) = 0°C + +70 C;

— coloana max. input voltage
(tensiune maximă de intrare) preci¬
zează, de fapt, prin cele două subdi¬
viziuni ale sale, tensiunea maximă
de decalaj de intrare (offset), res¬
pectiv deriva maximă cu tempera¬
tura a tensiunii de intrare (drift);

— coloana max. input currenf in¬
dică valorile maxime ale curentului
de decalaj de intrare (offset), res¬
pectiv ale curentului de polarizare
de intrare (bias);

— min. kvoL reprezintă valoarea
minimă (garantată) a câştigului în
tensiune în buclă deschisă (open
loop); de la valoarea din tabel, ex¬
primată în V/mV, se trece la amplifi¬
carea în „număr de ori“ prin multi¬
plicare cu factorul 1 000;

— typ. 8W (bandwidth = lărgime
de bandă) desemnează valorile ti¬
pice ale benzii de frecvenţă, respec¬
tiv frecvenţa corespunzătoare cîş-
tigului unitar în tensiune în buclă
deschisă;

— typ. 5R (slew rate = viteză de
urmărire) reprezintă valorile tipice
ale vitezei de creştere a tensiunii de
ieşire;

_ — typ. GWIfYSR desemnează valo¬
rile tipice ale raportului de rejecţie a
modului comun (common mode re-
jection ratio);

— dif. input voltage = tensiunea
diferenţială (maximă) de intrare;

— suppîy voltage = tensiunea de
alimentare (domeniul maxim);

— coloana internai compensation
precizează dacă modelul AO este
sau nu prevăzut cu circuit intern de
compensare a caracteristicii de frec¬
venţă.

în încheierea grupajului de mate¬

riale teoretice referitoare la amplifi¬
catoarele operaţionale, recofnandăm
cititorilor dornici să aprofundeze
acest studiu, pe lîngă articolele din
revista „Tehnium" citate în fişa bi¬
bliografică AO, şi următoarea biblio¬
grafie selectivă:

1. George Woodward, „A Begin-
ner’s Look at Op Arnps", QST, apri¬
lie 1980, pag. 15—18, şi QST iunie
1980, pag. 25—31.

2. Paul R. Gray, Robert G. Meyer,
„Circuite integrate analogice. Ana¬
liză şi proiectare", Editura Tehnică,
Bucureşti, 1983.

3. Anca Manolescu, Anton Mano-
lescu, „Circuite integrate liniare",
Institutul Politehnic Bucureşti, 1982
(uz intern).

4. R. Rateau, „Applications des
amplificateurs operationnels", Le
Haut-Parleur, nr. 1 654, martie 1980,
pag. 215—218, şi nr. 1 656, mai
1980, pag. 230—233.

5. R.M. Marston, „110 Etudes pra-
tiques de i’amplificateur operation-
nel" (traducere din lirrjba engleză,
gpărută în colecţia „Electronique,
Electrotechnique, Automatique").

6. R. Rateau, „Les amplificateurs
opârationnels en technologie
J*-FET“, Le Haut-Parleur, nr. 1 652,
ianuarie 1980, pag. 153—156.

7. R. Rateau, „Les amplificateurs
opârationnels et leurs applications",
Le Haut-Parleur, nr. 1 660, pag.
105—108.

8. R. Rateau, „Fonctionnement,
caracteristiques et utilisations des
amplificateurs operationnels", Le
Haut-Parleur, nr. 1 647, pag.
123—126.

9. Catalog general scurt — Com¬
ponente electronice semiconduc¬
toare, C.C.S'.I.T.-S., Bucureşti.

10. MBLE-General Catalogue,
1978—1980.

■ 11. Philips Data Handbook, Signe-
tics Integrated Circuits — Analogue
Circuits, Part 8 (mai 1981—1982).

AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE (continuare în nr. viitor)

Op. armp.

(AO)

Temp.

range

Max. input
voltage

Max. input
current(nA)

Min. A vol
(V mVÎ

Typ. 3W
Aw - 1
(MHz)

T s y R P '

(V/ms)

Typ.

CMRR

(dB)

Diff.

input

voltage (V)

Supply

voltage

(V)

Interna!

compen¬

sation

offset

(mV)

drift
(mV/ C)

offset

bias

Single op. amps. (AO simple)

LF155

mii.

2,5

100

2:40

±3

±22

j LF255

ind.

6,5

2,5

100

±40

±3

±22

LF355

com.

2,5

100

±30

±3

±18

LF157

mii.

100

±40

±3

±22

LF257

ind.

6,5

100

±40

±3 .

±22

LF357

com.

100

±30

±3

±18

LF157 A

mii.

2,5

100

-40

±3

±22 ,

LF357 A

com.

2,3

100

±30

±3

i 18

LM101A

mii.

100

0,5

±30

±3 :•

±22

LM201A

ind.

100

0,5

±30

±3

±22

LM301Â ,

com.

300

0,5

30 .

±3

±18

NE538

com.

200

±30

±3

118

SE538

mii. i

20 !

100

90 !

±30

±3

+ 22

da |

t A7G9

mii.

500

1 500

0,3

±5

±9

—18

/XÂ709Â

mii.

250

600

_ —

0,3

110

■ ±5

±9

±18

/.( Â709C

com.

750

1 500

0,3

±5

±9

■

±18

,.<Â740C

; com.

0,06

500

±30

±5

±22

M741

mii.

, “

500

1 500

0,5

±30

±22

,..4741C

com.

7,5

300

800

0,5

±30

±3

+18

TEHNIUM 1/1985

LICATII AO

REDRESAREA
FĂRĂ PRAG

Un exemplu tipic de utilizare a
montajului precedent este dat în fi¬
gura 2. Circuitul este conceput pen¬
tru măsurarea precisă a tensiunilor
alternative mici (sub 2—3 V), debi¬
tate de surse cu impedanţă internă
joasă. La ieşire se obţine tehsiunea
continuă E 0 , pozitivă în raport cu
masa şi egală numeric cu valoarea
eficace a tensiunii alternative de in¬
trare, E ; . Prin urmare, dacă se co¬
nectează la ieşire un voltmetru de
tensiune continuă, acesta va indica
direct tensiunea eficace de intrare,
E ief .

In comparaţie cu montajul din fi¬
gura 1 remarcăm: introducerea con¬
densatorului de intrare, C 1t pentru
separarea eventualei componente
continue din semnalul de intrare;
suprimarea rezistenţei R 3 şi înlocui¬
rea ei printr-un scurtcircuit (dioda
D, nu s-a eliminat, ea servind la
preîntîm pi narea saturaţiei negative a
ieşirii primului operaţional); alege¬
rea pentru R 2 a unei valori cores¬
punzătoare cîştigului în tensiune
egal cu 2,22 (R 2 /R.,); integrarea ten¬
siunii continue obţinute la ieşirea
primului operaţional, prin introduce¬
rea condensatorului C 2 şi, în fine,
adăugarea la ieşire a unui repetor
de tensiune (A0 2 ) pentru a coborî
impedanţa de ieşire a montajului.

(URMARE DIN NR. TRECUT)

pentru a asigura convertirea auto¬
mată de la valoarea medie a tensiu¬
nii redresate monoaltemanţă la va¬
loarea eficace a tensiunii de intrare,
aşa cum se reaminteşte condensat
în figura 3.

Liniaritatea răspunsului este
foarte bună, putîndu-se obţine erori
relative maxime de cca ± 0,1%, ceea
ce corespunde la erori absolute ma¬
xime de ordinul milivolţilor.

Circuitul prezintă totuşi unele li¬
mitări legate de impedanţa joasă de
intrare (în exemplul dat, 10 kfi), ca
şi de viteza de răspuns (dată de pa¬
rametrii de catalog BW şi SR ai ope¬
raţionalului folosit). Utilizînd două
circuite de tip /3A741 — pentru care
s-a indicat în schemă numerotarea
pinilor, îh cazul capsulei cu 2x7
terminale —, se poate acoperi cu
bune rezultate întregul domeniu de
audiofrecvenţă.

O variantă simpiă de redresor
bialîernanţă de precizie este dată în
figura 4. Utilizarea operaţionalului
CA3130 (intrare pe MOS-FET) nu
trebuie să sperie, principiul de func¬
ţionare fiind valabil pentru orice tip
de AO de uz general.

Să considerăm întîi o alternanţă
pozitivă a semnalului de intrare E„
Operaţionalul este în configuraţie de
amplificator inversor, deci ieşirea sa

Mef * H'Umed î«2,22-U mK j

Ca ş i în cazul precedent, montajul
redresează alternanţele negative ale
tensiunii de intrare, pe care le inver¬
sează, cu deosebirea că de data
aceasta le şi amplifică de 2,22 ori.
Acest cîştig în tensiune este necesar

devine negativă şi dioda Di rămîne
blocată. în schimb, semnalul de in¬
trare se propagă prin rezistenţa de
intrare R-, şi rezistenţa de reacţie R 2 ,
ajungînd la ieşire — adică la bornele
grupului serie R 3 — atenuat în ra¬
portul (Ri + R 2 + R 3 )/R 3 . Evident, ie¬
şirea este pozitivă în raport cu
masa.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Nr.

Anul

Pag.

Titlul articolului

Observaţii — conţinut J,

1983

4-5

Experiment

Preamplificator, cu

741

1983

8-9

Numărător fotoelec-
tric

Cu LM201, /3A709,

LM709

1983

Amplificator

Preamplificator, cu

LM741

1983

/? — Metru

Cu 741

1983

4-5

Aplicaţii FET

Oscilator Wien, cu AO

... 3

1983

Măsurător

Pentru SWR, cu 741

1983 -

' 8

Egalizor

Cu 741

1983

8-9

Receptor stereofonic

Cu 741

- 4

1983

Memorii serie

Comparator, cu 710

1983

Voltmetru

Cu CA3140

1983

2-3

Amplificator audio

Preamplificator-co-
rector, cu 741

1983

4-5

Ohmmetru liniar

Cu 741

1983

6-7

Oscilatoare cu cuarţ

Cu MCI 035

1983

Tester pentru circuite
integrate operaţionale

1983

/3M3900

Aplicaţii: comparator,
generator de trepte,
filtre, mixer audio

1983

2-3

Oscilator comandat în
tensiune

Cu 0A741, LM108H,

ROB709

1983

Util

înlocuire K553YA1A,
K157YA2 — cu' 709,

741

1983

6-7

Transceiver 144—146
MHz

Preamplificator cu

741, aplicaţie

CA3028A

1983

Adaptare

■ Voltmetru gu 741

1983

Preamplificator pen¬
tru microfon

Cu 741

1983

6-7

Transceiver 144—146
MHz

Preamplificator, cu
i 741

1983

4-5

Voltmetru electronic

Cu TL083CN

1983

Milivoltmetru

Cu ML709 ;

1983

Milivoltmetru

Cu 741

11 1

1983

Termometru

Cu CA3140

.12

1983

2-3

Simulare pe calculator

Cu /3A741

1984

io.

Preamplificator pen¬
tru casetofon

Cu mA 739, ,uA749,
LM1303, ROB8135 j

1984

Filtru

Cu 741

1984

2-3

Preamplificatoare pen¬
tru benzi magnetice

CU/3M381 (LM381),
ROB709 (juA709),

/3A741

1984

ROB8135

Descriere, aplicaţii

1984

Filtru CW

Cu 741 s

1984

La cererea cititorilor

Capsule 741

1984

Termometru

Cu Al09 (.Bl09, R109),
709

1984

6-7

Transceiver mono-
bandă

Cu /3A741,0M324

1984

TDA2310

Preamplificator stereo

1984

Sesizor de avarie a sis¬
temului de frînare

Cu /3M3900

, 1984

Corector

Cu MAA741C

1984

Ohmmetru de precizie
ICI

Cu /3A741

TEHNIUM 1/1985

''"•Convertor

EMISIE 28/432 MH.

C 1 A( SSB FM ....

® ^ vascsM.

Convertorul propus poate fi con¬
struit şi reglat de radioamatori cu
experienţă în montaje de UHF, res-
pectînd regulile impuse de frecvenţa
de lucru- foarte înaltă: terminale
foarte scurte, decuplări de‘ radio¬
frecvenţă în locurile indicate pe ca¬
blaj, componente de cit mai bună
calitate, circuit imprimat şi induc-
tanţe pe cît posibil argintate etc.

CARACTERISTICI TEHNICE:

Tensiunea de alimentare = 12 V.

Curent consumat = cca 100 mA.

Putere de ieşire P out = 50 mW/
50 a ’ •

Atenuarea semnalului 404 MHz =
cca 40 dB.

Semnal de ieşire pentru convertor
de recepţie = 0,3 V ef/50 ll.

Oscilatorul local (fig. 1) lucrează
pe frecvenţa de 44,888 MHz cu tran¬
zistorul T 1 * T 2 funcţionează ca tri-
plor; în colectorul său se găseşte un
circuit oscilant pe frecvenţa 3 x Q 0 *
Tş amplifică semnalul triplat, la un
nivel suficient pentru atacarea tri-
plorului format din T 4 . Ca sarcină,
în colectorul îriplorului T 3 se gă¬
seşte o linie acordată pe 404 MHz.
Semnalul este preluat de un filtru de
bandă şi este amplificat în continua¬
re la nivelul necesar mixerelor. Fil¬
trul de bandă de la ieşire elimină ar¬
monicile nedorite. Nivelul de ieşire
T, este de cca 0,6 V ef/50 tt, iar cel
R, de cca 0,3 V ef/50 ii în figura 2
sînt date detaliile necesare pentru
construcţia mecanică şi desenul ca¬
blajului imprimat, văzut dinspre par¬
tea de montaj. Pe partea de montaj
folia de cupru rămîne intactă şi ser¬
veşte ca masă.

Mixerul utilizat este un mixer
echilibrat cu diode Schottky. în
acest loc se pot folosi cu rezultate
mai bune mixerele industriale IE
500, SRA-1 etc., cu modificarea dis¬
tanţelor de pe cablaj. Personal am
utilizat un mixer cu 4 diode
Schottky ROD-01, la care am elimi¬
nat terminalele, în afară de anod şj
catod. înfăşurările 3x3 spire cu
sârmă CuEm 0,25 se vor executa tri-
filar pe cîte un tor de ferită de înaltă
frecvenţă, cu diametrul de 8—10
mm. în figura 3 este prezentat ca¬
blajul imprimat de 15 x 25 mm, pre-

r | tng. DEfHIES KISS,

YOSCBW,

văzut cu 8 picioruşe şi legăturile ne¬
cesare pentru mixer. Ansamblul se
va închide într-o cutiuţă din tablă de
cupru 0,2 mm grosime. Picioruşele
2, 5, 6 şi 7 vor fi lipite de cutie, iar la
montaj cutia se va cositori de folia
superioară a mixerului. Pentru ale¬
gerea torului de ferită corespunzător

44,888

se vor avea în vedere indicaţiile din
figura 4, urmărind ca tensiunea la
ieşire să fie cît mai apropiată de cea
de la intrare. Valorile U 2 = (0,8 -=
0,9) Ut sînt acceptabile.

La construcţia mixerului şi a eta¬
jelor de amplificare (fig. 5) se va
acorda o atenţie deosebită folosirii
terminalelor elementelor active şi
pasive. Acestea trebuie să fie cît mai
scurte posibij. Etajele cu T 6 şi T 7
sînt identice. în loc de T 8 — BFR 90
(BFR 91), care se montează pe par¬
tea inferioară a plăcii, se poate uti¬
liza BFX 89 (BFY 90), cu o scădere
a puterii de ieşire la cca 30 mW. Li¬
nia L 2j se va lipi de capsula tranzis¬
torului T 9 împreună cu punctul cald
al condensatorului trimer de 0,5 -=
6 pF. Desenul cablajului imprimat
este redat în figura 6.

La reglajul oscilatorului local se
vor utiliza: grid-dip-metru pentru re¬
glarea circuitelor oscilante L/, L 3 ,
L 4 , L 6 şi frecvenţmetru cu absorbţie
TESLA (în dotarea radiocluburilor)
pentru indicarea semnalului de 404
MHz. Nivelul de ieşire se măsoară
cu o sondă de radiofrecvenţă pe o
impedanţă de 50 O, folosind un volt-
metru electronic (de exemplu
E 0303).

Pentru reglajul preliminar al etaje¬
lor de amplificare postmixer se va
folosi un semnal de 144 MHz triplat
cu o diodă ROD-01, care are ca sar¬
cină un filtru de bandă de 432 MHz,

cu un nivel de ieşire de cca
100—150 mV. Cu acest instrument
cuplat în punctul A pe circuitul Osci¬
lant L 13 se poate executa reglajul
preliminar foarte comod. NiVelul
semnalului ce rezultă în urma mixă¬
rii nu este suficient pentru reglarea
filtrului de bandă şi a etajelor urmă¬
toare. După efectuarea reglaj|ului
brut, se conectează semnalele de 28
MHz şi 404 MHz, avînd nivelurile in¬
dicate.

Se execută reglajele 'de finisare
folosind frecvenţmetrul cu absorb¬
ţie, iar pentru indicarea nivelului de
ieşire sonda de radiofrecvenţă (im-
pedanţa cablului şi „a rezistenţei de
sarcină: 50 iî). în funcţie de
acurateţea reglajului şi de calitatea
pieselor utilizate, nivelul de ieşire
trebuie să fie cuprins între 30 şi 60
mW. Se va urmări la reglaje atenua¬
rea maximă a frecvenţei oscilatoru¬
lui local. Dacă se constată autoosci-
laţii la etajele cu T 8 şi T g , se va lipi
între B şi E cîte un condensator de
2-=3 pF pe spatele cablajului, cu
terminale extrem de scurte.

Personal utilizez convertorul de 2
ani într-un transceiver pentru ben¬
zile de 144 şi 432 MHz, mixînd sem¬
nalele de 22 MHz cu 410 MHz. Nive¬
lul de 50 mW este amplificat la 4,3
W folosind un etaj final cu 3 tranzis-
toare. Mixerul a fost experimentat şi
pentru semnale de 144 MHz (cca
300 mV) şi 288 MHz (500 mV ef) şi a

O^V/OOSl

~~TxQ,7v/5QSL

ţ 2N918

T s 2U918

Alamă

0,5mm

argintată

0 # T,

A _ o □

rOl .

te?:

£5

Di+D4 #00-01UCCE)
TR1;TR2 /ne/e o/e fer/fa
SA# început Tnfovurons

□ A O copot foojb/no

3 <0

ROD-01

Â vedere c/e
/os

2*d sp/re

SOSI TR SOSI

TEHNIUM 1/1985

dat rezultate foarte bune într-un alt
TRX.

BIBLIOGRAFIE:

Benno Rossie DJ1JZ;
Ringmischer-Baugruppe fur den

ATV — Sender nach DJ4LB; UKW
berichte 2/1981;

Catalog I.C.C.E.-Bucureşti 1980

Sîng. RADU BADEA , Mangalia

LISTA DE MATERIALE

1 x CDB404E; 3 x CDB4Q0E;
CDB493E; CDB442E; T =
BC107 4- 109; D-, - D 6 =■
BA243; D 7 = EFD106 - 108; C,
= C 2 = 25nF;C 3 = 5 M F/6V;C 4
- 8 m F/ 6 V; C 5 = C 6 = 0,1 juF;
R, = R 2 = R 3 = R 8 = Rto =

Numeroşi radioamatori folosesc multe cazuri însă (QRM sau DX), un q 7 = r R 4 = }' wî . r = 22 kii :
manipulatoare electronice perfecţio- raport de 1/3,5 face recepţia mult , R 7 100 - 300 n; Rei
nate, care realizează raportul stan- mai inteligibilă. releu de tip Reed; k comuta-

dard de 1/3 între puncte şi Sinii. în Montajul poate genera puncte şi tor 2 x 2 poziţii; P = 1 kn.

linii telegrafice în raportul 1/3 sau
1/3,5 selectabil cu comutatorul K.
Un generator de semnal audio, for¬
mat din porţile 22 şi 6, poate fi folo¬
sit la antrenament sau control în
timpul emisiei. Emiţătorul este ma¬
nipulat de contactele unui releu de
tip Reed sau polarizat; viteza de ma¬
nipulare se reglează cu potenţiome-
trul P.

Datorită diodei D 1t după conecta¬

rea tensiunii de alimentare (5 ±
0,25 V), în montaj se stabilesc stă¬
rile logice indicate în schema din fi¬
gura 1 pentru intrările tuturor porţi¬
lor. Fac excepţie ieşirile Q şi Q ale
circuitului basculant bistabil de tip
RS realizat cu porţile 13 şi 14, care
poate lua orice stare logică (1 sau
0). Diodele D 1( D 2 , D 3 şi D 4 alcătu¬
iesc o poartă Şi cu 4 intrări. Presu-
punînd comutatorul K pe poziţia
(CONTINUARE ÎN PAG. 9)

TEHNIUM 1/1985

im.

SSrsg. BVSSRCEA ŞELARU, Setaţi

DESCRIERE, POSIBILITĂŢI

Aparatul permite reglarea tempe¬
raturii într-un domeniu foarte larg,
depinzînd de senzorul folosit. Cu
valorile din schemă, el a fost experi¬
mentat în plaja 0—100° C, senzorul
fiind o diodă 1N4148.

Reglarea temperaturii se poate
face în două moduri:

— cu K1 şi K2 în poziţia 1, regla¬
rea se face discontinuu, tiristorul T
funcţionînd în regim închis-deschis;
se poate folosi pentru termostatare
şi acolo unde perturbaţiile introduse
în reţea trebuie să fie foarte mici;

— cu K1 în poziţia 2 şi K2 în pozi¬
ţia 1, reglarea se face în mod conti¬
nuu; se poate folosi la o termosta¬
tare mai precisă decît în cazul ante¬
rior, la reglarea iluminatului în func¬
ţie de lumina exterioară, reglarea
automată a unui electromotor etc.,
senzorul în acest caz fiind înlocuit
corespunzător.

Cu K2 în poziţia 2 se face un re¬
glaj manual al tensiunii de ieşire.

FUNCŢIONARE

Schema cuprinde următoarele
blocuri funcţionale: etajul de detec¬
tare şi amplificare a tensiunii de co¬
mandă, trigerul Schmitt şi etajul de
comandă.

Senzorul D se află într-un montaj
în punte, aceasta fiind alimentată la
o tensiune stabilizată de dioda D3,
care ia rîndul ei este alimentată de
generatorul de curent constant for¬
mat cu TI. Tensiunea de dezechili¬
bru al punţii este amplificate de cir¬
cuitul integrat £A741. Reglarea am¬
plificării etajului se face cu ajutorul
lui P6.

Tensiunea de ieşire a amplificato¬
rului prin K1 atacă etajul de co¬
mandă direct sau prin trigerul
Schmitt format din tranzistoarele T2,
T3. Datorită histerezisului introdus

le triger, precizia reglajului se mic¬
şorează puţin, aceasta fiind însă
compensată de faptul că nivelul per¬
turbaţilor introduse în reţea este

foarte mic.

Etajul de comandă este format din
tranzistoarele T4, T5 şi T6. Tranzis¬
toarele T5-, T6 (simulator de TUJ)
formează un oscilator de relaxare
care produce impulsuri pentru co¬
manda tiristorului T. Sincronizarea
impulsurilor de amorsare a tiristoru¬
lui cu frecvenţa reţelei se face prin
alimentarea etajului de comandă cu
o tensiune de 12 V de formă trape-
zoidaiă.

Unghiul de deschidere a tiristoru¬
lui poate fi reglat (automat sau ma¬
nual) la funcţionarea în regim conti¬
nuu între 10° şi 170°, iar în cazul
funcţionării în regim discontinuu ti¬
ristorul se amorsează la aproximativ
5°—10° (practic la trecerea tensiunii
prin zero). T poate fi orice tiristor
cu tensiunea inversă mai mare de
600 V şi curentul maxim de 10 A.
Grupul R22—C4 serveşte la protec¬

ţia tiristorului la supratensiuni. Pen¬
tru diminuarea perturbaţii lor se folo¬
seşte grupul C5, C8, L. L se obţine
bobinînd pe un miez de ferită 100
de spire cu conductor CuEm 0
1 mm.

întrucît alimentarea întregului
montaj se face direct la tensiunea
reţelei, se va acorda o atenţie deo¬
sebită la izolarea întregului montaj,
inclusiv butoane, axele potenţiome-
trelor. De asemenea, se vor folosi
prize ş uco.

REGLAREA Şi ETALON AR EA

La alimentarea montajului, lampa
LI se aprinde, iar pe diodele D5 şi
D3 vom măsura tensiunile de 12 V,
respectiv 6,2 V.

Cu K1 şi K2 în poziţia 1 se re¬
glează PI astfel ca tensiunea U 0 să
fie mai mică de 5 V; în acest caz
tensiunea în U,, trebuie să fie de
aproximativ 7 V. Se reglează acum
R14 astfel ca T4 să fie complet des¬
chis. Cu K1 în poziţia 2 şi cu K2 în 1

se reglează din PI tensiunea U 0 I
6 V. Se reglează acum R15 astfel ca
T4 să fie blocat.

Etaionarea aparatului se face folo¬
sind un, termometru industrial cu
mercur. In cazul folosirii ca senzor a
unei diode care are o variaţie liniară
U = f(t), etaionarea este suficientă la
capetele scării, acea.sta divizîndu-se
apoi corespunzător. In căzui folosirii
ca senzor a unui termistor de 1 kO
la 23° C, sensibilitatea montajului
creşte. Etaionarea se va face în
acest caz în cît mai multe puncte.
De asemenea, ia schimbarea termis-
torului (chiar de aceiaşi tip) este ne¬
cesară reeîaionarea.

Dacă se doreşte o extensie a unui
domeniu, de exemplu pentru ter¬
mostatare foto, pentru domeniul
15—-25° C, rezistenţa R3 se măreşte
la aproximativ 700 fi (se determină
experimentai), PI avînd în acest caz
200 O. Pi va fi un potenţiometru de
calitate, bobinat.

Prof. PA RAS CHS VA ÂRSENE,
Liceul,,C.A, Rosattl"

Alcaloizii sînt substanţe organice cristaline, puţin solubile în apă, so-

azotate, de origine vegetală, cu ca¬
racter mai mult sau .mai puţin bazic,
care, în general, au o puternică ac¬
ţiune fiziologică.

Alcaloizii sînt de obicei substanţe

lubile în solvenţi organici.

DETERMINĂRI CÂLSTÂTIVE
Alcaloizii formează compuşi greu
solubili cu sărurile metalelor grele,

roş u-brun,
brun închis
galben
albastru
gaiberi-oranj

HN0 3 Reacţii — R, Erdan (20 ml

concentrat H 2 S0 4 concentrat - 10 pi¬

cături amestec format din 10
picături HN0 3 concentrat -
100 ml apă)

nu se colorează roşu

roş u spre galben roş u-brun, brun înci
verde, galben galben

roşu-galben —

— galben-oranj

— .. roz-galben

— roş u-brun + galben

precum şi cu unele substanţe orga¬
nice. Astfel, cu reactivul Meyer (Hgl 2 •
2 Kl) alcaloizii formează precipitate
albe sau gălbui, greu solubile în
apă, cu ciorura mercurică formează
precipitate albe, cu ferocianura de
potasiu anumiţi alcaîoizi formează
precipitate greu solubile, cu acidul
picric formează precipitate galbene,
cu taninul precipitate albe sau gal¬
bene etc. Unii alcaîoizi ou anumiţi
acizi sau baze dau reacţii de culoare

EXTRACŢIA AICALQIZÎLQR DIN
PLANTE

Alcaloizii se găsesc, de obicei,
sub formă de săruri cu acizii oxalic,
succinic, malic, citric, acetic, iactic
etc. şi sînt localizaţi în seminţe,
fructe, rădăcini etc.

Extracţia alcaloizilor se face cu
solvenţi adecvaţi. Dacă alcaloizii se
găsesc ca baze libere, extracţia se

TEHNIUM 1/1!

Student VIOREL CHIPĂSCU, Bucureşti

■ Puntea R—C propusă spre
realizare este simplă şi foarte
utilă oricărui constructor elec¬
tronist, mai ales în cazul în care
acesta nu posedă un m uiţi me¬
tru.

a. Caracteristici tehnice

.Domeniile de măsurare:

i... — Pentru rezistoare 10 0—10
MO

£. — pentru condensatoare 10
pF-10 mF

(fiecare domeniu este îm¬
părţit "în 3 subdomenii)

Tensiunea.de alimentare: 5 V

Consum maxim: 55—65 mA.

b. Funcţionare

Schema conţine trei etaje; şi
anume un circuit asîabil, un etaj
de reglaj ai volumului şi puntea
R—C propriu-zisă.

Circuitul astabil are la bază
circuitul integrat temporizator
0E 555 (produs Î.P.R.S.) într-un
montaj de asîabil simetric, astfel'
că ia ieşire (pinui 3) avem un
semnal dreptunghiular cu frec¬
venţa de 1 kHz, cu amplitudinea
în starea 0 (potenţial prag jos)
de 0,25—0,35 V, amplitudinea în
starea 1 (potenţial prag sus) de
minimum 3,1—3,3 V, factorul de
umplere T = 0,50 (deci semnai
simetric).

Alura semnalului este prezen¬
tată în figura 2,

Semnalul astfel produs este
trecut prin condensatorul de 0,1 ..

juF şi potenţiometrui de 10 kO
spre baza tranzistorului.

Prezenţa potenţiometrului în
circuitul de polarizare a bazei
face ca amplitudinea semnalului
în colector să poată fi modifi¬
cată.

Din colectorul tranzistorului
semnalul este aplicat punţii
R—C propriu-zise, al cărei echi¬
libru se realizează cu ajutorul
potenţiometrului de 1 kfi.

c. Realizare

Realizarea montajului nu pune
probleme, schema fiind simplă
şi presupunînd componente
obişnuite, iar pentru a facilita
acest lucru în figura 3 sînt pre¬
zentate schema cablajului şi am¬
plasarea pieselor.

De remarcat că prezentarea
cablajului este făcută la scara
1 : 1, iar /3E 555 are o capsulă cu
8 pini tip MP 48.

Condensatorul de 4,7 ut este
necesar chiar în căzu! în care
tensiunea de alimentare este ex¬
celent stabilizată (lucru obliga¬
toriu), datorită vîrfuriSor„de cu¬
rent mari ce apar în timpul co¬
mutării.

Acest condensator are roi de
decuplare, deci nu trebuie să fie
inductiv; de aceea se va „folosi
un condensator cu tantai. în ca¬
zul în care nu posedăm un astfel
de condensator, se poate utiliza
şi unul cu aluminiu, de maxi¬

mum 10 ^xF şi minimum 1 /xF,
dar şuntaî în înaltă frecvenţă cu
un condensator ceramic de
100 nF (montat în paralel).

Tranzistorul BC 177 poate fi
înlocuit cu unul din tipurile BC
251—252.

Condensatorul de temporizare
(47 nF) trebuie să fie de cea mai
bună calitate: myiar, poîicarbo-
naî, polistiren sau tantai.

Montajul nu presupune re¬
glaje, funcţionînd direct şi avînd

posibilitatea reglării tăriei sune¬
tului.

După realizare se trece la eta-
lonarea punţii pentru fiecare
subdomeniu cu ajutorul poten¬
ţiometrului de 1 kfî şi al unor
rezistoare şi condensatoare cît
mai precise.

Montajui realizat pe cabiajui
din figura 3 are dimensiunile de
65 x55 mm, deci un gabarit re¬
dus, putînd fi astfel înglobat
într-un aparat de măsură mai
mare, alături de alte astfel de'
aparate cum ar fi: verificator
pentru circuite, verificator pen¬
tru diode şi tranzisîcare etc.

5,1K&f1pF a elC^^OpF

1N4S48

(3E555

S.lkojj i _L ^4,7

| s T E 47nF

jrăşti

3 c

-b

-100n,

-Îqk*,

-~h

cheii de manipulare este realizată
compiet. Porţile 11 şi 12 primesc un
0 pe intrările comune atît timp cît
decodorul nu decodifică stărea 0
a celor 4 CBB (A, B, C şi D).

La primul - impuls al generatorului
. de tact CBB-ul de tip RS realizat cu
porţile 18 şi 19 basculează, produ¬
când ancianşarea releului şi pornirea
generatorului de semnal. Diodele D 5
şi D 6 , formînd o poartă Ş! cu două
intrări, rebasculează CBB-ui pentru
„linii“ la a! optulea impuls şi pentru
„puncte" ia al treilea impuls. Re bas¬
cularea la cel de-a! treilea impuls se
face atunci cînd ieşirea porţii 14 are

3 # 3Ka 10 Kjl1K.pl y

face cu apă acidulată.

Extracţiă- se poate face şi sub
formă de săruri greu solubile sau
prin antrenare cu vapori de apă.
Dar, în general, găsindu-se în plante
sub forma sărurilor lor solubile, se
extrag prin tratare cu apă.

EXTRAGEREA Şl IDENTIFICAREA
N5COTSNEI DIN FRUNZELE DE TU¬
TUN

Nicotină este alcaloidul principal
din frunzele de tutun, avînd formula
prezentată în figura 1. Este puternic
bazică (nucleul pirolidinic) şi este
toxică pentru organism. Se foloseşte
şi ca insecticid. Este un alcaloid so-
lubif în apă şi deci se poate extrage
cu aceasta. Are un aspect uleios, iar
în aer se colorează în brun. Nicotină
extrasă se poate pune în evidenţă
cu reactivii specifici alcaloizilor.

Modul de lucru

Se freacă cu atenţie, într-un mo-
jar, 10 g de tutun cu 3 g oxid de cal¬
ciu şi o cantitate mică de apă.

Pasta obţinută se introduce într-o
eprubetă la care se montează un tub
de culegere şi se încălzeşte direct în
flacără. Vaporii de nicotină sînt bar-
botaţi prin soluţie Lugol şi soluţie

de permanganat de potasiu.

Se constată că ambele soiuţii se
decolorează.

Se continuă barboîarea prin solu¬
ţie de AgN0 3 şi se obţine un preci¬
pitat brun.

EXTRAGEREA Şl IDENTIFICAREA
COFEINEi DIN FRUNZELE DE
CEAI

Cofeina (fig. 2) este un alcaloid,
derivat al xantinei, foarte răspîndită
în frunzele de ceai şi cafea.. Crista¬
lele de cofeină sînt albe şi se pot
extrage din frunzele de ceai prin su¬
blimare.

Mod de lucru

Se mojarează 1 g ceai şi se trece
pe o sticlă de ceas. Se acoperă cu o
altă sticlă de ceas de aceeaşi mă¬
rime. Sticla inferioară se aşază pe o
sită de azbest şi se încălzeşte uşor.
Sticla superioară se acoperă cu vată
umedă, pentru a o răci. După puţin
timp se observă pe sticla superioară
apariţia cristalelor de cofeină albe,
cu aspect mătăsos şi gust amar.

Cristalele obţinute se dizolvă în
apă şi se tratează cu soluţie de iod
în iodură de potasiu. Se observă for¬
marea unui precipitat brun.

(URMARE DIN FAG. 7)

1/3,5, dacă a pasăm pe cheia de ma¬
nipulare spre poziţia „linii" sau
„puncte", dioda D 3 , respectiv D 4 , va
face ca generatorul de tact, realizat
cu porţile 20 şi 21, să genereze im¬
pulsuri negative. Acestea sînt apli¬
cate pe intrarea de tact T a unui nu¬
mărător format cu 4 CBB (A., B, Cşi
D) şi cu o poartă Şl/NU (i), care sînt
induse împreună într-un CI de tip
CDB 493 E. Stările logice ale aces¬
tor bistabili sînt decodificate de un
CI de tip CDB 442 E, care conţine
un decodor din binar în zecimal.
Numărătorul realizează 0 divizare cu
9 pentru „linii" şi o divizare cu 4
pentru „puncte".’

Dacă s-a apăsat cheia de manipu¬
lare pe „linii", ieşirea porţii 14
ajunge (sau rămîne)’în starea iogică
0 şi numărătorul divide cu 9 datorită
porţilor 16 şi i. Dacă se apasă pe
cheie pe „puncte", ieşirea porţii 14
ajunge în starea logica 1 prin bascu¬
larea CBB, iar numărătorul divide cu
4 prin intermediul porţilor 3, 15, 16
şi i. Porţile 11 şi 12 fiind folosite la
realizarea funcţiei interdicţie permit
trecerea de pe „linii" pe „puncte"
sau invers numai după ce numără¬
toarea comandată deja de poziţia

starea iogică 1, comandată de cheia
de manipuiare. Formarea corectă a
lungimii punctelor şi liniilor se face
prin automenţinerea generatorului
de tact de către dioda D 2 . Automen¬
ţinerea se face pentru formarea unui
punct sau a unei linii, cît şi a pauzei
ce urmează. Lungimea pauzei este
de un „punct". în figura 2 este indi¬
cată starea logică în timp a ieşirii
generatorului de tact şi a ieşirii por¬
ţii 19 pe poziţia „puncte" (Qn p ) şi
pe poziţia „linii" (Q w ). Se observă
că durata unei linii este de 3,5
puncte, indiferent de viteza de ma¬
nipulare.

Pentru realizarea raportului stan¬
dard între puncte şi linii (1/3)
schema funcţionează asemănător,
starea logică în timp a ieşirii genera¬
torului de tact şi a ieşirii porţii 19 fi¬
ind arătată în figura 3.

BIBLIOGRAFIE:

G. Mitrofan — „Generatoare de
impulsuri şi de tensiune liniar varia¬
bilă"

Gh. Boghiţoiu — „Construiţi cal¬
culatoare electronice"

I. Ristea ş.a. — „Manualul munci¬
torului electronist"

„Tehnium", 10/1976 şi 3/1977

„Radio", 8 şi 9/1980

TEHNIUM 1/1985

produce corect nivelurile sonore
echivalente. Difuzoarele cu mare
randament sînt recomandabile deci
pentru încăperi mari, pentru săli şi
randamentele mari sînt adeseori le¬
gate de difuzoarele cu mari dimen¬
siuni. lată de ce sîntem în general în
favoarea amplasării difuzoarelor
mari în săli mari şi a celor mici în
încăperi mici.

LA CE ÎNĂLŢIME TREBUIE PLA¬
SATE INCINTELE?

echilibrate din cauza randament»
în mediu (favorizate însă teM
zenţa eventuală a unui covor)
ia o înălţime muit inferioară astpi
torului. Pentru o incintă mediei®
ziţia preferabilă este cea indicâal
figura 7 la înălţimea ideală în rara
cu cel ce ascultă, aproape la juiM
tatea înălţimii zidului, ceea ce'f|w
rizează reproducerea mediiloij
înaltelor, acestea parvenind maf-i
rect la ascultător. în această poz|
fenomenele de rezonanţă sînt fl
nime. Pentru incintele de mari 3
mensiuni, este recomandabil ca 1 !
să fie piasate pe sol, fiindcă cel;jî|
bun randament al frecvenţelor joii
în speciai, în această dispunere!
se asociază cu căderea mediilor^
înaltelor.

înălţimea ideală depinde de tipul
de difuzor şi de dimensiunile încă¬
perii (7). Pentru difuzoare de mici
-dimensiuni nu vă sfătuim să le am¬
plasaţi pe podea, fiindcă, mărind
randamentul tonurilor grave (punct
slab al incintelor mici), ele sînt dez¬

DSFUZ0ROL LA MIJLOC
Orice difuzor plasat la mijlocul
peretelui “şi pe podea diminuează
randamentu! frecvenţelor joase, dar
reproduce frecvenţe joase mai apro¬
piate de cele naturale (4).

RANDAMENTUL FRECVENŢELOR
JOASE

Să alegi şi ■ să cumperi incinte
acustice nu este decît'primul pas în
realizarea unei instalaţii complexe
HI-FI. Al doilea este să ie pui unde
trebuie. Pentru a vă ajuta, vă propu¬
nem cîîeva variante de instalare. ‘

DISTANŢA OPTIMĂ

Cu toate că nu există valori opţio¬
nale în domeniu, sugerăm două po¬
ziţii pentru ascultare, în -funcţie de
poziţia ascultătorului faţă - de difu¬
zoare. Ascultătorul trebuie să aran-
eze d fuzoe ele înt -un unghi de 80
o ace "' 1 rsghit care se for¬
ează într c° a două difuzoare şi
... i ităîoi tr ebuie să fie echilateral

seu ăto se poate instala la o
lista n ă faţă de cele două difuzoare
ă şl jumătate faţă de cea

- ce;3 c -

jl incintelor (2).

Randamentul în frecvenţe joase
este inferior fată de precedentul am¬
plasament .şi mult inferior faţă de cel
indicat în figura 3. Aceasta (5) este
însă o poziţie ideală pentru difuzoa¬
rele care au un excelent randament
în frecvenţe joase.

DIFUZOARELE MICI

Difuzoarele mici sînt recomandate
numai în încăperi mici (6). Nu poate
fi stabilită o relaţie strînsă între di¬
mensiunile încăperii şi dimensiunile
difuzoarelor. Trebuie să repetăm că
o încăpere foarte mică este în prin¬
cipiu absoiut inadecvată reproduce¬
rii acustice, în special a sunetelor
grave, oricare ar fi difuzorul şi ori¬
care. ar fi dimensiunile acestuia.

Pe de altă parte, s-a demonstrat
astăzi că pentru o bună reproducere
a frecvenţelor joase nu este necesar
să ai difuzoare de mari dimensiuni.

Deci chiar un difuzor de dimen¬
siuni modeste poate fi foarte bine
recomandat unei săli mai mari, dar
este adevărat că pentru a sonoriza o
încăpere mai mare trebuie o putere
acustică mai mare pentru a se re-

i n îh a mem-

i Ii C <

Dispunerea incintelor acustice
mici în colţuri (3) este optimă fi¬
indcă ss exploatează rezonanţele
caracteristice încăperii şi suprafeţele
convergente unghiului ca elemente
reflectoare ale frecvenţelor medii şi
înalte. Această soluţie nu e reco¬
mandată în cazul cînd încăperea
este foarte mică.

în orice caz, incinta acustică ast¬
fel instalată măreşe sensibil randa¬
mentul frecvenţelor joase.

TEHNIUM 1/1

ŞI CVADRIFONIA?

Cînd nu este posibil să plasezi pa¬
tru incinte în colţuri (fig. 8), ceea ce
nu este recomandabil din punct de
vedere al rezonanţei, se poate alege
poziţia indicată în figura 9, în care
incintele din faţă sînt mai degrabă
apropiate şi îndreptate.spre ascultă¬

tor, iar cele din spate sînt orientate
astfel ca acesta să fie în afara fluxu-.
lui sonor.

O altă posibilitate este prevăzută .
în figura 10, unde nivelul difuzoare-
ior plasate lateral trebuie să fie mai
jos decît la difuzoarelor plasate în 11
faţa ascultătorului.

EXKO-SISTEM

Sistemul reducător de zgomot EXKO
echipează casetofoaneie QRION MK42—
MK43, îmbunătăţindu-le raportul sem¬
nal/zgomot cu cca 8 dB. Principiul său de
funcţionare se bazează pe modificarea
frecvenţei de tăiere a unui fiitru FTJ de
tip RC, în funcţie de nivelul semnalului
aplicat la intrare. Se ştie că un filtru tre-
ce-jos de tip RC {fig. 2) are frecvenţa de

tăiere dată de formuia f 0 = ---•

- 2- RC

Dacă păstrăm valoarea condensatorului
constantă şi variem valoarea rezistenţei,
frecvenţa de tăiere variază invers propor¬
ţional. Pe acest principiu se bazează func¬
ţionarea sistemului EXKO (fig. 1), filtrul
trece-jos fiind constituit din rezistenţa
echivalentă a grupului paralei R D3 R s
(unde R d3 este rezistenţa canatului
FET-uiui) şi condensatorul C 8 .

FET-ui este polarizat prin R. t p la o
tensiune constantă, reglabilă din R 1£ ,
tensiunea liniar variabilă necesară comen¬
zii porţii lui I 2 , pentru a realiza variaţii aie
lui R«, obţinîndu-se pe divizorui R 7 — R 8 ,
din semnalul aplicat jâ intrare, după ce în
prealabil a fost amplificat dsT-,, redresat
de D şi filtrat de C 6 .

Astfel, cînd amplitudinea semnalului de
la intrare are valoarea nominală de 900

wiâssân crăciun II

mV, Ras şuntiază. rezistenţa R g , mărind 1
vaioarea frecvenţei de tăiere şi incluzind f ,
în banda de trecere întreg spectrul audio |s|
Pe măsură ce amplitudinea semnatului mţ
scade, diferenţa dintre tensiunea con-ÎB
stâncă a sursei FET-uluişi tensiunea liniar4 U
variabilă a porţii lui creşte. R/« creşte, jjl
valoarea frecvenţei de tăiere scade, tămdjgj
astfel spectrul frecvenţelor înalte ce in¬
clude zgomotul care ar fi devenit supără¬
tor. Astfel, în cazul valorii minime a
semnalului, poarta este practic la masă
prin R 8 , frecvenţa de tăiere a FTJ este de
2 kHz, spre repetorul realizat cu T 3
trecând doar semnale cu frecvenţa infe¬
rioară acestei valori.

Singurul reglaj constă în stabilirea ten¬
siunii de polarizare a sursei FET-ului
pentru o funcţionare corectă a montajului.
Iniţial, cursorul lui R ia se află la masă,
apoi se roteşte pînă dnd se simte o
scădere considerabilă a zgomotului.

Sistemul EXKO se va cupla în cadrul
ianţuiui audio chiar înainiea etajului final.

LISTA DE MATERIALE

R, = 470 kîi (1,5 MH); R 2 = 100 kll; R 3 =

47 kîi (200 kîî}; R 4 = 47 îi (200 îi); R 5 =

10 k£t; R 6 *= 470 kîi; R 7 = 1 Mîi; R 8 = 680
kîî; R s = 12 kîi; R 10 = 220 kîi; R„ = 10 kîi
(39 kîi); R 12 = 4,7 kîî; R 13 = 1,5 Mîi (4,7

Ing. AURELI AN MATEESCU

Picupurile comercializate în ma¬
gazinele de specialitate sînt echi¬
pate aproape exclusiv cu doze cu
cristal (piezoelectrice). Cele care nu
au amplificator încorporat au nevoie
de un preamplificator corector de
curbă conform normei RIAA.

Deoarece în literatura de speciali¬
tate sînt puţine scheme pentru am¬
plificatoare corectoare pentru doze
piezoelectrice, am considerat intere¬
santă experimentarea montajului
prezentat în cele ce urmează. După
cum se ştie, doza piezoelectrică ne¬
cesită o impedanţă mare pe sarcină
pentru a reda corect frecvenţele
joase; la frecvenţele înalte această
impedanţă scade. Utilizînd un
preamplificator cu impedanţă de in¬
trare scăzută, tensiunea dată de
doză va fi mai mare la frecvenţele
înalte decît la cele joăse, efect ne¬
dorit.

Uzual, preamplificatoarele pentru
doze piezo au impedarrţa de intrare
de peste 500 kO. Preamplificatorul
pe care îl propunem are următoarele
performanţe:

— impedanţa de intrare:

35 kfi la frecvenţa de 10 Hz

30 kH la frecvenţa de 40 Hz

25 kfi la frecvenţa de 20 kHz

— raportul semnal-zgomot mai
bun de 70 dB

— coeficientul de distorsiune ne¬
liniară mai mic de

0,03% pentru U ieşire = 0,5 V

0,1% pentru U ieş ire = 1,25 V

— banda de frecvenţă liniara în
intervalul 20 Hz—20 kHz

— tensiunea de alimentare = 20 V,

Preamplificatorul este prezentat în
figura 1. Pentru obţinerea curbei
RiAA s-a utilizat un circuit de reac¬
ţie negativă care corectează curba
de răspuns în sensul ridicării nivelu¬
lui frecvenţelor joase şi al atenuării
frecvenţelor înalte, lăsînd nealterate
frecvenţele medii. Circuitul influen¬
ţează primul etaj în sensul reducerii
zgomotului propriu al primului tran¬
zistor.

Impendanţa scăzută a primului
etaj nu mai constituie un impedi¬
ment deoarece amplificarea etajului
este dependentă de valorile circuitu¬
lui de reacţie negativă selectivă cu
frecvenţa. Se obţine adaptarea im-
pedanţei, simultan cu curba stan¬
dard RIAA, pentru redarea discuri¬
lor.

Curba de răspuns obţinută nu de¬
pinde de tipul de doză utilizată. Cel
de-al doilea etaj este un repetor pe
emitor ce permite preluarea semna¬
lului util în limitele cuprinse între 0
şi 1,25 V. Se recomandă folosirea
unei* tensiuni de ieşire mici, pentru
care coeficientul de distorsiuni neli¬
niare este scăzut.

La execuţia preamplificatorului se
impune utilizarea unor componente
de bună calitate (rezistoare cu peli¬
culă metalică, condensatoare elec¬
trolitice cu tantal şi tranzistoare se¬
lecţionate cu factori de amplificare
egali pe fiecare cana! şi cu zgomot
de fond mic). în figura 2 este pre¬
zentată o variantă a cablajului impri¬
mat.

r-c::. - ;.’—/ «•*>* *o\/

TY SC&9C T£&c/c*fc
4i, £ 4 £<r >200

Mîi); R 14 = 2,7 kîî; R 1S = 4,7 kîi; R 16 = 150
îi; C 4 = 0,22 mF; C 2 = C 4 = 1 nF; C 3 = 390
pF; C 5 = 0,2 mF; C 10 = C 6 = C 7 = 22 nF; C 8
= 6,8 nF; C 9 = 47 M F; C u = VF; C 12 = 220
M F; D = BAI 57; T, = BC109; T 2 = BF245;
T 3 - BC107.

NOTĂ. Sistemul EXKO se alimentează

la 9 V c.c. Prin folosirea valorilor date în
paranteză se poate alimenta la 25 V c.c.

BIBLIOGRAFIE:

Ing. Stelian Lozneanu şi colaboratorii,
Casetofcrane-Funcţionare-Depanare, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1983.

TEHNIUM 1/1985

ROBOT PENTRU

* " : • * ^ V ^ ‘ _! %:

Elev CORNEUiU SPiSMtJ, Bucureşti

Întreprinderea „Electronica" pro¬
duce de cîţiva ani televizoare de tip
OLT şi SPORT dotate cu patru jo¬
curi electronice (antrenament, pe¬
lotă, tenis şi soccer).

. Cei doi parteneri de joc mane¬
vrează câte un potenţiometru, care
poate poziţiona înălţimea paletei
pentru respingerea mingii.

Aparatul descris mai jos, denumit
ROBOT, poate suplini jucătorul din
stânga ecranului, controlând automat
poziţia paletei, astfel încît o singură
persoană poate juca având ca parte¬
ner robotul.

Robotul este un jucător perfect şi
nu încasează goluri, pan nd mingea
cu rigurozitate. Pentru a nu descu¬
raja partenerul uman şi a face jocul
mai antrenant, robotul a fost prevă¬
zut cu posibilităţi de diminuare a
agilităţii.

în televizor este prevăzut modulul
de joc P 36078, având drept princi¬
pală componentă circuitul LSI spe¬
cializat AY 3—8500 sau TMS 1965
NLA.

Pinii care interesează au următoa¬
rea semnificaţie (fig. 1): -
12 — intrare jucător stânga (viitorul
robot);

6 — ieşire semnal minge (Ml);

16 — ieşire semnal de sincronizare
H/V (SY);

24 — ieşire semna! de teren şi scor;

9 — ieşire semnal jucător dreapta;
10 — idem, stânga.

Semnalul video complex se obţine
pe modul prin simpla strapare a pi¬
nilor 6, 16, 24, 9 şi 10.

Poziţia paletei stângi este contro¬
lată analogic prin tensiunea aplicată
pinului 12 (scăderea tensiunii pro¬
duce deplasarea în jos a paletei). Un
circuit RC (10 kO — 0,1 juF) asociat
produce bascularea temporizată a
unui triger, moment care marchează
în logica internă a circuitului prima
linie de la care va începe „desena¬
rea" paletei pe ecran (pe 14 sau 28
de linii).

Pentru a putea para mingea, robo¬
tul trebuie să fie permanent informai
asupra poziţiei mingii pe ecran şi
să-şi poziţioneze paleta în mod

adecvat. S-a adoptat principiul de a
conduce automat paleta încât să fie
în permanenţă la înălţimea mingii,
asigurîndu-se impactul acestora în
orice poziţie a mingii pe ecran.

Schema robotului necesită prelua¬
rea semnalului de sincronizare SY
(pin 16) şi a celui de minge Ml (pin
6), tăind pe placă legăturile şi inter¬
calând diodele de decuplare Di şi
D 2 . Cele două semnale sînt amplifi¬
cate de tranzistoarele Tt şi T 2 şi în
continuare aplicate porţilor P 3 şi
respectiv P-, şi P 2 , care servesc pen¬
tru aducerea semnalelor la normele
TTL, realizând şi inversiunile logice
necesare funcţionării schemei.

Pentru simplificare, se consideră
iniţial comutatorul K 2 închis (oscila¬
torul OSC pu este operaţional), iar
comutatorul Kt deschis (prin aceste

elemente se va putea micşora agili¬
tatea robotului).

Semnalul SY după P 3 este aplicai
unui filtru trece-jbs (P: 7 —C 3 ), .care
permite trecerea numai a impulsuri¬
lor de sincronizare V (cadre).

Semnalele astfel prelucrate (vezi
diagrama) sînt aplicate circuitului
basculant Cl 2 de tip D, la care se fo¬
losesc numai intrările S(set) şi R(re-
set) şi ieşirea negată Q.

Semnalul SY filtrat este aplicat in¬
trării S, iar semnalul Ml la intrarea
R. leş irea Q se va aplica la conden¬
satorul C 907 din modului de joc,
care se va dezlipi de la masă în
acest scop.

La fiecare schimbare de cadru (20
ms), intrarea S este adusă la nivel
JOS, iar ieşirea Q trece, de aseme¬
nea, la nivel JOS, ceea ce nu are
nici un efect, ci face doar pregătirea
pentru faza activă. La apariţia mingii
pe ecran (care ocupă'5 linii pe fie¬
care cadru), o dată cu prima linie
sesizată prin semnalul Ml, intrarea R
trece la nivelul JOS şi produce bas¬
cularea, ieşirea G trecînd la nivel
SUS şi producînd, prin C907, un im¬
puls pozitiv la pinul 12 al AY, ceea
ce are ca efect imediat „desenarea"
paletei începînd cu acea linie şi pe o

partea inferioară a ecranului.

O a doua posibilitate, mai i
sântă şi aleatoare, apare prind
deres comutatorului" K 2 . Osifil
OSC realizat cu porţile P 5 , P 8
livrează o oscilaţie rectangulară
perioada reglabilă prin potenţii
trul R s între cca 200 'şi 8p(Ţ-
Oscilaţia este aplicată unei intră
porţii P 3 , care primeşte semnalul■
la cealaltă intrare.

Cînd ieşirea oscilatorului arei
Iu! JOS, se va inhiba funcţion
porţii P 3 , semnalul de sincroni;
nu mai poate comuta bistabiluh
robotul nu mai funcţionează şi
leta sa nu mai apare pe ecran,
observă că imaginea paletei pît«
cu o frecvenţă controlabilă prin
Ca urmare, vor apărea situaţii 3
mingea trece în poarta robotului
perioadele de inexistenţă a pa
(vezi diagrama).

Pe peretele cutiei televizorul
lângă mufele jack, se va monta
mufă stereo cu 5 pini şi se va că
cu modulul de joc. Circuitul .
3—8500 se va scoate din soclu,

PALETA LIPSA

M0DUL-«-f^RGB0T |

; —f~

P R :.- î 03

ci2 f,

... .. t.HJTT©©© |4« !

RJ 0> P 1, P 2> P 3- CI 1 ; P5.P6.P7': «3.

(1) C907 se dezlipeşte de la masa

(2) MJS mufă jack jucător
stânga existentă

DIAGRAMA DE IMPULSURI ROBOT JOC TV

înălţime de 14 sau 28 de linii (paletă
mică sau mare).

[_1 Esenţialul a fost obţinut, şi anume

l osc ca pe prima linie de minge să se
«r—vg afle şi prima linie a paletei, ceea ce

aL_!/ garantează impactul pe acest nivel

şi, prin logica jocului, mingea va fi
respinsă totdeauna către partea de
sus a ecranului.

Un robot perfect nu este însă
amuzant, deoarece partenerul uman
nu este bucuros să piardă mereu ia
scor zero. De aceea au fost prevă¬
zute două posibilităţi de intervenţie
în această perfecţiune.

Robotul este conectai prin fişa FJ
la mufa jack. jucător stânga MJS, iar
rezistenţa reglabilă R 10 simulează
vechiul potenţiometru de joc. Cînd
K, este deschis, valoarea .mare de 1
MO nu poate provoca apariţia pale¬
tei (ea ar fi undeva afară, în partea
de jos a ecranului) şi paleta este
condusă de robot prin logica expli¬
cată anterior.

închizând Kt şi regîînd convenabil
R 10 , se va.provoca apariţia paletei în
treimea inferioară a ecranului, res¬
pectiv paleta are o cursă limitată şi
robotul poate încasa goluri atunci
cînd mingea este dirijată înspre

vor tăia cu "atenţie conexiunile !
pinii 6 şi 16 pentru a se intercf
diodele cu germaniu D, şi D 2 . Coi
densatorul C 907 se va dezlipi de'
masă.

Montajul robotului poate fi real
într-o cutie de‘ mărimea unei unti|
Pe capacul cutiei se va monta |
tenţiometrui cu buton R 9 , coi
tatoareie* Kt şi K 2 , precum şi diodfl
Alimentarea cu 5 V se obţine $|
dioda Zener D 3 din tensiunea
19,8 V a modulului, având ca
LED-ul L.

{CONTINUARE ÎU PA

LISTA DE PIESE

T„ T 2 — ' SCI 07, 108. 109
300); CI,. Ci 3 — CDB4C0;
CDB474; D„ D» — EFD108;
PL5V1Z; L — diodă LED; R,
Sl\ R 2 — 63 O, 0,5 W; R., — 51

— 16 kft; R 5> R 6 — 36 k SI; R
O; B, — 500 SI, semireglabil;
potenţiometru, 1 kO, liniar; R v
MO, semireglabil; C, — 33 nF:
100 11 F; C 3 — 10 nF; C ă -
MA — mufă stereo cu 5 pini

— comutatoare; FJ — fişă

TEHNIUM

■ ' » >v

Ifi

: * ■ ' .*î "t

: I:.. .. * * .

in dorinţa împărtăşirii experienţei
acumuiaie în activităţi practice —
dorinţă comună tuturor cititorilor re¬
vistei „Tehnium“. —, aş vrea să pro¬
pun şi eu cîteva scheme de utilizare
a tiristoarelor.

De multă vreme nu mai constituie
o noutate variatoareie de tensiune
alternativă, ca aplicaţie a dispoziti¬
velor semiconductoare multijonc-
ţiune. Cu toate acestea, sper că nu
va fi lipsită de interes prezentarea
cîtorva circuite simple, dar cu bune
performanţe.

Un prim montaj este cel din figura
1 a, care funcţionează ca un redresor
dublă alternanţă comandat.

Conectînd sarcina în serie cu una
dintre intrările de curent alternativ
ale punţii redresoare, Pr, se obţine
un variator de tensiune alternativă.

Forma grafică a tensiunilor Ua şi
Ub este prezentată în figura 1b.

Dacă vom conecta sarcina în serie
cu tiristorul Th, vom obţine o ten¬
siune reglabilă, pulsatorie, mereu
pozitivă.

Tiristorul Th se deschide în mo¬
mentul în care tensiunea pe con¬
densatorul C atinge valoarea de 3 V.
Modificînd rezistenţa prin care con¬
densatorul C se încarcă (prin utiliza¬
rea potenţiometrului P), facem ca
pragul de 3 V să fie atins mai de¬
vreme sau mai tîrziu faţă de începu¬
tul unei semiaiternanţe, adică modi¬
ficăm unghiul de întîrziere la aprin¬
dere, a, practic între 5° şi 150°
(aproximativ), deşi teoretic unghiul
a ia valori între 0° şi 180°.

dent PLORlîy ANCLf, Săffcica

Cu un astfel de'monîaj se pot ali¬
menta sarcini de pînă la 500 W. Ali¬
mentarea montajului se face de la
reţeaua de tensiune de 220 V/50 Hz.

Sarcina poate fi un bec cu incan¬
descenţă, un ventilator, o maşină de
bobinat, un ciocan de lipit de putere
prea mare etc.

Se pot realiza surse de tensiune
variabilă nestabilizată, utile în faza
de testare, dnd montajele sînt ali¬
mentate cu tensiune mai mică decît
cea nominală.

Se poate înfîmpla, în cazul tiris¬
toarelor cu timpi de comutaţie mari,
cînd sarcina solicită curenţi mari, ca
tiristorul să nu se mai stingă pentru
că nu mai sesizează trecerile tensiu¬
nii redresate prin zero. Pentru reme¬
dierea acestei situaţii se introduce o
diodă Zener de cîţiva volţi, conform
schemei din figura 1 c. Dioda utili¬
zată este de tip PL5V6Z (DZ, con¬
form figurii).

Cu un montaj realizat cu tiristorul
T1N4, puntea 1PM4, potenţiometrul
de 250 kO şi condensatorul de 25
HF/25V, am alimentat sarcini de
peste 100 W.

Pentru evitarea distrugerii compo¬
nentelor se poate prevedea un mij¬
loc de protecţie, ca de exemplu un
fuzibil (F) sau un circuit electronic
(figura 2).

Pentru realizarea montajului din
figura 2 este preferabil ca atît dioda
D, cît şi tranzistoarele T 1( T 2 să fie
cu germaniu, pentru ca pierderile pe
rezistenţa de protecţie să fie cît mai
mici; această rezistenţă este notată
cu R,„ (T, şi T 2 pot fi de tip
ACI 81 K).

Circuitul nu stinge definitiv tiristo¬
rul, ci acesta se deschide o dată la
dtevă semiaiternanţe aîît timp cît
curentul tinde să rămînă peste limita
admisă.

Rezistenţa de protecţie se calcu¬
lează cu relaţia

I max fiind valoarea instantanee ma¬
ximă prin tiristor. Este bine ca
această rezistenţă să se realizeze
din dteva spire de nichelină.

S2oV ^

S °*t-

Atunci dnd nu putem procura o
punte sau un tiristor la curentul ce¬
rut, sau tiristorul este prea seni pen¬
tru a funcţiona în montajul prezintă!
în figura 1, se va utiliza o altă
schemă, de exemplu ca aceea din fi¬
gura 3.

Modul de funcţionare este analog
cu cei al primei scheme, cu specifi-
caţia că fiecare tiristor lucrează pe
dte o semialternanţă. Comanda se
realizează cu un potenţiometru du¬
blu legat corespunzător.

Diodele apărute în schemă (D 1 şi
D 2 ) sînt de tipul 1N4004 şi evită dis¬
trugerea condensatoarelor pe se-
mialternanţa inversă.

Dacă fiecare tiristor este de cu¬
rent efectiv nominal I v, prin montaj
poate trece un curent efectiv maxim
2 \ n .

Pentru toate montajele prezentate
este bine.ca tiristoareie să fie prevă¬
zute cu radiatoare termice.

Cu montajul din figura 3 pot fi ali¬
mentaţi consumatori de putere mai
mare: fier de călcat fără termostat,
reşouri fi plite electrice etc., permi-

25 o faz

2%uF/ w

-nţ ry

L A 25o& o.

K J Z J -H

V 20uF/J6V

2 Sa Ka liniar

2M?4-_

52>«C

unde cJr Q7zf = / 00 7 r r ac //j-

F Zs

22o\/

5offfr Of

MTW# \25fif/s5V j
1 $ ' î I L

Hr f i i -

S2oV £f 2xZZ -^Jds

c r -wţ

HK3>-^-—-J-

^ZxZSo&Q. Jth.

i \

a \ 2 * X i

WA /

fX -

’OBMfft L&

w i V

^ ht

"1 1 .-.

: 2 f] |W

ţînd modificarea regimului de func¬
ţionare a consumatorului respectiv,
dar şi economii de energie electrică.

Se pot concepe scheme care să
realizeze şi stabilizarea tensiunii al¬
ternative şi care se utilizează la ilu¬
minatul foto şi chiar la alimentarea
unor consumatori mai pretenţioşi
(receptoare TV, de exemplu), dacă
se iau măsuri suplimentare de fil¬
trare şi anîiparaziîşre (în caz contrar
apar uşoare perturbaţii ale sunetului
şi imaginii). De exemplu, am reuşit
să ajustez viteza unui picup dotat cu
motor asincron.

O schemă de stabilizator la variaţii
ale tensiunii de alimentare şi ale cu¬
rentului de sarcină este cea din fi¬
gura 4. Autotransformatorul ATr (se
poate utiliza şi un transformator
avînd ca avantaj separarea galvanică
şi ca dezavantaj o secţiune mai
mare a miezului) are roiul de a ri¬
dica tensiunea peste scăderea posi¬
bilă de 15% şi căderile de tensiune
pe montaj (datorită căderilor pe ti¬
ristor şi întîrzierii aprinderii). Astfel
tensiunea efectivă la ieşirea din au-
îotransformator trebuie să fie de mi¬
nimum 280 V.

Circuitul electronic de comandă a
aprinderii tiristorului funcţionează
ca un generator de tensiune liniar
variabilă pe 100 Hz, sincronizat cu
tensiunea de ia. reţea.

Acest lucru se realizează prin -in¬
jectarea a doi curenţi de sensuri
opuse în condensatorul C«; unul
este constant, dat'de sursa'de cu¬
rent stabilizată cu T 1( D a şi D 3 atît
timp cît tiristorul th este stins
(această condiţionare se face prin
intermediul iui T 4 ), iar celălalt cu¬
rent este dat de sursa de curent co¬
mandată în tensiune (T 2 , T,).

Tensiunea de reacţie este culeasă
printr-un transformator coborîîor,
chiar de pe sarcină, o parte din
energia cuieasă servind şi ia alimen¬
tarea circuitului de comandă.

Transformatorul este bine să fie
dimensionat pentru 20 W, iar securi- ■
dărui pentru IA; poate fi utilizat şi

(CONTINUARE IN PAG. 15}

TEHMIUM 1/1985

(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)

Principiul de funcţionare al siste¬
mului: în filtrul de aer 5, prevăzut cu
regulatorul termostatic 4, soseşte
aer din trei direcţii: a — aer proas¬
păt, prin intermediul conductei de
admisiune 7; b — aer proaspăt, prin
intermediul conductei 3, preîncălzit
în cutia de încălzire 1, montată în
zona colectorului de eşapament
dreapta; c — aer (gaze) din carter,
antrenat prin depresiunea creată în
timpul funcţionării, prin intermediul
reniflardului 19, conducta 15 şi se¬
paratorul de ulei 8. în continuare, de
la filtrul 5 aerul trece către carbura¬
torul 11, de unde amestecul
aer-combustibi! este dirijat prin an¬
samblul tubulaturii de admisiune 18
către cilindrii motorului. Particulele
de ulei antrenate de aerul din carter
trec prin renifiardul 19, după care
sînt filtrate în separatorul de ulei 8,
de unde, prin intermediul conductei
de plastic 16, reajung în zona gurii
de umplere şi de aici în baia de ulei..

5= Pompa ele benzină (5 — fig. 1)

Din punct de vedere constructiv',
pompele de benzină montate în in- .
stalaţia de alimentare a motoarelor
Oltcit sînt de tip clasic, cu mem¬
brană, după iicenţă GUIOT. Princi¬
pial, ambele pompe de benzină sînt

identice, deosebirea dintre ele fiind
legată de modul de acţionare şi de
fixarea lor.

în secţiunea din figura 4 se pre¬
zintă piesele componente ale pom¬
pei de benzină: 1 — taler de ghidare
a resortului; 2 — resort de readu¬
cere; 3 — resort regulator de acţio¬
nare a membranei; 4 — corp inferior
pompă; 5 — membrană; 6 — ron-
delă de strîngere; 7 — membrană
pulsator; 8 — capac pulsator; 9 —
corp superior pompă; 10 — con¬
ductă racord; 11 — capac aspiraţie;
12 — şurub fixare capac; 13, 14 —
garnitură; 15 — ansamblu supapă;
16 — placă; 17 — nit; 18 — tijă de
comandă; 19 — garnitură de etan¬
şa re ulei; 20 — excentric arbore cu
came

Pompa de benzină care echipează
autoturismul Oltcit Club este fixată
cu ajutorul a două prezoane pe pa¬
lierul arborelui cu c dre pta
ţionarea ei făcând se, pr errre
tiiui tijei 19, de că. e excen . c 0

ai arborelui cu carne. Tija 19 îrn.

pinge pîrghia de comandă a mem¬
branei 5, revenirea ei efectuîndu-se
de către resortul de readucere 3.

La autoturismul Oltcit.Special,
pompa este montată pe semicarterul

stînga tot cu ajutorul a două pre¬
zoane, iar acţionarea ei se face
printr-un sistem similar, cu ajutorul
excentricului arborelui cu came. în
continuare, mişcarea se transmite la
pîrghia de comandă a membranei.
Se menţionează că la pompa auto¬
turismului Oltcit Special a fost pre¬
văzută şi o pîrghie manuală de
amorsare.

Pompele de benzină sînt compuse
din două părţi (fig. 4): corpul infe¬
rior 4, în interiorul căruia se mon¬
tează membrana pompei, resortul
regulator de acţionare a membranei,
mecanismul de comandă (tija-şi pîr¬
ghia de comandă) şi corpul superior
15, în care se află camera de com¬
bustibil, supapele şi conductele de
aspiraţie — refulare.

In timpul funcţionării, pompa de
benzină are următoarele faze, în ge¬
neral cunoscute:

a — aspiraţia; o dată cu pornirea
motorului, membrana 5 se depla¬
sează în jos, prin intermediul tijei de
comandă 19, acţionată de excentri¬
cul 20. Prin această deplasare a
membranei se creează o depresiune
în spaţiul de deasupra membranei,
care deschide supapa de aspiraţie
prin care intră benzina;

b — refularea; tija de comandă 19
coboară de pe excentricul 20 al ar¬
borelui cu came, permiţînd astfel ca
resortul 3 să readucă membrana în
poziţie iniţială, creînd prin aceasta o
presiune în spaţiul de deasupra
membranei, care permite închiderea
supapei de aspiraţie şi deschiderea
supapei de refulare, benzina fiind
refulată către carburator.

Pompele de benzină au presiunea
statică maximă de 230—-280 miiibari,
la turaţia de 1 750—3 500 rot/min
(Oltcit Special) şi de 200 miiibari
pentru Oltcit Club. Din"punct de ve¬
dere constructiv, pompele de ben¬
zină asigură alimentarea carburatoa¬
relor cu cantitatea minimă de ben¬
zină necesară, capacitatea de refu¬
lare fiind mult mai mare. faţă de ne¬
cesitatea motoarelor, asiguiîndu-se
astfel o rezervă, în cazul uzării pom¬
pelor. Aspiraţia benzinei In pompă
se face ia comanda tijei de acţio¬
nare 18, iar refularea ei către carbu¬

iiiiiisiiu ’incir

ifi ST A L.Â ' iifa

CE ALIMENTARE m DE EVAC I - i
A MOTOARELOR

rator prin destinderea resortului;! 3
(membrană-resort de readucere) —
carburator (cui poantou-plutitor), fi¬
ind optimizată pentru toate regimi
rile motorului.

6. Filtrul de aer (1 - fig. 1)

Construit după licenţă MIOFIL-

TRE, este principial identic pentru
motoarele autoturismelor Oltcit. în
figura 5 se prezintă părţile compo¬
nente ale ansamblului filtru de aer şi
schema de funcţionare pe motor în
cazul autoturismului Oltcit Special,
în care s-au notat cu: 1 — conductă
de aer proaspăt; 2 — conductă aer
cald; 3, 11, 17 — colier; 4 — şurub
regulator; 5 — regulator termostatic
de aer; 6 — rondelă filtru; 7 — piu¬
liţă fluture; 8 — capac cartuş fil¬
trant; 9 — clemă elastică; 10 — corp
cartuş filtrant; 12 — bucşă elastică;
13 — antretoază; 14 — racord; 15 —
conductă de aerisire carburator; 16

— conductă de acces al aerului că¬
tre carburator; 18 — reniflard; 19 —
conductă separator de ulei — jojă
de ulei; 20 — jojă de ulei; 21 — con¬
ductă separator de ulei — baie de
ulei; 22 — separator de ulei; 23 —
conductă separator de ulei — fil¬
tru de aer

După cum este cunoscut, filtrul de
aer are rolul de a reţine particulele
foarte fine (impurităţi, praf ş.a.) din
&erul proaspăt aspirat către carbura¬
tor. La ambele motoare, filtrul de
aer este montat pe chiulasă în an¬
samblul „colector admisiune — reci¬
clare a aerului şi particulelor de
ulei".

7. Regulatorul termostatic (5 —
fig- 5)

Este realizat clasic cu ajutorul
unui bimeîa! şi permite reglarea
temperaturii aerului proaspăt, admis
în motor Sa 22°C ± 5°C, la tempera¬
tura ambiantă cuprinsă în domeniul

— 20°C... + 15°C (aerui fiind încălzit
de către conducta de evacuare).

8. Filtrul de benzină (16 — fig. 1)

La ambele autoturisme este mon¬
tat pe circuitul de alimentare, sub
caroserie, în partea stînga. Este o
construcţie relativ simplă (fig. 6), cu
suprafaţa de filtrare a hârtiei speciale
de 318 cm 2 (1 — corpul filtrului; 2 —
hârtia fi&rantă). *

(CONTINUARE ÎN NR, VIITOR)

Or. ing, TRAI AN CANŢĂ

_ veghe A,
alarmare?

AVERTIEOE

25 Kn

Ing. MiHAl COOlRWAS

versoare, produc?nd bascularea ivi¬
rii la tensiunea de alimentare şi atra¬
gerea releului. Dara imediat după
producerea basculării se redeschid
contactele lj... !„, circuitul rămîneîn
starea anterioară încă 15... 30 s, da¬
torită condensatorului electrolitic de
100... 200 mF (care face în acelaşi
timp şi oficiu! de temporizator
pornirii, cu durata de 2... 5 s) şi al
rezistenţei de 1 kil care se cuplează
între intrarea -s- şi tensiunea de ali¬
mentare.

PUNEREA ÎU FUNCŢIUNE

După conectarea la tensiunea de
alimentare prin intermediul întreru¬
pătorului K, se reglează un nivel al
potenţialului pe intrarea neinver-
soare de aproximativ 8—10 V faţă
de masă, din potenţi om etrul semire-
glabii de 25 kn. Apoi, fără a conecta

BD139

Schema prezentată se remarcă
prin simplitate, robusteţe, eficienţă
şi siguranţă în exploatare. Circuitul
integrat de tip 741 (/3A741, ^A741
etc.) este folosit în montaj de com¬
parator a! tensiunilor de pe cele
două intrări ale sale.

în starea de veghe, atît timp cît
nici unu! din contactele Ij... !„ nu
este închis, releu! nu este atras,
contactele sase a, 5 sînt desfăcute,
aceasta deoarece pe intrarea inver-
soare apare practic tensiunea de ali¬
mentare a montajului şi, indiferent
de poziţia cursorului potenţiometru-
iui semiregiabll de 25 kn de pe
intrarea neinversoare, ieşirea opera-
c a - r "e a naşă’ implicit şi
emltorul tranzistorului de comandă.
Prin închiderea oricărui întrerupător
U... j,„ cupă un timp prestabilit, po¬
tenţialul intrării inversoare devine
mai scăzut decîî cei ai intrării nein-

1N 4007
FC57

claxon

în circuit condensatorul electrolitic,
se ajustează potenţiometruf semire-
glabil de 100 kfi pînă cînd montajul
basculează, atrăgînd armătura releu¬
lui (cu unui din întrerupătoarele l v ..
\„ închis). Se conectează condensa¬
torul electrolitic şi se repune în
funcţiune sistemul,’ observindu-se o
întîrziere a pornirii de circa 5 s, sufi¬
cient pentru a conecta sau deco¬
necta alarma ia ieşirea sau respectiv
intrarea în autoturism. Punerea în
starea de veghe sau în starea de re¬
paus se face din întrerupătorul K,

montat undeva ascuns în interiorul
caroseriei ^automobilului. Reglarea
timpului de alarmare, cît şi a întîr-
zierii de pornire se face din cele
două potenţiometre semiregiahiîe,
cu condiţia ca potenţialul pe intra¬
rea inversoare să fie 'mai mic decîî
ce! de pe intrarea neinversoare.

Tranzistorul de ieşire poate fi ori¬
care din seria BD (BD135, BD137
BD139), iar releu! este de 12 V/30 —
300 mA.

Racordarea robotului la televizor
se va face cu. un cablu bifilar
terminat cu o fişă jack şi cu alt cablu
cu 5 fire terminat cu o fişă stereo.

în lipsa robotului se va introduce
o fişă' stereo oarbă în care se vor
scurtcircuita pinii 1 cu 3.

După un timp de experimentare şi
prin varierea poziţiei R g „ jocul cu
robotul devine instructiv şi antre¬
nant.

ADRIAN CURELEA
Propun realizarea unui economi- (sau) prin intermediul unui recipient
zor de apă conform desenului de pe care dorim să-l umplem cu apă.
ansamblu din figură (vedereaşi sec- Avantajul montării economizorului
ţiunea A—A). rezultă din economia de apă pe care

Economizorui este de fapt o sim- o poate realiza, dar şi din faptul că,
plă supapă care se montează la ca- o dată reglate debitul şi temperatura
patul ţevii de la bateria de robinete, apei, se poate folosi numai în mo-
Acţionarea sa se face manual şi mentele absolut necesare.

a Modul în care este realizat presu-

/\ pune utilizarea economizorului în

——î—e®« trei situaţii distincte; acestea cores¬

pund cu poziţiile a, b şi c indicate în
figură:

a — supapa închisă — nu permite
--4 —'~l trecerea apei de la robinete spre ex¬
terior;

b — supapa blocat deschisă —
acţionată manual (ridicată şi rotită
spre stînga); este o poziţie cu auto-
menţinere, care nu împiedică în nici
un fel trecerea apei de la_ bateria de

■ robinete spre exterior. în această

poziţie se face reglajul debitului şi a!
temperaturii (proporţia dintre apa
caldă şi cea rece). Revenirea la po¬
ziţia a se face rotind dreapta şi co-

c — supapa deschisă intermitent
! S — acţionată direct cu mîna sau prin

intermediul recipientului ce trebuie
„ umplut cu apă.

Pentru comoditatea mohtării (pe
ţeava 1) şi a depanării, propun siste-
mul de prindere şi etanşare alcătuit
din piesele: 2 — piuliţă; 3 — inel
etanşare; 4 — corp supapă.
gy k Piuliţa specială 5, prevăzută cu io-
/ /caş pentru şurubelniţă pentru a pu-
/ / tea fi înşurubată pe tija supapei 6,

/ - / presează garnitura 7. Scaunul supa-

^ —jr-1 UWrdb A-- / ■ pei 8 este montat presat în corpul 4

*" pentru uşurarea prelucrării. Inelele

I , | "'V de cauciuc 9 realizează etanş a rea

l===a====) piesei 8 de corpul 4. Arcul 10 ţine

a I tija supapei în poziţie închisă. Cu

j ajutorul ştiftuîui 11 se realizează po-

~~ ziţsa b, iar 12 este un element de ac-

1 ţionare.

BILIOGRAFÎE

Catalog General Instrument
Colecţia Le Haut-Parieur

(URMARE DIN PAG.13)

unul de sonerie, conectat la extre¬
mităţile secundarului (8 V).

/ Din potenţiometrul P se reglează
valoarea tensiunii stabilizate prin
modificarea vitezei de încărcare a
condensatorului C 6 ; cu cît C@ se în¬
carcă mai repede, cu atît tiristorul
se deschide mai devreme şi tensiu-
nea de ieşire creşte,
i. Schema ’ funcţionează pe princi-
78 piui reacţiei negative, avînd pe bucla
de reacţie un factor de amplificare
V destul de mare, ceea ce asigură un
; factor de stabilizare mulţumitor.

Cînd se doreşte o tensiune fixă
’ (de exemplu, 220 V), P va fi un şe¬
ii mireglabi! ce se va fixa la etalonarea
/ aparatului.

Dacă se doreşte o tensiune varia¬
bilă, în şefie cu P (care va fi poten-
. ţiometru) se pun două rezistenţe de
limitare astfel încît variaţia tensiunii
de ieşire să se obţină pe întreaga
cursă a potenţiomeîrului.

LHNIUM

GEFI

ALB NEGRU 9 K 14 25

Codificarea hîrtiei AZOBROM este
principial aceeaşi ca !a hîrtia ARFO
şi ia în considerare următorii para¬
metri:

a) Gradul de contrast. Se fabrică
hîrtia în cinci grade, respectiv
moale, specială, normală, contrast,
foarte contrast (extracontrast).

b) Grosimea suportului poate fi
subţire (semicarton) şi carton.

c) Felul suprafeţei: lucioasă, se-
mimată, mată, raster, filigran, cris¬
tal.

d) Culoarea suportului. Se fa¬
brică exclusiv hîrtia pe suport de
culoare albă.

Sintetic, sortimentele de hîrtie fo¬
tografică AZOBROM sînt cuprinse
în tabelul alăturat.

Bazată pe studiul pieţei, gama
sortimentală actuală a hîrtiei AZO-

Un pas calitativ semnificativ a
constat în trecerea la fabricarea
noului tip de hîrtie fotosensibilă alb-
negru, AZO, care, a înlocuit practic
hîrtia ARFO. AZO este o marcă în¬
registrată care îşi cucereşte presti¬
giu şi sub care se fac cunoscute
produsele fotosensibile româneşti.

Producţia actuală grupează o fa¬
milie de sortimente sub denumirea
de AZOBROM, denumire ce indică
faptul că emulsia noii hîrtii este pe
bază de brom ură de argint. AZO¬
BROM este o hîrtie fotografică cu
sensibilitate mărită, caracterizată
printr-o foarte bună redare a deta¬
liilor şi tonurilor între alb şl negru
profund. Hîrtia este de structură
tradiţională, respectiv emulsia este
depusă pe un suport celulozic bari-
tat.

BROM se remarcă printr-o extensie
a numărului de gradaţii, printr-o re¬
ducere a numărului culorilor supor¬
tului exclusiv la alb, prin înlocuirea
hîrtiei subţiri cu un semicarton.

Sortimentele astfel rezultate co¬

respund pe deplin nevoilor fotogra¬
fiei profesioniste sau de amatori
Dimensional hîrtia AZOBROM se
livrează la mărimile standard, res¬
pectiv 6,5x9 cm; 3x12 cm; 13x18 cm;
18x24 cm; 24x30 cm; 30x40 cm;

Fiz. GH. SĂLUŢĂ

scame, eventual căptuşită cu o
ţesătură subţire. Husa se
croieşte după desenul din figura
1, unde alegerea dimensiunilor
A şi B va fi explicată ulterior. Li¬
niile punctate reprezintă locurile
pe unde- se va îndoi materialul.
Partea de jos şi cea laterală a
sacului se închid prin cîte o cu¬
sătură (fig. 2). Apoi se răsfrînge
marginea de sus şi se coase în
aşa fel încît să rezulte un spaţiu
de 6—8 mm pe unde să se
poată introduce un şiret de pan¬
tof pentru strîngere. în final se
întoarce pe dos husa pentru a
ascunde cusăturile.

Dimensiunile A şi B se pot de¬
termina din relaţiile următoare:

A = p + 4 (în centimetri), unde
p este circumferinţa bazei (pen¬
tru obiecte cilindrice) sau peri¬
metrul bazei (în cazul unor

Păstrarea aparaturii fotogra¬
fice este recomandabil să se
facă în tocurile sau cutiile origi¬
nale. Uneori însă nu posedăm
aceste mijloace eficiente de pro¬
tecţie împotriva zgîrieturilor,
prafului şi loviturilor uşoare. Al¬
teori ezităm să le luăm’cu noi în
timpul deplasărilor, datorită vo¬
lumului mare pe care îl ocupă
atunci : cînd sînî goale. In astfel
de situaţii propun confecţiona¬
rea unor huse texîiie pentru
aparatura fotografică, ieftine şi
relativ uşor de confecţionat
după descrierea de mai jos.

Este vorba de un mic „sac“ în
care se introduc obiectivul,
blitzul, trepiedul sau chiar apa¬
ratul foto. Materialul husei este
bine să fie mai gros -pentru
amortizarea şocurilor; se poate
folosi o stofă care nu lasă

Denumirea accesoriului sau aparatului

O biectiv Pentacon 1,8/50,

Flektogen 2,8/35 sau Pentacon 2,8/29

Obiectiv Pentacon 2,8/135
Obiectiv Pentacon 4/200
Obiectiv Jupiter 9—2/85
Cutie alimentator blitz FIL 11

obiecte paralelipipedice);

B = h + d + 4 (în centimetri),
unde h este înălţimea obiectului,

(în cazul paralelipipedului).

în tabelul alăturat se dau di
mensiunile orientative pentru cî

50x60 cm, precum şi ia metraj.

Plicurile cu hîrtie AZOBROM con¬
ţin 10, 25 sau 100 de coli.'

Iluminarea laboratorului se poate
face cu lumină gaibenă-verzuie (fii- •
tru ORWO 113) sau ros ie (filtru
ORWO 117).

Prelucrarea hîrtiei este normală,
nepretinzînd un proces special.
Etapele de lucru vor fi deci:

1. Developare 1,5—2 minute 20—21 C

2. Baie stop 0,5 minute 20—22 C

3. Fixare 5—10 minute 20—22 C

4. Spălare 20—30 minute 15—22 C

Developarea poate avea loc şi la
temperaturi mai mici sau mai mari
(se recomandă totuşi a nu se depăşi
23 c C), cu modificarea corespun¬
zătoare a timpului de revelare (func¬
ţie şi de reţeta folosită pentru revela¬
tor).

Baia stop poate lipsi, urmînd a fi în¬
locuită cu o spălare în apă curgă¬
toare 1—2 minute. Se recomandă
spălarea doar atunci cînd se ur¬
măreşte continuarea lentă a reve¬
lării pentru evidenţierea unor de¬
talii.

Pentru revelare se recomandă re¬
velatorii preambalaţi din comerţ,
realizaţi la Timişoara (TIMIŞ R2N
sau R2C) sau revelatorul AD—03,
preparabil după următoarea reţetă:

Metol . 1 g

Sulfit de sodiu anhidru. 13 g

Hidrochinonă . 3 g

Carbonat de sodiu anhidru .... 26 g

Bromură de potasiu . 1 g

Apă. pînă la 1 000 ml

Dizolvarea se începe în cca 700 ml
apă caldă (35—40 ; C).

Reţeta este cunoscută si ca
ORWO 100 (AGFA 100).

O proprietate extrem de intere-

AZOBROM: Gama sortimentală

Grosimea suportului
Felul suprafeţei

rast Extra- Semî- j Cărţoi^

contrast carton I să j !

Fiii- Cristal !
gran / j

- emulsie pe bază de. bromură de argint

sântă a acestei reţete ^constă în
aceea că prepararea se poate face
şi ca soluţie concentrată la volumul
de 250 ml. Se recomandă să se pre¬
pare o dată un litru de soluţie con¬
centrată (chimicale pentru 4 I so¬
luţie de lucru) care să fie împărţit în
4 sticle de 250 ml recuperate dp la
soluţiile de uz foto din comerţ. La
întrebuinţare se va folosi conţinutul
unei asemenea sticluţe plus 750 ml
apă.

Conservabilitatea soluţiei con¬
centrate este foarte bună, ea de¬
păşind fără probleme 3 luni.

Un revelator special care conferă
imaginilor un plus de rigoare este
ORWO 115, avînd componenţa:

Metol . 2g

Sulfit de sodiu anhidru. 25 g

Hidrochinonă . 6 g

Carbonat de sodiu anhidru .... 33 g

Bromură de potasiu . 0.5 g

Apă. pmă la 1 000 ml

Un alt revelator special cu ten¬
dinţă de a atenua într-o anumită
măsură contrastele, oferind imagini
bogate în tonalităţi, este următorul
(ILFORD):

Metol . 0,75 g

Sulfit de sodiu anhidru . 12,5 g

Hidrochinonă . 3 g

Carbonat de sodiu. 16 g

Bromură de potasiu . 1 g

Apă. pînă la 1 000 ml

în caz de nevoie, ca revelator
contrast se poate apela la reţeta
ORWO 108, respectiv:

Metol . 5 g

Sulfit de sodiu anhidru .. 40 g

Hidrochinonă . 6 g

Carbonat de potasiu anhidru . . 40 g

Bromură de potasiu . 2 g

Apa.. pînă la 1 000 ml

in acelaşi timp se pot folosi ori¬

care din revelatorii de hîrtie exis¬
tenţi în magazinele" de specialitate
ca de exemplu ORWO 113, ORWO
E 102. De notat că soluţia concen¬
trată E 102 se va dilua cca 1:4 pen¬
tru a obţine rezultate optime.

Ca baie de întrerupere (stop) se
va folosi fie o soluţie de 2% acid ace¬
tic, fie următoarea reţetă:.

Metabisulfif r de.' potasiu. 25 g

Apă.. . 1 000 m!

Fixarea se poate face în orice tip
de soluţie fixatoare, recomandîn-
du-se însă reţeta atît de cunoscuta
(codificată AF—97) compusă din

Tiosulfat de sodiu cristalizat .... 250 g

Metabisulfit de potasiu. 25 g

Apă *.. pînă la 1 000 ml

Virarea (tonarea) este un proce¬
deu chimic prin care imaginea foto¬
grafică alb-negru este transformată
într-o imagine colorată. Tonalităţile
intermediare dintre alb-negru se
transformă în culoare de diferite
grade de intensitate între alb şi cu¬
loare de intensitate maximă.

Procedeul se aplică pozitivelor
pe hîrtie fotografică sau peliculă
(diapozitive sau negative, care se
folosesc direct ia proiecţie). Prin
aplicarea sa şe urmăreşte armoni¬
zarea subiectului sau creşterea va¬
lenţelor sale artistice cu o culoare
potrivită. în cazul diapozitivului
tehnic, prin virare se urmăreşte evi¬
denţierea datelor prezentate în
contextul unei proiecţii tematice.

VIRAREA ÎN ALBASTRU

O primă cale de- a vira o imagine
fotografică în albastru este oferită
prin reţeta AGFA 536. Se prepară
două soluţii:

Soluţia A:

Fericianură de potasiu .... 5 g

Fosfat acid de sodiu şi amo¬
niu . 12 g

Apă ... 500 ml

Soluţia B:

Alaun de potasiu . 10 g

Alaun de fier şi amoniu ... 16 g

Sulfat acid de sodiu . 24 g

Apă . 500 ml.

Soluţia de lucru se obţine ames-
tecînd o parte soluţie A cu o parte

soluţie B şi două părţi apă. Virarea
are loc în cca 1—2 minute. Se spală
fotografia în apă curgătoare cel
puţin 20 de minute.

O altă reţetă pentru virarea di¬
rectă în albastru este cea care ur-.
mează. Se prepară, de asemenea,
două soluţii:

Soluţia A:

Fericianură de potasiu ... 10 g

Apă . 100 ml

Soluţia B:

Perclorură de fier . 10 g

Oxalat de amoniu . 2 g

Apă . 100 ml.

Soluţia de lucru se obţine dintr-o
parte soluţie A, două părţi soluţie B
şi zece părţi apă. Culoarea rezultată
este albastru-verzui. Dacă se trece
fotografia printr-o soluţie de fixare
acidă (proaspătă), se obţine un al¬
bastru curat.

Prin acest procedeu apare şi un
efect de slăbire a imaginii, de aceea
fotografia va fi puţin supraexpusă.

Reţeta următoare constă dintr-o
singură soluţie, respectiv:

Sulfat dublu de fier şi amo¬
niu .. 4 g

Bromură de potasiu .2,4 g

Acid azotic . 4 picături

Apă .. 200 mi

Caracteristică acestei reţete esle
formarea unei coloraţii galbene
care se înlătură introducînd foto
grafia virată într-o soluţie slab acida
clorhidrică (3—5 ml acid clorhidru

la 1 000 ml apă) După dispariţia co¬
loraţiei parazitare galbene, fotogra¬
fia se spală.

O altă reţetă se bazează pe oxala-
tul feric. Se prepară următoarele
soluţii:

Soluţia A:

Oxalat feric (granulat) . 1 g

Apă (70—80 C) . 100 m!

Soluţia B:

Acid oxalic . 2,4 g

Apă . 40 ml

Soluţia C:

Acid clorhidric . 0,3 ml

Apă . 3 ml

Soluţia D:

Fericianură de potasiu .... 10 g
Apă . 100 ml.

Se prepară' o soluţie ferică prin
amestecarea soluţiilor A, B, C. So¬
luţia de lucru se prepară înainte de
întrebuinţare din soluţia ferică, la
care se adaugă 8 ml din soluţia D şi
140 ml de apă. Fotografia udată an¬
terior se menţine cîteva minute în
soluţia de lucru pînă la atingerea
efectului dorit. Se clăteşte fotogra¬
fia în apă, după care se fixează o
jumătate de minut într-o soluţie de
fixare simplă, obţinută din 20 g tio¬
sulfat de sodiu ia 1 000 mi de ap>ă.
Se spală fotografia 20 de minute în
apa curgătoare, după care se trece
prin apă acidulată cu acid clorhi-
. dric (2—3 picături la 500 ml apă).

_ Fotografiile astfel virate se şi în¬
tăresc de 2—3 ori, ceea ce impune
ca ele să fie iniţial subdevelopate
Prin adăugarea de bicromat de
potasiu (0,2—0,3 °/ 00 ) se poate mâr,
durabilitatea soluţiei de lucru, care
este în mod normal de cca o oră.

O altă formulă cu oxalat feric
este:

Oxalat de fier şi amoniu ... .6 g

Fericianură de potasiu. .6 g

Acid citric. 6 g

Apă.... 1 000 ml.

Se poate folosi şi Următoarea re¬
ţetă de virare directă în albastru
(KODAK T12):

Citrat de fier amoniacal .4 g

Acid oxalic. 4 g

Fericianură de potasiu..4 g

Apă ... 1 000 ml.

In continuare se indică şi o reţetă
de virare indirectă.

Reţeta cuprinde o soluţie de al¬
bire:

Clorură cuprică. 30 g

Acid clorhidric. 3 g

Persulfat de amoniu. 10 g

şi soluţia de virare:

Sulfat de hidrazină. 10 g

Apă. 1 000 ml

După albire se expune fotografia
la lumină, se spală bine şi se tra¬
tează în soluţia de virare. Imaginea
nou formată este alcătuită din ar¬
gint coloidal.

Colectivul redacţional mulţumeşte tuturor
colaboratorilor şi cititorilor care au avut
amabilitatea să-i trimită felicitări cu prilejul
Anului Nou, 1 985.

TEHNIUM 1/1985

100 Kn

PLACA: 40X90

GĂURILE PT T 5 VOR FI DATE LÂ ^1,5

11 fERFON

NICOLAE STANCIU, YG3 EDO 1B1 f

DAN COCOI

Sîntem elevi, sîntem foarte pasio¬
naţi de electronică şi împreună ela¬
borăm şi construim diverse scheme
mai simple sau mai complexe. Din
domeniul schemelor simple reco¬
mandăm constructorilor amatori o
schemă de interfon realizată cu
componente discrete şi care se dis¬
tinge prin următoarele:

— număr redus de piese;

— nu prezintă necesitatea efectu¬
ării vreunui reglaj la pornire;

— nu se comută nimic corespun¬
zător regimurilor vorbeşte/ascultă;

— distanţa de acţiune 500—1 000
m (distanţa care ne separă pe noi
este de circa 180 m, în condiţii de
audiţie excelente).

FUNCŢIONARE

Semnalul sosit de la microfon este
aplicat unui etaj repetor pe emitor
realizat cu T v Semnalul preluat de
pe emitorul lui T 1 este amplificat de
T 2 , apoi prin intermediul potenţio-
metrului R 9 se dozează, urmînd să
fie amplificat de T 3 . Semnalul este
introdus Într-Un etaj Darlington,
care asigură la ieşirea sa o putere
maximă de 200—250 mW. Prin C 9
semnalul se aplică liniei, care în ca¬

zul nostru este un conductor de cu¬
pru emailat cu diametrul de 0,6 mm.
Pentru a evita folosirea a două con¬
ductoare, l-am înlocuit pe cei de-ai
doilea cu pămîntul. Priza de pămînt
se poate lua de la o ţeavă de gaze,
apă sau calorifer. Semnalul sosit
prin linie de la celălalt montaj stră¬
bate condensatorul C 9 şi ajunge la
difuzor, unde este reprodus. Singu¬
rul dezavantaj al sistemului este fap-
tdl că este necesară construcţia în
două exemplare (pentru fiecare co¬
respondent). Acest dezavantaj
aduce cu sine însă alte avantaje. In
cazul folosirii sistemului clasic (pos¬
tul central + difuzoarele
corespunzătoare abonaţilor), sem¬
nalul sosit de la un abonat trebuia
obligatoriu amplificat, or, acest lu¬
cru comportă două riscuri pentru
distanţe mari: creşte zgomotul simţi¬
tor şi există în plus riscul ca o dată
cu semnalul util să fie amplificat şi
semnalul unei staţii de radiodifu¬
ziune. Sistemul experimentat de noi
înlătură aceste dezavantaje; există
posibilitatea instalării unei multitu¬
dini de abonaţi prin simpla cuplare
prin C 9 ia linia existentă şi oricare
abonat poate vorbi şi asculta conco¬
mitent (duplex).

O dată realizate montajele pentru
fiecare abonat, mai nărnîne pro¬
blema liniei, mai bine zis compromi¬
sul greutate-diametru. Cum bine se
ştie, prin mărirea diametrului con¬
ductorului rezistenţa ohmică scade,
dar creşte greutatea, deci riscul ru¬
perii (pentru linia aeriană).

Cablajul circuitului imprimat este
văzut dinspre partea placată.

LISTA DE COMPONENTE

C% = 15 nP; C 2 = 0,1 /j.F] C 3 = 0,1 n F;
C 4 = 4,7 m F; C 5 = 0,1 m F; C 6 = 4,7 M F;
C 7 = 0,2 mF; C 8 = 5 mF; C 9 = 200 mF;
C 10 = 150 mF; R, = 12 kfî; R 2 = 1 Mii;
R 3 = 8,2 kfî; R 4 = 1,2 kfî; R 5 = 10 kfî;
R 6 = 1 kfî; R 7 = 120 kfî; R a = 5,6 kfî;
R 9 = 10 kfî lin; R 10 = 120 kfî; R„ =
= 10 kfî; R 12 = 4,7 kfî; R 13 = 470 kfî;
T, = BC108 (BC107, BC109); T 2 =
= BC108 (BC107, BC109); T 3 = BC172
(BC171, BC173); T 4 = BC172

(BC171, BC173); T 5 = BD135

(BD137, BD139). Difuzor: 0,5 W/16 fî.
Microfon: dinamic, 600 fî 4- 2,2 kfî.

TI T2.

BC108 BC108

T4 TS

BC172 BD 135

Cu materiale uşor de procurat,
care necesită doar cîteva prelucrări
simple, se poate înfăşură în spirajă
sîrmă cu diametre pînă la 1 mm. în
: figura 1 este prezentat ansamblul cu
care se poate executa operaţia de
‘ înfăşurare, după cum urmează:

— mai întîi se alege bara din oţel
de forma unei manivele (1), al cărei
diametru trebuie să corespundă cu
diametrul interior al spiralei de înfă-

1 şurat (2);

— operaţia începe cu trecerea sîr-
I mei prin orificiul practicat în capătul

manivelei, unde se înfăşoară manual
| cîteva spire; apoi capătul înfăşurat
se aşază între cele două bucăţi si¬
metrice de lemn (3) v desenate în de-
1 taliu în figura 2; partea din sîrmă
| care urmează a se înfăşură se trece
: prin canalul (c);

— cele două bucăţi de lemn de
* esenţă tare se prind între bacurile
I unei menghine de banc (4) şi mani¬
vela se roteşte în sensul înfăşurării

t sîrmei. Strîngerea menghinei se face
astfel încît să permită rotirea cu
uşurinţă a manivelei. AC

Avînd ca elemente principale un
cristal de cuarţ şi un circuit integrat
CDB 400, se poate construi un ge¬
nerator cu semnal foarte bogat în
armonici, util măsurătorilor.

Dacă se montează un cristal cu
frecvenţa de 100 kHzi avem repeta¬
rea acestei frecvenţe cu amplitudine
suficient de marp încă şi la 20 MHz.

Alimentarea se face de la o sursă
sau de la baterii.
lOOKn _

TEHNIUM 1/1985

RADU VAS1LE

r—-H

r-fflfiiţjj .... -

^ \

1 _1

Acest generator este util pentru
; depanarea părţii de video a televi-
; zoarelor color.

La ieşire se obţine pe o sarcină de
5 75 H un semnai video de 1 V corn¬
ii pus din sincro-linii, impulsuri gardă
cu sincro-salve (4,433618 MHz) pen-
; tru deblocarea căii de culoare la te-.
: levizoarele care au blocare auto-
: mată a culorii şi impulsuri luminanţă
; verticale pentru aprecierea fronturi¬

lor şi supracreşterilor.

Bobinele liniilor de întîrziere se
realizează pe miezuri toroidale din
ferită.

Cristalul de cuarţ se poate înlocui
cu un circuit oscilant serie avînd bo¬
bina construită cu oală de ferită.

Transformatorul de radiofrecvenţă
se execută cu oală de ferită sau
miez ferită cu două orificii.

Consumul este de 100 mA la 5 V.

□

IHMH

AMPLIFICATOR
DE MĂSURARE

Amplificatoarele de instrumentaţie sînt
larg utilizate în aparatele de măsură şi
control şi, datorită versatilităţii lor, sînt
tot mai des folosite şi în lucrările de ama¬
tori. Schema din figura 1 reprezintă o so¬
luţie devenită clasică de a realiza un am¬
plificator de instrumentaţie cu ajutorul
unor amplificatoare operaţionale de uz
general. In cazul aparaturii de măsură şi
control portabile, necesitatea utilizării
unor tensiuni de alimentare mici şi a unui
consum redus constituie, de cele mai
multe ori, o limitare severă în cepa ce pri¬
veşte alegerea amplificatorului operaţio¬
nal. O soluţie ideală în acest caz o oferă
utilizarea unor amplificatoare operaţio¬
nale programabile care admit tensiuni de
alimentare reduse.

Astfel, circuitul prezentat în figura 1
admite o tensiune de alimentare de nu¬
mai ± 1,5 V, cu un consum de putere (de¬
pendent de valoarea rezistorului de pro¬
gramare, Rn 0 |) foarte redus: Pd = 135 nVJ.
Alimentînd montajul de la două baterii
R20, autonomia atinge durata fizică de
viaţă a bateriilor (aproximativ un an). Am¬
plificatorul operaţional folosit este
ROB344 (I.C.C.E.) sau L144 (Siliconix),
circuite compatibile funcţional şi pin la
pin. Circuitul integrat ROB344 oferă,
într-o aceeaşi capsulă, trei amplificatoare
operaţionale de microputere, cu o bună
împerechere a performanţelor AO şi un
excelent cuplaj termic. Pentru o tensiune
de alimentare de ±1,5 V, excursia ma¬
ximă a semnalului la ieşirea montajului
din figură atinge 1,6 Vvv. O atenţie deo¬
sebită trebuie acordată circuitului de sar¬
cină ataşat circuitului integrat ROB344, în
sensul că valoarea maximă disponibilă a
curentului de ieşire este de 500 ,uA. în fi¬
gura 2 este prezentată variaţia curentului
absorbit de la sursa de alimentare (impli¬
cit şi curentul maxim disponibil la ieşire)
pentru întreaga gamă a tensiunilor de ali¬
mentare, ±Vcc şi a rezistorului de pro¬
gramare Rp 0 |. Curentul redus disponibil
la ieşire impune, în cazul utilizării drept
sarcină a instrumentelor magnetoelec-
trice, folosirea unor instrumente de preci¬
zie, cu sensibilitatea mai bună de 0,5 mA.
Amplificarea în tensiune pe care o oferă

Sng. EiVtlLfAN Î=RÂNGU,
Rm. Vîlcea

amplificatorul de instrumentaţie din fi¬
gura 1 se poate aprecia cu relaţia'

a = 20 Ig

2 R 2

(dB)

Pentru valorile din schemă se obţine a=
40 dB (x 100), dar şi alte valori, în funcţie
de necesităţi, acţionînd asupra valorii re- S
zistorului R t . Pentru a îmbunătăţi perfor- j
manţele pe mod diferenţial ale circuitului, |
se impune: Ft A =R 5 =R 6 =R 7 ; R ? =R 3 , toleran- j
ţele rezistoarelor dicfînd limita acestor j
performanţe.

Amplificatorul de instrumentaţie pre- jj
zeptat poate fi utilizat cu succes acolo j
unde consumul de putere este de primă j
importanţă: aparatură medicală, apara- |
tură de control şi măsură portabilă, tele- |
comunicaţii etc.

OV + =1,5V

lOOjlH - Q >200

k - ~~Wv -1

—AM-

75K 1

75K

1/3\q

ROB 34^7

/îOftu A

_ /

- _

250jl

===

—

—"500ajA

TENSIUNE DE ALIMENTARE (v)

TEHNIUM 1/1985

Ing. ALEXANDRU TIBER8U, Cluj-Napoea

INTRODUCERE

. Rolul memoriilor dinamice este de
a stoca informaţiile numerice binare
în sistemele de calcul.

Metoda de stocare a informaţiilor
diferă radical ia acest tip de memorii
faţă de memoriile statice. Celula de
memorare o constituie un singur
tranzistor şi un condensator de sto¬
care care este încărcat cu o ten¬
siune pozitivă în starea „1“ logic şi
are 0 V la borne în starea „0" logic.
Deoarece condensatorul de stocare
se descarcă în timp datorită curenţi¬
lor de fugă, informaţia trebuie să fie
împrospătată. împrospătarea se face
citind informaţia şi reîncărcînd-o pe¬
riodic în fiecare celulă de memorie.
Datorită modului de stocare a infor¬
maţiei, aceste tipuri de memorii sînt
numite dinamice.

Datorită’ numărului re.dus de com¬
ponente pe unitatea de informaţie
stocată, aceste tipuri de memorii
permit o integrare pe scară largă şi
foarte largă la un preţ relativ scăzut.
Memoriile dinamice obişnuite au ca¬
pacităţi de 4 kbiţi/chip şi 16 kbiţi/
chip, ceea ce, comparat cu memori¬
ile statice comune de 1 kbit/chip,
reprezintă o densitate de'informaţie
mult mai mare.

La capacităţi atît de mari, numărul
biţilor de adresă este mare, respec¬
tiv 12 pentru 4 k şi 14 pentru 16 k.
Rezultă o limitare în micşorarea ga¬
baritelor capsulelor circuitelor inte¬
grate, în contradicţie cu reducerea
tot mai accentuată a chipurilor pro-
priu-zise de memorie. O memorie de
4 kbiţi necesită în mod normal o
capsulă cu 22 pini, de exemplu
2 107B-lntel (la cei 12 pini de
adresă se adaugă 4 pentru alimen¬
tare, 2 pini pentru l/E date, 3 pini
pentru stabilirea modului de operare
şi unul necuplat). Proiectanţii de cir¬
cuite integrate au găsit soluţii pen¬
tru reducerea gabaritelor prin multi¬
plexarea adresei pe un număr de
pini ega! cu jumătatea biţilor de
adresă. Fiecare jumătate de adresă

este însoţită de un semnal propriu
de selecţie.

Citirea datelor din aceste tipuri de
memorii este distructivă şi necesită
să fie reînscrisă.

Memoriile dinamice moderne se
realizează în tehnologie MOS cu ca¬
nal n, denumită în mod curent
NMOS.

MODUL DE OPERARE

Modui de operare al memoriilor
dinamice va fi cel mai bine înţeles
prin utilizarea diagramei bloc din fi¬
gura l.a., a unei memorii dinamice
tipice, cu capacitatea de 4 kbiţi.
După cum se arată în figură, aria de
memorie este aranjată într-o matrice
de 64 linii x 64 coloane de celule de
stocare. Celula de stocare este im¬
plementată cu tranzistorul de selec¬
tare şi condensatorul de stocare.
Accesul la celulă se face prin coin¬
cidenţa dintre selecţia de rînd (defi¬
nită prin adresele AQ-A5) şi seiecţia
de coloană (definită prin adresele
A6—AII) la adresa dorită. Circuite
de temporizare şi control conţinute
în integrat furnizează semnalele in¬
terne pentru decodificare, strobarea
scrierii şi citirii, stocarea datelor de
intrare sau furnizarea celor de ie¬

şire.

ACCESUL DATELOR

plificatoarele de citire (64 de ampli¬
ficatoare de citire la memoria pre¬
zentată) şi reîncărcarea datei citite
înapoi în celulă. Cînd această ope¬
raţie este terminată, datele citite se
află la ieşirea amplificatoarelor de
citire. Această operaţie poate să fie
îndeplinită prin furnizarea adresei
de rî nd şi a strobului corespunzător
RAS ia dispozitivul de memorare.
Prima operaţie îndeplineşte necesi¬
tăţile de împrospătare pentru rîndul
selectat, deoarece datele au fost re¬
memorate în celulele rîndului.

A doua operaţie constă în conec¬
tarea ieşirii unuia din amplificatoa¬
rele de citire la ieşirea de date
printr-un multiplexor (64 ia 1 în ca¬
zul fig. 1) şi memorarea în latchul
de ieşire. Această operaţie necesită
o adresă de coloa nă şi strobu! co¬
respunzător, CAS'

Cele două operaţii de acces pot
să decurgă în paralei ia RAM-uriie
dinamice cu 18 sau 22 pini. Modul
secvenţial de operare scade gabari¬
tul integratelor, fără să afecteze per¬
formanţele memoriilor comparativ
cu ale celor care operează în para¬
lel.

In figura l.b. se prezintă sche-
ma-bloc a unei memorii cu adresa
multiplexată. Se remarcă acţi unea
semnalelor de selecţie linie, RAS ,
respectiv de selecţie coloană, CAS.
în cele ce urmează vom insista mai
mult asupra acestor tipuri de memo-

Accesul la data stocată în memo¬
ria dinamică implică două operaţii
succesive distincte. Prima dintre
acestea este selectarea liniei dorite
din aria de memorie (una din cele
64 de linii a cîte 64 de celule la me¬
moria din figură), citirea datelor sto¬
cate în fiecare celulă a liniei cu am-

CiTfREÂ DATELOR

Datele sînt stocate în memoriile
dinamice MOS la unu! din cele două
niveluri discrete de tensiune pe con¬
densatorul de stocare: unu logic
este Vqq (+12V), iar zero logic este
Vsş (masa). Aceste niveluri trebuie
sesizate de amplificatoarele de citire
şi propagate spre ieşirea de date.

Metoda de citire a datelor cea mai
răspîndită la memoriile dinamice
este cea cu referinţă cu celulă
moartă (Dummy Ceil Reference),
Nivelul de referinţă cu care compară
amplificatorul de citire nivelurile
memorate este un nive! memorat
într-o celulă specială de memorare,
care nu poate fi adresată. Nivelul
stocat în această celulă de referinţă,
sau „moartă", este mai mic decîî
tensiunea minimă a nivelului ridicat
memorat şi mai mare decît tensiu¬
nea maximă a nivelului coborît me¬
morat. Schema simplificată a ampli¬
ficatorului de citire din figura 2 va
clarifica modul de citire. _

Atît timp cît semnalul RAS este
inactiv (nivel ridicat), 0 P permite
deschiderea tranzistoareior I 5 şi I 6 ,
conectînd nodurile A şi B la V D oşi
preîncărcînd nodurile la tensiunea
Vx (Vdd—Vţ, unde V T este tensiu¬
nea de prag a tranzistoareior MOS).

Tranzistorul T 7 este-de asemenea,
deschis de către 0p t conectînd no¬
durile A şi B împreună şi ăsigurînd .
astfel aceeaşi tensiune de preîncăr- 1
care. 0? mai deschide şi tranzistorul
T g , încărcînd cei ui a de referinţă
C dstg Ia V rsf- Dacă RAS devine ac-
tiv (nivel coborît), 0 P închide tran-
zistoareîe, izolînd noduri e A si B şi
condensatorul de referinţă. Dacă a
fost decodificată adresa de linie şi
seiecţia de linie este activă, 0 A des¬
chide tranzisioarele T 8 şi T 10 , adică
tranzistorul celulei de stocare şi cel
al celulei de referinţă. Aceasta co¬
nectează condensatorul celulei de
stocare la linia de citire bit stînga
(LCBS) şi cel al celulei de referinţă
la linia de citire bit dreapta (LCBD).
Dacă tensiunea stocată în Csieste
mai mare decît dea stocată în CpsiG
(Vref). nodul A va fi la o tensiune
mai mare. decît nodul B. Această -
inegalitate va determina amplificato¬
rul de citire (bistabilu! realizat cu
tranzistoareie ti şi T 2 conectate în¬
crucişat) să comute cînd tranzistoa¬
reie de sarcină T 3 şi T 4 vor fi des¬
chise de către 0» Bistabilu! va co¬
muta nodul A ia V DD datorită reac¬
ţiei bistabiiuiui. 0 b este întîrziat faţă
de 0* un timp suficient pentru a
fitermite ca tensiunile în nodurile A
şi B să se stabilizeze înainte de a
valida amplificatorul de citire. Dacă
tensiunea stocată în O S ţg a fost mai
mică decît cea stocată în Cdstg
bisiabiluî va sesiza un nivel coborît
şi va comuta, astfel încît nodul A va
fi ia V ss iar nodul B ia Vdd. După
ce nivelul memorat a fost identificat,
comparativ cu nivelul de referinţă,
amplificatorul de citire forţează linia
LCBS ia nivelul corespunzător nive¬
lului original stocat în condensato¬
rul celulei de memorie (V DD dacă
V cstg P* V ref sau V ss dacă Vcstg<
V ref ). intrucît tranzistorul celulei de
memorare este deschis, condensa¬
torul celulei se va încărca la niveiul
de tensiune al liniei LCBS. Astfel se
rememorează data citită în conden¬
satorul celulei la nivelurile de ten¬
siune integrale şi nu la niveluri de¬
gradate de curenţi de fugă sau de
zgomote. în acest mod celula de
stocare este împrospătată, data fiind
rememorată integral în timpul func¬
ţiei de citire.

De notat că nivelul de tensiune
memorat este doar mai mare sau

£eGfsrgu

£ 4 J

A£/A

Tampon şi

C>£ MEMO/Z/E

decooipicatoiz

Un ii

Gene/ZATor.
PT. controlul
sec^/eN ric&Jf

Ampli e/ea rog.
CauoANE

d/N o --

£e&/srgu tampon

SK/C O--

r/fc

şi o ecoa i'p-fcATo g

<?5 °-

Coloane

AG A? ABmAlobti

Fig. 1: Schema-bloc

0 ^
k V9

: fl

■ÎL

O -
CJ >

L) a
<i

A&A ' i

de MeMo.z/>.

ges/STRi

G Uri
( Lin// )

\ZAll oare

GEHGgATOg De:!

doufli

I TACT N# ■ /

TEHNIUM 1/1985

mai mic decît VW şi nu Vw sau
V'ss în întregime. Aceasta este im¬
portant deoarece curenţii de fugă ai
condensatorului celulei de memorie
degradează nivelul ridicat memorat,
faţă de Viar zgomotul de masă
al sistemului degradează nivelul co¬
borî! memorat, faţă de VW. Degra¬
darea nivelurilor ridicate de către
curenţii de fugă este problema cea
mai serioasă, iar \W se stabileşte
mai. aproape de V.« decît de VW
pentru a compensa efectul curenţi¬
lor de fugă. Degradarea nivelurilor
ridicate memorate este şi motivul
pentru care memoriile RAM dina¬
mice trebuie să fie împrospătate pe¬
riodic.

S-a preferat realizarea celulei de
referinţă cu tranzistor şi condensa¬
tor în locul unui di vizor rezisîiv pen¬
tru a compensa- capacitatea celulei
de stocare în raport.cu amplificato¬
rul de citire.

I y I 1 k AŢELOR

Schema din figura 3 prezintă o
coloană de date împreună cu ampli¬
ficatorul de citire, rnagistraia.de l/E
a integratului şi latchurile de intrare
şi ieşire.

Tranzistorul „de selecţie coloană
T s conectează amplificatorul de ci¬
tire şi celulele de memorie cores¬
punzătoare la linia de l/E. Datele
memorate în celulele LCDB vor avea
aceeaşi polaritate ca şi cele .aflate
pe linia de l/E, iar cele memorate în
celulele LCBS vor fi inversate faţă
de linia de l/E. La citire se reface
polaritatea iniţială, astfel încît
această inversare este internă me¬
moriei şi este transparentă pentru
utilizator.

Amplificatorul de citire din figura
3 va opera cu rezultate bune doar
atunci cînd capacitatea din nodul B
este egală sau compensată de capa¬
citatea din nodul A. Capacitatea li¬
niei LCBS şi cea a liniei LCBD sînt
corespunzătoare atunci cînd capaci¬
tatea celulei de memorare şi cea a
celulei de referinţă sînt egale. Efec¬
tul conectării liniei de l/E la linia de
citire bit dreapta este de'a adăuga o
capacitate la aceasta, care nu este
compensată de capacitatea liniei de
citire bit 'Stînga. Poziţia celulei de
referinţă pe linia de citire bit contri¬
buie, de asemenea, la necompensa-
rea capacităţilor, prin capacitatea
parazită a liniei, deoarece'locaţia sa
nu este imaginea locaţiei celulei de
memorare. Efectul rezisîiv al liniei
de citire bit măreşte efectul dispari¬
tăţii de poziţie în timpul citirii date¬
lor. Situaţia ideală ar fi ca poziţia
celulei de referinţă să oglindească
poziţia celulei.de memorare şi să
compenseze capacitiv conectarea li¬
niei .de i/E,

Avind în vedere problemele de
mai sus, la unele memorii moderne
a fost înlocuită celula de referinţă
printr-o celulă de memorare
oglindă, care memorează Integrai
data inversată şi care este localizată
fizic în apropierea celulei adresate,

I: N

conform figurii 4. Astfel, nu numai
că distanţele între celula de memo¬
rie şi celula imagine, faţă de amplifi¬
catorul de citire, sînt egale, dar ni¬
velul tensiunii memorate este com¬
parat cu întreaga valoare inversată
şi nu cu jumătate din valoarea mi¬
nimă a nivelului ridicat. De aseme¬
nea, conform figurii 4, dacă se face
conectarea la linia de l/E, aceasta
se face pentru ambele linii de citire
bit. Contribuţia capacităţii de l/E la
capacitatea liniilor de citire bit este
astfel egală, realizînd compensarea
capacitivă a amplificatorului de ci¬
tire. în acest mod cresc substanţial
performanţele amplificatorului de ci¬
tire şi poate să scadă valoarea capa¬
cităţii celulelor, aceasta ducînd la
realizarea unor memorii cu un nu¬
măr dublu de celule, avînd o arie
doar cu puţin mai mare decît cea a
memoriilor cu o celulă pe bit.

REGISTRELE ADRESEI

Biţii de linie şi cei de coloană sînt
memoraţjjn registre int erne cu sem¬
nalele RAS, respectiv CAS Aceste
registre preiau adresele la niveluri

3/ Celule

de Mena&ARE lc&

immn T ~

HHB

3 / CELuc-e oe
MCnOE.AR.E PLUS
Celula Moarta

Frg. 2: Schema simplificată a ampli¬
ficatorului de citire

Fig. 3: Schema liniei de l/E ş i a co*-
loanei de date

rvoc A Amp>lî-
T/C-AfOd

-i

£ -iţ3 —dJir-Jj^

i t I ! 1 L 1

I p'r -H -H

\0E-LUL A „PÎo aPTĂ OUE APTA [ | CE LULA A |

TTL şi le convertesc ia niveluri

' MOS.

LATCHURILE DE DATE

Datele de intrare D/w şi cele de ie¬
şire D out sînt memorate în tatchuri
Data de intrare este mem or ată de
func ţia logică Şi între RAS, CAS şi
WE. Dacă se iniţiază un ciclu de
date (RAS activ), D /v va fi memorat
temporar cu frontul coborîtor al ulti¬
mulu i dtr>_şemnalele de control
(CAS sau WE), care devine activ.
Latc hu l de jesire este controlat de
CAS. CAS 5n stare inactivă aduce
D aur in sta rea de impedanţă ridi¬
cată. Dacă CAS devine activ, după
timpul de acces, D out va lua valoa¬
rea datei memorate.

MODUL DE ÎMPROSPĂTARE

Datele stocate în memoriile dina¬
mice cu o singură celulă pe bit tre¬
buie împrospătate, timpul de îm¬
prospătare tipic fiind de 2 ms.

împrospătarea prin ciclu de citire.
Un ciclu de citire la fiecare adresă
de rînd (AO— A5 în cazul nostru) va

Nun Ai CĂQ Nun a'/ CAS
MenoR/A nenoejA
Antcrjo P ANrePiop
SELccrArĂ NescLecjATÂ

±r

^Elî

fii

Select/’ e

! OOiOA/VA

ţOELULAyNtoA&TA St 2 nGA\

Fig. 5: Forme tipice de curenţi de

alimentare

împrospăta toate celulele de memo¬
rie. Această metodă de împrospă¬
tare poate fi utilizată doar dacă sis¬
temul de memorare constă dintr-un
singur rînd de integrate şi nu este
necesară realizarea funcţiei SAU în¬
tre ieşiri. Fiecare integrat va plasa
datele adresate la ieşire în timpul ci¬
clului de împrospătare, iar legînd ie¬
şirile acestora în SAU, vor rezulta
conflicte pe magistrala de ieşire
date. Ciclurile de scriere vor putea
îndeplini necesităţile de împrospă¬
tare, dar celula selectată din linia ce
Se împrospătează (determinată de
adresa coloanei) va fi înscrisă cu o
dată nouă, în timp ce celulele cele¬
lalte vor fi doar împro spăt ate.

împrospătarea nu mai R ÂS. Cicluri
numai cu semnalul RAS activ reali¬
zate pentru fiecare dîn adresele de
linie vor împrospăta celulele de me¬
morare. Această metodă este folo¬
sită cînd sistemul de memorare este
constituit din mai multe rînduri de
integrate. Ieşirile de date ale memo¬
riei pot fi legate în SAU, deoarece
Cicl urile de împrospătare numai
RAS nu determină schimbarea ieşi¬
rilor Dour-

DISTRIBUIREA TRASEELOR DE
ALIMENTARE Şl DECUPLAREA

Forme de curent tipice pentru \ DO
şi I bb la aceste tipuri de memorii
sînt prezentate în figura 5. Examina-

Fig. 4: Tehnica de citire cu celulă
imagine

rea acestora arată că variaţiile de
curent absorbit din sistemul de ali¬
mentare .si nţ_funeţie_de cele două
impulsuri, RAS şi CAS. Amplitudi¬
nea variaţiilor de curent pe VW este
de aproximativ 60 mA, cu fronturile
de urcare şi coborîre la aproximativ
5—10 ns şi distanţa la aproximativ
20 ns. Fronturile de urcare şi cobo¬
rîre, la aceste valori, generează
componente armonice semnificative
la 10 MHz şi în regiunea apropiată.
Tehnica folosită la distribuirea şi de¬
cuplarea alimentării pentru suprima¬
rea acestor componente de zgomot
trebuie să fie eficientă la aceste
frecvenţe înalte. Inductanţele serie
ale traseelor de circuit imprimat şi
capacităţile de decuplare trebuie să
fie minimizate pentru a reduce efec¬
tul constantei de timp pentru răs¬
punsul sistemului de distribuire/de¬
cuplare.

Distribuirea traseelor de alimen¬
tare pe circuitele de cablaj imprimat
dublu strat va trebui astfel realizată
încît să fie orientate orizontal şi ver¬
tical la fiecare locaţie de integrat,
pentru a micşora inductanţele.

Dacă se vor utiliza condensatoa¬
rele recomandate mai jos, nivelul
zgomotelor pe sursa de alimentare
se va menţine în limitele în care me¬
moriile vor putea opera.

(CONTINUARE ÎN NUMĂRUL VIITOR)

C®-

Tx-ORP

Acest mic emiţător debitează
aproximativ 0,8 W în 3,5 MHz. ■
întregul montaj conţine un circuit

■P|

^ oo §

270 K 2*BF224 270K

•wPjj

BC227 l(

integrat CDB 400 (SN7400), care lu¬
crează ca oscilator plus element de
comandă şi etajul final cu tranzisto¬
rul 2N3053. Colectorul tranzistorului
este echipat cu un circuit oscilant
pe 3,5 MHz. Stabilitatea frecvenţei
este asigurată de un cristal de cuarţ.

RADIO REF, 10/1979

L 8A!2 ° BA.120 ioo

Acest receptor permite audierea
programelor din gama undelor lungi
sau medii, funcţie de circuitul osci¬
lant montat la intrare.

Circuitul se confecţionează de că¬
tre amatori pe o bară de ferită (spe¬
cială pentru antene). Cînd se urmă¬
reşte recepţionarea undelor lungi în¬
făşurarea 1—2 are 135 de spire, iar
3—4 are 20 de spire. Pentru unde

-i- <fiy-o

medii 1—2 are 75 de spire, iar 3—4
are 7 spire. Sîrma folosită este
CuEm 0,15. în paralei cu înfăşurarea
1—2 se conectează un condensator
variabil 40—400 pF. Audiţia se face
în căşti cu impedanţa mare,
1 000—2 000 H, care au în paralel un
condensator de 10 nF.

TEHNI&CE NOVINE, 3/1984

UI 4
- & 11

R6 47k 22jjH^

~ÎC2 t

^C3

10/65

- T

_|l_

SIRENA

La baza acestei construcţii este
un circuit integrat tehnologie MOS
tip CD 4060. Efectul de sirenă se
obţine din valorile elementelor RC.
Semnalul este emis de un difuzor cu
impedanţă de 8 n.

RADIOTECHNIKA, 11/1984

Primul etaj este detector cu su-
perreacţie. Circuitul oscilant din co¬
lectorul tranzistorului "F este acor¬
dat pe 27 MHz. Bobina L 2 este con¬
struită pe o carcasă cu miez magne¬
tic pe care se bobinează 12 spire

CuEm 0,6 (priza la mijloc). Bobina
L, are 6 spire 0 8, bobinate fn aer
spiră lîngă spiră din CuEm 0,6. Re¬
leele lucrează la 18 V

LE HAUT-PARLEUR, 1121

CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR
DE

TELEVIZIUNE

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Concentrarea puterii cîmpului
electromagnetic pe unitate de su¬
prafaţă, perpendiculară pe direcţia
de radiaţie (densitatea de putere),
este exprimată de produsul celor
două componente ale cîmpului din
punctul analizat S (V w m 2) = E (v/m) x
H(A/m) (2), în care E este valoarea
componentei electrice măsurată în
voiţi pe metru, H este valoarea com¬
ponentei magnetice (datorată curen¬
ţilor de deplasare) exprimată în am-
peri pe metru, iar S (densitatea de
putere), exprimată în waţi 'pe mp,
este denumit vectorul Poynting.
Toate cele trei mărimi au o anumită
orientare în spaţiu (sînt vectori),
într-un punct oarecare al spaţiului
străbătut de energia radiată raportul
componentelor E şi H este constant
şi egal cu 120 tt. Termenul constant
i20 7t .- 37711 este numit „impedanţa
spaţiului* 1 şi se foloseşte în calcule
ca şi impedanţa unui circuit electric.

Densitatea de putere (S) poate fi
exprimată în consecinţă numai în»
funcţie de componenta electrică a
cîmpului prin relaţia următoare:

S (W«) < 3 >' în cazul

ipotetic al unui radiator care ar difuza
puterea p(W) în mod uniform, în toate
direcţiile, după o sferă cu raza d(m), ca¬
zul radiatorului de referinţă (izotrop),

S ( w/m») =- mL ~ (4), se poate

4 t r d"

stabili o legătură între puterea Pţ_ W)
de emisie şi cîmpul E(V/m) la o dis¬
tanţă oarecare (d) în spaţiul liber. în
mod practic, în domeniul undelor
purtătoare de televiziune, relaţia
dintre timp şi puterea de emisie se
compară mai des cu efectul unui di¬
pol de referinţă în A/2 în care se in¬
jectează puterea staţiei. Acesta din
urmă, după cum s-a mai amintit,
poate fi comparat cu radiatorul izo¬
trop faţă de care asigură, pe direc¬
ţia- principală de radiaţie, o densi¬
tate de putere de 1,64 ori mai mare
(câştigul dipolului faţă de radiatorul
izotrop). Din relaţiile 3, 4 şi cîştigul

Fig. 10 — Exemplu real de mo¬
dificare a valorii timpului (E) ra-
dioeiectric în teren accidentat:

1, 2 şi 3 curbe de propagare
CCIR pentru 50% din locuri şi
50% din timp, în banda îl şi III (1,

2) şi IV, V (3). Măsurătoarea este
efectuată la 3 m (J^) de soi.

sus-amintit al dipolului în a/ 2 se
poate deduce legătura dintre valoa¬
rea cîmpului şi puterea injectată în
dipolul a/ 2 sau în oricare antenă
care are un cîştig (G) faţă de dipolul
în A/2, conform relaţiei următoare:

„ 222 MW G

t o(mV/m) — ■

( 6 )

a (km)

Valoarea câmpului în relaţia (6)
este exprimată în mV/m deoarece
această mărime este mai apropiată
de condiţiile practice, ca şi puterea
de emisie exprimată în kW şi dis¬
tanţele în km. E q este cîmpul în
spaţiul liber (fără obstacole). în
practică, din cauza propagării un¬
delor în apropiere de sol sau printre
diferite obstacole, cîmpul E 0 este
mai mult o valoare de referinţă. O
primă corecţie ce trebuie adusă lui
E 0 se datorează reflexiilor produse
de un sol plat (câmpie). Valoarea
cîmpului real E x într-o astfel de si¬
tuaţie poate varia între ((K2)x E 0 ,
după cum se însumează vectorii ce¬
lor două unde (directă şi reflectată),
în acest ultim caz se au în vedere un
factor de corecţie dependent de
înălţimea h^m) a antenei de emisie
plus cota terenului (dacă e dega¬
jată), h 2 (m), înălţimea antenei de re¬
cepţie (ca mai sus) şi distanţa d(m)
dintre cele două antene. Formula
care dă valoare câmpului (E x ) în teren
plat devine E x = E 0 • ^.Valoarea fac¬
torului de corecţie (k^ se datorează

Ing. VICTOR SOLCAN

însumării vectoriale a două unde
principale, una directă şi alta reflec¬
tată de sol (fig. 9 a), şi are expresia

2 rr hi h 2

k 1 = 2 sin ———- (7)

A • d

Din analiza acestei expresii re¬
zultă că, în cazul unei staţii de emi¬
sie date, în funcţie de locul şi înălţi¬
mea antenei de recepţie (h 2 ) se pot
întîlni importante variaţii ale valorii
cîmpului. Acesta este un exemplu
simplu care arată importanţa alege¬
rii locului şi înălţimii de amplasare a
antenei de recepţie.

în condiţii reale, terenul este nu¬
mai rareori lipsit de accidente natu¬
rale sau artificiale, iar influenţa
acestora este, de regulă, nefavora¬
bilă deoarece contribuie la slăbirea
cîmpului util şi nu de puţine ori la
distorsionarea semnalului, cu efec¬
te negative asupra fidelităţii repro¬
ducerii a.n. sau color, datorită unor
modificări liniare în spectrul de
înaltă frecvenţă al canalului.

Dacă ne referim numai la mări¬
mea semnalului, apar noi factori de
corecţie k 2 + k n , în funcţie de canal,
înălţimea, poziţia şi forma obstaco¬
lelor.

De exemplu, daca pe direcţia
emiţătorului apare un obstacol (H) ce
obturează vizibilitatea, factorii k, şi k 2
ce vor rezulta din înălţimea obstaco¬
lului intermediar şi distanţele pînă la
cele două antene vor fi:

Din cauza numeroaselor influ¬
enţe. determinarea prin calcule teo¬
retice a condiţiilor de acoperire cu
semnal în terenurile cu relief acci¬
dentat este foarte dificilă deoarece
apar diferite forme de obştacole, ;
mai multe trasee de propagare,:
zone de umbră, perturbaţii etc. O
metodă practică pentru o evaluare
generală a condiţiilor medii de aco¬
perire cu cîmp util a unei zone
constă din efectuarea unor măsu¬
rători de cîmp în puncte caracteris¬
tice din zona de acţiune a emiţăto¬
rului. Sînt şi situaţii particulare de
recepţie, cînd este necesară şi vi¬
zionarea imaginii în a.n. şi color de¬
oarece nu totdeauna este sufi¬
cientă numai cunoaşterea valorii
cîmpului. De exemplu, în cazurile
când propagarea se realizează prin
difracţie pe mai multe obstacole
sau prin însumarea undelor reflec¬
tate, se poate strica structura spec¬
trului, falsifica culorile şi forma
semnalului, se pot produce imagini
fantomă etc. ce nu sînt sesizate pe
măsurătorul de cîmp, deoarece
acesta este influenţat, în principal,
doar de energia cea mai mare con¬
centrată în jurul purtătoarelor.

Din motivele expuse mai sus şi
din altele, pentru evaluarea condi¬
ţiilor de acoperire cu semnal în
zona de serviciu a unui nou emiţă¬
tor se mai folosesc şi curbe de pro¬
pagare experimentale statistice (vezi
fig. 11), care ţin seama de condiţiile
medii ce pot fi asigurate pentru cea
mai^mare parte ‘a populaţiei dintr-o
zona dată şi, de asemenea supli¬
mentar, de curbe care arată mări¬
mea şi procentajul abaterilor faţă
de condiţiile medii (dispersia valo¬
rilor de cîmp) în funcţie de structura
terenului (vezi figura 12). Curbele
statistice dau valoarea medie a cîm¬
pului funcţie de domeniul de frec¬
venţă, de înălţimea antenei de emi¬
sie h-, şi de cea de recepţie
(h 2 = 10 m), de distanţa şi de pro¬
centele din amplasamente şi de
timp.

Fig. 9 — Trasee de propagare:
a) degajat; b) obturat.

DIFRACŢIE

Fig. 11 — intensitatea timpu¬
lui în dB peste 1 ^uV/m pentru
PAR = 1 kW, în benzile i, II şi III,
pentru 50% din amplasamente şi
un procentaj de 50% din timp
(curbele punctate pentru 1% din
timp), la diferite distanţe pentru
h 2 = 10 m şi diferite înălţimi
efective de emisie (bt).

Fig. 12 — Exemplu de disper¬
sie, în dB, a valorilor de timp
pentru diferite procentaje din

amplasamente, comparativ cu
condiţiile din figura 11, pentru
50% din amplasamente.

2 7T hiH .
ki 2 sin - ’ . Şi

k 2 = 2 sin

H • h :
d :

[2. (vezi fig.

-BÂND

--BAND

—

a n
Am

i ' \

N ■

■

500__

h,(m)

v$9_ -

: '7\7

||_ i

iii'

9 b), iar E x = E 0 • k-, • k 2 , probabilita¬
tea maximă este ca cei doi factori să
fie subunitari şi să slăbească în
măsură importantă semnalul atît
datorită celor două reflexii, cît şi al¬
tei influenţe, k^, datorată difracţiei
funcţie de înălţimea şi forma obsta¬
colului H, în care caz E x = E 0 • k-t • k 2 •
k 3 (mV/m) (8)

1 2

2 0 30 40 5060 70 80 90 95 98 99 Q

10 20 50 100 Km 200

(CONTINUARE ÎN NUMĂRUL VIITOR)

TEHNIUM 1/1985

fwm

CITITORII DÎN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „fi OMPfiESFf LATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-iMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.

Redactor-şef: irig» IOAN ÂLBESCU
Redactor-ş®f adj.: prof. GHEORGHE BADEA

de .redacţie: mg. SL.SE &1IHĂESCU
Redactor responsabil de număr: flz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artîstică-grafică; ADRIAN WÂTEESCU

-EtlS'ttirĂ : §Cftt«^

"vrş £.'re:o«i

|liil8 pla I

KOLOZSI FERENCZ — Sf. Gheor-
ghe

Trebuie să' eliminaţi cablul bifilar
şi 'să cuplaţi picupui printr-un cablu
ecranat. Tresa cablului se leagă la
şasiul aparatului de radio.'
LUPUŞOR ION - Galaţi
Construiţi, un redresor cu ajutorul
unui transformator de sonerie. La
secundarul care debitează 8 V cu¬
plaţi' o diodă' 1W4001, sau echiva¬
lentă, ca redresoare. Filtraţi tensiu¬
nea redresată cu un condensator de
1 000 juF/16 V.

PĂDURE L — Petroşani
Vom publica un .convertor de
standard.

POPESCU LÎViU — Craiowa
Există în comerţ tuburi cinescop
pentru „Temp“ 7. Tranzistorul SC
107 poate fi înlocuit cu BC 170.
SANTA SON — Reşiţa
Nu cunoaştem construcţia lămpi¬
lor cu spirt sau petrol la care vă re¬
feriţi.

Paraziţii care vă deranjează audi¬
ţia programelor pe unde medii nu
provin prin reţeaua electrică, ci prin
antenă, aşa că este dificil să-i elimi¬
naţi.

SEPSS CSABA — Cluj-Napoca
Valoarea nivelului la premagneti-
zare se determină experimental.

1 G ÎRIEL — Galaţi
Nu ştim' cum va funcţiona un tub
de 14 W.

BOTOŞANU M. — Jud. Argeş
La receptor verificaţi tensiunea de
alimentare. 2SB178 = AC 180;
2SB75 = EFT 333; 2SB89 = AC 180.
NEAGU GH. — Cugir
Reproducerea unui aparat indus¬
trial este dificilă. De ce nu construiţi
un magnetofon publicat de noi?
SILDAN OV1D1U — Zalău
Este mai bine să apelaţi la coope¬
rativă ca să vă repare televizorul.

Antenele se montează la distanţă
mai mare de 4/4.

NEDELCU CĂTĂLIN — Galaţi
Montaţi în schemă următoarele
îranzistoare: T, = I 2 = BC 107, T, =
2N1613 sau 8D 135.

CONSTANTIN GH. — Ploieşti '
Singurul sistem eficace este să
cuplaţi antenele după dorinţă. Un
comutator în acest sens nu există.
FERARU C. - Bacău
Numai un specialist, la faţa locu¬
lui, poate remedia defectul din case-
tofon.

-RUSANU C. - Crevedia

Dioda TV-18 se înlocuieşte. La te¬
levizorul E 47 D verificaţi'amplifica¬
torul cale-comună şi traiectul detec¬
tor-tub cinescop.

- INDREI ROMEO - Dţva

Tranzistoarele B.PY90 şi BFX89
s'int fabricate de t.C.C.E.

HAIDUC SORIN — Cluj-Napoca
. Vom publica montaje cu elemente
recuperate din calculatoare de bu-

OROS SE3ASTIAN — Zalău

Nu deţinem schema solicitata
DRĂGHSCf MARIAN — Caransebeş
La rubrica HI-FI şi în almanah am
publicat şi amplificatoare de 25 W.
Desigur, vom mai publica.

DU ŢA DAN — Bacău
Vom reveni cu materiale despre
efecte fotografice.

IAWCU CĂTĂLIN - Fieni
Vă recomandăm să citiţi lucrarea
„Practica electronistului amator"
apărută recent în Editura „Albatros".
MUNTEAN MSRCEÂ - Cluj-Napoca
La blocul baleiaj verticală trebuie
să verificaţi rezistoarele de ia tubul
6H1P, în special cele de valoare
mare.

La mufa pentru cască nu puteţi
cupla un difuzor de 4A

HĂLMĂGEAN GÂBR5ELA — Bucu¬
reşti

Un alimentator Sony AC 35 nu
cred să găsiţi. Cel mai comod este
să construiţi un alimentator stabili¬
zat care să furnizeze 3 V. Scheme
pentru astfel de alimentatoare am
publicat în revistă. Eventual luaţi le¬
gătura telefonic cu redacţia.

Mulţumim pentru amabilele felici¬
tări. y

LAMBRIWO MÂR1US — Galaţi
La televizorul „Snagov" verificaţi
oscilatorul de linii, reglaţi frecvenţa.
Restul vom publica.

SZEKELY ZOLTAN — Harghita
Componente puteţi procura din
comerţ.

BLEJNOC VIOREL — Arad

Nu avem Intenţia să publicăm
aparatură pentru prepararea vacci¬
nurilor.

HÂGHIÂC MARIAN — Bîriad

Radiocluburile judeţene pun la
dispoziţia radioamatorilor o gamă
largă de piese şi aparate necesare
activităţii în acest domeniu. Redac¬
ţia nu deţine cristale de cuarţ.
GRĂDINARII Marin — Galaţi
Receptorul „Select" poate fi ali¬
mentat şi cu 4 diode 1 N4007. La tu¬
bul EM80 se poate renunţa.

Emisiunile TV color pot fi recep¬
ţionate cu aparate cu tuburi
cinescop pentru alb-negru.
COŢOFANĂ VALERIAN - Ploieşti
Orga de lumini la care vă referiţi
funcţionează numai la 9 V.

MANEA EUGEN — Bucureşti
Orice aparat trebuie întîi experi¬
mentat. Vom reveni asupra instalaţii¬
lor de aeroionizare.

POPA ÂRON — Cluj-Napoca
Vom publica şi alte scheme de os¬
ciloscop.

—

NEAGU ANDREI - Hîjşova

Alimentat cu 9 V din baterii sau
redresor, radiocasetofonu! PHILIPS
RA 7335 T permite audiţii pe unde
medii şi lungi sau funcţionează în
regim de casetofon. De remarcat fo¬
losirea tranzistoarelor npn şi pnp si¬
multan.

La receptor consumul este de 25
mA fără semnal, la înregistrare pe
casetofon consumul este de 120
mA.

teap $