Tehnium/1984/8407

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

CASA DE CULTURA A ŞTIINŢEI ŞI TEH-
NSCîl PENTRU TINERET ‘DIN BUZĂU

Rezultate ale radioamatorilor .... pag. 2—
INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ ... pag. 4-

AmpISficatoare operaţionale
Aplicaţii cu 741

TEHNICĂ MODERNĂ. pag. 6-

Ceas electronic

LABORATOR. pag. 8-

Frecvenţmetru analogic
R—C serie-paralel
AY 3—8500

'LA CEREREA CITITORILOR. pag. 10-

ATELIER . pag. 12-

Osciioscop

AUTO-MOTO . pag. 14-

Autoturismele OLTCIT:
sistemul de ungere
a motoarelor
Sesizor de avarie a
sistemului de frînare

FOTOTEHNICĂ .pag. 16-

Polachrome CS 35
Corecţia expunerii
Exponometrul WEIMAR
LUX

CITITORII RECOMANDĂ. pag. 18-

Automat de scară
Măsurarea J-FET-urilor
Generator de semnal video
Megaohmmetru

TV-Dx . pag

Amplificator de antenă

TELEVIZIUNEA ÎN CULORI . pag

REVISTA REVISTELOR. pag

Verificator

Alimentare

Corector

Freamplificator

PUBLICITATE . pag

I.A.E.M.—Timişoara

SERVICE ....
Tesla K-10

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XIV - NR. 164 7/84

tmmmaa mmm mm* - - — - ;

CONSTRUCŢII PENTRU AMATOR!

întregul tineret al patriei îşi exprimă deplina adeziune la
Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. privind realegerea tovară¬
şului NICOLAE CEAUŞESCU in suprema funcţie de secretar
general al partidului.

Casele de cultură, ale ştiinţei şi tehnicii pentru tineret, instituţii îndrumate direct de
comitetele judeţene ale Uniunii Tineretului Comunist, expresii elocvente ale politicii
pline de grijă a partidului nostru faţă de finăra generaţie, faţă de afirmarea multilate¬
rală a personalităţii tinerilor, se constituie în autentice focare de cultură şi educaţie, în
adevărate centre ale emulaţiei pentru ştiinţă şi tehnică. în anul 40 al libertăţii noastre,
casele de cultură, ale ştiinţei şi tehnicii pentru tineret jalonează etapele de concreti¬
zare ale complexelor activităţi din ampla mişcare „Ştiinţă-tehnică-producţie“, reunind
zeci de mii de tineri în cercuri tehnico-aplicative, de cultură generală, în formaţii artis¬
tice etc.

Prezentăm în continuare cîteva aspecte de la Casa de cultură, a ştiinţei şi tehnicii
pentru tineret din Buzău, instituţie cu remarcabile rezultate în formarea tinerei genera¬
ţii pentru muncă şi viaţă.

23 AUGUST

O GAZDĂ PRIMITOARE

emisie-recepţie învăţarea alfa¬
betului Morse, construcţia mon¬
tajelor electronice sînt principa¬
lele obiective ale îndrumătorilor
tinerilor: Ovidiu Burducea,
Gheorghe Grosoiu şi Constantin
lamandi.

Dacă în cadrul Casei de cul¬
tură, a ştiinţei şi tehnicii din Bu¬
zău tinerii lucrează efectiv la
staţia de radioemisie, activitatea
specifică acestui sport tehni-
co-aplicativ mult îndrăgit se
desfăşoară şi în liceele indus¬
triale nr. 2 şi 3, unde elevii des¬
cifrează încă din clasa a VII l-a
tainele radioamatorismului.

Alături de Ovidiu Burducea,
alţi doi pasionaţi radioamatori

Sute de mii de ore de muncă
patriotică susţinute cu entu¬
ziasm, hărnicie şi pricepere de
tinerii din marile întreprinderi in¬
dustriale ale Buzăului au contri¬
buit decisiv la ridicarea unui im¬
portant edificiu pentru uteciştii
buzoieni, şi anume Casa de cul¬
tură, a ştiinţei şi tehnicii din Bu¬
zău.

Cu o arhitectură modernă, im¬
punătoare, funcţională, realizată
după un proiect semnat de arh.
Aurelian Mareş, instituţia subor¬
donată Comitetului judeţean Bu¬
zău al Uniunii Tineretului Co¬
munist reuneşte săptămînal sute
de tineri muncitori, elevi, stu¬
denţi la activităţi politico-ideolo-
gice, simpozioane, mese ro¬
tunde, întîlniri cu specialişti,
schimburi de experienţă, la acti¬
vităţi specifice cercurilor tehni¬
co-aplicative şi, desigur, nu în
ultimul rînd, la cele cu profil
cultural-artistic, unele cu mare
ecou formativ, cum ar fi concer¬
tele cu caracter educativ, mult
gustate de tinerii din municipiu.

Un loc aparte în paleta activi-
tăţilor tehnico-aplicative
găzduite la Casa de cultură, a

ire şi competenţa ae tînărui Ovi¬
diu Burducea, radioclubul îşi
desfăşoară activitatea pe multi¬
ple planuri. Familiarizarea tineri¬
lor cu aparatura electronică de

ştiinţei şi tehnicii din Buzău îl
ocupă fără îndoială cercul ra¬
dioamatorilor reuniţi în cadrul
Radioclubului Y09KXC.

Animat cu perseverenţă, daru-

— P asiunea
pentru disciplinele
tehnice, în gene¬
ral, şi pentru elec¬
tronică, în special,
elimină toate com¬
plexele în faţa mo¬
dulelor unui televi¬
zor, pe care ute¬
ciştii de la Liceul
industrial nr. 3 din
Buzău au şi învăţat
cum să-l depa¬
neze.

b) Recepţie viteză

1. Ailincăi Manuela, Y08MQ, campioană a R.S. România

2. Tudorică Marian, Y04DCX
3 Gavrilă Tiberiu, Y03CTQ

c) Transmisie viteză

1. Ailincăi Manuela, Y08MQ, campioană a R.S. România

2. Varlam Valentina, Y03CRJ

3. Popescu Mihaela, Y03CRC

II. CONCURSUL FRR - „TEHNIUM"

Au participat 104 radioamatori.

I. CAMPIONATUL REPUBLICAN DE TELE
GRAFIE SALA

Ediţia a XXII-a, Galaţi, aprilie 1984

a) Individual seniori: din 41 staţii participante, locul I a revenit lui Bratu
Radu, Y04HW, care a totalizat 24 958 puncte.

b) Echipe seniori: locul I — C.P.S.P.-laş i, Y08KGV, cu 21 280 puncte.

c) Individual juniori: locul I — Canciu Emil, Y05BET, cu 12 120 puncte.

d) Echipe juniori: locul I— Liceul electrotehnic Bistriţa, Y05KL0, cu 18 685
puncte.

Arbitru verificator: Y03RF.

SENIORI

a) Regularitate, b) Recepţie viteză, c) Transmisie viteză

1. Manea Janeta, Y03RJ, campioană a R.S. Romama

2. Cîmpeanu Gh., Y09ASS

3. Limona Stelică, Y04FM . . . Q1 ,

La toate cele trei probe clasamentul a fost acelaşi, Manea Janeta devenind
campioană absolută.

JUNIORI MARI

^VarlamValentina, Y03CRJ, campioană a R.S. România

2. Tudorică Marian, Y04DXC

3. Ailincăi Manuela, Y08MQ

III. CAMPIONATUL REPUBLICAN 3,5 MHz

Total participanţi = 221.

Campioni republicani

a) Individual seniori: Colicue Adrian, Y02BV, 84 147 puncte,
b) Echipe seniori: Radioclubul judeţean laşi, Y08KAE, 89 850 puncte, a
treia oară consecutiv campioni!

TEHNIUM 7/1984

— Sub îndruma¬
rea tovarăşului
profesor Gheorghe
Grosoiu, tineri şi
tinere deprind tai¬
nele radioamato¬
rismului, învaţă al¬
fabetul Morse, se
antrenează asiduu
într-un sport mult
îndrăgit şi deose¬
bit de necesar în
pregătirea pentru
apărarea patriei.

buzoieni: Dorin Nan, Y09BFN,
şi Zaharia Florin, Y09BF0, au
contribuit la obţinerea unor re¬
zultate foarte bune pentru un
cerc tehnico-aplicativ de la a că¬
rui înfiinţare n-au trecut doi ani.
Printre acestea notabile sînt lo¬
curile I obţinute în întrecerile
dotate cu Cupa Federaţiei Ro¬
mâne de Radioamatorism, cu
Cupa Bucureşti, cu Trofeul Car-
paţi, locul II în Cupa Banatului,
obţinute de echipa de juniori la
telefonie, şi locurile II—II! obţi¬
nute la Piteşti în prima ediţie a
Cupei U.T.C. la radiogoniome-
trie fete.

Cursurile de iniţiere în radioe-
lectronică desfăşurate la cele
două licee din iocalitate reunesc
circa 100 de utecişti, care îşi
sporesc cunoştinţele şi în dome¬
niul depanării radioreceptoare¬
lor şi televizoarelor, lată cîteva
realizări ale elevilor de la Liceul
industrial nr. 2: amplificatoare,
stroboscop, staţie 2 x 200 W,
testere, osciloscop didactic, dis¬
pozitiv de protecţie la suprasar¬
cină a motoarelor trifazice, apa¬
rate care constituie o autentică
bază materială şi pentru cercul
de radioamatorism de la casa de
cultură.

Aici, dealtfel, s-a realizat prin
forţe proprii întreaga zestre a
pasionaţilor undelor scurte
(frecvenţmetru, reflectometru,
transceiver şi altele). Un impre¬
sionant panou în incinta staţiei
de emisie-recepţie reuneşte
confirmările primite de tinerii ra¬
dioamatori buzoieni din Spania,
U.R.S.S., R.D.G., Japonia, Iran,
Portugalia, Franţa.

Printre cele mai spectaculoase
legături radio realizate se nu¬
mără cele obţinute cu radioama¬
tori din Filipine, Kuweit, Insulele
Baleare, precum şi cu o staţie
ştiinţifică situată la Polul Nord.
Printre proiectele imediate ale
membrilor cercului se numără
organizarea exemplară a fazei fi¬
nale a Cupei U.T.C. la radioa¬
matorism, competiţie la care ra¬
dioamatorii buzoieni promit re¬
zultate remarcabile.

Cu mare ecou formativ, activi¬
tatea radioamatorilor nu este
singurul centru de interes la

Casa de cultură, a ştiinţei şi teh¬
nicii.

„Aici, ne spunea şi tovarăşul
director, arh. Aurelian Mareş, se
desfăşoară cursurile Politehnicii
muncitoreşti, cu secţii de mate¬
matică, chimie, fizică, marke¬
ting, design, arte plastice, iar
cercurile tehnico-aplicative mai
cuprind numeroşi tineri dornici
să înveţe limbi străine, să de¬
prindă tainele aero, navo şi ra-
chetomodelismului. De aseme¬
nea, cercurile Cinex şi Fotart
cuprind numeroşi tineri dornici
să descifreze tainele tehnicilor
utilizate în foto-cinematografie.“

De asemenea, preocupările ti¬
nerilor din producţie — munci¬
tori, tehnicieni, ingineri — sînt
concentrate în cercul de inven-
tică în aplicarea nouiui, în rezol¬
varea unor probleme ridicate de
necesitatea sporirii productivită¬
ţii muncii, de economisirea de
materii prime şi materiale, de
carburanţi şi de energie.

„Printre temeie rezolvate, ne
spunea şi tînă/ul subinginer V.
Hafcu, de la întreprinderea de
contactoare, se pot exemplifica
limifatorul de mers în gol al
transformatoarelor de sudură,
panoul de verificare a contacte¬

lor şi releelor, instalaţia electrică
pentru detensionarea sudurilor,
procedeul de mufare a conduc¬
telor flexibile. Printre inventato¬
rii remarcaţi în activitatea de¬
pusă în cadrul Casei se numără
Cristian Bobi, Gh. Rebegea, Gh.
Vasiloiu, Leonida Nica, Dorin
Băloiu, ale căror realizări au fost
nu o dată intens discutate fie în
tradiţionalele manifestări dedi¬
cate ştiinţei şi tehnicii, fie în
simpozioanele de specialitate."

Activităţile Casei de cultură, a
ştiinţei şi tehnicii pentru tineret
Buzău au, de asemenea, în ve¬
dere lărgirea orizontului de cul¬
tură generală al tineretului, cu¬
noaşterea celor mai valoroase
opere din creaţia naţională şi
universală, formarea discernă-
mîntului critic al tinerilor în
aprecierea fenomenului artistic
contemporan. Numai în acest
an, 11 formaţii culturai-artistice
cu peste 200 de membri, tineri
utecişti din licee şi întreprinderi,
participă la diversele etape ale
Festivalului naţional „Cînîarea
României".

Cu frumoase tradiţii în forma¬
rea şi educarea tinerilor, Casa
de cultură, a ştiinţei şi tehnicii
din Buzău se înscrie, alături de

instituţii similare din Cîmpina,
Braşov, Rîmnicu Vîlcea etc.,
printre cele mai căutate locuri
unde uteciştii îşi pot petrece
într-un mod plăcut şi util timpul,
unde un colectiv de pasionaţi
îndrumători şi metodişti, con¬
duşi de arh. Aurelian Mareş, asi¬
gură activităţilor valenţe forma-
ţiv-tehnice, etice şi estetice, po¬
sibilitatea de a răspunde cu
competenţă sporită obiectivelor
majore ale revoluţiei tehnico-şti-
inţifice în ţara noastră.

Realizări ale contemporaneită¬
ţii, ale epocii celor 40 de ani de
dezvoltare liberă şi indepen¬
dentă, existenţa caselor de cul¬
tură, ale ştiinţei şi tehnicii pen¬
tru tineret, în rîndul cărora cea
din Buzău are o biografie speci¬
fică, originală se constituie
într-o elocventă mărturie a grijii
nemărginite a partidului, a se¬
cretarului său general, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, pentru
tînăra generaţie, pentru forma¬
rea sa multilaterală în spiritul
muncii, pentru educaţia sa teh-
nico-ştiinţifică, pentru afirmarea
nemijlocită a personalităţii în
complexe şi diverse activităţi
utile societăţii.

c) Individual juniori: Canciu Emil,
Y05BET, 52 206 puncte în 1983.

d) Echipe juniori: C.P.S.P.-Piteşti,
Y07KFL, 77 763 puncte.

OBSERVAŢII

— S-a respectat în mai mare mă¬
sură Regulamentul-cadru (mai pu¬
ţine penalizări pentru LN = log ne¬
corespunzător).

— Şeful RCj Galaţi nu a semnat
decât logul lui Y04BGK, care însă
conţine aproape toate abaterile po¬
sibile de la Regulamentul-cadru.
Restul concurenţilor din Galaţi au
fost penalizaţi cu 10% pentru log
necorespunzător deoarece pe fişa;;
centralizatoare figura numai ştam¬
pila fără semnătură. Astfel Y04BZC
a fost penalizat cu 6 617 puncte şi a
pierdut locul 3 la individual seniori,
iar Y04WU a pierdut 3 740 puncte.'

— Şeful RCj Bihor a vizat fişe
care conţineau abateri de la Regula¬
mentul-cadru. ’

— N-au trimis loguri Y06KNZ,
Y09DBQ.

— Arbitri verificatori: Y03AC +
YQ3CZ.

■88 i i

IMPORTANT

Recent, prin sprijinul nemijlocit al
Comitetului pentru problemele con¬
siliilor populare s-au reglementat
aspectele legate de instalarea ante¬
nelor de emisie-recepţie pe clădirile
de locuit de către radioamatori.

Constituind un preţios ajutor în
facilitarea activiiăţiior radioamatori¬
lor, reglementările sînt concepute
astfel încît beneficiarii vor respecta
o serie de condiţii necesare pentru
evitarea degradării hidroizolaţiilor şi
a celorlalte elemente ale învelitori-
lor.

Radioamatorii trebuie să posede
autorizaţie de activitate şi să pre¬
zinte o schiţă în care să fie poziţio¬
nat locul de montaj pe acoperişul
clădirii şi de ancorare a antenei.

Pentru clădirile de locuit proprie¬

tate de stat, soluţia de montare a
antenelor se stabileşte cu aprobarea
unităţilor de specialitate care au în
administrare fondul locativ. De la
caz la caz, în urma recomandărilor
unităţilor de specialitate, se poate
solicita şi avizul proiectantului clădi¬
rii. Operaţiunea de montare a ante¬
nei trebuie cunoscută şi de comite¬
tul asociaţiei locatarilor.

Pentru clădirile de locuit în exclu¬
sivitate proprietate a persoanelor fi¬
zice, montarea antenelor se va face
cu acordul asociaţiei locatarilor. La
solicitarea acordului, din punct de
vedere tehnic, radioamatorul va pre¬
zenta, odată cu autorizaţia, şi schiţa
de montaj.

Reglementările menţionează fap¬
tul că activitatea radioamatorilor.

precum şi construirea, instalarea şi
folosirea staţiilor emisie-recepţie
sau de recepţie se desfăşoară pe
baza „Regulamentului de radioco-
municaţii pentru serviciul de ama¬
tor", elaborat de Ministerul Trans¬
porturilor .şi Telecomunicaţiilor, a
Statutului Federaţiei Române de Ra¬
dioamatorism, precum şi a prevede¬
rilor Decretului nr. 340/1981 privind
regimul emiţătoarelor radioelectrice.

Radioamatorii, toţi cei ce îndră¬
gesc practicarea acestui sport tehni¬
co-aplicativ îşi exprimă şi pe
această cale mulţumirile lor faţă de
solicitudinea cu care Comitetul pen¬
tru problemele consiliilor populare a
analizat şi a rezolvat un aspect ce
viza buna desfăşurare a activităţii pe
întreg teritoriul'ţării.

TEHN1UM 7/1984

Pagini realizate

O observaţie simplă ne va con¬
duce acum !a altă aplicaţie tipică a
reacţiei pozitive. într-adevăr, de ce
nu am „construi" semnalul alterna¬
tiv de comandă, E,, chiar din tensiu¬
nea de la ieşirea AO? Lucrul acesta
este posibil, deoarece tensiunea de
ieşire are aceeaşi polaritate cu ten¬
siunea pragului’ care urmează să
provoace bascularea în starea
opusă. Cea mai simplă metodă de
„generare" a lui E s constă în a în¬
cărca un condensator C de la ieşire
printr-o rezistenţă adecvată, R, ’ur-
mînd ca tensiunea de la bornele iui
să fie aplicată intrării inversoare. Se
obţine astfel montajul din figura 36
(faţă de figura 30 s-a mai suprimat
rezistenţa de limitare din intrare,
aici fără rost), care reprezintă cea
mai simplă variantă de multivibrafor
astabi! (circuit autooscilant) cu AO.

Variaţia în timp a tensiunii E, (ia
bornele lui C) şi a tensiunii de ie¬
şire, E 0 , este arătată în figura 37.
Considerînd t 0 = 0 momentul unei
basculări în saturaţia pozitivă, con¬
densatorul se încarcă exponenţial
de la tensiunea negativă (faţă de
masă) E i2 pînă la tensiunea E h , pe
care o atinge la momentul t-,. In

de fiz. A. MARCULESCU

acest moment ieşirea basculează în
saturaţia negativa şi condensatorul
începe să se descarce de la E n pînă
la E j2 , tensiune pe care o atinge la
momentul t 2 ş.a.m.d.

Intervalele de timp T, = t, - t 0 şi
T 2 = t 2 - t,, care corespund „sta¬
ţionării" operaţionalului în saturaţia
pozitivă, respectiv în cea negativă,
depind de valorile componentelor
R, C, R 1t R 2 , dar şi de mărimea şi
sensul inegalităţii (în modul) a ten¬
siunilor de saturaţie. Dacă presu¬
punem ieşirea AO perfect sime¬
trică, adică E T omax = -E' omax , se
poate demonstra uşor că interva¬
lele T 1t T 2 sînt egale şi au expresia:

Ti=T 2 =RC • ln(1 + 2R,/R 2 ) (15)

în practică însă, supoziţia prece¬
dentă nu este justificată, în special
ia tensiuni mici de alimentare, cînd
şi o diferenţă de 1 V între tensiunile
de saturaţie poate fi destul de su¬
părătoare. O metodă simplă de „si-
metrizare" a ieşirii (implicit de ega¬
lizare a intervalelor T,, T 2 ) este su¬
gerată în figura 38. Pentru exem¬
plarul de AO ales şi cu sursa ± V cc
care urmează să alimenteze monta¬
jul, se măsoară în prealabil (con¬
form figurii 30) cele două tensiuni
de saturaţie. Fie, de exemplu, ± Vcc =
' = ±15 V, E + omax = 14,2 V şi E~ omax =
= —13 V. Metoda constă în a separa
la ieşirea AO calea pozitivă de cea
negativă, folosi ndu-se în acest
scop două grupuri serie de diode
(în figură D,—D 3 , respectiv D 4 ), pla¬
sate în opoziţie. Reţelele de reacţie
(Ri R 2 ) şi de comandă (R—C) sînt
conectate după aceste diode, astfel
că ele „văd" noile valori ale tensiunii
de ieşire, E + 0 şi E~ 0 . în cazul exem¬
plului nostru, tensiunea de satu¬
raţie pozitivă este cu 1,2 V mai mare
decît cea de saturaţie negativă (în
modul). De aceea, pe calea de ieşire
pozitivă s-au prevăzut două diode
cu siliciu în plus faţă de calea nega¬
tivă. Analog se procedează şi pen¬
tru alte decalaje, eventual sortînd
diodele pentru o simetrizare cît mai
bună.

Dacă, dimpotrivă, dorim să obţi¬
nem un semnal cu intervale T,, T 2
pronunţat diferite, nu avem decît să
separăm — tot cu ajutorul unor
diode — calea de încărcare a con¬
densatorului de cea de descărcare
şi să alegem constante de timp dife¬
rite (rezistenţe R, R’ inegale), aşa
cum se arată în figura 39. Mai mult,
raportul T/T 2 poate fi făcut variabil
între anumite limite prin introdu¬
cerea unui potenţiometru, ca în de¬
taliile din figura 40.

Cît priveşte frecvenţa de osci¬
laţie, f = 1/T (unde 1 = 1, + T 2 ), ea
poate fi modificată fie prin schim¬
barea valorii condensatorului, fie
ajustînd raportul R 2 /R,, fie combi¬
ni nd ambele metodeî ca în figura 41.
Aici potenţiometrul- P, stabileşte ra¬
portul T ^n 2 , comutatorul K selec¬
tează domeniile de frecvenţă, iar
din P 2 se ajustează continuu frec¬
venţa între anumite limite dorite.

10. Amplificatorul diferenţiat cu
reacţie

După cum am văzut în capitolul 2,
atunci cînd unui AO i se aplică sem¬
nale pe ambele intrări, el funcţio¬
nează ca amplificator diferenţial, cu
caracteristica de transfer dată de
relaţia (1). Montajele simple din fi¬
gurile 1—3 nu îşi găsesc însă (decît
foarte rar) aplicabilitate practică di¬
rectă din mai multe motive: în pri¬
mul rînd, împrăştierea mare (din fa¬
bricaţie) a parametrilor face ca per¬
formanţele schemelor să depindă
foarte mult de exemplarul de AO
utilizat; în al doilea rînd, aceste
scheme prezintă o apreciabilă in¬
stabilitate la variaţiile de tempera¬
tură şi în timp; în al treilea rînd, din
cauza amplificării foarte mari în
buclă deschisă, plaja de variaţie a
semnalelor diferenţiale de intrare
este extrem de restrînsă, practic de
ordinul milivolţilor sau ai fracţiuni¬
lor de milivolt (intervine saturaţia
ieşirii, aşa cum am văzut în capitolul
precedent). în fine, semnalele dife¬
renţiale de intrare atît de mici sînt

comparabile cu tensiunile de deca¬
laj de intrare — sau de' offset —.
uneori chiar mai mici, deci pot fi
perturbate sau mascate complet de
către acestea (adeseori tensiunile
de offset, combinate cu valori
foarte mari ale amplificării în buclă
deschisă, pot provoca trecerea ieşi¬
rii în saturaţie chiar în absenţa sem¬
nalelor de intrare; vom reveni asu¬
pra acestei probleme atunci cînd
vom vorbi despre amplificatoarele
operaţionale reale şi performanţele
lor).

Ca şi în cazul amplificatoarelor
cu o intrare comună (inversor,
neinversor), remediul îl constituie
aplicarea reacţiei negative, care în¬
lătură practic dependenţa de exem¬
plarul AO ales şi asigură o bună sta¬
bilitate în funcţionare, cu acelaşi
„preţ" al reducerii substanţiale a
cîştigului îh tensiune.

O variantă tipică de amplificator
diferenţial ou reacţie este prezen¬
tată în figura 42, unde R L este rezis¬
tenţa de sarcină, iar celelalte patru
rezistenţe, egale două cîte două
(R|-i = R i2 = Rj, Rfi = Rf 2 = Rf), con¬
stituie reţeaua de reacţie şi de in¬
trase.

Pentru a deduce caracteristica
de transfer, să considerăm întîi cir¬
cuitul intrării neinversoare, cu
sursa de semnai E n , presupunînd
intrarea inversoare (R i2 ) conectată
la masă. Recunoaştem 'uşor schema
amplificatorului neinversor cu reac¬
ţie, ai cărui cîştig în tensiune ne-am
aştepta să fie, conform relaţiei (2)
de ia figurile 10 şi 11, egal cu rapor¬
tul (R i2 ~ Rf 2 )/R| 2 . Numai că în acest
caz semnalul de intrare E n nu
ajunge ca atare pe borna ne'inver-
soare (+) a AO, ci atenuat de către
divizoru! rezistiv R h —R f1 , respectiv
amplificat de numărul subunitar de
ori R f1 /(R f1 - R,,). Ţinînd cont si¬
multan de cele două amplificări, de¬
ducem în acest caz un cîştig efectiv
în tensiune:

R|2 + R-f2 Şti

R i2 R f1 + R h

R, + R f R f

R, Rf+Ri

adică o caracteristică de transfer de
forma:

Considerînd apoi circuitul intrării
inversoare, cu sursa de semnal E l2 ,
în ipoteza că intrarea neinversoare
(R m ) este pusă la masă, recunoaş¬
tem uşor schema amplificatorului
inversor cu reacţie — vezi figura 13
relaţia (4). Cîştigul în tensiune este
în acest caz -Rf 2 /Ri 2 = —R/Rj, deci
caracteristica de transfer are ex¬
presia

TEHNIUW 7/1984

E ( 0 'L-. g Prin urmare! AO lucrează ca ampli-

P '■ ficator diferenţial cu cîştigul în ten-

Dacă ambele' semnale de intrare siune
sint aplicate simultan, caracteris- r; r/r.
tica globală de transfer rezultă deci: v v 1 O 7 )

E o

Rf_

E| 2 i adică

determinat exclusiv de componen¬
tele externe, deci independent de
exemplarul de AO folosit (prin ne¬
glijarea curenţilor absorbiţi de in¬
trările AO am obţinut şi de această
dată o aproximaţie, care este per¬

fect acceptabilă în practică dacă se
îndeplineşte condiţia G v >A OL ).

Reluînd calculul precedent, se
poate uşor demonstra că amplifica¬
torul diferenţial cu reacţie nu im¬
pune, de fapt, condiţiile restrictive
Rji = Rj 2 şi Rfi = Rf 2 considerate
mai sus. Este suficient să fie înde¬
plinită egalitatea R f1 /R f1 = Rp/Rjg
pentru a se obţine o caracteristică
de transfer de forma (16).

Un caz particular al montajului
discutat îl constituie situaţia cu
toate cele patru rezistenţe egale,
Rfi = Re = R n = R i 2 - cînd caracte¬
ristica de transfer devine

Eo= E il“ E i2 (18)

Se spune în această situaţie că AO
lucrează ca diferenţiator, adică
efectuează operaţia elementară de
scădere (diferenţă) a celor două
semnale de intrare.

Montajul precedent poate func¬
ţiona şi cu semnale alternative de
intrare, completîndu-l cu conden¬
satoare adecvate de cuplaj la intrări
şi la ieşire.

Mai menţionăm că diferenţa
E S1 - E i2 (adevăratul semnal de in¬
trare) poate fi privită şi ca un sem¬
nal independent, Ej, furnizat de o
sursă care nu are nici o bornă co¬
nectată la masa montajului. Evi¬

dent, curentul debitat de sursa tre¬
buie să se întoarcă pe undeva fa
masă, de exemplu printr-o reţ^a
auxiliară de rezistenţe, ca în figuVa
43. Se poate demonstra că şi în
acest caz caracteristica de transfer
are o expresie echivalent! cu (16),
mai precis |

R f _ 1

E 0 =- E i - (19)

R j *

Mai mult, se demonstrează că
punctul de masă poate fi plasat
oriunde în circuitul de intrare, fără a
fi „afectată amplificarea în tensiune.

In încheierea acestui capitol pre¬
zentăm o schemă de amplificator
diferenţial cu Impedanţa de intrare
foarte mare (fig. 44). Ecuaţia carac¬
teristicii de transfer este:

E o

1 + a-fr b

( E 2 — E l)

( 20 )

Aranjînd convenabil valorile re¬
zistenţelor (mai precis pentru
a = b = 1 şi c = 3), montajul poate
funcţiona ca diferenţiator cu impe-
danţă de intrare foarte mare, cu ca¬
racteristica de transfer:

E o- E 2 ~ Eî (21)

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

AFUGATU CC MI

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Explicaţia o dă circuitul cu AO,
care reprezintă un multivibrator nu¬
mai atît timp cît unul (cel puţin) din
butoanele B-i—B 3 este apăsat, iar în
rest reprezintă un comutator cu ieşi¬
rea stabilă în una din stările de satu¬
raţie. în absenţa lui C 2 , unul din
tranzistoare ar conduce prin difuzor,
în repaus (Bt— B 3 neapăsate), un
curent apreciabil, inutil şi periculos.
De aceea s-a optat pentru varianta
cu C 2 , iar difuzorul şi R 6 au fost co¬
nectate la minusul alimentării (aflat
tot la masă din punct de vedere al¬
ternativ) pentru a se preîntîmpina
depolarizarea condensatorului elec¬
trolitic C 2 .

De la soneria cu trei tonuri pînă la
orga electronică nu sînt decît cîţiva
paşi, mai precis cîteva rezistenţe
suplimentare în bucla de reacţie ne¬
gativă şi, evident, o „etalonare" a
frecvenţelor pentru ca ele să „imite"
dt mai bine notele muzicale consa¬
crate (să nu uităm totuşi că genera¬
torul nostru este dreptunghiular,
deci semnalele emise vor avea un
bogat spectru de armonici). Vă pro¬
punem, ca exerciţiu, să parcurgeţi
singuri acest drum, cu o observaţie
utilă din punct de vedere economic:
rezistenţele R t , R 2 ...R n pot fi piasate
în serie, iar butoanele pot fi înlocu¬
ite printr-un contact mobil (un cor¬
don cu banană şi ploturi, de exem¬
plu), aşa cum se sugerează în figura
3. Alimentat cu sursă unică (nedife¬
renţială), operaţionalul primeşte
zeroul fals de tensiune de la un divi-
zor conţinînd rezistenţe relativ mari
(10 kfi/10 kD), deoarece ne intere¬
sează numai componenta alterna¬
tivă a semnalului de ieşire. De la au¬
diţia în cască (Z > 25 H), se poate
trece la audiţia în difuzor, adăugînd
şi „aici un amplificator de curent.

încă o observaţie practică, dato¬
rită căreia montajul va creşte în
ochii dv. prin nebănuitele sale posi¬
bilităţi de utilizare. într-adevăr, să
ne reamintim că bascularea ieşirii
AO dintr-o stare de satuaţie în cea¬
laltă se produce în momentul în
care tensiunea aplicată intrării in-
versoare o depăşeşte (în modul) pe
cea aplicată intrării neinversoare.
Dacă se împiedică această depă¬
şire, oscilaţia nu mai poate avea loc.

O metodă simplă de împiedicare
a oscilaţiei este ilustrată în figura 4.
Rezistenţa R x , conectată în paralel
cu C 1( formează împreună cu R, un

divizor rezistiv care limitează ten¬
siunea maximă posibilă la bornele
condensatorului, deci tensiunea
aplicată intrării inversoare a AO.
Deoarece am luat R 2 = R 3 , pentru
R x < R, tensiunea pe condensator
nu mai poate atinge valoarea ten¬
siunii de pe intrarea neinversoare,
deci montajul nu oscilează. Dimpo¬
trivă, dacă R x > R 1( depăşirea este
permisă şi montajul oscilează.

Aţi ghicit, probabil, că rezistenţa
variabilă R x poate constitui un tra-
ductor oarecare sensibil la lumină,
temperatura, umiditate, zgomot etc.,
deci montajul poate fi folosit ca
avertizor sonor cu prag la astfel de
agenţi. Cîteva exemple simple.vor fi
prezentate în continuare.

O primă aplicaţie a observaţiei
precedente este dată în figura 5,
care reprezintă un avertizor sonor
comandat prin lumină, cu acţionare
la depăşirea unui prag de iluminare
prestabilit. Ca traductor se foloseşte
o fotorezistenţă FR, care poate avea
la iluminarea ambiantă dorită o re¬
zistenţă de la cîţiva kjloohmi pînă la
sute de kiloohmi. în funcţie de
aceasta se alege valoarea trimerului
R^ care se ajustează pînă la limita
la care oscilaţia încetează brusc, la
pragul de iluminare dorit (se verifică
dacă oscilaţia reapare la o creştere
foarte mică a nivelului de iluminare).
Frecvenţa de oscilaţie se stabileşte
prin alegerea condensatorului C 1
(orientativ între 4,7 nF şi IjuF, nepo¬
larizat) sau prin modificarea rapor¬
tului R 2 /R 3 .

Alimentarea montajului se face de
la o sursă diferenţială de ± 4,5 V sau
± 9 V, prevăzută cu întrerupător du-

cască sau un difuzor cu impedanţa
de 25—200a

Prin optimizarea experimentală a
valorilor FR, Rt şi C 1 se poate ob¬
ţine o sensibilitate la creşterea nive¬
lului de iluminare mai bună decît
cea a ochiului uman.

Schema poate fi uşor transpusă
pentru avertizare la scăderea ilumi¬
nării sub un prag prestabilit, prin
schimbarea reciprocă a poziţiilor lui
Rt şi FR. O astfel de variantă este
prezentată în figura 6, unde s-a tre¬
cut totodată la alimentarea cu sursa
unică, şi a fost adăugat la ieşire un
repetor pe. emitor în contratimp,
pentru a mări puterea debitată în di¬
fuzor.

Menţionăm că acest montaj poate
fi utilizat, printre altele, ca detector
sau avertizor de fum (incendiu). în
acest scop, fotorezistenţă FR, „ecra¬
nată" de lumina ambiantă, este ilu¬
minată cu o sursă stabilizată (bec
sau LED „alimentat cu un curent
constant). în condiţii normale, fără
fum, se reglează R., astfel încît mon¬
tajul să fie adus la limita de neosci-
iaţie. Dacă între sursa de lumină şi
FR apare acum un „val" de fum, fo-
torezistenţa este .mai puţin ilumi¬
nată, rezistenţa sa electrică creşte şi
astfel oscilaţia amorsează.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

blu, I, + l 2 . La ieşire se conectează o

TEHNIUM 7/1984

Irig. 1 . MIHĂESCU

Vă propunem realizarea unui ceas
electronic a cărui schemă electrică
este prezentată în figura 1 şi care
afişează orele şi minutele cu ajuto¬
rul unor elemente display cu 7 seg¬
mente. în schema electrică a ceasu¬
lui este inclus un etaj oscilator cu
cuarţ pe frecvenţa de 8 MHz. Acest
etaj (fig. 2) este echipat cu circuitul
integrat (CI—1) de tip CDB 400.
Elementele RC din oscilator sînt re-
zistoare cu peliculă metalică sau pot
fi montate cele scoase de la unele
aparate care şi-au stabilizat în timp
valoarea (învechire); condensatoa¬
rele sînt cu dielectric stiroflex.

în serie cu elementul oscilant este
montat un condensator semivariabil
10—40 pF, prin intermediul căruia
se stabileşte exact la 8 MHz frec¬
venţa ia ieşire a oscilatorului.

A fost montat un cuarţ de 8 MHz
fiindcă pe acesta îl aveam, dar în
oscilator poate fi folosit un cuarţ cu
orice frecvenţă (valoare întreagă) în¬
tre 1 MHz şi 10 MHz. După etajul
oscilator urmează un lanţ de divi-
zoare de frecvenţă (CI—2 pînă la
CI—8), toate de tipul CDB493. Cir¬
cuitul CI—2 este un divizor prin 8,
deci la intrare se aplică 8 MHz (pin
1), iar la ieşire (pin 11) se obţine 1
MHz. Circuitele CI—3, CI—4, CI—5,
CI—6, CI—7 şi CI—8 sînt toate divi-
zoare prin 10 prin modul de interco¬
nectare între terminalele proprii.
Avînd deci intercalate 6 circuite divi-
zoare cu 10, divizarea obţinută este
IO 6 şi cum semnalul este IO 6 Hz, în¬
seamnă că la ieşirea lui CI—8 (pin
10) se obţine 1 Hz.

Se observă că în continuare este
montat circuitul integrat C9 care
este de tip CDB 400. Pe acesta sem¬
nalul se aplică la pin 13, iar ieşirea
este la pin 8. Dacă la acest circuit
pin 1 este la masă, C9 este blocat
(STOP), iar dacă pin 5 este la
masă circuitul lucrează (START).
Prin comutatorul de la pin 13 se pot
lua semnale de 10 kHz, 100 Hz, 10
Hz şi 1 Hz, care vor ajuta la aranja¬
rea orei exacte.

Circuitele CIO şi Cil de tip CDB
492 împreună realizează o divizare
prin 60 şi la ieşirea lui Cil (pin 8)
se obţine semnal de tact direct pen¬
tru minute, deci 1/60 Hz, IC—10 di¬
vizează prin 10, iar IC—11 divizează
prin 6. Atrag atenţia constructorilor
să nu folosească indicaţiile date
pentru circuitul integrat CDB492 în
Catalogul I.P.R.S. „Circuite inte¬
grate logice 11 , 1978—1979, pag. 199
(legături la terminale) şi pag. 200
(secvenţa de numărare), întrucît am¬
bele indicaţii sînt greşite. Legăturile
corecte la CDB492 sînt cele date în
schema electrică alăturată (fig. 1),
care poate fi comparată cu indicaţi¬
ile date în cataloage la. circuitul
SN7492. Circuitul CI 2 de tip
CDB493 este numărător prin 10, iar
circuitul CI3 este numărător prin 6,
primul fiind pentru unităţi de mi¬
nute, iar al doilea pentru zeci de mi¬
nute. Deci la zece impulsuri primite
la intrare.

CI2 transferă un impuls la ieşire
(terminal D prin 11) şi el revine la
zero, pe cînd CI3 la 6 impulsuri pri¬
mite transferă un impuls la ieşire şi

revine la zero.

Impulsul de la CI3 este aplicat lui
Ci 4, de tip CDB490, care este nu¬
mărător prin 10, util pentru unităţile
de oră, după care CI5, tot CDB490,
este numărător prin 2, utilizat pentru
zecile de ore.

Ca ora afişată să fie maximum
23.59, după care (deci la 24) totul să
treacă în 00.00, este utilizat circuitul
CI 6 de tip CDB400, care primeşte
pe intrările 12 şi 13 semnale de la
CI4, respectiv CI5 (pe un SI), sem¬
nalul de la 8 fiind aplicat simultan
pe intrările de ştergere (pin 2—3) de
la„CDB490.

în felul acesta ceasul poate afişa
toate cifrele normale între 00.00 şi
23.59, iar la consumarea celui de-al
60-lea minut din ora 23 totul trece la
indicaţia iniţială 00.00.

Ieşirile A, B, C, D de la circuitele
integrate C—12, C—13, C—14 şi
C—15 sînt cuplate la intrările A, B,
C, D de la decodoarele de tip 447,
notate pe schemă C—17, C—18,
C—19, C—20.

Circuitele integrate 447 au ieşirile
notate cu a, b, c, d, e, f, g, deci pen¬
tru comanda afişajelor cu 7 seg¬
mente.

S-au folosit elemente de afişare

de tip FND500, apoi FCS8024, am¬
bele tipuri fiind cu cătod comun.
Deci între circuitele 447 şi afişaje
trebuie montate elemente inver-
soare.

La acest ceas s-au utilizat circuite
integrate de tip CDB404. Avantajul
acestor circuite constă în faptul că
fiecare celulă inversoare are la ieşire
un rezistor de 130(1 deosebit de ne¬
cesar pentru limitarea curentului în
afjşaj.

In schema electrică nu au fost
prezentate şi legăturile la CDB404
fiindcă multiplele trasee desenate ar
îngreuna citirea, figura 3 arătînd
exact legăturile între CDB404 şi ele¬
mentele de afişaj. Aici sînt notate cu
Ai, Bt etc. legăturile la zeci de mi¬
nute, cu A 2 , B 2j C 2 etc. legăturile la
unităţi de minute, cu indicii 3 la zeci
de ore, iar cu indicii 4 (A^, B 4 , C 4
etc.) la unităţi de ore.

Reamintesc că în figura 2 este
prezentată numai schema electrică a
oscilatorului.

Cablajele imprimate sînt date la
scara 1/1 şi se aplică pe cablaj du¬
blu placat, la care pe o parte (faţa
superioară, unde sînt şi circuitele
plantate), apar traseele de alimen¬
tare, plus şi masă şi cîteva interco¬
nexiuni la C—12, C—13, C—14 şi
’C—15.

J'ntre ieşirile de la CDB404 şi ele-

1PM0.5

NC A D QND B

^Ai

CABLAJ PARTEA CU PIESE PLANTATE

, CABLAJ VEDERE SPATE’

CDB490

4D4E-EHIHIHÎHIF

BDj R 0 (1) R„(2)‘ NC V cc Rg(1) R g (2)

TEHNIUM 7/1984

meritele de afişaj legăturile sînt sta¬
bilite cu fire subţiri şi flexibile.

Trebuie avut în vedere că dacă se
posedă elemente de afişare cu anod
comun, circuitele CDB404 nu se mai
plantează şi legăturile se fac direct
de la ieşire (a, b, c, d, e, f, g) din
447.

Alimentarea se face cu 5 V
dintr-un redresor stabilizat (fig. 4).
Acesta are un transformator cu miez
magnetic 5 cm 2 care deţine o înfă¬
şurare primară de 2 200 de spire
CuEm 0,15 (pentru 220 V) şi o înfă¬
şurare secundară de 5 V care are 55
de spire CuEm 0,45.

Tranzistorul serie BD237 se va
monta obligatoriu pe radiator de
căldură. BD237 poate fi înlocuit cu
alt tip de tranzistor ce suportă un
curent de colector de cel puţin 700
mA.

După ce au fost realizate circui¬
tele imprimate, verificate traseele şi
găurile, se continuă cu plantarea
circuitelor integrate. Verificarea bu¬
nei funcţionări a fiecărui circuit in¬
tegrat este simplă; la ieşire se cu¬
plează o diodă led în serie cu un re-
zistor de 180fl.

Cînd sînt terminate toate interco¬
nexiunile afişaj — CDB404, placă CI
— redresor, comutatoare — CI—9,
se mai cuplează o diodă led la
punctul 1 Hz (prin 180H) care va
afişa secunda.

Fixarea orei exacte se face în felul
următor: se verifică cu ajutorul unui
frecvenţmetru dacă oscilatorul dă
exact frecvenţa dorită — 8 MHz. Re¬
glajul se face din trimer.

Se fixează comutatorul K1 Stop/
Start pe poziţia Stop, iar_comutato¬
rul K2 pe poziţia 10 kHz. în momen¬
tul în care comutatorul K1 se trece
pe Start, începe comutarea orelor.

Operaţia se repetă pentru zeci de
minute (K2 în poziţia 100 Hz) cu
manipulare K1 în poziţia Stop/Start;
totul se repetă pînă K1 ajunge în
poziţia 1Hz, deci tocmai tactul nor¬
mal de funcţionare.

Schema (fig. 1) utilizează în totali¬
tate dispozitive româneşti şi cu¬
prinde un formator de semnale TTL
realizat cu CDB400HE, un bloc de
divizare a frecvenţei reglabil în
trepte (1/10, 1/100, 1/1 000,
1/10 000) cu CDB490E şi un bloc de
măsurare a frecvenţei cu '/3E555.

Pentru blocul de divizare s-a utili¬
zat un bloc de contacte (fig. 2) care
poate introduce sau scoate din
montaj unul sau mai multe divizoare
decadice de frecvenţă. în figura 2
poziţia contactelor este pentru, 110
MHz. Se recomandă să se înceapă
măsurătoarea de la valoarea maximă
(10 MHz) spre valoarea minimă de 1
kHz. In caz contrar curentul prin mi-
croampermetru poate atinge o va¬
loare periculoasă pentru aparat.
Trecerea de la un domeniu la altul
se face prin schimbarea poziţiei
unui întreruptor pornind de la
dreapta ia stînga. S-au utilizat co¬
mutatoare basculante de producţie
românească.

Circuitul integrat /3E555 este folo¬
sit într-un montaj tipic de monosta-

Student CRISTIAN VALCU, Tc
B ucureşti P

bil. Tranzistorul BC107 serveşte la U
amplificarea semnalului obţinut de

F ţ j CDB <*0CHE

la ieşirea divizorului de frecvenţă.
Monostabilul este basculat la fiecare
front negativ al semnalului de in¬
trare, la ieşire obţinîndu-se un tren
de impulsuri dreptunghiulare. Mi-
croampermetrul va mă'sura valoarea
medie a acestor impulsuri, valoare
ce depinde de coeficientul de um¬
plere al semnalului de ieşire, deci în
ultimă instanţă de frecvenţa de in¬
trare.

Alimentarea frecvenţmetrului se
face de la o sursă stabilizată de 5 V
prezentată îh figura 3. Dioda LED
indică intrarea în funcţiune a apara¬
tului

6 7 C(
a S 1 12 d *

1/2 Ka 1,2Kn

Reglajul aparatului este foarte
simplu şi se realizează în modul ur¬
mător: se aplică la intrare un semnal
de 1 kHz şi se trece blocul de co¬
mutare pe poziţia de 1 kHz. Din se-
mireglabilul de 100 kfi se urmăreşte
a se realiza indicaţia cap de scală a
microampermetrului. Cu aceasta re¬
glajul este efectuat. Scara aparatului
este liniară.

Bibliografie:

1. A Vătăşescu, Circuite integrate
liniare. Manual de utilizare, volumul
III, Editura tehnică, Bucureşti, 1983.

2. Colecţia revistei „Tehiurn".

. 4XCDBW0E

. 6 7 ,

. 6 ’ 7 .

1 12 1

’l 12^

k k

14 rT

2 3

Kfi. h

Ly j)

-j 1 I'

— - —— -- ——o

lOKfi.

j 1 . 47*

-V

1N 41j

BC107 100K M>

Q) 2S0 j

x _

lOOnF-T”

IQnFDjT

R-Cserie-paralel

Pentru a determina o soluţie,
căutăm în tabel valoarea 14 la inter-

Şi Rechj? 100 a -

Din exemplele anterioare se

secţia unei linii cu o coloană şi citim observă că tabelul se foloseşte pen-
valorile aflate la capătul liniei şi al tru componente care au acelaşi or-

Ing. DRAGOŞ MARINESCU
Ri(Ci)

Se ştie că prin conectarea în pa¬
rale! a două rezistenţe R,, R 2 (fig. 1)'
se obţine o rezistenţă echivalentă
c6 valoarea

iar prin gruparea în serie a două
condensatoare C 1t C 2 (fig. 2) se
obţine capacitatea echivalentă
C, • Co

C “ B = “cT+qT (2)

Tabelul alăturat, calculat pe baza
formulelor (1) şi (2), are pe coloana
din stînga şi pe linia de jos valorile

Pentru a afla valoarea compo¬
nentei echivalente se caută căsuţa
de la intersecţia liniei pe care este
plasată una dintre componente cu
coloana pe care se află cealaltă
componentă.

EXEMPLE DE UTILIZARE A
TABELULUI

a) Dacă vrem să ştim ce valoare
are rezistenţa echivalentă cu gru¬
pul paralel R, = 30 kfi şi R 2 - 11 kiî,
căutăm valoarea 30 pe coloana di:,
stînga şi valoarea 11 pe linia de jos.
în căsuţa aflată la intersecţia liniei
ce trece prin 30 cu coloana ce trece
prin 11 se află cifra 8. Ordinul de
mărime este cel al rezistenţelor fo¬
losite, în acest caz kfi. Deci valoa¬
rea este R eC h = 8 kfi.

b) Dorim să obţinem capacitatea
C ec h = 14 nF conectînd în serie
două condensatoare şi ne intere¬
sează, evident, capacităţile celor
două condensatoare. Problema are
mai multe soluţii care se incadieaza
în limitele de toleranţă irrtpuşe

10 5

11 5,2 5,5

12 5,4 5,7

13 5,6 5,9

6,2 6,5

15 6 6,3

6,7 7

16 6,1 6,5

6,8 7,1

18 6,4 6,8

7,2 7,5

20 6,7 7,1

7,5 7,9

22 6,9 7,3

7,8 8,2

24 7 7,5

8 8,4

27 7,3 7,8

8,3 8,8

30 7,5 8

8,6 9,1

33 7,7 8,2

8,8 9,3

36 7,8 8,4

9 9,5

39 7,9 8,6

9,2 9,7

43 8,1 8,7

9,4 10

47 8,2 8,9

9,5 10,2

51 8,4 9

9,7 10,3

56 8,5 9,2

9,9 10,5

62 8,6 9,3

10 10,7

68 8,7 9,5

75 8,8 9,6

10,3 11,1

82 8,9 9,7

10,5 11,2

91 9 9,8

10,6 11,4

10 11

12 13

7,7 ' 8

8,2 6,5

8,6 8,9

9,5

8,9 9,3

9,9

10,5

9,2 9,6

10,3

10,9

11,5

9,6 10

10,8

11,5

12,1

10 10,4

11,2

12,7

10,3 10,8

11,6

12,4

13,2

10,6 11,1

12,8

13,5

10,8 11,3

12,3

13,2

11,1 11,7

12,7

13,6

14,5

11,4 11,9

11,6 12,2

13,3

14,4

15,4

11,8 12,4

13,6

- 14,7

15,8

12,1 12,7

13,9

15,1

16,2

12,3 12,9

14,2

15,5

16,6

12,5 13,2

14,5

15,8

12,7 13,4

14,8

16,2

17,3

12,9 13,6

16,4

17,7

15 16

coloanei, pe coloana din stînga şi din de mărime,
respectiv pe linia de jos. în cazul lui Dacă însă <
14, îl găsim exact de două ori, fapt următoarele rai
pentru care vom avea două seturi de
valori, 3$ cu 22 şi respectiv 47 cu 20:

Deci vom avea = 39 nF şi C 2 = 22
nF sau C\ = 47 nF, C 2 = 20 nF.

c) Pentru calculul rezistenţelor
echivalente cu grupurile paralel Rt =

2,7 fi cu R 2 = 1,6 fi şi Rj = 270 fi cu atunci se pot 1
R 2 = 160 fi, se caută la intersecţia maţie relaţiile:
între coloana care îl conţine pe 16 de p

din de mărime.

Dacă însă componentele sînt în
următoarele rapoarte:

atunci se pot folosi cu bună aproxi¬

mate în paralel. Rezultă: R et

N. Drăgulănescu, Agenda radioe-
lectronistului;

Radio, nr. 2/1971;

Radu Ovidiu, Componente electro¬
nice pasive — Catalog.

75 8,8 9,6 10,3 11,1 12,5 13,2 14,5 15,8 17 18,2 19,8 21,4 22,9 24,3 25,6 27,3 28,9 30,3 32 33,9 35,7 37,5

82 8,9 9,7 10,5 11,2 12,7 13,4 14,8 16,2 17,3 18,6 20,3 22 23,5 25 26,4 28,2 29,9 31,4 33,3 35,3 37,2 39,1 41

91 9 9,8 10,6 11,4 12,9 13,6 15 16,4 17,7 19 20,8 22,6 24,2 25,8 27,3 29,2 31 32,7 34,8 36,9 38,9 41,1 43,1 45,5 I

18,7

19,5

20,4

21,5

o -

—81

20,4

21,3

22,4

23,5

21,1

22,1

23,3

24,4

25,5

21,9

24,3

25,5

26,7

22,8

23,9

25,4

26,7

23,5

24,8

. 26,3

27,8

29,1

24,3

25,6

27,3

28,9

30,3

26,4

28,2

29,9

31,4

25,8

27,3

29,2

32,7

TEHNIUM 7/1984

B B B B iomhz

B B B B 1 MHz

BBBfl lOOKHz

B B B Q lOKHz

a a a Bikht

100

n y

■A J

H-j A

7 L

a pl

200] 1

5V6Z

JLiF

Frecvenţa de oscilaţie se poate
modifica din condensatoruPserniva^
riabi! C T (10 pF...40 pF). Bobina L 1
are 10 spire cu priză la spira 2 şi se
realizează „în aer“ din sîrrmCuEm
0 0,8 mm, diametrul spirelor .-fiind ;
de aproximativ 10 mm.

Procesul de modulaţie MA se rea¬
lizează cu ajutorul diodei D 1 (1N914,
1N4148).

Pentru a preîntîmpina pătrunderea
purtătoarei spre sumator sau pe ca¬
lea de alimentare s-au prevăzut fil¬
trele L 2 , C 2 , L 3 , respectiv R 1; C v

Bobinele L 2 şi L 3 se pot realiza pe
un miez de ferită de înaltă frecvenţă,
cu diametrul de 5—8 mm, bobinînd
80 ... 100 de spire cu sîrmă CuEm 0
0,15 mm.

Circuitul de ieşire realizează o
adaptare de impedanţă între jocul
TV şi borna de antenă a televizoru¬
lui.

în figura 10 este prezentată o va¬
riantă a modulatorului din figura 9.
Frecvenţa purtătoarei video, de
aproximativ 50 MHz, fixează recep¬
ţia în cadrul canalului I — TV,
norma OIRT.

Bobina L, are 11 spire şi se reali¬
zează „în aer“ cu sîrmă CuEm 0 1
mm, diametrul spirelor fiind de
aproximativ 10 mm. Condensatorul
semivariabil C T (10 pF...40 pF) per¬
mite ajustarea frecvenţei de oscila¬
ţie.

Dioda D 1t cu germaniu, de tip
EFD108, se polarizează cu ajutorul
rezistorului R P cu un curent de

COMANDĂ JUCĂTORI

Ing. P. PAULESCU

^♦Vcc

TORI W

Modificarea poziţiei verticale a ju¬
cătorilor se face injectînd un curent
în pini asociaţi (11, 12). Pentru toată
gama de tensiuni de alimentare ad¬
misă de microprocesor, un potenţio-
metru de 1 MO asigură orice poziţie
pe verticala ecranului.

Rezistoarele şi condensatoarele
asociate acestor comenzi introduc o
întîrziere în executarea comenzii de
deplasare, ceea ce compensează în-
trucîtva inerţia ochiului.

în ceea ce priveşte potenţiome-
trele de 1 MO, se recomandă utiliza¬
rea unor modele fiabile, de bună ca¬
litate. Potenţiometrele, împreună cu
comutatorul pentru servă manuală
(de tip „fără reţinere"), se montează
separat pentru fiecare jucător într-o
cutie corespunzătoare.

iispF ţiNm ' | 1 [ 5 _ ol

1 > 1K/l < 1 . 6 KA « J 75 A

pm 3

r^n

i (\

AMPLIFICATOR SUNET

In principiu, semnalul audio gene¬
rat de AY—3—8500 poate fi modulat
MF şi aplicat, împreună cu semnalul
video, modulatorului RF. O astfel de
soluţie trebuie însă evitată datorită
complexităţii ridicate şi dificultăţilor
legate de reglarea modulatoarelor
MF, RF.

O soluţie simplă şi eficientă con¬
stă în _utilizarea unui amplificator
audio. în această situaţie potenţio-
metrul de volum al televizorului fo¬
losit va fi fixat la minim.

Două amplificatoare care dau de¬
plină satisfacţie sînt prezentate în fi¬
gurile 7 şi 8.

Semnalul video complex obţinut
din circuitul de sumare poate fi apli¬
cat direct amplificatorului de video-
frecvenţa cu respectarea nivelului
de curent continuu. O astfel de so¬

luţie presupune intervenţii în
schema televizorului şi, în plus, jo¬
cul TV va face parte integrantă din
televizor.

Mai practică este utilizarea unui
modulator RF (modulaţie MA) astfel
încît semnalul modulat să se poată
aplica direct la borna de antenă, in¬
diferent de tipul televizorului folosit.
Frecvenţa purtătoarei de imagine va
fi astfel aleasă încît recepţia se va
face pe unul din canalele 1 ...6 OIRT,
preferabil într-o zonă mai puţin
aglomerată (canalul 3, spre exem¬
plu).

In figura 9 este prezentat un mo¬
dulator RF simplu, realizat cu un
singur tranzistor, BF181 sau echiva¬
lent. Tranzistorul T-, şi elementele
anexe formează un oscilator Hartley
în conexiune cu baza comună.

aproximativ 250 nA. Ajustarea curen¬
tului de polarizare permite, în anu¬
mite limite, modificarea indicelui de
modulaţie.

Schema din figura 11, funcţionînd
pe acelaşi principiu, reprezintă o va¬
riantă perfecţionată.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

I L 18 pF

i 100 nF 1,5KA^ /

TEHNIUM 7/1984

a o oowoq q

^^ibHSs «nA ' • __ * '-f$k ’ EF89 ECH81 FABC80 EL88 EM80 ECC83 EBF83 El81

. • - 7. - ■:. ' ■ : ...A■■ - Stas* uJ

ZÂNE LUDOVIC — jud.
Braşov

Vă publicăm legăturile la soclurile
tuburilor din radioreceptorul Stradi-
vari 3.

Deci radioreceptorul nu funcţio¬
nează pe nici o gamă de unde (dar
pe borna de picup aplicînd semnal,
audiţia este bună).

Verificaţi tensiunile pe tuburile T 2 ,
Ta, T 4 .

Atingînd cu şurubelniţa Gi la 7" 4 ,
dacă .se aud pocnituri denotă că şi
acest etaj este bun.

în UUS tubul T 3 lucrează ca am¬
plificator de frecvenţă intermediară,
deci nu mai are importanţă dacă os¬
cilează sau nu.

Dacă tensiunile sînt normale şi tu¬
burile electronice bune, trebuie înlo¬
cuit condensatorul C44, la care,
probabil, s-au dezlipit terminalele.

Ecces /db

T— ttoV ChqĂ »

_ Cţ_ W-fcsX ^

mcmov FF89 MV I UIS
felmA . i +- - >

CsSOpF

3ni, Of o&

^ L n OfOr&f v.

TTf 1

fte,

1 |f

4jL

“7l

MP mm

E <_L-

'■ «tel

■>

mpFm

tel—,

_*N>-

■H-,

■t£

5-.

c so

\ r : : :

BALABAN RADU —
Constanta

Receptorul Festivals este de bună
calitate, avînd selectivitate şi sensi¬
bilitate iniţial ridicate. Este şi natural
ca după mulţi ani de funcţionare
performanţele să fie mai modeste.

Redresarea tensiunii alternative se
face cu o punte ABC 120—270, care
nu poate fi înlocuită direct cu 4
diode F407. Ca să montaţi 4 diode
la ieşjrea lor intercalat cu C98
(40 yuF) montaţi un rezistor de 15-40
n/5 W.

Tuburile 6P14P se înlocuiesc di¬
rect cu EL84.

Dacă sistemul de comutare a ga¬
melor de undă funcţionează defec¬
tuos, comutarea se face numai prin
apăsarea unor clape intermediare,
nu este defect motorul şi nici comu¬
tatorul; sigur una din siguranţele
S1-S3 este întreruptă sau nu face
contact în suport. Comutatorul se¬
lectorului de game se poate curăţa
cu alcool sau acetonă.

6K4 este cu soclu septal, iar EF89
cu soclu nonal.

Tubul 6M1rr are echivalent pe
ECH 81.

\22om^m\v*mx

â l g J^rm tţ^fer

TrirfT

* 14

—_J

> -

pat.

Corii

2 ^

'tszAWn
cff-l-CZH
\W j ftrl

CHt 19» 0 îţ o5 ] DX5« i

l- I . L*

SONY

IONESCU VLADIMIR —
Bucureşti

Televizorul KV-2705E (SONY) lu¬
crează pe sistemul color PAL, cana¬
lele 2—12; 21—68 CCIR.

Blocul de intrare, după cum se
vede din schemă, utilizează ca am¬
plificatoare VHF/UHF tranzistoare
MOS-FET dublă poartă.

în UHF oscilatorul local este pe
tranzistor, ieşirea din calea UHF fi¬
ind aplicată la intrarea mixerului cu
circuit integrat CX099. Acordul este
asigurat cu diode varicap, iar comu¬
tarea, fiind statică, tot cu diode.

M¥

teu

TEHNIUM 7/1984

SANDU EMIL — Bacău

Fenomenul care se manifestă în
televizoare nu trebuie să vă supere
aşa tare, trebuie să aveţi în vedere
că dacă un aparat a funcţionat el
poate fi repus în serviciu.

Deci PL 36 devine cu anoda roşie
după cîteva minute, ecranul tubului
cinescop rămînînd fără luminozitate.

Acest gen de fenomene ne con¬
duc direct la supoziţia că pe grila
tubului PL36 nu soseşte semnal şi
deci acest tub rămîne fără negati¬
va re.

Simpla atingere cu B o şurubelniţă a
unui punct din etaj porneşte televi¬
zorul, deci apare semnal de linii,
deci depanarea pleacă de la verifi¬
carea oscilatorului PCF80.

Puneţi sub semnul întrebării rezis-
toarele de valoare foarte mare (de la
1 MO) şi condensatoarele, în special
cele de cuplaj între electrozi.

Mai mult ca sigur condensatorul
CI este întrerupt — dacă ar fi în
scurt ardea rezistorul de 2,2 kfî din
catod. Deci CWInF se înlocuieşte.

RADIATORUL

DOGARU ALEXANDRU
— Bucureşti

Radiatorul Lux (Electro-Mureş)
funcţionează foarte bine dacă este
fixat pe un plan orizontal.

Chiar dacă becul este ars, radiato¬
rul tot funcţionează în parametri
normali, dar nu avem control vizual

asupra funcţionării.

Este absolut obligatoriu să menţi¬
neţi cordon de legătură cu 3 fire
(unul pentru protecţie).

Elementul încălzitor poate fi înlo¬
cuit cel mai bine la o cooperativă
(acasă puteţi pierde ulei din radia¬
tor, ulei care ajunge de cele mai
multe ori pe covor).

Lampă de. semnalizare PeziskntiaMona/o

- Termosfai

râtul deconectat de la reţea şi fără
baterii.

După spălare se va lăsa să se
usuce bine.

Firele rupte se lipesc la locul lor
printr-o identificare atentă. Se li¬
peşte un fir, se face proba etc. Nu
se lipesc mai multe fire fără verifi¬
care prealabilă.

Cînd comutatorul UUS nu revine
bine în poziţia iniţială, aparatul nu

funcţionează pe nici o lungime de
undă.

în unde scurte, acordul la frec¬
venţe mari se aranjează exact din
trimere. Vă publicăm datele bobine¬
lor de intrare şi oscilator (după
Caiet service „Tehnoton"). Nu lu¬
craţi cu ciocan de lipit de putere
mare şi alia] care se topeşte la tem¬
peraturi ridicate.

Clemenf hcâkiior

x Cordon de alimentare

" UPITER 2

BRĂDUŢ VASILE — diofrecvenţă, atunci trebuie sa con-

ciilsT * trolaţi partea de radiofrecvenţă. Cel

OUiina mai sigur, întreruperile provin din

într-adevăr, receptorul Juplter comutator. Fără să demontaţi nimic,
este foarte bun. turnaţi spirt în fiecare secţiune de

Contra întreruperilor în timpul au- comutator şi apăsaţi de mai multe
diţiei, dacă s-a verificat etajul de au- ori. Această operaţie se face cu apa-

BF215 BF214 BF214 BZ102/ BF214

jî&mwiiţ Tz2 Ş305 C30| Tz 3 Tzl C a» 2v1 Tz4

. _ (BF2S4) (9F 255) c .. i2pF ■ (B

aELlTST-iT®. am Sfii i

C303I C304 C306 SirTidine AlLc309 C3t0 J

iSnFj , nF InF Ţ (& RŢWW*' fl

al T "l

I 3 C216 C217

■ |US3 «pF 3...12PF
li om C213 ..220pF'

iii TF

| , 3 C220 C221 L-oc

JIUS2 22pF 1CU0pF.. c

,0— SgpF J

•TTIr

i K K K K K K
aKKKKK
1)C K KK °

2 Z0//7/ 00
(P482SP)

IP5

5*0,Oâ
CupoZurefor,
-r mâ/ose

Q f -6f=m^o.
Cfo~âg = /2sp.

pospe/errn

Cr'Z’noin/c pe

unsfra/

/■AP

9*0,08

CupoZarefon
-t mo fose

0,-6, =£âjjp.

0& - y<%0-

Spiro

/inpo

spiro

4 0,2

CupoZofefon

t-//y/on

o,-6,-c,-<Z,

o-2/i -//'//
-fofi

C//fn</r,cpe

un sfrof

?0,3

CupoZure/sn

■ff/y/on

Oy-ât-Cf-c/y

0-3%-8'A-

-/o'/i

C/Znc/r/c pe

un s/no/

4>Op

Cupo/furefon
* Z/y/on

0,-6,-C,-</,

o- 2 / 4 - 2 a-

-â'/l

c/Znc/rfcpe

an s/ro/

A.fi.F

9*0,05

Cupo/ure/on

5-2-3-4 -/

/22-0-/S5-

-/47,S-/20,5

C/Zndrrc fn

mo* mer/fe
j s/ro/arr

LAP

9*0,05

CupoZurefon

/-2-3-A -5

/05-//0-0-

-//7-//3,5

cr/fnc/r/c fn

mo/mu/fe

s/ro/arr

Q/poZurefon

-fpyfon

40/5 Cupo/f-
urefont/Zy/oo

o,-6,-€,-</,

0-20A '22-

-23*/j
Og-3g - 5/z

CrZnc/r/C pe |
] ansfocr/ |

c/Zno/fc I

s/ru/u/2 t

<p 0,2 Cupo -
/fure/o /? tffyfa.
4 0,/5 Ca po
//arefort *■

f/y fon

Of -6/ -C,-5,

0-/2/ 5AA'
-/e'/z '
oe -6, =4 A

c/Znc/r/cpe |

un s/rc,/ Jj

c/Zodr/c 1

s/rer/u/z ^

002 Copo/f-
ure/on rf/y/o,
</>0,/5 Copo/f-
urefon +
My/on

J o,-6,-c f -o',

\ 0-/2 fi-fo/

\-// 3 A

\a e -6t--4%
J_1

o/nc/rfrpe
un s/ro/ j

CrZnoCrrc .

i s/eo/u/z 1

1_L

01 I Op 161 _

o, U/ocot y 0i i

d, c,

k-—A 6 > °-

tăJ ,

df c, &

i 'i

' —n ? V n — 0 "&*

c/t Of O 6g ^ —p'fjj—® o6z\

TEHNIUM 7/1984

OSCILOSCOP

In cele ce urmează propunem
constructorilor amatori o nouă va¬
riantă de osciloscop cu tranzistoare,
care permite vizualizarea semnalelor
sinusoidale cu frecvenţa cuprinsă
între 10 Hz şi 3 MHz şi a semnalelor
dreptunghiulare cu frecvenţa cu¬
prinsă între 10 Hz şi 300 kHz.

Dintre caracteristicile tehnice mai
menţionăm:

— impedanţa de intrare 1,2 MD în
paralel cu 45 pF;

— nivelul semnalului de intrare si¬
nusoidal şi dreptunghiular reglabil
în trepte între 0,02 V şi 10 V;

— consumul din reţea cca 26 W;

— greutatea 4,5 kg.

Schema bloc a oscilatorului cu¬
prinde şase compartimente princi¬
pale:

1. redresorul de joasă tensiune,
redresorul de înaltă tensiune şi co¬
manda tubului catodic;

2. baza de timp;

3. amplificatorul pe axa X;

4. amplificatorul pe axa Y;

5. amplificatorul de ştergere;

6. generatorul de calibrare (unde
dreptunghiulare şi sinusoidale).

REDRESORUL DE JOASĂ TEN¬
SIUNE (fig. 1)

Piesa principală este transforma¬
torul de reţea, de gabarit şi putere
reduse. El va avea o secţiune de
circa 6 cm 2 (5,6 cm 2 ). Tolele vor fi
de tip manta sau E şi I, întreţesute.
Pe carcasă se va bobina întîi prima¬
rul, pentru 220 V, cu 8,4 spire pe
volt, deci bobina 0—1, cu sîrmă 0
0,22 CuEm, 1 850 de spire. Se va

IVIfiH AIL SPIRESCU

izola bine. Apoi se bobinează înfă¬
şurarea secundară cu 9,4 spire pe
volt, deci 5—6, de 180 V, cu sîrmă 0
0,18 CuEm, 1 700 de spire. Urmează
înfăşurarea 3—4 de 320 V, cu sîrmă
0 0,07 CuEm, adică 3 000 de spire.
Se izolează bine şi se bobinează pri¬
mul ecran cu sîrmă 0 0,2 CuEm. Un
capăt se iasă în interior izolat, iar
celălalt capăt se scoate afară şi se
leagă la masa aparatului, prin inter¬
mediul oezei 2.

Se izolează bine şi se bobinează
deasupra înfăşurarea 11—12, de 6,3
V, cu 0 0,58 CuEm, pentru filamen¬
tul tubului catodic.

Se izolează bine şi se bobinează
deasupra cel de-al doilea ecran,
identic cu primul. Acesta se leagă şi
el la masa aparatului, prin interme¬
diul oezei 2. Urmează înfăşurările
7—8 şi 9—10, care sînt identice şi
mai puţin pretenţioase în privinţa
izolării. Ele vor avea cîte 184 de
spire fiecare, fiind bobinate cu sîrmă
0 0,38 ,CuEm şi vor furniza fiecare
cîte 20 V. Transformatorul de reţea
va fi ecranat cu tablă de fier de 1
mm, obligatoriu închis perfect în
dcest ecran. El va fi prevăzut cu o
placă de pertinax, pe care se vor
bate, grupat, cele 13 oeze amplasate
şi numerotate conform figurii 2. în
ordinea numerotării, se vor aduce
din transformator firele la oezele de
pe capac.

Cutia transformatorului se va fixa
în cutia oscilografului, cît mai de¬
parte de tubul catodic (fig. 3). De la
placa cu oeze a transformatorului se
va merge, cu fire cît mai scurte, la
redresorul de joasă tensiune şi la

placa redresorului de înaltă ten¬
siune. Placa redresorului de joasă
tensiune va fi confecţionată din sti-
clotextolit simplu placat şi va avea
la o margine şase oeze, grupate
două cîte două. La aceste oeze vor
veni firele de la tensiunile de 2x20 V
alternativ (de ia regleta transforma¬
torului) şi 180 V. La cealaltă mar¬
gine (opusă) a plăcii se află alte
şase oeze, care vor constitui ieşirile

de tenşiuni continue, conform figurii
4. Masa fiecărei plăci va fi adusă la
sistemul de prindere a plăcii. Plăcile
vor fi montate vertical şi fixate cu
colţare din tablă de fier de 1 mm, în
care s-au practicat găuri cu filet 0 3
mm. Colţarul va fi sudat de impri¬
mat cu cositor. Schema de cablaj pe
imprimat va fi realizată de consţruc-
m tor, în funcţie de dimensiunile piese¬
lor folosite. Tranzistoarele ASZ18 şi

PLACA OEZE IEŞIRI TRANSF.

f© 3 c <§)= >

k © 3 c ©^°

<=(o)=> <=( o)=>

A 1 A 2 A 12

Y Y Y m

1 R1

1Kjţ/6W

♦ 180 V j

*R2

80Kfl/2V

<• 50 V (

i..j C1

.1 C2 .... C3

, IOOjuF ‘n

“ 100*iF ‘r 1 470/hF

350 V

350 V 63V

D 1*-D 12=F«7;A2:
DZ IfDZ 2 = 15 V

4!"

S { 6,3V n>

~ 6,3 V

1 Lh _ _

X 3 320 Vru

1 ^_:_

aj 320 V

Ar4

Vdfe/ ASZ 18

Nisk*

"Xcil r

LC9

CIO t

r * 100/.F r

H 470,4 F a

* 0,22/U F \

Xj VERDE

16 V

J»

|R6

JlKa

yvî '

2 N 3055

C 5

L° zi j

. C6

C 4

“ 470/uF *

r* looyu f H

r 1 470 u F Sf

35 V *

L ]

16 V

2N3055 vor fi fixate pe radiatoare de
50/50 mm cu talpă de 10 mm, de
prindere verticală pe placa impri¬
mată. Tabla radiatoarelor va fi de
aluminiu, de 2 mm grosime.

Punţile redresoare sînt realizate
pe placă imprimată şi apoi fixate pe
cablaj vertical, prin sudare, cu pi¬
cioare din sîrmă de cupru 0 1 mm,
înfipte în placă (fig. 4).

REDRESORUL DE ÎNALTĂ TEN¬
SIUNE

Pe placa imprimată a redresorului
de înaltă tensiune vor fi fixate opt
oeze, conform schemei din figura 5,
în partea de sus a plăcii care, ca şi
celelalte plăci, va fi dimensionată în
funcţie dş gabaritul pieselor. Tubul
catodic fiind 8L029Î, alimentarea lui
va fi realizată conform figurii 5, în
care sînt indicate-ş-i tensiunile apro¬
ximative la electrozi. Deviaţia pe
axele Y şi X se va face cu ajutorul
amplificatoarelor respective. Din re¬
dresorul de înaltă tensiune se fac
numai focalizarea şi strălucirea. în
consecinţă, consumul din redresorul
de înaltă tensiune este extrem de
scăzut, circa 1 mA. Aici folosim du¬
blarea de tensiune (dacă dorim, pu¬
tem realiza şi o triplare).

în continuare, de la transformator,
prin oezele 3—4, cu două fire ecra¬
nate se aduce tensiunea de 320 V la
redresorul de înaltă tensiune, oezele
5—6, De la oezele 2, 4 şi 7 se merge
cu cablu de înaltă tensiune la PI

TEHNIUM 7/1984

PLACA CU DIODE

PLACA REDRESORULUI DE JOASĂ TENSIUNE

BAZA DE TIMP

Schema de principiu este dată în
figura 7. Ea conţine şase tranzis-
toare BC107B, unul BCÎ77B şi două
FET-uri. Tranzistoarele T3 şi T4
basculează forţate de tensiunea în¬
toarsă de la ieşire pe baza lui T3.
Frecvenţa oscilaţiei este stabilită de
poziţia comutatorul uf K8/A, care in¬
troduce după dorinţă, pe rînd, di¬
verse valori de condensatoare. Tran-
zistorul T5 amplifică semnalul, astfel
că în emitorul lui găsim semnal
dreptunghiular, care se trimite la T6,
T8 şi T9, integrat şi amplificat. A
doua secţiune a comutatorului,
K8/B, cuplează şi ea condensatoa¬
rele corespunzătoare la integrator.
O parte din semnaful realizat şi care
apare pe emitorul iui T9 este întors
pentru comanda bazei lui T3.

Tranzistorul T7 are rol de genera¬
tor de curent constant.

Pentru ca T3 şi T4 să stea bascu¬
late timpi egali, s-a conectat între
baza lui T4 şi colectorul lui T3 un
circuit de aşteptare reglabil dintr-un
potenţiometru montat ca rezistenţă
variabilă (4,7 kfl în serie cu 910 fi).

în emitorul lui T9 s-au montat
două semireglabile de 4,7 kO în
paralel. Unul este folosit la dozarea
întoarcerii la T3‘ şi unul la dozarea
nivelului de ieşire.

Odată făcut reglajul bazei de timp,
semireglabilele PI, P2, P3, P4 vor fi
fixate cu vopsea pentru a nu se mai
mişca. Nivelul de ieşire reglat cu P4
va trece mai departe prin comutato¬
rul K3 cu două poziţii (comutator de
unde de la radioreceptorul „Pescă¬
ruş"): stînga cu baza de timp inte¬
rioară, dreapta cu baza de timp ex¬
terioară sau Lissajoux, la intrarea
amplificatorului pe axa X. Diodele
Dl, D2, limitatoare, tranzistoarele TI
şi T2 repetoare pe emitor şi dioae e
D3, D4 limitatoare au sarcina de a
limita la intrare, amplifica şi apoi li¬
mita la ieşire semnalul pozitiv sa.
negativ ce vine de la punctele * s

(CONTINUARE ÎN NR. VhîŢn.

TEHNIUM 7/1984

mm "incir

SISTEMELE DE UNGERE
A MOTOARELOR

Df. Ing. TRAIAN C A IM T A

lierul arborelui cu came, după care
este refulat către filtrul 1 prin con¬
ducta 9. Filtrul de ulei este prevăzut
cu o clapetă „by-pass“, 2, ce per¬
mite trecerea uleiului prin filtru în
funcţie de presiunea lui. în continu¬
are, uleiul trecut prin filtru ajunge
prin conductele 10 şi 11 la clapeta
„by-pass“ 4, demontabilă, încorpo¬
rată în semicarterul motor sting şi
tarată la 2 bari. în situaţia în care
presiunea este mai mică de 2 bari,
uleiul trece direct la radiatorul 7,
prin conducta 8, se răceşte şi apoi
reintră prin conducta 12 în circuitul
de ungere.

Ulei|l care vine din radiator prin

Uleiul pentru motor se toarnă prin
reniflardul 11 (fig. 2), piesă com¬
plexă — specifică motoarelor boxer,
răcite cu aer — cu triplu rol: gură ,de
umplere, separator al particulelor de
ulei în vederea reintroducerii lor în
circuitul de ungere, precum şi „sis¬
tem" de depresurizare a carterului J
motor. 1

Această piesă complexă este ne¬
cesară, datorită variaţiei volumului
interior al carterului, la deplasarea
pistoanelor, variaţie care cauzează
pierderi de gaze şi perturbaţii, pre¬
cum şi pentru a evita antrenarea
particulelor de ulei în atmosferă, în
special la turaţii ridicate ale motoru-

UMĂRUL TRECUT)

Ungerea pieselor în mişcare ale
motoarejor depinde de calitatea lu¬
brifiantului şi de condiţiile funcţio¬
nale ale motorului. Motoarele care
echipează autoturismele OLCIT,
avînd turaţii ce pot atinge în anu¬
mite regimuri chiar 7 000 rot/min,
impun folosirea strictă numai a
uleiului recomandat de uzina con¬
structoare (15W40, vară—iarnă) şi,
totodată, sisteme de ungere fiabile.

Sistemul de ungere realizează fil¬
trarea continuă a uleiului motor şi
menţinerea unei temperaturi optime
a uleiului în timpul exploatării auto¬
turismului, factori care asigură redu¬
cerea frecărilor între suprafeţele în
contact.

1. SISTEMUL DE UNGERE A
MOTORULUI M-031 (AUTOTURISM
OLTCIT-SPECSAL)

în figura 1 se prezintă schema de
principiu şi subansamblurile compo¬
nente aie sistemului de ungere, în
care s-au notat cu: 1 — filtru de
ulei; 2 — supapă „by-pass“, încor¬
porată în filtru: 3 — manocontact de

presiune ulei; 4 — supapă
„by-pass“; 5 — supapă de descăr¬
care: 6 — pompă de ulei; 7 — radia¬
tor de ulei; 8-21 — reţea de con¬
ducte ale circuitului de ungere.

Odată cu pornirea motorului,
uleiul este aspirat din baia de ulei a
motorului, printr-un sorb 6 prevăzut
cu sită, de către pompa de ulei, de
unde, prin conducta 9, este purificat
în filtrul 1. Piesa 6 din figura 1 are
triplu rol funcţional: corp pompă
ulei, sorb şi palier arbore cu came.
Uleiul din pompă unge mai întii pa-

conducta 12 sau direct de la pompă
prin conductele 10, 11, 13 şi 16 se
distribuie astfel:

— o parte se deplasează prin
conducta 14 şi unge palierul din
spate al arborelui cotit, fusul mane-
ton prin braţul maneton, biela şi în
continuare în baia de ulei;

— o altă parte trece prin con¬
ducta 16 la manocontact, iar de aici
se distribuie în patru direcţii: prin
conductele 19 şi 20 la chiulase, pen¬
tru ungerea ghidurilor şi a supape¬
lor de evacuare: prin conducta 17 la
palierul din mijloc al arborelui cotit,
la bielă prin intermediul braţului
maneton, iar în continuare, prin
conducta 15, la palierul faţă al arbo¬
relui cu came; prin conducta 18 la
palierul faţă al arborelui cotit.

Lîngă buşonul de golire este mon¬
tată supapa de descărcare 5, care
are rolul de a proteja sistemul de
ungere în caz de suprapresiurf© şi
permite trecerea uleiului în baie,
prin conducta 21.

Piesele componente ale circuitului
de ungere a motorului M-C31, pre¬
zentate în figura 2, s-au notat astfel:
1 — căpăcel; 2, 4 — şuruburi ra¬
cord; 3 — radiator de ulei; 5 — con¬
ductă racord; 6, 7, 10, 24, 26 — gar¬
nituri; 8, 14 — rondele; 9, 16, 18 —
şuruburi; 11 — reniflard; 12 — jojă
de ulei; 13 — suport; 15 — inserţie;
17 — filtru de ulei; 19 — capac
pompă ulei; 20 — garnitură torică;
21 — pinion pompă; 22 — roată din¬
ţată; 23 — corp pompă — sorb —
palier arbore cu came; 25 — con¬
ductă de refulare; 27 — placă su¬
port; 28 — bucşă:

lui (5 000—6 000 rot/min).

Capacitatea carterului motor este
de 3 I (după golire); 3,3 I (după goli¬
rea şi schimbarea filtrului de ulei);
3,5* I (după golirea şi montarea ca¬
pacelor de chiulase şi filtrului de
ulei).

Radiatorul de ulei 3 (fig. 2) este
compus din 9 elemente, fabricate
din aluminiu, pentru a uşura evacu¬
area căldurii.

Pompa de ulei, compusă din pie¬
sele 18—23 (fig. 2), este o construc¬
ţie originală, fiind amplasată, după
cum s-a arătat mai sus, în capătul şi
pe palierul arborelui cu came, în
partea'inferioară fiind amplasat sor¬
bul de ulei 23. Uleiul este antrenat
prin perechea de roţi dinţate 21 şi
22, ansamblul corp pompă-roţi din¬
ţate fiind închis cu ajutorul capacu¬
lui 19 şi al garniturii torice de etan-
şare 20. Pinioanele au un joc lateral
admis de 0,1 mm maxim.

Filtrul de ulei 17 (fig. 2) este mon¬
tat în serie pe circuitul de ungere,
fiind fixat pe semicarterul sting, în
partea de jos. în figura 3 s-a prezen¬
tat o secţiune printr-un filtru, notîn-
du-se cu: 1 — capac (din tablă); 2

— ansamblul supapei de refulare a
uleiului (clapeta ,,by-pass“); 3 — arc
de fixare a elementului filtrant; 4 —
carcasă; 5 — element filtrant; 6-12

— scobituri echidistante specifice; 7 ,

— supapă antiretur; 8 — garnitură
de etanş are; 9 — inserţie filetată; 10

— suport filtru ulei.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 7/1984

SESIZOR de

AVARIE

a sistemului

de frinare

Ing. DORIN DOQĂROIU, Br&iia

Buna funcţionare a sistemului de o sondă de metal, fixată de capacul
frînare al autoturismului are o mare paharului sau de peretele lateral,
importanţă pentru siguranţa circula- Sonda trebuie să fie izolată de şa-
ţiei rutiere, iar avariile din acest sis- siul autoturismului, lucru uşor de
tem pot avea repercusiuni grave. realizat, deoarece la majoritatea au-
Deoarece, în majoritatea cazurilor, toturismelor paharul de umplere
defecţiunile din sistemul de frînare este din material plastic,
au ca efect pierderea lichidului de Rezistenţa electrică a lichidului de
frînă, sesizorul prezentat în conţinu- frînă dintre sondă şi şasiul autotu-
are declanşează o alarmă acustică rismului, care este de aproximativ
(eventual şi optică) la scăderea ni- 500 kO, împreună cu rezistorul R-i
veluiui lichidului în paharul de um- determină apariţia unei tensiuni de
piere al instalaţiei de frînare. 1,5—2 V în punctul A al schemei.

Schema electrică a sesizorului Secţiunea O, a amplificatorului
este prezentată în figura 1. /3M3900 compară această tensiune

Elementul principal este amplifi- cu pragul stabilit din potenţiometrul
catorul cvadruplu / 3 MŞ 900 (i.p.R.S.), semireglabil P 1f iar ieşirea circuitu-
din care se utilizează secţiunea Q 1 lui Q, va fi în stare „high“ (—+12 V).
cu rol de comparator, Q 2 ca oscila- Această valoare are ca efect bloca¬
tor şi Q 3 ca circuit poartă. rea în stare „low“ (=0 V) a ieşirii

Funcţionarea schemei este amplificatorului Q 3 , iar semnalul
următoarea în paharul de umplere aplicat căştii T va fi* nul.
al instalaţiei de frînare se introduce Dacă nivelul lichidului din pahar

scade şi nu mai atinge sonda, ten- zare, se va face reglajul montajului

siunea în punctul A creşte la circa 5 astfel: cu sonda neintrodusă în li-

V, fapt ce are ca efect trecerea în chid se alimentează sesizorul şi se

stare „low“ a ieşirii amplificatorului roteşte cursorul lui pînă cînd se
Q v Rezistoarele R 4 , R 5 , f? 10 sînt ast- dectanşează alarma. Se mai roteşte

fel dimensionate ca, atunci cînd ie- cursorul în acelaşi sens cu circa

şirea lui Q 1 este în stare „low“, ieşi- 30°.

rea lui Q 3 să urmărească starea ieşi- Se introduce sonda în lichid şi în
rii lui 0 2 .Cum Q 2 este montat ca im acest mornent alarma trebuie să se

circuit basculant astabil cu f=1 kHz, oprească. în caz contrar se roteşte

se va injecta căştii, prin intermediul în sens invers potenţiometrul Pj

lui C 3 şi R v , un semnal dreptun- pînă la oprirea alarmei. Se verifică

ghiular cu f=1 kHz şi amplitudinea din nou prin scoaterea sondei din

de 12 V (în punctul C). pahar, cînd aceasta nu mai face

Schema de cablaj imprimat este contact cu lichidul şi alarma trebuie
prezentată în figura 2. Toate rezis- să pornească,
toarele sînt de 0,25 W, cu excepţia Pentru cei ce doresc şi o semnali-
lui fi-n care este de 0,5 W. Montajul zare optică, se poate utiliza cea de-a

se introduce într-o cutiuţă de mate- patra secţiune a circuitului /3M39QQ

rial plastic (se poate utiliza cu suc- pentru comanda unei diode lumi-

ces o săpunieră sau o cutiuţă de nescente, care se montează în

ambalaj de la ceasurile de mînă, pe tablou! de bord al autoturismului,

care se fixează şi casca T, de tipul Schema electrică pentru comanda
cu paietă liberă, cu impedanţa de 70 LED-ului este prezentată în figura 3.
O). Cutia se fixează sub tabloul de Sesizorul poate fi utilizat şi la au-
bord al autoturismului. toturisme avînd instalaţia electrică la

Alimentarea sesizorului se face de 6 V, modificînd R^ la 270 0/0,5 W şi
la acumulatorul autoturismului, R u la 470 0/0,5 W.
după contactul de cheie.

Sonda de sesizare din paharul de
lichid se va confecţiona din sîrmă
de aluminiu, alamă sau alt metal
care să nu ©xideze (se poate utiliza
şi sîrmă de fier nichelată sau cro-
mată). Cablul de conectare între
sondă şi montajul electronic va fi
foarte bine izolat (un eventual scurt¬
circuit între cablu şi şasiu blochează
sesizorul, indiferent de nivelul lichi¬
dului din pahar).

După instalarea sondei de sesi-

POLACHROME

Polachrome CS 35 este un film crofiltru liniar cu grosimea liniei de
diapozitiv color cu developare ra- cca 0,08 mm, existînd 394 de triplete
pidă, făcînd parte din gama produ- (roşu, verde, albastru) pe 1 cm. Mi¬
selor fotosensibile Polaroid. crofiltrul este acoperit de un strat

Acest film constituie un unicat în protector; urmează un strat receptor

paleta actuală de produse fotosensi- al imaginii pozitive, un strat fotosen-

bile color, fiind singurul bazat pe sibil (numit şi strat de transfer) şi un

formarea imaginii color prin sinteză strat antihalo.

aditivă. Ca principiu, el reprezintă o Expunerea se face prin suport,
perfecţionare ia nivelul tehnologiilor astfel încît stratul fotosensibil pri-

actuale a vechilor plăci color de tip meşte o imagine filtrată în cele trei

Dufaycolor, Agfacolor sau Auto- culori de bază. Corespunzător se

chrom, din anii anteriori celui de-a! formează o imagine argentică.
doilea război mondial. Astfel, considerînd cîteva obiecte

Formarea unei imagini color prin exemplu, imaginea unei tomate roşii

sinteză aditivă se face, în principiu, se va forma exclusiv în dreptul linii-

prin înregistrarea concomitentă a lor roşii, imaginea unei lalele gal-

trei imagini prin filtre în culorile fun- bene în dreptul liniilor verzi şi roşii,

damentale, roşu, verde, albastru, şi imaginea unei frunze verzi numai

proiecţia (sau privirea) simultană şi prin liniile verzi ş.a.m.d. Reamintim

suprapusă a pozitivelor corespunză- că un filtru colorat lasă să treacă ra-

toare colorate în aceleaşi culori. diaţiile luminoase de aceeaşi cu-

Practic, la plăcile color menţionate loareşi le blochează pe cele de cu-

se folosea un singur suport imagine loare complementară,

pe care se realiza un microfiltru tri- Ochiul nu poate distinge liniile
cromatic în roşu, verde, albastru, fine ale filtrului tricromatic, astfel în-

astfel încît ochiul să sesizeze o ima- cât imaginile corespunzătoare filtrării

gine unitară color formată prin adi- prin două linii se adiţionează mental

ţionarea punctelor colorate obţinute şi laleaua, de exemplu, va fi galbenă

prin filtrare. Imaginea este argentică prin contopirea imaginii verzi cu cea

propriu-zis, culorile aparţinînd mi- roşie.

crofiltrului. Aşadar, expus, filmul Polachrome

Polachrome-ul este o peliculă din devine purtătorul unei imagini nega-
poliester transparent cu grosime de tive alb-negru, selectate, putem zice
74 nm, pe care este realizat un mi- punctiform, prin filtrul tricromatic.

Se întîmplă deseori ca după deve¬
loparea peliculelor să se constate că
expunerea unor fotograme, negative
sau pozitive, nu este corespunză¬
toare. Acest fapt apare neexplicabil
deoarece fotograful fie a efectuat o
măsurătoare a luminii cu expono-
metrul, fie s-a încadrat în nişte con¬
diţii de iluminare binecunoscute, în
care anterior a obţinut expuneri ab¬
solut corecte.

Acestui gen de situaţii se încearcă
să se ofere explicaţiile necesare pe
baza existenţei unor factori modifi¬
catori ai iluminării subiectului pro¬
priu-zis, factori desconsideraţi de
regulă sau cel puţin în cazurile cînd
se constată expuneri inexplicabil
necorespunzătoare. (Există de ase¬
menea o altă grupă de factori modi¬
ficatori care sînt legaţi de procesul
de developare, eliminarea influenţei
lor făcîndu-se prin modificarea ex¬
punerii.)

Aceşti factori, pe care îi vom enu¬
mera în continuare, pot să nu se
manifeste întotdeauna, fie că ponde¬
rea lor în procesul expunerii este
prea mică (mai puţin decît echiva¬
lentul a 1/2 treaptă de diafragmă),
fie că efectul lor se compensează
reciproc sau este anihiJat în cursul
developării (prin folosirea unor reve¬
latoare egalizatoare, prin supra/sub-
developare accidentală etc.).

Influenţa factorilor modificatori le¬
gaţi de iluminare se elimină princi¬

Ing. V. CÂLINESCU

pial totdeauna cînd măsurătoarea
fotometrică se face „pe subiect" sau
în cele mai multe cazuri cînd se fo¬
tografiază cu aparate cu măsurarea
interioară a luminii. Aceşti factori
perturbatori se vor manifesta tot¬
deauna cînd aprecierea expunerii se
face fără măsurare fotometrică, pe
baza tabelelor oferite de prospectul
filmelor.

1. Culoarea subiectului. Culorile
închise micşorează cantitatea de lu¬
mină reflectată de subiect, inclusiv
în direcţia aparatului fotografic, pe
cînd cele deschise măresc cantita¬
tea de lumină reflectată. Astfel, în
cazul aprecierii expunerii pe baza
luminii ambiante (după tabel sau cu
exponometrul în punctul de staţie
îndreptat spre subiect), se impune
creşterea, respectiv micşorarea ex¬
punerii cu 1/2—2 trepte de expu¬
nere, în funcţie de culoarea subiec¬
tului.

2. Prezenţa unor suprafeţe colo¬
rate In apropierea subiectului. Simi¬
lar cu cazul anterior, suprafeţele co¬
lorate din apropierea subiectului ab¬
sorb sau reflectă local o cantitate de
lumină, fenomen care implică modi¬
ficarea expunerii. Atenţie, există po¬
sibilitatea ca efectele acestor primi
doi factori să se cumuleze sau să se
compenseze reciproc. Dealtfel, folo¬
sirea unor panouri reflectante în
apropierea subiectului (surse pasive

Poate mai corect spus este purtăto¬
rul a trei imagini punctiforme între¬
pătrunse, corespunzătoare culorilor
fundamentale.

Pentru a deveni diapozitiv, se im¬
pune înlăturarea imaginii negative.
In procedeul normal reversibil se
developează pelicula, se dizolvă
imaginea argentică într-o baie de al¬
bire, se reexpune pentru impresio¬
narea halogenurilor de argint nere¬
duse, se redevelopează şi se obţine
imaginea pozitivă complementară
imaginii negative înlăturate. Proce¬
deul dezvoltat de firma Polaroid de¬
vine original prin aceea că se ex¬
clude acest lanţ de operaţii, transfe-
rîndu-se imaginea negativă cu stra¬
tul de transfer pe un alt suport peli-
cular.

Stratul de transfer este înlăturat în
cursul tratamentului chimic, trata¬
ment care asigură şi reducerea ha¬
logenurilor de argint neexpuse. Ast¬
fel se formează o imagine argentică
pozitivă care rămîne pe film, iar
imaginea negativă este înlăturată,
prin transfer. Imaginea pozitivă se
formează prin migrarea complexului
solubil format de halogenura de ar¬
gint cu unele componente ale deve¬
lopatorului, în stratul receptor de
lîngă microfiltru.

Imaginea pozitivă alb-negru astfel
formată va fi văzută prin intermediul
microfiltrului liniar tricromatic exis¬
tent pe suportul filmului, rezultînd o

■ J

imagine pozitivă color.

Developarea propriu-zisă şi trans¬
ferul au loc într-un procesor de di¬
mensiuni reduse, în.circa un minut.
Odată cu filmul se furnizează şi un
set auxiliar conţinînd o peliculă de
transfer şi chimicalele de develo¬
pare. "■ ;

Se introduc în locaş urile lor filmul
şi pelicula de transfer, emulsie la
emulsie, prinse cap la cap,, şi se ru¬
lează împreună în procesor, unde
developatorul este uniform întins în¬
tre emulsii printr-o laminare. După
un minut se trage filmul înapoi în
casetă (procesul de developare se
face la întuneric în procesor) conco¬
mitent cu revenirea peliculei de
transfer în locaşul ei. Stratul de
transfer conţinînd imaginea negativă
şi stratul antihalo au fost preluate
de pelicula de transfer, în casetă
aflîndu-se acum filmul diapozitiv us¬
cat, gata pentru proiecţie. Obţinerea
filmului diapozitiv este astfel posi¬
bilă, incluzînd toate manevrările, în
circa cinci minute.

Expunerea filmului Polachrome se
face ca pentru orice altă peliculă fo-
tosensibilă avînd 17 DIN, în orice
aparat fotografic de 35 mm. El este
echilibrat pentru o lumină avînd
temperatura de cuioare de 5 500 K,
ca atare se foloseşte fără filtre de
conversie şi pentru lumină de blitz.

Imaginile obţinute pe film Pola¬
chrome sînt mai dense decît cele
obţinute pe filme normale bazate pe
sistemul substractiv de sinteză a cu¬
lorilor, datorită existenţei imaginii
argentice. Polachrome-ul se carac¬
terizează şi printr-o latitudine de
poză mare, datorită faptului că este
în esenţă un film alb-negru.

de lumină) este un procedeu curent
pentru ameliorarea iluminării locale.

3. Unghiul, d® Incidenţă al razelor
de lumină. în cazul unei iluminări
absolut difuze, poziţia aparatului de
fotografiat faţă de subiect raportată
ia sursa de lumină este nesemnifica¬
tivă sub aspectul expunerii. în cele
mai multe cazuri, lumina „cade"
asupra subiectului dintr-o direcţie
oarecare, provocînd diferenţe de ilu¬
minare mai mult sau mai puţin evi¬
dente. Plasarea aparatului de foto¬
grafiat faţă de subiect este însă
semnificativă pentru expunere, can¬
titatea de lumină care participă la
formarea imaginii subiectului fiind
maximă cînd aparatul se află pe di¬
recţia fluxului reflectat (lucru evi¬
dent dacă ne gîndim la fotografierea
cu lămpi fulger). Cu cît lumina vine
pe subiect mai tangenţial, văzută din
punctul de staţie, sigur, intensitatea
iluminării acestuia este mai mică, în
ciuda unei lumini ambiante con¬
stante.

Extinzînd discuţia ia cazul particu¬
lar cînd lumina vine din partea
opusă subiectului, devine şi mai
clară influenţa direcţiei razelor care
iluminează subiectul asupra expune¬
rii. Practic, în acest caz (contralu-
mină) mărirea expunerii poate fi de
ordinul a 2—3 trepte.

4. Temperatura de culoare a lumi¬
nii. Sensibilitatea cromatică a peli¬
culelor nu este egal distribuită în
funcţie de lungimea de undă a lumi¬
nii. Din această cauză, cînd sursa de
lumiă oferă o lumină dominantă
într-o anumită zonă spectrală, apare
o modificare a sensibilităţii efective,
de care se va ţine seama mai ales
cînd pe aceeaşi peliculă s-au făcut
fotografii şi în alte condiţii de ilumi¬
nare. Astfel, filmul ORWO NP27 se

expune ca avînd 30 DIN la iluminare
artificială cu surse incandescente
generatoare de radiaţii bogate roşu-
/portocaliu. în aceleaşi condiţii de
iluminare însă filmul color ORWO
NC 19 se va expune ca avînd 18
DIN.

5. Factori atmosferici. Sînt situaţii
cînd atmosfera nu este limpede, o
serie de particule (praf, fum, ceaţă,
ploaie, ninsoare) solide, sau lichide
micşorînd vizibilitatea. în astfel de

■situaţii se impune o mărire a expu¬
nerii pe măsura creşterii distanţei
faţă de subiect.

6. Spaţiile deschise. Peisajele de
mare amploare care presupun o dis¬
tanţă apreciabilă faţă de punctul de
staţie sînt mai „luminoase" de re¬
gulă decît indică exponometrul aflat
lîngă aparatul fotografic în condiţiile
unei iluminări uniforme. Fotografie¬
rea se va face cu 1—1,5 trepte de
expunere mai puţin.

7. TipuS revelatorului. Cînd din
anumite considerente se impune fo¬
losirea unpr revelatoare de granula¬
ţi® extrafină, deseori se impune pre¬
lungirea expunerii, în funcţie de re¬
ţeta revelatorului. Factorul de pre¬
lungire este indicat prin reţeta res¬
pectivă. Este posibilă şi situaţia in¬
versă, cînd prin folosirea unor reve¬
latoare speciale de creştere a sensi¬
bilităţii filmului se impune micşora¬
rea expunerii. Tot reţeta revelatoru¬
lui indică creşterea sensibilităţii
pentru a se stabili micşorarea expu¬
nerii.

Evident, acest factor nu este legat
de condiţiile de iluminare, ci de teh¬
nologia de lucru.

Enumerarea făcută nu este exclu¬
sivă, ea luînd în considerare cei mai
frecvenţi factori modificatori care
impun o corecţie a expunerii.

TEHNIUM 7/1984

(URMARE DIN PAG. 21)
peretelui cu cositor şi se va retuşa
reglajul prin trimerele C 16 -C 12 -C 7 -C 5
pînă la obţinerea curbei finale
(figura 9), astfel ca purtătoarea de
imagine, situată la 215,25 MHz, şi
purtătoarea de sunet, situata la
221,75 MHz, să se afle ia acelaşi
nivel, cu o denivelare cît mai mică
între ele, iar markerii celorlalte
frecvenţe să se afle pe . palierul
anterior şi posterior, primele la 0,5
din înălţimea caracteristicii, iar
următoarele la bază.

Al doilea mod de reglare este mult
mai imprecis şi dificil de realizat, dar
nu imposibil. Se procedează
asemănător primului caz cu
deosebirea ca ieşirea amplificatorului
se cuplează ia intrarea televizorului,
eventual printre atenuator. Se
reglează bobinele indicate la primul
punct, revenindu-se de mai multe ori
asupra lor. Se cuplează filtrul de
bandă pe intrare şi apoi se acoperă
montajul, încercîndu-se obţinerea
unei imagini de bună calitate
concomitent cu un sunet maxim,
prin reglarea trimerelor G^-C^-Cy şi
C 5 . în cazul unui reglaj incorect
poate apărea desincronizarea între
imaginea optimă şi sunetul optim.

BIBLIOGRAFIE

1.20 de scheme electronice
pentru amatori — M. Bătrîna şi C.
Costache, 1979.

2. Construcţii de amplificatoare
tranzistorizate pentru antene de
televiziune — A. Gămulescu, 1974.

Ca tehnică de lucru se va începe
măsurarea cu domeniul de sensibili¬
tate normală şi doar în cazul în care
nu se obţine o indicaţie valabilă se
trece pe domeniul de sensibilitate ri¬
dicată.- Procedînd invers, apare ris¬
cul de „orbire" a fotorezistenţei la o
lumină prea intensă, fenomen ce
scoate din uz exponometrul pentru
o mică perioadă de timp.

Bateria folosită este de tip PX 13
sau EPX 625, cu oxid de argint, for¬
mat nasture. Aceleaşi baterii se folo¬
sesc la unele aparate fotografice
PRAKTICA, de exemplu cele de tip
MTL. La schimbarea bateriei se va
avea grijă ca semnul + să fie în sus
(spre privitor). Durata de utilizare a
unei astfel de baterii este de aproxi¬
mativ 2 ani. Verificarea bateriei se
face apăsînd. butonul 15 concomi¬
tent cu apăsarea tastei 6 pentru do¬
meniul de sensibilitate normală. Ba¬
teria este bună dacă indicaţia acului
16 corespunde cu microscala 17.

Unghiul de măsurare al expono-
metrului este de 30° (ca al unui
obiectiv cu distanţă focală de 80
mm), ceea ce oferă avantajul unei
selecţii din cîmpul imagine la folosi¬
rea oricăror aparate prevăzute cu
obiective cu distanţa focală mai
mică de 60 mm. Astfel se poate eli¬
mina influenţa unor zone excesiv lu¬
minoase sau excesiv întunecoase.

Difuzorul se introduce în faţa fo¬
torezistenţei prin basculare.

Exponometrul posedă un etui din
care poate fi uşor scos şi un şnur de
prindere.

MARIUB ANDREI

Exponometrul WEIMAR LUX pro¬
dus în R.D.G. este un instrument
precis echipat cu o foto rezistenţă
CdS ca element fotoreceptor. El
este comparabil cu marea majoritate
a exponometrelor CdS de bună cali¬
tate existente pe piaţă. Fotoamatorii
de ia noi din ţară cunosc expono¬
metrul cu CdS produs în R.S.C. de
tip LUMEX, cu care se poate face o
eventuală comparaţie. Cele două ex-
ponometre sînt în linii generale ase¬
mănătoare ca aspect şi mod de utili¬
zare, cu excepţia modului de vizare
şi a elementului difuzor pentru mă¬
surare în contralumină. Pentru edifi¬
care, iată caracteristicile principale
ale exponometruiui WEIMAR LUX
comparate cu cele ale exponome¬
truiui LUNEX:

Figura 1 prezintă părţile construc¬
tive' ale exponometruiui care intervin
în modu! de folosire. S-au notat:

1. disc pentru sensibilitatea fil¬
mului;

2. fereastră pentru reglajul dis¬
cului de sensibilitate a filmului;

3. indexul pentru sensibilitatea
filmului;

4. difuzor;

5. element optic;

6. tastă de măsurare;

7. fereastră pentru afişajul scale¬
lor indicilor de expunere;

8. partea frontală;

9. scala instrumentului de măsu¬
rare;

10. disc de acţionare;

11. fereastra indicilor de expu¬
nere;

12. indexul indicilor de expunere;

13. scala diafragmelor;

14. scala timpilor ’de expunere;

15. buton pentru .controlul bate¬
riei;

16. ac indicator;

17. microscală pentru controlul

bateriei;

18. baterie;

19. capacul locaşului bateriei;

20. scala factorilor de prelungire
a expunerii.

Prin existenţa difuzorului, expono¬
metrul poate fi folosit atît la măsura-

rea directă a luminii, cît şi la măsu¬
rarea luminii reflectate.

Corespondentul electric al luminii
recepţionate de fotorezistenţa CdS
prin elementul optic 5 este afişat de
acul indicator 16 pe scala 9 şi ca¬
pătă o valoare fotometrică prin iden¬
tificarea cu un indice de expunere.
Indicii de expunere sînt afişaţi în fe¬
reastra 7 pe două scale care apar
distinct, în funcţie i de manevrarea
tastei de măsurare' 6 (fig. 2).

Prin rotirea discului 10 se aduce
în dreptul indexului 12 valoarea in¬
dicelui de expunere (indicat elec¬
tric) în fereastra 11.

în această situaţie se citesc pe
scalele 13 şi 14 perechile diafrag-
mă-timp de expunere posibile. Evi¬
dent, în prealabil s-a luat în consi¬
derare sensibilitatea filmului folosit
prin rotirea discului 1 pînă la aduce¬
rea valorii sensibilităţii în dreptul in¬
dexului 3 din fereastra 2.

în cazul folosirii unor filtre Sau
inele intermediare se aduce indicele
de expunere din fereastra 11 în
dreptul factorului de prelungire, pre¬
supus cunoscut, de pe scala 20.

Pentru efectuarea măsurării lumi¬
nii se apasă tasta de măsurare 6 fie
pe partea de sus (spre partea fron¬
tală a exponometruiui), fie pe partea
de jos, concomitenţ avînd loc afişa¬
rea domeniului de sensibilitate ridi¬
cată (indici 1—11), respectiv a do¬
meniului de sensibilitate normală
(indici 11—21). La ridicarea degetu¬
lui de pe tastă, indicaţia rămîne blo¬
cată la ultima valoare citită.

■

WEIMAR

LUNEX

— domeniul de

9—45 DIN

6—45 DIN

sensibilitate

(6—25 000 ASA)

(3-25 000 ASA)

— scala timpilor de
expunere

1/4 000 s — 8h

1/4 000 s — 8 h

— scala diafragmelor

0,5—45

1—90

— indici de expunere

două domenii

1—11

11—22

11—21

— indicaţie (cu

pe două scale afi-

pe două scale

blocarea acului

şate distinct, funcţie

afişate permanent

indicator)

de domeniul indicilor

— frecvenţe de filmare

de expunere
8—16—32—64—128

8—16—32—64—128

cu marcaj pentru

imagini/s

— vizare

24—48 imagini/s
orientativă

vizor optic

— difuzor

plan

calotă

— corecţia expunerii
(prelungire)

2—4—8—16 ori

TEHNIUM 7/1984

Aparatul este folosit pentru co¬
manda iluminării scării unui bloc.
Comparativ cu modelul mecanic,
este mult mai fiabil, iar în cazul blo¬
cării unui comutator de etaj se sem¬
nalizează defecţiunea prin aprinde¬
rea intermitentă a becurilor pe
scară.

Montajul' se află permanent sub
tensiune, de aceea transformatorul
de reţea Tr. 1 se va dimensiona co¬
respunzător.

în momentul ti al acţionării co¬
mutatorului de etaj K, bobina releu¬
lui RL1 este alimentată, contactul I
0—2 se închide şi releul se auto-
menţine; prin contactul III 0—2 se
aprind becurile pe scară, iar catodul
tiristorului Thl este pus la masă
prin contactul II 0—2.

în acelaşi timp începe încărcarea
condensatorului C3, care înainte de
momentul ti era descărcat, avînd
plăcile scurtcircuitate prin contactul
II 0—1. Potenţialul bazei tranzistoru¬
lui TI urmăreşte încărcarea conden¬
satorului C3 şi, cînd acesta depă¬
şeşte cu 0,6 V potenţialul fix al emi-
torului, tranzistorul TI se deschide,
tensiunea pe colector scade, deci a
bazei tranzistorului T2 se duce spre
masă, T2 se deschide, iar prin divi-
zorul R9, R10 se transmite pe poarta
tiristorului o tensiune de comandă a
aprinderii tiristorului Thl.

Tiristorul aprins şuntează bobina

mutatorului de etaj a rămas blocat, modificarea valorii produsului.R3C3
ciclul descris mai sus se repetă, be- se obţin diferite perioade de tempo-
curile de scară se aprind şi se sting rizare. R3 se poate înlocui cu un po-
periodic. ’ tenţiometru.

Consumul montajului este în Tiristorul Thl este la curent me-
funcţie de curentul de acţionare a diu de 1—3 A, de tip TINI, T3N1;
releului, restul circuitului consumînd se poate folosi şi triacul T6N2, fără
cîţiva miliamperi. radiator.

Dioda D3 menţine blocarea fermă Releul RL1 are trei perechi de
a tranzistorului T2 prin ridicarea po- contacte, din care contactul III este
tenţialului bazei deasupra potenţia- de curent mare; considerînd puterea
(ului emitorului (tranzistorul este totală a becurilor de 250—300 W,
pnp). Dioda D4 stabilizează tensiu- rezultă un curent de 1—2 A.

Img. eliade FRĂJILĂ nea de alimentare a etajului de tem- Am folosit un releu de 24 Vcc şi în

R1 R2

releului, acesta cade, iar contactele porizare. m0C j corespunzător secundarul

I 0—2, II 0—2, III 0—2 se desfac, be- Cu valorile din schemă, R3 = R4~ transformatorului Tr. 1 debitează
curile de scară se sting. Cum s-a 1.5 Mfl şi C3=47/zF, temporizarea 24 V.

arătat, atunci cînd contactul K al co- este de aproximativ un minut. Prin

MREJI

JFET-URILOR

Student AUREL GONŢEAN ,

Ecuaţia ce descrie funcţionarea
unuiJFET este:

V Vp /

în care:

l D — curentul de drenă (riguros
egal cu cel de sursă);

Idss ~ curentul maxim de drenă
(corespunzător cazului V GS = 0);

V GS — tensiunea continuă grilă-
sursă aplicată JFET-ului;

V P — tensiunea de prag.

Timişoara

Pentru o funcţionare normală a
JFET-ului trebuie îndeplinită con¬
diţia V DS > V P -I- V GS , ceea ce se tra¬
duce prin poziţionarea punctului
de funcţionare în caracteristicile
Vds—Id > n zona de saturaţie.

Pentru un JFET cu canal N, valo¬
rile uzuale pentru aceste mărimi
sînţ:

l DSS =1-10 mA; V P = -2 V...
-6 V; V GS < 0.

Dacă V G s devine pozitiv, se des¬
chide joncţiunea grilă-sursă şi apar
curenţi de grilă importanţi (com¬
portarea este analoagă unei diode
în conducţie).

Curentul l DSS se măsoară simplu
cu montajul din figura 1, iar tensiu¬
nea de prag V P se poate măsura cu
schema din figura 2. Pentru acest
din urmă montaj avem:

dar

0,6 V

l D = — c;j ec i

R i

R-i se alege pentru un l D cît mai
apropiat de cel de funcţionare‘pen¬
tru montajul în care se va folosi
JFEŢ-ui.

V este un voltmetru obişnuit cu
R 0 > 10 kfî/V.

R 2 se alege în jur de 150a Pentru
un JFET cu canal P se inversează
polarităţile şi bornele voltmetrului,
iarT se ia npn (BC 107).

Pentru măsurarea rezistenţelor
electrice de valoare mare şi a rezis¬
tenţelor de izolaţie se utilizează apa¬
rate alimentate din reţea sau prin in¬
termediul unui alternator înglobat,
acţionat manual.

Aparatul, a cărui schemă este pre¬
zentată alăturat, permite măsurarea
rezistenţelor electrice cu valori cu¬
prinse între 0 şi 5.10 7 H, domeniu di¬
vizat în două game prin intermediul
comutatorului K.

Ing. IANGU ZAHARIA

Gama kiloohmilor este pentru re¬
zistenţe cu valori pînă la 100 kfl,
cînd rezistenţa testată Rx este co¬
nectată în derivaţie pe circuitul de
măsură; gama megaohmilor se ob¬
ţine înseriind circuitul de măsură cu
rezistenţa testată.

Valorile rezistenţelor se citesc di¬
rect pe cadranul gradat în kiloohmi
şi megaohmi al instrumentului mag-
netoelectric cu sensibilitatea de
50 m A şi rezistenţa cadrului mobil de

TEHNIUM 7/1984

DE SEMNAL

Montajul (fig. 1) este realizat cu
circuite integrate de fabricaţie româ¬
nească (I.P.R.S. — Băneasa).

Luminanţa semnalului video com¬
plex conţine impulsuri de trecere de
la un nivel de luminozitate la altul
(alb-negru).

Polaritatea, tensiunile şi durata
impulsurilor sînt date în figura 2.

La ieşirea B avem impulsuri sincro

RADU VASILE

cu polaritate pozitivă.

Linia de întîrziere cuT« 1,5 ms are
9 celule L, C (fig. 3).

Se folosesc condensatoare de tip
PS0011—25 Vc.c./ 5% şi miezuri de
ferită NC—6—05 (produse la Urzi-
ceni), tăiate în două la polizor. Re¬
zultă inele cu dimensiunile 5/05 /0
2,2, pe care se bobinează toroidal
40 de spire cu armă CuEm 4- M0 0,15.

LISTA DE PIESE COMPONENTE

CI = 2x0,68 /uF — 100 V — PM
0303; C2 = 0,68 mF — 100 V —
PM0303; C3 = 10 m F — 12 V; C4 =
0,033 fiF — PMP 0801; C5 = 3 000
pF — 25 V — PS 00.11; C6 = 140 pF;
C7 = 10 n F — 12 V; C8 = 0,1 M F —
100 V; C9= 10 mF- --

R6 = 270 H; R7 =

— /iu -

CDB 400 E;

D = 5mm
d = 2,2mm

circa 1,7 kn. Se poate utiliza şi in¬
strumentul cu variaţie liniară al sis¬
temului mobil, în funcţie de curentul
ce-l străbate, utilizat drept indicator
al nivelului de înregistrare la magne¬
tofoanele tranzistorizate, inscripţio-
nînd scala conform indicaţiilor din
tabelul alăturat.

Aparatul permite măsurarea rezis¬
tenţelor de izolaţie, încercîndu-le la
tensiunea continuă de 200 V, obţi¬
nută prin intermediul unui converti-
zor static alimentat din sursa E de'
4,5 V, din care aparatul consumă
mai puţin de 100 mA, fiind sufi¬
cientă o baterie de lanternă de tip
3 R 12.

Convertizorul este realizat din
tranzistorul T 2 , conectat în montaj

oscilator cu reacţia pozitivă prin în¬
făşurarea I a transformatorului Tr.
Tranzistorul T, intercalat în circuitul
de reacţie are rolul de stabilizator al"
tensiunii generate.

în funcţie de sarcina reflectată de
redresorul dublor.de tensiune, reali¬
zat cu diodele D 2 şi D 3 şi capacită¬
ţile C 2 şi C 3 , se modifică frecvenţa,
dar în special amplitudinea impulsu¬
rilor generate, şi polarizarea bazei
tranzistorului T 1( realizată prin divi-
zorul Rt şi rezistenţa în sens de blo¬
care a diodei D,. Se modifică rezis¬
tenţa între emitorul şi colectorul
tranzistorului T 1; deci şi polarizarea
bazei tranzistorului T 2 , astfel încît
tensiunea la ieşirea convertizorului
rămîne constantă. Rezistenţa R 5 are

Inscripţionarea cadranului in raport cu 25 de diviziuni liniare

! Scala kiloohmilor \

Scala megaohmilor

Notaţia diviziunii

înscrise

Semnificaţie

î nscrise

Semnificaţie

liniară

Lungă

Scurtă

Lungă

Scurtă

0,25

1,3

—

0,2

23,8

0,5

1 $

0,4

0,6

22.7

21.7

1,5

5,75

—

0,8

20,8

7,15

9,5

—

1,5

18,2

—

16,7

12,5

—

2,5

15,4

16,7

—

14,3

18,8

—

3,5

13,3

—

12,5

—

11,1

21,5

—

22,5

—

8,3

100

—

23,8

—

7,7

infinit

7,1

5,3

—

4,2

—

2,3

—

Infinit

rolul de a reduce variaţiile de sar¬
cină, iar R 3 este rezistenţa adiţională
a sistemului indicator cu sensibilita¬
tea de 50 m A. Valoarea ei se alege în
funcţie de sensibilitatea instrumen¬
tului indicator utilizat, modificîn-
du-se şi datele înscrise în tabel, ne¬
cesare inscripţionării diviziunilor co¬
respunzătoare scalelor interioară
(megaohmi) şi exterioară (kiloohmi)
în raport cu scala liniară compusă
din 25 de diviziuni echidistante. în
dreptul diviziunilor lungi subliniate
se înscrie şi cifra corespunzătoare
valorii rezistenţei electrice, specifi¬
cată în tabel.

Transformatorul Tr. se va realiza
pe un miez toroidal din ferită cu dia¬
metrul exterior de 22 mm, cel inte¬
rior de 10 mm, înalt de 5 mm, pu-
tîndu-se încerca şi miezul oală al fil¬
trelor de frecvenţă intermediară de
la radioreceptoarele tranzistorizate;
se bobinează 6 spire conductor de
cupru emailat 0 0,2 mm pentru înfă¬

şurarea 1, 30 de spire conductor 0
0,4 mm pentru înfăşurarea a îl-a şi
circa 800 de spire conductor cu dia¬
metrul de 0,12 mm reprezentînd în¬
făşurarea a IIl-a. în caz de nefunc¬
ţionare se vor inversa capetele înfă¬
şurării a ll-a.

Una dintre bornele de acces pen¬
tru rezistenţele testate foloseşte
drept întrerupător al sursei de ali¬
mentare, prin scurtcircuitarea de că¬
tre fişa cordonului de intercone¬
xiune.

Aparatul se va realiza într-o car¬
casă din material plastic cu dimen¬
siuni adecvate, în care se include şi
sursa E, sau într-o lanternă de buzu¬
nar, montînd microampermetrul în
locul destinat reflectorului.

Reglajul constă în variaţia valorii
rezistenţei R 1 pentru obţinerea ten¬
siunii de 200 V la bornele rezistenţei
R 5 , valoare de care depinde precizia
indicaţiilor.

TEHNIUM 7/1984

MIHAIL RADINA

în domeniul FIF (canalele 1—12) mai tîrziu depanarea,
singurul canal de la mare distanţă — Poate fi reglat atît pe aparatură
ce poate fi recepţionat în condiţii de laborator, cît şi direct pe televi-
bune şi stabile în zona municipiului zor.

Bucureşti îl reprezintă canalul 11. — în fine, are gabaritul foarte

Prin folosirea unei antene Yagi cu mic, comparat cu alte construcţii si-

5—15 elemente şi a amplificatorului milare.

de antenă prezentat, ataş abil la o in- Aşa cum reiese din schema de
sfalaţie de antenă colectivă, deja principiu (figura 1), amplificatorul

existentă, se poate obţine o recepţie este compus,din patru etaje de a na¬
de bună calitate pentru 80—100 de plificare lucrînd într-un montaj cla-

abonaţi în condiţii absolut normale. sic — emitor comun —, toate dis-

Ampiificarea totală la acest amplifi- puse în şapte module. Acest sistem

câtor cu piesele menţionate în permite o amplificare mare în ten-

schemă ajunge la 45—55 dB sau siune, adaptarea optimă între etaje,

chiar mai mult. Dar prin folosirea cît şi o amplificare bună în putere,

unor tranzistoare de înaltă frecvenţă Primul modul este alcătuit din circu-

cu frecvenţa de tăiere mai ridicată itul de intrare compus din L^-CVCj;-

(de pildă BFY 90, BFT 65), se L 2 -L 3 , care constituie, de fapt, un fil-

ajunge ia o amplificare de circa tru trece-bandă a cărui lărgime este

60—65 dB. O amplificare aşa de de 12—15 MHz. Aceste filtru are ro-

mare este necesară pentru compen- Iul de a lăsa să treacă neatenuate

sarea atenuării semnalului 1F de cir- toate frecvenţele cuprinse, între

cuitele de distribuţie ale instalaţiei 205 MHz şi 220 MHz şi de a atenua

de antenă colectivă şi pentru obţine- > puternic celelalte frecvenţe din jurul
rea la priza de abonat a unui semnal acestei benzi, de a asigura un trans-

util cît mai „ridicat, toate acestea pri- fer maxim, cît şi de a adapta impe-

vite prin prisma recepţiei TV color, denţa de intrare a tranzistorului T,

unde, pentru obţinerea unei imagini cu antena. Prin realizarea acestei

de bună calitate, această condiţie selectivităţi se obţine o bună prdtec-

devine absolut necesară. Amplifica-

ţie a canalului 11 împotriva eventua- - Condensatoarele vor fi de tip cera-

lelor perturbaţii, apropiate ca frec- mic, cărora li se vor scurta termirfa-

venţă de frecvenţa canalului recep- lele cît mai mult posibil. Pentru r|a-

ţionat. Cuplajul între etaje este de lizarea bobinelor se vor tăia trdn-

tip capacitiv. Primul tranzistor — T, soane de sîrmă de CuEm cu lungi-

— lucrează la ,un curent de colector mea de 70 mm, care se vor bobina

de«=4mA, renunţîndu-se astfel la pe un dorn cu 0 8. în acest mod şe

amplificarea maximă, ce s-ar putea vor realiza bobinele L 4 -L 5 -t 6 -L 7 . Bo-

obţine în favoarea unui factor de bina L 8 se va realiza dintr-un tron-

zgomot cît mai mic, lucru deosebit son de sîrmă de 8,5 mm.care, de

de important pentru amplificatoarele asemenea, se va bobina pe-„un dorn

de antenă. Din punct de vedere al de 0 8. Pentru toate bobinele des-

înaltei frecvenţe, emitorul lui Ţ 4 este crise diametrul sîrmei va fi de 0 0,8

legat la masă prin C 8 , iar sarcina — 1 mm. Bobinele L v L 2 şi L 3 şe

etajului o constituie circuitul acor- vor realiza din aceeaşi sîrmă şi vor fi

dat format din C 2 -L 5 şi R 4 (amorţi- bobinate pe un dorn de 0 3. în fine,

zare a circuitului), aplatizînd banda şocul L g va avea 25—35 de spire din

de trecere şi evitînd intrarea în osci- Sîrmă CuEm de 0 0,3—0,5 pe dorn

laţie a etajului. Tranzistorul T t se va de 0 4, bobinat spiră lîngă spiră pe

cositori direct pe peretele despărţi- un miez de ferită corespunzător

tor. Cuplajul cu etajul următor se frecvenţei de lucru. Alimentarea

face, de asemenea, capacitiv prin montajului se poate realiza atît

C 8 . Practic, toate etajele lucrează în dintr-un stabilizator separat, cît şi

aceleaşi condiţii, diferind numai re- direct, din redresorul instalaţiei de

ţeaua de polarizare în curent conţi- antenă colectivă,

nuu, ce face ca T 2 să lucreze la un

curent de colector“de 2mA, al treilea CONSTRUCŢIA MECANICĂ

de 14 mA, iar ultimul de 50—6,0 mA.

Consumul total ajunge la Cutia se execută din tablă
95—110 mA la o tensiune de aii- cositorită de 0,5—1 mm (de pildă,

mentare de 24 Vcc. T 2 şi T 3 vor fi, din formele de cozonac aflate în

de asemenea, lipite de pereţii des- comerţ), a După ce sînt desfăcute

părţitori, iar T 4 va trebui izolat. T 4 întăriturile de pe margini, pentru

poate lucra în acest curent de co- obţinerea unei suprafeţe cît mai mari

lector fără radiator, dar se reco- de lucru se desfăşoară cutia şi cu un

mandă totuşi folosirea lui. Cum piu- ciocan de lemn se îndreaptă. Cu

sul alimentării îl avem la cutie, pen- ajutorul unei foarfeci de tăiat tablă

tru alimentarea cu — 24 V se face sau ghilotine se vor executa

un orificiu în peretele lateral prin următoarele operaţii:

care introducem o trecere de plastic — Se vor tăia două ştraifuri cu o
sau sticlă. Pentru a evita o reacţie lăţime de 20 mm şi cu lungimea de

prin sursa de alimentare cu restul 230 mm, care apoi se vor îndoi

montajului, minusul trece prin L 9 — conform figurii 2, realizîndu-se astfel

şoc pe un miez de ferită de IF şi două L-uri ce se vor cositori cap la

apoi prin rezistenţele R 13 -R 9 -R 4 , de- cap, obţinîndu-se astfel marginea

cuplate de condensatoarele de tre- cutiei.

cere C^-C^-C^-C,-, şi C 9 . Toate re- — Se vor tăia două dreptunghiuri
zistenţele vor fi de 0,5 W. După gău- cu dimensiunile de 190 mm/ 60 mm,

rirea pereţilor despărţitori, conden- conform figurii 3. Ele reprezintă

satoarele de trecere vor fi lipite prin fundul şi, respectiv, capacul cutiei,

cositorire şi tăiate corespunzător. După cum se observă, dimensiunea

torul prezentat are cîteva calităţi
care trebuie menţionate:

— Foloseşte în primele trei etaje
amplificatoare tranzistoare de înaltă
frecvenţă obişnuite, BF 173, şi un
singur tranzistor mai deosebit, BFW
16 A.

— Circuitele acordate sînt reali¬
zate clasic, cu elemente cu con¬
stante concentrate.

— Interconectarea etajelor se face
direct, fără utilizarea unor treceri în
sticlă sau plastic.

— Amplificatorul este pe deplin
compatibil cu o instalaţie de antenă
colectivă.

TEHN8UM 7/1984

CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR

TELEVIZIUNE jj-

UIMIM

îng. VICTOR SOLCAN

se schimbă alternativ şi faza salve¬
lor de sincronizare (burstul) de la
+ 135° la —135° faţă de axa de refe¬
rinţă + U. Practic se poate consi¬
dera că salvele de sincronizare au
faza ”180° cu un joc alternativ, de
la o linie la alta, de ± 45°. Prin
aceasta, fazele vectorilor originali
şi ai burstului ocupă poziţii sime¬
trice faţă de axa U, nu înşă şi vecto¬
rii afectaţi de fenomenele de trans¬
misie. La reconstituirea semnalelor
în receptor, prin însumarea deviaţii¬
lor (a) rezultă un vector sumă care

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Atît la NTSC cît şi la PAL, spectrul
subpurtătoarei de crominanţă se
intercalează printre spaţiile libere ale
spectrului de luminanţă (revezi fi¬
gurile 5f şi g’). Intercalarea spec-
trelor se obţine prin alegerea unei
anumite relaţii între armonicile su¬
perioare ale frecvenţei liniilor şi
frecvenţa subpurtătoarei de cromi¬
nanţă. Această decalare (offset)
aduce o importantă contribuţie la
atenuarea vizibilităţii subpurtătoarei
de crominanţă. în cazul NTSC, frec¬
venţa subpurtătoarei este un multiplu ,
impar al jumătăţii frecvenţei liniilor,

f c = (2n-1)-y-- fapt care contri¬
buie la intercalarea simetrică a
spectrelor de crominanţă cu cele de
luminanţă, asigurînd prin aceasta o
sensibilă reducere a vizibilităţii
subpurtătoarei de crominanţă pe te¬
levizoarele a.n. Spre deosebire de
NTSC, la PAL se foloseşte, în acelaşi
scop, o decalare mai perfecţionată,
fH fH

f c = (2n—1)- +- + 25, utili-

2 4

zînd în pius un decalaj de 1/4 fH şi
proprietăţile structurii fine a „pa¬
chetelor" spectrului de frecvenţe
decalate la 25 Hz (offset de precizie
sau de cadre). Această alegere în
cazul PAL a fost impusă şi din
cauza sistemului ce utilizează
schimbarea alternativă a fazei com¬
ponentelor E’v cu ± 180°.

Axele de coordonate ale culorilor
în sistemul PAL sînt chiar cele ce
reprezintă diferenţele de culoare
D’ b şi D’ r (vezijigura 11) şi sînt no¬
tate cu U şi V. în cazul NTSC, axele
de referinţă sînt Q şi I şi, spre deo¬
sebire de PAL, sînt’decalate cu 33°
înainte faţă de U şi V. Componenta
Q transportă o informaţie de bandă
mai îngustă decît componenta I şi
este transmisă cu ambele benzi la¬
terale în subpurtătoare.

Trecerea de la sistemul de coor¬
donate PAL la NTSC şi invers se
poate realiza relativ simplu prin
proiectarea componentelor res¬
pective (fig. 11) pe axul corespun¬
zător celuilalt sistem, ţinînd seama
de unghiul de 33° (vezi tabelul 3, li¬
nia 3, coloana NTSC). Componen¬

tele din ambele sisteme folosesc
aceiaşi coeficienţi de ponderare.

Prin modularea separată a celor
două componente în cvadratură re¬
zultă un vector al cărui sens (fază <f>°
— fig. 12) reprezintă nuanţa culorii,
iar amplitudinea (OC) saturaţia cu¬
lorii (gradul de diluare în alb).

Semnalul video complex color ce
modulează purtătoarea emiţătoru¬
lui de televiziune este prezentat în
tabelul 3, linia 5 pentru toate cele
trei sisteme.

Traversarea întregului lanţ de
transmisie, de la sursa de semnal la
receptor, incluzînd şi fenomenele
de propagare cît şi condiţiile parti¬
culare ale fiecărei instalaţii de recep-;
ţie în parte, provoacă pierderi mai
mici sau mai mari în informaţia ori¬

ginală. Cea mai importantă pier¬
dere din punct de vedere al culori¬
lor constă în defazarea a° a unghiu¬
lui <t>° ai vectorului original de
crominanţă deoarece produce
schimbări sesizabile (viraje) de
nuanţă chiar la abateri relativ mici
(> 7°). Sistemul PAL reuşeşte să
combată virajul nuanţelor prin in¬
troducerea mecanismului defază¬
rii alternative a componentei
E’ v cu ± 180°. Prin aceasta, recep¬
torul reface automat nuanţa origi¬
nală, compensînd devieri relativ im¬
portante ale fazei vectorului iniţial
(a < 35° -4- 40°). în sistemul NTSC
nu se realizează această corecţie
automat, fiind necesară intervenţia
manuală a telespectatorului, care
nu de puţine ori este subiectivă.

Mecanismul de corecţie aplicat la

conservă unghiul iniţial de fază ( <ţ >)',
dar are o amplitudine (saturaţie)
mai redusă. Dacă devierea fazei nu
este prea mare, efectul de modifi¬
care a saturaţiei nu este supărător.
La defazări mari este însă necesară
acţionarea butonului de saturaţie a
receptorului. Sînt posibile şi scheme
de compensare automată a satu¬
raţiei.

Corecţia automată a erorilor de
fază (nuanţă) este facilitată de pre¬
zenţa în receptor a unei linii deîntîr-
ziere de 64 n s. Prin aceasta se fac
posibile compararea informaţiilor
de pe două linii succesive şi corec¬
tarea nuanţei.

La începuturile PAL-ului s-a folo¬
sit o variantă simplificată, fără linie
de întîrziere, care se baza pe efectul
de medier, a defazajelor (±a) con¬
trare de către ochi.

lor este cu 10 mm mai mare, atît ca
lungime, cît şi ca lăţime, şi este
necesară pentru a putea cositori de
jur-împrejur pe întreg conturul cele
două L-uri, cît şi pentru o eventuală
fixare. Se obţine astfel o asamblare
rigidă conform figurii 4.

— Se vor tăia 6 dreptunghiuri cu
dimensiunile de 50 mm/20 mm, care
vor reprezenta pereţii despărţitori.
Unul se va găuri conform figurii 5,
iar celelalte conform figurii 6. După
executarea găurilor conform
desenelor, se trece la lipirea
condensatoarelor de trecere prin
găurile de 3,5 mm.

— în continuare se trece la lipirea
pereţilor interiori, conform figurii 7.
Lipirea se execută pe întreg conturul
pereţilor despărţitori. După această
operaţie se trece la găurirea
punctului A pentru intrarea în
amplificator şi pentru care nu se dau
cote, fiind în funcţie de tipul de
mufă-mamă disponibilă. Acelaşi
lucru se poate spune despre
punctele B şi C, care reprezintă
ieşirea amplificatorului. Pe un perete
lateral în punctul D se va da o gaură

de 3,5 sau 4 mm pentru introduce¬
rea unei treceri în sticlă sau în
plastic pentru alimentarea cu
— 24 V, plusul fiind direct la carcasă.
Apoi peretele opus se va găuri în
punctele E-F-G-H cu un spiral de
5,5 mm pentru fixarea prin cositorire
a trimerelor. După terminarea
asamblării cutiei se trece la fixarea
întîi a tranzistoarelor conform
schemei, apoi a bobinelor,
condensatoarelor şi rezistenţelor.

REGLARE Şl PUNERE
ÎN FUNCŢIUNE

După o verificare suplimentara
vizuală a poziţionării pieselor,
conform figurii 1, şi a valorilor
pieselor, conform schemei, se trece
la măsurarea regimului de lucru în
curent continuu. Cu un voltmetru de
cc se va măsura faţă de masă,
respectiv de carcasă, următoarele
tensiuni alimentînd amplificatorul cu
24 V: T-, - U B = 7 V; V E = 7,7 V; T 2 -
U B = 8 V; U E = 8,7 V; T 3 - U B = 10,5
V; U E = 11,5 V; T 4 - U B = 17,3 V; U E
= 18 V, iar consumul general ^95—
110 mA.

După această verificare în curent
continuu se trece la reglarea
propriu-zisă, care se poate face pe
un aparat specializat de tip
vobuloscop sau poliscop (sau chiar
pe televizor). La reglarea pe
vobuloscop se procedează astfel:

— se alimentează montajul cu
plusul la masă şi minusul la punctul
D (fig. 7 ):

— se introduce fişa antenei la
borna A, intrarea amplificatorului;

— se cuplează pe ieşirea
amplificatorului sonda detectoare şi
sarcina fictivă a acestuia, de tip
rezistiv 750, pe bornele B şi C;

— se ‘ vizualizează pe tubul
vobuloscopului caracteristica
amplitudine-frecvenţă, care rezultă
din valorile montajului, şi se
delimitează banda care ne
interesează, conform normei OIRT,
pe canalul 11 : 215,25—221,75 MHz.

— se decuplează filtrul de la
intrare, injectîndu-se semnalul
vobulat direct prin C 3 ;

— cu ajutorul unui obiect din
plastic sau alt obiect nemetaiic se
ajustează bobinele L f — L 6 —L s — l 4 în

această ordine prin depărtarea
spirelor între ele (şi între bobine şi
pereţii despărţitori), pînă ce curba va
arăta ca în figura 8. Se revine de
cîteva ori asupra bobinelor, apoi se
încearcă obţinerea maximumului de
amplificare şi a simetrizării curbei la
3 dB prin reglarea trimerelor C 16 —
C 12 —C 7 şi C 5t în această ordine. Se
recomanda, de asemenea, acoperirea
din cind în dmd a montajului cu
ajutorul capacului şi se vizualizează
în ce sens are deplasarea curbei (de
regulă, spre frecvenţe inferioare);

— operaţia în sine durează 5—10
minute, dar pentru obţinerea
maximumului de amplificare şi a
unei caracteristici corecte se
recomandă încercarea înlocuirii
condensatoarelor C 8 -C 13 şi,
eventual, C 17 , în limita a 3—4 pF,
ceea ce prelungeşte timpul alocat
reglării propriu-zise.

Odată terminată operaţia de
reglare se cuplează filtrul din
modulul 1, care va desimetriza puţin
curba obţinută. Se lipeşte capacul

(CONTINUARE ÎN PAG. 17)

TEHNIUM 7/1984

VERIFICATOR PIUIPIIIICHII

De multe ori trebuie verificate ni¬
velurile sau diferenţa de niveluri pe
canalele unui magnetofon stereo şi
bineînţeles echilibrarea electrică a
acestora.

Cu o bandă magnetică înregis¬
trată standard, rulată prin faţa cape¬
telor sau cu semnal egal aplicat pe
amplificatoare, iar la ieşire conectat

0 VJ KT301 3300 '•

y R11 k

ĂMtK

M V4 HT30 / I £4 ;

-*| pC-KI . T .(P j 3300

C2 w? nLiu-

M105 1 X li

m I20H p| p

O.C210,0 V T H6 5,

aparatul a cărui schemă o reprodu¬
cem, se poate vedea asimetria cana¬
lelor prin indicaţia miiiampermetru-
lui.

Tranzistoarele sînt BC107, iar cir¬
cuitul integrat CDB400. Dl 05 =
1N914, iar D2E = EFD108.

RADIO, nr. 1/1983

012

Âm< v9m

A " co mo
y m 2i/<

ALIMENTARE

Dintr-o tensiune pozitivă se poate de valoarea elementelor RC; f
obţine o tensiune negativă pentru^ 1/1,7

alimentarea unor diode, de exemplu,
utilizînd un oscilator.

în cazul de faţă se obţine o ten¬
siune negativă cu mică intensitate,
elementul de bază fiind un circuit
integrat CD4001.

Frecvenţa de oscilaţie este dată

Cu un SF245 şi un SF235 în mon¬
taj cascod se poate realiza un am¬
plificator de antenă foarte eficace
pentru banda de 2 m rezervată ra¬
dioamatorilor.

Bobinele L, şi L 4 sînt realizate din
circuit imprimat, iar şocurile L 2 , L 3 ,
L 4 sînt bobinate pe miezuri de ferită
02 mm (35 de spire CuEm 0,2). Tri-
merele R 2 -R 4 stabilesc regimul de
funcţionare şi amplificarea montaju¬
lui.

Cablajul este dat la scara 1/1.

FUNKAMATEUR, nr. 3/1984

Tensiunea de ieşire este de 9.7 V
în gol, cînd tensiunea de alimentare,
este de 10 V. La un consum de 1
mA, tensiunea este de 8,2 V.

TOUTE L’ELECTRONiQUE,
nr. 7/1979

-mr

Montajul conţine 11 circuite inte¬
grate de tip 741, cu ajutorul cărora
în banda de 25—22 000 Hz se poate
acţiona în nouă puncte cu o eficaci¬
tate de +16 dB, —15 dB. Frecvenţele
pe care acţionează filtrele sînt: 50
Hz, 100 Hz, 200 Hz, 400 Hz, 800 Hz,
1,5 kHz, 3 kHz, 6 kHz, 13 kHz. Impe-
danţa de intrare este de 150 kO, iar
nivelul de intrare de 500 mV.

Diodele limitatoare de la intrare şi
ieşire sînt 1N4148. Alimentarea se
face diferenţial, cu ±15 V.

AMATERSKE RADIO, nr. 5/1983

. m*- Aţ3

o. . I c' ’ -3”

rr*

i * -

fet# 1 ^ m

TEHNIUM 7/1984

ÎNTREPRINDEREA
DE APARATE ELECTRICE
DE MĂSURAT TIMIŞOARA

■ ' [MEI RU
DE PRECIZIE -IC

Pentru informaţii suplimentare privind
produsele I.A.E.M.. şi condiţiile de livrare,

Dintre realizările cele mai recente care Institutului Politehnic din Bucureşti, ^dresaţi-vă» la ÎNTREPRINDEREA DE
poarta deja marca de prestigiu AEM am finalizarea reuşită a unor temeinice studii şi APARATE ELECTRICE DE MASURAT

selecţionat pentru dumneavoastră un cercetări concretizate, printre altele, în Timişoara, Calea Buziaşului nr. 26, telefon

singur produs — îndrăznim să sperăm, o două certificate de inventator (nr. 37601, 37584, 37718, telex 71343.

surpriză plăcută pentru constructorii 79 120/1982 şi 79 205/1982, autor prof. dr.

amatori, ca şi pentru profesionişti — care ing. Constantin lliescu), brevete oferite

demonstrează o dată în plus preocuparea pentru invenţii consecutive pe aceeaşi temă a aparatului, pe toate gamele, asigură

susţinută a acestui harnic colectiv — ohmmetru de precizie cu scală liniară— efectuarea unor măsurători cu erori relative

timişorean de modernizare continuă şi şi cu acelaşi titular preocupat de ce nu depăşesc 2,5%.

diversificare a producţiei, de ridicare a promovarea noului, I.A.E.M.-Timişoara. Dacă în fotografia alăturată aţi

calităţii generale şi îndeosebi a preciziei Ohmmetrul de precizie ICI este un recunoscut ceva din aspectul multimetrului
aparatelor de măsură oferite beneficiarilor. aparat de laborator folosit pentru MF-35 (un alt produs I.A.E.M., prezentat de

ICI, denumit în clar ohmmetru de măsurarea rezistenţelor electrice din asemenea în revista noastră), este pentru

precizie, mai demonstrează însă şi intervalul total 0,5 fi—5 MO, împărţit în 16 că ICI foloseşte acelaşi instrument

valenţele creatoare ale integrării intime a game de măsurare cu indicaţie liniară, sensibil, cu scala de cca 115 mm,

învăţămîntului cu cercetarea şi producţia, selectabile dintr-un comutator rotativ. prevăzută cu oglindă, şi aceeaşi carcasă, la

el însuşi fiind rezultatul unei colaborări Limitele superioare ale gamelor sînt: 50 il, care se mai adaugă un bloc separat de

fructuoase dintre I.A.E.M.-Timişoara şi 100 LI, 250 fi, 500 O, 1 kfi, 2,5 kfi, 5 kfi, 10 alimentare (transformator de reţea

Catedra de măsuri şi anarate electrice din kfi 25 kfi, 50 kfi, 100 kfi, 250 kfi, 500 kfi, înlocuibil prin baterii). Alimentatorul

cadrul Facultăţii de Electrotehnica a 1 Mfi, 2,5 Mfi şi 5 Mfi. Clasa de precizie 1 propriu-zis, stabilizat şi compensat pentru

„ __ variaţiile temperaturii ambiante în intervalul

Potenţiometrul RW, = 600(1 este utilizat pentru reglaj 30 o°C-^-+40°C > realizat cu circuitul integrat

mv.

Potenţiometrul RW 2 = 600fi este utilizat pentru reglaj
Ust—8 V.

Potenţiometrul RW 3 = 5 kfi este utilizat pentru realizarea
plajei de control.

Potenţiometrul RW 4 = 1 900(1 este utilizat pentru reglaj
control (a = 80 div.).

Potenţiometrul RW 5 = 1 000(1 este utilizat pentru reglaj
general.

_Placa^ircint^mpriiMt^

â 1 â
» - a

6 A723, este incorporat in cutia aparatului
fiind prevăzut şi cu un întrerupător pentru
a permite reglarea zeroului mecanic al
instrumentului atunci cînd blocul de
alimentare este cuplat.

în ceea ce priveşte principiul de
funcţionare a ohmmetrului, obiectul
perfecţionărilor succesive atestate prin
brevetele menţionate, am preferat în loc de
comentarii să vă oferim chiar schema
1 completă a aparatului. Foarte pe scurt, este
vorba de o punte rezistivă lucrîndîn regim
dezechilibrat, alimentată în două braţe cu
un curent constant. Montajul este prevăzut
cu elemente reglabile de compensare a
curentului de polarizare, de control al
capului de scală,.de ajustare a tensiunii
stabilizate etc. în final, instrumentul
indicator montat ca voltmetru (protejat)
măsoară căderile de tensiune la bornele
rezistenţei R x după o lege liniară de forma
U x = U ref • R/Re, unde R e reprezintă
rezistenţele etalon ale gamelor.

\r O imagine completă vă puteţi face
rfăand, ca şi noi, în stare de funcţionare
r x acest nou aparat de laborator, pentru ale
Jsîrui performanţe de ţinută îi felicităm

_.sincer pe realizatori. Mai mult, aşteptăm cu

^ nerăbdare intrarea în fabricaţie a celorlalte
aparate (aflate la data redactării
materialului în faza de omologare sau de
testare experimentală), dintre care
menţionăm doar două:

■ Mototester — aparat auxiliar montat la
bordul autoturismelor „Dacia" pentru
indicarea consumului instantaneu de
carburant la suta de kilometri (şi care la
ralanti dă informaţii utile asupra
funcţionării carburaţiei şi aprinderii).

■ Start 20 — perfecţionare ingenioasă a
redresorului pentru încărcat acumulatoare
auto, REDAC 625, destinat pornirii
motorului în condiţii nefavorabile de
temperatură scăzută sau în cazul unor
baterii parţial descărcate.

TEHNIUM 7/1984

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.

107—BC 171 etc. Pentru televizor
■' montaţi o antenă exterioară; : .y'a.gi.. cu
5 elemente, canal 2 TV
■ '"Ca ■ sa deveniţ/radioamator. luaţi
legătura cu Radioclubul Buzău sau
cu radioclubul de la Casa de cul¬
tură, a ştiinţei si tehnicii pentru tine¬
ret.

FĂRCĂŞANU GABR1EL - jud. Ger;

Zgomotul ce se aude în televizor
provine probabil de la transformato¬
rul de reţea. Trebuie să vă adresaţi
unui depanator cu experienţă (şi cu
aparate de măsură) care să înlăture
defectul.

BORDEIANU SANDU — Tg. Ocna
Defectul este în baleiajul pe verti¬
cală, care trebuie verificat amănun¬
ţit. Pentru piese luaţi legătura cu
Magazinul Dioda.

FELECANU VASILE — Bucureşti
Defectul este în selectorul de ca¬
nale, produs de scurtcircuitul acci¬
dental creat de dv. Remedierea
poate fi făcută de un specialist sau
vă recomandăm să apelaţi ia Repre¬
zentanţa „Electronica" (Str. 30 De¬
cembrie).

ANGHEL ŞTEFAN — Ploieşti
Preamplificatorul necesită sursă
dublă cu plus şi minus fată de masă
Amplificatoare TV am publicat, dar
acestea sînt eficace pe porţiuni res-
trinse de frecvenţă, nu au eficacitate
pe toate cele 60 de canale. Confun¬
daţi noţiunea deTV Dx.

TOMESCU ADRIAN - Bucureşti
Vă aşteptăm într-o joi, între orele
11—18, la redacţie şi vă vom da răs¬
puns la toate nelămuririle.

VEZA GIGI - Piteşti
Am luat legătura cu autorul arti¬
colului.

ŞÎEFĂNEL CIPRIAN — Vatra Dor-
nei

BU407 D nu poate fi înlocuit cu
alţ tranzistor.

GiRBACEA ION "8 Moeciul de Sus

Cele 6 dungi de pe ecran se dato¬
rează televizorului şi nu antenei
(specialistul irebuie să le reme¬
dieze).

Aparatele de măsură T 4323 şi
T 4324 sînt de bună calitate.
PQTERÂŞU MARIAN — Buzău

Sigur, este greu unui elev de clasa
a Vlli-a să depaneze un radiocase-
tofon. Defectul se pare că provine
dintr-un contact imperfect — un ter¬
minal de piesă desfăcut în cablajul
imprimat.

Desfaceţi aparatul şi cu un creion
apăsaţi uşor în diverse puncte ale
cablajului imprimat pînâ determinaţi
locul unde este deteriorată o lipitură
pe care. cu ajutorul unui ciocan de
lipit (putere mică — 30 W), o refa-
ceţi

Fără modificări în schemă puteţi
folosi între ele BC 107, BC 108 şi BC
109 la preamplificatoare audio. Suc¬
ces în realizarea montajelor electro¬
nice.

MUNTEAN P. — Gluj-Napoca

Mulţumim pentru aprecieri. Scri¬
soarea dv. a fost remisă unui spe¬
cialist în electroacustică.

BGKOR CAROL — Odorheiu Secu¬
iesc

Vă recomandăm să reparaţi recep¬
torul tot la o cooperativă.

DOBRE TUDGREL — Bucureşti

Verificaţi tuburile PL 500 şi PY 88.
Măsuraţi potenţiometrul cu un ohm-
metru.

DINU VALERIU — Giurgiu

Da, puteţi introduce semnal de la
picup în receptorul „Sigma".

Daca în televizor s-au ars aşa pe
multe tuburi, trebuie verificat circui¬
tul de alimentare cu energie elec¬
trică.

POPA MARIN — Sfintu Gheorghe

Verificaţi starea pîrghiilor şi mai
puneţi peste tot o picătură de ulei —
trebuie să funcţioneze. Eventual fa¬
ceţi mici reglaje ale poziţiilor pîrghi¬
ilor.

COVACS IOAN — Tg. Mureş
Construiţi convertizorul din Al¬
manahul Tehnium 1983.

NUŢĂ MÎRCEÂ — jud. Dîmboviţa
in radioreceptoare pentru circuitul
de antenă sînt construite, din ferită,
bare cu secţiunea cilindrică sau
dreptunghiulară ce se găsesc şi în
comerţ. înlocuiţi BC 108 cu BC 109
sau cu BC 107.

La televizor verificaţi etajul final li¬
nii şi potenţiometrul de volum ( sters
cu spirt), J

MIHALACHE VLAICU — iaşi
Schemele aparatelor de măsură
solicitate vor fi publicate în paginile
revistei.

DAN DOBRE . — Craiova
Verificaţi sistemul de RAA şi etajul
final video.

BADEA CRISTIAN — Bucureşti

Verificînd schema aparatului con¬
struit de dv., acesta ar trebui să
funcţioneze. La amplificator puteţi
monta şi boxe cu puteri diferite,
echilibrul de putere se face din bu¬
tonul balans.

MIRÎCĂ N. — Cîmpulung

Montaţi o antenă cu 15 elemente
pentru canalul 11 (bine orientată).
Amplificatoare se găsesc în comerţ
şi vom republica şi noi. *

NEGOIŢĂ ROMEO — Mărăşeşti
Procuraţi piese prin magazinul
Dioda, Bd. 1 Mai nr. 126, Bucureşti.
La televizor trebuie modificată calea
de sunet. Din scrisoarea dv. nu
reiese ce fel de temporizare doriţi să
faceţi.

PĂUN NICULINÂ - Bucureşti
Defectul din televizorul dv. este
destul de complicat, înlăturarea lui
impunînd aparatură, plus cunoştinţe
tehnice. Vă recomandăm deci să
apelaţi la serviciile unui specialist.
GHEORGHIU N. - Bucureşti
Generatorul de miră 'din T 3/84
are bobinele chiar din cablaj impri¬
mat.

VĂSOIU NECULAI - Pîoieşîi
în numerele următoare vom pu¬
blica scheme de radioreceptoare
simple^'.' ■ ■ ■ . •

VERNICHESCU SOLOMON -
jud. Caraş-Severin. Vom publica le¬
găturile la .tuburile' solicitate. .

VILT FLORIN - Cîmpia Turzii
Pe banda 98—108 MHz nu se pot
■recepţiona 'emisiuni MF în oraşul dv.
Chiar antenele multiple nu pot asi¬
gura recepţia emisiunilor TV ia
foarte mare' distanţă, mai ales cînc:
în calea undelor sînt Munţii Carpaţi.
BOTEANU iON - Timişoara
Decodorul stereo se poate co¬
necta şi la receptorul Rossini. Ieşi¬
rea discriminatorului se cuplează'îăC
intrarea decodorului. Semnalul au¬
dio rezultat pe cele două canale se
aplică amplificatoarelor.

CI O AN CĂ SERGIU - Alba iulia
Tranzistorul P-403 poate fi înlo¬
cuit c if EFT -317 .

La montajul din 4/84 (sonerie) nu
puteţi cupla un releu în locul gene¬
ratorului.

HUŞTIU MINAI - Bacău
Deocamdată publicăm jocuri cu
AV 3-8500; urmăriţi serialul, vor fi şi
variante noi.

JUNCAN VSOREL - Pecîea
Dacă filtrajul tensiunii este bun,
vedeţi dacă este filtrată şi tensiunea
de RAA. Verificaţi şi tuburile EF80
(schimbaţi-le pe rînd).

i M„

CIOBANU REMUS — Cluj-Na-
poca

Casetofonul Tesla K-10 este de tip
hibrid, în care se găsesc plantate
atît tranzistoare, cît şi un circuit in¬
tegrat.

Preamplificatorul, oscilatorul de
ştergere plus regulatorul de ten¬
siune a motorului conţin tranzis¬
toare, amplificatorul final de audio
fiind circuitul integrat MBA 810.

Alimentarea casetofonului se
poate face atît din reţea, cît şi din 6
baterii de 1,5 V. Comutatorul este în
poziţia redare.

Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU

Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA

Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: flz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

Administraţia

Editura Scânteia

1 INDEX 44212]