Tehnium/1982/8207

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ÂUTO-MOTO ....

„Dacia" 1300 — den
MEMORATOR T .

Capsuie-conexiuni

FOTOTEHNICĂ .

Densitometrie color
Minispot

ATELIER

instalaţie de semnalizare

LOCUINŢA NOASTRĂ .

Hotă cu tiraj natural

REVISTA REVISTELOR ..

Minireceptor
Tobă electronică
Preamplifi câtor
Detector
Filtru

j^ÂGAZIM TEHNIC . .

Sugestii pentru plantarea
gardului viu
Cuvinte încrucişate

POŞTA REDACŢIEI ..

Radioservice

CONSTRUCŢII PEMTHU AMATORI

ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ,

PRODUCŢIE .....

Expo-Elevi ’82
Scurtcircuit

Noutăţi I.P.R.S.: Diacui
Sursă stabilizată 5 V/5 A

RADIOTEHNICĂ PENTRU

ELEVI ...

Tranzistorul cu efect de

cîmp

Util

Modul multifuncţional

CQ—YO ..

Oscilator de mare stabilitate
Frecvenţe etalon

CITITORII RECOMANDĂ .

Punte de măsură
„Pacific" şi „Bucur"

Metronom

Generator

Hi-Fi ..

Limitator dinamic de zgomot

Efecte acustice

Mixer

CERCURILE

TEHNICO-APLICATIVE ..

Prima şalupă-salvamar
„Pescăruş"—1936

awisfwsp iMiEp an ® ap-a wa

IllSîlIilflI l| jh

Citiţi In pag

ADRESA

w—

■ in

% i

g ' . i

I J| mJf j d

gpF ' WS

• v .• r •_, ;,- y Vţ Sg

!n vitrinele destinata producţiei
acestui iiceu se află şi două diplome
cucerite de elevul ioan Angelescu
pentru machete de na^omodellsm
prezentate ia Concursul internaţio¬
nal „Amiral Murgescu , ediţia 1.982
(faptul atestă că şi modeUsmuî se
bucură aici de atenţia şi îndrumarea
cadrelor didactice).

Liceul industrial „Electronica 1 '' nu
mai are nevoie de prezentare. Cu¬
noscută pepinieră de formare a ca.-
o? cam cam 1 -*w./ $ ţrait ş$

Ic îr a ef)%.”î‘ '.a-mo t
*& sco ! a o fr v i ra ? r: w m,

, ... x , > .0 ■

A urmă cu eTva timp expozmiie
a, şatra aie -sie lor u do r> -
nifestări’ sporadice cu un ecou res-
îrîns < iaţ ifefetuk şco a s

t r < u • cr. ane
eo-ş rairca e ara-racr sc constituie
1 ' . . '"rara ■ 1

învăţăm.! ni ului cu cercetarea şi pro¬
ducţia ce argumentează concret va¬
lenţele formative existente în proce-

. ■■■■.-. ■■

lîpaţi c«t’to r , ax poziţia efe- i! o: dm

' • ? dara cfmence sintetizează
rari- o c’ craedce şi a

Toane de ie; ~ a ra . .

î tre ’ de economice a»r sectar
au încheiat contrac ae cercetare şi
proiectare cu unităţile şcolare, a că¬
ror eficienţă va fi estimată la aplica¬
rea în producţie ia circa 2 046 000

De asemenea, în cadrul şcoiiior

din sectorul £ există 31 c cercuri ieh-
nîeo-apLcativs cu peste 6 000 de
participanţi şi 30 de cercuri pe me¬
serii cu aproape 1 000 de partici¬
panţi.

La capitolul noutăţi am notat cî-
teva interesante realizări ale elevilor,
-rara rara,

industria de mecanică f ? şi
anume supor menghină regia
biiâ (ce dezolante şl Nesănătoase

menghinele aşezate ia aceeaşi înăî-

o::: .:

dispozitiv pentru verificarea pianiîa-
ftl batiuriior de rnaşini-unelte, aparat
pentru verificarea echerelor ia inte¬
rior şi exterior, dispozitiv pentru tra¬
sat hărţi tipografice,_ trusă aîezome-

toare.

Dinamica producţiei colectivului
de elevi de îa acest iiceu este confir¬
mată şi de creşterea numărului de
sortimente, ajuns în 1982 la 86 faţă
de numai 26 în 19/5. Printre princi¬
palii beneficiari se numără întreprin¬
derea de mecanică fină, Centru! de
medicină sportivă, Centrul de cerce¬
tare ştiinţifică şi inginerie tehnolo¬
gică pentru industrie uşoară laşi etc.
etc.

tea lucramor executate, uceul ura*
tiustnâi âect jt n a o -za >
cadrai expoziţiei o- sursă stabilizata
n un pian ■:iectronsc, o orgă

de lumini 3x20C w ur Oraaetru
tranzistorizat, un generator as joasă
frecvenţă, o punic- , .rarao-ne gs-
mraral cmacncm rarara i
„;ror jmcorlariş cap h,~. c
-- structura înveliş ui ui electronic,
rezistenţa materialelor etc.

Elevii Liceului industrial „Bectroa-
parat n eu gr *.ena : < . _
specifice profilului: dispozitiv pentru
simularea’ defectelor de suprasar¬
cină, dispozitiv psnra .rara: ra e
.. - •

zitiv de frezat cu acţionare manuală,
apara pentru stu iul forţelor de
atracţie ale unui eiectromagnei, ge-
nerato oe ouîsaţs. cu frecvenţă ra¬
ri abilă.

în practica productivă ele Lîce-
ului _„Spi ru Haret ;< au drspl fcenefl-
ci ar t ntrep r^nderea d© si^rnsnis psn-"
tru automatizări pentru care reali¬
zează subansambluri pentru panouri
de comandă X75. Din standul rezer¬
vat acestui iiceu se mai detaşează
prin elemente de noutate tehnică un
aparat pentru modelarea fenomenu¬
lui de polarizare a luminii prin refle¬
xie şi un aparat pentru detectarea
punctelor de acupunctura, aparate
aflate în stadiul brevetării

Tot aici se realizează iămpi cu re¬
glarea intensităţii luminii, relee foto-
eiecîrice cu semnalizare optică, pa¬
nouri didactice privind studiul me¬
canismelor de transmisie şl transfor¬
mare a mişcării, sursă dublă siahifi-

?! ^ - a f-

V ■ . • . .

V : ra

ra^/em acoroct - punt

‘ s e aure - • :

0 "= O DCCi'Cc
Cv aceste rezerve, c- ; - -
rectate într-o ■ itoare ş- --

cîem toîuş a stare
naîă a elevilor din sectorul 2 drept o
interesantă confruntare a capacităţi¬
le ds c sţie sîente în
şcolare-, în eîsiierele-şcoaiă, în cer¬
curi le tehni co-apl i cative.

gPagină realizată ds C. STĂNCULESCU

Sfîrsitui de an şcolar oferă o bună
ocazie de a cunoaşte calitatea pregă¬
tirii elevilor în atelierele-şcoaiă, cali¬
tatea integrării învăţăm!ntuiui cu pro¬
ducţia.

Am făcut o vizită ia atelierele Şcolii
generale nr. 52 unde, într-o desăvîr-
şită disciplină* elevii reaiizau compo¬
nente pentru Întreprinderea de mase
plastice din Bucureşti. De asemenea,
in atelierele de croitorie se executau
conform programei lucrări-de artiza¬
nat şi confecţii pentru preşcolari.
După'cum ne spunea tovarăşa profe¬
soară Larisa Şerban, directoarea şco¬
lii. planul de producţie a fost depăşit
cu circa 10%, hărnicia copiilor, dorinţa
ier i

autentice atribute ale muncii în atelie¬
rele şcolii.

'Am dorit, de-asemenea, să prezen¬
tă tor c ^ v tates atei are

ie-şcoală ale Liceului de matemati-
că-fizicâ „Mihi Viteazul" din Bucu
rest ” ' * înî ; m «o. rit ovârâ#

directoare Ecaterina G'irfînă cu un re¬
fuz catego - şi cu nvitaţia de a ne
; r 1. : • .

pa i. d după protocolara preze are

rea efectuării unui reportaj, si anume
Comitetul municipal de partid.

Dacă pe iegitirnaţia de ziarist nu ar
fi stat scris menţiunea RUGĂM SA I
SE DEA TOT SPRIJINUL NECESAR,
poate invitaţia tovarăşei directoare
şi-ar fi avut rostui. Dar ignorarea pre¬
vederilor Legii presei şi, poate, do¬
rinţa de a masca anumite nereguli din
activitatea elevilor- in atelierele de
producţie au constituit adevăratele re¬
sorturi ale menţinerii în „anonimat 1 a
acestora

Deaitfei, un contact cu produeţa ele¬
vilor acestui liceu l-am avut la expozi¬
ţia deschisă doar două zile mai tîrziu
tn cadru! ■sectorului 2.'Aici, în standu¬
rile rezervate Liceului „Mihai Viteazul"
erau raportate „realizările" im anul
1981 un minus ele 145 009 lei la pro¬
ducţia netă. iar în primele 5 luni din
anui 1982 o realizare de 1/4 din oiand
global anual).

Printre produsele realizate se nu¬
mără prezoanu muL;? sm-rx'
ţuri î ît ta t‘ c mii zec t
de bucăţi, fapt care atestă o uniformi¬
zare deloc pedagogică a producţiei
pentru îndepUueă ,i<’ < p t , n
estina no pr en diverse ca
profil: „Metalurgica", U.RiA.-OPor, Tă-
băcărla Jilava, intreprirsderea „23 Au¬

gust" şi întreprinderea de pompe

Evident, producţia elevilor de la Li¬
ceul „Mihai Viteazul” nu ss opreşte
aici, ea continlnd şi o serie de ma¬
chete, ca maşina de frezat, maşina de
găurit, mecanism clichet. precum şi
muitimetru cu cască, alimentator au¬
toprotejat. redresor reglabil, cuplaj cu
bolţ uri etc.

Dar, ca şi în cazul exponatelor din
alte iicee, nici pe cele prezentate nu
erau înscrise numele autorilor, anul şi
profesorii îndrumători. Să fie şi
aceasta o încercare de reluare a unor
lucrări mai vechi ce se prezintă drept
noj într-o expoziţie cu caracter anual?

In aces 4 rD » zu tovarăş? di¬
rectoare Gfrftnă d a m pc re
' h: : rai; h ■■ : ■ ■

? cc" p av-a an *

Prezenta unui ziarist în atelierele
. ra ■ ' l i::

7 ra ! 1 3Cf i ^ ’*■ ! (

Se ştie că un tranzistor bipolar cu se dovedeşte deosebit de utilă In
jonc n t o reaiuna cu re- rrcntnoe c.„: 'nnrnuc 3 3 riace

- st€ iţă negativă os caracteristica care diacul se înser>ază_ cu poart

de străpungere colector-emHor cu oferind o comandă sigura a aprinde-
‘ t'c*ură c na - rn f PR S-

îoai e - r .

ta ealizată tehnologic toa a a introdus recent în nr ţie

" 33 3 tace ' e nec; : e ;>3he - u

..33 ' ' . ' -3 ::ixia(-:srls'(\c:le - '•-<-> 33:;. ;:" 3 : ; 1, I " .3 ; 3 3Î"

t ngert să ezulte simetrice, nefîciariior, omologînd în aprilie
> pozitivele cu astfel de proprietăţi, 1981 diaee cu patru game de ten-
montate în capsule cu două termi- siune montate în capsula F 126._
naie, cunosc o răspîndire din ce în Diacefe produse de I.P.R.S.—-Bă-
îuI: mele de „diac“. neasa au pe

Regiunea cu rezistenţă negativă lor mar bune dispozitive disponibile

STABILIZATĂ iV/lA

DAM TEODOSSU

O sursă stabilizată de 5 V este să suporte o putere minimă de
foarte utilă pentru cei ce doresc să 60 W, iar în secundar are două bo-
lucreze cu circuite integrate TTL binaje de 9—10 V fiecare. Pentru re-
sau chiar cu circuite logice de tip dresare se vor folosi diode de tip
CMOS. O putere furnizată de 25 W RA 120 sau chiar nişte diode capa-
este suficientă pentru majoritatea bile de a suporta un curent mai
montajelor realizate; cu sursa pre- mare decît acestea, deoarece curen-
zentată se pot alimenta cel puţin 80 tul de încărcare a condensatoarelor
de circuite de tip CDB 400, în plin electrolitice la pornire este foarte ri-
regim de funcţionare! dicat.

Transformatorul de reţea trebuie Pentru filtrarea tensiunii redresate

curentu e ^ ca ccz Des ărcarea s e tor eazâ

şi dispare la curenţi ce ci ca în ment ’ 'n cs c tensiunea pe
hd. .. .'

. acele rezistă la impulsuri întoarcere V bo . Schema asigură un

dreptunghiulare de curent cu pe- histerezis edus ai controlului puteri

* i h s u tata de 80 n s şi îr sarcină fmaximum 4 -5 V, la o tQjv

anv'iu dine a de î0 A Este semnifi- siune alternativă de 220 V eficace).

ca- - 4 a iicaţiile curente, im- Desigur, rezistenţa dinamică ne-

■ s poate fi exploatată şF în alte
; ;:": - un exemp jot constitu

s 1 ie f’abihia'w au de- oscilatoarele de relaxare, în care
' ' 1 1 o remarcabilă stabilitate a diacul poate prelua roiul tranzisioru-

se vcr folosi mai multe condensa- rezistenţă de reşou se vor pune mai

foai e de 16 V montate în paralei, eie multe bucăţi în paralei pentru a su-

trebulna sa însumeze o capacitate porta curentul mare care circulă

totală de cei puţin 9 000 uF. prin eie).

Tranzistoareie regulatoare mon- Din potenţiometrele P, şi P 2 se re¬
iate în paralel vor fi de tip 2N3055 glează curentul maxim şi respectiv

sau 2N3771 şi se vor alege cu ca- tensiunea la ieşire. Siguranţa Si3 are

racteristici cît mai apropiate. Radia- rolul de a împiedica arderea tranzis¬
torul pe care se montează trebuie toarelor regulatoare în cazul unei

confecţionat din tablă de aluminiu proaste funcţionări a protecţiei ia
cu o grosime de cel puţin 5 mm şi supracurent.

trebuie să aibă dimensiuni cores- LED1 indică un curent excesiv
punzătoare puterii disipate (45 W sau un scurtcircuit ia ieşire, iar

maximum). Tranzistoareie se mon- LED2 indică funcţionarea- sursei,
tează izolat, aşa cum este ilustrat în în principiu sursa trebuie să func-
figura 2. Se va folosi multă pastă si- ţioneze de la prima încercare, dacă

liconică pentru a asigura un contact toate conexiunile au fost realizate

termic cît mai bun cu radiatorul. corect. Atrag atenţia asupra faptului

Tranzistorului BD 135 i se ata- că temperatura de 100°C este o

şează o tablă pentru răcire, ca şi ce- temperatură normală de funcţionare

lor două diode redresoare. Rezisten- pentru tranzistoareie regulatoare,
ţele de putere de 0,2 şi 0,35 fî se vor Am realizat această sursă, obţi-
confecţiona din fir rezistiv de niche- nînd rezultate excelente,
lină (dacă se foloseşte cel de la o

TEHNIUM 7/1982

CU EFECT DE CIMP

funcţionare (punctul P din figura

avînd panta

(URMARE DIN m. TRECUT)

înainte de a demonstra acest
lucru, vom relua planul caracteris¬
ticilor de ieşire pentru a introduce
noţiunea de dreaptă de sarcină.
Referirile le vom face la etajul liniar
de amplificare prezentat în figura
10, care este echipat cu un FET
cana! N în montaj cu sursa co^
muna.

Sa ne reamintim de la tranzis¬
torul bipolar ca dreapta de sarcina
în curent continuu reprezintă seg¬
mentul de dreapta din planul ca¬
racteristicilor de ieşire, Ic = f(VcE)>
care uneşte punctul Vce = E
(= tensiunea sursei de alimentare)
de pe axa Vce cu punctul lc =

Aplicind la intrare semnalul alter¬
nativ Vj, punctul de funcţionare se
va deplasa pe dreapta de sarcina
„în sus şi „în jos faţa de poziţia
statica P, în funcţie de polaritatea
alternanţelor (tensiunea de intrare
Vj se aduna algebric cu tensiune^
statica poarta-sursa aplicata prin
reţeaua de polarizare, rezultînd
v, = V GS ). Modul în care tensiunea
de intrare comanda tensiunea de
ieşire v 0 se poate vedea trasînd ca¬
racteristica de transfer în tensiune,
v 0 - f(V|), ilustrata în figura 12.
Pentru construcţia ei se folosesc
intersecţiile dreptei de sarcina (în
c.c.), cu caracteristicile de ieşire
V qs = constant (fig. 11). Fiecărui
punct de intersecţie i se citesc va¬
lorile corespunzătoare V GS şi l D
(sau V D ş). Tensiunea v 0 se deduce
din relaţia v 0 ----- E Vn S .

Se observa din graficul astfel tra¬
sat ca exista o porţiune în care ten¬
siunea de ieşire variaza proporţio¬
nal (liniar) cu tensiunea de intrare.
Este tocmai porţiunea corespun-

huuuui i D - ae pe axa i D

(fig. 11). în orice moment — adica
pentru orice valoare a tensiunii v qs
— starea circuitului este determi¬
nata de punctul instantaneu de
funcţionare, aflat la intersecţia
dreptei de sarcina cu caracteristica
respectiva Vgs constant. Proiec-
tînd acest punct pe cele doua axe
se obţin mărimile V DŞ şi l D cores¬
punzătoare momentului respectiv.

în curent alternativ, rezistenta R s
este scurtcircuitata de condensa¬
torul C s (de reactanţa neglijabila),
deci ea nu mai apare în serie cu cir¬
cuitul sursa-drena; tranzistorul
*vede**, în schimb, în paralel cu re¬
zistenţa de drena R p , rezistenta de
ieşire R 0 , cuplata prin condensato¬
rul C Q (de reactanţa neglijabila) la
plusul sursei de alimentare E
(sursa reprezintă un scurtcircuit în
curent alternativ). Prin urmare,
dreapta de sarcina în curent alter¬
nativ va trece prin punctul static de

P(static)

v î -V n c static

zatoare regiunii permise de func¬
ţionare, unde caracteristicile de ie¬
şire pot fi presupuse aproximativ
drepte, paralele si echidistante
(pentru deplasări nu prea mari m
jurul punctului static P). Pentru
„exploatarea la maximum a aces¬
tei zone liniare, punctul static de
funcţionare trebuie plasat aproxi¬
mativ în centrul ei, o plasare ex¬
centrica avînd drept rezultat ampli¬
ficarea deformata a semnalului de
intrare

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

P de pe axa l c (R L r --- rezistenta

de sarcina, înseriata în circuitul emi-
tor-colector). Prin analogie, dreap¬
ta de sarcina în curent continuu
pentru montajul din figura 10 se
traseaza in pianul l D - V DS unind

punctul V DS - E de pe axa cu

anod-catod al tiristorului, deoarece
în caz contrar el se comportă ca un
consumator permanent, nepermiţînd
trecerea prin zero a curentului
anod-catod.

Indicăm alăturat două soluţii sim¬
ple ale problemei, în ambele cazuri
separarea alimentărilor fiind făcută
printr-o diodă. Schema din figura 3
corespunde situaţiei în care circuitul
de sarcină este alimentat cu ten¬
siune alternativă joasă (6—18 V).
Dioda D redresează aceeaşi alter¬
nanţă pe care o conduce şi tiristo-
rul, iar condensatorul C filtrează
tensiunea astfel rezultată. Descărca¬
rea condensatorului prin tiristor şi
consumatorul R s este imposibilă,
dioda interzicînd trecerea curentului
în sens invers. Simplitatea schemei
este „plătită" cu dezavantajul că ti-
ristorul nu lucrează decît pe una din
semiperioadele tensiunii alternative
(randament scăzut, pentru o ten¬
siune dată), iar montajul electronic
de comandă „simte" o variaţie mai
pronunţată a tensiunii sale (obţinută
din aceeaşi alternanţă).

O soluţie mai avantajoasă este
cea din figura 4, unde tiristorul se
alimentează în tensiune redresată
bialternanţă şi aceeaşi tensiune este
filtrată — după dioda de separaţie D
—, servind la alimentarea blocului
de. comandă.

în ambele cazuri, printr-un filtraj
adecvat (C suficient de mare), ten¬
siunea continuă poate ajunge de
cca 1,41 ori mai mare decît valoarea
eficace a tensiunii alternative, lucru
de care trebuie să se ţină cont la

proiectarea sau la adaptarea părţii
de comandă. Curentul absorbit de
aceasta fiind de regulă mic, de ordi¬
nul miliamperilor, dioda de separaţie
poate fi orice tip uzual de diodă re-
dresoare (1N4002 — 1N4007, F 307,
F 407 etc.), iar condensatorul se
poate lua de cca 1 000 /jF.

Ca o aplicaţie la cele prezentate
mai sus, vă propunem în figura 5 o
schemă de comandă (fără menţi¬
nere) a unui consumator rezistiv R s ,
la întreruperea fluxului luminos care
cade pe fototranzistorul FT. De
exemplu, Re poate fi o „brichetă"
electrică, adică o bucată de niche-
lină dimensionată pentru a se încălzi
la roşu la tensiunea de cca 5 V.
Aprinderea brichetei se face prin
simpla apropiere de ea, avînd grijă

ca prin aceasta să se întrerupă flu¬
xul luminos pe fototranzisfor.

Menţinerea în stare blocată se
poate face cu lumina de zi, cu lu¬
mina artificială din cameră sau cu o
sursă separată, bine focalizată şi
orientată spre fotoreceptor. Rezul¬
tate spectaculoase se obţin folosind
ca sursă de „lumină" un LED cu
emisie în infraroşu (de exemplu
CQY11C).

Pentru indicarea alimentării de la
reţea a fost prevăzut un LED verde,
iar la intrarea în funcţiune a lui R s
se aprinde becul B, cu mască roşie.

Se poate comanda orice alt con¬
sumator (care nu necesită o ten¬
siune filtrată), în limitele curentului
maxim suportat de transformator,
punte şi tiristor.

Numeroase montaje de automati¬
zări cu tiristoare au alimentarea cir¬
cuitului de sarcină cu tensiune alter¬
nativă sau cu tensiune redresată
bialternanţă, dar nefiltrată, pentru a
putea beneficia de autoblocarea
consumatorului la încetarea semna¬
lului de comandă (mai bine zis, blo¬
carea tiristorului la prima trecere
prin zero a curentului anod-catod
după încetarea comenzii). Pe de altă
parte însă, montajul electronic de
comandă, realizat de obicei cu tran-
zistoare, necesită alimentare cu ten¬
siune continuă, bine filtrată (figurile
1 şi 2).

Atunci cînd tensiunea alternativă
de sarcină este joasă, este posibil şi
preferabil să obţinem din ea şi ten¬
siunea continuă necesară blocului
de comandă, bineînţeles prin redre¬
sare (mono sau bialternanţă) şi fil¬
trare adecvată. Tocmai aici este însă
necazul multor constructori începă¬
tori, care constată cu părere de râu
că, după filtrare, tiristorul nu se mai
blochează la încetarea comenzii. Ex¬
plicaţia este simplă: tiristorul, ali¬
mentat în tensiune redresată, nu tre¬
buie să „vadă" efectul de filtrare,
sau, altfel spus, condensatorul de
filtraj trebuie separat de circuitul

Blocul de
comanda

Blocul de
comandă

INIUM 7/1982

SVS. ALEXANDRU, Beiuş

Prin aranjamentul din figura 5,
toate cele trei condiţii menţionate
anterior sînt îndeplinite. Grupul
T; Tî amplifică în curent alter¬
nanţele pozitive, iar grupul T 2 -T 4
pe cele negative. Evident, R c
„vede", pe rînd, cînd impedanţa de
intrare a unuia, cînd pe a celuilalt;
cum aceste impedanţe sînt mari
(orientativ 20 kfî), curenţii absor¬
biţi de intrările B, B' vor fi mici.

Potenţialul static al punctului S
este sensibil -egal cu V cc /2 -
= 16, 5 V, valoare care limitează
teoretic amplitudinea maximă
posibilă a semnalului de ieşire.
Practic, trebuie luată în consi¬
derare o pierdere de cca 10% la
modularea semnalului de ieşire,
ceea ce ne conduce la amplitu¬
dinea maximă V Smax « 14,85 V,
deci ia valoarea eficace maximă
Vsef(max) = ^s(max )/V 2^10 V ef . For¬
mula puterii în curent alternativ ne
dă P Sma x - v| ef(max) /R L - 12,5 W.
Curentul maxim (de vîrf) prin difu¬
zor este f Sma x= V smax/ R L^ 1-88 A «
«2 A (luăm o valoare acoperi¬
toare).

Amintindu-ne acum de valoarea
mare (orientativ 2 400) a ampli¬
ficării în curent, deducem o variaţie
maximă a curenţilor de bază ai ce-
ior doi dubieţi _i.i B « 2 A/2 400 «

0,83 mA. Această modulaţie tie
intensitate se poate realiza - fără
probleme luînd pentru I 5 un curent
de repaus de 5 mA.

REACŢIA BOQTSTRÂP

Montajul din figura 5 poate fi îm¬
bunătăţii prin introducerea reacţiei
de tip booîstrap, aşa cum se arată
în figura 9. Rezistenţa R c (sarcina
lui T 5 ) a fost divizată în părţile egale
R ci = R C 2 — 1.5 kn, punctul ior
median fiind legat la ieşire prin in¬
termediul condensatorului C B (va¬
loare mare, pierderi foarte mici). în
acest fel T 5 „vede“ în alternativ o
rezistenţă echivalentă de sarcină
R eohlv = R C2 /(1--G). Cum G este sub-
unitar şi apropiat de 1, R eohiv este
foarte mare, asigurîndu~i iui T 5 un
cîştig ridicat în tensiune, condiţie
esenţială pentru obţinerea unei
bune contrareacţii globale ce va fi
aplicată preampiificaîorului care îl
precede pe T 5 .

CONTRAREACŢIA

O schemă practică de amplifica¬

tor AF cu integratul TDA142Q este
prezentată în figura 10. Regăsim
aici montajul descris anterior,
completat cu un etaj suplimentar
de preamplificare (T 6 ), prevăzut cu
două circuite de contrareacţie (în
continuu şi în alternativ), cu roi de
stabilizare a funcţionării.

Dacă ne plasăm în alternativ
(unde condensatoarele pot fi con¬
siderate ca scurtcircuite), schema
echivalentă devine cea din figura
11. Observăm că în emitorul tran-.
zistorului T 6 se formează un divizor
R A /R B , care defineşte cîştigul glo¬
bal în tensiune al amplificatorului
prin relaţia aproximativă G v «
«R A /R B . Cum R a este rezultanta
grupului paralel R 3 |j R 6 , deducem
G v « 1 365 n/39 fV« 35.

Contrareacţia în continuu este
realizată prin conectarea rezis¬
tenţei de emitor a lui T 6 ( R 6 ) nu la
+V CC , ci la ieşirea integratului (4),
adică la potenţialul static +V dc /2,
Acest artificiu conduce ia stabiliza¬
rea punctului de funcţionare al în¬
tregului sistem, T 6 compensînd
tendinţele de variaţie, într-un sens
sau altui, a potenţialului continuu
de ia ieşire. Intr-adevăr, să presu¬
punem de exemplu că potenţialul
ieşirii (4) tinde să scadă. T 6 va avea
astfel o tensiune de alimentare di¬
minuată; căderea de tensiune pe
R 5 scade şi ea, conducînd la scăde¬
rea curentului de bază al iui T 5 . Re¬
zultă scăderea curentului de colec¬
tor al lui T 5 , fapt care conduce la
creşterea potenţialelor în punctele
1 şi 2 , deci implicit la creşterea po¬
tenţialului ia ieşirea 4.

Montajul debitează pe o sarcină
R L = 8 fî o putere maximă P Sm ax “
«18 W (cu distorsiuni sub 1%).
Tensiunea eficace maximă la bor¬
nele sarcinii este, deci, V Sef(max) =
= 1/' Psmax' Rl~ 12 V ef . Pentru a
obţine puterea maximă la ieşire,
semnalul de intrare trebuie să aibă
tensiunea eficace V eef =12 V ef / 35 «
« 343 mV ef » 350 mV ef .

Ne vom opri aici cu prezentarea
generală a circuitului integrat
TDA1420, propunîndu-vă în în¬
cheiere „imitarea" sa prin compo¬
nente discrete, cu unele mici modi¬
ficări. Este vorba de realizarea
schemei din figura 12 sub forma
unui modul separat, deosebit de
util pentru experimentarea rapidă a
amplificatoarelor AF de putere.

Tranzistoarele '!% şi T 2 sînt de tip
2N3055. Se sortează o pereche
avînd factorii beta între 30 şi 80, cît
mai apropiaţi (±5%). Se vor evita
exemplarele cu beta prea mare,
acestea fiind de obicei mai puţin
stabile.

Tranzistoarele T 3 şi T 4 sînt pere¬
che npn—pnp de medie putere, de
exemplu BD139—140, BD237—238
etc. Şi aici se va face împerechere
cît mai exactă după factorul beta,
care poate fi orientativ între 60
şi 100 .

Diodele D 1f D 2 şi D 3 sînt de tip
1N914, 1N4148 etc. (diode de co¬
mutaţie cu siliciu). La nevoie se pot

folosi trei joncţiuni emitor-bază ale
unor tranzistoare de tip BC107,
respectînd sensul conducţiei.

In schemele amplificatoarelor de
putere (10—50 W), rezistenţele R 1
şi R ? , egale, au de obicei valoarea
cuprinsă între 56 fi şi 470 O. Se
poate lua o valoare intermediară
(de exemplu, 120 0/1 W) sau se
poate lăsa loc corespunzător în ca¬
blajul modulului, alegerea făcîn-
du-se în funcţie de schema experi¬
mentată.

Rezistenţele R 3 şi R 4 , egale, vor
avea valoarea între 0,3 fi şi 0,5 fi, la
o putere de disipaţle de cel puţin
3 W, pentru a nu se încălzi semnifi¬
cativ la un curent de 2 A.

Tranzistoarele T, şi T 2 se mon¬
tează pe un radiator comun (cît
mai mare), respectînd operaţiile
curente de izolare electrică a
capsulelor. T 3 şi T 4 vor fi prevăzute

+V I 3 BD237

o | -v, 1

'.IV “ 0 N3Q55
X V *7

D o I |

± & 6 *

3 j f -

S 1 4 -—4a700)uF

«,1 (g ly '

8 6D238 5 O 2N305t;

| X-x

-v 0 r 2 îy

-4—-o-v

cu cîte un radiator în formă de U
(cca 8—10 cm 2 ).

Condensatorul de ieşire, C, vă
avea capacitatea între 2 200 ,u.F şi
5 000 piF, cu tensiunea de lucru de
cel puţin 40 V.

Ca soluţie ■ practică recoman¬
dăm realizarea modulului (cu ex¬
cepţia lui T t şi T 2 ) pe o masă de lu¬
cru prevăzută la' colţuri cu pîcioa-
re-distanţiere şi avînd în partea
stîngă o reţea rectangulară de onti¬
cii (0 1,5—2 mm, la distanţa .de
5 mm), suficientă pentru implanta¬
rea pieselor din etajele de pream-
piificare şi excitaţie (cca 80 cm 2 ).
Pentru conexiunile externe la + V,
S' (difuzor) — V, T, şi I 2 vor fi mon¬
tate în partea dreaptă a plăcii cose
în'număr corespunzător,...

TRANZIST R 3 1 TRU
AMPLIFICATOARE DE ANTENĂ TV

Tip

Structură

V CEO

(V)

(mA)

P tOt

(mW)

f T

(MHz)

AF367

pnp

0,06

800

BF180

npn

0,15

675

BF181

rtpn

0,15

600

BF182

npn

' 0,15

650

BF183

npn

0,15

800

BF199

npn

0,5

550

8F200

npn

0,15

. 650

BF362

npn

0,12

800

BF363

npn

0,12

>620

BF480

npn

0,14

1 600

BF979

pnp

' 0,16

1 500

TEHNfUM 7/1982

TRSFU DUMITRESCU-YD3 BAL,

în ceîe ce urmează prezentăm un
oscilator variabil cu mixare pentru
banda de 144—146 MHz. Chiar
dacă, ia prima vedere, schema pare
complicată, efortul de a-l realiza va
fi răsplătit prin obţinerea unor per¬
formanţe superioare. în urma măsu¬
rătorilor efectuate s-au obţinut ur¬
mătorii parametri:

ecart de frecvenţă: 133,3—135,3
MHz;

neuniformitatea tensiunii la ieşire:
mai mică de 3 dB;

tensiunea la ieşire pe o sarcină de
75 ft: 2 Vvv;

atenuarea componentelor nedo¬
rite: mai bună de 50 dB;

maestru al sportului

alunecarea frecvenţei: în primele
30 de minute = 5 kHz, în următoa¬
rele 8 ore = 6 kHz (spre frecvenţele
mari).

Oscilatorul variabil (12 430 kHz —
14 430 kHz) cuprinde tranz ist oarele
T-i, T 2 şi T 3 , de tipul BC 172 C sau
similar; dioda varicap BB 139 reali¬
zează variaţia fină a frecvenţei de lu¬
cru.

Etajul de mixare are în compo¬
nenţă tranzistoarele T 7 , T 8i de tipul
BF 214 — BF 215. Dioda varicap BB
139 serveşte la modulaţia de frec¬
venţă. Oscilatorul cu cuarţ foloseşte
tranzistoarele T 5 şi T 6 (BF 214 — BF
215).

Nr.

bobină

Nr.

spire

Diametrul

carcasei

Conductor

Lungimea

bobinajuiui

. î

Observaţii ţ

7 mm

CuEm 0,4

spiră lingă
spiră

carcasă US „Albatros",
„Gloria" etc

5 mm

CuEm 0,5

carcasă UU&- „Mantăia"
„Gloria" etc.

6 mm

CuEm 0,85

12 mm

fără carcasă...

6 mm

CuEm 0,85

12 mm

' /idem ±- "„x ..■:■■■■. ,ji -

6 mm

CuEm 0,4

spiră lingă
spiră

se cobmeaza pcs 1 ? .

2X3

6 mm

CuEm 0,4

spiră lingă
spiră

se bobineză cu fir dublu;
se inseriază corespun¬
zător

7 2X5

4 mm j

CuEm 0,4 j

spiră lingă
spiră

se bobinează cu fir du¬
biu; se inseriază cores¬
punzător; are miez pen¬
tru uus

8 2

4 mm i

CuEm 0,6

spiră lingă
spiră

se bobinează peste L,
fără miez

6 mm

CuEm 0,85 1

15 mm

fără carcasă

6 ■

6 mm

CuEm 0,85

15 mm

idem

6 mm

CuEm 0,85

■' 15 mm

idem

12 1 6

-■ -1.

6 mm

CuEm 0,85

15 mm

fără carcasă, priză la 1,5
j spire de ia capătul rece

Amplificatorul în banda
133,3—135,3 MHz este echipat cu T 9
şi T 10 de tipul BF 214 — BF 215.
Stabilizatorul tensiunii de alimentare
a oscilatorului variabil este compus
din dioda Zener PL9V1Z şi tranzis¬
torul AC 180.

Oscilatorul variabil, oscilatorul cu „
cuarţ şi amplificatorul ce urmează
etajului de mixare sînt similare cu
cele publicate în numărul 12/1981 al
revistei noastre.

Etajul de mixare va fi echipat cu
tranzistoare ai căror parametri vor fi
cît mai apropiaţi. Echilibrarea mon¬
tajului se face cu ajutorul potenţio-
metrului de 2,5 kO plasat în editoa¬

rele tranzistoarelor T 7 şi T 8 în modul
următor: se deconectează tensiunea
de alimentare a oscilatorului varia¬
bil; circuitele oscilante, care au ca
inductanţe pe L 7 , L 9 , L 10 , L„, L 12 , se
acordează cu ajutorul unui
grid-dip-metru pe frecvenţa de
120 870 kHz; se manevrează poten-
ţiometrul de 2,5 kn pînă la obţinerea
unui semnal minim la priza de ieşire
a lui L 12 . Măsurarea se face cu un
voltmetru electronic de RF.

După acest reglaj, circuitele L 7 ,
L 9 , L 10 , Ln şi L 12 se. reacordează oe
frecvenţa de 134,3 MHz; se conec¬
tează tensiunea de alimentare a os¬
cilatorului variabil, încercîndu-se

De foarte multe ori, în lucrările de
laborator avem nevoie de frecvenţe
etalon sau baze de timp, pentru a
comanda unele aparate cum ar fi
osciloscoape, ceasuri,, frecvenţme-
tre, vobuloscoape etc. Montajul pro¬
pus are în componenţa sa un cuarţ

cu frecvenţă proprie de oscilaţie de
10 MHz de la care, prin divizări cu
10, se pot obţine submultipli pînă la
valoarea 1/100 Hz.

Oscilatorul foloseşte două porţi
(Ni şi N 2 ) dintr-un circuit CDB 400
HE, după care semnalul se aplică

celorlalte două porţi ce formează
un trigger-Schmitt, la ieşire obţi-
nîndu-se 10 MHz. în continuare,
semnalul trece prin 9 circuite CDB
490, divizoare cu 10, obţinîndu-se
pe rînd 1 MHz, 100 kHz, 10 kHz,
1 kHz, 100 Hz, 10 Hz, 1 Hz, 0,1 Hz,
0,01 Hz.

în oscilator valorile pieselor sînt
alese în aşa fel încît să favorizeze
frecvenţa de 10 MHz.

Serie cu cristalul de cuarţ este
montat un condensator semivaria-

bil care asigură reglajul exact al
frecvenţei.

Pentru poziţiile extreme ale con¬
densatorului se obţin 9 999 500 Hz
şi 10 000 500 Hz, deci o variaţie de
±0,005 %,

Triggerul-Schmitt are doar rolul
de a da semnalului o formă cît mai
simetrică. La .ieşirea lui Ci-8 se
obţine semna!" cu frecvenţă de 1
H?, unde este montată o diodă LED
ce emite lumină cu frecvenţa res¬
pectivă (1/s). Baza de timp a mon-

LISTA

DE COMPONENTE

R: : 560 n
R' : 220 n
Rţ : 1.8 kn

P.4 : 180 n

R- : 3,3 kO
R fi : 4,7 kH
R- : 4,7 kH
R* : 220 n
C, : 10 — 40 dF
C, : 2 200 /uF/25 V
C. : 470 js F/25 V
a la Cp : 10 nF

TEHNIUM 7/1982

V.F.O. 12430 KHZ- 14430 KHZ

obţinerea unei tensiuni egale în tot
spectrul de frecvenţă prin mişcarea
trimerelor circuitelor oscilante.

Frecvenţa Cuarţului Q nu este cri¬
tică (ea poate avea valori mai mari
sau mai mici). La alegerea cuarţului
se va avea în vedere ca raportufLdin-
tre valoarea frecvenţei oscilatorului
variabil şi cea a frecvenţei la ieşirea
etajului multiplicator să nu depă¬
şească 1/12. Frecvenţa oscilatorului
variabil va fi corectată astfel încît fa
ieşirea montajului ecartul de frec¬
venţă să fie între 133,3 şi 135,3 MHz.'

O depăşire a acestui raport îngre¬
unează selectarea componentei do¬
rite la ieşirea etajului de mixare,
deci este posibilă apariţia unor sem¬
nale nedorite.

Potenţiometrul semireglabil plasat
în emitorul lui T 3 serveşte la alege¬
rea nivelului optim de injecţie a os¬
cilatorului variabil, înţelegîndu-se
prin aceasta o recepţie „curată* pe
toată întinderea scalei, fără ceea ce
radioamatorii numesc „codiţe".

Releul montat la intrarea mixeru¬
lui dă posibilitatea folosirii unui a!
doilea oscilator local. Deci se poate
lucra în variantă transceiver _sau cu
recepţia şi emisia separate. în con¬
cursuri acest mod de lucru este de
un real folos/aducînd multe puncte
radioamatorului care dispune de el.

tajului este comandată prin buto¬
nul kl. Acesta, în poziţia A (oprit),
aplică un nivel logic 0 la intrarea lui
N5. Ieşirea N5 are atunci un nivel 1
şi ieşirea N6 trece în 0. Ieşirile N7 şi
N8 trec în nivel 1 şi numărătoarele
sînt blocate.

Trecerea lui kl în poziţia B
conduce la obţinerea unui nivel 0
la ieşirile N7 şi N8, respectiv la
deblocarea circuitului CDB 490.
Sînt utilizate două circuite NAND
pentru comanda numărătoarelor,
fiindcă un circuit NAND nu poate
alimenta decît 10 intrări (N5, N6,
N7 şi N8 fac parte din CDB 400).

Pe cablajul imprimat sînt indi¬
cate traseele numărătoarelor
CDB 490, ale circuitului oscilator
(CI—12 CDB400 HE) şi ale circuitu¬
lui de comandă (CI—11 CDB400).

Alimentarea cu energie este tre¬
cută prin CI—1, care este tot un
circuit integrat de tipul 7805. în
lipsa acestuia se poate construi un
stabilizator pentru 5 V, montat ex¬
terior, care să aibă în componenţa
sa un tranzistor 2N3055. Redresa¬
rea se asigură cu o punte sau 4
diode (vezi circuitul imprimat).

DUPĂ REVISTA

„LE HAUT-PARLEUR"

REZULTATE:

CAMPIONATELE REPUBLICANE
DE TELEGRAFIE SALĂ 1982

Campionatele de
recepţie-transmitere regularitate

seniori

1 Manea Janeta Y03RJ

2 Cîmpeanu Gheorghe Y09ASS

3 Bratu Radu Y04HW

juniori mari

1 Limona.Stelicâ

2 Grigoriu Vicentiu

3 Ailmcâi Manuela

Campionatele de recepţie viteză
seniori

1 Manea Janeta Y03RJ

2 Bratu, Radu Y04HW

3 Coca Pavlic Y08BAV

juniori mari

1 Limona Stelică

2 U dres cu Adrian

3 Varlam Valentina

TEHNIUM 7/1982

Aparatul de măsură prezentat ală¬
turat este o punte RC alimentată în
curent alternativ. Acest tip de aparat
are avantajul unei construcţii simple
şi al unei precizii suficient de bune.

Tensiunea de audiofrecvenţă este
generată de multivibraîorul echipat
cu tranz ist carele T 2 şi T 3 . Tranzisto¬
rul 7, lucrează ca separator şi adap¬
tor de impedanţă (fig. 1). Indicatorul
de nul este o cască telefonică.
Atunci cînd relaţia de echilibru a
punţii este satisfăcută, semnalul din
cască este nul.

Realizarea practică începe cu exe¬
cutarea circuitului imprimat, prezen¬
tat în figura 2 la scara 1/1 (în figură
este prezentată şi aşezarea compo¬
nentelor pe cablaj). Se recomandă ca
potenţiometrul să fie de tip cu
variaţie liniară a rezistenţei şi pre-

Ing. LÂUHA CAZÂCU

ferabil bobinat, pentru o mai bună
precizie.

După realizarea practică a cabla¬
jului şi montarea pieselor, puntea se
cuplează ia tensiunea de alimentare;
se poate folosi o baterie şi atunci
aparatul devine portabil.

La bornele Rx se cuplează un re-
zistor şi, manevrînd butonul poten-
ţiometrului P v tonul va deveni la un
moment dat foarte slab, dovadă că
puntea s-a echilibrat.

Avînd în vedere faptul că factorul
de multiplicare al fiecărei subgame
este 10, iar domeniul de măsură se
întinde între IO 2 şi IO 6 , se poate
trece la etaionarea aparatului.

Mai întîi, pe panoul frontal, în
dreptul potenţiometrului, se fixează
o bucată de hîrtie albă, mai groasă,
de dimensiunile 10x10 cm, care va

constitui scala. Pe axul potenţiome¬
trului se va fixa, solidar cu butonul,
un ac indicator. Se pune acum co¬
mutatorul pe poziţia IO 3 , iar la bor¬
nele Rx se conectează o rezistenţă
de 10 kiî, precizie 1%, şi se reglează
potenţiometrul pentru ton nul. In
acest moment pe scală se fixează
un reper. Se schimbă apoi valoarea
rezistenţei Rx în toată subgama, la
fiecare nouă valoare marcîndu-se pe
scală reperul respectiv./Din P 2 şi P 3
se fixează capetele de scală.

Pentru celelalte subgame : cont ro¬
lul etalonării se face prin sondaj. La
etaionarea aparatului pentru con¬
densatoare se procedează la fel.
Precizia etalonării depinde de preci¬
zia pieselor folosite-ca etalon.

Cu aceasta reglajele sînt termi¬
nate, iar instrumentul îşi va dovedi
eficienţa în practica de zi cu zi a
constructorului amatQr, ajutîndu-l
fie să depisteze componentele de¬
fecte, fie să afle rapid valoarea re¬
zistenţelor şi capacităţiior.-

R t 18 k

1LSE iSVORÂNU

La radioreceptorul „Pacific 1 * se
poate înlocui etajul de audiofrec¬
venţă realizat cu tranzisîoare prin
introducerea unui circuit integrat de
tipul TBA 790K; montajul electronic
este prezentat în figura 1. Prin
aceasta factorul de distorsiuni se re¬
duce substanţial, iar operaţiile de
depanare se fac cu foarte mare uşu¬
rinţă, datorită reducerii numărului
de componente.

Punctele notate cu literele A,B,C
şi D reprezintă puncte electrice de
conectare a noului amplificator pe
placa de montaj a radioreceptorului
„Pacific 11 .

Pentru efectuarea modificării se
scot mai întîi toate tranzistoarele de
pe placa de audiofrecvenţă, după
care se execută următoarele conec¬
tări electrice:

— punctul A (conexiunea elec¬
trică) se lipeşte la nodul electric for¬
mat de grupul de rezistoare R 309 şi
fi 314 — cosa nr. 309;

-- conexiunea electrică din punc¬

tul B se cositoreşte la nodul electric
format de condensatoarele C 311 ,
C 31 * 2 şi cursorul potenţiometrului

P 303>

— conexiunea electrică din punc¬
tul C se lipeşte la nodul electric for¬
mat de rezistoarele R 306 , R 304 şi
ft 311 ; rezistorul R 309 se înlocuieşte
prin rezistorul R 2 din schema elec¬
trică prezentată în figura 1;

— conexiunea electrică din punc¬
tul D se lipeşte pe cosa 310.

Difuzorul va avea impedanta de

8 a

Efectuarea corectă a înlocuirilor
presupune un studiu atent al sche¬
mei electrice a radioreceptorului
„Pacific".

Noul amplificator de audiofrec¬
venţă se montează pe o placă de
pertinax placat. în desenul din fi¬
gura 2 sînt prezentate modul de am-,
plasare a pieselor, precum şi confi¬
guraţia traseelor electrice.

Mărirea puterii radioreceptorului
„Bucur** de la 2x6 W la 2x50 W este

50m idi

1 J 120n. |

R*82k

! C5 5&0p

7 TBA 790k 1
14

ir 33rJ

Rş in/W

[Ce lOOn

Difuzor:

Jh\

Rl ._ r

C2|| , , R4

—

# r 2

•D |

Mt 1 » * i

4 *A

R 6 ,

n n n

! R 3 „

..Ca

*7f~* - Hl "

«Difuzor

•

TEHNSUM 7/1982

m mm .

TUDOR VRANCU,
Bucureşti.

Propun cititorilor revistei o schemă
simplă de metronom electronic cu
frecvenţa reglabilă (din potenţiometre-
le Pi şi P 2 ). Ei poate fi utilizat şi cu
semnalizare luminoasă, după dorinţă,
prin trecerea comutatorului K pe be¬
cul de 3,8 V.

posibilă dacă se utilizează schema schema electrică a unui singur ca-

electrică din figura 3. Modificările nai (stîng). Notaţiile sînt identice cu

propuse se vor realiza pe placa de notaţiile utilizate în schema pe bază

montaj cu care este echipat radiore- a radioreceptorului „Bucur". Tran-

ceptorul, p/in obturarea unor trasee zistorul T 408 , condensatorul C 452 şi

electrice, în desenul din figura 4 cele trei rezistoare, fî 451 , fî 452 , R 453 ,

este prezentată o parte a cablajului se vor monta pe o placă de pertinax

imprimat, corespunzătoare etajului placat, prevăzută, în punctele a şi b,

final de audiofrecvenţă, cu toate cu două cose care ulterior vor fi li-

modificările ce conduc la mărirea pite în locul diodei DC 2 , conform in-

puterii audio. dicaţiilor ce rezultă din figura 4. Mo-

Alimentarea noului etaj de audio- dul de montare a pieselor şi confi-

. frecvenţă se face la tensiunea de guraţia traseelor electrice sînt ară-

40 V, motiv pentru care se impune tate în figura 5.

înlocuirea vechiului transformator Audiţia se va face în boxe echi-
de reţea cu un altul capabil să debi- pate cu difuzoare de minimum
teze în secundar o tensiune de 40 V 50 W.
ia 1,5 A.

TEHNIUM 7/1982

mmim

Mă numesc Costei Gheorghiu şi sînt eiev la Liceu! de chimie din Grăsîie. Din
dorinţa de a mă alia şi eu printre colaboratorii revistei „Tehnium", va trimit
schema unui generator de audiofrecvenţă pe care l-am reaîizat practic cu bune
rezuitate şi care serveşte la verificarea amplificatoarelor audio.

Schema cuprinde ca- element prin- bine stabilizată şi filtrată de 5 V,

cipal o capsulă integrată TTL de ti- consumul nedepăşind 15 mA. Ge-

pul CDB400E, de la care se folosesc neratorul audio poate fi folosit atît

3 porţi ŞI-NU, montate în schemă la verificarea amplificatoarelor, cît şi

de oscilator. Frecvenţa de oscilaţie la măsurarea benzii de trecere a arrt-

poate fi variată în limite foarte largi pSificatorului, în care caz la ieşirea

prin conectarea unuia din conden- acestuia se cuplează un frecvenţme-

satoarele C 1t C 2 , C 3 , C 4 (frecvenţa tru. Dacă la ieşire se cuplează un

se modifică invers proporţional cu etaj de amplificare, montajul se

capacitatea). în limite mai mici, poate folosi ca sirenă. Se reco-

frecvenţa poate fi variată cu ajutorul mandă ecranarea montajului, deoa-

potenţiometrului P 1t liniar, de 2 kfî. rece la frecvenţe superioare ger.e-

Comutatorul K poate fi de orice tip, rează armonici care pot perturba

cu 4 poziţii. Condensatoarele C 1f C 2 funcţionarea radioreceptoarelor

se recomandă a fi cu tantaî. Cu va- aflate în apropiere.

(orile din schemă se poate acoperi Montajul comportă un număr re-
toată banda audio. Cu ajutorul po- dus de piese, este uşor de construit

tenţiometrului P 2 se reglează nivelul şi de reglat şi familiarizează pe con-

de ieşire, care are valoarea maximă structorii începători cu lucrul cu cir-
de cca 1,5 V. cuite integrate logice. Banda de

Montajul se alimentează de la o frecvenţe este cuprinsă aproximativ

baterie de 4,5 V sau de la o sursă între 30 Hz şi 35 kHz.

-9

Ing. EMIL MARIAN

Pentru reducerea zgomotului de bazează pe însumarea a două sem-

fond, care apare inevitabil de cele nale de audiofrecvenţă în opoziţie

mai multe ori datorită imperfecţiunii de fază, şi anume semnalul iniţial şi

sursei de semnal sau unui etaj din un semnal prelucrat, însumare care

lanţul de amplificare audio, s-au urmăreşte anularea zgomotului de

perfectat diverse sisteme, ca de fond nedorit. Cunoscînd nivelul

exemplu sistemul DBX, sistemul aproximativ al zgomotului de fond,

MPX etc. Ele sînt complicate şi pen- precum şi banda de frecvenţă în

tru buna lor funcţionare - necesită re- care apare, se poate realiza un sem-

glaje laborioase. In articolul de faţă nai prelucrat din spectrul audio al

se urmăreşte prezentarea unui mon- semnalului iniţial, care să reprezinte

taj relativ simplu, cu performanţe tocmai zgomotul de fond. Acest

bune şi care să nu necesite reglaje semnal prelucrat va fi în antifază cu

speciale. semnalul de audiofrecvenţă iniţial.

Montajul face parte din categoria Prin însumarea finală dintre semna-
limitatoarelor dinamice de zgomot Iul iniţial şi semnalul prelucrat, se
(DNL). Principiul de funcţionare se obţine semnalul util de audiofrec-

a. Semnalul audb în lipsa
DNL-ului

b. Semnalul audio cu DNL%
conectat în montaj
(nereglat)

c. Semnalul audio cu DNL-ul
reglat

fig.2. Reglarea DNL-ului

R22-U7kn

K - comutator (figurat în poz. „ funcţionare DNL ")
Vcc- tensiunea amplificatorului
R-rezistentă

10 2 5 10* 2 5 IO 3 2 5 10 u

f l Hz]

TEHNÎUM 7/1982

venţă, fără zgomotul de fond nedo-

Funcţional, DNL-ul se intercalează
în lanţul audio, între etajul corector
de ton şi amplificatorul final de pu¬
tere.

Să analizăm principalele părţi
componente ale DNL-ului.

Semnalul de audiofrecvenţă se
aplică tranzistorului f 1 prin interme¬
diul condensatorului C,. Pentru re¬
glarea nivelului semnalului de in¬
trare a fost prevăzut potenţiometru!
fl-i.

Din colectorul tranzistorului 7 t ,
prin intermediul grupului C 2 -R 22 ,
semnalul este aplicat în baza tran¬
zistorului T 5 . Acelaşi semnai, dar
defazat cu 180°, este preluat de un
lanţ de prelucrare suplimentară, din
emitorul tranzistorului T v prin inter¬
mediul condensatorului C 3 . Grupul
C 2 - R 6 permite păstrarea unui defa¬
zaj constant, în toată banda de frec¬
venţă audio, între semnalul iniţial şi
semnalul ce urmează a fi prelucrat.

Blocul de prelucrare suplimentară
a semnalului audio constă dintr-un
filtru cu trei celule pentru frecven¬
ţele ridicate, dintr-un amplificator
cu două etaje şi dintr-un redresor,
în compunerea-primelor două celule
ale filtrelor intră condensatoarele
C 3 , C 4 şi rezistorul R 7 , împreună cu
rezistenţa de intrare a tranzistorului
T 2 . Atenuarea în jurul frecvenţei de
2 kHz este de ordinul 12 dB/octavă.
Frecvenţa de tăiere a filtrului este de
cca 4,5 kHz. Amplificarea în ten¬
siune a tranzistorului T z este'10 dB.

A treia celulă a filtrului este for¬
mată din rezistorul F? 10 , condensato¬
rul C 5 şi rezistenţa de intrare a eta¬
jului care conţine tranzistorul 7 3 .
Atenuarea generală a filtrului este
de cca 18 dB/octavă..

De pe colectorul tranzistorului T 2 ,
semnalul se aplică la intrarea ampli¬
ficatorului cu două etaje, realizat cu
tranzistoarele " 3 şi 7 4 . Amplificato¬
rul prezintă o buclă de reacţie nega¬
tivă, a cărei tensiune se ia din emi¬
torul tranzistorului 7 4 prin interme¬
diul diodelor D 1 şi D 2 , şi se aplică
prin intermediul condensatorului C 6
în baza tranzistorului 7 3 . Această
reacţie negativă limitează "amplitudi¬
nea tensiunii pe emitorul tranzisto¬
rului 7 4 la valoarea 0,6 V, ceea ce
coincide cu tensiunea de deschidere
a diodelor D 5 -D 6 .

Dacă nu ar exista această limitare,
tensiunea de încărcare a condensa¬
toarelor C s şi C 10 ar fi depins de
mărimea semnalului pe emitorul
tranzistorului 7 4 , fapt care ar fi îm¬
piedicat funcţionarea normală a
DNL-ului. Amplificarea în tensiune a
etajului care conţine tranzistorul T 3
trebuie să fie 26 dB, fapt care im¬
plică alegerea tranzistorului T 3 cu
H21E = 400 -+ 450.

Modificarea rezistenţei ft 12 nu este
indicată, deoarece prin aceasta se
schimbă rezistenţa de intrare a eta¬
jului, deci caracteristica de frec¬
venţă a întregului filtru. Amplificarea
în tensiune a tranzistorului T 4 este
de cca 15 dB.

Modul de funcţionare a blocului
de prelucrare suplimentară a sem¬
nalului rezultă imediat din analiza¬
rea funcţionării grupului de diode al
redresorului.

în momentul apariţiei unui semnal
audio care conţine un spectru sufi¬
cient al frecvenţelor înalte, conden¬
satoarele C 9 şi C 10 se încarcă prin
diodele D 3 -D 4 . Cînd tensiunea pe
diagonala punţii atinge 0,8 V, diode¬
le D 5 -D 6 se deschid şi semnalul care
intră prin rezistorul ft 18 trece la
masă prin condensatoarele C 9 -C 10 -
Ca rezultat, semnalul din colectorul
lui 7, va trece prin C 2 şi R 22 în baza
tranzistorului 7 5 , care funcţionează
ca repetor pe emitor, şi din emitorul
tranzistorului T 5 la ieşirea DNL-ului,
fără nici o modificare.
v în pauze, tensiunea de zgomot
este insuficientă pentru încărcarea
condensatoarelor C 9 şi C 10 pînă la
tensiunea de deschidere a diodelor
D 5 -D 6 . Ca urmare a acestui fapt,
tensiunea de zgomot, prin rezistoa-
rele R^g-R 19 şi condensatorul C u , se
aplică în baza tranzistorului 7 5 . Tot

aici apare şi tensiunea de zgomot
transmisă pe cale directă prin con¬
densatorul C 2 şi rezistenţa R 22 . Da¬
torită faptului că aceste două ten¬
siuni se află în opoziţie de fază, ele
se anulează reciproc şi nu ajung ia
ieşirea DNL-ului. Pentru o anulare
totală se egalează nivelul acestor
tensiuni cu ajutorul rezistorului R 22 .
Prezenţa repetorului pe emitor din
partea finală a DNL-ului este abso¬
lut necesară pentru funcţionarea
normală a etajelor prezentate ante¬
rior, pentru adaptarea corectă dintre
ieşirea DNL-ului şi intrarea amplifi¬
catorului final de putere. .

Alimentarea- montajului se va face
de ia o sursă d„e tensiune stabilizată
şi bine filtrată. în funcţie de valoarea
tensiunii de alimentare disponibilă şi
cunoscînd consumul montajului
I « 25 mA, se va dimensiona rezis¬
tenţa R 23 , alegînd un curent cores¬
punzător prin dioda Zener D 7 .

Pentru realizarea practică a
DNL-ului se va executa un cablaj
imprimat îngrijit, cu legături cît mai
scurte şi evitînd categoric formarea
buclei de masă. Componentele vor
fi de bună calitate. $e preferă utili¬
zarea rezistenţelor cu peliculă meta¬
lică, a condensatoarelor cu tantal.
Tranzistoarele folosite, de tipul BC
109 C, BC 173 C, se vor alege cu un
zgomot propriu minim.

Diodele D^-D 2 , D 3 -D 4 şi D 5 -D 6 vor
avea caracteristici de funcţionare
identice.

După -realizarea practică a monta¬
jului, acesta se alimentează de la
sursa de tensiune a aparatului (ca-
setofon, magnetofon, amplificator
audio) Ia care se montează DNL-ul
şi se verifică punctele statice de
funcţionare a etajelor, menţionate în
tabel. Tensiunile se vor măsura cu
un voltmetru electronic cu o impe-
danţă minimă de intrare de 1 Mii.

După verificarea tensiunilor, se in¬
tercalează DNL-ul în lanţul audio în¬
tre etajul corector de ton şi amplifi¬
catorul final şi se efectuează reglajul
dinamic pentru reducerea zgomotu¬
lui de fond. Pentru acest lucru se
pleacă din poziţia R, cu cursorul ia
masă şi R 22 cu cursorul la mijloc. Se
conectează ia ieşirea amplificatoru¬
lui final un osciloscop pentru vizua¬
lizarea semnalului' final pe difuzor.
Se dă volumul amplificatorului ia
maximum. în iipsa DNL-ului, se va
auzi în difuzor un fîşîit puternic, iar
semnalul vizualizat cu ajutorul osci¬
loscopului va avea forma din figura
2a. Se creşte treptat tensiunea la in¬
trarea DNL-ului, pînă cînd se obţine
diagrama din figura 2b. Apoi se
ajustează valoarea rezistenţei R 22
pînă cînd zgomotul de fond dispare
complet (fig. 2 c).

în cazul folosirii DNL-ului la case-
tofon sau magnetofon, reglajele sus
menţionate se efectuează cu o
bandă magnetică neînregistrată,
care se derulează pe poziţia „RE¬
DARE". Atenuarea introdusă de
DNL, în funcţie de nivelul semnalu¬
lui, este menţionată în figura 3. Este
indicată folosirea unui comutator
pentru intercalarea după dorinţă a
DNL-ului în lanţul audio, folosin-
du-se varianta de cablaj menţionată
în figura 4. în final, DNL-ul se va
ecrana cu tablă de fier cu grosimea
minimă de 1 mm şi se va amplasa în
interiorul montajului cît mai departe
de sursele de zgomot (transformator
de reţea, motor de antrenare a ben¬
zii etc.). Legăturile electrice pentru
transmiterea semnalului de audio¬
frecvenţă pe traseul corector de ton
— DNL — amplificator final se reali¬
zează cu cablu ecranat. Montajul se
poate realiza şi în varianta stereo,
reglajele sus menţionate făcîndu-se
separat pentru fiecare canal.

Realizat şi pus la punct, DNL-ul
va îmbunătăţi net performanţele lan¬
ţului eiectroacustic în care a fost in¬
tercalat.

BIBLIOGRAFIE:

„PHILIPS - STEREO CASSETTE RECOR-
DING“

I. MIHAI

Montajul prezentat, cuplat la o
chitară electrică, permite obţinerea
unui efect acustic special numit
„distorsiune", utilizabil în ritmurile
moderne şi mai ales cînd chitaristul
efectuează un solo.

Elementul de bază îl constituie un
circuit operaţional tip 3 A 741. Cîşti-
gul etajului este foarte important —
de ordinul a 2 000 —, ceea ce im¬
plică o tensiune de intrare mică
(2 mV), care poate fi amplificată
fără distorsiuni.

Cum o doză de chitară furnizează
în medie un semnal superior ca ni¬
vel lui 2 mV, toate vîrfurite amplitu¬
dinii vor fi transformate de circuit în
semnal dreptunghiular foarte bogat
în armonici.

Semnalul de la chitară (normal se

amortizează în cîteva zecimi de mili-
secundă) se va conserva în cazul
nostru cu o amplitudine constantă
atît timp cît amplitudinea sa (ia in¬
trarea montajului) va fi mai mare de
2 mV, după care semnalul se va
amortiza fără distorsiuni, pînăla dis¬
pariţia totală. Se creează în acelaşi
timp impresia că nota muzicală are
o .durată mai lungă.

In schema din figură se observă
că de la doză semnalul se aplică in¬
trării inversoare a circuitului 741
prin Cţ şi R v Rezistoarele R 1 şi R 2
determină cîştigul în tensiune al eta¬
jului, în cazul nostru de aproximativ

1 800 (66 dB). G = R 2 /R v

Efectul sesizabil de distorsiune

apare cînd tensiunea de intrare de¬
păşeşte 6 mVvv, adică în jur de

2 mVef. Se poate aplica semnal cu
amplitudinea de 2 V fără nici un pe¬
ricol la intrarea montajului.

Dacă rezistorul R 2 de contrareac-
ţie este format dintr-un potenţiome¬
tru de 2 Mfl în serie cu 300 kn,
efectul de distorsiune poate fi con¬
trolat după dorinţă. Pe schemă sînt
montate cîteva puncte ale tensiunii
de alimentare.

Mă numesc Emilian Oprean şi lo¬
cuiesc în comuna Aninoasa, judeţul
Dîmboviţa. Sînt un pasionat al mon¬
tajelor electronice şi un cititor con¬
secvent al revistei „Tehnium". în de¬
cursul aniior am reuşit să-mi asigur
un nivel de cunoştinţe suficient pen¬
tru a aborda elaborarea unor
scheme proprii. Ca urmare a acestui
fapt propun cititorilor revistei un
montaj electronic pentru mixarea
automată a unei surse de magneto¬
fon cu un microfon.

Principiul de funcţionare este re¬
lativ simplu: semnalul provenit de la
microfon este amplificat de către un
circuit integrat liniar din seria 741,
după care semnalul este debitat pe
potenţiometrul de volum de 50 kn.
Lâ ieşirea integratului se culege

470

semnal şi pentru a ataca baza pri¬
mului tranzistor din montajul Dar-
lington, nu însă înainte de a fi redre¬
sat de o diodă cu germania Ca ur¬
mare a acestui fapt, în momentul
cînd apare semnal la intrarea de mi¬
crofon, apare şi o tensiune pozitivă
în baza lui T 2 , ceea ce duce la des¬
chiderea acestuia (de fapt, a tranzis-
toarelor T 2 şi T 3 ), semnalul de la
magnetofon fiind aîenliat în raportul
de 1/10 (este dat la masă) prin re¬
zistenţele de 10 kn , 1 kft şi prin
circuitul emitor-colector al celor
două tranzistoare. în concluzie,
scade nivelul semnalului de la mag¬
netofon ia ieşire în detrimentul sem¬
nalului de microfon.

Tranzistorul 7, este montat ca re¬
petor pe emitor, alimentarea lui fă¬
cîndu-se la+15 V.

Circuitul integrat pe semnalul de
la magnetofon are o amplificare
mică, dar este necesar pentru a nu
se influenţa cele două semnale între
ele.

15V

TEHNiUM 7/1982

inm

Dezvoltarea traficului maritim pe.
litoralul nostru, cît şi necesităţile le¬
gate de asigurarea vieţii pe mare au
dus la înfiinţarea societăţii „3ALVA-
MAR“ ia 14 iunie 1933.'

Prima şaiupă de salvare a societă¬
ţii a fost „Pescăruş" cu 10,2 m lun¬
gime, o lăţime de 2,8 m şi un motor
diesel de 50 CP ce îi permiteau rea¬
lizarea a 8,5 noduri. A fost constru¬
ită de către şantierele F. Lursen din
Bremen şi a costat 1,8 milioane de
lei ia vremea respectivă.

Primele bărci de salvare au apărut
cătr-e sfîrşitul secolului ai XVIil-lea
şi începutul secolului al XîX-lea. Pri¬
mul care a construit o barcă de sal¬
vare cu reale calităţi nautice, adap¬
tată şi reprodusă ca atare, a fost en¬
glezul Lionel Lukin, ce în anul 1784
a transformat o iolă norvegiană, fă-
cînd-o inscufundabilă prin montarea
unor chesoane de aer laterale şi ia
extremităţi.

în 1789 se instituie un concurs
pentru cea mai bună barcă de sal¬
vare şi cu acest prilej apar noi prin¬
cipii şi soluţii constructive, respectiv
principiul redresării automate al lui
William Woodhave, înlocuirea che-
soanelor de aer cu blocuri de piută
etc. în 1807, Lionel Lukin elabo¬
rează proiectul unei bărci cu vele ce
se poate întîlni şi astăzi în exploa¬
tare.

Prototipul bărcilor de salvare mo¬
derne este cel realizat în Marea Bri-
tanie în 1849, cunoscut sub numele
de „Beeching", conceput de Wood¬
have în 1789.

O perfecţionare prezintă şalupa
franceză „Moue“ ce foloseşte pentru
redresare asimetria celor două bor¬
duri, unui singur fiind prevăzut cu
rezervoare de aer.

Cel mai perfecţionat tip de barcă
de saivare cu velă a fost realizat în
1890, tipul „Henry“, prevăzut cu de-
rivor (chilă falsă), lestat cu plumb şi
aşezat într-un puţ. Derivorul se
trage în interior cînd barca este la
uscat sau ia navigaţie pe funduri
mici. Puţul derivorului este la 20 cm
peste punte şi, prin acest dispozitiv,
apa îmbarcată tinde să se scurgă ia
nivelul mării, aşa că golirea se face
aproape imediat. Dublul fund etanş,
care este de fapt flotorul bărcii, este
compartimentat astfel încît să asi¬
gure . flotabilitatea necesară, putînd
servi şi ca depozit.

în 1890 s-a iansat prima barcă de
saivare propulsată printr-o maşină
cu abur, iar în 1904 prima barcă de
saivare cu motor.

„Pescăruş“-ui este o şaiupă per¬
fecţionată, fiind construită cu expe¬
rienţa şi cerinţele anilor ’30.

A intrat în serviciu în octombrie
1936.

8. Să permită salvarea unui cît mai
mare număr de persoane în afara
echipajului.

9. Compartimentul motorului să
fie etanş, pentru ca, în caz de răs¬
turnare sau umplere cu apă, acesta
să funcţioneze fără a se opri.

10. Ventilaţia să asigure evacuarea
gazeior de eşapament astfel ca
acestea să nu incomodeze ocupanţii
bărcii.,

11. Motorul să poată funcţiona tot
timpui ia maximum de putere, indi¬

ferent de starea mării.

12. Alimentarea cu combustibil a.
motorului să se ac c ce

fie-

13. Să posede un dispozitiv auto¬

mat de decuplare a motorului în că¬
zui întoarcerii la 180°, pentru a nu
vătăma persoanele ce ar nimeri'in
zona elicei. ... a

Astăzi locul bărcilor şi şalupelor*
de salvare a fost iuat de elicoptere
pentru saîvatiie îa dista ă :>e o
mare montată. Evident, istă > a
ţii de furtună ce

elicopterelor şi atunc î n jurul r i j
loc de intervenţie sînt aceste şa! v
în variante mult mai perfecţibr st ,
bineînţeles.

„Pescăruş“-ul a fost foarte utii
mc a cc ia înec c v c T ; . ..
cece. :■ .Acc'c - ;;
tate, aflăm, că a efectuat 118 ieşiri
ou 585 ore de funcţionare* motorul
mergînd fără nici o avarie. Împreună
cu şalupa - :: • vai de ia

înec 78 de persoane şi au dat îngri¬
jiri şi asistenţă unui număr de 643
de persoane. Trebuie menţionat că,
pe iîngă ieşirile de asistenţă ia nau¬
fragiu mai rare,.,fe efectuau ieşiri de
escortare a regatelor de iahting, de
recuperare a bărcilor de pescari sur¬
prinse de schimbarea vremii în larg,
precum şi de control ai bărcilor
SALVAMAR de pe plajele cu vilegia¬
turist!.

Opera vie era roşie, opera moartă
pictată în alb. ct jie de o lire
neagră *Ba tsa ie erau e z , iar
târgui alb veîei-* e j albe sa !

Cu compiefau e ce se ?. fac? din
fotografii,, preci m şi prin nont< ea
unor instalaţii auxiliare, c e
du-te-vino an a
„Reşca- us -u
moaşă machetă aentri
Şist.

Se spune că, de obicei, defectele insta¬
laţiei de pornire prezintă un grad de difi¬
cultate care necesită intervenţia unui spe¬
cialist şi a unui utilaj adecvat. Afirmaţia
nu este vaiabiiă întotdeauna; există şi de¬
fecţiuni care scot demarorui din func¬
ţiune, dar care sînî uşor de remediat de
posesorul autoturismului, care însă tre¬
buie să cunoască unele mici amănunte
tehnice ce vor fi prezentate în continuare.

Demarorui este cel mai mare consuma¬
tor de curent de la bordul maşinii. De
aceea, pentru buna sa funcţionare, este
necesar, în primul rînd, ca bateria de
acumulatoare să fie complet încărcată,
iar cablurile ca şi conexiunile sale să fie
curate şi în bună stare. Numai cu respec¬
tarea acestei condiţii primare se va putea
trece apoi la verificarea instalaţiei de por¬
nire, avînd deci convingerea că aici se
află deranjamentul.

Defecţiunile Şe pot produce în circui¬
tele electrice sau pot fi de natură meca¬
nică. Diagnosticarea instalaţiei de pornire
urmăreşte tocmai localizarea defecţiuni¬
lor.

DIAGNOSTICAREA CIRCUITELOR
ELECTRICE

După cum se arată în schema de prin¬
cipiu din figura 1, în reţeaua instalaţiei de

Irig. MIHAÎ STRATULAT

pornire a autoturismului „Dacia" 1300
există două circuite; unul care leagă ba¬
teria 1 cu înfăşurarea releului de pornire
3, prin cheia de contact 2, şi un altui prin
care se alimentează motorul electric al
demarorului 4 plecînd de la placa de con¬
tacte 5.

Cînd se acţionează contactul 2 în vede¬
rea pornirii, releul de pornire este pus
sub tensiune şi miezul său mobil este
atras făcînd legătura, prin contactele 5,
dintre baterie şi demaror şi stabilind ast¬
fel circulaţia de curent în al doilea circuit,
cel de putere.

Un prim defect care poate exista se ma¬
nifestă prin lipsa oricărei reacţii a insta¬
laţiei de pornire cînd se acţionează con¬
tactul 2 prin cheia de contact.

Pentru a localiza defectul, se desface
legătura 7 (fig. 1 şi 2) dintre cheia de
contact 2 şi releui de pornire 3 şi, în pa¬
ralel cu acesta, se montează un bec B,
aşa cum se arată în figura 3. La acţiona¬
rea cu cheia_ de contact becul trebuie să
se aprindă. în caz contrar, înseamnă că
ori contactul aprinderii la cheie este de¬
fect, ori conductorul care îl leagă cu re¬
leul de pornire 3 este defect (întrerupt)
sau conexiunea de ia reieu este stricată.

Dacă becul se aprinde, atunci defecţiu¬
nea se află în înfăşurarea releului, fapt
care impune înlocuirea acestuia cu altul
nou.

O situaţie diferită apare atunci cînd, la
acţionarea instalaţiei de pornire prin
cheia de contact, în demaror se aude un
zgomot metalic asemănător unei lovituri,
în acest caz, defecţiunea trebuie căutată
în releul de pornire sau chiar în motorul
demarorului. O primă defecţiune poate
consta în imperfecţiunea stabilirii contac¬
telor 5 (fig. 1) din circuitul de putere.
Existenţa acestui defect se poate stabili
legînd un bec de control B în paralel cu
înfăşurarea de excitaţie (reper 7, fig. 3),
aşa cum se arată în schema din figura 4.
Dacă la acţionarea cheii de contact becul
B nu se aprinde, înseamnă că contactul
de putere 5 este imperfect stabilit,
aceasta fiind un indiciu al defectării rele¬
ului de pornire, care trebuie demontai şi
înlocuit sau reparat. Dacă becul se
aprinde iar motorul demarorului nu de¬
vine totuşi activ, atunci el este sediul de¬
ranjamentului (perii uzate sau murdare,
colector ars sau murdar, înfăşurări între¬
rupte etc.); evident că în acest ultim caz
demarorui trebuie demontat şi remediat
sau înlocuit.

DIAGNOSTICAREA DEFECTELOR

MECANICE

Simptomul unei defecţiuni mecanice se
traduce prin rotirea rotorului demarorului
la acţionarea cu cheia de contact,. fără ca
arborele motor să fie antrenat; în această
situaţie, demarorui scoate un huruit con¬
tinuu. Sînt posibile două defecţiuni: ori
dantura coroanei volantului şl a pinionu-
lui demarorului sînt deteriorate (prin ru¬
pere sau uzură), şi aceste două piese nu
mai pot intra în angrenare, fie roata liberă
de pe axul rotorului nu se mai blochează,
lipsind de antrenare pinionul demaroru¬
lui.

Bineînţeles, în ambele cazuri demarorui
trebuie demontat de pe motor pentru a fi
supus intervenţiilor tehnice de înlocuire a
pinionului demarorului sau a coroanei
volantului.

Automobilistul simte o senzaţie alar¬
mantă cînd, după acţionarea demarorului
şi pornirea reuşită a motorului, pinionul
demarorului nu mai poate fi scos din an¬
grenarea cu volantul. Emoţia nu este lip¬
sită de temei deoarece menţinerea unei
astfel de stări chiar un timp relativ scurt:
poate conduce la deteriorarea completă a
danturilor ţinînd seama de faptul că, da¬
torită valorii ridicate a raportului de
transmitere între pinionul său şi coroana
volantului, turaţia pinionului demarorului
poate atinge niveiuri periculoase. Ce este
de făcut în astfel de cazuri? în primul
rînd se încearcă oprirea motorului prin
tăierea contactului aprinderii sau, dacă în
mod surprinzător motorul nu se opreşte,
se deconectează borna minus a bateriei
de acumulatoare. După oprirea motorului
se încearcă scoaterea din angrenare a pi¬

nionului demarorului şi refacerea pe alt
traseu a legăturii dintre borna piusia ba¬
teriei şi cea a alternatoruiui, urrnînd ca
motorul să fie pornit cu manivela sau prin
împingerea vehiculului. Dacă decuplarea
nu reuşeşte, maşina trebuie remorcată.

DEMONTAREA DEMARORULUI f

După localizarea defecţiunii, dacă na¬
tura acesteia impune intervenţii speciale,
este necesară scoaterea demarorului de
pe motor. Operaţiunea nu cefe nici ‘im
utilaj specializat şi nici cunoştinţe tehnice
deosebite. Se începe prin deconectarea
legăturii bateriei cu masa vehiculului, ur¬
mată de demontarea şi înlăturarea filtru¬
lui de aer — pentru a uşura accesul la
demaror. Se deşurubează apoi cele două
piuliţe care fixează tabla de protecţie 3
(fig. 2), care se îndepărtează.

Se deconectează, în continuare, cablul
de putere 4 de la borna respectivă a rele¬
ului de pornire şi se desfac cele trei piu¬
liţe ale şuruburilor de fixare 2, scoţînd
şuruburile respective. Acum demarorui
este eliberat şi poate fi scos prin uşoara
sa deplasare laterală.

Dacă diagnosticarea a dus la concluzia
că remedierea defectului respectiv nece¬
sită demontarea demarorului, se va pro¬
ceda în următoarea ordine. Se demon¬
tează capacul 5 (fig. 5), prin deşurubarea
piuliţelor 6, precum şi şurubul de fixare 2
(fig. 6) al dispozitivului de frînare, şaiba
de plastic 3 şi arcul 4 (din aceeaşi fi¬
gură). "Se scoate cablul de pe clema 7
(fig. 3), după care se trage capacul lagă¬
rului din spate 1 (fig. 6), pînă cînd se eli¬
berează periile şi se scot arcurile spirale,
extrăgîndu-se şi periile din suporturile
lor; în acest fel capacul lagărului poste¬
rior devine liber şi poate fi îndepărtat.

Totodată, se scot cele două şaibe de
oţei şi de plastic ale axului rotorului şi se
m extrage cămaşa cu înfăşurările statorului
de pe rotor.

Pentru scoaterea releului de pornire
este necesar mai întîi să se desfacă arti¬
culaţia pîrghiei de cuplare prin scoaterea
inelului de asigurare a bolţului 8 (fig. 5)
şi înlăturarea acestuia, după care se de¬
şurubează piuliţele de fixare 4 a releului
pe capacul din faţă 2; acum releul de
po/nire este liber şi poate fi îndepărtat.

înainte de a trece la remedierea defec¬
telor, toate părţile demontate vor fi cură¬
ţate cu grijă. Rotorul şi înfăşurările de ex¬
citaţie din stator se curăţă numai prin su¬
flare cu aer. Prin constatare vizuală se
determină starea tehnică a organelor de¬
montate, stabilind dacă acestea prezintă
ruperi, deformări sau uzură exagerată. în
acest fel se precizează piesele care tre¬
buie să fie înlocuite sau cele necesare a
fi supuse intervenţiilor tehnice, precum şi
natura intervenţiilor. Despre acestea — în
numărul viitor.

. .

Tmmum 7/1982

SSMBOLURf

V C bo — tensiunea maximă colec-
tor-bază, cu emitorul în gol
V CEO — tensiunea maximă colec-
tor-emitor, cu baza în gol
Vebo — tensiunea maximă emi-
tor-bază, cu colectorul în goi
l CM — valoarea maximă de vîrf a
curentului de colector
P totM — puterea totală maximă di¬
sipată, în condiţii specificate de
temperatură

T jM — temperatura maximă a
joncţiunii

f B — frecvenţa de tăiere, în cone¬
xiune emitor comun
h 21E — raportul static de transfer
direct, în conexiune emitor comun
*l c — valoarea curentului de co¬
lector la care s-a măsurat h 21E
C 22 b — capacitatea maximă de ie¬
şire, în conexiune bază comună
(C 12e ) — capacitatea de transfer
invers, în conexiune emitor comun
{va fi dată în coloana C 22b , în paran¬
teze simple)

CODIFICĂRI

Coduri pentru polaritate şi mate¬
riale

PG — pnp, cu germaniu

PS — pnp, cu siliciu

NG — npn, cu germaniu

MS — npn, cu siliciu

Coduri pentru aplicaţii recoman¬
date

a) aplicaţii în bunuri de larg con¬
sum

RRH — radioreceptoare AM/FM,
aplicaţii generale, cîştig mare
RRM — radioreceptoare AM/FM,
aplicaţii generale, cîştig mediu
TAI — receptor TV, amplificatoare
F!

TAU — receptoare TV, amplifica¬
toare UHF

TBL — receptoare TV, baleiaj linii
TFV — receptoare TV, FM şi VHF
TMU — receptoare TV, mixere
UHF

TOU — receptoare TV, oscilator
UHF

TVH — receptoare TV, ieşire vi¬
deo, înaltă tensiune
TVM — receptoare TV, ieşire vi¬
deo, medie tensiune

b) aplicaţii pentru uz industrial

— prima literă poate fi A, R, S, U
sau V şi înseamnă

A — audio (AF)

R — RF
S - SHF
U - UHF
V — VHF

— a doua literă poate fi H, L sau
M şi semnifică

H — curent ridicat
M — curent mediu
L — curent mic

— a treia literă poate fi A, C, D, H,
N, P, R, U şi T şi semnifică

A — amplificator
C — comutaţie
D — darlington
H — chopper
N — zgomot redus
P — putere

R — reţea de tranzistoare
U — universal
T — înaltă tensiune
W — bidirecţional

c) funcţii speciale şi diverse

CBD — comutator bidirecţional
SCR — tiristor

TEC — tranzistor cu efect de
cîmp

TUJ — tranzistor unijoncţiune
DUA — tranzistoare duaie sau etaj
diferenţial

PHT — foîotranzistor

nint emilii - emaim

Moţă: pentru conexiuni, simbolul OBS se va citi scos din uz (de'la 6b-
solete = demodat, învechit — Ib. engleză). Cifrele reprezintă numă.rul de
ordine al conexiunii din figurile 1 şi 2.

Pentru capsulele din figura 3 se fac precizările următoare:

— capsulele TO sînt standardizate conform normelor "JEDEC —

S.U.A.; * .

— capsulele NS sînt nestandardizate;

— capsulele OBS sînt scoase din uz şi nu se vor regăsi în figura 3.

FLORIN GESAD

TOI

10mr

Uil

TjI

■ „t

4 Î1.I i

TOT2

.--O

TO 22

tXi

p 10 j

Terminsf

onentam

prxi

^ n *-j 1Z

T043

1 ^

13fnr

18 1

l¥

jll

T059

16n

19 T 1

i:tît o

J I I

(CONTINUARE IN NR. VIITOR)

TEHNIUM 7/1982

Opacitate

Transparenţă

Densitate 1

10 000

0,0001

1 000

0,001

300

0,0033

2,5 1

100

0,01 '

0,02

1.7

0,05

- 1,3 ., :

0,1

0,2

0,7 - .

0,33

0,5

1 2

0,5

0,3

in cadru! unor ■■ articole anteri¬
oare, cititorului i s-au prezentat o
serie de noţiuni de bază de sensiio-
metrie alb-negru şi color, noţiuni
asupra cărora nu vom reveni decîî
înjoarte -mică măsură.

în aceste rînduri ne vom referi
ia tehnica măsurării densităţilor în
fotografia color, în ideea familiari¬
zării' foîoamatorilor cu o metodică
şi o aparatură specifice, ca un pas
în vederea înzestrării propriului la¬
borator cu utilaje de măsurare de
construcţie individuală.

Vom . reaminti definiţia densităţii,
care se exprimă prin relaţia simplă:

D = *9 “f’ unde ©ste intensitatea

fluxului de lumină incidenţă, iar î
intensitatea fluxului de lumină
transmisă.

Aşadar, densitatea este un număr
care reprezintă logaritmic opacita¬
tea unui strat transparent, opacita¬
tea fiind la rîndul ei raportul dintre
intensitatea luminii incidente şi cea
a luminii transmise.

Aceiaşi mod de calcul se poate
aplica şi în lumina reflectată, pen¬
tru obiectele opace, Suind în consi-

ing. V. CĂLINESCU

derare raportul dintre lumina inci¬
denţă şi cea reflectată.

Menţionăm totodată că inversul
opacităţii este numit transparentă,

. ^ \o . ^ I- 1 ’

respectiv: 0=-j-şiT= — = — •

Folosirea valorilor lo’garitmice
este avantajoasă din punct de ve¬
dere fizic, deoarece permite adiţio¬
narea densităţilor unor straturi su¬
prapuse. Totodată, acest mod de
calcul corespunde mai bine modu¬
lui de'percepţie a ochiului, care nu
reacţionează liniar pentru diverse
grade de înnegriră
Alăturat prezentăm un scurt ta¬
bel, care cuprinde ca exemple cî-
teva valori ale mărimilor T, O şi D.

în practică se foloseşte tot mai
mult noţiunea de coeficient de
transmisie pentru desemnarea o-
pacităţii şi, respectiv, noţiunea de
coeficient de reflexie.

Curba reprezentînd funcţia D =f
(L) este numită curbă sensitome-
trică (sau caracteristică) şi redă în-
negrirea în raport cu cantitatea de
iluminare (L = Et, unde E = ilumina¬
rea şi t = timpul).

Abordînd direct aspectele sensito-

metrice ale tehnicii fotografice în
culori, reamintim că unui material
fotosensibiî color îi corespund trei
curbe caracteristice, cîte una pentru
fiecare strat monocrom. In figura 1
sînt redate curbele sensitometrice
ale unui material color negativ bine
balansat. Determinările densitome-
trice curente se fac în vederea stabi¬
lirii corecţiilor de cuioare ce se im¬
pun în procesele de obţinere a copi¬
ilor pozitive prin măsurarea diferen¬
ţei de densitate între curba de „în¬
negriră maximă şi celelalte două.

Densitatea este funcţie şi de felul
fluxului luminos folosit ia măsurare,
difuz sau concentrat. Densitatea di¬
fuză este mai mică decît cea con¬
centrată (coiimată).

Din alt punct de vedere, măsura¬
rea densităţii se poate face în lu¬
mină albă (densitate integrală) sau
în lumină cu compoziţie cromatică
strict determinată, de regulă mono-
cromatică (densitate monocromă).
Măsurarea densităţii integrale este
necesară pentru determinarea expu¬
nerii, pe cînd măsurarea densităţilor
monocrome serveşte determinării
corecţiei de culoare.

Determinările densităţilor mono¬
crome se fac în lumină monocroma-
tică complementară culorii mono¬
cromului de măsurat, respectiv in¬
digo pentru monocromul galben,
verde' pentru monocromul purpuriu
şi roşu pentru monocromul azuriu.

Trebuie remarcat că măsurarea
densităţii se poate face pentru orice
culoare folosind lumina complemen¬
tară adecvată.

Lumina de măsurare se obţine, de
regulă, prin filtrarea corespunză¬
toare a luminii albe şi, în cazuri cu
totul excepţionale, folosind surse de
lumină selective 'spectral.

Măsurarea densităţilor cromatice
ale materialelor fotosensibile color
reprezintă o însumare a densităţilor
propriu-zise ale fiecărui strat mono¬
crom şi a densităţilor parazitare din
celelalte două straturi monocrome.
Acest fapt este consecinţa normală
a imperfecţiunii coloranţilor din fie¬
care strat, coloranţi care au şi ab¬
sorbţii parazitare.

în procesul de obţinere a copiilor
pozitive color este nevoie să se de¬
termine densităţile de copiere. Aces¬
tea reprezintă densităţile efective

care se vor lua în considerare prin
acţiunea lor asupra materialului fo-
tosensibil pozitiv. Ca unităţi se iau
acele valori ale ; fiecărui colorant
care, însumate, dau un cîmp gri
echivalent de densitate unitară, de¬
sigur în condiţii de copiere precis
determinate. Densitatea gri unitară
poate fi vizuală sau echivalentă cu
un filtru gri.pentru un anumit mate¬
rial pozitiv color.

Măsurarea densităţii se face cu
aparate opticoelectronice numite
densitometre. Orice dispozitiv sau
aparat capabil de a reda cantitativ,
în mod absolut sau prin metode
comparative, raportul dintre lumina
incidenţă şi cea transmisă, pentru
corpurile transparente, respectiv ra¬
portul dintre lumina incidenţă şi cea
reflectată, pentru corpurile opace,
* poate fi considerat densitometru. în
figura 2 sînt reprezentate schematic
un densitometru pentru măsurarea
prin transparenţă şi în paralel unul
pentru măsurare prin reflexie. Repe¬
rele au următoarele semnificaţii:

1. Sursă de lumină (bec electric
cu incandescenţă, normal sau cu
halogeni). -

• 2. Grup optic (cu roiul de a foca¬
liza un fascicul de-lumină pe supra¬
faţa de măsurat). De regulă, grupul
optic este prevăzut cu un sistem de
modificare a intensităţii luminoase,
o. diafragmă reglabilă sau o pană
optică.

3. Diafragmă fixă, care limitează
fasciculul incident.

4. Probă de măsurat.

5. Diafragmă fixă, -care limitează
fasciculul transmis sau reflectat.

61... Element' fotoreceptor.

7. Bloc electronic de amplificare
şi afişare a semnalului furnizat de
elementul fotoreceptor.

Această schemă corespunde de¬
terminărilor de densităţi în plajă de
griuri. Pentru determinări color este"
suficient să se introducă în fiuxu! in¬
cident sau transmis (reflectat) fil¬
trele complementare cuiorii a cărei
densitate se cere măsurată. Desigur,
elementul fotoreceptor trebuie să fie
sensibil pentru întreg spectrul vizi¬
bil.

Densitometrele practice dispun şi
de o serie de alte dispozitive sau
componente care să le confere faci¬
lităţi în exploatare sau performanţe
superioare.

Vom prezenta în continuare două
densitometre simple pentru exempli¬
ficarea schemei teoretice şi care să
familiarizeze cititorul cu 6 serie de
elemente constitutiv-constructive.
Ambele densitometre lucrează în lu¬
mină transm'isă, căzui de interes real
pentru fotograful amator.

Densitometru! AGFA, reprezentat
principial în figura 3 şi ca ansamblu
constructiv în figura 4, este un den¬
sitometru simpiu; permlţînd măsu¬
rări pînă ia valoarea de densitate 3.
în figura 3 s-au notat: 1 — bec cu
incandescenţă, de dimensiuni re¬
duse; 2, 3, 4 — sistem optic con-
stînd dinir-un condensor şi o dia¬
fragmă reglabilă; 5 — proba de mă¬
surat; 6 — filtre; 7 — element foto¬
receptor (celulă fotoelectrică cu
strat de barieră).

Reperul 6 consta din unu! din cele
trei filtre de selecţie colorate .{filtre
Schott, indigo SCI 2, verde VG9,
roşu RG 2) şi un filtru pentru reţine¬
rea radiaţilor infraroşii (BG 19). Afi-
şajul se face pe un ampermetru ut-
trasensibil (IO* 9 A).

TEHNIUM 7/1982

Manevrarea densitometrului este
âimplă. Se reglează diafragma astfel
încît să se obţină deviaţia maximă a
acuîui instrumentului indicator.
Acest punct este considerat „zero“
(densitate) şi se determină în fluxul
luminos neâfectat de nici o densi¬
tate. Etalonarea se face cu ajutorul
unei sensiîograme color etalon.

Figura 4 conţine suficiente detalii
pentru o. eventuală încercare de rea¬
lizare practică. Sistemul optic se di¬
mensionează în baza unei construc¬
ţii experimentale cît mai simple
(Intr-un tub de carton, de exemplu).
Descriem în continuare reperele
principale.

1. Corpul de bază; se poate con¬
fecţiona din tablă de 1—1,5 mm
(prin sudură) sau mase plastice
(prin lipire sau refolosirea unei cu¬
tii)

2. Suport; se poate face din tablă
de oţel sau alamă de 1—1,5 mm

3. Consolă; se realizează, din tablă
de oţel, alamă, durai, de 1—1,5 mm

4. Tub; se poate folosi o ţeavă din
oţel, alamă, durai

5. Capac; se realizează prin
strunii re dintr-o bară metalică, în
funcţie de dulia becului şi diametrul
tubului

8. Dulie

7. Şurub de fixare a duliei (M3,
M4)

3. Bec de aparat de proiecţie sau
tip auto, de 35 W, la tensiune mică
(12—24 V)

' 9. Inel de fixare

10. Lentilă (plan convexă, 16 diop¬
trii, 35 mm diametru)

11. Diafragmă iris

12. Butonul de acţionare a dia¬
fragmei

13. Inel de prindere {pentru tub)

14. Şurub de fixare a tubului (M3,
M4)

15. Lentilă, idem 10

16. Inel de fixare

17. Cap telescopic

18. Disc porîfiltre

19. Axul discului

.. 20. 'Suportul fotorecepîorului

21. Element foîoreceptor

22. Şurub de fixare a -suportului
20

23. Putere din cauciuc

24. Lamă indexoare

25. Colţare de rigidizare şi prin¬
dere

26. Capac inferior

27. Borne de alimentare a becului

28. Borne de culegere a semnalu¬
lui furnizat de fotoreceptor.

Toate piesele aflate pe traseu! flu¬
xului luminos se vopsesc sau se tra¬
tează chimic pentru a fi colorate ne¬
gru mat. Restul pieselor se pot
vopsi.

Alte filtre ce se pot folosi în locul
ceîor indicate anterior sînt:

indiqo — QRWO 546; Gevaert
B479; "'Kodak Wratten 47B;

verde — ORWO 47; Gevaert G
537; Kodak Wratten 61;

roşu — ORWO 48; Gevaert R 619;
Kodak Wratten 29.

Drept filtru pentru radiaţia infran>
şie se pot folosi filtrele ânîiîermice
cu care sînt echipate aparatele de
proiecţie pentru diapozitive.

Deşi foarte simpiu, acest dens iîo-
metru nu este indicat pentru prac¬
tica fotografică a amatorilor. Intere¬
sul acestora constă în a determina
cît mai simplu filtrajul de corecţie

pentru copia pozitivă.

Considerind că tehnica de corec¬
ţie corespunde metodei substrac-
tive, cea mai răspîndită, este nece¬
sar să cunoaştem valorile de filtraj
pe triadele galben, purpuriu, azuriu.
Ca atare determinările de densitate
ale monocromurilor galben, purpu¬
riu, azuriu care compun filmul color
nu sînt utile direct, deoarece lor le
corespund dominante indigo, verde,

Există situaţii cînd trebuie pus în
evidenţă prinîr-o iluminare concen¬
trată subiectul imaginii sau un deta¬
liu semnificativ al acesteia.

Atît în tehnica fotografică, cît şi în
cea cinematografică, se impune în
aceste cazuri folosirea unor reflec¬
toare sau a altor corpuri de iluminat
speciale care să furnizeze un spot
de lumină concenirabilă pe elemen¬
tul fotografiat.

Fotografii sau cineaştii amatori
dispun de posibilităţi reduse de pro¬
curare sau confecţionare a unor
corpuri de iluminat adecvate, echi¬
pate cu elemente optice de concen¬
trare a luminii.

în multe cazuri, cînd zona de inte¬

res ce urmează a fi fotografiată este
redusă dimensional, este posibilă
folosirea unei simple oglinzi con¬
cave, de felul celor destinate uzului
casnic. Aşezarea ei se face astfel ca
lumina ambiantă sau cea emisă de o
sursă (bec nitraphot, de exemplu)
să fie concentrată pe obiectul foto¬
grafiat fără ca luarea imaginii să fie
împiedicată. Prinderea oglinzii se
face cu un suport mobil, soluţie
aplicabilă adeseori şi pentru fixarea
subiectului, avînd în vedere utiliza¬
rea metodei în special ia fotografie¬
rea la mică distanţă. Fotografia ală¬
turată exemplificăTnai mult decît su¬
gestiv cele spuse.

(URMARE DIN PAS, 11)'

Rezistenţele notate cu asterisc la
cele două integrate măresc sau scad
amplificarea fiecărui semnai în
parte, prin aceasta avînd posibilita¬
tea să se obţină la ieşire tensiuni
pînă la 1 Vgf, cu un procent foarte
redus de distorsiuni.

Rezistenţa de 1 kil notată cu aste¬
risc stabileşte procentul de atenuare
astfel încît să fie ales un raport op¬
tim între semnalul suprapus (micro¬
fon) şi" semnalul peste care se su¬
prapune (magnetofon).

Menţionez, că am realizat, practic
montajul pe o plăcuţă de circuit im¬
primat, fundţionarea lui aducîndu~mi
reale satisfacţii.

Bibliografie:

1. Revista „Tehnium" nr. 1/1979,

pag. 22

2. Revista „Tehnium" nr. 5/1979,

pag. 10

roşu. De aceea se preferă a se de¬
termina densităţile culorilor indigo,'
verde, roşu, ale ..imaginii peliculei,
pentru ca dominanta să fie direct
corectabilă cu filtrele galben, purpu¬
riu, azuriu. în consecinţă, operaţia
de densitometrare se va'face cu fil¬
trele complementare cuioriior consi¬
derate (din imaginea înregistrată pe
peliculă), respectiv cu filtraj galben,
purpuriu,‘azuriu. Acesta este şi mo¬
tivul pentru care sondele analizoare-
lor de culoare fac analiza prin filtre
galben, purpuriu, azuriu, analizorul
de culoare fiind în fapt tot un densi-
tomeîru. în încheiere vom prezenta
schematic densiîometru! de tip Viso-
mat. Urmărind figura 5 se disting:

1. corp; 2. bec cu incandescenţă;

3. 'fantă superioară; 4. sistem optic
superior; 5. pană optică; 6. fotoce-
lulă; 7. fantă inferioară; 8. sistem
optic inferior; 9. probă de măsurat;
10. placă suport; 11. fotocelulă; 12 .
filtre de selecţie; 13. instrument In¬
dicator; 14. scală; 15. tub electronic.

Acest densiîometru lucrează dife¬
renţial: fluxu

prin proba de măsurat şi ajunge la
fotocelulă 11 este comparat cu ■■ flu¬
xul de lumină care ajunge pe foto-
celula 6. Pentru selecţie se folosesc
două seturi de filtre identice, 12. Di¬
ferenţa de curent dintre cele două
foîoceîule se afişează de instrumen¬
tul 13, în raport, cu scala 14. Mane¬
vrând pana optică 5, se deplasează
şi scala 14 astfel încît îa anularea in¬
dicaţiei instrumentului se citeşte pe
scală valoarea densităţii (corespun¬
zător egalizării fluxurilor luminoase
pe cele două foîoceîule). Suprafaţa
măsurată de densitate unitară tre¬
buie să fie cel puţin dublă faţă de
diametrul spdtului luminos.

V I |

. V ^

TEHNiUM 7/1982

(Prin reţeaua electrică)

emitAtor

RE i tA

-W-

RECEPTOR

Sistemul prezentat permite sem¬
nalizarea la distanţă în oricare loc
dintr-o clădire a unui eveniment re¬
ceptat de un anumit senzor: acustic,
luminos, termic etc.

Vom descrie numai varianta cu
sesizor acustic care poate comunica
de exemplu un apel telefonic, fără,
bineînţeles, ca montajul să fie cuplat
electric la circuitul telefonic, sesizo¬
rul fiind în acest caz un microfon.
Pentru cazurile cînd se utilizează
alte traductoare (luminoase, ter¬
mice), constructorul va adapta,
după caz, doar etajul de intrare.

Urmărind schema-bloc (fig. 1), se
observă că instalaţia se compune
din două subansambluri: un emiţă¬
tor şi un receptor.

Emiţătorul (fig. 2) funcţionează
astfel: microfonul captează sunetui
de la soneria telefonului, apoi sem¬
nalul electric este amplificat de eta¬
jele cu tranzistoarele T 2 şi T z . Din
colectorul tranzistorului f 3 se cu¬
lege un semnal (potenţiometrul P) a
cărui valoare stabileşte pragul de
acţionare a etajului echipat cu tran¬
zistorul T 5 .

După un alt etaj de amplificare ce
conţine tranzistorul T 4 semnalul este

redresat de dioda D v La ieşirea re¬
dresorului este cuplat un circuit de
integrare (R16, CI 2) care comandă
tranzistorul T 5 . Acest etaj are ca sar¬
cină un releu care la anclanşare prin
contactele sale stabileşte alimenta¬
rea unui etaj multivibrator format cu
tranzistoarele 7 6 şi T ? . Semnalul ge¬
nerat de acest multivibrator are frec¬
venţa de aproximativ 500 kHz.

Semnal de 500 kHz este aplicat
etajului în contratimp format cu
tranzistoarele T 8 şi T 9 ce au ca sar¬
cină primarul transformatorului Tr.
2. Din secundarul transformatorului
Tr. 2, prin condensatoarele CI5 şi
CI6, semnalul de 500 kHz este tri- /
mis în reţeaua electrică spre recep¬
tor.

La recepţie (fig. 3) din reţea prin
condensatoarele CIO şi Cil, semna¬
lul de 500 kHz ajunge în transforma¬
torul Tr. 3 şi prin acesta la tranzisto¬
rul T 2 . Se observă că !a intrarea
tranzistorului este plasată dioda D-,
care taie semialternanţele negative,
permiţînd amplificarea semialternan-
ţelor pozitive. După amplificare şi în
etajul T 3 , semnalul este redresat şi
aplicat tranzistorului T 4 care co¬
mandă releul. Pe redresor este mon¬

tat un circuit de integrare ce elimină
intrarea în conducţie a tranzistorului
T 4 la apariţia unor semnale parazi¬
tare de scurtă durată.

Se observă că T 4 lucrează în clasă
C.

Cînd releul este anclanşat prin
contactele sale, alimentează multivi-
bratorul cu tranzistoarele T 5 -T 6 ;
acestea generează un semnal de 1
kHz. Din colectorul din T 6 semnalul
de 1 kHz este amplificat şi aplicat
difuzorului.

Deci în difuzor se va auzi semna!
de 1 kHz numai cînd emiţătorul va
trimite semnal de 500 kHz.

în figurile 4 şi 5 sînt prezentate
cablajele imprimate la scara 1/1 de
la emiţător şi receptor.

Transformatoarele de reţea Tr. 1
şi Tr. 4 trebuie să furnizeze în se¬
cundar o tensiune de 9 V la un cu¬
rent de 200 mA, deci pot fi chiar
transformatoare de sonerie.

Transformatoarele Tr. 2 şi Tr. 3 se

construiesc pe cîte o bară de ferită
cu diametrul de 10 mm şi lungă de
•aproximativ 50 mm (pot fi de la an¬
tene).

Fiecare înfăşurare are cîte 20 de
spire din CuEm 0,2; distanţa între
înfăşurări este de 5 mm. înfăşurările
se rigidizează pe bară cu lac sau alt
adeziv. Microfonul recomandat este
de tip electret; în lipsa acestuia se
poate cupla un microfon dinamic,
dâr în acest caz se suprimă R 4 (fig.
2 ).

Pentru verificarea funcţionării
emiţătorului sînt plantate diodele
LED L 1 şi L 2 (acestea împreună cu
R 2 şi f? 19 pot lipsi din montaj).

Cînd se urmăreşte o semnalizare
manuală, se apasă butonul BM; în
acest mod muîtivibratorul primeşte
alimentare şi trimite pe linie semnal
de 500 kHz.

Redresarea semnalului de alimen¬
tare se poate face cu diode 1N4001
sau cu o punte fedresoare 1PM 0,5.

TEHW81JSM 7/1982

Se va utiliza un difuzor cu împe-
danţa de 8 fî.

După realizarea practică se veri¬
fică tensiunile de alimentare, apoi
cu cele două subansambluri cuplate
se stabileşte pragul de acţionare a
releului emiţătorului din potenţiotae--
trul P.

Bibliografie:

- „Electronique pratique“ nr. 21 /1S?9

- „Catalog I.P.R.S.“

CORECTOR DE
FRECVENŢĂ

(Urmare din nr.
trecut, pag» 11)

Schema a fost -experi¬
mentată de autor cu urmă¬
toarele valori ale conden¬
satoarelor: Ci — 0,47 /xF;
C 2 , C 3 , C 20 ,Ci~47 /iF/16 V;
C 4 , C 5 , C 6 - 0,1 C 7 , C«,

C 9 — 0,022 /iF; Cm, Cil.
C 12 — 1500 pF; Ci 3 , Cu,
Cm — 680 pF; C i( „ C, 7 , Cm
- 330 pF; C 19 - 100 M F;
25 V; C 2 i — 22 mF/16 V.

TEHNSUM 7/1982

111

JL#>

Amplasarea unei hote cu tiraj na¬
tural sau. forţat deasupra-maşinii de
gătit are avantajul eliminării mirosu¬
rilor, a vaporilor de apă şi prote¬
jează zugrăveala bucătăriei’.

Vă prezentăm în cele de mai jos
detaliile constructive ale unei hote
cu tiraj natural amplasată ia o Înăl¬
ţime de 60 cm de la’ plita maşinii de

Evacuarea vaporilor în afara tncă-

FLORIN MORNÂILĂ, Braşov

va executa din tablă zincată de
■ 0,5 mm grosime, conform desenului

01—03. Lungimea tubulaturii se va
corela cu locul de amplasare a hotei
faţă de coşul de ventilaţie,
i Izolarea hotei de tubulatura co-
! mună de ventilaţie se va realiza prin
montarea unei plase metalice cu
î diametrul de 130 mm.

Ochiurile plasei vor fţ, de maxi¬
mum 0,5 mm 2 .

perii este asigurată prin coşul de
ventilaţie al bucătăriei (prin tiraj na¬
tura!). ' .

FINISAREA HOTEI

NOTA

Lungimea. Lee
va corela cu
tocul de amplasa
re al hotei fată
de coşul de
ventilaţie al-
bucătăriei.

Se. vor putea
utiliza si burlane
cu <t> HQmm din
comerţ.

MODUL DE ASAMBLARE A.HOTEI

Montarea hotei va fi urmată de fi¬
nisarea şi vopsirea acesteia în urmă¬
toarele etape:

— finisarea îmbinărilor prin pilire
şi şlefuire;

— chituirea îmbinărilor cu chit de
cuţit, respecţindu-se indicaţiile de
folosire a chitului de cuţit;

— şlefuirea hotei după chituire;

— grunduirea ia interior şi exte¬
rior;

— vopsirea cu vopsea de ulei (in¬
terior şi exterior), în minimum două
straturi.

După croirea, găurirea şi îndoirea
elementelor hotei, acestea vor fi îm¬
binate prin nituire. In acest scop se
vor folosi nituri din aluminiu cu cap
semiroîund 0 3x5 mm, STAS
4020—53, sau alt tip de nituri.

Asamblarea tubulaturii de legătură
şi a plasei de protecţie pe capul ho¬
tei se va realiza cu ajutorul a patru
şuruburi M3x12, STAS 3954—69,
cu piuliţe M3, şi a elementului de fi¬
xare (şaibei de fixare) cu dimensiu¬
nile 0 130/0 110 x 0,.5 mm, executat
din tablă zincată.

COMPONENŢA HOTE!

■ .- executa din tablă zin¬
cată de 0,5 mm grosime, din urmă¬
toarele elemente; corpul lateral I;
o o lateral .li şi corpul central.

Croirea elementelor rezultă din
desenele anexate.

Se va avea în vedere'ca la poziţio¬
narea tubulaturii de legătură să se
ţină. cont de amplasarea .concretă a
sobei şi a coşului de ventilaţie. De¬
senul de ansamblu prezintă varianta
cu tubulatura de legătură pe
dreapta. Tubulatura de legătură se

RACORDAREA HOTES LA COŞUL
DE VENTILAŢIE

In vederea racordării hotei la co¬
şul de ventilaţie, în peretele acestuia
se va practica o gură de refulare cu
diametrul de cca 116—120 mm.
Executarea gurii de refulare se va
face în următoarele etape:

■ — poziţionarea locului şi trasarea
pe perete a unui cerc cu’ diametrul
de 140 mm;

1. CORP LATERAL I desen C

2. CORP CENTRAL 01 -

//pi u 4. CORP LATERAL H 01 -
^ 5. ELEMENT FIXARE

6. PLA 5.4 S/RMA

3. TUBULATURA VENTILAŢIE
(LEGĂTURAJ desen 01-03

7. NITURI $3*5STAS 4 020
8. ŞURUB - PIULIŢA M3 STAS 395L~6i

TEHNIUM 7/1982

Ilgâuri 04

i+gauh 04 i

4 Detaliul A

NOTA

1. Corp lateral I (01—01)

2. Corp central (01—02)

3. Tubulatură leg. (01—03)

4. Corp lateral II (01—01)

5. Element fixare

6 . Plasă sîrmă

7. Şurub fixare

8 . Nit, Stas 4020-53; Al 99,5; 0 3x5

9. Piuliţă, Stas 4071-69; OLC 45; M3

— străpungerea coşului de venti¬
laţie pe conturul trasat, cu ajutorul
dălţii şi ciocanului. La această ope¬
raţie se va lucra cu multă atenţie,
pentru a se evita căderea în „coş“ a
bucăţilor de zid dislocate;

— cofrarea gurii de refulare; drept
cofraj se va folosi o sticlă de 2 litri,
al cărei diametru maxim este de cca
116 mm; înaintea cofrării gurii, sti¬
cla se va unge cu vaselină tehnică
sau ulei;

— udarea marginilor orificiului
practicat în peretele coşului şi intro¬
ducerea în jurul sticlei cofraj, cu
ajutorul unui şpaclu, a unei paste
mai consistente din ipsos cu apă;

— după întărirea ipsosului, cofra-
jul se va scoate, rotindu-se într-un
sens şi celălalt.

Finisarea gurii de refulare se va
face prin şlefuire cu hîrtie abrazivă,
cu ajutorul unui calup de lemn.

Montarea hotei deasupra plitei se
va face cu ajutorul a două şuruburi
fixate în perete.

întreţinerea hotei constă în cură¬
ţarea periodică a interiorului şi „în
primul rînd a plasei de protecţie. în¬
cărcarea plasei de protecţie cu praf
şi condens duce la întreruperea le¬
găturii dintre hotă şi coşul de venti¬
laţie.

NOTA

Dupâ croire şi gâurire tabla se va îndoi dupâ
liniile punctate conform conturului corpurilor laterale
desen 01-01

• <

; ;

1 1 01-02

i i

! i

, !

; ! 22gduri_p 4

•.-*•

+■ -X 4 . ; ; jMr 4 . 4 .

.4. ; • 4- !

.jS8Sjjjfc|wA

®, V\'if

; : ~ ■' . ■'■ j.y - ■ ■ ■

3e u»i> v-i c^to irc ^ ^ eto^tc

iUiUî ce DU Hz om C'fCUît.

De >’ 4 - 1 ' “I

on»aî sub tencuială ssu ..m "“m. ,u;. : -. - -.1. semna-

oşsu scurtcircuit ' 10 -

vr-c ■ ' s ':••■ D'rrcmî ÎPJSUUrSÎ wrHSib!î!ÎQ?0£jL :'-bDob,' ! ’”€■ '• 8Cî-

~ c ~~ ’~ r -*: " * • •' '■ DD.

'.” ' 7 o

: cm, se po it; o ..

n schema alăturată. ^ ..•.

Pa circuitul csmcî se iribocucs „r,

jmnai da 50 Hz din secundarei n'DtDf

Aparatul, de dimensiuni foarte
mici, recepţionează un post din
gama undelor medii, audiţia făcîn-
du-se In cască.

Utilteînd componente miniatură şi
alimentat cu o baterie de acumula¬
tor ele 1,2 V/0,1 Ah, aparatul este
mai mic decît o cutie de chibrituri.

Primul etaj este convertor autoes-
ciiator; apoi urmează un etaj ampli¬
ficator FI, detectorul şl două etaje
AF.

Bobina L, are suport o bară de fe-

“j. ®]S

rită de 47 x 7 x 3 mm şi conţine 135
de spire (liţă 3 x 0,05), cu priză ia
spira 15.

Oscilatorul este construit pe o
carcasă de ferită tip FI astfel: L s = 12
spire, L 3 = 140 de spire," L 4 = 18
spire, toate CuEm 0,1 mm.

Bobinele L s şi L e sînt conţinute
într-un filtru Fi ŢL 5 = 72 de spire,
L 6 = 10 spire).

„FUNKAMATEUFt“, 4/1982

1 ftrnM H f ti mB ® 11Jl
f VOM tlEutnVn

în componenţa montajului apare
un tranzistor cu o joncţiune polari¬
zată invers, care generează zgomot
alb.

Aplicînd ia intrare impulsuri de la
un generator de tact, la ieşire vor
apărea semnale care imită sunetele
instrumentelor de percuţie cu di¬

mensiuni mici (tobe).

Acest semnal se poate suprapune
apoi prin mixare pe un program mu¬
zical, dîndu-i efectul respectiv.

Tranzistoarele T v T& T 3 sîrrt BC
109, iar T 4 este BD 135.

„PRACTIC”, 1/1982

82k 100 k a ÎN914

'mmămmsm

fuma

8 i J S m Ml J f

Filtrul de ascultare ca parte
dintr-un lanţ Hi-Fi se intercalează
între corectorul de fon şi amplifica¬
torul de putere, fiind în esenţă uh
filtru selectiv în frecvenţă. Valorile
componentelor din schemă sînt
alese în funcţie de curba de sensibi¬
litate a urechii, cunoscut fiind faptul
că urechea este mai puţin sensibilă
Ja extremităţile spectrului de joasă
frecvenţă.

Acest filtru aplatizează în mare

e~s; j; to o ma : ilaritate a
întregului ansamblu am oi*' ca
Alimentat cu 18 V, consumul este
de 1,5 mA. Impedanţa de intrare are
valoarea de 47 kfl, iar impedanţa de
ieşire de 320 ii. La ieşire poate fur¬
niza o tensiune de 2 Vet fără distor-

„ELECTRONIQUE PRÂTIGUE”,
21/1979

\U 2 Okn. [ 27KILÂ [ U\Quf

,f00nF (llOkil

220 -a

J220^ F j220nF

iM50k 8i 2k

220nF 22nF 22nF

3| \ |lOk==î0nF^2flj

mMmm

I fai Mm m mff mS

§-II—

2^F

pDj

Rî:

l Cz JL

ţ47kQ

f ’ 50pf T

în cadru! circuitelor pentru linii 20 kHz distorsiunile nu depăşesc

Hi—Fî, TDA 2310 poate servi la
construirea unui preamplificator cu
parametri excepţionali.

0,02%.

O capsulă TDA 2310 permite con¬
struirea unui preamplificator stereo.

Elementele RC au menirea de a Alimentarea se face de la o sursă eu
corecta curbele de răspuns după ±12—15 V.

norme RiAA, asigurînd liniaritatea
de ±0,5 dB, iar ia frecvenţa de

22 f f nu
f—Jf——

€17 R S

27 sa 30kit j

—/MVv— f —•MArVV *

R4 j fis

„RADIO PLANS”, 5/1982

TEHNfUM 7/1982

Orizontal: 1) Tip de televizor cu
circuite integrate — Procedeu care
asigură o mare fineţe şi precizie ia
confecţionarea cabiajului imprimat.
2) Circuit format dintr-un grup de
elemente electronice conectate in¬
separabil, îndeplinind funcţiile mai
multor etaje — Act (fig.). 3) Cu con¬
tur curb (fem.) — Cuplaj a două cir¬
cuite oscilante acordate pe aceeaşi
frecvenţă, la care curentul din circu-
itu! secundar atinge valoarea ma¬
ximă. 4) Circuit ar.o: ăst T'me xxx C
■ exxTâ os le. un om or \ :!o c-o o

. ' ' * o .

Aproape . C xsxx :x :■

mţ ăi e 6) Dublă odă ci 6 3*

"sene de î' * r> ■ 7) inc? r >mân

, ou ă i

. .

' ă po

sa radiatoarelor —
Jam Boiya m
Transilvania — So

Vertical: 1) Componente într-un
circuit integrat — La un circuit im¬
primat 2) Cel cu tranzistoare con¬
ţine în principiu un circuit basculant
şi un transformator — Culoare. 3)
Âstfe! — Culoarea desenului pentru
realizarea cablajului imprimat. 4) Se
găseşte în planta albinelor — Sufla
lin — Modulaţie de amplitudine. 5)
Plantă de ornament — Cuplaj, de re-
zistoare şi condensatoare în circuit

— Cu gabarit redus, ca un circuit

integrat. 6) Număr — Drum — Face
apa tare. 7) Contact final — Control
automat al: amplificării — Multe
sute. 8} Dispozitiv semiconductor
echivalent cu două tiristoare func-
ţionînd în paralei, utilizat pentru
controlul puterilor de curent alterna¬
tiv.— Intrare în'receptor — în punte.
9) Monedă'japoneză — Fluviu în !îa~
1 ' : - :• ~ v : x. 9 *- -• ' ; ■■

tură cu... contacte — Albi sau bruni

— De pildă, televizorul cu circuite
integrate „Sirius". 11) Secret —• Un

ţ este cupla v> v c circu

U..A- Axă, . “ - ă : . . 'ii.}

ui ' lect ic co pus dint -un
condensator şi o bobină — Cuplate

;-j;

'9-> xv • : . -<■ X-

f Q 3 4 5 Q 7 § S 10 ff ÎQ

Redacţia revistei „TehnfursT 1 r os.^e pe n<« f ~
mită materiale- spre publicare să execute d
STAS.

tâateriateie dactilografiate pot fi însoţite «Se cUşe . .
schemelor sau aparatelor realizate.

VOICULESCU ADRIAN — Galaţi
Dacă montaţi un cap magnetic
pentru Inregistrare-redare şi unul
pentru ştergere, bineînţeles centrate
corespunzător, obţineţi ceea ce do¬
riţi — un magnetofon cu 4 piste.
Amplificarea şi caracteristica de
frecvenţă trebuie corectate prin mă¬
surători.

BUJDILĂ DORIN — Arad
Cărţi de iniţiere în domeniul elec¬
tronicii sînt publicate de Editura
.Albatros", Colecţia „Cristal". Tran-
zistoare 2N3055 şi 2N1711 se con¬
struiesc la S.P.R.S.

Amplificatoarele se cuplează cu
sarcini separate.

CRĂCIUN VIOREL — Timişoara
Cu radioamatorii Y09CN şi
YC9AZD puteţi lua legătura prin Ra-
dioclubul Ploieşti — P.O. Box 113.
IUN CRISTIAN — Arad
Vom publica schema receptorului
„Cosmos".

BELC1U ION — Călăraşi
în ultimele numere am publicat
■ despre adaptarea impedanţeior, fil¬
tre şi antene TV. Vom reveni asupra
acestor subiecte.

FECIORU 0¥!D5U - Bacău
Dacă la banda magnetică se ata¬
şează terminale metalizate, iar pe
traiectul benzii sînt montate con¬
tacte electrice, se poate monta un
stop automat la magnetofon.

Prin contacte se poate comanda
direct un releu sau un circuit bascu¬
lant cu tranzistoare, care poate ac¬
ţiona releul. Neavînd la redacţie o
schemă experimentată, vă lăsăm să
experimentaţi dv. soluţia propusă
anterior.

STAN LUCIAN — Ploieşti
Dacă modificaţi schema, nu ştim

ce va rezulta; oricum, rezultatele vor

fi mai modeste.

PANDURU MURI — 'Sîrehaia

Pentru ca aparatul de radio să
funcţioneze normal, trebuie să rea-
cordaţi circuitele oscilante atît din
amplificatorul de frecvenţă interme¬
diară, cît şi din intrare şi oscilator.

Operaţia de aliniere a unui recep¬
tor este mai delicată şi necesită cu¬
noştinţe temeinice de radiotehnică
plus experienţă. De aceea vă suge¬
răm să vă adresaţi unui specialist.
ZECHERU THEODOR — Buzău
Confirmarea afirmaţiei că trebuie
să modificaţi circuitul din televizor o
puteţi primi numai de la o reprezen¬
tanţă a uzinei constructoare.

POPA NICOLAE — Ploieşti
Montaje de semnalizatoare găsiţi
la rubrica „Auto-moto".

BOARU CLÂUDiU — Reghin
Tuburi PY88—PL500 se găsesc la
magazine. Schema televizorului E47
nu va fi publicată.

RADU CONSTANTIN — Constanţa
Codul culorilor pentru marcajul
pieselor componente din montajele
electronice a fost prezentat în re¬
vistă şi de curînd în cartea „Radiore-
cepţia A—Z“.

Receptorul „Cora" nu funcţio¬
nează cu 1,5 V.

TANPAS IOÂN — Timişoara
Apariţia unei dungi pe imagine
poate surveni dintr-o funcţionare
defectuoasă a oscilatorului de linii.
Desincronizarea poate surveni din
cauza defectării sistemului RAA, sau

se mai poate ca semnalul din antenă
să_ fie prea puternic.

încercaţi să montaţi între antenă
şi televizor un atenuator (o.rezis¬
tenţă). Mulţumim pentru apnfcieri.
SEMACA D. — Suceava I
Toate televizoarele produse de
„Electronica" recepţionează canalele
1—12 din norma OîRT, dar numai
televizorul „Sport" are‘încorporat un
joc. Vom mai reveni cu pagini de
publicitate şi detalii tehnice despre
produsele noastre electronice, în
special radioreceptoare „si televi¬
zoare.

PlRŞAN D. — Sibiu
Bobina oscilator UL—UM are trei
înfăşurări cu sîrmă 0,08 astfel: L 209
= 75 spire, L 210 = 3 spire, L 211
7,5 spire.

KSUNTEÂNU VASILE — Viicea
Tot cu ajutorul condensatoarelor
modificaţi scala pentru recepţia pro¬
gramului 3.

ŢERBEA SORIN — Sibiu
Dacă în casetofon nu s-a umblat,
el trebuie să funcţioneze după nor¬
mele de fabricaţie.

ŢĂPURIN N1COLAE — Craiova
Luaţi legătura cu o unitate de re¬
paraţii.

Redactor-şef: îng. IOÂN ÂLBESCU
.. Secretar-responsabil'de redacţie; ing. ILiE IfllHĂESCU
.. Redactor .responsabil de număr: ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artlstică-grafică: ADRIAN MATEESCU

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEX1M — DEPARTA¬
MENTUL EXPOMT-i IM¬
PORT PRESĂ» P.O.BOX
136—137, TELEX 11226»
BUCUREŞTI,STR. 13 DE¬
CEMBRIE Nit 3.

Tiparul executat ia
Combinaţii! poligrafic «Casa Sclmteii»