Tehnium/1988/8805

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
REVI8TĂ LUI ARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XVIII - NH. d IU %3f < 

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 


LUCRAREA PRACTICĂ DE 

BACALAUREAT . 

Caracterograf 
INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ. 

Verificarea diodelor Zener 

Sursă dublă 

Radioreceptor 

CQ-YO... 

Etaje RF de putere 
QTC de YO 
VFO, VFX, VXO sau 
sintetizor? 

Formator de semnal DSB şi 
CW 

HI-FI. ••••• 

Preamplificator pentru 

magnetofon 

Mixer 

Notarea circuitelor integrate 
RCA 

LABORATOR.. 

Indicator de sens 
Sisteme de antene TV 

INFORMATICĂ. 

Adaptor video 

ATELIER ... . 

MOBRA: Aprindere 
electronică 
Distorsiometru 
Compresor de dinamică 

LA CEREREA CITITORILOR . 

Maşina de spălat rufe 
AUTOMATIC 
PENTRU TINERII DIN 

AGRICULTURĂ .. 

Prevenirea intoxicaţiilor cu 
ciuperci din flora spontană 

FOTOTEHNICĂ ... 

Dispozitiv de termostatare 
Developarea peliculelor în 
cantităţi reduse de soluţii • 

REVISTA REVISTELOR.. 

Transverter 

Metronom 

Joc de lumini ' 

PUBLICITATE .. 

RECOOP: Articole 
electronice 

SERVICE. 

Minimagnetofonul SANYO 
MC—20 


(CITIŢI ÎN PAG. 2-3) 






































AF 


Or. ing. NICOLAE MARINE5CU 


Vom descrie în cele ce urmează o 
serie de dispozitive simple, cu ajuto¬ 
rul cărora orice posesor al unui os¬ 
ciloscop poate vizualiza şi imprima 
pe peliculă fotografică obişnuită ca¬ 
racteristicile statice ale unor co.mpo- 
nente sau circuite electronice. în ca¬ 
zul în care caracteristica dispozitivu¬ 
lui sau circuitului testat se modifică 
în funcţie de diverşi parametri, mon¬ 
tajele prezentate vor putea trasa fa¬ 
milii de astfel de caracteristici. 

în acest fel se poate evita achizi¬ 
ţionarea unui caracterograf speciali¬ 
zat care, de regulă, se limitează nu¬ 
mai la ridicarea caracteristicilor unei 
clase reduse de componente. 

Utilitatea determinării caracteristi¬ 
cilor statice ale componentelor şi 
circuitelor electronice este evidentă. 
Foarte mulţi parametri esenţiali în 
cunoaşterea şi stăpînirea modului 
de funcţionare a circuitelor electro¬ 
nice — neliniare prin excelenţă — 
se obţin pe această cale. Se pot 
face împerecheri de componente, 
aprecieri asupra stabilităţii circuite¬ 
lor, determinarea nedistructivă a zo¬ 
nelor de străpungere şi multe altele. 

Dispozitivul trasor de caracteris¬ 
tici de bază TRS este prezentat în fi¬ 
gura 1, în care circuitul testat, CT, 
eventual alimentat de la o sursă 
Ucc, este considerat ca o „cutie 
neagră" şi este cercetat printr-un di¬ 
pol al său conectat la bornele S şi R 
ale trasorului. 

La alte borne accesibile ale circui¬ 
tului CT se pot aplica diverse condi¬ 
ţionări externe. Trasorul aplică dipo¬ 
lului cercetat o tensiune pulsatorie, 
formată dintr-o componentă alterna¬ 
tivă Ua şi o componentă continuă 
Uc. 

Prima se obţine direct din înfăşu¬ 
rarea secundară a transformatorului 
coborîtor de tensiune TR, cu factor 
de transformare 1/3, 1/30 sau 1/300, 
selectabil cu ajutorul comutatorului 
K1. Transformatorul este de mică 


putere (cîţiva waţi) şi este alimentat 
în primar de la reţeaua de tensiune 
alternativă printr-un. auto- 
transformator variabil, AT. în cazul 
în care nu se dispune de un astfel 
de autotransformator, transforma¬ 
torul TR se poate alimenta direct 
din reţea şi se va cupla la ieşirea lui 
un divizor potenţiometric ajustabil 
(fig. 2). 

Prezenţa transformatorului TR 
este obligatorie pentru izolarea gal¬ 
vanică de reţeaua de tensiune alter¬ 
nativă. 

Componenta continuă Uc se ob¬ 
ţine dinu sursa de tensiune continuă 
ajustabilă Uc aplicată prin inversorul 
de. polaritate K2 pe rezistorul Rcc. 

în serie cu aceste tensiuni se 
montează rezistorul Rc de măsurare 
a curentului prin dipol, ajustabil ca 
valoare cu ajutorul comutatorului 
K3. Tensiunea U pe dipol se aplică 
la intrarea orizontală a oscilatorului 
OSC, iar tensiunea de pe rezistenţa 
Rc, proporţională cu valoarea cu¬ 
rentului prin dipol, se aplică la intra¬ 
rea verticală a osciloscopului pe 
ecranul căruia se va obţine astfel 
caracteristica statică curent-ten- 
siune dorită, într-un punct de func¬ 
ţionare determinat de valoarea (şi 
polaritatea) tensiunii Uc. Amplitudi¬ 
nea caracteristicii în jurul acestui 
punct este dată de valoarea tensiu¬ 
nii Ua. 

Comutatorul K3 ajută la găsirea 
unei scări convenabile pentru axa 
verticală (de curent) a caracteristicii. 

Modificînd parametrii pi, p2... pn, 
se pot obţine caracteristicile condi¬ 
ţionate de aceştia, grupate sau nu în 
familii. 

Fotografierea acestor caracteris¬ 
tici se poate face cu un aparat de 
fotografiat obişnuit (g, în fig. 3), do¬ 
tat eventual cu „inele" pentru re- 
strîngerea cîmpului de imagine pe 
ecranul osciloscopului, la o distanţă 
convenabilă. Pentru aceasta se con¬ 


fecţionează dispozitivul adaptor din 
figura 3, în care (a) este rama ecra¬ 
nului, (b) un cadru suport, (c) un 
burduf de carton vopsit negru mat, 
(d) o placă cu inel (e) de prindere 
pe obiectivul (f) al aparatului de fo¬ 
tografiat (g). Aparatul se montează 
pe suportul (i) cu bridele elastice 
(h) sau cu ajutorul ghiventului de 
trepied, astfel ca axa obiectivului să 
coincidă cu cea a ecranului. Supor¬ 
tul (i) se fixează pe o fantă longitu¬ 
dinală a cadrului (b) cu piuliţa flu¬ 
ture (j) la o distanţă convenabilă de 
ecran. Este recomandanil ca între¬ 
gul dispozitiv să fie sau uşor de- 
montabil şau rabatabil într-o poziţie 
care să nu incomodeze lucrul nor¬ 
mal la osciloscop, cînd nu se foto¬ 
grafiază şi ca declanşarea să se facă 
cu. declanşator cu furtun flexibil (k). 

în continuare vom ilustra modul 
de ridicare a unor caracteristici sta¬ 
tice de intrare, ieşire şi alimentare 
ale unui circuit integrat NAND-TTL 
cu ieşire „totem-pole". 5 
Se execută montajul din figura 4. 
Se obţin, pentru cele două poziţii 
ale întrerupătorului K, cele două ra¬ 
muri ale caracteristicii statice de in¬ 
trare din figura 5. 


Se observă clar zona de instabili¬ 
tate de la cotul caracteristicii pentru 
K deschis, lef u=1,4 V. Dilatată, 
aceasta se prezintă ca în figura 6, 
demonstrînd clar caracterul regene- 
rativ al circuitului în această zonă. 

Pentru trasarea familiei de carac¬ 
teristici de ieşire din figura 8 se exe¬ 
cută montajul din figura 7, în care G 
este un generator de semnal triun¬ 
ghiular 0—2 V cu rampe de 2 s. 

Trasarea unor caracteristici singu¬ 
lare (fig. 10), la tensiune de intrare 
fixă, s-a făcut cu montajul din figura 
9. Se observă aceeaşi zonă de insta¬ 
bilitate prin salt regenerativ ce ca¬ 
racterizează aceste circuite. 

Caracteristicile de alimentare (fi¬ 
gura 12) se obţin cu montajul din fi¬ 
gura 11 în mod asemănător şi evi¬ 
denţiază acelaşi tip de instabilitate 
care generează pe bara de alimen¬ 
tare impulsuri parazite de spectru 
foarte larg şi impun filtrări cores¬ 
punzătoare. 

Vom lăsa interpretarea acestor ca¬ 
racteristici pe seama cititorului, spe- 
rînd că montajele prezentate îi vor fi 
jjtile în studiul circuitelor electro¬ 
nice. 




TEHNIUM 5/1988 

















































































































mmm 



Constructorii amatori utilizează în 
mod frecvent diode Zener (stabiliza¬ 
toare de tensiune), a căror verificare 
nu constituie, în general, o pro¬ 
blemă. De obicei, se improvizează 
pe loc un circuit serie alcătuit din 
dioda de verificat, o sursă de ten¬ 
siune continuă (cu valoarea obliga¬ 
toriu mai mare decît cea a tensiunii 
nominale a diodei) şi o rezistenţă 
adecvată de limitare a curentului, iar 
cu un voltmetru c.c. conectat în pa¬ 
ralel pe diodă se măsoară direct 
tensiunea U 2 (fig. 1). Dacă din gre¬ 
şeală dioda este conectată „pe dos“, 
adică în sensul corespunzător pola¬ 
rizării directe a joncţiunii sale semi¬ 
conductoare, ea se va comporta ca 
o diodă obişnuită, voltmetrul indi- 
cînd valoarea de cca 0,65—0,7 V, 
specifică joncţiunilor pn cu siliciu 
polarizate direct. 

Tensiunea U se ia cu cel puţin 
2—3 V mai mare decît valoarea no¬ 
minală U 2 presupusă pentru dioda 
respectivă (pentru a ţine cont deîm- 
prăştierea acestui parametru din fa¬ 
bricaţie, ca şi de căderea inevitabilă 
de tensiune pe rezistenţa R), iar in¬ 
tensitatea I a curentului de testare 
se alege (prin dimensionarea lui R) 
în interiorul domeniului garantat de 
stabilizare pentru tipul de diodă în 
cauză. De exemplu, în cazul diode¬ 
lor Zener cu un curent minim de 
stabilizare de 5 mA şi curent maxim 
de 50 mA, verificarea se poate face 
la IO-r-25 mA. în unele situaţii mai 
pretenţioase se are în vedere ca tes¬ 
tarea să fie făcută în condiţii cît mai 




apropiate de regimul real de lucru al 
diodei în montajul preconizat. De 
exemplu, ştiind că dioda va „lucra“ 
în intervalul de curent de 10—20 
mA, este recomandabil să o testăm 
la valoarea mediană de 15 mA sau, 
şi mai bine, la ambele extremităţi ale 
intervalului, respectiv fa 10 mA şi la 
20 mA. Evident, vom selecţiona 
exemplare de diode care prezintă 
variaţii minime ale tensiunii la borne 
în „această plajă de curent. 

în funcţie de tensiunea U disponi¬ 
bilă şi de curentul I ales pentru tes¬ 
tare, rezistenţa R se dimensionează 
pe baza relaţiei: 

R = (U - U 2 )/l (1) 

unde U şi U 2 se exprimă în volţi, I în 
amperi şi R în ohmi. 

De exemplu, pentru a verifica o 
diodă PL6V2Z (care are 11^6,2 V) la 
un curent I = 15 mA, putem folosi o 
sursă cu tensiunea U. = 9 V; pe baza 
relaţiei precedente deducem în 
acest caz R*=187 n. Practic putem 
lua R = 180 O. 

Verificarea aceasta improvizată nu 
ridică probleme, după cum se vede, 
dar se întîmplă totuşi deseori să nu 
avem la îndemînă fie sursa adecvată 
de tensiune, fie rezistenţe corespun¬ 
zătoare de limitare. în plus, ea pre¬ 
supune realizarea circuitului serie 
prin cositorire (deci letconul încăl¬ 
zit), înlocuirea repetată a rezistenţei 
dacă dorim să efectuăm probe la di¬ 
verse intensităţi de curent, verifica¬ 
rea prealabilă a rezistenţelor folo¬ 
site, dacă nu dispunem şi de un mi- 
liampermetru pentru ^urmărirea cu¬ 


rentului prin circuit etc. 

Este justificată astfel, pentru ama¬ 
torii care se confruntă frecvent cu 
această verificare, realizarea unui 
tester de sine stătător, special desti¬ 
nat acestui scop sau ca parte inte¬ 
grantă a unui aparat mai complex, 
multifuncţional. 

în continuare propunem o va¬ 
riantă de tester care are la bază 
principiul surselor de curent con¬ 
stant. Plecînd de la o sursă de ten¬ 
siune continuă U mai mare decît va¬ 
loarea maximă Uz pe care dorim să 
o măsurăm, realizăm mai multe 
surse de curent constant (fig.2), de 
exemplu de 5 mA, 10 mA, 15 mA, 20 
mA şi 25 mA. Cu ajutorul unui co¬ 
mutator K selectăm curentul de veri¬ 
ficare dorit şi îl aplicăm diodei tes¬ 
tate, Dz. Un voltmetru V conectat în 
paralel pe diodă permite măsurarea 
tensiunii Uz, ca şi urmărirea variaţi¬ 
ilor acestui parametru pentru dife¬ 
rite intensităţi de curent. 

Schema de principiu a testerului 
este dată în figura 3. Domeniul ma¬ 
xim pentru Uz s-a considerat de 
pînă la 24 V, acestea fiind de fapt 
diodele Zener cu care amatorii lu¬ 
crează în mod frecvent. Plaja curen¬ 
ţilor de testare, între 5 mA şi 25 mA, 
uzuală şi ea, poate fi extinsă uşor 
prin dimensionarea corespuzătoare 
a rezistenţelor RrR 5 . Pentru func¬ 
ţionarea corectă a surselor de cu¬ 
rent constant, tensiunea de alimen¬ 
tare se poate lua de cca 35+40 V 
(tensiune continuă, foarte bine fil¬ 
trată). 

Faţă de figura precedentă mai re¬ 
marcăm introducerea comutatorului 
K 2 , care permite inversarea polarită¬ 
ţii diodei Zener fără a mai fi nece¬ 
sară deconectarea ei de la bornele 
A-B, ca şi înlocuirea voltmetrului V 
printr-un microampermetru nA, 
transformat prin intermediul rezis¬ 
tenţelor adiţionale R 6 şi R 7 în vol¬ 
tmetru cu 30 V, respectiv cu 3 V la 
cap de scală. Cele două domenii, 
selectabile din comutatorul K 3 , per¬ 
mit măsurarea suficient de precisă a 
tensiunilor Uz (pînă ia 24 V), res¬ 
pectiv a cădeilor de tensiune în di¬ 
rect pe joncţiunile diodelor. Testerul 


poate fi astfel utilizat şi la verifica¬ 
rea (sortarea, împerecherea) diode¬ 
lor obişnuite şi a diodelor de refe¬ 
rinţă. 

Sursele de curent constant sînt 
realizate pe baza configuraţiei cla¬ 
sice, cu deosebirea că în locul tran¬ 
zistorului obişnuit s-a folosit un cir¬ 
cuit Darlington, 1 D (orice tip cu ten¬ 
siunea maximă de lucru de cel puţin 
45 V). Căderea de tensiune pe dio¬ 
dele D r D 4 este în permanenţă egală 
cu căderea de tensiune pe cele 
două joncţiuni bază-emitor ale 
„tranzistoarelor" din circuitul Dar- 
lington plus căderea de tensiune pe 
rezistenţa selectată de K-,, din gru¬ 
pul RtR 5 . Această observaţie per¬ 
mite calcularea orientativă a valori¬ 
lor Rţ-R 5 , care în montajul definitiv 
vor fi retuşate experimental, astfel 
încît să se obţină intensităţi cît mai 
apropiate de cele indicate. 

Pentru a obţine o mai bună stabi¬ 
litate a curenţilor de testare, baza 
circuitului Darlington şi implicit şi 
diodele D,-D 4 au fost polarizate de 
la plusul tensiunii U nu printr-o re¬ 
zistenţă, cum se obişnuieşte, ci prin 
intermediul unei alte surse de cu¬ 
rent constant, i. De exemplu, 
această sursă poate avea schema de 
principiu din figura 4 (pentru detalii 
vezi „Tehnium" nr. 12/1982, pag.5). 

în montajul experimental s-a ales i 
=“ 2 mA, valoare suficientă pentru 
polarizarea diodelor DtD 4 şi a bazei 
Darlingtonului, dat fiind cîştigul 
mare în curent al acestuia din urmă. 
Cu schema din figura 4, acest cu¬ 
rent a fost obţinut pentru R 8 =1 Mfi şi 
R 9 =250n (eventualele retuşuri nece¬ 
sare se fac din R 9 ). 

Pentru i=2 mA, s-a obţinut o că¬ 
dere de tensiune de cca 2,5 V pe 
grupul serie Dt-D 4 din care cca 1,05 
V o reprezenta căderea pe joncţiu¬ 
nile bază-emitor ale Darlingtonului. 
Măsurătorile au fost făcute la un cu¬ 
rent constant de 25 mA, cînd baza 
Darlingtonului absorbea cca 0,5 mA, 
restul de 1,5 mA (din i) fiind preluat 
de diodele D 1 -D 4 . Un calcul orienta¬ 
tiv ne conduce pentru rezistenţa 
acestui domeniu la valoarea: 

R s = (2,5 V — 1,05 V)/25 mA = 58 £1. 





4 


TEHNIUM 5/1988 






: 



Sistemele de redresare cu multipli¬ 
care a tensiunii se dovedesc foarte 
utile atunci cînd dispunem de un 
transformator gata confecţionat şi 
dorim să obţinem cu ajutorul lui 
tensiuni continue mai mari decît cele 
permise în mod obişnuit de înfăşura¬ 
rea secundară. Bineînţeles, se ape¬ 
lează la acest procedeu numai în caz 
de necesitate şi numai pentru inten¬ 
sităţi reduse de curent (zeci de 
miliamperi), pentru a putea obţine 
efectiv . multiplicarea, cu filtrare 
bună, folosind condensatoare de 
capacităţi moderate (sute de micro- 
farazi). 

Exemplul alăturat „rezolvă" pro¬ 
blema construcţiei unei surse duble 
de ±12 V plecînd de la un transfor¬ 
mator de reţea cu înfăşurare secun¬ 
dară unică de cca 8 V (de pildă, un 
transformator de sonerie, la care se 
foloseşte tensiunea secundară ma¬ 
ximă, în jur de 8 V). Sursa poate 
servi la alimentarea diverselor mon¬ 
taje electronice experimentale care 


r 


Adeseori pentru testarea unor 
montaje de audiofrecvenţă (pream- 
plificatoare, corectoare, amplifica¬ 
toare, interfoane etc.), amatorii folo¬ 
sesc ca surse improvizate de semnal 
AF programele unor posturi locale 
sau apropiate de radiodifuziune. 
Ideea nu este nouă şi se dovedeşte 
foarte utilă (de multe ori chiar salva¬ 
toare, cînd nu avem la îndemînă o 
altă sursă), bineînţeles cu condiţia 
ca receptorul să ofere un semnal 



în realitate, curentul constant de 
25 mA a fost obţinut pentru R 5 62 
ii, lucru uşor de explicat dacă ţinem 
cont şi de „contribuţia" curentului 
direct prin.diodele de cca 1,5 • 

mA. 

Analog se procedează şi pentru 
dimensionarea celorlalte rezistenţe 
Ri-R 4 . pentru care s-au obţinut ur¬ 
mătoarele valori orientative: R, = 415 
ii; R 2 = 170 ii; R 3 = 108 ii; R 4 = 

= 80 ii. 

Voltmetrul de 3 V — 30 V va fi 
realizat, de preferinţă, cu un micro- 
ampermetru (104- 100 nA la cap de 
scală), avînd scala divizată liniar şi 
gradată 0-30 sau 0-300, pentru co¬ 
moditatea citirilor. De exemplu, se 
poate folosi instrumentul indicator al 
unui multimetru ieşit din uz. 

Pentru efectuarea măsurătorilor cu 
testerul se procedează în felul urmă¬ 
tor: 

— se trece în primul rînd voltme¬ 
trul, din comutatorul K 3 , pe dome¬ 
niul de 30 V; 

— se selectează din Kt curentul 
de testare dorit; 

— se conectează dioda de verifi¬ 
cat la bornele A-B, indiferent de 
polaritate; 

— se apasă tasta T, care poate fi J 
un buton de sonerie. 

Dacă indicaţia voltmetrului este 
mică, sub 1 V, se acţionează comu¬ 
tatorul K 2 pentru inversarea polari¬ 
tăţii diodei Dz 

Este uşor de observat că, în 
absenţa diodei D la bornele A—B 
(ori pentru diodă „întreruptă" sau cu 
Uz mult peste 30 V), voltmetrul 
„vede" aproape întreaga tensiune de 
alimentare a montajului, lucru nepe- 
riculos pe domeniul de 30 V, dar 
supărător prin „bătaia" acului peste 
capul de scală. De aceea, orice 
verificare va fi începută obligatoriu 
cu K 3 în poziţia 30 V, iar tasta T va fi 
apăsată numai pe timpul citirilor 
efective. 


.■ 



749V 


necesită tensiuni diferenţiale şi 
curenţi nu prea mari (de exemplu, 
aplicaţii cu amplificatoare operaţio¬ 
nale, comparatoare etc.). 

Condensatoarele sînt toate elec¬ 
trolitice, aproximativ cu valorile indi¬ 
cate, diodele D^D,» pot fi de orice 
tip din seria 1N4001 — 1N4007, 
diodele Zener D 5 şi D 6 , de tip PL12Z, 
pot fi eventual sortate pentru o Df r D^=4x1N4QQ1 
tensiune U z ceva mai mare (12,6 V), 
compensînd astfel căderile de ten¬ 
siune pe joncţiunile BE ale tranzi- 
stoarelor, iar rezistenţele R 1f R 2 , de 
ordinul sutelor de ohmi, se vor 
tatona experimental în funcţie de 
tensiunea concretă de „intrare", cu¬ 
rentul de sarcină dorit şi factorii de 
amplificare în curent ai celor două 
tranzistoare. 

Principial, schema se compune 
din două redresoare cu dublare de 
tensiune (C 1t D 1t D 3 , Qj, respectiv 
C 2 , D 2 , D 4 , C 4 ), lucrînd fiecare pe 
cîte o semialternanţă a tensiunii din 
secundarul transformatorului, ur- 


Cl 

470 pF 

Dl" 


D 2J 

c 2 

470|JF 

-s~ 


d 3 


£ 31 * 


c 4 i 

04 

44 - 


M 390jQ_ BD135 


1470 pF 

C 5 LJ200pF /piwi 


C6L 

J470pF 




"7 d 6 

•1200pF jL PL12Z 

C8^ 
T2 

\BD136 




+ 12V 

^ 80 mÂ 


l200p F 


OV 

—o 


I 200 uF 


^80mA 

-12V 


mate de două celule de stabilizare 
(R-i, D 5 , respectiv R 2 , D 6 ) şi două 
tranzistoare cu rol de regulator serie 
(T-t, T 2 ). 

Chiar pentru curenţi de sarcină 
rhici, este indicat să se ataşeze 
tranzistoarelor nişte radiatoare în 
formă de U (cîţiva centimetri pă¬ 


traţi). • 

In utilizarea practică a sursei nu 
trebuie uitat că ea (mai bine zis, cele 
două surse — care pot fi folosite 
separat sau simultan) nu posedă 
protecţie internă la scurtcircuit sau 
suprasarcină. 


A. MĂRCULESCU 


factor mare de amplificare în curent, 
desigur verificate în prealabil. Pola¬ 
rizarea statică a tranzistoarelor, asi¬ 
gurată de rezistenţele Ri şi R 4 , 
poaie fi optimizată experimental. 
Dioda de detecţie D, va fi selectată 
la ohmmetru, alegîndu-se un exem¬ 
plar cu rezistenţa inversă cît mai 
mare (peste 500 kfl). Condensatoa¬ 
rele de cuplaj C 2 , C 3 , C 5 se iau între 
2,2 nF şi 10 nF, iar condensatorul de 
ieşire, C 8 , între 0,1 mF şi ImF (se va 
prefera un model nepolarizat, pentru 
a putea „culege" semnalul de ieşire 
faţă de oricare din bornele de ali¬ 
mentare). 

După realizarea montajului se co¬ 
nectează la ieşire (între C 8 şi masă) 
o cască de impedanţă mare 
(2 000—4 000 fi), se alimentează cu 
9 V şi se manevrează condensatorul 
variabil C, pentru recepţia unui post 
apropiat. După ce s-a. obţinut acor¬ 
darea optimă pe frecvenţa postului, 
se deplasează uşor carcasa bobinei 
pe bara de ferită, alegînd poziţia cu 
randament maxim. 

Consumul montajului este foarte 
mic, de cca 2 mA. Alimentarea se 
poate face de la o baterie miniatură 
de 9V, sau, cum arătam la început, 
chiar de la sursa aparatului pe care 
îl testăm. în acest din urmă caz se 
va avea grijă să se introducă în serie 
o rezistenţă adecvată de limitare 
(eventual chiar o celulă de stabili¬ 
zare), astfel ca receptorul să nu pri¬ 
mească mai mult de 9 12 V. Pen¬ 

tru orice eventualitate, condensatoa¬ 
rele de filtraj C 4 şi C 6 se vor alege la 
tensiunea de minimum 15 V. 



„curat", adică fără paraziţi supără¬ 
tori şi cît mai puţin distorsionat. 

Cunoscînd aceste lucruri, este în¬ 
ţelept să ne pregătim din timp un 
astfel de receptor pentru probe, să-l 
realizăm îngrijit, ca aparat de sine 
stătător, de preferinţă cu alimentare 
exterioară (pentru a nu uita bateria 
în el, dar şi pentru că îl putem 
foarte bine alimenta de la montajul 
AF testat, prin intermediul unei re¬ 
zistenţe de limitare), 
în ciuda simplităţii maxime şi 
I drept „compensaţie pentru alte 
1 neajunsuri majore (selectivitate şi 
| sensibilitate reduse), fidelitatea cea 
I] mai bună de redare pare să o asi¬ 
gure tot clasicul receptor cu amplifi¬ 
care directă, în oricare din varian- 
j: tele lui constructive. Alăturat rea- 
I minţim constructorilor începători o 
astfel de schemă simplă şi sigură, 
| cu componente nepretenţioase şi 
care dă rezultate bune pentru recep- 
i ţia. unor posturi apropiate. 

în mare, receptorul cuprinde un 
circuit de acord (L : — C,), două etaje 
de amplificare în radiofrecvenţă 
(tranzistoarele T 1( T z şi piesele afe¬ 
rente) şi un circuit de detecţie cu o 
diodă punctiformă (D 1( din seriile 
OA sau EFD). 

Pentru captarea unui semnal RF 
ş cu nivel suficient de mare, fără a fi 
necesară o antenă exterioară (în 
: condiţii de apartament), se reco- 


Pagini realizate de fiz. 


mandă folosirea în circuitul de 
acord a unei bare mari de ferită, de 
exemplu o bară cilindrică 0 10—12 
mm, cu lungimea de 12—14 cm. 

Corespunzător tipului de bară, se 
procură sau se confecţionează o 
carcasă din carton sau material 
plastic, care să culiseze strîns pe 
bară, pentru a putea căuta poziţia 
optimă a bobinelor, prin tatonare. 

înfăşurările L, şi L 2 se realizează 
din liţă dş, radiofrecvenţă (sau chiar 
din conductor CuEM 0 0,1 mm), bo- 
binînd spiră lîngă spiră, în acelaşi 
sens, fără spaţiu între înfăşurări. Nu¬ 
merele de spire depind de gama de 
unde pe care dorim să o recepţio¬ 
năm.. De exemplu, pentru unde me¬ 
dii Lt va avea cca 70 de spire şi L 2 
cca 3—5 spire, iar pentru unde lungi 
Lt poate avea cca 215 spire şi L 2 
cca 30 de spire. 

Condensatorul de acord poate 
fi pentru ambele game un conden¬ 
sator variabil de 2x270 pF (de exem¬ 
plu, de la receptoarele „Albatros"), 
cu cele două secţiuni conectate în 
paralel. Se va avea grijă ca armătura 
de masă a condensatorului variabil 
să fie conectată la masa montajului 
şi nu cealaltă (izolată), în caz con¬ 
trar putînd apărea paraziţi supără¬ 
tori, chiar la simpla apropiere de 
montaj sau la atingerea condensato¬ 
rului. 

Valorife pieselor din schemă nu 
sînt critice, putînd suferi modificări 
în limite largi, fără a afecta buna 
funcţionare a receptorului. Se vor 
folosi tranzistoare npn din seria BC 
(107, 108, 109 etc.), de preferinţă cu 


TEHNIUM 5/1988 


S 



’ _____ 


o 


Un interes deosebit pentru radioamatori îl constituie construcţia etajelor fi¬ 
nale de putere din emiţătoare, etaje care se urmăreşte să aibă în componenţa 
lor elemente ieftine, eventual recuperate de la alte aparate scoase din uz. 

în această situaţie este recomandabilă folosirea tuburilor electronice, care 
pot asigura aparaturii pa/ametrii solicitaţi, cu condiţia ca montajele respective 
să fie judicios alcătuite. întreaga problematică referitoare la acest subiect, etaje 
* RF de putere cu tuburi electronice, este prezentată pe larg, teoretic şi practic, 
în serialul de articole care urmează. 

Y03C0 




Punctul de „demaraj" al acestui 
articol l-a constituit încercarea auto¬ 
rului de punere la punct a unui etaj 
de putere RF realizat cu tetroda de 
baleiaj TV 6P36S în montaj cu grila 
la masă. Faţă de aşteptări rezultatele 
s-au dovedit în totalitate negative. 

Se ştie că trioda cu catod la masă 
se comportă instabil la frecvenţe 
înalte. 

In schema cu grila la masă trioda 
devine performantă. 

Peotoda cu catod la masă este 
mult superioară triodei. 

în schema cu grila la masă pen- 
toda va fi deci soluţia cu performan¬ 
ţele cele mai înalte. 

lată deci un raţionament (silo¬ 
gism) corect în aparenţă fiindcă e 
de „bun simţ elementar". în reali¬ 
tate, acest raţionament este în totali¬ 
tate greşit. 

Rezultatele experimentale şi ana¬ 
liza teoretică infirmă acest raţiona¬ 
ment şi conduc la următoarea con¬ 
cluzie: dintre toate montajele cunos¬ 
cute, etajul de putere cu grila la 
masă realizat cu tetrode cu fascicul 
dirijat sau pentode cu grile supre- 
soare conectate intern la catod re¬ 
levă cel mai scăzut nivel de perfor¬ 
manţă. 

Acest tip de etaj concentrează si¬ 
multan cele două mari dificienţe ale 
triodei: 

— instabilitate ridicată la frec¬ 
venţe înalte în montaj cu catodul la 
masă; 

— cîştig redus în putere şi impe- 
danţă mică de intrare în montaj cu 
grila la masă. 

Concluziile de mai sus nu sînt va¬ 
labile în cazul tetrodelor simple sau 
al pentodelor cu grile supresoare 
conectabile extern (de exemplu, 
GU50). 

Ca urmare a primelor rezultate a 
fost necesar un studiu în amănunt al 
subiectului. 

în finalul articolului se va descrie 
un montaj experimental pe care se 
va putea cu uşurinţă verifica partea 
cea mai însemnată a concluziilor 
acestui studiu. 

Eroarea subtilă conţinută în raţio¬ 
namentul simplist de mai sus este 


ing. TUDOR TĂWĂSESCU 

următoarea: stabilitatea (şi în gene¬ 
ral orice performanţe ale unui am¬ 
plificator) nu este o calitate care de¬ 
rivă în mod direct din schema de 
principiu, pe care nu sînt figurate de 
regulă componentele parazite. 

După cum vom vedea, distribuţia 
diferită a capacităţilor proprii în an¬ 
samblul schemei de principiu este 
favorabilă triodei în montajul cu 
grila la masă, dar are o acţiune con¬ 
trară la tetroda cu fascicul sau pen- 
toda cu grile supersoare conectate 
intern. 

Din acest motiv, concluziile referi¬ 
toare la triodă într-un anumit tip de 
montaj nu pot fi pur şi simplu ex¬ 
tinse, deoarece rezultatele se pot 
dovedi contrare aşteptărilor. 

Profesioniştii şi amatorii, deopo¬ 
trivă, ştiu bine că etajul de putere 
RF (final) al oricărui emiţător radio 
este un etaj „dificil şi cu probleme". 

Se ştie că „trăsătura de caracter 
specifică" a acestui etaj se mani¬ 
festă prin „predispoziţia" (mai ac¬ 
centuată) către starea de autoosciîa- 
ţie, ceea ce în termeni tehnici se nu¬ 
meşte instabilitate. 

La limită, etajul final devine osci¬ 
lator stabil pe frecvenţa proprie sau 
pe o altă frecvenţă cu totul diferită, 
chiar în absenţa excitaţiei. 

în alte cazuri, „mai complicate", 
etajul final tinde să genereze sau 
chiar produce oscilaţii, dar numai în 
prezenţa excitaţiei şi numai în jurul 
Onor anumite valori ale acesteia, sau 
în cazul unor schimbări de regim. 
De asemenea, un etaj final care 
funcţionează bine cu un anumit tub, 
la înlocuirea acestuia cu unul „echi¬ 
valent" nu mai dă rezultate. Lista ca¬ 
priciilor acestui etaj este mare, mo¬ 
tiv pentru care o serie de întrebări 
sînt cu totul fireşti. 

Trebuie spus că un etaj autoosci- 
lant sau potenţial autooscilant, 
adică instabil, nu poate fi acceptat 
şi aceasta nu numai pentru că, în 
primul rînd, este interzis prin toate 
regulamentele de telecomunicaţii. 

lată deci o parte din întrebările 
justificate ce se pot pune în legătură 
cu etajul final, care de multe ori 
funcţionează „cum vrea el“ şi ră- 


mîne în continuare refractar la toate 
tratamentele cunoscute care garan¬ 
tează o funcţionare ireproşabilă. 

1. Nu există o teorie bine pusă la 
punct, care să prevadă o funcţio¬ 
nare precisă într-un anumit regim? 

2. Nu există dispozitive active (tu¬ 
buri, tranzistoare) şi scheme cores¬ 
punzătoare care să conducă în mod 
sigur la realizări conforme cu teo¬ 
ria? 

3. în cazul cînd răspunsul la pri¬ 
mele două întrebări este negativ, nu 
există oare „remedii practice" cu 
ajutorul cărora să se obţină rezulta¬ 
tele dorite? 

La toate cele trei întrebări răspun¬ 
sul este întru totul pozitiv, după cum 
urmează: există teorie, există dispo¬ 
zitive şi scheme adecvate, precurţi şi 
remedii de corecţie corespunză¬ 
toare, specifice fiecărui caz în parte. 

Dacă lucrurile stau aşa de bine, 
de ce totuşi etajul de putere conti¬ 
nuă să dea probleme, iată întrebarea 
care cere un răspuns clar. * 

Din păcate, un răspuns limpede 
exprimat în cîteva cuvinte nu este 
posibil, aşa că e nevoie de parcur¬ 
gerea mai multor pagini de text cu 
explicaţiile absolut necesare. 

Cauza adevărată a acestei situaţii 
trebuie căutată în altă direcţie, şi 
anume în analiza condiţiilor de lucru 
„mai speciale" ale acestui etaj, care 
se pot rezuma astfel: 

— etajul final este un etaj de pu¬ 
tere, echipament de tip energetic, 
care trebuie să funcţioneze cu ran¬ 
dament ridicat; 

— realizarea unui randament ridi¬ 
cat implică folosirea integrală a zo¬ 
nei active a caracteristicilor dispozi¬ 
tivului, ceea ce presupune depăşirea 
porţiunilor liniare aie acestora; 

— în cazul modului de lucru SSB, 
funcţionarea liniară es.te obligatorie; 

— sarcina principală a etajului fi¬ 
nal este să asigure un nivel de pu¬ 
tere suficient în antenă, fără a se 
realiza o prelucrare a informaţiei şi 
deci se cere un cîştig maxim de pu¬ 
tere, astfel încît prelucrarea infor¬ 
maţiei să poată fi făcută „la nivel 
mic" în etajele excitatorului; 

— în toate cazurile, etajul de pu¬ 
tere trebuie să funcţioneze stabil 
(fără excitaţie sau, în prezenţa aces¬ 
teia, pînă la nivel de saturaţie), la 
variaţia tensiunilor de alimentare în 
limite prescrise în cazul înlocuirii 
sau al îmbătrînirii tubului etc. 

Se înţelege că toate aceste condi¬ 
ţii trebuie îndeplinite la toate frec¬ 
venţele şi în toate benzile de lucru 


ale emiţătorului (fapt care complică 
şi mai mult situaţia radioamatorilor). 
Pe scurt, cele de mai sus pot fi re¬ 
zumate astfel: la toate frecvenţele de 
lucru şi în toate benzile, etajul de 
putere trebuie să asigure; 

1. randament energetic maxim po¬ 
sibil; 

2. cîştig de putere maxim posibil; 

3. liniaritate maximă, indiferent de 
nivelul excitaţiei; 

4. stabilitate necondiţionată (în 
bandă sau în afara benzii de lucru). 

Fără a intra în amănunte, o ana¬ 
liză sumară a condiţiilor impuse eta¬ 
jului final relevă faptul că apar unele 
contradicţii. Renunţînd la explicaţii 
de strictă specialitate, putem afirma 
că oricare din cele patru condiţii 
enunţate este contradictorie celor¬ 
lalte. 

De pildă, obţinerea unui bun ran¬ 
dament implică intrarea în zone ne¬ 
liniare, deci compromite cerinţa de 
a nu altera calitatea semnalului. 
Creşterea amplificării în putere con¬ 
duce la diminuarea stabilităţii etc. 

Secretul realizării unui bun etaj de 
putere fconstă în determinarea 
„compromisului optim" care satis¬ 
face parţial fiecare din cele patru 
cerinţe de bază. 

Etajul de putere va realiza o anu¬ 
mită performanţă caracterizată 
printr-o serie de parametri măsura¬ 
bili (cifre de performanţă), care se 
consideră satisfăcători. 

Este bine de menţionat, în acest 
stadiu al expunerii, că faţă de „com¬ 
promisul optim" îmbunătăţirea ori¬ 
cărui parametru va- atrage după sine 
degradarea inevitabilă a celorlalţi. 

Cum poate fi crescut în continu¬ 
are nivelul de performanţă? Prin 
schimbarea integrală a soluţiei, 
adoptate, adică alt tub, altă schemă 
(alt principiu), altă construcţie (teh¬ 
nologie). Articolul de faţă îşi pro¬ 
pune un răspuns parţial la unele din 
întrebările ce se pun în legătură cu 
modul în care trebuie conceput şi 
realizat un etaj de putere şi anume: 

— avînd date frecvenţa (frecven¬ 
ţele) de lucru şi puterea necesară pe 
Ce criterii trebuie ales un tub? 

— ce scheme sînt mai potrivite 
scopului propus? 

— ce remedii (tratamente) se do¬ 
vedesc mai eficiente în combaterea 
autooscilaţiilor, ştiut fiind faptul că 
această tendinţă există în mod po¬ 
tenţial indiferent de tub (tranzistor), 
schemă, regim de lucru etc.? 

Se mai impune punerea în evi¬ 
denţă cu maximă claritate a unui as- 


: - 


7 040- 7 090 
14 150-14 250 
21 200-21 300 
28 400-28 500 


144.150- 144,300 MHz 

432.150- 432,300 MHz 


144.500- 144,800 MHz 

432.500- 432,800 MHz 


1. Participanţii la competiţiile in¬ 
terne (campionate R.S.R., concur¬ 
suri republicane, judeţene sau lo¬ 
cale), indiferent de organizator, vor 


putea realiza, pe timpul desfăşurării 
acestor competiţii, legături radio nu¬ 
mai în următoarele segmente de 
bandă: 


7 010- 7 040 
14 010-14 060 
21 010—21 060 
28 010—28 060 
YO VHF/UHF 
144.050—144,150 MHz 
432,050-432,150 MHz 

3. Organizatorii competiţiilor pre¬ 
văzute la punctele 1 şi 2 vor înscrie 
obligatoriu în regulamentele concur¬ 
surilor segmentele de bandă utiliza¬ 
bile de către participanţi — avînd în 
vedere cele de mai sus, făcînd şi 
precizarea că, în cazul depăşirii seg¬ 
mentelor de bandă stabilite, vor fi 
descalificaţi. 

4. Pentru participare la diferitele 
competiţii internaţionale organizate 
de alte asociaţii de radioamatori se 
vor folosi segmentele de bandă sta¬ 
bilite de regulamentul fiecărei com¬ 
petiţii sau, in cazul cînd acest lucru 
nu este precizat, se vor respecta 


segmentele de bandă stabilite în 
planul de frecvenţe IARU înscris în 
Buletinul informativ FRR nr. 
13/1987, paginile 100—101. 

5. Pentru radiolegăturile diurne, 
obişnuite, în funcţie de tipul de emi¬ 
siune, se vor folosi OBLIGATORIU 
segmentele de bandă alocate tipului 
de emisiune folosit. Este interzis a 
se folosi pentru legăturile obişnuite 
segmentele de bandă sau frecven¬ 
ţele nominalizate alocate unor tipuri 
de emisiuni speciale (RTTY, SSTV, 
balize), precum şi cele alocate ex¬ 
clusiv legăturilor DX. 


CW FONE-CW AM—FM—SSB—CW etc. 

3 525- 3 560 kHz 3 700~ 3 775 kHz 

7 020- 7 040 7 040- 7 080 

144,050-144,150 MHz 144,150-144,500 MHz 144,500-144,845 şi 
432,050-432,150 432,150 432,500 144,990-145,800 MHz 

432,500-432,800 

2. în cadrul concursurilor internaţio- folosi numai următoarele segmente 
nale organizate de către F.R. Ra- de bandă: 
dloamatorism, staţiile YO vor putea 

Yp HF DX 

CW I FONE—CW | ÂM-FM-SS8-CW etc. 

3 510- 3 560 kHz I 3 700- 3 775 kHz | 


6 


TEHNIUM 5/1988 


pect de maximă importanţă în orice 
realizare, care din păcate deseori 
este trecut cu vederea. Astfel, 
schema de principiu a oricărui apa¬ 
rat nu conţine decît elementele fi¬ 
zice identificabile sub forma unor 
componente (rezistenţe, condensa¬ 
toare etc.). 

Elementele parazite (capacităţi în¬ 
tre diferiţi electrozi, inductanţa unor 
conductoare de legătură, rezistenţa 
sau inductanţa finită a conductoru¬ 


lui de masă sau a şasiului, cuplaje 
magnetice datorate imposibilităţii 
unei ecranări absolute etc.) nu apar 
în mod explicit pe schemele de prin¬ 
cipiu. 

Un aparat realizat fizic, conform 
unei anumite scheme de principiu, 
conţine în egală rpăsură, pe lîngă 
componentele palpabile, şi compo¬ 
nentele parazite. 

Aceste componente nevăzute sînt 
însă cît şe poate de fizice şi de reale 


şi, mai mult decît atît, ele sînt co¬ 
nectate electric cu restul "compo¬ 
nentelor aparatului, determinînd de 
fapt o altă schemă. 

Punctul de vedere conform căruia 
efectele componentelor parazite pot 
fi evitate prin neglijare este cît se 
poate de neproductiv. 

Volumul de muncă implicat de 
identificarea punctului de masă op¬ 
tim pe care-l cere montajul, de 
pildă, constituie un bun exemplu de 


energie cheltuită ineficient. 

Efortul radioamatorilor construc¬ 
tori trebuie îndreptat spre o analiză 
amănunţită a modului în care se va 
prezenta aparatul gata realizat, în 
aşa fel încît, înainte ca acesta să fie 
terminat, o serie de componente pa¬ 
razite să poată fi identificate o dată 
cu efectele neplăcute pe care le-ar 
putea antrena. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



Irtg. ANDRÎAIM IMICOLAE, YQ3DKM 


Dacă firmele specializate în reali¬ 
zarea aparaturii de trafic pentru ra¬ 
dioamatori s-au stabilit definitiv la 
sintetizor, această situaţie pune încă 
în mare încurcătură pe radioamatori 
în general şi pe începători în spe¬ 
cial. 

Dilemâ- apare datorită multiplilor 
factori care se ivesc în practica 
acestora din urmă. Astfel nu toţi ra¬ 
dioamatorii au la dispoziţie mijloa¬ 
cele necesare abordării unor con¬ 
strucţii sofisticate. Este vorba atît de 
cunoştinţele temeinice în domeniul 
electronicii şi telecomunicaţiilor, cît 
şi de suportul material constînd din 
componente şi aparatură de măsură 
şi control. Pe de altă parte, nu toţi 
radioamatorii pornesc din start cu o 
aparatură care să lucreze în toate 
benzile sau nu doresc să inves¬ 
tească într-o asemenea aparatură. 
Apoi intervin factori de natură su¬ 
biectivă. Unora le place să lucreze 
cu tuburi electronice, altora cu tran- 
zistoare sau cu circuite integrate. 
De aici şi preferinţele diverse. 

Simplitatea VFO-ului şi stabilitatea 
frecvenţei sînt două condiţii greu de 
realizat. Uneori VFQ-ul are o com¬ 
plexitate apropiată de cea a recep¬ 
torului. Dacă în AM o instabilitate 
de 1 kHz nu deranjează foarte tare, 
iar o modulaţie de frecvenţă de cca 
± 50... 100 Hz se poate uneori ne¬ 
glija, în CW-SSB problema se 
schimbă radical. O deviaţie de 100 
Hz se simte foarte bine în SSB, iar 
în telegrafie poate duce la pierderea 
legăturii dacă se recepţionează cu o 
selectivitate ridicată. De asemenea, 
o modulaţie de frecvenţă cu Af = 50 
Hz se manifestă prin schimbarea 
clarităţii tonului atît în SSB, cît şi în 
telegrafie. Uneori apare o granulaţie 
a semnalului (un fel de hîrîială). Din 
aceste motive nu se recomandă uti¬ 
lizarea unei frecvenţe a VFO-ului de 
peste 5 MHz. Prin urmare, dacă se 
recepţionează o frecvenţă din banda 
de 14 MHz, iar VFO-ul furnizează 5 
MHz, este necesar ca diferenţa de 9 
MHz să fie dată de oscilatoare cu 
Guarţ. 

în general este recomandabil ur¬ 
mătorul mod de a rezolva situaţia. 
Presupunem că F B este o frecvenţă 
din banda recepţionată. Pentru a 
putea fi ascultată trebuie „transpusă 
în banda 300—3 400 Hz. în cel mai 
simplu caz, suma tuturor frecvenţe¬ 
lor oscilatoarelor din transceiver 
este egală cu frecvenţa recepţionată 
minus sau plus o diferenţă de cca 3 
kHz. Din această sumă se poate asi¬ 
gura o parte de la un oscilator LC 
(dar nu mai mult de 5—6 MHz), iar 
restul „numai de la oscilatoare cu 
cuarţ. în cazul benzii de 3,5 MHz nu 
este necesar un oscilator cu cuarţ 
dacă receptorul este cu o singură 
frecvenţă intermediară, iar aceasta 
riu depăşeşte valoarea de 3 MHz. 
Pentru celelâlte benzi rezolvarea op¬ 
timă a problemelor impune utiliza¬ 
rea unui VFO cu frecvenţa maximă 
de 5,5...6 MHz. Este o condiţie esen¬ 
ţială pentru încadrarea în limitele 
cerinţelor traficului modern. S-ar 
putea obiecta faptul că firmele spe¬ 
cializate utilizează oscilatoare LC 


(controlate în bucle PLL) cu frec¬ 
venţa de zeci sau sute de mega- 
hertzi. La o privire atentă se con¬ 
stată că nu se prelucrează în buclă 
PLL decît o diferenţă de ordinul me- 
gahertzilor care rezultă în urma unei 
mixări cu frecvenţa provenită de la 
un oscilator cu cuarţ. Deci regula 
celor cîţiva megahertzi rămîne vala¬ 
bilă şi în cazul sintetizorului, 
aceasta din cauza gitter-ului care 
apare la frecvenţe mai mari de 6 
MHz şi datorită cîştiguîui mic rezul¬ 
tat în buclă. 

Cum un sintetizor este dificil de 
realizat, se ajunge la soluţiile de 
compromis care duc la stabilităţi 
apropiate de cele specifice montaje¬ 
lor cu cuarţ, dar care păstrează sim¬ 
plitatea apropiată de cea a VFOuri- 
lor cu elemente LC. Din această ca¬ 
tegorie fac parte VFX-urile şi 
VXO-urile. Un VFX este mai com¬ 
plex, iar stabilitatea sa nu o depă¬ 
şeşte pe cea a unui VXO. în schimb 
permite o variaţie a frecvenţei de or¬ 
dinul megahertzilor faţă de kilo- 
hertzi sau zeci de kilohertzi în cazul 
upui VXO. Deci un VXO este ina¬ 
decvat benzilor inferioare, dar poate 
acoperi cu succes zone din benzile 
superioare. Pe de altă parte, un VFX 
pentru benzile superioare devine 
foarte complex în comparaţie cu un 
VXO sau VFO. Sînt situaţii în care 
VFO-ul realizat cu LC satisface pe 
deplin cerinţele cele mai exigente, 
iar în altele VFX-ul reprezintă sin¬ 
gura soluţie de ieşire din impas. 

Cele mai dese situaţii în care se 
află radioamatorii YO sînt acelea în 
care posedă un „ filtru SSB de 500 
kHz sau 9 MHz. în acest caz apar în 
principal trei soluţii, una pentru 9 
MHz (fig. 1) şi două pentru 500 kHz 
(fig. 2 şi 3). 

In cazul filtrului pe 9 MHz, frec¬ 
venţa oscilatorului local (LO) tre¬ 
buie să fie variabilă. Apare problema 
spinoasă a instabilităţii la benzile 
superioare. Numai o execuţie ex¬ 
trem de pretenţioasă atenuează, 
într-o oarecare măsură, dezavantajul 
în cazul unui oscilator LC. Dar în 
acest caz trecerea de la o bandă la 
alta impune calibrarea, lucru destul 
de incomod şi nesigur pe timp înde¬ 
lungat. Alte probleme sînt ridicate 
de calculul şi realizarea unui factor 
de acoperire corect. Chiar dacă se 
încearcă realizarea unei acoperiri 
globale (de 500 kHz) pe fiecare 
bandă, gradaţiile din intervalul men¬ 
ţionat vor fi imposibil de corelat în¬ 
tre toate benzile. Pentru citiri co¬ 
recte şi precise apare necesitatea 
unor scale separate pe fiecare 
bandă. Soluţia constă în utilizarea 
unui sintetizor sau cel puţin a unui 
VFX. Pentru „acesta din urmă se re¬ 
comandă ca frecvenţa oscilatorului 
variabil de tip LC să nu fie mai mare 
de 6 MHz, dar nu mai mică de 2...2,5 
MHz, pentru a putea elimina uşor 
produsele de mixare neutilizate, în 
scopul menţinerii purităţii semnalu¬ 
lui. 

Dacă se utilizează filtru) de 500 
kHz, se poate folosi un oscilator va¬ 
riabil de tip LC pentru o acoperire 
constantă pe toate benzile. Se ob¬ 



servă (fig. 2) că acest lucru este po¬ 
sibil numai în cazul în care prima 
frecvenţă intermediară este varia¬ 
bilă. Dezavantajul acestei soluţii 
constă în necesitatea utilizării unui 
număr sporit de circuite acordate si¬ 
multan. Soluţia reprezintă un com¬ 
promis între numărul secţiunilor 
condensatorului variabil, numărul 
bobinelor de la filtrele de bandă 
largă de la intrarea receptorului şi 
stabilitatea VFO-ului. Se recomandă 
ca valoarea frecvenţei intermediare 
să fie cuprinsă între 3 şi 6 MHz. A 
doua variantă (fig. 3) implică necesj- 
tatea unui sintetizor sau VFX. în 


această configuraţie se elimină con¬ 
densatorul variabil cu secţiuni multi¬ 
ple. Prima frecvenţă intermediară 
trebuie să aibă o valoare mare pen-, 
tru a se putea elimina frecvenţa ima¬ 
gine. Se consideră cazul valorii de 9 
MHz. Realizarea selectivităţii mari şi 
a avantajului prezentat de prima 
frecvenţă intermediară pe 9 MHz im¬ 
pune două schimbări de frecvenţă. 
Filtrul de 9 MHz trebuie să aibă o 
bandă de trecere mai mică de 500 
kHz pentru a elimina influenţa osci¬ 
latorului XO şi a imaginii pe 10 
MHz. Deci se poate realiza un filtru 
cu elemente LC. 







B|| - 


« S 


La aparatele de radioamatori care 
folosesc sistemul de emisie şi re¬ 
cepţie cu bandă laterală unică 
(SSB), precum şi modul de lucru în 
telegrafie (CW), sînt necesare, de 
regulă, două cristale: unul să gene¬ 
reze semnalul de purtătoare pentru 
modul SSB, iar cel de-al doilea sem¬ 
nalul pentru telegrafie. Ultimul tre¬ 
buie să aibă frecvenţa mai mare de¬ 
cît primul cu circa 800—1 000 Hz. 

Montajul prezentat realizează 
acest lucru folosjnd un singur cristal 
de purtătoare. în modul de lucru 
SSB, frecvenţa necesară se reglează 
acţionînd condensatorul trimer de 
10—40 pF, conectat în serie cu cris¬ 
talul de purtătoare (în cazul de faţă 
cu„ frecvenţa de 10,7 MHz). 

în regim de telegrafie, prin inter¬ 
mediul comutatorului K1, diodele 
varicap BB139 sînt polarizate invers, 
lucrînd astfel ca nişte capacităţi co¬ 
mandate. Acţionînd asupra potenţio- 
metrului semireglabil de 10 kîl se 


YQ3AVE 

alege noua frecvenţă de oscilaţie a 
cristalului, care trebuie să fie cu 
800—1 000 Hz mai mare decît frec¬ 
venţa de lucru în regim SSB. S-a 
avut în vedere cazul cînd se lu¬ 
crează cu banda laterală superioară. 

Pentru ca frecvenţa de purtătoare 
pentru telegrafie să poată „străbate" 
mixerul echilibrat, care generează 
semnal cu purtătoarea suprimată 
(DSB), a fost nevoie ca mixerul să 
fie „dezechilibrat". Acest lucru se 
face cu ajutorul comutatorului K2, 
care aplică tensiunea de 12 V, prin 
intermediul unui rezistor de 100 kii, 
la priza mediană a înfăşurărilor L2 şi 
L3. 

Bobinele LI, L2 şi L3 se realizează 
pe un tor de ferită cu permeabilita¬ 
tea magnetică relativ mică, încît să 
poată lucra corect la frecvenţa de 
10,7 MHz. De o parte a torului se 
bobinează LI (10 spire conductor 

(CONTINUARE ÎN PAG. 11) 


TEHNIUM 5/1988 


7 







llT 



Prezentăm în cele-ce urmează o 
schemă experimerltată şi construită 
pe o mecanică de MAIAK-203. 

Performanţele sale electrice sînt: 

—• cupla] în c.c. a! capului de re¬ 
dare (etaj de intrare diferenţial); 

— volum controlat în tensiune, 
într-un domeniu de minimum 50 dB; 

— sensibilitate; 0,3 mV; 

— impedanţa de intrare: oca 250 
kO la redare; cca 5 kO la imprimare; 

— raport semnal/zgomot: mini¬ 
mum 60 dB; 

— tensiunea la ieşire: minimum 
600 mV la redare; cca 2V la impri¬ 
mare; 

— impedanţa de ieşire: 10 kH; 

— banda de frecvenţă proprie: 
10—30 000 Hz. 

Schema electrică de principiu a 
unui canal este prezentată în figu¬ 
ra 1. 

La conceperea etajului de intrare 
(TI, T2, T3) s-a ţinut cont de urmă¬ 
toarele condiţii ce trebuie să fie sa¬ 
tisfăcute de acest tip de amplifica¬ 
toare: 

a. zgomotul propriu să fie cît mai 
redus; au fost alese în acest scop 
tranzistoarele BC413, cu zgomotul 
propriu de 0,135 /uV; 

b. să asigure o rejecţie bună a 
brum-ului cules pe firele de intrare; 
prin conexiunea diferenţială a lui TI 
şi T2 si folosirea unui cap diferen- 


rii, a fost introdus un condensator, 
banda de frecvenţe începînd în 
acest caz de la cca 10 Hz. 

în plus, pe lîngă aceste cerinţe 
generale, s-a impus şi posibilitatea 
controlării amplificării acestui etaj 
avînd în vedere mai multe conside¬ 
rente practice: reducerea zgomotu¬ 
lui captat pe firâle de conexiune ale 
potenţiometrului de volum; elimina¬ 
rea zgomotului produs de poţenţio- 
metrele îmbătrînite; reducerea dis¬ 
torsiunilor la volum mic. Aceasta s-a 
realizat plecînd de la formula ampli¬ 
ficării etajului diferenţial: 

G = . | 

2V t 

In cazul nostru R,=R1=R2, iar I şi 
Vr au sensul discutat anterior. 

Se observă că G depinde liniar de 
I. Prin modul de concepţie a etajului 
T3, I depinde liniar de tensiunea cu¬ 
leasă de pe cursorul potenţiometru-, 
lui P, neliniaritatea cauzată de jonc¬ 
ţiunea BE a lui T3 fiind eliminată de 


dioda Dl. în final, se obţine un con -M 
troi liniar al amplificării G, deci şi al r 
volumului, de către potenţiometrul | 
P. 

Pentru filtrarea zgomotului captat I 
de firele de conexiune ale lui P, cît | 
şi pentru evitarea unor salturi de j 
tensiune neplăcute pentru difuzoare, 
ce apar la manevrarea potenţiome¬ 
trului, a fost introdus grupul R6, C2 
cu t=2 s. 

La imprimare, etajul devine asime¬ 
tric, acest lucru fiind asigurat de co- - 
mutatorul de imprimare-redare, K 

Performanţele electrice impuse 
etajului de intrare sînt necesare 
pentru a ,,scoate“„cît mai mult de la 
capul de redare. în plus, pentru ac¬ 
centuarea frecvenţelor înalte a fost 
introdus condensatorul Ci- La impri¬ 
mare acesta are rolul de a elimina 
eventualii paraziţi radio ce ar putea j 
fi captaţi. 

Semnalul ce se obţine la ieşirea 
etajului de intrare este aplicat unui 
amplificator liniar clasic, cu reacţie 


Student VALEMTIW RUSU 

ţial, tip MAIAK, s-a obţinut rejecţia 
maximă; 

c. impedanţa de intrare, pe redare, 
să fie cît mai mare; etajul TI, T2 
prezintă o impedanţă la intrare cal- 
culabilă cu formula: 


gm 

Pentru a creşte cît mai mult impe¬ 
danţa, a fost redus curentul I debitat 
de tranzistorul T 3 . Acesta conver¬ 
teşte tensiunea culeasă de potenţio¬ 
metrul P în curentul I. S-a ţinut 
seamă de faptul că reducerea lui I 
conduce la micşorarea zgomotului 
propriu al etajului de intrare; 

d. distorsiunile introduse de acest 
etaj să fie. minime. Funcţionarea li¬ 
niară a etajului este asigurată pentru 
o tensiune de intrare mult mai mică 
decît V r . Valoarea lui Vr este de cca 
26 mV, deci, în cazul nostru, condi¬ 
ţia este îndeplinită. în plus, s-a obţi¬ 
nut o îmbunătăţire a răspunsului de 
impulsuri, prin eliminarea reacţiei 
negative; 

e. banda de frecvenţă reprodusă 
să fie cît mai mare; în acest caz, pe 
redare, banda de trecere se întinde 
de la c.c. pînă la minimum 100 kHz, 
limita superioară fiind dictată de pa¬ 
rametrii tranzistoarelor şi ai cablaju¬ 
lui imprimat. La imprimare, din ne¬ 
cesitatea separării galvanice a intră¬ 




a. Caracteristica la redare 

b. Caracteristica Ia imprimare 

negativă selectivă, dependentă de 
poziţia comutatorului K. 

Pe poziţia „redare" se obţine o 
curbă de răspuns de tip NAB (fig 
2a) cu parametrii: T^RîS.CIOsS.IS 
ms, t 2 = R14.C10=0,07 ms şi amplifi¬ 
carea la 1 000 Hz de cca 20 dB. 
Condensatorul G9 compensează 
etajul în scopul prevenirii autoosci- 
laţiilor acestuia, limitînd superior 
banda de frecvenţă la cca 30 kHz. 

Pe poziţia „imprimare" se obţine o 
curbă de răspuns specifică, nece¬ 
sară atacului capului de imprimare 
folosit (fig. 2b). A fost obţinută prin 
studiul schemei originale a magne¬ 
tofonului şi.prin tatonări experimen¬ 
tale. Răspunsul este liniar pînă la 
cca 4 kHz, urmînd o accentuare cu 
cca 15 dB a frecvenţelor de 16 kHz. 
Cîştigul la 1 000 Hz este de 20 dB şi' 
este dat de R16. Curba de răspuns 
este asigurată de grupul serie LI, 
CI 2, R17. LI are 1,65 mH şi este 
realizată pe o oală de ferită cu 0 14 
mm. în caz că se folosesc bobinele 
de tip MAIAK, de 1,75 mH, C12 va 
avea 33 nF. Cil are rolul compen¬ 
sării în acest caz. 

Caracteristicile de imprimare-re¬ 
dare sînt specifice vitezei de depla- 


TEHN1UM 5/1988 





n - T2 = T3 = BC173C 


MIX i 1. 


ing. EMIL MARIAN 

Pentru însumarea a două semnale 
electrice care provin de la surse di¬ 
ferite se poate utiliza mixerul a cărui 
schemă electrică este prezentată în 
figura 1. Performanţele montajului 
sînt următoarele: 

— tensiunile de intrare 11,1=250 
mV, 11,2=250 mV; 

— banda de trecere a semnalelor: 
f=20 Hz^-25 000 Hz; 

— impedanţa de intrare a celor 
două intrări: Zi=Z:=100 kO; 

— impedanţa de ieşire Z,=100 ft; 

— tensiunea de alimentare a 
montajului: V«=12 V; 

— raport semnal-zgomot: S/N>65 
dB; 

— distorsiuni armonice neliniare: 
THD<0,15%; 

— distorsiuni de intermodulaţie: 
TID<Q,02%. 

Pentru adaptarea impedanţei de 
intrare a fiecărei intrări ia diversele 
impedanţe de ieşire ale unor surse 
de semnal, etajele de intrare au fost 
prevăzute cu cîte o conexiune boot- 
strap. Acest lucru îmbunătăţeşte tot¬ 
odată şi liniaritatea caracteristicii de 
transfer intrare-ieşire şi în acelaşi 
timp este micşorat coeficientul THD. 



sare a benzii, de 19 cm/s, şi sînt re¬ 
prezentate în figura 2. 

Banda de frecvenţe a etajului de 
corecţie este limitată jos de C3, C6 
şi C7 la 10 Hz. 

Pentru reducerea zgomotului pro¬ 
priu se va utiliza un traseu de cablaj 
cît mai scurt de la ieşirea primului 
etaj pînă la intrarea etajului de co¬ 
recţie. De asemenea, această zonă 
se va ecrana, ca de altfel tot. etajul 
de intrare, prin lăsarea necorodată 
şi legarea la masă a feţei nefolosite 
de pe stratificatul dublu placat ce se 
va utiliza la confecţionarea cablaju¬ 
lui. Aceste măsuri de precauţie sînt 
necesare din cauza impedanţei mari 
existente la ieşirea primului etaj şi 
intrarea etajului de corecţie. 

în continuare, semnalul se aplică 
prin C7 la ieşire. Cînd comutatorul 
este pe imprimare, semnalul este 
aplicat prin grupul L2, C13 serie cu 
R18, CI4 pe capul magnetic. Aces¬ 
tea au rolul de a împiedică oscilaţi¬ 
ile de premagnetizare să pătrundă 
către ieşirea etajului de corecţie şi, 
respectiv, de a realiza o accentuare 
suplimentară a frecvenţelor înalte, 
pentru compensarea pierderilor la 
imprimare. Pentru controlul nivelului 
de imprimare, semnalul se aplică 
prin borna 8 unui circuit adecvat de 
afişare, care poate fi chiar circuitul 
existent pe placa de ştergere-pre- 
magnetizare. Acesta oferă avantajul 
că este deja reglat. 

Aşa cum a fost concepută, 
schema se adaptează foarte bine to¬ 
pografiei unui MAIAK-^03. Nu dăm 
o reţetă de modificare a cablajului 
intern al magnetofonului deoarece 
fiecare constructor amator are anu¬ 
mite concepţii despre modul în care 
trebuie construit un „mag". Menţio¬ 
năm doar că în versiunea sa origi¬ 
nală montajul a servit la construirea 
unui magnetofon tip deck. 

Semnalul de premagnetizare a 
fost preluat de la placa de şterge- 
re-premagnetizare originală, avînd 
în vedere calitatea acesteia şi difi¬ 
cultăţile de reglaj al curentului de 
premagnetizare. Aceasta este ali¬ 
mentată, pe poziţia „imprimare", pe 
la borna 10 cu 24 V. Tensiunea de 
alimentare de 24 V este obţinută de 
la placa de stabilizare originală sau 
de la un alt stabilizator. 

Cablajul imprimat se va realiza cît 
mai îngrijit posibil, cu traseele cosi¬ 
torite, după ce placa o dată coro¬ 
dată a fost şmirghefuită şi acoperită 
cu sacîz diiuat în spirt. Lungimea 
acestora va fi cît mai mică. 


La punerea în funcţiune se vor ve¬ 
rifica întîi tensiunile cu un voltmetru 
electronic. Abia după ce s-au obţi¬ 
nut valorile notate pe schemă, cu 
abateri cît mai mici, se trece la în¬ 
cercarea dinamică a schemei. 

Astfel, se lasă comutatorul pe po¬ 
ziţia „redare" şi se rulează o bandă 
bine imprimată. Semnalul cules pe 
la borna 7 se apjică unui ampli¬ 
ficator adecvat. Este posibil, pentru 
ameliorarea „înaltelor", să fie nece¬ 
sară o tatonare a lui CI, în jurul va¬ 
lorii din schemă. Se verifică eficaci¬ 
tatea controlului de volum şi a gru¬ 
pului de filtrare R6, C2 prin deplasa- 
.rea (rotirea) bruscă a potenţiome- 
trului. Volumul va trebui să varieze 
lin pînă la noua valoare impusă de 
potenţiometru. Dacă acesta se dă la 
minimum, semnalul va trebui să dis¬ 
pară, în cîteva secunde, lin şi total. 
Semireglabilul R3 are rolul de a fixa 
amplificarea maximă a preamplifica- 
torului, limitată de saturarea tranzis- 
toarelor TI şi T2. Cînd se produce 
acest fenomen, semnalul nu mai 
este amplificat. Tot din acest semi- 
reglabil se obţine echilibrarea cana¬ 
lelor, în versiunea stereo. 

Pe poziţia „imprimare" se aplică 
semnal de la borna 1 (maximum 10 
mV pentru distorsiuni minime), pre¬ 
luat de la un microfon, şi se urmă¬ 
reşte prezenţa acestuia la ieşire prin 
deviaţiile acului aparatului de con¬ 
trol al nivelului de imprimare. Se 
face o imprimare de probă, ascul- 
tînd apoi. înregistrarea. Este_ posibil 
să apară unele autooscilaţii. în acest 
caz se acţionează asupra lui Cil (în 
sensul măririi), avînd în vedere însă 
că acest lucru poate dăuna „înalte¬ 
lor" ce se imprimă. O funcţionare 
defectuoasă poate fi cauzată şi de 
grupul L2, C13, neacordat pe frec¬ 
venţa oscilatorului de premagneti¬ 
zare. Acest grup poate proveni de 
pe placa de ştergere-premagnetizare 
originală. 

în încheiere, recomandăm consul¬ 
tarea prealabilă a lucrărilor din bi¬ 
bliografie, pentru o mai bună apro- 
fundare a funcţionării schemei, şi 
apoi trecerea la execuţia ei practică. 


BIBLIOGRAFIE 

1. Simion Emil, Costin Miron, Feş-* 
tilă Lelia — Montaje cu circuite inte- 
grate analogice, Editura „Dacia", 
1986. 

2. „Tehnium", nr. 11/1984 

3. „Tehnium", nr. 2/1987. 


însumarea celor două semnale de 
audiofrecvenţă se realizează în co¬ 
lectoarele celor două tranzistoare T t 
şi T 2 . Această modalitate de însu¬ 
mare permite o separare perfectă, 
din punct de vedere galvanic, a ce¬ 
lor două surse de semnat, excluzîn- 
du-se cu desăvîrşire posibilitatea 
unor influenţe reciproce. Semnalul 
sumă din colectoarele celor două 
tranzistoare 7j şi T 2 este aplicat eta¬ 
jului repetor pe emitor care conţine 
tranzistorul T 3 . 

Acest etaj realizează o împedanţă 
de ieşire convenabilă mixerului, în 
scopul unor posibilităţi diverse de 
adaptare la alte montaje (corector 
de ton, amplificator de putere etc.). 
Pentru realizarea unui raport sem¬ 
nal-zgomot cît mai ridicat, s-a utili¬ 
zat o filtrare suplimentară a tensiunii 
de alimentare, realizată de grupurile 
B 2 -C 3 şi R^-Ce- 

REALIZARE PRACTICĂ 

Montajul se realizează practic pe 
o plăcuţă de sticlostratitex placat cu 
folie de cupru. Deoarece schema 

electrică este relativ simplă,.nu s-a 

prezentat o variantă de cablaj, acest 


Pentru exemplificare vom utiliza indi¬ 
cativul amplificatorului operaţional de¬ 
numit universal cunoscut: 741. Pe cap¬ 
sula -acestui circuit produs de RCA apare 
următoarea notaţie: 

CA 741 C T 

a b c d 

Indicativul are patru componente, no¬ 
tate de noi cu a, b, c, d, care au următoa¬ 
rea semnificaţie: 

a — cuprinde marca fabricantului: ca 
şi tipul circuitului, după cum urmează: 

CA — circuit integrat analogic; 

CD — circuit integrat drgital; 

CDP — microprocesor; 

MW — circuit integrat produs în tehno¬ 
logie de tip MO'S; 

b — indicativ nume/ic ce desem¬ 
nează tipul circuitului (în căzui nostru 
741 — amplificator operaţional compen¬ 
sat în frecvenţă); 

c— indicativ ce desemnează varianta 
circuitului integrat în funcţie de unii pa¬ 
rametri electrici, şi de temperatură. Daca 


lucru lăsîndu-se ia latitudinea con¬ 
structorului amator. 

Montajul se poate reatiza si în va¬ 
rianta stereo, dubiîndu-se practic 
componentele schemei electrice 
pentru fiecare canal informaţional. 
La realizarea schemei de cablaj im¬ 
primat ăe iau toate'precauţiile nece¬ 
sare acestui tip de montaje şi 
anume: 

— lipsa buclei de masă; 

— traseu de masă. unic, cu grosi¬ 
mea minimă de 4 mm; 

— structură fizică de cvadripol a 
schemei electrice; 

— legături galvanice ia potenţio¬ 
metre, surse de semnai şi mufele de 
intrare şi ieşire folosind conductor 
ecranat; 

— ecranarea întregului montaj (a 
plăcuţei de cablaj cu piese) folosind 
o cutie din tablă de fier cu grosimea 
minimă de 1 mm 

Componentele electrice folosite la 
realizarea, practică; a montajului vor 
fi verificate înainte de montare. 

.Realizat practic, montajul funcţio¬ 
nează de la prima. încercare, fiind de 
un real folos amatorilor de muzică 
realizată prin procedee de mixare a 
mai multor surse sonore. 


circuitul nu are variante, indicativii! lip¬ 
seşte; 

d — indicativ care desemnează '".pul 
capsulei., după curo urmează: 

D — capsulă ceramică trp DtL sau 
DIG; 

E — capsulă de plastic tip Df>_ sau 
DîP: 

F, X — capsulă sticloceramică. tm 
DiL; 

G — chip ermetîzat in masă plastică. 

H -- chip- (neincapsiiilat): 

K — capsulă ceramică cm terminate 
pe două laturi 

L — Beam Lead Chip; 

G — capsulă plastic. ’ cu termin.ate.te 
pe patru Mur: >f,o GUIL) 

S — trp TG-5 cu terminalele t.p DIl- 
’ CAM (pe dcsfâ râdurîj: 

T — ip IO-5 cu ■ terminatele aşezate 
în cerc. 

BIBLIOGRAFIE. 

RCA — Linear -Infegrated Circuiits, So> 
mervîHe RCA Corporation, 1975.. - 


NOTAREA CIRCUITELOR 
INTEGRATE RCA 

mg, AU R ELI A hJ MATEESCU 


TEHNIUM 5/1988 


9 



o 


INDICATOR 



Cîmpul învîrtitor produs de curentul tri¬ 
fazic are sensul de rotaţie determinat' de 
ordinea în care se succed cele trei faze 
din care este format sistemul. 

Asigurarea aceleiaşi succesiuni a faze¬ 
lor la toate prizele trifazate dintr-un ate¬ 
lier, şantier sau întreprindere permite uti¬ 
lizarea comodă a consumatorilor volanţi, 
convertizoare de sudură, maşini de găurit 
manuale trifazate, polizoare portative etc., 
asigurîndu-se sensul de rotaţie indicat de 
constructor, indiferent de punctul de ali¬ 
mentare cu energie electrică, eliminîn- 
du-se şi necesitatea prezenţei personalu¬ 
lui special calificat pentru conectarea uti¬ 
lajelor la reţeaua electrică trifazică. 

Inversarea sensului de rotaţie al maşi¬ 
nilor electrice trifazate este o operaţie re¬ 
lativ simplă şi constă în inversarea între 
ele a două din cele trei conductoare des¬ 
tinate pentru faze, din coloana de alimen¬ 
tare a maşinii. Simplu, dar necesită de¬ 
montarea mufei de conexiune (sau a fi¬ 
şei) la unui din capetele cordonului de 
alimentare, uneori întreruperea temporară 
a alimentării electrice în punctul conside¬ 
rat sau pe coloană, operaţii care necesită 
timp şi scule corespunzătoare, fără a mai 
aminti defecţiunile provocate la utilajele 
învîrtite accidenta! în sens contrar, în tim¬ 
pul probei de sens. 

Determinarea rapidă şi exactă a sensu¬ 
lui de rotaţie se poate face cu dispozitivul 
a cărui schemă electrică este indicată în 
figura 1. 

In cazul încărcării uniforme a celor trei 
faze ale sistemului, apare, pentru cone- 


Ing, IANCU ZÂHÂRIA 

xiunea în stea, un punct neutru (nul de 
lucru), plasat ia distanţe egale de cele trei 
faze. în cazul că intensităţile care străbat 
cele trei conductoare destinate fazelor 
sînt identice ca mărime, tensiunea măsu¬ 
rată între oricare din cele trei faze şj_nul 
(tensiunea de fază) va fi de 1,73=1 3 ori 
mai mică decît tensiunea măsurată între 
două faze (tensiunea de linie). 

Dacă însă cele trei faze sînt inegal 
încărcate, nulul de lucru se deplasează, 
majorîndu-se tensiunea de pe una dintre 
faze, mai puţin încărcată, în detrimentul 
tensiunii de pe faza mai solicitată. în 
aceste cazuri, dezechilibrarea sistemului 
trifazat este mai pronunţată pentru sarci¬ 
nile inductive sau capacitive, fiind ampli¬ 
ficată cu cosinusul unghiului de rotire 
corespunzător fazelor (cos'f). 

Situaţia enunţată mai sus prezintă toc¬ 
mai principiul de funcţionare al aparatu¬ 
lui utilizat, pentru verificarea sensului de 
rotaţie. Simultan aparatul indică şi inte¬ 
gritatea circuitului trifazic verificat, sesi- 
zînd întreruperile determinate de arderea 
siguranţelor pe gna, două sau toate cele 
trei faze. 

Filtrele R-C din componenţa schemei 
electrice, dimensionate pentru l//=380 V 
şi Uf =220 V, permit aprinderea lămpii L 2 , 
cînd tensiunea fazei T este superioară ce¬ 
lei de pe faza R, avînd drept referinţă faza 
S, considerată nominal constantă. 

Impedanţa reţelei de defazare conce¬ 
pută cu seria C,, R 2 şi R 3 corespunde im- 
pedanţei reflectate de lampa cu neon L 2 , 
pentru frecvenţa reţelei electrice de 50 




!ng> DHAGOŞ MARiMESCU JL 


Z 2 =250ft 


Radioamatorii cunosc faptul că 
pentru a mări directivitaiea şi cîşti¬ 
gul antenelor se foloseşte conecta¬ 
rea sinfazică a mai muitor antene 
identice. Antenele pot fi aşezate în 
acelaşi plan pe orizontală sau eta¬ 
jate, pe verticală. 

în cazul aşezării antenelor în ace¬ 
laşi plan pe orizontală, cîştigul an¬ 
tenei creşte, iar unghiul de deschi¬ 
dere orizontală a lobului principal 
scade, unghiul de deschidere verti¬ 
cală a lobului principal rămînînd 
neschimbat faţă de ce! al lobului 
principal al unei antene de bază fo¬ 
losită în sistem; raportul faţă-spate 
al sistemului de antene rămîne ne¬ 
schimbat în comparaţie cu cei al 
antenei de bază. 

în cazul aşezării antenelor etajate 
pe verticală, cîştigul creşte, unghiul 
de deschidere pe verticală a lobului 


principal se micşorează faţă de cel al 
antenei de bază, iar unghiul de des¬ 
chidere în plan orizontal rămîne ne¬ 
schimbat; raportul faţă-spate rămîne 
aproximativ aceiaşi. 

Pentru antenele în acelaşi plan 
orizontal directivitatea este maximă 
atunci cînd distanţa dintre axele an¬ 
tenelor este de 0,8A, iar cîştigul ma¬ 
xim, 2 dB (1,26 ori), atunci cînd dis¬ 
tanţa între axele antenelor este 
1,5—2A. 

Prin etajarea antenelor cîştigul 
este de 2—2,5 dB (1,26—1,33 ori). 
Cîştigul este maxim cînd distanţa 
între etaje este 0,8—IA. Distanţa 
minimă între etaje poate fi de 0,5A, 

Orientativ se poate afirma că fie- 
cate dublare a numărului de ele¬ 
mente determină un cîştig supli¬ 
mentar de circa 3 dB (1,4 ori). 

La legarea sinfazică a etajelor se 





Zţ= 250X1 


-2l~ 37411 
~Zf=374& 


folosesc următoarele feluri de linii: 

— linia în A/4, care serveşte la 
transformarea impedanţelor pentru 
adaptare; 

— linia paralelă în A/2, care pro¬ 
duce o defazare de 180°; 

— linia paralelă în A, care pro¬ 
duce o defazare de 0°. 

în figura 1 se leagă sinfazic două 
antene etajate situate la o distanţă 
de aproximativ A/2 conectînd dipo¬ 
lii cu ajutorul unei linii în A/2, în aer, 
încrucişat. Fiecare etaj are o impe- 


- CABLU PANGLICĂ 
300X1, €= 0 f 83Â 



danţă de aproximativ 250 fi şi linia 
care le leagă în paralel are şi ea im¬ 
pedanţa caracteristică de 250 fi şi 
la bornele dipolului inferior se 
obţine impedanţa caracteristică de 
125 fi. De la impedanţa de 125 fi 
este necesară o linie în A/4 pentru a 
transforma impedanţa la aproxima¬ 
tiv 300 fi, la care se poate conecta 
un cablu panglică de 300 fi sau un 
cablu coaxial de 75 fi prin buclă în 
A/2. Pentru aceasta linia în A/4 va 
avea impedanţa: 

Zj =|-Z7 7 Z7= j Î25fT-“SOOfi = 194fi. 

în figura 2 se arată alt mod de le¬ 
gare a aceloraşi antene, folosindu~se 
linii în A/4 de 374 fi, cu ajutorul 
cărora impedanţa fiecărui etaj este ri¬ 
dicată la 600 fi: 

Z| = j Z; • Z = j2500 -8000=3740, 
urmînd ca prin conectarea în para¬ 
lel a celor două linii de 600 fi să se 
obţină o impedanţă de 300 fi la care 
se conectează direct un cablu pan¬ 
glică de 300 fi sau un cablu coaxial 
de, 75 prin buclă în A/2.. 

în figura 3 se arată legarea în para¬ 
le! a celor două antene cu o linie în A 
sub forma unui cablu panglică de 
300 fi cu lungimea fizică de 0,83 A 
(datorită factorului de scurtare K = 
0,83). 

Dezadaptarea care apare între 


TEHNIUM 5/1988 


S-s» 






Hz. Rezistenţele fl,, fl 4 şi R T formează un 
consumator trifazat echilibrat, conectat în 
stea. Divizoarele ft 2 -R 3 şi Rs~Re reali¬ 
zează corelarea tensiunilor de dezechili¬ 
bru cu tensiunea de aprindere a lămpilor 
de semnalizare cu neon. Pentru alte tipuri 
de lămpi (în afara lămpilor utilizate în 
starterele pentru amorsarea tuburilor flu¬ 
orescente, din care se înlătură capacita¬ 
tea de temporizare), cum sînt lămpile 
LSG-64, utilizate în creionul control fază, 
de tip sofit, cu soclu S07 sau lămpile 
LSF-32 sau 42, dotate cu soclu E-10/13 
sau BA-9s/14 sau lămpile refolosite de la 
aparatele „fulger" din dotarea ansamblu¬ 
rilor fotografice, valoarea divizorului re- 
zistiv se va modifica după caz. 

Pentru folosirea aparatului în reţele cu 
frecvenţă diferită de cea a sistemului 
energetic naţional (cazul generatoarelor 
trifazice cu frecvenţa de 200 sau 400 Hz, 
utilizate în industria forestieră, pentru asi¬ 
gurarea turaţiilor sporite ale maşinilor 
electrice), în derivaţie pe divizoare se co¬ 
nectează, prin intermediul butonului du¬ 
blu K 2 , normal deschis, rezistenţele R p] , a 
căror valoare se corelează cu reactanţa 
capacitivă a capacităţilor din componenţa 
filtrelor la frecvenţa considerată.' 

Tensiunea de lucru a condensatoarelor 
va fi cel puţin egală cu tensiunea de linie; 
pentru datele din figura 1 , mai mare de 
400 V. 


Aparatele dotate cu lămpi de semnali¬ 
zare cu neon pot fi utilizate în reţele a că¬ 
ror tensiune de lucru depăşeşte tensiu¬ 
nea de aprindere a lămpii, în general mai 
mare de 5CH-60 V. Pentru reţele cu ten¬ 
siunea de lucru mai redusă, cum este ca¬ 
zul aparaturii trifazate demonstrative pen¬ 
tru uz didactic, care funcţionează la a ze¬ 
cea parte din tensiunea reţelei electrice, 
respectiv la 22/38 V, fiind considerată 
tensiune nepericuloasă -pentru organis¬ 
mul uman, se folosesc indicatoare de 
sens de rotire dotate cu lămpi cu incan¬ 
descenţă. Singurul dezavantaj al acestor 
aparate este consumul electric sporit în 
raport cu aparatele dotate cu lămpi de 
semnalizare cu neon. 

Componentele electrice ale aparatului 
prezentat în figura 2 se calculează în 
funcţie de caracteristicile tensiune-frec- 
venţă ale reţelei trifazate unde urmează 
să fie utilizat. Pentru reţeaua demonstra¬ 
tivă-de uz didactic, cu frecvenţa de 50 Hz 
şi tensiunea de 22/38 V, considerînd că 
folosim pentru indicare lămpi cu incan¬ 
descenţă de 26 V — 0,1 A, dotate cu so¬ 
clu E 10/13, rezultă: 

R 6 = R s =69 H/1W şi C 3 = 10m F/40 V, de 
preferinţă cu izolaţie din hîrtie, sau două 
condensatoare electrolitice de cîte 22 mF 
fiecare, conectate în serie, avînd fiecare 
în derivaţie cîte o diodă conectată în sens 
adiţional polarităţii capacităţii electroli- 


tice. -> . 1 

Pentru frecvenţa de 50 Hz şi tensiunea 
trifazată de 2,2/3 ,8 V, folosind lămpi de 
„baterie" de 3,5 V — 0,28 A, rezultă: R s = i 
R 9 = 0, Cş = 250 fiF. 

Datele din figura 2 corespund reţelei 
electrice cu frecvenţa de 50 Hz şi tensiu¬ 
nea de 220/380 V. Pentru semnalizare se 
vor folosi cîte patru lămpi „telefonice" de 
cîte 60 V — 0,045 A fiecare, înseriind cîte |j 
patru pentru o lampă figurată în schemă 
Dacă se aprind ambele lămpi, rezultă 7 
că sistemul este în două faze, unul dintre |§ 
ceje trei conductoare fiind întrerupt. 

în caz că la probarea circuitului nu lu¬ 
minează nici una dintre lămpi, acţionăm 
butonul normal deschis K 3 , conectînd 
astfel nulul de lucru al aparatului la nulul 
de protecţie. Dacă prin această manevră 
se aprinde una dintre lămpi, înseamnă că 
sînt arse două siguranţe fuzibile, iar în 
cazul că nu se aprinde nici o lampă, cir¬ 
cuitul trifazic este întrerupt sau sînt arse 
toate cele trei siguranţe. 

Aparatul funcţionează normal în siste¬ 
mul trifazat cu conexiune în stea sau cu 
conexiune în‘ triunghi (lipsită de nul de 
lucru), fără nici un fel de modificări. La 
cordoanele de provenienţă industrială, 
conductorul de culoare gaiben alternat 
cu verde reprezintă nulul de protecţie 
(pămînt). 


cablu coaxial de 75fl pentru cobo- 
rîre. 

Pentru a asigura sinfazarea, tre¬ 
buie ca; 

— tronsoanele I, să fie riguros 
egale între ele; 

— conectarea tronsoanelor I, să 
se facă identic la ambii dipoli (ori la 
ramura din dreapta ori la cea din 
stînga). 

în figura 5 se arată conectarea a 
două antene aflate în acelaşi plan 
orizontal. Antenele au impedanţele 
de 240—260 O şi sînt plasate la dis¬ 
tanţa fizică de 0,8A. Dipolii sînt uniţi 
cu două linii paralele de lungime 
A/2. Legarea capetelor liniilor se 
face ţinînd cont de fazele tensiuni¬ 
lor induse în cei doi dipoli. La locul- 
de unire a liniilor în A/2 se poate co¬ 
necta direct cablul panglică de 
3000 sau cablul coaxial de 750 cu 
buclă în A/2. Aceasta este varianta 
de legare pentru directivitatea ma¬ 
ximă. 

în figura 6 se dă varianta de le¬ 
gare a antenelor de la exemplul pre¬ 
cedent pentru cîştig maxim. Ante¬ 
nele sînt plasate la distanţa de 2A, 
iar dipolii se conectează cu o bu¬ 
cată de cablu panglică cu lungi¬ 
mea: 

I = 3K-A = 3*0,83* A = 2.49A. 
respectîndu-se sinfazarea. Coborî- 
rea se conectează la bornele unuia 
dintre dipoli, cu cablu panglică de 
3000 sau cablu coaxial de 750, cu 
buclă în A/2. 



CONCURSUL 

„INFORMATICA 

INTRE 

CREATIVITATE 
Şl UTILITATE" 


In vederea promovării şi intro¬ 
ducerii rapide a progresului teh¬ 
nic în toate sectoarele de activi¬ 
tate, actualul concurs organizat 
de revista „Tehnium" împreună 
cu Comisia pentru propagandă 
şi creaţie tehnico-ştiinţifică din 
cadrul Comitetului Central al 
Uniunii Tineretului Comunist şi 
cu sprijinul Institutului de Teh¬ 
nică de Calcul şi Informatică îşi 
propune să polarizeze atenţia ti¬ 
nerei generaţii spre un domeniu 
cu vaste perspective de aplicare 
în ţara noastră. 

Reamintim că lucrările vor tre¬ 
bui trimise pînă la data de 30 oc¬ 
tombrie (data poştei) pe adresa: 
Redacţia „Tehnium", Piaţa Scîn- 
teii nr. I, sectorul 1, Bucureşti, 
cod 79784, însoţite de o notă ce 
va conţine titlul lucrării, secţiu¬ 
nea la care participă, numele şi 
prenumele autorilor (sau auto¬ 
rului), locul de muncă, funcţia 
pe care o deţine, profesia de 
bază, vîrsta, telefoanele de la 
serviciu şi domiciliu, adresa. Re¬ 
gulamentul concursului a fost 
publicat în numărul 4 al reviste- 
■oj; „Ştiinţă şi tehnică" şi „Teh¬ 
nium". 


In figura 7 se arată conectarea 
unui grup de patru antene, plasate 
cîte două pe verticală, în scopul de 
a obţine un cîştig mare, în acelaşi 
timp cu o directivitate pronunţată 
pe, orizontală. 

între etajele AB şi CD plasate la 
distanţa de aproximativ 0,8A se utili¬ 
zează ca legătură o bucată de cablu 
panglică de 3000 cu lungimea I = 
= K*A — 0.83A. între grupele de etaje 
AB şi CD conectarea se realizează 
prin două linii paralele în aer, de 
lungime ^ = A, iar cablul panglică 
de 3000 pentru coborîre se conec¬ 
tează în punctele EF (sau cablu 
coaxial de 750 prin buclă în A/2). 

BIBLIOGRAFIE 

1. Edmond Nicolau, Antene şi 
propagare. 

2. Eugen Statnic, Recepţia emi¬ 
siunilor de televiziune în UIF. 

3. Eberhard Spindler, Antene. 



împedanţa de 250 O a antenei şi cea 
de 300 O a cablului este compen¬ 
sată de faptul că, etajele fiind la dis¬ 
tanţa de.0,8A, cîştigul în tensiune 
este ceva mai mare ca la distanţa de 
0, ŞA. 

în figura 4 se folosesc la conecta¬ 
rea sinfazică a antenelor tronsoane 
de cablu coaxial. La fiecare din cei 
doi dipoli se conectează bucle în 
A/2, cu lungimea corectată cu fac¬ 
torul de scurtare K = 0,66 (lungi¬ 
mea fizică a- buclei Ij, - K-A/2 = 0,33 
A). Bucla în A/2 coboară impedanţa 
de ia 250 O la 63 O (cu o mică nea- 


daptare). Cele două segmente de 
cablu coaxial vor avea lungimi 
identice, dar arbitrare, l 1( impe¬ 
danţa care rezultă la punerea lor în 
paralel fiind de aproximativ 32 n. 

De aici, cu o linie coaxială în A/4 
cu lungimea fizică; 

I: = K • A/4 = 0,66 • A/4 = 0,165A 
formată dintr-un tronson de cablu 
coaxial de 50 ii 

Z| 2 =' 1 32(1^750 = 50H 
impedanţa de 320 este ridicată la 
750, la care se poate conecta un 


(URMARE DIN PAG. 7) 

CuEm 0 0,3 mm), iar în partea 
opusă înfăşurările L2 şi L3. Acestea 
două se realizează simultan, din 
două fire răsucite între ele, din con¬ 
ductor CuEm 0 0,3 mm. 

Pentru a realiza o suprimare bună 
a purtătoarei, de ordinul a 300—400 


. 1 * 1200 . 
560i<n y ■ „ , 


ori (peste 46 dB), este nevoie ca 
diodele de mixare, de tipul RODOI, 
să, fie identice ca parametri. 

înfăşurarea LI împreună cu capa¬ 
citatea conectată în paralel, de 33 
pF, trebuie să rezoneze pe frecvenţa 
de 10,7 MHz. Rezonanţa se obţine 
acţionînd asupra valorii condensato¬ 
rului însemnat cu asterisc (în 
schemă cu valoare de 33 pF). 


-*îl—M hh 

33pF IQOnF 


H=3-T+Î0H- 

ICKOrF 1 — 1 , 


:15QpF yjj 2,5x0. InEck 

' it 

SSB -V in 



TEHNIUM 5/1988 


ii 





<§Sil «asifillifci. rifll WŞBGB&BBk JMk :SfslSSilS : . 

m AfaTrlnil^ 
f^jy^r^s I »V 


VIDEO 


1. CONSIDERAŢII GENERALE 

Progresele tehnologice realizate 
în ultimii zece ani au făcut posibilă 
elaborarea unor tehnici şi sisteme 
de înregistrare magnetică a imaginii 
pe casete avînd o calitate satisfăcă¬ 
toare şi un cost accesibil publicului. 

în ţara noastră există deja un nu¬ 
măr relativ mare de calculatoare 
personale precum şi de aparate ne¬ 
profesionale pentru reproducerea la 
domiciliu a imaginii şi sunetului în¬ 
registrate pe casete, numărul lor fi¬ 
ind în continuă creştere. 

Avînd în vedere că majoritatea in¬ 
formaţiei audio-vizuale de acest gen 
există doar în limbi străine, mi-am 
propus şi am realizat cu minimum 
de efort o aparatură care să permită 
subtitrarea spectacolelor TV, facili- 
tînd astfel accesul la aceste infor¬ 
maţii care vor căpăta o importanţă 
tot mai mare ca sursă de educaţie şi 
divertisment, alături de celelalte mij¬ 
loace de transmitere şi difuzare a in¬ 
formaţiei audio-vizuale. 

2. SCHEMA INTERCONECTĂRII 

APARATELOR 

Interconectarea aparatelor este 
prezentată în figura 1. 

VIDEOCASETOFON 1: Este vide- 
ocasetofonul de redare, de pe care 
se transferă înregistrarea ce ur¬ 
mează a fi subtitrată. 

VIDEOCASETOFON 2: Este vide- 
ocasetofonul de înregistrare, pe 
care se realizează înregistrarea sub¬ 
titrată. 

TV 1: Televizor de control pe care 
se vizualizează înregistrarea subti¬ 
trată. 

MODUL PROCESARE SEMNAL: 
Este modulul care asigură genera¬ 
rea caracterelor-, sincronizarea şi în¬ 
sumarea acestora cu semnalul video- 
complex provenit de la videocaseto- 
fonul de redare. 

CALCULATOR: Este un calculator 
personal de tipul SINCLAIR ZX 
SPECTRUM, HC-85, TIM-S, cu aju¬ 
torul căruia se face transferul de 
date de la casetofon "către modulul 
de procesare semnal. 

CASETOFON: Este un casat of o n 
audio conectat la calculator, pe care 
se memorează textul ce trebuia afi¬ 
şat. 

TV 2: Televizor (monitor) de con¬ 
trol al calculatorului. 

Calea de sunet a videocasetofo- 
nului de redare se conectează direct 
la videocasetofonul de înregistrare. 

Calea.de imagine a videocasetofo- 
nului de redare se conectează Sa vi- 
deocasetofonui de înregistrare prin 
intermediu! modulului de procesare 
semna! care realizează mixarea ima¬ 
ginii TV cu imaginea caracterelor 
din text ui ce constituie subtitrarea. 

Modului de procesare semnal se 
conectează la calculator prinir-o 
magistrală (date şi adrese) pe co¬ 
nectorul de extensie aî calculatoru¬ 
lui (prin care se realizează şl ali¬ 
mentarea modulului). 

Prin modificări de software se 
poate folosi' orice tip de calculator 
care are conector de extensie şi in¬ 
terfaţă de casetofon sau disc flexibil 
pentru memorarea datelor. 


ajutorul unui program editor 


OCT A VI AN ENACHE 

de texte (de exemplu TASSWORD) 
se creează pe bandă un fişier care 
conţine textul ce urmează â‘ fi su¬ 
prapus peste imagine. Atenţie! în, 
TASSWORD un rînd conţine 64 de 
caractere care va fi împărţit în două 
rînduri de cîte 32 de caractere pe 
modulul de procesare semnal, deci 
ultimul cuvînt de pe primul rînd, 
dacă nu este corect împărţit în si¬ 
labe, se va continua pe rîndul al doi¬ 
lea. Dacă memoria nu este sufi¬ 
cienţă pentru textul ce urmează a fi 
introdus se creează mai multe fi¬ 
şiere. 

Se încarcă apoi programul SUB¬ 
TITRARE, iar sub acest program se 
încarcă pe rînd fişierele create pe 
bandă. 

Se pornesc cele două videocase- 
tofoane şi se urmăresc pe televizor 
momentele la care trebuie afişate 
mesajele de pe bandă. Mesajele (de 
cîte două rînduri) sînt afişate pe rînd 
ia apăsarea tastei „3“. Prin apăsarea 
tastei „2“ se selectează opţiunea afi¬ 
şării textului pe o bandă neagră, iar 
prin apăsarea tastei „1“ se revine la 
afişarea pe fondul imaginii TV. Tex¬ 
tul afişat se anulează cu tasta „4“. 

După afişarea unui fişier întreg se 
opresc cele două videocaşeiofoane, 
se încarcă următorul fişier‘'şi se con¬ 
tinuă înregistrarea. 

4. DESCRIEREA MODULULUI 
PROCESARE SEMNAL 

4.1. MODULUL DE ÎNSUMARE 

Asigură însumarea semnalului vi¬ 
deo. TTL corespunzător caracterelor 
(generat de modulul de afişare) şi a 
semnalului video TTL corespunzător 
benzii negre cu semnalul video" TV 
provenind de ia videocasetofonul de 
redare. 

Schema electrică a modulului este 
prezentată în figura 2. 

Tranzistoarele TI şi T2 sînt în 
montaj repetor pe emitor şi au roiul 
de a asigura adaptarea de impe- 
danţă la intrarea şi la ieşirea din - 
modui. Tranzitoru! T3 lucrează în 
regim de comutaţie şi însumează 
semnaiuj video ■ TTL corespunzător 
benzii negre cu semnalul video TV. 
Tranzistorul T4 lucrează de aseme¬ 
nea în regim de comutaţie şi însu¬ 
mează semnalul video TTL cores¬ 
punzător caracterelor cu semnalul 
video TV. 

.Rezistoruî R1 asigură adaptarea 
de im pedantă ia ieşirea videocaseto- ' 
fonului de redare. Condensatoarele 


3 ns 


vioeo c1 „ /CPvî % 

ÎN r~ 1 = 


CI şi C2 realizează separarea în 
c.c., precum şi cuplajul în c.a. la 
frecvenţe înalte (CI) şi frecvenţe 
joase (C2). Rezistoruî R19 asigură 
protecţia tranzistorului T2 la scurt¬ 
circuitarea accidentală a ieşirii mon¬ 
tajului. C3 şi C4 sînt condensatoare 
de decuplare a tensiunii de alimen¬ 
tare pentru frecvenţe înalte (C4) şi 
frecvenţe joase (C3). 


Rezistoruî semireglabil R2 asigură 
punctul static de funcţionare al tran- 
zistoarelor TI şi T2 astfel încît să fie 
menţinute tot timpul în conducţie. 
Se urmăreşte cu osciloscopul sem¬ 
nalul video la ieşire astfel încît palie¬ 
rul impulsurilor de sincronizare să 
fie la cca 1 V, iar nivelul de alb ma¬ 
xim la cca 2 V (semnalul videocom- 
plex are cca 1 Vvv). Rezistoruî semi- 
regiabil -R7 asigură reglajul intensi¬ 
tăţii benzii negre după dorinţă, dar 
fără depăşirea nivelului de negru al 
semnalului video, în caz contrar 
apărînd fenomene de desincronizare 
a imaginii. Rezistoruî semireglabil 
R11 modifică luminozitatea caracte¬ 
relor după dorinţă, însă fără a de¬ 
păşi nivelul maxim de alb din sem¬ 
nalul video. 

4.2. MODULUL DE SINCRONI¬ 
ZARE 

Numit impropriu modul de sincro¬ 
nizare, acesta realizează numai de¬ 
păşirea impulsurilor de sincronizare 
din semnalul video TV provenit din 
videocasetofonul de redare. Sincro¬ 
nizarea imaginii caracterelor cu ima¬ 


ginea TV se realizează de la sine 
prin pornirea oscilatorului de punct 
din cadrul modulului de afişare de 
către impulsurile de sincronizare li¬ 
nii ţSL) şi cadre (SC). 

Schema modulului este prezentată 
în figura 3. 

Tranzistorul TI îndeplineşte două 
funcţiuni: inversează polaritatea 
semnalului video TV pentru atacul 
corespunzător al circuitului integrat 
TBA950 şi, prin alegerea corespun¬ 
zătoare a punctului static de func¬ 
ţionare, realizează o preseparare a 
impulsurilor de sincronizare din 
semnalul video TV. 

Circuitul integrat specializa 
TBA950 asigură separarea pro 
priu-zisă a impulsurilor de sincroni¬ 
zare din semnalul video TV. La pinul 
6 se obţin impulsurile de sincroni¬ 
zare linii şi cadre însumate, iar la pi 
nul 7 se obţin impulsurile de sincro 
nizare cadre separate. 

Pentru fiecare din cele două sem¬ 
nale urmează un etaj repetor pe 
emitor realizat cu tranzistoarele T2 
respectiv T3, care asigură adaptarea 
de impedanţă pentru etajele urmă¬ 
toare. 

4.3. MODULUL DE AFIŞARE 

a) GENERALITĂŢI 

Acest modul se constituie într-un 
automat independent care nu are 
nevoie de un procesor pentru a re 
genera imaginea, caracterele o dată 
scrise în memorie fiind citite şi afi 
şate automat. 

Oscilatorul de punct al modulul# 
porneşte pe impulsurile de sincron" 
zare din semnalul video TV şi are 



m n 


R3 

2 M 

MtJFĂ fiNC. C1-AW 



>1 R4j] R 5f] 
ha iod 470& j 


_T Ixit p 10 -Ix o. 




I 3 4 -5 6 7 I 




R9 n 

390 fJ 390rJ 


TEHNJUM 











frecvenţa de aproximativ 8 MHz, 
frecvenţă care rezultă din următoa¬ 
rele considerente: 

— cursa-afişată de linii este de 48 
ms (din 52 ns cît reprezintă cursa 
utilă pentru frecvenţa de baleiaj de 
15,625 kHz şi o întoarcere de 12 fxs). 

S-a ales această durată pentru ca 
zona de caractere afişate să nu fie 
tangentă la marginile ecranului; 

— numărul maxim de caractere 
pe un rînd este de 32; 

— matricea caracterului este de 6 
puncte x 12 linii; o linie a modulului 
corespunde la patru linii TV (două 
linii pe semicadrul par şi două linii 
pe semicadrul impar). 

Tpct = timpul cît durează un 
punct are deci valoarea: 

48 ms curs? 

Tpct =-= ——■— 

6 x 32 nr. pct. 

Această valoare corespunde unei 
frecvenţe a punctului afişat de 4 
MHz, însă pentru a putea comanda 
lanţul de numărătoare din modul 
este nevoie de o frecvenţă dublă (pe 
durata unui punct oscilatorul trebuie 
să „prindă" un front pozitiv şi un 
front negativ). Rezultă o frecvenţă a 
oscilatorului de punct de 8 MHz. 

Sincronizarea imaginii de carac- 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


tere cu imaginea TV se face pe ori¬ 
zontală, prin pornirea oscilatorului 
de punct la cca 6 ms de la frontul că¬ 
zător al impulsului de sincronizare 
pe orizontală şi se opreşte cînd nu¬ 
mărul de caractere a ajuns în starea 
32. Pe verticală, din momentul apa¬ 
riţiei impulsului de sincronizare ca¬ 
dre se efectuează un ciclu de numă¬ 
rare de 192 de linii, după care îrt- 
cepe afişarea celor patru rînduri de 
text (care ocupă încă 96 de linii); 
după aceasta numărarea se opreşte 
prin oprirea ceasului. La numărare 
nu este necesară diferenţierea între 
cadrele pare şi cele impare. Prin uti¬ 
lizarea încă a unei linii de adrese la 
memorie (AR3) se pot afişa toate 
cele 12 rînduri de caractere, 
ă afişată linii 

- ; - = 250 ns. 

. car. x nr. car. 

b) FUNCŢIONARE 

Funcţionarea modulului se poate 
urmări pe schema bloc prezentată în 
figura 4. 

Bistabiiul Dl basculează în „1“ la 
10 /îs de la frontul crescător al im¬ 
pulsului de sincronizare SL, întîr- 
ziere dictată de monostabilul MS. 
Din momentul poziţionării bistabilu- 
iui Dl în „1“ porneşte oscilatorul de 


8 MHz, care prin intermediul unui 
divizor cu 2 şi al unui bistabil avînd 
rolul de buffer, furnizează frecvenţa 
de punct; urmează un divizor cu 6 
(6 puncte pe linie reprezintă un ca¬ 
racter), apoi un divizor cu 32 care 
numără cele 32 de caractere de pe 
un rînd şi furnizează semnalul de re- 
set pentru Dl, care la rîndul său 
opreşte oscilatorul după efectuarea 
acestui ciclu complet de linie. Nu¬ 
mărătorul cu 2 care urmează indică 
faptul că afişarea fiecărui punct din 
caracter se face pe patru linii (cîte 
două linii pe semicadru) şi numără¬ 
torul cu 12 stabileşte numărul de li¬ 
nii necesare afişării unui rînd din 
text. 

ieşirile numărătoarelor de carac¬ 
tere şi de rînduri sînt folosite ca 
adrese la memoria de ecran, fiind 
multipiexate cu adresele de la pro¬ 
cesor. Citirea memoriei se face cu 
adresele de la numărătoare, iar 
scrierea se face cu adresele de la 
calculator, comutarea adreselor fă- 
cîndu-se cu semnalul de selecţie 
adrese, AS, obţinut prin decodifica¬ 
rea adreselor de la calculator 
(FCOOH). 

Ieşirile memoriei (care sînt în ace¬ 
laşi timp şi intrări) sînt conectate la 


generatorul de caractere şi la buffer 
care face legătura cu calculatorul. 
Ieşirile de date sînt aplicate pe adre¬ 
sele generatorului de caractere îm¬ 
preună cu ieşirile numărătorului de 
linii. 

Ieşirea generatorului de caractere 
(6 lipii de date) este conectată la un 
registru video de serializare, în care 
se încarcă paralel cu frecvenţa cea¬ 
sului de caractere (PL) şi se seriali- 
zează cu frecvenţa ceasului de 
punct (PCT). încărcarea se face la 
1,5 ms (PL), timp suficient pentru în¬ 
cărcarea în registru a unui nou ca¬ 
racter. Acest timp trebuie să fie mai 
mare decît suma timpilor de bascu¬ 
lare a numărătoarelor, de stabilire a 
datelor la ieşirea memoriei şi de sta¬ 
bilire a datelor la ieşirea generatoru¬ 
lui de caractere, deci: 

t > 40 ns + 400 ns + 450 ns = 1 fj.s. 

Semnalul video obţinut la’ ieşirea 
registrului video este trecut printr-o 
poartă „Şl“ împreună cu trei sem¬ 
nale de validare: AI^H reprezintă zona 
utilă de afişare^pe linie, ARS repre¬ 
zintă zona ultimelor 4 rînduri, iar AS 
inhibă afişarea în timpul în care cal¬ 
culatorul efectuează scrierea în me¬ 
moria de afişare. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


6010 F‘R TNT " " Dac a i mpu 1 s ur i 1 e a j 
ung sigur in"""calculator,ajusta 
ti volumul si"'"tonul pentru a o 
btine "'"o diagrama optima." 

6020 PRINŢ '"Virfurile reprezent 
irid"' "lungimi le de impulsurilor - ' 
zero", " "" 'unu' si ''antet"' trebui 
e sa fie"'"cit mai Înguste posib 
il si NU"""trebuie sa apara in z 
ona"? INK 2"'"ROŞIE"; INK O 
6030 LET li ne=4 
6050 GO TO 5050 

6500 CLS s PRINŢ TAB 7; FLASH 1? 

INVERSE lî BRIGHT 1;"DIAGNOZA B 
ENZ-ILQR" 

6510 PRINŢ ""Acest program perna 
te obţinerea unor rezultate opti 
me in lucrul cu un casetofon pe 
care se face inregistrare serial 
a prin modu- lare in durata a im 
pulsurilor. Se pot testa functi 
i. le de" " incarcare si salvare." 
6520 PRINŢ ■'"In calculator infor 
matia este"''"memorata ca OCTET I , 
"""Aceştia sint formaţi din ci te 
8" '"BIŢI fiecare. Un octet poa'te 
avea"""o valoare intre 0 si 255 
, un bit"" "poate fi 0. sau i. ” 

6530 PRINŢ BRIGHT i " "TASTAT I- ORI 
CE PENTRU CONTINUARE./’ 

6540 'PĂLISE' Os CLS 
6550 PIR INT «Orice informaţie tra 
nsfeicata"" '* intre calculator si b 
anda“ " "es.jte re prezenta.! a printr- 
un sir"""de biţi." 

6560 PRINŢ ""Orice informaţie tr 
ebui qp inreais“"“trata aud io,case 
‘ t o fonul inreg is—" tr iod numai a 

stfel de semnale."""Orice sunet 
es te compus dinir~p M .f "succes iun® 
de impulsuri ,"""Calculatorul fo 
loseste modularea 1 " " M in durata a 
impu1 suri1or,cu ,trei " "“valori dî 
f e r ite pentru, durate, "" w d ou a„pe n 
iru reprezentarea”""biţi lor "O"' 
si "1" si o. valoare*'"“mai mare. p 
«n tru an te iu! * " “ f ieearui f i sier 

6570 PRINŢ BRIGHT t""TASTAT! ORI 

CE PENTRU CONT I NU ARE 11 

6530 PAUSE Os CLS 

6600 PRINT “Pen tru demonstratie 

se uii1izea- z a functia OSCILQGRA 

MA care va arata forma impuisur 


eta magnetica,"""aceasta va inre 
gistra lungimile"""lor si va dec 
ide astfel ce tip"""de impuls es 
te.Pentru ca incar-*"""carea sa f 
ie corecta,lungimiIe"""impulsuri 
lor trebuie sa fie" 

6612 PRINŢ "aeeJţea aşteptate de 
calculator. "Prin ajustarea voi 
umului si to~"""nului de control 
al case tof onu-" "' " lui, lungimile 
vor fi mai lungi" ""sau rnai scurt 

6615 PRINŢ BRIGHT 1""TASTATI ORI 
CE PENTRU CONTINUARE"! PAUSE Os 
CLS 

6620 PRINŢ "Pentru a determina d 
aca lungimi-"""le sint corecte, 
se va uti l iza/’" " f unc t ia de anali 
za in durate- "" "TIMP ANALIZA-- ca 
re va arata cum"""o lungime part 
iculara a impuisu-"""lui a- fost 
citita." 

6630 PRINŢ "Daca toate acestea m 
erg bine,se"""poate incarea prog 
ramul original"""fara probleme." 
""Trebuie insa tinut seama de fa 
p—"""tu1 ca fiecare caseta are p 
ara-"""metri diferiţi, iar contra 
iui """tonului si al volumului es 
te" 

6640 PRINŢ "valabil numai pentru 
un tip de" " "caseta.Pentru alt t 
i-p ss va uti~" "" 1 iza analiza in 
durata(TIMP ANA-"""LIZA) inca .o 
data si se va nota”" "pozi tia cor¬ 
ecta pe f iscare ca—"""-se ta. Ace as 
ta va preveni proble-"""mele car 
e pot apare ulterior," 

6700 PRINŢ BRIGHT 1""TASTAT! ORI 
CE PENTRU CONTINUARE-"8 PAUSE Os 
CLS 

6710 PRINŢ "Daca doriţi sa inreg 
istrati"deasemenea programe si 
fisiere"""de date,va trebui sa 
verificati"" 11 functia de salvare- 
SAVE-." 

67 i 2 -PR TNT ÎJ Ve t i pu t ea - de asemene 
a sa utili- zati_funcţia de inre 
cjistrare a acestui program -REC 
ORD-, sau sa salvaţi obişnuit ori 
ce fişier inBASIC," 

6720 PRINŢ "Acum pute ti in mod ,1 
ibet* sa"""experimentaţi cu verif 
ica-rea"""incarcarii si şalvarii» 


'6730 PRINŢ BRIGHT i""AFASATI ORI 
CE TASTA PENTRU"""REÎNTOARCEREA 


LA MENU” 

6740 PAUSE v 0 
6790 GO TO 1000 

8000 CLS !„ PRINŢ TAB 5j BRIGHT 1 
? FLASH 1 9 INVERSE 1?"Verificare 
a inreg i s'trari i " 

8010 PRINŢ "Acum calculatorul va 
salva un"""fişier de 4000 de oc 
te t i . " 

8020 PRINŢ ""Pregătiţi casetofon 
ul pentru"" " salvare(inregistrare 
),actionind clapele RECORD si PL 
AY ale case-tofanului." 

8030 SAVE "fisier"CODE 0,4000 
8040 PRINŢ "Gata!Acum rebobina ti 
banda si"""faceti prima verific 
a re a nou1ui f i sie r cu funcţiile 
OSCILOGRAMA si TIMP ANALIZA.Daca 
totul se vapetrece in regula,re 
bobinaţi"""banda inca o data si 
utilizaţi funcţia de VERIFICARE 
a prograrau-lui pentru a verifica 
daca"""Întreg fişierul' este inr 
eg i strat c o rec-1. “ 

8050 PRINŢ BRIGHT 1?"TASTAT! ORI 
CE PENTRU CONTINUARE" 

8060 PAUSE Os GO TO 1000 
82.00 CLS s PRINŢ TAB 7 ; BRIGHT 1 
I INVERSE î? FLASH lj"Funcţia da 
verificare" 

8210 PRINŢ ""Aceasta funcţie va 
verifica """fişierul salvat cu f 
uncti a de”"”inregist rar®(RECORD) 
."""Dac a nu ati f acut fişierul"" 
"acţionaţi "p BRIGHT 1; FLASH î? 
“ R " s Fi. ASM O p " ecord " ? BRIGI-ST '0 9 " 
pentru a-1 creaapoi acţionaţi o 
rice tasta"""pentru continuare» *' 
8220 PRINŢ "După ce apasa ti o ia 
s» ta, f i sierul va f i veri f icat. Dac»a 
nu va ,fi"""nici un semnal,ac tio 
na ti BREAK pentru a opri'progra 
mul.In oricecaz,tas tati RUM si a 
poi ENTER""*'pen tru a va intoarce 
In program*“ 

8230 PAUSE Os LET a1»~ÎNKEY$s IF 
.a*«"r" OR THEN 00 TO 8000 

8240 VERIFY «fi*ier"CODE 


TINUARE" 

8260 PAUSE Os GO TO'1000 

9000 CL.EAR 3Î0QOs LOAD "diag'‘C0D 

E : RUN 

9500 SAVE "tii-ag" LINE 9000 
9510 SAVE "diag“CODE 32000,256 
9320 RUN 








APRINDERE 
ELECTRONICA 


VALENTIN TURC, 
Cluj - Napoca 


Doresc să propun cititorilor pen¬ 
tru realizare acest montaj simplu şi 
totodată deosebit de robust în ex¬ 
ploatare, construit de mine şi care 
funcţionează fără probleme de cca 1 
an pe motoreta personală. Avanta¬ 
jele folosirii acestui sistem sînt: po¬ 
sibilitatea reducerii consumului de 
combustibil cu 8 pînă la 10% (pute¬ 
rea rămînînd aceeaşi); pornire 
uşoară la rece; uzură extrem de re¬ 
dusă a platinei. Distanţa între elec¬ 
trozii bujiei nemaifiind critică, poate 
fi situată în intervalul 0,5—1 mm. 
Alimentarea montajului se face 
printr-un transformator avînd în se¬ 
cundar două secţiuni: cea de ten¬ 
siune înaltă (cca 380 V la turaţie 
maximă) şi cea de comandă, avînd 


între 5 V c.a. la relanti şi 30 V c.a. la 
turaţia maximă. 

Condensatorul CV se încarcă prin 


I! 


L_. 



MGHEfOU 

A‘ 




f - 8x iH^oc? 

C L -i 1,5/ /soov 


rr h «ipr 

Rnlr. 


<c 


CLASIC 


, ELECTRONIC 




•7 -^ 


Bujie 


A 

B 

C 


XL, 


-*B\ 


Fig. 2: Modificările ce se aduc sistemu¬ 
lui clasic 


Fig. 3: Comutatorul CLASIC-ELEC- 
TRONIC 






Un instrument de măsură deose¬ 
bit de util în laboratorul electronis¬ 
tului amator este distorsiometrul. 
Avînd în vedere faptul că nu sînt 
mulţi aceia care au acces la un ast¬ 
fel de aparat, prezentăm în conti¬ 
nuare o schemă accesibilă tuturor, 
uşor de realizat şi cu piese fabricate 
în R.S.R. 

Distorsiunile armonice sînt intro¬ 
duse de circuitele neliniare care de¬ 
termină apariţia unor componente 


Ing. CRISTIAN IVANCIQVICi 

de alte frecvenţe în semnalul de la 
ieşirea circuitului. Analiza armo¬ 
nică demonstrează că semnalul 
distorsionat poate fi considerat ca 
suma dintre semnalul cu frecvenţa 
de bază (nedistorsionat) şi armoni¬ 
cile acestuia. Acest lucru se de¬ 
monstrează matematic prin analiza 
Fourier. 

Gradul de distorsiuni armonice 
reprezintă raportul dintre valoarea 
efectivă a armonicilor şi valoarea 


efectivă a semnalului de ieşire: 



unde 5 = gradul de distorsiuni, ex¬ 
primat în procente, U| = valoarea 
efectivă a armonicii de rang i. 

Numărătorul ca şi numitorul re¬ 
prezintă media pătratică a tensiuni¬ 
lor, armonicile nefiind neapărat în 
fază cu fundamentala (faza lor va¬ 
riază în funcţie de natura neliniari- 
tăţii care produce distorsiunea). 

Pentru a măsura gradul de distor¬ 
siuni se va suprima fundamentala 
cu ajutorul unui filtru, iar armonicile 
vor fi lăsate să treacă în mod egal. 



Măsurarea conţine două etape: 

1. Cu filtrul de rejecţie scos din 
circuit se stabileşte nivelul semna¬ 
lului de la intrare astfel încît acul in¬ 
dicator al instrumentului de măsură 
să fie la capăt de scală (100%); în 
acest fel se face etalonarea. 

2. Se introduce filtrul de rejecţie 

în circuit şi componenta fundamen- " 
tală este rejectată, lăsîndu-se să 





m 


TEHNiUM 5/1888 








intermediul punţii redresoare P, la 
tensiunea dată de transformator (în 
funcţie de turaţia motorului). Simul¬ 


tan cu desfacerea contactelor plati¬ 
nei, pe poarta tiristorului soseşte un 
impuls pozitiv prin descărcarea con¬ 


densatorului C 4 care deschide pe 
Th, iar se descarcă la masă prin 
primarul bobinei de inducţie, în se¬ 
cundarul căreia va apărea tensiunea 
foarte înaltă pentru bujie. Funcţio¬ 
narea părţii de joasă tensiune consi¬ 
der că nu mai trebuie explicată. 

P n şi P 2 sînt punţi redresoare rea¬ 
lizate cu diode 1N4007, rezistenţa R 
este formată din două rezistoare de 
470 fi/5 W (pentru a nu se încălzi în 
timpul funcţionării). 

Tiri-storul, pentru a nu necesita ra¬ 
diator, trebuie să fie de minimum 6 
A şi minimum 600 V. C t este format' 
din două sau trei condensatoare 
PMP 0,47 mF/500 Vcc; R ? şi C 2 
constituie o reţea de protecţie a ti¬ 
ristorului. 

Ultima componentă, dar nu şi cea 
mai lipsită de importanţă, transfor¬ 
matorul, are secţiunea miezului de 4 
cm 2 , din tablă de ferosiliciu; ni=n 2 = 
200 spire CuEm 0 0,22 mm şi n 3 = 
3 000 spire CuEm 0 0,12 mm. 

Toate rezistoarele, cu excepţia lui 
R, sînt de 0,5 W. 

Acest sistem poate fi folosit la 
toate tipurile de motoare echipate 
cu, magnetou. 

în figura 4 este dat-desenul cabla¬ 
jului imprimat văzut prin transpa¬ 
renţă dinspre partea cu piese, la 
scara 1:1. 

Personal am fixat montajul într-o 
cutie din material plastic (se găseşte 
la raioanele de menaj, cutie pentru 
alimente), în care intră şi transfor¬ 
matorul, fiind astfel protejate de 
praf şi umezeală excesive. Cutia se 
poate monta sub şa sau în cutia de 
scule din stînga motoretei. 

Figura 2 ilustrează modificările 


care trebuie aduse sistemului clasic 
de aprindere al motoretei pentru a 
se putea monta sistemul propus. Se 
desface firul albastru care vine la 
bobina de inducţie de la magnetou 
(capătul care ajunge la primarul bo¬ 
binei la borna 15), cu care vom ali¬ 
menta primarul transformatorului în 
punctul A’. 

Firul F—B va fi adăugat de noi, 
demontînd magnetoul; totodată va 
trebui să întrerupem legătura E—F 
de la platină (ruptor) la condensator 
— fir albastru. Se face apoi legătura 
F—B şi conductorul se introduce în 
tubul izolator, în care sînt puse şi 
celelalte fire de la alternator, şi se 
scoate în apropierea bobinei de in¬ 
ducţie. Cei care doresc pot folosi un 
comutator clasic electronic (fig. 3), 
de tipul celui de ia aparatul de radio 
„Zefir 11 la schimbarea gamelor, util 
în cazul trecerii poziţiei de lucru de 
pe aprinderea electronică pe cea 
clasică şi invers. Recomand ca 
aceasta să se facă, pe cît posibil, cu 
motorul oprit. 

La bornele A, B, C din figura 3 se 
conectează punctele A, B, C din fi¬ 
gura 2, iar la bornele A’, B’, C’ 
punctele A’, B\ C’ din figura 1. 

Pe poziţia ELECTRONIC, prin co¬ 
mutator se fac legăturile A—A’, 
B—B’ şi C—C’, iar pe poziţia CLA¬ 
SIC bornele se pun în scurtcircuit, 
sistemul fiind echivalent cu cel ori¬ 
ginal. 

BIBLIOGRAFIE 

Colecţia „Auto-Motor“, R.P.U., 
1975—1980. 

„Tehnium 11 nr. 11/1975. 


IPiiiilPlIilfi 


IN 4001 



treacă doar armonicile, a căror B. 80 — 320 Hz; 

pondere este citită pe . instrument C. 320 — 1 280 Hz; 

după obţinerea unei valori minime D. filtru scos din circuit; 
din butonul de acord a! filtrului. E. 1 250 — 5 000 Hz; 

Deci, în linii mari, un distorsiome- F. 5 000 — 20 000 Hz. 

tru se compune dintr-un filtru se- Pentru acoperirea acestor game 
lectiv, în principiu comutabil, pen- de frecvenţe, elementele filtrului se 

tru a putea lucra într-o gamă cît mai modifică în raportul 1/4. Frecvenţa 

mare de frecvenţe, un amplificator de acord brut ai filtrului se modifică 

liniar şi circuitul de măsură. Filtrele din potenţiometrele cuplate P2, P3, 

selective pot fi fie în punte Wien, fie P4, din P5, P6, P7 pentru mijloc de 

dublu T. Distorsiometrul ce ur- gamă şi din P8, P9, P10-acord fin. 

mează a fi prezentat foloseşte un Datorită faptului că selectivitatea 
filtru dublu T (figura 1). acestor filtre este insuficientă şi 

Schema electrică a distorsiome- fundamentala n-ar fi corespunzător 

trului este prezentată în figura 2. In- atenuată, s-a prevăzut o buclă de 

îrarea se face prin condensatorul contrareacţie prin condensatorul 

CI în serie cu rezistenţa R1, ce C22 şi rezistenţa R17, înglobînd 

poate fi scurtcircuitată de comuta- 5 tranzistoarele T2, T3, T4, din emito- 
torul SI, rezistenţa R1 fiind folosită rul acestuia din urmă aducînd sem- 

ca atenuator fix de intrare. Nivelul naiul de reacţie eşantionat la intra- 

semnalului de intrare se reglează în rea filtrelor şi mărind astfel atenua- 

mod fin şi continuu din potenţiome- rea fundamentalei (pe care s-a 

trul PI, de aici ajustîndu-se ampli- acordat filtrul); 
tudinea semnalului penţru etalo- înaintea amplificatorului liniar se 
nare (cap de scală, corespunzător află un atenuator în trepte de cîte 10 
la 100%). dB, atenuarea maximă introdusă fi- 

Circuitul de intrare este constituit ind de 50 dB. în acest mod, instru- 

din tranzistorul TI, care lucrează în mentui de măsură poate fi etalonat 

conexiune colector comun. Această în două scale, indicaţia fiind apoi 

conexiune asigură o impedanţă ridi- înmulţită cu ordinul de multiplicare 

cată de intrare a distorsiometrului. (adică 30%, 10%, 3%, 1%). în momen- 

*«După circuitul de intrare urmează tul etalonării semnalului de intrare, 

circuitul de rejecţie. Din emitorul lui atenuatorul trebuie să fie pe poziţia 

TI (care are o impedanţă mică de ie- a (100%). 

şire), sînt atacate filtrele selective Etajul amplificator liniar este for- 
alese cu ajutorul contact oarei or mat din tranzistoarele T5 şi T6 şi 

S2a, S2b, S2c, care permit acoperi- este urmat de circuitul detector şi 

rea următoarelor game de frecvenţe: galvanometru. Cîştigul lui T5 se re- 

A. 20 — 80 Hz: glează din R11 în funcţie de instru- 




mentui folosiţ. sursă de tensiune bine stabilizată, 

Tranzistoarele TI, T2, T3, T4, T5 de 12 V. O soluţie este prezentată în 

se aleg de tipul BC109, BC173, figura 3, unde avem un stabilizator 

BC239, iar T6—2N2222. Diodele de tensiune cu amplificarea mărită 

Dl, D2 sînt de tipul 1N4148, iar gal- a buclei de reacţie. Tensiunea de ie- 

vanometrul este de 100 mA. Se re- şire se poate ajusta în mod fin din 

comandă ca rezistenţele folosite să potenţiometrul de 200 îl din baza 

fie cu peliculă metalică, iar conden- tranzistorului BC107. 

satoarele electrolitice cu tantal. De Instrumentul de măsură al distor- 
asemenea, elementele filtrului tre- siometrului se poate etalona prin 

buie să fie alese cu abateri cît mai comparare şi cîteva încercări cu un 

mici posibile. distorsiometru produs industrial. 

Montajul se alimentează de la o 



COMPRESOR 
de DINAMICA 

Ing. OEOHOE P1ISJTSL1E, YD3AVE 

Nu este cazul să se mai prezinte cru este necesar pentru a avea fa ie- 
utilitatea realizării unui grad con- şirea compresorului o impedanţă de 
stant de modulaţie atunci cînd la 1 kil, aproximativ egală cu impe- 
emisie se foloseşte modul de lucru danţa mixerelor echilibrate cu 
cu bandă laterală unică sau în cazul diode, formatoare de semnale DSB. 
modulaţiei de frecvenţă. Semnalul de audiofrecvenţă cules 

Amplificatorul de microfon pre- de pe cursorul potenţiometrului se- 
zentat asigură o compresie de dina- mi reglabil PI este redresat în mon- 
mică de minimum 1:5, în cazul cînd taj de dublare de tensiune, cu ajuto- 
se foloseşte un microfon cu impe- rul diodelor Dl şi D2. După filtraj, 
danţa de ordinul a 150—200 îl. semnalul de curent continuu obţinut 
Tranzistoarele TI şi T2 sînt amplifi- se aplică pe baza tranzistorului T4 
catoare ale semnaiului de la intrare şi, în cascadă, ajunge pe baza lui 
(de la microfon), iar tranzistorul T3 TT5. Acest trănzistor, mai exact rezis- 
este un repetor pe emitor. Acest Iu- tenţa sa colector-emitor, care este 



15 


TEHNIUM 5/1988 








MAŞINA DE SPALAT 


'Ii€ 


J 


Maşina de spălat rufe cu program 
„Automatic" este un aparat electro- 
casnic a cărui deosebită utilitate 
constă în mecanizarea şi automati¬ 
zarea integrală a operaţiilor care se 
execută cu ocazia-acestei activităţi, 
în cele ce urmează vom încerca să 
satisfacem curiozitatea celor care 
doresc să ştie ce se ascunde în 
„spatele" butonului de programare 
accesibil utilizatorului. Datele pre¬ 
zentate pot ajuta, de asemenea, lp 
localizarea defectelor care apar în 
funcţionare şi la unele remedieri. 
Menţionăm totuşi că repararea ma¬ 
şinii — care lucrează în mediu umed 
şi în apropierea unor conducte le¬ 
gate !a pămînt —-impune respecta¬ 
rea strictă a normelor de electrose- 
curitate, iar intervenţia nu trebuie să 
afecteze protecţia utilizatorului. De 
aceea este recomandabil ca orice 
reparaţie să fie încredinţată unor 
specialişti autorizaţi pentru astfel de 
operaţii. 

Maşina reprezintă un automat 
care execută succesiv secvenţele 
unui program" prestabilit. Aceste 
secvenţe au durata constantă şi/sau 
impusă de îndeplinirea anumitor 
condiţii. Pentru execuţia secvenţelor 
(numite „paşi" în continuare), ma¬ 
şina este prevăzută cu un mecanism 
programator, antrenat de un „ceas" 
electric şi de o serie de traductoare 
care sesizează nivelul apei şi tempe¬ 
ratura atinsă în incintă. 

Schema electrică este dată în fi¬ 
gura alăturată. Se observă un între¬ 
rupător de protecţie care opreşte 
funcţionarea atunci cînd uşa maşinii 
este deschisă. Un filtru electric re¬ 
duce nivelul paraziţilor introduşi în 
reţea de electromotoarele maşinii. O 
electrovană, atunci cînd este conec¬ 
tată la reţea, permite accesul apei 
reci în incintă. Un traductor de pre¬ 
siune pentru aer sesizează dacă apa 
în incintă a atins un nivel prestabilit; 
operaţia se face cu un manometru 
cu membrană, care este acţionat de 
presiunea aerului dintr-un tub închis 
ia capătul superior, în care apa, ur- 
cînd, comprimă aerul. Două' termo- 
contacte cu lamele bimetalice sesi¬ 
zează dacă temperatura apei este 
mai mare sau mai mică decît 32°C 
(contact închis dacă T > 30° C) şi 
respectiv 93° G (contact deschis 
dacă T. > 93° C). 

.Un motor electric poate antrena 
tamburul rotativ cu rufe al maşinii 
cu viteză redusă (pentru agitarea ru¬ 
felor cu detergent sau clăti re cu apă 
curată) ori cu viteză mare (pentru 
stoarcere prin centrifugare). Cîte o 
pereche de înfăşurări este prevăzută 
pentru fiecare din aceste două situ¬ 
aţi!. Un condensator se înseriază cu 
una din bobine pentru a crea defa¬ 
zajul necesar obţinerii cîmpului 
magnetic învîrtitor. Pentru viteza re¬ 
dusă, acest condensator este astfel 
conectat încît sensul de rotaţie al 
motorului să se schimbe alternativ. 
O pompă centrifugă de' mici dimen¬ 
siuni permite • evacuarea apei din 
maşină la nevoie. Ceasul electric 
constă într-un rriicromotor care, 
printr-o demuftiplicare corespunză¬ 
toare, învîrteşte pas cu pas progra¬ 
matorul. Programatorul stabileşte o 
serie de contacte electrice, caracte¬ 
ristice fiecărei secvenţe (pas) şi per¬ 
mite astfel executarea operaţiilor 
prevăzute. 

Ne vom referi mai în detaliu la 
programatorul de formă paralelipi- 

w 


Fiz. GHEORGHE BĂLUŢĂ 

pedică cu care au fost dotate exem¬ 
plarele iniţiale de maşini. El conţine 
ca piesă principală un disc de ba- 
chelită, pe faţa căruia sînt „gravate" 
o serie de adîncituri care acţionează 
contactele. Fiecărui contact Ji cores¬ 
punde o „pistă" circulară. în figură 
programatorul a fost marcat 
printr-un dreptunghi trasat cu linie 
întreruptă. Porţiunile desenate cu li¬ 
nie groasă reprezintă contactele 
programatorului, pe care se intro¬ 
duc „papucii" firelor care merg la 


diversele elemente, ale maşini Con¬ 
tactele au fost: plasate In locurile în 
care ele apar vizibji pentru privitorul 
care observă faţa cu conexiuni a. 
programatorului. în schemă, întreru¬ 
pătoarele acţionate de discul pro¬ 
gramatorului slnt notate cu literele 
A, B. C* ISL Poziţiile lor au fost no¬ 
tate cu 1 pentru contact închis si 0 
pentru contact deschis. Pentru con¬ 
tactele B şl D, care sini de fapt co¬ 
mutatoare,, s-a ales în mod; arbitrar © 
poziţie care s-a notat cui 1 şi alta 
notată cu 0. Mal există, o serie de 
patru contacte, notate a b, c, d, 
care nu sînt comandate de discul, 
programatorului, ci de o camă, sepa¬ 
rată ce se roteşte cu viteză mult mai 
mare decît a. discului.. Aceste con¬ 
tacte permit acţionarea motorului cu 
viteză redusă, pe intervale de circa 5 
sau 10 secunde,, alternativ nt cele 
două sensuri. 

Funcţionarea maşinii poate fi ur¬ 
mărită privind tabelele alăturate. 


•Acolo s-au notat cei 60 de paşi ai 
programatorului, poziţiile corespun¬ 
zătoare ale contacteior A—K, ele¬ 
mentele maşinii care funcţionează, 
condiţiile care trebuie îndeplinite 
pentru ca pasul respectiv să se exe¬ 
cute,, precum-şi operaţiile care-se 
efectuează în momentul respectiv, 
într-o coloană separată s-a indicat 
compartimentul prin care se face 
adrmsia apei din reţea deci locui de 
unde este antrenat detergentul, sau 
adaosul care este necesar. Acest 
compartiment este selectat de o pa¬ 
ietă comandată mecanic de către 
discul ■ programatorului. 

Maşina dispune de două familii de 
programe de spălare. Prima familie 
cuprinde programele 1—7, iar a 
doua programefe 8—12. Familiile 
sînt separate de cîte doi paşi conse¬ 
cutivi de „stop", notaţi cu 0, în care 
maşina este complet oprită. Un pro¬ 
gram oarecare se startează prin roti¬ 
rea manuală a programatorului în 


z: 

< 


| 



| 


: iri iot 

OL 

ELEHEHTE 


£ 

un 

■ 

■ 

BaagflifiWlîvHlJ 

■ 

■ 

ro—- 

m 


! m 

; OBSERVAŢI! 

§ 

CL 

Q_ 

B 

B 

B 

0 

! 

B 

s 

B 

11 

H 

B 

nj >■ 

S-‘*= 

| 

Eg 

O ILV 

n-j m 

FUNCŢIE 

■I 

0 

m 

B 

El 

B 

0 

0 

0 

o 

0 

0 

0 

- 



- 

STOP 

n 

1 - 

a 

B 

0 

B 

0 

0 

a 

0 

B 

0 

a 

n 

- 

n 

•> V 

umplere la nivel 

■ 

1 




■ 

■ 

0 

■ 

b 

B 

B 

0 

E9 

- 



umplere t nivel + agitare 

■ 

2' 

0 

B 

0 

B 

B 

fl 

a 

0 

B 

0 

B 

ifE 

£§§ 

HH 

mmm 

încălzire 

■ 

2 

_ j 

_ 

B 

B 

B 

B 

B 

B 

i 

i! 

B 

EH 

EH 

H 

rfil£ilsfc 

! încălzire + agitare 


3 

El 


0 

B 

0 


B 

0 

fl 

0 

B 

m 

rai 

HH 

mmmm 

aqitare 

~~2~ 

4 

El 


0 

B 

0 


fl 

0 

fl 

0 

a 

EE9 

rai 


WSZM 

j n _ 


H 

a 


0 

B 

0 


0 

0 

0 

O 

a 

EH 

eh 


iwi:m 

! încălzire +aqi tare 


li 

El 


0 

B 

B 


0 

B 

0 

0 

a 

- 

- 


\ CP 

golire 

. 

m 

El 


0 

B 

0 


fl 

0 

fl 

0 

B 

- 

i - 

! B 

! V 

umplere la nivel 

3 

a 

j 


.. 





77 



B 

m 

- 


mm 

agitare 


o 

El 


0 


0 


0 

0 

B 

0 

a 

1521 

- 


1 R . 

încălzire 


m» 



0 


0 





.. 

B 

rai 

rai 


iisra 

i încălzire* aqitare 


ia 

El 




0 






a 

rai 

rai 


■MSI:» 

_ n — 


glii 

El 




0 






a 

EHI 

EH 


CR 

încălzire 


in 

El 




0 






a 

EH! 

m 



încâlzire+aqitare 


KB 

El 




0 






n 

EHI 

rai 


'wmwm 

— 


m 

El 




0 






n 

E3I 

m 


Q23I 

— „ — 


ia 

El 




0 






n 

E9 

rai 


HHH 

— „— 


KS 

El 




o 






a 

rai 

wm 


132331 

- M _ 


m 

El 




0 






a 

rai 

eh 



încălzire 


i n 

El 




0 






B 

esi 

rai 


mwÂtm 

fecă!zîre+aqitare 


im 

El 




0 






b 

eh 

E5I 


13331 

- n - 


SP1 

El 




0 






a 

eh 

rai 


W3SEM 

-» - 

1 

jjfil 

El 




0 






a 

ESI 

EH 


wsmm 

-r— n - 


Bl 

El 




0 






B 

rai 

EH 


HSIM 

- H - 


m 

0 




0 






a 

rai 

rai 


MSkli 

-»,- 


Bel 

a 




0 






B 

rai 

- 

mm 

WSEM 

uiiptere la .nivel* agitare 


m 

El 




B 






b 

- 

- 


CP 

golire 


Hsl 

a 




0 






B 

! - 

; - 

B 

! ¥ 

.umplere la nivel 


m 

■ 


r 





fl 

fl 

n 


EH 

; - 

mm 

BZ3I 

umplere > nivel+agi tare 


m 

El 


0 


B 


0 

B 

B 

0 

B 

- 

_ 


MS3M 

agitare* golire 

B 

£?i 

a 


0 


0 


B 

0 

B 

0 

B 

- 

_ 

D 

: V 

umplere la nivel 


WSk 

[7 


0 

77 

0 


B 

r 



B 

rai 


0 

EEEM 

umplere/nivel* agitare 


m 

El 


0 

B 

B 


0 

B 

0 

a 

a 

- 

- 


liM 

| agita re* golire 



El 

□ 

B 

□ 



0 

B 

0 

0 

0 

- 

- 


mmm 

sfoarcere+golire' 


30" 


B 

0 

B 

0 


B 

0 

a 

0 

B 

- 

: - 

■ D 

r v 

umplere la nivel 

jO 

30 

■ 

B 





B 

0 

■ 

B 

fl 

ESI 

a 

wm 


umplere / nivel + agitare 

ss 

31 

El 

B 

0 

B 

0 


fl 

0 

B 

0 

B 

EEB 

m 



ag I tare 

wm 

m 

El 

B 

0 

B 

B 

□ 

0 

B 

0 

El 

B 





agitare* golire 

mm 

K1 

El 

□ 

1 

□ 

B 

□ 

0 

a 

0 

0 

0 


\ - 


; esp 

stoarcere + golire 

B 

HK 

B 

B 

0 

B 

0 

0 

B 

o 

B 

0 

a 

Bl 


c 

; Y 

umplere ta nivel 

■B 

EH 

■ 

B 


B 



□ 

B 


F7 

fl 

EH 


c 

HM 

; umplere/nivel* agitare 

7 

KH 

El 

fl 

0 


1 

0 

0 

t 

0 

i 

a 

a 

WM 


WWWsM 

ag tare* goli re 


wm 

El 

□ 

B 

D 

B 

0 

0 

B 

0 

0 

0 

Bl 

B9 


! CS P 

| stoarcere* goli re * 


ii 

El 

□ 


D 

B 

0 

0 

B 

0 

0 

0 

B 

HI 


CS P 

| _ n- 


ESI 

El 


0 

a 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 




- 

[ STOP 


1 1 
1 1 


TEHNIUM 5/1988 























poziţia dorită (1 pînă la 12), urmată 
de conectarea ia reţea prin întreru¬ 
pătorul general. Recomandările pen¬ 
tru fiecare program în parte sînt 
date în prospectul care însoţeşte 
maşina. 

în tabele s-au notat cu asterisc 
paşii a căror durată nu este precis 
determinată, ceasul fiind oprit în 
prima fază a paşilor respectivi. Tim¬ 
pul de execuţie în această fază de¬ 
pinde de parametrii apei din reţea 
(presiunea în cazul umplerii şi tem¬ 
peratura în cazul preîncălzirii la 32° 
C). După ce senzorul corespunzător 
confirmă îndeplinirea condiţiei res¬ 
pective, ceasul porneşte şi începe a 
doua fază a pasului, care are o du¬ 
rată predeterminată; apoi se trece la 
următorul pas. Durata paşilor fără 
asterisc este de' ordinul a 2 sau 4 
minute, după caz. 

în orice etapă, încălzirea apei în¬ 
cetează dacă s-a depăşit 93° C (con¬ 
tactul de protecţie se deschide), 
pentru a preîntîmpina fierberea apei 
în maşină. 

Scăderea accidentală ’a nivelului 
apei şi temperaturii sale sub 32° C în 
etapele care necesită astfel de con¬ 
diţii conduce la întreruperea func¬ 
ţionării ceasului şi conectarea eiec- 
trovanei (respectiv rezistenţei de în¬ 
călzire) pînă la satisfacerea condiţiei 
impuse, după care programul conti¬ 
nuă. 

Deşi nu este strict necesară, este 
totuşi recomandabilă supravegherea 
maşinii în timpul funcţionării. - Se 
preîntîmpina astfel o serie de neplă¬ 
ceri care se produc accidental: 



— deplasarea maşinii sub 
acţiunea vibraţiilor produse 
la centrifugare; 


— inundarea camerei din 
cauza căderii furtunului de 
evacuare din chiuveta sau 

vasul sanitar sn care a fost 

agăţat; 


— arderea electrovanei 
prin conectare permanentă 
— datorată întreruperii apei 
din reţea; 


— defectarea întîmpiă- 
toare a unui element al maşi¬ 
nii. 


X 

< 



POZIŢIA 

CONTACTELOR- 


CONDIŢII 

Si 

ELEMENTE 

ÎN 


QC 

o 

tn 



PROGRAMATORULUI 



22— 

.U 

Compar 

acces 

OBSERVAŢII 

o 

CC 

cl 

Ol 


B 

C 

D 

E 

. 

F 

G 

H 

i 

J 

K 

03 > 

S-*2 

m 

FUNCŢIE 


39 

ol 

1 

0 

1 

u 

jjL 

0 

0 

0 

0 

0 

- 

- 


- 

STOP 

8 

40“ 

.1 

1 1 

0 

jl 

nr 

0 

1 

"oî 

LL 

0 

0 

- 

- 

A 

V 

umplere la nivel 


40 












da 

- 

A 

CVM 

umplere /• niveUaqitare 


41‘‘ 

roi 

1] 

0 

1 

0 

i 

0 

0 

i 

0 

1 

da 

- 


R 

încălzire 


41 












da 

da 


CMR 

încâtzire + aaitare 


m 

[cT 

n 

Q 

D 

o 

0 

D 

0 

i 

0 

1 

da 

da 


C M 

agitare 


ati 

□ 

n 

B 

U 

D 

El 

El 

rr 

El 

El 

1 

- 

- 


CP 

qolire 

9 

44“ 

o 1 

1 

0] 

1 

r° 

0 

1 

T 

1 

0 

1 

- 

- 

B 

v - 

umplere la nivel 


44 












da 

- 


CM 

aqitare 


45" 

0 

1 

0 

1 

0 

1 

0 

0 

1 

0 

1 

da 

- 


R 

încălzire 


45 












da 

da 


CMR 

încălzirea aqitare 


46 

0 

1 

roi 

T 1 

0 

1 

0 

0 

1 

N 

1 

da 

da 


CMR 


10 

47 

0 

1 

0 

1 

JLJ 

1 

1 

¥1 

1 

0 

1 

da 

da 


CMR 



48 

0 

1 

Oi 

1 

0 

1 

0 

0 

1 

rr 

1 

da 

da 


CMR 



49 

0 

1 

0 

1 

0 

1 

0 

0 

1 

0 

1 

da 

da 


CMR 


11 

50 

1 

1 

0 

1 

0 

1 

1 

0 

1 

0 

1 

da 

da 


CVMR 

ump./nivel+înc.+ agi tare 


51 

0 

jl 

ir 

1 

0 

Ti 

0 

0 

T 

0 

1 

da 

da 


CMR 

încălzirea agitare 


52 

ol 

1 

or 

1 

1 

li 

0 

1 

oî 

0 

1 

- 

- 


C P 

golire 


53" 

Ti 

1 

0 

1 

nr 

0 

1 

JL 

i 

0 

JL 

- 

- 

B 

V 

umplere la nivel 


53 












da 

- 

B 

CVM 

umplere / nivel + agitare 


54' 

0 

1' 

for 

1 

îi 

0 

RT 

T 

0 

0 

T 

- 

- 


CP 

golire 


55* 

1 

rr 

0 

1 

0 

0 

i 

JL 

1 

0 

JL 

- 

- 

B 

V 

umplere la nivel 


55 












da 

- 

B 

CVM 

umplere/nivel + agitare 


56 

0 

i 

0 

1 

1 

0 

0 

T 

0 

0 

T 

_ 

- 


CP 

golire 

12 

57” 


±_ 

JL 

j_ 

JL 

JL 


JL 

JL 

0_ 

J_ 

- 

- 

C 

V 

umplere la nivel 


57 












da 

- 

C 

CVM 

umplere /niveUagitare 


58 

¥ 

T 

¥ 

T 

T 

¥ 

¥ 

T 

¥ 

¥ 

T 

- 

„ 


C P 

golire 


59 

0 

1 

JL 

i 

JL 

JL 

JL 

JL 

JL 

JL 

o_ 

- 

- 


- 

STOP 


LEGENDĂ : C- ceas 

V - electrovană 
R - rezistentă încălzire. 
P - pompă pt. golire. 


M- motor, turaţie mici, alternativ în ambele 
sensuri, funcţionează cca. 5s cu 10 s pauză. 

M- idem, dar timp de cca. 10 s cu 5 s pauză. 
S- motor, turaţie mare, continuu, pt, stoarcere. 


(URMARE DIN PAG. 15 ) 


vj variabilă în funcţie ae semnalul de 

curent continuu aplicat pe bază, îm¬ 
preună cu rezistorul R1, formează 

i i' un divizor de tensiune comandat. 

Cu cît semnalul cules de pe curso- 
JJ rul potenţiometrului semireglabil PI 

ii este mai mare, cu atît mai mare va fi 
Şi şi curentul injectat pe baza tranzis- 
,i i torului T5. Implicit va scădea rezis- 
L, tenţa dintre colector şi emitor a 

acestuia, iar semnalul aplicat pe 
baza primului etaj amplificator, TI, 
va fi mai mic. Cu alte cuvinte, se 
realizează un semnal constant la ie- 
S§ şirea amplificatorului, indiferent de 
valoarea semnalului de la intrare. 
Bineînţeles, acest lucru este valabil 
5 ,v , în anumite limite rezonabile. Semna- 
| I Iul minim la intrare este de ordinul a 
2—3 mV. Nu se recomandă a aplica 
la intrare semnale mai mari de 50 
IU mV (de la microfoane cu impedanţe 
foarte mari, de peste 2 000 fi) pentru 
ca în pauza dintre vorbe să nu apară 
în,emisie zgomotele jenante ale me¬ 
diului ambiant. 

: V>; Microfoanele folosite la radiocase- 
tofoane se pretează foarte bine la 
acest amplificator de microfon cu 
: ; compresie de dinamică. 

Gradul de compresie se ajustează 
acţionînd potenţiometrul PI. Gradul 
optim de compresie este de ordinul 
a 1:5. 


TEHNfUM 5/1988 


17 











PREVENIREA 

CU Ciumei DIN 
FLORA SPONTANA 

Dr. în biologie IM. MATEESCU 


Ciupercile sînt apreciate în mod 
special pentru .gustul şi aroma lor 
deosebite, însă la consum trebuie 
avut în vedere că unele specii de 
ciuperci din flora spontană pot pro¬ 
voca intoxicaţii gastro-intestinale, 
intoxicaţii ale sistemului nervos şi 
chiar intoxicaţii mortale. 

Printre primele scrieri privind de¬ 
scrierea caracteristicilor ciupercilor 
comestibile şi otrăvitoare de la noi 
au fost cele ale lui Dioscoride, natu¬ 
ralist şi medic (sec. I e.n.), care a 
însoţit legiunile romane în Dacia. 

Calităţile ciupercilor otrăvitoare 
erau cunoscute în vechea Romă; 
astfel, Agripina şi-a otrăvit cu ciu¬ 
perci soţul, pe împăratul roman 
Claudius, iar peste secole, în anul 
1534, papa Clement al Vll-lea a fost 
otrăvit la fel, întrucît interzisese cu¬ 
legătorilor să recolteze ciuperci din 
pădurile castelului papal. 

în ţara noastră, marea majoritate a 
speciilor (cca 300) de ciuperci spon¬ 
tane sînt comestibile, însă sînt şi al¬ 
tele' care consumate produc intoxi¬ 
caţii. 

Pe plan mondial, din cca 3 000 de 
specii de ciuperci care se cunosc, 
peste 50 de specii sînt toxice. 

Deosebirea dintre o ciupercă to¬ 
xică şi una comestibilă, la prima ve¬ 
dere, este mică, fapt care face ca 
adesea să existe confuzii. Un vechi 
dicton francez spune că ciupercile 
sînt ca şi oamenii, la prima vedere, 
cele bune seamănă cu cele rele. 

Apartenenţa, din punct de vedere 
sistematic, a unei specii de ciuperci 
la un gen sau altul nu reprezintă o 
garanţie^ că toate speciile aparţinînd 
respectivului gen sînt comestibile 
sau otrăvitoare, întrucît în cadrul 
aceluiaşi gen există atît specii to¬ 
xice, cît şi comestibile. Astfel, genul 
Amanita cuprinde specii care pot 
provoca intoxicaţii grave ale siste¬ 
mului nervos: Amanita muscaria, 
Amanita pantherina; intoxicaţii mor¬ 
tale: Amanita phalloides, Amanita vi- 
rosa, precum şi specii comestibile 
mult apreciate: Amanita cesarea 
(crăiţe). La alte genuri, spre exem¬ 
plu genul Hydnum (bureţii ţepoşi), 
toate speciile sînt comestibile şi ast¬ 
fel uşor de identificat şi nu poate 
exista nici un pericol de intoxicaţie. 

Pentru a cunoaşte dacă se poate 
face diferenţierea ciupercilor toxice 
de cele otrăvitoare şi după alte cri¬ 
terii, s-au luat în studiu o serie de 
criterii ecologice, morfologice şi to¬ 
xicitatea pentru animâle. 

Locul unde cresc ciupercile: lo¬ 
curi umede, păduri, păşuni, turbării 
ş.a. şi s-a constatat că în acelaşi 
biotop pot creşte atît ciuperci to¬ 
xice, cît şi comestibile. 

Culoarea cărnii pălăriei şi picioru¬ 
lui şi în special schimbarea culorii 
după tăiere, de obicei în culori în¬ 
chise: albăstrui, verde, roşu, nu con¬ 


stituie un indiciu sigur de toxicitate, 
întrucît schimbarea culorii cărnii 
ciupercilor constituie un rezultat al 
proceselor de oxidare a substanţelor 
grase, în contact cu oxigenul din 
aer. 

Gustul sau mirosul, plăcut sau nu, 
nu poate indica, de„ asemenea, toxi¬ 
citatea ciupercilor. în această direc¬ 
ţie, unii autori consideră că ciuper¬ 
cile cu miros de alune, ananas, cas¬ 
tane sînt comestibile. 

Lamele basidiale şi în special cu¬ 
loarea neagră a lor, considerată ca 
un indiciu de toxicitate, este rezulta¬ 
tul stării de maturitate a ciupercii. în 
această direcţie se precizează că 
sînt ciuperci cu lame basidiale de 
culoare albă care pot fi foarte to¬ 
xice, spre exemplu Amanita phalloi¬ 
des (Buretele viperei), considerată 
cea mai otrăvitoare ciupercă de la 
noi şi care este autoarea majorităţii 
cazurilor de otrăviri cu ciuperci. 

Consumul ciupercilor de către 
animale (melci, rozătoare ş.a.) nu 
oferă, de asemenea, un indiciu, în¬ 
trucît nu se cunosc animale refrac¬ 
tare la toxinele ciupercilor, fiind 
consumate atît ciupercile toxice, cît 
şi „cele comestibile. 

în această direcţie este de relevat 
faptul că cobaiul este imun chiar şi 
la consumul de Amanita phalloides. 

Prezenţa voivei (cupei) la baza pi¬ 
ciorului ciupercii nu poate constitui 
un criteriu general, de diferenţiere a 
ciupercilor toxice de cele comesti¬ 
bile. în această direcţie, la majorita¬ 
tea ciupercilor toxice este prezentă 
volva; sînt însă specii care la baza 
piciorului au volvă, dar sînt comesti¬ 
bile (Amanita cesarea — crăiţe). 
Volva prezintă o importanţă de crite¬ 
riu morfologic, care contribuie la 
identificarea speciei respective şi 
din această cauză volva trebuie să 
fie prezentă, adică ciuperca să nu se 
recolteze cu piciorul rupt, cum de 
obicei fac unii culegători neavizaţi. 

Cel mai sigur mijloc pentru deo¬ 
sebirea unei ciuperci comestibile de 
una veninoasă constă numai în cu¬ 
noaşterea aprofundată a caractere¬ 
lor morfologice şi pentru stabilirea 
acestora ciupercile trebuie să se 
prezinte cu toate părţile lor compo¬ 
nente, fără nici o lipsă. 

în flora spontană de macromicete 
a ţării noastre există o serie de ciu¬ 
perci toxice, dintre care cele mai 
importante, 16 specii, se grupează, 
după toxicitate, în trei categorii co¬ 
respunzătoare: 

— intoxicaţii gastro-intestinale — 
4 specii; 

— intoxicaţii ale sistemului nervos 
— 7 specii; 

— intoxicaţii în cele mai multe ca¬ 
zuri mortale — 5 specii. 

La cele 16 specii de ciuperci to¬ 
xice, grupate în cele 3 grupe de to¬ 
xicitate, se prezintă, pentru recu¬ 


noaştere şi pentru fiecare grupă în 
parte, principalele caracteristici ale: 
pălăriei, stratului cu lamele, inelului, 
piciorului, precum şi indicaţii cu pri¬ 
vire la locul de creştere şi perioada. 

La pălărie se precizează: culoarea, 
diametrul, consistenţa, forma, car¬ 
nea, oxidarea, gustul şi mirosul; la 
stratul cu lamele: culoarea, forma; la 
inel forma; la picior: culoarea, 
forma, dimensiunile, aspectul, pre¬ 
zenţa voivei, (cupa), oxidarea. Se in¬ 
dică, de asemenea, unde şi cînd se 


întîlneşte. 

1. Ciupercile care provoacă intoxi¬ 
caţii gastro-intestinale, precum şi 
starea de rău general, frisoane, 
vomă, colici stomacale violente, dar 
cu aspect trecător sînt prezentate în 
tabelul 1. 

Aceste patru specii consumate 
provoacă sindroame (manifestări) în 
general de scurtă, durată, cum este 
sindromul de indigestie, fără evolu¬ 
ţie gravă şi cu revenire totală. 

Este cunoscut faptul că prin in- 



Amanita pantherina 


Gyromiîra esculenta 


Amanita muscaria (muscărifa) 


Russuia emetica 


Amanita phalloides 


Boletus satanas 


18 


TEHNIUM 5/1988 



gestia de alcool o dată cu consumul 
de ciuperci, chiar şi ciupercile soco¬ 
tite netoxice pot provoca, la unele 
persoane, sindroame asemănătoare. 

2. Cea de-a doua grupă de ciu¬ 
perci toxice, din care se prezintă 7 
specii, provoacă intoxicaţii ale siste¬ 
mului nervos, mult mai grave decît 
cele din descrierea precedentă, pu¬ 
ţind merge pînă la deznodămîntul 
fatal (tabelul 2). 

Consumul ciupercilor din cea 
de-a doua grupă de toxicitate pro¬ 
duce sindroame caracterizate prin 
delir vesel sau furios. Astfel, prin 
consumul ciupercii Amanita musca- 
ria, se produc, după 1—4 ore de la 
consum, sindroame asemănătoare 
cu intoxicaţia alcoolică. Aceasta se 
declanşează prin delir vesel sau fu¬ 
rios, cu dureri mari în regiunea sto¬ 
macului, însoţite de vomitări şi dia¬ 
ree, care prin manifestarea lor fac 
să_ se elimine otrava din corp. 

în final bolnavul adoarme, iar la 
trezire cu greu îşi mai aminteşte de 
cele întîmplate, avînd deci o stare 
de amnezie momentană. 

Alte sindroame produse de aceste 
ciuperci sînt cele colinergic, atropi- 
nic şi resinoidian. 

Sindromu! colinergic este provo¬ 
cat prin consumarea ciupercii Cli- 
tocybe deal bata şi Inocybe fasti- 
giata. Semnele intoxicaţiei apar 
după c'rteva minute pînă la 3 ore şi 
se manifestă prin tulburări gas- 
tro-intestinale, salivaţie abundentă, 
sudoare şi hipotensiune arterială. 

Tratamentul constă în spălături 
gastrice cu suspensie de cărbune 
activ, injecţii cu atropină, perfuzii" cu 
glucoză şi ser fiziologic şi consum 
activ de lichide pentru rehidratare. 

Sindromul atropinic este produs 
prin consumarea ciupercilor Ama¬ 
nita muscaria, Amanita pantherina şi 
are următoarele semne: tulburări de 
vedere, psihice, comă în forme se¬ 
vere, convulsii, simptome care 
uneori pot fi mortale. 

Sindromul resinoidian sau coiers- 
form este provocat prin consumul 
ciupercii Clitocybe cerusata. Se ma¬ 
nifestă prin greţuri, vărsături, dîaree 
intensă, semne care apar după 2—3 
ore de la ingestie şi uneori pot avea 
un deznodămînt fatal. 

Tratamentul constă în spălături 
gastrice cu cărbune activ şi seda- 
tîve, pentru calmarea agitaţiei (dia- 
zepam ş.a.). 

3. Ciupercile care provoacă intoxi¬ 
caţii mortale, cu sindroame manifes¬ 
tate după 10 ore de la consum, în 
faza de absorbţie intestinală, sînt 
prezentate în tabelul 3. Se menţio¬ 
nează 5 specii ca fiind cele mai to¬ 
xice şi mai comune. 

La toate apeste specii de ciuperci, 
intoxicaţiile au o perioadă lungă de 
incubaţie şi se evidenţiază sub trei 
sindroame: giromitrian, orelarian şi 
faloidian, corespunzătoare speciilor 
de ciuperci care au fost ingerate. 

Sindromu! giromitrian se produce 
prin consumul ciupercii Gyromitra 
esculenta. Incubaţia este de 6—25 
de ore şi se evidenţiază prin tulbu¬ 
rări digestive şi hemoragii intravas- 
culare acute, cu afectarea gravă a fi¬ 
catului. 

Sindromul orelarian se produce 
prin consumarea ciupercii Ompha- 
lotus olearius. Are o incubaţie de 
2—-17 zile, producînd afecţiuni pu¬ 
ternice renale şi pe plan secundar 
tulburări gastro-intestinale. 

Sindromul faloidian produs prin 
ingerarea ciupercilor Amanita phal- 
loides şi Amanita verna este cel mai 
frecvent sindrom al intoxicaţiei de 
ciuperci, provocînd anual mii de vic¬ 
time. Intoxicaţiile cu Amanita phal- 
ioides provoacă moartea în 90% din 
cazuri, în condiţiile în care ajutorul 
medicului nu a fost adecvat şi la 
timp. 

Substanţele toxice sînt reprezen¬ 
tate prin faloîdină, care determină 
tulburări gastro-intestinale şi leziuni 
hepatice, şi amanitină, care inhibă 
sinteza ARN şi a proteinelor. O can¬ 
titate de 50 g din aceste ciuperci 
poate provoca moartea unui om de 
70 kg, iar o ciupercă matură poate 
omorî doi oameni. 


SPECIA 

PĂLĂRIA: culoarea, diametrul, 
consistenţa, forma, carnea, oxi- 
darea, mirosul 

Stratul cu lamele — tuburi 
Inelul 

PICIORUL: culoarea, 
forma, dimensiuni, oxi- 
darea 

Volva . 

UNDE SE 
ÎNTÎLNEŞTE 

CÎND SE 
ÎNTÎLNEŞTE 
(LUNA) 

Boletus 
satanas (hribul 
ţigănesc) 

— albă cenuşie mată, uşor 
gălbuie, roz sau verzui 

— robustă, pînă la 40 cm 

— cărnoasă, compactă 

— convexă, cu marginile subţiri 

— albă, galbenă deschis, uneori 
roşie 

— ia tăiere se înverzeşte sau se 
înroşeşte 

— agreabil, cu gust dulce 
Stratui cu tuburi — gălbui, se 
colorează la atingere 

— gălbui sau viola¬ 
ceu', ornamentat cu o 
reţea roşie ca sîngele 

— umflat bulbos 

— 4—20 cm x 3—10 
cm grosime 

— la tăiere se înver¬ 
zeşte sau se al- 
băstreşte 

— Volva — absentă 

Păduri de 
foioase, soluri 
calcaroase 

VII—X 

Agaricus 

xanthodermus 

— albă-cenuşie la maturitate 

— 5—12 cm 

— uşor compactă 

— campanulată, apoi plană, 
puţin deformată la centru, cu 
marginea ondulată şi resturi de 
văl 

— albă, uşor gălbuie 

— la tăiere apare culoarea 
gălbuie 

— miros neplăcut, de cal 
Lamele: albe, apoi roz şi la sfîrşit 
brune 

Inelul: mare, «■ neted, negricios, 
membranos, dirijat în jos 

— alb-mătăsos 

— uşor dilatat la bază 

— 6—10 cm x 1—1,5 
cm grosime 

— la tăiere culoarea 
galbenă 

Păduri de 
foioase, pajişti, 
grădini, în 
grupuri sau în 
cercuri 

VII—X 

Clavaria 
formosa (barba 
caprei) 

— bazidiocarpul are 7—30 cm 
în diametru şi 10—20 cm înăl¬ 
ţime 

— se prezintă ca un trunchi 
rămuros de culoare roz, cărnos, 
tare, cu ultimele ramificaţii în 
formă dicotomică 

— culoarea: roz-portocalie şi 
galbenă la extremitatea rămure- 
ielor 

— carnea albă cu miros plăcut 
şi gust acrişor 


Păduri de 
foioase şi 
conifere, 
izolate sau în 
grupuri (hore 
de vrăjitoare) 

VIII—X 

Lactarius 

scorbiculatus 

— galbenă sau galben-brunie, 
uşor zonată 

— 6—20 cm 

— compactă, tare 

— semisferică, evident depri¬ 
mată la centru, cu marginile 
răsucite 

— albă, prin tăiere galbenă 

— puternic de fructe, cu gustul 
acru 

Stratui cu lamele — crem- 
gălbui, decurente pe picior 

— albicios 

— cilindric cu o cavi¬ 
tate 

— 3 x 7 x 2—3 cm gro¬ 
sime 

— la tăiere devine gal¬ 
ben 

Păduri de 
răşinoase 

VII—X 



.' 













SPECIA 

PĂLĂRIA: culoarea, diametrul, 
consistenţa, forma, carnea, oxi- 
darea, mirosul 

— Stratul cu lamele 

— Inelul 

PICIORUL: culoarea, 
forma, dimensiunile, 
oxidarea 

Volva 

UNDE SE 
ÎNTÎLNEŞTE 

CÎND SE 
ÎNTÎLNEŞTE 
(LUNA) 

Amanita 

muscaria 

(muscariţa, 

(pălăria 

şarpelui) 

— roşie sau roşie-portocalie, 
acoperită cu solzi albi-gălbui 

— 8—20 cm 

— cărnoasă, umedă, puţin vîs- 
coasă 

— convexă la început, apoi plată 

— albă sau galben-roşiatică, cu 
miros dulce, plăcut 

Lamele: albe, cu o tentă galbenă 
Inelul: membranos, alb sau gal¬ 

— alb 

— alungit pînă la 
25 cm x 2,5 cm 0 ne¬ 
ted, dilatat la bază 

— resturi ale volvei la 
baza piciorului, în cercuri 
concentrice 

Păduri de 
conifere şi mai 
rar în cele de 
foioase 

VII—XI 


ben, lăsat în jos 




Amanita 

pantherina 

(burete 

pestriţ) 

— cafenie-cenuşie, cafenie-oli- 
vacee, ocracee 

— 6—10 cm 

— cărnoasă 

— convexă, apoi plată 

— albă, cu miros puţin pro¬ 
nunţat, gust dulceag-acru 

Lamele: albe 

Inelul: membranos striat, lăsat 
în jos 

— alb 

— alungit 10—15 cm x 
.0,5—3 cm, bulbos la 
bază 

— volva albă, la baza 
piciorului sub forma a 
3—4 inele 

Păduri de 
foioase şi 
conifere 

VII—X 

Rhodophyllus 

lividus 

— cenuşie lividă, ocracee- 
brun-cenuşie 

— 6—14 cm 

— cărnoasă 

— convexă, apoi plată, uşor 
mamelonată 

— albă, dulce, cu'miros de făină 
proaspătă 

Lamele: libere, largi, galben- 
roşiatice 

Inei: absent 

— albicios Păduri de 

— alungit 7—10 cm x foioase, sub 

2—4 cm, stejar, în 

subţiat sub pălărie grupuri 

— volva — absentă 

(CONTINUARE ÎN 

V-IX 

NR. VIITOR) 


TEHNIUM 5/1988 


19 




Importanţa termostatării soluţiilor 
în procesele color este cunoscută 
de fotoamatori şi nu vom insista 
asupra ei. 

De regulă, eforturile fotografului 
amator se îndreaptă spre realizarea 
unor sisteme sau dispozitive pentru 
termostatarea băilor de lucru în pro¬ 
cesul de developare a hîrtiei color, 
lucru explicabil prin necesitatea asi¬ 
gurării unei durate lungi de stabili¬ 
tate a temperaturii. în procesul ne¬ 
gativ se folosesc metode improvi¬ 
zate de aducere a soluţiilor la tem¬ 
peratura de lucru, suficient de efi¬ 
ciente pentru duratele relativ mici 
impuse de reţetar. Lucrurile devin 
mai complicate şi extrem de inco¬ 
mode cînd se developează succesiv 
mai multe filme. Pentru acest caz 
propunem realizarea unei incinte de 
termostatare în care se păstrează 
sticlele cu soluţii în timpul develo¬ 
pării (evident, premergător operaţiei 
de„ developare). 

în figura 1 este prezentat un dis¬ 
pozitiv de termostatare a„ soluţiilor 
de fabricaţie industrială. în esenţă, 
este vorba de un vas în care se află 
apă şi în care se plasează convena¬ 
bil sticlele cu soluţiile de lucru. Apa 
este încălzită, iar un dispozitiv elec¬ 
tronic asigură constanţa temperatu¬ 
rii. 

Construcţia pe care o propunem 
este redată în ansamblu în figura 2. 

Bacul 1 reajizează incinta cu apă 
termostatată. în capacul 2 a! bacului 
se află orificii corespunzătoare di¬ 
mensional şi numeric sticlelor cu 
soluţii, 4 (sticla trebuie să fie cufun¬ 
dată circa 75—85% în apă). Un dis¬ 
pozitiv central 3 asigură încălzirea şi 
uniformizarea încălzirii apei, iar în 
caseta 5 se află dispozitivul de ter¬ 
mostatare electronic. 

Dimensionarea se face de către 
constructor plecînd de la dimensiu¬ 
nile şi numărul sticlelor cu soluţii 
care trebuie termostatate. Se vor 
avea în vedere următoarele indicaţii 
orientative: 

— bacul se face din materiale 
plastice sau din tablă, în care caz se 
nichelează sau se cromează (de 
asemenea şi capacul bacului); 

— pentru evitarea udării sticlelor 
se pot prevedea pahare din plastic 
(la mărimea sticlelor) care să fie 
prinse de capacul bacului, dar în 
acest caz transferul de căldură va fi 
mai lent; 

— dispozitivul electronic de ter¬ 
mostatare se execută după o 
schemă adecvată (de exemplu, una 
din cele publicate în revista noas¬ 
tră), care să aibă o precizie mai 
bună de 0,25° C şi care să permită 
reglarea temperaturii într-un dome¬ 
niu de 20—45°C (ca să includă şi 
procesul C41). 

Pe caseta 5 se vor scoate: 

— potenţiometrul de reglare a 
temperaturii; 

— un întrerupător general; 

— un LED cu ro! de indicare a 
existenţei tensiunii de alimentare; 

— un LED pentru indicarea dura¬ 
telor cînd are loc încălzirea apei (fa¬ 


Bng. VASULE CĂLINESCU 


cultativ). 

Partea cea mai complexă (meca¬ 
nic) a întregii instalaţii o reprezintă 
dispozitivul de încălzire şi uniformi¬ 
zare a temperaturii, a cărui con¬ 
strucţie se află în figura 3. El este 
alcătuit din: 

— un tub „a“; 

— rezistenţa „b“ (de tip plonjor, 
avînd o putere de circa 300 W); 

— elicea „c"; 

— micromotorul „d“; 

— capacul „e“ de protecţie; 

— elementul termosensibil al 
schemei electronice (nefigurat); 

— placa de aşezare „f“ a micro- 
motorului plasat în partea inferioară 
a tubului „a“. 

Tubul „a“ este prevăzut la partea 
superioară cu un şir circumferenţial 
de găuri (0 10—15 mm). înclinaţia 
elicei trebuie să fie astfel încît pe 
sensul de rotaţie al motorului să 
creeze o deplasare a apei de sus în 
jos, ducînd la apariţia unui curent 
de apă în tot spaţiul bacului. Astfel 
se realizează uniformizarea tempe¬ 
raturii apei. 

Motorul electric (micromotor) 
poate fi de un tip oarecare, de pu¬ 
tere redusă (15—30 W), de exemplu 
dintre cele folosite la ventilatoarele 
mici, pick-up-uri, magnetofoane. 

Pe axul motorului, la nivelul plăcii 
de aşezare „f‘\ se va prevedea o 
etanşare uşoară care să împiedice 
pătrunderea eventualilor stropi de 
apă. 

Cablul de alimentare a micromo- 
torului şi firele traductorului de tem¬ 
peratură se trag printr-un tub de 
protecţie pînă la caseta 5, de unde 
mai departe se face alimentarea ge¬ 
nerală. 

Din cele prezentate rezultă modul 
de lucru al instalaţiei. 

Dispozitivul 3, plasat central, asi¬ 
gură încălzirea si uniformizarea tem¬ 
peraturii în apa din bac, iar sticlele 
cu soluţii plasate de jur-împrejur 
preiau temperatura necesară. 

Dimensionarea construcţiei se 
face în mai multe etape. Se dimen¬ 
sionează dispozitivul 3 plecînd de la 
gabaritul micromotorului şi al rezis¬ 
tenţei de încălzire.. 

Lungimea tubului „a“ se deter¬ 
mină astfel ca între marginea iui in¬ 
ferioară şi fundul bacului să rămînă 
circa 10—15 mm. 

Se dimensionează grosier capacul 
2 în funcţie de diametrul dispozitivu¬ 
lui 3, numărul şi diametrele sticlelor 
cu soluţii. 

Se dimensionează bacul 1 avînd 
în vedere oimensiunile capacului şi 
înălţimea sticlelor cu soluţii. 

Dimensiunile casetei 5 sînt dictate 
de gabaritele circuitului electronic 
de termostatare. 

Se va analiza posibilitatea folosirii 
unui bac existent pentru simplifica¬ 
rea construcţiei, de exemplu un vas 
de bucătărie pătrat din material 
plastic, un bac de acumulator scos 
din uz etc. în orice caz forma bacu¬ 
lui (în secţiune) ar trebui să se apro¬ 
pie cît mai mult de pătrat pentru ca 
traseele curenţilor de apă în bac să 




»• 


TEHNIUM 5/1988 








' PELICULELOR 

in eantititi reduse 

■» 

de soluţii de lucru 


Pentru utilizarea completă a capa¬ 
cităţii de lucru a soluţiilor de deve¬ 
lopare, mulţi fotografi amatori aş¬ 
teaptă să strîngă un număr cores¬ 
punzător de filme, după care efectu¬ 
ează developarea propriu-zisă. De 
regulă, acest lucru se întîmplă în ca¬ 
zul developării filmelor color, unde 
costul soluţiilor este mai ridicat. 

Consecinţele acestui mod de lu¬ 
cru implică o serie de dezavantaje, 
dintre care menţionăm: 

— micşorarea calităţii imaginilor, 
dacă păstrarea filmelor după expu¬ 
nere a fost mai îndelungată de circa 
două săptămîni; 

— dificultăţile legate de termosta- 
tările repetate ale soluţiilor şi apei 
de spălare; 

— necesitatea introducerii unor 
corecţii repetate ale timpilor de lu¬ 
cru. 

Developarea concomitentă a două 
sau mai multor filme în doze cu spi¬ 
rale multiple este, desigur, soluţia 
cea mai convenabilă; dar implică fo¬ 
losirea unor cantităţi de soluţii mai 
mari. Amintim că, de regulă, seturile 
de chimicale preambalate cores¬ 
pund unor cantităţi de soluţii de 600 
ml (proces ORWO 5168, de exem¬ 
plu) sau 1 000 ml (proces MASKCO- 
LOR). 

Rezolvarea principială pe care o 
propunem în cele ce urmează con¬ 
stă în folosirea unor doze multiple 
(2—6 filme), în care se introduc so¬ 
luţiile de Iuceu în cantitatea practic 
disponibilă, respectiv 600 ml sau 
1 000 ml. Acoperirea întregii supra¬ 
feţe a materialului fotosensibil deve¬ 
lopat se face prin rotirea continuă şi 
suficient de rapidă a dozei. 

Acest mod de lucru este cunoscut 
de mult timp, practicîndu-se iniţial 
prin agitarea manuală, continuă a 
dozei. Actualmente o serie de firme 
de specialitate produc instalaţii de 
developare care realizează rotirea 
continuă a dozei, iar în variante mai 
sofisticate schimbarea soluţiilor şi 
termostatarea lor. 

Construcţia pe care o propunem 
cititorilor reprezintă varianta cea 
mai simplă, respectiv un dispozitiv 
care asigură numai rotirea dozei. 

Din principiul de lucru rezultă 
două aspecte importante: 

— doza trebuie să se afle în pozi¬ 
ţie orizontală, pentru ca prin rotire 
să fie posibilă acoperirea integrală a 
suprafeţei peliculelor; 

— volumul soluţiei din doză nu 
trebuie să depăşească nivelul cores¬ 
punzător orificiului central al dozei; 
capacul dozei trebuie să asigure o 
închidere etanşă. 

Dispozitivul propus spre realizare, 


fie de dimensiuni egale. 

Ca recomandare indicăm să se fo¬ 
losească 4 sticle de 1 I corespunză¬ 
tor cazului cel mai complex, respec¬ 
tiv developarea diapozitivelor color. 

Instalaţia poate fi folosită şi pen¬ 
tru o termostatare iniţială a soluţiilor 
pentru probesul color pozitiv (hîr- 
tie). 

în cazul developărilor repetate, 
soluţiile recuperate din doză se pla¬ 
sează în instalaţie, fiind permanent 
pregătite pentru un nou ciclu de lu- 


CON5TANTIN VASILIU 

conform figurii 1, este alcătuit din: 
1. doză de developare multiplă; 2. 
inele de aşezare; 3. role de sprijin; 4. 
placă de bază; 5. piese de fixare a 
rolelor de sprijin; 6. suport; 7. arc; 8. 
braţ; 9. micromotor cu reductor în¬ 
corporat; 10. rolă antrenoare. 

Nu se dau dimensiuni exacte, 


Distanţa între rolele de sprijin tre¬ 
buie să fie de ordinul a jumătate din 
lungimea dozei de developare. Pozi¬ 
ţionarea dozei (prin inelele de aşe T 
zare) se face astfel încît centrul de 
greutate al acesteia să fie la mijlocul 
distanţei dintre rolele de sprijin. 

Suportul lateral serveşte prinderii 
motorului electric de antrenare, 
forma şi dimensiunile sale fiind de¬ 
terminate de dimensiunile de gabarit 
şi greutatea motorului. 

în varianta din desen s-a prevăzut 
un micromotor cu reductor care ac¬ 
ţionează direct prin intermediul rolei 
de antrenare. Turaţia micromotoru- 
lui trebuie astfel aleasă încît prin de- 
multiplicarea apărută la antrenarea 
dozei (cu un factor corespunzător 
raportului Dr/Dh) să se asigure o 
rotaţie a dozei in intervalul 20—40 
rot/min. 

Micromotorul se montează pe bra- 

ţu' (8). . 

Antrenarea dozei se face prin fric¬ 
ţiune, rola de antrenare fiind simi¬ 
lară constructiv cu cele de sprijin şi 
adaptştă axului motorului. Arcul (7) 


(7) şi rola presoare pe braţul (8). 

Vor apărea astfel două repere noi, 
respectiv două roţi de curea, una pe 
axul micromotorului şi una pe axul 
rolei antrenoare (mai -mare cea de 
pe axul rolei, dar mai mică decît 
rola). Prin sistemul de demultipli- 
care astfel realizat (d/D/D p /D D ) şe 
va asigura rotaţia necesara dozei. 

Umplerea dozei şi schimbarea so¬ 
luţiilor se fac normal, introducîn- 
du-se' doza cît mai repede în dispo¬ 
zitiv după fiecare umplere. 

Piesele dispozitivului susceptibile 
de coroziune se vor proteja cores¬ 
punzător (cromări, vopsiri), astfel 
încît să nu fie afectuate de eventua¬ 
lii stropi de soluţii de developare 
care p.ot sări în timpul lucrului. 

Construcţia se va completa cu un 
întrerupător pentru acţionarea mo¬ 
torului electric. 

Procesele de lucru rămîn în prin¬ 
cipiu neschimbate; totuşi, se va ana¬ 
liza la prima developare necesitatea 
modificării duratei de revelare, avînd 
■ în vedere agitarea continuă a solu¬ 
ţiei. 




construcţia urmînd a fi realizată ple- 
cînd de la dimensiunile dozei exis¬ 
tente şi materialele avute la dispozi¬ 
ţie. 

Orientativ se indică următoarele: 

— doza poate fi şi de tip indus¬ 
trial sau de construcţie artizanală; 

— inelele de aşezare, cu rolul de 
a nu permite ieşirea dozei din pozi¬ 
ţia de lucru, sînt practic nişte limita- 
toare pe direcţie axială. Ele sînt 
două inele de cauciuc care.se mon¬ 
tează cu uşoară strîngere. între su¬ 
prafeţele lor laterale şi rolele de 
sprijin se lasă un joc de 2—5 mm. în 
cazul în care corpul dozei se reali¬ 
zează de constructor (din material 
plastic sau oţel inoxidabil), aceste 
inele pot fi executate dintr-o bucată 
cu corpul dozei, prin strunjire; 

— rolele de sprijin se recomandă 
a fi din cauciuc, avînd un diametru 
de ordinul a 20—40 mm, cu lagăr 
central metalic (similar rolelor pre¬ 
soare de la casetofoane), sau pot fi 
realizate din rulmenţi cu bandaj ex¬ 
terior din cauciuc. Figura 2 redă 
cele două variante constructive, 2a, 
respectiv 2b; 

— placa de bază poate fi din tablă 
(îndoită ca în desen), material plas¬ 
tic sau chiar lemn (chituit şi vopsit). 

Dimensiunile ei trebuie să fie: 

— lungimea aproximativ egală cu 
lungimea dozei; 

— lăţimea mai mare ca diametrul 
dozei; 

— grosimea de ordinul a 10—20 
mm. 

Pe placa de bază se fixează (cu 
nituri sau şuruburi) cele patru piese 
(5) executate din tablă de 1,5—2 
mm şi dimensionate corespunzător 
rolelor (3), care trebuie să se ro¬ 
tească liber. Montarea rolelor se 
face prin intermediul unui mic ax, 
nituit de piesa (5), ax realizat cores¬ 
punzător tipului de rolă de sprijin 
folosit. 



asigură forţa necesara antrenării 
prin fricţiune. El se dimensionează 
astfel ca la zona de fricţiune să fie o 
forţă verticală de ordinul a 0,5 kgf. 
Se va avea în vedere faptul că şi 
motorul, prin propria greutate, exer¬ 
cită o forţă de apăsare. 

Braţul (8) trebuie să'fie basculant 
pe o cursă limitată, dar suficientă ca 
să se poată introduce doza în pozi¬ 
ţia de lucru. 

în cazul în care nu se dispune de 
un micromotor cu reductor, se va 
folosi un micromotor de un tip oare¬ 
care (de ventilator, de exemplu), ac¬ 
ţionarea urmînd să şe facă prin cu¬ 
rele, ca în figura 3. în acest caz mi¬ 
cromotorul se va monta pe suportul 








Montajul face posibil lucrul în 430 
MHz, avînd ca aparat de bază un 
transceiver în 50 MHz, dar poate fi 
adaptat, cu mici modificări, şi la un 
transceiver pe 28 MHz. 

Intrarea semnalului de 430 MHz 
se face pe tranzistorul 2SC287; ur¬ 
mează un alt etaj amplificator tot pe 
430 MHz, urmat de un mixer, la ieşi¬ 
rea căruia apar 50 MHz. 

La emisie semnalul de 50 MHz 
este aplicat mixerului (2x2SC852), 
după care semnalul de 430 MHz 
este amplificat în trei etaje, două cu 
tranzistoare 2SC852 şi etajul final 
echipat cu 2SC1073. Oscilatorul are 
un tranzistor 2SK55 (BF245) şi două 
etaje triploare de frecvenţă cu tran¬ 
zistoare 2SC287. 





h H h X I "ÎU" ! 'i/ 


Tr 2 fj*- 

2SC852 22k ? 


100425 lkfl 


j ■ 500S2 -I 

t 10 “ '““iţi 1 

i rrrr f rrîr 



T Tr 7 ■ Tr 8 q 4U4 

.1 Tr 6 r~ —I 2SC287I-1 2SC287 I—lo^J 

r 11 Xd 300aipX I 11X f k °1/I f XJ 

1 ^ Tr 9 RD -XVTr'io ^ ^ Tr„ 4.7k 

I ■ X.2SC287jkJ> 2SC287 TT. 10 2SC287 
| lOpje 10pT#Î0p . 10p*- 

1 3 .°py^ 9 X ^20 L 21 ik - 


HAM RADIO, 4/1980 





.. 

1 : ^ 

Cele 10 diode electroluminescente se aprind succesiv, 
comandate de circuitul K561IEV care la rîndul său este co¬ 
mandat cu impulsuri primite de la un oscilator. 

Cînd se stabileşte contacul SB1, se încarcă condensato¬ 
rul C2 şi începe să lucreze oscilatorul format din circuite 
NAND care comandă aprinderea diodelor LED, iar în difu¬ 
zor se aude un zgomot ce imită rostogolirea unui zar. La 
întreruperea contactului SB1, montajul primeşte alimentare 
din C2, viteza de deplasare a iluminării diodelor fiind pro¬ 
porţională cu tensiunea pe acest condensator. 

Cînd condensatorul s-a descărcat, numai o singură diodă 
luminează, iar difuzorul nu produce sunet. 

Montînd diodele în cerc şi atribuindu-le cîte o cifră se 
poate realiza o mică ruletă. 

MODELIST KONSTRUKTOR, 11/1987 



22 


TEHNIUM 5/1988 



















IN ATENŢIA DV.! 


ÎNTREPRINDEREA de electronică industrială bucu* 
REŞTI pune la dispoziţia întreprinderilor economice sau pentru 
populaţie următoarele articole eiectronîce, realizate Ea un nivel teh¬ 
nic, calitativ şi estetic deosebit. 


INTERFONUL DE BIROU, care asigură legătura dintre 
postul central aflat la conducătorul unităţii şi 20 de posturi' 
abonat aflate la serviciile subordonate din întreprindere La 
fiecare post abonat se mai pot anexa 6 posturi abonat. 


)NUL DE HALĂ (exterior), care asigură legătura 
Intrai cu unităţi aflate la maximum 5 km distanţă, 
de condiţiile atmosferice sau de zgomot. 










DĂSCĂLESCU CRISTIAN — laşi 
Verificaţi (eventual schimbaţi) 
tranzistorul şi difuzorul. 

MÂZiLU MIHAI — Drobeta-Tur- 

mu-Severin 

.Sunetul zgomotos nu este deter¬ 
minat de baleiajul cadre sau linii, ci 
de alte etaje, în special de etajul 
frecvenţă intermediară sunet (acord 
incorect). 

NANU TIBERIU — Bucureşti 

în cataloage alimentarea circuitu¬ 
lui se recomandă ± 22 V ca să se 
obţină 25 W. 

Unele reviste prezintă scheme cu 
tensiuni de alimentare mai mari. 

Vă recomandăm să respectaţi da¬ 
tele de catalog. 

DOROBANŢII MARIAN — Con¬ 
stanţa 

La bobinele din receptor scoateţi 
cîte o spiră. Construiţi convertorul 
12/220 V, la care reglaţi frecvenţa de 
ieşire pe 60 Hz. 

PAL VASILE — Zalău 
Am publicat scheme de preampli- 
ficatoare. 


MUNTEANU DRAGOŞ - Cugir 

Este recomandabil să nu schim¬ 
baţi capetele magnetice fiindcă fie¬ 
care tip de cap magnetic impune un 
anumit etaj de intrare, mai ales ca¬ 
racteristică de transfer. 

Dacă montaţi căşti de impedanţă 
mică la bornele de control ale mag¬ 
netofonului, curentul absorbit 
creşte, situaţie nefavorabilă pentru 
etajul audio. Deci respectaţi reco¬ 
mandările din cartea tehnică a mag¬ 
netofonului. 

MQ1SE CONSTANTIN — Braşov 

Pick-up-ul „Electromureş" are în¬ 
corporat preamplificator corector, 
deci semnalul furnizat se poate 
aplica direct unui amplificator de 
putere. 

Asimetria amplificării din magne¬ 
tofon impune verificarea părţii elec¬ 
tronice şi a capetelor magnetice. 
MARK LASZLO — jud. Harghita 

Scrisoarea dv. a fost trimisa la Di¬ 
recţia de Radio-TV. 

GRĂDIŞTEANU HORAŢIU — Petro¬ 
şani 

Schema aparatului este utilă de¬ 
panării şi nu reproducerii tehnice a 
receptorului. 

BUDĂEŞ EMIL — jud. Bacău 

Semnalul apare distorsionat fi¬ 
indcă nivelul aplicat la intrarea am¬ 
plificatorului este prea mare. 


MAVRODINEÂNU MARIAN - Giur¬ 
giu 

Veriicaţi componentele de la ieşi¬ 
rea etajului final. i 

HUMELNICU FLORIN — Galaţi 
Îndepărtînd oscilatorul nu influen¬ 
ţaţi calitatea semnalului la redare. 
FETIC CĂTĂLIN — Buzău 
încercaţi recepţia pe canalul ,6. 
DUMITRU EMIL - Codiea 
Verificaţi poziţia capului de re¬ 
dare. 

Amplificatorul se alimentează de 
la 20 V, nu de la 24 V. 

OPREA STELIAN — Teleorman 
Ca să obţineţi 1 kW la 12 V vă sînt 
necesari aproape 100 A. Ce fel de 
acumulator veţi folosi? 

BF961 este bun pentru 
amplificator de antenă. 

Construcţia antenei parabolice a 
fost publicată; revedeţi colecţia 
„Tehnium". 

GHEORGHE CLAUDIU — jud. Arad 

Nu deţinem o schemă de co¬ 
mandă de tipul celei solicitate de dv. 
CRÂNGAN GHEORGHE — Băile 
Herculane 

Televizorul fiind foarte vechi, tre¬ 
buie să verificaţi tensiunile de ali¬ 
mentare şi etajul final baleiaj cadre. 
MARTON FLORSAN - Braşov 
Construiţi o antenă (sau grup) cu 
amplificator pe canalul 5. 

TUDORA FLORIN — jud. Olî 
Nu deţinem datele de catalog şi 
dispunerea terminalelor la memdria 
respectivă. 

LIŢĂ REMUS - Tîrgovişte 

Multe programe se recepţionează 
graţie ionizării straturilor superioare 
din atmosferă. în rest am publicat. 


DRĂGHICi CRISTIAN — Petroşani 
Luaţi legătura cu radioclubul ju¬ 
deţean, Str. Gh. Bariţiu 6—8, Deva. 
Pentru orice gen de radioemiţător 
este necesară o autorizaţie. 

Tranzistoarele la care vă referiţi 
lucrează pînă la 200 MHz. 

MARIN LUCIAN — Bucureşti 
Verificaţi componentele din siste¬ 
mul de stingere a spotului. 
STĂNESCU SERGIU — Bucureşti 
Interconectările între mufe modi¬ 
fică nivelul semnalului de intrare şi 
pot produce defecţiuni electrice. 
MARTON ION — Bacău 
Verificaţi tuburile din etajul finai 
audio, PCL86, PL84. Eventual înlo- 
cuiţi-ie. 

8ELD1MAN PETRE — iaşi 
Construiţi un amplificator cu două 
tranzistoare BC107. 

COŢOFANĂ VALERIAN — Ploieşti 
Un sistem de telecomandă optică 
a fost publicat în „Tehnium" 5/1987. 
ANTONESCU VIRGIL - jud. Argeş 
Vom publica şi etajul. VFO. 
CIOÂBĂ MARIN - Orşova 
Funcţie de tensiunea aplicată la 
intrarea amplificatorului se obţine şi 
puterea de audiofrecvenţă. 

De la preampifficator semnaiul se 
preia prin potenţiometre', deci se 
poate stabili orice nivel de intrare. 
CUCOANEŞ GH. - laş» 

Verificaţi condensatorul C333, 47 
nF. Din cauza lui se înroşeşte PY88. 
MĂNTESCU LAURENŢiU -- Videle 
Circuitele integrate nu pot fi. înlo¬ 
cuite cu altceva în schema ia care 
vă referiţi. 


ÎC~2G 


SAMOILĂ TOADER - Ploieşti 

Aparatul SANYO MC-20 este un minimagnetofon cu posibilităţi de re¬ 
dare şi înregistrare a semnalelor. Schema electrică este formată doar din 

trei etaje. 

La înregistrare semnalul de premagneîizare şi sistemul de ştergere sînt 
prin saturaţie în curent continuu. Se alimentează cu 6 V şi debitează o 

putere de maximum 250 mW. 

Tranzistoarele folosite sînt pnp, în care 2SB186 are ca echivalent pe 

EFT333, iar 2SB187 pe AC180. 


Tr 3 * 4 258187x2 



Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU 
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU 
Redactor responsabil de num«r: flz. ALEXANDRU MĂRCULESCU 
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 




Administraţia 
Editura Setatei* 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LÎÂ“ - SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
' 10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
NR. 64-66. 

Tiparul executat la