Tehnium/almanah88

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

îimiim âtmâd&fâ mm

13]

PA 1

LTJ

aeromodelism racheto-
modelism, auto model îsm

şl navomodelism

I ORGANIZARE

Competiţia de modelrsrn do-
tata cu „CUPA U T.C, se orga¬
nizează pentru tinerii cuprinşi în
activitatea de pregătire pentru
apa rar ea patriei, în cercurile
tehnico-aplicative de modelam
constructori ai modelelor pre¬
zentate în concurs care nu au
participai la campionatele repu¬
blicane.

1 Etapa locala fia nivelul cer*
oului): participă toţi tinerii care
activeaza în cadrul cercului.

2- Etapa judeţeană; participa
minimum cinci concurenţi pen¬
tru fiecare clasă de concurs
3. Etapa finală: participa echi¬
pele reprezentative are judeţelor
formate din cîştigătoni etapei
judeţene,

H INDICAŢII TEHNICE

1 Concursul se desfăşoară pe
ramuri la următoarele clase

a) Aeromodeie zbor liber

FIA, planor A2;

b) Autom odele clasele Ri

fEB} şi R2 (EF) de construcţie li¬
beră, cu motor electric, cu proba
de slalom şi viteza pe circuit,

c) Navomodele, clasa EX

(construcţie libera prototip sau
experimentale),

d) Rachetom odele: clasa S4A
(rachetoplan 2,5 şi rachetomo-
del cu steamer).

2. Concursurile se desfâsoara
pe baza regulamentelor tehnice
ale Federaţiei Române de Mode-
lism astfel

a) La aeromodeie cu următoa¬
rele precizări;

- concurenţii au dreptul la
cinci zboruri oficiale;

— în caz de egalitate, pentru
departajare se vor efectua maxi¬
mum trei zboruri suplimentare,
dacă şi după cele trei zborurr su¬

plimentare, egalitatea se men¬
ţine, se clasează pe loc superior
concurentul mai tînâr;

— timpul global de start va ft
de 60 de minute pentru fiecare
lansare.

b) La autom odele, pe lingă
modificările şi completările la
regulamentul trecut al F.R Mo¬
del ism (publicate în Buletinul in¬
formativ nr, 33 şi 37). se fac ur¬
mătoarele precizări

— frecare concurent participă
cu minimum un automodel,

— concursul de slalom U
clasa REi se desfăşoară în doua
manşe, pentru clasament con
tind rezultatul tehnic cel mal
bun In caz de egalitate se cm-
seazn pe locui superior concu
rentul care a avui un rezultat mar
hun în cealaltă manşa.

— concursul de viteza pe or¬
cul! la clasa R£2 (la care

poate participa cu acelaşi model
de la clasa RE1) se desfăşoară in
două manşe de selecţie cu du¬
rata de cîte trei minute şi o
manşă finală cu durata de cinci
minute: seriile pentru manşele
de selecţie vor fi de 3—8 concu¬
renţi, iar finala de 6 concurenţi.

c) La na vom odele, cu ur¬
mătoarele precizări:

— fiecare concurent participa
cu un singur mode!;

— este preferabil ca modelele
sa fie acţionate electric^ organi¬
zatorii neasigurlnd combustibil
pentru motoare termice/

— în cadrul concursului se or¬
ganizează patru lansări, din care
se anuleaza lansarea cu cel mai
mic punctaj;

— punctajul obţinut în cele
trei lansări menţionate pentru
clasament se aduna şi se îm¬
parte la trei, media astfel obţi¬
nută reprezentînd punctajul pen¬
tru stabilirea clasamentului indi¬
vidual în caz de egalitate se cla¬
sează pe locui superior concu¬
rentul care are o lansare mai
buna. Daca egalitatea persista,
se organizează lansari supli¬
mentare, alternative, pîna la de¬
partajare, dar numai pentru pri¬
mele trei locuri în clasament.

Dm anul 1986 s-a inclus şi ca¬
tegoria machete.

d} La lachetomodele, concursul
se desfăşoară astfel:

— fiecare concurent are drep¬
tul la cîte două modele pe fie¬
care clasa de concurs:

— la cele două clase 86A şi
S4A se vor face trei lansări, ast¬
fel:

— lansarea 1 — maximum 120 s;

— lansarea a ll-a — maximum
180 s;

— lansarea a IIl-a — maxi¬
mum 240 s.

Daca după aceste lansări se
clasează mai mulţi concurenţi
cu timpi maximi, se procedează
ta o a patra lansare de baraj,
rnărindu-se timpul cu încă 60 s
{lansarea a IV-a — 300 s., a V-a

— 360 s. etc.).

Pentru lansările din baraj,
concurenţii au dreptul să însene
un al treilea model în concurs la
fiecare clasă.

Clasamentul individual se va
întocmi adunîndu-se punctele
[secundele) de la cele două
clase de rachetomodele.

Motoarele pentru concursul
de rachetomodele se vor asi-

metrui exterior al motoarelor
(maxim) este de 13,5 mm,

IU ALTE PRECIZĂRI

1. Pentru clasamentul pe
echipe, punctajul de echivalare
între ramuri este următorul:

— locul I — 100 de puncte

— locul 11 — 90 de puncte
locul IU — 85 de puncte

— locul IV — 80 de puncte
ş.a.m.d

în caz de egalitate se clasează
pe loc superior echipa care a

prezentat concurenţi la toate
cele patru ramuri. Daca egalita¬
tea se menţine, se claseaza
echipa care are cel mai bun loc
individual.

2. La finala pe ţară, în clasa¬
mentul pe echipe intră repre¬
zentativele judeţelor care au
concurenţi la cel puţin trei ra¬
muri.

jn prezent se studiază posibi¬
litatea introducerii în cadrul
„CUPEI U.T.C." a unei clase de
modetism feroviar.

diplome

pentru

radio»

amatori

15 staţii YO diferite în banda de
21 M Hz.

YO-20x20 (20-YO on 20 me¬
ters): se acorda pentru lucrul cu
20 de staţii YO diferite în banda
de 14 MHz.

YO-40x40 (40-Y O on 40 me-
tera}: se acorda pentru lucrul cu
40 de staţii YO diferite în 7 MHz

YO-00x80 (BO-YO on BO me-
ters): se acorda pentru lucrul cu
80 de staţii YO diferite in 3 5
MHz,

YO-1Q0: YO-200; YO-3Q0: se

acorda pentru lucrul cu ţOO 200
sau 300 de staţii YO drferite m
diferent de benziie de fftŞfcvenţâ

Diplomele YO se elibe¬
rează radioamatorilor de
emlsle-recepţie, ca şi recep¬
torilor pentru diverse moduri
de lucru CW t AM t SSB, RTTY
sau combinat penlru diferite
benzi 3,5 — 7 — 14— 21 — 28
— 144 MHz, Toate legăturile
se iau în considerare înce-
pind cu 23 august 1949.

Pentru radioamatorii YO o
diplomă costă 10 lei aţii pen¬
tru stafii Individuale, cit şi de
club.

Radioamatorii din alte ţări
pol obţine aceste diplome in
baza a şapte cupoane IRC
sau in valută echivalentă.

Solicitanţii se vor adresa la:
Federaţia Română de Radio¬
amatorism, P.O. Box 22-50
R-71 100, Bucharest, Româ¬
nia.

YO-DR (YODanube River):

această diplomă se acorda pen¬
tru lucrul în două benzi (sau nu¬
mai în 144 MHz) cu diferite staţii
situate în ţări riverane Dunării:
R.F.G., Austria, Cehosiovacia,
Ungaria, Iugoslavia. Bulgaria,
România, U R.S S
YO-2x2 (for worklng 2 diffe-
rent YO on 2 meters): se acorda
pentru lucrul cu două staţii YO
în 2 m

YO-IOxlO (for working 10 dlf-
ferent YO on 10 meters): se

acordă pentru lucrul cu 10 staţii
YQ diferite în 28 MHz
YO-15X15 (15-YO on 15 me-
lers): se acordă pentru lucrul cu

immm 1988

VO-20 Z (YO-zone 20): se

acorda pentru lucrul cu staţii din
ţart situate în zona 20: Bulgaria,
Grecia, Cipru, Israel, Iordania,
Uban, Romama, Siria şi Turcia
in toate clasele lucrul cu staţii
YO este obligatoriu
YO-25 M (YO-25 meridian):
aceasta diplomă se acorda pen¬
tru lucrul cu staţii din ţâri situate
pe meridianul 25 Est Norvegia,
Finlanda, URS.S., România,
Bulgaria Grecia, Libia, Egipt,
Sudan, Republica Cenţrafnca-

nâ, Zair Ruanda, Burundi, Zam-
bia. Zimbabwe. Botsuana, Re-
publica Sudafricana Lucrul cu
staţii YO este obligatoriu.

YQ-45 P (40—45 paralel):
această diplomă se acordă pen
tru lucrul cu Staţii dm ţări situate
pe paralela 45 Nord: S.U.A
Canada, Insulele St, Petru şi
Miquelon, franţa, Italia, Iugo¬
slavia. România, Ll,R S Ş., Mon-
golia, China. Japonia In toate
clasele prezenţa YO este obliga-
torie

■

SĂ CUUOAŞTEM

CU^A

SPEC

leBili

TAM

YQ-AD (YO- AII District): şe

acordă pentru lucrul cu staţii din
diverse districte după cum ur
meaza

Zone number of îht? applleunt

144 MU?

ÎS 16 20

14 17:

21 33 34

Al othi

ir zorws

6 £

O ^

>■ 6

- « Z
°OE

zo«

> 13

Q&Z
^ (A

zo«

> 'Ş

sfii

. UI ^1

la®

o S

B<si

zo-8

fft

III

YQ-BZ (YG-Balcans zone ol
peace): se acordă pentru lucrul
cu radioamatori din IZ, SV, TA
YO, YU, ZA.

Appllcanls trom
Europe

Appllcafils from oiher
counlries

144 MHz

Oislricts

Drs

tricls

B *

ArV -
1 y

" i

u £

± 3

l S
£ c

e e

B o

- o

>■

Eri

o c

2 3

4»

S 53
£ £

2 °

± u

£ ^

□ c

± «

~ a>

■5 '£

| §

2 o

E S
& —
£0
_ >-
o ^

E o

iii

Este greşit, credem, să se
înţeleagă că intre un radiotele¬
grafist de profesie şi unul ama¬
tor ar exista vreo diferenţa în
ceea ce priveşte obligativitatea
respectam cu stricteţe' a legilor
ţârii, a convenţiilor internaţio¬
nale în materie, precum şi a nor¬
melor de exploatare radio stabi¬
lite prin instrucţiuni departa¬
mentale interne sau regula¬
mente ale Uniunii Internaţionale
a Telecomunicaţiilor {UIT.)
Exista doar nişte nuanţe speci¬
fice fiecărui sector (aviaţie, ma¬
rină, poşta etc,), dar de indata ce
ai apasat pe manipulator şi ai
teşit din mica ta cămăruţă,
străbătind, cu viteza luminii,
cele mai îndepărtate colţuri ale
lumit, nu mai exista nici o dife¬
renţa intre aceste două categorii
de rad i otel egr afiş ti. Ca să nu te
ciocneşti cu unu şi să bruiezi pe
alţii, este nevoie de disciplină.
Disciplina în reţeaua radioelec-
tncâ presupune un ansamblu de
ordine, reguli de comportament
şi, nu în ultimul rind, un înalt
simţ al datoriei, elemente obli¬
gatorii pentru toţi membru aces¬
tei colectivităţi sportive. Pentru
ca, în fond. şi radiotelegrafistul
profesionist desfăşoară o activi¬
tate sportivă, cu menţiunea că,
spre deosebire de amator, ei
este obligat să lucreze, perma¬
nent, numai cu aceiaşi cores¬
pondenţi. Ignorarea sau neres-
pectarea acestora poate aduce,
după cum vom vedea, mari ne¬
cazuri, poate provoca prejudicii
deosebit de grave unor obiec¬
tive, cu consecinţe dintre cele
mai serioase, chiar pentru secu-
ritarea unei ţâri. Dm aceste
, motive orice abatere de ia disci¬
plina radiotelegrafiei se sanc¬
ţionează cu severitate, în cazuri
neosebit de grave mergîndu-se
pina la pedepse privative de li¬
bertate.

I Disciplina este sufletul une.
actîunî, este puterea şi stapin,
de sine a omului de a o duce
in bun sfîrşit; ea ne pune intr-o

I situaţie mai sigura, dar şi mai li¬
bera. ce creeaza deplina încre¬
dere în dreptul fiecăruia de a

mă 1988

executa un ordin, o sarcina in
conformitate cu şi în interesul
general, văzut prin prisma acb
yitaţii practice pe care fiecare o
desfaşoara, Disciplinat este nu-
rnai acela ce poate dispune de
persoana sa si care este stapin
pe sine însuşi, cînd este vorba
de a urma nişte reguli de con¬
duita atît în viaţa, cit şi în munca
pe care o prestează De aceea
disciplina nu poate fi conceputa
în afara acestor reguli de con¬
duita care se constituie într-un
cod de comportare. Un radiote¬
legrafist amator (sau profesio¬
nist} trebuie sa ţma searna, în
mod obligatoriu, în întreaga sa
activitate,’de anumite norme
normele onoarei şi demnităţii
radiotelegrafiste.

Credem ca prima obligaţie a
fiecărui radioamator este aceea
de a nu uita niciodată că in trafi¬
cul internaţional radio sau în ca¬
drul competiţiilor internaţionale
el este un reprezentant al Româ¬
niei. De aceea el trebuie sa dea
dovadă de o asemenea maturi¬
tate profesionala şi de înţele¬
gere a regulilor jocului încît sa
ne demn de încrederea ce i s-a
acordat — aceea de a cunoasti
şi stâpîni lumea prin intermediul
manipulatorului, bagheta ma¬
gica a acestei minuni a secoluiu
nostru, radiocomunicaţuie.

Activitatea de radioamator nu
este o treaba sinet personala a
fiecărui sportiv, pentru ca trafi¬
cul radio îşi aduce contribuţia sa
specifica la popularizarea ţariT
noastre peste hotare, la consoli¬
darea prieteniei între popoare.
Nu ne poate fi indiferent ce şi
cum transmitem, ce şi cum dis¬
cutam cu partenerul, modul
cum se folosesc frecvenţele.
Este absolut necesar sa se ţină
seama ca benzile de radioama¬
tori alocate noua nu sînt puse la

NĂSTASE TIHU

dispoziţia exclusiva a nici unuia
dintre noi. Radioamatorii din
ţara noastră au exact aceleaşi
drepturi ca şi radioamatorii din
restul lumii De aceea se impune
ca, înainte de a începe emisiu¬
nea, sâ se asculte cu atenţie
benzile de frecvenţa, plăcerea
noastra nu trebuie s-o lezeze pe
a altuia, eventualele acte de in¬
disciplina vor arunca o pata asu¬
pra tuturor amatorilor YCX în
plus, trebuie menţionat ca în
epoca contemporana exista o
mare penurie de frecvenţe, chiar
dacă. de ia apariţia sa, radioul
n-a încetat sa folosească unde
din ce m ce mai scurte. Dar ne¬
voile au crescut mai mult prin
dezvoltarea unor activităţi pen¬
tru care radiocomunicaţuie au o
importanţă fundamentala. Sâ
amintim numai navigaţia mari¬
timă, legăturile între torţele de
ordine, nevoile militare, taxiu¬
rile, salvariie etc , ne putem da
astfel seama de ce fiecare con¬
ferinţa internaţionala UIT, este
confruntată cu probleme tot mai
spinoase, A trebuit sa se hotă¬
rască atribuirea aceleiaşi frec¬
venţe ia mai mulţi beneficiari şi
instaurarea unei ierarhii între
serviciile primare (prioritare) şi
cele secundare (care nu au
dreptul sa se plînga de bruierea
legaturilor lor de către un servi¬
ciu primar). A aparut şi noţiunea
de repartiţie geografica. Astfel,
Terra a fost împărţită în trei re¬
giuni, între care s-a considerat
că riscurile interferenţelor sînt
zero. De altfel, în interiorul teri¬
toriului sau. o ţâră poate, pe de o
parte, sa atribuie aceiaşi canal
mai multor beneficiari, daca
emiţătoarele au raze de acţiune
suficient de slabe pentru a nu se
deranja între ele, iar pe de alta
parte, sa dispună, pe o bandă
data, de un număr mai mare de

canale deoarece este ştiut ca un
canal este caracterizat prmtr-o
„lărgime de bandă" care e deter¬
minată, la rîndui ei, de cantitatea
de informaţie ce se doreşte a fi
transmisă.

tată care sînt argumentele ce
pledează cu toată hotârîrea pen¬
tru ca aceasta norma din codul
de comportare al radioamatori¬
lor sa fie respectată. Nu numai
ca nu ajutam pe nimeni, încîl-
cind iţele văzduhului de dragul
stabilirii unor legaturi cu o va¬
loare nula, dar deranjam, ponte
pe alţii care au, intr-adevăr, in¬
formaţii importante de comuni¬
cat,

O alîâ îndatorire, şi poate una
dintre cele mai importante, este
aceea ca fiecare amator (sau
chiar profesionist, şi veţi vedea
de ce facem aceasta remarca)
sa-şi menţină staţia într-o per¬
manenta stare de funcţionare şi,
înainte de a o închide, sa mai
zaboveasca în faţa receptorului,
chiar dacă a avut cu cineva vreo
ciocnire, filind banda de frec¬
venţa, ascultînd cu atenţie ce se
petrece dincolo de pereţii came¬
rei sale; se pot înţîlm strigate de
ajutor şi sîntem datori sa le întin¬
dem un colac de salvare. Atunci
cînd te aştepţi mai puţin, poţi
avea ocazia sa intervii cu succes
în depăşirea unor situaţii deose¬
bite (calamităţi naturale, salva¬
rea de vieţi omeneşti aflate în
pericol etc.). Rîca şi ranchiuna
nu au ce căuta în reţeaua radio
mai cu seamă atunci cînd eşti
convins că pe partenerul tău îl
paşte un mare pericol. Exemplul
pe care îl redăm mai jos este
foarte semnificativ în aceasta
privinţa.

Duminică, 14 aprilie 1912, la
orele 09.00, radiotelegrafistul de
pe vasul „Câroma" transmite
către comandantul „Titanicu¬
lui": „Nave care merg spre vest
semnalează aisberguri şi frîntun
de banchiza.,, 0 , în timpul prfn-
zuiul, acelaşi lucru transmite şi
staţia de radio de pe „Baltic .
Către seară, radiotelegrafistul
Harold Bride de pe „Titanic 1 ' re¬
cepţionează o nouă radiogramă,
de data aceasta de pe vasul „Ca-
liforman", care naviga îr apro¬
piere, Bride, ocupat însă du în¬
tocmirea procesului verbe! da
predare a serviciului, a uitat sa
transmită mai departe mesajul
Schimbul lui Bride, Jack Phil¬
lips. recepţionează o noua co¬
municare de pe „Californian" în

# r y

¥163(^000^ âliM 1988

care, de data aceasta, operato¬
rul K. Evans îi spunea că „şefii
săi au localizat la 42 > 05‘ nord o
gigantică barieră de gheaţă". în
loc sa devină atent, sa noteze cu
precizie poziţiile aisbergului,
apoi să predea imediat mesajul
comandantului, el nici nu s-a
sinchisit măcar, transmiţind. în
continuare, către staţia de radio
de la Cape Race din Terra Nova
mesaje către familiile marilor
bancheri aflaţi la bordul .Titani¬
cului" şi recepţiona, ia cererea
aceloraşi oameni, ultimele
cursuri de la bursa din Wall
Street. Atunci cind radiotelegra¬
fistul de pe „Californian" insistă,
transmiţind un nou mesaj („Sin-
tem blocaţi de gheţuri! Sîntem
complet încercuiţi. Atenţie!").
Phillips îl întrerupe în mod
brutal:

— Aici „Titanic"! Gura! Nu mai
trăncăni! Am convorbiri urgente
cu Cape-ul. Valea!

Evans, jignit riu mai insistă
La ora 23,40 îşi scoate căştile,
stinge staţia şi se culcă. O ju¬
mătate de ora mai lîrziu, Phillips
ianseaza disperat apelul de sal¬
vare care, pe atunci, era COD
(Quickly Danger). Tăcere! Nici
un răspuns de nicâierL Coman¬
dantul ti ordonă atuncr să trans¬
mită SOS (pentru prima data în
istoria marinei, semnai care este
folosit şi asta zi). Dar ctne să le
recepţioneze? Evans, deşt nu
dormea, n-a mai deschis staţia
Era însă sub influenţa jignim
aduse de Phillips, Alt vas prin
apropiere nu mai era. Factorii
competenţi afirmă că dacă cei
doi radiotelegrafişti şi-ar fi făcut
datoria cum trebuie şi ar fi res¬
pectat disciplina şi codul de
comportare în reţea, cu toate că
nu s-ar fi putut evita ciocnirea
cu aisbergul (aici au intervenit

alţi factori), în mod sigur marea
majoritate a călătorilor ar fi fost
salvaţi de la moarte, lata deci
consecinţele unor astfel de
comportări!

Am amintit acest exemplu luat
din literatura internaţională de
specialitate numai pentru a
de m o ns t r a rad i otel egt af iş ti I or

noştri amatori (sau celor care
aspira la acest titlu) cîţ de im¬
portantă este calea pe care ei au
pornit, ce rol pot juca în preveni¬
rea unor catastrofe sau in de¬
clanşarea unor evenimente cu
urmări imprevizibile. Sp unind
acest lucru, avem în vedere fap¬
tul că radioamatorismul consti¬
tuie o rezervă permanentă de
cadre atît pentru nevoile econo¬
miei naţionale, cit şi pentru în¬
tărirea capacităţii de apărare a
ţârii. De aici decurg şr alte
norme de comportare în reţea,
Una dintre acestea este şi obli¬
gaţia fiecărui radiotelegrafist
amator sa fie în pas cu progresul
tehnic, sa-ş* perfecţioneze în
mod continuu pregătirea şi să-şi
construiască singur staţii bine
puse ia punct, pe care să fe în¬
trebuinţeze cu eficienţă, să-ş*
popularizeze experienţa tehnică
(scheme noi, raţionalizări, mon¬
taje mai deosebite etc.) şi să dea
dovadă de maturitate în radio-
legaturile cu ceilalţi parteneri.
Fiecare radioamator trebuie sa
fie conştient că atît în benzile de
frecvenţă, cît şi in diversele
competiţii naţionale sau inter¬
naţionale, se întîlnesc operatori
cu o pregătire diferită. Adevăra¬
tul spirit de radioamator în¬
deamnă pe toţi cei angrenaţi în
aceste acţiuni să transmită rar,
calm şi cît se poate de corect,
pentru ca începătorul să poată
deprinde mai repede tai nete
acestei meserii aflată la hotarul

dintre sport şi profesionalism.

Nu putem încheia fără a mai
menţiona încă două dintre obli¬
gaţiile importante din codul de
comportare ai radi otel egrafişti-
lor, şi anume modestia şi serio¬
zitatea în reţea. Modestia, după
cum spunea un mare coman¬
dant de oşti din secolul trecut,
constituie baza moralei şi cea
mai însemnată virtute umană,
iar modestul este omul ce res¬
pectă hotarele care-l despart de
alţii* Cu alte cuvinte, aşii ma¬
nipulatorului trebuie sa fie pro¬
motorii fa*r-play-u1ui în reţeaua
de radioamatorism, sâ-i ajute pe
începători să guste bucuria con¬
strucţiilor şi a traficului radio.
Limbuţia şi neseriozitatea tre¬
buie înlăturate din activitatea
fiecărui radi olelegraf ist amator
deoarece dăunează spiritului de
sportivitate, iar mai tîrziu, cînd
vor deveni profesionişti, aceste
trăsături negative se vor ras-
frînge asupra muncii lor şi
atunci lucrurile se vor complica,
iar sancţiunile vor fi cu mult mai
aspre pentru că şi datele pe care
te manipulează sînt altele. Cum
ne obişnuim în perioada de în¬
ceput, aşa vom fi pe întreg par¬
cursul activităţii noastre. De aici
sarcina operatorilor de elită de a
trezi în conştiinţa începătorilor
răspunderea şi ambiţia de a lu¬
cra corect, sa manifeste sporti¬
vitate, sa dea dovadă de „Ham
Spirit", adică să sesizeze şi sa
contribuie la lichidarea lipsuri¬
lor celorlalţi radioamatori incit
toţi sa devină sportivi pasionaţi
să contribuie la înţelegerea reci¬
procă între oameni de diverse
virste. profesii şi convingeri po¬
litice risipiţi pe toate meridia¬
nele Terţei, spre binele şi pro¬
păşirea întregii omeniri.

•iu*

IOBIF UNGVAYj
YQ5AVIM,
matBtru al sportului

Prescurtarea QSL a mirat m

practica radioamatorilor de azi
Indiferent dacă îi place sa com¬
pleteze o carte de confirmare

sau nu, dacă o completează
«mediat după legătură sau după
1—10 am, cînd are nevoie de

confirmare pentru o diploma,
sau niciodată — majoritatea
legaturilor radto se încheie

,.PSE QSL", „QSL 100% sau QSL
SURE" — şi corespondenţii deja
se gîndesc oare cum arată car¬
tea de confirmare {QSL) a celui
cu care a avut legătura. De
multe ort, în special după cîte un
concurs în care s-au realizai
sute sau mu de legături (QSO),
pare o „povară" completarea si
expedierea acestor imprimate
(pentru unu este mai greu şi în
urma unui trafic diurn de 1 4* 5
QSO/zi). Da, aşa este azi, cind zi
de zi, minut de minut, chiar in
benzile de amatori se încheie
sute de legături cu „QSL SURE'
sau „QSL 100%', Dar cum a fost
înainte — acum 40—60 de am?
De unde provine „moda" acest uj
trafic de milioane de imprimate
expediate de-a lungul şi de-a la¬
tul mapamondului? Ce semnifi¬
caţie are? La ce folosesc aceste
cartonaşe?

în primul rînd. puţină istorie —
la începuturile traficului de ra¬
dioamatori, mai precis prin anii
1920—1930, legaturile radio bila¬
terale erau încă foarte rare {nu ca
în zilele noastre, cînd un concurs
mai mare — CQWWDX sau
CQWPX — se cîştigă cu 4 4- 6 000
de legături în 48 de ore). în
aceste condiţii, după ce deja par-
tenerii au stat de vorba, şi au po¬
vestit de echipamente, adrese
etc.. şi-au luat rămas bun (daca
între timp nu le-a fugit oscilatorul
sau nu au intrat în feedsng-QSB),
OLD-MAN-i au trecut la scrierea

unor scrisori de cîteva pagini în
care descriau cu lux de amă¬
nunte receptorul, emiţătorul,
antena, amplasamentul, ce ex¬
perimente au făcut şi ce au de
gînd să mai facă, cu cine au mai
lucrat etc. Desigur, o dată cu
dezvoltarea industriei electro¬
nice, respectiv a producţiei de
componente active {tuburi elec¬
tronice) şi pasive (rezistenţe,
condensatoare), o parte tot mai
mare din aceste componente au
ajuns în „laboratoarele" radioa¬
matorilor, S-au înmulţit staţiile
în benzile de unde scurte, deci
automat a crescut traficul radio

între radioamatori.

Pe măsura creşterii traficului,
a legăturilor realizate, şi scriso¬
rile au început să se micşoreze
din ce în ce mai mult — pîna la
urmă ajungindu-se la cîte o
carte poştală, cu datele stricte
ale legăturii respective. Astfel
s-au născut QSL-unle, cărţi de
confirmare a legăturii radio bila¬
terale sau a unei recepţii (SWL),

Creşterea numărului de radio¬
amatori, atît emiţători cit şi re¬
ceptori, a fmpus şi unirea lor în
asociaţii sau organizaţii naţio¬
nale, organizaţii care au preluat
şi centralizat traficul de QSL-uri

OK 3 COI

OHAVEC Of*M, Slobod* KOilCE OHO 11

MEMBER of THE
OR S V$*
CLUB STATfON

OK^KAA

dateF onf

■

tr* fjjut

©A/

Mhb Cf|W| «PUT

T. I

■ ist?

Kiamzdwi îs porîabIFowT

CZBCHOSr.OtMPlf

TMIOSI VIA CRC ntAHA I POST BOX 69 „r dir«c1.

EAST Şi OVAK IKON AND STEEL WORKS
Diipalcliiny bar colcf rollod tKlMli

1. Prima legătură radio In 432 MH* Inlre România şl Bulaa
respectiv Cehoslovacia.

_ YO Ş A va// p

TO RADIO

u«

*9 *C /

J^Y

AT-

MC CW/FONE/

i,74J~

--GMT

Al J) 3/^

LZ2ksq

RST / RSM / -— - CONDX

-WTS1NPLT

fix. /ŢkUr _

PS-E/TN.X/QSL VIA SUREAU
BOX «30 SOFIA, BULGARIA
BEST 73 ES FB DX I
OP -_

»-1 -1

între ele. Cheltuielile poştale au
fost suportate fie din cotizaţia
de membru, fie prin „timbre" cu
iniţialele organizaţiei respec¬
tive, timbre ce erau lipite pe
QSL-urile expediate. Sistemul
cu „timbre" ale asociaţiei naţio¬
nale de radioamatori s-a menţi¬
nut plnâ in zilele noastre.

Volumul traficului de QSL ac¬
tual a ajuns la cifre impresie
nante. de ordinul milioanelor d»'
bucaţi/nn/asooatîe (federaţie r>
radioamatori) u*pediprfia, ra-
tarea si transportul lor oevenirus
chiar v ,puvara pentru uneiu
lederaţii Totuşi mai exista con¬
cepţia că o legătură bilaterala
radio se termina doar după com¬
pletarea şi expedierea cărţii de
confirmare QSL — dovada a
performanţei tehmco-sportive, n
pneteniei cu ţâri şi popoare de
pe toate meridianele globului,

La ora actuala QSL-ul, cartea
de confirmare scrisa de mîn i
sau la maşină (mai nou de corn
puter), dar în orice caz semnatu
de operator (sau reprezentantul
acestuia), în baza extrasului de
jurnal de trafic (LOG) este sin¬
gura dovada scrisa ce râmîne în
urma legăturii radio, ce con¬
firmă realizarea acesteia în
baza lor se întocmesc clasa¬
mente, se eliberează diplome, se
acordă clasificări sportive etc
Colecţia de QSL-un face parte
integranta din „laboratoruf" ra¬
dioamatorului emiţător, iar răs¬
foirea et constituie pentru ori¬
cine o veritabilă lecţie de geo¬
grafie.

în încheiere recomand radio¬
amatorilor ca să-şi organizeze
colecţia de QSL-uri pe ţari,
benzi de lucru etc , astfel vor
găsi întotdeauna repede OSL-u-
rile necesare pentru diverse na*
sifican, diplome etc

2 . QSL „francal 1 ' cu timbru emis de asociaţia radioamatorilor
franceil.

DATE

GfIT

DAY

MONTH

YEAR

RST

MHZ

2-WAT

144

SSB

Vr7?l Or,

r~—i
(=ITN*

QSL VIA RO.BOX&fr NoSCtfW

3, Primate legături radio In 144 MH* intre România şl Azerbaidjan.

UMOR

: pb *+ ’ tv

wsmm 1988

PENTRU TINERII
DIN AGRICULTURA

Cîu per c 1 1 e PI eu r ot u s, d en Li¬
mite şi bureţi, din care în ţara
noastră sînt cultivate patru spe¬
cii: Reurotus ostreatus păstră¬
vul bu reţete vînât; Pleurotus (lo¬
ri da, buretele roşiatic; Pleurotus
comucoplae, denumit şi buretele
cornet, şi Reurotus sajor-caiu,
denumit şi buretele negru, sînt
preta bile a îi cultivate pe substra¬
turi nutritive celulozice, avînd un.
pronunţat caracter xilofag.

Dintre aceste specii' Pleuro-
tus oslrealuş (buretele vinăt) a
dat rezultatele cele mai bune în
cadrul culturii neadapostite pe
lemn

Cercetările asupra culturii
ciupercilor Pleurotus, pe sub¬
straturi nutritive celulozice, s-au

Or. N. MATEESCU

dezvoltat după cel de~al doilea
război mondial, în special în
preajma anilor 1948 in unele ţâri
europene

Cultura ciupercilor Pleurotus
pe substraturi celulozice s-a
desfăşurat in două direcţii

— cultură neadapostita exe¬
cutată în mediul exterior, la care
ciclurile de producţie erau iimu
tate şi în funcţie de condiţiile
meteorologice;

— cultură adăpostită pe sub¬
strat nutritiv celulozic, in care
ciclurile de producţie se des¬
făşoară în condiţii de microcli¬
mat controlat. Tehnologia aces¬
tei culturi s-a ezentat in re¬
vista „Tehnium" nr. 6, 7 şi 8/1987

Cultura neadapostita a ciu¬
percilor Pleurotus ostreatus in
mediul exterior, sau „în plin
aer 1 , pe lemn de diferite esenţe
a început în ultimii cinci ani sa se
faca si în ţara noastră.

Desfăşurarea acestei culturi,
în afară de materia prima repre¬
zentata prin lemn de diferite
esenţe şi materialul biologic re¬
prezentat prm miceliu, nu mai
necesita alte materiale.

Caracteristic pentru aceasta
cultură este faptul că nu solicită
nici un consum energetic, totul
desfăşurîndu-se sub influenţa
regimului termic din mediul at¬
mosferic.

Etapele tehnologice alt cultu¬
rii bureţilor şi in special a
păstrăvului sau a burete!ui vînat

— Pleurotus oslrealus — pe

lemn, sînt în număr de şapte

1. ALEGEREA LEMNULUI

Pentru 0 reuşita deplina in
această direcţie, se utilizează în
special lemnul de esenţa moate*
cum ar fii plop, mesteacăn, sa:-
Cie, fag, care prin textura sa
opune o rezistenţa mar mir .i
pătrunderii sau fmpînziru mice-

MJCEUU

l/V*

STRAT INERBAT

ŞANŢ DL
fNCUBARE

STRAT DE COCENI, RAMURI

STRAT DE PĂMÎNT
RONDEA

£■ - LT C-" ’

BUTUCI DE PLOP

ricf 1 — Şanţul de incubare cu buluci Inoculaţi

ŞANŢ DE SCURGEREA
APELOR

• • •

9 •

hui ui ciupercii în masa lem¬
noasă, Dacă se va folosi lemnul
de stejar, cireş sau castan, tim¬
pul de incubare a mi cehul ui va fi
mult mai prelungit, iar perioada
de început a producţiei va fi la
lei mai decalată, comparată cu
esenţele lemnoase moi care vor
da producţii de bureţi încă din
primul an, respectiv din anul în¬
sămi nţâr ii lor cu mi cel iu.

Pentru această cultura se
alege lemn viu — neuscat — cu
diametrul de 15—20 cm, care se
dimensionează în butuci cu lun¬
gimea de 30—40 cm, iar în caz
că se execută un volum ridicat
de cultură pinâ !a 120 cm, pentru
a se uşura diversele manipulări
care vor surveni în tehnologia
acestei culturi.

Pe măsura creştem grosimii
lemnelor alese pentru cultură la
diametrul de peste 20 cm, pe¬
rioada de incubare sau de îm-
pînzire a miceliului în masa lem¬
noasă va dura mai mult cu 1—3
luni. Lemnele se aleg de prefe¬
rinţă ia începutul lunii martie,
cînd vegetaţia est© pe punctul
de a porni, întrucît reprezintă
perioada optimă, pentru cultura
bureţilor pe lemn.

Pentru prevenirea uscarn lem¬
nelor taiate şi dimensionate,
acestea pot fi păstrate pinâ la
inoculare în saci din polietilenă
înfăşuraţi în hîrtie umezită (ziare
vechi), rogojini sau paie.

Nu se vor alege lemne putrede
şau atacate de alte ciuperci, în-
ţrucît acestea, fiind de slabă ca¬
litate, nu vor putea asigura con¬
diţii pentru o impînzire normală
a miceliului ciupercii Pleurotus
ostreatus.

MICELIU

BUTUC DE
PLOP

MICELIU

\w\\'î;»\—...

'ŞANţ DE INCUBARE
2 PREGĂTIREA şanţurilor

\n funcţie de lungimea lemne¬
lor, adîncimea şanţului de meu-
bare, amplasat in locuri umbrite,
va fi cu 10 cm mai mare. respec¬
tiv 40 sau 50 cm, sau 130 cm. Pe¬
reţii şanţului vor fi cit mai drepţi t
iar împrejurul acestuia va fl ame¬
najată o rigolă pentru scurgerea
apelor rezultate din ploi.

Lungimea şi lăţimea şanţuri¬
lor de incubare sînt în funcţie de
cantitatea de lemn ce urmeaza a
fi incubată. de 45 cm x 55 cm
pentru 10 butuci cu diametrul de
20 cm, sau de 45 x 110 cm pentru

cu acelaşi diametru

Foto 1 — Inoculare prin rond**, a ^ mteeliu <Ih-
pus pe ijwalaţa lemnului, b — fixarea
fofitftfel prin batere cu un CUL

20 butuci

* Iu prefaţa de secţiune a lem¬
nului va trebui să fie cît mai
dreaptă, pentru a putea lua con¬
tact cît mai direct cu fundul
şanţului de incubare şi în special
cu stratul de mlceliu care este
presărat.

Pentru împînzirea lemnului cu
miceliul ciupercii Pleurotus os¬
treatus se foloseşte şi metoda
aşezării lemnelor în mai multe
etape, şanţurile de incubare vot
avea în acest caz adîncimea de
1,3 m (trei etaje de lemne de cîte
40 cm fiecare). Intre etajele şiru¬
rilor de lemne, la porţiunile de
contact, se pune un strat de mi¬
cei iu pe suport granulat.

3. INOCULAREA BUTUCILOR

Pentru inocularea lemnelor
alese pentru cultura ciupercii
Pleurotus ostreatus se foloseşte
miceiiu pe suport granulat pro¬
dus din tulpini selecţionate de In¬
stitutul de Cercetări pentru Le¬
gumicultura şi Floncultură Vidra,
Sectorul Agricol Ilfov, Micehul va
trebui sa fie procurat cu cîteva
zile înainte de folosire, iar pînâ la
însâminţare va fi ţinut în condiţii
de refrigerare la temperatura de
+2 — +4°G, Se folosesc tulpinile
7 bis care dau bureţi cu pălării ie
mari şi 377 care produc bureţi cu

-1H

Foto 2 — Butucii do tanm şl sondă metalicii pentru
executarea canalelor în temn.

pălăriile mai mici şi mai închise la
culoare. In cazul inoculării sînt
utilizate mai multe metode, la
care însă cantitatea de miceliu
folosită reprezintă 4—5% din gre¬
utatea lemnului.

Inocularea prin rondea, De la

unul din capetele lemnului se
taie o rondea cu grosimea de
1—2 cm. Intre porţiunea de lemn
târâtă şi rondea se pune un strat
de 0,5—1,0 cm micellu şi apoi se
refixeazâ, prin batere cu un cui,
rondeaua tăiată (fig. 2 + foto 1),

Inocularea prin desplcatură
triunghiulară reprezintă o altă
metodă de încubare a lemnelor,
în acest sens, la mijlocul lemnu¬
lui se face, prin tăiere cu feră¬
străul, o despicâtură triunghiu¬
lară cu adîncimea de 2—3 cm.
Se pune pe locul secţionat un
strat de cca 1,0 cm miceliu şi ul¬
terior se refixează, pnn batere
cu un cui, despicâtură triun¬
ghiulara secţionată (ftg 3).

Pentru a preveni uscarea lem¬
nului în porţiunea secţionată,
precum şi pentru protejarea mi-
celiuiui împotriva diferiţilor a-
genţi fizico biologi ci (apa, dă¬
unători şa.), porţiunea decu-

4, AŞEZAREEA LEMNELOR
ÎN ŞANŢURI DE ÎNCUBARE

Lemnele inoculate, prin una
din metodele expuse, se pla¬
sează în şanţul de încubare pe
un strat de miceliu aşternut pe
fundul acestuia (fig: i).

In şanţ, lemnele se pun în po¬
ziţie verticala, cît mai apropiate
cu rondeaua de inoculare in sus

pentru a nu fi spălat de ploi, se
va mierba. Peste stratul de co¬
ceni sau rămureîe, în uneJe ca¬
zuri, se poate pune o folie din
polietilenă perforată şi ulterior
stratul de pamînt.

Pentru evitarea infiltrării apei
provenite din ploi, acest ultim
strat acoperitor va trebui sa se
amenajeze cu o panta de cel
puţin 10%.

FOLIE DE

TRIUNGHI FIXAT

pata dm lemn care include şi
stratul de miceliu se acoperă cu
folie din polietilenă

Inocularea In canale. Pe su*
prefaţa butucilor de lemn se
deschid canale cu diametrul de
2—2,5 cm şi adîncimea de 3—4
cm, folosind fie un per fora tor-
sonda metalica (foto 2). fie un
burghiu,

în fiecare canal se introduce
miceliu pe suport granulat, iar la
deschidere se introduce un dop
de vată sau deşeuri textile, în
alte ţări, la inocularea cu
această metodă, se folosesc ce¬
puri de lemn (dopuri) care au
fost în prealabil împînzite cu mi¬
celiu în condiţii de laborator.

MICELIU

Se vor evita spaţiile libere mai
mari între lemne, chiar şi la ex¬
tremităţile şanţului de încubare,
pentru a favoriza un contact cît
mai direct cu micehul şi o umidi¬
tate relativ ridicată. Cind şanţul
de incubare va fi complet um¬
plut cu lemne inoculate, se va
proceda la acoperirea sa, în
acest sens se va aşeza pe cape¬
tele lemnelor de la suprafaţa
şanţului de încubare fie un strat
de tulpini de porumb, fie unul de
râmureie. cu o grosime de 4—5
crti, care se va tas a. Peste acesta
se va dispune un strat de pâmînt
cu grosimea de 15—20 cm, care.

Cele patru etape tehnologice
menţionate vor trebui sa fie exe¬
cutate în luna aprilie, cu scopul
evitării căldurilor din timpul ve¬
rii, dăunătoare miceliului atît
prin temperaturi ridicate, cît şi
prin umiditate relativ scăzută

5. ÎNCUBARE A MIC ELI ULUI
INOCULAT

în şanţul subteran de meu-
bare, micehul ciupercii Pleuro-
tus se va putea împînzi ia inte¬
riorul butucilor de lemn. proteiaj
fiind de căldurile excjpP^i£^
mari din timpul verii.

«■• 1 5

iimo iese

Pentru a asigura umiditatea
relativa necesara de 75 -85%, în
timpul verii şi în special în pe¬
rioada secetoasa se lac stropiri
cu apa, atît pe marginea şanţului
de incubare, cît şi deasupra iui,
pe stratul de iarbă. In telul
acesta, stratul de pamînt inter -
bat şi udat periodic va putea fa¬
voriza realizarea şi menţinerea
în şanţul de mcubare a unei at¬
mosfere umede, favorabila îm*
pînziru micehuiui în masa lem¬
noasa.

6 PLANTAREA
BUTUCILOR
DE LEMN PENTRU
RECOLTĂ

După cinci luni de la inocula-
rea cu micehu, respectiv tn luna

Foto 3 — Butucii Implnzijt cu micei hi
vederea IrucliticâriL

septembrie, butucii de lemn sînl
împînziţr cu mlcehul ciupercii
Pleurotus in această perioadă
el vor fi scoşi din şanţul de incu*
bare şi vor fi aşezaţi, în vederea
realizam recoltei, într-o liziera
sau Intr-un loc umbros în maga¬
zii, şoproane, feriţi de acţiunea

plantaţi in

directă a soarelui sau a vinturi¬
lor (fig. 4}

Butucii se îngroapă în pămînt
în poziţie verticală (cca 15 cm) si
se aşazâ în şir un la 15—20 cm
unul de altul ş< 60—70 cm depăr¬
tare (foto 3).

(CONTINUARE ÎN PAG. 32)

Fia, 4 - Plantarea butucilor fenplnzlţl tu’mlceliu

-16

MODELISM

AVIONUL ROMANESC

IAR OR3

Pentru mulţi iubitori de
aviaţie, construirea unui model
zburător este un lucru dificil la
pnma vedere atît în privinţa ex¬
perienţei necesare, cit si a pro¬
curam materialelor (placaj, bal-
sa, motor etc.),

Va propunem realizarea unui
model de avion românesc sim¬
plu şi foarte frumos utilizînd ci-
teva bucăţi de femn de tei prelu¬
at cu un traforaj, celuloid, pu¬
ţina vopsea, un cuţit, hîrtie abra¬
ziva creion, rigla şt compas
lata principal ele caracteristici
constructive ale avionului IAR

Lungime . 8,24 m

Anvergura . TtXOO m

înălţime maxima 2,52 m

Diametru elice 2,23 m

Greutate gof .910 kg

Greutate plin . 1 380 kg

Viteza maxima ,.,., 400 km/h

Raza de acţiune depinde de
încărcătură şj de misiune şi va-
rtaza intre 800 şi 1 600 km, Avio¬
nul se construieşte la îCA-
Braşov Intra în categoria avioa¬
nelor de şcoala sau turism cu

ŞTEFAN HALA8Z

tren de aterizare retracta bll
Poate transporta 2/5 pasageri si
are un motor Lycommg 10-540
de 290 CP.

Pentru realizarea machetei
vom cioplt tuzeiajul din lemn du
tei, scobind interiorul cabinei
Aripile şi am penajul se trasează
pe plăci subţiri de tei de 3-
mm sau pe plaţaj şi se decu¬
pează Se şlefuiesc pe contur si
se profilează cu ajutorul une:
pile sau a) hîrtiei sticlate Se fi nl
seaza şi se da un strat de vopsea
mtro care apoi se şlefuieşte Ur¬
mează asamblarea şt vopsirea
finala (ca în fotografie).

-1F

-îs •

tiMOim MMmm i§88

REVENGE

1577-1591

Toate lucrările de istorie ma¬
rină sînt unanime în a clasifica
REVENGE-ul ca „navă celebră* 1 .
Să amintim foarte pe scurt nu¬
mai cîteva dintre episoadele ce
i-au adus faima.

Construita în Anglia în anul
1577, cu un deplasament de nu¬
mai 500 t, REVENGE îşi face in¬
trarea în istorie în 1591, cînd la
comanda ei trece faimosul cor¬
sar Francrs Drake. Conducînd o
flotă de aproximativ 100 de am-
bareaţn şi 11 000 de soldaţi,
acesta atacă şi incendiază por¬
tul spaniol La Corogne, nava-
amiral fiind prezenta în toate fa¬
zele „fierbinţi" ale luptei.

Ulterior REVENGE devine na-
va-amiral a escadrei de opt nave

comandate de amiralul Richard
Grenvilte. Fiind într-o misiune
de interceptare a convoaielor
spaniole cu aur şi argint dm
America, este semnalată pre¬
zenţa, în zona Azorelor, a unui
convoi de 53 de nave spaniole
comandate de Don Alonso Un
curs nefericit de împrejurări (in¬
clusiv vîntul nefavorabil) aduce
REVENGE-ui singur în faţa a 53
de nave inamice. A urmat o lupta
de peste 15 ore. în care micul
vas britanic a înfruntat, pentru
început, concomitent cinci nave
spaniole, inclusiv nava-amirai
SAN FELIPE de 1 500 t, S-au
făcut numeroase tentative de

ClO

f IMflQM 1988

abordaje, s-au tras numeroasa
salve de artilerie. On de CÎte oră c
nava spaniola era avariata, alta ii
lua tocul, astfel încît în acest in
tervai de timp REVENGE a fost
angajat în lupta cu ... 14 navei
Dintre acestea cîteva au trebuî;
sa fie abandonate datorită avari
tîor suferite Amiralul Grenvilie n
fost rănit încă dm primele faze
ale luptei (orele 15. dar nu a pri¬
mit îngrijiri decît după ora 23)
La miezul nopţii toţi membrii
echipajului erau morţi sau răniţi.
Praful de puşca se terminase,
nici un catarg nu mai era întreg,
iar în cala apa atinsese nivelul
de 2 m. Dm 200 de membri ai
echipajului rămîn in viaţă pîna in
zon numai 60 Pentru a cruţa
viaţa răniţilor, nava se preda cu
condiţia acordăm primului aju¬
tor tuturor supravieţuitorilor.
Grenvilie moare doua zile mai
tîTZiu ta bordul navei-amirat spa
mole. O furtuna puternica sur*
prinde întregul convoi în rada
portului San Mi chel si 15 nave
spân iote pier zdrobite dA Ştîncy
REVENGE. avariata şi iri
bihtate de manevră. Împăna
seste aceeaşi soarta

CRISTIAN CBĂCIUNQIU

REVERGE

• 99099 $

-1

REVENG E

1577-1591

imam âlMH 1988

r s h i H

-ft-fl— ft — >

— = ş ==a: # : ^=®®

Ranurile pe care vi le pre¬
zentăm sînt realizate după o pic¬
tură de epocă. Este un model ce
poate fi realizat direct la scara
prezentată în almanah, atH de
către începători cît şi de către
avansaţi. Corpul se execută prin
cioplire din lemn de tei şi după
şlefuire se acoperă cu baghete
subţiri decupate cu bisturiul din
furnir de ier. Utilizînd planşa de
detalii se confecţionează pie¬

sele de artilerie şi catargele.
Pentru simplificare modelul poa¬
te fi realizat cu velele pliate pe
vergi.

Vopsirea se poate face cu cu¬
lori tempera diluate cu aracet
subţire pentru mătuire şi ade¬
renţă. Partea imersă este nea¬
gră. bordul liber maro roşcat, in
partea superioară a acestuia
găsindu-se un model decorativ
specific epocii şi galoaneîor en¬
gleze. Succesiunea de zone
triunghiulare se colorează alb
cu roşu alternativ, apoi alb cu al¬
bastru.

r«r

^ * u * & * &

ÎIMdm âlIM 1988

Va prezentam model ut vedete!
salonului de ta Paris, ultima
ediţie. Ce a adus nou? Jn primul
find. un consum de combustibil
redus, datorat atît perfecţionării
motorului, Cît şi reducem greu-
taţii caroseriei prin utilizarea
unor materiale şt soluţii con
structive ultramoderne. Peni i,
modelişti acest tip de CITROEN
oferă avantajul unei caroserii
estetice şi, mai ales, în¬
căpătoare.

Pentru confecţionare ne ale
gem întîi scara de realizare &
modelului şi redesenam planu¬
rile la marimea convenabila, ii
cazul în care putem lucra cu
fibra de sticlă sau putem vacii
urna o folie de plastic, vom con
fecţiona un calup din lemn de
forma caroseriei cu ajutorul
unui ferăstrău, al unui raşpel şf
al hirtiei sticlate Modelul se fim*
seaza şi se vopseşte pentru a
asigura o buna desprindere a
cojii O alta varianta, mai uşor
accesibila celor cu posibilităţi
tehnologice reduse, este aceea
a realizam „cojit" caroseriei din
hîrbe. Se aplica peste blocul din
lemn mai multe straturi de hirtie
şi clei (de oase sau emailitaj, ul¬
timul strat fund tealiî (tifon sau
ciorap de darna) Straturile in¬
termediare se impregnează bine
şi pe cît posibil, uniform cu clei,
După uscare se face şlefuirea
„cojii" înainte de n o scoate de
pe calup, se decupează spaţiife
pentru parbriz şi geamurile late¬
rale pe care, după ajustare şi
vopsire, se poate lipi plexigias
de 1 mm in cazul acoperim cu
tifon sau ciorap, se va aplica şi
un strat de chit nitro pentru aco¬
perirea por gzi ta ţi lor.

Primul strat se poate lipi de
model şi în acest caz toata lucra¬
rea este compromisa Pentru a
preveni acest fenomen, se
aplica pe suprafaţa modelului
din lemn un strat demulant de
ulei, ceara sau chiar vaselina,

O alta metoda de construcţie,
mat dificila şt abordabila de
către cei ce cunosc puţina geo¬
metrie descriptiva, este construc-
p . f din carton preş pan sau tabla
dr alama Se desfasoara carose¬
rii pe bucăţi şi acestea se asa ro¬
bi i-aza între ele cu clei sau cositor.

Ceî mat simplu model ar fi
uj'uf static care poate fi realizat
şi de începători, din bloc ptm.

Automodel

CITROEN

WTftOtN AX

1380 AX 10 • AX 11
1370 AX 14

1300 AX 10-AX 11
1290 AX 14

1555

CITROEN AX

ÎIMOQM SUMtt 1988

i _*—*

mmm mmm 1988

1. anvelopa (cauciuc micro-
poros); 2 osia din faţă (spiţa 0 2
mm); 3, bucşă manşon; 4. osia
(spiţa 0 i mm); 5, platbanda
(alamă 0,1 —0,3 mm): 6 rulment
cu bile, 7. discul roţii din faţa
(durai}; 8, sticlă organică, texto-
lit 2,5—3 mm; 9, troleu (izolaţia,
sîrmelor); 10, papucul troleutui
(polistirol 3—5 mm); 11. şaiba;
12 legătură dm faţă, anterioara
(placaj, furnir 3—5 mm); 13,
cauciuc; 14. element de rigidi¬
tate (spiţa 0 1,5 mm); 15. bara ra¬
mei nodului dm care pornesc
contactele (spiţa 0 1,5 mm); 16.
suport (sîrma de oţel); 17, le¬
gătură mediană (stejar, fag), 18.
bucşa ramei (ţeava de cupru);
19. ştecăr; 20. pmton conductor,
21. discul roţn dm spate (durai);
2Z piuliţa; 23, şaibă; 24. piuliţa.
25. cadru spate (placaj 3—5
mm); 2fx cîrma (tablă zincata),
27 latura dreapta (fag). 28 osia
dm spate (spiţa 0 2 mm); 29, co¬
lier (tabla albă, zmcată); 30. mo¬
tor electric; 31. şurub 2x9, 32
rulment (tub de cupru), 33
bucşă (durai); 34, latura stingă
(fag). 35, osia ramei (spiţa 0 2
mm); 36 legătură (spiţa 0 î.5
mm), 37 manşon limitator (spiţa
0 t mm), 38. bara transversala
(spiţa 0 1 mm): 39. cadru fata

m I

ll i

11+

' i

—

CSi

'ii

mmm ttiM 1988

0 )

Radioreceptoarele portabile va
oferă posibilitatea de e audia oriunde
şi aricind diverse informaţii şi ştiri,
comentarii ştiinţifice, muzica şi
transmisiuni sportive Economice, ief¬
tine şi cu un design modern, cu o
sensibilitate, selectivitate şi o audlţre
clară şi plăcută, alimentate la baterii
sau la reţeaua electrică sînl calităţi ce
fac din receptoarele portabile un lu¬
cru indispensabil şi util în orice casă.
dar mai ales In drumeţii.

Magazinele comerţului de stei,
raioanele de specialitate în desface
rea produselor electronice vă stau ia
dispoziţie pentru a vă alege radlore-

Ă —

4—

-f-

-o-

5 6

-r

Ut-

♦ TMNIIITOii

COSMOS7/

---—- riăSil

-- . . . -

COSMOS 7 — radioreceptor por¬
tabil destinat recepţionarîi emisiuni¬
lor cu modulaţie de amplitudine 1
— buton volum şi întrerupător (ro¬
tire); 2 — bufon ton (apasare); 3
clapa UL (apăsare); 4 - doza UM
(apasare); 5 — clapa US (apasare).
6 — bulon acord (rotire); 7 — borna
cască; 8 - mufa aulodeconectanta
pentru alimentare de la reţea

giaj frecvenţe înalte; 4 — clapa con
Irol automat al frecvenţei (CAF); 5

- etapă pentru unde lungi; 6
clapa pentru unde medii; 7, 6
clapă pentru unde scurte, 9 clapa
pentru unde ultrascurte; 10 — buton
acord; 11 — antena telescopică; 12

— buton bec scala, 13 — mufa an¬
tenă exterioară; 14 — mufa alimen¬
tare reţea; 15 — mufă MAG; 16 —
mufa difuzor exterior; 17, 18. 19
capace pentru bateni; 20 — şurub
fixare capac bateni

GLORIA 4 — radioreceptor porta¬
bil superheterodină pentru recepţio-
narea emisiunilor cu modulaţie de
amplitudine (MA) şi de frecvenţa
(MF): 1 — buton pomit-oprit şi de
reglaj al volumului; 2 — buton de
reglaj frecvenţe joase: 3 — buton re-

• 3-1

ÎIMOQM &y^iâ831988

(URMARE DIN PAG 16)

Daca zona aleasa pentru
„plantarea" butucilor nu este în¬
deajuns de umbrita, se vor putea
folosi copertine dm rogojini, fo¬
ire neagra, panouri cu paie şa.

Butucii de lemn vor putea ab¬
sorbi apa din sol, pastrîndu-se
astfel starea de umiditate Pen¬
tru aceasta este necesar ca pe¬
riodic spaţiul dm jurul butucilor
plantaţi sa fie udat (de 2—3 ori
pe sâptâmînă), in perioada ime¬
diata plantam, ulterior un stropi!
pe saptamîna fund suficient

în aceasta situaţie, butucii
ramîn in tot cursul lunii octom¬
brie, pinâ ta apariţia primelor
temperaturi mai scăzute, care
vor fi declanşatoare ale fructi¬
ficăm (ta începutul lunii noiem¬
brie),

7 FRUCTIFICAREA *
RECOLTA

După cca doua luni de la plan¬
tarea butucilor împlnzifi şi şapte
luni de ia inoculare, cînd tempe¬
ratura aerului scade sub 16 C si
mcepe perioada umeda şi plo¬
ioasa. se evidenţiază primordnie
de fructificare a bureţilor, care
se vor forma, în diferite locun,
pe suprafaţa butucului rămasa
neingropata

Pîna la apariţia gerurilor, în
perioada i octombrie 15 no¬
iembrie, se va putea executa un
cules de bureţi ia fiecare 2—3
/sie. Bureţii aparuţi în buchet se
ecolteaza prin desprinderea ior
de pe butuc (loto 4).

în culturile executate la r\oî
primele ciuperci Pleurotus us-
trealus au a părut pe lemne Op
plop, arm, carpen şi aceasta la
tulpina 7 bis. Daca se va folos'
lemn de piop, fag, salcie, se va
putea recolta 2—3 ani, în perioa¬
da de primăvară şi de toamna
tîrzie In cazul folosiri: unor
esenţe lemnoase mat tari stejar,
frasin etc., recolta va începe mai
tîrztu. însă va dura 3—5 ani, cu
apariţie de fructificaţii prima
vara şi toamna. Cantitatea mn
ximă de recolta se reaJizeaza
insa numai ia sfîrşitul toamnei

Cu privire la declanşarea fruc
tificării bureţilor pe lemn s-au
făcut diferite experienţe privind
atît incubarea, cît şi plasarea bu
tuci lor după mcubare

— producţia de bureţi a fost
cea mai bună în cazul butucilor
inoculaţi pnn una din metodele
descrise şi plasaţi imediat in
şanţul de mcubare.

— butucii inoculaţi şi laşa tl io
suprafaţa solului timp de şapte
luni au dat o producţie foarte
slaba, reprezentata numai prin
cîteva ciuperci,

— butucii recoltaţi în stare
uscata, inoculaţi şi lasaţi şapte
luni la Joc umbros, acoperiţi cu
paie sau fîrt, nu au dm nici o pro¬
ducţie

Referitor la cuitura ciupercilor
* Agaricus bisporus (ciuperca cu
palane şi picior) de culoare alba,
crem, bruna, în revista „Teh-
mum ■ nr. 3, 4, 5/1987 s-au dat in¬
dicaţiile necesare atît pentru
amenajarea spaţiului, cît si pen¬
tru executarea culturii, cu posi¬
bilităţi şi consumuri energetice
scăzute.

STIATI CĂ...

t *

...Stereometrul este strămoşul
riglei de calcul şi este inventai
de loan T Puscanu în amit
1877?

r .Părintele stiloului este Pe
irache Poenaru, care obţine
brevetul pentru „peniţă şi toc re¬
zervor* în anul 1827?

Electrografofonul. precurso¬
rul magnetofonului, a fost reali¬
zat în anul 1904 de fizicianul
Teodor Manciulescu? înregis¬
trarea se făcea pnn imprimarea
magnetică, dar nu pe banda, ci
pe fir metalic.

loan A. Oumilnu inventează
m anul 1922 dubla comanda la
autoturisme? Un an mai tîrztu
obţine brevetul,

„Dispozitivul" care permitea
efectuarea mai multor convor¬
biri telefonice pe acelaşi circuit
a fost inventat de prof. August in
Maior (folosit la construcţia pri¬
melor cabluri transoceanice)?

.Pila de combustie a fost in¬
ventata de fizicianul Micoia Va-
silescu în anul 1920?

..Aurel Persu construieşte
primul autoturism aerodinamic
în anul 1922?

Procedeul de ra l mare selec
ti va a petrolului a fost inventat în
1908 de chimistul Lase ar Ede
leanu?

STABILIZATOR
Of TFNS1UNF
ÎN COWUTAŢIf

A (MOI ct PI COT A, Blrlad

Spre deosebire de stabllizatoa-
rele de tensiune liniare, cete în
comutaţie sînt mult mai avanta¬
joase din punct de vedere al ran¬
damentului de folosire a ener¬
giei. ceea ce dă posibilitatea rea¬
lizării unor montaje mai com¬
pacte. de gabarit redus, prin eli¬
minarea radiatoarelor de dimen¬
siuni mari.

Stabilizatorul prezentat, de
concepţie proprie, are următoa¬
rele caracteristici principale:

— tensiunea de intrare: 18—26
Vef

— tensiunea stabilizată la ie¬
şire:

I tipic 2,25-6,78 V (reglabilă)

II tipic 5-15 V

— nivelul tensiunii alternative
ia ieşire:

— tipic 6 mV

— 10 mV la sarcină maximă

— curent maxim la ieşire: 1 A

— protejat la suprasarcină şi
scurtcircuit.

MOD DE FUNCŢIONARE

Amplificatorul diferenţial inte¬
grat monolitic ce intră în compo¬
nenţa IC /3A723 lucrează ca un
compensator cu histerezis dato¬
rită reacţiei prin R1, FM. El corn*
pară permanent o fracţiune din
tensiunea de ieşire (divizata prin
Pi, R14) cu o tensiune de refe¬
rinţă stabilă obţinută prin diviza¬
rea convenabilă, cu grupul R5,
R2. R3 a tensiunii de referinţa
obţinută la pinul 6 al IC. Prin ac¬
ţionarea comutatorului K se mo¬
difică valoarea tensiunii de refe¬
rinţa aplicata ia intrarea compa¬
ratorului, obţin în du-se astfel cele
două game de tensiuni
Cînd tensiunea la ieş
faţa de nivelul de refeyij
valoare mai mare decît
zisul, comparatorul trece
rea 1( sus ,k şi Q15 se deschide.
Curentul prin Q15 este limitat de
Q16 la o valoare de aproximativ

istere-
in sta-

Vşl

R15

0,66 V
47

- 14 mA. Acest

curent comandă comutatorul
electronic format din T3—T4,
obţin indu-se trecerea lui T4
către sau în regim de saturaţie.
Curentul prin T4 şi L2 creşte ex¬
ponenţial, circulînd în sarcina şi
încărcînd condensatoarele C9
şi CIO, Tensiunea de la ieşire
creşte şi comparatorul bascu-
leaza in starea „jos", blocîndu-
„ se astfel T3, implicit T4. Energia
înmagazinată în cîmpui magne¬
tic al bobinei L2 este cedată sar¬
cinii, prin deschiderea diodei re¬
cuperatoare D6 Tensiunea la
jeşire începe să scadă şi ciclul
se repetă.

Condensatorul C2 împiedică
autoGscifaţia pe frecvenţe ridi¬
cata. iar L2 limitează vîrfurile de
curent prin T4 ce apar la deschi¬
derea sa. datorate timpului de
revenire a diodei D6,

Protecţia ia suprasarcină este
realizată de T2 şi piesele afe¬
rente astfel: la bornele rezistoru-
lul R22 se obţine p tensiune pro¬

porţională cu curentul prin T4.
După o divizare prin P2, tensiu¬
nea se aplică joncţiunii B—E a
tranzistorului T2; depăşirea ten¬
siunii de deschidere duce la in¬
trarea sa în conducţie şi tensiu¬
nea de pe intrarea inversoare a
comparatorului creşte. Astfel,
depăşirea valorii curentului ma¬
xim admis prin T4 duce la intra¬
rea stabilizatorului în regim de li¬
mitare de curent, fără a-l afecta
însă funcţionarea in comutaţie,

RECOMANDĂRI CONSTRUC¬
TIVE

Datorită cîmpui ui magnetic
produs de L2 şi valorilor instan-
tanee ridicate ale curenţilor prin
T4, este necesară aplicarea unor
reguli precise în proiectarea şi
execuţia cablajului Imprimat. Se
vor separa, pe cît posibil, trase¬
ele prin care circulă curenţi de
intensitate mai mare de traseele
din partea de comandă (/JA723 şi

cele aferente) prm porţiuni de
masă Masa de putere (notata in
schemă cu se va realiza prm
conectarea tuturor terminalelor
corespunzătoare în acelaşi
punct. Plusul condensatorului
CI3 se va lega cît mai aproape
de capătul iui R22, iar plusul Lui
C3 lingă pinul 12 al IC.

Bobina L2 se va realiza pe o
carcasă şi un miez provenit de la
transformatoarele de ieşire de la
aparatele radio „Albatroşi Se va
bobina pe carcasă, pînă la um¬
plerea completă, cu sîrmâ 0 =
0,5 mm CuEm spiră Ungă spira
(izolaţie de hîrtie între straturi).
Tolete E. + I se vor monta sepa¬
rat. cu un întrefier de 0,1 mm. Li
se va realiza „în aer'V avînd 10
spire sîrmâ CuEm 1 mm, cu dia¬
metrul bobinei de 12 mm şi lun¬
gimea de 25—30 mm.

Pentru a reduce perturbaţiile
radloelectrice, este de preferat
ca L2 sa fie ecranată în tablă de
fier cu grosimea de 1 mm. T4 se

f mmm 1088

va monta (izolat) pe radiator; S-
15 cm 2 , tablă de aluminiu 1-^2
mm şi se va lega la masa.

Lampa telefonica B se va
monta obligatoriu; altfel, la ten¬
siuni mici şi fără sarcina, nivetul
tensiunii alternative la ieşire
creşte.

PUNERE ÎN FUNCŢIUNE. RE¬
GLAJE

Realizat corect, montajul tre
buie să funcţioneze de ia prima
încercare. Se va avea grijă ca
cursorul lui P2 sa se afle către
colectorul lui T4 în funcţionare,
stabilizatorul emite un „ţiuit" ca¬
racteristic, a cărui frecvenţă va¬
riază funcţie de tensiunea şi cu¬
rentul ia ieşire.

Conectînd la ieşire o sarcina
care să absoarbe cca 0,1 A, se
urmăreşte ca montajul sa nu
£ isa din oscilaţie Daca aceasta
se mţimplâ, se măreşte puţin va¬
loarea lui C2 (pîna la maximum
30 pF) sau/şi se micşorează ra-

portul . Cel ce dispun de un

osciloscop pot urmări regimul
de comutare al lui T4, daca nu
apar oscii aţii de frecvenţă ridt
cată (frecvenţa de comutare nu
trebuie sa depăşească în mc» un
caz 20 kHz)

Pentru reglajul tensiunii ma¬
xime la ieşire, se va ajusta R14
funcţie de toleranţa valorii lui PI

Pentru reglajul curentului de
scurtcircuit, se va .conecta la ie¬
şire o rezistenţă de sarcină. Se
va creşte tensiunea de ieşire şi,
concomitent,,se va ajusta din P2
astfel încît limitarea în curent sa
apară imediat după 1 A Limita
maxima de curent se pastreaza
aceeaşi în ambele game de ten¬
siuni la ieşire.

| «memorator

Circuitul PMOS — MMP 1025 este destinat utilizării ca receptor
de telecomandă pentru receptoare TV (sau alte aplicaţii) avînd ca
emiţător ultrasonic circuitul MMC 1024.

CARACTER ISTICl:

• Permite detectarea şi prelucrarea a 30 de comenzi

m Posibilitatea de comandă prin releu a unui comutator

• Trei ieşiri analogice OPEN DRAIN pentru controlul in 30 de
trepte al luminăţiei, saturaţiei de culoare şi volumului receptorului
TV

• Cinci ieşiri binare de cod al comenzii

• Timpi de acceptare ai comenzii

x 700 ns pentru comenziie MAINS ON/OFF şi MUTING
x 120 ns pentru celelalte comenzi

• Tensiuni de alimentare —17... — 19 V

• Curent maxim consumat; W = 35 mA

v ss

\OLH-VL

SATURAŢIE - CS
5T0RAGE
SUPRY\fol
MAINS SWITCH

IN/OUT E
IN/OUT D

TZ7-

V DD

IN/OUT C

SEMNIFICAŢIA TERMINALELOR - VEDERE DE SUS

Wmm MMMm 1988

VIROILIU EPURE,
SI Ani c~ Prahova

Inconvenientele principale
ale contoarelor integratoare
mecanice sau electromeca¬
nice sînt: uzură prematură,
eroare posibila, imposibilita¬
tea integrării unui număr
mare de impulsuri furnizate
pe unitate de timp şi unele
fără posibilitatea aducerii la
zero a contorului şi deci ne¬
cesitatea efectuării unor cal¬
cule sumare de diferenţa în¬
tre indexul iniţial şi cel final
al contorului.

Eliminarea acestor incon¬
veniente, cîţ şi a altora nea¬
mintite cu această ocazie se
poate face folosind „drept
contor" pentru numărarea, de
exemplu, a numărului de
spire ale unui dispozitiv de
bobi na re, calculatorul de bu¬
zunar.

Folosirea calculatorului de
buzunar sau a altuia de care
utilizatorul dispune conferă
precizie în numărarea spire¬
lor, în cazul de faţă, afişare
modernă digitală, viteză mare
de integrare, posibilitatea
schimbării rapide a sensului
de integrare, multiplicare (+)
sau demultiplicare ( —),
schemă simplă de comanda
accesibilă chiar amatorilor.

Realizarea schemei de co¬
mandă a calculatorului soli¬
cită numai puţină îndemînare
şi se limitează la amplasarea
unei prize pe carcasa calcu¬
latorului şi conectarea la bor¬
nele ei a două conductoare
ce urmează să fie racordate,

STIFT ATAC
MICROINTRFRUPATO#

la celălalt capăt, In paralel pe
bornele tastei (=). Se poate
evita amplasarea unei prize
suplimentare, dacă se re¬
nunţă la priza existentă la
unele calculatoare, pentru fo¬
losirea alimentatorului de re¬
ţea şi reutiiîzarea ei pentru
scopul propus.

Nu se vor face referiri în le¬
gătură cu modul de racor¬
dare la tasta {=) pentru că,
aşa după cum s-a mai amin¬
tit, aceasta se va face în
funcţie de îndemînarea fiecă¬
ruia şi nici asupra modului
de lucru pentru că acesta
este cunoscut de către fie¬

care posesor de calculator
Ordinea de lucru cu calcu¬
latorul, înaintea începerii
operaţiei de bobinare. este;
(ON) - (1) - f+) - H
Impulsul de comandă va fi
furnizat prmtr-un întrerupător
comandat de o lamelă, sau
ştift amplasat pe axul dispo¬
zitivului de bobinare, iar
transmiterea acestuia se va
realiza printr-un cablu bifilar
corespunzător.

Soluţia îşi poate găsi o
largă aplicabilitate şi m alte
scheme unde se impune nu¬
mărarea impulsurilor.

BAC

PENTRU

MENGHINE

Ing. ADRIAN CURELEA

Pentru uşurarea şi siguranţa
lucrului la menghinele de tanc şl
de mîna propun înlocuirea bacu¬
rilor obişnuite cu altele, prevă¬
zute cu canale lt V" de ghidare.
Necesitatea acestor bacuri apare
atunci cînd în menghină trebuie
prinse semifabricate sau piese
cu suprafeţe exterioare cilin¬
drice.

Avantajele prinderii cu noile ti¬
puri de bacuri; ghidate şi fixare
foarte bună după o direcţie bine
determinată: micşorarea forţei de
strîngere a bacurilor; ceea ce
duce la mărirea duratei de viaţa
a tuturor mecanismelor şi piese¬
lor menghinei şi la reducerea ţa-
sârilor superficiale la piesa
prinsa în bacurile in „V", în com¬
paraţie cu sîrîngerea între bacu¬
rile obişnuite

Schema din figura 1 lămureşte
modul de prindere al bacurilor
cu canal „V' 1 în locul celor obiş¬
nuite, în figura 2a şi figura 2b se
dau văriante de disppnere a ca¬
nalelor „V" pe bac, în figura 2a
canalele 1g V"' sînt practicate
transversal pe bac, în figura 2b
este practicat un singur canal
n V*\ dar în lungul bacului;

Pentru simplificarea execuţiei
se poate înlocui un singur bac
din cele două pe care le are
menghina,

Dimensionarea canalelor şi nu¬
mărul tor se vor determina din
cîteva condiţii.

1) O piesă cu diametrul D-2R
se poate prinde între bacul cu
canal „V" şi cel obişnuit numai
dacă adîncimea canalului h < R +
+ Rj/§~ adică dacă bacurile prind
piesa fără să se atingă între ele
ffig. 3).

Zj h > (R ]/2) : 2, adică piesa
tangenteazâ în punctul de con¬
tact cu faţetele canalului „V"; la
limita (la egalitate) piesa se spri¬
jină chiar pe muchiile formate de

Men^hi na ck banc
(Vec/tffip ava )

1. Corpul mobil «I men¬
ghinei

Z Şurub pentru fixarea
bacului

3. Bacul cu canal frezat în
„V" pentru ghidare

4. Piesa de prelucrat
prinsă intre bacuri

5. Bacul original al men¬
ghinei

6. Corpul fix al menghinei

Notă: Cota „C" se va transmite din
bacul original care se va înlocui cu
cel din desen.

canalul „V H cu faţa bacului, astfel
încît acestea se pot imprima pe
suprafaţa ei ffifc}. 4),

3) Un singur canal în „V" asi¬
gura în funcţie de dimensiunile
lui cele două condiţii de mai sus
numai pentru o gamă restrînsâ

de diametre de piese. Pentru a
se asigura continuitatea de la o
gamă de diametre la alta se mai
pune o condiţie:

ftoc cu co.nal N/

T + 1 2
— din condiţia 1:
n _ 2h 1
,ma ^ 12

" 0 , 8

= 2,8

Ştiind că D - 2R, rezultă gama
de diametre 1

Dgamâ t € (1 6 + 5.61 mm

— din condiţia 2: h a —

~ ^imaxO "i" | 2) “ condiţia 3

Rzmind + 12) = 6,7

— din condiţia 1:

2h 2

^2max _

- 9,6,

rezuită gama de diametre 2
Egamâ 2 ^ ^ 19J

— din condiţia 2: h 3 -

= ^SmaxH H " I 2} —

^3min0 + I 2} — 23

— din condiţia 1:

Dmax gamaj ' ®min gartiâ ^.y
unde î este numărul de ordine al
canafeior „V" executate intr-un
bac.

In baza celor trei condiţii, con¬
siderând de exemplu pentru pri-
- mul canal „V" cota h, 2 mm
(ates constructiv), se obţine
gama de diametre li
— din condiţia 2.

UMOR

Calculul continua in acelaşi
mod pină la determinarea inte¬
grală a gamei de diametre pe
care ne propunem să o obţinem
Acest lucru este limitat de mări¬
mea* menghinei şi de numărul
prea mare de bacuri ce ar trebui
executate

* menghinele de banc sini construi îi»
intr-o gama mare de ţipodirnensiuni

H _ 2h 3

3mn * ~ t w

= 33,

rezultă gama de diametre 3
Ogamâ 3 t 1 9 : 661 etc.

&C31988

îi

DISPOZITIV

pentru tâierea hârtiei

Recomand în cele ce urmeaza
construirea unul dispozitiv pen¬
tru tăierea hirtiei după formate
sau contururi Interioare şt exte¬
rioare dinainte trasate. Dispoziti¬
vul este precis realizat, permiţînd
tăierea hîrtiei pînâ ta grosimi de
0,15-5*0,2 mm (carton sau preş-
pan subţire).

Noutatea dispozitivului constă
în folosirea ca element activ de
tăiere a lamelor de ras uzate (de
orice tip), cît şi în modul de ghi¬
dare a suportului pentru lama.

Desenul din figura 1 reprezintă
o vedere generală a dispozitivu-
Iul

fn figura 2 se dă o soluţie pen¬
tru realizarea suportului pentru
lamă (7).

DESCRIEREA $1 MODUL DE
FUNCŢIONARE

Şurubul (a) şi piuliţa randali-
natâ (b) servesc la reglarea
subansambiulul port lamă format
din piesele (g) şi (h). Resortul
(c) realizează forţa necesara
tăierii. Legătura dintre acesta $i
portlamă sa face prin ştiftul (d)
Fixarea elementului (g) de cor¬

A. CURELEA

pul (7) se face cu şurubul (f)
Forma acestuia permite rotirea
piesei (g) şi o dată cu ea a lamei
(9). Lama se schimbă foarte uşor
cu ajutorul şurubului randalinat
(e).

Lama se va utiliza pe rînd, in
funcţie de gradul de uzură, cu
toate cele patru vîrfuri ale sale

Dispozitivul propus realizează
tăierea hîrtiei şi mai ales a con-
tururiior interioare cu mult mai
mare precizie şi rapiditate decît
cu foarfecele, cuţitul sau alte
mijloace.

Sînt tranzistoare npn cu siliciu planar epitaxiafe; pentru comutaţie
rapidă şi tensiune înalta; se folosesc în etaje de Ieşire pentru defle-
ode pe orizontală în receptoare TV.

BUR 606

BUR 607

BUR 608

• Tensiune colector-bază

Ugbq

400 V

3§oV

400 V

• Tensiune colector-emitof

Ucex

400 V

330 V

400 V

* Curent de colector

7 A

• Curent de bază

4 A

• Putere totală disipată

Hot

60 W

# Temperatura maximă a

joncţiunii

f J max

175° C

TIMHW «WH1988

COMUTATOR

DECADIC

ALEXANDRU ZANCA

Comutatorul decadic este un
dispozitiv larg utilizat în aparate
de măsură, radioreceptoare, emi¬
ţătoare @tc s şi în alte construcţii
realizate de amatori.

în principiu, un comutator are
o lamelă metalică elastică ce
realizează o punte între unul din
sectoarele metalizate de pe placa
cu contacte şi elementul central
comun, blocarea efectuîndu-se
cu ajutorul unui sistem bilâ-arc
Rotorul (4) se realizează din
material izolator (plexig!as, tex-

Nr.

erî.

Denumirea

Material

1 ■

Masă

placaj sau textollf

Picior fixare

cauciuc

Foile protecţie

folie cauciuc sau carton

Di sta nţ ie re

tablă subţire cu grosimea <

0,5 mm

Şină ghidare

bară dreptunghiularii
laminată OL 37

Şurub fixare şina

OL 37

Suport Kami

subansamblu din fig, 2

Coală de hîrtie

caic, hîrtie, carton subţire

wmxm mmmm i§88

21 * 13=315

b. Montarea lamulet pe rotor se
face prin presără la cald in cazul
plexiglasului {soluţie pe care am
folosit-o) ^sau se va prinde cu un
şurub Ml cu capul nu mai înalt
de 0,8 mm, ca tn figura 4c,
fleaiizarea celorlalte repere nu
ridică probleme deosebite.

Asamblarea comutatorului se
face conform figurii 7, ungînd în
prealabil suprafeţele în contact
cu puţin ulei pentru mecanisme
fine. După asamblare vor fi veri¬
ficate fiecare din cele 10 con¬
tacte cu ajutorul unui ohm metru
şi la nevoia se vor arcui mai
multe lamele de tombac.

Este binti ca sectoarele meta¬
lic© şi lamela elastică să fie ar¬
gintate,

în cazul construirii unui comu¬
tator cu mai mulţi galeţi se va
realiza numai o singură placă de
baza, montarea efectuîndu-se în
ordinea: placa de bază-rotor
1 -placa cu contacte 1-rotor
2-piaca cu contacte 2 etc
Sistemul de prindere nu a fost
figurat, aceasta rămînînd la lati¬
tudinea utilizatorului.

tolit h duramid) la dimensiunile
din figura 2, Se vor respecta co¬
tele de parafefism şi perpendicu¬
laritate şi se va marca tocul de
montare a lamelei elastice la 8
mm de centrul discului.

Cu ajutorul unui pantograf
vom înscrie pe circumferinţa ro¬
torului cifrele de la „0" la „ST, ur¬
mărind ca acestea sa fie plasate
în dreptul dinţilor. Mai putem fo¬
losi, în lipsa pantografulut, o fîşie
din hlrtie ciocan sau cretaiâ cu
lungimea de 69 mm şi lăţimea de
4 mm, pe care vom scrie cu şa¬
blon şi rotring sau letraset ci¬
frei e P după care aceasta se va
lipi pe circumferinţa rotorului cu
cifrele în dreptul dinţilor

Placa de bază (3) se realizează
din sticlotextolit sau textolit cu
grosimea de 1,5 mm după cotele
din figura 1, fără a executa însă
cele 10 găuri de 02,

EiMHh —J

Placa cu contacte (12) se reali¬
zează din sticlotextolît dublu pla¬
cat cu cupru cu grosimea de 1,5 SMtiunwA-A
rum După executarea tuturor
găurilor Fa cotele din figura 1, se
va desena cu tuş carmin (sau
alte metodă) desen ut din figura
1b, fără a separa sectoarele de
contactul central. După corodare
în ctorura ferică (cealaltă faţa va
ti protejată prin vopsire, consti¬
tuind un ecran-pian de masa),
vom fixă piesa pe strung şi, ro¬
tind mândri na cu mina, se va
executa decuparea cu raza de 8
mm şi lăţimea de 0,4 mm. T

Axul principat (1) se realizează I
prin strunii re dintr-o bară hexa- A
gonalâ de alamă, lungimea I( L"
fiind funcţie de numărul de galeţi
doriţi. Axul se va lustrui, (fig 5a)

Lamela de contact (5) este din
tablă de tombac cu grosimea de
0,2 mm, conform figurilor 4a şi

2găuri P2,1

lOgaunoz ~

echidistante

,1411

_J0 decupăn
^ echidistante

î mmm i988

ţe

. , ^ -

£t^

Practic am realizat acest tip de
comutator, unul cu 4 galeţi folo¬
sit la un ceas digital pentru po¬
trivirea orei exacte şi/sau declan¬

şarea alarmei, iar unul cu 3 ga¬
leţi la un releu de timp pentru la¬
boratorul foto.

Placa contacte

Fio. 1

$-L(e t* te* totc t

Argintat

Arc compresie

Fiq 6

Sirma otel00,2

Bila rulment

Piuliţa

Şaiba Grover

' 7

Piuliţă

DSstan fier

Fig 3

Lamela contact

Fig 4 a

Tombac 4 0,2

Argintat

Rotor

Fm 2

filet l ( ifriaUt

d <j h-tt ^ r cL

Placă bază

Fig 1

Sticlotextolit

Ax fixare

Fig. 5b

Alama

Ax principal

Fiq. 5 a

Alama

Lustruit

ÎIMOGM MMM 1988

Se întîmplă adesea ca şurubul
ce urmează a fi montat să cada
în interiorul aparatului de unde îl
scoatem greu sau poate provoca
un scurtcircuit cu consecinţe ne¬
plăcute.

Pentru a elimina aceste neplă¬
ceri propun spre realizare o şu¬
rubelniţă pentru manipularea şu¬
ruburilor în spaţii greu accesi¬
bile.

în figura 1 este prezentată o
secţiune longitudinală prin şuru¬
belniţă, cu evidenţierea princi¬
piului de funcţionare.

Minerul şurubelniţei este cor¬
pul unui pix mecanic ia care s-a
renunţat la partea metalică din
virf. /

în figura 3 este prezentata o
pana confecţionată dintr-o bară
de 05 mm din alamă sau oţel.

SJng. ANDREI PETRE

prelucrată la polizor sau la pila.

în figura 4 se poate observa
piesa cea mai importanţă de a
cărei realizare corectă depinde
buna funcţionare a şurubelniţei.

Se confecţionează din tablă de
arc, groasă de 0,5 mm. Sini ne¬
cesare două bucăţi care se vor
aşeza faţă în faţă.

La corpul pixului se va da o
.gaură de 0 1,5 mm Ja distanţă de
5 mm de capat.

După realizarea tuturor repere¬
lor, se montează în următoarea
ordine:

— se Jipese prin cositorire la¬
melele din figura 4 în capătul ti¬
jei din figura 5 {în partea fre¬
zată);

— între lamele se aşazâ pana
din figura 3 şi împreună cu tija
se introduc în corpul pixului şi fn

această poziţie se fixează cu un
nit; astfel pana se solidarizează
cu corpul pixului, posibilitatea
de deplasare longitudinală păs-
ţrînd doar lamelele cu tija.

în celălalt capăt al tijei se va
mtroduce butonul care era la pix
şi scula este gata de lucru

Se introduce vîrful şurubelniţei
în canalul şurubului şi, prin apă¬
sare cu m<na pe corpul pixului,
pana care este solidară prin nitu-
ire cu acesta va obliga cele două
lamele din arc să se depărteze,
realizînd o forţă de apăsare late¬
rală pe pereţii canalului de şuru¬
belniţă din capul şurubului, obli-
gîndu4 să râmînă bine fixat în
şurubelniţă pentru a fi introdus
în spaţii greu accesibile pentru
mîna libera.

Cu aceasta sculă se pot intro¬
duce/scoate şuruburi in spaţii
greu accesibile pentru că lame*
lele pot fi readuse în poziţie ini¬
ţială prin apăsarea butonului din
celălalt capăt,

Desfacerea iniţială sau atrage¬
rea finală se va realiza cu o şuru¬
belniţă obişnuita

• •

# m

* • +

Propun construirea unui inter-
fon cu camelor iot ici deosebit©
realizat şi experimentat da autor,
la care se remarcă:

— dispariţia totală a zgomot u-
lui produs de Intorfon atunci
cînd nu se dialoghează cu postu-
rile abonat,

“ posibilitatea apeluiul reci¬
proc între postul central şi abo¬
naţi fără a ti nevoie de un apel
de tip special {vizual sau acus¬
tic), *

— posibilitatea ascultării unui
abonat este exclusă dacă acesta
nu doreşte acest lucru;

— simplitate constructivă şi
fiabilitate mărită datorate utiliza*
rii montajelor electronice modu¬
lare produse de t.P.R.S.^Bâ-
neasa, respectiv „Amplificator de
10 W" şi ,Adaptor pentru micro¬
fon";

— simplitate constructiva a
sursei de alimentare, fără a influ¬
enţa performanţele montajului
electronic.

Transformatorul Tr. 1 este de
tipul celor utilizate ia ieşire în ra¬
dioreceptoarele cu tuburi, para¬
metrii săi nefiind critici. Ei influ¬
enţează asupra factorului global
de amplificare al lanţului de am¬
plificare, însă acest factor poate
fi ajustat după dorinţă din poten-
ţiometrul P. Tr. 1 contribuie
intr-o mare măsură la limitarea
zgomotului din liniile de Intrare
prin micşorarea împedanţei de
intrare în ianţul de am pitii care,

} | jL^j 0 0 0 0 0 0 0 0<

Comutatorul K** permite sus¬
ţinerea dialogului în modul de
lucru simplex.

Elementul de noutate îl consti¬
tuie perechile de diode montate
antiparalel. Acest montaj permite
trecerea distorsionată a unui
semnal cu amplitudine mai mare
decît 0,7 V alternativ, dar nu per¬
mite trecerea unui semnal avînd
un nivel de tensiune alternativă
aflat sub aceasta limţla

In continuare este prezentat
rolul funcţional al grupului de
diode în schema interfonului
Cînd comutatorul K\ aflat la
postul abonat este deschis, pos¬
tul abonat nu poate fi ascultat de
către postul central, însă poate 11
apelat cu semnal cu amplitudine
mare (acesta trece prin grupul
de diode), închiderea comutato¬
rului permite o audiţie clară a
apelului postului central şi apoi
susţinerea dialogului cu acesta.
Datorită perechilor de diode ale
fiecărui post N cu K.v deschis, se
pot lega oricîte posturi în paralel,
postul centra! „vâzînd 1 ' la intra¬
rea în lanţul de amplificare liniile
de intrare în gol, Apelul postului
abonat N către postul central se
face prin închiderea comutatoru¬
lui K Vi urmat de apel prin voce,
care, amplificat, ajunge la difu¬
zorul postului central, acesta aş-
teptînd apel pe poziţia recepţie a
comutatorului K t *. Dialogul se

continuă cu Kv închis, iar la ter¬
minare se va deschide, m lipsa
dialogului cu vreunul din postu¬
rile abonate, liniile se văd în goi
datorită grupurilor de diode şi de
pe acestea se culege un zgomot
scăzut, dar care, amplificat,
ajunge la difuzorul postului cen¬
tral. Grupul de diode are

rolul de a nu permite acestui
zgomot să ajungă la bornele di¬
fuzorului postului central Acest
fapt permite difuzorului postului
central să râmînâ mut la zgomo¬
tele lanţului de amplificare şi la
zgomotele de pe liniile în gol.atît
timp cît comutatorul K t este
deschis, iar postul central se află
pe recepţie. Apelul prin voce al
postului N cu comutatorul Kv în¬
chis determină un semnal relativ
mare la intrarea lanţului de am¬
plificare; acesta, amplificat, trece
de grupul de diode D icon-
stituindu-se în apelul către pos¬
tul central. închiderea comutato¬
rului K f şi selectarea liniei după
identificarea auditivă a postului
abonat fac posibil dialogul în
condiţii foarte bune

Selectarea postului abonat
este necesară pentru ca dialogul
postului central cu acesta sa nu
fie auzit şl de celelalte posturi.

La terminarea dialogului, pos¬
tul central rămîne pe recepţie,
aşteptînd noi apeluri, difuzorul
acestuia devenind mut prin des-

§â831988

• Cu 225 de ani în urma (25 Claude Chappe, inginer francez
decembrie 1763) se nâştea Abb£ care, împreuna cu fratele său, a

ghidarea comutatorului K,.

Circuitul de selectare este pre¬
zentat în figura Z La aceasta
schemă, o dată cu selecţia unul
post, prin apăsarea comutatoru¬
lui corespunzător aflat ia postul
central, este întreruptă şl ascul¬
tarea celorlalte linii văzute în goi,

REALIZARE

Etajul de alimentare este sim¬
plu şi robust; se va dimensiona
pentru a asigura o putere de 5 >
10 W,

Elementele lanţului de amplifi¬
care se realizează conform fişe¬
lor care însoţesc modulele elec¬
tronice componente, punîndu-se
tranzistoarele pe radiatoare din
tablă de aluminiu.

Diodele utilizate sînt cu siliciu,
de orice tip care poate suporta
IA, indiferent de tensiunea in¬
versă suportată, iar difuzoarele
sînt de 3 W/4 ii. Tr 1 este da ti¬
pul'celor folosite pentru Ieşire la
radioreceptoarele cu tuburi,

Asamblarea în cutie a elemen¬
telor postului central reprezintă
cea mai pretenţioasă operaţie.
Se va urmări ca dispunerea
transformatorului Tr. 1 să se facă

oft mai departe de transformato¬
rul de reţea Tr. 2 După punerea
în funcţiune şi verificarea între¬
gului lanţ de amplificare, se va
gâşi o poziţie pentru Tr 1 în
care cuplajul magnetic cu
transformatorul de reţea să fie
nul (în această poziţie brumul
datorat acestui cuplaj tinde către
zero). Se fixează Tr. 1 în această
poziţie şi se ecranează Datorită
curenţilor de mare amplitudine şi
factorului de amplificare mare,
este necesar să se evite cu mare
atenţie buclele de masă (a se ve¬
dea [1]), Din această cauză, le¬
gătura de masa între masa
„Adaptorului pentru microfon" şi
masa surse» trebuie să fie cît mai
scurtă şi făcuta cu un cablu cu
secţiune crt mai mare. Legătura
comuna de masă a tuturor linii¬
lor către posturile abonat se face
pe masa „Adaptorului pentru mi¬
crofon", Toate legăturile inte¬
rioare postului central se fac cu
cablu ecranat. Masa electrică a
'Cutiei se va lega în aceiaşi punct
comun, la „Adaptorul pentru mi¬
crofon", Liniile spre posturile
abonat sînt constituite din cablu
liţat obişnuit.

inventat şi construit prima linie
modernă de telegrafie optică
(prin semaforizare). Linia, reali¬
zată Intre Paris şi Lille (1793), a
fost apoi extinsă, ia cererea lui
Napoleon, într-o vastă reţea eu¬
ropeană. Tot fraţilor Chappe li se
datorează şi termenul de telegra¬
fie.

• Cu 200 de ani In urma s-a
născut fizicianul englez Ronald
(Sir Francisc), ale cărui experi¬
mente din 1816 au condus la In¬
ventarea şi realizarea instrumen¬
tului telegrafic perfecţionat, ba¬
zat pe rotirea sincronă a două
discuri acţionate electric. Siste¬
mul a fost patentat în 1823.

• in 1813, marele cărturar
Gheorghe Asachi a înfiinţat
prima şcoală de „Ingineri hotăr¬
nici şi civili" din ţarâ f la laşi.
Şcoala (în terminologia actuală
politehnică) avea „un clas de in¬
ginerie şi de hotărnicie în limba
română",

• in urmă cu 125 de ani (28
august 1863) s-a născut la Dijon
Andră Blondei, inginer şi fizician
francez, fondator al metodei os¬
cilograf! ce, inventator al oscilo¬
grafului electromagnetic, unul
din primii constructori şl teoreti¬
cieni ai motoarelor electrice.

• Se împlinesc 100 de ani de
la naşterea iul John Log ie Baird
(13 august, Helensburgh, Sco¬
ţia), inginer englez, inventator al
metodei de vizualizare nocturnă
în infraroşii, al sistemului de te¬
leviziune cu baleiere mecanică
(„sistem Baird"), al primului tele¬
vizor stereoscopic color (1928),
realizator ai primei transmisiuni
de televiziune peste Atlantic, ai
primului serviciu regulat de tele¬
viziune care folosea impulsuri de
sincronizare transmise prin sem¬
nal etc.

• în 1888 N. Tesla inventează
motorul cu inducţie, iar Elisha
Gray (inventator şi al telefonului,
pentru care depune însă cerere
de brevet cîteva ore după înre¬
gistrarea cererii Iul G. Bell) in¬
ventează teleautograful, un sis-
titn de transmitere a scrisului la
distanţă.

• Tot în 1888, Heinrich Hertz
publică primele rezultate care
demonstrează existenţa undelor
electromagnetice, T.A. Edispo_
face primele înregistrâri^te cî^
lindri de ceară (cu un arfmMf£
Bell încercase în acela^^so&p
utilizarea unor cilindri, iar Berli-
ner a unor discuri, dar cu rezul¬
tate modeste), iar Easterman şi

• * •••••• c-|s

INTERFON

Aparatul este construit pe mo¬
dule funcţionale; el are următoa¬
rele părţi componente:

(1) un preamplificator de joasă
frecvenţa folosit numai la emisie
(atunci cînd transmitem un me¬
saj); (2) un amplificator de joasă
frecvenţă folosit atît la emisie, cît
şi la recepţie; (3) un modul de
apel compus dintr-un bistabil şi
un oscilator, care ne dă semnali¬
zare optică şi acustică; (4) un
modul de linie şi alimentare
compus din taste sau chei telefo¬
nice transformator de adaptare,

Walker inventează camera Ko
dak

• Se împlinesc 75 de ani de
cînd:

— Şcoala de electrotehnică
din laşi devine primul institut de
electrotehnică din ţară;

— Langmulr inventează tubul
electronic multigrilâ;

— E. H. Armstrong inventează
principiul reacţiei;

— A, Meissner inventează os¬
cilatorul electronic cu tnodâ şi
reacţie;

— S G- Brown introduce o
metodă sigură de recepţie a tele¬
grafiei radio pentru vapoare;

— K,F Braun inventează an¬
tena cadru;

— Geîger inventează detecto¬
rul de particule care îi poartă nu¬
mele (contor Geiger);

— Coolidge introduce filamen¬
tul de wolfram la tuburi şi inven¬
tează tubul cu raze X de tip ac¬
tual;

— sînt realizate primul recep¬
tor radio de tip cascodâ de către
Nicolshon şi primul receptor tip

CONSTANTIN RUSU»

NICOLAE NACU

becuri semnalizare abonaţi
Două relee: unul pentru alimen¬
tarea interfonului şi unui pentru
emisie şi recepţie; (S) siguranţa
protecţie, diodă blocaj, difuzor şi
microfon; ( 6 ) conectoare module
şi cablaj de legătură.

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Pentru a intra în convorbire cu
un alt abonat (post interfon) se
cuplează cheia corespunzătoare
abonatului. e% K|.,,Km. în acest
caz linia abonatului cu care con-

heterodînă de către Fessenden,

— Swann realizează primul re-
zistor cu pelicula metalică sub¬
ţire;

— se înfiinţează prima şcoala
de telegrafie fără fir în cadrul ar¬
matei noastre.

» în urmă cu 50 de ani

— R H Varlan inventează
cllstronul, Carlson — xerografia:

— G, Valensi preconizează un
sistem de televiziune color care
a dus mai tîrzîu la sistemele TV
compatibile (alb/negru — color);

— italienii Gerletti şi Sini in¬
troduc tratamentul medical prin
electroşoc.

• în 1986 se împlinesc:

— 40 de ani de la inventarea
tranzistorului;

— 25 pe ani de ia inventarea
de către J.B. Gunn a diodei şi
oscilatorului care îi poartă nu¬
mele şi dispozitivelor piezoelec-
trice cu undă de suprafaţă
(SAW) de către J.H. Rowen şi
E.K. Sitting;

^ 50 de ani de ia elaborarea
teoriei fisiunii uraniului (simultan
de colective din mai multe ţări.
fără ca datele să fie publicate)

— 25 de ani de la descoperi¬
rea quasânlor;

— 75 de ani de la descoperi¬
rea numerelor atomice;

— 20 de ani de la inventarea
diodei Baritt şi introducerea teh¬
nologiei CMOS în producţia de
circuite integrate.

versăm este conectată în secun¬
darul transformatorului de linie

Tr.1.

Mediana transformatorului de
linie Trl este dată la + (plus). în
cazul de faţă va pleca un + (plus)
şi pe linia abonatului pe care-1
solicitam, aceiaşi + (plus) trece
şi prin dioda Di. care va cupla
releul „A", alimentind interfonul
* {plusul} de pe linie ajunge la
abonatu solicitat aprinzindu-se

MOOtlL_PRE AMPLinC

ÎHMIM mmstâ 1988

becul de semnalizare corespun¬
zător abonatului care îl cauta r
totodată îi cuplează şi releu! „A H \
alimentîndu-i aparatul în acest
caz P în difuzorul său se va auzi
apel acustic cu intermitenţă.
Abonatul solicitat cuplează la
rîndul său cheia din dreptul be¬
cului care a fost semnalizat şi va
intra în convorbire cu abonatul
care îl cauta, apâsînd pe butonul
BE (buton de emisie). Idem în

sens invers. Se observă din
schemă că se poate transmite un
mesaj fie între doi abonaţi sau
mal mulţi abpnaţi deodată cu-
pfind una sau'mai multe chei în
funcţie de necesităţi.

AVANTAJE; aparatul este ro¬
bust şi cu mare siguranţă în
funcţionare; este construit pe
module funcţionale şi uşor de
depanat; are semnalizare optică
şi acustică (pentru fiecare abo¬

nat); consum de energie elec¬
trică redusă, iar alimentarea sa
este la 24 V c.c.; protecţie la
scurtcircuit şi inversarea polari¬
tăţii de alimentare, piesele folo¬
site sînt de producţie româ¬
nească; este prevăzut un sistem
de adaptare în linie prin Tr. 1 şi
comutaţi© prin diode; preţ scăzut
(prin construirea acestui tip de
aparat se elimină importul).

R( EMISIE}

NODUL ANPUFiCÂTORtEMISIE RECEPŢIE}

MODUL APEL

K)Qn !

mmm i§bs

Noile modele ale aspiratoarelor de
praf oferă multiple avantaje » putere
de absorbţie şi depresiune mărite *
accesorii modernizate « echiparea cu
saci de hlrtie ce permite exploatarea
igienică a aspiraiorului * capacitate
sporiia de înmagazlnare a prafului *
design atrâgâlor In culori pastelate •
uşoară manevrabilitate • se pot co-
necta \n priza de alimentare cu ten
sione fără Impâmlntare

UTILIZAREA ACCESORIILOR :

Tubul flexibil (1) permite racordarea la aspirator a tuturor acce¬
soriilor Ţevile drepte (2) măresc raza de acţiune a aspiratorului şl
asigură o mai mare comoditate in exploatare. Peria complexă (3)
se foloseşte atil pentru curăţarea suprafeţelor plane acoperite cu
parchet, linoleum, mozaic etc.. cit şi pentru curăţarea prafului, a
firelor şl Impurităţilor de pe covoare şi mochete. Perla Iriunghlu-
Iară (4) se loloteşie la curăţarea de praf a mobilelor, bibliotecilor
şi cărţilor. Duza Îngustă (5) serveşte la curăţarea spaţiilor greu ac¬
cesibile. Duza lata (6) se foloseşte la curăţarea prafului de pe ţe¬
sături grele, tapiţerii, draperii, haine ele.

Tir AP 20S

MODUL DE UTILIZARE A ASPI¬
RATORULUI

» Se montează furtunul în ca¬
pacul de aspiraţie prin răsucire,
apoi cele două ţevi drepte, după
care unul din accesoriile nece¬
sare (perii duze) • Se introduce
şţecârul in priza, se apasa între¬
rupătorul pe poziţia 1 şi se poate
începe curăţarea, La terminarea
lucrului se apăsă întrerupătorul
pe poziţia 0 • Se scoate ştecarul
din priză şi se demontează acce¬
soriile * Se înlocuieşte sacul de
hirtie plin cu praf cu unul curai
pnn demontarea capacului de
aspiraţie prin acţionarea carabi-

PRINCIPALELE CARACTERISTICI TEHNICE

• Tensiune nominală: 220 V/50 Hz

• Putere absorbită: 460 W

• Depresiune 1 400 mm coL apă

• Debit de aer maxim. 1,2 me/min.

Raioanele magazinelor cornelului de stat specializate în
desfacerea produselor electrotehnice vă stau la dispoziţie pen¬
tru a vă alege aspiratorul prefrrat.

PANOU

FRONTAL

ŞTEFAN BUŞTEA

placă aluminiu
şmirqhel

p/acă aluminiu ^

I desen cu smoală 2

La diverse montaje, executate
de constructori amatori, ca apa¬
rate de măsura şi control, apa¬
rate Indicatoare, relee foto, orga
de lumini etc. sînt necesare pa¬
nouri frontale După reuşita
montajului din punct de vedere
electronic, acesta urmează a fi
pus într-o carcasă sau cutie me¬
talică pentru ecranare.

Fie că s-a făcut apei la o car¬
casă de provenienţă industrială,
fie că s-au executat în micite ate¬
liere de amatori» aproape în toate
cazurile este nevoie şi de un pa¬
nou frontal unde sînt notate şi
marcate şi aparatele indicatoare
prevăzute cu text, gradaţii, cifre,
litere, linii ornamentale etc.

> Prezentăm în continuare cîteva
sugestii pentru executarea pa¬
nourilor frontale din tablă de alu¬
miniu.

După ce tabla respectivă a fost
croită la dimensiuni şl s-au prac¬
ticat găurile pentru potenţiome¬
tre, întrerupătoare, borne etc., se
trece (a finisarea suprafeţei me¬
talice, la aspectul finei pentru
care optăm,

A. Aspectul final care Imită ni-
chelajui (mai puţin recomandat
pentru Instrumente de măsură),

B. Ou moar sau catifelat.

C O combinaţie între cele
doua suprafeţe,

A. Se fixează tabla pe masa de
lucru şi se freacă cu abraziv pe
suport de hîrtie cu o granulaţie
potrivită pentru degroşarea şi în¬
depărtarea eventualelor zgîrîe-
turi, Se trece apoi fa granulaţii
din ce în ce mai fine, iar Fn final
se lustruieşte*cu pastă de şlefuit
No voi in, care în prealabil a fost
subţiata cu petrol lampant. Lus¬
truirea se face cu o perie meca¬
nică sau manual cu un postav
moale. Şlefuirea se face cu aju¬
torul unui calup de lemn într-un
singur sehs, cu o mişcare
du-te-vino. Este bine ca între hîr-
tia abrazivă şi lemn sâ se inter¬
caleze o bucată de postav (fig.l).

B. Şlefuirea în prima faza de¬
curge ca în varianta A, pînâ cînd
suprafaţa metalică are un aspect
uniform şi neted, după care
placa se introduce într-o baie de
corodare, După posibilităţi, bala
poate avea următoarea compozi-
ţie:

1 O soluţie de soda caustică
concentrată (se dizolvă soda
caustică în apă tălduţâ pînâ la
saturaţie, cînd adăugarea altor
cristale nu se mai dizolvă).

2. Un amestec de acid clorhi-
dric cu apă în părţi egale (rapor¬
tul nu este critic).

ATENŢIE! Baia se face într-un
vas de plastic (exemplu 1 tavă
foto) *n aer liber. Gazele ce se
degajă sînt foarte corosive şi to¬
xice, degajîndu-se şi căldură.

Se controlează placa din Mmp
în timp. scoţînd-o şi imersînd-o
în soluţie pînă ce se obţine su¬
prafaţa dorită.

De fapt, stratul superficial al
metalului va fi format din băşi-
cuţe mărunte care vor da aspec¬
tul de moar sau mătăsos, un mat
plăcut şi uniform.

In soluţia 1 aluminiul rămîne
alb în timpul băii, iar în soluţia 2
se înnegreşte, negreală ce se în¬
depărtează după baie cu o perie
de unghii şl săpun.

După corodare se mai
nisa suprafaţa — după
cu şmirghel fin frecînd
apăsare. Se spală
apă curgătoare cu o
pun.

C. Combinaţia între cele două

T8MM& SIMM 1988

procedee cu scop decorativ, un
chenar sau diferite forme (fig. 2).
După ca placa a fost lustruita

(varianta A), se executa desenul
respectiv pe placa cu o pensulă

.fina cu smoala de calitate, dizol¬
vata în neofalina. Lăsăm să se

ALIMENTATOR

Printr-o metodă simplă, ali¬
mentatorul prezentat mai jos
permite obţinerea oricărei ten¬
siuni alternative între 0 şi 225 V,
reglabilă din volt în volt, prin nu¬
mai opt comutatoare.

Transformatorul de reţea are
opt înfăşurări secundare şi furni¬
zează tensiuni ale căror valori
sînt in raport cu puterile lui doi.
Aceste înfăşurări se pot înseria
intre ele, oricare cu oricare, prin
intermediul comutatoarelor afe¬
rente, respecîndu-se faza (ţinînd
cont de punctul convenţional
prin care am marcat începuturile
înfăşurărilor) De exemplu, dacă
se doreşte ia ieşire o tensiune de
7 V, se acţionează K1, K2 şi K4
Se înseriaza astfel înfăşurările de
1 V, 2 V şi 4 V rezultînd la ieşire
1 + 2 + 4 = 7 V, Pentru folosirea
alimentatorului ca transformator
separator de reţea se acţionează
*4 K8 K16. K6^ şi K128. Se ob-

5 0 •••• ••••

Irig, EMIL IVIATEI

ţin 4 + 8 + 16 + 64 + 126 = 220 V,
Pe post de comutatoare se fo¬
losesc întrerupătoarele bascu¬
lante fabricate de IAE.I,—Tltu
existente în comerţ Se găsesc
întrerupătoare cu 1, 2 şi 3 *con-
tacte-comutator care suporta
16 A Folosind întrerupătoarele
cu două contacte-comutatof.
una din secţiuni poate fi utilizată
pentru alimentarea unui beculeţ
indicator, pe a cărui mască
transparenta se inscripţionează
tensiunea aferenta. Se poate ast¬
fel afla operativ tensiunea exis¬
tenta la ieşire pnn însumarea va¬
lorilor marcate pe măştile becuri¬
lor aprinse, Pentru curenţi mai
mici se pot folosi întrerupătoare
ri KBN" fabricate la „Conect lJ .
existente de asemenea în co¬
merţ

Pentru a obţine la ieşire şi ten¬
siuni continue, s-a prevăzut o
punte redresoare care se poate

intercala în circuit prin comuta¬
torul K 0 de acelaşi tip cu cele
utilizate la înscrierea înfăşurări¬
lor. Tensiunea este netiltrată, fi¬
ind necesara în aplicaţii cu tiris-
toare sau la încărcarea acumula¬
toarelor.

Pentru alimentarea montajelor
în curent continuu filtrat, con¬
densatorul de filtraj se montează
pe alimentarea montajului testat,
acesta fiind de fapt prevăzut în
majoritatea aplicaţiilor.

jntrucît tensiunea continuă ob¬
ţinută este de 1,4 ori mai mare
decît tensiunea alternativă apli¬
cata, nu se mai obţin valori exact
din voit în voit, dar o ajustare se
poate face prin comutatorul Kw
din primarul transformatorului,
care, de altfel, este folosit şi pe
poziţia de tensiuni alternative
atunci cind reţeaua nu furni¬
zează exact 220. V. Acelaşi co¬
mutator serveşte şi ca întrerupă¬
tor general, pe poziţia de zero.

Bineînţeles că montajul se
poate construi şi pentru o plaja
mai restrînsa de tensiuni, în
funcţie de necesităţi.

De exemplu, cu patru înfăşu¬
rări secundare şi patru comuta¬
toare se obţin tensiuni din volt in

usuce un timp, 20-30 minute,
după care se pune la corodat —
varianta B. Se spală conform
procedeului B şi se şterge
smoaia cu o eîrpa îgmuiata în
neofalinâ. In final rezultă o su¬
prafaţă mata cu ornament lucios,
cu aspect nichelat.

Degresarea. Indiferent de pro¬
cedeul pe care l-am ales, supra¬
faţa metalică trebuie bine degre-
satâ ca sa putem executa in¬
scripţiile cu tuş colorat sau ne¬
gru, cu peniţă, trăgător sau ro-
trlng.

Se şterge suprafaţa cu o vată
înmuiata în diluant, după care se
unge cu o pastă din scrum de ţi¬
gara amestecat cu apă Se re¬
petă spălarea cu scrum pînâ cînd
pe suprafaţa metalului stă apa în
peliculă întinsă, fără să se adune
in picături izolate.

Mu se şterge placa, ci se lasă
să se usuce; de asemenea, pe cît
posibil nu se vor atinge cu mina
zonele unde urmează să lucram
cu tuş.

Desenul. Liniile se pot trage cu
trăgătorul, iar literele şi cifrele cu

letraset (Vitolif-Oradea), obţinmd
un aspect cît se poate de comer¬
cial

Fixarea. Se dizolvă lacul inco¬
lor Duco cu diluant la o vîscozi-
tate potrivită astfel încît sa pcata
fi pulverizai cu suflătorul de gură
(fig. 3) în particule cît mai Tine,
Se acoperă placa mai întîi cu un
strat mai subţire, iar după uscare
cu un strat mai gros.

La acoperirea cu iac nu se
poate folosi pensula pentru că li¬
terele şi cifrele letrasetului se di¬
zolva şi se şterg.

Recomand celor mai preten¬
ţioşi executarea pulverizatorului
din figura 3. construcţie metalica
unde în vinclu-1 sînt fixate tubul
de aer 2 şi tubul de vopsea 3,
fiecare cu o contra pi uliţă 4 Prin
schimbarea distanţei a şi b se re¬
glează debitul, respectiv mări¬
mea particulelor pulverizate Ce¬
lor grăbiţi sau fără posibilităţi
tehnice le recomandam varianta
simpla din figura 4 folosind un
dop de damigeana şi doua tuburi
de plastic, unul de spray şi unul
de pix gol de pasta

..,Ce! mai lung pod din lume a
fost, pînă în anul 1920, podul
inaugurat în 1859 peste Dunăre
între Feteşti şi Cernavoda, for¬
mat dintr-un complex de trei po¬
duri peste cele doua braţe ale
Dunării şl peste balta dintre
acestea, avînd în total 4 080 m
lungime şl o deschidere de 190
m? Proiectele s-au făcut de către
ingineri rornăm sub conducerea
lui Anghei Slfolflny. Prof, îng.
Paul Sejourne, m&itftefru al Aca¬
demiei de Ştiinţe din Paris, a
scris ca jhagnifîeul pod de la
Cernavodă-este pe drept cuvînt
considerat ca uha^din lucrările

Ti,i(ftjNio’SNt jŞste primul oraş
din B$rbţj& Me cărui străzi au
fosţ Ifuitijdăte electric, începînd

. OmuWj|bate sa vadă în bezna
flacara unei luminări la o dis¬
tanţă de 1 km? Agerimea privim
umane este noaptea la fel cu
aceea a cucuvelei, dar de patru
ori mai slabă decît a pisicii In
schimb, ziua văzul pisicii este de
cmc! ori mai slab decît al omului

volt pîna la 15 V [n această va¬
riantă se poate realiza un redre¬
sor pentru încărcarea bateriilor
de acumulatoare Comutatorul K.
nu se mal montează, ieşirea luîn-
du-se de pe partea de curent
continuu a punţii în serie cu un
ampermetru. Curentul de încăr¬
care se stabileşte mărind sau
micşorînd tensiunea aplicată, in
funcţie de starea de încărcarea a
bateriei. Acest curent se citeşte
pe ampermetru, Se pot încărca
atît baterii de 6 V, cît şi de 12 V,
de asemenea se pot încărca şi
fiecare dintre elemente separat,
curentul ajusîindu-se după do¬
rinţă din cele patru comutatoare.

Transformatorul de reţea se di¬
mensionează după formulele pu¬
blicate în revista P ,Tehnium'\ în
general cunoscute, în funcţie de
puterea necesară în sarcină; în
funcţie de această putere alegîn-
du-se şi siguranţele fu zi bile FI şi
F2,

O putere de 250 VA este In
general suficientă în majoritatea
aplicaţiilor, ceea ce presupune
alegerea unui miez magnetic de
cea 20 cm 2 , di n tole de fer osii i-
ciu £20.

■4 MKA 220^4

âpa/r

<\c

\K(

__3w \ Iaâ Ix/s Im l

J2V\

fflv

K/2S

>*° 2A

3PMU

jr t @'“/+

-1—

f wsurnm MM&MR 1988

Primele radioreceptoare cu
tranzistoare din anii '50 foloseau
pentru alimentare baterii de 22,5
V. Foarte repede a început fol o-
sirea largă a tensiunii de alimen¬
tare de I V, apoi de 6 V, 4,5 V şi
chiar 3 V, mai ales la radiorecep¬
toarele de buzunar, in timpul din
urma s-a generalizat folosirea
tensiunilor de 4,5 şi 3 V. De ase¬
menea, au început să-şi facă
apariţia unele aparate electro¬
nice alimentate cu baterii solare,
care încarcă acumulatoare mi-

QEORGE DAN OPRESCU

niaturâ, soluţie care desigur va fi
mult folosită în viitor
Pentru radioamatorii construc¬
tori, tendinţa spre miniaturizare
şi compactizare cere reducerea
dimensiunilor sursei de alimen¬
tare Nu poate fi vorba de o re¬
ducere cu orice preţ, întrucît
sursa de alimentare trebuie sa
asigure parametrii normali de
funcţionare pentru aparatură,
pentru o „felie de timp' 1 cit mai
îndelungată, în acelaşi timp, sâ
permită funcţionarea aparaturii şi

atunci cînd bateria respectivă în¬
cepe sâ se epuizeze, tensiunea ei
ajunge pînă ia jumătate.

în cazul radioreceptoarelor
descrise mai jos, sursa de ali¬
mentare e un singur element de
1,5 V de tip R6. în caz că se do¬
reşte o funcţionare mai îndelun¬
gată, se optează pentru o pilă de
RT4 sau R2G, mai ales dacă ra¬
dioreceptorul e construit sub
formă portabilă, cu difuzor
Aşa cum se poate vedea din fi¬
gurile anexate, este vorba de ra¬
dioreceptoare dintre cele mai
simple, cu amplificare directă, cu
audiţie în cască miniatură, biau-
riculară sau într-un mic difuzor,
Destinate începătorilor, aceste
montaje pot fi construite cu
piese uşor de procurat, nu cer
operaţii dificile de reglaj sau ali¬
niere, amatorii cu mai multă
practică I© pot realiza pe oricare
din ele, în cîteva zeci de minute.

La orice radioreceptor, partea
cea mai dificilă de realizat şi de
reglat e porţiunea de la captato¬
rul de unde-antenâ sau ferit-an-
tenă şi celula de detecţie. Mai
ales la un radioreceptor cu ten¬
siune foarte redusa de alimen-

TIMIM MM 1068

Difuzor

2-k.20

tare apar foarte multe dificultăţi
atunci cînd se adoptă scheme
considerate clasice, cum ar fi
montajele reflex bunăoară sau
montajele superheterodina (cu
schimbare de frecvenţa), unde
doar realizările industriale pot
asigura performanţe superioare
Pentru amatori, îndeosebi înce¬
pători, montajele cu amplificare
directă, dintre cele mai simple,
constituie calea cea mai sigură
de abordare, cu promisiunea
avansului în viitor spre construc¬
ţii mai complicate,
în figura IA se arată schema
foarte simplă a unui etaj detec¬
tor, care poate folosi orice tip de
tranzistor cu siliciu npn din seri¬
ile BC1Q7. .109 sau echivalenţele
în capsulă de plastic, precum şi
orice tip de tranzistor de tip BF.
Se pot utiliza şi tranzistoare de
tip pnp cu siliciu sau germaniu;
dar acestea din urmă trebuie
neapărat să fie de radiofret-
venţă, de exemplu EFT317...319
sau echivalenţe. Folosirea tran-
zistoarelor pnp cere doar inver¬
sarea sensului de branşare a ba¬
teriei de alimentare; iar în caz că
restul tranzistoaretor care ur¬
mează, alcătuind amplificatorul

de audiofrecvenţâ, e&te de tip
npn, se poate folosi montajul din
figura 18 Ambele montaje folo¬
sesc caracteristica de detecţie
prin limitarea curentului de co¬
lector la o valoare foarte redusă,
de ordinul microam perilor Cu
toate acestea, montajul prezintă
însuşiri remarcabil, fiind mult
mal sensibil si mai selectiv decît
majoritatea montajelor similare,
cu mult mai multe piese. Circui¬
tul de acord e alcătuit din antena
ferită, realizata pe un bastonaş
din ferita cu lungimea minimă de
7 cm, diametru! de 5...12 mm,
eventual format plat. Numărul de
spire depinde de capacitatea
condensatorului variabil Cv utili¬
zat. Astfel, cu un condonsator
variabil de 2 x 270 pF, cu secţiu¬
nile statorului legate în paralel,
pentru gama de unde medii se
bobinează circa 60 ..70 spire cu
priză ia jumătate, foiosindu-se
conductor liţat ou radiofrecvenţâ
de 5 x 0,07 sau conductor emai-
lat-mătase de 0,12, ,0,2; în lipsa
se poate folosi conductor numai
emailat, Pentru gama de unde
lungi, numarui de spire e de
circa 250. de asemenea cu priză
ia jumătate. în căzui unui con¬

densator variabil cu capacitate
mai mică, se va majora numărul
de spire, procedîndu-se prin ta^
tonare, putîndu-se folosi astfel
un condensator dublu cu o sec¬
ţiune defectă.

in figura IC, montajul detector
foloseşte un tranzistor cu efect
în cîmp TEC, FET — de tipul TIS
34, BF 256 sau BF 245, sau orice
tip similar. în circuitul sursei, re*
zistorul poate avea o valoare
pînă fa 30 kn, valoare ce poate fi
uşor tatonată. Circuitul de acord
are aceleaşi caracteristici ca ia
montajul precedent, dar nu are
nevoie de priză mediană. Randa¬
mentul este ceva mai bun decît
la receptorul cu tranzistor obiş¬
nuit. Bineînţeles, ambele montaje
nu dau randament bun în, clădi¬
rile ecranate, din beton armat, de
aceea s-a prevăzut o bornă de
antenă, unde se poate cupla o
antenă exterioară, o conexiune
ta un conductor

Receptoarele monJKnzifft^f
din figura IA, B şi C|^nswR>
audiţie comoda intr-o cască de
impedanţâ mai mare de 500 11 şi
pot să echipeze ca radioreceptor
anexă — „tuner“ — un amplifi¬
cator, casetofon sau picup cu

mmm MMSm& 1988

amplificator, oferind recepţia
posturilor locale cu o calitate im¬
pecabilă a sunetul ui, bineînţeles
pentru modulaţia în amplitudine.
Alimentarea unei asemenea ce¬
lule de detecţie e posibila şi la
tensiuni mal mari, plnâ la 15 V,
prin mici modificări aduse unor
valori de rezistoare. Astfel, la
montajul IA si 1B rezfstorul de
polarizare se majoreaza de la
1 mi la 10 Mu, iar la montajul
IC rezistorul sarcina din circui¬
tul drenei se majoreaza de ia 1
pînâ la 10 kiî. restul valorilor
pieselor ramînînd neschimbate,

Pentru variante portabile * de
buzunar, celulele de detecţie nu
oferă o audiţie destul de puter¬
nică. mai ales Intr-un mediu zgo¬
motos. De aceea celula de de¬
tecţie monotranzistor trebuie
completata cu un amplificator de
audiofrecvenţă, cu unul sau mal
multe tranzistoare Funcţie de
traductoru! de sunet folosit,
casca sau difuzor şi de
Impedanţa lui, se pot adopta di*
verse configuraţii de scheme

Astfel, în figura 2 se foloseşte o
cască magnetică cu impedanţa

mai mare de 200 fi. Un singur
etaj cu un tranzistor de tip
BC107 sau similar (audiotrec-
venţa) asigură o audiţie puter¬
nică. Pentru o cască de aseme¬
nea magnetică, cu impedanţa
mal mare de 50 îi. se adoptă un
amplificator de tip Darlington (fi¬
gura 3) folosind de asemenea
două tranzistoare npn cu siliciu
sau germaniu. de exemplu
AC181, BC107 sau SD135 ori si*
milare, in poziţia T3, deşi nu este
neaparat necesar sa se utilizeze
tranzistoare de putere O dată cu
scăderea impedanţei căştii, de

de LîffiTCR3
cu triacuri

G. D. OPRESCU

Triacufile şi tiristoarele sînt
dispozitive semiconductoare, uti¬
lizate în rolul de comutatoare
electronice de putere, asemănă¬
toare releelor. Un semnal de de¬
clanşare se aplică pe un electrod
al dispozitivului semiconductor,
electrod denumit „poarta 1 . şi, *
asemenea tranzistorului, intra In
conducţie Electrozii intre care
circulă curentul electric în mo¬
mentul intrării in conducţie au
denumirea de anod — cei corfec-
tat la plusul sursei de alimentare

— şi catod. cel care se leaga la
minus. Ca funcţie, aceste dispo¬
zitive sînt diode de putere, că¬
rora li s-a adăugat electrodul de
comandă denumit poartă.

Tiristorul poate funcţiona (în
funcţie de comutator) numai in
curent continuu şi în sensul de
trecere ai joncţiunilor, dînd nu¬
mai în acest caz maximum de
randament. în caz că se conec¬
tează La curent alternativ, aplicîn*
du-se un semnal de comandă pe
poartă, el se comportă ca o

diodă redresoare, fiind deschis
numai pe o alternanţa. Daca se
branşează în serie un bec de 220
V, cu tiristorul în conducţie şl cu
reţeaua de 220 V, becul va lu¬
mina slab, fiind alimentat numai
cu o alternanţa, respectiv cu o
tensiune efectivă înjumătăţită
doar de 110 V. în acest caz, pen¬
tru o funcţionare normală, e ne¬
cesar ca tensiunea aplicată tiris-
torulul şl implicit becului conec¬
tat în serie să fie continuă, obţi¬
nută de la o punte de redresare
in acest caz, tiristorul, funcţio¬
nând numai ca element de comu¬
tare, nu produce o diminuare a
tensiunii de alimentare a becului
prin redresare,

Triacul este un element semi¬
conductor bidirecţional, care e
alcătuit din două ţiristoare co¬
nectate între ele in sens Invers
în acest fel. atunci cînd e pilotat
cu un semnal de comanda, el re¬
dresează atit alternanţele pozi¬
tive, cît şi cele negative, compot
tîndu-se ca o simplă sîrmâ, care
conduce fără reţinere — bineîn

mmm toss

în acest caz va ti mai amplă şi de
calitate. Pentru un asemenea
montaj trebuie să se folosească
o pilă de tip R20 întrucît consu¬
mul e de cîteva zeci de miNam-
peri, la tensiunea de 1,5 V. Tre¬
buie subliniat faptul de a nu se
utiliza la acest montaj o tensiune
mai mare de alimentare, altfel T4
se distruge imediat. Celelalte
montaje acceptă tensiuni de ali¬
mentare mai mari, cu condiţia de
a se regia, majorindu-se de 3,..5
ori valoarea rezistorului de pola¬
rizare notat cu steluţă.

O aplicaţie interesantă a aces¬
tor montaje, indiferent de celula
de audiofrecvenţă adoptată, e
posibilitatea de a se măsura cu
ele valori de condensatoare
foarte mici. cu capacitatea de ia
2,.. 100 oF, Aceasta se datorează
selectivităţii foarte ascuţite a cir¬
cuitului acordat, neamortizat de
către celula de detecţie, în figura
6 se arată modul de realizare. Se
utilizează un condensator de 2 x
270 pF, cu secţiunile legate în
serie pentru a se reaiiza jumăta¬
tea valorii 135 pF. In paralel, bo¬
bina L numără circa 150 spire cu
priză la jumătate în caz ci se fo¬
loseşte un tranzistor obişnuit,
fără priză în caz ca se utilizează
un tranzistor cu efect de cîmp.

jn paralel cu circuitul oscilant

mmm m*

se plasează două borne, unde se
fixează condensatorul de testat,
de exemplu un trimer cu valoare
necunoscută, sau alt condensa¬
tor cu valoarea ştearsă.

La început, condensatorul de
acord se închide total (valoarea
maximă) şi, depiasîndu-se bo¬
bina L pe bara de ferită, se re¬
cepţionează postul local de radio
din mijlocul gamei de unde me¬
dii.

Plasindu-se în bornele de test
diverse condensatoare eu valori
cunoscute, se trece Ja marcarea
valorii lor după poziţia în care se
mută recepţia postului local, o
poziţie foarte precisa de acord
ascuţit. Trebuie spus că poziţia
de etalonare nu este aceeaşi
atunci cînd se foloseşte antena
simplă de ferită sau se cuplează
şi o antenă exterioară, etalona¬
re a trebuie executată numai
intr-urm din situaţii.

Folosirea unui condensator va¬
riabil cu dielectric aer oferă o
precizie şi mal mare. în pius,
precizia e dictată în primul rînd
de stabilitatea excelentă de frec¬
venţă a staţiei locale de radio,
care devine un etalon de frec¬
venţă fixă In cazul recepţiei ga¬
mei de unde lungi, acordul este
mult mai larg şl nu se pot face
măsurări de condensatoare cu
suficientă precizie sub 10 pF.

Panou spate

Casetă din lemn '

Panou frontal /

exempiu dacă se doreşte folosi¬
rea unei căşti miniatură de 4...20
U impedanţâ, fie se intercalează
un mic transformator de ieşire
pentru etajele finale cu tranzis-
toare între tranzistorul final şi
cască, fie se adoptă montajul din
figura 4 care este tocmai ce ne
trebuie, un amplificator Darling-
ton complementar, cu sarcină
pe emitorul lui T3. Se lolosesc
tot tranzistoare uzuale din cele
amintite mai sus

Pentru o audiţie puternică în
difuzor, schema din figura 5 fo¬
loseşte un amplificator clasă A,
cu trei tranzistoare cu germaniu
de tip EFT323. 351 sau AC180
(sau echivalente). Celuia de de¬
tecţie cu tranzistor npn e simi¬
lară schemei detectorului din fi¬
gura 1B. La punerea în funcţiune
a montajului, se va căuta să se
ajusteze valoarea rezistorului de
200 kfl, prin schimbarea cu alte
valori mai mart, pentru ca audiţia
să fie fără distorsiuni, la un con¬
sum cît se poate de redus. Cu
valoarea indicată se obţine un
compromis satisfăcător în majo¬
ritatea cazurilor. Tranzistorul T2
trebuie totuşi să fie sortat, pen¬
tru a nu avea un curent iniţial de
colector prea mare. Difuzorul
utilizat poate fi ori cit de mare ca
dimensiune şl ca wattaj, audiţia

■■ ■■ ■■ WM I ■■

ţeles pînâ la anumite limite de
intensitate, pe care le poate ac¬
cepta — curentul electric nece¬
sar diverselor aplicaţii. Din acest
mohv ţriacurile sînt preferate
pentru realizarea de montaje de
efecte luminoase în lipsa sem¬
nalului de declanşare, aplicabil
pe poartă, atlt triacul, cît şi ţiris-
torul sînt blocate şi se comportă
ca^ un izolator.

în figura 1 se arată* schema de
principiu a unei orgi de lumini
cu patru canale, din care trei sînt
pentru efecte de lumină multico¬
loră; iar al patrulea serveşte pen¬
tru aprinderea unui bec cu lu¬
mină aibă, Fn pauza dintre exe¬
cutarea bucăţilor muzicale, din¬
tre sonorizări. Acest circuit e fa¬
cultativ şi poate fi exclus.

Se folosesc patru triacuri, pen¬
tru simplificarea construcţiei. Se
pot obţine, de asemenea, rezul¬
tate foarte bune cu tiristoare, dar
tensiunea aplicată tiristoarelor
trebuie In prealabil redresată, ca
în figura 2, cu o punte de diode
de mare putere, de exemplu pa¬

tru bucăţi RA 220, care rezista la
un curent maxim de peste 20 A,
cu condiţia de a fî montate pe

radiatoare de minimum 25 cm ? ,
realizate din aluminiu sau cupru
cu grosime minimă de 2 mm

er tr

ÎIMMi 1088

Pentru ca efectele de lumină
sa poată fi declanşate la nivel re¬
dus de audiţie, pentru a nu de¬
ranja vecinii, s-a prevăzut un etaj
de amplificare suplimentar cu un
tranzistor T de tip BC 107... 109
sau echivalentele în capsulă de
plastic. El e alimentat cu ten¬
siune continuă obţinuţi printr-un
redresor fără transformator, în
care tensiunea alternativă limi¬
tată de vaioarea condensatorului
de 2 juF e redresata de diodele
Df şi D2, diode redresoare de ti¬
pul 1N4001... 4-007 sau echiva-
lente, e filtrată şi stabilizata cu
ajutorul unei diode Zener, pentru
tensiune de 6,,. 14 V
La intrarea montajului se pre¬
vede izolarea Hvratorului semna¬
lului de audiofrecvenţă de mon¬
tajul orgii de lumini. Aceasta se
obţine cu ajutorul unui transfor¬
mator de audlofrecvnţâ cu izola¬
ţie foarte bună între primar şi se¬
cundar. Se poate utiliza un trans¬
formator de ieşire pentru etaj fi¬
nal cu tub electronic. El poate fi
confecţionat în felul următor. Pe
un miez de tole de ferosiliciu, cu
secţiune de 2„.4 cm*, se bobi¬

nează mai întîi secundarul, circa
1 500 spire/ 0,1...0,15 mm. O izo¬
laţie de trei. patru straturi de
pînza uleiatâ sau hirtie groasă
parafinată, apoi primarul numâ-
rînd 150 spire, cu conductor

emailat de 0 0,30...0,5 mm.

In acest fel, chiar la audiţii în
surdină, orga de lumini funcţio¬
nează normal; iar la ridicarea vo¬
lumului nu se observă o dife¬
renţă apreciabilă, dar se reco-

ffec/resor

B1= roşu
B2=albastru
verde
= alb

Lf,r

SENS/BiLfTATE

MONTAREA

BECURILOR

Se produc becuri colorate, cu
batonul confecţionat In mod spe¬
cial din sticlă colorata cu oxizi
metalici in masca. Becuri de di¬
ferite dimensiuni şi puteri din
care, pentru amatori, intr-o ca¬
meră de locuit, puterile consu¬
mate de 25,.. 60 W sînt arhisufi
den te. Pentru spectacole în săli,
se cer becuri de putere mai
mare, mal ales cînd se luminează
decorurile sau tavanul. O limitare
a puterii becurilor la 100 .. 150 W
e rezonabilă, pentru că becurile
Imediat superioare ca putere

consumata, becurile nitrafot, au
viaţă mult mai redusă, de ordinul
zecilor de minute, rămînerea pe
întuneric în plin spectacol nu e
de preferat, apoi consumul mare
cere tîristoare sau triacuri spe¬
ciale şi foarte scumpe.

In lipsa becurilor colorate,
acestea pot fi înlocuite cu becuri
mate, preferabil de format „ciu¬
percă", oglindate Ele se colo¬
rează în roşu. verde sau albastru
— culorile „magice" — , cu ajuto¬
rul unor vopsele preparate în re¬
gim propriu, lată cum se proce-

mandă să se regleze potent lom e-
trul de la Intrare, de sensibilitate,
pentru ca dinamica efectelor de
lumină să nu aibă de suferit prin
aplatizare, -sau sincronizare acci¬
dentală a tuturor triaturilor, care
se pot întîmpla la supramodu-
lare. De aceea e bine ca la fle¬
care ridicare a nivelului audiţiei
să se reducă volumul etajului de
amplificare, pentru ca pîlptirlle
luminoase să fie bine diferen¬
ţiate, nu o lumină continuă mo¬
nocroma.

Fiecare canal e echipat cu cîte
un trîac, care, asemenea unui re¬
leu, e acţionat de un semnal de
comandă, dependent de frec¬
venţă. Astfel circuitele RC f foarte
simplificate, împart spectrul de
frecvenţe audio în trei porţiuni,
de basuri, frecvenţe sub 300 Hz,
apoi frecvenţe medii, în preajma
a 2 fcHz. şi domeniul acut, axat
în jurul a 8 kHz. Pentru bas, se
va folosi un bec colorat în roşu,
entru registrul mediu un bec al-
astru; iar pentru acut, un bec
verde. Se poate încerca inversa¬
rea poziţiei celor două becuri,
verde in ioc de albastru şl invers,
cu rezultate poate mai pe gustul
utilizatorului, cum de asemenea
becul registrului mediu poate fi
galben sau portocaliu; iar pentru
acut, verde sau albastru. în orice
caz, efectele luminoase obţinute
oferă foarte mare satisfacţie, cu
condiţia să se păstreze lumina

roşie pentru frecvenţe joase. Un
canal suplimentar, cu un bec
clar, nevopsit, e pus în funcţiune
automat, atunci cînd nu este au¬
diţie, în pauză. El e conectat cu
canalul de acţionare al frecven¬
ţelor înalte, dar poate fi acţionat
in contratimp de pe canalul de
bas sau mediu. De asemenea,
prin poziţionarea potenţiometru-
lui respectiv spre minim, canalul
nu va acţiona. Prin acţionarea
potenţiometrelor celorlalte trei
canale, se obţine combinaţia cea
mat echilibrată a efectelor de mi¬
xaje de culoare, care însă poate
să diferende la un gen de muzică
la altul. în cadrul unui spectacol
trebuie făcută mai întîi o previ-
zionare, apoi, pe baza notaţiilor
efectuate în timpul spectacolului,
se vor acţiona butoanele, pentru
obţinerea efectelor optime.

înecurile se vor monta pe ra¬
diatoare de minimum 50 cm 2 . Se
vor folosi triacuri de orice fabri¬
caţie, la minimum 400 V tensiune
de funcţionare, la intensitate mi¬
nimă de 4 A. Sub aceste date mi¬
nime, fiabilitatea trlacurilor e
pusă la grea încercare şi există
riscul defectării tuturor, în ace¬
iaşi timp, sincronizat. Se prevăd
siguranţe în serie, de 2A. Pentru
evitarea parazitării reţelei elec¬
trice, fapt care poate deranja
chiar funcţionarea amplificatoru¬
lui audio propriu, ca sa nu se
discute despre deranjarea tune-

deazâ; se extrage pasta din tubu-
leţe de pix-rezerve de culoare ro¬
şie, verde sau albastră, pumn-
du-se separat fiecare pasta într-o
capsulă de sticlă sau o sticluţă.
Se toarnă deasupra fiecărei taste
cîteva picături de tiner, cu care
pasta respectivă se fluidizează.
Apoi cu ajutorul unei pensule, se
vopseşte. în cîteva straturi, par¬
tea mată a fiecărui bec cu
oglindă. Se mai vopseşte şi un
set de becuri de rezervă şi se
lasă la uscare timp de cîteva ore.
Operaţia de manipulare a vopse¬
lei din pastă de pix se va face cu
prudenţă extremă, pentru a nu
se păta hainele, mîtnife sau
obiectele din preajmă Ras!
dizatâ se păstrează \iwm
etichetate, pentru a smfi
cîte un strat peste becuri cînd
colorantul devine palid din cauza
luminii puternice, după săptâ-
mîni de folosire Intensivă.

ţionării altor aparate, sînt prevă¬
zute două bobine de şoc, cu
miez de fier Li şi L2. Acestea se
realizează pe miezuri de toîe de
ferosilidu cu o secţiune de 4. ,6
cm 2 . Carcasa, cu toarte bună
izolaţie, se umple la fiecare bo¬
bina de şoc cu un bobinaj strîns,
spiră lingă spiră, cu conductor
emailat de 1,2 ,.1.5 mm diametru,
ceea ce constituie cîteva zeci de
spire, cu un bun efect antiparazi-
tant.

Realizarea montajului se va
face cu atenţie deosebită pentru
Izolarea pieselor din interior, co¬
nectate direct la reţea, de casetă
şl de exterior. Caseta trebuie să
fie în mod obligatoriu din mate¬
rial izolant, în nici un caz din
metal, pentru că orice urmă de
umezeală, orictîe mijloace de
izolaţie s-ar folosi la o casetă
metalica, poate duce ta acci¬
dente grave prin electrocutare.

Trebuie de asemenea ca şi co¬
nectarea becurilor ‘din coloana
de becuri colorate să se facă nu¬
mai prin Intermediul unor prize
standardizate, pentru reţea elec¬
trică, Nu se admit nici un fel de
improvizaţii, pentru că ele duc
direct la incidente şi accidente
O realizare robustă înseamnă sa¬
tisfacţia multor ani de folosire,
fără nici un fel de probleme ne¬
plăcute.

în figura A se arata cum se
montează o coloana de becuri
pentru orgă de lumini. în cazul
unei instalaţii stereofonice se
montează, bineînţeles, două rîn¬
duri de coloane luminoase. Ca¬
seta se execută din placaj gros
de 10. . 15 mm, ia dimensiuni fi¬
xate după dorinţă. După cum re¬
zultă din imagine, asemenea co¬
loana trebuie să lumineze pere¬
tele încăperii unde se montează
instalaţia, nu sa fie pironita cu
becurile direct în ochii privitori¬
lor, aşa cum înţeleg unii sa mon¬
teze orga luminoasă. Lumina
zvîrlită indirect pe perete va îm¬
brăca astfel înfăţişarea întregului
spectru solar şi va fi cu adevărat
o desfătare pentru privitori, nu
un chin optic.

Caseta va avea o serie de fante
pentru ventilaţie. în caz de folo¬
sire intensiva, se preferă con¬
struirea casetei din metal, luîn-
du-se toate măsurile de preve¬
dere împotriva riscurilor de in¬
cendiu sau curentare. Atunci
cînd o asemenea coloană se pla¬
sează într-un loc public, sală de
spectacole de exemplu, se va
monta într-o poziţie care exclude
accesul copiilor sau ai unor per¬
soane rău intenţionate. Culoarea

casetă
Închisă

casetei va fi neagră sau brun în¬
chis.

în figura B se arată cum e
construită o coloană de becuri
pentru o sală mare de spectacol.
Se folosesc mutte becuri mon¬
tate alternat, în poziţie încruci¬
şată, pentru a lumina atît pere¬
tele cit şi tavanul. Pentru a îm¬
piedica încingerea exagerată a
coloanei din^ cauza nunţiului
mare de becuri, aceasta e des¬
chisa, ca aerui să circule nestin-
gherit. Interiorul acestui fel de
suport-jgheab se vopseşte cu
vopsea de aluminiu, iar exterio¬
rul intr-o culoare închisa, prefe¬
rabil negru. Cînd coloana nu se
foloseşte, se va acoperi cu un
capac de protecţie din placaj sau
metal Se montează un întreru¬
pător general ai becurilor, astfel
ca, atunci cînd capacul de pro¬
tecţie e montat la locul lui, becu¬
rile să nu poată fi aprinse, evitîn-
du-se astfel riscurile de incendiu,
Se poate folosi un întrerupător
de uşă de frigider.

Conexiunile în interiorul coloa¬
nei, conexiunile cu exteriorul ei,
respectiv cu montajul electronic,
montat separat, ca sa nu fie în¬
cins de către becuri, se fac nu¬
mai cu conductor îiţat foarte
bine izolat Se folosesc numai
dulii standardizate. Nu se admit
improvizaţii de nici un fel. Tre¬
buie exclus© orice posibilităţi de
accidentare de orice fel, inclusiv
prin spargerea becurilor

stiati că :|

* f

.Prima rafinărie de petrol din
lume a fost înfiinţată în ţara
noastră de Mehedinţeanu, la Rî-
fov, iîngă Ploieşti. în anul 1857?
De abia peste doi ani, în 1859.
s-au creat primele rafinării de
petrol în Statele Unite ale Aman*
cil

...Primul oraş din lume ilumi¬
nat cu petrol lampant a fost Bu-
cureştiul incepind de Ja 1 aprilie
1857 şi folosindu-se produsele
rafinăriei înfiinţate tle Mahedin-
ţeang? Capitala ţârii noastre a
(ost 1 luminată timp d^ mai mulţi
am cu petrol pîna cînd s-a intro¬
dus aşa-nurnitul „gaz aerian' 1

...Lungimea unui fulger obiş¬
nuit este de 2—3 km, dar exista
şi fulgere cu o lungime de peste
10 km?

..Cei mai puternic fulger nu
scînteraia mal rnult de a mia
parte dintr-o secundă?

...Trăsnetul preferă anumiţi co¬
paci, în primul rînd stejarul, mai
rar mesteacănul şi foarte tar da¬
finul? Această predilecţie este
direct proporţională cu adine I-
mea şi ramificaţia rădăcini l*

spre
A tavan

casetă ,
deschisa

spre

perete

suport

6...9*60...100W

becuri montate alternat

f )

t *

* O

Ti»Dm 1088

DUMITRU CODĂUŞ

Construirea unei lunete cu mij¬
loace modeste, care să ofere
bune rezultate, nu este atîţ de di¬
ficila cum s-ar parea, Lunetele
sînt de doua feluri: astronomică
sau luneta lui Gali lei, construita
in 1600, care mărea de 10 ori, şi
terestră, pentru a privi obiecte
aflate la mare distanţă, fiind con¬
struită încă de la 1645. Principiul
lor de funcţionare este redat în
figură la punctele d şi e.

Orice lunetă este formată
dintr-un sistem de lentile prin
care priveşte ochiul, numit ocu¬
lar, şi o lentilă îndepărtata către

obiectul de observat, numit
obiectiv. Pot fi folosite lentilele
biconvexe, planconvexe, bicon-
cave şi menise convergent (c).
Trebuie reţinut însă că o lunetă
construită numai cu lentile bi¬
convexe sau planconvexe oferă o
imagine răsturnata, fapt care nu
are importanţă în observaţiile as¬
tronomice Pentru o lunetă teres¬
tră se foloseşte la ocular o lentilă
biconcavă sau planconcavâ (me¬
nise convergent), aşa cum se de¬
duce şi din figură (e), cu scopul
de a reda o imagine reală şi ne-
răsturnatâ

Pentru construcţia lunetei din
figură (a. b) se pot folosi orice
lentile râmase de la instrumente
sau aparate optice (lupe, oche¬
lari, aparate foto, proiectoare
ete,), cu condiţia să fie montate
corespunzător schemei de prin¬
cipiu. Mal trebuie ştiut ca în
funcţie de lungimea lunetei se
obţine şi o imagine mal clara şi

calitativ mai buna

Vă propunem construirea unei
lunete astronomice care sa mă¬
rească de 40—50 de ori, ce
poate fi făcută fără greutate de
orice constructor amatpr. Ea
poate fi transformată uşor într-o
lunetă terestră. Dacă nu posedaţi
lentilele necesare, le puteţi pro¬
cura de la magazinele cu articole
optice, unde se pot şi prelucra la
diametrele corespunzătoare
schemei.

Pentru început vă propunem
realizarea lunetei redate în figura
la punctul f, care foloseşte drept
obiectiv o lentilă de ochelari
+0,75 dioptrii, planconvexă sau
biconvexâ Tubul are lungimea
de 110 cm şt diametrul de 45 mm
pe care, dacă nu-l aveţi, îl puteţi
confecţiona din carton sau înfâ-
şurînd hîrtle de ziar pi.un cala¬
pod şi lipind-o cu citi sau att
adeziv.

î mmm mmmm

li numii

Este vorba de o variantă originală de tranzistoriza re a amplificata,
ral ui de eudiofrăcvenţi (AF) de l# televizoarele cu lămpi fi hibrid»,
permtţind ethninarea tuburilor PCL86 şi PL84 fi reducerea cu circa 30
W a consumului televizorului.

Tubul portocuiar va intra puţin
forţat Tn tubul cel mare. Ambele
tuburi vor fi înnegrite (în inte¬
rior) înainte de a se fixa lentilele,
Drept ocular fie că se va folosi
un ocular de microscop avînd
notaţiile 7 {care măreşte de 36
ori) sau 10 (mâreşto de 52 de
orf). Se mai pot utiliza ocularele
de binoclu sau doua lentile de
ochelari montate la o distanţă de
40 mm una de alta. Privind prin
orifSetul făcut în cartonul din ca¬
pătul ocularului, mişcînd tubul
mic în cel mare, se obţine clari¬
tatea dorită.

Este bine de ştiut că puterea
de mărire a unei lentile se află
împărţind distanţa focală a
obiectivului (bob, data în cm) la
distanţa focală a ocularului (f oc)
adică; a = f ob:f oc.

De exemplu, o lunetă avînd
f ob — 20 cm şi f oc = 2,5 cm va
da o amplificare a Imaginii a =
f ob:f oc = 20:2,5 = 8.

Pentru a cunoaşte distanţa fo¬
cală a unei lentile sau obiectiv
necunoscut, se apropie sau înde¬
părtează piesa prin care trece o
rază de lumină de o foaie de hîr-
tie albă pinâ ce va forma cel mai
mic punct (concentrat) de lu¬
mină Se măsoară cu ajutorul
unei linii gradate (în cm) distanţa
între lentilă şi focarul ei luminos.

De asemenea pentru a cu¬
noaşte distanţa locala a unei len¬
tile de ochelari la care se cu¬
noaşte nun arul de dioptrii se va
utiliza formula i - 100: n, în care
n este numărul de dioptrii pozi¬
tive. Exemplu: f - 100:0,75 diop¬
trii = 133 P 3 mm = 13 cm,'

Luneta din figura a este con¬
struită dintr-o lentilă de ochelari
de + 0,75 dioptrii (f = 13 cm) ca
obiectiv şi o altă lentilă (f - 2—3
cm) ca ocular. Tubul lunetei,
construit după metoda data ta
luneta precedentă, este constituit
din trei secţiuni, ce aluneca prin
inete de carton. Deoarece tubul
are o lungime totală de 850 mm,
se va rigidiza cu trei inele din
lemn, tăiate dintr-o seîndură de
brad.

Lentilele se prind între inele de
carton. Postamentul de susţinere
ramîne ia aprecierea constructo¬
rului.

Spre deosebire de alte
scheme, varianta pe care o pro¬
pun are următoarele avantaje:

— nu necesită construirea
unui bloc separat de alimentare:

— foloseşte difuzorul propriu
al televizorului, de 750 11/3 W;

— este simplă, ieftină şi fia¬
bilă;

— are un consum foarte re¬
dus;

— are distorsiuni neglijabile.

în figura 1 este prezentată

schema părţii de alimentare a te¬
levizorului Venus (Miraj etc.) cu
notaţiile fabricii constructoare.

Modificările ce se oprerează
pe schemă sînt următoarele:

1. Se elimină rezistorul R 300
de 150 U/20 W (d fapt trei rezis-
toare de 51 0/9 W însori atei* iar
în locul său se conectează direct
pe cablaj o diodă F4Q7 (1N4Q07.
BY127 etc.) şuntată de un con¬
densator ceramic de 2,2 n F/450
V.

2. Se întrerupe conexiunea
dinspre masă a filamentului ulti¬
mului tub (PCF802), întercalîn-
du-se un rezistor bobinat de 75 tl/
9 W, în paralel cu un condensa¬
tor electrolitic de 500-M 500 mF/
40 V, de pe care se culege ten¬
siunea de alimentare a amplifica¬
torului AF, printr-o celulă RC su¬
plimentară de filtraj (47 U/0,5 W
şl 500-1 500 /xF/35 V).

Tensiunea de alimentare obţi¬
nută, de circa 18^-20 Vc.c., poate
servi şi la alimentarea altor „ac¬
cesorii" ale televizorului, ca de
exemplu: convertoare lilF—FIF,
amplificatoare de antenă, bloc
deconector automat la sfîrşitul
programului, dispozitiv de tele¬
comandă etc.

Piesele se pot monta pe o plă¬
cuţă de circuit imprimat sau di¬
rect pe spatele televizorului.

Amplificatorul de AF a fost
astfel conceput îneît să aibă o
im pedantă de intrare ridicată (de
ordinul zecilor de kfî), un consum

ION ISPAS CIOABĂ

de curent scăzut (maximum 40
mA) şi o impedanţă de ieşire su¬
ficient de mare pentru a se putea
conecta direct ia tranzistorul fi¬
nal difuzorul de 750 U/3 W, tara
transformator de adaptare, (flg 2)

Componentei© electronice uti¬
lizate sînt obişnuite, din produc¬
ţia internă, uşor d© procurat de
3a magazinele de specialitate.

Amplificatorul se compune din
trei etaje RC clasice de amplifi¬
care şi un etaj de ieşire repetor
pe emitor. cu sarcina cuplată ca-
paeitiv. Curentul în colectorul
tranzistorului final se stabileşte
din semireglabtlu! de 100 U la va¬
loarea de circa 25 : 30 mA (re¬
gi înd prin tatonări şi rezistorul
din emitor între 75CK 1 200 £1),
asigurînd o amplificare ridicată
şi un factor de distorsiuni negli¬
jabil.

Puterea de şudiofrecvenţâ ob¬
ţinută, de circa 0,5 W, este sufi¬
cientă pentru o audiţie normală
într-un apartament obişnuit.

Schema este clasică şi nu ne-
pesita explicaţii suplimentare.
ValorRe pieselor şi tipurile ele¬
mentelor active au fost notate pe
schemă, înlocuirea oricărei piese
cu alta echivalentă nu schimbă
esenţial parametrii montajului.

Amplificatorul a fost executat
pe o plăcuţă de circuit Imprimat
simplu placat cu dimensiunile de
80x45 mm, prevăzută ca un co-
nector-tată cu 7 pini, „recupe¬
rat”. conectorul-mamă fiind fixat
cu şuruburi pe peretele lateral al
televizorului, înspre selectorul de
canale.

Pentru a elimina posibilităţile
de culegere a drumului de reţea,
cablul de intrare în amplificator
va fi ecranat, cu ecranul conec-
taţ, la masă.

în mai bine de un an şi jumă¬
tate de funcţionare nu a fost ne¬
cesară nici o intervenţie la blocul
de sunet, ceea ce dovedeşte fia¬
bilitatea ridicată a montajului.

h,o

UMOR

TRANSFORMATOR de SUDURA

...t. cu sunt magnetic

...2 cu bobinaj primar mobil

1 Generalităţi: Miezul mag ne-
tic al transformatorului prezentat
este in manta. Iar bobmaiele sini
sub forma de galeţi, Şuntul mag¬
netic. solidar cu o piuliţa, este
deplasai prin rotirea unui şurub
cu filet trapezoidal, acţionat ma¬
nual de către o rozetă, prevăzută
pe placa de borne,

2. Circuitul magnetic: Materia¬
lul utilizat este tablă sili ci crasă la¬
minată la rece. cu cristale orien¬
tate de 0,3 sau 0.35 mm grosime
Secţiunea piezului este de 70x60
mm*. Debitarea tablei se executa
cu un foarfece^ghilotină bine as-
cutiţ, astfel încît marginile fîşlllor
sa nu prezinte bavuri. Se debi¬
tează patru tipodimensluni de
tole. reprezentate în figura 1,
pentru miez, plus încă o tipodi-
mensiune pentru şunt,

Schema de ţesere a miezului
se realizează conform figurii 2.
Primul strat se ţese după figura
2a, următorul după figura 2b.
Aşezînd unul peste altul 145 de
straturi, se atinge grosimea do*
rită a miezului, de 60 mm. Pentru
simplificarea execuţiei se reco-

230

\rj ci

mandâ ca stratul de tole i să se
împacheteze în interiorul bobina-
jelof. Asamblarea celor două ju¬
mătăţi ale şuntulm se face pe
placa porţşunt prin intermediul a
doua bucăţi de oţel lat de 40x2
cu două şuruburi M8x7G,

3. Bobina|ul din primar şl se¬
cundar: Materialul utilizat pentru
primar este conductor de cupru
emailat de 0 2,5 mm, în greutate
de 2,5 kg. Bobina este alimentată
ia tensiunea reţelei monofazate
Ut= 220 V şi f=50 Hz şi are numă¬
rul de spire W*=160. Bobina pri-

Ing. UVIU MODRAM

mara se realizează pnn batere pe
un şablon din lemn de esenţa
tare. Dimensiunile pentru încă
drarea în fereastră şi şablonul
sînt reprezentate în figura 3a
respectiv 3b.

Bobina secundară este confec¬
ţionată din banda de cupru de
2,44x7,1 mm izolată cu hîrtie im
pregnată sau bumbac. Are
40 spire şl se realizează prin ba¬
tere pe un şablon. Dimensiunile
pentru încadrarea în fereastra ş«
şablonul sini reprezentate în fi
gura 4.

-I a

5 ^

—

JOsf >

_ J

nvtx 455

-—

#••####

& a # © & $ * • •

ÎM05M m&MG® 1988

4. Construcţia mecanica reali¬
zată este redata in fotografia ală¬
turată. Consolidarea miezului se
face cu patru corniere 40x40x3.
Corni erele ies în lateralele mie*
zului şi sînt asamblate cu patru
şuruburi M8x70. Cel puţin două
şuruburi se izolează electric, cîte
unul pentru fiecare jug r pentru a
evita închiderea curenţilor induşi
intr-o spiră în scurtcircuit. Pe la¬
teralele miezului se fixează două
profiluri U50, de care se asam-
bleaza prin filet tijele de ghidare
ale plăcii portşunt. Placa port-
şunt se debitează din oţel lat
50x5 şi poartă pe ea bucşele de
ghtdare din alamă Tijele de ghi¬
dare şi interiorul bucşelor de
ghidare vor fi finisate, iar cotele
respective vor fi corelate cu joc
alunecător. Piuliţa şurubului cu
filet trapezoidal va fi montata
presat in gaura dată în mijlocul
plăcii portşunt. Şurubul cu filet
trapezoidal va avea lungimea su¬
ficientă pentru a permite intra¬
rea. respectiv ieşirea completă a
şuntului din fereastră şi se va
termina cu o prelungire cilin¬
drică. Urmează o strunjire ra¬
diată pe care se fixează cu două
dornuri de 02 mm o bucşă de
alama, introdusă presat Tn gaura
dată în placa de borne, din tex-
tglit cu dimensiunile de
280x250x15. Partea ramasa dea¬
supra plăcii de borne se va pili
pentru formarea a două feţe late¬
rale, care si permită strîngerea
cu două şuruburi a rozetei de
manevrare cu mina. Placa de
borne se fixează de cornierele
care strîng jugurile prin doua bu¬
căţi de oţel lat, îndoite la 90" şi
fixate în fiecare parte cu doua

şuruburi M6x20. Două placi late,
fixate orizontal pe placa de
borne, poartă fiecare cîte o
gaură de reglare, în care Intră IU
jele de ghidare a plăcii portşunt.
astfel încîî printr-o fixare în am¬
bele capete să fie asigurat para¬
lelismul acestora.

Bobina primară se consoli¬
dează pe coloana din mijloc, la
capătul de sus, iar bobina secun¬
dara la capătul de jos, cu pene
din material electroizolant.

Două şuruburi Ml 2x00 cu pa¬
tru piuliţe, din alamă, constituie
bornele secundare. Cu două piu¬
liţe se fixează fiecare şurub în
placa de borne, cu o piuliţă con¬
ductorul bobinei secundare, iar
cealaltă se prevede pentru strîn¬
gerea papucului cablului de su¬
dură,

Carcasa şi mînerui sînt repre¬
zentate în figurile 5 şi 6.

Fundul carcasei se executa din
Tb3, Jar restul dlntr-un material
nemagnetic, uşor, nefiind o con¬
strucţie de rezistenţă. Se vor pre¬
vedea decupări pentru placa de
borne şi pentru mîner, Minerul
se va fixa de cornierele pentru
strîngerea jugului de sus.

5, Caracteristici şl performan-
e: Se asigură reglarea continuă
n sarcina a curentului de sudura
în domeniul 20...100 A, ceea ce
permite sudarea cu electrozi de

u z ca

0 1«.,2,5 mm. Posibilitatea adap¬
tării continue a valorii curentului
secundar la grosimea tablei de
sudat recomanda aparatul pentru
sudarea tablelor de grosimi mici,
Materialele electrotehnice de ca¬
litate superioară asigură un ga¬
barit minim şi pierderi reduse de
mers In gol. Alimentarea prima¬
rului se va face la 220 V, 50 Hz
Greutatea totală este de aproxi¬
mativ 28 kg.

Familia caracteristicilor ex¬
terne ale transformatorului reali¬
zat este redată în figura 7,

@ ©

i•

, V U—

300

=0 !

V V7

eso

mmm

1. Generalităţi: Miezul magne¬
tic al transformatorului realizat
este în manta, cu bobinele din
primar şi secundar sub formă de
galeţi alternaţi Sobinajul primar
mobil se deplasează pe înălţimea
ferestrei miezului prin rotirea
unui şurub cu filet trapezoidal,
acţionat manual.

2, Circuitul magnetic: Materia¬
lul utilizat este tablă silldoasă la¬
minată la rece cu cristale orien¬
tate de 0.3...0,35 mm grosime.
Secţiunea fierului rezultă de
70x80 mm*. Debitarea tablei se
execută cu un foarfeee-gbitotmă
bine ascuţit, astfel ca marginile
tolelor să nu aibă bavurî. Se ob¬
ţin patru tipodimensiunl de tole
(fig. 1).

Schema de ţesere a miezului
se realizează conform figurii 2.
Primul strat se ţese conform fi¬
gurii 2a, următorul conform figu¬
rii 2b; împachetînd 267, respec-

blon din lemn. Dimensiunile pen¬
tru încadrarea pe miez şi în fe¬
reastră sînt reprezentate în figura
3a, iar şablonul în figura 3b.

Bobina secundară este confec¬
ţionată din bandă de cupru de
3x10 mm izolată cu hîrtie im¬
pregnată sau bumbac şi are W z _
40 spire. Dimensiunile pentru în¬
cadrarea pe miez şi In fereastră
sînt reprezentate în figura 4a, iar
şablonul In figura 4b.

4. Construcţia mecanici este
reprezentată schematic în figura
a Consolidarea miezului se rea¬
lizează cu patru corniere
40x40x3 (1). Cornierele ies în la¬
teralele jugurilor şi sînt asam¬
blate cu patru şuruburi Ml0x100
(9). Gîte două corniere se asam¬
blează prin sudură cu două fîşii
de oţel lat 40x3 <2), La strîngerea
miezului cel puţin ctte un şurub
se izolează electric pentru fie¬
care jug, pentru a evita închide¬
rea curenţilor în spira *n scurtcir¬
cuit creată.

Bobina primară se prinde între
două plăci de trafoboard, de 4
mm, grosime, introduse pe co¬
loana din mi [loc a miezului, întă-

— o placă mediană de susţi¬
nere de 40x4 care are o gaură
centrală (12);

— piuliţa (6) care se fixează
presat în gaura centrală;

— şurubul cu filet trapezoidal,
cu lungimea filetului de 80 mm
(5). pe care alunecă piuliţa (6);

, — rozeta de mină (7) care se
fixează la capătul şurubului;

— placa de încastrare a şuru¬
bului (8). Capul cilindric al şuru¬
bului are o strunjire radi ala. pe
care se fixează, cu două dornuri,
o bucşă de alama introdusă prqs.f
sat în placa (8). Se asigura miş¬
carea de rostogolire între şuru¬
bul (5) şl placa (8);

— două şuruburi M8x20 (4),
care asamblează lateralele de
placa mediană.

Bobinajul secundar (10) se
consolidează cu pene izolante pe
coloana mediană a miezului. An¬
terior Iul se va introduce pe miez
q placă din material izolant
(preşpan, trafoboard) de 2 mm
( 11 )

Bornele secundare vor fi con¬
stituite din două şuruburi
Hi2x80, cu patru piuliţe flecare,

tiv* 228 de straturi, se atinge gro¬
simea activa a miezului. împa¬
chetarea miezului se poate tace
în doua moduri: a) stratul de tole
1 se ţese în interiorul bobinaje-
ior; b) miezul se ţese fără jugul
superior, apoi se introduc pe co¬
loana din mijloc cele două bobi-
naje, după care se va ţese jugul
superior,

3. Bobinajul primar şl secun¬
dar: Materialul utilizat pentru bo¬
bina primara este conductor de
cupru emailat de 03 mm (02,8
mm} în greutate de cca 3 kg. Bo¬
bina primară cu Wj-160 spire se
realizează prin batere pe un şa-

6H ••••••••

rite pe margini cu patru bucăţi
Oţel lat 25x3, strînse cu şuruburi
MlOxIOO (fig. 5)

Sistemul de deplasare a bobi-
najului primar prevede:

— două laterale (3). confecţio¬
nate din cor n ier 25x3, îndoite
sub formaL 3. Se prind cu patru
şuruburi MlOxIOO de sistemul de
consolidare a bobinei primare
(fig 5);

SL4 ]

rrtaxĂSS ^

Ssp,

iwsmm mmm iobs

25 xd

> >

r — f- — i

—i_

450

* --- --

i-^

confecţionate din a iama, mon¬
tate pe o placa din textolit de
10,,,20 mm grosime. Cu două
piuliţe se fixează fiecare şurub în
placa de borne; cu o piuliţa se
strînge conductorul bobinei se¬
cundare, care va avea făcut în
capăt un ochi; cîte o piuliţa şi o
şaibă plată se prevăd pentru
strîngerea papucului cablului de
sudare.

Carcasa: se va prevedea o
placă din Tb3 pentru fund, fixată
de corniereîe laterale pentru
strîngerea miezului. Restul car¬
casei nu este o construcţie de
rezistenţă şi va fl confecţionat
din material nemagnetic, în care
se prevăd decupări pentru placa
de borne şi pentru şurubul de
deplasare a bobinajului primar,
care va juca şl rol de miner
Asamblarea se executa cu şuru¬
buri prevăzute cu garnituri de
cauciuc.

5. Caracteristici tehnice şl per¬
formante: transformatorul asi¬
gură reglarea continuă a curen¬
tului de sudură în domeniul
90, .290 A, ceea ce permite suda¬
rea cu electrozi de 0 2,5...3,25
mm. Alimentarea primarului se
face de ia reţeaua monofazată,
respectiv 220 V^-50 Hz,

Avantaje: posibilitatea adap¬
tării continue a curentului de su¬

dura ia grosimea tablei sau a
materialului recomandă transfor¬
matorul ca un aparat de sudură
care economiseşte energia ac-
ti vă. Pentru îmbunătăţirea facto¬
rului de putere se va monta, în
paralel cu bornele primare, un
condehsator de 1 000 ^F Mate¬

rialele electrotehnice de calitate
superioară asigură un curent de
mers în gol mic şi un gabarit mi¬
nim. Transformatorul este uşor
de transportat şi de manevrat.

Familia caracteristicilor ex¬
terne ale transformatorului reali¬
zat este redată în figura 7,

mmm. âliM 1988

pnnection

Module

IM/AV/

Module

1M/AW

Module

IM/A W

agr am

destgnation

designaţi ori

designatbn

■ 7

M0D6P -300-01 . 20

360

MQD7P -500-01 ,30

410

M0D9P -1100-01 .20

1220

InT

PS^I

M0D6W -300-01 20

545

M0D7W -500-01 ,30

680

M0D9W -1100-01.20

1690

a -~T>1- *

M0D6P -400-01 20

400

M0D7P -800-01., 20

646

M0D9P -1600-01 16

1370

M0D6W -400-01 . 20

550

M0D7W -800-01 ,20

900

MQD&W -1600-01 16

2000

- L"1 L^I

M0S6W -300-01 ,20

545

M087W -500-01 30

680

M0S9W -1100-01 „20

1690

° i^j r^3 °

M0S6W -400-01, 20

550

M0S7W -800-01. .20

900

M0S9W -1600-01,.. 16

2000

M0C6P -300-01, 20

360

M0C7P -500-01. 30

410

MQC9P -1100-01 20

1770

MOC43W -300 -01.„20 545

-400-01 20 400

M0C6P

M0C6W

-400-01 20 550

M0C7W -500-01.. 00
JV10C7P
M0C7W

300-01 20
800-01 70

680

545

900

M0C9W-1100-01 ,„20 1690

M0C9P -1600-01.10

MOCSW -160Q-G1 16

1370

7000

MQK6P -300-01 .20

360

MQK7P -500-01 30

410

M0K9P -1100-01,20

1220

M0K6W -300-01 .20

545

M0K7W -500-01.30

680

M0K9W -1100-01 ,„.20

1690

M0K6P -4 00-01. 20

400

M0K7P - 500-01 „20

545

M0K9P -1600-01 16

1570

M0K6W -400-01 20

550

M0K7W -800-01.„20

900

MOK9W-1600-01 16

2000

MOASP -300-01 ,20 360

M0A6W -300-01 .20 545

M0A6P -400-01 .20

MGA6W -400-01 , .20

400

550

M 0A7F -500-01. 30 410

M0A7W “500-01. .30 630

M0A 7P -800-01.20 545

MQA7W -800-01.,.20 900

M0A9F -1100-01 20 1220

M0A9W -1100-01 .20

1890

1370

MQA9P -1600-01 16
M0A9W -1600-01.16 2000

MQP6P -300-01.20 680 M0R7P -500-01.,.30 780 M0R9P -1100-01. .20 2300
M0R6P -400-01 .20 760 M0R7P -800-01, .20 1030 M0R9P -1600-01. .16 3200

K 1 l>

M0E6W -300-01 20 1030 M0E7W -500-01 30 1290 M0E9W-1100-01,„ 20 3200
M0E6W-400-01 „20 1050 M0E7W -800-01 .20 1700 M0E9W-1100-01 ...16 3800

Uh '

[ — 1 *=-— l—^

M0F6W -300-01.20

1030

MQF7W -500-01.30

1290

MI0F9W -1100-01 , 20

3200

r pn

r-J T

M0F6W -400-01 ...20

1050

M0F7W -800-01 .20

1700

M0F9W -1600-01 .16

3800

TIM1M

AUTOMATIZAM

STABILIZATOR
BE TURATIE

tng. EMIL MARIAN

In activitatea curentă a con¬
structorului amator apare, în
mod sigur, în momentul realizării
cu mijloace mecanice proprii a
unui aparat, problema practicării
unor găuri de diferite diametre şi
dimensiuni. De cele mal multe
ori se foloseşte în acest scop o
bormaşina manuală, Cel mai fo¬
losit tip este maşina de găurit
MG-^4 de fabricaţie romaneasca.
Pe lîngă multiplele calităţi a ie
acestui produs, în mod firesc,
acesta prezintă şi o serie de limi¬
tări constructive şi funcţionale.

Astfel, viteza de lucru este con¬
stanta, indiferent de burghiul
montat în mandrmâ. De aseme¬
nea, datorită limitării construc¬
tive mecanice a mandrinei, nu se
pot monta burghiuri cu diametre
mai mari de 10 mm. Chiar dacă
s-ar realiza un artificiu mecanic
în această privinţă (reducerea pe
o porţiune, de la capătul de prin¬
dere al burghiului, a diametrului
acestuia), problema nu este re¬
zolvată deoarece:

— datorită vitezei mari şi avan¬
sului manual a! burghiului mon¬

tat în mandrina bormaşinii, pro¬
cesul de aşchiere a materialului
in care âe practică gaura se des¬
făşoară defectuos. Practic, de
cele mai multe ori, burghiul
„sare" din orificiul ce urmează a
fi practicat sau M se înfundă", blo-
cîndu-se;

— datorita şocurilor în ceea ce
priveşte solicitările electromeca¬
nice, bormaşina se va deteriora
destul de rapfd;

— apar probleme deosebite în
privinţa protecţiei muncii, deoa¬
rece manevrarea unui bura i*
diametru mare antrenq
teză mare de rotaţie
biţ de periculoasă.

în vederea realizării cu aceeaşi
bormaşina a unor găuri cu o
gamă largă în ceea ce priveşte
diametrele este necesar ca:

— viteza de rotaţie a burghiu¬
lui sa fie corelată cu diametrul
acestuia Viteza trebuie să des-
crească pe măsura creşterii din-
metrului burghiului, deoarece

bormaşina are o putere bine de¬
finită şi este proiectată pentru a
lucra la un anumit cuplu meca¬
nic de aşchiere. Astfel se explica
şi limitarea constructiva a man-
drinei în privinţa diametrului ma¬
xim al burghiului;

— viteza de rotaţie a burghiu¬
lui trebuie să se menţină cit mai
uniformă în timpul lucrului, Indi¬
ferent de avansul său (manual,
deci neuniform) sau de caracte¬
risticile materialului în care se
practică găurile;

— burghiurile cu diametre mai
mari decît cei maxim destinat
mandrinei vor prezenta la capă¬
tul de prindere în aceasta o por¬
ţiune cu diametrul redus (opera¬
ţiune efectuată la un strung).

în scopul rezolvării probleme¬
lor menţionate anterior, propun
realizarea unei surse de alimen¬
tare a bormaşlnll, care să deţină
următoarele performanţe:

— foloseşte ca sursă de ener¬
gie reţeaua de curent alternativ
220 V r 50 Hz;

— prezintă posibilitatea regla¬
jului turaţiei mand rinei în plaja
30 : 2 000 fot/mln;

— realizează menţinerea tura¬
ţiei, practic, constantă, de ia
mersul în gol la mersul în sar¬
cină (In timpul gâuririi) indiferent
de material, folosind un burghiu
cu diametru mare (d > 10 mm);

— este posibilă realizarea unei

game de găuri cu diametrul ma¬
xim de pinâ la 35 mm.

MODUL DE LUCRU

Pentru burghiurile cu diame¬
trele pînă la 8 mm Inclusiv, bor¬
maşina se va alimenta direct de
la reţea.

Pentru burghiurile cu diametre
situate în gama 8 mm 4 35 mm
bormaşina se va alimenta de la
sursa de alimentare. Viteza de
rotaţie a burghiului se corelează
cu diametrul acestuia (se micşo¬
rează o dată cu creşterea diame¬
trului burghiului).

înainte de practicarea unei
găuri cu diametrul mai mare de
8 mm, obligatoriu se utilizează
Iniţial un burghiu cu diametrul
de cca 1/2 4 1/3 din cel final. Se
impune ca prima găuri re $a se
facă cu un burghiu, cu diametru
mai mic pentru mărirea preciziei
coordonatelor gâuririi şi uşura¬
rea regimului de lucru al borma-
şinii. Exemplu: pentru o gaură cu
diametrul 0 = 14 mm se folo¬
seşte iniţial un burghiu cu dia¬
metrul 0^6 mm; pentru o
gaură cu diametrul 0 - 30 mm
se vor folosi iniţial burg hi uri cu
diametrul 0 5 mm şi 14 mm.

în vederea sporirii preciziei co¬
ordonatelor găurii, procedeul
este valabil şi pentru găuri cu
diametrul mai mic de 8 mm.

Schema electrică a sursei de
alimentare este prezentată In fi¬
gura 1. Se observă că valoarea
eficace a tensiunii alternative ob¬
ţinută ia ieşirea sursei de alimen¬
tare este reglată de către tir ist o-
rul Thl, amplasat pe diagonala
punţii de diode P2. în funcţie de
momentul aplicării impulsului de
„deschidere 11 pe grila tiristorului,
acesta intră în conducţie. reali-
ztnd variaţia de tensiune alterna¬
tivă menţionată anterior.

Formele jde undă ale tensiunii
de alimentare alternative obţi¬
nute la ieşirea sursei de alimen¬
tare sînl prezentate in figura 2.

Generatorul de impulsuri apli¬
cate pe grila tiristorulul Thl utili¬
zează tensiunea reţelei pentru
formarea lor şi, totodată, pentru
sincronizare. Transformatorul
TR1 realizează separarea galva¬
nică de reţea a generatorului de
impulsuri şi, totodată, permite
schimbarea valorii tensiunii de
reţea la o valoare convenabila de
lucru. Puterea transformatorului
este de cca 4 VA. Tensiunea al¬
ternativă de la bornele înfăşurărji
secundare este redresată de
puntea redresoare PI şi, ulterior,
ta bornele diodei Zener Dl se
obţine o tensiune continuă pul-
satorie cu forma de undi practic
dreptunghiulară, avînd frecvenţa
de 100 Hz (fig. 2b). Prin interme¬
diul tranzistorului Ti, amplasat

într-o configuraţie de generator
de curent constant, condensato¬
rul C2 se încarcă după o lege de
variaţie liniară a tensiunii. Se uti¬
lizează tensiunea pulsatorle de la
bornele diodei Dl. Timpul de în¬
cărcare, practic panta dreptei
care reprezintă variaţia tensiunii
la bornele condensatorului C2
(fig. 2c), este stabilit de poziţia
cursorului potenţiometrului R4.
în momentul în care valoarea
tensiunii de Ea bornele conden¬
satorului C2 este egala cu ten¬
siunea de amorsare a tranzisto¬
rului unijoncţiune T2, acesta in¬
tră brusc în conducţie. Conden¬
satorul C2 generează un impuls
de tensiune la bornele rezistoru-
lui R9, suficient pentru amorsa¬
rea tiristorului Thl. Procesul se
repeta la fiecare semiperioadă a
tensiunii alternative de reţea, cu
care este sjncronizata tensiunea
pulsatorle Întîrzierea realizată de
timpul de încărcare a condensa¬
torului G2 în ceea ce priveşte
momentul aplicării impulsului de
amorsare, faţă de începutul fie¬
cărei semialtemanţe, fac© posi¬
bilă obţinerea la ieşirea montaju*
lui a unei tensiuni alternative di¬
ferită de cea a reţelei, atît ca va¬
loare eficace, cît şi ca formă de
undă (fig. 2a). Practic, poziţia
cursorului potenţiometrului R4
determină valoarea tensiunii al¬
ternative de ia ieşirea montajului.
Cuplul activ al motorului borma¬
şinii, cu care este direct propor¬
ţională viteza de rotaţie a man-
drlnei, depinde de valoarea ten¬
siunii alternative de alimentare,
Astfel, pentru diverse poziţii ale
cursorului potenţiometrului R4,
se pot obţine diverse turaţii ale
mandrinei bormaşinii. Pentru
menţinerea unei turaţii practic
constante de ia mersul în gol la
mersul în sarcină s-a prevăzut o
buclă de reacţie care asigura
acest lucru, in catodul tiristorului
Thl este amplasat grupul de re-
zistoare RID—Rt 1, Prin el cir¬
culă, în mod permanent, curentul
de alimentare a bormaşinii. în
momentul în care cuplul rezistlv,
apărut în timpul practicării gău¬
rii, creşte, automat va creşte şi
curentul motorului bormaşinii în
acest fel creşte tensiunea la bor¬
nele grupului de rezistoare
R10— R11. Fracţiunea de ten¬
siune continuă culeasă de curso¬
rul rezistoruluî semi regi abil R10,
mai mare de cît cea din momen¬
tul imediat anterior, va permite
încărcarea mai rapidă a conden¬

satorului G2, Astfel, se aplică
mai devreme impulsul de co¬
manda pe grila tiristorujui Thl
Rezultă automat creşterea valorii
eficace a tensiunii alternative,
mărirea cuplului activ al borma-
şinii şl deci menţinerea practic
constantă a vitezei de rotaţie a
mandrinei. Grupul R12—C3 a
fost amplasat in scopul amelioră¬
rii formei de undă a tensiunii al¬
ternative de la ieşirea montajului,
în momentul cînd aceasta pre¬
zintă valori mici. Concomitent se
ameliorează şi caracterul induc¬
tiv al sarcinii (motorul bormaşh
niî), uşurîndu-se procesele de
comutaţie a tiristorului. în lipsa
acestui grup, ia viteze mici de
rotaţie, motorul bormaşinii pre¬
zintă o funcţionare intermitenta,
nepotrivita scopului urmărit. Co¬
mutatorul K1 se alege astfel încît
sa suporte un curent de mini¬
mum 2 A Siguranţa fuzlbila este
de 3,1 A.

REGLAJE Şl PUNEREA ÎN
FUNCŢIUNE

Montajul se realizează pe o
plăcuţă de sticlostratitex placat
cu folie de cupru. Se amplasează
pe ea toate elementele indicate
de schema electrica, în afară de
comutatorul de reţea, soclul be¬
cului cu neon LI şi potenţiome-
trul R4. Aceste componente, îm¬
preună cu o priză ŞUCO, se
montează pe pan oui frontal al
cutiei metalice în care este intro¬
dus montajul. Obligatoriu se res¬
pectă normele de protecţia mun¬
cii care privesc împămîntarea.
Pentru alimentarea montajului la
reţea se foloseşte un ştecăr
ŞUCO la care este asamblat un
cablu cu trei fire (de tip MYYMi 3
x 0,75). Fi rut de împam întare se
conectează la masa metalica a
cutiei. Plăcuţa cu elementele
montajului se ampiaseaza cu
grijă în cutie şi ulterior se ngidi-

zează. Cutia este prevăzută cu
un capac, cu posibilităţi de deta¬
şare astfel ca sa fie posibila
efectuarea reglajelor electrice
necesare. Puntea redresoare P2
şi tiristoru! Thl sînt prevăzute
iniţial cu radiatoare dimensio¬
nate corespunzător. Cutia pre¬
zintă o serie de mici onticii in
panoul inferior şi pereţii laterali.
Ele sînt necesare unei ventilaţii
naturale care să permită răcirea
eficientă a componentelor elec-
trice care generează căldură în
timpul funcţionarii. Cutia este
prevăzută, în partea destinata
aşezării, cu suporturi de cauciuc
înalte de cea 4—8 mm. în acest
fei se previne alunecarea ei şi
concomitent se facilitează venti¬
laţia internă a montajutui. După
ce s-a reverifJcat corectitudinea
conexiunilor electrice, se alimen¬
tează montajul de la reţea şi se

reglează pe poziţia de mijloc
toate cu rsoareIe potenţiometre-
lor. Se conectează la bornele de
ieşire ale montajului un bec de
220 V/60 W (eventual o veioză).
Se reglează cursorul rezistorului
semi regi abil R3 astfel încti ro¬
tind cursorul potenţiometrului
R4, sa obţinem variaţia largă a
intensităţii luminoase a becului.
Ulterior se face reglajul fin, ac-
ţionînd cursorul potenţiometrului
semî reglabil R5 astfel ca ia în¬
treaga cursă a potenţiometrului
R4 să se obţină variaţia maxima
de lumină (de la filamentul becu¬
lui foarte slab ,.aprins' 1 pînă la lu¬
mina normală). După acest reglaj
iniţial, se conectează bor maşina
la ieşirea montajului şi se defini¬
tivează reglajele anterioare cu
atenţie (efectuîndu-se mici modi¬
ficări), astfel încît să fie posibilă
variaţia vitezei de rotaţie a mân¬

dri nei. de la cîteva zeci de rotaţn
pe minut pînă aproape de viteza
ei maximă. Se montează un spi¬
ral mare (cu diametrul de prin¬
dere redus) în mandrlnâ (de cca
16 4- 20 mm). Se practică ta o
viteză de cca 100 rot/min cîteva
găuri în lemn Dacă mândri na
tinde să se oprească, se acţio¬
nează cursorul potenţiometrului
semireglabil R9 „înspre 1 catodul
tiristorului. Se fac de cîteva ori
încercările pînă ce burghiul se
roteşte cu o viteză constantă in¬
diferent de avansUl primit. După
efectuarea acestor reglaje, se în¬
chide cutia, iar sursa de afimen
tare este gata pentru lucru.

Sursa de alimentare construita
va fi de un real folos constructo
ruiui amator, posesor al unui di$
pozitiv care lărgeşte enorm posi
bilitâţlle de lucru ale bormaşinu

memorator _ -

DmtfâOOQSQCi&JOOţlQGQ

MMN 4027 asie o memorie dinamica RAM de 4 096 de cuvinte de 1 bit, reah

/am în tehnologie nmQS

Circuitul are celula de memorie cu un singur tranzistor, utillzlnd tehnica de
stocare şl logica de control dinamice, cu putere disipată redusa
arcuitul are intrările si ieşirile protejate ia srrcmi electrostatice Ieşirile sîrrt

S sta te

Circuitul poate opera în mai multe cicluri de funcţionare; in afara de ciclurile
de citire şi scriere, operare in modul pagina (pentru sisteme cu DMAi cicluri
de regenerare jiumai RAS 1

V BB

D IN

whtt

V DD

n.2

[=4

15 Ucss

Odqut

«□C5

12DA3

iOaa
10 □as

SEMNIFICAŢIA TERMINALELOR- VEDERE 0 E SUS

CONDIŢII DE OPERARE RECOMANDATE

Tensiunea de alimentare

Vu*

10 ,a.. 13,2 V

Tensiunea de alimentare

4,5... 5,5 V

Tensiunea de alimentare

0 V

Tensiunea de alimentare

— 4 , 5 ... — 5,7 V

Tensiunea în „1“ logic la
intrările RAS, CAS r WRITE

v w <

2,4 ,7 V

Tensiunea „V logic la celelalte
intrări, exceptînd RAS, CAS WRITE
Tensiunea „0" logic la intrări

2,2...7 V

V tf

-1, 0,6 V

1988

Ing. CONSTANTIN GHERASIM

Este cunoscuta de către majo¬
ritatea posesorilor de autotu¬
risme utilitatea unui turovnetru
de bord, mal ales atunci cind se

Fără a insista asupra procede¬
elor de utilizare a turometruiui,
reamintim eîteva din cazurile în
care este deosebit de folositor:

— reglarea turaţiei de mers în
gol (ralanti);

— verificarea etanşeităţii ia
fiecare cilindru motor:

— verificarea şi reglarea regu¬
latorului de avans centrifugai şi
vacuumatic la aprindere etc,

urmăreşte fie corectarea stilului
propriu de conducere, fie efectu¬
area unor operaţii elementare de
testare şl reglare a motorului.

Cele mai râspmdite turometre
electronice sint cele cu indicare
analogică, bazate pe integrarea
impulsurilor electrice furnizate
de rupt or şi măsurarea curentu¬
lui sau tensiunii continue rezul
tate, urmată 1 ' de indicarea pe un
miliampermetru sau voltmetru,
etalonat corespunzător. Instru¬
mentul de măsura folosit trebuie
să îndeplinească o serie de con¬

diţii speciaie, cum ar fi: robus¬
teţe mecanică deosebita (rezis¬
tenţă la vibraţii mecanice prelun¬
gite), liniaritate pe domeniul de
măsurare, deschiderea scani
gradate la 270° etc,, cerinţe care
determina de multe ori construc¬
torul amator să-1 „ocolească".

Turometru! numeric descris in
continuare funcţionează fără în¬
trerupere de peste 18 luni la bor¬
dul unul autoturism DACIA 1300,
dovedindu-se foarte util prin pre¬
cizia măsurării şi afişăr^urăţteu
lată principalele saitjH^racţg
ristici tehnice: We —.

- domeniu de arsură
0—6 000 rot/min pe două trepte

•.. FI

f IMOiM âlAM 1988

( 4 )

X100

* 1b

Rapt or

|T
¥.

de sensibilitate; ±10 rot/mm în
gama 0 r 1 000 rot/min şi ±100
rot/min de la 0 ia 6 000 rot/min,

— tensiune de alimentare
12 Vcc;

— curent maxim de alimentare
0,5 A;

— număr de cifre semnifica*
tive 2,

Am optat pentru o afişare nu¬
merică cu două cifre semnifi*
cative prin renunţarea fa indica¬
rea unităţilor şl zecilor, obţinînd
astfel un timp de răspuns rapid
în indicarea variaţiilor bruşte de
turaţie, cu o precizie mulţumi¬
toare.

FUNCŢIONARE

Principiul de funcţionare este
în esenţă identic cu cel al frec-
venţmetreior numerice cu numă*
rare directă.

In cazul turometrului auto, re¬
laţia dintre turaţia „n" a arborelui
cotit, exprimată în [rot/min], şi
frecvenţa „f ,! a impulsurilor date
ia rupt or, exprimată în [Hz], este:

I = n/30 ţi)

relaţie valabila pentru motorul cu
patru cilindri.

în cazul de faţă trebuie găsit
un compromis între precizia mă¬
surării şi timpul de răspuns la
variaţiile bruşte ale mărimii de
intrare, Altfel spus, dacă am dori
o afişare a turaţiei cu o precizie
de ±1 rot/min f ar trebui sa luăm
ca intervaf de timp de numărare
30 s, ceea ce ar exclude de la
sine procedeul Renunţînd ia ci¬
fra unităţilor, timpul de măsurare
s-ar reduc© de 10 ori, deci ar fi
3 s, şi această valoare este încă
destul de mare, variaţiile de tura¬
ţie ce apar în timpul accelerărilor

imuîîww:

c„e n d„ d, c, c

sau decelerarilor fiind mult mai
rapide.

Dacă realmente s-ar dori o afi¬
şare cu patru cifre semnificative
şi cu timp de răspuns instanta¬
neu, singurul procedeu de urmat
ar fi acela al utilizării unui con¬
vertor analog/digita! asociat unui
turometru analogic, la care sem¬
nalul de tensiune continua rezul¬
tat în urma integrării impulsurilor
de la ruptor sa fie convertit în
cod numeric şi afişat pe 4 digiţi,
Este evident că o asemenea so¬
luţie ar complica în mod absolut
nejustificat realizarea turometru¬
lui. necesitînd şi un număr mare
de componente. în plus urmări¬
rea de către conducător a unui
astfel de instrument de bord ar fi
deosebit de obositoare prin jocul

permanent al cifrei unităţilor şi
chiar a zecilor

Soluţia adoptată la turometrul
prezentat asigură un timp de răs¬
puns rapid, conţine un număr re¬
dus de componente şi are o
bună stabilitate în funcţionare
Timpul de măsurare este de
0,3 s pe tot domeniul de măsură,
asigurînd afişarea cu precizie de
±100 rot/min, şi poate fi comutat
la 3 s. pentru turaţii sub
1 000 rot/min. cînd precizia de
măsurare devine ±10 rot/min

Urmărind schema electrica ţfig.
1), principiul de funcţionare este
următorul impulsurile furnizate
de ruptor trec prin circuitul de
integrare R, R. Ri C, Cj şi sînt
formate TTL de monostabilul
ICI, Lăţimea impulsurilor la ieşi-

TIMIDA M&A&tAtt 1088

rea P este dată de relaţia:

t = 0,7 R. C* (2)

unde C* are valoarea 1,5 juF
pentru poziţia „X10CP a comu¬
tatorului Si şi 6,2 pentru
poziţia ,.X10*V

în continuare impulsurile sînt
trecute în numărătorul cu capaci¬
tatea de 8 biţi, format din deca-
dele IC4 r IC5. Conţinutul numă¬
rătorului este memorat şi apoi
decodificat şi afişat prin ctrcui-
tele IC6, !C7, IC8, IC9, LI , L2. Ca
memorii au fost folosite două
numărătoare reversibile de tip
CDB4192, cu acces paralel şi
transfer pe nivel logic „0 P \

Baza e timp, realizată cu osci¬
latorul constituit din lC3 şi com¬

ponentele pasive aferente (C*. R
Rfe Rt. Pi P?), asigură transferul
din memorie la intervale fixe de
0,3 s, respectiv 3 s, corespunză¬
tor celor două trepte de sensibili¬
tate, Pe frontul crescător al Im¬
pulsurilor de tact sînt formate
impulsurile de ştergere prm Inter¬
mediul monostabilului IC2. Du¬
rata acestor impulsuri se fixează
prin C fiind de ordinul mîcrose-
cundelor.

Sursa de alimentare (fig. 2)
asigură tensiunea stabilizată de
+ 5 V, pentru circuitele integrate.
Elementele de afişare sînt ali¬
mentate direct din tensiunea ba¬
teriei, pentru a nu suprasolicita
inutil tranzistorului serie T,

REALIZARE CONSTRUCTIVĂ

în figurile 3, 4, 5, 6, 7. 8 sînt
prezentate schemele de cablaj şi
modul de amplasare a pieselor
componente.

Placa M2 (fig, 1) se realizează
e circuit imprimat dublu placat
iaca M3 conţinind elementele
de afişare se asamblează prin
lipire cu cositor direct pe piaca
M2. asigurînd corespondenţa cu
ieşirile decodificatorutui/ Evident,
pentru un alt tip de afişaj, cabla¬
jul se va modifica în mod cores¬
punzător,

Modul de dispunere în carcasa
a celor trei plăci este prezentat în
figura 9. Cu adaptările de rigoare

IGr

1. COMUTATOR S;

2 CONEXIUNE FLEXIBILA

3 PLACA M2

4 PRESPAN

5 COLIER ELASTIC

6 PLACA M 3

7 VIZOR

3 ELEMENT AFISAJ
9 CARCASA
W PLACA M)

7? CLEMA

C M * 4 V*>

■ M3

-/2V

"TT

9, Vi b A f o°o9o

M 2

ICS (

IC 4 (

) IC 7

) IC 6

IC 9 C]

IC 6 C

0000000

OOOOOOQ

• • 090004 *****?*»* *••••••#••• • • • •

a fost folosita carcasa destinata
aparatelor electrice de ras lip
MOSKVA—3M, dar, evident, pot
fi găsite şl alte soluţii pentru
confecţionarea ei

Stabilizatorul se constituie ca
unitate separată, fiind montat un¬
deva sub bordul maşinii Legă¬
tura dintre cele două module se
realizează printr-un cablu cu pa¬
tru conductoare,

PUNERE ÎN FUNCŢIUNE Şl
REGLAJE

După alimentarea cu tensiune
se aplică la intrarea R un semnai
dreptunghiular cu amplitudinea
de 10 t 12 V şi frecvenţa de
200 Hz

Cu comutatorul Si pe poziţia
„Xi00" se ajustează Pi pînă cînd
indicaţia turometrului este 60
[vezi relaţia 1), Corespunzător
poziţiei „X1G" se fixeaza Irecven-
ţa semnalului de intrare la 25 Hz
Si se reglează P ; pinâ la afişarea
cifrei 75.

Se verifică corectitudinea afişă¬
rii pentru mai multe valori din
domeniul de 0 200 Hz.

Cele două semireglabiie se
blochează apoi pe poziţia respec¬
tivă cu o picătură de lac fojă).

COMPONENTE

R, R t ^ 1 kH; R’ = 2,7 kiî; =
4,7 kîi; R, = 2 klî; R, = 47 kll: R
= 470 kll; Hi - 15011; R, t R =
1 r 2 ktl, R = 8201 î; P, = 5 kll, P,
= 1 MII; C, r C: = 0 r 22 ^F; Ci - 4,7
iiF; Ci = 1,5 ţA F; G< — 1 nF; Cr, —
10 (TANTAL); C, 4 Cu - 0,1
: 1 ^F; Ci = 100 ^F/25 V; D,, D„
D, = 1 N4001 4007; T, = 2N3055;

To - 2N2218; ICI, IC2 =

CDB4121, tC3 = /^E555: IC4,
IC5 = CDB49G, IC6, IC7 -
a CD04192; IC8, 1C9 - D147C
(SN7447, etc,); L, ( L = VQE—
24D (R.D.G.)

CARACTERISTICI TEHNICE:

— domenii de temporizare:

Dl - 10 s, împărţit în 10 trepte,
cu reglare continuă a zecimi¬
lor de secundă;

D2 — 100 s, în 10 trepte, cu re¬
glarea continuă a secundelor,

D3 — 500 s, în 10 trepte, eu re¬
glarea continua a zecilor de
secunde;

— puterea de rupere a releului

1 300 VA (6A/220 V c,a,};

— tensiune de alimentare: 220 V
+15%/50 Hz;

— variaţia temporizării cu ten¬
siunea de alimentare:

pentru 220 V + 15% gbaţere<2%:

— variaţia temporizării cu tem¬
peratura; 50 ppm/*C;

— reproductibilitate. foarte buna
(In 100 de măsurători succe¬
sive abaterea măsurată 2%).

PRINCIPIUL DE FUNCŢIO¬
NARE

Elementul de baza ai dispoziti¬
vului este circuitul integrat /4E555
montat într-o schema de mono
stabil şi avînd conectat în ieşire
un tranzistor ce comandă releul
Rel. Contactele normal-deschise
ale releului (în paralel) alimen¬
tează sarcina temporizată
Schema electrică este redată în
figura 1.

Tensiunile necesare funcţionă¬
rii schemei sînt furnizate de o

L L CIOABA

celula de alimentare compusa
din transformatorul de reţea Tr,
dioda redresoare Di f condensa¬
torul de filtraj C6. rezistorui de
limitarea curentului R13 şi dioda
Zener D3.

La acţionarea butonului de
start EJT frontul negativ aplicai
comparatorului interior (PJ) al
integratului basculează ieşirea
acestuia în starea „1", declanşind
temporizarea prin saturarea tran¬
zistorului Ţ şi acţionarea releului
de comandă Rel.

Durata temporizării este dic¬
tată de timpul necesar încărcării
condensatorului de temporizare
CI (sau C2. C3. în funcţie de po¬
ziţia comutatorului K2) pînă la
0,66 V K cînd comparatorul supe¬
rior basculează Ieşirea în „Q"\
blocînd tranzistorul şl întreru-
pînd ciclul.

Comutatorul Kt cu 10 poziţii
permite reglarea în trepte deca-
Bice a fiecărui domeniu de tem¬
porizare, prin înscrierea succe¬
sivă a 9 rezistoare de cile 1 MO
cu condensatorul selectat de K2,

Potenţiometrul P, conectat ca
rezistenţă variabilă, serveşte la
reglarea celei de-a doua cifre a
valorii temporizate (zecimi, uni¬
tăţi, sau zeci de secunde, funcţie
de domeniu).

Stabilirea domeniului de lucru
se realizează cu ajutorai comuta¬
torului K2 prin selectarea unuia
din cele 3 condensatoare cu tan-
tal astfel:

Pentru

CI = 1 mF/ 35 V, rezultă Dl =
10 s;

Grotind (GND)
Trlgger
Ou î pui
Reaeî

Control voltaga
Threahold
Descharge
Vcc

Masă

Prag jos (PJ)
Ieşire (O)

Ad. zero (ALO)
Control (C)
Prag sus (PS)
Descărcare (DE
Alimentare (V + )

C2 = 10 ^F/35 V rezulta D2
100 s;

C3 - 50 jlxF/3S V, rezulta D3 =
500 s.

Pentru întreruperea (anularea)
unei temporizări aflate în desfă¬
şurare s-a prevăzut butonul 82,
care, prin conectarea la masa a
terminalului de aducere la zero
(ALO) al Integratului, forţe aza ie¬
şirea în zero întrerupînd ciclul
Pe panoul frontal se ampla¬
sează comutatorul decadic (cu
10 poziţii} K1; potenţiomeirul
pentru reglarea cifrei a doua; bu¬
tonul de start, butonul de RE-
SET, becul semnalizator ai ten¬
siunii de reţea, întrerupătorul
pornit/oprit, comutatorul de do¬
meniu cu 3 poziţii K2
Cutia, cu dimensiunile de 140
x 100 x 60 mm, a lost realizata
din tablă de aluminiu perforată
(1,5 mm), fixata la muchii pe
profiluri „L" de 15 mm Pe pere¬
tele lateral dreapta al cutiei s-a
fixat o priză şueo în care se in¬
troduce direct ştecârul elementu¬
lui temporizat.

Transformatorul de reţea are
secţiunea miezului de 5 cm 2 şi
conţine in primar 2 250 de spire
CuEm 00,15 mm; în secundar:
130 spire CuEm 00,45 mm.

Schema electronică a fost rea¬
lizata pe o plăcuţa de circuit im¬
primat simplu placat cu dimen¬
siunile de 50 x 80 mm.

în figura 2 este redată plăcuţa
în mărime naturală, văzută din¬
spre partea plantată, avînd no¬
tate şi poziţiile pieselor
O dată realizat, aparatul ng ne¬
cesită reglaje speciale Reco¬

mandam ca punerea sub ten¬
siune a circuitului integrat să se
realizeze după verificarea prac¬
tică a celulei de alimentare şi ob¬
ţinerea tensiunilor corecte. Ten¬
siunile de pe schemă au fost mă¬
surate cu un avometru Ţ 4324,
cu Ri = 20 kll/V.

LISTĂ DE MATERIALE

Rezistoare chimice de 0,5 W:
R, - 1 Ml; R ; R m — 1 MH, R l:
— 100 kfi; R, ; — 10 kîi; —
82 fi; R14 — 680 fi;

P — potenţiometru liniar 1 MXi/
0.5 W.

Condensatoare: Ci = i mF/35 V

(antal; C. - 10 uF/35 V tantal, Ci
= 50 mF/ 35 V tantal; C* = 100
^F/25 V electrolitic; C ? - 10
nF/60 V plachetă; C 6 2 200

mF' 26 V electrolitic.

Diode D , D ™ 1N4001. D —
PL.12Z, DZ 312 etc
Tranzistor: T 2MlRi3
2N1711, 2N2222, BSX46ete
CI - dE555, L M 555 etc.

R, — releu miniatură,

U nom T2 V,

R bob 300 11.

Comutatoare: Ki — comutator
rotativ cu 10 poziţii, K > -
comutator cu 3 poziţii; Br, B,
microîntrerupâtoare — 2 buc
corp de siguranţă cu montare pe
carcasa — 1 buc,

Rezistoarele R, -f R 1(v s-au
montat pe comutatorul Ki. Con¬
densatoarele Cu C/ t Cj, rezis-
toareie R, * R t <\ şi potenţiome-
trui P trebuie să fie de foarte
bună calitate pentru a nu afecta
caracteristicile aparatului.

av.

Tisa*» âUWSM 1988

COMUTATOR

ELECTRONIC

Comutatorul electronic este un
dispozitiv care ataşat la Intrarea
unui osciloscop permite vizuaH-
tatea simultana a douâ semnale.
In mod Independent unul de ce¬
lalalt. pe ecranul aceluiaşi osci¬
loscop. comutatorul avînd cîte o

Student CIPHIAN MUŞAT

intrare pentru fiecare semnal.

O aplicaţie a comutatorului de
exemplu poate fi compararea
semnalelor de Intrare şi ieşire ale
unui amplificator, pentru stabili¬
rea amplificării sau prin suprapu¬
nerea imaginilor (pentru compa¬

rarea celor doua semnale) se de¬
termină distorsiunile introduse
(forma, amplitudine, frecvenţa la
care apar etc).

In schemă au fost folosite cir¬
cuite integrate cu scopul obţine¬
rii unor caracteristici tehnice cit
mai bune. Folosind circuite ope¬
raţionale. comutatorul poate vi¬
zualiza semnale de curent conti¬
nuu Şl alternativ.

Amplificatoarele celor douâ in¬
trări sînt circuitele /3A741 conec¬
tate ca repetoare de tensiune
(amplificarea A =1). deci sensi¬
bilitatea intrărilor comutatorului
este egală cu a osciloscopului.

Cele douâ circuite 741 sînt co¬
mutate (funcţionare alternantă)

VARIATOR
DE PUTERE

Student M. VLĂDESCU

Schema reprezintă un va-
riator de putere, recomandat
pentru reglarea strălucirii be¬
curilor cu incandescentă de
220 V şi maximum 100 W.
Funcţionarea se bazează pe
modificarea duratei de con-
ducţîe a tiristorului T la înce¬
putul fiecărei alternanţe (în
anodul lui T sînt numai alter¬
nanţe pozitive). Condensato-

*p6 € • * 9 • * * 0 •

rul G? r descărcat iniţial, în¬
cepe să se încarce, mai re¬
pede sau mai lent, prin Pi şi
R i pînâ cînd tensiunea pe el
egalează tensiunea de prag
din emitorul lui Tstabilită

din P:. în acel moment T? şi
Ti (care simulează un tran¬
zistor unijoncţiune) se satu¬
rează brusc şi amorsează ti-
ristorul.

Condensatorul C? se des-

# # #

R9 -1K

mmm âyMiâfiâ 1988

masa sprrrfal

R«f.

2D0/F|i

de un circuit basculant bistabil
CDB 472 E (avlndu-se in vedere
consumul mic, sub 10 mA, al cir¬
cuitelor).

Circuitul CDB 413 E, care con¬
ţine două porţi NAND, este un
trigger Schmitt şi are rolul ca din
tensiunea în dinţi de ferăstrău a
bazei de timp să facă un semnal
dreptunghiular cu front negativ
(cel pe care comută circuitul
basculant) suprapus cu frontul
negativ ai semnalului bazei de
timp.

Tranzistorul are rol de repetor
pe emitor şi adaptează împe-
danţa de intrare a bazei de timp
a comutatorului la ieşirea bazei
de timp a osciloscopului.

cârcă rapid prin „TUJ", deoa¬
rece tensiunea pe acesta este
practic nulă, dar tiristorul râ-
mtne amorsat pînă la sfîrşitu!
alternanţei, cînd se stinge şi
procesul se repetă.

Impulsurile ce apar pe sar¬
cină sînt mediate de inerţia
acesteia, iar tensiunea (şi pu¬
terea) medie pe sarcină de¬
pinde de raportul perioadelor
de conducţie şi blocare ale
tiristorului.

Intervalul de timp de la în¬
ceputul alternanţei pînâ la
amorsarea tiristorul ui, deci şi
puterea în sarcina sînt regla¬
bile din Pi între anumite li¬
mite, fixate din P : .

Se poate obţine o reglare
continuă de la zero la pute-

Toate semnalele (baza de
timp, semnale aplicate la intrările
11 şl 12) se aplică între punctul
Rj şi R, şi borna de intrare co¬
respunzătoare.

Intrarea osciloscopului se co¬
nectează la borna de ieşire a co¬
mutatorului, iar masa oscilosco¬
pului, care este totodată şl masa
bazei de timp, se conectează la
punctul „masă semnar.

Cele două imagini care apar
pe ecran $e pot depărta sau
apropia pînă la suprapunere,
aplicind pe intrările neinversoare
ale circuitelor 741 cît© o compo-

^ R12

R11 IM r ?

=hra/

BC171B ^

rea maximă, dar şi îri alte do¬
menii, după dorinţă,

R şi D; alimentează
M TUJ"-ul cu joasă tensiune.

L şi Ci protejează reţeaua
contra paraziţilor creaţi de
amorsarea bruscă a tiristoru¬
lui la tensiune anodtcă în¬
semnată. L are 80 de spire
din CuEm 0,6, bobinate strîns
pe corpul lui Ci (cu hîrtie ce¬
rată, de minimum 400 V c a ).

Montajul fiind alimentat di¬
rect din reţea, se impune o
atenţie deosebită la experi¬
mentarea sa. Utilizarea dis¬
pozitivului propus la adapta¬
rea iluminării după necesităţi
va conduce la reducerea
consumului de energie elec¬
trică.

nenta continua de curent, una
pozitivă şi alta negativă. Depărta¬
rea imaginilor se modifică cu po¬
tenţiometre PI, care modifică
mărimea acestor componente,

Circuitul mai conţine diode de
protecţie ia depăşirea acciden¬
tală a tensiunii maxime de in¬
trare D3, D4, D5, D6, iar diodele
Dl şi D2 au rolul de a elimina
djafonia între cele două canale,
(în lipsa diodelor, semnalul difo-
nic ajunge la 30% din semnalul
util.)

Circuitul imprimat este dublu
placat şi mai are prevăzute o re¬
zistenţă adiţională -■ 100 fl şi
o diodă PL 5VZ pentru a putea
alimenta montajul de ia tensiuni
mai mari de 5 V.

Montajul nu necesită reglaje
deosebite.

Nivelul semnalului de intrare
nu trebuie sa depăşească 2,5 V.
tensiune ce se obţine cu ajuto¬
rul unul potenţiometru de 5 Mii
montat la fiecare din intrări.

Fără stabilizarea tensiunii
montajul se alimentează la o ten¬
siune de 5 V şi consumă cca 60
mA.

SUMMUM
IS NCRDN '

Necesitatea automatizării pre¬
supun© formalizarea procesului
de proiectare a sistemelor de co¬
manda. în scopul obţinerii celor
mai bune rezultate atit din punc¬
tul de vedere al funcţionarii şi si¬
guranţei în funcţionare, cît şi al
costului,

Din multitudinea posibilităţilor
de conducere a unui proces, am
ales aici automatizarea cu ajuto¬
rul schemelor secvenţiale asin¬
crone, denumite şi automate
secvenţiale asincrone- La acest
tip de scheme, comutările de
stare au loc la momente de timp
ce sînt determinate de reacţiile
ce vin din procesul respectiv

Pentru o sinteza corectă a dis¬
pozitivului de comandă se vor
luâ în considerare următoarele
etape;

1) descrierea foarte precisa a
funcţionării schemei ce trebuie
realizată.

2) reprezentarea acestei de¬
scrieri prin tabelă de adevăr (uti-
lizînd logica booleana);

3) reprezentarea într-un mod
corespunzător (funcţie sau tabel)
a condiţiilor de comanda pentru
elementele de execuţie;

4) realizarea schemei logice
folosind elemente logice;

5) completarea schemei cu
ai te elemente necesare amplifi
catoare, filtre etc.

Pentru Implementarea funcţli-

Incj. VIOF1EL ALEXE,
Câtârsşi

lor logice se pot adopta, in func¬
ţie de aplicaţia respectiva, ele¬
mente pneumatice cu relee şl
contacte electronice, de comuta¬
ţie statică (TTL) etc,. acestea dm
urma fiind totuşi preferate deoa¬
rece îşi reduc costul, prezintă o
buna fiabilitate sl gabarit redus
finind seama de cele de mai
sus, în continuare se da un
exemplu de proiectare a unui au¬
tomat secvenţial asincron cu rol
de regulator de nivel, ce menţine
nivelul apei dintr-un rezervor în¬
tre două limite prestabilite
Schema-bioc a sistemului de
.reglare este dată în figura 1,
unde:

Ci nivelul inferior;

02 — nivelul superior;

Ni, N2 — semnale electrice
corespunzătoare celor doua ni¬

veluri (date de traductor),

ni, n2 — semnale adaptate si
filtrate;

e — semnal de ieşire din auto¬
mat [comanda),

1. Conform primer etape de
proiectare, funcţionarea instala¬
ţiei se descrie în modul următor
daca nivelul lichidului scade sub
urnita CI (Ni - 0; N2 - 0), auto-
mni ni va da semnalul de punere
în funcţiune a electropompei
(e 1) Daca nivelul lichidului'
depăşeşte limita superioara C2
(Ml 1; N2 1). electropomp.:i
este opnta pina cind in urma
consumului, nivelul lichidului
scade sub limita inferioara cinrî
ciclul de funcţionare se reia,

2. Descrierea de mai sus poat^
fi sintetizata în tabela de adevar
(fig 2) r in care prima coloana
cuprinde stările succesive prin
care trece automatul, Se observa
ca in stările Si Si S3 intrările sînt
identice, iar ieşirile sînt diferite,
acest lucru fiind posibil datorită
capacităţii de a se „memora" ie¬
şirea din starea anterioara

3. ieşirea poate fi considerata
cu o funcţie booleana e - f(nu
Nl. n2 NÎS), în care variabilele
sînt legate prin operaţii ale alge¬
brei booleene in realitate, mye
Iul logic J" corespunde unei
tensiuni de *5 V, iar nivelul logic

Adaptare

21>

Automat

1 tltctro»

ftttrar*

strvânfSci

asitncroh

Amplificator

—J t

Mcun* /

Retervor

cî

Traductor

ntv* i

M 0" unei tensiuni nule Pe baza
tabelei de adevar se poate scrie
funcţia ce determina comenzile
către elementul de execuţie
e ” ni ■ n2 + n2 * e, care este
echivalenta cu expresia

e =■ (ni

unde reprezmta operatorul

„Şr, operatorul „SAU", .. u

operatorul de negare
4 Utilîzînd expresia de mai
sus, se sintetizează schema Io-
aicâ din figura 3, in care se utili-

zeaza 3 porţi ,.f4AND 1J dintr-un
circuit integrat tip CDB40DE cu 4
x 2 intrări,

5, Ultima etapa consta în com¬
pletarea schemei cu un amplifi¬
cator de putere (două tranzls-
toare şi un releu), etaje de fil¬
trare şl Inversare a semnalelor
primite de la traductorui da nivel
m 4 ).

OBSERVAŢII

a) Traductorui de nivel este
construit dintr-o tija Izolatoare
pe care se fixeaza trei inele me¬
talice CO, CI şi G2,

CO se conectează la plusul de
alimentare [I 24 V), CI şi C2 re-
prezentînd limita inferioară, res¬
pectiv superioară.

Dacă apa din rezervor depă¬
şeşte una din limite sau pe amîn-
două, prin rezistenţa apei, unul
sau ambele tranziştoare de pe
intrare se saturează, determlnînd
funcţionarea corespunzătoare a
automatului secvenţial în confor¬
mitate cu tabelul (fig. 2).

Pentru o mai bună protecţie a
haductorului împotriva depuneri¬
lor, precum şi pentru anularea
agitaţiei lichidului în juruî unei li¬
mite de nivel, tija izolatoare se
introduce Intr-un tub protector
din material plastic în care apa
poate circula uşor pentru udarea
tijei.

b) Rezistenţele din bazele tran-
zistoarelor de ia intrare se vor
modifica corespunzător cu reziş¬
ti vitatea apei din rezervor, astfel

încît sa se asigure saturaţia.

c) ReleuI din schemă acţio¬
nează contactorul de cuplare a
electr o pompei.

UMOR

|pM339

DETECTOR
de tensiune

O interesanta aplicaţie a com¬
paratorului cvadruplu ^M339 o
constituie un detector cu doua
praguri care poate avea diverse
utilizări: indicator de stare al
bateriei auto, sondă logica de
nivel TTL, avertizor cu doua
praguri în combinaţie cu diverse
traductoare etc., în funcţie de
i ngen lozitatea constructorul ui,
Funcţionarea montaj u iui este
simplă şl se poate deduce urmă¬
rind schema-bloc (fig. 2). Cînd
tensiunea aplicată intrării este
mai mică decît tensiunea de
prag-jos, atunci ieşirea compa¬
ratorului PJ va fi de 0 logic (nivel
scăzut), ieşirea comparatorului

Ing. ILIE DUMICĂ

PS fiind în 1 logic {nivel ridicat).

Circuitul Şi va furniza un nivei
scăzut intrării de validare a osci¬
latorului, iar Ieşirea acestuia va fi
în 0 logic. în aceste condiţii,
LED-ul va fi stins. Cînd tensiunea
aplicată intrării se află între nive¬
lul prag-jos şi nivelul prag-sus.
ieşirile comparatoarelor PJ şi PS
vor fi în 1 logic; poarta Şl,
furnizînd un 1 logic pe intrarea
de validare a oscilatorului, va
permite funcţionarea acestuia. In

aceste condiţii, cînd ieşirea osci¬
latorului va fi în 0 logic, LED-ul
va fi aprins, iar cînd ieşirea va fi
în 1 logic LED-ui va fi stins.

Frecvenţa de oscilaţie este F =
1,4 R7C1, {conform figurii 1),
deci pentru valorile din schemă
F = 3 Hz,

Pentru tensiuni de intrare mai
mari decît pragul de sus, ieşirea
comparatorului PJ va fi în i
logic, ieşirea comparatorului PS
în 0 logic, deci LED-u! va fi
aprins.

Dioda D se va bloca atunci
cînd ieşirea oscilatorului va fi în
0 logic (tensiuni de intrare între
pragul de jos şi cel de sus),
permiţînd astfel funcţionarea co¬
recta a oscilatorului.

Valorile din schemă ale
rezistenţelor R1, R2, R3, R4 sînt
calculate pentru pragurile de ten¬
siune PJ - 0,8 V şi PS - 2 V la o
tensiune de alimentare V,, +5

V, deci 1 schema poate fi utilizată
ca sondă logică de nivel TTL.
Alimentarea montajului se poate
face chiar din sursa montajului
testat, consumul fiind neglijabil.

Atunci cînd este mai comodă
avertizarea acustică, se vor face
următoarele modificări In
schemă; se scot diodele LED şi
D, iar bornele A şl C de pe desen
se vor conecta la schema din
figura 3. R5 va fi acum de 3 kil

Schema este un avertizor acus¬
tic care foloseşte un circuit inte-

grat tip /?£ 565 , Pentru tensiuni de
intrare mai mici decît pragul de
los t ieşirea comparatorului PJ va
fi în 0 logic, deci oscilatorul cu
/ÎE555 va fl oprit deoarece ten¬
siunea pe condensatorul 02 va fi
sub nivelul 0,33 V, Aplicînd la
intrare o tensiune cu o valoare
cuprinsa între cele doua praguri,
oscilatorul acustic va furniza la
ieşire un semnai cu frecvenţa
300 Hz, modulata cu frecvenţa
oscilator ului din detector F 3 Hz.

Tranzistorul T va fl blocat sau
sarurat în funcţie de ieşirea osci¬
latorului Cînd tranzistorul T este
saturat, Intrarea ALO a circuitului

integrat este coborîtâ la 0,2 V,
deci oscilaţia va fi oprită.

Pentru tensiuni de intrare mai
mari decît pragul de sus, dioda D
şi tranzistorul T vor fi blocate,
deci Tn cască va fi auzit un
semnal continuu de frecvenţă
S0Q Hz

Impedanţa căştii va fi aleasă
astfel încît circuitul integrat
/fE555 să nu fie solicitat să
furnizeze la ieşire un curent mai
mare de 200 mA {75 fi
pentru V, 15 V).

Schema nu necesita nici un fel
de reglaje, deci folosind piese
verificate va funcţiona imediat,

• + Vcc

pE555

~jr ]_ onF

R20

□

75.fi-

LISTA DE COMPONENTE:

Cil - /fE555; CI2 - /?M339; T
^ BC172; D — 1N4148; R1, R18

- 10 kîl: R2 — 1,8 kO; R3 - 150
kH; R4, R8 t R9. RID, R16, R17 —
100 kH; R6, R11, R12 — 3 klî R5

- 200 fi; R7 — 39 kH; R13, R15

- 1 Ml, R14 82 Mi; R19 - 5

kU; R20 — 240 Mi; Ci — 10
fiF/16 V; C2 - 3,3 nF, C3 - 4,7
^F/16 V

* Bernard Shaw a participat o
dată la un bal de binefacere şi a
dansat de cîteva ori ia rînd cu
aceeaşi persoană

— Cum se face că dansaţi nu¬
mai cu mine? Este al patrulea
dans pe care~l făcem împreuna, i
se adresă partenera,

— Doar este bai de binefa¬
cere, răspunse scriitorul.

* Unul dintre cunoscuţii lui
Alexander Humboldt a luat de la
acesta, pentru a citi, ai doilea vo¬
lum ai unei cărţi rare: ,’Lumea
păsărilor din America de Sud^
Cartea i-a plăcut atît de mult cu¬
noscutului, că acesta, neţinînd
seamă de repetatele aduceri
aminte ale savantului, a refuzat
sa o mai înapoieze posesorului
ei. Atunci Humboldt i-a trimis şi
primul volum cu Însemnarea:
„Fie ca măcar unul dintre noi să
aibă ambele volume".

* O dată, Johann Strauss, de¬
venit cunoscut compozitor, îrv

tîlnit în Viena pe un vechi coleg
de-af său cu care, in urmă cu
douăzeci de ani, pe cînd era
elev, a stat în aceeaşi bancă.

— Oh, Johanne, ce bucuros
sînt! Dar, spune-mi, te rog, pro-
priu-zls cu ce te-ai ocupat tu în
toţi aceşti ani?

• Cunoscutul matematician J.
D'Aiembert, însoţit de un amic,
urist cu renume, îi făcu o vizita
ui Voltaire intre cei trei prieteni
se desfăşură or 2 conversaţie des¬
pre cel© mai diferite probleme

fnrorcîndu-se acasă, juristul
făcu observaţia:

— Voltaire posedă uimitoare
cunoştinţe îrv toate domeniile.

— Cu excepţia matematicii,
remarcă D'Aiembert,

“ Şi a j uns prudenţei, com¬
pletă juristul,

• Profesorul Davy Humphrey,
cunoscut fizician englez, primi o
scrisoare de la un student necu¬
noscut. Acesta îi făcea cunoscut

câ-l cheamă Faraday, că a ascul¬
tat lecţiile respectatului profesor
şi câ ar vrea foarte mult sa Iu*
creze la Institutul Regal

— Ce sâ-i răspund? îl întreba
Davy pe asistentul său.

— PrimJţM şi cereţţ-l sa spele
retortele şi eprubetele. Dacă va fi
de acord, din el va ieşi ceva.

Istoria a arătat că asistentul nu
a greşit.

• Pe cînd era încă elev, A. Bu-
tlerov era foarte pasionat de chi¬
mie, îi plăcea să facă toate expe¬
rienţele posibile, uneori chiar pe¬
riculoase, Din cauza aceasta nu
de puţine ori el a păţit-o. O dată,
în timpul unei experienţe obişnu¬
ite, s-a produs o explozie. Drept
pedeapsă, e\ trebui să stea in
carceră, pe uşa căreia în bătaie
de joc fu agăţată o hîrtie cu in¬
scripţia: „Aici se află un mare
chimist". Anii ce au urmat, cînd
A. Butierov a devenit un chimist
de renume mondiai, au dovedit
că această inscripţie a fost pro¬
fetică.

CARCASĂ

LA RELEU

CONTACTOR
SWJ AVERTIZOR

FOTQCQmKRBa

NICOLAE GALAM0OS

în ceea ce urmează descriem
un dispozitiv care permite cu
mijloace relativ simple o iniţiere
în folosirea practica a razelor in-
fraroşii.

Razele Infraroşii se pot detecta
cu mijloace electronice. O anu¬
mită categorie de fotocelule, fo-
torezistenţe, fotodiode şi foto-
tranzistoare au un spectru de
sensibilitate care se întinde în In-
fraroşu. »

Cum putem genera raze infra-
roşii? Orice obiect cald emite
raze infraroşiu însă sesizarea
acestor raze necesită o aparatură
care depăşeşte posibilităţile unui
amator. Se pot genera raze I R.
şi cu un bec cu filament incan¬
descent, folosind un filtru adec¬
vat pentru eliminarea razelor vi¬
zibile Un filtru I.R. se realizează
prin suprapunerea a două filtre

GLISANT

BEC

colorate în roşu şi verde. Pentru
culoarea roşie se va folosi „roşu
de Congo' 8 , coiorant indicator
utilizat în laboratoarele de chi¬
mie (vireaza în albastru ia un
anumit pH). Pentru culoarea
verde se utilizează „verde mala-
hit", colorant care se găseşte la
magazinele cu chimicale.

Pentru filtru se pretează a fi
folosită o placă fotografică (din
sticlă) sau la nevoie film fotogra¬
fic plan presat între două gea¬
muri. Placa fotografică nedevelo-
pata se va introduce într-o bare
de fixare timp de 10 minute, apoi
se va spăla în apă curgătoare
timp de 3 ore. Este deosebit de
importantă realizarea unei spă-

6CIQ?

lari perfecte. întrucît urmele sării
fixative degradează nuanţa colo¬
ranţilor. Placa umedă se intro¬
duce apoi în soluţia concentrată
a colorantului respectiv Placa va
fi mişcată în colorant, urmăriri-
du-se ca stratul de gelatină al
plăcii să fie colorat uniform la
nuanţa dorită. După terminarea
procesului de colorare, plăcile se
pun la uscat într-un loc ferit de
praf.

Filtrul se verifică suprapunînd
plăcile. Privind prin ceia două
plăci la un bec cu incandes¬
cenţă, se va vedea numai fila¬
mentul becului într-o nuanţă de
roşu vlşiniu. Este indicat să se
coloreze un număr mai mare de
filtre, avînd astfel posibilitatea
suprapunerii culorilor pîna la ob¬
ţinerea nuanţei necesare. Men¬
ţionăm însă ca este de dorit ca
filtrele sa fie compuse dîntr-un
număr cît mai redus de plăci (in¬
troduc atenuări),

în vederea obţinerii unui ran¬
dament optim, razele infraroşii
emise de becul cu incandescenta
trebuie concentrate într-un fasa-
cui dirijat cu ajutorul unui sistem
optic spre partea sensibilă a de
lectorului.

în figura 1 este redata secţiu
nea unei variante posibîie de ge¬
nerator. Este important ca dis¬
tanţa dintre bec şi lentilă să fie
reglabilă; în acest fel se poate
potrivi fasciculul emis Tntr-un
punct concentrat pe detector, în
raport de distantă
In forma finită, reflectorul tre¬
buie să fie de o construcţie ri¬
gidă în vederea menţinerii regla¬
jelor . Secul utilizat trebuie sa fie
prevăzut cu un filament cît mai
scurt şi gros. Asemenea becuri
se utilizează în lanterne, prolec-
toare şi farurile suto-moto. La
utilizarea unor becuri mai puter¬
nice, incinta reflectorului trebuie
prevăzută cu orificii de aerisire
Reglajul spotului de raze se
face mal uşor cu raze vizibile. Se
scoate filtrul din ramă şi se
potriveşte distanţa becului faţa
de lentilă, respectiv distanţa între
emiţător şi detector, în aşa fer în-
cît imaginea concentrată a fila¬
mentului să se proiecteze pe de*
lector. Acesta va fi prevăzut cu
un pa rasol ar şi cu un sistem op¬
tic (lentilă), în vederea concen¬
trării razelor pe partea sa sensi¬
bilă, amplasată în focarul lentilei.
Fotodiodele din seria DF (pro¬
duse de I.P.RS.) au o mică len¬
tilă; totuşi este utilă montarea
unei lentile suplimentare cu un
diametru mai mare pentru îmbu¬
nătăţirea randamentului.

în schema prezentata (fio, 2}
s-a folosit ca detector fotodioda
DF 1 (DF 2, DF 3)

Fotodioda are în întuneric o
rezistenţă inversa mare, iar cînd
este luminata rezistenţa ei scade
simţitor. Modul în care s-a făcut
conectarea fotodiodei permite
utilizarea dispozitivului ca ba¬
rieră cu raze vizibile sau invizi¬
bile Astfel, daca dioda este lu¬
minată. releuf RL nu este acţio¬
nat. La întreruperea fasciculului
de lumină, releul este ancianşat.
Oaca releul este prevăzut cu o
legătură de automenţinere pe o
pereche din contacte, montajul
poate acţiona o alarma fa între¬
ruperea fasciculului. Dacă în lo¬
cul releului se montează un con¬
tor electromecanic, se poate
contoriza numărul întreruperilor

Sînt fototranzistoare Darlington npn
planar epilaxiale cu siliciu; aceste fpto
tranzistoare sînt destinate utilizării ca de
tectoare în circuitele electronice de con
trol şi comanda,

^ 05,5

• Tensiune colector-baza

• Tensiune colector-emitor

• Tensiune emitor-baza

• Curent de colector

• Curent de colector de virf

• Putere totala disipată

FT 201

PT 202

^CBO

30 V

40 V

UCEO

20 V

30 V

IOV

10 V

50 m A

50 mA

[cm

100 mA

100 Ma

Mor

300 mW

de fascicul (persoane sau
obiecte în mişcare)

Schema este concepută în aşa
fel încît permite o sesizare dis¬
tinctă a stărilor de lumină şi întu¬
neric.

Sensibilitatea montajului se
poate regla din valoarea rezista-
rului FL

Anaiizînd schema, se poate ve¬
dea câ tranzistorul T, este
intr-un montaj de repetor pe
emitor care comandă un circuit
basculant bistabll cu cuplaj în
emitor (trigger—Schmitt). format
din tranzistoarele T ; —Ti. Sem¬
nalul dreptunghiular produs la
bascularea bista bitului este intro¬
dus prlntr-o diodă Zener în baza
tranzistorului de putere care co¬
mandă releul

Dacă polarizarea bazei lui T
se face astfel încît fotodioda în-
serială cu un rezistor se conec¬
tează între colector şl bază, iar
între baza şl masă se montează
un rezistor adecvat, montajul va
fi acţionat la iluminarea fotodio-
dej,

în figura 3 prezentăm o
schemă realizată pe un principiu
diferit. Ca detector se utilizează
o fot ©rezistenţă (se poate înlocui
cu o fotodiodă). Menţionăm câ

fotorez latenţe ie au o suprafaţă
sensibilă mai mare decît fotodio¬
dele, au proprietăţi similare cu
fotodiodele, insa sînt mai sensi¬
bile în special în domeniul raze¬
lor vizibile, Fotorezistenţele cu
sulfura de plumb sînt sensibile
într-un spectru foarte larg, inclu¬
siv în infraroşu.

La iluminare, fotorezistenţa are
rezistenţă mică şi conectează la
masă baza tranzistorului T,. care
se blochează; în consecinţa, este
blocat T La întuneric, fotorezis-
tenţa îşi măreşte rezistenţa în
mod considerabil Tranzistorul T*
trece în conducţie, de asemenea
şi tranzistorul T Intrarea în
conducţie se face în avalanşa
datorita divizorulul conectat în
emitorul iui T , format din cele
două rezistoare de 330 U.

Releul RL 1 este acţionat, iar
contactul RL la îi asigura auto-
menţinerea. Butonul K* (contact
normal închis) permite comanda
de revenire în repaus a releului.
Contactul RL 1b închide circuitul
de alimentare a becului de aver¬
tizare L sau (daca întrerupătorul
K; este închis) pune în funcţiune
un avertizor (electromotor, elec-
tromagnet etc ).

ÎNTRERUPĂTOR

FOTOELECTRIC

întrerupătorul fotoelectronic
este destinat limitării funcţionării
circuitului de Iluminat dintr-o lo¬
cui nţâ-apartament pe timpul cînd
iluminatul natural facilitează des¬
făşurarea activităţii zilnice In in¬
teriorul locuinţei.

Consumul nedorit de energie
electrică, intervenit din rămîne*
rea în funcţiune a unor becuri la
părăsirea locuinţei, este exclus.

E, VIRQ1L

Tn cazul echipării tabloului de
distribuţie a circuitelor electrice
de iluminat cu un întrerupător
fotoelectronic. Din punct de ve¬
dere electric, releu I fotoelectric
va fi montat în serie cu circuitul
(circuitele) de iluminat (bornele
r,—R/> Nu se va insista asupra
modului de amplasare, care ori¬
cum trebuie sâ fie Intr-un loc
unde întrerupătorul „vede* 1 Iu*

mina zilei şi nici a modului de
conectare şi racord în circuitele
electrice, aceasta urmînd sa se
facă funcţie de dorinţa şi posibi¬
lităţile fiecăruia.

Oricum racordul la reţea se va
face la bornele Ri—N Sl iar co¬
nectarea circuitului (circuitelor)
de iluminat se va realiza la bor¬
nele Rj —

Puterea electrică maximă ce
poate îi vehiculată prin întreru¬
pător va fi limitată de curentul
triacului din schema din figura 2.
dar şi de suprafaţa radiatorului
pe care este montat acest ele¬
ment de comutaţie electronică
Schema oferită spre construc¬
ţie se limitează la o putere ma¬
ximă deservită de 600 W, triacul
amplasîndu-se în acest caz pe
un mic radiator ce nu va solicita
un spaţiu deosebit.

Componentele electronice ac¬
tive şi pasive ale schemei sînt
amplasate pe o plăcuţă de circuit
imprimat cu dimensiunile de 50 x
67 mm.

In partea de jos este ampla¬
sată. prin fixare cu şuruburi M3<
placa de borne (fia 1), prevăzută
şl cu un capac din PVC pentru
protecţia unei atingeri nedorite a
bornelor

Protecţia consumatorilor ta
scurtcircuit şi izolarea automată
a întrerupătorului electronic de o
valoare majorată a curentului no¬
minal prin scurtcircuit se reali¬
zează In această schemă
prinţr-un fuzibii rapid de 0.1 A.

Schema electronică, adoptată
şi încercată în funcţionare conti¬
nuă pe timp de 90 zile de iarnă,
conţine numai şase componente

TgflQM 1988

electronic© activ© şi zece com¬
ponente pasive. Elementul prin-
ci pal îl constituie fotorez istorii!
ROL care basculează schema
din starea logica „1" în starea „0“
funcţie de gradul de iluminare şi
de pragul de basculare ales din
semireglabilul de 1 MIL

Comutarea se realizează din
circuitul integrat temporizator
din seria E555 astfel: presupu¬
nem că în starea iniţiala fototran-
zistorul ROL este Iluminat cores¬
punzător, deci circuitul bascu¬
lant din E555 se găseşte în sta¬
rea „1". Tensiunea de ieşire este
mare, aproape de valoarea ten¬
siunii de alimentare, sarcina
(triacul T810N3) fiind neacţio¬
nată..

Tranzistorul de descărcare din
E555 este blocat şl schema se
afla în starea „garda"

Dacă fototranzistorul ROL nu
mai este iluminat, el se blo¬
chează, provocînd comutarea
circuitului basculant din CI în

starea logică „0", Tranzistorul de
descărcare intern aduce termina¬
lul 4 (ALO) la potenţialul masei
şi în acelaşi timp tensiunea de
ieşire coboară în ,f}*\ acţionînd
pe TB1GN3.

Funcţionarea (starea de gardă
a întrerupătorului electronic pe
timpul zilei) este marcată de
funcţionarea LED-roşu, vizibil şi
el din ‘‘exterior prin capacul
transparent La stingerea aces¬
tuia trlacul conduce şi circuitele
de iluminat ale locuinţei pot fi
folosite.

Alegerea pragului critic, dar şi
a condiţiilor de iluminare a locu¬
inţei prin iluminatul natural, se
face prin serfiireglabilul 1 MII prin
refacerea reglajului in două-trei
zile de suprareglare a răspunsu¬
lui schemei la variaţiile de lu¬
mină,

Pentru prevenirea basculării
rapide a schemei din starea lo¬
gică „1" în starea „0" şi invers,
pe borneie t>— t, se poate monta

un condensator polarizat cu o
valoare cuprinsă între 5 şi
cu plusul pe borna ta.

Obţinerea tensiunii continue
este asigurată de puntea dublă
IPMt pe ale cărei borne de ie¬
şire este montat condensatorul
de filtraj de 10 jjF. 35 V.

Limitarea tensiunii schemei
electronice la valoarea optimă a
funcţionării circuitului integrat,
minimum 5 V, maximum 15 V. se
face prin rezistorul de 2,8 kft,
3 W şi a condensatorului fix de
0,15 jtiF, ales pentru tensiunea de
400 Vc.c,, pe care trebuie să
cadă diferenţa de tensiune dintre
aceea a reţelei şi tensiunea me¬
die de alimentare a schemei, Se
recomandă ca rezistorul de 2,8 k
/, 3 W sa fi ales prin tatonare cu
un potenţiometru pentru a evita
surprizele neplăcute

Greutatea totală â întrerupăto¬
rului electronic, inclusiv a capa¬
cului de borne, nu depăşeşte 0.1
kg.

SONERIE ŞCOLARA

PROGRAMABILA

SONERIA ŞCOLARA PROGRAMABILA ESTE OESTINATA
ŞCOLILOR DE TOATE GRADELE. EA REALIZEAZĂ URMĂ
TOARELE FUNCŢII:

• memorează ora şi minutul de incepere a unei zile de activi¬
tate şcolară,

• semnalizează sonor începutul şi sfîrşltul unei ore de curs;

• programează durata orei de curs;

• programează durata pauzei;

• programează durata pauzei mari (dacă este cazul) şi după
cîte ore este pauza mare;

• comanda manuală continuă/ cu intermitenţă a sonerie'

• comanda automat invalidarea funcţionării soneriei după ce
au „trecut" orei© de curs,

• ceas electronic care indică ora, minutul şi (cu ajutorul a
două LED-uri) secunda,

SE COMPUNE DIN:

— ceas electronic realizat cu
MMC 351 {auto clock), MMC
4543 (decodor BCD la şapte seg¬
mente). afişajul specializat MDE
2583.4 (sau patru afişa)© cu ca-
tod comun de tipul MDE 2111-4
R sau V) şi componentele dis-
crete aferente (tranzistoare, re¬
zistenţe, LED, cuarţ etcj;

— schemă de memorare a orei
şi minutului de începere a primei
ore de curs, realizată cu patru
MMC 40104 {registru de 4 biţi),
patru MMC 4028 (decodor
BDC-zecimal). 1/2 MMC 4082 (Şl
cu 4 intrări);

— numărătorul programabil
realizat cu două MMC 40192
{num trâtor zecimal), două MMC
4081 (Şl cu doua intrări), MMC
4030 (SAU EXCLUSIV), 1/4
MMC 4011 (Şl NU cu doua in¬
trări) ş 1/2 MMC 4013 (bistabi!
,D‘>;

“ numărător de ore de curs
realizat cu MMC 4017 (numără¬
tor zecimal cu ieşirile decodate
zecimal);

— circuit de validare/invali¬
dare a funcţionării soneriei reali¬
zată cu 1/2 MMC 4013;

— schema de comandă a so¬
neriei realizată cu 1/4 MMC 4081
(Şl cu două intrări), 0M 555CN
(monostabfl). 0M 555CN (asta-
bil), tranzistorul BD 135 (137,
139), care are ca sarcină releul

RS • • • • • # o •

cu alimentare de 12 V şl cu con¬
tact© prin care se face alimenta¬
rea soneriei la 220 V/50 Hz. şi
push-butoanele B,A. şi B.C. pen¬
tru comanda manuala a soneriei:

— schema de iniţializare (PQ-
WER-RESET) realizată cu 1/4
MMC 4030, Ci, Dl şi R4;

— sursa de alimentare care
asigură o tensiune de 12 V şi un
curent de 1 A,

— panoul frontal cu dispune¬
rea elementelor conform figurii
4,

DESCRIERE

Ceasul electronic, realizat nu¬
mai cu trei circuite integrate spe¬
cializate, are posibilitatea să fie
iniţializat cu push-butoanele M
{pentru minute) şi H (pentru
ore). Ordinea de iniţializare va fi
întotdeauna M şi apoi H.

Cu circuitul integrat MMC
4543 avem posibilitatea să utili¬
zăm (în cazul lipsei afisajului
MDE 2548) patru afişaje de cîte
o cifră cu catod comun (fig. 3).

Ceasul utilizează un cuarţ de
32 768 Hz (2 15 ) care se întrebuin¬
ţează la ceasurile electronice de
mină.

Schema de memorare a orei şi
minutului de începere a primei
ore de curs este destinată să me¬
moreze momentul de startere a

Ing, PAUL ANDREESCU

soneriei Utilizatorul stabileşte cu
ajutorul microîntrerupătoarelor

* %

im» 1988

ora şi minutul la care se doreşte
să înceapă funcţionarea sche¬
mei. Aceasta sesizează momen¬
tul respectiv şi validează funcţio¬
narea numărătorului programa¬
bil.

Numărătorul programabil reali¬
zează „numărarea 1 duratelor orei
de curs şi pauzei (eventual a
pauzei mari) conform cu alege¬
rea de către utilizator a poziţiei
mîcroîntrerupătoarelor respec¬
tive. La validarea schemei numă¬
rătorul este programat să nu¬

mere la început durata orei de
curs, după care se şterge auto¬
mat şi validează numărarea dura¬
tei pauzei. în cazul că se utili¬
zează şi pauza mare, microîntre-
rupătoarele respective se vor fixa
corespunzător alegerii utilizato¬
rului, La fiecare terminare a orei
de curs are loc avansarea numă¬
rătorului de ore de curs.

Numărătorul de ore de curs
are două destinaţii. El este pro¬
gramat sa sesizeze terminarea
orelor de curs şi să invalideze

funcţionarea soneriei De aseme¬
nea, în cazul utiNzârii pauzei
mari. el este programat sa
schimbe durata pauzei obişnuite
cu durata pauzei mari după nu¬
mărul de ore programat, apoi re¬
luarea normală a duratei pauzei
obişnuite.

Circuitul de vaiidare/invalidare^
a funcţionării sonenei^ste-ujţ_:
bistabil de tip ,.D\ El fie
la punerea sub tensiui
mei şi este poziţionat m momen¬
tul începerii crimei orei de curs,

w î

ÎIMOGM 1088

pentru validarea funcţionării so¬
neriei. La terminarea numărului
de ore de curs programate, bi-
stabilul este şters şi invalidează
funcţionarea montajului.

Schema de comandă a sone¬
riei realizează declanşarea sone¬
riei la începutul şi sfîrşltul fiecă¬
rei ore de curs. Schema poate fi
reglată sâ sune mai mult sau mai
puţin după dorinţa utilizatorului.
Pentru aceasta se acţionează po-
tenţiometrul monostabitului. As-
tabilul, a cărui funcţionare este
validată de monostabil. reali¬
zează comanda releului prin in¬
termediul deschiderlî/blocării
tranzistorului BD 135. Releul,
prin contactul său normal des¬
chis, atunci cînd est© anclanşal,
pune în funcţiune soneria. Dioda
D3 se va alege în funcţie de ten¬
siunea şi curentul consumat de
releu.

Soneria poate fi pusa în func¬
ţiune şi manual, Prin apasarea

push-butonului B A. soneria va
suna cu intermitenţe ca şi in ca¬
zul declanşării ei automate. Prin
apăsarea push-butonului B.C.
soneria va suna continuu atit
timp cit este apăsat push-buto-
nuf 8,0,

Schema de iniţializare reali¬
zează, la cuplarea tensiunii, şter¬
gerea bistabilului de validare/in¬
validare a funcţionării soneriei,
precum şi a celor doua numără¬
toare, De asemenea, înlătură po¬
sibilitatea declanşării soneriei ia
cuplarea tensiunii prin invalida¬
rea iniţială a monostabil ului din
schema de comandă a soneriei.

Sursa de alimentare trebuie să
asigure tensiunea şi curentul ne¬
cesar. integratele CMOS pot fi
alimentate într-o plajă relativ
mare de tensiune; în jos nu mai
mică de 6 V impus de ceasul
electronic, iar în sus pînâ la 18
V. Funcţie de tensiune utilizată
se alege releul respectiv, care

trebuie să asigure prin contac¬
tele sale curentul necesar ali¬
mentării soneriei. Am ales ten¬
siunea de 12 V deoarece aceasta
poate fi obţinută şi de la o bate¬
rie auto. Alegerea schemei unei
surse care să satisfacă necesită¬
ţile soneriei programabile rămlne
la aprecierea fiecăruia

Panoul frontal, arătat în figura
4, are următoarele elemente de
panou:

— afişa]ul ceasului electronic
cu cele, doua push-butoane M şi
H pentru iniţializarea acestuia;

— microîntrerupătoarele pen¬
tru stabilirea orei şi minutului de
începere a primei ore de curs;

— două push-butoane pentru
comanda manuală conîinua/al-
ternativâ a soneriei;

— microîntrerupâtoarele pen¬
tru poziţionarea duratelor orei de
curs, pauzei, pauzei mari. pre¬
cum şi după a cita oră este
pauza mare;

i C/tXec

\ 6

1 C

cm£

d*Â

c/iS

ciM.

wamm mmm 1988

n ~t o j n

L I / ° -IU

Şotie Are şcozeeA

fieo£<eAA?AiS/Z a '

MAA/C/4A

AtreeA/Am/ cortr/sMo

4ii#r&/7M£

r*0,$A

OtJ

OFF

0*0

~.,98 ?&$£thâio
OFF l

A M&

£Q

0£Â

atfi

QFFX*

«ir

r^3^/Q

jmcv FbAftfm

£ffîm i£$

%M 03 *m .

PAi/JjA &UPA PMQA
AfrCĂ Câ 0£4 tf/W£

suiUSIâ

£mm

ăe &ee

2 3

Att/weA/met

SV/A/O'

— comutatorul „ALIMEN¬
TARE" pentru punerea sub ten¬
siune a schemei;

— două siguranţe pentru pro¬
tecţia sursei şi a soneriei în cazul
apariţiei nedorite a unei creşteri
bruşte de curent;

— LED semnalizator pentru
prezenţa tensiunii de alimentare,
înainte de punerea sub ten¬
siune se programează de către
utilizator momentul de începere
a primei ore de curs, durata orei
de curs, durata pauzei, a pauzei
mari (dacă este cazul) şi după a
cita oră este pauza mare, pre¬
cum şi numărui de ore de curs,
Se cuplează tensiunea şi cu
ajutorul push-butoanelor M şi H
se poziţionează ceasul electro¬
nic.

Acestea sînt toate operaţiile pe
care le tace utilizatorul
Soneria va ti anclanşata auto¬
mat la începutul şi sfîrşitul fiecă¬
rei ore de curs La terminarea
orelor de curs utilizatorul o va
decupla de sub tensiune.

Pentru testarea bunei funcţio¬
nări a soneriei şcofare programa¬
bile, după ce s-au executat toate
operaţiile de programare şi ini- *
ţializare a ceasului, se apasa
push-butonul M care are ca efect

avansul ceasului electronic cu 2
Hz, adică o oră de curs de 50
minute se va derula în 25 se¬
cunde, iar o pauză de 10 minute
se va derula în 5 secunde. După
terminarea orei de curs, deci M

este apăsat, re leul nu se mai an-
clanşeaza. încercarea se tace,
evident, cu scoaterea soneriei
din priza de 220 V/50 Hz şi „as¬
cultarea' 1 cu plăr ii/decuplării rele¬
ului.

Af'Soj

ore

AftS&J

£gcs

*me u
m te L

(2M/...W)

SCALA CU DIODE

LED

Ing. ARCADIU BELLU LIVIU

Scala utilizata la receptoare
trebuie iluminata. în special daca
receptorul este utilizat în locuri
întunecoase, pentru a putea citi
cu uşurinţă frecvenţa de acord şi
a găsi cu uşurinţă postul dorit.
Pentru a elimina iluminatul gene¬
ral al scalei propun utilizarea
unor diode lumi nescente care sa
înlocuiască acul indicator a! sca¬
lei. Acest tip de scală poate fi
utilizat cu uşurinţă la orice tip de
receptor sau poate fi conceput
pentru receptoarele radioamato¬
rilor. aparate de măsură, surse
de semna! etc.

jn figura 1 este prezentat în
ansamblu acest tip de scală care
se aseamănă cu scalele obişnu¬
ite, modificarea consţînd în înlo¬
cuirea acului indicator cu una,
două sau mai multe diode lumi-
nescente dreptunghiulare. Su¬
portul diodelor şi modul de reali¬
zare a lui se pot vedea in figura
2. Pe suportul scalei (2) se fi¬
xează două şine de metal (4).
care constituie şi contactele
electrice ale diodelor lumines-
cente (5), Suportul scalei trebuie
să fie bun izolator electric, în caz
contrar fiind necesară izolarea
electrică Intre şine şi suport. Şi¬
nele se pot fixa de suport fie prin
lipire, fie cu ajutorul unor şuru¬
buri (3). Diodele lumi nescente se
fixează pe un suport format din
două glislere metalice (?) lipite
de o parte şi de alta a unui ghi¬
daj izolator (6). suport ce alu¬
neca pe cele două şine. Termi¬
nalele diodelor luminescente se
vor cositori de glisiereie meta¬
lice, astfel încît alimentarea cu
curent să se facă de la cele două
şine metalice (4) Dacă se consi¬
deră că dioda luminescenta are
lăţimea prea mare şi pe geamul
scalei (1) nu se poate stabili des¬
tul de bine frecvenţa, capui dio¬
dei se va obtura parţial cu hîrtie
neagră, după cum se poate ve¬
dea în figura 3.

Pe suportul diodelor se pot
monta una, două sau mai multe
diode care în varianta prezentată

30 •••*••••

pot fi alimentate prin două fire
de legătură (cele două şine me¬
talice), Din aceasta cauză putem
avea numai următoarele posibili¬
tăţi:

a. o diodă luminescenta
aprinsă permanent:

b, o dioda tumineseentă
aprinsa intermitent.

c, două diode luminescente
aprinse permanent;

d. două diode luminescente
aprinse intermitent;

0 . două diode luminescente
aprinse după dorinţă,

f r mai mutte diode lumines¬
cente aprinse permanent.

Cazurile a. c şi f sînt cele mal
simple, alimentarea diodelor lu¬
minescente fâcîndu-se direct de
la alimentatorul receptorului,
aprinderea lor avînd loc In mo¬
mentul cuplării 9a reţea. Se va
avea grijă să nu se depăşească
curentul nominal prin diodele lu¬
minescente (15—20 mA pe fie¬
care diodă), în celelalte cazuri
problema se complica puţin de¬
oarece există numai două fire de
legătura.

Pentru a putea aprinde după
dorinţă două diode lumines¬
cente după cum se poate vedea
în figura 4, sînt necesare trei fire
de legătură un fir pentru legarea
la masă şi cîte un fir pentru fie¬
care diodă ce se leaga la întreru¬
pătorul K pentru a putea aprinde

.„Lacul aflat la cea mai mare
altitudine din lume este Titlcaca,
situat la frontiera dintre Peru şi
Bolivia? Arest lac se află la
3 812 m deasupra nivelului mării.

...Cea mai scăzuta temperatură
terestra înregistrată pînă in pre¬
zent este de — 88,3°C, înregis¬

trată la baza sovietica Vostok, în
Antarctica, la 24 august A06G'?

Cea mai scăzută tem permută
afara regiunilor p-oţgre a
registrată la Dirn
la 1 februarie V
.Cel mai râ:
pe Pâmînt est'
fost descope
1776 ? _

.Tensiunea care provoacă ful¬
gerul ajunge, în unele cazuri,

pînâ la o mie de milioane de
volţi, iar intensitatea curentului a
fost apreciată la 20 000 de am-
pen ?

„ Forma în zigzag a fulgerului

se datorează faptului ca aerul ra¬
refiat conduce mai bine electrici¬
tatea decît cel comprimat? Dar
fulgerul trecînd prin porţiunile cu
aer mai rar, căldura sa enorma
provoacă alte comprimări şi rare¬
fieri, trebuind să-şi schimbe me-
direcţia. Aşa se produce dru-
sau în zigzag.

Jn singur trăsnet este format
na^fhâ la 42 de descărcări
sie. fiecare precedată de
Trăsnet" conducător'?
„Trăsnetele au ca efect mai
puţine cazuri mortale decît se
crede, iar urmările produse la cei
ce supravieţuiesc se vindecă, în¬
deobşte, destul de repede?

...jn fiecare zi se produc în at¬
mosferă aproximativ 8 milioane
de fulgere? în timpul furtunilor
puternice au loc rntr-o ora
8 000—9 000 de descărcări elec¬
trice.

după dorinţă una din diode. Pen-
tru a putea reduce numărul de
fire la două, s-au legat cele două
diode luminescente în paralel,
dar anodul uneia la catodul ce¬
leilalte, aprinderea după dorinţă
a uneia dintre ele fâcîndu-se prin
inversarea polarităţii sursei de
alimentare prin intermediul unui
comutator K, după cum se poate
vedea în figura 5, Utillzînd un
comutator electronic intermitent
sau comandat după dorinţă, se
pot realiza şi cazurile b. d şi e.
Pentru cazul d se poate utiliza
schema din figura 6, care se
compune dintr-un circuit integrat
CDB 400, un condensator elec¬
trolitic şi două rezistenţe dintre
care una semi reglabilă, cu ajuto¬
rul căreia se poate regla frec¬
venţa de comutare a diodelor în¬
tre 3 şi 0,5 Hz, după dorinţă
Pentru cazul b se poate utiliza
acelaşi circuit la care se scoate
una din diode sau se poate con¬
cepe uşor alt circuit.

Cazul e poate fi realizat cu un
comutator dublu ca în figura 5
sau cu unul din circuitele elec¬
tronice prezentate în figurile 7 şi
8. în cazul radioreceptoarelor,
cele două diode luminescente
din cazul e pot indica doua lun¬
gimi de unda diferite, comutato¬
rul K puţind fi găsit în claviatura
de schimbare a lungimilor de
undă existente în radioreceptor
Pentru alte aparate construite de
amatori se va avea în vedere în
momentul construcţiei comutato¬
rul K.

Din încercările efectuate cu
circuitele prezentate, curentul
prin diode nu a depăşit valoarea
de 15 mA, curentul maxim admi¬
sibil pentru o poartă a circuitului
integrat CDB 400 fiind de 16 mA.
Daca se constata un curent mai
mare de 15 mA, se va lega o re¬
zistenţă corespunzătoare pe unul
din firele de cuplare a diodelor
care să asigure un curent de 15
mA,

Pentru circuitele din figurile 6,
7 şi 8 s-au prezentat la scara 11

circuitele imprimate văzute din¬
spre cablaj, realizate astfel
- circuitul din figura 6, pre¬
zentat în figura 9;

— circuitul din figura 7, pre¬
zentat tn figura 10;

— circuitul din figura 8, pre¬
zentat în figura 11

Sistemele prezentate pot fi uti¬
lizate şi ca divertisment în locu¬
inţe, ca indicatoare sau averti¬
zoare, legătura la distanţă fiind
mal comodă prin utilizarea a
doua fire de legătura

LED

ÎIMOim 1988

AUTOMAT

Automatul descris in continu¬
are comanda umplerea rezervoa¬
relor de apă cum ar fi: vasele de
expansiune din cadrul instalaţii¬
lor de încălzire centrală proprie,
rezervoarele de apă pentru uda¬
rea grădinilor, unele rezervoare
din cadrul instalaţiilor de încăl¬
zire solară a apei menajere, va¬
sele de alimentare cu apă pentru
ghivecele de flori ete.

Schema determina pornirea
unei electropompe sau a unei
efectrovane la scăderea nivelului
apei sub nivelul electrodului
„jos*\ menţinerea alimentării
agregatului comandat după de*
paşi rea nivelului electrodului
„jos" şi oprirea acţionării ia atin¬
gerea nivelului electrodului
„sus".

implementarea mecanismului
de funcţionare descris este uşor
posibilă prin utilizarea circuitului
integrat /fE555, folosind proprie¬
tatea acestuia de a genera la ie¬
şirea Q un nivel „v logic, cînd
tensiunea intrării TR este mai
mică decît 1/3 din tensiunea de
alimentare V, respectiv un mvel
„0" logic, cînd tensiunea intrării
THR depăşeşte 2/3 V, iar intrării
TR I se aplică o tensiune mai
mare de 1/3 V, în acest context,

Ing. ADRIAN SÂRB

coborirea nivelului apei sub nive¬
lul electrodului „Jos" determină
curgerea unui curent de la intra¬
rea TR spre masă, prin R 3 , rezul-
tînd o cădere de tensiune pe R 3
mai mica decît 1/3 V, care are ca
efect bascularea ieşirii Q pe nivel
„1" logic- Acest nivel de tensiune
determină saturarea tranzistoru¬
lui T şi implicit armarea releului
electromagnetic Rel prin ale că¬
rui contacte are loc alimentarea
eiementufui comandat,

Crqşterea nivelului aper peste
nivelul electrodului .jos" face ca
tensiunea aplicata intrării TR să
crească peste 1/3 V, fără a afecta
starea ieşirii O. Atingerea nivelu¬
lui apei a electrodului „sus ,k de¬
termină apariţia unui curent de
la sursa de alimentare spre intra¬
rea THR, prin R lP rezultînd pe
intrarea THR o tensiune mai
mare de 2/3 V. care basculează
ieşirea Q pe nivel „0" logic şi,
astfel, întrerupe alimentarea rele¬
ului Rel

Minimizarea electrolizei presu¬
pune ca fl 1s R 3 , R 3 să fie cît mai
mari posibil. Creşterea valorii
acestor rezistenţe este limitată
însă de valoarea curentului nece¬
sar declanşării la intrările TR şi
THR Valorile rezistenţelor Rt, R ?j

R 3 din schemă au fost calculate
corespunzător valorilor maxime
specificate în catalog ale curenţi¬
lor de declanşare (pentru circui¬
tul cel mai nereuşit livrabil din
acest punct de vedere). Practic
am utilizat un circuit integrat
pentru care valorile curenţilor de
declanşare au permis mărirea re¬
zistenţelor R, la 20 MU, R? la 5,6
Mii şi R 3 la 10 Mii. Dacă schema
se încearcă pentru lichide cu
conductibllitate mai mică decît
apa, este necesară reducerea va¬
lorii rezistenţei R lP

Condensatoarele Ci. C 5 împre¬
ună cu Ri -r R 3 şi impedanţele
intrărilor TR şl THR formează fil¬
tre tfece-jos, fiind montate cu
scopul măririi imunităţii la zgo¬
mot a montajului. în acelaşi scop
este montat condensatorul C 3
care decuplează intrarea CV a
circuitului.

Rezistenţa R 4 împreună cu
condensatorul C 4 reseteaza cir¬
cuitul la punerea sa' sub ten¬
siune,

Tensiunea v de alimentare a
circuitului este stabilizată cu sta¬
bilizatorul format de Di şi R e ,
pornind de la tensiunea redre¬
sata şi filtrată de 24 V,

Releul electromagnetic Rel
este cu tensiunea de alimentare
de 24 V şi curentul absorbit mai
mic de 1 A, avînd contacte cu
suprafaţa corespunzătoare cu¬
rentului consumat de elementul
comandat, Cel care posedă relee
alimentate la 12 V şi un curenl
mal mic de 200 mA ie pot folosi
prin conectare directă, împreună

Sa: • ## *#*##*##

cu dioda Dz, între ieşirea Q şi
masă, ^dioda avînd anodul ia
masă. in această situaţie se re¬
nunţă la D lr R e , Iar V se alege de
12 V

Electrozii se realizează din
sîrmă de alama 0 2^-3 mm, in-
troducîndu-se, în poziţie verti¬
cală, în rezervor. Electrodul „jos"
împreună cu electrodul „+10 V"
au aceeaşi lungime, iar electro¬
dul „sus" este mai scurt. Adînci-
mea dă pătrundere a electrozilor
este funcţie de nivelurile între
care se doreşte pornirea şi opri¬
rea elementului comandat

Se recomandă ca montajul sa
se realizeze într-o cutie metalică
etanşă, legată electric la masa
schemei, din care coboară în re¬
zervor cei trei electrozi şi la care
este conectat un cablu cu trei fi¬
re +24 V, masă şi colectorul
tranzistorului T. releul Ret, fiind
montate, împreună cu
transformatorul Ir, puntea redre-
soare şi G a în ansamblul elemen¬
tului comandat-

Numerotarea pinilor circuitului
integrat corespunde capsulelor
MP48 şi T099, Pentru capsula
TO116, capsulă „dual in line" cu
14 pini, se adună cifra 3 la nu¬
mărul pinului din schemă, spre a
obţine numărul pinului în
această situaţie.

în mod opţional schema poate
fi prevăzută cu butonul B pentru
a porni elementul de umplere
atunci cînd nivelul apei este între
nivelurile electrozilor „jos" şi
„su$ 4 \ De la locul de amplasare a
butonului pînâ la locul de dispu¬
nere a montajului, legătura se
realizează prin cablu ecranat de
tip microfon,

BIBLIOGRAFIE

„Circuite integrate liniare' 1 —
voi,3

ELECTRONIC

COMPONENTE PENTRU ceas electronic cu- circuite integrate
şi'elemente de afişare realizate în exclusivitate de întreprinderea
MICROELECTRONICA:

• MMC 351 — circuit integra! pentru ceas auto;

• MMC 4511 — circuit integrat tatch/decodor/driver
BCD—7 segmente;

• MDE 2581,,.2 R, V — afişor numeric pentru ceas catod
comun;

• MDE 1101... 3 R, V — LED — Standard.

Caracteristicile principale ale circuitului {schemei) pro¬
puse sînt:

— tensiune de alimentare: 12 V ± 3 V.

— frecvenţa de rezonanţa a cuarţulul: 32 768 Hz; *

— curent consumat cu afişajul stins: 3 mA;

— format afişare 3 mA;

— indicator AM/PM. A.

REGULATOR
OE CURENT
ALTERNATIV

CORNEL DEQPGIU,

Acest dispozitiv electronic
oferă posibilitatea varierii inten¬
sităţii luminoase de la 0 V pmâ la
220 V, a unei surse rezistive
ţmax 400 W) în căzut de faţa
bec, cît şi pornirea şl oprirea iui
cu ajutorul unui comutator sen¬
zorial

Schertoa are în compunerea sa
următoarele:

— buton de atingere (tasta) le*
gal la masa potenţiometrului;

— circuit trigger formator de
impuls;

— circuit bistabiî;

— comutator electronic;

— regulator de c.a,, existent în
comerţ şi adaptat,

în stare iniţială tranzistorul T»

este deschis, pJusul care trece
prin rezistenţa de 200 kU emitor,
colector încarcă condensatoarele
de 4.7 nF şi de 1 juF ale bistabilu
lui, Tranzistoarele T. şi sîni
blocate, cînd T este deschis, T
blocat, T deschis, T. blocat, be-
cui fiind aprins, putîndu-se varia
intensitatea luminoasă.

La atingerea tastei semnalul de
50 Hz preluat de la corpul nostru
este redresat de tranzistorul Ti
montat ca dioda, tranzistorul 7
se blochează, desehizîndu-se T..
La deschiderea lui Ţ*. plusul cu
care erau încărcate condensa¬
toarele deschide Ti, plusul de pe
condensatoare trecînd la masa.
Aceasta se traduce pentru bista-

bil ca un impuls negativ, bistabi¬
lul basculează, cînd T-. e blocat
T, deschis. T btocat. T. des¬
chis, scurtcircuitind condensato¬
rul de 47 nF, se aprinde oscilato¬
rul regulatorului, becul se stinge
Fenomenele se repetă identic cu

5IR6MA

6L6CTROMICA

In larga posibilitate oferita
de electronică un loc impor¬
tant îl ocupă folosirea circui¬
telor astabile, cu care, în cir¬
cuite simple sau combinate,
se pot obţine o multitudine
de funcţiuni.

O astfel de schemă deose¬
bit de spectaculoasă, care o
dată realizată dă multe satis¬
facţii constructorului amator,
e sirena electronică cu func¬
ţiuni multiple. Ce ne oferă
această schemă?

Prin folosirea circuitelor
/îE555, circuitului /fA741 si

§ § § § # # # •

G. CORNEL

prin combinarea celor patru
comutatoare, se obţin o mul¬
titudine de sunete asemănă¬
toare sirenelor de toate tipu¬
rile, cît şi unele efecte de su¬
nete spaţiale.

Schema are în compunerea
sa două astabile cu ^E555 şi
un comparator de tensiune
cu circuitul integrat A741.
grupuri de condensatoare şi
rezistoare, unele dînd modu¬
laţia în frecvenţă, altele în
tensiune, prin combinarea
cărora cu ajutorul comuta¬
toarelor se obţine multitudi¬

nea tonurilor şi sunetelor sus
amintite

Alimentarea montajului se
face cu 12 V de la baterie sau
un alimentator stabilizat. în
serie cu plusul alimentatoru¬
lui s-a montat o diodă, care
elimină posibilitatea defectă¬
rii în cazul alimentării inverse
a montajului.

Etajul final în montaj Oar-
lington conţine două tranzis-
toare, un potenţiometru de
volum, o diodă şi un difuzor.

Butonul B se poate monta
pe cutie sau la t distanţâ,
acolo undp se vrea să se
pună în siguranţă un obiect,
o încăpere, automobilul Ca¬
blajul imprimat ramîne ta ale¬
gerea constructorului funcţie
de capsulele folosite.

iiliia &mmm 1988

fiecare atingere a tastei.

Funcţionarea acestui regulator
este deosebit de sigură, bistabi¬
lul nebaacuiînd întîmplâtor din
cauza unor paraziţi ai reţetei,
montîndu-se ia Intrarea dispoziti¬
vului un filtru format din rezis¬

tenţa de 1 MU, condensatorul de
220 nF şi bobinele de şoc.
Aceste bobine se montează pe
aceeaşi bară de ferită 70 mm x 8
mm cîte 140 spire de 0,8 mm.

Se poate adapta şi carcasa re¬
gulatorului existent în comerţ pe

butonul potenţiometrului montîn¬
du-se o plăcuţă metalica care să
facă legătura cu masa potenţio-
metrului

TIMUM 1088

întreprindere de stat pentru fabricarea de televizoare
aib-negru şi color T radioreceptoare, combine muzicale, in¬
cinte acustice, radi o caseto ioane, subansambluri, piese de
schimb. Bucureşti, Bd, Dimitrl© Pompei nr, 5—7, sector 2,
cod 72 328, telefon 88 20 80, telex 10530.

Unul din produsele întreprinderii ELECTRONICA mult
solicitate, In special de copil şl tineret, datorită designulul
plăcut, dimensiunilor şl greutăţii reduse, este mlcrorecepto-
rul cu amplificare directă „RIC 2\ Recepţia postului dorit In
gama de UM se face prin acţionarea butonului de subgame
şl a butonului de acord.

întrucit acest radioreceptor miniaturizat este destinai au¬
diţiei la mlcrocaacâ, precum şi faptul că se manevrează şi se
exploatează uşor, aparatul este indispensabil oricărei familii
pentru a fi utilizat In casă, dar mal ales in excursii şi dru¬
meţii, fiind uşor şi comod la purtat, lată cile va date tehnice:
• frecvenţe recepţionate: 525—930 kHz şl 930—t 805 kHz *
sensibilitate maximă: 20 mV/m pentru o tensiune de Ieşire
de 60 mV t bară de ferită Incorporată • alimentarea: 1 ba¬
terie R6—P de 1.5 V • consum: 10 mA maximum • Impe-
danţa ta borna cască: 100—200 U • dimensiuni: 85x45x23
mm • greutatea: 75 g (Inclusiv bateria).

Aparatul este in garanţie 12 luni.

lîmo

b» ii mm mm mm mm m mm tm

AMPLIFICATOARE

OPERAŢIONALE

-t

Amplificatoarele operaţionale
(AO) monolitice au dobîndif o
popularitate cu nimic mai prejos
: decît cea a „bătrmelor" tranzis-
toare Operaţiile analogice de
calcul (sumare, diferenţiere, inte¬
grare, logaritmare, exponen¬
ţiale), generarea formelor de
unda (sinusoidală, triunghiulară,
dreptunghiulară), filtrarea sem¬
nalelor constituie numai o parte
din funcţiile de circuit în care
AO se dovedesc deosebit de
utile.

Terminologia folosită in diver¬
sele lucrări dedicate A O prezintă
variaţii atît sub aspectul traduce¬
rii unor termeni din limbile en¬
gleză sau franceză, cît şl sub as¬
pectul simbolurilor, Pentru elimi¬
narea oricăror ambiguităţi, pre-

Ing. C. POPESCU

zentâm definiţiile şt simbolurile
parametrilor electrici principali ai
AO, conform STAS 10407—84:

— tensiune de decalaj la In¬
trare — — tensiunea conti¬

nuă care se aplică între cele
doua terminale de intrare, avind
circuite de intrare şl ieşire speci¬
ficate pentru care tensiunea de
ieşire atinge un nivel specificat
(de obicei zero volţi);

— curent de decalaj la intrare
— \tn — curentul continuu ega!
cu diferenţa dintre curenţii prin
cele două terminale de intrare,
avînd circuite de intrare şi ieşire
specificate, pentru care tensiu¬
nea de ieşire atinge un nivel spe¬
cificat (de obicei zero volţi);

— curent (mediu) de polari¬
zare — Im — media aritmetica a

curenţilor de polarizare prin ter¬
minalele de Intrare, specificaţi în
absenţa unui semnai de Intra/e,
corespunzînd unui nivel ai ten¬
siunii de ieşire specificat (de obi¬
cei zero volţi);

— coeficient (mediu) de tem¬
peratura al tensiunii de decalaj la
intrare — txy J0 — raportul dintre
variaţia tensiunii de decalaj la in¬
trare corespunzătoare variaţiei
temperaturii mediului ambiant şi
valoarea intervalului variaţiei res¬
pective de temperatura, restul
condiţiilor rămînînd ne¬
schimbate;

ROB 709

ROB 3U

ROB 702

Capsula TO -99

Capsula TO-116

ROB 0t3S

NC C=

TJX

srr a

TJX

XC d

ZJ HL

ouîicr

rad

;□fu

iu cz

LL d

13 'tc

xn d

xi. c:

NI 3 d

^1=

13 fSP

ti 3 CC

NC CZ

ZD NT

nc a

3 UI
3 NJ. 1 -
30UT 2

:v EI

DOUT 3
3 NC

Capsula TO-116

32k

ROB 101/201 A /101 T
101 A / 301 A

Capsulă TO-99

XC CI

TJX

Z3 XC.

OUT

xrz

=>%

QUTl CU

TJT

I3 0UT4

NC C

TJX

NC CZ

=3*tt

(MAG 7. C

POUTI

UI c=

13 U4

xc c:

ghdc:

□ 0 UT

MAG. t C*

POUGl

nu m

^NU

QK*F£, C

ij. c

13 XC.

MAG 1 C

13 I LAG 1

^CC

LI d

xt. c=

^ UG

XL 2 C

13 1LAG1

A 2C

13 nIj

m m

Vcr C

I3UEAD

utc

=3 Nl 1.

U2d

=3 111

v Et c

f E

Nit CI

=JkC.

V EE ^

13 U t

OUI 7 d

9 1

!□ m

NC d

Jnc
3 ic

3FC-
3V CC
30UT
3 0N
3 NC

Capsula TO-166

Capsula IO-116

Capsula T 0-116

Capsulă IO“116

ABREVIERI FOLOSITE IN DIA¬
GRAMELE DE INTERCONEXIUNI:

HI. “ intrata neinvertoere
IX — |nl rar» Invertoare
OUT - Ieşiră

Vm — tensiune de alimentare nega¬
tivă

V . — tensiune de alimentare pozi¬
tivă

GND — masă

N. C. — terminal neconeciat

O. N. — terminal pentru anularea ten¬
siunii de decalaj le Intrare

CASC — terminal pentru conectarea
unul etaj caacode la masă
SEX A.B.I. — terminale de progra¬
mare a curenţilor de polarizare Interni
F.C., F.C.L F.C.O., LAG, LEAD.
I.LAC, O-LAG — terminale pentru
compensare In frecvenţă

— amplificatoare în bucla des¬
chisă — A r > — valoarea amplifi¬
cării de tensiune pe mod diferen¬
ţial, cînd nu se aplică nici un fel
de reacţie;

— factor de rejecţie pe mod
comun — CMR — raportul dintre
amplificarea de tensiune pe mod
diferenţial şi amplificarea de ten¬
siune pe mod comun, în aceleaşi
condiţii specificate;

— factor de rejecţie al variaţiei
tensiunilor de alimentare — SVR
— raportul dintre variaţia tensiu¬
nii de decalaj la intrare şi variaţia
tensiunii surselor 6e alimentare;

— bandă pentru amplificare

unitară (în buclă deschisă) — 8,
— intervalul de frecvenţă in care
amplificarea în buclă deschisă
atinge o valoare egală cu, unita¬
tea;

— viteză de variaţie a tensiunii
de ieşire — SR — valoarea cea
mai mare a vitezei de variaţie a
nivelului tensiunii de ieşire, cînd
la intrare se aplică un semnal
treaptă de tensiune

FAMILII OE AMPLIFICATOARE
OPERAŢIONALE

Un AO ideal este un dispozitiv
cu 5 terminate (fig 1), caracteri¬
zat prin amplificare în bucla des¬
chisă infinită, curent d© polari¬
zare nul (impedanţă de intrare
infinita), tensiune de decalaj la
intrare nulă, factor de rejecţie pe
mod comun infinit, bandă de
frecvenţă pentru amplificare uni¬
tară infinită, viteză de variaţie a
tensiunii de ieşire infinită.

Imposibilitatea obţinerii unui
AO ideal a condus la diversifica¬
rea acestei clase în familii de
dispozitive, în limitele realizabili-
tăţii fizice, fiecare familie tinde
să se apropie cît mai mult de
condiţia de idealitate pentru un
grup de parametri. Conform ce¬
rinţelor specifice fiecărei aplicaţii
se va alege AO potrivit

• AO de uz general este o fa¬
milie cu performanţe medii la

majoritatea parametrilor electrici
[A ff = 3“50 V/mV. 5 mV,

ţ/„ = 0,1—7,5 juA, 8, = 1 MHz, SR
= 0,5 V/^s). La dispozitivele din
această familie s-a urmărit armo¬
nizarea globală a performanţelor
electrice, Realizate în tehnologie
bipolară standard, tipurile de ÂO
de uz general conţin între 1 şi 4
dispozitive de acelaşi tip.

• AO de mare impedanţă de
intrare prezintă curenţi de po¬
larizare la intrare mal mici de
25 nA (impedanţe de intrare de
ordinul a 1 000 000 MH). Etajul
diferenţial de intrare al acestor
AO fiind realizat cu tranzistoare
J—F ET sau MQS, cele mai per¬
formante tipuri se produc utill-
zînd tehnologii mixte (Bl—FET,
Bl—MOS).

• AO de precizie prezintă ten¬
siuni de decalaj la intrare sub 2
mV, ai căror coeficienţi de tem¬
peratură nu depăşesc 5 /jV^C, şi
amplificări In buclă deschisă
mari. în fabricarea lor, fie se uti¬
lizează tehnologii deosebite, fie
se apelează la tehnici de redu¬
cere (corectare) a tensiunii de
decalaj în timpul testării cipurilor
pe plachetă.

• AO de mare viteză prezintă
viteze de variaţie a tensiunii de
ieşire mai mari de 10 V/^s şi
benzi pentru amplificare unitară
de ordinul zecilor de MHz O
specie deosebită din această fa-

• • « • «

f mmm ^yw» «88

741 /741 J

Capsula TD-99

Capsulă MP-48

Capsulă TO - 116
ROB 07

Capsulă TO“99

RQ B 74

Capsulă TO-99

Capsulă TO-116

ROB 115
ft.lA

Capsula TQ-100

p F 356

Capsulă TQ-99

Capsula MP- 46

Capsulă IO-11.6
ptt 3900

hi \ c:

1 U H

v ct

KIîCZ

2 13

rZINI 3

Hi C

3 13

ZIJHI t

0UT2C

4 11

31 U k

OUTltZ

S 10

dOUTi,

atc:

0 9

33 OUT 1

%■=

7 8

13 11 3

Capsula TO- 116

HC c=

Uit

HI d

ON CI

Ni m

V E( C

NI d

3 NC
3 NC
3 0N
3V CC
3 OUT
3 WC
3 NC

Capsula TO-116

TCA 520

Capsula MP- 48

ROB 8161

Capsulă MP-48

mihe este cea a AO repetoare de
tensiune (LM110). Produsele de
înalta performanţă ale familiei se
fabrică folosind tehnologii mixte
• AO de transconductanţa pre¬
zintă la ieşire o impedanţă de cel
puţin cîteva sute de kiî. Această
performanţă se obţine cu ajuto¬
rul unui etaj de ieşire de tip ge¬

nerator de curent comandat în
tensiune Parametrul amplificare
în buclă deschisă se înlocuieşte
prin parametrul transeonduc-
tanţâ In buclă deschisă.

AMPLIFICATOARE
OPERAŢIONALE ROMÂNEŞTI

Industria românească de corn-

Capsulă TO-99

’ U u

i ^ ii
3 ia

u U

S 10
i f

1 a

Capsulă TO -116

ROB 3080

Capsula TCh99

Capsulă MP-48

Capsulă TO-116

TABEL DE ECHIVALENTE (Tabel 2)

FA1RCHILD

NATIONAL

MOTOROLA

RCA

srorcTL'

(PHILIPS)

TEXAS

INSTRUM.

SILICON

GENERAL

PMI

SESCOSEM

SIEMENS

SOS

ROB 302

juA 702 C

MC 1712 C

ROB 709

pA709C

LM709C

MC 1709C

*CA3016

;U A 709C

SN 2709

SEC2709C

TA A 521

LS 709C

BM 741

741

LM 741

MC 1741

CA 741C

pA 741 C

SN 72741

SG 741C

SSS 741C

SFC2741C

TBA221

LS141T

ROB 101

pA 301

IM 301

MLM 301

CA 301

SEC 2301

ROB 201A

;uA 201A

LM 201A

MLM201A

CA 201A

LM 201A

SN72 201A

SG 201A

SFC22GU

LS 2 01A

BM 101A

PA 101A

LM IOTA

MLM101A

CA 101A

LM 1G1A

SN 5 2101A

SG IOTA

SFC2101A

LS 101A

BM 301A

jjA 301A

LM 301A

MLM 301A

CA 301A

LM IQ1A

SK72101A

SG 301A

SEC 2 301A

LS 301A

ROB 8135

ÎiA 749DC

MC 8135

BM 324 '

M 324

LM 324

CA 324

LM 324

SG 324

TDB0124

ROB 74

M 740 C

8F 358

MAF356C

LF 356

BM 108

/jA 108

LM 1QS

MLM 108

CA 108

LM 108

SN 52108

PM 108 i

BM 3CG

jjA 300

LM 308

MLM 308

CA 308

LM 308

SN 72106

PM 308

BM 108 A

jjA 108 A

LM 108A

MLM 108A

CA 108A

LM 10BA

SN52106A

SG 108 A

PM 1O0A

BM 308A

juA 30BA

LM 308 A

MLM 306A

CA 306A

LM3G0A

SN72106A

SG 3O0A

PM 308A

ROB 07

JJA714C

OP 07

0P07E

OP 07E

ROB 115

*jA 715

TCA520

TCA 520

5ILE0NIX

ROB 344

L 144

BM 3900

LM3900

ROB 8161

SBC 2061

TDA 8161

fîOB 3030

CA 3080

ponente electronice produce în
prezent peşte 15 titluri de AQ, în
diverse variante.

R00702 este un AO de uz ge¬
neral din prima generaţie, cu
performanţe relativ modeste.
Banda sa pentru amplificare uni¬
tară de 30 MHz îl recomandă în
aplicaţii de banda, largă.

ROB709 este un alt membru al
familiei AO de uz general. Per¬
formanţele sale îmbunătăţite îl
fac util în multe aplicaţii uzuale.

R008135 este un AO de uz
general dual, realizat în tehnica
MONOCIP Pe lingă aplicaţiile ti¬
pice AO, graţie unei tensiuni de
zgomot echivalente la intrare re¬
duse, acest circuit se poate fo¬
losi şi în construcţia amplifica¬
toarelor stereofonice.

/tfV741/741J este cel mai popu¬
lar AO de uz general din genera¬

ţia a doua. Compensat intern în
frecvenţă, prezentînd un bun
compromis între valorile parame¬
trilor electrici, acest tip de AO
satisface o gamă foarte largă de
aplicaţii.

ROBI 01/201 A/ /1A1Q1A/ 30 IA

sînt AO de uz generai necom¬
pensate în frecvenţă intern, ceea
ce permite utilizatorilor obţinerea
în aplicaţii a unor performanţe
de frecvenţă superioare compa¬
rativ cu dispozitivele tip 741, res-
tuî parametrilor rămînînd ne¬
schimbaţi.

ROB 344 este un A O de u z ge¬
neral triplu, de consum redus (50
*iW), programabil cu ajutorul
unui rezistor extern. Admiţînd
tensiuni de alimentare cuprinse
între ± 1,5 V şi ± 18 V, circuitul
acesta este ideal în construirea
aparaturii portabile.

/1BM324 este un AO de uz ge¬
neral cvadruplu, de consum re¬
dus. Echivalent cu patru dispozi¬
tive tip 741, utilizarea sa permite
o compactare superioară a
aplicaţiilor.

ROB74 este un AO de mare
impedanţâ de intrare, obţinută
cu un etaj de intrare realizat cu
tranzistoare J—FET. Circuitul se
recomandă în construirea de in¬
tegratoare, filtre active, amplifi¬
catoare cu eşantionare şi memo^
rare etc.

/JF356 este un AO de mare im¬
pedanţâ de intrare, realizat in
tehnologie Bl—FET. Caracteristi¬
cile electrice excelente ale aces¬
tui circuit integrat îi conferă si¬
multan calităţi de AO de precizie
şi de mare viteză, ceea ce îl re¬
comandă pentru aplicaţiile de
înaltă performantă.

mmm 1988

GHID DE SELECTARE (Tabel 1 )

PARAMETRU

max

! I0

max.

*18

max.

^VIO

tip.

A o

min.

B 1

tip

Sft

max.

COtTFR

INTERNA

AJUSTA-

t a

PRODU¬

CĂTOR

ACL=+1

ACL=-1

UM.

pV/°C

V/mV

MHz

VJjS

V/aiS

°C

ROB 702

2000

7500

3,5

+12/-6

0/ + 79

ICCE

ROB 709

200

500

0,3

i 18

NI3

0/+70

ICCE

BA 741

200

500

0,5

4 22

0/+70

IPRS

BA 741J

200

0,5

t 22

0/+70

IPRS

ROB 101

7,5

100

25 0

0,5

i 22

0/^70

ICCE

ROB 201A

101

0.5

t 22

-25/ *85

ICCE

BM 101A

0,5

t 22

-6SA125

IPRS

BM BOIA

7,5

250

0,5

i 72

0/+70

IPRS

»P ' 55

500

500 0

t 10

0/4-70

ICCE

ROB 3 A A

Urmul)

100

250

0.4

0,4

t 18

OMO

ICCE

iffidul

250

0,5

î 18

0/ + 70

IPRS

ROB 74

130

0,3

0,2

■20

± 18

0/ + 70

ICCE

8F 356

0,05

0.2

± 22

0/+70

IPRS

ROB 101T

150

0,5

i 22

0/+70

ICCE

BM 108

0.2

0,3

i 22

-55/4125

IPRS

BM 306

7,5

1 *

0.3

± 22

OMO

IPRS

BM 108 A

0,5

0,2

0,3

t 22

-55A125

IPRS

BM 308A

0,2

0,3

i 22

OMO

IPRS

ROB 07

0.075

±5'

1,2

200

0,25

t 22

0M0

ICCE

ROB 07J

0,250

♦ 25

1,2 .

100

0,25

* 22

0/470

ICCE

ROB 07K

0,5

±40

1,2

100

0,25

± 22

OM)

ICCE

ROB 115

, 7 - 5

250

1500

100

±18

OMO

ICCE

TCA 520

100

2 5

t 11

0/470

IPRS

' BM 3900A/B

2 00

0,8

0,5

± 18

QtfO

ICCE

*R0B 8161

100

700

* 9

± 10

OMO

ICCE

"■ROB 3080

500

sooo

9,6

± 10

0/470

ICCE

ROBIOIT este primul AO de
precizie realizat in ţara, la care
tensiunea de decaiaj ia Intrare se
corectează prin tehnica diodelor
fuzibile. El poate înlocui dispozi¬
tivele de tip 101 în toate aplicaţi¬
ile, oferind un spor de perfor¬
manţe de intrare sub aspectul
preciziei,

/{A 108/308/1 OftA /308A sînt AO
de precizie fabricate în tehnolo¬
gie superbeta, compatibile termi-
nal-cu-terminal cu dispozitivele

de tipul 101. Caracteristicile lor
de intrare deosebite permit utili¬
zatorilor realizarea unor aplicaţii
inabordabile cu AO de uz gene¬
ral (sumatoare de precizie, repe¬
toare de tensiune de precizie,
amplificatoare cu eşantionare şi
memorare etc,).

ROB07 este unul dintre cele
mai bune AO de precizie reali¬
zate în tehnologie bipolară stan¬
dard pe plan mondial. Tensiunea
de decalai la intrare şi coeficien¬

tul său de temperatură se corec¬
tează în timpul testării pe pla¬
chetă prin tehnica diodelor fuzr-
bile la valon care elimina practic
necesitatea unor ajustări externe
Circuitul este recomandat în
construirea convertoarelor A/D
şi D/A, a amplificatoarelor cu
eşantionare şi memorare, în apli¬
caţii care necesită zgomot redus
etc.

ROB115 este un AO de mare
viteză, recomandat în construirea

1988

generatoarelor de funcţii, a con¬
vertoarelor A/D rapide, a amplifi¬
catoarelor video şi in general în
orice aplicaţie de bandă larga.

TCA520 este un AO de mare
viteză, de consum redus (5 nW
la o tensiune de alimentare de 5
W), realizat în tehnica UNICI P,
Tensiunea de zgomot echiva¬
lentă redusă îl recomandă în
construirea de aparatură porta¬
bila audio.

BM3900A/39Q0B sint AO de tip
NORTON Spre deosebire de AO
uzuale, AO de tip Norton au la
intrare un etaj diferenţial de cu¬
rent. care permite abordarea de
aplicaţii suplimentare. Aria tor de
aplicaţii cuprinde amplificatoare
de curent alternativ, filtre active
HC, generatoare de funcţii, teh-
nometre, porţi logice de niveluri
înalte şi joasă frecvenţă.

Pentru viitor, ICCE anunţă in¬
troducerea în fabricaţie a încă
două tipuri de AO:

ROB 8161 este un AO de uz
eneral, de consum redus, capa-
il să furnizeze la ieşire curenţi
de 70 mA, realizat în tehnica
MONOCiP Circuitul poate fi fo¬
losit pentru comanda directa a
releelor, pentru pilotarea directa
a etajelor de putere în contra¬
timp etc.

R003080 este un AO de trans-
conductanţa. Parametrii săi de
intrare, transfer şi consum se
programează cu ajutorul unui re-
zistor extern, printre aplicaţiile
sale deosebite se numără ampli¬
ficatoarele cu cîştlg controlat,
multiplexoarele analogice, multi¬
plicatoarele, amplificatoarele cu
eşantionare şi stocare,

AO, potrivit unei aplicaţii do-
rite, se alege cu uşurinţă consul-
tînd un ghid de selectare (tab. î),
Pentru a înlocui AO de prove¬
nienţa străina cu produse autoh¬
tone, in tabelul 2 se prezintă
liste de echivalenţe

Generatorul prezentat are un
consum redus, oferă o sinusoidă
buna, la o tensiune de alimen¬
tare cît mai mică, cu un nivel de
ieşire mare. pe o rezistenţă de
sarcină relativ scăzută. !n cazul
nostru acest generator este ali¬
mentat chiar dintr-o baterie de
1,5 V.

Bobinele LI şi L2 pot fi mon¬
tate chiar iingă TR1, astfel că tot
montajul nu va cuprinde un Igc
mai mare de 40 x 60 x 50 mm. In
ceea ce priveşte schema, ea este
extrem de simplă şi nu mai are
nevoie de comentarii

Montajul poate funcţiona şi pe

alte frecvenţe, prin schimbarea
condensatoarelor CI şi C2, iar
nivelul poate să mai fie crescut
din rezistenţe (mărindu-le)^ pînă
la dublul valorilor actuale. între¬
rupătorul K1 poate fi chiar una
din poziţiile liber ale comutatoru¬
lui multisetului

TR1 1 : 5 = 300 Sp./0,15 Cui
2-^4- 200 sp 70,2 CuL
Tole montate întreţesute per-
maloy de joasă frecvenţă
LI = oala ferita AI85O/022
350 sp, 0,11 CuL
L2 ~ oală ferită AI85O/022
,500 sp. 0,11 CuL,

MOS FET

V DB

Vsb

v D s

^tot 31 "^amb

mW °C

± 'gss

max.

t iGI SS
* 'G2-SS
max.

nA ■

'dss

-V(P)GS

~ V <P)G1-S

|Vfs|

f * 1 kHz
mîn.
mA/V

c rs

tYP*

BF96D*

SOT 103

—

225

—

100

4-20

<3,5

8F981 #

SOT 103

225

100

4-25

<2,5

10 *

BFR29

TO-72

200

10-40

< 700

BFR84"

TO 72

300

20-55

1 ,5-3,8

BFS28

TO 72

200

Montajul serveşte la verificarea
şi reglarea aparatelor radio ste¬
reo, Avantajul faţa de montajele
clasice constă în faptul că se uti¬
lizează semnalul de 19 kHz pro¬
dus de postul de emisie, ceea ce
face ca reglajul să se realrzaze în
aceleaşi condiţii ca şi audiţia
reală. Tranzistorul Ts este un os¬
cilator pe o frecvenţa audio
(2 000 Hz) care nu este critică
pentru funcţionarea montajului.
Tranzistorul T. funcţionează ca
repetor. Acest semnal de 2 kHz
se va auzi în difuzoare în timpul
reglajului.

La intrarea montajului se intre-

Irig, CRISTIAN CAPIMUŢU

frecvenţa de 38 kHz, realizează
modularea cu purtătoare supri¬
mată, Subpurtătoarea cu frec¬
venţa de 39 kHz este modulată
în amplitudine cu frecvenţa de
2 kHz Forma de undă este cea
din diagrama 2. Amplitudinea vîrf
la vîrf a semnalului este de 8 V.
Semnalul este aplicat la ieşire
printr-un divizor rezistiv. Acest
semnal reprezintă semnalul dife¬
renţă al celor două canale. Sem¬
nalul sumă al celor două canale
este chiar semnalul de 2 kHz

tester

(forma de undă din diagiama 1)
Semnalul sumă se aplică la ieşire
printr-un circuit de defazare for¬
mat din potenţi om etrul semi re¬
glabil de 10 kn şi condensatorul
de 9 nF cu stiroflex şi prinţr-un
potenţiometre semireglabli de
100 kU cu care se reglează am¬
plitudinea. Dacă se va regla sem¬
nalul sumă astfel încît să fie egal
ca amplitudine şi în fază cu sem¬
nalul diferenţă se va obţine pe
un canal un semnal audio, iar pe
celălalt canal lipsa oricărui sem¬
nal, ceea ce este avantajos pen¬
tru verificări şi reglaje.

Montajul se va realiza pe ca¬
blaj imprimat Toate componen¬
tele folosite şînt de fabricaţie ro¬
mâneasca, Condensatoarele de
750 pF şi 600 pF vor fi de tip sti¬
roflex Rezistenţele conectate la
pinii 2 şi 3 ai circuitului /3FE505
vor fi egale. Alîmentareâ^tenta-
jului se va face de la o sursă sta¬
bilizată de 12 V. consumul fiind
de 50 mA.

Lin

decodor)-1 Ast|—IKI S

stereo

Adn—§<Q

duce semnalul multiplex de la ie¬
şirea demodulatorului din apara¬
tul de radio. Semnalui-pilot de
19 kHz este extras de circuitul
integrat PLL tip £1E565. Oscilato¬
rul intern al circuitului PLL func¬
ţionează pe frecvenţa de 76 kHz.
Această frecvenţă este aplicată
prin tranzistorul T* la două divi-
zoare de frecvenţă conţinute în
CDB473, care generează frec¬
venţele de 38 kHz şi 19 kHz.

Semnalul de 19 kHz este tri¬
mis la circuitul PLL pentru com¬
paraţia cu semnalul de la intrare.
Aceiaşi semnal de 19 kHz este
trimis prmtr-un divizor rezistiv la
ieşirea generatorului pentru a
servi ca semnal-pilot, £1 va avea
aceleaşi frecvenţă şi fază cu
semnalul postului de emisie ra¬
dio.

Semnalul de 38 kHz este folo¬
sit ca subpurtâtoare. Prin inter¬
mediul lui Tj semnalul de
38 kHz este aplicat pe grila tran¬
zistorului cu efect de cîmp Ti,
Pe drena lui Ti se aplică semna¬
lul de 2 kHz.

Tranzistorul cu efect de cîmp
Ti împreună cu T*, care are in
colector un circuit acordat pe

1&1988

PUNERE ÎN FUNCŢIUNE

Se alimentează montajul Se
verifică existenţa tensiunii de +5
V, Cu ajutorul unui osciloscop se
verifică existenţă semnalului de
2 kHz care, măsurat în punctul
1, are o amplitudine vîrf la vîrf de
4 V, Potenţiometrele semiregla-
bile şi miezul bobinei se poziţio¬
nează intr-o poziţie mediană, Se
masoară frecvenţa ilberâ de osci¬
laţie a circuitului /3E565 şi se
ajustează condensatorul cuplat
ia pinul 9 sau rezistenţa de 5,6 kO
de la pinul 8 pînă cînd această
frecvenţă ajunge la 76 kHz, Teo¬
retic frecvenţa este f, ~
1/3,7 CR, dar practic diferă de la
integrat ia integrat, Se măsoara
apoi frecvenţele de 38 kHz şi
19 kHz pentru a vedea dacă divi-
zoareie funcţionează. Semnalele
de la ieşirea divizoarelor sînt
dreptunghiulare (ca în diagrama
3).

Se cuplează osciloscopul în
punctul de măsură 2 şi se roteşte
miezul bobinei de îa circuitul de

38 kHz pînâ se obţine forma de
undă din diagrama 2, Se va ur¬
mări suprimarea totală a purtă¬
toarei (tensiunea în „noduri" sa
fie nulă).

Se va cupla osciloscopul la ie¬
şire +n punctul 4 şi se va acţiona
asupra potenţiometrelor semire-
glabile pină se va obţine forma
de unda din diagrama 4, Se va
urmări ca punctele de minim ale
sinusoidei de 38 kHz să fie ali¬
niate pe axa orizontală cît mai
exact posibil, intăşurâtoarea
semnalului de 38 kHz este sem¬
nalul de 2 kHz. După obţinerea
acestui rezultat, potenţiometrele
şi miezul bobinei se fixeaza. La
ieşirea generatorului se obţine
un semnal eu amplitudinea de
aproximativ 0,2 V, însoţit de un
semnal-pilot de 19 kHz cu am¬
plitudinea de 20-30 mV. După
aceste operaţii montajul este
gata pentru folosire. Pentru re¬
glarea unui aparat de radio se va
proceda după cum urmează Se
captează un post de radio care
emite stereo. Se desface legătură

dintre demodulatorul MF şl de¬
codorul stereo (reprezentata
punctat în figură) şl se interca¬
lează testerul. Dacă aparatul este
bine reglat, intr-un difuzor se va
auz! un semnal de 2 kHz, iar în
celalalt nu se va auzi nimic.
Dacă semnalul se aude în am¬
bele difuzoare, se vor regla in-
ductanţele din decodor ptnâ ce
semnalul va fi minim într-un di¬
fuzor şi maxim în celălalt (poten-
ţiometrul de balans va sta pe po¬
ziţia de mijloc). După aceasta se
va regla potenţiometrul semire¬
glabil din decodor astfel încît
semnalul de pe, un canal să dis¬
pară complet. în final se deco¬
nectează testerul şl se reface le¬
gătura normala intre demodula¬
tor şi decodor. Folosind montajul
descris s-a obţinut o foarte bună
separare a canalelor la toate ti¬
purile de aparate de radio.

■iQH

GENERATOR
de FUNCŢII

Circuitul integrat ICL803B (IN¬
TER SIL) este unul dintre cefe
mai cunoscute generatoare de
funcţii. El este realizat în capsulă
dual-ln-lin© cu 14 pini, cu urmă¬
toarea configuraţie:

1 şi 12 — reglarea distorsiunii
semnalului sinusoidal;

2 — ieşirea de semnal sinu*
soldai;

3 — ieşirea de semnal triun¬
ghiular;

4 şi 5 — regiarea factorului
de umplere;

6 — plusul sursei de alimen¬
tare (simetrică sau asimetrică);

7 — intrarea pentru modulaţie
de frecvenţă;

8 — controlul frecvenţei prin
tensiune:

9 — Ieşirea de semnai drept¬
unghiular;

10 — condensatorul de stabi¬
lire a frecvenţei;

11 — minusul sursei de ali¬
mentare (pentru sursă simetrică)
sau masa (pentru sursa asime¬
trică);

13 şi 14 — neconectate.

înainte de a trece la prezenta¬
rea caracteristicilor acestui cir¬
cuit integrat, se atrage atenţia că
valoarea limită absolută a tensiu¬
nii de alimentare este de 30 V
(pentru sursă asimetrică) sau
±15 V (pentru sursă simetrică).

AUREUAN lAzĂROIU

Gama temperaturii or de lucru
este cuprinsă între G°C„. + 7CFG
pentru capsulele de plastic şi în¬
tre — 55° C,,, + 125° C pentru
capsulele ceramice,

CARACTERISTICI ELEC¬
TRICE

Tensiunea de alimentare

10.. .30 V (±5. T .±15 V)

Curentul de alimentare

12.. .20 mA

Domen iu l de frecvenţă
1 mHz...i MHz

Excursia de frecvenţă (MF)
100 khz

Domeniul de baleiaj 1 000:1
Liniaritatea 0,1%

Deriva frecvenţei cu tempera¬
tura 50 (< 100) ppm/“G
Deriva frecvenţei cu tensiunea
de alimentare 0,05%/V
Factor de distorsiune armonică
0,25,..1.5%

Impedanţa de ieşire 200 ii
Tensiunea semnalului sinusoi¬
dal 2 r 5 V rms

Tensiunile de ieşire corespun¬
zătoare celor trei forme de sem¬
nal sînt dependente de tensiunea
de alimentare; în general ele au
următoarele valori de tensiune
vîrf la vîrf: sinusoidal 20% f triun¬
ghiular 30% şi dreptunghiular
90% din valoarea tensiunii de ali¬
mentare a generatorului. Cele
trei forme de semnal sînt furni¬
zate simuitan.

Circuitul integrat ICL8038,
produs de firma INTERSIL, este
disponibil in cinci variante mar¬
cate prin două litere suplimen¬

tare înscrise după numărul de
cod: AC, AM, BC, BM şi CC. Ca¬
racteristicile menţionate mai sus
corespund variantei AC, consi¬
derată a fi cea mai bună. Alte
firme care produc acest circuit
integrat folosesc alt cod de mar¬
care a variantelor, în figura 1
este prezentată schema bloc a
generatorului de funcţii 8038.

Cele două surse de curent
constant încarcă şi descarcă
condensatorul C; deoarece
curentul de încărcare este egal
cu cel de descărcare, tensiunea
la bornele condensatorului C
este practic triunghiulara. Valoa-

*+11,5 V

î mmm i®bb

rea capacităţii C determină pe¬
riodicitatea procesului de încăr¬
care/ descărcare şl, implicit,
frecvenţa semnalului triunghiu¬
lar Prin Intermediul a două com¬
paratoare şi a unul trigger, sem¬
nalul triunghiular este convertit
in semnal dreptunghiular Trans-
formarea semnalului triunghiu¬
lar în semnal sinusoidal se face
printr-un formator realizat cu 16
tranzistoare (opt dublete pnp şi
npn) în configuraţie de atenuator
cu praguri decalate, care for¬
mează sinusoida din opt tan¬
gente.

APLICAŢII. Cel mai simplu ge
nerator de funcţii realizabil cu
circuitul integrat 3038 este pre¬
zentat în figura 2; schema este
utila pentru testarea rapida a
acestui circuit.

Alimentat la o tensiune de
12... 16 V, generatorul trebuie să
furnizeze la pinii 2, 3 şi 9 semnal
sinusoidal, triunghiular şi drept¬
unghiular. Se va avea în vedere
ca, înainte de aplicarea tensiunii
de alimentare, potenţiometrul PI
să se afle la aproximativ jumăta¬
tea cursei. După aplicarea ten¬
siunii de alimentare, rotind com¬
plet cursorul acestui potenţiome¬
tre trebuie să fie acoperit un do¬
meniu de frecvenţe foarte larg.
Este posibil, în anumite condiţii,
ca spre extremităţile cursei po
tenţiometrului, generatorul să nu
mai oscileze; acest fapt nu con¬
stituie un defect al circuitului.

Reamintim ca măsură de pro¬
tecţie, valabila pentru toate mon¬
tajele prezentate şi care nu sînt
prevăzute cu separatoare de ie¬
şire exterioare, sa se înserieze pe
ieşirile de semnal cîte o rezis-

«r* [h

-*+12V.+16V

•J1TL

•-W

HfOV

201'a. |

C1-22/<F; C2*220nF;

C3*22nF J C4*2.2nF; C5=220pF

<tVF

803 B 3

■' 1U fo -

tenţâ de 1 kU, pentru a evita
scurtcircuitarea lor fa masă.
Schema unui generator de func¬
ţii complet este prezentată in fi¬
gura 3.

Generatorul acoperă un dome¬
niu de frecvenţe cuprins între
1 Hz şi 700 kHz, divizat in cinci
subdomenii repartizate astfel -
1 Hz — 70 Hz; 10 Hz — 700 Hz,
100 Hz — 7 kHz: 1 kHz —
70 kHz; 10 kHz — 700 kHz Se¬
lectarea acestor subdomenii se
face prin comutarea condensa¬
toarelor Ci— C5. Dacă este ne¬
cesară o frecvenţă mâi mică de
1 Hz, se va conecta pe o poziţie
liberă a comutatorului Si un
condensator a cărui capacitate
va fi determinată proporţional
faţă de valoarea lui CI; este ne¬
cesară şi mărirea capacităţii con¬
densatoarelor C6 şi C7. La frec¬
venţe înalte, circuitul generează
semnale cu formă normală şi
amplitudine constantă pîna la
aproximativ 100 kHz; la frec¬
venţe peste 300 kHz, forma şi
amplitudinea semnalelor sini
afectate (aceste limite de frec¬
venţe depind de varianta circui¬
tului).

La generatorul prezentai s-a
ales ca limită superioară frec¬
venţa de 700 kHz, pentru a pu¬
tea realiza alinierea amplificatoa¬
relor de frecvenţa intermediară
ale radioreceptoarelor, acordate
pe 455—465 kHz; la aceste frec¬
venţe semnalul sinusoidal nu
prezintă deformări inadmisibile
pentru această utilizare

Tensiunile celor trei Ieşiri de
semnal sînt egalizate prin divi-
zoarele formate de rezistenţele
R6, R7, R8. R9 şi potenţlometrul
P6, Acesta din urma are şi rolul
de a regia amplitudinea semna¬
lului de ieşire. Selectarea formei
de semnal se face prin interme¬
diul comutatorului S2. Urmeaza
un repetor pe emitor cu tranzis*
toatele TI şi T2 în conexiune
Darlington. Din emitorul lui T2
prin intermediul rezistenţelor de
distribuţie R13 şl R14, au fost
prevăzute două ieşiri de semnai
una este folosită pentru cuplarea
cu aparatul analizat, iar cealaltă
pentru măsurarea precisă a frec¬
venţei cu un frecvenţmetru digi¬
tal.

Serrn regi abil ui P2 fixeaza li¬
mita inferioara a subdomeniilor
de frecvenţă, iar P3 reglează si¬
metria semnalelor; acest reglaj
se va facp pp semnal triunghiu¬
lar, prin vizualizarea pe oscilo¬

scop Semireglabilele P4 şi P5
servesc la reglarea formei sem¬
nalului sinusoidal în scopul obţi¬
nerii unui factor minim de distor¬
siune armonica; pentru circuitul
integrat 8038 CC, factorul de
distorsiune armonica este cu¬
prins între 0,75% şl 1%.

Generatorul este alimentat de
la o sursă simetrici stabilizată de
±11.5 V/100 mA

înainte de punerea în func¬
ţiune pentru reglare, se poziţio¬
nează toate potenţiometrele şi
semireglabilele ia mijlocul cursei,
Se alimentează generatorul şi se
măsoară, cu ajutorul unul osci¬
loscop, tensiunea pe pinii 2. 3 şi
9, care trebuie sa aibă următoa¬
rele valori vîrf la vîrf: 4 V {sinu¬
soidei), 6,5 V (triunghiular) şi
20 V (dreptunghiular). Pentru
verificarea etajului de ieşire, se
roteşte potenţiometrul P6 ia ma¬
ximum; tensiunea la borna de Ie¬
şire trebuie să fie de 4 V vv pen¬
tru oricare dintre cele trei forme
de semnal.

REGLARE, înainte de a trece
la etaionarea celor cinci subdo¬
menii de frecvenţă, este necesar
să se regleze mai întîi simetria,
deoarece acest reglaj afecteaza
frecvenţa. în acest scop se pune
comutatorul S2 pe poziţia de
mijloc; pe ecranul osciloscopu¬
lui, conectai la ieşire, se vizuali¬
zează un semnal triunghiular a
cărui simetrie se reglează din P3,
Pentru delimitarea subdomeniilor
de frecvenţă se fixează comuta¬
torul Si în poziţia 3 şl potenţio¬
metre! Pi în poziţia de sus (spre
plusul sursei de alimentare). Din
semireglabllul P2 se fixeaza li¬
mita inferioara a dbmenlului, res¬
pectiv 100 Hz, în cazul în care
condensatoarele CI—G5 au fost

selectate cu toleranţă foarte
mică. reglajul se menţine pentru
toate cele^ cinci subdomenii de
frecvenţă. în final se face reglajul
distorsiunii armonice; se comuta
S2 pe poziţia sinusoidal, cu osci¬
loscopul cuplat ia ieşire. Din re¬
glajul coordonat al semireglabi-
lelor P4 şi P5 se obţine distorsiu¬
nea minimă. Pentru un reglaj efi¬
cient şi pentru stabilirea exactă a
factorului de distorsiune armo¬
nică, este necesară o punte de
masurat distorsiuni.

Generatorul descris mai sus
are factorul de acoperire al sub-
domeniilor de frecvenţă egal cu
70 1. în funcţie de aplicaţie,
acest factor poate fi mai mare
sau mai mic.

Pentru acoperirea continua,
fără comutare, a domeniului de
audiofrecvenţa, cuprins între
20—20 000 Hz P este necesar un
factor de acoperire de 1 000:1.
realizabil cu circuitul intregrat
8038, în figurile 4 şi 5 se prezintă
schemele a două generatoare de
funcţii cu variaţie continuă în do¬
meniul 20—20 000 Hz, Aceste
scheme sînt prezentate şi cu
scopul de a familiariza cititorul
cu modurile de control a! frec¬
venţei la acest circuit integrat.

Acoperirea domeniului
20—20 OGO Hz se face în mod
continuu, prin intermediul hali-
potenţiometrului PI, fâra comu¬
tarea condensatorului din circui¬
tul pinului 10, (Acest condensa¬
tor va fi rermostabil şl cu tole¬
ranţa redusă)

Un generator simpi^teare-a^-
pera domeniul de audroff^c^fenţa
20—20 000 Hz prin mii subdo¬
menii cu factor de acoperire 10: i
aste prezentat în figura 6 Dat o*
rita factorului de acoperire mic şt

t^VI 5 V(max)

\mm MMP1988

Tensiune
control

ii"

- 7

(

J ^ —

8 803B

*+15V

folosirii unui potenţiometru mul-
titure (de ia selectoarele recep¬
toarelor de televiziune) pentru
controlul frecvenţei, se obţine o
precizie foarte mare în selectarea
frecvenţei dorita Un asemenea
generator este indicat, în primul
rînd, pentru reglarea şi acordul
filtrelor.

Prin intermediul comutatorului
SI sînt selectate subdomeniile
de frecvenţa 20 — 200 Hz;
200—2 000 Hz; 2—20 kHz. Pen¬
tru extinderea domeniului de
frecvenţa al acestui generator, se
pot adauga pe comutator încă^
doua condensatoare de 4,7^F şl
470 pF, cu care se vor obţine
încă două subdomenii, respectiv
2—20 Hz şi 20—200 kHz.

în figura 7 este indicat modul
de control al frecvenţei prin in¬
termediul joncţiunii colec-
tor-emitor a unui tranzistor pnp;
de fapt, cele două tranzistoare
TI şi T2 constituie un generator
de curent controlat în tensiune.

Un vobulator cu comutare sec¬
venţială din octavă în octavă
poate li realizat conform sche¬
mei din figura 8. Comanda tran-

zlstoarelor folosite ca întrerupă¬
toare care introduc în circuitul
pinului 8 rezistenţe de diferite
valori se poate face secvenţial
prin intermediul unui numărător
decadic cu ieşirile decodate de
tip CMOS 4017 (de exemplu
MMC4017). Acest numărător are,
în mod normal, cele zece ieşiri în
stare LOW

La aplicarea tactului, prima ie¬
şire trece în HIGH, rămînînd în
această stare pînă la următorul
front pozitiv al impulsului de
tact, cînd reiese în LOW; în ace¬
laşi moment, cea de-a doua ie¬
şire trece în HIGH şi aşa mai de¬
parte pînă la ultima ieşire, după
care ciclul se reia, Tranzistoarele
TI—TIO, controlate în baza de
cele zece ieşiri ale circuitului in¬
tegrat 4017, vor introduce succe¬
siv, între pinul 8 şi plusul sursei
de alimentare, rezistenţele
R1—R10, forţînd generatorul sa
producă zece frecvenţe fixe, re¬
luate ciclic. Cele zece ieşiri de¬
codate ale circuitului integrat
4017 permit realizarea unui vo¬
bulator pe frecvenţele celor zece
octave standard ale domeniului

de audiofrecvenţâ: 32, 64, 125,
250, 500, 1 000, 2 000. 4 000,
8 000 şi 16 000 Hz.

Generatorul de funcţii 6038
poate fi folosit ca modulator de
frecventă, prin legarea pinilor 7
cu 8 şi aplicarea semnalului mo¬
dulator în acest punct.

Pe principiul modulaţiei de
frecvenţă funcţionează şi monta¬
jul din figura 9, care permite
tranşformarea unor semnale in-
frasonore într-o variaţie de frec¬
venţă a unui semnal audibil, in
lipsa semnalului modulator pe
baza tranzistorului Ti, la ieşirea
generatorului de funcţii se obţine
un semnal cu frecvenţa fixa de
aproximativ 500 Hz, pentru valo¬
rile indicate în schemă. în pre¬
zenţa semnalului la intrarea Iul
TI, semnalul de 500 Hz este mo¬
dulat în frecvenţă cu o profun¬
zime direct proporţională cu va¬
loarea tensiunii semnalului infra-
sonor.

O aplicaţie interesantă a aces¬
tui montaj o constituie
monitorizarea auditivă a unor
procese oscilatorii de frecvenţa
infrasonorâ (de exemplu ritmul
rrî

■■10 8

UNUI

TRANZISTOR

Prof. Ml HAI COmJŢIU

Un tranzistor poate fi repre¬
zentat prîntr-un cvadripol echi¬
valent ca în figura 1. Acest cva-
dripol are două circuite dis¬
tincte: unul de intrare şi altul de
ieşire. In ambele circuite se
poate aplica legea a doua a lui
Kirchhoff, obţinîndu-se relaţii
matematice intre mărimile eiec-
trice u tl u 2 . ii şi 1 2 .

niţi aceşti coeficienţi,

a) Parametrul z tl
Se consideră ieşirea cvadri-
potului ca fiind neconectata la o
sarcina exterioara (se spune că
ieşirea este Jn gol"), deci U = 0
(ftg. 2), Din relaţia 1 se obţine:

u, — r de unde z lt -
=MMi>i*=0 (3)

folosindu~$e montajele arătate
in figurile 4 şl 5. Relaţia 2 ne per¬
mite să scriem

z £ , - (u 2 /l]Ji 2 - 0 (5}

şi

*22 _ (u ? /i 2 )ii — 0 (6)

Parametrul z 2l se numeşte im-
pedanţa de transfer în sens
direct (transmisie) cînd circuitul
de ieşire este în gol. Acest para¬
metru poate fi calculat mâsurîn-
du-se u 2 şi i, cînd f 2 0.

Parametrul z ?2 se numeşte im-
pedanţa de ieşire cînd circuitul
de intrare este în gol Acest pa
rametru poate fi calculat masu-
rîndu-se u £ şi i 2 cînd 4 — 0

Trebuie precizat ca definiţiile
date pentru parametru 1 sini va¬
labile numai din punct de vede¬
re alternativ. Menţionăm că
această precizare şe referă şi la
definiţiile parametrilor y şi h,
care sînt date în continuare.

CAZUL 2

Se aleg ca variabile indepen¬
dente mărimile u ^ şi u*. Legea a
doua a lui Kirchhoff aplicata ce¬
lor două circuite (de intrare şl de
ieşire) se scrie astfel

h ~ + YjgU ? (7)

U ~ y^u, + y^u* (8)

în relaţiile 7 şi 8 coeficienţii y
de diferiţi indici (denumiţi para¬
metrii y) sînt de natura unor ad-
mitanţe (inversul unei impe¬
danţe). Definirea parametrilor y
se face folosind acelaşi proce¬
deu ca şi cel folosit In cazul pa¬
rametrilor z. Astfel:

Vii OiAiiJu* - 0 (9)

Parametrul y 1t reprezintă admi¬
tă n ţa de intrare cînd circuitul de
ieşire este scurtcircuitat. Acest
parametru se poate calcula măsu-
rîndu-se l T şi u, cînd u 2 — 0.

CAZUL 1

Se aleg ca variabile indepen¬
dente curenţii i, şi S 2 . Legea a
doua a lui Kirchhoff scrisă pen¬
tru cele doua circuite este

U] — z^ii + (1)

= + Z^2 ( 2 )

în relaţiile 1 şl 2 coeficienţii „z"
de diferiţi indici (denumiţi para¬
metrii ht z M ) sînt de natura unor
impedanţe. Vom arăta,* în conti¬
nuare modul în care pot fi defl-

Parametrul z n reprezintă im-
pedanţa de intrare (u-p/M cînd
circuitul de Ieşire este în gol
(h = 0).

Acest parametru poate fi cal¬
culat mâsurîndu-se u, şi i, cînd

ij — 0.

b) Parametrul z n

Se consideră intrarea în gol,
deci U 0 (fig. 3>. Din relaţia 1 se
obţine:

Ui = z 12 i 2p de unde z, 2 —
= (Ma)*i - 0 (4)

Parametrul z n repreziptă im-
pedanţa de transfer în sens
invers (reacţie) cînd circuitul de
intrare este în gol. Acest para¬
metru poate fi calculat măsurm-
du-se u 1 şi i s cînd i, - 0.

c) Parametrii z ?1 şi z 22

în mod asemănător se pot
determina impedanţe le z si şi z?, 2

r~©~

STABILIZATOR

AUTOPROTEJAT

ing, HAR AL A MB QORDUNA

Sursa stabilizata descrisa in
continuare prezintă două carac¬
teristici utile pentru un alimen
tator de laborator; \\ tensiunea
de ieşire este reglabilă de la 0 V
tara a se folosi o sursă de ten¬
siune auxiliară şi 2) este prevă¬
zută cu un circuit de protecţie la
supracurent de blocare, cu re-
armare manuală.

in figura i este prezentată o
schemă simplificata Sursa este
construita in jurul unui circuit
integrat de tipul 723, preferabil
în capsulă TO 116 (DIL 14) de¬
oarece la această variantă este
accesibil în exterior anodul dio¬
dei Zener Dz în cazul utilizării
unui circuit în capsulă metalică
(TO 100), este necesară adău¬
garea unei diode Zener de 6,2 V
Stabilizatorul |1| este liniar,
cu reacţie, in configuraţie sene
Se remarca folosirea tanzlstoru-
lui T din circuitul 723 în conexiu¬
nea emitor comun, spre deose¬
bire de cazul uzual, cînd este

utilizat ca repetor.

Tensiunea de ieşire, în funcţie

de poziţia cursorului potenţio-
metrului P (parametrul a), este

U E (a) - (1 - a} -5* u REF ;

n 3

IR R

0 < âSI, dacă — “« —şi Re > P

Rezultă; U Emk ,= U E (1) = 0

( 1 )

Impunem R 3 = R e , H A — Rr..

Pentru y 12 se poate scrie: du-se l a şi u 2 cînd u, 0. h 12 (u^UjJh 0 (16)

M ^ {îi/MăîU, - 0 ( 10 )

Parametrul y 12 reprezintă admi-
tanţa de transfer în sens invers
(reacţie), cînd circuitul de intrare
este scurtcircuitat. Acest parame¬
tru se poate calcula măsunndu-se
i, şi u? cînd 0.

Parametrul y 21 se defineşte
astfel:

y 8 , - (i*/Ui)Uî - o (11)

Acest parametru reprezintă
admitanţa de transfer în sens
direct (transmisie), cînd circui¬
tul de ieşire este scurtcircuitat şi
poate fi calculat masurîndu-se i 2
şi u ] cînd u 2 = 0.

Pentru parametrul y 22 se
poate scrie:

y 22 ~ (is/UşJU’ţ — 0 (12)

Acest parametru reprezintă
admitanţa de ieşire cînd circui¬
tul de intrare este scurtcircuitat
şi se poate calcula mâsurln-

CAZUL 3

în practică, de cele mai multe
ori, se aleg ca variabile indepen¬
dente intensitatea curentului de
la intrarea cvadripolului i< şi ten¬
siunea de ta ieşire u 2 , In acest
caz, relaţiile între marimiie
menţionate la început pot fi
scrise sub forma:

u 1 — h i ţ i t + bţgUj (13)

l 2 = Ojii] + h 22 u 2 (1^3

Coeficienţii h din relaţiile 13 şi
14 poartă numele de parametri
hibrizi Folosind aceiaşi proce¬
deu, se obţine pentru h n ur¬
mătoarea definiţie:

hn (U t /ii)U a ~ 0 (13)

Parametru! h t1 reprezintă impe-
danţa de intrare cînd circuitul de
ieşire este scurtcircuitat (u 2 ~ 0),
El se poate determina masurînd
u x şi ii cînd u 2 = 0.

Pentru h 12 se poate scrie:

Acest parametru reprezintă
coeficientul de transfer al ten¬
siunii (în sens invers, reacţie)
cînd circuitul de intrare este în
gol. Ei se poate determina
măsurind u 1 şi u 2 cînd i 1 - 0.

Pentru h 21 se poate scrie:

h 2 i ” 02^1) Ua — 0 (17)

Parametrul h 2 i reprezintă co¬
eficientul de transfer al curentu¬
lui în sens direct (amplificarea
de curent) cînd circuitul de ie¬
şire este scurtcircuitat.

Parametrul h 22 poate fi definit
astfel: ■

h ^ 2 “ (i 2 /u 2 ) i ţ 33 0 (18)

Acest parametru reprezintă
admitanţa de ieşire cînd circui¬
tul de intrare este în gol şi se
poate calcula masurînd l 2 şi u 2
pentru ii = 0.

în general, parametrii z, y şi h
sînt mărimi complexe avînd o

- 1-10

••••••

IliiiiS1988

tensiunea de referinţa disponi¬
bilă la pinul 6 al circuitului inte¬
grat are valoarea 7,15 V şi este

componenta activă şi una reac¬
tiva La frecvenţe joase se poate
considera că In cvadripo! avem
de-a face numai cu puteri active
şi câ deci parametrii nu stnt in¬
fluenţaţi de variaţia frecvenţei
In acest caz, parametrii z, y şj h
se vor înlocui cu componentele
lor active.

Pentru tranzistoareie cu jonc¬
ţiuni se folosesc aproape exclu¬
siv parametrii h.

O dată cu creşterea frecven¬
ţei, capacităţile tranzistorului
capătă o importanţă din ce în ce
mai mare şi în acest caz este ne¬
cesar ca parametrii cvadripolu¬
lui echivalent să aibă o forma
complexă.

stabilizată cu temperatura. Corn- cca 47 pF între pinii 5 şi y%

pensarea in frecvenţa se face, Schema completa este data îh
neuzual, cu un condensator de figura 2 Tranzistorul

un Darlmglon cu tranzistoarele
complementare T 5 şi T 6 , mon¬
tate pe un radiator corespun¬
zător. Protecţia la supracurent
este realizată cu tranzistoarele
Ti—T 4 , Tranzistoarele J 2 Şi
T 3 simulează un tiristor care în
mod normal este blocat, menţi-
nînd blocat şi tranzistorul T t .
R 12 este dimensionata astfel în-
cît, în acest caz, T 4 sâ fie saturat,
alimentînd circuitul integrat cu
U i — Uc£$aiT< - L^. Cînd curentul
de ieştre "determină pe R 14 o
cădere de tensiune mai mare de
aproximativ 0,65 V, „tiristorul"
T 3 T* deschide, antrenînd des¬
chiderea tranzistorului Ti şi blo¬
carea tranzistorului serie. Ast¬
fel, tensiunea de ieşire coboară
la zero. Curentul le se anulează,
dar „tirfstorur T ? î 3 rămîne
„aprins", Funcţionarea normală
a schemei poate fi reluata, după
înlăturarea cauzei supracuren-
tulul, prin deschiderea tempo¬
rară a contactului $. La deschi¬
derea „tiristorului pl , LED-ul D,
va lumina. Rezistenţele R r şi Rţ+
trebuie să fie dimensionate pen¬
tru un curent corespunzător
prin LED.

in cazul intrării în funcţiune a
protecţiei cu blocare, tensiunea
diferenţială poate depăşi valoa¬
rea maximă admisă pentru cir¬
cuit (5 V). în mod obişnuit se limi¬
tează această tensiune cu o
diodă conectată corespunzător
între intrările amplificatorului di¬
ferenţial. S-a constatat că pentru
schema de faţă această măsură
nu este suficientă, de aceea
s-a revăzut tranzistorul T 4 care,
în cazul deschiderii „tiristoru-
lui", alimentează circuitul inte¬
grat cu o tensiune mai mică de 7
V, astfel încît referinţa de ten¬
siune să nu mai funcţioneze.

S-au prevăzut diodele D 2 şi D 3
pentru protejarea alimentatoru¬
lui la apariţia unui scurtcircuit
pe intrare, respectiv în cazul
existenţei unei sarcini inductive.

DETERMINAREA VALORILOR
ELEMENTELOR SCHEMEI

Şe dau U^^x, ^Emax-

Din relaţia ţi) rezultă

U&nax

U REF

h 4

( 2 )

Avînd Rg = R 3 < P, cea mal
mare parte a curentului debitat
de sursa de referinţă va circula
prin potenţiometrul P Limitînd
curentul absorbit de acesta la
7,15

5 mA, rezultă P ;> — kil — 1,4 kn
5

Practic, putem folosi potenţio-
metrele de 2,2 , , , 5 kn. O valoare
convenabilă pentru R# R 3 este
de 18 kn. Din relaţia (2) rezultă
Ftq şt R 5 . Rezistenţa R t , care asi¬
gură un curent minim prin dioda
Zener O r are valoarşa **

5 Ui | v) 31.

Rezistenţa R 2 limitează cu¬
rentul de colector al tranzisto¬
rului T la cca 10 mA; R 3 [kfl] =
- 0.1 U|[V| 0,62,

Rezistenţa R 14 [(V| 0,65

Pentru R„ = 680 II, R e [k!>]

= 0,5 U|jv] 1,6, R 12 = 10 kil;
60

RisfWl] U||y| 6 ■ Alte com¬

ponente: R, 0 — Rn ■ 100 kil; C,
C ? 0,1 ^F; R 7 47 11; C,

25 ^F/50 V; D„ D 3 - 1N4001,

(CONTINUARE IN PAG. 114)

Tranzistoare

NPN

606

607

608

# Tensiune colector-bazâ U CBO

• Tensiune colector-emitor U CESaT

BU 606

BU 607

BU 60B

400 V

1 V

33D V

1 V

400 V

T V

— Comutaţie rapidă; < 0,8 a a

— Tensiune înaltă: V^ b q 400 V
Aplicaţie

— Elafe de Ieşire penlru de-
flexie pe orizontală în re¬
ceptoare TV

yui cu mare
stabilitate
a frecvenţei

Y03C0

Se cunoaşte din practica im¬
portanţa VFO atît în receptor, cît
şi în emiţător pentru un trafic de
buna calitate şi în special în per¬
formanţă şi DX. Realizarea unui
VFO care sa satisfacă cerinţele şi
reglementările traficului de ra¬
dioamatori este destul de dificilă,
im punînd constructorului ex pe-
rienţâ, Gpmponente electronice
adecvate, multiple fiind cauzele
care trebuie înlăturate, ca frec¬
venţa generată sa fie stabilă în
timp funcţie de temperaturi ten¬
siune de alimentare r schimbarea
parametrilor componentelor,

O importantă deosebită o pre¬

zintă în circuitul oscilam paralei
inductanţa, adica bobina care h în
generai, se confecţionează pe o
Garcasa cu miez de ferita sau pe
un tor. Ca să generăm 7 MHz
trebuie prevăzută o capacitate de
500 pF la o inductanţa de 1 p:H.
Rezultă astfel ca variaţii mici ale
inductanţei conduc la variaţii Im¬
portante ale frecvenţei. Aceste
variaţii nu se datorează unor mo¬
dificări mecanice ale bobinei, ci
unor modificări ale materialului
magnetic (miez). Chiar şi modifi¬
cări ale circuitului imprimat con¬
duc la variaţii ale frecvenţei de
oscilaţie.

La un circuit oscilant serie in¬
ductanţa poate fi de 4 v H pentru
aceleaşi variaţii de frecvenţă Cel
mai bine ar fi să se renunţe la
miezurile magnetic© şi bobina să
fie construită în aer, rigidă şi d©
dimensiuni mari. Din conside¬
rente de gabarit se renunţă la
această soluţie şi atunci este in¬
dicat să folosim miezuri cu per¬
meabilitate mică. Miezurile din
materiale feroase sînt mult mai
stabile ca feritele. Cele mai indi¬
cate ca suport-miez sînt torurile
de ferocart care au o variaţie mi¬
nimă a parametrilor funcţie de
temperatură, iar bobinajul tre¬
buie rigidizat cu o vopsea care
nu prezintă pierderi în RF (nitro-
lac).

în circuitele oscilante cel mai
bine se comporta condensatoa¬
rele cu mică; condensatoarele
variabile trebuie să aibă lamele
robuste, rigide mecanic să
prezinte un Q ridicat, Tenşiurxea
de alimentare nu trebuie şa
prea mare, în general 6,8—7,4 V,
obţinută prin stabilizare din ten¬
siunea de 12 V. Această tensiune
diminuează nivelul de ieşire ai

»••••••••••••••• • • •

mmm - iosb

oscilatorului, dar şi temperatura
Joncţiunilor tranzistorului din
etaj Dacă folosim un FET sau
MOSFET, vom asigura returul
porţii (gate) către masa cu o
dioda cu siliciu (catod la masa),
în felul acesta se reglează ten¬
siunea de polarizare şl se limi¬
tează vîrturlle semialternanţelor
pozitive. limitîndu-se transcon-
ductanţa şi reducînd la minimum
variaţiile capacităţii interne a
joncţiunii.

Acest efect se obţine cu o sim¬
plă diodă 1N914 fiindcă, în ab¬
senţa unei rezistenţe de autopo-
larizare în sursă, joncţiunea
poartâ-sursâ tinde să se com¬
porte ca dioda exterioară (dar nu
ajunge exact la valoarea aces¬
teia), Dar stabilitatea oscilaţiilor
nu depinde numai de etajul osci¬
lator, ci şi de sarcina acestuia
care, provocînd o variaţie a fazei,
provoacă şi o variaţie a frecven¬
ţei.

(URMARE DIN PAG. 112)

T,. T s TUP (BC177 etc.); T 3(
T fl - TUN (BC107 etc.); T 5 -
BD136; T f , 2N3055.

Tensiunea de ieşire va depăşi
u Emax cu 2 '" 3 V- Pentru cir¬
cuitele /iA723, ROB723, LI40. U,
poate atinge 40 V. pentru
fi A723C se va limita la 30 V Pen¬
tru reglajul fin al tensiunii de
ieşire se poate prevedea în serie
cu pote nţ io metrul P o rezistenţă
bobinată variabilă de 100 n. Re¬
zistenţele R e , Rş, respectiv R 4 ,
R a , trebuie să fie cit mai bine
împerecheate

Valorile din figura 2 cores¬
pund unei tensiuni de ieşire re¬
glabile între 0 şi 27 V, la un cu¬
rent maxim de i A.
BIBLIOGRAFIE:

1 . Circuits for electron Ies
engineers, Wc. Graw-Hiil, pag.
209. 290,

2 . I. Ristea, C A, Popescu —
Stabilizatoare de tensiune, Edi¬
tura Tehnică, Bucureşti, 1983.

Acest neajuns se înlătură cu-
plînd slab oscilatorul cu un etaj
separator cu impedanţâ mare de
intrare, practic folosind tot un
tranzistor FET, Rezultate şi mai
bune se obţin dacă sînt folosite
două separatoare, în care ai doi¬
lea poate fi şi un tranzistor bipo¬
lar în clasa A.

Ieşirea ultimului etaj este un
filtru tt pentru eliminarea armoni¬
cilor.

Un montaj care răspunde
acestor deziderate apare în fi¬
gura 1 şi el generează semnal în
plaja 7 000—7 300 kHz. cu o pro¬
nunţată stabilitate a frecvenţei.
Oscilatorul este compus dintr-un
tranzistor cu efect de cîmp şi bo¬
bina Li în serie cu trei conden¬
satoare (în paralel), din care cel
de 10 pF are un coeficient de
temperatură negativ.

Etajul separator este tip repe¬
tor pe sursă cuplat slab cu osci¬
latorul — 33 pF.

Şocurile Chl şi Ch2 au fiecare
cîte 100 juH.

La ieşirea acestui etaj se gă¬
sesc armonica a doua (14 MHz)
atenuată cu 36 dB şi armonica a
treia (21 MHz) atenuată cu 45
dB Aceste semnale se aplică
tranzistorului 2N2222, care are ia
ieşire un filtru tt. Bobina L2 este
construită pe o carcasă cu dia¬
metrul de 8 mm (cu miez de fe¬
rită) şi are 35 de spire CuEm Q r 4.
Rezistoful d© 3,3 kfl, în paralel cu
L2, asigură stabilitatea etajului,

respectiv o Impedanţâ fixă, re¬
flectată in etajul oscilator.

Bobina LI este construită din
45 de spire CuEm 0,4 bobinate
pe un suport de ceramică sau de
steatit cu diametrul de 12 mm,
prevăzut cu miez.

Oe ia acest VFO, fâcînd modi¬
ficarea din figura 2, se obţine
semnat de 14 MHz, deci etajul
respectiv operează o dublare de
frecvenţă.

în acest caz, tranzistorul 03
din VFO dispare, iar ieşirea iui
Q2 se modifică, în sensul ca în
sursă se montează transform a to¬
rul TI din secundarul căruia se
excită bazei© tranzistoarelor Q4
şi Q5 Colectoarele acestor tran-
zistoare sînt legate împreună,
Aceste tranzistoare funcţionează
în clasa C cu un randament
foarte bun.

Ftotenţiometru! de 500 fl din
emitoare asigură simetria semna¬
lului de ieşire.

Bobina L3 are 14 spire CuEm
0.5 bobinate pe un tor. Tot pe
tor este bobinat şi transformato¬
rul TI, care are în primar 23 de
spire, iar în secundar 20 de spire
cu priză mediană

Montajul VFO pe 7 MHz are o
derivă de 25 Hz în primele 30 de
secunde, apoi variaţia frecvenţei
nu depăşeşte c îţi va hertzi. Varia¬
ţia sarcinii între scurtcircuit şi
gol provoacă o variaţie a frec¬
venţei de 40 Hz

-1 -i H

HM 1988

MANIPULATOR CU MEMORIE

Ing. OVIDIU CUCU-YOBDQW

î::::;

Io intrare
numărător

50 Oii

CBM4

B Al A 1

CBM2

ÎOOIi.

W4007

BCI07

î* SCftlE

MMM 2WZ

\S60tL

MMM2402.

*_I 1_1 l

Schema are ta baza un forma¬
tor de semnale telegrafice con¬
stituit din circuitele basculante
bistabile de tip J—K CBB3 şi
GBB4, dintr-un generator de tact
(poarta P3 — trigger-Schmiţt),
un circuit basculant bistabii de
tip R-S (porţile P6 şi P5) poarta
P8 şi un circuit de menţinere a
tactului (P4).

în cazul în care comutatorul

K1 se afla pe poziţia „înscrie", ie¬
şirea porţii P7 este forţate în sta¬
rea ,.r logic, iar la ieşirea lui P6
se obţine funcţia V * Q5.Q4. 1 -
Q3+G4

Apăsînd cheia de manipulare
în poziţia „L", ieşirea porţii P4
(notată cu X în schemă) are sta¬
rea „1", generatorul de tact (P3)
începe să funcţioneze. Ieşirea
bistabilului R-S este de aseme¬

nea „1“ şi se obţin linii după
funcţia Y prezentată mai sus.
Chiar dacă nu se acţionează
cheia de manipulare pe toată du¬
rata unei linii, tactul continuă sa
funcţioneze pinâ la momentul
cînd Q3 = 04 = 1, deci se for¬
mează linia pînă ia sfîrşjt.

Cînd cheia este apăsată în po¬
ziţia „P'\ ieşirea bistabilului R-S
este „0“\ CBB4 este resetat şi se
obţin puncte după funcţia Y' -
Q3 + O =Q3. Circuitul de menţi¬
nere a tactului funcţionează la
fel ca în cazul precedent.

Semnalele telegrafice astfel
obţinute se aplică generatorulu
de ton (P9), unui tranzistor care
comandă un releu, cît şi la intră¬
rile de date ale memoriilor.

Modul de formare a semnale¬
lor telegrafice, cît şi înscrierea
acestora în memorie sînt suge¬
rate în diagrama de impulsuri din
figura 2.

Circuitele CBB1 şi C8B2 foio-
sesc la înscrierea suplimentară a
unui „O" în memorie în momentul
cînd nu s-a acţionat cheia de
manipulare un timp mai îndelun¬
gai decît cel corespunzător pau¬
zei dintre două semne telegrafice
(două puncte sau două pauze
dintre semnale), CBSt şi CBB2

DG 7-31 DG 7-32 (3 AMP 1 A)

9$ 8? DttfafcQz

Oailti îjDti 9i

D 13-22 GH

hih fla*

tiiii

hh 93 gi

DG 7—3fl (3 WP 1>

h hi

f r

Aceste lip uri de tu¬
buri catodice de mici
dimensiuni sini cel
mal des folosite în
co nstrucţia osc No-
scoapelor. motiv pen¬
tru care publicăm le¬
găturile la soclu şl dis¬
punerea fizică a elec¬
trozilor In tub.

DP 13-14

D 13-16 BE D 13-16 GP
D 13-lfl GH

DG 13-54

mmm 1988

sînt comandate de generatorul
de tact (PI) care intră în func¬
ţiune cind X~0. Cînd Q1 şi Q2
devin ambele „1", ieşirea Z a
porţii P 10 trece In starea „ 0 ", in¬
trărilor J şi K ale bistabilelor
G'BBI şl CBB2 II se aplică ./O 1 ',
Cele două bistabile vor rămîne In
această stare, fiind re seta te în
momentul acţionării manipulato¬
rului,

Adresele pentru memorii sînt
generate de numărătoarele bi¬
nare NI-HM3, care sînt coman¬
date de fronturile posterioare ale
semnalului de tact de la ieşirea
porţii P3 h cit şi de fronturile pos¬
terioare ale semnalului obţinut la
ieşirea lui R10. In diagrama de
Impulsuri aceste fronturi ce de¬
termină schimbarea adreşei sînt
reprezentate cu săgeţi, în mo¬
mentul eînd,.se dă comanda de
înscriere în memorie (R/W= 0 ),
trebuie ca datele şi adresele să
fie deja stabilite. Acestui scop îi
sînt destinate circuitele monosta-
bile CBM 1 şi CBM 2

Cînd comutatorul K 1 se afla în
poziţia „citeşte", ieşirea porţii P4
este forţata în lt V\ iar generato¬
rul de tact P3 funcţionează indi¬
ferent de poziţia manipulatorului.
In acelaşi timp este resetat

CBB3, rezu Iţind G3=G4=1. La ie¬
şirea Iul P 8 se obţin informaţiile
înscrise în memorie. Poarta PI2
este invalidată, pentru a evita în¬
scrierea în memorie,

Depăşirea capacităţii memoriei
este semnalizata de o diodă lu¬
mi nescentă conectată la ieşirea
D a numărătorului N3, în acelaşi
timp se comandă oprirea genera¬
torului de tact P3 şi se Invali¬
dează poarta P12.

Selecţia memoriilor se face cu
ajutorul comutatorului K 2 .

Numărătorul se resetează prin
apăsarea iui K3 sau cînd K2 se
află în poziţia N.S. (nu este se¬
lectată nici una dintre memorii).
Tensiunea de alimentare a
tranzistorului (E*) se alege în
funcţie de tipul releului folosit.

Frecvenţa generatoarelor de
tact construite cu Pi şi P3 se re-
leazâ cu un potent iometru du-
iu de 2x500 fl liniar. Se vor se¬
lecta cele două condensatoare
de 100 mF astfel încîi să alba va¬
lori cît mai apropiate.

Folosirea a doua generatoare
de tact pare sa complice lucru¬
rile, insa determină o funcţionare
sigură şi corecta Daca. de
exemplu, s-or fi adoptat o va¬
riantă cu un singur generator de

tact care să funcţioneze conti¬
nuu, atît pentru formarea semna¬
lelor telegrafice, cît şi pentru în¬
scrierea pauzei dintre semne, ar
aparea un timp mort între acţio¬
narea pîrghiei manipulator ului şi
primul front negativ al semnalu¬
lui de tact r fapt care ar deranja.

Schema prezentată conţine
două memorii cu capacitatea de
1 024 de biţi fiecare, de tipul
MMN 2102. produse de Microe¬
lectronica. Se poate mări numă¬
rul acestora, în acest caz legîn-
du-se în paralel ieşirile şi intră¬
rile corespunzătoare. Cu ajutorul
comutatorului J<2 se pune la
masă intrarea CS a unei singure
memorii, celelalte avind GS=1 cu
ieşirea DO în starea ..high Z 11 şi
intrările B/W şi Dl invalidate.

Ca traductor acustic al genera¬
torului de ton se foloseşte o
casca telefonică sau un difuzor
cu impedanţâ mare

Circuitele integrate sînt de ur¬
mătoarele tipuri GPB473 =
CBB1CBB4; CD8413=P1, P3.
P9; CDB4G0 = P2. P10, Pil,
Pi 3 Pi 5; CDB410 = P7, P8.

PI 2 CDB430 = P4; CDB4121 -
CBM1, CBM2; CDB493= NI -

N3.

MtRCEA EUGEN '87

Rx~flTF 2m

!ng, QEOnQE PINTILIE, YQ3AVE

Folosirea unor circuite inte¬
grate în componenţa receptoare¬
lor de trafic conduce la simplifi¬
carea realizării acestora de către
radioamatori. în receptorul pre¬
zentat în continuare s-au folosit
doua circuite*integrate realizate
de către LP.R.S — Băneasa,
TOA 1046 Şi /ÎM3169.

Aparatul este destinat recep-
tionârii semnalelor cu modulaţie
de frecvenţa in banda de 2 m
( 144—146 MHz) şi reprezintă o
superheterodină cu dubla schim¬
bare de frecvenţa.

Semnaiele captate de antenă
srnt aplicate pe borna coaxiala
de la intrarea receptorului şi

străbat un filtru de tipul (l tre-
ce-bandâ 1 ' format din induetan-
ţele LI—L2 şi condensatoarele
trimer de acord C1-C2. Aplifica-
torul de radîofrecvenţă este reali¬
zat cu un tranzistor de tipul
BFV90. Se pot folosi şi alte iran-
zistoare, cu parametri superiori,
comparativ cu BFY90. în scopul
îmbunătăţirii factorului de zgo¬
mot al receptorului
Amplificatorul de radiofrec-
venţă este realizat într-un montaj
neutrodinat, pentru care scop a
fost folosit un dublu tor din ferita
(de înalta frecvenţa) de tipul ce-
* lor folosite în unele televizoare
ca adaptoare de impedanţă

300/750

Semnalul de radîofrecvenţă
cules de pe o priză a bobinei L2
se aplică pe baza tranzistorului
BFY90 în serie cu înfăşurarea L3,
care înfăşurare readuce în circui-
tui bazei o parte a semnalului
amplificat. în antifazâ realizînd
astfel neutrodinarea.

Semnaiul amplificat de acest
tranzistor este selectat de circui¬
tul acordat L6-C6 şi se aplică, în
continuare, pe prima poartă a
tranzistorului mixer de tipul
BF961. Pe poarta a doua a aces¬
tui tranzistor este aplicat semna¬
lul cu frecvenţa variabilă în limi¬
tele 133,3—135,3 MHz (VFO).
VFO-ui este realizat cu tranzisto¬
rul BF215; semnalul generat, cu¬
les de pe o priză a bobinei 17.
este aplicat tranzistorului separa¬
tor BF255 (repetor pe emitor),
după care se aplică pe poarta a
doua a tranzistorului BF961

La ieşirea primului mixer

+ 12V

•‘1 *' 1 • • • •••••••••••••©•*••••••••••*••

(BF961) este conectat un filtru
Jrece-bandâ" format din induc-
tanţele L8 şi L9 împreună cu
cristalul dublu Q1, acordat pe
frecvenţa de 10,7 MHz. Acest fil¬
tru are o bandă de trecere de or¬
dinul a 8.5 kHz (la 6 dB), avind o
neuniformitate în banda de pînă
la 1 dB în limitele de 6 kHz. Ate¬
nuarea la ±15 kHz este de cel
puţin 40 dB

Semnalul cu frecvenţa de
10,7 MHz, cules de pe înfăşura¬
rea LlO f se aplică pe intrarea
amplificatorului din circuitul in¬
tegrat TDA 1046 (bornele 9—10),
Acest circuit integral îndepli¬
neşte rolul de amplificator al
frecvenţei de 10 f 7 MHz şi de mi¬
xer. la ieşirea căruia se obţine a
doua frecvenţă intermediara de
455 kHz. Pentru obţinerea aces¬
tei frecvenţe, a fost nevoie de un
oscilator pilotat cu cristal (Q2)
realizat cu tranzistorul BC171.
Frecvenţa de oscilaţie a acestui

cristal este de 10,245 MHz. Cir¬
cuitul integrat TDA 1046 are în¬
corporat un circuit de reglaj au¬
tomat al amplificării (RAA) cu un
domeniu de 40 dB.

La Ieşirea lui TDA 1046 (borna
8) este conectat un filtru „tre-
ce-bandă'' acordat pe frecvenţa
de 455 kHz format din inductan-
ţele LII—LI2 şi condensatoarele
de acord C30—C33. De la Ieşirea
acestui filtru (LI 3) semnalul se
aplică pe intrarea circuitului inte¬
grat /ÎM3109, Acest circuit inte*
arat îndeplineşte următoarele
funcţii: amplificatoMimitator; de¬
tector de produs simetric şi
preamplificator audio cu distor¬
siuni mai mici de Q r 1%; detector
de nivel al purtătoarei care furni¬
zează semnalul de RAS cu pra¬
gul de acţionare al sistemului
RAS programabil (cu potenţio-
metrul trimer R26). De aseme¬
nea, conţine un sistem de blocaj

reglabil (muting) cînd raportul
semnal-zgomot este degradat
Acest reglaj se realizează cu po¬
tenţi om etrul R23.

Aparatul este prevăzut cu un
indicator al nivelului semnalului
cu un instrument cu sensibilita¬
tea de 150 juA.

REALIZARE

Bobinele Li, L2 şi L6 au cîte 6
spire din conductor GuAg (cu
diametrul de 1 mm) şi sînt reali¬
zate fără carcasă, cu diametrul
interior de 6 mm şi cu un pas în¬
tre spire de 1 mm. Distanţa între
LI şi L2 este de 2 mm şi fiecare
din ele are cîte o priză la 1,5
spire (numânnd dinspre capătul
„rece" al înfăşurărilor). Bobina
L6 are priză la jumătate.

Bobinele L3, L4 şi L5 sînt reali¬
zate pe un dublu tor din ferită,
cum s-a precizat anterior, şi con¬
ţin: L3 o spiră. L4 trei spire şi L5
cinci spire. L4 şi L5 sînt înşeriate
şi realizate din conductor 00,5
izolat cu vinilin.

L7 are 2,75 spire, cu priză ta
0,5 spire din conductor CuEm 0
1, şl este realizată pe o carcasă
din cele folosite în blocul de
UUS de la receptorul „Gloria 11 ,
LQ şi L9 au fiecare cîte 5+4 spire
din conductor GuEm 0 0,18 (5
spire spre capătul rece), iar L1Q
are 2 spire şi sînt realizate pe su¬
porturi şi carcase folosite în
transformatoarele de frecvenţă
intermediară în receptoarele
„Gloria' Bobinele LII, LI2 şi
LI 4 sînt identice între ele, conţin
cîte 72 spire din conductor Cu¬
Em 0Q r 1 şi sînt realizate pe ace¬
laşi tip de carcase ca şi L8 şi L9.
Bobina LI 3 are 15 spire din ace¬
laşi conductor. Şocul de radio-
frecvenţa SRF conţine,200 spire
din conductor CuEm 00,1 bobi¬
nate pe un bastonaş din ferita .cu
diametrul de 3 mm şi lung de 15
mm.

Deoarece aparatul este prevă¬
zut cu instrument indicator de
cîmp, acordul diferitelor circuite
se poate face pe maximum de
indicaţie al acestuia, în special a
circuitelor de intrare LI şl L2

C iA*220>r

ÎIMfldM âLMM 1068

Transceiverul „Mobil 5" poate
debita la emisie o putere de 5 W
MB FM sau 2 W la purtătoarea
AM în banda de 2 m.

La emisie partea de audiofrec-
venţâ are un etaj de intrare cu
tranzistorul Ti 3 (2M3819) ce pre¬
zintă o impedanţă mare şi con¬
trol al amplificării prin potenţio-
metru. Urmeaza cîteva etaje am¬
plificatoare (T9, TIO, 111} ce co¬
mandă dioda varicap BA110 pen¬
tru modulaţia d© frecvenţă

Tranzistoarefe TI6, TI7, TIS în
cuplaj direct asigură modularea
în amplitudine a etajului final.
Tranzistorul T16 este de tip
AD161 şi asigură un procentaj ri¬
dicat de modular© fără a depăşi
m~1; in acelaşi timp, exercită si
o compresiei semnalului, Osci¬
latorul VFO are tranzistorul 19,
un etaj separator T8 şi un etaj
stabilizator T7, VFO asigura la
emisie şi recepţie acoperirea ga¬
mei 18 75 MHz-20,75 MHz 5 p-
parat TI este un oscilator cu
cuarţ ce debitează 125,25 MHz
(overţonej, Semnalele de la Ti şi
T8 sînt aplicate tranzistorului T2
(MEM564C) la ieşirea căruia (pe
L9) obţinem 145 MHz. Cu VFO
se poate balei a plaja 144—146
MHz.

La emisie în continuare, apar
patru etaje amplificatoare
<T3—-T6>, din care T3 şi T4 srnt
2IN918, T5 este 2N38G6, Iar T6
este BFS22A.

Receptorul est© tip dublă
schimbare de frecvenţă, Antena
se aplică circuitului de intrare
LI 2, unde, pentru protecţie, sînt
montate diodele TF21 (1N914),

Primul etaj oscilator T24 furni¬
zează 127 MHz (overtone) T20
primeşte cele două semnale şi la
ieşire oferă 17—19 MHz pe bo¬
bina LI 5, acordată pe 18 MHz.
T21 este următorul mixer, pe
care se aplică semnai de la T20
şi de la VFO şi rezultă un semnal
MF de 1,75 MHz.

T22 şi T23, cu circuitele osci¬
lante asociate, asigură selectivi¬
tatea întregului receptor şi aplică
semnalul diodei D2 Dioda D4
furnizează semnai de RAS (are
rol si de emiţător).

în lucru FM semnalul IF este
aplicat circuitului Integrat
TAA350 cu rol de limitator-dis-

criminator completat cu D3
Joasa frecvenţă rezultata după
detecţie este aplicată unui amph-

I BO ••••••••••••••#••••••••••• • • • • •

î mmm âHM iobs

ficator corector (T14—T15) şi în
final unui circuit integrat amplifi¬
cator audro de putere TAA611B

Puterea de joasa frecventă de¬
bitată difuzorului este de aproxi¬
mativ 1 W cu o bandă de frec¬

venţe 300—3 000 Hz. Sensibili¬
tatea receptorului este de 0,8 mV
in AM şi de 0,4 în FM

Î1MIM MMmm 1988

STATIE

TELECOMANDA

Montajul prezentat este o sta
ţie de telecomandă monocanai
Emiţătorul se compune din
două părţi distincte: partea de
audiofrecvenţă formată de osci¬
latorul cu tranzistorul T4
(2SB17Q. EFT353 etc.) şi amplifi¬
catorul audio cu tranzistorul T3
(AC 180), apoi partea de radio-
frecvenţa T2 (EFT317, 2SA70)
oscilator pilotat cu un cristal de
cuarţ, şî etajul fîna! modulat în

OAMENI de ŞTIINŢA

WATT, JAMES (1736-1819),
tehnician, remarcabil inventator
englez A studiat proprietăţile
aburului. Curbele construite de
el cu privire la dependenţa tem¬
peraturii vaporilor * saturaţi, de
presiune, sini foarte apropiate de
cele cunoscute în zilele noastre,
bineînţeles considerate ia acelaşi
interval de presiune. Lucrînd la
perfecţionarea unui model de
maşină cu abur cu pompă, Watt
a dat la Iveala o maşină cu abur
de un tip principial nou, Aşa
cum reiese din patentele sale.
Watt imaginase şi construise mij¬
loacele pentru micşorarea nece¬
sarului de abur la maşină şi, im¬
plicit, pentru scăderea cantităţii

de combustibil folosit, A studiat
amănunţit procesul de ex pas iu ne
a aburului în cilindrul maşinii şi
a construit în acest scop primul
indicator, iar puţin mai tîrziu a
obţinut patentul pentru maşina
cu abur cu detentă. Problemele
pe care le ridica această noua
realizare (compensaţia pierderii
de putere ca urmare a detentei
aburilor în cilindrul cu acelaşi
volum) le-a rezolvat cu ingenio¬
zitate, construind un cilindru cu
acţiune dublă. Acestuia i-au ur¬
mat noi perfecţionări aduse ma¬
şinii cu abur, care au făcut posi¬
bil ca în anul 1784 Watt să ob¬
ţină patentul pentru o maşina cu^:
abur universală la care pentru

prima oara apare regulatorul
centrifug. Această maşina uni¬
versală, datorită economicităţii
sale, a căpătat repede o larga
răspîndire şi a jucat un rol deo¬
sebit de important în trecerea
spre marea producţie mecani¬
zată.

FRANKLIN, BENJAMIN

(1706-1790), remarcabil om poli¬
tic, diplomat, cunoscut savant
american. Cu mai bine de 200 de
ani în urmă, B, Frankiln printr-o
muncă perseverentă şi neobo¬
sită, stăpînită de o adevărată
sete de cunoaştere, a reuşit sâ
lase omenirii realizări care~i fac
numele nemuritor. Fondator al
mai multor societăţi ştiinţifice şi
al unor gazete, al unor biblioteci
publice, al Universităţii din Penn-
sylvanîa, iniţiator al primului
Congres ai reprezentanţilor colo¬
niilor şi luptător înflăcărat împo¬
triva menţinerii sclaviei" negrilor,

amplitudine, TI (2SA70.
EFT353).

Oscilatorul de audlofrecvenţa
este de tip RC ce are In compo¬
nenţă două condensatoare de 47
nF şi potenţiometrul R8 (50 kll)
din care se face reglajul ca frec¬
venta sa fie de 1 000 Hz, Cupla-
jul cu etajul următor se face
prlntr-un transformator de cuplaj
de tipul celor folosite în recep¬
toare tranzistorizate (o înfăşurare
secundară nu se foloseşte) Eta¬
jul cu tranzistorul T3 are ca sar¬
cină primarul unui transformator
TR2 (de ieşire de ia radiorecep¬
toare); ia acest transformator nu
se foloseşte înfăşurarea pentru
difuzor. Din colectorul tranzisto¬
rului T3 se ia semnal pentru eta¬

jul final de radiofrecvenţâ, reati-
zîndu~se în feful acesta modula¬
ţia de amplitudine. Puterea în
antena este de aproximativ 14
mW.

Bobinele de radiofrecvenţa se
construiesc pe carcase din mate¬
rial plastic cu diametrul de 6
mm, prevăzute cu miez de ferită.
Bobina L2 are în primar 10,5
spire, iar în secundar 7,5 spire
CuEm 0,4

Bobina L3 are în primar 14
spire, iar în secundai 4 spire cu
aceeaşi sîrma ca şl L2 în regim
de purtătoare etajul final con¬
sumă intre 9 şl 12 mA, iar etajul
oscilator consuma 7 mA,

Receptorul est© de tip super-
reacţie Se ştie ca acest tip de

receptor, în lipsa semnalului de
la emiţător, produce un puternic
zgomot, dar în cazul de faţa
acest zgomot nu apare fiindcă
emiţătorul are purtătoare conti¬
nua, modularea apărînd numai
cînd întrerupătorul K2 este acţio¬
nat, Tranzistorul TIO este detec¬
torul superreactlv, iar etajele Ti 1
şi Ti2 sînt amplificatoare de au-
diofrecvenţă Etajul TI3 este am¬
plificatorul de putere (AC180)
căre acţionează releul. Cuplajul
între TI 2 şi TI3 se face cu un
transformator de cuplaj de ace¬
laşi tip ca şi TR1 din emiţător.
Din colectorul iui TI 2, prin Ci8,
semnatul de audlofrecvenţa
poate fi ascultat In cască.

Franklin a fost în acetaşî timp şi
un excelent fizician,

De o deosebită popularitate
s-au bucurat experienţele iul cu
privire la electricitate. Este meri¬
tul lui de a fi explicat principiul
de acţiune a buteliei de Leyda,
de a fi introdus notarea corpuri¬
lor încărcate cu stări electrice
contrare prin semnele + şi —, de
a fi construit „roata electrica",
care a însemnat descoperirea
posibilităţii de a transforma ener¬
gia electrică în energie meca¬
nică.

Franklin a elaborat prima teo¬
rie generală cu privire la fenome¬
nele electrice, a fost un pi dintre
pionierii cercetării electricităţii
atmosferice, a dovedit natura
electrica a fulgerului şi a inventat
paratrăsnetul.

A studiat, de asemenea, con-
ductibilitatea termică, îndeosebi
la metale, a făcut observaţii pri¬

vind propagarea sunetului in
apă, stabilind ca viteza sunetului
în acest mediu este mult mai
mare decît în aer, a făcut o serie
de invenţii tehnice şi perfecţio¬
nări.

TESLA, NICOLA ( 1856^1943},
om de ştiinţă iugoslav, inventa¬
tor, eminent specialist în dome¬
niul electrotehnicii şi radiotehni-
cil. Este unul dintre creatorii
electrotehnicii industriale. Ei a
găsit o soluţie geniala în ce pri¬
veşte utilizarea curenţilor alter¬
nativi pentru nevoile electroener-
getice; a proiectat şi construit
primul generator şi primele mo¬
toare electrice trifazice, a creat
un transformator rezonant de
construcţie speciala necesar în
transmiterea fără fir a undelor
electromagnetice, a construit pri¬
mul model al unei nave dirijate
prin radio, fiind considerat pe
merit părintele radiotelemecam-

cii. Pe baza principiului fenome¬
nului de rezonanţă a obţinui
pentru prima oară tensiuni elec¬
trice înalte şi a deschis prin
aceasta căi noi în cercetările nu¬
cleare.

Cercetările şi lucrările ştiinţi¬
fice ale tui Tesla au făcut posi¬
bilă apariţia şi dezvoltarea unor
alte ramuri ale electrotehnicii de
astăzi. Pe baza lor au fost create
diferite tipuri de aparate folosite
cu succes în tehnica modernă:
aparate de încălzit cu curenţi de
înaltă frecvenţă, aparate de tele¬
comandă şl multe altele.

f WKMm MMUm 1988

£LCO produce'

stoutonfe Ap. V '25A + iOOA
sfa Sufonfe Ab', 2 j'25A r /a?A tip //;//7 stLS)
-Z/eroenAe tie 'cot/dto/e £5) ~g5A

-Zks/t/ Ap JTMf, £27 şt £4â afoşxpwb/t ti ooeMm

- Atice c/repfe ş oAAce 527 cAn pohb/or?

- Chme <2? /oeorcbre 4, G, A9,jf,sâ, 78, S&*»>2 dtn sfeaAÎ

v"j U-j

- Sâutdnk- -bbubre Jp pf sr pobarr/efe 4/0*36

f/4 '$/> 4£?*39

- Sbc/urt spuru/Je Ârbu/ore /p pLf

- fiSfoun ah ctefo/ube cu 2, Sf4 c/rvu4e

-O porno (ftereă db /spere aeromce exeaufcxfe prrh
fhjecfie / ex/n/obre, presare usca/o $f orr>ed&, dkhparibbr>
şrsfeo/r?.

întreprinderea de
Izolatoare Electrice
de Joasă Tensiune

ifiepr

4050 Tg, - Secuiesc
Str. Fabricii Nr, S
jud. COVASNA

:‘l

UNGHI DE ELEVAŢIEI®)

¥1M« âUMâiâfâ 1988

Perfecţionarea continuă a
echipamentelor de emisie şi re¬
cepţie în UUS a permis radioa¬
matorilor depistarea a noi posibi¬
lităţi de depăşire a „orizontului 11
radio în 144 MHz, Astfel, radioa¬
matorii in UUS, respectiv 144
MHz, după ce au reuşit sâ con¬
ceapă şi. să execute emiţătoare
de peste 100 W in telegrafie, re¬
ceptoare cu sensibilitate sporită
şi zgomot redus (sub 1 dB) şi
antene sau grupuri de antene cu
cîştig de peste 14 dB. au sesizat
şi au pus în evidenţă, înaintea
profesioniştilor, faptul câ în anu¬
mite condiţii de ionizare a atmo¬
sferei undele radio de 144 MHz
se dispersează In anumite
puncte (zone) bine definite geo¬
grafic. Acest mod de propagare,
denumit TAP, se caracterizează
prin:

— orientarea antenelor se face
nu în direcţia geografica a cores¬
pondentului, ci spre anumite

Dr, mg. L-INOVAI IOSIP*
YOSAVN,
mHgttru m\ sportului

puncte (zone) geografice bine
definite, plasate de obicei mai la
nord decît corespondenţii:

— zonele geografice contacta-
bile sînt bine definite şi relativ
reslrînşe (maximum 1 4 4 ca¬
reuri mari);

— tăria semnatelor la recepţie
este foarte slaba, respectiv ra¬
poartele tehnice RST sînt de 319
4* 559, rareori ating 569;

— variaţii relativ mari aie tăriei
semnalelor (USB) (asemanator
construcţiilor „super trapo n ):

. — lipsa deplasărilor de frec¬
venţă (efect Doppler);

— semnalele recepţionate au
tonalitate clară, nedistorsionata.

O data sesizat acest nou mod
de propagare, s-a trecut ia stu¬
diul lui teoretic. Pe pian euro¬
pean experimentările continuă
mai mult la nivel de amator, în-
trucît pentru profesionişti acest
mod de propagare încă nu pre¬
zintă suficient interes. La stadiul

actual al cercetărilor se poate
trage conetuzra câ in zonele de
reflexie-dî sper sie identificate
pînă în prezent, la nivelul stratu¬
lui lr E\ apare întotdeauna o de¬
formare (neregularitate) a liniilor
de cîmp magnetic. De aici şi
noua denumire a acestui mod de
propagare FAMield-aligned irre-
guiarities.

Pînă In prezent fenomenul a
fost identificat nu numai de ra¬
dioamatorii europeni, ci şi de că¬
tre cei nord-a meneam,

Analizînd frecvenţa de apariţie
a acestui mod de propagare, da¬
tele experimentale (QSO-urile)
arată câ

— probabilitatea maximă de
apariţie este după sau în timpul
propagărilor de tip Astfel în
1980, pe teritoriul nord-ameri-
cam FA1 a apărut în 53% din ca¬
zurile de E, cu MUF (frecvenţa
maxima utilizabilă) de peste 50
MHz;

— probabilitatea maximă de

apariţie în timpul zilei Intre orele
16,30 20,00 UT.

Analizînd amplasarea geogra¬
fică a zonelor de dispersie, pînă
în prezent au fost identificate
asemenea anomalii deasupra ca¬
reurilor DG (zona iacului Ge¬
neva); JH (zona oraşului Buda¬
pesta); MH-MI (zona Munţilor
Rodnei şi Maramureşului). După
estimările personale ale autoru¬
lui, asemenea zone, accesibil©
de pe teritoriul României, ar tre¬
bui să mai existe şi deasupra ca¬
reului KJ sau chiar pe teritoriul
R.S.R,, deasupra careurilor LF şi
MF utilizabile probabil de amato¬
rii din careul OE cu o elevaţie
corespunzătoare a antenei.

Orientarea antenei trebuie fă¬
cuta cu mare precizie In direcţia
zonei de împrăşlîere a semnalu¬
lui. Avînd în vedere faptul câ
semnalul este dispersat — reflec¬
tat la nivelul stratului E, respectiv
la o altitudine cuprinsa între 80
şi 150 km —, se calculează trigo¬
nometric unghiul de elevaţie a
antenei atît pentru recepţie cît şi
pentru emisie optime. Rezulta¬
tele sînt prezentate în figura 1.

în figura 2 sînt prezentate cele
mai frecvente legături realizate în
ultimii ani prin iregularităţile lo¬
calizate deasupra Elveţiei de
vest Acelaşi lucru este prezentat
şi pe harta din figura 3. Expe¬
rienţa ultimilor ani a demonstrat
câ probabilitate maximă au legă¬
turile radio bilaterale între staţiile
situate pe;

DISTANŢĂ PÎNĂ LA LXUL REFLEXIEI

"12 6

— partea estică a curbei infe¬
rioare cu cei de pe partea vestică
a curbei superioare;

— partea vestică a curbei infe¬
rioare cu cei de pe partea estica
a curbei superioare.

Cele de mai sus au permis ca
să se tragă concluzia că semna¬
lul UUS ajuns pe suprafaţa cu
anomalii de cîmp magnetic se
împrăştie după un con de difuzie
prezentat in figura
Datele experimentale sint deo¬
camdată insuficiente pentru a
putea trasa curbe similare celor
din figura 3 şi pentru FAI locali¬
zate la nivelul careurilor JH şi
MI-MH sau chiar absolute în
ceea ce priveşte careurile KJ, LF
şi MF — stipulate de autor. Lipsa
acestor date însă nu infirmă
existenţa posibilităţii apariţiei de
FAI in aceste zone.. Lipsa datelor

experimentale se explică prin
faptul că în anumite zone geo¬

grafice din Europa lipsesc com¬
plet sau sînt foarte puţine staţii
cu echipament UUS corespunză¬
tor pentru acest mod de lucru.

Pentru cei Interesaţi recomand
ca pe timp de vară, în sezonul
X", să urmărească emisiunile
TV pe canalele inferioare {1 4-
4), precum şi emisiunile FM din

- ^LINIA dMPULUI
MAGNETIC

Fig. 2

ORIENTAREA ANTENEI PENTRU DIVERSE LEGATURI RAOIO FAI, CU
ZONA DE IMPRAŞTIERE LOCALIZAT DEASUPRA VESTULUI ELVEŢIEI

ZONA DE ÎMPRÂŞTIERE

benzile de radiodjfuzlune de 4,
respectiv 3 m. în cazul unor
semnale consistente în aceste
benzi, de la staţii profesionale în
cursul zilei, încercaţi sa orientaţi
antena spre zonele cu anomalii
{specificate anterior), cu elevaţi¬
ile corespunzătoare (fig.1), avînd
şanse maxime între orele 16,30
: 20,00 UT sâ realizaţi legaturi
neaşteptate. Se recomandă nu¬
mai lucrul în telegrafie (CW) la
viteze relativ mici; 50 70 litere/

minut.

Desigur, fiecare legătură reali¬
zată în asemenea condiţii este o
dată experimentată în plus, care
trebuie valorificată la elucidarea
completă a fenomenului. De
aceea rog colegii radioamatori
ca atunci cînd au realizat aseme¬
nea legături sau au auzit staţii,
eventual au primit SWL în condi¬
ţii FAl, sâ noteze cu precizie, pe
lîngă datele legăturii, şi poziţia
antenei, respectiv orientarea pe
plan orizontal şi vertical (eleva¬
ţia), iar la sfîrşitul sezonului sâ le
transmită autorului în vederea in¬
ventarierii cît mai complete a po¬
sibilităţilor de DX pe această
cale pentru staţiile YO.

, '*[ O

Pentru realizarea unui receptor
cu performanţe ridicate, la
proiectarea amplificatorului de
radiofrecvenţâ se ţine seama de
mai mulţi factori, printre care se
număra:

— valoarea primei frecvenţe
intermediare;

— tipul primului mixer;

— zona în care va lucra recep¬
torul;

— nivelul reglajului amplifică*
rii;

— tipul receptorului;

— banda recepţionată;

— felul antenei-

Prima frecvenţă intermediară
are un rol important în alegerea
numărului de circuite acordate

Ing. ANDRIAN NICOLAE,
YG3DKM

pentru o eliminare comodă a
frecvenţei Imagine.

Primul mixer decide, în cele
mai multe cazuri, amplificarea
maximă a etajului de RF, pentru
care încă mai lucrează liniar.

După zona în care lucrează re¬
ceptorul, se aleg tipul primului
etaj. numărul circuitelor acordate
şi amplificarea maximă Astfel, în
zonele rurale în afara mediului
industrial se pot utiliza un număr
mic de circuite acordate şi o am¬
plificare cît mai mare Din con¬
tră. în zonele industriale, urbane,
cu posturi de emisie sau vecini
radioamatori se vor prevedea cît
mai multe circuite acordate si¬
multan, iar amplificarea se va re¬

T1îT3=BC107lBF11i)

C12 300nF

]CU680pf
<>-||—(C1310nF

R7 ÎOKtl ~^ v

duce sub limita de apariţie a in-
termodulaţiei cu posturile locaie.

Nivelul reglajului amplificării şi
tipul (automat sau manuat) influ¬
enţează numărul circuitelor acor¬
date şi amplificarea maximă.
Pentru zonele cu perturbaţii mari
se preferă reglajul manual în
asociere cu o selectivitate foarte
ridicată Conectarea reglajului
automat se va efectua după rea¬
lizarea acordului pe staţia recep¬
ţionată.

Un alt parametru important
este tipul receptorului Pentru re¬
ceptoarele cu amplificare directă
sau sincrodine sînt necesare am¬
plificări mari, deci şi un număr
mare de circuite acordate pentru
zoneie cu perturbaţii în recep¬
toarele superheîerodinâ se pot
prevedea amplificări mai mici,
eompenslndu-se din etajul de
frecvenţă intermediară.

Banda recepţionată are o influ¬
enţă majoră atît asupra număru¬
lui de circuite acordate, cît şi
asupra amplificării. în benzile In¬
ferioare este necesară o selecti¬
vitate ridicată datorită aglomera*
rilor cu staţiile de radiodifuziune.
Amplificarea ridicată este nece¬
sară şi trebuie compensată
printr-un număr ridicat de circu¬
ite acordate simultan cu scopul
de a nu se ajunge la tntermodu-
laţie.

Antena reprezintă un alt factor
ce determină configuraţia ampli¬
ficatorului de RF O antenă bine
degajată şi cu cîştîg mare aduce
la intrarea receptorului şi o can¬
titate sporită de perturbaţii.

Ca urmare, amplificarea tre¬
buie redusă, iar seiectivitatea
crescută corespunzător. Dacă
antena are o eficacitate scăzută,
amplificarea de RF trebuie mă¬
rită.

Având In vedere cele de mai
sus, se dau ca exemple sche¬
mele descrise în continuare.

în figura 1 se poate urmări un
amplificator cascod care funcţio¬
nează bine în orice bandă de ra¬
dioamatori. Cu ajutorul conden¬
satorului variabil se pot acoperi
două benzi inferioare sau trei
benzi superioare. Poate fi utilizat
in receptoarele superheterodina
sau sincrodinâ din zone zgomo¬
toase. Pentru benzile
MHz bobinele se reş
miezuri de FI = 470 |_
ceptoarele Industriale, Li şl L4
conţin cîte două spire, iar L2 şi
L3 cîte 18 spire din strma de
CuEm 0 ~ 0,2... 0,3 mm.

-i;

f iHHM® ĂUM0H31988

BALIZELE

RADIO

încă de la începuturile radioa¬
matorismului, prin anii *20, prac¬
ticanţii acestui nobil sport s-au
străduit sa descopere, să îmbu¬
nătăţească şi să exploreze resur¬
sele complexe ale radineiectrici-
tăţii şi ale undelor electromagne¬
tica Prima etapă a constituit-o
reducerea lungimii de undă utifi-
zate de la cîteva sute de metri la
50 m, apoi la 10 m. Datorită pro¬
greselor tehnologice au apărut
primele echipamente VHP Pro¬
gresele din ultimii ani nu s-ar fi
materializat însă decît o dată cu
modernizarea materialelor şi cu
paşii înainte înregistraţi în teh¬
nica transmisiilor. Nu mai este
însă suficient să ai cei mai bun
emiţător sau cea mai bună an¬
tena, ci trebuie să „te joci' 1 cu
elementele ce permit comunicaţii
la mari distanţe şi să cunoşti

cele mai adecvate condiţii de
propagare pentru a realiza
Dx-uri,

Fenomenele multiple datorate
atmosferei şi soarelui răstoarnă
regulile stabilite pentru propaga¬
rea în undele decametrice, relativ
stabile, ţinînd cont de ciclul solar
de 11 ani. Dincolo de aceste
frecvenţe „înalte" {superioare va¬
lorii de 30 MHz) nu s-au putut
stabili reguli precise şi generale
asupra propagării, ci doar asupra
tendinţelor el.

in unde decametrice, undele
radio se propagă reflectate de
ionosferâ, permiţind astfel legă¬
turi la antipozi; plecînd de la 30
MHz propagarea undelor radio
devine capricioasă şi aleatorie,
Undele radio nu sînt reflectate
de ionosferâ decît în perioadele
de imensă activitate solară şi mai

ales în perioada de Iarnă. Totuşi,
în anumite condiţii particulare,
reflexia poate avea loc, ea fiind
mult mai sensibilă In frecvenţele
30—50 MHz, care pot oferi con¬
diţii optime pentru Dx-uri la
foarte mare sau foarte scurtă
distanţă. Peste 50 MHz, acest tip
de propagare devine mai rar.

Un alt tip de propagare VHF
ionosferâ poate apărea tn orice
altă perioadă de activitate şofară,
propagarea via orbita sporadică.
Chiar dacă studiul acestui mod
de propagare este cunoscut de
mulţi ani, analiza activităţii E
sporadice peste 100 MHz rămîne
dificilă şi prea puţin cunoscută,
datorită faptului ca deschiderile
la mare distanţă devin din ce în
ce mai rare, pe măsură ce frec¬
venţa creşte.

Studiul ştiinţific al acestor fe¬
nomene nu este realizabil decît
cu un material adecvat. Pentru
acest studiu au fost folosite bali¬
zele radio. Astfel, de mai mulţi
ani, un plan de utilizare a aces¬
tora a fost pus la punct de fARU
pentru a stabili relaţiile posibile
între fenomenele solare şi cele
radioelectrice pe frecvenţe între
28 MHz şl 10 GHz.

Punere in funcţiune, reglaje

1. Se cuplează un osciloscop
în colectorul tranzistorului T2
prin intermediul unui rezistor de
aproximativ 2 k H;

2. un generator reglat pe frec¬
venţa de 3,3 MHz şi nivelul de
aproximativ 10 mV se cuplează
la borna de antenă:

3. se alimentează montajul;

4. condensatorul variabil se în¬
chide complet;

5. PI se reglează pînâ cînd
semnalul apare vizibil pe
osciloscop;

6. din miezurile transformatoa¬
relor Tr 1 şl Tr2 se reglează maxi¬
mul de semnal;

7. generatorul se fixeaza pe 3.6
MHz;

8. se reface acordul Cv şi se
retuşează din miezuri;

9. frecvenţa generatorului se
modifică pe 7 MHz;

10. se reglează maximul de
semnal din Cv. iar retuşul se
face din capacităţile C2 şi 07
(IO,,. 40 pF).

în cazul utilizării preamplifica-
torului pe receptoare care lu¬
crează în zone fără perturbaţii
radioelectrice, se recomanda
adăugarea unui etaj suplimentar
ca în figura 2. Tranzistorul TI lu¬
crează în montaj cu baza la
masa şi realizează o adaptare
bună a antenelor de impedanţă
mică realizate sub formă de di¬
pol (X/4) sau verticală.

Utilizarea acestui etaj supli¬
mentar este posibilă şi în zone
urbane, dar se adaugă un circuit
suplimentar {acordat) ca in fi¬
gura 3. în acest caz nu se mai
poate recepţiona decît o singură
bandă. Acordul simultan al celor
trei circuite ridică probleme de
stabilitate şi aliniere care nu sînt
de netrecut în cazul radioamato¬
rilor cu experienţă.

Aceste din urmă montaje se
justîfici în cazul antenelor cu
eficacitate redusă. în cazul ante¬
nelor in k şi bine degajate este
suficient amplificatorul din figura

Ti ^T3 = BC1071BF 214)

/ Cv 2*500pF

3pF

HH HM C71QOn t

I.C2 10nF C6 20nfj 1

/PIOKn.

R710h£?

1-1

►

-4

••••••••••••••••••••••••••••

GENERALITĂŢI DESPRE BA¬
LIZE

Balizele emit un semnal de
identificare pe o frecventa pre¬
cisă, permlţînd obţinerea de indi¬
caţii preţioase asupra propagării
într-un moment dat. Astfel au
fost utilizate mai multe balize în
banda de 28 MHz, 60 MHz, 144
MHz şi în benzi superioare;
unele au un scop precis, cum ar
fi cazul pentru ZS6PW, 5B4CY,
ZE2JV pe 28,50 şi 144 MHz pen¬
tru studiul propagării transecua-
toriala sau cele pe 144 MHz pen¬
tru studiul propagării E spora¬
dice. Balizele pe frecvenţe supe¬
rioare de 432 MHz au ca scop
ştudiul propagării troposferice.
In cazul propagării E sporadice,
balizele dau rezultate interesante
în propagarea foarte scurtă, Prin
utilizarea balizelor s-a permis
evidenţierea propagării
transecuatoriale între Cipru şi
Africa de Sud,

FUNCŢIONAREA UNEI BA*
LIZE

0 baliză radio nu este altceva
decît un emiţător pilotat stabil în
frecvenţă şi în timp, emiţînd pe¬
riodic un indicativ şi permiţînd
determinarea originii balizei (în
general, !a fiecare 20—-30 de se¬
cunde). Sistemul de Identificare
este automat în majoritatea ca¬
zurilor, singura diferenţă notabilă
faţă de un emiţător clasic fiind
sistemul de modulare. Trei sis¬
teme sînt folosite în prezent. Cel
mai folosit este manipularea bali¬
zei prin modul FI, telegrafie fără
modulaţie pe o frecvenţă audi¬
bilă (manipulare prin deplasare
de frecvenţă SKO). Majoritatea
balizelor utilizează acest mod.

Altele folosesc modul Al ca
procedeu de manipulare (Al =
telegrafie fără modulaţie prin
frecvenţă audibilă; manipulare
prin tot sau nimic); pentru frec¬
venţele foarte înalte (peste 432
MHz) modul F2, sau prin
manipulare prin tot sau nimic a
unei emisiuni modulate în frec¬
venţă.

Să revenim la modul de
manipulare FI. Identificarea bali¬
zei se face natural prin indicati¬
vul emis în modulaţie FSK (prin
alunecare de frecvenţă) pentru
evitarea pierderii semnalului,
cum ar fi cazul pentru o manipu¬
lare prin tăierea purtătoarei.
Acest sistem este foarte practic

deoarece permite urmărirea în
permanenţă a variaţiilor de pro¬
pagare, el prezentînd totuşi un
inconvenient care la început
poate fi chiar derutant. Datorită
alunecării de frecvenţă, la anu¬
mite balize, se poate genera o
confuzie dacă nu se iau măsuri
de stabilire pe frecvenţa aces¬
tora.

Ştiind că între fiecare caracter
ce formează un semn spaţiul
este echivalent cu un punct şi că
între fiecare semn spaţiul echiva¬
lează cu trei puncte dacă recep¬
torul nu a reglat exact, de exem¬
plu, pe frecvenţa lui 5B4CY se va
auzi exact indicativul comple¬
mentar, adică 4NTAIE.

S-a semnalat, de asemenea,
faptul că anumite balize constru¬
ite de servicii oficiale prezintă un
sistem de modulaţie analog cu
modul FI cu particularitatea emi¬
terii uneia sau a mai multor note
muzicale (exemplu: baliza stabi¬
lită pe 87,5 MHz bandă FM ra¬
diodifuziune).

CUM SE ASCULTĂ BALIZELE

Orice receptor de trafic este
convenabil pentru ascultarea ba¬
lizelor în 28 MHz. Pentru benzi
superioare utilizarea convertoa-
reior râmîne soluţia cea mai sim¬

plă. Alegerea antenei este, de
asemenea, importantă. în cazul
undelor decametrice şi pe 28
MHz antenele nu trebuie sa fie
sofisticate. Se pot utiliza antene
verticale pentru banda de 10 m
sau antene direcţionale care per¬
mit (datorită unui cîştig bun) re¬
cepţia balizelor QRP şi deter¬
mină şi poziţia balizei. Pentru
frecvenţe superioare antenele di¬
recţionale sînt obligatorii. Dega¬
jarea antenei este primordială
pentru studiul propagării în con¬
diţii normale, care sînt funcţie de
banda folosită. In cazul propagă¬
rii anormale, prin reflectarea în
straturile ionosferei, importanţa
este mai mică, dar totuşi nu e
neglijabilă.

Ascultarea balizelor este posi¬
bilă periodic (la fiecare 24 sau 48
de ore).

Trebuie alese mai multe repere
orare pe zi, de exemplu între
12™—12 30 şi între 16f° şi Iff». în
aceste perioade se înscrie pe o
foaie de raport târla cu care sînt
recepţionate balizele şi eventua¬
lele anomalii.

Raportarea periodică a opera¬
ţiei va permite analiza condiţiilor
de propagare pentru perioada
respectivă.

(DUPĂ ..RADIO REF\ 2/1981)

TftANZISTOAfcZ n

CANAL N - COMUTAŢIE

±v DS

P t fcţ flt T am b

-'gss

'DSS

-psl

t T caseî

l'SGO)

max.

min.

max.

mW °C

| V

BSV78

11 ţ

BSV79

TG 18

350 25

250

7,0

BSV80

5,o;

2N3966

TO-72

300 25

100

2N4091

2N4092

TO-18

1800 125)

200

2M4093

2N4391

2N4392

TOT8

1800 (25)

100

5,0

2 N4393

"REmEriTBER"
.sau a memora
m cod-masină

Ine- MIHAELA QDRQDCOV

„Remember" este — după
cum se ştie — titlul unei cu¬
noscute poezii a marelui nos¬
tru poet Mlhai Emlneacu; de
ce — o să va întrebaţi — toc¬
mai „Remember" prefaţează
intr-un fel o prezentare a me¬
moriilor calculatoarelor? Cu-
vîntul memorie are nenumă¬
rate înţelesuri în funcţie de
domeniul de referinţă *1 chiar

de epoca respectivă; bună¬
oară, citim cu plăcere „me¬
moriile" oamenilor celebri;
multe dintre gîndurile noastre
rostite sau nu încep cu „îmi
amintesc"... Ei bine, în „era
Informaticii" acest cu vin t a
căpătat o semnificaţie nouă
fl distinctă faţă de noţiunile
anterioare. Cînd ne întrebăm:
„ce memorie are minicalcula-

torul xT\ deja ne referim ia o
caracteristica esenţială a
echipamentului respectiv
care ne poate furniza o primă
Informaţie despre „puterea"
luL In memorie calculatorul
stochează fie Instrucţiuni pe
care, execuHndu-le, „ştie 11 ce
are de făcut In pasul următor,
fie date (cum este, de cete
mal multe ori, cazul memoriei
externe, auxiliare) pe care le
prelucrează, Interpretează
etc. nu este deloc exagerata
afirmaţia că o bună parte din
Inteligenţa acestui „copil teri¬
bil" al secolului xx — calcu¬
latorul —* stă în capacitatea
de memorie şl în rapiditatea
de acces la date.

O dată cu evoluţia tehnologii¬
lor de fabricare a componentelor
şi cu descoperirea unor noi su¬
porturi de stocare a informaţiei,
criteriile de clasificare a memori-

Memorie coratlnd dlntr-un număr de cuvinte a cile S
biţi flecare sdltitlnd o adresa de clte n bit (n log W,
unde W eMt Întotdeauna o putere a Iul 2).

Mor au devenit din ce în ce mal
numeroase. Performantele me¬
moriilor şi costul acestora sînt în
egală măsură cheia tehnologiei
calculatoarelor. Este foarte co¬
rectă afirmaţia câ fără memoriile
rapide şi ieftine care au fost dez¬
voltate în ultimii ani Inovaţiile în
domeniul tehnologiilor de com¬
ponente, al arhitecturilor de pro¬
cesoare şi al sistemelor software
nu ar fi avut un impact atit de
categoric în tehnica de calcul.
Aplicaţii specifice cer compo¬
nente electronice specifice, as¬
tăzi nemaiexistînd practic un do¬
meniu în care calculatorul să nu
aibă un cuvînt de spus, sa nu fie
implicat direct sau indirect. Aşa¬
dar, să pătrundem puţin în inte¬
riorul unul calculator, incercînd
să facem o sumară incursiune în
lumea din ce în ce mai populara
a memoriilor...

MEMORIA PRINCIPALĂ

Este momentul sa facem o cla¬
sificare a memoriilor, după crite-
riul dialogului cu unitatea arit¬
metică şi logică (ALLJ), în două
grupe mari: memoria principală
(Main Memory-MM) şi memoria
auxiliară sau externă (Auxiliary
Memory-AM), al căror rol în ca¬
drul unul unui calculator este
foarte bine definit, aşa după cum
vom vedea.

Din punct de vedere ai
„hard"-uiui, memoria principală
este formata dinţr-un număr
mare de unităţi de bază, pe care
le vom numi celule de memorie;
fiecare dintre acestea reprezintă
un dispozitiv sau un circuit elec¬
tronic care are doua sau mal
multe stări stabile în practica
curentă sînt folosite celule cu
două stări stabile capabile sa
funcţioneze în logică binară-şi să
stocheze deci biţi. Trebuie spus
că biţii, grupaţi de obicei în
bytes sau în cuvinte (words), sînt
simultan accesaţi prin instrucţiu¬
nile READ (citeşte) şl WRITE
(scrie).

în cadrul memoriei interne pot
fi departajate două clase impor¬
tante:

— Memoria de tip read/wrfte
(citeşte/scrie), permiţînd stoca¬
rea datelor sau/şî regăsirea lor în
intervale comparabile de timp.
Trebuie să facem o distincţie
clară între Read Only Memory
(ROM) şi Read Mostly Memory
(RMM); acestea din urmă permit
citirea cu viteză mare a datelor,
operaţia de înscriere executîn-
du-se cu unele restricţii. Memori¬
ile de tip ROM pot fi înscrise o
singură dată de către producă¬
tor, în cursul derulării programu¬
lui ele fiind numai „citite". Ceea
ce deosebeşte RMMs de ROMs
este faptul câ ele pot fi „şterse 1 '

şi reînscrise de către utilizator
pentru o aplicaţie specifică, nu-
mindu-se fie PROM (Program-
mable ROM), fie EPROM (Erasa-
ble PROM — care se poate
şterge şi reînscrie),

— Memoria de acces aleator
sau RAM (Random Acces Me¬
mory) se caracterizează în prin¬
cipal prin faptul că datele sînt
accesibile numai în aceeaşi sec¬
venţă în care au fost înscrise;
RAM Intră în categoria memorii¬
lor de „lucru" în care se poate
scrie şi citi o informaţie cu un
timp de acces constant, indepen¬
dent de natura secvenţei în care
informaţia a fost stocată. în fi¬
gura 1 este reprezentată o me¬
morie constînd dintr-un număr
W de cuvinte de cîte B biţi fie¬
care, biţii unui cuvînt fiind acce¬
saţi In paralel pentru operaţiile
de scriere sau citire.

Unul dintre parametrii impor¬
tanţi al unei memorii este timpul
de acces; acesta reprezintă inter¬
valul minim de timp între iniţiali¬
zarea a două operaţii succesive
şi independente în memorie (vezi
diagrama comparativă pentru di¬
ferite tipuri de echipamente de
memorare). Aşa după cum vom
vedea mai tîrziu, pentru tehnolo¬
gia memoriilor bipolare ciclu rile_
de citire şl scriere sîr^^e'xela—^
mai multe ori egale, în cţ3f? T
cazul memoriilor bazaljpffhWftB
citirea informaţiei este o operaţie
distructivă, fiind întotdeauna ne¬
cesară o 'feînscriere a ei. Din

buie de asemenea făcuta deose¬
birea între memoriile volatile şi
nonvolatile; primele reprezintă
categoria celor care-şi pierd in¬
formaţia la decuplarea tensiunii
de alimentare, In contrast cu
cele nonvolatile, care şi-o păs¬
trează.

CÎTE PERFORMANŢE ATlTEA
TEHNOLOGII...

Cea mai veche — şi încă utili¬
zată — memorie este aceea ba-
zatâ pe ferite. Argumentul princi¬
pal al menţinerii ei în epoca per¬
formanţelor de netăgăduit ale
materialelor semiconductoare
este non volatilitatea ei, cu toate
că anul 1981 a marcat apariţia
primelor memorii bazate pe se¬
miconductoare care au această
calitate!

Memoriile ci) ferită prezintă o
viteză acceptabilă de lucru, cost
rezonabil de producţie, iar teh¬
nologia de fabricaţie este stabilă
şi bine pusă la punct Ele pre-
zintă însă şi importante dezavan¬
taje: curenţi mari de scriere şi
semnale relativ slabe obţinute la
citire, amîndouă operaţiile impli¬
ci nd circuite electronice sofisti¬
cate. Paradoxul Intervine în fap¬
tul că preţul unor astfel de circu¬
ite aferente este mai mare decit
sistemul însuşi, de unde rezultă
o concluzie foarte simplă: me¬
moriile cu ferite sînt rentabile
numai pentru capacităţi mari. Pe

SELECTARE

MEMORIE DE FERITA: ajutorul magnetic; b) bucla
„p*rl*ctă L . Idaali; c) bucla raalft pentru un miez bun;
d) roman anţa.

această observaţie — referitoare
la citire distructivă sau nu re¬
zultă încă un criteriu de clasifi¬
care a memoriilor, cu citire dis¬
tructivă (Destructive Read
Out-DRO) şl nedistructi vă
(NDRO),

Dezvoltarea rapidă a tehnolo¬
giilor pe bază de semiconduc¬
toare a introdus termenii de me¬
morie statică (celulele ei îşi păs¬
trează starea atit timp cît sînt
sub tensiune) şi dinamică (care
necesită o reîmprospătare perio¬
dică a sarcinii electrice, deci a
informaţiei conţinute) Mai tre-

SoleclLa de prag

—î l *—j

• • » • •

? legmim i§®8

BTT p e
INHIBIŢIE

BIT DE
SENS

INHIBIŢIE Xi X2 X3

Structuri pentru 3—0 cu 4

BIT DE SENS

O celuli de bazi pentru o memorie bipolar*

lima memoriilor magnetice s-au
realizat recent performanţe nota¬
bile prin introducerea în ultima
decadă a memoriilor cu bule
magnetice care utilizează în prin¬
cipiu o depunere tină, pelSculară
de materiale magnetice crista¬
line; avantajul major este câ rea¬
lizează un timp scăzut de acces
(între discuri şi RAM), fără a fi
volatila Bula magnetică îşi gă¬
seşte o aplicaţie importantă în
terminalele de mare viteză pen¬
tru care nonvolatilitatea informa¬
ţiei stocate este o cerinţă esen¬
ţială.

Totuşi. în ultimii zece ani, me¬
moriile semiconductoare au do¬
minat piaţa şi continuă să fie în
actualitate. Ete pot fi bipolare —
care utilizează circuite integrate
LSI şi VLSI cu tranzistoare bipo¬
lare — şi MOS, dacă se bazează
pe tranzistoare cu efect de cîmp
(Metal Oxide Semiconductor).

JOCUL NUMERELOR

Chiar şl memoriile reduse cer
un număr mare de celule binare
pentru stocarea datelor De
exemplu, o memorie de 4 096
cuvinte a cite 16 biţi fiecare —
utilizată astăzi pentru configura¬
ţia sumară de minicalculator —
conţine 2 18 (=65 536) elemente
de memorie. Şi pentru o aplicaţie
modestă problema tehnologică a
selectării biţilor specifici unei
anumite adrese este destul de di¬
ficilă. Rezolvarea ei avantajoasă

a constat în conceptul de acces
multidimensional, aşa încît. pen¬
tru fiecare euvînt selectat din
exemplul de mai sus, sînt acce-
saţi simultan 2 4 (16) biţi, Dacă
fiecare celulă tipică de memorie
conţinînd un bit de informaţie se
consideră a fi punctul de inter¬
secţie intr-o matrice 2D (bidi¬
mensională) XxY, atunci numărul
de puncte selectate este XY. Este*
clar câ pentru o memorie de 2
celule, XY=2 v . O dată ce am
identificat 2 V noduri de matrice
este necesară implementare unor
mecanisme de selectare a aces¬
tor noduri. Practic, este necesar
un element nelîniar cu un prag
de funcţionare, Un astfel de
exemplu se poate vedea în figura
2, în care curentul trece prin
dioda Dţi numai dacă tensiunea
V r1 în Y, este pozitivă şi dacă
tensiunea V 0 în X^ este negativă.
Dioda este deci elementul de
stocare pentru 1 bit de informa¬
ţie, iar o matrice de diode se
constituie într-un dispozitiv
read-only, care îşi găseşte în
prezent o largă aplicaţie în siste¬
mele de calcul. Se poate spune
câ dioda îndeplineşte în acest
caz funcţia logiGă SI: dacă atît Xi
cît şi Y* sînt simultan energizate.
curentul trece prin D«, sefectînd
astfel celula Gn- Logic vorbind,
C^sXiY,: fiecare cantitate selec¬
tată presupune o coincidenţă de
tip SI, selecţia bidimensională
impupind existenţa a doua varia¬

bile. iar cea 3D a trei variabile.

MEMORII CU FERITE

Ideea de a utiliza feritele pe
post de memorii pentru calcula¬
toare datează din anul 1950. an
în care au fost pentru prima data
implementate într-un sistem. Ar¬
gumentele pentru utilizarea lor
erau următoarele şl proveneau
din proprietăţile de bază ale unei
bucle de magnetizare: memoria
sau remanenţa care să permită
stocarea informaţiei; pragul sau
nellnlarltatea facilltînd selecţia
celulei respective. în figura 3a se
poate observa un tor (ferită) prin
al cărui centru trece un fir con¬
ducător de electricitate, cele
două elemente constituind „ce¬
luia" de baza a memoriei. Aceste
celule sînt de obicei foarte mici
de ordinul 10 1 inch (1 inch
0.0254 m), ele fiind caracterizate
de raportul între diametrul exte¬
rior şi cei interior, care poate lua
următoarele valori: 80/50; 50/30;
30/18; 18/12; 12/7; 7/4. Datorită
miniaturizării, feritele devin din ce
în ce mai mici, aplicaţiile actuale
cerînd soluţii complexe, cum ar fi,
de exemplu, aceea de-at străbate
miezul magnetic cu .mai muiie
fire, aşa cum vom vedea Bobina
ideală din figura 3a are o relaţie
ideală între curentul I care stră¬
bate conductorul şi magnetizaţia
internă (3b): în realitate, lucrurile
nu stau chiar aşa: presupunind

>••••••• - 13 5

mmm âMM 1988

t!-* 1

MAGISTRALA
Dl citire

Celula tipici de mannoNe NMOS
1—2 — tranzlstoare care basculează (fllpUlop)
3—4 — tranzistoare de sarcina rexJtlivă
5—6 — iran zi si o are de cuplare

O celulă MOS dinamica cu translatoare. Biiui este
stocal ca sarcină a joncţiunii capaclllve.

WC = WHITE ENABL€ (permite scrierea)

RE = READ ENABLE (permite citirea)

ca ferita este Iniţial în starea M fl
(3c şi 3d), aplicarea curentului \ A
comuti starea feritei în cadranul
ai IV-lea, în care l A este mai
mare decît Dacă Ieste su¬
ficient de mare (>U). miezul co¬
muti în întregime, iar cînd cu¬
rentul se Inversează, magnetiza-
ţia revine în starea M A (de rema-
nenţâ). Prin aplicarea din nou a
curentului \ A se observă că mag*
netizaţia rămine constantă; în
general, dacă curentul I* est© in¬
versat la o valoare pentru care U
este mai mare decît \ M , atunci
starea de magnetizaţîe se va
schimba la M*. Din practică s-a
Impuls concluzia că dacă U«>U
selectarea unei anumite celule
de memorie este sigură Să con¬
siderăm miezul magnetic din fi¬
gura 4 traversat de două fire şi
admitem că cei doi curenţi iau
numai valorile 0 sau ±1 s ţ /2. Dacă
numai l n =Li/2, nu se va înregis¬
tra nici un efect; situaţia este
aceeaşi şi pentru cazul luji I?. Dar
dacă simultan l^l^l v/2, pragul
este atins şi ferita comută din
starea ei; pentru a-i inversa sta¬
rea, va fi necesar sa i se aplice
I m /2 sau un curent — |, w
pentru o memorie cu un singur
fir Memoriile cu ferite se pot or¬
ganiza în diferite moduri (unele
chiar foarte complexe pe struc¬
turi tridimensionale pe mai multe
fire), care au ca scop îmbunătăţi¬

rea calităţii memorării datelor,
rezistenţa la perturbaţii externe
şi reducerea zgomotului' 4 care
poate denatura uneori informaţia
utilă. In figura 5 prezentăm o
astfel de organizare tridimensio¬
nala oe patru fire.

MEMORIA CU BULĂ MAGNE¬
TICĂ

Din diagrama pe care o pre¬
zentăm reiese foarte clar că me¬
moriile cu bule magnetice au o
capacitate de memorare compa¬
rabila cu discurile magnetice.
Suportul fizic al bulei este o de¬
punere pelicularâ de materiale
magnetice cristaline — fotoferi-
tele —, care, sub influenţa unui
cîmp magnetic are tendinţa să
modifice forma domeniilor mag¬
netice de polaritate inversă
într-una cilindrică, luînd naştere
astfel bula. In memoriile actuale
cu bule magnetice, diametrul bu¬
lei este de ordinul micronilor,
obţinîndu-se astfel. o densitate
de memorare de ordinul a 5x10®
biţi/cm 2 (după „Echipamente pe¬
riferice' 4 , Geber. Vuici şa,), O
memorie cu bule magnetice pre¬
supune trei aspecte distincte:
realizarea, detecţia şi propagarea
bulei. Prima etapă are loc dato-
ritâ unei interacţiuni dintre cîm-
pul magnetic de polarizare (vezi
figura) şi un cîmp magnetic for*

mat în jurul unui conductor stră¬
bătut de curent electric. Mişca¬
rea bulei are loc sub acţiunea
unui alt cîmp magnetic rotaţionai
care realizează frecvenţă de
prnâ la 150 Hz. in figura prezen¬
tată se vede cum, ia o rotaţie
completă, bula se mişcă din
punctul A în punctul 6, propa-
gîndu-se astfel între cele două
elemente. Cîmpuî magnetic rota¬
ţionai, care comanda poziţia bu¬
lei, controlează in permanenţă
poziţia unei „înregistrări 1 *, bula
puţind fi oprită oriunde într-o
anumita stare. Se fac în prezent
cercetări care sa obţină densităţi
superioare de ordinul 10 e
biţi/cm 2

MEMORIf SEMICONDUCTOARE

După cum am mai spus, ele se
împart în două categorii dis¬
tincte; bipolare şi MOS, după
cele două tehnologii de bază
existente în prezent în produce¬
rea circuitelor electronice. După
cum reiese din figura 6, fiecare
celuia de memorie este cuplată
ia o linie de „cuvînf şi ia două
linii digitale D şi D. De obicei
aceste memorii sînt organizate în
matrice pătrate. în contrast cu
memoriile magnetice, memoriile
statice bazate pe semiconduc¬
toare au ieşirile de tipul DC (Di¬
rect Current Level). care se men-

■IBS

ţine atît timp cît celula respectivă
este accesată, aşa incit proble¬
mele de interfaţă sînt substanţial
reduse deoarece nivelurile de in¬
trare şi de ieşire sînt compatibile
cu majoritatea circuitelor logice.
S-a ajuns la performanţe (pentru
RAM bipolar) de ordinul a 20 ns
şi chiar mai puţin pentru timpul
de acces, puterea electrică con¬
sumată de fiecare celulă scâzînd
o dată cu perfecţionarea tehno¬
logiilor pînă la zecimi şi sutimi
de miliwatt/celulă. fn figura 6 se
poate vedea funcţionarea unei
astfel de celule: cele două tran-
zistoare stochează bitul zero sau
unu prin bascularea lor, formînd
ceea ce se numeşte un circuit de
tip JllfMIop". A „scrie ,J într-o ce¬
lulă înseamnă a ridica potenţialul
liniei W, aplicînd un curent slab
0,25 mA oricăreia dintre liniile O
şl U (funcţie de ce bit vrem să
înscriem, 0 sau 1), forţînd bas¬
cula celor două tranzistoare să
treacă în starea dorită.
Memoriile MOS sînt cele mai
utilizat© şi populare tipuri în teh¬
nica de calcul a prezentului. în
figura 7 se observă o celulă ti¬
pica de memorie statică cu tran-
zistoare NMOS în care 1—2 asi¬
gură bascularea, 3—4 rezistenţa
de sarcină şi 5—6 cuplarea ia li¬
niile D şi D. Aceste memorii disi¬
pează putem mică şi sînt mult
mai uşor de produs deeît memo¬
riile bipolare. Un dezavantaj este
viteza mica de lucru, handicap
ce se poate înlătura prin utiliza¬
rea memoriilor MOS dinamice. în

acest caz, bitul este memorat ca
sarcină (fig, 8) a capacităţii din¬
tre masă şi poartă a tranzistoru¬
lui Q 1f în timp ce G 3 şi Q 3 sînt
folosite în comutare pentru
scriere şi citire,

MEMORIILE AUXILIARE (AM)

Acestea se disting de memoria
principală (MM) prin faptul că,
într-un sistem, instrucţiunile afe¬
rente lor sînt luate spre execuţie
ultimele, în marea majoritate a
calculatoarelor, MM şi ALU sînt
proiectate în pereche pentru a
înlesni un dialog rapid şi în timp
real, AM conţin toate celelalte
memorii al căror conţinut trebuie
întîl adus în MM şi apoi prelucrat
de către ALU.

Cele mai cunoscute şi des uti¬
lizate tipuri de memorii auxiliare
sînt: banda magnetică, caseta
magnetică, tamburul magnetic,
discurile cu capul de citire fix,
discurile cu capul de citire mo¬
bil, discurile „cartridge'\ memori¬
ile de tip solid state, floppy dis¬
curile, Mai recent în această ca¬
tegorie poate fi inclus şi discul
optic numeric, dispozitiv de care
ne vom ocupa pe iarg în cadrul
acestei prezentări.

Banda magnetică este o pan¬
glică din plastic de lungim^ stan¬
dardizată, acoperită cu un oxid
de fier. Informaţia este stocată
pe bandă transversal, de obicei 7
sau 9 biţi pe „cadru 11 . Mai muite
cadre înregistrate succesiv se
constituie Intr-un bloc de date.

Densităţile uzuale sînt 800, 1 600
sau 6 250 biţi/Jnch r aşa încît o
bandă înregistrată poate conţine
în jur de 40 milioane bytes. Da¬
tele sînt citite de bandă şi trans¬
ferate în MM via un drive sau un
controller, fiind apoi procesate
de către ALU.

Dotînd sistemele din generaţia
a treia şi succesorii lor, banda
magnetică continuă să fie un
echipament periferic de bază
pentru activităţile de arhivare, bi¬
rotică şi pentru schimburile de
date între calculatoare. Banda
magnetică este unul dintre cele
mai ieftine moduri de a stoca in¬
formaţia, fiind de departe mult
mai competitivă deeît banda sau
cartela perforată.

Tamburul magnetic, discurile,
floppy discurile, discurile optice
numerice şi dispozitivele cuplate
prin sarcină (CCDs-Gharge Cou-
pled Devices) intră în categoria
dispozitivelor cu> acces direct
(DA), deoarece nu mai este ne¬
cesară o trecere secvenţială a
unei porţiuni mari din conţlrtutul
lor.

Deoarece discurile în general
au fost tratate pe larg în cadrul
revistei „Ştiinţă şi tehnică" nr.
10/1986, ne vom referi în conti¬
nuare la unul dintre cele mai
moderne şi performante mijloace
de stocare a informaţiilor direct
compatibil cu echipamentele in¬
formaticii: discul optic numeric.

CD-ROM - NOUL PAPIRUS

CD-ROM sau discul compact
de tip Read Only Memory, pro¬
venit din aceeaşi familie ca şi au¬
ri iodîseui cu citire laser, poate
stoca pe cei 12 cm diametru si¬
multan sute de cărţi, muzică, di¬
ferite aplicaţii soft, grafice şi
chiar fotografii. In total aproape
echivalentul a 300 000 pagini de
text!

Există în prezent un nou mijloc
de a păstra informaţia mult mai
revoluţionar deeît papirusul,
care, la vremea lui, a înlocuit
piatra, lutul sau lemnul pe care
popoarele vechi ne-au transmis
mesajele cunoştinţelor lor; este
vorba despre discul optic nume¬
ric. O nouă unealta s-a născut,
care a transformat radical meto-
dele stocării şi difuzâr»Tjtbrmar -
ţiei. Deosebirea între
devenit aproape „clasl^fiătonta
calităţii superlative a înregistrări¬
lor. şi CD-ROM este una funda¬
mentală: cel din urmă are în-

(milioane biţi 1

BUL

gener

Hy 2

1*1

FORMAREA $1 PROGRAMAREA BULELOR MAG¬
NETICE: a) formarea bultJor in «traiul pali culac b)
c Im pui staţionar; c) propagam bulei

{ b>

scrisa pe el Informaţia sub formă
numerică (în nişte mici adînci-
turi), ceea ce îl face să fie per¬
fect compatibil cu echipamentele
informaticii. Cum se realizează
aceasta? Prîntr-o eşantionare a
semnalului analogic, la perioade
foarte scurt© de timp (aproxima¬
tiv 22 ns) P atribui nou* se ulterior
fiecărui eşantion o valoare nu¬
merică (un număr binar), Aceste
succesiuni de „O 1 ' şi „1" sînt gra¬
vate pe disc cu un fascicul laser
sub forma unor „adîncituri" mi¬
croscopice. La lectura un alt fas¬
cicul laser detectează diferenţele
intre gol şi absenţa lui, informa*
ţia binară fiind convertită ulterior
m semnal analogia In momentul
integrării unui CD-ROM într-un
sistem informatic, conversia ana¬
logica nu mai este necesară, da¬
tele putînd fi exploatate direct de
către calculator (evident prinţr-o
interfaţă adecvata) într-un dialog
in timp real. Capacitatea sa este
impresionantă: de 1 400 de ori
mai mare decît o dischetă cla¬
sică a 1BM-PC (360 000 carac¬
tere) şi echivalentul a mai mult
de 25 discuri dure de 30 Mo fie¬
care. Această diferenţă se ex¬
plică prin marea densitate care a
fost posibilă datorită înscrierii şi
citirii optice. Fasciculul laser
poate grava 1 milion de adinei-
turi cu o suprafaţă de 1 mm^ fără
eroare, în timp ce informaţiile
magnetice trebuie sa fie mult
mai distanţate între ele pentru a
putea fi diferenţiate de către ca¬

petele de citire. Există însă şi in¬
conveniente: CD-ROM-ul nu este
adaptat pentru înregistrarea ima¬
ginilor de televiziune animate
(discul compact transferă în Jur
de 150 ko pe secundă, în timp ce
aceeaşi secundă de televiziune
color reprezintă un volum de 30
Mo). Este deci imposibil, pentru
moment, sâ se afişeze pe un
ecran video cete 25 imaginl/s ne¬
cesare pentru a crea senzaţia de
mişcare naturală. Apoi
CD-ROM-ul nu este reinscriptlbil
la beneficiar; există totuşi o va¬
riantă denumită sugestiv TONQ-
MAT cu pachete de 100 de astfel
de discuri care pot fi şterse şi
reinscrise optic de către utiliza¬
tor, care este, deocamdată, un
exemplu destul de singular pe
piaţa de astfel de echipamente.

înainte ca acest nou sistem de
stocare a datelor să se impună
definitiv pe piaţă, vor trebui sta¬
bilite două aspecte esenţiale:

— standardizarea unei norme
tehnice unice care sâ le facă
compatibile cu orice sistem;

— stabilirea aplicaţiilor profe¬
sionale şi de larg consum în care
se va înregistra o cerere mare şi
semnificativă de CD-ROM,

Definirea unei norme unice
este un imperativ absolut;
aceasta implică interconectare
universală, deci recunoaştere de
către orice calculator, caracteris¬
tici fizice identice (viteză de rota¬
ţie, dimensiune), omogenitatea
interfeţei în organizarea datelor

pe disc şi în programele de inde¬
xare, Sistemele actuale de ope¬
rare au performanţe insuficiente
pentru a utiliza cu elicacitate ma¬
rele volum de date al
CD-ROM-ului. deci se impun alte
sisteme de operare şi microcal-
culatoate mult mai performante.

A doua mare problemă, aceea
a folosirii la justa valoare a unei
astfel de capacităţi, este încă sub
semnul controversei. în momen¬
tul înglobării într-o mare bancă
de date, accesul trebuie să fie
foarte rapid, motiv pentru care
discurile magnetice sînt încă
preferate pentru această aplica¬
ţie; timpul mediu de acces la o
informaţie pe disc dur se situ¬
ează între 20 şi 80 ms, iar pentru
un CD-ROM este de 500 ms!

Ce ne rezervă viitorul în pri¬
vinţa CD-ROM-ului? Adevărata
explozie — spun specialiştii —
va avea loc în 1990 prin introdu¬
cerea pe piaţă a noului disc op¬
tic numeric sub numele de CD l
(Compact Disc interactiv), fiind

•1

ÎIMiM ^y&M)&831988

ou un iu nouonniir^^cni oi cr czzrr

_nnru—înnnna.

CONVERSIA ANA-
log/numerica

â, Semnal analogic
b. Eşantionarea aem-
nalulul, cadenţa eşan¬
tionării e*1e de 44 tCM>
ori/a)

C. Cuantificarea i«m-
naiului eşanttonsl
d. Flecare valoare este
tradu«4 Intr-un număr
binar.

vorba de un echipament inteli¬
gent care va funcţiona OFF
LINE, deci necuplat la un calcu¬
lator, CD I va conţine un micro¬
procesor specializat din familia
MOTOROLA 60000 (66070) cu
un sistem de operare de tip UNI;
acest disc va deschide o breşa
importantă în sistemele informa¬
ticii: în automobil ei va furniza în
egală măsura hărţi rutiere, infor¬
maţii turistice, ca să nu dăm de-
cît un exemplu relativ bana! de o
posibilă utilizare.

Va soluţiona oare acest nou
disc compact problema atît de
acută a stocării informaţiei în
condiţiile societăţii moderne în
care omul este confruntat cu atî-
tea probleme de rezolvat?

Este greu să dăm un răspuns,
chiar şt estimativ, sau o prog¬
noză reală. Un lucru este Insă
cert: disputa memoriilor conţi*
nuâ, iar cîştigătorul {dacă va
exista vreunul absolut) va fi
poate un dispozitiv aflat astăzi în
laboratoare sau în faza de
proiect bazat poate pe altă lo¬
gică decît cea binară şi folosind
alte suporturi de transmitere a
informaţiei,..

ÎNTREPRINDEREA DE
APARATAJ ELECTRIC

DE INSTALAŢII

CLEÎHE
DE
RflCORM
2,5T35m

-‘HI

18005

18008

Dintre produsele întreprinderii
de Aparataj Electric de instalaţii
Titu prezentam; eternele de ra¬
cordare de 2,5—35 mm a
Clemele de racordare se' folo¬
sesc pentru conexiune mecanică
şl electrică în circuitele secun¬
dare şl principale, cu conduc*
toare din cupru sau aluminiu in
tablouri de distribuţie, la pupi¬
trele de comanda, măsurare şi
protecţie din instalaţiile electrice,
posturi de transformare, staţii de
conexiune, puncte de alimentare*
posturi de comandă şi manevră.
Clemele de racordare oferă ur¬
mătoarele avantaje: dimensiuni
reduse, fixare uşoară pe bare no-
minatizate (conform DIN
48277/1), montare rapidă a con*
ductoarelor la borne.

Elementele componente;

• corp masă

— Iermoplast: PAGG; PAPS
30%, PAM 1

— termorlgld: f S 11,5 A; FS
31,5 B

« caile de curent din alamă
m eticheta de marcaj inscrip¬
ţionată.

CARACTERISTICILE TEHNICE

TIP

VALOAREA

TENSIUNEA

DIMENSIUNI DE GABARIT

COD

(mm 3 )

MAXIMA A
CURENTULUI
NOMINAL iernile

NOMINALA

(V)

(mmj

(A)

îermoplast

termorlgld

18002

2,5

660 Vc.a,
440 Vc-C.

30,5

36,5

6,2

7,2

18003

660 Vc.a,
440 Vc.C.

47,5

6,7

7,7

18004^

660 Vc*a.
440 Vc.c,

47,5

9,2

18005

650 Vc.a.
440 Vc.c.

47,5

18006

660 Vc„a.
440 Vc.c.

53,5

18007

112

660 Vc.a.
440 Vc,C,

55.5

18008

138

660 Vc.a.
440 Vc.C.

16,5

Pentru Informaţii suplimen¬
tare privind produsele I.A.E.I.
şl condiţiile de livrare adresa-
ţl-vâ la întreprinderea de
Aparataj Electric de Instalaţii
Tilu, Str Gării nr. 79, judeţul
Dîmboviţa, telelon: 14 79 55,
telex: 17 225.

■i M O

I.P.T.E.-Alexandria

întreprinderea de panouri

Şl TABLOURI ELECTRICE
ALEXANDRIA
JUD. TELEORMAN

stk. dunării nr, m

TELEFON : 12Q0H * ISOflA
TELEX IflLli

întreprinderea de Panouri şi
Tablouri Electrice Alexandria
executa o gama larga de echipa¬
mente electrice de joasa ten¬
siune, destinate distribuţiei ener¬
giei electrice, automatizaţii pro-
ceseior industriale, acţionării
maşinilor-uneite.

Echipamentele electrice exe¬
cutate de I.P.T.E. — Alexandria
sînt solicitate de:

— industria siderurgică (fur¬
nale, fabrici de aglomerate, cup¬
toare, oţel arii, uzine cocsochi-
mice, laminoare, uzine de prepa¬
rare a minereurilor);

— industria chimică şi petro¬
chimică (instalaţii de fabricare a
îngrăşămintelor azotoase şi fos-
fatice, prelucrarea petrolului şi a
gazelor naturale, instalaţii de fa¬
bricare a fibrelor sintetice etc,);

— industria energetică (cen¬
trale termoelectrice şi hidroelec¬
trice, staţii de distribuţie a ener¬
giei electrice de joasă tensiune,
echipamente electrice de co¬
mandă, protecţie şi semnalizare);

— agricultură (staţii de pom¬
pare pentru irigaţii, fabrici de nu¬
treţuri combinate, fabrici de
bere, ulei, zahăr, pline, produse
lactate);

— instalaţii pentru epurarea şi
neutralizarea apelor industriale;

— industria construcţiilor de
maşini (maşini-unelte, maşini
pentru industria textilă, cuptoare
de tratament termic şi forjă, uti¬
laje pentru construcţii, instalaţii
de j transport şl ridicat etc.).

în afară de echipamente elec¬
trice, I P.T.E. — Alexandria a in¬
trodus în fabricaţie noi produse:
interfon cu 10—50 de posturi, re-
lee electronice de semnalizare,
programatoare analogice, aero-
tenră portabilă de 15 kW, elec-
trofiltru pentru particule submi-
cronice cu debitul de aer filtrat
de 1 500 m 3 Eh şi dispozitiv de
semnalizări centralizate ale avari¬
ilor

Pentru execuţia echipamente¬
lor electrice, precum şi pentru
asimilări de noi produse. I.P.T.E.
— Alexandria colaborează cu in¬
stitutele de cercetări şi proiectări
cu profil electrotehnic şi electro¬
nic.

M I Et

Produsele I.P.T.E. — Alexan¬
dria sînt cunoscute în România,
precum şi în multe ţări ale lumii,
printre care Cehoslovacia.
U R S S., Republica Federală
Germania. Ungaria, Irak, Pakis¬

tan, S.U.A., Mexic, Libia, Siria,
China,

Produsele l,PT,E. — Alexan¬
dria sînt executate după normele
şi STAS-urile româneşti în con¬
formitate cu prevederile CEI.

î mmm mmmq® iobs

Este cunoscut faptul câ
preamplificatoarele HI-FI se rea¬
lizează cel mai simplu utilizînd
circuite integrate specializate în
ceea ce priveşte amplificarea
semnalelor electrice de nivel mic
şi raportul semnal/zgomot- De
cete mai multe ori, constructorul
amator nu are posibilitatea de
a-şi procura un astfel de circuit
integrat. Există totuşi posibilita¬
tea ca, utilizînd o anumită confi¬
guraţie a unei scheme electrice,
performanţele unui amplificator
operaţional obişnuit să fie îmbu¬
nătăţite. Astfel, caracteristicile fi¬
nale ate montajului vor fi similare

Irig- EMIL MARIAN

cu cele ale unuia care utilizează
amplificatoare operaţionale spe¬
cializate, Montajul prezentat de¬
ţine următoarele performanţe:

— alimentarea: -

— impedanţa de intrare: —■

— impedanţa de ieşire: —

— raport semnal/zgomot: —

— banda de frecvenţă,
distorsiuni armonice to¬
tale: —

— atenuarea la capetele
benzii de frecvenţă: —

— caracteristicile intrare-

ieşire:-

Schema electrică a montajului
este prezentată în figura. Semna¬
lul de intrare se aplică, prin in¬
termediul condensatorului G,,
unui amplificator de semnal mic
cu configuraţia de dublet, din
care fac parte tranzistoarele Ti şi
Ele sînt alese astfel ca, în
timpu! funcţionării, raportul sem¬
nal/zgomot să fie cît mai mare.
atît în ceea ce priveşte polariză¬
rile în curent continuu, cît şi
construcţia intrinsecă, în scopul
micşorării distorsiunilor şi obţi¬
nerii unei caracteristici de

sursă dublă U A = ±9 V:
Zi = 47 ka
Ze = 10 kO:

S/Z > 70 dB;

f = 20 Hz 4- 20 kHz;

A. = 2 dB:
microfon: liniară;
doza: RIAA

transfer intrare-ieşire dorite, s-a
prevăzut o buclă de reacţie ne¬
gativă. formată din grupa R 13 R$
C 7 pentru semnalul provenit de
la microfon, sau R 1f R 10 R 9 C 5 C B
R 9 pentru semnalul provenit de
la doza electromagnetică. Reac¬
ţia negativă reglementează si¬
multan caracteristicile de func¬
ţionare a montajului, în funcţie
de poziţia comutatorului C. Eta¬
jul următor care conţine tranzis-*
torul T t reprezintă un repetor pe
emitor. El este un etaj tampon
între dubletul format din tranzis-
toarele şi intrarea amplifica¬
torului operaţional. în aceiaşi
timp, acest tip de montaj optimi¬
zează funcţionarea buclei de
reacţie negativă. Ulterior, prin in¬
termediul condensatorului C 9 ,
semnalul audio este aplicat pe
intrarea neinversoare a amplifi¬
catorului operaţional. Amplifica¬
rea acestuia este de cca 20 dB ==
(A = 1 + R i$/R , 4 ) Semnalul audio
amplificat se preia de ia ieşirea
amplificatorului operaţional prin
intermediul grupului C 14 Pi. cu
amplitudinea dorită. Pentru ali¬
mentarea montajului s-a prevă¬
zut o sursă dublă de tensiune.
Tranzistoarele T* şi T 4 realizează
un filtraj foarte eficient al tensiu¬
nii de alimentare, deoarece sînt
amplasate Intr-o configuraţie de
tip multiplicator de capacitate.

Montajul se realizează pe o
plăcuţă de sţiclostratitex placat

cu folie de cupru. Se iau în mod
obligatoriu toate precauţiile pre¬
văzute pentru amplificatoare de
semnai mic (configuraţie fizică
de cvadripol, traseu gros de
masă, lipsa buclei de masă, tra¬
see scurte etc.J. Se prevăd pini
pentru firele care vor duce ia co¬
mutatorul C şi totodată pentru
cablurile ecranate de legătură.
Comutatorul va fi in mod obliga¬
toriu încasetaî in tablă de fier,
acelaşi lucru fiind valabil şi pen¬
tru montaj. Toate conexiunile

care privesc semnalele de Intrare
se fac obligatoriu cu cablu ecra¬
nat. Montajul funcţionează de la
prima încercare, oferind con¬
structorului amator satisfacţie
deplină în privinţa performanţe¬
lor; care se încadrează lejer în
normele HI-FI.

BIBLIOGRAFIE:

Le Haut-parleur nr. 1 620, 1974

PREAMPLIFICATOARE
, pentru .

doze magnetice

Ing. MIRCEA DRAGU,
ing, IO AN OĂMOC

Spre deosebire de dozele pfezoelectrtce, al căror nivel de
ieşire este suficient de mare, dozele magnetice, pe lingă fap¬
tul că oferă un nivel mic, posedă şi o caracteristică de frec¬
venţă mai aparte. Apar astfel necesitatea unei preampllflcart
a semnalului oferit de o doză magnetică şl, In plus, o anumită
corecţie a caracteristicii de frecvenţă.

în general, dozele magnetice nul Q T 05-M mV/cm/s Cunos-
au o sensibilitate mică, de ordi- cînd sensibilitatea dozei, se

■mu ii——111 ■iiiwt—înri Trama

poate determina nivelul maxim
de aceasta. De exemplu, pentru
o doză cu o sensibilitate de 1
mV/cm/s. la o viteză de redare a
discului de 25 cm/s, nivelul de
ieşire maxim oferit este;

1 mWcm/s-25 cm/s 25 mVef

în figura 1 este prezentat un
preamptîficator pentru doze mag¬
netice, cu corecţiile aferente
redării discurilor (RIAA), reali¬
zat cu J0A741, Răspunsul în frec¬
venţă al acestui preamplificatcr
Îndeplineşte şi rolui de compen¬
sare a „imperfecţiunii^ dozei.

La frecvenţe joase, cîştigul în
buclă închisă atinge o valoare
foarte mare, de aproape 70 dB.
pînă cînd reactanţa condensa¬
torului 0 3 egalează vai pacea re¬
zistenţei R 5 . După această frec¬
venţă, condensatorul scurt¬
circuitează rezistenţa R s , cîşti¬
gul In buclă închisă scăzind cu o
pantă de —20 dB/dec. Pentru
frecvenţele medii, condensatorul

C 4 , avînd reactanţa foarte mare,
pune practic în gol rezistenţa R 6 ,
astfel că aceasta nu intervine în
valoarea cîştigului, Cîştigul la
mijlociu benzii (f - 1 kHz) va fi
dat numai de raportul rezisten¬
ţelor care intervin în c.a. pentru
aceste frecvenţe:

A V1 = 1 + - î -= 300 V/V 50dB)

n 4

Această valoare a cîştigului se
păstrează constantă în ; nterva-
lut de frecvenţe 500 f Z200 Hz,
corespunzător corecţiilor RIAA,
După frecvenţa de frîngere
2 200 Hz, cînd reactanţa con¬

densatorului C 4 devine mult mai
mică decît valoarea rezistenţei
R fl şi aceasta se pune la masă,
valoarea cîştigului in bucla în¬
chisă va scadea cu o atenuare
de -20 dB/dec,

Preamplificatoru! pentru doze
magnetice din figura 1 asigură
următoarele performanţe:

— banda de frecvenţe: 40 Hz
* 100 kHz;

— cîştigul la frecvenţe joase:
70 dB (3 150 V/V);

— cîştigul la mijlocul benzii:
50 dB (- 300 V/V);

— rezistenţa de intrare: 47 kîl

Aceleaşi performanţe se obţin

cu circuitul preamplif Statorului
pentru doze magnetice din fi¬
gura 2. cu singura deosebire că
valorile frecvenţelor de frîngere
corespunzătoare corecţiilor RIAA
vor fi date de grupul din reacţia
circuitului: R,, R 3 , Ci, C 3 .

în figura 3 este prezentat un
preamplificator pentru doze mag¬
netice, realizat de această data
cu amplificatorul operaţional de
putere TBA790, După cum s-a
văzut anterior, doza magnetică
poate oferi un semnal maxim de
25 mVef. Cum sensibilitatea ia
intrare pentru TBA790 este de
3 rnVef, rezultă câ se poate ataca
direct un astfel de amplificator
de putere, bineînţeles fără dez¬
voltarea puterii maxime.

Pentru o caracteristică de
frecvenţă corespunzătoare co¬
recţiilor RIAA, frecvenţele de
frîngere vor fi asigurate de cir¬
cuitele de corecţie din figura 3,
din reacţia amplificatorului,
Cîştigul la mijlocul benzii tre¬
buie să fie aproximativ:

R a

A V1 = 1 + -r 1 - 300 V/V

pentru a asigura la frecvenţe
joase o valoare maxima a ten¬
siunii de ieşire (3,5 Vef)

La amplificatorul operaţional
TBA790, rezistenţa de reacţie R ?
= 8 kfî este conectata în cip şl în
figura 3 s-a reprezentat punctat.

Nu este recomandată funcţio¬
narea pe o rezistenţă de sarcina
R L - 4 XI. deoarece la putere ma¬
ximă curentul de ieşire poate să
depăşească valoarea maxima,

Se indică deci o rezistenţa de
sarcina R L = 8 fi.

Condensatorul C*, serveşte la
cuplarea sarcinii, in regim static
el încârcîndu-se cu jumătate din
valoarea tensiunii de alimen¬
tare. Ei intervine deci ca element
de „compensare 11 a semnalului
în alternanţa de sarcină.
Elementele R B C B constituie
aşa-zisa reţea de bootstrap Ro¬
lul ei este de a asigura limitarea
semnalului de ieşire prin satura¬
rea ambelor tranzistoare de ie¬
şire ale amplificatorului TBA790,
rezultatul fiind mărimea excursi¬
ei semnalului în alternanţa pozi¬
tivă, deci înlăturarea posibilităţii
de distorsiuni la semnal marc.

Pentru evitarea acroşajului îr»
IF, sînt necesare o serie de pr L :
cauţii:

— conexiunea între alimen¬
tare şi picioruşul 14 să fie cit mai

scurtă posibil;

— decuplarea punctului de
alimentare cu un condensator
de valoare mică (0,1 ^F);

— utilizarea conexiunilor scurte
(preferabil cablu ecranat) pen¬
tru evitarea cuplajului intre in¬
trare şi ieşire;

— plasarea in paralel cu sar¬
cina a filtrului R 4l C 4 .

BIBLIOGRAFIE:

1 xxx — AN-64 Application
note. National Semiconductor.
May. 1972

2 A. Vâtaşescu ş.a. — Circui¬
te integrate liniare, voi l r ET„
Bucureşti, 1979,

FREAMFUF1GAT0R

pentru microfon

Ine- M* EMIL

Realizarea unui preamplificator
pentru microfon, care sa cores¬
pundă normelor HI—FI. se poate
face cu uşurinţă utilizînd un cir¬
cuit integrat de tip /iM381. El
este destinai prin Construcţie
amplificării unor semnale elec¬
trice de nivel mic, de ordinul mi-
livolţilor. prezentînd in acelaşi
timp un raport semnal/zgomot
toarte bun. Circuitul integrat

conţine două amplificatoare ope¬
raţionale identice, complet sepa¬
rate atit din punct de vedere ai
semnalelor de intrare şi ieşire, cît
şi ai surselor de alimentare.
Montajul a fost proiectat pentru
microfoanele cU impedanţa mare
(Z - 50 kii). Schema electrica a
montajului este prezentata în fi¬
gură. Montajul are următoarele
caracteristici electrice;

— alimentarea;

— impedanţa de intrare

— impedanţa de ieşire:

— amplificarea maximă:

— raport semnai /zgomot:

— banda de frecvenţă

— atenuarea la capelele
benzii de frecvenţă

— distorsiuni armonice

— distorsiuni de Inter-
modulatîe:

U A = 37 50 V;

Zi = 50 kfi;

» 10 kH;

A ma * = 1 200;

S/Z > 75 dB;
f s 18 Hz 4- 22 kHz;

A = 1 dB
THD < 0.1%

TID < 0,02%

Semnalul stereo de intrare se
aplică pe intrările neinversoare
ale amplificatoarelor operaţio¬
nale. prin intermediul condensa¬
toarelor Ct şi C 7 . Rezistoarele R,

şi R 5 sînt prevăzute In scopul
adaptării optime a impedanţei
microfonului stereo la impedanţa
de intrare a montajului. Polariza-
rea celor două amplificatoare

operaţionale este realizată cu
ajutorul rezistoarelor semiregla*
bile RV, şi RV 3 . Amplificarea în
curent alternativ a celor doua
amplificatoare operaţionale este
definita de raportul rezistoarelor
RVj/R ? , respectiv RV 4 /R fl Ali¬
mentarea celor doua amplifica¬
toare operaţionale se face de la
un stabilizator de tensiune conti¬
nua, care conţine tranzistorul T 1r
Acest tip de alimentar© este pre¬
văzut in scopul sporirii raportului
semnai/zgomot al montajului
Modul de alimentare al etajelor
de intrare proprii celor doua am¬
plificatoare operaţionale este
astfel prevăzut incit ţine cont de
impedanţa de intrare a montaju¬
lui, în scopul aceleiaşi optimizări
a raportului şemnal/zgomot.
Grupurile R :1 R 4 C 5 şi R ? fl a G l0
sînt dimensionate ţinînd cont de
acest lucru Semnalul audio am¬
plificat se obţine la ieşirile celor
două amplificatoare operaţio¬
nale, preluindu-s© prin interme¬
diul condensatoarelor C* şi Cu<
Rezistoarele R v0 şi R,, s-au pre¬
văzut în scopul sporirii stabilităţii
montajului

Montajul se realizează fo losind
o plăcuţa de stiClostraiB^TJJ^F
cu folie de cupru Ca^Ul rffirfi-
mat va prezenta leg^rf^trfKmai
scurte, iar traseul de masă va
avea grosimea mai mare de 3
mm.

• • • • • • • -1H5

îimoqm ammm i988

Se iau toate precauţiile realiză¬
rii montajelor cu amplificatoare
operaţionale (lipsa buclei de
masă, structură fizică de cvadri-
pol etc<). Se vor folosi compo¬
nente electronice de bună cali¬
tate (rezistoare de tip RPM, con¬

densatoare cu tantal sau de tip
multistrat) pentru a justifica per¬
formanţele excelente care le de¬
ţine montajul în privinţa raportu¬
lui semnal /zgomot. Conexiunile
de intrare şi Ieşire se fac obliga¬
toriu cu conductor ecranat

După realizarea cablajului impri¬
mat şi montarea componentelor
se verifică încă o dată montajul,
deoarece orice eroare duce la
nefuncţionarea acestuia. Se ştra-
peazâ cele două intrări, se ali¬
mentează montajul de la sursa
de tensiune JJ A şi se realizează
polarizarea celor două amplifica¬
toare operaţionale Acest lucru
se face acţionînd cursoarele re-
zistoarelor semiregîabile RV, şi
RV 3 , astfel ca la ieşirile celor
două amplificatoare operaţionale
(pe pinii 7 şi 8} sâ se obţină ten¬
siunea de 16,5 V, Se scot ştrapu-
rile de la intrarea montajului, se
conectează cele doua micro¬
foane şl. folosind aceeaşi sursă
sonoră, se reglează amplificarea
astfel ca sâ obţinem aceeaşi va¬
loare a tensiunii de ieşire. După
efectuarea reglajelor montajul se
ecranează obligatoriu folosind o
cutie din tablă de fier cu pereţii
groşi de minimum 1 mm Ulterior
montajul se introduce in interio¬
rul complexului electroacustic şi
se rigidizează corespunzător. La
utilizare, montajul va oferi pe de¬
plin performanţele estimate, în-
cadrîndu-se in categoria monta¬
jelor Hl-FL

î mms & iohb

Arh. ALEXANDRU MICA

‘ Fiind in posesia unui magneto¬
fon MAIAK dezmembrat (de fapt,
numai părţi mecanice), am reuşit
sâ-mi construiesc un magneto¬
fon stereo-deck player vertical
cu următoarele utilităţi: trei vi¬
teze, autostop ia cap de bandă,
control semnal prin două indica¬
toare de nivel, audiţie auxiliară în
Căşti

Pentru aducerea magnetofonu¬
lui în poziţie verticală, sm înlo¬
cuit tamburii existenţi cu o pere¬
che de tambur! de KASHTAN,
care au fluturi de prindere pen¬
tru role şi posibilităţi de reglare a
ambreîajelor în noua poziţie,
presarea benzii pe capul de re¬
dare am rezolvat-o cu o piesă in
formă de furca, din bronz, care
apasă banda egal pe cele două
canale ale capului In poziţia RE¬
DARE şi îndepărtează banda de

cap tn poziţia PAUZA şi DERU¬
LARE RAPIDĂ, Masca se poate
procura din comerţ sau, cum am
făcut eu, am confecţionat-o din
plăci de pol işti ren compact şle¬
fuit şi finisat cu vopsea neagea
DUCO prin pulverizare fină, iar
la sfîrşit am scris cu letraset alb
(VITOUT) indicaţiile necesare

Partea electronică este com¬
pusă din următoarele blocuri
funcţionale:

— preamplificator pentru cap
magnetic;

— amplificator audio pentru
căşti;

— amplificator pentru indica¬

toare de volum,

_ bloc de comandă optică
pentru releu autostop;

— bloc alimentare.
Preampllflcatorul este realizat
după o schemă Uher şl este for¬
mat din două tranzistoare Ti şi
T2 de tip npn de zgomot redus
(BC149, BC413, RC173, BC174,
BC109, BG106) în cuplaj direct,
cu amplificare mare şi cu corec¬
ţii de frecvenţă diferenţiate pe
cele trei viteze de derulare pen¬
tru ridicarea nivelului ta
venţe înalte şi joase (flg> 1]
Ieşirea ampliflcaţontftiiB^fe
dusă prin cablu ecranat în patru

tambur dr

tambur st.

întrerupător mol

volum

indicatoare

releu 12V 1 \

monta i .preamptif.

butoane canale

fotatranzistor
bec 6VQ0!

Jocuri, astfel:

*— o cate directă la o mufă ex¬
terioară cu cinci picioruşe tip
DIN şi care debitează semnal de
nivel constant de 150 mV, reglat
din potenţiometrui PI. Acest
semnal este util pentru impri¬
mare pe alt magnetofon Tot di¬
rect se culege semnal şi pentru
amplificatorul indicatoarelor de
nivel;

— o cale indirectă pentru
semnai de nivel reglabil care
merge la amplificatorul pentru
căşti şi la o alta ieşire cu mufă
DIN cu cinci picioruşe pentru
cuplarea unei staţii de amplifi¬
care de putere (exterioară).

Reglarea acestui semnal se
face cu un potenţiometru de vo¬
lum 2 x 100 Ml logarîtmic, P2.

Amplificarea pentru indicatoa¬
rele de nivel pe fiecare canal se
face cu tranzistorul T3, în ©mito-
rut căruia este Indicatorul de ni-^
vel de tip TESLA. Reglajul indi^
catorutui ta cap de scală se face
din P3 Viteza de răspuns a acu¬
lui indicator se măreşte sau se
micşorează în funcţie de valoa¬
rea condensatorului din emitorul
lui T3.

Amplificatorul pentru căşti
l-am realizat cu integratul
TBA7&0K (sau orice alt integrat
amplificator de mică putere:
UL1496, UL1497), in ieşirea am¬
plificatorului am pus o rezistenţă
de balast de 1 ki 1/2 W pentru ca¬
zul cind nu şînt cuplate căştile.

Comanda optică autostop este
realizata cu un fototranzistor
FTl, două ţranzistoare T4 şi T5
in montaj trigger-Schmidt şi
doua tranzistoare T6 şi T7 în
montaj Dariington. în colectoa¬
rele carora se afla un releu de
10—15 Vcc Semnalul cules de
pe fototranzistorui FTl este am¬
plificat şi trigerat, dînd o co¬
mandă ferma prin semnal drept¬
unghiular amplificatorului final
ce comanda releul, acesta co¬
rn andînd pornirea/oprirea moto¬
rului, în momentul cind se intro¬
duce banda, motorul porneşte,
iar la terminarea benzii acesta se
opreşte Un buton exterior
opreşte funcţionarea acestui
montaj folosit ca buton de
PAU2A. Sensibilitatea montajului
se reglează din ,semireglabilul de
500 ML în lipsă de refeu se poate
folosi un triac conform schemei
Pentru pornirea motorului inde¬
pendent de comanda optica, în
paralel pe releu am pus un între¬
rupător în exterior Acest montaj

se poate adapta la orice tip de
magnetofon care nu are auto¬
stop din fabricaţie. Fototranzlsto-
rui se introduce intr-un tubuleţ
lung de aproximativ 1,5 cm şi şe
fixează lingă capul de ştergere la
înălţimea benzii, iar de partea
cealaltă a benzii, la aceeaşi înăl¬
ţime, se pune tot înţr-un tubuleţ
(pe măsură) un beculeţ de tip
baionetă de scală {de la radioul

ULTRASON) de b-24 Vca Dis¬
tanţa dintre bec şi fototranzistor,
în măsură spaţiului disponibil, va
fi în jur de 1,5 cm.

Blocul de alimentare l-am rea¬
lizat cu un transformator recupe¬
rat de la un radio PACIFIC cu
care, după o redresare cu o
punte 1PM05 şi filtrare cu un
condensator de 4 700 ^F/25 Vcc.
obţinem o tensiune de 16—24

MODUL COMANDĂ RELEU

mag.

STiNGA.

mufâ.amglţficaţorde putere.

“ 6 1

indicator

7~2 - 8c Wo

ODUL INDICATOR VOLUM

AMPLIFICATOR CĂŞTI

f ini MMmMS 1988

Vcc, Se va căuta $ă nu se faca
bucle de masa pe alimentarea cu
minus, astfel că toate lirele vor fi
lipita la borna de minus a con¬
densatorului de filtrare de 4 700
Alimentarea montajelor cu
plusul sursei se face prin rezis¬
tenţe şl condensatoare (de 100
mF/24 Vcc) de decuplare pentru a
nu introduce microfonie şl brum
în calea audio.

Procurarea diferitelor piese se
poate face astfel

— tamburi KASHTAN din co¬
merţ (atenţie sînt perechi);

— fototranzistorui din monta)
I p R,S. — comanda optică;

tor audio;

— integrate TBA790K din co¬
merţ

BIBLIOGRAFIE;

— Colecţia „TehniurrV"

— Rirrv Electronii*", 1984

— „Elektor \ 1980

— it Wireless World 1 ', 1984

WSmm âyMi&fâ 1988

Este o unitate modernii, profilată pe fabricaţia de aparataj electric de joasă tensiune. In nomenclatorul
său de fabricaţie Intră: echipamente miniere subterane şl de suprafaţă (utilizate în medii explozive sau în
condiţii normale de exploatare), echipamente antiexplozive pentru instalaţiile electrice din industria chi¬
mică, petrolieră, induslria de prelucrare a lemnului, textilă şi alimentară, comutatoare eu came (utilizate in
schemele electrice de comandă din instalaţiile Industriale), limitatoare de cursă şl microinirerupătoare (fo¬
losite ca elemente de protecţie şl /sau comandă), prize şi fise industriale (pentru reţelele electrice de Joasa
tensiune), separatoare şl întrerupătoare de joasa tensiune, sesizoare inductive de proximitate, aparataj op¬
toelectronic, tablouri capsulate, transformatoare trifazate uscate şi aparataj pentru im bunătăţi rea microcli¬
matului, marca QENION

■■150

m &mm& e§ iss»

Vă prezentam pe scurt cîteva grupe
de produse.

Pentru schemele electrice de acţio¬
nare şi automatizare ale diverselor in¬
stalaţii industriale, maşini, utilaje sau
in alte scopuri similare, ELECTRO-
CONTACT vă poate pune la dispozi¬
ţie o gamă variată de limitatoara de
cursă multieontact, în diverse forme
constructiva, capsulate m carcase din
aluminiu sau masa plastică:

CARACTERISTICI TEHNICE:

— tensiunea de izolare: 500 Vc.a.;

— tensiunea nominală de utilizare:
380, 220. 110 Vc.a,;. ,1 tip. 60, 48, 24

— curantul nomlnăV^TBrrfilC' 10 A;

—* curantul nominal da utilizară: 2,

& a 10; Ml Ifl 1.2 A;

- Irocvanţa de conectnra maxt-
autu 3 800 eon /h;

- rezistenţa la uiurâ mocamca.
x roi corhutArl;

- roilatanţa la UftirtK electrlcâ:

muttt 3 800 oen/h;

3 ;

1,5 x 10* comutări;

— gradul de protecţie; IP 00 şl IP
66,

SI: ''M&&

Pentru condiţii grele de funcţionare
(mediu puternic corosiv, vibraţii, seu-
turâturi eta), Întreprinderea ELEC-
TROCONÎACT oferă beneficiarilor
sesizoare Inductive cu fantă sau de
proximitate, in diverse variante con¬
structive, produse cu O largă utilizare
în Instalaţiile electrice de automati¬
zare

CARACTERISTICI TEHNICE:

— distanţe de acţionare: 1; 2.2; 2,5;
5; 6; 10; 18; 30 mm;

110 4 220 VC-a,;

— grad de pătrundere 9, 18 mm;

— frecvenţa de comutare:

* _ pentru distanţa de acţionare

de i ^ 5 mm—1 kHz;

— pentru distanţa de acţionare

de 10 mm—300 Hz;

— pentru distanţa de acţionare

de 18 mm—150 Hz;

— pentru distanţa de acţionare

de 30 mm—100 Hz.

AVANTAJE:

Examinarea atentă a microclimatu¬
lui în Pire ne desfăşurăm activităţile
zilnice demonstrează că sănătatea,
buna dispoziţie, puterea de concen¬
trare, capacitatea de muncă, reface¬
rea după un efort fizic Intens ele. sînt
influenţat© favorabil de prezenţa sar-
cinllor aeroelectrice negative (ae-
roiom negativi), Aeroionii pozitivi sînt
responsabili de apariţia şi menţinerea
stărilor nervoase, a ducerilor de cap,
scăderea capacităţii de concentrare,
violenţa psihică, respiraţia defectu¬

oasă etc„ toate definind o stare de
disconfort, de oboseala psihică. In lo¬
curile cu volum limitat (locuinţe, bi¬
rouri. şcoli, săli de spectacole etc )
este posibil acum să trăim Tn absenţa
aproape totală a poluanţilor, deci şi a
aerionilor pozitivi, prin corectarea mi¬
croclimatului In acest sens, ELEC¬
TR OCONTACT vă pune la dispoziţie
O familie de generatoare de aeroiom
negativi — GENION — Tn forme con¬
structive variate.

— fiabilitate ridicată (nu are piese
mecanice în mişcare supuse uzurii);

— protecţie ridicată la medii coro-
sive şi la praf;

_ greutăţi şi gabarite reduse.

• • • #••,•••••

mm&' u 1 k.

“15-1

Vă propun o schemă ce oferă
un număr mare de efecte, iar
prin folosirea ta maximum a ima¬
ginaţiei la legarea şl dispunerea
becurilor (grupări de becuri dis¬
puse pe panouri), se obţin rezul¬
tate ce vor satisface exigenţele
multor constructori amatori.

De reţinut este faptul câ toate
componentele sînt de producţie
indigenă şi uşor de procurat.

Schema conţin© următoarele
blocuri constructive: generatorul
de tact (G); dispozitivul de
schimbare a sensului de depla¬
sare a luminilor (DSS); numără¬
torul cu decodificatorui (ND); In-
versorui de logică (IL); tempori¬
zatorul (T): circuitul de intrare
(CI),

Generatorul de tact (G) este
realizat cu circuitul integrat GI4,
de tipul CDB4QQ, după o schemă
clasică.

Frecvenţa de oscilaţie este re¬
glabilă din potenţinmetrul Pi.

Se poate folosi şi un alt gene¬
rator dacă acesta furnizează ni¬
vel TTL, caz în care circuitul OK
poate fi omis.

Numărătorul este reversibil, de
tip ODB4192. avînd două intrări
de tact, una pentru numărarea
directă şi una pentru numărare
inversă,

Decodificatorul este de tipul
CD8442 (BCD*—ZECIMAL) Incit
poate furniza 10 semnale la ie¬
şiri.

Pentru lumini s-au folosit 0 ie¬
şiri care sînt cuplate ia Inversorul
de logică (tL), realizat cu două
capsule (CI7, 0), de tipul

CDB406

Acest bloc realizează următoa¬
rele aspecte, prin acţionarea co¬
mutatorului K4: becurile stinse,
cu excepţia celui care cores¬
punde cifrei decodificate, becu¬
rile aprinse, cu excepţia celui
care corespunde cifrei decodifi¬
cate,

Dispozitivul de schimbare a
sensului DSS se compune din
circuitele CU (1/2 CDB400) şi
Cî2 (1/2 CD8473). care permit
următoarele acţiuni, prin comu¬
tatorul K2: K2 deschis, becurile
se aprind într-un sens determinat

Ing. MIMAI UVIU PREDA

de valoarea logică a ieşirii Q a
bistabilului J — K din capsula
CD8473; K2 închis, pe durata
unui ciclu, permite schimbarea
sensului, după care K2 se des¬
chide; K2 închis permite funcţio¬
narea pe ciclu automat, în sensul
că după fiecare ciclu are loc
schimbarea sensului de
aprindere, ca urmare a impulsu¬
lui primit de la decodificator prin
care bistabilul îşi schimbă starea
Temporizatorul T nu este obli¬

gatoriu pentru buna funcţionare
a montajului, fiind folosit doar în
cazul în care se doreşte cuplarea
stroboscopului în lanţul de lu¬
mini.

Acţiunea temporizatorului este
următoarea, cînd se închide co¬
mutatorul K3, la decodificarea
cifrei 8, pe terminalul Al apare
un impuls ce comandă bascula¬
rea m o n o s t a b i I u I u i C I 3
(CD04121) astfel încît ieşirea Q
devine 1 pentru un timp dat de
elementele de temporizare, re¬
glabil din potenţlometrul P2.

în aceiaşi timp, becurile sînt
stinse pe durata temporizării prin
conectarea ieşirii G a circuitului
C!3 Ba terminalul de resetare a
integratului GI5,

Stroboscopul se va cupla în fe-

mmm

Mjmm

1988

Detector MA

Iul următor: la terminalul stro-
boscop se leagâ poarta tiriatoru-
lui de amorsare a descărcării, iar
la pinul 12, al circuitului CM, ge¬
neratorul de tact al stroboscopu-
lui, ori, în lipsa, chiar semnalul
de la generatorul din montajul
acesta (G cu GI4)

Circuitul de intrare (CI) per¬
mite cuplarea montajului la o
sursă de semnal audio cu condi¬
ţia ca nivelul să se înscrie în do¬
meniul TTL motiv pentru care
este indicat să se monteze un
potenţi o metru între sursa de pro¬
gram şi montaj, Iar comutatorul
K1 să fie în poziţia A,

Circuitul de intrare se com¬
pune, de fapt, din circuitul CM
(1/4 CDB400). Acţionarea becu¬
rilor se face cu ţîrlştoare alese în
funcţie de numărul de becuri şi
tensiunea de lucru folosită
Comutatoarele K5—K12 sint
folosite pentru selectarea unei
game dfverse de combinaţii (ele
pot lipsi, dar astfel se limitează
numărul do variante),
Alimentarea montajului se face
utilizînd o sursă stabilizată, ca¬
pabilă să debiteze 5 V la un cu¬
rent de 500 mA.

CM. CI 4 = CD B 400, CI2 =
CDB473, CI3 “ CD84121, CI5 -
CDB4192: CI6 = CDB442, Cf7,
CI8 - CDB486

Acest montaj a fost special
conceput pentru aparate de ra¬
dio la care „masa" semnalului d©
audiofrecventa este V, : Jnter-
$on‘\ „Expres", „Suoerson’ 1 , şl în
proiectarea lui s-au avut în ve¬
dere următoarele cerinţe: sa fie
ieftin şl sigur în exploatare, să
nu influenţeze calitatea recepţiei,
să nu necesite comutator la tre¬
cerea de la recepţia MA la recep¬
ţia MF, să nu fie influenţat de
fluctuaţiile tensiunii de alimen¬
tare.

Pentru aceasta s-a ales o
schemă de amplificator diferen¬
ţiat, cu masa la V

Componenta continuă a sem¬
nalului detectat se aplică simul¬
tan, cu polarităţi inversate, pe
cele două intrări I, şl I ale circui¬
tului M741, care amplifică astfel
suma lor

Pentru recepţia MF, semnalul
este cules de pe diodele D ft şi D 7
ale discriminatorului, iar pentru

Pi*of. MIMAI TODICA

recepţia MA semnalul este cules
de pe ultimul transformator de
frecvenţă intermediara şl detec¬
tat de diodele D, şi 0 2 , de tipul
EFD105, 106

La recepţia MF, semnalul MA
este nul şi invers, ceea ce per¬
mite ca intrările amplificatorului
să rămînâ tot timpul conectate la
cele două detectoare. Reţeaua
de interconectare, care se for¬
mează astfel între cele două in¬
trări, nu influenţează montajul.

Impedanţa de intrare mare a
montajului face ca recepţia sa nu
fie afectată.

Modificarea sensibilităţii se
realizează acţionînd asupra re¬
zistenţelor de 200 kO, şl 270 kli,
dar în detrimentul impedanţei de
intrare.

în varianta prezentată, monta-
jui a fost experimentat, cu rezul¬
tate foarte bune, pe receptorul
Jnterson' 4 .

mmm mjmm iobb

întreprindere de echipament electrotehnic

Romania ■ Bucureşti 76 402■ Calea Rahovei 266-268- sector 5‘telefon 90/802020

■telex 11578-

mk -t # ,4 m j> '

Principala unitele producătoare a echipamentelor da telecomunicaţii
cu fir din România — ELECTROMAGNETICA — a obţinut In ultimii ani
rezultate da seamă ce se regăsesc in dotarea economiei naţionale cu
echipamente telefonice ţl aHe produse ale industriei electrotehnice din
care vi prezent im:

1. Tetefon ..Yurotei' 1
2 Centrala telefonică au¬
tomată electronică 50/20
— T

a Centrala telefonică au-
tomată electronică
600—Sintax

CENTRALE TELEFONICE AUTO¬
MATE ELECTRONICE cu comandă
cu program înregistrat in variante de
pînâ la 5B de abonaţi locali/12 jonc¬
ţiuni ca PABX

în componenţa centralei sînt încor¬
porate ultimele noutăţi: microproce¬
soare, circuite hibride specializate. Se
asigura toate serviciile standard şi o
multitudine de servicii opţionale
CENTRALA TELEFONICA AUTO¬
MATA ELECTRONICA - C-24. între¬
prinderea „Electromagnetica" a intro¬
dus în fabricaţie un nou tip de cen¬
trală telefonică automată electronica
de capacitate mică (24 linii C-24),
Proiectată modem, foloseşte comu¬
taţia spaţială cu circuite CMOS, iar
comanda funcţionării este asigurată
de un microcalculator incorporat, cu
microprocesor 2 80

Centrala asigura un număr ae şase
convorbiri simultane şi se poale
echipa pentru a realiza o teleeonfe-
rinţâ cu toţi abonaţii. Cele 24 de linii
ale centralei se pot grupa în Hniî lo¬
cale sau exterioare în modul de 4
Comanda cu microprocesor asigura
centralei numeroase facilităţi care sa¬
tisfac pe deplin cerinţele unui sistem
de* comunicaţii modem
CONCENTRATOARE TELEFO¬
NICE SEMIELECTRONICE
Concentratorul CL—96 este un
echipament de comutaţie ce permite
conectarea a 96 6b abonaţi la o cen¬
trală telefonică prin intermediul a 16
perech i fiz ice Qo n cţiu ni).

Concentratorul se compune din
două unităţi:

— unitatea centrală (UCV care se
instalează în clădirea centralei telefo-

-15 H

?iei(M!o«M âmmm 1988

4, Concentrator se-
mielectronic cu mi¬
ni sel actor C L-96-U C

5. Centrala telefo¬
nice automata elec¬
tronică C—24

mea automate:

- unitatea distanţă (UD), care se
insialeazft în Imediata apropiere a
abonaţilor.

Fiecare unitate a concentratorului
CL—96 este controlată de o unitate
procesor realizată ,eu circuit© din fa¬
milia microprocesorului Z 80.

CARACTERISTICI TEHNICE:

număr de joncţiuni de semnalizare.
2; interfaţa cu centrala telefonică: 3
fire: rezistenţa în buclă, între UC şi
UD - t 000 11 maximum: intre UD şi
abonai — 1 000 U maximum: alimenta¬
rea unitatea centrală 44-66 V, UD
este leEeakimantetâ din tensiunea cen-
traiei prin intermediul joncţiunilor de
semnalizare.

RAME TERMINALE PCM-120 căi

cu echipament de teleall montare, te-

lecontrol şi circuite de serviciu.

a) Ecbipamenlui de tetealimentare
este destinat alimentării unităţilor in¬
termediare de regenerare de 8 448
kbit/s din sistemul de linie, digital^
PCM—120. Furnizează un ciiraftf can*
stant de 60 mA *5% la o leHTSftme In
gama 30-600 V ±10%

b) Ech|p /
este desti
rea de la
regenerări ,_
subblocurl funcţii

dş tetţeo

şi

— sufeblociit
morie — care realizează conducerea
în timp real a întregului proces de te*
iecontroi din cadrul echipamentului
de linie PCM—120, Poate funcţiona şi
independent ca unitate centrală de
procesare dacă I se furnizează din ex¬
terior tensiunile de alimentare şi un
tact TTL cu frecvenţa de (X.64) Hz.
unde „X ,L reprezintă frecvenţa de emi¬
sie şi recepţie pentru interfaţa progra¬
mabila de comunicaţie:

— subblocul interfeţelor cu panoul

pentru selecţia
sun de curent

6. Concentrator
CL—96 unitate
distanţă

7. Aparat telefo¬
nic mi n latură
„Superfon' 1

de comenzi şi afişare
c) Echipamentul circuitelor de ser¬
viciu este destinat să asigure realiza¬
rea convorbirilor de serviciu între sta¬
ţiile de regenerare deservite, interme¬
diare sau terminale, precum şl cu sta-
■ 4 i(ie de regenerare nedeservite din ca¬
drul sistemului PCM-120

;lefonice minia-
'ERFON' Si „ALTO”,
construcţie „TOTUL
TOR", cu claviatura
ăruiui prin impui-
ntinuu

„SUPERFGN" şi „ALTO" asigură
reluarea automată a ultimului
număr format (REDIAL), Inclusiv in¬
serarea unei pauze automate pentru
tonuri Intermediare;

— sistem „CONTRADiSG*' in cazul
abonaţilor cuplaţi de orice tel sau al
aparatelor conectate in derivaţie (îm¬
piedica orice manifestări acustice la
aparatele cuplate sau con ©date în
derivaţie, eînd la unul din ele se se¬
lectează un număr)

APARATUL TELEFONIC „YURO-
TEL 4 ' este rezultatul colaborării spe¬
cialiştilor români şi iugoslavi
„YUROTEL** — aparat telefonic de
perete destinat funcţionării în inte¬
rioarele moderne ale locuinţelor, în
hoteluri, restaurante, în instituţii sau
locuri de muncă,

„ELECTROMAGNETICA"

— Bucureşti oferă produsele
sate prin exportatorul său
IX.E, ELECTRONUM, Bd.
Magheru nr. 28—30, sector 1,
telefon 59 70 20, telex 11547,
11584.

/■ţ cr tr

1988

dm secretele
. „ ungerii

motoarelor

de automobil

Lâsind la o parte studiul ştiinţi¬
fic complex privind fabricarea
propriu-zisă a uleiurilor şi tre-
cînd la partea practică a folosirii
acestora la motoarele cu ardere
internă de automobile, se pot de¬
fini trei mari categorii de pro¬
bleme. care sînt puse, în general,
de cej care le utilizează: care sînt

-156 •••••••

Or. Ing. TRAIAN CANŢĂ

uleiurile Indicate pentru fiecare
tip de motor, starea tehnică a
sistemului de ungere şi s legat de
aceasta, întreţinerea sistemului
de ungere.

1, Uleiurile pentru motoare au
rolul de a limita uzura pieselor
motorului prin crearea unui film
rezistent de lubrifiant între diferi¬

tele suprafeţe în mişcare relativă
ale motorului. Totodată, mal au
rolul de etanşa re a diferitelor
piese (exemplu: plstan-cilindru},
la răcirea suprafeţelor pieselor
îubrifiante, de evacuare a even¬
tualelor particule abrazive (mai
ales în perioada de rodaj) şi de a
proteja împotriva coroziunii su¬
prafeţele pieselor cu care uleiul
vine în contact.

La noi în ţară se fabrică uleiuri
neaditîvate, uleiuri aditivate mo-
nograd Extra Super, uleiuri aditi¬
vate multîgrad Super 1 şl Super
2, fiecare din aceste uleiuri avind
o anumita destinaţie, în funcţie
de rezultatele obţinute la încer¬
cările de laborator efectuate pe
motoare, în probe de anduranţâ
forţată pe piste speciale şi m
probe clientelă pe un parcurs de
100 000 km.

Fără îndoială că probele pe
stand sînt de departe cele mai

îil§3(Mll!l)$â m»6m 1988

importante, foarte dure, mult su¬
perioare oricărui regim Tntîlnit în
exploatarea automobilului. Gama
de încercări în diferite condiţii de
sarcină şi turaţie este foarte bine
studiată şi reprezintă, în general,
o experienţă îndelungată în do¬
meniul fabricaţiei de motoare.

Din această cauză este interzis
a se face experienţe prin înlocui¬
rea uleiului cu alt tip care nu a
fost recomandat (experimentat)
de uzina constructoare. Aceste
experienţe proprii, în plus, scot
din garanţie şi autoturismul res¬
pectiv, indiferent de tipul lui.
Acelaşi lucru este valabil şi pen-
tru categoria de combustibil cu
care a fost încercat motorul. Alt¬
fel, ppt aparea surprize, se poate
încălzi motorul (sau numai unele
piese) şi, în consecinţa, se dilu¬
ează uleiul, pelicula (filtrul rezis¬
tent de lubrifiant) ajungînd la li¬
mită, fenomene care ^pot con¬
duce la grîparea pieselor în miş¬
care,

iată cita va tipuri de uleiuri va-
ră-iarnă, recomandate de către
constructorii de automobile:
M 1 QW/30-M2DW40 (Dacia,
Moskvlci, Skoda, Renault 1Q),
15W40 (Oltcit Club şi Special),
M2D-M30 {Wartburg, Trabant
601). în ceea ce priveşte, de
exemplu, utilizarea uleiului pen¬
tru Oltcit la Dada, nu se reco¬
mandă deoarece nu s-au efec¬
tuat încercări de anduranţă şi
fiabilitate ale pieselor (este posi¬
bil ca pelicula de ulei să fie ne-
corespunzătoare — în anumite
regimuri — datorita faptului că
uleiul are alţi parametri, fiind mai
puţin viscos).'

2 Starea tehnică ţi întreţine¬
rea sistemului de ungere

in timpul exploatării unui auto¬
mobil, poate avea loc o modifi¬
care a stării tehnice a sistemului
de ungere în funcţie de unele
defecţiuni normale sau neprevă¬
zute, precum şi datorită unor ne¬
glijenţe privind întreţinerea siste-
* mulgi de ungere (ulei sub nivelul
minim, filtre neinlocuite la timp
ş a ), factori care influenţează di¬
rect starea unor piese şi organe
| componente pompa de ulei, su-
! papa „by-pass" de reglare a pre¬
siunii, canalizaţiile de ungere, ra¬
diatorul de ulei. filtrele de ulei,
supapa de descărcare.

Pentru aprecierea stării teh¬
nice a sistemului de ungere, cu
ocazia diagnosticării lui, se veri¬
fică presiunea uleiului, consu¬
mul de ulei, aspectul uleiului,

presiunea din carter şi etanşarea
sistemului.

Pompa de ulei, din diferite
cauze — cum ar fi: funcţionare
îndelungată, folosirea unui ulei
necorespunzâtor (degradat sau
în afara recomandării construc¬
torului) sau datorită înlocuirii
uleiului motor la periodicităţi
mult mai mari —% poate suferi
procese de uzură a pini canelor,
care necesită înlocuirea lor. Mai
rar, poate avea loc îmbîcsirea
sau blocarea sorbului de ulei (la
autoturismele Oltcit a fost prevă¬
zută o tablă expandata care limi¬
tează la minimum trecerea impu¬
rităţilor).

In timpul exploatării motorului,
exista posibilitatea ca supapele
din circuitul de ungere să se
uzeze (gripeze), iar arcurile să-şi
piardă elasticitatea datorită obo¬
selii materialului,

Referitor la radiatorul de ulei,
se pot petrece următoarele situa¬
ţii (care conduc la modificarea
stării tehnice a lui): pierdere
etanşeitate, impurificare inte¬
rioară şi exterioară (în primul caz
se înlocuieşte cu radiator nou,
Iar în celelalte două se curăţă).

Filtrele de ulei reţin impurită¬
ţile din ulei, de pe suprafeţele
pieselor cu care vine uleiul în
contact şi din exterior, aslgurînd
o uzură minimă a pieselor şi o
periodicitate de înlocuire cit mal
mare (corelată cu folosirea unor
uleiuri din ce în ce mai bune).

Filtrele de ulei se înlocuiesc la
o periodicitate de 15 000—20 000
km, conform recomandărilor
constructorului. Această pe¬
rioadă trebuie redusă în zonele
cu mult praf. unde circulaţia se
face pe drumuri neamenajate. La
înlocuirea filtrului de ulei, trebuie
să se repornească motorul pen¬
tru a verifica etanşeitatea garni¬
turii.

La motoarele răcite cu aer. cu
cilindri opuşi, datorita condiţiilor
de funcţionare specifice, există
un sistem de recirculare a aeru¬
lui şl gazelor arse, care este pre¬
văzut cu piese specifice (reni-
flard, separator de ulei, canaliza¬
ţii), ce trebuie să funcţ'
rect, pentru a permit©
lor de ulei să se reî
baia de ulei.

Schimbarea uleiului motor se
face periodic, conform indicaţii-

tor constructorului. Prelungirea
acestei periodicităţi conduce la
deteriorarea calităţilor uleiului, ia
o ungere necorespunzătoare, cu
consecinţe grave: uzura pieselor
în mişcare, creşterea consumului
de ulei etc., care impun în final
înlocuirea setului motor, a cuzi¬
neţilor arborelui cotit ş.a.m.d.

La motoarele autoturismelor
Oltcit mai puţin cunoscute, tre¬
buie pusă o cantitate de ulei
care sâ nu permită depăşirea ni¬
velului maxim de pe joja de ulei
deoarece surplusul de ulei poate
fi antrenat prin separator către
filtrul de aer, cu consecinţe ne*
dorite (colmatarea elementului
filtrant, înrăutăţirea arderii ames¬
tecului etc,} şi totodată cu creş¬
terea consumului de combustibil.

Consumul de ulei depinde de
mai mulţi parametri de stare teh¬
nică: pierderi pe (a garnituri, fo-
l o si rea unul ulei ne-
corespunzător mai ales în regim
termic ridicat, dereglarea avan¬
sului aprinderii, corelată cu alte
cauze care măresc durata proce¬
sului de ardere din motor (dispo¬
zitiv de avans centrifuga! defect,
bujie defectă ş.a.}, Fumul albas¬
tru din gazele de evacuare şi
prezenţa calamlnei pe capul bu-
jiei sînt indicatori precişi ai con¬
sumului de ulei care, de altfel,
pentru confirmare, se observă şi
prin urmărirea periodica a evolu¬
ţiei nivelului uleiului pe jojă.

Consumul de ulei normal, re¬
comandat de către constructorii
de motoare, în general se înscrie
în domeniul de valori: pînă la
50 000 km parcurşi — maximum
0,5 I şi în continuare între 0,8—1
I la 1 000 km parcurşi. Există
ideea că unele motoare nu con¬
sumă deloc ulei, ceea ce este
absurd. Toate motoarele con¬

sumă ylei, dar, în funcţie de un
ansamblu de factori (toleranţe
dimensionale, mod de exploa¬
tare, întreţinere), acest consum
uneori nu necesită efectuarea de
completări cu ulei între schim¬
buri.

La motoarele care au un mare
grad de uzură sau care s© apro¬
pie de un consum de 1 Ma 1 000
km parcurşi, prin completarea cu
mai mulţi litri la fiecare mie de
kilometri, nu trebuie să se înlo¬
cuiască operaţia de schimbare a
uleiului la periodicitatea prevă¬
zută de uzina constructoare, de¬
oarece uleiul suferă un proces
de oxidare mai rapidă.

Uneori, în exploatarea motoru¬
lui se constată o creştere a nive¬
lului uleiului în baia motorului;
aceasta are drept cauză pătrun¬
derea apei din sistemul de răcire
sau a benzinei (pompa de ben¬
zină, injectoare, bufii defecte,
porniri repetate ale motorului pe
timp de iarna, deoarece vara se
evacuează rapid prin ridicarea
temperaturii motorului). In func¬
ţie de cauză trebuie efectuată o
remediere corespunzătoare.

Referitor la uzura uleiului, se
precizează că nu este posibil a.
se face prin simpla privire a cu¬
lorii uleiului sau tactil, prin strivi¬
rea unor particule, după cum se
obişnuieşte în mod curent (uleiul
poate avea încă bune proprietăţi
detergent-dispersante chiar dacă
are o culoare închisă, datorită
particulelor de carbon). CoreGt
uzura uleiului se determină nu¬
mai în laboratoare specializate
prin procedeul petei de ulei şi ai
vîscozităţiî, prin măsurare cu
densimetre comparative. O vîs-
cozitate mai mare {filtru de ulei
înfundat, ulei depăşit ş.a,) sau
mai mica (filtru de aer înfundat,

injectoare sau bujii defecte ş.a.)
impune înlocuirea uleiului de un¬
gere,

înlocuirea uleiului la periodici¬
tatea impusă de constructor este
condiţia care elimină orice altă
probă privitoare ia uzura uleiului
motor.

Presiunea uleiului din motor
este iarăşi un parametru care
trebuie urmărit uneori,

O scădere a presiunii normale
poate avea ioc din diferite motive
{manometru defect, pompă de
ulei uzată, sorb de ulei înfundat,
uzură în lagărele paliere sau ma-
netoane ale arborelui cotit, ulei
supraîncălzit) şl poate conduce
la deteriorarea pieselor lubrifiate
sub presiune. în această situaţie,
cînd ungerea nu se mai face co¬
rect, deoarece uleiul nu este su¬
ficient pentru a evacua căldura
(căldura primită de ulei variază
exponenţial cu turaţia, iar ceda¬
rea de căldură către mediul am¬
biant este liniară) şi T în condiţiile
creşterii continue a temperaturii
lui, se poate ajunge rapid la gri-
par ea suprafeţelor pieselor în
mişcare, din care motiv se reco¬
mandă a se tracta automobilul
pînâ la un atelier Service specia¬
lizat, pentru demontarea motoru¬
lui (dacă este cazul).

Mai rar, există şi situaţii în
care creşte presiunea uleiului
(conducte înfundate, ulei mâi
vîscos, manometru sau supapa
de reducţie- defecte), anomalie
care necesită verificarea stării
tehnice a sistemului de ungere a
motorului.

La autoturismele Dacia, uleiul
se înlocuieşte ia 500, 2 000,
5 000 şi apoi după fiecare 5 000
km, iar la Oltcit la 1 000 şi apoi
la fiecare 7 500 km rulaţi,

-15

1 j
î_

Tiaaw® &UMK3 1988

CIFRA.

OCTANICA?

O dată cu crearea unui motor,
constructorii rezolvă o multitu¬
dine de probleme de importanţă
vitală. Astfel, motorul trebuie să
asigure automobilului anumite
calităţi dinamice şi de tracţiune
necesare deplasării acestuia, să
consume cit mai puţin combusti¬
bil, să fie ctt mai nepoluant, sâ
prezinte o fiabilitate ridicată şi o
întreţinere tehnică comodă. Se
înţelege deci că anumite modifi¬
cări constructive sau unele înlo¬
cuiri de carburanţi, lubrifianţi ori
alte materiale, efectuate ulterior,
trebuie practicate cu multă aten¬
ţie şi numai după ce există con¬
vingerea fermă câ nu dăunează
motorului.

lată de ce problema utilizării a
diferite sorturi de benzina la ace¬
laşi motor este una de impor¬
tanţă deosebită. De altfel, o dată
cu punerea In exploatare a unui
motor, constructorii stabilesc cu
ce combustibil să funcţioneze
acesta. Pentru un motor cu
aprindere prin scînteie, caracte¬
ristica cea mai importantă care
se are în vedere este cifra octa¬
nică a benzinei, care arată rezis¬
tenţa la detonaţie a acesteia.

Se cunoaşte câ" la orice motor,
procesul de ardere a amestecului
carburant este hotârîtor pentru
obţinerea performanţelor aces¬
tuia. în anumite situaţii, în desfă¬
şurarea acestui proces intervin
modificări nedorite, cel mai frec¬
vent conducînd la apariţia deto-
naţiei, care constă In autoaprin-
derea amestecului final (din par-

Ing* ION COPAE

tea^opusa bujlei). in acest caz,
viteza de ardere, deci şi viteza de
propagare a frontului flăcării în
camera de ardere, depăşeşte cu
mult valorile normale de 20—60
m/s (viteza undei de detonaţie
ajunge la 1 200—2 200 m/s), De
asemenea, fenomenul este înso¬
ţit de unele efecte nedorite: su¬
praîncălzirea motorului, funcţio¬
narea dură a acestuia, micşora¬
rea puterii, creşterea consumului
de combustibil, apariţia uzurilor
anormale (chiar distrugerea) aie
unor piese, arderea pistonului si
a garniturii de chlulasă etc. în fi¬
gura 1 se remarcă distrugerea
regiunii portsegmenţi, iar In fi¬
gura 2 se prezintă urmările arde¬
rii cu detonaţie asupra pistonului
ţsus — ptstonul nou, iar jos
— după distrugere). Simpto¬
mul exterior, cel mai sesizabil
pentru conducătorul auto. îl
reprezintă apariţia unui zgomot
metalic (sub forma unui „ţăcă¬
nit"), care indica vibraţie pereţi¬
lor camerei de ardere
Criteriul principal utilizat în
prezent pentru stabilirea calităţi¬
lor antidetonante aie benzinelor
este cifra octanică (CO), care se
determină prin compararea ben¬
zinei cu un combustibil etalon;
cu cit CO are o valoare mai ridi¬
cată, cu atît motorul este predis¬
pus mai puţin să funcţioneze în
regim detonant, Drept combusti¬
bil etalon pentru aprecierea CO
se utilizează un amestec format
din izooctan (care are C Q=100)
şi heptanul normal (cu cifra oc¬

Valoarea cifrei octanice

PREA

fllUM

K;,.; _ -j

REGULAR

r ~\

NORMALA

COR, mln.

se— se

COM. mln.

86—sa

s«

TEP, ml/l benzină, mai.

□,3

ft6

0,6

tanică zero). Ca urmare, se
spune că o benzină are cifra oc¬
tanică „n" cînd ea permite func¬
ţionarea unui motor cu acelaşi
raport de comprimare limită şi în
aceleaşi condiţii ca şi un ames¬
tec format din cele două hidro¬
carburi etalon în care izooctan ul
participă cu n procente expri¬
mate în volume. De exemplu,
dacă benzina detonează la fel ca
un amestec format din 75% izo-

• # #

# • #

i • i •

5 3

?§MM iiH 1988

octan (în voJum} şi 25% heptan
normal, atunci cifra octanică a
benzinei este 75.

Exista două metode de baza
pentru determinarea CO a benzi¬
nelor: metoda Research (de
unde şi COR) şl metoda Motor
(care stabileşte COM); dintre
acestea frecvent se fac referiri la
COR. Valorile cifrelor octanice
ale benzinelor comercializate în
ţara noastră sînt prezentate în ta¬
belul nr. 1 (conform STAS
176-80),

Mai trebuie menţionat că pen¬
tru creşterea CO a benzinelor se
utilizează aditivi antidetonanţi,
frecvent folosiţi fiind tetraetiiul
de plOmb (TEP) şi tetrametiluf de
plumb (TMP), De asemenea,
adăugarea de metanol (COR¬
II 0) în benzină (cu scopul eco¬
nomisirii Gombustibiiilor conven¬
ţionali) conduce ia mărirea CO a
acesteia (STAS 176-80) şi pre¬
vede un adaos de metanol şi sta¬
bilizator de maximum 12% în
benzina PREMiUM I

Necesitatea (pentru motor) de
a folosi o anumită cifră octanică
este dictată în primul rînd de ra¬
portul de comprimare ai aces¬
tuia; cu cît valoarea acestui para¬
metru este mai mare, cu atît mo¬
torul solicită o CO mal ridicată,
existînd în acest sens un raport
de comprimare limita (RGt) de
funcţionare cu un anumit sorţ de
benzină In figura 3 se prezintă
COR necesară pentru benzinele
auto PREMIUM şi REGULAR, în
funcţie de valoarea RCL. Din
această cauză, uzina construc¬
toare prevede ca motorul respec¬
tiv să funcţioneze cu un anumit
sort de benzină (de altfel, deto-
naţia- a apărut ta motoare atunci
cînd, din dorinţa de a obţine per¬
formanţe superioare, s-a mărit
raportul de comprimare al aces¬
tora), In tabelul nr. 2 se prezintă
recomandările de utilizare a ben¬
zinelor româneşti la unele mărci
de automobile.

Ce se mtîmplâ, aşadar, dacă se
utilizează un sort inferior de ben¬
zină? Răspunsul nu poate fl de-
cît unul singur: datorită scăderii
rezistenţei la detonaţie (CO mai
mică) a acestuia, există pericolul
ca motorul să funcţioneze in re¬
gim detonant, cu efectele nega¬
tive menţionate anterior. Sinţ
însă şi situaţii cînd conducătorul
auto este nevoit să utilizeze, evi¬
dent pe durată scurtă, benzină
cu CO mai mică decît cea reco¬
mandată, în acest caz, pînâ la
alimentarea cu sortul corespun¬
zător, se poate folosi benzina cu
cifra octanică imediat Inferioară
sau amestecuri (cînd în rezervor
a mai rămas o anumită cantitate
din funcţionarea anterioară),
adoptînd următoarele măsuri de
recauţie: evitarea apăsărilor
ruşte sau totale pe pedala de
acceleraţie, funcţionarea motoru¬
lui ta turaţii relativ ridicate (peste
1 000 rot/min), sau eventual mic¬
şorarea cu 3—5 grade a avansu¬
lui la aprindere (nu se poate
micşora prea mult avansul, deoa¬
rece arderea s-ar deplasa în des¬

tindere, cu efecte nedorite: în¬
răutăţirea performanţelor, creşte¬
rea temperaturii gazelor evacu¬
ate, deci supraîncălzirea ^supape¬
lor de evacuare etc.). în cazul
apariţiei detonaţiel la un anumit
regim funcţional, cel mai rapid şi
simplu procedeu de evitare a fe¬
nomenului constă în trecerea la
o sarcină inferioară, prin ridica¬
rea piciorului de pe pedala de
acceleraţie pînâ la dispariţia zgo¬
motului caracteristic.

„ Să remarcăm totuşi faptul că
motoarele în doi timpi sint mai
„avantajate" decît cele în patru
timpi, în căzui unei funcţionări
de scurtă durată cu benzină
avînd CO inferioara deoarece ele
pretind o benzina cu GO mai
mica. în principal datorită rapor¬
tului real de comprimare mai
scăzut, unui coeficient mai mic
de umplere cu încărcaturi
proaspăta şi unor presiuni r^a-
xime de ardere mai joase; adău¬
garea de ulei în benzină micşo¬
rează foarte puţin CO a acesteia
(3% ulei micşorează GO cu o
unitate).

Aşadar, funcţionarea îndelun¬
gată cu benzină avînd CO infe¬
rioară este totdeauna dăună¬
toare. Şi dacă totuşi mai există
dubii, luaţi o hirtie, un creion şi
stabiliţi „avantajele” utilizării unei
benzine mai ieftine
bîliţi „cîştiguf 11 , scădeţi
pagubele, luînd în
numai înlocuirea pistoaneior,
segmenţilor, bujiilor şi a garnitu¬
rii de chiuJasâ (evident, adăugind
şi manopera). In final puneţi-vă

Sortimentul

benzinei

Marca automobilului

normală

Moskvlcl 401. 40Z 403, 407

REGULAR

ARO-24Qt Moskvlcl 408; Trabant SOI; Fiat 600

PREMIUM 1

ARCM0; Skoda 1000 MB. 120 L

PREMIUM II

Dacia 1310, Sport şl 1420 M; Oltclt Club şl Special;

Lada 1200, 1300 şi 1500

-160

RELEU REGULATOR

Ing, !UE MIHĂESCU

ReleuI electronic regulator de
tensiune pentru autoturismul
Trabant poate înlocui releuI elec¬
tromagnetic de la autoturismele
ce au dinam şi acumulator de 6
V, Publicăm schema electrică şi
cablajul imprimat. Experimentînd
acest montaj timp de peste 2 ani,
s-a constatat o foarte bună func¬
ţionare asigurind o încărcare co¬
rectă a acumulatorului. Practic
dioda D 2 şi tranzistorul T 3 au
fost montate pe un radiator de
căldură din aluminiu de cel puţin
80 cm 2 . Firele de legătură trebuie
sâ fie de tip instalaţie electrică
auto care sâ admită curentul de
20 A. Becul roşu de la bord care
Indică funcţionarea dinamului,
respectiv procesul de încărcare,
apare de astă dată cuplat în pa- ti
ratei pe dioda D* şi rămîna cu- 4 /U & F
plat în acelaşi mod cum era la
releu! electromagnetic. Trebuie
avut în vedere că punctul 31 se
bagă cu un fir adecvat (gros) la
masă.

Pentru reglarea tensiunii se
procedează fn felul următor: în¬
tre punctul 51 şi masă se conec¬
tează un rezister de 100 U (se
poate monta pînă la valoarea
1 kfl) şi un voltmetru. Ambalînd
motorul, dinamul va debita o
tensiune care va încărca conden¬
satorul C,; manevrînd potenţio :
metrul P, pînă ce tensiunea citita
pe voltmetru este de 7,9“ 8 V,
cuplăm apoi punctul 51 la acu¬

mulator La turaţie mică a moto¬
rului becul roşu se aprinde cînd
tensiunea la punctul 61 este sub
7,3 V.

Recomand ca toate rezrstoa-
rele sâ fie de 0,5 W. Trebuie
avută multă grijă cum se mon¬
tează dioda 0 2 pe radiator Dacă
izolaţia este de slabă calitate,
apare pericolul conectării acu
mulatoriilui în scurtcircuit
punere la masă.

Personal, In locul vechiului re¬
leu,'am montat, în cele 3 şuru¬
buri existente, o placă de sticla-
textolit de pe care s-a înlăturat
folia de cupru. Pe această placă
am fixat radiatorul de căldură,
montajul electronic şi o regletă
cu 4 borne în care se fixează in¬
terconectarea dinam, excitaţie,
acumulator şi masă. Cînd se
spală autoturismul trebuie avută
grijă ca pe montaj si nu ajungă
apă sau apă cu detergenţi care
pot provoca perturbaţii în
funcţionare a acestuia.

buna

prin

31 0

DFl+l

LA +

DINAM

în situaţia că sînteţi pe o şosea,
în mişcare, şi doriţi să efectuaţi o
depăşire, din faţă apropiindu-se
un alt automobil; bineînţeles, tre¬
buie sâ acceleraţi, cermd moto¬
rului performanţe maxime. In
acest caz apăsaţi Va refuz pe pe¬
dala de acceleraţie şi veţi avea
„plăcerea” sa auziţi zgomotul cu¬
noscut al arderii cu detonaţie, iar
automobilul nu mai răspunde la
solicitare ca de obicei.

? mm mmmm 1988

Prin designul modern, dar mai
ales datorită gamei largi ţi com¬
plexe de operaţii ce ie execută,
maşina de cusut CAMELIA sau
NICOLETA este deosebit de
utilă, Tn special familiilor tinere,
poate fi un ajutor de nepreţuit
pentru orice gospodină.

în plus, orice tip de maşină de
cusut CAMELIA după folosire
poate fi transformată în „masă"
pentru radio sau televizor şi, de
ce nu, în birou pentru şcolari,

CAMELIA sau NICOLETA realizează cu ajutorul ca¬
melor şi accesoriilor pe care le are In dotare o diver¬
sitate de cusături:

• cusături Tn zigzag cu între¬
buinţări multiple (surîTlat, bordu¬
rat, diverse aplicaţii, executat
monograme, ajurat, montat dan¬
telă, executat broderia stră¬
punsă);

• cus ăl uri decorative (fiecare
camă realizează un anumit mo¬
del de cusătură);

• cusături utilitare, cum ar fi

cusături de surfilat, elastică, de
legătură, invizibilă şi de bordu¬
rat.

Raioanele specializate ale ma¬
gazinelor comerţului de stat vă
stau la dispoziţie şi vă oferă la
alegere:

• trei tipuri de maşini de cusut
CAMELIA:

— tip masă cu picior metalic
la preţul de 4 220 lei;

— tip masă la preţul de
4 4(f0 lei;

— tip masa mobilă la preţul
de 4 570 lei:

• maşina electrică de cusut
NICOLETA la preţul de 3 830 lei.

ÎIMim «8B

Aprindere

electronică

Pentru automobili ştii care do¬
resc să evite supărătoarele
iP pene + ' ale sistemului de aprin¬
dere clasic şi totodată să confere
autovehiculului propriu economi¬
citate {combustibil şi „platine"),
porniri uşoare la temperaturi
scăzute, deci menajarea bateriei
de acumulatoare, recomand
aprinderea electronică din figura
1, caracterizată de fiabilitate ridi¬
cată (asigurată prin concepţie. In
care se înscrie şi utilizarea unor
componente de bună calitate),
simplitate constructivă şi perfor¬
manţe ridicate, din care se pot
menţiona: gama de temperatură
— 30 e C—70°C; energia transfe¬
rată bobinei de inducţie ~ 80 mJ
(pentru aprinderea clasica este
de - 55 mJ şi scade la creşterea
turaţiei motorului), independentă
de turaţia pină la *■ 6 000 rot/
min; tensiunea de alimentare
minima *6 V,

Ing. NICOLAE CEANA

Schema electrică se compune
dintr-un convertor autooscilant
cu start-stop, realizat cu tranzis-
toarele TI. T2, T3 (pe post de
diodă Zener), transformatorul Tr.

1 şi un circuit pentru amorsarea
tiristorului Thi comandat de
contactele ruptorului.

Condensatorul CI, a cărui
descărcare prin intermediul tiris¬
torului pe bobina de inducţie ge¬
nerează scînleia între electrozii
bujiei, este încărcat de convertor
ia o tensiune de cca 400 V. va¬
loare ce se stabileşte prin rezis-
toful de reglaj R5.

După atingerea tensiunii men¬
ţionate, tranzistorul T2 intră în
condueţie. punînd baza lui TI la
masă, astfel svînd loc ieşirea din
regimul de oscilaţie a converto¬
rului, repunerea în funcţiune rea¬
lii în du*se la reducerea tensiunii
condensatorului CI, cauzată de
descărcarea acestuia pe bobina

de inducţie la amorsarea tiristo¬
rului sau pe celelalte elemente
ale schemei (pentru regimul sta- ,
tic).

Circuitul de amorsare al tiris¬
torului, realizat din grupul R2 —
C2 — Rl — 04, asigură şi o pro¬
tecţie de cca 2 ms pentru în! atu :
rarea eventualelor declanşări
false la Închiderea „platinelor",
cînd pot sa apară vibraţii ale
acestora.

întrucît circuitul de încărcare a
condensatorului include şi înfă¬
şurarea primară a bobinei de in¬
ducţie, la fiecare tranziţie din „0“
în „1“ a impulsurilor din înfăşu¬
rarea N3, în secundarul bobinei
de inducţie apare un impuls de
înalta tensiune care generează o
scînteie de energie mai redusă
decît scînteia principală, ce se
dovedeşte a fi utilă în funcţiona¬
rea motorului.

Procesul de încărcare a con¬
densatorului CI, respectiv de
apariţie a scîntellor suplimentare,
durează ** 3,5 ms, astfel că şi la
turaţia maximă de 6 000 rot /min
funcţionarea motorului nu este
perturbată

Pentru punerea în funcţiune ăi
depanare se prezintă In figura 2
formele de undă îh diverse
puncte ale schemei electrice.

NI — 50 de spire CuEm 0 0,3 mm; N2 — 50 de spire
CuEm 0 0.8 mm; N3 = 800 de spire CuEm 0 0,25 mm

îiMOim &mmm ms

Eforturile actuale depuse de
constructori pentru reducerea
consumului de combustibil la
automobile pot fi complet anu¬
late printr-o neglijenţă întreţinere
tehnica. Un exemplu: firma Ford
a cheltuit în perioada 1980—1985
pentru reducerea cu 10% a con*
sumului de combustibil la produ¬
sele sale europene o sumă egală
cu cea a primului zbor al omului
pe Lună- Dar exploatarea ires¬
ponsabilă a unui vehicul poat^
mări cota de consum cu
300%. Aşadar,., ^

• Creşterea cotei în
de nivel constant produce ’aapa-
jorare a consumului de benzină
la aiitoţuftşmijll Dacia— 1300 cu
cca 0%,Poţţţe tocmai fiindcă de¬
fecţiunea se, corectează foarte
uşor cei niaf mulţi posesori de
au tot uri im e o ignorează.

• Un plutitor fisurat măreşte
în mod impresionant cota de
consum cu pîfiă la 80%. Contro¬

lul sau este foarte simplu: dacă
la imersarea lui în apa fierbinte
din plutitor încep să rasă bule de
gaze, înseamnă că el este spart.

• Distanţa incorectă între pla-
ţine este şi ea o impQfţanta sursă
de risipa; de exemplu fa autotu¬
rismele ABO-^40 şr Dacia- 1300
un joc mic între Stat ine provoacă
creşterea consumului cu
5,3 —‘6%, iar depăşirea jocului
nominal favorizează risipirea
combustibilului cu 8,5—11,1%.
/-t» Controlaţi atent şi schimbaţi
'operativ bujiila Este stabilit că,
după 15 000 km de rulaj cu ace¬
leaşi bujii, consumul de benzină
creşte cu cca 20%. Pe altă parte,
exploatarea unul motor cu patru
cilindri avînd o bujie defectă se
face cu un consum sporit cu
30—50%, iar dacă două bujii nu
funcţionează, consumul creşte
cu 45—80%.

• Reglajul corect al carburato¬
rului la ralanti are o mare impor¬

tanţa economică. Consumul glo¬
bal creşte cu cca 12% dacă tura¬
ţia de ralanti este mai mică sau
mai mare şi cu peste 20% daca
la aceasta se adaugă reglajul in¬
corect al dozajului fa ralanti,

• Aşa-numityl „aer fals" este
un duşman de temut nu numai
din punct de vedere al funcţionă¬
rii normale a motorului, ci şi
pentrif economia de carburant.
Consumul poate creşte cu
1?3—27% dacă în motor pătrunde
aer parazit pe la axul clapetei de
acceleraţie, flanşa carburatorului
sau garnitura galeriei de admi-
siune.

• Supărătoare prin efectul so¬
nor, periculoase prin posibilita¬
tea de incendiu, rateurile în car¬
burator sînt păgubitoare şi prin
creşterea consumului de carbu¬
rant, Sînt evitate dacă sistemul
de aprindere este corect reglat,
carburaţia nu furnizează ameste¬
curi sărace, iar supapele de ad-
misiune închid etrans pe sediu.

• Şi rateurile în galeria de ad-
misiune prilejuiesc risipa de
combustibil. Ele sînt determinate
tot de erori de reglare a aprinde¬
rii şi carburaţiei, ca şi de exis¬
tenţa unor supape de evacuare
care nu etanşează.

Date constructive.

Transformatorul Tr 1 se reali¬
zează pe lolă FeSi de 8 mm
(secţiunea 2,56 cm 1 ),*bobinîn-
du~se mai întîi înfăşurările NI şi

N2 simultan, după care se izo¬
lează cu un strat de h irite de
transformator, înfăşurarea N3 se
va bobina îngrijit spiră îîngă
spiră cu izolaţie din hîrtie sau fo¬

lie de policarbonat la al doilea
strat. în final, după asamblarea
tolelor cu un întrefier de 0,1 mm,
transformatorul se va impregna
în parafină sau lac de impreg¬
nare.

Pentru tranzistorul TI şi tins-
tor se va prevedea un radiator
care poate fl t chiar carcasa aprin¬
derii, dacă se va realiza din tablă
de aluminiu sau fier.

La montarea pe maşină se re¬
comanda: legături electrice cît
mai scurte, eventual ecranate,
reglarea distanţei dintre electro¬
zii bujiilor la =* 1.1 mm şi utiliza¬
rea unui set de platine noi, re¬
glate la ^0.3 mm.

Lista de componente; TI —
2N3055 (Ucf ^ 60 V); T2. T3 —
BC 108 B, C; Thl — T3N6; Dl —
1IM4001; D2, D3 - 1N4007; Ol

— 1 /iF/500 V; C2 - 1 mF/25 V;
C6, C7 — 10 ^F/25 V; C3 - 6,8
nF/1 kV; C4 - 1 nF/1 kV; C5 -
10 nF; R 1 — 3,3 kO; R2 - 68 n/5 W,
R3 — 150 11; R4 — 1,5 MO/D,5 W
R5 * 30 kU; R6 — 51 0/0,5 W; R7

— 10 O; R8 - 750 0; R9 - 1 kO:
R10 - 33 £1/1 W; Rit -^2,2 kO;
R12 — 100 kO; SI — 3,15 A

- 16 H

TISSWM âSMM 1988

• Pe lingă uzura accelerată a
anvelopei, reducerea presiunii în
pneuri determină şi creşterea
consumului de carburant. De
exemplu, la autoturismul
AR024G rulajul cu pneurile în
care presiunea este mar mică de-
cît cea normală cu 0,5 bar mă¬
reşte consumul în medie cu 5%,
iar la Dacia-1300 cu 2,5%.

• Frînete nereglate corect mă¬
resc spectaculos nivelul consu¬
mului de carburant. Rulajul cu o
roata frînată la autoturismul Da¬
ci a-1300 ridică consumul la 10 I
la 100 km, adică provoacă o ma¬
jorare de cca 55% a acestui pa¬
rametru. De aceea, la fiecare
oprire verificaţi starea termică a
jantelor. Este normal ca jantele
roţilor din faţă să fie mai calde,
dar ele trebuie să aibă amîndouâ
aceeaşi temperatura.

• La automobilele vechi, maî;
ales, tobele de eşapament se ob¬
turează parţial prin ancrasare
sau murdărire, putîndvmărî con¬
sumul de carburant cu pîrmfa
7%. A

• Ambreiajul poate contribui
la risipa de carburant în propor¬
ţie de 3—6% dacă starea sa de¬
fectuoasă permite patinâri în tim¬
pul cărora energia mecanică
produsă de motor se transformă
în căldură.

• Pare surprinzător, dar pînă
şi rulmenţii de roată excesiv de
strînşi, precum şi dereglarea ge¬
ometriei de aşezare a roţilor pe
sol pot fi cauzele unei creşteri
totale a consumului de combu&*
ţibil cu 0,8—1,3 I la 100 km. Nu

k este bine să uitaţi frîna de mîni
trasă sau neeliberată complet în
timpul mersului; cînd aceasta ra-
mî ne trasă pe jumătate din cursa
ei, măreşte consumul cu 4—9%,
fără a mai vorbi de efectele dis¬
trugătoare asupra garniturilor de
frîna -şi, uneori, chiar şi asupra
pneul u i.

• Reflectaţi mat profund asu¬
pra manierei de a conduce. De¬
marajele prea temperamentale,
vitezele menţinute în jurul plafo¬
nului maxim al limitei legale (sau
deasupra acesteia) ori rulajul cu
viteze ridicate în etajele infe¬
rioare ale cutiei de viteze aduc
prejudicii. La Dacia-1300 dema¬
rajele lungi şi în treptele infe¬
rioare măresc consumul cu 16%,
iar conducerea cu accelerări şi
frînâri frecvente produce o risi¬
pire a benzinei cu 49% la Da-
cia-13Q0 şi 28% ia ARO-24Q

• Nu trebuie neglijat nici tra¬
seul viitorului rulaj. De pildă, în
raport cu consumul nominal de
14 I la 100 km, rulajul autoturis¬
melor ARO-240 pe drumuri de
categoria a IV-a se face cu un
consum de 23,5 1/100 km şi de
51 1/100 km pe drumuri de cate¬
goria a Vl-a.

• Tn afară de bufii şi platine, şi
alte elemente de construcţie sau
reglare din sistemul de aprindere
pot avea efecte nefavorabile asu¬
pra consumului. Următoarele
cote de creştere a consumului
sînt edificatoare: avans la aprin¬
dere prea mare — 7%/avans la
aprindere prea3nic — 10...20% t
bobin^j de indubţie defectă —
£.-Ş% f defectarea dispozitivului
de$ avans vacuumatic — 5%.

• Un filtru de aer cu elementul
de filtrare îmbîcsit măreşte cu
3—5% consumul de benzină da¬
torită creşterii debitului de car¬
burant produsă de micşorarea
presiunii pe traseul de admi-
siune Curăţaţi şi schimbaţi deci
la timp filtrul de aer.

• Este foarte înţelept să reme¬
diaţi operativ orice curgere de
benzină în baia de ulei. Capacul
pompei de benzină nestrîns,

membrana defectă a acesteia,
inundarea cilindrului cu benzină
ca urmare a pornirilor repetate
i nf r uct u o ase. a aer uluf neeta n ş
sau a plutitorului defect, chiar
dacă nu provoacă o explozie a
carburatorului în carter (cu con¬
secinţe de multe ori foarte neplă¬
cute), msfpreaza în orice caz
consumul,

* Reţineţi că nu este reco¬
mandabil să rulaţi cu şocul tras.
Funcţionarea motorului cu ames¬
tec carburant prea bogat aduce
o creştere a consumului de ben¬
zină cu peste 20%. La Da¬
cia-1300, de exemplu, consumul
în acest caz poate depăşi 9 I ia
100 km,

• Evitaţi exploatarea motorului
cu termostatuI defect sau fâră
acest amănunt tehnic. Un ter-
mostat blocat măreşte consumul
de 8—9%, iar înlăturarea sa, mai
ales pe timpul iernii, face ca mo¬
torul să funcţioneze la o tem pre¬
tură de regim inferioară, cu ce¬
dare excesivă de căldură în sis¬
temul de răcire şi deci majorează
consumul. De exemplu, coborî-
rea temperaturii de regim cu 20*
O măreşte consumul de benzină
la viteza de 50 km/h cu 28%.

VITEZA

EXCESIVA

Biroul elveţian de studii pentru
prevenirea accidentelor a realizat
o experienţă prin care a demon¬
strat: conducerea automobilului
cu viteză excesivă In condiţiile
unei circul api Intense nu aduce
declt un ctştlg derizoriu de timp,
In comparaţie cu o conducere li¬
niştită, mărind Inşi considerabil
riscul accidentelor.

Experienţa a decurs în felul ur¬
mător: doi conducători auto au
primit cîte o maşină identică şi
într-o anumită perioară de timp
au parcurs aceeaşi distanţă. Pri¬
mului conducător auto i s-a dat
indicaţia de a utiliza automobilul
cu maximum de viteza, depăşind,
pe cît posibil, un număr cît mai

mare de maşini. Cel de-a! doilea
conducător, dimpotrivă, trebuia
să conducă automobilul liniştit,
fără zigzaguri, fără riscuri, nede-
păşînd niciodată 90 km/orâ.

După 2 800 km parcurşi şi
după mai bine de 48 de ore la
volan s-a constatat că primul au¬
tomobil nu a cîştigat, faţă de al
doilea, decît 2 ore şi 48 minute,
adică 6 minute la fiecare 100 km.
în plus. s-a dovedit câ, cu ocazia
a 350 de depăşiri suplimentare şi
riscante, a trecut prin situaţii pe¬
riculoase, a consumat cu 25%
mai multă benzină. Toate aces¬
tea pentru a realiza o viteza me¬
die de 61 km/oră faţă de 58
km/oră cît a realizat colegul său.

BUCUREŞTI B-dul Marelui Stadion nr3; sector 2

-16 6 .••••••••••••••••••••••

produoEo

ÎNTRERUPĂTOARE
AUTOMATE TIP ORO-
MAX 1 000—4 000 A

SELECTOARE Şl
NIPULATOARE

CONTACTOARE
RG40—<00 A

PROGRAMATOARE

P.KJL Şt PA.FM. m

CCS1TET (Centrul de Cerce-

■ (Centru! —--

fică şi Inginerie Teh-

,o Ştiinţifica şi Ingi-

nlogicâ pentru Echipamente de
alecomunicâţii) vă oferă urmă-
iarele servicii:-

• Studii de fezabilitate pentru
Mizarea de reţele de telecomu-
icaţii complexe noi sau pentru
xtlnderea şi modernizarea
xistente.

• Elaborarea de studii
eting şi prognoză în di
alecomunicaţiilor

• Transfer de tehnolf
-u produsele proiectat
oltate la GCSITET.

« Elaborarea de specificaţii
ehnice şi asistenţă tehnică com¬
plexă la organizarea de licitaţii
pentru echipamente de proflt.

• Proiecte de engineering

pentru o largă gamă de echipa¬
mente de telecomunicaţii;

— centrale telefonice diverse
(manuale şi automate, electro¬
mecanice şi electronice, de insti¬
tuţie, rurale, urbane şi interur¬
bane şi internaţionale);

— centrale telegrafice electro¬
nice:

echipamente de transmisie
' ş fibră optică, pe curenţi

concentratoare telefonice
de linie electronice şi electrome-
cani ce;

— înterfoane şi aparate telefo¬
nice diverse (mtnitelefoane, tele¬
foane de birou, de perete, de ca¬
bină, publice cu monedă, spe¬
ciale);

_ instalaţii de electroahmen-

CENTRUL
DE CERCETARE
STRATIFICA
SI INGINERIE
TEHNOLOGICA
MATRII

ECHIPAMENTE DE
TELECOMUNICAŢII

tare (redresoare, tablouri de ali¬
mentare);

— relee de telefonie şi de au¬
tomatizare.

• Proiecte de instalare pentru
centrale telefonice şi telegrafice
(echipamente noi sau extinderi
de capacităţi existente).

m Asistentă tehnică la instala¬
rea, punerea în funcţiune şi în¬
treţinerea echipamentelor de te¬
lecomunicaţii complexe.

• Etalonarea şi repararea apa¬
raturii de măsură şi control elec¬
trice şi electronice (lungimi,
mase, presiuni, forţe, tempera¬
turi, tlmp-frecvenţe etc.).

• Efectuarea de probe de an-
duranţă şi fiabilitate în labora¬
toare proprii, special amenajate
şi dotate.

• Şcolarizarea şi formarea
tehnică a personalului parteneri¬
lor,

CCSITET poate, de asemenea,
livra, la comandă, o serie de pro^
duse unicat sau de serie mica
realizate în atelierul său de mi-
croproducţie, cum ar fi:

— centrale telefonice de capa¬
citate mică pentru instituţii şi cu
servicii speciaie;

— centrale telefonice electro¬
nice de capacitate mică;

— înterfoane inclusiv pentru
medii de lucru deosebite (mine,
rafinării etc.);

— relee diverse (de suprasar¬
cină şi supratensiune, navale,
pentru telecomenzi miniere etc,).

Reprezentantul nostru pentru străinătate este:
Adresa noastră este: PLECTR ONUM „ „

SSTSU- 266—268; 76402 ML —. ^

&ÎWK-' 80 38 30

- - -»#••••••••••••••

m a m m A A A

m A m m

O. Q-O-tt 3 <

BUCUREŞTI str. Lujerului nr 42 sector 6
telefon: 45.20.00 telex T1J6T6

mmm âOJMMÎ 1988

r»

Radiorecepto¬
rul A neta R
605 lucrează in
UL (150—285
kHz), UM
(525—1 605
kHz), US
( 6 , 8 —

16 MHz) şi
UU5 (65,5—73
MHz).

Alimentarea
aparatului se
face din reţea
sau baterii,
tensiunea fiind
de 9 V. Ampli¬
ficatoarele FI
şi AF săli rea*
lizele cu circu¬
itele integrate
UL1121N £1
respectiv
UL1482K.

Wmm SIMM 1088

Alimentai la 9
V, receptorul echi¬
pat cu dncl iran-
zis to a re lucrează
tn gama undelor
medii.

Tranzistorul
OC44 (mixer au¬
to oscilator), pre¬
cum ţi tranzistorul
OC45 (amplificator
IF) sini echiva¬
lente cu EFT319
sau EFT317.

Tranzlstoarele
0071 (preampllfl-
câtor audio) şl
OC72 (amplificator
audio) pot fi Înlo¬
cuite cu EFT3S3.

T 58

Radioreceptorul T58
lucrează In gama un¬
delor medii, cu per¬
formanţe ridicate,
aulnd etaj oscilator
local separat. Apara¬
tul mal conţine un
etaj mixer, trei etaje
amplificatoare IF şl
trei etaje amplifica¬
toare audio. Toate
tranzlstoarele slnt do
tip npn.

-1FO

Txl 2SA&20 <R4 z Tt 2 2BA203 TxS 20*202 Tx4 2ĂA2C3 !>1 I&lfta Tr5 2SBL05 Txfl KQB1&5

Ift

|f|l|l|l

a O ^*n*e

8C-028P

Receptorul este prevăzut cu etaj am¬
plificator RF, mlaer, do ui etaje amplifi¬
catoare IF, două etaje preamptlflcatoare
AF şl un etaj amplificator AF. Acoperi
gama de 535^1 605 kHz, are frecvenţa
Intermediari de 455 kHz şi debitează o
putere de audiofrecvenţi maximă de
250 mW. Alimentarea este asiguraţi cu
6 V din baterii.

itâ eo

? mmm &mmm i»b

r i

SET0F0R

■1

am~25a, nm~26H

w JL

Rt8

220

330

R28

a M

",J
220 [

}r 0B

J£-

ăL

Ca&etotoanele MK25—MK26
sini prevăzute cu două etaje
preampllflcatoare cu tranzlstoare
Up BClOa Etajul final de putere
este folosit atit la redare, cît şl la
înregistrare prin comutatotul K1
(contacte ia, 14» 15).

Tranzistorul T6 (AC 125), îm~
preună cu bobina capului de
ştergere» formează oscilatorul
semnalului de ştergere şl pre*
magnetlzare. Motorul este prevă¬
zut cu regulator electronic de tu¬
raţie. Alimentarea se face de la
reţeaua de 220 V sau din baterii
(6 V).

;ergere

TSMM «IHW1988

R ADIORf CEPTORU l

VfioiNd

-1PH

O $ 4tm K \t G O ®

■ I I* ItPJ

Radioreceptorul Sabina R 610 lucrează in Ut* UM T
UUS ?l in şapte game de unde scurte: 40 m, 41 m, 31 m*
25 m, 19 ro, 16 m şl 13 m.

Pentru ultimele şase game de unde scurte este prevă¬
zut un amplificator prese fee lor cu Intrarea pe tranzisto¬
rul FET.

Circuitul integrat UL1211 N este amplificator Ft, iar
UL1462 amplificator de audlofrecvenţă.

j] p 5

Partea electro¬
nica a pick-up-u*
Iul Dual MC 130
este construită in
varianta stereo.
Prea mp lifte a torul
(BC173) are ane»
xate circul taie de
corecţie a carac¬
teristicii de tran¬
sfer, Etajul final
de putere este un
circuli integrat tip
TBA 641

TStKMft MMM» 1988

8U-P30

OU—P3fJ lu¬
crează în unde
medii şl in ga¬
mele de unde
scurte 2 t 3—7 t 3
MHz şl a— 22
MHz.

Poate debita
Ja ieşire o pu¬
tere de 350
mW.

Receptorul
conţine un etaj
mixer, un osci¬
lator local,
două etaje am¬
plificatoare IF
şi trei etaje
amplificatoare
de audlofrec-
venţi.

almanah tbhnium COALA T 2

71M0GM MMMU& 1988

m *** ** f

" s -jf

x/îjrtA
#/rw
mu 5

Jfâă&xu

0**£/

tifpw-t

Uff

JC3I

*?â -H iS

kTJţSB

li Mm

/Sm

*#\ t co

ft* m

J&***rf
CV / Wr-ş

fff/Mt'S

#Vâ*

fITtSi

SUM

r~lie

n i

c/f/*

ifa/f

te#

Pick up ul Acord
eâle construit In va¬
rianta stereo şi se
alimentează de la re*
ţeaua de curent al¬
ternativ. Primul tran¬
zistor, ca să re alin
zexe Impedanţă mare
de intrare, este repe¬
tor pe emltor; tran¬
zistorul fiind KT 315
(echivalent BCT09).

In continuare amplifi¬
carea este asigurată
de tranzlstoare cu
germanlu de tip
MP40 echivalente cu
EFT353* Tranzlstoa-
rele din etajul final
audio slnt echivalente
cu ASZ17.

-1F3

mm i

1988

300

Acest radia*
receptor, care
poate debita la
ieşire 1,4 W
pe două difu¬
zoare a 2 W,
acoperă gamele
UM (520—1 605
kHz) şi Irei
game de unde
scurte (1 P 4—-4„3
MHz; 4 t 3—12
MHz; 12—26
MHz). Valoarea
frecvenţei Inter¬
mediare este
455 kHz. De
remarcat pre¬
zenţa oscilato¬
rului local se¬
parat şl a eta¬
jului final au¬
dio in contra¬
timp. Alimenta¬
rea se face cu
9 V,

cis svaunj'

■ISO

MIE-b-CEA

intdcdpindcdca DC

3SLEE

MEDIAG

IN TOATE TPURILE OE AUTOMATIZĂRI UTILI¬
ZAT! GAMA VARIATA OE RELEE ELECTRICE SI
MICROMOTOARE ELECTRICE FABRICATE OE

ÎNTREPRINDEREA de relee mediaş

• RELEE DE TIMP

• RELEE DE MĂSURĂ SI PROTECŢIE

• RELEE OE SEMNALIZARE

• RELEE INTERMEDIARE MINIATURA

• MCROMOTQARE SINCRONE

• MICROMOTOARE DE CURENT CONTINUU

• MICROMOTOARE PAS CU PAS

• SERVOMOTOARE ASINCRONE

RELEELE MINIATURA cu largi aplicaţii

IN PANOURILE DE AUTOMATIZARE ELECTRO -
NICE, ROBOTICA, MAŞINI-UNELTE, TEHNICA
DE CALCUL , DAR SI PENTRU APLICAŢIILE CON¬
STRUCTORILOR AMATORI ,CU POSIBILITĂŢI DE
IMPLEMENTARE DIRECTA PE CABLAJ IM¬

PRIMAT SAU PRIN INTERMEDIUL PRIZELOR
MINIATURA OFERĂ SIGURANŢA IN FUNCŢIO¬
NARE

RELEE MINIATURA TIP :

• RM1:RM2iRM4;RM5;RM6iRMPB 2

• RMP-1NP RMP-3NP (PLATE)

• TENSIUNI :N GAMA 5t 60 Vc.c,

• CONTACTE NORMAL ÎNCHISE ,

NORMAL DESCHISE
COMUTATOARE

CURENŢI PE CONTACTE 02-rlOA

• CONECTARE :-PRIN IMPLANTARE DIRECTA

-PRIN INTERMEDIUL •
PRIZELOR

MICROMOTOARE ELECTRICE

• DESTINATE

• ROBOŢILOR INDUSTRIALI „ ECHIPAMENTE ■

LOR PERIFERICE , ACŢIONARII MAŞINILOR
UNELTE , CONTROLULUI AUTOMAT AL
PROCESELOR INDUSTRIALE 1 MICROMOTOA¬
RE PAS CU PAS ,MPP T,MPPH1,8*-0,2Nm)

• APARATURII ELECTR0ACU5TICE

• MICROMOTOARE DE CURENT CONTINUU •

• MCC2 I FARA BLOC ELECTRONIC DE
COMANDA )

• MCC-2STICU BLOC ELECTRONIC DE
COMANDA )

• ACŢIONARII SERVOMECANISMELOR DE MICA

PUTERE

- MICROMOTOARE DE CURENT CONTINUU
•MCC 3
■ MSRP 2

BUNURI DE LARG CONSUM

• TEMPORIZATOR ELECTRONIC FOTO
„TEMPO 1" COD N-63022

• JOC PERSPICACITATE „SCRABBLE "

• PENTRU RELATIÎ SUPLIMENTARE PRIVIND

PRODUSELE I R M SI CONDFTIILE DE
LIVRARE.ADRESAŢI-VA ÎNTREPRINDERII DE
RELEE MEDIAŞ

STR GLORIA NR 5
TELEX:66212-IRMED -R
TELEFON: 928-15901,2,3 I INT109

f mmm i»8

Astăzi, cinci aparatul fotografic se
gâsesie aproape î'iţ fiecare casă, iar
tehnica obţinerii şl prelucrării foto¬
grafiilor exergltâ o mare atracţie pen¬
tru tineri, nu este lipsita de interes o
incursiune in perioadele de început
ale fotografiei nfb-negru, chiar sub
forma uneLejgwEnarări de etape şl oa¬
meni care au o dnlri buit ia crearea
acestei te hhîcT complet Vom zîmbi
ou superioritate ia anumite aspecte
curs acum — din perspectiva timpului
— par desuete dar vom fi miraţi sa
aflăm Şl mulţi germeni ai unor reali
z Irj tehnice rnbdernitWom putea ur¬
mări modul în care revoluat o idee şi
s-a pGrTeqronm o Invenţie» prin con¬
tribuţia unui mar© număr de specia¬
lişti sau pasionaţi şi în funcţie de ni¬
velul tehnologic şi al ştiinţei din dife¬
rite perioada Iar pentru a nu ocupa
un spaţiu prea larg. ne vom opri cu
istorisirea la începutul veacului nos¬
tru.

Se pare că fenomenul formarii Ima*
ginii unor obiecta luminate Intr-o ca¬
meră întunecoasă (în care se găsea
observatorul) şi prevăzută cu un mic

Praf. PAUL AOARICI,
flz. QHEOROHE BĂLUŢ&

orificiu a fost descoperit întîmplâtor
încă din antichitate, Âristotel menţio*
nează o asemenea experienţă, fără a
îngerca însă o explicaţie
In jurul anului 1504 Leonardo da
Vinci descrie camera obscură cu un
mic orificiu practicat Intr-o placă sub¬
ţire de fler. Imaginea obiectelor „cu
propriile lor forme şi culori 11 ara vizi¬
bilă prin transparenţă pe o foaie
foarte subţire de hîrtle albă, situata în
apropierea deschiderii Albrscht Du-
rer a construit pe acelaşi principiu o
„maşină de desenat”,

Matematicianul Ge rola mo Cârd an o,
prin 1550, a avut ideea de a plasa în
locul oriflciului o „sticli sferică" —
lentila brconvexâ — p care sporea mult
luminozitatea Imaginii
In 1555, n&pofitanul Giambatlsta
de!la Porta construieşte camera ob¬
scură cu oglindă, ia care Imaginea —
redresată sua-jos — era proiectata pe
geamul acoperit cu hîftle subţire care
constituia capacul superior al came¬
rei -Urmărind cu un creion conturu¬
rile Imaginii, se putea obţine uşor un
desen după natură

înregistrarea imaginii printr-un pro¬
ces fizico-chirnic, adică fotografia
propriu-zlsă (în greceşte fotoadu-
rnlnâ, grafien^scriere/trasere), nece¬

sită însă prepararea unul strat foto-
sensibll care să fie plasat in locul
ecranului translucid al camerei ob¬
scure.

Proprietăţile sărurilor de argint de
a-şi schimba culoarea sub acţiunea
luminii erau cunoscute încă din seco¬
lul XVI. J.H. Schultze, în 1727, aplică
pe o foaie de hîrtie azotat de argint
amestecat cu cretă Acoperită cu o
mască din carton în care s-a decupat
un desen, apoi expusă la lumina soa¬
relui, hîrtla reproduce desenul prin
efectul de înnegri re a sării de argint
în locurile unde a fost luminată, ima¬
ginea era Insă efemeră, pentru că nu
se. cunoştea metoda fixării.

in 1777 chimistul suedez Cari
Scheele stabilea că acţiunea luminii
violete şi albastre asupra doruri! de
argint este mult mai energică decît a
luminii galbene şi roşie

Se pere câ in 1780 fizicianul Jac-
ques Charles reproducea — pe o hîr¬
tie sensibilizată cu săruri de argint —
profilul (umbra) unor persoane care
se interpunesu în calea razelor de
soare. Nici el nu fixa imaginea astfel
obţinută.

Humphry Dary a avut ideea fixării
Imaginilor înregistrate pe hîrtii im¬
pregnate cu azotat de argint, prin
spălare cu apă. Se elimina astfel par¬
ţial compusul sensibil, dar fixarea era
prea puţin eficientă.

Adevăratul inventator al fotografiei
este considerat francezul Nlcbphore
Nlepce, care a folosit o cameră ob¬
scură pentru a obţine imagini stabile
în timp pe un material fotosensibil
(1827). Miepce folosea „bitum de lu-
daea" depus pe o placă de cupru ar¬
gintate, Prin expunere îndelungată la
lumină (circa 8 ore), bitumul devenea
insolubil» astfel că după spălarea plă¬
cii cu un amestec de petrol şl esenţă
d© lavandă ram ine au nedizolvate doar
zonele care au fost iluminate. Con¬
trastul dintre bitumul gri şi fondul de
argint oxidat (înnegrit, dar nu sub ac¬
ţiunea luminii) forma o Imagine pozi-

ACROMATUL Ob. PETZWALD PERISCOPUL APLANATUL

Anastinmatfflf >

Wmm MJMmm 1988

Ftşii alternate de imagine

nva a'obiectelor fotografiate,

Ultimii patru ani de viaţă
(1629—1833} Nlepee a colaborat cu
Louis Daguerre, Iar apoi acesta din
urmă a continuat singur îmbunătăţi*
rea procedeului, fn etapa finală — fă¬
cută publică în 1039 - dagharaotlpla
era următorul procedeu: o placă de
cupru argintată oste supusă acţiunii
vaporilor de Iod, în întuneric. Se for¬
mează astfel iodura de argint, foarte
sensibilă la lumină, Placa este impre¬
sionată in camera obscură timp de câ¬
teva minute Apoi ea este supusă ac¬
ţiunii vaporilor de mercur care deve¬
lopează placa. Fixarea se face cu clo¬
ruri de sodiu,

în Anglia, Willlam Fox Tal bot stu-
dia, din 1334, pe o cale diferită, pro¬
blema copierii optice a unor desene
în 1839 ol a făcut public procedeul

talboNpJeJ.

0 hfrtle este impregnată cu clorurâ
de sodiu („sare marină"), a ţi oi cu
azotat de argint. Se formează, inclusă
In fibrele hîrtiei, clorura de argint, fo-
toaenslbllă şt insolubilă. După expu¬
nerea la lumină şi reducerea sării de
argint impresionate la argint metalic
se face o fixare cu clorurâ de sodiu.

Imaginea obţinută prin talbotipie
era negativă (zonele luminoase ale
subiectului apar negre), dar prin re¬
copiere se puteau obţine copii pozi¬
tive multiple.

La propunerea lui John Herschell
sa trece Ia fixarea cu hîposulfit de so¬
diu.

In 1841 Taibot prepară o hîrtie mai
sensibilă, cu iodura de argint, care
putea fi folosită în camera obscură,

In 1847. Abel Niepce» un nepot al
lui Nicăphore Niepee, introduce su¬
portul de sticlă pentru emulsiile foto-
sensibîle.

Din 1055 se răspândeşte utilizarea
unor lianţi coloîdalî (gelatină sau ami¬

don) c^e $e adăugau in baia de im¬
pregnare cu săruri a hîrtiilor fotosen-
alblTe, Astfel, sarea de argint rămînea
cu precădere la suprafaţa hîrtiei şl se
mârea contrastul imaginii.

A existat o perioadă de utilizare a
colodiulul (celuloză dizolvată intr-un
amestec de eter şi alcool) ca suport
pentru sărurile de argint, aplicat pe o
placă de sticlă. în procedeul umed
expunerea trebuia efectuată imediat
după aplicarea emulsiei pe placă, iar
developarea trebuia sâ urmeze într-un
Interval de circa 5 minute In proce¬
deul cu colodku uscat (1861) emulsia
se conserva pînă la o lună, dar sensi¬
bilitatea ei era de cîteva ori mai re¬
dusă ca ia procedeul umed

In 1871 Maddox realizează practic
folosirea gelatinei ca suport pentru
sarea de argint, după o idee mal ve¬
che eu douâ decenii, Kennett intro¬
duce bromuia de argint In gelatină,
iar Benett dâ o metodă de preparare
prin care emulsia devine de aproape
100 de ori mai sensibilă (1878).

In 1873 Vogel descoperă faptul că
adăugă rea la brom ura de argint a
unei substanţe care absoarbe unele
radiaţii luminoase (culori) o face sen¬
sibilă la aceste radiaţii, Era debuiul
emulsiilor sensibilizate (orto şi pan-
cromatice).

In 1SB1 Stebbing propune suportul
suplu din celuloid pentru^ emulsii,
care este fabricat în 1889. In acelaşi
an Thomas Al va Edison inventează
pelicula lată de 35 mm cu perforaţii,
care va deveni ulterior (1925) forma¬
tul standard în cinematografie şi apoi
(1928 — camera Laica} Tn fotografie.

De-a lungul timpului, o dată cu
micşorarea formatelor negativelor,
aparatele de mărit au devenit tot mai
utilizate Se pare că primul aparat de
mărit a fost construit în 1840 (Oonnă}
şi folosea lumina solară. Au urmat va¬
riante care utilizau ca sursă lumi-

ochiul

sting

ochiul

drept'

noasă lampa cu petrol» flacăra oxihi-
drîcâ şi apoi becul electric cu incan¬
descenţă.

Diapozitivele încep sâ fie puse în
valoare prin proiecţie cu aparate
adecvate, folosind flacăra oxlacetiie-
nicâ, arcul electric sau becuri. în
1809 la un congres internaţional se
fixa formatul diapozitivelor la 8,5 x 10
cm.

Sistemele optice destinate obţinerii
imaginilor fotografice au evoluat şi
ele Tn timp» pornind de la simpla len¬
tilă biconvaxâ. Astfel, în 1757 Donald
realiza pentru camera obscură acro-
matul, primul obiectiv corijat faţă de
aberaţia de sferlcitate şi cromatică
(fig. i) în 1840 Fetzwald creează şl
Volglănder fabrică un obiectiv semisl-
metric cu patru lentile» primul obiec¬
tiv calculat şl nu construit empiric. El
avea o luminozitate remarcabilă
[F/3,S şi ulterior F/2,3), dar ora afec¬
tat de astl^matlsm; a fost multă
vreme obiectivul preferat pentru por¬
tret.

Peria copul (1864) este un obiectiv
simetric, realizat de Stelnheil, cu lu¬
minozitate redusă. în 1866 apare o
perfecţionare a acestuia, obiectivul
aplanai (Steinhell şi. Independent,
DaMmeyer), denumit şl reclllJniar. La
deschidere maximă F/6, el avea un
unghi de poză de circa 40*. S-au
construit şi variante super angulare
(90*), dar cu luminozitate redusă
(F/15), Acestea au fost folosite în fo¬
tografie timp de aproape şase dece¬
nii.

Din aplanat derivă şi an tl planetul,
un obiectiv semisimetric proiectat de
Steinhell în 1075.

Prepararea de către Schott (Jena) a
unor sticle optice cu performanţe îm¬
bunătăţite, ca fUntul uşor sau
crown-ul extradens (1686), a deschis
ca tea realizării unor noi obiective Ia
care putea fi corectată şl aberaţia de
astlgmatism, numite di r\ această
cauza a naşti g mate.

Unele dintre acestea sliii?dbid£
simetrice: pro (arul calculat de ■
doiph şi construit de Karl Zeiss în
1390 deschide seria. Dragorul, calcu-

^0 00 00

• #

-îs:

flMUM 1988

lat de Hoegh şl realizat de Goerz în
1892 (luminozitate F/6,8), este calita¬
tiv superior Rudolph şi Zeiss fabrica
dublu protarul in 1893, apoi planarul
cu deschidere F/3,5 (1896),

în paratei se dezvoltă şi obiectivele
anastigmatice asimetrice, cu trei
grupe de* lentile. Tripletul Cooke
(1893), calculat de Taylor, heflarul
(1900) calculat de Harting pentru fir¬
ma VoIgMinder, apoi tessarul (1902)
lui RudoJph şi 2eiss,

Aproape toate obiectivele de astăzi
cu distanţe focale normele provin din
planarul semisimetric (cele mai lumi¬
noase) sau din triplet.

Menţionăm două curiozităţi pre¬
zente la începutul secolului nostru.
Superangularul hypergon, calculat de
Hoegh şi construit de Goerz în 1900,
era compus din numai două lentile
menise, Simplu şi necorectat prea
bine, cu o luminozitate foarte redusă
(F/22), ©t dădea totuşi Imagini mulţu¬
mitoare sub un unghi de 135°, Pentru
a corecta întunecarea imaginii la col¬
ţuri, dispunea de o „diafragmă ste¬
lară ", ce era rotită în timpul expunerii
de o mică turbină cu aer, comandată
de fotograf prin apăsarea pe o pară
din cauciuc,

în 1901, Grun construieşte un
obiectiv foarte luminos, ia care spa¬
ţiul dintre două meniscuri de sticlă
este umplut cu un lichid cu indice de
refracţie foarte mare şi putere de dis-
per sie aproape nuia. Luminozitatea
atinsa: F/0,5, iar pentru uz practic
F/1,3!

Pe lîngă fotografia obişnuită, o se¬
rie de aplicaţii ale sale îşi au originea
in secolul trecut Vom aminti aici nu-
mai una dintre ele, anume
STEREOSCOPtA,

Posibilitatea vederii în relief a
obiectelor desenate a fost demon¬
strată încă din 1838 de către fizicianul
englez Charles Wheatstone, El a rea-

UMOR

iizat un siereoscop cu doua oglinzi
care trimiteau fiecărui ochi al obser¬
vatorului cîte o imagina reflectată a
două desene în cafe acelaşi obiect
era reprezentat din perspective uşor
decalate, în 1844 Brewster constru¬
ieşte un stereoscop cu prisme, rar
cîţiva ani mai tirziu apare dispozitivul
cu doua lentile, variantă ce se fabrică
şi în zlleie noastre.

Fotografia, prin posibilitatea înre¬
gistrării simultane a două imagini, cu
două camere obscure alăturate, a lăr¬
git considerabil interesul pentru ste¬
reoscopie, în 1853 Barnard realizează
Chiar un adaptor stereoscopic, care,
cu ajutorul unor oglinzi ce se montau
în faţa obiectivului unic al camerei,
proiecta pe clişeu două vederi diferite
ale obiectului fotografiat.

în 1896 Berthier enunţă principiul
„paraiax-stereogramer care va fi apli¬
cat şapte ani mai tîrzlu de Ives. O re¬
ţea de lamele opace, aşezată paralel
cu emulsia fotografiei, permite fiecă¬
rui ochi sa vadă doar anumite zone

(linii paralele} pe care a fost înregis¬
trată imaginea care îi este destinată
(flg, 2). De aici şi pînâ la modernele
vederi in relief, ori care conţin două
imagini diferite şi creeazâ^mpresia de
mişcare, nu mal era decît un pas.

Cu aceasta încheiem incursiunea
noastră în perioada de început a foto¬
grafiei Poate că enumerarea eforturi¬
lor făcute de numeroşii pionieri ai
acestui domeniu va avea darul de a-î
face pe tinerii cititori să dea o atenţie
mai mare apăsării pe declanşatorul
fotografic, act arbstico-tehnic prin
care ne manifestăm noi, urmaşii aces¬
tor Căutători de drumuri. Pentru că
astăzi procedeele tehnice sînt puse la
punct în foarte mare măsură, dar fo¬
tografului îi rămîne totdeauna des¬
chisă posibilitatea adăugării în ţi poză"
a unei părţi din suiietul şi din gîndui
său.

§•#•••••• § • #

TSBDM AU&AtMfi 1088

construiţi

Daca vi s-ar oferi un obiectiv care
lucrează pe formate mari, cu posibili¬
tate de variaţie a distanţei focale, cu
profunzime foarte mare şi care, în
plus. nu costa aproape nimic, nu aţi fi
deopotrivă interesat!, dar şi miraţi?

Şi totuşi acest „obiectiv" a fost fo¬
losit încă înainte de apariţia fotogra¬
fiei; este vorba de simplul orificiu cu
dimensiuni reduse.

Camera obscură, descrisă şi expli¬
cată prima oară de Leonardo da
Vinci, .este o cutie prevăzută cu o
deschidere mică O prin care pătrund
razele da lumină de la obiectul AB
(fig. 1). Orificiul delimitează raze de
lumină care, pornind din flecare
punct al obiect ului, creează pe pere¬
tele opus al camerei pete luminoase
de diverse intensităţi toate aceste
puncte formează o imagine A'B' a
obiectului.

Oupa apariţia fotografiei, în 1855,
Berry folosea în locul obiectivului un
simplu orificiu în peretele camerei
obscure. El a fost numit STENOP, de
la cuvintele greceşti „stenoz" * îngust
şl „ope" 9 . gaură.

Deşi dispărut practic din uz, ste-
nop-ul poate fi construit şi experi¬
mentat de amatorii pasionaţi de foto¬
grafie, permIţind obţinerea de rezul¬
tat^ interesante.

in Introducere au fost enumerate
avantajele stan op-ului. Vom menţiona
şi cele două dezavantaje ale sale:

— luminozitatea foarte redusă
(F/200—F/ŞOO), de unde nevoia unui
timp de expunere îndelungat şi apli¬
cabilitatea limitată doar la fotografie-*
rea naturilor statice;

— îipsa unei clarităţi perfecte, ima¬
ginea avirvd un , r flou H ' mai mult sau
mai puţin .accentuat; faptul poate fi
însă folositor pentru anumite efecte
artistice.

In tabelul alăturat se dau diame¬
trele recomandate pentru sten op, în

DIAMETRUL

(mm)

DISTANTA

FOCALA

(mm)

FORMATUL

IMAGINII

(cm X cm)

PRELUNGIREA
EXPUNERII
FAŢĂ DE F/8

DISTANŢA

FILM-STENOP PENTRU
SCARA 1/1 (mm)

0,15

30- 40

4X 5

200 X

0,2

50— 05

A5X 6

300 X

100—110

0,25

80—100

6X 9

500 X

160—180

0,3

120—150

9X12

800 X

250

0,4

200—250

12X18

1 000 X

400—450

0,5

300—400

18X24

1 200 X

700

STENOP

EUGENIA CĂRBUNESCU

funcţie de distanţele la care este si¬
tuat planul filmului şi formatul Imagi¬
nii obţinute. De asemenea, se dă pre¬
lungirea timpului de expunere faţă de
un obiectiv diafragma! la f/8.

Valorile date în tabel sînt orienta¬
tive şi au fost stabilite empiric. Pentru
a creşte unghiul de poză, se poate
apropia emulsia faţă de stenop. Pen-
ţru unghiuri foarte mari (mergînd
pînâ la 150*1) este necesară curbarea
suprafeţei emulsiei, după un sector
cilindric In centrul căruia se află orifi¬
ciul. Această curbură micşorează ne¬
clarităţile de la margini.

In ceea ce priveşte construcţia ca¬
merei obscure, fantezia şl spiritul
practic ale amatorului îşi pot apune
cuvîntul Se poate folosi o cameră ve¬
che 9x12 sau 6x9 la care lipseşte
obiectivul sau se poate construi o cu¬
tie din lemn, etanşă la lumina, avînd
dimensiunile dorite şi prevăzută even¬
tual cu un suport curbat (cilindric)
pentru emulsie.

Orificiul (stenop-ui) trebuie sa fie
lipsit de bavuri, El se poate practica
prin înţeparea cu un ac a unei folii de
staniol sau hîrtie neagră, ori prin gău-
rirea cu un burghiu toarte fin a unei
table subţiri, Se poate delimita o des¬
chidere pătrată, cu latura egală cu
diametrul Indicat in tabel, în acest
scop, peste o gaură mal mare se
aplică, prin lipire, patru benzi de hîr¬
tie neagra, ca în figura 2.

Materialul fotosensibil poate fi rol-
tilmul de 6 cm, planfîlm sau film ra¬
diografie de dimensiuni mari, precum
şi hîrtie fotografică. In acest ultim caz
se practică o developare reversibilă a
hîrtie» sau se face o copie la aceleaşi
dimensiuni, folosind tot stenop-ul, Se
vor utiliza datele din ultima coloană a
tabelului, unde sînt date distanţele de
lucru recomandate pentru reprodu¬
ceri la scara 1:1,

12. într-un cilindru plin cu apa
1 se introduce o clepsidră care va
pluti. în partea de sus a cilindru-
' lui. în momentul în care se răs¬
toarnă cilindrul, clepsidra va fi în
partea de |os. Ea va reveni în
partea de sus în momentul în
care o cantitate de nisip va
( curge dintr-o ' camera in alta.
i Cind şi în ce condiţii se va ridica
j clepsidra în partea de sus a ci lin*
drului?

(Soluţia la pag, 189)

TSWW& ttMH 1988

Î0C3R3

L0S3CE

ECOOP

UBtJCtl NR 80
NR. 2S, LA I

O emblemă a continuei perfecţio¬
nări. o garanţie a calităţii $1 a grjjii
pentru beneficiar — fie el preşcolar,
adolescent sau matur — t o campanie
de promovare a jocurilor Inteligente,
mergînd pînă la transformarea acestei
activităţi Intr-o preocupare de nivel
„Industrial". De altfel, toate aceste cş
racteristici sini cunoscute cititorul/
de la lansarea, cu numai cîţiva anlf
urmă. a acestei iniţiative a Rccoo,
(întreprinderea reclama şi publicltah
a Centrocoop) şl pînă azi, Jocurile, ju¬
căriile şi cărţile-joc purtînd emblema
JEG O au ajuns la toţi iubitorii compe¬
tiţiei, logicii, frumosului din ţară. Şi
lucrurile evoluează continuu, ascen¬
dent din toate punctele de vedere —
tematic, formă de realizare şi prezen¬
tare, desfacere, comunicare cu publK
cui, diversificare. Pare oareoum sur¬
prinzător că după de au 1
în magazinţpesfe 4 b 0 de jeţuri*5|jtf
carii, după ce au fos? desfăcute su fi
de mii de jcfeiM iGOiŞK^crabbie, de
cărţi-joc sad* de lucrări de factura
preponderent didactica (Ne jucăm cu
creioane colorate a ajuns un fel de
abecedar obligatoriu al grădiniţelor),
şă mai existe resurse pentru noutăţi
de anvergură Şi totuşi ...

„De la începui ne-am propus sa
aducem continuu noutăţi in domeniul
producţiei şi desfacerii de jocuri *-
ne spune iov, dr, Gheorghe Feţeapu,
directorul Recoop. Iar pentru aceasta
toamna am pregătit trei premiere im-
pori ante. care sperăm sa ai ba un
ecou deosebit fa beneficiarii noştri de
toate virsiele in prunul -rind* este
vorba despre deschiderea unul mere
magazin JECO. W Bucureşti, primut
de acest gen la noi. In Pasajul Victo¬
riei (Calea Victoriei 16—18) unde, pe
o suprafaţă întinsă, vor fi amenajate
raioane specializate in desfacerea de
jocuri pentru categorii diferite de vir¬
ata, de la cete mai fragede pînă la
dulţi. De fapt, desfacerea ne-a preo-
jpat dintotdeauna, prezentarea
ecvatâ a produselor noastre în to¬
ile cele mai accesibile, cîl mai
cape de cumpărător dacă se
Re. Aş menţiona în acest sen« if
cromagazinele de j o ou rUsi jucării c
holurile teatrelor pentiU copiN
Creangă* şl *TândâricâŞS din Bucu¬
reşti; mtcromagazine similare vor fi
înfiinţate în viitorul apropiat în toate
teatrele pentru copii din ţara. iar o
expoziţie permanentă ou vînzare va fi
deschisă şi la Palatul Pionierilor şi

Şoimilor Patrie* din Capitala, in ma¬
gazinul JECO dimft&sajul Victoriei va
iuncţiona un raion iapa rai pentru Jo¬
curi pe calculator — şi aceasta este a
doua mare noutate pe care o pregă¬
tii^, în colaborare cu Institutul pentru
Tehnica de Oâlcttl şi informatică, vom
trife© în curind la producerea şi des¬
facerea casetelor cu jocuri pentru
calculatoarele personale româneşti
din seria Tîm-Ş, HC 85 {Compatibile
Spectrum Sinclair) Avem în vedere
chiar instalarea unor calculatoare şi
monitoare în magazin, pentru demon¬
straţii, Cred câ nu mai este nevoie să
sublimez importanţa acestei iniţiative,
aportul pe care ea îl poate avea în
descifrarea tainelor informaticii de
către tînâra gen prăjite* începînd cu
. şcolarii primelor clâşe. ,L

Iar P tipia nogtate^tiespre care ne-a
vorbit tov.^dr/Gheorghe Feţeanu este
jocul Rlgma, un joc de deducţie din
familia celebrelor Giuedo, Scot land
Yard etc., în care se cautâ autorul
unui delict (în cazul de ţaţă un act de
braconaj) prin întrebări consecutive,
competitiv, cîştigâtor fiind primul ju¬
cător care dezleagă... enigma, O veri¬
tabila anchetă logico-poliţistă, un joc
de factură inedită, menit să nască pa-

f mmm MMmo® 1988

SI uni la fel ca FLEX-Ul. GO-ul sau
$crabbie-ul

Apropo da aceste ultime două su-
perjocuri, de departe cele
locuri produse de Reco
ele putem consemna o
tâţi, In primul rind.
dard, aproape un
Iun şl tablă din lemn,
regulament reeditat, cutii realizată in
condiţii deosebite) Se cere înir-un
ritm la care producţia nu poate face
deocamdată faţa, a trezit un interes

deosebit şi unor parteneri externi CL
realizare ce merita toate lmjdule t sor¬
tita unui succes „de cursă kingâ'Vltr
250 de probleme de GO fete
e epuizată, a apărut şi Caietul
(cu 30 de diagrame pentru no*
şaradelor), va apărea un caiet
şi pentru Scrabbie Succesele
irie ale toamnei vor fi Insa Car*
tea Jocurilor şi lucrarea Iniţiere In
Scrabbie. Despre primul titlu am mai
vorbit (de-ar fi numai lecţiile de GO şi
Scrabbie şi romanul Meljln de Y Ka-
w o bat a, şi tot ar fi destui pentru dfJca;,
amator de jocuri pentru a nu scăpa
această carte) Iniţiere In âerabble
(autor Dan Ştefan eseu) este insă o
surpriză O surpriză pentru cititori, in-
scrisă insă într-o activitate editorială

trfl|!! ă iurilor

curenta, în continua lărgire. Am
amintit de colecţie cart ea-Joc, una
dintre cele mai inspirata idei ala cam¬
paniei JECO Au fost editate pînă
acum numeroase titluri de răsunet
(Tangram, Jocul proverbelor. Joc ini
logice — labirint), urmează altele la
fel de incitările Detonăm, ne jucăm,
Ne Jucăm şl numAr&m, De la grădiniţă
tpre şcoală, Copilul'şl Ci’lOrH*, Creio¬
nul fermectl, A aparul riţi cu rind şi
Ii|prania|.&aiii1li pentru 50 de jocuri
în pregătire se află
de interes şcolar sau
"cu probleme şi jocuri logice Activita¬
tea editoriala a Recoop umple astfel
un gol esenţial din librăriile şl biblio¬
tecile noastre, cărţile da jocuri publi¬
cate de edituri fiind cu totul insufi¬
ciente

Dar, cum spugegrc^ Tiu ftwai pro-
ducţia şireta facerea ; ştşj In atenţia
Xi duce ral Recoop, ci şl dialogul per-
InfifcţippPlWiciafii, cu instituţiile
medicale etc ) interesate de
,soarta" jocurilor şi jucăriilor, cu In¬
ventatorii actuali sau potenţiali de jo¬
curi Ajunge să consemnăm în acest
sens concursul de jocuri logice şi
programe de calculator organizai în
1 9Q7 (a doua ediţie) in colaborare cu
revistele Ştiinţă şl lehnlcă şi Tehnium,
ajunge sa subliniem că Recoop nu
numai că primeşte numeroase scri¬
sori, dar şi răspunde sugestiilor, pro¬
punerilor, observaţiilor formulate în
ele, ier distribuţia geografica a cola¬
boratorilor arată că acest dialog este
într-adevâr fructuos, concretizat în
fapte: găsim autori ai jocurilor sau
cărţîlor-joc produse Recoop de la
piatra Neamţ ia Timişoara, de la Gu-
rahonţ la Ploieşti. Secretul? Interesul,
deschiderea spre nou, grija pentru
beneficiar^ accesibilăatea (prin poştă:
Recoop, Slr Sf. Ştefan 21, sector 2,
Bucureşti, cod 70306, sau prin tele¬
fon: 1301.75, 13-62.60, 1504,10). O
emblemă (şi o bucurie) a tuturor vîr-
sie lor O emblemă a vremurilor sale

GHEORGHE PĂUN

j O ^-3
I © I

UNGEREA si ETANŞAREA
APARATURII
OPTIGO-MEGANICE

Calitatea aparatelor optlco-meca-
nlce depind© d© mal mulţi factori
Unii dintre ei sînt chiar ungerea şl
etan şa rea corespunzătoare a acestor
aparate. Deşi considerate, aşa cum
ele sînt cunoscute' în întreprinderile
producătoare de profil, ca materiale
auxiliare, ele au o importanţă deose¬
bită în obţinerea unei calităţi cores¬
punzătoare a imaginii prin aparatul
respectiv.

Este de reţinut faptul că unsori le şl
chiturlle, deşi nu intră în preocupările
acestor întreprinderi optice, au fost
realizate chiar în laboratorul chimic al
întreprinderii Optica Română

Mecanismelor optico-mecanice H se
Impun, în funcţionare, mişcări line şl
fără salturi, lucru care se realizează
prin executarea pieselor mecanice cu
locuri foarte mici. Valoarea acestor
jocuri, impusă de documentaţiile de
execuţie, este, de regulă, de ordinul
sutimilor de milimetru, iar suprafaţa
pieselor are o rugozitate foarte mică

Aşa cum este cunoscut, precizia
iniţială trebuie păstrată in timp. altfel
aparatul nemaifilnd la parametrii la
care s-a executat. Vor apărea erori
care nu pot II admise Aceste erori
apar ce efect ai unor procese com¬
plexe de frecare a suprafeţelor de
contact, care, bineînţeles, conduc la
uzarea pieselor respective.

Aceste fenomene sînt bine studiate
de tribologie (tribos = frecare), disci¬
plină care are un interes ştiinţific şi
economic mare, pentru îmbunătăţirea
calităţii produselor, mărirea durabili¬
tăţii şi fiabilităţii acestora, reducerea
consumului de materiale, lucruri care
Interesează deosebit de mult. Ea ţine
seaţjva de toţi cei trei factori care
apar între piesele în contact: frecarea,
ungerea şi uzarea.

Este cunoscut faptul că frecarea re¬
prezintă un fenomen dăunător, fiind
însoţit în permanenţă de uzură. Un
rol deosebit în scopul micşorării pro¬
cesului de frecare-uzură 11 au alege¬
rea unor materiala corespunzătoare
din care se execută piesele din con¬
tact. durificarea suprafeţelor acestora,
mărimea rugozităţii suprafeţelor etc.
Datorită uzării apare şl gripa)ui în me¬
canismele în mişcare, lucru cu totul
nedorit.

Trebuie reţinut câ uzura pieselor se

Ine- DUMITRU CIURUC

amplifică în timp funcţie de durata de
funcţionar© a mecanismelor respec¬
tive, lucru care conduce la scăderea
considerabilă a preciziei prin mărirea
jocurilor şi la deteriorarea acurateţei
prin corpurile străine care se depun
pe piesele optice şi care strică consi¬
derabil buna observare. în acest
scop, piesele în mişcare sie diferitelor
mecanisme se ung cu un strat de un¬
soare care umple jocul dintre piesele
în contact Acest strat de unsoare tre¬
bui© să se menţină continuu şi al
conduce la micşorarea substanţială a
coeficienţilor de frecare rn raport cu
frecarea uscată, practic preia mişca¬
rea relativă şi forţele de frecare ce
apar

Ga unsori care se Întrebuinţează în
aparatura optico-mecanicâ sînt cele
consistente, recomandate a se folosi
la turaţii reduse şl mişcări lente, aşa
cum este cazul acestor aparate. Ele
sînt de mal multa tipuri:

- antifricţiune — pentru gama de jo¬
curi mecanice cu valori de: 5— 20,
20—50 şl poate 50 microni, Se folo¬
sesc ia ghidaje, lagăre, filete de miş¬
care, în cazul unor sarcini mari şl
pentru angrenaje de diferite tipuri;

— de etanşare, car© aşa. cum le arata
şl denumirea, se introduc în diferite
cavităţi ale aparatelor şi In care func¬
ţionează diverse piese care necesita
ungerea;

— pentru reţinerea impurităţilor din
Interiorul aparatelor. Ele se aplica pe
piesele metalice din Interior, care
n-au contact direct cu piesele optice,
într-un strat subţire, in scopul reţine¬
rii acestor impurităţi.

Modul de aplicare a unsorilor est©
diferit, funcţie de tipul unsorii, destul
de simplu, de altfel, cu: pensulă, la-
vetâ, cu piele de căprioară, prin imer¬
sie ne, în soluţie de unsoare dizolvată
In solvent etc.

Caracteristicile lor sînt garantat©
prin materiile prime şi tehnologia de
preparare. Se păstrează in ambalaje
din material plastic sau aluminiu şl in
locuri ferite de umezeală, raze solare,
praf, alte Impurităţi.

Chiturile, ca şl unsori le, au un roi
destul de mare în obţinerea unor calh
taţi deosebite ale aparatelor. Ele se
întrebuinţează la etanşarea
produselor în scopul de a nu pă¬

trunde apa, praful, factorii chimici
etc. Acest lucru se impune pentru ob¬
ţinerea, de asemenea, a unor calităţi
corespunzătoare.

Vorbind despre umiditatea care ar
putea pătrunde, se poate arăta că în
Interiorul aparatului nu este admisă
nld chiar aburirea pieselor optice.

Apa, praful, factorii chimici conduc
la o acurateţe necorespunzătoare.
Apa şi factorii chimici deteriorează
stratul an tireflex, strat care se depune
pe piesele optic© în scopul măririi lu¬
mi nozltâţil acestora, ducînd la micşo¬
rarea pierderilor de lumină datorită
reflexiilor suprafeţelor acestor piese.
Această deteriorare constă în exfolie-
rea stratului, rupturi ale acestuia,
străpungerea lui etc.

în urma acestor deterforâfi, piesele
optice nu mal sînt corespunzătoare,
ele înloeuindu-se. De asemenea, se
pot deteriora straturile oglindă de pe
prismele acoperite cu un astfel de
strat, sau oglinzile din interior. Pot
apărea astfel: pete, exfoiien sau înce¬
put da exfolieri, umflături etc., lucru
Care conduce, de asemenea, la dete¬
riorarea piesei respective, deci înlo¬
cuirea acesteia

în afară de aceste defecţiuni, chiar
şi piesele mecanice au de suferit. Ele.
în marea lor majoritate, sînt acoperite
anticorosiv şl se pot oxida, dînd naş*
te re la corpuri străine, care se pol
aşeza pe piesele optice, condocînd ia
o calitate necorespunzâtoare a între¬
gului sistem optic, deci a aparatului.

Gînd pe anumite porţiuni s-a dete¬
riorat stratul de chit, se va reface chi¬
tuirea. Chiturile de etanşare sînt
amestecuri de hidrocarburi solide,
uleiuri, răşini naturale şi polimeri, cu
adaosuri de vopsea de ulei şi mate¬
riale de umplutură. Ele trebuie şa în¬
deplinească o serie de condiţii, cum
ar fi: să fie omogene, să nu conţină
impurităţi mecanice, cocoloaşe, să nu
conţină urme de umiditate, să nu se
scurgă, sa nu se sfârîme. sâ nu se
desprindă de pe focurile unde au fost
aplicate înţr-un anumit interval de
timp, sâ nu-şi schimbe aspectul în
timp, să nu se usuce, să nu formez©
pete de grăsime, sa permită demonta¬
rea aparatelor ia nevoie, să se cureţe
cu solvenţi organici obişnuiţi.

Ca şi unsorii©, şl chiturile sînt de
mai multe tipuri In funcţie de locul
unde se întrebuinţează ele servesc îa
montarea geamurilor de protecţie, a
obiectivelor şi ocularelor în monturi,
la oriflcii filetate şi acestea pe diferite
adincimi, între: 0,2 — 0,5 mm, mai
mari de p,5 mm, la îmbinările cu joc
între 0,2 — 0,5 mm sau mai mari de
0,5 mm şi la etanşarea pe cap a şuru¬
burilor din exteriorul aparatelor, um¬
plerea spaţiilor libere mai mari de 0,5
mm, a cavităţilor, a suprafeţelor de-
montabile etc.

Modul de aplicare a lor este la rece
sau Ea cald, funcţie de tipul chitului.
Se păstrează în locuri uscate, curate,
ia temperatura cuprinsă între 0°C şi
20° C.

? mmm iobs

<a. sub şt peste 0° C Tntr-o gamă des¬
tul de mare de temperatura.

Aglomerările de unsori şl chlturl nu
se admit, deoarece acestea se depun
pe piesele optice şl strică acurateţea
lor.

Termenul lor de garanţie este de 6
luni în condiţii corespunzătoare de
păstrare, după care ele se reanali-
zează şl, în cazul în care corespund
tuturor condiţiilor impuse Iniţial, se
pot folosi în continuare.

SOLUŢIILE DE LA
PAG. 185 Şl 192)

3, Ambele sume sini egale.

4. Apa la 15 grade Fahrenheit
este îngheţata.

5. 23

6, ţntrucit 1B1 este un număr
prim* roata mică trebuie sa facă
181 de rotaţii,

9. 1^000 m.

12 in momentul în care se
răstoarnă cilindrul, nisipul din
clepsidră este în compartimentul
de sus — deci centrul de greu¬
tate este tot sus. Din această
cauză clepsidra $e înclină şi între
peretele cilindrului şi clepsidră
iau naştere torţe de frecare.
Clepsidra râm ine în această po¬
ziţie pînâ curge nisipul din com¬
partimentul de sus în cel de jos.
Forţele de frecare cedează, cen¬
trul de greutate se schimbă şi
clepsidra se ridică în partea de
sus a cilindrului.

1 ]

289 + 764 « 1053

x 4

68
+ 25

98605 372 — 265

2232

“ÎK85

-Ţ 0 y

AMPERMETRU CLEŞTE AC 210

Ampermetrul cleşte tip AC 210 permite măsurarea zilnică,
operativă e curentului consumat de utilaje, instalaţii, secţii
de producţie cu o putere instalată între 500 W şî sute de
kW.

Clasa de precizie: 2*5

Curenţi măsuraţi: 2..,1 000 Ac .a.

Tensiunile măsurate: pînă la 600 Vc.a.

PROGRAMATOR DE PROCES PP—80

Programatorul de proces PP—80 este un programator cu
microprocesor destinat utilizării în procesele de reglare
complexe, în care valoarea reglată urmăreşte o curba din
segmente de tip „rampă" şi „palier",
fn afară de funcţie d© generare a unul semnal unificat,
programatorul are posibilitatea de a realiza un program de
evenimente şi funcţii logice de tip Şl, SAU, NU între evenl-
' mente.

Caracteristici tehnice :

— precizia de prescriere: 0,1%;

— 16—32 intrări logice izolate optic;

— 8—16 ieşiri pe relee;

— număr de ieşiri: 1 sau 2;

— semnal de ieşire: 2... 10 mA; 4,.,20 mA.

CONTOR ELEC¬
TRONIC PENTRU
ENERGIA ELEC-
TRICĂ ACTIVA 1
CSA

Contoarele electronice
sînt destinate măsurării
energiei electrice active,
transmise prin reţele trifa¬
zate cu 3 sau 4 conduc»
toare sau monofazate, în
domeniul de frecvenţă
45,,.65 Hz.

Clasa de precizie: 0,2 s
şi 0,5 s.

“13 O

imsam «88

PagtnA realizat# d* tis. ANCA ROŞU

• Umpleţi ,ochi" un pahar cu apă, Faceţi rost de o cutie cu bol¬
duri. încercaţi sa introduceţi un boid în paharul cu apă. Procedaţi
cu grijă: Introduceţi mai întîi vîrful, apoi lăsaţi sa cadă încet bol¬
dul, fără să provocaţi turbulenţe care să împroaşte apa. Veţi ob¬
serva cu uimire că veţi putea introduce toate boldurile din cutie
fără ca apa sa se reverse din pahar. Totuşi ea se bombează dea¬
supra marginilor paharului, formînd un menise concav. Enigma fe¬
nomenului: în mod normal, apa formează, în contact cu sticla (cu¬
rată), un menise conyex. Dacă sticla prezintă urme, chiar şi foarte
fine, de grăsime, meniscul devine concav. Paharul folosit în expe¬
rienţa noastră prezintă urme de grăsime, provenite de la degetele
noastre, ca de altfel toate vasele pe care le folosim uzual. Volumul
meniscul ui concav care se formează (funcţie de diametrul păhăru¬
ţul) este de mii de ori mai mare decît volumul unui singur bold

• Dintr-o bucată de carton şi
un mic suport rigid (creion) vă
puteţi confecţiona un titirez. Fo¬
losiţi-! apoi în următoarea expe¬
rienţa: picuraţi cerneală pe su¬
prafaţa superioară a cartonului
şi, imediat, rotiţi titirezul. CTnd
acesta se va opri, veţi constata
că fiecare picătură s-a transfor¬
mat intr-o spirală, iar în ansam¬
blu veţi avea imaginea unei tur¬
bulenţe, Explicaţia este în esenţă
simplă: asupra picăturilor acţio¬
nează. spre periferia discului,

forţa centrifugă şi, în acelaşi
timp, o dată cu îndepărtarea de
centrul de rotaţie, viteza tangen¬
ţială creşte, ceea ce conduce la
curbarea traiectorlei nespective
(capătul „liber" al dîreî de cer¬
neală se roteşte mai repede).

Acelaşi fenomen guvernează
mişcarea curenţilor de aer care
provin dintr-un centru de pre¬
siune atmosferică ridicata (anti-
clcioane) sau converg către un
centru de joasă presiune (ci¬
cloane).

• în două puncte diametral
opuse de pe anvelopa roţii de ia
bicicletă fixaţi-vă două repere
din hîrtie diferit colorată. Rosto¬
golind roata, veţi observa câ re¬
perele se deplasează cu viteze
diferite: cel din partea superioară
mai rapid decît cel din partea in¬
ferioara roţii.

Diferenţa vitezelor provine din
faptul câ punctele superioare de
pe roată se rotesc în sensul de¬
plasării (vitezele*se adună), iar
cele inferioare fn sens contrar
deplasării (diferenţă a vitezelor).

Faptul că, în raport cu- un ob¬
servator fix, partea superioară a
unei roţi se deplasează mai re¬
pede decît cea inferioară poate
primi confirmarea prin următorul
experiment: se aduc cele două
repere pe direcţie verticală şi se
înseamnă (cu creta) poziţiile lor
pe un bâf. Menţinînd băţul fix,
deplasaţi roata prin rostogolire.
Veţi găsi, prin măsurare, câ dis¬
tanţa dintre reperul superior şi
semnul de pe băţ este mai mare
decît cea măsurată în partea in-
ferioal'ă rotii.

lată, aşadar, câ punctele peri¬
ferice ale unei roţi în rostogolire
nu se deplasează cu viteze iden¬
tice din punctul de vedere al ob¬
servatorului imobil. Care este
atunci cei mai lent punct al roţii?
Evident, cel inferior care, atunci
cînd atinge solul, este chiar imo¬
bil.

Toată această discuţie este va¬
labilă numai pentru o roată care
rulează pe drum şi nicidecum
pentru una care s-ar roti în jurul
unei axe fixe.

- 1 3 -1

fi:

3. Fără sa efectuaţi cele două
adunări, puteţi spune care rezul¬
tat va ti mai mare?

4. O gospodina are două gă¬
leţi de 10 I pline cu apă. Într-una
apa are rc, Iar în a doua 15
grade Fahrenheit. în trecere,
băiatul aruncă în fiecare găleată
o monedă de trei lei. Care mo¬
nedă va ajunge prima pe fundul
găleţii?

5. Ce semn va trebui aşezat
între 2 şi 3 ca cifra rezultată să
fie mai mare decît 2 şi mai mică
decît 3?

6 Pe două roţi dinţate cu di¬
mensiuni diferite se marchează
cu o săgeată poziţia iniţiala. Ro¬
ţile se rotesc în sensuri opuse,
dea mică în sensul acelor cea¬
sornicului. Cîte rotaţii trebuie sâ
facă roata dinţată mică pentru ca
săgeţile sâ se întîlneascâ din nou
dacă roata mare are 181 dinţi?

1, Completaţi cîmpurile libere
i cu cifre de la 1 la 4, astfel încît

diagonale să fie

10.

98765432î

123456789

087654321

123456780

007654321

123456700

000654321

123456000

0 00005432 1

123450000

00000432î

123400000

00000032I

123000000

000000021

120000000

+ 000000001 ■

+ 100000000

77???????

?????????

?. La această adunare s-au fo¬
losit toate cifrele de la 0 la 9.

2Sx
+ xx4

xxxx

8. La această împărţire s-au
folosit în locul cifrelor litere. Pu¬
teţi rezolva această problemă?

AK YN U
O P D

BDBN

BBHB

SKKU

SKYN

B U

H O B = B Y U

□

9 1

ffl

1 ©

2. în desenele de mai jos sînt
prezentate, în fiecare rînd. trei fi¬
guri. .Judecind logic, completaţi
figura nr. 4 pe fiecare rînd.

9. De pe cele două maluri A şi
B ale unui riu pornesc în acelaşi
timp, pentru a-l traversa, doua
bărci Cele două bărci traver¬
sează rîul pe ruta cea mai scurtă
cu viteza constantă, dar o barcă
are o viteză mai mare. Deci cele
două bărci se întîlnesc la ducere
la o distanţă de 420 m de malul
A. Ajunse la malul opus, fac o
pauză de 10 minute, după care
se întorc. De data aceasta se in-
tîînesc la o distanţă de 260 m de
malul B. Ce lăţime are rîul?

10. în figura din desen vor fi
trecute cifrele de la 1 la 25, astfel
încît suma liniilor verticale, ori¬
zontale şi a color doua diagonale
sa fie aceeaşi. încă o precizare:
în pătrăţelele colorate se trec nu¬
mai cifre impare, iar in cele albe
cefe pare.

11. Rezolvaţi operaţiile mate¬
matice din figura. Se folosesc
cifrele de la t la 9.

♦

■th;

î TEHNICO-A
cunJhMem t
rtelegratiştllor
i buraAr pe 1

jf. 33-66) * » w

de tensiune • Contor digital
|H»y de tăiere a hîrtlei e j
nnlerton «Htartfiă frontaî*^!
iernate la fpAaUte redusă <
ilor e LunUI Impilflcatovi

JDMATLZÂRf (PAG. §
tablIijŞtor de turaţlell
Comutator electric I
^ asincron • AM339: Di
IptMor fotoelectrlc d
cu dlade LED * Aud

. . . .. • Si reni

lOBfiTOR (PAG. 97-2
rnpJIflcetoare operaţi

Ţllrometru numfriU
(Aviator de putere •m
lector de putere e Fot
Sonerie şcolară proj
lat e Ceas eleflfronidţ
Ittctronlcă "V J

e Generator^ftM
de funcţii e Cveirjj

_ .. _ lor autoprotejat

$Q£VX> (PAG. 113—131)i VJ

mJkfJrO cu mare stabilitate a frecvenţei # Mei
memaaj» • RK - MF 2 m • Mobil 5 • Staţia de lat
.Amplificator RF • Balizele radio
ÎIVORMATiCA (PAG. 132f i 41)

^ • ^Remember sau a mem#* In cod maşină
ylf -FI (PAG. 141—155)

J|l Pre amplificat or HI-FI *
netice e Preampllflcâtor peri
'Lumină dinamici # Super se#

AUTO-MOTO (PAG. 15#
e Din secretele ungerii mo
dtra octanici? e TrabantrJ h
hica e Pentru automoblllşip
^SERVICE (PAG. 163-1 d|)
e Aneta e T 56* Grundlg e
e Dual HC 130 # Sanyo 8U-
FOTO (PAG. 161—190)
e Redescoperirea imaginii,
şl etan şa rea aparaturii optico
DIVERTISMENT FIZiCO-MATEMATIC (PAG. 191-192)

eampil ficat or pentru doi
i microfon a Magnetofon
r indicator de acord

dor de automobil o Respectăm
regulator • Aprindere eiactra#

Almanah realizat de redacţia revistei „Tehnium
editată de C.C. ai U.T.C.

Redactor-jet; InjrlQAN ALBESCU _

Re dacfc rjţefr^rfffnAp rof. GHEORGHE BADEA
~ SecSarWesponaablI de redacţie, tng 1UE MlHÂESC

kbllizat

O Dl

lozltli