Tehnium/almanah84

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

competiţie cu multiple

valenţe educative

\ V *

An de an, iul» de mii de tineri stnt <
angrenaţi in spectaculoasele întreceri v
sportive dotate cu Gupa U.T.C. Noua
ediţie a popularelor menlfestârl ale
amblţ lei ţi cutezanţei, ale InderNnării
f| curajului cunoaşte o premieri mull
dorită da ml! de constructori amatori,
fi anume radioamatorismul. Olscl-
plină sportivi cu multiple valenţe
educative, radioamatorismul a cunos¬
cut In ultimii ani o dezvoltare dina*
mică, numărul cercurilor tohnlco-apIP
cetive cu acest profil depăşind 1 500,

Iar numărul practicanţilor fiind de
peete 15 000, Ca o dovadă a populari*
lăţii şl complexităţi) sale. redloamato-
ritmul (telegrafie sală şl radlogonlo-
metrie) se Înscrie din acest an printre
disciplinele sportive ale căror concur¬
suri sini dotate cu Cupa U.T.C., Hnala
primai edili pe ţară destftşurfndu-se
Intre 26 şl 23 august la Pitsşll.

înăcrite In marea competiţie na|lo-
nald a „Da ciad el", concursurile dotat»
cu Cupa U,T.C. demonstrează încă o
dată cu prisosiră baza largă de masă
a sporturilor tehnlco-a pil catlve practi¬
cate anual de sule de mll de llnerl —
elevi, muncitori, studenţi. Urmărind fi¬
nalizarea practici a etapelor de pre¬
gătire prin verificarea cunoştinţelor
dobindlle, competiţiile din cadrul Cu¬
pei U.T.C, contribuie la dezvoltarea
calităţilor fizice, la perfecţionarea
unor deprinderi aplicative, constitu¬
ind, totodată, un Important mijloc de
stimulare a participanţilor la întreaga
activitate de pregătire a tinerelului
pentru apărarea patriei» Probele şl
normele (ehnlco-laetice ale fiecărui
concurs din cadrul fiecărei discipline i
se află la dlspozţla tinerilor concu¬
renţi la comitetele Judeţene şl munici¬
pale ale U.T.C, Dealtfel, cu primele
ediţii ale Almanahului ..TehnlunŢ au
fost popularizate aceste norme pentru
concursurile de kartlng, modeliarn,
paraşutism, tir şi schi-bJallon.

Pentru o cunoaştere dt mal bună a
condiţiilor de organizare şl desfăşu¬
rare a competiţiilor dotate cu Cupa
U.T.C., publicăm precizările tehnice
privind concursul destinat radioama¬
torilor. (C^0

RADIOAMATORISM

V v v gut m ,

(telegrafie sale şl radlogo-

!' r
ne)

nlomet 1

I. ORGANIZARE

Concursurile se organizează
pentru tinerii cuprinşi în activita¬
tea de pregătire a tineretului
pentru apărarea patriei în cercu-
l rile tehnico-aplleative de radioa¬
matorism. organizata în cadrul

centrelor de pregătire a tineretu¬
lui pentru apărarea patriei, al ca¬
selor şi cluburilor tineretului, în
vîrstâ de 14—20 ani. băieţi şl
fete

Fiecare concurs va avea două
etape:

— judeţeană;

— finală pe ţara.

1, Etapa judeţeană se vş^

făşura la data (perioada) stî
în calendarul competiţlonal

V»

al spcr-

ALMANAHUL TEHNIUM

tiv al comitetului judeţean
U.T.C., fiind organizată de comi¬
tetul judeţean UT.C. în colabo¬
rare cu comisia judeţeană de ra¬
dioamatorism.

2. Etapa finală pe ţară se orga¬
nizează la data şi locul stabilit în
calendarul competiţiilor sportive
editat de CC. al U.T.C.

la etapa finală vor participa
cate 2 tineri pentru fiecare con¬
curs, indiferent de sex.

II. INDICAŢII TEHNICI
A. Pentru concursul de tele¬
grafie seli

1, Concursul de telegrafie sală
se organizează la două probe:

— recepţie viteză;

— transmitere viteză,

2. Concurenţii sînt obligaţi să
prezinte organizatorului de con¬
curs următoarele:

— buletinul de identitate;

— căşti cu impedanţa de 2 200
ohmi prevăzute cu ştecher stan¬
dard;

— manipulatorul telegrafic,
care, în cazul folosirii unuia elec¬
tronic, trebuie să acţioneze la ie¬
şire asupra unui releu polarizat.

3. a. Concursul de rvceptjt vi¬
teză ^

Flecare sportiv va participa la
următoarele probe:

— recepţia unui şir de radio¬
grame formate din grupe a cîte 5
litere;

— recepţia unul şir de radio¬
grame formate din grupe a cîte 5
cifre,

b. Concurau! da transmutai •
vttacfl

Fiecare sportiv va participa la
următoarele probe:

— transmiterea timp de două
minute a unui număr dt mai
mare de semne dintr-o radio¬
gramă cu litere;

— transmiterea timp de două
minute a unui număr cît mai
mare de semne dintr-o radio¬
gramă cu cifre.

4, A. Pentru concursul da re¬
cepţie viteză se vor respecta ur¬
mătoarele reguli:

I, a. Transmiterea radiograme¬
lor se va face o singură dată. Ra¬
diogramele vor fi înregistratejn
prealabil pe bandă magnetică şi
vor fi verificate de arbitri
Această prevedere se va adapta
corespunzător în situaţia folosirii
unui computer specializat,

b. Textul înscris în timpul con¬
cursului va trebui transcris pe
foaia oficială de concurs primită
de la arbitru. La înscrierea textu¬
lui clar. fa capăt de rînd, se va
evita despărţirea unui cuvfnt,

c. La transcrierea literelor se
vor folosi numai litere mari de ti¬
par Se vor folosi orice culori de
cerneală sau creion în afară de

culoarea roşie. Corecturile arbi¬
trilor se vor face folosind exclu¬
siv culoarea roşie.

d. Terminînd transcrierea,
concurentul îşi va înscrie pe col¬
ţul din dreapta sus al foii de con¬
curs numele, prenumele şl jude-

e. în textele date spre verifi¬
care se consideră greşeală: în¬
scrierea greşită a semnelor, lipsa
semnelor sau inversarea semne¬
lor în cadrul unei grupe sau al
unui cuvînt.

Se admit 5% greşeli în semne
absolute la fiecare radiogramă.
Peste acest număr de greşeli,
concurentul va primi 0 puncte la
radiograma respectivă. O gre¬
şeală sa penalizează cu 5
puncte.

li Ambele probe se vor desfă¬
şura şi cota conform următoare-
ior reguli;

a. Radiograma cu litere. Proba
constă din recepţia unui şir de
I radiograme cu viteză crescă¬
toare, fiecare radiogramă avînd
j la fiecare viteză durata de 1 mi¬
nut Vitezele vor creşte cu
10 ă/m. Intre două viteze se va
face o pauză de 20 de secunde.
Fiecare început de radiogramă
este marcat de o grupă specială
ooooo (oscar) Ta lifere sau
0 0 0 0 0 (zero) la cifre, grupă
care nu se va înscrie pe foaia de
recepţ ie

Transmiterea primei radio¬
grame se va face la viteza de 40
de semne/minut.

Concurentul va urmări în¬
treaga transmitere şi va recep¬
ţiona numai acele radiograme,
convenabile pentru ei, la vitezele
cele mai mari. Cînd viteza ,
transmiterii va depăşi posibilita¬
tea concurentului/acesta va
pune creionul pe masă şi în cea i
mai deplină linişte, fără a părăsi
locul, aşteaptă sfirşitul probei.
Apoi concurentul îşi alege două
radiograme astfel: o radiogramă
în care este sigur că nu are mai
mult de 5% greşeli şi o a doua
cu care speră să obţină un punc¬
taj mai mare, dar care poate
merge la un procentaj riscant de
greşeli. în cazul în care concu¬
rentul consideră că are una din
radiograme toarte sigură, poate
preda numai o singură radio¬
gramă.

Transcrierea celor două texte
va dura maximum 30 de minute.

Sa ia apoi o pauză de 30 de
minute, după care începe recep¬
ţia cifre, după aceleaşi reguli ca
şi la litere.

Cele două radiograme la fie¬
care probă vor fi verificate de ar¬
bitri, iar pentru cotare se va re¬
tine dte o singură radiogramă

(litere şi cifre), şi anume aceea
care îi conferă concurentului cel
mai mare număr de puncte. Se
acordă un punct pentru fiecare
semn EFECTIV înscris corect.

Funcţie de viteza Ja care s^a
făcut recepţia, se va acorda un
multiplicator de viteza egal cu
1% din viteza respectivă. De
exemplu, la 160 s/m multiplicato¬
rul este de 1,6.

Din totalul punctelor posibile
de realizat se scad punctele da¬
torate greşelilor, restul punctelor
rămase se înmulţesc cu multipli*

! catorul de viteză, rezultînd punc¬
tajul radiogramei.

b. Radiograma cu cifric ace¬
leaşi regul» ca şi ia litere,

111. Scorul final al unui concu¬
rent rezultă din adunarea puno-
telor obţinute la cele două radio¬
grame recepţionate
3. Pentru concursul de trans¬
mitere viteză se vor respecta ur¬
mătoarele reguli:

I. a. Probele se desfăşoară in¬
dividual,

b. Ocupînd locul de transmi¬
tere, concurentul se legitimează,
după care, timp de dteva se¬
cunde. poate transmite semna ie
de verificare, Fiecare radiogramă
de concurs va fi precedată de
preambulul: V V V N W =. Timpul
de concura este cronometrat din
momentul transmiterii primului
impuls din radiograma de con¬
curs.

c. în cadrul unei radiograme
transmise, se consideră greşeală
transmiterea greşită a semnelor,
lipsa semnelor sau inversarea
semnelor în cadrul unei grupe
sau al unui cuVint

Pentru corectarea unei greşeli
se va transmite semnalul
EROARE (minimum şase
puncte), după care transmiterea
se va relua de la începutul gru¬
pei sau al cutfntuluf greşit
Se admit 5% greşeli In semne
absolute la fiecare radiogramă.
Dacă se depăşeşte acest procen¬
taj de greşeli necorectate, con¬
curentul va primi zero puncte. O
greşeală necorectată se penali¬
zează cu 5 puncte. 1

d. Proba de transmitere este
supravegheată de 6 arbitri. Arbi¬
trul principal notează greşelile
necorectate, Ceilalţi 5 arbitri ur¬
măresc calitatea şi acurateţea
transmiterii atribuind fiecare cîte
o nota cuprinsă între 0.0 şi 3,0
din 0,1 In 0,1, Nota 3 se poate
atribui numai în cazul cînd trans¬
miterea s-a făcut fără nici o gre¬
şeală. Din cele cinci note atribu¬
ite, o notă cu valoarea cea mai
mică şi o nota cu valoarea cea
mai mare se anulează, iar dintre
cele trei rămase se va face ^iedia

ALMANAHUL TEHNIUM

aritmetica, medie ce va constitui
coeficientuî de calitate al
transmiterii,

JL Probele se vor desfăşura şi
cota pe baza regulilor următoare:

а. Radiograma cu litere: proba
constă din transmiterea în timp
de două minute a unui număr cît
mai mare de semne dintr-o ra¬
diogramă compusă din 50 de
grupe a c*te 5 litere. Dacă textul
oferit este insuficient pentru tim-
puf afectat, concurentul va conti¬
nua transmiterea, reluînd textul
de la început

Se acordă un punct pentru un
semn EFECTIV corect transmis.

Din totalul punctelor posibile
de realizat se scad punctele da¬
torate greşelilor, restul înmulţin-
du-se cu coeficientul de calitate,
produsul împărţindu-se la 2 pen¬
tru a obţine punctajul final co¬
respunzător transmiterii medii
pentru un minut.

б. Radiograma cu cifre: ace¬
leaşi reguli ca şi la textul cu li¬
tere

Ml* Scorul final al concurentu¬
lui se determină prin adunarea
punctelor obţinute la cele două
probe de transmitere viteză.

Alte precizări

a. Toate probele de recepţie şi
de transmitere se vor înregistra
magnetic în timpul desfăşurări*
lor, înregistrarea constituind
probă în caz de contestaţie,

b Semnalele radiotelegrafice
folosite în concursuri sînt cele
din anexa regulamentelor de ra-
diotelegrafie sală editate de F.R,
Radioamatorism.

c, Vitezele transmiterii semna¬
lelor în toate cazurile sînt evalu¬
ate conform etalonului interna¬
ţional PARIS.

Restricţii. Sancţiuni

a. în timpul desfăşurării pro¬
belor, este interzis concurenţilor
să colaboreze între ei sau sa
producă perturbaţii, Arbitrul
principal, constatînd asemenea
abateri, este împuternicit a hotărî
descalificarea concurentului vi¬
novat la probele ia care a fost in¬
disciplina!.

b. La probele de recepţie şi de
transmitere, fiecare concurent
are dreptul la o singură încer¬
care.

A doua încercare se poate
aproba de către arbitrul principal
numai în cazul întreruperii insta¬
laţiei de recepţie sau celei de
transmitere, al defectării instala¬
ţiei de control şl înregistrare.

Defectarea manipulatorului
concurentului nu este motiv pen¬
tru repetarea probei.

c. Concurenţii care în timpul
probelor de transmitere dove¬
desc o transmitere foarte defec¬

tuoasă sau depăşesc baremul de
greşeli necorectate vor fi imediat
opriţi din lucru, acordîndu-se no¬
ta 0. Hotârîrea o ia arbitrul prin¬
cipal.

B. Pentru concursul da radio-
gonlomelrle

1, Concursul de radiogonio-
metrie se organizează pe bandă
de 3,5 MHz,

2, Frecare concurent este obli¬
gat:

— să prezinte în stare de func¬
ţionare receptorul de concurs:

— la locul startului să prezinte
ceasul, busola şl fluierul (fluier
ce va ti folosit în caz de ur¬
genţă);

— la linia startului să se pre¬
zinte cu un echipament sportiv
corespunzător,

în plus, fiecare sportiv poate
avea asupra sa: radiobusolâ,
piese de schimb, alimentare
electrică suplimentară, pe care
să le poată folosi la nevoie nu¬
mai pentru el pe tot timpul con¬
cursului,

3, în cadrul concursului, fie¬
care sportiv va trebui să desco¬
pere, în timpul limită afectat, un
număr de 4 emiţătoare radioeiec-
trice.

Timpul limită nu poate fi mai
mare de:

— 12 mrnuta/km pentru băieţi;

— 14 minute/km pentru fete.

Timpul limită va fi afişat ia lo¬
cul concursului (timpul stabilit
este afectat unui kilometru în li¬
nie dreaptă, pe hartă).

Concursul se va desfăşura în
conformitate cu Regulamentul
campionatului republican de ra¬
di ogoniometrie de amatori < lu-
îndu-se în considerare modifică¬
rile survenite prin hotârîroa Fe¬
deraţiei române de radioamato¬
rism şi comunicate cu scrisoarea
nr. 0404/1963, capitolul ll f punc¬
tul 2.4., şi capitolul III, punctele
3.1*, 32*, 3.3-, 3.4.).

JN. STABILIREA CLASAMEN¬
TULUI

A. Pentru radiotelegrafia ulA:

— Individual — scorul final
este stabilit prin însumarea
punctelor de la recepţie viteză cu
cele de la transmitere viteză.

— Pe echipe — pentru fiecare
dintre locurile ocupate de un
sportiv în clasamentul individual
se acordă un număr de puncte în
funcţie de locul şi numărul total
al participanţilor la concurs, sco¬
rul pe echipe fiind dat de însu¬
marea punctelor celor doi con¬
curenţi

B Pentru rediogon Io metri#

— Individual — separat pentru
băieţi şi fete.

— Pe echipe — respectîndu-se
prevederile punctelor 3.5.2. a şt b
din Regulamentul campionatului
republican de radlogoniometrie
de amator

C Clasamentul pe judeţe se

stabileşte prin adunarea locurilor
ocupate-de echipe ta cele doua
concursuri (în clasament fiind
luate in considerare judeţele cu
participare la ambele concur¬
suri).

fn cadrul primei edilii a
finalei Cupei U.T.C. la ra¬
dioamatorism au fost de¬
semna*! uimitorii dştlgă-
torl: telegrafie sală: Adin¬
ei i Manuala (judeţul Ba¬
cău); echipe: municipiul
Bucureşti; radi ogoniome¬
trie: Btrleanu Gabrlela (ju¬
deţul Galaţi), Radu Ma¬
nual.

Clştigitoarea Cupei
U.T.C. la radioamatorism
a fost desemnată echipa
Judeţului Bacău.

ALMANAHUL TEHNIUM

In acest an, ziua de 19 august
a marcat un eveniment major în
viaţa organizaţiei revoluţionare a
tinerei generaţii din patria noas¬
tră, şi anume aniversarea a trei
decenii şl jumătate de la înfiinţa¬
rea primelor şantiere naţionale
ale tineretului,

Uteciştli de azi, întreaga gene¬
raţie tîniră, cunosc marea sem¬
nificaţie a primelor şantiere, ştiu
ce eforturi eroice au depus pri¬
mii brigadieri în ceea ce deve¬

nise linia întîi a luptei victorioase
pentru reconstrucţia ţârii, pentru
începuturile edificării socialismu¬
lui în patria noastră.

Desfăşurată într-o perioada de
puternic avînţ creator, cînd oa¬
menii muncii de pe întreg cu*
prinsul ţârii au raportat noi şi re¬
marcabile succese în toate do¬
menii ie de activitate, impresio¬
nanta sărbătoare dedicată ani¬
versării, la care a participat tova¬
răşul NICOLAE CEAUŞESCU,

secretarul general al Partidului
Comunist Român, preşedintele
Republicii Socialiste România, a
constituit o vibrantă manifestare
dedicată activităţii pline de abne¬
gaţie desfăşurate de tineri pe
şantierele patriei şi, în acelaşi
timp, un moment de emoţionantă
evocare a participării tinerei ge¬
neraţii la dezvoltarea şi înflorirea
României, la înălţarea- ei pe
culmi tot mai înalte de civilizaţie
şi progres

Sărbătorirea celor 35 de ani de
la organizarea primelor şantiere
naţionale ale tineretului a consti¬
tuit şi un prilej de strălucit bilanţ
ale carul pagini de început se
scriau la scurt timp după vi¬
branta chemare adresata tinerei
generaţii, prin glasul tovarăşului
NICOLAE CEAUŞESCU în cali¬
tatea sa de atunci, de conducă¬
tor al organizaţiei revoluţionare a
tineretului comunist. Răspunsul
la această chemare şi-a găsit ex¬
presia elocventă în impresio¬
nanta mişcare de masă a briga¬
dierilor desfăşurată cu exem¬
plară dăruire revoluţionară de
sute de mii de muncitori, ţărani,
elevi şi studenţi, care, în contex¬
tul larg al angajării întregului po¬
por, au pus temelia importan¬
telor obiective economice şl so
cial-culturale ridicate după înfăp¬
tuirea revoluţiei de eliberare so¬
cială şJ naţională, antifascistă şi
antiimperialistă pe pâmîntul pa-

Munca însu¬
fleţită a tinerilor
brigadieri
schimbă geo¬
grafia dinamica
a patriei.

ALMANAHUL TEHNfUM

Ţârii mai mult cârbu
“ o realitate semnată
brigadierii u tec işti.

triei noastre.

Ultimii 18 ani, ce consemnează
perioada de dnd în fruntea parti¬
dului se află tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU, ani atît de bogaţi
pentru întreaga ţară, au însemnat
o perioadă plină de împliniri fără
precedent şi pentru tinerii briga¬
dieri prezenţi pe marile şantiere
naţionale. Marea încredere pe
care partidul, secretarul sau ge-
narai, o arată tinerilor a făcut ca
sarcinile pe care aceştia şl le-au
asumat în vastul program de edi¬
ficare socialistă a ţării să devină
tot mai complexe, culminînd cu
marile răspunderi încredinţate pe
şantierul Canalului Dunăre-Ma-
rea Neagră. încurajaţi permanent
în activitatea lor de sfaturile şi
îndemnurile tovarăşului
NICOLAE CEAUŞESCU, mobili¬
zaţi de prezenţa conducătorului
partidului şi statului în mijlocul
lor, brigadierii, căliţi la eroica
şcoală a muncii şi a curajului, au
înscris mereu noi şi impresio¬
nante fapte în cronica muncii pa¬
iri of lce t în istoria nouă a patriei.

Comandamentelor economiei
naţionale tinerii le-au răspuns
prin fapte, declanşînd energie,
punînd la lucru puterea apelor,
construind şosele, căi ferate, ca¬
nale, drumuri.

Tinerii brigadieri au înălţat lă¬
caşuri de cultură, şcoli, grădi¬
niţe. teatre, spitale, stadioane, ci¬
nematografe. Vor râmine în¬
scrise, fără îndoială, în cronica
vie a anilor construcţiei socia¬
liste realizările de seamă ale ti¬
nerei generaţii legate de punc¬
tele fierbinţi ale şantierelor naţio¬
nale de la Canalul Dunăre-Marea
Neagră, Sistemul hidroenergetic
şi de navigaţie Porţile de Fier—II,
Centrala termoelectrică pe şisturi
bituminoase Anina, Combinatul
petrochimic Midla-Nâvodari, Sis¬
temul de desecări Bucureşti
Nord, Sistemul de irigaţii şi îm¬
bunătăţiri funciare Viişoara, de la
şantierele Motru şi Rovinari,
acolo unde tînâra generaţie şi-a
afirmat personalitatea creatoare.

Exprimind prin fapte recunoş¬
tinţa profundă faţă de tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, pentru
grija părintească pe care o
poartă tinerei generaţii, formării
ei în spirit comunist şi afirmării
ei multilaterale, pentru roiul în¬
semnat acordat în societate, ti¬
neretul de pe întreg cuprinsul ţă¬
rii, fără deosebire de naţionali¬
tate, se angajează sâ^şi îndepli¬
nească şi în viitor marile răspun¬

deri ce î i revin, acolo unde patria
are nevoie, contribuind astfel cu
toate forţele, la înfăptuirea pro¬
gramului de edificare a societăţii
socialiste, de înaintare a ţării
spre comunism,

Cuvîntui secretarului general
al partidului ia impresionanta
aniversare a celor 35 de ani de la
înfiinţarea şantierelor naţionale
ale tineretului a înfăţişat elocvent
grandiosul program de partici¬
pare la transformarea naturii
tntr-o etapă nouă de dezvoltare a
patriei, etapă în care tinerii mun¬
citori, ţărani, elevi şi studenţi tre¬
buie sa acţioneze cu pasiune şi
romantism revoluţionar pentru a
fi ia înălţimea epocii, continuînd
şi îmbogăţind nobilele tradiţii ale
muncii patriotice, pentru a spori
aportul la înfăptuirea obiectivelor
stabilite de Congresul al XI Mea
şi Conferinţa naţională ale parti¬

dului, dovedindu-se astfel demni
continuatori ai făuririi socialis¬
mului şi comunismului pe pâ-
mîntul ţârii.

Tînâra generaţie se va implica
activ în complexul program pen¬
tru obţinerea unor producţii agri¬
cole bune în orice condiţii de
climă, realizînd Tn viitorii ani
500 000 de hectare de irigaţii,
plus alte lucrări de desecări şi de
ameliorare a solului.

Moment cu multiple semnifica¬
ţii, aniversarea celor trei decenii
şi jumătate de ia organizarea
şantierelor naţionale ale tineretu¬
lui a constituit un eveniment de
neuitat în viaţa organizaţiei revo¬
luţionare a tineretului, un impre¬
sionant omagiu adus muncii pa¬
triotice desfăşurate în anii edifi¬
cării socialismului în scumpa
noastră patrie. (C,S.)

ALMANAHUL TEHNIUM

M*ril« înverzii au foat făcut* da savanţi eara arau în acelaşi timp e»u-
cV(l. Cu simpla Incursiuni nu sa poata reuşi mare lucru. Trebuia atacat pa
un front larg. Numai Tntr-o asamanaa manieri sa va pute* producă o atrih
pangare mal importantă în frontul Inamic al nacunoscutulul.

ŞTEFAN ODOBLE »A

Formarea omului nou, ctitor al
societăţii socialiste multilateral
dezvoltate prezenţe şi al societă¬
ţi comuniste de mîine, ocupa un
oc de maximă importanţă în do¬
cumentele programatice ale par¬
tidului, în gîndîrea şi luările de
poziţie ale marelui om politic şl
de stat, care este secretarul ge¬
neral al P.C.R,, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU. preşe¬
dintele României,

Transformarea opţiunii în reali¬
tate, a dorinţei în fapte presu¬
pune înţelegerea acelui meca¬
nism de maximă complexitate şi
fineţe care este personalitatea în
devenire, omul tinăr cu aspiraţii,
vise şi limite, cu idoli, speranţe şi
dezamăgiri. Psihologia şi peda¬
gogia, ca să numim doar două
dintre ştiinţele solicitate din plin
în această acţiune, se văd con¬
fruntate cu probleme dintre cele
mai delicate. Revoluţia ştiinţifi¬
co-tehnică {RST} contemporană,
impactul ei social cu întregul val
de prefaceri care o însoţesc ri¬
dică mari semne de întrebare în
ceea ce priveşte depistarea apti¬
tudinilor, cultivarea lor, formarea
de deprinderi folositoare pentru
„clipa" în care tlnărul „intra"
efectiv în viaţa sociala. Semne de
întrebare la fel de mari ridică
afirmaţiile lui Atvln Tbfftor din
celebra sa carte Şocul viitorului
„Curiozitate* ştiinţifici în sine
•st* una din caia mal puternice

torfe motrice ele tocleliţJI noas¬
tre.., Un Inviţimtfit cu adevărat
tupraIndustrial nu asie posibil
dedt daci depiaaim apre viitor
concepţia noastră despre timp.
NIMIC NU TREBUIE INTRODUS
IN PROGRAMA ANALITICĂ
DACĂ NU ARE JUSTIFICARE
TEMEINICĂ DIN PUNCT DE VE¬
DERE AL VIITORULUI*,

Semnele de întrebare, tulbură¬
torul „CUM"?, adresate acestor
deziderate si opţiuni îşi găsesc
răspunsuri formulate în cel© mai
diverse moduri, exprimînd diferi¬
tele tendinţe şi previziuni asupra
viitorului. Cu toată diversitatea
lor, majoritatea răspunsurilor
converg spre o anumită logică
ce poate fi exprimată schematic
prin următoarele propoziţii:

a viitorul va pretinde tuturor
oamenilor o activitate intelectu¬
ală mereu sporită, consecinţă a
implementării rezultatelor celor
mai noi ale cuceririlor RST;

* cunoştinţele profesionale
acumulate vor avea o vloţti din
ce în ce mai scurtă, perimarea lor
avînd loc cu viteze din ce în ce
mai mari, rezultat tot al bineface¬
rilor RST;

a complexitatea problemelor
ce se cer a fi rezolvate va opune
specialistului unilateral super-
specializat, care beneficiază de
aportul industriei informatice
prin memorii gigant, specialistul
polivalent înterdisciplinar, bene¬

ficiar al tehnicilor de creativitate
tot mai evoluate şi al unui termi¬
nal Inteligent* prin intermediul
căruia va modela şi va simula
funcţionalitatea celor mai bizara
soluţii tehnice;

• restrfngerea tot mai pronun¬
ţata a ariei activităţilor fizice în
viaţa economică, a muncii
aşa-zis brute în general, va im¬
plica angrenarea oamenilor în
activităţi extraprofesionale me¬
nite sa le conserve fizicul şi în-
demînarea, abilitatea manuală,
prin practicarea sportului şi acti¬
vităţilor cu caracter de bobby;

• selecţia şi orientarea profe¬
sională potrivit testelor de aptitu¬
dini vor deveni din ce în ce mai
relative, schimbările tot mai dese
şi variate, implicate de cerinţele
reale ale activităţilor economice
determinînd modificări dese ale
formaţiei profesionale şi trecerea
de la un gen de activităţi la altul;

• CERINŢELE FUNDAMEN¬
TALE ALE INVAŢÂMÎNTULUI
CONTEMPORAN DESCHIS cu
adevărat SPRE VIITOR SÎNT
ACELEA OE FORMARE a de¬
prinderii de a Inviţi continuu, de
cultivare a curiozităţii creative şi
a setei Informat tonal*, <*t preve¬
nire a şocului viitorului prin obtş-
nuirea tînărului cu existenţa
reală a mijloacelor de producţie
şi de prelucrare informaţională
din ce în ce mat sofisticate şi cu
o uzură morală tot mai raotdâ.

ALMANAHUL TEHNIUM

supuse unor schimbări revoluţio¬
nare a căror curbă evolutivă ca¬
racteristică este exponerţială şi
care vor antrena în timpul vieţii
schimbări importante şi în proti-
Iul profesional al tînărului ce se
pregăteşte pentru viaţă.

într-o astfel de viziune se ob¬
servă foarte clar ca societatea se
află într-o competiţie foarte
aprigă cu timpul, că organizarea
activităţii sociale pi na în cele mai
mici detalii spre a obţine maxi¬
mul de eficienţă de-a lungul unei ,
vieţi devine o condiţie iW qua
non a supravieţuirii şi integrării [
armonioase în concertul planetar
ai cărui tempo creşte ameţitor.
Compatibilitatea necesităţilor so¬
ciale cu cele individuale, armoni¬
zarea intereselor membrilor unei
societăţi înseamnă, în ultimă in- ;
stanţă, cheia succesului în făuri¬
rea unei punţi trainice între pre¬
zent şi viitor, în reuşita istorică a
întregii societăţi.

Necesităţilor societăţii de pros- 1
peritate economică, de creştere
continuă şi de asigurare a rezer- |
veior şi a unor activităţi sociale
necesare, dar neproductive, i se
opun necesităţile Individuale
concretizate în realizarea unei
vieţi în care activitatea socială
utilă conferă individului o repar¬
tiţie materială care să satisfacă
într-o măsură cît mai mare aspi¬
raţiile de confort material ale lui
şi ale familiei şi suficient timp
aşa-zis Jîber pentru odihnă şi ac¬
tivităţi care să-l mgtţ urnească
spiritual. Analiza obiectivă a
acestor necesităţi. în condiţiile
existenţei unei conştiinţe sociale
reale, evidenţiază că întreaga
problemă se reduce de fapt la un
singur element — timpul Ea
organizarea cu maximă eficienţă,
personală şi socială, a celor trei
de 8, respectiv 8 ore activitate
socială utilă (muncă), 8 ore rela¬
xare şi 8 ore odihnă, care împre¬
ună formează ziua de 24 de ore.

Deci, avînd în vedere că ziua
are 24 de ore (din păcate pentru
unii. din fericire pentru alţii), că
există un număr de ore obiectiv
necesare pentru refacerea fizio¬
logică a organismului şi ca pen¬
tru un regim de activitate socială
de maximum 8 ore/zi s-au sacri¬
ficat mulţi semeni ai noştri, se
pune întrebarea cum ar trebui
organizat timpul liber pentru ca
individul sa se relaxeze intr-ade¬
văr, iar societatea sa poată bene¬
ficia de aceasta activitate de re¬
laxare individuală? Cu alte cu- !
vinte, cum s-ar putea realiza în
24 de ore o activitate care să ex¬
prime prin prisma eficienţei ei,
personale şi sociale, un număr j
sporit de ore, să zicem 30 de

ore, de exemplu. Pare absurd,
dar matematica ne dă un răs¬
puns obiectiv şi pertinent la
această problemă. Notînd cu A, !
B-şi C durata nominală a activi¬
tăţii sociale utile T respectiv du- *
rata nominală a relaxării şi a
odihnei, şi cu A\ B'şi C duratele
reale, efective ale celor trei act*- |
vităţi, problema se formulează
astfel: cunosdnd că AUBUC=24
şi A + B + C = 24, cum se poate
obţine A'UB'UG‘^4 şi A’+B“+
+C=30, Răspunsul este foarte
simplu: dacă C=C\ respectiv tim-
ul de odihna râmîne neschim-
at, atunci este necesar ca A'OB‘
=6 sau, cu alte cuvinte. în timpul
relaxării aă se practic© o activi¬
tate care să fie utilă şi societăţii.

îndemînare, răbdare, fantezie
creatoare, concentrare şi alte
trăsături de personalitate, care
se cer a fi cultivate şi dezvoltate
spre folosul personal şi cel so¬
cial totodată — reprezintă răs¬
punsul optim la marea problemă
a utilizării cu maximă eficienţă a
timpului liber.

Nomenclatorul sporturilor teh-
nico-aplicative este destul de
vast şi în continuă creştere, de
aceea ne vom referi în continu¬
are la cîteva aspecte ale radioa¬
matorismului şi ale modelIsmu-
lui. sporturi populare, cu o priză
deosebita, mai ales la tineri.

Radioamatorismul — sport ce
cuprinde o arie largă de preocu¬
pări, de la începători, care abia

Se ajunge astfel la celebra maxi¬
mă: Odihneşte-te de munci prin
munci! sau, într-o versiune mo¬
de rn iza tâ, ou toperf act Ion ează - te
continuu al târgeşte-ţl orizontul
cunoaşterii spre a deveni omul
zilei de ml Inel, parafrazînd ascu¬
ţita remarcă a lui Ion Biberi:
Omul nu este o flintă împlinită
definitiv: el este o realitate In de¬
venire, pe calea umanizării pro¬
gresive. Un animal râmi ne egal
cu el însuşi In cursul întregii sate
vieţi Omul, dimpotrivă, dacă nu
se înfăptuieşte pe sine pe trepte
mereu suitoare, zi cu zi, el de¬
cade sub nivelul uman.

S portu ri le teh nico-ap I icat i ve,
prin caracterul lor complex, im¬
plici nd cunoaştere ştiinţifică, in¬
formare şi documentare perma¬
nentă, competiţie, mişcare In aer
liber — în majoritatea cazurilor

desci f rează tainele elecî ron ic i I, ş I
pînâ la cei avansaţi, superprofe-
alonl|tl care realizează apara¬
tură pentru legături radio pe
urme de meteorul reflexii lunare
(probabil şi planetare în viitorul
nu prea îndepărtat, cete via sate¬
lit trecînd deja în sfera cotidianu¬
lui), televiziune de amator pe
unde scurte, staţii radio coman¬
date de microprocesoare ş.a.m.d.
— este o activitate cu satisfacţii
personale şi eficienţă socială de¬
osebite, Cum oare ar putea fi alt¬
fel cînd mecanicul, medicul,
agricultorul juristul, comercian¬
tul sau chiar electronistul pr ofe-,
sionist, după orele afectate^
vităţil sociale utile conform j
nizărîi sociale impusei
îmbogăţeşte cunoştinţele cu __ .
mai noi cuceriri ale electronicii
aceasta buturugă mici ce a re-

pr ofe-^

:u cele

ALMANAHUL TEHNIUM

voiuţionat, în cel mai autentic
sens al cuvîntufui, viaţa indus¬
trială. Din păcate, se uită neper-
mis de uşor (iar foarte mulţi nici
măcar nu ştiu) că radioamatorii
sînt adevăraţii pionieri ai teleco¬
municaţiilor. câ aceşti pasionaţi
ai undelor radio, Izgoniţi din
frecvenţele cărora le-au desco¬
perit tainele, se îndreaptă spre
aşa-zisele domenii de frecvenţă
necomerclale pe care tot ei, cu
perseverenţa şi ingeniozitatea
caracteristică, le transformă în
comerciale, fiind Izgoniţi din
nou r conform parcă unui blestem
camusian. Sisifi moderni, cu let-
conul (ciocanul sau pistolul de
lipit) în mînă şi cu mintea isco¬
dind viitorul, radioamatorii ar
merita mai multă popularizare şi
mult mai mult sprijin din partea
societăţii Pentru câ, real ti fi¬
ind, în afară de cei dţiva privile¬
gia^ al soartel, care-şi pot pro¬
cura componentele dorite, con¬
form necesităţilor construcţiilor
visate, marea majoritate se zbat
într-un cerc vicios — îşi propun
ceva, caută uneori ani în şir
componentele dorite şi, dnd au
totul sau aproape totul, reali¬
zează câ ceea ce-şi propuseseră
este deja uzat moral Urmează
abandonul sau se ia totul de la
capăt, intrîndu-se într-un cerc vi¬
cios care, de cele mai multe ori
nu duce la nimic. Şi dnd ne gîn-
dim ce investiţie socială de efi¬
cienţă economică incalculabilă
reprezintă aceşti radioamatori,
dnd ne gîndim ca electronica şi
informatica ne Invadează pur şi
simplu viaţa, sub cele mai di¬
verse aspecte... Gîţi interdiscipii-
nari, de care economia modernă
are nevoie ca omul de aer nu se
găsesc în rîndul acestor pasio¬
naţi şi cîţi nu s-ar putea forma
imbinîndu-se utilul cu plăcutul?!
Şi cît ar fi de simplu
Modelismul, un alt sport de o
frumuseţe şi complexitate deose¬
bita, cunosdnd mai mult sau mai
puţin din necazurile radioamato¬
rismului, presupune răbdare, in¬
geniozitate, îndemînare, cult ivind
gustul pentru frumos. Conside¬
ri nd că orice noua realizare teh¬
nică trece phntr-o faza obligato¬
rie, modelul funcţional, vom rea¬
liza imediat că marea majoritate
a inventatorilor au fost modelişti.
Răsfoind literatura în care se află
mărturii despre inventatorii din
cele mai diverse domenii, obser¬
văm ca de mici copii foarte mulţi
dintre- ei au construit modele
care au prefigurat realizările de
mai tîrziu. Edison, Vlalcu, Gogu
Con stan Unesc u, Coandâ au fost
modelişti desavîrşiţi. Şi ca ei au
fost şi sînt atîţia alţii. Mai e oare

nevoie să pledăm pentru necesi¬
tatea sprijinirii acestui sport,
pentru necesitatea îndrumării ti¬
nerilor spre modelism? Eficienţa
socială este evidenta. Dar, din
păcate, uneori tocmai lucrările
evidente nu se văd, nu se dis¬
tinge esenţialul din cauza unor
amănunte nesemnificative. Iar
dnd ne gîndim că mulţi mode¬
lişti devin şi radioamatori din ne¬
voia de a-şi telecomanda mode¬
lele...

Ar fi multe de scris despre
sporturile tehnico-aplicative, însă
spaţiul unui articol este muK
prea restrîns pentru a putea cu¬
prinde în el însemnări ce ar um¬
ple tomuri întregi. Considerăm
câ am reuşit să conturăm citito¬
rului o opinie şi sâ generăm un
subiect de meditaţie pentru cei

ce se ocupă de problemele tine¬
rilor.

Am fi nedrepţi daca am în¬
cheia acest articol fără a aminti
câ nu trebuie sâ se piardă nici
un moment din vedere că şi
aceste activităţi contribuie la for¬
marea culturii generale a omului,
câ fără o cultură generala solida,
cu cunoştinţe dintre cele mai va¬
riate nu se poate aborda nimic în
spirit creativ, constructiv, Coan¬
dâ împreună cu Elnsfeln şi cîţîva
prieteni apropiaţi, toţi geniali în
domeniile ştiinţei şi tehnicii, au
alcătuit o formaţie de muzică de
cameră celebră pentru calitatea
sa. ^icolae Teclu a studiat atît la
Politehnica din Viena, cît şi la
Academia de arte frumoase din
Berlin. Victor Babe? a studiat şti¬
inţele naturii şi filozofia, Gheor-

ALMANAHUL TEHNIUM

ghe Marine seu, creatorul şcolii
româniţi de neurologie, a stu¬
diat medicina şi ingineria, fiind
atras cu pasiune de matematici,
loan C anta cu z In o a urmat lite¬
rele, filozofia, medicina şi ştiin¬
ţele naturii, Emanuel Bacaloglu a
fost doctor în matematică, fizică
şi chimie, Tralan Vuia a fost ingi¬
ner, dar şi doctor în drept, An-
ghel Salfgny a studiat astrono¬
mia, dar a devenit inginer con¬
structor. Coandi a fost elevul ce¬
lebrului sculptor Rodin, iar N. C.
Pauiescu cunoştea filozofie,
greacă, latină, desen, medicina,
ştiinţele naturii, cîntînd în acelaşi
timp la pian şi orgă. Iar pentru
că veni vorba de pian şi orgă,
Gogii Gonslanllnescu nu tot
oare de la pian şi armonia muzi¬
cala a ajuns la sonicitate? Dar
să-i lăsăm pe el însuşi să mărtu¬
risească crezul sau: „Numeroşi
rfnt filozofii care observă o de¬
marcaţie Intre artă şl ştiinţă şl
încă şl mai mulţi cei care pretind
că pentru un om de ş1llrt|ă este

absolut necesar de a trăi închis
Intr-un Laborator înconjurat de
sticla cureţe şl tot telul de apa¬
rate şl maşini şi că, pentru a stu¬
dia o problemă de fizici, mate¬
matică nu este vorba de a te
ocupa de Haydn, Beelhoven sau
Wagner. Re tind eu, de cfnd
eram de 15 ani, nu eram printre
aceşti filozofi./ 1 .

Ştiinţă, artă, hobby... Unde
oare este locul fiecăruia dacă nu
în viaţa noastră de zi cu zi, în
formarea omului zilei de mîine, a
personalităţii mutilateral dezvol¬
tate cu adevărat. Pentru că, aşa
cum arăta laureatul Premiului
Nobel pentru fizică, savantul
Ploir L. Kapţa, Jn decursul evo¬
luţiei sociale se va produce uri
fel de selecţie nu numai Intre sis¬
temele sociale, ci |f înăuntrul lor T
spre beneficiul personalităţilor
creatoare, celor mai multilateral
dezvoltate, care corespund dez¬
voltării progresiste s societăţi? 1 *

CALENDAR

ianuarie

• în ianuarie 1922, Nfcolae
lorga propune Parlamentului
român o lege ce prevede înfi¬
inţarea la Paris şî Roma a
două şcoli româneşti ce
aveau ca scop „stabilirea le¬
găturilor între ştiinţa româ¬
nească şi cea occidentală,
precum şi formarea, intr-un
mediu de înaltă intelectuali¬
tate şl riguroasă disciplină, a
celor mai buni dintre studen¬
ţii noilor generaţii". La Paris
(de fapt, La Fontenay aux
Rose) cursurile au început
sub direcţia lui Nlcolae lorga
în iulie aceiaşi an. iar la
Roma în acelaşi timp sub di¬
recţia Iul Vaslle Pârvan.

• La 22 ianuarie 1914 Fede¬
raţia Internaţională de Aero¬
nautică eliberează Elenei Ca-
raglan! brevetul de pilot nr
1 591, România avînd astfel
prima femeie-piloL Pe atunci
în vîrstă de 27 de ani, Elena
Caraglanl învăţase pilotajul la
Cotrocenl, îndrumată fiind de
căpitanul Fotescu. în pe¬
rioada următoare ea a făcut
numeroase zboruri în Mexic
şi pe continentul american, fi¬
ind corespondentă de război
pentru presa franceză.

• La 24 ianuarie 1038 un
pictor obscur, Samuel Morse,
prezintă la Universitatea din
New York un aparat cu ajuto¬
rul căruia se puteau transmite
la distanţă mesaje — telegra¬
ful fără fir. Atenţiune Univers
au fost primele cuvinte
transmise. Experienţa a reu¬
şit, dar americanii nu i-au
acordat brevetul cuvenit i
Fau acordat mai tîrziu engie-
zii la 20 iunie 1840. Morse a
murit în 1872 cu satisfacţia
generalizării invenţiei sale.

RUGAM PE TOŢI CITITORII CARE POSEDA DOCUMENTAŢII, SCHIŢE,
MATERIALE TEORETICE SAU REALIZĂRI PRACTICE, ÎNSOŢITE DE FOTO¬
GRAFII REFERITOARE LA DIVERSE TIPURI DE GAZOGEN, PRECUM Şl LA
CENTRALE EOLIENE DE DIFERITE PUTERI, SĂ IA LEGĂTURĂ CU REDAC¬
ŢIA PRIN SCRISORI SAU LA TELEFON 17 60 20/2059.

ALMANAHUL TEHNIUM

Muzeul tehnicii
şi civilizaţiei
populare din

SIBIU

Ing.

fdeea de a înfiinţa In 1963 un
muzeu ai tehnicii populare* com¬
pletare firească şi cu valenţe su¬
perioare în pianul cunoaşterii ci¬
vilizaţiei neamului, a creaţiei fol¬
clorice, a ingeniozităţii inventato¬
rului popular, vine să completeze
imaginea noastră despre stră¬
moşi, despre leagănul civilizaţiei

CRISTIAN CRACIUNOIU

noastre, despre continuitatea şi
stabilitatea ocupaţiilor pe terito¬
riul românesc.

Respeetînd cu fidelitate adevă¬
rul istoric, întemeindu-se pe cer¬
cetări ştiinţifice et no- soc io logice
complexe, muzeul Ilustrează bo¬
găţia şi varietatea moştenirii teh¬
nice populare prin construcţii,

ilustraţii, ateliere, scule şr dispo¬
zitive, unelte simple sau compli¬
cate, într-un spaţiu expoziţional
gîndit pentru a permite integra¬
rea perfectă a acestora în mediul
ambiant, Dumbrava Sibiului, lo¬
cul ideal pentru o astfel de des¬
făşurare de funcţionalitate şi pi¬
toresc, de unitate stilistica, de
creaţie generată prin nenumărate
moduri de utilizare a materiei
prime predominante, ceea ce am
putea numi civilizat ia lemnului.

Nenumărate şi ingenioase utili¬
zări ale unor meşteşuguri, măies¬
trii, pe care astăzi le numim teh¬
nologii primare, ale unor surse
de energie pe care astăzi le eti¬
chetăm secundare, ar putea şi
pot contribui încă la punerea în
valoare, pe plan economic de
această dată, a tuturor resurselor
umane şi naturale de care dispu¬
nem, cu aceleaşi principii, dar cu
potenţialul industriei avansate.

O vizită în acest muzeu, din
păcate încă neinclus în circuitele
turistice O.NT,, poate şl Tn in¬
tenţia nemirîurisitâ de e-i păstra
unicitatea şi ineditul în circuitul
valorilor internaţionale, este inte¬
resantă sau agreabilă, revela¬
toare sau fascinantă. în funcţie
de orizontul cultural al fiecăruia,
dar Indiscutabil este necesară,..

MomA plutitoare
corpuri şl roti

ALMANAHUL TEHNIUM

Muzeul ilustrează preocupări
vechi din domeniul utilizării
energiilor neconvenţionele, un
loc deosebit ocupi nd cea eo~
liană. Multitudinea morilor eo¬
liene din diverse zone etnogra»
fice Ilustrează utilizarea pe scară
largă a acestui tip de energie îr
secolul trecut.

Morile acestea nu sitnt conduse
de calculator, nu au convertoare
de frecvenţă „solid state", rotoa¬
rele nu sînt radial-axiale, cu pas

variabil şi profiluri cu denumiri
celebre, dar au o calitate pe care
nu o au turbinele eoliene actuale
şl probabil nici cele viitoare: sînt
confecţionate cu resursele dis¬
ponibile în locul construcţiei şl
cu investiţii alît de mici încît de¬
vin rentabile din primul moment
de funcţionare.

«K

M acheta mecanI•-
unei mori cu un
Ingur floior şl două
loara.

Detalii
lor ptutltoara

ala corpuA |
na ala mort^y

Soluţii constructive variate,
unele pufînd constitui subiecte
de brevet, de la prinderea palelor
de butuc In lăgâruire şl lanţ cine¬
matic, demonstrează viabilitatea

unor dispozitive la care s-a re¬
nunţat nu din comoditate sau
nerentabîlltate, cl, pur şi simplu,
din necunoaştere. Ţările puternic
industrializate. S.U.A,, U.R.S.S.,
Olanda. Franţa, Marea Rrltanie,
exploatează un număr impresio¬
nant de microcenţrale eoliene,
iar numărul construcţiilor creşte
continuu. Foarte numeroase,
peste 1 000 identificate numai în
secolul trecut, Tn zone cu slabe
resurse hidroenergetice, morile
de vfnt ne amintesc că noile des¬
coperiri ştiinţifice nu pot elimina
soluţiile tradiţionale decît însoţite
de argumentul forte şi deseori
neglijat, prozaic denumit „preţ".

Un aspect Inedit îl prezintă în
cadrul instalaţiilor hidraulice.de
putere morile plutitoare, capodo¬
pere ale tehnologiei populare, i
salvate şi conservate aici s ^
câieri în altă parte. Soluţiei
nioasă de compensare a dl
lor de apă variabile, dt şi a :
facerii cerinţelor de pe o în¬
treagă zonă, moara plutitoare

pulare,

i sam-

ALMANAHUL TEHNIUM

Moara de vlnt cu pfnze,
Curcani, jud. Constanţa

Moară cu roată verticală.
Dâbîca. (ud. Hunedoara

Moară de mînă, Bumbu-
leţtl, Jud. Vîlcea

este de fapt o „ambarcaţie de
deservire şi servicii auxiliare"
înainte de a fi o simplă instalaţie
hidraulică.

Construcţia şi continua perfec¬
ţionare a acestui tip de moară,
soluţionarea problemelor de sta¬
bilitate şi compensare a autofrî-
narii sînt merite indiscutabile,
dar cîte generaţii de meşteri au
contribuit la perfecţionare... Ori¬
cum, moara a dispărut cam de o
generaţie şi astăzi redescoperim
posibilităţile ei de utilizare.

Traseul de vizitare riguros
conceput n© transportă în di¬
verse zone etnografice ale ţârii,
iar vizita, asemenea unei poveşti,
se deapănă pe firul curgător al
unei ape. aici simbol al surselor
de energie. Intr-un padru peisa¬
gistic excepţional încadrat tema¬
tic cu itinerarul marcat de Cos-
buc:

„Pe malul apei se-mpletesc

Cărări ce duc la moară...", vi¬
zita trece prin gospodării de
meşteri* fie et morari sau fluie-
rari, pe iîngă dispozitive mai sim¬
ple sau mai complexe, joagăre,
cfîrste şi vîttori, crame sau teas¬
curi şi se opreşte pe malul lacu¬
lui.

Aici, intre nuferi, papură şi
trestie, se găsesc o cherhana cu
plasele întinse la uscat, lotci ce
miros a gudron şi note explica¬
tive cuprinzînd funcţionarea dis¬
pozitivelor de prelucrare şi depo¬
zitare a peştelui. Tot aici se gă¬
sesc morile de vînt cu rotoare ri¬
gide sau din pînzâ, iar pentru cei
care doresc o experienţă nautică
imediată bărci cu rame de închi¬
riat.

Un bogat material ilustrativ
este pus la îndemîna amatorilor,
ghidul muzeului este şi ei foarte
frumos redactat, iar grija pentru
vizitator rezidă şi din cursele
orare de minicar ce ieagă Dum¬
brava de centrul oraşului Sibiu.

Recomandăm tuturor celor
aflaţi în trecere prin Sibiu acest
muzeu pitoresc ca aşezare, dar
de cea mai înaltă ţinută ca pre¬
zentare şi activitate ştiinţifică.

ALMANAHUL TEHNIUM

un eveniment: 1983

la 29 s.'ptembrN

LU.f.T , o ipunîuni
fete care au pârtiei-
fţUiriâr da orga
ut Specializate ale

rea eler-ilf a O.N iJW jgpptat
în unanMhate Rezoluţia 30740 $1
a proclamti&ficial lâMKTrapt An
mondial ai cmuntegifflor: crea¬
rea unor Intr uîructuri ala comu¬
nicaţiilor, Uniunea internaţională
a Telecomunicaţiilor fiind de¬
semnata ca instituţie respon^d
i)Jlâ a Anului, care să coqufF
aspectele inter organizai^
nalt ale programelor şs activilă¬
ţi la palo rial ta instituţii Jtr * M
Printre principiile şi oWţciîvele
inului mondial a l co mun^fajw
se numiră: I
# Anul moi
lor reprezint!

punol
pid şl
fi ocări
câţi Uf

itenţie spea
Soi lor ţănlt
ire în dfp

lioamaîgrlsi

comunicaţii^ !
isamblu spSjj*
filează îâr-^§
plldare şi în- 1
omunicaţ iilor
sl -iaz voi tării

J^potrice i
Si, sociale
zpondiaf ai

accentul pi

care

itructuriii
rate ca l

©senţian

comun mnţijH

'catalizata®
dezvoltării.^
L • Încurajî

coon

tril in

în urmă cu 6 ani a fost emi- dial şi în special să mobilizez©
să ideea unui an mondial ai co- resursele necesar© pentru aco-
municaţ iilor, avînd drept obiectiv perirea bugetului pentru anul

evidenţierea realizărilor specta- mondial

culcase obţinute In domeniul W Ca urmare a acestei rezolut îl,
mijloacelor de comunicaţie, pre- Secretarul general ăl Uniunii in-
cum şl găsirea unor modalităţi '

mal eficiente de a ajunge la o
utilizare maximi a acestor mij¬
loace menite să reduci decalajul
care separă In prezent ţările în
curs de dezvoltare de ţările In¬
dustrializate.

în cursul sesiunii sale din iulie

1977. Consiliul economicul Sen
cial al O NU (ECOSOC) a reco¬
mandat Adunării
tarea unei rezsa
proclame f

ca Deceniu aBransportur
comunicat «iforţt|i Africa
rind ca,la mortwHul oportuq,
fie propus un an mondial
municaţiîtor In cursul c
3-a sesiuni a sa : c
1976 şi după exa
raport, Consiliul
al Uniunii inter
comunicaţ li Io
adoptat Rei'

Anul mondial al comunii

în care a ' '

membre ale ClffihG^JiV^rijine
propunerea de a proclama 1963
ca an mondial al comunicaţiilor

în iulie 1980, ECOSOO a
adoptat. în cursul sesiunii sala, o
rezoluţie intitulata Anuî mondla
al comunicaţiilor crearea un
Infrastructuri ale comunicaţii!
care recomandă ca Uniunea
ternaţională a Telecomunicaţii^!
sa fie desemnata ca instituţie
responsabilă a Anului mondial al
comunicaţiilor, însărcinată coş» infrastructuri ale
coordonarea aspectelor progra- Anul mbnăial va
metor şi a activităţilor altor instl- inWţfWWez© un salt"
tuţii şi, pe aceasta bază, in coo- rea unei reţele mondiale com-
perare cu celelalte organisme in- plete a comunicaţiilor în care ni-

teresate din sistemul O.N.U., sa meni nu va rămîne izolat de co-

continue pregătirea anului mon- munitatea locală, naţională sau

internaţională

* Programul Anului mondial
reclamă mobilizarea tuturor re¬
surselor posibile — financiare,
uimane, guvernamentale, Indus¬
triale. interguvemamentale. ne¬
guvernamental© şi resursele ofe¬
rite de numeroase aite organe şi
organizaţii — ale căror interese
Sîut legate de realizarea obiecti¬
velor sale.

* Anul mondial este axat pe
dezvoltarea infrastructurilor co¬
municaţiilor la nivel naţional.
Creşterea mijloacelor de comu¬
nicaţie vafift za^co nsiderabi i de la

QCţle de state,
jrem de ra-
L dezechili-
un „plan
[oferă po-
Jla nivel
btudiu şi o
itru a răs-
31 cel mai ra-
5ient la nevoile
domeniul comuni¬

că este acor-
in curs de
jl comun i-

In esenţă
an interna-
naţlonaie a
br t Instituţie
onsabila Anului

mondial al comunicaţiilor.

Sport cu multiple valenţe edu¬
cative, radioamatorismul se bu¬
cură în ţara noastră de un deo-
ebit interes în rîndurile tineretu-
ui, fapt evidenţiat şi de introdu-
cerea acestei discipline în rîndul
sporturilor dotate cu
U.T.C. — manifestare de
amploare ce reuneşte anul
întreceri cu faze locale, judeţ!
şi naţionale sute de mii de tineri
din ţara noastră.

Această activitate a căpătat în

ALMANAHUL, TE HIV IU IVI

ultima vreme o mare amploare,
fapt ilustrat de existenţa a circa
1 500 de cercuri tehnico-apliea-
tlve cu profil radio şi transmi¬
siuni în care, sub îndrumarea şi
cu sprijinul organelor şi organi¬
zaţiilor U.T.C., îşi desfăşoară ac¬
tivitatea peste 15 000 de tineri.

Cu o bogată activitate eompe-
tîţională, mişcarea radioamatori¬
lor este Jalonată şi de numeroase
manifestări ştiinţifice, simpo¬
zioane naţionale, sesiuni de co¬
municări şi referate» schimburi
de experienţă, care au menirea
sa îmbogăţească bagajul de cu¬
noştinţe al participanţilor, să
aplice cele mai noi realizări, să
dezvolte 7n ultimă instanţa coor¬
donatele practicării unui sport
tehnico-aplicativ din ce în ce măi
mult îndrăgit

Adevărata punte a cunoaşterii
între oameni» practicarea radioa¬
matorismului contribuie, prin

mijloace specifice, şi la o mai
bună cunoaştere şi înţelegere în¬
tre popoare, dealtfel şi obiectiv
ai Anului mondial, dimensiunile
activităţii în ţara noastră fiind o
parte integranta a nobilei aspira¬
ţii pentru pace a poporului ro¬
mân, exprimat cu claritate în cu-
vîntârile secretarului genera! al
partidului, tovarăşul NlCOLAE
CEAUŞESCU, în numeroase do¬
cumente de partid şi de stat.

Radioamatorismul, sport cu
implicaţii în activităţi soc ia l-utile
în variate domenii — transpor¬
turi, marină, comunicaţii, medi¬
cină, meteorologie, ecologie etc,
de asemenea, sport ai tinerilor,
dar nu numai al lor — p râmîne o
nobilă poartă spre cunoaştere şi
înţelegere, ce contribuie în forme
specifice şi la materializata
obiectivelor Anului mondial al
comunicaţiilor.

De obicei, vîrsta staţiilor colec¬
tive ale radroamalorilor se mă¬
soară de la data înfiinţării lor.
Pentru Y03KDA, staţia colectivă
a Asociaţiei sportive C.N F -Mă¬
gurele, ar trebui făcută o excep¬
ţie deoarece majoritatea radioa¬
matorilor sînt tineri, iar printre
cei mai pasionaţi practicanţi ai
sportului desfăşurat pe unde se
numără mulţi elevi de liceu şi
chiar de şcoală generală.

Cu sediul în localul unei grădi¬
niţe, fostă şcoală primară, unde
a predat şl ion Slavici, şi nu de¬
parte de locul unde Eminescu a
creai poezia „Lacul". Y03KDA
numără pîni în prezent 25 de ra¬
dioamatori autorizaţi, alţi 33 care
au absolvit examenul de autori¬
zare şi, în perspectivă, încă 25-30
de viitori radioamatori, care în¬
cep în toamnă „ucenicia" în ra-
diotehnlcă, telegrafie şi trafic ra¬
dio.

Activitatea radioclubului se
desfăşoară în mai multe direcţii:
iniţiere şi perfecţionare în tele¬
grafie, radîotehnicâ teoretică şl
practică (construcţii, reglaj şi de¬
panare) şl chiar limbi străine.
Printre instructorii pasionaţi, el
înşişi radioamatori cu experienţă,
se numără Emil Popescu,
YD3RY, Iile Moldovan, YC3CZD,
Dumitru Blujdescu, Y03AL, Şte¬
fan Hirtopanu, YG3CUI, loan
Mirzea, Y03CUN,

Dotarea radioclubului, reali¬
zata eu sprijinul Federaţiei ro¬
mâne de radioamatorism şi al
Centrului naţional de fizică Mă¬
gurele, cuprinde aparate ca: emi-
ţătoare-reeeptoare de unde
scurte şi ultrascurte, generatoare
de semnai radio şi audio, surse
de alimentare stabilizată şi di¬
verse alte instrumente de măsură
şi control, unele de construcţie
proprie.

Printre participările radioama¬
torilor de aici la concursurile
sportive organizate sub egida
Daciadei se numără campiona¬
tele naţionale pe unde scurte,
Trofeul „Carpaţi", concursul
„Floarea de mină'\ Cupa „Mine¬
rul". Numeroase diplome atestă
rezultatele meritorii obţinute în
aceste competiţii de membrii ra¬
dioclubului YG3KDA. Cu prilejul

ALMANAHUL TEHIMIUM

educaţia
tehnica
a tineretului

vizitei noastre la YC3KDA a avui
loc „botezul" unor noi radioama¬
tori, 1! nărui maistru strungar Flo¬
rin GancKu şi subinginerul
Gheorgha S tecii rj, adica prima
legătură In eter stabilită cu indi¬
cativul propriu, şi anume
Y03DFI şi, respectiv, Y03DF6.

Bucuria primei legături a fost
dublată şi de faptul că interlocu¬
torul — un radioamator buzoian
— se interesa de substanţiala lu¬
crare prezentată de radioamatorii
de la Y03KDA la recentul Sim¬
pozion naţional al radioamatori¬
lor, lucrare Intitulată Filtre di
bandă îngustă In scări cu rezo¬
natoare cu cuaiţ Identica. Con¬
tribuind în domeniul specific de
activitate la lărgirea ariei de cu¬
prindere a acţiunilor de recupe¬
rare, reciclare şi reutilizare a
unor subansambluri şi părţi com¬
ponente ale unor aparate şi In¬
stalaţii, colectivul radioclubului
Y03KDA propune Interesante
variante de valorificare a rezona¬
toarelor de surplus provenite din
declasarea unor echipamente
profesionale,

Cel mai tînăr radioamator, Da¬
niel Putu, nu depăşeşte vîrsta de
11 ani. Elev în clasa a IV-a, Da¬
niel este de pe acum un radiote¬
legrafist de performanţă. Dacă la
şcoală matematica este pe pri¬
mul pian, ia radioclub atenţia se
îndreaptă spre creşterea vitezei
în telegrafie şi perfecţionarea în
stenografie {necesară pentru re¬
cepţ io na rea mesajelor radio).

Cu o activitate zilnică, progra¬
mul radioclubului se succede ri¬
guros pentru iniţierea în telegra¬
fie cu YD3RY, pentru trafic radio
şl limbi străine cu Y03ZM, pen¬
tru radiotehnică cu Y03AL, pen¬
tru tehnici de laborator cu
Y03CZ0 şi Y03CUN şi pentru
radiotelegrafia de performanţă
cu Y03C0W.

Dincolo de ieşirile în eter, de
munca plină de abnegaţie şi răb¬
dare depusă pentru formarea ti¬
nerilor radioamatori, de bogata
activitate competiţională în care
sînt antrenaţi tinerii, sîrrt de men¬
ţionat proiectele de viitor,,
proiecte ce onorează colectivul

fost sprijinita efectiv de cadre
din conducerea Federaţiei ro¬
mâne de radioamatorism, a Insti¬
tutului central de fizică, a Consi¬
liului popular Măgurele.

Autentic centru de educaţie
tehnică, de formare şl perfecţio¬
nare a tinerilor radioamatori, sta¬
ţia colectivă Y03KDA rămîne un
elocvent exemplu de emulaţie,
un îndemn continuu spre marile
performante, ce nu pot fi obţi¬
nute altfel declt prin muncă şl
pasiune, prin dăruire exemplară,
atribute fireşti ale întregii activi¬
tăţi a radioamatorilor.

radi oclubu lui Y03KDA. Printre
acestea se numără organizarea a
încă două cercuri tehnico-aplica-
tive de radioamatorism la care ar
urma să participe elevi şl stu¬
denţi de pe platforma Măgurele,
realizarea unui sistem penecţio-
nat de antenă, sporirea „zestrei"
de aparate existente în dotare cu
altele a căror concepţie şl reali¬
zare să fie Integrai semnate de
membrii radioclubului (dealtfel*
în prezent se află „în şantier*' un
frecvenţ metru). Nu est© deloc
lipsit de semnificaţie şi faptul că
munca radioamatorilor de aici a

ALMANAHUL TEHIUIDM

vă invităm să vizitaţi

Biografia unei Importante,
dar puţin cunoscute, instituţii
de educaţie patriotică şi cul¬
tură cum est© Muzeul C.F.R,
începe în 1939 cînd acesta a
fost inaugurat în clteva săli
ale Stadionului Giuleşti. în
urma bombardamentelor din
1944 puţine exponate au scâ-
at de foc şi distrugere,
etnfiinţat în 1969, cu ocazia
centenarului liniei
Bucureşti—Giurgiu, Muzeul
C.F.R, materializează pentru
vizitatori istoria pasionantă a
căilor ferate în obiecte, docu¬
mente de epocă, fotografii,
machete şi reconstituiri. Epo¬
peea feroviară românească
apare astfel ia dispoziţia vizi¬
tatorilor, evident fragmentar,
dar elocvent organizată cro¬
nologic în marile etape de
dezvoltare, ce au demonstrat
$i demonstrează în continu¬
are capacitatea creatoare a
poporului român şi în acest

domeniu, expresie a civiliza¬
ţiei dar şi izvor de istorie,
moment fertfJ de cultură, dar
şi instrument de educaţie pa¬
triotică*

De la cîteva exponate ce
evocă transporturile în anti¬
chitate ajungem la poştal ioa¬
nele şi berlinele începutului
de secol XIX şi la demarajul
efectiv al epopeii feroviare; 19/
31 octombrie 1869 — inaugu¬
rarea primei căi ferate din ţară
Bucureşti-Filaret-Giurgiu, ur¬
mată la scurt timp de a doua,
Roman-lţcani (15 decembrie
1869).

in Muzeul C,F.R. sînt evo¬
cate, prin panouri, obiecte,
machete, principale]© mo¬
mente ale istoriei unui dome¬
niu primordial pentru afirma¬
rea economică a ţării —
prima linie construită de ingi¬
neri români (Buzău-Mâră-
şeşti, 1881), prima locomo¬

tivă cu abur românească (Re-
şrţa, 1926), prima locomotivă
diesel-electrica (1960), primul
tronson feroviar electrificat
(1965), primul container ro¬
mânesc de mare capacitate
(1970), realizarea prototipului
instalaţiei de comandă auto¬
mată cu calculatorul de pro¬
ces (1961).

Prin documente, acte (prin¬
tre care şi originale ale firma¬
nelor Imperiului Otoman),
obiecte de mobilier, cărţi sînt
evocate marile figuri de ingi¬
neri, savanţi, legislatori ro¬
mâni care au contribuit ta
progresul reţelei feroviare în¬
cepi nd cu Ion Ghlca şi Mlhall
Kogălnlceanu, El le Radu şi
Anghel Sallgny (căruia i s-a

Vizitatorii Muzeului
C.F.R. pot admira elegan¬
tul automotor ce străbatea
căile ferate româneşti
începutul deceniului ci

ALMANAHUL TEHlMtUM

rezervat un spaţiu cu mobi¬
lier personal, cărţi, obiecte)
ptnă la ultimele promoţii de
ingineri şi oameni de ştiinţă
români, care au implementat
electronica şi informatica în
proiectarea, construcţiile,
tehnologiile şi traficul fero¬
viar.

Pentru orice constructor
amator, pentru fiecare hob-
bist, Muzeul C.F.R. poate
constitui un popas instructiv,
plin de învăţăminte. Dezvolta¬
rea mişcării amatorilor de mi-
niconstrucţii feroviare, a con¬
structorilor de reţeie de cai
ferate în miniatura şi a vehi¬
culelor specifice, fapt datorat
şi puternicei reţele de for¬
mare a cadrelor şi specialişti¬
lor din domeniu, indică eloc¬
vent complexitatea activităţii
constructorilor amatori.

Este suficient sa sugerăm
că o vizita la Muzeul C,F,R,
poate constitui un fertil izvor
de inspiraţie atît pentru cei
ce mînuiesc trenuleţele (me¬
canice, electrice,
electronice), dar şi pentru fi-
latei işti (care au la îndemînă

Biroul şefului de staţie,
mişcare, telegraf şi poştă,
reconstituit cu minuţie do¬
cumentară de muzeografii
de la Muzeul G.F.R,

Vestita locomotivă „Că-
lugârenr ce a parcurs la
mijlocul secolului trecut
unul dintre primele dru¬
muri feroviare româneşti;
locomotiva a fost prezenta
şî la aniversarea centena¬
rului G.F.R. pe aceeaşi
rută Bucureşti—Giurgiu,

panouri cu tematică speci¬
fică), pentru numismaţi (un
panou cu medalii şi plachete
inspirate de evenimentele din
domeniu), pentru ci neamatori
(nu oare sosirea unui tren în
gara La Ciotat a inaugurat
oficial arta a 7-a?).

Autentică lecţie de istorie
şî educaţie patriotică (să nu
uităm traseele Bumbeşti-Li-
vezeni, Salva-Vişeu, Dună-
re-Marea Neagră, unde tine¬
retul patriei s-a identificat cu
momente de referinţă aie
construcţiilor socialismului),
o vizită la Muzeul C.F.R. râ-
mine o veritabilă invitaţie la
cunoaştere, ia aprofundarea
sensurilor majore ale deveni¬
rii contemporane a patriei.
(CA)

ALMANAHUL TEHNIUM

Promovarea sporturilor tehnico-aplicatlve,
faptul că modelismul cu disciplinele sale (aero, navo, auto şi rachetomodelism)
capătă din ce In ce mai mulţi practicanţi demonstrează încă o data faptul că
generaţia ti nară este animată de preocupări majore menite să contribuie la dezvol¬
tarea sa multilaterală

ta stimularea interesului pentru cercetare, proiectare şi tehnică
la dezvoltarea sa fizică şi intelectuală armonioasă

Sport inclus în evantaiul larg al disciplinelor dotate în fiecare an cu trofeele Cu-
pei U.T.C., model ismul constituie un pasionant ş elocvent argument pentru o reali¬
tate de netăgăduit şi anume faptul că generaţia tînără este permanent racordată ia
fluxul dinamic al pregătirii sale pentru muncă şi viaţă.

Antrenai în cercurile aplicative ale caselor de cultură, şcolilor, instituţiilor, clu¬
burilor sportive, zecile de mii de practicanţi ai modelismului sînt. pe bună dreptate,
consideraţi practicanţii unor sporturi tehnice cu mari valenţe educative, necesare
formării lor Astfel, nu se poate vorbi de aeromodelism fără cunoştinţe serioase de
desen tehnic şi fizică, nu se poate vorbi de rachetomodelism fără o pregătire se¬
rioasă în domeniul chimiei, iar în ceea ce priveşte navomodelîsmul opţiunea presu¬
pune, dincolo de îndemînare şi minuţiozitate, un bogat bagaj teoretic din discipli¬
nele tehnice fundamentale. Electronica, domeniu de mare anvergură, îşi găseşte şi
în modelism un teren larg de aplicabilitate. In paginile ce urmează oferim tinerilor
model işti cîteva interesante subiecte, nu numai de meditaţie, care se pot constitui
în adevărate invitaţii la realizări practice, capabile de performanţe înalte conform
exigenţelor marilor concursuri,

fcACHrrOMODFt

S6A

Rachetomodelele prezentate în
continuare au fost proiectate şl
experimentate în cadrul C.S.T.A.

— Suceava, fiind două modele
de performantă cu care am obţi¬
nut locul II la categoria S3A. Co¬
echipierul meu Ion Botuşan a
obţinut tot locul II la categoria
S6A, la concursul ţărilor socia¬
liste desfăşurat la Sofia în sep¬
tembrie 1962, pe echipe obţin! nd
locul I (S3A) şi locul II (S6A) la
acelaş i concurs.

dorin todoroc,

mtsitru al aportului

Construcţia celor două modele
este foarte simplă, după cum ur¬
mează:

— tubul se execută din două
straturi de hlrtîe pentru categoria
38A şl din balsa de 0,8—1 mm
pentru categoria S3A;

— conul din lemn de balsa va
fi scobit interior;

— inelele de ghidare din tablă
de aluminiu de 0,2 mm;

— aripioarele din lemn de
balsa de 1 mm.

Modelul pentru categoria S3A
este identic cu cel pentru S6A.
singura diferenţa fiind lungimea
tubului.

Strimerul se va executa din fo¬
lie metalizata pliată sub forma de
armătură, avfnd raportul minim
de 1/10.

Paraşuta este confecţionată
din folie de polietilenă avînd dia¬
metrul de 700 mm şi este prevă¬
zută cu 16 su spân te.

O noutate în metoda de prin¬
dere a modelului de sistemul de
recuperare o constituie elimina¬
rea elasticului, acest sistem fiind
înlocuit cu o aţă dublă de tipul
celei folosite la cizmărie.

Pentru vopsirea paraşutei se
va folosi tuş diluat cu alcool me-
tilic.

ALMANAHUL TEHN1UM

ALMANAHUL TEHNIUM

AUTOMODEL DE UITEZĂ

CU MOTOR OE 8.5 cu'

ALMANAHUL TEHNIUM

AUTOMODEL
DE UITEZA

Auto modelul prezentat face
parte din categoria automodele-
br cu tracţiune pe roata (pentru
viteză),

EJ este prevăzut cu patru roţi
şi acţionat cu un motor cu ar¬
dere internă (cu piston). Trans-
misia se face direct sau printr-o
punt©, la una sau mai multe roţi
Contactul roţilor cu solul tre¬
buie sâ formeze un dreptunghi
sau un trapez paralei.

Concursurile se desfăşoară pe
piste circular© special amenajate,
avfnd un diametru de 10 m.

Datorită vitezelor relativ mari
care se obţin în concurs (între
130 şl 320 km/h) f construcţia
unui automobil de viteză cer©
multă atenţie şi pricepere în pri^
vinţa preciziei de execuţie şi a
calităţii materialelor alese.
Caroseria este compusă din
carcasa inferioară, realizată din
duralyminiu, material uşor şi
foarte rezistent şi carcasa supe¬
rioară, ce se execută din iemn
sau din mase plastice.

Caroseria trebuie să aibă o
formă aerodinamică şi suprafaţa
exterioară bine lustruită pentru a
nu opune rezistenţă la înaintare.
De asemenea, carcasa trebuie sa
acopere cu mici excepţii toate
ansamblurile automodetufui.

Motorul poate atinge turaţii de

25 000 pînâ la 30 000 rot/min, iar
roţile motoare pînâ la 15 000
rot/min.

In cazul modelului prezentat,
la o viteză de 230 km/h turaţia
roţilor motoare este de 16 251
rot/min, iar a motorului este de

26 079 rot/min.

Aceste turaţii impun o echili¬
brare foarte buna a volantei mo¬
torului şl a rcţiior motoare, ope¬
raţie ce se poate realiza prin
echilibrare dinamică şi execuţie
precisă.

Opritorul motor este o pîrghre
cu ajutorul căreia în timpul mer¬
sului motorul poate fi oprit, prin
ştrangularea conductei de ali¬
mentare cu combustibil a moto¬
rului. Ea rămîneîn afara carcasei
cu 20—30 mm şl i se poate mo¬
difica din mers poziţia în sensul
opririi alimentării motorului eu
ajutorul unei mături.

Pintenul trebuie să rămînă
deasupra soiului cu cca 5 mm
rfnd ăutomodeiul este aşezat pe
sol. Are rolul de a împiedica răs¬
turnarea pe spate a auto modelu¬
lui la demaraje puternice şi este
prevăzut ta partea finală cu o
plăcuţă din material dur r rezis¬
tent la uzură.

Modelul prezentat în continu¬
are este ideal pentru teleco¬
mandă FIA, El poate fi abordat
atît de- către începători, cît şi
avansaţi, cu diverse soluţii con¬
structive.

Corpul se va realiza cu coaste
din placaj acoperite cu baghete
sau cu placai de 1 mm. Nu ex¬
cludem posibilitatea executării
corpului din fibră de sticlă sau
chiar din tablă de alama de
0,3 mm pe coaste din sîrmâ de
alamă.

Pentru cercurile de iniţiere se
recomandă scara 1 : 50, dar pen¬
tru avansaţi scara de construcţie
va fi aleasă Intre 1 : 50 şi 1 : 30,
pentru a putea realiza toate deta¬
liile cu acurateţe. Fiind foarte
complexe, aceste pescadoare ar
putea constitui o machetă de
înaltă ţinută chiar pentru concur¬
surile internaţionale, evident
completate cu detalii şi un dosar
de documentaţie corespunzător.

Principalele dimensiuni con¬
structive ale acestui tip de navă
sînt

Lungime .. 20,2 m

Lăţime ., 7,2 m

Viteză .. 9 noduri

Echipaj .. 7 oameni.

Pentru construcţie vom alege
o scară convenabilă, adaptată ti¬
pului de motor, şi acumulatoare
disponibile, Se măresc coastele
la scara convenită şi se decu¬
pează pe contur. Se decupează
apoi la interior, lăsînd o grosime
a conturului de 12—15 mm. Se
montează pe chilă şi se Tn-
clelază. Montarea baghetelor se
face alternativ, în babord şi apoi
în tribord, pentru a nu produce
torsionarea chlJei, După lipirea
filelor, se asamblează bordajul
din placaj de 1 mm. Se şlefu-
ieşte apoi întregul corp, se aco¬
peră cu tifon şi emailită sau un
alt tip de clei cu uscare rapidă.
Se chltuleşte şi apoi se şlefu-
ieşte. Se montează tubul porte-
lice şl axul cîrmeL Cabina se
execută din tabiă de alamă de
0,3 mm sau din material plastic
de 2 mm.

ALMANAHUL TEHNIUM

NEAGRA

ALMANAHUL TEHNIUM

DICŢIONAR YO

(DUPĂ CONVENŢIA UIT — 1973)

Radiocomunicaţiile între staţi¬
ile de amatori din ţâri diferite
sint interzise daca administraţia
uneia din ţările în cauză şi-a no¬
tificat dezacordul.

Cînd sînt permise, transmis!g*
mie între staţiile de amatori din
âri diferite trebuie să se facă în
Imbaj clar şi să se limiteze la
mesaje de ordin tehnic, avînd le¬
gătură cu încercările şi remarcile
cu carăcter pur personal şi care,
dată fiind importanţa lor scăzută,
nu justifică recurgerea la servi¬
ciul public de telecomunicaţii

Este absolut interzis să se utili¬
zeze staţiile de amatori pentru
transmiterea de comunicaţii in¬
ternaţionale provenind sau desti¬
nate ia terţe persoane.

Dispoziţiile precedente pot fi
modificate prin aranjamente par*
tiGUlare între administraţiile ţări¬
lor interesate.

Orice persoană care doreşte
să obţină o autorizaţie pentru a
manevra aparatele unei staţii de
amator trebuie sa dovedească
faptul că este aptă pentru trans¬
miterea manuală corectă şi pen¬
tru recepţionarea corectă de
texte în semnale ale codului
Morse. Totuşi administraţiile in¬
teresate pot să nu reclame apli¬
carea acestei prescripţii dacă
este vorba de staţii utllizînd ex¬
clusiv frecvenţe mai mari de
30 MHz.

Puterea maximală a staţiilor de
amatori se stabileşte de către ad¬
ministraţiile interesate, ţinînd
seama de aptitudinile tehnice ale
operatorilor şi condiţiile în care
aceste staţii trebuie să funcţio¬
neze.

Putere De fiecare dată rînd
este menţionată puterea unul
emiţător radioelectric etc.. ea
trebuie exprimată sub una din
formele de mai jos, funcţie de
clasa de emisiune, utillzînd sim¬
bolurile arbitrare indicate:

— putere de vîrf (PX sau pX);

— putere medie (PY sau pY);

— putere ia purtătoare {PZ
sau pZ).

Pentru diferite clase de emi¬
siune, rapoartele între puterea de
tfrf, puterea medie şi puterea la

purtătoare. în condiţiile funcţio¬
nării normale şi in absenţa mo¬
dulaţiei» sînt indicate în avizele
CCIR, care pot fi utilizate ca
ghid.

In formule, simbolul „p" indică
puterea în waţi şi simbolul „P"
puterea în decibeli relativă la un
nivel de referinţă,

Putere de vfrf (a unui emljitor
radioelectric): Media puterii fur¬
nizate llniel - de alimentare a ante-»
nei de către un emiţător în tune*
ţionare normală în cursul unul
ciclu de radi ©frecvenţă cores¬
punde amplitudinii maxime a an¬
velopei de modulaţie.

Putere medie (a unul emiţător
radioelectric): Media puterii fur¬
nizate liniei de alimentare a ante»
nei de către un emiţător în func-
ţionare normală, evaluată pe du¬
rata unui interval de timp relativ
lung în raport cu perioada com¬
ponentei de modulaţie cu frec¬
venţa cea mai joasă.

Timp universal coordonat:
Noul regulament al radîpcomuni-
caţiilor prevede folosirea în acti¬
vităţile internaţionale de radioco-
municaţli a timpului coordonat
(UTO) în iocui timpului solar me¬
diu al meridianului Greenwich
(GMT). Cele ce urmează — ex¬
trase din documentele CCIR —
»rit de natură să prezinte consi¬
derentele care au condus la o
asemenea decizie.

în 1967, definiţia atomică a se*
cundei sistemelor internaţionale
de unităţi (SI) a fost la originea
unei importante mutaţii: trecerea
de la măsurarea timpului astro¬
nomic la cea a timpului atomic.
PTnă în jurul anului 1976, CCIR
s-a ocupat în mod activ de defi¬
nirea unui sistem internaţional
de timp atomic denumit timp
universal coordonat (UTC) şi de
specificaţia în detaliu, dispoziţiile
necesare pentru punerea în apli¬
care a timpului UTC la scara in-
ternaţ ionalâ.

în materie de coordonare a
serviciilor de semnale orare, pro¬
gresele obţinute graţie trecerii de
la timpul astronomic fa timpul
atomic sînt considerabile. Unele
scări de timp UTC stabilite de
serviciile de semnale orare diferă

între ele cu mai puţin de 1
După un timp relativ scurt pe
care l-au luat lucrările menţio¬
nate mai sus, s-n ajuns prin ur¬
mare la o incertitudine de mai
mult de o mie de ori mai mică
deal cea dinainte Deşi impre¬
sionante. rezultatele obţinute nu
răspund suficient cerinţelor apli¬
caţiilor moderne, fondate pe
baze de timp de înaltă precizie.
Se constată o foarte puternică
cerere privind un nou sistem de
difuzare a semnalelor orare, care
să permită, ia o scară mondială,
compararea timpului cu o incer¬
titudine mai mică de 0,1 >ts. O
nouă si foarte importantă sarcină
a CCIR va fi aceea de a defini un
asemenea sistem şi de a facilita
introducerea sa r&curgînd la sa¬
teliţi.

Timpul UTC a fost introdus în
anul 1972 prin avizul CCIR nr.
460 referitor la emisiunile de
frecvenţe etalon şi de semnale
orare.

în anul 1975 Conferinţa gene¬
rală de greutăţi şi măsuri a reco¬
mandat timpul UTC ca bază de
timp oficială.

Anumite ţări au promulgat deja
noi tegi în materie de timp fn
care timpul legal nu se mai ba¬
zează pe timpul solar mediu la
meridianul Greenwich, ci pe
UTC. Deşi măsurătorile diferă în¬
tre ele cu mai puţin de o se¬
cundă, meritele lor sînt foarte di¬
ferite dnd se doreşte măsurarea
precisă a timpului, UTC este de¬
finit, iar în numeroase amplasa¬
mente — chiar imediat disponibil

730

5 '

230

0 4 8 ‘ 12

ALMANAHUL TEHNIUIYI

cu o incertitudine mai mică de 1
>lSp spre deosebire de mai multe
ms r cît măsoară incertitudinea
inerentă determinării timpului as¬
tronomic.

Unitatea scării de timp UTC
este secunda St, care este unita»
tea timpului legal în numeroase
ţări. Deoarece nu se difuzează
decft semnale orare UTC şi frec»
venţeie etalon asociate, scara de
timp UTC e fost aleasă să ser*
veascâ la referinţa generală pen¬
tru timpul oficiat, precum şi pen¬
tru toate serviciile internaţionale.

OR A* LOCATOR; Sistem grafic
prin care se poate determina cu
uşurinţă poziţia geografică a
unei staţii de radioamator.

Carotajul pe hartă este efec¬
tuat din 2 în 2 grade pe meri¬
diane pleeînd de la meridianul
zero (Greenwich) şi din grad în
grad pentru paralele pleand de
la ecuator. Fiecare, pătrat astfel
determinat (primar) *are în cores¬
pondenţă două litere (fig. 1),

Fiecare pătrat primar este îm¬
părţit în 00 de mici pătrate se¬
cundare (0 pe vertical. 10 pe ori¬
zontal, fia 2), notate cu cifre de
la 1 la &.

La rîndul său, fiecare pătrat
secundar este divizat în 9 pătrate
şi notate cu litere de la A la J,
Un exemplu de ORA al unei sta¬
ţii de radioamator NE41C este
dat în figura 3.

60'

52'30

45'

3 7 “30

22 “30

15'

*53

7'30

0 f

0 1 2 24 ' 36' 48' 1 Q 12' 24' 36' 48' 2°

ALMANAHUL TEHNIUM

THUNDtRB.RD Mk 2

Mk.1 Mk.2

Sport cu multiple valenţe
educative, radioamatorismul se
numără printre sporturile aşa-
numite de elită, sport care Im¬
pune participanţilor temeinice
cunoştinţe ştiinţifice şl tehnice.

A fi radioamator Înseamnă să
al un atestat al unul bogat baga)
din domeniul fizicii, electroni¬
cii, mecanicii, propagării unde¬
lor electromagnetice, dar, mal
presus, al unei atitudini a bune¬
lor relaţii Intre oameni şl al prie¬
teniei.

Radioamatorismul, în acelaşi
timp, prin formele sale de orga¬
nizare, pregăteşte tineri elev) şl
muncitori spre a deveni buni
specialişti In producţie, utili so¬
cietăţii şl ţării Tn toate situaţiile.

Strădania depusa de radioa¬
matori pentru a învinge greută¬
ţile cu care au avut de luptat
chiar de la început a fost pe de¬
plin răsplătită, radioamatorii re¬
uşind să dovedească lumii în¬
tregi rodul muncii lor. Astăzi ei
şi-au asigurat un reprezentant in
□omisiunile Internaţionale crea¬
te pentru studierea şi soluţiona¬
rea tuturor chestiunilor în legă¬
tură cu undele electromagne-

in memoriam

1935 - 193 »

DUPĂ „RADIO UNIVERSUL"

tice întrebuinţate ca mijloc de
comunicaţie.

Primul folos al muncii radioa¬
matorilor a fost însăşi Întrebuin¬
ţarea pe o scară din ce în ce mai
mare a undelor scurte pentru
serviciile regulate de transmisi¬
uni electromagnetice. Nu vrem
să spunem prin aceasta că do¬
meniul undelor scurte nu ar fi
fost găsit util de către marile la¬
boratoare, unde mijloacele de

cercetare cele mai perfecţionate
stau la îndemina cercetătorilor
şi te uşurează sarcina. Trebuie
să recunoaştem însă că dome¬
niul undelor scurte a fost folosit
prima oară de către radioama¬
tori, iar prin numărul lor şl prin
raspîndirea lor în toate punctele
globului pămîntesc au rezolvat
mult mai repede această pro¬
blemă. Rezultatele pot fi privite
cu mare încredere, deoarece ele

ALMANAHUL TEHNIUM

au fost venticat© de nenumăraţi
radioamatori şi pentru diferit©
condiţiuni de propagare,

La noi în ţară în iarna
1938—1939. cînd poleiul distru¬
sese liniile telefonice, staţiunea
unuia din amatorii noştri a fost
întrebuinţată pentru comunica¬
ţiile oficiale făcute diferitelor
centre din ţară.

Avîntul radioamatoncese cu¬
prinde în special tineretul ado¬
lescent, constituind un bun si
folositor mijloc de educaţie a
acestui tineret, pe care îl sus-
traae de multe ori de la alte ocu¬

paţii ce har putea îndrepta pe
căi greşite, in afară de aceasta,
radioamatorii, fiind grupaţi în
asociaţii, dezvoltă în sufletul
acestor tineri simţi mîntul de
prietenie şi de disciplină, atrt de
greu de impus la vîrsta la care
toţi doresc sâ se impună.

Trebuie să amintim, de ase¬
menea. faptul câ radioamatorii
îşi insusesc cunoştinţele nece¬
sare şi rac efectiv încercări asu¬
pra lucrurilor învăţate, nesiliţi de
nimeni, deci pentru propria lor
plăcere şl pe propria lor cheltu¬
ială. Asupra fenomenelor obser¬
vate ei discută cu colegii lor mal

pricepuţi. In felul acesta, ei
ajung sâ poată fi întrebuinţaţi ca
radiotelegrafist! sau ca tehni¬
cieni bine pregătiţi, fără ca auto¬
rităţile să fie nevoite să cheltu¬
iască bani cu şcoli sau salarii
pentru a-şi asigura personal în
cai de necesitate specială,
adică atunci cînd au nevoie de
un număr ^sporit de astfel de
specialişti, în afară de aceasta,
în diferite cazuri, staţiunile şi
materialul de experimentare al
tuturor radioamatorilor poate fl
întrebuinţat, transformarea lui
pentru nevoile obşteşti fiind
uşor de făcut.

In 1924 se realizează prima le¬
gături radiotelegrafiei Europa-
America, între amatorii W1MO
din Washington şl F0AB din
Nisa, pe o lungime de undă de
circa 100 m. Tp! in 1924 amatorii
reuşesc sâ coboare către undele

din ce în ce mai mici — 00, 30 şl
chiar 20 m — stabilind perfor¬
manţe.

în 1925, cunoscutul radioa¬
mator englez G2MM din Catar-
ham a reuşit să stabilească o le¬
gătură radiotelefonicâ cu Noua
ieeiandă Undele emise de pos¬
tul său au parcurs o distanţă de
aproximativ 20 000 km, stabilind
astfel recordul lumii. Un an mai
tîrzlu se fac primele încercău de
5 m,

RECORDURI

Pentru comunicaţiile rapida la
scurtă distanţă folosind un echi¬
pament redus, amatorii ameri¬
cani au un considerabil aport în
ultimul timp, Lucrul for a fost sti¬
mulat prin concursurile organi¬
zate metodic da către organiza¬
ţiile respective. Revista amatori¬
lor californleni, „Radio", în nu¬
mărul sau din noiembrie, ne
aduce vestea performanţei rea¬
lizate de curînd de către amato¬
rii W6Q2A şi W6MK3, care au
făcut o legătură pe frecvenţa de
112 megacictî (2.7 m), fiind dis¬
tanţaţi cu 400 km unul de altul.

Pentru YR-i va fi deci intere¬
sant de pomenit şi ceva despre

propagarea pe banda de 7 Mc
(40 m) Revista „Radio' 1 publică
observaţlunile amatorului
W9BNX (Mr, E.H Conklin), care
stabileşte o corespondenţă per¬
fectă între numărul petelor so¬
lare şi frecvenţa pe care se pot
realiza legături depărtate (Dx),
pe care o denumeşte „frecvenţă
critică' 1 . Diagramele pe care le
reproduce arată influenţa pe
care o au petele solare. Din ace¬
leaşi diagrame se vede cît de
justificată este propagarea ex¬
traordinară pe 7 Mc, de care
s-au bucurat amatorii în toamna
anului 1935, lucru pe care |-am
pomenit mai sus.

Foarte mulţi amatori mu
interesat In ultima vreme
despre condiţiile de înscriere
în Asociaţia amatorilor ro¬
mâni de unde scune
Reamintim că AARUS este
unica asociaţie din tară care
grupează pe cei ca ae Intere¬
sează de emisia de amator şi
cuprinde două secţiuni prin¬
cipale: emiţători şl receptori,
Pentru înscrierea în secţiu¬
nea „emiţători este necesar
un stagiu de 6 luni în secţiu¬
nea „receptori'. Deci, pentru
început, orice amator se ve
, înscrie în secţiunea „recep-
torl\ Peniru înscrierea în
această secţiune, amatorul
- va face o cerere pe formula¬
rul „tip". cerut în prealabil se¬
cretariatului AARUS. Cotiza¬
ţia anuală este de 240 lei.
Pentru secţiunea „emiţători* 1
se var repeta aceste formali¬
tăţi, amatorul trebuind să
completeze cererea cu reco¬
mandaţi© a doi membri din
secţiune cu vechime de cel
puţin un an. Secţiunea „emi¬
ţători' se subdlvida în două:
membri activi şi membri ade¬
renţi, Ca membri aderenţi
slnt încadraţi minorii, Mem¬
brii aderenţi plătesc o taxă de
înscriere de 100 lei şi o coti¬
zaţie anuală de 300 lei. Mem¬
brii activi plătesc 100 Iel pen¬
tru înscriere şi 400 lei cotiza¬
ţie anuală.

Flecare abonat de televiziune
din Anglia a primit un chestionar
cu întrebări referitoare la alege¬
rea programelor. Din cele 4 000

de răspunsuri sosite, care se îrn-
păd între 91% amatori şi 9% pro¬
fesionişti, se constată câ, în ge¬
neral, publicul este satisfăcut de
telul cum se alcătuiesc progra¬
mele în ceea ce priveşte prefe¬
rinţele arătate de amatori, ei

preferă piese teatrale şi numere
de varietăţi transmis© direct din
teatre, Alţii cer demonstraţii de
dansuri noi, puţini preferă fiime
culturale. Pentru toţi însă este
egal dacă anunţarea se face prin
crainici sau crainice.

-LM AN ANUL TEHNÎUM

9&G * â 00

;

> *

IN MEMORIAM

radioreceptor
mereu modern

spre sflrşiîui dece¬
niului 4 în Radio Universul re¬
ceptorul alaturat, aşa cum este
prezentat şi în titlu, poate fi con¬
struit şl folosit cu rezultate bune

utlllzînd piese recuperate
In esenţă, este vorba de un ra¬
dioreceptor cu reacţie ce utili¬
zează în etajul de radiofrecvenţa
o pentodă cum ar fi EF80; EF6 t

6|7; 0)1; 6)5; El80 F otc.

Al doilea tub este un am
câtor de audiofrecvenţâ,
poate fi montat unul din ţipi
EL 64, EL 90. EGL 82 (.
pentodă), 6P3 eta Desigur
recomandat sa nu se mai
teze un tub redresor c!
diode de tipul P407,

Bobinele si nt construite
tru gamele undelor lungi ş
do Tn tabel este Indicată
liţata dar poate fi folosit!
sîrmâ CuEm 0.1

REACŢIE

6fclLA * -

f i S ** 3 1 1

TABLOUL UOttlNf.LOn

Ufipi MtoiL

- ăgffţţ*.

-U

fi-12 >|f*M 4
Vlţ» 9*0.Ofi
*i"S 7

âms-

ULSL

fi *

nti im.m

M"t 1*5

ir
Uc
llfl
ie
st
an
Ou

en
ne

iii iplr*

LiU vd>,oe|
*- ,r >ţ 1-6

AClTd

U>i0t IUWH,

rfn

AtiTiNi

ACCUD

Ut * C T ! E

/ r\ JSt

3 t

T a

IL-Î7

- •

t 43 - S P

6 * >6

6xC

t Hi li tOM

l*"t 1

UU 5<C,a0
J*«t l * 6

nu j«o oS
i -6 .

Mit* at#r4 j

ALMANAHUL TEHNIUM

1. NOŢIUNI astronomice generale

Soarele este situat In centrul sistemului planetar din care face
parte şl Pămlntul, Acesta se Invlrteşte In jurul Soarelui Intr-un an.

lată cîteva date fundamentate despre Soare:

Distanţa faţă de Pâmlnt

— mijlocie *.. 149,6 milioane km

— maximă ...,.. 152,1 milioane km

— minimă ..-. 147,1 milioane km

înclinaţia axei de rotaţie ţaţă de planul ellpfidi — 82*4830"
Diametrul

— aparent .... 31 '59 1 '

" real .. *. - --,- 1,392 milioane km

Volumul . . . 1,412 , 10 1B km 3

Masa ......... 1,99 . IO 33 o

Densitatea mijlocie . 1,41 g/cm*

Acceleraţia gravitaţiei la suprafaţă 27 398 cm/s 2

Durate medie a rotaţiei

— siderală ..

— sinodică..

Viteza mişcării faţă de stelele apro¬
piate ....

Luminozitate totală .....

pe cm 2 de suprafaţă solară _

Constanta solară

Tipul spectral .
Temperatura efectiva

25,38 Zile
27,275 zile

19,4 km/s
3,86 . IO 33 erg/s =
= 3,86 10 23 kW
6,35 . IQio
erg/cm^s = 6.35
kW/cm 2
1,374 . 10 6
erg/cm*s = 1,97
caT/cm s /min =

= 1,374 kW/m 2
G 2

5 800 K

Pentru a aprecia ce reprezintă
aceste date fundamentale, cî-
teva explicaţii şi comparaţii sînt
necesare. Variaţia distanţei
Soare-Pămînt se explică prin
forma eliptică a orbitei acestuia
din urmă, distanţa minimă fiind
cea din peri hei iu (începutul lui
iulie) Diametrul real af Soarelui
întrece de 109,24 de ori pe cel al
Terrei şi este chiar de 3.6 ori mai
mare decît distanţa Pâmînt-
Lunâ. Volumul Soarelui întrece
de circa 1,3 milioane de ori volu¬
mul Pâmîntuiui, iar masa Soare¬
lui întrece de 333 mii de ori masa
Pâmîntuiui. Densitatea Soarelui
este ceva mai mare decît a apei,
dar nu reprezintă decît cam 1/4
din densitatea medie a Pâmîntu¬
iui. Un corp ajuns la suprafaţa
Soarelui ar cintâri de circa 28 de
ori mai mult decît pe Terra, dato¬
rita acceleraţiei gravitaţiei, mult
sporita. Prin constantă solară se
înţelege cantitatea totală de ra¬
diaţie solară care cade pe o su¬
prafaţă dispusă perpendicular
pe razele solare ia exteriorul at¬
mosferei terestre, la distanţa
medie Soare-Pămînt.

în ceea ce priveşte rotaţia în
jurul propriei axe, pe care depla¬
sarea petelor solare o pune în
evidenţa 1 , ea este de 27 de zile,
dar a ceasta es te rotaţ ia s i n o-
dîcâ, căci în acest timp şi Pâmîn-

ALMANAHUL TEHIUIUM

tul s-a deplasat pe orbită. Rota* *
ţla siderală este de aceea sensi¬
bil mal mică, Totodată, Soarele
nu se roteşte ca un corp solid, ci
cu viteze diferite, după iatltu-
dini,

In 1851 a fost descoperită re¬
laţia între variaţia diurnă a decll*
naţiei magnetice şl faza ciclului
solar decenal, prima probă a
efectelor geofizice Importanta
ale activităţii Soarelui. Se ştie ce
Importanţă au aceste efecte
pentru activitatea radioamatori¬
lor fiindcă ele Influenţează pro¬
pagarea undelor radio. Pe su¬
prafaţa Soarelui au loc frecvent
erupţii, ele fiind strîns legate de
bîmpurlia magnetice ale centru¬
lui activ.

Aceste erupţii produc o radia¬
ţie radloalectrlcă complexă şl o
emisiune Intensă In domeniul
razelor ultraviolete şl X. Ele emit,
de asemenea, radiaţii corpuscu-

Ele parvin la Pămîfit Intr-un In¬
terval de circa 40 de ore şl pro¬
voacă furtuni magnetice şl per¬
turbaţii lonosferlce Importante
(aurorale, boreala etc,).

In afara variaţiilor, emisiunile
de unde hertz lene ale Soarelui,
ce corespund emisiunilor neter¬
mice, relevă existenţa fenome¬
nelor de coroană, puţin sau de¬
loc accesibile observaţiei op¬
tice. Furtunile de „zgomot 11 sînt
observate în unde metrice. Ele
presupun în mod normal o întă¬
rire a nivelului mediu al emisiu¬
nii, însoţită de salturi foarte
acurte (mal puţin de o secundă);
aceste salturi aînt de tip mono-
cromatlc şl nu ocupă decît
banda de frecvenţă de 5. MHz;
furtunile se produc In toată
banda undelor metrice şi sînt
frecvent observate de radioa¬
matori pe 144 MHz, cînd ante¬
nele sînt orientate spre vest la

zate devin bune conducătoare
de electricitate şl se comportă
ca nişte oglinzi în care sînt re¬
flectata undele radloelectrlce
după Incidenţa, altitudinea, în¬
clinarea, deformat iile şl densita¬
tea stratului. Unda reflectată
poate atinge un punct foarte în¬
depărtat de staţia emiţătoare.
Frecvenţele nu se reflectă Tn
mod Identic, Pentru undele de-
cametrlce, fenomenul începe sâ
fie destul de bine cunoscut şl de
mult timp se publică previziuni
destul de exacte ale propagării.
Pentru undele metrice, de nu¬
mai 20 de ani au fost constatate
reflexii pe aurorele boreale şl pe
straturile sporadice E, dar încă
nu se pot stabili previziuni
exacte; se ştie numai că reflexi¬
ile sînt mal frecvente în timpul
anilor de Intensă activitate so¬
lară şi recent s-a stabilit că stra¬
turile sporadice pot avea alte

Curb* ds atflvl»
ta te pentru ciclul
20 şl previziunea
pentru ciclul 21 ■

lare: raze cosmice {energie 10
MeV pînâ la 10 GeV) şi particule
aurorale (energie sub 10 keV) 2 .

1 De asemenea, efectul Doppler-
Flzeau.

* keV (kilo-electron-volt) este
energia comunicată unul electron
accelerai de o diferenţă de potenţial
del 0Q0 V,

MeV {mega-electron-voH) este ener¬
gia comunicaţi unui electron acce¬
lerat de o diferenţă de potenţial de 1
MV (un milion de volţi).

GeV (glga-etectron-volt) este ener¬
gia comunicată unui electron acce¬
lerat de o diferenţă de potenţial de 1
GV (10” V),

apusul Soarelui, Sursele de zgo¬
mot se situează pe coroană la o
altitudine medie de 500 000 km
şi pot persista mai multe zii©.

Nu se ştie încă de ce numai
anumite grupe de pete solare
sînt surse de asemenea furtuni,

2. ACŢIUNEA ASUPRA PRO¬
PAGĂRII UNDELOR RAOIOE-
LECTRICE

Radiaţiile solare ce ajung în
straturile înalte ale atmosferei
creează acolo o ionizare mai
mult sau mai puţin Intensă, fe¬
nomen demonstrat în 1924 de
doctorul Pettit; straturile ioni-

cauze. Pentru moment râmîne
ca cel ce doresc să exploateze
fenomenul sa observe apariţia
petelor pe Soare sau să urmă¬
rească emisiunile ce oferă infor¬
maţii asupra numărului şl im¬
portanţei acestora.

Cînd o pată apare pe supra¬
faţa Soarelui, efectele sale se
fac simţite circa 26 de ore mai
tîrzlu, timpul necesar ca particu¬
lele sâ atingă atmosfera teres¬
tră; efectele sînt cu atît mai in¬
tense cu cît pata este mai impor¬
tantă (particulele ating atmo¬
sfera într-un unghi mai eficace).
Petele mat importante reapar cî-
teodată după 25—27 de zile

ALMANAHUL TEHNIUM

dup^ ce au făcut ocolul Soare-
Iul in emisiunile solare obser-
vite este foarte dificil sa prevezi
efectele exact© din cauza marii
complexităţi a cauzelor.

3. CICLURILE SOLARE. OB¬
SERVAREA LOR. STUDII iN
CURS

Activitatea solară este expri¬
mata Tn două feluri; numărul lui
Wolf, care ţine cont de numărul
petelor şl car© a putut fl recon¬
stituit plnâ în 1749, şi d© supra¬
faţa totală a petelor, care este
măsurată de Observatorii Qreon-
wich din 1874. în 1843 un astro¬
nom amator. Schwab©, a desco¬
perit variaţia ciclică a numărului
de pete solare a căror perioadă
de recurenţă este de circa 11
ani, cu diferent© variind de la 8 la
14 ani [ultimele cifre avansate
sînt de la 10.8 la 11.3 ani). Ciclul
a avut o creştere rapidă, un ma¬
ximum cu o durată mai mult sau
mal puţin lungă şl o descreştere
destul de lentă Alura ciclului
este destul de variabilă şl a-a
presupus că existau perioade
secundare mai lungi (au fost in¬
vocate o perioadă de 80 de ani şi
una de 400 de ani).

S-a observat de asemenea,
că latitudinile nord şi sud, unde
se formează majoritatea petelor,
variază în cursul unui ciclu pen¬
tru a se apropia de ecuator la
sffrşltul acestuia. Ciclul următor
pleacă mai aproape de poli.

Ciclurile au fost numerotate
încapînd de la 1 de Observatorul
din Zurlch Tncepînd din 1755 fi¬
nind cont de periodicitatea me¬
die de 11 ani, ciclul 20 s-a termi¬
nat in martie 1976 şi a făcut loc
ciclului 21, în care trăim acum.
Nici unul dintre ciclurile obser¬
vate pînă azi nu s-a comportat
identic. Previziunile pentru ci¬
clul 21 erau destul de pesimiste,
maximumul activităţii solar© ne-
înceţind sâ descrească; or, a-
ceste previziuni s-au aflat în
contradicţie cu măsurătorile ul¬
terioare ale numărului lui Wolf
pe de o parte şi pe de altă parte
cu măsurătorile fluxului solar pe
2,8 GHz, Alte previziuni au fost
dimpotrivă foarte apropiate de
valorile măsurate Mai mulţi au¬
tori care aU studiat previziunile
perturbărilor ionosferice şi efec¬
tul lor asupra telecomunicaţiilor
au emis Ipoteza influenţei efec¬
tului mareei planetare asupra
Soarelui corespunzător anumi¬
tor poziţii ale principalelor pla¬
nete ale sistemului solar: Mer¬
cur, Venus. Jupiter şi Pâmînt K,
D. Wood, de ia Universitatea din

Colorado, a stabilit o relaţie în¬
tre efectul mareei planetare şl
numărul de pete din 1850. F.M,
Smlth (G8 KG) a reluat această
relaţie în ^Radlocommunica-
tion" (Iulie. 1978, p 494- 499);
e! compară mecanismul ciclului
solar cu funcţionarea unul osci¬
lator sincronizat cu o sursă ex¬
terioară, această sursă fiind
pentru Soare străfundurile
oceanului planetar. Avînd re¬
zerve asupra altor Interreacţli
posibile, autorul crede ca mini¬
mumul ciclului 20 va fl atins ia
sfinţitul anului 1977, cu numărul
iul Wolf 50 şl că maximumul ci¬
clului 21 va avea loc la sfînşltul
anului 1980 cu o valoare egală
sau superioară iul 150 De fapt
activitatea solară a trecut prfn-
tf-un minimum de 10 în 1978 şl a
început aâ crească în timpul lui
1977, cu o creştere puternică In
1978 pînâ la începutul Iul 1979,
în timpul iernii 1978—1979,
FMU (frecvenţele maximale uti¬
lizate) au depăşit deseori 50
MHz cu recepţia în S.U.A. a
emisiunilor televiziunii fran¬
ceze. canalul FI, diverse balize,
50 MHz, au putut fl auzite la dis¬
tanţe cuprins© între 4 000 şl
10 000 km.

De remarcat câ nu întotdeauna
anumite fenomene intense ale
activităţii solar© (de pildă trece¬
rea unul grup mare de pete prin
meridianul central al discului so¬
lar) produc efecte geofizice co^
răspunzătoare Explicaţia este
aceea că radiaţia corpuscularâ a
Soarelui, care are un rol însem¬
nat în această privinţă, nu pără¬
seşte în mod uniform astrul zilei,
ci în „evantai, in fascicule diri¬
jate divergent, care pot să atingă
sau. nu atmosfera Terrei, în gene¬
ral însă, paralelismul dintre In¬
tensificarea „activităţii solare" şi
a fenomenelor geofizice este un
fapt curent.

Aurorele polare se produc
atunci cînd fluxul ccrpuscular
încărcai electric provenit de la
Soare este deviat m cîmpui mag¬
netic al Pămîntulul, spre zonele
polare, unde efectuează mişcări
în spirală. In lumina concepţiei
despre magnetosferâ, acest pro¬
ces _apare mai clar decît în tre¬
cut. In păturile superioare ale at¬
mosferei. corpuseuNI provoacă
lonizarea şl implicit I urni nes-
cenţa moleculei or de gaze. Tot¬
odată, cercetări recente au ară¬
tat că aurorele polare se dato¬
rează şi lummescenţei proprii a
lonîior de calciu proveniţi din
Soare.

CALUS» STÂNCULE9DU

!SM

AL. MAnCULEBGU

în exploatarea staţiilor Pe emi-

I sie-recepţie, o problemă esen-
tlală o constitui© legătura Intre
aparatură ş| sistemul radiant -
• antena. într-adevăr, se întlmplâ
adeseori ca, din cauza unor de¬
fecte în instalaţie sau a unor re-
( glaje Incorecte, antena să nu ra¬
dieze decît o fracţiune foarte
mică din puterea furnizată de
către etajul de ieşire al emiţăto¬
rului. Soluţia corectă constă nu

( în a mări „în neştire" puterea
etajului final, ci Tn a controla şl
remedia adaptarea antenei, ope¬
raţii ce implică măsurarea ra-
^ portului de unde staţionare Tn Ih
f nil le de legătură.

I în articolul de faţă ne propu¬
nem o scurta trecere în revistă a
noţiunilor şl fenomenelor Impli¬
cate de aceste măsurători şl op-
| tlmlzărl, adresîndu-ne, fireşte,
începătorilor tn materia de ra-
. dloamatorlsm,

■ PROPAGAREA CURENŢILOR
RE PE O LINIE

Obişnuiţi cu domeniul frecven¬
ţelor joase (reţea, audio etc,),,
ţavem tendinţa de a considera fi¬
rele de legătură dintre diversele

( aparate sau părţi ale aceluiaşi
aparat electric ca pe nişte slm-
. ple conductoare ohmice (rezis¬
tenţe pure). în realitate însă,
$orice conductor sau ansamblu

I de conductoare se comportă şi
ca o inductanţâ şl prezintă toto¬
dată şi anumite capacităţi în ra-

I port cu solul, cu masele meta¬
lice din vecinătate, cu alte con¬
ductoare etc.

La frecvenţe joase de lucru,
I inductanţele acestea au Impe-
«danţâ practic nulă. iar capaclta-

I ţile au impedanţâ cvasimfinitâ,
motiv pentru care ele sînt negli¬
jate în practică, lucru ce nu mal

I este posibil în cazul frecvenţelor
înalte, după cum vom vedea.

Să precizăm mai întîi că prin II-

I nle (de transmisie) se înţelege
un ansamblu de două conduc¬
toare utilizat, de exemplu, pan-

I tru a lega între ele un generator
de semnal şi un receptor (con¬
sumator). Linia poate fi alcătuită

! dln două fire paralele, d Intr-uri
cablu coaxial etc. în cazul staţii¬
lor de emisie^recepţte, linia

ALMANAHUL TEHfSJIUM

leagă aparatura la antenă; la
emisie, postul este generator şl
antena consumator, Iar la re¬
cepţie antena devine generator
şl receptorul consumator

in înaltă frecvenţă (RF), fie¬
care portlună inflnitealmala, dx,
a unul fir conductor prezintă o
rezistenţă Rdx şl o Inductanţâ
Ldx, fiecare porţiune dx a unei
linii de transmisie reprezintă, în
plus, un condensator elementar
de capacitate Cd* şl o conduc*
lariţâ „do fugă* (prin izolatorul
ce separă firele),. de valoare
^Gdx

în astfel de cazuri generala, ia

gime, L, şl capacitatea pe unita¬
tea de lungime, C

IMPEDANŢA CARACTERIS¬
TICA A UNEI LINII

în cazul semnalelor de înaltă
frecvenţă, lungimea de unda a
nu mai cate foarte mare in com¬
paraţi© cu lungimea liniei, aşa
cum se întâmplă in Joasă frec¬
venţa De exemplu, pentru un
semnal cu frecvenţa f H4

MHz, lungimea de undă este A
C f ~ 5,1 m, adică de acelaşi
“ordin de mărime cu lungimea li¬
niei, ba chiar mal mica.

Prin urmare, ia un moment

I V c

Evident mărimile L şl 0 sînt
caracteristice pentru linia dată,
ele deplnzlnct de geometria li¬
niei. de materialele constructive
etc. Pe de altă parte, împărţind o
tensiune la o Intensitate de cu¬
rent, obţinem o impedanţâ care
în căzui nostru caracterizează li¬
nia dată Din acest motiv* mări¬
mea

transmiterea unui semnal RF pe
linie vor interveni anumite pier¬
deri de energie, cauzate pe de o
parte de căldura dezvoltata prin
efect Joule. iar pe de alta parte
de trecerea unui curent prin izo¬
latorul ce separă cele doua fire.

în practică însă, atunci cînd se
lucrează cu linii relativ scurte
(cîţlva metri), aceste pierderi
pot fi neglijate. Mal precis, vor¬
bim despre linii fără pierderi
atunci cînd putem considera că
nu intervin decit înductanţele şl
capacităţile proprii, respectiv in-
ductanţa pe unitatea de Iun¬

dat, intensităţile curentuluî RF
diferă în doua puncte vecine, V
şl P\ ale aceluiaşi fir, avînd valo¬
rile 1, respectiv I dl De aseme¬
nea, ia un moment dat. diferen¬
ţele de potenţial între cele două
fire în punctele P şi P sînt dife¬
rite, respectiv V şi V \ dV (flg 1)
Dacă se integrează ecuaţiile
diferenţiale care" descriu cum:
porta rea sistemului, se observa
că raportul dintre diferenţa de
potenţial V şi intensitatea curen¬
tului I râmi ne constant In toate
punctele liniei, avînd valoarea:

a fost denumită impedanţa ca¬
racteristica a Im iei. Prin urmare,
atunci cînd vorbim de un cablu
de 50 n, trebuie să înţelegem câ
el are Jmpedanţa caracteristică
Z 50fl

Se poate demonstra — lucru
pe care nu 11 vom face aici — că
dacă o linie de Jmpedanţă carac¬
teristica Z are o lungime (teore¬
tic) Infinită, impedanţa „văzută"
la intrarea sa are valoarea Z
fflg. 2). Dacă o astfel de linie
este „atacată" prîntr-un genera¬
tor sinusoidal, se poale demon¬
stra câ mărimii© V şi I au în per-

ALMANAHUL TEHNIUM

manenţâ aceeaşi fază relativă la
un moment dat, dar câ această
mzâ variază în lungul iinfel; se
spune în acest caz că avem de-a
face cu unde progresive.

în practică ne întîlnlm însă cu
linii finite, atacate la unul din ca¬
pete de un generator şl închise
la cealaltă extremitate prlntr-o
Impedanţă, 2 Este cazul Ilustrat
m figura 3, unde linia are Impe-
danţa caracteristică 2 , Iar gene¬
ratorul are Impedanţa de Ieşire
tot 2 Pentru simplificare, pu¬
tem considera câ Impedanţa de
sarcină 2 se reduce la o simplă
rezistenţă, R.

Calculele (pe care, de aseme¬
nea, nu le reproducem aici) ne
arată că de-a lungul liniei se sta¬
bileşte o repartiţie staţionară a
potenţialelor, Mal precis, dacă
notăm cu V tensiunea la bornele
sarcinii, se demonstrează câ po¬
tenţialul staţionar în lungul liniei
trece prin puncte de maxim,

Vji . 9i prin puncte de minim,

V,^„ cu

V., (ll = V, ţl V,,,. = — V.

Raportul 2/R se notează de
obicei cu S şi se numeşte rapor¬
tul de unde staţionare:

S - 2/R.

In literatura străină îl mal întlî-
nim sub notaţiile SWR (standing
wave ratlo) sau TOS (taux d'on-
des stationnalres)

Din punct de vedere fizic, to¬
tul se petrece ca şi cum distri¬
buţia potenţialelor de-a lungul
liniei ar rezulta din suprapune¬
rea a două unde progresive:

~ o undă cere se propagă de
le generator spre consumator,
numită undă directă, şl
— o undă care, după reflec¬
tare pe sarcină, se propagă de la
aceasta spre generator, numită
undă reflectată.

Grafic, fenomenul este Ilus¬
trat în figura 4, curbele cores¬
punzând la momente diferite de
timp, In puncte ca A, C, E, va¬
riaţiile de potenţial sînt maxime:
spunem câ avem ventre de ten¬
siune. In puncte ca B şl D, va¬
riaţiile aînt minime, motiv pentru
care punctele se numesc noduri
de tensiune.

Este Important de observat ce
se petrece atunci cind linia este
închisă prlntr-o Impedanţă ega¬

lă cu impedanţa caracteristică,
Z, Conform definiţiei, în acest
caz, raportul de unde staţionare
la valoarea S - Z/Z f = 1 „ ceea ce
ne arată câ - Vr * QJ1 sau altfel
spus că nu mal există minime şl
maxime, adică nu mai există
unde staţionare, Nu mal există
deci nici reflexie pe sarcină,
care absoarbe acum toată ener¬
gia furnizată de generator. Desi¬
gur, acesta este un caz Ideal, pe
care îl întîlnîm foarte rar în prac¬
tică, şl de care trebuie să în¬
cercăm a ne apropia cît mal mult
în instalaţiile noastre de emisie.

Valoarea Iul S depinde în mod
direct de raportul dintre ampli¬
tudinea undei reflectate şl cea a
undei directe, deci măsurarea
Iul S se poate reduce la determi¬
narea celor două amplitudini. în
acest caz se obţine de fapt coefi¬
cientul de reflexie

amplitudinea undtl^ reflectate
amplitudinea undei directe

care se află în Interdependenţă
cu S prin relaţia

mg, VIOREL ALEXIU.

Y03AJN

Reflectomeţrul este un aparat deo¬
sebit de util pentru o staţie da emisie
Este ştiut că, la cuplarea emiţătorului
cu antena, dorim transfer maxim da
putere către antenă, sau, cu alte cu¬
vinte. adaptare între emiţător şi an¬
tenă Aparatul descris mal Jos nu
face altceva deeîî sa faciliteze con¬
trolul permanent al acestei adaptări,
Schema refiectometrului este sim¬
plă: o cuplare inductivă cu firul cald
al liderului permite analizarea unei
energii neglijabile, interesîndu-ne
care este proporţia undei directe şl a
undei reflectate care se propaga
Pentru a fi măsurate, cele două unde
sînt mai întîi detectate, diodele abso¬
lut Identice avînd şl rol de separare a
undei directe şi reflectate (după mo¬
dul în care sînt conectate}.

Bobinajul se face pe un tor de ra-
diofrecvenţa. avînd numai o singură
Spira în primar, iar în secundar bobi¬
nai bifilar 2 x 35 de spire.

Nu se va impregna bobinajul cu lac
sau vopsea, TntfUCÎt ax istă pericolul
apropierii de saturaţie a miezului
magnetic, lucru care strică în final li¬
niaritatea aparatului
Rezistenţa de 100 ii are rolul de

amortizare a circuitului secundar
pentru evitarea eventualelor oscilaţii
care pot apărea cînd $e cuplează
emiţătorul. Circuitul RC, conectat la
priza mediană a bobinajuiui, corec¬
tează discontinuitatea pe fider pro¬
vocată de spira înserlată cu firul cald
al acestuia.

Reglajul este simplu: se conec¬
tează emiţătorul la reflecto metru, iar
după refiectometru o sarcină artifi¬
cială de 75 II. Se rotesc îrimerul şi
potenţ I ornat ru I sem I rag 1 ab 1 1, pî nâ
cind unda reflectată (citita pe unul

din instrumente) este nulă Se inver¬
sează bornele refiectometrului între
emiţător şj sarcină, Indicaţia trebu¬
ind să fie aceeaşi (citind unda reflec¬
tata evident pe celălalt instrument}
Gradarea scalei pentru a se putea citi
este destul de incomod de făcut. De
aceea se face un tabel cu valorile ci¬
tite pe instrumentul de unda reflec¬
tată şi valorile corespunzătoare lui
Măsurarea undei reflectate se face
totdeauna reglînd indicaţia de undă
directă la maximum pe scala instru-

ALMANAHUL TEHNIUM

5 =

s - 1

S + 1

De exemplu, pentru S - 2, ? =
2 - 1

=-■=* 0,33.

2+1

Un diapozitiv practic pentru
măsurarea iul S este prezentat
în figurile 5 şi 6. Este vorba des¬
pre o linie ,,aproape 1 coaxială,
unde conductorul exterior este
o cutie metalică avînd secţiunea
în forma de U, ceea ce permite
accesul la conductorul central.
Paralel cu acesta din urmă se
plasează un alt conductor, care
va servi drept „antena 41 Prin
două borne de ieşire coaxiale,
ansamblul se branşează între ie¬
şirea emiţătorului şi extremita¬
tea cablului de antenă.

Punctul central al firului „an¬
tenă 11 este legat la masă prin re¬
zistenţa R, delimitînd cele două
segmente captatoare egale, de
lungime I. Diferenţele de poten¬
ţial induse sînt redresate cu dio¬
dele D, şi D , filtrate cu conden¬
satoarele O, şi O şi aplicate unul
galvanometru G, a cărui sensibi¬
litate poate fi reglată cu poten-
ţiometrul P Prin intermediul co¬
mutatorului K se poate branşa
galvanometru! fie pe Di, fie pe D

Puterea pierduţi

1,5

4 %

2 l

11 %

25 %

30%

40 %

Prima măsurătoare, cu K pe Di,
dă o deviaţie proporţională cu
amplitudinea unde) directe de la
emiţător. Ajustfnd potenţiometrut,
se reglează sensibilitatea instru¬
mentului astfel îndt să obţinem
deviaţia acului la cap de scală. Pe
urmă. fără a modifica poziţia lui P,
se comută K pe Q.'. Noua deviaţie
este proporţională cu amplitudi¬
nea undei reflectate, ceea ce per¬
mite citirea directa a coeficientu¬
lui de reflexia tn practică se
preferă gradarea scalei direct în
unităţi S, folosind relaţia menţio¬
nată, aşa cum se vede la aparatul
din figura 7 (SWR S).

De remarcat că prima măsu¬
rătoare, după etalonare (se înlo¬
cuieşte P cu o rezistenţă de va¬
loare corespunzătoare), dă Indi¬
caţii proporţionale cu puterea
HF disponibilă Fa laşirea emiţă¬
torului.

După cum am arătat deja, si¬

tuaţia ideală ar fi S = 1, cînd în¬
treaga putere a emiţătorului
este transmisă antene! în prac¬
tică se obţin valori S > 1, existînd
întotdeauna anumite pierderi de
putere, cu atît mai mari cu cît S
este mal mare. Corelaţia dintre
procentajul de putere pierdută
şi valoarea iui 3 este indicată
aproximativ în tabel
Se consideră că instalaţia este
satisfăcătoare dacă S nu depă¬
şeşte valoarea 2. în cazul în care
nu se obţine direct acest rezul¬
tat, este posibil să se amelioreze
adaptarea intercalînd între ieş i-
rea emiţătorului şl linie un filtru
transformator de Impedanţă,
care poate arăta în principiu ca
în figura 8.

mentulul,

Spre exemplu, dacă instrumen¬
tala au 5 diviziuni pe scală, iar unda
reflectată Indică 2,5 diviziuni, vom
avea un raport de undă staţionara

5 2,5

a ' ——= 3,

5 - 2,5

Poţenţiometrul de sensibilizare
trebuie şa alba cal© două secţiuni cît
mai apropiate între ele, ca valoare,
pentru diferite unghiuri de deschi¬
dere O valoare optimă constatată a
potenţiometruiui este de 10 — 20 ktX,
Aparatul se construieşte într-o cutie
metalica, cu dimensiunile 40 x 60 x
140 mm, avînd la capete două mufe
de tip radia! N, pentru cuplare, res¬
pectiv către emiţător şi antenă.

Emitator

Nu trebuie admisă o valoare a lui n
mai mar© de 3, pentru că unda reflec¬
tată poate distruge etajul final al
emiţătorului sau, in cel mal bun caz,
randamentul ©misiei scade.

Dacă O are valori mai mari. trebuie
redlmenslonatâ antena astfel Tncît fl
să se apropie de valoarea optimă
unu.

Reflectometrul este un aparat deo¬
sebit de util r care permite in acelaşi
timp şl acordul emiţătorului (pe ma¬
ximum de unda directa) Suprave¬
gherea permanenta a adaptării cu
antena permite evitarea suprasolici¬
tării etajului de putere şi marlrea ran¬
damentului ©misiei.

Antena

CALENDAR

februarie

* în februarie 1911, un
pasionat al astronomiei,
amiralul Vaslle Urseanu,
oferă spre folosire pu¬
blică o luneta Zeiss de 150
mm, instalată în Imobilul
special amenajat cu o cu¬
polă din actualul bulevard
Ana Ipâtescu în ţară, în
acea vreme, mai existau
numai 7 lunete, dar nici
una mai mare de 100 mm.

• Februarie 1880 — in¬
ginerul român Dlmltrle
Vâsescu construieşte un
automobil cu aburi, care
va circula pe străzile Pari¬
sului, fiind denumit de
francezi „ce! mai reuşit
tren fără şină 14 . în anul
1909. cînd inventatorul a
murit, automobilul mai
putea fi admirat la Muzeul
Şcolii de poduri şi şosele
din Bucureşti.

ALMANAHUL TEHNIUM

Dacă visul multor radioama¬
tori este obţinerea unui iran*
scelver Industrial bine reglat şi
în special, asamblat mecanic
(eliberat de jungla firelor de pe
masă), de multe ori visul râmi ne
vis şi cu el nu se pot faceQSO-uri
Nu ne rămine decît să ne mutţu-
mim cu realizările propriului la¬
borator, unde un receptor sau
un emiţător poate fi realizat
chiar în condiţii de utilare mo¬
desta şi cu piese obţinute de ia
radlobtub ?£* calitate sl HnH
există sau dnd află că exista)
sau d© la colegii de breasla fee
le trece printre degete),

Orice Ham care se respecta
cum a primit autorizaţia, îşi do¬
reşte un receptor cu multe clape

destinat Dx-ulul; o clapă pentru
2L; o clapă pentru LU; o clapă
pentru JA, o clapă pentru VE
etc. (YO fiind exclus), numai că
astfel de claviaturi nu au apărut
mea la „Dioda’ 1 şi pînă atunci ur¬
mează sa ne confecţionăm o
aparatură reală şi palpabilă,
care să corespundă cerinţelor şl
dateior tehnice din autorizaţie
Ca să fim înţeleşi de corespon¬
dent, în primul rînd, sin tem obli¬
gaţi a utiUza un emiţător bine re-
dlflt mal ales atunci dnd legă¬
tură se stabileşte in SSB (banda
laterală unică)

Datorită acestor cerinţe vom
prezenta cîfeva soluţii tehnice
de reglare a emiţătoarelor SSB,
venind astfel în sprijinul (ape-

nerjfor AF

Ampli,

MOdulttp?

fthllibr#t

v/\/\.

-@Q®

-4>—

d d 6

b 6 6

yj x

Oiciloitdp

> 0 0 ^ KX> O 00 Q
® © ®

râm) al multor radioamatori
constructori

în orice caz, prezenţa unor
anumite aparate de măsură este
absolut obligatorie, lipsa unuia
dintre ©le excluzi nd operaţia
respectivă: un osciloscop, un
generator AF şi un voltmetru
electronic, plus cunoaşterea
perfectă a montajului ce ur¬
mează a fl reglat

VERIFICAREA

ADULATORUL

ECHILfRRAT

Se ştie câ elementul esenţial
a' unui emiţător sau excltator
SSB este modulatorul echilibrat
cu rol de a excita etajul final de
putere m funcţie de modulaţie,

jn absenţa modulaţiei, etajul
final RF nu trebuie să pornească
excitaţii şl nu trebuie sa radieze
Prima operaţie deci trebuie să
consiste in verificarea compor¬
tării acestui modulator şi, bi¬
neînţeles. punerea sa într-o
funcţionare corecta şi pentru
aceasta se va face montajul din
figura i

Un semnal sinusoidal prove¬
nit de la generatorul AF este
aplicat la intrarea de modulaţie a
emiţătorului, ieşirea modulato¬
rului se aplică la Intrarea osci¬
loscopului.

Oscilogramele posibile a apă¬
rea pe ecran sim ilustrate în fi¬
gura 2.

Astfel, în figura 2 A curbele
amta o funcţionare incorecta,
modulatorul est© dezechilibrat
şi, în acest caz. emiţătorul emite
o unda modulată în amplitudine
(grad de modulaţie aproximativ
0,5) Şi semnalul din figura 2 B
arată ca se emite un semnal mo¬
dulat în amplitudine, dar cu o
profunzime mai mare a modula¬
ţiei (m - 1) şi deci modulatorul
lucrează tot incorect Abia în fi¬
gura 2 C putem constata o ame¬
liorare a modulatorului, iar echi-

-ae

ALMANAHUL TEHNIUM

ilbrarea definitivă este atunci
cînd curba vizualizată se pre¬
zintă ca în figura 2 D, Această si¬
tuaţie ne asigură de eliminarea
totală a undei purtătoare din
spectru, singurele existente fi¬
ind cele două benzi laterala una
dintre acestea urmînd a fi supri-
mată de filtru.

Pupă reglajul modulatorului,
osciloscopul se va conecta la ie¬
şirea filtrului de bandă sau a
unui etaj. mmm

Pe ecranul osciloscopului vor
putea apărea desene ca în figura
3, Apariţia pe ecran a două linii
paralele (flg, 3 A) indică anima¬
rea completa a unei benzi late¬
rale, emiţătorul putînd fi utilizat
în trafic.

Dacă pe ecran semnalul apare
ca în figura 3 B sau în figura 3 G,
înseamnă că a doua bandă late¬
rală nu a fost total anulata, ur-
mînd a vedea situaţia filtrului
utilizat.

VERIFICAREA

AMPLIFICATORULUI LfNIAP

La ieşirea excltatorului, deci
după filtrul de bandă, emiţătorul
conţine un amplificator liniar,
format din unul sau mai multe
etaje, în primul rînd se impun ve¬
rificarea valorilor tensiunilor de

alimentare si polarizare, valoa¬
rea tensiunii hF de excitaţie,
puncîui d© funcţionare a eta¬
jului.

Aceste condiţii de funcţionare
trebuie sâ fie strict conforme cu
valorile indicate in schemă sau
în indicaţiile de exploatare a
emiţătorului.

Cum in generai etajul final de
putere este echipat cu un tub
electronic, vor trebui respectate

cu stricteţe valorile tensiunii
anorilce, ale curentului anodJe

m i W&WMt 1P iMlfilttlii -îir'

slunile de polarizare nu trebuie

sa varieze in perioada modula^
torului.

Se va ţin© seama şi de faptul
că un miliampermetru nu poate
indica valorile de vîrf ale curentu¬
lui şi deci, atunci cînd acest ins¬
trument va indica 240—260 mA,
în realitate aceste valori sini de
360—370 mA.

O altă verificare a etajului final
este neutrodinarea (trecerea di¬
recta a semnalului prin conden¬
satoarele parazite, formate de
electrozi)

Cînd se constată o trecere a
semnalului de la intrare direct în
antenă, se vor regla elementele
de circuit special montate pen¬
tru remedierea acestei stări.

Se va verifica apoi ampiitudi-

O metodă des folosită şi ra¬
pidă totodată este aşa-numita
>f dubleton'\ în sensul că se lolo-
sesc pentru modularea emiţâtch
rulul două semnale de joasă
frecvenţă (simulatoare), con¬
form figurii 4

Emiţătorul se cuplează pe o
sarcină artificială pentru a nu ra¬
dia şi luăm o parte â energiei de
p© sarcină cu o bucla şi o apli¬
căm unui circuit acordat pe
Irecvenţa de lucru a em^atoru-

JtSJi

Cum tensiunea de ÎB acesî cir¬
cuit este destul de ridicată, ea se

nptfeţ flffKrp I bfăcîiă rfe devta-

ţie verticală a osciloscopului

La Intrarea de joasă frecvenţă
a emiţătorului se aplică două
semnai© de la două genera¬
toare, de exemplu, un semnal de
1 000 Hz şi altul de 400 Hz cu
amplitudini riguros egale.

Aceste două semnale vor pro¬
duce pe ecranul osciloscopului
diverse desene, dar atunci cînd
întregul lanţ este bine reglat, osci¬
lograma va apărea ca în figura 5,

Orice deformare, limitare, mul¬
tiplicare denota o funcţionare
anormală a emiţătorului şi im¬
pune verificarea părţilor sale
componente.

Ing. ILIE MIHAESCUj
VD3CO

ALMANAHUL TEHNIUM

III I»

iute

i. generalităţi

In practica radioamatorilor
un lucru foarte important consta
în obţinerea unui semnal de tip
BLU (SSB) sau în detectarea
(demodularea) unui semnal cu
purtătoare suprimată Cea mai
utilizată metodă este aceea a fo¬
losirii unui modulator dublu
echilibrat, care suprima purtă¬
toarea, Cele mai frecvente sînt
modulatoarele cu tranzlstoare,
apoi cele cu diode şl, mai puţin,
cele integrate.

Datorita nevoii de creştere a

tng. ANDRIAN NICOLAE

performanţelor aparaturii dm
dotarea radioamatorilor a fost
necesară preluarea unor suban¬

sambluri fabricate special pom
tru echipamente profesionale.
Pe această linie se înscrie şi
ideea utilizării modulatoarelor
integrate. Amintim două tipuri-
ROB 025 şi ROB 796.

Printre avantajele unor ase¬
menea modulatoare faţă de cele
clasice enumerăm: echilibrare
excelentă; zgomot de intermo-
dufaţfe mic; dimensiuni reduse.

In cele ce urmează va fi pre¬
zentat circuitul integrat ROB
025, fabricat la LC C.E

2 SCHEMA ELECTRICA (fio
1) conţine multiplicatorul; con¬
vertorul tensiune/curent cu in¬
trare diferenţială şi limrtatoruf
pentru intrarea de purtător; am¬
plificatorul diferenţial de ieşire;
reţeaua de polarizare.

Multiplicatorul (modulator
dublu echilibrat) formează prin¬
cipalul bloc al circuitului ROB
025. Ei se compune din tranzis-
toarele Intrarea pentru

purtător (VFQ sau XQ) se afla în
bazele tranzistoarelor, iar cea

VEDERE DE SUS

Intrare

purtător

* Vcc

Ieşire de

referinţa

Intrare
semnal
modulator
Tensiune

polarizare

pentru semnalul modulator (AP
sau RF) în emltoarele acestora
Pot fi mixate două semnale sub
formă tensiune sau curent Cele
doua intrări (de semnal modula¬
tor şl semnal purtător) pot fi in-
terschlmbate între ele. menţr-
nîndu-se la ieşire o formă de
undă cu purtătoare suprimată
Dezavantajul acestui circuit
constă Intr-o considerabilă dis¬
torsiune provocată de nellniari-
taiea joncţiunii bază-emitor a
perechii de tranzistoare diferen¬
ţiale. Pentru a atenua acest efect
s-au prevăzut două diode (no¬
tate pe schemă T 14 şi T ia ),
Convertoarele tensiune/'curent,
împreună cu diodele Ţ u şi j
plus etajele diferenţiale (T^ j 2 ,
şi T ie , r t7 l blocul multiplica¬
tor devine un multiplicator liniar
utilizînd semnale de curent, Cu¬
rentul maxim injectat în multipli¬
cator de către etajele traducă¬
toare n u poate depaş i cu rentu \

ALMANAHUL TEHNIUM

fixat de generatorul de curent al
etajului diferenţial

Amplificatorul de Ieşire este
format din tranzlstoarele T a3 , T? 4
şi J 22 . Acest etaj primeşte un
semnal de la multiplicator şi fur¬
nizează un semnal la ieşire. între
terminalul 9 şi masă se conec¬
tează un condensator care să
reprezinte un scurtcircuit la
frecvenţa de lucru, R a este egală
ca valoare cu R^. Impedanţa de
ieşire a etajului este foarte mică
(cca 3 li).

Reţeaua de polarizare. Aceasta
trebuie să permită următoarele
caracteristici: nivelurile de cu¬
rent să rămînâ constante odată
cu variaţia tensiunii de alimen¬
tare; să lucreze perfect pînă la li¬
mita inferioară a tensiunii de ali¬
mentare; curentul de Intrare al
generatorului să fie indepen¬
dent de temperatură.

Această reţea are în compo¬
nenţa sa tranzistoarele T 4 ...T ia şl
Tîs-Ts?. O compensare exce¬
lentă o furnizează tranzistorul
FET (T )

3, CARACTERISTICILE CIR¬
CUITULUI

Una dintre caracteristicile cir¬
cuitului o reprezintă cîştigul de
conversie. Acesta este de cca

600n

' k ■ SMVI

„podul Giurgeni-Vadu
Oii este printre primele 20
de poduri rutiere din Eu¬
ropa? în lungime de 1 450
m (inclusiv viaductele de
acces) şi cu lăţimea de
13,80 m, el permite un flux
continuu de autoturisme
pe 4 benzi de circulaţie
(cîte două Tn fiecare
sens).

..tumul de televiziune
Gstanklno — Moscova,
cu o înălţime de 520 m,
este una dintre cele mal
înalte clădiri de acest gen
din lume? Silueta zveita a
turnului de beton armat
şi soluţia constructivă
adoptată îi conferă c re¬
zistenţă la presiunea late¬
rală a vîntutul cu o viteză
de peste 40 m/s, Vîrful os-
cllînd cu 20—30 cm.

...cei mal mare şl renu¬
mit amfiteatru roman, Co¬
li seum din Roma r a fost
terminat în anul 80 a.n.?
De formă eliptică, cu trei
etaje şl o galerie supe¬
rioară, avînd o capacitate
de 40 000—50 000 de
spectatori, amfiteatrul a
fost reconstruit în secolul
al lll-lea, fiind folosit în
special pentru luptele de
gladiatori.

„.palatul Alhambra —
Granada <1246—1354). deşi
construit în Spania, este
una dintre cele mak impor¬
tante opere arhitectonice
în stil maur? Proiectat ca
reşedinţă pentru regii
mauri, palatul este îm¬
prejmuit cu un zid întărit,
lung de peste 1 600 m.

6 dB, dacă nivelul tensiunii pur¬
tătorului este de cca —13 dBv
(174 mV). iar nivelul tensiunii
semnalului modulator este de
cca —26 dSv (39 mV). O alta ca*
racteristicâ importantă constă
în raportul dintre semnalul util şi
purtător la ieşirea modulatorului
(măsură a echilibrării mixeru¬
lui). Aceasta se păstrează la o
valoare de cca 50 dB pînâ la
frecvenţe de 600 KHz. Deci este
un excelent modulator (mixer)
pentru aparatele cu frecvenţa
intermediară sub 1 MHz. Se
poate utiliza şi la frecvenţe mai
mari, dar performanţele se re¬
duc corespunzător.

Un alt parametru care Intere¬
sează pe radioamatori este zgo¬
motul la ieşirea acestuia. In
banda 0,1. .1 000 kHz nivelul
zgomotului se situează la cca
—130 dBv. Deci modulatorul nu
este recomandat pentru utili¬
zare în etajele cu semnale sub
120 dBv (0,775 juV) pentru a păs-
600Htra cel puţin un raport semnal/
zgomot de cel puţin 10 dBv.
Avînd în vedere şi zgomotul in¬
trodus de celelalte etaje ale unui

lanţ de recepţie, rezultă că mo¬
dulatorul se poate utiliza în etaje
în care se cere o sensibilitate de
cca 1 „.3 .

4 APLICAŢII

Printre aplicaţiile acestui cir¬
cuit se pot enumera; modulator
dublu echilibrat: circuite com-
presoare şi expandoare; multi¬
plicator de curent continuu; cir¬
cuite cu reglaj automat al ampli¬
ficării; multiplicator de curent
alternativ; modulator de frec¬
venţa; modulator în amplitu¬
dine; circuite cu fază blocată

(P.L.L.)-

Ne vom referi numai la moda¬
litatea de a-1 folosi ca modulator
dublu echilibrat, ROB 025 poate
fi utilizat cu o singura sursă de
alimentare între +9, —4 şi ±15 V
(fig 2 şi fig. 3). Fiecare din cele
doua sisteme de alimentare pre¬
zintă avantaje şi dezavantaje.
O singură sursă duce la rejecta-
rea foarte bună a zgomotului
(B0 dB), dar cere mai multe com¬
ponente adiţionale. Două surse
de alimentare duc la diminuarea
numărului de componente ex¬
terne.

ALMANAHUL TEHNIUM

ADAPTOR SSB-CW
PENTRU
RECEPTOARELE
INDUSTRIALE

Caracteristica de frecvenţă a
unui asemenea receptor este
adecvată recepţionăm emisiuni¬
lor AM[B 9 kHzJ Curba se
poate urmări in figura 1 Cum o
emisiune S$B necesită numai 3
kHz, cu un asemenea receptor
se por recepţiona simultan 3,
posturi (% 2) Daca dorim să
ascultăm postul nr. 1, refacem
purtătoarea (fig 3), In joasă frec¬
venţă (AF) vom obţine o aşezare
a posturilor ca in figura 4 Postul
nr 2 este suprapus peste postul
nr 1, dar este neinteljgibil din
cauza inversării spectrului Pos¬
tul nr, 3 se află în domeniul 3—6
kHz, domeniu perfect audibil.
Acesta din urmă se poate elimina
uşor prin intercalarea unui filtru
trece-jos (F T J.) Pentru elimina¬
rea dezavantajelor enumerate
mai sus se folosesc două me¬
tode: dublă modulare şi defazare
sau filtrare suplimentara în frec¬
venţa intermediară Această din
urmă metodă a fost aplicată in
adaptorul prezentat

SCHEMA ELECTRICA

Schema conţine un oscilator
(BFO), un separator, un mixer
integrat, un filtru (U L ) şi o
reţea trece-jos

Oscilatorul contme un tran¬
zistor de tipul BC 107, bobina
acesjuia (L . L) reallzîndu-se
dmtr-un transformator de F I si¬
milar celor din receptoarele in¬
dustriale, înfăşurarea L, conţine
70 de spire din CuEm 0 0,1 mm,
m L. conţine io spire din
aceeaş i sîrma.

Separatorul (T ) s-a Introdus
în scopul obţinerii unei influenţe
minime asupra oscilatorului

Mixerul integrat de tipul ROB
026 (J.G.G.E) are cîteva avantaje
faţă de obişnuitele detectoare de
produs realizate cu circuite dis¬
crete: lucrează liniar cu semnale
avînd amplitudinea cuprinsa în¬
tre zeci de microvotţi şi zeci de
mlfivolţi; Intermoduiaţie mică;
atenuare de echilibrare foarte
bună (raportul dintre semnalul

util şi reziduul de purtător BFO de
cel puţin 40 50 dS).

Acest din urmă parametru
duce la utilizarea unei refele tre-
ce-joa simplificate în cazul de
faţă ş-a utilizat o celulă formată
din rezistenţa R şl condensato¬
rul C ,

Filtrul de bandă acordat pe
frecvenţa intermediară este for¬
mal din două circuite rezonante
derivaţie (L,C şi L CL). Cu aju¬
torul acestuia se creează o
banda de trecere îngustă de cca
3 kHz ( 3dB) necesară In cazul
recepţionarîi ih condiţii optime a
semnalelor SSB Banda de tre¬
cere se poate modifica prin
schimbarea valorii condensato¬
rului Or

PUNERE ÎN FUNCŢIUNE,
REGLAJE

în punctul A se cuplează un
osciloscop cu baza de timp re¬
lată la l^a/div. şi atenuatorul de
,5“1V/div. Se cuplează alimen-

ALMANAHUL TEHNIUM

Es.

(AF) CI
20n

R1 ikn

9 ROB 025 5

3 7 2

Intr

(RF)

LI L2 C8 2nF

—0+15- 2C

R12 *
2D0q /IW

tarea. In punctul A trebuie să
apară un semnal sinusoidal.
Dacă tranzistorul Ti nu osci-
lează, se inversează între ele ter¬
minalele bobinei Li. în caz oâ
amplitudinea oscilaţiei este prea
mică, se măreşte capacitatea
condensatorului Cu. Daca nu se
obţine rezultatul dorit, se micşo¬
rează valoarea rezistenţei Rh.. în
cazul unei limitări superioare
sau inferioara se modifică va¬
loarea rezistenţei R m pînă cînd
se obţine q limitare simetrică.
După aceea se micşorează va¬
loarea condensatorului Cu ast¬
fel încît să dispară limitarea.

in punctul B se vizualizează un
semnal Identic cu cel din A. Tot
în punctul B se cuplează un frec-
venţmetru. Rotind din conden¬
satorul G,, s© marchează punc¬
tul în care frecventa este egală
cu frecvenţa Intermediară a apa¬
ratului (centrul benzii). De ase¬
menea se marchează şi limitele
± 6 kHz,

Pentru acordarea filtrului de
bandă se cuplează un generator
la Intrarea de radiofrecvenţă
(RF). iar osciloscopul In punctul
C (se poate înlocui cu un volt me¬
tru de râdlofrecvenţâ). Se re-

S lează miezurile celor două bo-
ine (Li şl L ) în vederea obţinerii
unei benzi de trecere de 3 kHz. In
continuare se reglează generato¬
rul pe frecvenţa centrală marcată
pe C . Amplitudinea semnalului
se alege în jur de 20 mV. Osci¬
loscopul se cuplează la Ieşirea
AF Rotind condensatorul varia¬
bil în ambele sensuri se observă
pe ecranul osciloscopului apa¬
riţia unui semnal AF a cărui frec¬
venţă creşte p© măsură ce frec¬
venţa BFO-ului se depărtează în
ambele sensuri de frecvenţa ge*

naratorului. în cele ce urmează
se da modul de conectare a
adaptorului în cîteva radiore¬
ceptoare industriale

ALBATROS. Intrarea adapto¬
rului se conectează la colectorul
tranzistorului T202 Se scoate
din montaj condensatorul G309
Ieşirea adaptorului se conec¬
tează la capătul potenţiometre
lui de volum aflat spre conden¬
satorul C309.

NEPTUN S-701 T< Intrarea
adaptorului se leagă la colecto¬
rul tranzistorului T Ieşirea
adaptorului se cuplează printr-o
mufă la intrarea de plcup

DARCLEE 4 $-641 A. Intrarea
adaptorului se conectează la
anodul tubului T* (picioruşul 6),
Iar ieşirea adaptorului se leagă
la intrarea pentru picup sau la
cosa 402.

Pentru cel care nu au posibili¬
tatea să efectueze un regla] si¬
milar celui descris mai sus, se dă
în continuare o metoda aproxi¬
mativă de punere în funcţiune a
adaptorului folosindu-se apara¬
tul de recepţie în care urmează
să se monteze.

Se recepţionează un post lo¬
cal de radiodifuziune (AM).
Punctul A se conectează pe
dioda detectoare a aparatului
prin intermediul unul condensa¬
tor de 100 pF Se roteşte axul
condensatorului variabil G. sau
miezul bobinei pînă cînd în difu¬
zor se obţine „zero bir. După
aceea se conectează adaptorul
ca pentru recepţiona rea semna*
lelor $SB. Se menţine aparatul
acordat pe postul de radiodifu¬
ziune. Se reglează C. pînă ce in
difuzor se aude un ton de apro¬
ximativ 1 KHz, Se reglează mie¬
zul bobinei L, pînă la obţinerea

unul maxim. Se reglează C în
sens opus celui anterior pînă la
obţinerea din nou a unul ton de
cca 1 kHz. Se roteşte miezul bo¬
binei L pînă la obţinerea unui
martim, Din acest moment se
poate trece la rece pţ io na rea
semnalelor SSB sau CW.

Autostrada det sole"
Milano — Nuapola care
uneşte pe 775 km nordul
de sudul italiei, este con¬
struită dlntr-o suită de
lucrări: 400 de poduri şi
viaducte, 3Q de tuneluri
rutiere, curbe CU rază
mare etc. r pe traseul el
fiind amenajate nume¬
roase moteluri, staţii ser¬
vice. locun da parcare?

..volumul iacului de
acumulare de la Porţile de
Fier — de 2,5 miliarde rrp
de apă —. uriaşul baraj,
cele două ecluze de 310 m
lungime si 34 m lăţime, ca
şi întregul echipament
energetic de construcţie
modarnâ. plaşează h idro-
centrala printre primele 10
din lurne?

ALMANAHUL TEHNIUM

Y03AVE

VFO
in bucld
PLI
133,3-
135.3 mHz

fn ultimul timp, mulţi con¬
structori amatori au realizat
transceivere pentru banda de
144 MHz şi chiar pentru unele
benzi de unde scurte destinate
radioamatorilor, folosind filtre
cu cristale pe frecvenţa de
10,7 MHz. in cazul utilizării
acestor filtre pentru banda de 2
m este nevoie de un oscilator cu
frecvenţa variabila cuprinsă în
limitele 133,3—135,3 MHz
Atunci cfnd se folosesc mon¬
taje VFX pentru obţinerea unul
asemenea semnal, deci atunci
cînd se mixeaza semnalul de ia
un oscilator pilotat cu cristal cu
altul de la un oscilator LC, este
foarte greu să se evite obţinerea
unor semnale nedorite de mi¬
xare datorate combinaţiei a di¬
ferite armonici ale frecvenţelor
semnalelor supuse amestecului,
semnale care se manifestă sub
forma unor apariţii jenante în
banda de lucru (utilă). Aceste
semnale nedorite pot cauza
neplăceri nu numai la recepţie,
ci chiar şl la emisie, prin radiaţia
în eter a unor semnale în afara
benzii de fucru, care pot deranja
alte servicii.

Realizarea unui oscilator direct
pe frecvenţa de 133,3—135,3 MHz
înlătură neajunsul de mai sus.
Dar un oscilator cu frecvenţa
atît de ridicată nu oferă o stabili¬
tate suficientă a frecvenţei pen¬
tru lucrul în regimuf cu bandă la¬
terală unică (BLU)

Pentru asigurarea unei stabi¬
lităţi suficiente a frecvenţei s-a
realizat un reglaj automat al
acesteia în modul următor; tran-
zistoareie TI şi 12 (fio 1) for¬
mează un oscilator in regim
.^vertone* pilotat cu cristal,
obţinîndu-se în final armonica a
10-a (5 x 2) a frecventei cristalu-

ALMANAHUL TEHPJIUM

£3

-c=H

lui, care este de 12 r 63 MHz.
Frecvenţa de 126,3 MHz obţi¬
nută se aplică pe emltorul mixe¬
rului (T3). Pe baza mixerului
(8F200) se aplică semnalul de la
oscilatorul principal (T4), care
are frecvenţa cuprinsa în limi¬
tele 133,3—136,3 MHz, in colec¬
torul mixerului se selectează
semnalul care va avea frecvenţa
egală cu diferenţa dintre frec¬
venţele semnalelor aplicate mi¬
xerului, adică 7-9 MHz. Circui¬
tul format din Inductanţee
L3—L6 împreună cu capacităţile
aferente reprezintă un filtru
trece bandă" cu lărgimea de
bardă de 7-9 MHz. Samnalu
de la Ieşirea filtrului este aplica
unul detector de raport format
din diodele Dl şi D2 (diode de¬
tectoare cu germanlu EFD 108).
Tot la acest detector se aplică şl
semnalul de la un oscilator cu
frecvenţa variabilă (fig 2), care
are frecvenţa cuprinsă m limi¬
tele 7—9 MHz şl o amplitudine
de 07—0,6 V ef.

Detectorul de raport „com¬
pară M frecvenţele semnalelor
aplicate (cel obţinut la ieşirea
mixerului şi cel de la VFO exte¬
rior) şi dă la ieşire un semna
proporţional cu diferenţa valorii
frecvenţelor acestor semnale.
Deoarece acest semnal (de cu*
rent continuu) are valoarea
foarte mică, de ordinul cîtorva
zeci de m iii volţi, a fost necesara
amplificarea acestuia folosind
un amplificator operaţional de
tipul ii A 741. Pe schemă (fig. i)
âu fost Indicate prin cifre (in
cerc) legăturile la picioruşele
circuitului fi A 741, Semnalul am¬
plificat în curent continuu de la
ieşirea Integratului 741 (picio¬
ruşul 10), după ce traversează
un filtru „trece Jos" de tip Ftu
este aplicat diodei varlpap
BB139, care comandă frecvenţa
de lucru a autooscilatorulul cu
frecvenţa de 133.3—136,3 MHz,
în acest mod se obţine ca stabi¬
litatea oscilatorului amintit sa fie
menţinută în limitele stabilităţii

DATELE BOBINELOR

Hf. spire Conductor

SRF

0 0,2 CoEm
0 0,4 OuEm
0 0,3 CuEm

0 1 CuAg
0 0 f 3 CuEm

Observaţii

Bloc UUS-,.Glorla"

6, 09

9, I

Tor ferită 0i
2,5, m 50

Se bobinează cu tir dublu, în
partea opusa lut L4, pe
acelaşi tor . . .

Pas 1,5 mm — 01 6, priza 1»

Peste rezistor de 660 U, 0,5 W

t=4X6sp ţ 0 0,2 ( Cu Em
Carcasă FM0,7MHz floria)
-II 1 Condensatoare cu
HHCondensatoare
ceramice placheta

ţ\j — o secţiune de la cel
folosit la receptorul
„Mondial"

(capanfate mare)

glume

Tovarăşe tehnician, te-
avizorul nostru face linii.

- Unde?

Astă seară mergem la
Nunta lui Flgaro°l
— Şi ce cadou duceţi"

- Există un singur mod

pe a lua premiul 1 la şcoala

- Care? . , t li

— Eram sigur ca nuH şt].

— Puştlule, oîţî enl ai

— 7.

— 7 şi eşti mal mic ca um¬
brela mea,

.. Dar clţi ani are um
nreia 0

oscilatorului cu frecvenţa mica
(7 9 MHz) Cu ajutorul rezlsto-
ru lui trimer de 10 kil se reglează
regimul corect de lucru al ampli¬
ficatorului operaţional 741. Cu
ajutorul condensatorului trimer
de 3—12 pF se reglează frec-
venta de lucru a oscilatorului,
care trebuie să fie cit mal apro¬
piată de 134,5 MHz (mijlocul
benzii de lucru) atunci cînd
scurtcircuităm bobina L4 deci
atunci cînd nu se realizează

CAF-ul. 4 -

Tranzistorul T5 este un repe¬
tor pe emitor, care are rolul de
„separator" între ieşire şl oscila¬
torul de bază. ,

Deoarece la ieşire semnalul
este cules de pe o priză a bobi¬
nei L7, acest semnal nu va mai ti
rezultatul mixării altor două
semnale, deci va fi „curat şi nu
va mai fi supus inconvenientelor
unui montaj VFX.

Practic tot montajul trebuie sa
fie bine ecranat, iar intrarea de
i a VFO (7-9 MHz) şi ieşirea sa
se facă prin mufe coaxiale.

Pentru înlăturarea cuplajelor
parazite prin circuitul de alimen¬
tare au fost folosite „perle din
ferite în circuitele de alimentare
a colectoarelor, ca filtre

Montajul VFO de 7-9 MHz se
realizează separat; el trebuie de
asemenea bine ecranat. Semna¬
lul se aplică prin cablu coaxial
de 75 IL

ALMANAHUL TEHNIUM

RECEPTA

Sr.S£=--=

MA-MF 14 4 MI te

S>e observa ca montajul se
alimentează de la o sursa de 1?
v, este realizat cu „minusul 1 la
ma*â si reprezintă un receptor
superheterodlnâ cu dubla
schimbare de frecvenţă.

Semnalele culese de antenă
■unt amplificate de tranzistorul
I v “ . z 9°™> fedus, de tipul
8FY9(T La intrare se află un filtru
trucu-banda cu banda de tre¬
cere de 2 MHz, realizat cu induc-

Ing. GBQRQE PINTILIB

renta a 0*1'* 12 ‘'«PacItâţHn afe¬
rente Pentru realizarea unul cîş-

ma' Clt I 01 mare Un *0OmOt Cit

mai redus, s-a ales un montai
neutrodlnal. semnalul de la ln-
frare apllcîndu-sr simultan şi [n
sritlfaza pe baza ţi emitor.

Primul etaj mixer este realizat
cu un tranzistor cu efect de cîmp
de lipul 8FWI0 (sau similar). La

^!!rJl', m xerulu ' se a,,a un filtru
acordat pe frecvenţa de 6.8

MHz, format din 3 circuite acor¬
date cuplate capacltlv (LS, L6 si
IV). Acest filtru realizează o ate¬
nuare a „frecvenţei Imagine" de
cel pu In 50dB. Oscilatorul cu
frecvenţa variabila (VFO) este
realizat cu .tranzistorul T7 ş[ ge¬
nerează un semnal cu frecventa
cuprinsă în limitele 137,2—139 2
MHz. Acest semnal se aplică De
sursa primului mixer (T2) prin
Intermediul unui repetor pe emi~
tor, care are roluf de a înlătura
n Juenţa reciprocă între semna-
'ele de la ieşirea amplificatorului
de antenă (Ti) şi cele generate
de VFO, Oscilatorul cu îrec-
venţa fixă de 7,255 MHz este
realizat cu tranzistorul T9 şl se

ALiVSAIMAHUL TEHIMIUM

DATELE BOBINELOR (receptor)

aplica pe sursa celui de~al doilea
mixer tot prin Intermediul unui
repetor pe amitor — separator
Cel de-al doilea mixer (T3) este
realizat tot cu un tranzistor cu
efect de cîmp, identic cu T2.

La ieşirea mixerului doi (Ţ3)
se află un filtru trece-banda, for¬
mat din L8, L9. acordat pe frec*

venţa de 455 kHz.

Amplificatorul de frecvenţe
intermediară este realizat cu
tranzlstoarele T4 şi T5 Tranzis¬
torul T4 este comandat cu sem¬
na! de reglaj automat şl manual
al amplificării (RAA).

Detecţia semnalelor modulate
in amplitudine se realizează cu
dioda Dl (diodă detectoare cu
germantu) Pentru recepţiona-
rea semnalelor modulate in frec¬
venţă a fost folosit încă un etaj
amplificator limitator (T6) ; De¬
tecţia semnalelor modulate m
frecvenţă se face cu diodele o?
si D3, identice cu Dl
Limitarea semnalelor de către
tranzistorul T6 se face de ia o va¬
loare de 200 mV a semnalului
aplicat pe bază. Acest fapt se jn-
timplă cînd la intrare se aplica

Fir

LI [ 0 0,9 CuEm

L2
13
L4

Nr*

spirt

LS, L0,

LB, L7 L9,
L10. LII,
LI2, LI 4,
L15
LI 3

L16

L1T

2,75

Pas

(mm)

0 o t 2 CuEm
0 1 CuEmj 72
50

0 0.2 CuEm 9

h-irt

Dia¬

metru

L bobină

C arcaşii

Obser¬

vaţii

Fără carca*«

1 ..." 'ii ’ v , ■;

Friza la

aplra 1,5

* li " *

—

0 6

m ii *

0 4,5

Bloc UUS

Priza la

„Gloria"

spira 0,5

MF-,. Gloria"

—

" H *

" M “

Pesta

1 L12

“

* N "

Peste

L17

1 -

" M. —--

un semnal de ordinul a l^V. Am¬
plificatorul de ascultare este
realizat cu tranzistoarele TIV
ţi 4 şi are o putere „audio 1 ' la ie¬
şire de 400 mW

Receptorul este prevăzut cu

un stabilizator Incorporat de 9 V
realizat cu tranzistorul T15 şi
dioda Zener PL9V1Z.

Condensatorul variabil este
de la receptorul „Mondiaţ“.

S F■îlb

uf ns

VDL.
l&OKft
i Du

Un trtmor este un con¬
densator variabil cu capa¬
citate redusă, ce permite
realizarea unor reglaje
precis© ale circuitelor de
acord sau măsură Se
poate realiza un astfel de
condensator utilizind o
cutie de chibrituri si două
benzi de staniol (gen am¬
balaj de brtnzâ topită,
bomboane, ciocolata)
Cele două benzi (A) con¬
stituie cel doi electrozi ai
condensatorului, unul
©ste lipit de partea supe¬
ri oară a cutiei, iar celălalt
pe exteriorul pârtii cur¬
sante (cum se vede m fi¬
gură), O bornă de cone¬
xiune (C) este fixată pe
flecare bandă. Pentru
sporirea utilităţii, o scară
de etalonaj (B) po^te f
realizată pe un^ perete al
părţii mobile Cînd cutia
este închisă, capacitatea
condensatorului va fi ma¬
ximă; mişelnd cutia, ca¬
pacitatea se va reduce.

7,14 711 711

111 bc m BC tjî

111

ALMANAHUL tehnium

1 - generalităţi

MMM

Aparatuf prezentat în conţinu-
^cepţia emisiunilor
SSB şi CW din benzile pentru ra¬
dioamatori de 80, 40 şi 20 m
Sensibilitatea este mai bună
de 1 M V f depinzînd în mare
măsură de calitatea execuţiei
montajului şi a pieselor folosite
Principiul de funcţionare este
cunoscut radioamatorilor şi se

bazează pe mixarea directă {sin»
crodinare) a semnalului recep-
lonat eu semnalul unui oscila-
tor local avmd frecvenţa iden¬
tica cu cea a purtătoarei supri-
direct spectrul
audio. Acesta trebuie amplificat
de cca 10< ori pentru a obţine in
difuzor o pulere de cel puţin 50
mw, in cazul celui mai slab sem¬

nai recepţionat.

Receptorul are rn compo¬
nenţa sa următoarele etaje un
amplificator de radlofrecvenţâ
fTl, T2, T3), 3 filtre trece-banda
un mixer (CDB 4121 şi două
diode EFD), un oscilator variabil
cu separator (14, 15) şi un arrr

TQft^ t0r audto l/iA 741 TBA

ryu K).

2. PĂRŢI COMPONENTE, DETALII CONSTRUCTIVE

■Mi

2,1. Amplificatorul de radîo-

ÎÎSnîî 1 ?' , Acest amplifică
semnalul de radiofreevenia cu¬
les de fa ieşirea filtrului de
banda Este reaiizat cu tranzis-

mk, Ti Tşl T3 T «Lnztaoa-
rele Ti $i T2 formează un etai cu

cuplat prin emftor, rar T3 face
adaptarea cu mixerul Pentru a
avea un raport cit mal bun între
semnalul util şl zgomot este ne¬
cesara o buna ecranare a etaju-

Sarcina tranzistorului T2 este
din " m P e clanţa bobinei
i° c d J intrarea tranzistorului
f3. Bobina de şoc Si se reali-
zeaza pe un miez drept de fenta
cu diametrul de 3-5 mm, pe
bobin eaza un număr de
35—70 spire. Cuplajul amplifi¬
catorului cu mixerul se reali¬
zează prin intermediul conden¬
satorului C20.

2,2. Filtrele de bandă. Pentru
fiecare banda recepţionată s-a
prevăzut cîte un filtru. Fiecare
conţme cite 3 bobina Structura
filtrului este aceeaşi pentru fie¬

f?j%, b n a a nda litrul trece-banda
(FTB) pentru 3,5 MHz are o aco-

l f /,Hz 5i 3 ' 9 MHz

[ J tJB) Bobinele se realizează

0taie7e eZ ri' 0ala fol °site în
d a a m? frecvenţă interme-
Z?, ,^ ,e , rece Ptoarelor indus-

tnala L7. L8 si L9 au ci te io soire
dinCuEm, 0,2 ,0,3 mm P ®

mm n L ru . banda de 7 M Hz şi 14
MHz bobinele se reallzeaza ne

fruVdaVIi? Tîf Z , aumd dlarTi e-

hlnL«i 10 mm L4 ' L 5 5' L6 se bo-
f p; acee a?' Carcasa, cu-

re« J L ( !l du - se pdn aprapie-
m L % a{ i de Partar 0 a reciproca.

/v' 1-3 conţin cite 7 spire
dmCuEm. 0.3. .0,45 mm. P
2.3. Mixerul este de tipul co¬
mutator întrerupător prin scurt-
circuitare cu doua diode EFD
cupfate fa ieşirile O şl Q ale unul
cu J ânt mcmostabil de
trpuJ CDB 4121 Acesta furni¬
zeazăi impulsuri cu durata de
cca 45 50 na no secunde, reali-

z '*î n S a P^ape idea fa

a diodelor intre starea blocat si
saturat. Fronturile abrupte ale

impulsurilor fac posibila func¬
ţionarea pe o subarmonica a
frecvenţei recepţionate, lucru
util tn cazul benzii de 14 MHz

ul Xf ? un osc.fator rn-
re 7 MHz şi 7,2 MHz, va rezulta
o frecventă mult mai stabilă

Sfrijii 1 ca2u) unuia p® n—

14,4 MHz.

2.4. Oscilatorul Vackar-Tesla

f’ a , r ^ lzat cu un tranzistor de

n^Lwfft l° 7 <T4 > PentrlJ a avea
o stabilitate maxima şi o radiaţie

P a ? ln| mă condensatorul
«--w (500 pF) se montează într-o
, tle ™T e JL alica ' Condensatoa-
rele C23. C26 vor fi alese astfel
incit sa existe o bună compen¬
sare termică Bobinele L10 şl
realizează p e miezuri
a f® - ce,or din filtrul de
3,5 MHz. înfăşurarea LII are 10
spire, iar L10 are 7-spire Şocul

s .2 conţine 30 spire d j n CuEm

mm bobinate pe o rezis¬
tenţă de 0,5 W/l Mfl. Separatorul
este realizat cu tranzistorul T5.
care lucrează ca repetor pe emi-
ror Pentru banda de 7 şi 14 MHz

ALMANAHUL TEHNIUM

âM

G19100nF
T3BC107

C2033pF

C5680pF Ct
C9l00pF L5L6

R41kn

C7tiF

T5BC107!

R610kfil

Riaioon

C35 50^F C39

470/<FV J

R16 220kn

C2 tl

22nFl

- 06 J

f 19nF 1

ALMANAHUL TCHNtUM

RECEPTOR

smcRODinfi

CU ROB 025

“l3,5şi7mHll—

1, GENERALITĂŢI

Frfntm avantajele utilizării
unu! mixer Integrat se pot enu¬
mera: intermodulaţîe mică; lu¬
crează liniar cu semnale avînd
amplitudinea cuprinsă între zeci
de m!crovolţi şi zeci de mîNvolţi:
echilibrare excelentă; elimină
bobinate sau torurile de ferită

dimensiune reausă.

Mergînd pe această linie s-a
experimenta! un receptor sin-
crodină ce permite recepţia emi¬
siunilor SSa şi GW cfin benzile
pentru radioamatori de 3,5 şl
7 MHz,

Sensibilitatea receptorului este
de 1 fc ,,2 ^V, depinzfnd în mare
măsură de calitatea execuţiei

montajului şi a pieselor folosite.
Principiu! sincrodfnărîi se ba-
zeaza pe mixarea directă a sem-
naiului recepţionat cu semnalul
unui oscilator local avînd frec¬
venta identică cu cea a pur¬
tătoarei suprimata rezultînd di¬
rect spectrul audio. După fil-
trare ifai semnalul audio trebuie
amplificat de cca IO 4 . 10* ori
pentru a obţine in difuzor o pu¬
tere de cei puţin 50 mW la un ra-
por! semnai/zgomot de mini¬
mum 10 dB,

Receptorul are în compo¬
nenţa sa următoarele etale;
doua filtre trece-bandă un mi¬
xer dublu echilibrat (ROB 025)
un oscilator variabil cu separa-^
tor (Ti, T2) sl un amplificator
audio (/iA 74i ş( TBA 790 K).

2. PARŢ! COMPONENTE.

detalii constructive

2t. Filtre de bendă. Pentru
hecare bandă s-a prevăzut cîte
un filtru cu ctte 3 bobine. Filtrul

se foloseşte aceeaşi bobină, din
motivul arătat la pct. 2.3.

2.5. Amplificatorul audio con-
ţine un preampfifJcator cu flA
741 şl un amplificator final cu
TBA 790 K. La Intrarea etajului
se atla un filtru trece-jos ce con¬
ţine şocul S3 şl o reţea RC for¬
mată din R13. C30 şl C31. Sem-
najuljumlzal de amplificatorul

/IA 741 este suficient pentru a II
preluat de etajul lina! şi amplifi-
C0 LJ a un corespunzător

audijlel într-un difuzor de 2,3 W/

rez latenţa Rig poate
modffJca amplificarea Condem
satorul C37 realizează o limitare
a benzii redate,

i- eniru testare sînt necesare
următoarei© aparate: AVO-me-
tru r frecvenţ metru, generator de
semnal şi osciloscop
Mai întîi se testează amplifica-
torul de putere. Condensatorul
034 se scoate de pe montaj Se

Siî^JÎÎÎJ*? , numal clrcultuf
TBA 790K. In locui difuzorului se
conectează o rezistenţa de 5 11/
3 W in punctul A se conectează
generatorul AF Frecvenţa se
fixeaza ia 1 kHz, rar amplitudi¬
nea la cca 15 rnV, Dacă amplitu¬
dinea tensiunii măsurate la
bornele rezistenţei de sarcină
depăşeşte 0,5 V şi forma este
sinusoidală, înseamnă că ampli¬
ficatorul funcţionează corect.

In continuare, se alimentează
şi circuitul /iA 741. Generatorul
se cuplează in punctul B. Ampli¬
tudinea semnalului furnizat tre¬
buie să fie de 0.3 mV, Iar frec¬
venţa de 1 000 Hz. La ieşirea
preamplificatorului se măsoară

Dacă nS ' ma i d f ,° Ca 50 70

w Lz |IJ autooscileazâ,
torulufcla " a, ° area COndensa -
Urmatoarea etapă constă în
punerea în funcţiune a oscilato¬
rului In punctul D se cuplează
osciloscopul avîrtd baza de timp

' ' J f /d i vl ?! une ' 'ar atenuato¬
rul la 0,5—1 V/divlzlune. Se cu¬
plează alimentarea etajului.
Daca tranzistorul T4 nu osci¬
lează, se măreşte valoarea con¬
densatorului C27 Forma sem¬
nalului vizualizat trebuie să se
apropie cit mal mult de o sinu-
sordă. Daca se observă o limi¬
tare. se micşorează sau se
măreşte valoarea condensato¬
rului C27 şi a rezistenţei R5 în
continuare, se trece oscilosco¬
pul m punctul D. Trebuie ca
semnalul să prezinte aceeaşi
forma şi amplitudine ca în punc¬
tul o. Tot în D se cuplează
şi frecvenţ metru! cu ajutorul

căruia se verifică acoperirea
MHz şl 7 ,.,
MHz Factorul da acoperire
5® Itlcfl. din condensatorul

Pni 5 ;i^ pectiv C26 ' lar llmltele

inferlosrâ-superioarâ din mie¬
zurile bobinelor L10, respectiv
Ui. Tot cu această ocazie se
elaloneazâ şî scala,

«Tîî*îl?? ml * #mlul se reall-
zează fără a se alimenta amplifi¬
catorul de radlofrecvenţâ. Osci¬
latorul local (VFO) se reglează

nL,° ho eC y en i â F0 ,n ‘««norul
unei benzi. Generatorul de RF
se reglează pe o frecvenţi FQ + i
JHz şi o amplitudine de cca
Ja după care se cuplează în
punctul E prin intermediul unui
condensator de 20—30 pF in dl-
!H ZO i r ^ 36 audă un ton

d , J kH2, rezultat din „bătaia"
celor două frecvenţe (VFO şi ge-
nerator) Se alimentează şl am¬
plificatorul de RF, iar generato-
rui se cuplează m punctul F Se

UI£™!i i Q*irnaî amplitudinea
semnalului RF la cca 1 Je ,l0 uV
Rezultatul în difuzor este acelaşi
sau mai bun decît în cazul ante¬
rior.

Jn final se cuplează generato-
rul a antena Se trece comuta¬
torul pe fiecare banda Banda de
trecere a fiecărui filtru se re¬
glează prin apropierea sau depăr¬
tarea celor doua bobine (L2 L3
^ L ?). cuplate magnetic

^au prin manrea sau micşorarea
valorii condensatorului C16.

ALMANAHUL TEHNIUM

trece-bandă pentru 3,5 MHz are
o acoperire între 3,45 MHz şl 3,9
MHz dB). Bobinele se reali¬
zează pe carcas# sim ilare cu
cele din etajele de frecvenţă In¬
termediară ale receptoarelor in¬
dustriale. L4, L5 şl L6 conţin Cite
10 spire din CuEm 0 0,2...
0 3 mm. Pentru banda de 7 MHZ
bobinele se realizează pe car¬
case fără miez avînd diametrul
de 10 mm. LI, L2 şi L3 au cite 11
spir© din CuEm 0 0,3...0,45 mm

L5 şi L6 se bobinează pe aceeaşi
carcasă, cuplajul fâcîndu-se
prin oprirea sau depărtarea reci¬
procă.

2.2 Mixerul este de tipul
ROB 025 fabricat la I.C.C.E. Ali¬
mentarea se face cu sursă dublă
de ^5 V...7 V. Cîştlgul de conver¬
sie al acestuia este în jur de 5 dB
dacă nivelul tensiunii VFG-ului
este de cca —13 dBv (174 mV).
Zgomotul mixerului este de cca
— p 130 dBv (0,245 Deci obţn

nerea unei sensibilităţi de 1 ^
depinde şl de zgomotul amplifi¬
catorului audio.

2.3. Oscilatorul de tipul Vac-
kar-Tesia conţine un tranzistor
de tipul BC 107. Bobina L8 se
realizează pe un miez similar cu
cele folosite pentru L4—L6 şi
conţine 10 spire din CuEm 0 0,2
mm. L7 conţine 7 spire şi se bo¬
binează pe acelaşi tip de miez.
Şocul SI conţine 30 de spire dm
CuEm 0 0,2 mm, bobinate pe o
rezistentă de 0,5 W/1 MH.

2 4. Amplificatorul audio con¬
ţine un preampliflcator cu
;fA 741 Şl un amplificator final cu
TBA 790K, La intrarea preampH-
flcatorutu! se află un filtru trece-
|os ce conţine şocul S2 şi o rjt®*
compusă din R9, C23 şl C24
Semnalul furnizat de amplifica¬
torul fi A 741 este suficient pen-
* ■** fin

C23

024 *mo‘

50nF =

* sonF gg,

i **

^—°-5V

■ ALMANAHUL TEHNfUM

■Hi

daca nu, se micşorează valoarea I
rezistenţei Rii. Din R15 se I
poate mari amplificarea etajului ]
fi nai. Volumul se reglează din |
potenţi o metrul P.

3. PUNERE ÎN FUNCŢIUNE.

REGLAJE.

Pentru testare sJnt necesare
următoarele aparate: AVO-rne-
tru, frecvenţmetru, generator de
semnale AF şi rf. osciloscop

Maimtil se testează amplifica-
toruf de putere, Se alimentează
numai circuitul TBA790 K La in¬
trare (pin 7) se conectează Ge¬
neratorul AF prin intermediul
unui condensator de 1 fl F Frec¬
venta se fixează la 1 kHz, iar am¬
plitudinea la eca 15 mV Daca
amplificarea tensiunii măsurate
la bornele difuzorului depăşeşte
0 r 5 V iar forma este sinusoidala,
mseamnâ că amplificatorul func¬
ţionează coreei în continuare
se alimentează şl circuitul inte¬
grat /iA 741 «Generatorul se cu¬
plează la Intrarea acestuia (pin ,
5). Amplitudinea semnalului se ;
micşorează la cca 20.100 jrV
Dacă raportul semnal/zgomot nu I
este satisfăcător, se Iau măsuri
suplimentare de ecrana re.

Următoarea etapa constă în j
punere^ în funcţiune a oscilate- 1
rulul. In emiîorul tranzistorului I
i Jî cuplează osciloscopul I
avînd baza de timp de 0,5 ub /div I
iar atenuatorul la 0,5^ i v/dlv. Se I
cuplează alimentarea etajului I
Daca nu oscilează se măreşte I
valoarea condensatorului CI8 |
Forma semnalului trebuie să se I
apropie cît mai mult de o sinu- I
sorda Daca se observă o llmi- 1
tare, se micşorează sau se 1
măreşte valoarea rezistenţei Ri !
In emitorui tranzistorului T2 I
semna iul trebuie sa păstreze j
aceleaşi caracteristici Tot In I
acest punct se cupfeaza frec- I
venţmetrul şi se verifica acope- 1
rlrea becilor 3,5.. 3,8 MHz ţi 1
7 MHz Factorul de acope- I
nre se modifică din G17, respec- I
tiv C15, iar limitele inferioară- I
superioară din miezurile bobi* 1

nelor L8, respectiv L7. După 1

aceea se etaionează şl scala.

Testarea mixerului se realF I

zeazâ prin aplicarea Ja intrarea i
acestuia (pin B) a unui semnal I
de cca 10 mV şi frecventa F0 rn I
interiorul uneia din benzi VFO ®
ui se reglează pe F0 i 1 kHz. in
difuzor trebuie sâ se audă un ton
de 1 kHz, rezultat al mixării celor
doua frecvenţe

Filtrele trece-bandă se acor¬

dează cu ajutorul generatorului
şi osciloscopului lp vederea
obţinerii benzilor de trecere
specificate Ja pet 2 ,i

i generalităţi

Emiţătorul prezentat permite
lucrul in banda de 3.5 şl 7 MHz
semnalul emis este fără pur¬
tătoare in cazul legăturilor in fo¬
nie şr cu purtătoare nemodulatâ
in cazul legăturilor fn telegrafie
Atenuarea purtătoarei ~ este
mai buna de 40 dSşi depinde in
mare măsură şl de ecranarl.
blindaje ete

Montajul conţine un amplifi-

■ câtor de microfon, un oscilator
I variabil (VFO), un mixer dublu
I *chillbrat t doua filtre de banda
fi şi amplificatorul de emisie

I funcţionare

I Semnalul furnizat de micro-
fon ajunge la mirarea amplifica-
I torului 1 1 După ce este ampîifi*

■ cat, semnalul este aplicat la In-
1 trarea amplificatorului l , care
I r 03lizeazâ şl o compresie De la
1 loşiresi iui I se aplică la intrarea

I Rnn't 1 J nte0rat de >ipul

I ^.7^ 025 J A L C1 Sos0 5te Si semna-
I »c de _ radl0,rec venţâ furnizat de

■ vru Sarcina mixerului este for-

I n, B 0 ,lltrele tfece-bande.

I După filtrarea globale, semnalul

■ ajunge < a preampilficatorul de
I ^ d '°, ,r0 cvenţa (T ), Cuplajul cu
I etajul fina! (T) se realizează
I pnntr-un tor de ferita Adapta-
I rea antenei la etajul final se face
I cu ajutorul unul transmatch.

I SCRIERE 1 ' C ° MP0NENTE DE -
3 1 Amplificatorul de micro

9 fon conţine doua etaje ce au in

I c ’ te un operaţional

I de tipul /JA 741. La intrarea pri-
I mu lui etaj se află un circuit RG
I i tai ° frecv enţeie peste 2,5
I kHz. In paralel cu microfonul se
l alia conectat un contact B ce
I scurtcircuitează intrarea Gmd
se emite se apasă butonul B
Acesta este util şi în cazul emite^
ni semnalelor telegrafice, nefi-
md necesare alte comenzi supli*
montare Semnalul audio se
transmite etajului următor ( 1 )
prin intermediul potenţiometre*

| ui P. Acesta se reglează în (unc¬
ie de sensibilitatea microfonu-
Jui, Cele doua diode conectate
pe bucla de reacţie a amplifica¬
torului f intră în funcţiune daca
amplitudinea semnalului la ie¬
şire depăşeşte 0 t 4 — o 5 V

Y03CO

3.2 Mixerul, Se utilizează un
mixer dublu echilibrat reaiizat
sub formă integrată (ROB 025 )
Printre avantajele utilizării unui
astfel de mixer enumerăm echi-
iibrare excelenta; zgomot de in-
termoduiaţie mic; elimina bobi¬
nele sau torurile de ferită di-
misiuni reduse

3.3 Oscilatorul de tipul Vac-
kar-Tesfa $-a realizat cu un tran¬
zistor de tip BC 107 (T ) Pentru
a avea stabilitate maximă şiora-
diaţie parazită minimă conden¬
satorul Cv (500 pF) se montează
, c ±! tie metalica. Condensa¬
toarele Cu C ; vor fi alese astfel
incit să existe o bună compen¬
sare termică Bobina L, se reali¬
zează pe un miez similar celor
din amplificatoarele F.l din re*
ceptoarele industriale şi conţine
10 spire din CuEm . 0,2 mm Bo¬
bina L conţ Ine 7 spire ş \ se bobi¬
nează pe acelaşi tip de miez.
Şocul S conţine 30 de spire din
GuEm 0 0,2 mm bobinate pe o
rezistenţă de 0,5 W/iMn. Sepa¬
ratorul (T ) lucrează ca repetor
pe emltor. Scopul acestuia este
de a izola cît mai mult oscilatorul
faţa de Influenţele etajelor
emiţătorului,

3.4 Filtrele de bandă. Pentru

fiecare bandă s*a prevăzut cîte
un filtru cu cîte 3 bobine. Filtrul
trece-bandă pentru 3,5 MHz are
O «“perne intre 3,45 MHz şl
3,9 MHz ( 3 dB), Bobinele se
rea izează pe carcase similare
cu L Li, Li şl L au cîte 10 spire
din CuEm 0 0,2 ... 0.3 mm. Pen-
tru banda de 7 MHz bobinele se
realizează pe carcase fără miez
avînd diametrul de io mm L.

L şi U au cîte 11 spire din CuEm
0,3 ... 0,45 mm. L şl L se bobi-
neaza pe aceeaşi carcasă, cu¬
plajul fâcîndu-se prin apropie¬
rea sau depărtarea reciprocă.

3 5, Amplificatorul de emisie
conţine un preamplificator şr un
amplificator final. Preamplffica-
torul (T ) foloseşte un tranzistor
de putere medie de tipul 2M3553
1 ambele fabricate fa
i O CE Cuplajul cu etajul final
se realizează prin intermediul a
doua bobine (L, şi L,..> realizate

(CONTINUARE ÎN PAG. 59)

almanahul tehwium

T42N3375
R26 In

) BLY 61
|R22

, 2 ti n

Transmatch

C241nF

C20 58pF C21 IQOpF

R7100kQ

R4 220kîî

R19 1

Ikr? 1

f 1

R20|

ikni

iCOpF

. ii

[.C25

C28 InF o

P A

n nF 1

“C27

L J

56pF

50nF =

U50nF R2

10kf!

. m ALMANAHUL TEHNlUM

Emiţătorul prezentat este des¬
tinat folosirii atît în condiţii staţi¬
onare, cît şl „portabil", deoarece
9 S ^^nteazâ de Fa o sursa de
12 V, de regulă un acumulator, al
este realizai cu „minusul la
masa Aparatul are frecvenţa
variabila şi poate lucra î n limi¬
tele 144—146 MHz, cu modu¬
laţie de frecvenţă realizată cu o
diodă varlcap, ceea ce conduce
la o reducere substanţială a
consumului de energie elec¬
trica.

Oscilatorul cu frecvenţa va-
cuprinsă fn limitele
18,000 — 18.250 MHz, realizai
cu tranzistorul 13, precum al
cele doua separatoare (T4. T5)
alnt alimentate continuu cu ten¬
siunea stabilizată de 9 V pentru
a obţine o stabilitate buna a
frecvenţei In timp, la trecerile de
pe emisie pe recepţie.

Atunci cînd emiţătorul este
oprit (cînd şîntem în regim de re¬
cepţie), pentru ca armonica a 8-
a a oscilatorului {18 X8 144)
sâ nu fie auzită în receptor şl ast¬
fel să nu ne deranjeze Fa recep¬
ţie, acţionează releul REL 2,
care pune în scurt plăciFe con¬
densatorului variabil, creînd ast-
fe o „aruncare 1 ' fn afara benzii
utlm a semnalului generat de

Ing. O PI NT IU e

Cînd dorim să ne „acordăm"
exact cu emiţătorul pe frecvenţa
de lucru a corespondentului,
atunci, cu ajutorul întrerupăto¬
rului K2 t întrerupem alimenta¬
rea releului REL 2 (de tip trestie)
şl ne acordăm prin ascultarea în
receptor a bătăilor între semna¬
lul propriu şi cel recepţionat,
după care aducem Întrerupăto¬
rul K2 în starea Iniţială (închis)

Oscilatorul de bandă (VFO)
este realizat cu tranzistorul T3 şi
este urmat de două separatoare.
T4 şi TS,

Următoarele trei etaje (TS-T 9 )
sînt dubloare de frecvenţa şi, în fl-

nal, se obţine frecvenţa de 144
MHz Fn continuare, sînt 3 etaje
amplificatoare în putere ale sem
naiului de 144 MHz,

Etajul final este realizat cu
tranzistorul 2N3927, care, la ten¬
siunea de alimentare de 12,6 V
(tensiune de Ja un acumulator
auto), consumă un curent de
1,15 — 1,25 A. în acest fel se
obţine o putere inpuf de circa 15
W, Iar la Ieşire o putere utilă de 10
W în cazul cînd folosim ca final
un tranzistor KT 907 sau 2N3632
puterea scad© fa 7—0 w, Amplifi¬
catorul d© microfon este realizat
cu tranzIatoareFe Ti şl T2. Cu
ajutorul potenţlomotruFul seml-
reglebll de 10 kll a© reglează de¬
viaţia de frecvenţă Cînd folosim
un microfon de casetoîon cu Im¬
portanţa de ordinul a 250 îl, po-
tenţiometru! sem I reglabil tre¬
buie să fie pus ia circa un sfert
din cursă (există rezerva mar©
de amplificare).

Emiţătorul ©sta protejat în ca¬
zul lipsei antenei datorită prezen¬
ţei circuitului acordat de la ieşire
format din LI2 şi condensatorul
trlmer de 10—60 pF, Atunci cînd
lipseşte antena, acest circuit
constituie o Importanţă mare,
deci o sarcină redusă pentru eta¬
jul final, ier consumul acestuia
scade cam le 1 2 din consumul in

ALMANAHUL TEHNIUM

letwpf

sarcină (cu antenă). Această
protecţie nu este valabilă pentru
cazul de scurtcircuit, Releul REL
1 aste de tlg miniatura, de 12 V,
produs de întreprinderea „Elec¬
tromagnetica' 1 Comutarea eml-
sle-racepţie se tace acţlonînd
asupra butonului (comutatoru*
lui) K3, $e poate folosi comuta¬
torul cu care sini prevăzuta unele
microfoane de casetofoane.

DATELE BOBINELOR (EMIŢĂTORI

ANECDOTE

— Tovarăşe tehnician»
âparatui meu fluieră!

— Urît obicei

•

Toveraso profesor,
de o® nu pot sâ am permis

de conducere?

Cîţi ani al?

- 14.

- El. vezll

~ Da, dnr prietenul
meu Georgescu, care are

I tot 14 ani, spune că are

permis

— Spuneţi tu.

— Tovarăşe frizer, al
mîlnlie murdare
— Normal, sînteţl pri¬
mul client,

I intre preşcolari;

— Am găsit pe calorifer
în camera de lucru a tatii
un microprocesor.

— Ce e ale un calorifer*?

— Băieţel du-te acasă* o
tirziu şl mămica ta plînge
- Mămică nu pflnge,

— De ca?

~ Ii curgă, rimeiu) In
ochi,

(URMARE DIN PAG, Sfii

pe acelaşi miez toroidal. L> con*
ţine 20 spire din CuEm 0 0,4 mm.
Iar l , are 3 spire din aceeas i
iiirmă. Etajul final Foloseşte un
tranzistor de tipul 2N3375. Bobina
L v are 12 spire, Iar are 3 spire
din sîrmâ de Culm 0 0,5 mm, am¬
bele bobinate pe un tor. Ieşirea se
conectează la antena Long Wire
de 80 m sau 40 m prin Intermediul
unui transmatch. Ambele transla¬
toare (T şi I.) trebuie sa albă ra¬
diatoare. Curentul de repaus al
tui T se alege de 40 mA, iar al lui
T, cie 100 mA Instrumentul co¬
nectat în serie cu firul de alimen¬
tare al amplificatorului de radio-
frecvenţâ indică orice creştere
periculoasă a consumului.

M mipufarea telegrafică se
realizează prin Intermediul bor¬
ne! : . key Prin scurtcircuita*

rea ac k tor borne se dezechili¬
brează modulatorul, iar semna¬
lul provenit de la VFO apare fa
Ieşirea i0 a circuitului.

■ almanahul tehnium

.T VJW

La ©mlţâtorui prezentai în
continuare singura măsură teh¬
nica deosebită este realizarea
oscilatorului (VFO)

oJJK zl Î£!iS Ql f BCl07 ' BC171,
BCl72 r BF200, BF214) lucrează
ca oscilator şl conţine între bază
şi masă un circuit oscilant ce tre¬
buie construit cu piese de foarte
bunâ calitate. Tranzistorul Q , de
acelaşi tip cu Q,, formează un
etaj separator.

Dioda D montată în circuitul
oscilant permite deplasarea frec¬
venţei acestuia cu dţlva kilo-
nertzl cînd se trece în regim de
recepţie. Cu acest artificiu osci¬
latorul râmîne alimentat tot tim¬
pul acest procedeu permIţind o
mai mare stabilitate a frecvenţei

generate,

Tot pentru optimizarea stabill-
âţil frecvenţei manipularea nu se
face la oscilator, ci pe tubul Vi,
căruia i se întrerupe circuitul do
catod.

Evitarea Interferenţelor cu TV
sau perturbarea receptoarelor
de radiodifuziune este asigurată
prin montarea tubului electronic
Vi ce poate excita tubul V, , care
lucrează în regim de perfectă li¬
niaritate.

Acoperirea celor cinci game
de frecvenţă rezervate radioa¬
matorii or se obţine cu etaje mul¬
tiplicatoare da frecvenţă şi bo¬
bine comutablle,

Puterea etajelor Q A ş| CK
respectiv adaptarea de impe^

danţe, excită tubul V, în condiţii
foarte diferite; amplificator clasă
A pe 80 m, 40 m şl 20 m; dublor
clasă B pe 10 m şi trfplor clasă C
pe 15 m. Diferitele condiţii de lu¬
cru ale acestui tub se obţin prin
modificarea circuitului său de
grilă,

La oscilator o tensiune de ali¬
mentare stabilizată cu două
diode Zener, o realizare meca¬
nică rigidă, închiderea sa într-o
cutie ecranată asigură stabilita¬
tea d© frecvenţă dorită. Dimen¬
siunile cutiei aînt de aproximativ
90 x 60 x 50, Condensatorul va¬
riabil are axul prevăzut cu un cu¬
plaj elastic, capacitatea sa ma¬
ximă fiind 160 pF pentru acope¬
rirea benzii de 90 m. Combinaţia

ALMANAHUL TEHNIUM

tuturor condensatoarelor dm
circuitul rezonant este de 742
oF.

Bobina L, se construieşte pe o
carcasa cu diametrul de 10 cm,
fârâ miez, şi are 20 de spire din
CuEm 0.5 (spirele sînt filate cu
lac sau alt adeziv 1 valoarea in-
ductanţei: 2.8 ^H),

Cele trei etajă G , Q«. G sînt
absolut identice, construite cu
tranzistoare 2N2219. ce au un
curent de colector cuprins între
70 şi 90 mA.

Acordul etajelor se face o sin¬
gură dată din trimerii bobinelor,
cînd măsurătoarea se face cu un
voltmetru pe rezistoarele de 10
îl din circuitele de Golector
Comutarea bobinelor este
asigurata de un comutator cu
trei galeţi,

jn cursul reglajelor etajului cu
tubul V, (EL95) măsurarea cu¬
rentului anodic se face cu un
voitmetru conectat ia bornele
rezistenţei de 100 11, în serie cu
alimentarea.

La manipulare este recoman¬
dat ca in catod sa se monteze
contactele unui releu, bobina
releului fiind controlata de ma¬
nipulator cu curent de joasă ten¬
siune (12 V),

Bobina L se construiri© pe o
carcasă 0 7 cu miez, în care L A
are 33 de spire, priză la spira 14
CuEm 0,35, iar L B are 8 spire cu
aceeaş i ăîrmâ.

Bobina L, este identică cu L A
Bobina LiA ar© 25 de spire
CuEm 0,35 pe carcasa 0 7 ara
miez, priza pentru colector fiind
la spira 10 de la masă
Bobina L.B are 6 spire CuEm
0,35, bobinate la 3 mm, lînga L,A.

L are 12 spire CuEm 0,5 pe o car¬
casă 0 14 mm fără miez. priza
pentru colector la spira 5 de la
masă

Bobina L h are 50 de spire
CuEm 0,25, bobinate pe o car¬
casă 0 7 mm fără miez
L 7 - U L;A (fără priza); L.

U U are 10 spire CuAg 1 tara
carcasă, diametrul interior al
bobinei fiind 14 mm. spirele
spaţiate, lungimea bobînajului
de 18—20 mm

Etajul final este echipat cu tu¬
bul 6DQ5 (final de linii TV) şi lu¬
crează cu o tensiune anodică de
500—700 V. La 500 V curentul
anodic este limitat, de 150 mA.
iar puterea este de 75 W. Tensiu¬
nea de grilă ecran se recomanda
a fi stabilizată la 150 V, cu un tub
VR150, preluată de la tensiunea
anodica a tubului V, Tensiunea
de negativare a acestui tub tre¬
buie să fie de aproximativ - 45 v
Bobina Lh are 20 de spire dm

CALENDAR martie

# La 3 martie 1876 medicul
american Alexander Graham

Bell a reuşit să transmită pnn fir,
cu un aparat inventat de el. pri¬
mele cuvinte „care au călătorit
vreodată pe sîrmă' Primul tele¬
fon cunoscut în lume semana
mal mult cu o sonerie, dar pestr
ci te va luni, la Expoziţia inter¬
naţionala de ia Philadelphia,
Bell va prezenta prototipul fru¬
mos ambalat într-o cutie de
lemn de cireş; cu el vizitatorii
puteau comunica la o distanţa

de circa 100 m.

• La începutul lunii martie
1690 un grup de profesori înte¬
meiază Societatea Româna de
itiinţe, cu sediul în Bucureşti
Oa preşedinte a fost ales fizicia¬
nul Alene Marin, Iar din comite-
lui de conducere mal făceau
parte E, Bacaloglu, Petru PonL
Anghel Sallgny, dr. C, IstratL dr.
Mina Minovicl. Societatea $i-a

început activitatea printr-o sene
de comunicări ştiinţifice şi con¬
ferinţe publice, care au fost apoi
publicate în revistele timpului,

• în luna martie 1922 ingine¬
rul român Aurel Persu prezenta
la Berlin primul automobil caro-
sat aerodinamic din lume. Tînă-
rul inventator, care pe atunci
avea 30 de ani, mai poseda 12
brevete internaţionale din di¬
verse domenii ale tehnicii Auto¬
mobilul iui Persu a parcurs în
Europa peste 100 000 km.

• La 12 şi 16 martie 1906, ingi¬
nerul român Tralan Vuia reali¬
zează la Montesson, în Franţa,
un vis de veacuri al omenirii: pri¬
mul zbor tară catapultam cu un
aparat mai greu decît aerul.
Maşina concepută de Vuia avea
o elice de 2,20 m şi un motor eu
450 turaţii pe minut Greutatea
totală ^aparatului era de 240 kg,
iar viteza dezvoltată 40 km/oră

CuAg 1, diametrul bobinei fiind
25 mm, iar lungimea 50 mm Pte-
cînd de la anod, priza pentru 7
MHz este la 9 spire, pentru 14
MHz la 13 spire, pentru 21 MHz
la 16 spire,

Bobina L, pentru gama de 28
MHz are 6,5 spire CuAg 1,5 cu
diametrul de 15 mm, iar lungi¬
mea bobinajului este de 20 mm.
Condensatorul de acord trebuie
să suporte 500 V Şocurile de ra¬
ri iofrecvenţă JAF au mductanţa
de 2.5 mH.

Condensatorul C este de ti¬
pul variabil cu aer, avînd capaci¬
tatea maximă 200 pF<

Bobina L este montata contra
autooscilaţiilor şi are 5 spire
CuEm 1 înfăşurate pe un rezis-
tor de 47 îl. capetele rezistorului
fiind legate la spirele 0 şi 2,5
Alimentarea emiţătorului se
face dintr-un transformator din
care se obţin tensiuni de 12 V
IA 200 V 200 mA şi 500 V 200
mA, plus 6,3 V pentru alimenta¬
rea filamentelor- ,

Cele doua diode Zener sint d<^
tip PL6

Elementul F, care apare in
montai, este o perlă de fenta
montata pe firele de alimentare

H0PBVP|

ALMANAHUL TEHNIUM

MEMENTO

UUUq

• ■ «wairitî \ j

Amplificarea sau atenuarea în
tensiune, curent sau putere se
defineşte ca raportul dintre va¬
loarea finală (Indice 2 } şi valoa¬
rea Iniţială {Indice 1 } a mărimii
respective:

*-i, A„ = —; »

„ I Ui * P,

Dacă raportul o 3 te suprauni*
ţ® r < V Wire * de ia valoarea Ini-
ţialâ ia valoarea finală reprezintă
o amplificare, iar dacă raportul
este aubunttar, trecerea repre¬
zintă o atenuare, Rezultatul este
o mărime abstractă (adfmenslo-
d ocl nu este însoţit de
unităţi de măsură; se spune doar
că avem de-a face cu o amplifi¬
care sau atenuare de n ori.

Din motive pe care nu le vom
reaminti aici, in practică amplifi¬
carea şl atenuarea se exprimă
de obicei in decibeli {dB}, pe
baza relaţiilor convenţionale de
definiţie

A.(dB) = 20-lg ~

A„(dB) = 20-lg

A„(dB) - 10-Ig

M. ALDE: A

unde lo reprezintă logaritmul în
baza 10 al raportului respectiv.

Alăturat ne propunem să-l fa¬
miliarizăm pe constructorul în¬
cepător cu ..unitatea 1 ' decibel,
mal bine zis cu corespondenţa

de exprimare.

In primul rînd sâ reamintim câ
O decf unei amplificări
unitare (1 ort) îl corespunde va¬
loarea 0 dB. Dacă raportul U /U,

este supraunitar
(amp jfţcare în tensiune), loqa-
ritmul sau este un număr pozitiv
deci A, (dB) > o, Jar dacă U /U,
este un număr subunltar (atenu¬
are Tn tensiune) logaritmul este
negativ şi A„ (dB) 0.

Fie, de exemplu, U 100 mV

şiU IV, Avem A, 1 V/0,1 V
10 (ori, şl respectiv A. jdB) 20 -
■Ig 10 20-1 20 , Prin urmare

unei amplificări în tensiune de
10 ori îl corespunde valoarea
A, (dB) 20 dB

Dacă, dimpotrivă, avem de-a

Raport

al anuare-amplificare

Valoarea In decibeli A (dB)

AtPrif

U.l

0.0001 1 /tO 000

0,001 1/1 000

0.01 1/100

0,1 - 1/10

100

1 000

10 000

-10

-60

«40

«20

—40

«30

«20

-10

40 I

VERIFICATOR

Pentru a verifica dacă un
cristal este în stare bună de
funcţionare, deci dacă osci¬
lează, realizaţi montajul ala-
tu ret. In cazul în care crista-

Iul oscilează, ao
becuîeţuf. Acesta
fie un bec de 12 V,
sum de curent de

GENERATOR

MORSE

33kn

■O

0,1

BF 214-215 1 jjF I

InF

100

I IUU

Pentru antrenamente sau pen¬
tru predarea alfabetului Morse,
aceăt montaj este toarte util şi re-
va aprinde 1 lâtly simplu de realizat, cu piese
trebuie sa I la îndemina oricărui amator. Se
CU un con- I alimentează de la un element de
20—50 mA, | 1 Ş v de tipul R 20 . Se pot folosi
orice tranzistoare cu german iu
de joasa frecvenţa, unui fiind
npn, iar celălalt pnp

250 ^n

-o, \ 5V

BC 251-253

3-5a

ALMANAMJt 1 ter^)\ilUM

face cu o atenuare In tensiune
de 10 orî, de exemplu U 5 V
şi U■ = 500 mV, obţinem: A, (

= o,5 V/5 V - 0,1 (ori), respectiv

A,{dB) ^ 20-fcg 0.1 = 20 Ig — =

~ 20 {lg 1 — lg 10) - 200—20-1
=s —20, adică A.,(dB) —20 dB.

Efectuînd calculele după mo¬
delul de mal sus, vă propunem
să verificaţi rezultatele sinteti¬
zate în tabelul alăturat, care
oferă o imagine generală despre
corespondenţa „ori*' „deci¬
beli”. Variaţia fiind 1ogarîtmlca r
Interpolările pe baza tabelului
sînt destul de dificile din cauza
obişnuinţei noastre de a socoti
liniar. De exemplu, unei ampli¬
ficări în tensiune de 10 ori îl co¬
respunde valoarea 20 dB, Iar
unei amplificări în tensiune de
100 de or! îi corespunde valoa
rea 40 dB. Interpol?nd liniar, am
trage concluzia că la jumătatea
Intervalului 10 — 100, adică am¬
plificării de (100 i 10)/2 55 ori

l-ar corespunde valoarea (20 dB

40 dB)/2 = 30 dB; în realitate,
pentru A„ = 55 obţinem pe baza
definiţiei A„(dB) 20-lg 55 20 x

1,74 - 34,8 dB, adică un rezultat
semnificativ dlferlt.

Pentru a putea rezolve grafic
trecerea de la o exprimare la alta,
propunem constructorilor înce¬
pători sâ-sl întocmească ta o

scară mal mare nomogramele
din figura alăturata Pe axa ab¬
sciselor se trec amplificările şl
atenuările exprimate direct
(„ori") şl reprezentate pe scara
logarllmica, Iar pe axa ordona¬
telor se trec liniar valorile în de¬
cibeli. Apoi se trag cele două
drepte corespunzătoare relaţii*

lor 20lg A (pentru U şl I), res¬
pectiv 10-lg A (pentru P).

Jucîndu-se cu aceste grafice
In ambele sensuri, începătorii
vor deveni repede „doctori in
decibelT şt nu se vor mai mi¬
nuna auzind că o amplificare de
1 000 de ori înseamnă 60 dB în
tensiune sau 30 dB în putere,

OAMENI DE ŞTIINŢA

GE0RGE GONSTANTINESGU
(1881-1965)

Renumitul savant român Geor*
ge (Goguţ Coratarrthn«*cu, născut
la Craiova în 1881 ca fiu al profe¬
sorului de matematică Gheor-
ghe Constant inescu* şi-a făcut
studiile primare şi liceale în
oraşul natal, pentru ca apoi sa
se înscrie la Şcoala de podun şi
şosele din Bucureşti, pe care a
absolvit-o cu cea mal mare mo
die obţii iută de vreun student
pinâ atunci. Imediat după absol¬
vire trece la realizarea unor con¬
strucţii din beton armat — mai
ales poduri — şi a unor şosele în
ţara noastră. Des! atît George

Constanilnescu. cit şi predece¬
sorii săi — pionieri ai folosirii be¬
tonului armat Ânghel Sallgny
şi Elle Radu demonstraseră su¬
perioritatea acestuia în construc¬
ţii piedicile puse tînârulul inginer
în aplicarea noului îl determina sa
încerce în străinătate transpune¬
rea în viaţa a ideilor sale Ajuns m
Anglia, Gogu Constantlnescu
reia o serie de studii privind soni-
citatea. problema care ît preocu¬
pase încă de pe vremea în care era
elev de liceu, în anul 1899 Re¬
uşeşte să fundamenteze din
punct de vedere ştiinţific aceasta

noua disciplina Vorbind despre
Gogu Con«tanHneecu şl son tata¬
ia academicianul Remus Ridul*!
sublinia că inventatorul român
„face parte dlr> clasa Inventatori¬
lor—descoperitori, a marilor cn^
tort al tehnicii, care au trebuit să
creeze o ştiinţă nouă pentru a
face posibile Invenţiile lor*'.

Nu s-a mutţurnit cu crearea
ştiinţei, ci — intuind necesitatea
practica a aplicării acesteia —
savantul roman a realizat 120 d^
brevete de Invenţii Una dinj
cele mai Importante dirirl
aceste invenţii a fost aplicată’^
aviaţia de vînâtoare engleză îr
timpul primului război mondial.
Este vorba de transmisia sonicâ,
ce realiza sincronizarea între ti¬
rul mitralierelor cu care erau do¬
tate avioanele de vînâtoare şi ro¬
taţia elicei in aşa fel ineît gloan¬
ţele treceau printre palele elicei,
indiferent de viteza ei, fara s-o
atingă. Incontestabil că aviaţia
engleza datorează mult din
faima sa, din reuşitele sale, ma¬
relui savant român şl ncesta

almanahul temp» um

■^mu.

este numai un exemplu. Alături
de el multe altele ar putea fj enu¬
merate şl este explicabila astfel
reacţia guvernului englez, care
a ţinut secretă un timp lucrarea
Iul George Con st an ti nes cu apă¬
rută în timpul războiului, ri The
Theory of Sonnlcs '. ca pe un lu¬
cru de mare preţ, cu aplicaţi»
multiple si de mare valoare
Tot in domeniul aviaţiei mai
trebuie amintita o altă invenţie a
inginerului român, şi anume
realizarea motorului de avion de
180 CP, care nu cîntărea decît
30 kg.

Un alt domeniu în care George
Constantin eseu a aplicat teoria
sonicitâţii a fost cel al forajului la
mare adinei me, domeniu in care
a avut un continuator de presti¬
giu, pe Inginerul doctor Ion Bas-
gen. Aceeaşi teorie o aplică şi in
construcţia unui automobil, care
în locul binecunoscutei cutii de
viteze avea un convertizor sonic.
Automobilul astfel realizat avea o
putere de 5 CP, putea transporta
5 persoane cu o viteză de 60 km
pe oră, în condiţiile unui consum
de combustibil redus.

Amintim şi alte Invenţii impor¬
tante ale savantului român: bate¬
ria de acumulatoare sonice, cio¬
canul sonic, generatorul sonic,
baveuza sonică, sonata pentru
baterea piloţilor în pămînt, arun¬
cătorul de grenade etc
Prin studiile şi cercetările sale a
fundamentat şi dezvoltat do meni*
lle sonicitâţii: hldrosonlcîtatea,
temnosonicitatea, electrosonicîta-
tea, sonostereomecanica.

După ce a ajuns celebru în
toata lumea, a venit în mai multe
rînduri în ţara, dar nepunîndu-i-
se la dispoziţie mijloacele mate¬
riale pentru punerea în practică
a invenţiilor sale, de fiecare data
a plecat din nou în străinătate.
După 1948 valoarea sa este re¬
cunoscută în ţara noastră, este
ales membru de onoare al Aca¬
demie* şi primeşte titlul de Doc¬
tor Honoris Causa al Politehnicii
bucureştene.

Considerat în anul 1926 unul
din cei şaptesprezece mari sa¬
vanţi al lumii, alături de Albert
Elnsteln, Lord K el vin, Alexander
Graham Bell, Thomsa Edison,
Mărie Curie» Guglleimo Marconi
etc.. George Constant in eseu a
dus ştiinţa românească pe cele
mai înalte culmi, a demonstrat
trăinicia geniului romanesc, va
loarea fui incontestabilă Fonda¬
tor al unei noi ştiinţe, cu multiple
şi variate aplicaţii in practica,
savantul român se înscrie în
elita personalităţilor ştiinţifice
mondiale*

ALMANAHUL TEHNIUM

—i —111 -!jUiIjuJ Ullllll lîr M ţfltuj 111 ! fiinfiuV ,iI f IJ,lr

AUTOMATIZĂRI

•J<H DE

IÂJMINI

Prof» MIMAI V OP NI CU

Jocurile d© lumini reprezintă
dispozitiv© foarte apreciate de
tineret deoarece, după unele
opinii, acestea fac muzica mult
mşl vie.

î n montaj u I pe care î l pre¬
zentăm, jocul de lumini este
prevăzut cu şase canale de ie¬
şire, Schema generală a insta¬
laţiei este redată în figurile 1 şl 2.

In figura 1, semnalul de joasă
frecvenţă preluat de la bornele
unui difuzor sau chiar de la ieşi¬
rea unui magnetofon (dacă sem¬
natul are cel puţin 400 mV) este
aplicat pe potenţiometru! n, de
unde se reglează sensibilitatea
generală a jocului de lumini,

După ce semnalul trece prin con¬
densatorul Cu care are rolul de a
izola galvanic sursa de sunet şi
etajul de intrare ai jocului de lu¬
mini, este aplicat pe baza tranzis¬
torului T, montat în „colector co¬
mun - Acest tranzistor nu ampli¬
fică semnalul de joasă frecvenţa,
dar asigură adaptarea de impe-
danţâ cu optocuplul Pentru ca
variaţia fluxului luminos din
dioda luminescentâ a optocuplu-
lui să fie liniară, a fost necesara
polarizarea acestei diode astfel
incit în permanenţă să treacă
prin ea un curent de circa 1,5 mA.
care a fost reglat prin Ru după ce
s-a determinat polarizarea tran¬

zistorului. Fara această polari¬
zare, un semnal sinusoidal apli¬
cat optocuplului ar fi ieşit distor¬
sionat. dioda luminescentâ. ca
orice diodă, acţionînd ca un re¬
dresor monoalternanţă, respec¬
tiv ar fi pastrat din semnalul sinu¬
soidal numai alternanţele nega¬
tive Acest etaj este alimentat de
o baterie de 9 V, independent de
restul montajului, deşi pe trans¬
formatorul de reţea s-ar fi putut
prevedea şi o înfăşurare supli¬
mentara la secundar pentru
aceasta alimentare. Consumul
loarte redus de curent al acestui
etaj (1,5 mA) poate justifică si
alimentarea îndelungată de\ la
baterie. t

în figura 1, tensiunile indicate
în jurul lui T h ca şi tensiunea de
la Intrarea în optocuplu. se
măsoară faţă de minusul bate¬
riei şi nicidecum faţa de masa
fictivă din punctul M Toate ce¬
lelalte tensiuni indicate după

ALMANAHUL. TEHNIUM

optocuplu vor fl însă măsurate
fa{A de punctul M
Cînd un semnal de joasă frec¬
venţă este aplicat pe potenţio-
metrul P 1( o parte determinată
d n acest semnal este trimisă
diodei lumlneacente din opto-
cupiu prin Intermediul tranzisto¬
rului Ti, montat ca amplificator
de curent. Curentul care traver¬
sează dioda este proporţional
cu semnalul şl fiecare variaţie a
curentului se traduce printr-o
variaţie de flux luminos fn inte¬
riorul optocuplului. Dioda lumi-
neaeentâ ş l fototranz fstoru I
NPN se 4nchid faţă în faţă Intr-un
tub vopsit cu negru în interior,
lăsind să lasă în afară numai ter¬
minalele (baza fototranzlstoru-
lui rărnîne în gol). Bineînţeles că
amatorii care posedă un opto-
cuplu de fabricaţie industrială îl
pot folosi pe acesta, dar, Tn prea¬
labil, trebuie să-l afle caracteris¬
ticile şl modul de cuplare a Dini¬
lor.

Folosirea unul optocuplu pre¬
zintă avantajul că acesta poate
transmite între două montaje
care nu se află la acelei poten¬
ţial electric, un semnal mult mal
fidel, decît dacă s-ar folosi un
transformator de cuplaj, reafl-
zînd în acelaşi timp, între cela
două etaje, o Izolare superioară
unei rezistenţe de 10" n.

Dioda de Intrare a optocuplu-
ful trebuie si aibă o tensiune di¬
rectă de 1,25 V $1 un curant di¬
rect maxim de 00 mA.

Tncepînd cu fototranzlstorul
din optocuplu, montajul este ali¬
mentat cu un curent de Joasă
tensiune (11 ... 12 V), luat din se¬
cundarul transformatorului de
alimentare şl redresat prlntr-o
punte de diode. In această ali¬
mentare, punctul M este punct
de masă electrică şl, din cauza
legăturii cu unul din polii curen¬
tului de reţea, stntem obligaţi ca
punctul M să nu se afle în legă¬
tură cu şasiul montajului

Fototranzlstorul utilizat func¬
ţionează avînd colectorul legat
direct la plusul alimentării. Eml-
torul este legat la masă prin re¬
zistenţa H, de 1,5 kll, la bornele
căreia se vor culege variaţiile de
tensiune produse de variaţiile
de flux din optocuplu. Aceste
variaţii de tensiune, fiind foarte
s abe, vor fl amplificate de tran¬
zistorul T (T-, montat In „emitor
comun , e3te stabilizat în tem¬
peratură prin R, şl are contra-
reaeţle prin R„). Rezistenţa R,
este decuplată prin Ci — de ca¬
pacitate mare —, pentru a se
obţine un cîştlg maxim In ten¬
siune. Fără condensatorul C,
aştlgul acestui etaj ar II de
R: : fl. (deci cam 50),

(deci cam 50). In timp ce

condensatorul, făclnd nulă va¬
loarea Iul fl, din punct de vedere
alternativ, asigură etajului un
cîştlg maxim (100-800), limitat
numai de amplificarea proprie a
tranzistorului.

La bornele iul R- vom avea
pentru o tensiune de 500 mV la
Intrare (pe Pi) o tensiune alter¬
nativă de mal mulţi volţi,

Pentru o mal corecta distri¬
buţie spre cele şase filtre, este
necesar etajul repetor constituit
din Ţ, îrţ montaj „oolector co¬
mun . Potenţlometrul P aste un
reglaj Intern de sensibilitate şl
permite sa se atace filtrele în
condiţii optime de amplitudine
Reglarea lui se va face la limită
aşa incit lămpile să nu se
aprindă singure sub efectul
acroţajului, al brumulul (zgo¬
mot de reţea) sau el altor feno¬
mene parazite. Pentru a evita
scăpări de tensiune continuă pe
intrările filtrelor, a fost prevăzut
condensatorul C N — de capacf-
tate mare în scopul de a nu
tăia frecvenţele joase.

Pertru a simplifica montajul
- şl asa destul de sofisticat
oate filtrele utilizate aînt de ace¬
laşi ţip, şi anume filtre trece-
bandă. Frecvenţele de rezo¬
nanţă ale filtrelor au fost reparti¬
zate pe domeniul care acoperă
aemnalele de Joasă frecvenţă

ALMANAHUL TEEMiMItJM

SHP

(fundamentata m primele armo¬
nice) şl limitate în mod volt la ni¬
velul da 0—9 kHz, pe plaja care
conţine, da ţapi toată dinamica
muzicală şl care dealtfel cores¬
punde şi benzii de trecere a pon¬
turilor de radio cu modulaţia în
amplitudine.

Flecar© filtru se diferenţiază
prin frecvenţa sa de rezonanţă,
care se fixează cu ajutorul Iul C,
şi G.' f ambele de capacitate
egală. Cu cît C* şl C vor avea ca¬
pacitate mal mare cu atît frec¬
venţa de trecere va tl mal
scăzută (tonuri mai grave). For¬
mula cu care se calculează frec¬
venţa de rezonanţă este F, *=

îs -- V, . * Alegind

2rrj C»-Ci»fWRii

Hiu 4.7 kn, Rn - 33 kHşl C* =

C?, formula devine: F,

= —--- (unde Gr, se ex-

247 ■ 449 C,

prima în farazi şi răzuită frecvenţa
de rezonanţă F, în hertzi). Cu
această formulă şi pentru diverse
capacităţi standardizate s-au caL
culat frecvenţele de rezonanţi din
următorul tabel:

zonanţa indicate în grafic.

Rezistenţa R„ determină lărgi¬
mea benzii audio la flecare filtru.
Valoarea Rm - 4,7 kli, aleasă în
montaj, Oi lăţimi de bandă Sufi¬
cient de bune şi, în acelaşi timp
fără putinţă de amestec între ca¬
nale, In nici un caz, valoarea de
4,7 ktl nu trebui© depăşită. La re¬
ducerea valorii acestei rezis¬
tenţe, banda de frecvenţă se în¬
gustează.

La filtrul de cea mai joasă
frecvenţă figurează condensa¬
torul Cu, care nu se mal află şi ia
celelalte filtre. Rolul acestuia
este să elimine din bandă frec¬
venţele reziduale şl mal înalte,
fie şi cele provenind din partea
trlaculuL Condensatoarele C*
A, B, C etc.) permit ca trlacui să
ie comandat numai prin semna¬
lul alternativ furnizat de filtru,
elimini nd astfel componenta
continuă importantă de 16 volţi
în jurul căreia evoluează semna¬
lul alternativ de la ieşirea din
amplificatoarele operaţionale.

Puterea de joasa frecvenţă fi¬
ind inegal repartizată în fiecare
dintre filtre, este necesar sâ se
prevadă potenţiometre pentru

R, : 110 kfl; R’ : 330 kHi R< :1,6
kn: Ri : 33 Ui ft* ! 1,6 k U; R*. : 760
kil (această valoare poate fi mo¬
dificată între 220 kti şl 2 MU, în
funcţie de amplificarea tranzis¬
torului, în aşa fel îr“ Ti
-6 V pe colectorul ii

kn; R* : 1 kil: Rj : 1

C. D,E, F): 4,7 MUR
E, F) : 330 kH: fii 3 U
F) : 330 kO; Ru : 33i
n: Rn : 680 U; Ri*:
kil liniar; P : 470 U — 1 kH liniar;
p, (A, 6, C, D, E, F) : 2,2 kil liniar
(dacă $e foloseşte şl rezistenţa
adiţională RA, atunci RA + Pi să
fie o valoare între 1,6 kn şl 2,5
kn).

C. : 50 juF la 9 V: C:: 22 nF; ;
50 »F la 9 V; C,: 100 mF - 250 mF
la 6 V; C,: 2 200 mF la 25 V; aA~
= C A : 56 nF (eventual 68 nF);
C .B = CtB : 33 nF; C,C = CC : 10
nF; G,D = CnD ; 3,9 nF (eventual
3,3 nF): C„E = C^E : 1,5 nF; C r .F =
= C:F : 470 pF; ChA : 5 M F la 9 V; C 3
1 M F la 9 V; aC : 0.1 mR C*D : 47
nF; C<E : 47 nF; G,F : 10 nF; a : 0,1
iiF sau Q t 47 ^F la 400 V (vezi tex¬
tul); Cu.: 0.1 n F la 400 V; Cu : 220 M F
la 9 V; Cn : 1 000 ^ la 15 V; C,, :
220 mF la 9 V; Cu ; 0.22 uF; LED
roşu 0 5 mm; Ti — Tj ™ Ti, orice
tranzistor NPN cu siliciu de tipul
BC 108, BC109, BC 238, BC 408B;
CM—C16: şase amplificatoare
operaţionale de tip fi 741. Pe
schemă au fost indicate inte¬
grate dual—in—line cu 4 + 4
pini; punte de redresare de 50 V

— 1 A; trlace de 6—10 A la 400 V;
trahsformatorul de reţea: primar

— 220 V, secundar — una sau
două înfăşurări de 11-12 V,
putere 6—10 VA: întrerupător
10 A 250 V bipolar (dacă se ali¬
mentează etajul de intrare de la
baterie) sau monopolar (dacă
acelaşi etaj se alimentează de la
transformatorul de reţea),

BIBLIOGRAFIE:

jlTj)l R,:1*
kn; R.n (A, B,
n (A, B, C, D,
“V, B, C, D, E.
3 O; R N ■ 100
680 n; P| : 47

l a=fl i

68 ]

58 |

47 j

33 ]

1 22

8,2

(nF)

| F(H*)

i aej

104

122 1

| 149

183

224

289

336

404

492

5. e

4.7

3,9

3,3

2,7

2*2

1,8

1,5

020 pF

880 pF

470 pF

594

859

1040

1220

1496

1030

2200

2700

3300

4000

4900

5900

8600

Pentru valorile indicate în lista
de componente, montajul a fost
proiectat să răspundă pe cel©
şase canale la frecvenţele de re¬

ajustarea semnalului de ieşire
astfel încît becurile sâ se
aprindă aproape uniform^
Potenţiometrele P3A, P3B etc.,

, ,Ei ect ro n iq ue p rat iq u e‘'. 1978

indicate pe schema din figura 1.
se montează ca semireglabile in
Interiorul montajului şl se re¬
glează de la început. Dacă msa
vrem ca aceste potenţiometre să
apară pe panoul aparatului, se
recomandă în acest caz, pentruio
mai comodă reglare a sensibilită¬
ţii de aprindere a becurilor, ca în¬
tre capătul cotenţiometrulul
(dinspre condensatorul C8A
etc.) şi condensatorul C8A etc.

ALMANAHUL TIHNIUM

VALORILE

CAPACITĂŢILOR
C6-C7

10" Hz

9,1 V

CALENDAR
aprilie

• La tO aprilie 1034 la Giur¬
giu soseşte piroscafu! aus¬
triac ARGOS, întîia corabie
cu vapori văzută în apele
Dunării, Mica navă făcuse
6 zile de la Viena la Giurgiu; la
Porţile de Fier fusese pilotată
de pescari români, ARGOS
avea un motor de 50 CP şi de
atunci a făcut curse regulate,
o dată pe lună. de la Viena Fa
Sullna.

• Polul Nord este cucerit la
6 aprilie 1909 de către explo¬
ratorul american Robert E
Peary. însoţit de 5 eschimoşi
şi de un om de culoare. Peary
se afla la a patra tentativă de
a cuceri Polul Nord, prece¬
dentele avînd loc în 1886
1898.1902.

sa se monteze o rezistenţă fixă
RA în aşa fel încît rezistenţa po¬
tenţiometre Iul plus rezistenţa
RA să dea o valoare cuprinsă în¬
tre 1,5 kn şi 2.5 kit. în figura 1,
rezistenţele adiţionale RA nu au
fost prevăzuta

Deoarece în unele locuri con¬
densatoarele pot fi unele polari¬
zate şi altele nu, pe schema
toate condensatoarele au fost
reprezentate prin ace laş i sim¬
bol, dar s-a specificat totodată
polaritatea (deci, atenţie Fa mon¬
taj)

Alimentarea montajului este
cît se poate de simplă. Puntea de
diode trebuie să suporte 50 V la 1
A, deci se poate realiza şi cu pa¬
lm diode 1N4003. Condensato¬
rul C are rol de flFtraj. Condensa¬
torul O,. împreună cu R u for¬
mează o celulă de decuplare
pentru partea neizolatâ a pream-
plificatorului. Condensatorul Ci :
formează cu Ri< o celuFă de de¬
cuplare pentru alimentarea filtre¬
lor Pentru alimentarea amplifi¬
catorului operaţional 741 cu a şi
6 V, se divide tensiunea de 12 V
la bornele cu Ci cu ajutorul a
doua rezistenţe identica în ra¬
port cu punctul dintre cele două
rezistenţe (R* şi R„) dispunem
de -4 6V pe plusul lui C !: şi de 6

V pe minusul lui C,_. Tot din
acest punct pleacă şi alimenta¬
rea. care prin rezistenţele R, :
(de la fiecare amplificator ope¬
raţional) sînt polarizate toate
operaţionalele 741. Rezistenţele
Ru şi Rjj sînt de valori egale pen¬
tru a respecta simetria de im pe-
danţâ a operaţionalelor.

Pentru alimentarea etajului de
intrare, o baterie miniaturră de 9

V este suficienta pentru cca 150
de ore, dat fiind consumul Infim.
Se poate prevedea însă în se¬
cundarul transformatorului de
reţea o înfăşurare suplimentară
de 10—12 V şj cu un montaj sim¬
plu, ca în figura 3, se poate asi¬
gura şi alimentarea etajului de
Intrare,

în ceea ce priveşte antiparazi-
tarea instalaţiei, daca avem un
condensator de 0,47 ^F nepolah-
zat şi fa 400 V tensiune de lucru. îl
montăm pe acesta în locui lui G,
şi ne putem dispensa în acest caz
de Cm şi de droselu! L. Daca nu
avem această valoare, folosim
montajul din figură cu C, P şi
droselu! L (50 de spire pe o bară
de ferită 0 10 mm în lungime de
80 mm, qu sîrmă GuEm, care să
suporte un curent de 10 A şi 22C
V), Dacă se foloseşte numai con¬
densatorul Cv pentru antiparazi-
tare. atunci montajul se bagă în
cutie metalici legată la firul de
împămîntare de fa o priză şuco
Sub nici o formă masa fictivă M a
montajului nu trebuie pusă la
şasiu,

Referitor la montarea pieselor
se fac următoarele recomandări:

“■ ăi Cm vor fl montate
eh far pe cosele de la etajul de in¬
trare (c orespu nzâ toa re pu n c ta¬
ior A şi 8. fig î) r
— Cu se va prinde direct pe
cursorul potenţiometruJui F3A.

Ci: cît mai scurt între punc¬
tele C şi D t lingă R h şi R„,

— Rih lipită direct pe termina¬
lul corespunzător al LED-uluJ,

— Potenţiometrele. pe cît po¬
sibil, să aibă tijă de plastic.

Dacă au totuşi ax metalic, să
se folosească butoane de plas¬
tic. In nici un caz potenţiom^
trele P, să nu fie puse în contact
cu şasiuf.

— Dacă se foloseşte alimenta¬
rea etajului de intrare de la trans
formatorul de reţea, întrerupăto¬
rul bipolar se va înlocui cu unul
monopol ar. montat pe unul din
firele de reţea, înaintea siguran¬
ţei.

— Firele de alimentare pentru
becuri să suporte curentul care
le străbate. Dacă socotim 6 be¬
curi de 100 W. atunci firele prin
care trec 220 V să fie dimensio¬
nate pentru a suporta 10 A.

ALMANAHUL TEHNJUM

Sintetizorde frecventă
comandat digital

Student ROMEO FROICU

Sintetizorul de frecvenţa este
un aparat cu ajutorul căruia
obţinem o frecvenţă foarte sta¬
bilă, reglabilă în trepte sau con¬
tinuu

Montajul prezentat are posibi¬
litatea alegerii digitale a frecven¬
ţei dorite Tn doua game de frec¬
venţe:

a) 0,100 — 10,000 MHz

b) 1,00 — 100,000 kHz

în trepte de 1 kHz şt, respectiv,
de 10 Hz,

Frevenţa generată are stabili¬
tatea cuarţului etalon şi are
forma dreptunghiulara Pentru
aplicaţii care necesită tensiuni
sinusoidale se poate utiliza un
formator de tensiuni sinusoi¬
dale.

FUNCŢIONAREA MONTAJULUI

Conform schemei bloc, sem¬
nalul obţinut de la un oscilator
cu cuarţ este divizat şl compa¬
rat, prin intermediul unui com¬
parator de fazi şi frecvenţi, cu
semnalul produs de un oscilator
comandat în tensiune, a cărui
gamă de frecvenţi poate fi
schimbată prin intermediul co¬
mutatorului K

Tensiunea de eroare care
apare la ieşirea comparatorului,
datorită diferenţei de Irecvenţa
dintre cete două semnale apli¬
cate, este trecuta printr-un filtru
trece-jos şi introdusa în oscila¬
torul comandat în tensiune O
variaţie de numai 0,1 —0,2 V faţă
de tensiunea de deschidere a
primului tranzistor din OCT
produce o variaţie în toata gama
de frecvenţa a O.C.T
Frecvenţa obţinută astfel este
divizata cu o reţea de numă¬
rătoare pi na în momentul obţine
rii coincidenţei dintre numărul
înscris în a doua reţea de numă¬
rătoare cu cel din prima reţea In
acest moment se aduce la zero
reţeaua de numărătoare care are
divizat semnalul oscilatorului co¬
mandat în tensiune. Impulsul ast¬
fel obţinut este comparat cu im¬
pulsurile furnizate de semnalul
etalon al cuarţului.

Montajul în bucla permite adu¬
cerea în sincronism a celor două
impulsuri. Divizarea semnalului
produs de O.GT are loc ca _ şi
cum s-ar diviza prin numărul în¬
scris în reţeaua vecină de „numă¬
rătoarele programate 1

Factorul de proporţ tonalitate

dintre frecvenţa obţinută şi nu¬
mărul înscris este egal cu un mul¬
tiplu de 10, deci la ieşire obţinem
o frecvenţa egala numeric cu ci¬
frele înscrise în „numărătoarele
programate", ordinul de multipli¬
citate se corectează prin introdu¬
cerea unui punct între cifrele dis-
play-ului, corespunzător celor
două game de funcţionare.

BLOCUL GENERATOR
OE IMPULSURI (B.G.I.)

B.G.I. are rolul de a genera
prin apasarea tastei corespun¬
zătoare un număr de impulsuri
cuprins între 0 şl 9

La apasarea unei taste, nivel ui
logic de „0" se transmite la intra¬
rea „A" a monostabilului CDB
4121

Rolul său este de a elimina im¬
pulsuri ie false care pot aparea la
apăsarea tastei datorită imper¬
fecţiunilor acesteia.

Următorul circuit, format din
1 4 CDB 400 şi condensatorul^ v
de 2 nF. formează un drcuiyflS|
derivare, cu rolul de a iniţializa
într-un timp foarte scurt bisiabH&
iul următor, eviţjndu-se ^starea
de suprapunere R = 0, S 0

SCHEMA BLOC

1 OSCILATOR CU CUART

2 DlVIZOR

3 COMPARATOR

4, FILTRU TRECE JOS

5. OSCILATOR COMANDAT
ÎN TENSIUNE

6 BLOCUL GENERATOR
DE IMPULSURI

7 numărătoarele

„PRDCRAMATE
p NUMĂRĂTOARELE din
REŢEAUA DL DIVIZARE
9 A Fl ŞAiU L

10. REŢEAUA DE COMPARARE

almanahul tehnium

■MW0Q3 OI

mite trecerea unui număr sufl-
crenţ de impulsuri, Indiferent de
durata apăsării tastei (de la
ms la 0,1—0,3 s).

Rezultă că în numărător si
prm poarta „Şl 11 |J a trecut un
număr de Impulsuri, egal cu cel
menţionat în dreptul tastei.

Pentru ca la ridicarea degetu¬
lui de pe tastă să nu mai treacă si
alte impulsuri (nivelul în punctul
S revine la 1) simultan trecerea
om 1 m 0 in punctul B bascu¬
lează ch'cuitul bistabll în starea

Q ~ P ~ deci PO«rta „şr II
în timp ce poarta
„Şl I râmi ne deschisă.

’ m P u jsurile numărate de CDB
490 sîm folosite concomitent
pentru „programarea' 1 numără¬
toarelor din blocul „dlvizor pro¬
gramabil", p

Acest bloc are rolul de a diviza
semnalul aplicat la intrarea D
printr-un număr înscris rntr-o se¬
ria de numărătoare, pe care con¬
venim să le denumim „numără¬
toare programate 4 ', obţinînd ia ie¬
şirea F semnalul divizat
c Cu «Jutonj! multiplexorului
SN74157^ se poate realiza tn-
scrierea .în trepte sau continuu a
informaţiei în „numărătoarele
programate".

Pentru înscrierea în trepte a
Informatei, K, este pe poziţia în¬
chis, In acest caz, cu ajutorul
butoanelor Bi—B, se alege dlgf-
tul dorfţ pentru modificarea m-
formaţiei (cifrei) înscrise în
numărătorul respectiv.

Butoanele au rolul de a şterge
informaţia din numărător şt de a
deschide, prin intermediul bf-
stabilulul corespunzător poarta
„Şl 1 prin care vor trece un
număr de Impulsuri în funcţie de
tasta apăsată din blocul genera¬
tor de impulsuri. După fnscrie-
rea cifrei dorite in numărător,
Impulsul obţinut In punctul B
basculează bistabiiul selectat
anterior în starea O q, deci se
închide şl poarta „Şi" selectată.
In acest fel blocul este pregătit
pentru schimbarea altui diglt.

După terminarea „programă¬
rii . dispfay-ul ataşat va Indica
numărul programat anterior
Apllcînd impulsuri la intrarea O,
în momentul cînd Informaţiile din
cele două linii de numărătoare
coincid, la Ieşire, în punctul F
apare un impuls, folosit pentru
ştergerea numărătoarelor şl ca
semnal pentru comparatorul de
teâ şl frecvenţă; ciclul continuă
Iar Impulsurile obţinute în F tfnt
direct proporţionale cu numărul
i nscrls în „numărătoarele progra-
mate".

«•Pi™ , d ? r J rr ’ 00 ^formaţia să
ne înscrisă Tn mod continuu tre¬
cem comutatorul K in poziţia
deschis. Astfel, „numărătoarele
programate’ 1 sînt conectate în
cascadă şl^ prin aplicarea unor
Impulsuri de 100 Hz sau 10 Hz
cu ajutorul butonului B,, numă¬
rul înscris creşte continuu pînâ
ia valoarea dorită. Dacă în locul
numărâtoareior CDB 490 am fi
ni fi , numărătoare reversibile
de tipul CDB 4192, am fl putut
realiza şi scăderea continuă a
numărului înscris în „numă¬
rătoarele programate".

Oscilatorul comandat în ten¬
siune şi comparatorul de fază şi
frecventă au fost realizate după
scheme publicate în „Tehnlum"
nr. 7 şi nr. 12 din 1977.

ALMANAHUL TEHNIUM

trir “ rm ? Ini l' alizărlf . bistabiiul

K n ,şiT Q ^' deschWnd

fn acest mod, impulsurile de la
oscilatorul de 1 MHz pătrund
prin cele două porţi „Şl" fa intra¬
rea numărătorului CDB 490 rt

t r‘,.°r cu deschide '' ea p° r '

,iecare impuls este deco-

rnr ?i a J u . torul decodorului
u-ub 442, Iar m momentul cînd

aoăsetă C °«1°^ d | 6a dlntre îasta
apăsata şl Ieşirea corespun-

zătoare decodorului, prin Inter¬
mediul porţii „Şl - SĂU" (simu¬
lata cu ajutorul diodelor şl (nver-

,09lc !n punc *
tul B trece m 0, Iar poarta Sr l

!|2 nC N bocind accesul lm-
pulsurifonn numărător.

Frecvenţa mare de tact per-

Oscilatorul îşi variază frec¬
venţa în două game, cu ajutorui
comutatorului K

a) 0099 - 9 999 kHz

b) 0.099 - 99.99 kHz
Tensiunea de eroare se aplica

în punctul E şl, datorită ampli¬
ficării mari. este suficientă va*
naţia de tensiune între 0.6—0.7
V pentru a produce o variaţie de
frecvenţă maximă.

Pentru comparatorul de fază
şl frecvenţă, la intrarea G se
aplică semnalul obţinut de la os¬
cilatorul cu cuarţ, iar în punctul
7 semnalul de !a blocul „divlzo^
programabil".

Semnalul de eroare este tre¬
cut prlntr-un filtru trece-jos şi
aplicat oscilatorului comandat
în tensiune. Oscilatorul cu
cuarţ. divizorul acestuia şi par
tea de afişa] folosită sînt scheme
clasice, iar reglarea lor nu pune
probleme deosebite.

Pentru B.G.I. se vor verifica
tensiunile logice cu tastele
ne a păsate.

Astfel, în punctul A = 0, 9 1,

iar le intrarea monostabliulul
avem nivel ioglc 1.

Prin apăsarea unei taste, va
trebui sa constatăm că mono-
stabilul îşi schimbă starea pen¬
tru un timp de 0 ( 4—Q,5 secunde,
iar bistabllul CDB 412 îşi
schimbă starea Q = 1 şl rămlne
în această poziţie (deoarece nu
am conectat încă în punctul C

cînd nivelurile logice la ieşirea
fiecărui bistabll, Q = 0, iar prin
apăsarea butoanelor Br-Bi se
vor modifica In Q = 1. Concomi¬
tent verificăm resetarea „numă¬
rătoarelor programate"

Dacă totul este în ordine, co¬
nectăm cele două blocuri între
ele şl aplicăm In punctul L im¬
pulsurile de 1 MHz.

Prin selectarea butoanelor B —B
va trebui să putem să înscriem
apoi cifra dorită în fiecare numă¬
rător.

Tasta corespunzătoare ,«0' Im¬
pulsuri este necesară, deoarece,
fn urma ştergerii Informaţiei din*
tr*un numărător, poarta „Şl" co-
res pu nzâtoere ră mî n e d esch i să
şl pentru a o închide folosim
tasta ,JQ",

Verificarea oscilatorului co¬
mandat în tensiune se face co-
nectînd în punctul E o sursă de
tensiune reglabilă între 0,4 şl 0,6
V şi măsuri nd la ieşire frecvenţa
de oscilaţie. Simultan putem vi¬
zualiza pe un osciloscop forma
semnalului la ieşire, O funcţio¬
nare necorespunzătoare la frec¬
vente mici impune modificarea

ALMANAHUL TEHNIUM

valorii condensatoarelor de 150
pF sau 15 nF.

Recomandăm folosirea unor
componente de calitate, verifi¬
cate în prealabil
Montajul oscilatorului coman-

dat în tensiune va fi ecranat şi ali¬
mentarea sa bine filtrată, even¬
tual stabilizată separat
Blocurile B D P, şi B.GJ pot fi
utilizate şi pentru generarea de
serii de impulsuri, al căror număr
este înscris în „numărătoarele
programate", sau, dacă aplicăm
la intrarea O semnalul luat de la
oscilatorul cu cuarţ, obţinem o
temporizare, a oarei durată o
programam digital în punctul F,
Sursa de alimentare trebuie
să poata debita ce! puţin 0,6 A şi
se recomandă filtrarea supli¬
mentară a fiecărui bioc cu ajuto¬
rul unor condensatoare de

4,7—10 nF cu tantal sau prin co¬
nectarea unor condensatoare
plachetă de 100 nF.

Pentru simplificarea scheme-
lor nu am figurat şl conexiunile
□e alimentare ale circuitelor in¬
tegrata ,

BIBLIOGRAFIE

1. N. Andrian — „Oscilatoare
comandate în tensiune" Teh-
nlum" nr. 7 şi 12, 1977.

2. Sanda Malcan — „Sisteme
numerice cu circuite

3. LP.fi. S. „Catalog
Integrate digitale".

integrate"

. Circuite

ALMANAHUL TEHNIUM

UNOR PORŢI Si—NU

GLUME

Ampăre, după ee-şi petre¬
cuse toată seara în discuţii cu
mai mulţi tineri în salonul ca¬
sei sale. se ridică pe neaştep¬
tate şi începu a-şi căuta
pălăria. Luîndu-şi rămas-bun
de la cei de faţă, le spuse:

— Ei. dar am stat prea mult
la dumneavoastră. E timpul
să plec acasă.

Anatole France angaja în
serviciul său o tînără steno¬
grafă pe care i-o recoman¬
dase unul dintre prieteni.
Vâzînd-o, scriitorul o întrebă:

— Am auzit că stenogra¬
fiaţi destul de bine

— Da. Circa 130 de cuvinte
pe minut.

— 130 de cuvinte pe mi¬
nut? Dar t doamne, de unde
am să-ţi scot atrtea cuvinte?

Savantul rus Lebedev era
un înverşunat duşman al eru¬
diţiei sterile.

„Biblioteca mea — apunea
el — conţine mult mai multe
cunoştinţe declt posed eu.
I Totuşi nu ea este fizician,
* ci eu.'"

Unul dintre cei mai fervenţi
admiratori ai Iul Cato, cel nu-
J mit şi „Cenzorul", celebru
pe n tru au ster i tatea p ri nc i p rl-

lor sale. i se adresa acestuia
cu amărăciune $i indignare:

— E revoltător că în Roma
pînă acum nu ţi s-a ridicai
statuia! Va trebui neapărat ss
mă ocup de asta.

_ Nu. lasă. ii răspunse
Cato. Prefer ca oamenii sa
spună: „De ce Cato nu are
nici o statuie?" decît să se în¬
trebe: „De ce I S-o fi ridicat
statuie iul Cato?"

ANECDOTE

Doctorul încercă sâ-şî îm¬
bărbăteze pacientul:

— Nu vă neliniştiţi! Eu am
suferii de această boală şt,
după cum vedeţi, acum sînt
perfect sănătos,

— Da, dar pe dumnea¬
voastră v-a vindecai alt mor
did

a dresează

O pacientă se
medicului:

— Dacă există atîta litera¬
tură frfedlcalâ, de ce mai sînt
necesari medicii?

— Pentru ca bolnavul sa nu
moară din cauza vreunei
greşeli de tipar

Doctorul: Fumaţi?

Pacientul: Nuî
Doctorul: Păcat r

Pacientul' De ce? - * , ,

Doctorul: Pentru că dacă aţi fuma smt sigur ca i
dezvăţ de acest obicei dăunător.

reuşi să va

Autobuzul este arhiplin. Un bărbat In virata &e adreseaza
unui băiat ce ocupă scaunul de iîngâ fereastră:

— îţi dau doi franci dacă cedezi locul! , .

Băiatul se ridică. Pasagerul îi dă cei doi franci promişl, apoi.

întorcindu-se spre doamna ce sta în picioare lingă el. TI spune

— Vă rog să luaţi ioc! ... , .

Doamna se aşaza şi în clipa următoare ti spune băiatului
_ j ean dar iu ai mulţumit domnului pentru cei doi Iranci 7

ALMANAHUL TEHNIUM

MACAZ AUTOMAT

KRIBTA FI LIP

Pentru automatizarea circu¬
laţiei ţrenuleţelor electrice pre¬
zentăm o instalaţie deosebit cfe
simplă ca schemă şl realizare
practică. Realizarea montajului
în format miniatură permite in¬
troducerea acestuia în instalaţia
trenuleţului,

funcţionarea

MONTAJULUI

Prin conectarea la o schemă
de comutare GRAETZ tensiu¬
nea este preluată de regulatorul
curentului de antrenare. în
acest mod se poate neglija re¬
glarea sensului de mers. impor¬
tantă este însă, în acelaşi timp.
stabilirea valorii maxime a ten¬
siunii. După o reglare prealabilă.

aceasta trebuie să ramînâ con¬
stantă. La ambele capete ale
şinelor care sînt destinate în¬
toarcerii automate s-au ampla¬
sat suplimentar linii de bifur¬
caţi©. Cu ajutorul diodelor D. şl
□ se asigură plecarea de pe o li¬
nie de bîfurcaţle, în vederea asi¬
gurării plecării trenului se re¬
glează corespunzător sensul de
mers din contactele b, şl bm La
plecarea sau sosirea garniturii
regulatorul de sincronizare şi
tranzistoarele Ti ş| T asigură
tensiunea de lucru în creştere
sau descreştere. Valoarea ten¬
siunii reglate este dată de gru¬
pul R C Dacă tensiunea tre¬
buie sa crească sau să scadă,
valoarea ei se fixează din con¬
tactul a,,, ReleuI A de 12 V se co

mmm

mută cu ajutorul locomotivei
prin intermediul şinelor de con¬
tact Q şi W. Automenţinerea re¬
leului A se asigură prin contac¬
tul La o anumită tensiune şi
după un anumit timp releuI se
eliberează şl se schimba sensul
de mers şi garnitura va părăsi
staţia terminus, Dacă releu! nu
se eliberează, este necesară
montarea în circuit a unei rezis¬
tenţe R.,,

Rezistenţa R trebuie în aşa fel
reglată încît locomotiva să
treaca peste liniile de bîfurcaţle
Şi sa staţioneze cîtva timp în
gară rnalnte să parcurgă drumul
in sens invers. In acest caz, este
bine sa se lucrez© în partea infe¬
rioară a caracteristicii de des¬
cărcare a condensatorului Prin
intermediul tranzistoarelor T, şi
Ti se pune în funcţiune releul B
de 6 V. Pe de altă parte şina de
contact P şi contactul de repaus
am şunîează releul B, care se eli¬
berează O altă comutare este
împiedicată de contactul e,, care
este acţionat de refeul C de 6 V
cu regulatorul de sincronizare
i şf Trij, R şi Ci se vor alege în
aşa fel încît releul C si se elibe¬
reze numai atunci cînd locomo¬
tiva va circula înspre dreapta
Şina de contact P se va alătura
de şina de bîfurcaţle pentru ca 1a
eliberarea releului A releul B să
intre Fn funcţiune prin a™ In
acest fel locomotiva va staţiona
la P. Rezistenţele R , R„ şi r, se
aleg în funcţie de releul utilizat
R şi R ,, au aceeaşi valoare a re¬
zistenţei electrice cu înfăşură¬
rile bobinei releului. Distanţa
dintre şinele de contact Q şi w
trebuie să fie de cca 1,5 m.

Locomotiva va circula într-un
sens. Prin Intermediul sine! de
contact se pune în funcţiune
partea de ieşire. Ea îşi va încetini

ALMANAHUL TEHNIUM

O schema deosebit de simpjâ
este dată în figura alăturată. In
vederea realizării montajului
simt necesare două relee de 6 V,
patru tranzistoare, citeva diode,
rezistenţe şi condensatoare.

în momentul în care locomo¬
tiva se apropie de buclă, direcţia
de mers este dată de regulatorul
curentului de tracţiune. După
traversarea primei şine de des¬
părţire, regulatorul curentului
de tracţiune se comută în direc¬
ţia în care locomotiva va părăsi
bucia de întoarcere.

Pentru a preveni o cădere
mare de tensiune în timpul co¬
mutărilor, au fost incluse în
schemă două condensatoare de
2 000 ^F, Prin includerea în

montaj a unei comutări în punte,
locomotiva îşi păstrează direcţia
de mers. Acum se instalează au¬
tomat o cădere de tensiune în
care releu l A aduce pe R1 la po¬
tenţialul ,/f",

R1 trebuie în aşa fel dimensio¬
nată încît locomotiva să traver¬
seze ambele şine de despărţire.
După traversarea celei de-a
doua şine locomotiva se opreşte
cîteva secunde pinâ cînd intra în
funcţiune reteul B.

Acest releu este direct co¬
mandat de tensiunea de mers.
Valoarea lui R4 se alege in aşa
fel încît releuI B să intre în func¬
ţiune înainte ca să i se întrerupă
alimentarea.

Locomotiva îşi continuă dru¬
mul normal, iar viteza acesteia
creste în mod continuu In mo¬
mentul Tn care locomotiva tra¬
versează a treia linie de des¬
părţire. macazul şi primul nod,
ea este preluată direct de regu¬
latorul de curent. Prin interme¬
diul unor şine de contact se rea¬
lizează contactul de ieşire.
Aceasta înseamnă că releuI B se
deconectează astfel încît la în¬
toarcere locomotiva poate Intra

mersul şi, după traversarea ma¬
cazului, se va opri pe linia de bi¬
furcat ifî

După un anumit timp de sta¬
ţionare se schimbă sensul de
mers şi partea de pornire va in¬
tra în funcţiune. Locomotiva va
porni şi va accelera mersul şi
după aceea, cu un mers con¬
stant, va ajunge în cealaltă parte
a liniei După traversarea maca¬
zului îşi încetineşte mersul şi se
opreşte pe linia de bifurcaţie.

normal în buclă. Rezistenţele R5
şi R7 trebuie să aibă aceleaşi va¬
lori ca şi releele A şl B Contac¬
tele a II şi b II au rolul de auto-

menţinere a alimentării releelor.
Macazul se acţionează automat,
iar la intrarea locomotivei pe
buclă nu se produc deraieri.

ALMANAHUL TEHN1UM

CU PROTECŢIE REGLABILĂ
LA SUPRACURENT

Schema cuprinde o serie de
particularităţi pentru obţinerea
unei stabilizări cît mai bune în fi¬
gura 1 este prezentat principiul
uzual af unui alimentator stabili¬
zat Tensiunea de referinţa de pe
intrarea nemversoare a unui am¬
plificator operaţional de putere
este comparata cu o parte a ten¬
siunii de ieşire. Se obţine astfel o
buclă de reglare în sensul ©gale¬
rii tensiunilor de la Intrarea am¬
plificatorului operaţional, Deza
varitajul acestui sistem est© influ¬
enţarea factorului de stabilizare
de către poziţia potenţiometru-
lui- De asemenea, zgomotul ten¬
siunii de referinţă este şi el ampli¬
ficat în funcţie de poziţia fui P
Sursa prezentata realizează
stabilizarea după principiul dm
figura 2 U şi R formează o
sursă de curent Practic, curen¬
tul de intrare al amplificatorului

Student GUNTER ZElSEL

operaţional este foarte mic, deci
putem considera că U ,/R se în¬
chide pe ochiul desenat In fi¬
gură Amplificatorul operaţional
forţează însă U U , deci acest
curent va fi independent de po¬
ziţia potenţfornetrului P

Schema bloc este prezentata
m figura 3 Amplificatorul ope¬
raţional de putere a fost înlocuit
cu unul obişnuit şi un tranzistor
de putere In baza acestuia este
conectat un ai doilea operat io*
nar, car© compară tensiunea de
pe o rezistenţă serie cu o parţ©
dm cea de referinţa, Cînd curen¬
tul prin R creşte peste valoarea
care egalează tensiunea pe R
cu cea reglată din P , o parte din
curentul do baza al iul T se va
scurge spre A ,

fn figura 4 este prezentata
schema electrică a stabilizato¬
rului Tfi formează împreună cu

puntea P , cu Ci şi GL sursa de
referinţă. Tot din Tr ; se obţin si
tensiunile de alimentare a ope-
raţionaielor. Tr cu P şi C. for-
mează sursa U . De preferat este
ca Tr şi Tr să fie două transfor¬
matoare separate, dar secunda¬
rele pot fi realizate şi pe acelaşi
miez.

Tensiunea de referinţa de /,ib
V ajunge prin R,, R (în figura 3.
rezistenţa R) la intrarea neinver-
soare a lui CI . Intrarea inver-
soare se găseşte prin R la masă.
Curentul care comandă tranzis¬
torele de putere este luat tot de
la tensiunea de referinţa prin R
Circuitul CI stabilizează tensiu¬
nea absorbind prin D, un curent
mai mare sau mai mic din curen¬
tul de bază al (ui T , T comandă
trei tranzistoare 2N3Q55 legate
In paralel pentru un curent ma¬
xim de 3A. Se poate face o extin¬
dere pînă la 5 A. Rezistenţa R ,
este R din figura 3. Caderea de
tensiune de pe ea, proporţională
cu intensitatea ce trece prin ea,
este comparată de CI, cu o parte
din tensiunea de referinţa, re¬
glabilă cu P Ieşirea lui CI ab¬
soarbe şi ea un curent mai mare
sau mai mic din baza lui T prin
O De fapt, D,, D formează un
circuit „SAU 1 analogic. Deci cu
ajutorul lui P se reglează curen¬
tul maxim dat de sursă Tot de la
ieşirea lui CI pleacă un circuit
de afişare a depăşirii curentului
prestabilit, format din T şi LED
La ieşire se găsesc două instru¬
mente indicatoare pentru cu¬
lant şi tensiune. Condensatorul
C are în schema un efect de
,.SOFT*START M la conectarea

*78

■HI

ALMANAHUL TEHMIUM

1N40O1

0.22A/ÎW

Baocs ooD

0,22fl^3W

ionnw

BD2U

BLOCIOOO

1N 414B

1NUL8

mooi

—o

■MPH

+Us

4-*

—o--

-Us

R i(

_ ( J

tensiunii de alimentare, deoa¬
rece la pornire s-ar putea depăşi
tensiunea reglată. Diodele D . D
au rol de protecţie atunci cînd la
ieşire există (din cauze externe)
o supratenslu ne (de exem pi u,
un acumulator etc.). R?.

măresc viteza de răspuns a iui
CI - C şi G asigură stabilitatea
operaţionalelor. R asigură o în¬
cărcare minimă cînd ieşirea este
în goi, tot din considerente de
stabilitate.

. u şi —U sînt doua intrări de
compensare a căderii de ten¬
siune pe firele de alimentare
(SENSE). Legarea se face ca in
figura 5 De exemplu, pentru un
cablu cu rezistenţa de 1 H, la un
curent de 1 A avem o pierdere de
1 V Cmd intrările '.U sint co¬
nectate ia sarcină, tensiunea şi
curentul reglate sînt chiar cele
de la sarcină.

Atenţie! Stabilizarea nu are
loc dacă -i U şi — U sînt lăsate

in aer Cînd nu sînt folosite ca în
figura 5, ele se scurtcircuitează
cu ieşirile lU. respectiv -U
Condensatorul C, se montează
chiar ia bornele de ieşire U,

Rezistenta R se alege astfel:
se întoarce P, pînâ la maximum
şi se introduc rezistenţe FL, de
valori diferite, pînâ and se
obţine indicaţia maxima a ten¬
siunii dorite (35 V).

Rezistenţa R . se alege astfel:
se montează la ieşirea alimenta¬
torului un ampermetru în dome¬
niul 5 A, se întorc P, şi P pînă !a +
maximum şi se tatonează rezis¬
tenţa R, pînâ la obţinerea cu¬
rentului maxim de ieşire (3 A)

ALMANAHUL TEHNIUM

PUPITRU

PENTRU

LUCRU

O. OPREBCU

In figura 1 prezentăm o variantă
posibilă a unui pupitru conţinînd
aparatura de măsură şl control
pentru experimentarea unor mon¬
taje diverse. In figura se sugerează
modul de organizare a unui pupi¬
tru, plasabif pe o masa obişnuită
Desigur amatorul poate să gîi>
dească, In funcţie de dorinţele, po¬
sibilităţile şi dibăcia sa, o alta dis¬
punere a blocurilor funcţionale în

orice caz, trebuie să fie luate toate
măsurile pentru evitarea acciden¬
telor de muncă şl a riscului de de¬
fectare a altor aparate.

Varianta prezentată este reali¬
zată la dimensiunea unei plan¬
şete şcolare de 500 x 410 x
x 12 mm. Aceasta poate servi ca
suport singură, sau, ca în figură,
suprapusa peste altă planşetă,
prin pereţi laterali din aceeaşi
grosime de material, cu lăţimea
de circa 70 mm, alcătuind o ca¬
setă plată. Din placaj mal subţire
se confecţionează două sertare
compartimentate, în care ama¬
torul îşi plasează piesele deta¬
şate, şuruburile şi piuliţele, re-
zistoarele şi condensatoarele,
Instrumentele de lucru, Serta¬
rele sînt mal scurte decît planşe¬
tele cu circa 120 mm pentru ca
în spaţiul rămas gol să se poată
plasa diverse cablaje ale viitoa¬
relor blocuri funcţionale ce se
vor monta la capătul opus al su¬
prafeţei de lucru şj eventualele
piese mai mari {transformatoare
de reţea etc,} Lateral, tn dreptul
compartimentului goi din ca¬
seta, se plasează două prize du¬

ble pentru alimentarea unei
lămpi de masă, a letconuiul şi a
altor aparate. Cablajul se va face
cu conductor dublu llţat. foarte
bine Izolat, respectindu-se strict
dispoziţiile privind instalaţii ie
electrice. Legătura cu priza de
curent din perete se va face, de
asemenea, eu cablu llţat de 2 x
0,75 mm sau 2x1 mm, cu lungi¬
mea de 2—3 m r prevăzut cu şte-
cher. Tot ce este în legătură cu
reţeaua ae va executa cu deose¬
bită grija, numai cu materiale de
foarte bună calitate. După ter¬
minarea lucrului, acest pupitru
se deconectează în mod obliga¬
toriu de la reţea în spatele pupi¬
trul ul se prevăd orfffcii pentru
ventilaţie.

. După cum rezultă din figură,
m partea din spate a casetei
plate se dispun blocurile func¬
ţionale, ca un panou de bord
Aceste blocuri sînt solidare cu
ansamblul casetei sau planşe¬
tei, prezentată spre folosire cu
un unghi de circa 45 de grade
Este preferabil ca fiecare bloc
să-şi aibă alimentarea auto¬
noma prin cîte un mic redresor

mmm

ALMANAHUL TEHNIUM

PUNTE RC/ AWMfIRL/ALiMtN TATOR

mm*

a'a c B 4i:* v *i

LOC

PENTRU
MONTARE Ş)

EXPERIMENTARE

—

SERTARE PENTRU PIESE

separat (eventual baterii). Sa
vor evita batarllia miniatură da 9
V. prafartndu-ie bateriile da tip
R 20, care pot alimenta pentru
început fără dificultate, aub
forma unul bloc de patru baterii
In aarle (6 V), totalitatea blocuri¬
lor din complex, Totuşi alimen¬
tatoarele ieparate permit aprin¬
derea ol te unul beculsţ Indica¬
tor, Iar acestea pot fl montate pe
rlnd, pa măsura completării
construcţiei, Mal mult, nimic nu
Interzice montarea suprapusă a
blocurilor în Uitam etalat

în flgurâ sTnt arătate ca exem¬
plu dteva blocuri funcţionale de
bază Astfel, blocul de control al
audlofrecventel conţine un am¬
plificator audio de putere re¬
dusă (0,2—1 W) şl un difuzor de
control Bl mai dispune de un
potenţlometru de volum, posibi¬
litate de branşare prin )ack,
bomâ DIN, amplificare nece¬
sară numai pentru nivel de diodă
sau picup cristal (la circa
100 mv). Există posibilitatea de
branşare separată a difuzorului,
direct sau prin transformator de
cuplare, ta un montaj ce se tes¬
tează, ca şi posibilitatea de
branşare a unei diode puncti¬
forme în serie cu intrarea, pen¬
tru urmărirea semnalelor de ra-
diofrecvenţă d intr-un receptor,
ca trasator de semnal, pentru
depanări rapide, pornind de ta
borna de antenă a lui, pînă la de¬
tecţie proprie. Prin branşarea
unul circuit detector cu amplifi¬
care directă ia intrare se poate
audia programul local de radio
atunci cînd se lucrează la asam¬
blarea altul montaj. Prin intro¬
ducerea unui comutator inver-
sor se poate folosi panoul res¬
pectiv şl ca interfon, cuplînd un
difuzor extern.

Alt bloc necesar este puntea
flLC. Cu ajutorul el se pot deter¬
mina precis caracteristicile pie¬
selor care au Indicaţiile şterse
sau au mai fost utilizate în alte
montaje şl sînt recuperate.

Un AVO-metiu combinat cu
un încărcător de tranzistoare
poate, de asemenea, să ocupe în
mod util un loc pe panoul frontal
al pupitru Iul (pentru început un
aparat improvizat dintr-un şal-
vanometru indicator de nivel
pentru magnetofon, apoi un in¬
strument de precizie). Ultimul
bloc prezentat în figură este un
alimentator stabilizat, preferabil
autoprotejat, cu o tensiune ma¬
ximă de 9—12 V şl cu un curent
maxim de cîteva sute de miliarn-
perL

Blocurile se pot realiza din
tabla de fier nituită, pentru o
bună ecranare. Fiecare bloc va

rial plastic.

In funcţie de posibilităţi, unele
blocuri pot fi înlocuite sau se pot
adăuga altele, supraetajate (de
exemplu, un generator de sem¬
nal modulat de radlofrecvenţă,
un generator de semnal audio,
fie cu o singură frecvenţă fixă,
de circa 1 000 Hz, fie cu semnal
variabil, în orice caz cu atenua*
tor la ieşire),

O casetă prevăzută cu un bec

mignon şl un geam mat permite
cercetarea prin transparenţă a
circuitelor imprimate sau elabo¬
rarea rapidă, pe o bucată de hTr-
tle, tot prin transparenţă, a unor
asemenea cablaje. Pentru eco¬
nomie de spaţiu, caseta cu
geam mat poate fi ţinută într-u-
nul din sertare.

Un dispozitiv util, alcătuit din¬
tr-un potenţiometru togaritmic
de 1 Mii cu scala gradată, per¬
mite branşarea ful în locui unor

ALMANAHUL TEHNIUM

rezistoare de sarcină sau polari-
zare drntr-un montaj pentru re-
giaje. Un comutator poate
branşa, de asemenea, diverse
condensatoare pentru testare
Aceste două piese pot fi depozi
tate rntr-o casetă de plastic, pla¬
sata fie supraetajat, fie în sertar.

Montajele ce se asambleaza
pot h executate fără nici o grijă
de murdărrre a planşetei, daca in
prealabil s-a fixat o foaie de hir-
tie groasă care se poate aricind
înlocui.

Ca exemplificare a blocurilor
montate Fn panoul pupitru Jui

pentru experimentări, se arata în
figura 2 modului amplificatorului
de audlofrecvenţâ, cu difuzor de¬
taşabil Se utilizează un circuit in¬
tegrat TBA790K, cu ajutorul
caruia se obţine o putere maxima
de ctrca 2 W Ja o alimentare cu 12
V Se cere verificarea atenta a ca¬
rităţii condensatoarelor electroli¬
ze şi a hranşării corecte ca sens
Difuzorul poate fi deconectat de
la leşrrea amplificatorului, con
comitem cu deconectarea ampli
ficatorufui de fa sursa de alimen¬
tare, operaţie asigurată cu ajuto¬
rul unui întrerupător dublu
Cel de-al doilea bloc este ali¬
mentatorul stabilizai autoprote
jar Se foloseşte un transforma¬
tor Ue sonerie (sau unul de ieşire
‘ ca ? r « pentru televizor de up
vechi), care în secundar sa nu
dea o tensiune mai mare de 14 V
Redresarea este asigurata de o
dioda cu germaniu sau siliciu,
cu joncţiune, care poate livra
circa IA (de exemplu, din seria
1N4Q01 -1N4007 sau F307-F407)
Diodele D2 şi D3 pot fi de orice
tip, cu siliciu (se pot, eventual,
utiliza joncţiuni valide de la tran-
zistoare scoase din uz) Tranzis¬
torul TI este de mica putere, cu
siliciu, de tip npn Orice tranzis¬
tor BG poate conveni pentru utili¬
zare, indiferent de factorul de
amplificare. Tranzistorul 12 este
de putem medie, cu germaniu
de exemplu ACM 80, ASZ 15-ASZ
18, EFT 212-EFT 250, montai pe
un radiator de aluminiu cu supra-
faţa de cel puţin 30 cmK Butonul
potenţiomelrului cuplat pe baza
tranzistorului fi va indica circu¬
lar tensiunile de la ieşirea alimen¬
tatorului, de la circa l V ia maxi¬
mum 12 V.

Aceste două blocuri funcţio¬
nale sînl absolut indispensabile
pentru început, Restul blocuri¬
lor pot fi construite pe îndelete
conform schemelor publicate în
literatura de specialitate

REDRESOR

Cn>e nu cunoaşte încă acest
sistem clasic de redresare, cu
ajutorul caruia se obţin doua ten-
siuni continue egale si complet
separate folosind un transfor-
maior de reţea cu înfăşurare se¬
cundara unică, este invitat sâ-l
experimenteze pe baza schemei
a fa tu rate,

Alternanţele pozitive ale ten-
srumi secundare sînt redresate
de diodele D şl D (m sene) şi fj|-
trate da condensatorul C,, obţi-
nîndu-se la ieşire tensiunea
continuă Li, Pentru o capacitate
suficient de mare a iui C< si ne-
glijmd căderea de tensiune pe
cule două diode înserime, U,

1 , 4 U, unde U este tensiunea
eficace din secundarul transfor¬
matorului

Analog, alternanţele negative
sjnt redresate şi filtrate de grupul
D — D — G « rezuitînd U 1.4 - u
Pentru tensiuni mici (sub 15 V)
se va ţine cont şi de căderea pe
diode, care este de cca 1,4 v pen¬
tru fiecare sursa (diode cu sili¬
ciu).

Separarea (foarte bună) a ce-
lor două tensiuni se asigură prin
rezistenţele Inverse toarte mari
ale diodelor (se recomanda
diode redresoare cu siliciu, din
seride IN F, RA, Sf, în funcţie de
curentul dorit si tensiunea alter¬
nativa de vîrf),

Frumuseţea schemei consta
msa nu numai in independenţa
surselor, ci şf în posibilităţile
multiple de utili/arc Astfel cele
doua tensiuni pot fi folosite

MAfiK ANDREE

“ separat, conform scheme
(U intre A şi B, U între O şi D cu
U s U ),

— in serie (diferenţial), leginrr
mtre ele punctele B şi C, and st;
obţin două tensiuni egale, U jsi

U , cu pol comun (diodele D
D devin în acest caz inope¬
rante); schema echivalenta esu
cea a dubletului de tensiune;

— legind plusurile (A şi Ci sau
minusurile (B si D] împreuna

— în paralei, prin conectare,!
terminalelor A şi C, respectiv B m
D, cînd se obţine binecunoscuTii
schemă de redresare în puncb'
Graetz

Capacităţile condensatoarelor
C şl O se aleg ca pentru redru
sarea monoalternanţă

Mii a-î

"ii!

■

ALMANAHUL TEHNIUM

Montatele electronice complexe, ca şl unele aplicaţii
practice directe, Impun adeseori utilizarea unor surse de
curent constant, adică a unor circuite care sa stabNbeze
curentul prlntr-un consumator cu rezistenţa variabila intre
anumite limite. Pentru a da numai doua exemple, sa amin¬
tim încărcarea acumulatoarelor Cd-NI şi realizarea ohm-
metrelor liniare pe principiul traduct oarelor rezistenţa-ten¬
siune. Alăturat propunem constructorilor începători cneva
variante clasice de astfel de surse.

Prima schemă (fig^ 1) conţine
un singur tranzistor, fiind reco¬
mandata pentru curenţi mici
zeci pină la cîteva sute de mi-
liampen), Tranzistorul se alege
în funcţie de curentul dorit, la
nevoie fiind montat pe radiator
Dioda Zener D. alimentată
prin rezistenţa R de la tensiunea
continuă U., păstrează la bor¬
nele sale o tensiune practic con¬
stantă U , diferenţa U. U regâ-
sindu-se ta bornele lui R

Aceeaşi tensiune U se aplica
grupului serie format din rezis¬
tenţe R. şl joncţiunea bază-emb
tor a tranzistorului. Cum Uw **
constant (oricum, variaţiile smt
foarte mici in comparaţie cuU),
rezultă că tensiunea la bornele
lui R. este aproximativ con¬
stantă, U LU, deci şi curentul
de emitor al tranzistorului (prac¬
tic egal cu cel de colector)
râmîne aproximativ constant,
avlnd valoarea:

U IU
R

Alegi nd convenabil elemen¬
tele U şi R , putem astfel obţine
curentul de sarcină dorit, I.

Stabilizarea curentului de ie¬
şire este asigurată numai atit
timp cit căderea de tensiune pe
sarcină, U> l ‘ R.i* rămîne mai
mica decit U, - U Prin urmare,
rezistenţa Rs poate varia intre
zero şi nw r (Ur U) \.

EXEMPLU. Dorim sa calculam
schema pentru U. 12 V şi I ~
=* 100 mA. ştiind ca Rv este o re¬
zistenţă variabilă intre 0 şi 25 O.
Căderea maximă de tensiune pe

jarcinâ fiind de 2,5 V, putem lua
3 diodă Zener cu tensiunea no¬
minală de cel mutt 9V, de ©xem-
Dlu PL8V2Z (B,2V), Rezistenţa R
d calculăm pentru un curent
prin divizor de 10-15 mA (R de
cca 300 îl), Tranzistorul poate ti
de tip RD136, BD13Q, BDH0 etc.
(pnp, cu siliciu, medie putere),
deci cu 0,7 V. Valoarea

orientativa a rezistenţei R este
în acest caz Rj (8,2 V—0,7 V) 0,1
A 75 îl. In funcţie de scopul
exact urmărit, se alege experimen¬
tal o rezistenţă cu valoarea adec-

rieR. 1 P . - .

Dacă montajul descris se 1o\o
seşte pentru încărcarea unui
acumulator {de capacitate mica)
avind tensiunea nominala U i şi
curentul de încărcare l, calculul
se face la fe! f cu condiţia evi¬
dentă ca U > U , + U (cu cel
puţin 2 V).

A doua variantă (fiQ. 2) se ana¬
lizează la fel, cu deosebirea că în
locul lui T s-a folosit un tranzis¬
tor compus, Tr-T;. Curentul de
sarcină creşte astfel considera¬
bil putînd fi de ordinul sutelor
de mitiamperi sau al ampenlor.

EXEMPLU. Pentru U - 12 V şl
| 1 A, cu Rî= (0-3 11) se pot fo¬

losi piesele T 3 = BD136, D. —
- PL8V2Z, R = 300 fi, Tj =
= 2N3055 şi R. in jurul valorii de
7,5 O (la minimum 8 W) Tranzis¬
torul T se montează pe radiator

adecvat

O variantă pe care nu o vom
comenta, fiind asemănătoare cu
precedenta, este dată în figura

(CONTINUARE ÎN PAG. 04)

ALMANAHUL TEHNIUM

REDRESOR
DE PRECIZIE

* n 0- Grvrm marian

In majoritatea montajelor el 00
ironlct# apare, d# multe ori, nece-
iltatea de a măsura exact o ten¬
siune alternativi de valoare re¬
dusă, fn aparenţi, problema este
destul de simpli, şi anume se¬
param componenta continuă de
cea alternativă cu un condensa*
tor, redresăm tensiunea alterna*
tivi cu o punte de diode şi la bor¬
nele unui al doilea condensator,
pe care se aplică tensiunea pui*
satorie obţinută după redresare,
se poate trece la măsurare cu un
voltmetru magnetoelectrfc.

Rezultatul obţinut este aproa¬
pe întotdeauna eronat din două
considerente esenţiale.

Un prim considerent este Im*
pus de rezistenţa interni scăzută
a unul voltmetru de măsură obiş¬
nuit, fn cel mai bun caz de ordinul
sutelor de ohmi pe scara de
măsuri a tensiunilor mici. Acest
voltmetru reprezintă, de fapt un
şunt pentru semnalul alternativ
de măsură, deci, în mod sigur
măsurarea este eronată. Rezultai
în primul rfnd, necesitatea unui
adaptor care si ofere voltmetru-
lul o impedanţă d© intrare foarte
mare, de ordinul megaohmilor,
pentru ca măsurarea efectuată

si fl© corecţi.

Un al doilea considerent ©st©
impus de modul de funcţionare
al diodelor din puntea redre-
soare. Este cunoscut faptul că,
pentru a Intra în conducţle, este
necesar ca o diodă si prezinte la
bornele sale o tensiune de cei
puţin 0,6 V pentru diodele cu si¬
liciu şi 0,2 V pentru diodele cu
german Iu. în cazul punţii de
diode, chiar ia folosirea diodelor
cu germani u, tensiunea minimă
de deschidere a celor do ui
diode aflate în serie va fl de
0,4 V. Rezultă Imediat că voltme-
trui nostru nu va putea niciodată
măsura tensiuni sub această va¬
loare, deoarece pentru tensiuni
mal mic! diodele se află In atare
blocată. Adăugind la cele enu¬
merate mai sus nellnlarltatea ca¬
racteristic 11 tens I u n e-ey rent în

regiunea de deschidere a diode¬
lor, precum şl diferenţele de ca¬
racteristici de la o diodă la alta,
apare imediat imposibilitatea evh
dentă de a efectua o măsurare
corectă la tensiuni mai mici de 1
V, cu mijloacele obişnuite.

In concluzie, pentru măsura¬
rea tensiunilor alternative mici
voltmetru I obişnuit pe care-l

deţinem trebuie completat cu un

sar “™«“-

- sâ ofere o Impedanţă de In-
trare de ordinul magaohmilor

- să permită, prfntr-un mon¬
taj suplimentar adecvat, func¬
ţionarea diodelor ia o tensiune
de ordinul mitlvolţllon

,r~ ® â Iţniarizeze caracteristi¬
cile de funcţionare tensiune*
curent ale diodelor pentru obţi¬
nerea unei scale liniare în tot
domeniul de funcţionare.

Pentru realizarea unul redresor
de precizie care să îndeplineas¬
că toate cerinţele menţionate
mal sus, propunem utilizarea
schemei electrice prezentată în
ri gura 1 ,

Se observă utilizarea amplifi¬
catoarelor operaţionale, care
oferă, datorită bunelor perfor-
man i?m d0 funcţionare, toate
condiţiile realizării unul montaj
simplu, cu calităţi superioare. în
schema prezentată s-au utilizat
t 1 ?' 2i r f alt f ln ]egrate de tipul
A 741 de fabricaţie româ¬
nească. Să analizăm părţile
principale ale schemei electrice
Tensiunea alternativă de măsu¬
rat se aplică prin intermediul con¬
densatorului G5 pe intrarea neln-
versoare a amplificatorului ope¬
raţional CM, în acest fel este se¬
parată componenta continuă,
care ar putea exista eventual în
montajul testat, de componenta
alternativă ufliâ pentru măsurat.

Jn acelaşi timp, amplificatorul
operaţional, datorită modului de
conectare a semnalului alternativ
pe Intra rea neinversoare, oferă o
impedanţă de intrare ridicată, de
ordinul megaohmilor. Impedarrţa
de Intrare este precizată de gru¬
pul de rezistenţe R # t +- R-, =

ALMANAHUL TgHNIUM

In cazul alternanţei negative de
valoare Ux:

U# ® 0

UI = —Ux, deci;

U » —(2Ue + UI) - -{2 x
X 0 — Ux) ~ Ux

In cazul alternanţei pozitive
de valoare Ux:

UI = Ux

Ue - —Ux, deci:

U - —(2Ui + Ui) =» —2(—Ux> f
+ Ux= Ux

Deci, totdeauna la ieşirea ampli¬
ficatorului operaţional GI-3 S6
va obţine un semnal pozitiv egal
In valoare absoluta cu semnalul
de Intrare. Datorită condensato¬
rului C4, amplificatorul operaţi¬
onal Cl-3 funcţionează ca inte¬
grator al semnalului Ux. Astfel
se obţine o tensiune continuă,
egală cu valoarea medie a sem¬
nalului alternativ de Intrare,
Această tensiune pozitivă va fi
măsurată de voltmetrul de cu¬
rent continuu conectat ia Ieşirea
redresorului de precizie.

MODUL DE UTILIZARE

Montajul se realizează pe o
plăcuţă de sticlostratitex dublu
placat cu folie de cupru. Modul
de realizare a circuitului impri¬
mat dublu placat este arătat în
figura 2, Tot în figura 2 este dat
modul de implantare a compo¬
nentelor pe plăcuţa de circuit
imprimat realizată.

- 3,2 MU, inserlate, amplasate
tot pe intrarea neinversoare a
amplificatorului operaţional. In
esenţă, amplificatorul operaţio¬
nal QI-1 reprezintă un adaptor
de Impedanţe între semnalul al¬
ternativ de măsurat şi redresorul
proprlu-zis. Pe ieşirea amplifi¬
catorului operaţional C1-1 Jf
observă prezenţa grupului C3D1.
Acest circuit serveşte la evitarea
apariţiei fenomenului de blocare
a circuitului integrat (latch-up)
datorită posibilităţii apariţiei unor
paraziţi la Intrarea montajului sau
Fn regimul tranzitoriu de conec¬
tare şi deconectare a semnalului
de Intrare în timpul efectuării
măsurătorilor.

Redresorul propriu-zla este
format din următoarele două
blocuri care Includ amplifica¬
toarele operaţionale 01-2 şl CI-3.

Amplificatorul operaţional Gl-2
realizează funcţionarea de re¬
dresor de precizie monoalter-
nanţă a tensiuni! alternative, Iar
amplificatorul operaţional Cl-3
îndeplineşte funcţia de sumator
şi integrator al semnalului pul-
satoriu obţinut la Ieşirile lui Ol-I
şi 01-2.

Anailzînd modul de funcţio¬
nare a amplificatorului operaţio¬
nal CI-2, se observă faptul câ
acesta îndeplineşte funcţia unui
limitator de precizie. Cele două
diode D2 şi D3 sînt amplasate
astfel înelt tensiunea de prag de
0.7 V este divizată cu factorul de

amplificare în buclă deschisă at
amplificatorului operaţional 01-
2. Considerînd pentru aceasta £
mln. 50 000. rezultă:

0.7

0,14 mV f

U " m8X 50 000
fapt care face pe deplin posibilă
redresarea liniară a tensiunilor
alternative de ordinul mînvoiţi¬
lor.

In acelaşi timp, este îmbună¬
tăţită considerabil dependenţa
de temperatura mediului am¬
biant a caracteristicilor de func¬
ţionare tenslune-curent ale celor
două diode, D2 şl 03.

Urmărind modul de funcţio¬
nare a amplificatorului operaţio¬
nal CI-2, se observă că acesta
blochează semlalternanţa nega¬
tivă a semnalului alternativ de la
Intrarea sa, Iar semlalternanţa
pozitivă este regăsită la ieşirea
sa cu semn schimbat. Deci, la ie¬
şirea Iul Gl-2, semlalternanţa
pozitivă este inversată, Iar se-
mialternanţa negativă blocată.
Amplificatorul operaţional Cl-3
este atacat pe Intrarea Inver-
soare, în acelaşi timp, de semna¬
lul de ieşire UI al lui GÎ-1, care
traversează rezistenţa R4 -
= 20 kfl şi de semnalul de ieşire
Ue de la Gl-2, care traversează
rezistenţa R6 — 10 kll. Se obţine
la ieşirea amplificatorului ope¬
raţional Cl-3 o tensiune U de va¬
loare:

U = —(2Ue + UI)

ALMANAHUL TEHNIUM

2 Vedere cf/mpre por/ea cu pfase

3 Configurat ta componente far (pe partea tu jo/ese)

S# vor folosi componente de
Pună calitate. Iar sudurile vor fi
de cea mai bună calitate. în va¬
rianta de cablaj Imprimat pre¬
zentată s-au folosit rezistenţe cu
peliculă metalică sortate în
clasa de precizie 1 %, iar con¬
densatoarele CI şl C4 slnt cu
tantal.

Se va folosi pentru conectare
o cuplă de tîp CONECT cu 11
contacte. Montajul ae ecra¬
nează cu tablă de fier de gro¬
sime minimă 1 mm, Iar cablurile
de conectare semnal-măsurâ şi
ieşire vor fi obligatoriu ecranate

REGLAJE Şl PUNERE ÎN
FUNCŢIUNE

Montajul se alimentează de la
o sursă dublă de tensiune bine
stabilizată şl filtrată de ±15 V. Se
pot măsura tensiuni în gama 1
mV lT — 10 V, v ' cuprinse în gama
de frecvenţe 18 Hz — 18 kHz.

Se conectează Intrarea mon¬
tajului ia masa şi după conecta¬
rea aparatului de măsură ia ieşi¬
rea montajului, prin manevrarea
potenţiometrului P, se aduce
acul indicator la zero.

Se deconectează intrarea mon¬
tajului de la masă şi cu sonda de
măsură, formată dintr-un cablu
ecranat, se poate trece ia efectua
rea măsurătorilor necesare.

BIBLIOGRAFIE: „Le Haut-

Parleur, nr. 1620.

(URMARE DIN PAG.fti;

3. Tranzistorul de putere (ele¬
mentul regulator serie) este aici
Ti, iar dfvîxorul R-D este plasat
după T(.

In fine, în figura 4 se Indică
schema unui stabilizator de cu¬
rent de tip dipol (care se conec¬
tează în serie cu sursa de ali¬
mentare şi cu rezistenţa de sar¬
cină). TranrlstoareJe Ti (mică
sau medie putere) şl T, (medie
sau mare putere) sînt în montai
Darllngton. Tensiunea diodei
Zener, U ;t se distribuie astfel pe
cele două Joncţiuni baza-emitor
şi pe rezistenţa R,, de unde de¬
ducem-

Ufi, = U ; — Uir«—U jic* respectiv

Rv _ R,

Dacă ambele tranzistoare sînt
cu siliciu, putem lua U W1 ** *=

** 0,7 V, deci I

U (V)- 1 ,4 V

R(n)

EXEMPLU. Pentru I = 2 A şl D -
“ PL7V5Z, folosind T, - BD137
T: ~ 2N3055, R - 390 n 2W re¬
zulta R, ** (7,5 V- 1.4 V), 2 A «30
(la minimum 12-15 W).

Dacă ^ montajul este folosit
pen t ru î n cârc area unui acu m u~
iator, U.,, tensiunea de alimen¬
tare U f trebuie să fie cu cca 10 V
mai mare ca U Aw ţinînd cont de
căderea pe dipol.

CALENDAR

mai

• } 9 °nătanţa t la 15 mai
1905, au început lucrările de po¬
zare a primului cablu care va tra¬
versa Marea Neagră pînă ia
ConştantinppoL Cablul va avea
lungimea de 378 km si va atinge
* n ™£ n6le ţ^ncte, adîncimea de
f 000 m. Acest cablu va stabili
legătura telegrafică Berlin-Vie-
na-Bucureş ti-Constantinopol,

• O fosta elevă a Şcolii de Arte
Frumoase din Bucureşti, Sma-
randa Braescu, bate la 20 mai
1932 recordul mondial absolut
de paraşutism, sărind în Califor¬
nia de la aproape 7 000 m.

• La 27 mai 1896 ag avut loc
primele spectacole de cinema
aduse m ţară de Impresarul Ade-
Hnel Pani şi Eleonorel Dum t
S churmann Primele programe
durau o jumătate de oră şi cu¬
prindeau 10 film© de 1 2 mi¬
nute Gazda şi patronul primelor
spectacole a fost un ziar al epo-
c L juLrndependance roumaina”.

• Primul om care a trecut pra-
0 W stratosfereL savantul el-

, v f' ? n oT Aua V*f^r ,cc,rd ': 36 înal¬
ţi !* 27 mal 1931 cu un balon la
l 5 7S .■,_!!!■ ^ 0St P d0| ja luni omul
de ştiinţa elveţian conferenţia la
Bucureşti despre acest eveni¬
ment.

Un turist către un trecător:

— Tovarăşe Popeseu, unde
este oficiul telefonic aîci în
oraş?

numesc Popescu?

— Prin deducţie.

— Deduceţi şi unde
oflduf telefonic.

este

— Doctore, tare uit în ulti¬
mul timp.

— Decînd?

— De cînd ce?

— Doctore, astăzi mă simt
muft mai bine. V-a$ ruga să în¬
tre rupeţi tratamentul şi să-mi
daţi voie ia meciul „U’-Cra-
îova — Benfica.

— Ce vorbiţi? Nu se poatef
Pentru un asemenea şoc încă
nu sînteţi destul de sănătos!

ALMANAHUL TEHNIUM

în construcţia sau depanarea
aparaturi» electronice sîntem
nevoiţi să îndoim picioruşele
componentelor electronice, cum
ar fi rezistenţele chimice bobi¬
nate, diodele, condensatoarele
electrolitice eta Pentru a veni în
sprijinul constructorilor ama¬
tori, propunem un dispozitiv
universal, reglabil pentru orice
tip de componentă, Acest dis¬
pozitiv se poate executa cu uşu¬
rinţă în orice atelier mecanic.
Ansamblul se fixează direct pe
masa de lucru prin intermediul
bridei de prindere (13) şi al Man¬
şei de strîngere (12), Prin rotirea
piuliţei de antrenare (1) se de¬
plasează, prin intermediul şuru¬
bului special (7), suportul (3).
care cuiiseazâ pe ghidajul
cilindric (5), Prin deplasarea su¬
portului (3) se creează între
acesta şl suportul (6) o distanţă
suficientă introducerii corpului
componentei, terminalele pla-
slndu-se pe un canal corespun¬
zător distanţei între cele două
găuri de pe circuitul Imprimat
unde dorim să o utilizăm.

După stabilirea canalului pe
care se aşază componenta, se
apasă cu degetul pe terminale
pinâ cfnd acestea se îndoaie la
90°, devenind paralele.

DeplasTndu-se spre ghidajul
suportului, avem dimensiuni di¬
ferite, în funcţie de canalul alea
la acelaşi reglaj, datorită formal
trapezoldale a suporturilor.

Materialele necesare pentru
construcţia dispozitivului sînt
cele folosite curent în lucrările
de atelier.

LISTA Di MATERIALE

1, Piuliţă de antrenare — OL37
(se va nichela)

2. Ştlft filetat crestat — OL37
(ae va zinca)

3* Suport M — duramid sau dur-
aluminiu (se va eloxa)

4, Şurub M5x8 cu lăcaş hexa¬
gonal — OLC45

5. Ghidaj — oţel argint, 0 8
i 6. Piuliţă specială OL37 (se va

zinca)

7. Şurub special — GLG45 (se
va bruna chimic)

8. Suport I — duramid sau dur-
aluminiu (se va eloxa)

9. Tijă — OL37 (se va nichela)

10. Şurub de strîngere —
OLC45 (se va nichela)

11. Bucşă — OL37 (se va ni¬
chela)

12. Flanşâ de strîngere (se va:
nichela)

13. Bridă de prindere — TDA
4 (se va nichela saincinca)

14. Şurub M4x10, cap zinc —
OL37 (se va zincaV

VABILE DE AGO NU

ALMANAHUL TEHÎSIIUM

C-C

— j

I-- - H .

— ^TO^^nnnnrrrirTnŢmŢn^^^ ) M

— -£i»__ ' /

ALMANAHUL TEHNIUM

1 2 v, apreciabile în raport cu In¬
tensitatea sonoră emisa de difu-
ioru\ V,. în această situaţie,
aparatul poate fi utilizat şi ca in¬
dicator de polaritate, pentru
surse cu tensiune pînâ la 12 V
3, Folosind scurtcircuitul între
bornele 1 şi 4 drept masa monta¬
jului, se obţin, la borna 8. impul¬
suri dreptunghiulare, însoţite de
un bogat spectru de armonici,
cu frecvenţa indicata mai sus,
reglabilă din potenţiometre! R
şi cu amplitudine variabilă din
potenţ lometrul R

Trl

ţ, ZAHARIA

Utilizarea aparaturii speciali¬
zate pentru diferite determinări
specifice practicări* radioamato¬
rismului prezintă inconveniente
chiar şi in condiţiile laboratoare¬
lor bine dotate, devenind practic
imposibilă în diverse situaţii oca¬
zionale, cînd problema poate fi
soluţionată folosind un simplu
Indicator sau generator de sem¬
nal.

Corespunzător diferitelor pro¬
bleme pe care le ridica o con¬
strucţie radloelectronică, mon¬
tajele Indicatoare au fost gru¬
pate cu generatoare, rezultînd
aparate cu minimum de compo¬
nente comutablie, denumite tes¬
tere. multifuncţionale, capabile
să substituie cu succes apara¬
tura de măsură consacrată
Figura 1 a reprezintă schema
electrică a unui astfel de aparat,
care include difuzorul V, ca ele¬
ment final ai circuitelor indica¬
toare.

Conceput cu tranzistorul T ,
montat ca oscilator de audio-
frecvenţâ cu reacţie pozitivă
prin transformatorul Trl, apara¬
tul este comutabil în 5 domenii,
asigurlnd 4 game de măsurători
frecvente pentru radioamatori.

1. Prin conectarea unei rezis¬
tenţe electrice între borna ^ şi
puntea de scurtcircuitare a bor¬
nelor 3 şi 4, aparatul devine
ohmmetru cu indicaţie sonoră,
frecvenţa sunetelor emise de di¬
fuzorul V variind între 300 Hz şi
3 kHz, pentru rezistenţe măsu¬
rate cu valori pînâ la 3 k!î.

2, Utilizînd scurtcircuitul între
bornele 3 şi 4 ca pot pozitiv şi
borna 2 drept pol negativ, apa¬
ratul devine voltmetru de curent
continuu centru tensiuni pîna la

D1^,F057

|R2 ,

lOOnn!

■—-»vi—

R1-1 OK „CIO. Vl

L T1

JEFT3I9

VI E- ^

-|c3-8-3S0pF Ci-10pP

Jî

Liî

I I

i r

:i i:

-a

i—i

3 3

i i 1 n

<1 lg 1 ol

ALMANAHUL TEHNIUM

4 , Consider? nd scurtcircuitul
intre bornele 1, 4 şi 5 drept masa
montajului, rezultă la borna 6 un
semnal de radi ©frecvenţa cu
frecvenţa reglabilă din capacita¬
tea C., intre 400 şi 1 600 kHz,
modulat cu semnalul de audio-
frecvenţă corespunzător po¬
ziţiei potenţiometrului R, şi cu
amplitudinea reglabila din po-
tenţiometrul R Acest semnal
corespunde gamei undelor me¬
dii (200—750 m lungime de
undă) cu care sînt echipate re¬
ceptoarele de radiodifuziune

5, Daca scurtcircuităm bor¬
nele 1. 4 şi 7 pentru terminalul
neutru (masă), obţinem, in ace-
ieaşi condiţii ca la punctul ante¬
rior, semnalul ■ corespunzător
gamei undelor lungi, consacrată
radiodifuziunii, cu lungimea de
unda cuprinsă între 800 şi 2 000
m F adică cu frecvenţa variabilă
din capacitatea O între 150 şi
400 kHz.

Aparatul realizat conform sche*
mei electrice din figura 1 a nu ne¬
cesita întrerupător pentru sursa
de alimentare E, (o baterie de tip 6
F — 22 de 9 V sau o baterie de tip 3
R — 12, conectată prin interme¬
diul unui dublor de tensiune, sau
un element de tip R — 14 sau R —
20 , cuplat la intrarea unui conver-
tizor, hexaplor de tensiune).

Amatorii care consideră inco¬
mod sistemul de comutare cu
bucşe şi cordoane prevăzute cu
ulincuri (punţi) de scurtcircui¬
tare pot echipa aparatul cu cla¬
viatura compusă din 3 clape de
ta radioreceptorul „Junior sau
cu o claviatură confecţionată
din 3 elemente comutatoare,
echipate cu cîte 4 grupe de con¬
tacte comutabife, interconec¬
tate mecanic pentru monoreţi-
nere. realizînd conexiunile elec¬
trice conform schemei din fi¬
gura 1 b In acest caz, cordoa¬
nele de ieşire se conectează la
bornele b, şi, respectiv, b , Cînd
nici una dintre clape nu este
acţionată, aparatul este oprit, iar
prin acţionarea simultană a două
clape se obţin semnalele de ra-
diofrecvenţa modulate (puncteie
4 şi 5 descrise anteriori

Aparatul se introduce în car¬
casa unui radioreceptor minia¬
tural (de buzunar}, de la care se
mai utilizează transformatorul
de ieşire în contratimp, conec-
tind în circuit doar una din cele
două secţiuni ale înfăşurării I,
difuzorul, condensatorul varia¬
bil şi eventuai grupul de bobine
L —L, dispuse pe bară de ferita.

In acest seps se poate utiliza
antena magnetică de la radiore¬
ceptoarele S - 631 T, Litoral' 1

R31-33kQ

„Mamaia", „Neptun'V „Albatros"
etc. sau poate fi realizată de
amatori, bobinînd pe cîte un tub
din hîrtie lung d© 45-60 mm
care se va îmbrăca pe capetele
unei bare din ferită cu diametrul
de 8—10 mm şi lungă de
120—160 mm, 86 de spire con¬
ductor liţat de 15 x 0,06 mm dia-
metru, pentru L, de 165 ■ 10\
peste care se dispune L:, com¬
pusă din 12 spire, conductor de
cupru izolat cu email şi un strat
de mătase cu diametrul de

0 ,10—0,12 mm.

La celălalt capat al barei de fe¬
rită se fixează al doilea sul de
hîrtie. pe care se bobinează 272
de spire, dispuse în 4 secţii a cîte
68 de spire fiecare, acelaşi con¬
ductor ca şi pentru L , reprezen¬
tând inductanţa L de 3 600
10 '. ^H, iar al a tun se dispun
cefe 20 de spire, un strat, spiră
lînga spira, acelaşi conductor,
ale bobinei de cuplaj L,.

Cadranul condensatorului va¬
riabil C va conţine două rînduri
de gradaţii, exprimate in MHz
de la 0,15 pînă la 0.4 şi de la 0 4
pinâ la 1,6.

C ad ra nu I potenţ iomet rutu i R
va fi gradai în kHz între 0,3 (curso¬
rul la capătul din stînqa, m
schemă) şi 3. ^

Cadranul potenţiometrului R
va fi inscripţionat de la 0 (curso¬
rul la capătul de jos, pe schemă)
pîna la 10,

In caz de nefuncţionare, se
vor inversa capetele uneia din¬
tre înfăşurările transformatoru¬
lui Trt.

Schema electrică prezentată
în figura 2 corespunde unui apa¬
rat similar, conceput însă pentru
testarea altor mărimi electrice
caracteristice aparaturii radioe-
iectroniee, în total 6 domenii de
determinări, grupate în cadrul a
3 game de măsurători

1 Cu întrerupătoarele l tl I şi l
deschise, aparatul poate fi utili¬
zat ca simplu difuzor, conectîn-
du-i în circuit prin intermediul
bornelor 1 şi 6 (masă) sau 1 şi 5.
cî nd este necesară blocarea
componentei continue.

2 Semnalul de audiofrec-
venţă aplicat la bornele 4 şi 6
(sau 4 şi 5 pe considerentul ex-

ALMANAHUL TEHNSUM

pus la pct. 1). cu întrerupătorul I
închis şi comutatorul K în po¬
ziţia 1. este amplificat de etajul
compus din tranzistorul T şi cir¬
cuitele aferente şi poate ft cules
la bornele 5 şi 7 (ieşire cu impe-
danţă mai mare de 1 kn), sau 3a
bornele 2 şi 6 [ieşire de mica im-
pedanţă) sau poate fi audiat în
difuzorul V . dacă se închide şi
întrerupătorul I*

3, Semnalul de radiofrecventâ
modulat, aplicat la bornele 4 şi 6
(sau 4 $1 5, conform pct 1), este
detectat de dioda D . cînd co¬
mutatorul K este în poziţia 2 iar
unda modulatoare poate fi au¬
diata în difuzorul V în caz uf că
întrerupătorul I este închis, sau
poate fi culeasă la bornele 5 şi 7
sau 2 şi 6, cu semnificaţie simi¬
lară descrierii de la pct. 2

4 Prin închiderea întrerupăto¬
rului I aparatul devine genera¬
tor de joasă frecvenţă, semnal
utilizabil în condiţiile enumerate
la pct. 3. Frecvenţa generata
poate fi variată între anumite li¬
mite. dacă cu întrerupătorul I se
înseriază un reostat sau poten-
ţlometru de 5—10 k ii, sau prm
modificarea valorii capacităţii
G i, între cîteva sute de picofa-
razi. pentru obţinerea frecvenţe¬
lor ultraacustice [domeniul ul¬
trasunetelor), şi cîţiva mîcrofa-
razi, capabili să transpună
banda frecvenţelor generate în
domeniile InfraacustTce. Datele
din schemă corespund frecven¬
ţei de circa 800 Hz. pentru care
organul auditiv uman prezintă
sensibilitatea cea mai pronun*
tată,

5 , Gonectînd la bornele 2 şi 3
un manipulator telegrafic, teste¬
rul poate fi utilizat pentru perfec¬

ţionarea radîotelegrafiştilor. în
care caz întrerupătorul I va fi
deschis. Audiţia este posibilă în
căşti cu impedanta de peste
1 kt), conectate ta bornele 5 şi 7.
sau într-un difuzor conectat la
bornele 2 şi 6, sau în difuzorul
V . dacă întrerupătorul I. este în¬
chis

6 Verificarea continuităţii elec¬
trice a componentelor sau a cir¬
cuitelor este posibila daca ele¬
mentul testat va fi conectat la bor¬
nele 2 şi 3. cu întrerupătorul I
deschis, şi dacă întrerupătorul li
este închis.

T ran sfor mato rul T r2 este de
acelaşi tip cu transformatorul
Trl. Se poate utiliza cu succes
transformatorul de ieşire de la
radioreceptorul „Mamaia"', lâ-
sînd neconectată una din cele
două secţii ale înfăşurării pri¬
mare. conform figurii 2.

în caz de nefuncţionare ini¬
ţială, se vor inversa capetele
uneia dintre înfăşurările trans¬
formatorului T r2.

Testerul a cărui schemă elec¬
trică este prezentată în figura 3
este un aparat util instalatorilor
au tom afiş ti, telefonaţilor, (mio¬
rilor şi instalatorilor de reţele
electrice. Pentru comoditate,
montajul electric al aparatului
se introduce în carcasa din ma¬
terial plastic a microreceptoru-
lui telefonic, de la care se utili¬
zează capsula receptoare V , cu
impedanţa de 50—50G !!, şi mi¬
crofonul cu cărbune M ,

Aparatul, conceput 'din com¬
ponente pasive în exclusivitate,
permite obţinerea indicaţiilor
referitoare la 5 domenii diferite,
supuse verificărilor conside¬

rând borna 1 pol comun (masă)

1 . între bornele 1 şi 2 se utili¬
zează casca V.. pentru urmări¬
rea semnalelor de audiofrec-
venţă,

2 . între bornele 1 şi 3, aparatul
indică continuitatea circuitelor
şl perioada de încărcare a capa¬
cităţilor, cînd contactul electric
la una din cele două borne se
stabileşte intermitent.

3. între bornele 1 şi 4 aparatul
devine telefon, permiţînd efec¬
tuarea convorbirilor bilaterale,
prin intermediul a doua fire con¬
ductoare, ia extremităţile cărora
sînt conectate aparate identice,
sau folosind un singur fir con¬
ductor şl cîte o priză de pămînt.
pentru conectarea fiecărui apa¬
rat. Astfel pot fi conectate ori-
cîte aparate similare, în deri¬
vat le.

4 Semnalele de audiofrec-
venţâ, cu blocarea componentei
continue care ie însoţeşte, pot fi
percepute auditiv, dacă sînt in¬
troduse ia bornele 1 şi 5.

5, Pentru detectarea semnale¬
lor de radiofrecvenţă modulate,
aparatul va fi conectat ia bor¬
nele 1 şi 6, în cazul că aceste
semnale nu sînt însoţite de com¬
ponente continue, iar în caz
contrar pentru testare se va uti¬
liza perechea de borne i şi 7.

Aparatul este alimentat din
sursa E (un element de tip R -
6 ), de asemenea introdusă în
carcasa microreceptorului tele¬
fonic în repaus, circuitul elec¬
tric ai bateriei este întrerupt prin
neconectarea în circuit a borne¬
lor 3 sau 4

f. lată un emiţător telefonic cu o lampă t de tip Paulsen, din 1906. Mi¬
crofonul cu cărbune, tu formă de pîtnle, modula direct curentul ante¬
nei.

Aţa arăta un radioreceptor cu 4 lămpi In anul 1923. Butoanele de
ana reglau tensiunea de încălzire a tuburilor electronice. Dispozitivul
înclinat din partea stingă este bobina mobilă de cuplaj al antenei.

ALMANAHUL TEHIMIUM

Resturile metalice strecu-
rate accidental în timpul pre¬
lucrărilor în masa materiale¬
lor nemagnetice, de obicei şi
eiectroizolante, diminuează
caracteristicile mecanice şi
electromagnetice ale aces¬
tora, reduc fiabilitatea pro¬
duselor şi periclitează scu¬
lele utilizate pentru pre¬
lucrări ulterioare
Aprecierea intuitiva a por¬
ţiunilor de material afectat

de impurităţi duce ia spori¬
rea volumului de deşeuri si
rebuturi.

în locul aparaturii clasice
folosite pentru sesizarea in¬
cluziunilor metalice, propu¬
nem adaptorul descris mai
jos, conceput să funcţioneze
cuplat cu orice tip de radio¬
receptor portabil şi tranzis-
Irtg. ZAHARIA IANCO t0flzatl de care ^Ste CUplat

inductiv, prin sjmpia apro¬
piere (juxtapunere).

Din schema electrica pre¬
zentată în figura l rezultă ca
aparatul constă dintr-un osci¬
lator cu reacţie capacitivâ,
realizat cu tranzistorul T,
acordat pe frecvenţa interme¬
diară (circa 465 kHz) a radio¬
receptorului Frecvenţa osci¬
laţiei este determinată de con¬
diţia rezonanţei circuitului os¬
cilant L—C şj este ajusta¬
bilă în timpul reglajului Iniţial
din capacităţile semireglabile
C, şi C u pînă se obţine, în difu¬
zorul radioreceptorului cu
care este cuplat, sunetul cu
frecvenţa cea mal scăzută, re¬
zultata din interferenţa osci¬
laţiei locale din radioreceptor
cu oscilaţia radiată de induc-
tanţa L din adaptor.

Pătrunderea unui corp
metalic, de natură magne¬
tică sau nemagnetică, în
clmpul bobinei L provoacă
modificarea inductanţei a-
cesteia. în consecinţă, se
schimbă frecvenţa adapto¬
rului, ceea ce conduce la
modificarea frecvenţei audio
transmisă difuzorului din ra¬
dioreceptor, rezultata prin
însumarea algebrică cu frec¬
venţa intermediară, conside-

ALMANAHUL TEHNIUM

Realizarea

peliculelor

subţiri

metal

sticlă

Ina, CF

IISTIAN CnĂCIUNOIU

Straturile subţiri de metal de¬
puse pe sticlă sînt o compo¬
nentă esenţială a multor tipuri
de aparate. De exemplu, un film
de aluminiu sau argint este su¬
prafaţa reflectorizantă a oglinzii
fn telescop Partea de sticlă a
oglinzii dă formă metalului, dar
funcţionează doar ca suport
mecanic, Alte aplicaţii ale peli¬
culelor subţiri de metal includ
rismele splitter, care sînt
ucâţl de sticlă acoperite cu pe¬
licule alît de subţiri, Tncît o parte
din lumină îşi face drum prin
metal, In timp ce restul este re¬

flectata. Fibrele de cuarţ fuzio¬
nat făcute electric conductIve
prin acoperiri metalice subţiri
găsesc mari aplicaţii în balanţele
de torsiune pentru măsurarea
maselor mici şi a forţelor gene¬
rate de sarcinile electrice. Aco¬
periri similare sînt, de asemenea,
utilizate pentru acumularea sar¬
cinilor electrice în generatoarele
electrostatice şi pentru proteja¬
rea părţilor sensibile ale instru¬
mentelor de Influenţa sarcinilor
electrice externe. Tehnologia
peliculelor metalice subţiri este
cea care a făcut posibilă realiza¬

rea circuitelor integrate, acestea
fiind, de fapt, suprapuneri de
straturi depuse în vid.

Pe Hngâ aceste aplicaţii utile,
peliculele metalice subţiri sînt
obiecte interesante pentru ex¬
perimentări. Patru proceduri de
bază eu fost inventate pentru
aplicarea metalului pe sticlă.
Cea mal veche tehnică (şl, pîna
de cufTnd, cea mal folosită)
constă în reducerea chimică a
sărurilor metalice, cum ar fl nl-
tratul de argint, intr-o baie care
conţine şl sticla. Particule fine
din metalul redus ae aşazâ pe
sticlă şl aderă ca un film. Metalul
poate fl, de asemenea, electro-
placat pe sticlă. Suprafaţa este
acoperită cu o substanţă con-
ductlvâ electric, cum ar fl grafi¬
tul cololdal, şi sticla este apoi
Imersatâ în soluţia de placare,
Multe componente optice sînt
acoperite prin tehnica de evapo¬
rare. Metalul ce urmează să fie
depus pe sticlă este evaporat
prin căldură într-o cameră vi¬
dată. Vaporii condensează ca o
ellculă pe suprafaţa sticlei,
oat© metalele şl majoritatea
aliajelor pot fl depuse prin eva¬
porare. Aparatura este costisi¬
toare şl complexă, mal ales dacă
peliculele dorite sînt de cea mai
înaltă calitate. Trebuie asigurata^
metode da încălzire a m^luM
pînă la o temperatură la
porlzează în gaz la o preslufilwe
nu mal mult de 10 ' torrl.

O metodă simplă, cunoscută
ca „sputtarlng 1 ' (împroşcare)
este pusă la punct pentru expe¬
rimentările de laborator. Teh¬
nica este bazată pe transferul

rata practic constanta,
Induetanţa L este de tipul
„fiind de coş" (pat) şt se va
realiza pe suportul din figura
2, confecţionat din textolit
sau pertinax, gros de 1 —
1,5 mm, placat cu folie de cu¬
pru, care se corodează în
afara celor două porţiuni
centrale haşurate şl care re-
rezintă terminalele bobinei,
oblnajul, poz, 1 din figura 3,
se execută din sîrmâ de cu¬
pru emailat cu diametrul de
0,1 mm, reailzînd un singur
strat, ţesut prin crestături
(fig. 2) pînă la umplerea
acestora (circa 55 de spire),
spiră lîngâ spiră. Capetele
conductorului se cositoresc
la terminalele centrale, dis¬

pus© pe suport. După bobi¬
nate, se acoperă pe ambele
feţe cu plăci subţiri din folie
de material plastic, poz. 5 din
figura 3, peste care se bobi¬
nează ecranul electrostatic S,
poz. 3, confecţionat dlntr-o
bobină realizată prin înfăşu¬
rarea, într-un singur strat, a
conductorului de cupru emai¬
lat cu 0 0,1 mm, respectlnd

G asul de 3 mm Intre spire,
inul din capetele acestei în¬
făşurări râmîne liber, Iar celă¬
lalt capăt se va cositori la ter¬
minalul bobinei, opus celui
cuplat de colectorul tranzisto¬
rului. Induetanţa se Introduce
între placa de circuit Imprimat
(poz. 7), care susţine montajul
electronic (poz. 8) şl o placă

din material plastic (poz, 2), rl-
gldlzîndu-le cu şuruburile 6,
prevăzute cu piuliţă.

Aparatul eate alimentat din
bateria 9, Introdusă în car¬
casă paralelipipedică din ma¬
terial plastic 4 prin capacul
10. Consumul redus al adap¬
torului Justifică alimentarea
acestuia dlntr-un element de
tip R-6,

Reglajul se execută „pe
viu", acţlonînd cu o şurubel¬
niţă nemetalică capacităţile
semlreglabile C, şl Cj, după
cuplarea Inductivă a adapto¬
rului cu radioreceptorul 11,
pînă cînd Intensitatea şl
frecvenţa sunetului emis de
difuzor se reduc la mini¬
mum.

almanahul tehnium

metalului orintr-o descărcare
electrica în gaz la o presiune mai
mică de 1 torr. Sticla ce urmeaza
a fi acoperita este plasată între
cei doi electrozi intr-o atmo¬
sfera de gaz la presiune scăzută.
Gazul poate fi aerul Catodul
este realizat din metalul ce ur¬
mează a fi depus pe sticlă. La
electrozi se conectează o ten¬
siune suficient de înaltă încît sâ
electrizeze sau să ionizeze ga¬
zul. Impactul atomilor ionizaţi şi
moleculelor de gaz cu catodul
dislocă particule de metal, care
se depun pe sticlă ca peliculă
aderentă.

în stadiul actual de dezvol¬
tare, tehnica de împroşcare este
limitata din două motive. Primul
este că anumite metale se trans¬
feră mai rapid decît altele. Zin¬
cul, aurul, argintul, plumbul,
staniul şi cuprul se depun cu o
viteză relativ ridicată compara¬
tiv cu nichelul, fierul, aluminiul
şi magneziu!. Argintul, de exem¬
plu, se depune de 20 ori mai re~
pede decît aluminiul. Af doilea
este ca moleculele de gaz aînt
incluse în metal şiîi cresc poro-
zîtatea, efect care variază cu na¬
tura atmosferei. Aceste limitări,
împreună cu succesul comer¬
cial al tehnicii de vaporizare, ex¬
plică de ce depunerea 7h vid a
devenit, în general, necomer-
cialâ şi furnizează un cîmp ideal
de experimentare pentru ama¬
tori, Aparatura nu numai că este
uşor de folosit dar poate, de
asemenea, să depună metalul în
pelicule de orice grosimi, Peli¬
cula poate fi groasă în cazul
oglinzilor pentru telescop, sub¬
ţire şi semitransparentă pentru
dispozitive ca prisme splîiter şi
oglinzi duble.

Camera de vacuum constă
dintr-un borcan în formă de clo¬
pot făcut prin tăierea fundului
unei sticle de 4—5 I. în cameră
au loc piese pînâ la 15 cm în dia¬
metru, Se taie sticla prin tehnica
firului fierbinte, care realizează
o decupare perfectă. Zgiriem cu
un diamant un cerc la nivelul de
tăiere şi pe această zgîrietură
vom înfăşură un fir de nicheiînâ
pe care l-am încălzit la roşu. Da¬
torită încălzirii neuniforme, sti¬
cla va crăpa cu un zgomot audi¬
bil.

Suprafaţa tăiată trebuie sa fie
plană Plana rea se face cu un
disc de carborund, frecat prin
mişcări eliptice. Acelaşi rezultat
se poate obţine frecînd sticla pe
o foaie de şmirghel de apă nr 1.
După a doua şlefuire a supra¬
feţei cu şmirghel nr. 00, margi¬
nea va fi suficient de curată ca
sâ etanşeze pe o suprafaţă de

cauciuc Cauciucul se aşaza pe
o suprafaţa plată de ©ţel sau alu¬
miniu, de 10—12 mm grosime.
Practic, sistemele de depunere
pot fi de orice mărime, deci se
pot întrebuinţa orice fel de sti¬
cle, în funcţie de nwimea su¬
prafeţei pe care vrem sa depu¬
nem metalul.

Placa de bază se curăţă bine
înainte de a aşeza inelul de cau¬
ciuc. Inelul de cauciuc se unge
cu vaselină pentru etanş a re. Co¬
nectarea tubului la pompa de
vacuum şi a firului de suspen¬
dare a catodului se face prin do¬
pul de cauciuc. Electrodul nega¬
tiv este un electrod de sudură in¬
trodus printr-un orificiu în dop.
Mărimea şi forma catodului şi a
obiectului ce se acoperă trebuie
sa fie asemănătoare, iar spaţiul
dintre ele uniform, Pentru aco¬
perirea unei oglinzi de telescop
de 150 mm se foloseşte un disc
subţire de argint. Piesele de
sticlă In formă de cupă necesita
catod în formă de cupă. Fibrele
ce vor fi acoperite sînt întinse în

lungul axului uri ui catod tubu-
lar Peretele interior al unor tu¬
buri scurte poate fi acoperit prin
att rnarea unui catod-slrrnâ în
lungul axei tubului

Catozii în forma da qjiso plat
sînt suspendaţi cu ţţ Slrînâ sub¬
ţire de un cîrjig prins la căpătui
electrodului ţpgattf Şi metalul
şi energia electrica pot fi con¬
servat© prin acoperirea părţii
superioare a electrodului plat cu
un disc dm sticla-geam Acope¬
rirea de sticla limitează des¬
cărcarea electrica ia suprafaţa
de jos a catodul ui, care se înve¬
cinează cu partea de sus a oglin¬
zii. Distanţa dintre catod si
oglindă poate fi reglata prin de¬
plasarea electrodului de sudură
în sus sau în jos prin dopul de
cauciuc.

Pompa de vacuum constă din
două compresoare din frigidere
vechi modificate Compresoa-
rele lucrează In contratimp. De¬
taliile de modificări sînt după ti¬
pul compresorului, care variază
în funcţie de producător. în ge-

ALMANAHUL TEHNIUM

VABILE DBACONU

In construcţia şi depanarea
aparaturii electronice, trebuie
uneori sa dezlipim piese care au
mai multe terminale, cum ar fi
tranzistoare. bobine, circuite in¬
tegrate. de pe circuite impri¬
mate

Pentru a sprijini pe cei ce în-
timpina greutăţi in dezlipirea
terminalelor, propunem realiza¬
rea unei pompe de absorbţie a
cositorului topit Funcţionarea
pompei se bazează pe fenome¬
nul de absorbţie, care are loc în
momentul cînd se creeaza o de*
presiune în interior prin depla¬
sarea rapida a sistemului, sub
acţiunea unui resort

neral. totuşi, toate compresoa-
rele conţin o valvă de control,
care trebuie scoasă, şi un tub de
cupru, care leagă incinta de
valva de control. Tubul de cupru
trebuie tăiat şi capetele strangu¬
late.

Un filtru (sită) de sîrmă este,
de asemenea, montat undeva în
interiorul tubului. Dacă filtru!
este scăldat în ulei. compresoa-
rela, care operează în tandem,
nu vor reduce presiunea în clo

G otui de sticlă sub 10 torri,
leiul poate fi scos din filtre sau
filtrele pot fi scoase In ultimul
caz, trebuie avut grijă ca mur¬
dăria sau alte materiale străine
să nu intre înăuntru.

Aparatul de depunere poate fi
alimentat la curent alternativ
sau la curent continuu la un po¬
tenţial variind de la 1 000 V ia
15 000 V Peliculele depuse prin
curent continuu par sa fie mai
dense şi să aiba o refiectivitate
mai ridicata decît acelea depuse
prin curent alternativ. Densita-
tea şi reftectivîtatea peliculei,
precum şi viteza de depunere
par să fie influenţate de amplitu¬
dinea curentului, care poate va¬
ria de la 10 pinâ ia mai multe sute
de miliamperi. depmzînd de ana

Modul de utilizare este ur¬
mătorul: se armeazâ pompn prin
deplasarea axului 10. Astfel, re¬
sortul 6 se întinde, deoarece un
capăt al său este prins de piesa
14. iar cel de-al doilea capăt este
prins de piesa 7. Prin deplasarea
axului pistonului, reducţia dia¬
metrului acestuia (de la 5 <a . 3
mm) ajunge în dreptul bolţului 9;
în acest moment, butonul de de¬
clanşare este împins de arcul 12
blocîndu-se revenirea înapoi a
pistonului sub acţiunea resortu¬
lui întins.

in cel de-al doilea moment
(cel al absorbţiei cositorului to¬
pit). prin apăsarea pe butonul de

catodului. Se pot depune mai
multe pelicule cu un curent de
25 pînă la 60 mA pentru compa¬
raţie. Nici una din peliculele îm¬
proşcate nu au densitatea sau
strălucirea celor depuse prin
tehnica de vaporizare, dar ele se
comportă adecvat.

Sursa de putere a fost impro¬
vizată din trei transformatoare,
înfăşurările primarelor transfor¬
matoarelor au fost proiectate să
lucreze la 220 V şi 50 Hz, fiind
conectate în paralel I nfăşu ră¬
rite secundarelor dezvoltă un
potenţial de 8 000 V şi au fost co¬
nectate în serie, obţinînd astfel
2 400 V. Ieşirea este transfor¬
mată în curent continuu prin in¬
troducerea unui tub redresor tip
666 A în serie cu unul din con¬
ductoarele de ieşire. Se poate
folosi o diodă TV 16
in esen^, aparatul funcţio¬
nează ca un tub de descărcare în
gaz de tip Crookes, Cînd presiu¬
nea aerului din interiorul clopo¬
tului de sticlă este redusa şi o
tensiune de 1 000 V sau mai mult
este conectată la catod şi ia dis¬
cul de bază, care funcţionează ca
anod apar în cele din urmă între
catod şi a nod linii de descărcare
Pe măsură ce presiunea conţi

declanşare. boltu ! 9 solidar cu
acesta, se deplasează, eJiberînd
axul 6. care se deplasează re¬
pede înapoi datorită resortului 6
întins, creînd 0 depresiune cam
aspira cositorul topit prin vîrful
1 Curăţirea vidului i de cosite*
rul solidificat se face în Interior
în momentul armării pompei
prin intermediul tijei 15, care se
gaseste în interiorul pompei in
capul axului 10

Dimensiunile pieselor com¬
ponente sint indicate în dese¬
nele alăturate

Materiale utilizate:

1 Vîrful pompei se execută
din teflon sau textolif

nuâ sa se reducă, curenţii vor fi
înlocuiţi de seîntei albastre care
acoperă catod ui

La o presiune şi mai scăzută^, o
regiune întunecată va apărea în*
tre catod şi a nod Acest feno¬
men este cunoscut ca spaţiul în¬
tunecat Crookes Simultan, o
peliculă strălucitoare va acoperi
parţial sau total eatodul. întin¬
derea acestei pete strălucitoare
variază cu curentul. Spaţiul întu¬
necat Crookes apare la circa 0,1
torr, se extinde pe măsură ce
presiunea este redusă şi devine
relativ groasă ia o presiune de
0,01 torr

Materialul se va depune pe
sticlă mai eficient cînd poziţia
catodului este reglată în punctul
în care spaţiul întunecat Croo¬
kes aproape atinge si'da La un
voltaj comparativ scăzut,^ strălu¬
cirea poate să nu apară In acest
caz descărcarea poate fi corniţă
prin atingerea clopotului cu
electrodul de înaltă tensiune al
unei bobine de inducţie de tipul
celor folosite în sistemul de
aprindere ai automobilelor

Curentul în clopot variază in¬
vers proporţional cu rezistenţa,
deci o rezistenţă variabilă poate
ti folosită pentru reglarea curen-

ALMANAHUL TEHN1UM

■WHBBBBaHpnHHNI I

tu lui Şl, ca o consecinţa, pentru
calarea valorii la care metalul
aste depus. Rezistenţe diodei
variază cu temperatura catodu-
lui ei şl poate fi controlată prin
reglarea curentului aplicat.

sticla trebuie să fie bine cură¬
ţată înainte de acoperire. Cură¬
ţarea nu trebuie sa fie aşa de
perfectă cum este cerută pentru
acoperirea chimică sau pentru
pelicule aplicate prin tehnica de
vaporlzare Se spală sticla cu
detergent menajer, se clăteşte
cu apă şi se pune deoparte pen¬
tru uscare. Petele lăsate de pică¬
turile de apă uscate sînt şterse
cu un tampon de bumbac. Peli¬
cula subţire de grăsime vege¬
tală, care este depozitată pe
sticlă de către bumbac, se eva¬
poră în timpul bombardamentu¬
lui Ionic ulterior.

Aparatul este simplu de ma-
rtfoulat. Sticla curăţată este aşe¬
zată pe pleca de bază, împreuna
cu Inelul de cauciuc oresat
Găurile din dop şîni, de aseme¬
nea, grasate, aşa cum sînt su
prefeţele de închidere ale dopu¬
lui. Toate conexiunile de vacuu*
mare sînt şl eia unse,

Clopotul de sticlă căruia 1 s-a
montat catodul este răsturnat ci

marginea oazei este presată
ferm pe Inelul de cauciuc pentru
a asigura etanşeitatea. Catodul
este apoi reglat pentru încer¬
care la o înălţime de circa 20 mm
deasupra sticlei. Se porneşte
pompa. După circa două minute
se aphca înalta tensiune. Preslu-
nea în interiorul clopotului nu
trebuie măsurata, cea optimă
poate fi apreciată după gradul
de strălucire a gazului La pre¬
siune atmosferici nu apare nici
o descărcare

Cînd pompele au lucrat circa
un minut, în funcţie de viteza lor.
străluci rea albastră caracteristica
se va forma în apropierea catodu-
lui şi ulterior se depărtează, for¬
ând spaţiul întunecat Crookes
Cînd spaţiul întunecat atinge sti¬
cla, se aplică o clemă pe tubul de
vacuum. Poziţia spaţiului întune¬
cat râmi ne fixată. Dacă pompele
nu pot reduce suficient presiu¬
nea, spaţiul întunecat poate să nu
vină în contact cu sticla, tn acest
caz, sc opreşte înalta tensiune şi
se apropie catodul de sticlă dt
este necesar.

Gînd sistemul lucrează co¬
rect o peliculă densa de argint
va fi depusă în 5—25 minute
Creşterea poate fi urmărită cu

ochiul. Cînd depunerea a atins
grosimea dorită, se întrerupe
alimentarea şi este admis aerul
prin scoaterea conexiunii tubu¬
lui ori, de preferat, prin deschi¬
derea unei valve instalate într-o
conexiune T car© este Inclusă în
tub Clopotul poate fi acum ridi¬
cat de pe bază şi deci acoperirea
poate fl examinată. O parte din
acoperiri pot apărea puţin mate,
indlcînd câ vreo variabilă nu
este sub control. Asemenea pe¬
licule pol fl, de obicei, salvate
prin lustruirea cu un tampon de
bumbac.

La construcţia şi exploatarea
echipamentului, experimentato¬
rul trebuie să ia în considerare
două pericole potenţiale: tensiu¬
nea înalta este mortală şi există
hacul de implozie al recipientului
de sticla. Conductoarele de la
sursă pînâ la camera de vacuum
trebuie să fie bine Izolate. Con¬
ductoarele de tipul celor folosite
la sistemul de aprindere al auto¬
mobilelor sînt satisfăcătoare Nu
atingeţi conductoarele cînd sis
temui este alimentat. închideţi
camera de vacuum într-o cuşca
din sîrmă şi purtaţi ochelari de
protecţie.

ALMANAHUL TEHN1UM

.BUTON

/sb^i fxxv/itf rnrjlaob sTM ®

Mwobi'/a f»tfooWţ)

UMOR

ALMANAHUL TlH!MiUM

2* Piuliţa speciala (suportul
pentru vîrful pompei) se executa
din aluminiu sau alama care se
va eloxa, respectiv nichela.

3. Corpul pompei se executa
din ţeava de aluminiu eloxat sau
alamă. Se mal poate executa şi
din ţeavâ de inox, în cazul în
care se execută din alamă, se va
nichela sau croma.

4. Pistonul se execută din
textolll sau duramld.

5. Garnitura pistonului se exe¬
cută din piele sau cauciuc.

6. Resortul se execută din
sîrmă de arc, 0 1 mm, spiră Ungă
spiră.

7. Cilindrul de fixare a buto¬
nului se execută din aluminiu
sau alamă.

8. Butonul de acţionare se
execută din du ral u mi n iu sau
alamă

9. Bolţul se execută din oţel
de arc

10. Axul pistonului se exe¬
cută din oţel OL 38.

11. Butonul de acţionare a ti¬
jei 10 (axul pistonului) se exe¬
cută din masă plastică sau îex*
tollt

12. Resortul de armare a bu¬
tonului de declanşare se exe¬
cută din oţel 0 0,5 mm şi are 3
spire.

13. Şurubul de fixare se exe¬
cută din alamă.

14. Rola de prindere a arcului
se execută din OL 37.

15 + Tija se execută din Inox,

16. Garnitura se execută din
cauciuc

17. Şaibă de siguranţă 0 3,5

Pentru o mai bună etanşeitate

a pistonului faţă de corpul pom¬
pei se recomandă ca piesele 4 şi
5 să fie executate cît mal corect,
iar pe peretele interior ai corpu¬
lui pompei să se dea.cu un strat
subţ ire de ulei.

OAMENI DE ŞTIINŢA
PETRU PONI (i84i - 1925)

Născut într-o familie de
răzeşi moldoveni, în satul
Seeăreşti din comuna Bal¬
cani de lîngă laşi, în ianuarie
1841- Petru Foni, format în
atmosfera de înalt naţiona¬
lism şi elevată cultură a Aca¬
demiei mihâilene, şi-a dasâ-
vîrşit studiile fa Paris, Fa
şcoala lui Berthelot şi H.St
Claire Devllle* cel mai mari
maeştri ai timpului în ştiinţe
fizico-chimice, întors în ţară,
a activat ca profesor la Liceul
naţional din laşi şi la Institu¬
tele unite, (a Şcoala militară,
la Facultatea de ştiinţe şi la
cea de medicină, generaţii în¬
tregi de elevi din România
desâvîrşindu-şi pregătirea pe
manualele scrise de el,

Dat alături de activitatea di¬
dactică, Foni a desfăşurat şi o
st ra Iu ci tâ act i vitate ş Iii nţ If i că T
opera sa de căpetenie avînd în
acelaşi timp o dimensiune pa¬
triotică. Căci Petru Poni a ela¬
borat două studii fundamen¬
tale pentru cunoaşterea si va¬
lorificarea bogăţiilor ţârii,
„Studiul mineralelor am Româ¬
nia" şi „Studiul compoziţiei
chimice a petrol uri lor roma*
neşti", opere ce depăşesc

capacitatea unui singur om,
probă sigură a voinţei şi pute¬
rii sale de muncă, născute
din nemărginita lui dragoste
de ţară. Descoperirea b roş te*
niţei şi badenitei, minerale
noi, pe care Poni le-a Identifi¬
cat în iocaiitâţlle eponime,
completează tabloul comple¬
xei activităţi ştiinţifice a aces¬
tui om care, veşnic sensibil la
noile descoperiri ale ştiinţei,
a ştiut să lase cale liberă afir¬
mării tinerilor savanţi, renun-
ţînd benevol la numeroasele
sale funcţii profesorale.

Dar, pentru a completa
imaginea personalităţii ma¬
relui pedagog şi om de şti¬
inţă, trebuie să relevăm acti¬
vitatea sa organizatorică ca
ministru a! învăţămîntului.
Fondator al Casei Şcoalelor,
for tutelar şi de întrajutorare
a corpului didactic, creator al
Departamentului de arhitec¬
tură şcolară şi promotor al
unei legi a învăţămîntului pri¬
mar, ce dădea mai multe
şanse de afirmare fiilor de
ţărani, Foni este, în acelaşi
timp. unul din realizatorii So¬
cietăţii Române de Ştiinţe si
preşedinte al Acaoemiei
Române,

ALMANAHUL TEHNIUM

ce inseamna

Majoritatea pa*
storurilor de HI-FI
folosesc acesi fer*
meri firi a şi-l ex¬
plica in lotaHtale, în
cele ce urmează
vor fi comentate
normele CEI (Com-
mission electron I-
que Internationale)
conţinute de publi¬
caţia 581-6, prima
ediţie 1979, referi¬
toare la valorile li¬
mită ale caracteris¬
ticilor amplificatoa¬
relor Hi-Fi.

1 CONDIŢII DE MĂSURĂ

Acestea se refera la tipul de
Intrare şi ta sensibilitatea aces¬
tei a.

1.1, Intrări necompensate care
preiau semnale mart şi au im pe¬
dant a mare: 22 k0/250 pF (capa¬
citatea se referă la echivalentul
de capacitate ce apare in paralel
pe intrare),

1.2. Intrări necompensate care
preiau semnaie mici (capete de
lectura), dar prezintă impedanţa
de cca 2,2 k n.

13 intrări de microfoane: ca¬

racteristicile se definesc de către
constructor
2. SENSIBILITATEA
în cefe trei cazuri este urmă¬
toarea: în cazul 1.1 se acceptă
500 mV, în cazul 1.2, trebuie să
fie de 5 mV la frecvenţa de
1 000 Hz, iar In cazul 1,3. trebuie
sa fie cu cel puţin 10 dO supe¬
rioară valorii minime a forţei
electromotoare pentru intrarea
de microfon considerată
3 DOMENIUL UTIL DE
FRECVENŢA

Acesta se situează între 40 Hz

şi 16 000 Hz. Toleranţa d#
niaritate este de ± 1 dB în cazul
1,1. şi de ± 2 dB in cazul 1.2.
Aceste valori se determini relativ
la nivelul măsurat la frecvenţa de
1 000 Hz.

4 DIFERENŢA DE AMPLIFI¬
CARE

Acest parametru se referă la
cazuf reglajului de volum. Prin
schimbarea volumului se modi¬
fică liniaritatea. Valoarea accep¬
tată este 4 dB in domeniul
250 Hz—6 300 Hz. Aceasta va¬
loare este vaiabilâ pentru reglajul

ALMANAHUL TEHNIUM

Schema reprezintă un conver¬
tor format din perechea Darling-
ton Ti-Tş, avînd cuplat divizorul
Ri—R e pe care se produce eşan¬
tionarea semnalului analog de ia

RÂUL TOMPE,

intrare, Pentru o anumită valoare
(minimă) a acestuia se va pro¬
duce o cădere de tensiune în
punctul A, care se va aplica prin
rezistenţa de limitare FU tranzis¬

torului T 3t Acesta se va deschide
şi provoacă aprinderea LED-ului
La o creştere corespunză¬
toare a semnalului de la intrare,
căderea de tensiune pe dlvîzor
va lua valori mai mari şi va
atinge succesiv punctele B. C
eţc. pînâ se vor aprinde toate
diodele luminescente (dacă este
cazul),

Condensatorul G a este un tel
de memorie analogică şj prin
montarea lui se realizează aprin¬
derea lină şi succesivă a LED-u-
rilor Tranzistoarele folosite pot
fi de orice tip din categoria TUN.
LED-urile sînt de 3 V/1—-20 mA.

La punerea în funcţiune se po¬
triveşte potenţîometrul P la t/2
din cursa, se atinge cu degetul
C, şi va trebui ca toate diodele
să ardă strălucitor (în caz că D*,
luminează nesatisfăcâtor, se vă
mări valoarea lui R 6 pînâ la 1 Kii)

Se reduce uşor P şi se urmăreşte
stingerea succesivă a diodelor

Circuitul imprimat pe care se
transpune schema va avea dh
mensiunlle şi forma funcţie de
masca aleasă. Personal am folo¬
sit, în varianta stereo, masca din
desenul alăturat confecţionată
astfel: mai întîi. am desenat pe
hîrtle de caic negativul ei cu tuş.

de volum manual începînd de la
maxim (considerat a fi 0 dB)
pînâ la poziţia corespunzătoare
valorii de — 46 dB.

5 DISTORSIUNEA ARMO¬
NICA TOTALA trebuie să fie;

— mai mică sau egală cu 0.5%
în cazul preamplificatoareJor;

— mai mică sau egală cu 0,5%
în cazul amplificatoarelor de pu¬
tere;

— mai mică sau egali cu 0,7%
în cazul amplificatoarelor cu cir¬
cuite integrate.

Distorsiunea armonică trebuie
să îndeplinească condiţiile de
mai sus în banda
40 Hz—16 000 Hz. Valorile nu
trebuie depăşite pentru toate ni¬
velurile începînd de la — 26 dB
la 0 dB considerat a fi puterea
maximă.

Pentru amplificatoarele de pu¬
tere şi amplificatoarele cu circu¬
ite integrate puterea de ieşire
poate descreşte cu 3 dB în ben¬
zile 40—63 Hz şi 12 000—16 000
H 2 , menţinîndu-se cerinţa de dis¬
torsiune.

6. PUTEREA NOMINALĂ DE
IEŞIRE

Pentru fiecare cale, în cazul
amplificatoarelor stereo, puterea
nominală de ieşire trebuie să fie

mat mare de 10 W Amplificato¬
rul trebuie să fie capabil sa furni¬
zeze puterea nominală cel puţin
10 minute cu distorsiunile speci¬
ficate mai sus, cu toate căile
funcţionînd simultan într-un me¬
diu ambiant cu temperatura cu¬
prinsă între 15*C şl 35°C.

Adaptarea ampfificator-difuzor
trebuie să fie corectă astfel încît
sistemul acustic să fie capabil sa
creeze o presiune acustică de
cefpuţin 94 dB (raportat la 2
10 ’ Pa) la distanţa de 1 m

^^ forta electromo¬
toare LIMITĂ A SURSEI

Pentru cazul 1,1. semnalul tre¬
buie să fie mai mare sau egal cu
2 V, iar pentru cazul 1.2. să fie
mai mare sau egal cu 30 mV
Ambele condiţii trebuie îndepli¬
nite la frecvenţa de 1 000 Hz

8. DIAFONIA ÎNTRE CANA¬
LELE STEREO

în domeniul 250 Hz—io 000
Hz trebuie să fie mai bună de
30 dB, iar la 1 000 Hz mai bună
de 40 dB. Aceste valori trebuie
respectate pentru orice vofum în¬
tre maxim şi — 40 dB.

dreapta 20 log

Pentru determinarea diafoniei
ie folosesc formulele:

8.1. Pentru sensul stînga —

WB]

(U$)S

(Uq)S

8.2. Pentru sensul dreapta -

stînga- 20 log |dB| unde:

(LlgjU

(Uc)S — tensiunea de ieşire a
canalului stînga;

(Up)D — tensiunea de ieşire a
canalului dreapta;

£U$)D — tensiunea de ieşire
din canalul stînga, datorită
cuplajului cu canalul dreapta;

(Up)S — tensiunea de ieşire
din canalul dreapta, datorită cu¬
plajului cu canalul stînga.

9 RAPORTUL SEMNAL/ZGO¬
MOT MĂSURAT PE BANDĂ
LARGĂ

9.1. Pentru preampli ficat oare

trebuie să fie mai mare de 58 dB
pentru toate poziţiile de volum
cuprinse între maxim şi —23 dB.
Pentru determinare se foloseşte

* Uv

formula* 20 log —* d8, unde: U x

9 ©

este tensiunea de ieşire de refe¬
rinţă care poate fi dată de ten¬
siunea electromotoare nomi¬
nală a sursei pentru un reglaj
particular al volumului; este
tensiunea de ieşire relativă ia
zgomot

ALMANAHUL TEHN1UM

apoi am copiat-o pe hîrtie foto¬
grafică pr m metoda contact,
LED-urile străbat masca prin
găuri date eu o preducea de di¬
mensiuni corespunzătoare.

VU-metrul se conectează In
paralel pe difuzor, fără teamă,

căci o impedanţă de intrare este
mult mai mare dedt impedanţa
difuzorului şi. practic, nu sesi¬
zăm pierderi.

Reglajul final se face In lucru,
eventual prin comparaţie cu un
VU-metru etalonat.

9 2. Pentru amplificatoare de
putere (fără reglaj de volum) tre¬
buie să fie mal bună de 81 d@* Se
calculează cu formula; 10 log

dB, unde; P x — puterea de

ieşire de referinţă, care poate fi
puterea nominală de ieşire; Pj
— puterea de ieşire relativă la
zgomot

9.3 Pentru amplificatoare de
putere cu circuite Integrate va¬
loarea raportului trebuie să fie
mai mare de 58 dB în cazul vo¬
lumului corespunzător puterii
nominale de ieşire, amplificatorul
fiind alimentat cu maximul de
semnal furnizat de sursă.

De asemenea, reduci hd volu¬
mul cu 23 dB, raportul semnal/-
zgomot trebuie să fie mai bun de
70 dB în condiţiile în care ampli¬
ficatorul este alimentat cu sem¬
nalul maxim.

10. RAPORTUL SEMNAL/
ZGOMOT PONDERAT

Acest parametru depinde de
curbele de audibilitate. Aceste
curbe pot fi găsite în orice carte
de acustică şi în unele lucrări ce
tratează amplificatoarele de au¬
dio! recve nţ ă.

10.1. Preamplttlcatoare. Ra¬

portul semnat/zgomot trebuie să
fie superior valorii de 63 dB şi
satisfăcut pentru toate poziţiile
de volum cuprinse între nominal
şi — 23 dB Formula de calcul
este aceeaşi cu cea de la pct.
8.1

10.2 Amplificator de putere.

Raportul semnal/zgomot trebuie
să fie mai bun de 86 dB. Se folo¬
seşte aceeaşi formulă ca la pct.
8 2 .

10,3. Amplificator Integrat La

puterea nominală, raportul sem¬
nal/zgomot trebuie să fie mai
bun de 63 dB. Pentru o poziţie
de — 23 dB a volumului raportul
trebuie să fie mai bun de 83 dB,

CONCLUZIE. Pentru a putea
spune despre un amplificator ca
este HI-FI, trebuie ca acesta sa
îndeplinească toate condiţiile
enumerate mai sus.

Irig, N1COLAE A MD HI A IM

OAMENI
DE ŞTIINŢĂ

NICOLAE

TEGLU

(1839—1916)

Nu există manual de chimie
care să nu amintească numele
omului de ştiinţa român Nlcolae
Tec Iu, după cum rare sint labo¬
ratoarele lumii care nu utilizează
becul inventat de el Născut la
Braşov la 12 octombrie 1839,
marele chimist a studiat la Insti¬
tutul politehnic din Viena, a ur¬
mat Academia de arte frumoase
din Mtmchen şl a făcut studii de
arhitectură la Berlin. Un fapt mai
puţin cunoscut este aceia ca
Nlcolae Ttclu* la 25 de ani, cu
frumoase cunoştinţe de Inginerie
şi cu diploma de arhitect în bu¬
zunar. ajunge celebru prin per-
tormanţe de gimnastică (dştiga-
torul unor concursuri la Mun-
chen) şi prin faptul că obţine
aprobarea pentru predarea gim¬
nasticii în şcolile din Bavaria. In
1879 este ales membru activ al
Academiei Române, si discursul
de recepţie are ca subiect „Reia-
ţlunile între chimia organică şi
anorganică' 1 . în 18B0 este profe¬
sor de chimie la Academia de
comerţ şi docent de chimia culo¬
rilor la Academia de arte fru¬
moase din Viena,

A studiat în amănunţime arde¬
rea gazelor şi cauzele exploziilor
din mine. A construit un aparat
ce analizează compoziţia gazelor
de mină, eUmlnînd astfel o bună
parte din cauzele tragediilor din
subteran. A studiat în amănun¬
ţime flacără, analizînd părţile
componente. Din seria aparate¬
lor inventate de Nlcolae Teciu se
cuvine să mai amintim cele pen¬
tru prepararea ozonului, pentru
solidificarea bioxidului de car¬
bon, pentru sinteza şi descom¬
punerea apei, cel pentru prepa¬
rarea gazelor. De asemenea, chi¬
mistul român a studiat persis¬
tenţa Imprimării pe hîrtia carbo¬
nizată. Spirit fecund, Nlcolae Te-
clu s-a impus lumii ştiinţifice alît
prin originalitatea cercetărilor
sale, cît şi prin polivalenţa lor.

ALMANAHUL TEHNI UM

DICŢIONAR

HI-FI

AC, Alternative current — curent
alternativ.

Adfustmenl — regla},

ADR system, automatic dlstor-
tlon reduci Ion — dispozitiv de
reducere automată a distorsiunii.
Are ca scop eliminarea distorsiu¬
nii rezultate din saturarea pro¬
dusa cînd semnalul de intrare
este Ja un nivel înalt şi simultan
frecvenţa este mai mare de
0 000 Hz (fig. 1)

AUgnment beacon — indicator
de azimut. Dispozitiv cu doua in¬
dicatoare luminoase, care se
aprind în aceiaşi timp cînd ali¬
nierea capetelor este corectă,
asociate cu un generator de
joasa frecvenţă

APF, Automatic program fînder

— selectarea automata a unei în¬
registrări. Dispozitiv ce asigura
rebobinarea automata Ja sfirşitul
unui program înregistrat fie prin
absenţa modulaţiei, fie printr-o
am arsă metalică (bandă sen-
sing} Permite, de asemenea, re¬
darea dintr-un punct determinat
(început de modulaţie sau bu¬
cată de bandă metalică lipită)

Automatic stop — oprire auto¬
mată, Dispozitiv ce opreşte func¬
ţionarea aparatului fa terminarea
unei benzi sau cînd aceasta se
rupe Oprirea poate fl totală, cu
întreruperea alimentării, sau par¬
ţială, cînd aparatul ramîne sub
tensiune, cu oprirea motorului
Poate acţiona fie cu celulă fotoe-
fectricâ, fie cu o pîrghie, în con¬
tact cu tensiunea benzii, ce ac¬
ţionează un mic contactor (fig.

Azi mut h aMgnment — reglarea
azimutului, Operaţie realizată rar
de amatori din cauza marii preci¬
zii solicitate. Consistă în poziţio¬
narea corectă a capetelor pentru

a asigura compatibilitatea între
benzi şi a se evita decalarea pis¬
telor (fig. 3 a), O aliniere buna
garantează o slabă diafonie. As¬
tăzi există aparate ce permit
acest regla] intr-un mod destul
de simplu (fig, 3 b).

’~r' ? •- r i

Bearîng (ball bearlng) — rulaj pe
bile. Se găseşte în aparatele de
înaltă calitate pentru evitarea
uzurii şi pentru a asigura o defi¬
lare perfectă a benzii în locurile
unde frecarea este mare. Are ca
efect limitarea zgomotelor provo¬
cate mecanic.

Btais — premagnetizare, Capului
de înregistrare îl este necesar să
i se aplice un cîmp magnetic
uniform care premagnetizeazâ
oxidul benzii. Frecvenţa cîmpului
este ridicată (40—100 kHz).

în general, cimpul este prere-
glat şi corespunde folosirii unui
anumit tip de bandă La apara¬
tele profesionale acest reglaj
există la dispoziţia celui care le
utilizează (fig. 4. fig- 5)

Biend — amestec Reglaj permi-
ţînd mixarea mai muitor surse pe
aceeaşi pistă.

Brake — frînâ. Eficacitatea frî nă¬
rii este foarte importanta în tim¬
pul manevreior de derulare ra¬
pida. O f rina re brutală riscă
aiungirea benzii sau provoacă
rupturi. O trînare slabă provoacă
ieşirea benzii din bobină şi an¬
trenarea pe ax ce duce la rup¬
turi.

Capstan — cabestan Ax vertical
ce asigură antrenarea benzii
printr-o rolă presoare Solidar cu
motorul fie direct, fie prin Inter¬
mediul unei curele, Este realizat
cu mare precizie şi trebuie men¬
ţinut foarte curat pentru limitarea
zgomotelor (fig. 6 a şi 6 b),
Cartridge — cartuş Cartuşele
numite „stereo 8' 1 au 8 piste, deci
4 programe stereo. Ele permit o
înregistrare sau o redare conti¬
nuă fără întrerupere Viteza deru¬
lării este de 9,5 cm/s, lărgimea
benzii este de 6,35 mm.

Case — cutie.

Channel — canal Un magneto¬
fon stereofonic are două intran
pentru înregistrare şi doua ieş<n
pentru reproducere, numite ca

lOI

ALMANAHUL. TBHNIUM

HBBHSSBEUC

nai stînga şi canal dreapta (left
channel şi right channel). 2CH
este echivalent cu stereofonia,
rar 4CH echivalează cu 4 canale
şi indica funcţionarea în euadro-
fonra Cele 4 intrări şî ieşiri pot fi
utilizate simultan,

Check — a controla, a verifica,
Chrome. chromlum dloxyde,
CrO. — bioxid de crom. Caseto-
foaneie au. de obicei, un selector
al tipului de banda. Folosirea
benzii CrO ? permite redarea mai
fidelă a tonurilor înalte.

CoalJng (back coating) — peli¬
culă dorsală. Spatele benzii mag¬
netice cu suport de poliester
este de obicei strălucitor. Anu¬
mite tipuri de bandă au spatele
mat, fapt ce evita lipirea spirelor
intre ele.

Coatlng — acoperire, peliculă,
Cennectlon plug — priză de ra¬
cord, mufa.

Contlnuous play — redare conti¬
nuă. Aparatele ce utilizează car¬
tuşele stereo 8 pot funcţiona
continuu, Cele patru programe
stereo pot fi ascultate la infinit
Magnetofoanele tip „reverses 1 ' a
căror bandă poate fi citita sau
înregistrată în cele două sensuri,
au. uneori, un selector ce permi¬
tea rularea în două direcţii cînd
este montat un dispozitiv ce asi¬
gură comutarea (bandă metalică
celula).

loa mmmammamm

Counter (index) — indicator, nu¬
mărător.

Crose field — cîmpuri încruci¬
şate, Sistem de înregistrare care
consistă în utilizarea unui cap
special, separat, pentru a aplica
premagnetizarea la bandă
Acesta este opus faţă de capul
de înregistrare care nu primeşte
decît modulaţia, Această tehnică
a permis obţinerea unei benzi cu
spectru mai larg în acute, Irmitîn-
du-se influenţa curentului de
premagnettzare pe semnalul de
înregistrare (fig. 7).

Cros stal k — diafonie. Diafonîa,
exprimata în decibeli, măsoară
interferenţa ce există între două
piste vecine, adică influenţa lor
reciproca. Cifra în decibeli tre¬
buie să fie mare. De exemplu, un
magnetofon stereo are
45—50 dB.

Cue — dispozitiv de reperaj. Sis¬
temul cue sau cueing poate fi
utilizat pentru reperarea unui în¬
ceput de secvenţă înregistrata în
cursul rebobinării rapide, fie
pentru montarea benzii, pentru a se
cunoaşte exact locul de tăietura.
Cycle converslon — schimbarea
penoadel. La unele aparate
există un comutator care permite
funcţionarea fie pe 50 Hz, fie pe

DC (direct current) — curent
continuu. Defineşte tipul de ali¬
mentare.

Deck - platină Defineşte ele¬
mentele de antrenare a benzii, ca
şi diversele comenzi necesare
utilizării magnetofonului.

Dephf — profunzime.

DNL, Dynamlc noise IJmHer -
redueâtor al zgomotului de fond.
Acţionează numai Ja redare. Efi¬
cacitatea dispozitivului permite
ameliorarea raportului semnal/
zgomot cu oca 3 dB,

Dolby NR — redueâtor de zgo¬
mot Dolby. Sistemul acţionează
atît la înregistrare, cît şi la re¬
dare, in mod simetric. Orice înre¬
gistrare făcută cu Dolby trebuie
citita cu Dolby. De asemenea,
acest dispozitiv nu trebuie acţio¬
nat în timpul unei benzi înregis¬
trate în sistem clasic Sistemul
Dolby B ameliorează raportul
semnal/zgomot în medie cu
7—8 dB.

Drlve be!t — curea de transmisie.
Leagă motorul de cabestan
printr-un volant Ea absoarbe vi-

ALMANAHUL TEHIMIUM

braţiile motorului. în timp ce vo~
lanţul atenuează zgomotele şi re¬
gularizează mişcarea de rotaţie
Drlve system — sistem de antre¬
nare. Există magnetofoane_cu un
motor şi cu trei motoare. In pri¬
mul caz, motorul asigură toate
comenzile. în al doilea caz,
există dte un motor pe fiecare
ax ia bobina receptoare şi debi¬
toare, limitîndu-se uzura şi spo¬
ri ndu-se viteza de bobinare. Al
treilea motor asigură antrenarea
cabestanului.

Ouat capstan — cabestan dublu.
Sistemul asigură o stabilitate su¬
perioară a defilării benzii, pre¬
cum şi o presiune constanta a
acesteia pe capete (fig. 8),

‘ IDARi
iunie

• în prima zi a acestei luni în
1908 la Vălenii de Munte înce¬
peau primele cursuri ale Univer¬
sităţii populare înfiinţate de
N\colae \ orga- Printre conferen¬
ţiarii ce au susţinut prelegeri din

diverse domenii (istorie, litera¬
tura, medicină, biologie, sociolo¬
gie, matematici, filozofie) s-au
numărat Vaslle Parvin, âr. Ion
Cantacuzino, G. Mol*H» N, Carto-
|an t A,D. Xenopof. Oct— n "‘-
cescu. DSmltrte Gueti,
goci, VErgil Madgearu.

• La 9 iunie un avion trimotor
american traversează prima oară
Oceanul Pacific de ia San Fran
Cisco la Brtsban© (Australia) it-
B2 de ore de zbor. Astăzi aceasta
distanţă se parcurge în circa 5
ore

Dust — praf

Editing — montaj.

Eject — ejectare, La caseto-
foane, butonul ce acţionează
scoaterea casetei.

Empty reel —* bobină goală
Equallzer — egalizor, Pentru ob¬
ţinerea unei reproduceri fidele
este necesară efectuarea unor
corecţii ale curbei de răspuns
(egalizare).

Erate head — cap de ştergere.
La înregistrare acest cap, plasat
înaintea celui de înregistrare, in¬
tră în funcţiune pentru a şterge
banda. El este alimentat de un
oscilator cu o frecvenţă de ordi¬
nul a 80- 100 KHz (ftg. 9).
Erate ratio — nivel de ştergere.
Dat tn decibeli, indică eficacitatea
ştergerii benzii de capul de şter¬
gere, El se calculează utîlizînd o
bandă năînreg ist rată. pe care se
imprima un semnal de 1^000 Hz.
Apoi acesta se va şterge. în conth
nuare se face raportul tensiunilor
de ieşire măsurate în aceste con¬
diţii. ţinînd cont de zgomotul pro¬
priu al benzii, după formula E* =
E,

= 20 log - — , unde E* —

— Ei

nivelul de ştergere, E, ; — semna¬
lul de ieşire, 1 000 Hz, Ei *— zgo¬
motul de fond at benzii, E —
semnai 1 000 Hz rezidual şi zgo¬
mot de fond.

Fast — rapid. Manevră de bobi¬
nare rapida înainte sau înapoi.
Fast forward — înainte rapid.

Fast wlndlng tlme — timp de bo-
binaj rapid

Feitures — caracteristici.

Felt — fetru. Se utilizează pentru
curăţarea benzii înainte de trece¬
rea prin faţa capetelor, pentru a
asigura presiunea benzii pe ca¬
pete, pentru menţinerea presiunii
constante a benzii.

Flywheel — volant de inerţie
Serveşte la uniformizarea mişcă¬
rii de rotaţie a cabestanului, Iimi-
tînd zgomotele graţie Inerţiei
sale Poate fi cuplat la motor fie
direct, fie prin intermediul unei
curei© care absoarbe vibraţiile,
Fonward (F.W.D*) — înaintare.

Clapă, sinonimă cu play sau
play-back.

Front — faţa. Poate desemna fie
□ faţă a aparatului, fie canalele
anterioare, cînd este vorba de
cuadrofonie.

Gap — întrefier (fîg, 10). Consti¬
tuie o întrerupere în circuitul
magnetic sub forma unei fante a
cărei lărgime determină calitatea
capului, în special la înregistra-

Cabestane

103

ALMANAHUL TEHNIUM

Dupâ cum este vorba de una sau
alta din aceste întrebuinţări, în-
trefieru! va fi mai mult sau mai
puţin fin. Pentru capetele mixte
se utilizează o distanţă medie.
Este necesara curăţarea ritmica
a suprafeţei capetelor pentru eli¬
minarea depunerilor de oxid care
se acumulează pe întrefîer, mer-
gind pînâ ia scurtcircuitarea
completă

Gx-head (Glass, X-tal) — cap Gx
sticlă şi cristal de ferită. Tip de
cap cu o rezistenţa excepţională,
care permite obţinerea unei cali¬
tăţi constante timp îndelungat.
Favorizează redarea acutelor
graţie unui întrefier foarte fin
decupat într-un cristal de ferită
Foarte dur. Banda aluneca pe o
suprafaţă de sticlă epoxy, care
evita abraziunea şi depunerile de
oxid.

Head — cap. Magnetofoanele au,
m general, fie trei capete, care
asigura ştergerea, înregistrarea
şi redarea, fie două capete pen¬
tru ştergere şl în registre re/ re*
dare. Ultimul tip nu permite con¬
trolul înregistrării fiindcă în acest
caz capetele sînt utilizate alter¬
nata la înregistrare şi redare (fjg
11 a).

Head azimuth altanment — azi*
mutarea capului. Consistă în po¬
ziţionarea corecta a capului deci
a intrefierului (lor) stereo, după
o axa verticala pentru a reaiiza o
aimiere perfectă în raport cu pis¬
tele după normele standard Se
asigură astfel compatibilitatea în¬
tre diverse tipuri de bandă. Ope¬
raţia se face în general în labora¬
toare.

Head cover — capac de protec¬
ţie a capetelor.

He&d height — înălţimea capete-
lor (fig 11 b). înălţimea capete¬
lor este reglabilă. De obicei, re¬
glarea se face în laborator pen*
tru a se asigura compatibilitatea
benzilor,

HeîgM — înălţime.

HJssing nolse — şuierături pe
bandă. Zgomot degajat de freca¬
rea benzii pe părţile mecanice,
Headphone (phone) — casca
Permite ascultarea individuală, în
bune condiţii dacă este Hi-Fi
sau uşurează controlul înregis¬
tram, Indepârtînd zgomotele ex¬
terioare.

High (input) - înalt (nivel de in-
trare) f ridicat (frecvenţă). Anu¬
mite aparate au mai multe nive-

bobtnă

material

magnetic

blindaj

întrefier

rnirefier „

rara cap magnetic

Profil cap magnetic stereo

Intrare

capete înregistrare
redare

Intrare

nregistrare

capete

luri de intrare, care permit un re¬
glaj optim al înregistrării în func¬
ţie de sensibilitatea ieşirii. Se
evită astfel saturaţia rezultata de
un puternic nivel de intrare
Frecvenţele ridicate sînt desem¬
nate ca „hight frequencies"
Hum murmur. Există uneori
zgomote parazite reziduale dato¬
rate unui filtraj necorespunzâtor,
mesei defectuoase, radiaţiei pa¬
razite.

fistici ie; impedanţa, sensibilitate
tip de conector,

I n put im peda nc e im peda nţ a

de Intrare Acest element se ia in
considerare la racordul unei
surse. Impedanţa acesteia tre¬
buie să fie egală cu cea a intrării
m magnetofon pentru obţinerea
unui* randament optim şi pentru
evitarea zgomotului de fond
IPS (Inch per second) — încb pe
secundă. Corespondenţele unită¬
ţilor engleza de viteză cu siste¬
mul metric sînt următoarele
1.7/8 ips - 4 t 75 cm/s; 3,3/4 ips
- 9,5 cm/s; 7.1/2 ips = 19 cm/s;
15 ips = 38 cm/s.

Impedance — impedanţa.

Inch — ţol, Circa 2,5 cm fin).
Unitate engleză de măsură pen¬
tru lungime.

Input — intrare. Permite racorda¬
rea unei surse pentru înregis¬
trare înainte de orice branşăre,
pentru a se obţine rezultate op¬
time, trebuie cunoscute caracte-

Key board — claviatura.
Knob — buton.

ALMANAHUL TEHIMIUM

104

3 PM 05-3 PM1

TYPE

3PM0.1

3PM1

3PM2

3PM3

3PM6

3PM8

KjtMr(V)

100

, 200

300

600

800

Valori caracteristice
Characteristic values

• Tensiune directă ( 4 )

Maximum forward voltagc (* )
hi = 25*C ( I PM = 1,75 A

VfM

1,2 V

% Curentul invers maxim (*)
Maximum reverse curent (* )
f V ) => 2 J®C, V K = V MM

I/1M

; 20 pA

1,1 = 12-VC; V„=V nnM

3 mA

7 7i<aU7ia37î<U.

4U5.

Level — nivel. HepVezintâ valoa¬
rea unul semnai în amplitudine
la un moment dat. Poate fl fix
sau variabil. VU-metrele vizuali¬
zează nivelurile (înregistrare, re-
producere) şi dau valoarea sem¬
nalului exprimata în dB
Level limiter — iimitator de nivel
Dispozitiv electronic folosit ia în¬
registrare pentru limitarea auto¬
mată a nivelului în vederea evită¬

rii saturaţiei
Lever — levier.

Line — linie. Poate fi vorba de
intrare, ieşire sau de un reglaj
aferent. Nivelul liniei este al
preamplificatorului de înregis¬
trare sau de redare.

Lock — lacăt. Clapa „înregis¬
trare" are, de obicei, un sistem
de securitate pentru a se evita
manevrele greşite. Anumite apa¬
rate au un sistem de securitate a
rolelor ce permite utilizarea în
poziţie verticală.

Low (input) — joase (nivel de in¬
trare). Selectorul de sensibilitate

trebuie plasat în poziţia Low cînd
nivelul de semnal provenind de
la sursă este jos în vederea evitâ¬
rli saturaţiei- Nivel (os
20—60 mV,

Loucfspeaker — difuzor (prin ex¬
tensie. incintă acustică). Element
de reproducere sonoră. Este si¬
tuat la ieşirea amplificatorului
care îi dă puterea necesară
Poate fi încorporat în aparat sau
exterior.

Low noise, high densîty —

bandă cu zgomot slab sau stan¬
dard.

105

ALMANAHUL TEHNIUM

Memory — memorie. Permite re¬
găsirea facilă la rebobinaj a unui
punct preselecţionat ai benzii cu
ajutorul numărătorului pus la
zero în acel loc.

Mlcrophone (MIC) — microfon.
Element sensibil la înregistrarea
sunetului. Trebuie ales în funcţie
de: 1) impedanţa de intrare mi¬
cro; aj impedanţa joasă, de
200—600 ii, care solicită folosi¬
rea cablurilor lungi, b) impe-
danţâ înalta, 47 kn (nu permite
utilizarea cablurilor lungi); 2) ca¬
litatea dorită în raport cu natura
înregistrări şi tipul de magneto¬
fon. Există mai multe categorii*
electrostatic (obişnuit), dinamic
(mediu). electret (bun), conden¬
sator (bun), ruban (excelent, dar
fragil)

Mixer — mixer. Anumite aparate
conţin un dispozitiv ce permite
amestecarea a două sau mai
multe surse pe o singură pista
Monitor, monîtorîng — controiul
înregistrării. Permite asigurarea
calităţii înregistrării în timpui
efectiv al acesteia. Se efectuează
fie prin ascultare directă a sursei
prinţr-o cască sau prin difuzor.

Microfon

Intrare

(PFiimpn JV*

înreq- i " H '

Ssrrlefor

premag

ştergere ■— —-V^-^Bând ă

Microfon Cap înregistrare ^Cap redare

Ieşire

- ah ^

Ieşire

Banda

înregistrare,/ redare

Cască

ani

Typ

£7c»

IV]

|mA]

/ar*

[MHz]

re]

Plot

P 0 *

1 nui
[raW]

|li

nftfţ

îmAj

Jî

2NL613/

TNT

ISO

35—125

130

100

f 125

epc*

2N1613/

/TFT

i 10

150

35—125

130

150

125

epoi

2N1613A

150

40—130

> 60

1 W

500

200

TO-5

2NI613B

150

40—120

> 60

1 W

120

500

200

TO-5

2N1614

240

300

RO-32

2N16I5

> 25

toc

5 W

100

200

TQ-5

2H16Î6

2 A

15—75

0,015*

35c

30 W

5 A

200

T053

2NI616A

2 A

20—00

25c

30 W

7,5 A

200

TO-61 ,

2HI616 II

2 A

15—75 1

2*5*

25c

5 A

200

MT-10

2N1616A(I

5 A

> 10

23*

25c

7,5^ |

200

MT-10

2N161?

2 A

15—75

25 c

30 W

200

TO-61

2N 1617/1

2 A

15—75

23*

25 c

80 j

200

MT-10

2NJ617A

2 A

20—60

25c

30 W

7*5 A

200

TO-61

2N16I7A/I'

5 A

> 10

2,5*

25c

7*3 A

200

MT-10

2M161S

2 A

15—75

25c

30 W

100

200

TO-61

2N16I8/I

2 A

15—75

25c

100

5 A

200

MT-10

2NI6ÎSA

2 A

20—60

25c

30 W

100

7,5 A

200

TO-61

2N1618A/I

5 A

> 10

2,5*

25c

100

7*5 A

200

MT-10

2N1619

2 A

35 > 12

0,015*

25c

60 W

2 A

2N1620

2 A

15—75

25c

30 W

100

200

TO-53

lOB

ALMANAHUL TEHNIUM

fie prin control indirect graţie
unui al treilea capăt care ser¬
veşte la lectura benzii în timpul
înregistrării sau după înregis¬
trare, (Fig. 12).

Motor — motor.

OII — ulei. Anumite motoare sau
piese mecanice necesită o lubri-
fiere periodică.

Open reel — bobina. Denumeşte
bobinele cu diametre de 13, 18,
25 cm.

Oscii latei — oscilator Fiecare
aparat conţine un oscilator care
furnizează curenţii de ştergere şi
premagnetizare necesari înregis¬
trării (frecvenţele obişnuite
80^150 kHz)

Output — ieşire. Permite racor¬
dul la un amplificator, la un ai
doilea aparat de înregistrare, la
difuzoare etc. Se caracterizează
prin nivel de ieşire şi impedanţă.

Pad — tampon, fetru. Denu¬

meşte, în mod obişnuit materia¬
lul ce curăţă banda şi cei care
asigură presiunea normală In
contact cu capetele.

Panel — panou.

Pause — pauză, oprire momen¬
tană. Permite reglarea perfecta a
aparatului (nivelul de înregis¬
trare) înaintea înregistrării.

PC—Board (prînted circuit
board) — circuit imprimat,

Peak — vîrf, maximum.

Peak indicator — indicator de
maximum,

Phones — căşti de ascultare.
Pltch control — reglajul vitezei

fîecelver — aparat de recepţie.
Righl — canal dreapta în amplifi¬
catoare stereo.

Solid state — aparat cu trauzis-

toare, , ,

Styrofiex — material izolant

Tape — bandă magnetică.
Turmei — partea de intrare a
unui receptor (pîjiâ la detector)
TunnSng — acord.

Trouble — zgomote nedorite.

U — tensiune, semnal

Vox — comandă vocală
VU — indicator de voium (nivel)

2 — notaţia generală a impedan-
ţelor.

DUBLOR
DE FRECVENTA

Montajul prezentat este desti¬
nat amatorilor de efecte sonore,
putînd fi utilizat pentru modifica¬
rea timbrului de la chitara elec¬
tronică.

Semnalul de Intrare, preluat
prin C, de fa doza de chitară
(cce. 50 mV), este amplificat de
către circuitul integrat A, (ampli¬
ficator operaţional), obţinlndu-se
la ieşire (C s ) un nivel de cea 4 V
(dştigul lui A, se ajustează prin
semlreglabilul R ţ ). Acest semna!
este aplicat la intrarea celui de-al
doiiea amplificator operaţional,
A 2 , prin diodele şi D 2 . Alter¬
nanţele pozitive ale semnalului
trec, prin D 2 , spre intrarea nein-
versoare a lui A 2 , iar cele nega¬
tive ajung, prin D lt pe intrarea
inversoare. Prin acest artificiu, la
ieşirea lut A 2 se obţine un sem¬
nai cu, frecvenţa dubla faţă de

n* MARIN

cea a semnalului de intrare. Ten¬
siunea de ieşire, cu volumul re¬
glat prin R e , conţine de aseme-

Intrare *9V

nea un nivel destul de ridicat de
armonice de înaltă frecvenţa
(acestea pot fi reduse şuntînd pe
R„ prlmr-un condensator de
22-33 nF).

Circuitele integrate sînt de tip
/4A74T, ; ,A741 etc , iar D, şi D ?
sînt dioda de înaltă frecvenţă, cu
german Iu, ca OA90 , OA95, OA73
etc

Schema a fost preluata după
revista „Radio televizîa electro¬
nica".

107

ALMANAHUL TEHNIUM

DIST0R5IUIIIIE

oe nEiiniRRiTniE

utilizarea pe o scara din ce în
ce mai largă a amplificatoarelor
de au di o frecventă impune cu*
noaşterea unor factori de im¬
portanţă primordială care defer¬
iră obiectiv calitatea acestora.
Producătorii amplificatoarelor
audio măsoară factorii determi¬
nanţi cu o instrumentaţie adec¬
vata şi rezultatele slnt date în
documentaţia amplificatorului.
Amplificatoarele mai modeste
nu cuprind în documentaţie de¬
ci t dteva date nesemnificative
pentru calitate, din acest motiv

exprimi de obicei In decibeli
K T . 20 log K, în tensiune
U,

K 20 log 1 {dB), iar în putere

u j
Pv

K - 10 log (dB)

2 Puterea nominală de ieşire

este puterea maximă a amplifi¬
catorului, la sarcina (2) pre¬

enumeram pe scurt unele din
jgfjjgeristleMe impo rtante.

f Coeficientul de amplificare.

Menţionăm cf amplificarea
poate fi în tensiune, curent sau
g» , Amplificarea JCL este.
raportul între semnaluf de ie¬
şire faţă de aemnâFufae înfrare™
Coeficientul de amplificare se

scrisa, pentru care distorsiunile
nu depăşesc valoarea maximă
U'

admisa. P —- - (W)

3. Puterea normală de ieşire

reprezintă 0,1 din valoarea pute¬
rii maxime de ieşire.

4. Tensiunea nominală de Ie¬
şire este tensiunea electrica
măsurată pe sarcina amplifica¬
torului la puterea nominală

5. Tensiunea normală de Ie¬

şire este tensiunea masurata
pe sarcina la puterea normală,
U. ,,, |/ 0,1 P.Z .

6 Banda de trecere a frecven¬
ţelor,

7 Gama dinamică a amplitu¬
dinilor.

. 9 Rezistenţa de Intrare a am*

piificatomiuL

9 Caracteristica ampţitudlne-
frecvenjă (curba de răspuns}.

10 Distorsiunile de frecvenţă

se datorează modificării coefi¬
cientului de amplificare ia dife¬
rite frecvenţe. Se exprimă ca un
raport între amplificarea unei
Irecvente medii şi frecvenţa dată
(joasă sau înalta)

11 Distorsiunile de neiînlari*
late. Avînd o importanţa deose*
bitâ, vom insista mai mult asu*

IM. TURTUREANU

pra acestei caracteristici. Dis¬
torsiunile de neliniaritate se ma¬
nifestă prin aceea că la ieşirea
amplificatorului iau naştere
frecvenţe noi (armonice şi bătăi)
care nu existau în semnalul de
intrare. Cele mai importante sînt
m practica armonica a doua şi a
treia, Distorsiuniie pot fi cauzate
de componente neliniare: tuburi
electronice, transformatoare şi
bobine de şoc cu miez de fier
etc , sau prin limitarea semnalu¬
lui sinusoidal în semnai mai mult
sau mai puţin dreptunghiular
generator de armonici

Coeficientul de distorsiuni
de neliniaritate se notează cu
o (delta) şi este egal cu

l/ui + u: l ...U:

U ; U llf u, etc,

sînt armonicile, iar U frecvenţa
sinusoidală fundamentală Dis¬
torsiunile de neliniaritate se no-
teaza şi cu ,M" şi valoarea în pro¬
cente.

cura m procente este
mai mică, cu atît amplificatorul
este de o calitate mai buna. Am¬
plificatoarele de înaită fidelitate
au k sub

De obicei, coeficientul de dis¬
torsiuni de neliniaritate în banda
de trecere a amplificatorului se
măsoară îa frecvenţele 50 100
200, 400, 1 000. 2 000 şl 5 000 Hz;
unele laboratoare profesionale
testează şi ia frecvenţe funda¬
mentale mai mari

Procedeul de măsurare în
mod normal se face astfel: se re¬
glează generatorul audio în aşa
fel ineît la intrarea amplificato¬
rului de măsurat să ajunga un
semnai sinusoidal cu o tensiune
de 0,25 V, avînd una dfn frecven¬
ţele fundamentale menţionate
Potenţlometrul (sau potenţio-
metrele) de ton se reglează în
aşa fel îneît să se redea şi tonu¬
rile înalte şi Joase, Se reglează
apoi potenţiometruf de la volum
control pînă cînd pe sarcina
apare tensiunea nominală. Se
conectează analizorul de armo¬
nici care Indică valoric (eventual

io a

ALMANAHUL TEHNIUM

Factor
- dB

Factor

Factor
- dB

Factor

4 dB

Factor

Factor
- dB

0,224

4,46

0,016

0,944

0,891

0,841

0,793

0,75

0,707

0,668

0,631

0,595

0,562

0,5

1.5

2.5 1

3.5

4.5

1,059

1,122

1,189

1,26

1,333

1,413

1,497

1,585

1,68

1,78

0,199

0,178

0,158

0,140

0.126

0,112

0.10

0.069

0.079

0,07

18 1

5,01

5,62

6,31

7,10

7,95

8,91

11,2

12,6

14,1

0,014

0,012

0,011

0,01

0,005

0,003

0,002

10 1

100

178

316

560

10 ;

0,531

5.5

1,665

0,063

15.9

0,50

0,056

17,8

0,472

6,5

2,12

0.050

0,446

2,24

0,045

22.4

0,422

7,5

2,37

0,04

25,1

0,398

2,51

0,035

2? 2

0,376

6,5

2,66

0,031

31,6

0,355

2,82

0,028

35,5

0,336

9,5

2,98

0,025

39 t S

0,316

3,16

0,022

0,282

3,55

0,020

0,251

3,98

0,018

şi vizual) marimea armonicilor
Se poate calcula astfel coefi¬
cientul delta. Se repetă operaţia
la frecvenţele fundamentale in¬
dicate.

Există şi aparate de măsurat
distorsiuni de nellniarltate cu in¬
dicaţia directa a coeficientului k
în procente.

12. Distorsiunile de modulaţie
mutuală (tntermodulaţle) apar
daca la intrarea unul amplifica¬
tor care are distorsiuni de neli-
niaritate se introduc concomi¬
tent doua sau mai multe sem¬
nale cu frecvenţe diferite. La Ie¬
şire apar nu numai armonicile
acestora, ci şî combinaţiile
egal© cu suma şi diferenţa frec¬
venţelor fundamentale înmulţite
cu numere întregi. Caracteristi¬
cile enumerata şi procedeele de
măsura folosesc pentru elucida¬
rea unor noţiuni de bază în au¬
dio frecvenţă şl nicidecum pen¬
tru descurajarea constructorilor
amatori. Redăm totodată în ta¬
bel factorii de atenuare şi res¬
pectiv amplificare, raportaţi la
cifrele în deci beii. Acest tabel
este deosebit de util pentru acei
care lucrează în domeniul
audiofrecvenţei.

Recomand constructorilor a-
matori un aparat simplu pentru
masurarea distorsiunilor de ne-
hmaritate (k) în procente.

în afară de un dispozitiv sim¬
plu realizat cu elemente pasive
conform figurii, amatorul tre¬
buie sa fie în posesia unui gene¬
rator audio de 1 000 Hz sinusoi¬
dal cu atenuator şi a unui volt-

meiru electronic de audiofrec-
venţâ cu scala etalonată în deci¬
bel i.

Analizînd schema din figura,
se poate vedea ca prima parte se
compune dintr-un filtru dublu T
acordat pe kHz. urmat de un fil¬
tru LC (trece sus) care filtrează
zgomotul de fond de joasă frec¬
venţă In acest fel este uşurată
reglarea la zero a filtrului dubiu
T. Comutatorul Ki conectează
direct Intrarea la ieşire (poz. a)
sau intercalează elementele pa¬
sive de filtrare între bornele de
intrare şî ieşire. La ieşire se co¬
nectează voltmetrul electronic.
Legăturile, atît la intrare rit şi la
ieşire, trebuie sa fie cit mai
scurte.

RC^din^flUru!* 1 dublu T irebule

sortate astfel îhcît sa se îndepli-

neasca condiţia CI Q2 f'WB-

şVR2 R3. consideri nd vaiorîie
reale. Valoarea absoluta a pie¬
selor este mai puţin critică decît
îndeplinirea egalităţilor menţio¬
nata inductanţa LI de 380 mH
se realizează pe oală de ferită,
folosind formula L N A, ; L în
10 " H; N - număr de spire; A, -
codul feritei Astfel la o oală de
ferită A, 1 800 de 18 x 14 se
bobinează 460 de spire din
CuEm 0 0,12 mm

REGLAREA APARATULUI

(Ki In poziţia b)

Se introduce la intrarea apa¬
ratului un semnal de 1 000 Hz, se

reglează R1 pentru un semnal
cît'mfci aproape de zero indicai
de voltmetrul electronic conec¬
tat la ieşire. Introducem apoi pe¬
rind semnate cu frecvenţe de 2.
3 4 6, 8 kHz urmărind capul dn
scală şi egalitate de amplitudine
prin reglarea lui R4 Se mai retu¬
şează reglajele prin repetarea
operaţiilor. In vederea obţinem
unei stabilităţi mal mari este in¬
dicat ca Ri şi R4 sâ fie măsurate
exact şi înlocuite cu rezistenţe
fixe

PROCEDEUL DE MĂSURARE

Comutatorul K1 se poziţio¬
nează pe punctul „a" Generato¬
rul audio se reglează la 1 000 Hz
şi la o tensiune indicata pentru
Intrarea Tn amplificatorut de tes¬
tat Se recomandă borna de in¬
trare care pecesita aproximativ
250 mV La ieşirea amplificate-
ruluî de testat (pe bornele sarci¬
nii) se conectează voltmetrul
electronic. Controlul de volum
al amplificatorului se potriveşte
apoi aproape de maximum, res¬
pectiv la ieşire pe sarcină tre¬
buie sa apară tensiune nominală
care corespunde puterii nomi¬
nala Se reglează atenuatorul
voltmetrului electronic astfel In¬
cit indicaţia să fie apropiată de
0 dB Se retuşează din volum
controlul amplificatorului pîna
se obţine o indicaţie exactă de
0 dB

Se comută Kt în poziţia „b 11 , se
citeşte apoi indicaţia, care tre¬
buie să fie mai mică. De pildă, la

ALMANAHUL TEHNIUM

109

U J 11111I"*| 8111 8 Mlll

vifiiifliii imiinuL

Montajul descris în continuare
este frecvent întîlnit în amplifica¬
toarele AF de înalta fidelitate- in
primul rînd, deoarece reglajul
volumului este mai progresiv,
fără neplăcutele salturi în ciştigul
amplificatorului întîlnite la alte
sisteme; în al doilea rînd, deoa¬
rece prin acest procedeu se ppt
obţine curbe de variaţie a volu¬
mului mai apropiate între ele,
atunci cînd este vorba de staţii
cu mal multe canale; în fine. co-
manda reallzîndu-se cu tensiune
continuă, paraziţii captaţi de po¬
tenţi ©metru şi firele saie de ra¬
cord sînt nesemnificativi, chiar
atunci cînd potenţiometrul este
plasat fa o distanţă mai mare-
Dintre caracteristicile mai im¬
portante ale montajului (preluat
după revista „Radio", nr- 2/1980]

menţionăm:

— tensiunea maximă de in¬
trare 15 mV;

— impedanţa de intrare 100 kn;

— impedanţa de ieşire 4 kft;

— plaja minimă de reglare a
volumului 60 dB;

— raportul semnal maxim de
ieşire/zgomot 66 dB;

“ banda de trecere pentru ± 1
dB - 12,5 Hz la 20 kHz

Amplificatorul propriu-zis se

M* AIUDRES

compune din tranzistoarele T\ şi
T a , tranzistorul T a constituind
elementul de comandă; J 2 are
totodată rolul de a stabiliza cu¬
rentul de emitor al tranzistoare-
lor T, şi T 3 , acest curent depin-
zjnd de polarizarea aplicată la
baza lui T 7 , deci de poziţia
cursorului potenţiometrului R 8 ,

Condensatorul C 2 are rolul de
a corecta curba de răspuns in
frecvenţe înalte; valoarea lui se
optimizează experimental?

Ca o completare pentru con-

o indicaţie de -40 dB. distorslu- m
mie de nelmiaritate vor fi k \% 1
(vezi tabelul ]. Scala volt metru-
iul electronic se poate grada direct 1
m procente pentru valoarea ,JCl

Procedeul prin folosirea apa- *
catului descris satisface din plin ■
cerinţele constructorilor ama- 'c
torl.

Din cele relatate constructo- I
rul amator poate trage concluzii '
deosebit d© utile în vederea rea¬
lizării unui amplificator audio de
înaltă fidelitate. La proiectarea
şi realizarea amplificatorului,
constructorul amator trebuie să
decidă in ce scop va folosi am- -
pllflcatorul. El va alege o
schemă experimentată sau. va -
proiecta una în raport de piesele ‘
de care dispune sau poate pro¬
cura. Puterea nominală a ampli- !
ficatorului trebuie să fie de
aproximativ zece ori mai mare
decît cea folosită în mod normal
m vederea reducerii la minimum
a distorsiunilor neliniare şi de
intermodulaţie- Se vor evita tot¬
odată schemele care conţin ele- f
mente neliniare (tuburi, trans¬
formatoare şi drosefe cu miez de I
fler).

Amplificatorul trebuie corelat
scopului în vederea evitării dis¬
torsiunilor de frecvenţă. De
pilda, la un amplificator pentru ^
magnetofon corecţiile de frec- ^ -
venţâ diferă faţă de cele nece¬
sare la un amplificator pentru
microfon folosit de orchestre.

La amplificatoare stereo cele
doua canale vor avea caracter is^ ?
hei cît mai apropiate. în acest
scop se vor sorta atrt piesele ac¬
tive, cît şi cele pasive,

WBKHBMEBUSM

PREnmPLIFIMTOR

TERmOSTRRILIZHT

Montajele de tipul celui pre¬
zentat alăturat se realizează de
obicei cu tranzistoare duble
(două tranzistoare identice în
aceeaşi capsulă), cum sînt de
exemplu 2N2913, MD7000.
8CY87—09 etc-, dar pot fi expe¬
rimentate şi cu tranzistoare obiş¬
nuite (BC109, BC173, BC172

A. MĂRCULESCU

eţc,), împerecheate cît mai bine
şi montate într-un radiator termic
comun,

în schema din figura 1. tranzis¬
torul T, constituie elemenţfifjtef-
moslabllizator, iar J 2 fimcţlo
neazâ ca amplificator, Oui^nţii
de bază ai tranzistoare!orVsfnt
egali, deoarece R^R^, şi phn <jr-

IIO

ALMANAHUL TEHIMIUM

structorii avansaţi, menţionăm ca
tranzistorul T? poate fi Înlocuit
printr-un FET-canal P, montat
jnvers" (cu sursa spre T,—T« şi
drena spre R 4 ). Se obţine astfel
un volum control „inversat*,
adică volumul scade atunci cînd
tensiunea de comandă creşte, si¬
tuaţie convenabilă pentru unele
automatizări (de exemplu, pentru
reglarea automată a volumului
de înregistrare la magnetofon),
Tranzîstoarele Ti^T a , de ace¬
laşi tip. pot fi 2N2222, BSW 28,
BFX95 etc. f iar FET-ul despre
care am vorbit (pentru cine îl po¬
sedă şi ştie să-l utilizeze), de tip
2 N5460, 2N5461 etc.

mare şi curenţii de colector ţin
repaus) vor fi egali. Ui ^ca¬
pe de altă parte, putem scrie
aproximativ l c1 =Ua/Ri. unde U»
©ste tensiunea de alimentare.
Punctul de funcţionare optim al
lui î 2 se obţine pentru
r 1h caz în care tensiunea din co¬
lectorul lui T 2 reprezintă cca ju¬
mătate din tensiunea de
alimentare, In timp ce curentul t c2
este practic independent de
temperatură. Intr-adevăr, atunci
cînd temperatura'Creşte, curenţii
de colector tind câ crească de
asemenea, ceea ce conduce la
scăderea curentului de baza ai
Iul Tf.

Cu valorile indicate, cîştigul in
tensiune al etajului este de cca
150. Pentru a se obţine un cîştig
determinat, schema se poate
modifica puţin, aşa cum se arata
în figura 2, unde G^Rj/R*

TflD-621

Circuitul integrat - TAA621
(SG,STATES) este amplificator
de audiofrecvenţă. cu tensiunea
de alimentare de 18—24 V. im-
pedanţa de ieşire este de 16 il
puterea maximă debitată de
3 -4 W {în funcţie de alimen¬
tare). iar impedanţa de intrare de
cca 150 kîî. Nivelul semnalului
intrare pentru puterea maximă
este de cca 160 mV. Alăturai
prezentăm schema de utilizare
recomandată de producător, cu
menţiunea că terminalele 2. 4, 6,
9 11 şt 13 sînt neconectate

(NC).

111

ALMANAHUL TEHNIUM

REGULATOR
DE TON

Schema alăturata a fost utili¬
zata de firma „Blaupunkr în re-
ceptoruf auto stereo „Koburg H
(in continuare vom descrie va¬
rianta mono). Originalitatea sa
consta in folosirea, pentru doza¬
rea frecventelor joase şi înalte, a
unui singur potenţiometre in
una din poziţiile extreme ale
cursorului se obţine atenuarea
frecvenţelor inalte fam ca nivelul
joaselor să fie afectat, iar în cea¬
laltă extremă se atenuează joa-
sole fara a modifica nivelul înal¬
telor.

După cum se observă din fh
gură, frecvenţele joase şi cele
înalte alung la ieşire (la C a ) pe
cai diferite, respectiv prin R,—c,

fV R* şi C ? —R 7 . Atunci cînd
cursorul potenţiometrului R., se
afla in poziţia mediană, „puntea'
formată din diodele D^D 4 este
rn echilibru, mai bine zis toate
diodele smt blocate şi semnalul
de Intrare trece din colectorul luf

AL. IVI.

Ji ia ieşire fără a fi modificat
(punctele A şj B din schemă se
afla ia aceiaşi potenţial).

□acâ se deplasează spre masa
cursorul fui R l3l diodele D, şi
încep să conducă, rezistenţa for
directa scade, astfel că frecven¬
ţele înalte ale semnalului, prelua¬
te prin C 5 , sînt atenuate (duse ia
masa prin

Atunci cînd cursorul lui FU se
depiaseazâ spre extremitatea
opusa, diodele D 3 şi D, sînt cele
care vor conduce, rezultatul fiind
atenuarea frecvenţelor joase,
preluate direct din punctul C-r-
R a

Schema a fost astfel calculată
rncit ia frecvenţa de t kHz dşti-
gul etajului să nu fie influenţat
de poziţia cursorului.

Tranzistorul folosit poate fi
BC179, BC339, BC253 etc, (pnp
cu siliciu, mică putere), iar dio-

fl5«V D Ei D A îfc.

Bluesul este cîntecul popular
caracteristic al negrilor ameri-
cam. Executat vocal sau instru¬
mental, bluesul a cunoscut
epoca lui de glorie prin anii 30
cmd a apărut şi formaţia orches-
traia „Biue Rhythm Bând 11 cu
care a cîntaj şi celebrul Louis
Armstrong. împreuna cu „raq-
time şi ,,negro spirituals 11 . blue¬
sul a sţat la baza ritmurilor ce
constituie şi azi muzica de jazz.

Pentru amatorii de jazz-biues,
m schema de faţă se indică un
montaj care, în tonaiitatea SOL
sun măsură de 6/8, furnizează un
acompaniament de tip clasic si
anume 4 tacturi pe acord de
^□L urmate imediat de doua
tacturi acord de DO, apoi din
nou două tacturi în SOL după
care _avem cîte un tact fn RE, în
DO. rn SOL şi din nou in RE
pupa aceste 12 tacturi (speci¬
fice ritmului şi melodiei de
□lues), acompaniamentul revine
de la început,

Urmărind schema, montai ui
cu P r ^ de un „numărător cu
acorduri

CI3-CDB 490 de fabricaţie româ¬
neasca^ al cărui semnal de ieşire
decodificat de CI4-CD8 442 (tot
de fabricaţie româneasca) co¬
mandă acordurile, Numărătorul
de tacturi CI2*CDB 490 are rolul
de a da mai multe tacturi ia unele
acorduri

Primul pas de program de¬
curge m modul următor numă¬
rătorul de acorduri CI3 se afla în
starea ,,0 astfel îndt la primul i
ai decodorului avem 0' logic
U ieşirea din „poarta 11 N9 apare
in aceet caz logic, semiregfa-
bi ele P2-P4 avînd rolul de a sta-
bih frecvenţele generatorului de
ton Acest generator este format
dm trei astafclle (T4. T5); (T6
T7) şi (T8, T9). care generează
trei note corespunzătoare fiecă¬
rui acord şi a căror frecvenţă se
reglează din P2-P1Q, Din P2, P3.

P4 se reglează acordul de SOL
Numărătorul de tacturi numără
acum patru tacturi, după care
este resetat prin porţile NI şi N6
Acest impuls de reset cuplează,
m şcelaşi timp, mai departe,
număra torul de acorduri. în aşa
fel mcît apare acordul următor.

A stabilul format din T şi T
stabileşte tempoul de comandă
Acest astabil da 1 pîna ia 4 im-
puisuri pe secundă, fiecare im¬
puls corespunzând valorii de o
optime a unei note
La ieşirea montajului se afia
tranzistorul TIO Semnalul care
vine de la generatorul de ton
intra m emitorul acestui tranzis¬
tor, care este trecut în starea blo¬
cat sau saturat de către ivirile lui

112

ALMANAHUL TEHNIUM

CM, producind modularea in am*
plitudine a tonului generat. Cu
comutatorul Si se reglează dife-
rit ele viteze de modulaţie, Sune¬
tul astfel furnizat este asemă¬
nător sunetului unui acordeon.

Reglajul semiregiabifelor este
destul de simpla daca se întren
rupe legătura de la pinul 14 al lui
Ct2 şi numărătorul de tacturi
este comutat manual prin cupla¬
rea intrării fa masa sau la plus r
după cum este necesar, urmînd
ca. după restabilirea legăturii în¬
trerupte. comanda sa devină au¬
tomata.

Ca sursa de alimentare se
poate folosi orice alimentator

Prof. MIHAI VORIMIGU

stabilizat capabil sa furnizeze 5
V ia un curent de 250 mA Tre¬
buie avut în vedere ca sursa nu
este bine stabilizata, orice va¬
riaţie de tensiune poate produce
supărătoare deplasări ale frec¬
venţei generatorului de ton
Ieşirea acestui dispozitiv se
cuplează la un amplificator de
putere convenabilă.

BIBLIOGRAFIE Qh„ I.
Mftrolan: „Generatoare de
impulsuri şl de tensiune li¬
niar variabilă"

Elektor (1974)

LISTA DE
COMPONENTE

R1: 1 kil; R2; 3 kil; R3: 22
kil; R4: 22 kil; R5: 33 kîi;
R6: 1 kil; R7: 10 kil; R8
10 kn; R9: 2,2 kil; R10
22 kil; R11: 22 kO; R12:

2,2 kil; R13: 2.2 kil; R14
22 kil; R15: 22 kil; R16;

2 f 2 kn: R17: 2.2 kil; R18:

22 kîl; R19: 22 kl); R20:
2 r 2 kîl; R21 100 kîl; R22:
100 kil; R23: 100 kil; R24
22 kn; R25: 22 kil; R26:

22 kil; R27: 22 kil; R28:

22 kn; R29: 220 kil; R30;
150 kil; CI: 5 M F la 10 V;

5 m F la 10 V; C3: 47 nF;
C4: 47 nF; C5: 47 nF; C6:

47 nF; G7: 47 nF; C8;

47 nF. C9: 1 pF la 10 V;
Dl ...DII; orice dfodă cu
siliciu: T1.. T9: orice tran¬
zistor NPN cu siliciu (de
exemplu: BC 107, BC 108
etej; TIO; orice tranzistor
PNP cu siliciu (de exem¬
plu; BC 177. BC 170 eic),
fi 27 kn, liniar: P2...P10
semlreglabile de cîte
10 kn; CI 1. CI 2, Ci 3
CDB 490; CI 4: CDB 442;
N1...N4 ( CI 5 }: CDB 400,
N5, NB ( CI 6): CDB 420,
N7...N9 ( Ct 7): CDB 410

_ ■ . IU

ALMANAHUL TEHNIUM

Pentru constructorii amatori
care vor să realizeze un amplifi¬
cator de audiofrecvenţâ necesar
sonorizării unei încăperi de di*
mensiuni obişnuite, lucrarea
aceasta prezintă o variantă care
a dat rezultate practice toarte
bune, realizîndu-se cu un minim
de componente un montaj cu
performanţe superioare, Caracte-
risticile electrice ale amplificata*
rului sînt următoarele:

— puterea de ieşire, pe o sar¬
cină Z _ 4 o: P = 10 W;

— impedanţa de sarcină mi¬
nimă: Z min = 4 n;

— banda de frecvente: 20 Hz

— 20 kHz;

— distorsiuni armonice nelf-
niare: 0,8 %;

— amplificarea: A = 30 dB;

— tensiunea de alimentare- U A

- 24 V; A

— curentul de mers în goi: L =

15 mA; w

— tensiune de intrare: U in =
200 mV;

— impedanţa de intrare: Zin
100 kU.

Schema electrica a amplifica¬
torul r este prezentata în figură.
Se observă etajele caracteristice
oricărui amplificator de audio¬

frecvenţâ cu bune performanţe şi
anume: etajul de intrare; etajul
pilot; etajul de polarizare al tran-
zistoarelor finale; etajul final.

Etajul de intrare include tran¬
zistorul TSemnalul util se
aplică etajului de intrare prin in¬
termediul condensatorului C,, în
baza tranzistorului T ţ , Ca parti¬
cularitate a etajului de intrare, se
observă utilizarea unei conexiuni
de tip bootstrap, care oferă o im-
pedanţâ mare de intrare.

Astfel se obţine o bună adap¬
tare intre impedanţa de ieşire a
sursei de semnal şi Impedanţa
de intrare mare a amplificatoru¬
lui de audiofrecvenţă, Semnalul
util este preluat din colectorul
tranzistorului T t şi se aplică di¬
rect în baza tranzistorului T a .
Etajul pilot conţine tranzistoarele
T 2l T^ 5-a ales o astfel de confi¬
guraţie a etajului pilot pentru
asigurarea unei amplificări mari
şi, totodată, alături de o „cursă"
optimă a semnalului alternativ
util, obţinerea unei benzi de tre-

log. EMIL MARIAN

cere în ceea ce priveşte frecven¬
ţele audio, in acelaşi scop, de
optimizare a funcţionării etajului
pilot, a fost prevăzută o cone¬
xiune de tip bootstrap la etajul
final, realizată de grupul
Etajul de polarizare este consti¬
tuit dintr-o sursă de tensiune co¬
mandată de tip superdiodă, reali¬
zată cu ajutorul tranzistorului T 4 .

Etajul final este alcătuit din doi
dublet> complementari. Fiecare
dublet se compune dintr-un tran¬
zistor pnefinal şi un tranzistor fi¬
nal de putere, montate într-o
configuraţie de tip super — G.
Astfel se obţine o amplificare
mare de curent Totodată, acest
tip de fnontaj necesită prezenţa
unei surse de tensiune pentru
polarizare de valoare redusa, op¬
tim izîndu-se şi în acest mod
„cursa utilă" a etajului pilot în
ceea ce priveşte cele două se-
mîalternanţe ale semnalului al¬
ternativ. Etajul ftnaJ lucrează în
clasa A—B. Curentul de mers in
gol necesar funcţionării liniare a

Tu T ' BC 177 B; TV t Ti - BC 107; T« BC 174 B;
Ts = BC 107 B; T- - BD 230; Ţ* = BD 237

114

Sursa de tensiune stabilizata
prezentată in această lucrare a
fost realizată în scopul alimentă¬
rii amplificatorului prezentat an¬
terior. dar ©a se poate utiliza cu
succes şi la alimentarea altor
montaje car© necesita o tensiune
stabilizată şi bine filtrată.

Sursa de tensiune stabilizată
deţine următoarele caracteristici
şl performante:

— tensiunea de intrare alter¬
nativă Ua = 24 V. 50 Hz:

— tensiunea de ieşire conti¬
nuă Ue = 24 V, reglabilă între li¬
mitele 22 V - 26 V;

— curentul maxim de ieşire I

rnax = 1,8 A;

— factorul de stabilitate —
2 000 ;

— protecţie la scurtcircuit;

— protecţie reglabilă la supra-
curent Intre limitele l ffQ i -
200 mA—1,8 A.

Schema electrică a stabilizato¬
rului de tensiune continuă este
prezentată în figură, tn esenţă,
se utilizează un stabilizator de
tensiune cu element de reglaj se¬
rie. Părţile principale ale stabili¬
zatorului de tensiune continua
^nt următoarele:

— puntea redresoare;

— elementul de reglaj serie;

— amplificatorul de eroare di¬
ferenţial;

— generatorul de curent con¬
stant;

— sursa de tensiune de refe¬
rinţă;

— etajul de protecţie la supra-

curent şi scurtcircuit, r — »

Tensiunea de alimentaţi,/®®
aplică unei punţi redresoare for¬
mate din diodele Pentru

îmbunătăţirea performanţelor în
privinţa comutaţiei curentului de
la o ramură la alta a punţii redre-
soare, pe parcursul celor două
semialternanţe ale tensiunii alter¬
native, sau, mai precis, ca ele-

etajului final se obţine acţionmd
cursorul potenţiometrului R 10 .
Pentru prevenirea unei ambalări
termice s-au prevăzut în emitoa-
rele tranzistoarelor finale T 7 şi T e
rezistenţele R™ şi de valoare
strict egală. De asemenea se
menţionează montarea obligato¬
rie a tranzistoarelor T 4 pe radia¬
torul comun al tranzistoarelor fi¬
nale.

Pentru prevenirea unor eventu¬
ale oscilaţii ale amplificatorului
la un nivel ultrasonor s-a montat
la ieşirea etajului final un filtru
/ de tip BUCHEROT, format din

116 wmmtmmmemu

grupul C 6 R îa , Condensatorul C 9
realizează cuplajul amplificatoru¬
lui cu sarcina, realizînd totodată
şi separarea lor galvanică utilă.

MODUL DE REALIZARE
PRACTICĂ

Montajul se execută pe o plă¬
cuţă de sticlostratitex placat cu
folie de cupru. Traseele se vor
executa îngrijit, cît mat scurte,
iar traseul de masă va avea gro¬
simea minimă de 5 mm Se vor
utiliza componente de bună cali¬
tate. Sînt de preferat rezistenţe

cu peliculă metalică, condensa¬
toare cu pierderi cît mai mici, Iar
condensatoarele Ci, C 3 , C 4 , C 6
vor fi cu tantal. Se va evita cate-
goric formarea buclei de masa şi
realizarea „intrării 11 montajului
aproape de „ieşire". Montajul se
poate executa şi în varianta ste¬
reo, cu aceleaşi precauţii pentru
fiecare dintre cele două amplifh
catoare identice.

REGLAJE Şl PUNEREA ÎN
FUNCŢIUNE

După realizarea practică a

ALMANAHUL T1HNIUM

ment , rezultant, eliminarea ,.bru-
mu fui' de reţea care, cu toate fii-
trajeie folosite ulterior. ar mai
putea apărea ia ieşirea stabiliza-
torului (mai ales în momentul
funcţionarii la curenţi apropiaţi
de curentul maxim) se ampla¬
sează corespunzător condensa¬
toarele C, şi

Tensiunea pulsatorie obţinută
fa ieşirea punţii redresoare în¬
cerca condensatorul C 3 , după
care tensiunea continua de la
bornele condensatorului C 3 se
aplică în colectorul tranzistorului
Ta-

Tranzistorul T 3 face parte din
elementul de reglaj serie al stabi¬
lizatorului de tensiune. Pentru o
funcţionare comodă şi eficientă
m toata gama de curenţi debitaţi
de către sursa de tensiune stabi-
lizatâ, elementul de reglai serie
este format dintr-un etaj de tip
□arlmgton, care include tranzis-
Rezistenţa R>
aflata rn colectorul tranzistorului
T? rolul de a uşura funcţio¬
narea acestuia în cazul apariţiei
unui regim de funcţionare care
sa necesite un curent mai mare
de funcţionare, care ar implica o
solicitare termică, de asemenea,
mai mare.

Amplificatorul de eroare ©ste
format dintr-un etaj de amplifi¬
care diferenţial, care include
translatoarele T a şi t,. Acestea
se vor alege cu parametrii statici
de funcţionare Identici
Generatorul de curent con-
stant include tranzistorui T, şi
are ca roi îmbunătăţirea perfor¬
manţelor funcţionale ale amplifi¬
catorului de eroare,
in baza tranzistorului T* ©ste
conectata sursa d© tensiune de
referinţa, formată din diodeie 0 Bl

D t , care sînt alimentate prin in¬
termediul rezistenţei R ia . Cele
două diode Zener sînt conectate
m opoziţie pentru liniarizarea ca¬
racteristicii de tensiune în cazul
unor posibile variaţii de tempera¬
tură ale mediului ambiant.

In baza tranzistorului T & este
aplicata tensiunea obţinută de la
divizorul de tensiune format din
rezistenţele R t1p R 12 şi r 13 , ten¬
siune proporţională cu tensiunea
de ieşire a stabilizatorului de
tensiune.

Blocul de protecţie la scurtcir¬
cuit şi fa supracurent include
tranzistorul T fi .

MODUL DE FUNCŢIONARE

La aplicarea tensiunii de ali¬
mentare alternative de 24 V,
50 Hz, tensiunea continuă obţi¬
nută ia bornele condensatorului
C a se aplică în acelaşi timp în
colectorul tranzistorului T a şi
prin intermediul generatorului de
curent constant, m baza tranzis¬
torului T a , Tranzistorul T* h impli¬
cit tranzistorul T a+ întră în starpa
de conducţie şi astfel tensiunea
continuă pozitivă ajunge la blo¬
cul care formează tensiunea de
referinţa şi In acelaşi timp la co¬
lectoarele tranzistoarelor T« ş F
T 5 , care formează amplificatorul
de eroare diferenţial Ulterior,
amplificatorul de eroare compara
simultan tensiunea de referinţa
cu tensiunea obţinută pe curso¬
rul potenţiometrului R 1?( care
este proporţională cu tensiunea
de teşim a sursei de tensiune
stabilizată, şi, în final, s© permit©
in continuare intrarea în stare de
conducţie tot mai pronunţată a
dubletului format din tranzistoa*
rele T ?l T a , Acest fucru are loc

montajului, se mat face o verifi¬
care finafa, deoarece montajul
nu este protejat la seu foire uit
sau supracurent (acest iucru fa¬
ci ndu-se de către sursa de ali¬
mentare). Se alimentează monta¬
jul de la o sursă de tensiune de
24 V stabilizata şi bine filtrata

Se pune intrarea amplificatoru¬
lui ia masa şi prin manevrarea
potenţiometrului se obţine pe
colectoarele tranzistoarelor fi¬
nale o tensiune egală ca valoare
cu jumătate din valoarea tensiu¬
nii de alimentare.

Se conectează sarcina de 4 n
şl prin manevrarea potenţiome-
trutui R 10 se reglează curentul de
mers în gol la valoarea indicată
(15 mA) Apoi se deconectează

intrarea amplificatorului g© i a
masa. Constructorul amator care
posedă un generator de audio-
frecvenţa poate face un reqiai
suplimentar al amplificatorului
Se introduce tensiunea de in¬
trare nominală şi sinusoidala de
frecvenţă 1 kHz şj se vizuali¬
zează pe sarcina de 4 u forma
de undă a semnalului de ieşire.
Se urmăreşte obţinerea unei si¬
nusoide perfecte, prin reajusta¬
rea fină a rezistenţei R 2 . Se mă¬
reşte puţin tensiunea alternativă
de la intrare, pînă la obţinerea
une L limitări simetrice a sinusoi¬
dei. In caz contrar se reajustează
forma semnalului de ieşire
prmtr-o manevrare foarte fină a
potenţiometrului R ? ,

pîna crnd tensiunea surse! de re¬
ferinţa devine egală cu tensiunea
obţinută pe cursorul potenţiome¬
trului R 1? , obţinîndu-se regimul

După efectuarea reglajelor
prezentate, amplificatorul, sursa
de tensiune de alimentare (şî
eventual corectorul de ton etc )
se montează în interiorul unei
cutii, de preferinţă metalice,
avînd grijă ca partea de metal a
carcasei să fie conectata la
masă, pentru ecranarea montaju¬
lui. Se vor prevedea obligatoriu
criticii de ventilaţie pentru răci¬
rea naturală a radiatoarelor eta¬
jelor finale.

Realizat şi montat, amplificato¬
rul va satisface pe deplin prefe¬
rinţele constructorului amator,
posesor ai unui montaj la nivelul
cerinţelor moderne.

116

ALMANAHUL TEHNIUM

slabii de funcţionare de durata.

La orice variaţii ale tensiunii
de ieşire a sursei de tensiune
stabilizată, acestea se transmit
imediat, prin intermediul divizo-
rului de tensiune la

amplificatorul de eroare, care
comandă în mod corespunzător
dubletul T 2 ,T 3 , restabilind valoa-
rea iniţială a tensiunii de ieşire.

De exemplu, dacă tensiunea
de ieşire a scăzut, scade simul¬
tan tensiunea de pe cursorul po-
tenţiometrului R ia . scădere care
se transformă In baza tranzisto¬
rului T s . Acesta „se blochează"
mal mult decît era iniţial deci
creşte tensiunea în colectorul lui
T 5l iar dubletul T 2 J 3 va primi, în
baza Lui T 2 , o tensiune „mai pozi¬
tivă ' 4 decît iniţial. Acest lucru are
ca rezultat „deschiderea" mai
mult a tranzistorului T 3 , cînd
creşte tensiunea pozitivă din
emitorul tranzistorului T 3 , deci şi
tensiunea de ieşire, care revine
ia valoarea iniţială (dinainte de
scădere) Procesul de stabilizare
se petrece asemănător şt în ca¬
zul decuplării sarcinii, deci al
creşterii tensiunii de ieşire a sur¬
sei de tensiune stabilizată, creş¬
tere faţă de valoarea iniţială re¬
glată,

Acţionînd cursorul potenţio-
metrului R 1ÎP se reglează valoa¬
rea tensiunii de ieşire pînâ ce se
obţine valoarea dorită,

Condensatoui G* serveşte ia
„netezirea 14 suplimentară a unor
eventuale „pulsaţii 41 ale tensiunii
de ieşire continue, care ar putea
eventual apărea in regimul de
debitare al unui curent de sar¬
cină apropiat de valoarea ma¬
ximă.

Blocul de protecţie al sursei
stabilizate de tensiune include
tranzistorul T fi . Protecţia este
astfel alcătuită încît. indiferent
de motivul intrării în funcţiune,
realizează blocarea dubletului T 2 ,
T 3 , Este clar că, dacă tranzistorul
T s întră în conducţie, acesta ab¬
soarbe curentul din baza tranzis¬
torului deci dubletul se
blochează. Intrarea în conducţie

a tranzistorului T e poate avea loc
în două moduri.

în cazul apariţiei unui scurtcir¬
cuit la ieş Irea sursei de tensiune,
pe elementul serie de reglaj se
va aplica întreaga tensiune de la
bornele condensatorului C 3 .
Acest lucru nu este de fapt posi¬
bil căci, imediat ce tensiunea
U CE de pe tranzistorul T 3 atinge
vuloarea de 15 V, dioda Zener
intră în conducţie, prin rezistenţa
R 6 circulă un curent care deter¬
mină o diferenţa de potenţial po¬
zitivă între baza şi emitorul tran¬
zistorului T e . Acest lucru are ca
rezultat imediat ce valoarea ten¬
siunii 'pozitive atinge 0,6 V. intra¬
rea în conducţie a tranzistorului
T 6 şi deci acţionarea protecţiei.

Reglajul protecţiei la supracu-
rent este realizat cu ajutorul po-
tenţiometrului R B

La depăşirea curentului limita
ales, pe rezistenţa R 9 apare o di¬
ferenţă de potenţial pozitivă, O
fracţiune din această tensiune
pozitivă se aplică, prin interme¬
diul cursorului potenţiometrului
R 0I între baza şl emitorul tranzis¬
torului T 6 , Imediat ce această
tensiune depăşeşte valoarea de
0 r 6 V, tranzistorul T$ se des¬
chide, deci protecţia este acţio¬
nată.

Se menţ ionează că starea de
blocare a dubletului T^,T 3 , indife¬
rent de motivul blocării (supra-
curent sau scurtcircuit), se men¬
ţine pînâ la întreruperea tensiunii
alternative de alimentare a stabi¬
lizatorului de tensiune.

Condensatorul C* este montat
între baza şi emitorul tranzistoru¬
lui T fit pentru a nu anclanşa pro¬
tecţia la suprasarcinile de scurtă
durată sau în timpul regimului
tranzitoriu de pornire a stabiliza¬
torului (cînd se încarcă, la un
cu rent i n iţ i a 1 ma re con d en sat 6 f u I
D 5 ). Valoarea condensatorului C 4
este Informativă şi se va alege de
către utilizator prin încercări,
fără a depăşi prea mult con¬
stanta de timp utilă acţionării
protecţiei în regim de suprasar¬
cină sau scurtcircuit

K130/1 Al

SN54H20S

9H30

MC54H20

KÎ3QJ1A2

SN51H30S

9H30

MC54H30

K13QJTA3

SN54H00S

9HOO

MC54HQ0

K130JIA4

SN54H10S

9H1D

MC5TH10

K13QHA(i

SN54H40S

9H40

MC54H40

K130JTP1 -

-SN54H50S -

9H50 _

_ MC54H50 =

K130J1P3

SN54H535

' 9H53

MC54H53

K130 JT Pi

SN54H35S

9H55

MC54H55

K130J1A1

SN34H00S

9H60

MC54H80

K130TB1

SN54H72S

9H72

MC54H72

K130TMM

SN54H74

9H74

MC54H74

K130J1H1

SN34H04S

9 HO 4

MC54H04

UMVIH20
Dtt&HSO
DM51H00
DM54H10
DM34H40
DM 54 H 50
DM54H53
UM54H55
DM54HQ0
DM54H72
DM54 H71
1>M 54 HO 4

CALENDAR
iulie

_ In iulie 1858 sînt puse în cir¬
culaţie primele mărci poştale ro¬
mâneşti, Emisiunea — rămasă în
analele filateilei mondiale sub
denumirea Cap de bour — a fost
formată din 4 valori de 27, 54, 81
şl 108 para le., cu un tiraj total de
24 064 de bucăţi. Mărcile sînt fo¬
losite în Moldova pînâ în mo¬
mentul în care se schimba tari¬
fele şi se tipăreşte o nouă emi¬
siune.

• Guvernul provizoriu îl nu¬
meşte prin decret pe Alexandru
Ora seu arhitectul Bucuros ţiului.
Principala construcţie făcută
după planurile sale este Univer¬
sitatea.

« La 20 Iulie 1935 se inaugu¬
rează Monumentul aviatorilor,
realizat de sculptor iţa Lldla Koi™
zebue Frumosul monument ce
comemorează pe eroii aviaţiei
româneşti are 20 m înălţime, iar
figura lui lear ce domină lucra*
rea cîntareşte 5 t

anecdote

ÎNTRE RADIOAMATORI

— Am construit un receptor
total silenţios,

— Pe corespondent îl auzi?

— în timpul concursului radio
de luna trecută am făcut 1 734
de puncte.

— Cu cîte staţii?

— La popice; am emiţătorul
defect!

— De obicei visezi ce ar trebui
să taci tu sau alţii?

— Se pare câ alţii, de ce?

— Am visat că se alocaseră
traficului benzile de 1,8 MHz şi
| 1,2 GHz.

Preferinţa

Clienta: Aş dori sa cumpăr un
televizor,

Vînzâtoarea: Ce culoare?

iT7

ALMANAHUL TEHNIUM

2 < 80 W

De multe ori constructorii
amatori urmăresc staţii de ampli¬
ficare cu puteri ridicate în va-
nant© mono sau stereo, staţii
care să poată fi folosite în ocazii
speciale In general, amplifica¬
toare peste 50 W se construiesc
m ateliere sau laboratoare spe¬
cializate, dar şi unii amatori pot
aborda aceste aparate daca au
experienţa în domeniu,
in continuare prezentam con¬
strucţia unui amplificator de 2 x
80 W ef pe 8 U în variantă stereo
sau de 160 W ef în variantă
mono.

Acest amplificator asigură o
curbă de răspuns foarte bună de
±1 dB pentru 80 W ia ieşire în
banda de 20 Hz - 25 000 hz
Sensibilitatea este de 0 dB
impedanţa de intrare
100 ktl distorsiuni <0 t 5% fia 80

W); raport semnal/zgomot 95 dB
Tranzistorul Ţ 1 constituie
adaptorul de impedanţâ şi este
montat cu emitor comun Tran-

zistoareie T 2 şf l 3 constituie un
etaj de mirare diferenţial; unul
este excitat de tensiunea de in¬
trare, celălalt d© tensiunea de

11B

« fwin - { }

1131 fi

<s>

-£ET>

co nt racţ ie globală. Con de n sate-
rul de 10 mF dispus pe cursorul
potenţiometrului de volum
opreşte componenta continuă.
Tranzistorul T* are rol de predri-
ver. Condensatorul de 220 pf
dispus între bază şi colector limi¬
tează transmiterea frecventelor
superioare, emiţînd astfel unele

perturbaţii Circuitul de colector
ai iui T 4 comandă bazele tranzis¬
torelor prefinale T 7 şi T a . Sîme-
tria montajului se obţine cu po-
ţenţiometrul de 50 ktl.

Tranzistoarele finale T 9 şi T, 0
sint protejate de tranzistoarele T s
si t 6 în sensul că, dacă pe bor¬
nele rezistoarelor de 0,511 apar

tensiuni mai mari, acestea des¬
chid tranzistoarele de protecţie,
care la rîndul lor blochează tran¬
zistorele driver (T 7 şi T a }.

Tot pentru protecţie sînt mon¬
tate şi diodele D 0 şi D 9 ,

Alimentarea se face după
schema din figura 3. în care cele
patru diode pot fi înlocuite cu o
punte de tip 3 PM.

Dacă montajul se face în va¬
riantă mono de 80 W, transfor¬
matorul de reţea se construieşte
pe un miez de 10 cm 2 pe care, in
primar, se bobinează 1 200 de
spire CuEm 0 0,4, iar în secun¬
dar 2 x 165 de spire CuEm 0,8.
în varianta stereo transformato¬
rul se execută pe un miez de 15
cm 2 ; în primar are 665 de spire
CuEm 0,6, iar în secundar 2 x
110 spire CuEm 1, plus o înfăşu¬
rare de 12 V pentru semnalizări,
40 spire CuEm 0,3,

■■■■■■■

sfaturi

COLORAREA

ALUMINIULUI

* Pentru a se obţine o cu¬
loare aurie, suprafaţa cură¬
ţată şi degresată a piesei se
imersează într-o soluţie de
2,5% sulfurâ de potasiu, fa
80—90* C,

• Pentru a se obţine o cu¬
loare roşie, obiectul curăţat
ş i degresat î n p reaiabi I se
tratează cu o soluţie obţinută
astfel: în 100 cm 3 apă se di¬
zolva 1 f 5 g sulfurâ de pota¬
siu, apoi 0,U3 g bicromal oe
potasiu, iar după dizolvarea
acestora se mai introduc 0,1
g roşu de alrzarină. Baia de
colorare trebuie să aibă tem¬
peratura de 80—90° C.

Tratamentul durează, indi¬
ferent de soluţia folosită,
5—10 minute, în funcţie de
nuanţa dorită, după care
obiectul se spală cu multă
apă şi se usucă.

119

ALMANAHUL TEHNIUM

Amplificatorul descris în conti¬
nuare este o compfetare a mon¬
tajului prezentat în „Tehnium"
nr î/1982 cu scopul de a se ob¬
ţine o putere mai mare. Astfel,
pentru un semnal la intrare de
2-5 puterea maxima este de
200 W, distribuită pe două sar¬
cini a 4 a Această putere se ob¬
ţine alimentînd cu 63 V etajul fi¬
nal. cu 22 V preampiificatoruf
corector şi cu 14-22 v pream-
plificatoareJe de semnale mici
f m icrof on, instrumente).

Particularităţile schemei fac ca
zgomotul de fond să fie foarte
redus, iar distorsiunile armonice
sub 1% pentru o curbă largă de

răspuns.

Preamplificâtoruî pentru mi¬
crofon este realizat cu două
tra nzistoare, primul npn
(BC109C) şi al doilea pnp
(BG251). Acesta, pentru Ui = 0,5
mV, debitează la ieşire un sem¬
nai de 1,5 V.

Preamplificatoarele pentru chi¬
tară, orga, magnetofon, radio

sînt echipate cu tranzistoare
BC109C, cu adaptări de impe-
danţă şi corecţiile necesare. Pen¬
tru Ui=20 mV, Ue=1.5 V La
aceste preamplificatoare se utili¬
zează reglajul de volum compen¬
sat fiziologic, care dă o mare
plasticitate audiţiei ia nivel re¬

dus, în sensul reliefării frecvenţe¬
lor joase pe care urechea nu le
sesizează prea bine. Potenţiome-
trele folosite vor fi logantmice.
de 100 kn sau 250 kn, cu prize
mediane, Valorile condensatoa¬
relor şi rezistoarelor se aleg ex¬
perimental

Corectorul de Ion este alcătuit
din trei tranzistoare de tipul
BC109C Primui este repetor pe
emitor, cu rolul de adaptor de
impedanţă faţă de corector. Co¬
rectorul Baxendall foloseşte
două potenţiometre finlare de
100 kn şl eiementefe pasive RC
Al doilea tranzistor este amplifi¬
cator cuplat galvanic cu al treilea

ISO

ALMANAHUL TEHNIUM

tranzistor, care este repetor pe
emitor, adaptor de impedanţâ
faţă de etajul finai.

Amplificatorul de putere este
echipat cu 12 îranzistoare, cite
şase pe flecare canal. Etajul de
intrare este preampiificator folo¬
sind tranzistorul pnp de tipul
BC251. Etajul următor este pilot
şi utilizează tranzistorul npn de
putere medie, BOI35, după care
urmează etajul de defazare cu
tranzistoarele de putere medie
perechi BD139 şi BD140. Semna¬
lele defazate atacă tranzistoarele
finale de mare putere 2N3055 în
montaj contratimp-serie Pentru
stabilizarea termica se folosesc
diodele 1N4Q01 —1N4G07, Etajele
finale se cuplează cu ieşirea din
corector prin intermediul a doua
potenţiometre logaritmice de 100
kt), care îndeplinesc funcţia de
regulator al volumului pe fiecare
etaj fina! Aceste potenţiometre
pot fi înlocuite cu unul singur,
Îhsâ^libru, dar Unele situaţii cer
volume deosebite pe_.fiecare ca¬
nal.

Etajul de Intrare este echipat
cu tranzistorul pnp BC251 în co¬
nexiune bootstrap Fiind inclus
în circuitul de reacţie negativă în
curent continuu, asigură o stabi¬
litate termică optimă a punctelor
de funcţionare ale tranzistoare-
lor, iar modul în care este cuplat
asigură autocentrarea tensiunii
mediane pentru etajul final la va¬
riaţii ale tensiunii de alimentare,
emiton.il fiind legat la punctul
median Prin decuplarea parţială
a editorului se creează un plus
de reacţie negativa locala şi glo¬
bea şi un pîus de stabilitate a
punctului de funcţionare Poten-
ţtornetrul şemireglabil de 10 kn
stabileşte tensiunea mediana.

Etajul pilot este echipat cu
tranzistorul de putere medie
BD13S, care preia semnalul din
colectorul tranzistorului pream-
plificator 8C251 prin cuplaj gal¬
vanic. Potenţiometre I se mi regla¬
bil de 250n din colectorul aces¬
tuia ajusteaza punctul de func¬
ţionare al tranzistoarelor, respec¬
tiv, împreuna cu diodele, stabi¬
leşte curentul iniţial de colector
al tranzistoarelor finale (In jurul
a 35 mA), eliminînd distorsiunile
de trecere.

Etajul de defazare este alcătuit
din tranzistoarele BD139 şi
BD14Q. în simetrie complemen¬
tară Bazele celor doua tranzis-
loare sînt cuplate cu colectorul
tranzistorului pilot, Datorită valo¬
rii reduse şi reglabile (prin po-
tenţiometrul de 250'!}, diferenţa
de potenţial existenta pe baza
tranzistorului BD139 este apro¬

piata sau identica
cu lenşiunea din
baza tranzistorului
BD14Q. Tensiunea
în opoziţie de faza
atacă direct bazele
tranzistoarelor fi¬
nale de putere
2N3055.

Etajul final de pu¬
tere se compune
din tranzistoarele
2N3055 în montaj
contratimp * sene
Limitarea curentu-
lui în aceste dispo¬
zitive finale la valon
suportabile o iac
j componentele ce
i pot furniza mstan-
t taneu tensiuni de
I compensaţie, res-
| pectiv rezistoareie
de Q.33H/6W Sem-
! natul de audsofrec-
venţa ce trebuie de¬
bitat pe sarcină se
ia din punctele de
| înseriere aie tran¬
zistoarelor de putere,
unde se afla 1/2 din
tensiunea de alimen¬
tare. prin intermediul
a două condensa*
toare electrolitice de
ieşire pentru sarcini
I separate. Conden¬
satoarele vor avea
' capacitatea mimma
de 2 SOCbtF (capaci¬
tatea optima este
de 4 700yiF) Filtrele
Rc montate la ieşire
previn apariţia unor
! oscilaţii de înalta
frecvenţa.

Alimentatorul este compus |
dintr-un transformator de reţea i
cu toie E20 avînd secţiunea de I
20 cm 3 Botaj najui^oii/narj^r g, fLS Q
de s P fre cu . c P..^<j uct or CuEm 0

secundar I
ţJ&r 113 spire cu conductor de 1
CuEm 0 = 1,8, Pentru bectJfeful f
od 'SiCăîâr se vor executa 12—14 '!
spire cu conductor CuEm 0=1
0p35—0,40. S-a ales un miez cu j
secţiune mare pentru a avea o 1
fereastra mare în care sâ poată
intra bobinajul necesar, bine iz o- I
lat. Numărul de spire din secun¬
dar poate li executat cu prize 1
mediane, pentru a se putea ob- ?
ţrne tensiunea necesara. exrstînd -
situaţii în care constructorul f
amator poate avea nevoie de .
tensiuni mai mari sau mai mici I
Puntea de redresare este de tipul «

. 3PM6 şi se poate aplica cu ade¬
ziv pe radiatorul tranzistoarefor
Jmale laşa cum se observa in
fotografie}: de asemenea şi sigu¬
ranţa fuzibila pentru curentul
continuu, Beculetul indicator de
curent continuu este de tip tele¬
fonic de 60 V/0,05 A, montat în
sene cu un reziste/ care se va
tatona astfel ca pe bec sâ cada o
tensiune de 1/2 din tensiunea sa
nominala Siguranţa pentru cu¬
rentul alternativ va avea IA, iar
cea pentru curentul continuu va
fi de 3,5 A. Condensa torul elec-
troiitic de filtraj va fl de 4 700 F
la cef puţin 63 V în căzu! dnd
fpseşte un astfel de condensa¬
tor, ei poate fi înlocuit cu o bate-
ne de condensatoare (serie-pa¬
rafei) cu rezistente de echilibrare
a tensiunilor

INDICAŢII CONSTRUCTIVE

ţ . Radiatorul folosit de autor este '
jpn forma de U, cu dublarea bra-j
| ţefor. Dimensiunile radiatorului t
desfăşurat sînt 370x80x3 mmj
o plus dublarea braţelor, aşa cum
i se vede în fotografie. Radiatorul?
se plaseaza în jurul transforma¬
torului de reţea, pe care-! ecra¬
nează electrostatic, cu un ecran
dm tablă de oţel, pentru ecra- «
nare electromagnetica Aceasta
aşezare a fost impusa de o
asamblare generala compacta deS
' dimensiuni cît mai reduse. Con- j
u dansatoarele electrolitice vor fi '
I alese astfel ca sa suporte tensiu¬
nile respective, iar tranzistoarele
, 2N3055 vor ff de asemenea pen¬
tru tensiuni de lucru mai mari de

AMPLIFICATOR 200 VA

MIXER _PREAMPUFOTQR

._ «y-L-“1

lOOttn.

BClOSfi

R 2

IQOtCfl

OnM IOOK^u,

^&T© ® ® L

CORECTOR

Jue PREAMPLIHCATOR

S. 6 K 0 .

IQOIU

ETAJUL DE ALIMENTARE

BC.t 05 .c_

V7a

iŢiooitfl.

almanahul tehnium

?32

470a

330a

ETAJUL FINAL A

GJU IHMHH

îs

volum H

conol A

4*0

volu r\
conţii B

Ras

470a

(?30

O/^Vv

ETAJUL, FiNAL B

R31

0,33a

63 V (sau se vor folosi tranzis-
toare de tipul KD). Conductoa-
rele purtătoare de curenţi alter¬
nativi de reţea sau purtătoarele
de curenţi alternativi de audio-
frecvenţâ vor fi ecranate, pentru
a se evita „reacţii 11 sau „brum 1 '.

interconectările între suban¬
sambluri, mufe, potenţiometre, I
becuri de control, siguranţa c.a, j
se fac tot cu cablu ecranat Le¬
gările ia masa pot da mari nea¬
junsuri dacă prin înlănţuirea lor
se produce o spiră în scurtcircuit
(o buclă). In schema de princi¬
piu, la corector sînt notate cu
1 , 2 ,3,4. 5.6 terminalele potenţio-
rnetrelor de ton care corespund
cu aceleaşi notaţii pe placa im¬
primata, amanunt ce va uşura in¬
terconectarea potenţiometrelor
cu placa imprimată Aceste co-

nectârî se tac tot cu cablu ecra¬
nat. separat pentru fiecare ţâr ml
nai Astfel, de la circuitul impri¬
mat vor pleca şase cabluri ecra¬
nate separat spre potenţiometre
înainte de montare, toate piesele
vor fl minuţios verificate. Se vor
evita condensatoarele vechi şi
rezistoarele cu tolerante mari
Rezistoarele din etajul final pot fi
de 0,25 W, iar cele din prea moli- jj
ficatoare pot fi de 0,125 W Cir¬
cuitul Imprimat este conceput
pentru plasarea orizontala a re-
zistoarelor şi montarea verticala
a condensatoarelor Circuitul im¬
primat pentru microfon este ast¬
fel executat incit montarea con¬
densatoarelor sa poata fi făcută
fie orizontal, fie vertical în func¬
ţie de gabaritul lor,

1 Q ţi*

E23

R24.

R TJ

jU.feXA

JfeJ

r-S-<i

063V

2N3CS5

LU 3
JiTGuT

2 S0QMF

ri h

lUA

470*

C3B

IDtjrf

680a

UiVlViv

R23

470a

Citi

tOOftF

P33

tO-fw

■m h'

Gib

lOtVf

2K3035

est

5,6 Xa

063 V

ŞTISpCL.

primul patent al sistemu¬
lui de comunicaţie prin unde
electromagnetice a fost elibe¬
rat în Iunie 1896 fui Gu-
g Hei mo Marconi?

prima transmisie trans¬
atlantica TV cu ajutorul sate¬
litului „Telstar" a avut loc la
11 iulie 1962?

...prima înregistrare video
pe banda a fost demonstrata
de Alexander M. Ponîatoff?
Ea este cunoscută sub nume¬
le AMPEX {după Iniţialele in¬
ventatorului, plus ex pentru
excelentă).

recordul de „rezistenţa"
omologat al unei maşini este
de l 906 879 km parcurşi de
un „Mercedes 11 180 D condus
între 1957 şl 1976 de Hobert
O'Rellly {$,U,A.)7
.. recordul insistenţei în ob¬
ţinerea permisului de condu¬
cător auto II deţine Minam
Hargrave, care a susţinut de
40 de ori examenul {permisul
a fost obţinut la vîrsta de 62
de ani)?

PUNEREA

REGLAREA

ÎN FUNCŢIUNE Şl

Acest montaj a fost mult expe¬
rimentat şî realizat astfel ca nu
va da probleme de nici un tel
dacă se respectă schema şt indi¬
caţiile constructive; dacă piesele
sini de bună calitate, el da satis¬
facţie deplină.

Se reglează la început tensiu¬
nea mediana din potenţiometrul
de 10 kn, care trebuie să fie 1/2
din tensiunea totală de alimen¬
tare Se reglează potenţ io metrul
de 250? 1 astfel ca, fără semnal
(cu toate potenţiometrele la mi¬
nimum}, curentul de mers în gol
să fie în jurul a 35 mA, masurat
cu instrumentul plasai în serie
eu tensiunea de alimentare a
etajului, final, separai pe fiecare
canal in cazul în care avem la
dispoziţie un generator de audio-
freevenţâ, un osciloscop şi un
voitmetru electronic^ folosind
schema-bloc anexată reglarea
curentului de mers în gol şi a
tensiunii mediane se poate face
în condiţii optime, vizualizînd pe
ecranul osciloscopului curbele
de răspuns rezultate.

133

ALMANAHUL TEHNIUM

■

IHIERIRRER

TRHHZI5T0HREL0R

Montajul permite încercarea
aşa-numilelor tranzistoare cu su-
peramplificare. destinate a func¬
ţiona în etajele cu zgomot redus
ale amplificatoarelor de frec-
venţâ joasă şi înalta, în regim de
mjcrocurenţi,

încercarea unor asemenea
tranzistoare cu aparatele frec¬
vent utilizate în practica de con-
structorii amatori prezintă unele
greutăţi cauzate de scala lor. Şi
aceasta pentru câ noile tranzis¬
toare pot avea h 21 = 400 B00 şi
chiar mai muit. îh timp ce majo¬
ritatea aparatelor destinate ama¬
torilor măsoară acest parametru
între limitele 10 ,.200.

Schema prezintă un verificator
de tranzistoare bipolare pe struc¬
tura pnp şi npn, permiţmd măsu¬
rarea mărimii h ?1 în 9 limite’

0—100 100 — 200; 200 — 300;
300—400; 400—500; 500—600.
600 '700; 700—800; 800—900.
Valoarea h 21> în limitele fiecărei
sute, se citeşte pe scala rezisten¬
ţei alternative. R a , iar numărul
sutelor rezultă din poziţia comu¬
tatorului.

Principiul de funcţionare al
aparatului se bazează pe faptul
că tranzistorul V lP care este în¬
cercat împreună cu tranzistorul
V 2f formează un muftivibrator
asimetric. Parametrii muîlivibra-
torului sînt astfel aleşi încît ge¬
nerarea de Impulsuri este posi¬
bilă doar atunci cind impedanţa
totala a rezistenţelor conectate
în circuitul bazei tranzistorului
ce este încercat este numeric
egală sau puţin mai mică decît
valoarea coeficientului său h ?t .

Dacă impedanţa în circuitul ba¬
zei tranzistorului V, este mai
mare decît coeficientul său de
transmisie prin curent, emiterea
nu are foc şi deci difuzorul B,
conectat fa ieşirea amplificatoru¬
lui de joasă frecvenţă [cu tran-
zistoarele V 3 şl v 4 ) nu emite os¬
cilaţii sonore.

Structura tranzistorului care
este încercat se stabileşte cu
ajutorul comutatorului S v

încercarea tranzistorului se
desfăşoară în succesiunea urmă¬
toare. Se stabileşte structura ne¬
cesara a tranzistorului ce trebuie
încercat şl se racordează în mod
corespunzător ieşirile tranzisto¬
rului la bucşe. R 3 se aduce în
poziţia superioara (conform
schemei), iar comutatorul S ? In
poziţia 800. Se conectează apoi
alimentarea şl se reglează comu-
tatorul Sj, pentru a se obţine os¬
cilaţii de joasă frecvenţă dis¬
tincte sonor m acest fel se de¬
termină prima mărime (sutele) a
coeficientului h 2v Zecile şi unită¬
ţile se stabilesc rotind cursorul
potenţrometrului R 3 pînâ în pozi¬
ţia în care emiterea încetează
Scala potenţlometrului FL este
liniară de la 0 la 100

ALMANAHUL TEHNIUM

V' ^ jâ 9

LSPO%lll\

_• O;

OI # I

'.v j« 9 S~9 K '

I II ul

Propun cititorilor un dispozitiv
simplu de realizat, dar foarte ne¬
cesar pentru verificarea şi identi¬
ficarea circuitelor integrate digi¬
tale TTL, precum şi la verificarea
schemelor mai complexe ce con¬
ţin astfel de circuite integrate
Pentru cele doua scheme pre¬
zentate (fig 1 şi 2) sînt comune
blocul de alimentare şi sonda de
control.

Blocul de alimentare este un
alimentator de 5 Vcc stabilizat
cu element de referinţa (dioda
Zener) şi element de control se¬
rie (tranzistorul T n >.

Transformatorul trebuie sâ de¬
biteze In secundar o tensiune de
9 Vca ia un curent de IA, Puntea
redresoare poate fi de tipul
1PM05, 3PM06 sau chiar patru
diode redresoare de tipul
1N4001. Condensatorul electroli¬
tic G, de filtraj este de minimum
1 500^F/16 V. Dioda Zener est©
de 5,6 V şi poate fi de tipul PL5
Tranzistorul T, este pnp cu ger-
maniu, de tipul AD 152—155, dar
este preferabil sa fie un tranzis¬
tor cu un curent de colector de
minimum 3A, pentru a se evita
distrugerea lui, chiar In cazul in
care accidentai se produce un
scurtcircuit la ieşirea alimentate*

rutul.

Potenţ io metrul de 1 kil(R^)
serveşte la limitarea curentului
prin LED-ul A (cînd LED-ul este
aprins, alimentatorul funcţio¬
nează corect, iar cind este stins
înseamnă că la ieşirea alimenta¬
torului avem un scurtcircuit),
Sonda de contnol este formată
din trei circuite inversoare şi
funcţionează în felul următor:
dacă (a mtrare avem nivel logic
1 „ adică o tensiune 2,4 V,
atunci LED-ul B de culoare roşie
se aprinde şi LED-ul C de cu¬
loare galbenă este stins; dacă la
intrarea sondei de control avem
0 logic, adică o tensiune < 0,4 V,
atunci LED-ul B se va stinge şl
este aprins LED-ul C. Rezistoa-
rele R a şi R 4 limitează curentul
prin cele doua LED-uri. Valoarea
rezistenţei necesare, uzual de
27Qp, poate varia In funcţie de ti¬
pul LED-uluL

GENERATORUL DE SEMNAL

în figura 1 se foloseşte un
multivibrator de joasă frecvenţă
(cea 1 Hz), realizat cu două in¬
versoare, două condensatoare
electrolitice şl două semiregla¬
bile, Condensatoarele C 5 şi C ş
sînt de 2 200jrF/6V şi trebuie să
fie sortate pentru curenţi de fugă
cit mai mici.

Al treilea inversor are rolul de
repetor pentru a separa mulţi vi¬
bratorul faţă de circuitul ce ur¬
mează a fi testat,

Cînd este aprins LED-ul D se
indică nivelul logic 1 la ieşire şi
cînd este stins avem la ieşire ni¬
velul 0 logic.

Pentru frecvenţa de 1 Hz tim¬
pul dintre două aprinderi succe¬
sive ală LED-uiui D este de îs şi
se ajustează din cele două semh
reglabile Rţ, şi R 6 de ikU, astfel
Incit LED-ul sa fie aprins 0,5 s şi
stins 0,5 s

în figura 2 se redresează mo-
noalternanţâ o tensiune alterna-

M3AN SARCHIZ, Ieşi

tiva luată din secundarul trans¬
formatorului de reţea. Această
tensiune redresată cu frecvenţa
de 50 Hz se aplici pnn interme¬
diul unui semireglabil R a din
care se fixeaza nivelul la intrarea
lui IC^ acesta este un numărător
de tipul CDB490E şi realizează o
divizare prin 10 La Ieşirea lui se
obţine un semnal dreptunghiular
cu frecvenţa de 5Hz Acest sem¬
nal se mal aplică încă o data la
ICj, care este tot un circuit
GDB490E ce realizează încă o
divizare prin 10, astfel Incit sem¬
nalul folosit pentru testare va

Vct(+SV cc J

ihiK^

CDBAQAE

—[>>- L[-* {>

1/2 CDBAOAE

EţIRE

SEMNAL

TEST

JlRTl

INTRARE SONOi.
CONTROL

rumnan.

L-O—

t/z COBAQtE

Wr^>T J

<§’

125

ALMANAHUL TEHNIUM

VOLTItlETRII

numEMi

Avantajele unui voltmetru nu*
meric faţă de unul analogic sînt
în principal următoarele: se ci¬
teşte uşor şi precis valoarea ten¬
siunii măsurate: uşurinţă în ma¬
nipulare; rezistenţa de intrare
mare ( > 100 kiW)
Prezentăm în continuare
schema unui voltmetru numeric
relativ simplu cu circuite inte¬
grate logice de tip T.T.L. Precizia
acestuia este mai bună de 0,5%,
Pentru a li accesibil amatorilor,
nu s-a prevăzut schimbarea au*

N. A.

tomată a scalelor de măsură,
memorie tampon, indicator de
depăşire, iar afişajui are numai 3
cdre, suficiente pentru măsură te¬
nie curente. Dacă este necesar,
se poate mări numărul celulelor
de afişare, fără nici o dificultate
Afişajui poate fi cu tuburi Nixie,
eu LED-uri sau cristale lichide.
Schema bloc (fig.1) conţine un
convertor tensiune/frecvenţă, un
generator de bază de timp sin¬
cronizat cu cuarţ f cu bloc de co¬
manda şi circuite de numărare şi

afişare Convertorul tensiune/
frecvenţă conţine un oscilator
comandat a cărui frecvenţă de¬
pinde de tensiunea aplicată la in¬
trare V ln .

Generatorul de bază de timp
furnizează semnale cu perioada
de 0,1 s pe parcursul a zece pe¬
rioade ale semnalului „bază de
timp" pe impulsurile furnizate de
convertorul tensiune/frecvenţă.

Blocul de comandă şi repetare
a măsurătorii este format din
poarta P 1p numărătorul N, deco-
dificatorul binar-zecimal D, cir¬
cuitul basculant monostabil CBM
şi circuitul basculant bistabll
CBB. Reluarea măsurătorii se
face periodic, la un interval de
timp dat de CBM

Blocul de afişare conţine nu¬
mărătoarele Nu NU, ISU, decodifi-
catoarele D t , D a şi afiş oarele
A ţ , A* şl A 3 .

Pentru a înţelege mai bine
funcţionarea blocului de co¬
mandă a măsurătorii, sâ urmărim

USTA DE PIESE

P R- - 1PM05, 3PM05 sau 4 *
1N40G1; 2 - D25V6 sau PL5V6<
Ji = AD 152 155,ASZî6;D*

1N4001; I CDB404E: IC,. \C
CDB490E; C, - 1 500 **F/16V;
C 100iuF/10V;C IOOOijF/6
V; C, 100 nF/6V, C s C„ 2 200
^F/6V; R, S60 11; R, h Ri, R 4 ,

i erP ' R "’ R " 1 kn: A - B - D ( E
LED-uri de culoare roşie: C
LED de culoare galbenă.

avea frecvenţa de 0,5 Hz, cores¬
punzător unui timp de 2 s, măsu¬
rabil între două aprinderi succe¬
sive ale LED-ului E

MODUL OE UTILIZARE

Circuitul ce urrneaza a fi testat
se alimentează de la alimentato¬
rul stabilizat. La intrarea tui se
aphea semnalul de la generatorul
de semnal. Nivelul de ia intrarea
circuitului de testat este indicat
.de LED-ul D sau E, în funcţie de
schema aleasă.

Cu sonda de control se veri¬
fică nivelul semnalului de la ieşi¬
rea circuitului de testat,
Dispozitivul prezentat mai sus
verifica următoarele familii de

TTL NAND <
NOR, BîSTABILE, NUMĂRĂ¬
TOARE, 1NVERSOARE.

In schemele prezentate în loc
de inversoare se pot folosi şi cir¬
cuite NAND *

BIBLIOGRAFIE:

Catalog de circuite integrate
logice I.P.R.S.—Băneasa, 1979.

1SB

formele de tmdâ din figura 2
Generatorul de semnal furni¬
zează semnale dreptunghiulare,
în punctul A sosesc aceste im¬
pulsuri, care se aplică la una din
cele două intrări ale porţii P^ La
cealaltă intrare se conectează ie¬
şirea unui monostabil (în repaus,
starea acestuia este „T fogic).
Impulsurile bază de timp apar
negate la ieşirea porţii P 1 (punc¬
tul C). Primul Impuls provoacă
trecerea numărătorului în starea
binară 0001, stare decodificată în
zecimal de către decodificatoru!
D (numărătorul acţionează pe
frontul negativ al Impulsului din
punctul C).

Apariţia stării logice „0" în
punctul D provoacă trecerea cir¬
cuitului basculant blstabii G8B
în starea logică Q = 1, Presupu¬
nem că anterior s-a aplicat la in¬
trare o tensiune U ST care cores¬
punde unei frecvenţe f* generate
de convertorul tensiune/frec¬
venţă. Aceasta apare în punctul

Fină la apariţia nivelul logic
,/P în punctul H (Q“0), ieşirea
porţii P 2 râmîne blocată, Cînd Q
devine j'\ poarta P 2 se deblo¬
chează.

Impulsurile sînt numărate şi
stocate în şirul de numărătoare
decadice N V „N 3 . Numărarea are
loc simultan cu procesul de sto¬
care a impulsurilor bază de timp
în numărătorul N. La al unspre¬
zecelea impuls, numărătorul
trece în starea binară 1011, care
este decodificată în 11. în punc¬
tul E apare un nivel logic „0". Ga
urmare, se opreşte numărarea
impulsurilor cu frecvenţa f* P de¬
oarece poarta P 2 se blochează
prin trecerea circuitului bascu¬
lant blstabii CB8 în starea G = 0
Cifra afişată reprezintă valoarea
în mV a tensiunii de Intrare
(scara de i V).

Impulsurile bază de timp trec
în continuare prin poarta P 1( iar
numărătorul N trece în stările ur¬
mătoare. Starea 13 a fost aleasa
pentru a comanda circuitul CBM
In momentul comutării acestuia,
poarta P x se blochează Timpul
de blocare este dat de o con¬
stantă de timp (5 = 0,7 RC) şi se
poate regla prin intermediul po-
tenţiometrului P 5 . Acest timp re¬
prezintă şi durata de afişare, mo¬
ment în care operatorul poate
citi valoarea tensiunii U x ,

Gînd CBM revine în starea sta¬
bilă Q = 1. impulsurile încep să
treacă din nou prin poarta
Cînd numărătorul ajunge în sta¬
rea 15, în punctul G apare un
impuls care provoacă aducerea
la zero a numărătoarelor N,...^,
Din starea 15. numărătorul trece

în starea ,J0\ moment premergă¬
tor unei noi măsurători,
Următorul impuls „bază de
timp" marcheaza trecerea în sta¬
rea 1 şi începutul unui ciclu de
numărare identic cu cel descris.

SCHEMA ELECTRICĂ

Voltmetrul (fig.3) poate fi reali¬
zat în cea mai mare parte cu

piese de fabricaţie I.P.R,S.-Bă-
neasa şi I C,C E,

C o n verto r u I tensiune/frecvenţâ
conţine un di vizor potenţiome-
trîc, uh generator de curent con¬
trolat prin tensiune şl un oscila^
tor cu TUJ

Divizorul potenţiometre coş-
ţine un şir de rezistenţe ce for¬
mează o reţea specifica oricărui
voltmetru analogic. Tensiunea

1TL

nn n n n n n n n r

mr ipm

nnn„

b regiatiil

înn nnnnnfin

r “i r n

n n l

afişare

ştergere^

m 1

numdnâ

numftră

11 li

lllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllli

III 1.

Uliii

" ■

iniL

127

tesam

ALMANAHUL TEHNIUM

iwiiuiitua se aplica unui genera¬
tor de curent alcătuit din amplifi¬
catorul operaţional /1A741 şi tran¬
zistorul T t , Generatorul comanda
oscilatorul, Semnalul de ieşire
are o frecventa f = 1/T. Acesta
depinde de timpul de încărcare
şi descărcare al condensatorului
C. Timpul de încărcare este de¬
terminat de o tensiune proporţio¬
nală eu tensiunea de intrare, în¬
tre frecvenţă şi curentul de în¬
cărcare nu există o relaţie li¬
niara De aceea, se liniarizează
cu un grup format dintr-o diodă
şi un potenţiometru liniar Re¬
gii nd o valoare optimă pentru P
se obţine o liniaritate mai bună
de 0.5% Oscilatorul bazei de
timp foloseşte o schemă simplă
cu un tranzistor (T 3 )„ Reacţia
este realizată prin intermediul
cuarţului. S-a ales o priză pe bo¬
bina deoarece cuplajul strms ar
fi dus la apariţia distorsiunilor,
iar tranzistorul nu ar fi lucrat în
regiunea activa normală De ase¬
menea, circuitul oscilant acordat
din colectorul tranzistorului ar fi
fost amortizat puternic, iar am¬
plitudinea oscilaţiei nu ar fi cea
dorita Cuarţul are frecvenţa de
500 kHz, dar se poate folosi şi o
altă valoare, cu modificările co¬
respunzătoare în şirul divizoare-
lor D,...Dj. Prima celula (D,) di¬
vizează cu 5 Este folosită intra¬
rea 0, Bistabilul A ramîne nefo«
losit Dlvizbarele O^.D, împart
frecvenţa prin 1 10 000 De men¬
ţionat faptul că toate numărătoa¬
rele divtzoare decadice pot fi în¬
locuite prin capsule de tipul
CDB 493 E

Circuitul basculant monostabif
GBM poate fi de tipul CDB 4121

□©codificatorul D poate fi rea¬
lizat şi cu circuite logice de tipul
CDB 420 E (doua capsule)^,5$
decodifică stările 1 (00’bî)
11(1011). 13(1101) şi 15(1111)
Cea mai comoda este foldsăfeâ
unui decodificator CDB 442 E.
Deoarece nu se decodifica stă¬
rile de mal sus, se recurge la un
artificiu Se realizează o permu¬
tare circulară a numerelor 1 . 11 ,

13 şi 15- Se ştie că un numărător
cu 4 celule (ţip CDB 493 E) nu¬
măra 16 stări binare, după care
revine în starea Iniţială. Deci
după starea 15 trece în starea 0,
se realizează o permutare cu
Astfel, cele patru stări
sus devin 7. 1, 3 şl 5. în
se poate folosi decodificatorui
binar/zecimal CDB 442 E, care
permite decodificarea numai a
stărilor 0...9.

Blocul de numărare este for¬
mat din 3 capsule CDB 490 E

138

ALMANAHUL TEHNIUM

integrarea pe scara larga >\
foarte larga a făcut posibila apa¬
rii i a unor circuite deosebit rk
complexe, care realizează funcţii
dintre cele ma complicate
“intr-un volum mic. Pe aceasta li*
nie apariţia primului integrat
care conţine toate circuitele ac¬
tive pentru un voltmetru digital
ICL 7107 simplifica foarte mult
construirea unui instrument de
măsură de precizie, fiind nece¬
sare doar cîteva rezistoare, con-
densatoare şi, bineînţeles, ele¬
mentele de afişa}

Principiul de funcţionare se
bazeaza pe metoda de conversie
cu rampă dubla Astfel in prima
treapta tensiunea de la intrare
este transformată într-un curent
proporţional si este injectată
pentru un timp T, într-un circuit
de Integrare Aceasta tensiune în
rampa are o panta varia bila pro¬
porţionala cu tensiunea de in¬
trare, iar semnul rampei este de¬
terminat de polaritatea semnatu¬
lui de la intrare.

In următoarea treaptă, la in¬
trarea integrata lui se conec¬
tează de această data un curent
de referinţă produs cu ajutorul
unei tensiuni de referinţă. Sen¬
sul curentului de referinţă este
opus curentului iniţiat, deci se
va genera o tensiune în rampă
opusa colet obţinute cu tensiu¬
nea de intrare. Durata de des¬
cărcare a condensatorului inte¬
gratorului, notata T ?1 este deci
proporţională cu tensiunea de
intrare şi, deoarece T 1 şl J 2 sint
măsurate cu un semnal de tact
cu o frecvenţă L (dictată de gru¬
pul C 5 R 7 ), atunci:

T - -- 1 « T n * .

1 f f * f

’o * o

unde n^ n 2 numărul de im¬
pulsuri înregistrate, iar T ţ
k Vin, T 2 k Vraf, k constanta

Decodarea se realizează cu
circuite SN 74141 ce permit co¬
nectarea tuburilor Nixie.

PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE. RE¬
GLAJE

La intrare se apiică o tensiune
de 1 V. Din potenţiometrul P t se
încearcă obţinerea unei frec¬
venţe de 1 000 Hz, La nevoie, se
modifica şj valoarea potenţiome-
trului P 3 . în acest caz, rezoluţia
este de 1 Hz/lmV
Se micşorează tensiunea de
intrare la 0.5 V Din P ? se în¬
cearcă reglarea frecvenţei exact
pe 500 Hz, Se controlează din
nou claca La 1 V frecvenţa este
toi de 1 QOO Hz.

vouMmu

DIGITAL

de proporţionalitate, şi obţinem:
Vin „

n 2 - —- ■ n n , insa n, ct (T, şi
Vref

f 0 sînt constante). Rezultă că
numărul de impulsuri înregis¬
trate n 2 este direct proporţional
cu tensiunea de Intrare. Se

alege factorul de proporţ tonali¬
tate egal cu 1 şi se obţine o co¬
respondenţă directă între numă¬
rul de impulsuri înregistrate şi

Student nOlWEP FROICU

intrare este foarte mare. circa
10 ,a 11, circuitul fiind susceptibil
de distrugere datorită sarcinilor
electrostatice ce pot apărea ia
manipularea sa prin simpla atin¬
gere a terminalelor. ,

Se recomandă păstrarea circu¬
itului intr-o cutie metalica si
montarea în soclu numai după
ce s-au verificat toate compo¬
nentele externe, iar eventualele
remedieri ale montajului se vor

Obţinerea unei tensiuni negative de la +5 V

tensiunea aplicată la intrare,

în acest mod acurat^ea de
măsurare nu va depinde de frec¬
venţa de tact şi de constanta de
integrare, ci doar de tensiunea
de referinţă.

Circuitul IGL 7107 este con¬
ceput pentru a măsura direct,
fără reţeaua divizoare de la in¬
trare, tensiunea de ±200,0 mV
sau x2,000 V. aceasta prin sim¬
pla modificare a rezistenţelor R fr
R 9 şi a condensatorului C 4 , Am
ales varianta cu f 200,0 mV de¬
oarece, prin utilizarea unei re¬
ţele de divizare, putem mări do¬
meniul de măsură la 2 V, ±20 V,
1 200 V sau chiar ±2 000 V.

Datorită tehnologiei utilizate,
CMOS impedanţa proprie de

Utilizarea unei tensiuni
ferinţă externa

RB 2V

Referinţă
1.2V ’

ICL 8069
(AD589)

123 ■■■■■■■■■■

ALMANAHUL TEMNJUM

9*S 3 i

-Y““

OPŢIONAL

LISTA DE PIESE:

R 90 MH ± 1%: R 9MH 1 1%;
R 0,9 Mf! ; 0,5%; Fir 0,1 M" 1
0,5%; R - 1 Mii; R. 24 kU; R,
100 kU; R„ - 1 kn, semireglabif;
R, 47 ki >; R „ 330 H; R, , 270

360 ii; C, 0,47 0 r 1 jnF; C

90 100 pF; Ci 0,1 myiar;

G* " 0,47 - myiar C- - 0,22

myiar; D,, □ ■ 1N4148, BA244;

elemente de afişaj HP 0,3* MAN
3700, TIL 302; circuit Integrat IGL
7107 INTERSiL: K„ Kj, comuta¬
tor 2 x 4 poziţii.

lace după scurtcircuitarea intrării
st conectarea acesteia la masa
montajului.

Protejarea intrării împotriva
tensiunilor accidentale mai mart
care pot aparea fa intrare se
face prin conectarea a doua
node rn antiparalel de tipul
BA 244, 1 N4148 etc

O deosebita atenţie trebuie
acordata condensatoarelor de in¬
tegrare Ci de referinţa G 3 şi de
auto-zero C 4 Acestea trebuie să
aibă pierderi foirte mici, lunga
stabilitate termică sau coeficien¬
tul de variaţie cu temperatura
sîni neimportante, datorita tehni¬
cii de conversie dubla rampă,
care anulează efectui acestor va^
daţii. Am utilizat condensatoare
sortate pentru pierderi cît mai
mîC i-

Condensatorul C 2 . care
■ornează oscilatorul de referinţa
vd fi cu miră şi se poate încerca

mmmm

ajustarea valorii sale astfel în cît
frecventa oscilatorului sa fio
50 kHz şi sa sn obţină o mar
bună rejectie t drumului do
50 Hz, introdus de reţea Tensiu¬
nea de referinţă inter na are o va¬
riaţie cu temperatura dn circa
100 ppm/°C. Daca se doreşte o
variaţie mai mica, se poate utiii/a
o sursa de tensiune externa, co¬
nectata ca în figura a la! urata
Problema variaţiei cu tempera^
tura se pune pentru cazul cind
se comanda direct elementul de
afişaj, disipaţia termica diferind
in funcţie de cifra afişata, fiind
mare pentru — 1888 şi mica
pentru 1 111

Sursele de alimentare de +5V
şi -5V vor li bine filtrate şi even¬
tual stabilizate. în cazul cîno nu
s© poate obţine -5V, se poate în¬
cerca, dacă dispunem de un cir
Cult inversor CMOS. de ti pui CD
4009 obţinerea unei tensiuni de
circa -3,3V necesare integratoru¬
lui, cu montajul figurat ataturat,

După conectarea în montaj a
tuturor componentelor. în afara
circuitului se conectează sursei©
de alimentare şi se verifica con¬
sumul montajului. Acesta este
nul pentru -5V şi de ciţiva mA
pentru +5V, deoarece unui din
punctele de pe afişaj este conec¬
tat prm Kfl si R. L , ia masa în
aceste condiţii se întrerupe al»
mentarea şi cu multa atenţie sn
montează în soclu circuitul inte¬
grat. Cu alimentarea conectata m
intrările scurtcircuitate afişajul va
indica 0. Semnul negativ va fi
afişat 50% din timo ca indicaţie

funcţionare efectiva a siste-
muiui de auto-zero

Din semireglabîlul Rg se corec-
Uriza valoarea afişata în cazul
obţinerii unei alte indicaţii decit
0 pe elementele de afişai

Tensiunile mai mari decîl va¬
loarea maxima masurata pentru
scala respectiva vor cauza stin¬
gerea ultimilor trei digiti Numai
1 sau -1 va aparea afişat Ab¬
senta polarităţii semnalului in¬
dica un pumar pozitiv, iar pentru
unul negativ va aparea semnul
de minus

Personal am utilizat între cle¬
mentele de afişaj si circuitul inte¬
grat ICL 7107 o serie de porţi
neinversoare de tipul GDB 407,
împreuna cu rezistentele de limi¬
tare R alese în funcţie de curen¬
tul consumat de LED-urî, circa
270-360 1 .

Montajul funcţionează bine din
primul moment al conectării sur¬
sei de alimentare.

Daca nu putem obţine rezis¬
tenţele din divizor, se modifică
valorile acestora respednd ra¬
portul dintre ele.

Bibliografie-

1, tntersrj Application BuJIetin
A0?3 „LED Digital Panel Meter
Usmg ICL 7107 r
2- Analog Devices. Catalog
1980

T3o tE;i

ALMANAHUL TEHNIUM

ferite tip oala la AL 650 şi
diametru nu mai jrajti
22 mm, în primjytfarianHT
bobina pefttruftecare băb
fentă separa Jfljke 1 «31

îmbiat, îţf doua va-

napă 5Qp™p spire, cu sîrma 0
pPffinnplWpru emailat. Şefi sul
capHSlor, început şi sfîrşlt, nu
are importanţă, după cum nu are
importanţă daca pe placa impri¬
mată sînt montate una lingă alta.
După cum reiese din schemă, R1
şi R2 sînt rezistenţe de polari¬
zare. R3 este rezistenţă de pro¬

schemă
renţa in-
ipă cum
i jur de

PUNTE PQ

Puntea este realizată în totali¬
tate cu piese recuperate din re¬
ceptoare radio şi televizoare.
Construcţia este uşor de realizat
şi de mare utilitate pentru ama¬
torii electronişti, fiind simpla şi
cu o mare precizie deoarece fo¬
loseşte metoda comparaţiei. Pre¬
cizia este în funcţie de rezisten¬
ţele şi condensatoarele etalon,
De fapt, acestea sînt singurele
piese din punte, cu toleranţa de
t 0,5% la rezistenţe şi de ± 0,3%
la condensatoare. După cum ob¬
servăm din schema bloc, pu
se compune din: generator
soîdal 800 + 1 000 Hz;
tor de nui; comutatorul cu
Ioanele şi potenţiometru
echilibrare.

1. Generatorul dir>*

produce semnal cu
tre 800 şi 1 000 Hz.
dorim, cu nivel mare, în
1,7 N p/600 ÎL

Generatorul are în compo¬
nenţa sa un tranzistor AC 180;
bobinele LI şî L2; condensatoa¬
rele CI. C2, C3 şi C4; potenţio*
metrul Pi şl rezistenţele R1 şi
R2.

MIHAIL SPIRESCU

Bobinele Li şi L2 sînt egale
constructiv, inductanţa lor este
de circa 500 MHz fiecare, cu o
diferenţă admisă între ele de -
50 MHz. în cazul nostru, eie pot
fi construite în două variante: va¬
rianta 1, pe ferite tip E cu secţiu¬
nea de GJ x 0,7 cm, cu AL 600
sau chiar 500, sau varianta 2,
ferite tip oala
diametru nu

i/a-
0

emailat. SefVşul
nu

tecţie-aprmderf a diodei lumi-
nescente, ce ne indică faptul că
avem alimentare în punte. Con¬
densatoarele CI şi C2 fac parte
din oscilator şi din tatonarea lor
se poate modifica frecvenţa de
lucru pe care dorim sa o avem la
punte. Condensatoarele C3 şi C4
sînt de separare, iar potenţiome-
ţrul PI de sensibilizare a punţii.
In figura 1 este prezentat circui¬
tul de cablaj la scara 1/1. realizat
cu ferita tip E, de care depinde şi
mărimea cablajului,

2. Amplificatorul este, de ase¬
menea, toarte simplu. El are am¬
plificare relativ mare, dar fixă, cu
intrarea şi ieşirea pe transforma¬
toarele ce sînt confecţionate tot
pe două oale de ferită AL 650 cu
diametrul 22 mm. S-au preferat
feritele oala, deoarece nu sînt in¬
fluent abile de cîmpgrile exte¬
rioare. cum sînt, de exemplu,
transformatoarele obişnuite,
^eşirea este detectată şl măsu¬
rata cu un galvanometru. După
cum se vede din schemă, trans¬
formatorul Tr.1 are înfăşurarea
1-2 din sîrma de cupru emailat
1 000 de spire 0 0.06 mm, iar
înfăşurarea 3-4 din 350 de spire,
sîrma cupru emailai 0 0,1
Transformatorul Tr.2 are \i
rarea 1-2 din 2 200 de f
sîrmă cupru emailat 0 0.C
diametru, iar înfăşurarea 3-4 din
500 de spire sîrmă cupru emailat
0 0,1 mm.

Generator

800-1000 Hj

^3n

ALMANAHUL TEHNIUM

Rezistenţele R4 şi R5 polari¬
zează baza lui TI (BC 107>. T2
este un AC 181. 2N1613 sau ori¬
care altul, esenţialul este ca cele
două tranzistoare sâ aiba fi cît
mat mare. peste 100. Condensa¬
torul C5 închide circuitul din
punct de vedere alternativ al
semnalului ce urmează sâ fie
amplificat. Iar C6 blochează au-
tooscilaţia amplificatorului.

Diodele D1 r 02 şt D3, împre¬
una cu condensatorul C7, redre¬
sează (detectează) tensiunea al¬
ternativa amplificată, care, în fi¬
nal. este aplicată galvanometru-
lui indicator de nul. Rezistenţa
R6 este de protecţie a întregului
montaj. La secundarul Iul Tr.2,
Înfăşurarea 3-4 1 se poate lega şi
o cască la două borne exte¬
rioare, aceasta în cazul că nu
avem galvanometru.

Galvanometrul trebuie să aibă
circa 100 #A şi circa 2 000 II re¬
zistenţă internă, Iar dacă punem
casca, ea sa aiba circa 2 000 U.
Cablajul din figura 2 este la
scara 1/1.

3, Comutatorul K1 cu 11 con¬
tacte, potentiometrul P2, rezis¬
tenţele R7, R8 împreună cu eta-
loanele Re şl Ce formează pun¬
tea propriu-zisâ,

Pentru punctele Rx şj Cx ne
sînt necesare borne cu contacte
de prindere bune, pentru a nu
furniza erori de măsuri. Firele ce
sosesc la ele să fie ecranate, cu
ecranul pus la minusul alimentă¬
rii (bateriei). R etalon şr C etalon
trebuie să fie de cea mai mare
precizie posibilă

ETALONAREA PUNŢII

La axul potenţiometrului P2 se
montează un buton cu disc
transparent şi cu săgeată, deoa¬

rece el ne va indica valorile lui
Rx şi Gx Pe panoul frontal, în
jurul axului lui P2, se pune un
disc de carton alb, mai mare în
diametru decît discul butonului
pe care vom trasa, provizoriu, re¬
perele diverselor valori ale (ui
Rx, cu care se începe etalonarea,
Pentru scala 1, respectiv xl,
luăm o rezistenţă precisa de 10 fl
şi o legăm la bornele Rx; comu¬
tatorul stă pe platoul 1 în sensul
acelor ceasornicului şi alimen¬
tam puntea. în cască sau la in¬
strument. vom avea un semnal

Scala

R etalon

Domeniul de rt

îâsurâ

1 1

10 !!

1 !!

ioo n

x 10

ioo n

io n

■ ' 4 - •....

1 000 !!

X 100

1 k!)

100 n

10 kn

x 1 000

10 kîl

1 k!i

100 kU

K10 000

100 k!l

10 kil

1 Mii

x 100 000

1 MII

100 k!)

10 Mii

Scala

C etalon

Domeniul de măsură

100 pF

10 pF

1 nF

x 10

1 nf

100 pF

:. ';f 1 '" i

10 nF

* X 100

10 nF

1 nF

0,1 MF

X 1 000

0>1 MF

10 nF

1 MF

x 10 000

1 MF

0,1 MF

10 MF

138

ALMANAHUL TEHNIUM

mare sau indicaţie mare, de
aceea reducem convenabil din
Pi (ieşirea generatorului) şi în-
vrrtim uşor de P2, pina ce sem¬
nalul sau indicaţia scade simţi¬
tor; reducem din Pi nivelul con¬
venabil. pîna ce prin operaţii re¬
petate din Pi şî P2 vom găsi ca
Rx f 10 îl) este aproximativ la
mijlocul iui P£. Daca trecem de
acest punct, semnalul creşte
brusc în cască şi în galvanome-
tru De aceea, revenim uşor ta
punctul de dispariţie totala a
semnalului, punct pe care îl tre¬
cem pe scala (cartonul alb), deci
aici vor corespunde 10 m Dac
acest punct nu cade exact f ^
locul lui P2, vom micşoră
mări pe R7 sau RMMtoinzr
ce sens est^H^Hrictu I
scală. Apoi m lajfknftfi
exacta de 1 ' VUpWrfKlRI ia
Rx. După acee^metoda se gă¬
seşte nuiul (SWiţia cea mai
slabă sau indicaţia cea mai scă¬
zută} în partea stînga a lui P2 (la
începutul Iul) şi se notează şi
acesta pe scafă.

Apoi se ia o rezistenţă de
100 ii exactă, se montează la Rx
şi se reia operaţia, astfel că se
găseşte nuiul audiţiei sau indica¬
ţiei la extremitatea din dreapta a
potenţiometrului şi se trece şi
acesta pe scală. In cazul că Rx
de 1 n şi Rx de 100 !i nu sînt cu¬
prinse în interiorul scalei, se va
restrînge aceasta cu ajutorul ce¬
lor doua rezistenţe R7 şi R8, care
se vor micşora, dar neapărat
egal, astfel ca Rx de 10 u Să se
menţină perfect în mijlocul sca¬
fei In generai, pentru o punte cu
multe trepte de măsura, se folo¬

seşte un raport de scala mai mic,
adica dacă P2 are 2 000 n (R7 şj
R8 de 100 n avem raport de
1/10). rezistenţele R7 şi R8 vor fi
în foc de raport 1/10 în raport de
175, adica 400 !1 fiecare. în cazul
nostru, deoarece puntea are
trepte puţine, folosim raportul de
1/10, aceasta pentru a putea mă¬
sura o gama farga de valori, cu
trepte puţine la comutator. Bi¬
neînţeles că un raport de 1/5
este mai precis, deoarece scala
se extind^M^daţiile sirii mai
rare. la partea din

dreapWiiiKJgatt «ttul ca indi
cad pe

la îr^Knsul acelor de ceasor*
stînga ta dreapta), ci
se vor inversa firele oe la
punctele A şi B intre ele P2
poate fi bobinat, iar dacă este
chimic trebuie sa fie de cea mai
bună calitate şi, în special, să nu
aiba întreruperi la variaţii fine,
R7 şi R8 se bobinează din sîrmâ
de rezistenţa de manganină. Eta-
ionarea se continuă pînă ce se
obţin suficiente repere pe scală.
Apoi scala se trece pe curat.
Daca şi condensatoarele ce >e
vom folosi ca etalon sînt de ace¬
eaşi toleranţa şi precizie în va¬
lori. atunci pentru condensatoare
nu se mai scrie o nouă seaiă, dfr-
oarece coincid perfect la repe¬
rele trasate pentru Rx şi deci
vom avea o singură scală pentru
Rx şi Cx.

în tabel găsim scalele R eta¬
lon, C etalon şi limitele de mă¬
sură la fiecare scală.

Puntea poate fi alimentata din
bateria de 9 V, deoarece are un
ronsum redus, circa 20 mA, sau

• In 1895. la 1 august. Na¬
vigaţia Fluvială Romană pu¬
nea în circulaţie primul vas
românesc de călători —
OrlertL Pînâ la acea dată
cursele pe Dunăre fuseseră
asigurate de vase străine
Orient va circula zilnic pe
ruta Galaţi — Braila, iar la 30
august un alt vapor româ¬
nesc, Medeea, va face prima
cursă pe mare de ia Con¬
stanţa la ConstanîinopoL

• La 15 august 1925 hi-
droav ionul romanesc GETTA.
construit de inginerul Radu
Stolka T face zboruri de probă
la Constanţa. Realizat cu so¬
luţii constructive originale,
primul hidroavion este testat
cu succes de, căpitanul Ro¬
meo Popescu. in lunile urmă¬
toare se vor ifnal construi alte
4 aparate asemănătoare, cu
acestea formîndu-se prima
noastră escadrilă de hidroa-
v ioane.

• La £9 august 1924, prima
noastră campioană auto, Irlna
Vultunescu, ia parte ia un ra¬
liu organizat pe traseul Bucu-
raş ti- -Bras ov— Cluj— A rad —
Craiova— Bucureşti, cîştîgînd
o cupă.

daca dorim, dîntr-un redresor
stabilizat, tot de 9 V, foarte mic,
pentru a fi introdus şl el în inte¬
riorul cutiei punţii. în acest caz,
transformatorul de reţea va fi
complet ecranat, în cutie de fier.
în figura 3 avem o schemă echi¬
valentă a punţii Discul butonului
şi scala lui P2 trebuie să aiba un
diametru cît mai mare, toate fi¬
rele la comutator şi la amplifica¬
tor să fie ecranate, iar ia PI să
fie si un întrerupător pentru ba¬
terie La comutatorul K1 trebuie
să fie ploturi cît mai mari.

133

ALMANAHUL TEHNIUM

ADAPTOR PENTRU
FRENEHTMETRU

Circuitul de intrare al unui
frecvenţmetru trebuie sa asigure:

— banda de frecvenţa mai
mare decît frecvenţa limita de
numărare a circuitelor integrate
utilizate;

— impedanţa de intrare mare;

— formarea impulsurilor pen¬
tru un semnai alternativ sinusoi¬
dal aplicat la intrare;

Primele doua etaje sînt de tipul
repetor pe emitor şi asigura o
impedanţă de intrare mare. Ur¬
mează un montaj diferenţial,
care permite amplificarea
semnalului concomitent cu for¬
marea impulsurilor. Uit imul tran¬
zistor formează un etaj care asi-

Btudent ROMEO FHOICU

— realizarea unei dinamici de
0.05-100 V;

— conservarea nivelului de
zero aplicat la intrare.

Montajul prezentat asigura o
banda de lucru de 0—30 MHz, o
impedanţa de intrare Z, 1 M'W
şt permite masurarea frecvenţei
pentru tensiuni cuprinse între
0,05 V şi 100 V,

gură impedanţa de ieşire mrca,
necesară excitării unui circutţ
trigger Schmitt. format cu doua
porţi dintr-un circuit CDB 400
HE,

Una din porţile integratului
este utilizată pentru a separa
îriggerul. iar alta formează însăşi

poarta comandata de logica frec-
venţ metrului.

Pentru tranzistorul T, se reco¬
manda alegerea unui exemplar
cu factorul de amplificare mediu,
de circa fi - 150. în locul tipului
2N2369 se poate încerca 2N2222
sau chiar BC1Q9B sortat pentru
un factor de amplificare mic.

Tranzistorul T : are /? > 200 şi
se poate înlocui cu 0C179B.

Cele două tranzistoare din
montajul diferenţial vor fi pe cit
posibil identice ca parametri, rar
îft locul tipului 2N2369 se poate
pune 2N2222 sau BG1G9B.

, Ultimul tranzistor trebuie sa ai¬
bă fi 200 şi se poate înlocui cu
BC109C

Circuitul integrat utilizat este
CDB40OHE, însă funcţionarea
corecta a triggerulul este asigu¬
rata de rezistenţa R\ care se va
modifica în limitele 1—2,2 k!!,
astfel incit aplicînd la intrarea
tnggerului o tensiune sinusoi¬
dala cu U t f 3 V, să obţinem la
ieşire impulsuri dreptunghiulare
cît mai corecte, tara distorsiuni.

Conservarea nivelului de zero
la ieşire impune reglarea tensiu¬
nii negative între valorile 3—4 V.
prin intermediul unu» semtregla-
bil de 1—2,2 kî 1.

Este de preferat utilizarea unui
semlreglabil bobinat sau de tipul
multiturâ, astfel încît. aplicînd la

Funcţionarea circuitului

2X2N2369 +5V

intrarea amplificatorului o ten
siune sinusoidala de circa 100
rrtV, vom regia valoarea acestuia
pentru a obţine la ieşire impul¬
suri dreptunghiulare cu aceeaşi

frecvenţă cu cea a semnalului
aplicat

Montajul este sensibil la cîm-
puri electrice externe, motiv pen¬
tru care va fi ecranat, asigurîn

du-se o bună decuplare a surse-
ior de alimentare.

BIBLIOGRAFIE:

„ Frec v © nţ metru FERtSOL
HA3Q0B”.

OAMENI DE ŞTIINŢA

DrCISTRATI

(1850—1918)

Remarcabila personalitate a vieţ ii
ştiinţifice româneşti de ia cumpăna
secolelor XIX şl XX r participant activ
la viaţa politică a ţării, ambasador al
spiritualităţii româneşti peste hotare.
Constantin I strat I s*a născut in oraşul
Roman, la 5 septembrie 1850. Rînd pe
rind, a urmat şcoala elementară in
oraşul natal, cursurile Academiei Mi-
hailene din laşi. pentru ca între 1869
şi 1877 sa frecventeze Şcoala naţio¬
nală de medicină şi farmacie şl Făcui-
îatea de medicină din Bucureşti, sub
conducerea doctorului Caro) Davlla.

In anul 1877. proaspătul doctor
Constantin litra II găseşti In Războiul
pentru independenţă ocazia de a-şl
pune In valoare calităţile de patrio¬
tism, de muncă necruţătoare, de Iu¬
bire de oameni care i-au fost călăuză
sufletească pfnă la sflrşitul vieţii, nota
C. Kiirjescu. După Războiul pentru
independenţă, dr. Constantin Istraii a
profesat medicina cîţiva ani, dar pre¬
ferinţele sal© încep să se definească

în doua direcţii chimia şi medicina
sociala, intre 1B82 şi 1835 ş-a specia¬
lizat la Paris în studiul chimiei, după
care in 1887 a devenit profesor de
chimie organică la Facultatea de şti¬
inţe din Bucureşti A fost, alaiuri de
Petru Foni, fondator al şcolii romă
noşti de chimie A fondat Societatea
română de ştiinţe în 1890 şi Asociaţia
română pentru înaintarea şi răspîndi-
rea ştiinţelor în 19Q2.

Om de ştiinţa de renume, dascal
prestigios, dr. Constantin latrall s-a
remarcat însă şi printr-o activitate po¬
litică permanent subscrisa îndeplinirii
idealului naţional: unirea tuturor ro¬
mânilor Dr. Constantin Istrati s-a
aflat în rîndut celor ce au sărbătorii
patru decenii de la apariţia revistei
.Familia” de la Oradea, prestigios in¬
strument al propagandei naţionale ro¬
mâneşti din Transilvania.

Izbucnirea primuiui război mondial
a creat României o situaţie complexă
Anii neutralităţii, 1914—1916, au con¬

stituit perioada unei intense actkvitati
depuse de dr. Constantin lstraiI Jo
scopul găsirii mijloacelor făuririi uni¬
tăţii tuturor românilor în cadrul un»’i
conferinţe la Sorbona, Ea 4 februarm
1915, dr. Constantin Istratl, după cp
race un amplu expozeu asupra m to¬
nei milenare a poporului român, In*
sistînd asupra caracterului unitar ai
etnicului şi spiritualităţii româneşti de
pretutindeni, din spaţiul extra şi intra¬
carpatic, încheia atirmindu-şi convin¬
gerea că poporul român va dovedi
din nou dreptul său ta existenţi şl de
a constitui alaiul latin cel mal avansat
din orientul Europei, De asemenea, la
Roma, rntr-un discurs rostit în faţa
Asociaţiei artistice internaţionale, la
28 februarie 1915. prestigiosul savant
român îşi exprima nelimitata încre¬
dere în apropiata, făurire a unităţii tu¬
turor românilor, în ţara activitatea sa
nu a fost cu nimic mai prejos. A fost
membru în comitatul de conducere al
Federaţiei unioniste, apoi ministru în
guvernul de la laşi. In vara anului

1917, dr. Constantin Istrati a plecat
împreună cu un grup de profesori
universitari în Franţa, în scopul inten¬
sificării campaniei de propaganda în
favoarea României, La 30 ianuarie

1918, grav bolnav, a decedat la Paris
departe de ţară. fără a mai apuca sa
vada. realizat ţelul suprem în slujba
câruia a activat vreme îndelungată.

ADRIAN StAnESCU
ALMANAHUL. TEHNIUM

135

Convertor

analogie
digital

Montajul prezentat în figura 1
permite masurarea temperaturii
de la 0 a C la 1G0°C, cu o precizie
de cel put in 0,5%, Afişajul se
realizează cu ajutorul unui frec
venţmetru numeric simplu, cu 3
sau 3,5 numere afişate. Conver¬
torul descris este în realitate un
convertor tensiune-frecvenţa.

Recomandăm constructorilor
amatori studierea amănunţită a
schemei în vederea familiarizării
cu principiile şi artificiile folosite.
In acest fel, amatorul va putea
înţelege mult mai uşor funcţiona¬
rea unor instrumente sau aparate
moderne industriale sau, even¬
tual, să elaboreze scheme origi¬
nale inedite.

PIESE NECESARE

MiCOLAE GALAMBuS

toare alimentarea convertorului

Legătura între sesizor şi con¬
vertor, precum şi cea dintre con¬
vertor şi frecvenţmetru vor fi asi¬
gurate cu un cablu ecranat coa¬
xial Legătură între dioda sesi-
zoare D2 şi aparat va fi cît mai
scurta, pentru a nu introduce
erori de măsurare, iar între con¬
vertor şi frecvenţmetru cablul de
legătură să nu fie mai lung de un
metru, pentru a evita deformarea
semnalului de ieşire al converto¬
rului.

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Analizînd schema convertoru¬
lui, se poate constata că dioda

Zener (01 > de 6,2 V şj rezistenţa
R6' de 6,2 kn asigură un curent
de referinţă de 1 mA prin dioda
sesizoare D2 (conectată cu'cato-
dul la masă) Această diodă cu
siliciu, la temperatura camerei
(25°C), are o cădere de tensiune
pe joncţiune de 0,7 V, Această
cădere de tensiune este însă in¬
fluenţată de temperatura am¬
bianta, fiind liniar invers propor¬
ţional cu temperatura mediului
ambiant.

Pentru fiecare 1 q C cu care
creşte temperatura mediului că¬
derea de tensiune descreşte cu
2,2 rr>V, respectiv la fiecare grad
Cefsius de descreştere a mediu¬
lui căderea de tensiune pe diodă
creşte cu 2,2 mV Datorită faptu¬
lui că dioda D2 face parte, de
fapt. împreuna cu R6, dintr-un
divîzor de tensiune, tensiunea
care se culege la joncţiunea
R6—D2 va fi corelată cu tempe¬
ratura mediului în care se intro¬
duce dioda D2. Această tensiune
se introduce la intrarea neinver-
soare a circuitului Integrat CHA
In acest caz, amplificatorul ope¬
rat ionaf este folosit într-un mon¬
taj de comparator-integrator

Schema se remarcă prin nu¬
mărul relativ mic de piese folo¬
site, Montajul se compune
dintr-un circuit integrat (OMA¬
GII B) care conţine, de fapt,
doua amplificatoare operaţio¬
nale. în locul fui 747A, recoman¬
dat, se pot folosi doua 741, mo¬
dific? nd în mod corespunzător
circuitul imprimat prezentat în fi¬
gura 2A—2B în mărime naturală.

Tranzistorul TI este un tran¬
zistor unijoncţiune (TUJ). Cel re¬
comandam în schema (2N2646)
se poate înlocui cu ceva similar

Dioda Zener (Dl) de 1 W tre¬
buie să fie de 6,2 V, Iar dioda D2
cu siliciu, 1N914, care este folo¬
sită ca sesizor de temperatură,
poate fi înjocuitâ, de asemenea,
cu orice diodă cu siliciu de pu¬
tere mică folosită în montaje ca
detector de semnal cu comuta¬
ţie. Dioda recomandată este o
diodă de comutaţie.

Elementele pasive (rezistenţe,
condensatoare), puţine la număr,
sînt piese obişnuite. Astfel, rezis¬
tenţele vor fi de 0,25 W, cu o to¬
leranţă de 10%, afară de R6, care
trebuie să fie de 5%. Condensa¬
toarele Ci—C2 vor fi cu mică
sau polistiren.

Alimentarea montajului este
asigurată de două baterii utili¬
zate la aparatele cu tranzistoare.
In locul bateriilor se poate folosi
şi o sursă de la reţea, care asi¬
gură cu o tensiune corespunză-

ALMANAHUL TEHNIUM

135

[ Tranzistorul unijoncţlune TI se

foloseşte în schema într-un mon¬
ta) de generator, De remarcat că
timpul de încărcare a unui con¬
densator este invers proporţional
cu tensiunea aplicata şi liniara
cu valoarea tensiunii aplicate,
dacă încărcarea se face de la o
1 — sursă de curent constant

Această regulă este valabilă şi
în cazul condensatorului CI de
* 4 700 pF, care face parte din ele¬

mentele pasive care determină
constanta de timp, respectiv
i frecvenţa generata de TI. Poten-
ţiometrele tnmer R2—R5 deter¬
mină raportul încărcării minime,
respectiv maxime, a condensato¬
rului CI şi se folosesc la calibra-
rea convertorului
Dacă tensiunea pe CI atinge o
anumită valoare, ti intră brusc

în conducţie, iar Ci se descarcă.
La fiecare descărcare apare un
impuls. Acest impuls se intro¬
duce prin C2 ia intrarea neinver-
soare a lui CUB. Acest amplifi¬
cator operaţional are rol de tam¬
pon, pe de o parte, şi prin alege¬
rea corespunzătoare a cîştigului
permite formarea semnalului în
aşa fel încît la ieşire apare un
semnal pseudodreplunghlular,
care este introdus apoi în frec-
venţ metru.

Pentru fiecare grad Ceisius ie¬
şirea diferă cu 10 Hz. Astfel, un
afişa) de 237 Hz înseamnă o tem¬
peratură de 23,7*0.

Acest artificiu permite citirea
valorii măsurate pe un afişaj nu¬
meric. avînd totodată o rezoluţie
de zece ori mai bună faţă de un
instrument analogic.

Cititorilor care doresc sa înlo¬
cuiască circuitul integrat 747A
prin două operaţionale de Up
/iA741 le reamintim dispunerea
terminalelor (capsula este văzuta
cu terminalele în jos, numerota¬
rea începind cu 1 din stingă
cheiţei): 1— NC; 2—MC; 3— of-
fset; 4— intrare inversoare: 5— in¬
trare neinversoare; 6—minusul
aIirnenlâr1i ţ ■—Vcc); 7 — NC
8—NC; 9— offset. 10— ieşire,
11 —plusul alimentării (+Vcc),
12— NC; 13—NC; 14-NC,

RECOMANDĂRI CONSTRUC¬
TIVE

Construcţia nu prezintă pro¬
bleme deosebite. După procura¬
rea pieselor se va verifica dese¬
nul circuitului imprimat şl la ne¬
voie £e vor face modificările ne¬
cesare. După executarea lipituri¬
lor la cablu, dioda şi capătul ca¬
blului se etanşeaza cu răşină
epoxidlcâ transparenta.

Cînd convertorul trebuie să
funcţioneze în permanenţă sau
în intervale lungi, se va construi
un alimentator de la reţea cu
tensiune stabilizată.

CaNbrarea se face la capete de
domeniu; 100°C şi zero grade.

Intr-un vas se fierbe apa (760
mm. preş. atm.) în acest caz,
obţinem exact 10CTC într-un alt
vas se pune gheaţa sparta, tem¬
peratura obţinută va fi astfel zero
grade Ceisius.

Se introduce dioda sesizoare
la 100*G. se reglează R5 pentru
cap de domeniu, respectiv
1 000 Hz=*1O0°C. După o scurtă
răcire la aer se introduce dioda
în vasul cu gheaţa şi se reglează
R2 pentru un afişaj de zero Hz.
Întrucîî reglajele se influenţează
reciproc, se vor repeta de cîteva
ori aceste operaţii pînă ta obţine¬
rea valorilor echivalente precise.
Valorile intermediare vor fi pre¬
cise datorită liniarităţii bune a
montajului. Calibrarea se va veri¬
fica trimestrial sau la schimbarea
diodei sau a cablului coaxial uti¬
lizat.

Folosind un comutator cu mai
multe contacte, la un convertor
se pot conecta un număr cores¬
punzător de sesizoare care per¬
mit determinarea rapidă a tem¬
peraturii (manual sau automat)
în mai multe puncte de măsură

137

ALMANAHUL TiHNIUM

CEnERBTOR

Generatorul are următoarele
ca rac teri st ici;

— domeniul de frecvente:

20 Hz —25 kHz în 3 game
20 Hz—250 Hz, 200 Hz—2.5 kHz
şi 2 kHz—25 kHz;

— domeniul tensiunilor de Ie¬
şire: 70 dBm (0,25 mV) +io
dBm (2,45 V), reglabil în trepte
de 10 dB şj continuu pe 10 dB.

— stabilitatea nivelului de ieşi¬
re la variaţia tensiunii de alimen¬
tare de la ±9 V ia ±15 V şi a tem¬
peraturii de la 10°C la 30° C, mai
buna de 1 %;

— k distorsiuni în banda
20 Hz—250 Hz mai mici de
0,3 %. 200 HZ“*2,5 kHz mai mici
de 0,1 %, 2,5 kHz—5 kHz mai mici
de 1%, 5 kHz—25 kHz mai mici
de 5% (cînd se utilizează amplifi¬
catoare operaţionale fiA 741
A324);

— Ieşire de Impulsuri dreptun¬
ghiulare, compatibilă TTL, care
permite măsurarea frecventei cu

!ng, TH. BHATULESCU

un frecvenţmetru sau sincroniza¬
rea unui osciloscop;

— curentul absorbit din sursa
de alimentare — cca 30 mA.

Schema bloc a generatorului
este data in figura 1,

Oscilatorul cu punte Wien uti¬
lizează amplificatorul operaţional
Al, o reţea Wien formată din
Ci—C6 (comutabila pe game),
R1. R2 şi pote nţ io metrul dublu
PI pentru reglarea frecvenţei.
Stabilizarea amplitudinii oscilaţii¬
lor se realizează cu un tranzistor
cu efect de cîmp cu Joncţiune
(JFET), conectat ca rezistenţa
controlata in tensiune, în bucla
de reacţie negativă a amplificato¬
rului Al Rezistenţele R7. R8, R9
asigură polarizarea tranzistorului
TI cît şl finiarizarea rezistenţei
sale funcţie de U DSi în acest fel
fiind posibila obţinerea unor dis¬
torsiuni mici.

Bucla de stabilizare a nivelului
este alcătuită din A0-—A2, ca re¬
dresor de precizie dublă alter¬

nanţă, A0—A3, conectat ca inte¬
grator şi comparator ai valorii
medii redresate cu o referinţă de
tensiune formată din tranzistorul
T3 (generator de curent con¬
stant), şi dioda DZ1, ca element
de referinţă.

Formatorul de impulsuri
dreptunghiulare este alcătuit din
tranzistorul T2 cu reţeaua RC
aferentă, fiind alimentat de la o
tensiune redusă de DZ2 la 5 V.

Ampfificatorui de ieşire
A0—A4 are reglajul continuu al
amplificării prin potenţiometrul

Construcţia generatorului nu
pune probleme deosebite unui
amator experimentat. Se vor res¬
pecta toleranţele componentelor
din lista de piese. Ca amplifica¬
toare operaţionale Al—A4 se pot
utiliza M741, M324 (care con¬
ţine 4 AQ în aceeaşi capsulă de
Ci) cît şl amplificatoare opera¬
ţionale 8IFET. care au avantajul
obţinerii unor distorsiuni mai
mici ta frecvenţa cuprinse în
gama 15 kHz—25 kHZ {de exem¬
plu, TL084), Rezistenţele R10,
R11, R12, R13 se montează nu¬
mai în cazul folosirii AO /îA324.

Pi/nerea la punct a generato¬
rului se face astfel generatorul
construit se alimentează şi se
conectează Fa un amplificator
AF, voltmetru de c.a pe gama de
1 V. osciloscop sau distorsiome-
tru. Se reglează potenţiometrul
SR1 la limita de oscilaţie a mon-

Jr-

R9 R7 I

|R11

MR21 L

I R15 2

1r8

130

ALMANAHUL TEHISIIUM

A 4

OSCILATOR

CU PUNTE
W1EN

AMPUF! CÂTOR
DE

IEŞIRE

A2;A3

BUCLĂ

STABILIZARE

NIVEL

FORMATOR

impulsuri

DREPTUNGHI

-olESIRE

TTL

V/ + M

¥ < —

SPRE

GENERATA

017 ^ ^

k D5

^ D6

DE LA

BATERII

l v ^

1 w

CIBri 1

kD7

tajulul. Se controlează cat tensiu¬
nea de ieşire la A3 să fie de
—0,5 V —IV (tranzistorul Ti
să lucreze ca rezistenţă varia¬
bilă). Se face acest lucru pentru
tot domeniul de frecvenţe. Cu un
voltmetru de c.a. la ieşire, pe
gama de 0 dB, cu potenţlometrul
de regla) al nivelului la 0 dB şl
frecvenţa în gama
20 Hz—250 Hz, se reglează SR2
pentru a obţine la ieşire 0,78 V.
Cu ajutorul unui distorsiometru
se verifică distorsiunile în game
şi se etalonează potenţlometrul

P2. Cu un frecvenţmetru conec¬
tat la ieşirea TTL se etalonează
PI.

Alimentarea generatorului se
poate face de la baterii *9 V (4
baterii de 4,5 V, de lanternă),
cînd este recomandabilă introdu¬
cerea între baterii şi montaj a
schemei din figura 3, care nu
permite alimentarea cu tensiuni
inverse a montajului (ceea ce ar
duce la distrugerea AO), sau de
la un stabilizator simplu de ±9 V
pi na la ±15 V

LISTA DE MATERIALE

TI T2:BFW iQ, BFW11, BF24S T3;
8C171, BC173; Dl D7: 1N4148;

CI, C4:3,3 nF/50V 5%: C2, C5:33
nF/50V 5%; C3, C60.33 M F/30V 5%;
C7:47 ^F/6V~ 20%; C8; 22

pF/50V—20%; C9:4,7 nF/ 50V

20%; CIO: 0,1 pF/50V 20%;
C11;1 nF/15V 20%; C12;3,3 ^F/
15V 20%; C13:10 ^F/15V~20%;
CI4.10 «F/15V 20%, Ci5:4,7 f iF/
14 v 20%: CI 6:47 ,.F/6V 20%;

Ci7. C18:10 ARSSBV 20%; R1,
Rî 1.8 k! 1/0.25 W 5%; R3:10 kf!/
0.25W 10%; R4:4,7 k!»/0.25W 5%:
R5 1.5 kn/0.25 W 5%; R6510

0 25W 5%: H7;47 k!!/0,25W

10%: R8, R9 ; Il0kn/0,25W 10%;
R10, R11, R12, R13 ; 0,8 kft/
0.25W — 10%; R14, R15, R16 10
ţj> 70.2SW' 1%; R17: 5.6 kt 1/

0.25W 10%; R18.18.2 k!V0,25W
1%; R19:9,1 WW),2SW 1%; R20
2(30 kt 1/0,25W 10%; R21:6.8 k< 1/
0.25W 10%; R22, R23, R24:10 WV
0.25W 10%; R25;8,2 k!l/0,25W

10%: R26:56 kfl/0,25W 10%: R27:
5,6 k! î/0,25 W-10%; R26;1 k!V

0.5W 10%; R29;22,1 k!t/0,25W

1%; R30:6,8 kR/0,25W 1%, R31:3,3
k! 1/0.25W 1%; R32:8,2 k!!/0.2S

W 10%; R33 : 15 k!î/0,25 W 5%.
R34:1,5 k! 1/0,25 W 5%; R36 : 10
k' '/0,25 W 1%; R37:1 k 11/0,25 W
1 %- R38:100 n/0,25 W 1%; R39:
11 -1/0.25 W 1%; P1:2x22 k! i log;
P2 4,7 kil l'n; SRISOO îl; SR2100
kil; DZ1 DZ3V9; OZ2:DZSV1

2NI620/I

2 A

15—75

2,3*

25c

100

5 A

200

MS-3

2N1622

0,25

> 40

120

TO-S

(URMARE

2H1623

0,3*

250

175

TO-5

DIN pag, 1061

2NÎ624

0.5

120

150

TO-5

2N1631

> BO*

45*

TO-40

2N1632

40—170*

13*

TO-1

2N1633

75—

40*

TO-40

2N1634

75*

40*

TOI

■■

2N1635

75*

43*

34 |

TO-40

2NÎ636

75*

45*

TO-1

2N1637

80*

1,5*

TO-l

2N1637/33

80*

45*

120

TO-33

■

2N1638

75*

0,262*

! 71

TO-1

2N1638/33

75*

40*

120

TO-33

■■■

2N1639

75*

13*

TO-1

2N1639/33

75*

45*

120

TO-33

2H1640

0,4*

250

TO-5

Dfl

2N1641

03*

250

TO-5

2N1642

1,2*

250

TO-5

2N1643

18*

0,7*

250

175

TO-5

■

■J

139

ALMANAHUL TEHNIUM

OHMMETRU

IVI AMU E LARI AN, YQ7HV JV

Schema de faţa se alimentează
cu 6 V, S-au folosit un circuit in¬
tegrat /JA741 de producţie româ¬
neasca. tip I.P.R.S-Bâneasa, un
comutator avînd 7 poziţii cu 2
galeţi şi un instrument de
100 fiA, care are scala împărţită
în 100 de diviziuni egaie pentru
citirea cît mai exactă.

Deoarece C I, este un amplifi¬
cator liniar, s-a putut realiza o
scală aproape J în iară.

Se pot măsura rezistenţe cu¬
prinse între 0,1 U şi 10 Mn, pe 7
scale, după cum urmează; 1—0
la 10 IV, 2—0 la 100 3—0 la

i mi 4—o la io kii: s-o ia ioo m:

6 0 la 1 Mn; 7-0 la 10 Mii.

Toate aceste scale se supra¬
pun perfect. Reglajul de zero se
face din potenţiometrul P, care
poate avea valori de la 2 kU la
5 ku (liniar),

întreg aparatul se realizează
pe circuit imprimat, de preferinţă
sticlotextolit sau MAS. Comuta¬

torul. dacă se va putea, va fi
montat direct pe circuit. în orice
caz, rezistenţele de la S,a şi cele
de la S T b vor fi plantate în ime¬
diata apropiere a comutatoare*
lor, Ki şi K 2 vor fi un comutator
care va conecta bateria la aparat
şi poate fi înlocuit numai cu un
singur întrerupător.

Cutia aparatului se poate exe¬
cuta din material plastic. Pe faţa
cutiei se vor monta cefe două
borne de intrare, unde se vor in¬
troduce fişele de măsurare.

Tot pe această faţă a cutiei se
vor monta şi instrumentul de
100 MA şl potenţrornetruf P.

Pentru calibrare se folosesc *
următoarele valuri de rezistenţe
10 il 100 !!. 1 kU, 10 kU, 100 kf 1
şi 10 Mîî, toate cu toleranţe cit
mai mici, sub 1%.

Prima operaţie care se face
este montarea la bornele de in¬
trare a rezistenţei de 10 H, Se va
mo ia din R20 si FH astfel Incit

acul instrumentului să indice
10 n pe cap de scaiâ (deviaţie
maximă).

Se reglează valoarea iul R2a la
aproximativ 26 n spre partea co¬
mună, iar Ri la 68 U

In funcţie de instrumentul folo¬
sit se determină şi valoarea iui
R13, Se desface rezistenţa de
10 n din fişele instrumentului şi
acestea se pun în scurtcircuit. Se
reglează din potenţiometrul P in¬
dicaţia zero a instrumentului,
care în acest caz este în partea
stîngâ.

Din acest moment nu se mai
umbiâ la R2 g. La poziţia 2 se re¬
glează R2, valoarea ei va fi în jur
de 680 ll, şi R14 pentru valoarea
maximă, 100 ii cap de scaiâ.

Atenţie, ohm metrul electronic
are scala de la stînga spre
dreapta!

Pentru celelalte scale se va
face reglajul din rezistenţele
R15—R19 pentru capetele de
scală şi din p reglajul de zero.

Rezistenţele R9 şi R10 nu sînt
critice, ele putînd avea orice va¬
loare, începind cu 10 n pînâ la

100 a

Pentru verificarea callbrârii co¬
recte se poate face următoarea
probă: se montează la intrare o
rezistenţă etalon, care să fie ca
valoare jumătate din cea de cap
de scală, spre exemplu, 5!!,

FAZMETRU

Pentru măsură rea unghiului
dintre fazele tensiunilor genera¬
toarelor de curent alternativ po-
iifazat se utilizează, de obicei,
aparate a căror complexitate nu
este justificată de necesităţile
modeste ale amatorilor.

în nodurile următoare de¬
scriem posibilitatea realizării
unui fazmetru simplu, ale cărui
performanţe satisfac, pe deplin,
chiar şi pe amatorii exigenţi.

Miliampermetrul A.‘ compo¬
nent al schemei electrice din fi¬
gura 1, este alimentat cu tensiu¬
nea continuă provenită de la ba¬
teria £, prin rezistenţa Re înse-
riată cu dioda Dc şi cu impulsu¬
rile realizate prin redresarea
monoalternantâ a tensiunilor at¬

ing. z, IA IM CU

Ro-IM

Ca -0,1nF
Ori

Rb-IM

Dr2

Cb-0,1uF

-HI—

lemauve corespunzătoare
lor o şi

Astfel conectat, indicaţiile in¬
strumentului sînt invers propor¬
ţionale cu raportul timp impuls/
timp pauză şi practic indepen¬
dente de frecvenţa impuls urii or.

Deoarece impulsurile cu am¬
plitudinea mai mica decît ten¬
siunea de polarizare a diodelor
sînt blocate, curentul în circuitul
de masuri al celor două faze va
fi mai mare decît dublul curentu-

Da-EFD106 I \

Db-EFD106

-w-

Dc-

EFD106

140

ALMANAHUL TEHNIUM

50 îi, 500 a 500 kn etc. Dacă la
măsurarea lor pe instrument vom
citi valoarea lor la jumătatea sca¬
lei, înseamnă că a fost etalonat
co re c t ■

Cu acestea aparatul este gata
de folosit. Nu necesită cutie y
ecranată. ^

9 ---7^

lui indicat de miliampermetru, la
extremitatea cadranului, cores¬
punzător funcţiei cosinus de c

Funcţionarea aparatului este
prezentată în figura 2 Tensiunile
sinusoidale aplicate ia bornele *•
şl c (diagrama din flg, 2), după
traversarea diodelor polarizate D ;
şi D/„ se praintâ ca în diagrama b,
iar la bornele instrumentului indi¬
cator apar sub forma impulsurilor
din diagrama c.

Elementele de calcul ale sche¬
mei rezulta din condiţiile limită,
consîdehnd pentru unghiul de
defazaj w timpul de impuls nul şi
deci raportul timp impuls/timp
pauză - O, valoare indicată şi de
instrument, iar pentru y? — 0 ra¬

portul devine egal cu unitatea,
instrumentul deviind ptnâ la ul¬
tima diviziune a scalei, poziţie
reglabila din rezistenţa semire-
giabila R M ia valoarea aproxima¬
tivă de 740 fi, Valoarea rezultă
din formula:

„ gţvono

R# ' ,

/ R > + \
,prinE M ^r'J

(ohmi), în care s-a notat: R, - re¬
zistenţa cadrului mobil al ml-
liampermetrulul, considerată în
ohmi, Rj - rezistenţa de con¬
strucţie a diodei D,,, exprimată în
ohmi şi R,.* valoarea unei re¬

zistenţe, nefigurată pe schema,
care se poate conecta între mi¬
nusul comun al celor 3 diode şi
borna minus a miliampermetru-
lui pentru extinderea posibilită¬
ţilor de măsura in domeniul frec¬
venţelor mai înalte de 150 kHz,
Pentru măsurători în regim
cvasistaţionar sau de audio frec¬
venţa această rezistenţă are va¬
loarea infinită (nu se conec¬
tează), pentru tensiuni cu frec¬
venţa de 150 kHz va fi de circa 1
MU, descresdnd exponenţial
pînă la circa 2 kfl ia frecvenţa de
2 MHz, Fiind însă conectată în
derivaţie pe circuitul sarcinii, va¬
loarea ei se reflectă la intrare, re¬
duci nd impedanţa de intrare a
montajului. Pentru R^, de 2 kU.
impedanţa de intrare este de nu¬
mai 3 kil, ajungînd !a5G kil, cînd
R j, atinge valoarea de 300 kîi
în cazurile care necesita im-
pedanţă de Intrare mare se folo¬
sesc aparate dotate cu etaje am¬
plificatoare, ca cel a cărui
schema electrică este prezen¬
tată în figura 3, în care tubul L
este montat ca repetor catodic,
iar tensiunea de polarizare a
diodelor se obţine din stabiliza¬
torul realizat cu tubul L
Capacităţile de blocare a
componentei continue, G* şi G*
înseriate cu intrarea, corespund

formulei: G

1 : 1,5

F, ■ R.

care F, este exprimat în Hz.
Rezistenţa în curent continuu a

m\ P ! ■ T ' “T ALMANAHUL TEHNIUM

141

droseleior D ,şi D , este R,. - R
^ R* rar inductanţa L > (0,5 1,5)

R .

- in care se poate considera R

(Q ; 9 1)R . aproximând cFiiar un

coeficient mai mic cu cTt raportul

R se apropie de unitate.

Pentru schema electrica din
figura 1, se folosesc dresele cu
rezistenta în curent continuu de
circa 800 îi şi inductanta de
circa 1 H, rezultată din formula

q (cm ) ■ W

'* "64 ■ 10 J Tm' (H) ' în care

1 m -- (ir + 8) a (cm) sau 11,14 a
(cm) fiind lungimea medie a liniei
de circuit magnetic pentru tolele
de transformator de tip E + i, de¬
bitate fără deşeuri, Droselele se
vor realiza bobinînd cîte 5 000
spire, conductor de cupru emai¬
lai cu diametrul de 0,1 mm. fâra
izolaţie intre straturi, pe carcasa
unui transformator provenit de la

difuzoarele de radioficare, tip E,
6,5 X 13 mm grosimea pachetului
de tola

Transformatorul T (fig. 3) se
va realiza pe un miez din tole de
ferosiliciu tip E, 12.5 X 30 mm
grosimea pachetului de toie, bo¬
binînd cîte 1 600 spire conduc¬
tor de cupru emailat de 0 0,15
mm pentru înfăşurările I şi II şi
45 spire, acelaşi tip de conduc¬
tor cu 0 0,6 mm, pentru înfăşura¬
rea III

Deoarece pentru < - 0° rapor¬
tul curenţilor prin dioda O şi
prin Instrumentul A este egai cu
2, pe cadran vor M trasate 36 di¬
viziuni, uniform distribuite, gru¬
pate alternativ, o diviziune mai
lungă între două scurte, o divi¬
ziune r@prezentînd un unghi de
defazaj de 5' : Pentru inscripţio¬
narea scalei (pînă la 180' . din 30
m 30 sau din 45 rn 45 ). de la
stingă spre dreapta. Instrumen¬
tul va ff montat cu acul indicat oi
i n jos.

de 5—10 V.

Conectînd punctul de înse-
rrere adiţionala al celor două în¬
făşurări la borna de intrare co¬
mună, se reglează rezistenţa de
polarizare a diodelor pentru
obţinerea indicaţiei 180° (ten¬
siuni in opoziţie), ceea ce cores¬
punde poziţiei de repaus a in¬
strumentului indicator

înscriind diferenţial cele două
înfăşurări secundare, obţinem
indicaţia 0‘ (defazaj nul), inscrip¬
ţionată pe cadranul instrumen¬
tului în dreptul poziţiei cores¬
punzătoare deviaţiei maxime a
acestuia.

Pentru etafonare se poate fo¬
losi un transformator de sone¬
rie, căruia i se modifică înfăşura¬
rea secundarâ pentru obţinerea
tensiunilor simetrice.

25pF/35GV

25|jF/350V

R2-1.5K

^ R8-500K

D3-EFD108

150/30

680K

680 K

5100

51JQ

220V

D1EFD108 EFCnoe

^ almanahul temnium

i4a

Ing. IANCU ZAHARIA

Utilizarea aparatelor de mă¬
sură specifice pentru stabilirea
caracteristicilor diverse ale dis¬
pozitivelor semiconductoare, în
vederea determinării rapide a va¬
lidităţii acestor componente, nu
este posibilă Radioamatorii şi
lucrătorii atelierelor obişnuiesc
să verifice sumar capacitatea de
funcţionare a dispozitivelor semi¬
conductoare fie înainte de intro
ducerea acestora în montaj, fie
în căzui verificării, reglării sau
depanării montajelor electronice
realizate, utitizînd testere, apa¬
rate simple şi robuste, special
concepute pentru atingerea sco¬
pului propus.

1. CU INDICAŢIE OPTICĂ

Schema electrică din figura 1
reprezintă un tester alimentat din
reţeaua electrică de iluminat,
care permite determinarea validi¬
tăţii tranzistoarelor de tip pnp şi
npn. a tirîstoarelor şi diodelor
semiconductoare. Funcţionarea
aparatului constă în aprinderea
lămpii echipată cu vizor verde,
prin închiderea circuitului se-
miaitemanţei negative din înfâ-
urarea II a transformatorului
rl, prin joncţiunea emitor-co-
lector sau anod-catod a semi¬
conductorului testat în cazul co¬
nectării defectuoase, la borne,
pentru altă structură şi în cazul
confundării terminalelor, se
aprinde lampa L 3l dotată cu vizor
roşu indicînd avaria. Cazul jonc¬
ţiunilor întrerupte este indicat
prin situaţia ambelor lămpi
stinse, în timp ce scurtcircuitele
interioare provoacă aprinderea
simultană a celor două lămpi.
Diodele şi D 2 asigură polarita¬
tea necesară pentru polarizarea
bazei, al cărei curent este limitat
de rezistenţele R, şi R*.

Transformatorul Trl este de
tip „sonerie", căruia i se modifica
înfăşurarea secundară pentru
obţinerea tensiunilor simetrice.
Transformatorul poate fi realizat
de amatori, bobinînd pe un miez
din tole de feroşiiiciu de tip
El-10x20 mm grosimea pachetu¬
lui 3 300 spire conductor ie cu-

143

pru emailat cu diametrul de 0,10
mm, intercalind un strat de hîrtie
parafinată la fiecare 1 100 spire
pentru înfăşurarea I şi de doua
ori cîîe 100 spire conductor de
cupru emailat de 0 0,4 mm, re¬
prezentând înfăşurarea II. Pentru
miniaturizare se poate folosi
miezul de fier silicios al unui
transformator provenit de la un
difuzor de radioficare, de tip
El__ 6 h 5 x 13 mm grosimea pache¬
tului. înfăşurarea I va conţrne
10 000 de spire conductor de cu¬
pru emailat de 0 0,035 ^0,05
mm, peste c^e se dispune înfă¬

şurarea 11, compusă din 2x300
spire conductor similar de 0 0,3
mm.

Pentru cazurile în care lipseşte
reţeaua electrică de alimentare,
se poate utiliza aparatul a cărui
schemă electrică este prezentată
in figura 2. Alimentat dintr-o ba¬
terie de tip 2—R—10, permite
testarea tranzistoarelor şi diode¬
lor semiconductoare.

Pînă se conectează la borne
dispozitivul testat, curentul con¬
sumat din baterie este mic r rămî-
nînd practic acelaşi şi după co¬
nectarea ia borne a tranzistorului
experimentat, deoarece baza
acestuia este menţinută la ace¬
laşi potenţial cu emitorul prin
contactul normal închis al buto¬
nului fără blocare B 1t şi tr anzis-
toarele complementare
sînt blocate, Acţionînd rJfeul
B,, pe baza tranzistorulu %j^ ri-
mentat apare tensiunea oîHrola-
rizare de 0,6—0,9 V, determinata
prin deschiderea seriilor de
diode D 3 —D 4 şi D s —D e . şi, în
funcţie de poziţia comutatorului

ALMANAHUL TEHNIUIVI

Ki pentru structură directa sau
inversă, se deschide mai întîi
tranzistorul testat şi, prin el, unul
din cele două tranzistoare înse-
nate cu lămpile indicatoare L A şi
L-a, dotate cu vizoare specifice
structurii indicate de comutate-
rul K t . In cazul joncţiunilor între¬
rupte. lămpile nu se aprind, iar
dacă ambele Jâmpi ard aparatul
indică joncţiuni scurtcircuitate.
Diodele D 7 şi D a separă curenţii
de sens contrar structurii cores¬
punzătoare dispozitivului semi¬
conductor testat.

2. CU INDICAŢIE SONORA

Utilizarea testerelor descrise
mai sus necesită deonectarea
din montaj a dispozitivului expe¬
rimentat, operaţie deseori ane¬
voioasa. care prezintă şi riscul
deteriorării componentelor, prin
supraîncălzire, prin ruperea ter¬
minalelor sau printr-o remontare

CALENDAR

septembrie

• La Salonul internaţional
de aeronautică, organizat la
Paris m septembrie 1910 ,
atenţia specialiştilor a fost
atrasă de silueta neobişnuită
a unui avion Iară elice. Gel
dinţii avion cu reacţie din
lume, realizat de Henri Coan-
dâ, va fi încercat cu succes în
tuna decembrie a aceluiaşi
an.

• La 14 septembrie 1895 se
dă in folosinţa marele pod
metalic de la Cernavodă, rea¬
lizat după proiectele Ingine¬
rului Anghel SaNgny. Socotit
o capodoperă a construcţiilor
civile din acea epocă, poduf
avea adîncimea fundaţiilor
-29 m, 30 m peste nivelul
apei, 32 m înălţimea laterale¬
lor peste tabfiere

• In septembrie 1940 sa¬
vanţii englezi, studiind priori¬
tăţile undelor electromagne¬
tice, descoperă radarul (Ra¬
di o-Direction-Finding). Cu
primele instalaţii s-a realizat
marele lanţ dintre insulele
S net land şi Dover, care a
permis semnalarea eficace a
bombardierelor httleriste.

defectuoasă Testerul a căruf
schemă electrică este prezentata
în figura 3 permite verificarea
tranzistoarelor conectate în mon¬
taj. Tranzistorul testai împreuna
cu montajul testerului formează
un oscilator de a ud lofrecve nţ a
cu reacţie pentru transformatorul
Tr2, în secundarul căruia este
conectata casca V„ cu impe-
danţâ mai mare de 1 kfl Frec¬
venţa generată poate fi modifi¬
cată în limfîe largi din valoarea
capacităţii C

Transformatorul Tr2 este de ti¬
pul celor folosite în radiore¬
ceptoarele tranzistorizate, pentru
cuplajul etajului defazor cu etajul
hnal în contratimp, căruia i se va
r educe numărul de spire al înfă¬
şurării secundare {conectată în
circuitul bazei tranzistorului tes¬
tat), care iniţial conţine de obicei
2*400 spire, la 150—200 spire
Pentru confecţionare se va folosi
miezul din permaioy al transform
matorului de Ieşire de la radiore¬
ceptorul „Mamaia", pe carcasa
căruia se vor bobina 700 spire
pentru înfăşurarea I si 175 spire

pentru înfăşurarea II conductor
de cupru emailat de 0 0,10—0,12
mm. In caz de nefuncţionare, se
vor inversa capetele uneia dintre
înfăşurări. Aparatul nu necesita
întrerupător în circuitul sursei de
alimentare, deoarece în lipsa
tranzistorului testat acest circuit
este întrerupt.

O schemă electrică funcţionai
similara este prezentată în figura
4 Datorita tranzistorului T 3 co¬
nectat ca amplificator de audio-
frecvenţâ, a impulsurilor gene¬
rate de multivlbratorul compus
din tranzistorul testat şi tranzis¬
torul T 4 , se poate utiliza casca V ?
de tip „telefon^, cu impedanţa de
56 a

Testarea tranzistoarelor conec¬
tate în montaj se executa fără
acţionarea butonului normai în¬
chis, fara blocare, B z , care va fi
acţionat doar pentru verificarea
diodelor semiconductoare, de
asemenea conectate în montaj,
cuplînd şi un tranzistor valid ia
bornele E. B şi C. Testerul este
alimentat din bateria de tip
6-F-22 de 9 V

144

ALMANAHUL TEHNfUM

Prin utilizarea convertizorului
3 tatic a cărui schemă electrica o
reprezintă figura 5, se poate asi¬
gura alimentarea montajului
dintr-un element de 1,5V t de tip
r^H s au R— 20. Tensiunea ot>
ţinută ia ieşirea convertorului
este de 9V, în cazul curentului
de sarcină de 30 mA Transfor¬
matorul Tr3 se va realiza pe mie¬
zul din permaloy al transforma¬
torului de ieşire de la radiore¬
ceptorul „Mamaia* 1 sau pe alt
miez similar şi miniaturizat, bobr-
nînd de două ori cîte 2x100
spire, pentru înfăşurările I şi ÎL
conductor de cupru emailat de 0
0,3 mm pentru înfăşurarea l şi
conductor similar de 0 0,10 mm
pentru înfăşurarea II- Ultima pe
carcasa se dispune înfăşurarea
UI. care conţine 400 spire, con¬
ductor similar de 0 0,2 mm.

Convertizorul descris mai sus

poate debita tensiuneă de 12 V_
la un curent de sarcină de 120
mA, în cazul că este alimentat cu
tensiunea de 3 V a bateriei E*.
obţinută de la 2 elemente de tip
R ko înseriate, caz in care rezis¬

tenţele vor avea valorile R 12 de
360 ît, R ia de 56 n, R 14 de
4 7 kli, în timp ce capacitatea C 4
va fi de 470 jiF la 16 V. In acest
caz diodele D 9 -D 12 vor fi de tip
F—057 sau similar

(URMARE
OIN PAG. 139)

:NL644
2X1644A
2N1645
2X1646
2N1647
2X1648
2N1649
2X1650
2X1651
2N1652
2X1653
2N1654
2X1655
2N1656
2X1657
2X1658
2X1651/13
2N1659

immm

2X1666

2X1661

2X1662

2X1663

2X1664

2X1613/

TXT

2X1613/

/TPT

2N16DA

2N1613B

2X1614

2X1615

2X1616

0,3

0,5

150

200

500
500
500
500
10 A
10 A
10 A
1
1
1

L A
200
200
200
200
1 A
l A

1 A
20

150

2 A

35 > 20

15'—45
15—45
30—#0
| 30—90
33—HO
35—140
35—140
30
13
30
> 15
30—90
30—90
10—90
3CMr*90
45—135
43—135
45—135
50
120 *

35—125

40—120

>25

15—75

150 ;

600 (

175

TO-5

150 !

150

TO-5

«00

25c

1 w

300

ŢQ-38

150

100

TO-18

25c

20 V

3 A

175

MT-1I

25c

20 W

120

3 A

175

MT-11

25c

20 W

3 A

175

MT-U

25 c

20 W

120

3 A

175

MT-I1

25c |

106 W

25 A

110

tcmh

2541

106 W

100

25 A

TCMl

25c

106 W

120

23 A

TO-41 ,

0,25 *

250

100

173

TO-5

0*2*

250

125

100

17S

TO-5

0,25*

250

125

100

175

TO-5

25c

2 A

175

MM 1

0,01*

25c

15 W

, 30

l A

100

TO*13

0,01*

25c

13 W

1 A

100

TO-13

0,01*

25c

15 W

I A

L00

TO-13

0,01*

25 c

15 W

1 A

100

TQ-13

>25

25c

85 W

«0

2 A

200

MS-3

! >35

25c

85 W

200

MS-3

>25

25c

85 W

IOC

1 100

2 A

200

MS-3

150

100

150

TO-9

I»

200

IOC

TO-5

130

IOC

1 12!

j cpoit

130

150

12!

5 epor

> 60

l W

50 .

500

0 TO-5

> 60

I W

1 12

0 50

500

Q TO-5

■ 3*

1 25

240

* 65

300

RO-32

0! 5 W

0 100

0 TO-5

0,015*

c 30 W

1 60

5 A

0 TQ-53

ALMANAHUL TEHN1UM

auto

Automobilul a intrat spectacu-
os în viaţa noastră de toate zi-
fele, Dacă mal feri, alaltăieri
acesta era considerat un obiect
de lux, astăzi a devenit strict ne-
cesar desfăşurării unor activitătl
zilnice, fiind întîlnit la tot pasul
fn acest context, relaţia perma¬
nenta om-automobil, indiferent
ca acesta este conducătorul au¬
tomobilului sau un simplu pie*
ton, îşi are regulile ei bine stabi¬
lite,

Astfel, conducătorul automobi¬
lului are obligaţii şi răspunderi
morale şl legale. în cadrul cărora
trebuie sa cunoască şi sa res¬
pecte cu stricteţe regulile de cir¬
culaţie, precum şi semnalele şi
indicaţiile agenţilor de circulaţie
De asemenea, este necesar ca
ei sa fie fa curent cu noutăţile
din domeniu (au devenit la moda

T4B

conducerea preventivă, conduce*
rea economică ş.a.J.

La n'ndul său, pietonul are
obligaţia de a cunoaşte şi res¬
pecta indicatoarele şi semneie
de circulaţie, precum şi regulile
de circulaţie pieton ala.

Toate acestea formează un an¬
samblu de reguli comportamen¬
tale, scrise şi nescrise, care tre¬
buie să constituie baza unei edu¬
caţii moderne, specifice actualei
explozii din domeniul traficului
rutier şi folosirii automobilului.

Işi cumpără omui maşină, de¬
seori. nu fără eforturi de neglijat,
prilej de bucurie, de felicitări la
un pahar de vin („Vecine, s-o
porţi sănătos o viaţă şi... nici mă¬
car cu o zgîrieturâ") ete., pentru

Pr. Ing. TRAI AN QANŢA

ca a doua z\ o adîncă urmă. a ru¬
şinii. trasa măiestru şi nemilos
cu un cui ascuţit, pe toată lungi¬
mea maşinii, sâ-i producă o pro¬
fundă amărăciune. Un gest lipsit
de sens al unor oameni lipsiţi de
educaţie, cu inimă „neagră", oa¬
meni ce nu şi-ar mai avea locul
m actuala societate, indivizi cer¬
taţi cu regulle unei civilizate con¬
vieţuiri. Un gest demodat, ca-
re-mi aminteşte de o caricatură
de prin 1920, în care un individ,
după ce-şi deranja la sonerie ve¬
cinul şi evident o lua ia fugă să
nu fie văzut, exclama tîmp şi me¬
diocru: „Să se înveţe minte că el
eu radio şi noi nu! fl . între tîmp,
„ era radioulu i 0 s-a transformat In

T, e aserTian are cu comporta¬
mentul unor persoane care vor citi

planoare 1100 PUf Ş ‘ slmpr<J îbtîm-

ALMANAHUL TEHNMJM

altele, astăzi fiind la moda cea a
automobilului! Dar între timp a
evoluat şi omul, odată cu progre¬
sul şi civilizaţia.

Vine timpul cînd omul se pre¬
găteşte de concediu, cînd îşi
spală maşina, controlează moto¬
rul şi face multe alte mici opera¬
ţii de întreţinere, aşleptînd cu
nerăbdare ca a doua zi să por¬
nească spre locul destinderii
Dar, vai, dimineaţa constată cu
stupoare că oglinda retrovizoare
laterală i-a fost smulsă, iar şter-
gâtoareie, la rîndul lor, au „zbu¬
rat" pur şi simplu. Cum poate fi
calificat gestul unor astfel „oa¬
meni" surprinşi sau nu asupra
uno asemenea fapte?

Din nefericire, gestul lor ră-
mîne incalificabil.

După ani de zile de acţiuni
educative, atlt de diversificate,
ale societăţii noastre socialiste,
cînd sute de mii de maşini for¬
mează parcul de automobile pro¬
prietate personală, este jenant să
ne scoatem — zi de zi — ştergă-
toarele de parbriz. Cum ne stă
Oare nouă, cînd ne ducem la
Operă, să ascultăm „Trubadurul"
sau „Traviata", Îmbrăcaţi „la pa¬
tru ace" (ca la Operă ..), sâ dăm
o fugă pînă afară, pentru că am
uitat ştergâtoareie neasigurate,
în ce dificultate te afli, după
spectacol, dacă afară plouă şl
ai rămas fără ş targa toare?' Este
jenant sa cheltuim energie fizică
şi morală pentru a construi su¬
porturi pană, demontabile, pen¬
tru oglinzile retrovizoare, ştergă-
loare montate cu şuruburi încu¬
ietori din metal pentru capotele
portbagaj sau fel de fel de dispo¬

zitive, tije de ranforsare. iacale
(!) — funcţie de imaginaţia „con¬
structorului".

Parchează omul maşina In faţa
unei curţi şi poate că nu întotdea
una jenează. în ioc sâ-i înţepăm
sau să-i dezumflăm roţile, poate
că este mai civilizat să-i punem
un bileţel la parbriz (rugîndu-l să
nu mai repete greşeala).

Categoric, rînduriie de faţă nu
se adresează „profesioniştilor 14 în
materie de „spargeri şi furturi'
de şi din automobile, contra ac¬
ţiunii acestora dezvoltîndu-se în
toată lumea, cu eficacitate, di¬
verse sisteme antifurt şi cărora
legea le rezervă mijloacele repre¬
sive de eliminare temporară din
societate, precum şi de reedu¬
care prin muncă. Aceste n'nduri
urmăresc blamarea „neînsemna¬
telor" acţiuni antisociale, dintre
care unele au fost amintite mai
sus, pentru curmarea cărora este
foarte importantă intervenţia oph
nlel publice, a celor care asistă
indiferenţi ia asemenea „specta¬
col^.

La volan, datorită unor con¬
juncturi legate de o mai deose¬
bită geometrie a drumului
(curbe, pante accentuate etc),
viteză de circulaţie sau de facto¬
rul uman (lipsă de experienţă,
oboseală, ş.a,) r sînt unii condu¬
cători auto care comit greşeli
mai mult sau mai puţin grave în
manevrarea automobilului.

Se constată că, faţă de aceştia,
ceilalţi parteneri la traficul rutier
au atitudini diferite: unii li apos¬
trofează. alţii îi insultă, iar cei
„asiguraţi", profesioniştii de pe
camioane, autobuze sau la voia-

nui unoi „mastodonţi", îi „atacă",
ruJînd agresiv, cu tendinţa de
ir a-i lua pe făraş"... Prin prisma
bunei educaţii rutiere, este de
admirat efortul acelor conducă¬
tori auto, destul de rari şi, în ma¬
rea lor majoritate, totuşi „profe¬
sionişti", care îşi etalează capaci¬
tatea şi talentul în conducerea
auto pentru a evita accidente,
care intuiesc momentele critice
ale unor astfel de situaţii. In
principiu, trebuie să-i „ajutam"
pe cei care eventual greşesc, in¬
diferent că sînt sau nu începă¬
tori. Aflîndu-ne la volan, sâ fim
mai politicoşi. mal umani, mai
buni. Să ne gindim că nimeni nu
este perfect, câ fiecare poate
provoca mici „greşeli" în condu¬
cere, datorită unor factori impre¬
vizibili.

Sînt de asemenea demni de
admirat acel conducători auto
care, în anumite situaţii, cînd
este firesc, acordă înfîletate PO¬
LITEŢI I faţă de prevederile regu¬
lamentului de circulaţie. Deseori
un autoturism care îşi schimbă
direcţia de mers blochează un
întreg flux de maşini, pentru câ,
din celălalt sens, nu se „îndură"
nimeni să-i dea voie şi să ajute
indirect la fluenţa normală a cir¬
culaţiei.,, Chiar dacă la noi prio¬
ritatea de dreapta nu este
sfîntă" ca în alte părţi, rareori se
vede un conducător auto care
să-l ajute pe cel care aşteaptă
minute în şic sâ se încadreze în
flux. Iar dacă respectivul face
manevra mai sportiv, mal agre¬
siv. are toate şansele fie să pri¬
mească epitete din „cele mai
alese 4 , fie să-şi .şifoneze' 4 caro¬
seria.

Privitor la ajutorul profesioniş¬
tilor, de care aminteam mai sus,
iată un exemplu ceva mai dur
mai demult, rulam pe un drum
naţional, cu deciivitâţi destul de
mari; agasat că nu se mai ter¬
mină banda continuă, deoarece
eram în spatele unui uriaş auto¬
camion, la încercarea de a-l de¬
păşi, chiar pe linia continuă, In¬
stantaneu şoferul a virat volanul
la stînga, gata, gata să producă
un accident, viteza fiind aproxi¬
mativ de 90-100 km/h Am
Încercat o data aceeaşi
cu atenţie şi partenerul de|iflKp'
a procedat la fel, pentru
terminarea benzii continue să
facă semn cu mîna ca drumul
este liber, iar depăşirea se poate
efectua în condiţii regulamen¬
tare..

Relaţia reciprocă conducător
auto-pieton este. de asemenea,
un prilej de a ne etala bunul-simţ
şi educaţia; fără „pumnii" daţi
capotelor autoturismului, atunci

1-47

almanahul tehnium

cum se construieşte

mmmrn ■ ■ I 7

De la primul aşa-zis „automo-
E 1 ' ? onstrurt cfe francezul CUG-

223 de ani/ 1760 ' reCU ' exact
Aceasia perioada îndelungata

sIrI^iu * 3 ? errrils automobilului
sa evolueze in primul rînd tehnic,
trecind de la improvizaţii primi-
ttve, inerente începutului, la so-
uţn dirt ce in ce mai sofisticate,

I™uu de ° era noua ' cea a e'ec-
«■, robotizării, informaticii,
automatizam, aşa cum o dove¬
desc noutăţile prezentate ia re-
centele saloane internaţionale si
cele constatate la autoturismele
de sene model 1981-1982
In zilele noastre toata lumea

cind, vrfnd-nevrînd, un conducă-
tor auto a oprit „aproape" de tre¬
cerea de pietonf. fără haine stro¬
pite cu apa sau noroi de auto-
mobifele care pe timp ploios cir¬
cula pe lingă trotuare, fara
schimburi de cuvinte „din cele
mai alese" F

La sfîrşiţ pe săptămîna, auto-
mobiiiştli evadează drn „carapa¬
cea oraşelor, în mijlocul naturii.
HestanţierH Ja examenele omului
crvijfzal se întîlnesc in astfel
de ipostaze, unii ţînînd morţiş să
ase „amintiri" despre prezenţa
lor in locurile de agrement, nu
numai prin „autografele" lăsate
pe copaci, ci prin fel de fel de
relicve ale desfătării — sticle, cu-
tn de conserve, hîrtli etc — a
căror prezenţă distruge tot far¬
mecul naturii.

Pe zi ce trece, parcul de auto¬
mobile creşte. Mereu alte per¬
soane primesc dreptul de a con¬
duce autovehicule Este cazul ca
a intrarea în „viaţa automobilis¬
te.?. să-l primim cu atenţie şi
grija, sa-i ajutăm sâ se educe co¬
respunzător, să nu-i înrâim prin
exemple negative, pentru că vom
trai alaiuri de ei zi de zi t pentru
ca, la rîndul lor, să devină viitori
educatori ai începătorilor de mîi-
ne.

14B

T. CANŢĂ

fabrică automobile: simple, com¬
plicate, moderne sau de viitor
ffecare după posibilităţi. Există o
sumedenie de mărci şi tipuri
cele mai reprezentative puţind fi
clasate în trei mai grupuri, potri-
vrt zonei geografice unde se fa-
onca; europene, japoneze şi
americane. ?

, Mac ,, he tele automobilului anu¬
lui 2000 srnt deja gata de probe,
be urmăreşte realizarea unui au-
tomobH economic (aprox. 3 I la
100 km, cu viteza de 90 km/oră)
nepofuant, sigur, fiabil şi confor-
Proiectul Renault Vesta—
1990 a început de doi ani să
avanseze General Motors a In¬
vestit milioane de dolari în
proiectul 1980-1985, de definire
a viitorului automobil, de litraj
mediu şi economic. La proiectul
F G ) se lucrează
tot de 2 am, rezultatul imediat fi¬
ind realizarea celei mal aerodina¬
mice caroserii europene de serie
(Cx ^ 0,30} prezentată la Salonul
internaţional al automobilului de
la Pans, octombrie 1932 (Au¬
di—100), Japonezii nu prea spun
ce lac, dar scot continuu modele
noi, moderne, ieftine şl foarte
cautate, mai ales pe piaţa
nord-americana. Se pare că se
lucrează şi la uzinele construc¬
toare de automobile ale viitori

robotizate 00636 * 1UC ™ '" ,e 9 ral
Cine oare nu a auzit de renu¬
mitele automobile de la începu¬
tul secolului nostru sau de mai
tifîiu. ca Ford, Bugatti, Citroen

Rerauit, Volkswagen, Fiat,
Holls-Royce, Toyota ş.a.m d. Srnt
imagini celebre, intrate în Istoria
atrt de zbuciumată a automobilu-
lui, marcată de modă, crize, con-
curenţe şi. mai recent, după anul
îy-rj, de penuria de combustibil
□ in pasiune sau din cine ştie
ce alt considerent, au existat $i
mai există mulţi temerari care
cred ca pot construi cu uşurinţă
automobile, ignorfnd uneori le¬
gile dure actuale impuse de mai
mulţi factori: moda (clientela)
concurenţa, industrializarea pro-
dusului ş,a.

In general, un automobil con¬
struit astăzi trebuie sa răspundă
cerinţelor regulamentelor inter-
naţionale - ECE-Geneva.
utE-Bruxefies — sau statale pri¬
vind poluarea (chimică şi so-
mca), securitatea (pasivă şi ac¬
tiva}, consumul de combustibil
etc.

în lunga istorie a automobilu¬
lui au existat sute de mărci care
aşa cum au apărut s-au dus, fără
a laşa nimic în construcţia auto-
mobilului, din lipsă de competiti¬
vitate sau din alte motive legate
direct de cerinţele amintite mai
sus.

Au existat şi mai există specia-
ifşti care au reuşit sa
construiască unul sau mal multe
t'purr de automobile, unele nu
npsite de interes ca formă sau
chiar ca soluţii constructive teh-
mce, insă au pierdut terenul da¬
torita, rn special, greutăţilor pri¬
vind volumul investiţiilor leqate
de industrializarea fabricaţiei de
serie mare, fara a mai pune la
socoteală lipsa de experienţa re¬
feritoare la unele tehnologii de
fabricaţie nai (know-how) sau
nestapinirea ansamblului de mă¬
suri necesare demarajului unor
acţiuni de mare anvergură
Fabricarea unui tip de automo¬
bil m sene rrfere nu este o ac¬
ţiune limitată în timp Aceasta
acţiune presupune dezvoltarea

motwîulur* 189 ^ " lstorls mor,dla ' fl a auto-

V*' -&£■

almanahul tehnium

pe o întreagă perioada a unui
sistem extrem de complex (fig
1 ), asigurarea unui circuit infor¬
maţional permanent, care fiin¬
ţează şi se dezvoltă numai
printr-o experienţă specifică do¬
meniului construcţiei de automo¬
bile, Un mic exemplu este edifi¬
cator. Nici un carosier nu va pu¬
tea executa o lucrare de excepţie
fără a avea o certă experienţa,
precum şi sculele şi utilalele ne¬
cesare, Există etape necesare
unor acumulări — cantitative şi
calitative — de practici şi cunoş¬
tinţe. de că păta re a capacităţii de
interpretare rapidă a rezultatelor
încercărilor, deseori foiosindu-se
calculatoare electronice, de defi¬
nire rapidă a prototipurilor nece¬
sare finisării soluţiilor tehnice, de
determinare a fiabilităţii organe¬
lor principale ale automobilului,
precum şi multe alte „mici amă¬
nunte', care. în totalitate, defi¬
nesc personalitatea specialistului
si — de ce nu — a profesionistu¬
lui în „bucăţica" de care se
ocupă.

Aceste echipe de specialişti
sînt conduse şi dirijate la rîndul
lor de personalităţi sau colective
de conducere cu o experienţa În¬
delungată, ceea ce reprezintă o
garanţie privind calitatea şi com¬
petitivitatea noului produs
Marile firme constructoare de
automobile mai au şi colective
de specialişti în diferite domenii
conexe fabricaţ I ei prop rîu-zise,
Se intîlnesc, în primul rînd, co¬
lective de marketing şl de prog¬
noză, care au drept preocupare
principală atît studiul pieţei, prin
aceasta înţelegind tendinţele şi
evoluţia automobilului, în funcţie
de modă (gustul publicului), cît
şi ansamblul de probleme eco¬
nomice adaptate conjuncturii
respective (starea economică
mondială), disponibilităţile de
materii prime şi energie etc
în paralel, se urmăreşte evolu¬
ţia tehnică a automobilelor fabri¬
cate de firmele concurente. Se
folosesc colective speciale de
tehnicieni, care, după ce propun

cumpărarea celor mai reuşite
autoturisme, fabricate de alte
firme, le demontează şl studiază
— pe ansambluri, subansambluri
şi piese — soluţiile constructive
noi, efectuează încărcări chimice
şi metalurgice in vederea deter¬
minării proprietăţilor fizico-me-
canice ale materialelor folosite, a
tratamentelor termice utilizate, a
tipurilor de protecţii anticorosive
ş.a, înainte de efectuarea acestor
teste, după cum este normal au¬
toturismele sînt trecute prin fo¬
cul probelor clasice privind per¬
formanţele (viteză maximă, con¬
sum, poluare, norme securitate
ş.a ), după care unele ansambluri
sînt încercate pe bancuri de
probe speciale pentru studiul pa¬
rametrilor caracteristici,
Rezultatele încercărilor efectu¬
ate pe piste, bancuri şi în labora¬
toarele de încercări sînt centrali'
zate şi trimise în două direcţii: a)
informaţiile strict profesionale
către serviciile de studii, metode
de fabricaţie, service ş.a; b) in¬
formaţiile cu caracter general că¬
tre serviciile marketing, prog¬
noza, comercial, conducere ş a
Serviciile de specialitate anali¬

zează, cu ajutorul tehnicii de cal¬
cul şi al altor mijloace, nivelul re¬
zultatelor obţinute, comparativ
cu experienţa proprie, după care
urmează alte analize şi informări
reciproce — între serviciile inte¬
resate — pentru a se lua măsuri
în vederea introducerii în viitor a
noutăţilor respective în fabricaţia
autoturismelor. Acest sistem de
lucru Informaţional permanent
asigură la fiecare nou tip de au¬
toturism introducerea soluţiilor
noi în procesul de producţie. în
vederea realizării unui produs fi¬
nal de calitate, fiabil şi competi¬
tiv pe pieţele de vînzare La lan¬
sarea unui nou tip de autoturism,
în vederea întocmirii caietelor de
sarcini, colectivul de conducere
al întreprinderii, împreuna cu co¬
lective largi de specialişti din
cele mai diferite domenii (auto¬
mobile, electronică, marketing,
metalurgie, comercial, prognoză,
informatică, fizica, metode de fa¬
bricaţie, chimie, întreţJnere şi re- v
paraţii automobile, fabricaţir
taje ş.a.), în funcţie de nodtaHp
din domeniul strict al fieca^S
analizează, dezbat şi propun in¬
troducerea unor soluţii noi care

149

ALMANAHUL T9HNIUM

sa răspundă cerinţelor complexe
rm P^ se astăzi automobilului.

Odată definite caracteristicile
principale privind soluţiile tehni-
co-constructlve ale autoturismu¬
lui şi ale organelor principale (de
exemplu, caroserie cu 2 sau 4
uşi, motor diesel sau cu aprin-
dere prin scînteie, turbo sau nu
tnne disc pe ambele punţi cu cir¬
cuite independente 51 ), simul¬
tan, serviciile de specialitate ela¬
borează propuneri cu diferite va-
rianţe constructive in funcţie de
profilul lor. Categoric, sarcina
cea mai dificilă o au serviciile
omacbete-stiUcaroserie", unde
sţifiştn, ergonomiştii, designerii
şi carosierii trebuie sa defi»
neasca forma caroseriei viitorului
automobil prin elaborarea a mii
de crochiuri şi schiţe, în condiţi¬
ile actuale, nu oricine poate —
decit pur şi simplu întîmplâtor -
sa proiecteze o caroserie compe¬
titiva, care, în mod normal, cere
un volum de munca uriaş (apro
ximativ un milion de ore de
muncă). Aceasta cu toate ca in¬
stitutele sau carosierlf particulari
cunoscuţi publicului (Bertone
Pm in fa rina, Trevor Fibră şa.) be¬
neficiază de calculatoare — care
au tn memorie, fa zi, ţoatâ expe-

7 c d n dofTfeni u dîn ultimii
ib 2Q de ani —, precum şi de
tunete aerodinamice specializate
echipate cu aparatură electro¬
nica moderna (fig. 2 ).

De fapt, in istoria mondială a
automobilului şl în multe cazuri
particulare s-au construit de¬
seori, fără mari greutăţi, unul sau
mai multe tipuri de caroserii
Problema cea mai dificilă este le¬
gata de industrializarea unei
atare caroserii î n vederea fabri¬
cam ei m seri©, în zeci sau sute
de mii de exemplare.

Ua elaborarea unei caroserii
noi se urmăreşte nu numai
forma, caracterizată prin coefi¬
cientul aerodinamic Cx, care se
apropo ameninţător de graniţa
0,300 pentru fabricaţia de serie,
ci şi o uşoară realizare a protec-

imi an t [corosive, care tinde a
generaliza la şase ani. precum ş,
alte soluţii tehnice legate de se-

ln U r n H tea , paaa 9 erllor Şi pietoni
nrt f , k’ a j ? 8re ' venf itatie şi con¬
fortul habitaclului etc.

Pentru definirea formei ca rose-
nei se efectuează încercări în tu-
neie aerodinamice (fig. 3 } se
construiesc machete la diferite
scări care se prezintă periodic
evolutiv, conducerii întreprinderii
Şi specialiştilor, pentru a stabili
forma finala care se va materia-
Uza prin construirea „modelului
maşter, în mărime naturală
Evoluţia tehnicii în domeniul
construcţiei de caroserii de auto¬
mobile a condus la realizarea de
scule şl utilaje moderne (calcula¬
toare electronice specializate,
maşini de desenai şi trasat ş a )
care permit rezolvarea optimă a
problemelor legate de realizarea
sculelor şi matriţelor pentru am-
butisarea tablelor, studierea am¬
plasării scaunelor în vederea ob*
ţmerii unui confort sporit, deter¬
minarea, cu ajutorul simulatoare¬
lor electronice, a eforturilor în
diferite zone critice (prin vizuali¬
zarea pe ecrane video) etc

w° «.w ca,e 9° rie de probleme,
tot atît de importante ca cele pn

vlnd construirea caroseriei, este
reprezentată de definirea teh-
nrcă finisarea şi realizarea restu¬
lui de organe ale automobilului
Grupele de lucru (studii, cerce-
ar! încercări) pe domenii (mo-
ţor legătură cu solul, transmisie
instalaţia electrică, direcţie, fri-
nare ş.a.), după proiectarea şi
realizarea subansamblurllor
efectuează încercări p e bancuri
Şl autoturisme, in diferite

condiţii de solicitare, inclusiv cll-
matlce, pentru optimizarea solu-
ţillor, in vederea satisfacerii con¬
diţiilor de calitate şl fiabilitate
Se pune un accent deosebit pe
realizarea unei fiabilităţi cit mai
mari aceasta Infltienţind direct
întreţinerea şi repararea autotu¬
rismelor în exploatare (fio 4 )
Marile firme constructoare de
automobile au trecut la definirea
unor soluţii din ce în ce mal fia¬
bile prin stabilirea unor parcur¬
suri tot mal mari între operaţiile
de întreţinere ce se efectuează la
veri icârlle periodice ale automo¬
bilului, m timpul exploatării sale
Pentru executarea acestui volum
uriaş de lucrări, institutele de
proiectări şl încercări speciali¬
zate. cu personal care la unele
■ ntreprinderi mari atinge un nu-

R f 5-6

mâr de pînă la 5 OCX) de angajaţi
beneficiază de mijloace tehnice
foarte moderne (piste de încer¬
cări calculatoare electronice,
sute de standuri specifice ş-a.)
cu ajutorul cărora efectuează în¬
cercări clasice sau sofisticate
{fig. 5: hologramă deformaţii pi¬
vot fuzetâ OLTCIT) privind rezis¬
tenţa unor piese şi organe, polu¬
area, economicitatea, frînarea,
securitatea activă şi pasivă (fig.
6 ) t ergonomia postului de con¬
ducere (fig 7: manechin ONSEB
— studiu OLTCIT) ş.a.m.d.

Dupâ definirea tehnică a auto¬
mobilului, se fac investiţiile ne¬
cesare (utilaje, scule, standuri de
încercări şi control etc,) şi poate
începe fabricaţia de serie Intre
timp, prototipurile rulante îşi
continuă încercările de andu-
ranţâ. Aceasta conduce la o
ameliorare continuă a modelului
deja definit, fără a se renunţa la
utilajele, sculele şi loturile de
piese deja realizate decît după
amortizarea tor.

Pentru a depista din timp
eventualele erori (defecte) ce ar
putea apărea in exploatare, se
urmăreşte primul lot de autotu-
risme fabricat (între
20 000—40 000) cu ajutorul cal¬
culatorului, care scoate în evi¬
denţă rapid defectele apărute in
exploatare, centrailzîndu-le pe
categorii. Acest sistem permite a
se lua măsuri Imediate în cazul
apariţiei surprinzătoare a unui
defect major. Practica a demon¬
strat că cine nu dezvolta un ase¬
menea mod de lucru este pus
uneori în situaţia de a retrage de

pe piaţă zeci de mii de maşini
pentru înlocuirea unor organe
care afectează securitatea auto¬
mobilului.

O importanţă deosebita m spe¬
cificul fabricaţiei de automobile

o au furnizorii de piese şi suban¬
sambluri, deoarece produsul fi'
na i __ automobilul — este afectat
direct de suma calităţii acestor
produse. în ceea ce priveşte au¬
tomobilele care se exportă, auto¬
mat, unele din aceste produse
ajung a se compara direct calita¬
tiv cu alte produse similare de pe
alte pieţe. Luînd drept exemplu
bobina de inducţie de 12 V,
aceasta poate fi folosita la orice
tip de autoturism, indiferent câ
este fabricată ta Femsa (Spania).
Marchall (Franţa), Ducellier
(Franţa), Magnetti-Marelli (Ita¬
lia), Bosch (R.F.G.) sau la
l,A.EA — Sf. Gheorghe. Aceşti
furnizori ai uzinelor de montaj au
o atenţie permanentă în direcţia
ameliorării tehnice şi calitative a
produselor lor, tocmai pentru a
face faţă situaţiei de mai sus.

Despre acest fenomen, care a
cuprins şi cucerit întreg globul
pâmîntesc, în special prin utilita¬
tea lui. s-au scris şi se vor mai
scrie foarte multe, automobilul
fiind astăzi una din preocupările
cele mai importante ale omului,
Este cu atît mai important să ne
aducem cu toţii contribuţia la bi¬
nele şi progresul lui, indiferent
câ proiectăm la planşetă un an¬
samblu sau exploatăm un auto¬
mobil.

almanahul tehnium

1 N4QQ1 y

i L2 R3

6,3/q3A =Jţjn
D2-PL8f/2Z .Cm

20FM05

Ty2

T1N05

TUROmETRU

Turometrui electronic este. de
fapt. un convertor frecvenţă-te n-

■ Fre f V ! nta im Pusurilor qe-
nerate m bobina de inducţie este

fbî°mnf° nala cu tura t' a motoru-
fuj, conform relaţiei

f . n

30 un ^ e f frecvenţa în Hz

n turaţia in rot/min. pentru ca¬
zul unui motor în patru timpi cu

duqie. 0 ' Indri 5 ' ° bobma de irt ‘

Fiecare din aceste seîntei-im-
puis deschide pentru scurt timp
tranzistorul T,, care are rolul de
protecţie a circuituiui integrat şi
de formare a frontului şcăzâtor
ce acţionează monostabilul CIW
La ieşirea monostabilului se
obţine un număr de impulsuri
dreptunghiulare de durata con-
f'fq tâ '.®9 a ' ou numărul de seîn-
te produs de bobina de inducţie
Instrumentul indicator I, care
are rolul de integrator, va arata
valoarea medie a succesiunii de

Ing* COSTACHE FLORE A

impulsuri dreptunghiulare.
Creşterea turaţiei motorului

„ la creşterea frecvenţei
scrnteilor produse de bobina de
inducţie Şl la creşterea număru¬
lui de impulsuri dreptunghiulare
deci şi a valoni medii a tensiunii-
generate.

Stabilizatorul parametric eli¬
mina influenţa variaţiei tensiunii
bateriei asupra etalonârli turo-
metrului.

Etalonarea se face astfel- cu
borna de intrare legată la masă
p 6 [®â e . azâ dln potenţiometreI
a l e , a 9 ul instrumentului
sa indice diviziunea zero. De la

tor de ser nnaJe
dreptunghiulare se introduce ia

de întrare un semnal de
„ Hz pentru o turaţie de 6 000
rot/mm şi se reglează din poten-
| io metrul P ? acul instrumentului
lâ capat de scală.

Din potenţiometrul P. se re¬
glează amplitudinea impulsurilor
ce deschid tranzistorul T, el pu

t, M (,,IUUU, > uu un oj vizor re-

ziatlv sau eliminat atunci cînd
a mp IFtudinea impulsurilor
preluate de la bobina de inducţie
nu este atîî de mare îndt să dis
truga tranzistorul.

, r ° asupra faptului că

tranzistorul T, este deschis şi în¬
chis de impulsurile preluate de la
bobina de inducţie ne-o dă în¬
suşi instrumentul I, care. pentru
orice turaţie, va trebui să indice
o anume valoare. Dacă instru¬
mentul l râmine pe zero în-

ÎNCĂRCĂTOR
AUTOMAT PENTRU
ACUMULATOARE

■■■Mj

După cum se ştie. durata d*
funcţionare corecta a unui acu
mutat or, în special in cazul acu
mulatoarelor acide cu plumb
este determinată, în primul hnd
de corecta exploatare şi întreţi-
nere a acestora. în acest sens. se
recomandă ca acumulatoarele sa , Jn _ £

he menţinute In stare încărcate u P r ~^0Vef
«ar in cazul unor perioade mai
lungi de timp de neutilizare să U sec-14Vp f
fie descărcate cu un curent po-
trivit (1/10—-1/15 din capacitatea
exprimată în Ah). în urma des*
cărcârilor de „menţinere 1 ' sau
„formare', bateriile de acumula¬
toare trebuie imediat încărcate
încărcarea bateriilor de acu-

isa

Irig, IOSIF LIMGVAY

muiatoare este o operaţie relativ
simpla, insa deosebit de preten-
ţfoasa. determinând in foarte

mare măsură durata de functio-
nare.

— un curent de încărcare de
maximum t/10 din capacitatea
bateriei, exprimat în Ah, adică o
baterie de 64 Ah va fi încărcată
cu maximum 6,4 A,

— curentul de încărcare sâ
scadă progresiv odată ou creşte¬
rea stării de încărcare a bateriei;

~ la încărcarea completă a

T22N05

^ “UUJJF/25V

ALMANAHUL TEHNIUM

R2+12V

searrmâ că tranzistorul T, nu
este deschis de impulsurile pre¬
luate de ia bobina de inducţie şl
atunci se acţionează potenţ iome-

trul Pi- *

Schema se realizează pe ca¬
blajul imprimat din figura 2, de
formă circulara, pentru a înlesni
prinderea lui în spatele instru¬
mentului cînd acesta este circu¬
lar

La nevoie, placa cu cablaj im¬

primat se taie dreptunghiular
dacă se foloseşte un instrument
dreptunghiular.

Se recomandă ca impulsurile
de la bobina de inducţie să fie
preluate printr-un cablu ecranat
din motive de siguranţă in ex¬
ploatare. Impulsurile de la bo¬
bina de inducţie se preiau
rintr-o înfăşurare alcătuita dm
_ io spire, montata în jurul gi-
ţului bobinei.

LISTA DE PIESE:

R 1 — 1 kO; R ? — 150 n; RrsRs —
10 kn: R 4 —150 kil; C, - 0,22

C 9 — 0,022 *iFîC a C 4 - 10 nF;
CIM — /C 555: T 1 — BC172: D —
1N40Q1;DZ - PL9V1; -

10kî l, potenţ iometru semireglabil.
p 2 —100 kn, potenţiometru semi-

regiaoil

Toate rezistoarele au toleranţa
±5% şi puterea 0,5 W, iar con¬
densatoarele au tensiuni mai
mari de 9V.

bateriei, curentul de încărcare sa
se reducă automat la valoarea
curentului de pierderi, împiedi¬
ci nd astfel supraîncărcarea bate¬
riei, respectiv distrugerea masei
active (pastei) de pe electrozi
Montajul din figura 1 asigură

acumulatoare de 12 V in cazul
unor baterii de 6 V tensiunea dm
secundar va fi de maximum 7 V,
dioda D* va fi PL 3V9Z, iar becu¬
rile L, şi La de 3.5/0 f 2A.

Reglarea montajului se reali¬
zează cu ajutorul unui voltmetru

a diodei Zener. în timpul exploa¬
tării nu se va depăşi aceasta po¬
ziţie a iui P, pentru a nu supraîn¬
carcă bateria de acumulatoare
Constructorii mai experimentaţi
pot să aleagă valoarea iul R :1 ,

U pr= 220V e f s2
Usec=1Wef 2QA

Notă: D* sa va alege ex¬
perimental; R l se va alege
experimental (vezi textul)
şl va fl de 10—30 W,

aceste cerinţe şl poate fi folosit
atît pentru încărcarea bateriilor
descărcate, cît şi pentru menţi¬
nerea stării de încărcare a bateri¬
ilor stocate timp îndelungat.
Montajul asigură un curent de
încărcare potrivit, indiferent de
starea de încărcare a bateriei, şl
în momentul încărcării complete
întrerupe încărcarea.

Cu elementele specificate în
schemă se încarcă baterii de

1B3

Şi

constă în marcarea poziţiei
potenţlometrului P, pentru care
curentul de încărcare, Indicat de
ampermetrul A, devine zero ia o
baterie încărcată. VoltmetruI se
montează ca în schemă, iar bate¬
ria se consideră încărcată cînd la
bornele ei tensiunea este de 14,4
V (acumulatoare de 12 V),, res¬
pectiv de 7,2 V (acumulatoare de
6 V). Această poziţie este funcţie
de dispersia valorilor parametri¬
lor de poartă ai celor două tiris :
toare şi ale tensiunii de avalanşa

astfel ca pragul (valoarea mar¬
cată) iui P, să coincidă cu capă¬
tul „de sus" al cursei acestuia
Montajul din figura 1 funcţio¬
nează astfel: la punerea sub ten¬
siune. pe anozii tiristoarelor Tyl
şi Ty2 apare tensiunea pozitivă
pulsatorie, prin redresarea ten¬
siunii secundarului tr an sfor marto¬
rului cu puntea redresi>are
2QPM05. Prin R 1( L, şi D,
chide tiristorul Tyl şi începe în¬
cărcarea bateriei, produci nd
creşterea tensiunii la bornele

ALMANAHUL TEHNIUM

alarmă auto

Montajul prezentat în continu¬
are foloseşte două circuite inte¬
grate temporizatoare, de tipul ftE
555, Temporizatorul A îndepli¬
neşte două funcţiuni distincte: a)
furnizează o întîrzier© necesară
pentru armarea sistemului, în
timp ce automobilistul iese din
maşină; b) furnizează o întîrzfere
ce permite conducătorului vehi¬
culului să intre în automobil şi sa
dezafecteze alarma.

Intîrzierea se poate calcula cu
fOfmula:

T = 1,1 (R, + R,)C>

Iii

Ouy

1“ UI

A. NICOLAE - Crivina

Această întîrzier® la declanşa e
permite eliminarea unui comuta-

Dla- ţ « r } eC în nVe f nab ' 1 ?i vulr, erahil,
plasat in afara automobilului
comutatorul de pornire (START)
poate fi plasat discret sub bordul
vehiculului. Comanda de întîr-

fn?pfmL de ? ,anŞare se trimile prin

intermediul unui limitator acţlo-
nat de uşa din faţâ-stînga Din
potenţiometre l R, se poate reala

la U a a cttana?e a ' “ mpul de in,îfz ' ere

«"Kiîu'ţM

r, U i rP D Ze nep ăcute - Temporizato¬
rul a acţionează un releu care
alimentează claxonul. Şi î n acest
«!I"PUI Clt sună alarma poate

Iltata a ii dUpa dorin t â sap nece¬
sitate, din potenţiometrul R. La

Pinul 5 al circuitului se leagă un
imitatoare montate pe
celelalte uşi, capotă etc. Este
btne ca alimentarea cu tensiune
sa se realizeze după ce cheia de
contact trece m repaus. în caz

ShliiT se r,scâ acţionarea mon¬
tajului prm semnale parazite ge¬
nerate de aprindere
Cmd alarma este pusă în func-
une. temporizatorul 8 este ac-
!l°™ a de 'mnzlţia de la ieşirea
temporizatorului A După un mo¬
ment Iniţial, in care tlristorul pre¬
vine acţionarea temporizatorului

ti,’,«i ar j a pO0te fl pusa în tunc-
* de oricare din senzorii
montaţi p e uşi, capotă etc.

Tipul bateriei

=«<

1°

3 CC

6FB
6F16
6Ds84
6Ds9S
6 Ds 112
12Ds70—1
12Ds70
12Ds84
12ES105
12R4S
12D72
12—44
12-55
12-66
12-77
12-88
12—110
i? —143

Capacitatea
nominală la 20 h
descărcare (Ah)

C..

112

105

72*

110

1*43

-J.tflL-

Curentui de încărcare (A)
H——--

f«

0,8

1,6

8,4

9,8

11.2

7,0

8.4
10,5

4.5
7,2

4.4

5.5

6.6

7.7

8.8
11,0
14,3

-1B.0

0,4

0,8

4,2

4.9

5,6

3.5

4.2

5.25

2.25

3.6

2.2

2,75

3.3
3,85

4.4

5.5
7 15

JL*

acesteia (UB) fn momentul in
care se atinge valoarea critică a
tensiunii la bornele bateriei
aceasta s-a încărcat), creşte
tensiunea la bornele lui C■ peste
tensiunea de avalanşă a lui ş i
se amorsează tlristorul Ty2 | n
acest moment scade tensiunea
intre anodul şf catodul acesteia
la circa 1 —1,5 V şi se aprind be¬
curile L t şi L £ , Iar tensiunea din
punctul comun al acestora de-
vme insuficienta pentru amorsa-
rea iui Tyl. Din cele de mai sus
rezulta ca intensitatea luminoasă
a iu* Li şi L 2 indica nivelul de în¬
cărcare al bateriei, care este în¬
cărcată complet la lumina ma¬
xima a becurilor L ţ şi L 2 .

154

Puntea 20PM05 poate f, înlo*
cuita cu patru djode indepen¬
dente de tipul 105105 sau 20Si05

Transformatorul de reţea va fi
astfel dimensionat încît în secun¬
dar sa asigure 15—20 A la ten¬
siunile specificate.

Un montaj ceva mai pretenţios
este prezentat în figura 2 Monta¬
jul funcţionează astfel: fa cupla¬
rea bateriei descărcate (U H -
10—12 V) între bornele + si
ale încărcătorului, dioda Zener C
de tipul PL 12 Z este închisa
şi tranzistorul T 2 (BC 107) blo¬
cat. Ca urmare, tranzistorul Ţ.
are baza polarizată + prin R, (1,8
xlî) şl conduce, adică debitează
semnal d* poartă prin D.

(1N4001) tiriatorului Tyl
(T16N05) După deschiderea ti-
ristorului apare curentul de în¬
cărcare ce trece prin acesta atît
timp cft tensiunea la bornele ba¬
teriei este mai mică decît valoa¬
rea momentană a tensiunii semi-
sinusoidaie debitate de puntea
re dresoare (20PM05).

In momentul atingerii stării de
încărcare, cmd tensiunea ia bor-
neie fiecărei celule atinge 2,4 V
(14.4 V pe baterie), se deschide
□ 3 şi trece în stare de conducţîe
T ? , apropiind potenţialul bazei luî
T, de cel a masei. Astfel, tranzis¬
torul Tt se blochează şi nu mai
permite deschiderea tiristorului
Ty, adică se opreşte încărcarea

ALMANAHUL TEHNIUM

RtlMATimpîntirziere acţionare

R4 IM Timp acţionare clapon

Cheie de contact
aprindere

C150-F

, il i

C2 ypj

R4 1 Mcl RS3ka

J_l—t

% 13 12 11 10 9 8

3 pE 555

1 2 3 4 5 6 7

“i—i—r

Releu acţionare claxon
+ BAT

Comuta
montate
\a uşi .si
capota

toare

R6 24^a

♦bat

* BAT o

AUTOMAT

Cu ajutorul montajului din fi¬
gura, relativ simplu, se optimi¬
zează frecventa de baleiaj a şter-
gatorului de parbriz, în funcţie
de condiţiile meteorologice con¬
crete. reduc!nd numărul de şter¬
geri/minut la minimum necesar,
fără intervenţie la întrerupătorul

Dioda D 3 se va alege din mai
multe exemplare, astfel ca des¬
chiderea lui T 3 să se producă
atunci cînd tensiunea la bornele
bateriei a atins 14,4 V. Intensita¬
tea maximă a curentului de în¬
cărcare va fi determinată de ca¬
pacitatea transformatorului şi de
valoarea rezistenţei de limitare
R u La un transformator dat, Ri
se va alege experimental, ţinînd
cont de cele arătate în introdu¬
cere şi de capacitatea acumula¬
torului. în cazul bateriilor de
acumulatoare cu U&=6 V se va
monta în locul lui PL12Z (selec¬
tat) o diodă (D 3 ), cu tensiunea
de avalanşă corespunzător scă¬
zută. cum ar fi PL6V2Z.

156

ydBAVIM

de bord Folosirea montajului
prezintă avantajul că viteza un¬
ghiulară a ştergâtorului d© par¬
briz (timpul necesar unei şter¬
geri) nu se modifica Montajul
înlocuieşte un întrerupător de
bord clasic, care se comută sin¬
gur (automat), la intervale egale
de timp, reglabil după dorinţa
i automobilistului, în funcţie de
- condiţiile concrete.

Montajul funcţionează astfel: la

închiderea comutatorului K t prin
potenţiometrul R-, se încarcă
condensatorul C v In momentul
în care tensiunea la bornele lui
C t atinge tensiunea de poartă
ţV GT ) a tiristorului Ty, acesta
trece în stare de conducţie. Prin
tirîstorul astfel deschis va trece
curentul ce ăcţlonează motorul
ştergâtorului de parbriz, scoţînd
ştergâtoarele din poziţia de
„cîmp de cursă", Prin tlnstorul
deschis şi prin Q, se descarcă şi
condensatorul G 1 şi se stinge T 4 ,
iar motorul ştergâtorului de par¬
briz, datorită sistemului electro¬
mecanic original din sistem (Kş),
îşi va continua cursa pi na cînd
revine iar ta poziţia de repaus,
cînd procesul începe din nou.
Montajul se execută pe o placă
ce se montează în spatele bordu¬
lui, pe care se scoate axul poten-
ţiometrului. Montajul se alimen¬
tează de la punctul „cald" al în¬
trerupătorului de parbriz de la
bord (K b ).

*12V

k b

wPl-S00kQ

1 D1-1N40O1

^ T4 ,

T6N05 ;
Rl-IOOko

C2 1

■ ioo^y

^C1-470^F

almanahul tehnium

DgşJ cu o biografie marcata de
cele mai curioase meandre, ni¬
ciodată despre automobil nu s-a
discutat mai mult decrt astăzi;
poate nici la naşterea sa, cînd
h trăsură fără cai‘ îşi făcea intra¬
rea pe drumurile publice amu-
zind pe unii oameni, contrariind
sau mspălmîntînd de-a dreptul
pe cei mai mulţi. Rind pe nnd
huiit şi adulat, exclus din socie^
tate şi readus în centrul ei, auto¬
mobilul formează astăzi subiec¬
tul dezbaterii nu numai a specia¬
liştilor şi, mai ales, nu numai a
acestora. Cele mai ample dezba¬
teri vizează alte laturi ale exis¬
tenţei sale şi ele ţin de sociolo¬
gie, de ecologie, urbanistică po¬
litică, eeonomie.ş.a.

Dar discuţiile şi polemiclle ve¬
hemente, uneori înveninate şi
tranşante, în care sînt angrenaţi
deopotrivă specialişti, dar şi eco¬
nomişti, sociologi, medici, urba¬
nişti, esteticieni, viitorologi sau
chiar oameni de litere şi filozofi,
nu trebuie să creeze teamă. Au¬
tomobilul face parte integranta
din actuala civilizaţie şi este nor¬
mal ca el să nu lipsească din
miezul dezbaterilor, al căutărilor

şl a! planurilor de perspectrva
tste neîndoios că ceea ce a
tăcut ca astăzi automobilul sa
constituie cel mai important
mai raspîndit mijloc de transport
£?■?*** tu . îe n ®" ntr0C ute sa adap¬
tabilitate la varietatea condiţiilor
4tH

PRODUCŢIA MONDIALĂ ANUALA

climatice de pe glob, capacitatea
de manevra superioară pe dru-
munle şi solurile cele mai dife¬
rite, ea şi incontestabilul avantaj
de a executa aşa-numitul trans¬
port „dfn poartă în poartă", adica
de a ridica pasagerii şi mărfurile

'<28-

^ 24-

2000

156

ALMANAHUL TEHNIUM

de la domiciliu şi a depune în¬
cărcătura transportata ia punctul
final al călătoriei — lucru pe care
nu-! pot face nici trenurile, met
navele şi nici avioanele.

lată suficiente argumente care
justifică de ce nici un alt mijloc
de transport existent nu poate
concura automobilul Tnlătunn-
du-l din actuala sa poziţie. Ex¬
ploatat în diverse scopuri, auto¬
mobilul este, totodată, obiectul
tehnic de pe urma căruia trăiesc
milioane de oameni de pe întreg
globul, adică toţi cei angajaţi în
proiectarea, fabricarea, exploata¬
rea, în întreţinerea şi repararea
sa — cee a ce explică imensul in*
teres acordat evoluţiei sale,

Există însă şi unii factori —
aşa cum au existat în cursul în*
tregii sale existente, care peste
trei ani devine centenară — ce
umbresc perspectiva apropiată.
Penuria de carburanţi, normele
ecologice şi securitatea circula¬
ţiei — iată principalele maladii
actuale aie automobilului.

„INAMICUL PUBLIC NR. 1“

bustibil, spectrul golirii canistrei
de combustibili hrdrocarbonaţi
fac ca perspectiva vehiculelor ru¬
tiere motorizate să capete tonuri
sumbre. Daca se ţine seama că
în transportul rutier se consuma
zilnic 540—560 milioane tone de
benzină şi 570—590 milioane
tone de motorină şi se compară
aceste cifre cu rezervele exis¬
tente, nu se poate să nu se
ajungă la concluzia că viata au¬
tomobilelor echipate cu motor
termic este pe sfîrşite.

Dar automobilul încă lupta, şi
chiar cu şanse de supravieţuire,
în viitorul apropiat. Aceasta o
spune introducerea normelor in¬
terne şl internaţionale privitoare
la emisia de noxe, pe care auto*
mobilul a ajuns să le respecte, o
spun masurile de securitate pa¬
sivă şi activă care tind să desfiin¬
ţeze trista titulatură de „omorîtor
de oameni' acordată automobi¬
lului; în sfîrşiL pentru aceasta
pledează reducerea constantă şi
substanţială a consumului de
carburanţi la toate tipurile de au¬
tovehicul.

Este de largă şi Incontestabilă
notorietate faptul că automobilul
exercita asupra mediului o polu¬
are complexa; chimică, optică şi
fonică. * .

Zilnic, actualul parc mondial
aruncă asupra omenirii 250—260
milioane de tone de substanţe
toxice, constituite, în principal,
din oxid de carbon, oxizi de azot
şi hidrocarburi, ale căror efecte
asupra sănătăţii şl mediului sînt
catastrofale. Cota de poluare di¬
feră în funcţie de gradul de mo¬
torizare, de exemplu, ea atinge
60% în S.U.A.. 25% în Franţa.
20% în R.F.G. eţc. In centre
aglomerate se ating recorduri
neliniştitoare, cum ar fi acel 89%
în Los Angeies. fapt ce atrage
atenţia asupra luări) măsurilor
cuvenite.

Pe de altă parte, zgomotul pro¬
dus de rulajul automobilelor in
centrele populate constituie unul
din cei mai importanţi factori de
stres. Cifre statistice arată câ in
unele ţări, cum este S.U.A., de
pildă, zgomotul urban îşi du¬
blează intensitatea ia fiecare de¬
ceniu, constituind un pericol
pentru sănătatea locuitorilor

Devenit una din principalele
cauze ale mortalităţii, automobi¬
lul este supus de mai mulţi ani
unei necruţătoare analize sub as¬
pectul securităţii, pentru a re¬
duce înspăimântătorul nivel a!
mortalităţii rutiere cotidiene:
230—270 mii de cazuri

in sf rşit, dar nu în ultimul rind
ca importanţă, foamea de com-

INCOTRO?

Aşadar, ce se va întîmpia cu
automobilul? La aceasta între¬
bare se poate răspunde numai
dacă ne amintim că în întreaga
sa istorie evoluţia parcului mon¬
dial şi a producţiei a fost deter¬
minată, de fapt, de doi factor ,
utilitatea autovehiculelor şi nu¬
mărul populaţiei In epoca noas¬
tră s-a mai adăugat un element
hotărî tor: rezervele de combusti¬
bil.

Primii doi factori au acţionat şi
acţionează şi astăzi constant
pentru creşterea producţiei şi
parcului mondial, fapt ilustrat de
qraficul din figurile 1 şi 2. Cifrele
absolute arată că automobilul
s-a dezvoltat neîntrerupt pînă as¬
tăzi, cu mici excepţii. Cel de-al
treilea a intervenit cu caracter
restrictiv după anul 1973, odată
cu declanşarea crizei combusth
bilitor, an care marchează şi o
scădere a producţiei mondiale,
relansata însă după 1975.

în ceea ce priveşte utilitatea şi
atracţia în mase. acestea sînt su¬
ficient de bine exprimate prin
densitatea de vehicule raportată
la mia de locuitori. Dacă se iau
în considerare numai autoturis¬
mele. se constată că gradul de
motorizare este extrem de variat
de la o ţară la alta, în funcţie do
posibilităţi, dar şi de politica de
dezvoltare a transporturilor; m
S.U.A există 530 autoturisme la
mia de locuitori, în R.F.G —369,
în Franţa—345. în Anglia—268.

m Japonia—196. In U.R S.S.,
unde există 30 de autoturisme ia
mia de locuitori, specialiştii so¬
vietici afirmă că nivelul optimal
ai densităţii motorizării este de
100—120 de vehicule ia mia de
locuitori, avînd în vedere politica
statului de dezvoltare a transpor¬
tului în comun.

Media pe glob a crescut de la
25 de autoturisme la mia de lo¬
cuitori în anul 1950 la 91 în 1980
şi se prevede că va ajunge la
- 100-125 în anul 2000 - ceea ce
argumentează creşterea progno-
2 a ta a producţiei şi a parcului
mondial, date fiind utilitatea au¬
tomobilului, precum şi evoluţia
numărului de locuitori ai planetei
pi na la sfîrşitul secolului.

Este adevărat că ritmurile de
dezvoltare a producţiei şi parcu¬
lui mondial au scăzut constant in
raport cu anul 1950. deşi faţa de
acest an, cînd pe glob erau în¬
matriculate 62,2 milioane de au¬
tovehicule, se mizează pe fantas¬
tica cotă de 700—800 milioane in
anul 2000. adică pe o creştere de
mai bine de zece ori a numărului
de înmatriculări! Ritmul însă a
scăzut şi scade constant: in de¬
ceniul al şaselea, ritmul era
92 8%, In anii 70— f 8Q, el a cobo-
rit la 73,7% şi se aşteapta ca m
ultimul deceniu al secolului ac¬
tual înmatricularea să cunoască
un ritm de numai 29,3%

Şi astfel, cu toate prorocirile
sumbre, automobilul continuă şi
va continua să se dezvolte şl m
viitor. Depinde numai de om sa-1
facă adaptabil noilor condiţii,
să-l folosească în mod paşnic,
conservîndu-l şi dezvoitîndu-i
aptitudinile la cerinţele viitorului

157

m'biMu^de *£!!£!!«£, ^“SîSSli^îSSS 1 ,?^^ 1 Els** 1- de aspec,ui «u*-

mentui principat — motorul cesteia şi, în ultima Instanţa, se informează sie-

ALB JM
AUTO

Acest tip de autoturism a fost
produs in 1925 in Italia. Poseda

rtl oQn ,0r '? 4 timpi cu 4 cilindri
de 990 cm 3 ce dezvolta 20 CP
Cutia de viteze avea 3 trepte Vi¬
teza maximă; eo km/h.

nriliri

3 »

Acest tip de autoturism a înce¬
put sa fie produs în R
mană începînd cu
tor cu 3 cilindri — 2
citate 992 cm^. La 4 250
nu! dezvoltă 50 CP, Viteza
ximă: 130 km/h

a.itaS,nh*i F an I a (1919 >' acest

automobil era echipat cu un mo¬
tor m patru timpi cu 4 cilindri, cu
o capacitate de t 100 cm®, dez-
voltmd o putere de 16 CP. Cutia
de viteze cu 4 trepte asigura o
viteza maximă de 70 km/h

hal 509

IBS

ALMANAHUL TEHNIUM

Produs al uzinelor germane in
1926, acest autoturism dezvolta
o viteză de 60 km/h, motorul de
500 cm 3 şl 10 CP (un cilindru —
4 timpi). Cutia de viteze cu 3
trepte, greutatea proprie 450 kg.

La o capacitate de 995 cm 3
motorul dezvolta 0 putere de 20
CP la o turaţie de 3 400 rotaţii/
minut. Motorul avea 4 cilindri în
4 timpi şi era răcit cu apă. Dez¬
volta o viteză de 85 km/h.

ţ n 1938, cu un motor de 4 ci¬
lindri în 4 timpi răcit cu aer şi o
capacitate de 1 090 cm 3 la o tu¬
raţie de 4 000 ture/minut (32
CP), acest autoturism se putea
deplasa cu 115 km/h.

Lung de 3 920 mm, lat de
1 350 mm, înalt de 1 540 mm,
avea greutatea de 870 kg.

159

ALMANAHUL TEHIM1UM

opel 4/20

Fabricat în 1929, motorul avea
4 cilindri, 4 timpi cu o capacitate
de 1 019 cms. La 3 500 turfVmi-
nut, puterea era de 20 CP. Viteza
maximă 80 krrVh.

iso mmKM

ALMANAHUL TEHNIUM

[

FOTO

TEHNICĂ

■Mi

FILmUL

DISt

Piecînd probabil da Ia dorinţa
simplificării la maximum a ope¬
raţii tor da manevrare a unul aparat
fotografic şi a fotografierii pro-
priu-zise, firma KODAK a lansat
pe piaţă filmul disc. Este vorba,
de fapt de un ansamblu speciali¬
zat aparat fotograficei Im. Figura
1 redă filmul în discuţie, practic
un disc fotosensibii cuprinzînd
15 negative color, plasate perife¬
ric. Formatul fiecărui negativ
este de 8 x 10,5 mm, mcadnn-
du-se în clasa formatelor submi-
niaturâ. Filmul este de sensibili¬
tate unică, respectiv 24 DIN.
Avantajele acestui tip de material
fotosensibil, respectiv planfllm
rotund, constau în;

— lipsa necesităţii derulării
mtr-o casetă iniţială:

— grosimea foarte mică a ca¬
setei şi, respectiv, a aparatului
fotografic.

Filmul se livrează într-o casetă
specială, groasă de numai 7 mm

şF cu dimensiunea maxima de
70 mm. Introducerea acestei ca¬
sete în aparatul fotografic se
face tot atît de simplu ca intro¬
ducerea unei casete muzicale
într-un casetofon.

Aparatele fotografice conce¬
pute special pentru acest sistem
sînt de mare simplitate construc¬
tivă din punct de vedere optic şi
mecanic. Expunerea este auto¬
mata, măsurarea luminii făcîn-
du-se graţie unui fotoelement
dispus frontal (măsurarea exte¬
rioara a luminii). Partea electro¬
nica este compactă, avînd ca
elemente de bază două circuite
integrate specializate. Funcţiile
realizate de electronica aparate¬
lor sînt

— măsurarea luminii;

— asigurarea expunerii co¬
recte;

— încărcarea bliU-ului (la
aparatele prevăzute cu blitz în¬
corporat);

— declanşarea blitz-ului, cînd
condiţiile de iluminare impun;

— comanda transportului fil¬
mului.

Transportul filmului este auto¬
mat, permrţînd efectuarea unei
fotografii după 0,5 s. Acţionarea
obturatorului şi a diafragmei
este, de asemenea, automata.

Ca sursa de energie se folo¬
sesc la unele aparate două bate¬
rii cu litiu de 3 V sau, ta alte mo¬
dele. o baterie de 9 V. Energia
furnizată de aceste baterii este
suficientă pentru eca 2 000 de
imagini, ceea ce înseamnă că în¬
locuirea lor nu este practic nece¬
sară

Blitz-ul încorporat se încarcă
^apid, circa o secunda, şi asigură
luminarea necesară pe o dis¬
tantă de 5 — 5,5 m.

Obiectivul special realizat pen¬
tru acest tip de aparate este un
obiectiv relativ luminos, deschi¬
derea maximă 2,8, cu distanţă
focala de mm. Este asfene ^
şi cuprinde 4 lentile (nelipite;ffltffe
tre ele). Reglarea clarităţii
este necesară, clmpul de clari-*
tate întinzîndu-se de la 1,2 m la

1G1 ALMANAHUL TEHIMIUM

}

MATERIALE

FOTOSENSIBILE

ROMANEŞTI

Fotoamatorii au găsit deja în
magazine produse fotografice
româniţi sub marca AZO şi au
putut să le testeze constatînd
buna for calitate, Este vorba în
primul rfnd de hîrtia fotografică
alb-negru AZOBROM, de filmele
negative AZO PAN, de hîrtia co¬
lor AZOCOLOR

Irig. VA3ILE CAUNESCU

Faţă de hîrtia ARFO, noul sor¬
timent are caracteristici, sensrto-
metrice superioare ca sensibili¬
tate şi contrast, oferind fotografii
cu o bogăţie tonală superioara şi
cu un grad de alb mai bun.

Hîrtia AZOBROM este o hirtie
pe suport normal, celulozic, bari-
tat cu un strat de emulsie foto

sensibilă pe bază de bromură de
argint, sensibilizata cromatic, cu
excepţia intervalului
380 520 nm, Se simbolizează
cu litera B.

Se fabrică în cinci gradaţii
respectiv moale (M), specială
(SJ, normală (N), contrast (C) şi
extracontrast (EC). Suportul
poate fi (O) semicarton (gramaj
175 g/m*) sau (1) carton (gramaj
260 g/m*) t alb (1) sau gălbui (2),
Hîrtia AZOBROM se livrează în
şase calităţii de suprafaţă, res¬
pectiv lucioasă (1), semimată (2),
"M" f?). ™ster (7), filigran (8).
cristaJ (9). Pe suport subţire hîr¬
tia se execută numai lucioasă.

Sortimentele se notează prin
simbolurile corespunzătoare aie
gradului de contrast grosimea
suportului, culoarea ^suportului
structura suprafeţei, asemănător
^^ otatii,e f ^os\\e la hîrtia
ARFO, Astfel. BN 123 înseamnă

infinit. Unele modefe de aparate
sint prevăzute cu o lentilă adiţio¬
nală care permite efectuarea de
fotografii de la 0,55 m.

Obturatorul lucrează cu un
timp de expunere relativ scurt,
1/200 s, ceea ce permite şi foto¬
grafierea obiectelor în mişcare
cu viteze uzuale.

Toate funcţiunile se realizează
automat la apăsarea micului bu¬
ton al aparatului fotografic.

Aparatele fotografice destinate
utilizării filmului disc se fabrică
sub numele firmei KODAK sau al
altor firme comerciale speciali¬
zate. ca de exemplu REVUE

Unele variante constructive pot
avea şi alte particularităţi, în ge¬
neral, simplificări de ia datele
menţionate anterior. Astfel, mo¬
delul KODAK DISC 2 000 are ex¬
punere manuală, iar aparatul RE¬
VUE DISC F nu are blitz încor¬
porat.

Alăturat sînt date ca exemple
fotografiile a două aparate. Acest
tip de aparate se caracterizează
şl prin greutate şi dimensiuni

toarte reduse. Astfel, modelul
KODAK DISC 4 000 din figura 3
are 180 g greutate şi 27 x 78 x
118 mm dimensiuni.

Filmul disc şi aparatele care-l
folosesc reprezintă o soluţie sim¬

plă şi comodă pentru fotografia
familială.

Dimensiunile reduse ale for¬
matului permit obţinerea uzuaiâ
a unor copii pozitive de maxi¬
mum 9x12 cm, ceea ce este un

m 4 v

dezavantaj esenţial. Un alt mare
dezavantaj al sistemului constă
în unicitatea sa, filmul nefiind
potrivit altor aparate şi aparatul
neputînd lucra cu alte filme. Răs¬
pândirea sistemului este iimitată
şi de aria de vînzare a filmelor,
oricum mai restrinsâ dedt pentru
filmul de 35 mm. Sistemul
descris, avind la bază filmul disc,
oferă posibilităţi reduse de lucru,
ceea ce îl face nepotrivit exigen¬
ţelor fotoamatorii or.

ALMANAHUL TEHNIUM

1GS

' hîrtie AZOBROM normala, su¬
port carton gălbui cu suprafaţa
mată.

Hîrtia AZOBROM se livrează la
formatele standardizate sau în
formă de sui. Pachetele conţin
10. 25, 100. 250 sau maximum
500 de file, funcţie de dimen¬
siuni. Eticheta este tipărită colo¬
rat. funcţie de gradaţia hîrtiei:
verde pentru moale, violet pentru
specială, roşu pentru normală,
albastru pentru contrast, galben
pentru extracontrast.

In plicurile de format mai mare
de 18x24 cm se pune o coală de
probă cu dimensiunile 9x12 gm
din aceeaşi şarjă. ^ jpk
Păstrarea se face în ambalajul
original la 15—20° C. în condiţii
de umiditate relativă 60—65 %, la
distanţă de surse de căldură sâu
de acţiunea luminii solare. Depo¬
zitarea hîrtiei în spaţii care con¬
ţin emanaţii de gaze, vapori de
terebentină, uleiuri minerale,
substanţe volatile, solvenţi orga¬
nici. produs© cosmetice, produse
de pielărie, reactivi de prelucrare
nu este permisă
Hîrtia AZOBROM. prin calită¬
ţile sale, este competitivă cu pro¬
duse similare ale unor firme cu
renume, precum AGFA-GEVA-
ERT sau KODAK.

Filmul AZOPAN PS-21 este un
film negativ alb-negru avînd 21
DIN sensibilitate. Se caracteri¬
zează printr-o granulaţi© foarte
fină, o bună latitudine de poză.
redare superioară a detaliilor.
Developarea în reţea dată de
producător asigură cele mai
bune rezultate, dar în activitatea
curentă se poate folosi absolut
mulţumitor şi revelatorul ATG-
NAL.

Foarte bine a fost primită de
către fotografii de la noi din ţari
hîrtia color AZOCOLOR. Este o
hîrtie plastic pe suport alb (gro¬
sime 0,25 mm), cu suprafaţă lu¬
cioasă (CL111) sau raster
(CR117). Se prelucrează con¬
form unui proces scurt, în trei
băi (revelare, fixare/albire şl sta¬
bilizare), atît la 23” 0. dt şi la
31° C. ceea ce convine atît ama¬
torilor, cît şi profesioniştilor Us¬
carea se face în aer liber sau în
maşini de uscat cu aer încălzit,
recomandîndu-se să nu se depă¬
şească însă temperatura de
45° C.

Hîrtia AZOCOLOR se caracte¬
rizează printr-o bună redare a
culorilor, apropiată de realitate.
Culoarea pielii este redată pe o
tentă caldă. în general, hîrtia
AZOCOLOR se poate compara
cu hîrtia produsă de AGFA, faţă
de care este însă de cca două ori
mai puţin sensibilă şi ceva mai
moale.

Rezultatele cele mai bune se
obţin după negative mediu satu¬
rate, după negative supraexpuse
apar deformări cromatice. Toto¬
dată sint de preferat negativele
executate pe filme AGFA sau de
tip KODAK, după care se obţin
culori mai intense. Developarea
hîrtiei color se face în seturile de
chimicale AZOPRINT.

Producătorul va veni în întâm¬
pinarea doleanţelor fotoamaiori¬
lor, daca va îmbunătăţi actualul
mod de ambalare a hîrtiei color
Totodată propunem Combinata-
luF AZOMUREŞ realizarea revela¬
torului pentru filmul alb-negru
sub formă de set, asemănător bi¬
necunoscutului ATON AL. Astfel
se va asigura obţinerea celor mai
bune rezultate în utilizarea fitmu-
%\ AZOPAN

în continuare vom informa
cititorii noştri asupra noilor ma¬
teriale totosensibile produse de
AZOMUREŞ pentru uzul ci nea-
maiorilor Este vorba de filmele
reversibile alb-negru RGP18,
RCP21 şi RCP24 avmd sensibili¬
tatea de 18, 21, respectiv 24 DIN.

Ne facem o datorie de onoare
din a prezenta cititorilor şi cele¬
lalte materiale fotosensîbile din
programul de fabricaţie cu desti¬
naţie profesională în diverse do¬
menii:

— Film negativ alb-negru de
21 DIN, tip 2011
— Film pozitiv alb-negru
CP AN. tip 2501
— Film pozitiv color CPC, tip
3501

— Film reversibil alb-negru

• RCP 21, tip 1611 (21 DIN)

• RCP 24. tip 1621 (24 DIN)

• RCP 27, tip 1631 27 DIN)

B. RADIOGRAFIE MEDl-

— Film radiografie medical
universal AZOIX RX—2

— Film cine-angiografic
AZOIX AX—1

— Film fluorografic AZOIX
MX^^I

— Film seriografic AZOIX
SX—1

— Film serio-angiografic
AZOIX SAX—1

C. RADIOGRAFIE INDUS*
TRtALA

— Film radiografie
• GAMAGRAF G^I (gran ci¬
taţie foarte fina, sensibilitate
mică)

• GAMAGRAF G—2 (granu¬
lat ie fină, sensibilitate medie)

• GAMAGRAF G—3 (grsnu-
laţie medie, sensibilitate ridicată)

_Film pentru microscopie

electronica AME

D. FOTOTEHNICA

— Hîrtie seismica AZOGRAF
BS—2

— Hîrtie oscilograficâ AZO¬
GRAF BO—3

— Hîrtie electrocardlografică
AZOGRAF BE-2
— Hîrtie fotocu legare AZOTIP
AT—HC (cu suport baritat sau
polletinat)

— Hîrtie document contact
AZOREFLEX CD—2
— Hîrtie document re p rog re¬
fl că AZOSTAT BD-3
— Film fototehnic nesensibili¬
zat llth AZOLITH CONTACT
AC—51 p

— Film fototehnic ortocroma-
tic AZOLITH SUPER
ORTHOAO—71 p
— Film fototehnic de selecţie
de culoare AZOGRAFIC PAN
AGP-33 p şi AZOGRAFIC PAN
AGP—23 p

— Film fototehnic nesensibiH-
zat în semiton AZOGRAF IC N
AGN-31 p şi AZGGRAFIC N
AGN-33 p

— Film fotoculegere AZOTIP
AT—31 p

— Film geofizic AZOGRAF
AG—21 p

— Film termoslabil de sondă
AZOTERM 100

— Film fototehnic de telede-
tecţie aviatică AZOCART
AL—21 p

— Film document negativ
AZOCOPY DN—3
— Film document pozitiv
AZOCOPY DP-1
Mulţumim Combinatului chi¬
mic AZOMUREŞ pentru informa¬
ţiile puse la dispoziţia cititorilor
noştri şl aşteptăm cu interes
apariţia catalogului de produse
totosensibile.

163

ALMANAHUL TEHN1UM

FOTOCOLOR

PRIN

TRANSFER

Procedeul Polaroid, cel mai
cunoscut sistem de obţinere prin
transfer de fotografii color în
ciuda simplităţii deosebite a de^
vel o parii, este limitat ca utilizare
datorită principalului său deza¬
vantaj: mărimea unică a formatu¬
lui imaginii, mărime dată de apa¬
ratul fotografic.

Firma Kodak a dezvoltat un
îîfu Procedeu, Ektaflex PCT
{Photo Color Transfer), care îm¬
bină avantajul developării simple
şi realizării imaginii prin transfer
cu posibilitatea obţinerii unor fo¬
tografii de formate diferite prin
mărire după fotograme uzuale
(negative sau diapozitive}.

Ideea care sta la baza proce¬
deului PCT constă în a realiza o
imagine intermediară prin mărire
pe un film special, Imagine care
ulterior este transferată pe o hîr-
ti© specială. Developarea se rea¬
lizează într-o singură bale în de¬
curs de 20 de secunde, iar pro¬
cedeul de transfer nu durează
mai mult de maximum 12 mi¬

nute.

Procedeul comportă patru
componente de baza:

1. Filmele de tip Kodak Ekta-
fiex PCT Negativ pentru măriri
după negative color şi Kodak Ek¬
taflex PCT Reversibil pentru ob¬
ţinerea de fotografii după diapo¬
zitive color,

Sînt filme color cu straturi mo¬
nocrome suprapuse, permiţînd
difuzia coloranţilor şi avînd su¬
port opac. astfel încft expunerea
nu este posibilă decît pe fata cu
emulsie,

2, Hîrtia Kodak Ektaflex PCT
este o bîrtie plastic specială ne-
sensibilă la lumină. Suportul este
opac, iar emulsia sa specială for¬
mează imaginea prin difuzarea
coloranţilor transferaţi din emul¬

sia filmului. Hîrtia, ca şi fitmeie
dealtfel, se livrează în doua for¬
mate, 13 x 18 şi 20 x 25 cm.

Sm! disponibile două calităţi
pentru suprafaţa hîrtiei, F — lu¬
cioasă şi respectiv N — mată

3. Revelatorul soluţie denumit
activator. Aceeaşi soluţie se utili¬
zează pentru filmele negativ şi
cefe reversibila Lucrează într-o
Pjaja largă de temperatură

C), se conservă timp
de 12 ium şi este activă 72 de
ore in procesul de lucru. Capaci¬
tatea de developare este de 75
de bucăţi format 20 x 25 cm,
□entru o doză de lucru de 2.8 I.

4. Maşina de copiat realizează
atît developarea filmului, cît şi
transferul imaginii, ambele pro-
cese neavînd nevoie de alimen¬
tare cu apă sau energie electrică
Modelul 8 M (Kodak Ektaflex
Printmaker) destinat amatorilor
se acţionează manual. Conţine o
tasa pentru activator, două val-
ţuri şi dispozitivele de ghidare
pentru film şi hîrtie. Formatul
maxim este de 20x25 cm.

Figura 1 redă grupat compo¬
nentele descrise.

Procedeul este prezentat sche¬
matic m figura 2. După un nega¬
tiv sau un diapozitiv se expiine
filmul identic cu procedeele cu¬
rente. dar plasînd fotograma în

mărire după

negativ diapozitiv _

14 color f—

negativv

KODAK Ektaflex

T -

pozitiV

sandwich film/hîrtia

film — —

hîrt i o ’Sgaart* ^

fotografie

color

16**

ALMANAHUL TEHNIUM

introdus în soluţia de developare
(figura 4). în maşină s-a pus ini¬
ţial o coala de hîrtie cu emulsia
(n jos. După 20 de secunde, se
acţionează manivela maşinii,
ceea ce determină antrenarea
hîrtiei şi filmului printre valţ uri le
maşinii (figura 5), emulsie contra
emulsie (sandvici). Deoarece su¬
porturile filmului şi hîrtiei sînt
opace, procesul de transfer con¬
tinuă la lumina ambiantă fără
nici un pericol. Durata procesu¬
lui de transfer este de cca 6—12
/ â minute, funcţie de temperatura
ambiantă. După epuizarea timpu¬
lui de transfer se detaşează hîrtia
de film (figura 6). Hîrtia se usucă
in aer în cca 2—3 minute.

După acelaşi film se pot exe¬
cuta mai multe copii, saturaţia
culorilor scszînd treptat. Scurtîn-
ou-se durata transferului, se ob¬
ţin culori mai pale, prelungindu-l
obţin culori calde, dense.
Clnd se fac mai multe copii, du¬
rata activării se reduce la 3—5
wecunde, iar separarea hîrtiei de
film $e efectuează la întuneric
pentru a preveni voalarea Ulmu¬
lui* 4 f

Interesant de remarcat este
faptul câ, prin scurtarea timpului
de transfer, se pot obţine domi¬
nante dorite, dată fiind apariţia
succesivă a imaginilor corespun¬
zătoare straturilor monocrome.
Ordinea de apariţie este galben,
purpuriu, azuriu,
în figura 7 s-au ilustrat struc¬
tura filmului şi procesul de obţi-
nere a fotografiei. Figura 7 a pre¬
zintă faza de expunere, figura 7
D faza de transfer, iar figura 7 c
faza premergătoare desprinderii
hîrtiei de film.

Procedeul Kodak EktaNex
PCT, concluzionlnd, are cîteva
mari avantaje:

—. prelucrarea chimică este
simplă şi nu este nevoie de apă;

— temperatura nu mai are ro¬
lul determinant ca ia prelucrările
color normale;

aparatul de mărit inversat (cu
emulsia spre sursa de lumină).
Se impune, de regulă, efectuarea
unor corecţii de culoare, ceea ce
presupune că aparatul de mărit
este prevăzut cu cap color sau
cu sertar de filtrare. Se pleaca de
la unele filtraje de bază, de re¬
gulă 40 galben + 40 purpuriu
pentru filmul reversibil şi 10
galben + 10 purpuriu pentru fil¬
mul negativ. Sursa de lumina a
aparatului de mărit va avea o
temperatură de culoare de 3 000
— 3 400 K.

Filmul expus este pus m ma¬
şina de copiat (figura 3) şi* pnn
acţionarea unui împingător, este

Bjtpkjnftirtft f 11 mu lui

monocrom g(*lb#n
monocrom purpuriu
mo no crom uurlu
suport

filifl/hirtla
( af btiii i Latinii)

Imsgia» transferată

suport - p
Anulai® — e-

^MrUe

UfillB

"O"

1B5

CALENDAR

octombrie

• Prima organizaţie de
aviaţie comercială internaţio¬
nală, Compania Franco-Ro^
mână, ia fiinţă ia 10 octom¬
brie 1921. Avioanele compa¬
niei parcurgeau ruta Paris —
Praga — Viena — Belgrad —
Bucureşti — ConstantinopoL
cea mai lungă linie a epocii.
Cursa inaugurală a fost reali¬
zata la 19 octombrie 1921.
distanţa între Paria şi Bucu¬
reşti fiind parcursă în 14 ort
cu 4 escala

La 11 octombrie 1925 se
inaugurează impunătorul Pa¬
lat al Culturii din laşi, în sfii
neogotic, după planurile arhi*
tectului ion BerlndeL Lipsa
de fonduri şi războiul Intre-
rupseserâ lucrările monu*
mentalului edificiu, începute
încă din 1907.

• La 15 octombrie 1783
primul om din lume — Fran-
gola P llatre de Hozier —
zboară la Paris, la înălţimea
de 80 de picioare. Ur¬
mătoarele experienţe ale pri¬
mului zburător îl vor duce la
altitudini de 250 şi 3 000 de
picioare.

— obţinerea de fotografii după
negative sau diapozitive este po¬
sibila în aceleaşi condiţii de lu¬
cru.

Procedeul PCT nu include însă
operaţiile de corecţie de culoare,
ceea ce presupune o anumită
experienţă sau calificare a ope¬
ratorului.

Procedeul implică materiale
speciale şi o maşină de copiat
specifică, ceea ce constituie
într-o anumită măsură un deza¬
vantaj. Preţul fotografiilor color
obtenabile prin procedeu! Kodak
Ektaflex PCT este comparabil,
de regulă, mai mic, cu cel al fo¬
tografiilor realizate prin modfele
normale.

înainte de a încheia, sa men¬
ţionăm posibilităţile largi de ma¬
nipulare a imaginii prin transfe¬
rări parţiale, transferări duble
sau triple, modificarea timpului
de transfer, intervenţii asupra fil¬
mului înainte de transfer (solari-
zări, de exemplu), supraimpre-
siuni etc.

ALMANAHUL TEHNIUM

obiectiv inversat

Partea anterioară obi«Hv
Nituri

Tiare crgmalierj

obrectîv

inversa*

fnele J^nte-Ţ^i are ţ —

-CfeflV montat normal
-—Rară superioară"

3 picioruşe- —i

cadrul 40 xTZmtn jl

Ptaca de ba zi
şi încadrare

fs| Inel Intermediar |v|
gpxare şf ca paresolafig

Detalii prindere la apsrat

FOTOGRAFIA

LA MICĂ DISTANŢĂ

şi MACRO -

FOTOGRAFIA

CU MIJLOACE INEDITE

Mai puţin cunoscute, dispozitivele
$i soluţiile simple aici recomandate
oferă Jargi posibilităţi de exploatare
raponalâ a calităţilor optice aie
obiectivelor. Separat sau combinate,
ale se adaptează excelent oricăror
situaţii din domeniul titlului cu netul
avantaj al construcţiei Simplificate şi
ai costului lor minim.

Se ştie că obiectivele cu distanţa
focala normale a formatului 24/36 de
F a 50 mm (standard), cit şt cele cu
unghi mare sînt corectate, în special
pentru distanţele mari (»). în macro-
fotografie (peste scara 1:1} ele se
montează invers, cu partea anterioa¬
ra spre aparat, cont rac an nd astfel
npsa corecţiilor pentru distanţe mid.
In acar domeniu, ca şi in fotografia
de aproape, obiectivele cu lummozb
tale mai scăzută (sub 2,B) sînt mal
bine corectate dedt cele luminoase

' "D

IO AN PETRESCU
nlciplul Gh, Bheorghlu-Oej

Obiectivele cu F mai mare dedt
cele normale şi în special teleobiech»
vele prezintă o serie de avantaje de
reţinut, ce le fac muft mai apte în
acest gen de fotografie dedt cele
normale Unghiul de fotografiere si
luminozităţile afnt mai mid, mărirea
distanţei de fotografi at îmbu nă-
taţeşte repartizarea uniformă a llu-
minăni, elimină defo rmăr ile de per-

l7n£o?l rt’nTiprop^^^un

subied, evîtînd să speriem midie
vidaţi şi umbrirea lor Corecţiile cro*
matice şi cele de sferrritate sînt mult
mal bune fi, în plus, fenomenul de
comprimare a planurilor, specific te¬
leobiectivelor, creează impresia unui
supliment de profunzime
fn general, utilizarea lentilelor de
apropiere ae va evita, preferindu-se
totdeauna mărirea tirajului, singura

soluţie care nu dăunează calităţilor
optice ale obiectivului. Cu excepţia
proxarelor de calitate optică garan-
ta J? fabrrcar,t f?i a soluţiei de la
pot 5), nu vom recurge la aceste len¬
tile auxiliare Improvizaţiile din len¬
ţii e obişnuite de ochelari sînt ex¬
cluse.

Toate soluţiile preconizate se ba¬
zează pe monturi cu filet M42 x 1 (cel
mai rBspîndit). Monturile cu baionetă
vor fj adaptate. Folosirea aparatelor
cu vizor separat, cu sau fără teleme-
tru, este limitată (vezi pct. 7)

1 Extensia In trepte constituie
procedeul cel mai cunoscut fa foto¬
grafierea sau reproducerea ia o anu¬
mita scară prestabilită. Se realizează
cu mele şi tuburi prelungitoare (irv
fermediare) montate între obiectiv şl
aparat Jn figura 1 se reaminteşte
construcţia lor Cotele comune sînt
diferind numai lungimea lor
utila, Un set se compune din 3—6
inele (tuburi) cu lungimi diferite,
care. fiecare în parte, asigură o anu¬
mita scară Prin asamblare, trebuie
să se obţină o lungime egală cu dis¬
tanţa focală (F) a obiectiv ului res¬
pectiv la scara 1:1 (imaginea în
mărime naturală), dubîind ded dls-
tanţa focală tr â obiectivului la
y 1F a setului. In plus. sau ca ele¬
ment intermediar pentru fiecare din
in** dispunem de lungimea tirajului
prin acţionarea monturii eiicoidale a
obiedivului şl urmărirea efectului pe
geamul mat

Pentru unde obiective, deşi consn
d erate normale pentru formatul

x 36 mm (de exemplu ob Heiios
F 58 mm), lungimea setului va fi
obligatoriu de 58 mm. Pentru teleo¬
biective. deşi au o construcţie spe¬
cială prin redarea infirmului de la o

ob F*5Dmm ob. F^lOOmm

€!ii

uFhgim^Tjîîâ

srmipSmm

variabila

3—- de fa (iii

detaliu

ALMANAHUL TEHNIUM

1GB

distanţă muR mai mică (cu puţin
peste 50 mm) f^â de planul imaginii
deal propria lor distanţa focală (de
exemplu F 135 mm), calat Iul setu¬
lui se va tace în funcţie de F propriu,
coborîndu-l, şi prin urmărirea efet>
tutui (vizual pe geamul mat) cu ajuto¬
rul unor tuburi provizorii din carton.
Orientativ, se pot alege componen¬
tele setului, consulţind şt tabelul de
mal sus De exemplu, pentru F - 135
mm un set oompus din 4 tuburi de lun¬
gimi diferite (1 x 10 mm + 1 x 25 mm +
k 2 x 50 mm).

2, Şaibele subţiri din carton sau
material plastic, începi nd de la grosi¬
mea de 1,5—2 mm, chiar confecţio¬
nate din simple inele de sirma moale
sau izolată în plastic, constituie
prima treapta de extensie peste tira¬
jul maxim al obiectivului, Grosimea
lor maximă va fl de 3,5 mm pentru a
se asigura înşurubarea obiectivului
cel puţin cu 1 — 2 filaturii Soluţiile de
la punctele 1 şl 2 sînt cele accesibile
dar şi cele mal simple, cu posibilităţi
de lucru relativ limitate.

3 Burduful este cel mai perfecţio¬
nat sistem cu care putem aborda ma¬
joritatea carurilor în domeniul de¬
scris, ce Implică tiraje importante. De
construcţie industrială sau improvi¬
zat, el prezintă marele avantaj că per¬
mite extensia continuă, Urm. pine la
scări chiar de 4—6:1, în funcţie de
distanţa focală a obiectivului utilizat
in figura 2 se preconizează folosirea
unui vechi aparat cu burduf tip cu
plăci, in capi nd de la formatul 6x9*
cu dublu sau chiar cu triplu*tlraj Deşi
ajuns de mult piesa de muzeu, ne va
aduce însă reale servicii, ca în cazul
descris, adaptindu-l la un aparat mo¬
dern monoobiectiv reflex Ca ele¬
ment de legătură între aparate* folo¬
sim o veche caseta metalică a apara¬
tului cu plăci sau, in lipsa, o placa
metalica de cca 1,5—2 mm grosime
Conform desenului (2a), în mijlocul
ei şi in axul optic Se practică un orifi¬
ciu în care, cu ajutorul unei şaibe
bine consolidate cu place prin inter¬
mediul unui filet exterior, se cu¬
plează cele două aparate într-o per
ziţie convenabilă găsită înaintea fixă¬
rii definitive a şaibei filetate de placa
de legătura Nivelul capului şaibei
din interiorul casetei (placa spre
aparatul vechi) nu trebuie să depă¬
şească falţul acestuia, ca sa se poate
separa ceie două aparate prin simpla
scoatere a casatei din falţ urile
adaptorului, urmînd apoi sa o deşu-
rubam de la aparatul reflex In locul
obiectivului vechi demontat fixăm,
prin intermediul niturilor, o şaibă file¬
tata în interior, în care vom monta
oricare din obiectivele noastre Viza¬
rea şi declanşarea se fac normal din
aparatul reflex. Scara de mărire (lun¬
gimea, tirajului) se face din extensia
şi butonul de punere la punct ale ve¬
chiului aparat Claritatea maxima
fină se obţine fie din montura obiec¬
tivului (soluţia 3b), fie combinată cu
acţionarea asupra tirajului.

4 Obiectivul inversat Sînt posibile
două variante: prima este fixă, a doua
permite punerea la punct din mon¬
tura obiectivului. In primul caz, cu¬
plarea obiectivului se face cu o şaiba
dublu filetată la exterior: una se fi¬
xează la aparat, cealaltă parte se

tntftie Intermedl

Scara de reproducere

1:10

1:5

1:4

1:3

1:2 '

1:1

Distanţa „a" (mm)

100

Distanţa „b" (mm)

550

300

250

210

150

100

Tirajul (lungimea utilă a
tubului), in mm

Dimensiunile maxime ale
subiectului

(timpul cuprins), In mm

240 x
360

120 x
180

95 x
145

72 x
108

48 x
72

24 x
36

Factor de prelungire a
expunerii

1,2 x

1,4 x

1,6 x

1.3 x

2,5 x

4 x

înşurubeze în Uleiul frontal al
obiectivului (pentru filtru, parasolar
etc) Sistemul este rigid, punerea la
punct fâcîndu-se numai prin variei a
distanţei aparat-subiect A doua so¬
luţie, de mare versatilitate permite pu¬
nerea la punct normală, însă inversă,
prin deplasarea întregului sistem op¬
tic Se realizează cu inelul şl manşo¬
nul din figura 3b Adaptăm sau ro¬
tunjim specid 0 cutia de care. în par¬
tea Inferioară, se solidarizează o
şaiba fii etate la exterior, care se înşu¬
rubează la aparat Cutia fi* îmbracă
la exterior cu un manşon (Mj din
cauciuc negru moale, taiat dintr-o
cameră auto. Pe întreaga lungim*
cu excepţia surplusului, Fşie din
cauciuc se fixează de cutie cu preca¬
ri ez şi se îmbracă la exterior cu 1 — 2
straturi de leucoplast Fără pericol
de deteriorare, obiectivul se Intro¬
duce cu partea frontala, forţat, in
manşon, sprijin înduri întreaga parte
anterioara de marginea cutiei, pen¬
tru asigurarea planeltăţii. Sistemul
va fi corect montat dnd se va putea
acţiona atlt asupra monturii de pu¬
nere la punct, cit şi asupra inelului
diafragmelor Scările iniţiale sînt:
pentru punctul 3a cca 1:3, iar pentru
punctul 3 b 1:1,5

5 Cuplarea a două obiective (vezi
fig 4) se face cu ajutorul unei şaiba
dublu filetate la exterior, eîte o parte
pentru filet frontal al obiectivelor, in-
dif^ent de distanţele lor focala în
cazul cuplării a doua obiective cu
acelaşi F (de exemplu, F = 50 mm),
seara Iniţiala de reproducere este de

F' 50

11. deoarece — = — = 1 In cazul a

F F

doua obiective cu F diferit, obiectivul
ou F mal mare se montează la aparat,
punerea Ib punct şi di atrag marea se
Fac exclusiv din acesta,^ cel ataşat ramî*
nind complet deschis. în acest caz (de
exemplu F - 50 mm, F 100 mm),

F' 100

— - —- " 2, deci scara 2:1 [imagi-
F 50

nea mărită la dublu) Sistemul con¬
stituie proxarul cel mai bine corectat,

6 Suportul cullsanl (fig. 5), de
mare utilitate în macro fotografi a sta¬
tică. uşurează punerea ta punct a su¬
biectelor mici, prin combinarea obţi¬
nerii clarităţii adît din obiectiv, dî în
special din acţionarea sus-jos a
acestui suport. Prima variantă, mai
pretenţioaşă ca execuţi* este con¬

stituite dintr-un platou circular sau
pătrat, montat pe o coloană cu ere-
m aii era, acţionate de o rotiţă dinţata,
manevrata cu 1 — 2 butoane laterale
Talpa suportului este din fontă sau
fler, A doua soluţie simplificata,
seamănă cu un mic taburet. Coloana
se înşurubesâ sus-jos Intr-o piuliţa
filetată fixată de talpa prin internii
dlul a trei picioruşe Pentru distanţe
mi ol ne putem folosi şi de mişcarea
monturii unul obiectiv oarecare,
căruia i S-au îndepărtat capacele de
protecţie: Deasupra părţii frontale a
obiectivului se aşază o placa perfect
plana, Pentru soari de reproducere
mari, de la 1:1 la 2 1 etc . ot*ln«rea
d ari ta iii rezultă exclusiv din modifi¬
carea distanţei subied-aparat
7, Repro-tlx, Dispozitivul din h-
gura 6 asigura în mod automat atlt în¬
cadrarea subiectului, cft şi punerea
la punct. Se adaptează oricăror tipuri
de aparate de format mic, indiferent
de sistemul de punere la punct sau
vizare, care dwin, in acest caz, inu¬
tile Se construieşte pentru o anu¬
mită scara de reproducere, deci pen¬
tru un anumit cîmp. Se recomandă
modelul din figura, calculat pentru
scara 12, cu un cîmp de 40 x 72 mm.
suficient de cuprinzător pentru ma¬
joritatea cazurilor abordate filatelie
botanică, mineralogie, zoologi* nu¬
mismatică etc Exceleni pentru In¬
stantanee în exterior, fiind suficient
sa se încadreze subiectul plasat la
înălţimea decupajului plăcii de baza.
Atenţia operatorului se va concentra
exclusiv la urmărirea subiectului şi
declanşarea ia momentul oportun
Desenul este detaliat, nefiind nevoie
de explicai! suplimentare pentru
construcţie. Placa superioară se
montează la fileiul frontal al obiedP
vului cu o şaiba filetată, ssigurîndu-
sa buna stabilitate şl echilibrul apa¬
ratului în lucrările de interior. Cele
trei picioruşe sînt solidar fixate pe
placa superioara şl numai sprijinite
fn trei găuri date în placa de baza.
astfel ca sistemul poate fl folgfc i^j^
fara aceasta Reglarea iniţială fe 'cw;
ritaţii şi cîmpului, deci şi alegerea
Inelelor intermediare necesare, se
face odată pentru totdeauna, prin
vizarea pe un geam mat, plasai in
cadrul imaginii, în interiorul aparatu¬
lui, pe sania de ghidaj a filmului foto¬
grafi a

8. Platforma extensibilă Ca sania
cu crema!iera din figura 7a. S-a lnir>

*167

ALMANAHUL. TEHIMIUM

(mm)

Scala

(m)

Tiraj#

(mm}

(mm)

Scara

Cimpul

cuprln*

(mm)

Un¬

ghiul

Raport de
reprodu¬
cere

Profun¬
zimea
la d^8
(mm)

F+L=63 t 5

268

1:3

72x108

0,33

0,35

FtL-H

Io - 76,5

1:1,8

43x65

31 a

0,55

F+L-71.5

280

1:3,6

86x130

0,28

0.5

(045)

F+L+
lo -81,5

192

1:2,3 |

56x83

29' |

0,43

_Lj

distanţa focală: L - lăţimea

inelului; to = tirajul propriu al
obiectivului

D - distanţa obiectiv-subiect; d .
diafragma (wlşj 8ar T =

tiraj total

slt cnpaciil Cil JPflLf <5e tfrgf sl
unui vechi aparat cu plăci, la care se
ataşează piesa portobled (vezi „b" şi
ddalii}, împreună cu un obiectiv in¬
versat, şl cu ajutorul unor tuburi in¬
termediare sau combinat, ca in fi¬
gura 2 t întregul dispozitiv se pre¬
tează macrofotografiei, atît în inte-

şi In aer fiber. din mînâ> $?nt
excluse nedaritâţi de mişcare chia-
fa timpi lungi, deoarece subiectul se
mişcă odaia eu aparatul, ingenios
este dispozitivul de prindere a su-
frectefor minuscule preluat după re¬
vista ..Modern Photography" (vezi
d^aliuf în figura 7b). Acesta constă
dintr-un simplu pix în ghearele
căruia direct sau cu o clemă croco¬
dil. subiectul este bine fixat, cu posi¬
bilităţi de modificare.a înălţimii şi a
unghiului. Acţionat din mînâ, ansam¬
blul permite alegerea celor mai favo¬
rabile şl originale Iluminări, cu vaste
posibilităţi de creaţie, în special în
macrofotografiain culori.

9. Inel Intermediar editat prese-
leqleJ, Cu un mic efort ne îmbogăţim
trusa de accesorii, confecţionând sau
adaptJnd un inel Intermediar, prevă¬
zut cu ştift de acţionare a diafragmei
preseiectate. Ceea ce î! deosebeşte
de un inel intermediar obişnuit este
un simplu tub cositorit în interiorul
meiului, prin care cu lisează un mic
ştift din oţel. Avantaje sînt mari şl
vor f| apreciate de fotoamatorul
avansat pasionat în domeniuî ma-
crototografiei Lăţimea inelului se re¬
comandă a fi de 13.5 mm. Ef este uti¬
lizata pentru obiectivele F 50 mm
Ş 1 f r 50 mm > conform datelor car ac-
1 eristice din tabelul alăturat şi des &
nulul detaliat din figura 8.

Pentru confecţionarea tuturor pie¬
selor se recomandă bronzul Flletu-
nle vor fi astfel strunjitejndt obiecti¬
vul înşurubai să fie fixat în poziţia
normala. Atenţie la poziţionarea tu-
bulţţuîui ştiftului? Obligatoriu, toate
P ie6e| jţMe înnegresc mat în interior

* tn noiembrie 1878 Tho-
mas Atv» Edison lansează pe
piaţa americană un aparat
ciudat care învaţă fl apoi
spune tot ce a învăţat cu ora!
omenesc. Este vorba de fono¬
graful ignorat multă vreme de
lumea ştiinţifică, Edison fiind
considerat un şarlatan. ^

* La 7 noiembrie 1931 Uni*
veritatea din Paris acordă
savantului Nlcolae lor^a titluf
de Doctor Honoris Causa.
Doi ani mai tîrziu, marele is¬
toric va fl ales membru activ
al Institutului Franţa*.

* La 22 noiembrie 1927 se
înfiinţează Societatea de Dl*
fuziune Radiofonică din
România (transformată apoi
m Societatea Română de Ra¬
diodifuziune), a cărei acti¬
vitate efectivă va începe mai
tîrziu. La 1 noiembrie 1928
posesorii aparatelor de radio
aud pentru prima dată mesa¬
jul: „Atenţiune, a ici e radio
Bucure?tf\ Primul program
conţinea o cuvîntare, versuri
muzică de dans.

* La 29 noiembrie 1920 Ti¬
mişoara devine oraş univers!*
tar, âfci înfîinţîndu-se Şcoala
politehnică, cu două secţii
(electromecanică şi mine-rne-
ta(urgie), avînd drept rector
pe marele savant Trai an La-
îescu.

IBS

ALMANAHUL TEHIMIUM

• La 17 decembrie 1886 pe
apeie Senei, în capitala Fran¬
ţei, este experimentat un nou
motor adaptat la o barcă, in*
ventart de românul Alexandru
Citircu şl de francezul Just
Bulsson.

• In decembrie 1822 fizi¬
cianul francez Nlcephore
Nlepce reuşeşte să obţină
imprimarea unor imagini pe
suporturi metalice folosind
substanţe chimice şi camera
obscură Asoclindu-se mai
tîrziu cu un alt cercetă tor.
Jacques Qaguerre, el îşi per¬
fecţionează invenţia, cunos¬
cută în epocă sub numele de
daghereotipie.

• în luna decembrie 1970
apare primul număr al revis¬
tei Tehnlum, publicaţie con¬
sacrată integral activităţii
constructorilor amatori din
cele mal diverse domenii.
Editată de Comitetul Central
al Uniunii Tineretului Comu¬
nist publicaţia realizează în
1981 primul almanah Teft-
nîum, tar în 1983 primul supli¬
ment consacrat modelismu-
lui,

FOTOTRANZISTOARE FOLOSITE

Xp*ak tVP ŞpO nm

typfl

■VCEQ

PtO! *

N at

VC6*

ton
m ax

msx dark atVcE
curent*

ţx A/l K

BPW22

-> 5,7

b f

0,1

0PX25

BPX29

100

300

-• S

> 0,26

0,5

0,1

BPX70

BPX70C

ISO

0,1 -0,7
0,1 -0,3
0,2 -0,4

0.3 -0,7

BPX71

0PX71201

202

203

204

0,16-3,56

0JH-D.71

0,46-1,19

0,95-1,9

1,60-3,66

0,025

! BPX72

0PX72C

ISO

0,5 —3
'0,5 -1,2
0,85-2

1,4 "3

0,1

BPX9S

A In = 0.

- 3 p.

100

> 6‘

JMfc

0,1

ÎN TEHNICA
FOTOGRAFICĂ

189

ALMANAHUL TEHNIUM

SIGURANŢE

ULTRARAPIDE

Gama siguranţelor ultrara¬
pide produse la LA.E.L~Tltu
dintre care o parte va sînt rea¬
mintite m tabelele de mai jos a
fost recent extinsa prin asimila¬
rea modelelor de î 250 V fa 400
A (cod 450) şl fa 000 A (cod 476)
De fapt, noile siguranţe de 600 A
sint formate din doua corpuri de
400 A montate pe un suport co¬
mun, puţî nd fi utilizate separai
sau simultan, în derivaţia
De asemenea reamintim că si¬
guranţele ultrarapide se pot li¬
vra m varianta normala sau cu
percutor şi microîntrerupâtor de
semnalizare

PRIZĂ PENTRU
MAŞINA DE RAS

Concepută pentru utilizarea in
încăperi cu umiditate excesiva
(de exemplu. în camerele de
baie) priza este prevăzută cu un
transformator de separare de 20
VA. ca măsură de protecţie împo¬
triva electrocutări, cu un releu
termic, care menţine circuitul in¬
dus la un curent nominal de 0 09
A şi i| deschide (în maximum 5
minute) fa un curent de 0,12 A si
cu un coptacî pentru alimentara
transformatorului numai atunci
and este introdus ştecherul In

Performanţelor tehnice deo¬
sebite - rn special gradului spo¬
rit de protecţie — Ji se adauoâ
designul modern şi gabaritul re¬
dus ai noului tip de priza.

ÎNTREPRINDEREA np APARA 4

SIGURANŢE UR LA 660 Vca

PRIZĂ TRIPLA
DE TIP RULETA

Cine nu cunoaşte încă acesl
produs I.A.E.I.—Titu U poate ve¬
dea in fotografia alaturata, în va¬
rianta pe suport. Avantajul major
al noului tip de priza triplă îl con¬
stituie posibilitatea rulării manu¬
ale, în interiorul corpului sau, a
întregului cordon de racordare ta
reţea (ştecherul cămine afara,
aşa cum se observă în fotogra¬
fie) Se asigură astfel comodita¬
tea în depozitare şi transport ca
si posibilitatea de utilizare cu
lungimea dorita de cordon, după

Cod

Amperaj (A)

400

■T—- --

16; 20; 26; 32; 40; 50; 63; 00; 100

419

100; 125; 160; 200

420

250; 315; 400

421

500; 630

SIGUR

—

ANŢE UR LA 1 000 Vca

Cod

Amperaj (A)

461

63; 80; 100; 125; 160; 200

462

250

463

315

464

350; 400; 500

410

630; 800; 1 000

170

ALMANAHUL TEHNIUM

necesităţi.

Cete trei prize simple incorpo¬
rate, conectate în derivaţie, ad¬
mit o putere maximă însumată
de 1 200 W.

AJ ELECTRIC DE INSTALAŢII

ÎNTRERUPĂTOR
DE CORDON Şl
DE CAPĂT

Noul model de întrerupător
i 2A/250 Vca) este destinat con¬
sumatorilor electrici de mica pu¬
tem, ca de exemplu veioze. cor¬
puri de iluminat, aparate de ra¬
dio etc. El poate fi folosii atît pe
cordonui de alimentare de la
reţea, intercalat intr-o poziţie
convenabilă, cit şi la capătul
cordonului, suspendat într-un
loc uşor accesibil.

Prinderea cordonului se face
prin şuruburi, daci rapid şi sigur,
iar unul din orificiile de cordon
care (eventual) râmi ne neutill-
zat poate fi mascat cu ajutorul
unul dop de plastic.

CLEME SERIE
MULTIPOLARE

Puţin spectaculoase la ve¬
dere aceste mici produse âînţ
de foarte mare ajutor * atunci
Cînd avem de efectuat racorduri
electrice rapide şi sigure, în cir¬
cuite străbătute de curenţi mari.
unde calitatea contactelor este
esenţială pentru buna funcţio¬
nare. dar şl pentru securitatea
muncii,

Reamintim aiaturat principa¬
lele tipuri de fabricaţie, cu codul
i i caracteristicile lor tehnice.

Pentru informaţii supHmen-
tare privind produsele IA.E.I.
si condliile de livrare, sdre-
sdti-vă la ÎNTREPRINDEREA
DE APARATAJ ELECTRIC
DE INSTALAŢII TITU, sir.
Gării nr. 79, judeţul Dimbo-
via. telefon; 14 79 55, telex:
17 228.

ALMANAHUL TEHNIUM

CLEME SERIE MULTIPOLARE

Tip

clemă

IhhI

admis

(A)

Cod

Şurub Diametrul
st ring ere găurit de

conductor fixare (mm)

Diametrul
găurii pentru
conductor
(mim)

545

546

547

548

549
534

542

543

uzmn d

O analiză tehnologică şi eco¬
nomica sumară ne conduce fa
concluzia câ în practica indus-
tnala actuală pentru a produce
aluminiu se impun ca absolut
necesare trei componente' alu-
mină. energie electrica şi mate-
rrale carbunoase sub formă de
anozi, fn procente, aceste trei
e ©mente au asupra costului
aluminiului o pondere de circa
82%. dfn care circa 40% este
preţui aluminei, energia elec-
! r i5? ~ 30 ^ 1 P re t ul anozilor —
lz f- 51. ca să completăm între-
gui diferenţa de 18% include
cheltuielile pentru amortisment
reparaţii, manoperă etc
Aluminiul se dovedeşte a fi cei
mai iţspfndlt metal din scoarţa
PămfntuluL stfuîndu-se p© locul
al treilea în ordinea de răspîn-
dir© a elementelor în natură,
după oxigen £i siliciu.

Treapta de la alumină la alu¬
miniu este însă mai dificilă, de
ee imppedidndu-ae la timpul
respectiv toţi aceia care au în¬
cercat sa realizeze separarea
celor două componente pnn
metodele obfşnuite ale chimiei

clasice, Mufi mai tirziu, după
descoperirea aluminiului, chi-
miştii au ajuns la concluzia câ
oxidul de aluminiu este una dfn
cele mai stabile substanţe chi¬
mice cunoscute, că la formarea
ei s-au degajat 400 kcal pentru
fiecare mol-gram. adică pentru
fiecare 102 g de AL P 0 3 . Con¬
form legilor chimiei fizice, pen¬
tru a putea separa aluminiul de
oxigen trebuie să se consume
cei puţin tot alîta energie cită s-a
degajat la formare. Prin proce¬
dee chimice acest lucru nu este
posibil A trebuit sâ se găsească
o altă cale, aceea a electrolizei
m săruri topite, dintre care crio-
Mta (o fluorură dublă de alumi¬
niu şi sodiu) s-a dovedit a fi cea
mai activă.

Operaţia de electroliză are ioc
într-o cuvă formată dfn blocuri
carbonice (din cocs de petrol
calcinat), blocuri care constituie
şr catodui sursei de curent elec¬
tric,

Consumul de energie — şi aici
ajungem la cel de-al doilea ele¬
ment cp pondere mare în costul
Aluminei — este fără îndoială

SLfmnn

mare.

Dar pe platforma industrială a
Slatinei nu se fabrică numai alu¬
miniu si produse auxiliare aces¬
tei tehnologii Tot aici funcţio¬
nează şi o uzină de prelucrare a
aluminiului şi o fabrica de cabluri
electrice de forţă. Avantajele
acestei dezvoltări sînt multiple, In
primul rind, cel dictat de criteriul
valorificării superioare a acestui
produs Este mult mai avanta¬
joasă o prezentare la beneficiari
cu produse din aluminiu — bare
şi ţevi, profiluri deschise si în¬
chise, cabfuri electrice de diferite
diametre, simple sau împletite,
produse extrudate sau trase etc
— decît cu lingouri din acest me-
tal. Şi sâ nu uităm ca diversifica¬
rea producţiei facilitează pătrun¬
derea aluminiului în cele mai
neaşteptate domenii ale econo¬
miei, contribuind la micşorarea
greutăţii diferitelor subansam¬
bluri metalice, la ridicarea gradu¬
lui de confort şl, în ansamblu, la o
pătrundere mai rapidă a elemen¬
tului tehnic industrial în \fiata de
fiecare zi.

17S

ALMANAHUL TEHlNjlUM

electrice de mă

duce o
de măsură
printre care amintim;

• contoare electrice
nofazate şi trifazate pentru
măsurarea energiei electrice
active şi reactive;

• blocuri de măsurare dife¬
renţială a energiei electrice ,
active în sistem monofazat şi
trifazat;

• aparate electromagne¬
tice şi magnetoelectr
tablou, cu deschlder
de 240" şi 90°;

• aparate indicate
format profil pentru măsură 1
rea mărimilor neelectrice;

• logometre. milivoltme
tre, miliampermetre. reg
toare;

• frecventmetre cu ac indi¬
cator şi frecvent metre cu la¬
mele.

• şunturi interschimbabile
şi cabluri de legătură cali¬
brate;

• aparate

Dintre produsele recente ale I AE,M.— Timişoara, de o deo-
sebita apreciere din partea beneficiarilor se bucura redresorul
pentru încărcat baterii de acumulatoare auto — REDAU b28.
Destinat încărcării acumulatoarelor de 6 V şi 12 V, cu o capaci¬
tate cuprinsă între 15 Ah şi 90 Ah. noul tip de redresor este auto¬
protejat, mai precis, este echipat cu un dispozitiv dlsjunctor
care asigură protecţia aparatului în cazul manipulărilor greşite
şi, totodată, protecţia bateriei în cazul în care aceasta are ten¬
dinţa de a absorbi un curent excesiv. Dintre caracteristicile teh¬
nice mai amintim: autoreglarea curentului de încărcare, dato¬
rită caracteristicii externe a transformatorului, care limitează
superior curentul; aparat indicator de 8A pentru .urmărirea cu¬
rentului de încărcare; lampa indicatoare de funcţtortare, „2®"
ţie foarte bună a părţilor aflate sub tensiunea de 220 V. asrgu-
dnd protecţia persoanelor împotriva atingerilor accidentale.

surat turaţia;

• panouri pentru testarea
autovehiculelor;

• aparate de laborator de
înaltă precizie (mîlivoltmetre,
miliampermetre, voltmetre,
ampermetre. wattmetre);

• aparate portabile pentru
verificare şi control (multime¬
tre, megao hm metre. ohm me¬
tre, voltmetre cu furcă, testere
de tensiune) etc.

Pentru informaţii privind pro-
tusele I.A.E.M.— Timişoara şl
;ondrtîile de livrare, adresat i-vă

a ÎNTREPRINDEREA OE APA¬
RATE ELECTRICE DE MASU-
1AT TIMIŞOARA, Calea Buzia-
^ului nr. 26. telefon 961/37718
lelex 71343.

173

ALMANAHUL TEHNIUM

elecfrometal

timişoara

str.Circumvalaţiunii nrl, te 1.45074

telex 71239

iM.

produce şi livrează^

***** JWyi -t

: - ^ x. v "X xiv s -

; V-. < ’

• ,. VV . .^1

1 gj

V X-v

■*r*i

l^v ^ *3P*ES8 n<
«3-.; "**•■- £&*V2

■ ... .,. • r • , .:%

■x^,- .:■

■ .. ^A v ;ş + ţfc(ţ;J|«

• rulotă E 404 Litoral

• cort pliant auto Bega-2

• rulotă pliantă tip RPA 240

• remorcă RNA 400

• motocultor tip ELTIM -4 EMC , „ u
anexe, praşitoare, plug, 6 freze cu şi fără
□isc. directoare şi apărătoare, cositoare,
freza, rarfţâ, roată de rulare cu greutate
suplimentară

• i X , ® tala t'e de transport vacuum tip
37E 22 — transvag.

televizoarel

CU CIRCUITE INTEGRATE - 0 FEREASTRĂ DESCHISĂ

spre Întreaga lume !

Un ţfltevlzartn căminul dumneavoastră vâ oferfc poalbiWa^j
tea vdlonmll oatoigaiLdiverse emisiuni filme, spec tacole de

teatru, concerte, spec^COt». ^ opfira, l ra )* *P or ţ h ®' K
emuiuniin umbite naţionalităţilorcoriiocuKcMm^ai. _

Magazine*» v ra ioanei* specialiste ale comerţ uiu^ de sta
va ofem toate tipurile de televizoare du cj™uit<* tgj gggfc
O imagine pflKiecta, un sunet clar completează cotit alte
car«cteristici «te televizoarelor cu circuite Integrate

o durata de folosire îndelungata deoarece sini complet
tranzistorizam si cu circuite mtegrale, _

— pnn îmbunătăţiri constructive 91 funcţionaro, consu
mul de energie electric* este redus cu oca 33' *;

- luncţmnarea este normală chiar şi la wM II rj*| «Wl
ale tensiunii pe reţea datorita incorporării unui siablbzator

ln ® P operaţiunile de depanare sînt mult simplificate deoa¬
rece la construcţia lor s-au folosit module funcţionale, care

se pot schimba cu operativitate;

— garanţia pentru buna funcţionam
circuite integrate esie de 12 luni.
în toate magazinele specializate ale comerţului

. __.,-^Uflj-Ai‘tt ua fctft Ifl dJspQZtţll

a televizoarelor cu

r ^ C_iHlmuTivarDlnr

denumirea

TELEVIZORULUI

diagonala

ECRANULUI

PREŢUL (tel)

Ol!

Snagov

Sirius

Diamant

3 000

3 065

3 200

3 720

Fiecare dini re tipurile de televizoare este realizat
n doua-trei variante de prezentare estetica, cu-
oare, funcţionalitate etc.. după dorinţele şi gustu-
dle cumpărătorilor.

IiIrtpriHerea
muici jnin
iu Hlu

mediaş

Str. Aurel Vlaicu nr.35A
telefon »15664,
telex; 66241,
produce:

arzătoare industriale;

«Ş penlru SSlf Biff CUpt ° flre •""*»* tef l*

arzatoare speciale;
arzatoare pentru uz casnic;
regulatoare de presiune pentru gaz metan;
elemente de siguranţă pentru gaz metan

utZrS^ru'iS®a P pe{rolferfş?^ ZOna CÎmpunlor de

schimbătoare de căldura
instalaţii automate de separare şi uscare gaze;
instalaţii de reglare, măsurare şi filtrare qaze
contoare volumetrice pentru gaze
întreprinderea execută şi reparaţii de utilaje petroliere.

RAD\o^r lv ai

portabv\ c . nd

* * nc

comP a °' e

9 amrna

Radiorec ,
casă. dar mai

întrunesc toate calităţile pentru a fi utile în
casă. dar mai „ , are i e Dr0 zintă radioreceptoarele portabile

J».SSJKW * li ™ n, ■" ‘ m '“ "

^’Maa^inBleTpecîanrate'^e comerţului de stat vă oferă toate tipurile de ra¬
dioreceptoare portabile, răspunzînd tuturor preferinţelor _

jasa. t ?.

I 000 de lei.

sigura M*?n a eCnw S ' Ul !' i,ar ® *#^ r ™ electrici

'ireapta (cu un ac sau cu ac dublul cusatum^n,*£*„?*. f X€CUta armatoarele operaţiuni. cusătură
dlu si lat, tivirea si, con corni ten i aofirarea daniilor SîtSî? 6 ^* invizibila (tiv invizibil), tiv îngust, nu-
r »lela cu marginea matenaiuiut; coaserea înainte si in^nnP™ rabatarea «loialului, cusătură pa-
coaserea nasturilor butoniere (netede sau în co . aserea nervurrtor; coaserea şnurului,

ochiuri), trei modele de broderie cu cusătură in zjazaa - 16 surflJ - at ' broder ie (inclusiv

sau. cu ac dublu) m 16 modele-de cu saturi decorative fcu un ac

•" mru “ u ‘ »• *-'J

maşina electrica de

— catalizatori

— produse organice

— răşini sintetice şi poli mari'

— acizi şi săruri
Combinatul chimie Graiova

fi că superior gazul metan şi materiile
prime din regiune în două direcţii prin¬
cipale: 'îngrăşăminte chimice şi sinteză
organică,

In statal ii moderne realizează separarea oxidului
sta laţ ia de fabricare a aceti lenei prin piroliza gazului
Tot în gama produselor combinatului intră

Constructorilor ama¬
tori la prezentăm o su¬
ita de scheme elec¬
trice ale unor aparate
foarte utilizate — mag¬
net of oane p caseto-
foane t aparate de ra¬
dio etc. Schemele
electrice reproduse
exact după originalele
producătorilor vor fi
de un real folos — sîn-
tem siguri — în proce¬
sul de întreţinere sau
depanare al acestor
aparate.

180

ALMANAHUL TEHNIUM

iauza-212

Magnetofonul tauza-212 F poate
lucra pe doua viteze de antre¬
nare a benzii: 9,53 cm/s şl 4,76
cm/s, pe care poate asigura re¬
darea unor benzi de frecvenţa
cuprinse între 63 şi t2 500 Hz,
respectiv 63 - 6 300 Hz (pe cele
4 piste),

O particularitate a acestui
magnetofon constă în faptul că
folosite trei rînduri de capete
magnetice, respectiv pentru înre-
Şlşftfre, pentru redare şi pentru

Ş Această situaţie permite verifi¬
carea instantanee a programului
înregistrat, precum şi obţinerea
unor efecte acustice speciale, fi¬
indcă atît pentru înregistrare, cit
şi pentru redare, foloseşte
preamplificatoare separate cu
posibilităţi independente de re¬
glare a volumului,

tesla b5

Magnetofonul Tesla 0 5 lu¬
crează pe 4 piste ale benzii mag¬
netice, cu două viteze: 4,76 cm/s
şi 9,53 crn/s, asigurind curbe de
răspuns cuprinse între 60 Hz şi
7 000 Hz, respectiv între 50 Hz
şi 14 kHz.

Sensibilitatea pentru diverse
intrări este de 0,8 mV la micro¬
fon, 300 mV la picup, 4 mV la ra¬
dio. Aceste caracteristici sînt asi¬
gurate cu oandă magnetică
AGFA PE41,

tf" 6 1 J

rh *rn

ui *- ■

B 1

■ ,

l» 15

[

isi

Q O >-Q 0

almanahul tehnium

■jsb

arp&

156NU?0

Sub denumirea Diamant este
produs un radioreceptor de bu¬
zunar ce lucrează numai în gama
undelor medii (525—1 605 kHz)
Aparatul are o sensibilitate de
i mv/m, un semnal de frecventa

intermediară egal cu 452 kHz
debitează o putere de 30 mW pe
o sarcina de an alimentat dintr-o
baterie de 4,5 V.
în construcţia sa Intră 5 iran-
cu 9ermaniu Primul etaj

«rmni-° r " a V °? sci,atâr are ca
P rlncl Palul filtru de
bandă care stabileşte selectivila-
,ea

amplificatoare de frecventă Inter-

^--:_

Wf&Tmffr rtd Artrrnt*nTfl

medrara şmt cuplate prin con-

niVn^>° r mtr f 6,0 (cemaiextstînd
circuite oscilante) După trans-
tormatorul IF—MF 2 , semnalul
este aplicat diodei de detecţie
după care componenta cont in uâ
nicf a / fi9t ' T ' ul tranzistorului T,
A Parţe este şl amplifica¬
ta™, 1 de audiofrecventâ, unde în

îaffoKV" sin9u ' ,,an '

Plfl

Acest radioreceptor lucrează
numai în banda undelor medii pe
frecvenţe cuprinse între 520 kHz
şi 1 620 kHz. Frecvenţa semna¬
lului IF este de 452 kHz, Alimen¬
tat cu 9V, aparatul debitează 150

mW cu maximum io% distor¬
siuni, pe un difuzor cu impe-
dan(a de 40

Primul etaj cu tranzistorul AF
271 este mixer autoosciiator,
după care urmează două etaje
amplificatoare de frecvenţă inter-
AF 260 echipate cu tranzistoare

Oln înfăşurarea L„ (MF3) se la

semnal pentru detecţie şl RAS
îndeplinită de dioda

Reglajului automat al sensibili¬
tăţii sint supuse tragzistoarele T,
şi Tj prin rezistoarele R 10 si R 5 .
Amplificatorul da audiofrecventâ
conţ ne un preampllficator şi un
amplificator, cuplate între ele
prin transformator.

IBS

ALMANAHUL TEHNIUM

stern efe

R ad i orece pto r u l S tern
Efect produs în R O G
(Berlin) este de tipul
portabil, care se ali¬
mentează cu 5 baterii
R20 şi poate recep¬
ţiona emisiuni AM din
gama undelor medii
[520—1 605 kHz), un-
d e I o r scurte
(5,82-7,55 MHz) şi
undelor ultrascurte
(87—100 MHz).

în componenţa sa
aparatul are 12 tran-
zistoare şi 11 diode,
debitează o putere de
0,5 W cu maximum
10 % distorsiuni pe un
difuzor de 8 ,,/1 r 5 VA.

Etajul T x este con¬
vertor autoosciiator
pentru emisiuni AM şi
amplificator pe 10,7
MHz pentru emisiuni
FM

Ga amplificatoare de
frecvenţă intermediară
atît pe 10,7 MHz, cît şi
pe 455 kHz sînt etajele

T ? şl T^ţr

Etajele T 4p T 5 , T b .
şi T a formează amplifi¬
catorul de a ud i of rec-
venţâ.

Blocul UUS are două
etaje, în care T401 este
amplificator, iar T4Q2
este convertor autoos-
cilator. Acordul obiş¬
nuit se face prin inter¬
mediul condensatoru¬
lui variabil G407 —
C417, iar automat prin
diode varicap
[D402-D4G3)
Tensiunea pentru
diode este furnizată de
tranzistorul TI02 (osci¬
lator), care, fiind re¬
dresată şi dublata,
atinge valoarea de 15 V.

#■(

s i

t î

i '

* i

|5§

îl

tos

*,S

* §

i»

ALMANAHUL TEHNIUM

1Q3

Sub denumirea de RC 1000
Urma ITT—Schaub Laurentz pro¬
duce un radiocasetofon,
Receptorul lucrează în unde
(JţJr’260 kHz) T unde medii
&Q-1 605 khz) t unde scurte
(5,0 9,8 MHz) şl unde ultra¬
scurte (87 —104 MHz)

Poate debita fa ieşirea de au-

diofrecvenţâ o putere de 1,3 W
pe o sarcină (difuzor) de 4 ii
într-o bandă cuprinsă între 40 şj
13 000 Hz, în partea de caseto-
fon se pot folosi casete standard
C6Q sau C90, viteza de antrenare
a benzii fiind de 4,75 cm/s; în
plus. casetofonul are un sistem
de reglare automată a nivelului

la înregistrare.

Alimentarea cu energic elec¬
trică se poate face din reţeaua de
110 V sau 220 V sau din 5 bate¬
rii de 1,5V. Consumul de curent
este de 200 mA la baterii pentru
lucru pe casetofon cînd la ieşire
se debitează o putere de 50 mW.

103

Ti-GCtXJ

C-

1 -GtTBO

C-«M

hi sâc^j

Caracteristic pentru acest ca-
setofon este faptul câ poate
funcţiona cu două viteze de an¬
trenare a benzii: 4,76 cm/s şi
2,38 cm/s.

Pe viteza de 4,76 cm/s se
poate reproduce o banda de
frecvenţe cuprinsă între 63 şi
10 000 Hz, pe dnd pe viteza de
2,38 cm/s banda este cuprinsa
între 63 şi 5 000 Hz,

vesna 306

-r GFJ2S
E’ IM <t

ţ-finoo

t-dy
(■ 4 HV
r-vi *

stern club

Receptorul Stern Club (produs
R D.G.J lucrează numai în gama
undelor medii, respectiv pe frec¬
venţe cuprinse între 520 şi 1 605
kHz, avînd o sensibilitate de 550
A^V/m, semnalul de frecvenţă in¬
termediară fiind de 455 kHz>
Aparatul se alimentează cu două
baterii de 1,5 V şi poate debita o
putere audio de 250 mW r
Primul etaj este convertor au-
tooseilator; urmează apoi două

etaje amplificatoare de frecvenţa
mtermediarâ. Semnalul este de¬
tectat de dioda GA 100. după
care este amplificat şi aplicat
etajelor de audiofrecverrţâ.

Puterea nominala ia ieşire este
de 0,8 W, iar puterea maximă
este de 2 W cu 4% distorsiuni.

Alimentarea cu energie elec¬
trică se poate face cu 9 V din
baterii sau de la reţeaua de cu¬
rent alternativ cu 110 sau 220 V

Partea electronică a picupului
DUAL HS—130 se compune
d Intr-un etaj de Intrare repetor
pe emitor* care realizează o im-
pedantă mare la intrare (adap¬
tare cu doza) şi o im pedanţi
mică la ieşire necesara pentru
circuitul Baxendal! care ur¬
mează. Reglajul amplificării se
face cu potent iometrul Pi o 0 n
paralel cu filtrul fiziologic R 10 —
—C n ), reglajele de ton din po-
tenţiometrele Pn—iar balan¬
sul din potenţiometrul p i 3 -

Amplificatorul final de audio-
frecvenţă este format din tranzis¬
torul BC 252 (preampUficator).
BC 172 (defazor) şi etajul final
de putere compus din trsnzistoa-
rele ACI 80—ACI 81.

Alimentarea montajului se face
numai din tensiunea de reţea.

Se observă ca la ieşirea ampli¬
ficatorului de putere este montat
un comutator pentru cuplarea di¬
fuzoare lor.

La acest amplificator se mai
poate introduce semnal de la
magnetofon sau radio.

ALMANAHUL. TEHN1UM

187

dual hs -130

IBS

G4W este un amplificator ste¬
reofonic adaptat la pieupul Tesla
ARS710 şi poate debita o putere
2 jc 4 W t pe o sarcină de 4 ft,
Banda de frecvenţe reprodusa
este cuprinsă între 35 Hz şi
16 kHz, cu o neliniaritate în
banda de ±1,5 dB. Reglajul de
ton are o eficacitate de ±12 dB la
80 Hz şi de + 10—16 dB la 10

ALMANAHUL TEHNIIJM

Partea electronica a plcupulul
DUAL HS—130 se compune
d intr-un etaj de Intrare repetor
pe emitor, care realizează o im-
pedanţa mare la intrare (adap¬
tare cu doza) şi o impedantâ
mică la ieşire necesară pentru
circuitul Baxendall care ur¬
mează. Reglajul amplificării se
face cu potenţiometrul P** (în
paralel cu filtrul fiziologic R T0 —
-Cu), reglajele de ton din po*
tenţiometrele Pn—Pi 2 . w balan¬
sul din potenţiometrul P 13 ,

Amplificatorul final de audio-
frecvenţă este format din tranzis¬
torul BC 252 (preamplîficator),
BC 172 (defazor) şi etajul final
de putere compus din tranzistoa-
rele AC180-AC181.

Alimentarea montajului se face
numai din tensiunea de reţea.

Se observă că la ieşirea ampli¬
ficatorului de putere este montat
un comutator pentru cuplarea di-
fuzoarelor.

La acest amplificator se mai
poate introduce semnal de ia
magnetofon sau radio.

IST

ALMANAHUL TEHNIUM

G4W este un amplificator ste¬
reofonic adaptat la picupul Tesla
ARS710 şi poate debita o putere
de 2x4 W, pe o sarcină de 4 O.

Banda de frecvenţe reprodusă
este cuprinsă între 35 Hz şi
16 kHz, cu o neliniaritate în
bandă de ±1,5 dB- Reglajul de
ton are o eficacitate de ±12 dB la
80 Hz şi de + 10—16 dB la 10

ALMANAHUL TEHNItJM

sonata-304

Magnetofonul Sonata—304
(producţie U.R.S.S.) asigură în*
registrarea şi redarea programe¬
lor pe 4 piste cu o viteză de de¬
plasare a benzii egală cu 9,35
cm/s, asigurînd, astfel, o carac¬
teristică de răspuns cuprinsa în¬
tre 63 si 12 500 Hz.

M aj o ritatea t ran z is toa re io r f o-
losite in montaj sînt MP25, care
pot fi înlocuite cu EFT 353, In
etajul final de audiofrecvenţâ
tranzistoareie P213 se pot înlocui
cu tranzistoare din seria ASZ (15
sau 17} sau AD 155. iar MP37 cu
EFT 377.

Bobinele din montaj au urmă*
toarele caracteristici: L, = 170

de spire QuEm 0,25; = 760

CuM 0,80; L a (bobină oscilator}
este construita din sirmă CuEm
0,25 astfel: 1—2 = 40 de spire;
3—4 = 16 spire; 5—6 = 124 de
spire.

189

ALMANAHUL TEHIMIUM

Hazardul are legi exacte —■
matematicienii ştiu prea bine
acest lucru. Repartiţia loviturilor
mtr-o ţinta, la un concurs de tir
m funcţie de distanţele pînă la
centrul ţintei, se reprezinţi
pnntr-o curbă matematică dis-
t inc ta (cu condiţia ca la concurs
« P? ur * nufT| ar mar© de
trăgători), La fel, prin aceeaşi
curbă; procentajul indivizilor de
o anumită înălţime intr-o
populaţie dată. Sau; suma a 6
numere trase la Loto faţă de
suma media Ba chiar şi reparti-
ţ*a inteligenţei într-un grup mare
de indivizi — apariţia şi repartiţia
intr-un popor a geniilor a me¬
diocrilor şi a tîmplţiior est© tot o
problemă de probabilităţi — se
fac© prin aceeaşi curbă, cunos¬
cutul cîopot al Iul Gauss, după
numele celebrului matematician
german car© a demascat legile

hazardului. Un matematician v-ar
spune ca ecuaţia acestei curbe
este

i ^2

Y ţ/ 5 ^" e ' * Un nematemati¬
ci an însă se va mulţumi să se mi¬
nuneze de faptul că, ori de cîte
ori s-ar repeta o experienţă, re¬
zultatul va îmbrăca întotdeauna
aceeaşi formă..

Micul aparat de probabilităţi
pe care vH propun tocmai asta
face; desenează întotdeauna
curba lui Gauss! Se poate face
din lemn sau polistiren, îl puteţi
vedea în fotografia î şi se con¬
struieşte în forma Jocurilor de bi¬
liard cu resort, respect! ndu-se cu
stricteţe dimensiunile propuse.
Este compus din cutia acoperită
cu placă transparentă 1 A—1 şi
alimentator (1—M, vezi schema
de construcţie), prin care se lasă

fNCERCATI-VA

PERSPICACITATEA

ISO

Cu ajutorul a două bucăţi de
srrmâ de 0 1 sau 1,5 mm reali¬
zaţi cele două ansambluri din fi¬
gură.

Se va .respecta cota de 5 mm

-'tir

si curgă — aparatul stă în pozi¬
ţia verticală — alice de vînătoare
sau bile de sticlă cu diametrul de
25 mm. Acestea. căZînd, vor izbi
piedicile G (sînt 174 astfel de
piedici, repartizate ca în fig. 2) şi
se vor aşeza pînă la urmă in cele

pentru piesa în formă de car-
diojdâ şr 010 pentru cele 4 ineie
ale ansamblului în formă de pot¬
coava.

Piesele pot fi cuplate, fără de¬
formare, ca în fotografie. încer¬
caţi sa le decuplaţi in mai puţin
de 5 minute. In mod curent ope-
raţia de cuplare sau decuplare
necesită cîteva secunde Suc¬
ces!...

ALMANAHUL TEHNIUM

—

11 sertare de jos {E~-E 1t J.

LUNETA

MAGICA

Luneta pe care o propunem
spre a fi construita va ti „ma¬
gică" numai pentru privitori, nu
şi pentru constructori. Cu ajuto¬
rul ei se pot vedea obiectele
chiar dacă între ochiul privitoru¬
lui şi obiect se află un obstacol
opac.

Luneta are două tije, fixate pe
un suport cu două braţe, notate
în figură cu A şi 8. Fiecare dintre
tije are o parte în exterior şi una
în interior. Partea exterioară este
fixă, tar cea interioară are un tub
fix în care alunecă un tub mobil,
Cînd apropiem tuburile mobile,
se unesc elementele lunetei şi se

obţin© continuitatea. La capetele
exterioare şi interioare ale tijelor
A şl B se afiă montată dte o len¬
tila Un obiect aşezat ia capătul
8 şi privit prin capătul A va fi
mărit în funcţie de felul lenţi iei.
Pentru a demonstra celor care
asistă la experienţă „puterile ma¬
gice" ale lunetei dv., veţi face ur¬
mătoarea manevră. Se împing tu¬
burile mobile spre braţele supor¬
tului astfel ca luneta să se între¬
rupă. Puneţi apoi în spaţiul creat
un carton şi invitaţi prietenii să
privească din nou prin lunetă; ei
vor constata că obiectul privit se
vede foarte clar,

$i acum secretul: in realitate,

luneta va fi construită ca în fi¬
gura alăturată. Părţile vizuale în
exteriorul suportului au într-ade*
văr la capetele exterioare mon¬
tate lentile adevărate (una con¬
cavă şi una convexă). Aceste
două părţi exterioare dacă sînt
puse cap la cap_ formează o lu¬
netă obrşnuită. în interiorul su¬
portului însă se găsesc 4 oglinzi
(aa'bb 1 ) fixate cu o înclinaţie de
45° Oglinzile a şi b au luciul în
jos, iar oglinzile a b' în sus. Ast¬
fel raza vizuală trece prin tubul
exterior B, urmează linia Indicată
în figură de la o oglinda la alta şi
iese prin capătul A la ochiul pri¬
vitorului.

T91

ALMANAHUL TEHNIUM

. J }

-Hin-KD>ozcn

ELECTRONICĂ?

îKMXl.S'W

mulate obţineţi cel puţin a puncte ■mtetiln nli^i Daca .- a totallzarea răspunsurilor acu*
minimum 5 puncte cunoatirî^/dv. dllid^JtSÎSă b< * 9a| d * CU "°*«"K !■

pietate printre lectură adecvata r «<«0tehniea au serioase lacune, urmfnd a fi corn*

domenii T " #Ume ° Ză #Ub 5 » <*"«* ci nu posedaţi practic cuno^lnţe fn

!. Fantastron

a - adaptor pentru antene Yaqi
b generator de semnal

c separator de Impulsuri

2. Etaj cascada

a = etaj amplificator
b etaj multiplicator
etaj fimftator

3. Multipla or

a multiplicator de tensiune

b multiplicator de frecvenţa

dispozitiv care permite interco¬
nectarea mai multor elemente

4. luminanţă

a mărime fizică
b cameră de luat vederi
c bec electric special

5. Varactor

* a rezistenţă variabilă
b cuadripol de adaptare
c diodă speciala

6. Eleciret

5 amplificator parametric
b material polarizat
c mărime acustică

7. Drena

a electrod la un tranzistor cu efect
de ci mp

b receptor de ultrasunete
c parte dlntr-un magnetofon

8* Bafun

a tip de semiconductor
b — cuadripol de simetrizare
c egalizator acustic

9- Eleci Luxemburg

k - Intr-un lanţ eJectroacustic
b mtermoduiaţie produsa în
lonosferâ

c combinare a doua semnale pe o
bandă magnetică

10. Eidotor

a — substanţă decapantă
b - tip de antenă

c instalaţie pentru proiecţia imagi¬
nilor de televiziune pe ecran mare

l-M.

R b

este un generator in dinte de ferăstrău-
da imptuisuri ce se obţin prin descărca-
rea unui 1 condensator.

amplificator cu două triode legate fn
serie*

R - c

este compus din elemente active sau
pasive = permite, de exemplu, cupla-
rea mai multor antene la acelaşi fider.

R a

mărime care caracterizează cantitativ
o culoare.

R c

diodă specială la care se utilizează ca¬
pacitatea joncţiunii. Se foloseşte în
etaje multiplicatoare de frecvenţă.

R h

material di electric cu polarizare elec¬
trica permanentă (similar cu un mag¬
net permanent}»

* R = a

R b

R = b

se produce în special noaptea, dnd
modulaţia unei staţir puternice se su¬
prapune peste altă stafie.

R c

19S

ALMANAHUL TEHNIUM

GHID PENTRU CERCURILE TEHNICO-APLICATIVE

• Romantismul pasiunii • Cupa LJ-Ţ-C. • Ş a .’?J® r 1 ® l i e

scoată a tineretului • Muzeul tehnicii şi civilizaţiei populare din
K # Un eveniment - 1963, Anul mondial al comunicator

• Y03KDA — Educaţia tehnică a tineretului • Rachetomodw
S6 A • Automodei de viteză • Traulere pentru Marea Neagră •
Dicţionar YO

RADIOAMATORISM (PAG. 33-54)

• In memoriam • SWR • Beg area emlţaoareorSSe « ROB 025
Modulator dubiu echilibrat • VFO in buclă PLL 133,3—135,3 MHz

• Tx CW/BLD • Emiţător MF-10 W

automatizări (pag. bs— tt)

• Joc de lumini • Sintetlzor de frecvenţă comandat digital • Ma¬
caz automat «Alimentator stabilizat

• P^SSTîSSMS ^^edresor • Dispozitiv universal • Tester
multifuncţional cu Indicaţie sonoră

• VU-metru • Oublor de frecvenţă • Distorsiunile de nelinlaritate
. RsgXt™ de ton • Amplificator 2 * 80 W • Amplificator 200 W

LABORATOR (PAG. 124-1451 . r

• încercarea tranzistoarelor • Volt metru numeric • Punte BC•
Adaptor pentru frecvenţ metru • Convertor analogic digital • ge¬
nerator AF • Tester pentru semiconductoare

AUTO-MOTO (PAG 146 -180)

• Cum se construieşte un automobil • Turometru • Alarmă auto

• ştergâtor automat de parbriz • Album auto

• Filmu?dfsc^^Aatehale lotosenslbile româneşti • Fotocolor prin
transfer «Fotografia la mică distanţă şl mac rofotog rafia

TEHNIUM-SERVICE (PAG. 180—IBS)

• Scheme de radio şi casetofoane

DIVERTISMENT (PAG. 190— 192) . mjanlr *

m Joc matematic • încercaţi-va perspicacitatea • Luneta magica
m Test: Cunoaşteţi electronică?

Almanah realizat de redacţia revistei „Tehnium" editată de C.C.

Redactor-şet Ing. 10 *^*^1*®» .

Redactor-şef adjunct: GHEGRGHE B *ţ > l ^ tilH «- aeu
Secretar responsabil de reacţie ina lLIE MIHAESCU
Redactor de almanah: CĂLINSfîîu
Prezentarea graflcă-artistica: ADRIAN MATEESCU

Tiparul executat sub corn. 30 241 la Combinatul poligrafic
.Casa SdnMr — Bucureşti
Adminlstraiţ îs: Editura Sdnteia