Tehnium/1984/8411

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

11/84

REVISTA lunară editată de c.c. al u.t.g,

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

REALIZĂRI DE PRESTIGIU,
REZULTATE ELOCVENTE ÎN
CINSTEA CONGRESULUI AL
XHI-LEA AL PARTIDULUI CO¬
MUNIST ROMÂN .

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ .

Amplificatoare operaţionale
Aplicaţii cu 741
Fişă bibliografică AO

CQ-YO .....

QSG-uri prin sateliţii de
radioamatori

—Fi ...

Reducerea nivelului de zg<
mot în aparatura de reprobi
cere a sunetului

LABORATOR .

Gptimizator biologic
Bolometru

PENTRU CERCURILE TEHNICO-

APLICATIVE ..

Antene SLOPER
Ox în UUS

AUTO-MOTO ..

Autoturismele OLTCIT:
instalaţia eiectrică

FOTOTEHWICĂ ..

Expuneri fotografice
automate
AZGPAN PS-21

ClTITORÎi RECOMANDĂ .

Blitz secundar teiecomandi

indicator

Decodificator

Acorduri muzicale

Zar

TEHNICĂ MODERNĂ .

' AY 3-8500
Televiziunea în culori

REVISTA REVISTELOR ...
1,5/4,5 V

Compresor de dinamică
Indicator
Preamplificator
Generator

„DORESC, ÎNCĂ O DATĂ, SĂ EXPRIM CONVINGEREA CĂ ÎNTREGUL
NOSTRU POPOR VA ACŢIONA, SUB CONDUCEREA PARTIDULUI, CU
LI LV'. . - / L ; ’ :■ . ,L , ^ -

GRAMELOR DE DEZVOLTARE SOCIALISTĂ Şî COMUNISTĂ A ROMÂ¬
NIEI."

mCOLÂE CEAI! ŞES CU

PUBLICITATE .........

i.A.E.M. — Timişoara

SERVICE

REALIZĂRI DE PRESTIGIU, REZULTATE ELOCVENTE

-. ÎN CINSTEA CONGRESULUI AL XIII-LEA

âl\' AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

congresul

Printre întreprinderile cu rezultate
optime obţinute în întrecerea socia¬
listă se numără şi „Electromagne¬
tica" din Bucureşti, ce realizează în
principal majoritatea echipamentelor
pentru telecomunicaţii în diverse
domenii, reprezenîînd prin ea însăşi
un argument elocvent pentru saltul
calitativ al industriei româneşti, care
în urmă cu 40 de ani în acest dome¬
niu era ca şi inexistentă, astăzi afir-
mîndu-se nu numai ca principală
producătoare pentru nevoile interne,
dar impunîndu-se şi în afara hotare¬
lor ţării noastre datorită calităţii pro¬
duselor.

Consemnăm la loc de cinste prin¬
tre principalele creşteri calitative în¬
registrate de această întreprindere
volumul produselor exportate — de
la 100 în cincinalul 1971—1975 la
455 în actualul cincinal —, producti¬
vitatea muncii, exprimată în produc¬
ţia netă, de la 100 în 1975 la 238,8 în
1985, ponderea produselor noi şi re-
proiectate în producţia-marfă de la
28,9 în 1981 la 70 în 1985, în condi¬
ţiile în care aceasta aproape s-a du¬
blat în actualul cincinal faţă de pe¬
rioada 1971—1975.

De altfel, în obţinerea acestor re¬
zultate un rol important este jucat şi
de muncitorii, tehnicienii şi specia¬
liştii de la Centrul de Cercetare Şti¬
inţifică şi Inginerie Tehnologică
pentru Telecomunicaţii, acolo unde
se proiectează şi se realizează cele
mai noi prototipuri pentru telecomu¬
nicaţii. Stăm de vorbă cu tovarăşul
subinginer Constantin Costache, se¬

in cadrul Grupului Şcolar „23 Au¬
gust" din Bucureşti, organizaţia
U.T.C. are de îndeplinit un plan
anual la producţia globală de
aproape 5 milioane de lei dintre
care 1 300 000 Ies producţie netă.
Expresie a modului în care se reali¬
zează o legătură strinsă între învăţă-
mînî, cercetare şi producţie, calita¬
tea practicii în producţie reprezintă
un argument pentru calitatea pregă¬
tirii viitorilor muncitori calificaţi,
ştiut fiind că Grupul Şcolar ,23 Au¬
gust" este o pepinieră de cadre pen¬
tru întreprinderea cu aceiaşi nume.

Din profilul producţiei curente a

PRODUSE OE
Ă TEHNICITATE

cretarui Comitetului U.T.C. de la
Centrul de Cercetare Ştiinţifică şi
Inginerie Tehnologică pentru Tele¬
comunicaţii, pentru a. afla cîteva din¬
tre cele mai recente realizări ale ti¬
nerilor utecişti, realizări ce concreti¬
zează angajamentele asumate în
cinstea ceiui de-al Xfîl-lea Congres
al Partidului Comunist Român:

WSal mult de o treime din membrii
colectivului nostru sin! utecişti. Toţi
tinerii sini antrenaţi în depăşirea
sarcinilor de plan, obiectiv ia care
anuaî se înregistrează sporuri de
10—12%. Contribuţia tinerilor a fost
hotăritoare în recente teme de cer¬
cetare, precum centralele telefonice
automate electronice şi sistemul te¬
lefonic cu abonaţi izolaţi. O pre¬
miera industrială ia care au partici¬
pat tineri utecişti este şi realizarea
telefoanelor navale fără baterie.
Printre fruntaşii în producţie putem
cita pe tinerii: subinginer Radu Sil¬
via, tehnicienii Alexandru Postel¬
nicii, Gheorghe Ciobanii, muncito¬
rul Gabrie! Meloni şi economista
Ioana Alexe.

Centrul de Cercetare Ştiinţifica şi
Inginerie Tehnologică pentru Tele¬
comunicaţii, prezent cu o serie de
produse realizate de tinerii munci¬
tori, tehnicieni şi ingineri la recentul
tîrg internaţional, a avut expusa o
realizare de ultimă oră — miniteiefo-
nul ROTEL. Stăm de vorbă cu unul
dintre tinerii specialişti din colecti¬
vul ce a realizat minitelefonu! RO-
TEL, inginerul Ândrian Nicoiae:

Aparatuf, realizat de un colectiv
ce a mai cuprins pe ing. I. Niţă, ing.
Radu Minciunescu, ing. Victor 3i-
mion şi ing. Paul Maricuţoiu, are ton
de apel în capsula receptoare, se¬
lecţia numărului de abonat făcîn-
du-se prin intermediu! unei clavia¬
turi. Aceasta poate reapela ultimul

număr format prin apăsarea unei
singure taste. Caracteristicile eiec-
troacustice sînt comparabile cu cele
mai bune realizări pe plan mondial,
în condiţiile în care toate piesei©
componente sînt produse în ţară.
Un alt aparat recent realizat este ro¬
dul colaborării cu specialiştii iugos¬
lavi, telefonul de perete cu disc YU-
ROTEL tip YR01, cu sonerie electro¬
nică, cu buton de transfer pentru li¬
nii secundare. Telefonul de abonat:
7A4, ale cărui caracteristici e!ec~
iroacusîice au fost testate în labora¬
toarele specializate de ia Geneva, a
dat, de asemenea, o deosebită satis-*»
facfie, ei corespunzi nd integrai nor¬
melor tehnice internaţionale, presu¬
pun! nd între altele şi o fiabilitate de
cel puţin 10 ani, TA4 este un produs
integrai românesc, cu disc sau cla¬
viatură, complet electronic, cu am¬
plificare la emisie şi recepţie.

îi mulţumim tînărului inginer An-
drian Nicoiae, un autentic pasionat
ai introducerii noului în producţie,
deţinător al mai multor brevete de
inovator şi, în curînd, susţinem noi;
cunosc?ndu-i posibilităţile, şi de in¬
ventator. Fiindcă aici diversificarea
producţiei, realizarea de noi prototi¬
puri, perfecţionarea, aparatelor ş
sistemelor existente pentru teleco¬
municaţii se constituie într-o sarcină
permanentă pentru fiecare membru
ai colectivului.

Realizările Centrului de Cercetare
Ştiinţifica şi Inginerie Tehnologică
pentru Telecomunicaţii constitui!
un exemplu elocvent pentru modu
în care tinerii muncitori, tehnicieni
specialişti traduc în viaţă prevederile
importantelor documente ale Con
greşului ai Xlll-iea a! Partidului Co
munist Român, eveniment de refe¬
rinţă din viaţa politică a. ţării.

INTEGRAREA CU PRODUCŢIA -
CHEIA DE BOLTĂ A PREGĂTIRII
TINEREI GENERAŢII

PENTRU MUNCĂ SI VIATĂ

întreprinderii tutelare, elevii grupului
şcolar execută indicatoare locale de
nivel (trei tipodimensiuni), capac
palier, roţi dinţate, limitatoare axiale
şi pentru tampon, axe, pinioane, su¬
porturi rolă, alte repere pentru loco¬
motive diesel hidraulice etc.

Pregăîindu-se pentru a deveni fie
forjori-tratamentiş ti, fie mecanici
pentru m^ini şi utilaje sau mecanici
pentru motoare cu combustie in¬
ternă. fie sculeri-matrifen sau elec¬
tromecanici, utecişti: de aici — ne
spunea şi tovarăşul director, ing.
Pompiliu Seva —- îndeplinesc la ni¬
velul exigenţelor întreprinderii sar¬

cini de producţie care sînt contro¬
late şi verificate pentru primirea avi¬
zului de calitate de către organele
controlului tehnic din întreprindere.
Deci nici un rabat de la calitate, nici
o concesie făcută lucrului de mfntu-
ială. Este interesant de remarcat că
elevii realizează peste 200 de pro¬
duse şi repere în cadru! a 10 atelie-
re-şcoală, dintre care trei cu profil
de prelucrări prin aşchiere, cinci
ateliere de lăcătuşărie, unui de su¬
dură şi unul cu profil electrotehnic.
Această frumoasă bază materială
este dotată cu peste 109 maşini-u-
nelte de diverse tipuri (strunguri,
freze, raboteze, maşini de rectificat,
de găurit). Este de menţionat faptul
ci elevii au ia dispoziţie şi trei
maş ini-unelte cu comandă program
ce permit iniţierea viitorilor munci¬
tori şi îri mînuîrea unor maşini mo¬
derne.

Instruirea elevilor se face sub în¬
drumarea şi controlul unui colectiv
de maiştri cu o bogată experienţă în
producţie şi pedagogica.

Remarcînd faptul că toţi absolven¬
ţii şcolii profesionale se încadrează

în întreprinderea tutelară şi că o
mare parte din absolvenţii de la li¬
ceu aleg acelaşi loc de muncă, con¬
form profilului pentru care au optat,
este de subliniat că familiarizarea cu
viitoarele colective se face în cadrul
stagiilor de practică programate
chiar în întreprindere pentru clasele
a X-a şi a Xil-a. Integrarea din timp
a absolvenţilor în noile lor colective
de muncă se constituie într-o dato¬
rie firească a şcolii şi a întreprinde¬
rii. De altfel, parametrii integrării în-
văţămîntuiui cu producţia sînt edifi¬
catori, urmărind şi cuprinderea ele¬
vilor în cercurile tehnico-aplicative
în care 60% din cei peste 3 000 de
elevi ai grupului şcolar execută di¬
verse proiecte, îşi antrenează spiritul
de inovare şi creativitatea.

Rezultatele obţinute recent: patru
premii I ia fazele pe municipiu ale
concursurilor pe meserii ia turnăto¬
rie, lăcătuşâne, mecanică şi
sculeri-matriţeri, precum şi alte
locuri fruntaşe în fazele pe ţară ; a
concursurile pe meserii (un ioc II,
două locuri III şi o menţiune', p r e-
cum şi iniţiativele organizaţiei de ti-

TEKNIUM 11/1984

ACTIVITĂŢI COMPLEXE,
FORMATIVE LA CASA DE
CULTURĂ. A ŞTIINŢEI Şl
TEHNICII PENTRU
TINERET DIN CÎMPINA

cetare pe bază de contract cu di¬
verşi beneficiari, activitate ce a dat
excelente rezultate la Casa de Cul¬
tură, a Ştiinţei şi Tehnicii pentru Ti¬
neret din Braşov.

Găzduind, nu de mult timp, o
gamă largă de acţiuni şi activităţi cu
larg ecou formativ pentru tineri.
Casa de Cultură, a Ştiinţei şi Termi¬
cii pentru Tineret din Cîmpina ra-
mîne un loc ideal al schimbului de
experienţă, un loc deîntîlnire desti¬
nat să incite la emulaţie şi creativi¬
tate, la maxim interes pentru cele
mai noi domenii ale ştiinţei şi tehni¬
cii, domenii chemate în repetate rîn-
duri, în special, în importantele do¬
cumente ale Congresului al Xlll-lea
al Partidului Comunist Român, să
consolideze realizările poporului
nos.tru, să contribuie decisiv la de-
săvîrşirea societăţii socialiste multi¬
lateral dezvoltate şi la asigurarea, pe
această bază, a tuturor condiţiilor
materiale pentru trecerea la înfăptui¬
rea şi manifestarea tot mai larga în
societatea noastră a principiilor co¬
muniste de repartiţie, de munca şi
de viaţă în toate domeniile de activi¬
tate.

neret, printre care amintim organi¬
zarea „Decadei cărţii ştiinţifice şi
tehnice", desfăşurarea lunară a Zi¬
lei ştiinţei şi tehnicii" (în care ca¬
drele didactice, inginerii şi profesorii
informează pe elevi despre ceie mai
noi evenimente înregistrate în di¬
verse domenii), obţinerea unor re¬
zultate bune în realizarea de econo¬
mii la căldură energie (12% econo¬
mii la energia electrică) şi materii
prime (25 t de metal refolosite în
circuitul industrial). Toate acestea
dovedesc posibilităţile de acţiune
ale unei organizaţii de tineret puter¬
nice, cu realizări pe măsură.

Tradiţiile generoase aie integrării
învăţămîntului românesc cu cerceta¬
rea şi producţia, ce permit formarea
optimă a viitoarelor cadre solicitate
în economia naţională, sînt ele¬
mente definitorii pentru activitatea
tinerilor Grupului Şcolar 23 Au¬
gust" din Bucureşti. Cu un procent
de promovabiiitate ce se apropie de
98%, raportînd importante depăşiri
de plan ia producţia giobaiă cu
102 000 iei, la producţia netă cu
aproape 300 000 lei, uteciştii Grupu¬
lui Şcolar ,23 August", împreună cu
cadrele didactice şi tehnice de aici.
întîmpină marele forum ai comuniş¬
tilor cu rezultate ce atestă dorinţa ti¬
nerei generaţii de a participa plenar
alături de întregul popor la procesul
de edificare multilaterală a patriei
noastre socialiste.

Direct îndrumate de către comite¬
tele judeţene ale Uniunii Tineretului
Comunist, casele de cultură, ale şti¬
inţei şi tehnicii pentru tineret repre¬
zintă una dintre cele mai elocvente
expresii ale politicii pline de grijă a
Partidului Comunist Român faţă de
tînăra generaţie, faţă de posibilităţile
de afirmare multilaterală a persona¬
lităţii tinerilor. Loc predilect deîntîl¬
nire a tinerilor de diferite profesii,
fiecare asemenea casă de cultură, a
ştiinţei şi tehnicii se constituie
într-un autentic centru al emulaţiei
pentru ştiinţă şi tehnică, reunind un
număr impresionant de utecişti în
cercurile tehnico-aplicative, de cul¬
tură generală, la cursuri de iniţiere
şi perfecţionare profesională, în for¬
maţii artistice.

Vă prezentăm în continuare cîteva
aspecte de la Casa de Cultură, a
Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret
din Cîmpina, o primitoare gazdă
pentru activităţile uteciştilor.

La noi în oraş — ne spunea tînă-
rul inginer automatist Gheorghe Pis-
can, directorul Casei —, există mai
multe întreprinderi cu numeroşi.ti¬
neri ca întreprinderea „Neptun", în¬
treprinderea de Piese Turnate, între¬
prinderea de Repajraţii Utilaje Elec¬
trice şi Aparataj, întreprinderea de
Reparaţii Maşini Grele şi instalaţii
Petroliere etc. Sute de tineri parti¬
cipă săptămînal la acţiunile casei de
cultură, a ştiinţei şi tehnicii pentru
tineret, acţiuni care se înscriu ffe
sub imperativele unei competente
propagande tehnicc-ştiinţîfice, fie in
bogata paletă a programelor cercu¬
rilor tehnico-aplicative.

Manifestările înscrise în calenda¬
rul acţiunilor noastre au drept
obiectiv popularizarea realizărilor
obţinute de tinerii cîmpineni în ac¬
ţiunea „R.R.R.", în aplicarea de ra¬
ţionalizări, inovaţii şi Invenţii, în in¬
troducerea noului ia fiecare ioc de

muncă. Prin intermediul Casei, cu
sprijinul metodiştilor, organizăm ac¬
ţiuni de cunoaştere şi orientare pro¬
fesională pentru diferite şcoli din lo¬
calitate prin vizite la diverse unităţi
economice. De asemenea, înb'lnirile
cu diverşi specialişti din judeţ şi pe
plan naţional, concursurile tematice
profilate pe electronica industrială,
informatică, concursurile profesio¬
nale (cum ar fi: Cel mai bun turnă¬
tor formator) şi dezbaterile pe teme
psihopedagogice întregesc calenda¬
rul activităţilor.

Fără a le epuiza, completăm noi;
în acest frumos edificiu realizat pen¬

tru tinerii cîmpineni au loc periodic
şi seri de ştiinţă şi tehnică cu parti¬
ciparea invitaţilor redacţiei „Ştiinţă
şi tehnicâ"-„Tehnium“, sesiuni de
referate şi comunicări ştiinţifice, se¬
siuni ale societăţilor de ştiinţă din
R. S. România (cea mai recentă a
fost o sesiune organizată în colabo¬
rare cu Societatea de Ştiinţe Mate¬
matice), zile ale cărţii ştiinţifice şi
tehnice, întîlniri cu autorii de carte
tehnică şi ştiinţifică, fără a mai
aminti de activitatea cotidiană a
cercurilor tehnico-aplicative.

Acestea, conduse de specialişti
competenţi şi cu experienţă pedago¬
gică, au o activitate ritmică în dome¬
niul radioamatorismului, construcţii¬
lor electronice, telegrafiei, depanării
aparatelo.r de radio şi televiziune şi
carting. în perspectivă se preconi¬
zează şi organizarea unui cerc de
auto-moto în care tinerii amatori (şi
în Cîmpina nu sînt puţini) se vor pu¬
tea iniţia atît în tainele conducerii
autoturismelor şi motocicletelor, dar
şi în problemele nu mai puţin dificile
şi complicate ale depanării acestora.

Tot în perspectivă consemnăm şi
dorinţa amplificării activităţii de cer-

TEHNIUM 11/1984

Apare astfel riscul ca, peste
o anumită frecvenţă, un circuit am¬
plificator inversor să nu mai poată
efectiv inversa semnalul aplicat la
intrare (se ştie că inversarea este o
defazare cu 180°). Mai rău, dacă
operaţionalul mai prezintă încă am¬
plificare după depăşirea celei de-a
treia frecvenţe de „cot“, rezistenţa
conectată între ieşire şi intrarea in-
versoare produce o reacţie pozi¬
tivă,^ care duce ia intrarea montaju¬
lui în oscilaţie. Pentru a preîntîm-
pina riscul de autooscilaţie, trebuie
să ne asigurăm că amplificarea In
tensiune scade la unitate înainte ca
defazajul la ieşire să atingă valoa¬
rea de 135°. Cea mai simplă soluţie
în acest sens o constituie conecta¬
rea unui condensator între baza şi
colectorul principalului tranzistor
amplificator de tensiune, adică
exact ceea ce am făcut în schemele
simplificate din figurile 46 şi 47. Ca¬
pacitatea acestui condensator nu
trebuie să fie prea mare (de regulă,
zeci de picofarazi), deoarece ea
este multiplicată prin efectul MiIIer.
(în esenţă, efectul Miller operează
astfel: cînd baza tranzistorului, pre¬

supus npn, devine pozitivă, poten¬
ţialul colectorului se deplasează în
direcţia negativă; tensiunea la bor¬
nele condensatorului este astfel
suma tensiunilor de bază şi de co¬
lector; rezultă că valoarea curentu¬
lui de bază trebuie să fie mai mare
pentru a încărca acest condensator
bază-colector decît cea necesară
pentru a încărca un condensator si¬
milar conectat între bază şi masă.)

Modificarea răspunsului în frec¬
venţă în buclă deschisă, pentru pre¬
venirea oscilaţiilor, aşa cum s-a
arătat mai sus, poartă numele de
compensare în frecvenţă sau com¬
pensare de fază. Pentru unele tipuri
de AO, compensarea este internă,
adică este inclusă în schema in¬
ternă de principiu a integratului;
acesta este cazul operaţionalelor
/3A741 ( m A 741 etc.), LF355, LM307,
NE535, yuA747, LM324 etc. Pentru
alte tipuri, elementele de compen¬
sare în frecvenţă se montează în
circuitul extern, aşa cum reco¬
mandă firmele producătoare în ca¬
taloagele lor (de exemplu: LM301,
12 A709, LM308, NE531, M A748 etc.).

Compensarea cu 6dB/octavă este

cea mai simplă şi cea mai stabilă,
dar, după cum am văzut din figura
61, ea limitează sever lărgimea ben¬
zii de frecvenţă în interiorul căreia
se pot obţine_ cîştiguri mari în ten¬
siune în buclă închisă. Fără a intra
în detalii, menţionăm că există nu¬
meroase alte metode de compen¬
sare — ca, de exemplu, reţelele cu
doi poli, reţelele cu „conexiune
înainte" (feed-forward) etc. —, care
permit o lărgime mai mare de bandă
şi îmbunătăţesc viteza de răspuns
(viteza de creştere a semnalului de
ieşire), dar cu un preţ nu întot¬
deauna acceptabil în practică:
creşterea sensibilităţii faţă de na¬
tura sarcinii. Amplificatoarele ope¬
raţionale şi aşa dezagrează sarci¬
nile capacitive.

17 LĂRGIMEA DE BANDĂ. FREC¬
VENŢA DE TRANZIŢIE

Situaţia descrisă în figura 61 este
valabilă pentru semnalele mici,
adică atunci cînd variaţiile tensiunii
de ieşire sînt mici în comparaţie cu
plaja maximă posibilă în condiţiile
de alimentare date. După cum am
văzut, în acest caz lărgimea benzii
de frecvenţă corespunzătoare unei
funcţionări liniare (cu amplificare
constantă) este dictată practic de
compensarea în frecvenţă în buclă
deschisă şi de cîştigul în tensiune
dorit în buclă închisă. între lărgi¬
mea de bandă (bandwidth, pres¬
curtat B sau BW) şi cîştigul în ten¬
siune în buclă închisă, A CL există o
relaţie de inversă proporţi’onalitate:
cu cît alegem un cîştig mai mare
(deci o reacţie mai slabă), cu atît
banda de frecvenţă devine mai în¬

gustă şi viceversa. Această depen¬
denţă poate fi caracterizată prin Va¬
loarea aproximativ constantă a pro¬
dusului bandă-cîştig, notată f T şi
numită frecvenţă de tranziţie:

f Ţ - A cl • B (27)

De exemplu, pentru operaţiona¬
lul /UĂ741 cu f T = 1 MHz, unei ampli¬
ficări în buclă închisă A CL = 1 000
(respectiv 60 dB) îi corespunde o
lărgime de bandă B = f T /A CL _ = 1
MHz/1 000 = 1 kHz; unei amplificări
A C l = 10 (respectiv 20 dB) îi co¬
respunde o lărgime de bandă B =
= 100 kHz etc.

Deducem din cele expuse că
frecvenţa de tranziţie f T reprezintă
de fapt frecvenţa (sau banda de
frecvenţă) căreia îi corespunde o
amplificare în tensiune în buclă
deschisă, ia semnale mici, egală cu
1. De aceea, ea se mai notează
uneori cu f y — frecvenţa cu amplifi¬
care unitară. Altfel spus, la depăşi¬
rea valorii fj datorită compensării
în frecvenţă în buclă deschisă, am¬
plificarea circuitului „trece" în ate¬
nuare, adică devine subunitară.

APLICAŢII CU 741:

STABILIZATOARE
DE TENSIUNE

(URMARE DIN NR. TRECUT)

La experimentarea acestui mon¬
taj, care, de asemenea, poate debita
curenţi de ordinul zecilor de mi-
liamperi (cel puţin 50), se reco¬
mandă verificarea stabilităţii ten¬
siunii de ieşire la variaţia curentului
de sarcină.

UlkJl

După cum vom vedea în continu¬
are, montajele precedente pot fi îm¬
bunătăţite uşor atît în ceea ce pri¬
veşte factorul de stabilizare, cît şi
prin extinderea plajelor maxime de
variaţie pentru tensiune şi curent.
Mai mult, ele pot fi prevăzute şi cu

40*45V

TEHN1UM 11/1984

(URMARE DIN NR. TRECUT)

-O ♦V n

A0 /~

♦ yT

L_J

* V

i-V C c

_ J

* E«

E o >0

18. VITEZA DE RĂSPUNS - SLEW
RATE

Pentru semnale mari, cînd va¬
riaţiile tensiunii de ieşire sînt com¬
parabile cu valorile maxime posi-

circuite de autoprotecţie la scurt¬
circuit sau la suprasarcină,- deve¬
nind astfel aparate de laborator în
toată regula.

O primă variantă îmbunătăţită de
stabilizator cu AO este cea din fi¬
gura 5. Pentru a extinde plaja ma¬
ximă de variaţie a tensiunii de ieşire
la intervalul 3—30 V, tensiunea de
alimentare a montajului (unică,
nestabilizată, foarte bine filtrată) a
fost mărită la 40—45 V. Amplificato¬
rul operaţional este alimentat însă
la o tensiune mai mică (33 V), stabi¬
lizată cu ajutorul celulei Ri—Di. Tot
de aici se obţine şi tensiunea de re¬
ferinţă aplicată întăririi neinver-
soare a AO, cu ajutorul celulei su¬
plimentare de stabilizare R 2 —D 2 şi
al divizatului R 3 —R 4 . Condensato¬
rul Ci filtrează suplimentar tensiu¬
nea de referinţă.

Curentul maxim de ieşire a fost
mărit la cca 1 A prin înlocuirea tran¬
zistorului unic din montajele prece¬
dente cu un grup Darlington ti—T 2 ,
cel de-al doilea tranzistor (de pu¬
tere) fiind montat pe un radiator ter¬
mic adecvat.

Limita inferioară a tensiunii de ie¬
şire se stabileşte la 3 V prin alege¬
rea experimentală a valorii lui R 4 , cu
cursorul lui P în extremitatea de
sus. Limita superioară, nu mai mare
de 30 V, se stabileşte prin ajustarea
semireglabilului R 7 , cursorul lui P fi¬
ind plasat în extremitatea de jos.

-E 0

■o -V-.

bile, intervine un factor suplimentar
care limitează şi mai mult banda de
frecvenţă: este vorba de viteza de
răspuns, mai exact viteza de va¬
riaţie a tensiunii de ieşire, întîlnită în
literatura de specialitate sub denu¬
mirea consacrată de slew rate
(prescurtat SR). Definiţia acestui j
important parametru de catalog — I
care ne arată cît de „rapid", respec¬
tiv cît de „leneş" este operaţionalul
— este sugerată în figura 63.

Este vorba, de fapt, de reluarea
comparatorului de tensiune nein-
versor, în cazul particular E> ef = 0
(fig. 63 a), căruia i se aplică semna¬
lul de intrare Ej reprezentat în figura
63 b. Amplitudinea E a acestui sem¬
nal o presupunem suficient de mare
pentru a produce trecerea ieşirii în
saturaţie în ambele sensuri, adică
atingerea valorilor maxime E‘ omax şi
E omax- Numai că de data aceasta
nu ne mai interesăm de caracteris¬
tica de transfer E 0 = fţE,), ci de va¬
riaţia în timp a tensiunii de ieşire, E 0
(fig. 63 c).

Să considerăm momentul iniţial I
t 0 în care tensiunea de intrare E,
trece brusc de la valoarea negativă
maximă, -E, la valoarea pozitivă
maximă, E. Observăm că tensiunea
de ieşire — care se afla la momentul
t 0 în saturaţie negativă — nu ur¬
măreşte fidel semnalul de intrare.
După un scurt intărval de inerţie,
tensiunea de ieşire începe să
crească, dar în prima porţiune creş¬
terea este pronunţat neliniară. Con¬
venţional, intervalul de timp cores¬
punzător unei creşteri a lui E 0 de
10% din .plaja totală de variaţie

JX ) se numeşte timp

de înfirziere (delay time) şi se no¬
tează t d , Urmează o creştere apro¬
ximativ uniformă a semnalului de
ieşire, încheiată cu un nou interval
de variaţie neliniară, pînă la atin¬
gerea saturaţiei pozitive.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Eventual se retuşează şi valoarea
lui R 6 . După cum se observă, divizo-
rul P—Re—R 7 , care dozează reacţia
negativă, a fost astfel ales încît să
permită reglarea cîştigului în ten-
siuneîn intervalul 1—10.

Cea de-a doua variantă îmbună¬
tăţită (fig. 6) păstrează avantajele
montajului precedent — plajă largă
de tensiune şi de curent, stabilizare
dublă a referinţei — la care mai
adaugă şi un circuit simplu de pro¬
tecţie la suprasarcină (scurtcir¬
cuit), realizat în varianta clasică. în-
tr-adevăr, se observă că în serie cu
divizorul ce dozează reacţia (P. R-,
R 8 ) a fost introdusă o rezistenţi* R 6 ,
care are rolul de traductor de cu¬
rent. Valoarea mică a lui Re, nu afec¬
tează practic calculul divizorului.

Atit timp cît curentul de sarcină se
menţine sub limita de cca 1 A, căde¬
rea de tensiune la bornele lui R* este
mai mică de 0,6 V şi, în consecinţă,
tranzistorul suplimentar T 3 (de pro¬
tecţie) rămîne blocat, prezenţa sa
neinfluenţînd cu nimic montajul.

Atunci dnd curentul de sarcină
atinge (avînd tendinţa să depă¬
şească) limita prestabilită de 1 A,
căderea de tensiune pe R 6 , aplicată
joncţiunii bază-emitor a lui T 3 , îl des¬
chide pe acesta, blocând grupul Dar¬
lington Ti—T 2 sub forma unui echili¬
bru dinamic. Rezultatul îl constituie
limitarea curentului debitat de sursă
la cca 1 A.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

1979

Amplificator pentru
microfon

Cu 741

1979

Efecte acustice

Fuz cu mA 7Q9, /uA741

1979

Oscilator de relaxare

Cu 741 , j

1979

10-11

Montaje AF cu /3A741

Tipuri de AO, capsule,
aplicaţii: corector de .
ton Baxendall, mixer
cu 3 căi, atenuator

1979

Verificator

Pentru 709, 741, 301,
748

1979

Generator AF

Cu 741

1979

Ohmmetru cu scală li¬
niară

Cu 741,709, SC2709

1979

Detector

Cu K1YC221T

1979

Filtru activ

Cu 741

1979

Compresor de dina¬
mică

Cu 741

1979

6-7

RTTY ’

Cu 709, 741

1980 ,

Ohmmetru

Liniar, cu >4709

1980

Capacimetru

Cu 741

1980

Orgă de lumini

Filtre, cu 741

1980

10-11

CDB413 E — triger in¬
tegrat

Integrator Miller cu
741

1980

j8 M3900

prezentare, generator
dreptunghiular

1980

Tester pentru diode
Zener

Cu 741

1980

Comutator acustic .

Preamplificator AF, cu :
741

1980

Indicator al unghiului.
de azimut

Cu 741 |

1980 ' n

Amplificator 7W

Preampiificator-co-
rector cu 741

1980

10-11

Dispozitive optoelec¬
tronice

Comanda LED-uriibr
cu AO

1980

RAA într-un domeniu
de 60 dB

Cu 741

■

1980

Filtru activ pentru AM-
SSB-CW

Cu 741

1980

Preamplificator pen¬
tru chitară

Cu 741

| j

1980

Automat pentru lu¬
mină

Cu 741 :

1980

Ohmmetru electronic

Liniar, cu 741

_____

1980

Orgă electronică

Cu 741

1980

16-17

Exponometre de labo¬
rator

Cu SFC2201, mA741

1980

Receptor

Cu 741

1980

Termometru

Cu 741

1981

Amplificator

Preamplificator cu 741

1981

Milivoltmetru

Cu mA709

1981

Sonet B3 — cu circuite
integrate

Cu 741

1981

Generator AF

Cu 741

1981

Generator sinusoidal

Cu 741

1981

Proiectul de bacalau¬
reat — un proiect apli¬
cativ

Exponometru, cu 741

1981

Adaptor

Convertor tensiune-
frecvenţă, cu 741

1981

Amplificator stereo

Preamplificator-co-
rector, cu 741

1981

16-1 7

Expotemporizator

Cu - >/A709 , «A741
SFC2201

1981

12-13

Maiak 203 Super

KS53YA1A

1981

Staţie de telecomandă
cu circuite integrate

Cu 741

1981

Indicator de nivel

„Voltmetru" cu indi¬
caţie optică, cu 741

1981

18-19

Termostatare de pre¬
cizie

Cu 709, 741, IS1

1981

Avertizor

1 Preamplificator, cu
TAA861

1981

1.. . ..

Automat pentru lu¬
mină

Cu 741

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

QSO-uri prin
' MQăMrORl

(URMARE DIN NR, 9/84)

în cele ce urmează va fi prezentat
modul în care se pot predetermina
orbitele aparente ale sateliţilor, pre¬
cum şi timpul (ora GMT sau ora lo¬
cală) la care sateliţii de radioama¬
tori sînt accesibili pentru realizarea
de legături radio (QSO-uri).

De ia început vom separa două
cazuri:

A — sateliţi cu orbite polare (cu
orbite circulare de altitudine relativ
joasă), aşa cum sînt OSCAR 8 şi
RS3...RS8 ce se găsesc în prezent
în funcţiune;

B — sateliţi cu orbită eliptică
alungită, aşa cum este OSCAR 10,
în prezent în funcţiune.

Cazul A este mai puţin complex
deoarece orbitele sateliţilor sînt cir¬
culare şi nu este necesar să se ia în
considerare efectele produse asu¬
pra mişcării sateliţilor de elipticita-
tea globului pămîntesc. Mişcarea
satelitului se efectuează deci pe un
cerc cu viteză constantă; rămîne de
precizat doar perioada în care se
realizează o orbită completă şi în¬
clinarea planului orbital faţă de pla¬
nul ecuatorial. Perioada de revo¬
luţie (timpul în care se execută par¬
curgerea unei orbite) este în funcţie
de altitudinea satelitului. Altitudi¬
nea, precum şi înclinarea planului
orbital se determină cu precizie
după lansarea satelitului şi se difu¬
zează prin diverse buletine radio
sau publicaţii de specialitate.

în tabelul alăturat se prezintă,
pentru sateliţii de radioamatori

Ing. VfRGIL IONESCU,

YQ9CIM

existenţi, principalele date referi¬
toare la orbitele pe care gravitează
în jurul Pămîntului.

Pentru a caracteriza complet o
anumită orbită este suficient să cu¬
noaştem, pe lîngă datele de mai
sus, încă două elemente: longitudi¬
nea vestică şi momentul (ora GMT
sau ora locală) în care proiecţia pe
Pămînt a satelitului trece ecuatorul
de la sud spre nord (nodul de as¬
censiune dreaptă sau ecuator Cros¬
sing, ECCR).

Cunoaşterea parametrilor de mai
sus pentru o anumită orbită (de re¬
ferinţă) permite determinarea cu
uşurinţă a parametrilor orbitelor ur¬
mătoare, chiar pe o perioadă relativ
mare de timp în viitor (luni şi chiar
ani de zile); singura limitare este
precizia cu care se cunosc parame¬
trii iniţiali şi corecţiile necesare.

Parametrii orbitelor de referinţă
(prima dintr-o zi GMT) se difuzează
fie prin balizele sateliţilor RS, fie în
cadrul altor buletine radio pe US
(CW sau RTTY).

Din cei doi parametri menţionaţi
(longitudinea vestică şi timpul la
trecerea planului ecuatorial) se pot
deduce orbitele aparente al sateliţi¬
lor (EL-AZ-timp).

Determinarea se poate face prin
mai multe metode (calculator elec¬
tronic, tabele, diagrame).

în figurile alăturate se prezintă o
abacă (diagramă) care conţine cî-
teva orbite succesive (din aceeaşi
zi) şi un fragment al unui tabel care

PERIOADA CU
ECHIPAMENTUL*"
RADIO OPRIT

„*o-

315(22

‘(218)

T+3 h 40*
293 (208)

T+2 h 55*
270 (192)

conţine orbitele aparente şi timpul
după trecerea ecuatorului (aceleaşi
date ca şi abaca) pentru toate orbi¬
tele din 10 în 10 grade longitudine
vestică. în acest fel, prim interpolare
algebrică sau grafică, se poate de¬
duce cu suficientă precizie orice or¬
bită ce ne interesează.

Trecerea de la parametrii unei or¬
bite la parametrii orbitei următoare
se face adăugînd la longitudinea
vestică a primei orbite „incremen-
tul“ de grade menţionat în tabel.
Această creştere sau increment re¬
prezintă exact numărul de grade de
longitudine pe care îl parcurge
Pămînţul în jurul propriei axe în tim¬
pul în care satelitul parcurge o or¬
bită completă. De asemenea, trece¬
rea de la momentul nodului ascen¬
dent al unei orbite la orbita ur¬
mătoare se fape prin adăugarea la
timpul GMT (sau local) al ECCR a
unui interval de timp egal cu peri¬
oada de revoluţie a satelitului.

Cazul B, pentru orbitele eliptice
alungite, este mult mai complex de¬
oarece:

— mişcarea satelitului pe orbită
nu mai este uniformă (legile Ke-

pler), ci este mai rapidă în zona pe
rigeului şi mai lentă în zona apoge
ului;

— elipticitatea Pămîntului ; face
să apară, pe lîngă mişcarea ihiţială
pe orbita eliptică a satelitului, încă
două mişcări „seculare", şi anume o
rotire a planului orbital în direcţia
inversă mişcării satelitului în jurul
axei Pămîntului. în cazul lui
OSCAR 10 mişcarea este inversă
sensului de rotaţie a P.ămîntului şi,
are perioada de cca 5,8'ani. A doua
mişcare seculară roteşte perigeul
cu 360° în circa 3,5 ani, mişcarea
realizîndu-seîn planul orbital;

— echipamentul radio care per¬
mite realizarea legăturilor prin sate¬
lit nu mai este în permanenţă des¬
chis, ci numai pe o anumită por¬
ţiune a orbitei eliptice (porţiunea
alungită).

Pentru caracterizarea poziţiei sa¬
telitului într-o astfel de mişcare se
folosesc următorii parametri:

1 — anomalia medie este unghiul
(0° — 360°) care arată poziţia sate¬
litului pe elipsă. Acest unghi se
măsoară între direcţia perigeului
„(vîrful apropiat al elipsei) şi direcţia

direcţia ECHINOXULUI

225(160/

»T+1 h 30*

- 35,6 mii Km -— *j|

k^ J

. 180(128) J

»a-- a = 26,1 mu Km -—.

ANOMALIA MEDIE
FAZA

°t 64 L*

T-2 n 55

i x

SENSUL MIŞCĂRII SATELITULuT' 0 *"" ? " h i

T-4 h 10‘

PERIOADA CU ECHIPAMENTUL
RADIO ÎN FUNCŢIUNE

ORBITA SATELITULUI OSCAR 10

satelitului — notat cu v pe figură în
cazul lui OSCAR 10 se utilizează
mărimea numită „fază“ (60...256),

2 — excentricitatea e a orbitei,
care determină forma orbitei elip¬
tice;

3—semiaxa mare a orbitei, no¬
tată a;

4 — argumentul perigeului, notat
cu oj pe figură, determină direcţia
perigeului în planul orbital faţă de
planul ecuatorial;

5 — ascensiunea dreaptă a nodu¬
lui notat cu CI determină poziţia pla¬
nului orbital (iongitudinea estică a
ECCR);

6—înclinarea pianului orbital,
notată cu i;

7 — viteza de rotire a planului or¬
bita! (variaţia diurnă a unghiului fl);

8 — viteza rotirii argumentului
perigeului (de asemenea diurnă —
variaţia zilnică a unghiului w).

TEHNIUM 11/1984

QRA LOC = NE 0 1
SATELIT = OSCAR 8
ECCR : 165,0° LONG. VEST

MOMENTUL MWUUI!

T+2 S MOMENTUL APOGEUL»!
PLUS DOUĂ ORC

TIMP (MIM)
(ECCR +...)

(GRADE)

15,1

0,1

13,2

7,0

10,0

15,4

4,4

26,3

352,7

40,9

56,6

322.6

268,5

55,5

239,2

39,5

227,7

25,3

222,1

14,6

218,8

6,4

216,6

-0,4

MESAJUL BALIZEI RS

ORBIT

FOR 1 JULY83

0G30Z

R 281 W

0109Z

R 326 W

Q148Z

R 333 W

00Q6Z

R 304 W

V V V V

ORBITELE APARENTE OSCAR 10 . CRA LOCATOR NE 41

TABELUL ORBITELOR APARENTE —
OSCAR 10

(fragment)

QRA NE 41

Timp

Ani

ena

Distanta
sat. (mii
km)

Prc

tacţ la *4

lentului

Efect

0 î8f

.Faza

(grade)

înălţime
(mii km]

Lat.

(«rade)

Long.

(grade)

T-4h

98,1

20,5

23,6

20,2

+17 6

273,8

—1291

.40

T-3h

90,6

24,2

30,5

27,3

+22,7

269,9

-933

T-2h

89,4

28,0

35,0

32,0

+24,9

271,2

-602

T-lh

91,0

31,8

37,4

34,7

+25,8

274,6

-326

106

T(apogeu)

; 94,2

35,3

38,0

35,6

+25,7

279,0

-79

128

T+lh

98,6

38,1

36,8

34,7

+24,9

283,5

+154

150

T+2h

103,6

39,1 1

34,0

32,0

+23,2

287,1

+387

172

T+3h

108,4

36,8

29,3

27,1

+20,0

288,8

+628

194

T-4h

111,3

26,4

22,9

20,0

+13,7

285,5

+864

216

înclinarea planului orbital, i

grade

25,8374

Excentricitatea elipsei, e

0,608485

Semiaxa mare, a

26106,227

Mişcarea medie

rev/zi

2,05854

Perioada de revoluţie

minute

699,524906

Data de referinţă
(orbita nr.)

84 FEB 02 0530 UTC

84 + 33,2292 (NR 481)

Argumentul perigeului, w

grade

242,062

Creşterea zilnică a argu¬
mentului perigeului

grade/zi *

0,27094

Ascensiunea dreaptă, O

grade

217,474

Creşterea zilnică a as¬
censiunii drepte

grade/zi

-0,16922

Anomalia medie

grade

37,1887

SATELIT LOCATOR

în tabelul alăturat snt menţio¬
nate valorile parametrilor de mai
sus pentru o orbită şi un moment de
referinţă ale satelitului OSCAR 10.

Orbitele slnt numerotate (orbita
începe şi se termină la perigeu).

SATELIŢI C.U ORB

NE #1
RS3~RS8

Pentru predeterminarea orbitelor
se folosesc fie calculatoare electro¬
nice, fie tabele sau abace care fur¬
nizează datele cu o aproximaţie
acceptabilă.

Datorită mişcării „seculare" pro¬

dusă de mişcarea perigeului (perioa¬
dă de cca 3,5 ani), aceste tabele vor
trebui înlocuite la intervale de cîteva
luni de zile.

în cazul satelitului OSCAR 10
există însă un element care simpli¬
fică mult întregul proces de locali¬
zare a satelitului, şi anume faptul
că, în porţiunea în care transponde-
rul este deschis, satelitul are o ast¬

fel de mişcare încît se apropie de
caracteristicile sateliţilor geostaţio-
nari, adică mişcarea aparentă este
foarte lentă şi redusă. Luînd în con¬
siderare şi directivitatea relativ re¬
dusă a sistemului de antene, după
„achiziţionarea" satelitului va fi ne¬
cesară numai corecţia elevaţiei an¬
tenei şi acest lucru la intervale de
timp de 30 —• 60 de minute.

OSCAR 8

RS-6

RS-8

ÎNCLINAREA

PLANULUI

ORBITAL

(GRADE)

98,99

82,96

PERIOADA

(MINUTE)

103,2314

118,7174

? 119,7640

CREŞTEREA

(INCREMENTUL)

(GRADE

LONG.

VEST)

25,8086

29,8061

30,0679

ALTITUDINEA

(KM)

906

| 1691

1693

Revista „Tehnium" nr. 12 din acest an este consacrată în special
activităţii de radioamatorism, Vor fi prezentate staţii de- emisie-
recepţie, antene, manipulatoare electronice, aparate de măsură şi
contro) etc.

TEHNIUM 11/1984

ffi

REDUCEREA
NimSLVI
DE ZGOMOT

ÎN APARATURA DE REPRODUCERE
A SUNETULUI

După cum se ştie, unul din para¬
metrii atent urmăriţi de constructo¬
rii şi utilizatorii de aparatură de re¬
producere a sunetului de înaltă ca¬
litate este raportul semnal-zgomot.
Cu cît nivelul zgomotului este mai
scăzut, cu atît mal mare este dina¬
mica sunetului reprodus, ceea ce
conduce la creşterea acurateţei re¬
producerii semnalelor, cerinţă im¬
pusă aparaturii de înaltă fidelitate
(HI-FI). Ne vom ocupa în cele ce ur¬
mează în special de amplificatoa¬
rele de audiofrecvenţă de putere, la
care" îmbunătăţirea raportului sem¬
nal-zgomot înseamnă creşterea sen¬
sibilă a calităţii sunetului reprodus.

în etajele amplificatoarelor de
audiofrecvenţă, zgomotul se dato¬
rează cîmpurilor magnetice şi elec¬
trice produse de conductoarele de
legătură între etaje. Zgomotul are o
componentă importantă de frec¬
venţă joasă (numită de obicei brum
de reţea sau brum) datorată alimen¬
tării în curent alternativ :

f = 50 x n, în care n = 1,2, 3,..., iar
50 Hz = frecvenţa curentului alter¬
nativ al reţelei de alimentare.

Alte ^componente ale zgomotului
provin de la cîmpurile electrice şi
magnetice generate de transmisiile
radio şi TV, aparatura industrială,
autooscilaţiile provocate de cuplaje
parazite nedorite etc., la care se
adaugă zgomotul propriu al com¬
ponentelor montajului (rezistoare,
condensatoare, componente active
etc.).

Precizăm că aplicarea unei sin¬
gure măsuri pentru reducerea zgo¬
motului nu dă rezultatele spectacu¬
loase aşteptate de constructorul
amator; de aceea, după examinarea
completă şi concretă a aparaturii pe
care se intenţionează intervenţia,
se decide un complex de măsuri
menite să conducă la înlăturarea
sau limitarea cît mai mult posibil a

Ing. AURELIAN MATEESCU

influenţei perturbatoare a factorilor
de zgomot.

în acest context se înscriu măsuri
ca

— asigurarea lipirii ferme, de
bună calitate, a conductoarelor, în

special a celor de masă;

— găsirea prin tatonări a punctu¬
lui optim pentru legarea la masă a
montajului (,,împămîntare“);

— ecranarea, pe cît posibil, a
etajelor de amplificare a semnalelor
de nivel mic, astfel ca acestea să fie
protejate de influenţa cîmpurilor
perturbatoare magnetice şi elec¬
trice;

— eliminarea cuplajelor parazite
prin sursa de alimentare.

Factorii care provoacă în mod cu¬
rent zgomot în etajele de audiofrec¬
venţă sînt menţionaţi în tabelul nr.
1, împreună cu metodele ce se pro¬
pun a fi aplicate pentru reducerea
influenţei lor.

Unul din principalele canale de
propagare a zgomotului îri lanţul de
audiofrecvenţă îl constituie conduc¬
toarele de conexiune. Zgomotul in¬
trodus în acestea conţine, îri princi¬
pal, componente datorate cîmpului
magnetic al transformatorului dă
reţea, al conductoarelor prin care
circulă curent alternativ, ca şi cîm¬
purile electrice diverse. Pentru redu¬
cerea tensiunii de zgomot datorate
cauzelor mai sus menţionate, con¬
ductoarele de conexiune ale etajelor
de intrare, ale etajelor cu impedanţă
mare de intrare se ecranează şi se
orientează cît se poate în afara cîim¬
purilor perturbatoare.

Cîmpurile electrice şi magnetice
acţionează în mod diferit asupra
conductoarelor, considerând un
conductor de conexiune aflat în
cîmpul generat de un alt conductor,
de exemplu un conductor de ali¬
mentare. Tensiunea de zgomot ge¬
nerată de un cîmp electric este dată

c/p,

€ > ?cye > <r& eres <=»"£?

C<r;S?P6'*7 ea/f /79C7SC7

3 cr S/£S se* / &o , s?cs,

de relaţia:

Uze = j.w.R.C.U.

unde: a> — 2wf (f = frecvenţa semna¬
lului perturbator), R = rezistenţa
circuitului receptor faţă de conduc¬
torul de masă; C = capacitatea
electrică dintre conductoarele în
^interacţiune; U = tensiunea în cir¬
cuitul care provoacă perturbaţia. în
consecinţă, pentru reducerea' valo¬
rii tensiunii Uze se poate acţiona
numai asupra parametrilor C şi R, U
şi cu fiind elemente ale circuitului
perturbator. Pentru micşorarea ca¬
pacităţii C de cuplaj între conduc¬
toare se pot aplica următoarele
măsuri:

— separarea şi distanţarea con¬
ductoarelor între ele;

-r- reorientarea conductoarelor;

— ecranarea conductoarelor.

Pentru scăderea valorii lui R se va

acţiona, dacă este posibil, în sensul
reducerii acesteia prin şuntare.

în cazul cîmpului magnetic per¬
turbator, tensiunea indusă în con¬
ductorul „receptor" considerat este
dată de expresia:

Uzm = j.w.Mi, unde Mi = coefi¬
cientul de inductivitate mutuală a
circuitului; I = intensitatea curentu¬
lui ce parcurge conductorul care
creează cîmpul perturbator.

După cum se poate vedea, sin¬
gura cale pentru reducerea tensiu-'

Pentru protejarea circuitului de
influenţa cîmpurilor electrice, tresa
de ecranare a conductorului sf; va
conecta la conductorul de mas.| al
aparatului într-un singur punct, iar
pentru protecţia împotriva cîmpuri-
ior magnetice în două puncte — în
imediata vecinătate a circuitului ge¬
nerator de zgomot şi a celui recep¬
tor de zgomot. îndeplinirea celor
două cerinţe opuse" se poate realiza
atunci cînd conductoarele circuite¬
lor corespondente se torsadează
împreună şi se introduc sub un
ecran comun, ecran care se va co¬
necta la masă într-un singur punct.
Spre exemplificare, în figura 1 este
prezentat modul de conectare a
legăturilor de masă pentru un montaj
ce cuprinde un cap magnetic stereo¬
fonic şi preamplificatorul de nivel mic
aferent. Pentru modul de conectare
prezentat, tensiunea indusă de cîm¬
purile magnetice este atenuată pînă
la valoarea unui raport semnal-zgo¬
mot de minimum 70 dB.

Un rezultat bun îl asigură conec¬
tarea ecranului şi a conductorului
de semnal ce se leagă la masă în
acelaşi punct de masă, astfel ca
tensiunea de zgomot să nu treacă
din ecran la conductorul de masă al
montajului (în figura 1 este notat cu
B). De aceea, conductorul de sem¬
nal legat la masă va fi izolat de

□

lfr>

nii de zgomot induse este aceea de
a reduce cuplajul inductiv dintre
cele două conductoare. Aceasta se
realizează prin:

— separarea conductoarelor;

— orientarea şi poziţionarea con¬
ductoarelor; *

— utilizarea în circuitele de ali¬
mentare, cele de nivel mic şi de
mare impedanţă, a perechilor de
conductoare torsadate (răsucite)
pentru compensarea cîmpurilor
magnetice.

ecran şi nu se va utiliza ecranul cu
rol de conductor de masă.

Folosirea la transmiterea semna¬
lelor de nivel mic a perechilor de
conductoare torsadate şi protejate
de acelaşi ecran, respectîndu-se in¬
dicaţiile de mai sus, asigură o bună
protecţie pentru cîmpurile electro¬
magnetice. Eficienţa soluţiei creşte
cu cît se măreşte numărul de spire
torsadate pe unitatea de lungime.
Pentru conectarea conductoarelor
de masă ale circuitelor şi blocurilor

TEHNIUM 11/1984

dacă şasiul metalic este folosit
drept conductor de masă. Conduc¬
torul de. masă va fi conectat laşasiu
într-un singur punct, prin cositorire
sigură şi corect executată. Cone¬
xiunile prin elemente elastice nu
sînt recomandabile deoarece con¬
tactul electric poate să nu fie ferm,
introduci ndu-se o rezistenţă de
contact mare. Se recomandă de
asemenea, ca în timpul funcţionării
amplificatoarele de putere să fie co¬
nectate la o priză de pămînt corect
executată sau, în lipsa acesteia, la
conductorul de împămîntare al unei
prize de tip şuco, Ia o ţeavă de apă
sau calorifer. Şe va asigura un con¬
tact ferm întră* ţeavă şi colierul pen¬
tru .conexiune prin curăţarea vop¬
selei şi strîngerea colierului cu
şurub.

O atenţie deosebită trebuie acor¬
dată ecranelor metalice ale poten-
ţiometrelor de volum, ton şi balans.
In aperatura de înaltă fidelitate, cor¬
pul şi ecranul metalic ale potenţio-
metrelor amintite sînt montate izo¬
lat faţă de şasiul metalic al amplifi¬
catorului şi se folosesc butoane din
materiale electroizolante sau cu¬
prind în construcţia lor bucşe de
izolare. Un exemplu de conectare la
masă a corpului şi ecranului unui
potenţiometru aflat între două etaje
ale unui amplificator este prezentat
în figura 4. Dacă circuitul de semnal
se conectează la masă numai la in¬
trarea etajului următor, atunci ele¬
mentul de reglaj (potenţiorrîetrul),
ecranul său, tresa de ecranare a
conductoarelor de conexiune afe¬
rente se vor conecta obligatoriu în
acelaşi punct. Dacă cu acelaşi con¬
ductor de masă se unesc şi etajul
dinaintea potenţiometrului şi cel
următor, conductorul va fi conectat
la masă, conform figuri 4.

Prin formarea buclelor închise de
masă, eficacitatea protecţiei la cîm-
purile magnetice se reduce cu
25—27 dB. Acelaşi lucru este valabil
şi pentru cazul cînd mai multe con¬
ductoare ecranate au un traseu co¬
mun. Atingerile traseelor de ecra¬
nare între ele sau cu şasiul metalic
conduc la formarea de bucle în¬
chise ce trebuie evitate. Conduc¬
toarele ecranate se vor; izola cu tu¬
buri varniş sau PVC. în orice caz,
lungimea conductoarelor ecranate
se va căuta să fie minimă, avînd în
vedere că, datoriţă capacităţii între
conductorul central şi tresa de
ecranare, atenuarea introdusă la
frecvenţe înalte creşte cu lungimea.

Elementele prezentate mai sus
vor fi ilustrate în figura 5, în care sînt
reprezentate blocurile funcţionale

/ y>y /.

funcţionale cu masa amplificatoru¬
lui se folosesc modelele prezentate
în figurile2 aşi 2 b.

Prima dintre ele (fig. 2 a), care se
poate aplica foarte uşor, nu este şi
cea mai recomandabilă din motive
lesne ut obseivat chiar din desen.
Atunci cînd conductorul de masă al
primului etaj are potenţialul aproape
nul, pe conductoarele de masă ale
fiecărui etaj tensiunea de zgomot
creşte către ultimul etaj. Acest mod
de conectare la masă poate constitui
de multe ori cauza funcţionării inco¬
recte a montajului. Acest tip de le¬
gare la masă se recomandă numai
pentru aparatele ale căror blocuri
funcţionale au un consum redus de
energie fără variaţii mari în timp.

Legarea radială a conductoarelor
de masă ale fiecărui etaj cu conduc¬
torul general de masă, prezentată în
figura 2 b, este o soluţie mult mai
potrivită pentru aparatura de audio-
frecvenţă, în special pentru amplifi-

sub X/20, unde X este lungimea de
undă corespunzătoare frecvenţei
de lucru celei mai înalte. Aceste
două condiţii sînt de obicei îndepli¬
nite în aparatura audio; de aceea,
conductorul de masă al fiecărui etaj
nu trebuie conectat la masă în mai
multe puncte, fapt ce ar conduce la
apariţia de bucle de masă închise,
sensibile la cîmpuri magnetice.
Apar astfel potenţiale parazite în
punctele de conexiune. Acest lucru
rămîne valabil şi în cazul circuitelor
imprimate, ca o regulă de proiec¬
tare.

Amplificatoarele de audiofrec-
venţă au, de obicei, o construcţie
metalică din elemente distincte
asamblate între ele prin diferite pro¬
cedee, spre uşurinţa depanării.
Aceste îmbinări pot conduce la
apariţia unei rezistenţe electrice
apreciabile între două puncte ale
şasiului, cu repercusiuni serioase
privind funcţionarea montajului,

catoarele de mare putere la care
etajele au variaţii mari ale puterii
absorbite. Conductoarele de masă
ale etajelor ce consumă puteri mici
şi amplifică semnale de nivel mic se
recomaiidă a fi legate împreună, se¬
parat de conductoarele de masă ale
etajelor cu consum şi nivel mari ale
semnalului.

în amplificatoarele de audiofrec-
venţă de înaltă calitate se reco¬
mandă, ca un minimum, existenţa a
trei conductoare de masă care se
vor lega împreună într-un singur
punct, cît mai aproape de etajul de
intrare (fig. 3).

Pentru ca impedanţa totală a
conductorului de masă să fie cît mai
mică, trebuie îndeplinite următoa¬
rele condiţii:

— grosime suficient

„ _ _ . mare,

astfel ca rezistenţa ohmică să fie
minimă;

— lungimea conductorului să fie

mnm'f.i .. ss. -

£ccp/6*/e

—--

c*}

OPT

roR

GIC

p 13 “28 Hz

Propunem cititorilor revistei un
montaj electronic interesant, care
ajută la recuperarea după efort fizic
sau intelectual, prin optimizarea
funcţiilor biologice, folosind efec¬
tul de bioaferentaţie inversă (bio-
feedback).

1. GENERALITĂŢI

Aşa cum am arătat îp unele arti¬
cole anterioare („Electrostimula-
rea“ şi „Detector de puncte în acu¬
punctura"), putem spune că funcţi¬
ile biologice ale organelor interne
sînt afişate pe întreaga suprafaţă a
corpului uman sub forma unor po¬
tenţiale electrice, Care apar în dife¬
rite puncte cutanate. Electroence-
falograful (EEG), electrocardiogra¬
ful (EKG) şi electromigraful (EMG)
sînt doar citeva din aparatele medi¬
cale de diagnostic, a căror funcţio¬
nare se bazează pe măsurarea şi în¬
registrarea acestor potenţiale. Din¬
tre acestea, ne vom referi în cîteva
cuvinte la EEG.

Activitatea chimică din neuronii
în special repartiţia ionilor de sodiu
(Na) şi potasiu (K) este strîns legată
de activitatea electrică şi are ca re¬
zultat apariţia acestor potenţiale
electrice pe pielea capului. Aceste
potenţiale sînt captate cu ajutorul
unor electrozi adecvaţi dispuşi pe
cutia craniană. Prelevarea lor se
poate face bipolar, cu doi electrozi
activi, sau monopolar, cînd doar un
electrod este activ (EA), iar al doilea
este de referinţă (ER), acesta din
urmă urmînd a fi dispus undeva pe
o zonă indiferentă a capului sau pe
lobul urechii.

îhregistrarea semnalelor ner¬
voase pe encefalogramă este,
astăzi, o practică curentă în medi¬
cina modernă. în funcţie de frec¬
venţa şi amplitudinea lor, aceste

Fiz. VALENTIN PASCU,
Suceava

semnale au fost clasificate aupa
cum urmează:

— undele „delta" (0,2—3,5 Hz şi
40—100 mV) caracterizează stările
de somn profund;

— undele „theta“ (4—7,5 Hz şi
30—70 mV) se întîlnesc la copii şi în
stările de stres emoţional;

— undele „alpha" (8—12 Hz şi
20—100 /xV) caracterizează repau¬
sul (liniştirea, deconectarea) în
stările de veghe;

— undele „beta“ (16—28 Hz şi
10—20 mV) au fost iniţial afectate
activităţii cerebrale, dar astăzi se
consideră că ele apar mai degrabă
la repausul în stare de veghe, ca şi
undele alfa.

Clasificarea undelor după frec¬
venţă nu este foarte precisă, ea di¬
ferind de la un autor la altul, dar
există concluzii ferme în ceea ce
priveşte stările biologice pe care ie
caracterizează. în figura 1 se dau
formele diferitelor unde.

Cea mai discutată undă a creieru¬
lui este unda alfa. Se presupune că
ritmul alfa este în corespondenţă cu
starea nervoasă care menţine exis¬
tenţa biologică a organismului. S-a
demonstrat că cu cât omul este mai
liniştit, mai calm, cu atît pe traseul
encefalogramei apare mai pregnant
ritmul alfa. Dar starea de linişte pe
care o dorim cînd ne odihnim poate
fi doar una subiectivă.. Bine ar fi să
ştim dacă, atunci cînd ne odihnim, în
starea de veghe (fără să dormim),
creierul nostru emite într-adevăr
unde alfa, în acest scop trebuie să
le captăm şi să le facem audibile în .
cască. Dar realizînd acest lucru, am
creat totodată şi aferentaţia inversă
deoarece, o dată apărute în căşti,
undele alfa influenţează organis¬
mul printr-o reacţie biologică şi ast¬

I }« 8-i2Hz

J J

I 8 5-7,5Hz

V^VlAv^VV^ I 6 0,2-3,5 Hz

fel se menţine starea de repaus a
sistemului nervos centrai, caracte¬
rizată tocmai prin aceleaşi unde
alfa pe care le-a emis.

2. PRINCIPIU DE FUNCŢIONARE

Deoarece semnalele electrice
produse de creier au niveluri mici, de
ordinul microvolţilor, trebuie ca,
înainte de utilizare, să le amplificăm.
Ca amplificator de intrare se folo¬
seşte un tranzistor cu coeficient de
amplificare mare şi zgomot redus.
Amplificatorul diferenţial compen¬
sat din EEG este substituit, în cazul
nostru, cu un amplificator selectiv,
care amplifică doar frecvenţele de
interes (8—12 Hz), atenuînd sufi¬
cient frecvenţele celorlalte ritmuri
(beta, delta şi theta). Semnalul alfa
ieşit din acest amplificator selectiv
modulează în frecvenţă un semnal
audio generat de un multivibrator
cu funcţionare continuă pe frec¬
venţa de 700 Hz şi în cască se aude
un tremolo specific. în concluzie,
atunci cînd lipsesc undele alfa, în
căşti se aude un sunet cu frecvenţa
constantă, iar la apariţia acestora
frecvenţa sunetului începe să de¬
vieze uşor în ritmul alfa, obţinîndu-
se un ăfect de tremolo.

Pentru culegerea biopotenţiale-
lor se folosesc doi electrozi: elec¬
trodul de referinţă (ER), care se
leagă la lobul unei urechi, şi elec¬
trodul activ (EA), care se dispune în
unul din punctele de pe cap indi¬
cate în figura 2 .

Punctul din mijloc este chiar
punctul VG19 din acupunctură, nu¬
mit şi „punctul memoriei şi aten¬
ţiei"; el este situat în depresiunea
aflată cu o lăţime de deget mai jos
de creştetul capului.

3. DESCRIEREA APARATULUI

Biopotenţialele colectate de elec¬
trozi sînt aduse la aparat (fig. 3)
printr-un cablu ecranat (ecranul la
ER) şi aplicate pe baza tranzistoru¬
lui Î! (BC109) care trebuie ales ast¬
fel încît să aibă I cb rezidual cît mai
mic şi /3 cît mai mare. Cu ajutorul
potenţiometrului Pi din emitorul
•tranzistorului Ti se stabileşte am¬
plificarea (sensibilitatea). Semnalul
amplificat se ia din colectorul tran¬
zistorului Ti prin R 4 şi se aplică la
intrarea circuitului integrat Ch
(^A741). Acest integrat este mon¬
tat ca amplificator selectiv (filtru
activ) cu frecvenţa de trecere mijlo¬
cie de 10 Hz. în acest fel, după inte¬
grat sînt lăsate să treacă numai un¬
dele alfa, celelalte unde fiind tăiate.
Caracteristica de frecvenţă a aces¬
tui filtru depinde de precizia ele¬
mentelor pasive R 8 , R 7 , C 5 şi Cs, care
trebuie să aibă toleranţa de 1 %. în
caz contrar se poate ca montajul să
nu semnalizeze undele alfa ci, de
exemplu, undele theta. Dacă se res¬
pectă o valoare strictă pentru com¬
ponentele amintite, semnalul va con¬
ţine numai unde alfa ia ieşirea din in¬
tegrat, bineînţeles în ipoteza că ele
Sînt emise de creie#.

Urechea umană sesizează frec¬
venţele de la 16 Hz la 20 kHz şi de
aici concluzia că undele alfa nu pot

BOLOMETRU

Bolometrele sînt termistoare cu
strat subţire construite din material
oxidic semiconductor. Ele sînt de¬
tectoare termice totale pentru ra¬
diaţiile în infraroşu cu lungimi de
undă cuprinse între 0,75 şi 40 ,um,

Se face precizarea că orice corp
emite raze infraroşii, iar intensita¬
tea fluxului , depinde de mărimea
temperaturii. Bolometrul este desti¬
nat teledetecţiei temperaturii în
aparatura de control şi în aparatura
de măsurare a temperaturii fără
contact.

Particularitatea bolometruiui este
că măsurarea temperaturii se face la
distanţă, ceea ce îi oferă posibilita¬
tea de a fi utilizat în orice mediu;
obiectele măsurate pot fi sub orice
potenţial, iar corpurile pot fi şi în
mişcare. O altă destinaţie pe care o
poate avea este telecomanda în in¬
fraroşu. Telecomenzile în infraroşu
se folosesc în locul telecomenzilor
în ultrascurte şi ultrasunete.

Bolometrul cu termistoare se
obţine prin depunerea unor straturi
subţiri de material oxidic sinterizat

Ing. M. SSTRATE, Craiova

(1—3 /um) folosind tehnici speciale
(radiofrecvenţă). Substratul depu¬
nerii este format din S 1 O 2 (cuarţ),
AI2O3, BeO, MgO etc. Un element
bolometric are dimensiuni foarte
mici, cca 1 mm 2 .

Un bolometru are două elemente
încapsulate într-o capsulă de tran¬
zistor T68 a\/înd capacul prevăzut
cu un orificiu 0 2 mm.

Unul din elementele bolometrice
este plasat în dreptul orificiului,
celălalt fiind acoperit de capac. în’
figura 1 se văd elementele bolome¬
trice şi capsulele în care sînt mon¬
tate. Elementul 1, 2 este cel activ,
adică cel din dreptul orificiului su¬
pus ia radiaţii, iar elementul 3, 4
este cel mascat. între elementul bo¬
lometric iradiat, adică aceia din
dreptul orificiului, şi cel acoperit se
stabileşte o diferenţă de rezistenţă
electrică dependentă de energia ra¬
diantă ce cade pe elementul expus.
Aceasta este urmarea faptului că
materialul oxidic semiconductor
este un bun absorbant de radiaţii.
La noi în ţară se construiesc bol o-

Vemeriîe

bolometrice

Secţiune
în capsula

metre la Institutul de Fizica şi Teh¬
nologia Materialelor Bucureşti. Bo¬
lometrele au următoarele caracte¬
ristici:

— dimensiunea efectivă a ele¬
mentului: 0,8 x 0,5 mm 2 ;

— dimensiunea zonei active a
elementului activ: 0,5 x 0,5 mm 2 ;

— tensiunea de alimentare a pun¬
ţii bolometrice: 20—80 V c.c.;

— rezistenţa electrică pe ele¬
ment: 400—800 kfi;

— coeficientul de variaţie a rezis-

/ 1 dR\

tenţei cu temperatura I a = — • —J:

între 4 şi 5% pe °C.

Sensibilitatea (S) este raportul
dintre semnalul de ieşire din puntea

* Capsula

vedere de sus

bolometrică şi energia termică inci¬
denţă pe bolometru.

Detectivitatea reprezintă depen¬
denţa puterii de zgomot de supra¬
faţa sensibilă a bolometruiui: D =
A l/2

= -p— , unde A t/2 este aria sensibilă
a bolometruiui.

Constanta de timp este timpul de
răspuns al bolometruiui, adică tim¬
pul în care masoara temperatura
reală a obiectului testat.

Bolometrele se folosesc în termo¬
metre sau instalaţii de infraco-
mandă numai în punte bolometrică.
Puntea este de tip Wheatstone, dar
cu denumirea de bolometrică de la
introducerea în braţele sale a ele-

TEHNIUM 11/1984

S c ' . _._

IIIka

Ti ,

RU 4,3 fta

R 9

HjQ

■■41 ■ -

BC109

\ 2,2 nR"

C 2 10 pF

vS,

f ^

1 Pi ,

R2 f1
680 Li

R 7 4,3Kn Rilf

^5|i _ 11^6 2,2 L

1.22 ” ? 15nF th

Vb-Vb

1B 6 D VSouF UF R 16 8 |

Î1~i

330X1

& H n a î

fc f T 4 , rrr 4 ,

" I Lf\rV'

fi ascultate. Le vom pune în evi¬
denţă făcîndu-le să moduleze în
frecvenţă un ton audio generat de
circuitul integrat Cl 2 (/uA741) în
montaj de muitivibrator. Cînd nu
sînt unde alfa, acest circurt gene¬
rează unde dreptunghiulare cu
frecvenţa de 700 Hz (nota Fa) şi fac¬
torul de umplere 1/3—1/5, ca în
figura 4. Apariţia undelor alfa, în
timpul deconectării subiectului,
produce la început uşoare modifi¬
cări ale frecvenţei sub forma unui
tremolo, mai întîi puţin sesizabil şi
care devine tot mai intens şi mai
plăcut (prin fenomenul de bioafe-

rentaţie inversă), semănînd cu tre-
moloul unei orgi electronice.

Sunetul modulat în frecvenţă, de
la ieşirea lui CS 2 , este trimis prin R 13
şi C 8 la potenţiometrul P 2 , care re¬
glează amplitudinea. La ieşire se
vor conecta căşti de mare impe-
danţă sau, printr-un adaptor, altfel
de căşti.

Se poate obiecta că tonul conti¬
nuu ar putea perturba procesul de
liniştire, de odihnire a pacientului şi
că ar fi mai bine ca multivibratorul
să fie pornit de ritmul alfa, la apa¬
riţia acestuia. Ei bine, nu. Un ase¬
menea generator este mai puţin efi-

Fig. 3: Schema optimizatoruîui
biologic. Numerotarea termina¬
lelor corespunde integratului
uA741 în capsulă DIL (dual in
line) cu 2x4 terminale.

cient deoarece subiectul deconec¬
tat, apropiindu-se treptat de starea
alfa, va fi mai repede scos din
această stare la apariţia bruscă a
tonului; pe cînd, dacă procesul
odihnirii s-a adîncit pe fondul tonu¬
lui, apariţia treptată a ritmului alfa,
deci a acelui tremolo din ce în ce
mai intens, este mai puţin stînjeni-
toare. Tot aşa, subiectul se poate
obişnui treptat cu prezenţa căştilor
şi electrozilor; în fond, la encefalo-
graf este o situaţie asemănătoare,
electrozii fiind foarte mulţi.

4 UTILIZARE. VERIFICARE.
EFECTE

Electrozii se construiesc din inox
sub forma unor discuri cu diametrul
de 5—8 mm; cel indiferent poate fi
mai mare, la geometria lobului ure¬
chii. Fixarea ER (indiferent) se face
uşor, folosind leucoplast. Pentru fi¬
xarea celui activ (EA), se va înde¬
părta pe cît posibil părul de pe unul
din punctele indicate în figura 2 şi
după aşezarea electrodului se pune
deasupra o bandă de cauciuc, care
să treacă orizontal peste frunte;
aceasta nu trebuie să fie prea
stnnsă. Este bine dacă între elec¬
trozi şi piele se pune pastă conduc¬
toare, ca la EEG.

Locul cu cea mai mare activitate
alfa diferă de la un subiect la altul.
Se va alege prin tatonări cel mai

eficace dintre cele trei puncte pen¬
tru aplicarea electrodului activ.

După fixarea electrozilor, cablul
ecranat al acestora se introduce în
mufa corespunzătoare de pe apa¬
rat, se pun căştile şi se deschide
aparatul cu Pt pe poziţia de maximă
sensibilitate şi P 2 într-o poziţie care
să producă un sunet de intensitate
convenabilă. Subiectul va alege o
poziţie comodă de odihnire, de pre¬
ferinţă culcat, într-o cameră cores¬
punzătoare. Dacă muşchii sînt
scoşi din starea de încordare ,şi
dacă subiectul se va concentra
doar pe ascultarea acelui sunet
plăcut, după 2—5 minute, sunetul
va trece treptat în tremolo, semn că
a apărut ritmul alfa caracteristic
odihnei în stare de veghe. Şedinţa
va dura 15—20 de minute şi este re¬
comandat să fie făcută măcar o
şedinţă pe zi. Dacă mai multe în¬
cercări nu conduc la apariţia acelui
tremol®, trebuie verificat aparatul,
deşi el nu este atît de complicat în¬
cât să nu funcţioneze de la prima în¬
cercare. Verificarea se face astfel:

— la unirea electrozilor trebuie
să se audă un pocnet;

— atingerea şi depărtarea repe¬
tată a electrozilor trebuie să pro¬
ducă o variaţie de ton în căşti.

Schema circuitului imprimat este
dată în figura 5.

Utilizarea unui asemenea aparat
conduce la o odihnire rapidă şi
foarte eficientă a organismului, în
special după eforturi mari (sportivi,
artişti, muncitori).

BIBLIOGRAFIE: C. Arseni, I.
Oprescu — Traumatologia cranio-
cerebrală; I. Baciu — Fiziologie,
„Radio" nr. 2/1978; Dumitru Con¬
stantin — Inteligenţa materiei; Du¬
mitru Constantin — Metodă şi in¬
stalaţie pentru bioalfaacupunctură
(Brevet nr. 64.906/1978); „Science et
Vie" nr. 3/1973.

Tuâ

O&ncQntrqfbr

TuS

fone^ntraior

+UV

mentelor bolometrului. Pentru ca
sensibilitatea să fie mai mare, este
necesar ca fluxul de infraroşii să fie
concentrat pe suprafaţa bolome¬
trului cu ajutorul unui sistem optic
cu lentile sau oglinzi, ca în figura 3.

în figura 2 se dă schema unui ter¬
mometru cu bolometru. Ea este for¬
mată din punte bolometrică, repe¬
tor, amplificator şi microamperme-
tru pentru afişare.

Puntea bolometrică este prevă¬
zută cu potenţiometrele PI, P2 pen¬
tru reglaj fin. Alimentarea se face de
la o sursă dublă (± 12 V). Consumul
pentru termometru este de cel mult
2 W la măsurarea maximă. Termo-

metrul funcţionează bine cu o clasă
de precizie de 2% în domeniul

50—400° C.

Realizarea la temperaturi mari
este mult mai uşoară. Sub 50°C se
face scală separată şi este mai greu
de realizat, complicînd schema cu
amplificare mai mare şi circuite de
liniarizare a caracteristicii. Mi-
croampermetrul se gradează direct
în °C. Sistemul optic este realizat
cu o lentilă din CaFI 2 sau germaniu
monocristalin ori cu oglinzi con¬
cave. în figura 3a se dă schema
unui sistem optic cu lentilă de ger¬
maniu sau CaFb, sferică, cu f = 100
mm. De fapt, acest sistem se mai
numeşte şi obiectiv. Bolometrul
este montat în focarul obiectivului.

In figura 3b este ..dată schema
unui sistem optic cu oglindă con¬
cavă cu f = 100 mm. Bolometrul este
montat în centrul optic al oglinzii.
Prin urmare, indiferent de sistemul
optic folosit, trebuie avut în vedere
ca bolometrul să fie montat în foca¬
rul optic al sistemului. După cum se
observă din cele arătate mai sus,
bolometrul are mari aplicaţii în
măsurarea temperaturii în diferite
ramuri ale industriei.

BIBLIOGRAFIE:

Dr. P. Nicolau — Semiconduc¬
toare oxidice

Dr. C. Constantin, fiz. L. Rsbco
— Bolometru cu termistoare

TEHNiUM 11/1984

Pentru cercurile tehnico-aplicative • Pentru cercuril

iii

în ultimii ani şi-a făcut apariţia un
nou tip de antene, care nu necesită
suprafeţe mari de teren, utilizate pe
scară largă iniţial în benzile inferi¬
oare (80 şi 40 m), dar care au dat re¬
zultate ce au întrecut aşteptările şi
în benzile superioare (20, 15 şi 10
m). Este vorba de antenele încli¬
nate, generalizate sub numele „co¬
respunzător „înclinării", din limba
engleză, de SLOPER.

Simplitatea lor, precum şi posibi¬
litatea montării în combinaţii pe mai
multe direcţii, pe spaţii reduse, au
atras imediat atenţia radioamatori¬
lor aflaţi în această situaţie.

Cea mai simplă variantă este un
simplu „dipol înclinat" (Sloping Di-
pole), avînd ca bază de calcul dipo¬
lul obişnuit care, montat vertical,
omnidirecţional, are un unghi de
radiaţie în plan vertical foarte mic,
excelent pentru legături cu staţii în-
depă rtate.

în cazul nostru, dipolul este mon¬
tat cu o înclinaţie de 30 c faţă de pi¬
lonul metalic de susţinere (care
acţionează ca „reflector"). în figura
1 este prezentată această antenă
dipol în A/2, la care lungimea, în
metri, se obţine cu formula:

RÂUL VASILESCU, M33LX

142,65

f(MHz)

Distanţa „d“ de la pilon la vîrful
antenei este A/28, iar fiderul are im-
pedanţa de 75 fi.

Lipsa unui pilon metalic poate fi
perfect compensată prin montarea,
de-a lungul pilonului (bilă de brad
sau ţeavă PVC pentru alimentare cu
apă), a unui fir de sîrmă de 3—4 mm
diametru, fixată prin orice mijloc de
pilon. Important este faptul că pilo¬
nul poate fi înlocuit şi de zidul unui
bloc înalt (fig. 2), armătura zidului
dovedindu-se a fi un excelent re¬
flector. Indiferent de pilon sau zid
se va respecta distanţa „d“.

Montată ca în figura 2 de subsem¬
natul în luna iunie 1983, antena a
dat rezultate în banda de 20 m, care
au întrecut aşteptările.

Un dipol montat similar, dar cu
un randament superior, este cel cu
lungimea de 3 A/2, în care caz lungi¬
mea L este:

L =

449,88

f(MHz)

Antena este ~ recomandabilă • în
special pentru benzile de 15 şi 10 m,

dar dă rezultate foarte bune şi în ce¬
lelalte benzi, dacă spaţiul la dispo¬
ziţie permite montarea ei.

O variantă excelentă a dipolului
înclinat este şi montarea a doi, trei
sau patru dipoli la acelaşi pilon, an¬
tenele asigurînd şi ancorarea pilo¬
nului. Trei antene pot acoperi toate
direcţiile de radiaţie, iar cei care
dispun de o curte pot .monta o astfel
de combinaţie chiar şi pentru
banda de 80 m.

Dxmms

Legăturile radio la mare distanţă
(Dx) în benzile de UUS sînt influen¬
ţate atît de condiţiile atmosferice şi
ionosferice, cît şi de performanţele
tehnice ale echipamentului de emi¬
sie şi de recepţie al participanţilor la
trafic şi de pregătirea tehnică (ope¬
rativitate, isteţime etc.) a acestora.

în vederea alegerii echipamentu¬
lui optim necesar obţinerii rezultate¬
lor maxime în traficul UUS la mare
distanţă, s-a trecut la analiza statis¬
tică a condiţiilor tehnice în care s-au
realizat, în perioada 1972—1983,
1 677 de legături racfio în banda de
144 MHz (tabelul 1). în coloana 1 a
tabelului sînt trecute echipamentele
corespondenţilor, în coloanele 2—7
legăturile de peste 500 km realizate
pe ani, în coloana 8 totalul legături¬
lor pe grupe de echipamente.

Toate legăturile sus-menţionate
au fost realizate cu un emiţător pilo¬
tat cu cristal, cu frecvenţa ajusta¬
bilă în plaja 144,000—144,110 MHz,
avînd în etajul final o lampă QQE
06/40 alimentată cu 1 000 V pe
anodă (input cca 100 W).

Antenele folosite au fost de tipul
Long YAGI, SWAN sau QUAGI,
toate cu un cîştig de peste 12 dB. Pe
partea de recepţie s-a utilizat un re¬
ceptor de trafic de US cu convertor
tranzistorizat (3N140 la intrare)
pentru 144/28 MHz.

Analizînd datele înscrise pe

cărţile de confirmare ale corespon¬
denţilor, s-a trecut la studierea eta¬
jelor de intrare (receptor) şi a etaje¬
lor finale (emiţător) ale acestora.
Rezultatele privind receptoarele

corespondenţilor sînt cuprinse în
tabelul 2, iar cele privind puterea
etajului final în tabelul 3.

Analizînd datele din tabelele

1—3, se impun următoarele conclu¬
zii:

— posibilitatea realizării de lega¬
turi radio la mare distanţă, cu

Or. ing. IOSIF LINGVAI

emiţătoare lucrînd pe frecvenţă fixă
este aproape exclusă, acest mod de
lucru fiind total depăşit;

— rezultate remarcabile se obţin
numai lucrînd la emisie şi recepţie
pe aceeaş i frecvenţă;

— operativitate mare, deci şi re¬
zultate maxime se. obţin lucrînd în
sistem „BK";

— performanţele deosebite ale
tranzistoarelor MOSFET (în special
BF981) în etajele de intrare ale re¬
ceptoarelor;

— puterea optimă a etajului final
este de 100—500 W.

în continuare s-au analizat legătu¬
rile radio la mare distanţă în UUS din
punct de vedere al condiţiilor de
propagare, în funcţie de distanţele
dintre corespondenţi, şi puterea eta-

In figura 3 este prezentată o com¬
binaţie de patru antene, la care’fide-
rele sînt concentrate într-o cutie de
relee, de la care pleacă spre staţie
un singur fider. Releele vor trebui
dispuse cît mai apropiat şi concen¬
tric, avînd contacte cu o bună izo-
* laţ ie.

Cealaltă antenă Sloper, cu uti¬
lizări multiple şi variate, are ca baza
de calcul antena verticală „Ground
Plane", alimentată la capătul de sus

l'ului final al corespondenţilor. Re¬
zultatele pentru legăturile „TROPO"
sînt reprezentate în figura 1, pentru
reflexii pe stratul E sporadic ionizat'
(E s ) în figura 2 pentru reflexii pe
urme de meteoriţi (MS) în figura 3
Date pentru legături radio bilaterale
prin reflexie pe aureolă boreală fiind
insuficiente (doar 3 legături), aces¬
tea nu au fost prelucrate grafic.

în urma analizei figurilor 1—3, se
conchide:

— legăturile „TROPO", în majo¬
ritatea cazurilor, „sînt pînă la 1 200
km;

Fig. 1:' Distribuţia distanţelor
legăturilor bilaterale „TROPO"

inico-aplicative •

Pentru cercurile tehnico-aplicative •

cu cablu coaxial de 52 fi, la care
tresa se leagă direct la pilonul me¬
talic sau la firul de sîrmă menit să
lucreze ca reflector (montat de-a
lungul pilonului de lemn sau de
PVC, în §cest caz şi pe verticală de-a
lungul zidului blocului).

Montată similar cu dipolul încli¬
nat, conform figurii 4, antena pre¬
zintă unele avantaje: prin cuplarea
cu fiderul chiar în vîrf, o combinaţie
de trei sau patru antene permite
montarea cutiei de relee în vîrful pi¬
lonului, oferind cuplarea simultană
a două antene adiacente, cu directi-
vitate sporită pe bisectoarea în pian

orizontal a unghiului format de cele
două antene („Tilted Inverted Vee“)
sau (la patru antene) cuplarea si¬
multană a două antene opuse, reali-
zîndu-se un „V întors" simplu („In-
verted Vee"), dar cu un raport de
unde staţionare mai mare.

Şi acest tip de antenă are la bază
varianta simplă de A/4, precum şi
una superioară, în 5 A/8. De aseme¬
nea, cea în 5 A/8 are o directivitate
sporită în benzile superioare. For¬
mulele de calcul pentru aceste antene
71 32

sînt: pentru A/4, L =- L -—, iar

f(MHz)

178,31

pentru 5 A/8, L = (ambele în

f(MHz)

metri).

în plus, acest tip de antenă, în
ambele variante, permjte montarea
împreună a două-trei antene pe
benzi diferite, legate la vîrf împre¬
ună şi cu fider comun. în funcţie de
condiţiile locale, se va urmări însă
posibilitatea ajustării pas cu pas a
acestor antene prin-scurtări succe¬
sive pe toate benzile, pînă la ajun¬
gerea la lungimile optime, deoa¬
rece, după ajustarea doşr a uneia
din ele şi trecerea la celelalte an¬

tene, se va obserya că ajustarea pri-
meia nu mai corespunde. Evitarea
atingerii între ele a acestor antene
poate fi uşor realizată prin legarea
lor la partea inferioară în puncte di¬
ferite, de felul unui mic „evantai"
în încheiere, recomand adapta¬
rea antenei la staţie prin interme¬
diul unei unităţi de cuplare a ante¬
nei (ATU sau „Trans-Match"), prevă¬
zută cu*un bun reflectometru. De
asemenea, precizez că antenele
descrise mai sus constituie obiectul
a numeroase experimentări, menite
să-i ofere noi variante.

— probabilitatea maximă a legă¬
turilor MS este de 1 200—1 700 km
şi au şanse ridicate cu emiţătoare
de peste 100 W;

— legăturile în condiţii E s oferă
statistic distanţe maxime (chiar
peste 2 000 km) la puteri ale emiţă¬
torului mici şi chiar foarte mici
(chiar 1 560 km cu 100 mW).

Avînd în vedere cele de mai sus,
se conchide că în UUS (144 MHz)
se pot realiza legături bilaterale ra¬
dio, în condiţii de amator, la mare
distanţă (peste 500 km). “Satisfacţii
deosebite oferă valorificarea condi¬
ţiilor E s , cînd chiar cu puteri mici
ale emiţătoarelor se pot realiza
legături la 2 000 km şi peste. Pentru
realizarea acestor performanţe este
necesar ca radioamatorul să deser¬
vească staţia proprie cu operativi¬

Număr legături realizate in anii j

r—

Echipament

1972

1975

1977

1978

1980

1982

Total

1974

1976

1978

1979

1981

1983

Emiţător pilotat de cris¬
tal pe frecvenţă fixă

— ■

—

Transceiver 144 MHz

124

129

536

Transceiver US + trans¬
verter UUS

179

236

291

307

1060

Emiţător cu frecvenţă va¬
riabilă şi receptor separat

Puterea etajului
final (W)

1-10

10^100

100 500

500 1000

>1000

Nr. de corespondenţi

282

622

467 |

226

tate mare, iar staţia să permită
lucrul în telegrafie (CW) şi banda
laterală unică (SSB), singurele mo¬
duri de lucru utilizabile pentru reali¬
zarea acestor legături. Totodată
echipamentul utilizat trebuie sa
aibă manevrabilitate. Se prefera
sistemul de lucru „transceiver"
Pentru extinderea activităţii de per¬
formanţă în banda de 144 MHz,

dacă nu se dispune pe un transcei¬
ver special, se recomandă construi¬
rea unui transverter 28/144 MHz, lu¬
cru ce este la îndemîna majorităţii
amatorilor de US, amatori ce po¬
sedă,^ deja cunoştinţe de trafic în
CW şi SSB şi sînt obişnuiţi cu lucrul
în condiţii de „bandă aglomerată"
iQRM, interferenţe etc.).

TABELUL 2

Etaj de intrare în receptor cu

Număr de

legături realia

ţaţe în anii

1972/1976

1977/1980

1981/1983

BF981

• _

BFT66

3N140

—

BF900

Alte FET sau MOSFET

Alte tranzlstoare

Tuburi (inclusiv nuvistoare)

A apărut Almanahul „Tehnium“ 1985, conţinlnd
materiale diverse din domeniile radioamatorismului,
automatizărilor, electroacusticii, fototehnicii etc.

TEHNIUM 11/1984

?< ?c *tf/

SSSSSBJjjjk

if“ E

' 11

iiîoiiiiiiii "iiicir

INSTALAŢIA ELECTRICĂ

Or. ing. TRAIAISI CA1MŢ&

TRECUT)

Bobinele de inducţie» cu ulei de
transformator, sînt fabricate de către
IAEAME-Sf. Gheorghe, sau de că¬
tre alţi furnizori (pentru Oltcit Spe¬
cial — Ducellier 520010 şi pentru
Oltcit Club — Femsa B112R70, Du¬
cellier 2777E. Lucas 34 CI2, SEV
Marchel 44910304, Magneţi Marelii
BZ9 206 A), avînd rolul de a asigura
înaltă tensiune la întreruperea cu¬
rentului în înfăşurarea primară, lată
cîteva caracteristici tehnice mai im¬
portante ale bobinelor de inducţie:
tensiunea nominală (12 V), rezis¬
tenţa înfăşurării primare (0,6—0,8/1
la Oltcit Special şi 1,26—1,3311 la
Oltcit Club), rezistenţa adiţională
(0,66-+-0,70-A. ia Oltcit Club), rezis¬
tenţa înfăşurării secundare (10 k-nla
Oltcit Special şi 6,5—8,5 knla Oltcit
Club).

Ruptor-distrfbyitoryî; la motorul
M-Q31 (Oltcit Special) rolul său este
preluat' de aprinderea . electronică
integrală (AEI). Motorul mare, M-036,
este prevăzut cu un rupîor-distri-
b uit or montat înclinat cu 10° faţă de
orizontală, de construcţie clasică,
la 12 V, cu contacte platinate şi cu
regulator de avans centrifugal şi va-
cuumaîic. Ordinea de aprindere
este 1—4—3—2 (poziţia cilindrilor
pe motor — vezi figura 3).

Constructorul autoturismului a
agreat diferiţi furnizori, pe bază de
încercări pe bancuri şi anduranţă în
exploatare: I.E.P.-Săcele, Femsa

DJ 4 x 9, Ducellier 525 136 C. După
cum este cunoscut, ruptor-distri-
buitorul are rolul de a întrerupe cu¬
rentul în înfăşurarea primară a bo¬
binei de inducţie, asigurind astfel
impulsuri de înaltă tensiune la bor¬
nele înfăşurării secundare a bobi¬
nei, impulsuri pe care le distribuie
la bujii. lată câteva caracteristici
tehnice principale ale ruptor-distri-
buitorului: distanţa între contactele
ruptorului (0,35—0,45 mm), avans
static 10°, unghiul Dwell: 57° ± 2°,
63% ± 3%, controlul dinamic (cu
capsula de depresiune debranşată,
27° la 3 000 rot/min).

Aprinderea electronică integrali
(AEI), ia a treia generaţie, echi¬
pează autoturismele Oltcit Special.
Acest dispozitiv este prevăzut cu un
calculator electronic pentru avans,
pentru energia scînteii, funcţipnînd
fără a avea o legătură mecanică cu
motorul.

în figura 4 se prezintă schematic
piesele principale ale sistemului
AEI, format din: 1 — bateria de acu¬
mulatoare; 2 — contact; 3 — bobină -
de inducţie; 4 — volant motor; 5 —
plot; 6 — captoare de turaţie; 7 —
captor de depresiune; 8 — calcula¬
tor; dispozitiv electronic format din
două părţi: A — calculul avansului;
B — calculul energiei; 9 — bujii.

Dispozitivul electronic, fabricat
de către Thompson, Franţa (tip AEI
2 MD), şi Motorola, S.U.A. (tip 6
AE 2031 B), este de fapt un micro¬
procesor care are rolul de a calcula
instantaneu momentul optim în

care trebuie să se producă scînteia,
în funcţie de turaţia motorului şi de
depresiunea din tubulatura de ad-
misiune. Totodată, asigură bobinei
de inducţie curentul primar necesar
pentru producerea în secundar a
unei tensiuni înalte, constante, in¬
diferent de regimul motorului.

Captoareie de turaţie (tip Thomp¬
son 20164364, Motorola GAP2052 şi
Ducellier 527 001) detectează trece¬
rea unui plot metalic, 3, situat pe vo¬
lantul 7, care are rolul de a trans¬
mite — la fiecare rotaţie a arborelui
cotit — la calculator un impuls de
declanşare, a cărui frecvenţă este
proporţională cu turaţia motorului.

Captorul de depresiune (tip Du¬
cellier 527 000 A şi Femsa DPA — 1)
informează calculatorul asupra
unei anumite valori a depresiunii
din tubulatura de admisiune pentru
efectuarea unei corecţii de 10° a
curbei de avans, priza de depre¬
siune aflîndu-se deasupra ciapetei
de acceleraţie a carburatorului.
Această corecţie este făcută cu o
temporizare de o secundă, pentru o
depresiune superioară valorii de
150 mbari în tubulatura de admi¬
siune şi pentru un regim superior
sau egal regimului de început al
avansului la aprindere.

în figura 5 se prezintă schematic
funcţionarea sistemului; s-au notat
cu: 1 — cheia de contact; 2 — plusul
bateriei; 3 — aprinderea electronică
integrală; 4 — bobină de inducţie;
5 — conductoare către bujii; 6 —
captor de depresiune; 7 — volant
motor; 8 — plot metalic; 9, 10 —
captoare de turaţie.

Iflod de funcţionare. Ţinînd
seama de sensul de rotaţie a moto¬
rului, captorul de turaţie 9 a fost
plasat în punctul de calaj iniţial, cu
10° înaintea P.M.I. (în figura 5 —
unghiul a). între cele două captoare
de turaţie 9 şi 10 este un unghi /3,
care are valoarea de 35°, ce cores¬
punde unei posibilităţi de avans
maxim (corecţia prin depresiune a
avansului a fost luată în conside¬
rare).

a) Sub turaţia de 1 000 rot/min,
avansul este constant, de 10°, plo¬
tul metalic trecând pe sub captorul
1, în care moment „armează" capto¬
rul 2, în vederea declanşării scînteii,
la trecerea plotului.

b) Peste turaţia de 1 000 rot/min,
curba de avans începe să se dez¬
volte, captorul 1 avînd rolul de a „in¬
forma" calculatorul în vederea de¬
terminării optime a întîrzierii de¬
clanşării scînteii, în raport cu punc¬
tele de avans maxim. Scânteia se
produce întotdeauna în intervalul
de timp în care plotul metalic par¬
curge sectorul format de cele două
captoare de turaţie. Pentru a pre¬
veni menţinerea prelungită sub ten¬
siune a bobinei de inducţie, dispo¬
zitivul electronic este dotat cu o
temporizare, astfel că, dacă la ca¬
pătul a 0,5—2 s, plotul metalic nu
trece pe sub cele două captoare (de

exemplu, în cazul opririi motoruiui),
se întrerupe automat trecerea cu¬
rentului către bobină.

Calculatorul electronic contro¬
lează momentul şi durata declan¬
şării impulsului energetic, din care
motiv a fost denumit şi „calculator
cu energie controlată".

' Pentru a evita distrugerea calcu¬
latorului, este interzis a deconecta
o bornă de ia bateria de acumula¬
toare In timpul funcţionării motoru¬
iui.

Printre avantajele importante ale
aprinderii electronice integrale se
pot enumera:

— ameliorarea performanţelor mo¬
torului (autoturismului) datorită
respectării curbei de avans optimi¬
zată, pe toată durata de utilizare a
motorului; aceasta are drept conse¬
cinţă reducerea consumului de
combustibil cu 3—6%, prin elimina¬
rea dispersiei ciclice din motor şi
diminuarea poluării atmosferice
datorită arderii optime a combusti¬
bilului în cilindrii motorului;

— pornirea uşoară a motorului în
condiţii anormale, ca tensiune re¬

dusă în circuitul de aprindere (6'7),
turaţie redusă a motorului (10 rot/
min faţă de 100 rot/min, la motoarele
cu aprindere prin scînteie), pe timp
de iarnă; ■'

— posibilitatea de a asigura aprin¬
derea optimă a unor amestecuri
sărace, particularitate interesantă în
ceea ce priveşte corelaţia dintre re¬
ducerea poluării mediului ambiant şi
a consumului de combustibil;

— creşterea duratei de viaţă a
bujiilor, care pot funcţiona corect,
chiar ia distanţe între electrozi mai
mari faţă de cele prevăzute;

— eliminarea uzurilor şi exclu¬
derea practică a posibilităţilor de
dereglare, protejînd în acelaşi timp
şi bobina de inducţie.

Avantajele deosebite ale acestui
sistem AEi au făcut ca el să fie fabri¬
cat de către majoritatea firmelor
producătoare de echipament elec¬
tronic: Thompson, Hitachi, Moto¬
rola, Magneti-Marelli, fiind genera¬
lizat pe zeci de tipuri de autotu¬
risme, în fabricaţia de serie.

Cablajul electric al instalaţiei au¬
toturismelor Oltcit este de mai

TEHNIUM 11/1984

(URMARE DIN PAG. 9}
îcosciiaţia prin capacităţile para¬
zite CI — C3 (fig. 6), ecranul va fi
conectat la conductorul de masă al
etajului chiar dacă potenţialul con¬
ductorului de masă diferă mult de
cei al ecranului. *

O atenţie deosebite va fi acordată
blocului de alimentare şi conexiu¬
nilor sale cu blocurile funcţionale.
Teoretic, alimentatorul ar trebui să
aibă rezistenţa internă nulă, dar în
practică, orice alimentator este ca¬
racterizat prin rezistenţa internă
proprie, diferită de zero, prin care
apar influenţe nedorite între etaje,
influenţe stabilite prin conductoa¬
rele de legătură. Acestea prezintă,
la rîrrdui lor, o rezistenţă electrică
proprie. Conductoarele de legă¬
tură, ca şi cele de semnai, străbat
câmpuri electrice şi magnetice, deci
li se aplică aceleaşi consideraţii ci¬
tate mai sus pentru conductoarele
de legătură.

Pentru reducerea influenţelor ne¬
dorite între etaje prin blocul de ali¬
mentare şi pentru reducerea ten¬
siunilor reziduale pulsatorii se folo¬
sesc filtre RC şi uneori LC. Folosi¬
rea filtrelor RC conduce la reduce¬
rea tensiunii de alimentare a etaju¬
lui, lucru nu totdeauna posibil. O
bună filtrare se obţine uşor la eta¬
jele de intrare, unde tensiunea de
alimentare este de obicei mai mică
decît a celorlalte etaje. Filtrele inco¬
rect calculate sau defecte pot con¬
duce la apariţia auîooscilaţiilor prin
transmiterea prin conductoarele de
alimentare a semnalului de lucru.

Se observă utilizarea conductoa¬
relor de masă separate pentru căile
de semnal şi cele de alimentare (pu¬
tere), iar pentru etajele de intrare se
folosesc conductoare de masă se¬
parate pentru etajele de nivel mic şi
cele de. nivel mare. Conductoarele
de masă sînt conectate toate în ace¬
laşi punct, în apropierea blocului de
alimentare, la ieşirea acestuia.

în scopul reducerii influenţei câm¬
purilor magnetice şi electrice, blocu¬
rile funcţionale cu coeficient mare de
amplificare se recomandă a fi intro¬
duse în ecrane metalice. în domeniul
frecvenţelor audio, protecţia monta¬
jelor faţă de câmpurile magnetice este
mult mai dificilă decît faţă de cîm-
purile electrice şi depinde de natura
materialului ecranului. Se reco¬
mandă utilizarea unui material cu
permeabilitate magnetică mare,
putîndu-se obţine o micşorare a in-
fluenţej cîmpului magnetic cu circa
9 dB. în cîmpurile electrice cu frec¬
venţa situată în spectrul, audio, pen¬
tru obţinerea unei bune ecranări se
recomandă folosirea unor mate¬
riale bune conducătoare de electri¬
citate, ca de exemplu cupru, alamă
eîc. O soluţie de compromis, cu re¬
zultate destui de bune, o oferă utili¬
zarea pentru ecranare a tablei de
oţel moale, preferabil cositorită,
care are o permeabilitate magne¬
tică bună şi o rezistenţă electrică
destul de scăzută.

Atunci cînd cerinţele de ecranare
sî nt foarte stricte, se utilizează o
dublă ecranare; ecranarea exterioa¬
ră pentru Cîmpurile electrice folo¬
sind tablă de cupru sau alamă şi
ecranarea interioară pentru câmpu¬
rile magnetice folosind tablă de oţel
sau permaloy.

Dacă ecranul nu este corect legat
la masă, datorită capacităţilor para¬
zite ce apar între intrarea şi ieşirea
etajului prin ecran, etajul va intra In
auîoQscilaţie. Pentru a se evita au-

BIBLIOGRAFIE

Colecţia revistei „Tehnium", 1984
Colecţia revistei „Radio", 1984,
U.R.S.S.

„Ghidul radioconstructoruiui ama¬
tor", 1983,"Moscova
Colecţia revistei '„Radio Televizia
Electronica", R.P.B. :

ÎHNIUM 11/1984

FOTO»

Numărul tot mai mare al amatori¬
lor de fotografie, în mod deosebit al
tinerilor, ca şi exigenţele lor cres¬
cute sub aspect calitativ în obţi¬
nerea unor rezultate superioare în
arta fotografică conduc la necesita¬
tea utilizării în laboratorul de deve¬
lopare a unor tehnologii de lucru
moderne, eficiente.

Desigur, unul din utilajele de
bază ale dotării camerei de develo¬
pare îl constituie cronometru! pen¬
tru expunerea pozitivelor. Indife¬
rent de concepţia constructivă
(mecanic, electric, electronic),
acest utilaj îşi justifică pe deplin uti¬
litatea la lucrări de mare serie, în
condiţiile unui material fotografic
identic, ale unei iluminări constante
şi altele. Dacă este însă vorba des¬
pre efectuarea unor pozitive de
mică serie, după clişee negative cu
înnegriri diferite, în cazul unor re¬
ţele electrice cu variaţii mai impor¬
tante de tensiune, lucrul în labora¬
torul de developare devine obositor
prin solicitarea intensă a atenţiei şi
efortului fizic al operatorului.

în practica de laborator fotogra¬
fic se regăsesc sporadic unele dis¬
pozitive electronice cu reglarea au¬
tomată a timpului de expunere, uti¬
laje procurate din import. Atît achi¬
ziţionarea, cît şi repararea lor sînt
puse însă sub semnul dificultăţilor
de cost şi de procurare promptă a
pieselor de schimb.

La proiectarea şi realizarea pro¬
totipului dispozitivului prezentat în
continuare s-a avut în vedere şi fap¬
tul că numeroşi amatori de artă fo¬
tografică sînt în acelaşi timp şi ta¬
lentaţi amatori de electronică apli¬
cativă. Astfel, acest dispozitiv are la
bază o schemă simplă şi fiabilă, rea¬
lizată cu componente din producţia

Ing. ALEXANDRU TONI

indigenă curentă, capabilă să satis¬
facă pe deplin nevoile de expunere
automată în obţinerea fotografiilor
alb-negru sau color. în acelaşi timp,
recomandăm celor mai puţin iniţiaţi
să-şi asocieze în construirea şi re¬
glarea dispozitivului un amator cu
mai multă experienţă în practicarea
electronicii industriale, care, cu
fantezia tehnică proprie dăruirii
amatorilor, poate perfecţiona per¬
formanţele tehnice ale acestui uti¬
laj.

DESCRIEREA SCHEMEI BLOC

Schema bloc a dispozitivului
electronic pentru expunere foto¬
grafică automată este prezentată*.în
figura 1.

Aşa cum se poate constata, ele¬
mentul traductor este constituit
dintr-o fotorezistenţă (1) de orice
tip; autorul a obţinut aceleaşi bune
rezultate şri prin folosirea unei foto-
celule cu seleniu, dar poate fi expe¬
rimentată şi utilizarea unei foto¬
diode sau chiar a unui fototranzis-
tor. Traductorui primeşte prin refle¬
xie fluxul luminos focalizat al ima¬
ginii fotografice formată pe hîrtia
de copiat. Valorile de iluminanţă di¬
ferită ale imaginilor negative se tra¬
duc ca variaţii de rezistenţă elec¬
trică, respectiv prin apariţia unor
tensiuni electrice corespunzătoare
în circuitul fototraductorului. La
rîndul lor, variaţiile de tensiune sînt
aplicate la intrarea amplificatorului
adaptor de impedanţă (2). O parte a
tensiunii obţinute la ieşirea aces¬
tuia este condusă în etajul de inte¬
grare (3). După realizarea în timpul
procesului de funcţionare a unei
anumite valori a tensiunii în circui¬
tul de ieşire, este comandat etajul

comparator (4). Pentru a îndeplini
această funcţiune, etajul compara¬
tor primeşte pe una din intrările sale
o tensiune de referinţă reglabilă
manual.

O dată cu bascularea sa, respec¬
tiv cu variaţia bruscă a tensiunii la
ieşirea etajului comparator, este
acţionat în continuare releuI elec¬
tronic (5); prin contactele sale elec¬
trice se comută elementele de exe¬
cuţie necesare, cum ăr fi lampa de
proiecţie etc.

Blocul de alimentare cu, energie
electrică (6) conţine elementele pa¬
sive aferente producerii tensiunilor
de lucru necesare funcţionării com¬
ponentelor electrice şi electronice
active, 'Semnalizării etc., la intensi¬
tăţile de curent respective.

MODUL DE FUNCŢIONARE (fig. 2)

în stare obturată (de întuneric) a
fotorezistenţei FR, în circuitul său
electric apare un curent, iar la
punctul de măsură (1) al divizorului
rezistiv R 2 se naşte un potenţial
electric pozitiv proporţional cu in¬
tensitatea iluminării. în mod similar,
la ieşirea circuitului integrat se
obţine o tensiune pozitivă cu valori
cuprinse între zero şi valoarea ten¬
siunii sursei de alimentare. De
asemenea, la cursorul potenţiome-
trului P-, conectat în circuitul de
sarcină al acestui etaj apar tensiuni
pozitive reduse, la un nivel conve¬
nabil, variabile în funcţie de intensi¬
tatea iluminării; ele sînt aplicate la
intrarea inversoare a etajului inte¬
grator format din circuitul integrat
Cl 2 şi componentele pasive R 11(
R 13 , C 3 . Aceste ultime componente

determină în fond constanta de
timp a montajului şi pot fi modifi¬
cate la nevoie de către constructor,
corespunzător nevoilor de utilizară
specifică a dispozitivului automat
de expunere.

în stare iluminată sau neilumi¬
nată a fotorezistenţei, condensato¬
rul C 3 se află încărcat la valoarea
tensiunii de alimentare a montaju¬
lui, avînd polaritatea negativă la
punctul de măsură (3) al ieşirii cir¬
cuitului integrat Cl 2 .

Prim apăsarea butonului întreru¬
pătorului St (care determină acţio¬
narea releului REL), condensatorul
C 3 se descarcă brusc, după care în¬
cepe să se încarce pînă la o anumită
valoare critică pentru etajul ur¬
mător. Timpul necesar atingerii
acestei valori a tensiunii de ieşire se
datorează nu numai constantei de
timp a circuitului, ci şi valorii ten-
siunii, de încărcare, ia care contri¬
buie tensiunea ce apare ca urmare
a iluminării traductorului la curso¬
rul potenţiometrului P, reglat ma¬
nual. Spre exemplu, cînd cursorul
acestuia se află în punctul (a), ten¬
siunea de încărcare a condensato¬
rului C 3 are cea mai mare valoare,
ceea ce conduce la obţinerea unor
» timpi scurţi de încărcare, proporţio¬
nali cu iluminarea.

în continuare se constată că po¬
tenţialul negativ obţinut din etajul
integrator se aplică intrării neinver-
soare a circuitului integrat Cl 3 , care
are rolul de etaj comparator, fapt
pentru care pe intrarea sa inver¬
soare se aplică o tensiune electrică
de referinţă pozitivă. în acest fel,
atunci cînd mărimea absolută a
acestei ultime tensiuni este de-

Aparat de mărit

Oglinda

Fotore-

zistenfă

vd \

Suport
oglindă-
Traductor

Obiectiv

foto

• Hîrtie
fotografică

Rama pt.
copiat

îCHEMA BLOC

LEGENDA:

1. Traductor fotorezfstiv

2. Amplif.-adaptor impedanţă

3. Etaj integrator
A. Etaj comparator

5. Releu electronic

6. Bloc alimentare

REŢEA

păşită, etajul comparator bascu¬
lează, modificîndu-şi brusc tensiu¬
nea iniţială la ieşire (5). Astfel, la
punctul de măsură (6) al releului
electronic format din montajul
compus cu tranzistoarele T 1( T 2 şi
releul REL, se regăsesc tensiunile
de blocare, respectiv de conducţie
necesare acţionării releului electro¬
nic.

Şi valorile tensiunilor de referinţă
reglabile manual prin potenţiome-
trul P 2 Sînt hotărîtoare pentru utili¬
zarea eficientă a dispozitivului.
Conjugînd reglarea judicioasă a ce¬
lor două potenţiometre, se pot
obţine timpi de expunere cu valori
cuprinse în intervalul 0...60 s, desi¬
gur între limitele posibile ale nivelu¬
lui de iluminare a elementului tra¬
ductor.

CONSTRUCŢIA Şl REGLAREA
DISPOZITIVULUI

Formarea imaginii fotografice
prin reflexie pe suprafaţa fotorezis-

TEHNIUM 11/1984

îenţei, sub forma de flux luminos
focalizat, se realizează prin inter¬
mediul unei oglinzi sferice (calotă),
eventual obiectiv fotografic, în fo¬
carul căreia se amplasează prin fi¬
xare elementul traductor (fig. 3).
Subansamblul astfel executat se
ataşează suportului obiectivului
aparatului de mărit de o asemenea
manieră încît să culiseze solidar cu
acesta pe verticală. Constructorul
amator va căuta soluţionarea aces¬
tei cerinţe prin cea mai avantajoasă
poziţionare, astfel încît fototraduc-
torul să vizeze cît mai complet ima¬
ginea negativă fotografică şi să nu
producă obturarea acesteia. Nu se
impune o focalizare perfectă!

Conexiunile traductorului fotore-
zistiv la casetă dispozitivului se
execută prin Conductor flexibil
ecranat.

Pentru liniarizarea variaţiei rezis¬
tenţei electrice a fotorezistenţei în
funcţie de iluminarea primită, s-a

prevăzut în schemă conectarea în
paralel pe aceasta a rezistorului fix
R 3 ; în acest mod, la punctul de
măsură (1) se obţine o tensiune
nulă în cazul obturării traductorului
FR şi o tensiune pozitivă de cca
+8,0 V în cazul iluminării sale pu¬
ternice.

Cu ajutorul rezistorului semire-
glabil R 7 se realizează compensa¬
rea curentului de întuneric al foto¬
rezistenţei FR, prin obţinerea unui
potenţial nul la ieşirea primului etaj
Cb — borna de măsură (2). Prin
acţionarea rezistorului reglabil R s
se poate regla ulterior amplificarea
etajului în limite largi.

în starea de pregătire pentru func¬
ţionare, cu fototraductorul obturat
sau iluminat, tensiunea la ieşirea
etajului integrator Cl 2 are valoarea
de --11,5 V, borna de măsură (3).
Momentul începerii funcţionării dis¬
pozitivului este dat prin apăsarea în¬
trerupătorului Sl moment care mar¬

CII. CI 2. CI 3 =0741 ; r DZ1.DZ2 = PL13V1
D1.D2 = m001; D3=mO05
T1=BC 251; T2=BD138

chează descărcarea condensatoru¬
lui C 3 ; contactul normal închis 1 REL
exclude erorile subiective de mane¬
vrare. La ieşirea etajului integrator
Cl 2 va apărea treptat o tensiune ne¬
gativă care se aplică intrării neinver-
soare a etajului comparator Cl 3 .

Temporizarea diferenţiată a ex¬
punerilor fotografice este determi¬
nată, aşa cum s-a arătat anterior,
prin reglarea prealabilă a potenţio-
metrului P 7 (valori electrice măsu¬
rate la cursorul său între 0 şi +1,90 V),
precum şi a potenţiometrului P 2
(+1,30...+8,55 V).

Astfel, cînd tensiunea la intrarea
neinversoare a etajului comparator
depăşeşte ca valoare tensiunea de

comparare, acest etaj îşi modifică
brusc tensiunea la ieşire (+4,10 V...
+0,70 V) la borna de măsură (5).
Aceste ultime valori ale variaţiei
tensiunii se regăsesc modificate în
baza tranzistorului T, - al releului
electronic; la borna de măsură (6)
se obţin tensiunile de +2,10 V pen¬
tru starea de blocare şi -1,65 V
pentru starea de conducţie.

Blocul de alimentare cu energie
electrică a dispozitivului nu impune
condiţii deosebite de calcul şi reali¬
zare, fiind un invertor uzual cu re- .
dresare bialternanţă, nestăbilizat.
Constructorul va realiza un redre¬
sor cu tensiunile electrice cores¬
punzătoare alimentării montajului
(±13 V/0,020 A), cu dimensionarea
corespunzătoare a rezistoarelor
R 21 şi R 22 , ca şi pentru tipul de releu
electromagnetic de care se dispune
(de exemplu 24 V, nestabilizat).

Reglarea dispozitivului de expu¬
nere automată este simplă şi se
efectuează cu ajutorul unui voltme-
tru cu impedanţă de intrare de mini¬
mum 1 Mft şi al unui cronometru
electronic.

Verificarea corectei poziţionări a
traductorului fotorezistiv se efectu¬
ează experimental prin cîteva expu¬
neri cu aparatul de mărit, ca şi pen¬
tru diafragmări diferite ale obiecti¬
vului său. In final se vor stabili pozi¬
ţiile de lucru optime pentru poten-
ţiometrele P, şi P 2 , în funcţie de
timpul de developare optim, calita¬
tea revelatorului şi sensibilitatea
hîrtiei de copiat.

Dispozitivul este apt pentru folo¬
sire' imediat după conectarea sa la
reţeaua de curent electric, distin-
gîndu-se printr-o foarte bună core¬
lare a timpilor de expunere cu gra¬
dul de înnegriră a negativelor, ca şi
printr-o desăvîrşltă stabilitate.

La scurt timp după reglarea sa,
dispozitivul devine un utilaj deose¬
bit de util în laboratorul fotografic;
operatorul va fi "complet degajat de
dificultăţile cunoscute de consum
de timp şi energie pe care orice
amator de fotografie îe-a dorit eli¬
minate..

BIBLIOGRAFIE: Belichtungsauto-
mat fur Roschîrmbild, D.D.R.

AZOPAN PS-21

AZOPAN PS-21 este un film
negativ alb-negru pancromatic
de medie sensibilitate, valoarea
nominală a acesteia fiind 21
DIN (100 ASA). Se caracteri¬
zează printr-o granulaţie extra-
fină, o gamă bogată de tonuri, o
bună acutanţă a imaginilor.

Avînd în vedere sensibilitatea
şi granulaţia, se poate afirma că

pelicula AZOPAN PS-21 cores-.

punde exigenţelor marii majo¬
rităţi a lucrărilor fotografice din
practica fotografilor amatori şi
profesionişti.

La lumină artificială, cores¬
punzător unei temperaturi de
culoare mai mică de 3 100 K,
sensibilitatea este de 20 DiN
(80 ASA).

Pelicula este livrată ca rolfiim
de 60 mm (PS-21/120), film per¬
forat de 35 mm în casete meta¬
lice cu 20 şi 36 poziţii (PS-
21/135-20 şi PS-21/135-36), pre¬
cum şi la metraj.

Developarea filmului AZO¬
PAN PS-21 se recomandă a se
face în revelatorul AD-16 pen¬
tru granulaţie extrafină sau în
revelatorul KODAK D-76 (se
găseşte şi preambalat).

Revelatorul AD-16 are ur¬
mătoarea compoziţie:

Metol .. 1,5 g

Sulfit de sodiu

anhidru .100 g

Hidrochinonă .. 3 g

Metaborat de sodiu . 2 g

Bromură de potasiu ... 0,5 g

Apă ______ pînă la 1 000 ml.

La 20°C timpul de revelare
este. de 8 minute.

Revelatorul poate fi preparat
cu borax (tetraborat de sodiu),
mai uşor procurabil decît meta-
boratul de sodiu. Cantitatea se
menţine. Se recomandă prelun¬
girea timpului de revelare la
9—10 minute.

Revelatorul KODAK D-76
este una din formulele cele mai
răspîndite, cunoscută şi sub
alte denumiri (ILFORD ID 11,
ORWO 19). Compoziţia sa este:

Metol . 2 g

Sulfit de sodiu

anhidru . 100 g

Hidrochinonă . 5 g

Borax.. 2 g

Apă.. pînă la 1 000 ml.

Durata de revelare poate fi
stabilită în intervalul 8—20 mi¬
nute, la 20°C. Se recomandă ca

prima probă să se facă cu
10—12 minute.

Dacă granulaţia este un para¬
metru semnificativ (după ima¬
ginile negative urmează a se
efectua măriri de la 18 x 24 cm
în sus), developarea se va face
cu revelatorul proaspăt prepa¬
rat

Peliculele AZOPAN PS-21
pot fi developate şi în alţi reve¬
latori de granulaţie fină sau ex¬

trafină, cum sînt ORWO ATQ-
MAL (A49) sau ORWO RODI-
NAL (R09).

Se recomandă după revelare
o baie stop de acid acetic so¬
luţie 2%.

Fixarea se poate face în orice
fixator acid. Se recomandă re¬
ţeta AF-97.

Spălarea finală va fi de ordi¬
nul a 30—40 de minute, în apă
curgătoare.

TEHNIUM 11/1984

P5P CT1
Lm i;

In lucrările de fotoamaîor folosi¬
rea blitzului este o practică des în-
tîlnită. Nu de puţine ori Insă utiliza¬
rea unui singur blitz atrage .după
sine obţinerea unor imagini cu con¬
trast excesiv, lipsite de plasticitate.

O soluţie simplă pentru evitarea
unor astfel de situaţii o reprezintă
utilizarea unui blitz secundar, teie-
declanşat.

Sincronizarea celor două blitzuri
se realizează optic, evitîndu-se de¬
clanşarea mecanică manuaiă (nesi¬
gură şi prea puţin fiabilă).

Flash-u! blitzului principal acti¬
vează circuitul de sincronizare,
care la rîndul său declanşează blitz¬
ul secundar.

Distanţa maximă între cele două
blitzuri poate atinge 10 m, fără ca
prin aceasta să existe riscul pierde¬
rii sincronizării. Alimentarea se rea¬
lizează direct din condensatorul-
acumulator, ceea ce elimină com¬
plet problema unei surse secun¬
dare de alimentare.

Din acest motiv consumui pro¬
priu de mers în goi ai circuitului de
sincronizare prezentat în figura 1
trebuie menţinut la un nivel cît mai
scăzut cu putinţă.

Ing. EMILIAN FHÂNCU,
Rm. ViScee

Acest aspect este deosebit de im¬
portant deoarece se răsfrînge ne¬
gativ asupra rezervei de energie în¬
magazinate în condensator. Din
acelaşi motiv stabilizatorul parame¬
tric realizat cu tranzistorul T 5 este
preferat unei diode Zener de 7—8 V

obişnuite, inoperantă ia curenţi de
50—100 mA.

Schema din figura 1 foloseşte o
capsulă ROB 8101, arie de tranzis-
toare NPN a cărei diagramă de in¬
terconexiuni este prezentată în fi¬
gura 2.

Pinul 1 (substrat) trebuie conec¬
tat la cel mai coborît potenţial al
montajului (masă, în cazul de faţă)
pentru a realiza izolarea electrică a
celor patru tranzistoare.

Fototranzistorul T-, este ROL 31
sau echivalent, preferabil un exem¬
plar cu sensibilitate ridicată şi sufi¬
cient de directiv.

Tiristorul Thl trebuie să suporte
curentul maxim (în puls) aplicat
blitzului şi tensiunea maximă de lu¬
cru a condensatorului-acumulator

Rezistenţa de 4,7 MO limitează
sever consumul de mers în gol al
circuitului (T^ T 2 , T 5 , T 6 conduc) şi
nu trebuie micşorată sub o anumită
valoare. Reglarea valorii acestui re-

' zistor se face astfel încît consumul
de mers în gol să nu afecteze ten¬
siunea de la bornele condensatoru¬
lui, iar pe durata flash-ului principal
să se poată asigura amorsarea si¬
gură a tiristorului.

substrat 1

ROB 8101

13 11 8

! /fik T 100pF /12 V

470 nF J 5

II . 6 K T .

■ 560Kn5> 330a S 2 2Kn

ISO-250V

SiSSTii

Util pentru verificarea rapidă
a amplificatoarelor operaţionale,
montajul alăturat poate fi construit
şi ca divertisment sau ca indicator
de funcţionare ceva mai deosebit
pentru aparatele complexe (de pre¬
ferinţă cele care conţin prin natura
lor o sursă de alimentare dife¬
renţială de ±5 V pînă la ±15 V).

Schema reprezintă un generator
de semnale dreptunghiulare (muîti-
vibrator) cu frecvenţa de basculare
suficient de coborîtă pentru a se
putea urmări aprinderea intermi¬
tentă în contratimp a celor două
diode luminescente, LED1 şi LED2.

Montajul a fost experimentat cu
alimentare de ±4,5 V, valorile pie¬
selor nefiind critice. Frecvenţa de
pîlpîire poate fi modificată ajustînd

S. SVtARSIM, Bucureşti

pe R 1 sau scnimbînd condensatorul
C (1—5 uf). Pentru alte tensiuni de
alimentare, vor trebui corectate va¬
lorile rezistenţelor de limitare R 4 ,
R 5 , ţinînd cont de tensiunile ma¬
xime de ieşire, ca şi de tipul LED-u-
rilor utilizate (curent maxim şi
căderi de tensiune în conducţie).

Folosind un operaţional 0A741,
alimentat ia ±4,5 V, s-au măsurat
tensiunile maxime la ieşire de oca ;
±3,8 V şi respectiv —2,8 V. Pe ieşi¬
rea pozitivă s-a montat un LED roşu
(cca 1,6 V), iar pe cea negativă un
LED verde (cca 2 V), ambele cu un
curent maxim admis de 20 mA. Au
rezultat astfel valorile R 4 = (3,8 V—

1,6 V)/20 mA = 110 fl şi R 5 = (2,8 V— ;
2 V)/20 mA = 40 lî, care s-au rotunjit
acoperitor la 120 O, respectiv 47 n.’ş

■ţSLiil&J

R 2 Q 2 WW 5wwi

LED 1 LED 2 3-,

w-g.

Circuitul integrat SN74154 este
un decodificator TTL cu 4 intrări şi
16 ieşiri. El se utilizează pentru de¬
codificarea oricărui cod binar de 4
biţi, obţinîndu-se starea „0“ pe una
din cele 16 ieşiri, atunci cînd in¬
trările W 0 şi W, sînt în starea „0“. De
asemenea, se poate folosi ca de-

CONSTANTIN MIHALACHE,
Buzâu

multiplexor prin utilizarea celor 4 li¬
nii de intrare pentru a adresa o linie
de ieşire, transferind datele de la
intrarea de date (W 0 ) la ieşirea res¬
pectivă atunci cînd intrarea de vali¬
dare (W.,) este în starea „0“. Cînd
intrarea de validare este în starea
„1“, toate ieşirile sînt în starea „1".

o € a Alo ţ m ? < t i t u tf n a u is

• 9 O 0 0 f i 1 I ( f < I I f { 4 ( ( r

o0Oftor4.fi/fY.rf < « / ( r

o o i o 1 ( o ( | f ţ i ( . / / / t (11

0 O 1 1 4 1 1 Ol 1 ((( t ( (((< *

9 1 0 Q ( * 1 I 0 i f f V 4 ( / * 1 t *

0 1 0 1 l I l I

Of 1 0 < 1 I i

0 i i 1 I 1 l I

i o o o < ( i i

10 9 1 <11 I.

I O i 0 1 ( 1 I

i o i t i t ( t

11 0 0 ( ţi 1'

(10 1 I ti I

II 10 111 (

îl 111 Iii

( X X X X I

Q X X X X f

f tr x x. * /

O I I < 1 L * I 1 *

1 Q 1 ((((*( i
1(01(1111*
1 l i o 1 t 1 1 < <

l < ( 1 o 1 / 1 1 (

i i ( i i o * * i 4

*1(1(1 l 0
14(111 4 (

t 1/(111/ 1

1 ( ( 1 l ( 1 1 /

110 14
1110 1

1(14 1(11 | J I 1 f 0

f (1(1(11 1 1 1 1 1 i

/ 1 < i I t 1 1 4 1 1 1 1 1

(((((<11 11 1 111

Mă numesc Tiberiu Bratu şi sînt
elev în clasa a IX-a a Liceului de mate-
matică-fizică „Nicolae Bălcescu" din
Bucuraţi. Propun constructorilor
amatori o nouă variantă a „Zarului
electronic", montajul fiind compus
din două circuite integrate logice,
ambele de fabricaţie românească:
CDB493E — numărător binar de 4 biţi
şi CDB400E — operator cvadruplu
ŞI-NU cu două intrări. Numărătorul
binar CDB493E a fost făcut să nu¬
mere numai pînă la 11 (W — adică

pînă la 6 nG) — prin conectarea pinu¬
lui 11 la pinul 2 şi a pinilor8 şi 9 la pi¬
nul 3 prin intermediul a două porţi
NAND. Celelalte doua părţi îndepli¬
nesc funcţia de oscilator. întreru¬
pătorul K se închide prin apăsare şi
revine singur la poziţia de repaus
cînd este lăsat liber. Alimentarea se
poate face la maximum 5V, de
exemplu de la o baterie.de 4,5 V.

Desenul circuitului imprimat este
văzut dinspre partea cu piese.

Irig. CONSTANTIN URICARU,
Bucureşti

impulsurilor generate de Cil, astfel
încît CU nu reuşeşte să producă de¬
cât un singur impuls de durată apro¬
ximativă T = 0,69 (R* -FR 4 ) C".

Cele două circuite CI6 şi CI? asi¬
gură repetabilitatea unor semnale,
realizînd nişte funcţii logice de tip
SAU pe ieşirile decodificatoarelor
( Montajul se activează prin apăsa¬
rea de foarte scurtă durată a buto¬
nului Bl. în acest fel numărătorul
i CI3 se resetează şi cele două osci¬
latoare încep să lucreze. Ciclul se
continuă de la sine pînă cînd deco-
dificatoarele ajung în starea „0“ lo¬
gic pe pinii 10. Aceasta duce la blo¬
carea oscilatorului Cil şi la oprirea
ciclului. Ciclul se reia la o nouă
apăsare a butonului Bl.

Dacă se apasă butonul B2, ciclul
se reia automat atît timp cît butonul
este apăsat.

i Acest circuit poate fi folosit şi ca
generator de ritm cu cel mult 10
note muzicale şi 3 durate la alegere.
Prin combinarea notelor şi a dura¬
telor lor se pot obţine diferite rit-
, muri pentru acompaniament la o
miniorgă muzicală electronică.

Notă: condensatoarele C' se
obţin din combinaţii serie şi parale!
de valori existente.

Schema din figură reprezintă un
circuit electronic de divertisment
ce realizează generarea automată a
unor acorduri muzicale prestabi¬
lite, putînd constitui inima unui cla¬
xon muzical. El se compune din
două oscilatoare realizate cu circu¬
ite integrate de tip 0E555E (Cil şi
C12), în conexiune de basculante
astabîle, un numărător zecimal in¬
tegrat de tip CDB490E (CI3) şi două
decodificatoare zecimale de tip
CDB442E (CI4 şi CI5).

Circuitul Cil generează durata
fiecărei note muzicale, ce poate fi
de 1/1,1/2 saul/4 tonuri, iarCI2 gene¬
rează frecvenţa fiecărei note muzi¬
cale, dată de formula:

Cele două decodificatoare CI4 şi
CI5 selectează simultan frecvenţa
notei muzicale şi durata ei în ordinea
dată de numărătorul zecimal CI3. La
rîndul său, numărătorul CI3 este
acţionat de fronturile negative ale

IZ « p>E<5?FE
CD&49O0
5= CP/5 442.ET
7 = CDS moE

'loKa.

CDB404), se poate utiliza atunci
cînd este necesară doar funcţia de
decodificator 1 din 16 (similara func¬
ţiei circuitului integrat CDB442, care
este un decodificator 1 din 10). Cone¬
xiunile ia capsulă ale circuitelor
CDB442, CDB400, CDB405 se pot lua
din Catajogul de circuite integrate

tr-o capsulă CDB404, lipsind în
acest caz rezistorul de 1 kO de la ie¬
şirea sa). Funcţionarea schemei
este identică cu a circuitului inte¬
grat SN74154, putîndu-se urmări pe
acelaşi tabel de adevăr (fig. 1).

Cea de-a doua schemă, mai
simplă, realizată cu două circuite
CDB442 şi un inversor (1/6

Funcţionarea se poate observa pe
tabelul de adevăr din figura 1, iar
conexiunile la capsulă sînt date în
figura 4.

Intrucît circuitul este mai dificil
de procurat, recomandăm con¬
structorilor amatori care experi¬
mentează sau construiesc diverse
montaje cu acest circuit integrat

două scheme simple realizate cu
circuite integrate uzuale, din pro¬
ducţia indigenă.

Prima schemă, cea din figura 2,
este realizată cu două circuite, inte¬
grate CDB442, două porţi inver-
soare (1/2 CDB400) şi trei inversoare
cu colector în gol (1/2 CDB405;
inversorul l 1 poate face parte şi din-

«12**567*7
* &C P

i Vedere d® sas

SN 7iff4> Conexiunile
(8 capsula

'.codificator

TEHNIUM 11/1984

MIRĂ TV. Deşi yP AY 3-8500 nu a
fost conceput pentru a genera miră
TV standard, în multe situaţii utili¬
zarea unui joc TV în depanarea unui
televizor este deosebit de practică.

In plus, cu ajutorul unui jocTV se
pot efectua verificări sau depanări
chiar şi în lipsa semnalului TV emis
de unul din posturile naţionale.

De multe ori, în urma unor ma¬
nipulări sau manevre defectuoase
(dar nu catastrofale), y,P nu mai
răspunde la una sau mai multe co¬
menzi (deplasarea jucătorilor, co¬
menzi de selecţie joc sau mod de lu¬
cru etc.). în astfel de situaţii, func¬
ţionarea circuitului fiind compro¬
misă în cadrul unui jocTV, se reco¬
mandă utilizarea yP în cadrul unui
generator TV complex (sunet +
imagine).

Prezenţa modulatorului RF per¬
mite, în plus, verificarea oricărui
bloc funcţional începînd chiar cu
borna de antenă a televizorului. în
felul acesta semnalul aplicat televi¬
zorului este, din punct de vedere
funcţional, similar celui furnizat de
staţia de emisie TV. Verificările se
extind asupra selectorului de ca¬
nale, amplificatorului FI imagine +
sunet (calea comună), detectorului
şi amplificatorului de videofrec-
venţă, amplificatorului FI sunet, de¬
tectorului şi amplificatorului audio,
sincroprocesorului etc. Schema
din figura 2 oferă aceste facilităţi şi
reprezintă în esenţă un generator
modulat de semnal TV deosebit de
simplu.

Starea logică a pinilor de selecţie
joc şi mod de lucru nu contează în
cadrul acestei aplicaţii.

Dacă selecţia vitezei de depla¬

sare a mingii funcţionează, se -ta
selecta modul de lucru rapid (T =
0,65 s) pentru a forţa yP să gene¬
reze un număr mare de trenuri au¬
dio corespunzătoare reflexiilor şi
scorului.

Această opţiune este utilă atunci
dnd se urmăreşte verificarea sau
depanarea amplificatorului de au-
diofrecvenţă. Potenţiometrului P 1
serveşte la fixarea nivelului semna¬
lului aplicat amplificatorului.

Pentru verificarea amplificatoru¬
lui FI sunet şi a detectorului asociat,
modulatorul RF primeşte semnalul
audio modulat MF cu ajutorul etaju¬
lui realizat cu tranzistoarele T s , T 6 .
Transformatorul Tr. 1 conţine n-, = 40
spire CuEm 0 0,25, respectiv n 2 = 5
spire CuEm 0 0,2, şi se realizează
pe un miez din ferită de mici dimen¬
siuni. Modulatorul RF realizat cu
ajutorul tranzistorului T 3 (BFY90
sau similar) fixează recepţia în jurul
canalului III, norma OIRT. Reglarea
frecvenţei de oscilaţie se realizează
cu ajutorul condensatorului trimer
C T (5 - 22 pF). Eventual, prin co¬
mutarea mai multor condensatoare
C T se pot acoperi, după necesităţi
mai multe canale TV.

Transformatorul Tr. 2 are în pri¬
mar m = 10 spire CuEm 0 0,5, iar se¬
cundarul se realizează din cablu
coaxial (o spiră dispusă peste
înfăşurarea primară). Oscilatorul
care furnizează semnalul de ceas
(2 MHz) este realizat după o
schemă prezentată în numerele an¬
terioare şi nu ridică probleme deo¬
sebite. Bobina L 1 se realizează pe
un miez din ferită cu diametrul de
5—6 mm şi conţine 30 spire CuEm
0 0,25.

(urmare din nr. trecut)

OBTURAREA MINGII într-o
zonă prestabilită a ecranului se
poate realiza cu schema din figura
1 . Monostabilele M 1( M 2 sînt reali¬
zate în jurul unui singur circuit de
tip CD4098B (monostabil dual cu
activare pe frontul anterior), motiv
pentru care este necesară acţionarea
monostafeilului M 2 cu semnalul Q M .

în cazul folosirii unor circuite
monostabile de alt tip decît cel pre¬
zentat în figura 1, se va modifica cir¬
cuitul de comandă a comutatorului
analogic conform diagramei de im¬
pulsuri din „Tehnium" nr. 9/1984. Se
remarcă totodată acţionarea mo-
nostabilului M, la începutul fiecărei
linii TV prin intermediul impulsuri¬
lor de sincronizare H/V. Deşi
schema prezentată nu este capa¬
bilă să facă o selecţie între impulsu¬
rile de sincronizare linii şi cele de
sincronizare cadre, funcţionarea
circuitului nu este perturbată de
prezenţa impulsurilor de sincroni¬
zare cadre (în sensul obturării min¬
gii doar în zona de interes a terenu¬
lui de joc).

Este necesară însă corelarea ce¬
lor două temporizări T M , T M , astfel
încît pentru orice poziţie a potenţio-
metrelor de reglaj, T M + T M <64 ys,
iar T m >11 y.s.

Soluţia practică propriu-zisă poate
avea în vedere fie o valoare fixă
pentru- T m , urmînd St se regla
valoarea lui T M după necesităţi, fie
posibilitatea reglării independente
a duratei celor două temporizări
T m , T m , Drept comutator analogic
se utilizează un circuit prezentat
deja (Joc de dublu), de tip CD4016.
Deşi CD4016 nu este un comutator
analogic de mare viteză, utilizarea
acestuia este avantajoasă în raport

cu alte circuite (DG201, DG181 etc.),
cu cdndiţia asigurării unei zone de
obturare nu mai mică de cîteva mi-
crosecunde. în felul acesta se sim¬
plifică mult comanda comutatoru¬
lui şi, în plus, se evită folosirea unor
surse de tensiune diferite de tensiu¬
nea de alimentare generală (±15 V,
tipic pentru celelalte tipuri de co¬
mutatoare analogice integrate sau
discrete).

Poarta de transmisie K, reali¬
zează obturarea propriu-zisă, în
timp ce comutatorul K 2 asigură lu¬
minozitatea specifică terenului de
joc în zona de obturaţie (nivel de
negru sau gri, în funcţie şi de regla¬
jele CONTRAST şi LUMINOZI¬
TATE asociate televizorului folosit).

In lipsa acestui comutator, zona
de obturaţie va căpăta luminozitate
maximă (nivel de alb). După do¬
rinţă, se poate utiliza un comutator
mecanic (acţionabil manual), prin
intermediul căruia se poate selecta
unul din cele două moduri posibile
de lucru asociate jocurilor cu
„minge magică".

3 5 16 1 2

4 y 2 CD4098 7

11 13 15

12 y 2 0 D4098

AY3-8500

CD 4016 f

la sumator

Deşi deosebit de simplu, acest
generator TV conţine cîteva oscila¬
toare a căror construcţie presu¬
pune o bună rigidizare şi ecranare
reciprocă. O atenţie deosebită tre¬
buie acordată modulatorului RF, în
construcţia căruia se vor folosi
componente fiabile şi de bună ca¬
litate. Referitor la utilizarea yP AY
3-8500 în cadrul unor astfel de apli¬
caţii, se impune următoarea re¬
marcă: AY 3-8500 este conceput să
genereze semnal TV conform nor¬
melor care admit un număr de 625
linii şi o frecvenţă a cadrelor de 50
Hz (cazul ţării noastre, spre exem¬
plu).

AY 3-8500 • 1, deşi compatibil
funcţional şi pin cu pin cu AY
3-8500, răspunde normelor TV în
vigoare în Canada şi Statele Unite
ale, Americii (525 linii şi frecvenţa
cadrelor de 60 Hz). Acest circuit
trebuie deci evitat atît în construc¬
ţia unui joc TV, cît şi în cazul unui
generator ca acela prezentat în
figura 2.

BC107 .
500 al

AUDIO

TEHNIUM

CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR

TELEVIZIUNE

l j 1

Este lesne de înţeles
că în zonele muntoase sau de deal
această coincidenţă fericită este
foarte greu de realizat, fiind necesar
să se facă unele compromisuri şi
acestea încep, de regulă, cu condiţi¬
ile de acces. Din aceste motive nu
totdeauna calitatea recepţiei prin
translatoare se poate încadra la cali¬
ficativul excelent sau foarte bun.

De regulă, translatoarele sînt in¬
stalaţii automate fără personal local
de exploatare şi întreţinere. Supra¬
vegherea funcţionării acestora este
asigurata de'către un punct locai de
control. în caz de defecţiune sau în
căzui activităţilor de întreţinere şi
revizie periodică se depiaseză ia faţa
locului personalul unui centru zonal
ce are în grijă un număr mai mare
de translatoare. Activitatea de ex¬
ploatare şi întreţinere a translatoare¬
lor este permanent confruntată cu
numeroase probleme tehnice şi de
altă natură, unele deosebit de difi¬
cile. Acestea se datorează cerinţelor
tehnice complexe, dificultăţilor de
acces, mai ales în perioadele de
iarnă sau cu condiţii atmosferice
grele (viscol, ploi), distanţei şi izolă¬
rii faţă de zona locuită, importanţei
reducerii duratei întreruperilor în
funcţionare, dificultăţilor de
transport la cote izolate al aparaturii
de lucru etc.

Este important de menţionat că în
perioadele de revizie sau întreţinere
curentă chiar şi la o instalaţie de
translator de mică putere este nece¬

sar transportul unui număr impor¬
tant de mijloace de lucru sau de
măsură şi control (acestea depăşesc
uneori de 10 ori volumul şi greuta¬
tea instalaţiei translatorului pro-
priu-zis).

PUTEREA EMISĂ Şl PUTEREA
APARENT RADIATĂ

Puterea unui emiţător de televi¬
ziune (P) se măsoară la intrarea în
fiderul sistemului radiant (sistemul
antenelor de emisie). Se consideră
ca putere emisă, în cazul emiţătoru¬
lui de imagine, puterea efectivă co¬
respunzătoare vîrfului impulsurilor
de sincronizare. Puterea părţii de
sunet se măsoară în acelaşi loc
(este o undă continuă) şi conform
normelor trebuie să fie de 5—10 ori
mai mică (de 10 ori în cazul nostru).
Revenind la partea de imagine, în fi¬
gura 4 se pot vedea nivelurile nomi¬
nale ale semnalului în unda modu¬
lată. Este vorba de valori efective
ale tensiunilor de radiofrecvenţă a
purtătoarei de imagine.

Puterea la palierul impulsului de
stingere (putere în regim negru)
este 0,56 • P vîrf sincro, iar puterea
medie de emisie va fi tot timpul sub
puterea la negru. Dacă am consi¬
dera impedanţa caracteristică a fi-
derului de 75 n, P = U 2 /75, de unde
U = l P-75. Deci în cazul unui
emiţător TV cu putere nominală P n =
= 20 kW, tensiunea nominală în fi-
der U n va fi 1 225 V efectiv (la vîrf
sincro) şi U n • j/2 va fi vîrf ui instan¬
taneu (amplitudinea sinusoidei pur¬
tătoarei canalului de transmisie
1 732 V). In caz de defecţiune (nea-
daptare), tensiunile* cresc şi mai
mult, punînd în pericol integritatea

Fig. 5: Diagrame spaţiale de ra¬
diaţie; a — radiator izotrop; b —
dipol A/2; c — sistem radiant om¬
nidirecţional în plan H.

Fig. 6: Modificarea diagramei
unui dipol plasat la diferite dis¬
tanţe (a) faţă de un plan reflec¬
tant.

Fig. 7: Antenă unitară de emisie
semipanou (a) şi diedru (b).

b C

a=o,

)5X a=o,

30 X
**\

a=o,

50 A a=0,

-V 1

75 A

Ing. VICTOR SOLCAN

fiderului şi a altor componente din
instalaţia de emisie. în circuitele de
anod sau colector ale etajelor finale
jocul de tensiuni şi curenţi este de
cîteva ori mai mare decît în fiderele
adaptate. Dacă mai adăugăm şi su¬
plimentul de putere introdus de
partea de sunet, solicitările devin şi
mai mari.

Am insistat asupra acestor as¬
pecte energetice deoarece pot su¬
gera celor neobişnuiţi cu radioelec-
tronica marilor puteri mărimea soli¬
citărilor ca putere şi înaltă frec¬
venţă ce există în echipamentele
amplificatoarelor finale, în circui¬
tele de ieşire şi la sistemele radiante
ale emiţătoarelor TV. Dincolo de
acestea ne mai putem imagina soli¬
citările şi mai mari în cazul emiţă¬
toarelor de 20—50 kW (în benzile
IV—V) cînd acestea sînt cuplate
dte două sau trei pe un singur sis¬
tem radiant.

După cum se poate vedea, staţiile
principale TV de mare sau mică pu¬
tere nu pun numai probleme (infor¬
maţionale) de transfer nealterat al
calităţilor semnalului, ci şi pro¬
bleme de vehiculare în condiţii efi¬
ciente şi sigure a unei puteri mari
sau importante de radiofrecvenţă
foarte înaltă. Efectele energetice în
unele cazuri de defecţiune pot fi atît
de puternice încît pot topi (dis¬
truge) părţi importante ale insta¬
laţiei cum ar fi: tuburi şi amplifica¬
toare de putere, circuite de ieşire
formate din conductoare groase
sau ţevi din cupru argintat, mate¬
riale izolante, fidere cu diametre ex¬
terioare ce ajung a fi de 6 ţoii, părţi
din instalaţia de distribuţie a ante¬
nelor de emisie etc. Dar aceste
efecte sînt, de regulă, limitate prin
dimensionarea corespunzătoare a
instalaţiilor de emisie şi prin mij¬
loace automate de protecţie de
joasă şi înaltă frecvenţă (protecţie
de undă staţionară) şi utilizarea
unor materiale profesionale cu pro¬
prietăţi corespunzătoare puterilor
şi frecvenţelor utilizate.

Din motivele sus-amintite şi din
multe alte cerinţe tehnice, proble¬
mele de calitate, stabilitate şi teh¬
nologie a materialelor utilizate în
instalaţiile de emisie sînt deosebit
de serioase. în cazul staţiilor princi¬
pale TV, defecţiunea unei singure
componente din miile existente în-
tr-un emiţător poate conduce la în¬
treruperi de emisie simţite de sute
de mii sau uneori chiar milioane de
telespectatori. Pentru a reduce ast¬
fel de riscuri, o parte importantă a
instalaţiilor de emisie este de regulă
rezervată.

Puterea aparent radiată (PAR)
maximă este de regulă mult mai
mare în comparaţie cu puterea no¬
minală a emiţătorului. Aceasta se
datorează faptului că atunci cînd ne
referim la PAR comparăm puterea
radiată pe anumite direcţii de ante¬
nele (sistemul radiant) unei staţii de
emisie cu un anumit tip de antenă
de referinţă. Prima antenă de refe¬
rinţă este radiatorul (ipotetic) izo¬
trop (vezi figurile 5 a şi b), care ar ra¬
dia puterea în mod uniform pe toată
suprafaţa unei sfere (din centrul ei)
de rază R. Raportul în decibeli între
densitatea de radiaţie maximă a
unei antene oarecare şi densitatea
la aceeaşi distanţă R a radiatorului
de referinţă, la aceeaşi putere injec¬
tată, se numeşte cîştigu! antenei
date faţă de antena izotropă, iar pu¬
terea aparentă rezultată se nu¬
meşte putere directivă (PD). De re¬
gulă, în cazul staţiilor de emisie pe

unde metrice şi decimetrice, com¬
paraţia se face cu PD-ul maxim al
unui dipol în A/2 în care se injectează;
aceeaşi putere, iar puterea apa¬
rentă radiată jn acest caz se no¬
tează PAR. în concluzie, PAR-ul
este rezultatul concentrării energiei
radiate pe anumite zone ale spaţiu¬
lui, în cazul nostru spre zona de ser¬
viciu înconjurătoare. Efectul con¬
centrării eficiente a puterii radiate
pe anumite direcţii se numeşte eîş-
tigul sistemului radiant (sau uneori
numai al unei antene) faţă de ra¬
diaţia maximă a dipolului pe acele
direcţii. Efectul dozării cîştigului pe
diferite direcţii după o anumită dia¬
gramă constă în îmbunătăţirea con¬
diţiilor de „iluminare" cu semnal a
zonei de serviciu (vezi figurile 5b şi
5c). Necesităţile zonelor de serviciu
impun deseori ca respectiva con¬
centrare de energie să fie, de re¬
gulă, sub orizontul amplasamentu¬
lui de emisie şi totodată să nu fie di¬
fuzată uniform în planul orizontal sau
vertical, ci în funcţie de depărtare şi
poziţia în relief a localităţilor în cauză,
după o anumită diagramă de radiaţie.
Cerinţele de distribuţie diferite se im¬
pun de multe ori atît în planuri orizon¬
tale, cît şi verticale. Se poate vorbi
astfel despre holograma unui sistem
radiant (diagramele totale spaţiale).
Mijloacele de proiectare şi realizare
a unor diagrame sau holograme op¬
time la sistemele radiante TV sînt
deosebit de laborioase şi foarte
greu de reglat şi verificat prin mij¬
loace tehnice simple.

Cîştigu! sistemelor radiante, după
curfî am văzut, poate fi exprimat în
tensiune (câmp), în putere sau în am¬
bele feluri în decibeli. Dacă ne refe¬
rim ia putere, se pot realiza cîşiiguri
(G) de ordinul zecilor sau sutelor de
ori, iar PAR-ul în aceste cazuri re¬
zultă din produsul dintre puterea
staţiei şi cîştigul în putere, PAR = P.
G. Deoarece câştigurile foarte mari
presupun înălţimi mari de desfăşu¬
rare a antenelor pe piloni şi în anu¬
mite cazuri pot apărea instabilităţi în
zona de serviciu datorită îngustimii
fasciculului radiant şi factorilor at¬
mosferici, se realizează un compro¬
mis între cîştigul maxim şi puterea
emiţătorului folosindu-se mai frec¬
vent un G maxim în putere de ordi¬
nul zecilor.

DIAGRAME DE RADIAŢIE

Ultima parte a unei instalaţii de
emisie TV este sistemul radiant (an¬
tena), prin intermediul căruia ener¬
gia curenţilor modulaţi de înaltă
frecvenţă reuşeşte să se desprindă
de conductoarele metalice ale
staţiei şi se răspîndeşte în spaţiu
sub formă de unde radioelectrice.
Modul de difuzare a puterii radiante
în spaţiu, după cum am mai amintit,
nu se face la voia întîmplării, deoa¬
rece este vorba de o energie foarte
preţioasă, înnobilată în procesele
ce se petrec în emiţătoare. De re¬
gulă, în cazul reţelei terestre trimi¬
terea energiei deasupra orizontului
amplasamentului nu foloseşte la ni¬
mic, radiaţia unei puteri mari spre
obstacole naturale apropiate (munţi)
nu trebuie să fie aceeaşi ca pe direcţii
deschise la distanţe mari sau câmpie,
deoarece ar fi o risipă şi ar favoriza şi
reflexii supărătoare. Nu de puţine ori
se cere dozarea puterii în plan verti¬
cal pentru a se acoperi locuri sau lo¬
calităţi situate la baza cotei staţiei sau
pilonului suport al antenelor. Din
acest motiv, în cazul oricărei staţii de
emisie nu este vorba de o singură an¬
tenă, ci de un ansamblu de antene tip
cu o structură spaţială relativ compli¬
cată, astfel încât o importantă parte
din puterea disponibilă să fie dirijate
cu precădere pe direcţiile şi în pro¬
porţiile impuse de zona de serviciu.

Proiectarea, realizarea şi contro¬
lul structurilor spaţiale ale sistemu¬
lui radiant şi ale geometriei volume¬
lor invizibile în care este dirijată
energia undelor, impactul acestora
cu structura reliefului înconjurător
pun probleme inginereşti deosebit
de dificile şi de strictă specialitate.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNJUM 11/1984

15/4,5 V PREAMFLIFICATOR

Ohmmetrele utilizează anumite
tensiuni de alimentare pentru di¬
verse game ale valorilor rezistoare-
lor. Un mod de obţinere a tensiunii
de 4,5 V dintr-o baterie de 1,5 V este
arătat alăturat.

Piesa principală este transforma¬

torul care are un mic miez recupe¬
rat de la transformatoare de cuplaj
sau ieşire. înfăşurarea 1 *are 500 de
spire (priză la 100), iar înfăşurarea 2
are 330 de spire, ambele CuEm
0 , 12 .

RADIO, 5/1984

Acest preamplificator poate fi uti- L 9 = 10 spire, toate CuEm 0,3. Bobi-

lizat în benzile IV şi V de televiziune, nele au diametrul 8 mm.

dar numai cu tranzistoarele indi¬
cate. L 5 = 2 spire CuAg 0,8, L 6 = RADIO TELEVIZIA

12 spire, L 7 = 2 spire, L a = 2 spire, ELECTRONICA, 2/1984

C3 1

R2 T

20 MK-

» 15* I VT3

« WB

I /pY W6

♦

m =

20*1

J 15 k VT4 VV

*WB J

KT315B 1

40* *

îSnS

-1 16 ÎS 6

A 202 D

k (TDA1002)

2 S 10 3 11 12

Elementul de bază al schemei
este circuitul integrat A 202 D, pro¬
dus R.D.G. Asemenea instalaţii sînt
foarte utile în transmisiunile SSB.

FUNKAMATEUR, 3/1980

HERAT0R

Montajul se poate utiliza ca indi- este utilizat ca indicator de putere Cu circuitul 555 se poate construi zarea amplitudinii sînt asigurate de
câtor de nivel în aparatura de au- cuplat ia bornele unei sarcini de 4 n un generator de impulsuri cu frec- două diodei N 4148.

diofrecvenţă. Ordinea aprindem va indica 1; 3; 7; 10 şi 15 W. venţă variabilă. Limitarea şi stabili- _

diodelor semnifică 2,2 V; 3,5 V: H&n . n , /1QM JA PAN RADIO. 7/1980

5,5 V; 6,6 V; 7,7 V. Dacă montajul AMATERSKE RADIO, 5/198^

î ^4

I 'Ie Dl

LC a . Z ÎS 1760

F0.5' 1ed 2 j

i 4-1-31760

J a. I J

3xKA222 KZ%1 6«*CS 08

TEHNIUM 11/1984

UftlOf i'RlfA/AT m tfttfffilf ACTIVA CU OUBiU TARIf Sl CU 0U81U
IMMCATOR m PUURt MAXIMA

PRINDEREA \
TE ELECTRICE I

AT TIMIŞOARA I

CONTOR TRIFAZAT
CU DUBLU TARIF
Şl DUBLU INDICATOR
DE MAXIM

Intrat recent în fabricaţie de serie ia
i.A.E.M —Timişoara, nou! tip de con¬
tor 1CA-2IMDT se foloseşte pentru,
contorizarea energiei electrice active
consumate (îndeosebi de marii con¬
sumatori), simultan cu indicarea ma¬
ximumului absolut de .putere cerută,
în intervalul dintre două citiri şi redu¬
ceri la zero a indicaţiei maximale. Ei
permite aplicarea tarifarii diferenţiate
(pe ore de vîrf şi ore normale) a ener¬
giei consumate, precum şi obligarea
consumatorului de a se încadra în pu¬
terea stabilită datorită majorării tari¬
fului ce se plăteşte pentru puterea
depăşită la orele de vîrf contribuind
astfel la aplatizarea vîrfurilor din
curba de sarcină a sistemului energe¬
tic naţional.

Dintre datele tehnice ale aparatului
menţionăm:

• curentul nominal: IA; 5A, prin
transformator de măsură:

• frecvenţa de lucru: 50 Hz;

• clasa ae precizie: 1; 2;

• tensiunea de lucru a micromoto-
rului, releului de comutare a cea¬
sului de comutare: 100 V, respec¬
tiv 220 V;

® accesorii: ceas de comutare CPA
zz 2/2.

DIMENSIUNI DE GABARIT
I DE MONTAJ ALE CONTORULUI
Şl ALE CEASULUI DE

COMUTARE (B)

200,5

TEHNIUM 11/1534

. .r-'i

BORCAN GABRiEL - Roman

Vă recomandăm să consultaţi şi
ultimele scheme de osciloscop pu¬
blicate.

GHIŢĂ RADU - Buzău

Montaţi un PCF82. Rezistorul R9
este cuplat la cursorul lui R8. Re¬
dresor de 250 V am publicat.
SIMON IOSIF - jud. Timiş
Pentru obţinerea unei autorizaţii
de radioamator luaţi legătura întîi cu
Radioclubul Judeţean Timiş.
CUCOANES GH. - Galaţi
Tuburi pentru „Rubin" 102 găsiţi
în magazine sau la ateliere. în mag¬
netofon sînt contacte imperfecte.
TOT CONSTANTIN - Orăştle
Oricare ar fi tipul antenei, calita¬
tea recepţiei depinde în mare mă¬
sură de forma reliefului. Antena op¬
timă pentru dv. rămîne tipul Yagi.
BREAHNĂ CONSTANTIN - Roman
La televizor verificaţi valorile ten¬
siunilor de alimentare şi etajul final
video. Bobina de antenă are 75 de
spire.

BOGEANU VICTOR - jud. Vîlcea

Verificaţi tubul PFL 200.

PERECSENYI ZOLTAN - Oradea

Comunicaţiile prin sateliţii de tele-

BVfBg

comunicaţii se fac la frecvenţe
foarte mari (10—12 GHz), aşa că
aparatura nu poate fi construită încă
de amatori.

BAES CIPRIAN - Oradea

Deocamdată nu deţinem schema
de construcţie a unei antene para¬
bolice.

CĂRARE CRISTIAN - Galaţi

Este dificil să transformaţi televi¬
zorul „Ternp" 6 în osciloscop.
CHETEZ ILIE - Balş
Un videocasetofon are sistemul
mecanic de citire a benzii foarte
complicat. Sistemul electric este re¬
lativ simplu.

ALEXE LIVIU - jud. Prahova

Sursa de alimentare a egalizorului
nu are stabilizator. Consumul este
de ordinul zecilor de miliamperi.
Puterea aplicată la intrarea orgii de
lumini este mică.

ALEXA MIHAi - Galaţi
Verificaţi tensiunea de alimentare
la ieşirea redresorului. Cuplaţi în
plus condensatoare de filtraj şi zgo¬
motul se va reduce.

MOISE IOAN - Timişoara
Cărţi pentru constructorii amatori
în domeniul electronicii editează în
special Editura „Albatros" (Colecţia
Cristal). Ca să obţineţi unele exem¬
plare, vă recomandăm să luaţi legă¬
tura cu Librăria „Cartea prin poştă",
str. Vulturi _ 31, sect. 3, cod 74123,
Bucureşti. în curînd Editura „Alba¬
tros" va publica „Practica electro¬
nistului amator".

PARASCHIV C. — Piatra Neamţ

Defectul este complex. Nu poate -
fi remediat prin poştă.

ALEXE MARIUS - Caracal
Nu ştim ce se poate recepţiona în
zona dv. Tub ECH81 se poate cum¬
păra de la magazine (eventual la
DIODA). Casetofonul dv. nu poate fi
modificat în stereo.

TODORAN EUGEN — Topliţa
Televizorul nu este construit să
recepţioneze programele radio UUS.
în radioreceptor trebuie verificat re¬
gimul de funcţionare a etajului final
audio — acesta consumă în scurt
timp bateriile.

DINA DANIEL — Constanţa

Dunga albă provine de la etajul
baleiaj verticală; verificaţi tubul 6 0
3.

PASCOTĂ CONSTANTIN — jud.
Caraş Severin

Tubul electronic PL 500 nu poate
fi înlocuit cu tranzistor. Tubul 1T11P
admite o tensiune inversă de 20 kV.
Imaginea se micşorează pe verticală
din cauza amplificatorului final ba¬
leiaj cadre.

UNGUREANU LIVIU — Paşcani

Schema lui Maiak 205 nu este
identică cu a lui Maiak 203.

La receptor L, are 75 spire, iar L 2
are 10 spire.

HIMESCU VASILE — Slobozia

Bîzîitul apare din cauza filtrării in¬
suficiente a tensiunii de alimentare.
ROBU MIHAI - jud. Neamţ
Tranzistoarele BF 245 se produc
în ţara noastră. Potenţiometrele lo-
garitmice nu pot fi înlocuite cu po-
tenţiometru liniar. Nu deţinem da¬
tele bobinelor de la casetofon.
FILIMON B. — Buzău
CDB400 are 4 porţi Şl. Nu puteţi
înlocui tranzistoare TUJ cu unul bi¬
polar. Radioclubul Buzău are telefo¬

nul 33957.

MĂRGĂRIT RADU - jud. Prahovr

Selectoare UIF se găsesc la ma
gazine. Modul de cuplare cu tubul
cinescop este fixat de uzina con :
structoare.

SLĂNOIU GABRIEL - Arad

Vom publica reţeta, schema nu.,
AVĂDANI F. — Braşov

Ascultaţi cu o cască semnalul de
detecţie şi vedeţi dacă şi acolo
apare distorsionat. Prin puncte cu .
casca se poate determina apoi în
amplificatorul AF ce element şi-s
modificat valoarea.

La televizor verificaţi întîi aliment

DELEANU ŞTEFAN - Bucureşti

Orice înlocuire de piese la un am¬
plificator trebuie experimentată şi
adus amplificatorul la parametrii
doriţi. Amplificatorul de antenă la
care vă referiţi a fost experimentat
cu BF173 şi nu ştiu dacă poate
funcţiona cu rezultate bune plan-
tînd BFY90.

Treceţi eventual pe la redacţie.
COCOŞ CRISTiAN — Urziceni

Ne expuneţi o problemă de la
cursul de fizică şi ne cereţi explica¬
ţii la componentele schemei (Am¬
plificator din Culegere de probleme
de fizică, ediţia 1983).

Vă sugerăm să discutaţi această
problemă în clasă, împreună cu
profesorul; poate interesa şi pe alţi
colegi.

Piesele electronice nu se identi¬
fică după desen, ci după un anumit
cod format din litere şi cifre. Drep¬
tunghiul din scrisoarea dv. nu ştim
dacă este diodă, transformator, o
carcasă sau pur şi simplu o figură
geometrică.

I.M

K, KzHîH,
KT5 15B, KT 56€> j

BK3

XT3685M j

QQO
K 5 3

LAZĂR DUMITRU — Botoşani
Receptorul „Volhova" are frec¬
venţa intermediară pe 455 kHz. De¬
sigur, aparatul poate fi alimentat atît
din baterii, cît şi dintr-un alimenta¬
tor cu tensiunea bine filtrată.

Redactor-şef: sug, IOAN ALBE3CU

-—

Redactor* şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA

Secretar responsabil de redacţie; mg. ILIE M1HĂESCU

Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

Administraţia

Editura Scînteia

1 INDEX 442121

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PFSSM „RQMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10378, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA vRIVIŢEI
NR. 64—66.