TEHNICĂ MODERNĂ .
Proiectare asistată de
calculator
Semne convenţionale
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ ..
Magnetofonul — istoric,
evoluţie, utilizare
Semnalul video-complex de
televiziune alb-negru
CQ-YO ......
Antene de emisie şi
recepţie US şi UUS pentru
radioamatori
Observaţii privind traficul
de performanţă în UUS
AUDIO ...
Modernizarea
microfoanelor de amator
LABORATOR .
- Releu de timp
Amplificator pentru telefon
SERVICE ...
Schema electrică a televizoa¬
relor staţionare cu 4, 5 şi 6 C.l
Receptorul T.V. cu consum
redus
Etaj suplimentar de FI
ATELIER ...
Maşina de bobinat
CITITORII RECOMANDĂ.
Maşter warning
VIDEORECORDERE.
Stop-cadru
MAGAZIN AUTO.
Dezvăluirile unui analizor de
gaze
REVISTA REVISTELOR .
Generator Sweep
REVISTA LUNARA
PENTRU CONSTRUCTORII
AMATORI
ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM",
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1,
COD 79784, OF. P.T.T.R. 33,
SECTORUL 1, TELEF0IM:818 35 66-617 60 1072059
' PREŢUL 75 LEI
I
I2DBRMA
PROIECTARE
ASISTATĂ
DE
| dr ing. ŞEH8AIW RADU IOAIESCU
I (URMARE DIN NR. TRECUT)
| Cei interesaţi pot relua analiza pentru alte frec-
1 venţe. Ei vor constata - că pentru frecvenţe mai
| mari decît 1 274,75 MHz caracteristicile de filtrare
1 se repetă în jurul armonicilor impare ale acestei
1 frecvenţe. Trebuie însă acordată atenţie analizei
| efectuate în jurul armonicilor pace, pentru a evita
| nedeterminarea amintită în subcapitolul anterior.
| Astfel nu se va solicita programului efectuarea
| unei analize la frecvenţa de 2 549,50 MHz (armo-
| nica a doua), ci de exemplu la 2 549,49 MHz sau
1 la 2 549,51 MHz, rezultatele fiind practic aceleaşi.
| 6. încheiere
I lată-ne ajunşi la sfîrşitul articolului. Am parcurs
1 împreună, număr de număr, toate etapele alcătui-
r rii programului. *
| Se pot ridica desigur obiecţii cu privire la me-
| toda de expunere aleasă. Unii ar fi preferat o pre-
| zentare integrală a listingului programului de la
| început, continuată cu un număr minim de expli-
| caţii privind utilizarea sa. Este posibil însă ca alţii
| să fi resimţit nevoia unei exemplificări mai ample
| a utilizării sale. Aşa după cum cred că s-a putut
1 constata, m-am străduit să găsesc o linie de mij-
| loc, care să vină şi în întîmpinarea acelora intere-
! | saţi în folosirea acestui prilej pentru lărgirea ba¬
ţi zei de cunoştinţe teoretice.
| Oricum, maniera în care a fost prezentat pro-
| gramul lasă deschisă posibilitatea modificării
| sale. S-ar putea astfel adăuga noi modele biblio¬
tecii existente, s-ar putea mări familia parametri-
| lor ceruţi ca rezultat al analizei sau chiar preve-
(j dea posibilitatea reprezentării grafice a rezultate-
| lor.
| Nu sînt lipsite de interes nici încercările de mă-
| rire a vitezei de execuţie. Acest obiectiv se poate
I] atinge în două etape.’
| 1. Se reformulează unele din instrucţiunile pro-
| gramului implicate în operaţiuni de intrare a date-
| lor şi ieşire a rezultatelor pentru a ocupa o canti-
| tate minimă de memorie, şi apoi se face o com-
| pactare a programului prin reunirea tuturor linii-
! lor care nu este necesar a fi individualizate (adică
I nu sînt apelate prin instrucţiuni de tip GO TO,
| GO SUB, IF, ...).
| 2. Se înlocuieşte varianta BASIC a părţii de
| program destinată calculului admitanţelor circui-
I tului complet (instrucţiunile cuprinse între liniile
| de program 315 şi 4500 inclusiv) şi rezolvării sis-
| ternului (2.2), (instrucţiunile cuprinse între liniile
| de program 55 şi 180 inclusiv) cu o variantă în
1 cod maşină.
1 Tuturor celor interesaţi în astfel de dezvoltări
| ale programului, precum şi celor care doresc lă-
I 1 muriri suplimentare cu privire la cele deja expuse
în cadrul articolului^ le stau la dispoziţie prin in¬
termediul redacţiei. In mod special lor, dar şi ce¬
lorlalţi cititori ai articolului le este destinată suc¬
cinta listă bibliografică de mai jos.
1. „Teoria modernă a circuitelor"; N. Balaba-
nian, Th. A. Bickart; Editura Tehnică, Bucureşti
I 1974. , .
| 2. „Netzwerkanalysen mit Basic"; W. Doberenz;
I Radio Fernsehen Electronik, nr. 1/1986...12/1987.
§ 3. „Analiza şi sinteza circuitelor electrice"; Gh.
i Cartianu; Editura Didactică şi Pedagogică, Bucu-
I reşti 1971.
1 4. „Bazele teoretice şi experimentale ale tehni-
I cii microundelor"; G. Rulea; Editura Ştiinţifică şi
| Enciclopedică, Bucureşti 1989.
(Z= 50.0,0= -6 dB)
58,8 mm ^
(Â/4) | 2
*1
58,8 mm
1274,75 MHz
H s (/l)
50 n.
a= 0 âB/m
1274,75 MHz
(A ^ Fig. 5.
Lista exemplu 5.11 (fi;
ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE I
IN REGIM SINUSOIDAL
*;MODELEI RLCUVDIETP0X3
*■ NUMĂRUL DE NODURI l 9
* elemente: dvr
x ELEMENTE Dl 2
NR L(m) K Zs(Ohm) Za(Ohm) j
A1,A2,A3,A4 E !
Dl .0588 1 86.6 28.87 ;|
1 ,3 ,4 ,2 9
D2 .0588 1 86.6 28.87 |
5 ,7 ,8 ,6 9 I
* ELEMENTE Vî 2
NR Z (Ohm) L(m) K A(dB/rn) f
Al,A2 El,E2
VI 50 n .0588 1 0
3 ,9 5 ,9'. I
V2 50 .0588 1 0
4 ,9 6 ,9
x ELEMENTE Rl 2
NR . VAL.(lcOhm) K K
R1 .05 7 ,9
R2 .05 8 ,9
x CONTINUARE (C/P/A/R/3)I A
x NODURI INTRARE: 1, 9
x NODURI IEŞIRE: 2, 9
x Rg (kOhm): .05
x Rs (kOhm): .05
x BALEIERE (B/N): D
x Fmin (MHz): 1000
x Froax (MHz): 1550
x Fpas (MHz): 275
x PARAMETRU (YUPIET): PIE
36
pura 5.3,6)
?= 1000 MHz
Ap=-0.2 dB 3= 1.00113+00
Gi= 1.9999E+01 3i=-3.1996E-05
Ri= 5.0003E-02 Xi= 2.0502E-07
RF=3.4371E-05 (-89.28 dB)
PH= 3»42 grd
Ge= 1.9999E+01 Be=-8. 1995E-05
Re= 5.00073-02 Xe = 2.0501E-07
RP=3.4371S-05 (-89.23 dB)
Pîl= 3.42 grd
F= 1275 MHz
Ap--41.8 dB
Gi= 2.00073+01
3= 7.57493+07
3i= 1.23663-04
Ri= 4.9983E-02 Xi=-7.08943-07
RP=1.70433-04 (-75.37 dB)
PH=-178.96 grd *
Ge= 2.00073+01 3e= 1.23663-04
Re= 4.9987S-02 Xe=-3.0393E-07
RP=1.7047E-04 (-75.37 dB)
PH=-178.96 grd
Ap=-0.21 d3 3= 1.0011E+00
Gi= 1.9999E+01 Bi= 7.8577E-05
Bi= 5.0003E-02 Xi=-1.9647S-07
RP=3.4435S-05 (-89.26 dB)
PH= -7.27 grd
Ge= 1.9999E+01 Be= 7.8574E-05
Re= 5.0003E-02 Xe=-1.96463-07
RF=3. 44353-05 (-89.26 dB)
PH= -3.27 grd
x CONTINUARE (C/P/A/R/S): C
x TIP ELEMENT <DVR): R
NR VAL.(kOhm) K K
R1 .05 7 ,9
R2 .05 3 ,9
x indice: i
NR VAL.(kOhm) K K
R1 .05 2 ,5
X’ indice: o
x tip ELEMENT (DVR):
x CONTINUARE (C/P/a/r/S )l A
2
TEHNIUM 2/1993
■\
f(MHz)
A p (dB)
j^ej^ 3 )
4000
5,71
-7,76
-1,63
4050
7,36
-7,02
- 2 ., 66
4100
8,75
- 6,30
-4,38
4150
9,77
-5,71
-7,32
4200
10,34
-5,34
-12,75
4250
10,47
-5,23
-29,17
4300
10,26
-5,30
-16,31
4350
9,83
-5,46
-10,48
4400
9,29
-5,62
-7,67
4450
8,69
-5,73
-6,00
4500
3,09
-5,80
-4,91
4550
7,50
- 5,80
-4,15
4600
6,93
-5,74
-3,60
4650
6,39
-5,64
-3,19
4700
5,86
-5,50
-2,87
4750
5,35
-5,34
-2,62
4800
4,86
-5,15
-2,41
4850
4,39
-4,95
-2,25
4900
3,92
-4,75
-2,11
4950
3,46
-4,54
-1,99
5000
3,oi
•“4,32
-1,89
Tabel 5.5 (exemplul 5.10)
x NODURI intrare: 1, 9
x NODURI IESIRS: 7, 9
* Rg (kOhm): .05
* Rs (kOhm )l .05
« BALEIERE (D/N) .* D
x Prain (MHz): 1000
x Fmax (MHz): 1550
x Ppas • (MHz)*. 275
x PARAMETRU (YUPIET): PIS
?= 1000 MHz
Ap=-13.39 dB 3= 1.0937E+01
Gi= 1.9999E+01 Bi=-8.2005S-05
Ri= 5.00033-02 4Ci= 2.0504E-07
RP=3.4371E~05 (-89.28 dB)
PH= 3.42 grd
Ge= 1,99993+01 Be=-8•20063-05
Re= 5.00033-02 Xe= 2.05043-07
RP=3.4370E-05 (-89.28 dB)
PH= 3.42 grd
1275 MHz
Ap=0 dB 3= l.OOOQE+OO
Gi= 2.00073+01 Bi= 1.23663-04
Ri= 4.9983E-02 Xi=-3.0894E-07
RP=1.70433-04 (-75.37 dB)
PH=-178.96 grd
Ge= 2.00073+01 Be= 1.2366S-04
Re= 4.99333-02 Xea-3.0893S-07
RF*1.70433-04 (-75.37 dB)
PHe-178.96 grd
Pa 1550 MHz
Ap=-13.36 dB 3= 1.03543+01'
Gi= 1.99993+01 Bi= 7.85753-05
Ri= 5.0003E-02 Xia-i. 9647:3-07
RF=3»4435E-05 (- 89.26 dB)
PH= -3.27 grd
Ge= 1.99993+01 Be= 7.8584E-05
Re= 5.00033-02 Xea-i.96493-07
RP=3.44353-05 (-89.26 dB)
PHa -3.27 grd
x CONTINUARE^G/P/A/R/S): 3
SE!
Tuburi electronice
ing. ŞERBAW NAICU
(URMARE DIN NR. TRECUT)
1. ELEMENTE DE SIMBOLURI GENERALE
2. ELEMENTE DE SIMBOLURI PRINCIPALE UTILIZATE PENTRU TUBURILE
CU RAZE CATODICE Şl PENTRU TUBURILE CAMERELOR DE TELEVIZIUNE
Simbol
Denumire
Forma preferată
— i h~
Electrozi de deviaţie laterală, figurată 0 pereche de
electrozi
Altă forma
-O-
.(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 2/1993
1STIERE !N RADiOELECTRONiCA
mm
■ 1
OFONUL
* *1
storic,
l utilizare
I 1111 JS
INI
mm
părut înaintea celui de-al
doilea război mondial, după o
„naştere grea", (înregistrarea mag¬
netică a sunetului fiind cunoscuta
acum un secol) magnetofonul a cu¬
noscut ulterior o evoluţie tehnică
fulminantă.
Termenul de „magnetofon" este
general, desemnînd o întreagă
gamă de aparate: magnetofoanele
cu role, casetofoanele compact
cassette şi cartridge, iar mai' recent
videocasetofoanele.
în cele ce urmează prin termenul
de „magnetofon" vom înţelege
magnetofonul cu role, din care s-au
I desprins şi au evoluat şi celelalte ti-
| puri de aparate electronice enume¬
rate mai sus.
Literatura de specialitate dedi¬
cată acestui, aparat este puţin nu¬
meroasă, iar cea în limba română
este ca şi inexistentă. Doar trei
broşuri în limba română i-au fost
dedicate magnetofonului şi.acestea
| cu 30 de ani în urmă.
| Din păcate, magnetofonul a intrat
I într-un nemeritat „con de umbră"
| din cîteva motive mai mult sau mai
; puţin obiective: casetofoanele utili-
■ zînd compact caseta excelează
!, printr-o comoditate pe care nu c
-1 oferă magnetofonul cu role, neatin-
ţ gînd în schimb performanţele elec-
1 trice ale acestuia, iar videocaseto-
| toanele (magnetoscoapele) mo-
| derne oferă un sunet stereofonic de
| o calitate similară (sau chiar mai
| bună) cu a magnetofonului cu role,
| fiind şi mai comod de folosit, avînd
j însă un preţ de cost mai ridicat.
) Cu toate acestea, magnetofonul
| (cu role) este o sursă de sunet
1 unică, rămînînd „regele" sunetului.
] Cum a apărut el?
1 în anul 1888 Oberlin Smith, ame-
1 ricari, publică un articol despre
I principiul înregistrării magnetice a
| sunetului, care va sta la baza pro-
I iectării în 1898, de către danezul
j Valdemar Poulsen a primului apa¬
rat pentru înregistrarea magnetică,
! numit „telegrafori", deoarece era
destinat înregistrării mesajelor tele¬
fonice, prin orientarea domeniilor
magnetice, invenţia a primit Marele
Premiu la Expoziţia Universală de ia
Paris, în 1900.
invenţia consta dintr-un cilindru
de bronz pe care era înfăşurat un fir
de oţel, de-a lungul căruia se de¬
plasa un mic eiectromagneî care
putea să joace succesiv rolul de cap
de înregistrare, de redare sau de
ştergere. Spre deosebire de mag¬
netofoanele actuale, !a telegrafon
„capul" era mobil, iar tamburul fix.
înregistratorul prezenta perfor¬
manţe destul de scăzute (domeniu
de frecvenţă limitat, redare distor¬
sionată şi cu un nivel ridicat ai zgo¬
motului) şi o fiabilitate extrem de
scăzută, tipică tuturor înregistra¬
toarelor cu fir (firul se răsucea apoi
se rupea). - -*
Telegrafonu! ă fost un eşec co¬
mercial.
Pentru îmbunătăţirea sunetului
redat, în 1903, Poulsen introduce
polarizarea de curent continuu a
capului de înregistrare. Ascultarea
programelor înregistrate se făcea
într-o cască.
Procedeul a fost perfecţionat de
inginerul german Stille, care a folo¬
sit în locul firului de oţel prea fragil
o bandă de oţel de 3 mm.
Aparatul era totuşi puţin fiabil,
capetele magnetice uzîndu-se
foarte repede datorită benzii de oţel
pe care se înregistrau sunetele. • ţţ
O versiune mai perfecţionată âţ
telegrafonuiui a. fost comercializată
în 1920 de către American. Tele-ţ
graphone Cornpany şi consta în
două mdsoare de fir acţionate cu un
motor electric.
Ulterior, progresele . în domeniu
s-au datorat lui W.l. Carlson şi
G.W. Carpenter, din marina ameri-ţ;
cană, care, în colaborare cu Bell Te-ţ.
lephone au studiat _ transmiterea
mesajelor prin cablu. în 1927 ei' au
brevetat o metodă de „polarizare în
•curent alternativ", metodă perfec¬
ţionată ulterior, care a deschis dru¬
mul către înregistrarea şi redarea
de caiitate de astăzi.
La sfîrşitul anilor 20 firma Fox
pagini realizate de ing. ŞEftBARt NAI.CU I
:ro v ; ;\LUL VIDEO-COMPLEX
’ EWSZIUNE ALB i\IEGRU
Semnalul video-complex (S.V.C.)
se obţine prin însumarea semnale¬
lor de imagine, a semnalelor de
stingere şi a celor de sincronizare.
Deci ei conţine toate informaţiile
necesare pentru a putea reproduce
la recepţie imaginea captată de ca¬
mera de luat vederi.
Valorile nominale ale nivelurilor j
caracteristice ale semnalului video-
complex sînt reprezentate în figura 1.
Se observă patru niveluri carac- i
teristice şi anume: x
— nivelul de alb* care cores- j
punde valorii maxime a semnalului, i
în cazul semnalului video pozitiv; j
— nivelul de stingere;
— nivelul de negru, foarte apro- ;
piat de cel de stingere, între ele j
existînd un spaţiu de protecţie (de
gardă);
— nivelul (impulsurilor) de sin-ţ
cronizare care corespunde valorii
minime pentru semnal video pozitiv.
Nivelurile semnalului video-com¬
plex se pot defini şi procentual (%),
luînd ca referinţă nivelul de stingere
sau de sincronizare şi sînt prezen¬
tate în tabelul de mai jos.
- durata impulsului de stingere
pe orizontală - 11,7...12,3 ^s;
- intervalul dintre frontul ante¬
rior al impulsului de sincroni¬
zare pe orizontală şi frontul
posterior al impulsului de
stingere pe orizontală (valoare
medie calculată) --10,5 yus;
• durata palierului anterior a!
impulsului de stingere pe ori¬
zontală = 1,2...1,8 n s;
- durata impulsului de sincroni¬
zare pe orizontală =. 4,5...4,9 jjs;
■ durata fronturilor impulsului
de stingere pe orizontală =
0,2...0,4 M s;
- durata fronturilor de sincroni¬
zare pe orizontală = 0,1...0,3 jus;
■ valoarea nominală a duratei
unui cîmp = 20 ms;
• durata impulsului de stingere
pe verticală = 25 H+a;
- durata fronturilor impulsului
de stingere pe verticală =
0,2...0,4 jus;
- durata primei secvenţe de im¬
pulsuri de egalizare = 2,5 H;
- durata secvenţei de impulsuri
de sincronizare pe verticală =
semnai sincronizare
semnal imagi ne
\ \ semna] u r comp lex
. \ \\ , lîvd de alb
~Vr ~ i i
Vi /Hi . .,
ţ f \ ; nivel cie negru
r H r m ţ 1 j st ir gere
- — iJ -. 1 ^nivel de sincronizare
.njveL de_negru
nivel de stingere
’ nivel "de sincronizare
Nivelul ^
{%)
Valoarea în procente luînd ca referinţă'
nivelul de stingere j nivelul de sincronizare
nivel de alb
100
100
nivel de negru
0...7
30...35
nivel de stingere
0
30
nivel de sincronizare
-43
0
liuijuumwtrirnr^n
Banda de frecvenţe a semnalului
de stingere transmis are valoarea
nominală de 6 MHz.
în figura 2 prezentăm forma im¬
pulsurilor de stingere şi de sincro-
nizare pe orizontală, în figura 3
forma semnalului de sincronizare
în intervalul de stingere pe verti¬
cală, iar în figura 4 forma impulsuri¬
lor de egalizare şi crestare.
Semnificaţia şi valoarea simbolu¬
rilor din ultimele trei figuri sînt ur¬
mătoarele:
H — valoarea nominală a duratei j
unei linii = 64 /us;
2,5 H;
- durata celei de-a doua sec¬
venţe de impulsuri de egali¬
zare = 2,5 H;
- durata impulsului de egali¬
zare = 2,25..,2,45 ms;
- valoarea nominală a duratei
unui impuis de sincronizare
pe verticală = 27,3 ws;
- durata crestăturii dintre im¬
pulsurile de sincronizare pe
verticală = 4,5...4,9 ms;
- durata fronturilor impulsuri¬
lor de egaljzare şi de sincroni¬
zare pe verticală = 0,1...0,3 /xs.
cîmp par-
-□mp impar
nnfFa™ijinnnnpnnrt
-cîmp par
4
Movietone pune ia punct procedeu!
de înregistrare sonoră pe fiim optic,
citirea făcîndu-se cu un sistem fo-
îoeiecîric.
în 1928 inginerul german Fritz
PfSeumer înlocuieşte banda de oţel
cu una de hîrtie acoperită cu oxid
de fier. Ca rezultat capul de înregis¬
trare nu se mai uza atît de repede.
Apăruse astfel banda magnetică".
. în 1935 James Milier, american, a
inventat un sistem mecanic de înre¬
gistrare pe peliculă, dezvoltat ulte¬
rior de firma Philips. A rezultat ast¬
fel înregistratorul Philips-Miller,
utilizat în studiourile de radio.
Magnetofonul modern a apărut în
urma eforturilor inginerilor de la
firma germană AEG, înainte de cei
de-a! doilea război mondial.
Deşi aproape toate istoriile mari¬
lor descoperiri ştiinţifice notează în
1940: producţia în serie a magneto¬
fonului (SUA) şi banda de magne¬
tofon din material plastic (SUA),
este de notat că încă din 1935
„magnetofonul" german folosea
bandă de plastic acoperită cu mate¬
rial magnetic. Banda de oţel folosită
atunci în SUA era de o caiitaîe su¬
perioară, dar banda de plastic era
deja mult mai ieftină şi uza mai-
puţin capetele. Aparatul a fost de¬
numit de firma germană Telefun-
ken „magnetofon" de la latinescul
„magnes" (magnet) şi grecescul
„phon" (sunet).
Termenul de „magnetofon" apare
prima dată în Germania, în 1931;
aparatul folosea însă o polarizare,
de curent continuu a capului de în¬
registrare.
Magnetofonul a fost utilizat în
timpul ’ celui de-al doilea război
mondial de unele servicii .de spionaj
şi contraspionaj.
De abîa după terminarea' războiu¬
lui mondial, cînd americanii au in¬
trat în posesia arhivelor AEG s-au
putut constata progresele deose¬
bite pe care germanii le realizaseră
în privinţa "magnetofonului. Acesta
devenise un aparat modern cu o
bandă de frecvenţă de 10 kHz, folo¬
sind bandă de hîrtie acoperită cu
material magnetic, precum şi teh¬
nica polarizării de curent alternativ.
în "1947 firma Schoteh scoate
prima bandă comercială din hîrtie
acoperită cu oxid negru de fier şi
răspîndirea magnetofoanelor înce¬
pe să devină un fapt real, ajungîn-
du-se azi la forme, dimensiuni şi
performanţe de nebănuit altădată.
Deşi faptul este astăzi aproape
necunoscut, a existat şi o producţie
românească de magnetofoane
(1959—1960).
Printre tipurile de magnetofoane
de producţie indigenă figurează
cele realizate ia atelierele D.P.T.
Ciăbucet, ia - cooperativa „Radio
Progres" şi la cooperativa „Oltul"
din Turnu Măgurele.
Astfel magnetofonul „Doina" avea
următoarele performanţe:
— greutate: î 1 kg;
— spectrul de frecvenţe redate:
50—7 000 Hz (la viteză de 9,5 cm/s);
— viteza de antrenare a benzii:
4,75 cm/s şi 9,5 cm/s.
înregistrarea şi redarea se face
pe două piste, magnetofonul pose-
dînd comenzile; „redare", „înregis¬
trare", „repede înainte" ‘şi „repede
înapoi".
Aparatul avea un aspect plăcut şi
prezenta o bună rezonanţă a cutiei
de montaj.
Un alt tip de magnetofon româ¬
nesc este cei proiectat şi realizat de
un grup de ingineri şi tehnicieni de
la cooperativa „Oltul" din Turnu
Măgureie.
Performanţele saie erau:
— greutate: 12 kg;
— consum total de putere: 100 VA;
— putere nominală a amplifica¬
torului de redare: 2 W/sarcină 4 O;
— distorsiuni totale ale lanţului
de înregistrare-redare: 6,5%;
— banda de frecvenţe redare;
80—7 000 Hz;
— neuniformitatea caracteristicii
de frecvenţă: 5 dB;
— dinamica: 38 dB;
— sensibilitatea la borna de mi¬
crofon; 4 mV.
’ Posedă comenzile: „redare", „în¬
registrare", „repede înainte" şi „re¬
pede înapoi".
Perfecţionarea continuă a mag¬
netofonului cu role duce la apariţia
primefor casetofoane în 1956 în
SUA, fiind utilizate ca -dictafoane.
în Europa ele au apărut în 1959 fi¬
ind realizate de firmele Grundig şi
Philips, utiiizînd bandă magnetică
de aceeaşi lăţime cu a magnetofoa¬
nelor cu role (6,25 mm), dar avînd
performanţe inferioare.
Intre 1963—64 firma Philips a reali¬
zat casetofonul cartridge (cartuş).
între timp, J951—1953, s-âu
făcut primele demonstraţii privind
înregistrarea imaginii de către fir¬
mele RCA, AMPEX şi M1NCOM, iar
primul aparat folosii pentru înregis¬
trarea şi redarea programelor de te¬
leviziune, folosind banda magne¬
tică a fost produs în anul 1955 de
firma AMPEX (folosind principiul
-îs®, . ..'
rotirii capetelor).
De aici pînă la apariţia videocase-
tofoanelor actuale nu a mai fost de-
cît un pas.
în 1975 firma SONY a'produs pri¬
mul casetoscop pentru marele pu¬
blic (format BETA), iar cîteva luni
mai tîrziu, firma JVC a elaborat vi-
deocasetofonul format VH.S, care
are în prezent răspîndirea cunos¬
cută.
In Europa, firma Philips a finalizat
modelul V-2000 care utilizează ca¬
seta cu bandă magnetică folosită în
ambele sensuri.
BIBLIOGRAFIE:
1. Construirea magnetofonului
— T.M. Băjenescu, Editura Tehnică,
1959.
2. Magnetofonul. Descriere-în-
treţinere-depanare — ing, Mircea
Popescu, Editura Tehnică, 1962.
3. Depanarea receptoarelor de
radio şi televiziune. M. Băşoiu,
Eneea-Barbu, Editura Didactică şi
Pedagogică 1972 (Cap. 12 Depana¬
rea magnetofoanelor)
4. Scheme de televizoare, mag¬
netofoane, picupuri (voi. II) M. Si-
lişteanu, 1. Presură; Editura Teh¬
nică, 1976.
5. Producţia de sunet — Michaei
Roberts, Editura Tehnică, 1991.
*■ 6. Stereofonia — Gh. Grigore,
Editura Tehnică, 1991.
7. înregistrarea magnetică şi
magnetofonul — I. Silvestry, M. Ai-
per — Editura Tehnică, Bucureşti,
1956.
Canalul de transmisie
Pentru radiodifuzarea semnalu¬
lui video-compîex, în ideea reduce¬
rii benzii de frecvenţă ocupate de
emiţător, se.suprimă una din ben¬
zile laterale, rezultate în urma'mo¬
dulaţiei. Suprimarea se efectuează
cu ajutorul unui filtru numai parţial
(la emiţător), datorită imperfecţiu¬
nii filtrului obţinîndu-se un spectru
de radiofrecvenţă cu rest de bandă
laterală (RBL).
în majoritatea standardelor se
transmite banda laterală superi¬
oară. txcepţie face standardul en¬
glez (la care se transmite banda la¬
terală inferioară) şi cel francez, la
care pentru canale impare se trans¬
mite banda laterală inferioară, iar
pentru canaie pare se transmite
banda laterală superioară;
în figura 5 prezentăm caracteris¬
tica de frecvenţă a unui emiţător
T.V. în norma noastră (O.f.R.T.).
Polaritatea modulaţiei în standar¬
dul nostru (O.i.RT.) este negativă,
adică o micşorare a strălucirii ima¬
ginii transmise determină o creş¬
tere a puterii radiate. S-a preferat
acest tip de modulaţie considerîn-
du-se că manifestările semnalelor
perturbatoare care se suprapun
peste semnalul util sînt mai puţin
supărătoare.
. în figura 6 prezentăm comparativ
cele două tipuri de modulaţie a
semnalelor T.V. şi anume: pozitivă
(a) şi negativă (b).
Se observă că frecvenţa pur¬
tătoare de sunet (f.p.s.) este mai
mare ea frecvenţa purtătoare de
imagine (f.p.i.), diferenţa dintre ele
fiind de 6,5 MHz + 0,001 MHz.
Semnalul de imagine este cu¬
prins între limitele: (f.p.i. - 1,25)
MHz şi (f.p.i. + 6,375) MHz, iar cel
de 'sunet ocupă o bandă de ±0,125
MHz (250 kHz) în jurul lui f.p.s.
Atenuarea semnalelor radiate de
către emiţător în afara acestor li¬
mite trebuie să fie de minimum
20 dB (dacă se consideră atenuarea
ia.f.p.i. egală cu 0 dB), iar a frecven¬
ţei f.p.i. - (4,43 ± 0,1) MHz trebuie să
fie de cel puţin 40 dB.
Lăţimea benzii de frecvenţe în
care se transmite semnalul video-
compiex (inclusiv sunetul) este de
8 MHz.
Nivelul maxim ai amplitudinii ten¬
siunii purtătoare de radio-frecvenţă
(100%) trebuie să corespundă valo- j
rii amplitudinii acestei tensiuni în
timpul transmiterii impulsurilor de
sincronizare, iar nivelul minim tre¬
buie să corespundă transmiterii ni¬
velului nominal de alb şi trebuie să
fie mai mic de 10% din nivelul maxim
ai purtătoarei.
Nivelul de stingere al semnalului
radiat nu trebuie să aibă o abatere
mai mare de ± 2,5% din valoarea no¬
minală (egală cu 75% din nivelul ma¬
xim al purtătoarei) indiferent de
conţinutul imaginii.
Nivelul purtătoarei la transmisia
nivelului de negru trebuie să fie cu
0... 4,5% sub nivelul de stingere.
Semnalul de imagine este trans¬
mis cu modulaţie de amplitudine iar
sunetul însoţitor este modulat în
frecvenţă.
TEHNPJM 2/1993
5
Pagini realizate In colaborare
STERUL TINERETULUI şl SPORTULUI
Antene de emisie şi recepţie US şl UUS
i este cîţiva ani se împlineşte un secol de
cînd fizicianul şi profesorul rus Âleksandr Stepa-
novici Popov (1859—1906) de la Universitatea
din St. Petersburg, a imaginat şi folosit pentru
prima oară în lume o antenă conectată la un ra-
dioemiţător şi un radioreceptor.
Aceasta i-a permis să poată transmite şi recep¬
ţiona semnale radio, în telegrafie, la distanţe din
ce în ce mai mari, chiar şi pînă la 50 km. Pentru
acest motiv specialiştii din fosta Uniune Sovie¬
tică îl consideră pe Popov inventatorul radioului
şi, în memoria lui, în fiecare an, la 7 mai se
sărbătoreşte „Ziua radioului", acolo.
în realitate, nu se poate vorbi de un singur in¬
ventator al radioului ci de mai mulţi, care' s-au
preocupat simultan de o astfel de problemă, în-
cepînd de pildă cu profesorul de fizică german
Heinrich Hertz (1857—1894) care în 1888 a reali¬
zat primul generator de unde electromagnetice,
continuîndu-se apoi cu fizicianul francez Eduard
Brânly (1844—1940), care a inventat coherorul,
un dispozitiv ce pune în evidenţă prezenţa unde¬
lor electromagnetice, şi inginerul italian Gu-
giielmo Marconi (1874—1937), realizatorul pri¬
melor staţii de emisie radiotelegrafice de mare
putere, în Anglia, cu care a reuşit să. facă prima
transmisie peste Oceanul Atlantic, între oraşul
Poldhu din Anglia şi insula Terra Nova, de lîngă
SUA, în telegrafie. Popov a folosit coherorul lui
Branly şi a realizat antena, iar Marconi a utilizat
atît coherorul, cît şi antena. De fapt, antena lui
Popov, era un simplu fir, o sîrmă cu o lungime
de cîţiva zeci de metri, care, cel puţin la început,
nici nu se ştia cum i se poate calcula lungimea j
ing. LSVIU MACQVEANU Y03RD -
Maestru al sportului
s-* ' c „• ■ §
optimă, în raport cu lungimea de undă a emiţăto¬
rului.
Ulterior, în secolul nostru, au fost stabilite me¬
tode de calcul foarte precise cu privire la antene
şi s-au realizat diverse tipuri de antene, fie de
către specialişti, cît şi de mai mulţi radioamatori
din lume, în special în omeniul undelor scurte şi
ultrascurte, pentru benzile de radioamatori.
Pe plan mondial au apărut diverse cărţi cu pri¬
vire la antenele pentru radioamatori, cum sînt
„Antennabook", editată periodic de către Aso¬
ciaţia radioamatorilor din SUA (A.R.R.L. — Ame¬
rican Radio Relay League), „Antennenbuch" de
K. Rothammel din Germania şi altele. La noi în
ţară au fost publicate de asemenea cîteva cărţi
despre antene, foarte bune dar, din păcate
într-un număr redus de exemplare, epuizate ra¬
pid şi aceasta în urmă cu 10—15 ani, cum au fost,
de exemplu, următoarele: „Antene pentru trafi¬
cul de radioamatori" de ing. Gheorghe Stănciu-
lescu — Y03DZ — Editura Sport-Turism, 1977 şi
î,Antene pentru radioamatori" de ing. losif Re-
mete — Y02CJ — Editura Tehnică, în două
volume, 1979.
De asemenea au apărut o serie de cărţi privind
radioamatorismul, în care se găseau capitole în¬
tregi despre antene, destul de ample, cum este
cazul cu volumele: „Aparate de recepţie şi emisie
de unde scurte şi ultrascurte" de ing. Liviu Maco-
veanu — Y03RD — Editura Tehnică, 1958; „Ghi¬
dul radioamatorului" de ing. Ovidiu Olaru —
Y03UD, ing. Victor Nicolescu — Y03VN şi ing. M.
Stoica — Y03JY, Editura Tehnică, 1968 şi „Manu¬
alul radioamatorului începător" de ing. Mihai
Tanciu — Y03CV şi colonei Ion Vidraşcu —
Y03XJ, Editura Consiliului Naţional pentru Edu¬
caţie Fizică şi Sport (CNEFS), 1969.
Fireşte că toate aceste publicaţii s-au epuizat
de mult şi Q|e nu mai pot fi găsite decît la unii ra¬
dioamatori care şi le-au procurat în vremurile
respective sau, în bibliotecile publice.
Din această cauză redacţia revistei „Tehnium",
spre a veni în ajutorul tinerilor radioamatori, care
nu mai dispun de o astfel de documentaţie, şi-a
propus să publice o serie de articole despre
unele antene de emisie pentru unde scurte şi ul¬
trascurte mai răspîndite în lumea radioamatoris¬
mului şi mai uşor de realizat, oferind totuşi per¬
formanţe satisfăcătoare.
Şi acum să abordăm concret acest domeniu.
Antenele se împart în două categorii: de recep-
ROMÂNIA
.\iK3id 1 SAmi-gftal
,MHz 2-WAY RST
bservapt privind
. traficul
de performanţă
în UUS
ÎNG. SOLI I.IUUUS
STE .IAŞI 1
1900 TIMIŞOARA
ctivitatea în U.U.S. a .cres¬
cut mult în ultimii ani atît în rîndurile
radioamatorilor străini cît şi a radio¬
amatorilor YO.
Răsfoind evidenţele şi logurile pe
ultimii 10 ani, constat că în ultimii
4—5 ani m-am reîntîinit în benzile
de UUS atît în 144 cît şi în'432 MHz
cu mulţi radioamatori, cu _ care
înainte aveam dese contacte’ doar
în US („scurte") şi poate nu întîm-
plător cu aceştia am realizat le¬
gături de performanţă, legături la al
căror succes a contribuit foa'rte
mult experienţa lucrului în trafic
cîştigată în unde scurte.
Una dintre cele mai frumoase
legături în 144 MHz astfel realizate
a fost prima legătură directă BUCU¬
REŞTI — TIMIŞOARA, pe 8 august
1978 — cu fostul „scurtist" şi actu¬
lui „scurtist" şi „uus-ist" de perfor¬
manţă Y02IS. O dată „gheaţa
spartă" performanţa a fost repro-
■ LT A”Ve
dusă şi cu Y02FP şi Y02BB (tot
„scurtişti" din Timişoara),, din Bucu¬
reşti am mai lucrat cu Y02IS şi cu
Y02FP (după informaţiile avute la
dispoziţie) Y03JJ şi Y03JW („scur¬
tişti" de performanţă), Y03ARD,
Y03CO. La fel pot cita şi legătura
directă cu Y06BCW — prima
legătură Bucureşti — Tg. Mureş (10
august 1978) si repetată ’ cu
Y06AFP, Y06ÂZR, Y06CBM,
Y06XR şi Y06KNI. Este de remar¬
cat că toate aceste legături s-au
realizat în telegrafie nemodulată —
cw, la viteze diferite, în funcţie de
condiţiile concrete de propagare şi
QRM (între 50 şi 150 litere/minut) în
stil „US“ — adică ambele staţii lu-
crînd pe aceeaşi frecvenţă, deci se
poate face ascultarea numai a frec¬
venţei proprii (de fapt cel mai
răspîndit mod de lucru şi care, din
păcate este încă foarte puţin în¬
cetăţenit în rîndul „tradiţionalilor"
UUS-işti YO.
Desigur propagarea undelor ra¬
dio are specificul ei în fiecare bandă
de frecvenţe acordate amatorilor, în
parte. Chiar în cele cinci benzi de
US (3, 5, 7, 14, 21, 28 MHz) în funcţie
de anotimp şi de oră, în fiecare zi fi¬
ind condiţii specifice de propagare
— şi pentru obţinerea rezultatelor
mai deosebite trebuie ţinut cont de
acestea. Lucrurile se întîmplă la fel
şi în UUS. Zilnic — propagarea faţă
de media zilei este de obicei mai
„bună" în timpul inversiilor de
răsărit (orele 4—7 locaie) si apus de
soare (orele 17—20), respectiv la
prînz în jurul orei 12—13.
în decursul unui an, în funcţie de
anotimp, activitatea în UUS are
specificul ei. Astfel putem deosebi
(desigur limitele nu sînt nete) ur¬
mătoarele perioade specifice:
1. PERIOADA DE IARNĂ — 1
decembrie — 28 februarie, caracte¬
rizată printr-o propagare „tropo" în
general proastă. Uneori apar „in¬
versiuni" de tip anticiclonic — cînd
timp de cîteva zile se pot lucra staţii
foarte'îndepărtate. Rezultate foarte
bune în asemenea condiţii se pot
realiza în special în 432 MHz.
în această perioadă sînt organi¬
zate doar două concursuri: „Q.K.
Sărbători de iarnă" (de obicei pe 26
decembrie) şi SP9VHF (a doua du-
ing. ICSiF LIWGVAY Y05AVN/3
minică şi luni seara din februarie —
în două etape), cu o participare re¬
lativ slabă (pînă la 100 QSO/con-
curs). Activitatea „tropo" relativ
slabă din această perioadă este
compensată de satisfacţiile pe care
le oferă lucrul prin reflexie pe ur¬
mele de meteoriţi (M.S.). Astfel în¬
tre 9 şi 14 decembrie (Geminide)
respectiv între 2 şi 5 ianuarie (Qua-
drantide) trec două roiuri foarte
„active" (statistic cca 60—100 refle¬
xii/oră) şi pe 21—22 decembrie un
roi mai sărac (Urside).
2. PERIOADA DE PRIMĂVARĂ
— 1 martie — 30 mai — caracteri¬
zată prin treceri frecvente de fron¬
turi atmosferice şi inversiuni zilnice
remarcabile (în special cînd se
anunţă pericol de brumă pentru
lucrătorii din agricultură). Condiţii
de propagare mai. deosebite se sta¬
bilesc doar pentru perioade scurte
(cîieva zeci de minute, eventual
ore). Concursuri mai importante în
UUS sînt IARU (prima sîmbătă şi
duminică din martie) — cu o partici¬
pare din ce în ce mai numeroasă în
ultimii ani. Cînd condiţiile schim¬
bătoare ale vremii permit, în acest
concurs se realizează legături
tropo interesante. Concursul cel
mai „populat" al perioadei rămîne
ţie şi de emisie. Cele de emisie se pot folosi şi la
recepţie, în schimb cele de recepţie nu se pot fo¬
losi totdeauna ia emisie.
Antenele de recepţie au de obicei o lungime
oarecare, pe cînd cele de emisie sînt totdeauna
calculate pentru anumite lungimi de undă şi au
dimensiuni bine determinate.
în general, antenele de recepţie nu sînt de tip
directiv, pe cînd cele de emisie au o directivitate
mai mult sau mai puţin pronunţată.
Condiţiile ce se impun unei antene, indiferent
pentru ce scop este folosită, sînt următoarele:
a) să fie cît mai degajată de masele metalice
din jur;
b) să fie instalată la o înălţime cît mai mare faţă
de sol;
c) să aibă capetele bine izolate;
d) să fie solid construită, cu un conductor co¬
respunzător ca diametru pentru o anumită lun¬
gime, pentru a nu se rupe.
O antenă bună de emisie trebuie să lucreze cu
unde progresive pe fideri, pentru a se asigura o
transmisie a energiei de la emiţător la antenă cu
pierderi cît mai mici.
Puterea radiată de o antenă, Prad, este dată de
relaţia:
Prad = R • I 2 [w]
în care: R este rezistenţa de radiaţie a antenei, ra¬
portată la un punct determinat al antenei, în Q; I
este valoarea eficace a curentului de radiofrec-
venţă în punctul considerat al antenei, în A.
Randamentul unei antene este:
Prad
^ ’P
K 0
unde P 0 este puterea aplicată la bornele antenei,
în W.
Randamentul antenei poate scădea mai ales la
frecvenţe ridicate, datorită corpurilor învecinate.
Coeficientul de directivitate al unei antene, no¬
tat cu D, este calculat de obicei pentrb unde
scurte în raport cu generatorul izotrop (care ra¬
diază unde sferice) în vid. El arată de cîte ori este
nevoie să se mărească puterea radiată de gene¬
ratorul izotrop pentru a obţine acelaşi cîmp de
radiaţie cînd este pus în locul unei antene cu
efect directiv. Coeficientul D pentru o antenă în
A/2, în vid, este 1,64.
Cîştigul unei antene este dat de formula:
e D-v
1,64
El arată cu cît poate fi micşorată puterea apli¬
cată unei antene oarecare, înlocuind antena în
A/2 (în vid) cu antena dată, pentru a asigura
aceeaşi intensitate a cîmpurilor create de antena
examinată în direcţia dată şi de antena etalon în
direcţia radiaţiei sale maxime.
Diagrama de directivitate a unei antene, sub
forma unei serii de lobi de radiaţie, reprezintă
distribuţia’ intensităţii cîmpului electric creat de
antenă, funcţie de direcţia de radiaţie.
Intensitatea cîmpului creat de o antenă în direcţia
de radiaţie maximă se determină cu formula:
120 7T Ih
E =--- [v/m]
d
în care: I este intensitatea curentului de R.F. în
ventrul de curent în A, şi nu neapărat în punctul
de conectare al antenei la emiţător;
h = înălţimea efectivă a antenei, faţă de sol în
metri;
d = distanţa de la antenă la punctul de recepţie,
în m;
Cunoscînd curentul din antenă şi înălţimea
efectivă, se poate determina intensitatea cîmpu¬
lui radiat de antenă la oric.e distanţă de-a lungul
direcţiei radiaţiei maxime.-
Impedanţa caracteristică (Z A ), în ohmi, este
determinată de gama de frecvenţe. Pentru un
singur conductor cilindric, cu lungimea I (ce se
poate asimila radiatorului — vibratorului — nesi¬
metric), impedanţa caracteristică este:
Z A = 60 (In —-1) [H]
în care d = diametrul conductorului, în metri.
Pentru radiatorul simetric:
z * =120(lr ’ 7^r- a577) [n]
Antenele se alimentează prin intermediul unor
conductoare numite fideri. La antenele asime¬
trice este folosit un singur fider, la cele simetrice,
doi.
Fiderii pot fi paraleli (apropiaţi sau mai distan¬
ţaţi, în aer sau incluşi în mase plastice) sau de tip
concentric (coaxiali).
Capacitatea unor fideri paraleli liberi, neizo¬
laţi, este dată de relaţia:
C =-ă" [pF/cm]
9,2 Ig —
în care: d este distanţa dintre axele conductoare¬
lor, în cm; r — raza conductoarelor, în cm.
La fiderii coaxiali, această capacitate este:
q — — [pF/cm] f
4,6 Ig
de
unde: d e este diametrul tubului exterior, în cm;
dj este diametrul tubului (sau firului) inte?
rior, în cm.
Impedanţa caracteristică a unui fider nu este
funcţie de lungime. Ea se exprimă în ohmi şi este
dată de relaţiile:
d
Z = 276 Ig— (pentru fideri paraleli, în aer);
Z = 138 Ig
de
(pentru fideri coaxiali).
Dacă fiderii sînt izolaţi sau înglobaţi în mase
plastice, impedanţele caracteristice sînt date de
formulele:
(pentru fideri paraleli);
(pentru fideri coaxiali).
în care: e este constanta dialectrică a materialului
izolant şi are aproximativ următoarele valori:
— pentru cauciuc 3 ; pentru polietilenă 2,4 ;
— pentru vinilin 4 ; pentru nylon 3,6 ;
— pentru trolit 2,6;
Impedanţele spre antenă şi spre emiţător tre¬
buie să fie egale cu impedanţa caracteristică a li¬
niei de fider.
'Pentru acest motiv, antenele trebuie adaptate,
iar între fider şi emiţător se realizează un cuplaj
reglabil, prin prize sau varierea unor inductanţe,
ori prin folosirea filtrelor de adaptare (filtru n- sau
| Collins).
| Lungimile fizice ale fiderilor pot sau nu să fie
| funcţie de lungimea de undă A. De obicei, cei mai
I practici sînt fiderii care nu depind de A, şi pot
1 avea orice lungimi.
I Lungimile fizice ale antenelor sînt-totdeauna
1 funcţie de A.
I (CONTINUARE IN NR. VIITOR)
tradiţional SRKB (primul sfîrşit de
săptămînă din mai). în acest con¬
curs se verifică practic aparatura
pentru sezonul de vară şi toamnă,
foarte bogate în evenimentele UUS.
Amatorii de meteo scatter se pot
servi de probabilităţile oferite de
roiurile Lyride (19—23 aprilie) şi
ETA Aquaride (1—8 mai). încep să
apară cazurile de ionizare puter¬
nică a straturilor superioare ale at¬
mosferei care fac posibile legături
la foarte mare distanţă în 144 MHz
prin reflexie pe stratul sporadic io¬
nizat E (ES).
3. PERIOADA DE VARĂ — 1 iu¬
nie — 31 august — se caracteri¬
zează (cu mici excepţii) printr-o
propagare „tropo“ bună în 144 şi
432 MHz. Este perioada cu cea mai
mare activitate în UUS zilnic; prin
inversiile de dimineaţă şi seară se
pot realiza legături deosebite. Pre¬
ocuparea cea mai de seamă a UUS-
iştilor europeni în această perioadă
este urmărirea evenimentelor E§ —
prin care se realizează uşor legaturi
la 1000—2500 km. în această peri¬
oadă sînt organizate şi tradiţiona¬
lele concursuri cu o masivă partici¬
pare (100—500 QSO/concurs în 24
ore) P.D. şi Y05VHF (prima
sîmbătă şi duminică din iulie); LZ
VHF (prima sîmbătă şi duminică din
august, în două etape) şi Mediteran
V/UHF (ultima sîmbătă şi duminică
din august). La acestea se mai
adaugă şi concursurile mai puţin
popularizate şi mai recent anunţate
ca CQ—V (primul sfîrşit de
săptămînă din iunie), Tesla Memo¬
rial (suprapus cu P.D. şi Y05VHF),
YO—DX (suprapus cu LZ—VHF, dar
cu perioade şi regulamente com¬
plet diferite) şi ALPI ADRIA supra¬
pus cu etapa a Ii-a a LZ-VHF-ului.
Lucrul în aceste concursuri inter¬
naţionale aduce satisfacţii deose¬
bite, mai ales cînd în timpul lor apar
posibilităţi de lucru speciale „super
tropo" sau „E s “. Perioada se carac-
terizeză şi printr-o activitate sporită
prin reflexie pe urme de meteoriţi.
Astfel sînt foarte active ARIETI-
DELE (4—12 iunie), DELTA AQUA-
RIDELE (26—31 iulie) şi PERSEI-
DELE (10—14 august). Din ultima
decadă a lui iulie şi pînă la începutul
lui noiembrie este de fapt şi activita¬
tea^ maximă prin reflexie urme de pe
meteoriţi sporadici — astfel încît cu
o şansă mai mică sau mai mare
acest mod de lucru este practicabil
zilnic în această perioadă.
4. PERIOADA DE TOAMNĂ 1
septembrie — 30 noiembrie — de¬
butează cu unul dintre cele mai
mari concursuri ale anului: IARU
Reg. I în 144 MHz urmat de con¬
cursurile cu o activitate din ce în ce
mai mare ca IARU Reg. I în UHF şi
SHF (prima sîmbătă şi duminică din
octombrie) paralel cu DM-ukw,
etapa de 432 MHz. Peste o
săptămînă DM-ukw în 144 MHz
şi UP2—VHF, respectiv SP9VHF
ediţia de toamnă. Sezonul de con¬
cursuri al anului se încheie practic
cu IARU — Reg. I — în cw — „MAR-
CONI MEMORIAL" (prima sîmbătă
şi duminică din noiembrie) şi
HG—VHF (a doua sîmbătă şi dumi¬
nică din noiembrie, în două etape).
Perioada se remarcă prin apariţia
unor inversiuni troposferice de
lungă durată cînd timp de cîteva zile
se pot realiza în 144 şi 432 MHz (din
experienţa radioamatorilor străini
chiar şi în frecvenţe mai înalte) le¬
gături de peste 1000 km.
Roiurile de meteoriţi din această
perioadă sînt puţin active (10—20
reflexii/oră) — ORIONIDE (19—23
X), TAURIDE (16—17 XI) si LEO-
NIDE (15—17 XI). Sînt condiţii op¬
time pentru legături MS prin meteo¬
riţi sporadici. y
Recapitulînd cele de mai sus, ce¬
lor dornici să realizeze performanţe
deosebite în UUS li se recomandă:
— lucrul cu VFO, VXO sau VFX
— ambii corespondenţi pe aceeaşi
frecvenţă. Radioamatorii străini
după CQ ascultă numai frecvenţa
proprie;
— lucrul în telegrafie nemodu¬
lată (cw) sau telefonie cu bandă la¬
terală unică şi purtătoare suprimată
(SSB). Eventual cu surse mult mai
mici AM — foarte bine puse la
punct;
— urmărirea şi utilizarea la ma¬
xim a posibilităţilor de propagare
deosebite oferite de natură („ES“,
„MS“, „supertropo", etc.);
— participare la cît mai multe
concursuri, în special internaţio¬
nale, cînd se cîştigă multă expe¬
rienţă de trafic;
— în traficul de zi cu zi, dar mai
ales la apariţia de ES, supertropo şi
în concursuri să se. respecte regu¬
lile de trafic bine încetăţenite în tra¬
ficul de US, şi anume:*
a) operativitate;
b) manipulare în cw cît mai ra¬
pidă (la manipulator electronic) la
nivelul posibilităţilor de QRM şi de
partener;
c) lucru pe aşeeaşi frecvenţă şi
pe cît posibil sistem BK;
d) transmiterea numai a datelor
necesare, din care să nu lipsească
QTH locatorul corect (excepţie
MŞ). Un „R" este suficient pentru
confirmarea datelor recepţionate şi
este inutil de repetat controlul şi
QTH locatorul primit, de dat şi con¬
firmat ora şi minutul (cine intră în
concurs are de obicei ceas), etc.
Acestea duc la încetinirea ritmului
şi enervarea partenerului.
în continuare se dau tabelar tipu¬
rile mai speciale de propagare a
UUS precum şi performanţele pe
care le oferă.
în încheiere invit cît mai mulţi
„scurtişti" cu experienţa lor de tra¬
fic la lucru în UUS pentru a ridica
această ramură sportivă la locul ce i
se cuvine şi pentru a „moderniza" şi
„înviora" activitatea radioamatori¬
lor YO în benzile dfe UUS. Doresc
tuturor amatorilor de lucru „mo¬
dern" în UUS legături frumoase şi
de performanţă precum şi multe sa¬
tisfacţii în acest sport minunat.
Tip
propagare
Frecvenţe
utilizabile
QRB max.
realizabil
Puteri
necesare
Perioada din an sau
cond. meteo
Observaţii
MS
144
800—2200 km
peste 50w
Conform calendar
Numai cu 200—1000
432
700-1500
peste 30w
meteoriţi
litere/minut sau SSB. Vezi
Tehnium nr. 3/1979.
ES
144
1000-2500
km
Neeserspal s-au realizat
QSO-un şi cu 0,4 w
1 mai—31 august
max. 1—15 iulie
cw şi SSB. Eventual AM.
Vezi Tehnium nr. 7/1979
Super
144
700—2500 km
peste 25w
Condiţii antici cio-
cw şi SSB. Eventual AM.
TROPO
432
sau mai
înalte
800—2000
peste 2w
nice în special ,
octombrie—
noiembrie
Se pot realiza cele mai
frumoase performanţe în
432 MHz (UHF).
TROPO
144
800-1200
peste 25w
La treceri de fronturi
cw şi SSB. Eventual AM.
432
300-1000
peste 2w
sau inversiuni zil¬
nice de apus şi
răsărit de soare.
Sînt condiţii de scurtă
durată. Vezi Tehnium nr.
9/1979
TEHNIUM 2/1993
7
introducere. In acest articol pro¬
punem modernizarea microfoane¬
lor de amator, prin simularea carac¬
teristicii de frecvenţă a microfoane¬
lor vocalist profesionale, care deţin
o pondere semnificativă în aplicaţii.
De asemenea, este prezentat mo- l
dul de realizare a ieşirii de tip sime- :
trie la microfoanele de amator, în
vederea obţinerii unui raport sem¬
nal/zgomot bun, chiar în condiţiile
în care cablul de interconectare mi-
crofon-preamplificator este foarte
lung. Aplicaţia concretă se referă la
cel mai răspîndit microfon în mo¬
mentul de faţă: ne referim la micro- :
fonul LEVIS DM-210, existent în ij
foarte multe magazine din ţară. Re¬
zultate şi mai bune se pot obţine cu
microfonul TONSIL Md-268 (va¬
rianta 700 ohmi), care, de aseme¬
nea, s-a comercializat prin magazi¬
nele noastre.
Generalităţi. Microfoanele voca¬
list se caracterizează prin existenţa I
unor filtre încorporate, folosite jj
pentru modificarea răspunsului în j
frecvenţă şi, ca oricare alt tip de mi- j
crofon profesional, prin ieşire sime- î
trică. Funcţiile filtrelor sînt cunos¬
cute în general sub una dintre ur- )
mătoarele denumiri: bass cut-off, j
bass roll-off şi presence boost. De- ;
oarece aceşti termeni, ca şi alţii fo- j
/lODERNIZAREiA
MICROFOANELOR
DE AMATOR
AUREUÂJy LĂZĂROSlî şi CĂTĂLIN LĂZĂROIU
nectează la punctul de masă al mi¬
crofonului şi al preamplificatorului.
în practica amatorilor, cele două
conductoare de semnal sînt cunos¬
cute şi sub denumirea de „fire
calde". Menţionăm că un cablu
ecranat pentru realizarea cuplajului
simetric se deosebeşte de cablurile
ecranate folosite în sistemele stere¬
ofonice, deoarece, la acestea din
urmă, conductoarele cte semnal
sînt ecranate între ele (pentru redu-
. cerea diafoniei).
Filtre bass cut-off, bass roll-off =
filtre de atenuare a, frecvenţelor
joase şi foarte joase. în general fil¬
trul bass cut-off atenuează cu -12
dB/octavă, sub frecvenţa de 100 Hz,
C!1 = B082D
tori sub denumirea dje filtru de pre¬
zenţă, prin accentuarea răspunsu¬
lui în zona frecvenţelor medii-
înalte, produce efectul de prezenţă,
caracterizat prin strălucire vocală,
claritate, transparenţă, penetranţă.
Toate acestea duc la mărirea inteli-
gibilităţii vocii vorbite sau cîntate şi
la reliefarea timbrului specific al
unor instrumente muzicale.
Efect de proximitate = caracte¬
ristică specifică celor mai multe mi¬
crofoane, în special a celor unidi¬
recţionale, de a-şi modifica răspun¬
sul în domeniul frecvenţelor joase,
o dată cu apropierea de sursa so¬
noră. Aşa de exemplu, dacă un .mi¬
crofon cu caracteristică de directi-
mularea răspunsului în'frecvenţă
microfoanelor vocalist. Menţiohăr
de la început că fiind vorba de o s
mulare, nu ne putem aştepta la r
zultate spectaculoase, deoare
microfonul supus modernizăr
rămîne acelaşi. Rezultatele vor ofer
totuşi reale satisfacţii celor dorni
de experimente.
înainte de a trece la prezentarea
schemei propriu-zise, vom face o
scurtă caracterizare a microfonului
pe care am realizat experimentele
de modernizare. Este ce! mai
răspîndit microfon în momentul de
faţă pe piaţa noastră, cunoscut sub
denumirea LEVIS DM-210.
Principalii parametri ai acestui
microfon sînt:
— banda de frecvenţă: 100—
10 000 Hz;
— sensibilitatea: 1,6 mV/Pa (±3
dB);
— impedanţa: 600 ohmi (±30%),
Referitor la banda de frecvenţă,
s-ar putea spune că este foarte
bună, dacă răspunsul ar fi liniar în
domeniul indicat. Din nefericire,
deoarece microfonul este reco¬
mandat de producător „for all home
tape player" (deci, microfon de
amator) ne putem aştepta la abateri
de ±5 dB în domeniul indicat (în
lipsa indicaţiilor exprese ale firmei).
--♦——o * 12 V
lOJ'nF |
n 2
8
J 3x
lOOnF
91K a M
1 l,i,
ti
3
SI •
r i 1
k
4
1,8 Ka M
V
ffSRt
~
si
? \o
ImF
HI—°
losiţi în acest articol sînt încă prea |
puţin cunoscuţi, considerăm opor- f
tună definirea lor şi prezentarea j
unor comentarii pe marginea aces-1
tora.
Microfon vocalist = microfon
specializat pentru captarea semna- f
lelor sonore provenite de la surse 1
verbo-vocale, adică, de la vorbitori f
sau cîntăreţi. Spre deosebire de mi-1
crofoanele de uz general, microfoa- \
nele vocalist sînt proiectate în con- f
fermitate cu cele mai moderne con-1
cepte referitoare la reproducerea 1
caracterului unic al vocii umane în |
cele mai subtile nuanţe expresive şi I
evident, ţinînd cont de caracteristi-1
cile spectrale specifice ale aces-1
teia. Această specializare nu ex- I
clude însă posibilitatea folosirii mi- f
crofoanelor vocalist pentru capta- jj
rea semnalelor sonore produse de |
instrumente muzicale. Mai mult, fo- |
losirea microfoanelor vocalist este I
recomandată la captarea semnale- i
lor sonore generate de instrumen- 8
tele muzicale aerofone. Se impune !j
însă o utilizare a filtrelor în cuno-1
ştinţă de cauză, corelată cu spec- ji
trul semnalelor produse de instru-1
ment şi cu condiţiile acustice ale
spaţiului în care se face captarea.!!.
Prin eliminarea totală a filtrelor, mi-1
crofonul va putea fi folosit,ca ori- I
care alt microfon de uz general.
Intrare/ieşire simetrică = mod de |
cuplaj între microfon şi preamplifi-1
catorul asociat, realizai prin inter¬
mediul a trei conductoare, dintre ;
care două sînt ceie de semnal, iar
cel de-al treilea, constituit din ecra¬
nul comun al primelor două, se co- |
iar filtrul bass roll-off atenuează cu
cel puţin -6 dB/octavă, sub frec¬
venţa de 500 Hz. Folosirea filtrului
bass cut-off, de atenuare a frecven¬
ţelor sub 100 Hz, nu afectează
spectrul semnalelor vocii umane şi
deci nu modifică timbrul deoarece
frecvenţa fundamentală a oricărei
voci este situată peste această va¬
loare. Filtrul este însă recomandat
pentru atenuarea rezonanţelor de
frecvenţă foarte joasă care apar în
sălile mari şi a zgomotelor (rumble)
de la sistemele de aer condiţionat
sau de la alte echipamente meca¬
nice. Simultan se obţine şi o redu¬
cere a zgomotelor de manevrare a
microfonului. Atenuările enume¬
rate mai sus se pot obţine şi prin fil¬
trul bass roll-off, dar deoarece frec¬
venţa de la care începe să acţioneze
acest filtru este de 500 Hz este afec¬
tat semnificativ spectrul vocii
umane.
Filtrul bass roll-off poate fi folosit
şi pentru anularea efectului de pro¬
ximitate, atunci cînd el există dar nu
este dorit. Prin modificările intro¬
duse în spectrul vocii umane, acest
filtru poate fi utilizat şi pentru a crea
senzaţia auditivă de distanţă, de
tărie, de penetranţă, asociată de
cele mai multe ori cu atmosfera so¬
noră incitantă, specifică unor ge¬
nuri muzicale, ca de exemplu hard
rock-ul.
Filtrul presence boost = filtru de
accentuare a frecvenţelor situate în
zona 2000-8000 Hz; în general, ac¬
centuarea este de +4... +6 dB la
frecvenţa de 4000 Hz. Acest filtru,
cunoscut de mult timp de către citi-
vitate de tip cardioidă este apropiat
de la o distanţă de 100 cm pînă la
5 cm de gura unui solist vocal, frec¬
venţele joase sînt accentuate cu
cca +10 dB la 100 Hz şi +5 dB la 200
Hz. Efectul este exploatat de cîn¬
tăreţi pentru a obţine aşa zisa'voce
„caldă" sau „roşie", insinuantă, in¬
timă. Efectul nu trebuie folosit fără
discernămînt, permanentizat, de¬
oarece, microfonul fiind amplasat
la cîţiva centimetri de gură, cap¬
tează/produce şi diferite zgomote
dezagreabile cauzate de impactul
curentului de aer puternic, generat
în faza iniţială a consoanelor oclu-
zive şi/sau explozive şi pe durata si-
bilantelor. Aceste zgomote sînt cu
atît mai pregnante la microfoanele
• de amator, care nu sînt prevăzute
cu ecrane duble anti-pop. Mai mult,
vocea caldă reduce perceptibilita-
tea şi implicit inteligibilitatea vocii
vorbite sau cîntate. Microfoanele
moderne au posibilitatea de a
anula, opţional, efectul de proximi¬
tate.
Cele arătate mai sus, au avut şi
rolul de a preciza influenţa filtrelor
sau a efectelor asupra percepţiei
auditive, pentru a înţelege mai bine
simularea propusă de noi. Aşa cum
am mai arătat, filtrele enumerate
sînt încorporate în microfoanele
vocalist de tip profesional şi acţio¬
nează direct asupra răspunsului în
frecvenţă ăl microfonului propriu-
zis. în realizarea noastră, se acţio- ;
nează indirect, prin folosirea unui i
filtru multicorector, plasat după j
preamplifjcatorul cu intrare dife- j
renţială. în acest fel se încearcă si- ;
Caracteristica de directivitate a mi¬
crofonului este unidirecţională (ceea
ce presupune prezenţa efectului de
proximitate) iar ieşirea este de tip
asimetric.
Modernizarea acestui microfon
(sau a oricărui altuia) vizează două
aspecte:
— realizarea modului de cuplaj si¬
metric între microfon şi preamplifi-
cator, cu consecinţe benefice asu¬
pra raportului semnal/zgomot în
condiţiile folosirii unor cabluri de
interconectare de lungimi mari;
— posibilitatea de modificare a
răspunsului în frecvenţă, adaptat la
o aplicaţie dată şi la condiţiile acus¬
tice în care se face captarea sune¬
tului.
Subliniem că -este vorba de modi¬
ficări ale răspunsului în domeniul
de lucru a! microfonului şi nu de o
lărgire a benzii de frecvenţă redată
de acesta.
Descrierea schemei. După mai
multe experienţe, am realizat o
schemă destul' de simplă, dacă
avem în vedere posibilităţile pe care
le oferă. Trebuie observat de la în¬
ceput, că atît schema multicorecto-
rului cît şi răspunsul său în frec¬
venţă, sînt total diferite de cele ale
corectoareior de ton obişnuite (pa¬
sive sau active de tip Baxandall). Se
va arăta în fina! şi de ce nu a fost
adoptat un asemenea corecto
pentru această aplicaţie, deşi pan
mai simplu.
Schema completă a preamplifi- >
catorului-corector propusă de noi j
este prezentată în figura 1, şi con- !
ţine trei etaje. Primul etaj realizat cu j
o secţiune a amplificatorului ope- i
raţional C! 1 şi componentele pa¬
sive aferente, constituie preamplifi- --
catorul propriu-zis. Particularitatea
acestuia constă în faptul că pre¬
zintă intrarea simetrică, obţinută
prin folosirea amplificatorului ope¬
raţional în configuraţie diferenţiaiă.
în acest fel, se. evită folosirea unui
transformator special de intrare,
păstrînd însă o imunitate remarca¬
bilă la inducţiile parazite pe cablul
de interconectare microfon-pream-
plificator, chiar la lungimi foarte
mari ale acestui cablu.
în numerele anterioare aie revis¬
tei noastre am prezentat pe larg
acest tip de preamplificator. Aici,
„vom menţiona numai că impedanţa
de intrare a preamplificatorului,
egală cu suma celor două rezis-
toare înseriate pe intrările amplifi¬
catorului operaţional, este de 2 kfi.
Aceasta constituie impedanţa de
sarcină a microfonului şi trebuie să
fie de cel puţin trei ori' mai mare de-
cît impedanţa microfonului. Deoa¬
rece impedanţa microfonului DM-
210 este de 600 ohmi, rezultă că
este îndeplinită această condiţie.
Dacă se folosesc microfoane uzu¬
ale cu impedanţa de 200 ohmi, si¬
tuaţia este chiar mai convenabilă
deoarece în acest caz, impedanţa
de sarcină este de zece ori mai
mare decît impedanţa microfonu¬
lui. Potenţiometrul semiregiabil din
structura acestui etaj serveşte la
obţinerea unui raport al rejecţiei pe
mod comun cît mai ridicat, în scopul
atenuării maxime a inducţiilor para¬
zite pe cablul de interconectare.
Cel de-al doilea etaj, realizat cu
cealaltă secţiune a CM şi compo¬
nentele pasive aferente, formează
un filtru multicorector, al cărui
răspuns în domeniul frecvenţelor
joase este selectat prin intermediul
comutatorului S I, cu trei poziţii.
Dacă acest comutator se află în po¬
ziţia de mijloc, răspunsul în frec¬
venţă va fi liniar, aşa cum se vede în
figura 2, linia continuă a. Liniarita¬
tea se menţine între frecvenţele 20
Hz — 10...12 kHz, cu o abatere de
maximum ±3 dB. Limitarea dome¬
niului la frecvenţa de 10...12 kHz
este dictată de faptul că însăşi
banda de frecvenţă a microfonului
este limitată la 10 kHz; pe de altă
parte, o bandă mai largă a pream¬
plificatorului duce la creşterea zgo¬
motului şi la apariţia tendinţei de
instabilitate. Dacă se trece comuta¬
torul S 1 în poziţia +, datorită confi¬
guraţiei filtrului şi a valorilor com¬
ponentelor din structura acestuia,
se obţine funcţia de filtru trece-sus
cu rezonanţă, reprezentată în fi¬
gura 2 prin curba b. Rezonanţa a
fost fixată la frecvenţa de 130±5 Hz
iar banda de trecere, considerată la
—3 dB, este cuprinsă între 100 Hz şi
170 Hz, zonă în care este situată
frecvenţa fundamentală a celor mai
multe voci. De remarcat că, sub
frecvenţa de 80 Hz, are loc o ate¬
nuare puternică, cu panta de
—12 dB/octavă. La trecerea comu¬
tatorului S 1 în poziţia —, datofită
modificării substanţiale a valorii
unei componente din structura fil¬
trului, rezonanţa dispare, iar frec¬
venţa de tăiere a filtrului se depla¬
sează la cca 300 Hz, conform curbei
c, din figura 2.
De această dată, panta de atenu¬
are sub frecvenţa de tăiere este de
-12 dB/octavă. După filtrul activ
realizat cu secţiunea CI 1.2, ur¬
mează un corector de tip pasiv,
care se introduce în circuit prin tre¬
cerea comutatorului S 2 în poziţia
+. în această situaţie, corectorul
pasiv asigură o accentuare a frec¬
venţelor medii-înaite, conform' curbei
d din figura 2. După acest ultim co¬
rector, urmează cel de-al teilea etaj,
realizat cu un tranzistor NPN în
-configuraţie de-repetor pe emitor,
cu funcţie de buffer. El se caracteri¬
zează printr-o impedanţă de ieşire
scăzută, ceea ce permite atacul
oricărei intrări dintr-un amplifica¬
tor de putere. Amplificarea globală
a preampiificatorului-corector este
de cca 80 (38 DB), garantînd o ten¬
siune de ieşire de 100 mV (ref. 1,25
mV la intrare). Această valoare este
suficientă pentru a ataca intrările
auxiliare ale celor mai multe ampli¬
ficatoare de putere.
în realizarea filtrului s-a urmărit
ca introducerea sau scoaterea fil¬
trelor din circuit să nu afecteze ni¬
velul zonei formantice principale şi
să nu producă zgomote de comu¬
tare.
Realizare practică. Aşa cum am
arătat anterior, se impune mai înţîi-
„simetrizarea" microfonului. în
acest scop se demontează microfo¬
nul după curţi urmează:
— se înlătură cu grijă plăcuţa orna¬
mentală cu inscripţia ON-OFF şi se
scot şuruburile de fixare ale comu¬
tatorului;
— se deşurubează grilajul sferic
protector ai microfonului;
— se dezlipesc firele cablului de in¬
terconexiune de la contactele co¬
mutatorului;
— cele două fire „calde" ale noului
cablu simetric se lipesc pe comuta¬
tor, pe aceleaşi contacte pe care a
fost lipit cablul asimetric. Ecranul
cablului simetric se lasă „în aer". La
alte tipuri de microfoane, la care
este accesibilă capsula sau care au
carcase metalice, ecranul se co¬
nectează la acestea.
La microfonul LEVIS se poate/
scoate tubul • protector al cablului
de interconetare, jntroducîndu-se
în locul lui o mufă DIN ia care s-au
îndepărtat ^„urechile" cu găurile de
prindere. în această situaţie, mufa
se integrează perfect în carcasa mi¬
crofonului, făcînd corp comun. O
mufă de plastic de.culoare neagră,
ataşată la un microfon de aceeaşi
culoare, împreună cu design-ul
modern al acestui microfon, con¬
feră în final, o notă de clasă. Soluţia
folosirii mufei DIN este recoman¬
dată atunci cînd cablul de interco¬
nectare este lung. Dacă s-a optat
pentru această soluţie, legătura în¬
tre pinii 1 şi 3 ai mufei şi contactele
de pe comutator, corespunzătoare
capetelor bobinei mobile se reali¬
zează prin intermediul a două fire
flexibile torsadate, de cca 10 cm
lungime.
în continuare se trece la selecta¬
rea componentelor active şi pasive.
Piesa cea mai importantă este cir¬
cuitul integrat CI 1, care trebuie să
fie un amplificator operaţional cu
zgomot redus, cu viteză de urmărire
şi raport de rejecţie pe mod comun
cît mai mari. Sînt recomandate în
acest sens amplificatoarele ope¬
raţionale BiFET de tip LF 356/y3F 356
sau B 082 D. Acesta din urmă pre¬
zintă avantajul că în aceeaşi cap¬
sulă sînt două asemenea amplifica¬
toare operaţionale, oferind posibili¬
tatea realizării unui montaj com¬
pact. De altfel, numerotarea pinilor
la CI 1 din figura 1, corespunde cir¬
cuitului integrat B 082 D care se co¬
mercializează de către diferite firme
specializate din ţară (de exemplu
CONEX ELECTRONIC din Bucu¬
reşti). Acest circuit integrat, ca şi
LF 356//3F 356 se caracterizează
printr-un SR (viteză de urmărire) de
12 V/ms şi un CMRR (raport de re¬
jecţie pe mod comun) de aproxima¬
tiv 90 dB. Menţionăm în mod expres
că în această aplicaţie nu pot fi folo¬
site amplificatoare operaţionale de
tip 741 sau similare. Cele două co¬
mutatoare, S 1» şi S 2, sînt de tip
CON.ECT, cu trei şi respectiv două
poziţii. O atenţie deosebită trebuie
să se acorde toleranţei şi calităţii
rezistoarelor asociate celor două
amplificatoare operaţionale şi în
special celor două rezistoare de in¬
trare. Ele vor fi de tip RPM, cu tole¬
ranţă minimă, de preferinţă sub
0,5%, pentru a asigura o valoare cît
mai ridicată a rejecţiei pe mod co¬
mun. Respectarea valorii celorlalte
componente pasive asociate celor
două secţiuni ale CI 1 este reco¬
mandată pentru a obţine întocmai
rezonanţele şi pantele de atenuare
ilustrate în figura 2.
Preamplificatorul-corector se ali¬
mentează de la o sursă de tensiune
foarte bine filtrată. Se vor respecta
toate indicaţiile de montaj referi- I
toare ia preamplificatoarele de au- |
diofrecvenţă şi se va asigura o ecra- 1
nare corespunzătoare.
Reglaje, măsurători, probe de I
funcţionare. Pentru efectuarea |
operaţiilor de reglare şi măsurare |
aie acestui preamplificator-corec- !
tor sînt necesare un generator de I.
audiofrecvenţă cu ieşire diferen- f
ţială, un milivoltmeîru electronic |
sau un osciloscop şi o punte de dis- I
torsiuni. Pentru a nu descuraja pe 1
tinerii eiectronişti care nu au încă
asemenea aparate, precizăm de la
început că preamplificatorul-co¬
rector se poate regia şi fără apara¬
tele prezentate mai sus. Cel mai im¬
portant reglaj este cel care vizează
obţinerea rejecţiei maxime a sem¬
nalelor aplicate pe mod comun. In
acest scop, se unesc între ele cele
două intrări ale preamplificatorului,
iar între punctul astfel rezultat şi
masă se aplică de la un generator
obişnuit semnal de 100 Hz şi ampli¬
tudinea de 100 mV. Pe un millvolt-
metru sau osciloscop conectat la
ieşirea preamplificatorului se ur¬
măreşte obţinerea' unei tensiuni
minime, prin reglarea potenţiome-
truiui semiregiabil SR. Pentru
măsurarea amplificării, a distorsiu¬
nilor, a rezervei de supraîncărcare
la intrare şi a răspunsului în frec¬
venţă, se aplică semnal pe ; cele
două intrări, de ia„ un generator cu
ieşire diferenţială. în lipsa unui ase¬
menea generator evaluarea para¬
metrilor enumeraţi mai sus se poate
b
/
+10
0
-10
-20
-30
-4 0
20 Hz 50'Hz 100Hz
/ /
/
face prin aplicarea semnalului de la
un generator obişnuit (cu ieşire asi¬
metrică) pe intrarea Aj intrarea B se
conectează la masă. In rest, măsu¬
rătorile decurg ca la oricare alt
preamplificator. în cadrul acestor
măsurători se va urmări în mod spe¬
cial' ca rezonanţa filtrului, care se rt
produce cînd comutatorul S 1 este
în poziţia 4- să aibă loc în zona frec¬
venţelor cuprinse între 120...140
Hz. în caz contrar, se înlocuieşte re-
zistorul de 91 kn, cu altul de valoare
corespunzătoare.
Rezultatele măsurătorilor efectu¬
ate de noi pe preamplificatorul-co¬
rector realizat cu circuitul integrat
B 082 D, sînt următoarele:
— răspuns în frecvenţă: conform
curbelor din figura 2;
— amplificarea la 1 kHz: 80 (38 dB);
— distorsiuni neliniare la 1 kHz:
0 , 12 ;
— rezervă de supraîncărcare:
+20 dB (ref. 2 mV);
— impedanţa de intrare: 2 kO;
— impedanţa de ieşire: 600
ohmi;
— rejecţia pe mod comun: — 84 dB;
— raportul semnal/zgomot: —
62_dB (neponderat). ,
în legătură cu acest ultim para¬
metru, facem precizarea că valoa¬
rea indicată se referă la o tensiune
de intrare de 2 mV; măsurătoarea
s-a făcut cu comutatoarele S 1 şi S 2
în poziţia 0.
Pentru cei care nu au instru¬
mente de laborator, prezentăm mai
jos o metodă mai simplă de reglare
a rejecţiei pe mod comun, care, ăşa .
cum ăm arătat anterior,_ este regla¬
jul cel mai important. înainte însă
de efectuarea acestui reglaj, vom
face unele probe de funcţionare. în
acest scop se poziţionează comu¬
tatoarele S 1 şi Ş 2 în poziţia 0 şi se-
mireglabilui SR, la mijlocul cursei.
Se conectează preamplificatoilil la
un amplificator de putere şi putem
face probe de funcţionare, vorbind
în faţa microfonului. Pe poziţia 0 a
comutatoarelor S 1 şi S 2, răspunsul
fiind practic liniar, nu se vor ob¬
serva diferenţe faţă ciS situaţjja în.
care microfonul era folosit cu un
preamplificator obişnuit, dar vom
avea certitudinea că preamplifica¬
torul-corector funcţionează. Acţio-
nînd comutatoarele S î şi S 2 în ce¬
lelalte poziţii, se va constata efi¬
cienţa filtrelor asupra spectrului
semnalelor vorbirii. Dacă-se lasă in¬
trările preampiificatorului „în aer"
şi se reglează volumui amplificato¬
rului de putere spre maximum, este
posibil să se audă un brum; trecînd
comutatorul S 1 în poziţiile ex¬
treme, acest brum dispare, ceea ce
pune în evidenţă eficienţa remarca¬
bilă a filtrului în atenuarea frecven¬
ţelor joase. După ce ne-am convins
că preamplificatorul-corector func¬
ţionează, vom face reglajul rejecţiei
pe mod comun. în acest scop şe
unesc între ele cele două intrări ale
preampiificatorului şi se atinge
acest pun,ct comun cu un obiect
metalic, oarecare ţinut în mînă (de
exemplu o pensetă).
în această situaţie, cu reglajul de
volum al amplificatorului de putere
spre maximum, se va auzi un „bî-
zîit", care poate fi total eliminat prin
rotirea cursorului semireglabilului
SR. Cu aceasta, operaţia de reglare
este terminată şi preamplificatorul-
d
."" s
corector poate fi folosit. Men¬
ţionăm că probele de funcţionare
pot fi făcute şi cu microfonul „nesi-
metrizat", daca dorim mai î'ntîi să ne
convingem de utilitatea corectoru¬
lui şi în final de oportunitatea modi¬
ficărilor asupra microfonului. în
acest scop, microfonul asimetric se
conectează la cele două intrări ale
preamplificatorului, cu firul cald la
intrarea A şi ecranul la intrarea B.
Pentru ca preamplificatorul să lu¬
creze asimetric este necesar să se
conecteze intrarea B la masă.
în aceste condiţii, preamplifica¬
torul-corector va funcţiona normal,
dar fără posibilitatea de rejecţie a
zgomotelor perturbatoare induse
pe cablul de interconectare.
Sfaturi de utilizare, concluzii. Se
recomandă ca reglajele de ton ale
amplificatorului de putere la care se
asociază preamplificatorul, să se fi¬
xeze pe poziţia, corespunzătoare
răspunsului liniar. în unele cazuri,
pentru compensarea unor abateri
de la liniaritate ale sistemului în
care este inclus preamplificatorul,
corectoarele de ton pot fi reglate
pentru realizarea unor accentuări
de numai cîţiva dB, la frecvenţele
joase şi înalte. Este momentul să
arătăm şi de ce nu s-au folosit în
preamplificatorul descris circuite
corectoare pasive sau active, de tip
Baxandall. La un asemenea circuit
corector, pentru a obţine o accen¬
tuare de cca +6...+8 dB la frec¬
venţele de 125 Hz şi 4000 Hz, creş¬
terea ia limitele benzii de audiofrec¬
venţă (20 Hz, 20 kHz) poate atinge
valori de +18...+20 dB. Aceste va¬
lori, nu numai oă sînt inutile dar pot
compromite întreg sistemul dato¬
rită scăderii raportului semnal/zgo-
(CONTSNUARE ÎN PAG. 11)
s
TEHNIUM 2/1993
LABORATOR
RELEU DE TIMP
ing. K AZI IVI IR RAOVANSKY
Un releu de timp se dovedeşte a fi
util în foarte multe domenii de acti¬
vitate. Releul electronic a cărui
Principiul de funcţionare
La deschiderea contactului NÎ ce
poarta P 3 realizează inhibarea osci¬
latorului şi a numărătorului. Toto¬
dată această stare logică 0 obţinută
,la ieşirea porţii P 4 este negată prin
poarta P 5 şi starea logică 1 aplicată
pe baza tranzistorului T 1 produce
intrarea acestuia în stare de con-
ducţie şi releul aclanşează. Dia¬
grama de funcţionare este prezen¬
tată.în figura 3.
Pentru aducere la zero se închide
contactul START, iar la o nouă des-
densatoare: unul de 100 /iF iar celă¬
lalt de 22 fiF. în figura 4 este prezen¬
tat tabelul cu modul de alimentare a
circuitelor integrate. Alimentarea
montajului se realizează de la o
sursă de 12 V cc , iar consumul nu
depăşeşte 70 mA cînd releul este
aclanşat.
BIBLIOGRAFIE
Catalog I.P.R.S. — Circuite inte¬
grate digitale
/esfoi |
/vrfiARâ
D
C
Q
A
(p/n/4)
(pinii)
(p/nf)
(pin$)
(/vh/Sj
0
0
O
0
O
1
O
O
O
A
2
O
O
4
0
3
0
0
A
4
4
O
4
O
0
S
0
4
O
4
6
0
4
A
0
?
0
4
4
4
4
0
0
0
9
4
0
0
4
io
4
0
4
0
n
4
0
4
4
14
4
4
0
0
/3
4
4
0
4
44
4
4
A
0
/S
4
4
4
4
chidere a lui începe urî nou ciclu de
temporizare. Reglajul duratei de
temporizare se face modificînd
frecvenţa oscilatorului cu ajutorul
potenţiometrului R ? .
Prin comutatorul K se alege do¬
meniul de temporizare astfel:
K în poz. I
- K în poz. II
Condensatoarele C 1 şi C 2 trebuie
să fie de bună calitate, ^ se obţine
prin legarea în paralel a două con-
A/imen'fare CJ
r = 2 -î
r = 10 -i
lOs
60s
c./
4 Vcc
CDB 493
CDS 42°
cdB 4oo
/*n 40
/>'* ?
fi/h <f
P*n S
psh /f
p/h i/f
< 5 >
pin 4Z
r
in
— un numărător de 4 biţi de tip
CDB 493E;
— un decodificator de stare rea¬
lizat cu poarta P 4 de tip NAND cu 4
intrări dintr-o capsulă CDB 420E;
— un circuit de comandă al rele¬
ului realizat cu poarta P 5 de tip
NAND şi tranzistorul T t .
cat la intrarea numărătorului care
începe numărarea, obţinînd la ie¬
şire impulsuri conform tabelei de
adevăr prezentate în figura 2. La ul¬
tima secvenţă de numărare se
aplică pe toate intrările porţii P 4 sta¬
rea logică 1 obţinînd la ieşire starea
logică 0 care aplicată pe pinul 12 la
■>in 44
fr
i
Re/. ocbn$eo&
10
TEHNIUM 2/1993
p
■ ropun cititorilor revistei,
schema unui amplificator de tele¬
fon care are avantajul că se cu¬
plează şi decuplează automat la în¬
ceputul şi sfîrşitul convorbirii tele¬
fonice, spre deosebire de celelalte
amplificatoare de telefon la care
AMPLIFICATOR
PENTRU
TELEFON
ing. EUGEN BROASCĂ
satorul de cuplaj cu sarcina,
acest caz un difuzor de Z = 40
P = 4W.
Valorile componentelor din
scheme:
FIGURA 1
Dl — 1N4001
Ro — releu 12 Vcc, 5250sp
0 0,13 CuEm, R = 215 n
TI, T2= BC177A
R1 = 6,8 kfl
PI = 50 kfi
FIGURA 2
Ci = 1 juF/63 V nepolarizat
Tr — transformator defazor
C2, C3, C9= 10 mF/ 35 V
R2 = 330 kfl/0,5 W
îh
Şi
R4 = 330 kn/0,5 W
R6 = 220 kfl/0,5 W
R3 = 82 kfl
R5 = 56 kfl
R7 = 22 kfl
T3 - T4 = T5 = BC171
1NDR0 = contact normal
deschis al releului R0
FIGURA 3
Al = A2030, R10 = 330 kfl
TBA2030 R12 = 56 fi
C6 = 47 yuF/35 V R11 = 4,7 kfl
C7 = 1 m F/35 V
C8 = 47 //F/35 V
C9 — 220 //F/35 V
R8 = R9 — 56 kfl
2NDR0 7 — contact normal
deschis al releului R0
INDRo
cuplarea şi decuplarea se reali¬
zează manual. Automatul, care rea¬
lizează cuplarea şi decuplarea au¬
tomată a amplificatorului de telefon
se compune din tranzistoarele TI şi
T2, din figura 1.
In mod normal cînd receptorul te¬
lefonului este pus în furcă, tensiu¬
nea pe linia telefonică este foarte
mare (peste 48 V), lucru care duce
la saturaţia lui T2 (reglabilă din se-
mireglabilul PI) şi blocarea tranzis¬
torului TI, deoarece tensiunea UBE
a lui TI este sub tensiunea de des¬
chidere 0,6 V, deci releul Ro este
neariclanşat, deci preamplificatorul
şi amplificatorul de telefon este
scos de sub tensiune. în momentul
unui apel telefonic, la ridicarea din
furcă a receptorului, tensiunea pe
linia telefonică scade foarte mult,
tranzistorul T2 se blochează, iar
tranzistorul TI prin rezistenţa R1
intră în conducţie, se anclanşează
releul Ro care îşi închide contac¬
tele, punînd sub tensiune preampli¬
ficatorul şi amplificatorul de sem¬
nal. Cuplarea la linia telefonică a
preamplificatorului se face prin in¬
termediul unui transformator defa¬
zor care are în serie cu primarul un
condensator CI (1 //F) nepolarizat,
pentru a evita scurtcircuitarea ten¬
siunii continue existente pe linia te¬
lefonică de primarul transformato¬
rului defazor.
Amplificatorul este realizat din
trei etaje identice T3, T4, T5. Rezis¬
tenţele R2, R4, R6 realizează polari¬
zarea tranzistoarelor, în timp ce re¬
zistenţele R3, R4, R5 sînt rezistenţe
de sarcină pentru cele trei tranzis-
toare. Rolul condensatorului C2
este de a evita scurtcircuitarea ten¬
siunii de polarizare a tranzistorului
T3 prin secundarul transformatoru¬
lui defazor. în schema din figura 3
este reprezentată schema amplifi¬
catorului de putere realizat cu inte¬
gratul A2030. în schemă, conden¬
satorul C6 serveşte la filtrarea ten¬
siunii de alimentare, C7 serveşte la
filtrarea tensiunii de alimentare
pentru pinul 1, iar C5 — condensa¬
torul de cuplaj cu preamplificato¬
rul. Raportul R11/R12 fixează am¬
plificarea în c.a. a amplificatorului
Al. Condensatorul C9 este conden-
C7
2NDRo
4 12'V
Drf
AU/4W
MODERNIZAREA
MICROFOANELOR
DE AMATOR
(URMARE DIN PAG. 9)
mot, măririi exagerate a zgomo¬
telor de tot felul, a apariţiei tendin¬
ţei de instabilitate şi de microfonie.
In concluzie, se poate spune că
preamplificatorul-corector propus
de noi, prezintă avantajul că reali¬
zează simultan accentuarea frecven¬
ţelor din zonele de interes şi atenu¬
area puternică a zgomotelor de
frecvenţă foarte joasă.
Referitor la modul de folosire,
precizăm că poziţia celor două co¬
mutatoare — implicit răspunsul în
frecvenţă — va fi adaptată la genul
muzical practicat de solistul vocal
care utilizează microfonul moder¬
nizat, la condiţiile acustice ale
spaţiului în care se produce solis¬
tul, la atmosfera sonoră care tre¬
buie creată, dar şi la preferinţele au¬
ditive ale ascultătorilor, asociate de
cele mai multe ori cu o anumită
vîrstă. Combinaţia rezultată din fi¬
xarea ambelor comutatoare pe po¬
ziţia +, pare a fi adecvată celor mai
multor situaţii, produsul sonor fiind
caracterizat prin relief, culoare,
plasticitate; vocea capătă profun¬
zime şi penetranţă. în schimb, po¬
sibilitatea de lucru cu comutatorul
S 1 în poziţia — şi S 2 în poziţia +,
este mai redusă, deoarece vocea
devine prea stridentă. Prin folosirea
comutatorului S 1 în poziţia +, se
creează efectul de proximitate la
microfoanele care nu îl au, sau îl
menţine şi atunci cînd solistul vocal
se află la distanţă mai mare de mi¬
crofon. Cu comutatorul în poziţia —
se anulează efectul de proximitate
atunci cînd microfonul îl are, dar nu
este dorit.
în acest articol ne-am referit la
modernizarea microfonului LEVIS
DM-210; este de la sine înţeles că
oricare ajt microfon poate fi folosit
îh acest scop. Trebuie reţinut însă
că rezultatele globale sînt direct co¬
relate cu calitatea microfonujui uti¬
lizat. De aceea, se recomandă ca
numai după ce ne-am convins prac¬
tic de calitatea unui microfon, să
trecem la modificări. O precizare
importantă: la unele microfoane,
capetele bobinei mobile sînt mai
greu accesibile, motiv pentru care
vă sfătuim insistent să interveniţi cu
grijă pentru a nu rupe/smulge
aceste capete. De asemenea, tre¬
buie să se urmărească ca niciunul
dintre cele două capete ale bobinei
mobile să nu fie conectat la capsula
sau carcasa microfonului. în caz
contrar, este necesară deconecta¬
rea acestuia, găsindu-i un alt punct
de sprijin. (Acolo unde a fost co¬
nectat acest capăt, se lipeşte ecra¬
nul cablului de interconectare).
în final, precizăm că partea de co-
| recţie, formată din filtrul activ CI
| 1.2, reţeaua selectivă de frecvenţă
şi etajul separator, poate fi folosită
la ieşirea oricărui alt preamplifica-
: tor, inclusiv a celor cu intrare asi-
l metrică. Cititorii ^vizaţi pot adapta
| acest corector pentru alimentare
de la sursă unică, pentru a-l face
| compatibil, din acest punct de ve¬
dere, cu' preamplificatoarele reali-
H zate cu circuitele integrate (3M 381
sau /?M 387. Se asigură în acest fel
un raport semnal/zgomot ,mai bun,
j: în cazul în care cablul de interco¬
nectare nu este prea lung (maxi¬
mum 5 metri).
în funcţie de răspunsul microfo¬
nului folosit, în domeniul frecvenţe¬
lor medii-înalte, se impune tatona¬
rea valorii rezistoarelor din struc-
; tura corectorului pasiv (cuprins în¬
tre CI 1.2 şi buffer) pentru a obţine
un efect de prezenţă care să satis¬
facă preferinţele utilizatorilor.
TEHNIUM 2/1993
11
SCHEMA ELECTRICA A TELEVIZOARELOR STATIOM
Wl ”T)4 d5“ T5v2 '
BB139 2 » 8 A 24 B 88139
BA 243
J© MOOUL F.l.
CALE COMUNĂ
| P33034-010
06 dea
| BA 243 ÎW,
BA 2431
SELECTOR
FIFHJiF PNP
P38029-C0Q
F5V3
■88139
07 '■ BA243
A WAn ! i
T6 - 2N4957
T5 »»
]BF316^
! MOOUL BALEIAJ VERTICAL P236QÎ1
Le, 05011N4001 -J
L24
' 2* B3125A g»
"0V4 DV5
ia
0V6; 88125 A
08iBA243
f™
«MENSIUME
vmv
TABEL DE ECHIVÂLENJE
CI»1-TBA1»U«AZ?3D. T
CITOt -ZTC 33 a TAA5S8-
im -sera «bî 17149,c; 9 cmw.
BCÎ73A,3,C.
CI WAM0'TDA341
a«1A»SO*TOA2»3
Tavaoi39«Boa»in;%â.
Ta02-BU205»SU16 < ; SWSO
TSK-SOT9202* SDTm;SJr9a»;K0®î;
ÎSC3ML
T702 3C333/2*8C33?;iWS,8eî37.
ns@f»7*0F457 f
-£~&- TRASEU DK9
-=k CAWCITATE*
D602,OM3,OM4-»1
TaW 20 t"
om-inm - w
D7taD7n-W«»fs
T ^ LhhJ
f
| ™ a pm i i6 ;"°
â *k«*»
f Hl*ssv
4 -»%*30V U .mJ
^punctix măsură ^
y^yT EWSIUWI'CONTINUE ăi SEMNAL
IW1 Tîwssjwi awnsajE awA semnal
■4»PUWTB£LlPifiECA8lU /
-C-CONECTOR M
© PUNCT CE HAŞURA SI RS5LAJ *0
aK,cm-iKdfm^
ANS.GEN TRAFO IMilSj
St 70t -O, S 3AT* (^i>AT
SiTOJ- IA =ţ63AT.
3i703-OHAP»ftî5A«
AUME M lA’Ofi PÎXMrW
i l B SOT9202
80139 aia»
âHSIE
»«• muu
- DEREXIE
BF272A
8f»
»4857
(7>!«(3) (2(
CONECTOR DEREXS
Zii
^FiT ,
=■36999-010
|TftWZISTOR
'Q) RADIATOR
ELEMENT DE
TRECERE
SIRIUS
SIWR0PR0CSS03
P38012-000 fKŞPIj
_
. :
77
® HOOUL F.l. SUNET cot
P23SM - HO |—=—-
/«V I _c
SERVICE
- Alimentarea
cu tensiune
continuă -
Răspunzînd unui mare număr de
scrisori ale cititorilor noştri, referi¬
toare la funcţionarea televizorului
cu circuite integrate, cu consum re¬
dus de energie electrică (de tip SI¬
RIUS 207), începem cu acest număr
al revistei noastre prezentarea
acestuia.
întrebările care ne-au fost adre¬
sate se referă în special la dife¬
renţele care apar între acest tip de
receptor TV cu circuie integrate
(C.l.) şi cel clasic, să spunem, pre¬
zentat pe larg în lucrarea „Televi¬
zoare cu circuite integrate. Depa¬
nare" — Eugen Statnic şi Mihai
Gănescu, Editura Tehnică, Bucu¬
reşti, 1981 şi Buletinul Tehnic nr. 5,
Televizoare cu circuite integrate.
Module funcţionale. Depanare, edi¬
tat de Electronica S.A. în 1978.
Principala caracteristică a aces¬
tei familii de receptoare T.V. o con¬
stituie noutatea în ceea ce priveşte
blocul de alimentare, care, faţă de
modelul clasic, conţine în plus, un
autotransformator de alimentare şi
două punţi redresoare (formate din
2x4 diode) ceea ce, determină
scăderea consumului de energie
electrică de la 90 W la rhax. 70 W.
Receptorul T.V. cu consum redus
(denumit şi STANDARD) este al¬
cătuit, în principal, dintr-un şasiu
monoplacă aşezat în poliţie orizon¬
tală, putîndu-se deplasa liniar cu
ajutorul unor conectoare (cuie) ur¬
mătoarele module deconectabile:
— modulul Fi — cale comună, mo¬
dului sunet, modulul sincroproce-
sor, modulul baleiaj vertical. De
asemenea conţine şi selectorul de
canale. Modulul final video este
montat pe soclul tubului cinescop.
Pe partea frontală, receptorul
T.V. prezintă comenzile: pornit/
oprit, preselecţie a benzilor, acord
fin, volum, contrast, luminozitate,
iar în partea din spate: sincronizare
verticală şi dimensiune verticală.
Receptorul T.V. poate fi cu trei
C.l. (cuprinde circuitele integrate:
ZTC33, TDA440, TAA661B) cu pa¬
tru C.l. (cuprinde în plus C.l.
MBA810AS), cu cinci C.L (A255D)
şi cu şase C.l. (TDA1170).
Alimentarea cu tensiune de cu¬
rent continuu (c.c.) a etajelor func¬
ţionale ale acestui tip de receptor
T.V. se face pe de o parte cu ajuto¬
rul Ansamblului Bloc de Alimentare
(Ut, U 3 , U 4 , U 10 ) şi pe de altă parte
cu tensiuni recuperate de la gene¬
ratorul de baleiaj pe orizontală (U 5 ,
U 6 ).
A. ANSAMBLU BLOC (PLACA)
DE ALIMENTARE
Acest bloc constituie o unitate
distinctă faţă de placa de şasiu fiind
amplasat în stînga televizorului
(potrivit din spate) şi conţine auto-
transformatorui de reţea, radiatorul
tranzistorului stabilizatorului serie
T701 şi ansamblul placă alimen¬
tare.
Practic există două tipuri de plăci
de alimentare: — P 23 220 — 000 şi
P 11 707 — 000 (cu mici diferenţe
între ele) care „fabrică" tensiunile
de curent continuu U 1t U 2 şi U 3
(receptoarele T.V. cu 3 C.l.) —
P 23 540 — 020 care furnizează pe
lîngă tensiunile de mai sus şi U 10 ,
tensiune alternativă de 19,5 V (re¬
ceptoarele T.V. cu 4—5—6 C.l.)
Transformatoarele de alimentare
în cele două cazuri sînt uşor dife-
rite, în sensul că cel necesar pentru
al doilea tip de placă de alimentare
are o priză suplimentară (de pe care
se obţine U 10 ).
Siguranţa SI701, aflată în prima¬
rul autotransformatorului, are va¬
loarea de 0,63 AT.
Blocul de alimentare furnizează,
deci, trei tensiuni continue (Ut = 14
V; U 2 — 33 V şi U 3 = 140 V) dintre
care prima este doar redresată şi fil¬
trată iar ultimele două sînt şi stabili¬
zate.
La receptoarele T.V. cu 4—5—6
C.l. biocul de alimentare furnizează
şi o tensiune alternativă (neredre¬
sată) de 19,5 Vef necesară pornirii
televizorului (U 10 ). Aceasta se ex¬
trage pe la pinul 4 conectorul Z73 şi
S\H
IVI ajoritatea radioreceptoa¬
relor cu tuburi electronice au un
smgur etaj de amplificare în FI şt de
aceea o sensibilitate de 200—400
/uV care, prin uzura tuburilor se
poate reduce şi mai mult. Situaţia
aceasta a făcut pe mulţi posesori să
le abandoneze în favoarea celor
tranzistorizate care au o sensibili¬
tate măi mare.
Prin montarea unui etaj supli¬
mentar de FI, receptoarele cu tu¬
buri pot fi refolosite avînd în noua
situaţie caracteristici superioara
(sensibilitate aprox. 50 /uV pentru
raport semnal/zgomot de 26 dB sau
aprox. 5—10 mV pentru o putere în
difuzor de 50 mW).
Pentru montaj se poate folosi
orice tub pentodă cu pantă varia¬
bilă (6K4 2 , EF89, EBF80(89) etc.).
Media frecvenţă folosită, trebuie să
fie acordată pe frecvenţa interme¬
diară din receptor. Se vor bobina
200 de spire CuEm cu 0 0,12 sau liţă
de radiofrecvenţă pe o carcasă cu
diametrul de 7—8 mm cu miez; în
acest caz, valoarea condensatoare¬
lor de acord este de 330 pF. Cele
două bobine sînt aşezate la o dis¬
tanţă de. 3—5 cm pe o plăcuţă cu
circuit imprimat. Pentru ecranare
se va folosi carcasa unui condensa¬
tor electrolitic defect sau un tub de
spray care se taie la o lungime co¬
respunzătoare.
Trebuie menţionat că, dată fiind
aşezarea pieselor din radiorecep¬
tor, etajul suplimentar de FI nu se
poate monta decît la o oarecare dis¬
tanţă (într-un loc disponibil în car¬
casa radioreceptorului) faţă de ul¬
se aplică în anodul diodei 0711. '
După redresarea ei monoalteriianţă j
se obţine tensiunea U 5 din care, :
după căderea tensiunii pe R715, ;
apare U 7 , necesară pentru alimen¬
tarea modulului sincroproceă'or. j
Tensiunea U 5 (respectiv U 7 = 12 V) I
constituie tensiunea de start a tele¬
vizorului, deoarece alimentează os¬
cilatorul propriu-zis de linii (situat
pe modulul sincroprocesor) care va
comanda prefinalul şi finalul de li- i
nii, determinînd apariţia impulsuri¬
lor în primarul şi respectiv secunda-
rul transformatorului de linii, impul¬
suri care prin redresare vor da naş¬
tere tensiunilor U 5 şi U 6 .
La T.V. cu 3 C.l. unde lipseşte priza
transformatorului de pe care' se fa¬
brică U 10 , tensiunea de start U 5 va lua ţ
naştere din U, = 14 V, tensiune obţi-\|
nută din impulsurile obţinute de pe j
înfăşurarea 13—14 a autotransfon .
matorului de linii, redresate cu pun¬
tea de diode D705—D708 şi filtrată de
C71Ţ Tensiunea Ut se obţine la pinul !
5, conectorul Z73.
Tensiunea U, serveşte şi pentru j
alimentarea etajului final de audio- j
frecvenţă. :f
Siguranţa temporizată SI702 (1 1
AT) protejează în cazul unor scurt- I
circuite pe linia lui U,.
Tensiunea alternativă furnizată !
de înfăşurarea secundară 0—3 a
autotransformatorului de alimen- j
tare este redresată bialternanţă cu ;
puntea de diode D701—D704. Con¬
densatoarele C702—C705 montate
în paralel pe diode au rolul de a su¬
prima procesele tranzitorii ce apar
în timpul redresării, reducînd pu¬
terea disipată pe diodele redre¬
soare şi eliminînd perturbaţiile de
brum de reţea, pe imagine. Tensiu¬
nea redresată este apoi filtrată cu
C706.
Siguranţa rapidă SI7Q3 (0,4 AR),
care se va arde la un curent dublu
celui nominal (2ln), adică 0,8A, pro¬
tejează stabilizatorul de tensiune în
cazul unor suprasarcini (curent
foarte mare pe linia lui U 3 sau scurt¬
circuit la C711 sau colectorul lui
tima medie frecvenţă. De aceea le¬
gătură la grila tubului se face cu ca¬
blu ecranat (cablu coaxial) care are
o anumită capacitate (15—50 pF). •;
Această capacitate se adaugă la v.a-.
loarea lui C, dezacordînd filtrul;
deci, pentru menţinerea acordului,
valoarea lui C trebuie micşorată co¬
respunzător.
O dată asamblat, etajul de FI se
introduce în receptor, conexiunile
în montaj fiind următoarele:
— se desface legătura originală
de la detector şi se conectează ca în
schemă (pct. A);
— se desfac conexiunile de la
căpătui rece, refăcîndu-se ca înj
schemă (pct. B);
— dacă etajul de FI din receptor
nu are filtru de decuplare, se intro-
duce unul ca în schemă (pct. C); >
— legătura AF din schemă se co- : ■
nectează la potenţiometrul de volum.
După ce-etajul suplimentar de FI
a fost montat în aparat, acesta se
acordează pe frecvenţa interme- 1
diară a receptorului rotind miezu¬
rile bobinelor pînă cînd se va auzi în
difuzor un zgomot (fîsîit) maxim,
receptorul nefiind acordat pe un
post.
Pentru prevenirea autooscilaţiei,
etajul suplimentar trebuie pus la
masă printr-un fir gros, cît mai
scurt; dacă acestea totuşi apar, se
va încerca înserierea în circuitul
grilei 1 a tuburilor, a unui rezistor de
1—3 kn şi/sau în circuitul catodului
a unui semireglabil de 2,5 kfi.
în încheiere, menţionez că acest
montaj funcţionează de peste 10
ani la un receptor LUX S 574A cu re¬
zultate foarte bune.
Biblioteca Centrală Universitară
(B. C. U.) apelează la cititorii revistei
TEHNIUM, la toţi cei care doresc
să doneze numere de reviste sau
întreaga colecţie din anii
1970—1977.
Donaţiile vor fi făcute prin
intermediul redacţiei TEHNIUM
telefon 618 35 66; Piaţa Presei
Libere nr. 1, of.p. 33, sector 1,
cod 79784, Bucureşti.
RECEPTORUL
T.V.
cu consum redus
ing. ŞERBAftî fUAICU
T701 la masă).
Mecanismul stabilizării este ur¬
mătorul:
La o uşoară creştere a tensiunii
de ieşire U 3 va creşte potenţialul ba¬
zei tranzistorului T703 (care lu¬
crează ca amplificator de eroare),
baza fiind polarizată prin interme¬
diul divizorului reZistiv R709, R710
şi R711 (semireglabil). Deoarece
emitorul lui T703 este ţinut la un po¬
tenţial constant de către circuitul
integrat C.l. 701 (ZTC33, echivalent
cu TAA550),'stabilizator de ten¬
siune termocompensat, va rezulta o
creştere a tensiunii de comandă
U BE a tranzistorului T703. Prin ur¬
mare tranzistorul se va deschide
mai mult, rezultînd o creştere a cu¬
rentului său de colector.
Prin grupul R701, R703 circulă un
curent constant, care se bifurcă, o
parte constituind curentul de co¬
lector al lui T703 (prin R704) şi o
altă parte curentul de bază al lui
T702 (prin D709).
Deoarece curentul de colector al
lui T703 creşte, va scădea curentul
de bază al lui T702 (pentru ca suma
să rămînă constantă). Deci T702 se
va mai închide, rezultînd şi un cu¬
rent de colector al său mai mic, care
este de fapt curentul de bază al lui
T701. Va rezulta o închidere mai ac¬
centuată a acestui tranzistor, regu¬
lator serie, deci o scădere de ten¬
siune mai mare* pe joncţiunea sa
CE. Deci la ieşirea din stabilizator
se va înregistra o uşoară scădere de
tensiune, deoarece din tensiunea
redresată şi filtrată o parte mai în¬
semnată vâ cădea pe joncţiunea CE
a lui T701, avînd ca efect compen¬
sarea creşterii anterioare de ten¬
siune, rezultînd practic o tensiune
constantă la ieşire (de 140 V), fil¬
trată cu C711.
Prin rezistorul R702 curge tot cu¬
rentul consumat de T.V., care apoi
se bifurcă prin şuntul (conectat în
paralel cu T701) format din R705,
R706 şi R707 (total 420 H) şi prin
joncţiunea CE a lui T701.
Şuntul rezistiv are rolul de a-l
descărca pe T701 de o parte din pu¬
tere, avînd un rol esenţial în funcţio¬
narea stabilizatorului.
Conexiunea T701 şi T702 for¬
mează un amplificator Darlington
pentru mărirea factorului de ampli¬
ficare, cu rol de regulator serie.
Rezistorul R708 are rolul de a asi¬
gura curentul de polarizare al C.l.
701 (diodă stabilizatoare termo-
compensată, de 33 V).
Dioda D709 protejează joncţiu¬
nea BE a lui T702 împotriva unei
tensiuni inverse mai mari ca cea de
străpungere (5 V) şi împiedică
curgerea curentului în sens invers
celui normal, în cazul întreruperii
rezistoarelor R701, R703 sau a ar¬
derii siguranţei SI703.
Dioda D710, montată antiparalel
pe joncţiunea BE a lui T703 are rolul
de protecţie a acestuia în unele si¬
tuaţii de avarie, cum ar fi întrerupe¬
rea CI701. Dioda D710 limitează
tensiunea inversă bază-emitor la
0,65 V (valoarea căderii de tensiune
pe ea, în sens direct).
Diodele D709 şi D710 au doar rol
de protecţie, în scopul limitării ava¬
riilor în cazul apariţiei unor de¬
fecţiuni, dar stabilizatorul funcţio¬
nează normal şi fără D710 sau cu
ştrap în locul lui D709, dar cu o pro¬
tecţie redusă.
C710 are rol de filtraj al tensiunii
de +33 V de pe CI701 pentru co¬
manda diodelor varicap din selec¬
torul de canale. Această tensiune
de +33 V se obţine la pinul 3, conec¬
torul Z73 şi se reduce la valoarea de
+28,5 V (U 4 ) nepericuloasă pentru
diodele varicap, aplicîndu-se prin
intermediul inductanţei de filtraj
L702 programatorului, pentru a fi
aplicată apoi prin intermediul său
diodelor varicap din selectorul de
canale, în cadrul benzii preselec-
tate cu acesta.
Stabilizatorul de 140 V realizat în
principal cu T701, T702, T703 este
deci, un stabilizator serie cu ampli¬
ficator de eroare. Factorul de stabi¬
lizare al schemei este de minim
1/20, la o variaţie a tensiunii de
reţea de 60 V (de exemplu între
185 V şi 245 V va rezulta o variaţie a
tensiunii stabilizate de max. 3 V).
Tensiunea stabilizată U 3 (de 140
V)'se obţine la pinul 2, conectorul
Z73 şi alimentează:
— baleiajul orizontal, respectiv
colectorul tranzistorului final linii
prin R717 şi înfăşurarea primară
1—2 a transformatorului de linii;
— modulul final video, prin co¬
nectorul Z32, pinul 3;
— circuitul de reglaj al lumino¬
zităţii, prin D605, R616 şi R615
(capătul cald al potenţiometrului
R617 de luminozitate, pinul 3, co¬
nectorul Z62).
Atragem atenţia că, stabilizatorul
de 140 V fiind un stabilizator „în sar¬
cină", adică funcţionînd corect
dacă curentul consumat din el este
normal, poate da unele „defecte
ciudate". în sensul că tensiunea U 3
de la ieşirea sa poate fi mult mai
mare, sau mult mai mică decît nor¬
mal, fără ca stabilizatorul Să fie de¬
fect. Acest lucru se poate întîmpla
dacă consumul de curent de pe li¬
nia U 3 scade foarte mult (cade unul
dintre principalii consumatori, de
exemplu baleiajul orizontal) sau
dimpotrivă creşte (scurtcircuit pe
linia U 3 ). După înlăturarea defectu¬
lui tensiunea stabilizată U 3 va re¬
veni la valoarea normală (140 V)
fără vreo intervenţie în stabilizator.
Tensiunea U 3 se va regla cît mai
exact la valoarea de +140 cu semi-
reglabilul R711.
B. REDRESORUL TENSIUNi-
LOR RECUPERATE '
După cum s-a arătat anterior, la
pornirea televizorului, prima ten¬
siune care ia naştere este U 10 , de
aprox. 19,5 V ef. numită şi tensiunea
de start. Prin D711 tensiunea este
redresată şi ajunge în linia de 28 V
(U 5 ) prin intermediul căreia se ali¬
mentează modului sincroprocesor
(prin R715, C726) şi etajul final ba¬
leiaj linii (driverul H) prin R714,
C724. Această tensiune nu ajunge
la masă (pe traseul R610, înfăşura¬
rea 5—6 a transformatorului de li¬
nii) datorită diodei D602.
Este necesar acest mod de por¬
nire al televizorului, deoarece pen¬
tru apariţia tensiunilor recuperate
U 5 (28 V) şi U 6 (12) este necesar ca
generatorul de baleiaj pe orizontală
să funcţioneze (să fie alimentat) şi
întrucît oscilatorul propriu-zis de li¬
nii se află situat în modulul sincro¬
procesor, care se alimentează toc¬
mai cu U 5 , ar apărea un cerc vicios.
Adică prin funcţionarea sa va lua
naştere o tensiune de care de la în¬
ceput ei are nevoie ca să funcţio¬
neze. Problema se rezolvă tocmai
prin această tensiune de start Ui|
(la T.V. cu 4—5—6 C.l.),- la T.V. cu 3
C.l. locul acesteia luîndu-l U t .
Fiind alimentat, oscilatorul de li¬
nii va furniza impulsuri pe la^pinul 1
conectorul Z42, în baza prefinaluluP
H, tranzistorul T601 care va co¬
manda prin intermediul transfor¬
matorului driver U601 finalul ’de linii
(T602). Acesta va începe să 'osci¬
leze, pe transformatorul de linii
apărînd impulsurile de linii. Aces¬
tea sînt culese de la pinul 5 al trans¬
formatorului de linii prin interme¬
diul rezistorului R609 şi redresate
cu D602, filtrate cu C611 rezultînd
tensiunea U 5 (28 V). Tensiunea U 5
este mai mare ca Uţ sau U 10 (28 V
faţă de 20 V), deci dioda D711 se va
bloca şi se va obţine o separare
netă între cele două alimentări.
Tensiunea U 5 (28 V) rezultată va
alimenta:
' — modulul sincroprocesor, prin
R715, filtrată cu C726, rezultînd U 7
(12 V) la un curent de 24 mA;
— modulul baleiaj vertical, prin
R716, filtrată cu C725, rezultînd U 8
(25 V) la un curent de 140 mA.
Prin redresarea impulsurilor de
linii culese de la pinul 9 al transfor¬
matorului de linii, prin intermediul
rezistorului R611, cu ajutorul diodei
D603 se obţine tensiunea U 6 (12 V),
filtrată cu C609. Tensiunea U 6 va
alimenta:
— modulul final video pe la pinul 2,
conectorul Z32;
—*preamplificatorul FI — cale co¬
mună (BF198) prin intermediul bo¬
binelor L703, L704, L705;
'— amplificatorul FI — cale comună
(TDA4408) prin intermediul bobi¬
nelor L703, L704 şi a rezistorului
R124;
— selectorul de canale, pe acelaşi
traseu;
— modulul AFI sunet, pe traseul
L703, L704, R718, tensiune filtrată
cu C727.
Impulsurile negative obţinute la
pinul 5 al transformatorului de linii
sînt, preluate prin intermediul lui
R612 şi redresate cu D604 care for¬
mează aşa numitul redresor de
—100 V. Această tensiune, filtrată
cu C610, se aplică prin R613 la
capătul rece al potenţiometrului de
luminozitate (pinul 2, conectorul
Z62).
■ . . : ; ■. - PI
TEHNIUM 2/1993
15
ATELIER
T
MAŞINA DE BOBINAT
. ALEXANDRU ZAftSCA-
-13
2
- lagăr inferior
- disc^suporf mosor
- frînă"
- ax mosor
- manivelă
- suport ax bobină
- rota antrenare
- curea transmisie
= 4 ?
-17
T - placă suport
2 - miner
3 - suport numărător
4 - numărător
5 - suport mosor
6 - lagăr
7 - ax
8 -dispozitiv fixare bobină
9 - piuliţă fixare
10 - şaibă
11 - distant or
12 - contragreutate
13 - motor
u.
na din piesele importante
- şi de multe ori neglijată — din do¬
tarea laboratorului unui radioama¬
tor, este maşina de bobinat. Princi¬
palele cerinţe ale unui astfel de dis¬
pozitiv sînt: posibilitatea prinderii
carcaseior bobinelor cu diametre
cît mai variate, posibilitatea cpn-
trolării întinderii sîrmei de bobinat,
posibilitatea de a număra spirele
depuse, viteza de bobinare să asi¬
gure un randament satisfăcător, iar
conducerea sîrmei în timpul bobină-
rii nu trebuie făcută cu mîna pentru
ca izolaţia să nu fie afectată de
grăsimi sau transpiraţie.
Maşina de bobinat a cărei des¬
criere -este făcută mai jos, îndepli¬
neşte aceste condiţii. Urmărind de¬
senele de ansamblu din figurile 1, 2
şi 3 se poate deduce principiul de
funcţionare: mosorul cu sîrma de
bobinat se pune în dispozitivul rea¬
lizat din reperele 14, 15, 18, 5, 6 şi
21, iar carcasa bobinei se ampla¬
sează pe axul 7 şi va fi fixată cu dis¬
pozitivele de prindere 8. Firul de
sîrmă de'pe mosor va fi . trecut, pe
sub roia 27 şi fixat pe carcasa bobi¬
nei. Se porneşte motorul, iar prin
mişcarea mîneruiui 2 în sensul ară-
’ tat de săgeţi, sîrma de bobinaj va fi
depusă uniform pe carcasă.
Viteza de bobinare esţe în jur de
200...300 spire pe minut şi depinde
de turaţia motorului şi de diametrul
rolei 20 (eventual se pot realiza mai
multe diametre pentru rola 20, în¬
tinderea curelei de transmisie
făcîndu-se prin deplasarea motoru¬
lui, pe bancul maşinii).
întrerupătorul de pornire/oprire
nu a fost figurat, el putînd fi montat
fie, pe bancul maşinii, fie la picior.
în figurile 1, 2-şi 3 sînt date dese¬
nele de ansambiu cu principalele
cote. Nu s-au dat dimensiunile pen¬
tru motor şi dispozitivul de prin¬
dere, deoarece acestea depind de
tipul motorului foiosit. De aseme¬
nea nu au fost date cotele pentru
dispozitivul de prindere al numă¬
rătorului şi de amplasare a acestuia
din aceleaşi motive. Pentru ca numă¬
rătorul să poată fi îndepărtat uşor
de pe bancul maşinii cînd se scoa¬
te/introduce carcasa bobinei pe
axul 7, la locul ales funcţie de di¬
mensiunile dispozitivului de prin¬
dere a numărătorului, se va da o
gaură în bancul maşinii în care sa
intre relativ uşor suportul 3.
16
TEHNIUM 2/1993
21 - suport ax- lagar
22 - piesa cuplaj
2 3 - ax ghid sirma
24 - lagăr ax ghidaj
25 - opritor
26 - curea transmisie
27 - rolă ghiUaj sirma
19 - suport ax bobină
16 - frînâ
1. UTILITATE
în timpul şofatului, conducătorul
auto trebuie să-şi distribuie atenţia
între mînuirea comenzilor în condiţii
de trafic şi supravegherea func¬
ţionării motorului. Teoreticienii
şofatului sînt unanimi în a afirma că
obiectivul principal rămîne totuşi
participarea la trafic. De aceea, în
cadrul activităţilor mai complexe,
cum ar fi de pildă pilotatul avioane¬
lor, se merge pe soluţia „diviziunii,
muncii", respectiv numărul persoa¬
nelor din echipaj creşte, pilotului
nerămînîndu-i decît stăpînirea co¬
menzilor.
Dacă în cazurile unui trafic mo¬
derat, un conducător auto cu expe¬
rienţă reuşeşte de cele mai multe
ori să se achite de ambele sarcini, în
cazul unui trafic greu sau condiţii
meteo dificile, aceasta devine din
ce în ce mai dificil. Se ajunge în si¬
tuaţia în care acesta .este conştient
de faptul că nu mai poate ţine în
mod integral sub control motorul —
de pildă trafic aglomerat, vara,
soare puternic, un eventual beculeţ
roşu aprins la bord nu va putea fi
sesizat la timp — şi că există deci
posibilitatea apariţiei unei defec¬
ţiuni majore datorată netratării la
timp a uneia minore — de pildă ca¬
larea motorului datorată unei cu¬
rele de ventilator rupte — lucru ce
se traduce printr-o creştere a stre¬
sului, şi aşa destul de mare.
Soluţia ideală o constituie mon¬
tarea unui computer de bord, com¬
puter care face o verificare perma¬
nentă a situaţiei şi semnalizează
conducătorului auto numai acele
evenimente care necesită interven¬
ţia sa, sau validarea unor decizii
luate deja de către acesta. Creşte¬
rea numărului de indicatoare nu
este indicată, deoarece acestea
măresc senzaţia de fiabilitate
scăzută a sistemului şi deci de creş¬
tere a necesităţii urmăririi de
aproape a acestuia — vă amintiţi
tendinţa la un moment dat de înlo¬
cuire a indicatoarelor cu ac prin be-
culeţe de sesizare doar a unui prag
şi întreaga teorie cu avantajele şi
dezavantajele fiecărei variante.
O soluţie intermediară este mon¬
tarea unui „maşter warning".
2. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
Ideea de bază a unui „maşter
warning" este aceea de a sesiza
apariţia unei alarme, fără a preciza
natura ei, precizarea urmînd să o
facă tot conducătorul auto. în plus,
canalul pe care vine alarma, nu va fi
suprasolicitatul — în cazul şofatului
— canal vizual, ci unul mult mai li¬
ber, cel auditiv.
Este vorba, generic vorbind, de
un circuit logic SAU, care produce
un semnal sonor, dublat de unul vi¬
zual la apariţia uneia dintre stările
de mai jos:
1. Creşterea temperaturii apei
motorului peste o anumită va¬
loare;
2. Creşterea presiunii de ulei
peste o anumită valoare;
3. Scăderea presiunii de ulei sub
o anumită valoare;
4. Aprinderea becului lipsă pre¬
siune ulei;
5. Ruperea curelei de ventilator;
6. Tragerea frînei de mînă, cu
contactul motor pus;
7. Orice altă situaţie materiali¬
zată prin apariţia unui „plus"
sau a unei „mase" electrice, la
alegerea constructorului.
Apariţia oricăreia dintre situaţiile
de mai sus duce la producerea unui
ton intermitent de circa 1 kHz şi
aprinderea, tot intermitentă, a unui
bec. Prin „ciupirea" scurtă a fazei
lungi, alarma sonoră încetează, cea
luminoasă rămîne pînă la dispariţia
cauzei. Conducătorul auto averti¬
zat, face o trecere în revistă a apara¬
turii de bord, identifică sursa alar¬
mei şi poate decide dacă mai poate
continua drumul — de pildă e vorba
de o supraîncălzire a motorului dar
nu periculoasă — şi taie soneria ca-
re-l deranjează, dar de acum nu mai
scapă din ochi „cauza", sau opreşte
imediat motorul.
Fiecare constructor poate să-şi
aleagă tipul de cauze dorite. Cele
propuse mai sus au fost analizate,
şi considerate utile, bineînţeles cu
condiţia ca automobilul să aibă în
dotare toate aparatele necesare.
Dacă de pildă acesta nu are mano¬
metru de ulei sau termometru, se va
renunţa la punctele 1, 2 şi 3, dar se
va extinde punctul 7, culegînd
„masa" de la beculeţul de supra-
temperatură. Atenţie însă la intror
ducerea unor semnalizări supli-
rrientare; nu introduceţi pe „maşter
SAU, în punctul A apărînd o ten¬
siune de circa 6 V, în cazul apariţiei
uneia din situaţiile amintite. Pe R2
şi R6, semnalele sînt distincte. Dacă
nu doriţi folosirea lor în alte scopuri
şi deci individualizarea lor nu este
necesară, se pot elimina diodele şi
R6, colectoarele lui TI, T4 şi T6 le-
gîndu-se împreună, avînd' ca sar¬
cină comună pe R1.
3.2 Inversorul
Pînă acum am văzut că, în punc¬
tul A, la survenirea unor eveni¬
mente, apare o tensiune de circa 6
V. Tot în punctul A, prin rezistenţa
R38 şi D7, soseşte un „plus" de la
altă sursă de alertă, sursă pe care o
veţi hotărî dumneavoastră. Altfel
MAŞTER
îng. LAUREAIŢiU GIURGEA
warning" situaţii ce survin des — de
pildă cuplarea ventilatorului elec¬
tric la automobilele care au aşa ceva
— fiindcă există riscul banaliză¬
rii acestuia — ceva care sună me¬
reu păţeşte ca, ştiţi dumneavoastră
cine, cu lupul. De asemenea, nu fa¬
ceţi eroarea de a da posibilitatea
„maşter warning“-ului să ia el deci¬
zii, de pildă tăind el motorul, fiindcă
nu vreau să vă imaginez într-o de¬
păşire cu motorul tăiat; ar fi o crimă.
3. DESCRIEREA SCHEMEI DE
PRINCIPIU
Schema se compune din trei
comparatoare, un inversor, două
întrerupătoare electronice, două
multivibratoare, un amplificator de
semnal şi un comutator electronic.
Le vom analiza pe rînd:
3.1. Comparatoarele
Sînt montate pe cîte un grup de
două tranzistoare din tranzistoa-
rele TI—T6. Ele sînt în montaj dife¬
renţial, ceea ce minimalizează efec¬
tele variaţiei tensiunii de alimentare
şi a temperaturii.
T1-T2 este comparatorul care se¬
sizează depăşirea temperaturii apei
de răcire. Pe baza lui TI se aplică
tensiunea de pe transmiţătorul de
temperatură. Pe baza lui T2 se
aplică o tensiune de referinţă, co¬
respunzătoare unei anumite tem¬
peraturi. transmiţătorul de tempe¬
ratură, un termistor care are la tem¬
peratura camerei circa 3 kn şi la
80° C în jur de 16 kn, face ca poten¬
ţialul bazei lui TI să scadă pe
măsura încălzirii apei şi de unde la
început acesta este blocat, în mo¬
mentul egalizării potenţialelor pe.
bazele lui TI şi T2, acesta se des¬
chide şi pe rezistenţa R2 să apară
un salt de tensiune de la 0 la circa
6V, tensiune care se menţine pînă la
scăderea temperaturii. Deşi baza
lui TI apare în paralel pe transmiţă¬
torul de temperatură, precizia indi¬
caţiei nu este afectată, dată fiind
mărimea impedanţei de intrare în
comparator.
T3-T4 este comparatorul care se¬
sizează scăderea presiunii de ulei
sub o anumită valoare. Este absolut
identic cu cel descris anterior.
T5-T6 este comparatorul care se¬
sizează depăşirea unei anumite va¬
lori a presiunii de ulei. Pare mai
puţin util dar pentru o economie de
două tranzistoare nu merită să re¬
nunţăm la el. El sesizează o posibilă
blocare a supapei de reglare a pre¬
siunii pompei de ulei, fapt ce se
poate materializa în pierderea ule¬
iului pe la garnitura filtrului etc.
Ambele comparatoare de la pre¬
siunea de uiei dau semnalul pe
aceeaşi rezistenţă, R6. Cele două
diode, Dl şi D2, formează un circuit
grupul poate fi eliminat, sau multi¬
plicat dacă aveţi mai multe surse.
De aceea a fost marcat cu FREE.
Există însă unele evenimente
care îşi semnalizează absenţa prin
prezenţa unei tensiuni şi prezenţa
prin absenţa ei. Astfel, prezenţa
tensiunii la bornele alternatorului
semnalizează, pe lîngă buna lui func¬
ţionare — lucru ce nu ne interesează,
din punctul nostru de vedere — inte¬
gritatea curelei de ventilator şi, lucrul
cel mai important, funcţionarea pom¬
pei de apă. Bornele de plus ale alter¬
natorului şi bateriei fiind legate îm¬
preună, ieşirea din funcţiune a aces¬
tuia nu poate fi sesizată decît printr-o
eventuală scădere a tensiunii la bord
de la circa 14 V la 12,6 V. Această
scădere poate avea loc destul de lent
în condiţiile unei bune baterii în¬
cărcate, ziua şi deci alarma va veni
cu întîrziere. Situaţia periculoasă —-
creşterea temperaturii apei — va fi
sesizată oricum, dar ruperea cure¬
lei, sesizată din timp, permite alege¬
rea unui ioc mai bun de oprire decît
cei rezultat în cazul necesităţii opri¬
rii imediate a motorului.
Sesizarea ieşirii din funcţiune a
alternatorului se face prin culege¬
rea tensiunii de pe una din fazele
acestuia, redresarea prin dioda D5,
suprafiltrarea ei pe condensatorul
de 100 iif — altfel scăderea rapidă
şi scurtă a tensiunii de la bord, la
cuplarea unui filament de bec rece,
semnalizarea direcţiei de pildă, va
da o cuplare frecventă şi nedorită a
soneriei — şi aplicarea ei la baza in-
versorului, montat pe T7. Acesta
face ca în punctul A, în cazul dispa¬
riţiei tensiunii alternatorului, să
apară o tensiune, tot de circa 6 V.
Punerea la masă a plăcii orică¬
rora dintre diodele D3 sau D4, şi a
încă oricîte doriţi să montaţi, duce
la blocarea lui T7 şi la apariţia în
punctul A a tensiunii de 6 V. La
plăcile celor două diode se cu¬
plează bornele manocontactului de
ulei şi microcontactul frînei de
mînă, varianta standard. La auto¬
mobilele care au microcontactul
frînei la plus, se va face cuplarea la
intrarea FREE.
Din cauza condiţiilor de exploa¬
tare grele, aceste microcontacte,
nu întotdeauna montate în habita¬
clu, se deteriorează şi, deşi aprind
beculeţele respective, pe ele apar
căderi de tensiune de cîţiva volţi.
Aceste căderi nu deranjează scopul
cărora au fost destinate, dar ele sînt
suficiente pentru a menţine deschis
tranzistorul T7 chiar în cazul închi¬
derii lor. De aceea în locul rezisten¬
ţei R13 de 33 kn, s-a montat, cu re¬
zultate mult mai bune, dioda stabili¬
zatoare D6, de 7,5 V. Ea permite
funcţionarea sistemului nostn| pînă
la căderi de tensiune pe contacte
de circa 7 V, valoare la care deja de¬
fectarea lor este sesizată prin faptul
că becurile semnalizatoare ard slab
şi cu pîlpîiri.
3.3. Primul întrerupător electronic
întrerupătorul electronic, montat
pe tranzistorul T8, la apariţia în
punctul A a tensiunii de 6 V, din in¬
diferent care din cauzele de mai sus,
alimentează schema de alarmă.
3.4. Multivibratoarele
Cele două multivibratoare, unul
pe post de modulator, montat pe
TI2—TI3 şi altul pe post de genera¬
tor de ton, montat pe TI4—TI5, sînt
de tipul circuit basculant astabil şi
nu cred că mai necesită nici un fel
de descriere. Tensiunea de formă
dreptunghiulară, din colectorul lui
TI 3, modulează în amplitudine
multivibratorul TI4—TI 5, pe baza
primului tranzistor. Aceaşi tensiune
se_ aplică şi amplificatorului T16—T17.
în colectorul lui T15 se montează
difuzorul care va juca rolul de aver¬
tizor sonor.
3.5. Amplificatorul
Beculeţul avertizor, chiar în cazul
unui beculeţ de bord, necesită un
minim de 200 mA. în plus, unul din
defectele acestora îl constituie
scurtcircuitarea lor. Deci ele vor
trebui să fie alimentate cu un curent
relativ mare dintr-o sursă rezistentă
la scurtcircuit. Aceste deziderate le
realizează amplificatorul. Primul
tranzistor, TI6, montat ca repetor
pe e mi tor, realizează o impedanţă
mare de sarcină pentru modulator
şi amplifică curentul dat de acesta.
T17, în conexiune emitor comun,
cu beculeţul avertizor montat în
colector, realizează o amplificare
suplimentară de curent şi, fiind pu¬
ternic saturat, face ca toată tensiu¬
nea să cadă pe bec. Din contră, la
scurtcircuitarea accidentală a be¬
cului, funcţionează ca generator de
curent constant, de valoare regla¬
bilă din divizorul R36/R37, la circa
200 mA, ceea ce face ca disipaţia de
pe el să fie suportabilă. Aceasta
face ca scurtcircuitarea becului să
nu atragă şi distrugerea lui TI7.
3.6. Comutatorul electronic
Funcţionarea generatorului de
ton este condiţionată de alimenta¬
rea bazei lui TI5. Aceasta se face
prin T9, al doilea întrerupător elec¬
tronic, comandat de comutatorul
TIO—T11. El este un circuit bascu¬
lant bistabil, calculat astfel ca la cu¬
plare, întotdeauna, TIO conduce iar
T11 este blocat astfel că generato¬
rul, de ton, la cuplarea prin T8, este
întotdeauna gata de lucru.
La aplicarea în punctul CNL a
unui impuls pozitiv de tensiune, cir¬
cuitul basculant bistabil efectuează
o basculare, blochează tranzistorul
T9 şi generatorul de ton este inhi¬
bat, modulatorul rămînînd să func¬
ţioneze pînă la blocarea lui.T8, care
se realizează abia la dispariţia cau¬
zei. Blocarea lui T8 va atrage, prin
D8—R38, bascularea inversă a bis-
tabilului, restabilind condiţiile de
aşteptare ale schemei.
4. REALIZAREA PRACTICĂ
Realizarea practică presupune
două faze:
— realizarea instalaţiei pe auto¬
mobil;
— realizarea blocului electronic.
4.1. Realizarea instalaţiei pe au¬
tomobil
Deoarece în mod cert veţi avea de
rnulte ori de montat şi demontat
blocul electronic pînă la punerea lui
la punct, este bine ca instalaţia de
colectare a semnalelor necesare de
pe automobil să fie fixă, iar blocul
electronic uşor amovibil. Pentru
aceasta va trebui să procuraţi un
ansamblu de două cuple, mamă/
tată, cu cel puţin 9 ploţi. De preferat
âr fi cupla folosită la calculatoare,
18
TEHNIUM 2/1993
iar dacă nu găsiţi, veţi folosi două
cuple DIN de tip magnetofon, cu 5
picioruşe. Dezavantajul acestora
din urmă este că pot fi inversate. >.
Din lamele de baterii 3R12 se vor
confecţiona nişte bucăţi de circa 10
mm, la care se va lipi cîte un capăt al
firelor, celelalte capete lipindu-se la
cuplă. Lamelele astfel obţinute se
vor monta suprapuse peste lame¬
lele diferitelor surse de semnal, iar
papucul tip auto, lărgit puţin, le va
cuprinde pe ambele. Se va monta
cîte o lamelă în locurile de mai jos,
obţinîndu-se semnalele corespun¬
zătoare:
— borna de la indicatorul de
temperatură la care vine firul de la
transmiţător (în bord deci, şi nu di¬
rect la ' transmiţător, chiar dacă
acesta din urmă este mai uşor de
găsit), = WTR;
— borna de la manometrul de
şi acţionăm reostatul pînă ce indi¬
catorul de temperatură indică tem¬
peratura maximă admisă a motoru- 1
! lui. Pe voltmetru vom citi o ten-.*
siune, la DACIA circa 6,8 V.
Repetam operaţiunea la trans-
miţătorul d,§ ulei. De data aceasta la,
plotul OIL (M), vom citi două ten¬
siuni, una pentru o presiune indi¬
cată de 1 bar, iar cealaltă pentru
5 bar.
Acum putem trece la realizarea
blocului electronic. Pînă ia punerea
la punct a lui, recomand să fie reali¬
zat pe plăcuţa aceea pe care orice :
electronist o are pentru încercări,
schema lucrînd în curent continuu,*
nu există probleme de cuplaje para-! jj
zite. Schema se va realiza abia după
ce blocul anterior s-a realizat şi tes¬
tat. Aceasta va duce la mare econo¬
mie de timp şi va fi totodată meto¬
dologia de urmat în cazul depanări-
T13. Sirena va suna nemodulat, iar
becul va arde continuu. Măsuraţi
tensiunea colector/emitor a lui TI7.
Trebuie să fie maximum 0,2 V pen¬
tru Ge şi 0,4 V pentru Si. Dacă este
mai mare, măsuraţi la fel şi pentru
T16. Micşoraţi R34 pînă la saturarea
lui TI6 şi pe urmă micşoraţi R37
pînă la obţinerea valorii indicate
pentru TI7. Valorile din schemă
sînt destul de generoase aşa că
dacă nu aţi obţinut tensiunile nece¬
sare, de vină sînt tranzistoarele. Sa¬
turaţia profundă este necesară
pentru disipaţie mică pe TI7.
Montaţi T8 şi legătura iui cu mo¬
dulatorul, în bază.lăsaţi doar R17.
Schema trebuie să nu sune.
Montaţi comparatorul TI—T2.
-Dacă este cazul, modificaţi R4 pînă
ce pe baza lui T2 aveţi tensiunea
măsurată pe automobil conform in¬
dicaţiilor de la începutul paragrafu-
singură ori pînă la zero, ori pîlă la
maxim; important este că vom fi se¬
sizaţi de aceste tendinţe.
Dezlipiţi un terminai al lui D2.
Montaţi grupul D7/R38, Ştraplnd
punctul FREE la alarma trebuie
săsune.
înlăturaţi potenţiometrul de re¬
glaj, refaceţi legăturile celor 3 com¬
paratoare, decuplaţi legătura lor cu
punctul A. Ele sînt gata de lucru
deîndată ce prin cuplă vor primi în
punctele WTR şi OIL (M) semnalele
necesare de pe automobil.
Montaţi T7, cu toate componen¬
tele aferente şi punctul G lipit ia
„+“. Ştrapînd pe rînd punctele OIL
(B) şi BRK la masă, trebuie să se cu¬
pleze alarma. Dezlipiţi punctul G de
ia alarma tebuie să sune. Lipiţi
■ G la ,,+“.
Pentru cei care nu doresc facilita¬
tea decuplării alarmei sonore, mon-
t 9 t 10 t 11
Rl D 2 ' 2Kfî R
s yM
U 2,2 Rft. I
|R 9 fp 11 BRK °3 f] R 16
h fe î
•L 3Kn 33K4! Rl9 lr^i-
SJpQ
J 2 2 * nt
? 7 . j*38
Tţfc
ulei la care vine firul de la transmiţă¬
tor, = OIL (M);
— borna de la becul de presiune
ulei, = OIL (B);
— borna de la blocul de lumini
unde apare plusul cînd se acţio¬
nează faza mare, = CNL;
— borna de la microcontactul
frînei de mînă, = BRK;
Se va lipi un fir la una din fazele
alternatorului, plotul respectiv din
cuplă fiind notat cu G.
Se va lipi un fir la o bornă a difu¬
zorului — cealaltă bornă a lui legîn-
du-se la masă la locul de montaj —,
plotul respectiv din cuplă fiind no¬
tat = SPKR.
Se va lipi un fir la soclul becului
de alarmare — celălalt plot ai aces¬
tuia legîndu-se la masă la locul de
montaj —, plotul respectiv din
cuplă fiind notat cu WRN.
La plotul din cuplă notat se
va lipi un fir branşat la cutia de sigu¬
ranţe a automobilului, după con¬
tactul aprinderii.
Cu aceasta instalaţia de la bord
este gata. Ea poate să stea ia bord
indiferent dacă blocui electronic
este şi el montat sau nu, nederan-
jînd funcţionarea aparaturii.
4.2 Realizarea blocului electronic
înainte de realizarea blocului
electronic, avem nevoie de datele
de proiectare, respectiv valorile pe
care acesta le va sesiza. Pentru
aceasta, într-o zi în care nu aţi folo¬
sit automobilul — bateria avînd deci
o tensiune stabilizată de 12,6 V — ,
vom monta la plotul WTR din cuptă
un voltmetru. Scoatem papucul de
la transmiţătorul de temperatură şi
între papuc şi masă montăm o re¬
zistenţă reglabilă de 1 kfi. Punem
contactul — fără a porni motorul —
De la o sursă se va obţine tensiu¬
nea de 12,6 V sau dacă nu, se va fo¬
losi bateria automobilului pînă !a
realizarea montajului.
Se va monta pentru început ge¬
neratorul de ton TI4—TI5. Căpătui
lui R32 dinspre T9, cel al lui R31
dinspre R28 şi traseul care duce la
colectorul lui T8, se vor lega la
masă. între SPKR şi masă se va lega
un difuzor. El va fi cît mai mic, chiar
o cască telefonică, microcarcasă
sau o capsulă microfonică electro¬
magnetică. în el trebuie să auziţi un
ton continuu, de circa 1 kHz, de in¬
tensitate reglabilă din R33. Ca o re¬
comandare generală: NU FOLO¬
SIŢI SEMIREGLABILE! Ele dau
mari bătăi de cap în regim de vi¬
braţii dacă sînt de uz electrocasnic,
iar la cele profesionale nu aveţi ac¬
ces. După ce i-aţi stabilit valoarea
folosind un semireglabii, montaţi
definitiv o rezistenţă fixă. Stabilirea
valorii ei definitive se va face pe au¬
tomobil. Alarma nu trebuie „să
bage groaza" în conducătorul auto,
ea trebuie doar să fie sesizată. Pu¬
teţi folosi chiar difuzorul radioului
de pe automobil, dacă are un punct
legat la masă.
Realizaţi acum modulatorul
TI2—TI3. Legaţi capătul lui R31 la
locul lui. Difuzorul va trebui să sune
acum ca o alarmă de poliţie. Dacă
doriţi alt ton şi altă cadenţă, umblaţi
la condensatoare.
Realizaţi acum amplificatorul be¬
cului. între WRN şi masă, legaţi un
bec de bord de cel mult 2,4 W. Cu¬
rentul prin bec trebuie să fie sub 1
mA. Cuplaţi R34 ca în schemă; be¬
cul trebuie să clipească o dată cu
sirena. Şuntaţi baza cu emitorul lui
R 13 - 33K
D^47t9“EFD 108 (IN
n D 6 ~PL7V5Z
D 5 -IN 4002
1 , 610t16 -EFT 323/353(BC 177,8c 256]
Ti7 ~ AC 18OK (BD 136)
lui, pe piotul WTR aî cuplei. Montaţi
un potenţiometru de 5 kH între
masă şi „+“, cu cursorul ia baza lui
TI. Acţionînd cursorui astfel ca ten¬
siunea dintre baza lui TI şi masă să
crească, în momentul cînd va fi
egală cu cea de pe baza iui T2, ten¬
siunea pe R2 va scădea de ia circa
6 V la 0.
Montaţi Dl şi faceţi legătura la
baza iui T8. Acţionînd potenţiome¬
trul trebuie să se cupleze schema
de alarmă în momentul cînd treceţi
cu cursorul potenţiometrului prin
vaioarea de prag, venind de ia ten¬
siuni mari spre mici. Decuplaţi cur¬
sorul potenţiometrului de ia baza
lui Ti şi dezlipiţi unui din termina¬
lele lui Dl. Primul comparator este
gata.
Montaţi comparatoarele T3—T4
şi T5—T6 şi cursorul potenţiome¬
trului de reglaj pe baza lui T3. Prin
rotirea axului acestuia creşteţi ten¬
siunea în punctui OIL (M). La un
moment dat tensiunea pe R6 va
scădea de la circa 6 V la 0 V, iar prin
continuarea creşterii tensiunii pe
baza Sui T3, aceasta va bascula din
nou la circa 6 V. Dacă cefe două
tensiuni nu sînt egale cu cele măsu¬
rate pe plotul OIL (M) pe automobil
— şi dacă nu aveţi DACIA este nor¬
mal să nu fie — modificaţi R8 şi R10
pînă ce pe bazele iui T4 şi T5 veţi
obţine tensiunile dorite. Nu insistaţi
asupra preciziei ceior două valori.
Ele trebuie să corespundă cu apro¬
ximaţie presiunilor de 1 şi respectiv
5 bar, deoarece o presiune de ulei :
care nu mai este normaiă merge
îaju! este gata. Dacă se merge mai
departe, atunci se construieşte şi
basculantul TIO—T11, D8 nemon¬
tat. Cu voltmetrul între masă şi co¬
lectorul lui T11, apiicînd printr-o re¬
zistenţă de 1 kfl masa montajului pe
rînd pe bazele iui TIO şi T11, tensiu¬
nea trebuie să basculeze de la 0 la
12'V. Se montează şi D8. Se mon¬
tează T9, se desface legătura provi¬
zorie a capătului lui R32 de la masă
; şi se leagă la colectorul lui T9. Se
ştrapează BRK la masă. Alarma.tre¬
buie să sune. =Se ştrapează. CNL
scurt -la alarma sonoră trebuie
să înceteze, dar becul continuă să
clipească. Se desface ştrapul iui
BRK la masă; becui nu mai clipeşte.
Fără a întrerupe alimentarea facem
iar ştrap ia masă al lui BRK etc.-Se ■
urmăreşte prin aceasta dacă dispa¬
riţia unei cauze a resetat compiet
schema, respectiv dacă la apariţia
unei noi alarme, alarma sonoră nu
este cumva inhibată. 1
Se ţine CNL îa „+“. Se face ştra-
parea lui BRK la masă; trebuie să
sune alarma sonoră şi să clipească
becul. Se deface contactul iui CNL
i de ia „+“ şi se reface iar; aiarma so¬
noră trebuie să înceteze, becul con¬
tinuă să clipească.,
Anularea de la CNL o va face cu¬
plarea scurtă a fazei mari. După'
cum se vede, anularea nu o face
prezenţa tensiunii la CNL ci saltul,
deci la drum cu faza'mare cuplată
alarma sonoră nu este inhibată, res-
: pectiv ea va suna la apariţia unei
cauze. Nu am considerat oportună
; montarea unui întrerupător separat
pentru anulare,.. deoarece ar com¬
plica inutil bordul. Nici montarea
unui întrerupător pe SPKR nu este
oportună; există riscul de a fi uitat
decuplat de la ultima anulare. Pen¬
tru cei cărora li se pare prea compli¬
cată această parte, mai bine să re¬
nunţe, ea este într-un fe! -un lux.
Prin refacerea legăturilor dintre
comparatoare şi punctul A, monta¬
jul este gata.
Se realizează legăturile dintre
punctele din schemă şi cupla mon¬
tajului, astfel ca prin cuplarea cu
cupla de pe automobil, acesta să
primească semnalele de care are
nevoie. Masa se poate primi din
montare, economisind un plot ia
cuplă.
TEHNJUM 2/1993
WÎDE0REGORDEBE
prirea pe o imagine, ope¬
raţiune denumită STOP-CADRU
sau STILL, se poate efectua de
către orice videocasetofon în mo¬
dul de redare (lectură) prin oprirea
motorului cabestanului, deci a ben¬
zii. Citirea imaginii (a pistelor înre¬
gistrate) se face de către capetele
rotative în mişcare.
Din păcate imaginea obţinută
este departe de a fi perfectă, fiind
afectată de tremurături şi paraziţi.
Cauza constă în faptul că, banda
magnetică fiind oprită, capetele vi¬
deo rotative nu pot să exploreze un
singur cadru de imagine, deci citi¬
rea se efectuează în afară, cu un
anumit unghi de decalaj (=*=), dato-
STOP-CADRU
ing. ŞERBAN IMAICU
rat absenţei deplasării benzii.
Această situaţie, care prezintă
componentele unei opriri pe ima¬
gine ia un videocasetofon echipat
cu un tambur cu două capete video
este dată în figura 1 .
Liniile de paraziţi mai mult sau
mai puţin accentuate, vor fi situate
deasupra sau dedesubtul imaginii
atunci f/ cînd capetele sînt centrate
pe pista citită. Aceşti paraziţi deter¬
mină reducerea raportului semnal/
pista citită ^
, fâ) azimut
>^r-6(~10)
}
bandă v j
// magnetica \
/ în oprire (
sensul de deplasare
A yy al capetelor video
z parazitK
I semnale culese
[de capetele video
semnale nedorite
..tambur rotativ
cu 2 capete '
®
- capete video cu azimutun încrucişate
si întretieruri standard
pista citită
banda I
magnetica V
în oprire (
. sensul de deplasare
(A) ai capetelor video
zgomot, suprapunîndu-se un cadru
peste celălalt cînd pista este citită
de capul video B, al cărui azimut
este de sens contrar.
Tremurăturile care apar sînt mai
vizibile cînd imaginea vizionată
conţine subiecte în mişcare rapidă
şi ele provin din semnalele pistelor
adiacente sau alăturate pistei care
se citeşte, al cărui azimut cores¬
punde celui de-al doilea cap al tam¬
burului rotativ. Aceste semnale re¬
flectă variaţiile importante care ca¬
racterizează conţinutul de imagine
între două cadre succesive.
Soluţia în vederea eliminării
acestor probleme constă în utiliza¬
rea unui cap video suplimentar, în¬
gemănat cu unul dintre cele două
capete „standard" ale tamburului
rotativ.
Situaţia aceasta este prezentată
în figura 2 care arată componentele
unei opriri pe imagine la un video¬
casetofon echipat cu un tambur cu
trei capete.
Principala caracteristică a aces¬
tui nou cap video (A’) este că po¬
sedă un întrefier al cărui azimut
este încrucişat faţă de cel al capului
B, cu care este îngemănat. Deci în-
trefierul său are acelaşi sens cu al
capului (A) care este pe partea
opusă a tamburului (la aprox.
180°).
în acest mod devine posibil ca în
modul de lucru „STOP-CADRU"
(oprire pe imagine) sau de avansare
imagine cu imagine sau în modul
ralanti, de a deconecta capul B şi de
a citi imaginea (un cadru) cu două
capete avînd întrefierul orientat
după acelaşi unghi.
Astfel se vor elimina benzile de
paraziţi şi tremurăturile imaginii din
cazul precedent.
însă va apărea o uşoară pierdere
de nivel la începutul şi sfîrşitul ca¬
drului citit, avînd în vedere că pista
nu se regăseşte în totalitate. Acest
lucru se compensează parţial prin
utilizarea unor capete video cu un
pisra citita
întrefier mai lung ca de obicei ş. re-
glînd „tracking“-ul.
Rezolvarea completă a problemei,
constă însă în utilizarea,unui tam¬
bur rotativ dotat cu două capete su¬
plimentare (A’ şi B’) care au întrefie-
ruri lungi (75 /um -faţă de 49 /j.m la
VHS) orientate în acelaşi sens si
care permit acoperirea întregii
lărgimi a pistei care se citeşte.
In figura 3 se prezintă componen¬
tele unei opriri pe imagine la un vi¬
deocasetofon echipat cu un tambur
cu patru capete.
Dar toate acestea nu sînt decît
procedee de citire mecanică a pis¬
telor video înregistrate, care permit
obţinerea opririi pe imagine şi deri¬
vatele sale (ralanti-ul şi avansarea
imagine cu imagine).
Videocasetofoanele moderne, fo¬
losesc procedee pur electronice,
utilizînd o memorie de cadru (ima¬
gine) pentru a „digitiza" o imagine/
Astfel dş procedee oferă o perfectai
stabilitate a imaginii, reproduse prin
memorarea unui cadru, oferind şi
posibilităţi de efecte video, cum ar fi
stroboscopia (descompunerea unei
mişcări în părţi succesive) solariza-
rea şi fragmentarea imaginii într-un
mozaic de părţi componente.
Prin această digitizare, utilizînd o
memorie de cadru, se poate da po¬
sibilitatea introducerii unei imagini
într-o imagine vizualizată pe ecra¬
nul televizorului de control.
Această tehnică, denumită „P în
P“ (Picture in Picture), permite, în¬
tr-o fază mai avansată, să apară pe
ecranul televizorului mai multe pro¬
grame T.V., ale mai multor canale
distincte, sau de a se realiza un
ecran multi-imagine prin repetarea
sursei semnalului video.
Există şi posibilitatea de a mări,
mai mult sau mai puţin, de 4 ori, 8
ori sau 16 ori o porţiune de imagine,
pentru a scoate în evidenţă un anu¬
mit detaliu sau o porţiune de ima¬
gine interesantă. Acest procedeu
poartă denumirea de efect „zoom“.
Toate aceste operaţiuni se pot
realiza plecînd de la semnale care
au beneficiat anterior de o conver¬
sie analog/numerică.
Bibliografie ’
1. Colecţia revistei „LE HAUT-
PARLEUR"
2. Colecţia revistei „TEHNIUM"
azimut
'\lx* 6 <-iQ) i
bandă \ i
magnetica ( |
" în oprire j . 1
\/ sensul de deplasare
al capetelor video
azimut, j ! I I
+6(+10)1 i ■ inn[dffqT L
I li
Uemnate culese
[de capetele video
■ ! ^.tambur rotativ
cu 3 capete
^ capete îngemănate
A.B- capete video cu azimuturi încrucişate
A,A'- capete video cu azimuturi identice
şi întretieruri standard
Lsemriale culese
[de capetele video
i tED azimut -6 (-10)
[ ! tambur rotativ
/ , j A f cu 4 capete
azimun V : y /azimut
+ 6 (+ 10 )\ ^/+ 6 (+ 10 )
(J^azimut +6 (+10) a
A’,B-capete video cu,azimuturi încrucişate
AÎB^tapete video cu azimuturi identice
si întretieruri lunqi
20
TEHNiUSi 2/1S93
MAGAZIN AUTO
ZVALUIRILE UNUI ANALIZOR
DE GAZE
ing. MIHAI STRATULAT
Cîndva o raritate, analizorul de
gaze a devenit astăzi un instrument
aproape banal In dotarea atelierului
majorităţii mecanicilor auto care ţin
la profesionalismul lor. Este de pre¬
supus că, o dată cu „intrarea
noastră în Europa", aplicarea cu
stricteţe a normelor de protecţie a
mediului împotriva poluării impuse
la nivel internaţional va face tot mai
necesar acest aparat. Şi el va proli¬
fera tot mai mult, pe măsură ce pro¬
fesioniştii şi amatorii se vor con¬
vinge că analizorul de gaze nu este
numai un instrument necesar de¬
terminării gradului de otrăvire a at¬
mosferei, ci că, pe lîngă aceasta el
oferă mari posibilităţi pentru diag¬
nosticarea motorului, pentru stabi¬
lirea cu exactitate a unora din de-
feţiunile sale.
Pentru a înţelege mai uşor inter¬
dependenţa dintre compoziţia ga¬
zelor de eşapament şi starea moto¬
rului este necesară mai întîi o suc¬
cintă descriere a raportului dintre
concentraţiile poluanţilor din ga¬
zele de eşapament şi calitatea
amestecului aer-benzină, introdus
în motor şi exprimat prin aşa-numi-
tul coeficient de dozaj A.
Se ştie că toţi combustibilii pro¬
veniţi din petrol produc prin ardere
CO, C0 2 , H 2 0, unele hidrocarburi
(HC), iar ca produse secundare
oxizi de azot (NO x ). Deşi la o va¬
loare a lui A egală cu unitatea ar tre¬
bui, teoretic, să se producă numai
CQo şi H-Q, substanţe inofensive,
practica a arătat că apariţia poluan¬
ţilor gazoşi CO, CH şi NO x este de
neînlăturat.
Abaterea amestecului iniţial de la
compoziţia sa stoechiometrică pre¬
cizată de valoarea coeficientului de
dozaj, A = 1, căruia îi corespunde
un raport masic aer-benzină 14,7:1,
modifică concentraţia poluanţilor,
aşa cum se arată în figură. Concen¬
traţia de oxid de carbon scade per¬
manent o dată cu sărăcirea ameste¬
cului în benzină (cînd A creşte), fapt
explicat prin disponibilitatea tot
mai mare de oxigen. Hidrocarburile
însă acceptă o concentraţie minimă
în domeniul A = 1,03...1,081; în zona
amestecurilor mai sărace, concen¬
traţia de HC creşte datorită arderii
incomplete a benzinei ca urmare a
temperaturilor de reacţie tot mai
mici, iar în zona amestecurilor mai
bogate datorită insuficienţei oxige¬
nului.
Practica a arătat însă că nu numai
reglajul carburaţiei — care deter¬
mină în definitiv valoarea lui A —, ci
şi starea motorului şi reglajele sale
pot influenţa emisia de poluanţi.
Depistarea şi înlăturarea cauzelor
care provoacă creşterea concen¬
traţiei de poluanţi la eşapament re¬
prezintă totodată şi o condiţie a
menţinerii consumului de combus¬
tibil cîî mai aproape de nivelul no¬
minal şi o măsură profilactică de
prelungire a anduranţei motorului.
In ceea ce priveşte concentraţia
de CO, intervalul optimal de variaţie
este 0,5—3,0% pentru motoarele în
4 timpi, 2,0—4,5% pentru cele în
2 timpi şi sub 0,1% pentru motoarele
prevăzute cu postreactori catalitici,
depăşirea acestor limite fiind pro¬
dusă numai de dereglarea de car¬
buraţie.
în ceea ce priveşte hidrocarbu¬
rile, prezenţa lor abundentă se da¬
torează în principal unei arderi de¬
fectuoase produsă de defecte de
aprindere dar şi de un dozaj excesiv
de bogat în combustibil, precum şi
de pierderea etanşeităţii cilindrilor
datorită uzurii grupului piston-ci-
iindru sau supapă.
Limitele normale ale concen¬
traţiei de HC în gazele de eşapa¬
ment sînt 100—500 ppm (părţi pe
milion) pentru motoarele cu carbu¬
rator, 50—150 ppm pentru cele cu
injecţie şi 50 ppm pentru motoarele
cu reactoare postcatalitice.
Avînd în vedere aceste observaţii
se poate întocmi un sinoptic de in¬
terpretare a rezultatelor oferite de
analizor, în care trebuie să se ţină
seama de următoarea schemă:
— concentraţie de CO mare —
defecţiuni de carburaţie, care pro¬
voacă amestec bogat;
— CO sub limită — amestec prea
sărac;
— CH peste limită: defecţiuni de
carburaţie, defecţiuni de aprindere,
pierderea etanşeităţii cilindrilor.
Condiţii de încercare
Manifestări
Concentraţii
Cauze posibile
Ralanti
Funcţionare dură
CO — normală
HC — mare
1. Defecte de aprindere:
— condensator defect sau cu legă¬
turi imperfecte;
— platine defecte;
— bujii defecte (uzate sau în scurt¬
circuit)
— fişe deteriorate;
— capacul distribuitorului defect
sau murdar;
— avans la aprindere incorect.
2. Compresie slabă
3. Circuitul de ventilaţie a carterului în
stare proastă.
Ralanti
Funcţionare dură
CO — coborîtă
HC — mare
Amestec prea sărac:
— garnitura carburatorului ne¬
etanşă;
— dereglarea amestecului la ra¬
lanti.
— nivei scăzut în camera de nivel
constant;
— înfundarea canalizaţiilor sau ji-
cloruiui de benzină al ralantului
— aer fals.
Ralanti
Funcţionare dură
Fum negru
Consum ridicat
CO — mare
HC — mare
1. Amestec bogat: *
— dereglarea şurubului de ames¬
tec;
— clapefa de aer nu se deschide
complet;
— nivel ridicat al benzinei în ca¬
mera de nivel constant;
— filtru de aer îmbîcsit;
— jicloare de aer (compensare sau
ralanti) obturate;
— compresie slabă;
— ventilarea carterului defectu¬
oasă.
Ralanti
Funcţionare dură
CO — mare
HC — normală sau
scăzută
Amestec bogat:
— carburator dereglat;
— cîapeta de aer nu se deschide
complet.
Mers in goi la turaţii
mijloci!
Funcţionare
neuniformă
CO — coborîtă
HC — ridicată
1. Aprindere defectuoasă:
— fişe defecte;
— capac distribuitor defect sau
murdar;
— bujii uzate sau in scurtcircuit;
— slăbirea contactelor condensa¬
torului;
— avans la aprindere dereglat;
— regulatoarele de avans vacuma-
tic şi/sau centrifugal defecte.
2. Amestec sărac:
— nivel prea mic în camera de nivel
constant;
— jicloare de benzină înfundate;
— carburator dereglat;
— neetanşeităţi pe traseul de admi-
sie (aer fals);
— garnitura carburatorului defectă
sau nestrinsă.
-----
Mers în go! la turaţii
mijlocii
Consum mare
Fum negru
CO — mare
HC — mare
i
Amestec bogat:
— dereglare a carburatorului;
— jicloare de aer înfundate;
— nivel ridicat în camera de nivel
constant;
— clapeîa de aer nu se închide
complet;
— Filtru de aer înfundat.
Se acţionează pompa
de accelerare de 2—3
ori
Motorul dă semne
de oprire
CO — nu creşte
peste 1% sau chiar
scade apoi revine
Pompă de benzină defectă:
— legături mecanice defecte;
— supapa de refulare blocată;
— supapa de admlsie nu închide
perfect;
— pompă neetanşă (slăbită sau cu
membrana spartă).
Ralanti
Mers normal
CO — extrem de
mică
HC — extrem de
mică
Canalizafia de evacuare neetanşă
(racorduri defecte, amortizor de
zgomot spart etc.)
Mers în gol la turaţii
mijlocii.
Se măsoară CO apoi se
denontează filtrul de aer
şi se măsoară CO
CO — scade cu
mai mult de 5%
Filtrul de aer îmbîcsit
CH — creşte
Amestec sărac
TEHNIUM 2/1993
21
[Hillill
REVISTA R
GENERATOR
SWEEP
Elementul de bază în acesî generator este
circuitul integrat XR 2206 care poate oferi
semnal sinusoidal triunghiular sau dreptun¬
ghiular în gama 1 Hz—20 kHz sau 1 Hz—200
kHz.
Grupul T 1f T 2 , T 3 , IC la furnizează un sem¬
nal dinte de ferăstrău 'ca amplitudinea de 5V
şi frecvenţa cuprinsă între 0,1 Hz şi 100 Hz.
Acest semnal aplicat prin IC 1b la pinul 7 al
circuitului iC2 produce devierea semnalului
util verificării curbei de răspuns a unui aparat
audio.
în schemă 'ICI = CA3240, 1C2 = XR2206,
IC3 = LI 65, ÎC4 = 7812.
Alimentarea se face cu 12 V stabilizat de
IC4.
ELEKTOR 4/1990
| IC3
mn
J
rHi
'ni C13
tA.:::
i
im " 1
! dsUlo 1 tTJ
* f—J
0 O
cs c
©Roo q
1 ■.
l
p
.. S4
© ©
© ©
€
C9 -"■€
cs
1
3
O ©
© m
ofâ&o |
1 '
tel
© ©
MAŞTER WARNING
(URMARE DIN PAG. 19)
5. REALIZAREA PRACTICĂ
Unora li se va părea poate ciudat
că nu am folosit pentru compara¬
toare o capsulă cu patru amplifica¬
toare /3A741. Cum am mai spus şi cu
alte ocazii, pe automobil cerinţele
de fiabilitate sînt mai blînde doar
decît cele de la aviaţie şi marină. De
aceea am folosit tranzistoare vechi,’
îmbăîrînite gata şi sortate. Lumea
amatorilor este plină de plăcuţe din
vechi calculatoare, cu tranzistoare
cu Ge dar de foarte bună calitate.
Tensiunea de lucru fiind mică, se
pot folosi şi tranzistoare din apa¬
rate de radio vechi. Cu trecerea tim¬
pului, pe măsură ce'veţi simţi avan¬
tajul de a nu-ţi ceda cîte un integrat
mereu, veţi înţelege de ce firmele de
renume îmbătrînesc artificial pie¬
sele electronice.
Diodele e bine să fie din familia
1M4148 dar merg şi bătrînele EFD-
uri.. D5 e recomandabil să fie
1N4148 'sau IM40Q2-r7.
Montajul se realizează pe o
plăcuţă de cablaj imprimat. Unde
aveţi loc pe partea placată, pe tra¬
seul de masă, lipiţi circa patru şuru¬
buri M4 din alamă, cu capul pe
placă. Trăgind pe ele cîte o rondelă
! distanţoare de la montarea pe ra¬
diator a tranzistoarelor de putere,
nu mai rămîne decît să daţi nişte
găuri într-o piacă de aluminiu prin
care trecînd şuruburile, cu patru
piuliţe aţi realizat o montare solidă
a plăcuţei. Altă cutie nu este nece¬
sară, placa de aluminiu cu una din
1 margini îndoită în formă de L,
ţ prinsă cu alte două şuruburi de
I şasiul automobilului, va asigura şi
| rigiditatea necesară şi legătura de
| masă. Tot pe plăcuţă, se va monta şi
| TI7, pentru răcire.
1 Pentru becui de alarmare- se
I poate monta un soclu, soluţia cea
mai nefericită, deoarece strică es¬
tetica bordului, ca orice iucru
străin. De preferat este folosirea
unui bec existent dar care este utili¬
zat mai rar, cum ar fi becul de lu¬
mină intermitentă de avarie, canti¬
tate minimă de combustibil, 4x4
eîc. Singura condiţie este ca becul
i respectiv să aibă un terminal la
| masă, Soluţia becului cu dublă
I semnificaţie se practică şi la siste-
! mele profesionale.
I 6. REGLAJE Şl ÎNTREŢINERE
1
I Executată îngrijit, deşi pare corn¬
ii plicată, schema este foarte simplă
| ca principiu şi trebuie să meargă de
| la început. Dacă după pornirea mo-
I torului, cu toţi parametrii în regulă,
ţ alarma sună permanent, cu un volt-
1 metru se caută care din parametri a
| declanţat-o.
| Dacă totul este în regulă, se simu¬
lează toate avariile ce trebuie să fie
semnalate. Pentru aceasta, cu re¬
zistenţa reglabilă cu care aţi deter¬
minat tensiunile de declanşare, în¬
locuiţi pe rînd transmiţătorii de
temperatură şi uiei, şi rotind curso¬
rul vedeţi la ce valori ale indicaţiilor
instrumentelor respective, se de¬
clanşează alarma, de asemenea,
semnalele de la întrerupătoare.
Deşi practic la fiecare punere a
contactului aprinderii, alarma este
verificată — evident, motorul nero-
tindu-se nu avem o serie de para¬
metri — cel puţin o dată pe an se va
face şi verificarea cu rezistenţa re¬
glabilă pentru confirmarea praguri¬
lor de temperatură şi presiune.
| Pentru o perioadă de testare este
I bine să nu se treacă la realizarea
1 plăcuţei finale, ci să se folosească
1 plăcuţa de încercări care se ataşe-
1 ază simplu prin cuplă. Aceasta va
| permite demontarea şi modificarea
uşoară a montajului.
Schema a fost realizată pe un au¬
tomobil ARO 243D. Dacă pentru un
automobil cu aprindere prin scîn-
teie se aud în difuzor paraziţi de la
aprindere, atunci se va mări filtrajul
prin mărirea condensatorului de
| 33 txF la 1 000 nF, iar alimentarea şe
|! va face printr-o-diodă 1N4001. în
i nici un caz nu se va stabiliza tensiu-
| nea de alimentare a montajului; dat
| fiind faptul că indicatoarele de pre-
| siune şi ulei sînt logometrice,
| aceasta va deregla complet func¬
ţionarea lor.
în 3 ani de exploatare, după o pe¬
rioadă de încercări de circa o lună,
timp în care s-au evidenţiat o serie
de erori de concepţie^ s-au făcut o
serie de modificări, modificări care
se regăsesc în schemă. De atunci s-
a înregistrat un singur defect; după
2 ani, schema a ieşit din funcţiune
datorită ruperii unui picioruş la TI 7,
de tip AC180K. Ca remediere, s-a
| montat TI7 pe radiator, deşi din
jj punct de vedere termic nu necesita
1 aceasta.
22
TEHNIUM 2/1993
19th internationai
TROPHY FOR
OUALITY
PARIS 1991
disput^
; ma^ nv
domento 9
a bricap el â
cu P» terl
&&$?«■
„„nttU *« tSe
UZINA DE MAŞINI ELECTRICE BUCUREŞTI
R.C. — J40/102/29.01.1991
Capital social: 867,890 mii. lei
Administraţia: Editura „Presa Naţională" S.A.
Redactor şef: ing. 1LIE MIHĂESCU
Secretar general de redacţie: Sng. ŞERBAN NAICU
Redactor: K. FILIP; Grafică: S. IVAŞCU
Corectură: GEORGE IVAŞCU
Secretariat: M. MARINESCU
Tiparul executat
la Imprimeria „Coresi
Bucureşti
COUT B.C.R. —Sector 6
iei 30.17.003.01 $ 47.21.016.000.20
S.C. TEHNÎUM ROMFABER S.R.L.
Piaţa Presei Libere nr. 1
Bucureşti
Tel 618 35 66; 617 601®,
617 60 20/1182, 2059
Oferim prestaţii de Consulting în domeniul electronicii
le următoarele domenii:
. îo Consultanţă generală pentru cumpărătorii „eu gros“
de avizare a calităţii unor produse electronice destinate co¬
mercializării (calitate, competlvltate, încadrare in normele
româneşti, etc.).
3. Consultanţă pentru societăţile comerciale sau per¬
soane fizice privitor la probleme de electronică (teoretice sau
practice) cu caracter de unicat.
4. Proiectare şl asistenţă tehnică la fabricarea de bu¬
nuri electronice de larg consum.
5. Asistenţă tehnică la punerea în funcţiune a aparaturii
electronice industriale profesionale şi semiprofesionale.
6. Asistenţă la punerea In funcţiune a aparaturii de stu¬
dio radio şl T.V.
7. Consulting cu prioritate la orice nivel, cu privire Ia:
— bunuri de larg consum (radio, TV, casetofoane, apa¬
ratură Hi—Fi, vldeocasetofoane, camere de luat vederi, per¬
sonal computere);
— aparatură semiprofesională şi profesională (apara¬
tură de studio şi radio, TV, roboţi industriali, calculatoare,
TV cablu);
— linii de fabricaţie pentru bunuri electronice sau linii
de fabricaţie asistate de calculator.
8. Montare, reglare, aducerea In norme a staţiilor de
radio şi televiziune nou înfiinţate.
9. Cursuri radio-TV de întreţinere şi depanare.
10. Executăm cataloage de produse, pliante, prospecte,
caiete service etc.
11. Publicitate pentru orice produse.
12. Intermedieri vlnzări-eumpărări de bunuri şi pro¬
duse.
13. Preiectare-amenajare-instalare-exploatare insta¬
laţii de sonorizare pentru localuri publice (săli de conferinţe,
şcoli, biserici, etc.).
: . .. ■: . .