Tehnium/1992/9205

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ANUL XXII — NR. 258 5/1992

SUMAR

TEHNICĂ MODERNĂ .......

Proiectare asistată de
calculator

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ .

Indicator

Sonerie temporizată
Sursă dublă
Experiment

CQ-YO...

Circuite RAA
. Impedanţmetru de
* radiofrecvenţă
Calculul circuitelor RF

HI-FI ..

Mixer audio cu
reverberator

LABORATOR .

Automat pentru expunere

SERVICE .

SONY KV-1400E
AUTOMATIZĂRI .

Sesizor de fum
Amplificator de cască
Antilocal

ATELIER .

Sunet bistandard în
receptoarele TV
CITITORII RECOMANDĂ ....
Sondă logică
Generator de semnal
în trepte

Filtru de prezenţă

LA CEREREA

CITITORILOR ..

ELECTROMUREŞ 2003:
Filtru dinamic

REVISTA REVISTELOR .

uus

Convertor

Preamplificator

TEHNSUM MAGAZIN .

Cumpărarea automobilelor
de ocazie

ELTRACS—202 .

fiiiilS

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNiUM",

BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1,

COD 79784, OF. P.i.T.R. 33.

SECTORUL 1, TELEFON: 18.35 66—17 60 10/2059

PREŢUL 50 LEI

Or. ing. ŞERBAM RADU SOWESCU, Y03AV0

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Coeficienţii multiplicativi ai potenţialelor (5.6) şi
(5.7)' intră aditiv în componenţa admitanţelor care
apar în sistemul complet (2.2), şi anume pentru
sursa de curent în admitanţele Y ) P , Y, m , Y,> şi Y jm , f
iar pentru sursa de tensiune în admitanţele Y„, Y,y, |
Y ip, Yim, Yji, Yjj, Yjp Şi Yjm.

Parametrii electrici şi topologici ai celor două |
surse sînt introduşi" în calculator (pentru prima
dată şi în caz de modificare sau corectare) prin
intermediu! segmentelor de program conţinute în
listele 5.7 a (sursa de curent) şi 5.8 (sursa de
tensiune). în ceea ce priveşte nodurile între care
sînt interconectate în circuit sursele, acestea apar
pe ecran notate G+ şi G-, iar cele între care se
manifestă tensiunea care comandă sursele sînt
notate C+ şi C-. Notaţiile corespund convenţiei
din figurile 5.12 şi 5.13.

Lista 5.9 conţine instrucţiunile programului prin
care admitanţele circuitului complet mai sus
amintite înglobează contribuţia surselor de curent
sau tensiune comandate.

525 LEI G(L r J)“G(L,J)-S: LEI G(
L,K)=G(L,K)+S: LEI G(M f J)=G(M,J)
+S« LEI G (M, K) =6 (îl r K) -S s RETURN
2710 FOR 1=1 T0 Z(4)i LET S=I(I,
i)s LET J=HI,2)s LET K=I (X r 3>s
LET L-I(1,4): LET H=I(Î,5): 00 S
UB 525s WEXT I

3160 FOR 1=1 10 ZC13)s LET S=E(I
,1)/E(I,6)s LET J=E(1,2): LET.K=
£< I,3)î LET L=E(I,4)i LET M=£<I,
5)s 00 SUB 525s LET G1=1/EU,6>:
00 SUB 460; NEXT I

Uneori sîntem confruntaţi însă cu sitOaţia des¬
crisă în figura 5.15-a, cînd ne interesează valoa¬
rea tensiunii între două noduri oarecare ale circu¬
itului (exemplificat în varianta cu terminai comun
între cele două porţi). Aceste două noduri,-notate»,
cu p şi m, pot fi noduri interne, aşa cum apar In"
figură,’ dar la fel de bine pot fi nodurile porţii de
intrare (1 şi n în figură). Mal mult decît atît, sînt
cazuri cînd circuitul are o impedanţă de sarcină
complexă (aşa cum apare în figură), Z. şi cînd
formula amplificării de tensiune (3.12) utilizată în
program nu mai este valabilă, dar sîntem intere¬
saţi totuşi în cunoaşterea valorilor tensiunii la
born.ele sarcinii (deci între nodurile 2 şi n).

în toate .aceste situaţii, cea mai corecta cale de
urmat în utilizarea programului o constituie adău¬
garea la circuit a unei surse de tensiune coman¬
dată de către tensiunea ce se doreşte a fi cunos¬
cută, aşa cum este sugerat în figura 5.15-b. Prin
această extindere a circuitului, nu sînt afectate cu
nimic valorile tensiunilor din circuitul iniţial.

Lista 5*7

7955 Din I (Z(4) ,5) * 2 ,

7960 PRINŢ "NR"jTAB 7; “VAL. (rnA/V
)"; TAB 19?"C+ C-"; TAB 27; "G+ G-"

5 RETURN

7970 PRINŢ “I";KîTAB 7;: INPUT I
(K r t)s PRIMI I (K,1);TAB 19;: INF
UT I (K r 2) s PRINŢ I(K,2);TAB 21? ‘ 1
IMPUT I (K,3): PRINŢ I(K,3);

: IMPUT I(K,4): PRINŢ TAB 27;I(K

*4); TAB 29; ’ V;: INPUT I<K,5):

PRINŢ I(K,5): RETURN

8080 PRINŢ "IM; TAB 7?î(1,1);TA

B 19;1(1,2);TAB 21;",";I(I,3);TA

B 27;1(1,4);TAB 29;” f ";I(I,5)5 R

ETURN

■ Lista 5*8

5305 DIN ECZU3),6>

9310 PRINŢ "NR"?TAB 4;"A";TAB 9;
"Ri ( :0hrn.V"; TAB 19; "C+ C-‘MAB 27
;"G+ G-": RETURN

9320 PRINŢ "E";K;TAB 4;s INPUT E
(K,i)s PRINŢ E(K,1);TAB 9 ;: ÎNPU
T ECK,6)5 PRINŢ E(K,6)?TAB 19;;
INPUT ECK,2): PRINŢ ECK,2);TAB 2
INPUT ECK,3)s PRINŢ ECK,
3)INPUT ECK,4): PRINŢ TAB 27;
ECK,4);TAB 29?",";: INPUT E(K,5)
î PRINŢ E(K,5>: RETURN
9430 PRINŢ "E";I?TAB 4;ECI,1)?TA
B 9?E(I,6);TAB 19?E(1,2);TAB 21;
","?ECI,3);TAB 27;E(I,4);TAB 29;
5): RETURN

l Kalk
i I 3

j (n-fl)q u pm

Sj/ (n-l)

— *T

4 4

E S J 1

S 4^1

5.3.2 Exemplu (IE)

Vom folosi prilejul oferit de exemplificarea utili¬
zării explicite a surselor de curent şi tensiune co¬
mandate, pentru a vă sugera, totodată, o modali¬
tate simplă de extindere a aplicabilităţii progra¬
mului prezentat.

Aşa după cum s-a putut constata încă de la de¬
butul capitolului 3, rezultatele analizei efectuate
de program privesc circuitul studiat ca un dipol
avînd aplicat la poarta de intrare un generator cu
impedanţa internă rezistivă, iar la poarta de ieşire
o sarcină de asemenea pur rezistivă (revedeţi, de
exemplu, figura 3.1).

Fi g. 5*15

impedanţa de sarcină iniţială a circuitului (Z, v
din figura 5.15-a) este privită acum ca făcînd
parte integrantă din acesta. în mod fictiv, noul
circuit (extins) are o nouă rezistenţă de sarcină,
R.v, conectată la bornele generaioruiui de ten
siune comandat, borne care devin astfel poarta
de ieşire a circuitului (o poartă evident fictivă, ne¬
cesară numai din nevoi de calcul!). Valoarea re¬
zistenţei Rs poate fi oricare dar nenulă, probabil
cea mai nimerită alegere constituind-o egalitatea
cu valoarea rezistenţei interne a sursei de ten
siune (la rîndul ei arbitrară!), ambele putînd fi
spre exemplu, de 1 kfi.

«MM

TEHNIUM 5/1992

Pentru această alegere (FL = R,), o valoare a
tensiunii electromotoare a sursei comandate de
două ori mai mare decît valoarea tensiunii \J pn ,
(adică a = 2) conduce la egalitatea acesteia din
urmă cu valoarea tensiunii la poarta de ieşire şi,
deci, la posibilitatea cunoaşterii ei directe ca re¬
zultat al rulării programului.

Cu privire la schema de principiu din figura
5.15-b mai trebuie făcută o observaţie importantă,
şi anume că unul dintre cele două noduri între
care este conectat generatorul de tensiune co¬
mandat trebuie să fie dintre cele n noduri ale cir¬
cuitului inţial (din figura 5.15-a). în cazul în care
se scapă din vedere această regulă, apare o ne¬
determinare între potenţialele nodurilor circuitu¬
lui iniţial şi potenţialele celor două borne ale ge¬
neratorului. Această nedeterminare conduce, în
timpul execuţiei programului, la o tentativă de
împărţire prin zero, sancţionată de calculator prin
oprirea acesteia şi tipărirea mesajului „6 Number
too big, 145:5“.

Vom vedea în continuare cum se aplică cele
prezentate mai sus în situaţia practică a unui fil¬
tru LC trece-jos cu frecvenţa de tăiere de 30
MHz, plasat între colectorul unui tranzistor (bipo¬
lar) amplificator sau mixer şi o sarcină de 2000,
aşa cum arată figura 5.16 : a.

Din punct de vedere al dimensionării elemente¬
lor filtrului, tranzistorul poate fi considerat ca un
generator de curent comandat în tensiune. Impu-
nînd filtrului o caracteristică de transfer de tip
Cebîşev şi ordin 4, modelul întregului circuit este
cel din figura 5.16-b.

Calculul exact al valorilor elementelor filtrului
pentru o ondulaţie admisă în banda de trecere
egală cu 1,25 dB conduce la valorile teoretice Li
= 2,1098693 m H, L 2 = 1,2112635 M H, Ci =
33,340653 pF şi C 2 = 37,186659 pF. Valorile prac¬
tice utilizate îa realizarea filtrului sînt însă cele
trecute în figură şi se pune în mod firesc întreba¬
rea acum care este efectul diferenţei între cele
două grupe de valori (teoretice şi practice).

în lista-exemplu 5.4 este prezentată o analiză
sumară. Panta generatorului de curent a fost con¬
siderată egală cu 5 mA/V, pentru a avea un nivel
de referinţă (0 dB) pentru tensiunea la bornele
sarcinii de 1 V. Totodată, în acest exemplu, rezis¬
tenţa internă a generatorului (R g ) conectat la
poarta de intrare a circuitului (în baza tranzisto¬
rului) are o valoare arbitrară, ea neinfluenţînd re-

200

R s

200

Lista exemplu 5.4 (figura 5.16-b)

ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE
• IN REGIM SINUSOIDAL

! 3€ MODELE: RLOUVIDETFOrS

* NUMĂRUL DE NODURI: 5

* elemente: gli

x UNITATEA DE

FRECVENTA (G/M/K/H): M

36 Fo (MHz): 10

x ELEMENTE Cî 2

NR VAL®(pF)

K K

CI 33

- 3 .2

C2 39

4 1 2 •

x ELEMENTE Ll 2

NR VAL.(uH/Q o)

K K

LI 2.1/75

3 ,4

L2 1.2/63

4 1 5

x ELEMENTE K 1

NR VAL. (mA/V)

c+ c-

G+ G-

11 5

1 9 2

3 t 2

x CONTINUARE (C/P/a/R/S):

x NODURI -INTRARE: 1, 2
5€ NODURI IEŞIRE: 5, 2
x Rg (kOhm): 1
x Rs (kOhm): 0.2

x BALEIERE (D/N): D
x Fmin (MHz): 1
se Pmax (MHz) : 41
x Fpas (MHz): 10
56 PARAMETRU (YUPIET): U
F=» 1 MHz

Au=l*0020E-4-00 (.02 dB)

PH* -5 «2 grd

Fa 11 MHz

Au= 1.1256E+OG (1,03 dB)

PH= -68.33 grd

F= 21 MHz

Au=9.9872E~01 (-.01 dB)

PHa-.138.O2 grd

F= 31 MHz

AU-7.8586E-01 (-2.09 dB)

PH= 103.35 grd

Fa 41 MHz

Au=lo3267E~01 (-17.54 dB)

PH= 50.24- grd

x CONTINUARE (C/P/a/R/S )l S

zultatele (generatorul funcţionează în acest caz în
gol!).

Pentru a trage însă concluzii mai corecte şi a
avea o imagine completă asupra funcţionării cir¬
cuitului, în tabelul 5.2 sînt incluse rezultatele unei
analize mai detaliate, obţinută prin reluarea exe¬
cuţiei exemplului 5.4 în regim de baleiere cu paşi
de 1 MHz şi 5 MHz. Se constată cu uşurinţă că
atenuarea în banda de trecere a filtrului nu iese
mult din limita prescrisă.

CONTINUARE ÎN NR. VIITOR

Tabel 5.2 (exemplul 5.4 şi 5.5)

f (MHz) |u 52 /e| (dB) |u 32 /e| (dB)
1 . 0,02 1 0,05

0,07

0,17

0,15

0,35

0,26

r 0,58

0,40

0,86

0,54

1,15

0,68

1,45

3 •

0,82

1,74

0,93

2,00

1,00

2,20

1,03

2,34

1,00

2,40

0,93

2,38

0,81

2,30

0,66

2,15

0,49

1,96

0,32

1,74

0,16

1,53

0,05

1,35

-0,01

1,22

-0,01

1,20

0707

1,32

0,24

1,61

0,49

2,12

0,81

2,83

1,14

3,70

1,35

4,59

1,25

5,29

0,64

5,57

-0,52

5,35

-2,09

4,75

-3,86

3,96

-5,68

3,12

34 .

-7,45

2,31

-9,14

1,56

-10,74

0,88

-12,25

0,25

- 13,68

-0,31

-15,03

-0,84

-16,32

-1,31

-21,94

-3,25

-26,59

-4,70

-30,58

-5,88

-34,09

-6,88

TEHNIUM 5/1992

INDICA TOR

\l D-I — D 3 =

JlOOkil

J 3x1N4007

£ Di 1

220V 00

R 2 °2

Rs 5

300k_fl. ^

—wi

1 C J

m f

âsig. 0,47 fJ F 3

1 5

=) Ne

400 V

în numărul trecut am reamintit — îndeosebi pentru mai tinerii noştri cititori — două variante
simple de indicatoare de funcţionare cu beculeţe cu neon. La acestea merită, cred, adăugată şi
schema alăturată, care asigură o dublă semnalizare, după cum vom vedea imediat: „

într-adevăr, atunci cînd întrerupătorul I este închis, becul Ne luminează continuu (alimentat prin
R1 şi Dl), indicînd prezenţa tensiunii de reţea la bornele consumatorului Rs, chiar dacă acesta este
deconectat sau întrerupt intern. Atît timp cît siguranţa fuzibilă este „bună“, căderea de tensiune pe
ea este neglijabilă, astfel că grupul R2, D2, C este practic scurtcircuitat.

La arderea accidentală a siguranţei, însă, circuitul R2, D2, C se „activează", el apărînd acum în
serie cu priza de reţea şi cu consumatorul. Dacă acesta din urmă este deconectat sau întrerupt in¬
tern, becul Ne se stinge şi rămîne stins (Rs nu funcţionează). Dacă însă consumatorul se află co¬
nectat şi este „bun", grupul R2, D2, C, D3 intră în acţiune, ducînd la aprinderea intermitentă a be¬
cului Ne. Frecvenţa de pîlpîire este dependentă în principal de valorile lui R2 şi C, dar şi de tipul
becului folosit. Principiul acestui oscilator a mai fost descris recent şi nu insist asupra lui. Mai men¬
ţionez doar introducerea diodelor de „separare" Dl şi D3, a căror prezenţă condiţionează cele două
moduri distincte de funcţionare.

Valorile rezistenţelor R1 şi R2 nu sînt critice, ele putînd fi tatonate în limite largi, în vederea obţi¬
nerii unei iluminări adecvate. Desigur, în funcţie de R2 (şi de tipul becului) se va alege capacitatea
optimă a condensatorului C (orientativ între 0,1 uf şi 1 mF). Acest condensator va avea tensiunea
nominală de lucru de cel puţin 350—400 V.

Pe parcursul experimentării se interzice atingerea cu mîna a pieselor din montaj, atît timp cît
acesta este racordat la reţea, existînd pericolul de electrocutare.

SONERIE

TEMPORIZATĂ

Amatorilor care, din diverse mo¬
tive, nu s-au decis încă să înlocu¬
iască la uşa de intrare în casă/apar¬
tament clasica sonerie electromag¬
netică prin alte avertizoare sonore
mai sofisticate şi mai atrăgătoare
(dar nu neapărat mai eficiente şi
mai fiabile), le reamintesc alăturat o
modificare utilă. Este vorba despre
un circuit simplu care se poate
ataşa la instalaţia existentă şi care
permite acţionarea soneriei cu auto-
menţinere pe o durată prestabilită,
de ordinul secundelor sau al zecilor
de secunde, prin apăsarea scurtă a
butonului aferent (buton obişnuit de
sonerie, cu revenire).

Soluţia din figura 1 — pe care am
propus-o în nr. 3/1981 al revistei,
experimentînd-o la vremea aceea cu
tiristor — rămîne, desigur, valabilă,
dar ea prezintă neajunsul alimentării
cu tensiune continuă. Pentru a o
„implementa" în aplicaţia de faţă ar
fi, deci, necesar să redresăm în
prealabil tensiunea alternativă dată
de secundarul transformatorului de
sonerie.

O variantă mai convenabilă mi se
pare însă cea din figura 2, unde ti-
ristorul a fost înlocuit printr-un
triac, permiţînd astfel soneriei să
funcţioneze normal, adică alimen¬
tată în tensiune alternativă.

Comanda de poartă (G) a triacului
se face prin intermediul aceluiaşi
circuit de temporizare-amplificare
(CI, R1+P, T, R2), a cărui tensiune

(obligato'riu) continuă de alimentare
se obţine cu ajutorul celulei supli¬
mentare D —C2. Prin acest aranja¬
ment, nici redresarea (D), nici filtra¬
rea (C2) nu afectează circuitul prin- 1
cipal de sarcină. Constructorul înce¬
pător ar putea fi eventual surprins
de inversarea — aparent nejustifi¬
cată — a polarităţii continue de co¬
mandă, implicit a tipului de struc¬
tură pentru tranzistorul T. Această
măsură nu este, într-adevăr, obliga¬
torie, ştiut fiind faptul că triacul
poate fi amorsat atît cu tensiunea
pozitivă, cît şi cu tensiunea negativă
poartă-catod! Opţiunea este însă bi¬
nevenită, căci — de asemenea, se
ştie — multe dintre modelele uzuale
de triace au funcţionarea negaran¬
tată în cadranul IV (vezi „Tehnium"
nr. 7/1991) sau, oricum, sînt mai pu¬
ţin ,sensibile" acolo.

Schema este atît de simplă încît
nu cred să ridice probleme nici
chiar începătorilor. Intervalul de
temporizare dorit se stabileşte prin
alegerea valorii lui CI, a rezistenţei
de limitare R1 şi a potenţiometrului
P. Este preferabil să se selecţioneze |
un exemplar de tranzistor (npn, sili- 1
ciu, mică sau medie putere) cu fac¬
tor mare de amplificare, pentru a nu
folosi un condensator CI de valoare
exagerată. Un cuvînt important îl are
de spus şi sensibilitatea triacului, în
funcţie de care se tatonează valoa¬
rea rezistenţei de limitare R2.

Cu piesele indicate în schemă se

BC177

□

IkJL \

5k_fl

100 p F

loOkJl

Th. j

KY202

[

D s

Iov °

BC107C &2

5kA lOOkJl

^ C 1
Î-P 100-1000 uF

pot obţine uşor temporizări de ordi¬
nul zecilor de secunde.

în fine, o ultimă observaţie privi¬
toare la tipul soneriei S: spre deose¬
bire de varianta cu tiristor (fig. 1),
care impunea o sonerie „clasică",

' Triac TlmL
tbionOa

adica din acelea cu atoîntrerupere
periodică a circuitului lor de alimen¬
tare (pentru a permite blocarea tiris-
torului), soluţia cu triac şi alimenta¬
rea alternativă nu mai impune
această restricţie.

Pagini realizate de fiz. ALEX. MARCULESU

EXPERIMENT

(URMARE DIN NR. TRECUT)

uea de a doua variantă sugerată la
începutul articolului (vezi figura 3,
din nr. 2/1992) apelează la două
tiristoare de acelaşi tip, montâte în
opoziţie sau în „antiparalel". Cu
experienţa dobîndită — chiar şi nu¬

mai din această scurtă prezentare —
amatorului nu îi este deloc greu să
imagineze sau chiar să realizeze cu
bune rezultate cîte un circuit de
comandă a porţii pentru fiecare
tiristor în parte (de pildă, de tipul cu

defazare sau întîrziere, cu celule R,
P, C şi diode de interzicere a
alternanţelor nedorite). El ar obţine
astfel un variator funcţional, capabil
să furnizeze rezistenţei de sarcină
Rs ambele semialternanţe ale reţelei,
fără redresarea prealabilă a tensiu¬
nii, cu plaje suficient de largi de
reglaj.

Dezavantajul principal al unei ast
fel de abordări l-ar constitui existe¬
nţa a două elemente de reglaj, mai
precis a două potenţiometre. Mai
există şi alte neajunsuri, dar nu le
menţionez aici pentru că, oricum, nu
vă propun această soluţie. Pentru
simplul motiv că se cunosc nume¬
roase variante de comandă simul¬

tană a celor două tiristoare printr-un
circuit echipat cu potenţiometru
unic.

Un astfel de exemplu este amintit
în figura 16, care poate stîrni chiar
bănuială prin simplitatea sa. O primă
âbservaţie — pe care cu frică am
făcut-o şi eu la vederea schemei —
se referă la absenţa diodelor de
separaţie (interzicere) în circuitele
de poartă ale celor două tiristoare.
Se lucrează, totuşi, cu tensiune al¬
ternativă, iar noi ştim bine cît de
„pretenţioase" sînt tiristoarele în
ceea ce priveşte interzicerea polari¬
zării inverse pe poartă. Dacă anali¬
zăm mai atent problema, constatăm
însă că nu se impune categoric o

TEHNIUM 5/1992

Pentru alimentarea unor montaje
ce necesită două tensiuni, UI şi U2,
egale sau diferite în valoare abso¬
lută, dar de polarităţi opuse faţă de
un punct comun (de „niasă“j, se
apelează adeseori la divizarea unei
surse unipe, avînd, bineînţeles, ten¬
siunea U cel puţin egală’cu suma
U1+U2 (fig. 1).

Atunci cînd tensiunea U de ple¬
care este deja stabilizată (sau cînd
variaţiile ei scontate nu ridică pro¬
bleme), sarcina divizării poate fi ex¬
trem de simplă, mai ales dacă avem
de-a face cu consumuri reduse de
curent în cele două „ramuri", UI şi
U2. De pildă, pentru curenţi de ordi¬
nul miliamperilor se pot folosi divi-
zoarele foarte simple amintite în fi¬
gurile 2, 3 şi 4, pe care le şi întîlnim
de altfel frecvent în blocurile de ali¬
mentare ale unor montaje cu A.O.

Interesantă este îndeosebi solSţia
din figura 4, care foloseşte un am¬
plificator operaţional uzual pe post
de repetor de tensiune. Din divizorul
rezistiv R1, R2 se stabileşte arbitrar
un potenţial median de referinţă,
care, aplicat intrării neinversoare a
A.O., este „repetat" la ieşire în con¬
diţii de putere sporită.

Ideea aceasta poate fi uşor ex¬
tinsă la plaje şi mai mari de curent.
De exemplu, putem adăuga după re¬
petorul cu A.O. un etaj final repetor
simetric (cu tranzistoare comple¬

mentare pnp şi npn) de medie pu- şire semnificativ mai mare (ca, de
tere. La fel de bine am putea folosi pildă, un TDA2030). în fine, putem
în locul operaţionalului uzual un cir- renunţa la avantajele oferite de con-
cuit integrat amplificator A.F., reali- figuraţia operaţionalului, reţinînd
zat tot în „configuraţie" de operaţio- doar ideea de „repetare", pe care o
nai, dar cu un curent maxim de ie- putem materializa prin intermediul

termice adecvate, căci la asemenea
curenţi, chiar cu o cădere de ten¬
siune de numai 6 V, puterea disipată
nu este deloc neglijabilă.

împerecherea prealabilă, după
factorul beta, a unor astfel âe dispo:-
zitive (care sînt şi cu structuri
opuse) nu stă întotdeauna Ja înde-
mîna amatorului, aşa că atenţia va
trebui concentrată asupra grcfpului
de polarizare R1, Dl, D2, D3, R2.
Acesta dictează practic valoarea-cu¬
rentului „în gol", simetria celor două
tensiuni UI şi U2, ca şi gradul ma¬
xim de condiicţie pentru fiecare du¬
blet în parte. Este foarte posibil ca,
din cauza factorilor beta pronunţat
diferiţi, să fie necesare (optime) r’e-

unui etaj final simetric, cu două
tranzistoare complementare (fig. 5)
sau, mai bine, cu două circuite Dar-
lington complementare, ca în fig. 6.

Exemplul propus, cu valorile din
paranteze, a fost experimentat pen¬
tru tensiunea iniţială U de cca 12 V,
eventual furnizată de un acumulator
auto. Cu perechea indicată de „dar-
lingtoane" (TD1—npn, TD2—pnp)
am realizat o sursă diferenţială de
cca ±6 V, capabilă să suporte pe
ambele „ramuri", separat sau simul¬
tan, curenţi de pînă la 1—1,5 A, fără
deteriorarea semnificativă a sime¬
triei. Desigur, circuitele TD1 şi TD2
trebuie să fie montate pe radiatoare

zistenţe R1 şi R2 sensibil inegale,
mergînd chiar pînă la ordine deînă :
rime diferite.

De aceea, montajul se va experi¬
menta cu precauţie (şi răbdare), ple-
cînd iniţial de la valori mai mari
pentru R1 şi R2, de exemplu 1—1,5
kO, care se vor reduce treptat, indi¬
vidual, urmărindu-se simultan:

— curentul absorbit de „divizor"
în gol, care poate fi de ordinul a
20—30 mA;

— simetria tensiunilor UI şi U2 în
gol şi în sarcina maximă preconi¬
zată;

— încălzirea circuitelor Darling-
ton.

interzicere a polarizării inverse, ci
doar o limitare a acesteia la valori
nepericuloase, luînd ca bază de
referinţă datele ‘de catalog.

De pildă, pentru tiristoarele din
familia KY202 se precizează în fişa
tehnică o valoare maximă admisibilă
a curentului „invers" poartă-catod de
10 mA. Totodată, se mai menţio¬
nează acolo obligativitatea şuntării
circuitului poartă-catod (în astfel de
situaţii) prin'tr-o rezistenţă de 51 O.
Este vorba, în cazul nostru, despre
rezistenţele R1 şi R2, ce se vor lua
de cca 51—56 0/2 W fiecare.

Limitarea curentului „invers" de
poartă — ca şi a celui direct, fireşte
— este asigurată aici prin alegerea

adecvată a valorii (comune) pentru
cele două condensatoare, CI şi C2,
precum şi a rezistenţei R5. Analiza¬
rea modului de funcţionare este
destul de complexă (şi o propunem,
ca exerciţiu, celor pasionaţi). Impor¬
tant este că montajul poate funcţ¬
iona bine şi fără obişnuitele diode
de „interzicere" în serie cu cele două
circuite de poartă. Personal am ex¬
perimentat acest variator cu urmă¬
toarele piese: tiristoare KY202H (K);
consumatrorul RS menţionat în in¬
troducere;-R1 = R2 = 51 0/2 W; R3 =
R4 100—200 0/3 W; Ci C2 = 0,33—
0,47 /iF/400 V; R5 = 5,1—6,8 kft/3 W;
P = 10 kO, bobinat.

TEHNIUM 5/1992

cmc UITE DE REGLAJ AUTO MA'.

AMPLIFICĂRII

pentru firS rv

RECEPTOARE ‘iPjŞttjh

ing. VAS I LE CIDBÂftHŢA, Y03APG 4?k£L X

Reglajul automat ai 'amplificării I——îj——C[ZZZ1~T~HH I 1

(RAA, AGC sau CAG) din receptoa- * l! J JL ^ \ 1

reie radio menţine nivelul de ieşire f r*J 'yR r _ V 4

constant, cînd semnalele de intrare I 1 fkst,\ I I h 1

îşi modifică (datorită ladinguiui sau i 4/ I .11 f

cînd se trece de la o staţie la alta) Lj M ,• p sAs

intensitatea în anumite limite. 1 I I

De obicei, componenta de curent ; -X» JMc 1 I

rezu î? ată dLjpă d0 - tecţie ' frecvenţă, preluată din ultimul etaj C U

care este proporţionala cu marimea de intermediară, sau sem'

86 H Pii f Câ eîaj f : nalele de JF din etajele audio. Dacă -L

f rad! ° fre ^enţa se utilizează ultima metodă, în bucla

^ C ŞfS ed ”; m ° d " ,Cln - active^^udîo. W in,r ° dUCe * J_

j r p c ^ rc ^^ de j. se introduc fii- Aceste metode permit obţinerea JTTTm/

Ho m ’Ho o fiLTLo Ho°io f n f î8!e unor tensiuni mari de reglaj si a *
ţinură an ™ •î 9 ? 8 det f ct ° ru < ul S 1 unor constante de timp bine deteF-
V S on a n n Ji m îf C D ° A n A tan S- d0 - t ? p - minate. Astfel, pentru lucrul în SSB f ^
bule să aiS o Isemenea vSe în" ?i CW ’ îimpui de men ^ inere a tensiu ' ?
cslă detemineo^cişfere a amplifi- nii de r89 ' a ' au,oma, ' dup4 ' nceta ' “

^ /OOsi. ^ */2V

h «K r M

| — U— 4 MW-

1 x

Ir fj

reg/q/

manual

’ +fZV

lolrare PI

HUr-

iOk&. W? F »ma

Iksx. /Oksu ieşire. RAA

\\ f'X&re
S-ntbqf Uero //

ilto- T 22 MsL

5 5kst '

<ifciig

raa

= L„ '

carii în cazul recepţionării de sem¬
nale.slabe şi, respectiv, o scădere a
amplificării, în cazuî semnalelor pu¬
ternice. Reglajul va fi cu atîî mai efi- .
cienî cu cît numărul de etaje contro¬
late este mai mare. Eficacitatea sis¬
temului de RAA se apreciază fie prin
curbe de reglaj, fie prin factorul de
reglaj, care arată de cîîe ori variază
raportul tensiunilor maxime şi mi¬
nime de la ieşirea demodulatorului
faţă de raportul corespunzător al
tensiunilor de intrare în receptor, La
receptoarele radioamatorilor sînt
controlate cel puţin două etaje.

Există diverse posibilităţi de reali¬
zare practică a RAA, evident fiecare
cu avantajele şi dezavantajele sale.
Important este ca îimpui de răspuns
al sistemului de reglaj automat („at-
tack time“) să fie cît mai redus, alt¬
fel apar clicsuri şi distorsiuni, îndeo¬
sebi la recepţia semnalelor cu varia¬
ţie rapidă, cum sînt, de exemplu,
semnalele telegrafice.

în receptoarele pentru radioama¬
tori, tensiunea de RAA se obţine re-
dresînd separat tensiunea de radio-

rea cauzei care i-a determinat
aşa-numitu! „decay time“, trebuie să
fie de aproximativ o secundă. Cînd ■
receptorul are mai multe moduri de
lucru, prin comutarea unor compo-
nente RC se pot alege valori diferite
pentru constantele de timp ale siste¬
mului RAA.

Tensiunile de RAA fiind proporţio¬
nale cu amplitudinea semnalelor re¬
cepţionate, pot servi şi pentru co¬
manda unor indicatoare de nivel,
denumite în practica radioamatorilor
S-metre.

De asemenea, se pot utiliza şi po¬
tenţiometre pentru alegerea niveluri¬
lor de la care intră în funcţiune sis¬
temul RAA.

Mulţi constructori consideră că un
sistem RAA trebuie să intre în func¬
ţiune cînd nivelul semnalului de in¬
trare depăşeşte 0,25—1 ^V, dar este
evident că aceste valori depind de
sensibilitatea receptorului.

în figura 1 se prezintă un proce¬
deu de obţinere a unei tensiuni de
RAA cuprinsă între 2 şi 9 V, cu pola¬
ritate pozitivă faţă de masă, amplifi-

cînd şi redresînd semnalele de JF
din lanţul audio ai receptorului.
Tensiunea continuă rezultată prin
redresare (detecţie) este apoi ampli¬
ficată cu o pereche de tranzistoare
(npn şi pnp).

In circuitul de colector al celui de
al doilea tranzistor este introdus şi
S-metrul. . Potenţiometrul R1 re¬
glează manual tensiunea de RAA,
deci amplificarea receptorului, iar
dioda Dl separă regimul „manual“
de_ cel „automat 11 .

în figura 2 se prezintă un montaj
cu funcţionare asemănătoare, dar
semnalele folosite sînt preluate din
ultimul etaj de frecvenţă interme¬
diară. După detecţia cu dublare de
tensiune, urmează un repetor pe
sursă şi un circuit operaţional ce
amplifică tensiunea continuă rezul¬
tată, urmat şi de un S-metru.

Ambele circuite se alimentează la
12 V şi au fost propuse în revista
QST de W1FB. Au fost experimen¬
tate şi folosite cu succes în recep¬
toare .care conţin în etajele FI circu¬
ite integrate de tip 3028 sau 3054.

Desigur că receptoarele pot lucra şi
fără ■ reglaj automat al amplificării'
Aşa se procedează uneori în con¬
cursuri, dar traficul devine obositor.
3-metreie utilizate pentru a face
aprecieri asupra intensităţii semna¬
lelor. dau indicaţii relative. Ele sînt
utile cînd corespondenţii fac teste
cu diferite antene, sisteme de adap¬
tare sau etaje de putere. Două re¬
ceptoare ce ascultă aceeaşi staţie
. nu arată totdeauna aceeaşi valoare
S. La fel cum- aceleaşi valori ale
semnalelor de intrare pot arăta
grade S diferite pe diferite benzi de
amatori. Astfel o indicaţie S 9 pe o
bandă poate deveni uşor S 8 sau S
9 + 10 dB pe alte benzi, din cauza
amplificării diferite a receptorului în
subgamele respective. Pentru a evita
acest lucru, s-a stabilit încă din
1940, ca indicaţia S 9 să corespundă
în US unui semnal de intrare de
50 nV, iar fiecare grad S să fie egal
cu 6 dB. Pentru semnale puternice,
mai mari de 50 ^V, scala S-metrului
se va grada în dB. Despre aceasta
au apărut numeroase articole în re¬
vistă.

TEHN1UM 5/1992

IMPEDANŢMETRU DE RADIOFRECVENŢĂ

R 2-51 a

antenelor. de emisie. Cu ajutorul acestui aparat
am reuşit să reglez antena mea Trident, pentru
benzile de 28, 21 şi 14 MHz, care a fost descrisă
în unul din numerele din 1988 ale revistei, reali-
zînd un raport între unda directă şi cea reflectată
de 1/1 pentru 28 MHz şi 1/1,3 pentru 21 şi 14
MHz.

Schema aparatului este prezentată în figura
alăturată, fiind foarte simplă, după cum se re¬
marcă. Singurele elemente de circuit mai impor¬
tante le constituie condensatorul variabil diferen¬
ţial cu dielectric aer, CI şi microampermetrul mA,
care însă, din păcate, se găsesc mai greu la noi
în ţară, în special condensatorul variabil. El însă
poate fi realizat în regim propriu, folosind două
condensatoare variabile cu aer, cu lamele rotoare
semicirculare. Se vor demonta cele două statoare
şi rotorul de la unul dintre condensatoare, împre¬
ună cu lagărul său, montîndu-se toate pe o placă
din material izolant (sticlotextolit, plexiglas etc.,
cu grosime de 5 mm), în modul următor: se mon¬
tează mai întîi rotorul cu lagărul său, după care
cele două statoare, încît ele să fie dispuse de o

Ing. LIVID MACOVEAIMU, Y03RD
parte şi de alta a rotorului, astfel ca atunci cînd
lamele rotorului sînt total introduse în unul din
statoare, celălalt (opus) să fie total liber. Fiecare
grup stator-rotor trebuie să aibă capacitatea
150—160 pF. Ca microampermeîru, ce serveşte
numai ca instrument indicator de minim, se poate
folosi eventual un instrument de tipul celor utili¬
zate la magnetofoane sau casetofoane care au o
sensibilitate de 40—50 nA.

Diodele 1N270 pot fi înlocuite cu orice alte
diode de radiofrecvenţă, de exemplu EFD108etc.

Bornele A—B şi C—D sînt, de fapt, nişte co¬
nectoare mamă pentru cabluri coaxiale de 52 fi
sau 75 fi, cum ar fi, de pildă, tipul SO—239, pen¬
tru cabluri cu impedanţa de 52 fi. Bornele C—D
pot fi şi nişte simple bucşe pentru antenele cu
impedanţe mari, de 300 fi, care folosesc cabluri
de coborîfe tip panglică sau pentru antenele cu
coborîre monofilară ce au o impedanţă de 500 fi.
Trebuie precizat că acest aparat poate măsura
impedanţe cuprinse între 30 fi şi cca 600 fi.

Etalonarea aparatului se realizează astfel: la
bornele A—B se ataşează în exteriorul aparatului,
la un conector coaxial tată, o mică bobină cu
2—3 spire, cu diametrul de cca 30 mm, folosind
sîrmă cupru-email cu diametrul de 2 mm, spirele
fiind distanţate între ele la aproximativ 5 mm. în
această bobină, în interiorul ei, se va introduce
bobina unui undametru dinamic etalonat sau bo¬
bina unui mic generator de radiofrecvenţă, etalo¬
nat de asemenea, cu o putere utilă mică, sub 1
W, capabil să funcţioneze pe toate benzile de ra¬
dioamatori, între 28 MHz şi 1,75 MHz.

La bornele C—D, tot prin intermediul unui co¬
nector coaxial tată adecvat, se vor ataşa, pe rînd,
diverse rezistoare neinductive (de volum sau cu
peliculă metalică, româneşti, cu o precizie de mi¬
nimum 5%), ale căror valori sînt cele uzuale, în
cazul impedanţelor curente ale diverselor antene,
de exemplu 50, 75, 300 şi 500 fi. Aceste rezistoare
vor fi de cca 0,5 W.

Se acţionează rotorul condensatorului CI astfel
încît microampermetrul să indice valoarea zero,
sau oricum, un minimum minimorum. Aceste re¬
glaje se execută în condiţiile în care undametrul
dinamic sau generatorul de radiofrecvenţă sînt în
funcţionare şi cuplate cu bobina de la bornele

A—B, fiind acordate pe una dintre benzile de ra¬
dioamatori, de exemplu aceea de 14 MHz, iar la
bornele C—D fiind, conectat un rezistor, de pildă
de 50 fi.

O dată obţinută valoarea minimă pe mioroam-
permetru, se va marca pe scala condensatorului
CI (un disc de carton alb, montat sub butonul cu
săgeată al condensatorului CI, fiind lipit pe pa¬
noul frontal al aparatului) un semn corespunzînd
impedanţei pentru rezistorul folosit. Se va pro¬
ceda la fel şi pentru celelalte benzi de radioama¬
tori şi diverse alte rezistoare. Se vor obţine deci
mai multe puncte de marcare pe scala condensa¬
torului CI, în funcţie de valorile rezistoarelor fo¬
losite. Aceste marcaje reprezintă diverse impe¬
danţe şi, ca valoare, ele rănim aceleaşi pentru
toate benzile. Măsurarea impedanţei antenei, la
capătul inferior al cablului coaxial, al panglicii
etc., se face conectîndu-le pe acestea ia bornele
C—D printr-un conector coaxial tată.

Se reglează frecvenţa undametrului dinamic
sau a generatorului de radiofrecvenţă aproximativ
pe mijlocul benzii pe care urmează a funcţiona
antena respectivă şi se acţionează butonul con¬
densatorului CI. Dacă ântena este bine dimensio¬
nată, de exemplu, avînd impedanţa de 50—52 fi,
microampermetrul va trebui să arate zero, sau un
minimum. Dacă nu se întîmplă aşa, atunci se va
modifica frecvenţa undametrului dinamic sau a
generatorului de radiofrecvenţă, mai sus sau mai
jos, pînă cînd microampermetrul va indica zero,
sau un minimum, situaţie în care însă condensa¬
torul CI va trebui să fie reglat din nou, el indi-
cînd aceeaşi impedanţă, dar pe altă frecvenţă de-
cît ar fi trebuit să o aibă antena. Astfel se poate
cunoaşte şi dacă antenă rezonează pe frecvenţa
pentru care a fost calculată sau nu.

Dacă aşa se prezintă antena, rezultă că aceasta
nu (funcţionează corect, trebuind luate anumite
măsuri. De exemplu, la antena Trident, dacă frec¬
venţa de rezonanţă este corectă, reglarea optimă
a impedanţei se realizează prin înclinarea mai
mult sau mai puţin a contragreutăţilor sale.

în final, trebuie menţionat că impedanţmetrul
trebuie bine ecranat, întregul montaj fiind instalat
într-o cutie metalică din tablă de aluminiu sau
alamă.

în acest material se va prezenta o metodă deo¬
sebit de simpiă, rapidă şi eficace pentru calculul
circuitelor de radiofrecvenţă.

Se va începe acest calcul prin stabilirea benzii
de frecvenţe pe care ne-am propus să o recep¬
ţionăm, deci implicit prin stabilirea frecvenţelor
minimă şi, respectiv, maximă (fmin şi fmax).
Factorul de acoperire a gamei de unde este:

f mjn (D

în calculele ce vor urma, atît fmax cît şi fmin
sînt exprimate în megahertzi.

Inductanţa circuitului în /zH este:

= 2,53 • IO* (Kj - 1)

(C max - C min ) f 2 ax

în care Cmax şi Cmin reprezintă capacitatea ma¬
ximă, respectiv minimă ale condensatorului de
acord, exprimate în pF.

Capacitatea necesară în pF este:

Cs = Cmax ~ -gin ... (3)

K a - 1

Capacitatea parazită a circuitului de intrare
(vezi figura), exprimată de asemenea în pF, este:

= C b + C m + Ci

- Cp (în pF)

{

TI
X

’Cp

CALCULUL CIRCUITELOR
DE RADIOFRECVENŢĂ

loarea Q = -

-i-

(în cazul a două circuite acor-

(4)

in care:

Cb reprezintă capacitatea bobinei (de la 3 la
25 pF);

Cm reprezintă capacitatea montajului (5 = 20
pF);

Ci reprezintă capacitatea de intrare a primului
tranzistor din amplificatorul de bandă (din ta¬
bele).

Capacitatea condensatorului de ajustare este:

date). Aici F sup reprezintă frecvenţa limită supe¬
rioară a benzii de trecere (pentru clasa I, F sup =
= 6,5 kHz, pentru clasa II, F sup = 4 kHz, pentru
clasa III, F sup = 3,5 kHz, pentru clasa IV, F sup =
= 3 kHz).

Deoarece după montare factorul de calitate al
circuitului acordat scade cu 20—25%, factorul de
calitate propriu al bobinei trebuie să depăşească
cu 20—25% valorile indicate.

Circuitele acordate pentru gamele de unde
; scurte ale radioreceptoarelor superheterodină,
precum şi circuitele oricărora dintre gamele re¬
ceptoarelor cu amplificare directă (cu reacţie)
trebuie să aibă un factor de calitate pe cît posibil
mai mare.

Aplicaţie. Vom considera banda 150 = 450 kHz,
l precum şi capacitatea condensatorului de acord
Cmax = 500 P F Ş' C min = 10 pF.

Vom determina succesiv:

K a =

0,450

2,53- IO 4 • (3 2 - 1)
(500 — 10) • Q,45 2

: 51,25 pF.

(5)

Această valoare trebuie să fie pozitivă şi de cel
puţin 5—15 pF, pentru ca la reglarea circuitului
să avem posibilitatea de a corecta eroarea de
aproximare a lui Cp.

Factorul de calitate al diferitelor circuite din
radioreceptoarele superheterodină în banda
150 = 415 kHz nu trebuie să depăşească valoarea

Ing. CRISTIAN APOSTOL

Pentru ? un radioreceptor de clasa I, cu două
circuite d8 radiofrecvenţă acordate, factorul de
calitate este:

Q <

6,5

: 12 .

0,15

= 2 040 mH;

500 - 3 2 • 10
° s " 3 2 - 1

Pentru circuitul de intrare, înaintea unui tran¬
zistor de tip BF215 avem:

C D = 25+ 10+ 5 = 40 pF
C~= 51,25- 40= 11,25 pF

în tabel sînt sintetizate aceste calcule pentru
cîteva din benzile de frecvenţă cele mai utilizate
pentru recepţie. Pe baza lui se pot trage cîteva
concluzii utile pentru practică: în cazul în care se
alege o bandă de frecvenţă destul de îngustă, se
observă că se obţin valori pentru Ca destul de
mari. Acest lucru este destul de dezavantajos,
deoarece în practică nu mai putem apela ia tri-
mere ce au capacitate reglabilă. Singura soluţie
este sortarea acestor valori cu deosebită grijă şi
alegerea unor condensatoare fixe a căror va¬
loare să fie cît mai apropiată de cea obţinută pe
cale analitică.

Este recomandabil ca aceste condensatoare
de ajustare să fie de tip polistiren, datorită stabi¬
lităţii foarte bune a valorii capacităţii acestora
atît cu temperatura, cît şi, mai ales, în timp.

De asemenea, alegerea unei benzi înguste de¬
termină obţinerea pentru inductanţe a unor va¬
lori destul de mici, lucru ce determină construc¬
ţia bobinelor cu deosebită atenţie.

Rezultate foarte bune se obţin în schimb la
banda de unde medii (UM) pentru care se obţin
valori atît pentru capacitate, cît şi pentru induc-
tanţă deosebit de accesibile radioamatorului.

130 . - . . . . iV

Q = —-(in cazul unui singur circuit), sau va-

Nr.

Gama

Banda (kHz)

A (m)

L (mH)

C a (PF)

150—255

1 176,5—2 000

1 500

209,25

525—1 600

187,5—571,4

167

16,65

US1

5 900—9 300

32,2—50,9

0,9

280,1

US2

11 500—18 500

16,2—26,1

•0,4

258,58

TEHNIUM 5/1992

MIXER AUDIO
CU

REVERBERATOR

AURELIAN LAZAROIU, ATALIN LAZAROIU-

Introducere. în cele ce urmează
prezentăm un mixşr audio care, da¬
torită facilităţilor sale, poate fi inclus
în sistemele de sonorizare ale for¬
maţiilor vocal-instrumentale mici,
ale discotecilor, ale cluburilor, ale
taberelor etc.; de asemenea, mixerul
este eficient în „studiourile' 1 de înre¬
gistrare ale amatorilor.

în comparaţie cu mixerele publi¬
cate în diverse alte' articole din dife¬
rite reviste, cititorul avizat vă sesiza
un anumit mod de abordare şi con-

Microfon&
general

de un amplificator. Preamplificatorul
are rolul de a asigura, printr-o adap¬
tare optimă de impedanţe, transferul
maxim al nivelului de la traductor /
sursă şi a-l amplifica pînă la o va¬
loare prestabilită. Prin intermediul
corectorului de ton se poate regla
caracteristica de transfer în frec¬
venţă a canalului respectiv, modifi-
; cînd artificial spectrul semnalelor
,aplicate la intrare, după criterii
obiective şi / sau subiective. Ampli¬
ficatorul care urmează, compen-

PREAMPLI CI

CORECTOR |T

PREAMPLI C 2

CORECTOR t"

primului canal. Este o modalitate
curentă de atenuare automată a fon¬
dului muzical atunci cînd se fac
anunţuri sau comentarii, specifice
activităţii de disk-jockey. Cînd
această atenuare automată nu este
necesară, comutatorul S se trece în
poziţia by-pass. în sumatorul 3 se
mixează semnalele corespunzătoare
celor patru canale, la care se
adaugă, şi cele provenite de la unita¬
tea de reverberaţie sau alte efecte
sonore. Semnalul mixat în formă fi¬
nală este aplicat, prin intermediul
unui potenţiometru de reglare a ni¬
velului general (maşter), unui buffer.
Acest ultim etaj realizează şi distri¬
buirea semnalului pe două căi; s-a
optat pentru această variantă pentru
evitarea eventualelor influenţe între
aparatele ce urmează a fi conectate
la ieşirea mixerului. >

Dacă se doreşte realizarea unui
mixer complet, constructorul va
adăuga schemei-bloc din figura 1
un VU-metru şi un egalizor. VU-me-
trul, analogic sau bar-graph, este

dează aceşti parametri.

Caracteristicile tehnice ale preai
plificatoarelor de microfon sînt:

— amplificarea în tensiune: .!
dB;

— valoarea neponderată a rap<
tului semnal/zgomot: — 69 dB...

86 dB (ultima valoare corespun
variantei cu transformator de micr
fon, cu intrare balansată);

— coeficientul de distorsiune ar
monică: < 0,1%;

— domeniul de frecvenţă)
20—50 000 Hz.

Realizare practică. înainte de I
trece la prezentarea schemei?®
menţionăm că în construcţia blocul
rilor funcţionale ale mixerului s-aii
folosit atît circuite integrate de tip:
LM381 (National Semiconductoi|
cît şi tranzistoare de diferite tiptil
din seria BC. Deşi sumatoarele (ss®
alte etaje) puteau fi realizate'tot ci
circuitele integrate mai sus menţi$|
nate, am preferat folosirea tranzisi
toarelor din considerente econd-j
mrce.

Circuitul integrat specializat!
LM381A este cel mai performant cir''!
cuit preamplificator de zgomot re-!
dus; spre satisfacţia noastră, circui
tul se produce şi se comercializează
în mod curent şi la noi, sub denumi
rea /3M381AN. Spre deosebire
LM387//3M387, devenit de acum
necunoscut cititorilor noştri, cin
tul integral LM381//iM381 peri
obţinerea unui raport semnal/;
mot mai bun; în plus, are posibili
tea compensării externe şi a ope
circuitului în configuraţie single

Chitară c
electrică

PREAMPLI C3
CORECTOR X

BUFFER Ieşi,

Instrument^

electronice

PREAMPLI | CU
CORECTOR r 1

cretizare a problemelor, precum şi
unele soluţii originale şi / sau inte¬
resante. Mai mult, mixerul este pre¬
văzut cu o unitate de efecte sonore
(reverb) care adaugă valenţe supli¬
mentare deosebite, specifice mixe¬
relor profesionale. în construcţia
acestui mixer s-au folosit tranzis¬
toare şi circuite integrate care se
comercializează în mod durent prin
reţeaua magazinelor de specialitate.

(Descriere generală. Pentru înce¬
put vom prezenta şi comenta şche-
ma-bloc a mixerului. După cum se
vede în figura 1, mixerul are patru
intrări distincte şi o ieşire distribuită
pe două căi. Intrările prezintă impe¬
danţe şi sensibilităţi specifice tra-
ductoarelor / surselor indicate. Ieşi¬
rea se face pe impedanţă scăzută, la
nivelul standard de 0 dBm (0,779
V/600 H).

Fiecăreia dintre cele patru intrări
(al căror număr poate fi modificat în
funcţie de necesităţi) îi corespunde
un canal, format dintr-un preamplifi¬
cator şi un corector de ton. urmat

-INP(DIFF) (1)
-INP(S.EJ(1)
GND

EXT. COMP r
( 1 ) l

sează atenuarea introdusă de corec¬
tor în aşa fel încît la ieşirea fiecărui
canal amplitudinea semnalului să fie
de minimum 0,775 V.

Fiecare canal este prevăzut cu un
potenţiometru prin intermediul că¬
ruia se dozează corespunzător nive¬
lurile individuale ce urmează a fi mi¬
xate. Ieşirile canalelor corespunză¬
toare microfonului universal, chita¬
rei electrice şi instrumentelor muzi¬
cale electronice (orgă sau diferite ti¬
puri de sintetizoare) sînt mixate în
sumatorul 1. Semnalul mixat, pre¬
zent la ieşirea acestui sumator,
poate fi trecut printr-un feder sau
talk-over. Acest bloc funcţional,
care constă dintr-un amplificator
controlat în tensiune, reglează nive¬
lul global al celor trei surse în func¬
ţie de semnalul existent la ieşirea

1 4 D FlNP(2)

- INP(DIFF) (2)
-INP(S.E) (2)

util pentru urmărirea şi menţinerea
nivelului de ieşire în limite normale
de lucru, iar egalizoru! permite com¬
pensarea unor neuniformităţi de
frecvenţă ale spaţiului în care se
face audiţia. Schemele unor aseme¬
nea aparate (VU-metru şi egalizor)
au fost publicate în mai multe nu¬
mere ale revistei noastre, motiv pen¬
tru care nu am considerat necesară
reluarea acestora. Dimpotrivă, dacă
amatorul doreşte să realizeze un mi¬
xer mai simplu şi mai ieftin, poate
renunţa la blocurile de reverberaţie
şi feder.

Caracteristicile tehnice ale mixe¬
rului sînt dictate în special de para¬
metrii preamplificatoarelor de sensi¬
bilitate ridicată; celelalte etaje, cu
excepţia unităţii de efecte sonore, în
cazul funcţionării corecte, nu degra-

corector

ton

■SSv

ded, în scopul obţinerii unui zgorrr
deosebit de redus.

Circuitul integrat LM381/j3M'
conţine două preamplificatc
complet independente, cu confi
raţia terminalelor indicată în fig
2. Semnalăm prezenţa a două intr
inversate pentru fiecare preamp
câtor, ceea ce explică şi cele d(
moduri distincte de operare a cir<
tului, aşa cum se va vedea în sc
mele prezentate.

Primele două canale sînt rezerv
microfoanelor cu impedanţă no
nală de 200 f! (pînă la maximum '
Ci). Fiecare canal este compu
dintr-un preamplificator, realizat c
o secţiune a circuitului integrat 381
un corector de ton şi un amplifica¬
tor realizat cu cealaltă secţiune a lui
381. Schema preamplificatoarelor de
microfon este prezentată în figura 3.

Cuplajul microfonului cu intrarea
preamplificatorului se poate face di¬
rect (asimetric) sau prin transforma¬
tor (asimetric, simetric, simetric ba¬
lansat), aşa cum se arată în figura 4.
Cînd se foloseşte transformator de
intrare, cîştigul preamplificatorului
trebuie recfus, pentru a păstra la ie¬
şire nivelul 0 dBm. în acest scop, re¬
zistenţa marcată cu asterisc va avea
valoarea cuprinsă între 330 şi 620 H,
în funcţie de raportul numărului de
spire secundar/primar al transfor¬
matorului de intrare. Cuplajul direct
asimetric este simplu şi ieftin, dar
poate fi folosit numai pentru lungimi
ale cablului de microfon de maxi¬
mum 3... 5 m. Pentru lungimi ce de¬
păşesc aceste valori, pentru a păstra
un raport semnal/zgomot bun, este
necesară folosirea transformatorul '
de intrare. Acest transformator are
construcţie specială; de aceea se re¬
comandă recuperarea unuia indus
trial, din instalaţii vechi (casate). îi
lipsă, amatorul poate încerca r
zarea unui transformator de mi
fon pe tole de la transformato;
miniatură, provenite de la radi
ceptoarele tranzistorizate de tip

vechi. In acest scop se vor bobina
pentru primar 250...300 de spire, iar
pentru secundar 2 500...3 000 de
spire, ambele cu conductor CuEm 0
0,07 mm. Este absolut necesară
ecranarea acestui transformator;
dacă nu se poate recupera un ecran
de permalloy de 1...2 mm grosime,
se vor foiosi două ecrane din tablă
de 0,5... 1,0 mm grosime, dintre care
primul va fi de zinc, iar cel de-al
doilea de fier.

Atunci cînd microfonul trebuie să
fie de mici dimensiuni (este, uneori,
căzu! microfoanelor vocalist), pot fi
folosite microfoane electret. Modul
de conectare a unui asemenea mi¬
crofon ia preamplificatorui prezentat
în figura 3 este indicat în figura 4.

Preamplificatorui de chitară are
sensibilitatea adaptată la traductorui
instrumentului cu care se lucrează,
în generai, cele mai multe traduc-
toare generează o tensiune de

25...50 mV.

p octavă mai sus sau cu o octava
I jumătate mai jos faţă de frecvenţa
| standard. Deplasarea se va face prin
| intermediul unui potenţiometru se-
mireglabil de 25 kfl, montat în locul
§ rezistorului R, iar reglarea se face în
| funcţie de tipul chitarei şi al preferin-
• ţelor. Celelalte corectoare de ton,
;i corespunzătoare canalelor de -micro-
j; fon universal şi de instrumente mu-
I zicale electronice, au răspuns în
| frecvenţă de tip standard, cu punctul
S de inflexiune situat la 1 kHz şi cu o
j accentuare de maximum * 12 dB la
| frecvenţele de 100 Hz şi 10 KHz. La
| aceste două corectoare, valoarea
1 rezistenţei R este de 3,9...4,3 kfl..
| Precizăm că, faţă de configuraţia
| standard a corectorului de ton pasiv,
| cititorul va observa existenţa a două
| rezistenţe suplimentare, care au i ro-
| Iul de a limita accentuarea excesivă
| a frecvenţelor foarte joase şi foarte
| înalte, în scopul evitării apariţiei
! unor fenomene neplăcute. Toate co-

Schema preamplificatorului de
chitară este prezentată în figura 5.
Preamplificatorui pentru instru¬
mente muzicale elctronice are o
sensibilitate redusă; la intrarea lui se
pot conecta ieşirile diferitelor tipuri
de sintetizoare sau ale pick-up-urilor
şi magnetofoanelor. Schema pream¬
plificatorului este identică cu cea din
figura 5, cu precizarea că rezistenţa
notată cu asterisc va avea valoarea
cuprinsă între 100 kfl şi 220 kfl
Toate cele patru preamplificatoare
sînt urmate de corectoare de ton
pasive, apoi de un amplificator care
compensează atehuarea introdusă
de corectoare, ca în figura 6. Deşi
■configuraţia celor patru corectoare
este identică, caracteristicile de co¬
recţie sînt diferite. Acest mod de
abordare este adaptat la distribuţia
spectrală specifică semnalelor apli¬
cate celor patru intrări. Corectorul
asociat microfonului vocalist are
punctul de inflexiune în frecvenţă
situat cu o octavă mai jos faţă de
frecvenţa standard; această depla¬
sare se realizează pentru o valoare a
rezistenţei R egală cu aproximativ¬

ii... 15 kO. în acest fel se asigură,
prin intermediul unui circuit foarte
simplu, o accentuare progresivă a
energiei formanţilor vocalici supe¬
riori, ajungînd la cca + 12 dB, la 3
kHz. La frecvenţe joase, unde este
situată fundamentala celor mai mulţi
vorbitori, accentuarea este de cca
+6 dB. Acest mod de tratare a
semnalelor vorbirii asigură inteiigibi-
litatea mesajului şi conferă prezenţă,
penetranţă şi echilibru spectral, atri¬
bute specifice vocilor de performan¬
ţă. Corectorul asociat canalului
pentru chitară electrică îşi poate
depiasa punctul de inflexiune cu o

rectoarele de ton sînt atacate direct
de ieşirea preamplificatoarelor cores¬
punzătoare; acest lucru este posibil
deoarece impedanţa de ieşire a aces¬
tor preamplificatoare este relativ
scăzută.

Corectoarele de ton sînt urmate
de amplificatoare cu un cîştig de cca
20 dB, realizate cu cea de-a doua
secţiune a circuitului integrat folosit
în preamplificator; aşa se explică
faptul că în figurile 6 şi 11, unde
apare secţiunea a doua din C.1.381,
acesta nu mai are indicate termina¬
lele de alimentare, _ele fiind figurate
la prima secţiune. între corectoarele
de ton şi amplificatoarele asociate
sînt intercalate potenţiometre pentru
reglarea individuală a nivelului pe
fiecare canal.

Sumatoarele 1 şi 3 sînt realizate
cu tranzistoare, conform schemei
din figura 7. Sumatorul 2, prezentat
în figura 8, este puţin mai deosebit,
în sensul că, pe lîngă operaţia de
sumare, permite şi reglarea nivelului
de reverberaţie, separat pe fiecare
canal, prin potenţiometrele P1...P4,
precum şi a profunzimii generale a
reverberaţiei, prin intermediul poten-
ţiometrului P5.

Federul este un atenuator contro¬
lat în tensiune. La apariţia semnalu¬
lui pe canalul microfonului vocalist,
fondul muzical, constituit din sem¬
nalele mixate ale canalelor 2, 3 şi 4,
este atenuat cu o valoare cuprinsă
între —6 dB şi —20 dB, reglabilă
prin potenţiometrul PI. Schema
completă a acestui bloc, constituit
din convertorul c.a.—c.c. (cuplat
între ieşirea canalului asociat micro¬
fonului vocalist şi intrarea de control
a atenuatorului) şi atenuatorul pro-
priu-zis, realizat dintr-un divizor

controlat cu FET-ul J112 sau BF245,
este prezentată în figura 9. Bufferul-
distribuitor de ieşire este realizat cu
tranzistoare, după schema din figura

La intrarea acestui montaj este
conectat potenţiometrul de nivel ge¬
neral (maşter). în cazul în care este
necesară o impedanţă de ieşire
foarte scăzută, de cca 5011, se poate
foiosi montajul din figura 11, stînga,
mărind rezistenţele din emitor la

33...56 LI şi reducînd amplificarea
din tatonarea rezistorului notat cu
asterisc.

Unul -dintre cele mai importanţe
blocuri funcţionale este blocul de
efecte sonore — reverberatorul —
despre a cărui folosire şi mod de
conectare ne vom ocupa în cele ce
urmează. Prezenţa acestei unităţi
conferă mixerului, pe lîngă capacită¬
ţile specifice, şi o excelentă versati¬
litate în procesarea semnalelor au¬
dio, în scopul obţinerii efectelor so¬
nore. Conectarea unităţii de efecte
în configuraţia generală a mixerului
a fost în aşa fel gîndită încît cu o
singură asemenea unitate se asigură
procesarea semnalelor prezente pe
toate cele patru canale. Dacă s-ar fi
folosit pentru fiecare canal o unitate
de efecte, preţul mixerului ar fi cres¬
cut exagerat, dat fiind costul relativ
ridicat al unei asemenea unităţi. In¬
troducerea sau scoaterea unui canal
în/din reverberator se face prin in¬
termediul întrerupătoarelor înseriate
cu potenţiometrele P1...P4 (vezi fi¬
gura 8). în acest fel se asigură reve¬
nirea precisă pe poziţia selectată
anterior pentru un efect optim.

Unitatea de efecte constă, în
esenţă, dintr-o linie de întîrziere
(delay-line), în funcţie de al cărei

timp de întîrziere depinde efectul,
obţinut. Aşa de exemplu, pentru
timpi de întîrziere de pînă la 40 ms
se obţin efectele de flanger, vibrato,
chorus; apoi, în ordine, reverberaţia,
ecoul şi multiecoul (acestea din
urmă se obţin pentru timpi de întîr¬
ziere de 150...300 ms). Timpul de în¬
tîrziere depinde de tipul liniei de în¬
tîrziere, care poate fi electromeca¬
nică, electromagnetică sau electro¬
nică. Liniile electromecanice (resor¬
turi sau spirale de reverberaţie) rea¬
lizează întîrzieri iniţiale de cca 40
ms şi se folosesc pentru obţinerea
unei durate de reverberaţie de pînă
la 2...2,5 s. Liniile electromagnetice
(magnetofoane cu bandă în buclă)
realizează, în general, întîrzieri de

75...300 ms, oferind posibilitatea ob¬
ţinerii reverberaţiei, ecoului şi mul-
tiecoului. Liniile electronice pot fi
analogice (circuite integrate specia¬
lizate BBD/CTD) sau digitale
(DRAM). Liniile analogice realizează
în mod curent întîrzieri de 20...30

+ 2UV

ms, dar cu BBD/CTD de mare capa¬
citate se poate ajunge la maximum

80.. . 100 ms. Liniile digitale prezintă
cele mai largi posibilităţi, realizînd
întîrzieri de la cîteva milisecunde
pînă la sute de milisecunde.

Aceste linii sînt însă greu accesi¬
bile, în primul rînd datorită preţului
ridicat. Ele sînt produse de firme
puţine si specializate, ca de exem¬
plu AKG, DYNACORD, KLARK,
URSA MAJOR. Principalul bloc
funcţional al acestor linii, care dic¬
tează şi preţul acestora, este con¬
vertorul A/D şi D/A, cu rezoluţie de

14.. . 16 biţi. Pentru amatori poate fi
luată în considerare şi alternativa fo¬
losirii convertoarelor de tip MDA 1
bit. în acest caz, complexitatea şi
preţul scad semnificativ; din neferi¬
cire însă, se limitează banda de
frecvenţă, scade raportul semnal/
zgomot şi cresc distorsiunile. Liniile
de întîrziere cele mai accesibile se
pot obţine prin intermediul magne¬
tofonului, cu condiţia posibilităţii de
lucru cu bandă în buclă şi a existen¬
ţei funcţiilor separate de redare/în-
tîrziere. Sistemul prezintă însă deza¬
vantaje legate de uzura mecanismu¬
lui de antrenare, â capetelor, a bu¬
clei; în plus, sistemul are dimen¬
siuni, greutate şi consum mari.

în cele ce urmează vom insista
asupra liniilor de întîrziere electro¬
mecanice şi electronice analogice,
deoarece principalele . componente
pentru realizarea acestora s-au co¬
mercializat prin reţeaua magazinelor
de specialitate. Ne referim ia resor¬
turile de reverberaţie VERMONA şi
C.l. TDA 1022P-Phiiips. Despre lini¬
ile de întîrziere electronice am pre¬
zentat detalii şi scheme de realizare
în numerele 12/1990, 1/1991 şi
5/1991 ale revistei noastre.

Un spaţiu mai larg vom acorda re-
verberatoarelor jelectromecanice
care, deşi sînt folosite de foarte mult
timp, nu au fost însă prezentate în
revista noastră. Reverberatoarele
electromecanice sînt de două tipuri:
plăci şi resorturi de reverberaţie.,. în
practica amatorilor, plăcile de rever¬
beraţie nu sînt folosite datorită di¬
mensiunilor mari. Reverberatoarele
cu resorturi au dimensiuni accepta¬
bile (425x100x35 mm), comparabile
cu ale celorlalte aparate dintr-un
sistem de sonorizare. Reverberatorul
se compune dintr-o cutie paralelipi¬
pedică prevăzută la capete cu două
traductoare între care se află două
resorturi (spirale, arcuri) torsionate/
tensionate. Unuia dintre traductodre
— excitatorului — i se aplică un cu¬
rent de audiofrecvenţă care va pune
în stare de vibraţie resortul. Vibraţia
se va deplasa de la un capăt la altul
al resortului în cîteva zeci de milise¬
cunde. După întreruperea curentului
de excitaţie,' datorită proprietăţilor
mecanice ale resortului, acesta va
(CONTINUARE ÎN PAG. 21)

TEHN1UM 5/1992

LABORATOR

AUTOMAT
pentru expunere

Fiz. GH. BĂLUŢĂ

Utilitatea în laboratorul foto a
unui automat pentru expunerea hîr-
tiei fotografice se demonstrează prin
reducerea timpului şi materialului
necesar pentru probe.

Faţă de schemele descrise pînă
acum în literatura de specialitate,
montajul de faţă elimină neuniformi-
tăţile răspunsului traductorului (fo-
torezistenţei) şi neliniarităţile intro¬
duse de sistemul de conversie ana-
log-digitală. Aceasta se realizează
prin utilizarea unei memorii
(EPROM) în care, aidoma unui tabel
de caîibrare, sînt înscrise valorile
corecte ale timpului de expunere
corespunzătoare fiecărui nivel de
iluminare.

Cu montajul descris, procesul de
expunere se desfăşoară în felul ur¬
mător:

t. Cu o „sondă" situată pe plan¬
şeta aparatului de mărit se măsoară
„punctual" iluminarea în zona de in¬
teres a imaginii, la diafragma şi ra¬
portul de mărire alese pentru execu-

zistenţa FR, cu un curent proporţio¬
nal cu iluminarea. După un timp T,
tensiunea UC pe condensator atinge
un prag (Uprag) la care trigge-
rul-Schmitt de la intrarea inversoru-
lui 1 basculează şi ieşirea» porţii &1
revine în zero. Deci lungimea T a
pulslilui pozitiv prezent la această
ieşire este invers proporţională cu
iluminarea fotorezistenţei.

Pe toată durata T a acestui puls
pozitiv (numit condiţia A) şi dacă se
îndeplinesc simultan şi alte două
condiţii (B şi C), ale căror semnifi¬
caţii rezultă din diagramă, este per¬
mis accesul impulsurilor de 10 kHz
generate de oscilatorul 2 spre nu¬
mărătorul binar. La sfîrşitul ciclului
de măsură (după scurgerea timpului
T), numărătorul binar se găseşte

într-o stare N_ (0< N<1203). Cores¬
punzător, la adresa N din EPROM
sînt înscrise do.uă cîfrp în siştfem ze¬
cimal codificat binar (BCD) ! , repre-
zentînd jumătate din cele patru cifre
care semnifică timpul de fexpunere'
în secunde.

La terminarea pulsului de lungime
T, prin bascula 1 se obţine un im¬
puls care declanşează monostabilul

1. Acesta generează, la rîndul său.
un puls de cca 5 ms, care comandă
presetarea a două numărătoare
BCD cu celd două cifre înscrise în
locaţia de memorie N.

La terminarea pulsului generat de
monostabilul 1 se declanşează mo¬
nostabilul 2 care, la rîndul său, ge¬
nerează un puls de cca 5 ms ce de¬
termină, pe de-o parte, avansarea
adresei de la N la (N+1 024), iar pe
de altă parte, presetează celelalte
două numărătoare BCD cu alte
două cifre memorate în locaţia (N+
+1 024).

CONTINUARE ÎN NUMĂRUL VIiTGR

tarea fotografiei. Aparatul indică
numeric, pe un afişaj cu patru digiţi
cu LED-uri, timpul necesar pentru
expunere, în secunde.

2. Prin acţionarea unui comutator,
se memorează valoarea timpului de
expunere.

3. Se îndepărtează sonda şi se
pune hîrtia fotografică pe planşetă.

4. Prin apăsarea unui buton în¬
cepe expunerea hîrtiei (şe aprinde
becul aparatului de mărit). Pe afişaj
Se poate urmări scurgerea timpuiui ,
de expunere, de la valoarea memo¬
rată pînă la zero. După terminarea
timpului, becul se stinge automat şi
pe afişaj revine valoarea memorată a
timpului. O nouă copie a negativului
se poate astfel efectua fără a fi ne¬
cesară repetarea măsurătorii.

Faţă de valoarea normală a timpu¬
lui, rezultată în urma calibrării apa¬
ratului cu o hîrtie foto şi un proces
de prelucrare normal, este posibilă
o corecţie cu un factor cuprins între
x0,15 şi xlO. Aceasta se face prin
accelerarea, respectiv reducerea rit¬
mului „cronometrului" care efectu¬
ează expunerea, în limitele 60-^-1 Hz
(faţă de 10 Hz, frecvenţa normală).

Menţionăm posibilitatea pe care o
are operatorul ca, prin măsurători în
diferite zone ale imaginii, să apre¬
cieze limitele (minimă şi maximă)
între care se situează timpii optimi
de expunere, precum şi raportul lor
(contrastul imaginii). Astfel se poate
alege un anumit sort de hîrtie foto¬
grafică.

în figura 1 este dată schema-bloc
a aparatului, iar în figura 2 —ce,su¬
gerează un program de calcul — se
prezintă diagrama explicativă a
funcţionării.

Remarcăm existenţa a trei oscila¬
toare, care funcţionează permanent.

Oscilatorul 1 generează impulsuri
cu frecvenţa de cca 2 Hz şi factor
de umplere de aproximativ 90%. El
comandă reluarea periodică a ciclu¬
lui de măsură a iluminării şi de afi¬
şare a timpului de expunere. La în¬
ceputul fiecărui impuls pozitiv, con¬
densatorul C se încarcă prin fo'tore-

TEHNIUSi 5/1992

TETTTTT 5/1S92

(VOLUME! C259 li ^fp

— 4 — —

I0/I6V 1 *]rv 20(< ir îg |g [c209

wsfeă) J Jlo.oo47j_

R302 £ «OlL31
■fTRT 0 331, f 22p 120,

L202 I-ţ r.

3-3,H + k -

-si !l»i rii

Pt ! ! gl! "c203

JZ-J L_Lj 47p
T205 m
I \ VIFT-3

Tril fT T IC2 °'

1 2ihJ VIF AMP |-T—| UMITTErH VIDEO DET I

— 1 |

.150 / oţ L302

A f SIF, VIF, CHROMA, DEMOD "1
I.AFT, A6C,ACC.SYNC SEPj
A-I295-204-A

1 R209§ dz
C2I4 ti l5C*f

^1. l l

4 55Sf ■ f % IVp T

tir ir X I C3 I3 0.04tT

-rv/v- -A -- r f 1|/50V C

R2I0 270 / R2 ||i im

_, X R3I5' I

J J : ‘ J0.033/IOOV

(î)2Vp-p(H' 1 ■ 1 —*- 1

D f PROTECT, REG j

H.V DEF, CONVERGENCE
t PIN AMP, BLK, RECT J
A — 1345 — 222~ A

Q60I D605 SIB0I-02

2SA733 kick
ERROR AMP D603 R0I2E-B2

' REC 2ENER
D607 RD3.9E-B2
UMITTER

D605 I5JH2W.)

Q604 0605

2SC2230A 2SCI94

REG ORIVE REG OUT

oase of Q 651
3s B+ voltage
to.the set.

sera

ŞR6I2 JJ-LJSiL-i

l R6n 820p] Z »^ — J*
' 2V 2 ' 4V »_

- b^li

j Sili"

- P°vlS

l0 pv, osos!

R fok-

ROT 2 » (t\
^ R627[f4

3%pS
r 500V,

— wm

0604

LGoAt

6.6 V 0.74\i\fy .

*-1 — rzdr /

A ±13628 S

k, iioop L__r

i T 5oov n

I C620T T

™ 470o?-f-

R60I

râj 1 ®-

0651 2SA733

ESS-!

.0652 2SC633A

ESS-2

0653

Televizorul color KV-1400E produs SONY lucrează după normele CC1R şi numai sistem PAL în canalele -2—4;
5—12 şi 21—68. Frecvenţa intermediară imagine este 38,9 MHz, frecvenţa intermediară subpurtătoare culoare*
34,47 MHz, iar frecvenţa intermediară sunet este 33,4 MHz. Se observă că între purtătoarea de imagine şi purtă¬
toarea de sunet este un decalaj de 5,5 MHz, adică norma CCIR.

Vă prezentăm schema electrică cu porţiunile ce vă interesează în mod deosebit: partea de alimentare şi ba¬
leiajul pe orizontală. Practic nu se prezintă comutatorul şi selectorul de canale.

TEHNIUM 5/1992

AUTOMATIZĂRI

U n mijloc eficient de prevenire
a incendiilor îl conştituie de¬
tectoarele de fum. Sistemul
prezentat în continuare se ca¬
racterizează prin simplitate şi efi¬
cienţa. La baza acestuia stă efectul
Tyndalf, care constă în dispersia
unui fascicul luminos printr-un me¬
diu cu particule în suspensie (fum,
praf etc.). Dispersia luminii creşte o
data cu marirea concentraţiei de
particule şi poate provoca, la depă¬
şirea unui prag, iluminarea unui fo-
toreceptor aflat în afara traiectoriei
fasciculului luminos.

Detectarea fumului, conform
acestui fenomen, se face în interio¬
rul unei camere concentratoare de
particule (capcană de fum), aşa cum

este desenată în figura 1. Cavitatea
poate avea forma unui trunchi de
con sau cupolă emisferică al cărei
tavan coboară spre mijloc sub forma
unui con. După cum se poate ob¬
serva, sub tavanul incintei se află un
suport în care sînt încastrate ele¬
mentul fotoemiţător E şi cel fotore-
ceptor R. Axele optice ale celor
două fotoelemente se intersectează
undeva foarte aproape de suprafaţa
suportului, evident sub vîrful conului
din tavan. Dacă nu există particule
de praf sau de fum, fasciculul lumi¬
nos emis de un LED (fotoemiţător)
nu influenţează receptorul.

Schema din figura 2 cuprinde trei
amplificatoare operaţionale din cir¬
cuitul integrat /?M324. Unul dintre
amplificatoare (Al) este utilizat ca
oscilator pe o frecvenţă de circa 500
Hz care, prin intermediul tranzisto¬
rului TI, atacă LED-ui emiţător E în
infraroşu, tip ROL51. A2 este utilizat
ca amplificator de curent alternativ
al semnalului provenit de la recepto¬
rul de radiaţie R tip ROL21, ROL22.

De remarcat faptul că potenţialul
de ieşire al acestui etaj, fără semnal,
este 0 V.

Amplificatorul operaţional A3

funcţionează pe post de bistabil RS
cu starea de ieşire iniţială la poten¬
ţialul masei. Dacă în capcana de
fum apar, pentru scurt timp, parti¬
cule în număr redus şi aleator, siste¬
mul nu basculează în starea de
alarmă. Aceasta se realizează numai
dacă în interiorul incintei de detec¬
ţie concentraţia de fum depăşeşte
un anumit prag. Amplificatorul Â3

acţionează, prin intermediul tranzis¬
torului T2, releul Rel, cuplînd un
sistem de avertizare acustic sau so¬
nor.

Listă de componente

TI = T2= BD135; Al + A2 + A3 =
= 3/4 /ÎM324; R1 = R2 = R7 = R8 =

= R9 =- 1QG kfl; R3 = 200 kfl; R4 =
= R10 = R12 = R13 = R14 = R15 =
- R16 = 10 kfl; R5 = R11 = R17 =
= 1 kfî; R6 = 20 fi; Dl = ROL51;
D2 = ROL21, ROL22; D3 = 1N4148;
D4 = PL27Z; CI = C2 = 0,1 juF; 03 =
= 10-juF; Rel = releu de curent conti¬
nuu, 12 V/max 500 mA.

HHI Pagini realizate de ing. MSHAI CODÂRWAS

AMPLIFICATOR
de cască

Nivelul de putere necesar unei audiţii de înaltă fidelitate prin in¬
termediul unor căşti stereofonice nu trebuie să fie foarte mare. în
genera! acesta nu depăşeşte 20—30 mW. Condiţiile ce se impun
'însă, din punctul de vedere al lărgimii de bandă şi ai coeficientu¬
lui de distorsiuni, asupra semnalului prelucrat, sînt exigente. în
figură este prezentată schema unui amplificator de cască ale
cărui performanţe îl recomandă pentru-clasa HI-FI:

— alimentare: E c = +12 V (-6>24 V);

— curentul absorbit de la sursă: rnax. 25 mA;

— impedanţa de intrare; > 150 kfl;

— tensiunea de ieşire: U e = 2 Vef sjn (R10 = 270 n; E c ~ +12 V,
coeficientul de distorsiuni < 0,5%);

— banda de trecere: 10 Hz—1,2 MHz (-1 dB; R10 = 270 fi);
5 Hz—2 MHz (-3 dB; R10 = 270 fi);

— coeficientul maxim de distorsiuni: 0,5%;

— raport semnal/zgomot: > 80 dB;

— amplificare în tensiune: ~ 25.

Amplificarea se mai poate mări prin micşorarea valorii rezisto¬
rului R5 (aceasta în detrimentul impedanţei de intrare şi benzii de
trecere).

H+f

/?7

S/oks. |

wakst tN 4w*
IA/4Î48

Of Ri

2,2 k£L

30dV&|

B€25b

U 9^

Jbc/77 X

Kv ^ p0/j=

i va-

GBm-F

-f- ---

1„ (*6. .,+»■!/

36jx

-0 '
y^S/&l107

Rs n

20&a |5Ua

J_ J_

R Iq ^270sl

(ca-s că)

TEHNiUM. 5/1SS-2

Montajele descrise sînt destinate
utilizării în echipamentele de inter-
fon, cu posibilitatea lucrului în mul¬
tiplex pe numai două conductoare
de interconectare, dintre care unul
este conductor de masă.

Este cunoscut faptul că în legătu¬
rile între două sau mai multe posturi
de interfon microfonia locală, dacă
nu este anihilată, poate produce
neajunsuri în recepţionarea şi tran¬
smiterea mesajelor. Marea majori¬
tate a montajelor utilizează difuzorul
atît la recepţie cît şi la transmisie,
prin comutare, evitîndu-se astfel
acroşajui.

Sistemele propuse în continuare
permit folosirea independentă a
unui microfon şi a unui difuzor, evi¬
dent fără comutare, microfonia fiind
practic absentă. Schema-bioc a unei
instalaţii de interfon de acest gen
este prezentată în figura 1.

Fără a intra în detalii asupra des¬
crierii amplificatorului de microfon
şi a amplificatorului de putere, vom
comenta trei scheme simple ale
unor montaje antimicrofonie (antilo¬
cal). Ca principiu de funcţionare
toate schemele lucrează identic.
Astfel, semnalul provenit de la am-,
plificatorul de microfon este intro¬
dus în etajul „antilocal" şi livrat pe
două ieşiri. La acestea se obţin sem¬
nale identice, dar defazate cu 180°
unul faţă de celălat (eventual ampli¬
ficate). ’

în figura 2 este prezentat un mon¬
taj cu un singur tranzistor în cone¬
xiune de amplificator cu sarcina dis¬
tribuită în emitor şi în colector. Evi¬
dent că în emitor se va obţine un
semnal în fază cu cei din bază (uşor
atenuat), iar în colector semnalul
defazat la 180°. Amplitudinea aces¬
tuia în punctul A în raport cu poten¬
ţialul de masă este dictată practic
de raportul R2/R3. Peste şemnalul
din colector se va suprapune infor¬
maţia provenită de la celelalte pos¬
turi de interfon. Simultan.pe aceeaşi
linie se pot transmite mesaje spre
corespondenţi. în punctul C se ob¬

ţine o sumare a semnalelor prove¬
nite de la ieşirile A şi B împreună cu
cel de pe linia de comunicaţie. De¬
oarece variaţiile instantanee ale po¬
tenţialelor din punctele A şi B sînt
aproximativ egale, dar de sens con¬
trar, în C semnalul local se anu¬
lează, trecînd spre potenţiometrul
de volum numai cel de pe linia de
comunicaţie. La celelalte posturi,
dacă sînt dotate toate cu acelaşi sis¬
tem, fenomenul este identic. Din po¬
tenţiometrul PI se reglează anularea
semnalului local. Rezistenţa R1 se
tatonează de aşa natură încît căde¬
rile de tensiune pe rezistoarele R2 şi
R3 să fie de aproximativ 3 V. Ampli¬
tudinea semnalului la intrarea 1’ nu
trebuie să depăşească 2,5 V. Ampli¬
ficarea etajului este foarte aproape.
de_ unitate.

în figura 3 este prezentată o altă
modalitate de alcătuire a montajului
antilocal şi .anume cu două tranzis-.

toare în conexiune diferenţială. Una
din intrări (baza tranzistorului TI)
primeşte semnalul local, iar ceai alta
intrare este pusă la masă din punct
de vedere al curentului alternativ
prin condensatorul C3 (baza tranzis¬
torului T2). Avantajul schemei con-
*stă în faptul că această configuraţie
asigură şi o amplificare de 5 ori.
Procedeul de reglaj antilocal este ca
şi cel din cazul anterior. Amplitudi¬
nea semnalului de intrare nu va de¬
păşi 1 V. Un alt avantaj al acestei
variante constă în faptul că linia de
comunicaţie se poate lega la oricare
dintre cele două colectoare ale tran-
zistoarelor din etajul diferenţial.

O a treia variantă se poate realiza
conform figurii 4, în care se utili¬
zează două amplificatoare operaţio¬
nale. Această schemă are aceleaşi
avantaje ca şi cea din figura 3. în
plus, amplificarea poate fi variată
într-o plajă mult mai mare. Singura
condiţie care se impune este ca am¬
plificările în curent alternativ ale ce¬
lor două operaţionale să fie egale,
dar de semne contrare (Al este am¬
plificator neinversor, iar A2 amplifi¬
cator inversor). *

FACULTATEA DE TEHNOLOGII AVANSATE Şl INGI¬
NERIA AUTOTURISMELOR, din cadrul ACADEMIEI UNI¬
VERSITARE ATHENAEUM—BUCUREŞTI, pregăteşte ingi¬
neri electromecanici cu un larg şi aprofundat spectru de
cunoştinţe pentru domeniile de virf ale ingineriei autotu¬
rismelor şi tehnologiilor industriale.

.Cursurile, cu o durată de 5 ani. oferă o pregătire temei¬
nica privind bazele ştiinţifice ale ingineriei, cerinţele efec-
Jj|B ale practicii tehnologice (fabricaţie, reparaţii, service),
' t&iniCile AQ (asigurarea calităţii), managementul indus¬

trial cu implicaţiile lui financiare etc. în anul IV, aceste
cursuri sînt completate cu studii avansate de business, fi¬
nanţe şi contabilitate, politică economică, relaţii indus¬
triale. marketing etc. Studenţii termină facultatea în pose¬
sia permisului de conducere auto.

înscrierile se fac ia Secretariatul Academiei Universitare
Athenaeum din str. Pecetei nr. 9, sector 1, tel. 15 68'H|
68 C'25; 68 45 90. Mijloace de transport: troleibuz '87^ şj||p
ţia Piaţa Pajura, tramvaie 20 şi 24, staţia Modern Club.

ATELIER

SUNET BISTANDARD

în receptoarele de televiziune

îng. ŞE3BÂW iUAÎCLÎ

Utilizarea în ţara noastră a unor
receptoare TV aduse din Europa de
Vest comportă anumite probleme.
Una dintre ele este aceea că se
poate recepţiona imaginea, dar nu şi
sunetul. Un alt neajuns este că nu
se recepţionează canalul 4 (progra-

MHz (CCIR), în raaarea majoritate a
cazurilor. Există TV a-n şi videoca-
setofoane cu sunetul bistandard, dar
acestea sînt cazuri foarte rare.

Întrucît receptoarele TV' color fa¬
bricate în vestul Europei, precum şi
cele a-n fabricate în ţară în ultimii
ani sînt echipate, aproape exclusiv,
pe calea de sunet cu circuite inte-

o: l _ pil liol m m

)

- U LiJ UJ Lil Iii

mu! 1 TV, acolo unde acesta este
recepţionat pe canalul 4).

Motivul pentru care nu se poate
recepţiona sunetul este acela că a
doua frecvenţă intermediară sunet
diferă în standardul nostru — OIRT
— (6,5 MHz) de cea din standardul
vest-eurooean — CCIR — (5,5
MHz).

Cauza pentru care nu se poate re¬
cepţiona programul 1 TV emis în ca¬
nalul 4, cu aceste receptoare, rezidă
în faptul că ele nu posedă din con¬
strucţie acest canal.

în articolul de faţă ne vom referi
doar la primul caz, prezentînd modi¬
ficările necesare în TV pentru recep¬
ţia sunetului în ambele standarde.

Modificarea modulului de sunet
perrtru recepţia bistandard din
receptoarele TV, denumită empiric
şi „tragerea sunetului în bandă 1 ',
este necesară şi în cazul utilizării
unor TV alb-negru (a-n) pentru re¬
cepţia programelor de la videocase-
tofoane. Receptoarele TV a-n recep¬
ţionează sunet avînd F.l. 2 sunet de
6,5 MHz (OIRT), iar videocasetofoa-
neie furnizează sunet cu F.l.2 de 5,5

1 grate, modificările prezentate mai
I jos pentru recepţia bistandard se
I vor referi doar la receptoarele TV
Şj avînd C.l. pe calea de sunet.

| Receptoarele TV color asamblate
1 în ţară (Telecolor, Topcolor, Elcrom,

;j Cromatic, Goldstar, Indiana-Net-
î work), prezintă în totalitate cale de
•» sunet bistandard.

1 Televizoarele a-n fabricate în ţară
I au ca prim C.l. pe calea de sunet,
jl cu rolul de amplificator-limiîator F.l.

| şi demodulator MF, două tipuri djg^
| circuite integrate: TAA661 şT
3TBA120 (cu variantele sale
1 TBA12QS, TBA120U şi TBA120T).

I Circuitur! integrat TÂA661 conţine
I un amplificator-limitator F.l. cu pa¬
ji tru etaje, un demodulator simetric
1 cu coincidenţă şi un stabilizator de
| tensiune. Circuitul integrat de tip
| TBA12Q, cu variantele sale, este uti-
| lizat în unele receptoare TV a-n şi
| color fabricate în ţară, fiind în ace-
| iaşi timp foarte răspîndit în recep-
| toarele TV color de fabricaţie euro¬
peană. TBA120 conţine un amplifi-
| câtor F.l.-sunet cu şase etaje (sensi-
î bilitate 100 mV), demodulator M.F.,

| regţaj electronic de volum (REV).

| TÎ3A120S cuprinde un amplificator
1 F.l.-sunet cu opt etaje (sensibilitate
I 100 mV), demodulator M.F., reglaj
J electronic de volum (REV), stabiliza-
f tor suplimentar pentru diverse utili-
;j zări.

J TBA120U reprezintă varianta cea
| mai perfecţionată. Cuprinde un am¬
il plificator cu opt etaje (sensibilitate
Ş 50 mV), reglaj electronic al volumului
1 (REV), demodulator M.F., stabiliza-
1 tor intern, ieşire suplimentară de
| A.F. (pentru cască, magnetofon
| etc.), intrare suplimentară de A.F.
| pentru conectarea unui radiorecep-
| tor sau videocasetofon. Acest C.l.
S este destinat utilizării cu circuite LC.

TBA120T, foarte asemănător cu
j TBA120U, este destinat utilizării cu
| filtre ceramice. La acest C.I., între
j pinii 13 şi 14, în interiorul circuitului
8 există o rezistenţă de valoare mică
| ^aproximativ 800 O)care amortizează
î circuitul rezonant ceramic de F.l.

| Configuraţia pinilor acestor C.l.

j este dată în figura 1.

| Pentru a înţelege în ce constă mo-
1 dificarea pentru transformarea căii

I de sunet din TV, să urmărim în fi¬
gura 2 schema-bloc a etajului de
F.l.-sunet şi demodulator M.F. a
| unui receptor TV echipat cu C.l.

| în figura 3 prezentăm sche-
j ma-bloc a etajului F.l.-sunet şi de-
1 modulator M.F., bistandard , utili-
f zînd filtre L.C.

Se observă că, în acest caz, cele
I două perechi de filtre se montează
1 în __ serie.

în cazul cînd etajul F.l.-sunet este
I realizat cu filtre ceramice, filtrul co-
| respunzător noii norme care se in-
| îroduce (6,5 MHz) se va monta în
I paralel cu filtrul ceramic existent în
montaj (5,5 MHz), iar circuitul selec¬
tiv L,C de defazare a purtătoarei se
va monta în serie cu cel existent, ca

! în figura 4. f

;; Pot exista şi cazuri cînd în circui-
:i tul de defazare se utilizează tot filtre
I ceramice, dar acestea sîat mult rpai
| rare. ‘ ** s

I în figura 5 exemplificăm sche-
| ma-bloc din figura 3, folosind ,C.l.
fi de tip TAA661.

I Se observă că atît circuitele selec-
I tive (C1-L1 şi C2—L2), cît şi circui-
I tele de refacere a purtătoarei
| (C3—L3 şi C.4—L4) sînt duble şi
| montate în serie.

I Dacă utilizăm ca A. F.l. -sunet C.l.

| de tip TBA120U, schema va deveni
| cea din figura 6.

Menţionăm că schemele electrice
1 din figurile 5 şi 6 sînt simplificate,

| prezentînd doar circuitele acordate
j de la intrarea C.I., respectiv circui-
| tele de defazare (care necesită mo¬
li dificări), legăturile de la ceilalţi pini
1 ai C.l. , rămînînd nemodificate în
1 schema TV. 1

p Filtrele de selectivitate clasice
I (L.C) r se pot înlocui cu filtre cera-
l mice, ga în figura 7.

| Filtrele ceramice prezintă o foarte

bună selectivitate (avînd factori de
1 calitate foarte ridicaţi), de aceea,

1 pentru obţinerea benzilor de trecere,

| filtrele ceramice trebuie amortizate
| atît la intrare, cît şi la ieşire. La in¬
trare, filtrele sînt amortizate de R1 şi
şi R2 (390 O), iar ia ieşire de R3

I (680 fi). In cazul utilizării C.L

I TBA12QT nu se mai utilizează R3,

1 deoarece ieşirea filtrului ceramic va
| fi amortizată, în acest caz, de rezis-
! tenţa dintre pinii 13 şi 14 din interio-
| rul circuitului integrat.

| Consumul C.l. din familia TBA120
| este cuprins între 0 şi 18 mA, la o
şl tensiune de alimentare de +12 V pe
pinul 11. Circuitele integrate
| TBA120U şi TBA120T conţin o

| sursă stabilizată care face disponi-
| bilă la pinul 4 o tensiune cuprinsă
I între 4,2 şi 5,5 V (fa un curent ma-
| xim de 5 mA), utilizată în scopul re¬
glajului electronic al volumului
I (REV). -

Observăm că filtrele clasice L, C,

| atît cele din circuitul de selectivitate
(de la intrare), cît şi cele din circui-
I tul de defazare (de la ieşire) sînt în
I configuraţie de fcircuit rezonant de¬
rivaţie. Circuitul rezonant derivaţie
(L în paralel cu C)' are proprietatea
de a prezenta la frecvenţa de rezo-'
nanţă o impedanţă maximă.

Deci, în acest caz, doar semnalele
de frecvenţă 5,5 MHz şi 6,5 MHz se
vor aplica la intrarea C.l. (TAA661'
|. sau TBA120), deoarece unul sau al¬
tul dintre cele două circuite rezo-
1 nante L,C (înseriate) va prezenta im¬
pedanţă maximă, în schimb toate
celelalte frecvenţe vor fi rejectate la
masă prin cele două circuite, care la
alte frecvenţe decît cea de rezo¬
nanţă au o impedanţă mică.

| în cazul utilizării filtrelor L,C, cu-
: plajul acestui circuit acordat cu eta¬
jul anterior (detectorul video) se
face relativ slab, prin C. Valoarea
acestui condensator (de regulă 6,8
!j -pF) se stabileşte din compromisul
între condiţia de nivel minim la in¬
trarea C.l. pentru a putea asigura
funcţionarea în limitare a amplifica¬
torului (C de valoare cît mai mare,
avînd deci o reastanţă capacifivă cît
mai mică) şi realizarea selectivităţii
impuse de protecţia la frecvenţe vi¬
deo critice (C cît mai mic şi astfel
amortizare mică introdusă de detec¬
torul video). Cuplajul dintre circuitul
: acordat LI, CI şi intrarea C.l. se
realizează prin transformatorul
L1/LT, al cărui raport de transfor¬
mare este determinat de aceleaşi
8 condiţii ca pentru C şi condiţia de
stabilitate (respectiv pentru circuitul
acordat L2, C2 si transformatorul
L2/L2’).

Dacă se utilizează la intrare, în
circuitul selectiv, filtrele ceramice,
acestea se montează în paralei si
prezintă la frecvenţa de rezonanţă o
impedanţă minimă, permiţînd sem¬
nalului de frecvenţa respectivă să

TEHHÎUM 5/1992

treacă prin ele, ajungînd la intrarea
C.\. (TAA661 sau TBA120).

în afară de funcţia de A.F.I.-sunet
şi limitator, C.l. (TAA661 sau
TBA120) cuprinde şi un demodula¬
tor de frecvenţă prin coincidenţă.
Semnalul de F.I.S. amplificat şi limi¬
tat se aplică direct la intrarea aces¬
tui demodulator, iar prin intermediul
reţelei de defazare C3-L3-C5 sau
C4-L4-C5 (aceste circuite pot con¬
ţine şi o rezistenţă pentru amorti¬
zare) la altă intrare a demodulatoru¬
lui. Faza tensiunilor aplicate la cele
două intrări ale demodulatorului
este diferită datorită reţelei de defa¬
zare. Diferenţa de fază dintre tensiu¬
nile aplicate la intrările demodulato¬
rului variază proporţional cu variaţia
de frecvenţă, la frecvenţa de acord
fiind maximă (90°). Se poate de¬
monstra că amplitudinea semnalului
de ieşire este proporţională cu dife¬
renţa de fază dintre cele două ten¬
siuni (deviaţia de frecvenţă). Re¬
zultă, deci, că la frecvenţa de acord
a unuia dintre cele două circuite
acordate (5,5 MHz sau 6,5 MHz) în-
seriate, vom obţine amplitudinea
semnalului de ieşire maximă (care
se aplică la intrarea etajului urmă¬
tor, amplificatorul de audiofrec-
venţă). -

Un alt mod de utilizare a C.l.
TBA120T este cel întîlnit la TV color
Goldstar, model CTK 2190, ca în. fi¬
gura 8.

Se observă că semnalul de sunet
de la intrare (FI2-S) se aplică, prin
intermediul a două filtre ceramice
de 5,5 MHz şi 6,5 MHz, montate în
paralel, într-un convertor de sunet
(realizat cu două tranzistoare). Sem¬
nalul de sunet cu frecvenţa de 6
MHz, obţinut la ieşirea convertorului
(prin intermediul unui filtru ceramic
de 6 MHz), se aplică la intrarea (pi¬
nul 14) C.l. TDA120T. Acesta folo¬
seşte pentru reţeaua de defazare
(pinii 6—7—9—10) un filtru ceramic
de 6 MHz.

După ce s-au efectuat modificările
prezentate anterior, este necesară
reglarea căii de sunet a receptorului
TV a-n sau color, care constă în
acordarea circuitelor selective din
AFI-S şi demodulatorul MF.

Caracteristica de selectivitate care
trebuie să se obţină pentru televi¬
zoarele bistandard, la intrarea C.l.
(pinul 6 al iui TAA661 sau pinul 14
al lui TBA120U) trebuie să fie cea
prezentată în figura 9.

La ieşirea C.l. (pinul 14 al lui
TAA661 sau pinul 8 al lui TBA120U)
trebuie să se găsească curbele din
figura 10, denumite şi curbe în „S“.

Pentru obţinerea acestor curbe
(prin reglarea miezurilor bobinelor)
este necesară utilizarea unui vobu-
loscop cu frecvenţa cuprinsă între 1
şi 10 MHz, care să permită atît injec¬
tarea unui semnal, cît şi vizualizarea
acestor curbe. Deoarece, în general,
nu dispunem de un vobuloscop,
vom realiza reglarea AFI-S necesară
direct „pe sunet", în timpul recepţiei
programului TV.

Pentru aceasta trebuie ca AFI-S
să nu intre în limitare, deci este ne¬
cesar un semnal foarte mic (zeci de
juV) la antenă (la limita sincronizării
pe linii). Vom obţine acest semnal
mic la antenă folosind fie un atenu¬
ator rezistiv pe antenă, fie folosind
în loc de antenă un simplu conduc¬
tor scurt, fie dezacordînd receptorul
spre frecvenţele joase ale gamei.

în aceste condiţii se acordează
miezurile bobinelor LI (sau L2) pen¬
tru a obţine maximum de amplitu¬
dine (volum sonor maxim) şi L3
(sau L4) pentru a obţine maximum
de claritate a sunetului. Operaţia se
reia de două-trei ori, obţinîndu-se
un reglaj foarte exact.

Dacă am introdus banda OIRT
(deci circuitele acordate pe 6,5
MHz), semnalul pe care se va face
acordul va fi cel emis de staţiile
obişnuite de televiziune, iar dacă am
completat receptorul TV cu circui¬
tele acordate pe 5,5 MHz (introdu-
cînd astfel banda CCIR), reglajul su¬
netului se va face pe sunetul furni¬
zat de un videocasetofon.

Dacă TV color este echipat cu C.l.
de tipul A220D, acesta este practic

echivalent cu TBA120S sau
TBA120U, cu mici. modificări, care
se pot observa pe schemă. Orice în¬
locuire a unui C.l. cu altul de ace¬
laşi tip (sau cu altul de alt tip, dar
echivalent) poate duce la apariţia
unor oscilaţii, care pot fi eliminate
prin schimbarea valorilor condensa¬
toarelor de reacţie sau de antioscila-
ţie_ (prin încercare).

în unele cazuri, datorită complexi¬
tăţii deosebite a schemelor sau a
tehnologiilor folosite în realizarea
TV (miniaturizare), care fac foarte
dificilă intervenţia în aparat, se pre¬

feră înlocuirea întregii căi de sunet,
prin decuplarea căii de Fl-sunet din
montaj şi înlocuirea ei cu un etaj
Fl-sunet bistandard.

în alte cazuri, fără a se interveni
în montajul TV, se utilizează la in¬
trare convertoare de frecvenţă pen¬
tru recepţionarea frecvenţelor do-

BIBLIOGRAFIE:

1. Antene şi montaje de recepţie
TV — M, Băşoiu, N. Neguţ, Editura
Tehnică 1989.

2 Recepţia TV la mare distanţă —
Mihai Băşoiu, Editura Tehnică, 1989.

3. Televizoare cu circuite integrate
— Depanare — E. Statnic, M. Gă-
nescu, Editura Tehnică, 1981.

4. Receptoare de televiziune In
culori — M. Silişteanu. M. Băşoiu,
C. Constantinescu ş.a., Editura Teh¬
nică, 1985.

5. Funcţionarea şi depanarea tele¬
vizorului în culori — M. Băşoiu, M.
Gavriliu, G. Pflanzer, Editura Teh¬
nică, 1985.

6. Full Line — Condensed Cata¬
log, I.P.R.S.-Băneasa, 1990.

TEHNIUM 5/1992

SONDĂ LOGICĂ

GEORGE OOIUE, Zimnicea

Propun cititorilor revistei „Teh-
nium“ o schemă de sondă logică,
concepută, realizată şi experimen¬
tată de mine. Prin simplitatea şi uti¬
litatea sa este, consider eu, un acce¬
soriu necesar în laboratorul oricărui
electronist amator.

Circuitul (fig. 1) permite determi¬
narea stării logice „0“ sau „1“, pre¬
cum şi a impulsurilor de scurtă du¬
rată (aşa-numitele tranziţii). Pentru
starea de nedeterminare (1,3—2,3
V), toate LED-urile sînt stinse.
Aprinderea LED-urilor se face, evi¬
dent, în funcţie de nivelul de ten¬
siune pe vîrful de test.

Astfel, pentru starea logică „0“ se
deschide tranzistorul T2, care ca¬
pătă în emitor un potenţial scăzut,
ce este trecut prin două porţi inver-
soare şi în final aprinde LED-ul DL2.

Pentru starea logică „1“ se des¬
chide TI şi prin intermediul unui in-
versor se aprinde DL1.

Pentru semnalizarea tranziţiilor
am folosit un circuit basculant mo-
nostabil sub formă integrată, şi

anume circuitul CDB 4121. Struc¬
tura internă a acestui circuit este
prezentată în figura 2. Se observă
cu uşurinţă că monostabilul poate fi
acţionat fie menţinînd intrarea 5 în
„1“ şi aplicînd pe intrarea 3 sau 4 un
nivel scăzut dş tensiune, fie aplicînd
pe intrarea 5 un impuls în „1“ logic
şi menţinînd una din intrările 3 sau
4 Ja masă.

în ce rriă priveşte, am optat pentru
prima soluţie, folosind ambele in¬
trări (3 şi 4) pentru a putea vizualiza
atît tranziţiile „sus-jos“, cît şi tranzi¬
ţiile „jos-sus“.

Circuitul de temporizare este rea¬
lizat cu R7 şi CI şi convine unei
temporizări de aproximativ 0,2 s.

Realizarea practică nu pune pro¬
bleme.

Se recomandă totuşi realizarea pe
cablaj imprimat pentru o fucţionare
sigură.

Cînd vîrful de test este „în aer“,
nu trebuie să se aprindă nici un
LED. Dacă totuşi se aprinde DL1, se
va micşora R3. Vîrful de test poate fi
un ac de cusut din oţel, care se po¬
lizează pentru a înlătura stratul de
nichel şi se lipeşte cu cbsitor pe cir¬

pulser, dispozitiv prezentat de mai
multe ori în revistă (fig? 3). |

Menţionez că, datorită Curentului
mic vehiculat prin. vîrful de test,
sonda logică nu modifică starea în
punctul testat şi nici nu prezintă pe¬
ricol de distrugere a circuitelor
N-MOS, P-MOS sau C-MOS.

cuitul imprimat.

Drept carcasă a montajului se
poate folosi o cutie de medica¬
mente, o cutie de deodorant solid,
corpul unei lanterne de buzunar tip
„Şoim“ sau pur şi simplu se poate
lăsa fără carcasă, izolînd montajul
de atingerea directă cu bandă leu¬
coplast.

Diodele LED folosite sînt obişnu¬
ite, din seria MDE, de forme şi/sau
culori diferite.

Sonda logică prezentată se poate
folosi ca atare sau asociată cu un

P 2 <

"l 2.2Kn

fj-l

p i r_

= CDB 4-OQ

GENERATOR
DE SEMNAL
ÎN TREPTE

ing. tVHHAI CQOARNAi

Generatoarele de semnal în trepte
formează o categorie aparte de echi¬
pamente ce furnizează o tensiune
liniar variabilă, utilizabilă în controlul
secvenţial şi testarea muitinivel.
Semnale de acest gen se pot obţine
fie cu un numărător şi un convertor
digital-analog, fie cu amplificatoare
operaţionale. Diferenţele calitative
esenţiale între cele două modalităţi
de generare a tensiunii în trepte
constau în precizia foarte bună şi în
stabilitatea în timp (la frecvenţe
joase) a primei categorii faţă de cea
de-a doua. Totuşi, în multe aplicaţii,
precizia unui generator de semnal în
trepte cu amplificatoare operaţionale
este suficientă şi de aceea se utili¬
zează destul de mult. în cele ce
urmează se va prezenta un astfel de
montaj.

Circuitul din figura 1 generează
cîte o treaptă de tensiune prin dife¬
renţierea şi integrarea unui sem¬
nal dreptunghiular. Amplificatorul
operaţional AOI produce derivarea
tensiunii rectangulare U in de ia in¬
trare care, prin condensatorul CI,
x . _ dUin

dezvolta un curent i = C,—-— ,
dt

bineînţeles dacă impedanţa de ie¬
şire a sursei de semnal de atac este
foarte mică. Pentru fronturile cres¬
cătoare AOI este comandat spre
tensiune negativă, producînd des¬
chiderea diodei Dl, în timp ce tran-
zistoarele TI şi T2 (montate în con¬
figuraţie Dariington) sînt blocate.
La tranziţia negativă 1 — 0 (frontu¬
rile descrescătoare), amplificatorul
operaţional AOI comută spre ten¬
siune pozitivă, deschizînd tranzis¬
torul compus T1+T2 şi blocînd
dioda Dl. Polarizarea iniţială a ba¬
zei configuraţiei Dariington este
asigurată de nivelui tensiunii din in¬
trarea neinversoare prin divizorul
rezistiv R1 şi R2. Conducţia tranzis-
toarelor TI şi T2 transferă curentul

produs de fronturue negative ale Dacă se are în vedere că i
semnalului de intrare Uin către cel dUin

de-al doilea amplificator operaţio- = C,———, relaţia (1) se poate
nai A02 ce funcţionează ca inte-
grator. Curentul de integrare pe scrie:
care îl debitează TI şi T2 produce la q

ieşire o treaptă de tensiune: U e = ——— U in .

Ir ° 2

U e =-—Jidt (1)

_rummum

32-4

Deci fiecare tranziţie negativă a
semnalului de intrare produce la
ieşire o treaptă de tensiune. Aceste
trepte continuă pînă cînd ieşirea
operaţionalului este adusă la pote¬
nţialul de „0“, prin trecerea în con-
ducţie a tranzistoarelor T3 şi T4,

TEHNIUM 5/1992

care are ioc cînd joncţiunea emitor-
bază a lui T4 se străpunge (în i
polarizare inversă). Această cădere
are ioc !a o valoare tipică de aproxi¬
mativ 7 V şi are o derivă termică de
cca 0,01 %/°C. în aceste condiţii,
condensatorul C2 se descarcă pînă
la tensiunea Uee, aşa că tensiunea
la ieşire în raport cu masa va fi Ue = ;
= Ua£ — U D 2 = 0. După aceasta pro¬
cesul se reia.

Sursa de semnal dreptunghiular
este realizată cu amplificatorul ope¬
raţional A03 într-o configuraţie de
oscilator de relaxare.

Cu valorile de componente date
mai jos s-a obţinut un tren de
impulsuri cu frecvenţa de 2 750 Hz. ■
Numărul de trepte la ieşire a fost de
11, ceea ce corespunde unui semnal;
cu frecvenţa de 250 Hz. Cel de-al
patrulea amplificator operaţional:
este folosit ca sursă de tensiune
„mediană" (de „masă") în raport de
care sînt definite potenţialele de
alimentare V+ şi V—. în realitate,
alimentarea se face dintr-o sursă de
tensiune continuă simplă, dar stabili¬
zată de 12 V.

Numărul de trepte poate fi modifi¬
cat, după dorinţă, dacă tensiunea
dreptunghiulară este variabilă ca
amplitudine sau dacă se schimbă
raportui C1/C2, care trebuie să fie
întotdeauna subunitar. Aşa cum este
conceput montajul, schimbarea nu¬
mărului de trepte se va face din
alegerea condensatoarelor mai sus
amintite.

în figura 2 este prezentat un
exemplu de secvenţă a tensiunii de
ieşire Ue în funcţie de tensiunea de
intrare Uin.

Ing EMIL MARIAW

Filtrul de prezenţă, a cărui schemă este prezentată alăturat, accentuează spectrul de frecvenţă propriu vocii
omeneşti, reilefînd după dorinţă porţiunea proprie a unui program muzical sonor din care aceasta face parte.
Datorită posibilităţii de accentuare, deci de scoatere în evidenţă preponderent a prezenţei unei voci care face
parte dintr-un ansamblu de sunete, acest filtru activ este cunoscut sub denumirea din titlu.

Performanţele montajului:

— Banda de frecvenţă’de lucru, ăi = 800 Hz—12 kHz;

— Amplificarea maximă la mijlocul benzii de lucru, = 12 dB;

Semnalul audio util se aplică filtrului prin intermediul condensatorului Cl\ Ulterior, prin intermediul rezis¬
tenţei R1, semnalul audio util este aplicat unui filtru dublu T format din grupul G2, R3, R7 şi R5, R6, G4. Con¬
comitent, semnalul de intrare este aplicat şi grupului de rezistenţe R2, R9. Se observă că aceste două trasee
ale semnalului audio, modificat şi nemodificat, se află amplasate în bucla de reacţie negativă a unui etaj_de
amplificare care conţine tranzistorul TI. în funcţie de ponderea acestei reacţii negative, stabilită de poziţia
cursorului potenţiometruiui R3, semnalul de intrare va prezenta o accentuare mai mare_sau mai mică tocmai
în banda de frecvenţă pentru care a fost dimensionat filtrul dubiu T (800 Hz—12 kHz), generînd la ieşirea eta¬
jului de amplificare accentuarea frecvenţelor medii în care se situează spectrul vocii omeneşti.

Semnalul de ieşire ai montajului este preluat din colectorul tranzistorului TI prin intermediul condensatoru¬
lui C6.

Montajul se realizează practic pe o plăcuţă de sticiotextoiit placat cu folie de cupru. Se iau toate măsurile
cuvenite pentru un montaj destinai a funcţiona într-un lanţ de audiofrecvenţă, şl anume evitarea buclei de
masă, traseu de masă gros de minimum 4 mm, păstrarea structurii fizice de cuadripol, conexiuni cît mai
scurte între componente etc.

După realizarea plăcuţei de cablaj imprimat (în varianta mono sau stereo), se plantează componentele elec¬
trice, avînd grijă ca fiecare dintre ele să fie verificată în prealabil, atît electric cît şi fizic. Alimentarea montaju¬
lui se face de la o sursă de tensiune stabilizată şi bine filtrată, \Ja = 30 V. Montajul se intercalează în lanţul de
audiofrecvenţă (între ieşirea corectorului de ton şi intrarea amplificatorului de putere), avînd grijă ca rigidiza-
rea mecanică să fie corespunzătoare. De asemenea, se ţine cont în mod obligatoriu de adaptările de irrspe-
danţă necesare pentru buna funcţionare a filtrului.

în cazul în care corectorul de ton prezintă o impedanţă de ieşire ridicată (de ordinul sutelor de kiloohmi),
este necesar ca înaintea filtrului să fie amplasat un etaj adaptor de impedanţă de tipul rapetorului pe emitor.
Legăturile galvanice ce privesc intrarea şi ieşirea montajului, cît şi în special ceiă de la potenţiometrul R3, se
realizează obligatoriu folosind conductoare ecranate.

Este de preferat ca montajul să fie ecranat suplimentar în interiorul incintei electroacustice unde acesta
funcţionează, folosind pentru acest filtru o cutie .din .tablă de fier cu pereţii groşi de 0,5 mm.

Potenţiometrul R3 se amplasează pe panoul frontal al incintei electroacustice. Prin acţionarea sa, semnalul
de audiofrecvenţă este modificat .după preferinţă, scoţînd în evidenţă spectru! de frecvenţă "al. vocii cu ponde¬
rea ' dorită.

Lista de componente

Ci Ri R i,

V*F 22K a 3.9KX2

AOI, A02, A03, A04 = 0M324, j
B084; Dl = D2 = 1N4148; TI = T2 = I
T3 = BC107 etc.; T4 = BC177; R1 = !
R2 = R3 = R7 = R11 = 2 kft; R4 = R5
=10 kft; R6 = 6,2 kft, R8 = R9 = 820
H; R10 = 1 kft; CI = 12 nF; C2 = 150
nF; C3 = 0,1 jif.

30KiZ lOnF

BIBLIOGRAFIE:

Gh. Mitrofan „„Generatoare de
impulsuri şi de tensiune liniar varia¬
bilă", Ed. Tehnică, 1981
Colecţia revistei „Tehnium“.

TEHNIUM 5/1992

Ing. BÂRBSJ POPESCU

Montajul descris reprezintă o mo¬
dalitate simplă dar eficientă de a îm¬
bunătăţi performanţele casetofonu-
lui „Electromureş 2003“.

Filtrul de zgomot folosit, preluat
din (1), permite îmbunătăţirea ra¬
portului semnal-zgomot în poziţia
„redare" cu cca 8—10 dB.

Modificările care se operează în
schema casetofonului sînt minime şi
nu afectează celelalte performanţe;
de asemenea, filtrul de zgomot nu
are nevoie de reglaje la punerea în
funcţiune,

în figura 1 a fost prezentată
schema originală a casetofonului
(partea care ne interesează aici), iar
în figura 2 schema modificată, cu
filtrul de zgomot-introdus în montaj.

Semnalul audio preluat din colec¬
torul tranzistorului TI06 este aplicat
prin condensatorul C2 divizorului
rezistiv-capacitiv R5, R6, C5, care
atenuează semnalul audio în dome¬
niul frecvenţelor medii şi înalte, in¬
diferent de nivelul acestora şi ampli-
ficatorului operaţional Al;
elementele conectate în bucla de
reacţie negativă sînt astfel alese în-
cît, dacă dioda Dl este deschisă, se
compensează atenuarea introdusă
de filtrul C2, R5, R6, C5, obţinîn-
du-se astfel „refacerea" caracteristi¬
cii liniare de frecvenţă.

Prin intermediul condensatorului
C3, componentele audio de medie şi
înaltă frecvenţă sînt aplicate etajului
de amplificare realizat cu amplifica¬
torul operaţional A2 şi piesele afe¬
rente, redresate şi filtrate de grupul
D2, D3, R11, C8; componenta conti¬
nuă astfel obţinută, al cărei nivel
este în funcţie de amplitudinea şi
frecvenţa semnalului audio de la in¬
trare, este aplicată prin R12 diodei
Dl.

Dacă nivelul componentelor audio
de medie şi înaltă frecvenţă este ri¬
dicat, dioda Dl va fi deschisă şi ca¬
racteristica de frecvenţă va fi liniară.

Dacă nivelul acestora va fi redus,
sub pragul de —36 dB, în pauze şi
la niveluri mici ale semnalului audio,
tensiunea redresată va fi insuficientă
pentru a deschide dioda Dl şi, deci,
nivelul audio va prezenta o cădere
accentuată în domeniul frecvenţelor
medii şi înalte.

Pragul de acţionare (—36 dB) se
poate modifica retuşînd valoarea re¬
zistenţei R10; constanta de timp a
detectorului (r = R11C8) se poate
modifica acţionînd asupra rezisten¬
ţei R11.Conectarea filtrului se face
întrerupînd circuitul imprimat între
colectorul lui T106 şi baza lui TI07;
se elimină C110, R114; colectorul lui
T105 se conectează la anodul lui

gois^Fl

r ÎT8

BBOKn

R117

100KI2

=> c 9

lOOp-F /25 v

Montajul se execută pe o plăcuţă
de circuit imprimat, ale cărei dimen¬
siuni depind de componentele folo¬
site.

Cel mai compact montaj se obţine
folosind pentru Al şi A2 aplifica-
toare operaţionale cvadruple de tip
B084, eventual /3M324; se pot folosi
şi circuite de tip /3A741 sau echiva¬
lente.

Condensatoarele folosite (C2, C5,
C6, C3, C4) şi rezistenţele vor avea
toleranţa de maximum ±10%.

Etajul realizat cu TI05 este foiosit,
ca şi în schema originală, la comu¬
tarea filtrului.

Corect executat şi interconectat,
montajul va oferi deplină satisfacţie.

(1): Hammond G.C., Dynamic
noise reducer • — Wireless World,
1981.

10KJ1

270Kn

La celălalt
canal

Rl2

270Ku

iV* D^=1N4146

l Rio

uma

* — 11— ■

-gr

hz zi

C 113 -TL.

»,« n

330K.n M

1 Rw li J

j C 112

P 101

12,5Kit

■ I t‘ r J_

R 120U
ika U

-—--— —

»o" L 1

IGOil '

TEHNIUM 5/1992

MIXER AUDIO CU REVERBERATOR

de la

S la

o—

Slb

-o

URMARE DIN PAG. 9

diu! preamplificatorului asociat.
După cum se vede, modul de func¬
ţionare şi construcţia reverberatoa-
relor electromecanice sînt simple.
Ele prezintă însă şi o serie de deza¬
vantaje legate fie de exploatare
(lipsă de versatilitate, sensibilitate la
vibraţii mecanice exterioare), fie de
calitatea semnalului procesat
(bandă de frecvenţă îngustă, distor¬
siuni armonice mari).

Excitatorul acestor tipuri de rever-
beratoare poate fi de impedanţă
joasă — 8 sau 16 fi — sau de impe¬
danţă înaltă — 1,5...2 kfl Curentul
de excitaţie al acestor traductoare
nu este critic, în practică întîlnin-
du-se abateri mari faţă de valorile
prescrise de fabricant. Orientativ,
curentul de excitaţie pentru traduc-
toarele de impedanţă joasă este de
75... 100 mA, iar pentru cele de im¬
pedanţă înaltă de cca 10 mA. Tra-
ductoarele captatoare generează o
tensiune tipică de 1...5 mV pe o im¬

pedanţă de 3...30 kfl. Cele mai răs-
pîndite reverberatoare electromeca¬
nice sînt cunoscute sub denumirile
ACCUTRONICS 4BB2C1A, AKG,
HAMMOND 4C, RE-4, RE-16, RE-21,
VERMONA.

în figura 11 este prezentată
schema completă a reverberatorului.
Amplificatorul pentru controlul exci-
tatorului este recomandat pentru
traductoare cu impedanţă joasă. în
cazul traductoarelor de impedanţă
ridicată se poate renunţa la tranzis-
toarele finale şi reţeaua lor de pola¬
rizare. La terminalul 7 al C.1.381 se
conectează rezistenţa de 470 kfl şi
un condensator de 20 ^F, prin care
se cuplează traductorul excitator.

Deoarece traductorul captator ge¬
nerează o tensiune relativ scăzută
(cîţiva milivolţi), este necesar un
preamplifipator cu zgomot redus.
Reţeaua selectivă din bucla de reac¬
ţie şi valorile unor componente din
schema acestui preamplificator sînt

adaptate la răspunsul în frecvenţă al
traductorului. Caracteristica de răs¬
puns global în frecvenţă este de
aproximativ 80—4 000 Hz. întrerupă¬
torul cuplat în paralel pe traductor
poate stopa simultan reverberaţia pe
toate canalele.

în finalul acestei scurte prezentări
a reverberatoarelor, precizăm că în
unitatea de efecte poate fi folosită şi
o schemă de flanger, chorus sau vi¬
brato. Desigur, constructorul va
opta pentru o variantă sau alta, în
funcţie de necesităţi, dar mai ales
de posibilităţi. Indiferent însă de tî
pul procesorului adoptat în unitatea
de efecte, se impun unele precizări
referitoare la compatibilitatea efect/
canal procesat. Semnalele care pro¬
vin de la microfonul vocalist pot fi,
în general, procesate pentru obţine¬
rea efectelor de chorus (dublare vo¬
cală), reverberaţie şi multiecou
(3—4 repetări atenuate progresiv).
Semnalele muzicale provenite de la
microfonul universal pot fi proce¬
sate în scopul obţinerii efectelor
flanger şi reverberaţie, iar cele ale
chitarei electrice, pe lîngă acestea
două, se pretează în mod special şi
la efectul vibrato.

Tipul de procesare aplicată sem¬
nalelor provenite de la ultimul canal
depinde de sursa de program co¬
nectată la intrarea preamplificatoru-

15 nF

lui respectiv. Se atrage atenţia asu¬
pra unei minime cunoaşteri a tehni¬
cii de folosire a unităţilor de efecte
sonore. Tipul de efect, profunzimea,
durata şi/ sau periodicitatea 'efectu¬
lui trebuie bine adaptate ia genul de
program, la caracteristicile sursbi de
semnal, la destinaţia acesteia, la pa¬
rametrii electroacustici ai spaţiilor
de audiţie şi la preferinţele audito-
riiţjui. O folosire inabilă a unităţii de
efecte sonore poate transforma un
efect în... d-efect, prin alterarea
semnificativă a inteligibilităţii vorbi¬
rii, jenînd solistul vocal/instrumen¬
tist în actul emisiei vocale/instru¬
mentale sau producînd astenie şi
/sau iritaţie psihoauditivă.

Alimentarea mixerului se face de
la un alimentator bine filtrat şi stabi¬
lizat cu LM317, capabil să debiteze
o tensiune de 24 V/500 mA. Tran¬
sformatorul de reţea va avea o sec¬
ţiune de cca 4...5 cm 2 . Numărul de
spire/volt al înfăşurărilor se calcu¬
lează în funcţie de secţiunea miezu¬
lui; secundarul livrează o tensiune
de 24 V şi se bobinează cu conduc¬
tor CuEm 0 0,5...0,6 mm. Transfor¬
matorul va fi bine ecranat şi depăr¬
tat de componentele sensibile la
cîmpuri electromagnetice, ca de
exemplu transformatoarele de mi-
©rofon.

Designul general şi modul de ca¬
blaj al unităţilor componente rămîn
la latitudinea constructorului, care
le va stabili în funcţie de configura¬
ţia adoptată şi de posibilităţile mate¬
riale existente. Indiferent de tipul de
cablaj adoptat (convenţional sau im¬
primat), se vor avea în vedere consi¬
deraţiile şi recomandările referitoare
la precauţiile necesare pentru dimi¬
nuarea brumului şi pentru evitarea
unor cuplaje parazite. Se reco¬
mandă folosirea condensatoarelor
cu tantal şi a rezistoarelor cu peli¬
culă metalică, în special în pream-
plificatoare.

Deşi nu au fost figurate în
scheme, este obligatorie conectarea
unor condensatoare (ceramice) de
100 nF direct pe terminalele de ali¬
mentare ale C.1.381, respectiv 4 şi 9.
De asemenea, sS va verifica exis¬
tenţa unor eventuale oscilaţii de
înaltă frecvenţă. în acest scop, se
conectează un osciloscop pe ieşirile
tuturor preamplificatoarelor realizate
cu C. 1.381, corespunzătoare termi¬
nalelor 7 şi 8. La intrarea preamplifi¬
catoarelor se aplică un semnal sinu¬
soidal cu frecvenţa de 1 kHz, cu am¬
plitudinea adecvată intrării respec¬
tive. Existenţa unor oscilaţii se vizu¬
alizează pe osciloscop ca o „îngro-
şare“ a vîrfului sinusoidei semnalu¬
lui de 1 kHz. înlăturarea acestora se
face prin conectarea unor conden¬
satoare de 10... 100 pF între'termina-
lele de compensaţie externă a
C. 1.381, adică 5 şi 6, respectiv 10 şi
11 .

Pentru preîntîmpinarea unor osci¬
laţii de frecvenţă foarte joasă se re¬
comandă înserierea unor rezistoare
de 100 fi, decuplate la masă prin
condensatoare de 100 /jlF, pe traseul
de alimentare a circuitelor integrate.

BIBLIOGRAFIE:

AUDIO HANDBOOK NATIONAL
RIM ELECTRONIC

kwvh

TEHNIUM 5/1992

Recepţia semnalelor din gama cu
modulaţie de frecvenţă, atîî în
norma CCIR, cît şi în norma OÎRT,
se poate face prin intermediul mon¬
tajului prezentat alăturat. După cum
se observă din schema electrică,
apar practic două etaje; un etaj am¬
plificator la intrare şi un etaj conver¬
tor autoosciiator.

De remarcat că acest montaj
poate fi folosit ca idee şi pentru re¬
cepţia gamei de 2 m rezervată ra¬
dioamatorilor.

Ne vom referi la datele bobinelor
pentru recepţia gamei UUS-OIRT.

La intrare înfăşurarea de cuplare cu
antena are 3 spire, iar înfăşurarea
de cuplaj are 8 spire. Acestea se
realizează pe o carcasă cu diametrul
de 6 mm şi miez de ferită pentru
UUS. Bobinele L2 şi L3 sînt realizate La ieşire este montat un transfor-
la fel, avînd cîte 8 spire; la bobina mator pe 10,7 MHz.

L3 se ia o priză la spira 2. c La oscilator apare şi o diodă vari-

în curînd banda de 50 MHz sperăm să intre şi la noi în posesia radioama¬
torilor. Desigur, puţini vor fi cei care vor putea lucra la început în această
bandă, majoritatea radioamatorilor nedispunînd de dotarea tehnică nece¬
sară.

Dorind a pune la dispoziţia celor interesaţi © documentaţie de convertor,
publicăm schema electrică a unui convertor de bună calitate şi destul de
simplă, prezentată de G. Collins-KCIV în revista QST, 6/1982.

Montajul conţine un amplificator RF realizat în principal cu un tranzistor
cu efect de cîmp, de exemplu BF245. Aici bobina de la intrare este constru¬
ită pe un tor de ferită şi are 14 spire cu prize la spirele 2 şi 4. Sîrma este

Preamplificatorul prezentat este utilizabil pentru amplificarea semnalelor
din gama 40—850 MHz provenite din antenă, respectiv din toate benzile de
televiziune.

Primul etaj, echipat cu un tranzistor BFR99, are ca sarcină un rezistor de
1,8 kfi în curent continuu şi o sarcină de trei ori mai mică în curent alternativ
prin circuitul următor în T; deci cîştigul acestui etaj este destui de scăzut.
Punctul de funcţionare este stabilit cu divizorul 12 kO/1 kD din care se ali¬
mentează baza.

Circuitul care stabileşte banda de trecere este format de grupul 1 nF-220 O
— Lo. Bobina Lo are două spire din sîrmă cu diametrul de 0,5 mm bobinate
pe un suport de rezistor cu diametrul de 6 mm.

Intrarea şi ieşirea amplificatorului se fac cu cablu coaxial de 75 n. Alimen¬
tarea este asigurată dintr-o sursă de 24 V.

LE HAUT PARLEUR, NR. 1446

cap BB105, care primeşte tensiune de 2 m, bobinele LI, L2 şi L3 vor
de 0—25 V prin R10. avea cîte 6 spire.

Dacă se urmăreşte recepţia gamei IWT, 12/1984

CuEm 0,25. Tot pe un tor este şi bobina L2, ce conţine 13 spire. Bobina L3
de la intrarea mixerului este compusă din 12 spire, înfăşurate tot pe tor de
ferită.

Oscilatorul este realizat tot cu un tranzistor cu efect de cîmp de tipul
BF245.

Funcţie de frecvenţa proprie de oscilaţie a cristalului se obţine şi banda în
care este translatat semnalul de 50 MHz. Astfel, dacă semnalul de la oscila¬
tor are valoarea de 40 MHz, recepţia se va face în banda de 10 MHz. Deci,
funcţie de receptorul cu care sîntem dotaţi, vom folosi şi un cuarţ adecvat.
Construcţia bobinelor şi în continuare se face pe toruri de ferită, bobinajul
fiind astfel: L4 = L5 = 21 de spire (L5 are priză la spira 5); L6 = 18 spire, cu
priză la spira 4. Toate înfăşurările folosesc sîrmă de cupru emailat cu dia¬
metrul de 0,25 mm.

QST, 6/1982

TEHNIUM 5/1992

C ă nu tot ceea ce străluceşte este şi de can¬
tate. constituie un adevăr cunoscut de ori¬
cine şi acest lucru este valahii mai ales în
cazul, automobilelor. Cînd o maşină are exteriorul
foarte strălucitor, ea este foarte ademenitoare la
vînzare, dar tocmai în astfel de cazuri se cere
multă circumspecţie. Un autovehicul cu vopseaua
„oglindă 11 poate ascunde grave vicii tehnice, după
-cum unul mai puţin sclipitor, cu exteriorul oare¬
cum mat, dînd impresia de vechime, poate să
aibă o stare tehnică bună. De aceea, un cumpără¬
tor avizat nu se va lăsa însetat de aspectul exte¬
rior al maşinii, ci îl va supune unui sever control.
Acest lucru este foarte indicat mai ales atunci
cînd se cumpără o maşinalii străinătate, pentru a
reduce riscul unei investiţii păgubitoare şi a evita
neplăcuta surpriză ca Registrul Auto Român să
refuze eliberarea cărţii de identitate datorită de¬
fecţiunilor obiectului.

O astfel de inspecţie tehnică nu presupune
neapărat prezenţa unui specialist, ci doar cunoaş¬
terea şi aplicarea corectă a unor principii de con¬
trol. în acest scop se prezintă în .continuare un
ghid practic, prin folosirea căruia cel interesat nu
riscă să iasă păgubit. Lista cu punctele de control
se împarte în opt grupe: documente, caroserie,
interior, motor, transmisie, frîne, alte echipa•
.mente şi proba de rulaj.

uuturaic

®. Comparaţi datele înscrise în certificatul de '
înmatriculare cu cele din cartea de identitate '
(pentru autoturismele nou omologate); datele tre- j
buie să corespundă.

® Verificaţi dacă maşina are dovada de inspec¬
ţie anuală valabilă.

® Verificaţi corespondenţa numărului de circu- '
Saţie înscris în certificatul de înmatriculare cu cel
de pe autovehicul.

• Verificaţi exactitatea datelor înscrise în certi¬
ficatul. de înmatriculare şi cartea de identitate pri¬
vitoare la seria motorului; cea a şasiului, culoarea
caroseriei şi anul de fabricaţie.

CAROSERIA

© Controlaţi, în plus, existenţa rug in ei în zo¬
nele de'îmbinare a aripilor, la.asamblarea feţelor.;
de uşi, longeroanelor, pragurilor şi contraaripilor.

® La vehiculele vopsite proaspăt, total sau par¬
ţial (ultimul caz este trădat de diferenţele de nu¬
anţe locale sau de resturile de vopsea rămase pe
garnituri, rame, minere etc.), se va controla cali¬
tatea reparaţiilor aplicînd un magnet pe locurile
vopsite; dacă repararea a fost prost făcută şi a
necesitat încărcarea excesivă cu chit, magnetul
nu va rămîne lipit pe suprafaţa tablei.

« Existenţa sudurilor pe caroserie şi cadru este
indiciul unor reparaţii aplicate unui autovehicul
accidentat.

» Dacă se constată că maşina a fost reparată
ia partea frontală, este strict necesară verificarea
diagonalelor, deoarece autovehiculul cu diago¬
nalele inegale se deplasează oblic, uzînd pneu¬
rile, stricînd stabilitatea în viraj şi la frînare şi mă¬
rind consumul de combustibil.

® Pentru măsurare, automobilul se aduce pe o
suprafaţă plană, iar în dreptul roţilor se va trasa
cu cretă pe sol cîte un „T“ lipit de pneu, aşa cum
este arătat în figură. Se îndepărtează apoi maşina
şi se măsoară diagonalele Dl şi D2, care Sa un
vehicul deformat sînt inegale.

® Verificaţi starea capului de cadru pe care se.
află motorul; el nu trebuie să prezinte fisuri sau
ruperi.

• Nu vă lăsaţi indus în eroare de prezenţa în
uneie locuri a uleiului, cum sînt pragurile sau
uşile; controlaţi, totuşi, eventuala existenţă a rugi-
nei în aceste locuri, deoarece este ştiut că proce¬
deul nu este eficace decît dacă a fost aplicat pe
tabla nouă.

Dr. ing. 'MIHAI STRATULAT

® Instalaţia de evacuare costă scump; de aceea
verificaţi starea de coroziune a tobelor de amorti¬
zare şi a conductelor de eşapament.

• Cu acelaşi prilej verificaţi etanşeitatea trase¬
ului de evacuare ofaturînd ieşirea gazelor cu o
cîrpă sau chiar cu talpa pantofului. Dacă totul
este în regulă, motorul se va opri în cîte va clipe.

• Capotele şi uşile trebuie să se închidă foarte
corect, adică să fie aliniate cu caroseria şi fără jo¬
curi.

• Verificaţi starea chederelor şi garniturilor
elastice ale uşilor, trapei plafonului, capotei port¬
bagajului, geamurilor şi parbrizelor.

® Controlaţi dacă farurile nu sînt umezite ia in¬
terior, dacă au stratul reflectorizant degradat sau
geamul dispersdr spart.

INTERIORUL

© Se verifică atent starea tapiseriei şi a covoa-
reior, observînd dacă ele sînt originale. Este un
indiciu sigur a! ,;vîrstei“ maşinii (la fel ca şi garni¬

turile de cauciuc ale pedalelor), ştiind că kilome¬
trajul nu este o garanţie de încredere.

® Se citesc în linişte’ instrucţiunile de exploa¬
tare şi apoi se verifică funcţionarea tuturor co¬
menzilor, a aparatelor şi indicatoarelor de bord, a
ştergătoareior şi spălătorului de parbriz, instalaţia
de climatizare, lumini şi celelalte.

• Controlaţi uşurinţa’ deschiderii si închiderii
uşilor, a capotei motorului şi a portbagajului la
care comanda se face din interior,- precum şi a
acoperişului rabatabii — dacă există.

® Verificaţi existenţa si corectitudinea fixării
centurilor de siguranţă.

® Constataţi dacă banchetele şi spătarele lor
se manevrează uşor şi dacă rămîn blocate în po¬
ziţiile fixate.

MOTORUL

® Motorul trebuie să fie curat şi uscat. Exis¬
tenţa oricărei scurgeri de ulei, fie sub motor, fie
în părţiie superioare, indică o proastă întreţinere,
care a condus ia apariţia neetanşeităţii spaţiilor
prin care circulă iubrifiantul. Pe de altă parte, o
maşină cu spaţiul grupului motor propujsor ex¬
trem de iustruit şi cu toate părţiie de cauciuc sau
plastic nou-nouţe este dubioasă.

* Se porneşte motorul; la ralanti el trebuie să
funcţioneze stabil şi liniştit, fără zgomote şi ţăcă¬
nituri (bătăi); chiar dacă acestea din urmă sînt
uşoare, ele sînt totuşi simptomul instalării unei
defecţiuni care se va agrava — exceptînd jocul
distribuţiei.

© Este foarte utilă existenţa unui compresome-
tru; presiunea de compresie a cilindrilor este un
criteriu absolut neîndoielnic al gradului lor de
uzură.

© Se desface buşonul de umplere cu ulei şi
dacă prin orificiul său ies gaze, înseamnă că
există segmenţi defecţi sau cei puţin un grup pis-
ton-cilindru are un grad avansat de uzură.

® Verificaţi nivelul uleiului în baie; dacă cu
acest prilej constataţi urme de şpan (particule
metalice) în masa uleiului de pe jojă, acestea pre¬

supun riscul unor lagăre în curs de uzare.

• Verificaţi radiatorul şi legăturile sale, care nu
trebuie să prezinte scurgeri; "rugina în lichidul de
răcire este indiciu al vechimii lichidului, al dete¬
riorării calităţii saîe, iar prezenţa uleiului arată
pierderea etanşeităţii între spaţiile de răcire şi ce!
de ungere.

® Bateri-a de acumulatoare nu trebuie s-ă aibă
bacul fisurat, scurgeri de lichid, iar bornele să fie
unse. Densitatea lichidului se va situa între
1,26—1,28 g/cm 3 .

TRANSMISIA

@ Schimbaţi pe rînd treptele cutiei de viteză cu
ambreiajui decuplat. Apariţia unor zgomote in¬
dică prezenţa defectării sincronizatoareior sau că
ambreiajui nu decuplează compiet.

® Pentru a verifica funcţionarea corectă a am-
breiajuiui, cuplaţi treapta a doua a cutiei de vi¬
teze, trageţi frînă de mînă şi.apoi ambreiaţi. Dacă
motorul continuă să funcţioneze fără ca maşina
să înainteze, înseamnă că ambreiajui patinează,
fiind uzat sau prost regiat.

• Se suspendă pe rînd roţile motoare-şi se cu¬
plează etajul patru al cutiei de viteze. Învîrtind cu
rpîna roata suspendată în ambele sensuri, se con¬
stată dacă nu are un joc exagerat, semn al uzurii
avansate a canelurilor sau a altor, cuplaje.

FRÎNELE

• Verificaţi existenţa lichidului de frînă în reci¬
pientul pompei centrale şi controlaţi dacă nu se
produc scurgeri de lichid pe ia racorduri şi îmbi¬
nări.

@ Siguranţa funcţionării frîneior este vitală. De
aceea, nu precupeţiţi efortul de a demonta una
din frînele roţilor din faţă şi de a constata gradul
de uzură a plăcuţelor (saboţilor), ale căror garni¬
turi trebuie să mai aibă o grosime de cei puţin 5
mm. Discurile de frînă nu trebuie să aibă o gro¬
sime sub 8 mm, iar suprafaţele lor (ca şi aie tan-
burilor) să nu prezinte zgîrieturi şi şanţuri pro¬
nunţate.

ALTE ECHIPAMENTE

• Verificaţi jocui liber radia! a! volanului care,
apreciat la nivelui diametrului exterior, nu trebuie
să depăşească 2—3 degete (4—5 cm).

® Cu roţile de direcţie suspendate succesiv, în¬
cercaţi să deplasaţi roata în pian veriicai şi apoi
orizontal (apucînd roata cu mina, mai întîi de la
bază şi punctul cel mai înalt şi apoi din două
puncte diametral opuse pe orizontală). Existenţa
uzuriţ articulaţiilor (pivot, capete de bare) se face
simţită prin jocuri libere. Învîrtind roata cu cutia
de viteze aflată în punctul neutru, se ascultă cu
atenţie producerea vreunui zgomot (vîjîit, bîzîit)
care atestă existenţa unor rulmenţi defecţi.

■® Amortizoarele sînt defecte cînd pe tija sau pe
corpul lor apar urme de ulei.

® Apăsaţi succesiv cu mîna vehiculul ia colţuri
şi eliberaţi-! brusc. Dacă ei oscilează de 3—4 ori,
înseamnă că amortizorul respectiv este defect. în
mod norma! caroseria trebuie să se salte şi apoi
să revină la nivelul normal, menţinîndu-şi această
poziţie.

• Există o lege în patru puncte privitoare ia
pneuri:

— profiiul adînc de cel puţin 4 mm;

— desenul profilului uniform la toate roţile;

— unicitatea construcţiei* (radiaiă sau diago¬
nală) şi a tipului;

— identitatea dimensională.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Redactor-şef: ing. I. MIHĂESCU
Secretar general de redacţie: fiz. ALEX. yĂRCULESCU
Redactori: K. FILIP, ing. M. CODÂRNAI
Secretariat: M. PÂUN
Corectură: V. STAN
Grafică: I. IVAŞCU

Administraţia: Editura „Presa Naţională" S.A.

Tiparul executat
ia Imprimeria „Coresi“
Bucureşti

i INDEX 442121

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT—IMPORT PRESA
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR 64—6E

TEHNIUM 5/1992

WliJV

rVÎ'*

STEREO

FKcnffri

TAPE B

PLAY

RECORD

CHANNEl

CHANNEL