Tehnium/1990/9001

PP—n<TnnTmTîTnT 


. AŞJRBBA HŞDA&ŢlBI; „TE HM IU IVI**» BUCUREŞTI» PIAJA PRESEI LIBERE MR. % 

Qfi ' P.T.T.R. 33» SECTORUL % TELEFON: 17,60,10, INTERIOR BOSS^l^T 


ANUL XX — NR. 230 1/1990 


REVISTA LUNARA 
PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI 


SUMAR 


PAGINA ELEVULUI . 

Radioreceptor 

Tester 

Instrument multiplu de 
control 

INIŢIERE în 

RADiOELECTRGNICĂ. 

Barieră IR 

Telecomandă pornit/oprit 
A.B.C. 

CQ-YO. 

Reflectometru 

HI-FI .... 

■ Filtru de zgomot 

Breviar de calcul pentru 
alimentatoarele montajelor 
cu tuburi electronice 

LABORATOR . 

Multimetru digital 


ATELIER 


Extinderea domeniului de 
măsurare ai 
frecvenţmetrelor 

INFORMATICĂ .. 

Frecvenţmetru... software cu 
autoscalare 

Calculatorul electronic între 
două generaţii 
• LA CEREREA 

CITITORILOR . 

Introducere în televiziune 
CITITORII RECOMANDĂ ....... 

Amplificatoare de antenă 
Detector de nivel al 
lichidului 

FOTOTEHNICĂ .. 

Teleobiectivul TAIR 11A — 
Service 

REVISTA REVISTELOR. 

VFO 

Miniorgă 

Radiobaliză 

SERVICE . 

Amplificatorul P49986 

































PRIETENE CITITOR, 


Revista „ Tehnium* îşi continuă aparipa pentru a fi alături de toţi constructorii amatori prin rubricile sale, dar şi 
prin noutăţile pe care libera circulaţie a informaţiei le impun pentru a fi utile tuturor „şuruburilor* (termen ■ deloc 
peiorativ prin care înţelegem a-i denumi pe toţi kobbyştii). 

Dacă rubricile noastre se vor adresa ca şi pmă acum celor ce-şi prelungesc autoeducaţia m timpul liber , 
conferinâu-i valenţele formative de care are atîta nevoie reconstrucţia societăpi româneşti, acum, dorim* dragă 
cititorule, ca prin ideile, sugestiile, scrisorile sau apelurile telefonice adresate redacţiei să-fi spui cmmîuî şi ' să 
contribui efectiv cu materiale la conturarea numerelor viitoare, la cunoaşterea . celor mai bum realizări. 

Dragă prietene cititor, dacă şi pmă acum te-am simpt alături de''noi, şi de acum înainte această legătură se va 
materializa nu doar în răspunsuri prompte, dar şi în conţinutul revistei sau publicaţiilor care vor purta emblema 
„Tehnium*, pentru a concretiza soluţiile ingenioase fi realizările utile m .cele mai diverse probleme . 
Contribuind prin specificul nostru la întărirea spiritului generos al' noţiunii de amator, ne aflăm te pragul unui' 
deceniu de* mari speranţe pentru întreaga societate românească, în care hărnicia, cinstea, ingeniozitatea, 
spontaneitatea gîndului şi perseverenţa tuturor constructorilor amatori vor avea un curmi de ■ spus. Şi acest cuvtef 

îţi aparţine şi pe, prietene! 

Colectivul redaeponal al revistelor „Ştiinţă şi tehnica*, „Tehnium" şi „Modelism* îşi exprimă profunda admiraţie 
pentru eroismul tinerilor şi, în egală măsură, oroarea faţă de modul sângeros prin care s-a încercat stoparea ' 

acestui elan revoluţionar, .atît de firesc. 

Avem datoria să oferim tineretului garanpa că jertfele lor pentru instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii 

naţionale nu au fost zadarnice . • 

Avem datoria morală să contribuim, dispunând de o presă liberă, la traducerea te fapt a ■obiectivelor înscrise m 
ptaţforma-pvogram elaborată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, prin publicarea tmor articole care sa 
contribuie la ridicarea nivelului de cunoaştere şi de înţelegere a ştiinţei, de promovare a spiritului novator al 

tinerilor. 

Avem datoria de a veghea ca în paginile publicapilor noastre să-şi găsească locul articole de o multă ■ ţinuta 
ştiinţifică, articole menite să răspândească în rîndul maselor largi adevărul ştiinţei. 

Avem datoria să contribuim, prin tematica abordată, la eliminarea dogmelor ideologice şi promovarea. 

adevăratelor valori ,ale umanităţii. ■ ' ,, „ 

Avem datoria să înfăptuim toate acestea întru binele tinerilor care ne vor ■ citi, întru gloria ţinerilor care nu ne 

mai pot citi. Astfel; 

1. Revista TEHNIUM îşi propune să contribuie te continuare, prin toate mijloacele pe cam le va avea la 
îndemînă, la informarea largă a constructorilor amatori asupra mor realizări teknico-aplicative cu caracter de 
hobby, din gele mai diverse domenii, la formarea deprinderilor, aptitudinilor şi bagajului fundamental de 
cunoştinţe necesare constructorilor amatori. 

2. Având ân vedere marea însemnătate socială pe care o au preocupările de autoinstruire, din pasiune ale- urmi 
număr considerabil de măre de cetăţeni, de cete mai diverse vârste şi profesii, m domeniul creaţiei■ tehnice, \ 
revista îşi propune să se. constituie în exponentul tuturor doleanţelor, sugestiilor, observaţiilor şi propunerilor 
referitoare la activitatea constructorilor amatori. Colectivul redacţional se va preocupa de definirea siotiţtuim 

social al constructorului amator, intervenind pe lingă farurile ce se vor crea pentru coordonarea activităţi 
tehnico-ştiinţifice, în sensul . sprijinirii materiale (inclusiv prin înfiinţarea unei reţele de Magazine . şi ateliere 
specializate) şi mai ales pe linia de informa re -documen ta re a constructorilor amatori cu preocupări şi m mitule 
■ deosebite, cu aplicabilitate nemijlocită te economia naţională, în uşurarea şi modernizarea muncii şi vieţii 
oamenilor, în vasta operă de reconstrucţie pe care o avem m faţă, 
în vederea optimizării noilor structuri organizatorice, menite să coordoneze activitatea _ de creaţie 
tehnico-aplicativă, îndeosebi te rîndul tineretului, revista se va implica nemijlocit m dezbaterea largă' de opinii, 

• în sprijinirea celor mai valoroase idei, sugestii şi propuneri, pe care le ■ va aduce ia cunoştinţa, forurilor 

competente de decizie. 

3. Revista îşi propune, pentru perioada imediat următoare, continuarea rubricilor existente care au avut un ecou 

favorabil m rîndul cititorilor, destinate construcţiilor de electronică, automatizări, radioamatorism ,, tehnici 
audio-video, informatică, fatotehnică, auto-moto, amenajări m gospodărie etc. Pe parcursul normalizării vieţii 
noastre libere, colectivul redacţional va iniţia m amplu dialog cu cititorii asupra neajunsurilor ce vor 
semnalate te ceea ce priveşte conţinutul şi forma materialelor publicate, străduindu-se să adapteze, din mers, ' 
'întreaga sa structură (eventual şi grafica, numărul de pagini, periodicitatea de apariţie, tirajîd etc.) la 
doleanţele sincere şi întemeiate ale constructorilor amatori, te funcţie de disponibilităţile reale existente. Intr-a 
perspectivă mai îndepărtată, redacţia va examina oportunitatea diversificării domeniilor abordate m revistă, 
inclusiv prin editarea unui număr sporit de suplimente temarizate. 

4. Va fi popularizată experienţa existentă te domeniul constructorilor amatori din numeroase ţări 'ale lumii, 
după cum vor fi prezentate, în continuare, montaje, construcţii, soluţii şi idei tehnice originale preluate din 

revistele similare. 












Montaje mult căutate ş< apreciate 
în special de elevi sînt cele ale unor 
radioreceptoare simple care să 
poată asigura audiţia unor programe 
radiodifuzate. 

La orice începător dotarea cu ma¬ 
teriale este modestă, multe compo¬ 
nente pentru realizarea unei scheme 
procurîndu-se prin schimburi între 
colegi. De aceea este recomandabil 
ca primele scheme abordate să fie 
simple, dar cu efecte sigure în func¬ 
ţionare, dînd siguranţă constructo¬ 
rului că va putea realiza şi altele mai 
complicate. 

Schema de radioreceptor prezen¬ 
tată în continuare lucrează în gama 
undelor medii, piesele folosite sînt 
puţine, iar tranzistoarele.pct fi chiar 
recuperate de la alte montaje şj are 
în componenţă trei tranzistoare, 
deci trei .etaje de amplificare. 

Semnalul emis de un radioemiţă- 
tor este selectat de circuitul oscilant 
format din bobina LI şi condensato¬ 
rul variabil CI. Semnalul astfel se¬ 
lectat este amplificat în două etaje, 
după care este aplicat unui detector 
de amplitudine: Acest detector de 
amplitudine conţine două diode 
aranjate ca du bl or de tensiune, pe 
baza celui de-al treilea tranzistor 
apărînd chiar semnalul de audio- 
.frecvenţă. Aici, acest semnal este 
amplificat, audiţia făcîndu-se într-o 


■e»T€î» 


cască miniatură. 

De remarcat faptul că alimentarea 
tuturor etajelor se face de la o bate¬ 
rie de 1,5 V, dar se poate face şi cu 
3 V. Bobina LI se confecţionează 
pe o bară de ferită special constru¬ 
ită şi care poate fi procurată din ma¬ 
gazine. 

Pe această bară se face un man¬ 
şon de carton subţire pe care se bo¬ 
binează 75 de spire din sîrmă de cu¬ 
pru — izolată cu email sau cu m㬠
tase. Diametrul sîrmei poate fi 
0,15—0,25 mm. Toate tranz ist oarele 
sînt npn cu siliciu, oricare ar fi tipul, 
de-^exemplu BC107, BC170, BC171, 
BC172 etc., iar diodele sînt cu ger¬ 
mania, de tipul EFD108, EFD109 
etc. 

Cînd se bobinează LI, se scoate o 
priză la spira 7 sau 8, deci legăturile 
la această bobină se fac astfel: înce¬ 
putul bobinei se conectează la linia 
comună, unde sînt conectate şi emi- 
toareie tranzistoareior, urmează 
priza (ceie 8 spire) la care se cu¬ 
plează baza tranzistorului şi la cel㬠
lalt capăt al bobinei se cuplează 
condensatorul variabil. 

După ce a fost construit aparatul 
se conectează bateria şi- din con¬ 
densatorul variabil se selectează un 
post de emisie, apoi se deplasează 
pe bara de ferită bobina pînă audiţia 
este maximă. 



TESTER 

La experimentarea unor montaje 
electronice simple, ca şi la depana¬ 
rea aparatelor 'ce conţin tranzistoare' 
uzuale, adeseori ne interesează să 
stabilim cît .mai rapid, comod şi si¬ 
gur dacă un tranzistor oarecare este 
„bun" sau defect.. în plus, atunci 
cînd marcajul de fabrică este şters 
sau necunoscut nouă — dar ştim că 
avem de-a. face cu un tranzistor 
„obişnuit" (bipolar) —, la fel de im¬ 
portant este să-i putem determina 
rapid şi fără echivoc tipul de struc¬ 
tură, respectiv, dacă este un pnp sau 
un npn. 

Testerul prezentat alăturat a fost. 
conceput tocmai pentru a răspunde 
acestor deziderate simple. S-a re¬ 
nunţat la obişnuitul comutator de 
polaritate pnp-npn, selectarea sau 
identificarea tipului de structură fă- 
eîndu^se onn modul de conectare a 
terminalelor la bornele montajului. 

Circuitul este prevăzut cu două 
seturi de borne (socluri sau alte ti¬ 
puri'de. contacte ferme,, şi comode 
imaginate de realizator), anume gru¬ 
pul E, B şi C, la care se racordează 
tranzistoare!e Tx.de .mică putere şi, 
respectiv, grupul E\ B’, B” şi C\ 
pentru racordarea tranzistoareior de 
medie şi mare putere (i>0,2- — 
0,3 A). 

în cazul tranzistoareior de mică 
putere a fost prevăzută posibilitatea 
de reglaj al potenţialului aplicat ba¬ 
zei (B), prin introducerea potenţio- 
metrului P în serie cu rezistenţele de 
limitare R1 şi R.2 (valori necriticeî 


în acest fel, testerul permite şi o 
comparaţie cantitativă, respectiv o 
împerechere aproximativă, dar 
foarte comodă, după factorii! beta, a 
tranzistoareior cu aceiaşi tip de 
structură. 

Tranzistoarele de tip pnp se co¬ 
nectează cu emitorul în E, baza în B 
şi colectorul în C, iar cele de tip npn 
cu emitorul în C, baza în B şi colec¬ 
torul în E. Prin manevrarea cursoru¬ 
lui lui P de ia o extremitate la alta, 
becul L trebuie să treacă — într-o 
anumită plajă unghiulară ce depinde 
de factorul beta — de Ja situaţia 
complet stins la situaţia aprins la 
maximă luminozitate. Sensul de ro¬ 
tire a cursorului care corespunde 
acestei tranziţii este, evident, depen¬ 
dent de tipul de structură al tranzis¬ 
torului Tx. El poate fi uşor identifi¬ 
cat testînd în prealabil două tranzis- 
toare „bune", unui pnp şi altul npn. 
Nu este necesar un marcaj special 
pe cursa potenţiometrului, expe¬ 
rienţa repetată îşi spune foarte re¬ 
pede cuvîntul. 

Poziţia care corespunde vizibilit㬠
ţii la limită a incandescenţei fila¬ 
mentului poate servi ca un criteriu 
de comparaţie cantitativă din punct 
de vedere al factorului beta (bineîn¬ 
ţeles, pentru tranzistoare cu acelaşi 
ti p de structură). După o «scurtă de¬ 
prindere cu mînuirea testerului veţi 
reuşi să împerecheaţi tranzistoare în 
limite chiar maf resMnse de ±10%. 

In cazul tranzistoareior de medie 
şi mare putere verificarea se face 
într-un singur „punct", mai precis 
folosind o rezistenţă fixă de polari¬ 
zare a bazei (R4, respectiv R5). Se 
poate trage deci simpla concluzie că 



tranzistorul Tx este „bun“ sau de¬ 
fect, cu o foarte subiectivă apreciere 
cantitativă, în funcţie de luminozita¬ 
tea becului. 

Tranzistoarele de tip pnp se co¬ 


nectează cu emitorul în E\ ba; 
B' şi colectorul în C’, iar'cele d 
npn cu emitorul în G’, baza în 
colectorul în E'. 


lOOML 


INSTRUMENT 
MULTIPLU 
DE CONTROL 

Instrumentul de control următor 
este deosebit de uşor de realizat, iar 
utilitatea lui în laboratorul oricărui 
electronist amator nu mai necesită 
comentarii. 

Ei îndeplineşte următoarele func¬ 
ţiuni: 

1. Detector de tensiune şi indica¬ 
tor de polaritate. Prin aprinderea be¬ 
cului cu neon se poate constata 
prezenţa tensiunilor între 100 V şi 
300 V. Comutatorul Sla-Slb se 
pune în. poziţie 2 şi borneie B şi C 
se conectează în punctele ce se do¬ 
resc a fi verificate. Iluminarea mai 
mult sau mai puţin puternică a be¬ 
cului permite aprecierea aproxima¬ 
tivă a mărimii tensiunii. Pentru ten¬ 
siuni mai mari de 300 V se folosesc 
borneie- G şi D. 

2. Controlul continuităţii cu indi¬ 
caţie vizuală în continuu şi în alter¬ 
nativ. Rezistenţele, condensatoarele, 
diodele semiconductoare pot fi veri¬ 
ficate între bornele 6 şi C. O ten¬ 
siune alternativă (de exemplu re¬ 
ţeaua) de 150 V%300 V se aplică 
între K şi L şi comutatorul SI se 
pune pe poziţia 1 (alternativ) sau pe 
poziţia 3 dacă pensiunea aplicată 
este continuă. înaintea conectării 
componentei de verificat între B şi 
C, se scurtcircuitează borneie şi se 
reglează P astfel încît becul cu neon 
să lumineze în întregime. Intensita¬ 
tea luminoasă este proporţională cu 
valoarea rezistenţei conectate între 
B şi G şi se mai observă o vagă lu- 
minescenţă chiar pentru valori de 
ordinul a 10 Mfl. 

3. Controlul continuităţii cu indi¬ 
caţie sonoră în continuu şi în alter¬ 
nativ. 

Uneori observarea luminescenţei 
tubului de neon este incomodă şi 
este posibil controlul continuităţii 


unei componente cu ajutorul unui 
indicator sonor. în acest caz se co¬ 
nectează o cască sau un difuzor în¬ 
tre bornele F şi I, iar elementul veri¬ 
ficat între A şi B. Se obţine astfel un 
oscilator de relaxare în care compo¬ 
nenta verificată face parte din rezis¬ 
tenţa de sarcină, iar frecvenţa osci¬ 
latorului'este cu atît mai joasă cu cît 
sarcina este mai mare. Cu.ajutorul 
cîtorva rezistenţe etalon se pot sta¬ 
bili cîteva repere şi se pot măsura 
rezistenţe de pînă la 15 MO. Cînd in¬ 
strumentul este conectat direct la 
•reţea, se leagă „nulul" la borna L 
pentru’ a suprima orice pericol în 
timpul măsurătorilor. Pentru deter¬ 
minarea „fazei" se pune SI pe pozi¬ 
ţia 1 sau 3, se atinge borna D cu de¬ 
getul şi cu borna K se testează cele ' 
două fire ale reţelei, „fază" fiind cea 
care produce aprinderea becului. 

4 . Oscilator de relaxare. 

'Se poate obţine un aparat ce ser¬ 
veşte la învăţarea alfabetului Morse 
conectînd un manipulator între A şi 
B şi o cască (difuzor) între H şi I. 
Tonul se reglează din P. Comutato¬ 
rul SI se pune pe poziţia 3 pentru a 
alimenta oscilatorul cu tensiune 
continuă." Pentru a alimenta ansam¬ 
blul cu o 'tensiune continuă mai ridi¬ 
cată, plusul se conectează în K pen¬ 
tru a nu aplica această tensiune di¬ 
rect pe cască. 

5. Generator pentru localizarea 
unui "etaj defect» 

Se leagă bornă D la plusul apara¬ 
tului ce urmează a fi verificat şi 
borna I la minus. Cordonul testeru¬ 
lui .va fi conectat la borna F. Obţi- - 
nem tot un oscilator de relaxare cu» 
frecvenţa fundamentală cuprinsă în¬ 
tre 200 şi 2 000 Hz şi foarte bogat în 
armonici superioare. Acest semnal" 
va fi-injectat la intrarea fiecărui etaj 
verificat succesiv dinspre ieşire spre 
intrarea aparatului (amplificator sau 
radioreceptor) pînă cînd se deter¬ 
mină punctul de unde semnalul nu 
. mai trece. Este posibil să fie necesar 
ca becul cu neon să fie şuntat (se 
leagă H cu I) pentru a evita amorti¬ 
zarea oscilaţiei cînd se injectează 
semnalul într-o sarcină cu impe- 
danţă neconvenabilă. 



TE.HNIUM 1/1990 










(URMARE DIN NR. TRECUT) 

în figura Ş este dată schema unui 
multivibrator realizat cu circuitul 
integrat /1E555, care permite obţi¬ 
nerea comodă a trenului de impul¬ 
suri dorit. Lărgimea impulsurlor, 
respectiv a pauzelor dintre ele, se 
poate regla individual prin . ajusta¬ 
rea trimerelor R’2, R’l, care în final 
se vor înlocui cu rezistoare fixe, 
pentru o mai buna stabilitate în timp 
(se cumulează aici şi valorile rezis¬ 
tenţelor de limitare R1 şi R2). 

LED-ui IR este conectat la ieşirea 
lui /1E555 prin intermediul unei re¬ 
zistenţe de limitare, R4. Pentru con¬ 
trolul vizual, foarte util în etapa de 
probe, a fost prevăzut ca „martor" şi 
un LED roşu (R), acţionat sincron 
cu cel IR, prin rezistenţa de limitare 
R3. 

Atragem atenţia începătorilor sa 
abordeze cu multă prudenţă di¬ 
mensionarea rezistenţelor de limi¬ 
tare R3 şi 134, ţinînd cont de tensiu¬ 
nea de la ieşirea lui /1E555 (cca 10,5 V 
pentru alimentarea la 12 V), de 
căderile în direct pe LED-uri, ca şi 
de curenţii maximi suportaţi de 



Constructorilor amatori care- nu 
posedă circuitul integrat /3E555 le 
propunem în figura 4 o variantă la 
fel de simplă de emiţător IR, realizat 
cu tranzistoare uzuale. LED-ul roşu 
(R) este şi aici pe post de martor 
provizoriu! în vederea reglajelor, ur- 
mînd a fi suprimat, împreună cu R5, 
la definitivarea montajului. Duratele 
de conducţie, respectiv de pauză, se 
pot regla independent din R"3; R“4, 
eventual şi prin ajustarea valorii 
condensatoarelor CI şi C2. Sînt va¬ 
labile şi aici observaţiile precedente 
referitoare la dimensionarea rezis¬ 
tenţelor de limitare R5 şi R6. 

în continuare vom analiza un 
exemplu de receptor din prima cate¬ 
gorie menţionată în introducere, 
anume prin demodularea semnalului 
IR pe baza metodelor specifice de 
prelucrare a tensiunilor alternative 
(fig. 5). De data aceasta nu mai 
avem de-a face cu urmărirea indivi¬ 
duală a impulsurilor, respectiv com¬ 
pararea pauzei dintre impulsurile 
succesive cu o anumită durată de 
prag prestabilită. Ne interesează 
doar prezenţa sau absenţa semnalu¬ 
lui IR de comandă la nivelul „feres¬ 
trei" fototranzistorului FT, care va 
determina — aşa cum vom vedea 
imediat — starea neanclanşat, res¬ 
pectiv anclanşat, a releului Rel. în 
acest scop putem presupune că 
semnalul de comandă este un tren 

(CONTINUARE ÎN PAG. 23) 


către acestea. In plus se va avea în 
vedere faptul ca, ia funcţionarea în 
impulsuri, valoarea .medie a curen- ■ 
tul ui prin LED-uri poate diferi mult 
de valoarea maximă, în funcţie de 
factorul de umplere. De aceea se va 
prefera alegerea unor rezistenţe 
R4, R5 de valori mai mari la început, 
urmînd a ie dimensiona prin măsu¬ 
rarea curenţilor respectivi după 
stabilirea formei de undă pentru 
trenul de impulsuri.. Valorile indi¬ 
cate n n schema au fost tatonate ex¬ 
perimental pentru un LED roşu de 
20 mA, cu o cădere în direct de cca 
1,7 V, respectiv un LED—IR de 
30 mA, cu o cădere în direct de cca 
1,5 V. Factorul de umplere fiind 
destul de mic (impulsuri scurte, cu 
pauze mari), curentul măsurat (va¬ 
lorile medii) s-a încadrat în limitele 
menfionate. 

La realizarea definitivă a monta¬ 
jului, LED-ul roşu (împreună cu R3) 
a fost suprimat, cu o nouă reajus¬ 
tare fină a rezistenţelor R’l şi R’2. 

Cuplarea' emiţătorului .cu recep¬ 
torul, ambele alimentate de la surse 
stabilizate de tensiune,, se face ast¬ 
fel: 

— se poziţionează fix receptorul, 
avînd grija ca fototranzistorul FT să 
nu primească un flux luminos direct 
de la vreo sursă importanta; releu! 
Rel trebuie să ram:na în acest caz 
anclanşat ferm (reglaj din R8); 

. : — se apropie emiţătorul la mică 
distanţă de receptor, cu LED-ul in- 
fraroşu orientat spre fototranzistor; 
la alinierea celor două axe optice, 
releul trebuie să revină în repaus; în 
caz contrar se ajustează poziţia tri- 
merului R8, a potenţiometrelor P2 
şi Pi, eventual şi valoarea lui R3; 

— după obţinerea acestei situaţii 
se aduce cursorul lui P2 în veci¬ 
nătatea pragului (fritic (cînd o. fină 
deplasare a sa produce anclansa¬ 
rea releului); am sincronizat astfel 
ceie două „temporizatoare", recep¬ 


ţie chiar şi dispariţia unui singur im¬ 
puls; 

— ne convingem uşor că aşa 
stau lucrurile trecînd, cu viteze dife¬ 
rite, palma unei mîini printre LED-ul 
IR şi FT, cu traversarea axei co¬ 
mune; atunci cînd durata de obtu¬ 
rare depăşeşte cca 0,25—0,3 s, re¬ 
leul anclanşează brusc, revenind 
apoi în repaus. 

Bariera funcţionează şi de acum 
nu mai avem decîţ să o verificăm la 
distanţe mai mari, cu eventuale re¬ 
tuşuri conform principiului descris. 
Pentru experimentare comodă este 
util să marcăm poziţia releului (an- 
clanşat-repaus) prin aprinderea 
unor LED-uri diferit colorate, acţio¬ 
nate de contactele de lucru ale 
acestuia. în final putem suprima 
aceste LED-uri, montînd avertizo¬ 
rul dorit, cu sau fără automenţinere. 



r ii - k 


RlOUISklL 


AG1,A02 = 
2*pA741 
I2*7pini) 


R 6 ni00kiL 




TEHNIUM 1/1990 









(URMARE DIN NR. TRECUT) 


î! Pentru a rie confirma bănuiala, trebuie sa in¬ 
troducem însă o nouă mărime caracteristică, le¬ 
gată într-un fel anume de energia potenţială dis- 
"î ponibilă într-un punct A, căreia îi vom zice chiar 
î potenţialul electric al punctului A, notat cu V' A . 
I Să considerăm din nou cîmpul electric al sarcinii 
§ +Q, pe care o vom presupune punctiformă şi fixă 
ţ (imobilă), iar într-un punct oarecare A din spaţiu, 
| la distanţa r A de Q, să plasăm iarăşi sarcina uni- 
| tară TQ' = 1. Acum ştim deja ce se va întîmpla: 
j datorită forţei coulombiene de respingere, sar- 
| cina Q' va fi îndepărtată faţă de Q, teoretic pînă 
Ha infinit, unde valoarea forţei se anulează con- 
:| form relaţiei (18). Prin definiţie, potenţialul elec¬ 
tric al punctului A (sau în punctul A) este lucrul 


mecanic total efectuat de sarcina unitară Q' - 1 
prim deplasarea ei din A pînă la infinit. Se demon¬ 
strează uşor — noi nu o vom facă aici — că el are 
în cazul dat expresia: 


Q 


( 22 ) 


Se mai demonstrează că potenţialul V A — 
mărime evident scalară — este numeric egal şi cu 
iubrul mecanic ce ar fi necesar pentru a-aduce de 
la infinit, împotriva forţei de respingere F, pînă în 
punctul A sarcina unitară Q' = 1. 

Astfel definit, potenţialul electric pare să fie 
exact ceea ce căutam, adică o măsură (indirectă, 
e drept, dar absolută)- a energiei potenţiale dis¬ 
ponibile în punctul A al cîmpului produs de sar¬ 
cina Q. Să nu ne grăbim insă să punem semnul 
egal între potenţial şi energia potenţială. în pri¬ 
mul rînd pentru că lucrul mecanic efectuat ima¬ 
ginar în situaţia de.mai sus s-a referit la un caz 
particular, anume la deplasarea sarcinii unitare. 
Dacă în loc de 1, sarcina Q' ar fi avut o valoare 
mai mare sau mai mică, lucrul efectuat ar fi fost şi 
el mai mare sau mai mic. Prin urmare, expresia 
noastră de energie „disponibilă" a cîmpului creat 
de Q în punctul A este cel puţin confuză, deoa¬ 


rece energia disponibilă efectiv depinde în reali-1 
tate nu numai de. Q şi r ci şî de mărimea sarcinii| 
Q plasate în punctul A; să nu uităm ■ principiulf 
acţiunii şi reac.ţiunii, universal valabil în lumea fi-1: 
•zicii, cel .puţin după cunoştinţele noastre, actuale; | 
Putem vorbi, de pildă, mult mai corect, desore 
energia potenţială a sarcinii Q' atunci cîndl 
aceasta se află în punctul A al cîmpului creai def" 
sarcina Q. Această energie'ne este, de fapt, ac-l 
cesibilă nouă prin transformări adecvate, iar po-J 
tenţialul electric V A o poate caracteriza‘.foarte 
bine, dar nu sub semnul egalităţii. 

, îri ai doilea rînd, ne deranjează faptul că în de-i 
finirea potenţialului electric s-a . apelat la noţiu-1 
nea de infinit, inaccesibilă nouă practic-şl*ade- f 
seori nici măcar intuitiv. Noi (constructorii arna-1 
tori) vrem să conectăm voltmetrul, să măsurăm şi | 
să zicem: da, ăsta este, plus-minus erorile ină-1 
rente datorate-impreciziei de măsurare. ■ | 

Ar trebui deci să exprimăm energia potenţială f 
(sau lucrul mecanic pe l-am putea obţine pe so-1 
coteala ei) printr-o relaţie cu termeni finiţi, cu f 
puncte din spaţiu aflate la îndemîna noastră, | 
ţinînd cont bineînţeles şi de observaţia prece-1 
dentă referitoare ia influenţa sarcinii Q\ ’ 

' ' (CONTINUARE ÎN NR--. VIITOR) 


■Pagini realizate de fiz. ALEX. MĂRCULESCU 


TELECOMANDA PORNIT/OPRIT 

(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) 


I Modificarea esenţială constă în in¬ 
troducerea grupurilor R5-D1-C1, 
R6-D2-C2, R8-R9-R10-C2, ale căror 
Voturi le vom examina în continuare. 

Să presupunem, de exemplu, că 
la alimentarea montajului releu! an- 
clanşează, ceea ce înseamnă că T2 
conduce. Starea este stabilă şi, 
după un timp suficient de îndelun¬ 
gat de la instalarea ei, putem consi¬ 
dera că toate cele trei condensa¬ 
toare sînt încărcate complet. Prin 
rezistenţele R5 şi-R6 nu va mai cir¬ 
cula curent (căderi de tensiune 
nule pe ele), iar divizorul R8-R9 îl va 
■ menţine pe C3 încărcat la jumătate 

I din tensiunea de alimentare, adică 
la 6 V. 

| După cum ştim deja, conducţia 
tranzistorului T2 determina obliga¬ 
toriu blocarea lui Ti. Intervine to¬ 
tuşi aici o mică deosebire cantita¬ 
tiva faţă. de varianta . precedenta, 
anume faptul că tranzistorul 12 '' 
din componenţa Darlingtonului nu 
conduce neapărat la saturaţie. Cu 
piesele indicate s-a măsurat experi¬ 
mental în această situaţie o cădere 
de tensiune emitdr-colector pe 
T2" (deci un potenţial în punctul 
B faţa de masă) de cca 0,7 V, sensi- 
' bil mai mare decît în cazul unui 
tranzistor T2 unic, saturat. Faptul 
se datorează în special prezenţei lui 
R7, cu rol de diminuare a curentului 
rezidual emitor-colector al ansam¬ 
blului Darlmgton, eventual şi facto¬ 
rului modest de amplificare în cu¬ 
rent al iui T2". Oricum, principiul 
| de funcţionare descris nu este afec- 
jf.tat, potenţialul punctului B fiind to¬ 
tal insuficient pentru a comanda, 

II prin R4, intrarea în conducţie a lui 
, TI. 

Revenind la situaţia analizată, 
observăm că potenţialul punctului 
B este „copiat" prin R6 în punctul F, 
iar cel al punctului A, foarte apro¬ 
piat de 12 V, este „copiat" prin R5 în 
- E. Diodele Dl şi D2 sînt ambele blo¬ 
cate: Dl deoarece are anodul — 
punctul c — conectat prin R4 la B 
(cca 0,7 V), iar catodul — punctul E 
. — practic la 12 V prin R5; D2 pentru 
că are catodul — punctul F — la po¬ 
tenţialul de cca 0,7 V din B, via R6, 
iar anodul (D) la cca 1,2 -r 1,4 V, cît 
reprezintă caderea de tensiune pe 
cele doua joncţiuni bază—emitor 
ale ansamblului T2 în conducţie. 
înţelegem acum de ce în montaj 
„dioda" D2 a fost materializată prin 
doua diode, D2‘ şi D2”, legate în se¬ 
rie: neavînd un control riguros asu¬ 
pra tensiunii emitor-colector a lui 
T2" în conducţie, nici în ceea ce pri- 
j veşte suma căderilor' bază—emitor 
: pe T2’ şi T2” şi situaţia fiind destul 




t 3 

BC107B f 

L.. 

i 

r 9 «f 



^ - 

ii 


peretele frontal 
al cutiei 



f 


jşr u'=3V 


K' 

*12 


LEO-IR 


de critică, am vrut să ne asiguram 
că D2 este într-adevăr blocată 
atunci cînd T2 conduce. Experi¬ 
mental . s-a obţinut o funcţionare 
bună a montajului şi cu o diodă D2 
unică, prin alegerea adecvata a lui 
R7, dar rezultate la fel de bune şi 
mai sigure sînt garantate prin folo¬ 
sirea dubletului D2’, D2”. 

Pentru bascularea circuitului în 
stare opusă, cu TI saturat şi T2 blo¬ 
cat — este suficient să apăsăm pen¬ 
tru scurt timp butonul K (tot fără 
reţinere). într-adevăr, condensato¬ 
rul C3 se descarcă astfel brusc, li¬ 
mitat doar de R10, de la cca 6 V la 
zero, transmiţînd acest impuls ne¬ 
gativ (-6 V), prin CI şi C2, punctelor 
E şi F. 

Potenţialul din E scade momen¬ 


tan de la cca 12 V la cca 6 V, fapt ce 
rvu influenţează cu nimic starea dio¬ 
dei Dl, care rămîne îr\ continuare 
blocată (anodul ei se afla la cca 
0,7 V). Dioda D2, în .schimb, polari¬ 
zată iniţial foarte aproape de pragul 
intrării în conducţie, se deschide 
brusc la scăderea cu 6 V a potenţia¬ 
lului din punctul F (de la cca 0,7 V. la 
cca -5,3 V). Impulsul negativ este 
astfel transmis prin D2 bazei tran¬ 
zistorului T2, ducînd la blocarea 
Darlingtonului şi, automat, la intra¬ 
rea în conducţie a lui Ti (potenţia¬ 
lul punctului B creşte la cca 12 V, 
polafizînd prin R4 baza lui TI). 

După eliberarea butonului K si¬ 
tuaţia se menţine, condensatoarele 
se încarcă la noile tensiuni „dispo¬ 
nibile", pregătind montajul pentru 
bascularea următoare. Stabilizarea 
potenţialelor durează un timp rela¬ 
tiv scurt, dependent de constantele 
R5.C1 si R6.C2, ca şi de valorile R8, 
R9 şi C3. 

La o nouă apăsare a lui K, .impul¬ 
sul negativ va fi transmis de dioda 
Dl bazei tranzistorului TI, ducînd 
la blocarea acestuia şi simultan la 
intrarea în conducţie a lui T2. Se 
obţine astfel bascularea circuitului 
în starea opusă, lucru de care vă re¬ 
comandăm să vă convingeţi sin¬ 
guri, de preferinţă şi pe cale experi¬ 
mentată'. „Jucăria" este deja intere¬ 
santă, putînd servi drept teleco¬ 
mandă prin „fir". 

Pentru atingerea scopului pro¬ 
pus ne mai,rămîne un pas important 
de făcut, anume înlocuirea butonu¬ 
lui K (incomod, demodat) printr-un 
comutator electronic echipat cu un 
traductor fotosensibil, de exemplu 
un fototranzistor (RQL31 etc.). Sar¬ 
cina aceasta este însă mult mai 
uşoară, neavînd decît să închidem, 
respectiv să deschidem, un circuit, 
între punctele 6 şi H, cu o rezis¬ 
tenţă de contact necritică (R10 
poate fi chiar şi de ordinul kilo- 
ohmilor). 

O variantă foarte simplă în acest 
sens — şi totodată cu bune rezul¬ 
tate — este aceea sugerată în figura 
4. Pe post de comutator se utili¬ 
zează un tranzistor, T3 (npn, siliciu, 
mică putere, factor beta peste 
150—200), comandat în bază de 
către potenţialul punctului median 
al' divizorului alcătuit din fototran- 
zistor.ui FT şi potenţiometrul R. Re¬ 
zistenţă Rit are rolul de limitare a 
curentului prin FT. Valoarea poten- 
ţiometrului şi poziţia optimă a curso¬ 
rului său se stabilesc experimental, 
în funcţie de nivelul iluminării am¬ 
biante şi de scnsiO' 1 At a >. 


zistorului.. Ne vom asigura ca în re- ■ 
păus, ia iluminarea ambianta, tran- f 
zisţoru! T3 să fie blocat, dar nu prea f 
departe de pragul intrării în con¬ 
ducţie. La un impuls luminos scurt, 
orientat spre „fereastra" fototran- j 
zistorului, acesta îşi reduce sensibil L 
rezistenţa emitor-colector, ceea 
ce are drept rezultat intrarea în con- 1 
ducţie, pe durata respectivă, a tran- f 
zistorului T3. Condensatorul C3 ?; 
este astfel descărcat, deci conform ; 
celor prezentate mai sus circuitul § 
este basculat în starea opusa. § . 

Desigur, în astfel de aplicaţii cu 
lumină nemodulata rezultate mai 
bune se obţin atunci cind elementul r 
fotosensibil este menţinut în întu- § 
neric sau cei puţin este ferit de tiu- -■ 
xui direct a! surselor de lumina din ;• 
încăpere. Pentru probe este sufi- | 
cjent în cazul de faţa sa introducem ; 
forţat peste capsula fototrânzisto- i 
rului un tub opac (varniş) lung de 
cca 2—3 cm şi să orientam jjispozi- i 
tivul orizontal (cu suprafaţa foto- 
sensibila în plan vertical). De ase- (ţ 
menea, din direcţia din care ur- § 
mează sa dam impulsul de co¬ 
mandă nu vor acţiona, sub un unghi 
mic cu axa fototranzistorului, alto - 
surse luminoase importante, 

La realizarea definitiva a monta- H 
jului, fototranzistorul nu va fi fixat la 
exterior, pe peretele frontal al cu¬ 
tiei, ci în interior, la o distanţă de cca 
2 cm de orificiul practicat în acest | 
perete (vezi detaliul din figura 5). 

în ceea ce priveşte impulsul lumi¬ 
nos de comandă, acesta poate fi 
obţinut, de la o lanternă cu întrerupă-1 
tor . gen buton, respectiv de la un 
LED cu emisie în infraroşu, aiimen- f 
tat ca în figura 6. Se va prefera un | 
model de LED cu directivitate buna, 
pentru a nu fi necesară intercalarea 
unei lentile de. focalizare în faţa foto- 
tranzistorului. Rezistenţa R12 se di¬ 
mensionează în funcţie de tensiunea iif 
de alimentare şijje curentul maxim § 
admis de LED. De exemplu, pentru ! 
tipul CQY11C, care admite maxi¬ 
mum 30 mA în regim continuu, pu-| 
tem lua U’ = 3 V şi R12 = 39 ii, ţinînd 11 
cont de . căderea de tensiune* în 
direct pe LED (cca 1,5 V la curentul 
maxim). O uşoară suprasolicitare, 
pentru timp scurt, nu este în gene-fl 
rai. periculoasă. | 


TEHNIUM 1/1990 


5 






Adaptarea optimă a unui aparat 
de radioemisie la circuitul antenei 
se realizează uşor cu ajutorul unui 
filtru rr (filtru Coilins) şi al unui re- 
flectornetru. Reflectornetrul este, în 
fond, un aparat de măsurare a cuan¬ 
tumului de unde directe şi reflectate 
care circulă pe circuitul antenei. 
Lipsa de adaptare se traduce 
printr-un transfer scăzut de energie 
de radiofrecvenţă la antenă, deci 
pierderi, apoi favorizarea frecvenţe¬ 
lor armonice şi, în plus, posibilitatea 
deteriorării tubului final ai emiţăto¬ 
rului prifi înroşirea exagerată a ano- 
dului. 

Există diverse tipuri de reflecto- 
metre, unele bazate pe procese in¬ 
ductive, altele pe procese capacitive 
şi inductive, unele cu un singur in¬ 
strument de măsurare, altele cu 
două instrumente. în ceie ce ur¬ 
mează se prezintă construcţia unui 
reflectometru cu două instrumente 
de măsurare, bazat pe procese ca¬ 
pac iove şi inductive, inspirat după 
un model industrial, capabil să func¬ 
ţioneze în toate benzile de radioa¬ 
matori cuprinse între'160 m şi 10 m, 
folosit de mai mulţi ani ia staţia 
Y03RD. 

Acest' reflectometru poate func¬ 
ţiona pentru staţii de emisie cu pu¬ 
teri utile de ieşire cuprinse între 10 
W şi 250 W. 

Schema de principiu, parţial sim¬ 
plificată, este prezentată în figura 1. 

Ieşirea de la emiţător sau de la fil¬ 
trele de radiofrecvenţă ale acestuia, 
se aplică la mufa coaxială de intrare 
a reflectornetrului, notată cu „Tx“, 
con ţinu îndu-se spre antenă 
printr-dn conductor descris în figura 
4b, ierminîndu-se cu mufa coaxială' 
de ieşire, notată „Anî“. De o parte şi 
de alta a acestui conductor, la mică 
distanţă de el, se găsesc, în acelaşi 
plan orizontal, liniile paralele LI şi 
L2, dimensionate în figura 4c. Atît 
conductorul central din figura 4b, 
cît şi celelalte două, LI şi L2, sînt 
asamblate prin intermediul unor pl㬠
cuţe din sîicîotexîolit sau polistiren, 
ori plexiglas, dimensionate în figura 
4d şi, toate laolaltă, se găsesc în in¬ 
teriorul unui ecran de tablă din cu¬ 
pru sau alamă în formă aproximativă 
de ,,U“, în secţiune, dimensionat în 
figura 4a. Vederile de ansamblu ale 
acestor, detalii sînt dateun figurile 3 
şi 4. Toate aceste componente sînt 
închise într-o cutie metalică (din ta¬ 
blă de aluminiu cu grosimea de 1,5 
mm), după cum şe observă în figura 
2. Ecranul din figura 4a nu a mai 
fost reprezentat în schema din fi¬ 
gura 1, din motive de simplificare. 
De asemenea, în această schemă nu 
s-a indicat că, în paralel cu bornele 
instrumentelor .de măsurare, se va 
conecta cîte un condensator fix de 
cîte 5 nF, cu dielectric ceramic, 
mică sau polistiren, cu tensiunea de 
lucru de 250...500 V. 

în schema din figura 1, pentru 
diodele Dl şi D2 s-au indicat tipurile 
1N34, cum erau în aparatul original. 
Ele însă pot fi înlocuite cu diodele 
tip 1N4448 sau şi mai bine cu 
EFD108, care au tensiuni de lucru 
mai mari. 

Condensatoarele fixe CI şi C2 pot 
fi de 1...2 nF, cu dielectric ceramic, 
mică sau polistiren, cu tensiuni de 
lucru de 250...500 V. De asemenea, 
rezistoarele A i şi R2 pot avea valori 
chiar pîna la 50 O, mai ales dacă se 
folosesc microampermetre mai sen¬ 


sibile, de exemplu de cîte 100 /xA);: 
fiecare, care de fapt ar fi cele mai 
indicate, dar gâsindu-se mai greu. ' 
Ca microampermetre pot ii eventual 
folosite cele din comerţ, utilizate 
pentru diversele tipuri de mag net o- 
foane sau exponometre fotografice, 
în lipsa a două astfel de' instrumente'':: 
de măsurare se poate utiliza doar; 
unul singur, introducîndu-se un co¬ 
mutator cu 1x2 poziţii şi un singur' 
potenţiometre de 10 k(t, liniar, care 
va fi.folosit atît pentru măsurarea.: 
undelor directe, cît şi a celor reflec¬ 
tate. Acest sistem este însă mai 
dezavantajos şi mai laborios, deoa¬ 
rece folosirea a două aparate de 
măsurare indică simultan, mai uşor 
de citit, situaţia undelor directe şi a 
celor reflectate. 

Potenţiometrele duble, liniare, de 
2x10 kti, trebuie alese cu grijă, câu- 
tînd a fi sortate cu un o hm metru, di¬ 
rect de la magazin, astfel încît rezis¬ 
tenţele lor să fie pe cît posibil-egale, 
ca şi variaţia cursorului. Dacă totuşi 
rezistenţele lor nu sînt riguros egale, 
iar diferenţa dintre ele nu este mai 
mare de 300...500 ii, se poate totuşi 
adăuga ■ o rezistenţă corespunz㬠
toare, fixă, de 0,5 W, în serie cu po¬ 
tenţiometre!! deficitar. 

Potenţiometrul PI reglează tensiu¬ 
nea undelor directe, iar P2 a celor 

Presupunînd că se folosesc mi- 


REFLECTOMETRU 


Ing. LIV84J MACOVEANU, 
YQ3RD, maestru al sporfcu 


R2 

220 Sl 


7MkH 

liniar 


220XL 


P1/P2 
2 x 1 Okil liniar 


VEDERE DE SUS 
(cu capacul stas) 


MICROAMPERMETRU 

0,5mA 


•CUTIE 


0»5mA 


VEDERE DIN 
SPATE 

(cu mpaai scos) 


TEHNIUM 1/U 





reglarea lui PI şi P2 se va aduce in ■* 
dicatorul instrumentului II pînâ ia 
diviziunea IOC), situaţie. în care in¬ 
strumentul 12, după reglarea filtrului 
Godina, va trebui să indice un mini¬ 
mum de. tensiune, egaiă cu 3...5 di¬ 
viziuni. în acest caz, raportul între 
unda directă şi aceea reflectată va fi 
aproape optim, conform formulei: 


DETALII 

CONSTRU 


Deci, conform exemplului' dat, 
dacă' U-ţ = 100 diviziuni, iar U 2 = 5 
diviziuni, rezultă un factor 

• 100+ 5 . 105 _ ' ; 


,d(2buc) 
sticlo tex toi it 


NOTA-URECHILE LA CAPETE ŞI GĂURILE LOR , DUPĂ MUFELE EXISTENTE. 


/ GĂURI \ 
^PENTRU INSTRU-X 
MENTE ’ 

uj> InAScri" de 

v INSTRUMENT) J 


'.TEHNIUM 1/1990 







FILTRU DE ZGOMOT 


Ing. EMIL MARIAN 


în vederea obţinerii unui coefi¬ 
cient de distorsiuni foarte redus, 
tranzistoareie TI şi TI' sînt cuplate 
galvanic la ieşirile amplificatoarelor 
operaţionale, care realizează astfel şi 
polarizarea lor în curent continuu. 
Din emitoarele tranzistoareior TI şi 
TT, prin intermediul condensatoare¬ 
lor C3 şi C3\ semnalul audio util 
este aplicat blocurilor de corecţie a 
zgomotului de tip RUMBLE. Pentru 
a înţelege funcţionarea lor, este 
■necesara precizarea unor aspecte 
privind funcţionarea unei doze ste¬ 
reo şi a modului de imprimare 
stereofonica pe disc a unui program 
muzical sonor. 

In perioada de timp cînd acul do¬ 
zei parcurge traseul rileior discului, 
la bornele dozei se obţin cele două 
semnale electrice „S“ şi „D“. Aces¬ 
tea sînt proporţionale ca amplitu¬ 
dine cu viteza de antrenare a discu- 


mot propriu foarte redus (0,8 mV). 
Folosind o schemă electrică adefc- 
vată, se pot obţine cu acest circuit 
integrat o amplificare ridicată a sem¬ 
nalului audio util şi un raport sem¬ 
nal/zgomot foarte bun. în acest 
scop, s-a ales o configuraţie optimă 
de utilizare ă~ etajului de intrare 
propriu fiecărui amplificator ope¬ 
raţional, corelată cu impedanţa de 
intrare a montajului. Curentul de 
alimentare al primului tranzistor din 
fiecare amplificator operaţional este 
de cca 40 mA, în scopul unui filtraj 
suplimentar ai tensiunii de alimen¬ 
tare destinată etajului de intrare al 
amplificatorului operaţional s-a pre¬ 
văzut grupul R11.—R12—C8 (RIT— 
R12’—C8’). Condensatoarele C4 şi 
‘C4’ limitează amplificarea, de către 
cele două amplificatoare operaţio¬ 
nale, a unor semnale de intrare cu 
frecvenţa mai mare decît f = 25 kl-Hz. 


în scopul obţinerii unei caracteristici 
de transfer de tip RIAA pentru cele 
două amplificatoare operaţionale s-au 
prevăzut blocurile reacţiei neqa- 
tive. Constantele de timp proprii 
caracteristicii de tip RIAA s-au ales 
în conformitate cu prevederile DIN 
45 500, după cum urmeaza: t1=75,us 
(2 120 Hz); t2 = 318 mS (500 Hz); t3 = 
3 180 m s (50 Hz); t4=7 950 mS (20 
Hz). 

De la ieşirea fiecărui amplificator 
operaţional al circuitului integrat 
/^M38IAN (pinii 7 şi 8), semnalul 
audio se aplică filtrului de zgomot 
propriu-zis. El conţine tranzistoareie 
TI, T2, TT, T2’ şi T3. Tranzistoareie 
TI şi TT sînt amplasate în cadrul 
montajului într-o configuraţie de tip 
repetor pe emitor. Acest amplasa¬ 
ment a fost prevăzut pentru separa¬ 
rea galvanică a fiecărui amplificator 
operaţional de restul montajului. 


i arametrii şi configuraţia sche¬ 
mei electrice a ace.stui filtru de zgo¬ 
mot determină încadrarea montaju¬ 
lui în categoria HI-FI. Utilizarea 
practică a montajului presupune fo¬ 
losirea sa la un pick-up de înaltă 
performanţă în ceea ce priveşte 
doza (electromagnetică) şi con¬ 
strucţia părţi! mecanice. Filtrul de 
zgomot este compus din două părţi 
principale, şi anume preamplificato- 
rui pentru doza magnetică şi filtrul 
de zgomot propriu-zis. El este inclus 
în cadrul montajului pentru elimina¬ 
rea zgomotului de frecvenţa joasa, 
sub 100 Hz, denumit în mod curent 
RUMBLE. Acest tip de zgomot 
poate apărea după un număr de ore 
de funcţionare a pick-up-uiui dato¬ 
rita uzurii mecanice, rezonanţei me¬ 
canice a braţului care poartă doza 
magnetică, vibraţiilor ce se transmit 
de la motorul de antrenare a plata¬ 
nului etc. Aproape totdeauna zgo¬ 
motul RUMBLE prezintă un spectru 
de frecvenţă care constituie un mul¬ 
tiplu sau submultiplu al frecvenţei 
tensiunii de alimentare de la reţea, 
în scopul eliminării zgomotului de 
tip RUMBLE s-a ţinut cont atît de 
modul de prelucrare a semnalului 
audio util furnizat de doza electro¬ 
magnetica, cît şi de însuşi principiul 
de funcţionare a oricărei doze de 
pick-up. Montajul prezintă următoa¬ 
rele performanţe: 

— impedanţa de intrare Zi=47 ki 1, 

— tensiunea nominală de intrare: 
Ui = 3 rnV; 

— banda de lucru f = 16 Hz 4- 20 
kHz; 

— amplificarea la frecvenţa de 1 
kHz: A = 38,5 dB; 

—■ caracteristica de răspuns în 
banda audio: RIAA; 

— raport semnaf/zgomot: S/N> 80 
dB; 

— atenuarea componentelor 
RUMBLE 

f(Hz) A (dB) 


BLOCUL REACŢIEI NEGATIVI 


T2 

.BC173C 
1 C12 


100 10 

— distorsiuni armonice totale 
THD% < 0,1%. 

Schema electrică a montajului 
este prezentată în figură. Semna¬ 
lele audio „S“ şi „D“, preluate de la 
doza electromagnetică, se aplică la 
intrarea montajului prin intermediul 
rezistenţelor, R1 şi RT. Grupurile 
R1—CI şi RT—CT constituie filtre 
trece-jos care asigură montajului o 
imunitate în ceea ce priveşte pătrun¬ 
derea !a intrarea preamplificatorului 
a unor semriaie de nivel ultrasonor. 
Prin intermediul condensatoarelor 
C2 şi C2’, semnalele audio „S“ şi 
„D“ se aplică ulterior preamplifica¬ 
torului dual realizat cu circuitul inte¬ 
grat /3M381AN. 

Acesta conţine două amplifica¬ 
toare operaţionale identice, speciali¬ 
zate în amplificarea semnalelor de 
nivel mic (de ordinul miiivolţilor). 
Circuitul integrat /iM381AN prezintă 
în banda de iudiofrecvenţă un zgo- 


JPQ!&_ 


TEHNiUM 1/1Î 




BREVIAR DE CALCUL ' 
pentru alimentatoarele montajelor 
cu tuburi electronice 

ing. AURELîAIS! MATEESCU 
fâşurare de cupru emailat execu- 1_. 

tată pş un miez de tole de oţel sili- Ss = - . ■■■ "(cm 2 ), 

cios. Pentru a se asigura o induc- 000,1 * 

tanţă mare, tolele se montează cu — diametrul sîrmei este 
un întrefier de 0,1—0,2 mm. Calcu- d _ 0 0251 l 0 (mm) 

— se aiege. grosimea întrefieru- — secţiunea înfăşurării este 

lui 0,1—0,2 mm; „ _ . , . 

— numărul de spire al înfăşurării • u d x n (cm ) 

es te: — lungimea spirei medii este 

N = 400 000- 1 iw -- 3.14(a- b) (cm) 

Io — rezistenţa înfăşurării 

unde I - lungimea întrefierului în 0,0002-N-lw 

mm. Rw =f — J — -ţii) 

— căderea de tensiune pe -în¬ 
făşurarea socului 

Rw-lo 

Uw = - (V . 

1 000 ' 1 . 

Pentru obţinerea curentului con¬ 
tinuu necesar alimentării montaju¬ 
lui se poate alege redresarea ambe¬ 
lor alternanţe cu înfăşurare cu priză 
mediană (fig. 2} sau în punte (fig. 3). 

Relaţiile de calcul pentru princi¬ 
palele mărimi electrice în cazul re¬ 
dresorului cu priză mediana sînt 

— tensiunea inversă Uinv — 3 U r) , 


lui de către platanul pick-up-ului şi 
cu forţa de apăsare a acului dozei 
pe rilele discului. Profilul geometric 
al rilelor determină caracteristica de 
frecvenţă a programului muzical so¬ 
nor imprimat. Fiecare semnal elec¬ 
tric „S“ sau „D“ este determinat de 
însumarea vectorială a componente¬ 
lor normale şi tangenţiale ale forţei 
de apăsare exercitate de acul dozei 
magnetice ăsupra pereţilor rilei dis¬ 
cului. în momentul apariţiei unor vi¬ 
braţii mecanice nedorite (ale plata¬ 
nului pe care este aşezat discul sau 
ale braţului care poartă doza), aces¬ 
tea generează componentele nor¬ 
male şi tangenţiale ale unei forţe de 
apăsare false,, care este chiar sursa 
zgomotului de tip RUMBLE. Cele 
două componente se însumează, la 
fiecare canal informaţional, cu com¬ 
ponentele utile ale forţei de apăsare, 
iar rezultatul final este un semnal 
audio util peste care s-a suprapus 
zgomotul. Forţa de apăsare falsă, 
generată de vibraţiile mecanice ne¬ 
dorite, acţionează nesimetric asupra 
pereţilor rilei discului cu aceeaşi 
amplitudine a componentei normale, 
dar în opoziţie de fază în privinţa 
componentei tangenţiale. Compo¬ 
nenta normală este nesemnificativă 
faţă de componenta tangenţială, 
care deţine ponderea cea mai im¬ 
portantă. Datorită acestui fapt, zgo¬ 
motul adăugat semnalului util pe ca¬ 
nalul „S" are aceeaşi amplitudine, 
dar este în opoziţie de fază cu zgo¬ 
motul adăugat pe semnalul „D“. 

Un alt fapt caracteristic modului 
de imprimare pe disc a unui pro¬ 
gram sonor este micşorarea efectu¬ 
lui stereo la frecvenţe mai mici de 
400 Hz şi anularea lui aproape com¬ 
pletă la frecvenţe sub 200 Hz. Re¬ 
zultă faptul că, aproape totdeauna, 
frecvenţele joase (sub 200 Hz) sînt 
redate identic de cele- două canale 


entru a uşura munca de pro¬ 
iectare şi execuţie a alimentatoare¬ 
lor pentru montajele cu tuburi elec¬ 
tronice, am reunit în cele ce ur¬ 
mează principalele relaţii de caicui 
necesare_ constructorului amator. 
Etapele de caicui sînt următoarele: 

1. Determinarea puterii totale 
absorbite de montaj; se va avea în. 
vedere să fie determinat corect 
consumul.. întregului aparat, inclu¬ 
siv ai elementelor auxiiiare (indica¬ 
toare, becuri, LED-uri etc.). Pentru 
siguranţă, puterea totală absorbita 
se înmulţeşte cu coeficientul 
ka = 1,2. 

2. Catculut transformatorului de 
reţea este etapa următoare. 

Secţiunea miezului transforma¬ 
torului se va calcula cu relaţia: 

S = [ Pt (cm 2 ) (1; 

unde puterea totală Pt din secundai 
este exprimată în waţi (W). 

în funcţie de lăţimea limbii unei 
tole de care dispunem se determina:; 
grosimea g a pachetului de tole, şti¬ 
ind că S - I x g (cm 2 ), unde I ~ lăţi¬ 
mea toiei în cm; g =■ grosimea pa¬ 
chetului de tole în cm. 

Numărul de spire pe volt, n iv se 
determină cu relaţia: 


i g = intensitatea curentului din 
înfăşurare, exprimată în mA; 

— secţiunea miezului de oţel sili- 
cios este 


' (CONTINUARE' ÎN;>AG. 21) 


unde S secţiunea miezului în 

JSJj JjjfjJ §jjjj 

Se poate calcula, în funcţie de 
tensiunile necesare, numărul de 
spire pentru înfăşurările primarului 
şi secundarului: 

n 22 ov " 220-n.| V 

| | n e;3V = 6,3-n 1v 

Se determină curentul maxim din 
primar Ipmax cu relaţia: 

l'pmax ■ — (A) (3) 

unde:.Pt - puterea totală în W; U = 
tensiunea primarului în V, de regulă 
U = 220 V. 

Diametrul sîrmei în primar: 


Funcţionarea blocurilor de corec¬ 
ţie a zgomotului de tip RUMBLE 
constă în însumarea şi transmiterea 
concomitentă a semnalelor de frec¬ 
venţă joasă proprii celor două ca¬ 
nale şi transmiterea separată a sem¬ 
nalelor de frecvenţă medie-înaltă. 
Dacă iniţial cele două canale 
aveau în componenţa lor structura 
semnalelor stereo: 


în urma prelucrării apare situaţia: 


Diametrul .sîrmei în una din în¬ 
făşurările secundarului: 

dsn = 0,021 In (mm) (5) 
unde In este intensitatea în A în în¬ 
făşurarea „n‘‘ a secundarului. 

Sîrma utilizată este sîrmă de cu^ 
pru emailată. 

3. Calculul bobinelor de şoc ale 

filtrelor de netezire a pulsaţiilor. Bo¬ 
binele de şoc se compun dintr-o in¬ 


unde: 

S T = semnalul total al canalului 
stînga; 

D Ţ = semnalul total al canalului 
dreapta: 

Sj = semnalul de frecvenţă joasă 
al canalului stînga; 

Sţ = semnalul de frecvenţă înaltă 
al canalului stînga; 

Dj = semnalul de frecvenţă joasa 
al canalului dreapta; 

Dţ = semnalul de frecvenţă înalta 
al canalului dreapta; 

N = zgomotul. 

Din relaţiile menţionate anterior 
rezultă, în urma prelucrării, accentu¬ 
area frecvenţelor joase şi eliminarea 
zgomotului RUMBLE, deci îmbun㬠
tăţirea substanţială a raportului 
semnal/zgomot în banda frecvenţe¬ 
lor joase. Prin intermediul conden¬ 
satoarelor C9 şi C9\ semnalele au¬ 
dio S T şi D r sînt aplicate etajelor 
care conţin tranzistoarele T2 şi T2’, 
amplasate în montaj de tip repetor 
pe emitor. Grupurile 
CIO — R15 — Cil—R16 şi 
CIO’—R15’—Cil’— R16’ reprezintă 
filtre trece-sus de tip Bessel. Utiliza¬ 
rea filtrelor Bessel permite obţinerea 
unor caracteristici liniare de fază la 
capătul benzii de lucru (f t <200 Hz), 
fapt esenţial pentru nedistorsionarea 
semnalelor de frecvenţă joasă prelu¬ 
crate. Frecvenţa de tăiere a filtrelor 


FILTRU CU 0 CELULA 


FILTRU CU 2 CELULE 


(CONTINUARE ÎN PAG. 20) 







a* ' * -t* 




MULTIMETRU DIGITAL 





LEONTE GHEOHGHE, Yi 


CARACTERISTICI 

Impedanţa de intrare: 10 MO 
Afisaj: 3 1/2 digiţi LCD 
Tensiune DC şi AC: 200 mV la 
1 000 V în 5 game cu rezoluţie de 
0,1 mV 

Curent DC şi AC: 200 mA la 2 A în 
5 game cu rezoluţie de 0,1 mA — 200 
mV voltaj maxim — numai semnale | 
sinus 

Rezistenţe: 200 fl la 20 MO în 6 
game cu o rezoluţie de 0,1 Cl 
Capacităţi: 2 nF la 2 nF în 4 game 1 
cu rezoluţia de 10 pF 
Precizia: 1% ± 1 digit pe prototip 1 
Depăşirea de nivel: 1 MSD, ceilalţi | 
digiţi biancaţi 
Indicarea polarităţii 
Auto-zero 

Test afişaj . § 

Protecţie la intrare 
Curent consumat: 5 mA dintr-o | 
singură sursă de 9 V. 

Elementul de bază al multimetru- 
lui îl constituie circuitul integrat „lo¬ 
gică de voltmetru încorporată" tip 
7106, circuit avînd o excelentă linia¬ 
ritate, facilităţi de auto-zero şi ieşiri 
directe de comandă LCD pentru 3 
1/2 digiţi. 

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE 
Afişajul şi elementele de comandă 

Segmentele afişorului LCD sînt 
comandate direct de către IC7106 
(pinii-2—19 şi 22—25) în legătură cu 
pinul 21 (back plane drive). 

LCD se distruge la prezenţa unei 
tensiuni continue aplicată terminale¬ 
lor, el indicînd numai atît timp cît va 
exista un defazaj de T80° între ten- 


DM900 



O O 


DC AC X AC 

I I I 1 

Curent Volts 

i i 1 1 


— nF nF nF /xF 
juA mAmArnA Ă BJkTŢ> 
mV V V V KV <q.oo 
AKciKaKaMQMa 
200 2 20 200 2 20 


Capacitance. 

I ^ 

READ 


DIGITAL MULllMETER 


Y04 BXU 





fT" c rl\ 


COM 


«« J c*. 


I °r~ir~ 











siunea de placă şi segmentele de 
comandă. 

7106 asigură intern semnalele de 
comandă pentru toate segmentele 
LCD, iar elementele de semn şi 
puncte zecimale vor fi generate de 
către circuite externe. 

Elementele de comandă pentru 
punctele zecimale sînt asigurate de 
circuitele 1C2 C, D şi IC3 D. Acestea 
sînt circuite de tip SAU-EXCLUSlV 
cu două intrări şi sînt comandate de 
către pinul 21 al lui 7106 şi tensiu¬ 
nea aplicată prin comutatorul de 
game. 

Tabela de adevăr a circuitelor de 
tip SAU-EXCLUSÎV arată că, apli- 
cînd^pe intrare semnalul generat in¬ 
tern de către 7106 pe pinul 21, pro- 
. ducem o ieşire inversată a acestui 
semnal (segment ON), asigurînd 
pentru cealaltă intrare o stare 
logică 1. 

SW2D activează punctul zecimal 
corespunzător poziţiei de măsură. 

Indicarea polarităţii este asigurată 
de către circuitele IC3 A, B, C. Sem¬ 
nalul de pe pinul 20 al IC 7106 
poate fi utilizat direct pentru co¬ 
manda semnului (—), adică ieşirea 
este activată pentru orice semnal 
care nu este în fază (semnal negativ 
aplicat la intrarea lui 7106) sau inhi¬ 
bată (eventual comandat semn pozi¬ 
tiv) pentru semnale în fază (semnal 
pozitiv aplicat la intrare). Totuşi se 
poate obţine semnul (+) pentru o in¬ 
trare pozitivă, format din (—) şi (:) şi 
un semn (—) pentru o intrare nega¬ 
tivă. Deoarece ieşirea pinului 20 al 
lui IC 7106 comandă coloana (:), 
este necesară inversarea ei prin IC3 
B. 

Ieşirile pentru AC şi capacităţi fi¬ 
ind negative, IC3 D asigură blanca- 
rea şi fazarea afişajului. 

Scala de rezistenţe a fost pregă- 


C9 şi R27 setează frecvenţa in¬ 
ternă a oscilatorului încorporat în 
7106, în timp ce C7, C8 şi R25 re¬ 
zolvă problemele de „polaritate 11 şi 
„auto-zero“. 

Gamele de tensiune şi curent 
continuu 

SW1 este comutatdrui de funcţii şi 
cînd este setat pe CC cele cinci' 
game de tensiuni continue sînt se¬ 
lectate de comutatorul SW2B, care 
este conectat ia atenuatorul de in¬ 
trare. 

Impedanţa de intrare este 
întotdeauna mai mare de 10 MU şi o 
precizie bună se obţine utilizînd în 
întregul lanţ rezistenţe cu precizie 
de 1%. 

Tensiunea selectată de cursorul 
comutatorului este transmisă prin 
SW1F şi un rezistor de 1MO la pinul 
31 IC 7106. Acest rezistor şi un con¬ 
densator la masă servesc pentru a 
filtra orice zgomot şi de a limita cu¬ 
rentul transmis la intrarea lui 7106, 
dacă se aplică un supravoltaj. 

Cu SW1 setat pe curent continuu, 
circuitul de intrare este trecut prin 
unul din cele 5 rezistoare de măsu¬ 
rare a curentului. Tensiunea maximă 
pe oricare din acestea este de 200 
mV cap de scală. 

Gama de 2 A se conectează 
printr-o a treia bornă de pe panou 
deoarece o rezistenţă de contact a 
comutatorului de cîţiva miliohmi ar 
produce o eroare semnificativă. 

Aparatul este protejat la supracu- 
renţi printr-o siguranţă de 2 A, pla¬ 
sată pe borna comună. 

Gamele de tensiune şi curent 
alternativ 

'Oricare gamă de curent alternativ 
este comutată printr-o capacitate de 


V ref se obţine pe divizorul de po¬ 
tenţial dintre V+ şi COMUN, fiind re¬ 
glată din RV3. 

IC5 este un comparator de ten¬ 
siune şi transmite rezultatul prin 
SW1D ia baza lanţului rezistor din 
atenuator. SW2A selectează în or¬ 
dine inversă gamele selectorului de 
tensiune, iar cursorul este conectat 
ia borna de intrare prin SW1A şi la 
intrarea lui IC6 prin SW1C şi o altă 
reţea RC pentru filtrare şi protecţie. 
Ieşirea lui IC6 este buferată prin Q1 
deoarece curentul de ieşire pe scala 
de 200 fi este foarte mare şi este 
transmisă apoi la celălalt capăt al lui 
R test prin SW1B. 

Tensiunea de OFFSET a amplifi¬ 
catorului operaţional este adusă la 
zero prin RV4, dar cu toate acestea 
un mic OFFSET de la zero există pe 
scala de 200 fi datorită rezistenţelor 
de contact ale comutatoarelor şi si¬ 
guranţei de la Intrare. 

Tensiunea de ieşire proporţională 
cu Rhot este atenuată de aproxi¬ 
mativ 100 de ori şi aplicată intrării 
lui 7106 prin SW1F. 

Test baterie 

Poziţia nefolosită a iui SW1 pe 
scala de CC aduce de la divizorul 
de potenţial dintre COMUN şi borna 
negativă a bateriei (0 V) o tensiune 
de comandă la intrarea lui 7106, 
care, deşi neproporţională, asigură 
printr-o alegere optimă a rezistenţe¬ 
lor din divizor. o citire de 10,00 
atunci cînd tensiunea bateriei a sc㬠
zut sub 7 V, peste această valoare a 
tensiunii citirile fiind nesemnificative 
datorită tensiunii de referinţă de 2,8 
V. 

Gamele de capacităţi 

Folosind un circuit simplificat, 
dacă V ref se leagă la \Iout* atunci 
Voi/r va fi egală cu tensiunea CO- 


precum şi curenţilor reziduali reduşi 
ai iui 4016, va menţine o tensiune pe 
CI 7 pentru încă cîteva secunde. 
Cînd se apasă READ, ieşirea? lui 
IC7B trece în starea ..jos" fără să 
afecteze IC7D şi E, dar provo'eînd 
„urcarea 11 ieşirii lui IC7C, deschizînd 
astfel IC8B, scurtcircuitînd conden¬ 
satorul şi făcînd ca 'ieşirea amplifi¬ 
catorului operaţional să fie egala cu 
tensiunea COMUN. La sfîrşiîul pe¬ 
rioadei monostabile; CI7; va fi com¬ 
plet descărcat şi ieşirea JC7B urcă 
în starea „sus 11 , închizînd la rîndu-i 
IC8B. Simultan IC7D şi E sînt trig- 
gerate de flancurile pozitive şi ieşi-, 
rea IC7D coboară în „zero 11 , deschi¬ 
zînd pe Q2 şi conectînd astfel rezis- 
torul de gamă la borna pozitivă, f㬠
cînd ca ieşirea lui IC9A să treacă în 
front negativ. IC7E forţează „sus 11 ie¬ 
şirea lui IC7F şi face ca ieşirea lui 
IC9B (care a fost anterior la ,,V+“) 
să devină negativă faţă de borna 
COMUN, cu o valoare determinată 
de rezistenţele R45 şi R46. Această 
tensiune este un multiplu exact al 
tensiunii dintre COMUN şi V+ şi se 
transmite la intrarea inversoare a lui 
IC9C, care este un comparator. De¬ 
oarece intrarea neinversoare este 
adusă de la ieşirea lui IC9A, care 
continuă să facă frontul negativ, ie¬ 
şirea iui IC9C devine pozitivă, por¬ 
nind pe IC8A, prin urmare conec¬ 
tînd intrarea lui IC9D la borna V+ 
printr -0 rezistenţă. Astfel, ieşirea lui 
IC9D va genera un front negativ. 
Toate acestea se petrec în interval 
de cîteva microsecunde de la sfîrşi- 
tul perioadei monostabilului. După 
un timp, ieşirea lui IC9A va deveni 
mai negativă decît IC8A şi izolează 
* complet intrarea lui IC9D. Tensiu¬ 
nea pe ieşirea lui IC9D este propor¬ 
ţională cu valoarea lui C test şi va 
descărca numai prin scăpări (cu- 


BM*, VHfe 



tită pentru a indica numai coloana 
(:). Intrările de comandă ale puncte¬ 
lor zecimale şi cursorul lui SW1G 
sînt conectate la pinul 37 al lui 7106. 
Acest pin are asigurat în mod nor¬ 
mal un potenţial mai mic de +5 V. 
Prezenţa pe acest pin a unui 
potenţial superior valorii de +5 V va 
duce obligatoriu la aprinderea tutu¬ 
ror segmentelor afişorului LCD, 
această posibilitate fiind utilizată în 
procesul de testare a afişorului. Se 
recomandă totuşi acţionarea redusă 
în timp şi ca durată a acestui mod 
întrucît este 'redusă în mod grav du¬ 
rata de viaţă a afişorului. v 
O sursă stabilă de tensiune de re¬ 
ferinţă este necesară în multe 
puncte comune ale circuitului DMM. 
7106 asigură exact un astfel de vol¬ 
taj, pinu! 32 (COMUN) fiind menţi¬ 
nut în permanenţă la 2,8 V faţă de 
bara pozitivă. Acest voltaj, utilizat în 
foarte multe puncte ale montajului, 
asigură tensiunea de referinţă de 
bază pentru circuitul de intrare al lui 
7106. 7106 este calibrat pentru o 
tensiune de 200 mV cap de scală, 
aceasta rea!izîndu-se prin obţinerea 
unei diferenţe de potenţial de 100 
mV între intrările de referinţă HI şi 
LO (pinii 36 şi respectiv 35). 
Această referinţă este obţinută cu 
ajutorul divizorului format din RV1 
şi R26. 


10 nF în serie cu linia de intrare 
pentru a separa orice eventuală 
componentă continuă prezentă. 

Semnalul este transmis prin ate¬ 
nuator, ca mai înainte, şi apoi prin 
SW1E la convertorul de curent alter¬ 
nativ. 

Acesta este realizat cu 1C4, un 
amplificator de precizie realizat cu 
TL081, amplificator operaţional cu 
JFET la intrare, ceea ce nu pune 
probleme din punct de vedere şl cu¬ 
rentului absorbit la intrare. Amplifi¬ 
carea circuitului este reglată de 
RV2, iar componenta negativă este 
separată prin rezistorul de 10 Mit şi 
filtrată de capacitatea de 100 nF 
(C4). Tensiunea rezultată pe RV2 
poate fi considerată egală cu valoa¬ 
rea RMS a unui semnal sinusoidal 
aplicat la intrarea DMM şi transmisă 
prin SW1F la IC 7106. 

Gamele de rezistenţe 

Schema, prezentată simplificat, a 
circuitului IC6, utilizînd un alt am¬ 
plificator operaţional (TL081), are 
rolul de a menţine constantă lă in¬ 
trare tensiunea COMUN. 

Astfel, tensiunea ia ieşire .trebuie 
să fie: 

v out = r test RrEF 
r game 

şi este proporţională cu rezistorul 
supus măsurării. Rr*^ 


MUN deoarece amplificatorul opera¬ 
ţional lucrează ca un comparator. 
Rezultă că C test este complet des¬ 
cărcată. 

Dacă Vref este brusc adusă la o 
valoare pozitivă, ieşirea va crea o 
rampă negativă cu o frecvenţă de¬ 
terminată de GAMA DE REZIS¬ 
TENŢE şi de Cj tsz iar pentru o 
anumită gamă R timpul necesar 
pentru a atinge o valoare negativă 
dată este determinat de şi proporţio¬ 
nali CU C test. 

în practică pentru IC9 se utili¬ 
zează un cvadruplu amplificator 
operaţional JFET, de tip TL084. 
Prima poartă este integratorul de¬ 
scris anterior alcătuit cu IC9A, iar 
restul porţilor lucrează în conjunc¬ 
tură cu Q2 închis, ieşirea şi intrarea 
fiind combinate de către rezistorul 
de game selectat prin SW2E. IC7 
conţine şase inversoare CMOS care 
produc semnalele 'de temporizare. 
IC7 A şi B formează un monostabil 
triggerat prin apăsarea butonului 
READ (SW4). Conecînd C test, dar 
înainte de apăsarea lui SW4, amplifi¬ 
catorul operaţional va descărca 
C test ca mai sus. IC8 este un co¬ 
mutator analogic CMOS de tip 4016, 
care în stare normală are ambele 
porţi închise. IC9D este un alt inte¬ 
grator care, datorită impedanţei 
foarte mari de intrare a lui TL084, 


renţi de fugă). Această tensiune este. 
transmisă prin intermediul unui ate¬ 
nuator la SW1 F şi apoi la IC 7106. 

Deoarece IC9 este un cvadruplu 
amplificator operaţional, nu este ne¬ 
cesară asigurarea OFFSET-ului, aşa 
că. un curent negativ este transmis 
atenuatorului pentru a anula orice 
OFFSET. 

Calibrarea se obţine prin ajustarea 
curentului adus intrării iui IC9D în 
timpul perioadei de măsurare, cu 
ajutorul semireglabilului RV5. 

ALEGEREA COMPONENTELOR 

Trebuie acordată o atenţie deose¬ 
bită manevrării componentelor de 
tip MOS, precauţiile fiind cele indi¬ 
cate de proiectant. Este indicat să 
se respecte j ' Q cizia cerută la selec¬ 
ţia unor componente care să pre¬ 
zinte o precizie de 1%, aceasta du- 
cînd la o bună liniaritate şi precizie 
ale aparatului. Ne putem lipsi de o 
poziţie a comutatorului de game; 
aceasta va duce însă la absenţa po¬ 
ziţiei de TEST, fapt care, dacă nu se 
iau precauţiile de rigoare, ar putea 
duce la distrugerea aparatului prin 
descărcarea excesivă a bateriei de 
alimentare. Se indică montarea şi 
alegerea cu multă grijă a compo¬ 
nentelor întrucît o depanare (înlocu- 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 1/1990 


II 









EXTINDEREA DOMENIULUI DE MĂSURARE 
AL FRECVENŢMETRELOR 


COPII^ELSU FĂURESCU, YQ4AUL, maestru al sportului 


Frecvenţmetrele obişnuite con-, 
struite de amatori permit, în funcţie 
de tipul circuitelor integrate utili¬ 
zate, măsurarea unui spectru de 
frecvenţe a cărui limită superioară 
este în general de circa 50 MHz 
pentru circuitele integrate TTL şi de 
aproximativ 12 MHz pentru circui¬ 
tele integrate CMOS. 

Pentru extinderea domeniului de 
măsurare al acestor aparate în gama 
frecvenţelor ultraînalte se folosesc 
circuite integrate divizoare de frec¬ 
venţă speciale (prescalere), a căror 
limită superioară de frecvenţă, în 
condiţiile tehnologiilor actuale, 
poate atinge valori de ordinul giga- 
he/tzilor. 

în cele ce urmează voi descrie cî- 
teva montaje practice de acest fel. 

1. Divizor de frecvenţă 150 MHz 4- 
100 

Montajul din figura 1, construit cu 
circuitul integrat SP8629, care are o 
frecvenţă minimă de lucru garantată 
de 150 MHz (tipic 200 MHz), reali¬ 
zează o divizare cu 100 a frecvenţei 
semnalului de intrare. 

Circuitul include şi un preamplifi- 
cator integrat, astfel că sensibilita¬ 
tea la intrare în gama 10 4 150 MHz 
este de aproximativ 100 mV. 

Montajul se poate construi „în 
aer“ sau pe o plăcuţă de circuit im¬ 
primat dublu placat, cu legături cît 
mai scurte. 

2. Divizor de frecvenţă 300 MHz 4 

10 

în figura 2 este redată schema 
unui „prescaler" realizat cu circuitul 
integrat 95H90, a cărui limită supe¬ 
rioară de frecvenţă este în jur de 
300 MHz. 

Circuitul integrat este precedat de 
un etaj preamplificator realizat cu 
tranzistorul BF180, care permite ob¬ 
ţinerea unei sensibilităţi la intrarea 
montajului de circa 20 mV la 100 
MHz şi de 100 mV la 250 MHz. 

Amplificarea circuitului este 
condiţionată şi de raportul rezisten¬ 
ţelor R5, R6, care trebuie să fie de 
aproximativ 1/3. 

Frecvenţa maximă de lucru a cir¬ 
cuitului' integrat este într-o oarecare 
măsură dependentă de valoarea ten¬ 
siunii de alimentare, care trebuie să 
se încadreze în limitele de 5±Q,2 V, 
precum şi.de temperatura de lucru a 
capsulei acestuia. 

Decuplarea pinilor 4 şi 5 este im¬ 
portantă pentru buna funcţionare a 
montajului, iar lungimea tuturor co¬ 
nexiunilor trebuie redusă la mini¬ 
mum. 

Diodele montate antiparalel la in¬ 
trare realizează protecţia circuitului 
la semnale mari. 

3. Divizor de frecvenţă 600 MHz 4- 
10 

Montajul din figura 3 foloseşte cir¬ 
cuitul integrat SP8680B, echivalent 
pin la pin cu 11C90, pentru a realiza 
divizarea cu 10 a frecvenţei de in¬ 
trare, fiind garantat de producător la 
minimum 600 MHz (tipic 650 MHz). 

Circuitul integrat este precedat de 
un preamplificator de bandă largă 


realizat cu tranzistorul BFR90, obţi- 
nîndu-se astfel la intrarea montaju¬ 
lui o sensibilitate minimă de aproxi¬ 
mativ 100 mV în intervalul de frec¬ 
venţă 10 4- 600 MHz. 

in situaţia în care este necesară o 
sensibilitate mai mare, se poate fo¬ 
losi un preamplificator de banda 
largă suplimentar, realizat cu 1 4- 2 
tranzistoare de tip BFR96, 91, 90 
etc., sau cu un circuit integrat spe¬ 
cializat (OM335, OM361, MSAQ835, 
MSA435 etc.). 

Montajul se realizează pe o pl㬠
cuţă de circuit imprimat dublu pla- : 
cat de bună calitate, la care folia de 
cupru de pe partea componentelor 
constituie planul de masă. 

Iniţial, rezistorul semivariabil de 
2,5 klî se ajustează pînă la obţinerea 
unei tensiuni de aproximativ 2,5 V 
pe colectorul tranzistorului TI. 
După punerea în funcţiune a monta¬ 
jului, acesta se poate regla experi¬ 
mental pentru obţinerea unei ampli¬ 
ficări maxime. 

în figura 4 sînt redate conexiunile 
exterioare ale circuitului integrat 
SP8680B (văzut de sus). 

Întrucît un singur circuit de in¬ 
trare nu poate asigura o amplificare 
uniformă în tot domeniul de măsură 
al frecvenţmetrului, se folosesc de 
obicei două sau trei amplificatoare 
separate, care realizează perfor¬ 
manţe maxime într-un anumit dome¬ 
niu de frecvenţe (exemplu 0 4- 1 
MHz, 1 4- 30 MHz, 30 -4 600 MHz). 

Pentru cuplarea unor astfel de 
preamplificatoare sau. prescalere la 
intrarea unui frecvenţmetru, se 
poate folosi cu bune rezultate 
schema de comutare electronică a 
semnalelor, redată în figura 5, care 
este realizată cu două circuite inte¬ 
grate speciale tip SN74S00. 

4. Divizor de frecvenţă 1,3 GHz -4 
100 

Acest montaj este realizat pe baza 
circuitului.integrat U634BS, care di¬ 
vizează cu 64 frecvenţa semnalului 
de intrare ale cărei valori pot depăşi 
1,3 GHz. 

Pentru a fi compatibil cu 
frecvenţmetrele uzuale, în schemă 
mai sînt introduse încă două circuite 
integrate SN74167 cu ajutorul c㬠
rora se obţine o divizare globală de 
1/100 a semnalului investigat. 

Schema completă a acestui pre¬ 
scaler este redată în figura 6. 

Întrucît circuitele integrate 
SN74167 sînt mai dificil de procurat, 
în figura 7 este indicat modul de în-, 
locuire a acestora cu două circuite 
integrate CDB490 şi un circuit 
CDB400. 

Acest montaj funcţionează bine în 
domeniul. de frecvenţă 30 4- 1 300 
MHz, prezentînd o sensibilitate la in¬ 
trare de aproxflmativ 15 mV. 

Circuitul integrat U634BS se 
poate înlocui cu circuitele integrate 
echivalente U664 sau U664B. 

5. Divizor de frecvenţă 2,4 GHz 4- 
1 000 

Prin adăugarea la schema prece¬ 
dentă a încă două circuite integrate, 
putem extinde domeniul de măsură 
al frecvenţmetrului peste 2 GHz, 



mtrare 10nF 10np 

£ 


Circuit divizor de frecvenţă 150 MHz 4 100 


SP 862.9 


Vcc ECL _ 

8 1 

— Vcc TTL 

Input {+■)__ 

7 2 

_ OUTPUT 

lnput(-) 

6 3 

_ 0V TTL 

; Diodei ...—1 
Zener | 

5 4 

- v ee ecl 


Schema de conectare a circuitului integrat SP8629 



IN 914 
(IN 4148) 


Circuit divizor de frecvenţă 300 MHz 4 10 

S.R.F. = 8 spire Cu 0 0,2 mm, bobinate pe dorn de 4 i 



Circuit divizor de frecvenţă 600 MHz 4 10 

S.R.F. = 3 spire Cu 0 0,3 mm, bobinate pe tor de ferită 


CL0CK 1NHIBIT 

control input 

Vcc — 
0/P STAGE Vcc — 
PE1 PULLUP — 
PE2 PULLUP 
ECLOUTPUT — 



161— CL0CK INPUT 
15}— INPUT BIAS 

MAŞTER SET INPUT 
VEEITTL OUTPUT) 

vee 

|- TTL OUTPUT 

. NC__ 

U ECL OUTPUT 


Conexiunile circuitului integrat SP8680B (11C9G) 




TEHNIUM 1/1990 










reaiizînd o divizare cu 1000 a frec¬ 
venţei de intrare. Aceste perfor¬ 
manţe sînt posibile datorită utilizării 
circuitului integrat U864BS, care di¬ 
vide cu 4 frecvenţa de intrare pînă la 
2,4 GHz. 

Sensibilitatea montajului este de 
circa 20 mV pentru frecvenţele cu¬ 
prinse între 500 şi 2 400 MHz. 
Schema de principiu a montajului 
este redată în figura 8. 


narea tendinţei de autooscilaţie a 
circuitului integrat mPB 582C. Por¬ 
nind de la o valoare orientativă de 
33 kii, aceasta se reduce progresiv 
pînă în momentul în care 
frecvenţmetrul nu mai afişează ni- 1 
mic în lipsa semnalului de intrare. 


7. Divizor de frecvenţă 5 GHz 
1 000 


0UTPUT 

spre frecvenţmetrc 


Prin înlocuirea circuitului integrat 
SJ864BS din schema iTustrată în fi¬ 
gura 8, cu circuitul, integrat 
IFD-50010 produs de firma Avaritek, 
gama de măsură a frecvenţmetrului 
se poate extind pînă la 5 GHz. 

Acest circuit, al cărui mod de co¬ 
nectare este indicat în figura 13, 
realizează divizarea cu 4 a frecvenţei 
de intrare. 

La o tensiune de alimentare de 5 
V, sensibilitatea de intrare la frec¬ 
venţa de 1 GHz este de aproximativ 
20 mV. Puterea disipată a circuitului 
este de circa 125 mW. 


6. Divizor de frecvenţă 3,8 GHz 
1 000 


Prescalerul a cărui schemă bloc 
este redată în figura 9, datorită folo¬ 
sirii circuitului, integrat juPB 582R (di¬ 
vizor cu 4), permite extinderea do¬ 
meniului de măsură al frecvenţme¬ 
trului peste 3,8 GHz. 

Montajul mai foloseşte un pream- 
plificator de bandă largă integrat de 
tip MSA0835, cu ajutorul căruia se 
obţine o sensibilitate globală de 
circa 10 mV la 500 MHz şi de 100 
mV la 4 GHz. Valoarea semnalului 
de intrare trebuie limitată la maxi¬ 
mum 320 mV. 

Schema de principiu a prescaleru- 
lui, este redată în figura 10. 

în figura 11 este ilustrată o altă 
variantă de prescaler, conceput pe 
baza circuitului integrat „y PB582C, 
care divide cu 4 frecvenţa de intrare 
pînă la 3,8 GHz. 

în acest caz este necesar ca frec¬ 
venţmetrul de bază să poată func¬ 
ţiona pînă la 1 GHz, iar sensibilita¬ 
tea de intrare să fie de minimum 70 
mV. 

De asemenea, pentru afişarea co¬ 
rectă a frecvenţei, este necesar ca în 
circuitul bazei de timp a frecvenţme¬ 
trului să se intercaleze un divizor eu 
4, realizat cu circuitul integrat 
CDB493, aşa cum este arătat în fi¬ 
gura 12. 

Circuitul integrat prescaler este 
precedat de două amplificatoare de 
bandă largă integrate, de tip 
MSA0235-21 şi MSA435. Punctul 
optim de funcţionare al acestora se 
stabileşte cu ajutorul rezistenţelor 
R1 şi R2. 

Rezistorul R3 contribuie la elimi- 


Pozitia A - 0-f30MHz 
Poziţia B- 304600MKî 
ICl,IC2=74S00 


Schema de comutare electronică a. trei circuite de intrare la un frecvenţ- 
metru ' - 


UG34BS 
IU 664) 


RECOMANDĂRI GENERALE PRI¬ 
VIND CONSTRUCŢIA DIVIZOARE- 
LOR DE FRECVENŢĂ 


Întrucît circuitele integrate divi- 
zoare de frecvenţă sînt, în general, 
piese greu de procurat, se impune 
acordarea/unei atenţii deosebite la 
manipularea şi exploatarea acestora. 

Este bine ca alimentarea circuite¬ 
lor integrate să fie protejată la su¬ 
pratensiuni accidentale, fie chiar şi 
printr-un montaj simplu cum este 
cel ilustrat în figura 14. 

Recomandăm, de' asemenea, ca 
înainte de introducerea circuitului 
integrat în montaj să se verifice cu 
multă atenţie corectitudinea execu¬ 
ţiei, valoarea tensiunii de alimentare, 
valorile pieselor componente etc. 

Montajele se vor realiza pe circuit 
imprimat dublu placat de bună cali¬ 
tate (din punct de vedere RF), iar 
folia de cupru de pe partea compo¬ 
nentelor va constitui planul de 
masă. 

Conexiunile tuturor componente¬ 
lor vor fi reduse la minimul necesar. 

în măsura posibilităţilor, se vor fo- 


2 ş a io ti 131 


330U 


4.7kJ 


CDB 490 ' C DB 490 

fontaj pentru substituirea circuitelor integrate SN74167 din figura 6 
74167' 74167 COB 490 


4,7// F (tonta 1) 


220pF, 


Divizor de frecvenţă 2*4 GH; 


BF 324 2*74167 


IN PUT/ 


INPUT —12 tUoUT 

BIAS BYPASS-U 61—0UT 

GND-U Sf-GND 


GN.D 

Prescaler 3,8 GHz -r- 4 

Notă. Condensatoarele de 47 pF 


Schema bloc a divizorului de frecvenţă 3,8 GHz -M 000 


fără terminal) 


74167 


losi componente miniatură, fără ter¬ 
minale, special proiectate pentru 
montaje de ultraînaltă frecvenţă. 

În toate caz-urile se vor lua măsu¬ 
rile necesare pentru limitarea valorii 
semnalului de intrare la minimul ne¬ 
cesar asigurării unei afişări stabile a 
frecvenţei acestuia? 

Frecvenţa maximă de lucru a cir¬ 
cuitelor integrate divizoare de frec¬ 
venţă se reduce o dată cu creşterea 
temperaturii capsulei acestora. Pen¬ 
tru a atinge valorile maxime de frec¬ 
venţă indicate de producători, este 
necesar în unele cazuri ca integratul 
să fie prevăzut cu un radiator pentru 
disiparea căldurii degajate de acesta 
în timpul funcţionării. 

Trebuie menţionat faptul că unele 

(CONTINUARE ÎN PAG. 23) 


^Inpf-IHlnF InF 
I .j-(H1nF 

■ SRF 

■ 0,5/fH 

,10 Q p fl 1/<Fl Tantal) 
luQTi—il—i 


Q30it 


(Tarifai) 


Divizor de frecvenţă 3,8 GHz - 1 000 

L—5 spire Cu 0 0,5 mm, bobinate pe dorn de 5 

Rx se alege experimentai pentru lo=36 mÂ. 


14. 


ştab. 

I i*36mA) 


TEHNIUM 1/1990 









FRECVENŢMETRU... software cu autoscalare 

Sng. RÂOU DQGARU, YQ4=55EO/cT 

PREZENTARE GENERALĂ 

Prin prezentul program am urm㬠
rit realizarea prin software-a unui in¬ 
strument util în laboratorul electro¬ 
nistului amator, şi anume a unui 
frecvenţmetru numeric, prin utiliza¬ 
rea la maximum a resurselor hard¬ 
ware ale microcalculatorului L/B 
881 şi folosirea unui minimum de 
hardware suplimentar. Se reduc ast¬ 
fel substanţial cheltuielile legate de 
realizarea unui frecvenţmetru clasic, 
în cazul radioamatorilor care au în 
dotare un microcalculator L/B 881. 
în plus, există şi o serie de avantaje 
faţă de un frecvenţmetru clasic. Ast¬ 
fel, există facilitatea de autoscalare, 
care permite o operare comodă şi 
posibilitatea prelucrării informaţiei 
de frecvenţă în cadrul altor pro¬ 
grame informatice implementate pe 
acelaşi calculator. 

Acest program poate sta la baza 
dezvoltării unor aplicaţii mai com¬ 
plexe, de tip multimetru, prin utiliza¬ 
rea unor convertoare a căror m㬠
rime de ieşire să fie frecvenţa. 

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE 

Măsurarea frecvenţelor unui sem¬ 
nal periodic se realizează pe princi¬ 
piul bine cunoscut al contorizării 
impulsurilor de măsură .pe o durată 
bine stabilită, şi anume baza de 
timp. 

Pentru implementarea acestui 
principiu pe microcalculatorul L/B 
881 s-a utilizat numărătorul progra¬ 
mabil triplu I 8253, atît pentru gene¬ 
rarea bazei de timp (contorul 2), cît 
şi pentru contorizarea impulsurilor 
de măsură (contorul 1). 

Prin utilizarea controlerului de în¬ 
treruperi I 8259, a facilităţilor de 
programare ale C.l. 8253, cît şi prin 
realizarea unui program adecvat, s-a 
realizat şi funcţia de autoscalare, 
mai dificil de obţinut în realizările 
100% hardware. 

PERFORMANŢE, MOD DE UTILI¬ 
ZARE ■ 

Programul permite măsurarea 
frecvenţelor în gama 0—3 MHz, 
avînd posibilitatea de extindere a 
gamei pînă la 30 MHz, prin utilizarea 
unui divizor cu 10 conectat în exte¬ 
rior. 

Afişarea valorii frecvenţei se face 
într-un format de 5 cifre, poziţia vir¬ 
gulei şi unitatea de măsură fiind sta¬ 
bilite automat, prin rutina de auto¬ 
scalare. Astfel, toate frecvenţele mai 
mari decîi 0,9999 k.Hz vor fi afişate 
cu to'ate cele 5 cifre diferite de zero. 

Exemple de frecvenţe afişate: 

■ F = 1,5432 MHz; 

F = 154,32 kHz; 

F = 15,432 kHz; 

F = 1,5432 kHz; 

F = 0,0154 kHz. 

După cum se observă din figură, 
semnalul de măsurat se aplică Sa in¬ 
trarea CLK1 a numărătorului 1 din 
C.l. 8253, numărător folosit în confi¬ 
guraţia iniţială a microcalculatorului 
pentru generarea ceasului interfeţei 
seriale programabile I 8251. Din 
acest motiv, în cazul în care micro¬ 
calculatorul a fost configurat pentru 
lucrul cu C.l. 8251, va trebui prev㬠
zut un comutator care va conecta 
intrarea CLK1 fie la ceasul micro¬ 
procesorului (4>2TTL), fie la ieşirea 


4000 

CP AC 

0121 

C6F8 

1107 

323E 

2ACB 

9B40 

F321 

M,.‘Fx..2>*M,Ţsi 

4010 

2041 

2215 

FF3E 

61P3 

003E 

C332 

14FF 

3247 

A“ » .>aS«>C2..26 

4020 

433C 

P300 

3EPF 

P301 

3E6B 

B300 

3E74 

B313 

CCS.> S.>kS.>tS. 

4030 

AFP3 

11D3 

1121 

4CF9 

11D6 

40CB 

C948 

CBBE 

/S.S. î Ly.VJM1ŢM> 

4040 

40EB 

CDBE 

40CP 

A100 

CA42 

4021 

4CF9 

11FB 

JkM>ŢM!.JBJÎLy.ă 

4050 

40CD' 

C940 

3EB4 

D313 

216C 

207D 

D312 

7CB3 

JMIJ >4S. !1 ÎS.âS 

4060 

12FB 

3A47 

43FE 

007F 

7F7F 

7FC2 

6240 

3EC0 

.âsGCş.BbŢ>J 

4070 

P300 

3EFD 

D301 

210D 

F97E 

C680 

7723 

7DFE 

S. >£ S. î . yşF. w#i=> 

4080 

19C2 

7940 

0164 

0076 

0B78 

B1C2 

874® 

2B7E 

.ByŢ.d.v.x 1 B.Ţ+ş 

4090 

1)680 

7771) 

FE0P 

C28E 

40C3 

0E40 

FFB5 

0140 

V.wîş.B.JC.Ţ.U,J 

40A0 

8077 

2315 

C2A1 

4077 

091B 

C2A7 

40B1 

772B 

.w#.BIŢw. . B 

40B0 

15C2 

AE40 

01C0 

FF77 

091B 

C2B7 

40C9 

3E4© 

.B.Ţ.Ţ.w..B7ŢI>J 

40C0 

D313 

PB11 

6FDB 

1167 

C91A 

FE00 

CAB5 

4077 

S.Ă.qA.gl.ş.JUŢw 

40D0 

2313 

C3C9 

40C9 

2049 

6E74 

726F 

6475 

6365 

#.Clfl Introduce 

40E0 

7469 

2073 

656P 

6E61 

6C75 

6C20 

6465 

206D 

ti semnalul de m 

40F0 

6173 

7572 

6120 

2121 

2020 

0020 

4B61 

736F 

asura î ! . Maso 

4100 

7220 

6672 

6563 

7665 

6E74 

6120 

7365 

6D6E 

r frecventa semn 

4110 

616C 

756C 

7569 

2069 

6E74 

726F 

6475 

7300 

aiului introdus. 

4120 

F5(i$ 

BE40 

224A 

4321 

3741 

7F40 

4922 

15FF 

uM>Ţ"JC !7A.71" . . 

4130 

3E65 

P300 

F1FB 

C9F5 

CBBE 

4022 

4C43 

7C2F 

* >eS.qăIuM>J"LCâ/ 

4140 

577D 

2F5F 

132 A 

4A43 

1911 

6F17 

E5CB 

B441 

Wî/„.*JC..o.eM4A 

4150 

P274 

4111 

5702 

CPB4 

41D2 

7A41 

U3B 

00CD 

RtA.W.M4ARzA.ţ .M 

4160 

B441 

P280 

4111 

0600 

CBB4 

41B2 

8641 

2 IES 

4AR.A...M4AR. Âih 

4170 

03C3 

8C41 

2101 

00C3 

SC41 

21*0 A 

00C3 

8C41 

.C.A!..C.A!.«C. A 

4180 

2164 

00C3 

8C41 

21E8 

03C3 

8C41 

7F7F 

3E01 

îd.C.Aîh.C. A. . >. 

4190 

3E02 

007F 

2243 

432B 

2245 

437B 

B4E1 

C2AA 

>..."CC+“ECi4aB* 

4 IA© 

4122 

4843 

21FC 

41C3 

2B41 

21C9 

4100 

0000 

A"HC î âAC-Â îIA... 

41B0 

00C3 

2D41 

7CBA 

C2BF 

417D 

BB00 

C3C5 

413A 

.C~AâîB?Al;.CEAs 

41C0 

8020 

C3C5 

413E 

0100 

C9F5 

CDBE 

4022 

4C43 

. CEA >..IuM>Ţ"LC 

411)0 

E5EB 

21 CP 

F9CP 

5E02 

2A45 

43E5 

EB21 

E1F9 

ek!MyMŞ.*ECek!ay 

41 £0 

CP5E 

02E1 

2B22 

4543 

7CB5 

E-1C2 

AA41 

7D2F 

MŞ.a+“ECâ5aB*Aî/ 

41F0 

5F7C 

2F57 

132A 

4 A 43 

19C3 

Al 41 

F53E 

9AB3 

^â/W.*JC.CiAu>.S 

4200 

13D3 

122A 

4843 

CDF4 

4201 

000© 

4F21 

5543 

,S.*HCMtB... OIUC 

4210 

097E 

3254 

4321 

463P 

220D 

P9CD 

5B43 

EBP 5 

.ş2TC î F-".yMĂCkU 

4220 

2 A 43 

43PB 

623E 

08CA 

2B42 

CD0D 

437D 

B4CA 

*CC&b>» J--BM.Ci4J 

4230 

6F42 

1101 

00CD 

A100 

CA67 

4211 

0A00 

CBAl 

oB...Mî.OgB...M! 

4240 

00CA 

7742 

1164 

00CD 

Al 00 

CA7F 

4211 

£803 

.JwB.d.MÎ.J.B.h. 

4250 

CD Al 

00CA 

8742 

1110 

27CB 

A100 

C200 

503E 

M! .J.B.. 'M!.B.P>' 

4268 

2001 

FAFF 

C38C 

423E 

4B01 

FSFF 

C3SC 

423E 

.z.C.B>M.x.C.B > 

4270 

4D01 

F9FF 

C38G 

423E 

6B01 

FAFF 

C38C 

423E 

M.y. C. B>k. z . C»,B> 

4280 

6B01 

F9FF 

C38C 

423E 

6B01 

FSFF 

F521 

0EF9 

k . y. C. B >k. x . u 1 . y 

'4290 

2336 

207D 

FE14 

C290 

4223 

360® 

23F1 

7723 

#6 îş,B.B#6*tqw# 

42A0 

3668 

2336 

7A09 

362C 

D121 

4E43 

7ACD 

A943 

6h#6z . 6 , Q!NCzM)C 

42B0 

CBBB 

437A 

E80F 

23CB 

BB43 

7BCD 

A943 

23CB 

Siş Czf« #Mş Căli) C#M 

42C0 

BB43 

7BE6 

0F23 

CBBB 

433A 

5443 

23CB 

BB43 

f Căf.#MsCaTC#MîC 

42B0 

014P 

4321 

0EF9 

0323 

7EFE 

2CCA 

B742 

FE00 

.MC!,y.#şş ş JWlş. 

42E0 

CAE 8 

420A 

77C3 

D642 

3E00 

3247 

43F1 

3E65 

JhB«wCVB >.2GCq>e 

42F0" 

P300 

FBC9 

110® 

007C 

B4C.2 

FF42 

7BFE 

©6Î)A 

S.âl. . „â4B»Bîş»Z 

4388 

8C43 

2B2B 

2B2B 

2B2B 

13C3 

F’742 

C97Î) 

FE01 

- . CK++++-I-. CwBli ş.' 

4310 

C219 

4321 

0008 

C342 

43FE 

©AG2 

2443 

2101 

B« C ! . .CBCş.BfeiC!. 

4320 

00C3 

4243 

FE04 

C22F 

4321 

0A00 

C342 

43FE 

.CBCş.B/C!..CBCş 

4330 

08 C 2 

3A43 

2164 

00C3 

4243 

FE00 

C203 

5021 

. B.s C !,d. CBCş „ B. P! 

434® 

E803 

C90A 

0000 

0000 

EA5B 

D9F1 

EF93 

343® 

h.I.....jÎYqo.4® 

4350 

3037 

30FF 

000:0 

0203 

0507 

0821 

0000 

0196 

070» . 

4360 

407A 

CPA9 

43FE 

00CA 

.7143 

CDB© 

433D 

C365 

Jz M) Cş. tf-qCMaC-Ce 

4370 

. 4381 

5602 

7AE6 

0FFE 

©0CA 

8343 

CDB® 

433D 

C.V.zf.ş.J.CM0D= 

4380 

C377 

4301 

160® 

7BCD 

A943 

FE00 

CA 96 

43CD 

CwC...ăM)Cş.J.CM 

4390 

B043 

3PC3 

8A43 

0i®l 

007B 

E60F 

FE0® 

CAAS 

0C=C.C...ăf.ş.J( 

43A0 

43CP 

B043 

3PC3 

9C43 

C90F 

0F0F 

0FE6 

©FC9 

CM0C-C . C I«. ..f .I 

43B0 

F57P 

8127 

6F7C 

8827 

67F 1 

C9C6 

3077 

C900 

Liî . oâ« 'gqîF0wî . 

43C0 

0000 

0000 

0000 

000® 

000® 

000© 

©000 

0000 


43D0 

0000 

0000 

0000 

0000 

000® 

000© 

000® 

0000 


43E0 

0000 

0000 

0000 

0000 

000® 

0000 

'©000 

0000 


43F0 

0000 

0000 

0000 

0000 

0000 

0000 

000© 

0000 



14 


TEHNIUM 1/1990 



















respunzaioare, pruyramui va ai^a ■ ■ • 
locui mesajului precedent: „Măsor 
frecvenţa semnalului introdus", şi va 
iniţia un ciclu de măsurare, care 
constă din stabilirea duratei bazei 
de timp, a gamei ce urmează a fi 
utilizată şi numărarea impulsurilor 
aplicate ia intrare pe durata bazei de 
timp. 

Prin intermediul secţiunii K2 a co¬ 
mutatorului dm modulul adaptor 
programul este informat (prin pozi¬ 
ţionarea în 0 sau în 1 logic a intrării 
PCI a portului paralel 8255) despre 
realizarea sau nerealizarea divizării 
cu 10 a semnalului de intrare, astfel 
obţinîndu-se scalarea corespunz㬠
toare la afişare. 

După începerea ciclului de măsu¬ 
rare, în colţul din stînga jos al che¬ 
narului va apărea afişat un număr 
hexazecimal care indică starea nu¬ 
mărătorului de impulsuri, iar în 
dreapta jos un alt număr hexa care 
indică starea numărătorului bazei de 
timp. într-o funcţionare normală, 
numărătorul de impulsuri se decre¬ 
mentează în ritmul frecvenţei impul¬ 
surilor aplicate la intrare, iar num㬠
rătorul bazei de timp se decremen¬ 
tează pînă la atingerea valorii OOOOh, 
moment care indică sfîrşitul ciclului 
de măsură. Din acest moment, va¬ 
loarea măsurată va fi afişată în for¬ 
matul prezentat anterior, în video re¬ 
verse, pe durata a circa 2 secunde. 
Din acest moment se începe un nou 
ciclu de măsurare sau se trece la 
aşteptarea impulsurilor de măsură, 
dacă acestea lipsesc. în ambele si¬ 
tuaţii, valoarea măsurată în ciclul 
anterior va rămîne afişată în video 
normal pînă în momentul afişării va¬ 
lorii măsurate în ciclul curent. 

Procesul de măsurare, aşa cum a 
fost descris mai sus, continuă pînă 
în momentul tastării CTRL [ (numai 
pe durata afişării în video reverse) 
sau pînă în momentul forţării în pro- 


nului RESET. 

Dezactivarea tastaturii pe durata 
ciclului de măsurare, mai puţin du- 
raţa afişării, se explică prin dezacti¬ 
varea nivelului 1 de întrerupere pe 
durata ciclului de măsurare, în sco¬ 
pul obţinerii unei precizii ridicate, li¬ 
mitată doar de capacitatea de nu¬ 
mărare a contorului 1. 

Deoarece precizia şi stabilitatea în 
funcţionare depind de cuarţuf^utili- 
zat în oscilatorul pilot al microcalcu¬ 
latorului, se va măsura în prealabil, 
cu un frecvenţmetru corect etalonat, 
frecvenţa oscilatorului pilot, care 
trebuie să fie de 8 275,0 ± 0,1 kKz. 
Eventualele abateri se vor corecta 
prin reglarea trimerului CT sau prin 
schimbarea cuarţului. 

Pentru verificarea funcţionării, la 
intrare pot fi. aplicate semnale din 
diferite puncte ale microcalculatoru¬ 
lui, ale căror frecvenţe sînt bine cu¬ 
noscute, sau semnale generate de 
oscilatoare cu cristale de cuarţ. 


wo 


COBAI 92 
(K 155 isre) 


ţ.^3onnx 

K M 

f K 


182.55 


4200—42ff ae 

4300—43ff 04 

Pentru ultimul bloc s-a considerat 
că zona de memorie 43bf-43ff a fost 
completată cu octeţi 00. 

După verificarea corectitudinii în¬ 
cărcării programului (cu ajutorul 
programului de verificare descris în 
articolul „Interfaţă Hard/Soft" din 
„Tehnium" 6/1987), se poate trece la 
execuţia acestuia. Pentru aceasta se 
va tasta g 4000. Pe ecran va apărea 
un chenar în interiorul căruia vor 
apărea o serie de mesaje. Un mesaj 
va indica starea intrării. Astfel, dacă 
la intrare nu se aplică semnal varia¬ 
bil în timp şi de amplitudine cores¬ 
punzătoare, mesajuTafişat va fi: „In¬ 
troduceţi semnalul de măsură", cal¬ 
culatorul aşteptînd aplicarea la in¬ 
trare a cel puţin un impuls. 

în'condiţiile aplicării unui semnal 
variabil în timp şi de amplitudine co- 


adaptorului descris, în figură. 

Pentru a putea măsura 'şi frec¬ 
venţa unor semnale care nu cores¬ 
pund standardului TTL, se va utiliza 
una din schemele de amplificatoare 
formatoare descrise în paginile re¬ 
vistei „Tehnium". 

Pentru a putea utiliza programul, 
aces,ta se va încărca sub formă de 
cod obiect executabil, începînd de 
la adresa 4000h. Programul, care 
ocupă aproape 1 koctet, este listat 
alăturat. 

Pentru a se putea verifica operativ 
corectitudinea încărcării manuale în 
memorie, se dau alăturat sumele de 
control pentru fiecare bloc de 256 
octeţi: 

bloc suma de control 


BIBLIOGRAFIE: 

1. Paulian Nicoară, Rusovici Ion 
ş.a., „Microcalculatorul L/B 881", 
„Tehnium", 1985—1986. 

2. Ing. lulius Suli, „Interfaţă Hard/ 
Soft între L/B 881 şi un telex", „Teh¬ 
nium" 6/1987. 

3. A. Petrescu, T. Moisa, N. Ţă~ 
puş, A. Gayraud, C. Botez, „Micro¬ 
calculatoarele Felix Ml8, M18B, 
Ml 18". 


CALCULATORUL ELECTRONIC INTRE DOUA GENERAŢII 


Ing. MIHAELA GORODCOV 

dintre memoriile RAM şi circuite informaţia se deplasează pas cu 

specializate în funcţiile logice corn- pas. Aceste celule pot fi circuite 

plexe. basculante bistabile, bipolare Sau 

MOS (după cum am arătat în nume- 
REGISTRELE rele trecute). 

DE DEPLASARE Acestea au mai multe funcţii: 

aceea de a extrage anumiţi biţi 
dintr-un cuvînt, de a multiplica (de¬ 
plasare la stînga), de a diviza (de¬ 
plasare la dreapta) etc. 


funcţionare al unei astfel de memo¬ 
rii. ... 

Fie tranzitorul MOS din figura 2 în 
care electrodul metalic al porţii nu 
este conectat la nici un conductor. 
Această j>oartă este separată de 
substrat prin 100 nm de Si acoperit 
cu 1 000 nm de Si0 2 . Dacă se aplică 
un impuls negativ puternic drenei 
joncţiunea PN constituită de către 
aceasta şi,substrat este supusă unui 
fenomen de avalanşă, în timp ce 
electronii — prin efect tunel — sînt 
injectaţi în poarta flotantă. Numărul 
acestor electroni depinde de ampli¬ 
tudinea şi durata impulsului. O dată 
ce acesta dispare, electronii pro¬ 
voacă apariţia unui canal P în sub¬ 
strat, tranzistorul MOS devenind 
conductor. Această încărcare poate 
fi conservată oricît. Pentru a o anula 
(„şterge"), se utilizează o iradiere 
ionizantă (ultravioletă^ care permite 
„descărcarea" porţii. în acest mod, 
memoria EPROM (prevăzută obliga¬ 
toriu cu o „fereastră") poate fi 
ştearsă şi apoi reînscrisă cu infor¬ 
maţia şi datele dorite. Există şj alte 
moduri de „ştergere 1 şi reînscriere 
— de exemplu cel electric —, noi 
ne-am rezumat în acest caz la a 
descrie în principiu unul dintre ele, 
pentru a înţelege mecanismul de 
funcţionare şi locul pe care aceste 
memorii îl ocupă în cadrul calcula¬ 
toarelor. 

MEMORIILE ASOCIATIVE 

Aceste memorii au o mare impor¬ 
tanţă deoarece, în cadrul anumitor 
unităţi centrale, ele constituie me¬ 
moria tampon, ceea ce duce la o 
economie notabilă de timp de ac¬ 
ces. Caracteristica lor principală 
este aceea că nu mai necesită adre¬ 
sare, ci însuşi conţinutul lor are 
acest rol, de unde şi denumirea 
CAM sau Content Adressabie 
Memory. CAM' rezultă din asocierea 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


REŢELELE 
DE TIP PLA 

Reţelele logice programabile (PLA 
=Programmable Logic Array) pot fi 
programate fie de către utilizator, fie 
de către producător. Este vorba de 
o reţea de funcţii logice interconec- 
tabile la cerere şi care, sub o formă 
mult mai compactă (faţă de ROM şi 
PROM), permit un număr mult mai 
mare de interconexiuni, aceasta fi¬ 
ind caracteristica lor esenţială. Prin¬ 
cipalul lor rol este de decodificare a 
instrucţiunilor în cadrul unităţii cen¬ 
trale (CPU). 


în cadrul memoriilor, acestea 
ocupă un loc aparte; caracteristica 
reaistrelor de deplasare este aceea 
că ele sînt formate dintr-o serie de 
celule de memorie în cadrul cărora 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


POARTA FLOTANTA 


Tranzistor MOS care se poate 
„şterge" cu radiaţii ultraviolete. 


MEMORIILE 
DE TIP EPROM 


După cum am spus, memoriile 
ROM au cunoscut numeroase va¬ 
riante, una dintre cele mai utilizate 
fiind cea de EPROM (Erasable 
PROM sau Electricaily Programma- 
ble ROM) sau REPROM (de la 
PROM Reprogrammable), toate 
acestea desemnînd acelaşi tip de 
circuit care se poate şterge şi reîn- 
scrie de către utilizator. In cele ce 
urmează vom prezenta principiul de 


SURSA P+ 


H DRENA P+ 


PROM realizat prin distrugerea 
unei joncţiuni. 


CANALN 


AVALAI 


TEHNIUM 1/1990 









INTRODUCERE IN TELEVIZIUNE 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Ing 0 CRISTIAN IVANCIOVICI 


Semnalul de sincronizare pe semi- 
cadre este amplasat tot suprapus pe 
impulsurile de stingere pe verticală. 
El are durata mult mai mare ca 
aceea a impulsurilor de sincronizare 
linii; şi anume 2,5 In = 160 ms, 
aceasta pentru a uşura sortarea lor 
după durata în receptor. Pentru 
standardul de 625 de linii acest lu¬ 
cru se poate observa în figura 6, 
unde avem semnalul video complex 
pe cadre, semicadrul 1 în figura 5a 
şi semicadrul 2 în figura 6b. Impul¬ 
sul de sincronizare pe semicadre 
este amplasat la un interval, egal de 

2.5 T w deja începerea impulsului de 
stingere. în intervalul de timp de 2,5 
T „ dinaintea şi după impulsul de 
sincronizare pe semicadru, se 
transmit grupe de cinci impulsuri, 
numite de preegalizare şi, respectiv, 
posîegalizare. Aceste impulsuri au 
durata de 2,35 ns (jumătate din du¬ 
rata impulsului de sincronizare linii) 
şi frecvenţa 2 f w . Cum am mai spus, 
ele folosesc în receptor pentru men¬ 
ţinerea unei sincronizări la intervale 
perfect egale (20 ms) pentru fiecare 
cîmp, indiferent dacă acesta s-a sfîr- 
şit cu o linie întreagă sau cu o ju¬ 
mătate de linie. Pentru ca sincroni¬ 
zarea receptorului pe linii să nu fie 
deranjată pe durata cursei inverse 
de semicadre, după impulsurile de 
postegalizare se aplică impulsuri de 
sincronizare H normale (4,7 m s şi 
T H = 64 ms). Din aceleaşi motive, 
impulsul de sincronizare pe semi¬ 
cadre se crestează cu cinci impul¬ 
suri de durată egală cu 2,35 /ns şi 
perioade T H /2. 

Pentru standardul (norma E) cu Z 
= 819 linii, forma semnalului video 
complex este prezentat în figura 7. 
Spre deosebire de standardul cu 
625 de linii, norma E prevede frec¬ 
venţa liniilor egală cu 20 475 Hz faţă 
de 15 625 Hz; durata impulsurilor de 
sincronizare linii 2,5 ms faţă de 4,7 mş; 
durata impulsurilor de stingere linii 

9.5 ms faţă de 12 ms; pragul de negru 
anterior 1,1 ms faţă de 1,5 ms; du¬ 
rata impulsului de stingere cadre 33 
de linii faţă de 25 de linii; lăţimea 
benzii video 10 MHz faţă de 6 MHz; 
Menţionăm că polaritatea semnalu¬ 
lui video complex din figura 7 este 
pozitivă, spre deosebire de cea din 
figura 6. 

Observăm că în televiziune se pot 
folosi două tipuri de modulaţie: ne¬ 
gativă sau pozitivă. Majoritatea nor¬ 
melor de TV recomandă modulaţia 
negativă pentru următoarele consi¬ 
derente: 

— paraziţii pătrunşi cu semnalul 
sub formă de impulsuri se suprapun 
în sensul culorii negre, deci sub 
forma unor puncte negre, mai puţin 
supărători pentru ochi decît în cazul 
modulaţiei pozitive, care i-ar reda 
sub forma unor puncte albe; 

— utilizarea mai raţională a tubu¬ 
rilor modulatoare şi amplificatoare 
de semnal. modulat (la emiţătoarele 
de putere). Distorsiunile produse de 
curburile coturilor caracteristicilor 
acestora acţionează numai asupra 
impulsurilor de sincronizare care 
permit acest lucru în mai mare m㬠
sură decît semnalul; 

— uşurează realizarea reglajului 
automat al amplificării în receptorul 
TV. 

Cum am mai arătat, tipul modula¬ 
ţiei folosit pentru transmiterea ima¬ 
ginii este de amplitudine (MA). în 
acest caz, pentru o reproducere co¬ 
rectă, se ştie că frecvenţa undei pur¬ 
tătoare trebuie să fie de cel puţin 


u 0 = U 0 cos 277-f 0 t ( 

După modulaţie vom obţine: 
u •- U 0 (1+m cos 27rf m t)cos 2-niJ. 


pective, dispuse Sa frecvenţele f 0 —f m 
şi respectiv f 0 +f m , sînt reprezentate 
în figura 8a. Dacă se modulează si¬ 
multan cu un semnal de televiziune 
în care apar componente în toata 
banda cuprinsă între f minirn = 0 Hz şi 
f maxim- atunci spectrul undei modu¬ 
late rezultă ca în figura 8b. Banda 
ocupată de întregul semnal va fi de 
2 f max . Din relaţip (6) se mai poate 
remarca faptul că primul termen nu 
conţine informaţie utilă (referitoare 
la programul transmis), cît şi faptul 
că amplitudinea benzilor laterale 
poate fi în cel mai bun caz egală cu 
1/2 din amplitudinea U D 'a purtătoa¬ 
rei, aceasta în cazul cînd funcţia co¬ 
sinus este egală cu 1. Distribuţia 
spectrului ;de frecvenţe este sime¬ 
trică faţă "de frecvenţa purtătoare, 
informaţia conţinută de banda late¬ 
rală inferioară fiind identică cu cea 
din banda laterală superioară. Se 
poate observa acest lucru în figura 


Rc.*f 

<aîuW«L 


Bond®, 
late ra la, 
superioară 


în care m reprezintă gradul de mo¬ 
dulaţie şi este dat de relaţia: 


Expresia (4) folosind transfor¬ 
mările trigonometrice uzuale (trans¬ 
formarea din produs în sumă) poate 
deveni: , 


Acest tip de modulaţie, denumit 
modulaţie în amplitudine cu ambele 
benzi laterale,^ prezintă dezavantajul 
că necesită o lărgime de bandă de 


MHz 

.2*42S hht 


două ori mai mare decît semnalul 
modulator. în televiziune, o banda 
de 2x6,5 MHz=13 MHz, sau chiar 
mai mult în cadrul altor standarde, 
reprezintă foarte mult. Din acest 
motiv s-au elaborat unele procedee 
de modulaţie care să reducă banda 
O astfel de modalitate, obişnuită în 
radiocomunicaţii, este modulaţia în 
amplitudine cu bandă laterală unică 
(superioară sau inferioasă) cu sau 
fără suprimarea purtătoarei. în ra- 
diotelefonie sau radiotelegrafie dezi¬ 
deratul menţionat se poate realiza 
prin folosirea unui filtru sau a unui 


opt ori mai mare decît cea mai 
înaltă frecvenţă a semnalului modu¬ 
lator. Deci trebuie să se aleagă ca 
purtătoare o frecvenţă de minimum 
50 MHz. 

Fie o componentă a semnalului 
modulator sinusoidală de frecvenţă 
f m şi amplitudine A m , ea avînd forma 
analitică: 

Um = A m COS 2îrf m t (2) 


Observăm că unda modulată MA 
se poate pune sub formă de sumă 
de trei termeni: componenta de 
frecvenţă purtătoare, un produs de 
modulaţie denumit banda laterală 
inferioară (B.L.I.) şi al doilea produs 
de modulaţie, banda laterală supe¬ 
rioară (B.L.S.). Componentele res- 


şi o v oscilaţie sinusoidală de frec¬ 
venţă purtătoare f 0 cu amplitudinea 


TEHNIUM 1/1990 



modulator echilibrat, deoarece 
banda în cazul telefoniei este de la 
300 Hz la 3 400 Hz. în aceste condi¬ 
ţii, un filtru poate lucra uşor, pentru 
că între purtătoare şi benzile laterale 
există diferenţa de 300 Hz. în televi¬ 
ziune însă, unde spectrul are ca li¬ 
mită inferioara 0 Hz, diferenţa res¬ 
pectivă nu mai are valoarea preci¬ 
zată; în consecinţa, nu se poate rea¬ 
liza un filtru care din punctul de ve¬ 
dere al purtătoarei sa fie de tip tre- 
ce-tot, fără atenuare, iar în imediata 
vecinătate, de exemplu către banda 
laterala inferioară,. să realizeze o 
atenuare infinită. în plus, această 
forma a caracteristicii sale de ampli¬ 
tudine ar implica mari neliniaritâţi în 
caracteristica sa de faza, ceea ce ar 
conduce la distorsiuni importante 
ale semnalului. O alta dificultate 
este aceea că filtrul ar trebui să lu¬ 
creze la putere mare, deci în condiţii 
foarte grele Din acest motiv, în 
transmisiunile de televiziune de tip 
obişnuit se foloseşte procedeul MA, 
cu transmiterea completă a benzii 
laterale superioare, cealaltă fiind 
parţial redusa. Tipul de transmisiune 
respectiv poartă denumirea de 
transmisiune cu rest de bandă late¬ 
rală (MA—RBL) sau bandă laterală 
parţial atenuată. Tăierea benzii se 
face începînd cu frecvenţe de circa 
1 MHz faţă de purtătoare. Banda re¬ 
zultată pentru transmisiune se mic¬ 
şorează aproape la jumătate. în 
aceste condiţii şi receptorul va avea 
nevoie de o bandă de trecere mai 
redusă. Teoretic reducerea benzii 
s-ar fi putut fâce şi la receptor, însă 
în aceste împrejurări s-ar fi impus 
condiţii mai grele emiţătorului, care 
ar fi trebuit să lucreze cu un filtru 
cu atenuare în jurul purtătoarei 
(deci ia putere mare). Prin urmare, 
emiţătorul de imagine transmite MA 
cu RBL după o caracteristică pre¬ 
zentată în figura 9. Sunetul se trans¬ 
mite folosindu-se fie modulaţia de 
amplitudine, fie (cel mai adesea) cu 
modulaţie de frecvenţă. în acest al 
doilea caz, pentru aceeaşi putere a 
emiţătorului, raportul semnal-zgo- 
mot este mai bun sau, altfel spus, 
pentru un raport semnal-zgomot şi 
o distanţă de transmisie date se 
cere o putere necesară mai mică la 
emisie. în acelaşi timp, acest tip de 
modulaţie asigură o redare de cali¬ 
tate a sunetului. 

Deci, după cum am văzut, spec¬ 
trul semnalului de videofrecvenţă 
(semnalul modulator) modulează în 
amplitudine o purtătoare de imagine 
f 0 , efectuîndu-se o transmisie cu 
rest de bandă laterală (inferioară). 
Pentru transmisia sunetuiui se folo¬ 
seşte o purtătoare de sunet f ps mo¬ 
dulată în frecvenţă (de cele mai 
multe ori). Aceasta (în funcţie de 
normă), împreună cu benzile late¬ 
rale, este dispusă de obicei în par¬ 
tea superioară a spectrului de radio- 
frecvenţâ rezultat ca urmare a mo¬ 
dulaţiei. Ecartul (diferenţa) de frec¬ 
venţă dintre f os şt f 0 este o caracte¬ 
ristica ,a transmisiei programelor TV. 
Banda de frecvenţe radio ocupată 
de purtătoarea de imagine modulată 
MA cu RBL şi purtătoarea de sunet 
modulată MF cu benzile ei laterale 
poartă denumirea de canal de televi¬ 
ziune. în figura 10 este reprezentată 
caracteristica de frecvenţă a unui 
canal de televiziune pentru norma 
OIRT (Organizaţia Internaţionala de 
Radio şi Televiziune) la care este 
afiliată şi ţara noastră. Aşa cum se 
poate observa, ecartul de frecvenţe 
între f DS şi f 0 este de +6,5 MHz, 
banda laterala interioară este .limi¬ 
tată la 1,25 MHz, în timp ce banda 
laterala superioară este transmisă 
integral (6 MHz). Banda ocupată de 
purtătoarea de sunet împreună cu 
benzile laterale este 2x0,25 MHz si¬ 
metric fată de f PÎ Rezultă o lărgime 
de banda a canalului de 8 MHz. 
Frecvenţele caracteristice fiecărui 
canal fac parte dintr-un domeniu de 
frecvenţe: 

— domeniul FIF (VHF) — foarte 
înalta frecvenţă, cuprins între 
30-+-300 MHz; 

— domeniul UIF (UHF) — ultra- 
înaltă frecvenţă, cuprins între 300 şi 


3 000 MHz. 

în cadrul fiecărui domeniu de 
frecvenţă, există spaţii bine definite 
prin norme în care se dispun spec¬ 
trele de frecvenţă ale canalelor TV. 
Aceste spaţii cuprind o succesiune 
de canale în ordine crescătoare -şi 
poartă denumirea de benzi. Pentru 
norma OIRT benzile ocupă urm㬠
toarele game de frecventă: 

— banda I (48,54-66 MHz) — ca¬ 
nalele 1, 2; 

— banda II (764-100 MHz) — ca¬ 
nalele 3, 4, 5; 

— banda III (174-4230 MHz) — 
canalele 6—12; - 

— banda IV (470-4622 MHz) — 
canalele 21—39 

— banda V (622-4854 MHz) — ca¬ 
nalele 40—68. 

Se observă, spre exemplu, spaţiul 
dintre canalul 2 şi 3 de televiziune, 
adică între 66—76 MHz, spectru alo¬ 
cat radiodifuziunii MF (unde ultra¬ 
scurte) OIRT. Pentru norma CCIR 
(Comitetul Consultativ Internaţional 
de Radiocomunicaţii) împărţirea pe 
benzi şi canale diferă de cea a 
OIRT. în figura 11 sînt prezentate 
foarte pe scurt diversele norme cu 
caracteristicile principale ale fiec㬠
reia în parte. 

SEMNALUL TV COLOR 

Televiziunea în culori pentru ma¬ 
rele public a trebuit să se dezvolte 
pe infrastructura existentă în cadrul' 
reţelei de difuzare pentru televiziu¬ 
nea alb-negru (TVAN). Aceasta era 
singura soluţie posibilă datorită fap¬ 
tului că la data introducerii televiziu¬ 
nii în culori (TVC) existau sute de 
emiţătoare şi milioane de televizoare 
monocrome. Din acest motiv, siste¬ 
mul TVC trebuie să corespundă ce¬ 
rinţelor impuse în TVAN. în TVAN 
se transmite un singur semnal, care 
poartă informaţia referitoare la va¬ 
riaţia de luminanţă. în TVC însă, 
este necesar să se transmită de re¬ 
gulă trei semnale care să poarte di¬ 
rect sau indirect informaţiile referi¬ 
toare la cele trei culori primare folo¬ 
site la analiza şi sinteza imaginii. 
Modul în care se aleg şi mai ales 
cum se transmit aceste semnale tre¬ 
buie să asigure ceea ce se numeşte 
compatibilitate. 

Compatibilitatea directă este posi¬ 
bilitatea de a recepţiona fără pertur¬ 
baţii supărătoare, pe un televizor 
AN, programele transmise în culori. 
Perturbaţii le sîrit date în acest caz 
de transmisiunea informaţiilor supli¬ 
mentare de culoare şi se manifestă 
pe ecranele AN sub forma unei 
structuri fine de puncte, cunoscute 
sub numele de vizibilitatea subpur- 
tătoareî. 

De aici urmează că: 

— lărgimea de bandă a semnale¬ 
lor TVC trebuie să fie aceeaşi ca în 
AN, deoarece transmisiunea se va 
face cu aceleaşi emiţătoare şi recep¬ 
toare ca în AM; 

— în cazul TVC compatibile, va 
trebui să existe un semnal de lumi¬ 
nanţă, care să fie acelaşi cu cei care 
s-ar obţine dacă scena transmisă ar 
fi captată Cu o cameră AN; 

— semnalele care poartă celelalte 
informaţii, referitoare la crominanţă 
(nuanţă şi saturaţie), nu trebuie să 
afecteze valoarea luminanţei. 

Compatibilitatea inversă (retro- 
compatibilitatea): un televizor în 
culori trebuie să poată reproduce în 
AN, fără nici un reglaj suplimentar, 
o emisiune transmisă în AN, fără să 
altereze definiţia sau treptele de 
contrast. 

Pe lîngă acestea, sistemul trebuie 
să asigure: 

— o transmisiune fidelă a nuanţei 
şi saturaţiei culorilor, atît pe supra¬ 
feţe mari, cît şi la treceri (fie pe ori¬ 
zontală, fie pe verticală); 

— sensibilitate redusă la zgomote 
şi perturbaţii în‘ general; 

— sensibilitate redusă la distor¬ 
siunile obişnuite şi în special la cele 
de cîştig şi fază diferenţială în lanţul 
de transmisiune; 

— efectuarea mixajelor în mod 
simplu; 

— înregistrarea semnalelor pe 
bandă magnetică sau pe alt suport, 
fără complicaţii exagerate; 


— sensibilitatea redusă la diafo- 
tie, fie între informaţiile de culoare, 
fie între acestea şi cea de luminanţă. 

Ţinînd seama de aceste criterii, 
s-au elaborat sistemele de TVC as¬ 
tăzi în uz pentru marele public. Re¬ 
nunţarea ia compatibilitate se va pu¬ 
tea face atunci cînd TVAN va deveni 
uzată moral (ceea ce s-a şi întîmplat 
de fapt), cînd preţul unui televizor în 
culori va deveni comparabil cu al 
unui televizor AN şi cînd producţia 
de televizoare AN nu va mai realiza 
decît unele piese de schimb pentru 
unele televizoare care se mai află în 
funcţiune. Evident că renunţarea la 
compatibilitate va reprezenta,' din 
punct de vedere tehnic, un salt cali¬ 
tativ pentru transmisia şi recepţia 
emisiunilor TV în culori. Calitatea 
imaginii TVC şi a sunetului va putea 
fj îmbunătăţită în mod evident în 
lipsa compatibilităţii. 

SCURTE NOŢIUNI 
DE COLORIMETRIE 

Ochiul uman traduce imaginea 
unui obiect în două informaţii care 
sînt transmise creierului de către 
nervul optic. Acestea sînt: 

— informaţia referitoare la forma 
lui (geometria); 

— informaţia referitoare la cu¬ 
loare. 

Coiorimetria modernă este bazată 
pe posibilitatea pe care o are ochiul 
uman de a recunoaşte identitatea 
senzaţijlor colorate pe care le per¬ 
cepe. în condiţii de cîmp vizual şi 
iluminare convenabile, ochiul poate 
constata identitatea senzaţiilor cro¬ 
matice a două sau mai multe culori, 
"dar nu poate stabili dacă sînt sau nu 
identice şi care sînt caracteristicile 
de distribuţie ale fluxului de radiaţie 
al culorilor pe care le percepe. 

Orice culoare reală se poate defini 
prin intermediul a trei caracteristici: 
strălucire, nuanţă şi saturaţie (para¬ 
metrii fiind luminanţa pentru strălu¬ 
cire, lungimpa de undă dominantă 
pentru nuanţă şi factorul de puritate 1 
pentru saturaţie). 

Aprecierea fiind funcţie de calita¬ 
tea ochiului, rezultă că reproduce¬ 
rea fidelă a unei culori nu se poate 
face pentru toţi cu aceeaşi exacti¬ 
tate, lăsîndu-se astfel o largă posibi¬ 
litate de manifestare a subiectivis¬ 
mului. 

Strălucirea unei surse luminoase 
este determinată de intensitatea 


senzaţiei de lumină pe care sursa o 
creează asupra ochiului. Ea depinde 
foarte mult de mediul ambiant, de 
unghiul-sub care ochiul primeşte ra¬ 
diaţia luminoasă etc. 

Luminanţa unei surse este întot¬ 
deauna aceeaşi şi poate fi măsurată 
în mod obiectiv. Pentru a sesiza de¬ 
osebirea dintre strălucire şi lumi¬ 
nanţă dăm următorul exemplu: un 
bec aprins ziua creează o impresie 
de strălucire mult mai mică decît 
noaptea, deşi el are aceeaşi .lumi¬ 
nanţă. - 6 

Nuanţa sau tonul culorii exprimă 
senzaţia de culoare a unei surse, a 
unui obiect etc. Cu ajutorul nuanţei 
reuşim, să distingem culorile croma¬ 
tice din spectrul vizibil. Culorile 
acromatice, ca alb, gri sau negru, 
nu au nuanţă. Caracterizarea obiec¬ 
tivă a nuanţei culorii se face prin in¬ 
termediul lungimii de undă domi- 
nantă Xj. Spectrul radiaţiilor mono- 
cromatice vizibile se încadrează în 
domeniul 380 nm (gamă de violet) 
pînă la 780 nm (gamă de roşu). în 
afara gamei vizibile există domeniile 
de ultraviolet, respectiv infraroşu. 
Distribuţia de energie a diverselor 
componente ale luminii albe natu¬ 
rale este aproximativ constantă. în 
TVC se defineşte întotdeauna o 
sursă etalon de alb A, B sau C care 
este caracterizată printr-o anumită 
distribuţie ''spectrală. Prin alb de 
egală energie, sau alb W, se înţelege 
lumina radiată de o sursă cu o ener¬ 
gie constantă în tot spectrul vizibil. 
In cazul cînd o culoare este formată 
dintr-un amestec de culori, există 
întotdeauna o lungime de undă do¬ 
minantă care dă nuanţa culorii sesi¬ 
zată de ochiul uman. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 




Mr. 

, Culoarea 

** 

4 

4 

E^O,-3£' r * 0,S9E^ +qt1B? 0 

;.T : 

m 

1 

4 

4 

i 

§f 

Gslbmn : 

i 

mim 


-9,93 

s 

Turcoaz 

0 

m$mi 

4 

0,1 

4 

Vcr c/e 

0 ' ' 

4 ; 'M* 

o ■ 

0,59 

5 

Nov ; 

f 

0 

1 

0,41 

& 

Roşu 

1 

0 

0 

. \ 

7 

Albastru 

0 " 

0 

i 

0,11 

S 

Negru 

0 

mms 

G 

; O 


TEHNIUM 1/1990 


17 







cîîe un tub din tablă (tot 0,5 mm 
grosime), care se cositoreşte în ex¬ 
terior pe circumferinţa orificiului şi 
se strînge uşor pe cablul coaxial. 

Bobinele LI şi L2 se execută în 
aer, pe un dorn, cu diam.entrul 0 5 
mm, din sîrmă GuEm 0 0,8 mm. Ele 
au un număr de 5 spire bobinate cu 
un pas de 1 mm. Priza mediană se 
ia la 2,5 spire. Bobina L3 este o bo¬ 
bină de şoc; ea se execută pe un 
miez de ferită 0 2 mm şi are 15 
spire din sîrmă CuEm 0 0,1 mm. 

• Preamplificatoryl se montează 
chiar în bucla de adaptare a siste¬ 
mului de antene, conform figurii 3. 
Se taie patru bucăţi de tabiâ de 
formă dreptunghiulară cu dimensiu¬ 
nile 30x10 mm şi se lipesc pe o lun¬ 
gime de 10 mm a buclei de adap¬ 
tare. După realizarea buclei, tresa 
cablului coaxial se cositoreşte de 
cutie, se poziţionează cablul de-a 
lungul cutiei şi sSe îndoaie colierele 
de fixare., La cele două borne de in¬ 
trare se-cositoresc papuci de cablu 
0 _3 mm.. 

în figura 4 este prezentată o va¬ 
riantă de montare a preamplificato- 
rului în cazul unui sistem de două 
antene supraetajate. Cele două an¬ 
tene sînt interconectate cu două bu¬ 
căţi de cablu simetric cu impedanţa 
de 300 11, de lungime riguros egală şi 
de bună calitate. Cele două capete 
de cablu libere vor fi prevăzute cu 
papuci de cablu 0 3 mm şi tranşa¬ 
rea la preampiificator se va realiza 
cu şuruburi M3. Preamplificatorui se 
fixeaza pe un suport intermediar fi¬ 
xat ia rîndul lui de catargul antenei. 
După fixare, cutia se unge cu un 
strat de vaselină şi se înveleşte în cî- 

peste care se execută un metisaj cu 
conform figuru 4, pentru a forma 

Schema electrică de principiu a 
amplificatorului este prezentată în 
figura 5 

Semnalul FIF dorit a fi recepţionat 
este selectat cu autorul circuitului 
oscilant.LI— C2 Ş] aplicat prin C3 pe 
grila tranzistorului TI. Punctul de 
funcţionare al iui Ti este determinat 
de rezistenţa R1 decuplată de C4, 
montate în sursă. Semnalul amplifi¬ 
cat este preluat prin C7 şF'aplicat 
etajului următor realizat cu un tran¬ 
zistor bipolar T2, a cărui sarcina de 
colector este circuitul oscilant 
L3—C12. Prin intermediu! lui Cil 
semnalul este aplicat bornei de in- 


AMPLIFICATOARE DE ANTENA 


I na- KAZIMIR RADVANSKI 


Pentru a realiza o recepţie TV ia 
distanţă în condiţii grele de propa¬ 
gare (cimpoi loca! de ordinul a 
30 4- 70 juV) este necesar să se ac¬ 
ţioneze în toate etajele instalaţiei de 
recepţie. Astfei: 

1. să se utilizeze sisteme de două 
sau patru antene cuplate sinfazic, ia î: * 
care antena de bază să fie dimen¬ 
sionată pentru un canai TV, să aibă 

un cîştig cît mai mare şi un unghi 
de deschidere cît mai mic; 

2. pentru transmiterea semnalului 
trebuie folosit un cablu coaxial de 
bună calitate, cît mai scurt posibil şi 
să se evite înnăditurile; 

3. utilizarea de amplificatoare de 
antenă cu un factor de zgomot cît 
mai mic şi o bună amplificare. 

Rezultate bune se obţin prin reali¬ 
zarea unui sistem format din patru 
antene cîe bază de tip Yagi cu 14 
16 elemente, cuplate sinfazic prin 
cablu simetric cu impedanţa de 300 ; 
O. Pentru realizarea antenelor reco¬ 
mandăm consultarea colecţiei „Teh- ţ 
nium“ şi a lucrării de specialitate : 
„Antene" de Eberhard Spindler, 
apărută în Editura Tehnică, Bucu- 4 
reşti, 1933. 

.Articolul de faţă prezintă o va¬ 
riantă de sistem de recepţie TV-DX 
pentru semnale utile slabe.în banda 
iii de teieviziune. Pentru aceasta se 
utilizează un preampiificator montat ■ 
direct în bucla de adaptare a siste- '{ 
mu lui de antene şi un anaplificator 
montat în apropierea receptorului 
TV. Ambele unităţi de amplificare " 
sînt reglate pentru un singur canal ţ 
TV şi au ca eiemen? de bază tranzis- . 
torul cu efect de cîmp BFVV11 de fa¬ 
bricaţie românească, ce prezintă ■ 
avantăjui unui zgomot propriu foarte 
redus şi impedanţă ridicată de in¬ 
trare. 

Schema electrică de principiu a 
preamplificatorului este prezentată 
în figura 1. Ei este realizat cu un 
singur tranzistor 8FW11 montat în f 
conexiune sursă comună, cu circuit 
oscilant în drena. 

Semnalul provenit de la antenă § 
este aplicat circuitului oscilant 
LI—CI, de unde prin C2 ajunge pe | 
grila lui TI. Sarcina tranzistorului | 
este tot un circuit oscilant, L2— C3, 
de unde semnalul amplificat este ; 
preluat prin C5 şi transmis prin ca¬ 
blul coaxial amplificatorului aflat 1 
iîngă receptorul TV. Alimentarea cu ; 
tensiune se face tot prin cablul co- I 
axial, consumul fiind de ordinul 2,5 
4- 4 mA. 

Proampiificatoru! se realizează în 
aer, într-o cutie metalică din tablă ţ! 
cu grosimea de 0,5 mm, conform fi¬ 
gurii 2. înălţimea cutiei este de 20 ; 
mm. Separat se confecţionează un 
capac cu o înălţime de 5 mm. Per- ■: 
pendicutar pe axul bobinelor, pereţii I 
laterali prezintă cîîe un orificiu pen- 1 
tru conexiunea intrare şi respectiv** | 
ieşire, intrarea în preampiificator se 
realizează cu ajutorul unei bucăţi de I 
miez de. cablu coaxial (fără tresă), | 
iar orificiu este de 0 4 mm. ieşirea. | 
este făcută direct pe cabiui de co- -i 
borîre, orificiul fiind de 05 mm. 
Tresa, cablului coaxial va fi cosito- 
rită circular în Interiorul cutiei, pen- 
tril o bună fixare şi rezistenţă meca- , | 
riscă, în ambele cazuri se executa., I 


Z SPWH 


lede/e A -A 


i Bum odojtfore impedouîo 

2. Preampiificator 

3 . Papuc/ cal/u $3 

£ Colier c/e ftiare buc/o 




4 -i q L a i teJ>* 7k * 


>oHh| *y= 

m IIT 11 . 


J Wsx/F Sr2Spf 


. ss 


O 


O 


O 

b/ ( 

0 


3o | n , x^ 


Î5 

& s 


1 ^ 

+ srf/ 



trare în receptorul TV. Cu ajutorul 
lui R2 se stabileşte punctul de func¬ 
ţionare al tranzistorului T2. Consu¬ 
mul montajului nu depăşeşte 20 mA. 
Cîştigul realizat este de ordinul a 25 
dB, la un factor de zgomot de maxi¬ 
mum 4 dB. 

Amplificatorul se realizează în aer, 
într-o cutie metalică din tablă sub¬ 
ţire (de 0,5 mm grosime), conform 
figurii 6. 

Modul de aşezare a pieselor în cu¬ 
tie este prezentat în figura 7. Datele 
bobinelor de acord şîni identice ca 
şi la preamplificator. în căzu! în care 
nu se dispune de condensatoare de 
trecere de 1 nF se poate adopta o 
soluţie de compromis prezentată în 
figura 8. Se taie o bucată de cablu 
coaxial, de 15 mm lungime, se înde¬ 
părtează învelişul exterior şi tresa. 
Se curăţă capetele, menţinînd un 
tronson cu izolaţie (de PVC) de lun¬ 
gime 7 mm. Se introduce în orificiul 
de 0 3,5 mm, se rigidizează cu o pi¬ 
cătură de iac şi se face o decuplare 
cu ajutorul unui condensator de 1 
nF lipit cît mai scurt. La intrarea în 
amplificator se utilizează o trecere 
în sticlă, iar bobina de şoc Lş este 
identică cu L3 de la preamplificator. 

Alimentarea celor două amplifica¬ 
toare se realizează de la o sursă sta¬ 
bilizată de tensiune, conform figurii 
9. 

După realizarea practică se trece 
la reglarea pe televizor a preamplifi- 
catorului şi amplificatorului. Pentru 
aceasta se conectează antena la ca¬ 
blul’ de Coborîre printr-o buclă de. 
adaptare şi se fixează selectorul de 
canale pe canalul dorit (6—-12), pe 
care se transmite programul care ne 
interesează. 

Trebuie parcurse următoarele 
etape: 


— se ia preamplificatorul fără bu¬ 

clă şi ăe intercalează între antenă şir 
receptorul IV; ’ 

— se alimentează cu tensiune şf 

se măsoară consumul; f 

—■ prin ajustarea condensatoare¬ 
lor trirner CI şi C3 se urmăreşte pe 
ecran obţinerea unui contrast ma¬ 
xim al imaginii şi o corectâ^audiţief 
sonoră; . ! 

— se fixează capacuj preamplifi- 

catorului, se fixează, bucla-şi se 
montează lingă antenă, conform: in¬ 
dicaţiilor prezentate anterior; * , ! 

— se asigură alimentarea prin ca¬ 
blul coaxial şi., se urmăreşte irnagi-’ 
nea pe TV, care trebuie să fie mai 
puţin zgomotoasă, obţinîndu-se un 
raport semnal-zgomot mai .bun; 

— se reglează amplificatorul în 
circuit, se alimentează cu tensiune 
confom figurii 9, efectuîndu-se mă- * 
surarea curentului absorbit; 

— se reglează" pe rînd trimerele 
C2, C5, Ci 2 şi semi regi abil ui R2 
pînă se obţin o imagine optimă şi o 
audiţie sonoră de calitate. 

Dacă se .lucrează îngrijit, cu piese 
de bună calitate şi verificate în. prea¬ 
labil, montajele vor funcţiona bine, 
oferind o recepţie TV de bună cali¬ 
tate. 

BIBLIOGRAFIE: 

1. Tehnîurn nr. 6/1986, pag. 7. 

2. Mihai fîăşoiu, Mucenic Băşoiu 
— Recepţia de calitate „TV, Editura 
Tehnică, Bucureşti, 1983. 

3. A. Gămulescu — Construcţii de 
amplificatoare tranzistorizate pentru 
antene TV, Editura Tehnică, Bucu¬ 
reşti, 1974. 


4 L 


tu 

Inpi/t 


m 




cC-' 7 ?T 


odcufrit 



DETECTOR DE NIVEL AL LICHIDULUI 

Sng. M. AUREL T.. "rT . J 


De multe ori, atît în industrie, cît şi în utilizări casnice, este necesar să 
se determine nivelul unui lichid într-o incintă. Circuitul descris este deo¬ 
sebit de simplu şi poate fi utilizat ca sesizor de maxim sau minim, corelat 
cu un sistem de indicare simplu sau interfaţat cu un sistem de monitori-^ 
;; zare ■ mai ■ sofisticat. 

Circuitul funcţionează după cum urmează; în absenţa lichidului, pe in¬ 
trarea inversoare a AO (741) există un potenţial de cea 5 V, obţinut 
din divizoru! R1, R2. Rezistenţele R3 şi R4 stabilesc o tensiune de refe¬ 
rinţă de +2,5 V pe intrarea neinversoare a AO (care lucrează ca un com¬ 
parator). în aceste condiţii, tensiunea la ieşirea AO este de aproximativ 
—3,56 V, care blochează tranzistorul TI, astfel că pe R5 tensiunea este 
0 V. 

Atunci cînd lichidul atinge senzorul (format din două piăci rezistente la 
acţiunea lichidului monitorizat) şi curentul ce trece între ceîe două plăci 
depăşeşte 1,4 nA, pe rezistenţa R2 apare o cădere de tensiune faţă de 
masă ce depăşeşte 300 mV. AO va debita la ieşire o tensiune de cca 4,5 
V, care va produce saturarea tranzistorului TI. Pe rezistenţa de sarcină 
R5 din .emitorul lui TI tensiunea va atinge valoarea de aproape 4 V, sufi¬ 
cient pentru a servi la comanda unui indicator optic, sonor etc. 




BIBLIOGRAFIE: 

Colecţia „Tehnium" 1980—1989 
Electronic Design, sept. 1989 





LEOBIECTIVUL 


TAIR 11 A- SERVICE 


se-vor folosi numai şurubelniţe 
adecvate, avînd lama de grosime cei 
mult egală cu lăţimea crestăturii 
ştiftului. Utilizarea unor şurubelniţe 
grosolane conduce la uzura şi de¬ 
formarea crestăturii şi implicit la im¬ 
posibilitatea de a extrage ştiftul Sînt 
recomandate şurubelniţele mici din 
trusa de ceasornicărie care se g㬠
seşte în comerţ; 

- — extragerea unui ştift filetat se 
face prin apăsarea uşoară cu podul 
palmei în mînerul şurubelniţei pen¬ 
tru a asigura contactul lamei cu am¬ 
bele flancuri ale crestăturii, simultan 
cu rotirea şurubelniţei cu un cerc 
complet, urmată de revenirea în 
sens invers o jumătate de cerc. Prin 
aceasta se produce curăţarea filetu- 
iui de eventuala unsoare uscată sau 
vopsea de la sigilare şi se preîntîm- 
pină ieşirea accidentală a lamei din 
crestătură, ce ar conduce la defor¬ 
marea marginilor crestăturii şi filetu-«* 
lui găurii. Pentru amorsarea desfile- 
tării se pot folosi 1—2 picături de 
acetonă; 

— fiecare pereche de piese file¬ 
tate este asjgurată cu minimum un 
ştift filetat. în dreptul acestor ştifturi 
fabricantul a executat în piesa care 
este apăsată un mic locaş conic în 
care pătrunde vîrful ştiftului, avînd şi 
rolul de a asigura reproductibilitatea 
poziţiei celor două piese la montare. 
Prezenţa acestor locaşuri simplifică 
mult procesul de asamblare, deoa¬ 
rece fiecare inel va fi înşurubat pînă 
cînd prin gaura de ştift se zăreşte 
locaşul conic; 

— la demontare este interzisă for¬ 


ţarea unor piese care refuză să se 
deşurubeze. Se va verifica încă o 
dată dacă nu există vreun ştift de 
blocare nedesfâcut. După demonta¬ 
rea pieselor filetate cu pas fin, filetul 
se şterge cu o cîrpă moale pînă la 
îndepărtarea completă a prafului şi 
unsorii, apoi se ung din nou; 

— ştiftitrile fiind mici, se pierd 
foarte uşor. Se recomandă ca toate 
operaţiile de demontare să se exe- 


Teleobiectivui TAIR 11A este rea¬ 
lizat pe baza schemei optice de tele- 
sistem, avînd două grupuri de len¬ 
tile; grupul anterior, cu acţiune con¬ 
vergentă, ia mică distanţă,-în spatele 
căruia sînt amplasate diafragma de 
tip iris şi grupul posterior, divergent. 

Această -schemă optică prezintă 
avantajul că, la o distanţă focală 
mare, lungimea tubului mecanic re¬ 
zultă considerabil mai scurtă. 
Schema optică este definită con¬ 
structiv prin elementele optico-geo- 
metrice ale lentilelor, cît şi prin dis¬ 
tanţele precise dintre lentile, mate¬ 
rializate prin elementele monturii. 
Din punct de vedere mecanic, mon¬ 
tura. este compusă dintr-o parte fixă, 
prin intermediul căreia obiectivul se 
înşurubează în aparat, şi o parte 
mobilă ce conţine toate piesele op¬ 
tice şi care se poate deplasa în tim¬ 
pul operaţiei de punere la punct. 

în cadrul practicii fotografice,, te¬ 
leobiectivul poate suferi, o serie de 
defecţiuni a căror depanare este la 
îndemîna oricărui amator cunosc㬠
tor a! noţiunilor elementare de op¬ 
tică şi mecanica obiectivelor în ca¬ 
tegoria defecţiunilor care pot fi înl㬠
turate la nivelul unui amator sînt cu¬ 
prinse. curăţarea de praf a lentilelor 
interioare, curăţarea şi ungerea file- 
tului de mişcare ce asigură ghidarea 
în cadrul punerii la punct, cît şi cu¬ 
răţarea, ungerea şi aşezarea în pozi¬ 
ţia corectă a lamelelor diafragmei. 

înainte de a începe demontarea 
obiectivului, trebuie reţinute urm㬠
toarele indicaţii generale; 

— la demontarea ştifturilor filetate 


cute pe o coală de hîrtie albă, iar 
ştifturile să se depoziteze pe un 
magnet; 

— operaţiile de demontare se vor 
executa pe un timp uscat, într-o ca¬ 
meră încălzită şi lipsită de praf. 

Demontarea începe prin deşuru- 
barea celor trei ştifturi de pe inelul 
distanţelor 1 (fig. 1) atît cît este ne¬ 
cesar pentru a-l extrage fără efort. 
După îndepărtarea inelului distanţe- 


milivoiţilor (structură fizică de cva- 
dripol, lipsa buclei de masă, traseu 
de masă gros de minimum 3 mm 
etc.). După plantarea componente¬ 
lor electrice pe plăcuţa de cablaj im¬ 
primat se reverifică montajul, în spe¬ 
cial amplasarea corectă a circuitului 
integrat /3M381AN. Montajul se ali¬ 
mentează de la o sursă de tensiune 
stabilizată, care are, totodată, un fil¬ 
traj foarte bun. 

în cazul în care constructorul 
amator întîmpină dificultăţi la pro¬ 
curarea componentelor ce consti¬ 
tuie blocul reacţiei negative, se pot 
alege alte valori apropiate, recaicu- 
lîndu-se valorile componentelor 
conform următoarelor reiaţii; 

,1 - R4C5; t2 = -M- R - 7 + Re > , C7 


păstrarea performanţelor montajelor 
în privinţa raportului semnai/zgo¬ 
mot, valoarea rezistenţei R4 nu se 
modifică, iar valoarea grupului R9 + 
R10 se poate modifica doar în Urni¬ 
tele ±10%. 

înainte de alimentarea montajului 
se ştrapează intrările acestuia. După 
alimentare se verifică prezenţa ten¬ 
siunilor statice de funcţionare (ten¬ 
siuni măsuratp faţă de masa monta¬ 
jului). Tensiunea de 12 V de la ieşi¬ 
rile celor două amplificatoare opera¬ 
ţionale proprii circuitului integrat 
^M38IAN se obţine prin acţionarea 
cursoarelor potenţiometrelor semi- 
regiabite R3 şi R3’. Amplificarea ge¬ 
nerală a montajului se poate modi¬ 
fica (în sensul micşorării ei) îp func¬ 
ţie de sensibilitatea dozei magnetice 
folosite, schimbmd în limite de 15% 
valoarea rezistenţei R6 (R6’): 


FILTRU DE ZGOMOT 


(URMARE DIÎ^PÂG. : S)" : 

este f t --203 Hz (A=-3dB). Păstrarea 
unui coeficient unitar de transmisie 
a fiecărui etaj de tip repetor pe emi- 
tof s-a realizat prin îndeplinirea ega¬ 
lităţi R15=G,75.R16 (R15’=0,75.R16’) 
pentru capacităţi egale ale conden¬ 
satoarelor CIO, Cil şi CIO’, cir. 
Atenuarea de 32 dB. 25 dB şi 10 dB 
introdusă de filtru! de zgomot pen¬ 
tru frecvenţele de 25 Hz, 50 Hz şi 
100 Hz unui canal corespunde si¬ 
multan cu gradul de adiţie ai sem¬ 
nalului de frecvenţă joasa la celălalt 
canal. Datorită considerentului că 
efectul stereo slăbeşte în mod sensi¬ 
bil pentru semnale audio cu frec¬ 
venţa sub 400 Hz şi practic dispare 
ia frecvenţe sub 200 Hz, filtrul de 
zgomot tip RUMBLE nu distorsio- 
neazâ repartiţia semnalelor de frec¬ 
venţă joasă pe cete două canale. 
Tranzistorul T3 este amplasat în ca¬ 
drul montajului ca sursă de tensiune 
stabilizată, necesară polarizări tran- 
zistoarelor T2 şi T2 1 . Prin interme¬ 
diul rezistenţelor R21 şi R22 se rea-' 
hzeaza polarizarea în curent conti- 
nuu 3 tranzistoarelor T2 şi T2\ iar 
datorită valorii lor mari ele nu afec¬ 
tează funcţionarea montajului în^pri- 
vsnţa semnalelor audio prelucrate de 


cele dona canale. Din emitoareie 
tranzistoarelor T2 şi T2’, semnalele 
S/ şi D f prelucrate ajung la ieşirea 
montajului prin intermediul grupuri¬ 
lor CI2—R18 şi CI2’—R18’. Limita- 1 
torul de zgomot poate fi scos din 
funcţiune prin deschiderea comuta¬ 
torului K, iar în acest caz: cele două 
semnale S r şi D r ajung nemodifi¬ 
cate la ieşirea montajului. 

Realizare şi montaj 

Pentru realizarea practică a mon¬ 
tajului se folosesc componente elec¬ 
trice de cea mai bună calitate, în 
scopul obţinem performanţelor esti¬ 
mate iniţial. Montajul se realizează : 
pe o plăcuţă de sticlostratitex dublu 
placat cu folie de cupru. Una dintre 
plăcile de cupru constituie ecranul. 
Pentru a nu scurtcircuita terminalele 
corn po nentelo r, îrv I o eu rile de tre¬ 
cere a lor se îndepărtează cuprul cu 
ajutorul unui spiral de diametru 0=3 
mm (fără a găuri şi sticlostratitexul). 

: Traseele cablajului imprimat de pe 
cealaltă faţă- a plăcuţei dubiu pla¬ 
cate trebuie să respecte cu stricteţe 
toate regulile impuse de montajele 
care amplifică semnale de ordinul 


+ R8) • C6. 

In scopul obţinerii valorilor finale 
calculate pentru fiecare rezistenţă 
sau capacitate, se pot face amplasa¬ 
mente serie sau paralel utiliztnd va¬ 
lorile standardizate. Nu este permjsâ 
amplasarea a mai mult de două 
componente serie sau paralel. Valo¬ 
rile obţinute pentru constantele de 
timp, în urma realizării montajului 
cu noile componente calculate, nu 
trebuie să depăşească valorile im¬ 
puse cu mai mult de ±1%. Pentru 


După efectuarea măsurătorilor şi re¬ 
glajelor, montajul se ecranează 
complet, folosind o cutie metalica 
din tablă de fier cu pereţii groşi de 
cca 1 mm. Montajul se rigidizează în 
interiorul complexului electroacustic 
unde va funcţiona (pick-up sau sta¬ 
ţie de amplificare). Legăturile galva¬ 
nice doză-limitator de zgomot-co- 
: rector de ton se realizează obligato¬ 
riu folosind conductoare ecranate. 


TEHNIUM 1/1990 














lor, se. pot studia elementele consti¬ 
tutive ăle cinematicii obiectivului: 
corpul fix 3 (fig. 2), care se înşuru¬ 
bează în aparatul de fotografiat şi 
poartă indicele scării distanţelor şi 
scala de profunzime, şi partea mo¬ 
bilă 2, conţinînd cele două grupuri 
de lentile. Mişcarea se realizează 
prin filetul cu mai multe începuturi, 
4, limitele scalei distanţelor fiind 
materializate mecanic prin cîte un 
opritor montat pe fiecare din cele 
două corpuri. Următorul pas în de¬ 
montarea obiectivului constă în de- 
şurubărea capacului 2 (fig. 1). Pen¬ 
tru aceasta se desfac ştifturile care 
îl asigură, şi se deşurubează pînâ 
poate fi glisat spre dreapta, peste fi¬ 
letul de mişcare. Dedesubt se vede 
mecanismul de antrenare al diafrag¬ 
mei printr-un ştift parţial filetat, 1 
(fig. 2), cît şi un nou ştift ce asigură 
contra desfacerii îmbinarea filetată a 
monturilor celor două grupuri de 
lentile. Prin extragerea acestui ştift 
şi deşurubare, obiectivul se separă 
în două părţi (fig. 2). Partea ante¬ 
rioară cuprinde grupul convergent 
de lentile şi mecanismul diafragmei, 
iar cea posterioară conţine lentila 
divergentă îri montura ei, care culi- 
sează pe filetul de mişcare-în raport 
cu montura care se înşurubează în 
aparat. După înţelegerea schemei de 
principiu a • obiectivului, se poate 
trece fa operaţiile de curăţare şi re¬ 
parare. 


pierderea calităţilor obiectivului. 

DEMONTAREA DIAFRAGMEI se 
va face numai în caz de strictă ne¬ 
cesitate (atunci cînd, în urma unor 
şocuri, cîteva lamele au părăsit loca¬ 
şurile lor), deoarece operaţiile de 
montaj al lamelelor în poziţia iniţială' 
sînt deosebit de anevoioase, De¬ 
montarea se face prin deşurubarea 
ştiftului antrenor 1 (fig. 2) şi extra¬ 
gerea inelului elastic 5. Prin răstur¬ 
narea obiectivului, inelul crestat 6 va 
cădea împreună cu grupul de la¬ 
mele. Pentru repunerea lor în loca¬ 
şuri, în lipsa unui dispozitiv adecvat, 
se va aplica algoritmul de mai jos. 
Se acoperă ultima lentilă a grupului 
convergent cu o rondelă de htrtie 
tăiată la dimensiune, se aşază su¬ 
gestiv lamelele una peste alta cu 
ştifturile în găurile din montură, ast-' 
fel încît capătul rotunjit să fie cu 
ştiftul în sus. Această aşezare se 
poate face numai în poziţia cores¬ 
punzătoare diafragmei complet des¬ 
chise, cînd marginea exterioară a 
fiecărei lamele se sprijină de perete. 
După aşezarea a aproximativ 2/3 din 
lamele, pentru continuarea operaţiei 
este necesară menţinerea celor deja 
aşezate pe circumferinţă cu două 
degete. Atunci cînd toate lamelele 
sînt corect aşezate, avînd ştifturile 
inferioare introduse în locaşuri, se 
presează întreaga coroană spre pe¬ 
rete pentru ca ştifturile superioare 
să se aşeze echidistant. Se apucă 


BREVIAR DE CALC 


(URMARE DIN PAG. 9) 


--impulsul maxim de curent 
prin diode 

Imax —3,5-l 0 

— tensiunea alternativă dm se¬ 
cundarul de !T 


U2 - 0,75U o + —-— (V) în 

530 bele 

intensitatea din înfăşurarea de celui; 


(mA), unde 


io ^ÎJ~l7 (fl) 

— factorul de pulsaţie la intrarea Pen 
circuitului de filtrare: derâ: 

300* l 0 

p 0 _ —-— (o /o ) Fiitr 


curenţi mai mari de 20 mA i..> a 
produsul LC este mai mic de INC 
utilizează filtrul cu o celula. Pentru 
L.C > 200 se va utiliza un filtru cu 
două celuie. Capacitatea conden¬ 
satorului O se ia egala cu a C ! 'nd: o- 
satorului,Oo. 

Filtrele R C • sînt foibsiîe eu 

curenţi mici, sub 20 mA. 

. Pentru R.C < fOG 000 se folo¬ 
sesc filtre cu o celuia, iar pentru 
RC > 100 000 se utilizează filtre cu 
două celule. 

Pentru redresorul monoalternanţă,: 

pentru o celulă avem: 

rr 2 000 P Q 


în cazul redresării în punte, în¬ 
făşurarea de înaltă tensiune (IT) are 
valoarea tensiunii alternative la 
jumătate faţă de montajul prece¬ 
dent; 

—- tensiunea .inversă Uinv - 1,5*U 0 

— impulsul maxim de curent 
Imax - 3,5*l 0 

— rezistenţa transformatorului 

„ 830*U o 

r tr ~ -—~ ( fi ) 

»0 i/Uo-S G 

— tensiunea din înfăşurarea de 


iar pentru două celule: 


curentul 


Pentru redresorul Dia’.t&rn -soi* 
pentru o celulă avem. 

1 500 po 


curentul II 


capacitatea condensatorului 


iar pentru două celuie- 


Pentru ambele cazuri, pentru o 
celulă avem: 

:oR 


— tensiunea pe condensator 

Uco =■ t,2*U 0 (V) 

— factorul de pulsaţie la intrarea 
circuitului, de filtrare: 

300 • I o 


1 000 000 

iar pentru două celule avem: 
u " U ° 1 000 - 


CURĂŢAREA LENTILELOR 


5. Filtrele de netezire, a pulsaţii¬ 
lor curentului redresat. în mod cu¬ 
rent se utilizează filtre de tip RC 
pentru curenţi, sub 20 mA şi LC pen¬ 
tru curenţi ce au valori mai mari de 
20 mA (fig. 4). în funcţie de etajul 
alimentat, factorul de pulsaţie ad¬ 
mis la ieşirea filtrului are valori dife¬ 
rite. Pentru orientare, în tabelul 
alăturat sînt cuprinse valorile facto¬ 
rului de pulsaţie admis pentru dife¬ 
rite montaje. 

Filtre LC 

în cazul unui redresor monoalter- 
nanţâ (cu o diodă), pentru filtrul cu 
o celulă avem: 


inelul crestat 6 cu două degete în 
opoziţie şi se introduce în alezaj 
peste ştifturi, avînd grijă ca gaura 
şurubului de antrenare a diafragmei 
să se găsească la capătul canalului 
din montură. Dacă unele ştifturi re¬ 
fuză să pătrundă în crestături, ele 
pot fi uşor împinse cu şurubelniţa. 
Se introduce, şurubul de antrenare 1 
şi se blochează inelul crestat cu ine¬ 
lul elastic 5. în final se extrage hîrtia 
de filtru, se controlează starea de 
curăţenie a lentilei şi funcţionarea 
diafragmei. 

Pentru montare, operaţiile se suc¬ 
ced în ordine inversă: se verifică 
starea suprafeţelor lentilelor, se in¬ 
troduce calpul 2 (fig. 1) pe filetul 
de mişcare şi se asamblează montu¬ 
rile grupurilor de lentile. Poziţia ini¬ 
ţială este atinsă la înfiletare atunci 
cînd pe fundul găurii de blocare se 
zăreşte locaşul conic pentru vîrful 
ştiftului. După asamblarea monturi¬ 
lor se înfiletează capacul şi se asi¬ 
gură cu ştifturile prevăzute. Ultima 
operaţie este montarea inelului dis¬ 
tanţelor, astfel încît lungimii maxime 
a obiectivului să-i corespundă pe 
scala distanţelor cjradaţia infinit. Şi 
această montare este facilitată de 
existenţa locaşurilor conice pentru 
vîrfuriie de ştifturi. Remontarea se 
încheie obligatoriu prin verificarea 
tuturor scalelor obiectivului, care 
trebuie să se deplaseze între poziţi¬ 
ile limită determinate de indici. 


Datorită tirajului mare al părţii op¬ 
tice în cadrul operaţiilor de punere 
la punct, între cele două grupuri de 
lentile pătrund curenţi de aer care 
antrenează fire de praf din cavităţile 
vecine. Existenţa acestor impurităţi 
se poate constata după o folosire 
mai îndelungată a obiectivului, prin 
observarea sistemului optic prin len¬ 
tila posterioară. Pentru curăţarea 
lentilei negative şi a dioptrilor exte¬ 
riori ai grupului convergent se pro¬ 
cedează astfel: cu un tampon de 
vată îmbibat în eter se şterge supra¬ 
faţa de sticlă, efectuînd mişcări rota*- 
torii. Orice apăsare asupra lentilei 
este interzisă deoarece deteriorează 
acoperirile antireflex. în final se 
şterge cu un tampon de vată uscată 
şi se acoperă cu un capac contra 
depunerilor de praf. Peste lentila 
frontală se montează filtrul UV, şi el 
curăţat ca mai sus. Nu se reco¬ 
mandă demontarea în continuare a 
grupului convergent din montura sa, 
deoarece acesta este mult mai puţin 
afectat de pătrunderea prafului între, 
lentile, iar lentilele constituente sînt 
fixate cu inele filetate, a căror de¬ 
montare necesită scule specializate. 
De asemenea, riscul de aşezare re¬ 
ciprocă incorectă a lentilelor, este 
mai mare, iar nerespectarea distan¬ 
ţei exacte dintre lentile conduce la 


Formulele de calcul prezentate 
satisfac pe deplin cerinţele con¬ 
structorului amator şi îi uşurează 
un caicul rapid şi eficient al elemen¬ 
telor constructive. 

De multe ori este nevoie de verifi¬ 
carea pnn caicul, în funcţie de com¬ 
ponentele de care se dispune, pen¬ 
tru a se vedea dacă acestea satisfac 
nevoile impuse de-montaj. 


FACTOR PULSAŢIE 


SARCINA FILTRULUI 


Etaj final AF în contratimp (push-pui!) 


Difuzoare - electrodinamice cu înfăşurare de 
excitaţie 


Etaje amplificatoare de semnale de nivei mic 

■ ' — ' 


si foarte mtc (microfon, doză magnetica etc.) 

. 0,001- 

-0,002 

Etaje AF de nivel mediu, etaje de detecţie 

0,01 

-0,05 

Etaje RF, FI, mixere 

0,02 

-0,1 

Etâj final AF simplu 

0,1- 

-0,5 


TEHNIUM 1/1990 





SF145 




Montajul recomandat ca avînd bune performanţe este destinat a 
Jechioa un receptor pentru banda de 2 rn ce are valoarea mediei frec¬ 
venţe de 10,7 MHz. Frecvenţa generată de oscilator este cuprinsă în- 
jţtre 44,433 si 45.1 MHz, din care după o triplare şe obţin 133,3—135,3 
MHz. 

;i Bobina conţine 3,5 spire CuAg 1, bobinate pe o carcasa cu diame- 
jtrul de 4,5 mm, prevăzută cu miez din cupru. Acordul se realizează cu 
idioda varicap. 

I ' " FUNKAMATEUR, 9/1983 


MINIORGÂ 


!ţ5...3pkâ 


: Montajul se alimentează de.la o sursă de 12 V, care poate 'fi un 
acumulator sau. un redresor, şi foloseşte becuri tip auto {15—45 W). 

Separarea canalelor se face cu filtre RC, ia care diferă numai valoa¬ 
rea condensatoarelor C. Astfel, pe primul canal C = 1 nF; pe canalul 
ăl doilea C - 3,3 nF iar pe al treilea canal C = 10 nF. 

Transformatorul Tr are secţiunea miezului de 2—3 cm 2 , în primar 
avînd. 150.de' spire..0.0,3.mm,, iar în secundar. 1 500 de spire 0 0,15 
mm. Şocul din anoda tiristoruiui este format din 20—30 de spire Cu- 
Em 0 0,3 mm bobinate pe miez de ferită cu diametrul de- 5 mm. 

HORYZONTY TECHNIKE, 7/1989 




100 kg » 


|ăljjF/25V 


,BC108 


13,5 k fi 


KANAt II 
■ KANAfc. III 


40673,40820 


RADIOBALIZĂ 


BF 679, 
BF451 


Construită cu puţine piese, această radiobaliză lucrează în' banda 
de '2' m şi poate fi utilizată la antrenarea sportivilor pentru RGA. Emi¬ 
ţătorul are .frecvenţa stabilizată cu un cuarţ ce oscilează pe 36 MHz. 
[ Circuitul' oscilant din emitor rezonează pe 12 MHz, iar circuitul din 
colector rezonează pe. 144 MHz.-:, 

, Semnalul de la oscilator este aplicat unui tranzistor MOSFET dublă 
poartă, tranzistor care primeşte şi semnal de aproximativ 1 000 Hz, 
produs de un circuit integrat. 

Baliza nu transmite clasicele semnale pentru identificarea emiţătoa¬ 
relor RGA, ci un semnal audio permanent. 

Bobina‘L 2 are 5 spire din CuEm 0,8— 1 mm, bobinate pe un diame¬ 
tru de 8 mm (priză la spira 2). 

Bobina L 3 are aceeaşi configuraţie cu L 2 ; înfăşurarea din drena 
are 3 sire, iar cuplajul cu antena are 2 spire. 


36MHh 


BC547B 


ELEKTOR, 7/1989 


Membrii redacţiei revistei „ TEHNIUM" 
mulţumesc tuturor colaboratorilor şi citito¬ 
rilor care au adresat felicitări cu prilejul 
Anului Nou liber 1990. 


©imn_!—i 


TEHMIUM 1/199U 



r 

N ; 

10 . 

v 

& 


13 


1 


— 















Tfrnyca S'Q'p^rroc^rfcr™^ v*w\ ,> t ^ 

în prezent 8—10 GHz şi a'căror de¬ 
scriere poate fi găsită în literatura 

dirt circuitele integrate divizoare de de specialitate, 
frecvenţă prezentate (SP8629, 

SP8680B, 11G9Q) au şi ieşiri spe- BIBLIOGRAFIE: 

ciale pentru legătura directă cu cir¬ 
cuitele integrate tip ECL (vezi figu- Test equipement for the rădic 
riie 1 b şi 4). amateur — ediţia 1978 

în afară’circuitelor prezentate în Radio Communications, 6/1979 

acest articoi, pe pian mondial se GQ-DL 8/1980 

produc şi alte tipuri de circuite inte- DUBUS 3/1986, 3/1987, 3/1989 

grate divizoare de frecvenţă la care Documentaţie PL.ESSEY, 


CURMARE DIN PAG. 13) 


EXTINDEREA 
DOMENIULUI 
DE MĂSURARE 
AL FRECVENŢMETRELOR 


IF D-50010 

5GHz Divide-by-4-Static Prescaler- 


RFINPUT 


de io baza de timp 
a frecvenţmcfruiuT 


spre baza de timp 


fora prescaler 


RF 0UTPU' 


cu prescaler 


Schema de conectare a circuitului divizor de frecvenţă $ GHz : 4 
ÎFD — 50010. (Âvantek) 

t Siguranţa ulfra-rapîdd 

412V - 1 7605 1- - f- - : -*ILentare 

' lOOmA iy5,6v prescaler 

, ./;/ Ţ/Z'enff"''" ;';■/( 


Circuit de. protecţie, la supratensiuni accidentala a circuitului integrat 

prescaler. ' ■# 


Divizor suplimentar t/4 pentru baza de' timp a frecvenţmetrului 




BARIERA IR 


(URMARE DIN PAG. 4) 


de impulsuri IR cu frecvenţa de or¬ 
dinul zecilor sau sutelor de hertzi. 
Pentru probe putem utiliza cu bune 
rezultate un fascicul luminos emis 
de un bec cu incandescenţă care se 
alimentează (direct sau prin 
transformator) de la reţeaua de 220 
V/50 Hz. 

Urmărind schema de principiu, 
observăm că fotetranzistor ui FT for¬ 
mează cu R1 un divizor al tensiunii 
de cca 8,2 V obţinută din U=12 V 
prin celula de stabilizare suplimen¬ 
tară FMI, DS, C5. Potenţialul punc¬ 
tului median A variază astfel în „rit¬ 
mul" semnalului IR, respectiv în „rit¬ 
mul" în care fotoîranzistoru! îşi m㬠
reşte şi îşi micşorează rezistenţa 
emitor-colector. Âceste variaţii de 
potenţial sînt transmise prin CI 
punctului median B al divizoruiui 
R2---R3, care polarizează static in¬ 
trarea neinversoare a primului ope¬ 
raţional, AOI, sînt amplificate cu un 
cîştig mare în tensiune de către 
.acesta, fiind apoi. aplicate, prin C3, 
intrării neinversoare a lui AG2. 

Observăm că nivelul iluminării 
ambiante a fototranzisîorului (cu lu¬ 
mină vizibilă sau invizibilă, dar ne- 
moduiată în frecvenţă) nu mai ■ are 
influenţă directă asupra montajului, 
datorită cuplajelor capacitive prin 
Ci şi C3. Pentru, a obţine însă o 
bună sensibilitate, fără a fi necesară 
ajustarea rezistenţei R1. se reco¬ 
mandă ca fotoţranzistorul să fie to¬ 
tuşi ferit de sursele importante de 
lumină ambiantă şi. în orice caz bine 
ferit de lumina directă a becurilor 
alimentate de la reţea. Experimental 
s-a constatat o sensibilitate foarte 
mare a montajului (reglabilă din R4) 
astfel îneîî şi lumina unui bec cu in¬ 
candescenţă de 100 W, reflectată de 
un perete, putea comanda elibera¬ 
rea releului de la distanţe-de ordinul' 
metrilor. 

Analizînd în continuare schema, 
observăm că operaţionalul A02 este 
în configuraţie de redresor fără prag 
pentru semiaiterrianţele pozitive. în 
absenţa semnalului de comandă, 
tensiunea de la ieşirea lui A02 (la 
bornele lui R7) nu este zero, cum 
ne-am fi aşteptat (intrarea neinver¬ 
soare la masă prin R6), ci de aproxi¬ 
mativ 1,9 V. Noi vrem ca în această 


situaţie reieuî Rel să fie a.ncîanşat, 
adică tranzistorul T2 în conducţie, 
iar TI blocat. Pentru a asigura blo¬ 
carea Sui TI, trebuie să „scăpăm" 
într-un fel de tensiunea reziduală 
menţionată, de pildă prin introduce¬ 
rea în serie cu baza lui TI a diode¬ 
lor D2 şi D3 figurate în schemă 
(eventual trei-patru diode obişnuite 
de comutaţie, prin tatonare experi¬ 
mentală). 

La aplicarea semnalului de co¬ 
mandă, tensiunea redresată de A02 
şi fiitrată de C4 se adaugă ia valoa¬ 
rea reziduală de cca 1,9 V, coman- 
dînd, prin R8, R9, D2 şi D3, intrarea 
în conducţie a lui TI, blocarea lui 
T2 şi implicit eliberarea reieului. 

Experimentarea montajului se în¬ 
cepe de la „coadă", respectiv de la 
comutatorul TI—T2. Se alege un re¬ 
leu cu anclanşare fermă la mai puţin 
de 12 V (9 -e ii V), cu rezistenţa bo¬ 
binei de cel puţin 300 ll şi, bineînţe¬ 
les, prevăzut cu grupurile necesare 
de contacte de lucru. Se montează 
reieuî, dioda de protecţie D4 şi tran¬ 
zistorul T2, se alimentează cu 12 V 
conform schemei şi se alege experi¬ 
mental R10 astfel - ca releu! să an- 
clanşeze ferm, cu o cădere de ten¬ 
siune emitor-coiector pe T2 mai 
mică de 1 V (orientativ, R10 poate fi 
între 10 şi 47 kii). Este uîii, pentru 
etapa de probe, să se „marcheze" 
starea releului cu ajutorul unor 
LED-uri diferit colorate, alimentate 
prin intermediul contactelor de lu¬ 
cru ale acestuia (de exemplu, un 
LED verde să ardă cînd releul se 
află în repaus, iar unui roşu atunci 
cînd reieuî este anclanşatj. 

în continuare se montează celula 
de stabilizare R11, D5, C5, cu valori 
necritice, obţinîndu-se astfel tensiu¬ 
nea de cca 8,2 V cu care se alimen¬ 
tează partea din faţă a schemei. 

Se conectează TI provizoriu cu 
baza în aer. Se verifică apoi comuta¬ 
torul, legînd între baza iui TI şi +12 
V o rezistenţă de 47 -f 100 kii; releu! 
trebuie să se elibereze ferm, reve¬ 
nind la starea anclanşat atunci cînd 
înlăturăm rezistenţa. 

Etapa următoare constă în monta¬ 
rea redresorului fără prag, respectiv 
a grupului A02, R6, Dl, R7 şi C3, 
precum şi a celulei de filtrare — ii- 
mitare R8, G4, R9. Aici intervine ta¬ 
tonarea diodeior D2, D3 astfel ca la 
alimentarea montajului releu! să an- 


danseze ferm, dar totuşi TI să nu {Jutem acum trece ia montarea 

fie depărtat prea mult de pragul in- amplificatorului cu AOI, inclusiv a 

trăriî sale în conducţie. Amatorii divizoruiui R1 —FT, după care nu ne 

care nu posedă diode de referinţă în mai rărnîne decît să ajustăm din R4 

direct (QRD4) pot monta în locui lui cîştrgul în tensiune necesar. 

D2—D3 diode de tip 1N4148, în nu- Semnalul de comandă poate fi, 

mărul minim necesar. Atenţie, nu pentru probe, fasciculul luminos 

putem conta pe o cădere în direct emis de o 'lanternă al cărei bec îl 

de cca 0,7 V pe diodă, curentul ab- vom alimenta, prin transformator 

sorbit fiind reiativ mic. adecvat, de la reţea. Mai simplu 

După obţinerea situaţiei dorite, chiar, putem orienta fotoîranzistoru! 

verificăm funcţionarea blocurilor înspre o veioză aprinsă (bec din lus- 

montate, astfel: ia terminalul liber al tră etc.), de ia o distanţă de 3—4 m 

lui C3 ataşăm un fir conductor pe sau chiar mai mare, constatînd eli- 

care îi ţinem cu mîna de izolaţie; berarea reieului şi, respectiv, an- 

cealaltă extremitate a firului o âtin- clanşarea lui fermă la obturarea fo- 

gem de plusui sursei de 8,2 V. Re- toţra’nzistoruiui. 

Seul trebuie să se elibereze brusc şi în final se trece la realizarea emi¬ 
să revină imediat în starea an clan- ţăîorului IR, după una din schemele 

sat. Dacă vrem să repetăm, proba, prezentate, cu deosebirea că de 

înainte de a aplica un nou impuls data aceasta seva alege» frecvenţă 

pozitiv, trebuie să-l descărcăm pe mai mare. 

C3 (atingem firul ia masă, apoi la + 

8,2 V). 


Rezultatele concursu 1 ui 
„CIRCULAŢIA ’89“ 

în luna decembrie 1989 a avut toc analiza răspunsurilor primite 
CÎF • " - . -1 im- 

„Circulaţia ’89“, organizat de redacţia revistei „Tetini«m“ cu spriji¬ 
nul de specialitate ai Direcţiei Circulaţie din Inspectoratul General 
al Poliţiei. La concurs au .participat peste 500 de elevi, studenţi, 
muncitori, tehnicieni, specialişti din toate judeţele ţării. 

Âvîndu-se îrs vedere formarea unui comportament disciplinat şi 
preventiv pe drumurile publice, cit şi cunoaşterea şi respectarea 
cie către întregul tineret a normelor de circulaţie şi de conduită 
preventivă, analizînd conţinutul scrisorilor 'primite ta redacţia 
„Tehnium", juriul a hotărî! acordarea următoarelor premii: 

Premiul special al revistei „Tehnium" in valoare de 1 900 de lei 
— Mircea Periefeanu, Irstr. Faimoasă nr. 6, ap. 14, sector 1, Bucu¬ 
reşti; premiul special ai revistei „Ştiinţă şi tehnici" în valoare de 
1 000 de lei — Vasile Voicu Bora, Str. Moţilor rtr 4 30, Alba Suita; 
premiile in valoare de 600 de lei următorilor: .Daniei Roman KH- 
nek, Str. Odobescu nr. 14. ap. 8, Timişoara;" Sultana Timar, co¬ 
muna Certefu de Sus, judeţul Hunedoara şl Mihâi!&~Ştefan, Str. 
Dom® m. 3§ Â, Birtad, |«de|u8 Vaslui. 

■ Vor mai fi acordate drept menţiuni cile 5 almanahuri „Ştiinţă şl 
tehnică *90“ şl 5 almanahuri „Tehnium ’90“ următorilor: Dan Var- 
die, Bd. î.B. Tito nr. 2, bl. R2, .ap. 52, sector 3, Bucureşti, Mihai 
Stolerii, Str. C. Negri, bl. D 13, ap. 9, Tg. Ocna, pd. Bacau, Căt㬠
lin Dumitrache, Str, Rîuîui nr, b A 39, ap 'f C mpulur ~j «i p 
C?SL ■ • : ‘ ~ - ’ - . • K- 

L, ap. 11, Sibiu, Aurel Litan, Str. Radovanu nr. 11, bl. 44, ap 11 
sector 2, Bucureşti, Lucian Irimescu sfanţ In eprln a ele 
Ţevi Slatina, Mi «î Str. Cm r 

Dumitrache, Ştr. Tudor Vladimirescu, *. ? ap ^ Mo eşti 

Bacău, Iulian Borş, comuna -Bălţa, jud. 'Hunedoara, şi Mihai Pop, 
Aleea Nouă, bl. 1, ap. 6, Baia Mare, j d Maramur ; 


m 





NAGY'ŞTEFAN — Satu IţAare 
Trebuie să construiţi o antenă ex¬ 
terioară şi recepţia se va îmbunătăţi-. 
MSHÂLCEA : MiRCEA — CIuj-Na- 

poca 

Normal, decodorul se conectează 
la ieşirea discriminatorului şi atunci 
cînd se recepţionează o emisiune 
stereo situaţia este marcată de un 
indicator cu . LED ' şi . de . prezenţa 
semnalului pe cele două canaie. 

■ i Nu trebuie să modificaţi recepto¬ 
rul., ci trebuie întli să vedeţi dacă 
emisiunile recepţionate sînt stereo 
sau mono. 

Scrieţi-ne dacă între timp a sosit 
numărul 0/1989. 

PA VEL GHEORGHE - Rm. Vîlcea 
. Trebuie precizat exact ce este de¬ 
fect, tubul sau transformatorul de li¬ 
nii. 

MARINESCU ALEXANDRU — Con¬ 
stanţa :, 

Radioreceptorul „Gloria" are în 
amplificatorul audio tranzistoarele 
EFT323 şi EFT373 în prefinal şi 
AC180 în etajul final, 

CÂRAGEA EMANUEL ~ Balş 
Nt# aduceţi modificări schemei. 
VILAN GHEORGHE — Jud. 'Galaţi 
Nu totdeauna diodele vâri cap pot 
înlocui condensatoarele, aşa cum 
este şi cazul convertorului dv. 

Vă puteţi procura tranzistoare de 
la magazinele specializate, 
GRIGORAŞ N. — Timişoara 
Distanţa între antene trebuie să fie 
mai mare decît X/2. 

LAZEA LIVIU — Tulcea 
Vom publica în limita spaţiului ti¬ 
pografic. 

MATEESCU ŞTEFAN — Gura Hu¬ 
morului 

Semnalele fiind puternice, trebuie 
să intercalaţi între antenă şi televi¬ 
zor un atenuator (şuntaţi intrarea 
prin tatonare cu diverse rezistoâre 
sau mici condensatoare). 

ŢURLEA CONSTANTIN — Coiibaşi 
Luaţi legătura cu Service „Electro- 
nica'-Sucuresti. 

MURGEAM MARIAN - Bucureşti 
Capete magnetice găsiţi la Maga¬ 
zinul „Muzica" din Calea Victoriei. 
CÎMDEA ŞTEFAN - Bragadîru 
Nu deţinem numerele solicitate. 
IONESCU A, - Piteşti 
Nu deţinem date suplimentare. 
VAS 5 LAC HE Mi HAI — Brăila 
Nu deţinem schema solicitată. 
TĂNASĂ CONSTANTIN — jud. iaşi 
Mai dificil de eliminat perturbaţii!© 
produse de liniile de înaltă tensiune. 


UN GRUP DE TELESPECTA¬ 
TORI DIN RUSE (BULGARIA) 
în oraşul Ruse programul Televi¬ 
ziunii Române Libere poate fi urm㬠
rit pe canalul 6 sau pe canalul 4 TV. 
CĂPRIŢĂ RADU —Bucureşti 
Piesele haşurate pe schiţa dv. sînt 
filtre de bandă special construite. în 
lipsa acestor filtre la amplificator 
puteţi cupla 3 antene TV, şi anume 
o antenă pentru banda I— II; o an¬ 
tenă pentru banda III şi o antenă 
pentru banda IV—V. 

BOLOGA ADRIAN — Şi mleul Sil¬ 
van iei 

Distanţa la care poate fi recepţio¬ 
nat un emiţător de televiziune ca 
programul TV să poată fi urmărit 
permanent şi în bune condiţii de¬ 
pinde de puterea emiţătorului şi de 
forma reliefului între punctul de 
emisie şi punctul de recepţie. 

Că această distanţă să poata fi 
mărită se folosesc instalaţii interme¬ 
diare de amplificare, cum este cazul 
retranslatoarelor, sau, în cazul unor 
obturări locale, al unor translatoare 
pasive formate din două antene, aşa 
cum a fost conceput şi de dv. 

Cu cît antenele conţin mai multe 
elemente cu atît sînt mai directive, 
au un cîştig pronunţat şi un bun ra¬ 
port semnâl/zqomot. 

RIOŞANU MAR8US - jud. Ol» 
Luaţi legătura cu Magazinul 
„pioda", Bd. 1 Mai nr. 126, sector 1, 
Bucureşti. 

N8CA ALEXANDRU — Bucureşti 
Interesant materialul; va fj publi¬ 
cat şi aşteptăm şi alte materiale. 
GEORGESCU M. - Ploieşti 
O schemă de adaptare a turome- 
trului este în curs de experimentare 
şi va fi publicată în curînd. 
APETREî DUMITRU — iaşi 
Aparatele la care vă referiţi se li¬ 
vrează numai întreprinderilor. 
BUCĂTARU ŞTEFAN - Buhuşi 
Poziţionaţi corect capul magnetic 
şi calitatea redării va reveni la 
normal. 

FASOLE VASILE - jud. Buzău 
Nu deţinem datele pentru canalul 
5 al amplificatorului de antenă 
36880. 

Luaţi legătura cu întreprinderea 
constructoare. 


TT 

*r~ 


Canal 

3+UUS 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIM „ROMPRESFILATE- 
LIA" - SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.G.BOX 12—201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRÎVIŢEI 
NR. 64—68. 

Tiparul executat 

la Combinatul Poligrafic Bucureşti 


Comitetul provizoriu de coordonare; 

I. ALBESCU, GH. BADEA, A. CHELCEA, P. JUNIE, 
ALEX. MĂRCULESCU, I. MIHĂESCU, A. ROŞU. 

Colectivul redacţional: 

K. F1LIP, M. GORODCOV, C. CRÂCIUNOIU, 

'C. IVÂNGIOVICS, ALEX. MĂRCULESCU, I. MIHĂESCU, 
C. STĂNCULESCU- 

Secretariat, corectură: 

L. COMĂNICi, E. DINU, M. NiCOLAE, N. PETRE, V. STAN. 


Administraţia: Editura „Presa Liberi- 


470a