Tehnium/1992/9210

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

-ţmm.

ANUL XXII — NR. 263

10/1992

Stimaţi cititori ,

Amplificarea datorată reacţiei pozitive în buclă, a preţurilor are efecte nedorite
şi nebănuite şi asupra noastră a constructorilor amatori.

Iraţional creşte preţul hîrtiei, dar şi mai Iraţional creşte preţul acţiunii de tipărire
a revistei şi ori de cîte ori cerem anumite explicaţii ni se dau exemple preţurile re¬
vistelor similare din unele ţări europene şi ni se recomandă să facem convertibilita¬
tea şi să ne convingem că totuşi TEHNIUM este o revistă care se vinde ieftin.

Am verificat şi noi preţurile cîtorva reviste şi lată ce am găsit: Kunkamateur =
4,50 DM, Elektor = 7,50 DM, Radiotechnika = 69 Ft (4 DM), Radio Televizia Eîektro-
nika = 10 leva, ESM = 6,50 DM, Radio = 5,50 ruble.

Aplicînd ceea ce ne arată în fiecare seară televiziunea, adică pentru 1 DM, tre¬
buie să plătim peste 300 lei, vă lăsăm pe dumneavoastră să calculaţi şi să apreciaţi.

Oricum, noi vom căuta să menţinem un preţ cît mai convenabil pentru revista
TEHNIUM şi vă cerem scuze pentru modificările de preţ aplicate în timp.

Menţionăm în acelaşi timp că cei care au făcut abonamente, vor primi revista la
preţul vechi (redus).

Deci, pe parcursul creşterii preţului de vînzare cu bucata, abonaţii nu mai plă¬
tesc nimic în plus. Şi o sugestie: ABONAŢI-VĂ!

PREŢUL 75 LEI

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM",
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1,

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33,

SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—1 7 60 10/2059

SUMAR

TEHNICĂ MODERNĂ .

Proiectare asistată de
calculator

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ .

Perturbaţii radioelectrice

CQ-YO.

Etaje de putere
Un nou regulament al
radiocomunicaţiilor pentru
serviciul de amator din
România

HI-FI .

Un amplificator audio
simplu

Preamplificator universal

LABORATOR .

Multimetru u, 4315

SERVICE .

CR 1750
Diamant 220

EXPERIMENT .

Sesizor de prezenţă
Comanda automată a
pompei de apă
Sirenă
LOTO

CITITORII RECOMANDĂ .

Ceas cu alarmă

Convertor de tensiune DC/DC

Montaj pentru verificarea

tranzistoarelor

Semne convenţionale

LA CEREREA CITITORILOR ....
LOMO LC-A
Filtru audio
Analogii funcţionale
TTL/CMOS

REVISTA REVISTELOR .

Levis KC-26

MAGAZIN AUTO .

Din destăinuirile unei bujii

PUBLICITATE .7...

pag.

4—5

6—7

8-9

10—11

12—15

16—17

18—19

20—21

' l MG mi Dl P IU !

" l L,® C J l* L

SISTATĂ
DE ■ ■

ICULATOR

Dr. ing. RADU iONESCU ŞERBAN
(URMARE DIM NR. TRECUT)

Includerea în valorile admitanţelor circuitului
complet a celor calculate cu formulele (5—18)
este realizată de instrucţiunile cuprinse în liniile
de program 2955...2965 aparţinînd listei 5.13, in¬
trodusă deja cu prilejul subcapitolului 5.5.1.

5.6.2. Exemplu (O)

Drept exemplu de utilizare a modelului amplifi¬
catorului operaţional (O) am ales o aplicaţie din
domeniul metodelor de generare a semnalelor
modulate în amplitudine cu purtătoare suprimată
şi bandă laterală unică. Anume, ne vom referi la
obţinerea acestor semnale prin metoda defazării,
iar’pentru aceia care nu sînt familiarizaţi cu ea, în
figura 5.27 este înfăţişată printr-o schemă bloc
simplificată.

Semnalul vocal v(t), căruia mai întîi îi este limi¬
tată banda la un interval de frecvenţă cuprins de
obicei între 300 Hz şi 2400 Hz, este trecut prin
două defazoare notate Da şi Da, pentru ca mai
apoi să fie aplicat celor două modulatoare dublu
echilibrate. Trecerea componentelor lui v(t) prin
defazoare nu trebuie să aibă ca efect modificarea
amplitudinii lor, ci numai introducerea unor defa¬
zaje relative cu valori cît mai apropiate de 90°.

Faptul că oscilaţia purtătoare de frecvenţă f,>,
este adusă la cele două modulatoare tot în cva¬
dratură (defazaj relativ de 90°) permite ca prin în¬
sumarea sau scăderea produselor de modulaţie
să se elimine din semnalul rezultat s(t) una dintre
cele două benzi laterale. Atenuarea benzii laterale
nedorite este cu atît mai mare cu cît sînt respec¬
tate mai riguros condiţiile de egalitate a amplitu¬
dinilor şi de defazaje relative de 90°.

Un exemplu simplu de reţea defazoare care
poate fi utilizată în locul blocurilor Da şi Ds din
schema bloc, este cel prezentat în figura 5.28-a.
Tabelul asociat figurii conţine valorile teoretice
pentru rezistenţe-şi capacităţi, calculate impunînd
ansamblului defazoarelor o bandă de la 200 Hz la
3000 Hz (bandă, definită în planul caracteristicii
fază-frecvenţă). în această bandă, abaterea defa¬
zajului de la’valoarea nominală de 90° este teore¬
tic mai mică decît ±1,84°.

Deşi în principiu ne putem apropia în realizarea
practică oricît de mult de valorile teoretice ale
elementelor RC utilizînd combinaţii serie-paralel,
totuşi constructorilor amatori care nu au acces la
o aparatură de măsură suficient de precisă, le
este mai la îndemînă înlocuirea valorilor teoretice
cu cele mai apropiate valori standard (oricum
pentru asemenea aplicaţii se recomandă scara de
precizie 1%). Apare astfel nevoia cunoaşterii anti¬
cipate a„ comportării globale a reţelei în acele
condiţii. în acest scop, figura 5.28-b reia schema
defazorului din figura 5.28-a completînd-o cu o
sursă de semnal avînd rezistenţa internă neglija¬
bilă şi cu o rezistenţă de sarcină arbitrar aleasă
de 1 kfl. Valorile rezistenţelor R1...R4 şi capacită¬
ţilor CI, C2 sînt pentru fiecare bloc defazor în
parte trecute în tabelul alăturat figurii. De aseme¬
nea, pe figură sînt precizate şi valorile parametri¬
lor modelului amplificatorului operaţional de tip
741. Cît priveşte valoarea rezistenţelor R5 şi R 6 ,
aceasta poate fi oricare, respectîndu-se însă! con¬
diţia de egalitate R5 = R 6 .

Lista exemplu 5.8, conţine rezultatele analizei
răspunsului circuitului defazor, mai întîi D b, iar
apoi D/i, la o excitaţie sinusoidală pentru cîteva
frecvenţe cuprinse în intervalul de la 200 Hz pînă
la 3000 Hz. Rezultînd execuţia programului în
aceeaşi gamă de frecvenţe însă cu un pas de nu¬
mai 200 Hz, s-au obţinut rezultatele care de fapt
ne interesează -XA U (dB) şi AA„ (grd) din tabelul
5.3. Cele două diferenţe au semnificaţiile date de
definiţiile (5.19).

Se remarcă cu uşurinţă că deviaţia valorilor ele¬
mentelor de circuit practice faţă de cele teoretice
nu a condus ia diferenţe semnificative în ceea ce
priveşte amplitudinile semnalelor la ieşirile celor
două defazoare (maximum 0,5 dB), însă diferenţa
relativă de fază manifestă în raport cu valoarea
ideală de 90° o abatere mult mai mare decît cea

la care ar fi condus valorile teoretice, şi anume în
limitele —6,7°/+5,3°. Astfel, cu valorile de ele¬
mente din figura 5.28-b, reţelele defazoare nu pot
fi utilizate în construcţia unui emiţător pentru
emisiuni cu banda laterală unică (ar conduce la o
atenuare insuficientă a benzii laterale nedorite),
însă sînt acceptabile în alte aplicaţii conexe, aşa
cum ar fi de exemplu cazul unui compresor de
dinamică.

5.7.1 Linii de transmisiune (V)

Dintr-un program destinat analizei răspunsului
reţelelor electrice în domeniul frecvenţei, care îşi
propune să satisfacă în cît mai mare măsură ne¬
voile radioamatorilor, nu poate lipsi modeiul liniei
de transmisiune uniformă ca element de circuit.
De aceea, în acest subcapitol ne vom ocupa de
completarea programului cu instrucţiunile nece¬
sare abordării atît a liniilor de transmisiune sime¬
trice cît şi a celor asimetrice, a căror parametri
geometrici şi electrici (impedanţa caracteristică Z
şi constanta de propagare 7 ) sînt aceiaşi în ori-
ca/e segment ai liniei.

în figura 5.29-a este reprezentată o linie de
transmisiune simetrică (închisă sau deschisă),
realizată constructiv sub forma a două conduc¬
toare paralele. Vom accepta ideea că cele două
conductoare sînt suficient depărtate de obiectele
înconjurătoare (practic distanţe mult mai mari de¬
cît distanţa dintre centrele secţiunilor lor), sau că

cele apropiate (cum ar fi un eventual plan de
masă) au aceeaşi influenţă asupra fiecăruia dintre
conductoare (influenţă care, se regăseşte,în va¬
loarea impedanţei caracteristice). Pentru ca pe li¬
nie să circule numai curenţii de linie (linia să fie
echilibrată), este necesar ca la capetele ei să fie
îndeplinite condiţiile (5.20).

Cu aceste condiţii, linia'de transmisiune avînd
o lungime I, se poate asimila cu un cvadripol cum
este cel din figura 5.18-a, avînd admitanţele de
scurtcircuit date de formulekM 5 . 21 ).

In ceea ce priveşte liniile de transmisiune asi¬
metrice închise (exemplul tipic fiind uzual denu-
Tnitul „cablu coaxial"), sau deschise (cum ar fi li¬
niile microstrip), pe acelea le vom privi ca tripoli,
capetele unuia din conductori fiind conectate la
acelaşi potenţial. Această precizare, concretizată
în figura 5.29-b pentru un cablu coaxial, este ne¬
cesară pentru a elimina pericolul injectării în cir¬
cuit a unui curent necontrolabil ce poate apare
pe faţa extferioară a conductorului. Formulele
(5.21) rămîn valabile şi acum, dar ele se referă de
data aceasta la figura 5.17.

Pentru a accepta circuite conţinînd linii de
transmisiune, programul trebuie completat cu lis¬
tele de instrucţiuni 5.16 şi 5.17. De la prima exe¬
cuţie se va observa faptul că prezenţa unei (unor)
linii de transmisiune are (au) ca efect fixarea au¬
tomată a MHz-ului drept unitate de măsură a

TEHNIUM 10/1992

Lista exemplu 5.8

ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE
IN REGIM SINUSOIDAL

x MODELE: RLCUVDIETFO'fS
x NUIA ARUL DE NODURI! 7

* elemente: rco.

* UNITATEA DE

FRECVENTA (G/M/K/H): K

x ELEMENTE R! 6

VAL . (kOlmi)

0.51

,6'

6.2

3.3

t 2

x ELEMENTE c: 2

VAL.(nP)

100

1 7

* ELEMENTE O! 1

NR VAL. (lcOhn, nF, kliz) 1+ I- E+ E-
01 2 ,3 ,4 ,5

Ri 2000
Re .015
Ci .003
Pb .01
A 200000

x CONTINUARE (C/P/A/R/o): A

* NODURI intrare: 1, 5
x NODURI IEŞIRE: 4, 5

* Rg (kOhm): .0001*

x Rs (kOhm): 1

x BALEIERE (D/N): D
frecvenţei.

Parametrii liniei, ceruţi de program, sînt în or¬
dine: impedanţa (rezistenţa) caracteristică Z ex¬
primată în ohmi; lungimea fizică I măsurată în
metri; factorul de spurtare a liniei K (la liniile
omogene egal cu 1 /fSr); constanta de atenuare a
liniei A exprimată în decibeli/metru; nodurile din
circuit la care este conectată linia, notate aşa
cum este arătat în figurile 5.29 cu A 1f A 2 , E, si E 2 .
5.7.2 Exemplu (V)

Analizăm în cadrul acestui subcapitol o soluţie
pentru o posibilă problemă practică de interco¬
nectare a intrării unui receptor cu o antenă. Să
presupunem deci că ne aflăm în faţa următoare¬
lor date concrete: distanţa dintre locul de ampla¬
sare al receptorului şi antenă este de 10 m; atît
receptorul cît şi antena au impedanţa de intrare
rezistivă cu valoarea de aproximativ 750; nu dis¬
punem de o cantitate suficientă de cablu coaxial
(cu impedanţa caracteristică de 75 O) pentru a
realiza întreaga legătură, în schimb avem mult ca¬
blu bifilar (tip „panglică" cu impedanţa caracte¬
ristică de 300 O); frecvenţa semnalului recepţionat
este în jur de 100 MHz.

Pornind de la aceste date, putem imagina o re¬
zolvare ca aceea din figura 5.30.

Linia coaxială V 4 avînd lungimea electrică A/2,
îndeplineşte rolul de simetrizor transformator de
impedanţă, în raport 4:1.

Segmentele de linie bifilară V, şi V 3 realizează
transformarea de rezistenţă 750—3000, adaptînd
astfel impedanţa internă a antenei la cea caracte¬
ristică a liniei V 2 . în ceea ce priveşte determina¬
rea lungimilor liniilor V 1 şi V 3 ~ manualele de ra-
diotehnică pun la îndemîria celor interesaţi o se¬
rie de metode grafo-analitice. Cei ce nu au la în-
demînă asemenea surse de documentare pot uti¬
liza chiar programul, într-o procedură de tipul
„din aproape în aproape", aplicată circuitului din
figura 5.31. Se începe analiza răspunsului circui¬
tului la frecvenţa de 100 MHz cu lungimile I, şi l 3
reduse ambele la minimum (de exemplu la cîte 1
cm), observînd valoarea conductanţei de intrare

figura 5.28-b)

* Pmin (kHz): 0.2
x Fmax (kHz)’: 3

3€ Ppas (kHz): 0.7
x PARAMETRU (YUPIE'T) î U
F=± 0.2 kHz

Au=3.0723R-01 (-10.25 d3)

PH= —53-* 48 grd

F= 0.9 kHz

Au=3.1466E-01 (-10.04 dB)

PH=-146.76 grd

P= 1.6 kHz

Au=3.1612E-01 (-10 dB)

PII= 178.34 grd

P= 2.3 kHz

Au=?..1707E-01 (-9.-98 dB)

PH= 156.49 grd

P= 3 kHz

Au=3•1764E-61 (-9.96 dB)

PH= 139.8 grd

x CONTINUARE '(C/P/a/R/S): C

* TIP ELEMENT (RCO): R

R 3

VAL.(kOhra)

0.51

6.2

3.3

K K

1 f 6

7 i 5

2 ,5
1 ,2
l ,3

3 * 4

x indice: 1

V AL. (kOhm)

2.2

x indice: 2

K K
1 , 6

x indice: 3

NR VAL.(kOhm) K

R3 27 2

« indice: 4

NR VAL.(kOhm) * K

R4 13 '' 1

x indice: o
x TIP'element (rco):
x CONTINUARE (C/P/a/R/S): R
x BALEIERE (D/N): D
x Pmin (kHz): 0.2
x Pmax (kHz )l 3
x Ppas (kHz): 0.7
x PARAMETRU (YUPIST): U
P= 0.2 kHz

Au=3.0080B-01 (-10.43 dB)

PII=-136.87 grd

P= 0.9 kHz

Au=2.9316S-Q1 (-10.48 dB)

PH= 122.43 grd

P= 1.6 kHz

Au=3•1052E-01 (-10.16 dB)

PH= 83.35 grd

P= 2.3 kHz

Au=3.1696E-01 (-9.98 dB)

PH= 61.95 grd

F= 3 kHz

Au=3*2042E-01 (-9.89 dB)

PH= 48.87 grd

x CONTINUARE (C/P/a/r/3 )l 3

NR VAL.(kOhm)

R2 4.3

TEHNIUM 10/1992

Perturbaţii

radioelectrice

Ing. SZABO CAROL Y03RU

I. APARATURA ELECTRICĂ Şl ELECTRONICĂ, SURSĂ Şl VICTIMĂ
A PERTURBAŢILOR RADIOELECTRICE

Să aruncăm o privire în jur, în căminul nostru „liniştit". în sufragerie tele¬
vizorul color, videocasetofonul, radioreceptorul superheterodină, amplifica¬
torul HI-FI de 2x40 W, orga de lumini, de multe ori toate funcţionează in
acelaşi timp, evident la o lumină discretă, potrivită din regulatorul de ten¬
siune cu triac. în bucătărie aprinzătorul de aragaz cu scînteie, direct din re¬
ţea, mixerul sau robotul de bucătărie, eventual cuptorul de gătit cu mi- I
crounde, ventilatorul montat pe geamul bucătăriei, care se cuplează auto¬
mat la apariţia aburilor, în baie uscătorul de păr şi boilerul electric care cu- I
plează şi decuplează după cum ii dictează termostatul, iar în camera copiilor
unul din copii îşi face lecţia la matematică folosind calculatorul, în timp ce,
retras în dormitor, celălalt copil se amuză cu un joc pe calculatorul perso-

care descrie caracteristica neliniară jr creşte numărul frecvenţelor din
a etajului. Pentru a avea idee despre | semnalul de atac, cu atît ampfftudi-
amplitudinile componentelor! nea produselor de intermodulaţie
spectrale datorate neliniarităţii 1 scade. De aceea produsele de inter-
etajului final, vom considera o 1 modulaţie sînt mai mici dacă un etaj
caracteristică dinamică neliniară f _ final lucrează cu semnal.-vocal (în
doar de ordinul 2 sub forma: j * fonie), decît dacă semnalul util este

| format din două tonuri telegrafice,
v = k1*u + k2*u~2 + k3*u"3. j Poate să apară intermodulaţie în
I etajele finale şi datorită neadaptări-
(Notă! Neputînd tipări cu indici şi j lor cu antena. Unda reflectată pro-
puteri s-au adoptat notaţiile utilizate | duce o modulaţie de fază parazită
în programare: ? care, avînd bogate componente

* — înmulţire; I spectrale, dă naştere la perturbaţii

— ridicare la putere) | (zgomot de intermodulaţie) atît în

Dacă acestui etaj final îi aplicăm la f bandă cît şi în afara ei. De aici ideea
intrare trei semnale sinusoidale de f că unele antene produc TV1 şi BCI
formă: 1 (care nu se adaptează), şi altele nu.

u = U01*sin 2PI*f1*t + U02*sin l Pînă acum la intermodulaţie am
2PI*f2„t + U03*sin 2PI *f3*t la ie-1 vorbit numai de etaje finale de pu-'
şirea amplificatorului vom găsi f tere, dar fenomenul este identic în
frecvenţele cu amplitudinile cores- 1 oricare etaj unde nivelul semnalelor
punzătoare cuprinse în tabelul 1 . | se apropie de puterea limită. Caz
TABELUL 1

nai, neluîndu-şi ochii de pe un monitor TV. Pe hol frigiderul şi congelatorul
îşi semnalează prezenţa prin cuplări şi decuplări dese, datorită acţiunii ter-
mostatului. Soneria de deasupra uşii de intrare, îîngă tabloul de distribuţie
şi eventualele dispozitive de aiarmare la apropiere, la atingere, toate acestea
pot fi surse sau victime ale perturbaţilor radioelectrice sau in acelaşi timp
pot fi şi surse şi victime.

Să încercăm să le ordonăm.

II. CLASIFICAREA
PERTURBAŢILOR

Perturbaţiile se pot clasifica în trei
categorii după provenienţa lor, şi
anume:

1. Perturbaţiile provenite din eta¬
jele finale ale emiţătoarelor de ra¬
diodifuziune, televiziune, radioama¬
tori, radiotelefoane, staţii de radio-
comunicaţii, amplificatoare de an¬
tenă defecte care oscilează, apara¬
tura medicală sau industrială care
generează radiofrecvenţă. ■

2. Perturbaţii produse în recepto¬
rul de radio, de TV, sau de radioco-
municaţii.

3. Perturbaţii datorate emiţătoare¬
lor, dar care iau naştere în elemen¬
tele pasive externe.

Perturbaţiile din prima categorie
se pot împărţi în:

l.a. Spurii — frecvenţe discrete
emise parazit, cum ar fi armonicile
fundamentalei, frecvenţele oscila¬
toarelor, multiplicatoarelor şi armo¬
nicile acestora.

I.b. Spletere — spectre continue
datorate benzii laterale prea largi.

1. c. Componente de mixare care
apar din influenţa mutuală a cuplării
prin antene a mai multor etaje finale
de emiţătoare. (Dacă lucrează un
singur emiţător, oricare ar fi dintre
ele, nu apar aceste frecvenţe para¬
zite).

Perturbaţiile din a doua categorie
pot fi clasificate în:

2. a. Interferenţe de la canalele
alăturate (apar dacă selectivitatea
receptorului nu este suficient de
bună, sau dacă aceste canale au
spletere).

2.b. Frecvenţe imagine şi frec¬
venţe intermediare care pot pă¬
trunde prin circuitul de intrare în re¬
ceptor.

2. c. Produse de intermodulaţie şi
modulaţie încrucişată produsă în re¬
ceptor.

Perturbaţiile din categoria a treia
pot fi:

3. a. Frecvenţe armonice.

3.b. Produse de intermodulaţie şi.
modulaţie încrucişată.

III. CÎTEVA CONSIDERAŢII
TEORETICE

Considerăm că aici este necesară
o scurtă divagaţie teoretică pentru
precizarea noţiunii de spectru al
unui semnal, a fenomenelor de in¬
termodulaţie, modulaţie încrucişată
şi natura perturbaţiilor din categoria
3.

Spectrul este format din totalita¬
tea frecvenţelor conţinute într-un
semnal şi poate fi urmărit cu anali¬

zatorul de spectru, care face posw- |
bilă reprezentarea tuturor frecvenţe- I
lor care apar în semnal pe o axă ori- 1
zontaJă numită axa frecvenţelor, |m -1
preună cu reprezentarea amplitudi- (
nil lor pe axa verticală. De exemplu, I
spectrul unui semnal sinusoidal este
reprezentat de un singur segment I
vertical, lungimea segmentului ©o-
răspunzând amplitudinii sinusoidei. :
Dacă semnalul nu este perfect sinu- 1
soldai, în afară de frecvenţa funda¬
mentală (frecvenţa sinusoidei) apar
şi alte componente spectrale care
au frecvenţele: dublă, triplă etc. faţă
de frecvenţa fundamentală. Acestea
sînt frecvenţele armonice. S.

în contrast cu semnalul sinusoi -1
dai, semnalul dreptunghiular, deci
semnalul digital, conţine o infinitate
de componente spectrale, toate ar- ;
monici ale frecvenţei fundamentale,
cu amplitudine scăzătoare cu creş-
terea ordinului armonicii. Astfel, un
semnal dreptunghiular, teoretic,
poate introduce perturbaţii în toată \
banda radio şi TV. Practic însă am -1
piitudinea armonicilor scade rapid,
încît influenţa armonicilor de grad j
mare nu se mai simte.

Oricît de distorsionat ar fi un sem¬
nal sinusoidal la ieşirea emiţătorului, î
în absenţa intermodulaţiei vom avea I
numai multipli întregi ai fundamen- s
talei, deci frecvenţe armonice. Dacă !j
de exemplu, emiţătorul emite pe |
frecvenţa de 1 MHz, datorită distor- i
siunilor, vom avea în spectrul de ie- !j
şire şi 2; 3; 4 etc. MHz, dar nu vom 1
avea 1,5; 1 , 8 ; 2,2 etc. MHz.

Datorită neliniarităţii elementelor I
active apar în realitate, în afară de 1
frecvenţele armonice, şi alte frec- f
venţe numite produse de intermo- |
dulaţie.

Dacă etajul final este atacat |
simultan cu două (sau mai multe) |
frecvenţe, neliniaritatea etajului va
produce armonici pentru fuecare din ţ
aceste frecvenţe, dar şi combinaţii 1
ale acestora: suma şi diferenţa lor, |
ca produse de intermodulaţie de |
ordinul doi; de două ori una din §
frecvenţe plus (minus) cealaltă j
frecvenţă, ca produs de intermodu- j
laţie de ordinul 3 şi în cazul general |
de n*f 1 plus (minus) m*f 2 ca produs \
de intermodulaţie de ordinul m + n. f

Amplitudinile acestor componente |
de intermodulaţie, depind de |
caracteristica de neliniaritate a I
etajului final şi de ordinul produselor ;!
de intermodulaţie. Cu cît creşte jj
ordinul unui produs cu atît scade §
amplitudinea lui.

în cazul real este foarte greu de I
calculat amplitudinea fiecărui I
produs de intermodulaţie, deoarece S
nu cunoaştem funcţia matematică I

COMPONENTA

FRECVENŢA

AMPLITUDINEA COMPONENTEI

— Curent cont.

— k 2* (UOt 2 4- U02T 2 4- U03T 2) /2

fi — [kl + 3*k3*(U0T2 + 2*U0Z2 +

4 2*U03T2)/4]*U01

— Frecvenţa

f 2

— [kl + 3*k3*(U0T2 4- 2*U02“2 +

fundamentală

+ 2*U03~2)/4]*UQ2

[kl 4 3*k3*(U0T2 + 2*U0Z2 4-

4- 2*U03T2)/4]*U01

— Armonici de

2 *f 1

— k2*U01“2/2 -

ordinul doi

2 *f 2

— k2*UOZ2/2

2*f3

— k2*U03" 2/2

— Combinaţii de

ffl ± f 2 j

— k2*U01*U02

ordinuldoi

|f2±f3J

— k2*U02*U03

jfl ± f3 1

—k2*U01*U03

— Armonici de.

3*f 1

— k3*U01“3/4

ordinul trei

3*f2

— k3*U0Z3/4

3*f3

— k3*U{)3“3/4

— Combinaţii de

2 *f 1 ± f2

— 3*k3*U0T 24J02/4

ordinul ■>

2 *f 1 ±f3

— 3 *k 3 * U 0 r 2 * U 0 3/4

2*f2 ± fi — 3*k3*U0Z2*U01/4

2*f2±f3 — 3*k3*U0Z2*U03/4

2*f3 ± fi — 3*k3*UQ3T2*U01/4

2*f3±f2 — 3*k3*003" 2*1)02/4

jf 14424431 — 3*k3*U01 *U02*U03

|f1442—f31 — 3*k3*U01*U02*U03

|f 1—f24f3| — 3*k3*U01*U02*U03

| —f 1 —f 2—f 3 j — 3*k3*U01*U02*U03
I f 1 —f2—f.3 j — 3*k3*U01*U02*U03
|—fi—424 f3! — 3*k3*U01*U02*UQ3

i —fi "'r f 2 43 — 3*k3*U01*U02*Uu3

Dacă avem N componente ia in- 1 particular este etajul de intrare în
trare, numărul maxim de compo- | receptoare sau în amplificatoare de
nente la ieşire va fi: | antenă, unde pentru a obţine perfor-

; manţele de zgomot mic, puterea li-
(2*N"3 + 3*N'2 + 4*N + 3)/3. , mită a etajului este foarte scăzută.

| Orice semnal mai puternic care pă-
Produsele de intermodulaţie de I trunde în acest etaj îl comută în re-;
ordinul doi de obicei nu intră în gim de neliniaritate puternică, deci
banda utilă, însă cele de ordinul trei I iau naştere armonici şi produse de
şi ordinul cinci pot afecta recepţia, f intermodulaţie.

Se ştie că neliniaritatea etajelor fi- I Să vedem acum diferenţa dintre
nale active creşte cu creşterea nive- f intermodulaţie şi modulaţia încrucii
luiui semnalelor aplicate, prin ur- I şată. în ambele cazuri avem de^aj
mare ordinul produselor de intermo- ' face cu aceiaşi fenomen, diferă doar
dulaţie creşte, deci cu atît mai mult jj provenienţa semnalelor care deter-
va creşte numărul produselor de in- | mină apariţia -produselor de inter-
termodulaţie. Totuşi practic la un | modulaţie. în cazul intermodulaţiei
etaj final zis „liniar" amplitudinea 4 propriu-zise, componentele care
produselor de intermodulaţie de or- ( produc fenomenul provin din ace-
din mai mare de trei este suficient 1 eaşi sursă. La modulaţia încrucişată
de mică ca să poată fi neglijată. Rar f semnalele care produc apariţia com-
se întîlneşte cazul cînd trebuie să ţi- | ponentelor de intermodulaţie provin
nem cont şi de produsele de inter- I din surse diferite, pe frecvenţe dife-
modulaţie de ordinul 5. 1 rite de banda utilă. De obicei modu-

Aici trebuie subliniat că nu este 1 laţ ia încrucişată apare la intrarea re-
acelaşi lucru din punct de vedere al | ceptoarelor de radio, TV sau în am-
intermodulaţiei, dacă încărcăm eta- ;i plificatoarele de antenă,
jul final la putere nominală cu două j Din fenomenele propuse spre lă¬
sau trei frecvenţe discrete sau dacă | murire ne-au rămas doar perturbaţi-
această putere este obţinută, din în- ( jie de la punctul 3.
sumarea mai multor frecvenţe dis- 1 Aici trebuie să reamintim că între
crete. Cazul cel mai defavorabil este f două metale, un strat de oxid poate
cînd puterea la ieşire este obţinută | să se comporte ca un semiconduc-
numai din două frecvenţe. Cu cît 1 tor. Acest semiconductor poate să

TEHNIUM 10/1992

redreseze semnalul „pur“ captat de
exemplu de o ancoră de antenă.
Semnalul redresat deja nu mai este
sinusoidal, deci prin neliniaritatea
lui poate produce nu numai armo¬
nici ci şi produse de intermodulaţie
sau modulaţie încrucişată. A devenit
deja clasic exemplul 'cînd o ancoră
ruginită a generat armonici şi pro¬
duse de intermodulaţie, care au dat
multă bătaie de cap chiar şi specia¬
liştilor în problemă.

IV. REGLEMENTĂRI
Şl CLASIFICAREA
PERTURBATORILOR

După clasificarea perturbaţilor şi
lămurirea* cîtorva noţiuni teoretice,
să enumerăm şi să clasificăm per¬
turbatorii. Cum am văzut în introdu¬
cere, jungla perturbatorilor este
deasă. Mari eforturi s-au făcut pen¬
tru sistematizarea şi catalogarea lor
în vederea stabilirii limitelor de per¬
turbaţii maxim admise.

Astfel pe plan mondial C.E.I. —
Comisia Internaţională _de Electro¬
tehnică, cu sediul la Geneva, avînd
membri din 41 ţări, se ocupă şi de
problema perturbaţiilor radioelec-
trice, printr-un comitet cu sediul la
Londra C.I.S.P.R. — Comitetul In¬
ternaţional Special pentru Perturba¬
ţii Radioelectrice. Acest C.I.S.P.R.
elaborează recomandări, metode de
măsură, limite admisibile pentru
perturbaţii etc.

în ţara noastră s-au elaborat o se¬
rie de standarde care se ocupă de
probleme de perturbaţii radioelec¬
trice si au la bază documente
C.J.S.P.R.

în STAS 6048/1-80 „Antiparazita-
rea surselor de perturbaţii radioelec¬
trice. Prescripţii generale" şi în stan¬
dardele-de condiţii speciale STAS
6048/2...10 sînt reglementate condi¬
ţiile de măsurare şi limitele admise
de perturbaţii pe categorii de pertur¬
batori.

Astfel STAS 6048/1-80 clasifică
perturbatorii pe grupe, indică pres¬
cripţiile generale impuse surselor de
perturbaţii, arată regulile de verifi¬
care a calităţii produselor din punct
de vedere al perturbaţiilor radioelec¬
trice, dă metodele de verificare,
condiţiile impuse receptoarelor de
măsurare, reţelele artificiale folosite
în determinarea tensiunii perturba¬
toare injectată în reţea şi prescripţi¬
ile referitoare la marcarea şi utiliza¬
rea perturbatorilor.

Limitele impuse şi condiţiile con¬
crete de măsurare sînt date în:

STAS 6048/2-83 pentru iluminatul
cu lămpi fluorescente;

STAS 6048/3-83 pentru instalaţii
de telecomunicaţii prin fir;

STAS 6048/4-71 pentru autovehi¬
cule şi instalaţii cu motoare cu
aprindere prin scîntei;

STAS 6048/5-71 pentru transpor¬
tul electric;

STAS 6048/6-84 pentru aparate şi
instalaţii generatoare de înaltă frec¬
venţă de uz industrial, ştiinţific, me¬
dical, casnic sau similar;

STAS 6048/7-80 pentru aparate,
maşini şi instalaţii electrice;

STAS 6048/8-71 pentru linii ae¬
riene de transport de energie elec¬
trică de înaltă tensiune şi echipa¬
mente de linii;

STAS 6048/9-80 pentru radiore¬
ceptoare şi receptoare de televi¬
ziune;

STAS- 6048/10-87 pentru aparate
şi echipamente de prelucrare a in¬
formaţiilor.

Din enumerarea acestor STAS-uri
rezultă oarecum şi o clasificare a
perturbatorilor.

Un alt document care reglemen¬
tează activitatea surselor de pertur¬
baţii este „Regulamentul de protec¬
ţie a radiorecepţjei" elaborat şi apli¬
cat de M.T.Tc. In acest regulament
sursele de perturbaţii sînt clasificate
în 10 categorii, unele din acestea
avînd şi subcategorii. Aş cita din
acest regulament numai prima cate¬
gorie şi anume instalaţiile de înaltă
frecvenţă, care se împart în trei ca¬
tegorii:

a. Emiţătoare radio de orice fel,

indiferent de cauzele care produc
perturbaţia (radiaţia pe fundamen¬
tală sau pe armonici, oscilaţii para¬
zite, benzi laterale parazite, frec¬
venţe de combinaţie, modulaţie în¬
crucişată etc.).

b. Instalaţii de recepţie sau ampli¬
ficare de radiodifuziune şi televi-'
ziune de orice fel, indiferent de
cauzele care produc perturbaţia.

c. Generatoare de înaltă frecvenţă
utilizate în scopuri industriale, medi¬
cale, ştiinţifice, casnice etc.

Studiind regulamentul, putem afla
condiţiile în care se asigură protec¬
ţia emisiunilor de radio şi televi¬
ziune, condiţiile de fabricare şi im¬
port a surselor, condiţiile de insta¬
lare şi darea în exploatare a lor, pre¬
cum şi condiţiile de funcţionare.

V. METODE DE REDUCERE
A NIVELULUI PERTURBAŢIILOR

Perturbaţiile radioelectrice pă¬
trund în echipamente pe două căi şi
anume: pe calea undelor electro¬
magnetice şi prin injectarea lor în
reţeaua de electroalimentare, propa-
gîndu-se de-a lungul liniilor de elec¬
troalimentare.

Măsurile pe care le putem lua îm¬
potriva perturbaţiilor radioelectrice
depind de locul şi modul de produ¬
cere a lor. Este mai indicat să eli¬
mini perturbaţiile la locul lor de pro¬
ducere decît să protejezi echipa¬
mentele susceptibile la radiofrec-
venţă.

Dacă armonicile unui emiţător, ra¬
diate prin antenă, perturbă un re¬
ceptor, atunci de obicei un filtru co¬
respunzător la ieşirea emiţătorului
rezolvă problema, sau dacă un re¬
ceptor TV este perturbat de tensiu¬
nea perturbatoare injectată în reţea,
atunci un şoc de radiofrecvenţă pe
cordonul de alimentare elimină per¬
turbaţiile.

în general lucrurile nu sînt chiar
aşa de simple, perturbaţiile radioe¬
lectrice nu pot fi introduse în şa¬
bloane exacte, nu se pot soluţiona
cu „reţete" sigure. Fenomenele tre¬
buie studiate cu multă atenţie şi de
obicei aplicarea simultană a mai
multor metode dă rezultate.

Să încercăm să enumerăm cîteva.

V.l. PERTURBAŢII PROVENITE
DIN EMIŢĂTOARE

Pentru reducerea nivelului radiaţi¬
ilor parazite provenite din emiţă¬
toare trebuie luate următoarele mă¬
suri:

— Proiectarea judicioasă a etaje¬
lor,. încît elementele active să lu¬
creze în porţiunea liniară a caracte¬
risticii, evitarea apropierii de puterea
limită a fiecărui etaj.

— Radiaţia parazită se poate re¬
duce dacă etajele multiplicatoare de
frecvenţă lucrează la niveluri mici,
dacă folosim mai puţine etaje de pu¬
tere în cascadă pentru obţinerea pu¬
terii de ieşire necesare, dacă folosim
componente care să necesite putere
de excitaţie mică.

— Reamintim, cuplajele dintre
etaje prin capacităţi favorizează ar¬
monicile, faţă de cuplajele prin trans¬
formator sau prin linii cuplate, care
atenuează armonicile.

— Etajele finale în contratimp,
dacă sînt bine echilibrate dau nivele
comparabile de armonici cu etajele ;
cu un singur element activ, dar la
dezechilibru armonicile pare cresc
considerabil.

— Reglarea corectă pe frecvenţă
a etajelor cu circuite acordate este
esenţială în reducerea conţinutului
de armonici.

— Se va urmări pe un grid — dip-
metru, ca rezonanţa bobinei anodice
cu capacităţile parazite să nu coin¬
cidă cu frecvenţa vreunei armonici j
sau cu frecvenţa canalelor TV re¬
cepţionate în zonă. în caz contrar se
va modifica numărul de spire ale \
bobinei şi se va reacorda circuitul.

— După luarea măsurilor sus !
amintite se închide emiţătorul pe o ;;
sarcină artificială complet ecranată.
Se măsoară cu undametrul dacă în
jurul emiţătorului apar frecvenţe ar¬
monice. în caz afirmativ va trebui să

ecranăm mai bine emiţătorul şi
(sau) să punem un filtru de reţea pe
cablul de alimentare, pînă dispare
orice cîmp parazit radiat.

— După ce pe sarcina artificială
emiţătorul este „curat" se va co¬
necta antena reală. Se vor urmări in¬
terferenţele pe televizor. în cazul în
care perturbaţiile sînt slabe se va
conecta şi transmatch-ul şi se va ur¬
mări dacă se mai observă perturba¬
ţii. Dacă numai transmatch-ul nu dă
rezultate, între emiţător şi trans-
match se va conecta şi un filtru
trece jos corespunzător benzii de lu¬
cru (pentru unde scurte ft = 31
MHz). Dacă după conectarea filtru¬
lui perturbaţiile scad dar nu sufi¬
cient, trebuie îmbunătăţit filtrul (cu
mai multe celule, cu Q mai mare
etc.).

Dacă, chiar în cazul unei filtrări
severe, perturbaţiile rămîn neschim¬
bate, atunci nu frecvenţele armonice
din emiţător cauzează perturbaţiile,
ci înecarea receptorului de către
frecvenţa fundamentală, sau armoni¬
cile apar în afara emiţătorului prin
redresarea fundamentalei. Aceste
cazuri sînt tratate la punctele 2 şi 3.

V.2. PERTURBAŢII PROVENITE
DIN RECEPTOARE

Cum am mai arătat, dacă. într-un
receptor sau amplificator de antenă
pătrund semnale puternice, aceste
semnale pot să provoace funcţiona¬
rea neliniară a elementelor active,
deci un regim în care apare inter-
modulaţia şi modulaţia încrucişată.

Dacă semnalul prea puternic care
pătrunde este chiar semnalul util,
atunci problema se rezolvă simplu,
prin introducerea unui atenuator co¬
respunzător la intrarea receptorului.
(Nu este cazul la amplificatoarele de
antenă, la semnal puternic util nu
avem nevoie de amplificatoare).

Chiar dacă semnalul perturbator
este slab, dar este în banda utilă re¬
cepţionată şi nu avem soluţie pentru
eliminarea lui la receptor, perturba¬
ţia se poate elimina la sursă. Se
poate însă reduce efectul perturba¬
tei dacă sursa nu este pe direcţia
emiţătorului de recepţionat, prin fo¬
losirea unei antene cu directivitate
pronunţată.

Efectul perturbaţiilor este determi¬
nat de raportul dintre intensitatea
semnalului util şi nivelul perturbaţii¬
lor (în care intră nu numai semna¬
lele parazite recepţionate ci şi zgo¬
motul propriu al echipamentului de
recepţie). Pentru semnalul TV acest
raport trebuie să depăşească 35—40
dB pentru a avea o calitate bună a
imaginii, ceea ce înseamnă că sem¬
nalul util trebuie să fie de 50—100
ori mai mare decît perturbaţia din
banda recepţionată.

Pentru reducerea nivelului pertur¬
baţiilor la un receptor putem încerca
următoarele măsuri:

— Antena are o contribuţie hotă-
rîtoare în asigurarea raportului sem-
nal/perturbaţie necesar unei bune
recepţii. Fără o antenă bună. nu pu¬
tem avea nici o pretenţie de la re¬
ceptorul nostru de radio sau de TV.
Pentru a creşte raportul semnal/per-
turbaţîe trebuie să folosim o antenă
cu cîştig cît mai mare, cu un unghi
de radiaţie cît mai îngust, cu raport
faţă-spate cît mai mare pentru a nu
recepţiona şi perturbaţiile care so¬
sesc din altă direcţie.’

— Legarea la pămînt a fost consi¬
derată o măsură eficace pentru eli¬
minarea perturbaţiilor. Această mă¬
sură însă dă rezultate numai la re¬
ceptoarele de radiodifuziune MA,
dar în domeniul FIF, UIF reactanţele
firelor de împămîntare sînt mari da¬
torită inductanţelor distribuite şi
efectul legării la pămînt scade sau
chiar dtspare de tot dacă lungimea
conductorilor de împămîntare se
apropie de sfertul de lungime de
undă a perturbaţiilor. Pe de altă
parte legarea la pămînt a televizoa¬
relor este interzisă, acestea putînd
avea faza reţelei la şasiu.

— Ecranarea este o măsură efi¬
cace dacă perturbaţiile nu pătrund
prin antenă, ci direct în circuitele
receptorului.

— Dacă perturbaţiile în recţeptor
pătrund prin reţeaua de elecfroali-
mentare, atunci chiar la intrarea în
receptor, se va monta un filtru de
radiofrecvenţă.

— încă din faza de “Rroiect a re¬
ceptorului trebuie alese traseă de
masă şi decuplări corespunzătoare,
aşa încît nivelul perturbaţiilor intro¬
duse să se poată menţineja o va¬
loare minimă. *~ * ?

— Pentru eliminarea interferenţe¬
lor de la canalele alăturate şî a frec¬
venţelor imagine, trebuie îmbunătă¬
ţită selectivitatea receptorului (cir¬
cuitul de intrare şi filtrul de medie
frecvenţă).

— Pătrunderea frecvenţelor para¬
zite puternice în receptor, care pot
provoca intermodulaţie şi modulaţie
încrucişată, se împiedică prin folosi¬
rea unor filtre trece jos, trece sus
sau trece bandă alese cu atenţie,
pentru a, se putea obţine rezultatul
scontat. în cazul în care în apropie¬
rea receptorului funcţionează un
emiţător de radiodifuziune sau tele¬
viziune, care prin înecarea recepto¬
rului perturbă alte programe, se va
conecta la intrare un filtru opreşte
bandă sau un filtru de rejecţie.

Rezultatele obţinute prin aplicarea
filtrelor 1 la intrare depind în bună
măsura de calitatea filtrelor şi de
numărul celulelor de filtrare.

V.3. PERTURBAŢII PROVENITE DE
LA ELEMENTELE PASIVE

Stratul de oxid dintre două metale
poate să dobîndească proprietatea
de conducţie unidirecţională a cu¬
rentului, deci de semiconductor. Am
analizat şi fenomenele care se pot
întîmpla în acest caz.

Trebuie să subliniem că pot apare
perturbaţii considerabile numai
dacă, de exemplu, ancora oxidată
este în apropierea unei antene de
emisie sau dacă este în apropierea
unei antene de recepţie pe lîngă
care mai oscilează şi un amplificator
de antenă.

Aceste surse de perturbaţii de
obicei sînt instabile, sînt puternic in¬
fluenţate de temperatură, umiditate,
ploaie şi de vibraţii mecanice.

Depistarea acestor surse se poate
face prin lovirea cablurilor, suportu¬
rilor, ancorelor în timp ce se mă¬
soară cîmpul perturbator. Eliminarea
perturbaţiilor de acest gen se poate
realiză prin cufăţirea sau refacerea
contactelor ia antenă, la cablul coa¬
xial de coborîre (atenţie la contactul
dintre antena din ţeavă de aluminiu
şi cablul din cupru), dacă este cazul
se spală izolatorii cu spirt..

VI. CÎTEVA RECOMANDĂRI

în cazul în care aveţi perturbaţii
radioelectrice, mai întîi verificaţi-vă
propriul televizor sau radioreceptor,
antenele de recepţie, instalaţia elec¬
trică, staţia de emisie dacă aveţi (in¬
troduceţi filtre de reţea) cu alte cu¬
vinte mai întîi propria „bucătărie" să
vă fie curată şi numai după aceea
încercaţi la vecini.

Cînd apelaţi la vecini, ţineţi cont
că probabil ei ştiu foarte puţin sau
mai nimic despre perturbaţii radio.
Explicaţi în termeni simpli fenome¬
nul constatat şi cît se poate de poli¬
ticos, expuneţi recomandările dum¬
neavoastră.' Trebuie creată o atmo¬
sferă de cooperare, disputele care
au ca subiect perturbaţiile radioe¬
lectrice trebuie.ţinute la nivelul cel

mai scăzut posibil.

în cazul în care nu reuşiţi să re¬
zolvaţi problemele paşnic şi consta¬
taţi că sînt îndeplinite condiţiile în
care se asigură protecţie, conform
Regulamentului de protecţie a ra-
diorecepţiei, puteţi apela pentru aju¬
tor la Direcţiile de Radio şi Televi¬
ziune.

VII. ÎNCHEIERE

Aş vrea să arăt, că în practica de¬
pistării surselor de perturbaţii am
constatat că în 80% din cazuri, per¬
turbaţiile proveneau din aplificatoa-

(CONTINUARE ÎN PAG. 7)

TEHNIUM 10/1992

Pagini rsalliits In e©la»©rar©
MINISTERUL TINERETULUI-şi SPORTULUI

ETAJE DE PUTERE

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Transformatorul se execută pe un
tor de ferită T9x6x3,5 F4 cu doua
sîrme izolate cu PVC (2x12 spire cu
diametrul 0,6 mm). Bobina LI se va
bobina tot pe un tor de ferită
T9x6x2 F4 avînd 2 spire din sîrmă
cu diametrul de 0,4 mm izolată cu
PVC. Şocul de radiofrecvenţă are 24
de spire cu diametrul de 6,12 mm
din sîrmă de CuEm pe o bară de fe¬
rită cu diametrul de 3 mm. Tranzis¬
torul 2N3375 este prevăzut obligato¬
riu cu radiator de aluminiu (Al A3
mm), figura 12 şi 13.

Ing. SERGiU FLORIGĂ-Y03SF

-f— ^ t 24V/0.3A

i° nF &

50 /5W -L

■«hi — 1

Li 43QT1 TSRF

-V___-

19 (£.

O.ljuF

2N3375

0,1,U F

UN NOU REGULAMENT
AL RADIOCOMUNICAŢIILOR pentru
serviciu! de amator din România

Ing. VASILE CIOBĂIUIŢA-Y03APG

Codificarea claselor de emisie, conform Regu¬
lamentului Radiocomunicaţiilor (capitolul I, art. 4,
secţiunea II):

Emisiile radio sînt clasificate şi simbolizate în
funcţie de caracteristicile lor fundamentale
printr-un grup de trei simboluri, aşa cum este
prevăzut de către ITU (Geneva 1982), prin regula¬
mentul de Radiocomunicaţii, astfel:

PRIMUL SIMBOL — indică tipul modulaţiei

purtătoarei principale:

Emisia unei purtătoare nemodulate . N

Emisii în care purtătoarea principală este

modulată în amplitudine şi se emite cu:

— dublă bandă laterală .. A

— bandă laterală unică cu purtătoare com¬
pletă . H

— bandă laterală unică, purtătoare redusă

sau cu nivel variabil . R

— bandă laterală unică, purtătoare supri¬
mată ...J

— benzi laterale independente . B

— bandă laterală reziduală . C

Emisii în care purtătoarea principală este

modulată unghiular:

, — modulaţie de frecvenţă .■.F

— modulaţie de fază . G

Emisii în care purtătoarea principală este

modulată în amplitudine şi unghiular, simul¬
tan sau într-o ordine prestabilită . D

Emisii în impulsuri:

— succesiune de impulsuri nemoduiate .P

— succesiune de impulsuri modulate în am¬
plitudine . K

— succesiune de impulsuri modulate în du¬
rată/lungime . L

— succesiune de impulsuri modulate în po¬
ziţie/fază . M

— succesiune de impulsuri în care pur¬

tătoarea este modulată unghiular pe du¬
rata impulsului . Q

— succesiune de impulsuri constînd dintr-o

combinaţie a celor precedente . V

Emisii în care purtătoarea principală este
modulată în secvenţe prestabilite sau simul¬
tan în" combinaţii de două sau mai multe ti¬
puri: amplitudine, unghiular, impulsuri . W

Alte cazuri neprevăzute ..X

AL DOILEA SIMBOL — indică natura sem¬
nalelor care modulează purtătoarea princi¬
pală:

Fără semnal modulator . 0

Un singur canal conţinînd informaţia cuanti-
zată sau numerică fără folosirea vreunei

subpurtăîoare . 1

Un singur canal conţinînd informaţia cuanti-
zată sau numerică cu folosirea unei subpur-

tătoare modulate .2

Un singur canal conţinînd informaţia analo¬
gică . 3

Două sau maF multe canale conţinînd infor¬
maţia cuantizată sau numerică .— 7

Două sau mai multe canale conţinînd infor¬
maţii analogice. 8

Sistem compus cu unul sau mai multe ca¬
nale conţinînd informaţia cuantizată sau nu¬
merică împreună cu unul sau mai multe ca¬
nale conţinînd informaţia analogică . 9

Alte cazuri .X

AL TREILEA SIMBOL — indică tipul infor¬
maţiei transmise:

Nici o informaţie transmisă . N

Telegrafie pentru recepţie auditivă,. . A

Telegrafie pentru recepţie automată . B

Facsimil . C

Transmisie de date, telemetrie, teleco¬
mandă . D

Telefonie (inclusiv sunetul de radiodifu¬
ziune) .E

Televiziune (video) . F

Combinaţii ale celor prevăzute mai sus . W

Cazuri nespecificate aici .X

EXEMPLE DE CLASE DE EMISIE:

1 . MORSE, telegrafie în cod Morse pentru re¬
cepţie auditivă folosind următoarele clase de emi¬
sie: AIA, A2A, FIA, F2A, J2A, G1A şi G2A.

(URMARE DIN NR. TRECUT

2. TELEFONIE, folosind următoarele clase de
emisie: A3E, H3E, J3E, R3E, F3E şi G3E.

3. RTTY, telegrafie pentru recepţie automată
folosind următoarele clase de emisie: A1B, A2B,
F1B, F2B, J2B şi următoarele coduri şi viteze de
transmitere:

— teleimprimator, sistem cu 5 biţi de informa¬
ţie şi start-stop bazat pe alfabetul internaţional
nr. 2 (Baudot) cu o viteză de transmitere de 45,
50, 100 sau 200 bauds;

— teleimprimator, sistem cu 7 biţi de informa¬
ţie şi start-stop bazat pe alfabetul internaţional
nr. 5 (ASCII) cu o viteză de transmitere de 110
sau 300 bauds;

— sistem HELL; caracterele sînt reprezentate
prin matrici de 7x7 puncte; viteza de transmitere
este de 233,5 bauds;

— pachet-radio AX25, sistem telegrafic ARQ
derivat din protocolul X25 din recomandările
CCITT; grupul de adrese conform protocolului
AX25 conţine indicativele staţiei de origine, ale
staţiilor intermediare dacă există (cel mult 8) şi ai
staţiei de destinaţie;

— teleimprimator pentru recepţie automată te¬
legrafică în cod MORSE.

4. FACSIMIL şi SSTV; emisiile sînt codificate
prin simbolurile Â1C, A2C, A3C, J2C, F1C, F2C,
F3C, G1C, G2C, G3C, folosind următorele carac¬
teristici:

a) facsimil, numărui de linii pe minut 60, 90,
120 sau 240;

b) SSTV — frecvenţa linii 16 2/3 Hz, durata im¬
pulsului sincro linii 5 ms; frecvenţa cadre 1/8 Hz
durata impulsului sincro cadre 30 ms; număr linii
133.

Modulaţia; în cazul în care semnalul video mo¬
dulează purtătorul prin modulaţia de frecvenţă a
unei subpurtăîoare, sînt permise următoarele
frecvenţe:

Facsimil — nivel negru 1 500 Hz
— nivel alb 2 300 Hz

SSTV — impuls sincro 1 200 Hz

— nivel negru 1500 Hz

— nivel alb 2 300 Hz

în cazul în care semnalul video modulează di¬
rect purtătoarea în frecvenţă, deviaţia de frec¬
venţă este cea dată de valorile extreme ale frec-*
venţelor de mai sus.

5. TELEVIZIUNE; emisiile sînt codificate prin
simbolurile: A3F, C3F, F3F. Semnalul video tre¬
buie astfel constituit încît după demodulare să
poată fi afişat pe un receptor de televiziune desti¬
nat recepţiei TV în concordanţă cu standardele B
şi G ale CCIR:

— frecvenţa linii 15 625 Hz, număr de linii 625;

— frecvenţa cadre 50 Hz deflecţie orizontală de
la stînga la dreapta, deflecţie verticală de sus îq
jos.

Notă. Emisiile de la punctele 3, 4 şi 5 trebuie
astfel efectuate încît indicativul staţiei care o fo¬
loseşte să fie transmis periodic — la intervale de
cel mult 10 minute. în cazul emisiei de la punctul
5, _ aceasta se face în mijlocul canalului video.

închei această primă parte a prezentării Regu¬
lamentului de Radiocomunicaţii pentru serviciul
de amatori din România, menţionînd art. 47, care
arată că „activitatea de radioamator de emisie-re-
cepţie este permisă numai persoanelor care po¬
sedă o autorizaţie eliberată de Inspectoratul Ge¬
neral al Radiocomunicaţiilor".

Obţinerea acesteia este condiţionată de susţi¬
nerea unor examene şi obţinerea unor certificate
de radioamatori. Pentru informaţii despre aceste
examene vă rugăm să contactaţi Federaţia Ro¬
mână de Radioamatorism (telefon 90/15.55.75),
Inspectoratul General al Radiocomunicaţiilor (te¬
lefon 90/40.14.21) sau radiocluburile judeţene, ale
căror adrese şi telefoane au fost deja publicate în
revista „TEHNIUM".

într-un articol viitor vom reveni cu amănunte
referitoare la susţinerea acestor examene, pre¬
cum şi la programa analitică aferentă.

Banda de frecvenţe (MHz)

Statutul alocării

Clasele de
emisie
permise

Puterea de ieşire maximă (W)
Caţegoria staţiilor

Serv. de
amator

Serv.

amator pe
satelit

III

1,810—1,850

400

100

—

3,500—3,800

—

400

100

—

7,000—7,100

400

100

—

10,100—10,150

—

400

100

—

14,000—14,350

T ...

1; 3

400

100

—

18,068—18,168

400

100

—

21,000—21,450

-1

400

100

—

24,890—24,990

400

100

—

28,000—29,700

400

100

—

144,000—146,000

200

100

430,000—440,000

—

200

100

1 240—1 300

—

100

2 300—2 450

—

100

5 650—5 850

2; 4

10 000—10 500

2; 5

24 000—24 050

24 050-24 250

—

47 000—47 200

75 500—76 000

76 000—81 000

119 980—120 020

—

142 000—144 000

. 1

144 000—149 000

241 000-248 000

248 000—250 000

PERTURBAŢII RADIOELECTRONICE

rele de antenă care oscilau.

Un amplificator de antenă care
oscilează face imposibilă recepţio-
narea canalului TV în banda căruia
cade oscilaţia (de obicei pe canalul
pe care este acordat amplificatorul)
pe o rază de circa 50 m, produce
perturbaţii puternice pe o rază de
100—200 m şi pe direcţia principală
de radiaţie a antenei se simte la dis¬
tanţe şi mai mari.

Amplificatoarele de antenă pot os¬
cila în cazurile în care:

— Se cuplează parazit intrarea cu
ieşirea în interiorul amplificatorului
sau în exterior. (De exemplu un ca¬
blu prost ecranat de la ieşirea am¬
plificatorului, întins pe acoperişul
clădirii, poate să radieze unde elec¬

tromagnetice, care vor fi captate din
nou de antenă şi astfel apare reacţia
între intrare şi ieşire, deci oscilaţia).

—- Nu sînt ecranate suficient între
ele etajele, amplificatorului, cuplîn-
du-se direct.

— Decuplările la masă nu sînt su¬
ficient de bune (condensatoarele de
decuplare au terminale prea lungi,
au inductanţă parazită prea mare
sau sînt de valoare prea mică).

— Traseele de masă sînt prea
lungi.

— Acordul circuitelor oscilante
este necorespunzător.

— Parametrii electrici variază cu
tensiunea de alimentare sau cu tem¬
peratura mediului ambiant.

— Apar reflexii la ieşirea amplifi¬

catorului datorită neadaptărilor cu
cablul de coborîre sau cu impedanţa
de intrare a etajului următor (sumâ-
tor, filtru, alt amplificator, TV, etc.).

— Tresa cablului coaxial de la in¬
trare sau de la ieşire nu este bine li¬
pită.

— Firul centrai este întrerupt sau
legăturile cu antena sînt oxidate.

— Lipituri reci în amplificator,
condensatori de decuplare des¬
prinşi, condensatori de trecere fisu¬
raţi.

In general nu este suficientă o
schemă bună de amplificator de an¬
tenă, condiţiile de realizare, reglaj şi
instalare determinînd în mod esen-

(URMARE DIN PAG. 5)

ţial buna funcţionare a lui.

Sînt surprins că:

— în revista „Tehnium" şi în alte
publicaţii au apărut nenumărate
scheme de amplificatoare de antenă
FIF şi UfF, cu descrieri de realizare
mai mult sau mar puţin laborioase,
dar niciodată nu s-a atras atenţia
publicului cititor, că aceste amplifi¬
catoare pot să oscileze chiar în ca¬
zul unor realizări îngrijite şi devin
surse puternice de perturbaţii;

— întreprinderea Electronica In¬
dustrială fabrică şi pune în vînzare
amplificatoare de antene care osci¬
lează (mai cu seamă dacă lucrează
pe sumator cu filtre).

TEHNIUM 10/1992

Un amplificator audio simplu

Ing. AURELIAN MATEESCU

Amplificatorul audio pe care-l
propun constructorilor amatori este
o variantă a etajului AF al unui ra¬
dioreceptor de înaltă clasă în vogă
cu ani în urmă (este vorba de R.R.
Festivals — U.R.S.S.)- Schema este
deosebit de simplă şi prezintă o par¬
ticularitate în ceea ce priveşte mo¬
dul de obţinere al tensiunilor defa¬
zate de atac a tuburilor finale. Prin
conectarea lui R11 în circuitul grilei
lui T2, tensiunea de comandă pen¬
tru grila lui T3 se culege de la masă.

Amplificatorul dispune de un co¬
rector de ton eficace şi are perfor¬
manţe deosebit de bune:

— puterea maximă de ieşire: 8 W;

— răspunsul în frecvenţă:

±0,1 dB pentru ' = 5 W (40
Hz—15 kHz)

±1,5 dB pentru P,= 5 W (20
Hz—20 kHz).

Recomandări constructive

Se vor utiliza componente de
bună calitate verificate înainte de
montare. Se recomandă folosirea re-
zistoarelor cu peliculă metalică cu
puterea disipată de 0,5 W (cu ex¬
cepţia celor notate cu puteri mai
mari). Condensatoarele vor fi de
bună calitate (stiroflex, multistrat),
cu tensiunea de lucru de 630 Vcc.

Montajul se va executa pe circuit
imprimat, dacă se dispune de so¬
cluri corespunzătoare, sau conven¬
ţional cu cose.

Se va acorda o atenţie sporită tu- ,
burilor T2 şi T3, care trebuie să pre¬
zinte caracteristici de emisie iden¬
tice. Verificarea se face la un cato-
metru. Se va prefera utilizarea tubu¬
rilor EL84.

Transformatorul de ieşire se poate
executa de constructorul amator
după indicaţiile deja publicate în re¬
vista „TEHNIUM”, în numerele din
1989. Se pot utiliza de asemenea,
transformatoruI radioreceptoruIui
„FESTIVALS" sau transformatorul
de ieşire al radioreceptorului „MO¬
DERN 11 , pe care se vor efectua unele
modificări. Cu puţină atenţie şi dex¬
teritate se vor bobina 30 de spire
- CuEm 0 0,2 mm, fără demontarea
transformatorului, pentru bobina de
reacţie.

înfăşurarea pentru difuzor este
formată din două bobine în paralel
pentru R s = 2 0. Pentru R s = 4 O

f,t - filament
Gn- grila nr.
A - anod
E - ecran
K - cctod

6IT141T (EL 84)

% 3/ j—yKM33f»€

6TT 3C , 6TT6C

Gi p

; 6H11T, 6H2Î, 6H31T . î

6 H 4IT ■ î

acestea se vor lega în serie si apoi Ecranele celor două finale se vor Rezistenţa R* de 10 kO îmbunătă-
vor fi înseriate cu cele 30 de spire lega la +U a prin rezistenţe de ţeste caracteristica de frecvenţa prin
pentru reacţie. 100—200 0/1 W. mărirea reacţiei negative. Se va

îOKfî 1 W lOKaiW

150V 1 C2 *j10nF

C4 C5
“’lTOpF 1j5nf^

I C7 C 8

f*33nF T®620pF

T 2 =T3= 6TT14TT
(EL 84 )

TEHNIUM 10/1992

ajusta valoarea sa în mod experi¬
mental.

Pentru un raport semnal-zgomot
cît mai bun se vor lua măsuri cores¬
punzătoare:

— conexiuni de grilă scurte;

— ecranarea circuitelor de in¬
trare, a corectorului de ton, a tubu¬
lui TI, a transformatoarelor de ieşire
etc.;

— conectarea la şasiu a traseului
de masă într-un singur punct, la so¬
clul lui TI;

— conexiunile de filament se vor
face cu fire torsadate, evitînd apro¬
pierea de circuitele de intrare.

Potenţiometrele vor fi de bună ca¬
litate, în caz contrar la manevrare se
vor auzi zgomote supărătoare.

Alimentatorul va trebui să furni¬
zeze:

— tensiune anodică +280 Vcc/200
mA, cu un filtraj corespunzător;

— alimentarea filamentelor cu 6,3
Vca/3,5 A.

Curenţii sînt consideraţi pentru
două amplificatoare identice' (ste¬
reo).

Montajul a fost experimentat cu
transformatorul original, şi cu transfor¬
matorul de la radioreceptorul „MO¬
DERN" (România) şi cu altui bobi¬
nat în condiţii de amator, fără dife¬
renţe sesizabile la audiţie.

Calitatea audiţiei este foarte bună
utilizînd incinte adecvate. Rezerva
de putere este suficientă pentru o
dinamică a audiţiei ce satisface
orice meloman.

Bibliografie:

— M.A. Berezovski — Îndrumăto¬
rul constructorului radio, ediţia
1975, U.R.S.S.;

— Schema electrică a radiorecep¬
torului „FESTIVALS", U.R.S.S.;

— Catalog de tuburi electronice,
Editura Tehnică.

TABELUL NR. 1

CARACTERISTICILE TEHNICE ALE TUBURILOR ELECTRONICE AF

Tip

Filament

Uf tf

V A

< Tensiune
anodică

3 Curent
> anodic

< Tensiune G1

< Tensiune G2

jl Curent G2

> Panta

x- Rezistenţa
internă

Putere max.
disipată Echi _

anod griiă 2 valenţe

W W

Observaţii

12 13

6<î>1 -

'6,3

0,43

100

-2

1,5

_ -r

triodi amplificator

6,3

0,43

170

10,5

170

400

2,5

0,7

pentodă audio •

64>3t r

6,3

0,81

170

2,5

-1,5

2,5 —

triodi amplificator

6,3

0,81

170

-11,5

170

2,5

pentodă audio şi final
cadre TV

6,3

0,72

200

570*

triodă amplificator

6,3

0,72

200

140*

200

6,5

130

1,7

pentodă audio şi video

S-3C

6,3

0,9

250

—14

250

6 25

2,75

impedanţa sarcinii

Rs = 2,5 ki!
tetrodă cu fascicul
dirijat

6 tt 6C

6,3

0,45

250

-12,5

250

7,5

4,1

13,2

2,2

Rs 5kl!
tetrodă cu fascicul
dirijat

6-SC

6,3

0,65

300

-3

150

6,5

11,7 80

1,5

Rs 10 kfl
pentodă

BttUtt

6,3

0,75

250

-6

250

11,3

2 EL84

Rs - 5,2 k't
pentodă

6rr187r

6,3

0,76

170

—7,5

170

2,5

pentodă

6rrl7T

6,3

0,5

250

-12,5

250

4,9

2,5

tetrodă cu fascicul
dirijat

30nTC

0,3

11Q

110

10 —

7 fe

1,75

tetrodă cu fascicul
dirijat

6H17T

6,3

0,6

250

—4,5

4,5

dublă triodă, AF

6H2rr

6,3

0,345

250

2,3

—1,5

2,2

— 6CC41

dublă triodă, AF

6H4-

,6,3

0,3

250

1,85

21,6

1,5

dublă triodă, AF

6H3-

6,3

0,35

150

7,7

-2

5,9

7,55

1,5

dublă triodă, AF, RF

Este cunoscut faptul că înregistra¬
rea unui program muzical sonor pe ;
discuri s-a realizat iniţial cu mijloace
tehnice relativ simple, dar ulterior,
în timp, odată cu creşterea cerinţe- j
lor calitative, aparatajul şi modul de
înregistrare au fost continuu perfec- .
ţionate. De la discurile înregistrate
cu turaţia de 78 roî/min,, redate cu ,
ajutorul’ unui gramofon, s^a trecut la
• discurile moderne înregistrate la tu¬
raţia de 33 sau 45 rot/min., antre¬
nate de pick-up-ul pilotat strobosco¬
pic, redate de doza electromagne¬
tică prevăzută cu ac de diamant cu
profil eliptic, stereo sau cuadro.
De-a lungul acestei perioade de
timp s-au folosit, în scopul înregis- j
trârii (şi ulterior redării) discului, di¬
verse normative proprii fiecărei
firme producătoaare. Datorită aces¬
tui fapt, pentru redarea corectă a ;
unui program muzical sonor înregis-
j trat pe un disc după un anumit nor¬
mativ, este necesar ca pick-up-ul să
| fie echipat cu un preamplificator
care să deţină o caracteristică de
transfer identică cu cea folosită la
1 înregistrare. Preamplificatoru! a că¬
li rui schemă electrică este prezentată

în figură, are această posibilitate, fi¬
ind realizat după conceptul schemei
electrice flexibile, la care, schimbînd
doar cîteva valori ale unor compo¬
nente, se pot obţine cele mai uzuale
caracteristici de transfer folosite de
firmele producătoare de discuri.

. Performanţele preamplificatorului:

— impedanţa de intrare Zi = 100 k
H;

— impedanţa de ieşire Ze = 1 kfl;

— tensiunea de intrare Ui = 1
mV—20 mV;

— caracteristica de transfer: con¬
form tabelului 1;

— raportul semnal-zgomot: h/N >
70 dB;

— banda de frecvenţă Af — 14 Hz-f
18 kHz;

— corecţie suplimentară frecvenţe
înalte Aî = 9 dB/12 kHz;

— corecţie suplimentară frecvenţe
joase Aj = 9 dB/40 kHz;

— distorsiuni armonice totale
THD <0,2%;

— distorsiuni de intermodulaţie
TID <0,06%.

Analizînd schema electrică se ob¬
servă că ea prezintă o serie de etaje
funcţionale distincte şi anume:

Preamplificator universal

— etajul de intrare'(etajul de am¬
plificare);

— etajul de adaptare;

— blocul corecţiilor;

— etajul de ieşire.

Semnalul audio util preluat de la
doza pick-up-ului se aplică la intra¬
rea montajului, prin interm'ediul
condensatorului CI. Etajul de jn-
trare conţine două tranzistoare TI şi
T2 amplasate într-un montaj amplifi¬
cator de tensiune de tip dublet.

ing. EMIL MARIAN :

Configuraţia şi componentele elec¬
trice proprii etajului de intrare au* :
fost astfel alese în cît acesta să îm- ;
bine dezideratul unei amplificări
mari. (A = 40 dB) cu distorsiuni
foarte" mici, ca un raport sem¬
nal-zgomot foarte bun. Semnalul
audio amplificat, preluat de la etajul.

(CONTINUARE ÎN PAG. 15)

TIPUL CURBEI DE CORECŢIE

C A

«B

C B

MÂ6 (78 rotAnin, vechi)

1 nF

3nF

AES (78 rot/min, nou)

510 pF

3,9 nF '

CC!R (33 rot/min, micro, modem)

220 pF

1 Mii

2,2 rsF

RiAA (33 rot/min, micro, modera)

1 nF

2,2 nF

COLUMBIA (78 rot/min, vechi)

1 nF

5,1 nF

COLUMBIA (33 rot/min, micro)

1 nF

820 kîl

3nF

NARTB (33 rot/mirs, micro)

RCÂ micro i

1 nf

3nF •

ORTOPHONSC 33 rot/min

l 470 kîl

75© pF

1 Mii

3,3 nF

RCA micro II, 45 rot/min

62 ki 1

510 pF

3nF

CORAL Stereo 33 rot/min

150 pF

560 kfl

150 pF

DECCA Londtors F.F.R.R.

51 kfl

220 pF

3,9 nF

DECCA London F.F.S.

51 kfl

1 nF

3,9 nF

LP (micro, vechi)

330 pF

680 un

120 pF

y A ®S4V

IEŞIRE

TEHNIUM 10/1992

LABORATOR

Multimetru Li 4315

GiURiS MOSCU

Aparatul de măsură universal^
(multimetru) L| 4315 este un instru-'
ment portabil, destinat să măsoare
curenţi, tensiuni-continue şi alterna¬
tive, rezistenţe în curent continuu,
capacităţi şi niveluri de semnal au¬
dio frecvenţă (A.F.).

Aparatul de fabrică în două va-

— tensiune continuă (V): 0,075 - 1

- 2,5 - 5 - 10 - 25 - 100 - 250 - 500 -
1 000;

— curent alternativ (mA): 0,5 - 2,5

- 5 - 25 - 100 - 500 - 2 500;

— tensiune alternativă (V): 1-2,5

- 5 - 10 - 25 - 100 - 250 - 500 -

1 000;

te;influenţa acţiunii cîmpurilor mag¬
netice exterioare; influenţa înclinării,
care în cazul cînd condiţiile de ex¬
ploatare diferă de cele normale,
poate face ca aparatul să sufere mo¬
dificări.

Pe lîngă toate acestea, la măsura¬
rea curentului şi a tensiunilor alter¬
native, frecvenţa trebuie să fie cu¬
prinsă în limitele 45—60 Hz pentru
domeniile 500—1000 V şi 45—5000
Hz pentru domeniile 1 - 2,5 - 5 V şi
domeniile de curent. în cazul dome¬
niilor de frecvenţă mai mari decît
cele menţionate, în afară de erorile
mai mari care apar (±10%) se poate
deteriora instrumentul.

Construcţia multimetrului

minală împreună cu rezistenţa de;
ajustare R29, 706 ±3 O.

Schema de măsură a multimetru-
lui (fig. 1) este realizată cu rezis-1
tenţe bobinate şi rezistoare fixe cu
peliculă de carbon (puterea disipată !
nominală 0,5 W şi toleranţa ±5%)
care sînt îmbătrînite artificial ceea
ce garantează timp îndelungat stabi-1
litatea performanţelor ridicate ale )
multimetrului. Pentru asigurarea|
unei uşoare depistări a părţilor com- : |
ponente ale multimetrului în figura |
2, prezentăm schema fizică a piese- J
lor acestuia. "M

Selectarea modului de lucru se 1
face printr-un comutator claviatură 1
cu reţinere. în figura 3 este prezen- ■

riante L|4315 şi L44315T4.2 — tro-
picafizat.

Consumul destul de redus al apa¬
ratului .(20 000 fî/V la curent conti¬
nuu şi 2 000 fl/V ia curent alternativ)
permite efectuarea operaţiunilor de
măsurare fără a afecta în mod vizibil
regimul schemei în care se efectu¬
ează aceste operaţiuni.

Caracteristici tehnice:

— curent continuu (mA): 0,05 -
0,1 - 0,5 - 1 - 5 - 25 - 100 - 500 -
2 500;

— rezistente în curent continuu
(kfi): 0,3 - 5 - 50 - 500 - 5 000;

— capacităţi {nF): 0,03—0,5;

— niveluri de semnai AF (dB): -
s -15...+2;

1 — clasa de precizie: ±2,5% în c.c.

I şi ±4% în c.a.

I ' Mai sînt şi alte caracteristici care
| trebuie luate în seamă cum ar fi:

consumul de curent al domeniilor
I de tensiune (< 50 fiA) căderile de ten-
| siune pe domeniile de curent (< 0,5
I V); influenţa temperaturii ambian-

| Construcţia cilindrică a circuitului
j magnetic şi piesa polară exterioară
(şasiul) ale mecanismului de măsură
asigură o inducţie mare şi o bună
protecţie împotriva cîmpurilor mag-
j netice exterioare. Cadrul mobil este
j realizat pe ramă metalică şi are
j 370 —460 spire cupru email 0 0,03
mm. Suspensia echipamentului mo-
| bil este asigurată cu benzi care au
! momentul 0,25 mgrfcm/90°. Echipa¬
mentul mobil trebuie să aibă curen¬
tul nominal 42,5 M şi rezistenţa no¬

ii tat un tabel cu realizarea contacte-
1 lor pentru fiecare mod de lucru, fi-
| gura cu numărul elementelor de co-
j mutare, piesa care realizează con-
1 iactele şi schema realizării
I contactelor (declanşat şi ancfanşat).
1 De ce am detaliat toate acestea?
j Pentru că în cazul depanării unui
| astfel de aparat, acest comutator
| trebuie verificat din punct de vedere
î al acţionării şi'reţinerii, al realizării
| corecte’a contactelor şi al rezisten-
| ţei de izolaţie.

TEHNlUiW 10/1992

Selectarea domeniilor de măsură
se face cu un comutator rotativ for¬
mat din doi galeţi cu cîte 24 con¬
tacte pe galet şi cu cîte un contact
mobil fiecare. Tipul contactelor este
cu scurtcircuitare şi se face separat
pentru fiecare din cele 24 poziţii, ac¬
ţionarea realizîndu-se printr-un ax
comun.

Instrumentul indicator şi carcasa
multimetrului sînt prevăzute cu gar¬
nitură de etanşare pentru a împie¬
dica acţiunea corozivă a gazelor no¬
cive şi a prafului din aer asupra păr¬
ţilor interioare.

Modul de lucru şi reguli de ex¬
ploatare.

în vederea obţinerii unor rezultate
cît mai corecte în măsurare şi mai
ales pentru a preveni deteriorarea
multimetrului datorită exploatării
necorespunzătoare, trebuie respec¬
tate următoarele reguli:

1. înainte de a începe efectuarea
măsurărilor se va ţine cont de pozi¬
ţia (orizontală) a aparatului, de pozi¬
ţia exactă a indicatorului la reperul
zero al scării gradate (la nevoie se
ajustează cu ajutorul c'orectorului de
zero), de poziţia corespunzătoare a
comutatoarelor selector de domenii
şi mod de lucru care să fie în poziţia
adecvată valorilor măsurate.

2. în cazul că nu se poate estima
valoarea mărimii ce urmează să fie
măsurată, comutatorul se va pune
iniţial pe domeniul cei mai mare,
apoi se trece treptat la domenii mai
mici, urmînd ca citirea indicaţiei să
se facă cel mai corect în a doua
treime a scalei aparatului.

3. Conectarea aparatului la
schema măsurată se face în mod
corespunzător cu indicaţiile marcate
în schemă şi la bornele aparatului.

La măsurarea efectuată la frecvenţe
înalte, curenţii capacitivi de scur¬
gere între elementele aparatului şi
obiectele aflate în apropierea aces¬
tuia pot provoca erori considerabile.
Pentru a se preveni această posibili¬
tate; schema se va monta în aşa fel
încît borna principală a aparatului
(marcată cu semnul *) să fie legată
la pămînt.

4. La măsurarea rezistenţelor
sursa de alimentare a circuitului
electric supus verificării, trebuie de¬
conectată, iar capacităţile din circuit
(dacă există) trebuie să fie descăr¬
cate înainte de măsurare.

5. După ce se termină operaţiunile
- - ăsurare şi după deconectarea
aparatului de la schema la care s-au
efectuat aceste măsurări, se reco¬
mandă fixarea comutatorului selec¬
tor de domenii în poziţia 1000 V, iar
comutatorul modului de lucru în po¬
ziţia în acest fel se poate pre¬
veni deteriorarea aparatului la orice
conectare incorectă a acestuia.

Descrierea diferitelor tipuri de mă¬
surători efectuate cu ajutorul multi¬
metrului 4315.

— Pentru măsurarea curentului
continuu se alege domeniul de mă¬
surare adecvat (50 uA—2,5 A c.c.),
iar multimetful se leagă în'serie cu
sarcina. Curenţii continui mai mari
de 2,5 A se pot măsura cu un şunt
exterior calibrat pentru o cădere de
tensiune de 75 mV.

■ — La măsurarea tensiunii conti¬
nue se alege, cu ajutorul comutato¬
rului selector, domeniul de măsu¬
rare adecvat de la 1 V la 1000 V.

. — Si într-un caz şi în celălalt co¬
mutatorul modului de lucru se acţio¬
nează (prin apăsare şi reţinere) pe
poziţia iar la conectarea apara¬
tului se va ţine cont de „polaritatea"
(■„+“ şi „—“)- sursei. Citirea se face
pe scala V, A.

— Pentru măsurarea curentului .
sau a tensiunilor alternative se-alege
domeniu! de măsurare adecvat prin
comutatorul selector iar comutatorul |
modului de lucru se acţionează pe |
■poziţia La măsurarea curentului |
şi tensiunii alternative trebuie să se f
ia în consideraţie indicaţiile privind j]
domeniile de frecvenţă şi faptul că f
precizia măsurării este garantată nu- f
mai pentru curenţi sinusoidali, avînd f
factorul de distorsiuni mai mic de |
2%. Citirea valorilor măsurate se |-
face pe scala V, A.

— La masurarea rezistenţelor în §

curent continuu, drept sursă de ali¬
mentare serveşte un element uscat
(4,5 V) montat în interiorul aparatu¬
lui. Comutatorul moduiui de lucru
se acţionează pe poziţia „K“ iar cu
ajutorul comutatorului selector se
alege unul din domeniile de măsu¬
rare cuprinse între x1..,x100. Prin
scurtcircuitarea cordoanelor de mă¬
surare conectate la bornele multi¬
metrului, acul indicator deviază spre
capătul din dreapta al scării gradate.
Cu ajutorul potenţiometrului de
ajustare pentru zero se face ca indi¬
catorul să arate exact zero. Apoi se
aplică capetele cordoanelor de mă¬
surare pe terminalele rezistenţei Rx
şi se citeşte indicaţia pe scara gra¬
dată în kiioohmi.

— Pentru măsurarea rezistenţelor
mici comutatorul selector se acţio¬
nează în poziţia JY‘, comutatorul
modului de lucru pe ambele clape
“ şi „kn“, iar citirea indicaţiilor pe j
scara gradată în „ohmi“. în aceşti
caz fără a şunta cordoanele de mă- f
surare ale multimetrului, acul indi-J
câtor deviază spre capătul din j
dreapta al scării gradate. Se ajus- f
îează (de data aceasta în dreptul re- î
perului °°) şi apoi cînd cordoanele |
de măsurare se şuntează, acul indi- j
câtor trebuie să indice zero pe scara |
ohmi. Măsurarea se efectuează prin j
conectarea terminalelor rezistenţei 3
Rx.

— Dacă la scurtcircuitarea borns-1
lor acul indicator nu poate fi adus lai
reperul zero sau 20 cu ajutorul poîen-f
ţiomeîrului de reglare Jl, kSl“, în-|
seamnă că bateria este descărcată.1

— Drept sursă de alimentare pen-j
tru măsurarea rezistenţelor pe do-f
meniul x 1000 kiioohmi serveşte of
baterie externă cu tensiunea 33—43|
V. Comutatoarele multimetrului sei
fixează în poziţiile x 1000 şi respec-J
tiv kiioohmi. Bateria se cuplează cu|
polul negativ ia borna aparatului!
marcată cu şi cu polul pozitiv lai
cealaltă bornă se ajustează ia zerol
pe scala kfi. Se decuplează polul ne-1
gativ al bateriei de ia bornă şi între!
pol şi bornă se cuplează rezistenţa!
de măsurat Rx. Citirea'se face pe!
scala „kiioohmi".

— Măsurarea capacităţii. Drepţi
sursă de alimentare serveşte circul-l
tul de curent alternativ cu frecvenţa!
de 50 Hz şi tensiunea de 190—245|
V. Comutatorul modului de lucru sei
fixează pe ambele clape „ft“ şi „kH“.
Comutatorul selector pe poziţia şj.1
F x 0,1 (pF x 100). Reglarea se face’
cu ajutorul potenţiometrului de ajus¬
tare, iar măsurarea capacităţilor se;
face conform figurii 4.

Tensiunea debitată condensatoru¬
lui măsurat nu depăşeşte 220 V, cu-f
rent alternativ cu frecvenţa 50 Hz.
Scurtcircuitarea bornelor şi „Cx"
la străpungerea condensatorului;

măsurat nu prezintă nici un pericol
pentru aparat.

în cazul măsurării nivelului sem¬
nalului de audio frecvenţă, multime-
trul măsoară de fapt o tensiune al¬
ternativă. Singura diferenţă este ca
scara gradată ""nu este etalonată în
volţi ci în dB, corespunzător nivelu¬
lui absolut pentru tensiune (referinţă
0 dB = 1 mW), iar funcţionarea mul¬
timetrului aleasă cu ajutorul comu¬
tatorului selector corespunde dome¬
niului de măsurare de 1 V tensiune
alternativă. Dar orice gama de ten¬
siune alternativă poate fi folosită
pentru măsurători în dB.

Ceea ce contează pentru amplifi¬
catoare şi circuitele de tensiune este
proporţia puterii intrate şi ieşite, cîş-
tig (amplificare) sau pierdere (ate¬
nuare) a circuitului cuplat. Decibelii
exprimă numai intrarea şi ieşirea
proporţie independentă una de.ceiă-
ialtă. Pentru 1 comparare există un ni¬
vel de refennţă zero care este stabi¬
lit la 0,775 V.

Deşi muliimetru! nu citeşte nivelul
de putere direct, dacă impedanţa de
linie este uniformă, ei poate fi cu¬
noscut prin tensiune, deoarece ten¬
siunea şi puterea sînt în raport pro¬
porţional.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 10/1992

SERVICE

-CR 1750-

Multiple aparate elecîrocasnice, printre care şi re¬
ceptoarele de marcă şi-au făcut apariţia în ţara noas¬
tră în ultimii ani. Desigur starea lor tehnică impune
uneori şi retuşuri tehnice dificil de realizat cînd nu
există schema electrică de principiu.

Evident, multiplele solicitări de scheme ne sosesc
de la atelierele de reparaţii din toate zonele ţării şi

publicînd în acest număr o parte din schema recep¬
torului DUAL CR-1750, sperăm să rezolvăm pentru
unii, dificilele probleme tehnice. Alte părţi din
schemă în nr. 11/1992.

Cei care doresc copii aie cablajului ssnt invitaţi să

ne scrie la redacţie.

TEHNIUM 10/1992

DIAMANT 220

Ing. ŞEPBAW WAtCU
(URMARE DIN NR. TRECUT)

■Blocui de comandă
(Y1) cuprinde:

— selectorul FIF de tip
CK-M-15C;

— placa suport a potenţiometrilor
rectilinii pentru reglajul volumului
(1-R12), contrastului (1-R13) şi lu¬
minozităţii (1-R14);.

— comutatorul FiF/UlF, situat pe
panoul frontal;

— Plăcuţa cu r-ez istoarele
TR1 -1R10, pentru tensiunile de co¬
mandă ale selectorului UIF şi poten-
ţiometrut R15 (100 kfi) pentru acor¬
dul continuu al selectorului UIF;

— comutatorul de reţea — B2 —
INCHIS/DESCHIS pentru alimenta¬
rea cu tensiune de 220 V/50 Hz; I

— selectorul UIF de tip 1
P81.113-020 legat de blocul de co¬
mandă prin conectorul CVI!, pinii
1-7.

Blocul de comandă (Y1), văzut ca
o unitate funcţională distinctă, pre¬
zintă, la intrare trei mufe (FIF 1:1,

FIF 1:10 şi UIF) prin care primeşte
•semnalul de ia antene, iar la ieşire
se leagă de restul televizorului prin
cuplele Ui 3, prin care livrează
semnalul de frecvenţă intermediară
modulului AFI-CC (Y2.1) şi UJ 4,
UI 7 şi UJ 8, prin care se cuplează
cu modulul videosunet (Y2).

Semnalul de antenă de la mufa
FIF 1:1 se aplică la intrarea selecto¬
rului FIF prin cupla UJ la, iar cel
provenit de la mufa FIF 1:10 se
aplică aceleiaşi cuple, dar prin inter¬
mediul divizorului rezistiv R1-R2.

Din schema alimentării, prezen¬
tată în numărul trecut al revistei s-a
văzut că tensiunea de alimentare de
la reţea — cupla UJ 28 — se aplică
prin intermediul a două siguranţe de
0,63 AT/250 V înseriate pe fiecare
conductor al ştecherului la cupla
JĂI 27, pinii 1, 2 legată de perechea
ei de pe biocul de alimentare (Y4),
de aici ajungînd la cupla UJ 20, pi¬
nii 3, 4 aplicîndu-se la comutatorul
cu două poziţii B2 ÎNCHiS/DES-
CHIS. în poziţia DESCHIS, comuta¬
torul B2 se află pe poziţia 6-5 ^in¬
trare, 4-3 ieşire, iar pe poziţia ÎN¬
CHIS uneşte pinii 2-1 intrare cu 4-3 :
ieşire, deci aplicăm tensiunea de re¬

ţea la cupla UJ 20, de la pinii 4-3 la
pinii 2-1, iar prin perechea ei de pe
blocul de alimentare, această ten¬
siune de la pinii 2-1 ajunge în pri¬
marul transformatorului de alimen¬
tare Tr. 1, televizorul pornind.

Selectorul FIF, de tip CK-M-15C
are următoarele legături cu blocul
de comandă:

— mufa de intrare UJ 1, legată cu
perechea ei, pe unde se aplică sem¬
nalul de la antenă, FIF 1:1 sau FIF
1 : 10 ;

— intrare FI (UIF), pe unde se
aplică semnalul de frecvenţa inter¬
mediară furnizat de selectorul UIF,
folosind mixerul din FIF ca amplifi¬
cator FI. în acest caz, rotactorul FIF
se poate afla pe orice poziţie (ca¬
nal), iar amplificatorul FIF şi oscila¬
torul local FIF nu funcţionează

. (avînd alimentarea întreruptă);

— intrare tensiune de RAA pentru
comanda bazei primului tranzistor;

— tensiune de alimentare +12 V
pe două căi separate pentru AFIF şi
OL-FIF, respectiv mixerul FIF. Cînd
se recepţionează canale din FIF
(1—12) sînt alimentate ambele ra¬
muri, iar la recepţia în UIF (21—41)
se întrerupe (cu comutatorul Fl-
F/UIF) alimentarea AFIF şi OL-FIF,
fiind alimentat doar mixerul FIF care
funcţionează ca AFI pentru semna¬
lul provenit de la ieşirea selectorului
UIF;

— intrare tensiune de reglâj a ,ţ
frecvenţei oscilatorului local +U/u/-:'-1

— ieşire, comună pentru FIF şi \
UIF, pentru semnalul de FI;

— masa.

Selectorul FIF, de tip CK-M-15C
— 1.1 — este destinat selecţiei ca- ;
nalelor şi transformării semnalelor
TV recepţionate în banda FIF (cana¬
lele 1—12) în semnale de frecvenţă
intermediară imagine şi sunet. H

Selectorul FIF conţine trei tranzis-
toare: 1.1T1 amplificator FIF, 1.1T2 1
oscilator local şi 1.1T3 etaj de ames- J
tec (mixer).

Transformarea multitudinii de.:||
semnale captate de antenă într-un 1
semnal de frecvenţă constantă, nu-’i
mită frecvenţă intermediară (FI), |
prezintă avantajul că toate prelucră- :|
rile aplicate semnalului în continu¬
are (amplificare, detecţie) se fac pe
o singură frecvenţă. Acest lucru se
realizează prin amestecul semnalu¬
lui recepţionat de antenă (FS) cu
frecvenţa semnalului unui oscilator
local numit şi heterodină (FH), am r
bele reglabile din aceiaşi potenţio-
metru, rezultînd la ieşire o frecvenţă
fixă, numită frecvenţă intermediară
(FI), după formula: Fi = FH—FS.
Frecvenţa intermediară de imagine
este de 38 MHz, iar cea de sunet de
31,5 MHz. Principiu! prezentat mai
sus. de amestec al frecvenţelor sau
heterodinare se utilizează în toate

Biocul videosunet
sau blocul
de'Semnal,

notat pe schemă cu indicativul Y2,
conţine placa de bază pe care sînt
montate, cu ajutorul conectoarelor,
patru module:

— modul AFI-CC (Y2.1), amplifi¬
cator de frecvenţă intermediară-cale
comună;-

— modul AFI-S (Y2.2), amplifica¬
tor frecvenţă intermediară-sunet;

— modul’AAF (Y2.3), amplificator
de audiofrecvenţă;

— modul RAF (Y2.4), reglaj (con¬
trol) automat al frecvenţei oscilato¬
rului local.

Modulele AFi-CC, AFI-S sînt ecra¬
nate cu o carcasă metalică prevă¬
zută cu capace din tablă cositorită.

Blocul videosunet posedă comen¬
zile:

— reglaj tonuri joase cu întreru¬
pător pentru difuzoare (sonorul pu¬
ţind fi ascultat numai la cască);

— reglaj tonuri înaite.

De asemenea, conţine mufe pen¬
tru conectarea căştilor, magnetofo¬
nului şi telecomenzii.

Semnalul de FI de la ieşirea din
biocul de comandă (Y1) se aplică
prin intermediul cuplei IU 3 şi a ca¬
blului coaxial cu lungimea de
15—20 cm la intrarea modului
ÂFI-cai© comună (Y2.1) Acest mo¬
dul este alcătuit, ca şi ia receptoa¬
rele TV cu CI de concepţie româ¬
nească, din trei etaje:

— filtru! de selectivitate concen¬
trată (FSC);

— preamplificatoru! de FI realizat .1
cu- tranzistorul 2.1 TI;

— circuitul integrat (CI) de tip I
K174YP2B echivalent cu TDA 440P, |
cu rolul de amplificator Fl video-su- |
net, demodulator de videofrecvenţă, I
preamplificator de videofrecvenţă şi 1
circuit de reglaj automat al amplifi- j
carii (RAA).

Din punct de vedere electric, ca¬
isa comună video-sunet este plasată 1
între etajul de amestec (mixer) din |
selectorul de canale şi etajul final vi- i

deo, care precede tubul cinescop
(TC).

Modulul AFI-CC (Y2.1) este legat
de biocul videosunet (Y2) prin cupla
UJ 6 cu 10 pini. Prin intermediul
acesteia, modulul primeşte şi furni¬
zează:

— ia pinul 1 (neconectat în
schema electrică a TV) furnizează
semnal videocompiex de polaritate
pozitivă, luat de la pinul 12 al CI,
utilizat la verificarea caracteristicii
generale de ampiitudine-frecvenţă a
modului AFI-CC;

— la pinul 2 furnizează semnai de
Fi (38 MHz) pentru circuitul, de re¬
glaj automat al frecvenţei oscilatoru¬
lui'local (RAF);

— la pinul 3 furnizează semnal
videocompiex de polaritate negativă,
provenit de la pinul 11 al Ci, care
ajunge prin 2.R8 ia modului AFI-su-
net şi prin fiitrui 2.L1-2.C6 şi 2.C9 în
baza tranzistorului 2.T2, amplificator
de videofrecvenţă;

— la pinul 4 primeşte tensiunea
de alimentare de +12 V, care polari¬
zează prin 1.2L17 şi 1.2R7 emitorui .
tranzistorului 1.2T1 cu +5 V, iar baza
acestuia prin 1.2R5 cu +4,3 V, pre¬
cum şi Ci prin 1.2L16 ia pinul 13 ai
acestuia şi prin 1.2R14 la pinul 14;

— la pinul 5 primeşte prin inter¬
mediul cupiei UI 17, pinul 7, impul¬
suri de întoarcere iinii necesare cir¬
cuitului de RAA, care ajung la pinul
7 al CI;

—. la pinul 6 furnizează tensiunea
de RAA pentru comanda seiectoare-
. lor de canale, prin intermediu! cu¬
plei JdJ 4, pinui 7, peste care este
suprapusă tensiunea de c.c, de +12
V de la pinul 4, cupla LU 6, aplicată
prin 2.R9;

— la pinul 7: masă;

— la pinul 8 (neconectat în
schema electrică a TV) primeşte o
tensiune, de îa o sursă exterioară
care ajunge prin 1.2R16 îa pinui 4 ai
Ci, în vederea fixării nivelului de
RAA, în timpul reglării FSC;

— ia pinul 9 (neconectat în
schema electrică a TV) primeşte
semnaiui de la ieşirea vobuioscopu-
iui, în timpul verificării şi reglării fil-i

trului de bandă al modulului
AFI-CC;

— la pinul 10 (neconectat în
schema electrică a TV) furnizează
semnal pentru intrarea vobuiosco-
pului, în timpul verificării si reglării
FSC.

Fiitrui de selectivitate concentrată
(FSC) este format din şase bobine
2.1-LI -+ L6, prevăzute cu miez de
ferită care permite modificarea in-
ductanţei fiecărei bobine în limitele
0,3—0,54 /xH. Cu ajutorul filtrului se
obţine o selectivitate foarte bună la
intrarea AFI-cale comună.

Se observă că FSC constă
dinîr-un număr relativ mic de com¬
ponente, reaiizînd totuşi o caracte¬
ristică ampiitudine-frecvenţă foarte
bună, acest lucru fiind asigurat de
cuplajul foarte strîns între circuite.

Fiitrui 2.1-L1, CI, C2, capacitatea
cablului coaxial, precum şi reac-
tanţa echivalentă a circuitului
2.1 -C3, C4, L2, C5, formează două
circuite rezonante: un circuit rezo¬
nant serie, acordat pe frecvenţa in¬
termediară cale comună, a cărui
frecvenţă este în principal determi¬
nată de grupul 2.1 -LI, C2 şi un cir¬
cuit rezonant derivaţie (paralel) pe
frecvenţa de 40,5 MHz (Fi +2,5
MHz), a cărui frecvenţă este deter¬
minată de impedanţa echivalentă a
circuitului serie 2.1-L1, C2, pe frec¬
venţa circuitului de rezonanţă para¬
lei şi condensatorul 2.ICI.

Circuitul 2.1-C10, Cil, L4 asigură
rejecţia pe frecvenţa de 31,5 MHz de
minimum 14 dB (5 ori) faţă de nive¬
lul purtătoarei de imagine, iar circu¬
itul punte format din 2.1-L5, C12,
C14, R2, C13, R3 asigură atenuarea
necesară pe frecvenţa de 39,5 MHz
(FI +1,5 MHz). Rejectarea se dato-
reşte faptului că semnaiui de la ie¬
şire circuitului punte care parcurge
circuitul 2.1-L5, C14 (acordat pe
frecvenţa de rejecţie) este compen¬
sai de semnaiui în antifază aplicat
prin circuitul 2.1-C12, C13, R2.

Circuitul de rejecţie 2.1-L6, C16,
CI8 acordat pe 30 MHz (cu funcţio¬
nare similară celui acordat pe 31.5
MHz) asigura o rejecţie de 46 dB

(200 ori) faţă de nivelul frecvenţei
purtătoare de imagine.

Etajul preamplificator de FI reali¬
zat cu tranzistorul 2.1T1, în montaj
cu emitorui comun, . primeşte sem¬
nalul de la ieşirea FSC prin interme¬
diul condensatorului 2.1 CI7 şi asi¬
gură un coeficient de amplificare de
9—12 dB (cca 3—4 ori). In circuitul
de colector al tranzistorului se află
un filtru de bandă format din două
circuite: unul acordat pe frecvenţa
de 40 MHz, realizat cu 2.1.-C22,
C25, L7 şi celălalt, pe frecvenţa me-
die’a benzii de trecere — 35 MHz —
format din 2.1-L9, C30, C31. cu sco¬
pul îmbunătăţirii selectivităţii.

Semnaiui obţinut de la ieşirea
preamplifieatorului de Fi-CC se
aplică prin cuplajul inductiv dintre
bobinele 2.1-L9 şi L10 la pinii 1 şi 16-
ai CI K174YP2b, pentru atacul am¬
plificatorului de FI conţinut în circu¬
itul integrat, cu intrare diferenţială.
După ce parcurge cele trei etaje de
amplificare conţinute de CI, semna¬
lul este detectat de demodulatorul
video, care conţine şi bobina exte¬
rioară 2.1 LII, după care ajunge în
preamplificatoru! de videofrecvenţă.

Etajul de RAA este conţinut în CI
şi are rolul de a asigura un semnal
constant la catodul TC indiferent de
nivelul semnalului de la intrare. La
pinul 7 al CI se aplică impulsuri de
ia cursa de întoarcere linii necesare
pentru circuitul poartă RAA. Regla¬
jul automat al amplificării se face în

amplificatorul.de FI din interiorul

Ci, dar pentru variaţii mai impor¬
tante ale semnăfului de la intrare se
comandă şi variaţia amplificării pri¬
melor tranzistoare din selectoarele
de canale, printr-un circuit de întîr-
ziere. Întîrzierea nu este în timp, ci
în nivel de tensiune, în sensul arătat
mai sus, că la variaţii mici ale sem¬
nalului de ia intrare comanda RAA
pentru selectoare este inactivă, lu¬
cru determinat de valoarea tensiunii
constante de la pinul 5 al CI.
Această tensiune constantă, supra¬
pusă peste tensiunea de comanda
RAA ; este asigurată la pinui 5 al Ci,
respectiv pinul S, cupla UJ 5, de

aparatele de tip superheîerodină.

Semnalul provenit de la antenă se
aplică prin filtrul trece-jos 1.1 — CI,
LI, C2, L2, C3, L3, C4, L4, C5, L5,
C6, care are rolul de a atenua im¬
pulsurile parazite în banda 0—44.
MHz de cel puţin 100 de ori (40 dB),
la emitorul tranzistorului. 1.1 TI.
Acest tranzistor este amplificator al
semnalului de FIF. S-a ales primul
tranzistor din selectorul FIF, ca şi
din selectorul U!F de tip pnp pentru
a putea fi comandat direct în bază
(prin intermediul lui 1.1 R3) de către
semnalul de RAA furnizat de către
circuitul integrat de AFI-CC, nemai-
fiind necesară intercalarea unui etaj
inversor pentru Uraa ca în cazul uti¬
lizării' unor tranzistoare de tip npn.

Tranzistorei 1.1 T3 este oscilator
local, oscilînd pe diverse frecvenţe,
în funcţie de grupele de bobine pe
care acesta le are în circuitul de co¬
lector, prescrise din rotacîor. Osci¬
latorul local se alimentează cu ten¬
siunea constantă asigurată de dioda
zener 1.1 Dl.

Etajul care efectuează amestecul
(mixerul) este realizat cu tranzisto¬
rul 1.2T2, în montaj emitor comun.
Sarcina acestui etaj o, constituie cir¬
cuitul din colectorul său format din
1.1-022, L6, Fii2, C21 prin care se
conectează cu modului de Fî-cale
comună, realiand impedanţa de 75 O
pentru intrarea acestuia.

Etajul mixer 1.1 T2 este folosit şi în
cazul recepţiei în UIF ca amplifica¬
tor de FI, avînd în bază secundarul
filtrului de FI al selectorului UIF for-

tensiunea de +12 V aplicată prin in¬
termediul rezistorului 2R9. Stabilirea
întîrzierii se face cu ajutorul semire-
glabilului 2.1R17.

Cu semireglabilul 2.1 R18 se poate
regla amplitudinea semnalului de FI
de la ieşirea CI.

Condensatorul 2.1 C44, legai între
pinii 2 şi 15 ai CI, filtrează circuitul
de reacţie în c.c. din amplificatorul
de FI âl Cî de componentele de
înaltă frecvenţă care pot pătrunde
de la ieşire la intrare şi ar putea
amorsa intrarea în oscilaţie a ampli¬
ficatorului de FI. Nu sînt decuplaţi
individual pinii 2 şi 15 ai CI pentru a
nu se crea astfel o buclă de cuplaj
cu alte etaje, prin traseul de masă.

Bobina 2.1 LI2, cuplată cu 2.1 LII,
preia semnalul de Fi şi îl aplică prin
condensatorul 2.1 C42 ia pinul 2, cu¬
pla UJ 6, de unde ajunge în circui¬
tul de reglaj automat al frecvenţei
oscilatorului local (RAF).

Modulul AFI-CC are o sensibili¬
tate la intrare de minim 400 n V pen¬
tru un nivel al semnalului video la
ieşire (pinul 11 al CI) de 2,5 V.
Acest semnal video, de polaritate
negativă, ajunge prin grupul de co¬
recţie 2.1 -LI5, R21 la pinul 3, cupla
UI 6 şi de acoio la intrarea amplifi¬
catorului de videofrecvenţă, realizat
cu tranzistorul 2.T2 de pe placa vi-
deosunet şi prin 2R8 la pinul 2, cu¬
pla UI 9,’ pentru comanda AFI-su-
net.

Amplificatorul de videofrecvenţă,
echipat cu tranzistorii 2T2, 2T3 şi
2T6 aflaţi pe blocul videosunet, are
rolul.de a amplifica semnalul video
plnă ia nivelul necesar comenzii TC.

Pentru ca a doua frecvenţă inter¬
mediară sunet (6,5 MHz) care este'
conţinută în semnalul videocomplex
să nu ajungă ia catodui TC şi să
perturbe imaginea, ia intrarea ampli¬
ficatorului de videofrecvenţă (AVF)
se montează un filtru „dop“, realizat
cu circuitul rezonant derivaţie 2-L1,
C6, acordat pe această frecvenţă.
După • parcurgerea acestui filtru,
semnalul video (fără FI 2 sunet)
ajunge prin intermediul condensato¬
rului 2.C9 pe baza tranzistorului

mat din 1.1-C27, L5, C26, C25, R14
care realizează adaptarea între cele
două selectoare.

Selectorul UIF este de tip
P81,113-020 şi asigură recepţia emi¬
siunilor în banda UIF (canalele
21—41), avînd rolul de selecţie şi
amplificare a semnalelor UIF de te¬
leviziune şi transformarea lor în
semnale de frecvenţă intermediară.
Conţine două tranzistoare-şi anume:
1.2Tz1, amplificator de UIF şi 1.2Tz2
mixer autooscilant, precum si filtru
de FI.

Semnalul provenit de la mufa de
UIF parcurge circuitul de intrare'
format din filtrul trece-sus 1.2-C1,
LI, C2, C3 şi ajunge pe emitorul
tranzistorului 1.2Tz1, amplificator de
UIF, în montaj cu baza comună.

Baza tranzistorului (prin interme¬
diul lui 1.2R2) este comandată de
tensiunea de reglaj automat al am¬
plificării (RAA), iar colectorul este
cuplat prin condensatorul 1.2C7 cu
filtrul de bandă format din două cir¬
cuite acordate, cuplate inductiv, rea¬
lizat cu 1.2-C8, L’3, L4, L5, C9, Dvl,
R3, R4, Cil, L6, Dv2, L7, L8 şi C12.
Acordul filtrului de bandă pe frec¬
venţa canalului dorit se realizează
prin schimbarea capacităţilor diode¬
lor varicap 1.2-Dvl şi Dv2, obţinută
prin modificarea tensiunii inverse de
polarizare a acestora U var. reglabilă
din R15, aplicată în catozii lor prin
intermediul rezistoarelor 1.2-R3 şi
R4, precum si a inductanţelor 1.2-L5
si L6.

Din filtrul de bandă, semnalul de

2T2. Grupui 2-R11, LI, C6 reali¬
zează adaptarea ieşirii modulului
AFI-CC cu intrarea ÂVF. Din cauza
lui 2C9 se pierde componenta de
c.c., iar pentru refacerea ei şi fixarea
nivelului de negru se utilizează cir¬
cuitul 2-C10, D2, R17, R18, R19.
Semnalul video extras din emitorul
tranzistorului 2T2 (de pe rezistorul,
2R23) se aplică prin cupla LU 8, pi¬
nul 2, pe circuitul punte de reglaj al
contrastului, format din 2-R23, R24,
R25 şi rezistenţa internă a tranzisto¬
rului 2T2. în diagonala acestei punţi
se află potenţiometrul de contrast
R13, aflat pe blocul de comandă.
Semnalul video, cules de pe curso¬
rul potenţiometruiui de contrast, se
aplică prin cupla IU 8, pinul 1, în
baza tranzistorului repetor pe emitor
2T3. De pe rezistenţa lui de emitor
2R27, semnalul video, cu aproxima¬
tiv aceeaşi amplitudine, se aplică pe
bâza tranzistorului final video 2T6,
în montaj cu emitorul comun. Circu¬
itul 2-C19, R30 aflat în emitorul său
realizează corecţia curbei de răs¬
puns în domeniul frecvenţelor joase.
Pentru frecvenţele înalte se utili¬
zează corecţia R66 în paralel cu o
bobină, aflate pe placa cu soclu a
TC.

Polarizarea în c.c. a lui 2T6 se
realizează cu grupul 2-R47, R48,
montate în paralel.

Semnalul video din colectorul iui
2T6 se aplică prin intermediul circu¬
itului 2C21, D4, R46 la cupla LU 15,
pinul 1 şi de acolo prin R69 şi bo¬
bină pe catodui TC (pinul 7). Poten¬
ţialul de c.c. al catodului TC este
cuprins între +90 V şi +130 V, în
funcţie de conţinutul imaginii (nive¬
lul de negru) şi de reglajul contras¬
tului.

Circuitul de limitare a curentuîui
de fascicul, compus din 2-C21, D4,
R46, funcţionează ca o reacţie nega¬
tivă, în sensul că ia o creştere a cu¬
rentului de fascicul peste valoarea
prescrisă (max. 300 mA), circuitul ac¬
ţionează în sensui unei „închideri"
mai pronunţate a TC, deci pentru
restabilirea-curentului de fascicul.

Creşterea tensiunii de pe colecto¬

rul tranzistorului 2T6, de aproxima¬
tiv +100 V, se aplică prin intermediul
circuitului 2D4, pinul 1, cupla tjj
15, R69, bobina montată în paralei
pe R66, la pinul 7 (catod) al TC ia o
valoare de +90 V.

Curentul de fascicul circulă prin
bobina de FIT, dublorul de tensiune,
spaţiul vid anod 2 — catod al TC,
R69, 2R46 la masă.

La un curent de fascicul în limite
normale, 2D4 este deschisă, iar ten¬
siunea continuă de pe colectorul iui
2T6 ajunge pe catodui TC. Creşte¬
rea curentului de fascicul determină
mărirea căderii de tensiune pe rezis¬
torul 2R46. La o valoare mare a cu¬
rentului de fascicul (la aprox. 300 p
A) căderea de tensiune determinată
de acesta pe 2R46 (şi care se apiică
în catodui diodei 2D4) egalează ten¬
siunea din anodui diodei (minus 0,6
V, tensiunea de deschidere) şi drept
urmare dioda se blochează. In
această situaţie semnalul video
ajunge totuşi pe catodui TC prin
2C21, montat în paraiel pe dioda
blocată.

Se cunoaşte faptul că tubul cines-
cop este cu atît mai deschis (lumi¬
nos) cu cît diferenţa de potenţial în¬
tre catod şi grila _ de comandă (Ucgi)
este mai mică. în situaţia de mai
sus, creşterea curentului de fascicul
va determina creşterea tensiunii de
catod a TC, deci o „închidere" mai
pronunţată a acestuia, ceea ce se şi
urmărea. în acest fel, curentul de
fascicul scade, restabilindu-se va¬
loarea lui sub limita prescrisă de va¬
loarea rezistorului 2R46, care este
critică, în sensul că o scădere a
acestei valori va permite un curent
de fascicui mai mare decît cel su¬
portat de redresorul de FIT (dublo¬
rul de tensiune), cu toate neajunsu¬
rile care decurg de aici. O creştere a
valorii acestui rezisîor va determina
o scădere a curentului de fascicul,
deci a luminozităţii TC, iucru de
asemenea nedoriî (dar nepericulos).

CONTINUARE ÎN NR. VIITOR

o p

folie de_ r .„ ,... ___ _ WV , M

stereo). Se vor respecta toate măsu¬
rile privind amplificatoarele de sem¬
nal mic, şi anume: evitarea buclei de
masă, traseu de masă gros
mum 3 mm, structura fizică
dripol a montajului, cone>
mai scurte între componente etc.

După realizarea plăcuţei de cabla
imprimat se plantează componen¬
tele în conformitate cu schema.
După realizarea montajului, acesta
se alimentează de la o sursă de ten¬
siune U = 24 V, stabilizată şi foarte
bine filtrată. Se măsoară tensiunea
de 18 V indicată pe schemă (nu
înainte de a ştrapa intrarea montaju-
iui). în cazul în care valoarea indi¬
cată de aparatul de măsură diferă,
se modifică valoarea rezistenţei R7
pînă cînd se obţine tensiunea preci¬
zată anterior; Comutatoarele K1 şi
K2 au fost prevăzute în mod supli¬
mentar pentru realizarea unei corec¬
ţii de frecvenţă în funcţie de prefe¬
rinţele celui care audiază programul
muzical.. închiderea comutatorului
Kt determină o corecţie de frec¬
venţă de tip RUMBLE (atenuează
frecvenţele joase), iar închiderea co¬
mutatorului K2 determină o corecţie
de tip SCRATCH (atenuarea frec¬
venţelor înalte).

După aceste verificări, montajui se
ecranează- obligatoriu, folosind o
cutiş din. tablă de fier cu pereţii
groşi de minimum 1 mm. Conexiu¬
nile ce privesc traseele semnalului
audio util (de intrare, ieşire şi de ia
comutatoarele K1 şi K2) se reali- 1
zează obligatoriu cu conductor
ecranat.

EXPERIMENT

SESIZOR

PREZEiJĂ

Br 255
■r*T7D

Montajul semnalează prezenţa
{junei persoane în momentul atingerii
felanţei sau a introducerii cheii în
j broască. Acest lucru este posibil da-
Itontă utilizării unui tranzistor FET
|(BF256) care îşi modifică starea de
conducţie la variaţia oîmpului elec¬
trostatic provocat de atingerea clan-
ţei.

Modificarea stării de conducţie a
tranzistorului FET este transmisă
unui amplificator de curent continuu
format din tranzistoarele BC107 şi
ACI81K. Relelu este de 300 0/30
mA, iar contactele lui pot să asigure
trecerea unui curent de 1 A. La con-
tactele a şi Şa normal deschise ale
releului Rel se poate cupla fie un
bec de 12 V montat deasupra uşii
care va sta tot timpul aprins cît se
va „descuia" uşa, fie va acţiona o
alarmă ce va atenţiona persoanele
din casă.

Consumul aparatului este de 5
mA în repaus, deci poate fi
alimentat de la două baterii de 4,5 V
lînseriate. Legătura cu clanţa se face
|cu un fir lung de 20--30 cm, lipit pe
o cosă cuplată cu un şurub la
broasca Yalâ.

Montajul se va introduce într-o
Şcarcasă metalică din „tablă de eon¬
ii serve" 50 x 30 x 25 mm.

a ab î2V

L-0—,

ŞAIBA

ELASTICĂ

Pagini realizate de ing. [sERGIU FLORICăJ

Nivelul apei
12V f

r TU ,7Kjx H43KACZD 300

12®"

-«TI

TEHNIUM 10/1992

ntru alegerea numerelor for-
din două cifre la LOTO sau
NOEXPRES se poate utiliza dis-
itivul electronic (fig. 1) prevăzut
un afişaj digital.

De la un oscilator, format din trei
porţi NAND ale unui circuit
CDB400, semnalul dreptunghiular
este transmis la două numărătoare
(CDB490E) care la rîndul lor co¬
mandă în sistem binar două draivere
CDB447E.

Afişarea cifrelor se face cu ajuto¬
rul a două LED-uri (MDE2101,
VQE14D sau TI23) cu anod comun.

Semnalul dreptunghiular este apli¬
cat celor două numărătoare
CDB790, atîta timp cît întrerupătorul
II (normal închis) nu este acţionat,
cealaltă parte a întrerupătorului 12

I IQ

Q S

LOTO

f* - 0 ^ 0 -

+ 5V i

taie prin contactul său normal des¬
chis alimentarea LED-urilor neafi-
şînd nici un număr. La acţionarea
întrerupătorului I (format din două
secţiuni II şi 12) este oprită intrarea
semnalului dreptunghiular în numă¬
rătoare şi sînt alimentate LED-urile
afişînd cele două cifre care repre¬
zintă de fapt numărarea semnalelor
dreptunghiulare într
timp oarecare
La dezanclaşarea întrerupători
I, ciclul se repetă
Alimentarea circuitului (fig. 2) se
realizează de la o sursă de +5 V/0,6
A utilizînd un transformator de so
nerie. Montajul se va introduce
într-o carcasă de masă plastică (fig
3), avînd afişate cele două LED-u
şi întrerupătoarele I şi I

f |g|° I b |c |d e

f g a b c d e

SFC 2309
LM 309 K

000/j F/16V

Instalaţia de extragere a apei
dintr-un puţ, conţine o pompă acţio¬
nată de un electromotor, un vas
tampon şi instalaţia aferentă de con¬
ducte. Pornirea şi oprirea electro¬
motorului pompei se face prin co¬
mandă manuală sau automată în
funcţie de nivelul apei din vasul
tampon.

Schema propusă, utilizează două
traductoare sub forma unor tije de
20—30 mm lungime, diametrul de
3—6 mm, preferabil din argint sau
cupru argintat, montate în vasul
tampon, unul pentru nivelul inferior,
celălalt pentru nivelul superior.

Tranzistorul TI (tabelul sinoptic)
este în stare de conducţie cît timp
nu este apă în vasul tampon, ceea
ce face ca releul Rl să fie acţionat
(nivelul a). Releul D (ale cărui con¬
tacte vor trebui şl suporte curentul
ce trece prin electromotor) va fi ac¬
ţionat primind tensiune prin contac¬
tul normal deschis r”, al releului Rl.

Nivelul apei depăşind traductorul
TI (nivelul b), tranzistorul TI este în

stare blocată, dar releul Rl se auto- J
menţine prin contactul său rl, ceea J
ce face ca electromotorul pompei să |
funcţioneze în continuare.

La’ contactul traductorului T2 cu |
nivelul apei (nivel c), tranzistorul T3 |
este blocat, releul R2 acţionat şi |
prin contactul normal închis r2 se |
întrerupe, acţionarea releului D şi |
deci alimentarea electromotorului |
pompei de apă vor fi întrerupte 1
(contactul d’ normal deschis taie aii- f
mentarea releului Rl). f

Presupunînd că nivelul apei din I
vas începe să scadă, electromotorul j
nu primeşte curent electric decît în |
momentul în care se atinge nivelul 1
a.

Instalaţia este prevăzută şi cu po- |
sibilitatea de comandă manuală prin ţ
scoaterea de sub tensiune a instala- !
ţiei automate (întrerupător I).

Potenţiometrele de 100 k£î 1
(semireglabile) reglează sensibilita- &
tea montajului funcţie de factorul (i
al tranzistoarelor.

/ . - Ţ'v-

Nivelul apei

Starea componentelor

Motorul

în vas

pompei

vas gol
nivelul a

conducţie

acţionat

conducţie

repaus

acţionat

pornit

1/2 plin cu

blocat

apă

nivelul b

menţinut
prin r 1

conducţie

repaus

acţionat

pornit

vasul plin
nivelul c

blocat

automenţinut
prin r 1

blocat

acţionat

neacţionat

oprit

Sirena bitonală este formată din două
circuite astabile care se comandă unul
:v pe altul sau un astabil prevăzut cu un
circuit de relaxare.

Circuitul a fost relaxat cu tranzistoa-
rele MP39 şi MP35 dar care pot fi înlo¬
cuite cu tranzistoarele BC178 şi BC109,
obţinîndu-se acelaşi rezultat. Prin expe¬
rimentări se pot obţine tonuri diferite în
funcţie de amplasarea sirenei (pe o ma-
şinuţă de poliţie, un vapor sau o şa¬
lupă).

Modul de amplasare al pieselor se
vede în figura 5.

r A 1

j 30K.TL

| 3 Kjt. |

L 7 O

15/jF

O_±1_ r

T l5pF|

^lOK^

15jjF

n lî ^

1» 11

\ (l

" || +

!5pF

i , îl n

_ f

P V./+B <»

—jT

TEHNIUM 10/1992

MMC353A este un circuit integrat realizat *{p tehnişa CMOS
capabil să genereze toate semnalele necesare pentru un ceas cu
alarmă avînd un afişa] de 3 1/2 digiţi. Circuitul bazei de timp utili¬
zează un cristal de cuarţ cu frecvenţa de 32768 Hz sau 4 MHz. Pi¬
nul de selecţie SEL se conectează la 0 (Vss) în caeuljn care se fo¬
loseşte un cuart de 32768 Hz sau la 1 (V DD ) pentru un- cuarţ de
4 MHz.

Caracteristici ale circuitului integrat MMC353A:

— foloseşte o singură sursă de alimentare cuprinsă între
2,5—5 V/150 mA;

— comandă direct afişoare cu LED-uri sau LCD;

— afişează 12 ore cu indicator AM/PM;

— indicator de secundă;

— afişează data, secundele^ timpul de alarmă;

— menţine semnalul de alarmă 7 minute;

— foloseşte doar două butoane de programare (HRS, MIN).

Intrarea MOD, intrările de programare HRS, MIN, intrarea de

alarmă SN, intrarea de oprire a semnalului de alarmă ALOFF sînt
conectate intern la 1. Pentru a activa aceste intrări trebuie conec¬
tate temporar la 0.

Cînd se folosesc afişoare cu LED-uri cu catod comun, intra¬
rea PH se conectează la 0, iar în cazul afişoarelor cu LED cu anod
comun, intrarea PH se conectează la 1. Conectînd la intrarea BLK
se realizează stingerea afişajului, ceasul continuînd să funcţio¬
neze.

Ieşirea SON devine activă cînd se realizează coincidenţa din¬
tre timpul real şi timpul de alarmă. Ieşirea SON este menţinută ac¬
tivă timp de 7 minute dacă nu. se acţionează butonul ALOFF.

Prin conectarea la 0 a intrării ŞN se afişează timpul de alarmă.

în mod normal, ceasul afişează ora şi minutele. Apăsînd buto¬
nul MOD vor fi afişate luna şi ziua. După eliberarea butonului, în
circa 2 secunde, ceasul revine ia afişajui anterior.

Programarea orelor şi a minutelor se face cu ajutorul butoane¬
lor HRS, respectiv MIN,

Cînd butonul MOD este apăsat se pot programa luna şi ziua
utilizînd butoanele HRS pSmtru lună şi MIN pentru zile.

Apăsînd de două ori butonul MOD vor fi afişate secundele.
Numărătorul secundelor poate fi resetat (deci adus la valoarea
00), folosind butonul MIN. Apăsînd încă o dată butonul MOD re¬
vine la afişarea orei şi minutelor. Apăsînd butonul SN va fi afişat
timpul de alarmă. Menţinînd apăsat butonul SN se va programa
timpul de alarmă cu ajutorul butoanelor HRS şi MIN. După elibe¬
rarea butonului SN, în circa 2 secunde vor fi reafişate ora şi minu¬
tele.

Programarea numărătoarelor de timp, dată, alarmă se reali¬
zează ţinînd apăsate unul din butoanele HRS sau MIN, caz în care
numărătoarele avansează cu o^ată de 4 Hz.

Schema de faţă a fost realizată cu un cuarţ de 32 768 Hz. S-au
folosit două afişoare cu LED-uri cu anod comun. Pentru sistemul
de alarmă s-a folosit circuitul integrat MMC334.

Se vor respecta toate indicaţiile privind realizarea montajelor
cu circuite integrate CMOS.

Şi în final o observaţie de ordin practic: toate push-butoanele
pot fi înlocuite cu simple comutatoare senzoriale (plăcuţe meta¬
lice conectate prin fire conductoare la pinii circuitului integrat
MMC353A).

Bibliografie: DATA BOOK Microelectronipa 1991
Colecţia revistei „Tehnium"

CONVERTOR
3E TENSIUNE
DC/DC

Sing. BORŞ SILVIU Y02-1680/HD

Alimentarea diodelor varicap din aparatura
portabilă pune în faţa amatorului problema obţi-
jfnerii unei tensiuni mai mari decît tesiunea de ali-

•idv

mântare dată de un acumulator auto (12,V).

Montajul prezentat în figura 1 rezolvă foarte
elegant această problemă. în schemă se utili¬
zează un singur circuit integrat tip MMC 4049 ce
conţine 6 Buffere de putere, obţinîndu-se două
semnale dreptunghiulare defazate cu 180°, cu o
frecventă de cca 3 kHz şi nivel de 10 V. Acestea
sînt însumate pe C5 şi apoi tensiunea obţinută
(20 V) este stabilizată lâ 18 V.

Montajul nu pune probleme deosebite de reali¬
zare. în figura 2 este prezentată o variantă de ca¬
blaj.

LISTA DE PIESE

II = MMC4049 (CD4049)

Dl, 2, 3, 4, 5 = 1N4148
D6 = ZPD18, DZ18, PL182
CI = C4= 100 mF/ 16 V
C2= 10 nF
C3= 22 n F/16 V
C5= 100 mF/25 V
C6 = 10 mF/ 25 V
R1 = 1 kn

R3 = i kn.

Bibliografie:

MINISAT — Satelitte Receiver

TEHNIUM 10/1992

mont PEflTRU V EWf ţCftRE Nţţ

ASTA Bl L
f = l,3KHz

BE555nJ^
?L R

e w MONO STABIL
T 4Va T=0,5ms

I 9 5 B E555N^4

?- -IPr R Q :

U2 D1S ■

r-* cv thrF

D2 D4
1 NAI AS 1NA1A8

DS2

MDE1103R

Posibilitatea de verificare simplă
şi rapidă a i-anzistoarelor este o fa¬
cilitate utilă în practica curentă.

Montajul propus în acest articol
permite verificarea şi identificarea
tipului de tranzistor (PNP sau NPN)
cu ajutorul, a două LED-uri.

Montajul pentru verificarea tran-
zistoarelor are schema electrică
prezentată în figura 1 şi este realizat
cu ajutorul a două circuite integrate
de tip 0E555N.

Circuitul integrat UI este în mon¬
taj astabil, ieşirea sa comandînd un
monostabil realizat cu circuitul in¬
tegrat U2. Ieşirile 3 ale circuitelor
UI si U2 sînt în antifază si comandă
LED-urile DS1 şi DS2.

Tranzistorul de încercat se co¬
nectează la ieşirile El, E2 şi E3, co¬
manda de bază fiind furnizată de la
punctul median al divizorului de
potenţial R5 şi R6, dintre ieşirile 3
ale circuitelor integrate UT şi U2.

Frecvenţa circuitului astabil este
dată de relaţia: f = 1,44 x (R1 +
2R2)Ct, iar duratele impulsurilor
„1“ şi „0“ logic componente sînt
date de relaţiile ti = 0,693

(R1+R2)C1 şi respectiv t2 =
0,693R2C1. Pentru valorile indicate
în figura 1, frecvenţa este de aproxi¬
mativ 1,3 kHz, iar duratele impulsu¬
rilor „1“ şi „0“ sînt de aproximativ
0, 5 ms şi respectiv 0,2 ms.

Durata temporizării realizată de
circuitul monostabil este dată de
relaţia t = 1,1 R3C3. Pentru valorile
indicate în figura 1 durata impulsu¬
lui „1“ logic este de aproximativ 0,5
ms.

Dacă nu este conectat tranzisto¬
rul de verificat, ambele LED-uri lu¬
minează, deoarece sînt comandate

Ing. ŞERB AN IMAICU

Dl D3
1NAM8 1N4148

DS1

MDE1103V

pe rînd în conducţie cu frecvenţa de
1,3 kHz. Rezistorul R4 limitează cu¬
rentul prin LED-uri.

Dacă se conectează un tranzistor
NPN bun în montaj, el conduce
cînd ieşirea U2/pinul 3 este în „0“
logic şi ieşirea Ul/pinul 3 în „1,„ de-
terminînd ca nici un LED să nu lu¬
mineze; ieşirea U2/pinul 3 în starea
„0“ polarizează invers LED-ul DS2
si căderea de tensiune pe pe LED-ul
DS1 fiind de 1,3 V (dată de tensiu¬
nea colector-emitor care, pentru un
tranzistor bun, în conducţie, este de j
aproximativ 0,1 V. plus căderile de
tensiune pe diodele în conducţie
Dl şi D2) este insuficientă pentru in¬
trarea sa în conducţie. Pe durata
impulsului următor, ieşirea U2/pi- !
nul 3 devine „1“ şi ieşirea Ul/pinul 3
devine „0“ şi un tranzistor bun va fi

blocat; în aceste condiţii DS1 este

Montajul prezentat permite şi ve-

sţins deoarece este polarizat invers j rificarea diodelor sau a LED-urilor.

. şi DS2 luminează. Efectul opus 1
apare dacă un tranzistor PNP bun
se introduce în montaj.

Aşadar, un LED luminează dacă ;
tranzistorul de încercat este bun;
pentru Tranzistor NPN luminează
DS2, iar pentru tranzistor PNP lu¬
minează DS1.

Dacă tranzistorul de verificat este
defect apar următoarele situaţii:.

1) Ambele LED-uri luminează
pentru un tranzistor care are una
din joncţiuni întreruptă;

2) Ambele LED-uri sînt stinse
pentru un tranzistor care prezintă
scurtcircuit între emitor şi colector.

Diodele Dl, 2, 3, 4 previn indica¬
rea falsă dacă un tranzistor de veri¬
ficat are o joncţiune scurtcircuitată.

O diodă bună conectată între ieşi¬
rile El şi E4 stinge un LED, iar un
LED bun conectat între aceleaşi ie¬
şi rj se luminează.

în figura 2 este prezentată (la
scara 2:1) amplasarea componen¬
telor pe circuitul imprimat pe care
s-a realizat montajul de verificare a
tranzistoarelor, iar în. figura 3 este
prezentat (la scara 2:1) desenul cir¬
cuitului imprimat.

Montajul prezentat se poate ali¬
menta de la o baterie de 4,5 V avînd
un consum de circa 20 mA.

în concluzie, montajul analizat în
prezentul articol, permite verifica¬
rea rapidă a dispozitivelor semicOn-'
ductoare şi identificarea tipului de
tranzistor, dacă marcajul s-a şters...

SEMNE CONVENŢIONALE

URMARE DIN NR. TRECUT

Formă preferată

Joncţiune redresoare

Joncţiune inftuenţînd o regiune semiconduc¬
toare printr-un dmp electric, de exemplu într-un
tranzistor cu efect de dmp
Regiune P influenţînd o regiune N

Regiune N Influenţînd. o regiune P

Indicarea tipului de conductivitate a canalului
pentru tranzistoarele cu efect de dmp cu poartă
izolată (TECGI sau IGFET)

Canai de tip N cu substrat ae tip P, reprezentat
pentru un dispozitiv prin sărăcire

Canai de tip P cu substrat de tip N, reprezentat
pentru un dispozitiv prin îmbogăţire

Emitor pe o regiune care are un tip de conduc¬
tivitate diferit

Linia obligi cu săgeată reprezintă emltorul
Emitor P pe o regiune N

Mai multe emitoare de tip. P pe o. regiune N

Emitor de tip N p® o regiune P

Mai multe emitoare de tip N pe o regiune P

Colector pe o regiune care are un tip de con¬
ductivitate diferit

Linia oblică reprezintă colectorul.

Mal multe colectoare pe o regiune care are un
tip de conductivitate diferit

(CONTINUARE ÎN NR. VI!TOR)

TEHNIUM 10/1992

Fotoaparatul „LC-A“ (abreviere
de la cuvintele LOMO Compact Au¬
tomat) reprezintă un compromis in¬
teresant în ceea ce priveşte perfor-
mahţele, gabaritul şi preţul. Se
poate prevedea pentru viitor o
răspîndire a sa comparabilă cu cea
a popularei Smena.

în materialul de faţă ne propu¬
nem o prezentare a caracteristicilor
tehnice şi a unor particularităţi con¬
structive, însoţită de cîteva sfaturi
pentru utilizare şi reglaj.

Aparatul aparţine clasei „com¬
pact", lucrează pe formatul 24x36
mm, este dotat cu un obiectiv de 32
mm/1:2,8 şi beneficiază de un sis¬
tem electronic de expunere com¬
plet automat (cu program). Are di¬
mensiunile 107x68x44 mm şi masa
de circa 250 g.

Transportul peliculei .este asigu¬
rat manual, prin acţionarea unei ro-
zete de plastic. Este prevăzută posi¬
bilitatea de a cupla (mecanic şi
electric) un- motor special de antre¬
nare automată după fiecare ex¬
punere. Acest accesoriu trebuie
procurat separat.

Obiectivul „Minitar 1“ are o des¬
chidere unghiulară mare (68°).
Lentilele au straturi antireflex, iar
construcţia este de tip „etanş". Prin
deplasarea întregului obiectiv faţă
de planul filmului se asigură pune¬
rea la punct pentru distanţe cu¬
prinse între = şi 0.8 m. La această
ultimă distanţă, cîmpul fotografiat
are dimensiunile 60x90 cm. Profun¬
zimea cîmpului este mare, firească
pentru focala de 32 mm, ceea ce
face ca impreciziile în aprecierea
„din ochi" a distanţei obiect-aparat
să fie atenuate. Efectul de perspec¬
tivă este accentuat, ceea ce consti¬
tuie o surpriză pentru neiniţiaţi.

Două sfaturi pentru fotografii „cu¬
minţi" care nu agreează efectele
neobişnuite: 1) se va menţine apa¬
ratul în plan vertical — ceea ce evită
convergenţa accentuată a paralele¬
lor verticale — şi 2) se vor evita
primplanurile apropiate, unde su¬
biectul fotografiat capătă dimen¬
siuni neobişnuit de mari în compa¬
raţie cu planurile mai îndepărtate.

Vizorul aparatului este de tip te¬
lescopic, plasat exact deasupra
obiectivului pentru eliminarea ero¬
rilor laterale de paralaxă. Luminozi¬
tatea vizorului este remarcabilă şi
înlesneşte lucrul în condiţii dificile
de iluminare ambiantă. Un ac în
partea de jos a vizorului indică dis¬
tanţa pe care este reglat obiectivul,
constituind un avertisment util pen¬
tru a nu neglija acest unic reglaj
manual al aparatului. Tot în vizor, în
partea superioară, există două
LED-uri roşii care indică starea
bună a bateriilor (stînga) şi — even¬
tual — timpul lung de expunere
(peste 1/30 s) care poate conduce
la o fotografie mişcată dacă nu se
iau măsuri speciale —- trepied sau
blitz.

Din punct de vedere optic, vizorul
are o distorsiune accentuată în
formă de „butoi" (de tipul celor date
de vizoarele de uşă), dar ea nu se
regăseşte pe imaginea fotografică
şi este efectul adoptării unei
scheme optice simple.

Obturatorul-diafragmă (fig. 1)
este electromagnetic, comandat
electronic. El este format din două
lamele metalice profilate, situate în
spatele obiectivului. Deschiderea
lamelelor se face prin acţionare me¬
canică de către butonul de declan¬
şare, iar închiderea lor după un
timp mai lung sau mai scurt (funcţie
de iluminare) este comandată de
către un electromagnet. La iluminări
puternice ale subiectului, lamelele
nu au timp să efectueze cursa com¬
pletă de deschidere pînă la primirea
comenzii de închidere, astfel că la¬
melele joacă şi au rolul de dia¬
fragmă care nu lasă să treacă decît
razele apropiate de axul optic Elec-

(standardul sovietic vechi) "sau — In
varianta de export a aparatului —
.25/50/100/200/400 ASA. Nu se pot
introduce valori intermediare.

Alimentarea se face cu 3 baterii
de 1,5 V tip CU 0.18-Y2 (originale)'
sau AG 13 ori alt tip echivalent
Consumul este de circa 30 mA şi se
menţine atît timp cît declanşatorul
este'apăsat.

O posibilitate interesantă — ne¬
prevăzută în prospect — este reali¬
zarea timpului foarte lung de expu¬
nere (B sau, mai corect, T) fără con¬
sum din baterie, dar cu sacrificarea
unui cadru de film:

— se obturează fotorezistenţa şi
obiectivul cu un obiect opac;

— se apasă declanşatorul şi se
ţine apăsat;

— imediat se transportă circa V 2
de cadru de film;

— se ridică degetul de pe declan¬
şator, obturatorul fiind blocat în po¬
ziţia „deschis";

— se- trage filmul în continuare,
pînă la ^blocarea rozetei de tran¬
sport; acum se poate face expune¬
rea îndelungată, prin descoperirea
obiectivului.

Pentru închiderea obturatorului
şi revenirea la modul automat de
expunere este suficientă o scurtă
^apăsare pe declanşator.

Pentru lucrul cu blitz-ul, con¬
structorul a prevăzut posibilitatea
de reglaj manual al diafragmei, tim- •
pul de expunere în acest caz fiind
de 1/60 s, nereglabil. Acest regim
de lucru — manual — poate fi utili¬
zat şi pentru diverse situaţii deose¬
bite la lumină puternică, atunci cînd
se doresc efecte speciale.

în sfîrşit, vom menţiona posibili¬
tăţile de reglaj cu care este pre¬
văzută partea electronică a apara¬
tului, prin patru potenţiometre situ¬
ate sub capacul frontal care prote¬
jează obiectivul şi vizorul (fig. 2).
Accesul la potenţiometre este posi¬
bil după îndepărtarea capacului, fi¬
xat cu 4 şuruburi laterale. înainte de
intervenţie se vor nota cu grijă pozi¬
ţiile iniţiale ale cursoarelor, pentru
a putea reveni la ele. Acţionarea
cursoarelor se face cu o pensetă ro¬
bustă cu vîrfuri ascuţite; un vîrf se
sprijină în locaşul din centru, iar
celălalt se introduce în gaura cu
care este prevăzut cursorul.

Dacă numerotăm potenţiome-
trele de la 1 la 4. începînd cu cel din¬
spre contorul de imagini, rolul lor
este următorul:

Potenţiometrul 1 stabileşte tim¬
pul de expunere pentru blitz (regim
manual) la 1/60 s. Rotit în sensul
acelor de ceasornic, cursorul pro¬
voacă scurtarea timpului; o exage¬
rare conduce la deschiderea in¬
completă a obturatorului (vizibilă
mai ales pe poziţia 2,8 a diafrag¬
mei).

Potenţiometrul 2 face un reglaj
general al timpilor de expunere,
„lungi", inclusiv a celui de blitz. Ro- ; '
tirea în sensul acelor de ceasornic
conduce la scurtarea timpului, iar
prin exagerare, la deschiderea in¬
completă a lamelelor.

Potenţio.metrul 3 determină pra¬
gul la care se aprinde LED-ul averti¬
zor pentru lumină slabă (ideal la
1/30 s timp de expunere).

Potenţiometrul 4 reglează timpii
de expunere (şi diafragmele aso¬
ciate) la iluminări puternice. Roti¬
rea în sensul acelor de ceasornic
conduce la scurtarea expunerii,
pînă la a nu deschide deloc obtura¬
torul.

Dacă este necesar un reglaj al tu¬
turor potenţiometrelor, trebuie în¬
ceput cu P2 şi terminat cu P3, între
ele efectuîndu-se reglajul lui PI şi
P4 indiferent de ordine. Verificarea
corectitudinii reglajelor efectuate,
în lipsa unei aparaturi specializate,
se va face prin comparaţie cu un
aparat în stare perfectă sau cu un
exponometru de calitate.

LOMO LC-A

Fiz. GH. BĂLUŢĂ

Remarcăm faptul că aparatul ex¬
pune şi peste 2 s (spre 1 minut), dar
constructorul nu garantează corec¬
titudinea în afara domeniului men¬
ţionat. Declanşatorul trebuie apă¬
sat „lung", pe toată durata expune¬
rii, deoarece altfel obturatorul se în¬
chide prin întreruperea alimentării
,. electrice.

Sensibilitatea filmului folosit se
introduce pe aparat prin interme¬
diul unei rozete prevăzută cu cinci
poziţii: 16/32/65/130/250 GOST

tronica de comandă a expunerii se
bazează pe un circuit integrat spe¬
cializat (tip KC 189 XA3 — alfabet
slav), iar măsurarea iluminării se
face cu o fotorezistenţă cu CdS.
Aparatul asigură expunerea cu
„program", adică variaţia simultană
a timpului şi diafragmei în funcţie
de iluminare. Limita de sus este
19 000 cd/m 2 (diafragma 1:16 şi
timpul 1:500 s la 100 A$A), iar limita
de jos 0,6 cd/m 2 (1:2,8 şi 2 s la
aceeaşi sensibilitate a peliculei).

TEHNIUM 10/1992

O îmbunătăţire substanţiala se
poate aduce receptoarelor de trafic
(CW) realizate cu tuburi electronice
(U F = 6,3 V) prin realizarea filtrului
audio cu schema electrică prezen¬
tată în figura 1. Schema conţine
două circuite integrate liniare de tip
/3A741 sau /3A748 în varianta mini-
dip (capsula MP48 — cu 8 termi¬
nale), Numai în cazul utilizării cir¬
cuitului fi A748 între terminalele 1 şi
8 se montează cîte o capacitate de
compensare de 30 pF (Cil şi CI2
— care lipsesc cînd se utilizează
/3A741).

Cu valorile pieselor din figura 1,
frecvenţa centrală a filtrului este de
cca 900 Hz (optim pentru urechea
umană), iar atenuarea este de -6
dB la ± 50 Hz şi atinge chiar —50 dB
la ± 250 Hz.

Alimentarea montajului se reali¬
zează direct din circuitul de fila¬
ment prin redresarea tensiunii de
6,3 V.

Introducerea filtrului în receptor
este simplu de realizat. Astfel se
găseşte un loc convenabil în cutia
receptorului, cît mai aproape de po-
tenţiometrul de „volum", spaţiu po¬
trivit (cca 100x54x15 mm) pentru
montarea plăcii cu circuitul filtrului
(figura 2). Se montează pe panoul
frontal al receptorului, cît mai
aproape de potenţiometrul de „vo¬
lum", comutatorul basculant cu
două circuite independente (K1 şi
K2) şi LED-ut indicator.

Comutatorul K1 în poziţie închis
scurtcircuitează filtrul (deci, îl
scoate din circuit); K2 în poziţie în¬
chis asigură alimentarea montaju¬
lui din tensiunea de filament. în
această situaţie, K1 este comutat
pe intrarea filamentului.

Se dezlipeşte firul de pe borna
centrală (divizor) a potenţiometru-
lui de „volum" şi lipeşte pe contac¬
tul 1 al lui Kt Se lipeşte un fir între
contactul basculant al lui K1 şi

FILTRU AUDIO

Dr.ing. LINGVAY IOSIF \ ?

borna rămasă liberă a potenţiome-
trului. Se leagă printr-un fir cît mai
scurt posibil intrarea filtrului de
contactul 2 al lui K1, iar ieşirea fil¬
trului, de borna 1 a lui K1. Toate
aceste fire prin care trec curenţi de
audiofrecvenţă vor fi ecranate. în
continuare se lipeşte un fir între fi¬
lamentul unui tub (sursa de 6,3 V) şi
contactul 2 a lui K2. Contactul bas¬
culant a lui K2 se lipeşte la borna N
de pe placă. Se leagă terminalele
LED-ului indicator la bornele potri¬
vite de pe cablaj.

Montajul nu necesită reglaje deo¬
sebite. Se va acţiona asupra semi-
reglabilul PI, pînă cînd, evident cu
filtrul cuplat (LED-ul luminează), se
obţine efectul maxim dorit.

Realizarea şi utilizarea filtrului
vor aduce satisfacţii deosebite iubi¬
torilor de trafic DX în CW, cu ajuto¬
rul lui fiind posibilă .pescuirea" —
recepţia confortabilă a unor staţii
DX— CW „înfundate" în QRM.

în cadrul activităţii de experimentare din labo¬
ratorul electronistului amator, apare uneori ne¬
cesitatea de transpunere a unei scheme realizate
cu circuite integrate digitale TTL într-una cu cir¬
cuite integrate CMOS, sau invers. Prima situaţie
poate fi justificată printr-o micşorare substan¬
ţială a consumului de energie şi implicit o redu¬
cere a disipaţiei termice, sau de faptul că circui¬
tele integrate TTL se produc din ce în ce mai rar,
fiind deci mai greu de procurat. Cea de a doua si¬
tuaţie poate fi justificată de existenţa în stoc a
unor circuite integrate TTL şi imposibilitatea
achiziţionării pentru moment a unor circuite in¬
tegrate CMOS.

In cazul unor asemenea transpuneri este ne¬
cesară mai întîi stabilirea analogiei funcţionale,
care se face prin consultarea tabelului alăturat.
Apoi se renumerotează terminalele, circuitelor
integrate din schemă şi se face reeprifigurarea
cablajului imprimat, dacă acesta este încă în fază
de proiectare. în final, dacă în schemă sînt in¬
cluse fi-componente pasive, se operează modifi¬
carea valorilor acestora, adaptîndu-le la impe-
danţele specifice _ ale circuitelor integrate TTL,
respectiv CMOS. în principiu, cînd se face trece¬
rea de la TTL la CMOS, se multiplică valoarea re¬
zistoarelor cu un factor cuprins între 500—1 000,
şi se demultiplică valoarea condensatoarelor cu
acelaşi factor. Cînd se face trecerea de la CMOS
la TTL, se procedează invers, adică se demulti¬
plică valorile rezistoarelor şi se multiplică valo¬
rile condensatoarelor cu un factor cuprins între
500—1 000. Acest factor va fi în aşa fel ales, încît,
pentru schemele cu C I. TTL să corespundă va¬
lori ale rezistoarelor cuprinse aproximativ între
ioo n şi 3 kn.

Atenţie! Tensiunea de alimentare a circuitelor
integrate TTL este de 5 V, iar a circuitelor inte¬
grate CMOS este cuprinsă în limitele 5—15 V; se
impune deci reducerea tensiunii la 5 V, cînd se
face trecerea de la CMOS la TTL.

Pentru exemplificarea celor arătate mai sus,
prezentăm în figura alăturată modul de transpu¬
nere al unui generator simplu de impulsuri drep¬
tunghiulare (astabil), realizat cu circuite inte¬
grate TTL (schema din stînga), în varianta cu cir¬
cuite integrate CMOS (schema din dreapta). Se
constată uşor că schema a rămas identică, dar
s-au modificat valorile componentelor RC, ale
tensiunii de alimentare şi s-au renumerotat ter¬
minalele circuitului integrat. Deoarece, factorul

ANALOGII FUNCŢIONALE
TTL/CM0S

AURELIAN LĂZĂROiU
CĂTĂLIN LĂZĂROIU

de multiplicare/demultiplicare este acelaşi atît
pentru rezistoare cît şt pentru condensatoare,
frecvenţa impulsurilor generate de cele două as-
tabile este aproximativ egală.

în final, atragem atenţia că, deşi de cele mai
multe ori această metodă de transpunere este
corectă sînt unele cazuri, în scheme mai com¬
plexe cînd este necesară intercalarea unor tran-
zistoare de interfaţare corectă cu alte elemente
din schemă.

NOTA

Tabelul alăturat nu epuizează nici pe departe
toate analogiile funcţionale TTL/CMOS; aici au
fost cuprinse numai circuite integrate cu funcţii
simple (porţi, inversoare, triggere, bistabile),
care sînt perechi corespondente produse în ţară
şi care se întîlnesc mai des în construcţiile pentru
amatori.

560Kn 560Kn

InF InF

14 -o + 5...15V

7 —*-o OV

CIRCUIT INTEGRAT
TTL

SERIA 7400
(CDB 400)

7400 .

7402 .

7404 .

7408 .

7410 .

7411 .

7413 .

7416 .

7417 .

7420 .

7430 .

7440 ..

- 7473 .

7474 .

7475 .

7476 .

7486 .

CIRCUIT INTEGRAT
CMOS
SERIA 4000
(MMC 4000)

. 4011

...... 4001

. 4049, 4069

. 4081

. 4023

.. 4073

. 4093

. 4049, 4069

. 4010

. 4012

. 4068

. 4012

. 4027

. 4013

. 4042

. 4027

. 4030, 4070

TEHNIUM 10/1992

in comparaţie cu restul motoru¬
lui, bujia pare foarte mică şi neîn¬
semnată, dar cu toate acestea ea
poate provoca un veritabil foc de
artificii în camera de ardere, aprin-
zînd amestecul aer-combustibil de
aici. Şi asta face de cîteva mii de
ori pe minut. în zona ei temperatura
urcă pînă la cca 4 OOCPC, iar presiu¬
nea ajunge ia 100 bari. Şi în tot
acest timp are loc un violent schimb
termic şi complicate procese chi¬
mice agresive, lată, deci, care este
„traiul" obişnuit al unei bujii, clima¬
tul ei normal de lucru. Acestor teri¬
bile solicitări trebuie să le cores¬
pundă nişte niveluri de calitate pen¬
tru ca bujia să poată funcţiona im¬
pecabil. Dar funcţionarea ei co-

DIN DESTĂINUIRILE UNEI BUJII

rectă s-a dovedit că poate fi submi¬
nată în foarte mare măsură de re¬
glajul carburaţiei, de starea ele¬
mentelor instalaţiei de aprindere,
de reglajul acesteia, precum şi de
calitatea combustibilului folosit. în
afară de acestea, la înlocuirea unei
bujii, în mod necondiţionat trebuie
ca noua piesă să aibă valoarea ca¬
lorică (termică) pe care o prescrie
fabricantul.

Examinarea unei bujii care a
funcţionat cîteva ore permite un
diagnostic exact al defecţiunilor cu
care a funcţionat motorul. în figura
1 se prezintă aspectul pe care îl are
o bujie care a funcţionat perfect
în timp ce succesiunea de imagini
2...9 prezintă modificările aspectu¬
lui bujiei cînd starea şi reglajele mo¬
torului nu au fost corecte. în aceste
cazuri sînt prezentate cauzele, ma¬
nifestările, precum şi măsurile ne¬
cesare înlăturării defecţiunii.

Este bine ca înainte de efectua¬
rea testului, maşina să fie rulată
cîţiva kilometri la sarcini ’ mijlocii
pentru ca bujiile să se cureţe de fu¬
ninginea care se formează mai ales
cînd motorul funcţionează neîn¬
călzit la ralanti mai multă vreme.

Exemplul I

Aspect: ciocul izolatorului are o
culoare de la galben-gri pînă la gri-
roşcat. Arderea electrozilor este
neînsemnată. Bujia nu are semne
de suprasolicitare termică, ceea ce
arată că valoarea ei calorică a fost
corect aleasă. Reglajul carburaţiei
şi al aprinderii sînt ireproşabile, iar
starea termică a motorului fără cusur.

Exemplul II

Aspect: ciocul izolatorului şi pe¬
reţii corpului metalic sînt acoperiţi
cu un strat de funingine neagră şi
cu aspect catifelat.

Cauze:

— greşeli în . reglajul alimentării
(carburator sau injecţie); amestec
prea bogat, filtru de aer îmbîcsit,
sistemul de pornire la rece defect;

— exploatare excesivă pe trasee
scurte;

— valoarea calorică a bujiei prea
mare (bujie prea rece).

Manifestări: prin defecţiunile con-
ductorior de înaltă tensiune se pro¬
duce funcţionarea cu neunifor-
mităţi a bujiei şi dificultăţi la porni¬
rea la rece.

Măsuri: reglarea corectă a carbu¬
raţiei, verificarea filtrului de aer, ve¬
rificarea conductorilor de înaltă
tensiune.

Exemplul III

Aspect: ciocul izolatorului, elec¬
trozii şi corpul bujiei prezintă un
film subţire de ulei de culoare în¬
chisă.

Cauze: prea mult ulei în camera
de ardere datorat nivelului prea
înalt al lubrifiantului- în baie, seg-
menţi, cilindri sau ghidul de supapă
uzaţi.

Manifestări: întreruperi în func¬
ţionarea bujiei şi chiar scurt-circui-
tarea ei însoţite de greutăţi la porni¬
rea la rece.

Măsuri: repararea motorului, bu¬

jii noi, prepararea corespunzătoare
a amestecului Ulei-benzină la mo¬
toarele în doi timpi.

Exemplul IV

Aspect: ciocul izolatorului pre¬
zintă ici-colo o glazură de culoare
galben-roşcată care poate merge
pînă la verzui.

Cauze: aditivii din benzină şi ulei
formează-depozite de cenuşă.

Manifestări: la sarcini mari, depo¬
zitele conduc curentul şi provoacă
întreruperi în funcţionarea bujiei.

Măsuri: prepararea corespun¬

zătoare a amestecului benzină-ulei,
schimbarea bujiilor (curăţirea lor
nu este recomandabilă).

Exemplul V

Aspect: depozite masive-formate
pe ciocul izolatorului şi elementul
de masă — de aditivi din benzine şi
uleiuri; depozite calaminoase.

Cauze: componentele de aliere
căzute în ulei se pot insinua în ca¬
mera de ardere şi se depun pe bujie:

Manifestări: aprinderi timpurii

(preaprinderi, autoaprinderi) care
provoacă scăderea puterii şi defec¬
tarea motorului.

Măsuri: verificarea reglajelor mo¬
torului, schimbarea bujiilor, even¬
tual schimbarea sortului de ulei.

Exemplul VI

Aspect: electrodul central este
topit iar vîrful izolatorului prezintă
umflături cu aspect spongios,
moale.

Cauze: supraîncălzirea termică a
bujiei prin aprinderi timpurii dato¬
rate, de exemplu, unui prea mare
avans la aprindere, reziduurilor de
ardere de pe pereţii Camerei de ar¬
dere, supapelor defecte, defectelor
distribuitorului aprinderii, calităţii
necorespunzătoare ă benzinei (ci¬
fră octanică prea mică) sau, even¬
tual, cifrei calorice prea mici a bu¬
jiei.

Manifestări: întreruperi în aprin¬
dere, pierdere de putere.

Măsuri: verificarea motorului, a-
prinderii şi dozajului; înlocuirea bu¬
jiei cu una avînd cifră calorică co¬
respunzătoare.

Exemplul VII

Aspect: formaţiuni eflorescente
pe electrozi din cauza topirii lor.
Uneori depozite carbonoase.

Cauze: suprasolicitarea termică
prin preaprinderi datorate, de
exemplu,, unui avans la aprindere
excesiv de mare, prezenţei cal ami¬
nei în camera de ardere, unor su¬
pape defecte, defectării capacului,
ruptor-distribuitorului, combustibil
de calitate inferioară.

Manifestări: înainte de defecta¬
rea motorului, puterea scade simţi¬
tor.

Măsuri: verificarea motorului, a-
prinderii şi reglajului carburaţiei.
Schimbarea bujiilor.

Exemplul VIII

Aspect: electrozi cu grad avansat
de uzură.

Cauze: — aditivii agresivi din
uleiuri şi benzine;

Dr.ing. MIHAI STRATULAT

— înrăutăţirea transferu¬
lui de căldură din camera de ardere
datorită depozitelor calaminoase
din interior sau calcaroase la exte¬
rior;

— detonaţie.

Manifestări: — întreruperi în a-
prindere, mai ales la accelerări (da¬
torită reducerii energiei de aprin¬
dere disponibile);

— porniri dificile.
Măsuri: — înlocuirea benzinei;

— folosirea unei benzine
corespunzătoare;

— curăţirea instalaţiei

de răcire.

Exemplul IX

Aspect: vîrful izolatorului este fi¬
surat sau chiar spart.

Cauze: — distrugerea izolatoru¬
lui printr-o manipulare neglijentă a
bujiei;

— producerea de zgîrie-
turi la curăţarea bujiei, care apoi
s-au transformat în fisuri şi spărturi.

Manifestări: — întreruperi în func¬
ţionarea bujiei;

Măsuri: se schimbă bujia.

Redactor şef: ing. ILIE MIHĂESCU

Administraţia: Editura „Presa Naţională" S,A.

' CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA

Tiparul executat

PRIN „ROMPRESFILATE-

Secretar genera! de redacţie: Sng. ŞERBAN NAiCU

la Imprimeria „Goresi"

LIA“ — SECTORUL EX-

Redactor: K. F1LÎP Grafică S. IVAŞCU

Bucureşti

PORT—IMPORT PRESA

Corectură: GEORGE IVAŞCU

Secretariat: M. MARiNESCU

ilNOEX 442121

1 P.O.BOX 12—201,- TELEX

10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢE!

NR 64—66

TEHNIUM 10/1992

SOCIETA TEA

COMERCIALA

Telefon:
18 35 66

interior

2059

1182

de consultanţă ' documentare, informare, intermediere

va ojera servicii
domenii ale tehnicii.

Editează la cerere prospecte, pliante, cataloage, scheme electrice, albume, calen¬
dare etc.

Comercializează bunuri de larg consum, piese de schimb şi accesorii tehnice.

Societatea comercială TEHNIUM Romfaber S.R.L.

comercializează componente şi aparatură electronică, instrumente de măsură, genera¬
toare de semnal, instalaţii pentru recepţia programelor TV transmise prin satelit etc.

Organizează cursuri de specializare în domeniul iniţierii şi depanării aparatelor ra¬
dio, TV alb-negru şi color, casetofoanelor şi videocasetofoanelor, cu durata de un an.
Cursurile încep la 1 decembrie 1992 . Se eliberează diplome-atestat.

înscrierile şi relaţii la telefonul 18 35 66 sau 17 60 10 interior 2059. Piaţa Presa Li¬
beră nr. 1, corp CI, etaj 3, camera 372.

REŢINEŢI

Partener convenabil pentru afaceri avantajoase

mmm