TEHNICĂ MODERNĂ -.
Proiectare asistată de
. calculator
îMUIERE ÎN
RAOS©ELECTRONICĂ ...
' Calculul acoperirii unei ben;
de frecvenţă
Radiodifuziunea prin satelit
Stabilizator de tensiune
:,Q-Y© .. .
Etaje de putere
Un nou regulament de
rad iocom uni câţi i
Hi-Fi ....
Sistemul DOLBY SR
Preampiificator de
microfon
Amplificator de putere
Amplificatorul
operaţional 861
SERVICE ....._.....__
Televizorul „DIAMANT 220 1 '
ATELIER ...................
Telefoane electronice
Amplificator video
Semne convenţionale
CITITORII RECOMANDĂ ....
Automat pentru
fotografiere
Miniîester
LA CEREREA CITITORILOR .
Pornirea cu acumulator
ajutător
Identificator de fire
REVISTA REVISTELOR .
Voltmetru auto
Automat pentru lumină
MAGAZIN ...
Echipament de direcţie-
ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM",
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR.
COD 79784, OF. P.T.T.R. 33,'
]RUL 1. TELEFON: 18 35 66—17 60
PREŢUL 50" LEI
(5.16) 3WC gs *
yi=^°gd + 1+jwR —
1 sa gs
f» s ow t-=^
(5.17)
Dr. ing. RADU IOR5ESCU ŞERBAN - YQ3AV0
URMARE DIN NR. TRECUT
Cel mai adesea antenele active de recepţie sînt
realizate prin plasarea unui amplificator în ime¬
diata vecinătate a elementului radiant, acesta din
urmă începînd practic chiar din borna de ititrare a
amplificatorului. «Schema bloc a întregului sistem
de recepţie este cea din figura 5.22. Cu linie
punctată a fost delimitat elementul radiant pasiv
de tip „baston" sau „cadru", cu impedanţa Za (de
radiaţie şi pierderi) şi tensiunea ia borne în gol
Ea, iar cu Zo s-a notat impedanţa caracteristică a
cablului de legătură dintre antenă şi receptor.
Datorită faptului că zgomotul propriu şi distor¬
siunile introduse de amplificator (care teoretic
primeşte la intrarea sa întreg spectrul radio!) se
adaugă semnalului recepţionat, trebuie depus un
efort de proiectare considerabil în vederea mini- j
mizării efectului acestor semnale parazite, prin
maximizarea gamei dinamice amplificatorului. De
regulă, acest obiectiv se atinge prin folosirea mai
multor etaje conectate în cascadă cu o reacţie
negativă globală puternică, prin care se urmăreşte
totodată şi micşorarea semnalului prezent la
intrarea propriu-zisă a amplificatorului.
Lista 5*14
8555 DIM F(Z(8) ,9)
8560 PRINŢ "NR"îTAB 4? "VAL. (kOIrm
, "$C$? 11 f mA/V)“?TAB 24; M G ,S f D H ;
'RETURN
8570 PRINŢ "F"?K?TAB 24?; INPUT
F(K,7)î PRINŢ F(K, 7) ? TAB 26? \ H ?
i INPUT F(K r 8): PRINŢ F(K,8)?TAB
29? V‘?î INPUT F(K,9>! PRINŢ'F(
K,9)
8575 PRINŢ TAB 2? !, Rss"?TAB 7?: I
IMPUT F(K r !)s PRINŢ F<K,l>s PRINŢ
TAB 2?"Rds";TAB 7;s INPUT F(K,2
)s PRINŢ F(K,2)s LET FCK,2)=1/F(
k r 2>
8580 PRINŢ TAB 2? "Cgs ,, ?TAB 7?s I
NPIJT F(K,3): PRINŢ FCK,3>; PRINŢ
TAB 2? "Cgd"?TAB 7 ?î INPUT F(K,4
)s PRINŢ F(K,4)î PRINŢ TAB 2?”Cd
s“?TAB 7; s INPUT F(K r 5): PRINŢ F
(K,5): LET F(K,3>=FlsF(K,3)*lE~3
; LET F(K,A)=F1*F(K,4)*1E“3: LET
F(K r 5)=Fl*F<K,5>*iE-3
8585 PRINŢ TAB 2?”S"?TAB 7;s INP
UT FCK r 6): PRINŢ F(K,6): RETURN
8680 PRINŢ "F"?I?TAB 24;Fii,7)?T
8§ 88 °
y 0 =— + »t c d 8 +c ga )
°Rx/ E A=- Q A/( 20 r> •-
Aceste idei, sumar expuse, le regăsim întruchi¬
pate în exemplul din figura 5.23. în prima parte a
figurii, 5.23-a, este redată o configuraţie posibilă
pentru o antenă activă avînd ca element radiant
arhicunoscutul (şi nu mai puţin utilizatul)
„baston" (mai corect spus, un „monopol cilindric
subţire electric mic").
Elementul radiant, a cărui lungime nu depăşeşte
de cele mai multe ori în zona inferioară a gamei
de unde scurte valoarea de A/50 (nu uitaţi că la
frecvenţa de 3 MHz, lungimea de undă este 100
ml), are impedanţa internă dominant capacitivă,
cu o valoare de aproximativ 10 pF pentru fiecare
metru de lungime. Componenta de radiaţie a
rezistenţei interne Ra depinde puternic de
frecvenţă (de la fracţiuni de ohm la cîţiva ohmi) şi
este comparabilă cu rezistenţa de pierderi.
Datorită reacţiei negative realizată prin interme¬
diul capacităţii C r şi prezenţei impedanţei Zo,
Lista exemplu 5.7 (figura 5.23-b)
ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE
IN REGIM SINUSOIDAL
3€ modele: rlcuvdietfoys
x NUMĂRUL DE NODURI: .10
x elemente: grft
3€ UNITATEA DE
FRECVENTA (G/M/K/H): M
NR, VAL. (pF)
K
K
CI 10
1
,2
C2 30
3
,10
C3 60
6
,10
C4 2,7
2
,8
* ELEMENTE Rl 4
NR VAL.(kOhm)
K
K
Rl 0.18-
3
,10
R2 0.47
5
,10
R3 0.1
6
,10
R4 .05 ‘
8
,9
x ELEMENTE FI 2
NR VAL.(k03im,pP,niA/V)
FI
Rss
.025
Rds
50
Cgs
3-4
Cgd
1.4
Cds
0.3
S
5
Rss
.025
Rds
50
Cgs
3*4
Cgd
1.4
Cds
0.3
S
5
9E ELEMENTE TI 2
AL.(k0hm,pP,mA/V) B ,E ,0
5 ,6 ,7
TAB 2
9?% ,, ?F(I, '
Rbb
.08
Rbe
0.42
Rbc
1000
"Rss”
;TAB 7 ? F (I
Rce
80
"Rds"
? TAB 7? 1/F
- Cbe
62
Cbc
0.5
"Cgs"
; TAB 7 ? F(I
Cce
S
1.7
200
• TAB
2? “Cgd"?TA
T2
s PRIMI TAB 2? “
Rbb
.08
S1E3/F1; PRINŢ
Rbe
Rbc
0.42
1000
(1,6)
5 RETURN
Rce
80
Cbe 62
Cbc 0.5
Cce 1.7
S 200
x CONTINUARE (O/P/â/R/S )î A
x NODURI intrare: 1, 10
NODURI IEŞIRE: 9, 10
x Rg (kObjn): .004
* Rs (kObm): .05
sî BALEIERE (D/N)î D
x Fmin (MHz)î 1
x Fmax (MHz): 31
* Fpas (MHz)! 10
* PARAMETRU (YUP'tET): UPI
F= 1 MHz
Au=l•8461E+00 (5.33 dB)
PH= 179.88 grd
Ap=0.38 dB S— 1 .09101-4-00
Gi= 3-3812E-05 Bi= 6.2835E-02
Ri= 8.5638E-03 Xi=-1. 5915E+01
RF=1.OQOOE+OO (0 dB)
PH= -.03 grd
F= 11 MHz
Au=1.8926E+00 (5.54 dB)
PH= 178.47 grd
Ap=0.59 dB S= 8.2486E-01
Gi= 5.8673E-03 Bi= 7.0191E-01
Ri= 1.1908E-02 Xi=-1.4246B+00
RF=9.9995E-01 (0 dB)
PH= -0.32 grd
F= 21 MHz
Au*1.998lE+00 (6.01 dB)
PH= 176.94 grd
Ap=l•06 dB ~S= 7.2G16E-01
Gi= 2.7303B-02 Bi= 1.3843S+OO,
Ri= 1.4242E-02 Xi=-7.221GE-01
RF=9.9978S-Ol (0 dB)
PH= -O.63 grd
F= 31 MHz
Âu=2.1554B+OQ (6.6? dB)
PH= 176.4 grd
Ap=l.72 dB S= 4.63641-01
Gi= 4.6345E-02 Bi= 2,13753+00
Ri= 1.0138E-02 Xi=-4• 67 61E-01
RF=9. 99633-01 (0 dB)
PH= -0.98
* CONTINUARE (C/P/a/R/S): S
TPys
introduse la ieşirea amplificatorului pentru asigu¬
rarea adaptării la cablul de legătură şi receptor,
tensiunea la intrarea acestuia din urmă tinde către
valoarea dată de relaţia (5.17).
Figura 5.23-b conţine schema de principiu
valabilă în curent alternativ a unui amplificator cu
patru etaje. Primele două, realizate cu tranzistoare
cu efect de cîmp, conferă amplificatorului un
factor de zgomot mic şi distorsiuni de intermodu-
laţie reduse, iar celelalte două, realizate cu
tranzistoare bipolare, contribuie la o amplificare
în buclă deschisă de valoare suficient de ridicată
şi la o bună liniaritate la semnale mari în prezenţa
unei impedanţe de sarcină relativ mica (Z rx + Zo 553
FL + FU = .100 O). Tranzistoarele sînt considerate
identice şi avînd acelaşi punct static de funcţio¬
nare două cîte două.
Cu C< a fost notată capacitatea de reacţie C, din
figura 5.23-a, iar capacitatea antenei a fost inclusă
drept Ci în circuitul de analizat, datorită faptului
că programul nostru pretinde generatoare de
semnal pur rezistive. Locul rezistenţei interne a
antenei, FU, este preluat ’ de R«, luîridu-se în
considerare o valoare medie de 4 fl. Cei interesaţi
R ± = 400 k_CL
R e = 50 XL
R-^=». . =Rş= 1XL Fig. 5.25
G x = 11,96
C 2 = 159 nP
C,=C.=Gc= 14,2 nF
3 4 5
A* 45000 ( 93 dB)
S= 1 A/V
pot verifica însă că valoarea ei nu prea are
importanţă, atît timp cît se îndeplineşte, condiţia
o>CaRa < 1. în plus, aşa după cum se poate
constata, s-a admis că receptorul are o impedanţă
de intrare rezistivă Zrx = 50 CI (R. în schema din
figura 5.23-b).
Din rezultatele cuprinse în lista exemplu 5.7 se
remarcă menţinerea amplificării de tensiune a
circuitului, amplificare care este numeric egală
chiar cu raportul UWE,; (deci este funcţia de
transfer în tensiune a antenei active), la o valoare
de 8 dB ± 0,7 dB pentru întreaga gamă a undelor
scurte. Acest rezultat este în bună concordanţă cu
valoarea teoretică de 5,35 dB, obţinută prin
aplicarea formulei (5.17). Atrage atenţia însă
faptul că factorul de stabilitate necondiţionată
este subunitar pentru cea mai mare parte a gamei
de frecvenţă. Deşi circuitul este potenţial instabil,
nu există pericolul apariţiei unei autooscilaţii
întrucît, aşa cum arată analiza efectuată de
program, rezistenţa de intrare la poarta delimitată
de nodurile 1 şi 10 (R,) este pozitivă, cu valori
depăşind 10 fi'.
5.6.1. AMPLIFICATOR OPERAŢIONAL (O)
Datorită tot mai marii răspîndiri a utilizării am¬
plificatoarelor operaţionale în schemele electro¬
nice de joasă frecvenţa, se simte nevoia introdu¬
cerii unui. model şi pentru acest element de cir¬
cuit. în principiu, pentru analiza răspunsului în
frecvenţă al unui circuit s-ar putea înlocui fiecare
amplificator operaţional prin schema sa internă
cu tranzistoare (bipolare sau cu efect de cîmp) şi
apoi se pot înlocui acestea din urmă cu modelele
cunoscute, prezentate în subcapitolul 5.5.1.
Gîndiţi-yă însă de exemplu, că larg folositul 741
are în componenţa sa nu mai puţin de 24 (!) tran¬
zistoare, chiar dacă unele dintre acestea nu inter¬
vin în cazul analizei de semnal mic în curent al¬
ternativ, avînd numai rol de a stabiliza punctele
statice de funcţionare ale celorlalte. Oricum, pen¬
tru viteza de execuţie a programului şi mărimea
memoriei disponibile la calculatoarele noastre (ne
referim la cele compatibile cu ZX-SPECTRUM), o
schemă cu numai două amplificatoare operaţio¬
nale de acest tip ar fi practic de neabordat. Tot
ce putem face în aceste condiţii este să apelăm la
un model mai simplu dar care să fie suficient de
precis pentru simularea comportării globale a
amplificatorului.
O soluţie posibilă o constituie modelul bazat pe
aşa numita „tehnică a circuitelor izolate". Această
tehnică valorifică existenţa unei reacţii interne
practic neglijabilă între ieşirea şi intrarea amplifi¬
catorului operaţional.
Astfel, amplificatorul simbolizat în figura 5.24-a
poate fi înlocuit în circuit printr-o schemă echiva¬
lentă de tipul celei din figura 5.24-b, în care Z; şi
Zf sînt impedanţele de intrare şi ieşire ale ampli¬
ficatorului, A este amplificarea sa în tensiune la
, frecvenţa zero, iar S 2 1 A/V. Reţeaua cu ele- § prezentînd un bun compromis între simplitate şi.
1 mente reactive care apare în schemă are în alcă- J rigurozitate, această din urmă soluţie reluată în
1 tuirea ei o cascadă de grupuri RC izolate între ele j figura 5.26 este adoptată în program.
I prin generatoare de curent comandate în ten- | Asemănător cazului modelelor pentru tranzisto-
J siune, grupuri ale căror constante de timp se de- j ruj bipolar (T) sau cu efect de cîmp (F) descrise
1 termină pe cale grafo-analitică din caracteristica în subcapitolul 5.5.1, programul asimilează mode-
I de transfer în tensiune (modul şi fază) a amplifi- | Iul pentru amplificatorul operaţional din figura
I catorului, aşa cum este aceasta dată de fabricant 5.26 prin reducere la modelul cvadripoluiui cu ad-
;în_ foile de catalog. mitante de scurtcircuit din figura 5.18. Admitan-
j In figura 5-25 este prezentată spre exemplifi- fţele corespunzătoare y \ y,, y/ si y 0 din sistemul
care schema echivalentă (obţinută prin această < (5.9) sînt echivalate cu formulele (5.18), unde fc
I metodă) a amplificatorului operaţional 709. este frecvenţa la care modulul amplificării în ten-
S Schema reuşeşte să simuleze comportarea ampli- siune scade cu 3 dB
1 ficatorului într-o gamă de frecvenţe extinsă pînă I Lista 5.15 conţine instrucţiunile care trebuie
la 10 MHz, modulul amplificării sale fiind repro- | adăugate programului în vederea introducerii în
î dus cu o precizie de ±1 dB, iar faza cu ±0,5°. calculator si apoi a corectării valorilor parametri-
Deşi cu un număr mai redus de elemente corn- J | or modelului din figura 5.26. Nodurile la care
ponente, schema din figura 5,25 poate fi însă § este conectat amplificatorul sînt notate pe ecran
I simplificată fără ca acest lucru să se răsfrîngă jcu 1+ (intrarea "heinversoare), I— (intrarea inver-
| prea mult asupra valabilităţii rezultatelor obţinute soare), E+ (ieşirea neinversoare) si E— (ieşirea
| cu programul nostru de analiză. Acest lucru de- ţ inversoare). Valorile celor două rezistenţe, R, şi
f vine posibil mai ales în cazul amplificatoarelor FL, se introduc în kiloohmi, iar valoarea capaciîă-
| operaţionale cu compresare internă (cum este şi iţii de intrare C, si a frecventei la care modulul
741), cînd caracteristica de transfer pune în evi- ■ amplificării scade cu 3 dB, F*,’ se exprimă în uni-
denţă o constantă de timp dominantă şi schema tăţile de măsură corespunzătoare unităţii de frec-
poate deci reţine numai un singur grup RC. Re- ; venţă alese.
( 5 . 18 )
y r =o
y f =---
H e (X + jf/f b )
yo =1 / R e
Lista 5.15
8705 DIM 0CZ(9),9)
8710 PRINŢ "NR";JAB 3;“VAL.(kOhm
, ";C$; ", ";F$; ")";TAB 21? “1+ I- E
+ E-": RETURN
8720 PRINŢ "0";K;TAB 21;: INPtJT
CKK,6): PRINŢ 0(K,6);TAB 23;
: INPIJT CKK,7): PRINŢ Q(K,7)?TAB
26;",";: INPUT 0(K,3): PRINŢ 0(
K,8); TAB 29;",";: INPUT CKK, 9):
PRINŢ 0(K,9)
8725 PRINŢ TAB 2;"Ri";TAB 6?: IN
PUT CKK,!'; PRINŢ CKK, 1): PRINŢ
TAB 2; 11 Re";TAB 6;: INPUT CKK,2):
PRINŢ 0(K,2.1: LET CKK, 1 > =1/0(K,
1): LET CKK,2)=1/0(K,2)
8730 PRINŢ TAB 2;"Ci";TAB 6;: IN
PUT CKK,33: PRINŢ CKK,3): LET CK
K,3)=F1$0(K,3)s1E"3: PRINŢ TAB 2
;"Fb";TAB 6?: INPUT CKK,4): PRIN
T CKK,4): PRINŢ TAB 2;"A";TAB 6;
: INPUT CKK,5): PRINŢ CKK,5): RE
TURN
8830 PRINŢ "0";I;TAB 21;0(I,6);T
AB 23; 0(1,7); TAB 26?",";CKI,
8);TAB 29?0(1,9)
8835 PRINŢ TAB 2;"Ri"? fAB 6?l/0(
1,1): PRINŢ TAB 2?"Re"?TAB 6?î/0
(1,2): PRINŢ TAB 2;"Ci";TAB 6;0(
I,3)»1E3/F1: PRIMI TAB 2; ! 'Fb'‘şTA
B 6;0(1,4): PRINŢ TAB 2;"A"; TAB
6;0(1,5): RETURN
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
CALCULUL ACOPERIRII
UNEI BENZI
DE FRECVENŢĂ -
APOSTOL CRISTIAN
Acoperirea unei game de unde, adică raportul dintre lungimea de undă ^ ■
(sau frecvenţă) maximă şi lungimea de undă (sau frecvenţă) minimă a unui g d
circuit acordat, cînd inductanţa rămîne aceeaşi, depinde de raportul dintre e e
capacitatea maximă şi capacitatea minimă ale acestui circuit: ^ " <
in care:
A max, A min sînt lungimile de undă, maximă, respectiv minimă, obţi¬
nute prin modificarea capacităţii condensatorului;
f max > fmin ~ frecvenţa maximă şi frecvenţa minimă;
Cmax Şi C min — capacitatea maximă şi minimă a condensatorului varia¬
bil;
C 0 — capacitatea fixă a montajului (capacitatea montajului şi a bobi¬
nei, capacităţile dintre electrozi eîc.).
Frecvenţa maximă a circuitului acordat este frecvenţa pentru care
condensatorul e complet deschis, iar frecvenţa minimă corespunde con¬
densatorului variabil complet închis.
Pentru a obţine o anumită acoperire a frecvenţelor (lungimilor de
undă) trebuie ca acoperirea dată de capacitate să fie egală cu pătratul valo¬
rii alese pentru acoperirea benzii de frecvenţe.
Exemplu. Pentru a acoperi cu condensatoarele de acord gama de
unde medii (525—1.600 kHz) vom obţine:
f max 1 600
K =- = -= 3,05; trebuie deci ca acoperirea dată de ca-
f m j n 525
pacitate să fie egală cu 3.05 2 ~ 9,3, adică pentru o capacitate maximă a'cir¬
cuitului acordat de 500 pF, capacitatea minimă a acestuia trebuie să fie:
Ajustarea capacităţii se realizează cu ajutorul unui condensator regla¬
bil. inductanţa circuitului acordat se va calcula pentru valoarea corespun¬
zătoare dată de A mjn şi C min = 54 pF.
C
1 15 2 5 4 5 6 7
8 9 10 12 14 16
Cmin.
Tabel — Valori medii aie capacităţilor unui montaj
Nr. Porţiunea montajului
crt.
Capacitatea
(PF)
1. Capacitatea de intrare a tranzistorului - ,
2. Capacitatea montajului propriu-zis
3. Capacitatea proprie a unei bobine cu un
singur strat
, din catalog
5—20
3—7
STABILIZATOARE DE TENSIUNE
Sng. BARBU POPESCU
Datorită performanţelor ridicate,
stabilizatoarele de tensiune monoli¬
tice prezintă un interes deosebit
pentru constructorii amatori.
Schemele prezentate în figurile
1—3 utilizează circuitul /3A7805, dar
cu mici artificii se pot folosi şi cir¬
cuitele integrate /JA7806, /3A7809,
0A7812 etc.
In figura 1 este dată schema unui
stabilizator de tensiune fixă; ele¬
mentele de circuit se aleg conform
tabelului, în funcţie de tensiunea
dorită. Tensiunea de ieşire este
egală cu 5 V (tensiunea livrată de
circuit) plus tensiunea de referinţă a
diodei Zener DZ. Dacă se foloseşte
un alt circuit, /3A7812 de exemplu,
tensiunile obţinute vor fi: 12,6 V;
15,9 V; 22 V; 25 V. Condensatoarele
C2—C4 sînt ceramice. Circuitul in¬
tegrat se montează pe un radiator
din tablă de aluminiu cu grosimea
de 1,5—2 mm şi suprafaţa de cca
200 cm 2 , sau pe un radiator profilat
echivalent.
în figura 2 este prezentată schema
unui alimentator cu tensiunea regla¬
bilă în trepte.în limitele 6-M2 V. Cu¬
rentul nominal de sarcină este de
0,7—0,8 A şi acoperă cerinţele ma¬
jorităţii aparatelor de larg consum
(radioreceptoare, casetofoane etc.).
Pentru simplificare nu a mai fost
prezentat blocul de alimentare for¬
mat din transformatorul de reţea şi
puntea redresoare, acestea dimeri-
sionîndu-se în funcţie de cazul con¬
cret de folosire. Intrucît curentul
maxim admis de circuitul integrat
este de 1,5 A, în secundarul tran¬
sformatorului de reţea va fi prevă¬
zută o siguranţă rapidă de 1,6 A.
în figura 3 este prezentată schema
unui bloc de alimentare care asigură
un curent de sarcină de 3 A la 5 V.
Creşterea curentului se datorează
folosirii unui „tranzistor compus"
realiza't cu TI şi T2. Dacă se consi¬
deră că pe dioda Dl căderea de ten-
[ 100jjF/
o- h» - ŞA 7805 —* - ,
L —^ C3
CI ! C2 OljjF
lOOOjjfi- 1 “T -‘OlpF \ K
25V 6V j y / A5V9VÎ2V
DZ2Z7Z PL3V9Z
Numărul programelor
RADIODIFUZIUNEA
PRIN SATELIT
Transmisiile de radio prin sateliţi,
cunoscute în prezent sub numele de
DBS-Radio (Direct Broadcast by Sa-
îellite), constau din purtătoare de
sunet suplimentare transmise pe ca¬
nale TV în banda de frecvenţe KU
(10,95-1 2 ( 5 GHz). Emisiunea stereo¬
fonică de înaltă fidelitate este echi¬
valentă celei a discului compact, da¬
torită prelucrării digitale â semnalu¬
lui. Pentru recepţia acestor emisiuni
este' necesară instalaţia de satelit,
de aceea nu se. poate spune că ele
■ au luat focul emisiunilor de pe
scurte. Făptui că nu pot fi recepţio¬
nate în automobil, de exemplu, este
edificator. Din primăvara anului
1996, va apărea sistemu! DAB (Digi¬
tal Audio Broadcasting), produs al
corporaţiei internaţionale Radiosat,
creată în Delâware încă din 1989,
care va trece emisiunile actuale de
pe unde scurte în banda L de mi¬
crounde-(1,429—1,525 GHz) iar spa¬
ţiul ocupat cu programele radio va fi
de maximum 12—16 MHz. în con¬
formitate cu îndelungata tradiţie a
recepţiei pe unde scurte, ascultarea
programelor la radioul portabil va fi
posibilă fără echipament adiţionai.
introducerea sistemului DAB în
locul emisiunilor ..de pe undele
scurte se datorează calităţii nesatis¬
făcătoare a audiţiei. Cu tot interesul
pentru conţinutul programelor, cu
realocărlle de frecvenţe în funcţie de
sezon şi orele zilei, la care se
adaugă multitudinea de receptoare
sofisticate cu dublă schimbare de
frecvenţă şi sintetizatoare de frec¬
venţă digitale, recepţia pe unde
scurte este Intr-un declin evident de
j.\o se late, Masa de ascultători ai
emisiunilor cu modulaţie de frec¬
venţă, estimată ia 600—800 de mi¬
lioane în aprilie curent (rey. Infosat),
doreşte programe radio HI-FI trans¬
mise pe cît mai multe staţii interna¬
ţionale. Un sistem de deservire cu
programe radiofonice prin satelit va
fi insensibil la capriciile de propa¬
gare prin ionosferă, la paraziţii at¬
mosferici şi va oferi calitatea
programelor cu modulaţie de frec¬
venţă ia un preţ mai mic decît cel al
actualelor emisiuni de pe unde
scurte. Ceea ce oferă în acest mo¬
ment' recepţia pe unde scurte —
ştiri, comentarii, informaţii şi' mu¬
zică, conform specificului fiecărui
post — reprezintă minimul de pres¬
taţie pe care sistemul sateliţilor de
radiodifuziune î! va asigura. Prima
variantă -va consta din trei sateliţi
ampiasaţi pe o orbită geostaţionară,
fiecare cu o capacitate minimă de
200 de canale vocale şi 14 programe
muzicale stereo. Primul satelit va fi
lansat la sfîrşiîu! anului 1995. şi va
începe să emită la începutul anului
1-996. Fasciculele vor fi programa¬
bile de ia sol şi orienîabiis electro¬
nic, pentru audiţie optimă în zonele
de recepţie specifice. Procesarea
semnalelor ia bordul satelitului
atestă o dată în pluş nivelul tehnolo¬
gic ai proiectului. Transmisia des¬
cendentă se va face direct la radio¬
receptoarele ascultătorilor. Progra¬
mul de fabricaţie a acestor recep¬
toare de satelit portab e
producerea »o r în masă
scăzut, a fost ‘ansei i stic pa e,
astfei că foarte cur?-: 500 e de
receptoare de sate! 1 c pute
iocui ceior clasice. Pentru fabricanţii
-de radioreceptoare vor fi create din
timp posibilităţi de expe ţ ents s.
-oferindu-Si-se astfel şi ocazia publi¬
cităţii pentru produsele nou create.
în cele ce urmează sînt prezentate
obiectivele şi caracîersticile tehnice
ale sistemului DAB, în viziunea rea¬
lizatorului său, Radiosat. lată princi-
siiine este egală cu tensiunea U be a
tranzistorului TI, atunci căderile de
tensiune pe rezistenţele R1 şi R2 vor
fi egale si curenţii care le traver- 2,25 A. In consecinţă, circuitul ima¬
sează vor fi invers proporţionali cu grat va disipa cca 3 W, iar tranzisto-
valoriie tor. Astfel, curentul prin rui T2 cca 10 W. Radiatoarele se vor
tranzistorul compus T1-T2 va fi de 3 dimensiona corespunzător,
ori mai mare decît curentul prin cir- Toate schemele prezentate sînt
cuitul integrat;' pentru un curent de' protejate la suprasarcină.
I
T2
F Q)2N3055
«m n t «
sarcină de 3 A, circuitul integrat va
asigura un curent de 0,75 A, iar
tranzistoarele TI si T2 un curent de
paleie obiective:
— în principiu, deservirea cu pro¬
gram va fi aceeaşi pentru toate.ţările
(vezi tabelul);
— ca şi pe unde scurte, fiecare
ţară va putea emite în oricare altă
ţară, pe bază de reciprocitate;
— la fel ca şi transmisiile de pe
unde scurte, este „necesar ca noul
sistem să acopere cu program în¬
trec giobui, mai puţin Arctica şi "An¬
tarctica;
— emisiunile prin satelit trebuie
să fie accesibile tuturor doritorilor,,
pe baze echitabile;
— se preconizează următoarea
structură a programului de emisie:
canale vocale monofonice şi muzi¬
cale stereo, - probabil îa mai muite
nivele calitative, plus eventuale noi
servicii radiofonice care vor apărea
pînă atunci;
— se va prevedea o capacitate de
emisie corespunzătoare volumului
actual de informaţii şi de programe
politice internaţionale, fără interfe¬
renţa posturilor apropiatei
— în funcţie de necesităţi, va fi
posibiiă atît acoperirea cu program
a unor zone foarte restrînse, cît şi a.
altora extrem de întinse;
— siguranţa în funcţionare, .atît
cea pe termen scurt, cît şi cea pe
termen lung, o va depăşi ’pe cea a
emiţătoarelor americane actuale;
— vulnerabilitatea !a perîurbaţiile
naturale, ca şi la cele industriale,’ va
fi mult sub cea a transmisiilor con¬
venţionale pe unde scurte;
— ca şi în cazul recepţiei undelor
scurte, va fi posibilă utilizarea unor
receptoare portabile compacte fără
accesorii supiimentare, inclusiv în
interiorui locuinţelor;
— pentru a veni în întîmpinarea
rigorilor pieţii, o gamă largă de re¬
ceptoare portabile compacte va fi
pusă în vînzare din timp, diversele
performanţe dar şi preţurile fiind în
măsură să satisfacă masa de ascul¬
tători pe care se scontează.
Sateliţii, vor funcţiona 1 pe orbită
timp de zece ani. Vor avea o aper-
tură a antenelor de 28—50 m şi
circa 50 de fascicule separate-orien-
tabiie. Fasciculele vor fi comutate
de ia soi. Puterea mare de emisie
(50 W/canâi) va compensa atenuă¬
rile datorate vegetaţiei (circa 12dB)
şi clădirilor (circa 15dB). La încheie¬
rea perioadei programate, sateliţii
vor mai dispune de o putere insta¬
lată de 2...6,2 kW fiecare.
Radioreceptoarele vor costa 50-60
de doiari; producătorii europeni şi
americani au ajuns îa concluzia că
noile radiouri se pot fabrica ia acest
preţ ce coincide cu cei ai actualelor
receptaore de unde scurte.
• Antenele de recepţie se preconi¬
zează să fie telescopice, piiante în
generai, sau antene-băston. Calcu¬
lele preliminare arată -că astfel de
antene au 13—15 dB cîştig şi nu vor
afecta preţui receptorului.
Alocarea de programe pe ţări re¬
zultă din tabel.
Unii radioamatori au procurat „ra¬
diotelefoane" de unde ultrascurte a
căror putere de ieşire este între
0,6—4 W. în această situaţie, repeto¬
rul Ro (Y09C) nu poate fi dechis
din orice QRA locator, ceea ce re¬
clamă utilizarea unui etaj final de
emisie de minimum 5 W, puterea de
radiofrecvenţă avînd ca radiator o
antenă omnidirecţională. Cum majo¬
ritatea acestor staţii sînt alimentate
la tensiuni relativ scăzute, etajul fi¬
nal a fost astfel conceput încît să lu¬
creze în regim liniar la 12 V/0,8 A.
Opţional se poate folosi şi un ali¬
mentator stabilizat conectat la re¬
ţeaua de 220 V.
ETAJE DE PUTERE
I ing. SERGIU FLORICĂ - Y03SF I
tive sînt indicate în tabelul 1. Şocul este redată realizarea practică a am-
de radiofrecvenţă SRF1 se execută plificatorului.
pe o bară de ferită cu diametrul de 3 Punerea în funcţiune,
mm şi lungimea de 15 mm, din Semnalul de radiofrecvenţă de la
sîrmă de CuEm cu diametrul de 0,15 transceiver (dacă frecvenţa interme-
mm, iar şocul SRF2 se realizează cu diară a acestuia este de 10,7 MHz,
Sîrmă de CuEm cu diametrul 0,6 cele patru cristale de cuarţ care se
mm, bobinînd în aer 10 spire pe un montează pe comutator au frecven-
diametru de 4 mm. ţele de 44,975; 44,775; 44,766;
44,966 MHz corespunzătoare frec¬
venţelor de lucru 145,625; 145,025;
145,000; 145,600 MHz, cristale ce
pot fi procurate de la ROM-Quartz
S.A.) este aplicat pe un cablu coa¬
xial cu impedanţa caracteristică de
75 H, lung de 250 mm la intrarea am¬
plificatorului. La ieşire se vor monta
trei becuri 6,3 V/0,3 A înseriate,
ceea ce reprezintă o sarcină „ia
cald", de aproximativ 60 n/5,6 W. In-
troducînd tensiune în montaj se ur¬
măreşte pe ampermetru obţinerea
unui curent minim (cca 0,8 A), ac-:
ţionînd asupra condensatoarelor se-
mireglabile. Se va obţine astfel o lu¬
minozitate maximă la cele trei becu-
leţe. în final se detaşează rezistenţa
de sarcină şi se cuplează antena de
emisie .citind pe „voltmetru electro¬
nic" (iŞura 6) puterea de ieşire.
Amplificatorul în varianta a doua,
consuma, la tensiunea de circa 18
V, un curent de 1,6 A, ceea ce con¬
duce la ideea utilizării unei surse de
alimentare de la reţeaua de curent
alternativ.
Pentru posesorii transceiverului
A412, recomand amplificatorul (fi¬
gura 7 a şi b) care lucrează în toate
benzile de radiofrecvenţă (3,5—30
MHz) cu o putere utilă de ieşire de
cca 25 W la un consum de 24 V/2,8
A. Circuitul de ieşire s-a realizat pe
un filtru n de tip obişnuit (figura 7 a)
sau o celulă Cebîşev cu două filtre
(figura 7 B). Bobinele se execută pe
toruri de ferită T 20x10x10F4 avînd
datele din tabelul 2.
Divizorul de intrare asigură o re¬
zistenţă de sarcină de aproximativ
75 n, iar semnalul de radiofrecvenţă
este aplicat printr-un transformator
Amplificatorul (figura 1) are un
circuit de adaptare la intrare, un sin¬
gur tranzistor KT920A şi un filtru de
ieşire acordat în banda de 145 MHz.
Montajul se execută pe o plăcuţă de
circuit imprimat (figura 2), montaj
care se introduce într-o carcasă me¬
talică (tablă de fier TDA ^ 1).
Detalii constructive
Bobinele L3, L4, L5 şi L6 se exe¬
cută din sîrmă de cupru argintat cu
diametrul de 0,9 mm „în aer", car¬
casa imaginară avînd un diametru
de 6 mm. Restul datelor construc-
Bobinele LI şi L2 se execută din
sîrmă de cupru argintat cu diametrul
de 1,2 mm, pe un diametru de 9
mm, avînd 2 spire şi lungimea bobi-
najului de 10 mm. Releele R1 şi R2
vo_r fi alimentate la 12 V.
în varianta a doua (figura 3), am¬
plificatorul mai are un etaj de R.F.
echipat cu tranzistorul KT920 urmat
de un fina! KT925B alimentat de
această dată la o sursă de tensiune
capabilă să furnizeze 24 V/2 A.
Schema circuitului imprimat este
dată în figura 4, iar în figura 5 a şi b
coborîtor de tensiune (4:1) pe baza
tranzistorului KT904 montat
obligatoriu pe un radiator din tablă
de aluminiu (figura 8).
Şocul de -radiofrecvenţă SRF1 se
realizează pe "o bară de ferită ( 0 3
mm) bobinînd 15 spire, din sîrmă de
CuEm 0 0,1 mm.
. Şocurile de radiofrecvenţă sînt
realizate pe toruri de ferită tip
F18x8,5x10F4 (pot fi procurate de la
ROFFERITE Bucureşti) avînd 1,6 ,uH
(se bobinează 4 spire cu sîrmă de
cupru cu diametrul 0 0,8 mm izolată
cu PVC).
Montajul se execută pe circuitul
imprimat (figura 9) şi realizarea sa
este redată în figură 10.
în final, un montaj simplu de am¬
plificator RF de bandă largă (figura
11) prevăzut cu tranzistorul 2N3375
alimentat la o sursă de tensiune sta¬
bilizată (24 V). Banda de frecvenţă
este între 3—30 MHz, amplificatorul
putina fi utilizat cu succes ca etaj
intermediar între QRP şi QRO. -
'
Nota : Punctele A se unesc cu cablu coaxial
Tabelu! 1
Diametrul
bobinei
Numărul
de spire
Lungimea
bobinajului
L3
6
2
10
.L4
6
3
6
L5
6
3
6
L6
6'
3
6
Tabelul 2
Banda
(MHz)
L
L
L
Ci c 2
(pF) (pF)
c 3
PF)
C 4 C 5
(PF) (pF)
Nr.
spire
0
sîrmă
Nr.
spire
0
sîrmă
Nr..
spire
0 '
sîrmă
3,5
8
0,8
10
0,8
10
0,8
3400 1850
680
1300
680
7
6
1
8
0,8
8
0,8
1500 900
420
900
420
14
4
1,2
6
1
6
1
750 450
300
420
300
21
3
1,2
5
1
5
1
500 320
110
180
110
28
2
1,8
4
1,1
4'
1,1
300 210
68
110
68
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
UN NOU REGULAMENT
OE RADIOCOMUNICAŢIi
ing. VASULE CIOBĂWIŢA -
Începînd cu luna iunie 1992, radioamatorii ro¬
mâni îşi desfăşoară activitatea după un nou regu¬
lament de radiocomunicaţii.
Acest nou regulament, a fost elaborat de Minis¬
terul Comunicaţiilor, prin Inspectoratul General
al Radiocomunicaţiilor, pornind de la propunerile
Federaţiei Române de Radioamatorism, de la ulti¬
mele reglementări ale UIT (Uniunea Internaţio¬
nală de Telecomunicaţii) şi CEPT (Consiliul Eu¬
ropean de Poştă şi Telecomunicaţii), precum şi
de la o serie de regulamente similare din unele
ţări cu activitate intensă de radioamatorism, pre¬
cum: SUA, Franţa, Marea Britanie, Canada,
Olanda, Belgia, Elveţia, Ungaria etc.
Astfel, regulamentul conţine o serie de preve¬
deri benefice, care credem că vor stimula dezvol¬
tarea radioamatorismului, îndeosebi în rîndul ti¬
neretului.
Funcţie de natura activităţii şi de dotarea
tehnică, staţiile de radioamatori se împart în:
— staţii de emisie-recepţie;
— staţii de recepţie.
Autorizarea şi evidenţa ultimelor (a staţiilor de
recepţie) s-a simplificat şi se face direct de către
Federaţia Română de Radioamatorism (P.O. Box
22-50; 71.100 Bucureşti).
Aceste staţii activează exclusiv în domeniul re¬
cepţie) în benzile acordate radioamatorilor şi pot
avea în dotare unul sau mai multe receptoare de
trafic, antene, aparate de măsură, scule şi mate¬
riale necesare acestei activităţi.
Este prima treaptă de iniţiere în acest domeniu
fascinant care este radioamatorismul şi dacă do¬
rim să avem cît mai mulţi radioamatori emiţători
pregătiţi, trebuie să ne preocupăm cît mai serios
de radioamatorii receptori (SWL).
Staţiile de emisie-recepţie, activează atît în do¬
meniul recepţiei cît şi al emisiei în benzile speci¬
fice alocate radioamatorilor şi folosind o multitu¬
dine de moduri de lucru, începînd cu modulaţia
de amplitudine şi telegrafia Morse şi terminînd cu
cele mai moderne procedee numerice de
transmitere a informaţiei.
Funcţie de puterea emiţătoarelor şi de benzile
de frecvenţă pe care le pot utiliza, staţiile de ra¬
dioamatori sînt de diferite clase; un tabel detaliat
cu categoriile de staţii, benzile de frecvenţă alo¬
cate, clasele de emisiuni şi puterea emiţătoarelor,
se prezintă în continuare.
Staţii de amator, categorii de staţii, benzi de
frecvenţe, clase de emisiuni, puteri:
Staţiile de radioamatori sînt împărţite în urmă¬
toarele categorii:
Stafia de categoria i-a — poate să lucreze în
toate benzile de frecvenţă alocate radioamatori¬
lor, cu puterile maxim admise. Această staţie
poate fi operată de radioamatori posesori ai auto¬
rizaţiei de clasa l-a. -
Staţia de categoria a li-a — poate să lucreze în
toate benzile de frecvenţe alocate radioamatori¬
lor, cu puterile menţionate în tabelul de mai jos.
Această staţie poate fi operată de radioamatori
posesori ai autorizaţiei de clasa a ll-a şi l-a.
Staţia de categoria a lll-a — poate să lucreze
numai în benzile de frecvenţe şi cu puterile din
tabelul de mai jos. Această staţie poate fi operată
de radioamatori posesori ai autorizaţiei de clasele
l-a, a ll-a sau a lll-a.
Staţia de categoria a iV-a — poate să lucreze
numai în benzile de frecvenţe alocate radioama¬
torilor din domeniul undelor ultrascurte, la pute¬
rile din tabelul de mai jos. Această staţie poate fi
operată de radioamatori posesori ai autorizaţiei
de clasele l-a, a ll-a, a lll-a sau a IV-a.
Staţiile de club sînt de o singură categorie şi
anume de categoria l-a, iar operarea lor se face
în conformitate cu prezentul regulament.Radioa-
matorii din clasele restrînse (R) pot folosi benzile
de frecvenţe corespunzătoare staţiei de categoria
a II l-a, respectiv a IV-a în funcţie de categoria
staţiei la care sînt autorizaţi restrîns (scurte sau
ultrascurte).
Observaţii ia tabel:
a) Semnificaţia simbolurilor din coloana 2:
1 — Serviciu primar.
2 — Serviciu secundar.
b) Semnificaţia simbolurilor din coloana 3:
1 — Serviciu primar.
2 — Serviciu secundar.
3 — 14 000-14 0250 kHz serviciu primar,
4 250-14 350 kHz nu se lucrează pe satelit.
4 — 5 830—5 850 MHz serviciu secundar, în
rest nu se lucrează pe satelit.
5 — 10 450—10 500 MHz serviciu secundar, în_
rest nu se lucrează pe satelit.
c) Semnificaţia simbolurilor din coloana 4:
1 - AIA, A1B, A1C, AID, A2A, A2B, A2C,
A2D, A3C, A3E, J2B, J2C, J2D, J3C, J3E, FIA,
F1C, F1D, F2A, F2B, F2D, F3C, F3C, F3E, R3E.
2 - AIA, A1B, A1C, AID, A2A, A2B, A2C,
A2D, A3C, A3E, C3F, J2B, J2C, J2D, J3C, J3E,
J3F, FIA, F1B, F1C, FID, F2A, F2B, F2C, F2D,
F3C, F3F, F3E, R3E.
Clasele de emisie sînt codificate conform Re¬
gulamentului Radiocomunicaţiilor, după cum este
arătat mai jos.
Nota 1
Pentru aplicaţii deosebite în UUS, Inspectoratul
General al Radiocomunicaţiilor poate să aprobe
lucrul cu puteri sporite.
Nota 2
Benzile de 3,5; 7; 10,1; 14; T8,068; 21; 24,890 şi
144 MHz alocate serviciului de amatori pot fi, în
cazuri de dezastre naturale, folosite şi de alte ser¬
vicii decît cel de amatori pentru satisfacerea ne¬
cesităţilor comunicaţiilor internaţionale în confor¬
mitate cu Regulamentul Radiocomunicaţiilor (Re¬
zoluţia 640).
Nota 3
La folosirea diferitelor moduri de lucru (clase
de emisii), se va ţine cont de planurile IARU de
împărţire a benzilor.
Intrucît apar o serie de notaţii mai puţin cunos¬
cute, referitoare la codificarea claselor de emi¬
siuni, cred că nu este lipsită de interes publicarea
în continuare a procedurii de codificare, rezultată
din Regulamentul Radiocomunicaţiilor.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
7
^1 /€-*.&* i-
Z4/Y
SISTEMUL
DOLBY
SR.
Sng, AURELIAN MATEESCU
Firma americană DOLBY LABORATORIES Ll-
CENSING CORPORATION, fondată de inginerul
Roy Dolby, a lansat pe piaţă sistemul de reducere
a zgomotului astăzi devenit clasic. După cum se
ştie, există trei variante ale acestui sistem care
are utilizări profesionale (sistemul DOLBY A) sau
în aparatura de larg consum (DOLBY B şi mai re¬
cent DOLBY C).
La sfîrşiîuî anului 1986, firma amintită a pus la
punct un nou dispozitiv de reducere a zgomotului
de tip compander-expander, destinat utilizării în
aparatura profesională. Noul sistem, ce echipează
magnetofoanele de uz profesional, a primit nu¬
mele de DOLBY SR (SPECTRAL RECORDING).
Acest sistem este o perfecţionare a variantei
DOLBY A, ce este utilizată curent în studiourile
de înregistrări.
Spre deosebire de sistemul DOLBY A, care
procesează semnalul audio în patru benzi de
frecvenţă fixe, sistemei SR asigură procesarea
semnalului în două benzi *de lucru, de o parte şi
de alta a frecvenţei de separare a domeniilor de
lucru, aleasă ca valoare la 800 Hz.
Etaje special concepute, asemănătoare cu cele
din sistemele DOLBY B şi C, asigură comprima¬
rea semnalului util la înregistrare şi expansiunea
sa la redare.
Frecvenţele de peste 800 Hz sînt prelucrate si¬
multan, în funcţie de nivelul lor, în trei trepte de
comprimare-expandare:
— nivel mic — 62 dB;
— nivel mediu — 48 dB;
nivel înalt — 30 dB.
Frecvenţele de sub 800 Hz sînt prelucrate iden¬
tic, dar sînt utilizate numai două trepte de nivel:
mediu (-48 dB) şi înalt (-30 dB).
Pentru a se asigura refacerea corectă a semna¬
lului uti! după procesare, ca şi pentru evitarea su-
pramodulării circuitelor, sînt prevăzute circuite de
corecţie şi protecţie speciale, acţionînd pentru
frecvenţe sub 40 Hz şi peste 12 kHz.
în diagramă sînt prezentate caracteristicile am-
pliîudine-frecvenţă la ieşirea dispozitivului
DOLBY SR pentru semnale de intrare sinusoidale
cu niveluri diferite.
Utilizat la magnetofoanele analogice, sistemul
DOLBY SR asigură o dinamică la înregisîare-re-
dare de 90-95 dB, comparabilă cu a modernelor
magnetofoane cu înregistrare digitală a semnalu¬
lui.
Subiectiv, experţii au optat pentru magnetofoa¬
nele analogice dotate cu sistemul DOLBY SR, de¬
oarece semnalul audio de nivel mic procesat digi¬
tal se reface Intr-un semnai analogic mai aspru,
datorat unui nivel mai ridicat de distorsiuni.
Sistemul DOLBY SR a fost utilizat iniţia! la pro¬
cesarea coloanelor sonore ale filmelor. Firma ja¬
poneză JVC utilizează acest sistem la înregistră¬
rile destinate a fi ulterior procesate digital pe vi-
deodiscuri.
în Europa, cunoscuta firmă elveţiană STUDER
REVOX a introdus sistemul DOLBY SR la cîteva
tipuri de magnetofoane profesionale (tipul A 807,
A 812 şi A 820), alături de sistemul DOLBY
HxPRO, ce asigură reglajul dinamic al curentului
de premagnetizare a benzij magnetice.
Tipurile de magnetofoane citate asigură perfor¬
manţe remarcabile, între care o dinamică ce de¬
păşeşte 100 dB.
BIBLIOGRAFIE:
DOLBY’S new SR technology;
HI-FI News and Record Review nr. 3/1987;
STUDER A 820 - AUDIO ENGINEERING nr.
4/1987
iează de la o sursă de tensiune Im = 18 V, stabili¬
zată şi foarte bine filtrată. Se verifică prezenţa
tensiunilor indicate pe schema electrică folosind
un voltmetru cu o impedanţă de intrare de mini¬
mum 20 kn/V. Dacă tensiunile oiferă cu mai muit
de 5% faţă de valorile indicate, se verifică valorile
rezistenţelor R.3, R7, R8, R2 şi RS si se acţionează
în mod corespunzător asupra componentei ieşite
din toleranţă. Măsurătorile se fac cu intrarea
montajului conectată la masă (ştrapată). După ve¬
rificarea tensiunilor, montajul se ecranează folo¬
sind o cutie din tablă TDA ¥= 0,5 mm. Montajul
ecranat se rigidizează mecanic în ansamblu! elec-
troacustic unde urmează a funcţiona. Conexiunile
de. ia intrarea şi ieşirea montajului se realizează
folosind obligatoriu conductoare ecranate. în'eu-
tia-ecran se decupează o gaură 0 = 5 mm, astfel
încît să fie permis accesul la potenţiometruîsemi-
reglabil R5 şi R’5, (dacă este în montaj stereo se
va permite accesul şi la .al doilea potenţiometru
R’5 identic cu R5). în funcţie de necesităţile lan¬
ţului electroacustic privind amplificarea, se acţio¬
nează cele două cursoare pentru obţinerea unor
amplificări'.' finale, egale : pe cele două canale,
.stînga şi dreapta. . 77 ' ' 7 -
introducere. Sdeea acestei prezen¬
tări ne-a fost sugerată de existenţa
în unele magazine de specialitate a
circuitelor integrate 8861 şi U4861,
comercializate la preţuri modice şi
de faptul că circuitui este produs şi-
în'ţară sub codul ROB 8161 (ICCE).
Alte firme din Europa, produc acest
circuit integrat sub codurile TAA
861 (SIEMENS) sau SFC 2861 (SES-
COSEM). De asemenea, am consi¬
derat utilă prezentarea acestui cir¬
cuit integrat pentru că aria lui de
aplicabilitate este foarte largă, fiind
frecvent întîinit în aparatura de fa¬
bricaţie europeană inclusă în sis¬
teme' de control, automatizare, am¬
plificare, etc.
Circuitul poate fi utilizat în orice
configuraţie de amplificator opera¬
ţional prin adăugarea unui rezistor
de sarcină şi a unui condensator de
compensare. Structura particulară a
circuitului şi curentul mare de Ieşire,
îi recomandă însă pentru'o serie de.,
aplicaţii specifice.
Prezentare. Circuitul integrat 861
este un amplificator operaţional de
uz general, de consum redus, capa¬
bil să furnizeze la ieşire un curent
de 70 mA. Datorită ieşirii de tip
tranzistor cu colectorul în gol, cu
funcţionare în clasa A, circuitul per¬
mite acţionarea directă a releelor,
elementelor de semnalizare/execuţie
sau a etajelor de putere.
■ Caracteristicile electrice ale circu¬
itului integrat 861 sînt, următoarele:
— tensiunea de alimentare: max.
±10 V;
— curent de alimentare: max. 1,5
mA;
— putere disipată intern: max.
500 mW;
— curent de ieşire: max. 70 mA;
— temperatura de funcţionare:
0...70°C;
— tensiunea de decalaj la intrare:
4 mV;
— coeficient de temperatură
al tensiunii de decalaj la intrare:
5 mV/°C;
, — curent de polarizare a intrări¬
lor: 500 nA;
— impedanţa de intrare (1 kHz):
200 kfl;
— impedanţa de ieşire (1 kHz):
800 ft;
— amplificare în tensiune:
80...100 dB;
— banda de frecvenţă: 5 MHz;
— viteza de urmărire: 9 W/us.
în figurile 1 şi 2 sînt redate
schema internă a circuitului, respec¬
tiv configuraţia terminalelor pentru
diferite tipuri de capsule. Abrevierile
au următoarele semnificaţii: II, NI =
intrările (inversată şi neinversată);
OUT = ieşire; CF = compensare în
frecvenţă; ’+V, -V = tensiuni de ali¬
mentare; NC = neconectat.
Aplicaţii. înainte de a trece la pre¬
zentarea propriu-zisă a aplicaţiilor,
menţionăm că ele au fost experi¬
mentate cu circuitul integrat U4861,
iar numerotarea terminalelor în
schemele de mai jos este valabilă
pentru capsulele cu şase terminale,
respectiv TO-1Q5 şi 20A6. Pentru
capsulele cu opt terminale, MP-48 şi
TO-78, se va face renumerotarea,
corelînd notaţiile din figurile 1 şi 2.
Circuitul integrat 861 poate fi fo¬
losit ca amplificator operaţional
standard, prin adăugarea unui rezis¬
tor şi a„unui condensator, ca în fi¬
gura 3. în funcţie de aplicaţie, rezis-
torul poate avea valori cuprinse în¬
tre 500 li şi 5 kfl, iar condensatori;,
între 2 pF şi 100 pF. Pentru simula¬
rea funcţională a unor amplifica¬
toare operaţionale speciale, prezen¬
tăm în figura 4 un amplificator ope¬
raţional de putere, în figura 5 un
amplificator operaţional de tensiune
mare, iar în figura 6 un amplificator
operaţional adresabil.
Datorită vitezei de urmărire (SR)
relativ mari a amplificatorului opera¬
ţional 861, 9 ,V/ms (faţă de 0,5 V/us la
amplificatorul operaţional 741),
acest circuit integrat poate fi folosit
AMPLIFICATORUL
operaţional
AURELIAN LĂZĂROiU
CĂTĂLfjy LĂZĂKOSU - YQ3FVR
MP-48 T C-1.0 5
ROB 9161
20 A 6 T0-7B
TAA861A TAA 861
B 861 SFC2661
U 4861
♦ V
cu succes atît în preamplificatoare
cît şi în drivere pentru etajele finale
de putere din amplificatoarele de
audiofrecvenţă. în figura 7 es.te pre¬
zentată schema unui preamplificator
de microfon cu următoarele caracte¬
ristici:
— amplificare: 52 dB:
— banda de frecventă: 20 Hz—20
kHz / -3 dB;
— distorsiuni armonice: 0,18% / 1
kHz;
— raport semnai/zgomot: 60 dB
(neponderat, ref. 0 d3m):
— impedanţa de intrare: 100 kfi.
Datorită valorii mari a impedanţei
de intrare, preamplificatorui poate fi
folosit pentru microfoane de orice
tip şi orice impedanţa. Pentru regla¬
rea preamplificatoruiui, se aplică ia
intrarea acestuia un semnai cu frec¬
venţa de 1 kHz şi amplitudinea de
10...15 mV rms. Se conectează ia ie¬
şirea preamplificatoruiui un oscilos¬
cop pejcare se urmăreşte, prin roti¬
rea cursorului potenţicmeîrului se-
mireglabif de 500 kfl, obţinerea
unui semnal maxim fără distorsiuni
de limitare.
în figura 8 este prezentată schema
unui preamplificator pentru doze
magnetice de pick-up. Componen¬
tele RC din bucii de reacţie (rezis-
toareie de 100 kfl şi 1 Mflşiconden¬
satoarele de 680 pF şi 3.3 nF) deter¬
mină răspunsul în. frecvenţă al
preamplificatoruiui. Constantele de
timp ale acestor circuite RC, respec¬
tiv, 3 300 /iS, 330 ns şi 68 ,us sînt
apropiate de cele recomandate de
norma RIAA.
Deşi impedanţa de intrare a
preamplificatoruiui este de aproxi¬
mativ 200 kfl, ea a fost micşorată la
47 kfl prin conectarea pe borna de
intrare a rezistorului de 56 kfl, pen¬
tru realizarea sarcinii standard reco¬
mandată pentru majoritatea dozelor
magnetice.
în figura 9 este prezentată schema
unui corector de ton cu reglaj sepa¬
rat al frecvenţelor joase B(ass) şi al
celor înalte T(reble). După cum se
vede, circuitele selective de frec¬
venţă sînt incluse în bucla de reacţie
negativă,- iar dozarea gradului de
reacţie şi implicit' amplificarea sau
atenuarea frecvenţelor joase sau
înalte se face prin‘intermediul celor
două potenţiometre. Spre deosebire
de celelalte două scheme de pream-'
plificatoare prezentate mai sus, ob¬
servăm că aici compensarea în frec¬
venţă a amplificatorului operaţional
861, nu se face cu un condensator
cuplat între terminalele 5 şi 6 ci, cu
un circuit RC serie, conectat între
terminalele 2 şi 3. Acest mod de
compensare este mai eficient şi asi¬
gură o protecţie mai bună la autoos-
cilaţii, necesară în această schemă
„predispusă" să oscileze la frecvenţe
foarte joase şi foarte înalte, cînd po-
tenţiometrele se află la poziţia de
accentuare maximă. Amplificarea
montajului la frecvenţa de 1 kHz
este de 15 dB. Eficacitatea de co¬
recţie este de cca ±15 dB ia 20 Hz şi
±13 dB la 20„ kHz. Menţionăm că,
montajele din figurile 7, 8 şi 9 pot
funcţiona fără degradarea perfor¬
manţelor, cu tensiuni de alimentare
cuprinse între 9 şt- 15 V.
în figurile 10 şi 11 sînt prezentate
schemele unor amplificatoare de
joasă frecvenţă, cu puteri şi caracte¬
ristici diferite, în care circuitul jnte-
grat 861 este folosit ca driver. în fi¬
gura 10 este prezentat un amplifica¬
tor a cărui putere de ieşire variază
între 100 mW şi 3 W, în funcţie de
tensiunea de alimentare şi de tipul
tranzistoareior finale TI şi T2. Pen¬
tru perechea complementară
BC107/BC177, amplificatorul debi¬
tează o putere de 100 mW pe o sar¬
cină de 100 11. Cu perechea de tran-
zistoare BC337/BC327, puterea
creşte la 500 mW pe o sarcină de 16
fl. Cu perechea BD135 / BD136 se
obţine o putere de 1,5 W pe o sar¬
cină de 4 O; dacă se măreşte tensiu-
nea de alimentare la 18 V, puterea
se dublează. Caracteristica de frec¬
venţă a acestor amplificatoare este
cuprinsă între 20 Hz şi 20 kHz cu
abatere de maximum 3 dS. Pentru
reglare, se aplică la intrarea amplifi¬
catorului, un semnal de 1 kHz, mă¬
rind amplitudinea acestuia pînă la
apariţia distorsiunilor de limitare, vi¬
zualizate pe un osciloscop conectat
la bornele rezistenţei de sarcină.
Rotind cursorul potenţiomeîrului se-
mireglabil de 500 k.Q.'se încearcă el
minarea acestor distorsiuni. Menţio¬
năm că la semnale mici, amplificato¬
rul prezintă distorsiuni de racordare.
Pentru obţinerea unor performanţe
mai bune, recomandăm schema din
figura 11. Pe lîngă circuitul integrat
861, montat ca driver, se folosesc
două tranzistoare complementare de
tip Darlington. Alimentat de la o
sursă dublă ±10 V (max.), amplifica¬
torul debitează o putere de 8 W pe o
sarcină de 4 fi. Curentul de repaus
este de cca 12 mA, iar cel consumat
la putere maximă este dş _aproxima-
tiv 0,7 A. Puterea maximă se obţine
pentru un semnal la intrare cu am¬
plitudinea de 250 mV rms. Caracte¬
ristica de frecvenţă este liniară în
domeniul 20 Hz—40 kHz’. Distorsiu¬
nile armonice nu depăşesc 0,3%
pentru frecvenţe cuprinse între 50
Hz şi 15 kHz, măsurate la jumătate
de putere, impedanţa de intrare este
de 22 kfz. Pentru asigurarea stabili¬
tăţii termice prin compensare, se va
realiza un contact termic cît mai
bun. între cele două diode BAI72
(sau 1N4009, 1N4148) şi tranzistoa-
rele finale, acestea din urmă fiind
montate (izolat) pe un radiator co¬
mun cu suprafaţă de cei puţin 100
cm 2 . Tranzlstearele finale pot fi şi
BDS45/BD646 produse în ţară, sau
oricare altă pereche complementară
din seria tranzistoarelor Darlington
de^ putere.
în figura 12 este prezentat un
montaj conceput de noi pentru a fi
folosit într-un receptor sincrodină.
Este vorba de un filtru CW-amplifi-
catcr, ambele funcţii fiind realizate
cu acelaşi circuit integrat 861. Re¬
zistenţa R determina amplificarea
montajului: pentru valori cuprinse
între 47 kfi şi 240 kll, amplificarea
variază între 65 dB şi 80 dB. în cazul
în care se adoptă această ultimă va¬
loare, montajul poate fi cuplat direct
la ieşirea mixerului/detectorului de
produs. Circuitul LC inclus în bucla
de reacţie a amplificatorului reali¬
zează împreună cu acesta, un filtru
de bandă îngustă, util pentru recep-
ţionarea semnalelor telegrafice, in-
ductanţa L este' bobina realizată pe
o oală ce ferită de la radioreceptorul
GLORIA (de la ieşirea detectorului
AM); pentru valori ale condensato¬
rului C cuprinse între 330 nF ş! 680
nF, frecvenţa de rezonanţă a filtru¬
lui, variază în domeniul 750
Hz...1 000 Hz. Banda de trecere a
filtrului, considerată la -3 dB, este
cuprinsă între 75 Hz şi 100 Hz (Q =
10). în afara benzii de trecere, ate¬
nuarea este cca 42 dS/decadă. (în
lipsa unei bobine de la radiorecep¬
torul GLORIA, aceasta poate fi
înlocuită cu una realizată pe o.oală
de ferită cu dimensiunile 14x8 mm
prin bobinarea pînă la umplerea car¬
case: cu sîrmă CuEm 0,09 mm).
Pentru recepţia semnalelor SSB,
se înlocuieşte circuitul LC cu un cir¬
cuit RC serie (20 O şi 10 fiF).
Sarcina amoiificatoruiui este con¬
stituită de căştile cu impedanţă ridi¬
cată (2 000—4 000 O). în lipsa aces¬
tora se pot folosi difuzoare sau căşti
de joasă impedanţă care se vor co¬
necta prin intermediul unui transfor¬
mator realizat pe un pachet de tole
cu S = 0,3...0,5 cm 2 (transformatoare
driver sau de ieşire de la aparatele
tranzistorizate de tip mai vechi). Pri¬
marul transformatorului care se va
conecta în locul căştilor are aproxi¬
mativ 1 600 spire CuEm 0 0.1 mm,
Iar secundarul are 115/160/230/320
spire CuEm 0,18 mm, corespunză¬
toare următoarelor impedanţe ale
căştilor sau difuzoarelor: 4, 8, 16 şi
32 O. Montajul consumă aproximativ
1,5 mA la o tensiune de alimentare
de 12 V.
IOuF 56Kji
HHH-L=>
100 nF
12pF 2 Kn
p6Ka 560 Kn
J 12pF L
A|^\6rH h~i
IOOKa 1 Mn
6 80 p F 3,3 nF
220n 3 X X
HK=Ft-— 10KiL U
10nF 2 Kn 33nF JT-1 B T 3nF
J, lâJfpîrl'
560Kn L-r~l——--—_4-- J MOO'Kn
Y 560n rh ^ lin "
2Kn|j rbisnp
în figura 13 este prezentat un fil¬
tru rejector care poate fi folosit|în
diferite scopuri (de exemplu pentru
eliminarea brumului suprapus unor
tensiuni foarte mici de c.c., ce ur¬
mează a fi amplificate/rnăsurate).
Frecvenţa rejectată depinde de valo¬
rile componentelor RC din puntea
''-dublu T; pentru valorile indicate în
schema din figura 13, frecvenţa re-
jectafă este 50 Hz (frecvenţa reţelef
de alimentare). Amplificatorul ope¬
raţional 861 este conectat ca repetor
neinversor, configuraţie care asigură
o impedanţă de intrare foarte mare,
practic infinită pentru puntea dublu
T. în .această situaţie, rezistenţele
. din pupîe pot fi de valoare relativ
mare, ceea ce conduce automat la
folosirea unor condensatoare de va-
i loare uzuală şi de dimensiuni mici,
cu implicaţii directe asupra spaţiului
ocupat de acest filtru. Factorul de
calitate al filtrului poate fi modificat
: prin intermediul potenţiometrului
semiregiabi! de 500 fl. Atenuarea
maximă a frecvenţei de rejecţie cle-
r păşeşte 50 dB, iar amplificarea frec¬
venţelor situate în afara benzii rejec-
tate este unitară. Se recomandă fo-
iosirea unor componente de tole-
îj ranţă cît mai mică (0,1% pentru re-
zistoare şi 1% pentru condensa¬
toare). Montajui se alimentează de
ia o sursă de tensiune simetrică ±
9 V.
Comutatorul intermitent a cărui
schemă este prezentată în figura 14
asigură anclanşarea releului cu o
periodicitate care depinde de valo¬
rile componentelor RC. Pentru valo¬
rile indicate, periodicitatea ancian-
ţj sării releuiui este de 1 secundă (1/2
secundă atras, 1/2 secundă elibe¬
rat). Contactele releului pot acţiona
diferite dispozitive de semnalizare /
avertizare / execuţie. Pentru semna¬
lizare / avertizare se pot folosi surse
sonore şi/sau luminoase, a căror
putere va fi corelată cu valoarea cu¬
rentului suportat de contactele rele¬
ului. Pentru acţionarea dispozitivelor
de execuţie, în locul releului se
poate cupla direct un electromacTsî
sau un micromotor al căror consum
nu trebuie să depăşească 70 mA.
încheiem seria aplicaţiilor, om
foarte multe posibile, cu un montaj
simplu de fotoreleu, care poate : i m-
■ losit în diverse scopuri, ca de exem¬
plu, supraveghetor de flacără pentru
prevenirea avariilor, ca automat de
aprindere a luminii ia lăsarea r niu-
nericului sau pentru pornirea unu:
radioreceptor la ivirea zorilor.
: Schema acestui montaj este pre- '
zenîaîă în figura 15; sensibilitatea^
: fotoreleu lui se stabileşte prin inter-
: mediu! potenţiometrului semiregiabi! _
de 10 kîl. Tensiunea ds alimentare
.; va fi cuprinsă între 12...20 V. în
, funcţie de releu! folosit. Curentul
] consumat în stare de veghe este de
• cîţiva. miiiamperi, iar la ancianşare
\\ consumul devine ega- cu ce! al rele¬
ului. Atenţie! Curentul maxim nu
; trebuie să’ depăşească 70 mA.
| După cum se vede în figura 15.
fi cele două intrări ale amplificatorului
operaţional, respectiv terminalele 2
L şi 3, nu au fost 'indicate/numerotate.
Ele se vor conecta în funcţie de
. aplicaţie, conform celor arătate mai
jos. Starea de veghe a dispozitivului
, va fi considerată aceea în care re¬
leu! nu este* anclanşat, caracterizată
; prin consum minim de curent şi so¬
ţi licitare redusă a tranzistorului final
1 din circuitul integrat 861. Această
1 stare este asociată perioadei de aş-
| teptare, de lungă durată. De exerm-
; I piu, dacă montajul se foloseşte ca
A supraveghetor de flacără, se ştab:-
j' ieste ca starea de veghe să fie aceea
; în care fotorezistorul este iluminat,
în această situaţie, consumul mon¬
tajului şi disipaţia termică sînt ml-
: nime. Dacă ne referim ia aplicaţia
care ..constă în asigurarea pornirii
unui radioreceptor la ivirea zorilor,
starea de veghe corespunde situaţiei
în care fototranzistorul nu primeşte
lumină (deci invers faţă de cazuf
precedent). Corelarea stării ce ve¬
ghe cu una dintre cele două posibi¬
lităţi (iluminat/neiluminat) se stabi-
(CONTINUARE ÎN PAG. 21)
IAMANT 220 “
Ing. SERBAM MAIOU
La cererea mai multor cititori ai revistei Tehnium posesori ai televizorului DIAMANT 220, foarte raspîndit la
noi în ţară, dar a cărui funcţionare este puţin cunoscută, începem cu acest număr un serial de articole destinat
acestui aparat.
Acest receptor T.V. este importat (din fosta Uniune Sovietică), în ţara noastră aducîndu-i-se unele îmbunătă¬
ţiri (introducerea selectorului UIF). Mai este cunoscut sub numele de „DIAMANT 2520“ sau „FOTON 225 (D)“.
să \ Kmyrcşffi
"îl I f~MCOUL AF!~SUNn 2.2) ^ "ÎJ |
Li t 2 ? s p f l 3 T ~ * 2 v ff'"* ?? I soo/i/yv r—=
rlwT cl - Kmypi 4 1
" m T
D4 [fi# °^ f I
/3105S W
| KT4<j> 12K ' L fl106
“ §r» ~|
T8 KT961B «2 A Ţ
16 "9 A°KIfl2SE_15v
WWD8
juf; ' Ars3 Arm
~6V [}ţ-|RA3 [Lso V 2KA H330 a UI3 --
' pL T 7 T KA221A —
I |pS. . 1i2 ;^l K pM K1
^ R r, 5 K _sk-| »3ov
® PH ' “ i»|'KT9Şpî fi
1 C34 Ptk?! 1 / +12V U T
v fe sv Lf£m F 2m
ise p ,f wF |pL fi Jjm* t* 9°’ 6 i
3.3Ka@ " C39* 1 RS7 RŞJ KT961A J ~
i-f-4p * I f rVi—DS3— I
CLri. 9 |lO/»25v «Ka '.2Ka
S™ 0 i UMARITATE ra
j VERTICALĂ -n,__
LiNIARIWE ■ EE5
-O.KT10 DISPUNEREA CONTACTELOR
. PE BOBINA 0E DEFliXK
om
. an v s wîî&L
f09 rT~P" 3
UmrflJ '
B 2 L RA R6i 4 „A t !
[ 2.2* 2200 ,1 3O0jg
JA0WŢ1 KaT KaljS 1
p KT209/1 ţ T- 1
BLOC DEFL-EXIE
rm «ld
«Si t jrLâ V-0
@ §
ECB 8 CE.
(URMARE DIN PAG. 13)
Diamant 220 este un televizor ;
alb-negru de construcţie modernă,
fiind echipat cu 5 circuite integrate
şi avînd un tub cinescop cu diago¬
nala de 61 cm (110° unghi de defle- ■
xie). |
Recepţionează emisiuni în F!F, ca¬
nalele 1—5 (48,5—100 MHz) şi
6—12 (174—230 MHz), precum si în
UîF, canalele 21—41 (470—638
MHz), cu posibilităţi de extindere.
Selectarea canalelor în FIF se face
cu ajutorul rotactorului de canale,
iar în UIF cu ajutorurpotenţiometru-
iui R15 de pe blocul de comenzi, cu I
acord continuu. Trecerea din banda
FIF în banda UIF se face cu ajutorul §
unui comutator aflat pe panoul fron¬
tal'.
Dispune de trei mufe de intrare 1
(antenă): două în FIF (1:1 şi 1:10) şi f
una în UIF.
Ceea ce-i diferenţiază net de tele¬
vizoarele cu C.l. realizate la noi în
ţară este prezenţa unui modul de
control (reglaj) automat ai frecvenţei
Oscilatorului local din selector CAF f
(RAF), bloc specific, în general, re¬
ceptoarelor T.V. în culori" precum şi j
utilizarea unui dublor de tensiune
(de tip YH9/18—0,3) pentru obţine¬
rea foartei înalte tensiuni — FIT —
pentru anodul 2 al tubului cinescop.
Schema electrică a televizorului j
este publicată în paginile centrale
ale revistei.
Se observă că receptoarele T.V.
conţin mai multe blocuri şi anume: j:
— bloc de comandă — Y1 — în ;
componenţa căruia intră: seiectorul :
FIF (Y1.1), placa potenţiometreior j
pentru reglajele de volum, contrast i
şi strălucire şi selectorul UIF (Y1.2); -
— blocul videosunet sau de sem¬
nai — Y2 — care are în componenţă î
modulele: ÂFI—CC (Y2.1), AFi—S i
(Y2.2), AAF (Y2.3) şi RAF (Y2.4); ' j
— blocul de baleiaj (linii şi cadre) j
— Y3 — care conţine dublorul de ţ
tensiune (Y3.1), bobina de reglaj li- I;
niaritate H (Y3.2) şi bobina de reglaj j
a frecvenţei H (Y3.3);
— blocul de alimentare (Y4); j
— blocul de deflexie (Y5).
Televizorul dispune de mufe pen- )
tru cască, magnetofon şi teleco-
mandă. Cînd se audiază sunetul în =
cască se pot deconecta cele două ;
difuzoare (8 Ci fiecare) de ia butonul j
de regiaj tonuri joase (cu întrerupă- ;
tor).
Modulele sînt legate electric de j
blocurile din care fac parte, precum
şi blocurile între ele prin intermediu! f
perechilor de conectoare (cuple)'jj
notate cu iu de tip mamă. (a) si tată S
(b).
Indicativele componentelor din 1
schema electrică sînt alcătuite ast- j
tei: prima cifră dinaintea indicativu-j
lui prppriu-zis ai componentei sem-1
nifică numărul blocului, a doua cifră f
(dacă există). numărul modulului. |
Dacă înaintea indicativului compo-1
nentei nu se află nici o cifră, în-1
şeamnă că ea nu se află în cadrulf
blocurilor funcţionale, ci în afara |
lor. De exemplu: 2.3C6 înseamnăj
condensatorul C6, de 50 /xF/25 V de I
pe blocul 2 (videosunet) în cadrul!
modulului 3 (A.A.F.).
Parametrii de bază ai receptorului I
sînt:
— dimensiunea ecranului: I
481 x 375 mm;
— definiţia (numărul de linii) înţ
centrul ecranului: H—450 şi V—500; j
— frecvenţa intermediară: ima- f
gine 38 MHz şi sunet 31,5 MHz; }
— sensibilitatea limitată de zgo- |
moî este mai bună de 100 yS! în FIF J
şi 140 mV în UIF;
— sensibilitatea limitată de sin- j
cronizare este. mai bună de 55 în j
FIF şi 90 mV în UIF;
— banda de frecvenţe este mai ţ
bună de 100—10 000 Hz, în funcţie J
de presiunea sonoră pentru o neuni- j
fermitate în bandă de maximum 14 j
dB (5 ori);
— puterea nominală de ieşire a
căii de sunet: minim 2 W;
— reglajul tonurilor joase şi
înalte: minim 6 (2) dB;
— factorul de distorsiuni pe calea
de sunet, în funcţie de presiunea so¬
noră este de maximum 7% pe frec¬
venţele 200—400 Hz.si 5% oeste 400
Hz;
— alimentarea de ia reţeaua de
curent alternativ: 220 V/50 Hz;
— puterea consumată de la reţea:
maxim 90 W;
— abaterile admise ale tensiunii
nominale de reţea: +5% şi -10%;
— dimensiuni de gabarit:
690x480x410 mm;
— greutatea: maxim 35 kg.
Descrierea schemei electrice
1) Alimentarea cu tensiuni a eta¬
jelor funcţionale. Blocul de alimen¬
tare Y4.
Pe ambele cordoane ale ştecheru-
lui, cupla oj 28, sînt montate sigu¬
ranţe temporizate de 0.63AT/250 V.
Tensiunile de alimentare aie tele¬
vizorului, respectiv +30 V stabilizată,
+24 V nestabilizată şi 6,3 V alterna¬
tivă se obţin cu ajutorul blocului de
alimentare Y4, dar şi cu tranzisîoa-
rele 2.T8 şi 2.T9 (de pe placa vi.deo-
sunet) care asigură tensiunea de +
12 V stabilizată pentru alimentarea
circuitelor şi modulelor de pe blocul
videosunet, precum şi cu 2.T10 care
asigură o tensiune de +15 V stabili¬
zată pentru alimentarea modulului
AAF—Y2.3, precum şi pentru redre¬
sarea impulsurilor obţinute de ia
transformatorul de linii, pentru obţi¬
nerea tensiunii de +150 V.
Vom urmări în continuare cum se
obţin aceste tensiuni şi cum ajung
la etajele pe care le alimentează.
Blocul de alimentare, Y4, .conţine
un transformator coborîîor de ten¬
siune Tr. 1 cu trei înfăşurări secun¬
dare (5—5’, 6—6’ şi 7—7’), fiecare
înfăşurare fiind constituită din două
secţiuni legate în serie. Condensa¬
toarele CI (pe înfăşurarea primară)
şi C2, C3 (pe înfăşurările secun¬
dare) au rol de antiparazitare, pen¬
tru a împiedica perturbaţiiîe să pă¬
trundă în linia de alimentare.
înfăşurarea 6—6’ furnizează ten¬
siunea alternativă de 6,4 V necesară
încălzirii filamentului T.C., prin că¬
piaţii 21.
Tensiunea alternativă obţinută de
pe înfăşurarea; 7—7’ se aplică prin
siguranţa temporizată Sil de
1AT/250V punţii redresoare
4.Dl—4.D4, de unde, prin redresare
biaiternanţă se obţine tensiunea
continuă de +24 V, filtrată cu 4.C4.
Siguranţa Sil este temporizată pen¬
tru a nu se arde la pornire cînd pri¬
mul şoc de curent care-! încarcă pe
4.C4 (2 000 , uF/50 V) este foarte
mare. Această tensiune nestabilizată
se aplică pe cupla ui19a, pinul 1 şi
de aici la cupla pereche (b) de pe
modulul videosunet' de unde. ajunge
în colectorul tranzistorului 2.Î1Q.
Acest tranzistor este un regulator
serie, în emitorul său obţinîndu-se
tensiunea stabilizată de +15 V, care
prin 2.R58 se aplică fa cupla ui 10a,
pinul 4 şi de aici la perechea ei (fa),
servind la alimentarea modulului
A.A.F. (Y2.3). Datorită consumului
său foarte variabil {atît cu volumul
cît şi cu tonalitatea — tonuri joase,
tonuri înalte), a fost necesar ca
acest modul să fie alimentat prin
stabilizatorul suplimentar prezentat
pentru a nu perturba sursa de ali¬
mentare. Se observă că tranzistorul
2.T10, care reprezintă elementul de
reglaj, are colectorul alimentat cu
tensiunea pulsatorie de +24 V, iar
baza din două surse stabilizate: +
30 V prin 2.R51 (de Ia cupla Ull9,
pinul 2) şi +12 V prin 2.R53 din emi¬
torul lui 2.T8. Dioda 2.D8 protejează
'joncţiunea B—E a tranzistorului
2.T10.
Tensiunea redresată de +24 V,
aplicată blocului videosunet prin cu¬
pla 11119, pinul 1, ajunge şi în colec¬
torul lui 2.T8 prin 2.R52. Tranzisîoa-
rele 2.T8 şi 2.T9, împreună cu dioda
zener 2.D6 formează stabilizatorul
de +12 V, de tip „prin compresare",
cu posibilitatea de reglare a tensiu¬
nii de ieşire din semireglabilu!
2.R39. Mecanismul de stabilizare a
tensiunii este următorul: dacă ten¬
siunea de ieşire a stabilizatorului (în
punctul KT4) are tendinţa de creş¬
tere, va determina o tensiune ceva
mai mare în baza lui 2.T9 prin divi-
zorul 2.R38, 2.R39. Deoarece tensiu¬
nea de bază a lui 2,T9 este ţinută ia
li o valoare constantă de zenerul 2.D6,
va rezulta o tensiune de deschidere
) U be a acestui tranzistor mai mare,
? ceea ce va determina creşterea cu-
I ren tu lui său de colector. Deoarece
5 curentul prin rezistorul 2.R49 este
1 constant, va rezulta o scădere a cu-
I rentului prin baza iui 2.T8, deci oîn-
I chidere mai mare a acestuia, ceea
S ce va conduce la creşterea căderii
J de tensiune Uc£ a tranzistorului
2.T8. Acest lucru va conduce ia scă-
j derea tensiunii de ieşire, deci la sta-
I bilizarea ei,în jurul valorii de +12 V,
I ceea ce s-â şi urmărit de fapt. Con-
j densatorul 2.C22 asigură o reacţie
.§ pozitivă, contribuind la creşterea
) stabilităţii montajului.
Tensiunea de +12 V, stabilizată,
| obţinută la ieşire, filtrată cu 2.C14,
j| alimentează în colector tranzistorul
2.T1, care formează primui etaj al
separatorului de impulsuri, iar prin
: intermediul iui 2.R15, filtrată cu
2.Cil alimentează cu +10 V colec¬
toarele tranzistoarelor prefinale vi¬
deo 2.T2 şi 2.T3, precum şi prin in¬
termediu! lui 2.R33 colectorul tran¬
zistorului 2.T7, pentru stingerea V.
Tensiunea de +12 V, stabilizată se
aplică şi cupielortu5 pinul 4, cuplei
a»6, pinul 4, cuplei ut 9 pinul 4, pen¬
tru alimentarea modulelor care intră
în componenţa blocului videosunet:
RAF (Y2.4), AFi—CC (Y2.1) şi AFI
— sunet (Y2.2). De asemenea, ten¬
siunea de +12 V de la cupla UJ6, pi¬
nul 4 se aduce prin intermediul iui
2.R9 ia aceeaşi cuplă, pinul 6, su-
prapunîndu-se’ peste tensiunea
i Uraa.
Tensiunea de +12 V ajunge, şi ia
cupla sil 4, pinul 1, de unde. prin' cu-
; pla pereche de pe blocul de co¬
menzi (Y1) contribuie la alimentarea
cu tensiune a selectorului FIF, iar
prin comutatorul FI F/U IF şi ia ali¬
mentarea selectorului UIF.’
Blocul de alimentare (Y4) furni¬
zează şi o tensiune stabilizată de
| +30 V obţinută astfel: tensiunea al¬
ternativă de pe înfăşurarea secun¬
dară 5—5’ a transformatorului de
alimentare se aplică prin siguranţa
| rapidă S12 de 3,15 AR/250 V punţii
: redresoare 4.D5—D8, obţinîndu-se o
j tensiune pozitivă redresată bialter-
| nanţă, filtrată cu condensatoarele
jj electrolitice 4.C5 şi 4.C6, care
| ajunge prin grupul rezistoarelor
| montate în paralel 4:R3—4.R4 (cîte
| 2,2 ff fiecare) în colectorul tranzisto-
, rului 4.T2 (+41 V).
| Stabilizatorul de tensiune, de tip
| serie, este format în principal din
f. tranzistorul 4..T1 — generator de cu-
1 rent constant, 4,T2 — tranzistorul
1 regulator serie şi 4.T3 — tranzistorul
jj. amplificator de eroare.
| Tensiunea de ieşire de +30 V, fil-
| trată cu 4.C9, ;este reglabilă în jurul
1 acestei valori din semireglabiiui
| 4.R11.
| Mecanismul de stabilizare este ur-
I măîorul:. !a o creştere a tensiunii de
1 ieşire peste 30 V, baza tranzistorului
} amplificator de eroare 4.T3, polari-
| zată prin divizorui rezistiv 4.R9,
I 4.R10 şi 4.R11 de la tensiunea de ie-
I şire, va primi o tensiune mai mare.
Deoarece emitorul tranzistorului se
I află la un potenţial constant (asigu-
I rat de diodele zener 4.D13 şi 4.D14),
1 rezultă o tensiune BE a tranzistoru-
| iui 4.T3 mai mare, ceea ce va con-
| duce la o deschidere mai accentu-
ată a tranzistorului, deci la o creş¬
tere a curentului său de colector.
Datorită faptului că tranzistorul f
: 4.Ti reprezintă un generator de cu- |
*; rent constant, avînd joncţiunea BE 1
polarizată cu o tensiune constantă,
asigurată de diodele 4.D9 şi 4.D10,
curentul său de colector va fi con¬
stant. Acest curent constant se va
ramifica prin 4.D12 şi colectorul liil "j
4.T3. Dacă curentul de colector ai
iui 4.T3 a crescut, va rezulta'o scă¬
dere a curentului prin 4.D12, deci a
curentuiui de bază a lui 4.T2. Acest /
lucru va conduce la o închidere a
tranzistorului, deci la o cădere de
tensiune mai mare pe joncţiunea CE |
a acestuia, rezultînd o scădere a
tensiunii de ieşire, deci restabilirea
valorii de +30 V, ceea ce se şi dorea. )
La scăderea tensiunii de ieşire feno¬
menul se repetă în sens invers.
în paralei cu joncţiunea CE a j
tranzistorului de putere 4.T2 este ;
montată rezistenţa de sunt 4.R5 (39 j
O) cu scopul de a descărca în putere j
(cu aproximativ 2 W) tranzistorul re :
gulator serie.
Grupau! 4.R3—4.R4 (2,2 O fiecare,
T n paralel) limitează curentul din co¬
lectorul tranzistorului 4.T2 în cazul
unui scurtcircuit ia ieşirea stabiliza¬
torului, înainte de arderea siguranţei
Si3 de 2AR/250 V.
Condensatoarele 4.C8 şi 4.CIO
protejează stabilizatorul ia oscilaţii
de înaltă frecvenţă. Condensatorul
| de accelerare 4.C11 asigură trans-
f miterea variaţiilor rapide ale tensiu-
j nii de ieşire ia baza tranzistorului
amplificator de eroare 4.T3, rezul¬
tînd o netezire a pulsaţiilor de frec-
; venţa liniilor.
Dioda 4.D12 protejează. 4.T2 în
I căzu! scurtcircuitării la masă a co-
j lectorului său, iar dioda 4.D14 pro-
j tejează joncţiunea BE a tranzistoru¬
lui 4.T3 la pornire.,
Această tensiune stabilizată de
j +30 V se aplică cuplei tu 19, pinii 2,
: 3 şi 4 ajungînd la cupla pereche de
) pe blocul videosunet.
De la pinul 2, cupla m19, tensiu-
| nea de +30 V ajunge atît ia tranzis-
/ toarele 2.T8, 2.T9 şi 2.T1Q, cum s-a
■: arătat anterior, cît şi ia colectoarele
■1 tranzistoarelor din sincroseparatorul
; de impulsuri, 2.T4 prin 2.R34 şi 2.15
! prin 2.R29 cu o vaioare de cca +24
V.
| De"la pinul $, cupla UJ19, îensiu-
nea de +30 V ajunge la pinul 6, cu-
j pla tu 17, şi de acoio la cupla -pere-
l che de pe biocu! de baleiaj, iar d.e
j acoio la cupla io 18, pinul 6, cuplată
■■ cu perechea sa de pe blocul ide“de-
! ffexie. Pinul 6 de pe cupla yj 18 de
j pe blocul de deflexie este înseriat-
j cu pinul 5 de pe aceeaşi cuplă, rea-
S dueînti tensiunea de +30 V pe biocuf
| de deflexie, cupla ui 18, pinul 5, de
| unde prin grupul 3.R5—3..R6, în pa-
! ralel, alimentează colectorul tranzis-
■ torului final linii 3.T10 (cu +29,5 V)
| şi colectorul tranzistorului prefinal
■ linii 3.T1 şi bobina primară a trans-
| formatorului Tr.2 driver (înfăşurarea
1—3) cu +27 V.
I Artificiu! înserierii pinilor 5 şi 6 de
| la cupla an8, blocul de deflexie are
I roiul de a proteja tranzistorul final
3 linii, nepermiţîndu-i să rămînă fără
sarcină (bobinele de deflexie H), de¬
oarece ia -scoaterea cuplei ui 18,. ali¬
mentarea tranzistoa-relor prefinal şi
final H -'se întrerupe.
De la pinui _4, cupla ut19, tensiu¬
nea de +30 V ajunge la pinul 3, cu¬
pla 17, de pe blocul videosunet şi de
aici la perechea ei de. pe blocul de
baleiaj, aiimentînd colectoarele îran-
zistoarelor din oscilatorul H cu reac-
tanţă, 3.T2 prin 3.R28, înfăşurarea.
5-4’a transformatorului 01 şi 3.R17
(cu +12 V), precum şi 3.T3 prin
3.R28 şi înfăşurarea 5-3 a. transfor¬
matorului 01 (cu +15,5 V).
Tensiunea de +30 V, luată tot de
la pinul 4, cupla uj 18, alimentează şi
tranzistoarele din blocul de baleiaj
verticai, astfel:
— colectoarele tranzistoarelor din
osciiatorul V, respectiv 3.T4 prin
3.R39 si 3.R37 (cu +24,5 V) si 3.T5
prin 3.R39, 3.R42, 3.R43, 3.R44 si
3.R38 (cu +15,7 V);
— colectorul tranzistorului prefi-
nai V, 3.T7 prin 3.R53 (cu +27 V) şi
emitorui tranzistorului prefinal V cu
tensiunea de +14,7 V (luată dintre
cele două tranzistoare finale V) prin
3.R59 şi 3.R57;
— colectoarele tranzistoarelor fi¬
nale V, respectiv 3.T8 prin 3.D13 (cu
+30 V) şi 3.T9 prin 3.R6Q şi 3.R61
(cu jumătatea tensiunii de alimen¬
tare a etajului, respectiv +15 V).
Prin redresarea impulsurilor de la
transformatorul de linii cu dioda
3.D4, se obţine prin 3.R9 tensiunea
de +150 V, filtrată cu 3.C9 la pinul
10, cupla sju 17, de pe blocul de ba¬
leiaj, de unde, prin cuplarea aces¬
teia cu cupla pereche de pe blocul
videosunet prin 2.R44 şi 2.R45 (se-
miregiabil) această tensiune ajunge
la cupla ui8 pinul 5, de pe blocul vi¬
deosunet, de unde prin cuplarea ei
cu cupla pereche de pe blocul de
comenzi ajunge !a un capăt ai po-
tenţiometruiui de strălucire (lumino¬
zitate) R14. Celălalt capăt al poten-
ţiometrului de luminozitate se află la
un potenţial de -40 V, obţinut prin
redresarea impulsurilor de la tran¬
sformatorul de linii cu 3.D6, filtrate
cu 3.CI4 de unde această tensiune
ajunge ia cupla tu 17, pinul 9, de pe
b'ocu! de baleiaj şi perechea ei de
pe blocui videosunet şi de acolo ia
cupia Ui8, pinul 3 de pe blocul vide¬
osunet, precum şi ia perechea ei de
pe blocul de comenzi, cursorul po-
tenţiometrului de strălucire, legat ia
pinul 6, cupla tu8, cu perechea ei de
pe blocul videosunet şi de acoio la
pinul 2, cupla UJl5 (prin intermediul
punctelor as întrerupere 4), fiind fil¬
trată cu 2.C23. De acolo se aplică,
pe de o parte, pe pinii 2, 6 (grila 1)
ai îubuiul cinescop prin intermediu!
rezistoareior R68 şi R65 şi pe de aită
parte ia mufa de telecomandă.
Tot de la pinul 10, cupla lu 17,
tensiunea de +150 V se apiică prin
2. R54, fiind stabilizată cu dioda ze-
ner 2.D7 ia valoarea de +31 V, la cu¬
pla lsj 4, pinu! 4, ajungînd prin pere¬
chea de cupie pe blocul de co¬
menzi, apiicîndu-se pe potenţiome-
trul 1R15 (100 kfi) prin semiregla-
bilu! 1.R1. De pe cursorul potenţio-
metrului 1.R15 se culege un poten¬
ţial reglabil care se aplică prin 1.R5
diodelor varicap din selectorul UIF,
pentru acordul posturilor.
Prin redresarea impulsurilor de la
transformatorul de linii cu diodele
3. D4 şi 3.D5, se obţine o tensiune
de +150 V, filtrată cu 3.C11, care se
apiică ia pinul 8, cuplaiu17, de pe
blocul de baleiaj, respectiv la pere¬
chea ei de pe blocui videosunet. De
aici, această tensiune alimentează
colectorui tranzistorului final video
2.T6, prin intermediul rezistoareior
montate în paralel 2.R47-2.R48 (cu
+100 V).
Grila 2 (de accelerare) a T.C., le¬
gată la pinul 3, cupla ui 22, se ali¬
mentează cu o tensiune de +550 V,
obţinută prin R63 şi 3.R1, de la im¬
pulsurile obţinute de la transforma¬
torul de linii, redresate cu 3.Dl.
Grila 4 (de focalizare) a T.C., le¬
gată la pinul 4, cupla uî22, se ali¬
mentează pentru alegerea focalizării
optime, de la unu! dintre punctele
de tensiuni de focalizare de pe
placa blocului de baleiaj (Y3) şi
anume: 4-0 V (ca pe schemă), punc¬
tul 2-150 V, punctul 3-275 V si punc¬
tul 5-550 V.
Anodul 2 al T.C. se alimentează
cu foarte înaltă tensiune (FIT) de la
tensiunea în impulsuri de pe contac¬
tul 14 al transformatorului 3.Tr.1,
prin intermediul multiplicatorului
(dublorului) de tensiune YH9/18-0,3
prin intermediul rezistorului 3.R26,
la cupla Ui 24. _
(CONTINUARE ÎN NFS. VIITOR)
315ARI2S0V
C4
M%uPfSS¥
12
KÎ829B
2.2a 220*
p*ti' -%
mmr\
m ou
! KJS06B
T 3
KT315E
013:
61AK3B
LLJ24
%aJ? nele telefoane electronice de
provenienţă străină, după un timp
oarecare de folosinţă se defectează,
fie că nu mai formează nici o cifră,
fie că emit impulsuri continue atunci
cînd apăsăm pe oricare din tastele
claviaturii.
Multe aparate telefonice din aces¬
tea, folosesc circuitul integrat
CIC9102E sau altui echivalent. Cînd
se defectează, după ce vă convin¬
geţi că celelalte componente sînt
bune (rezistoare, condensatoare,
diode, inclusiv claviatura), se poate
‘efectua înlocuirea acestui C.l. cu
unul românesc, de tipul MMC760,
produs de întreprinderea „Microe¬
lectronica"^ .A.
în primul rînd se îndepărtează
(dezlipeşte) C.l. CIC9102E, cu multă
atenţie, pentru a nu exfoiia traseele
circuitului imprimat. Nu se reco¬
mandă a se folosi ietcone de tip
„pistol", deoarece acestea au o tem¬
peratură prea mare de lucru, fapt
care conduce ia exfojierea traseelor
cablajului imprimat. în locui circui¬
tului integrat extras, se amplasează
cel românesc, cu terminalele în sus,
în aşa fel încît să „încapă" în incinta
telefonului.
TELEFOANE
ELECTRONICE
Ing. GEQRGE PIWT8LIE — YQ3AWE
Personal am fost în posesia unui
telefon, marca ZYKKOR, produs în
Hong-Kong. Schema acestuia este
reprezentată în figura 1. Menţionez
că, în principiu, toate telefoanele ‘
electronice au „cam aceeaşi"
schemă de principiu, diferenţa con-
stînd în valorile componentelor elec¬
tronice şi a tipului de tranzistoare
folosite.
Modificarea se face conform
schemei din figura 2, unde se arată
cum se face conectarea terminalelor
Q.l. MMC780 cu cele (libere) unde a
fost plantat CIC9102E.
Oscilatorul local la MMC760 este
de tipul LC şi are frecvenţa de 465
kHz, de aceea se execută un oscila¬
tor conform schemei nr. 2. înfăşura¬
rea L are 200 de spire conductor
CuEm 0 0,1 şi se execută pe un
mosore! din ferită folosit în transfor¬
matoarele de frecvenţă intermediară
de 465 kHz utilizate în radiorecep¬
toare (Cora, Gloria etc.).
Deoarece în telefonul original se
folosea o tensiune de 5,6 V (stabili¬
zată cu o diodă Zener), iar C.l.
MMC760 funcţionează cu o tensiune
de 3,3 V, se va monta o diodă Zener
de 3,3 V. Dacă nu avem aşa ceva, se
pot folosi două diode LED, conec¬
tate în serie, în locul diodei Zener
de 3,3 V.
De asemenea, între terminalul 13
şi masă, se conectează grupul RC
de 470 kn şi 2,2 nF.
In
SCHEMA DE IN LOCUIRE A CI CIC9102E
CD CI ROMANESC MMC 760
SEMNE
CONVENŢIONALE
1. ELEMENTE DE SIMBOL
Ung. ŞEPBftiU WftlCU
'{URMARE DIN NR. TRECUT)
Prezentăm în continuarea serialului nostru semnele convenţionale (simbo¬
lurile grafice) ale dispozitivelor semiconductoare, respectiv diode semicon¬
ductoare, tirisîoare, tranzistoare bipoiare şi unipolare, dispozitive fotosenei-
bile şi magneîosensibife, urmînd să continuăm în numerele viitoare cu sim¬
bolurile tuburilor electronice, aîe transformatoarelor, bobinelor de reactanţă
ş.a.
Dispozitivele semiconductoare au semnele convenţionale standardizate, la
noi In ţară, In STAS 11381/13—81, care corespunde cu publicaţia CEI
617—5 (1983): „Simboluri grafice pentru scheme. Partea a 5-a: Semiconduc¬
toare şi tuburi electronice".
SEM1COND UCTOARE
Simbol
Denumire
T -
. legiune semiconductoare cu o conexiune
Linia-orizontală reprezintă regiunea semicon-'
ductoare şi linia verticali conexiunea.
4~
TT
Hsgiun© semiconductoare cu mai! multe cone¬
xiuni, reprezentată cu sfouă conexiuni
Forma 1 I
Forma 2 f
|
I
n
! Canal corîduct<ar pentru dispozitive tipa |
i prin sărăcire !
TT .
'an@ dispozitiv© ]e tipul j
prin Îmbogăţire ^ |
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
16
TPMMIS
AMPLIFICATOR §{
RflDU uas , LE VIDEO
ou acest amplificator video, se poate folosi un televi- /LduF
zor monocolor ca monitor pentru calculator. H/ r r
Un comutator cu două poziţii permite trecerea de la - Ij
receptor la monitor. ţ 11
Montajul este realizat pe un circuit imprimat (100/55 j
mm), dublu placat, avînd un suport metalic (cornier L I
de 20x20x1, lung de 100 mm) pe care se fixează mufa I ^
pentru intrare video şi comutatorul .inversor. wf]
De exemplu, pentru televizorul DIAMANT 161, piaca uni I r-j
se fixează lateral în dreptul potenţiometrelor de reglaj r "W
lumină şi contrast, cu găuri pentru mufa video si comu- I
tator. I \
Se fac următoarele modificări:
1. Cele trei fire de la potenţiometrul de contrast .
(R724) se lipesc ia placa video, astfel:
— la comutator, firul care merge la pin 9 — FI prin '
CIII/1;
— la ieşirea video, finul care merge la CIV/2, prin /7$
CI11/2 (la final video — T301); 1 C{ >—LJf
— la ieşirea sincro, firul care merge la Clll/3; se scot fj ^ \|N
R721, R722, R727 şi C715 şi se uneşte Clll/3 cu pinul 5 t 1 u-i ^
— intrare sincroprocesor. U
2. Se leagă potenţiometrul de contrast (R724) la placa rri
video şi numai un singur fir de masă de la placa cu po- r*’™"—** <^1
tenţiometre, la placa video.
3. Se aduce un fir de la U3 (+26,3 V) la placa amplifi-
câtor video. n>
4. Se reglează tensiunea de axare (cu semnal de la «s-
antenă) măsurînd 3 V la R303 (emitor T301). Fj o ©*1
Bibliografie: U T ~
Toma — Faniciu; Sisteme TV cu circuit închis — Edi- Cil
tura Facla 1982 ^ j
Statnic — Gănescu: Televizoare cu circuite integrate 00 i
— Editura Tehnică 1981
ansîtoiwo
& O 6-6-0 * Q-0 o o
T.rtrr czyr
v©<§5LL
t-o A-^a—
Firma MID Co SRL, cei mai puternic distribuitor de componente elec¬
tronice, vă oferă toată gama din aceste produse:
— toate,componentele de producţie indigenă: Microelectronica SA, Romes SA, ICCE,
ICE SA, Aferro SA (circuite integrate, optoelectronice, tranzistoare, rezistenţe şi conden¬
satoare, convertoare etc.);
— componente din import: circuite integrate, tranzistoare de orice fel, rezistenţe, con¬
densatoare şi tranzistoare tip SMD, optoelectronice, socluri pentru circuite integrate, ca-
taloage etc.;
— cataloage, revista „Tehnium“ şi altele;
— dischete şi unităţi floppy Intr-o gamă largă;
— aparatură periferică şi de telecomunicaţii;
—- multe altele.
MID Co SRL
Str . Brezoîanu nr . 6, sector 5, Bucureşti , telefon: 13 93 41, orar 11—18
AUTOMAT pentru FOTOGRAFIERE
G.D. OPRESCU
Montaju! din figura A permite sin¬
cronizarea aprinderii becurilor nitra-
fot utilizate pentru obţinerea unor
fotografii de interior (portrete, re¬
produceri de artă etc.) la lumină ar¬
tificială.
Utilizînd montajul prezentat, con¬
sumul de curent este redus faţă de
cazurile cînd se lucrează fără el, de¬
oarece becurile se aprind numai în
momentul fotografierii în mod sin¬
cronizat, nu cîteva minute ca de obi¬
cei, cînd se fotografiază. Prin
aceasta se obţin o serie de avantaje
care nu sînt de neglijat", de pildă re¬
ţeaua electrică nu mai este solicitată
intensiv, t iar persoanele fotografiate
nu mai sînt jenate de efectul supără¬
tor al iluminării intense, clipind din
ochi sau închizîndu-i.
Becurile utilizate în montaj pot fi
de tip nitrafot, de 250 sau 500 W,
ogiindate sau mate, eventual becuri
oglindate doar de 100 sau 150 W, în
caz că se foloseşte un film de mare
sensibilitate, de 24° DIN sau 27°
DIN. Cu rezultate similare se pot fo¬
losi şi becuri de 60...150 W la 120 V,
supravoltate, adică alimentate la o
tensiune mai mare, de exemplu, cu
220 V, direct de la reţea, ca şi în ca¬
zul precedent. Becurile se vor
aprinde tot în momentul fotografie¬
rii, prin borna de sincronizare, cu
montajul simplu de realizat, folosind
un releu cu rezistenţa înfăşurării de
300...500 O şi cîteva piese uşor de
găsit. în ceea ce priveşte bateria de
alimentare, fiind extrem de puţin so¬
licitată, ea îşi pierde capacitatea
doar prin învechire, putînd dura cî-
ţiva ani, fără schimbare.
Pentru sincronizare, se va folosi
borna de sincronizare lentă „M“, de¬
oarece becurile supravoltate sau ni¬
trafot, posedă o inerţie apreciabilă şi
se poate produce declanşarea obtu¬
ratorului aparatului fotografic
înainte de aprinderea becurilor la un
maximum de flux luminos. în cazul
folosirii fulgerului electronic, care
durează miimi de secundă şi se
declanşează în zeci de miimi de se-
; cundă, acesta se sincronizează rigu¬
ros prin borna de sincronizare „X“.
i în caz că aparatul nu posedă bornă
5 de sincronizare „M“, sincronizatorul
se va plasa la borna „X“; dar timpul
de expunere trebuie să se fixeze
| lung, de jumătate de secundă, şe¬
ii cundă sau chiar , A B“ (expunere
lungă, după dorinţă) In acest caz nu
! e nici un pericol, după ce becurile
| s-au aprins şi s-au stins, se închide
| obturatorul, luîndu-se degetul de pe
| butonul declanşatorului.
* Să nu se încerce trecerea circuitu-
| lui becurilor direct prin borna de
I sincronizare a aparatului fotografic,
I pentru că în acest caz circuitul elec-
| trie al aparatului fotografic se dete-
| riorează de la prima încercare, cu
1 riscul adiacent al unei electrocutări.
Deci, aprinderea se face prin re-
I leu, pentru a nu trece circuitul be-
I curilor prin borna de sincronizare,
I fapt care ar duce la deteriorarea
I bornei, din cauza curentului mare
I care distruge contactele respective.
I De asemenea, releul serveşte la evi-
I tarea accidentului de electrocutare.
'Caracteristica principală este faptul
că montajul de sincronizare cruţă
i viaţa becurilor de orice fel, reduce
consumul, iar timpul de strălucire a
becurilor e o fracţiune de secundă.
în figura B se prezintă o variantă
a montajului, în care se obţine su-
pravoltarea unor becuri normale, de
220 V, printr-un redresor monoalter-
nanţă, cu o diodă de mare putere
care să reziste la o tensiune inversă
de cel puţin 250 V şi la un curent
mai mare de 5 A. Ar putea fi utili¬
zate diode cu siliciu de tip RA 120
— cîte trei înseriate — sau RA 220
— înseriate cîte două. Condensato¬
rul de 100 microfarazi, este unul
pentru televizor, încercat la cel puţin
350 V eventual două secţiuni de 50+
: 50 microfarazi. Corpul condensato¬
rului va fi bine izolat de restul mon¬
tajului. Rezistenţa de limitare a cu-
| rentului, cu valoare admisă între 5 şi
125 fi, va fi bobinată la cel puţin 5 W.
I Contactele releului, la fel în toate
aceste cazuri, vor fi executate din
| platine de ruptor de motocicletă,
| sau în caz că se foloseşte un releu
| de construcţie industrială cu multe
contacte acestea se vor lega în pa-
| ralel, pentru a rezista la curentul
| mare de ruptură.
| în figura C se utilizează un trans¬
formator de reţea pentru supravol-
§ tare, care ridică tensiunea dată be¬
li curilor la o valoare de 300...500 V.
I Calculul transformatorului pe un
j| miez de circa 10 cm 2 , ţine sema de
faptul că funcţionarea becurilor este
| doar în regim de impuls şi. astfel, se
| rezolvă situaţia cu un regim econo-
I mic. De pildă, pentru un miez din
| tole de ferrosiliciu de 9...11 cm 2 , pri-
| mărul pentru 220 V numără 550 de
I spire, cu conductor emailat de
f 0,5...0,7 mm, iar înfăşurarea înşe¬
li riată, circa 600 de spire, cu conduc¬
tor emailat de acelaşi diametru. Un
secundar de 35...40 de spire, bobi¬
nate cu conductor de 0,3...0,5 mm,
va alimenta circuitul releului de sin¬
cronizare. Eventual pe această înfă¬
şurare se poate branşa un beculeţ
de 12 V care să semnalizeze situaţia
de punere în folosire a montajului.
Transformatorul şi restul montajului
se vor monta într-o casetă izolată
din material plastic.
Randamentul luminos al becurilor
de Î00 W supravoltate poate fi văzut
în figur’a D, fiind exprimat în lumeni,
funcţie de tensiunea aplicată.
Cordoanele de alimentare ale be-
I curilor vor fi liţate, cu secţiune mi-
; nimă de 2x0,75, cu izolaţie foarte
| bună şj /lungime maximă de 2,5 m,
pentafa nu apare căderi importante
de tensiune pe conductori, fapt care
micşorează randamentul luminos
dat de becuri.
Pentru executarea de portrete sînt
suficiente două becuri nitrafot de
500 W sau două becuri supravoltate
ca în figura B de cîte 100 W/220 V,
;*din care unul în stînga subiectului
I de fotografiat, la o distanţă de 2
I metri şi celălalt la dreapta, la o dis-
i tanţă ceva mai mică, de 1,5 metri —
\ aşa’ numitul „cleşte luminos".
Se va expune — prin releu — cu
| diafragma 5,6 (6,3), cu declanşatorul
: plasat pe B sau cu minimum de
| timp 1/2...1 secundă, în caz că se
f foloseşte peliculă cu sensibilitate de
20...22° DIN.
La o sensibilitate mai mare a fil¬
mului, se va micşora diafragma.
p
I rezentul articol se adresează
mai ales tinerilor constructorii ama¬
tori, perseverenţi cititori ai îndrăgitei
lor reviste „Tehnium".
Minitesterul are o schemă foarte
MINITESTER
Ing. C. RÂMBU
LEGENDĂ
1. Micnoompermetru
2. Baterie R6
B.Com. 2.x3 poziţii
4. Corn. 6 x poziţii
5.Soclu 5 pini
6. Lanterna „Luminiţa"
simplă, după cum se poate vedea în
figura 1 şi a fost montat într-o lan¬
ternă de buzunar tip „Luminiţa 11 . Cu
toată simplitatea sa, minitesterul
poate însă aprecia o multitudine de
„calităţi' 1 ale componentelor supuse
măsurării, ca:
— tensiunea la borne 0—1,5 V,
circuite, baterii, pastile etc.;
— rezistoare sau potenţiometre,
0—25 kil;
— bobine radio-TV, transforma¬
toare, difuzoare, căşti audio etc.;
— diode, punţi redresoare,
LED-uri;
— condensatoare în plaja
0,5—1 000 yuF (uzuale);
— amplificarea în curent a tran-
zistoarelor pnp sau npn în două
trepte, 0—10 şi 0—1 000.
Fiind de concepţie miniaturală,
testerul poate fi folosit cu mare efi¬
cienţă pe teren, la şcoală, în excursii
etc.
CONSTRUCŢIA
MODUL DE UTILIZARE
Avînd o schemă simplă, cu piese
foarte puţine în componenţă, devine
evident faptul că şi utilizarea acestui
minitester este foarte simplă.
Este necesară, completarea apara¬
tului cu trei conductoare flexibile
(liţate) prevăzute cu vîrfuri, de ace
cu gămălie, în vederea măsurării
componentelor ale căror terminale
nu intră în soclul cu 5 pini (de
exemplu, bateria de 1,5 V).
1. VOLTMETRU
Se comută K2 pe poziţia 1 (volţi,
ohmi, microfarazi), iar conductoa¬
rele cu ace se introduc la C (colec¬
tor) şi V (volţi). Dacă indicatorul
„bate" invers, se va comuta K1 în
poziţia cealaltă. în mod normal co¬
mutatorul K1 va sta pe poziţia „+“.
2. OHMMETRU-CAPACIMETRU
Se introduce piesa în orificiile E
(emitor) şi C (colector), în rest pro-
cedîndu-se ca la punctul 1. Unele
diode sau LED-uri pot fi introduse
direct în orificiile notate E şi C; pen¬
tru celelalte componente se vor uti¬
liza conductoarele flexibile (ca
anexe).
Observaţii. Pentru diode şi con¬
densatoare nu este necesară inver¬
sarea terminalelor în soclu, ci doar
comutarea lui. K1 de la „+“ ia
3. BETÂMETRU
Se comută K2 pe poziţia 2, iar
tranzistorul se introduce în orificiile
notate E, B, C (emitor, bază, colec¬
tor). Se observă dispunerea a încă
unui orificiu E (emitor), în aşa fel în-
cît toate tipurile de tranzistoare, in¬
clusiv BD-urile, pot fi testate cu
acest dispozitiv.
După introducerea tranzistorului
în soclu, se observă indicaţia mi-
croampermetrului. Pot apărea trei
situaţii: V i
a) acul nu se mişcă „deloc", cazi
în care ori tranzistorul este între¬
rupt, ori este blocat; dacă este blo¬
cat se poate stabili uşor, comutînd
K1 pe poziţia 2 (NPN); dacă niti în ,
acest caz aparatul nu indică o miş¬
care cît de mică a acului, tragăm :
concluzia că tranzistorul este defect
sau că factorul său beta este sub
valoarea minimă;
b) acul se deplasează puţin, dar
abia vizibil, caz în care tranzistorul
este bun şi se poate trece K2 pe po¬
ziţia 3, unde se poate aprecia mai
exact amplificarea tranzistorului;
c) acul „bate" peste cap, indife¬
rent pe poziţia lui K1 sau K2; în
acest caz tranzistorul «ste scurtcir-"'
cuitat între C şi E şi deci, inutiliza¬
bil.
Pînă aici s-a prezentat modul de
lucru cu un tranzistor necunoscut,
deci cu indicativul complet şters sau
ilizibil.
în cazul unui tranzistor cunoşcut,
problema testării devine foarte sim¬
plă. Apelîndu-se la un catalog, se
poate fixa şi scara de măsură (K2 pe
poziţia 2 sau 3).
Exemple
a) BC173C se va introduce în
EBC, K1 pe poziţia 2 (NPN = —), iar
K2 pe poziţia 3, amplificare maximă.
b) BD140 se va introduce în BCE,
K1 pe poziţia 1 (PNP = +), iar K2 pe
poziţia 2 (sau 3, după caz).
CONCLUZil
După puţine ore de folosire, puteţi
aprecia singuri valorile componente¬
lor testate cu o eroare mai mare sau
mai mică, în funcţie de corecta
apreciere a indicaţiei microamper-
metrului.
Pentru amatorii mai pretenţioşi,
recomand ca scala microamperme-
trului să fie gradată prin linii fine
sau prin colorarea cu „carioca".
Pentru realizarea testerului propus
sînt necesare următoarele compo¬
nente, uşor de procurat:
— minilanterna „Luminiţa" 1 buc.
— microampermetru tip casetofon
STAR 1 buc.
— comutator translaţie, 2x3 pozi¬
ţii 1 buc.
— comutator translaţie, 6x2 pozi¬
ţii ’ 1 buc.
— rezistoare 0,25 W 1 buc.
, — soclu circuite integrate (parţial
5 pini) 1 buc.
— baterie electrică tip R6 (1,5 V)
1 buc.
în figura 1 se observă uşor modul
de realizare a minitesterului, motiv
pentru care nu sînt necesare lămu¬
riri suplimentare. în cazul în care
amatorii vor dori, pot opta şi pentru
montarea schemei de mai sus într-o
lanternă obişnuită (4,5 V), caz în
care pot -folosi un microampermetru
mai mare, eventual etalonat. Mini¬
testerul devine astfel un aparat de
măsură, şi nu unul de apreciere cali¬
tativă.
în atenţia constructorilor amatori- şi a celor profesionişti f
Operaţiile de înlocuire a unor circuite integrate In aparatura eiectrocasnica provenită
din import, easetofoane, radioreceptoare, televizoare, calculatoare eîe. s presupun cu¬
noaşterea caracteristicilor electrice şi a dispunerii terminalelor acestora spre a putea fi
echivalate cu circuitele integrate de preducfie autohtonă*
Acesta va fi conţinutul suplimentului TEHNiUM „Circuite integrate echivalente” în
curs de apariţie ce va conţine toate datele de înlocuire a circuitelor integrate din pro¬
ducţia Comunităţii Statelor independente {fostă U.R.S.S.) cu circuitele integrate româ¬
neşti. ■
Cei interesaţi de această lucrare — distribuitori sau utilizatori — sînt invitaţi a lua legă-
.ura cu redacţia ia telefon 18 35 §6.
PORNIREA
CU ACUMULATOR
AJUTĂTOR
Dr. ing. MIHAI STRÂTUIAT
Este puţin probabil ca cineva să-şi
facă probleme deosebite în cazul în
care este pus în situaţia de a pomi
motorul propriei maşini folosind
asistenţa unui vehicul de ajutor. Şi
aceasta pentru că puţini ştiu că b
astfel de tentativă se poate solda cu
neplăceri uneori, chiar grave.
în primul rînd, trebuie să se ştie
că atunci cînd se apelează la servi¬
ciile a;tui vehicul.pentru pornire, ba¬
teria acestuia trebuie să fie de ace¬
laşi voltaj (tensiune); dacă tensiunea
bateriei ajutătoare este cu mult mal
mare, de exemplu 24 V în loc de
12 V, se poate produce, distrugerea
unor componente electrice sau elec¬
tronice.
Capacitatea, bateriei auxiliare nu
trebuie să fie cu mult inferioară ca¬
pacităţii bateriei de pe automobilul
propriu.
Conexiunea bateriilor .celor două
vehicule se va face numai cu cabluri
electrice bine izolate şi cu o sec¬
ţiune a conductorilor suficient de
mare pentru a putea suporta în mod
corespunzător şocul de curent spe¬
cific pornirii. Secţiunea conductori¬
lor trebuie să fie cu atît mai mare,
cu cît cilindreea motorului este mai
mare, cu cît mai ridicat este raportul
său de comprimare şi cu cît durata-
sa de* folosire (deci gradul 'său de
uzură),, este mai mică. în afară de
aceasta, se va avea în vedere că în
cazul motoarelor cu aprindere prin
scînîeie secţiunea conductorilor tre¬
buie să fie de aproape <|Quă ori mai
mare decît în cazul motoarelor die¬
sel, deoarece este necesar ca fa
pornire să fie preluată şi sarcina im¬
pusă de instalaţia de aprindere. Se
vor putea folosi următoarele date
estimative, avînd în vedere că ia
confecţionarea cablului s-a folosit
cuprul: pentru motorul cu aprindere
prin scînteie se vor folosi cabluri cu
secţiune de 16 mm 2 cînd cilindreea
este de pînă ia 2,5 1, de 25 mm 2 cînd
cilindreea este cuprinsă între 2,5 şi
5,5 I şi de 35 mm 2 cînd cilindreea
motorului este mai mare de 5,5 I; la
motorul diesel se vor folosi conduc¬
tori cu secţiunea de 25 mm 2 pentru
cilindri de pînă la 4 I şi 35 mm 2 cînd
cilindreea motorului’ depăşeşte 4
litri. Specialiştii socotesc că aceste
date sînt valabile pentru autoturisme
şi autoutilitare cu masa utilă mai
mică de 3,5 t.
înainte de efectuarea legăturilor
va trebui să ne asigurăm că între
elementele celor doua caroserii nu
există nici un punct-de contact, de¬
oarece în caz contrar s-ar putea ca
la unirea polilor plus ai bateriilor să
se producă scîntei puternice.
Bateria descărcată, adică cea a
vehiculului propriu, nu trebuie să fie
deconectată de ia reţeaua de bord.
Pentru a preveni pericolul explozi¬
ilor este necesar să se îndepărteze
toate sursele de temperatură ridi¬
cată între acestea intrînd ţigări
aprinse, flacără deschisă, scîntei
electrice "de contact ş.a. Necesitatea
măsurii devine uşor de înţeles dacă
se ţine seama că încercările ante¬
rioare de pornire fac ca sub capotă,
în carter şi zona sa adiacentă să se
aglomereze vapori de benzină uşor
inflamabili.
După ce toate aceste precauţii au
fost luate, se procedează la efectua¬
rea conexiunilor legînd mai Intîi cu
ajutorul .unuia din cele două cabluri
polul plus al bateriei de ajutor 1 cu
cel a! bateriei descărcate 2., Apoi o
extremitate a celui de ai doilea ca¬
blu se leagă obligatoriu în primui
rînd Sa borna minus 3 a bateriei au¬
xiliare şi numai după aceea celălalt
capăt se conectează la un punct de
masă 4 a! motorului sau caroseriei
automobilului propriu. Acest din
urmă punct este bine, să se afle cît
mai departe de baterie.
Se va reţine că desfacerea cablu¬
rilor trebuie făcută în ordinea in¬
versă celei indicate la montaj.
După instalarea cablurilor de co¬
nexiune, se va controla dacă ele nu
vin în contact cu. vreuna din părţile
rotitoare ale motorului sau ale insta¬
laţiilor sale anexe. Pe de altă parte
în’ timpul operaţiunilor de conectare,
nu este bine să ne aplecăm deasu¬
pra bateriilor deoarece contactul cu
hainele poate conduce la deteriora¬
rea lor prin atacul chimic al urmelor
de acid de pe corpul acumulatorilor.
La ambele vehicule se trage frîna
de mînă şi se aşază maneta cutiilor
de viteze în poziţie neutră.
Se porneşte apoi motorul vehicu¬
lului ajutător punîndu-i să funcţio¬
neze în goi dar ia o turaţie înaltă.
După aceasta se efectuează prima
.tentativă-de pornire care nu trebuie
să se prelungească mai mult de 15
secunde. Dacă tentativa nu a reuşit,,
o altă încercare se va repeta numai
după un răgaz de cca un' minut,
timp în care bateria solicitată are
posibilitatea de a-şj. reface parţial
capacitatea. 1
După ce pornirea a fost realizată,
se lasjL-ca ambele motoare să func¬
ţioneze la turaţia de ralanti încă
1—3 minute cu cablurile în stare
montată.
în final cablurile de conexiune vor
fi deconectate, dar înainte de
aceasta este necesar ca să fie co¬
nectaţi o parte din consumatori (de
exemplu, farurile, rezistenţa de în¬
călzire a parbrizelor etc.)‘pentru a
preveni ca supratensiunea mijlocită
de regulator să distrugă unii consu¬
matori.
i SEN BROASCĂ- - - .. ■■ ■- - - ■
Propun cititorilor revistei .schema unui identificator de fire, schemă care
constituie inovaţia „Identificator fire“, înregistrată îa Şantierul Nava! „2 Mai“
Mangalia. Schema se remarcă printr-o simplitate deosebită şi siguranţă în
funcţionare. .în principiu, schema se compune din doua regiete, una cu
LED-uri şi una cu rezistenţe, ale căror borne sînt marcate de la 1 la 19. De
asemenea, în figură -cablul dinspre regieta cu LED-uri se notează cu A, iar
cel dinspre regieta cu rezistenţe cu B. Montajul se aiimentează la 9 V, din
baterii. Trebuie făcută precizarea că înainte de operaţia de identificare, tre¬
buie verificată continuitatea conductoarelor cablului, deoarece dispozitivul ‘
nu sesizează dacă unui din conductoare este întrerupt. Pentru verificarea
continuităţii conductoarelor trebuie mai întîi stabilit conductorui de masă.
Dacă schema permite, se poate utiliza un conductor de masă separat de ca¬
blul ale cărui conductoare ie identificăm. Dacă situaţia nu permite acest lu¬
cru, se va proceda în teiul următor:
. — la regieta cu LED-uri se conectează un conductor, după care se trece
la cealaltă regîetă cu rezistenţe (căpătui B) şi prin intermediul diodei D de la
acest cap ai cablului se verifică continuitatea cablului „de masă“ (de men¬
ţionat că întrerupătorul I nu este închis), după care cablul se montează la
masa regletei cu rezistenţe (B);
— se revine ia capătul A şi conductorul care a fost conectat la regieta cd
LED-uri se conectează la minusul sursei, fiind masă pentru ambele regiete; - „
deci, odată 1 stabilit conductorui de masă fie separat, fie făcînd parte din ca- uv .
blu, se trece fa conectarea conductoarelor Sa regieta cu LED-uri. .
După această operaţie se trece la căpătui B ai cablului şi se conectează
pe rînd fiecare conductor la borna C, pentru verificarea continuităţii fiecărui
conductor. Pentru conductor neînterupt, LED-ui indică, iar dacă nu indică,
înseamnă că este un conductor înterupt. Conductoarele întrerupte nu se co¬
nectează la regieta cu rezistenţe dinspre căpătui B al cablului.
De remarcat că regieta cu rezistenţe, în afară de bornele marcate de la 1
la 19, mai are şi borna M (masa) şi borna C. După fixarea conductoarelor în
cele două regiete, se aprinde ia regieta cu LED-uri un singur LED. Conduc¬
torul legat la borna respectivă este conductorul legat la borna 1 la regieta
cu rezistenţe. Se scoate şi se introduce pe el bila cu numărul 1. După deco¬
nectarea de la regieta cu LED-uri a conductorului numerotat cu 1 se
aprinde imediat un alt LED. Conductorui conectat la borna respectivă repre¬
zintă conductorul legat ia borna 2 la regieta cu rezistenţe. După marcarea
conductorului şi scoaterea lui din bornă, ai treiiea LED se aprinde dar inten¬
sitatea iui scade. Pentru a evita acest lucru, ultimul conductor marcat se
prinde la borna M de la regieta cu LED-uri prevăzută cu clemă-crocodii şi
rezistenţele R1 şi R2 sînt scoase din circuit.-Datorită acestui artificiu numă¬
rul conductoarelor identificate este foarte mare în raport cu valoarea tensiu¬
nii bateriei, cît şi vaioarea iluminării LED-uriior care identifică conductoa¬
rele. De menţionat că în ..timpul operaţiei de identificare, întrerupătorul I de
pe regieta cu LED-uri este închis.
R1 -r R5 = 1,2 kfi; R6 = 1.8 k
fi; R7X-R13 = 2,2 kfi; R14, R15
= 2,5 kfi; R18 = 2,6 kfi; R17 x-
R19 = 3,3 kfi; R =-1,6- kfi;
întrerupător:
deschis pentru continui-
AMPLIFICATORUL
operaţional
861
(URMARE DIN PAG. 11)
Ieste din modul în care se conec¬
tează cele două intrări ale circuitului
integrat 861, la cele două divizoare
rezisîive.
Dacă divizorul care conţine foto¬
rezistorul este conectat la terminalul
2 (intrare neinversoare), starea de
veghe corespunde situaţiei în care
fotorezistorul este iluminat, ceea ce
convine primei aplicaţii. Dacă ace¬
laşi divizor se conectează la termi¬
nalul 3 (intrare inversoare), starea
de veghe corespunde situaţiei în
care fotorezistorul nu este iluminat,
ceea ce convine ultimei aplicaţii.
Bibliografie
Cîondescu, R., Amplificator ope¬
raţional de uz general: ROB 8161;
Conferinţa Anuală de Semiconduc¬
toare, 1985.
ZY5,6 Ti T 7 : BC108, SC236
VOLTMETRU
AUTO
Montat la bordul unui autoturism, acest accesoriu
cu indicaţie luminoasă, ne va furniza informaţii asu¬
pra stării’ acumulatorului şi a generatorului.'
Indicaţiile se fac prin aprinderea unor LED-uri care
vor reprezenta tensiuni între 10 şi 15 V.
Pentru tensiuni de 10 şi 15 V, deci pentru stări
anormale, LED-urile sînt de culoare roşie, iar pentru
11—12—13—14V, o altă culoare.
RÂDiOTECHNlKA
6/1992
AUTOMAT PENTRU LUMINA
Montajul prezentat alăturat permite o semnalizare acustică imediată şi
aprinderea unui bec la trei apăsări pe buton cu un ritm prestabilit.
Acest sistem a fost adoptat ca nu oricine să poată aprinde lumina pe un
hol sau în alte locuri.
Durata şi intermitenţa apăsării pe buton este cunoscută numai de anu¬
mite persoane şi aceste date se stabilesc din potenţiometrele TP1 şi TP2
(de exemplu: trei apăsări de o secundă la intervale de o secundă).
Numărul de impulsuri de lucru se stabilesc la circuitul IC3, astfel:
Nr. impulsuri 1 2 3 4 5
Legătura A la pin 2 4 7 10 1
Reset15lapin 4 7 10 15
Acţionarea soneriei este netemporizată şi semnalele ei atrag atenţia
asupra prezenţei unui nepoftit.
Tabel componente
R1 = 22 kfi; R2 = 100 kfi; R3 = 100 kfi; R4 = 10 kfî; R5 = 150 kH;
R6 = 47 kft; R7 = 390 fi; R8 = 390 fi; R9 = 390 fi; R10 = 10 kfi; R11 = 150 kfî;
TP1 = 500 kfi; TP2 = 500 kfi; TP3 = 50 kfi; TP4 = 1,5 Mfi; CI = 10 juF/15 V;
C2 = 10 mF/15 V; C3 = 0.1 nF/100 V; C4 = 1 nF/100 V; C5 = 0,1 juF/100 V;
C6 = 0,68 mF/100 V; C7 = 0,1 /uF/100 V; C8= 100 /uF/12 V; C9 = 47 M F/12 V;
CIO = 0,1 mF/ 100 V; Cil = 100 M F/12 V; C12 = 1 000 M F/25 V; C13 = 1 /zF/12
V; C14 = 0,1 juF/100 V; T = BC 238C; Dl = D4 = 1N4148; D5 = 1N4001; LD2
= LD3 = LED-uri roşii; ICI = 556; IC2 = 555; IC3 = 4017; IC4 = 555;
FR = Stabilizator 78L0kî; G1 = 1PM05;
RL1 — releu 6 V miniatură
RL2 — releu 12 V cu contact pentru 200 W.
HOBBY 17/1981
99
Legislaţie rutieră -__
ECHIPAMENTUL
DE DIRECŢIE
RULARE
ing. MiHAi STRATULAT
Avînd un rol covîrşitor în asigura¬
rea unui înalt grad de siguranţă ru¬
tieră, acestor echipamente ale vehi¬
culelor li se acordă o atenţie aparte
în prescripţiile tehnice actuale, la
elaborarea cărora s-a ţinut seama şi
de standardele româneşti STAS
4700/2—75, 6689/2—80, 6926/6—82,
8258/1—86, 8258/2—89, 8485—85,
9090/1—90, 9393—86 şi 10960—86.
Prima condiţie impusă echipa¬
mentului de direcţie este legată de
calităţile sale funcţionale şi din
acest punct de vedere el trebuie să
aibă o funcţionare uşoară, rapidă şi
sigură,şi o robusteţe corespunză¬
toare. în lanţul său cinematic nu tre¬
buie să existe jocuri pronunţate, iar
jocul liber la volan să se afle în limi¬
tele precizate de standardele res¬
pective. Direcţia trebuie să-fie astfel
acordată cu suspensia încît în tim¬
pul rulajului să nu producă oscilaţii
axiale ale roţilor direcţionale. In
afară de aceasta, sub aspect geome¬
tric trebuie să se poată realiza un •
diametru minim de viraj între bor¬
duri de cel mult 20 m. I se mai im¬
pune echipamentului de direcţie să
menţină direcţia rectilinie de depla¬
sare a vehiculului fără ca şoferul să
acţioneze volanul şi totodată să asi- ;
gure revenirea la poziţia neutră
cînd, după efectuarea unui viraj, şo¬
ferul eliberează volanul şi asta la
toate tipurile de autovehicule — au¬
tomobile, motociclete şi motorete.
Estre necesar ca efortul depus la
volan de şofer să nu fie excesiv de
mare pentru a nu-l obosi prematur.
De aceea standardele în vigoare li¬
mitează şi acest parametru, iar la
autovehiculele la care pe axa direc¬
toare se repartizează mai mult de
4 500 kg se impune, cu caracter de :
obligativitate, existenţa în structura
echipamentului de conducere a unui
mecanism de servodirecţie care să
preia efortul de acţionare a volanu¬
lui în viraj.
Reglementarea prevede că remor¬
cile care sînt tractate de autovehi¬
cule trebuie să fie dotate cu un dis¬
pozitiv de direcţie robust şi care să
asigure o traiectorie stabilă iar în
cazul remorcilor care au viteza ma¬
ximă constructivă mai mare de 25
km/h, dispozitivul nu trebuie să fie
de tipul cu trapez de direcţie.
Mai amănunţite sînt reglementă¬
rile care privesc roţile vehiculelor
ale căror anvelope trebuie să aibă
capacitatea de sarcină, elasticitatea
şi dimensiunile indicate de con¬
structor, corespunzînd performanţe¬
lor de încărcare şi viteză ale vehicu¬
lului. Pe lîngă aceasta, pentru a asi¬
gura o ţinută de drum corespunză¬
toare şi a evita oscilaţiile volanului,
se cere ca la vehiculele a căror vi¬
teză maximă legală depăşeşte 60
km/h, roţile să fie echilibrate dina¬
mic; la celelalte vehicule nu se im¬
pune decît ca roţile să fie centrate şi-
echilibrate static.
Din punct de vedere al stării lor,
anvelopele care echipează roţile ve¬
hiculelor nu trebuie să prezinte rup¬
turi, rosături, tăieturi, umflături sau
alt gen de deteriorări, iar gradul de
uzură, apreciat după âdîncimea pro¬
filului benzii de rulare, să fie de mi¬
nimum 1,5 mm, iar în cazul tractoa¬
relor rutiere şi al maşinilor destinate
unor lucrări de construcţii, 2 mm
pentru envelopele de maximum 20
ţoii şi 4 mm pentru cele mai mari.
O prescripţie, care este discuta- ;
bilă, prevede că “toate vehiculele
vor avea afişat la loc vizibil presiu¬
nea nominală de umflare a pneurilor
stabilită de constructor". Dacă pen¬
tru vehiculele mari cerinţa poate fi
îndeplinită fără complicaţii, ea de¬
vine mai greu aplicabilă în cazul au¬
toturismelor şi vehiculelor cu două
roţi, iar în cazul căruţelor devine
chiar inutilă.
Fireşte, este justificată obligaţia
potrivit căreia anvelopele care echi¬
pează roţile automobilelor a căror
viteză maximă depăşeşte 40 km/h
trebuie să fie de aceleaşi dimen¬
siuni, tip (radial sau diagonal), ace¬
laşi model al desenului benzii de ru¬
lare şi aceeaşi structură.
La automobile este necesar să
existe posibilitatea montării de lan¬
ţuri antiderapante cel puţin pe roţile
axei motoare; lanţurile ce se mon¬
tează trebuie să corespundă stan¬
dardului în vigoare 4700/2—75.
Există o categorie de autovehicule!
care nu sînt echipate cu anvelopei
pneumatice avînd roţi metalice sau
cu bandaje de cauciuc. Astfel de
construcţii,prezente la unele maşini
pentru lucrări exercită asupra dru¬
murilor o apăsare extrem de mare,
care poate periclita întegritatea căii.;
Pentru a preveni deteriorarea pre¬
matură a şoselelor şi drumurilor, ac¬
tualele normative limitează apăsarea
maximă a roţilor de acest tip la 150
dafsf pe centimetrul de lăţime a ban¬
dajului roţii.
MOTORUL SI PROTECŢIA
MEDIULUI
în actualele reglementări grija
"pentru protejarea mediului împotriva
agresiunii chimice şi fonice manifes¬
tată de automobil s-a conjugat cu
dorinţa de a asigura o fluenţă cores¬
punzătoare a circulaţiei. Din acest
ultim motiv, s-a impus ca puterea
specifică a motoarelor care echi¬
pează autovehiculele (mai puţin ma¬
şinile de lucrări) să nu fie mai mică
de 7,35 kW/t (10 CP/t) şi minimum
4,4 kW/t (6 CP/t) pentru autotrenu¬
rile rutiere şi vehiculele pentru lu¬
crări. Prescripţia exceptează autove¬
hiculele a căror viteză maximă con¬
structivă este mai mică de 25 km/h.
Măsura, foarte binevenită, este justi¬
ficată de nevoia ca autovehiculele
rutiere citate să posede calităţi dina¬
mice (accelerare, viteză maximă, ca¬
pacitate de urcare a pantelor) care
să le asigure un rulaj compatibil cu
cerinţele circulaţiei moderne, fără a
risca să devină un obstacol obstruc-f
ţionist pentru trafic. în aceeaşi or¬
dine de idei se înscrie şi condiţia ca
motorul şi transmisia autovehiculu¬
lui să poată asigura pornirea de pe
loc şi continuarea rulajului de pe o
pantă, cu declinitate de cel puţin
15%. în sfîrşit, motorului i se mai;)
impune să poată fi pornit de la pos¬
tul de conducere, cînd afară tempe¬
ratura ambiantă a scăzut pînâ la
-10° C. .
Motoarelor li se mai impun condi¬
ţii pentru protecţia mediului împo-(
triva poluării chimice şi optice. Ast-;
fel, autovehiculele.cu o masă ma¬
ximă autorizată de pînă la 3 500 kg
trebuie să respecte prescripţiile im¬
puse de STAS 11369—88, iar moto¬
cicletele să respecte prescripţiile re¬
gulamentului 40 al Comisiei Econo¬
mice pentru Europa a D.N.U. Toate
vehiculele trebuie să fie prevăzute
cu dispozitive de captare şi recircu-
lare a gazelor din carter; şoferii care
suspendă acest dispozitiv în exploa¬
tare sînt supuşi rigorilor legii.
în ceea ce priveşte emisiile de
fum ale motoarelor diesel, acestea
trebuie să respecte limitele prevă¬
zute de STAS 10474—87 şi regula¬
mentul 24 al CEE-ONU; emisia de
poluanţi gazoşi a acestor motoare
nu trebuie să depăşească limitele
stabilite prin regulamentul 49 al ace¬
luiaşi for internaţional.
Pentru a stimula nu numai pe fa¬
bricanţi, ci şi pe cei care exploa¬
tează mijloacele de transport rutier,
în reglementări se precizează că vor
fi atestate ca autovehicule cu nivel
redus de poluare acele mijloace
care au un nivel de poluare chimică
sub nivelurile precizate de standar¬
dele şi regulamentele menţionate.
Şi în ceea ce priveşte agresarea
mediului sub raport fonic, normele
legale actuale prevă.d măsuri de pro¬
tejare a populaţiei. în această ordine
de idei -se impune ca circuitul de
evacuare a gazelor de eşapament să
fie etanş şi silenţios, iar funcţiona¬
rea lui să nu poată fi suspendată în
timpul rulajului; nivelul general de
zgomot emis de autovehicul în trafic
trebuie să respecte limitele presiunii
acustice precizate de STAS
6^26/15-92 şi 6926/16-79.
*Autovehiculele care respectă
aceste niveluri legale sînt atestate
ca înscriindu-se în categoria produ¬
selor cu nivel redus de poluare so¬
noră, recunoscute în acest sens de
Comunitatea Economică Europeană.
Vă recomandăm
Drasticele restricţii
impuse motoarelor cu
aprindere prin scînteie
destinate automobile¬
lor, atit sub raportul
consumului de com¬
bustibil, cît şi a! emisi¬
ilor poluante, au de¬
terminat în ultima
vreme o reevaluare a
cunoştinţelor şi proce¬
deelor privitoare la
formarea amestecului
aer-combustibil care
condiţionează evoluţia
lor în viitor. De aceea ,
au fost întreprinse am¬
ple cercetări folosind
metode de investigaţie
noi, asistate, de auxi¬
liare electronice şi de
calculator, pentru a
pătrunde mai profund
în intimitatea acestor
procese. Rezultatele
eforturilor depuse s-au
transpus în apariţia
unor noi generaţii de
carburatoare şi insta¬
laţii- de injecţie cu
benzină, cu perfor¬
manţe superioare,
care sînt mai puţin cu¬
noscute în literatura
de specialitate.
Analiza minuţioasă a
funcţionării carburato¬
rului în unele situaţii
speciale care pro¬
voacă deranjamente,
cum sînt jivrajui, blo¬
cajul prin vapori, rula¬
jul la altitudine, mersul
în gol forţat ş.a. con¬
stituie un subiect de
M. Stratulat • LCopae
C 0 LEC 7>«
m yfa voii
?4 * .
ALIMENTAREA
motoarelor
cu aprindere
prin scînteie
EDITURA TEHNICA
cert interes practic nu
numai pentru specia¬
lişti, ci şi pentru toţi
conducătorii auto pro¬
fesionişti şi amatori.
Cu toate aceste
noutăţi tehnice caută
şi reuşesc să ne fami¬
liarizeze autorii lucrării
„Alimentarea motoare¬
lor cu aprindere prin
scînteie", cunoscuţii
specialişti în domeniu
prof. dr. ing. WS. Stra¬
tulat şi conf. univ. dr.
I. Copae, statornici co¬
laboratori ai revistei
Tehnium.
■
1 Administraţia: Editura „Presa Naţională" S.Â.
Redator-şef: ing. BLÎE M8HĂESCU .
Redactori: KRISTÂ FILÎP. inq. HEBUUFLORIcCl ■
Grafică: 1. IVÂŞCU
Secretariat: M. PĂUN
Corectură: GH. ÎVAŞCU
1
| ■ Tiparul executat
I la Imprimeria „Coresi“ ■
1 Bucureşti
1 1 IUDEU 442121
I © — Copyright Tehnium 1992 .
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LtA“ — SECTORUL EX¬
PORT—IMPORT PRESA.
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFSR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRtVIŢEI
NR. 64-S&
TPWMItIM Q/1QQP
23
■fi HraHB b WBm
«Mi
OFERĂ LA PREŢURI AVANTAJOASE:
Sisteme de recepţie TV SATELIT şi componente ale sistemului:
* Antenă parabolică din aluminiu de diametru 1,8 m, cu cîştig de 46,2 dB şi
abatere de ia curba teoretică de 0,5 mm.
* Antenă parabolică din fibră de sticlă cu diametru de 1,8 m, cîştig 46 dB.
* Antenă din fibră de sticlă cu diametrul de 1,5 m, cîştig 44 dB.
Poiarotor magnetic : banda de frecvenţă
10,95-11,75 GHz; VSWR 1,25:1
RECEPTOR:
Frecvenţa de intrare: 950-1.700 MHz.
100 canale.
Frecvenţa intermediară’: 479 MHz.
Nivelul semnalului de intrare -30 la -60 dBm.
Lărgimea de bandă 26 MHz. .
Threshold < 5 dB.
Nivelul de ieşire video IVpp/75 ohm
Frecvenţa subpurtătoare audio 5,5-8,2 MHz.
Nivelul de ieşire audio 600 mV/10 kohm
* LNB GARDINER
_ Factor de zgomot 0,9 dB maximum; cîştig 55 dB; frecvenţa 10,95-11,7
GHz. |
AMPLIFICATOR DE CABLU
Banda de frecvenţă 950-1.700 MHz
Cîştig 12 dB.
* SPLITER ACTIV cu două sau patru căi/ BF-950-1.700 MHz; cîştig 6
;dB/caie. • ....
r ACTUATOR 18" + ROZIŢIONER cu afişajŞ
digital cu trei digiţi pentru poziţia
orbitală a satelitului
Re 1 aţ ii s up 1 imeni
telefon 18 35