Tehnium/1995/9508-09

REVISTA LUNARA PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI 

COMANDĂ DE STAT 


SUMAR 


POŞTA REDACŢIEI 

pag. 2, 26 

PISTOLET CU IR 

pag. 3 

1 - X - 2 

pag. 3 

COMANDĂ SENZORIALĂ 

pag.4 

TERMEN VOX 

pag.5 

MINIORGĂ POLIFONICĂ 

pag.6 

RADIOMICROFON 

pag.8 

EMIŢĂTOARE QRP 

pag.9 

AMPLIFICATOR ANTENĂ 

pag. 11 

CONVERTOR OIRT-CCIR 

pag 11 

APUCAŢII CI TOSHIBA 

pag. 12 

PREMERGĂTORII 

pag. 13 

TERMOMETRU ELECTRONIC 

pag. 14 

CD MICROSTRIP 

pag. 14 

SONDĂ OSCILOSCOP 

pag. 15 

PROTECŢIA CINESCOPULUI 

pag. 16 

CASETOFOANE 


Şl RADIOCASETOFOANE 

pag. 17 

TRANZISTOARE 


ECHIVALENTE 

pag. 19,25 

ALARME AUTO 

pag.20 

PREAMPLIFICATOR CU CI 

pag.21 

DEFECTOSCOP 

pag.22 

REVISTA REVISTELOR 

pag.24 

MEMORATOR TEHNIUM 

pag.27 

TEHNIUM LABORATOR 

pag.29 

ARF DE PUTERE UUS 

pag.31 







































POŞTA REDACŢIEI 


1. Constantin CLIM - CANDEŞTI. Vă sfătuim să vă abonaţi 
în continuare, deoarece revista, în pofida răuvoitorilor, continuă 
să apară. 

2. Valentin COSTEA - M. Ciuc. Vom căuta să vă satisfacem 
cererea în limita posibilităţilor. Almanahurile la care vă referiţi nu 
au apărut şi nu putem să vă trimitem documentaţia 
calculatorului la care vă referiţi. 

3. Cornet RADUCĂ - BACĂU. Regretăm că nu putem să vă 
servim în probleme care nu privesc competenţa noastră. 

4; Florin CAZAC - SUCEAVA. Pentru antenele TV felul 
materialului folosit - durai, fier, aluminiu obişnuit, cupru, alamă, 
nu contează prea mult mai ales la directoare şi reflector; dar 
contează în mod absolut poziţionarea A şi lipsa de ecranaj mai 
ales la recepţia la mare distanţă. în privinţa schemei de 
alimentare a montajului de amplificator de antenă, trebuie să 
folosiţi sistemul de alimentare prin cablul coaxial de coborâre, 
descris de multe ori şi în revista noastră. 

5. Gabriel GHEORGHE - URZICENI. Regretăm dar nu 
posedăm documentaţia cerută. Cazul ar putea fi rezolvat la un 
atelier specializat sau scriind firmei producătoare şi cerând 
documentaţia-service. Vă sfătuim să vă abonaţi la revista 
TEHNIUM. 

6. Ilie ALEXA - STOILEŞTI URŞI. Vă sfătuim să continuaţi 
să vă abonaţi la revista TEHNIUM. Nu posedăm schemele 
aparatelor la care vă referiţi. Adresa IPRS Băneasa: Şoseaua 
EROU IANCU NICOLAE nr. 32, Voluntari. 

7. Sebastian BONDAR - HOLOD. Regretăm să repetăm 
acelaşi răspuns pe care vi l-am mai dat. Nu posedăm schemele 
solicitate. 

8. Florin MUNTEAN - PETRILA. Nu posedăm date asupra 
circuitelor integrate la care vă referiţi, dispozitive "rebotezate" 
din motive comerciale, necorespunzând nomenclaturii 
recunoscute. Trebuie eventual să vă orientaţi singur dacă 
posedaţi o pregătire corespunzătoare sau să mai aşteptaţi până 
când unele lucruri devin mai clare. în privinţa realizării unor 
circuite imprimate, vă sfătuim să utilizaţi metoda descrisă în 
revistă la rubrica atelier. 

9. Marius MOTOTOLEA - GALAŢI. Nu posedăm 
documentaţia pentru aparatele dvs.; dar puteţi să vă adresaţi 
firmelor producătoare în scris, penlru obţinerea documentaţiei 
service. 

10. Florin POLlFRONIE - SLATINA. Nu posedăm o schemă 
mai clară decât cea publicată. 

11. Marius STOLAN - MANGALIA. în noua formulă de 
apariţie nu mai publicăm mateHale legate de programe de 
calculator electronic, vă puteţi adresa unor reviste specializate, 
în rest, cercetaţi colecţia revistei TEHNIUM. Puteţi să vă abonaţi 
în continuare la revista TEHNIUM. 

12. Gabriel BELOVAN - LUPENI. Adresa firmei TEHNOTON 
este şos. ŢUŢORA, nr. 43, IAŞI, cod 6600. 

13. Dorel BERARU - ŞCHEIA. Vă puteţi adresa firmelor 
producătoare pentru aparatele pe care le posedaţi, pentru 
obţinerea documentaţiei-service, cu datele de reglaj. Circuitele 
integrate "ciudate" sunt de multe ori "rebotezate" din motive 
strict comerciale. 

14. Adrian GHERUC - GIURGIU. Revista noastră este 
adresată constructorilor amatori, care nu posedă aparatură 
profesională şi nici pretenţii de sfidare a concurenţei. în privinţa 
unor articole publicate în trecut, răspunderea celor afirmate 
aparţine autorilor. Pentru schemele solicitate, vă sfătuim să vă 
adresaţi firmelor producătoare pentru documentaţia-service. 

15. Sergiu BĂRBIERU - IAŞI. Nu cunoaştem acest aparat. 
Vă sfătuim să identificaţi firma producătoare şi să o contactaţi în 
scris pentru obţinerea documentaţiei-service, 

16. Florinei BUTA - SÂNGEORZ. Vă sfătuim să continuaţi 
abonamentul la revista TEHNIUM. Pentru materialele solicitate 
cercetaţi colecţia reviste'/eventual la prieteni. în privinţa invidiei 


REDACTOR ŞEF: 

Ing. Ilie MIHĂESCU 

, REDACTOR 

proştilor, e ceva normal. Continuaţi coordonator: 4 , 

să construiţi, să creaţi. Normal este Ing. Andrei CIONTU 

şi faptul că doriţi să ne trimiteţi GRAFICA: .. j 

articole privind construcţii Eugeniu KEDVEŞ \ 

mecanice pentru amatori şi DESENE:, 
deosebit de bine faptul că sunteţi j Gabrieia GIOVLAN 
stângaci, majoritatea americanilor corectura: 
învaţă să scrie şi cu mâna stângă, M «™?«,*^ GUREANU 
eunavantai a SECRETARIAT: 

17 fon DUŞCÂ-CARACAL. ţarina MAR,NESCU 
Există cazuri de tuburi electronice ( universitas 
profesionale, pentru uzanţe infopress 
speciale, ale căror date nu sunt tour s.r.l. 
publicate. Prin tatonare, din 
aproape în aproape, dacă piesa i 
respectivă nu e deteriorată, puteţi > x „ A 

încerca să o "dibuiţi", prin PRESA naţionala s.a. 

comparare cu alte tipuri cu funcţii adresa redacţiei: 
similare. Piaţa Presei Libere nr. 1 

18. Teodor OBOROCEANU - Bucureşti 79784 Sector 1 

IAŞI. Nu posedăm date mai ! Tel-222.33.74 
complete decât cele publicate | 223 . 1 5.10...49/1628 

oficial în cataloagele de piese. 

Date mai precise sunt legate de Administraţia: 
secrete tehnologice, pe care nu le s.e. "presa 
avem. Revista noastră este naţională" <5 a 
adresată amatorilor, pentru Di J c ° r \ 

cercetători există publicaţii de alt . e i 

. ’ ing. 5 . pbltbacu 

nivel. * ♦ 

19. Mihai VIRSCH1 - TG. JIU. Dlre l °'.®“ n o c ™ l l c: 

Vă sfătuim să vă adresaţi ec. i. ciucescu 
întreprinderii TEHNOTON, cu ; j 

adresa şos. ŢUŢORA, nr. 43, IAŞI, j - j 

cod 6600, pentru documentaţia- j 

service. Vă expediem numărul soli- I Abonamentele se fac prin j 

c jţ a ţ | oficiile poştale - catalog j 

20 . Constantin POPESCU - I 4120 - j 

PESTIŞANI. Urmăriţi revista, veţi .. j 

găsi datele cerute. Vă trimitem şi Difuzor» de presă se pot j 

ce aţi cerut. adresa direct la redacţie, j 

21. Virgiliu MĂNESCU - telefonicsau la sediu: j 

CRAIOVA. Revista TEHNIUM în Corp CI, etaj 5, cam. 509 
forma actuală e pentru 

constructorii amatori, mai ales în electronică şi nu e dedicată 
profesioniştilor care au reviste cu pretenţii. Nu putem avea 
aceste pretenţii, în toate domeniile la care vă referiţi. Ne cereţi 
date suplimentare când ne spuneţi că posedaţi dosarul-service 
al televizorului Venus. Ne cereţi să ştim mai mult decât 
constructorul? Ne simţim măguliţi; dar poate pe nedrept. 

22. Gheorghe NAIMAN - DOROHOI. Vă sfătuim să vă 
abonaţi la revista TEHNIUM. Schema solicitată o găsiţi atât în 
colecţia revistei, cât şi în catalogul de scheme de 
radioreceptoare editat de Editura Tehnică. Adresa IPRS 
BĂNEASA este şos. EROU IANCU NICOLAE, nr. 32, 
VOLUNTARI, cod 78792. 

23. Ferenc SZABO - CRASNA. Vom soluţina expedierea 
celor cerute, vă sugerăm să vă abonaţi în continuare la revista 
TEHNIUM. Nu posedăm date suplimentare .asupra articolului 
publicat. 

24. Horia SPINESCU - GALAŢI. Nu posedăm nici schema, 
nici adresa solicitată a producătorului comecial. 

25. Fănică BOICIUC - BONŢĂIENI. Vă puteţi adresa poştal 
fabricii producătoare ELECTRONICA INDUSTRIALA, str. 
BAICULUI, nr. 82, sect. 2, BUCUREŞTI, pentru dosarele- 
service. 

(continuare in pag. 26) 


EDITOR: 

PRESA NAŢIONALĂ S.A. 
ADRESA REDACŢIEI: 

Piaţa Presei Libere nr. 1 
Bucureşti 79784 Sector 1 
Tel.: 222.33.74 

223.15.10...49 / 1628 

Administraţia: 

S.C. "PRESA 
NAŢIONALĂ" S.A. 
Director: 

ing. S. PELTEACU 
Director economic: 
ec. I. CIUCESCU 


Abonamentele se fac prin 
oficiile poştale - catalog 
4120. 

Difuzorii de presă se pot 
adresa direct la redacţie, 
telefonic sau la sediu: 
Corp CI, etaj 5, cam. 509 


TEHNIUM 8-9/1 









CONSTRUCŢII HOBBY 


Pentru antrenament sau pentru verificarea şi educarea atenţiei 
şi agilităţii a fost creat acest pistolet cu spot infraroşu (foto). Este 

vorba de un 
emiţător cu ra¬ 
ze infraroşii în 
jurul valorii de 
800 nm lun¬ 
gime de undă 
din spectru 
invizibil montat 
pe pistol şi un 
receptor care 
când este atins 
aprinde pentru 
câteva fracţiuni 
de secundă un 
bec. 

Pistolul 
conţine 
circuitul de for¬ 
mare a impul¬ 
surilor de infra¬ 
roşii prezentat în fig. 1 . 

Un condensator cu valoarea de 10 jxF/12 V se încarcă prin 
rezistorul de 22 K din bateria de 9 V. La apăsarea pe trăgaci 
pentru câteva fracţiuni de secundă se descarcă pe 
dioda emisivă de raze infraroşii care emite violent 
datorită curentului mare la care este alimentată pentru 
scurt timp (un timp mai lung ar defecta-o). Odată 
energia capacitorului descărcată pe diodă, trebuie să 
treacă câteva secunde pentru o nouă tragere. Spotul de 
infraroşii este focalizat de dioda de infraroşii prevăzută 
cu lentilă de focalizare şi o a doua lentilă montată la 20 - 
40 mm pentru focalizarea spotului. Performanţa a fost 
atinsă ajungându-se la un spot cât moneda de 25 de 
bani la distanţa de 3-4 m. Receptorul este format din 


montaj cu 7 tranzistori şi o 
diodă receptoare de 
infraroşii (fig. 2 ). 

La apariţia pe dioda 
receptoare a impulsului de 
infraroşu se blochează pe 
rând T*| până la Ty şi se 
aprinde becul din colectorul 
lui Ty ce indică punct ochit 
punct lovit. 

Ansamblul T 4 T 5 şi 
condensatorul de 1Gp,F 
fomează un circuit bistabil cu întârziere la revenire făcând să stea 
aprins câteva secunde becul ce indică ochirea. 

Montajul este superior, prin: 

- simplitatea construcţiei 

- foarte bună fiabilitate 

- gabarit foarte mic 

-preţ de cost scăzut 

- fără pericole de accident. 

Pentru pretenţii mai mari i se poate adapta un integrator de 
punctaj, un generator de sunet la lovirea ţintei şi multe altele. 

A fost conceput aşa de simplu* pentru a putea fi construit de 
orice constructor pasionat pentru tirul electronic. 





JOC LOGIC l-X-2 


Ca elemente funcţionale, schema cuprinde un generator 
de impulsuri dreptunghiulare reaîiazat cu NI şi N2, un 
numărător de impulsuri realizat cu CB1 şi CB2, etaj de 



conincidenţă realizat cu N3 şi N4 şi sistemul de afişare 
realizat cu tranzistoarele TI, T2, T3 şi beculeţele LI, L2 şi 
L3. 

Generatorul de impulsuri este compus din două circuite 


TEHNIUM 8-9/95 


SI-NU notate în schemă cu NI şi N2, reacţia fiind asigurată 
de capacitorul CI. La borna 6 a generatorului se obţin 
impulsuri dreptunghiulare cu amplitudinea de 3,5 V şi 
frecvenţa de 20 Hz. 

Impulsurile generate de NI şi N2 sunt introduse mai 
departe în numărător numai când este apăsat butonul K, 
determinând ca ieşirile 12 şi 13 ale circuitului CB1, să 
basculeze ritmic, efectuând de fapt o numărare a lor. 
Impulsurile de la ieşirea 12 sunt dirijate atât către N3 cât şi 
către CB2, care formează etajul de coincidenţă. 

Ieşirile de la N3 şi N4, precum şi ieşirea de ia CB2 sunt 
aplicate sistemului de afişare, respectiv tranzistoarelor TI, 
T2 şi T3 care au ca sarcină câte un beculeţ LI, L2, L3. 

Montajul se alimentează de la o tensiune de 5 V obţinută 
de la un redresor simplu. 

Folosirea montajului constă în apăsarea butonului K timp 
de câteva secunde, după care se eliberează. Tot timpul cât 
butonul este apăsat becurile se vor aprinde şi stinge cu mare 
rapiditate, ceea ce lasă impresia că sunt toate aprinse. La 
eliberarea butonului rămâne aprins numai un singur bec, la 
întâmplare X, 1 sau 2. 

3 


ii 











SMTMEIIUPĂTOR CU COMANDA SENTOHIAlA* 


In articolul de faţă vă propun un întrerupător electronic Ieşirea Q a bistabilului este conectată Sa tranzistorul T3 
care are posibilitatea de a porni sau a întrerupe funcţionarea care prin intermediul rezistorului R5 încarcă condensatorul 
unui consumator, montat între bornele b1-b2, prin varierea CI. Prin intermediul semireglabilului R5 se reglează timpul 
treptată a tensiunii de alimentare de la Ov la maxim sau de încărcare al condensatorului, respectiv timpul de 

aprindere al 
becului. 
Tensiunea pe 
condensatorul 
CI va varia 
după o lege 
exponenţială de 

Ci- 2500 u forma: 

^iJjr TIMP STINGERE Uc = U(l-0“ 
t/RCj 

Ieşirea Q/ 

R7-680 este conectată 

^ ] la tranzistorul 

T4 care prin 
—I deschidere 

descarcă 
condensatorul 


TB 

BC107 


6S2 

SENZOR 

OS] 


R5-1Q0K TIMP APRINDERE 


T 5 
BF259 


TB5N6I 


V rezistenţa R6. 

-L -L • Prin intermediul 

* semireglabilului 
R6 se reglează 

timpul de descărcare al lui CI, respectiv viteza de stingere a 
becului. 

Tensiunea de pe condensatorul CI este urmărită de 
tranzistorul T5 care este un tranzistor de înaltă tensiune. 
Pentru tranzistorul T5 poate fi folosit BF 259 sau BF 459. 

Prin intermediul punţii 1 PM4, tranzistorul T5 comandă un 
circuit clasic format dintr-un triac şi un diac. Cu cât 
tranzistorul T5 se deschide cu r 

atât unghiul de deschidere ai ' ~ 

triacului deci intensitatea 
becului se măreşte. 

în serie cu colectorul 
tranzistorului T5 se află 
potenţiometrul R9 cu ajutorul 3 

căruia se reglează intensitatea 1 --- 

luminii becului manual de la 0 ia maxim. 

Montajul se alimentează de ia o sursă de 5V stabilizată în 
tensiune. Partea de putere a instalaţiei este alimentată la 
tensiunea reţelei de 220 Vca. 

Se recomandă luarea tuturor măsurilor de siguranţă în 
ceea ce priveşte traseele tensiunii de reţea cât şi închiderea 
montajului într-o cutie pentru a asigura protecţia împotriva 
electrocutării. 

Senzorul poate fi realizat dintr-o plăcuţă.de circuit placat 

cositorit ca în figura 3. 

Triacul va fi unul adecvat puterii consumatorului adecvat 
dar cu o tensiune de cel puţin 400V. 

în fig. 2a şi 2b se dau circuitul placat şi aşezarea 

componentelor. 


invers. Consumatorul poate fi un bec sau o reţea de 

iluminare a unei camere sau săli de spectacol. în figura 1 
este prezentată schema electrică. 


Comutarea este realizată cu ajutorul unui bistabil de tip J- 
K master-slave aflat în circuitul TTL, CDB 472. Acesta este 
comandat prin intermediul a două tranzistoare ce au roi de 

amplificator pentru senzor. 


Dan ISTRATE - Craiova 


TEHNIUM 8-9/95 









._ 

Bl B2 î 

r 

i 

F 








INSTRUMENTE MUZICALE ELECTRONICE 

TERMEMVO X 


Termenvox-ul este un instrument muzical electronic caracterizai 
prin aceea că pentru obţinerea sunetelor nu trebuie să atingem 
sau să acţionăm mecanic vreun dispozitiv (foto). 

Trecerea de la o notă la alta, respectiv folosirea aparatului, se 
face prin apropierea sau depărtarea mâinii de un electrod E 

(antena) aflat în 
circuitul unui osc¬ 
ilator. Instrumentul 
are un sunet specific, 
iar prin mişcarea 
ritmică a mâinii se 
pot obţine modulaţii 
interesante. 

Din schema bloc 
(fig. 1) se observă că 
aparatul cuprinde trei 
oscilatoare LC, un 
etaj de amestec realizat cu dioda Dl un filtru F, un preamplificator 
PA, un etaj de redresare realizat cu dioda D2, un etaj pentru efecte 
acustice fuzz şi blocul de alimentare. 

Fără nici o influenţă din afară, primele două oscilatoare 

generează 
aceeaşi 
frecvenţă f. 
Dacă 
electrodul E 
este atins 
cu mâna 
sau numai 
se apropie 
mâna de el, 
frecvenţa 
acestuia se 
modifică 
devenind 

(f+df). 

Oscilaţiile produse de OSCI, împreună cu cele ale OSC2 sunt 
dirijate în etajul de amestec realizat cu Dl, care are proprietatea 
că realizează printre altele, combinaţii de suma şi diferenţa 
frecvenţelor introduse, adică (f+df)+f şi (f+df)-2. 


Prin filtrul F trece mai departe numai diferenţa de joasă 
frecvenţă, celelalte produse ale procesului de amestec fiind 
conduse la masă. Frecvenţa df este în continuare amplificată în 
PA. Schema de principiu este dată în fig. 2. 

Pentru reglarea volumului, respectiv pentru accentuarea unor 
sunete se mai adaugă încă un oscilator L6C6. La atingerea sau 



apropierea mâinii de electrodul B, frecvenţa acestuia se modifică şi 
datorită diodei D2 se obţine o tensiune continuă negativă în jur de 
patru volţi care se aplică etajului preamplificator, blocându-l. în 
acest fel, prin modificarea distanţei dintre mână şi placa B se poate 
regla nivelul semnalului de joasă frecvenţă la ieşirea din 
preamplificatorul PA. 

Semnalul de la PA poate fi aplicat unui dispozitiv numit fuzz 
(fig. 3) ce realizează o prelungire a sunetului de bază, completând 
în armonici superioare ale fundamentalei. 

Acest montaj este realizat cu integratul ŞA741 având 
posibilitatea de a fi utilizat şi independent. Se poate regla nivelul 
semnalului la intrare (sensibilitatea), nivelul de distorsiuni armonice 
(distors) şi nivelul de ieşire al semnalului (gain). 

Montajul se alimentează la.220 V având un redresor încorporat 
în el. 

inductanţele L1-L2 precum şi L3-L4 au fost realizate pe miezuri 
de transformatori de medie frecvenţă tip “Albatros”. Pentru aceasta 
se va înlătura de pe miezul tip mosor sârma existentă şi se vor 
bobina înfăşurările necesare. Astfel, pentru LI se vor bobina cu 
sârmă CuEm 0,1 mm un număr de 70 spire* Peste această 
înfăşurare se vor bobina, în acelaşi sens şi cu acelaşi fel de 
sârmă, un număr de 10 spire, reprezentând înfşurarea L2. 
Capetele înfăşurărilor se vor curăţa şi se vor lipi cu cositor, la 
terminalele suportului bobinei. 

Se vor nota începutul şi sfârşitul fiecărei înfăşurări 
deoarece la conectare trebuie ţinut seama de acest lucru. 
După terminarea acestei operaţii, mosorul se fixează în locaşul 
său (în cazul când a fost scos din carcasă), după care se 
fixează celelalte elemente cum ar fi carcasa cu cilindrul de 
ferită reglabil, apoi blindajul mecanic. Valoarea inductanţei L2 
este de aproximativ 160 microhenry. 

în acelaşi mod şi cu aceleaşi date se va realiza şi 
transformatorul L3-L4. 

Inductanţele L6-L7 se vor realiza fiecare tot pe câte un 
transformator de medie frecvenţă tip “Albatros" (sau 
“Mamaia”). înfăşurarea L6 cuprinde un număr total de 90 spire 
repartizat astfel:* porţiunea a-b=25 spire, b~c=55 spire şi c- 
d=10 spire. Se va folosi sârmă Cu-Em 0,1...0,12 mm. Prizele 
vor fi scoase prin efectuarea unui aşa-zis ochi al sârmei în 
porţiunea respectivă. 

Inductanţa L7 cuprinde un număr de 80 spire, bobinate cu 
sârmă Cu-Em 0,1...0,12 mm. inductanţele L5 şi L8 se vor realiza 
după acelaşi procedeu ca cel descris pentru inductanţa LI, cu 
observaţia că se vor bobina 130 spire folosind sârmă Cu-Em 0,1 

mm. 

Montajul a fost realizat aşa fel ca între oscilatoarele OSCI, 
OSC2 şi OSC3 să fie o distanţă de cel puţin 200 mm. 





TEHNIUM 8-9/95 


5 















INSTRUMENTE MUZICALE ELECTRONICE 


Spre deosebire de instrumentele monodice care din punct de 
vedere muzical sunt aplicabile la structuri care pot fi executate de 
o singura mână(monofone), instrumentele polifonice cu claviatură 
se caracterizează prin faptul că pot reda concomitent toate 



sunetele corespunzătoare clapelor apăsate la un moment dat, în 
timpul interpretării unei bucăţi muzicale, permiţând dezvoltarea 
melodică autonomă a tuturor tonurilor simultane dorite. 

în abordarea unei construcţii electronice de acest gen, 
observaţia de mai sus ne sugerează imediat ideea de a construi un 
număr de oscilatoare audio egal cu 
numărul de clape al instrumentului. Practic, 
această idee a fost de mult abandonată, 
datorită multiplelor sale dezavantaje 
(acordare greoaie, riscul interferenţelor, 
etc.). O soluţie mai convenabilă, mai ales în 
condiţii de amator, este construirea unui 
număr de 12 oscilatoare pentru tonurile din 
octava cea mai înaltă a instrumentului (câte 
un oscilator pentru fiecare din cele 12 note 
muzicale existente în gama egal 
temperată), urmând ca tonurile din octavele 
inexistente în gama egal temperată), 
urmând ca tonurile din octavele inferioare 
să se obţină cu divizoare de frecvenţă. întrucât senzaţia auditivă 
de octavă este creată de două frecvenţe, dintre care una este 
dublul celeilalte, rezultă că tonurile din octavele inferioare se obţin 
prin divizări succesive cu 2 ale frecvenţelor celor 12 oscilatoare, 
astfel că un instrument complet, cu N octave, va obţine un număr 


de 12 (N-1) divizoare de frecvenţă. De exemplu, pentru o orgă 
electronică cu 5 octave (60 clape), sunt necesare 12 oscilatoare şi 
48 divizoare de frecvenţă cu 2 (de obicei, circuite basculante 
bistabile), fiecare oscilator pilotând câte 4 divizoare legate în 
cascadă. 

Caracteristica principală a instrumentelor construite pe acest 
principiu şi anume, disponibilitatea simultană a tuturor semnalelor 
de ton, face posibilă aşa-numita SINTEZA ARMONICĂ ca metodă 
de formare a timbrului. 

în esenţă, metoda constă în utilizarea semnalelor tonurilor din 
octavele superioare în calitate de armonici pentru cele din octavele 
inferioare. Practic, se procedează la însumarea oscilaţiilor 
multiplilor de frecvenţă, care în cazul cel mai simplu se realizează 
prin intermediul unor reţele rezistive. 

Vă propunem mai jos cea mai simplă variantă practică de 
Instrument construit pe acest principiu. Montajul include circuite 
integrate CMOS de largă utilizare, caracterizându-se prinîr-un 
consum de energie extrem de redus şi o bună stabilitate a 
tonurilor. 

Instrumentul s-a construit pe o claviatură de 26 clape 
recuperată de la o clavietă mecanică scoasă din uz şi lucrează în 
banda 246,9 Hz - 1046,5 Hz, de la nota SI - octava mică până la 


DO - octava 3, conform desenului din fig.1, în care se prezintă şi 
numerotarea contactelor claviaturii (K1 - K26) în concordanţă cu 
notaţiile din schemele electronice. 

Pentru generarea celor 26 semnaie necesare, se folosesc 
schemele din fig.2 şi fig.3. Construcţia este modulară, astfel că 
montajele din schemele menţionate se 
realizează pe 6 plăcuţe de circuit 
imprimat simplu placat având aceleaşi 
dimensiuni (60 x 55). 

Schema din fig.2 se execută pe 
placa imprimată prezentată în fig.4 şi 
reprezintă lanţul notelor DO - SI. Aşa 
cum se poate remarca şi în desenul din 
fig.1, pentru aceste note sunt necesare 
semnale în 3 octave, astfel că circuitul 
în discuţie furnizează în total 6 
semnale, accesibile la ieşirile K1, K13, 
K25 (lanţul “DO”) şi respectiv K2, K14, 
K26 (lanţul “SI”). Tonurile “DO” şi “SI” 
din octava superioară se obţin cu 2 
oscilatoare realizate cu un singur circuit 
integrat de tip K561LN2 (echivalent cu 
MMC 4049), acordate pe 1046,5 Hz şi 
respectiv 987,8 Hz. Semnalele 
corespunzătoare se aplică prin 
rezistenţele R5 şi R6 la bornele K1 şi 
respectiv K2. Celelalte circuite integrate, 




6 


TEHNIUM 8-9/95 















INSTRUMENTE MUZICALE ELECTRONICE 


CI-2 şi CI-3, bistabile de tip K561TV1 (echivalente cu MMC4027) 
servesc la obţinerea tonurilor corespunzătoare din octavele 
inferioare prin divizările frecvenţelor semnalelor provenite de la 
oscilatoare. întrucât un bistabil furnizează la ieşire semnale 



simetrice (factor de umplere o,5), spectrul va fi lipsit total de 
armonici pare, ceea ce pentru un instrument muzical constituie un 
mare dezavantaj, ştiut fiind aportul benefic al armonicilor pare 
asupra sonorităţii (armonica a 2-a, de exemplu, adaugă claritate şi 
strălucire; armonica a 4-a adaugă strălucire şi un caracter 
pătrunzător, ş.a.m.d.). Este astfel de. dorit o îmbogăţire a spectrului 
cu aceste armonici. Din acest motiv, semnalele obţinute la bornele 
K13, K14 şi respectiv K25, K26 includ şi multiplii pari de frecvenţă 
corespunzători, care oricum sunt disponibili în etajele precedente, 
făcând astfel posibilă formarea timbrului prin sinteza armonică mai 
sus amintită. 

Acesta este motivul pentru care în schemă s-au introdus 
rezistenţele R5...R16. 

în mod analog se obţin şi celelalte 20 tonuri cu schema din 
fig.3. De data aceasta, pentru notele muzicale corespunzătoare 
sunt necesare semnale în numai 2 octave, astfel că lanţul fiecărei 



care determină frecvenţele oscilatoarelor şi anume R1, R2 şi CI, 
valorile acestora precizându-se în fig.3 peqtru fiecare din cele fo 
oscilatoare. . 1 

Cele 26 semnale astfel obţinute se vor aplica blocului de filtre al 
instrumentului prin intermediul contactelor acţionate de claviatuiă 
(fig.6). Din momentul punerii sub tensiune, generatoarele de tonuri 
lucrează permanent, indiferent de starea claviaturii. Dispar astfel 
inconvenientele specifice instrumentelor monodice în-carş 
claviatura controla intrarea şi ieşirea din oscilaţie, cu toate 
problemele create de regimurile tranzitorii. Comutarea, în acest 
caz, se face pe linia de semnal. Fiecare clapă acţionează câte un 
contact comutator. Linia comună a contactelor “normal-închis” este 
legată la masă, iar linia comună a contactelor “normal-deschis” 
constituie borna “caldă” pe care se culege semnalul util de 
audiofrecvenţă. Când nici o clapă nu este apăsată, toate cele 26 
semnale sunt puse la masă prin contactele normal-închise. La 
apăsarea oricăreia din clape, contactul corespunzător trece în 
starea complementară şi semnalul este comutat pe linia comună 
de ieşire. 

Dacă nu se iau măsuri, procesul de comutare mecanică poate 
genera semnale perturbatoare, care, la audiţie se materializează 
prin apariţia unor zgomote, cauza fiind diferenţa dintre potenţialele 
punctelor care se pun în contact. Există, în acest caz, o serie de 
soluţii (comutare prin rezistenţe mari, comutare în curent continuu 

p r i n.......'.;. 

+9V 



<r=QĂ) 

(SOL.) 

(FA) 

( Mrt>) 
(M#) 


^te/K7, K9,K») 

K>5(ki7,K13,K2l, K23) 


K*6 0K/8, KZO, K22, K2*) 


note va conţine 1 un oscilator şi un bistabil. Se folosesc aceleaşi 
tipuri de circuite integrate, un K561LN2 (CI-1), pentru fiecare 2 
oscilatoare şi un K561TV1 (CI-2) pentru fiecare 2 divizoare de 
frecvenţă. 

Schema din fig.3 se execută pe 5 plăcuţe imprimate identice 
după modelul din fig.5, singurele componente diferite fiind cele 


să elimine acest efect nedorit. Schema de faţă utilizează cea mai 
simplă (şi mai ieftină) soluţie posibilă, şi anume, comutarea la 
acelaşi potenţial, realizată cu configuraţia prezentată în fig.6. Un 
simplu divizor de tensiune format din R1 ,R2,P1 crează în punctul A 
o tensiune apropiată de valoarea medie a semnalelor 
generatoarelor de tonuri. Condensatorul CI decuplează acest 
plunct în curent alternativ, astfel că “A” devine punct 
rece în toată banda de frecvenţe a instrumentului, şi 
potenţialul său din curent continuu este aplicat prin R3 
pe linia audio. 

Amplitudinea semnalului audio la ieşirea din 
claviatură depinde de valoarea rezistenţei R3 care, în 
curent alternativ, formează un divizor de tensiune cu - 
rezistenţele folosite pentru însumarea armonicilor 
(R5...R16 din fig.2, 3). Cu valoarea din schemă, 
amplitudinea semnalului este suficient de mare pentru a 
se putea ataca direct filtre pasive. 

Tensiunea de alimentare trebuie să fie stabilizată şi 
bine filtrată. (Am folosit un montaj cu BA 723C). 

La punerea în funcţiune a instrumentului, acesta se 
lasă în prealabil sub tensiune cca 15 minute, la 
temperatura camerei, apoi se trece la acordarea celor 
12 oscilatoare pe frecvenţele notate în fig.1 (554,4- 
1046,5Hz), obţinându-se astfel tonurile din octava 
superioară (K12-K1). Toate celelalte frecvenţe vor 
rezulta automat, prin divizare. Respectând valorile 
componenţelor din scheme (fig.2-3), potenţiometrele de acordare 
vor asigura o plajă de circa 1 semiton. 

Potenţiometrul PI din fig.6 se va regla astfel încât comutarea 
claviaturii să fie lipsită de zgomote. 

ing. Emil MATEI 


TEHNIUM 8-9/95 





CONSTRUCŢMjN RADIOFRECVENŢĂ 

RADIOMICROFON 


Radiomicrofonul este de neînlocuit în discoteci, la realizarea 
concertelor ^i a altor manifestări artistice, culturale sau de altă natură. 
Asigurând libertatea de mişcare a protagoniştilor, acesta oferă 
posibilităţi de manifestare maxime. 

Datorită preţurilor ridicate, puţini sunt aceia care îşi pot permite să 
cumpere din magazine radiomicrofoane. Se propune, pentru realizare, 
un radiomicrofon care poate fi confecţionat cu forţe proprii. 

Acesta reprezintă un emiţător de mică putere în care semnalul 
geneatorului pilot este modulat în frecvenţă de un semnal de joasă 
frecvenţă care se aplică de la un microfon dinamic sau cu eletreţi. 

Emiţătorul trebuie să fie acordat într-o porţiune a UUS în care nu 
sunt posturi de radiodifuziune. Frecvenţa purtătoare a generatorului 
este în jur de 66 MHz. Distanţa de acţiune a radiomicrofonului este de la 


20 până la 150 m şi depinde de sensibilitatea receptorului şi de 
condiţiile de recepţie. în particular, în oraş, în condiţiile în care 
acţionează emiţătoare puternice pe UUS şi sunt distanţe mari între 
receptor şi radiomicrofon, semnalul acestuia poate fi înăbuşit de 
semnalele acestor staţii radio puternice. Microfonul se alimentează de la 
o baterie de 9 V/30.,.35 mA. Schema de principiu a radiomicrofonului 
se prezintă în figura 1. Aceasta constă dintr-un amplificator de JF cu 
două etaje - modulator, realizat cu tranzistoarele TI, T4, circuitul de 
reglare automată a amplificării (RAA) cu tranzistoarele T2, T3, 
generatorul pilot pe tranzistorul T5 şi amplificatorul de putere ale cărui 
funcţii le îndeplineşte tranzistorul T6. Semnalul de JF al microfonului Ml 
este amplificat de tranzistoarele TI, T4 şi se aplică la varicapul D3. Ca 
rezultat, se modifică frecvenţa de acord a circuitului generatorului pilot şi 
semnalul acestuia este modulat în frecvenţă de semnalul audio care se 
aplică de la microfon. Mărimea deviaţiei de frecvenţă se stabileşte 
ajustând capacitatea condensatorului C8 între limitele 2200...400 pF. 
Semnalul modulat se amplifică de tranzistorul T6 şi se aplică prin filtrul 
CI4, L2, CI5, la antena Al. Semnalul radiat de acesta poate fi 
recepţionat de orice radioreceptor pe UUS. 

Amplificatorul-modulator este prevăzut cu circuit de RAA. Se 
compune din redresorul cu diodele Dl, D2, amplificatorul de curent pe 
tranzistorul T3 şi tranzistorul T2. 

Pragul de declanşare al RAA este deteminat de rezistorul R7. 
Timpul de restabilire depinde de capacitatea condensatorului C4. 
Pentru valoarea nominală a acestuia, indicată în schemă, acest timp de 
restabilire reprezintă 3...5 secunde. Rezistorul variabil R3 este jumalat 
cu comutatorul de alimentare. Funcţionarea sa este întrucâtva inedită, 
în poziţia inferioară a cursorului rezistorului R3, colectorul tranzistorului 
T3 este legat la masă, circuitul RAA încă nu acţionează şi sensibilitatea 
amplificatorului modulator este maximă. în acest regim radiomicrofonul 
reacţionează chiar şi la o şoaptă rostită de la distanţa de 5 m şi, în 
scopul evitării supramodulaţiei, nu se recomandă să se vorbească tare 
la microfon de la mică distanţă. La deplasarea cursorului în limitele a 
45° faţă de poziţia iniţială sensibilitatea amplificatorului nu se modifică 
dar începe să acţioneze sistemul RAA. La deplasarea în continuare a 
cursorului, până la capăt, sensibilitatea se va micşora. în această 
poziţie trebuie să se vorbească tare la microfon şi chiar să se strige fără 
a ne teme de supramodulaţie. 

Droselul L3 elimină pătrunderea semnalului de IF în amplificatorul- 


8 


modulator. în lipsa acestuia, acest semnal, redresat de diodele Dl, D2, ] 
pătrunde în circuitul RAA ceea ce produce micşorareâ'-sensifcplităţii \ 
amplificatorului, în generatorul pilot al radiomicrofonului nu este ;j 
prevăzut un condensator de ajustare. Acordul acestuia, pe frecvenţa j 
necesară, este posibil apropiind şi îndepărtând spirele'bobinei LI. 
Puterea emisă de radiomicrofon se poate regla modificând numărul de \ 
spire al bobinei L2, (în limitele a ± 2 spire). Droselele L3-L5 conţin câte 
50-60 spire de conductor PEV-1 0,2 (conductor de cupru emailat cu 
email de viniflex) bobinate pe rezistoare MLT-0,125 având rezistenţa 
mai mare de 200 KQ. 

Bobinele LI şi L2 sunt fără carcasă. Se bobinează pe tije având 
diametrul de 6 mm spiră lângă spiră şi conţin respectiv 4 şi 22 spire din 
conductor PEV-1 0,6. Diodele KD 503 A pot fi înlocuite de orice alte 
diode (de exemplu: din seria D9). 
Tranzistoarele K 315 pot fi cu orice literă. în 
locul tranzistorului T5 pot fi folosite 
tranzistoarele KT 312 şi KT 316 cu orice literă. 

Tranzistorul KT 326 A poate fi înlocuit cu 
KT 361 având orice literă sau cu orice 
tranzistor de IF şi de mică putere având 
structura corespunzătoare. 

Ca antenă se utilizează un conductor 
flexibil de lungime în jur de 1 m, care să 
atârne în jos. 

în calitate de microfon s-a utilizat o capsulă 
microfonică folosită de obicei în magnetofoane 
şi în telefoanele tubulare. 

La gabarite relativ reduse (8... 10 mm) 
posedă o înaltă sensibilitate într-o gamă largă 
de frecvenţe. Utilizarea microfoanelor cu 
electreţi sau de tip condensator de producţie CSI, de exemplu: MKF-3 
conduce la alungirea cu 5...10 mm a carcasei radiomicrofonului. Afară 
de aceasta, în acest caz, terminalul inferior (după schemă) al 
rezistorului R12 trebuie conectat direct la conductorul de alimentare 
(roşu) al microfonului, iar rezistenţa acestuia trebuie micşorată cu 1...2 
KQ. 

Se poate întâmpla ca acest rezistor să nu fie necesar şi, în acest 
caz, conductorul roşu al microfonului trebuie conectat direct la 
conductorul de plus al circuitului de alimentare. în cazul utilizări 
microfonului dinamic, rezistorul R12 trebuie exclus, altfel, primul etaj va 
fi blocat. Piesele radiomicrofonului se montează pe un cablaj imprimat 
din textolit placat, de grosime 3 mm, având dimensiunile 145 x 27 mm 
(figura 2). Fotografia plăcii se prezintă în figura 3. Pentru înlăturarea 
influenţei capacităţii mâinii operatorului asupra frecvenţei emiţătorului, 
corpul radiomicrofonului, de dorit, este să fie confecţionat din metal. La 
dorinţă, schema radiomicrofonului se poate simplifica, excluzând 
circuitul RAA (R7, C5, D2, Dl, C4, T3, T2, R4). în acest caz, trebuie 
întreruptă legătura dintre condensatoarele C2 şi C3, terminalul de minus 
al primului condensator se leagă la terminalul superior (după schemă) al 
rezistorului R3, iar terminalul de minus al celui de al doilea - la cursorul 
acestui rezistor. 

în această conexiune rezistorul R3 va îndeplini funcţia de element 
de reglare a sensibilităţii. 

Trebuie reţinut că în cazul excitării microfonului (apariţia de pocnituri 
etc.) trebuie de conectat un condensator având capacitatea de 
1000...2000 pF între colectorul tranzistorului TI şi conductorul de masă. 

Din RADIO 10/1992 - traducere: ing. I.S. 


N.R. Conform articolului 8 al Regulamentului 
Radiocomunicaţiilor şi a Tabelului Naţional al 
Atribuirii Benzilor de Frecvenţă, pentru 
echipamentele “microfon fără cordon” 
(radiomicrofon) este alocată banda 182-230 MHz. 
Radiomicrofoanele vor fi cu MF şi vor avea o putere 
medie de emisie de maximum 30 mW (RN 016) 


TEHNIUM 8-9/95 









CONSTRUCŢII ÎN RADIOFRECVENŢA 




Circuitele prezentate sunt alese din diverse publicaţii 
pentru radioamatori, testate şi folosite în practica curentă. 
Ele sunt realizate cu tranzistoare bipolare, comandate de 
cuarţ şi se remarcă prin simplitate şi uşurinţă în realizare. 

-.--— Mnierriî ţător 

m a pentru 80 m 

" S-.Hh“t- t ~ -C3-r—-o o 

j sr In ciuda pro- 

p. m 2SC2Q78 blemelor de pro- 

J l j I——-u— i —| 0 pagare legate 

SCî5 W mn I wl de -activitatea 

[-r r rp ¥ fi | solară în timpul 

*==3£o ; I I verii şi de pu- 

I !V* —} terea semnalului 

jfso ISO = = 4 - 2» 7 S 0 £ j 750 ' 60113 S6 pOt Ob“ 

1.1 7 ' li ţine, totuşi, în 

. - ‘special noaptea, 

legături bune cu staţii QRP. 

Schema-din figura 1 se poate realiza şi.fără un cablaj 
imprimat Cuarţul oscilează în modul parale! (3,579545 


j 


—, 2N3906 ! HM 

’o 1 9 


- ~i— r~^~ 


^ (W : ~ i?0 | 7<? ~~ i7S 


MHz), ajustabil în ordinul kilohertzilor cu condensatorul 
variabil serie. 

Cuplajul cu etajul final se face prin transformatorul T s ce 
__ constă dintr-un miez toroidal 
T50-2 cu 38, respectiv 5 spire. 

.-*—-- -* Important este ca inductivitatea 

p -jii* L Ant primarului şi condensatorul 
t f—J ! — p^ -< serie de 220 pF să rezoneze la 

I- %)w 2?22 frecvenţa de -lucru (se 

ii 4 , 7 * i~] recomandă o combinaţie de 

T * **$ %3o ~~ 330 zz33 ° condensator fix, 180 pF şi un 

3 - 1 - 111 1 trimer de 80 pF). Tranzistorul 

-i 2SC2078 poate fi înlocuit cu 

BD 135, 137 sau 139 şi se prevede cu radiator întrucât 
puterea de ieşire poate ajunge la 3W (puterea se poate 
maximiza prin numărul spirelor secundarului). 

Droselui IDR este o perlă de ferită' cu 8 înfăşurări, iar 
condensatorul de 750 pF este realizat prin punerea în paralel 
a doi condensatori, de 680 pF, respectiv 68 pF. 

Inductivitatea L este realizată, de asemenea, pe un miez 
totoidal T5Q-2 cu 22 spire. Toate inductivităţiie se recomandă 
a fi realizate cu sârmă CuEm 0 0,8. 

Tasta emiţătoare 

în cutia unei taste-manuale convenţionale (Morse) se 
poate include circuitul prezentat în figura 2. 

Oscilatorul se bazează pe rezonanţa serie a cuarţului de 
7,020 MHz ajustabil cu trimerul de 35 pF la 7,030 MHz. 


LI constă din 15 spire r----- 71 

pe un miez toroidal dei I Ţ t r~ 5 "¥ 

ferită FJ-23-43 (circa j i ^ „i 1 » 

4,3jiH). întrucât cuplajul j ^ | 31—... 

este capacitiv, se poate; \ C5 r f\ j wdp? 

folosi o inductivitate fixă ( sr j ^ ■ ÎT^ ^tm 100 fnM 
de 4,7|iH şi introduce în j ^ (j« 1» )\ 

colector un condensator 1 a 1 1 1 1 a*. 

fix de 82 pF şi un trimer |__ : __ 

la masă de 60 pF. 

Driverul şi etajul final nu sunt acordabile. Pentru 
transformatorul T se recomandă miezuri toroidaSe mici, cu 
25, respectiv 5 spire. L2 are 20 spire pe ,un miez ceva mas 
mare (FT-37-61). L3 şi L4 au câte .16 spire pe un miez FT- 
23-43. Şi-aici se pot folosi inductivităţi fixe de 4, ; 7jxH. Dioda 

Zenner protejează r-^— 7 ,----- -777 

tranzistorul final în j r- t—*- ~ ţ — -- 1—-° j 

cazul unei adaptări j ] 4 1mH : h ST . ' j mn | 
incorecte. Tranzistorul !■ m U 10 TŢ_J 6 l. • “ ! 

final necesită radia-i L-Pm , ■ A „J 

tor, căci puterea la] f— j —j 
ieşire poate ajunge, | ! j * j LjT ) 2N3SS3 1 ! I 

în funcţie de tensi- f i I jH v ¥ t 330 \ 

unea de alimentare J uo ^ V 00n | j j I 

de la î la 3 W. p xi - 1 - 1 ^ - L j 

De trei ori oe 30 m ' . .. 

j 1. întrucât banda de 30 m este acoperită numai de 
transceiverele mai noi, mulţi radioamatori au încercat să-şi 
realizeze singuri astfel de emiţătoare. Din gama largă de 
scheme propuse, prezentăm doar 3 (figurile 3, 4 şi 5). Dacă 
_ se doreşte ca emiţătorul să încapă într-un pix, inclusiv 
bateria (minibaterie de 12 V pentru emiţătoare de 
telecomandă) trebuie ca numărul componentelor să fie, în 
consecinţă, mic. 

în figura 3 este prezentată schema unui astfel de emiţător 
cu cuarţ de 10,1376 MHz lucrând în rezonanţă paralelă. Cu 
inductivităţi fixe pentru 10 MHz şi un trimer de 330 pF în, 
seTie se poate acoperi toată banda. 

LDR este o perlă de ferită cu 6 spire, iar L este realizata" 
pe un miez din pulbere de fier T25-2 cu 14 spire. Puterea la - 
ieşirea este de 350 mW, iar tasta poate fi acţionată chiar de 
elementul de acţionare a! pixului. 

2. în figura 4, înalta frecvenţă ajunge, de asemenea, 
nemijlocit, de ia 

oscilator la antenă, 
însă tastarea se 
face mai “curat” cu 
un tranzistor spe¬ 
cial. Transforma¬ 
torul-este realizat 
pe un miez toroidal 
T92-2 cu 6 res¬ 
pectiv 3 înfăşurări. 

Filtru! de ieşire cu 3 

inductivităţi fixe realizează o atenuare a armonicilor 
superioare de 40 dB la 20 MHz şi 50 dB la 30 MHz. în 
funcţie de tensiunea de alimentare se poate obţine la ieşire o 
putere de la 100 mW la 500 mW. 

3. în figura 5 se prezintă schema unui emiţător cu un etaj 



TEHNIUM 8-9/95 


9 







CONSTRUCŢII ÎN RADiOFRECVENŢA 



final ceva mai puternic. Cuarţui lucrează !a rezonanţa serie, 
sar în oscilator se poate folosi o inductivitate fixă. 
Funcţionarea etajului final fără rezistenţă bază-emiţător nu 
este optimală, întrucât curentul bază-emitor nu poate circula 
decât într-un sens. Droselul este realizat pe o perlă de ferită 
cu 8 sprire. Inductîvitatea L este realizată pe un miez toroidai 
T50-6 cu 13 spire. 

QRV p© mai mult® benzi 

în schema din figura 6 frecvenţa se schimbă numai prin 
schimbarea cuarţuiui (pe fundamentală, în rezonanţa 



paralel), funcţionând mai mult sau mai puţin bine, pe orice 
bandă US. Pentru funcţionarea corectă a oscilatorului, 
trebuie cuplat etajul final. precizează punctul de 
funcţionare şi randamentul etajului final. La valorile indicate 
cu un curţ pe fundamentală, la 21 MHz se poate obţine o 
putere de ieşire de 1W. Droselui are 10 spire pe o perlă de 
ferită. Antena trebuie să se cupleze cu un circuit de 
adaptare, pentru ca, în primul rând, să se atenueze 
armonicile superioare şi, în al doilea rând, să se realizeze o 
adaptare acceptabilă. 

QRP via reoeater 

. Circuitul prezentat în figura 7 se bazează pe cuarţui ce 
lucrează pe fundamentală, (în schema propusă de 9,678 
MHz), în vederea obţinerii unei caracteristici de modulaţie 
bune. Sunt posibile variaţii largi de multiplicare; la prima 


multiplicare (în exemplu pe 48,3 MHz) ar trebui rdaiiz 
întotdeauna factorul de multiplicare mai mare, penti 
evita aducerea în saturaţie a tranzistorului oscilator. 

Pentru cuarţ se recomandă tipurile CB-Doppeisl 
Cuarţui lucrează în rezonanţă paralelă, cu frecvenţa uşc 
crescută de trimer şi de diodele varlcap. Pentru- a ( 
un grad de modulaţie optim trebuie, mai întâi, stabi 
domeniul tensiunii continue, care produce pentri 
frecvenţa limită o deviaţie de frecvenţă de ±5 KH| 
Pentru aceasta se cuplează cât se poate de slab f 
numărător în emitorul BC 108. Datorită caracteristici 
diodelor nu se poate obţine o variaţie simetrică. 

Partea de joasă frecvenţă, cu un microfon cu cristal 
acţionează ca un amplificator (imitator, cu un domeniu f“ 
comandă de 10 V şi necesită un filtru trece-jos dublu. Cil 
rezistenţa ajustabilă de 2,2 KQ se reglează gradul d| 
modulaţie, iar cu cea de 220 KQ nivelul tensiunii < 
mijloc pentru diodele varicap. 

Puterea de ieşire este de 2 mW, iar atenuareaj 
armonicilor este de 35 dB. Ca antenă se poate folosi | 
— tijă verticală de 120 cm. 

Pentru optimizarea circuitului, se vor avea în vedere Rg| 
Rg şi C^; valoarea optimă a condensatorului depind^ 
întrucâtva de vocea operatorului. Semireglabiîui de 10 K £ 
are rolul ajustării exacte a tonului de apel fa 1750 Hz 
Emiţător miniatură UUS-MF 
Schema din figura 8 lucrează la 170 MHz, cu cuarfj 
oberton exact pe această frecvenţă. întrucât pentru! 
frecvenţele directe S11 până la S23 a benzii de 2 m existâj 
cuarţuri convenabile, nu !e va fi greu radioamatorilor cu| 
puţină experienţă să realizeze acest aparat. 

Tensiunea de ia microfonul cu electret estel 
amplificată de operaţional, astfel încât rezultă o! 
modulaţie de ± 5 KHz (ajustabilă în funcţie de rezistenţa! 
de 2,2 MQ). 

Dioda varicap are 40 pF la 1V. Cuarţui oscilează înI 
rezonanţă paralel, iar inductîvitatea de 1 p H micşoreazăj 
puţin frecvenţa oscilatorului şi măreşte deviaţia de] 
frecvenţă obtenabilă. 

Ca antenă se foloseşte o sârmă cu lungimea X/4 (40i 
cm). Emiţătorul consumă 23 mA şi are o putere de ieşireJ 
de 18 mW. Al doilea amplificator operaţional permitej 
emisia numai pentru un nivel suficient al vorbirii. 

Recapitularea semnificaţiilor figurilor: 

Figura 1 - Emiţător telegrafic pe 80 m 
Figura 2 - Tasta emiţătoare 
Figura 3 - Cei mai simplu emiţător pentru 80 m 
Figura 4 - Emiţător simplu pe 30 m cu o bună atenuare aj 
armonicilor superioare 

Figura 5 - Miniemiţător cu 2 etaje în banda de 30 m 
Figura 6 - Emiţător GW cu două etaje ,~ce poate lucra pe j 
mai multe benzi prin schimbarea cuarţuiui, dar care necesită| 
circuit de adaptare la antenă 

Figura 7 - Emiţător FM cu funcţionare de tip releu 
Figura 8 - Schema unui microfon fără fir pe UUS, 

Traducere şi prelucrare! 
lng.Marius UfSfGUREANUj 
FUNK AMATEUR 5/19951 


10 


TEHNiUM 8-9/951 








CONSTRUCŢII ÎN RADIOFRECVENŢA 

' „ ■ 

Este o construcţie simplă de amplificator de bandă largă, de conectate conform schemei EC. Primul etaj, lucrând cu un curent 


antenă, destinat amplificării semnalelor în gama TV de unde dm. 


Intrarea amplificatorului conţine filtrul de bandă LI, C2, C3, cu 



banda de trecere de ordinul a 50 MHz, acordabil în limitele 
canalelor 21-60 din gama de TV. Tranzistoarele TI şi T2 sunt 


l c = 7 mA, determină în mare măsură parametrii de zgbmot şi 
intermodulaţie ai amplificatorului. 

Cel de-al doilea etaj determină coeficientul de amplificare global 
(circa 25 dB). T2 are ! c » 25 mA. 

Intrarea şi ieşirea sunt nesimetrice şi concepute pentru 
conectare la cablul coaxial având Z c = 75Q. Alimentarea este de la 
+12V, aplicată prin fider. Inductivîtatea droselului L4, realizat pe tor 
de ferită (cu p> 1000) este de 10 p H, Bobina LI este realizată din 
conductor argintat 0 2 mm, are o jumătate de spiră cu diametrul 
inferior de 4 mm. Droselele 12 şi L3 au câte 3 spire, conductor de 
cupru emailat (ex.PEL-1 0,2) bobinate pe inele de ferită. 

Componentele se montează pe un cablaj imprimat din 
sticlotexîolit-inclus într-un ecran metalic. 

Din Radio, televlzia, elsktronika 3/1988 
Trad. ing. I.S. 


DOMVERTO» OIRT * €CSH 


Montajul prezentat este destinat posesorilor de receptoare radio codensatorii trimeri C 3 şi Ci 2 , care trebuie să fie de bună calitate. L 3 şi 
construite pentru norma CCIR şi cai'e doresc să recepţioneze în plus C 12 determină frecvenţa oscilatorului local, iar Li şi C 3 stabilesc banda 
programele difuzate în norma GIRT. El permite transpunerea benzii recepţionată. * 

65-r73. 5 MHz în banda 88-108 MHz fără nici o intervenţie în interiorul Montajul fiind sensibil la tensiunea de alimentare, s-a prevăzut o 

tunerului COR, acesta fiind capabil în continuare să recepţioneze stabilizare a polarizării bazelor tranzisîorilor Ti şi T 2 cu ajutorai diodei 
emisiunile transmise în banda 88-108 MHz. Este foarte util posesorilor de, Zener Dz 3v şi o stabilizare generală cu dioda PI 6v2. 
tunere digitale, a căror modificare pentru un alt standard decât cel! Antena este un' fir conductor de 40-60 cm lungime. legătura cu 
prevăzut prin construcţie este foarte dificilă. aparatul de recepţie se realizează conectând antena convertorului la antena 




exterioară a receptorului, sau în cazul unui semnal slab, ieşirea.. 
convertorului cu. antena receptorului. Convertorul se va situa cât mai 
aproape de receptor şi va avea o poziţie fixă faţă de .acesta. 

Realizat îngrijit şi bine acordat convertorul permite recepţia în bune 
condiţii a posturilor UUS puternice. 


Montajul conţine un etaj amplificator şi mixer de RF realizat cu 
tranzistorul T’i şi un ■oscilator local relizat cu tranzistorul T 2 . Etajul 
amplificator este acordat pe mijlocul benzii recepţionate iar oscilatorul 
local lucrează pe o frecvenţă constantă de aproximativ 165 MHz. Semnalul 
diferenţă obţinut la ieşire se situează între 91 şi 100 MHz. Acesta este 
recepţionat în mod obişnuit de îuneral CCIR, selectarea frecvenţei dorite 
realizîndu-se din acordul aparatului. 

Schema electrică de principiu este prezentată în figura 1 , iar cablajul 
imprimat şi implantarea componentelor în figurile 2 şi 3. Toate bobinele 
sânt realizate ! 'în aer", prin bobinarea spiră lângă spiră a unui conductor 
CuEra 0.6 şi au diametral interior de 4 mm; Li conţine 10 spire, L 2 12 
spire iar L 3 8 spire. Şocul SFR conţine 30-50 spire CuEra 0.15 bobinate 
pe o rezistenţă de 20-100 KQ şi 0,5 W. O importanţă deosebită o au 


Rl=Rs-820 Q Lista componentelor: 

R 2 =R4-2.2 KQ 
R 3 =3 KQ 
R 6 =120 Q 
Ci=C 2=C5=33 pF 
C 3 =Ci2=4v25 pF 
C4=22 pF 

C 6 =C 7 =C 9 =Cio =10 nF 
08=2.2-5.6 pF 
Ch=Ci 3=5.6 pF 3 
Ti=BF 199 
T 2 =BF254 

Mlhai TODICĂ-CIuj Napoca 



TEHNSUM 8-9/95 


11 








47K | iCQR 


iqoix. 

1,0 I 


1QGK 


1000 0,22 


Circuitul TA7313 este.un amplificator de putere destinat aplic* 
in gama frecventelor audio tn care puterea ut!ia nu depăşeşte O, 
rezistenta da safe«na de & Ohm. 

Domeniu!' aplicaţiilor cuprinde aparatura audio, receptoare radio 
magnatofoane si pi cusur I de clase inferioara cu alimentare pe t» 
precum si unele aparate industriale. 

Unele performante ale circuitului sint prezentate In continuare: 


Circuitul TA7331 este un aoplîficator de putere destinat apiK 
in gama frecventelor audio in car® puterea utila nu depăşeşte! 
rezistent® d® sarcina da 4 Ohm. 

Domeniu! aplicat iilor cuprinde aparatura audio, receptoare radii 
aagnetofoane si picupuri de clasa infer «oara cu ai intentare pe 1 
precum si unei® sperate industrlaie. 

Unele performante ai® circuitului si nţ prezentate in continuare: 


Puterea maxima de ieşire 
Tensiunea de alimentare minima 
Tensiunea de alimentare maxima 
Tensiunea de intrare maxima 
Curent de alimentare 
Curent de v!rf- repetitiv ia iei 
Coeficient de distorsiuni 


(Ucc= 6 V) 0.2 W. 

1.5 V. 
3 V. 
0,0? V. 

(Vin® O) 6,5 s»A. 

> 0,2 A 

(Pout= 50 ski } Q,B% 
(Pauts= 0,1 W) 1.2% 
(Pout- 0,2 W) 10^ 


Puterea maxima de ies ir® > 

Tensiune* de alimentare minima :. 7 
Tensiunea de ® i is*nt®r@ oaxima 
Tensiunea de intrare maxima 
Curent de alimentare I 

Curent de virf repetitiv I® ieşire 
Coeficient de distorsiuni ( 


: 0 , 0 ? \ 

(Vin= 0} 15 irA, 

> 0,3 A 

(Pout« 50 nsW J 0.12! 
(Pout= 0.1 W) 0,25! 
(Pout* 0,5 W) IQJt 
47 Ohm) 58 dB. 

0 ) 72 dB 

40 Hz, 

5 W) 62 dB, 

8 Ohm. 


Cistigu! in tensiune 
Gama de frecvente reprodusa 
Raportul semnal/zgomot CPout» 

Rezistenta de sarcina opt ia». 


Circuitul est® Încapsulat în capsula SiP plastic cu 9 terminale 
Pentru a obţine puterea de ieşire maximala, nu este necesar, at 
unui radiator. Circuitul nu are inclusa ir, structura-sa protecti 
tssperatura sl ia scurtcircuitur i a ieşirii !a Vcc sau ia masa. 


Circuitul este încapsulat în capsula SIP plastic cu 9 terminale. 
Pentru a obţine puterea de ieşire maximala, nu est® necesar atsarea 
unui radiator. Circuitul-nu are inclusa in structura sa protecti! ia 
temperatura si la scurtcircuitări a ieşiri! ia Vcc sau !a masa 


1000,0 


1000 


lOOO 


lOOO 


lOOO 


1000,0 


Circuitul TA7269 este un dubiu amplificator de putere destinat aplica¬ 
ţiilor in gama frecventelor audio in care puterea utila nu depăşeşte 3! 
5,8 V p@ rezistenta de sarcina de 2X 8 Ohm. 

Domeniul aplicaţii ier cuprinde aparatura audio, receptoare radio si TV, 
magnetofoane si picupuri de 
aparate industriale. 

Unele performante 


Unele performante ale,circuitului 


it urmat 04 


Puterea maxima de ieşire 
Tensiunea de' ®! intentare bs inima 
Tensiunea de alimentare maxima. 
Tensiunea de intrare maxima 
Curant de a i insectare 
Curent de virf repetitiv ia ies 
Coeficient de distorsiuni 


Puterea maxima de ieşire 
Tensiune® de alimentare «inima 
Tensiunea de alimentare-maxima 
Tensiunea de intrare maxima 
Curent de a! intentare • 

Curent de virf repetitiv la 'iesire. 
Coeficienţ de distorsiuni i 


<Ucc« 12 V) 2.2 W. 

9 V. 

ÎS V. 
0,1 V. 

(Vin* O) 40 a*, 

s- 1,3 A 

fPout= 50 srtf } 0,01)! 
{Pout- XT.1 W) 0,1* 
CPouîi= 2,2 W) 1Q* 

52 d8. 
30 Hz. 

2 W) ’ 54 «fi. 

â Ota. 


Cistigui in tensiune 
Casa de frecvente reprodusa 
'Raportul semna l/zgomot (Pout» 

Rezistenta de sarcina optim® 


Cistigui In tensiune 
Gama de frecvente reprodusa 
Raportui semnai/zgomot (Pout* 

Rezistenta ds sarcina optima 


Circuitul este încapsulat in capsula SIF-P plastic cu 12 terminale. Circuitul este încapsulat in sapsui. 
Pentru a obţine puterea de ieşire maximala, este necesar atsarea.unui ra- I Pentru a obţine puterea de ieşire wa 
dîSter cu suprafaţa minima ds 45 car. Circuitul are inclusa in structura j diator cu suprafaţa minima de 25 era*, 
sa proiectil Iz temperatura. Ia scurtcircuitări a ieşirii Sa Vcc sau I* j 53 protecti! ia temperatura, ia scurl 
asase. ie supravoltarsa tensiunii de alimentare. *»sa. ia suoravoitarea tensiunii ds i 

Bibi. L. Danci, E. Turuţa: Ci amplif. de putere în AF (Chişinău '93) 








PAGINI DIN ÎSTORIA RADIOTEHN1CII 


# La 13 ian, Ed.Brarsiy, comunică la Academia Franceză 
de ştiinţe, despre efectul de “amplificare” (n.n, câştig} prin adăugarea a 
două tije metalice la bornele maşinii emiţătoare de scântei (de fapt antenă 
de emisie). Mai târziu va comunica printr-un articol de ziar (!) despre 
efectul de “amplificare” la receptor prin lungirea firului exterior legat de 
coheror (în fond, antenă de recepţie).-Popov şl Marconi, aveau să 
mărească aceste antene, să le pună şi la pământ şi să ... le breveteze. 

® A.S. Popov crede că undele hertzsene ar putea fi folosite 
pentru transmiterea informaţiilor la distanţă. 

® Profesorul Calzecchi Oneşti, din Italia, observă şi ei, că 
pilitura de cupru dintre două plăci metalice e rea conducătoare, dar că 
devine bună conducătoare de îndată ce e supusă influenţei unei 
descărcări de voltaj mare. 

TEHNIUM 8-9/95 


® Eduard BranJy determină că o descărcare electrică 
oboară dramatic rezistenţa unul strat de pulbere ce cupru 
(adesea amestecat cu cositor pentru aderenţă, mai mare) aşezat pe o 
suprafaţă de sticlă sau ebonită. Braniy continuă cercetările pentru fier, 
aluminiu, antimoniu. ... Pentru producerea descărcărilor electrice utilizează 
maşini electrostatice sau bobine Rhumkorfh 

% Actul de naştere al raafoconductoruiui se găseşte în 
darea cw a ac-*'' - r.» o** -o dto 34.11 1890 când 

Ed.Braniy l-a prezentat în şedinţă publică. Cu această ocazie a făcut o 
demonstraţie practică de emlsle-recepţle radio. Emiţătorul cu scântei a 
fost înlocu t cu : naşrr v <v« '- f *urL iar receptorul simplu al fui Hertz a fost 
inovat printr-o schemă originală ce conţinea radiooonductoruî, prevăzut şl 


f EDUARD BRANLY (1844-1940) 

J? Fizician şi savant francez specializat 
I: optici. Realizarea principală a 
[J radioconductorul (comunicare ţa 
J 24,11.1 £30 ie Academia Franceză de 
;) Ştiinţe), primul detector al undelor 
5 bertziene, denumit ulterior coheror de 
£ către Sir Ollver Lodgs, Toi si adoptă 
| dispozitivului un slectromagnet cu 
1 c«ccânei pentru revenirea wzmmrml 
X pulberi! (decoher 
Ş principiu! telegrafiei tari 

revendicat nimic. A fost adeptul înlocuirii 
I activităţii de obţinere de brevete, cu 
| comunicam publică, dov@dind să este 
Ci preocupat numai de ştiinţa pură.în 
** disputa Popov-Marccni se pare că a fost 

de partea primului prin mărturisirea: 

"... deşi experienţa, despre cam «u întotdeauna am vorbit ca despre o 
experienţă deosebit de importantă, făcută de mine ia studiul radio- 
conductorilor, constituie principiul telegrafului fără fir, totuşi eu nu-mi 
atribui această descoperire, deoarece m niciodată nu am presupus 
transmiterea semnalelor... Telegrafia fără fir în realitate este rezultatul 
■experienţelor lui Popov”. 


$ Nikoia 1 esla (1856-1943) realizează un aiternator cu 384 
r de poii, capabil să genereze frecvenţa de 10 KHz. 


NI &OLA TESLA 

inginer eiectrotehnlcian şi savant sârb. 
Este unul din creatorii electrotehnicii 
Industrial© şl un mare inventator. A rezolvat 
problema utilizării curenţilor alternativi 
pentru nevoile eleslroenergetlcit. A realizat 
primul, generator şi primele motoare 
electrice bifazice. A întreprins vaste 
cercetări referitoare ia curenţi de IF şi ia 
“transmiterea fără cablu” a lor (cablul 
"hertzlan" figura In preocupările multor 
■cercetători contemporani cu Tesla). în 
domeniul radlotehfticli a realizat un 
transformator rezonant social. 


• Wiliam Crooks scrie în ziarul literar “Fornightly Review” 
un articol în care enumeră principalele obstacole care treblie 
învinse pentru a se realiza comunicaţii în undele herziene; 


realizarea de emiţătoare fiabile, 
direcţionale. 


toceptoare acordate sensibile şi antene 


• Eduard Branly 
realizează primul 
detector sub' forma 
unui'tub de sticlă 
umplut cu.pilitură de 
fler care în prezenţa 
câmpului 
electromagnetic îşi 
micşora rezistenţa 
electr i c ă . 
Dispozitivul, 
denumit radio- 
conductor de către 
autorul său va fi botezat mas târziu de către Oliver Lodge cu numele de 
“coheror”. ■ 

# Un-fizician american de ia Tufiş Coiîege, profesorul 
Emerson Amos Dolbear, capătă un brevet pentru un aparat de-ai său, 
care foioseşi principiul inducţiei pentru a uşura “comunicaţia electrică 
dintre două puncte, la o depărtare de peste o jumătate de milă, fără să-mi 
pot da seama cât peste aceasta”, 

• Hammond V.Hayeş scrie către asistentul său John 
^Stone Stone; “Vorbesc despre sistemul ... în prezent pus ia 

Târgul Mondial de la Chicago ... numele de RADICPHONE trebuie 
recomandat de preferinţă 

# Sir Oliver Lodge conectează coheronui iui Branly în 
bucla lui Hertz; pentru a face ca pilitura sâ fie aptă de a 

r recepţiona din nou, un vibrator o deranja permanent. Ca 
amplificator de curent Lodge .utilizează un releu care acţionează peniţa- 
înregistratoare. 

$ într-o prelegere ţinută în acest an, sir Oliver Lodge 
spune despre coheror că “este cel mas uluitor de sensibil detector ai 

undelor lui Hertz”. 

• Italianul Guglielmo Marconi îşi începe cercetările în 
domeniu! undelor herziene (avea vârsta de doar 20 ani!). El aduce 
îmbunătăţiri transmiţăiorufui cu scântei şi construieşte o variantă 

perfecţionată a coherorului. 

%> Popov comunică la Societatea Rusş de Ştiinţe Fizico- 
^ WSfiMF Chimice din Petersburg “Despre relaţia dintre pulberile 
metalice şi oscilaţiile electrice” (25 aprilie/7 mai). în această lucrare Popov 
propune un fir ridicat la înălţime ca antenă conectat printr-o bobină de şoc ■ 

ia coheror şi prin acesta la pământ. - .~ ’ 

“Detectorul de furtuni”, este primul receptor de unde electromagnetice 
'produse de descărcările atmosferice. Aparatul, constituit dintr-un coheror* 
de construcţie proprie, conectat printr-un fir conductor la un paratrăznet, - 
prima antenă de recepţie -, un reieu, o pilă electrică şi o sonerie, poate fi 
considerat, în .storia eiectrocomunicaţiilor, primul receptor de unde 
electromagnetice naturale (produse în urma descărcărilor atmosferice). 


ALEKSANDR STEPÂNOVfOI 
POPOV (1859-1906) 

.Inginer electrotehniclan. rus.. 
Absolvent al 'Facultăţi! de Ffzfco- 
Matematlci al Universităţii din 
Peters'burg. Profesor de fizică la un" 
liceu din KronStadt, face cercetări 
experimentala în domeniul electro¬ 
tehnicii şî magnetismului. La 7' mal' 
1895 prezintă public “aparatul 
înregistrator al descărcărilor atmos¬ 
ferice”, în esenţă uri radioreceptor 
(primul, dar-nu -de radiotelegrafia), 
Popov a folosit prima! antena, ia 
receptor. 


Dr.ing. A.G., Dr.ing. LH.M. 






— - —^ ' nu VO r putea 

realizate cuploare direcţionale având cuplaje foarte precis 
(distanţa este îndeosebi critică), pe de altă parte pentr 
aplicaţia dată nici nu este nevoie de cuplaje deosebit d 
precise. 

Ţinând cont de banda relativ largă a acestor dispozitiv 
(tabelul 3) nici lungimea C nu este foarte critică. 


TEHNIUM 8-! 


CONSTRUCŢII DÂtVtC 




Dependenţa de temperatură a variaţiilor căderii d© tensiune pe 
Joncţiunea p-n pentru un curent constant în domeniul valorilor 
pozitive ale caracteristicii voltamperice este liniară şi reprezintă 2 
...2,5 mV/°C pentru-diodele cu siliciu şi tranzistoare (joncţiunea 
bază-emitor), în domeniul de*temperatură -25...4-125 e G. 
Termometrul a cărui schemă este prezentată în figura 1 permite 
măsurarea temperaturii în gama -25 o ...4-1G0 e C cu o eroare care nu 
depăşeşte ±G,6°G. Curentul de 100uA (la temperatura camerei) 
prin tranzistorul T1 este stabilit de rezisiorul ajustabil R2. Căderea 
de tensiune pe joncţiunea bază-emitor proporţională cu 
temperatura se aplică la volmetru! de curent continuu, cu 


R5 fi \?V0l 2A5607 SÂI 

MomUK V UDZM5607 

VTl ZTJ Î67 * ' YTJ 17385 CB-—CZD— 

cv ) ssmâi RW 3,9 k A* 

r f\ I * H ' bMA h m zTJsst 

K ^ ŢVTZ ZJJ85! 5B f RB CB , T 

IOOmkă X*/ 47/fVb/ ^)s,6 Bl\\ 15K 9B 


m 93 


tranzistoareie T2 şi T4 realizat-după o schemă diferenţială. La 
baza tranzistorului T 2 se aplică semnalul traducîoruluL iar la baza 
T4, tensiunea stabilizată în limitele 4,S...5,2V de la divizoru! 
compus din rezistoarele R 8 şi R9. în cazul modificării temperaturii 
traducîorului T 1 , apare o tensiune de dezechilibru care este pusă 
în evidenţă de instrumentul cu ac Al, având sensibilitatea de 
IGQpA şi, ca rezultat, valoarea acestei tensiuni se citeşte pe scara 
gradată în grade Celsius. Tranzistorul T3 îndeplineşte rolul de 
generator de curent care permite termometrului să funcţioneze fără 


a-i scădea precizia, si dacă tensiunea bateriei Bl scade pâpăl 

6,5V. ' ; \ 

Elementele termometrului se montează pe un cablaj imprimi 

care se prezintă ________ * j 

în figura 2 (a .. --— -—% j 

partea cu trasee; jO °| 

b - partea echi- 00 - m m , __ t I 

pată). La reglarea 9 9 \ :l 

termometrului „ » i î 

precizia se obţine o vk o-*J : 

chiar dacă caii» „ « » > ■ j j 

€> %« H 5*4'; 

indicare a tempe- a " d © 4 1 

raturii. Primul O | | f j f O 

punct se alege l 'h 4 + ‘ \ 

corespunzător . k vn k m se —v 

temperaturii egale _____ 

cu G°C, cel de-âl ... 

doilea temperaturii de 1GQ c C. Pentru temperatura de 0°Cî 
stabileşte la diviziunea zero acul Instrumentului cu ajutor 
rezistorului ajustabil R 8 . Apoi, pentru temperatura de 100 °Cî 
stabileşte acul instrumentului Sa ultima diviziune a scării cu ajutor 
rezistorului ajustabil R3. Cu ajutorul acestui termometru se poa 
măsura foarte comod regimul termic al elementelor aparatu 
radioelectronice. Este necesar ca traductorul TI să se fixeze 
corpul elementului studiat, în spaţiul (cu aer) dintre plăci, f 
radiator sau pe şasiuî blocului. 

TRANZISTO R ANAL OG 

2T3167 KT342V 

2T3851 KT349B 

DiODA ' ANALOG 

2D5607 KD521 

Din Radio, televizia, elektronika 2-3/r 


if |p I 


» - 


Cuploarele direcţionale din compunerea reflectometrelor 
pot fi realizate şi în tehnologie microstrip. Acestea au 
coeficienţii de cuplaj de cca 20...30 dB (cuploare direcţionale 
de măsură), ceea ce face posibilă realizarea lor cu mijloace 
artizanale. 

Configuraţia şi 
modul de conectare în 
circuit pentru aceste 
cuploare direcţionale 
sunt date în figura 1 . 

La poarta 2 se 
obţine un procent 
nesemnificativ din 
puterea semnalului 
transmis pe linia 
principală, de la 

poarta 1 la poarta 4 (tabelul 1). - 

în tabelul 2 sunt date dimensiunile (fig. 2) unor cuploare 
direcţionale rnicrostrip pentru frecvenţele de 144, 432 şi 1296 
MHz. S-au considerat Z c = 500. t ~ 0,035 mm, 2> - 4,6,..5,2, 
h~1,6;2;3,2 mm. 

Dimensiunile S, W, W 0 C se datorează variaţiei iui Jjr 


(4,6...5,2). Dacă se cunoaşte valoarea exactă pentru E 
atunci valorile exacte pentru S, W, W 5 , E se pot determini 
prin interpolare, având în vedere că acestea scad ci 
creşterea lui Er. 

___ Deoarec 

^ precizia de exe 

~~~~ ~ cuţie pentru S, W 

f 1 , W 0 depinde d 


precizia de des 
nare, se aprecia 
că precizii m 
bune de 0,5 v 
putea fi realizat 
prin procedee ai 


| zanale. Ga urma 












RECEPŢIA INDIVIDUALĂ TV - SAT 


Tabelul 1. Coeficienţii de transfer în funcţie de coeficientul de cupiaj 


Coeficient de 
cuplaj 

(SI 2) 

(dB) 

Coeficient de 
transfer în 
putere 1-2 

P12) 

(%) 

Coeficient de 
transfer în 
putere 1-4 
(PI 4) 

(%) 

18 

1,58 

98,42 

20 

1 

99 

24 

0,4 

99,0 

25 

0,32 

99,68 

27 

0,2 

99,8 

30 

0,1 

99,9 


Tabelul 3. Comportarea cu frecvenţa 


f 

MHz 


S 12 . 

dB 

©12 

qrd. 

Pi 2 Pi2~Pl20 

P12© 

% % 

p 14 

% 

914 

qrd. 

96 

288- 

864 

-21,24 

99,9 

0,75 

24,81 

99,25 

-60,1 

106 

317 

950 

-20,78 

23,9 

0,84 

16,41 

99,6 

-60,1 

115 

346 

1037 

-20,43 

17,9 

0,91 

9,43 

Ş9.09 

-72,1 

125 

374 

1123 

-20,19 

11,9 

0,96 

4,28 

99,04 

-78,1 

134 

403 

1210 

-20,05 

6 

0,99 

1,08 

99,01 

-84 

144 

432 - 

1296 

-20 

0 

1 

0 

99 

-90 

154 

461 

1334 

-20,05 

-6 

0,99 

1,08 

99,01 

264 

163 

490 

146S 

-20,19 

-11,9 

0,96 

4,28 

99,04 

258,1 

173 

518 

■1555 

-20,43 

.-17,9 

0,91 

9,46 

99,09 

252,1 

182 

547 

1642 

-20,78 

-23,9 

0,84 

16,41 

246,1 


192 

576 

1728 

-21,24 

-29,9 

0,75 

24,81 

99,25 

240,1 


Tabelul 2. Dimensiuni (substrat - sticlotextolit) 



Coef, 









— ! 

h 

cuplaj S 


W 



1 (mm) 


- Wo J 

mm 

dB 

mm 


mm 


144 MHz 

432 

MHz 

1296 MHz mm V?! 


20 

1,2. 

.1,3 

3,2. 

.3,4 

248...2B2 

83. 

.87 

2S...29 




24 

3,2 


3,3. 

.3,5 

245...260 

82. 

.87 

27...29 



. 1,6 

25 

3,8. 

.3,9 

3,3. 

.3,5 

24S...259 

82. 

.86 

2T...29 

3,5. 

.3,7 


27 

5,2. 

.5,6 

5,4. 

.3,6 

244...25S 

81. 

.86 

27...2S 




30 

3,1. 

.3,6 

3,4. 

.3,6 

242...2S7 

81. 

.86 

27...2S 




20 

1.5 


4,1. 

.4,3 

“24013“ 

83; 

IST 

28...2S 




24 

3,9. 

.4 

4,2. 

.4,4 

245...260 

82. 

.87 

27.„.29 



2 

25 

4,7. 

..4,9 

4,2.. 

.4,4 

24S...259 

82. 

.86 

27...S9 

4,4. 

.4,6 


27 

6,6. 

„7 

4,2.. 

:4,s 

244...258 

81. 

.80 

27..J29 




30 

10,4.. 

,.10,9 

4,3.. 

.4,5 

242..,257 

81. 

.86 

27.,.29 




20 

2,2., 

,.2,3 

6,6.. 

.7 

248...26S 

83. 

.88 

2S...29 




24 

6,2.. 

,.6,5 

6,8.. 

.7,2 

246...260 

82. 

,87 

27...29 



3,2 

25 

7,6.. 

,.7,3 

6,8.. 

.7,2 

245...260 

82. 

.87 

27...20 

7,1., 

..7,5 


27 

10 , 8 ., 

,.11,2 

6,9.. 

.7,3 

244...2S8 

81. 

.86 

27...29 




30 

16,8., 

.17,7 

6,9.. 

.7,3 

242...2S7 

81. 

,36 

27...29 




în tabelul 3 este dată comportarea cu frecvenţa a unui 
cuptor direcţional de 30 dB, cu Z c =50O. Se observă că tntr-o 


bandă de frecvenţă de o octavă variaţia relativă a 
coeficientului de cuplaj în putere nu depăşeşte 25%. 

în ce priveşte realizarea constructivă» o soluţie pentru 
trecerea coaxial-microstrip este folosirea conectorului coaxial 
3NC tip fişă, fixat pe plata micrpstrsp cu ajutorul piesei din 
fig.4. . * 

ing.Livii! ÂMDRON - Ploieşti 




Deşi osciloscoape!© curente dispun de un domeniu ai tensiunii de 
intrare de cel puţin 200V, măsurătorile tensiunilor înalte rămân totuşi 
problematice, mai ales în cazul unui potenţial de referinţă ridicat întrucât 
toate osciloscoapele uzuala corespund clasei de protecţie !, carcasa, 
şasiul şi masa sondei sunt legate la nul de protecţie al reţelei La 
măsurarea circuitelor fără separare de reţea, dacă se înlătură conductorul 
de protecţie pentru evitarea ursul curent parazit prin .acesta».se ajunge într- 
o situaţie periculoasă. Utilizarea unui transformator de protecţie cu clasa 
de protecţie II nu rezolvă, de asemenea, toate problemele. Potenţialul 'de 
referinţă al circuitului măsurat tot ajunge la carcasa (şi masaj 
osciloscopului şi dacă depăşeşte 42V devine periculos pentru utilizator. In 
afara problemei siguranţei în exploatare, mai apare şi încărcarea 
capacitivă a punctului măsurat, fa aceste măsurări flotanta. 

Schema prezentată în figura J pentru c sondă diferenţială rezolvă pro¬ 
blema măsurării flotante, cu- următoarele performanţei 

1. atenuare: 100:1 sau 10:1 

2. Rj n =* 2 Mohm 

' 3. Cj n < 2,5 pF (fără cablu de măsură) 

4. Uj n (diferenţial): 450 VDC şi de vârf AC 

5, Uj n (mod comun): 7Q0V vârf/500V efectiv 

8. Banda de frecvenţă: "20 MHz (100:1), 10 MHz (10:1) 

7. Atenuarea de mod comun: - până ia 100 KHz: 80 dB 

- până la 1 MHz: 60 dB 

- până îa 10 MHz: 4G dB 

8. Eroare: maxim 0,6% (100:1) 

Elementul de bază ai schemei îi reprezintă circuitul integrat AD830AN 
(Analog Devices), amplificator diferenţia! video de precizie cu posibilitatea 
reglării comode a offsetuluî (P2/R8/RŞ. 

Reţelele de compensare de !a intrare necesită, pentru R1 ... R7 
toleranţe de 0,1%. Pentru obţinerea unei atenuări de mod comun cât mai 
ridicate t şi pentru compensarea în frecvenţă sunt prevăzute PI, G4, C8. 
Atenuarea pe intrare de 200 este compensată de amplificarea cu 2 a 
primului etaj, pentru asigurarea unui domeniu mai mare de variaţie a 
semnalului. Comutarea atenuării 100:1/1 0:1 se face cu SI. 

Al doilea etaj de amplificare (AD 844) este un operaţional foarte rapid 
(2000V/|iS) cu o bandă de 60 MHz la amplificare de -1, protejat total la 
scurcircuit pe ieşire şi cu o adaptare la 50 Ohm prin R15 (pentru cablu! 
coaxial). 

Constructiv, în aceeaşi cutie se compartimentează pentru ecranare cu 
tablă cositorită 4 zone: cele 2 reţele de compensare separat, cele 2 ampli¬ 


ficatoare împre¬ 
ună şi circuitul 
de alimentare. 

PI, P2, SI, 

C4, C8, Dl vor fi 
accesibile prin 
carcasă» 
cablurile de m㬠
sură vor avea 
circa 30 cm, 
cablu! coaxial 
cea 50...6G cm. 

Reglarea 
sondei presu¬ 
pune - urm㬠
toarele etape: 

1. Se pune 
SI pe poziţia 
10:1, se alimen¬ 
tează sonda şi 
se aşteaptă cca 
15 minute până 
ia atingerea tem¬ 
peraturii de lu¬ 
cru, Se reglează 
offsetul din P2 
cu intrările le¬ 
gate între ele şi 
la masă astfel încât la ieşire un mslivolmetru să indice 0 mV. 

2. Se reglează atenuarea de mod comun din PI cu intrările legate Intre 
ele şi la o tensiune continuă, astfel încât la ieşire milivolîmetru! să indice 0 
mV. 

3. Se reglează fin compensarea în frecvenţă din C4, respectiv C8 cu 
intrările conectate pe rând la un semnal dreptunghiular de 1 KHz faţă de 
masă» astfel încât la ieşirea semnalul să no fie deformat 

4. Se reglează atenuarea de mod comun ia frecvenţe mari din 04» GS 
cu intrările legate între ele şi la o tensiune sinusoidală de 1 MHz astfel 
încât să se obţină un minim pe ieşire. 

Din ELEKTOR 5/94 
Trad. ing. M.U. 



TEHNIUM 8-9/95 


15 








SERVICE RADIO - TV 


ntaw 


1 


Cinescoapele, îndeosebi cele color, trebuie să fie exploatate cu 
ns - ate, deo ce ur regim eo-ec ş* cos o Ic .it-aza 
obţinerea unei Imagini de înaltă calitate şl, de asemenea. Intr-o mare 
: e .. unei durate mari de serviciu. La majoritatea electrozilor 
cinescopuiui, tensiunea se aplică de Sa circuîteîe şî etajele televizorului,, al 
căror regim este stabilizat. Totuşi, tensiunea şi curentul de filament ai 
caioziior, care au un rol nu mai'puţin important decât alte circuite ale 
cinescopuiui,. nu sunt stabilizate. De aceea, variaţiile tensiunii reţelei de 
alimentare au drept consecinţă modificarea proprietăţilor emisive ale 
oatoduiui şi, prin urmare, schimbarea calităţii Imaginii. 

Afară de aceasta, durata de funcţionare a cinescopuiui este 
determinată de însăşi longevitatea catoduiui. 

Micşoarea duratei de funcţionare a acestuia poate fi cauzată de 



deteriorarea filamentului pe timpul saltului de curent, la pornirea 
televizorului,, deoarece, pe durata câtorva secunde, valoara curentului de 
filament creşte considerabil faţă de cea nominală, (cauza: rezistenţa 
filamentului rece este mult mai mică decât a celui încălzit). Pe de altă 
parte, datorită încălzirii rapide, catodul, în interiorul mateialului său, poate 
căpăta deformări mecanice care conduc la fisurarea şi scuturarea stratului 
activ a! suprafeţei sale. Particule din stratul activ al catoduiui se depun pe 
izolatoarele tunurilor electronice şi pot fi o cauză de apariţie a 
scurtcircuitelor între electrozi. Se prezintă (vezi figura) un dispozitiv simplu 
de stabilizare şi optimizare a regimului temic al catoduiui cinescopuiui, în 
diferite etape ale funcţionării sale, şi care elimină salturile de curent în 
filamentul catoduiui pe timpul pornirii televizorului. Este un stabilizator 
reglabil cu creştere lină-a tensiunii, care se aplică la filamentul catoduiui 
cinescopuiui şi cu întârziere a aplicării tensiunii înalte la anod, egală cu 
timpul necesar încălzirii complete a catoduiui (circa 2 minute). 
Stabilizatorul'este realizat cu circuitul integrat C.1.1. La pornirea 
televizorului tensiunea redresată de diodele D1-D4 se aplică la terminalele 
15 şi 8 ale circuitului integrat. Tensiunea stabilizată obţinută între 
terminalele 13 şî 8 ale C.i. se aplică, prin rezistorui R1 şi înfăşurarea 
releului K1, la filamentul cinescopuiui. Rezistorui R1 are roiu* de traductor 
- iimiîator de curent. Valoarea rezistenţei rezistorului R1, indicată în 
schemă, corespunde funcţionării IV cu cinescopul 61LK3Ţ pentru 
tensiunea de 13V la intrarea C.î. Pentru fiecare cinescop rezistenţa 
rezistorului'R1 influenţează esenţial funcţionarea acestuia. 

Durata de serviciu a cinescopuiui depinde, în primul rând, de 
durabilitatea catoduiui, iar aceasta, ia rândul său, de regimul termic creat 
de filament. Fluctuaţiile temperaturii de încălzire se calculează cu ajutorul 
/formulei: 

Ri - [1,25 - 0,5!f - 0,023 (U| - Uf)] if, unde if este curentul maxim 
admisibil de filament; Uj - tensiunea la intrare (între, terminalei^ .15 şi 8) ale . 
C.I.; Uf - tensiunea necesară pentru funcţionarea normală a filamentului 
cinescopuiui. 

Totuşi, având în vedere că coeficientul de stabilizare al C.I. tip 
K142FM3 nu este mai mic de 0,25, tensiunea Ia ieşirea C.I. stăbilită cu 
ajutorul rezistorului ajustabil R2 nu se modifică practic în procesul de 
exploatare şi, prin urmare, curentul nu va depăşi valoarea impusă. în 
această situaţie, rezistorui R1 poate fi exclus cu ajutorul unui strap, iar 
terminalul 2 a! C.I. poate fi lăsat liber. Creşterea lină a tensiunii îa ieşirea 
dispozitivului în momentul pornirii televizorului, este asigurată jde.. 
condensatoarele C3 şFC5 aflate în circuitele de corecţie şi de reacţie ale 
C.L în scopul eliminării influenţei conductoarelor de legătură asupra 
parametrilor dinamici ai stabilizatorului, este necesar ea rezistoareie 
divizorului R2, R3 din circuitul de reacţie şi condensatorul' C4 să fie 
dispuse cât mai aproape de sarcină. Pe măsură ce condensatoare C3 şi 
C5 se încarcă, la ieşirea C.I. apare o tensiune-care creşte până la 


valoarea necesară. După pornirea T 1 

filament, pentru-valorile indicate în schemă ale componentelor, cresc lelafl 
zero până la valorile impuse de rezistorui R2, pe o durată de circa 1% 
minute, asigurându-se ps deplin cerinţele de încălzire fină a catoduiui. 

■ înfăşurare releului do curent K1 este astfel calculată ca atirîgându4ei 
valoarea nominală a curentului de rltemeH * * se cetea ::■* r :-v K1.11 
aflate în circuitul de alimentare al modulului de sincronizare a! televizorului 
ULPŢTi-61 -I! (ORIZONT-736). 

Pentru ca înalta tensiune să se aplice la anodu! cinescopuiui, numai 1 
după încălzirea completă a catoduiui, este necesar să se conecteze T 
conecteze condensatorul K50-8 de 2000 jxF/50V în paralel sau în locul | 
condensatorului C96 din placa colectorului televizorului. 

Pe placa amplificatorului final a! canalului de luminozitate trebuie I 
înlocuit condensatorul C9 de Q.04 uF cu un condensator cu oxid având 1 
capacitatea de 50... 100 pF, tensiunea de 50 V şi un curent de fugă cât | 
mai mic. Condensatoarele C1-C3, C5-K50-0, precum şi C2, C3, C5 este | 
de dorit sâ aibă curenţi de fugă cât mai mici. Condensatorul C4 trebuie să 
fie ceramic şi să aibă capacitatea de 0,047...0,1 pF. Diodele D1-D4 sunt 1 
de tipul KŢ02, KŢ05 sau KD202. Rezistorui R1 se confecţionează din 
sârmă de NiGr cu diametrul de 0,6 mm şi lungimea de 21,6 cm obţinându- 
se o spiral^ fără carcasă. Rezistenţa unui conductor din NiGr este 
aproximativ 0,032 Q/cm. 

Releu! Kt se confecţionează cu mijloace proprii. 

Se bobinează două straturi de conductor PEV-1 (conductor de cupru 
emailat cu email de viniflex) cu diametrul de 0,29...0,35 mm. Pragul precis 
de cuplare a releului se obţine experimenta! mărind sau micşorând 
numărul de spire a! înfăşurării. în locul releului de curent K1 se poate 
folosi (aşa cum se arată cu linie întreruptă în schemă) un releu de 
tensiune, de exemplu RES-9 (cod RS4 524 202) care cuplează când 
tensiunea pe înfăşurarea sa atinge 5,5 V, Pentru stabilirea mai precisă a 
praguiui de cuplare a acestui releu, în serie cu înfăşurarea sa, este 
necesar să se conecteze un rezistor ajustabil având rezistenţa de 10 Q şi 
puterea nu mai mică de 1 W. Pentru alimentarea dispozitivului, pe 
transformatorul de reţea al televizorului se bobinează o înfăşurare 
suplimentară, realizată cu conductor PEV-1 de diametrul 0,74...0,8 mm, 
deasupra înfăşurării existente, pe orice jumătate de conductă magnetică, 
înfăşurarea conţine 19-21 spire, iar tensiunea alternativă pe aceasta este 
de 13...14,5 V. 

Numărul de spire al înfăşurării suplimentare este calculat pentru 
transformatoarele televizoarelor ULPŢT-59/61-H, ULPŢT-6T-H. Pentru alte 
televizoare numărul de spire trebuie recalculat sau determinat 
experimental. 

în locul. C.î. tip K142FN3 se poate utiliza C.L de tip K142FN4 sau 
K142FN1, acesta din urmă prevăzut în serie cu un etaj de putere la Ieşire 
care trebuie să suporte un curent de sarcina nu mai mic de 1 A. Reglajul 
dispozitivului începe cu stabilirea tensiunii necesare Sa ieşirea 
stabilizatorului. Pentru aceasta, se deconectează filamentul cinescopuiui, 
şi condensatorul C3 şi, în locul condensatorului C5. se introduce alt 
condensator având capacitatea de 0,1 fxF. 

. La ieşirea C.i. se conectează un voi metru de c.c. şi, -cu ajutorul 
rezistorului ajustabil R2, se obţine tensiunea necesară pentru funcţionarea 
filamentului. Pentru un cinescop nou, aceasta poate egală cu $,7 V. în 
procesul de exploatare, dacă este necesar, această tensiune poate fi' 
mărită. 

Apoi, se conectează ieşirea stabilizatorului la filamentul cinescopuiui şi 
condensatoarele G3 şi C5 (având capacitatea indicată în schemă) după 
care se cuplează alimentarea. Se stabileşte după indicaţia voltmetrului,- 
durata creşterii tensiunii şi valoarea acesteia corespunzătoare cuplării 
.releului K1 (în momentul cuplării sale se aude un fâşâit). Apoi, se 
stabileşte numărul de spire al înfăşurării reieuiui K1 astfel încât contactele 
sale să nu se închidă înainte de 2...3 secunde până la terminarea creşterii 
tensiunii.' în timpul reglajului, butonul de reglare~a luminozităţii se 
■stabileşte în poziţia de mijloc, astfel ca să se asigure luminozitatea 
normală a imaginii. 

Dacă, după 3...4 minute de funcţionare a televizorului, luminozitatea 
*este'Insuficientă; este necesar să se mărească tensiunea ia ieşirea 
dispozitivului acţionând asupra rezistorului ajustabil, R2, filamentul fiind 
deconectat, şi din nou să se regleze funcţionarea releului de curent pentru 
regimul dat. 

RADIO i/1992 
Trad, şi prelucrare de sng. Fany E. Standu 


TEHM1UM 8-8/93 







SERVICE RADIO - TV 


JâJj C - . m* 




-es. 2 ' ii 


La cererea insistentă a cititorilor revistei noastre, vom căuta să publicăm cât mai muife scheme 4b 
principiu referitoare Ia aparatura electronică de uz casnic, pentru a facilita întreţinerea şi eventuala 
reparare o ac e ;e ^ n numărul de faţă publicăm cinci astfel de scheme: două scheme de caSetofoane 
miniatură tip “Walk-man” şi trei scheme de v radiocasetofoane portabile, toate referitoare la tipuri de 
produse importate în România 


CASETOFON WALK-MAN “LEVSS” - MONO 





















TEHNIUM 8-9/95 













































































ELECTRONICA AUTO 


Dispozitivul prezentat este un sistem de alarmă conceput spre a fi închis, -după intrau 
utilizat pe,autoturismele dotate cu baterie de.acumulatori -de 12V. Sistemul îndeplinit de MK - c 
intră în funcţiune ta forţarea uşilor» lovituri puternice In caroserie sau 

geamuri şi ia înclinarea maşinii peste un anumit unghi - încercări de f~: “ --~ 

scoaîere a roţilor. - j I— 

După cum se vede în schema bloc din figura 4, sistemul este compus j i j v 

din trei blocuri interconectate: j Rîî ţ] 

- blocul principal, notat în schemă ou “Re! 1” şi detaliat în figura 1, este 1 ( f-IM— 

un dublu temporizator cu rolul de a asigura Intervalul de timp necesar j j(*) 

---—-- -~ :i intrării/ieşirii îrs/din 

+ _JL-____ , ] maşină, precum şi 

__~T ŢL»-__ ~1 r _j întreruperea alarmei la 

I r-Li—,![ | j-i—-— s II 1 minut de fa încetarea 

| «FPjW Jyj cauzei ce a produs-o. 

L£0 I LJ Iov 82 r i I • oy,{ . IJJ - blocul de execuţie, 

1 i. .r ~T i LZ—I r “Re! 2"* - detaliat în 

oiiioaios rtx—i figura 2 •• conţine un 

k i 1,1_l B3 Hi'c.(2li rnultivibrator ce 

uL-ar-'Jf Vp - | ra ov A \ acţionează, cu o 

f cr'o-i I f | frecvenţă de cea 2 Hz, 

1 • x , i. j_ -■*-. I claxonul. 

I—-----_J - - blocul de 

comandă “Mic” - schema electrică din figura 3 - conţine un microfon urmat 
de un" amplificator selectiv, atât ca frecvenţă, cât şi d.p.d.v. al amplitudinii 
semnalului. Blocul detectează loviturile, puternice în geamuri sau 
caroserie. 

Schema bloc mai conţine: 

- contactactele K t „ K2, .... K4 - reprezintă contactele existente ia uşi, 


în conducţie, prin scurtcircuitarea lui 0 
îe determină 3 sil laţle dentlcâ celei existe 


punerea sum tensiune a montajului. JH 

13 intră în conducţie imediat după conectarea bazei Iu 7d : a mas J 
printr-una din diodele Dl ...D3. Condensatorul C2 se încarcă ■ • ^ repet™ 
prin T4 şi R5, ia +12V şi cont nuă să asigur î polar ,'a<eo baze, te 
blocarea lui T4 t un timo determina' jr vvc'm«* > . 4.3 $i 49 

poîenţiometruluî P2. St . ------—- -— ■ “ 9 

asigură astfe 9 

acţionarea temporizaţi jc—--—- > 9 

a-lui Ral 1 în condiţii!* pi 2 U- f 44— V +J| 

1 n care este îi x*" " " ‘ "’"” î ■ I M _ 1 I 

conducţie " — , -p — Jl I 

Stocul Rel2 este in j u . j r | u j_ • J uij I 

fapt un rnultivibrator |*-| j || “P-i | t \ 1 

tipic, ce comandă printr* S* 1 

un tranzistor de putere Şl j . i 

medie T7, elementul de 1 SjjjTQ | 

execuţie, în cazul nostru yf jp jdfaHF ti 2 

Re! 2. Funcţionarea sa 1 o^- ^Or 

este descrisă în orice gj IJ CZ3S5U 

manual de electronică ş j <■ R jjyf • _ r -, c 1 

cine doreşte o poate ■—* ' ^ 

studia de acolo. I " ' , |IM 

Blocul Mic se re 

marcă prin valoarea redusă a condensatorului de Intrare C8 fi nF), 
precum şi prin modul de polarizare a! microfonului condensator, funcţie 
executată de R11 prin R13. Se produce în acest fel un reglaj automat al 
amplificării, obţînându-se un răspuns liniar al modulului ia sunete având 
intensităţi diferite. Pragul de intrare în funcţiune al alarmei se stabileşte din 
P3. Este de notat rolul pe care diodele D1...D3 îl au pentru acest modul: 
împiedică punerea ia masă a iui B3 (scurtcircuitarea CE la TIO) şi 
împiedică, de asemenea ca becurile de plafonieră comandate de K1...K4 
să fie aprinse prin TI 0. 

DETALII DE MONTAJ: Sistemul'se reafîzeăză pe două cablaje 
distincte. Unui conţine blocurile Ret 1 şi Re! 2 şi este prezentat în figura 5, 
văzut dinspre partea cablată. Cel de al doilea cablaj conţine modulul Mic 
ce.se lipeşte direct'pe bornele microfonului, datorită faptului că are 

_- .. dimensiuni extrem da reduse. 

’ ? -r- noiCdf ca acest bloc să-fie 

m QwŞjPjj*r** ÎL r . n plasat n partea centrală a 
Sf- v . îşj?.Jo—c- ] |ff wCi - P'aton ,( ji naş'iis " t acae«s + â 

VO posibilitatea, spre a fi în măsură 
...''.* să capteze sunetele din-toată 


suplimentate eventual cu alte două contacte la portbagaj şi capota motor, 
interconectarea cu modulul “Rei T s se va face prinir-o diodă IN4148. 

- contactul notat cu P este un pendul realizat fie dinîr-un volant.de 
casetofon ieşit din uz - construcţie ce dă mari bătăi de cap la parcarea cu 
o roată pe trotuar - fie dintr-un fragment de lamă de ras, aşa cum este 
descris în (2). 

- microcontactul “MK” este un subansamblu extrem de important în 

.....-... realizarea sistemului: de 

■- - - r -j-—X funcţionarea sa depinde 

m in I’ I rri s |1 ! existenţa temporizării la 

y_y R8 R9 0 R,0 y intrarea în maşină. în caz- 

Lv I c s —(0‘" contrar alarma intră în 

Ly ^ ] : funcţiune concomitent cu 

i3 1 Ts _ TĂ I_ l 1 5v q deschiderea uşilor.. 

rente MK trebuie să fie un microcontact în tub de sticlă, de tip releu “reecf, 
plasat în apropierea uşii din stânga faţă, pe unde se intră de obicei în 
maşină. De exemplu MK poate fi plasat în oglinda laterală stânga, sau sub 
coiţui parbrizului şi va fi acţionat de un-mic magnet. Microcontactul'mai 
poate fi înlocuit de un dispozitiv de telecomandă monocanal - fie cu unde 
radio, ultrasunete sau lumină IR modulată, fie de un senzor “touch” - 
variantă nerecomandată. 

Comutatorul K este ce! care conectează şi deconectează sistemul. Va 
fi deci plasat într-un loc ferit de acţionări întâmplătoare, în nici un caz în 
apropierea* LED-uiui LED 1. In cazul In care autoturismul posedă închidere 
centralizată, K poate fi înlocuit cu un releu cu automenţinere, acţionat 
concomitent cu închiderea uşilor. Este indicat ca oprirea sistemului să se 
facă manual, printr-un microcontact ce va întrerupe alimentarea releului. 

FUNCŢIONARE: Blocul “Re! 1”: La conectarea sub tensiune, releu! 
Rel 1 rămâne în repaus până la deschiderea simultană a tranzistorilor T2 
şi 13. T2 comandat de TI (cu care formează un Darlington) deschide la 
atingerea unei tensiuni suficient de ridicate pe CI. Timpul de încărcare al 
lui Ci este determinat de valoarea lui PI. ATENŢIE: după stabilirea 
valorilor exacte, potenţiometrii vor fi înlocuiţi cu rezistenţe fixe! T2 poate fi 


Realizat cu componente de calitate, plantate corect,, montajul 
funcţionează imediat, fără a crea, probleme. Reglajele celor două 
temporizări se fac “pe masă”, după stabilirea timpilor respectivi. PI şi P2 
vor fi înlocuiţi cu rezistenţe fixe. Reglajul sensibilităţii microfonului 'se va 
face după instalarea pe maşină şi se’va urmări ca TIO să deschidă doar la 
lovitura caroseriei sau geamurilor evitându-se astfel alarmele false. 

Construit de mine în mai multe variante» sistemul funcţionează de ccă 
3 ani pe maşini cu închidere centralizată şi fără, singura,, problemă fiind 
construcţia pendulului ce determină înclinarea autoturismului. 
COMPONENTE: 

R1 = 1 K; R2, R4, R11 = 15 K; R3. R7, R10 = 3 K; R5, R8 = 5000; R8, 
R9 = 47 K; R12 = 800 K; R13 = 1,5 K; R14 = 200 K; R15 * 2 K; R16 = 5 K; 
PI, P2 = 250 K; P3 = 5 K: CI = 220 F; 02 = 500 F; C3. C9, CIO-. 0,22 f; 
C4, Ci 1, C7 = 100 F; C5, G6 = 33 F; C8 - 1 nF; TI, T'5, 16.18,13, TI 0 = 
SC 171; 14 = BC 177; T2,13,13,17 - BD 135 Dl, D2, 03 = 1N4148 
Rel 1 şi Rel 2 - relee tip bloc lumină “Dada” 

MK = microcontact tip releu “reed” 

LEQJ = MDE 1531R - LED roşu rectangular 
BIBLIOGRAFIE: Colecţia revistei TEHNIUM 
1 Boghiţoiu - “Construcţii electronice pentru tinerii amatori” 

Sorin TOMÂ 


20 


TEHNIUM 8-9/95 








TEHNIUM AI! 


’ ’ - î 

: flli'ft a /.Ţdteâa V ,a ; 4 |ff; a ap a 


Larga răspândire a circuitelor integrate, ieftinătatea şi audloirscvenţâ, în rlsimăm v * . ,• ' ^ , ap 

fiabilitatea lor, face posibilă reaiizărea multor-tipuri de circuite automatizări. în reprezentarea acestor amplificatoare se zr'Mtă 
electronice în construcţie de __ • _ - ___,_bornele ele' alimentare, 


amator.. De pildă circuitul ■ â 7 / 7 s D Jli a M, 

. integrat denumit “741" cu *** ' + ' 

felurite prefixe, e un n 7 6 -5 ?4 

amplificator operaţional cu 

foiosîre universală în j { Al |U î L 

audlofrecvenţă. în figură, se J"* I 

poate vedea felul cum e . TWTrtra® T®T 

prezentat în- diferite ferme __ 12 3 4 *" 1 

de capsule, indiferent de 

formă, se poate folosi orice asemenea circuit. Pentru prezentarea 
montajelor care urmează cu circuit 741 - s-a figurat forma de 
capsulă IVSP-48, cu 8 pini, din care doar cinci sunt utilizabili. In 
capsula To-116 pinii 3 şi 9 trebuie reuniţi printr-un condensator de 
100 pF pentru compensare frecvenţă- (ia montajele mai simple nu 


pAm-J37M-MAA501-SFC 37A1-X7A1 SliSS'»» 

£ 7 6 -5 f 4 13 1 ? ji io 9 8 1 j-jo + I cinci conexiuni .sau şi 

• 'grîjJ^ j mai simplu, numai 
JV I ?| intrările şi ieşirea, 

I * ^ Intrarea notată cu 

3 ^<v ^5 roinus • arată câ 

:■ 4 3 6^7 _ — 4 polaritatea semnalului 

la ieşire este inversă 
decât a semnalului prezentat pe intrarea notată cu minus. Intrarea 
notată cu plus, arată faptul că semnalul de la intrare şi cel de ia 
ieşire au acelaşi sens de polaritate. In ceea ce priveşte impedanţa 
de intrare, este determinată de valoarea rezistoarelor din circuit, în 
goi depăşeşte valoarea de 2 Megohmi. Funcţie de amplificarea 
limitată prin bucla de reacţie negativă, banda de frecvenţă e cu 
' atât mai largă cu cât amplificarea e mai mică. Acestea sunt un 
minim de noţiuni care trebuie ştiute, restul se va asimila pe 
măsura iucruip cu circuite integrate, miracole ale tehnicii actuale 
şi vor apare şi puzderia de noţiuni noi, din cărţile de specialitate. 
Cum e şi normal, în orice tehnică, oricare ar fi ea. 

în figura B, se arată schema de principiu a montajului unui 
corector - preampiificator, Ca la orice montaj de audiofrecvenţă cu 
741 , alimentarea asimetrică e asigurată de divizorul R3 şi R.4 S cu 
valori perfect egale. Se poate porni şi de la 10 + 10 kiloohmi (cu 
scăderea impedenţei de intrare totuşi la o valoare acceptabilă). 
Circuitele de corecţie RC, pot fi montate şi comutabile cu ajutorul 
unui comutator rotativ sau cu giisieră. Sau, mai simplu, se 
montează pe placa de montaj numai tipul de circuit de corecţie 
tipic scopului propus - de exemplu pentru corecţie curbă redare 
disc. Circuitul RC respectiv se montează bineînţeles între 
puncteie D şi E. Cazul rezîstorului R 9 - notat cu steluţă - e cu 
toiul diferit. Valoarea rezisîorului de 1 Megohrn, limitează 
amplificarea la un câştig de circa +80 decibeli - mai mult decât 
suficient pentru orice tip de microfon dinamic. înlocuirea cu un 
rezistor de 100 kiloohmi, reduce amplificarea la circa 40 dB. Un 
rezistor de 10' kiloohmi, oferă numai + 20 dB amplificare, pentru 
semna! de la detecţie, de la tuner. Dar o simplă conexiune în scurt 
circuit în loc de R9? Amplificarea e redusă la unitate, e nulă: - 
Tensiunea de alimentare a montajului? Optimă 12 Volţi, consum 
sub 1 mA. Conexiunile de intrare şi ieşire obligatoriu ecranate. 
Montajul de preampiificator corector prezentat anterior, cu 





p f— 


\A=Q RIAA 
j B= OI redare 
j C=iQ saufFj 


e necesar să se monteze). Capsula To-99 arată ca un tranzistor- 
pălăriuţă, cu opt sârme. Ca în toate cazurile capsulelor prezentate, 
numerotarea se consideră- ca la reprezentarea tuturor circuitelor 
integrate- văzută de sus, deasupra circuitului integrat. Deci, se pot 
folosi orice circuite integrate 741 indiferent de formatul capsulei, 
făcând conectarea referitor 3a capsula MP-48. Caracteristicile C.L 
tip 741 poî fi găsite în orice catalog de specialitate; dar se 
subliniază faptul că funcţionarea corectă garantată se află îa 
temperaturi între 0°C şi +70°C. Puterea maximă disipată pe cip nu 
trebuie să depăşească 500 miliwaţi. Tensiunea de alimentare 
simetrică minimă ± 2 volţi, maximă ± 18 volţi. 

Tensiune de alimentare asimetrică- pinul 4 ia masă, 
pinul 3 alimentat prin divizor rezistiv cu jumătate din 
tensiunea de 'alimentare' - tensiune minimă 4 Volţi, 
tensiune maximă care nu trebuie depăşită 36 Volţi. 

Există de asemenea capsule în care se află câte 
două cipuri de tip 74 1 . Bineînţeles au altă denumire 
şi' alte conexiuni. Cum de„ asemenea există 
amplificatoare operaţionale cu zgomot foarte redus, 
care nu' prezintă prea mult interes pentru amatorii 
care nu fac din snobism principala calitate a lor. g 

Amplificatoarele operaţionale au o amplificare totală l2L_ 

de ppste 200 000 ori, care trebuie redusă ia o valoare rezonabilă 
, pentru scopul, de amplificare prepus, printr-un circuit de reacţie' 
negativă, circuit în care se pot include elemente de corecţie RC, 
care produc modificarea curbei de răspuns conform scopului 
propus. Deci, pe scurt, amplificatoarele operaţionale sunt nişte 
circuite integrate, de mică putere, amplificatoare de bandă foarte 
largă, începând de la curent continuu, cu aplicaţii universale în 


© @|â 

® @ 0 - 







tranzistoare, arată felul cum trebuie; conte 
tablă de fier, care convine şi acestui scop. în 
cum se utilizează plăcuţa - modul, pe 
nedesenată, se poate plasa fie canalul 2 p« 
montaj echivalent sau de ait gen. E destul loc 


iată o cutiuţă din 
ira C se arată felul 


TEHNiUM 8-9/95 


21 












TEHNIUM ATELIER 


Pentru o audiţie de calitate, după gustul ascultătorului, se poate 

adăuga unui lanţ de redare audio, un corector de curbă de 



răspuns, care poate sublinia sau poate atenua başH sal 
frecvenţele înalte. Un asemenea corector, care utilizează 5jou| 
potenţiometre cu variaţie liniară a valorii, fie rotative, fie rectilinii,! 
uşor de realizat prin folosirea unui circuit integrat, a u/iufl 
amplificator operaţional 741, care a fost descris într-un articol 
anterior. Valorile poîenţiometriior, indiferent de construţie şi formaţi 
pot fi în limitele 20 kiioohmi ... 100 kiloohmi. Piesele utilizate, îni 
preajma valorilor indicate în schemă. Intrarea 12 oferă o oarecare 
amplificare. Se poate renunţa la condensatorul aferent - divizoru 
rezistiv rămâne conecsat pentru alimentare asimetrică. Conectarea! 
sursei de audiofrecvenţă la borna I 1 dă corecţie de ± 16 dB la 30| 
şi 16 000 Hz. Corecţia se face fără nici un câştig sau pierdere d*" 

amplificare, fără probleme. Acesta se poate monta pe o plăcui 

similară montajului de preamplificator corector, poîenţiometrelel 

fixându-se pe o ramă de tablă de fier, în mod rigid, piesel6| 

aferente corectorului Baxandail montându-se chiar 


G.D. OPRESOU1 



* ^ rj” 1 

nn 

n rm/sjt 

Bat,”1 


\ 3V j 

) 

»>d 


3B1M) 

i 


Cu acest dispozitiv putem determina traseul cablajului reţelei radio sau 
electrice prin perete. Mulţi dintre noi au simţit necesitatea unul asemenea 
aparat de detecţie care ne-ar putea informa despre existenţa reţetei fără a 
interveni prin contact direct cu sursa respectivă. Adică detectarea să aibă' 

loc la distanţă, dar 
fără legătura gal¬ 
vanică. Astfel, de¬ 
tectorul poate, fi larg 
utilizat, exploatarea 
fiind simplă şi 
absolut nepe- 
riculoasă. 

în cele ce 
urmează, spre 
atenţia cititorilor se 
prezintă schemele 
câtorva dispozitive 
de acest fel, cu 

semnalizare Suminlscentă sau acustică. 

VARIANTA 1: CU SEMNALIZARE LUMINIŞCENTĂ. Dacă vom 
analiza schema 1, vom vedea că rolul principal al detecţiei îi revine 
tranzistorului cu efect de câmp, a cărui -grilă nu este alimentată (fig. 1). 

Prin urmare, ei este 
foarte sensibil, la 
valori oricât de mici 
ale Intensităţii 
câmpului electric. 
Spre exemplu, 
lângă becul defectat 
a! unei ghirlandei, 
de ax, câmpul 
electric este maxim 
(deoarece la un 
capăt af filamentului 
rupt este potenţialul 
pământului, iar la 
celălalt potenţialul 
fazei reţelei). De aceea Sa apropierea de acest loc, a tranzistorului cu efect 
de câmp, rezistenţa joncţiuni! sursa-drenă creşte, ceea ce provoacă 
deschiderea tranzisîoarelor T2. prin urmare dioda electroluminiscentă Dl 
va ilumina. 

Tranzistoarele T2 şi T3 sunt de putere mică cu siliciu sau germaniu cu 
structura indicată şi cu un coeficient de amplificare mal mare. Dioda 
electroluminiscentă Dl poate fi de orice tip, dar putem folosi şi un vec 
miniatură cu tensiunea 1,5; 2,5 V şi curent mic. De dorit ca la montare, 
tranzistorul unipolar să se poziţioneze pe placă, orizontal, astfel încât 




borna grilei să fie situată 1 
deasupra corpului tranzis¬ 
torului. Dacă în procesul 
de ajustare se manifestă 
suprasensibilitatea dis- 


nalui grilei se scurtează.! n 
cazul când sensibilitatea 
este insuficientă la grila 
tranzistorului se lipeşte o 
spirală mică de conductor 
de cupru cu diametrul 
0,5...0,8 mm. 

VARI ANTA 2: CU 
8 EMNALI Z Â R E 
ACUSTICĂ. Os şi In cazul 
precedent, acest detector 
este’ asamblat din . trei 
tranzisîoare (1), însă bipolare (2). Câmpul electric ai reţetei provocat de 
firul ghirlandei este captat prin Intermediul antenei WA1. El se aplică -la 
baza tranzistorului 11, care îndeplineşte concomitent funcţiile de -biocmu' 
prag, amplificator şi detector al semnalului. Impulsurile curentului 
colectorului încarcă condensatorul CI. Tensiunea acestuia este necesară" 
funcţiunii generatorului de audiofrecvenţă, montat pe tranzistoarele 12 şi 
13 ce lucrează în regim de aşteptare. Generatorul este amorsat, şi 
difuzorul dă un sunet da 
Înaltă tonalitate. Odată cu [ 
dispariţia câmpului electric, 
se întrerupe semnalizarea. 

Tranzistoarele pot fi oricare ||/ 
de putere mică cu structura 
indicată în -schemă şi 
anume: 

• nprn - KT06, KT312, 

KT315, KT316, BC107 

* pnp - KT2G3, KT351, 

KT352, KT361, BC17S 

Indicatorul acustic BF1 
are rezistenţa 50-150 ohmi. 

Antena VVA1 - o fâşie de 
tablă, fixată pe partea 
laterală a corpului 
dispozitivului. Sursa de 
alimentare GB1 - elementul 

galvanic A316 sau altul analogic, cu tensiunea 1,5 V. Deoarece 
dispozitivul în regim de aşteptare consumă un curent extrem de mic, din 


“UT * 1 


7/ 

mm 


HJ 20,t 

01 

wixp*m 


HI IMS) 

L-ca 


& 



m 

Â/1JQ75 
R5 10 KJ2 ' 

ml 

s/m 




TJ KTJI56 
Ti KttWJM 


22 


TEHNIUM 8-9/95 




























































TEHNIUM LABORATOR 


tranzistorului unipolar. Ca rezultat vom căpăta acelaşi detector m|i 
simplificat 



schemă a fost scos 
întrerupătorul sursei de 
alimentare, ceea ce 
reprezintă un avantaj 
considerabil, datorită 
faptuiui că conduc¬ 
toarele de alimentare 
pot fi lipite direct la 
elementul galvanic, 
astfel efectuându-se 
un contact mai bun. 
Astfel bateria are o 

rezervă de funcţionare mai îndelungată (1-2 ani). Piesele 
dispozitivului pot fi montate pe o plăcuţă de texîolit simplu placat 
prezentat în fig.3. De regulă dispozitivul începe să funcţioneze fără o 
reglare specială. Nu este exclusă necesitatea măririi sensibilităţii iui. 
în acest caz pe corpul dispozitivului se fixează un şurub sau oricare 
alt contact metalic, conectat ia polul negativ al sursei. Atingându-se 

de el cu de¬ 
getul şi miş¬ 
când detectorul cu 
partea laterală (un¬ 
de se afla antena) 
de-a lungul firului şi 
al becurilor ghirlan¬ 
dei, vom sesiza 
momentul dispariţiei 
sunetului. 

Detector cu 
semnalizare iumi- 
nessentă impulsivă 
Schemele a 

două dispozitive de acest fel sunt prezentate în figurile 4 şi 6. Constructiv 
ele sunt identice şi tranziştoarele corespunzătoare cu aceeaşi destinaţie 
(2). Pe tranziştoarele TI şi T3 este montat generatorul 
de impulsuri, sarcina 
căruia este dioda' 
electroluminiscentă 
Dl. Tranzistorul 
unipolar T2, ca şi în 
cazurile precedente, 
dirijează funcţionarea 
schemei de sem¬ 
nalizare. 

Tranzistorii 
respectivi sunt 

interschimbabili cu: 

• KT315 oricare din familia KT312, KT315 

• KT209A din această familie cu indicii A-E 

• KT503 oricare din familia KT315, KT503, KT3102 

• K 10E oricare din această familie 
Antena WA1 - un conductor cu lungimea de 80-100 mm, bine 

izolat. în acest scop este preferabilă folosirea unei bucăţi de cablu de 
tensiune înaltă. Oricare dintre aceste dispozitive va fi de folos şi 
proprietarilor de autovehicule: rapid şi efectiv se verifică sistemul de 
aprindere. Apropiind antena dispozitivului de firele de tensiune înaltă, 
în dependenţă de iluminarea diodei electroluminiscente, vom trage 
concluzii despre circuitul unde lipseşte tensiunea înaltă, sau vom afla 
care bujie este defectată. Cablajele imprimate şi plantarea pieselor 
sunt prezentate în figura 5, respectiv 7. 

Cei mat simplu detector 

Dispozitivul cu cea mai 
simplă construcţie (3) poate fi 
realizat într-un mod rapid 
(figura 8). în acest caz 
polaritatea conectării sursei 
nu joacă un rol esenţial. Ca 
indicator este casca de telefon 
8F1 de mare rezistenţă 1600- 
2200 ohmi. Determinarea poziţiei 
cablului se face funcţie de 
intensitatea sunetului. E posibil să 
nu avem la dispoziţie o cască de telefon şi nici o sursă de alimentare. Dar 
având un ohmetru (care este indicat punctat) sau un alt aparat de măsură 
Mi instalat în acest regim, conectăm la firele acestuia sursa şi drena 


Vom utiliza tranzistor! din familia K 103, K 303. Locul ruperii firului într- 
un cablu fără ecran poate fi găsit mai uşor dacă. vom conecta toate firele, 
inclusiv cel rupt, ia potenţialul pământului iar celălalt capăt al firului rupt - 
printr-un rezistor de 1,2 ohmi cu faza reţelei. începând de la rezistor 
mişcăm tranzistorul de-a lungul firului (cablului) până la dispariţia sunetului 
în difuzor sau la devierea (creşterea) valorii rezistenţei în ohmetru. Acesta 
şi este locui ruperii firului sau a unui bec defect. 

Detector pe baza unui circuit In tegrat 

Amatorii ce preferă utilizarea circuitelor integrate (4) au şi ei 
posibilitatea de a-şs încerca iscusinţa în desăvârşirea aceluiaşi dispozitiv şi 
anume asamblând detectorul cu amplificator operaţional (AO) (figura 9). 
Principiul de funcţionare al dispozitivelor precedente, unica diferenţă că 
semnalul captat de antenă se aplică la intrarea A.O. Acest tip de C.l. este 
prevăzut pentru alimentare de la o sursă bipolară, cu tensiunea de ±15V, 


cea de telefon 8F1. Ajustarea dispozitivului se reduce !a instalarea 
nivelului “zero” la ieşirea amplificatorului (borna 6) cu ajutorul rezistorului 
R5. Antena reprezintă în sine o plăcuţă de stiliotextolit simplu placat cu 
desenul respectiv ai conductorilor (figura 10).- Conexiunile conductorilor se 
efectuează de partea opusă a cablajului în ordine alfabetică. Cablajul 
imprimat şi plantarea pieselor pe placă sunt prezentate In figura 11. 

Andrei S. CiOBANU 

N.R, Domnul Andrei CIOBANU este student în anul Iii la Facultatea de 
RaOioelectronică din Chişinău. 





însă practic pot funcţiona satisfăcător şi la tensiuni mult mai joase. 
Tensiunea se obţine de la difuzorul R6, R7. Cu comutatorul K1 dirijăm 
valoarea coeficientului de amplificare ai A.O. Sarcina amplificatorului este 





TEHNIUM 8-9/91 


23 







' * „ ~ " ^ '■ 

Nu întotdeauna este suficient ca un aparat, circ j : să < microfon), selectabile prin JP2 şi JP3 (în figură este selectat' 
reacţioneze ia fluierat sau bătut din palme, etc : : un< a 2 obnul, altfel JP2 se pune la tensiunea de alimentare k JP3 
vocală ar fi mai confortabilă, iar schema prezentată, ce se bazează corespunzător). R2, R3 şi C7 sunt prevăzute pentru cazul 
pe un circuit integrat specializat, demonstrează că acest lucru se microfoanelor cu electrat cu 2 terminale, care ele însele livrează 
poate face şi fără un calculator personal. Circuitul permite tensiunea de alimentare. Cu R4 se reglează nivelul semnalului de 

____■____ intrare. în mai multe faze de instruire/recunoaştere se poate. 

optimiza acest nivel (pentru aceasta se recomandă un casetofon). 

. Cu JP1 se poate influenţa probabilitatea de recunoaştere 
vocală: REGST la tensiunea de alimentare limitează spaţiul 1 
recunoaşterii, adică trebuie vorbit cât mai exact pentru-o 
recunoaştere corectă. Se limitează astfel probabilitatea unei 5 
recunoaşteri false. REGST ia masă, dimpotrivă, măreşte • 
probabilităţile menţionate. 

La ieşirile WD 0 până la WD4 se semnalizează codificat binar 
'■rezultatul recunoaşterii (s-au plasat LED-uri ce consumă sub 2,4 
mA curentul maxim pe ieşire). ROI semnalizează fazele de lucru: ! 
nîve; H (LED aprins) înseamnă “analiză”, nivel L înseamnă că 
analiza s-a sfârşit şi rezultatul recunoaşterii vocale este plasai la 
Ieşiri. 

Pe Intrarea STBY circuitul poate fi plasat în modul STAND BY, 
important în aplicaţiile alimentate de ia baterie, astfel că în RAM' 
datele menţionate pot fi menţinute pe baterie. 

Prin tastatura, cuplată matricial fa SI...34 şi K1...K3 se 
memorează în faza de instruire pumerele cuvintelor de recunoscut. 
După instruire tastatura, poate fi decuplată. Apăsând tasta CIR 
sunt şterse toate cuvintele memorate;.-se poate şterge doar un 
singur cuvânt, apăsând anterior lui CLR o tastă numerică. Cuvintele 
noi se învaţă (memorează) apăsând întâi o tastă numerică şi apoi 
pronunţând cuvântul în faza de recunoaştere (fără a mai necesita 
tastatura) este'suficientă pronunţarea unui cuvânt şi se va. 
semnaliza codul aferent. Lungimea unui cuvânt, este între 0,16 
secunde şi 0,96 secunde, iar rezultatul recunoaşterii apare după 
0,35s până la 0,60s. 

Esenţială în acurateţea funcţionării este operarea în medii 
sonore curate, cu microfoane adecvate şi cu pronunţări 
neechivoce şi clare. 

Ing.Msrius UNGURE4NU 
Funk Amaîeur 5/95 


recunoaşterea a zece cuvinte cu o siguranţă relativ relativ mare şi 
permite comanda unor aparate. 

Fără a intra în detalii teoretice ce ar necesita un spaţiu mai 
amplu, ne vom referi direct la schemă.. 

Circuitul TC 8860 este nucleu! schemei; el este un 
microprocesor cu un banc de filtre, convertor A/D, ROM pentru 
programul de recunoaştere a vorbirii, RAM pentru moshaie de 
cuvinte (cuvintele sau vocabulare! ce vor fi recunoscute). Pentru 
funcţionarea circuitului este necesar un cuarţ de 800 KHz (o 
aiternativă mai ieftină ar fi un rezonator ceramic). TC 8860 are 
două intrări cu nivele de semnal diferite: LINE-IN (100 mV) şi MIC 


... 

. 1 ■ 


In stabilizatorul care se prezintă (figura 1 ) tiristorul SI este baza tranzistorului TI, practic biocându-l. in consecinţă, se 
utilizat în ambele sisteme de protecţie: electronic şi blochează şi tranzistorul T2. în aceiaşi timp, dioda D3 protejează 
electromagnetic. Circuitul de protecţie electronică declanşează baza tranzistorului TI la tensiunea pozitivă din circuitul anodic al' 
atunci când curentul de sarcină creează, pe rezistoru! R4. o cădere tiristoruiui. 

de tensiune suficientă pentru deschiderea tiristoruiui, adică atunci Totuşi, sistemul de protecţie electronic nu asigură complet 
când diferenţa tensiunilor între electrodul de comandă şi caîodul tranzistorul T 2 faţă de pericolul străpungerii termice de către 
tiristoruiui, atinge valoarea, de aproximativ IV. Impulsul negativ de curentul rezidual, mai ales, dacă tranzistorul s-a încălzit în procesul 
tensiune, care apare în această situaţie, se aplică prin dioda D3 ia de funcţionare sau, dacă nu am apăsat de mult timp pe butonul Bl. 

Sistemul electromagnetic de protecţie serveşte pentru 
prevenirea străpungerii termice a tranzistorului T 2 şi declanşează 
ia câteva miiisecunde, (în funcţie de releu! electromagnetic K1 
utilizat) după deschiderea tiristoruiui SI, Releul rCI cuplează exact 
în momentul în care se deschide tiristorul Si . Contactele sale, K1.1 
conectează (prin rezistoru! R5) baza tranzistorului 12 ia, 
conductorul de minus a! sursei de alimentare, iar contactele K1.2 - 
cuplează LED-ui LI care semnalizează că protecţia a acţionat. 

După înlăturarea cauzei suprasareînei (sau, a scurtcircuitului în 
circuitele de sarcină) este suficient să se apese, pentru scurt timp 
butonul Bl , ca regimul precedent de funcţionare al blocului de 
alimentare să se restabilească, fără a deconecta dispozitivul de la 


j ţ m 

-1 M22QA 

VT! KT508A 
YBJ KAMBsş, 


VSI 

mm 


05'p,pot 


TEHNIUM 8-9/95 










I f L_ TEHNICĂ 

* reţea. La intrarea stabilizatorului s@ aplică d© Sa redresor tensiune 
/continuă de 40...44 V. Tensiunea stabilizată de Sa ieşire (0,2... 
28V) se stabileşte cu ajutorul re zistorului R2 şi se controlează cu 
voltmetru! VI. Curentul de sarcină maxim este de 2A. Piesele 
stabilizatorului se montează pe o placă din stidotextoSit placat 
(figura 2) şi pe panoul frontal al carcasei bSocului de alimentare. 
Tranzistorul regulator 12 se dispune pe radiatorul din peretele 
posterior ai aparatului. Tranzistorul KT 608 (cu literele A sau 8) 
poate fi înlocuit cu KT 815 (B, V, G), KT 817 (V, G), KT 801 (A, B), 
| iar KT 803 A cu KT 802A, KT 805 (A, B), KT 808Â, KT 819 (V, G). 
I Tiristoruf KU 202 K se poate înlocui cu KU 20IV-KU 201L, 
§. KU202V-KU202N, dioda stabilizatoare de tensiune D816B, cu 
D816V sau KS 533 (se pot conecta în serie două diode 
stabilizatoare de tensiune D815 sau D816 pe tensiunea de 
stabilizat sumă, de 28...36V. 

în locul diodei D220A (D2) se pot utiliza D219, D220, D223, 
KD102, KD 103, cu orice literă, iar în locul diodei KD105B (D3), 
KD106A, orice altă diodă cu siliciu care are curentul direct până ia 
300 mA şi tensiunea inversă nu mai mică de 50V. 

Releu! K1 este RES9 (cod RS4 524 200) sau de alt tip dacă are 
două grupe de contacte de comutare şi anclanşează la o tensiune 
nu mai mare de 30V. Rezistoru! R4 reprezintă câteva spire din 
constantan, nichelcrom sau manganină înfăşurate pe un corp de 
rezistor MLT-1 . Rezistenţa sa este determinată de valoarea 
curentului aleasă pentru cuplare, care depinde de tensiunea de 
comandă pe electrodul de comandă al tiristorului dat la care acesta 
se deschide. De exemplu, dacă se alege valoarea de 2A pentru 
curentul maxim de declanşare a sistemului, iar tiristorul se 
deschide la o tensiune a electrodului de comandă de IV, 
rezistenţa rezistoruiui R4 trebuie să fie (conform Legii lui Ohm), 
apropiată de 0,5 ohmi. Rezistenţa rezistoruiui se stabileşte mai 
precis, sub limita aleasă pentru cuplarea protecţiei astfel. La 
ieşirea stabilizatorului se cuplează, conectate în serie, un 
ampermetru şi un rezistor variabil bobinat având rezistenţa de 


MODERNĂ 

25..300., Se aplică la intrarea stabilizatorului, tensiunea 
corespunzătoare de la redresor şi, cu ajutorul rezistoruiui R2, se 
stabileşte la ieşire o tensiune de 10...15V. Apoi, cu ajutorul 
rezistoruiui variabil care îndeplineşte funcţia de echivalent al 
sarcinii, se stabileşte, urmărind indicaţia ampermetrului, valoarea 
de 2 A a curentului. Ajustând rezistenţa rezistoruiui R4 se obţine 
declanşarea sistemului de protecţie. 

în practica radioamatorului nu rareori apare înprejurarea în care 
este necesar să se protejeze nu numai stabilizatorul de tensiune 
dar şi elementele active ale montajului alimentat de acesta, faţă de 
suprasarcini de curent de valori mai mici, de exemplu 50 sau 100 
mA. în asemenea cazuri, se poate introduce în stabilizator un 
sistem de protecţie în trepte realizat, de exemplu, conform 
schemei prezentate în figura 3. Aici rezistorul R4.1 din prima 
treaptă, calculat pentru un curent de protecţie de 50 mA, este 
conectat permanent în stabilizator şi în paralel cu acesta se 
conectează, cu ajutorul comutatorului SA1, rezistoarele R4.2-R4.5 
ale celorlalte patru trepte: 100 mA, 500 mA, IA şi 2A. 

Valorile rezistenţelor rezistoarelor indicate în schemă sunt 
orientative. Acestea pot fi calculate mai precis cunoscând 
tensiunea de deschidere a tiristorului utilizat în stabilizator. 
Această tensiune se poate măsura astfel: se stabileşte cursorul 
rezistoruiui variabil R2 în poziţie limită inferioară (conform schemei) 
şi i se conectează conductorul electrodului de comandă al 
tiristorului dezlipit în prealabil de la terminalul din dreapta (conform 
schemei) al rezistoruiui R4.1. Apoi, „se cuplează alimentarea şi, 
lent se creşte, cu ajutorul rezistoruiui R2, tensiunea pe electrodul 
de comandă al tiristorului. în momentul deschiderii tiristorului 
semnalizat de LED, se măsoară cu voltmetrul această tensiune. 
Rezistoarele R4.2-R4.5 se montează direct pe contactele 
comutatorului SA1. 

RADIO 8/1992 
Ing.Fany E Stanciu 


TRANZISTOARE ECHIVALENTE 


T0SHI W 

NEC 

HITACHI 

MITSUBISHI 

MATSUSHITA 

FUJITSU 


SANYO 

g 






2SD25I 









2SD25Î 




2SD234 



2SD3SÎ 


B— 

2SD292 

. 


25D234 



2SD36S 

B 

B B 

2SD292 



2SD234 




B B 

B 

2SD292 





2SDS2S 


2SD226B 

2SDI85 

2SD292 





2SDI2I 


2SD226B 

2SDI85 

2SD292 





2SDI2I 


2SD226B 

2SDI85 

2SD292 








2SD25I 









2SD25I 







B 

B 


bbi 

bbbb 

B B 

2SCII73 , 

2SC204 


2301155 






2SCII73 

B33323B 


2SCII55 






[B 

B 

■1 

B 

mm 

WU 

—— 

\wmsm 




ZSDI81 

2SD34I 



IBS2E3B 

ITTTTM 





2SCI055 



i__ 

i 




2SCIQ3I 



























POŞTA REDACŢIEI 


(continuare din pag. 2) 

26. Călin COZMA - ORADEA. Vă felicităm pentru pasiunile 
dvs. în rest, vă sfătuim să examinaţi colecţia revistei pentru ceîe 
cerute. Nu cunoaştem firma la care vă referiţi. 

27. Ţinu BIDIUGAN. Montajele cerute ie veţi găsi în rubrica 
Atelier din revista TEHNItJM. 

28. Ciprian HORŞŞA - SIBIU. Vă sfătuim să vă abonaţi ia 
revista TEHNIUM. Vă trimitem suplimentul cerut. 

29. Nesemnat şi fără adresă (!?!). Vă sfătuim să faceţi 
abonament la revista TEHNIUM. Schemele cerute de 
televizoare cu tuburi şi hibride au apărut în catalogul 
televizoarelor din Editura Tehnică. Căutaţi şi la anticariat. 

30. Ionel PEICIU - TULCEA. Antena a fost proiectată numai 
pentru banda I şi III TV. Pentru alte tipuri de antene cercetaţi 
colecţia revistei TEHNIUM. Amplificatorul descris de dvs. este 
clasic, depinde cu ce piese e realizat şi cum e realizat. 

31. Andrei SZASZ- TOPLIŢA. Vă trimitem schema cerută. 

32. Vasiîe PINTICARU - ŢOLIŞTÎ. Regretăm că nu posedăm 
documentaţia cerută. 

33. Mihael TU DOR AN- P. NEAMŢ. Nu posedăm schema şi 
documentaţia cerută. 

34. Valentin MUREŞAN - POTĂU. Schimbarea circuitelor 
integrate aduce fireşte mari schimbări în realizare şi 
performanţe. Respectaţi tipul recomandat de autor, altfel pot 
apare şi alte surprize. 

35. Marian RÎCSOIU, elev - CRASOVA. Vă mulţumim că ne 
recomandaţi spre publicare un montaj publicat mai de mult în 
"Caleidoscop de electronică". Cunoaştem montajul şi vă 
mulţumim! 

36. Cătălin VÂR LAN - PITEŞTI. Nu posedăm documentaţia 
cerută; dar vă sfătuim să vă adresaţi şi Ministrului 
Comunicaţiilor Bucureşti, b-dul Unirii, nr. 1 pentru licenţa de 
utilizare, inclusiv schema şi documentaţia solicitată. 

37. Petru BORDA - REGHIN. Nu cunoaştem schema 
respectivă. 

38. Cătălin CIOCAN - CARACAL. Vă sfătuim să vă abonaţi 
la revista TEHNIUM. Căutaţi prin anticariate. 

39. Victor MĂRCULESCU - LUGOJ. Găutăm să vă 
satisfacem, vă sfătuim să vă abonaţi la revista TEHNIUM. 

40. Alexandru PRECUP - CLUJ. Nu cunoaştem aparatele 
TV la care vă referiţi, pentru altele puteţi cerceta prin 
anticariate. 

41. Ştefan KISS - LUGOJ. Vă puteţi adresa firmei 
TEHNOTON din IAŞI, şos. ŢUŢORA, nr. 43, iAŞI, cod 6600, 
pentru obţinerea datelor solicitate. Pentru rest, consultaţi 
antiariatele. 

42. Gheorghiţă IACOB - TUZLA. Vă puteţi adresa pentru 
documentaţia-service fabricii producătoare. Nu avem date 
asupra tranzistorului cerut. 

43. Constantin BRAGAGIU - VĂLENII DE MUNTE. Cercetaţi 
colecţia revistei TEHNIUM. Au fost publicate nenumărate 
variante. 

44. Andrei TEODORESCU- BRĂILA. Domeniul Ia care vă 
referiţi cere legalizare prin Ministerul Comunicaţiilor. Urmăriţi 
revista pentru celelalte domenii care vă interesează. 

45. Traian GAVRILIU - BUCUREŞTI. Nu cunoaştem 
materialul la care faceţi referinţă. 

46. Radu BUJOREANU - GALAŢI. Vă sfătuim să vă abonaţi 
la revista TEHNIUM, care este o revistă de construcţii pentru 
amatori. Problemele strict profesionale sau comerciale nu intră 
în preocupările noastre, nici cele de cercetare fundamentală. 

47. Valeriu NICHIFOROV - TULCEA. Cereţi restituirea 
banilor, pentru nerespectarea convenţiei. Nu cunoaştem 
produsul, poate fi vorba de un sold "rebotezaî". Folosiţi piese 
sigure. 

49. Marian DEGERATU - SEACA. Vă sfătuim să vă adresaţi 

26 


Ministerului învăţământului, unde precis veţi găsi sprijin. : j 

50. Romulus FRÎNCU - BĂUTAR. Căutăm să vă satisfacem i 

dorinţa. ^ j 

51. Vasfle AXINTE. in limita posibilităţilor căutăm să vă 1 
servim. In privinţa montajului, valorile trebuie tatonate de dvs. ' 
Rezistorul circa 1 kifoohm, condensatorul câteva zeci de 
nanofarazi, valoarea exactă conform cerinţelor dvs. - 

52. Ştefan ZAMFIR- TĂLMACIU, str. 1 Decembrie, nr. 46 , : 
oferă numere vechi din revista TEHNIUM. Tel.: 069-555071. : 
Schema la care vă referiţi nu aşteaptă decât să fie încercată. i 

53. Dorin BULZ - CUGIR. Nu cunoaştem aparatele la care ’ 
vă referiţi, poate Ministerul Comerţului vă poate comunica 
adresele firmelor în străinătate sau reprezentanţelor din ţară ’ 
sau mai apropiate, pentru a cere documentaţia-service. 

54. Constantin DRĂGAN - CRAIOVA. Nu putem să. vă 

garantăm pentru onestitatea unor firme comeciale, nu \ 
recomandăm pe nimeni. Nu cunoaştem schemele aparatelor 
cerute. Contactaţi poştal firmele producătoare pentru obţinerea ■' 
dosarelor-service. Pentru convertor, cercetaţi colecţia revistei 
TEHNIUM. v 

55. Cristian SECRIERU - PAŞCANI. Defectul pare să 
provină din sistemul de comutaţie sau preamplificare. Puteţi 
înlocui capul In caz că este 'uzat mecanic sau înrerupt cu unul 
de tip similar, nu neapărat identic, veghiind la poziţionarea ' 
coecîă. 

56. Marius GAFENCU -SUCEAVA. Urmăriţi rubrica 
ATELIER din TEHNIUM unde veţi găsi materialele cerute. 

57. Gheorghe CETI - VALUL TRAIAN. Nu cunoaştem 
■ videocaseîofonul la care vă referiţi şi vă recomandăm să scrieţi 

ia firma producătoare pentru a obţine dosaruS-service şi 
casetele video. în privinţa unor chestii strict profesionale 
contactaţi reviste care nu sunt pentru amatori şi în privinţa 
condiţiilor de recepţie, Consiliul audio-vizual naţional, b-dul' 
Unirii, nr. 1, Bucureşti, care vă poate lămuri asupra condiţiilor 
locale. 

58. Octavian MACOVEI - iAŞi. Nu cunoaştem circuitele la 
care vă referiţi, sunt probabil "deghizarea" altor circuite din seria 
internaţională. 

59. Leonard MONEA - CĂLĂRAŞI. Faceţi-vă' un caiet de 
scheme, notaţi tot ce găsiţi în cărţile tehnice de la biblioteci, din 
anticariate, de la colegi. Copiind se învaţă, se progresează 
rapid. 

60. Viorel BOBER - SĂLAJ. Căutăm să vă servim. - ’ : f * 

61. Dumitru CIOBOTARU - BUCUREŞTI. Adresaţi-vă firmei 
producătoare pentru obţinerea documentaţiei-service. Nu 
posedăm datele cerute. 

62. Aurelian PASU - BÂRLAD. Puteţi schimba capetele tocite 
cu orice capete, de orice fabricaţie, cu dimensiuni apropiate şi 
rezistenţă ohmică, cu rezultate sensibil egale, poziţionând 
corect azimutul., Nu cunoaştem adesa unor asemenea 
reprezentanţe. Pentru IPRS Băneasa, adresa este şos. EROU 
IANCU NICOLAE, nr. 32, VOLUNTARI, cod 78792. 

63. Sabin DUŞA - ODORHEI şi Daniel GRUMĂZESCU - 
Ştefan cel Mare - BACĂU. Cablaje imprimate de amplificatoare 
stereo s-au publicat foarte multe în revista noastră. Consultaţi 
colecţia la o bibliotecă. 

64..Cristian AGATIE. Avem impresia că nune-aţi mai citit de 
mult. Observaţia cu textele "kilometrice" ar fi fost valabilă în 
1991-1993, dar în nici un caz după 1993 şi în prezent 

Reţinem ideea cu publicarea unor note de aplicaţii la CI 
străine. 


în numele redacţiei 
G.D. OPRESCU 

TEHNIUM 8 - 9/95 



LZ 


§6/6-8 WfllNH31 

(oxoioa) vavwîN yi-sos ’Bui 

I 

1 

1 

I 

I 

1 

ÎT £17 3£ 6£ 99 SL 98 66 £11 9£î T9X [jd] 0 


I 

1 

3T OP L£ ££ ££ l£ 6Z LZ £3 £Z 

9 W m ■ 

1 

I 

1 

m 9£‘0=1 ‘ww gvo y\GnO 3HMS £ ’L Wi 

■H /1 9H 

1 

£6 001 P01 601 HI 031 9ZI ££l OPl 8TI 

| |4i r| 

i 

I 

1 

£Z £'33 ZZ £*I3 IZ S'OZ 0Z £'6I 6î 


I 

1 

1 

HTl 9'0=1 ‘uuiu gt7'0 mno 3HldS P ’-q9 |9qei 

(mm os - s‘i) 

i 

1 

I 

8H 9£I £91 £31 981 L61 01Z £33 OPZ 8£3 [jd b 

aianos a«n ni 

1 

1 

£’8X 81 £'Z,T LI £'9I 91 £'£I £1 £'H H [zH ^d 

31NV1PSO aOlllinDaiO 

1 

1 

1 

Hîi g-Q=l ‘uJiu gT'Q IM3HO 3dldS P ^gjaqei 

mmmmn 

1 

1 

I 

66 TOI 0X1 811 931 9£I 9H L£l 0L\ £81 [ddl O 


1 

1 

£‘9I 91 £'£I £1 £>l TI £'£I £1 £'3I 3itZHI/\|]_j 


1 

1 

I 

S6‘0=l *UJUi 917*0 1^300 3HldS 9 -9 pqe± 


1 

I 

£9 89 £L U £8 36 001 011 031 ££I [jd] 0 

mnmmi 

1 

I 

£H TI £’£l £1 £‘3I 31 £‘II II £‘0l Ol [zH1/N,] d 

aoiv ac iaoiai 

i 

1 

1 

1 

i 

Hîi 6' 1=1 ‘wui 9T'0 WRnO 3UidS 01 :T Wl 


1 

1 

I 

8 

4 

3£S £2£B CffiagKE SSM «3 

1 

I 

i 

5 

Tabeî 4: 50.5 SPIRE GUEM 0.14 L=16 aH (22/11) 

! 

I 

1 

I 

I 

Tabel 9: 20.5 SPIRE 0.25 L=3.25 uH (4.5/2) 

F[MHZ] 1 1-5 2 2-5 3 3.5 4 4.5 

1 

I 

f [MHZ] 9 9 - 5 10 10 - 5 11 n - 5 12 12 - 5 

C[pF] 1583 703 395 253 175 129 98 78 

1 

1 

I 

C [pF] 96 86 77 70 64 58 54 49 

Tabeî 5: 40.5 SPIRE CUEM 0:14 Ui 1 uH (16/7) 

I 

1 

1 

Tabel 10: 25.5 SPIRE 0.25 mm L=4.25 uH (6/2.5) 

F [MHZ] 1-5 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5 5.5 

1 

I 

1 

f [MHZ] 6 6 - 5 7 7 - 5 8 8 - 5 9 95 10 

Cjp F j 1023 575 368 255 187 143 113 92 76 

1 

I 

i 

C [pF] 165 141 121 105 93- 82 73 66 59 

Tabel 6: 30.5 SPIRE CUEM 0.14 L=7 uH (10/4.5) 

i 

1 

1 

Tabeî 11:15.5 SPIRE 0.25 mm L=2.05 uH (2.8/1.3) 

F [MHZ] 3 3.5 4 4.55 5.5 6 6.5 7 7.5 

1 

1 

i 

F[MHZ] 6 6 - 5 7 15 8 8 - 5 9 9 - 5 10 10 - 5 11 1L512 

C [pF] 402 295 226 178144 119 100 85 73 64 

1 

1 

C [pF] 343 292 252 219 193 171 152 136 123 112 102 93 85 

Tabe! 7: 25.5 SPIRE CUEM 0.14 L=5.5 uH (7.6/S.5) 

i 

I 

8 

1 

Tabel 12:12.5 SPIRE 0.25 mm L=1.27 uH (1.6/0.95) 

f [MHZ] 5 5.5 6 6.5 7 7 - 5 8 8 - 5 9 

1 

1 

F [MHZ] 9 9 - 5 10 10 - 5 11 11-5 12 12.5 13 13.5 14 14.515 15.5 16 

C [pF j 246 220 199 180 164 150 138 127 118 109 101 94 83 88 77 

C [pF ] 184 152 127 109 93 81 71 63 56 

Tabel 6: 20.5 SPIRE 0.14 L=4.1 uH (5.4/2.B) 

1 

1 

1 

1 

1 

I 

Tabel 13:10.5 SPIRE 0.25 mm L=1.04 uH (1.3/0.78) 

F[MHZ] 6 6.5 7 7.5 8 8.5 9 9.5 10 

jjC [pF ] 171 146 126 109 96 85 76 68 61 

I 

i 

1 

F[MHZ] 12 12-5 13 13.5 14 14.5 15 15.5 16 16.5 17 17.518 18.5 19 

1 

1 

1 

1 

1 

Cfppj 169 155 144 133 124 115 108 101 95 89 84 79 75 71 67 












A. Bobine cu carcase din polistiren cu 0 6 mm 
cu miez din ferită reglabil 



Aceste carcase sînt folosite uzual în aparatura R-TV şi sînt 
disponibile fără probleme la magazinele cu piese de schimb. 
Miezul din ferită permite funcţionarea corespunzătoare în gama 
de US iar baza carcasei avînd un număr mare de pini implantabili 
permite realizarea de circuite oscilante complexe (miezul complet 
introdus sau aproape scos). întoate cazurile numărul de spire 
indicat în tabel a fost realizat prin bobinare spiră lîngă spiră 
începînd cu partea de jos a carcasei folosind sîrma indicată în 
capul de tabel. Pentru a acorda o bobină astfel realizată pe o 
frecvenţă dată se va calcula condensatorul necesar de acord 
folosind celebra formulă a lui Thompson: 

f= î/2n VW 

inductanţa ce se introduce în relaţie este inductanţa 
medie realizată de bobină 

Unea — (Lfliin + Lma*)/2 

(pentru a exista rezerve de acord). 

Pentru 15 tabele cal.culpt e în capul de tabel 
se prezintă numărul de spire, sîrma folosită, inductanţa medie 
realizată (cu miezul parţial introdus) şi limitele maxime şi minime 
ale inductanţei (în paranteze). 

Tabelele permit realizarea circuitelor oscilante în gama 
1 + 50 MHz (dimensionarea condensatorului). La realizarea 
practică se va urmări montarea unui condensator cu valoare 


B. Bobine toroidale cu miez din ferită 


O alternativa posibila de realizare a Girqpitelor 
oscilante de US este folosirea torurilor din ferită. Se simplifică în 
acest caz problema ecranării circuitelor dar pentru retuşul exact 
al frecvenţei este necesar ca, capacitatea dezacord să fie realizată 
dintr-un condensator fix şi unul ajustabil. în acest scop m-am 
orientat la utilizarea unor toruri din ferită de US produse în ţară la 
AFERO Bucureşti (telefon 633.12.59/228) care în conformitate cu 
catalogul producătorului au codificarea T.9x6x3 F4 fiind 
realizate din ferită de înaltă stabilitate tip F4, marcaj cu punct alb. 
Dimensiunile geometrice sînt 9x6x3 mm. Tabelele prezintă 
capacităţi de acord necesare pentru realizarea rezonanţei pe 
diferite frecvenţe pentru bobinare construite pe torurile de mai sus, 
cu datele indicate în capul de tabel. 


Tabel 1:25 SPIRE CUEM 0.45 mm, L=8.5 uH 

F [ MHZ ] 3 3 - 5 4 4 - 5 5 5 - 5 6 6 - 5 7 7 - 5 8 8 - 5 9 9 - 5 10 

CjpF] 296 217 166 131 106 88 74 63 54 47 41 36 32 29 26 

Tabel 2: 20 SPIRE CUEM 0.45 mm. U8.4 uH 

f [ MHZ ] 6 6:5 7 7 ' 5 8 , 8 - 5 9 9 - 5 10 

C[pF]l0993 80 70 61 54 48 43 39 

Tabel 3:15 SPIRE CUEM 0.45 mm. U3.8 uH 


7 7.5 8 8.5 9 9.5 10 10.5 11 11.5 12 


CjpPjl36118 


104 92 82 73 66 60 55 50 46 


28 


TEHNIUM 8-9/95 














HIVIZOII CAPACITIV LA FRECVENŢA REŢELEI 

Un astfel de divizor poate fi util pentru realizarea unor 

redresoare simple, alimentate direct de la reţea (fără Montat împreună cu o punte redresoare ca în fig.2, se poate 

transformator). Posibilităţile ce le oferă schema din fig.1 sunt obţine curentul continuu Io = I/V2. 
ilustrate în rezultatele experimentale din tabele: 


Tabel 1 

C1=0,5jiF; C2=1jiF 


u 

Vel 

15 

29 

25 

30 

35 

1 

mA 

29,6 

29,3 

28,3 

27,5 

26,5 

R 

KQ 

0,5 

0,68 

0,87 

1,09 

1,32 

Tabel 2 






U 

Vef 

11 

14,9 

30,4 

40 

50,5 

1 

mA 

50 

49,8 

48 

46,2 

44,4 

R 

m 

0,22 

0,29 

0,63 

0,86 

1,13 




GENERATOR DE IMPULSURI DE GAMA LARGA 

Generatorul de impulsuri 
dreptunghiulare a cărui 
schemă de principiu este 
prezentată în fig.1 se 
caracterizează prin aceea că 
are o gamă largă de variaţie 
pentru frecvenţa de repetiţie 
(defeca 15 ori). 

în calitate de capacităţi variabile se folosesc două diode varicap 
din tripletul ŞB 413 (fig.2); capacitatea unei diode variază cu 
tensiunea inversă aplicată conform tabelului: = 

V R V 1 3 5,5 10 20 30 

C pF 345-410 . 70-135 24 10-20 




REPETOR PE SURSA 


Cu un tranzistor JEET (ex. T = BF 256) se poate realiza (fig.) un etaj separator 
(buffer) care are o foarte mare impedanţă de intrare (> 70 MQ) şi o impedanţă de ... 
ieşire relativ mică (max.300Q). Repetorul poate fi util în montaje lucrând într-o 
bandă largă de frecvenţă. 


GENERATOR DE IMPULSURI FOARTE ÎNGUSTE 

Amplitudinea 
impulsurilor este 
reglabilă cu 
valoarea 
rezistenţei 
potenţiometrului 
de 2,2 K Q, (fig.). 

Perioada de 
repetare este 
stabilizată pe 





TEHNHJM 8-9/95 













TEHNIUM LABORATOR 


cuarţ la 10 fx s. Transformatorul se realizează pe un tor de ferită 8 bioking. Transformatorul este identic cu cel de Sa schema 1. Având 
x 4 x 1 având 5 spire atât în primar» cât şi în secundar. un spectru de armonie bogat, până în UUS, generatoarele pot fi 

în fig.2 se prezintă o variantă realizată, nu cu multivibrator, ci cu folosite în diverse testări sau în alte aplicaţii. v , 

mmmmmmm reglabil în trepte 


O sursă de laborator simplă nestabilizată, dar 
reglabilă în trepte de 1 V, de la IV la 15V este 
prezentată în fig. Un transformator de reţea, pe un miez 
de tole E10 majorat, are 4 înfăşurări secundare de 2°, 

2 1 , 2 2 , 2 3 volţi. Despre un astfel de transformator s-a 
mai publicat în revista noastră (îng.Emi! Matei). Un 
ansamblu de 4 comutatoare miniatură cu translaţie 
permite ca tensiunea, ce se redresează şi se filtrează, 
să aibe 15 valori. Pentru exemplul din figură se obţine 2 
■f 8 = 10 V. 



AMPLIFICAT©® RF €L T CfŞTIG REGLABIL 



Schema din fig. realizată practic în 
tehnica montajului, pe suprafaţă, a fost 
experimentată la frecvenţa de 1700 MHz şi o 
putere de intrare Pin = 1 mV. 

Pentru tensiunea E = 9 V s-a obţinut Pouî 
= 5 mW (măsuraţi la un miliwattmetru RF 
corespunzător), iar pentru E = 15 V s-a 
obţinut Pout = 10 mW. r 


Y03FGL 


primim la redacţie telefoane, 
ori şî vizite dm partea unor 
cititori şi prieteni ai TEHNlUM-uiul 
care ne solicită diverse scheme de 

radiocasetofoane, televizoare aib- 
negru şi co!ck s informaţii despre 
diverse componente active (tiristori, 
1* circuite integrate) ale 
Hor constructoare din 

ite cu cefe fabricate 
o foarte mică parte 

0% He^înceafcă 




Dar, cum îi putem servi, când fabricile 
de profil din România nu ne mai pun 
la dispoziţie nici o documentaţie (a se 
revedea nr. 8-9/1994) al revistei 
TEHNIUM), când cel mai nou catalog 
de componente al redacţiei este unul 
din 1990, când redacţia revistei nu 
dispune de fonduri pentru a-şi 
cumpăra cataloage noi, documentaţii 
etc.? ■ 

Stimaţi cititori: vă rugăm să ne 
înţelegeţi, nu putem să vă ajutăm în 
continuare dacă redacţia revistei 
TEHNIUM nu este ajutată şi sprijinită 
la rândul ei. Facem apel la toţi 
prietenii tehnicii în general, şi ai 
electronicii în special, la toţi prietenii 


TEHNIUM-ului (şi speră 
mulţi) să ne sprijine în c 
bibliotecii noastre tehnice, facem apel 
la toţi directorii şi patronii de firme să 
ne “sponsorizeze” cu documentaţii 
diverse. în paginile sale TEHNIUM-ui 
va putea să le mulţumească şi să-f 
facă cunoscuţi. 

în speranţa că apelul nostru nu va 
rămâne fără urmări, rămânem 
optimişti şi aşteptăm colete pe 
adresa: 

Redacţia TEHNIUM, Piaţa Presei 
Libere nr, 1, Sector 1 Bucureşti 79784; 
sau apeluri telefonice ia numerele: 
222 33 74, 2231510/118 2 

Vă mulţumim! 









•CURS ”TE). 


5000pF ; 


RECUNOAŞTEŢI 
TIPUL DE 
RADIORECEPTOR 


1. SUPERHETERODINA „TEHNIUM" 

CU UN TRANZISTOR 

Prezentul concurs este organizai pentru tinerii 
radioconstructori amatori, sub 18 ani, cititori ai revistei TEHNIUM. 

Concursul constă în realizarea practică a unui RECEPTOR 
SUPERHETERODINA CU UN TRANZISTOR conform schemei 
de principiu impusă. 


tehnice care vor fi trimise redacţiei. 

Memoriul tehnic va conţine: 

@ fişa de colaborator (după model); 

• schema de principiu concretizată; 

@ descrierea pe scurt a schemei de principiu şi a funcţionării 


• parametrii tehnici obţinuţi pentru receptor. 

La şedinţa festivă de aniversare a 25 de ani de existenţă a 
revistei TEHNIUM, autorii-vor aduce şi receptorul în stare de 
funcţiune. Punctele acordate memoriului se vor aduna cu 
punctele acordate pentru tehnologie. Desigur, este permisă 
orice îmbunătăţire a schemei. Gama lungimilor de undă 
recepţionată este la alegerea radioconstructorului. 

Premiile vor consta din piese electronice şi literatură 
tehnică. 


DE RADIORECEPTOR 

Analizând cu atenţie schemele de Ia ia 3 trebuie ca 
despre fiecare să redactaţi maximum trei frâze în care să 
exprimaţi esenţialul: 

• din ce categorie de receptoare face parte; 

® care ar putea fi calităţile şi defectele schemei; 

© pentru ce gamă de lungimi de unâă este recomandabilă. 


Us 

\i8*Q 1 \lBxQ 


ypf-WKQ 


j TFBF324 U/8/cQ 
C4-4,7pF j 


l^i 

\aC56QC\ 


\A7kD KmiF/6V 


,0b 

lOOoF 



BBS 

li m 








































;©n«x 


Strada Maica Domnului, nr. 48 • Sector 2 • Bucureşti - România • Telefoane: 240 22 06,240 46 50 • TelTFax: 312 89 79 


(ITI/IVS ISAM) MOBILE: CB-220 

AM/FM 40 CHANNEL PLL SYNTHESIZER 


• Frequency coverage: 26.965 MHz-27.405 MHz • Frequency resolu- 
tion: 10 KHz step 40 channel * Emission mode: A3E, F3E • Output 

power: 3W aî 8 ohm 
•' ' ^ dummy ® RF output 

power: 4W max. • 
Power supply: DC 

S 13.8V (Negative ground) 

| •Dimensioh: 

131 x 34 x 172 (m/m) 
* Weight: 1,4 kg. 


AM/FM 40 CHANNEL PLL SYNTHESIZER 

• Frequency coverage: 26.965 MHz-27.405 MHz • Frequency resolution: 10 
KHz step 40 channei • Emission mode: A3E, F3E • Channel control: P.L.L 
Synthesizer • Frequency stability: ±500Hz * UsabSe Temperaîure: 
-10°C+60°C • Antenna impedance: 50 Ohms unbaianced • Voltage opera- 
tson: DC 9V-13.2V • Receiving system: Doubie conversion superheterodyne. 
RECEIVER SECTBONS: • Intermediate frequency Ist IF: 10.695MHz 2nd 
IF: 455KHZ • Sensitivity at 10dB S+S/N: AM 0,5/jV; FM 0,5jiV • Adfacent 
channel rejection: 65dB • îmage rejection (Ist IF/2nd IF): 85dB • Signal 
to noise ratio at ImVJnpuî: 40dB • AGC figure of merit at 50mV Input: 
80dB • Power output at ImV input, 8Q Undistored (10% THD): 125mW 
Maximum: 1 80mW • Current consumption (No signal): 40mA. 
TRANSMITTER SECTIONS: • RF Power output: 4W max. • ModulaîiOn 
capabilities: ±95% • FM Deviation: ±2KHz max. • Frequency accuracy: 
±500Hz • Spurious radiation & harmonic Signal radiation ratio from 
Fundamental: -75dB • Current consumption at unmodulaîed: 1200mA. 


jamentele de radiocorounlcaţii profesionale. şi de radi 

YAESU, KANTRONICS, TELEX Hy Gain. 

ratură de măsură şl control: HAMEG, 'XvCiLU