Tehnium/1995/9505-06

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVISTĂ LUNARA PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI

Comandă de stat

SUMAR

ROMANA

Poşta redacţiei
Energia piramidei
Tranzistoare echivalente

BANCA

Divertis

COMERCIALA

Stabilizator far bicicletă

Indicator optic de volum
Senzifon

Aplicaţii C1-STKXX
Autodecuplator TV
Comutator de antenă

Adaptor vobler
Calibrator pentru osciloscop
Din istoria radiotehnicii

TVC “HERMES’

Radar cu ultrasunete

Blocarea uşilor
Mixer US
Lampă de veghe
Detector de produs
OCT 70-80 MHz

Receptor cu LM-1868
Stabilizator tensiune

Audiometru

Memorator “TEHNIUM’

Generator de funcţii
Indicator de câmp

Generator de impuls

B-dul Republicii nr, 14

sector 3 -Bucureşti

Tel: 615.75,60 Fax: 614.32.13

SEDIUL

Contor orar

CENTRAL

PREŢ: 800 lei

ANUL XXV - NR.

Z94

5 - 6/95

• SILVIU BORŞ - Deva; ŞTEFAN VARRO -

Bocşa Română: Faţă de schema obişnuită a
unui oscilator RC realizat cu pE555N (vezi
“Circuite Integrate Liniare” - Editura Tehnică), cel
din articol are în plus inovaţia modulării în
frecvenţă pe pinul de control C(5) cu o tensiune
de 50 Hz luată de la secundarul
transformatorului de reţea. Indicele de modulaţie
se ajustează cu R8=10 KQ (este bine să se
pună iniţial un potenţiometru trimer de 15 KQ şi
să se ajusteze la valoarea optimă). Rezistenţele
R6 şi R5 au valoarea de 47Q (în tabelul de valori
eroarea este evidentă). Condensatorul C6
trebuie să fie de bună calitate (de exemplu cu
tantal) la o tensiune de 35V. Frecvenţa centrală
a oscilaţiilor este aproximativ :

f 0 = 1/1,386(R 1 +R 2 )C 1 =40 KHz

în privinţa difuzorului (special) de înaltă
frecvenţă, acesta s-ar putea înlocui cu un
traductor piezoceramic de ultrasunete (se pare
că se realizeză la IFA - Măgurele).

• ARMAND BEISTETER - Focşani: în
numărul 3 al revistei am publicat adresa autorilor
Tamaş şi Denis REPKA, cărora vă puteţi adresa
direct. Transformatorul de reţea are 40 VA, iar
transformatorul mic ridicător de tensiune de la
ieşire poate fi de 2-3 VA. Familia REPKA, având
o firmă, probabil că intenţionat nu a dat prea
multe detalii constructive (un “know-how”).
Principial dvs. aveţi dreptate, iar în ce ne
priveşte pe viitor vom fi mai exigenţi cu desenele
trimise de autori.

• GEOFFREY CSERGEZAN - Timişoara;
FLORIN BĂLĂNESCU - Caransebeş; IOAN
POPA - Bucureşti; Din păcate în revista FUNK

AMATEUR 12/1991 nu sunt date, valorile *
parametrilor componentelor, lucru lesne de
înţeles dacă se consideră anunţul ce însoţea
schema şi pe care îl reproducem:

Bezugsmoglichkeit: Donau Electronik
GmbH (Smart Kit), Postfach 1129, Do-
naustr. 30, Bestell-Nr. B 1049, Preis:

55,90 DM

Tuturor celor interesaţi de un radar cu
ultrasunete le punem la dispoziţie, în numărul
prezent al revistei, o al|ă schemă cu
componente discrete şi care fete mai uşor de
realizat practic. Problema principală este cea a
traductoarelor de ultrasunete, o variantă
piezoceramică realizându-se la IFA - Măgurele,
iar o alta cu ferită magnetostrictivă la ICE -
Bucureşti.

• LIVIU MOLDOVAN - Bistriţa: Preţurile unor
reviste la care este abonată redacţia TEHNIUM
sunt:

• FUNK AMATEUR (Germania - Berliner *
Strasse 69, 13189, Berlin - Pankow) 5,4 DM;

• AMATERSKE RADIO (Cehia -
Jungmannova 24, 11366, Praha-1) 20 KC

• RADIOTECHNIKA (Ungaria - Budapest
IX, Lonyay u.44V.em.54) 95 Ft (4 DM; 2,55
USD);

• ELEKTOR (Germania-Aachen, SGster-
feldstrasse 25, 52072) 8,2 DM

• KECSKES LADISLAV ALEXANDRU -

Reghin: Domnul Cheregi Sergiu nu are telefon
acasă, iar la serviciu numărul este 780 50
40/154. îi puteţi scrie pe adresa revistei.

REDACTOR ŞEF:

Ing. Ilie MIHÂESCU ]
REDACTOR t

COORDONATOR: *

Ing. Andrei CIONTU
GRAFICA:

Viorica MUNTEANU f

DESENE:

Gabriela GIOVLAN <
CORECTURA:

Daniela UNGUREANU
SECRETARIAT:

Marina MARINESCU

DTP:

UNIVERSITAS
INFOPRESS
TOUR S.R.L.

EDITOR:

PRESA NAŢIONALĂ S.A.
ADRESA REDACŢIEI:

Piaţa Presei Libere nr. 1
Bucureşti 79784 Sector 1
Tel.: 222.33.74

223.15.10...49 / 2059

Administraţia:

S.C. "PRESA
NAŢIONALĂ" S.A.

Director:

ing. S. PELTEACU
Director economic:
ec. I. CIUCESCU

Abonamentele se fac prin
oficiile poştale - catalog
4120.

Difuzorii de presă se pot
adresa direct la redacţie,
telefonic său la sediu:
Corp CI, etaj 5, cam. 509

Adresa.

NR. în legătură cu articolul “ELECTRONICA ÎN LUPTĂ CU... ŢÂNŢARII”, anunţăm pe cei interesaţi că pot cere
informaţii de la autor, ing. Viorel CHIRĂSCU, Aleea Crăieşti 2, bl. A47, sc. D, ap. 46, Bucureşti, sectorul 6.

MICA PUBLICITATE
TEHNIUM

Dumitru Roşioru - Str.Lucreţiu Pătrăşcanu 19 Bl.
MC-18A Sc.2 Et.4 Ap.48 Bucureşti, sector 3, oferă:
reviste TEHNIUM: 10/1972, 7/1978, 10, 12/1979, 9,
11/1980,6,7, 11/1981, 1/1982, 9/1990, 1171992.

Doreşte reviste TEHNIUM: 7, 11/1974, 3, 6, 7, 8,
12/1978, 2, 3, 12/1994. Scheme: Radioreceptor
TOTAL-UE, minicasetofon INTERSOUND WR-34,
radiocasetofon SANYO M2402-3FZ, minicasetofon
RESOLUTION.

TALON DE COLABORATOR

Numele.Profesia....

Telefon.Articolul propus..

Pentru rubrica..

Data...Semnătura..

Mult s-a scris şi se va mai scrie despre piramidă, în general, şi propaga la foarte mari distanţe fără o atenuare importantă! :
despre Marea Piramidă (a lui Keops) în special. Ba chiar se fac Mult se recomandă construcţia piramidelor în proporţii redusă a
mari eforturi, chiar investiţii, pentru a lămuri misterele (energetice piramidei lui Keops, bănuindu-se că numai acestea vor “funcţiona”
!?) ale piramidei! corect şi printr-o orientare precisă!! Dar se pare că lucrurile^ nu stau

Evident este faptul că şi piramida fac parte din clasa, formelor întotdeauna tocmai aşa. Cândva împreună cu alţi colegi am

geometrice “ bântuite “ de acea “energie de formă”, deci capabile experimentat aceleaşi piramide reduse în diverse locuri pentru

să genereze energii încă necunoscute de fizică! Printre aceste ascuţitul lamelor de bărbierit (conform brevetului lui Drbal - 1956)

construcţii geometriforme aş reţine: conul, paraboloidul, sfera, etc., sau pentru “păstrarea” produselor alimentare. Şi stupoare, aceeaşi
Dintr-un unghi de vedere omenirea a pornit la drum cu piramidă “ascuţea” lamele metalice în incinta Muzeului Militar

“captarea” acestor energii de formă chiar de la piramidă, din Central, însă nu le ascuţea în cabinetul din S.M.C. sau în domiciliul

motive, lesne de înţeles, de tehnologie de construit, aceasta subsemnatului! Identic s-a întâmplat şi în cazul “conservării”

putând fi construită mult mai uşor cu mijloacele şi tehnica acelor alimentelor cu toate că s-au respectat riguros recomandările şi de

vremuri! în perioada modernă, poate, e mult mai uşor să orientare! în schimb multe piramide construite aiurea, ja

construieşti un con (care este la limită, o piramidă cu o infinitate de întâmplare, din diverse materiale, au “funcţionat” ireproşabil în

muchii!), sau chiar umparaboloid, decât o piramidă!! (bineînţeles la cazul testării influenţei asupra somnului experimentatorului, cât şi

proporţii mai mari decât cele ce se pot folosi pentru studii de în cadrul testelor complexe pentru punerea la punct a noii

laborator!). Şi poate la acestea aspectele energetice sunt mult tehnologii de sănătate - cojoterapia!

mai bogate! De ce nu? . în cazul cercetărilor ştiinţifice fundamentale ce le efectuez am

Efectuând cercetări de laborator şi de teren în domeniul finanţat construcţia unei piramide “stas” mai mari în comuna

Tarcău, în apropiere de Bicaz pentru efectuarea unor tratamente
cojoterapeutice complexe.

Despre această piramidă a fost consemnat un material
important în revista Flacăra în anul 1992. Particularităţile de
construcţie (materiale netensionate, neenergofage etc.) ale acestei
piramide au permis punerea în evidenţă a unor fenomene
(manifestări) deosebite şi chiar nesemnalate până în prezent de
specialiştii în domeniu.

înainte de a le prezenta doresc să consemnez faptul că, deşi au
fost respectate toate “proporţiile” şi orientările nu am reuşit să
“ascut” nici o lamă, în orice zonă am amplasat-o! La fel, nici la
produse alimentare nu am constatat posibilităţi de conservare
îndelungată! Până la această dată am reuşit să fac câteva
experimente cu somnul (dormitul), doar sub piramidă, cu rezultate
demne de reţinut! De asemeni în cadrul experimentelor de
tratament prin cojoterapie în piramidă am evidenţiat două locuri, pe
care, pacienţii suferinzi de insomnii rebele s~au rezolvat într-un
timp extrem de scurt, compatibil cu cazurile similare în afara
piramidei.

Este de menţionat şi faptul că atât procentajul reuşitelor cât şi
eficienţa cojoterapiei cresc substanţial în cazul efectuării
tratamentelor în piramidă şi sub aceasta!

Deocamdată concluzii definitive nu se pot trage, dat fiind
numărul redus de cazuri abordate!

în materialul precedent semnalasem de un oarecare efect de
amplificare de lumină în piramida din lemn. între timp am făcut rost
de aparatură specifică de măsurare şi de înregistrare a imaginilor
şi pot confirma prin măsurări la diverse ore din zi că într-adevăr
există obiectiv un asemenea efect de amplificare de lumină la
piramida din lemn.

Prezentăm într-un scurt tabel, doar valorile măsurate la ora
bolocaţiei active (radiesteziei), urmare a cărora am scris lucrarea 18h50’ în sept. 1994, când soarele dispăruse după deal, din care
“Bîolocaţia activă’” E.T. 1991, am constatat că pentru scopurile tabel rezultă o amplificare de lumină “Al” de cel puţin 25 ori,
popuse (dar şi pentru altele ce vor urma) conul aplatizat, care s-ar

apropia de un paraboloid, este de preferat piramidei (!?), dând o TABEL 1

sensibilitate şi stabilitate (repetabilitate) a rezultatelor mult mai
mari decât piramida! Se pot găsi explicaţii.

Pornind de la rezultatele din acest domeniu am formulat în
lucrare o ipoteză deosăbită asupra complexului de piramide de la
Ghyzeh (Egipt) şi anume: că atât locul de amplasare (poziţia pe
glob) cât şi forma (structură, compunere etc) au fost astfel alese
pentru a se ghida cel mai bine navele cosmice ale extratereştrilor,
ce ne vizitează Terra de la depărtări galactice.

Ghidarea s-ar fi făcut după semnalul radiestezic deosebit de
intens generat de piramide, semnal care are capacitatea de a se

TEHNIUM 5-6/95

eiecîrocasnice, având consumurile de energie consemnate pe
chitanţele de plată, am comparat cu consumul minim însumat
Pentru măsurările de ia ora 11 din acea zi sept 1994 s-a garantat de întreprinderea producătoare din Găeşti. Aceste paXe
calculat o amplificare de lumină mult mai mică doar de minim 2,5 au fost consemnate într-un tabel. Şi ce se constată?

ori, lucru ce apare normai, deoarece ziua lumină în spaţiul O economie de energie consumată de cele două aparate, de
adiacent, cât şi în piramidă, este mult mai multă şi diferenţele se peste 2-3 ori mai mare decât ar fi consumul minim garantat ? de

sesizează mai dificil! (Amplificarea de lumină se calculează ca fiind fabrică pentru funcţionarea lor. In tabelul 2 se dă evoluţia

consumului de energie electrică pentru frigider şi congelator
plasate în interiorul piramidei.

Deci iată că piramida din lemn ne ajută să facem importante
economii la energie electrică consumată pentru aparate
electrocasnice, lucru despre care nu am întâlnit nici un fel de
consemnări în literatura de specialitate!

lată deci două noi fenomene energetice constatate în piramida,
cu specificul că e din lemn!

Pentru cele câteva constatări ale cercetărilor ştiinţifice efectuate
până în prezent, cât şi, posibil, pentru multe altele care pot să
apară, recomand cu căldură construcţia unor piramide din lemn
similare, mai ales la casele din mediul rural sau la munte.

consemnate în ultima coloană a tabelului.

TABEL 2

Concluzii:

# CONSUM REAL EFECTUAT PE AN * 337 Kw h?!

# CONSUM M1N. CONF. N.i. PE AN * 712 Kw n dr. ing. Constantin COJOCARU

# ECONOMIE [prin dispunerea aparatelor sub piramidă] « 375

Kw h/an ’ NR. Acestui articol i»am îi putut pun© ca motto: “Tot ce nu

poate.fi obţInut. pe ■ caiea normaluIui.e eşteptaî de ia
pătratul raporturilor indicaţiilor din coloana 4 şi coloana 2, păstrând paranormal” - Tudor Octavian - Efectul de piramidă

indicii prevăzuţi în coloanele 5 şi 3, adică “V” cu “V” şi “O” cu “O”). fRL/13.04.1 @95), Nu l-am pus. Vă dăm însă telefonul d-

întrucât piramida nu ne-a ajutat “la conservarea” de durată a lui.dr.ing.Constantin COJOCARU (aceiaşi care a iniţiat

produselor alimentare am apeiat !a un frigider şi un congelator, ce terapia energetică a bolnavilor, terapie ce-i poartă numele),

au fost dispuse sub piramidă şi în prelungirea ei. După o pentru a cere lămuriri şi detalii asupra subiectului în

funcţionare neântreruptă de peste un an de zile a acestor aparate discuţie: 01/617.09.56.

ipl lis

Isltier

CMRz).

Aproximative

apprtfcM»

TEHNIUM 5-6/95

DATA

MĂSURĂRII

CONSUM

MĂSURAT

(Kwh)

Nr.de

zile

CONSUM

REALIZAT

(Kwh)

CONSUM

min.cf.N.I.

(Kwh)

ECONOMIE

min.

(Kwh)

26.07.93“

"W”

08.10.93

576

116

148

05.11.93

606

21.02.94

691

108

216

131

29.06.94

814

128

123

256

133

14.09.94

943

129

154

CONSTRUCŢII HQBgY

Divertis este un joc electronic ce are Ia bază indicaţia
luminoasă a zarului electronic. Se ştie că multe jocuri au la

bază (pentru mutarea unei piese într-un câmp de joc)
expresia numerică (un nr. de la 1 la 6) a zarului clasic'.
Dispozitivul descris în continuare înlătură zarul clasic, destul
de zgomotos în rostogolirea sa pe diferite suprafeţe, ca
dealtfel şi uşor de pierdut, cu zarul electronic.

Pe panoul frontal sunt aşezate două grupuri de câte 7
leduri (fig. 1) care, Sa apăsarea pe unul din cele două
butoane de start, afişează un anumit număr.

Fiecare din cei doi jucători are aşezat pe bulinele galbene
de start câte un pionaş ce urmează a-l deplasa în jos, pe
câte o liniuţă albastră (putea fi acolo o căsuţă, cerc etc.)
până ajunge la sosire, pe banda neagră. Mutările se fac în
funcţie de indicaţia luminoasă a zarului. (Cade de trei ori ia

rând 5, pionul de pe coloana respectivă coboară pe trei
îiniuţe etc.) este considerat câştigător jucătorul care a ajuns
primul cu toţi pionii pe linia de sosire (numerele
de pe banda neagră). Comutatorul din mijloc
permite trecerea pe lucru a zarului din dreptul
fiecărui jucător.

La libera alegere, în funcţie de fantezia
copiilor, zarul poate fi folosit la o multitudine de
jocuri, varianta propusă de noi este una
orientativă. Clasicul joc de table, dotat cu două
dispozitive din acestea, devine un joc ...
electronic!

Schema electrică (fig. 2)

Montajul este compus din două circuite
integrate, de producţie românească, un
numărător CDB 493E şi un operator cvadruplu
Sî-NU cu două intrări de tipul CDB400E.
Numărătorul 493 va număra până la 6 (cele 6
nr. ale zarului) prin conectarea pinului 11 la 2 şi a pinilor 8 şi
9 la pinul 3 prin intermediu! a^două porţi NAND din circuitul
400. Celelalte două porţi ale ^operatorului sunt folosite ca

oscilator pentru comanda lui CDB 493. Comutatorul K1 din
schemă este de fapt dublu, pentru ca fiecare din cei doi
jucători să aibă un buton în faţa sa; în felul acesta tabla de
joc rămâne liberă, pe ea nu se plimbă decât cele două grupe
de câte 6 pioni. K2 nu este figurat în schemă dar el este
butonul din mijlocul montajului care trece alimentarea la unul
sau celălalt dintre jucători.

întrucât circuitele utilizate necesită o tensiune stabilă de
5V am folosit un alimentator care să debiteze această
tensiune stabilizată şi bine filtrată (fig. 3).

Montajul funcţionează perfect şi cu o baterie de 4,5V.

Dorel SAUCIUC - Paşcani

11 PENTRU FARU

I i%iS

fc P£

Autorul dispozitivului consideră varianta optimă de
stabilizare a iluminării farului este utilizarea unui sistem
combinat de alimentare a acestuia care asigură luminiscenţa
lămpii chiar atunci când bicicleta staţionează. Dar, pentru
aceasta, pe lângă stabilizatorul de tensiune, care lucrează
asociat cu generatorul bicicletei, este necesară o baterie de

(continuare în pag. 6)

TEHNIUM 5-6/95

CONSTRUCŢII HOBBY

(continuare din pag. 5) * ' -

acumulatori (fig. 1) având tensiunea comună de 5 V.

Cu diodele VD1, VD2 şi condensatoarele CI, C2 este
realizat redresorul cu dublare de tensiune, iar cu dioda

stabilizatoare de
tensiune VD3 şi
tranzistorul VT1, un
stabilizator a cărui
particularitate constă în
aceea că în calitate de
tensiune de referinţă,
până la un moment
determinat, este utilizată
bateria GB1. în stare de
staţionare sau de rulare a bicicletei cu generatorul
nefuncţionând, după închiderea contactelor decuplatorului
SA1, se aplică tensiunea bateriei prin joncţiunea de emitor a
tranzistorului, la becul de iluminare.

în această situaţie tranzistor! îndeplineşte un rol pasiv de
diodă. Chiar dacă generatorul bateriei este adus adus în
stare de funcţionare, tensiunea sa va fi redresată şi atunci
când va atinge o valoare de aproximativ 0,7 U^t,
condensatorul C2 se încarcă până la o tensiune care
depăşeşte cu puţin tensiunea bateriei. în această situaţie
tranzistorul trece în regim activ şi începe îndeplinească rolul
de regulator în stabilizatorul de tensiune. Cu toate că
coeficientul de stabilizare este mic, aceasta este întru totul
sufient pentru becul cu incadenscienţă. Dacă tensiunea pe
condensatorul C2 depăşeşte tensiunea bateriei cu nu mai
mult de 0,1 ...0,5V bateria va asigura numai curentul de bază
al tranzistorului care este de or ‘ ma > m ' c decât în cazul
alimentării farului fără velogenerator. Pentru valoarea
minimă ^21 e a tranzistorului KT 815 B acest curent nu
depăşeşte 7 mA. Un asemenea regim este posibil pentru o
viteză de rulare mică şi medie. Dacă viteza de rulare creşte,
tensiunea pe condensator creşte de asemenea şi este
suficientă pentru alimentarea tranzistorului cu curent de
bază. în această situaţie circulă curent prin rezistorul R1, în
bateria de acumulatori, adică începe încărcarea acesteia.
Dioda stabilizatoare de tensiune serveşte pentru: limitarea

pensiunii pe baterie, prevenirea supraîncărcării acesteia şi
asigurarea funcţionării dispozitivului în condiţiile în pare
bateria este deconectată. în ultimul regim, dibda
stabilizatoare joacă rolul de sursă de tensiune de referinţă.
Dispozitivul se cuplează în serie cu unu din condensatoarele
care unesc velogeneratoru! cu farul. în montaj se pot utiliza
tranzistoarele KT815A-KT815G, KT805AM, KT805BM,
KT807A, KT807B, KT81 7A-KT817B şi orice diode
redresoare având curent admisibil nu mai mic de 300 mA
Acumulatoarele trebuie să aibă suficientă capacitate. Este
de dorit ca toate componentele, în afară de decuplator şi
bateria de acumulatori, să fie dispuse pe un cablaj imprimat

(fig.2). Tranzistorul'trebuie dispus pe un radiator mic dintr-o
plăcuţă din Al, având grosimea de 1...2mm şi dimensiunile
20 x 40 mm. Placa împreună cu bateria se dispun într-o
cutie, de dimensiuni adecvate, care se fixează pe ghidon.
Dacă corpul farului permite, piesele se pot monta în acesta.
Dacă farul utilizează becuri cu filament pentru tensiunea de
6,3V trebuie să se mărească numărul de acumulatori până ia
6-7 (tensiunea în jur de 8V), iar dioda stabilizatoare de
tensiune să se înlocuiască cu D814A, sau alta, pentru o
tensiune de aproximativ 7,5V. Pentru mai mare comoditate,
pe carcasa dispozitivului se pot dispune borne pentru
încărcarea bateriei la domiciliu, fie pentru alimentarea unui
receptor tranziţionat pe timpul călătoriei.

După revista RADIO de ing. Ştefan IANCIU

INDICATOR OPTIC Dl ¥©LUM

Propun celor interesaţi de construirea unui indicator optic
de volum o schemă deosebit de simplă.

Schema este alcătuită dintr-un circuit integrat bL 105 (bL
106)căruia dacă i se aplică la intrare un curent continuu,
LED-urile se vor aprinde funcţie de valoarea tensiunii la
intrare.

Potenţiometrul
de volum al
casetofonului va fi
înlocuit cu un
potenţiometru
dublu sau va fi
adaptat în aşa fel
încât cele două
potenţiometre să
aibă aceeaşi sursă.

Valoarea rezistenţei potenţiometrului P din figura 1 va fi
aleasă în funcţie de tensiunea aplicată la intrare. Eu am ales
P=10 K£2 pentru tensiunea de intrare de 1,5V.

Dacă în loc de
curentul continuu
aplicat potenţio-
metr-ului P se intro¬
duce semnalul de la
difuzorul caseto-
fonuîui, şi înaintea
potenţiometrului se introduce montajul din fig.2, se obţine un
excelent VU-METRU cu LED-uri. Pentru varianta stereo se
va dubla montajul şi intrările se vor monta fiecare pe un
canal.

Dan CătăSin BĂTRÂNU - Oneşti

TEHNIUM 5-6/95

“Senzifonul” (fig. 1, fig. 2) face parte din categoria
instrumentelor muzicale electronice neprofesionale (montaje
hobby, de divertisment). Montajul cuprinde un generator de

tonuri construit cu un
circuit integrat C-MOS
de tipul MMC 4049 (fig.

3). Frecvenţa gene¬
ratorului este modificată
prin introducerea în
circuit a unor rezistenţe.
Alegerea tonurilor se
face cu patru
comutatoare senzoriale
realizate cu porţile
amplificatoare
inversoare ale cir¬
cuitului integrat MMC 4049.

Comanda întregului montaj este realizată de o punte
Wheatsone. Pe o ramură a acesteia se află un termistor, pe
alte două ramuri rezistente şi pe a patra ramură un circuit
integrat BA 741.

Atunci când temperatura creşte, în jur de 30° C, termistorul
provoacă dezechilibrarea punţii care este sesizată de circuitul
integrat. La ieşirea acestuia apare o tensiune care comandă restul
circuitului.

Dacă temperatura scade sub 30° C puntea se echilibrează şi
tensiunea la ieşirea circuitului integrat va fi zero.

Semnalul este amplificat de un etaj de amplificare cu patru
tranzistoare (fig. 4). Montajul este alimentat la o tensiune de 9V.

Modul de utilizare a! senzifonului este foarte simplu.

Termistorul este plasat într-o capsulă care, atunci când este
introdusă în mufa tip Jack, închide circuitul şi astfe! montajul este
alimentat. întâi introducem termistorul în gură pentru a creşte
temperatura acestuia până la 30° şi, apăsând simultan pe senzorul
care corespunde masei şi oricare din cei patru senzori, vom obţine
efecte speciale reprezentate printr-o suită de sunete.

Niculae DOBRESCU - Tulcea

APEL TEHNIUM

Zilnic primim la redacţie telefoane, Dar, cum îi putem servi, când fabricile TEHNIUM-ului (şi sperăm că avem
scrisori şi vizite din partea unor de profil din România nu ne mai pun mulţi) să ne sprijine în completarea
cititori şi prieteni ai TEHNIUM-ului la dispoziţie nici o documentaţie (a se bibliotecii noastre tehnice, facem apel
care ne solicită diverse scheme de revedea nr. 8-9/1994) al revistei la toţi directorii şi patronii de firme să
amplificatoare audio, radioreceptoare, TEHNIUM), când cel mai nou catalog ne “sponsorizeze” cu documentaţii
radiocasetofoane, televizoare alb- de componente al redacţiei este unul diverse. în paginile sale TEHNIUM-ul
negru şi color, informaţii despre din 1990, când redacţia revistei nu va putea să le mulţumească şi să-i
diverse componente active (tiristori, dispune de fonduri pentru a-şi facă cunoscuţi,
tranzistor!, circuite integrate) ale cumpăra cataloage noi, documentaţii în speranţa că apelul nostru nu va
tuturor firmelor constructoare din etc.? rămâne fără urmări, rămânem

lume , echivalenţe (în special) ale Stimaţi cititori: vă rugăm să ne optimişti şi aşteptăm coiete pe
acestor componente cu cele fabricate înţelegeţi, nu putem să vă ajutăm în adresa:

în ţară, etc. Doar o foarte mică parte continuare dacă redacţia revistei Redacţia TEHNIUM, Piaţa Presei
din aceste cereri (sub 10%) putem, din TEHNIUM nu este ajutată şi sprijinită Libere nr. 1, Sector 1 Bucureşti 79784;
păcate, să le satisfacem. Ne încearcă la rândul ei. Facem apel la toţi sau apeluri telefonice la numerele:
un entiment al neputinţei şi de jenă prietenii tehnicii în general, şi ai 222 33 74,2231510/2059.
faţă de solicitanţi, că nu-i putem servi, electronicii în special, la toţi prietenii Vă mulţumim!

TEHNIUM 5-6/95

I CÂTOR DE

PI -îUIOFRECVEIlTA €11 Ci-iUNt 388#

Deşi curentul actual în tehnica HI-FI înclină spre amplificatoare de
putere realizate cu tuburi electronice sau tranzistoare MOS, utilizarea
circuitului integrat LM 3886T, produs de Naţional Semiconductor,
conduce la realizarea unui amplificator audio competitiv, de mare
performanţă.

Circuitul poate furniza o putere nominală de 50W/8Q, cu
alimentare de ia o sursă simetrică de max.±35V sau 60W/4Q, cu
alimentare la ±28V, cu condiţia montării lui pe un radiator
corespunzător dimensionat. Puterea de vârf instantanee pe care o

poate furniza LM 3886T este de 150W.

Raportul semnal-zgomot este mai bun de 92 dB, uşor inferior
schemelor construite cu componente discrete; totuşi, palierul de
zgomot la intrare al circuitului Integrat este de doar 2jxV.

C4-I00u/35V

LM 3036 T X

CSi+220^ X

„T TIRE -— J i-VQ BA 457

(deschis «amubt) R3 w

HI—czhn
50p 20K

Distorsiunile armonice totale sunt reduse, de numai 0,03%
(inclusiv zgomotul), Sa putere nominală, pe sarcină nominală, în
întreg domeniul de frecvenţe audio, iar cele de intermodulaţie au
valoarea maximă de 0,004% (măsurătoare făcută la frecvenţele de
20Hz, 1kHz, 20kHz).

LM 3886 are o bună comportare la semnale electrice de tip
impuls, circuitul având o viteză de creştere de 19 V/jis. Produsul
amplificare - bandă de trecere este de 8 MHz, valoare care permite
mărirea sensibilităţii de intrare pentru o bandă largă de frecvenţe.

Circuitul LM 3886 este prezentat într-o capsulă TO 220 cu 11
terminale intercalate (fig.1 - dimensiunile fiind aproximative), cu
rezistenţa termică joncţiune-capsulă de 1°C/W. Trebuie menţionat că
la capsulă este conectat terminalul 4 (V-), alimentarea cu tensiune
pozitivă se face pe două terminale (1 şi 5), iar terminalele 2, 6 şi 11
sunt neconectate.

Faţă de amplificatoarele integrate din generaţiile mai vechi, LM
3886 are circuitele de protecţie în întregime reproiectate. Acestea au
drept scop menţinerea tranzistoarelor de ieşire în interiorul ariei
sigure de utilizare (SOA), prin protecţie dinamică. Acest tip de
protecţie a fost denumit de producător SPiKe™1. SPiKe™ asigură
protecţia completă a etajului de ieşire împotriva: supratensiunilor
cauzate de funcţionarea pe o sarcină inductivă importantă,

suprasarcinii, scurtcircuitării ieşirii la masă sau la tensiunile de
alimentare, ambalării termice şi a supracreşterilor instantanee de
temperatură ( de altfel, acronimul SPiKe™ provine de fa Seif Peak
Instantaneous Temperature (°Ke) Protection).

Deasemenea, LM 3886 elimină semnalele tranzitorii de ieşire *
extrem de neplăcute - pe durata pornirii sau opririi alimentării. Acest
lucru este realizat printr-un circuit de protecţie la tensiune scăzută,
care blochează electronic etajul de intrare la căderea tensiunii sub o
limită anumită.

în plus, aplicând o tensiune continuă ia un terminal al circuitului,
se realizează atenuarea semnalului de ieşire cu cca. 115 dB,
obţinându-se aşa numita funcţie de amuţire (mute). Avantajul unei
astfel de comenzi, în cazul unui amplificator de putere, care
vehiculează la ieşire curenţi importanţi, este că inhibarea/activarea
semnalului de ieşire se face printr-un semnal de curent continuu de
nivel redus, nemaifiind astfel necesară înscrierea unor întrerupătoare
sau contacte de releu cu puteri de rupere mari.

Schema unui amplificator audio de 25W este arătată în fig.2, iar
în tabelului sunt indicate valorile tensiunilor de alimentare şi ale
componentelor care necesită modificări în funcţie de varianta aleasă.

în afară de performanţele anterior enumerate amplificatorul
asigură:

• bandă de trecere: 18Hz ... 22kHz;

• neuniformitate: mai mică de ± 0,25 dB, pentru puterea nominală;

• distorsiunile armonice totale: sub 0,03%;

• distorsiunile de intermodulaţie: mai mici de 0,005%;

• raportul semnal - zgomot: mai bun de 92 dB.

R1 asigură limitarea curentului la intrarea neinversoare, curent
care se poate transmite sarcinii In timpul regimului tranzistoriu de
pornire - oprire, dacă tensiunile de alimentare sunt sub 1,5V.

CI elimină perturbaţiile de înaltă frecvenţă de la intrare.

Cu R2 şi R3 se asigură amplificarea stabilită pentru aplicaţia dată,
în funcţie de puterea la ieşire necesară, sensibilitatea ia intrare şi
performanţele de regim dinamic; C2 asigură câştigul unitar Jn curent
continuu. C3 şi R4 diminuează amplificarea la frecvenţe înalte,
pentru a asigura o stabilitate corespunzătoare. Tot pentru asigurarea
stabilităţii se introduce un pol la ieşire prin R6 şi C9.

R5 este rezistorul care limitează curentul la intrarea de amuţire iar
C5 asigură o constantă de timp mare la activitatea/inhibarea acestei
funcţii.

Sarcinile capacitive pot cauza instabilitate în funcţionare, de
aceea s-a considerat necesară separarea amplificatorului de acestea
prin grupul LI, C7.

Diodele V2, V3 sunt opţionale (circuitul are protecţie internă la ;
supratensiuni) şi se vor monta doar în cazul în care sarcina are o i
componentă inductivă importantă (unele incinte acustice cu filtre de i
separare de construcţie specială). Dacă se consideră necesar, se j
vor utiliza diode de putere mai mare (6DRR4P, de exemplu).

TEHNIUM 5-6/95

Condensatoarele C4, C8. C6, C7 asigură o decuplare bună a
alimentării, care nu trebuie neapărat stabilizată, deoarece circuitul
integrat, cu structură de amplificator operaţional, asigură o rejecţie a
perturbaţiifor alimentării ridicată (min. 85 dB). Condensatoarele de
decuplare trebuie să fie de calitate, cu inductanţă redusă. Ele se vor
amplasa cât mai aproape de capsula circuitului integrat.
Deasemenea, se recomandă ca toate ceie trei condensatoare de
alimentare (V+, V-, masă) să fie groase şi torsadate strâns
împreună, dacă distanţa între amplificator şl biocu! de alimentare
este mai mare de 200 mm.

Cablajul imprimat trebuie să asigure: trasee groase pentru zonele
care vehiculează curenţi Importanţi şi micşorarea cuplajelor parazite
între intrare şi ieşire. Se vor utiliza cel puţin trei trasee de masă: unu!
de intrare (RV1, terminalul 7, C5, C2), unul.pentru ieşire (Rs, C9) şi
unul pentru decuplări (C4, C6, C7, C8).

Este bine ca sarcina să fie alimentată prin conductoare groase,
multifilare, torsadate strâns şi lipite perpendicular pe placa de circuit
imprimat.

în fig. 3 este arătat blocul de alimentare (pentru un canal).
Transformatorul
trebuie să fie de 160
VA, iar tensiunea (2 x
Ug) Şi curentul în
secundar sunt cele
din tabelul 1.

Bobinajui se face
simultan cu două
conductoare, iar cele
două înfăşurări astfel

obţinute se fazează corect, înainte de conectarea la puntea
redresoare.

Ca radiator, se poate utiliza cel de tip KNF, produs Jn ţară de
către SPĂL Slatina, cu lungimea de minim 100 mm, sau orice!alt
radiator care asigură o rezistenţă termică mai mică de 0,8’C/W. Se
va utiliza obligatoriu pastă termică de contact cu Rţ^ mai mică de
0,2°C/W, iar în cazul izolării electrice a capsulei de radiator, folia de
mică (cu mai bună de G,8°C/W) se va unge cu pastă termică de
contact pe ambele feţe.

Bibliografie

1. ***,LM 3886 High - Performance 150 W Audio Power Ampiifier
with Mute, National Semiconductor Corporation TL/H/11833, October
1993.

2. DeCelles, J.Audio Amplifiers Utilizing SPiKe™ Protection, AN
898, National Semiconductor Corporation, October 1993.

SPiKe este marcă înregistrată a National Semiconductor
Corporation, Santa Clara, California, S.U.A.

Ing. Laurenţiu ŞTEFAN

Tabel 1

z s

— n

u ln

Z in

±u a

±c

?d max

Rthf&d

r 2

c 2

R.3

r 5

u 2

[W]

[Q]

[V]

[KQ]

[V]

SA]

[W]

[KQ]

[llF]

[KQ]

[V]

SA]

0,775

3,5

1,5

33 '

14,5

0,775

2,5

1,8

1,1

20 •

3,5

Circuitele enumarate $int amplificatoare de putere executate in tehno¬
logie hibrida, ia care diferă parametrii electrici, schemele de principiu
fiind echivalente.

Domeniu! aplicaţiilor cuprinde aparatura audio, TV, magnetcfoane, pi-
cupuri de clasa medie si superioara, precum si unele aparate industriale
Unele performante aie circuitelor (pentru un canal) sint următoarele:

Circuitele enumarate sint amplificatoare de putere cu tensiune d®
alimentare bipolara, executate in tehnologie hibrida, ia care diferă
parametrii electrici, schemele de principiu fiind echivalente.

Unele performante aie circuitelor (pentru un canal) sint următoarele:

STK4017

STK401S

STK4021

STK4023

STK4025

Pout,

nom., W

6,5

Ucc, m

in., V.

Ucc, max., V.

Uin, rr

ax., V.

0,27

!cc max. (Uin= 0),mA.

120

lout,

imp. max., A.

1,5

2,6

3,3

Kdist.

(Pout* 50 mW )

1 0,01

0,01

0,01 |

0,01

(Pout= 0,1 W)

0,02

(Pout* 1 W)

0,05

(Pout, max.)

0,3

Kampl,

i 48

FI, Hz

!■ 20

! 20

rh, KHz

Rs opt

im. , Ohm.

: a

Circuitele sint încapsulate in capsuia SIP-S plastic cu 10 terminale.
Pentru a obţine puterea de ieşire maximala, este necesar atsarea unui ra¬
diator cu suprafaţa minima de sa 80 la 200 cm 2 . Circuitele nu au inclu¬
sa in structura sa protecţii la temperatura si ia scurtcircuitul a ieşi¬
rii la Vcc sau la masa.

Pout.W

Ucc,V

icco.mA

THD.2

Rs.Ohm

STK4024

*23

0,4

STK4026

±28

0,4

8 '

STK4028

*27

0,4

STK4030

*30

50.

0,4

STK4032

*32

.. 0,4

STK4034

*33

0,4

STK4Q36

*35

50 ■

a,4

3TK4038

i *38

0,4

STX4040

1 242

0,4

STK4Q42

*45

120

0,4

STK 4044

100

! ±51

120

0,4

STK4046

120

*55

120

0,4

STK 4048

150

±59

150

0,4

. î

Circuitele sint încapsulate In capsuia SIP-S plastic cu 17 terminale.
Pentru a obţine puterea de ieşire maximala, este necesar atsarea unu! ra¬
diator cu suprafaţa minima de ia 60 la 600 cm 2 . Circuitele nu au inclu¬
sa in structura sa protecţii ia temperatura si ia seurtcircuitur i a ieşi¬
rii la Vcc sau ia masa.

Bibi. L. Danci, E. Turuţa: Ci ampiif. de putere în AF (Chişinău, '93)

TEHM1UM 5-8/95

AUTOMATIZĂRI

Dispozitivul a cărui schemă de principiu se rezintă în fig. 1,
permite decuplarea automată a televizorului, precum şi decuplarea
sa după un oarecare timp (40...50 secunde) de te terminarea
emisiunii TV.

xf f IftK wAiw■ mj\no /r tutui sdi —?

-4—1 m K58fJ!A7 . VM .

>——i

m/z unu l ^ w5S 1

MJ, I luaejisSmpg 1

Elementul logic DD1.3 şi circuitul de stabilire a temporizării
VD3, C2, compun formatorul impulsului de nivel “1”, având durata
de 2...3 secunde, care apare la cuplarea tensiunii de alimentare.

Circuitul de stabilire a temporizării R1, VD1, CI, VD2,
formează, din impulsurile de sincronizare cadre, semnalul cu
nivelul “1”. Elementele DD1.1, DD1.2, DD1.4 formează un circuit
logic, iar tranzistoarele VT1, VT2 şi releu! K1, circuitul de execuţie,
în circuitele de temporizare ale dispozitivului, în locul rezistoarelor
cu valoare foarte mare a rezistenţei (deficitare) se utilizează diode
cu siliciu (VD3, VD2) polarizate invers, ceea ce a permis folosirea
condensatoarelor cu capacităţi mici, gabarite reduse şi, mai ales,
fiabile.

La apăsarea butonului SB1, se aplică ia televizor tensiunea
reţelei şi, din blocul de alimentare, tensiunea de +12 V Sa schema
de autodecuplare a televizorului.

La ieşirea elementului DD1.3 şi deci la una din intrările
elementului DD1.2 (terminalul 6) există, pentru un timp determinat
de circuitul VD3, C2, nivelul “1”.

Circuitul R1, VD1, CI, VD2 formează, din sincroimpulsurile
cadru, nivelul “1” îa cea de-a doua intrare (terminalul 5} a
elementului DD1.2. Astfel, la ieşirea elementelor DD1.1 şi DD1.4,
nivelul “1”.

Tranzistoarele VT1 şi VT2 se deschid, prin înfăşurarea releului
Ki circulă curent, iar contactele închise K1.1 şi K1.2 blochează
contactele de reţea ale butonului SB1 care poate fi, acum, lăsat

neapăsat.Acest .proces nul ^ ţ I

1 durează mai mult de 0,5 secunde. r-— - - -y-r j

Timpul cât este apăsat butonul nu ~ \

trebuie să depăşească durata /r/"-‘ I 1

impulsului (2...3 secunde) format t j

de circuitul realizat cu elementele u/o -

VD3, C2, DD1.3. , \

După lăsarea liberă a ifllMlliJ 1

butonului, de la ieşirea î

elementului DD1.4, prin contactele M

închise SB1.3, acţionează la '1

terminalul 6 al elementului DD1.2 ^ |SpcJl^I

nivelul “1” şi menţine la ieşirea -- ~ C J' I

acesteia nivelul “0", iar la ieşirea |

elementului DD1.1 nivelul “1”. i

Prin urmare releul K1 rămâne ^ \

cuplat. După terminarea

emisiunilor TV, aproximativ după p kmu jj _j

40...50 secunde, condensatorul ^

CI se descarcă prin dioda VD2

până la nivelul “0”; la ieşirea elementului DD1.2 apare nivelul T,:
iar la ieşirea elementului DD1.1, nivelul “0”. tranzistoarele VT1 şi
VT2 se blochează, releu! K1 rămâne fără curent contactele sale se ]
desfac şi decuplează televizorul şi însuşi dispozitivul de i
autodecuplare a TV.

Pentru decuplarea preliminară a televizorului în timpul 1
transmisiunii TV, este suficient să se apere repetat butonul SB1. ■]
Contactele SB1.3 se desfac şi, de la ieşirea elementului DD1.3, j
acţionează ia terminalul 6 al elementului DD1.2, prin rezistorul R2, i
niveiul “0”. Aceasta determină apariţia nivelului “1” la ieşirea ]
elementului DD1.2, iar la ieşirea elementului DD1.1 a nivelului “0”, -
ceea ce conduce la blocarea tranzistoarelor, Realimentarea ;
releului K1 şi decuplarea televizorului. Circuitul integrat K561LA7 |
poate fi înlocuit cu K178LA7. Toate piesele autodecuplatorului sunt :
dispuse pe un cablaj imprimat reprezentat în fig. 2, care se fixează j
pe peretele lateral al televizorului.

Utilizarea dispozitivului presupune înlocuirea butonului de ;
decuplare a televizorului, dacă acesta nu corespunde cerinţelor J
funcţionale pe care trebuie să le îndeplinească butonul SB1 , fig. 1.

Dm RADIO 4/94

comutai om m imwMM

în multe oraşe şi localităţi rurale este posibilă recepţia mai
multor programe TV ale căror semnale sosesc din diferite direcţii.
Pentru vizionarea acestor programe, posesorii de televizoare nu

_,_arareori instalează antene

. tţ . t j———■—f—i individuale pentru fiecare

Yi- canal TV pe care. se

g TfQlTl {f4 M efectuează transmisia. De
ZpjtC^yJCD‘4 CZL 1 S I aceea, la comutarea
^^I(05^JlbsWiB5sTi } programelor este necesar
S*1 ii să se,conecteze la mufa de
| §1 li,, antenă a televizorului,

I lx If 1 t cablul antenei cores-

! *\ku S \xzi |Vj/ punzătoare. O astfel de

L h comutare creează în cele

j S din urmă inconvenienţe ia

——ss——--—-—J utilizarea televizorului.

Pentru evitarea acestora se propune, dispunerea pe catargul cu
antenele IV a unui comutator de antenă, prevăzut cu cabluri
pentru toate antenele şi a, unui singur cablu de coborâre pentru TV.
Prin acelaşi cablu de coborâre se aplică la comutator tensiunea cu
care se alimentează şi comanda acestuia de la blocul de

MBMwM

mă

Ci SQ0Q 4

alimentare şi comandă, dispus în interiorul televizorului. Pentru,
comanda televizorului este comod să se folosească selectorul de
canale, acesta urmând să comute simultan şi canalele şi antena. |
Schema de principiu a comutatorului de antenă se prezintă în|
figura 1, iar cea a blocului de alimentare şi comandă în figura 2. j
Comutatorul este format din releele K1-K5 şi diodele VI-V4. -
Releele K1-K4 comută cu contactele sale antenele necesare (pânăf
la 4) la cablul de coborâre. Diodele şi releu! K5 descifrează!
comenzile transmise din blocul de alimentare şl comanda în blocul
de alimentare şi comandă rezultă 4 tensiuni care diferă prin 1
polaritate şi valori: +8V (de la dioda V5 şi condensatorul C3); -6V J
(V6, C4); + 12V (de la diodele V7, V8 şi condensatoarele C5, C6):
şi -12V (V9, VIO, C7, C8). Aceste tensiuni se aplică la contactele!;
comutatorului SI în conformitate cu numerele canalelor]
programelor recepţionate. Comutatorul SI, de tip 11 PIN este cu
galeţi. Acesta se fixează pe axa tamburului selectorului de canale,;j
astfel ca 1a cuplarea canalului necesar sâ se cupleze şi releul
corespunzător a! comutatorului de antenă.

De exemplu, în poziţia 1 a comutatorului, aşa cum se prezintă
pe schemă, tensiunea de +6V se aplică Sa comutatorul de antenă,..:
cuplează releul K1 şi se conectează antena 1. în poziţia 8 pe

TEHNIUIVS 5-6/95

AUTOMATIZĂRI

comutator se aplică
tensiunea de -12V,
declanşează releul K5,
comutând contactele K5.1
şi apoi releu! K4 care
conectează antena 4.
Droseiele LI, L2 şi
condensatoarele CI, C2 au
rolul de separare a
curentului de alimentare şi
comandă şi a curenţilor de
înaltă frecvenţă ai canalelor
de televiziune.

Condensatorul C2 şi
droselul L2 se dipsun în
televizor lângă mufa de
antenă. în această situaţie
rezistoarele sudate la mufă
se îndepărtează. Din punct
de vedere constructiv,
comutatorul de antenă se
realizează pe o placă din sticlotextolit placat. Dispunerea pieselor
pe placă se prezintă în figura 3. Releele K1-K4 se fixează la placă

cu ajutorul a două scoabe
confecţionate din tablă de
fier sau alamă, având
grosimea de 0,5Vim, care
se sudează la placă. Releul
K5 se sudează cu^corpul la
placă. Comutatorul s;e
închide într-o cutie metalică
astfel ca, în timpul
exploatării să nu pătrundă
apă. Piesele care
alcătuiesc redresoareie
blocului de alimentare se
dispun pe o placă separată
şi se fixează în interiorul
televizorului. Releele K1-K4
sunt de tip RES-44 (cod
RS4 569 251). Releul K5 este de tip RES-47 (cod RF4 500 408)
sau de orice alt tip care să declanşeze sigur la o tensiune nu mai
mică de IOV. Diodele VI-VIO sunt de tipul KD 105 cu orice literă.
Droseiele LI şi L2 au inductivitatea cuprinsă între 100 şi 500mH.

Din RADIO 7/1984

~ 8,3 8 H ce ne Sony
—-- mpQHWQDMQmpy

S5 HJJI05S UL CJ

V£ H6I05B T 500,0*168

-W—-1--TT7

C5 500,0*16B i a 00

V8 m05 n B*^ 500 ’°* fS B

Hlr^

V 7 MQ5B =LT06
m KM5B 00,0*16B

H<H

C7 $ V9 -L CS~ i2B
500,0*168 £ÂW5S7JjoaO*fSS

i m i 1 1 1 1 rr

2 Bxod w \_

,l:r >§“

'SSf 1

Hh-&*

Selecţie şi traducere ing. Ştefan IANCIU

■ lYPE
■

;

l 1

1 W!

_ .. ...

| VV: \ > | 1 Tygw

fquivaleneas j

» p.Hiit, | man.

CIO I Ollkî

_._L_

mi r, 1 ma*

boîtier

la pte

appracMe

Approximathra

! 2 SC 2262

mu | .

30 | 180

103

' 2N 323C |

2 SC 2263

_ ?i_1

npn e, 2 §:

T0§2

8C fc, 2541

? % 414 j

2 SC 22M

NPN 0,756 j 1 J 20 | 00

108

R182

2 » 2848

2,U 3982 |

\ 2 SC 2265 H

mu | 0,150 | fi,om (35 î R5P

L .—H

150

1012

'SP'27i

BFW63 . S

| 2 SC 2287 H

u _

0,400 j 8, fim J IC) | 0 \

208

1018

IBS 375 J BfT59 |

2 SC 2276

npn

5 j 20 | ICO | 140

458

10126

2 80 82® | 2N-641C f

2 SC 2271

0,750

0,108 j 300 ’ | 50 ]

' R195

■ .a; şt; 6461

A ST 6412

2 SC 2214
|— . .— . J

0,500

0, SOC

50 | 120

158

1092

V2N 1613/45-,

l€'£3?

2 SC 2274 Ki
U. - J

| Si-

0,500
_ __

0,500

88 | 120

150

T092

■ 42 N 4961- mr

2» 4963

2 SC 2277 j

50 \ Bf

lilllll

> 8 tmi :■■■']

^Tsc 22?F1

l— _ -

Si !

BF "“j

1136

■-;*2 ŞC---206ŞV:>r

2 SC 2222

;

BSSES 3 B

' NPN

ffMlBWf IOI

l SC 2289 r .

NPN

BB II

W161

; ss 2:51 >

NPN

mmwmmmwM

W163

sans

II Hi

.. ' __|

W161

■ sarts

■

' Si

5 U

W163

St !

W161

- . 2 SC 2495 W

2 SC 2 454 sl |

Si '

W52

18F421,ii|

îif 454

! 2 SC 2291 a)

L .

B39

m m i

TEHNIUM 5-6/95 11

CONSTR UCŢII D.A.M.C.

Adaptorul a cărui schemă se prezintă în fig. 1, permite -
asociat unui osciloscop - controlul şi reglarea operativă a unor
dispozitive radiotehnice complexe precum filtre,
amplificatoare, radioreceptoare, televizoare, antene.

Deşi conceput, iniţial, pentru a lucra în domeniul undelor
metrice pentru IV (48...230 MHz), construcţia sa permite
modificarea frecvenţelor de lucru pentru a fi utilizat în gama
undelor decimetrice (300...900 MHz), în domeniul primei
frecvenţe intermediare a TV prin satelit (800.,.1950 MHz), sau
.în gamele UUS pentru radioamatori.

Funcţionare, compunere

Este un aparat simplu, de dimensiuni mici, reproductîbiî;
avantajul său principal constă în aceea că întreg domeniul de

frecvenţe este acoperit de un singur oscilator baieiat în
frecvenţă (ceea ce este util pentru acordul dispozitivelor de
bandă largă, de exemplu amplificatoare de antenă, selectoare
de canale TV, ş.a.) şi-că este prevăzută posibilitatea stabilirii
independente a frecvenţelor, de început şi de sfârşit de
baleiaj, cu ajutorul a două elemente de comandă. Se compune
dintr-un oscilator baieiat în
frecvenţă (OBF), un
generator de tensiune pentru
baleiajul osciloscopului şi un
senzor detector. în
compunerea OBF intră, pe
lângă componentele
principale (tranzistoarele
VT2 şi VT3), şi amplificatorul
separator realizat cu tranzistorul VT4. Elementele DAI, DA2,
DA4 şi DD1 formează generatorul de tensiune triunghiulară;
circuitul integrat DA5 şi tranzistorul VT1 compun stabilizatorul
de curent pentru alimentarea OBF. iar cu circuitul integrat DA3
este realizat amplificatorul de tensiune pentru baleiajul
osciloscopului. Oscilatorul de RF este realizat conform
schemei de multivibrator, cu sarcină inductivă, ceea. ce
permite asigurarea întregii game de frecvenţe (coeficientul de
acoperire în frecvenţă este aproximativ 5) fără comutări ale
elementelor care determină frecvenţa. Acest lucru se obţine
prin modificarea curentului prin tranzistoare.

Astfel,'la modificarea curentului de la 50 mA ia 1,5 mA,
frecvenţa variază de la 48 la 230 MHz. Pentru mărirea
stabilităţii frecvenţei, oscilatorul trebuie alimentat de la un

stabilizator de curent. Tensiunea de comandă»pentru
stabilizatorul de curent se formează pe condensatorul 63, se
amplifică de către circuitul integrat DA5, iar semnalul de ieşire
a! acestuia comandă curentul care se închide prin tranzistorul
VII şi, implicit, prin tranzistoarele oscilatorului de RF.
Elementele DAI, DA2, DA4 şi DD1 asigură reîncărcarea
periodică a condensatorului. Ciclul de reîncărcare depinde de
poziţia cursoarelor rezistoarelor R2 şi R4. Tensiunea care se
aplică rezistoarelor este stabilizată de elementele R1 şi VD1.
Amplificatoarele de curent continuu DAI şi DA2 au funcţia de
comparatoare de tensiune; rolul de tensiune etalon îl joacă
cea de pe rezistoru! R14, iar tensiunile de comutare sunt
determinate de poziţiile cursoarelor rezistoarelor R2 şi R4. In
situaţia iniţială condensatorul 03 este descărcat, de
aceea, pe rezistorul R14 şi la terminalele comparatoarelor
3DA1 şi 3DA2 va exista o tensiune apropiată de zero. în
acest caz, ia intrarea R a triggerului DD1 va fi nivelul logic
“1”, iar Sa ieşirea S, nivelul logic “0”, respectiv la ieşirea
directă a trigherului va fi nivel coborât, iar !a ieşirea
inversoare, nivel ridicat. în această situaţie, la ieşirea
circuitului integrat DA4 va fi o tensiune de 10... 11 V şi
începe încărcarea condensatorului C3 prin rezistorul R11.
Mărirea tensiunii pe condensator duce la creşterea
curentului prin oscilatorul -de RF şi la micşorarea frecvenţei
generate. în momentul în care căderea de tensiune pe
rezistorul R14 este comparabilă cu tensiunea pe cursorul
rezistoruîui R4, la ieşirea comparatorului DA2 apare nivelul
logic “0”, dar starea triggerului nu se schimbă şi procesul
de încărcarea condensatorului continuă. La creşterea
tensiunii pe rezistorul. R14, până la nivelul tensiunii pe cursorul
rezistoruîui R2, la ieşirea comparatorului DAI apare nivelul
logic “1”, starea trigherului se inversează, de aceea la ieşirea
circuitului integrat DA4 va fi o tensiune de -10...-11V şi începe
procesul de descărcare a condensatorului C3. în această

situaţie, comparatorul DAI se comută în starea cu nicel logic
“0" la ieşire, iar triggerul nu basculează şi condensatorul C3
continuă descărcarea. în momentul în care tensiunea de
descărcare a condensatorului atinge valoarea tensiunii de
declanşare a comparatorului DA2, la ieşirea acestuia apare
nivel logic “1”, triggerui se comută, la ieşirea circuitului integrat

ti BbiB. 6
2 11AA

TEHNIUM 5-6/95

—_ ■ == -- -a-----

~C) mm

DA4 va fi o tensiune de 10... t1V şi, din nou, începe încărcarea
condensatorului C3. Astfel, modificând tensiunea pe
cursoareie rezistoarelor R2 şi R4 se pot varia tensiunile, ia
intrările comparatoarelor, între care are ioc reîncărcarea
condensatorului C3, adică domeniul de variaţie a curentului

care circulă prin
oscilatorul de RF şi, deci,
** " ) C6 gama de variaţie a

v >—-Arz frecvenţei sale. Astfel,

fit* f f ' /» A iV , , ■ #

> > aceste tensiuni pot fi

\ -^—4 stabilite independent, una

mim mm* de cealaltă, asigurându-

Hi 3 se astfel independenţa

—--4 valorilor frecvenţelor limită

^ m superioară şi inferioară

' _ >■ - *“ 1 aie domeniului de

frecvenţe baleiat de
oscilator. Pe condensatorul C3 se formează o tensiune
triunghiulară, nu în formă de dinte de fierăstrău cum se
întâmplă în dispozitive similare. De aceea, frecvenţa OBF se
modifică, în sus şi în jos, cu aceeaşi viteză. Aceasta a permis
să se evite necesitatea unui dispozitiv pentru ştergerea cursei
inverse a fasciculului, ceea ce simplifică construcţia. De
remarcat că liniaritatea tensiunii triunghiulare nu va fi înaltă,
dar este întru totul satisfăcătoare. Dacă liniaritatea are mare
importanţă, în circuitul de încărcare al condensatorului, în locui
rezistorului R11, trebuie

^ Jw¥” j
'.(Qijimpeşn j

să se introducă uni mrC i 5 w am
stabilizator de curent] ” <—
realizat conform schemei I A m W?

prezentate în fig. 2. f«** f* . .

Amplificatorul separator 5”' L ^- * 05mu

cu tranzistorul VT4, '------

asigură neamortizarea oscilatorului de RF de către sarcină şi,
de asemenea, formează nivelul necesar al tensiunii de ieşire:
ia ieşirea X31, aceasta reprezintă 100 mV, iar la ieşirea XS2,
10 mV. Pentru sincronizarea desfăşurării osciloscopului se
utilizează căderea de tensiune pe rezistorui R14; aceasta este
proporţională cu variaţia frecvenţei (întrucât ambele sunt
funcţie de curentul care circulă prin tran'zistoareie
oscilatorului), dar dependenţa este inversă; unei tensiuni mai
mari pe rezistor îi corespunde o valoare mai mică a frecvenţei.
De aceea această tensiune se aplică la un amplificator
inversor (circuitul integrat DA3) având coeficientul de transfer
reglabil. La ieşirea acestuia se formează tensiunea pentru
sincronizarea osciloscopului, la care este dependenţă directă
între tensiune şi frecvenţă. Amplitudinea acestei tensiuni se
stabileşte cu ajutorul rezistorului R10. Toate componentele
radio aie dispozitivului sunt dispuse pe un cablaj imprimat (fig.
3) din textolit dublu placat. Partea neechipaîă cu elemente
este metalizată şi este conectată ia cealaltă faţă printr-o felie
dispusă de-a lungul perimetrului plăcii. Această parte este în
acelaşi timp şi panoul frontal al dispozitivului, iar piesele se
acoperă cu un capac metalic.

în dispozitiv se pot utiliza următoarele tipuri de componente
electronice: amplificatorul aperaţiona! - K140UD6 sau
K140UD7 (cu indicii literali A şi B). circuitul logic K561TM2 -
S64TV1 sau alte circuite integrate din seriile K581 şi 564 care
conţin trigger RS. Afară de aceasta, triggerul poate fi realizat şi
pe baza elementelor logice ale circuitelor K561LA7, K561LE5,
ş.a. Tranzistoare: VT1-KT603 (cu literele A, B, V, 6)
KT6Q8(A,B), KT630(A,B), KT815(A,B,V,G), KT817(A-G); VT2
şi VT3 - KT3123A, KT3123V, KT363B (dar se micşorează

gama de acord), precum şi KT3101A, KT3124A, KT3132A
dar, în acest caz, trebuie modificată schema oscilatorului, în
conformitate cu cea din fig. 4; VT4 - KT36S (A,B), KT399A,
KT3101 A, KT3124A. Dioda stabilizatoare de teTisiunfe:
KS147A; KS156A. Conectoarele-priză XSt şi XS2 pot fi orice
conectoare de RF, de exemplu cele pentru televiziune.»

Bobinele LI şi L2 fără carcasă; se bobinează pe o tijă cu
diametrul de 2 mm şi conţin câte 5 spire de conductor, având
diametrul de 0,5 mm, iar lungimea bobinării 15 mm.

Schema senzorului detector detaşabil este dată în fig. 5.
Utilizează diode detectoare de I.F. de tipul KD419A, GD507A
sau alte diode similare. Toate elementele sunt dispuse într-o
carcasă din material plastic, iar conexiunile dintre ele trebuie
să fie cât mai scurte. Capul detector se conectează la
osciloscop cu ajutorul unui conductor ecranat.

Reglaje

Reglarea dispozitivului începe cu cea a generatorului de IF.
Pentru aceasta, terminalul de jos (conform schemei) al
rezistorului R11 se deconectează de ia circuitul integrat DA4 şi
se conectează la cursorul rezistorului R2. La conectorul-priză
XS1 se conectează un frecvenţiometru, apoi rotind cursorul
rezistorului R2, se măsoară gama de variaţie a frecvenţei
generatorului; coeficientul de acoperire nu trebuie să fie mai
mic de 5. Dacă se realizează^ această cerinţă, se stabilesc
limitele domeniului de frecvenţe prin modificsarea simultană a
numărului de spire al bobinelor sau, comprimând şi alungind
spirele. Dacă coeficientul de acoperire se dovedeşte mai mic,
se poate încerca mărirea acestuia prin micşorarea cu 20-30%
a valorii nominale a rezistoarelor R3 şi R5. După aceasta se
restabilesc toate conexiunile şi ne convingem de capacitatea
de funcţionare a generatorului de tensiune triunghiulară.
Pentru aceasta, se controlează tensiunea pe rezistorui R14 în
timp ce se rotesc cursoareie rezistoarelor R2 şi R4. Apoi, se
conectează dispozitivul la osciloscop şi, cu rezistorui R10, se
stabileşte desfăşurarea pe orizontală pe întreg ecranul. După
aceasta, se conectează la conectorul-priză XS1 o sarcină
(rezistor de 75 sau 50 ohmi) şi sonda detectoare, care se
cuplează şi ia osciloscop, la intrarea“Y” a acestuia.

Pe ecranul osciloscopului trebuie să apară o curbă care
reflectă dependenţa de frecvenţă a tensiunii de ieşire. Se
ajustează valorile nominale ale elementelor C7, CIO, R13 şi
locui de conectare al acestora ia L2 pentru a obţine o tensiune
în jur de 100 mV cu o neuniformitate nu mai mare de 30%.
Autorul construcţiei a conectat condensatorul C7 la prima
spiră a bobinei L2, iar rezistorui R13 la cea de-a treia spiră, a
aceleiaşi bobine, considerată faţă e capătul inferior
reprezentat în schemă.

în final, se procedează la gradarea scalelor rezistoarelor R2
şi R4„ Pentru aceasta, la intrarea sondei detectoare cuplată ia
conectorul XS1, printr-un rezistor de 200-300 ohmi, se aplică
semnai de ia un generator etaionat, cu frecvenţa de exemplu
100 MHz şi se modifică amplitudinea acestuia până se obţine
o gradaţie dară pe curbă. După aceasta, cu rozeta “FÎ” se
suprapune începutul desfăşurării cu această gradaţiune, şi se
însemnează pe scală locul gradaţiunii. Apoi, cu rozeta “FS” se
suprapune sfârşitul desfăşurării cu această gradaţiune şi, de
asemenea, se însemnează pe scala acestui rezistor. în mod
analog se gradează scala pe alte frecvenţe.

Pentru alimentarea dispozitivului se utilizează o sursă de
alimentare bipolară, stabilizată, care asigură un curent până la
100 mA la şina de plus, şi de 10 mA pe cea de minus.

Preluare şl adaptare din revista RADIO 1/1994

TEHNÎUM 5-8/95

CONSTRUCŢII DAMC

CAilBRATOR PINfUU OSCILOSCOP

Calibratorul generează un semnal dreptunghiular de amplitudine precis* stabilită
(5 V la borna XI, 50 mV la borna X2), cu frecvenţa reglabilă in trei trepte: 100 KHz,
ÎOKHz, ÎKHz şi poate fi utilizat pentru verificarea osciloscoapelor.

Deşi schema (Fig, 1) poate părea complicată are avantajul de a utiliza numai
două circuite integrate şi de a rezolva o problemă dificil de soluţionat în lipsa unui
ealibrator industrial avizat metrologic.

Din tensiunea bateriei se obţine cu V3 (LM 4041-ADJ) o tensiune de referinţă
foarte stabilă şi compensată la variaţiile temperaturii. Această tensiune alimentează un
oscilator stabilizat cu cuarţ (VI-MMC 362 E) şi câteva divizoare de frecvenţă
încorporate (care din 4 MHz furnizează lOOKHz, ÎOKHz, ÎKHz); prin comutatorul SI m
alege frecvenţa dorită. Factorul de umplere al semnalului generat nu este de 50%, dar
acest lucru nu constituie o problemă. La ieşire se obţine o tensiune cu amplitudinea şi
stabilitatea tensiunii furnizate de referinţă, fie direct, fie prin divizoruî format din R4 şi
R5.

Dacă R7 şi R8 sunt de 10XQ, respectiv 3Q,1KQ se poate obţine direct, fără nici
un reglaj, o precizie de 1% a ţ tensiunii de ieşire ( inclusiv deriva pe un domeniu
de 25 °C). în ceea ce priveşte frecvenţa, precizia iniţială a cuarţului este suficientă
pentru calibrarea osciloscoapelor. Dacă se doreşte o precizie mai bună se pot folosi
elementele de reglare R82 (pentru tensiune de ieşire) şi C2 (pentru frecvenţă).

Pentru calibrarea osciloscoapelor modul de utilizare este următorul: se reglează
amplificatorul pe verticală din osciloscop până când pe ecran amplitudinea corespunde
cu cea selectată la borna XI sau X2 a calibratorului; pentru baza de timp reglajul se
face la fel considerând perioada între două fronturi de acelaşi tip (crescătoare sau
dscrescătoare) ale impulsurilor.

In loc de referinţa LM 4041 (National Semiconductor), se poate utiliza un
pM 723, dar creşte consumul din baterie şi precizia nu mai este aşa de bună (prin reglaj
se poate ajunge totuşi la o valoare satisfăcătoare). Se elimină LM4041,R6,R7,R8 şi între
punctele A şi B se introduce montajul din Fig. 2 cu pM 723 şi componentele asociate.

p/0 (R) Rg (b) imam —«xi

—t -7] i

9 V i I j_ rA y

Ţ S?1« J.Z'Y 1_I

•~o————4 «==

frac¥«nte/Perîo«de
1 a t j 100KHi/0.0ira |

*14

n ® xi

22 ieşire î

LWMMi-flDJ Ţ_J

SOT 23 MWS 352 E

Ing. taurenfiu ŞTEFAN

'SrBlXogrâHe* ^ i —— ~ —-

1. Microelectronica S.Â, ,-MOS Integraîed Circuits Data Book 1989, p. 295...298.

2. National'Semiconductor, Data Âquisition Daîabook 1993 , p. 4» 117.

TEHNIUM 5-6/95

PAGINI DIN ISTORIA RADIOTEHNIC1I

Spre a lua în mână firul cel lung din care e toarsă
odiseea lui Marconi, este interesant de observat că
un profesor din Munchen, K. A. Steinheil, prooro¬
cise, prin 1837, că „legătura prin telegrafie fără fir
va fi în curând cu putinţă 4 *. Profeţia era atât de
uluitoare, încât se spune că tovarăşii săi de specia¬
litate s’au întrebat cu privire la sănătatea proorocu¬
lui. El însă nu adăugă nimic, mărginindu-se să
refuze a explica sau să-şi retracteze afirmaţia. Dacă
şi-ar fi desvăluit mai departe gândurile ce-i treceau
prin minte, ar fi rămas probabil în istorie ca un al
doilea Jules Veme, un Jules Veme al spaţiului. Iar
toate astea datorită faptului că isteţul profesor con¬
statase în chip cu totul accidental, pe când experi¬
menta cu un 'aparat telegrafic cu două sârme de
legătură, că instrumentul funcţiona mai departe, deşi
una din sârme se rupsese.

Joseph Henry, un fizician american,
i a Universitatea Princeton, Constată în 1842 că,
în descărcarea buteliei de Leyda, fenomenul era
unul oscilant (curent alternativ), şi, mai departe, că
descărcarea putea provoca alte descărcări în alte
circuite, la depărtări apreciabile. Cerceta fenome¬
nul fundamental al semnalizării prin aer. , _ #

Apoi se făcu primul mare pas spre telegrafia fără
fir —- Michael Faraday în 1845, revenind la teoria
ondulatori e a lui Huygens, întemeiat pe convingerea
fermă că verificarea practică era posibilă. Faraday
începu să experimenteze, cu scopul de a găsi dovezi
hotărîtoare cu privire la mediul a toate permeator.
El propuse teoria după care acţiunea electrică dintre
două corpuri era transmisă prin linii de forţă mag¬
netică, datorită eterului. Aceasta era o idee cu totul
nouă, depărtându-se mult de vechea „teorie a elasti¬
cităţii solide a aerului 44 .

Dar Faraday nu menţiona telegrafia fără fir, şi
chiar de ar fi avut asemenea gânduri magice, ele ar
fi fost puse în umbră s în 1858, când cablul de sub
Atlantic fu în chip sonor proclamat ca fiind ultimul
mijloc de comunicaţie posibilă între continente. Căci
cum altfel ar putea fi transmise mesajele, dacă nu
printr’un fir ce leagă cele doua puncte ? Cablul era
un lucru mai palpabil decât eterul; şi totuşi multora
le-a fost greu să creadă că un fir atât de lung putea
fi întins pe fundul mării şi că era purtător de ştiri.

Aveau şi motive pentru a se îndoi. Prima încer¬
care de a pune cablul, în 1.857, dăduse greş ; a doua,
din 1858, reuşi, dar numai pentru scurt timp, doar
atât cât să se facă un schimb de urări între Preşedin¬
tele Statelor Unite, Buchanan şi Regina Victoria a
Angliei. A treia încercare de a aşeza un cablu in
Atlantic, în 1865, fu o mare desamăgire, dar în anul
următor neobositul Cyrus West Field reuşi.

Oricum, cablul nu reuşi să înstrăineze chiar toate
minţile de ideea „eterului 44 . Experimentatorii care
credeau că spaţiul poate fi supus vibraţiilor se în¬
dreptară către bobina de inducţie, ca mijloc genera¬
tor de unde electromagnetice. Istoria bobinei- de
inducţie se ridică până la luna Noemvrie din anul
1831, când Faraday descoperi principiul inducţiei. Cu
timpul începură să se prevadă felurite aplicaţiuni
practice ale bobinei

H. D. Ruhmkorff, un Rus, lucrând la Paris în 1853,
adăugă bobinei un întrerupător automat; apoi izolă
secundarul şi micşoră numărul răsuciturilor sârmei,
reducând astfel la minimum posibilitatea ruperii.
Folosind ca prim izvor de putere o baterie, se puteau
genera voltaje mari. Armând H. L. Fizeau adăugă
un condensator în jurul întrerupătorului, mărind ast¬
fel lungimea scânteietor ce se formau la bornele bobi¬
nei de inducţie. Prin 1867, începură să se înfiripeze

bănuieli cum că întro bună zi omul va putea -trans¬
mite semnale prin aer; totuşi cei care despreţuiră
ideea erau în număr mai mare decât cei care ere-'
de au într’însa..

Concepţia lui Faraday cu privire la un câmp de
forţă magnetică inspiră pe James Clerk Maxwell, —
profesor de fizică experimentală la Cambridge şi mai
târziu la Universitatea din Edinburgh, — care ela-
boră faimoasa ecuaţie de unde prooroci, doar prin
raţionament matematic, existenţa undelor eterice. El
dovedi, prin magistralul său tratat asupra teoriei
electro-dinamice a luminii, că lumina este un mod

FARADAY

a văzut departe

In Muzeul Ştiinţelor din
Kenringtcn a fost depusă
într’o vitri¬
nă specia lă, o scrisoare în¬
gălbenită de vreme. E un
document cum există pu¬
ţine în istoria ştiinţelor şi
povestea lui merită «ă fie
cunoscută.

In 1832, fizicianul Mi¬
chael Farady depunea în
mâinile secretarului socie¬
tăţii engleze de ştiinţe un
document secret, cu rugă¬
mintea ca plicul să nu fie
deschis decât după 105
ani. Termenul s’a împli¬
nit în Decembrie 1937. De
fată fiind preşedintele so¬
cietăţii engleze de ştiinţe,
Sir William Bragg. s a des¬
chis plicul lui Faraday. Cu¬
prinsul a fost o surpriză :
el arăta că acum 107 ani
Faraday a prevăzut naşte¬
rea telegrafiei fără fir. In
scrisoare el spune negru
pe alb: forţele magnetice
şi electrice se pot trans¬
mite ca unde sau vibraţii
ale eterului. Adică exact
ce ştim noi astăzi de sure
undele radiofoniei.

Ca un mare învăţat ce
era, Faraday a căutat dow
vezi pe care să sprijine a-
firmaţia lui. N’a puiuţ gă¬
si. De aceia, neavând pro¬
be pentru tccna lui că
undele electrice- şi magne¬

tice se propagă întocmai
ca undele sonore său lichi¬
de, n’a făcut cunoscută
teoria si a închis-o în pli¬
cul secret cu rugămintea
de a se deschide plicul du¬
pă 105 ani.

Dacă Faraday, acum 107 -
ani, ar fi avut cunoştinţe¬
le de matematici ale iui
Maxwell desigur că stu¬
diul' undelor eîeetro-mag-
netice ar fi mers mai re¬
pede şi radiofonia ar exis¬
ta de cel puţin 50 de ani.
Dar Faraday nu ştia prea
multă matematică. In
schimb, învăţatul acesta
mare, care a intrat în via¬
ţă ca ucenic tipograf, avea
mult simţ practic. Gladsto-
ne, celebrul om de stat en¬
glez, i-a vizitat într’o zi
laboratorul, s’a oprit câte¬
va clipe în dreptul apara¬
telor de inducţie electrică
şi a întrebat:

— Creszi, d-le Faraday,
că toate acestea vor folosi
la ceva ? ' *

— Desigur; nu va trece
mult şi veţi pune impozite
pe ele i

Ca totdeauna, Faraday
Văzuse departe. Experien¬
ţele de inducţie pe care
Gladstone le privea cu ne¬
încredere, stau la lemeha
industriei electrice de aZi.

jjjji I Hi! H

iLjiMjji

iiimmTî

,<•«&»

y w \

W lî

Hait

Emiţător cu dipol pentru unda cu 60 cm, cu reflector parabolic
(desen original al lui Hertz, 1888)

(continuare în pag .. 23 )

TEHNIUM 5-6/95

riiiniii!l

TEHNIUM 5-8/95

ELECTRONICĂ AUTO

»»k m

R CU ULTRASUI

RONIC U >h f

Aprecierea distanţelor de ordinul zecilor de cm dintre un autovehicul sau
obstacol (perete, alt automobil, ş.a.) este dificilă pentru un conducător auto.
Montajul prezentat este un ajutor suplimentar, pentru parcarea
autovehicolului, putând fi adaptat şi pentru alarmă antifurt.(fig. 1)

Circuitul se amplasează sub caroserie,’ în faţă sau în spate, sau în garaj
pe peretele dinapate, vizibil pentru şofer.

Când obstacolul ajunge la intersecţia axelor a două
dispozitive piezoelectrice alăturate înclinate (UW1, UW2) ia
naştere prin reacţie acustică un semnal ultrasonic de 37
KHz ce este amplificat (T1,T2), redresat şi dublat (Dl, D2,

C3, C2) şi comandă un oscilator (T4, T5, C4, R9) ce
debitează pe difuzorul BL.

Semnalul pozitiv ce depăşeşte pragul U BE = 0,6-V
deschide T3 şi blochează 14. Condensatorul C4, care
fusese până acum scurtcircuitat se încarcă prin difuzor R10,

R8 şi R9. Când se atinge pragul de deschidere al T5, se
deschid 15 şi T6. Când curentul prin C4 nu mai poate
asigura deschiderea T5-T6, acestea se blochează şi
procesul deschis se repetă.

Peptru semnalizare optică, suma rezistenţelor R8 şi R9
trebuie să fie mai mare decât produsul amplificărilor T5-T6 şi
rezistenţa lămpii din locul difuzorului. Se adaptează schema
conform dispozitivelor concrete ce se vor folosi ( ex. C4 = 1
fxF/ 15V cu minusul spre baza T5, R8 = 300...400 K, R9 M).

Circuitul poate fi montat pe peretele din spate al
garajului, cu indicatorul optic accesibil şoferului.

Circuitul imprimat are dimensiunile 90 x 40 mm (fig. 2 şi 3). Dispozitivele
piezoelectrice se montează la o distanţă 70 cm între ele, în carcase
cilindrice sau conice ce se prelungesc cu tuburi de PVC moale 0 8 ... 10 mm
(ghiduri de undă). Astfel se evită murdărirea şi lovirea lor şi se realizează
direcţionarea dorită a emisiei (recepţiei)' (figura 4).

Atenuarea acestui sistem nu
afectează funcţionarea circuitului
pentru că distanţele semnalizate sunt
mici ( 15-30 cm). Atenţie trebuie
acordată separării celor două
dispozitive cu un perete, pentru
evitarea cuplajului acustic nedorit.

Ansamblul se montează sub
caroserie, astfel încât numai capetele
tuburilor să iasă în faţă, pe sub bara de
protecţie şi îndreptate uşor în sus
pentru a sesiza bara de protecţie mai
înaltă a altui vehicol). De mare
importanţă este unghiul celor două
tuburi, care determină distanţa de
sesizare a obstacolului.

BLOCAREA AUTOMATĂ A UŞILOR

Principalele caracteristici ale scfîemei sunt: instalarea a până la 4
module “maşter”, protecţie la subtensiune, mod de funcţionare sigur,
consum redus de energie, posibilitatea adăugării unei telecomenzi.

Pentru un posesor auto este evidentă siguranţa oferită de blocarea
uşilor în cazul unei spargeri. Blocarea mecanică a uşii se realizează prin
deplasarea verticală a unei bare acţionate de câte un motor pe o distanţă de
cca ± 50 mm. Barele sunt cuplate mecanic cu închizătorile uşilor.

O aşa numită unitate “maşter” se remarcă prin faptul că deschiderea ei
antrenează deschiderea tuturor celorlalte unităţi (de exemplu uşile din faţă),
spre deosebire de unitatea “slave”, care nu permite deschiderea altor
unităţi.

Semnalele de comutare (SI ...S4) de la cele 4 unităţi “maşter sunt
filtrate (R5, CI, ICI a şi corespondentele) şi aplicate direct şi întârziat (R9,
C5 şi corespondentele) comparatorului IC2. Ieşirea A=B se schimbă când
devine activ unul dn cei 4 “maşteri” declanşând monostabilul SC3a şi
acţionând prin TI releul RF3. Durata impulsului monostabilului este corelată
cu timpul de deschidere/închidere mecanică a uşii, pentru a nu supraîncăzi
motoarele. Releele RF1, RF2 stabilesc direcţia de declasare a motoarelor
(comutare a polarităţii), care este alternantă (prin IC4b, !C3b care stabilesc
direcţia următoarei mişcări doar după încheierea deplasării curente).

Alimentarea circuitelor cu 8V şl existenţa unei capacităţi de rezervă-de
1000 pF permite funcţionarea cu o baterie mai siabă şi cu o independenţă

de cca 10 s faţă de întreruperea alimentării. în schemă sunt prezentate 4
unităţi “maşter”. întrucât în majoritatea cazurilor ajung 3, a 4-a intrare poate
fi adaptată unei telecomenzi.

Pagină realizată de Ing. Marius UNGUREANU

TEHNIUM 5-6/95

TEHNIUM ATELIER

Foiosind câteva piese şi foarte uşor de construit şi reglat,
montajul din figură trebuie

urmat de un amplificator de frecvenţă intermediară asemenea
celui publicat anterior şi un amplificator de audiofrecvenţă. Se obţine
un radioreceptor de unde scurte, pentru modulaţie de apliiudine, cu
sensibilitate de câţiva microvoiţi şi o selectivitate în jurul a 10 kHz,
convenabile pentru amatori, care mai pot adăuga pe parcurs diverse
opţiuni, din cele publicate. în rubrica de faţă.

Mixerul foloseşte două tranzistoare, T1 în funcţie de amesîecător
a! semnalului incident cu oscilaţia locală oferită de porţiunea de
montaj realizată cu tranzistorul T2. Se ştie că pentru un amator
“culmea coşmarului” o reprezintă confecţionarea bobinelor, mai ales
dacă sunt “complicate”. De aceea, s-a ales metoda cea mat simplă,
a bobinelor unice, fără prize. în cazul bobinei Li, se
obţine o priză fictivă ia circa o zecime din numărul de
spire prin înserarea celor două condensatoare, care tot
ar fi trebuit să fie utilizate, similar altor montaje,
condensatorul G2 fiind cel de acord, cu'reglaj fix. în cazul
bobinei L3, acordul este de asemenea fix; dar printr-un
artificiu de montaj, se obţine o extensie a benzii acordate,
prin schimbarea polarizării tranzistorului oscilator T2, care
la variaţia polarizării, se comportă ca un condensator
variabil, în limite destul de largi. în acest fel se elimină
piesa cea mai dificilă de procurat, montat şi reglat, un
condensator variabil, scump şi voluminos. Bobina L2 e un
transformator de frecvenţă intermediară format miniatură, din care.
se utilizează numai primarul. Descrierea a fost făcută la
amplificatorul de frecvenţă intermediară. Se poate dealtfel folosi
orice transformator miniatură de frecvenţă intermediară din piese
recuperate, folosind pentru 05 valoarea cerută de fabricant, între
100 pF şi 3000 pF. Pentru valoarea 1 nanofarad (1000 picofarazi)
numărul de spire e de 70, pentru o frecvenţă regiablă din miez între
450 ...,480 kHz. Se reglează pe o poziţie medie, la circa 460 kHz,
cc respunzător traseuii: de frecvenţă intermediară. Reglajul
aproximativ cu care poate fi pornit şl încercat montajul, se poate
regia cu precizie cu ajutorul unu! generator de semnal standard, o
heterodinâ modulată.

îranzistoarele pot fi de orice tip “npn” de mică putere, preferabil
BF. Tranzistorul TI cere să i se potrivească valoarea rezistorulus
R1, o funcţionare cu randament bun poate, fl atinsă prin tatonarea

valorii lui R1 spre 250 ... 500 kiloohmi, funcţie de tensiunea de
alimentare (6 ... 12 volţi). în cazul utilizării tensiunii de 12 volţi, e
bine ca în paralel cu condensatorul G4 să se monteze o diodă Zener
de 8 ... 10 volţi, care oferă stabilitate acordului. Montajul se
realizează pe plachete de dimensiune 35 X 50 mm conform figurii,
în caz că nu se poate obţine un poîenţiometru de dimensiune mică -
tip trimpot cu ax prelungit, se pot prelungi conexiunile de pe plăcuţa
de montaj, maximum 20 cm, la un potenţiometru de dimensiune mai
mare, rotativ sau chiar liniar. Valoarea
potenţiometrului poate diferi, funcţie de
iăţimea de bandă de recepţionat. Cu
bobina LI şi L3, cu diametrul carcaselor
de 8 ... 10 mm, cu miez reglabil de
ferrocart sau ferită, un număr de 15
spire, cu sârmă emailată de circa 0,5
mm, oferă acordul spre 40 ... 52 metri,
folosind o valoare de potenţiometru de
circa 10 kiloohmi. Cu 10 spire, banda de
25 ... 35 metri. Cu 5 ... 7 spire se poate
încerca recepţia benzii de 27 Mhz (1 1
m). Pentru unde ultra scurte, trebuie
folosit un montaj ceva mai elaborat. Se
observă prin folosirea acordului prin
potenţiometru! de 10 kiloohmi, o
dedublare a posturilor de unde scurte,
rezultat al “frecvenţei imagine”, datorată
folosirii unei frecvenţe intermediare
joase. Prin înlocuirea potenţiometrului de
10 kiioohmi cu unul de valoare mai mică,
de 500 ohmi ... 2 kiioohmi, banda
recepţionată se îngustează, sub 500
kiloherţi, se scapă de efectul jenant al
recepţiei “frecvenţei imagine”. Pentru
recepţia benzilor înguste de
. “broadcasting” - ştiri şi muzică difuzată - din benzile de 25, 31 , 41,
49 m(eventual şi în alte benzi) se pot confecţiona bobine separate
montate tot pe o plachetă, fixată solidar cu a mixerului, comutarea
fiind făcută cu un mic comutator rotativ sau liniar. La fel se poate
proceda şi pentru benzile de recepţie pentru amatori, de 160 m -

circa 40 spire/0,2 mm; 80 m circa 25 spire/0,3; iar pentru benzile de
40, 20, lOm bobine ca cele descrise la început descrierii, reglajul
preliminar făcându-se din miezurile de reglaj; iar cei definitiv, cu
ajutorul generatorului de semnal. Sensibilitatea montajului asigură
condiţii sigure şi stabile chiar cu o antenă mal scurtă de 1 metru, o
simplă bucată de sârmă. Pentru recepţia In automobil, înafară de
încasefarea într-o cutie metalică, cu rost de. ecrana] se cere
înlocuirea lui CI cu un condensator trimer - semi-reglabil, cu
capacitate maximă de 25 ... 50 pF, pentru acordul antenei
telescopice. în. cazul utilizării unei diode Zener de 8 ... 10 volţi, .a
unui potenţiometru de acord de 500 ... 2000 ohmi, stabilitatea
montajului e sigură şi surprinzătoare pentru simplitatea iui, putând
funcţiona între limite de temperatură de -20° ... +50° C, tară piese
speciale.

George D. OPRESCU

TEHNIUM 5-6/95

REVI S TĂ REVISTELOR _ 1

Luminii© de veghe sunt pentru mulţi o necesitate: unii nu
pot adormi fără acestea, alţii au nevoie la trezire de un mic
reper. Cert este că larga ofertă pe piaţa de specialitate o
demonstrează. Faţă de dezavantajele produselor tipice,

cum ar fi de exemplu, ia
becurile ou neon - nece¬
sitatea cuplării/ de¬
cuplării de la reţea, sau
ia becurile cu incan¬
descenţă - consumul
exagerat de energie,
schema prezentată
funcţionează automat şi
consumă şi foarte puţin.

Elementul de bază î!
constituie LED-urile
(D2...D5) din categoria
“super lumlnosity”: 08,
unghi de deschidere
120°, iy=500 mCd/lp=
20mA. Numărul lor este
la alegere, oricum circuitul T4, R8 şi D6. D7 livrează un

curent constant (cca 22mA).

Comutarea aprinderii este comandată de fototranziştorul
TI (’BPW 4i) care în funcţie de lumina mediului *şi d'§

pragul ajustat cu PI, acţionează etajul următor (12,13),
Rezistorul R4 conferă acestuia o comportare cu histerezis
pentru evitarea oscilaţiilor din zona pragului. Alimentatorul
livrează ia ieşire o tensiune de 12V care se aplică direct
LED-uriior ţi care este stabilizata pentru alimentarea
restului schemei la 6V.

Ing. M.U., ELEKTOR 3/1995

Se foloseşte un singur tranzistor MOSFFT de tipul
prezentat în figură sau echivalente existente !a noi în
ţară BF 960, BF 961, BF 966. Oscilatorul realizat pe
poarta G1, de tip Ciapp, poate fi acordat şi pe alte
frecvenţe dcât 455 KHz în funcţie de aplicaţia dorită.
Pentru un semnal de intrare modulat în amplitudine şi
cu o deviaţie de aproximativ ±1 KHz se obţine la ieşire
demodularea sincronă (semnalul de audiofrecvenţă
modulator).

Ing. 3.C., QST ian. 1980

Oscilatorul comandat în tensiune prezentat
poate fi o bună sursă de inspiraţie pentru cei ce
doresc realizarea unui receptor pe DUŞ în gama
63-75 MHz. Gama dinamică a unui receptor
poate fi crescută şi prin mărirea purităţii spectrale
a oscilatorului. De aici şi complexitatea schemei.
Diodele' varicap 1N5469B Motorola pot fi
înlocuite cu echivalenţe româneşti BB 125, dar
performanţele de zgomot se vor înrăutăţii.
Tranzistorul poate fi înlocuit cu tipul BF 255.

Ing. S.C., QST mai 1980

- î~lynFi-

rrrn j

jţttl.

jrm_

-a

ne-Tcr

-zzr

1 EH^UM 5-6/95

REVISTA REVISTELOR

Acest amplificator satisface cele mal exigente cerinţe impusse
amplificatoarelor de putere din compunerea combinelor radio,
pentru reproducerea de pe compact-discuri şi înregistrărilor de
înaltă calitate de pe magnetofon.

Câteva avantaje ale amplificatorului:

# capacitatea de a funcţiona în domeniul frecvenţelor ultra-
audio (de ordinul 100 KHz), la puterea de ieşire nominală, cu
distorsiuni suficient de mici ale semnalului;

# distorsiuni extrem de mici în domeniul frecvenţelor joase şi
medii;

#'o relativă simplitate.

Amplificatorul are următoarele caracteristici tehnice principale:

• puterea nominală (maximă), în W, pentru rezistenţa de

sarcină, în ohmi:

4 0.....35 (50)W

8 O............20 (25)W

• tensiunea nominală de la intrare, IV

• gama frecvenţelor redate, în Hz, pentru o putere de ieşire de
-3 dB faţă de cea nominală, nu este mai îngustă decât
2,5... 160.00;

• coeficientul de armonici, în %, pentru o rezistenţă de sarcină
de 4Q, nu este mai mare, pentru frecvenţa, în Hz:

20...1000 ..,.. 0 , 002 ;

6.300.„...0.01;

20.000...'.,.0,025;

100.000.......... .0,13.

Schema de principiu a amplificatorului este arătată în figură.
Etajul de amplificare este amplificatorul operaţional DAI, a!
cărui semnal de ieşire (curentul său de alimentare) se culege de ia

terminalul pentru alimentare cu tensiune negativă şi, prin
tranzistorul VT2 conectat conform schemei cu BC, se aplică laf
amplificatorul de tensiune realizat pe tranzistorul VT8, având
stabilizator de curent (iranzisioarele VT3 şi VT6). Curentul de
colector de repaos al tranzistoareior VT6 şi VT8 este relativ mare:
40 mA; micşorarea acestui curent ar duce la creşterea
distorsiunilor semnalului de ieşire. Puterea disipată pe fiecare din
tranzistoarele VT6 şi VT8 este de 1W, de aceea trebuie să se ia
măsuri de răcire a acestora.

Semnalul de la ieşirea amplificatorului de tensiune se aplică
rezistoarelor R16 şi R17 la etajul de ieşire - repetor pe două etaje -
realizat cu tranzistoarele complementare VT9 şi V115.

Patru tranzistoare KT 932 B legate în paralei, cu
rezistoare de egalizare în circuitele de emiîor, formează o
structură compusă de tranzistor pnp de !F. Caracteristicile
acestei structuri compuse coincid bine cu caracteristicile
tranzistorului n-p-n tip 2T9Q8A, utilizat în cealaltă ramură a
etajului de ieşire.

Pe tranzistoarele VT4, VT5 şi rezlstoarele R19, R22-
R24, R29, R30 este realizat circuitul de protecţie al
amplificatorului faţă de scurtcircuite în sarcină.

Stabilizarea termică a curentului de repaos a!
tranzistoareior de ieşire este asigurată de dispunerea*
acestora pe radiatoarele tranzistoareior VT7, VT9 şi VT1Q.

în amplificator se pot utiliza următoarele tranzistoare:
VT1 - KT 315 cu indicii V, G, D, şi E; VT2 - KT 361 cu indicii
G şi E; VT3, VT5 -KT 315 cu indicii B, G, E; VT4 - KT 361
cu aceeaşi indici; VT6 - KT 914 cu indicii A şi B şi KT 932A;
VT7 - orice tranzistor pnp sau npn (conectat corespunzător)
a cărui capsulă să asigure un bun contact termic al
cristalului cu radiatorul; VT8 şi VT9 - KT 904 cu indicii A şi
B; VT10- KT 914, cu aceeaşi indici; VT11 - KT 908A; VT12-VT15-
KT 932 cu indicii A şi B.

In calitate de amplificator operaţional DAI se pot utiliza numai
circuitele integrate K444UD2A şi KR544UD2Â.

Suprafaţa de răcire a fiecărui radiator trebuie să fie de 250 cm 2 .
Autorul a realizat cea mai mare parte a amplificatorului pe
radiatoarele tranzistoareior de ieşire: pe un radiator se montează
tranzistoarele VT3, VT6, VT7, VT9, şi VIII, iar pe un alt radiator
se montează trânzistoarele VT10, VT12-VT15. Pe un radiator
separat, având suprafaţa de răcire de 50 cm 2 , fixat direct pe
cablajul imprimat, se dispun tranzistoarele VT8, ale celor doua
canale ale amplificatorului stereo.

Reglarea amplificatorului constă în stabilirea curentului de
repaos al tranzistoareior etajelor de ieşire între limitele 50... 100
mA, prin ajustarea valorilor rezistoarelor R13 şi R14, şi verificarea
lipsei autoexcitării în !F.

ing. I.Ş., RADIO 2/1934

Revenim cu precizări suplimentare asupra articolului din nr.10-
1 1/1994, ca urmare a interesului cititorilor pentru această
problemă. Din păcate, amănunte mai multe despre aparat nu
putem oferi, în afara celor prezentate mai jos.

Circuitul din figura 1 constă din două multivibratoare astabiie
integrate în îimerul dual TLC 556. Pragul de comutare al ICI b este
stabilit de reţeaua RC R1/R2/C1 şi este simultan aplicat şl la
intrarea de control a ICI a. Prin acţiunea cumulată a celor două
oscilatoare semnalul dreptunghiular de la pinul 5 ‘‘se plimbă” în
domeniul 800 KHz...2,5KHz. Ieşirea se cuplează cu un LED de

semnalizare a funcţionării şi, prin K2, cu bobina de deduriflcare.

Figura 2a prezintă metoda clasică în care pe un tub se dispun
cele două înfăşurări deschise; de aceea nu se produce un câmp
magnetic, ci un câmp electric între înfăşurări. Bobina din figura 2c
produce numai un câmp magnetic.

Rămâne de testat, care din cele trei posibilităţi, pe un tub
izolator sau conductor (din cupru) oferă cele măi bune rezultate.

Toate înfăşurările au-14 spire şi pentru susţinerea mecanică a

(continuare în pag. 22)

TEHNIUM-5-6/95

“| ioon f (p ^Ţoon | Ţoq"Ţ^ v Y —| —i i— J LJ trebuie încasetată complet izolat, iar legăturile cu bobina trebuie să

_ «“»»•» fie cât mai scurte.

carcasei se recomandă sârmă de 1...1,5mm 2 . Placa din figura 3 ,ng ’ M * U ’’ ELEKT0R 7-8/1994

Caracteristici rezumate:

• destinat receptor radio complete cu o punere de ieşire de 500
W;

• comutare AM/FM cu tensiune continuă;

• comportare excelentă la semnal mare cu AM-AGC;

• alimentare la 9V cu consum redus (baterie).

Capsula

masa centrală î —i — 20 ieşire JF

condensator separare 2 ^ j 19V S

RCFM-FI 3 [j 1 18 intrare JF

Intrare FM-FI 4 {* U 17 ieşire demodulator FI

CFM-FI 5 d 1 16 intrare U REG

Factor de zgomot
Uj=10mV

Factor intermodulaţie
UplOmV

64 dB

1,1 %

masă semnal mic 6

intrare mixer 7

oscilator 8

1 ieşire mixer 9

1 LC AM-FÎ “LO” 10

Parametrii limită:

Parametru Simbol

Tensiune - U s

alimentare

Putere disipată Pţ 0 t

!a 0 A = 25°C
Temperatura 0 A

medie

Valori nominale (0 A =25 c C,U s =9V,R|_= 80)

Parametru Simbol minim maxim

Tensiune alimentare Ug 475 15

Curent absorbit în l s 30

repaus (AM)

m=30%, P 0 =50 mW)
sensibilitate
Factor semnal/zgomot
Uj=10mV

Factor intermodulaţie
Uj=10 mV
FM (f=1 0,7MHz
f m od =40 ° Hz > deviaţie
±75KHz, P 0 =50 mW)
sensibilitate la -3 dB

20 ieşire JF

a 19 v s

1 18 intrare JF
D 17 ieşire demodulator FI
1 16 intrare Ur^q
IJ 15 LC demodulator FI
^ 14 ieşire demodulator AM
13 ieşire demodulator AM-FI
£ 12 intrare AGC
- 1 11 LC AM-FI “Hi”

maxim Unit. măsură

Aplicaţie: circuit tipic de receptor AM/FM (fig.2)'

Fig.3 limitări în FM referitoare la puterea de ieşire JF (50 mW
corespund cu 0 dB).

Fig.4 limitări în AM referitoare la puterea de ieşire JF (50 mW
corespund cu 0 dB).

U m io n

77 75]®^-*-» hs-l-

rîl'a f n 1T [ ^ M ~ ZF - II OuadraturA

Emg. • yj Versfărker j | Demodulator

*<~) j

FH/AM\

Simbol

minim

maxim

tipic

U.M.

u s

4,5

u 16

3,5

4,8

3,9

e AM

S/N

1,1

e FM

2 *—

yiM-ZF- Verstiirtei} - ţ ^H-DemodtiMo^ j AGC-VI;rteiler j

~'77j |70 ~ 73[ £[ klZ

rmi.-sîffl-

70 100 IO 3 10* 10 s

VizrfrV]

1 io ioo io 3 10 * io s A\

UmW) H

Ing. M.U., FA6/94

TEHNIUM 5-6/95

SURSE DE ALIMENTARE

în schema de mai jos este prezentată o sursă de tensiune
continuă reglabilă între 50V şi 250V, cu un factor de stabilizare mai
bun de 1 %.

Tranzistorul de ieşire T 3 constitue un amplificator comandat în
bază de divizorui R-jR 2 prin intermediul tranzistoarelor T-j şi T 2 .
Tensiunea de referinţă este asigurată de dioda Zener D-j, care
trebuie să aibă tensiunea Zener cât mai mare pentru a uşura

Tensiunea de ieşire Ug este direct proporţională cu raportul
(R1 +R2J/R1 . Divizorui de tensiune R-j R 2 s-ar fi putut monta direct
în baza tranzistorului T 2 , dar deoarece impedanţa de intrare a
acestuia este relativ mică, R-j şi R 2 ar fi trebuit să aibă valori mici,
ceea ce ar fi condus ia puteri disipate mari pe aceste rezistenţe
care sunt conectate direct la tensiunea de ieşire ce poate ajunge la
250V.

Pentru a elimina acest neajuns, s-a introdus tranzistorul T-j cu
efect de câmp, care având o impedanţă de intrare foarte mare,
permite ca R-j şi R 2 să aibă valori mari şi deci puteri disipate mici
pe acestea (<0,25W). Dioda Zener D 2 .are rolul de a alimenta
tranzistorul T-j, menţinând tensiunea de drena la maximum 30V.
Lipsa sau întreruperea acesteia duce la distrugerea tranzistorului
T1. Pentru T-j se poate folosi o gamă largă de tranzistoare cu efect
de câmp cum ar fi: 2N3819, 2N3823, BF244, BF245, BF256,
BFS72. Tranzistorul T 2 trebuie să aibă UqPq^SSOV deoarece în

condiţii de blocare tensiunea pe colectorul sau ajunge la 300V. Se
pot folosi tranzistoarele de tipul 2N3439, 2N5095, BUX55, BUY59,
BUY6Q, sau chiar BF259 dacă ne mulţumim cu Ug=50-200V şi
Uj=25GV.

Tranzistorul T 3 reclama deasemeni U C b o >350V şi P<j funcţie de
curentul de sarcină. Pentru curenţi de sarcină de maximum 200
mA,' se pot folosi următoarele tipuri de tranzistoare: 2N3902,
BUX46, BUY79, 2SC3Q91, 2SG3155 sau altele similare. T 3 se va
monta pe radiator dacă l s >50mA.

Pentru montajul din schemă, cu T-j2N3819, T 2 2N3439 , şi T 3
2N3902, am obţinut următoarele performanţe privind stabilizarea:

- stabilizarea la variaţia tensiunii de intrare

Uq= 200V±1V pentru U P 300V±30V

- stabilizarea la variaţia curentului de sarcină

Ug=200V±1V pentru ! s =0-100 mA.

Ing. Gtieorghe REYEMCO

I PAGINI DIN ISTORIA RADIOTEHNICII I

(continuare din pag. 15)

al undelor electromagnetice.

Ecuaţiile sale logice atrăgeau încheierea că undele
electrice se propagau prin spaţiu cu iuţeala luminii
solare. Ca matematician specialist, el arătă drumul
către un nou câmp de cercetări, deşi în 1867 nu avea
încă nicio metodă pentru a genera sau detecta
impulsurile.

Maxwell descoperi eterul. i

Sarcina de a provoca unde şi valuri, pe întinsa
mare a eterului, sub influenţa electricităţii, rămase
pe seama lui Heinrich Rudolf Hertz, născut în 1857.

In 1878, el intră la Universitatea din Berlin, spre
a lucra sub direcţia valorosului om de ştiinţă, Her-
mann L. F. Helmholtz, care perfecţionă maşina sta¬
tică sau de fricţiune.

Tânărul Hertz era atras de teoria lui Maxwell şi
se încredinţă că, dacă un conductor era încărcat sau
descărcat în mod subit, undele electromagnetice
aveau să radieze în spaţiu. El se duse la Kiel, în
1883, ca profesor de fizică teoretică, şi, în timp ce
ţinea un curs, experimentă cu două bobine plate,
legate cu un fir de o butelie de Leyda sau conden¬
sator. Observă că descărcarea buteliei, printr’o bo¬
bină în care se afla o mică crăpătură; provoca un
curent în cealaltă bobină, ţ în ciuda faptului că ele
nu erau legate între ele. Aceasta îl îndemnă să
scormonească mai departe misterul. Construi o ma¬
şină generatoare şi alta pentru detectarea undelor
electromagnetice.

Transmiţătorul purta numele de „eclator 1 *. Acesta
cuprindea două plăci metalice legate, prin feţişoare
de metal, de două sfere de metal, între care era o
distanţă de vreo jumătate de centimetru. Beţişoarele
erau legate cu sârmă de .extremităţile secundarului
bobinei de inducţie. Când bobina era încărcată cu
electricitate, se produceau scântei prin deschizătura
| dintre sfere.

Receptorul sau „rezonatorul 4 cum îl numea Hertz, |
era extrem de simplu şi consta dintr’uix cerc de
sârmă ale cărui capete erau în legătură cu două sfere
mici de metal. Toată aceasta alcătuia un inel cu o
crăpătură microscopică într insul. Cânii exeitatorut
| era încărcat cu energie şi săreau scântei deasupra
crăpăturii, se zărea o scânteie şi deasupra ' crăpăturii |
resonatorului. Fireşte, resonatorul nu era la prea
mare' depărtare de excitator, totuşi această simplă
experienţă confirma teoria lui Maxwell şi demonstra
proprietăţile fizice ale undelor electromagnetice. I

Mai departe, Hertz observă că legea acestei radieri
electrice era aceeaşi cu legea corespunzătoare a opti¬
cei. El dovedi că Maxwell avea dreptate afirmând
că iuţeala impulsiunilor electro-magnetice era ace¬
eaşi cu a luminii. I

Hertz făcuse mult pentru a pregăti intrarea în
scenă a lui Marconi. Totuşi, acest om de ştiinţă
despre care Sir Olivei* Lodge spunea că „a săvârşit
un lucru care-i va purta numele în cartea posterităţii,
ca fondator al unei epoci'noul în fizica experixnen-
tală“, acest om afirma cu modestie :

Teoria electricităţii îmi este atât de' străină, încât sunt
aproape îndemnat să mă întovărăşesc nedumeririi generale :
la ce serveşte toată absurditatea aceasta?"

Pe o pagină a jurnalului său, cu data de 9 Decemvrie
1893, Hertz scria : „Dacă mi se întâmplă ceva, să nu te
întristezi, ba chiar să fii îndeajuns de mândru gândindu-te
; ; că aparţin celor aleşi, care trăiesc puţin dar care au trăit.:,, f
totuşi destul.

Patru săptămâni mai târziu el muri, lăsând în
| urma sa un monument durabil pentru amintirea sa
| — undele hertziene. . |

(va urma) ^

TEHUIUM 5^6/95

CONSTRUCŢII SN TEHNICA MEDICALA

Audiometru! este un aparat pentru testarea cât mai obiectivă a
auzului.

El poate intra în dotarea cabinetelor medicale şi laboratoarelor
de audiometrie din Policlinici şi a cabinetelor şcolare. Este folosit ia
depistarea defectelor auzului (a gradului de atenuare a urechii la
diferite frecvenţe).

aude zgomot în
cască, . ieşiri
pentru testare şl
calibrare şi o
siguranţă de reţea
de 0,5A.

Mod de lucru

Se fixează
căştile la urechile
pacientului, se
modifică frecvenţa
şi nivelul şi se
notează pe

INTRARE

audiogramă rezultatele funcţie de apăsarea pe buton a pacientului,

sap»

Descrierea aparatului

Aparatul are în compunere un bloc de alimentare stabilizat
(figura 1), un generator sinusoidal de frecvenţă (figura 2) şi un
amplificator (figura 3). Pe panoul frontal (foto) are întrerupătorul de
reţea, comutatorul de frecvenţă, comutatorul pentru urechea
stângă şi dreaptă, potenţiometrul gradat în decibeli şi două LED-uri
de control. Pe panoul din spate are mufe pentru căşti, pentru

urexhea sîmga
urechea dreapta

butonul “Stop” care se apasă de către pacient în momentul în care Testul se repetă de 2-3 ori pentru a înlătura eventualele apăsări

subiective.

Alimentarea aparatului se face la 220V.

în tabelul 1 se dă corespondenţa dintre frecvenţa audio
generată de aparat şi valoarea capacitivă a condensatoarelor ce
trebuiesc comutate (figura 2). " r

în figura 4 este prezentat un exemplu de audiogramă stabilită
cu acest aparat:

Pentru aprecierea capacităţii auzului trebuiesc avute în vedere
următoarele aprecieri unanim acceptate în lumea medicală:

• -10-0 dB auz foarte bun;

• 0-30 dB auz normal;

• 30-60 dB urechea necesită tratament.

Tabel 1

Nr.

cr.

150

160

100

300

560

1200

2000

2700

6,8

4000

4,7

6000

3,3

8000

2,2

11000

1,5

16000

Viorel CAMBEŞTEANU - Urzîceni

TEHNiUM 5-8/95

A*.;':Cm.nR:, QN'

8= fb - A8GL

PAL/SECAM DECODER

TD A 1.5*5

SERVICE RADIO - TV

TEHNIUM 5-6/95

Televizorul HERMES
se prezintă constructiv sub
variate aspecte legate de
. variantele de module
folosite. Astfel, pentru
decodorul de culoare are
două , variante: una
monoştandard PAL (fig.1)
şi una'” bistandard
PAL/SECAM (fig.2).
Pentru România este
bună oricare dintre ele.

SERVICE RADIO - TV

Pentru modulul
de AFI (cale
comună şi AFI
sunet) există trei
variante şi anume:

- varianta CCIR,
BG (fig. 3),
monostandard pe
sunet (fj s = 5,5
MHz), neindicată
pentru România;

- varianta CCIR,
BG (fig.4), în
standard francez
(LU), de asemenea
neindicată pentru
România;

MONO IF BG/LLf MODUL

(continuare în numărul viitor)

MONO IF BG (I) MODUL

TEHNIUM 5-6/95

*7 ap BSwiids ap ajquiou a *w
"I ap saiţds ap ajquiou** >w i

WX + «W/î W + ‘7
WX + I W + *7

WX + I
+ *7)(W + *7)

- ('i*7 + *i>7) + «(*7 + w) + *»q07J

3 . W - + - + ---< >J t {

'D ‘O “V ( l D + ‘D) •*

agejjreuişp ap suopipuo^

oi san3i\mioso sso inonvo anod nv3ian

CALCULUL RAPiD AL UNUI OSCILATOR BC

• Se alege tranzistorul T

- criterii: f 0 > P out

- din catalog: C CB0 , CeBO c CEO

• Se aleg valorile capacităţilor de acord şi reacţie

- c i» G'ebg

- c 2 » c CE0
-c 3

• Factorul de reacţie T trebuie să aibe valoarea de la 0,4 la 0,6:
T^Cg/C!

••Capacitatea totală de acord:

C--C-j Cp/(C-| +C 2 ) + c 3

• Inductanţa bobinei de acord:

L=1/(2rcfo) 2 C

• Valoarea minimă a lui L:

f(MHz)

0,1-0,5 0,5-1 1-5

5-10 10-20 20-40

40-100 100-200'

200-400

Lmin

1000- 400-

250-

20- 10-5 5-0,8

<3,8-0,1 0,1-0,05

0,05-0,02

(pH)

400 250

• Calcul polarizării tranzistorului:

- se alege Ic

- se ia E E y=0,2E şi Eq^=0,8E

- se calculează: Ri=Eem^C
R 2 =3R-j

R 3 =R 2 (E-E em )/E em
R 4 =(E-E EM )/I c
•D ecuplările la masă:

- se aleg C 4 şi Cq astfel ca:

X C4(C6) <<R 2( R 4)

- se alege C 3 iantai (zeci de pi.F)

TEHNIUM 5-6/95

S6/9-S WniNHll

TEHNIUM LABORATOR

Binecunoscutul circuit integrat C-MOS 4011
(MMC4011 ,CD4011 .HEF4011) care conţine 4' porţi NAND cu câte 2
intrări, permite printr-o judicioasă utilizare, realizarea unui generator
de funcţii cu posibilităţi remarcabile pentru simplitatea sa şi preţul de

cost foarte redus.

Să analizăm succint schema propusă:

Poarta P-j funcţionează ca integrator, iar porţile P 2 şi P3 sunt
astfel conectate încât formează un circuit basculant Schmidt.
Interconectarea acestor 2 “blocuri” funcţionale printr-o reţea de

întârziere (R-jR 2 R5D-1D2)
permite obţinerea unui
generator de semnale
dreptunghiulare, ale cărui
performanţe depind în
special de C, R-j, R 2 şi R5.
Astfel, frecvenţa de repetiţie
a impulsurilor poate fi
aproximativă prin relaţia
f=K/(R-|+R 2 )C unde K este
un coeficient care depinde
de poziţia cursorului pe R5,
de tensiunea de alimentare
şi alte elemente constante
ale montajului. Deci pentru o
tensiune de alimentare fixă,
prin acţionarea potenţiometrului R5 obţinem un reglaj de frecvenţă
în limite destul de mari. Rezistenţa R^ respectiv R 2 , determină
furata t-j, respectiv t 2 , a palierelor semnalului generat, permiţând
astfel o reglare independentă a celor două durate ţn limite foarte
largi. De observat însă că orice modificare a lui R-| sau R 2 conduce
la o modificare a frecvenţei de repetiţie. Dacă semnalul se extrage
de la pinul 3 (ieşirea porţii P-j), se obţine un semnal triunghiular.
Funcţie de valorile rezistenţelor R-| şi R 2 , se pot obţine semnale
triunghiulare simetrice, sau semnale în formă de dinte de fierăstrău,
cu timpi de creştere şi de descreştere reglabili în limite foarte mari.

Poarta P4 realizeză funcţia de convertor triunghiular-sinusoidal.
Potenţiometrul R3 permite o corecţie a simetriei celor două
alternante ale semnalului sinusoidal, iar potenţiometrul P4 permite
reglarea formei de undă la pinul 11. Astfel, dacă R4 va avea
cursorul în extremitatea dinspre pinul 11, semnalul de ieşire va fi
triunghiular. în porţiunea mediană vom găsi o poziţie optimă pentru
semnal sinusoidal, iar în extremitatea cealaltă, semnalul de ieşire va
fi aproximativ dreptunghiular dar cu fronturile alterate. Dacă nu se

TEHNIUM 5-6/95

doreşte şi obţinerea de semnale sinusoidale, se poate renunţa la
R 3' R 4> r 9 ?■ R io» fără a afecta cu ceva funcţionarea restului

montajului.

Şi pentru a fi complet, generatorul trebuie să poată fi şi modulat
Nimic mai simplu. Aplicând un semnal de modulaţie la intrarea porţii
Pi, prin intermediul unei rezistenţe de aproximativ 1MO, se poate
obţine o vobulare a semnalului de ieşire în limite foarte largi. Astfel,
pentru U m =0,5V se obţine un indice de modulaţie de 100%.

Şi acum câteva considerente practice rezultate din
experimentare. Generatorul amorsează foarte uşor, chiar şi la
tensiuni de alimentare sub 3V, ceea ce îl face pretabil^pentru
aparate portabile, alimentate din baterii. Nu se recomandă ca
tensiunea de alimentare să fie mai mare de 20V. Performanţele
optime, în ceea ce priveşte forma semnalelor, au fost obţinute
pentru U b =4-6V. Amplitudinea semnalelor de ieşire este cu cca.
10% mai mică decât U b la ieşirea de semnal sinusoidal şi
dreptunghiular şi cu cca. 40% mai mică decât la ieşirea de
semnal triunghiular.

Frecvenţa semnalului generat depinde pronunţat de tensiunea
de alimentare, deci se impune stabilizarea acesteia cu o dioda

Zener.

Gama de frecvenţe obtenabile cu acest montaj este cuprinsă
între 0,01 Hz şi 600 KHz. Montajul funcţionează chiar şi fără
condensatorul C, datorită capacităţilor parazite, dar în ^această
situaţie stabilitatea oscilaţiilor este nesatisfăcătoare. Valoarea
maximă recomandabilă pentru C este de 10 jiF. Nu se vor folosi
condensatoare electrolitice, ci numai condensatoare cu pierderi mici
(stiroflex, ceramică, mică). Pentru rezistenţele R-j şi R 2 gama de
valori este 0-10 KOhmi. Pentru U b =5V, C=0, R-|=R 2 =0, am obţinut
f=60Q KHz, iar pentru C=6,8 juF, R1=R2=82 MOhmi, am obţinut
f=0,03 Hz.Extremele gamei de frecvenţe depind mult de dispersia
parametrilor circuitelor folosite şi de topografia montajului.

Coeficientul K, pentru U b =5V şi R 5 =100 KOhmi, variază
aproximativ în limitele 0,025-0,55, funcţie, de poziţia cursorului
potenţiometrului R5, în poziţia inferioară a cursorului, K are valoarea
minimă. »

Dacă se doreşte să se acopere o gamă mare de frecvenţe, va
trebui să se facă mai multe subgame, conectând de exemplu mai
multe condensatoare cu ajutorul unui simplu comutator. Pentru
orientarea constructorilor amatori, dau următoarele valori posibile: '*
C=200pF, R-, =R 2 =82KOhmi, f=600Hz~16KHz
C=4,7pF , R1=R2=82 KOhmi, f=25Hz-850Hz
în ceea ce priveşte forma semnalelor generate, trebuie să ştim
că performanţe mai bune se obţin la frecvenţe mai joase. Cu cât C
este mai mic cu atât timpul de creştere şi de descreştere al
impulsurilor, raportat la durata acestora, este mai mare, deci forma
semanalelor se înrăutăţeşte. Pentru C=470pF şi f=1KHz, am obţinut
un timp de creştere de aproximativ 2jus (perioada fiind 1 ms), ceea
ce pentru aplicaţii amatoriceşti este mai mult decât mulţumitor.

Desigur, performanţele unui astfel de generator nu se compară
cu cele ale unui aparat profesional, dar simplitatea montajului ce vi-l
propun merită efortul de a fi experimentat. Ef poate constitui nucleul
unej scule de laborator foarte utile.

în final, trebuie să observăm că impedanţainternă la cele trei
ieşiri este relativ mai mare, peste lOQKOhmi. De aceea, pentru cele
mai multe aplicaţii, va trebui să adăugăm un etaj de ieşire
corespunzător, fie un simplu repetor cu un tranzistor, fie un
amplificator operaţional de putere, care să permită eventual şi o
axare variabilă şi un reglaj al nivelului semnalului de ieşire.

Fantezia şi experienţa costructorilor amatori pot valorifica cu
rezultate interesante posibilităţile acestui montaj.

Sng.GheorgSie REVENCO

TEHNIUM LABORATOR

. ' - E Tk NâlUNE m TREPTE

in schema din figura 1 toate tranzistoarele sunt de tipul BC107
sau echivalente. Saltul de tensiune AU, obţinut ia bornele

condensatorului acumulator C2, este de oca 0,9V. Numărul de

trepte ce se obţine la
ieşire este N=(U Z +
U be )/AU = 13,7/0,9
«15. După treapta a
15-a T3, 14, T5 intră
în conduoţie şi C2 se
descarcă rapid prin
T5, după care |
procesul se reia.
Variind valoarea lui C2 şi a tensiunii U z se poate obţine tensiunea
rampă în trepte dorită.

"generator cu tuj

în lipsa unui TUJ acesta
se poate simula cu două
tranzistoare (TI, T2)
complementare. Perioada
oscilaţiilor triunghiulare
nesimetrice nu depinde de
E (!).

T = R-ţC-j |m(1 + R3/R2).
Dacă se alege R3/R2= e =
2,7182 (!/

T « RiCi (simplu!)

" DETECTOR (indicator) DE CÂMP
RADIAT ÎN BANDA X

Schema din figura 1 reprezintă unui din cele mai simple
receptoare de» undă continuă (CW) în banda X, fiind cu detecţie

directă (DS- dioda Schottky). Pentru a se permite folosirea urîui
şmpiificator post-detector pentru mărirea sensibilităţii, s-a folosit
modularea cavităţii cu ajutorul unei diode PIN (DP) de microunde
şi a unui muîtivibrator MV care dă o tensiune “SIGN-SIN”
(meandre) pe o frecvenţă audio (ex.800 Hz). Schema este
prevăzută cu traductori calitativi (difuzor, LED), dar i se poate
prevede şi un miliampermetru etalonat.

GENERATOR DE IMPULS DE PUTERE

în figura 1 este prezentată schema unui generator de impuls de
putere repetitiv având amplitudinea 4600 V şi un curent în sarcină
4,6 A. Sincronizatorul este un bloking alimentat cu tensiune mare

(+300-V) realizat cu tranzistorul BF
179 (BF 259, etc). Frecvenţa de
repetare este reglabilă, dar nu
depăşeşte 3,3 KHz. Partea de putere
a generatorului are o structură
modulară, fiind formată din două
module identice, dar se pot conecta
şi mai multe. Fiecare modul este un
generator de impuls cu tiristor cu
puterea pe jumătate, format dintr-un
acumulator capacitiv de calitate
(C=25 nF) şi un transformator de
impuls realizat pe un miez de ferită
nesaturabil (EE42 material A5).
Montajul este similar cu ce! bine
cunoscut de la o aprindere
electronică. Diferenţa constă în
prezenţa inductanţei nesaturabile de
1 H (tot pe miez de ferită EE42) care rezonând cu 25 nF pe
frecvenţa de repetare a impulsurilor permite ca tensiunea pe
anodul tiristorului în momentul comenzii de amorsare pe poartă să
fie mai mare de 300 V (figura 2a) şi prin aceasta impulsul generat
ia primarul transformatorului de impuls, mai mare (figurile 2b,

TEHNIUM 5-6/95

TEHNIUM LABORATOR

2 c).Prin modul de reglare al transformatoarelor tprimarele în
paralel, secundarele în serie), pe sarcină se obţine un impuls
însumat de 4,6 KV (figura 2d). Ug = U$i + Ug 2 = 4,6 KV

Se observă că oscilaţiile parazite care succed impulsurilor Up-j,

Up 2 se compensează reciproc la însumarea în secundar (fiind
aproape în antifază) şi forma impulsurilor Ug este mai bună.

Desigur că impulsurile pot fi obţinute şi de polaritate pozitivă
schimbând punctul de masă. Datele tuturor transformatoarelor sunt
date în figura 1. Un astfel de generator de impuls poate avea
utilizări practice diverse.

Cu ajutorul unui contor decadic pentru înregistrare^
impulsurilor convorbirilor telefonice se poate realiza un contor
pentru înregistrarea (până la 99.9) a
numărului de ore de funcţionare a unui utilaj
(agregat). în figură este prezentată schema
de principiu, care trebuie completată cu un
alimentator de +5V şi + 24V. Ea este
formată din 3 divizoare de frecvenţă (CDB
493E) şi un etaj de comandă a Releului (BC
107). Pentru a folosi raţional şi cât mai
simplu indicatorul cu 5 discuri decadice al
releului telefonic, s-a folosit pentru comanda
schemei impulsuri cu frecvenţa de 100 Hz
obţinute prin dubla redresare a tensiunii
reţelei. Frecvenţa impulsurilor care comandă
releul, ţinând cont de divizarea^totală
realizată de cele 3 circuite integrate ( 16 x
15 x 15 = 3600.) este 100/ 360 = 1/ 36 s.
Rezultă că prima cifră din dreapta indică un
mutiplu de 36 s = 0,6 min. ( maxim 6 min), a
doua cifră din dreapta indică un mutiplu de 6
min (maxim 60 min). în fine, rezultă că
primele trei cifre ale indicatorului integrează
numărul de ore de funcţionare. Dacă se doreşte să se
contorizeze şi de câte ori a fost cuplat agregatul ( pentru a se
calcula durata medie de funcţionare între două cuplări), se
poate adopta un al doilea contor (C2) comandat normai.
Consumul schemei pe tensiunea de 5V este de 175 mA.

Pagini realizate de Ing. Toţny, E. KARUNDY

TEHNIUM 5-6/95

" F-F

Str. Maica Domnului Nr„ 48, Bucureşti, Sector 2, Tel. 240 22 06, 240 46 60, Fax:312 89 79

• Aparatura. de măsura şi control HAJWEG, WELLER*

METRAWATT, HUNG CHANG; ' ' , :

• Programatoare SUNSHîME pentru memorii EPROM şi

microcontrofere;: ■ . . . '

• Expedieri Sa comaridă.'.teJefonfcă'SaU prin scrisoare''piaţa
ramburs, la