Tehnium/2003/0303c

FONDATĂ ÎN ANUL 1970 


ANUL XXXIII, Nr. 350 


REVISTA PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI 


Număr editat cu sprijinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului 
fttVIST/) 

































4.5V to 35V 


ILIMADJ 


DAT€ l>€ 

LM 348! 


Printre noile tipuri de conver¬ 
toare de tensiune în comutaţie 
lansate de compania National 
Semiconductor se numără mo¬ 
delele LM2645 (cu plaja tensiu¬ 
nii de intrare 4,50V-30V), 
LM3477 (2,95V-36V) şi LM3485 
(4.50V-35V). 

Pentru modelul LM3485 
prezentăm alăturat schema 
tipică de aplicaţie recomandată 
de producător. Tensiunea de 


ieşire Uqijt poate fi ajustată 
(pinul 5-ADJ) de la 1.24V prac¬ 
tic până la valoarea lui Um. 

Circuitul conţine un elere - - 
regulator serie în tehnolog e 
PFET, posedă o sursă de refe¬ 
rinţă internă de precizie (2°o in =-te acar 33 
plaja temperaturilor de lucrul, caren sa. 


nu 


compensaţie 
ae i'e.ăzut cu pro- 
—â c'in limitarea 

r cscsulă MSOP-8, 
I—:5 este recoman- 
soicatii în PC-uri, 
-r'-toare, în 
oe :e ecomunicaţii, 
r. a -entare de la 
■c _ _ atoare. 


Typical Application 


22|iH 


ÎSENSE 

PGATE 


ADJ 

LM3485 

F8 

V* 



4r 2,6 


33 Kn 


-T muf 


20KQ< 


3JV 

—o 


OP€fiflTIONfllUl CUflDRUPlU IMC6484 




Amplificatorul 
operaţional cuadruplu 
LMC6484 are intrările 
realizate cu CMOS- 
uri, ceea ce îi conferă 
performanţe 
deosebite în ceea ce 
priveşte curenţii de 
intrare şi de offset (de 
ordinul picoamperilor) 
şi rezistenţele de 
intrare (de ordinul 
teraohmilor). 

Circuitul este rea¬ 
lizat în capsulă DIL cu 
2x7 pini, având dispunerea terminalelor 
indicată în figura 1. Puterea lui de disi- 
paţie este de 500 mW, alimentarea dife¬ 
renţială maximă de ±16V, curentul maxim 
de ieşire de ±30 mA, iar temperatura 
maximă de lucru de 150°C. 

Circuitul se fabrică în variantele 
LMC6484AI, LMC6484 I şi LMC6484M, 
care au amplificarea de semnal mare 
(pentru o sarcină de 2 kQ) de 84V/mV, 

72V/mV, respectiv 60V/mV. 

Aceste performanţe îl recomandă pentru utilizarea ca interfaţă (circuite tampon sc 
de instrumentaţie (amplificatoare de măsurare, detectoare / redresoare de precizie * 

în figurile 2 şi 3 sunt date aplicaţiile ca amplificator diferenţial şi, respectiv a~: 
reglabil. 

Menţionăm că datele au fost preluate din revista FUNKAMATEUR nr. 6 2CC3 



arar atura 
câştig 












































































Stimaţi cititori, 

Din semnalele dumneavoastră în legătură cu ultimul 
număr - mai ales din numeroasele telefoane pe care 
le-am primit din toate zonele ţării - deducem că TEHNIUM 
“pătrunde” din nou în toate judeţele, chiar dacă unii dintre dv. 
se mai plâng că nu îl găsesc sau că îl procură foarte greu. 

Vă reamintim că revista apare în ultima lună a fiecărui 
trimestru, tirajul este limitat, iar difuzarea în ţară se face 
doar prin reţeaua RODIPET. Pentru cei care au probleme 
cu procurarea, cel mai sigur este să-şi facă abonament 
anual prin oficiile poştale sau prin intermediul 
Editurii “Presa Naţională”. 

Ne pare rău că nu ne-am putut ţine de promisiunea de a 
lansa Concursul TEHNIUM, perioada de concedii făcând 
practic imposibilă contactarea unor instituţii şi societăţi 
comerciale care ne-au asigurat verbal de sprijinul lor. 

Tot din motivul de “vacanţă”, rubrica Poşta redacţiei este 
în acest număr mai restrânsă. Am primit multe scrisori cu 
întrebări şi solicitări ale dv., unele cu propuneri de articole 
interesante, la care vă vom răspunde, respectiv pe care le 
vom publica în numerele viitoare. Mai greu este să procurăm 
schemele pe care ni le solicitaţi, dintre care multe au fost 
deja publicate în revista sau almanahurile TEHNIUM. în 
această privinţă avem, totuşi, o veste bună. Am descoperit 
că un vechi cititor pasionat al revistei TEHNIUM - domnul 
inginer Dragoş Bârlă din Bucureşti - realizează prin firma sa 
General Partner numeroase CD-uri cu colecţii de scheme şi 
editează cataloage (recent a apărut un amplu Catalog de 
echivalenţe). Domnul Bârlă ne-a vizitat la redacţie şi ne-a 
promis tot sprijinul pentru a putea soluţiona solicitările dv., 
dar mai rămâne problema căutării prin zecile de mii de 
scheme aflate în portofoliul firmei. Până una-alta, cei intere¬ 
saţi pot să-l contacteze direct pe domnul ing. Dragoş Bârlă 
(telefon 335 28 11) şi suntem convinşi că îi va ajuta. 

Printre “amânaţii” de la Poşta redacţiei vă număraţi şi dv., 
domnule ing. Petre Popovici, care ne-aţi rugat să vă trimitem 
o metodă de cositorire a aluminiului. Deocamdată - aşa cum 
v-am spus şi la telefon - nu am găsit altă metodă sigură în 
afară de aceea pentru obiecte mici (curăţarea suprafeţei şi 
cositorirea sub sacâz topit), publicată în TEHNIUM. Dacă 
printre cititori există cineva care cunoaşte o astfel de 
metodă, îl rugăm să ne scrie un articol, care cu siguranţă va 
fi foarte căutat. 

Dumneavoastră, domnule Gabriel ([email protected]) 
vă va răspunde unul dintre colaboratorii noştri specialişti în 
audio. Vă precizăm deocamdată că e-mail-ul dv. conţine doar 
două scheme de AAF, nu trei cum ne scrieţi. Ar fi fost mult 
mai operativ - şi observaţia este general valabilă pentru cei 
ce ne trimit e-mail-uri - dacă aţi fi indicat şi un număr de 
telefon la care să vă contactăm. 

în încheiere, vă adresăm şi noi o întrebare în scop de 
sondare: dacă redacţia TEHNIUM ar intenţiona să scoată 
nişte suplimente tematizate, ce domenii v-ar interesa mai 
mult? 

Alexandru Mărculescu 


SUMAR 

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR .pag. 4-18 

Tub fluorescent la acumulator auto 

Module multifuncţionale 

Punte pentru împerecherea tranzistoarelor 


Adaptor ohmmetru 

Redresoare şi multiplicatoare de tensiune 

TEHNIUM PC .pag. 19-23 

Sistem surround de mare performanţă 

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ .pag. 24-32 

Variator de putere 
Comandă senzorială 
Cod acces 

Conectare / deconectare 

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI .pag. 33-36 

Să realizăm un detector de metale 

TEHNIUM INTERNET .pag. 37-38 

Realizarea paginilor de Internet 

ATELIER .pag. 39-46 

Introducere în calculul filtrelor de separare 

ECONOMISIREA ENERGIEI .pag. 47-49 

Scheme de becuri economice 
LABORATOR .pag. 50-56 


Sintetizor de bandă continuă 
Atenţie la diodele detectoare! 

Să realizăm un divizor de frecvenţă rapid 
Mărirea sensibilităţii radioreceptoarelor 


cu simplă detecţie 

AUTO-MOTO .pag. 57-61 

Echilibrarea roţilor 

RADIOAMATORISM .pag. 62-63 

Generator de semnal 
Receptor simplu pentru începători 

POŞTA REDACŢIEI .pag. 64-65 

REVISTA REVISTELOR .pag.67 


TEHNIUM 

Revistă pentru constructorii amatori 
Fondată în anul 1970 
Anul XXXIII, nr. 350, septembrie 2003 

Editor 

SC Presa Naţională SA 
Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucureşti 

Redactor-şef: fiz. Alexandru Mărculescu 

Secretariat - macheta artistică: Ion Ivaşcu 

Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1, 

Casa Presei Corp C, etaj 1, camera 303 
Telefon: 224.21.02 Fax: 222.48.32 
E-mail: presanationala @ yahoo.com 
Corespondenţă 

Revista TEHNIUM, Piaţa Presei Libere nr. 1 
Căsuţa Poştală 68, Bucureşti - 33 

Abonamente 

La orice oficiu poştal (Nr. 4120 din Catalogul Presei Române) 
DTP: Clementina Geambaşu 

Editorul şi redacţia îşi declină orice responsabilitate 
în privinţa opiniilor,’ recomandărilor şi soluţiilor formulate 
în revistă, aceasta revenind integral autorilor. 

ISSN 1224-5925 

©Toate drepturile rezervate. 

Reproducerea integrală sau parţială este cu desăvârşire 
interzisă în absenţa aprobării scrise prealabile a editorului. 
Tiparul Romprint SA 


Abonamente la revista „Tehnium“ se pot face şi la sediul SC 
PRESA NAŢIONALĂ SA, Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 
Bucureşti, oficiul poştal nr. 33. Relaţii suplimentare la telefoanele: 
224.21.02; 223.26.83 sau la FAX 222.48.32 


Conform art. 205-206C.R, întreaga răspundere juridică pentru 
conţinutul articolelor revine exclusiv autorilor acestora. 


TEHNIUM septembrie 2003 


3 




































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


T| IO FLUORESCENT la 

IUI# acumulator auto 

Pagini realizate de fiz. Alexandru MĂRCULESCU 


Revista TEHNIUM a publicat 
de-a lungul anilor numeroase 
scheme electronice pentru utilizarea 
“neconvenţională” a tuburilor fluo¬ 
rescente (alimentarea de la alte ten¬ 
siuni decât' cea a reţelei, la alte 
frecvenţe - inclusiv în curent conti¬ 
nuu - amorsarea fără starter etc.), 
dintre care de un succes deosebit 
s-au bucurat cele care permit 
refolosirea tuburilor arse. Chiar dacă 
un tub “ars” (cu unul sau ambele fi¬ 
lamente întrerupte sau arse, dar 
care nu a pierdut etanşeitatea 
atmosferei sale interioare) are, de 
obicei, capetele puţin înnegrite, ten¬ 
taţia de a-l refolosi o bună bucată de 
vreme este mare, având în vedere 
costul nu tocmai modic al unui tub 
nou, durata lui relativ scurtă de viaţă 
în alimentarea obişnuită, dar şi 
împrejurările nu foarte pretenţioase 
în care se folosesc, de regulă, astfel 
de montaje. Un exemplu tipic îl 
reprezintă lanternele sau lămpile 
portabile cu alimentare de la acu¬ 
mulatorul maşinii, folosite în ex¬ 
cursii, în locuri unde nu a pătruns 
încă reţeaua electrică. îmi aduc 
aminte cum, prin anii ’80, la terasa 
din Histria se adunase lumea ca la 
urs să-mi vadă lampa cu neon de 


20W alimentată la acumulatorul Tra- 
bantului. 

Acum există în comerţ lanterne 
cu tuburi fluorescente de puteri mici 
(6W-8W), alimentate din baterii sau 
acumulatoare Cd-Ni, dar acestea nu 
dau lumină suficient de bună, bateri¬ 
ile sunt scumpe şi se consumă 
repede, acumulatoarele nu ai unde 
le reîncărca ş.a.m.d. Având în 
vedere capacitatea mare a acumu¬ 
latoarelor auto (cca 45 Ah), de la 
acestea se poate alimenta un tub 
fluorescent de 20W, care oferă ilu¬ 
minare satisfăcătoare într-o cameră 
obişnuită, în cort etc., fără a pericli¬ 
ta pornirea motorului după o 
funcţionare continuă a montajului de 
4-5 ore. în funcţie de schema utiliza¬ 
tă, de performanţele tranzistoarelor 
şi ale miezului transformatorului - 
dar şi de meticulozitatea opti¬ 
mizărilor experimentale - un montaj 
pentru un tub fluorescent de 20W 
poate consuma, pentru iluminarea 
maximă, orientativ între 1,8A şi 2,5A 
de la acumulatorul auto de 12V. 
Dacă se doreşte o funcţionare mai 
îndelungată a lămpii, se face o 
scurtă “pauză” în care se porneşte 
motorul pentru reîncărcarea acumu¬ 
latorului. Oricum, lumina oferită de 


tubul de 20W este mult mai bună 
decât cea a unui bec cu incan¬ 
descenţă având acelaşi consum de 
curent. Opţional, montajul poate fi 
prevăzut şi cu un reglaj potenţiome- 
tric al consumului de curent (de 
pildă, între 1,2A şi 2,5A), implicit şi 
al gradului de iluminare. Atunci când 
nu avem nevoie decât de o iluminare 
ambiantă “de orientare”, după ce am 
pornit lampa (la consumul maxim, 
pentru amorsare fermă) putem 
reduce după dorinţă consumul / ilu¬ 
minarea. 

Montajul care asigură alimenta¬ 
rea tubului fluorescent de la acumu¬ 
lator este un convertor de tensiune 
având la bază un oscilator de putere 
alimentat la 12Vc.c. (practic între 
IOV şi 14,5V), care debitează pe un 
transformator ridicător de tensiune 
(uzual în raportul 1:20-1:30). 
Secundarul transformatorului tre¬ 
buie să asigure în gol o tensiune de 
vârf de cel puţin 200-250V pentru 
amorsarea sigură a descărcării în 
tub. 

Oscilatorul poate fi nesimetric 
sau simetric (cu un singur tranzistor, 
respectiv cu două tranzistoare de 
putere lucrând în contratimp), iar 
frecvenţa sa poate fi joasă (500- 



1 


TF 

20W 


4 


TEHNIUM septembrie 2003 


















































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


5000Hz) sau ultrasonoră (20-40 
kHz), în funcţie de tranzistoarele 
disponibile şi de tipul miezului folosit 
în transformator. 

Dificultatea abordării unor astfel 
de montaje de către constructorii 
începători a constituit-o de regulă 
realizarea transformatorului, mai 
ales în cazul oscilatorului asimetric 
cu frecvenţă ultrasonoră, când se 
folosesc miezuri din ferită. Chiar şi 
în cazul oscilatoarelor de joasă 
frecvenţă, realizarea transforma¬ 
torului rămâne delicată atât pentru 
faptul că autorii articolelor respec¬ 
tive nu dau întotdeauna toate datele 
necesare, cât şi datorită “calităţii” 
(de regulă 
necunoscu¬ 
tă) a pa¬ 
chetului de 
tole folosit. 

Din fericire, 
calea succe¬ 
sului rămâne 
deschisă - 
ca peste tot 
în electro¬ 
nică - prin 
tatonarea şi 
optimizarea 
experimen¬ 
tală. Singurul 
dezavantaj 
este că după 
ce ţi-a reuşit 
un exemplar 
foarte bine, 
încercând să 
faci un al 
doilea 

după exact 
aceeaşi 
schemă dar cu alte piese - adeseori 
tatonarea experimentală trebuie 
luată de la început. 

Am făcut această introducere 
lungă pentru că ştiu din experienţă 
cu câte întrebări, chiar nemulţumiri 
şi reproşuri este asaltată de obicei 
redacţia după publicarea unui astfel 
de montaj, care se întâmplă să nu le 
“iasă” din prima încercare construc¬ 
torilor începători. 

Tot din aceleaşi motive propun 
alăturat (figura 1) o schemă “clasică” 
şi sigură, pe care am experimenta- 
t'-o cu rezultate bune pe trei tipuri 
diferite de transformatoare gata con¬ 
fecţionate de fabrică, ceea ce 
reprezintă un avantaj esenţial pentru 
constructorul începător. 

Schema conţine un oscilator de 
audiofrecvenţă simetric, folosind 
două tranzistoare de putere 
(împerecheate aproximativ după 
factorul beta), care au fiecare ca 
sarcină de colector câte o secţiune 
din înfăşurarea secundară dublă a 
unui transformator de reţea, Tr 


(secţiunile N2, N’ 2 , identice, înseri- 
ate în acelaşi sens de bobinare). De 
la fosta înfăşurare primară a trans¬ 
formatorului - cea de reţea - se 
preia în acest caz tensiunea înaltă 
necesară pentru alimentarea tubului 
fluorescent TF. 

Nu voi relua aici descrierea prin¬ 
cipiului de funcţionare a oscilatoru¬ 
lui, pe care doritorii îl pot găsi în 
cărţile cu generatoare de 
audiofrecvenţă, dar se cuvine să 
precizez că în funcţionare intervin şi 
capacităţile “distribuite” între spirele 
transformatorului, care nu figurează 
pe schemă. 

Această schemă am copiat-o cu 


mulţi ani în urmă dintr-o revistă simi¬ 
lară lui TEHNIUM, dar n-am experi¬ 
mentat-o până acum. în articolul 
respectiv se precizau datele 
înfăşurărilor transformatorului astfel: 
NI = 750 spire CuEm 0,4 mm, N2 = 
N ’2 = 21 spire CuEm 0,8-1 mm. Nu 
se precizau natura miezului şi secţi¬ 
unea sa (ori nu le-am notat eu când 
mi-am copiat schema). Tranzis¬ 
toarele recomandate erau de tipul 
KU605, iar frecvenţa oscilatorului de 
cca 2500 Hz. 

Acum, când talciocurile sunt 
pline cu transformatoare de reţea 
având înfăşurare secundară dublă, 
este foarte uşor să găseşti unul cu 2 
x 8V - 2A până la 2 x 12V - 2A, care 
se pretează foarte bine la realizarea 
acestui montaj. Important este ca 
sârma bobinajului secundar să fie 
suficient de groasă (minimum 0,8 
mm diametru), ca secţiunile secun¬ 
darului să fie identice (să debiteze în 
gol tensiuni riguros egale, între 8V şi 
12V) şi ca secţiunea miezului să fie 
de cel puţin 5-6 cm 2 . Dacă miezul 


feromagnetic este de calitate bună 
(toroidal sau permalloy), secţiunea 
sa poate fi chiar mai mică. Personal 
am încercat trei transformatoare 
diferite, între 2 x 8,5V şi 2 x 12V, 
unul pe pachet de tole din fier-siliciu, 
altul pe permalloy şi altul pe miez 
toroidal, şi toate au funcţionat foarte 
bine, singura tatonare experimen¬ 
tală necesară fiind optimizarea va¬ 
lorii condensatorului C2, în plaja 
menţionată pe figură, şi a valorii 
(comună) pentru R1 şi R2. 

Faţă de schema originală am mai 
făcut două modificări: am folosit 
tranzistoare uzuale, de tip 2N3055 
(mai “leneşe” decât KU605, dar care 

2 


au mers foarte bine), iar alimentarea 
de 12V am decuplat-o cu conden¬ 
satorul CI de 4700 pF, îmbunătăţind 
simţitor randamentul. Am tatonat 
experimental şi introducerea con¬ 
densatorului C*3, dar în final am 
renunţat la el, efectul lui benefic fiind 
practic insignifiant. 

în toate cele trei cazuri, cu valori 
ale lui C2 între 220nF/250V şi 
2,2 pF/250V, am obţinut pentru ilu¬ 
minarea maximă a tubului de 20W 
un consum de curent de cca 2,4A, 
cu amorsarea fermă a tubului. 
Deoarece am experimentat montajul 
cu tuburi “arse”, în prealabil am 
scurtcircuitat între ele terminalele 
fiecărui filament, tocmai pentru a 
asigura amorsarea fermă a descăr¬ 
cării. 

Varianta de cablaj prezentată în 
figura 2 corespunde transformatoru¬ 
lui pe miez toroidal, de genul celor 
folosite în blocul de alimentare de la 
reţea a televizoarelor SPORT, exem¬ 
plarul “nimerit” de mine în talcioc 
având însă un secundar de 2 x 8,5V 



TEHNIUM septembrie 2003 


5 













































































































































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


- 3A. El are de fapt priză mediană şi 
în primar (2 x 11OV), de care nu am 
avut nevoie, dar în placa de montaj 
am practicat orificiu şi pentru pinul 
respectiv, rămas neconectat. 

Vă cer scuze că nu am dat la 
redesenat cablajul, dar schema fiind 
extrem de simplă, sper că se pot 
uşor distinge liniile corespunzătoare 
pieselor plantate de cele ale 
traseelor de cablaj. Vederea este 
dinspre faţa plantată cu piese, deci 
circuitele de cablaj sunt văzute prin 
“transparenţă”. 

Am folosit pentru montaj o 
plăcuţă de sticlotextolit neplacat 
(sau cu folia de cupru îndepărtată 
prin corodare în clorură ferică). 
Legăturile pe spate, conform 
schemei, le-am făcut prin lipituri 
robuste cu cositor, direct între termi¬ 
nalele pieselor. Conform unui vechi 
(dar sănătos) obicei, am “ţesut” 
firele de conexiune exterioară prin 
placa de montaj, pentru a asigura o 
viaţă mai lungă lipiturilor respective. 
Transformatorul fiind plantat cu pinii 
în placă, pe spate am asigurat 
conexiuni voluminoase (supraîncăr¬ 
care cu cositor), pentru o cât mai 
bună imobilizare a transformatoru¬ 
lui, care este destul de greu. 

Mare atenţie se cere la racor¬ 
darea pieselor exterioare, pentru a 
nu încurca între ele firele de conexi¬ 
une (cam multe şi nu tocmai în 
ordine plasate, dar marcate sugestiv 
pe schema de cablaj). 


Cele două tranzistoare T-j şi To, 
montate pe radiatoare separate ae 
minimum 5W disipaţie fiecare, sau 
pe un radiator comun de minimum 
10W disipaţie (în acest din urmă caz 
capsulele tranzistoarelor se izolează 
obligatoriu faţă de radiator cu folie 
de mică, şaibe şi şaibe tubulare 
izoiante pentru şuruburi) se 
amplasează pe partea superioară a 
cutiei ce va găzdui montajul. Dacă 
folosim (preferabil) o cutie din tablă, 
firele care ies din cutie câte trei, 
pentru fiecare tranzistor în parte, vor 
fi protejate printr-un varniş gros din 
fibră de sticlă sau teflon, pentru ca 
eventuala încălzire a cutiei să nu le 
deterioreze izolaţia. Evident, în 
pereţii laterali ai cutiei şi pe fundul ei 
vor fi practicate găuri pentru 
autoventilaţie. 

Prizele de alimentare cu 12Vc.c., 
respectiv de racordare la tubul fluo¬ 
rescent TF vor fi obligatoriu diferite 
ca model şi marcate corespunzător, 
astfel încât să nu putem racorda din 
neatenţie acumulatorul la bornele 
TF sau viceversa. Priza de 12V va 
avea marcată polaritatea (+ şi -). 

Pentru toate racordurile exte¬ 
rioare se folosesc conductoare liţate 
cu secţiunea de cel puţin 0,75 mm 2 , 
bine izolate. 

în timpul funcţionării, montajul se 
amplasează într-un loc degajat 
(pentru o uşoară răcire), pe un 
suport neinflamabil. Nu se vor atinge 
cu mâna tranzistoarele în timpul 
funcţionării, deoarece s-ar putea să 


“pişte”, readucându-vă aminte de 
fenomenul de autoinducţie. 

în fine, amintesc doar că şi la 
acest montaj se poate introduce 
foarte uşor un reglaj (continuu sau 
în trepte) al gradului de iluminare, 
implicit şi al consumului de curent. în 
acest scop, pe unul din firele de ali¬ 
mentare cu 12V se înseriază un 
potenţiometru bobinat de 5 h-6 Q, dar 
a cărui nichelină să reziste fără 
încălzire periculoasă la un curent 
maxim de 2,5A. Un astfel de 
potenţiometru este greu de procu¬ 
rat, dar poate fi uşor confecţionat. 

Ca alternativă, se alege experi¬ 
mental o valoare de rezistenţă con¬ 
venabilă pentru nivelul redus de 
consum/luminozitate, orientativ în 
plaja 1 i2-4 LX se procură (sau se 
confecţionează un rezistor bobinat 
având această valoare a rezistenţei, 
de wattaj corespunzător, după care 
acest rezistor se inserează în 
circuitul de alimentare cu 12 V, 
plasând în paralel cu el un comuta¬ 
tor pentru a-l putea scurtcircuita (la 
pornire şi în funcţionarea normală), 
respectiv pentru a-l putea readuce 
în serie cu alimentarea (în regimul 
de consum redus). 

Dacă montajul nu funcţionează 
satisfăcător (regim instabil, consum 
de curent mare, de peste 3A) în 
urma tatonărilor pentru C2 în plaja 
0,22-2,2|iF şi pentru R1 = R2 în 
plaja 220L2-1 k£2, primul lucru de 
făcut este să se înlocuiască 
perechea de tranzistoare TI-T2. 


MODUl€ MULTIFUNCTIONRL6 

F 


Deoarece experimentez frecvent 
- şi de o bună bucată de vreme - 
diverse montaje de automatizări, 
variatoare de tensiune, jocuri de 
lumini etc., care au în partea de 
acţionare a consumatorului un tiris¬ 
tor sau un triac, am ajuns în cele din 
urmă la concluzia că aş putea 
economisi timp preţios dacă aş avea 
gata confecţionate câte un modul cu 
tiristor, respectiv cu triac, care să 
cuprindă părţile îndeobşte comune 
ale acestor montaje. Astfel, fiecare 
modul ar putea să conţină - pe 
lângă tiristorul sau triacul de probe, 
racordat în exterior (pentru a-l putea 
înlocui uşor cu exemplarul dorit şi 
eventual a-i înlocui radiatorul termic 
în funcţie de necesităţi) - toată 
partea de conectare comodă la 
reţea, întrerupătorul de funcţionare, 
siguranţă fuzibilă şi consumaitor, cir¬ 
cuitul R-C de protecţie împotriva 
eventualelor supratensiuni anod- 


catod, cât şi blocul de tensiune con¬ 
tinuă joasă necesară pentru circuitul 
de comandă a porţii. într-adevăr, 
toate aceste elemente se repetă - 
uneori perfect identic - la foarte 
multe scheme şi, ca atare, este o 
mare pierdere de vreme şi de efort 
să le asamblezi / dezasamblezi de 
fiecare dată când experimentezi un 
nou montaj pe care nu ai intenţia pe 
moment să-l şi realizezi “pe curat”. 

Aşa am şi făcut - mi-am realizat 
practic cele două module - şi pentru 
că avantajele pe care mi le-au oferit 
deja m-au încântat, le propun spre 
analiză şi decizie şi altor construc¬ 
tori amatori, adresându-mă cu 
precădere începătorilor, fireşte. 

Pentru cele două module am 
folosit exemplare de tiristor, respec¬ 
tiv de triac, din seriile industriale de 
10A/400V, cu un curent de amor¬ 
sare sigură de poartă de 10 mA, 
respectiv 30 mA (modelul de tiristor 


KY202H, respectiv modelul de triac 
KY208B8912, ambele de fabricaţie 
sovietică, în acelaşi tip de capsulă). 
Desigur, se pot monta şi alte tipuri, 
de fabricaţie românească sau 
străină, dar este de preferat să se 
folosească modele tot de 10A/> 300V, 
cu sensibilităţi de poartă apropiate 
de cele menţionate. 

Tiristorul, respectiv triacul, au 
fost montate pe câte un radiator ter¬ 
mic cu disipaţia corespunzătoare 
unui curent de sarcină de maximum 
5A. La nevoie, cum spuneam, tiris- 
torul/triacul se pot înlocui la experi¬ 
mentare cu modelele indicate în 
schemă, la fel şi radiatoarele. 
Evident, modulele permit şi verifi¬ 
carea rapidă, comodă, în condiţii 
reale de alimentare şi de sarcină, a 
unor tiristoare sau triace nou-intrate 
în “zestrea” personală. 

Conectarea externă la reţea a 
modulelor se face prin doua cor- 


6 


TEHNIUM septembrie 2003 













CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


doane racordate la un ştecher 
(eventual prevăzute cu banane), iar 
conectarea la consumatorul Rs prin 
două cordoane racordate la o priză, 
eventual chiar realizată artizanal 
(două bucşe prinse într-o plăcuţă de 
textolit, cu diametrul interior şi dis¬ 
tanţate între ele conform dimensiu¬ 
nilor ştecherului standard de reţea). 
Această precauţie este deosebit de 
utilă pentru a nu confunda între ele 
cele două racorduri, deoarece, cum 
spunea poetul - “şi uitarea e 
scrisă-n legile-omeneşti”. 

Modulele mai au în exterior un 
întrerupător pentru tensiunea de ali¬ 
mentare de la reţea, care se reco¬ 
mandă să fie modele robuste, la 
minimum 5A/250Vc.a., precum şi un 
soclu de siguranţă fuzibilă, aceasta 



OHMEDIUM SIN INVESI gRL proiectează şi produce: 

• aparatură electronică de măsură şi control pe bază de microcon- 
trolere: timere, termostate şi ceasuri programabile, contoare pentru 
săli de jocuri electronice, alarme de maşină şi locuinţe etc. 

• module electronice nemontate (kituri) din gama ™ pentru 

amatorii de electronică autodidacţi: stabilizatoare de tensiune, ter¬ 
mometre şi voltmetre digitale, alarme, ceasuri etc. 

Informaţii suplimentare se pot obţine de la sediul spcietătii. de la adresa 
www. dnmediuni.ro sau de la e-mail: ofrice@onmâdiU' 

întreaga gamă de module ' IM se găseste în magazinele de 

telefoanf 316 ^ P °‘" comanda,e direct la fa s x ediul societăţii: 

Căsuţa Poştală 2-71 Bucureşti, e-mail: [email protected] 



din urmă fiind aleasă în 
funcţie de montajul experi¬ 
mentat. 

Modulul cu triac (figura 
1 ) îşi procură tensiunea con¬ 
tinuă joasă (12V) pentru 
comanda porţii din tensiunea 
de reţea, prin condensatorul 
nepolarizat C2, dioda 
redresoare D2 şi celula de 
stabilizare-filtrare DZ-C3. 
Rezistenţa R2 plasată în 
serie cu C2 limitează curen¬ 
tul absorbit din reţea la valori 
nepericuloase (maximum 
2A), în situaţiile tranzitorii, iar 
rezistenţa R3, plasată în 
paralel pe condensatorul C2, 
asigură descărcarea acestu¬ 
ia în câteva secunde după 



deconectarea alimentării de 
reţea. Personal am avut de-a 
face cu condensatoare de 
genul lui C2, dar fără rezis¬ 
tenţa R3 în paralel, care m-au 
“scuturat" zdravăn după mai 
multe zile de la întreruperea 
alimentării montajului în care 
erau incluse! Dioda Dl reîn¬ 
toarce spre reţea alternanţele 
pozitive conduse de R2 şi C2, 
dar blocate de D2. în fine, 
grupul C1-R1 constituie cla¬ 
sicul circuit de protecţie la 
eventualele supratensiuni 
anod-catod. Condensatorul CI 
(0,1-0,15 pF) trebuie să aibă 
tensiunea de izolaţie de cel 
puţin 400V. 

(Continuare în pag. 65) 


TEHNIUM septembrie 2003 


7 














































































































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


_ PUNTE _ 

- pentru - 

_ÎMP€R€CH€R€fl_ 

TRRNZISTORRELOR 

Prof. gr. II Solomon VERNICHESCU 



în ultima vreme se folosesc tot 
mai mult la construcţia amplifica¬ 
toarelor de AF etajele finale în con¬ 
tratimp (push-pull), cu tranzistoare 
complementare pnp şi npn. înainte 
de montare, aceste tranzistoare tre¬ 
buie sortate cu grijă, căutându-se o 
pereche cu caracteristici cât mai 
apropiate, pentru a reduce pe cât 
posibil distorsiunile introduse în eta¬ 
jul final. Sortarea se face din tipurile 
complementare prin fabricaţie (de 
exemplu, BD139 - BD140), măsu¬ 
rând la betametru factorul de ampli¬ 
ficare în curent, p. în afară de faptul 
că precizia acestor măsurători nu 
este prea mare, condiţiile de 
funcţionare în montaj sunt mult 
diferite de cele din schema 
betametrului. Astfel, două tranzis¬ 
toare găsite ca “identice” la 
betametru pot avea factorii de 
amplificare mult diferiţi 
când sunt puse să 
funcţioneze 
la curenţi 


mai mari. Ideal ar fi ca măsurătorile 
să se facă în regimul de lucru dorit 
(şi unele betametre permit aceasta), 
dar atunci schema aparatului se 
complică. 

Montajul propus nu este pro- 
priu-zis un aparat de măsură, ci 
doar un tester care compară, cu o 
foarte bună sensibilitate, două 
tranzistoare complementare, din 
punct de vedere al factorului de 
amplificare în curent. Schema 
reprezintă o punte de rezistenţe, 
având alimentarea pe diagonala AB 


şi instrumentul indicator pe diago¬ 
nala CD. în braţele AD şi DB sunt 
montate joncţiunile emitor-colector 
ale celor două tranzistoare (T-) - 
npn şi T 2 - pnp) înseriate cu câte o 
rezistenţă de sarcină (R 3 , respectiv 
R 4 ). Divizorul R 1 -P-R 2 se ajustează 
din potenţiometrul P astfel încât 
cursorul C să fie exact la jumătatea 
tensiunii de alimentare. Rezistenţele 
R 3 şi R 4 , respectiv R 5 şi Rg, vor fi 
cât mai riguros egale. Echilibrarea 
punţii se face fără tranzistoare, cu 
bornele C-|-E-j şi respectiv C 2 -E 2 
scurtcircuitate. Acest lucru se obţine 
trecând comutatorul K (cu două 
secţiuni Ka şi Kb) în poziţia 2. Se 
ajustează fin din potenţiometrul P 
astfel încât instrumentul pus pe 
scala de 5 mA să indice zero. Se 
trece apoi instrumentul pe un 
domeniu mai sensibil (1-0,5 
mA) şi se retuşează 
echilibrul. Comuta¬ 
torul K se 
deschide (poz. 
1 ), instru¬ 
mentul 


8 


TEHNIUM septembrie 2003 




































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


5 mA (eventual 1-2 mA), puntea fiind 
astfel pregătită pentru verificare. 
Periodic se verifică echilibrul aşa 
cum s-a arătat mai sus. 

întrerupătorul I 2 (de tip buton) 
se ţine închis numai în timpul citirilor 
pe instrument. în aceste condiţii 
puntea permite sesizarea unor dife¬ 
renţe foarte mici între rezistenţele 
conectate la bornele C-j E-) şi C 2 E 2 , 
respectiv între joncţiunile tranzis- 
toarelor care se compară. Cum 
rezistenţele de polarizare a bazelor 
(R 5 şi Rq) sunt egale, echilibrul 
punţii va indica identitatea celor doi 
factori de amplificare în regimul de 
lucru dat. 

Verificările se încep pe sensibi¬ 


litatea de 5 mA a instrumentului şi 
numai după ce ne-am asigurat că 
diferenţele între tranzistoare sunt 
mici, vom comuta pe 1 mA, eventual 
0,5 mA. Cu polaritatea dată în fi¬ 
gură, interpretarea citirilor se face 
astfel: 

a - indicaţie nulă sau aproape 
nulă - tranzistoarele au acelaşi beta; 

b - deviaţie pozitivă a acului - 
tranzistorul T-\ (npn) are factorul 
beta mai mare (cu atât mai mare cu 
cât deviaţia este mai mare); 

c - deviaţia acului în sens 
invers - tranzistorul T 2 (pnp) are 
beta mai mare; se inversează pola¬ 
ritatea instrumentului pentru a apre¬ 
cia cantitativ diferenţa. 


Montajul permite compararea 
tranzistoarelor complementare în 
orice condiţii de lucru, alegând 
corespunzător valorile rezistenţelor 
de sarcină (R 3 , R 4 ) şi de polarizare 
(R 5 , Rg). Acestea vor fi cât mai 
riguros egale două câte două. 

Instrumentul utilizat poate fi un 
AVO-metru obişnuit care posedă 
domeniile de 5 mA şi 1 mA (eventu¬ 
al 0,5 mA) curent continuu. 

Consumul de curent fiind mare 
(zeci de mA), întrerupătorul I se 
deschide după terminarea măsur㬠
torilor. 


ADAPTOR OHMMCTRU 


Elev Radu UNGUREANU 



Cititorii revistei noastre care 
dispun de un potenţiometru etalonat 
(având o scală gradată, de preferat 
cât mai liniară), pot realiza un ohm- 
metru - adaptor foarte simplu. 
Schema de principiu este prezen¬ 
tată în figura alăturată. După cum se 
observă, două detectoare antago¬ 
nice realizate cu diodele D-j şi D 2 
(sortate să fie identice) au conden¬ 
satorul de detecţie C = IpF, comun. 
Tensiunea continuă redresată (Uo) 
de la bornele acestui condensator 


este nulă numai când (reglând R) se 
obţine R = Rx, valoare ce se citeşte 
pe scală. 

Deoarece, în timpul reglajului, 
tensiunea Uo şi-ar putea schimba 
semnul, este bine ca măsurarea ei 
să se facă cu un voltmetru electronic 
digital (VED). Condensatorul C, care 
se încarcă prin D-| şi se descarcă 
prin D 2 (reîncărcându-se, eventual, 
invers) trebuie să fie, evident, nepo¬ 
larizat şi de calitate cât mai bună. 


Se înţelege că dacă R max = 
100 k £2 (lin.) vom putea măsura 
rezistenţele R<100k£l Diodele sunt 
obişnuite, pentru redresarea la 50 
Hz, de exemplu, D-j = D 2 = 1N4001. 
Desigur, este de dorit ca R să aibă 
un demultiplicator pentru o citire cât 
mai corectă. 

Tensiunea de alimentare este 
alternativă, de 6-12 V/50 Hz, luată 
din secundarul unui transformator 
de reţea. 


TEHNIUM septembrie 2003 


9 




























mm 


CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


_ R€DR€SOflR€ _ 

Şl MUITIPUCATORRC D€ T€NSIUN€ 

Prof. ing. Emil MARIAN 


Redresorul reprezintă un montaj electronic a cărui 
funcţie principală este transformarea unei tensiuni alter¬ 
native într-o tensiune continuă. în urma acestui proces, 
la bornele de ieşire ale redresorului se obţine o tensiune 
continuă pulsatorie. Obţinerea unei amplitudini con¬ 
stante a tensiunii continue, la curentul nominal livrat de 
redresor, se face în 
majoritatea cazurilor prin 
amplasarea în paralel cu 
redresorul a unui “rezer¬ 
vor” de energie electrică, 
şi anume un condensator 
ce prezintă o capacitate 
electrică bine definită. 

Pentru a înţelege toate 
particularităţile ce privesc 
o tensiune redresată este 
însă necesar să avem un 
punct de plecare foarte 
bine definit, şi anume să 
cunoaştem parametrii 
unei tensiuni alternative. 

Ea este caracterizată de 
şapte parametri princi¬ 
pali, şi anume: forma de 
undă, perioada, 

frecvenţa, pulsaţia, va¬ 
loarea maximă, valoarea 
medie, valoarea efectivă. 

Forma de undă a unei 
tensiuni alternative 
reprezintă modul de 
evoluţie în timp a aces¬ 
teia, definit de o funcţie matematică. Spre exemplu, pen¬ 
tru tensiunea alternativă monofazată de reţea, care are 
o formă de undă sinusoidală, există relaţia matematică: 

U(t) = U M sin (tot) 

unde U M = valoarea maximă a tensiunii alternative, 

a) = pulsaţia, 

t = variabila timp. 

Perioada T reprezintă timpul în care forma de undă a 
tensiunii alternative descrie o evoluţie completă. Pentru 
tensiunea sinusoidală de reţea, T = 20 ms. 

Frecvenţa f a unei tensiuni alternative reprezintă 
numărul de oscilaţii pe secundă ale acesteia. Pentru 
tensiunea alternativă de reţea f = 50 Hz. Se 
menţionează că între frecvenţă şi perioadă există 
relaţia: f = 1/T. 

Pulsaţia unei tensiuni alternative .reprezintă viteza 
unghiulară repetitivă a acesteia. între pulsaţie şi 
frecvenţă există relaţia: 

a) = 27tf [rad/s] 

Valoarea maximă a unei tensiuni alternative, U M 
reprezintă maximumul amplitudinii ei în intervalul de d 
perioadă. 

Valoarea medie a unei tensiuni alternative, Um, 
reprezintă media valorilor instantanee ale acesteia în 
decurs de o perioadă: 


1 T 

Um = — J u(t)dt 
T0 

Evident că pentru tensiunea alternativă de reţea, la 
care semialternanţa pozitivă este egală cu cea negativă, 
obţinem: 

Um = 0 

Valoarea efectivă a 
unei tensiuni alternative 
reprezintă o tensiune 
continuă echivalentă, 
care aplicată la bornele 
unei rezistenţe, produce 
aceeaşi cantitate de căl¬ 
dură ca şi tensiunea 
alternativă. Matematic 
avem relaţia universală: 


U S» - 

Cu alte cuvinte, aria 
delimitată de cele două 
semialternanţe ale tensi¬ 
unii alternative este 
egală cu aria unui drep¬ 
tunghi care are ca bază 
perioada tensiunii alter¬ 
native şi înălţimea Uef, 
tocmai valoarea efectivă. 
Toţi parametrii caracteristici unei tensiuni alternative 
sinusoidale sunt explicaţi în figura 1 . Se mai 
menţionează că toate aparatele de măsură pentru ten¬ 
siuni alternative şi curenţi alternativi indică valoarea 
efectivă a acestora. Fac excepţie doar unele AMC-uri 
speciale (AMC = aparat de măsură şi control), dar la 
acestea sunt menţionate caracteristicile speciale (ex. 
voltmetru pentru indicarea valorilor de vârf ale unei ten¬ 
siuni alternative etc.). Pentru tensiunea sinusoidală 
simetrică (vezi tensiunea alternativă de reţea), există 
relaţia (dacă rezolvăm integrala): 

U ef = U M /Ti 

Având clar definiţi parametrii caracteristici ai unei 
tensiuni alternative simetrice, cum este cea de la 
reţeaua de distribuţie a energiei electrice (nu există o 
componentă adiacentă de tensiune continuă -> Um = 0), 
rezultă că apar trei procedee fundamentale de a efectua 
redresarea, şi anume: 

- blocarea unei semialternanţe a tensiunii alterna¬ 
tive, astfel încât la bornele rezistenţei de sarcină să nu 
apară decât “un grup” de semialternanţe pozitive (tensi¬ 
une pozitivă pulsatorie) sau negative (tensiune negativă 
pulsatorie); 



10 


TEHNIUM septembrie 2003 


1 


























CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


- realizarea unui artificiu electronic, astfel încât să 
utilizăm ambele semialternanţe ale tensiunii alternative, 
rezultatul final fiind o tensiune continuă pulsatorie pozi¬ 
tivă sau negativă; 

- realizarea unui montaj electronic mai mult sau mai 
puţin complex, astfel încât “combinând” succesiunea de 


potrivit domeniului de lucru şi tipului de utilizare, 
redresorul mecanic are dezavantajele uzurii rapide a 
componentelor maşinii electrice de curent continuu 
(colector, perii colectoare etc.) şi se mai menţionează 
randamentul global destul de redus. 

Redresoarele cu tuburi electronice se utilizau înainte 




Redresor monalternanţă pentru tensiuni negative 


semialternanţe pozitive sau 
negative, să obţinem în final 
o multiplicare a tensiunii 
continue pulsatorii, de două, 
trei sau “n” ori, conform 
scopului urmărit (cazul mul¬ 
tiplicatoarelor de tensiune). 

La realizarea practică a 
redresorului sau a multipli¬ 
catorului de tensiune se 
pune problema utilizării unui 
dispozitiv electronic sau 
mecanic, astfel încât să 
reuşim ori a bloca o semi- 
alternanţă a tensiunii alter¬ 
native, ori a o “transforma" 
schimbându-i semnul la 
bornele rezistenţei de 
sarcină - consumatorul. 

Practica a arătat că există trei tipuri de redresoare con¬ 
venţionale, şi anume: 

- redresoare mecanice; 

- redresoare cu tuburi electronice; 

- redresoare cu dispozitive semiconductoare. 

Redresoarele mecanice prezintă utilitate atunci când 

folosim în sistem o maşină, electrică rotativă, de tip 
maşină de curent continuu. în afară de alte avantaje, 


de apariţia dispozitivelor 
semiconductoare. Deşi 
funcţionarea lor este 
deosebit de bună, randa¬ 
mentul electric general 
redus al unui tub electronic 
a făcut ca, treptat, ele să fie 
înlocuite cu redresoarele 
care folosesc dispozitivele 
semiconductoare. 

Cel mai simplu, practic şi 
util redresor se poate con¬ 
strui folosind dispozitive 
semiconductoare de tip 
diodă redresoare. Ea 
reprezintă un dispozitiv 
electronic a cărui funcţie 
principală este conducţia 
unidirecţională a curentului 
electric. La polarizarea directă (plus la anod şi minus la 
catod), dioda redresoare prezintă o rezistenţă electrică 
echivalentă foarte redusă (zeci sau sute de ohmi) şi 
permite cu uşurinţă trecerea curentului electric. în cazul 
polarizării inverse (minus la anod şi plusul la catod), 
dioda redresoare prezintă o rezistenţă electrică echiva¬ 
lentă foarte mare (sute de kiloohmi) şi nu permite tre¬ 
cerea curentului electric. Ar mai trebui menţionat un 



Redresor dublă alternanţă 
cu punct median 


TEHNIUM septembrie 2003 


11 




















































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


TR _L 


f 


220V- 


1 



+ 



Redresor dublă alternanţă în punte 



de alţi parametri, necesari la 
proiectarea, dimensionarea şi în final 
realizarea practică a unui redresor. 
Dar înainte de a-l construi, trebuie să 
ştim EXACT cum funcţionează şi 
care sunt caracteristicile lui defini¬ 
torii. 

înainte de a trece la prezentarea 
principalelor tipuri de redresoare ce 
folosesc dispozitive semiconduc¬ 
toare de tip diodă, este necesar a se 
face o precizare esenţială, şi anume: 
majoritatea redresoarelor sunt pre¬ 
cedate de un transformator electric. 
Transformatorul reprezintă o maşină 
electrică a cărei funcţie principală 
este modificarea parametrilor 
energiei electrice (tensiunea şi 
curentul) astfel încât consumatorul 
să fie alimentat în mod optim. 

Spre exemplu: un bec electric de 
12 V nu poate fi alimentat direct de 
la reţeaua monofazată de 220 V/50 
Hz, deoarece se arde instantaneu. 
Trebuie să reducem tensiunea alter¬ 
nativă! Acest lucru îl face transfor¬ 
matorul electric. Afirmaţia anterioară 
este valabilă pentru orice tip de con¬ 
sumator energetic, la care tensiunea 
de alimentare şi curentul nominal 
sunt elemente foarte bine definite, 
indiferent dacă avem regimul de 
curent alternativ sau, în cazul nostru, 
la redresoare, regimul de curent con¬ 
tinuu. 

Redresoare monoalternantă 


amănunt foarte important, şi anume 
că, datorită structurii intrinseci, 
diodele redresoare polarizate direct 
intră în stare de conducţie de la anu¬ 
mite tensiuni, şi anume 0,6 V pentru 
diodele cu siliciu şi 0,2 V pentru 
diodele cu germaniu. 

Deci, iată că nu putem folosi 
diodele redresoare oricum, fără a 
ţine cont de parametrii lor de lucru 
caracteristici, menţionaţi în orice 
catalog de diode. La realizarea prac¬ 
tică a unui redresor se vor consulta 
cataloagele de diode, urmărind în 
qeneral valorile următorilor para¬ 
metri: 

- In curentul nominal al diodei 
redresoare; 

- Uin -» tensiunea inversă pe 
care o suportă dioda; 

- U do -» tensiunea de la bor¬ 
nele diodei, atunci când prin aceas¬ 
ta trece curentul nominal; 

- Pdmax -» puterea disipată 
maximă ce o poate exterioriza dioda 
(cu sau fără radiator) pentru a evita 
încălzirea ei excesivă (urmată evi¬ 
dent de distrugerea ei). 

Menţionez că în catalogul de 
diode sunt prezentaţi şi o mulţime 


Aşa cum am menţionat anterior, 
funcţionarea unui redresor mono- 
alternanţă implică blocarea unei semialterhanţe a tensiunii alternative de 
reţea. în figurile 2 şi 3 sunt prezentate atât schemele electrice cât şi formele 
de undă ale celor două tensiuni continue pulsatorii, pozitivă sau negativă. Se 
remarcă însă că randamentul propriu unui astfel de tip de redresor este 
foarte redus, iar pulsaţiile - ripple - tensiunii continue obţinute foarte mari. 
Datorită acestui considerent, redresarea monoalternanţă nu se foloseşte 
industrial decât în cazuri cu totul speciale. 

Redresarea dublă alternanţă 

Acest tip de redresor presupune folosirea unui montaj electronic adecvat, 
astfel încât să utilizăm ambele semialternanţe ale tensiunii alternative. Cele 
două tipuri semnificative de redresor dublă alternanţă sunt: 

- redresor dublă alternanţă cu punct median; 

- redresor dublă alternanţă punte (bridge rectifier). 

Schema electrică a redresorului dublă alternanţă cu punct median este 
prezentată în figura 4. Se observă că transformatorul TR prezintă două 
înfăşurări identice, înseriate. Datorită acestui fapt, faţă de punctul median, 
sarcina primeşte permanent cele două semialternanţe pozitive, rectificate de 
diodele Dl şi D2. 

Făcând o analogie mecanică, acest redresor lucrează ca un motor cu 
aprindere prin scânteie în doi timpi. La una dintre semialternanţe (faţă de 
punctul median) conduce Dl, iar la cealaltă D2. Montajul presupune însă 
realizarea a două înfăşurări secundare ale transformatorului TR identice ca 
rezistenţă şi reactanţă, o construcţie destul de pretenţioasă. O soluţie 
tehnică o reprezintă înfăşurările secundare de tip galet, deci două bobine ca 
doi covrigi delimitate de un perete electroizolant. Deoarece construcţia trans¬ 
formatorului este pretenţioasă, iar el ca o componentă electrică reprezintă o 
piesă destul de scumpă, s-a cam renunţat la acest tip de redresor, fiind 
înlocuit cu redresorul dublă alternanţă punte. 


12 


TEHNIUM septembrie 2003 


































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


Pentru a urmări funcţionarea 
montajului de redresare în punte, să 
revedem schema de principiu (fig. 

5). Tensiunea alternativă U~ pe care 
vrem s-o redresăm se aplică pe 
diagonala 1-3, iar rezistenţa de 
sarcină (consumatorul de curent 
continuu), Rs, se conectează pe 
diagonala 2-4. 

Să presupunem că prima alter¬ 
nanţă a tensiunii U~ este pozitivă 
faţă de nodul 1. Ea va “deschide” 
dioda Dl, debitând prin rezistenţa de 
sarcină un curent II (săgeata 1), 
care se va întoarce la înfăşurarea 
transformatorului prin dioda D3, de 
asemenea "deschisă”. Faţă de sem¬ 
nul acestei alternanţe, diodele D2 şi 
D4 sunt montate invers, deci ele 
rămân blocate întreaga semi- 
perioadă. Alternanţa următoare va fi 
negativă faţă de nodul 1, deci pozi¬ 
tivă faţă de nodul 3. Ea va deschide 
diodele D4 şi D2, debitând prin 
sarcină un curent 12 (săgeata 2). în 
acest caz, diodele Dl şi D3 sunt blo¬ 
cate. După o perioadă completă, 
ciclul se repetă în mod analog. 

Se observă (urmărind săgeţile) 
că prin rezistenţa de sarcină curentul 
păstrează tot timpul acelaşi sens de 
parcurs. Prin nodul 4 al punţii iese 
plusul tensiunii redresate, iar prin 
nodul 2 iese minusul. Curentul total 
prin consumator va fi suma curenţilor 
II şi 12:1 = II + 12. 

Referitor la montajul de 
redresare în punte, facem în conti¬ 
nuare câteva precizări de ordin prac¬ 
tic. în primul rând, redresarea este 
bialternanţă (avantaj). Puntea nece¬ 
sită patru diode identice sau cu para¬ 
metri cât mai apropiaţi (dezavantaj), 
pentru a nu se produce o de- 
simetrizare a tensiunii redresate 
obţţnute. 

în comparaţie cu montajul de 
redresare bialternanţă cu priză 
mediană (fig. 4), diodele din punte 
trebuie să suporte tensiuni de lucru 
pe jumătate (avantaj). Mai precis, 
diodele din punte se aleg cu U in mai 
mare sau egală cu valoarea maximă 
a tensiunii alternative pe care vrem 
să o redresăm. 

O altă particularitate a redresării 
în punte este faptul că în serie cu 
rezistenţa de sarcină se află în per¬ 
manenţă două diode, deci căderea 

de tensiune pe joncţiunile acestora_ 

va fi dublă faţă de montajul din figu¬ 
ra 4 (dezavantaj). 

Redresarea în punte este foarte larg răspândită în aparatele industriale. 
Menţionăm, de exemplu, produsele I.P.R.S. - Băneasa din seria 1 PM, care 
admit un curent maxim de 1,2 A (1 PM 05 - 30V, 1 PM 1 - 60V, 1 PM 2 - 
120V, 1 PM 4 - 240V, 1 PM 6 - 360V) şi cele din seria 3 PM, de 3,2 A (3 
PM 05 - 30V, 3 PM 1 - 60V, 3 PM 2 - 120 V, 3 PM 4 - 240V, 3 PM 6 - 360V 
etc.). 

O problemă practică întâmpinată de constructor la realizarea punţilor 
redresoare este montarea diodelor pe radiatoare. Dacă toate cele patru 



Dublor de tensiune Schenkel 



Triplor de tensiune Schenkel 



Cuadruplor de tensiune Schenkel 


diode au anodul la capsulă (sau 
toate catodul la capsulă), numărul 
de radiatoare necesare este de 
patru sau două, două diode putân- 
du-se monta pe un radiator comun. 
Dacă însă se procură diodele, două 
cu anodul la capsulă (D2, D3) şi 
două cu catodul la capsulă (Dl, D4), 
numărul radiatoarelor se reduce la 


TEHNIUM septembrie 2003 


13 















































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


două, Dl şi D4 pe un radiator, D2 şi 
D3 pe celălalt radiator. Atenţie, însă, 
deoarece direct pe un radiator avem 
galvanic unul dintre potenţialele ten¬ 
siuni redresate. 

Multiplicatoare de tensiune 

Problema obţinerii unei tensiuni 
continue înalte folosind o modalitate 
de redresare a unei tensiuni alterna¬ 
tive joase, împreună cu un aranja¬ 
ment al schemei electrice a monta¬ 
jului, a constituit o preocupare con¬ 
tinuă a proiectanţilor de aparataj 
electronic. Montajele care efec¬ 
tuează acest lucru se numesc multi¬ 


plicatoare de tensiune. Ele au 
revenit în actualitate, utilizându-se în 
mod curent, din momentul per¬ 
fecţionării diodelor redresoare cu 
siliciu, în ceea ce priveşte perfor¬ 
manţele definitorii (curent redresat, 
tensiune inversă de lucru etc.) şi mai 
ales prin reducerea costului lor de 
fabricaţie. Domeniul de aplicaţie al 
diodelor redresoare cu siliciu în 
schemele electronice de tip multipli¬ 


catoare de tensiune se extinde de la 
cele mai mici tensiuni (35-200 V), 
necesare alimentării aparatelor 
electroacustice portabile (radiore¬ 
ceptoare, televizoare etc.) sau 
aparatelor de măsură şi control 
(voltmetru numeric, osciloscop etc.), 
până la alimentarea etajelor de pu¬ 
tere ale radioemiţătoarelor (400- 
1000 W), cu tensiuni până la 3000- 
4000 V. 

Multiplicatoarele de tensiune 
reprezintă celule de redresare- 
filtrare cu un mod de dispunere a 
diodelor şi condensatoarelor astfel 
încât ambele semiperioade ale ten¬ 
siunii alternative de intrare să fie 
redresate, iar 
în acest caz 
consuma¬ 
torul R s să 
primească la 
bornele sale 
o sumă de 
tensiuni 
redresate. 
Cele mai 
simple mon¬ 
taje de acest 
tip sunt 
dubloarele 
de tensiune. 
Există practic 
două vari¬ 
ante funda¬ 
mentale de 
dubloare de 
tensiune, şi 
anume 
d u b I o r u I 
LATO U R, 
prezentat în 
figura 6, şi 
d u b I o r u I 
SCHENKEL, 
prezentat în 
figura 7. Prin 
montarea în 
cascadă a 
două sau mai 
multe circuite 
de acest tip 
se obţin mul¬ 
tiplicatoarele 
de tensiune. 

Analizând 
schema elec¬ 
trică a 
dublorului de 
tensiune de tip LATOUR se observă 
că la bornele de intrare ale montaju¬ 
lui, marcate cu A şi B, se aplică ten¬ 
siunea alternativă de intrare Uin. Să 
considerăm că prima semiperioadă 
a tensiunii de intrare are ca polari¬ 
tate plusul la borna A şi minusul la 
borna B. Ca urmare, dioda Dl se 
deschide, iar dioda D2 rămâne blo¬ 
cată. Condensatorul CI se încarcă 
prin dioda Dl până la valoarea de 


vârf a tensiunii de intrare Uin. In 
semiperioada următoare (minusul la 
borna A şi plusul la borna B) se 
deschide dioda D2 şi se blochează 
dioda Dl. Condensatorul C2 se 
încarcă imediat prin intermediul 
diodei D2, tot la valoarea de vârf a 
tensiunii U in . în această situaţie 
ambele condensatoare CI şi C2 
sunt încărcate la valoarea de vârf a 
tensiunii de intrare U in . Datorită fap¬ 
tului că cele două condensatoare 
sunt conectate din punct de vedere 
electric în serie, între punctele M şi 
N se obţine dublul valorii tensiunii de 
vârf de intrare: 2U in . Astfel, prin 
rezistenţa de sarcină trece un curent 
continuu, iar la bornele rezistenţei 
se obţine dublarea tensiunii de ali¬ 
mentare iniţiale. Practic, însă, multi¬ 
plicarea de tensiune nu se face cu 
factorul 2, ci este vorba de o valoare 
mai mică datorită căderilor de tensi¬ 
une în direct pe cele două diode Dl 
şi D2, în momentul în care fiecare 
dintre ele se află în stare de con- 
ducţie (deschise) şi datorită căderii 
de tensiune cauzată de rezistenţa 
internă a sursei de alimentare (de 
cele mai multe ori un transformator 
de reţea, care are o putere finită). 
Datorită acestor considerente, con¬ 
densatoarele CI şi C2 se încarcă în 
mod practic la o tensiune cu o va¬ 
loare mai mică decât dublul valorii 
de vârf, a tensiunii alternative de 
reţea. în raţionamentul efectuat 
anterior s-a ignorat şi curentul prin 
rezistenţa de sarcină R $ . Ea solicită 
un curent care se află intr-o relaţie 
de proporţionalitate cu energia elec¬ 
trică înmagazinată, în conden¬ 
satoarele CI şi C2. în mod practic, 
prin conectarea unor rezistenţe de 
sarcină Rs de valori din ce în ce mai 
mici, tensiunea de ieşire a multipli¬ 
catorului de tensiune scade din ce 
în ce mai mult. Concomitent, carac¬ 
terul pulsatoriu al tensiunii de ieşire 
se manifestă din ce în ce mai pro¬ 
nunţat (un RIPPLE de valori din ce 
în ce mai mari), deoarece şi efi¬ 
cienţa filtrajului tensiunii continue de 
ieşire a multiplicatorului scade cu 
creşterea curentului de sarcină. 
Aceste neajunsuri se pot compensa, 
într-o oarecare măsură, prin mărirea 
valorii capacităţilor celor două con¬ 
densatoare CI şi C2. Se 
menţionează că în cazul în care 
curentul prin rezistenţa de sarcină 
R2 implică amplasarea unor con¬ 
densatoare cu capacităţi având va¬ 
lori foarte mari, este de preferat 
folosirea unei scheme de redresare 
obişnuite (cu punct median sau 
punte). 

Schema electrică a dublorului de 
tensiune de tip SCHENKEL, prezen¬ 
tată în figura 7, conţine acelaşi 



Triplor de tensiune Latour 



Cuadruplor de tensiune Latour 


14 


TEHNIUM septembrie 2003 



































număr de componente electrice ca 
şi cea a dublorului de tensiune 
LATOUR. Avantajul acestui aranja¬ 
ment al schemei electrice îl constitu¬ 
ie punctul de masă comun dintre 
înfăşurarea transformatorului de 
reţea şi minusul bornei de ieşire a 
multiplicatorului. în vederea expli- 
citării funcţionării dublorului de ten¬ 
siune SCHENKEL, să presupunem 
că prima semiperioadă a tensiunii 
alternative de intrare are plusul 
conectat la borna „A şi minusul 
conectat la borna B. în această situ¬ 
aţie, dioda Dl se află în stare de blo¬ 
care, iar dioda D2 se află în stare de 
conducţie. Condensatoarele CI şi 
C2 aflate în serie cu dioda D2 se 
încarcă fiecare la jumătate din va¬ 
loarea de vârf a tensiunii de intrare 
Uin. La următoarea semiperioadă a 
tensiunii alternative de intrare 
(minusul la borna A şi plusul la 
borna B), dioda D2 este în stare de 
blocare, iar dioda Dl intră în stare 
de conducţie. în această situaţie, 
condensatorul C2 rămâne încărcat 
la jumătate din valoarea de vârf a 
tensiunii de intrare Uin, iar dioda Dl 
produce descărcarea conden¬ 
satorului CI şi reîncărcarea lui cu o 
tensiune de polaritate inversă faţă 
de cea deţinută iniţial, cu valoarea 
de vârf Uin. La apariţia celei de a 
treia semiperioade a tensiunii alter¬ 
native (plusul la borna A şi minusul 
la borna B), dioda D2 trece din nou 
la starea de conducţie. Concomitent, 
la bornele diodei Dl, care se află în 
stare de blocare, există tensiunea 
de intrare U in plus valoarea de vârf a 
tensiunii U in a condensatorului CI. 
în consecinţă, condensatorul C2 se 
încarcă prin dioda D2 cu o tensiune 
a cărei valoare creşte de la \JU2 
până la valoarea 2U in . Celelalte 
semiperioade care urmează nu fac 
altceva decât să încarce cu energie 
electrică condensatorul C2 pe calea 
menţionată anterior, compensând 
astfel consumul de energie datorat 
rezistenţei de sarcină Rs amplasată 
în paralel cu condensatorul C2. Se 
menţionează că şi în acest caz 
dublarea de tensiune este doar 
aproximativă, din cauza căderilor de 
tensiune inevitabile datorate diode¬ 
lor, rezistenţei interne a transforma¬ 
torului de reţea şi valorii rezistenţei 
de sarcină. 

Analizând cele două scheme 
electrice de dubloare de tensiune se 
observă că pentru cele două confi¬ 
guraţii diferite de montaj se poate 
folosi acelaşi număr de componente 
electrice. în cazul dublorului de ten¬ 
siune SCHENKEL, condensatorul 
C2 trebuie să aibă însă tensiunea 
de lucru cel puţin egală cu dublul 
valorii de vârf a tensiunii de intrare 


CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


Uvin = 1,41 Uin. Se menţionează că 
în cadrul schemelor electrice s-a 
notat cu Uin valoarea eficace a ten¬ 
siunii alternative de intrare. 
Comparând între ele cele două vari¬ 
ante de dubloare de tensiune, se 
remarcă faptul că dublorul 
SCHENKEL prezintă dezavantajul 
folosirii unui condensator C2 cu ten¬ 
siunea de lucru mai mare. 

Multiplicatoarele de tensiune se 
obţin prin completarea schemelor 
electrice ale 
celor două 
dubloare de 
tensiune 
prezentate cu 
una sau mai 
multe celule 
suplimentare 
D-C, ampla¬ 
sate în 
aceeaşi mo¬ 
dalitate ca şi 
în schema 
electrică a 
dublorului de 
la care s ; a 
plecat. în 
figura 8 este 
prezentată 
schema elec¬ 
trică a 

triplorului de 
tensiune 
SCHENKEL. 

Se observă 
că ele¬ 
mentele D3- 
C3 au un 
amplasament 
de aceeaşi 
manieră ca şi 
dublorul de 
tensiune de 
acest tip. 

Conden¬ 
satorul C3 se 
încarcă la 
dublul valorii 
de vârf a ten¬ 
siunii de 
intrare, iar la bornele de ieşire ale 
multiplicatorului se obţine tensiunea 
3Uin. Amplasând în continuare ele¬ 
mentele D-C se obţine cvadruplorul 
de tensiune SCHENKEL prezentat în 
figura 9. Modalitatea de modificare 
a tensiunii se poate generaliza, 
obţinându-se prin acest tip de aran¬ 
jamente multiplicarea finală dorită a 
tensiunii iniţiale Uin. 

Se menţionează că trebuie să se 
ţină cont de tensiunile maxime la 
care se încarcă fiecare condensator, 
în privinţa multiplicatoarelor de ten¬ 
siune de tip LATOUR, printr-un 
amplasament adecvat al ele¬ 
mentelor D-C, rezolvarea problemei 
multiplicării tensiunii este similară. în 


figura 10 se prezintă schema elec¬ 
trică a triplorului de tensiune de tip 
LATOUR, iar în figura 11 schema 
electrică a cvadruplorului de tensi¬ 
une de acelaşi tip. Ca o concluzie 
generală, se observă că multipli¬ 
carea de tensiune în vederea ali¬ 
mentării unui consumator Rs este 
cu atât mai eficientă cu cât valorile 
capacităţilor proprii conden¬ 
satoarelor C sunt mai mari, iar 
curentul de sarcină mai mic. 


Un alt aranjament posibil pentru 
a obţine multiplicarea unei tensiuni 
alternative folosind grupul D-C este 
prezentat în figura 12 . Se prezintă 
două scheme electrice pentru 
triplarea şi cvadruplarea tensiunii 
alternative U in . 

La toate multiplicatoarele de ten¬ 
siune prezentate până acum, la bor¬ 
nele de ieşire se obţine multiplul va¬ 
lorii de vârf a tensiunii alternative din 
care se scad: valoarea căderii de 
tensiune în direct pe diodele D aflate 
în stare de conducţie, căderea de 
tensiune datorită rezistenţei interne 
a transformatorului şi valoarea ce 
implică relaţia de proporţionalitate 
care ţine cont de curentul prin rezis- 




Triplor şi cuadruplor de tensiune 


TEHNIUM septembrie 2003 


15 



































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 



Dimensionarea dublorului de tensiune Latour 


tenţa de sarcină Rs. Să nu uităm că 
multiplicarea tensiunii este rentabilă 
doar pentru curenţi mici, de ordinul 
zecilor, maxim sutelor de mA. în 
cazul unor curenţi de valori mai 
mari, valorile condensatoarelor tre¬ 
buie să fie astfel dimensionate încât 
capacitatea echivalentă de ieşire a 
multiplicatorului să fie cât mai mare. 
Chiar şi în acest caz se obţin ondu¬ 
laţii destul de mari ale tensiunii con¬ 
tinue de ieşire. în figura 13 sunt 
prezentate o serie de diagrame pen¬ 
tru dimensionarea practică a 
dublorului de tensiune de tip 
LATOUR. Se observă că, cu cât 
rezistenţa de sarcină Rs prezintă 
valori mai mici, cu atât valoarea ten¬ 
siunii continue obţinute la bornele ei, 
deci la bornele multiplicatorului, este 
mai redusă. Pentru mărirea tensiunii 
este necesar ca dimensionarea 
capacităţii condensatoarelor să fie 


în concordanţă cu curentul maxim 
solicitat de consumator. Se observă 
că la dimensionarea elementelor 
componente ale montajului se ţine 
cont de rezistenţa internă a 
înfăşurării transformatorului de 
reţea şi de rezistenţa echivalentă a 
diodelor în momentul stării de con- 
ducţie a acestora: 

R = R2 + (N2) 2 R1 / (NI) 2 + Rd 

unde 

R1, R2 - rezistenţa înfăşurărilor 
primare şi secundare ale transfor¬ 
matorului; 

NI, N2 - numărul de spire al 
acestora; 

Rd - rezistenţa echivalentă a 
diodelor polarizate în sens direct. 

La multiplicatoarele de tensiune 
care lucrează astfel încât obţinem 
tensiuni continue de valori mari, de 


cele mai multe ori în serie cu diodele 
se mai amplasează câte o rezis¬ 
tenţă de limitare a curentului debitat 
în sarcină - rezistenţă de protecţie - 
a cărei valoare se adaugă la cea 
calculată anterior. în urma efectuării 
calculelor pentru dimensionarea 
elementelor multiplicatorului, valo¬ 
rile care nu se găsesc direct cu aju¬ 
torul diagramelor se estimează prin 
interpolare. Totdeauna se aleg con¬ 
densatoare având valorile capa¬ 
cităţilor mai mari decât cele obţinute 
în urma calculelor. Se mai atrage 
atenţia că pentru fiecare tip de 
schemă electrică proprie unui multi¬ 
plicator de tensiune valorile tensiu¬ 
nilor de lucru ale condensatoarelor 
şi ale diodelor (tensiunea inversă) 
vor fi corelate cu tensiunea continuă 
de ieşire a acestuia. Pentru a nu 
lucra cu condensatoare şi diode 
având diverse valori pentru tensiuni, 


16 


TEHNIUM septembrie 2003 












































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


14a 



Scheme practice de multiplicatoare de tensiune (225 V) 


deci dimensiuni diferite, se alege 
tensiunea de lucru maximă având 
valoarea cel puţin egală cu tensi¬ 
unea maximă de ieşire a multiplica¬ 
torului. 

în figura 14 sunt prezentate 
două scheme practice de multiplica¬ 
toare de tensiune utilizate în situaţi¬ 
ile cele mai frecvente de lucru. Se 
observă şi prezenţa rezistenţelor de 
protecţie de 5CK2/50W şi a conden¬ 
satoarelor de 10 nF, amplasate în 
paralel cu fiecare diodă redresoare. 
Această, configuraţie a fost 
prevăzută pentru uniformizarea 


repartiţiei tensiunii pe fiecare diodă 
(la deschidere şi la blocare). Tot în 
acelaşi scop, atunci când tensiunea 
continuă multiplicată prezintă o va¬ 
loare mare (vezi figura 15 - multipli¬ 
catorul de 3000 V), în serie cu 
grupul D-C se mai amplasează şi 
câte o rezistenţă de egalizare de 
470 kQ. Acelaşi mod de lucru s-a 
prevăzut şi pentru grupul de con¬ 
densatoare înseriate de 220 
,uF/450V. Rezistenţele amplasate în 
paralel cu condensatoarele elec¬ 
trolitice îndeplinesc concomitent şi 
rolul de protecţie a multiplicatorului 


pentru momentul când acesta nu 
funcţionează, servind la descăr¬ 
carea lor. Astfel se evită pericolul 
unei electrocutări accidentale în 
momentul în care, multiplicatorul de 
tensiune fiind nealimentat, se fac 
intervenţii diverse în montajul elec¬ 
tronic. Ca regulă generală de lucru 
se remarcă necesitatea amplasării 
de grupuri RC în paralel cu diodele 
redresoare, în momentul când aces¬ 
tea se înseriază, pentru a rezista la 
tensiunea inversă maximă de lucru. 
Procedeul este valabil şi pentru con¬ 
densatoarele electrolitice înseriate 



Scheme practice de multiplicatoare de tensiune (1400 V) 


TEHNIUM septembrie 2003 


17 























































CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


în vederea amplasării într-un montaj 
care lucrează cu tensiuni mari. 

Din cele expuse până acum se 
remarcă următoarele cerinţe în pri¬ 
vinţa utilizării practice a montajelor 
de tip multiplicator de tensiune: 

- aceste montaje se folosesc 
atunci când sunt necesare tensiuni 
continue de valori ce constituie un 
multiplu al tensiunii alternative exis¬ 
tente într-un montaj electronic; 

- curentul livrat de multiplicatorul 
de tensiune nu depăşeşte ordinul 
sutelor de miliamperi; 

- montajele de acest tip elimină 
dificultatea realizării practice a unui 
transformator ridicător de tensiune; 

- multiplicarea de tensiune este 
cu atât mai eficientă cu cât curentul 
de sarcină solicitat de consumator 
este mai mic. 

Combinat cu un convertor curent 
continuu - curent alternativ, multipli¬ 
catorul de tensiune devine un mon¬ 


taj electronic extrem de util atunci 
când se pune problema obţinerii 
unei tensiuni alternative înalte şi 
există la dispoziţia utilizatorului o 
sursă de tensiune continuă joasă 
(baterii sau acumulatoare), fapt care 
determină utilizarea lui într-o gamă 
extrem de largă a montajelor elec¬ 
tronice. 

O ultimă problemă pentru con¬ 
structorii redresoarelor o reprezintă 
dimensionarea condensatorului de 
filtraj, astfel încât, la curentul nomi¬ 
nal In, tensiunea de ieşire a 
redresorului să fie practic constantă, 
în ceea ce priveşte amplitudinea. 
Deoarece marea majoritate a apli¬ 
caţiilor includ o redresare dublă 
alternanţă, ofer constructorilor noştri 
o formulă practică de dimensionare, 
şi anume: 

c _ 0,04 l n 

u a 


unde 

Ua - tensiunea de ieşire (V); 

In - curentul nominal (A); 

C - capacitatea condensatorului 

(F). 

De aici se poate calcula foarte 
uşor valoarea capacităţii C (atenţie, 
în farazi). 

Consider că, în urma parcurgerii 
acestui material, orice constructor 
de montaje electronice, amator sau 
chiar profesionist, este pe deplin 
clarificat în problema redresării 
unei tensiuni alternative mono¬ 
fazate. 

Bibliografie 

ARPAD KELEMEN - Mutatoare, 
Ed. Tehnică, 1974 

NICOLAE BICHIR - Maşini, 
aparate, acţionări şi automatizări, 
Ed. Tehnică, 1992 

XXX - Colecţia revistei TEHNIUM 
1980-2002 



470 KQ 470K0 470K0 470K0 



DETALIUL A 



25K0 

10W 


25K0 

10W 


25KQ 

10W 


25K0 

10W 


DETALIUL B 


Schemă practică a unui multiplicator de tensiune (3000 V) 


18 


TEHNIUM septembrie 2003 



































































TEHNIUM PC 


SISTCM SURROUND 
DC MRRC 
PCRFORMRNTR 


Elevi Florin-Radu GOGIANU 
Florin PULBERE 



Este inutil cred să vă spun cât de importantă este 
revista TEHNIUM pentru tinerii pasionaţi de electro¬ 
nică. Citeam numere vechi (chiar dacă am 16 ani, nu 
consider vechile articole desuete - dimpotrivă), din 
’88-’89, şi mă întrebam care sunt motivele (în afară 
de lipsa banilor) pentru care revista nu mai este ceea 
ce a fost. Aşa m-am hotărât să vă trimit un articol 
care, cred eu, se potriveşte noilor tendinţe în lumea 
sistemelor HI-FI şi a informaticii. Este un articol 
destul de complex (montajul adresându-se însă ama¬ 
torilor) şi pentru a nu deveni prea stufos, nu am insis¬ 
tat asupra unor detalii pe care un constructor amator 
cu o oarecare experienţă le poate deduce singur. 

Montajul pe care l-am realizat pe parcurs de un an 
a dat rezultate foarte bune, chiar dacă pentru teste 
am folosit boxele prietenilor. 

Este la fel de inutil să vă spun ce bucurie mi-ar 
produce publicarea articolului. 

Vă mulţumesc, Florin Gogianu 


O dată cu dezvoltarea sistemelor 
de calcul personale, industria multi¬ 
media a căpătat un avânt important, 
intr-un sistem multimedia perfor¬ 
mant nu sunt importante doar pu¬ 
terea procesorului şi a plăcii grafice, 
un mare rol având şi lanţul audio. 
Dacă acum câţiva ani posesorii de 
calculatoare se mulţumeau cu plăci 
audio stereo şi boxe din plastic ce 
numai în normele HI-FI nu se 
încadrează, noile sisteme 5.1 Dolby 
Surround şi Dolby Pro Logic II fac 
standardul stereo să pară desuet. 

Dar în ce constă efectul surround 
şi prin ce este el superior 
standardului stereo? 


Fără a intra în detalii ce ţin mai 
mult de informatică, încă de la 
începutul anilor ’90 s-a încercat 
realizarea unui efect psihoacustjc 
tridimensional (3D), în două boxe. în 
acest scop s-au folosit aşa-numiţii 
algoritmi HRTF, sau filtre HRTF pro¬ 
gramate pe calculator. Aceste filtre 
ţin de timbru şi de frecvenţă, pentru 
simularea completă a unei surse 
sonore folosindu-se în plus şi ampli¬ 
tudinea (ITD) dar şi timpul (IID). 

Astfel s-a descoperit că dacă 
fiecărei urechi i se oferă informaţii 
procesate ITD, IID şi HRTF 
coerente, atunci creierul poate fi 
păcălit să creadă că sursa audio se 


află într-un anumit punct în spaţiu. 
Aşa s-a născut poziţionarea 3D. 

Poziţionarea audio 3D nu s-a 
dovedit însă eficace în cazul stereo, 
deoarece avea loc o “scurgere” de 
informaţie între cele două canale. A 
fost nevoie de apariţia sistemelor cu 
4 boxe plus subwoofer şi mai apoi 
de cele cu 6 canale, 5+1. Con¬ 
comitent au apărut plăci audio capa¬ 
bile de redarea materialului sonor 
surround, ajungându-se astăzi la 
performanţe precum auzirea distinc¬ 
tă a modului în care proiectilele se 
îndreaptă spre tine în jocuri, sau 
scufundarea în efectele sonore de 
excepţie a unor filme precum 
Matrix. 

Ascultătorii de muzică nu au fost 
nici ei uitaţi. Prin împărţirea materia¬ 
lului sonor din mp3-uri pe 6 canale 
s-a reuşit eliberarea stresului redării 
întregii benzi de frecvenţe într-o 
boxă, sunetul devenind mai clar dar 
şi mai dinamic, folosindu-se însă şi 
efecte foarte interesante de 
spaţializare. 

Pentru posesorii de calculatoare 
personale recomandăm astfel 
realizarea acestui sistem audio. Nu 
este un sistem extrem de complicat 
cum ar părea la prima vedere, dar 
se adresează în special audiofililor 
cu ceva experienţă în construcţiile 
de audiofrecvenţă. Este inutil să mai 
spunem că va da satisfacţii 
deosebite odată terminat. 

Staţia are câteva atuuri faţă de 
sistemele ce au invadat piaţa IT: 

- oferă un sunet cald, “moale”, 
deoarece preamplificatorul are în 
componenţa sa tuburi; 

- distorsiunile sunt extrem de 
mici datorită posibilităţii folosirii unor 
operaţionale precum OPA2604, 
OPA2134 sau TL072, cel din urmă 
fiind mai ieftin, însă nu se poate 


TEHNIUM septembrie 2003 


19 


















TEHNIUM PC 



2 


R117 Rt18 



compara cu primele, care sunt pro¬ 
fesionale şi sunt probabil printre 
cele mai bune din lume; 

- amplificatoarele finale garan¬ 
tează o putere care la majoritatea 
produselor pentru sistemele de cal¬ 
cul de pe piaţă e fictivă (gen 1200W 
PMPOI); 

- datorită componentelor poate fi 
considerat un sistem High-End, ce 
trece cu uşurinţă de standardul 
HI-FI; 

- poate fi folosit şi de cei care nu 
deţin un calculator (e drept, cu per¬ 
formanţe mai slabe). 

în figura 1 este arătată schema 
bloc a unui astfel de sistem. 


Placa audio este bine să fie de 
ultimă generaţie, gen M-Audio 
Revolution sau Audigy II, plăci care se 
găsesc la majoritatea ofertanţilor de 
hardware. Pentru cei care nu deţin o 
astfel de placă sau chiar un calcula¬ 
tor, vom descrie într-un articol viitor 
un Decodor Surround cu operaţionale 
care poate fi folosit cu staţia. 

1. Preamplificatorul 

Prezintă performanţe deosebite 
în special datorită integratelor profe¬ 
sionale cu care este dotat, dar şi 
tuburilor ce oferă un sunet deosebit 
de plăcut. După cum se vede în figu¬ 


ra 2, preamplificatorul conţine un 
corector de ton Baxandall, care n„ 
pune probleme deosebite şi nu 
necesită prezentări. Se poate însă 
observa o particularitate: schema 
preamplificatorului s-ar putea opr 
aici, însă audiofilii vor fi recunosc㬠
tori pentru următorul etaj care se 
conectează la ieşirea preamplifica¬ 
torului. Etajul apare de fapt într-ur 
număr recent al revistei Tehnium. 
fiind creaţia domnului inginer 
Aurelian Mateescu. Montajul este 
arătat în figura 3. Pentru mai multe 
date legate de acest etaj recomand 
citirea articolului din nr. 1, martie 
2003 al revistei. 


20 


TEHNIUM septembrie 2003 


















































































































TEHNIUM PC 



+ 15 / 


1 -1 


M> 


?C4 
10u F 


r S-JC5 
x/ 10uF 


-15 V 


:ci 

IQOnF 


IC2 

lOOnF 


OPA2134 


Out A 
-In A 
+ln A 
V- 


1 


a 

2 


7 

3 

— 4^r 

6 

4 

1 ■— 1 

b 


V+ 

Out B 
-In B 
+ln B 


-ve 


= C3 
IQOnF ^ 


S-Pin DIP, SO-8 


Se va folosi un transformator se¬ 
parat pentru acest etaj, schema ali¬ 
mentatorului fiind publicată în 
acelaşi articol. 

R12 va avea între 0 şi 4,7 k£2, 
R14, R13 între 470 ohmi şi 4,7 k£2, 
C8 între 0,5 şi 10 pF, iar C7 are 
50 pF/12V. 

Se poate opta pentru amplifica¬ 
toarele operaţionale OPA2604, 2134 
produse de divizia Burr-Brown a 
firmei Texas Instruments, 
sau pentru mai puţin per¬ 
formantul TL072 (dis¬ 
punerea terminalelor, 
identică la OPA2604, 
OPA2134 şi TL072, este 
prezentată în figura 4). 
Primele două au un THD 
de 0.003%, respectiv 
0,0008%, cu un zgomot 
de 10nV radical Hz, 
respectiv 8nV, şi un slew- 
rate de 25V/ps, respectiv 
20V/ps. TL072 are un 
THD de 0,003%, zgomot 
de 18nV şi slew-rate de 


C6 

ICluF 


-ve 


Vcc 




13 V/ps. Un alt integrat care ar putea fi folosit este 
NE5532. 

De preferat, aceste integrate se vor introduce 
în socluri de foarte bună calitate, evitându-se 
lipirea lor deoarece au în componenţă FET-uri ce 
se pot distruge uşor dacă există tensiuni reziduale 
pe vârful ciocanului de lipit. Se vor manevra cu 
grijă, fără a li se atinge pinii mai ales în cazul celor 
profesionale, pe care până şi sarcinile electrosta¬ 
tice de pe degete le pot străpunge. 

Operaţionalele se vor alimenta prin filtrajele din 
figura 5. Tensiunea de +15V/-15V se va stabiliza 
în prealabil şi se va filtra cu condensatoare de 


TEHNIUM septembrie 2003 


21 





























































































































TEHNIUM PC 


4700 pF. Stabilizatoarele vor fi 
de bună calitate deoarece tre¬ 
buie să ne gândim serios ce 
facem cu integrate de genul 
OPA2604, care costă 5-6$ 
bucata şi care reprezintă totuşi 
o investiţie! 

în nici un caz blocul pream- 
plificatoarelor nu se va alimenta 
de la transformatorul etajului 
final sau al celui cu tuburi. Se va 
folosi un transformator cu două 
înfăşurări de 15V. 

Se vor folosi componente de 
calitate şi cu toleranţe de 1%. 
Cu un cablaj realizat corect pe o 
plăcuţă de sticlotextolit şi un 
montaj îngrijit, veţi obţine un 
preamplificator de calitate. 
Ecranarea cu tablă de aluminiu 
şi fier sau permalloy este prefe¬ 
rabilă deoarece, aşa cum se va 
vedea, din cauza blocului de ali¬ 
mentare pot apărea probleme 
(câmpurile electromagnetice 
devin destul de puternice pen¬ 
tru a influenţa performanţele 
montajului). 




Se vor realiza 6 astfel de monta¬ 
je, câte unul pentru fiecare canal, 
(vezi figura 1). 

2. Amplificatorul de putere 

Fiecare dintre cei 5 sateliţi are 
câte un amplificator de putere de 
20 W. Rezultă astfel o putere totală 
(în toate cele 5 boxe) de 100W, pu¬ 
tere suficientă pentru un sistem 
Home-Theatre. 

Aşadar, fiecare satelit e dotat cu 
câte un circuit integrat LM1875. 
Acest amplificator e capabil să 
debiteze maximum 30W pe 4 
sau 8 ohmi. Este alimentat 
diferenţial la +,-25V. Pentru 
Pout=20W şi f=1kHz, THD=0,015%. 
De asemenea, oferă un slew-rate de 
8 V/ps. 


9 ^1 




ID -Ua IPOWER3 

..-3 Oii? 

HZ tPOWER 3 

— K.C. 

H5 N.C. 

-3 MU?E 

H3 STAND-9Y 

ZHZ> -Us (SIGNAL) 

*U# (SIGNAL) 
B0GTS7RAP 
ID N>C. 

ZZ7Z » 9UR 

ID NQH JNUEftTJNB INPUT 

3 INUERTINO INPUT 
IZ) STAND-8Y CND 

M»*MM 


Schema este redată în figura 6a, iar capsula cu pinii în figura 6b. 
Integratul dispune de protecţie la scurtcircuit între masă şi alimentare, pe 
ieşire şi protecţie la temperatură. Se observă filtrajele de pe fiecare ramură 
des alimentare. Se va acorda o mare atenţie dimensionării radiatoarelor. 
Dacă se vor monta toate cele 5 integrate pe acelaşi radiator, atunci se vor 


22 


TEHNIUM septembrie 2003 




















































































































TEHNIUM PC 


Fata stanga 


Centru 


10 


Spate stanga 


Fata dreapta 



Subwoofei 


Spate dreapta 


izola cu mică umectată cu vaselină 
siliconică. 

Cele 5 amplificatoare se vor ali¬ 
menta de la două transformatoare 
identice ce au în secundar câte 
două înfăşurări de 18V, bobinate cu 
sârmă,de CuEm cu diametrul de 1,2 
mm. în primar, sârma va fi de 
0.8mm. Amplificatoarele pentru 
spate, două la număr, se vor alimen¬ 
ta de la un transformator, cele 3 din 
faţă de la cel de-al doilea transfor¬ 
mator. Punţile redresoare vor fi de 
4-6 A. 

Cu rezultate foarte bune se pot 
folosi transformatoare toroidale care 
au avantajul de a avea un gabarit 
redus. 

Pentru subwoofer am decis 
folosirea circuitului TDA7294 produs 
de SGS Thomson, de 60W, ali¬ 
mentare diferenţială de +,-36V. 
Schema de principiu şi cablajul sunt 
date în figura 7, respectiv 8. 


Pentru un subwoofer de calitate se 
poate folosi însă schema domnului 
Emil Marian, publicată tot în numărul 
1 . martie 2003. Dispunerea pinilor la 
TDA7294 este dată în figura 9. 

Amplificatorul este dotat cu pro¬ 
tecţii asemănătoare cu LM1875. Se 
va folosi un radiator profilat cu 
dimensiunile de 120 mm pe 140 
mm, cu grosimea de 5 mm în locul 


unde integratul este fixat, tot prin 
intermediul unei foiţe de mică. 

Datorită FET-urilor din final, inte¬ 
gratul are o viteză de răspuns SR 
deosebit de bună (SR > 30V/gs). 
Poate debita 60W, în funcţie de 
voltaj, într-o rezistenţă de 8 sau 4 
ohmi. Performanţele subwooferului 
sunt: 

- Tensiune de alimentare dublă 
+,-36V 

- Impedanţa de sarcină: 8ohmi 

- Impedanţa de intrare 20 k£2 

- Putere nominală 60W 

- Banda de frecvenţe 18Hz- 
22kHz, cu atenuare la capete de 3dB 

- Raport semnal/zgomot > 70dB 

- Distorsiuni: 

THD-0,1% 

TID - 0,03% 

Transformtorul pentru subwoofer 
va avea două înfăşurări în secundar 
de câte 28V, cu sârmă de 1,2 mm. 
Tensiunea va fi redresată cu o punte 
de 8A şi filtrată de două conden¬ 
satoare de 4700 pF/63V. 

Aşadar, în blocul de alimentare 
se vor afla 3 transformatoare pentru 
amplificatoarele de putere şi 2 pen¬ 
tru etajele de intrare. Prin folosirea 
unor transformatoare toroidale se 
pot evita problemele de gabarit, 
întreg blocul ce conţine siguranţe, 
întrerupător general (poate printr-un 
releu), celule de filtraj, transforma¬ 
toare şi stabilizatoare se va ecrana 


cu tablă de fier. Se va acorda o mare 
grijă traseelor de masă. în cazul în 
care atmosfera în carcasă devine 
“sufocantă”, se va folosi un ventilator 
de carcasă, alimentat la 12V. 

în final, arătăm modul în care se 
aşază boxele (fig. 10). 

Desigur, amplificatorul se poate 
dota şi cu alte accesorii (VU-metre, 
indicator de cliping pentru sub¬ 
woofer etc.), dar acestea rămân la 
latitudinea constructorului. Montajul 
astfel realizat, singura problemă 
rămasă este achiziţionarea unor in¬ 
cinte acustice pe măsură. Realizat 
corect, chiar dacă necesită un oare¬ 
care efort, amplificatorul va oferi o 
experienţă de neuitat în aplicaţiile 
multimedia. 

Dorim să menţionăm că nu am fi 
reuşit să realizăm acest amplificator 
fără articolele mai vechi din revista 
Tehnium care au tratat aplicaţiile HI- 
FI. Ne referim la lucrări teoretice 
care ne-au ajutat enorm şi care cred 
că nu atenuează cu nimic ideea unui 
amplificator surround. 

BIBLIOGRAFIE 

TDA 7294 Datasheet 

LM1875 Datasheet 

OPA 2134, TL072, OPA 2604 
Datasheet 

Practica electronistului amator- 
Capitolul 21 “Circuite integrate 
neliniare”, ing. IMRE SZATMARY 


TEHNIUM septembrie 2003 


23 


























AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ 

5 


VRRIRTOR de PUT€R€ 


Pagini realizate de Cornel ŞTEFĂNESCU 


Elementul principal al montaju¬ 
lui este un tiristor care asigură pu¬ 
terea variabilă pe sarcină, în funcţie 
de unghiul de deschidere. Tiristorul 
este alimentat de la reţeaua mono- 
fazică de 220V, înseriat cu sarcina şi 
asigurând conducţia curentului prin 
aceasta la fiecare alternanţă a tensi¬ 
unii redresate. Puntea redresoare şi 
tiristorul sunt alese în funcţie de 
sarcina comandată. Astfel, ’ cu o 
punte redresoare de 3A şi cu tensi¬ 
unea minimă de lucru de 400V (la fel 
şi pentru tiristor), se asigură coman¬ 
da unei sarcini de 500W. Montajul 
are diverse aplicaţii: reglarea inten¬ 
sităţii luminoase a becurilor dintr-o 
locuinţă, reglarea turaţiei unui venti¬ 
lator sau a unei maşini de găurit, 
încălzirea unei rezistenţe, în dome- 


trola unghiul de deschidere al tiris- 
torului este necesară sincronizarea 
circuitului de comandă cu tensiunea 
alternativă care alimentează tiris¬ 
torul. O soluţie simplă este alimenta¬ 
rea oscilatorului din tensiunea 
redresată dublă alternanţă, limitată 
cu o diodă Zenner PL9V1 (sau două 
diode PL4V7 înseriate), nefiltrată. în 
loc de o rezistenţă de putere (pentru 
limitarea curentului prin dioda 
Zenner) se utilizează un bec de 
15W/220V. 

Circuitul de comandă este un 
oscilator de relaxare în care tranzis¬ 
torul TUJ este înlocuit de două 
tranzistoare bipolare comple¬ 
mentare (BC177, BC 107). La apli¬ 
carea tensiunii de alimentare, con¬ 
densatorul CI (lOOnF) este descăr- 


R2 

31(3 


R1 
lOOk 


R3 

160 


02 

8077 


i 

4 


6007 


R5 

1k8 


X i 


R4 

330 


Q3 

8007 





02 

2 

i 2 

l 34 


THYRISTOR 



04 

A 

i A 



bază stabilită de divizor, aces:= 
rămâne blocat, deci şi tranzitorul T' 
este blocat. Tranzistorul T3 (BC 107 
este în saturaţie, fiind polariza: 
direct prin R5 (1,8kH) blocânc 
comanda tiristorului. Când tens - 
unea pe condensatorul CI a atins 
valoarea celei de prag, tranzistorul 
T2 începe să conducă injectând 
curent în baza tranzistorului T1, care 
la rândul său intră în conductie 
determinând creşterea şi mai mult a 
curentului de bază ai lui T2. 
Urmează un proces de reacţie 
regenerativă şi ambele tranzistoare 
se deschid la’ saturaţie, tranzistorul 
T3 se blochează, iar prin rezistenţa 
R6(470Q) se comandă amorsarea 
tiristorului. Condensatorul se des¬ 
carcă prin joncţiunile deschise ale 
celor două tranzistoare şi determină 
blocarea tranzistorului T2, respectiv 
TI, circuitul revenind la starea 
iniţială (dacă tiristorul nu s-ar amor¬ 
sa). Valoarea rezistenţei R6 se cal¬ 
culează astfel încât să nu fie depăşii 
curentul maxim de 
poartă Ip al tiris¬ 
torului. Valoarea 
lui Ip şi cea a ten¬ 
siunii poartă- 
catod Up sunt 
specificate în 
foaia de catalog a 
tiristorului folosit. 

Recoman¬ 
dăm atenţie la 
realizarea şi uti¬ 
lizarea montajului, 
pentru a nu se pro- 
duce.accidente. 

în fi gura 2 
este dată o vari¬ 
antă posibilă de 
cablaj, iar în figu- 

I ra 3 se indică 
amplasarea com¬ 
ponentelor. 


<Z] 


niul fotografic sau pentru orice 
echipament la care forma tensiunii 
de alimentare nu are o importanţă 
foarte mare. 

Deschiderea tiristorului este 
asigurată de un generator de impul¬ 
suri având funcţia de circuit de 
comandă, iar stingerea tiristorului 
amorsat se face automat la fiecare 
trecere prin zero a tensiunii sinu¬ 
soidale de alimentare (fig. 1). 
Deoarece o semialternanţă a tensiu¬ 
nii de alimentare are o durată de 
lOms, pentru a putea comanda pu¬ 
terea pe sarcină între limitele 
extreme (minim-maxim), comanda 
de amorsare a tiristorului trebuie 
dată cu o întârziere cuprinsă între 
0,5ms şi 9,5ms. Pentru a putea con- 


cat şi începe 
să se încarce 
exponenţial 
prin rezis¬ 
tentele R1(100 
kftj şi R2(3,3 
kQ) până la va¬ 
loarea tensiunii 
de prag (6,3V) 
stabilită de 
divizorul rezis- 
tiv R3(160Q), 
R4(330£2). Atât 
timp cât tensi¬ 
unea din emi- 
torul tranzis¬ 
torului T2 este 
mai mică decât 
tensiunea din 



24 


TEHNIUM septembrie 2003 


















































































































AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ 


COMANDĂ SENZORIALĂ 


Senzorul de atingere, realizat cu 
j- - nimum de componente, oferă 
z: s : ităţi multiple de utilizare, de la 
::~enzi de pornire / oprire a 
z-.e'selor servomecanisme, până la 
=~:narea unei alarme sau circuit de 
£.e~izare (fig. 1). Montajul utilizează 
îe'iori cu o singură bornă de intrare, 
*u se utilizează contacte mecanice în 
— scare, deci este fără uzură 
—ecanică. Senzorul poate avea 
r.erse forme şi mărimi, de la un mic 
disc de metal la floarea unui cui sau 
capul unui şurub, deci se poate 
~asca foarte uşor pentru a comanda 
: a armă. Circuitul utilizat în schemă 
(MMC 4011 sau MMC 4093) este de 
sc CMOS, având impedanţa foarte 
-are de intrare şi un 
::nsum de curent de 
10 uA. Conţine patru 

ŞI-NU, primele 
ozjâ utilizate în mon- 
taj de monostabil, 
zomanda sa pro- 
.anind de la senzorul 
:e atingere; celelalte 
două sunt conectate 
r montaj de bistabil şi 
.aidează ieşirea cir¬ 
cuitului. Comanda 
ristabilului este rea- 
zată tot prin atingere. 

Funcţionarea 
nontajului se ba¬ 
zează pe introdu¬ 
cerea brumului de 
stea de către corpul 
.-an prin atingerea 
cu degetul a contac¬ 
tului de intrare. 

Montajul este alimen¬ 
tat cu tensiune con- 
tnuă între +3V şi 


+18V, cu separare prin transforma¬ 
tor, dar, având consum foarte mic, 
se poate alimenta şi dintr-o baterie 
de 9V; în acest caz masa montajului 
se conectează la pământ. 

La punerea sub tensiune, 
datorită condensatorului C2 (2,2nF), 
ieşirea bistabilului (pin 10) este în 1 
logic, validând ieşirea de comandă a 
monostabilului. Intrările porţii IA din 
componenţa monostabilului sunt în 
1 logic, deci ieşirea (pin 3) este în 0 
logic; la intrările porţii 1B se găseşte 


aproximativ 40s). Dioda Dl prote¬ 
jează intrarea porţii 1B la aplicarea 
de tensiuni negative şi ajută la 
descărcarea rapidă a condensatoru¬ 
lui CI. La atingerea senzorului O 
(oprit), ieşirea bistabilului (pin 10) 
trece în 0 logic, determinând blo¬ 
carea porţii 1B, ieşirea (pin 4) 
rămânând în 1 logic indiferent ce 
semnal de comandă se aplică la 
intrarea COM. 

O aplicaţie practică a acestui 
montaj este conectarea la intrarea 




o tensiune 0 logic prin R2 (4,7 M£2) 
şi o tensiune 1 logic de la ieşirea 
bistabilului, deci ieşirea monosta¬ 
bilului (pin 4) este în 1 logic. 
Tranzistorul Q1 = BC177 este blo¬ 
cat, dioda LED nu luminează, 
ieşirea de comandă AL având 
potenţial 0V. 

La atingerea cu degetul a sen¬ 
zorului COM se introduce suficient 
brum pentru ca poarta IA să 
comute, deci ieşirea sa trece în 1 
logic, condensatorul CI (2,2 pF) 
tinde să se comporte ca un scurt¬ 
circuit, aducând pe intrarea 5 a 
porţii 1B un 1 logic, ieşirea comută 
în 0 logic, comandând tranzistorul 
Q1 în saturaţie şi menţinând ieşirea 
porţii IA în 1 logic indiferent cum 
variază semnalul pe intrarea COM. 
Această stare este menţinută până 
la încărcarea condensatorului CI şi 
este determinată de valorile CI, R2 
(cu valorile din schemă s-a obţinut 


unei alarme de apartament ca sen¬ 
zor fără temporizare. Astfel, intrarea 
COM se va conecta la partea meta¬ 
lică a unei încuietori de tip YALE, 
senzorii pornit/oprit (P/O) se 
maschează în tocul uşii, iar ieşirea 
AL se conectează la montajul de 
alarmare care comandă sem¬ 
nalizarea luminoasă şi/sau sonoră 
şi/sau comunicatorul telefonic. In 
acest fel, dacă cineva atinge încu- 
ietoarea cu mâna sau încearcă să 
introducă o cheie, la ieşirea AL 
apare o tensiune ridicată, aproxima¬ 
tiv egală cu tensiunea de alimentare 
a montajului, care comandă alarma. 
Dioda D2-LED poate să lipsească 
din montaj, iar senzorii P/O se pot 
înlocui cu contacte mecanice nor¬ 
mal deschise sau comutatoare 
comandate prin câmp magnetic etc. 

în figura 2 sunt prezentate 
cablajul şi planul de implantare cu 
componente. 


TEHNIUM septembrie 2003 


25 


























































































































26 


TEHNIUM septembrie 2003 



























































































































































































































































AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ 

J 



Montajul (fig. 1) poate funcţiona 
"dependent sau cuplat la un inter- 
fon. Alimentarea circuitului (fig. 1) 
este cuprinsă între +3 V şi +15 V. 
2-odul este format din trei cifre plus 
: :astă de validare (BV) care poate fi 
ut izată şi ca buton de sonerie. La 
^ontaj se poate cupla şi un buton 
ce deschidere (BD) din interior, care 
prin apăsare declanşează comanda 
ce acţionare a electromagnetului 
sau circuitului de deschidere şi în 
ecelaşi timp resetul schemei. Cu 
cele trei cifre se pot forma maximum 
■ 300 de combinaţii de cod. Tastele 
care nu intervin în combinaţia codu- 
ji sunt validate ca taste capcană. O 
apăsare a oricărei taste capcană 
vaiidează declanşarea alarmei 
soneriei) chiar dacă a fost introdus 
- terior codul corect. Schema este 
prevăzută cu reset automat după 
acţionarea circuitului de deschidere 
sau soneriei prin diodele D6, D5. 
"ormarea corectă a codului pre¬ 
supune apăsarea în ordine a cifrelor 
cin combinaţie, de exemplu pentru 
codul 290+BV, prima tastă apăsată 
este 2, urmată de 9, apoi 0 şi ultima 
3V. Memorarea tastelor apăsate se 
'ealizează cu patru bistabile D, 
acţionate pe frontul crescător de 
ceas, din două capsule de tip MMC 
coi 3. O diodă LED semnalizează 
apăsarea unei taste. 

Programarea codului se rea- 
Hzează cu câte 10 microcontacte 
centru fiecare cifră de cod, inclusiv 
tastele capcană. Astfel, pentru 
crima cifră (2, în exemplul dat) po- 
ciţia corespunzătoare din SW 13 va 
fi ON (contact făcut), celelalte comu¬ 
tatoare pe poziţia OFF, pentru a 
doua cifră (9) poziţia corespunz㬠
toare din SW 14 va fi pe ON, iar 
celelalte pe OFF, pentru a treia cifră 
(0) poziţia corespunzătoare din SW 
15 va fi pe ON, iar celelalte pe OFF, 
pentru tastele capcană (care nu fac 
parte din cod) poziţiile corespunz㬠
toare (290) din SW 16 sunt trecute 
pe OFF iar celelalte pe ON. 

Apăsarea primei cifre din cod 
determină apariţia unui salt pozitiv 0- 
1 pe intrarea de ceas a primului 
bistabil determinând încărcarea 
informaţiei logice prezentă pe 
intrarea DATA (un 1 logic), dioda Dl 


se blochează, iar ieşirea Q negat 
prin circuitul R1, CI, activează bista- 
bilul pentru a doua cifră. La 
apăsarea celei de a doua cifre, bista- 
bilul corespunzător se încarcă cu 1 
logic, dioda D2 se blochează, iar prin 


circuitul R2, C2 se activează bista- 
bilul pentru cifra a treia de cod. Dacă 
codul a fost tastat corect, diodele Dl, 
D2, D3, D4 vor fi blocate, iar la 
apăsarea butonului BV circuitul de 
selectare, realizat cu 3 porţi ŞI-NU 


TEHNIUM septembrie 2003 


27 










































































































































AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ 



de tip MMC 4093 (4011) va acţiona 
monostabilui (MMC 4098) pentru 
comanda de deschidere, iar prin 
dioda D6 resetul montajului. 

Dacă se apasă o cifră greşit, 
frontul pozitiv de pe intrarea de ceas 
a bistabilului patru (U2B) determină 


încărcarea cu 1 logic a acestuia, 
ieşirea Q negat (pin 12 U2B) trece în 
0 logic, ajungând pe intrările de 
DATE de la celelalte bistabile şi pe 
intrarea circuitului de selecţie prin 
D4 (în conducţie). 

La apăsarea butonului de vali¬ 


dare BV este declanşat mc 
bilul de acţionare a soneriei. a'| 
D5 resetul montajului. 

în figura 2 sunt preze 
cablajul imprimat la scara 
vedere prin transparenţă di r 
componente şi planul de împle 


CON€CTRR€/D€CON€CTflR 


Prezentăm în continuare câteva montaje simple şi 
uşor de realizat de comutatoare ON / OFF, utilizând un 
buton fără reţinere, normal deschis. Ieşirea circuitului îşi 
schimbă starea la fiecare apăsare a butonului. 

Cea mai simplă schemă este realizată cu un bista- 
bil de tip T, care la fiecare impuls de tact schimbă starea. 
Acest tip de bistabil nu este disponibil ca atare, dar 


poate fi realizat prin intermediul altor tipir 
bistabile. 

în figura 1 este prezentată o schemă în care se 
lizează circuitul integrat MMC 4013, care conţine 
bistabile de tip D. Prin conectarea ieşirii nega*e 
intrarea de date D se transformă în bistabil de 
Comanda bistabilelor pe intrările de SET şi RESE~ • 


vec 



Q2 

02 


clock2 


reset2 


D2 


set2 


28 


TEHNIUM septembrie 















































































































































AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ 

J 



-reoendentă de semnalul de ceas şi active pe nivel mentare şi o rezistentă de 47k£M00ki2 conectată la 
ogic 1, deci în schemă vor fi conectate la masă. Dacă masă. Transferul informaţiei de la intrare se face la tran¬ 
se soreşte un RESET (sau SET) automat la punerea ziţia pozitivă (0-1) a impulsului de ceas. în figura 1.a sunt 
sub tensiune, intrarea corespunzătoare se conectează prezentate cablajul şi planul de implantare a componen- 
:- ntr-un condensator de InF-IOnF la plusul de aii- telor electronice. 


’EHNIUM septembrie 2003 


29 





















































































































































































































































AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ 

J 



în figura 2 este prezentată o schemă în care se uti¬ 
lizează circuitul integrat MMC 4027, care conţine două 
bistabile de tip JK. Fiecare bistabil are intrări de semnal: 
J,K, SET, RESET, CLOCK. Intrările SET şi RESET sunt 
independente de intrarea de ceas şi active pe nivel logic 
1 ca şi în schema prezentată anterior. Nivelurile logice 
de pe intrările J şi K determină starea ieşirilor, schim¬ 
barea având loc pe frontul pozitiv al semnalului de ceas. 
Prezentăm alăturat tabelul de adevăr simplificat pentru 
un bistabil de tip JK. 



MMC 4027 

o o 

Ieşirea Q rămâne în starea în care era (i 

schimbă starea) 

J=1 

K=1 

Ieşirea Q schimbă starea la fiecare impuls os 
tact 

J=0 

K=1 

Ieşirea Q rămâne pe “0” dacă era în “0" saj 

trece în “0” dacă era în “1” 

J=1 

K=0 

Ieşirea Q rămâne pe “1 ” dacă era “1 ” sau trs-rî 
în “1” dacă era în “0” 


MMC 4095 


MMC 4096 




VL7 M " 






nc 

CZ 

1 


+Vcc 

nc 

CZ 

1 

RESET 

CZ 


=i 

SET 

RESET 

CZ 


J1 

cz 


zz\ 

CLOCK 

J1 

cz 


J2 

1= 


zn 

K1 

J2 

cz 


J3 

cz 


cz 

K2 

J3 

cz 


o” 

cz 


=□ 

K3 

q“ 

cz 


GND 

cz 

7 

=□ 

Q 

GND 


7 



Deci, pentru a transforma un bistabil JK într-un 
bistabil T este necesar să conectăm intrările J şi K la 
nivelul 1 logic. în figura 2.a sunt prezentate cablajul şi 
planul de implantare a componentelor electronice. 

în figurile 3 şi 3.a este prezentată schema cu cir¬ 


cuitul integrat MMC 4095, care conţine un singur bista¬ 
bil master-slave de tip JK cu intrări multiple (J1, J2, JT 
K1, K2, K3). Funcţionarea este identică cu a circuitului 
MMC 4027, doar cu precizarea că intrările J1-3 şi K1-2 
sunt conectate la câte un operator Şl. Circuitul integra: 
MMC 4095 se poate înlocui pe cablaj cu circuitul MMC 


30 


TEHNIUM septembrie 2003 





































































































AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ 

9 



4a 



3. care conţine tot un bistabil JK cu intrări multiple 
îrsate şi neinversate, cu funcţionare identică. Singura 
::ficare necesară este conectarea pinilor J3 şi K3 
*9 sunt negaţi) la nivel logic “0” (masă). 


MMC 4095 

"ex¬ 


punerea sub tensiune apare un nivel logic 0 pe intrarea 
porţii PI (CI este descărcat şi se încarcă), ieşirea 
conectată la intrarea porţii P2 trece în 1 logic deter¬ 
minând un 0 logic la ieşirea acesteia, care prin rezis¬ 
tenţa R1 (10k£2-15k£2) se aplică la intrare şi menţine cir- 



+VCC 

m 


1*1 





*2 

■ • 

!• 


•1 


• ui • 




• • 


CI 

«T 


• • 




» • 





• • 





• • 


3 Ol 

jrî aut 


gnd 

53 


MMC 4001 

TT 



6a 


O altă variantă a comutatorului ON/OFF este rea- 
tza:â cu porţi logice inversoare. în figurile 4 şi 4.a este 
c'ezentată schema realizată cu circuitul integrat MMC 
-102, care conţine două porţi SAU-NU (NOR) cu patru 
'fări. Condensatorul CI (1nF-4,7nF) este introdus în 
: 'suit pentru a realiza reseteul la alimentare. La 


cuitul în stare stabilă. Condensatorul C2 (47nF-470nF) 
se încarcă prin R2 (100k£2-220k£2) la nivel logic 1. La o 
primă apăsare a butonului, potenţialul ridicat de tensi¬ 
une se aplică pe intrarea porţii PI, care comută şi deter¬ 
mină un “1” logic la ieşirea circuitului, care se transmite 
la intrare prin intermediul rezistorului R1. Starea 


TEHNIUM septembrie 2003 


31 







































































































































































AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ 

t 


circuitului se menţine chiar dacă 
este ţinut apăsat în continuare 
butonul (se creează un divizor 
rezistiv R1-R2, dar cum R1 este 
mult mai mic decât R2, poten¬ 
ţialul pe intrarea porţii PI este la 
nivel ridicat şi starea stabilă 
este menţinută. După eliberarea 
butonului, condensatorul C2 se 
descarcă prin rezistorul R2 şi 
ieşirea porţii PI (acum în 0 
logic). La o nouă apăsare con- 


MMC 4069 




7a 


SUI 


1 


SU2 


SU3 



4* " ţl 


qnd 

•vrc 


îl 






densatorul C2 (descărcat) produce un salt negativ de 
tensiune pe intrarea PI, determinând comutarea circui¬ 
tului în starea iniţială. Tranzistorul de comandă se poate 
conecta la ieşirea PI sau P2, în funcţie de necesităţi. 

TDA1512A satisface cerinţele nor¬ 
melor Hi-Fi şi este compatibil pin cu pin cu TDA1520B. 
Circuitul se alimentează de la o sursă asimetrică cu 
valoarea Ua = 15-35 V. Circuitul asigură distorsiuni de 


Circuitul integrat MMC 4002 poate fi înlocuit direct c_ 
circuitul MMC 4012, care conţine două porţi ŞI-NU c_ 
patru intrări, fără a modifica cablajul. 

Schema de mai sus se poate realiza şi c„ 
alte circuite integrate, cum sunt: MMC 4023 3 
porţi ŞI-NU cu 3 intrări) sau MMC 4025 (3 por: 
SAU-NU cu 3 intrări) folosind acelaşi cablaj fără 
modificări (figurile 5 şi 5.a). 

Pentru două comutatoare se pot utiliza (fără mo¬ 
dificări în cablaj) MMC 4001 (4 porţi SAU-NU cu 2 
intrări), MMC 4011 (4 porţi ŞI-NU cu 2 intrări), MMC 
4093 (4 porţi ŞI-NU cu 2 intrări trigger Schmitt), figurile 
6 şi 6.a. Pentru trei comutatoare se pot folosi circuitele 
MMC 4069 (6 inversoare), figurile 7 şi 7.a. 

Toate schemele funcţionează cu tensiunea de al - 
mentare cuprinsă între +3V şi +15 V. 

intermodulaţie sub 0,1% la puterea de ieşire de 10 W, 
distorsiuni de intermodulaţie tranzitorii reduse şi dis¬ 
pune de o gamă completă de protecţii. Puterea de 
ieşire este de 20 W pe o sarcină de 4 £2, la Ua = 33 V, 
respectiv de 7 W pe o sarcină de 8 £2 la Ua = 25 V. 




TDA 1512A CIRCUITUL IMPRIMAT 
(faţa plan tain) 


TEHNIUM 


septembrie 


2003 


32 

































































































































































CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI 


SA RCAUZAM 
UN DCTCCTOR 
D€ M€TAL€ 


Dr. ing. Andrei CIONTU 


Desigur că articolul de faţă nu-şi 
propune un “Know-How” complet 
despre un detec¬ 
tor de metale 
ultraperformant, 
cu care, cel ce-l 
va construi să 
poată desco¬ 
peri...comorile 
regelui Decebal 
de la Sarmi- 
segetuza. 

Scopul articolu¬ 
lui este mult mai modest, acela de zare practică. 



a prezenta cititorilor principiile 
descoperirii (detecţiei) metalelor 

“ascunse”, prin 
mijloace elec¬ 
tromagnetice şi 
să le prezinte, 
totuşi, câteva 
scheme de 
principiu ale 
unor detectoare 
simple precum 
si unele indi- 

9 

cat ii de reali- 



TEHNIUM septembrie 2003 


33 










































CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI 


TIPURI DE DETECTOARE DE METALE 

Detectorul de metale face parte din categoria gene¬ 
rală a senzorilor electromagnetici. El reprezintă un cir¬ 
cuit electronic care funcţionează diferit în absenţa, faţă 
de prezenţa unui 
metal în 

apropjerea sondei 
sale. într-o ordine, 
poate istorică, 
poate a simplităţii 
principiului de 
funcţionare, 
detectoarele de 
metale (DM) pot fi 
clasificate în 
următoarele tipuri: 

DM cu dezechili¬ 
brarea unei punţi, 

DM cu dezechili¬ 
brarea câmpului 
magnetic, DM cu 
variaţia frecvenţei 
unui oscilator de RF şi DM cu circuit PLL (de blocare a 
fazei). 

în figura 1 se prezintă schema posibilă a unui DM cu 
punte, în care: 

GAF= generator de audiofrecvenţă (de preferat RC, 
având f=1-2 kHz ),C= căşti AF cu impedanţa 2 kiloohmi, 
L1=bobina exploratoare (sonda) cu care se tatonează 
locul unde se bănuieşte că există metal ascuns, L2= 
bobina de referinţă. 

Cu LI departe de orice metal, se ajustează poziţia 
cursorului potenţiometrului R pentru a avea extincţie în 
căşti. Dacă LI este apropiată de un metal, inductanţa ei 
variază, puntea se dezechilibrează şi în căşti auzim 
tonul GAF. 


în figura 2 este ilustrat principiul detecţiei metaie-or 
prin dezechilibrarea câmpului magnetic. Din sori» 
detectoare fac parte ambele bobine LI şi L2 care a 
axele perpendiculare ( cuplaj magnetic nul ). Cuplaj 
magnetic devine nenul, însă, în prezenţa unei bucăt; îs» 

metal, care inter¬ 
mediază 

trunderea linii» 
de câmp magne¬ 
tic create de Li M 
L2. “Acţiunea se 
petrece” tot în oc- 
meniul auc > 
frecventei 
(0= oscilator 
AF, A= 5—- 
plificator). 

în figura 3 s_rt 
prezenta:* 
schema boc si 
principiul de func¬ 
ţionare al c&M 
mai răspândit iş 
de “căutător de...comori”: DM cu variaţia frecventau 
Două oscilatoare de RF ( 01 şi 02 ), având bobns 
diferite ( constructiv, şi ca parametri), lucrează totua 
(dacă bobina exploratoare LI este departe de crra 
metal) pe aceeaşi frecvenţă (f1=f2 ), care amesteca» 
în mixerul Mx, dau “bătăi” nule, care lasă insensibil ciţsj 
zorul (casca sau instrumentul de măsură). Dacă, insă, 
inductanţa LI se modifică în urma apropierii ei de 
metal, frecvenţa fi variază şi la ieşirea mixerului, prinţi 
semnalele de diferite frecvenţe există şi unul ca 
frecvenţă minimă, fi -f2 (frecvenţa filtrată de către FTJ >. 
Această frecvenţă de “bătaie” nenulă este de domeriif 
audiofrecvenţei şi poate fi ascultată în căşti sau difuzor. 
Simplu, dar, trebuie să fim atenţi la... alarmele false ! 




34 


TEHNIUM septembrie 2003 

























































































CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI 






m 






32 ohmi. Nivelul sonor se ajustează cu 
R9. Alimentarea este stabilizată la 
+5V. în figura 5 a şi b se prezintă 
desenul cablajului imprimat la scara 
1:1 şi desenul de echipare cu compo¬ 
nente a plăcii. 

în figura 6 este prezentată schema 
de principiu a unui DM hibrid, realizat 
cu 3 tranzistoare cu efect de câmp 
(JFET ) şi un circuit integrat AAF. 
Frecvenţa comună de lucru a celor 
două oscilatoare este de 650 kHz. 
Tranzistoarele sunt de acelaşi tip, 
2N245 (sau 2N256), iar circuitul inte¬ 
grat, un echivalent al lui 386. Bobina 
exploratoare LI are 20 de spire din 
conductor CuEm de 0,3 mm şi un 
diametru de 27 cm. Ea se va înfăşură 
cu o foiţă de aluminiu şi va fi rigidizată 
pe un suport special prevăzut, în ge¬ 
neral, cu un mâner lung. 

Schema din figura 7 foloseşte un 
circuit integrat CMOS de tip MMC4011 
(4 porţi NAND) folosite astfel: 
N1=oscilator de frecvenţă fixă ( 470 
kHz ), N3=oscilator de frecvenţă vari¬ 
abilă (bobină exploratoare, LI), N2= 
mixer, N4= amplificator. Amplificatorul 
de AF este redus numai la repetorul pe 
emitor realizat cu orice tranzistor de tip 
npn (TUN).Bobina de 
inductanţă LI are 70 de 
spire, conductor CuEm 
0,3-0,6 mm, şi un 
diametru de numai 5 cm. 

în figura 8 se dă 
schema de principiu a 
unui DM realizat cu CI 
rusesc K561LA7 

(K561LE3 ), sau echiva¬ 
lentul MMC4001, şi 
tranzistorul cu siliciu 
KT315 (echivalent BC108). 
Funcţionarea se bazează 
tot pe variaţia frecvenţei 
unui oscilator, dar, spre 
deosebire de DM prezen¬ 
tate, la acesta, în calea 
semnalului ( ponderat cu 
R2 ) se plasează un filtru 


EHNIUM septembrie 2003 


35 








































































































































































































































CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI 



100nF 



foarte selectiv ( rezonatorul cu cuarţ Q ). Dacă 
frecvenţa, modificată de prezenţa semnalului, iese din 
banda de trecere a rezonatorului cu cuarţ, atunci 
miliampermetrul din circuitul de colector indică acest 
lucru. Aparatul se pregăteşte pentru lucru în mod sim¬ 
plu: bobina LI fiind departe de sol (în “aer”), se reglează 
frecvenţa ( cu CI ) astfel ca semnalul să se transmită 
prin rezonatorul cu cuarţ la baza lui TI. Oscilaţia pe 
frecvenţa de 1 MHz este detectată de dioda Dl (tip 
1N4148) şi, negativând baza, conduce la lc=0 (acul 
miliampermetrului la minim). Miliampermetrul trebuie să 
aibă o sensibilitate de 0,5-1 mA. Frecvenţa de lucru (a 
rezonatorului cu cuarţ) nu e critică şi poate fi oricare 
între 100 şi 1100 kHz. Bobina LI (figura 10) are 20-50 
spire din conductor cu diametrul 0,27 mm, într-un ecran 
circular cu diametrul de 25 cm, din ţeavă metalică 
nemagnetică (din cupru sau din aluminiu) groasă de 8 
mm. In figura 9 se dau desenul circuitului imprimat şi 
desenul modului de echipare. 

O ultimă observaţie se referă la modul practic de 
confecţionare a bobinei-sondă, care trebuie prinsă, cât 
mai profesional posibil, pe un suport cu coadă pentru 
uşurinţa manipulării. Pentru a uşura confecţionarea ei, 
recomand folosirea unui tub PVC flexibil cu diametrul 
10-12 mm, care va fi tăiat pe generatoare, acest lucru 



uşurând bobinarea în interiorul său (după transformarea 
tubului într-un tor cu tăietura în exterior) a numărului de 
spire necesar. Bobina odată confecţionată se va ecrana 
electric cu o panglică din folie metalică amagnetică 
(cupru sau aluminiu). Bobina va fi prinsă pe suportul ei 
fără a se folosi cuie sau şuruburi din fier, ci numai cu 
clei, răşină sau prinderi cu nituri din plastic. în [1] se 
recomandă pentru bobina exploratoare şi o bobina 
“retro” de veche factură, bobina “fund de coş” (figura 11). 
în figura 12 se dă desenul scheletului bobinei, care se va 
confecţiona din sticlotextolit neplacat metalic, cu 
grosimea de 1,6 mm, cu îndemânare şi...un ferăstrău de 
tăiat metale. 

Bibliografie: 1-Revista "Electronique Pratique”, nov. 

2002, Franţa 

2- Colectia “Popular Electronics”, 1980, 

SUA 

3- Colecţia “Elektor Verlag”, 1989, 

Germania 

4- Revista “Radio” 8/1990, 6/2001, Rusia 


36 


TEHNIUM septembrie 2003 






















































































TEHNIUM INTERNET 


R€AUZRR€A paginilor 

de INT€RN€T 

Web designer Gabriel Florian MANEA 

Vom continua editarea în cod sursă - în Notepad, "Site", care va conţine prima pagină care am editat-o 
•cercând să conturăm forma unui site simplu de web; până acum index.htm, plus încă 3 pagini intitulate 
astfel, vom crea pe Desktop un nou Folder numit după numele link-urilor din sursă şi poze. 



EHNIUM septembrie 2003 


37 






















TEHNIUM INTERNET 


Codul sursă prezentat mai sus reprezintă 
Homepage-ul site-ului nostru, cod în care am 
implementat la sfârşit un script Java care 
indică ora şi data ultimei modificări aduse 
paginii de web în care este introdus. Atenţie, 
sunt scripturi Java care se introduc în interiorul 
tag-ului <HEAD>, altele în interiorul tag-ului 
<META> şi altele în interiorul tag-ului <BODY> 
şi cel folosit în exemplul nostru de mai sus se 


neavoastră, pentru a crea o legătură între 
paginile din director, formând astfel un site. 

Se observă că lucrăm foarte mult cu tabele, 
deoarece acestea ne permit o mai bună 
încadrare în pagină a informaţiilor care dorim 
să le publicăm pe INTERNET. 

Am introdus şi o imagine - fişier cu extensia 
jpg; mai întâlnim şi fişiere de tip gif - care de 
obicei sunt poze animate. Atenţie, nu toate ani- 


m 


Pisai* ■&: $«&' • uteor&i 


File £d» View Favorit*» Ţook Help J j ^ _U -J* ^3 __V 

Urkt _|HTWLDeagr» ~|Job IMedia _J NetProg-anu _j MyPiojects JjCwck - YMaJ * HOME RO 


Aţjdress |. ' C:\W1NDCWS VDeiklopVGute'jndex.htm 


~E\ ^ 6 ° 




în director avem 4 fişiere: 
index.htm, prieteni.htm, links.htm 
şi gabi.jpg; urmează al 5-lea 
fişier: cv.doc pe care îl introduceţi 
dumneavoastră. 


află în interiorul tag-ului <BODY>. Vă reco¬ 
mand dacă doriţi să introduceţi un script care 
afişează în pagina dumneavoastră data şi ora 
să vizitaţi adresa de web 
http://www.ps.design.go.ro , daţi click drepta în 
interiorul paginii şi apoi din meniu selectaţi 
opţiunea View Source în care veţi căuta codul 
pentru scriptul datei şi orei. 

Rezultatul codului de mai sus precum şi 
fişierele din Folderul creat sunt ilustrate mai 
sus. 

Tabelul alb din centrul paginii-sus reprezintă 
un meniu foarte simplu cu 4 link-uri (legături 
către alte pagini web-cele din directorul Site). 
Acest meniu îl veţi introduce şi în fişierele pri¬ 
eteni.htm, links.htm, pe care le veţi crea dum- 


maţiile pe care le întâlnim pe INTERNET sunt 
gif-uri animate; în ultima perioadă s-a dezvoltat 
foarte mult animaţia pe Internet cu ajutorul pro¬ 
gramelor firmei Macromedia, în speţă 
Macromedia Flash. 

După ce finalizaţi site-ul dumneavoastră, 
trebuie să-l găzduiţi pe Internet, iar pentru 
aceasta aveţi nevoie de un cont de web care 
să vă ofere o adresă de web şi spaţiul de găz¬ 
duire pentru site-ul dumneavoastră. Există 
astfel mai multe portale care vă oferă aceste 
servicii gratuit - sau nu chiar gratuit deoarece 
îşi includ în paginile dumneavoastră 
ferestre publicitare. Două exemple de servere 
web româneşti sunt www.home.ro şi 
www.rol.ro. 


38 


TEHNIUM septembrie 2003 





























ATELIER 


INTRODUC€R€ 

| ÎN CALCULUL 

R€T€L€LOR D€ SCPRRRRC 

w 

Ing. Aurelian MATEESCU 


(Urmare din nr. trecut) 

Reţele de separare pentru incinte cu 3 căi. 
-carent, introducerea unui alt difuzor în incintă şi a încă 
.re reţele.de separare nu pare să creeze o problemă 
:a:sebită. în realitate este o problemă care introduce o 
sene de elemente care sunt dificil de soluţionat în mod 
-espunzător. Poate şi de aceea mulţi specialişti con¬ 
tră că pentru mai mult de două difuzoare specializate 



î‘ 9 preferabilă utilizarea unei reţele de separare active, 
.Triată de mai multe amplificatoare de putere, soluţie ce 
;«e'mite o rezolvare corectă a multiplelor probleme 
ferate de rezultatul utilizării mai multor difuzoare spe¬ 
ri zate într-o singură incintă. 

Reţeaua de separare pentru 3 difuzoare nu este o 
rzrbinaţie de două reţele pentru două căi, aşa cum 
s—olist poate să pară la prima vedere. Astfel, pentru 
:î 5 3 variante de circuit ale unui filtru trece-bandă de 
erd nul II, prezentate în figura 8, se obţin 3 caracteristici 
de frecvenţă complet diferite. Comportarea circuitelor 
: ‘9'ă datorită problemelor de încărcare mutuală ce apar 
a * îrele legate în cascadă. 

O caracteristică deosebit de importantă la reţelele de 


separare pentru incintele cu 3 căi este poziţionarea 
celor două frecvenţe de tăiere, între woofer şi rriidrange 
şi cea de a doua între midrange şi tweeter. Cu cât cele 
două frecvenţe de tăiere sunt mai depărtate între ele, cu 
atât sunt evitate efectele indezirabile ale unor multiple 
interferenţe ce apar. De aceea, se consideră ca accep¬ 
tabil un minimum de 3 octave între cele două frecvenţe 
de tăiere. 

Schemele electrice ale reţelelor recomandate pentru 
incintele acustice cu 3 căi sunt prezentate în figura 9 şi 
cuprind reţele de ordinul I, II, III şi IV. Relaţiile de calcul 
pentru aceste reţele ca şi tipul de reţele au fost selectate 
luând în considerare faptul că acestea sunt cele mai uti¬ 
lizate de industria de profil şi recomandate pentru pro¬ 
ducătorii de serie mică. 

Relaţiile de calcul au în vedere două perechi de 
frecvenţe de tăiere de bază, cele mai utilizate în sis¬ 
temele cu 3 căi. în fiecare pereche, frecvenţele sunt alt¬ 
fel dispersate în domeniul de frecvenţă al celor 3 difu¬ 
zoare: 

a) în primul caz, între cele două frecvenţe fH (dintre 
midrange şi tweeter) şi fL (dintre woofer şi midrange) se 
află 3,4 octave, adică fH/fL = 10. Formulele din acest caz 
se aplică pentru valorile 3 kHz/300 Hz. Ele se utilizează 
pentru configuraţia woofer - woofer - midrange cu con 

- tweeter cu calotă; 

b) în al doilea caz, între cele două frecvenţe se află 
o distanţă de 3 octave, respectiv fH/fL = 8. Formulele se 
aplică pentru 5 kHz/500 Hz, pentru configuraţii woofer - 
midrange cu con mic sau calotă - tweeter cu calotă. 
Aceste formule se pot aplica de asemenea şi la 
perechile de frecvenţe 3 kHz/375 Hz (woofer - mid- 
woofer-tweeter), 5 kHz/625 Hz şi 6 kHz/750 Hz (woofer 

- midrange cu con mic sau calotă - tweeter cu calotă 
sau con. Pentru alte perechi de frecvenţe sau alte tipuri 
de reţele trebuie consultate lucrările lui R. Bullock. 

Atunci când fL se află în jurul valorii de 300 Hz, va¬ 
lorile inductanţelor sunt mari şi au pierderi relativ mari. 
Valoarea pierderilor este dată de relaţia: 

L = 20 log-|o [Rm I (Rs + Rm)], unde: 

L = pierderea în inductanţă, în dB; 

Rm = impedanţa difuzorului; 

Rs = rezistenţa totală a inductanţei măsurată în 
curent continuu. 

La utilizarea reţelei pentru 3 căi, câştigul filtrului 
trece-bandă se va mări, astfel că eficienţa în dB a 
midrange-lui va fi: 

Câştig midrange = (eficienţa midrange dată de pro¬ 
ducător) + (câştigul filtrului trece-bandă) - (pierderile în 
inductor). 

Pentru toate formulele prezentate, 




~EHNIUM septembrie 2003 


39 





























ATELIER 


REŢELE DE SEPARARE PENTRU 2 CĂI 
REtEA BUTTERWORTH DE ORD. I 


C . = 

1 Z 


0,159 


f 

Tw 'T 


z 

L, =■ w 


1 


6,28 -f_ 


REŢEA LINKWITZ - RILEY DE ORD. II 

0,0796 


c . = 

Z,„ f. 


c„ = 


Tw T 
0,0796 


0,3183Z„ 

L. =-2^ 

1 f. 


2 Z -f T 
w T 


RETEA BESSEL 


c = 0,0912 
1 Z, 


L 2=- 


T 

0,3183 • Z 


w 


C. = 


f 

Tw *T 


0,0912 


L l = 


0,2756 Z 


Tw 


2 Z -f T 

w 1 


L 2 = 


f Ţ 

0,2756 Z 


w 


f„ 


REŢEA BUTTERWORTH ORD. II 

0,1125 


c , = 

1 Z T f T 
Tw T 

0,2251-Z T 

i _ Tw 


c = 0,1125 
2 Z f. 


c, = 


f T 

REŢEA CEBÂŞEV (Q = 1) 

0,1592 


L 2=- 


w T 

0,2251-Z 


w 


L 


Z f 
^Tw ‘T 


L ,= 


0,1592 Z 


W 


c. = 


0,1592 


2 Z f T 

w T 


L 2 = 


f T 

0,1592 Z 


w 


t; 


REŢEA BUTTERWORTH ORD. III 

0.1061 


C, = 

1 Z T f T 

Tw T 

0,3183 

C 2~ z f 
iw T T 

0,2122 


L .= 


0,1194 Z 


Tw 


L 2 = 


T 

0,2387 Z 


w 


C. = 


3 Z f T 

w T 


L 3 = 


f T 

0,0796 Z 


w 


f„ 


REŢELE DE ORDINUL IV 
LINKWITZ - RILEY 

0,0844 
1_ Z, 


• f 

Tw l T 


_ 0,1688 
2 ~Z, 


Tw ^T 


_ 0,2533 
3 ~Z f T 

w T 

_ 0,0563 
4 ~Z -f. 


w T 

BESSEL 

0,0702 


C i = 

1 Z, 


• f 
Tw T 


C,= 

2 z 


0,0719 


f 

Tw T 


_ 0,2336 
3 ~Z f T 

w T 

_ 0,0504 

4 "Z f T 
w T 

BUTTERWORTH 

0,1040 


c . = 

1 z, 


• f 
Tw T 


c„ = 


0,1470 


2 Z T f T 

Tw T 


c. = 


0,2509 


3 Z f T 

w T 


C„ = 


0,0609 


4 Z -f T 
w T 


c i = 

1 z, 


LEGENDRE 

0,1104 


f 

Tw *T 


c _ _0,1246 
2 Z, 


f 

Tw ‘T 


0,1000 Z T 

L, =--— 

1 f„ 


T 

0,450 IZ, 


Tw 


L- =- 
2 f„ 


0,3000 Z 

L,=- 

3 f„. 


0,1500 Z 

L =--a- 

4 C 


0,0862 Z 


L. - 

1 f, 


Tw 


T 

0,4983 Z, 


L„ = 

2 f. 


Tw 


T 

0,3583 Z 


L = 

3 f. 


T 

0,1463 Z 


W 


L4 f n 


0,1009-Z-, 

L. = —-2^ 

1 f„ 


T 

0,4159 • Z, 


L = 

2 f, 


Tw 


T 

0,2437 Z 


L 3= f. 


T 

0,1723 Z 


L, =■ 

4 f„ 


0,1073 Z 


w 


L. = 

1 f 

T 

0,2783 Z. 


Tw 


L =- 
2 U 


Tw 


40 


TEHNIUM septembrie 2003 





























































ATELIER 







Reţele de separare pentru incinte cu 3 căi 
a - de ordinul I 
b - de ordinul II 
c-de ordinul III 
d - de ordinul IV 


_ 0,2365 

C, =- T 

Z w f T 3 

0,09] 

4 Z f T 

w T 

GAUSS 

0,0767 


0,2294 Z 


w 


L„ = 


Ţ 

0,2034 Z 


w 


C, =- T 

Z Tw ‘ f T 1 

„ 0,1491 

=- T = 

Z Tw ' f T 2 

_ 0,2235 

3 ~Z f T 3 

w T 

_ 0,0768 

4 ~ Z • f ^4 = 

w T 


T 

0,1116-Z 


Tw 


T 

0,3251-Z 


Tw 


a T 

0,3253 Z 


w 


f Ţ 

0,1674 Z 


w 


LINEAR PHASE 

c = 0,0741 

Z Tw ’ f T L 


0,1079 Z 


Tw 


_ 0,1524 

2 Z T f T L 2" 

Tw' T 

_ 0,2255 

3 Z • f 3 

w T 

_ 0,0632 

4 Z f T 4_ 

w T 


0,3853 Z T 

’ Tw 


T 

0,3285 Z 


w 


T 

0,1578 Z 


f. 


T 


Utilizarea formulelor de calcul 

Formulele prezentate asigură răspunsul 
în frecvenţă indicat doar în cazul în care 
sunt întrunite o serie de condiţii: 

- filtrul are caracteristica de frecvenţă 
liniară (plată); 

- răspunsul difuzorului este extins cu 
1,5-2 octave peste/sub frecvenţa de 
tăiere şi are o caracteristică de frecvenţă 
relativ liniară; 

- ambele difuzoare alimentate din 
reţeaua trece-sus şi trece-jos radiază din 
acelaşi plan. 

Dacă una din aceste condiţii nu este 
respectată, rezultatele obţinute în 
proiectarea reţelei de separare nu vor 
corespunde cu datele preconizate. în 
acest caz există două posibilităţi: 

- prima metodă este bazată pe încer¬ 
cări succesive: se măsoară răspunsul, se 
modifică un element al reţelei, se 
măsoară din nou şi din aproape în 
aproape se caută obţinerea optimului. 
Această metodă, deşi pare empirică, 
este totuşi metoda utilizată de fabricanţii 


^EHNIUM septembrie 2003 


41 









































































































ATELIER 



10 

6dB/oct. 

Z w 
2nf T 


2nf T Z Tw 


Li 

Ci 



12dB/oct. 

Lz = TnTjVf 

r H 

° 2 2nf T Z 


Reţea de separare serie cu atenuarea de 6 dB/octavă (a) şi 12 dB/ 
octavă (b) pentru incinte cu 2 căi 



Reţea de separare serie cu atenuarea de 6 dB/octavă (a) şi 12 
dB/octavă (b) pentru incinte cu 3 căi 


de incinte deoarece dispunând de aparatură bună, pot ajunge la un 
răspuns corect, având în vedere că se confruntă cu fenomene fizice 
foarte complexe, exprimate de multe variabile, care le lasă puţin 
spaţiu de manevră; 

- a doua metodă utilizează un program de optimizare pe calcu¬ 
lator cu care se poate obţine o optimizare relativă, ce depinde de cât 
de bun este programul şi de câţi parametri cuprinde. 


Câteva recomandări pot minimiza 
problemele constructorului amator. 

1. Referitor la prima cerinţă, nu este 
imperativ necesar să avem o caracteris¬ 
tică de impedanţă plată a difuzorului, dar 
dacă se poate obţine acest lucru, este de 
preferat. Acest lucru este benefic şi pentru 
relaţia complexă ce există între amplifica¬ 
tor, difuzor şi cablurile de legătură, pentru 
amortizarea difuzorului când caracteristi¬ 
ca de impedanţă este plată. Pentru aceas¬ 
ta sunt necesare filtre ajutătoare care să 
linearizeze caracteristica de impedanţă. 
Atunci când adoptaţi prima metodă speci¬ 
ficată mai sus începeţi prin linearizarea 
caracteristicii de impedanţă. 

2. Cea de a doua cerinţă privind exten¬ 
sia răspunsului în frecvenţă este uneori 
foarte greu de respectat şi depinde de 
directivitatea difuzorului, de frecvenţa de 
tăiere aleasă, de mărimea răspunsului la 
frecvenţe joase, de tipul şi panta reţelei de 
tăiere. 

Extensia caracteristicii de frecvenţă nu 
mai este atât de critică dacă panta filtrului 
adoptat este suficient de mare: cu cât 
panta este mai mare, cu atât extensia 
poate fi mai mică. Problemele de directivi- 
tate pot fi rezolvate prin alegerea difu- 
zoarelor care se completează reciproc în 
privinţa directivităţii şi a extensiei răspun¬ 
sului ia frecvenţe joase. Un woofer de 12" 
(300 mm) diametru va funcţiona defectuos 
într-o incintă cu 2 căi chiar cu un tweeter 
care va începe lucrul de la 2.000 Hz, pen¬ 
tru că va avea o “gaură” mare în caracte¬ 
ristica de răspuns măsurată în afara axei 
sale. Rezolvarea are două posibilităţi: 

- se va folosi un midrange sau chiar un 
mid-bass + mid-dome 

sau 

- se va utiliza un woofer cu diametru 
sub 10" (250 mm). Studiul pieţei va arăta 
că incintele cu două căi sunt în generai 
echipate cu woofere sub 10”. Chiar uti¬ 
lizarea wooferelor de 10” nu este reco¬ 
mandată, deşi există unele realizări indus¬ 
triale care s-au bucurat de succes. 

Incintele cu două căi evită cu greu pro¬ 
blemele de proiectare legate de plasarea 
frecvenţei de tăiere în zona critică a difu- 
zoarelor utilizate, zonă în care se află mo¬ 
dificări ale caracteristicii de frecvenţă sau 
de directivitate. Utilizarea unui program de 
optimizare poate fi de mare folos în 
soluţionarea acestor probleme. 

3. Problemele legate de directivitatea 
pe orizontală a difuzorului se pot minimiza 
uşor prin utilizarea filtrelor de ordin superi¬ 
or. O verificare la îndemână pentru a 
vedea că reţeaua de separare a fost 
corect optimizată şi că cele două secţiuni 
sunt în fază se poate face prin inversarea 
polarităţii secţiunii trece-sus şi măsurarea 
răspunsului în frecvenţă. Dacă răspunsul 
în frecvenţă măsurat înainte de inversare 
este relativ plat, după inversare va avea o 
“cădere” pronunţată în dreptul frecvenţei 
de tăiere. 


42 


TEHNIUM septembrie 2003 












































ATELIER 



Caracteristica de impedanţă a unui tweeter 


Cu alte cuvinte, se recomandă să nu se 
lucreze în domeniul cuprins între 350 Hz- 
1.500 Hz. 

Wooferele de 10”-15” redau vocea mas¬ 
culină cu exagerare în domeniul de frecvenţă 
200-350 Hz, iar tweeterele cu con sau calotă 
au distorsiuni mari sub 2.000 Hz, de aceea şi 
aceste recomandări nu trebuie scăpate din 
vedere. 

Reţele de separare serie. Fără să 
insistăm asupra acestor tipuri de reţele de 
separare, după cum am mai spus, deoarece 
unii constructori le utilizează, vom prezenta 
configuraţia electrică şi formulele de calcul 
pentru reţelele ce echipează incintele cu 2 şi 
3 căi, având panta de 6 dB/octavă şi respec¬ 
tiv 12 dB/octavă (fig. 10 şi 11). 




Filtru RC şi efectul său asupra curbei de impedanţă 


Trebuie menţionat că în unele cazuri, deşi răspunsul 
■ 'recvenţă este plat, reţeaua de separare este neopti- 

- iată, astfel că imaginea stereo este slabă sau necon- 
'mă cu realitatea datorită răspunsului polar incorect. 

La alegerea frecvenţelor de tăiere mai sunt determi- 
-ante şi alte elemente în afara celor specificate până 
acum: 

- se recomandă alegerea lui m (între woofer şi 

- orange) în domeniul 200 Hz - 350 Hz; 

- se recomandă alegerea lui fT2 (între midrange şi 
■ veeter) în domeniul 2.000 Hz-3.500 Hz. 


L _ 0,0458Z m 
' f 

‘m 

Varianta b) 

c = 0,1590 
1 7 f 


Relaţiile 
de calcul - 
reţele de sepa¬ 
rare cu 3 căi 

Reţea de ord. I 
Varianta a) 


j 


0,1590 

0,5540 
7 f 

1 M 


l 2 = 


0,1592 Z L 

fi 


0,0500Z M 


’EHNIUM septembrie 2003 


43 




















































ATELIER 


C,= 


0,5070 

Z M 4 


. 0,1592-Z, 

L, =--- - 


f. 


c,= 


C,= 


C 3 = 


c 4 = 


0,0791 
Z H ‘ 4 
0,3236 

Z M '4 

0,0227 
7 -f 

1 M 

0,0791 


L,= 


L, = 


4 = 


0,3202 

z H 



1,0291 • 

Z M 

4 


0,0837 

Z M 

4 


0,3202 

•Z L 


4 


z,.f L 

* Câştigul secţiunii trece-bandă = 2,08 dB 

Varianta b) 

Câştigul secţiunii trece-bandă = 2,45 dB 


C,= 


c 2 = 


C 3 = 


C 4 = 


0.0788 

Zh ' 4 
0,3046 

Z M'f M 

0,0248 
7 f 

‘M 

0.0788 


T _ 0,3217 Z H 
f 

*H 

0,9320 Z M 

4 


4 = 


0,0913-Z 


M 


4 = 


T _ 0,3217-Z, 

^4 “ r. 


Z L 4 

Reţea de ord. III 

(trece-tot cu inversarea polarităţii secţiunii 
trece-bandă) 

Varianta a) 

Câştigul secţiunii trece-bandă = 1,6 dB 

0,0995 


C,= 


C 2 = 
C 3 = 


4 = 


C 5 = 

44 


Z f 

‘-‘H *H 

0,3402 
Z h 4 
0,0683 
Z M - 'h 

0,3128 
7 f 

1 M 

1,148 

Z M '4 


4 = 


L 2 = 

4 = 
4 = 
4 = 


0,1191- 

z H 

4 


0,0665 

z M 

4 


0,0233- 

Z M 

4 


0,4285 

•Z M 

4 


0,2546 

•Z L 


4 


Reţea de ord. II 

(cu inversare de fază la secţiunea trece-bandă 
medii) 

Varianta a) 


Reţea divizoare 

> -1=1-i 

R s 

R p f 

> -- 

] [ 

» 15 


T[înch] 


1 

1-- 

I 1 





H[inch] 


C 6 = 


0,2126 


4 = 


0,0745 Z, 
f, 


z L f L 

Varianta b) 

Câştigul secţiunii trece-bandă = 2,1 dB 


C,= 


C 2 = 
C 3 = 


4 = 


C 5 = 


4 = 


0,0980 

z H -f H 


0,3459 
Z • f 

0,0768 

Z \1 ’ 4 

0,2793 
7 f 

1 M 

1,061 
Z -f 

1 M 

0,2129 

z L -f L 


L _ 0,1190 Z H 


L 2 = 


0,0711 Z iN 

4 


4 = 


4 = 


4 = 


4 = 


0,0254-Z 


M 


4 

0,3951 Z M 

4 

0,2586-Z, 

4 

0,0732-Z L 
f, 


Reţea de ord. III (trece-tot, polaritate normală) 

Varianta a) 

Câştigul secţiunii trece-bandă = 0,85 dB 

0,1138 T 0,1191 -Z H 

f 

1 u 


C,= 


4 = 


7 f 
Ml 

0,2976 

Z h '4 


0,0598 Z M 

f 


TEHNIUM septembrie 2003 










































































ATELIER 



-EHNIUM septembrie 2003 45 
































































































ATELIER 


^ _ 0,5332 

T — 

1,273-Z m 

4 ~~ z f 


4 

0,0799 

5 _ Z f 

4 = 

0,104-Z M 

4 

„ _ 0,0178 

Ţ — 

0,0490 • Z M 

Z M -f M 


4 

„ _ 0,2515 

T 

0,2983-Z l 

V.^7 

z L f L 

^ 7 

f L 

0,0569 

#1 L 

T 

0,1503 Z l 

^8 — 

4 

Relaţiile de calcul - reţele de separare serie (3 căi) 

a) Atenuare 6 dB/oct. (fig. 11 .a) 


c = * 


î 

1 2jtf T ,-Z 


2îxf T • Z 

L,= Z 

1 27tf T 

h 

4 = 

Z 

2îrf T , 

b) Atenuare 12 dB/oct. (fig. 

1 l.b) 

L _ Z 

c - 

71 

3 2îtf Ti V2 


2nf r *Z 

i i 

L _ Z 

c - 

s 

2îrf T| -72 


2îtf T -Z 

M 

L - Z 

c 5 = 

72 

2nf r -72 
'2 

27tf T -Z 

L _ Z 

c — 

72 

6 27tf T -72 
*2 


iTit, -Z 
*2 


Unde: fy - frecvenţa de tăiere între woofer şi midrange; 
fy 1 - frecvenţa de tăiere între midrange şi tweeter; 
Z 2 - impedanţa difuzorului pentru care este 
calculată reţeaua. 

Dezavantajele acestor tipuri de reţele se estom¬ 
pează în practică atunci când amplificatorul de putere 
utilizat are factorul de amortizare mare şi când rezerva 
de putere a acestuia este substanţială. 

Circuite de compensare şi corecţie. Examinând 
caracteristica de impedantă a’unui tweeter cu calotă 
(fig.12), vom observa două aspecte distincte: 

- un vârf accentuat la frecvenţa de rezonanţă, cu 
aspect de clopot; 

- o creştere a valorii impedanţei o dată cu creşterea 
valorii frecvenţei, datorită inductanţei bobinei mobile. 

Prima anomalie se poate corecta cu ajutorul unui fil¬ 
tru RLC, filtru care poate fi proiectat pentru orice tip de 
difuzor (woofer, midrange sau tweeter), importantă fiind 
cunoaşterea acestei caracteristici a difuzorului. 

Circuitul RLC (fig. 13), numit şi filtru de rejecţie, for¬ 
mat din înserierea celor 3 componente, elimină efectele 
rezonanţei difuzorului alimentat din reţeaua de sepa¬ 


rare. Acest filtru de rejecţie se foloseşte la difuzoare care 
nu au ferofluid, lichid cu proprietăţi magnetice care are 
rol de transfer termic, dar şi de a amortiza mecanic 
echipajul mobil al difuzorului (midrange cu con sau 
calotă, tweeter cu con sau calotă). în cazul wooferelor, 
frecvenţa de rezonanţă scăzută a acestora implică uti¬ 
lizarea unor bobine cu inductanţa foarte mare şi ca atare 
se evită utilizarea acestei soluţii. 

Formulele simplificate care nu implică parametrii 
difuzoarelor în cauză sunt: 

C = 0,03003 / f 

L = 0,02252 / f X C 

Rc = impedanţa nominală a difuzorului 

Cei ce pot ridica o curbă de impedanţă a difuzorului 
cu filtru de rejecţie pot observa dacă aplatizarea (li- 
nearizarea) caracteristicii de impedanţă este suficientă, 
în caz contrar pot creşte Rc cu valori de câte 0,5 ohmi 
până se obţine rezultatul dorit. 

După cum am precizat mai sus, toate bobinele 
mobile prezintă o creştere a impedanţei datorită reac- 
tanţei inductive a bobinei. Circuitul RC (fig. 14) poate 
egaliza această creştere a impedanţei şi uşurează lucrul 
wooferului sau a midrange-ului în reţeaua de separare. 
La calote, acest circuit înmoaie asprimea emisiei. 

Pentru calculul valorilor practice este necesar să se 
cunoască parametrii difuzorului: 

C = Le / Rc unde: 

Le = inductanta bobinei difuzorului (H) 

Rc = 1,25 X RE 

Rc şi C sunt numai aproximative şi vor fi ajustate prin 
măsurători. 

în general, difuzoarele midrange şi tweeterele au o 
eficienţă superioară wooferelor şi din această cauză 
presiunea acustică este mai mare (“cântă mai tare”), 
fiind necesară “readucerea lor în front”, egalizarea 
nivelului presiunii sonore cu cea a wooferului. Cel mai 
eficient mod este de a utiliza rezistenţe înseriate cu difu¬ 
zorul sau un divizor rezistiv fix sau variabil (un 
potenţiometru bobinat). Trebuie să se aibă în vedere că 
în cazul în care, dintr-o eroare, reţeaua de separare 
“vede” o impedanţă totală diferită de cea luată în calcu¬ 
lul reţelei, o modificare nedorită poate apărea la 
frecvenţa de tăiere. în cazul utilizării unei rezistenţe 
serie, reţeaua va fi recalculată luând în calcul creşterea 
impedanţei difuzorului. 

în cazul utilizării unui divizor rezistiv se menţine la 
minimum impedanţa difuzorului. Valorile uzuale ale divi- 
zorului rezistiv sunt: 



Rs 

Rp 

- 2 dB 

2,2 

22 

- 4 dB 

3,3 

10 

-6 dB 

4,7 

8,2 


unde valorile lui Rs şi Rp sunt date în ohmi. Se vor 
utiliza de preferinţă rezistenţe neinductive de putere 
corespunzătoare (fig. 15). 

Uneori, în practică se utilizează şi alte reţele de 
corecţie: 

- reţea paralelă RL pentru corectarea unei caracte¬ 
ristici de frecvenţă crescătoare; 

- reţea paralelă RC pentru corecţia caracteristicii de 
frecvenţă coborâtoare; 

- reţea paralelă RLC pentru aplatizarea unor porţiuni 
ale caracteristicii. 

(Continuare in nr. viitor) 


46 


TEHNIUM septembrie 2003 






































ECONOMISIREA ENERGIEI 



SCHCMC 

de necum economice 

Cornel ŞTEFĂNESCU 


Becurile cu consum redus de energie au o largă 
-a-oândire, au durata de viaţă mare, aproximativ 8000 
3 e ore, cu puteri între 15W-36W, cu iluminare echiva- 
Brtă becurilor cu incandescenţă de 75W-175W. în con- 
Trjare prezentăm câteva scheme electronice ridicate 
r_că becurile produse de firma HUA Yl GRUP, care sunt 
"uit mai ieftine decât cele produse de firme consacrate. 
La oaza acestor scheme este un oscilator realizat cu 
:: _ ă tranzistoare de tip MX 13001 sau MX 13003, care 
.rsază pe frecvenţa de 30kHz-50kHz. Circuitul de 
—actie şi comanda tranzistoarelor este un transformator 
-a zat pe un tor de ferită cu diametrul de 8mm-10mm, 
cl trei înfăşurări. Alimentarea circuitului se realizează 
redresarea dublă alternanţă a tensiunii de reţea şi 


L 






■SHNIUM septembrie 2003 


47 












































































ECONOMISIREA ENERGIEI 


filtrarea cu un condensator de 
3,3|iF-10|iF / 400V. Cel mai întâlnit 
defect al acestor becuri este întreru¬ 
perea filamentelor, circuitul electro¬ 
nic rămânând intact. Acesta se 
poate utiliza la alimentarea unor 
tuburi cu neon clasice (formă de 
baston), după ce s-au eliminat 
starterul, condensatorul şi droselul; 
se modifică legăturile pentru ali¬ 
mentarea filamentelor tubului din 


Schema clasică de alimentare 
a tuburilor fluorescente (fig. 1) 
conţine o bobină (drosel) L şi un 
starter (un contact termic, normal 
deschis, cu lamelă bimetalică într-un 
balon de sticlă cu gaz inert-neon). 
Tensiunea de amorsare a starterului 
este mai mică decât tensiunea 
reţelei, dar mai mare ca tensiunea 
de lampă caldă. Astfel că la 
conectarea tensiunii de reţea are loc 


el este insuficientă pentru ionizarea 
gazului din starter, contactul acestu¬ 
ia rămânând deschis până la o nouă 
repornire a montajului, curentul prin 
tub creşte, el fiind limitat doar de 
inductanţa L. 

La aceste scheme clasice 
pornirea tubului nu este fermă, el 
poate să clipească de câteva ori 
până se aprinde, fapt datorat nesin- 
cronizării deschiderii contactului 



montajul recuperat. Tuburile fluores¬ 
cente sunt impropriu denumite 
tuburi cu neon, în interior conţin 
vapori de mercur la presiune 
scăzută. Când se aplică o tensiune 
ridicată capetelor tubului, gazul din 
interior se ionizează,, producându-se 
amorsarea tubului. In urma descăr¬ 
cărilor electrice se produc radiaţii 
luminoase, în spectrul ultraviolet, 
dar cu acoperirea internă fluores¬ 
centă a tubului este convertită în 
radiaţie vizibilă. 


ionizarea gazului din starter, lamela 
bimetalică se încălzeşte şi scurtcir¬ 
cuitează electrozii starterului, deter¬ 
minând circulaţia curentului prin 
bobina L şi filamentele tubului; aces¬ 
tea se încălzesc şi emit electroni. 
Câteva momente mai târziu lamela 
bimetalică se răceşte şi întrerupe 
circuitul, producând o tensiune 
autoindusă mare pe bobina L, sufi¬ 
cientă pentru amorsarea tubului. în 
acest punct impedanţa tubului 
scade spre minim, tensiunea de pe 


starterului cu tensiunea sinusoidală 
a reţelei, el se poate deschide ori¬ 
unde când curentul prin inductor (L) 
este zero sau maxim, iar tensiunea 
autoindusă poate să nu fie suficien¬ 
tă pentru ionizarea totală a tubului, 
ceea ce determină repetarea ciclului 
de pornire de câteva ori. Tot la aces¬ 
te scheme există efectul strobosco¬ 
pic, obositor pentru ochiul uman. 
Curentul prin tub atinge valoarea 
zero de 50 de ori pe secundă 
(50Hz), deci gazul se de-ionizează 


48 


TEHNIUM septembrie 2003 

































































ECONOMISIREA ENERGIEI 


; "u mai emite lumină, rezultând un 
rărit de 50Hz. 

Variantele schemelor electro- 
- ce prezentate în continuare elimină 
parterul şi inductanţa voluminoasă L 
: - circuitul convenţional. Mărind 
~a:.enta de funcţionare de la 50Hz 
z câteva zeci de kHz se 
-ounătăţesc şi performanţele tubu- 
... gazul nu mai are timp de de- 
:* zare între cicluri ale curentului, 
:e:erminând şi un consum redus, 
- â'nd durata de funcţionare şi eli- 
~ "ând efectul stroboscopic, 
■ructanţa folosită fiind mică, se 
ezuc pierderile rezistive şi gabaritul. 


rezonant serie constituit din CI, C2 
şi inductorul LI. înainte de amor¬ 
sarea tubului, frecvenţa de rezo¬ 
nanţă a circuitului este determinată 
de valoarea condensatorului CI, 
care este mult mai mică decât va¬ 
loarea condensatorului C2. 
Tensiunea care apare pe CI este 
cuprinsă între 500V-1,2kV, în funcţie 
de valoare şi frecvenţa la care 
lucrează. 

O dată pornit, tubul se com¬ 
portă ca un scurtcircuit pentru con¬ 
densatorul CI, frecvenţa de lucru 
este acum determinată de conden¬ 
satorul C2, fiind mai mică, deci şi 


C2, frecvenţa de lucru este determi¬ 
nată de dimensiunea şi maximumul 
densităţii fluxului prin miezul trans¬ 
formatorului TI şi timpul de eli¬ 
minare a sarcinii stocate din tranzis¬ 
tor. Se impune ca această frecvenţă 
să fie puţin mai mare decât 
frecvenţa de rezonanţă a circuitului 
oscilant. La pornire, curentul supor¬ 
tat de tranzistoare este de circa 3-5 
ori mai mare decât cel din 
funcţionare normală, deci se aleg 
tranzistoare care suportă acest 
supracurent. Tranzistoare care pot 
funcţiona foarte bine în astfel de 
scheme electronice sunt şi cele fa- 





în figura 2 este prezentată 
p*e~ia electronică a becului eco- 
-t;~ c cu puterea de 18W. Circuitul 
start este realizat cu R8, C3 şi 
-f _a punerea sub tensiune, acest 
arcuit injectează curent în baza 
Tspzistorului Q2 şi comandă startul 
:s: atorului, care este ţinut în 
kc aţie de reacţia prin transforma- 
TI. Tubul este amorsat de ten- 
s .'ea mare care apare pe conden- 
meotuI C1(2,7nF-3,9nF) din circuitul 


supratensiunea este mai mică, dar 
suficientă pentru a menţine tubul 
luminos. 

în funcţionare normală, când 
tranzistorul este saturat, curentul 
circulă prin transformatorul TI, 
crescând^ până când miezul se sa¬ 
turează. în acest punct reacţia din 
bază se schimbă şi după eliminarea 
sarcinii stocate în joncţiunea BE, 
tranzistorul se blochează. în această 
fază, lăsând la o parte valoarea lui 


bricate de firma SGS-THOMSON: 
BUL59, BUL 67, BUL 89, BUL 510 
în capsulă TO-220. 

In figura 3 este prezentată 
schema electronică pentru becul cu 
puterea de 32W (tubul sub formă de 
spirală), iar în figura 4 schema pen¬ 
tru cel de 36W. 

Costul iniţial ridicat al 
acestor becuri se recuperează în 
timp din reducerea energiei 
consumate. 



rHNIUM septembrie 2003 


49 


































































LABORATOR 


SINTCTIZOR de BANDĂ CONTINUĂ 

Andrei CIONTU 


Sintetizoarele de bandă continuă sunt acelea la 
care reţeaua de frecvenţe discrete, stabilizate, de la 
ieşire, se obţine prin reglajul continuu al unui VFO, şi nu 
prin comutări discrete ca la sintetizoarele digitale cu blo¬ 
care a fazei unui VCO. 

Schema bloc a unui astfel de sintetizor este dată în 
figura 1, în care: 


ORQ = oscilator cu rezonator cu cuarţ; 

DF = divizor de frecvenţă cu N; 

EF = etaj de formare; 

AFTB = amplificator de tip FTB; 

MX1 = mixer substractiv; 

FTBQ = FTB cu rezonatoare cu 
cuarţ; 

MX2 = mixer aditiv; 

VFO = oscilator cu frecvenţa 
reglabilă continuu între fhm şi fhM. 

Funcţionarea acestui sintetizor 
este simplă şi ea se aseamănă cu 
aceea a unui analizor de spectru. La 
MX1 se aplică simultan un set de sem¬ 
nale armonice, componentele Fourier 
dintr-o bandă de frecvenţe B din spec¬ 
trul impulsurilor periodice înguste (de 
durată ti) de la ieşirea etajului de for¬ 
mare (figura 2). 

Analizând figura 2 se observă că 
este necesar ca B < 1/ti, în care 1/ti este 
lăţimea lobului spectral de interes. între 
două frecvenţe fs adiacente, din intervalul fsm - fsM, 
ecarţul de frecvenţă (pasul) este de fq/N. 

în urma mixării la MX1 cu semnalul de frecvenţă fh 
la intrarea FTBQ rezultă frecventa intermediară: 

fi = fs - (fh ±A fh) 

Prin fh s-a ţinut cont de nestabilitatea de frecvenţă 
pe termen mediu a oscilatorului local (VFO). 

Variind fh între fhm şi fhM, astfel ca fi = ct, putem 
selecta toate liniile spectrale, una câte una, dintre valo¬ 
rile fsm şi fsM, aceasta cu condiţia ca banda de trecere 
a filtrului cu rezonator de cuarţ (centrată pe fi = ct) să fie 
mai mică de 10 kHz. După filtrarea (selecţia) compo¬ 
nentei dorite (a frecvenţei canalului dorit), la mixerul adi¬ 
tiv MX2 avem: 

foyj = fi + fh ± Afh = fs - (fh ± Afh) + fh ± Afh = fs 

Deci, la ieşirea MX2 se obţine frecvenţa fs cu sta¬ 
bilitatea dată de ORQ, deoarece instabilitatea de 
frecvenţă a VFO este compensată. 


Să aplicăm principiile enunţate la realizarea unui 
astfel de sintetizor necesar unui radiotelefon pentru 
“CITIZENS BÂND” (f = 26,965 + 27,405 MHz). 

Un astfel de radiotelefon trebuie să aibă 40 de 
canale cu pasul de 10 kHz. 

Dacă fg = 1MHz, este necesar, deci, un divizor de 
frecvenţă cu N = 100. 


Cum B = 27,405 - 26,965 = 0,44 MHz, este nece¬ 
sar un impuls îngust cu durata 
ti<1/B = 1/0,44 = 2,272 ps. 

Se poate alege ti = 1 ps, mizând pe componente 
armonice între ordinele 27 şi 28. 


Amplificatorul FTB cu acord fix trebuie să fie destul 
de selectiv şi de aceea factorul de calitate al circuitului 
său oscilant trebuie să fie de 27,185 / 0,44 = 61,8. 

Filtrul trece-bandă cu rezonatoare cu cuarţ, de re¬ 
gulă, nu se poate realiza de către radioamatori, şi aces¬ 
ta trebuie procurat. Filtrele cu frecvenţa centrală de 10,7 
MHz sunt foarte răspândite. Rezultă că frecvenţa VFO 
trebuie să poată fi reglată cât mai fin (demultiplicator) 
între valorile: 

fhm = 26,965 - 10,7 = 16,265 MHz; 

fhM = 27,405 - 10,7 = 16,705 MHz. 

Schemei bloc din figura 1 îi corespund o multitudine 
de scheme de principiu, funcţie de tipurile de circuite 
electronice alese de către constructori. 

Având în vedere că în revista TEHNIUM s-a publi¬ 
cat şi o schemă de sintetizor digital pentru CB, cititorii 
pot face acum o comparaţie între cele două tipuri posi¬ 
bile de sintetizoare. 




50 


TEHNIUM septembrie 2003 




























































LABORATOR 



flTCNTIC 
IR DIODtlt D€T€CTOfiR€! 

Y03FGL 



Când trebuie să realizăm un 
: "uit de detecţie (figura 1) cu 
: :dă semiconductoare (D) şi 
c-nem la întâmplare orice diodă din 
zestrea” personală, s-ar putea să 
z-eşirn şi numai întâmplător 
•.rctionarea ar putea fi mulţumi¬ 
ră r e. Precizăm că pentru detecţie 
se folosesc numai diode cu germa- 
*. _ (mai sensibile decât cele cu sili- 
su). cu contact punctiform (metal - 
semiconductor), în capsulă de sticlă 
• gura 2) sau ceramică. Dar nu 
:rce diodă cu germaniu în capsulă 
:e sticlă, cu contact punctiform, este 
r: cată pentru detecţie. în tabelul 
a ăîurat sunt redate 
•ar rase din ca¬ 

ca :age) tipurile de 
: ;ce recomandate 
c«=-~:nu detecţie. 

în acest tabel, 

r. orile inelelor (din- 
sr-s catod) de identi- 
fcare a tipului diodei 

ca că acesta nu este 
se' s pe corpul de sti- 
al diodei) sunt: 

R = roşu; A = 

s. c P = portocaliu; C 
= cenuşiu; V = verde; 

3 = galben; B = bleu. 

Parametrii 
selectorului trecuţi în 
«ce sunt: 

f = frecvenţa 
■saximă la care se 
»ca:e folosi dioda; 

R, C = grupul de 
de'ecţie; pentru 
electoare de ampli- 
~e audio lucrând 
a "ecvenţa de 455 
«-z valoarea lui C 
se .= mări de cca 20 
»s cri faţă de cea 
«comandată pentru 
rec.enta de 10,7 
Kz; 

71P = ampli- 
ti!: ~ea maximă a 
se aiului modulat 
se "Tare; 


Vo = ampli¬ 
tudinea sem¬ 
nalului detectat 
de AF sau VF; 

r| = randa¬ 
mentul detecţiei. 

Diodele din 
tabel sunt reco¬ 
mandate pentru 
detectoare MA 
de audio (în 
radioreceptoare) 

sau video (în televizoare), precum şi 
pentru detectoare MF (discrimina¬ 
toare de frecvenţă în radiorecep¬ 
toarele pentru UUS). Alte diode, cu 


altfel de marcaje sau indicative, pot 
avea alte aplicaţii generale, în 
comutaţie etc. şi nu sunt indicate 
pentru detecţie. 



■’THNIUM septembrie 2003 


51 


















































































LABORATOR 


sn RcnuzĂM un DIVIZOR 
D€ FRECVENTĂ RAPID 

_f_ 

Y03FGL 


Radioelectroniştii amatori au 
adesea nevoie de un divizor al unei 
frecvenţe ridicate (divizor rapid). 
Această nevoie se resimte, de 
exemplu, cu ocazia realizării unor 
sintetizoare de frecvenţă. 
Divizoarele de frecvenţă rapide se 
realizează în prezent, de către 
firmele de specialitate, sub forma 
unor circuite integrate care sunt, 
însă, foarte scumpe: cu atât mai 
scumpe cu cât frecvenţa maximă de 
lucru este mai mare. 


în figurile la şi 1 b se prezintă 
o schemă de principiu, foarte simplă 
şi ieftină, necesitând un singur 
tranzistor de RF, care poate realiza 
divizarea sigură a unei frecvenţe 
ridicate (de câteva sute de MHz) 
într-un raport de 2 până la 5. 

Schemele din figurile la şi 1b 
sunt asemănătoare şi ele amintesc 
de un oscilator în 3 puncte cu priza 
pe condensatoare (Colpitts) şi baza 
comună (BC). Diferenţa dintre ele 


este că la primul intrarea este pe 
bază, iar la al doilea (având baza la 
masă), intrarea este pe emitor. 
Schema a doua se recomandă pen¬ 
tru frecvenţe ceva mai mari. Ambele 
oscilatoare sunt în regim de oscilaţie 
stimulată, adică nu există uqijţ, 
dacă nu există u^. 

Divizorul de frecvenţă propus 
este de tip regenerativ, adică pentru 
divizarea unei frecvenţe fm cu fac¬ 
torul N, trebuie să poată fi realizată 
o mixare armonică. 


Pe lângă funcţia de generator 
pe frecvenţa fouŢ- tranzistorul T 
joacă şi rolul unui mixer. Circuitul 
oscilant din colector (L, C 3 , C 4 ) este 
acordat pe frecvenţa ToUT 
Armonica de ordinul N-1 a acestei 
frecvenţe se amestecă cu f||sj şi 
rezultă: 

f| N -(N-1)f 0 UT = f OUT 
de unde ^OUT = ^IN ^ ^ 


Se recomandă ca C 4 /C 3 = 2/5. 
Corectitudinea funcţionării divizoru- 
lui constă în dispariţia semnalului de 
ieşire la dispariţia celui de intrare 
(respectarea legii comenzii). 

în fapt, divizorul este un ARF 
cu o reacţie pozitivă (deci, circuit 
multi-Q) sub pragul de amorsare a 
oscilaţiilor. Apariţia oscilaţiilor pe 
frecvenţa foUT este stimulată de 
aplicarea unui semnal de intrare cu 
frecvenţa f|[^, aflată într-un raport 
întreg (N) faţa de fouT- 


în figurile 2a şi 2b se dau 
oscilogramele pentru un divizor cu 
2, respectiv 3. Zonele haşurate 
corespund intervalelor de timp de 
sincronizare prin injecţie (fazare) a 
oscilatorului stimulat. Dacă la dispa¬ 
riţia semnalului de intrare, cel de 
ieşire persistă, înseamnă că reacţia 
pozitivă este prea puternică şi gene¬ 
ratorul este în regim de oscilaţie 



52 


TEHNIUM septembrie 2003 



































emulată, ceea ce nu e corect. 
3=: . atenţie la reglaje (C-j, R)! 

Ca un exemplu, să admitem că 
tor .m să divizăm cu 2 frecvenţa de 
5e0 MHz. Alegem tranzistorul BF 
*'35 care are f t = 0,9 GHz şi Cqbq 

=_’ .7 pF; C^BO = 2 P F I c CEO = °- 9 

# 

Oscilatorul “stimulat” trebuie 
-r a zat pe frecvenţa f = 280 MHz şi 
r .ananta 1b. 

Alegem: Cg = 4,7 pF > C E bq; 
33 = 2,2 pF C CE0 ; C = 2 •*- 12 pF 
1 —er ceramic) 

Cu aceste valori rezultă: factor 
C, 

aacţieo= — = 0,47. Factorul 
C 4 

te -eacţie corect trebuie să fie 0,4 + 
2 f Capacitatea totală de acord: 


Inductanţa L a bobinei de 
acord: L = 43 nH (bobina va avea 5 
spire CuEm 0,5, cu aer, pe un man- 
drin O 3 mm; lungimea bobinei 5,5 
mm). 

în ce priveşte alimentarea 
tranzistorului T, vom alege: 

E = 10V; U EM = 0,2E = 2V; 
ll CM = 0,8E = 8V; l c = 12 mA; R = 
25 kCl. 

Cu aceste valori rezultă: 

R5 = u E m^ c = 1 k£2; 

R 2 = 3R5 = 3 k£2; 

E-U 


Rl=R 2 


-’em 


u 


= 12 k£2 


EM 


: 2 C 3 

: - -C, 


+ c = 7,5 pF. 


Rc = E ~. U g - M - = 1 ko. 


Condensatoarele de decu¬ 
plare: 

C@ = C 7 = 10 + 47nF (cera¬ 
mice); C 2 = 10 + 22 pF (tantal). 

Bobina de inductanţă l_ E din 
emitor are 1 -3 spire pe mandrin 1,5 
mm din aceeaşi sârmă ca L. Poate 
şi lipsi, dar la frecvenţe mai mari 
ajutăja amorsarea oscilaţiilor. 

în privinţa reglajului, se pro¬ 
cedează astfel: alimentând montajul 
(1b), se reglează R la limita ieşirii 
din oscilaţie (dispariţia lui uqjjţ). Se 
aplică U|n (pe fj^ = 560 MHz!) de la 
un generator de semnal standard, şi 
se optimizează nivelul lui uj^ şi al 
valorii lui C-| astfel ca să reapară 
u OUT> care ( re P e tăm!) trebuie să 
dispară o dată cu U|fg. 

Conectând în cascadă 2-3 ast¬ 
fel de etaje divizoare (bine ecranate 
între ele), se pot obţine divizoare 
rapide de ordinul 8-10, ceea ce nu e 
puţin. E drept că sunt voluminoase, 
dar sunt... ieftine! 



TrHNIUM septembrie 2003 


53 














































LABORATOR 


MAAIREA SENSIBILITĂŢI 
RADIORECEPTOARELOR 
CU SIMPLĂ DETECŢIE 


Andrei CIONTU 


Cu excepţia unor aplicaţii speciale, radioreceptorul cu simplă 
detecţie nu se mai foloseşte în prezent (mai ales în radiodifuziune). El 
a fost’însă primul tip de radioreceptor din istoria radiotehnicii, o etapă 
obligatorie. “Actul de naştere” al radiocomunicaţiilor este celebrul patent 
12 039/02.06.1896 obţinut de Guglielmo Marconi în Anglia, care avea 
ca obiect tocmai realizarea unui radioreceptor ceva mai performant 
decât al contemporanilor săi. Marconi, prin genialitatea sa, a ştiut ce să 
facă pentru aceasta: îmbunătăţirea detectorului (coherorul lui Branly), o 
bună priză de pământ, antenă cât mai lungă etc. O dată cu inventarea 
primului tub electronic amplificator, radioreceptoarele au cunoscut o 
perfecţionare rapidă. Totuşi, la apariţia în lume a radiodifuziunii (SUA - 
1920, Europa 1921, România - 1928), radioreceptoarele perfecţionate 
erau foarte scumpe şi, în lumea radioascultătorilor mai puţin înstăriţi, 
erau foarte răspândite radiorecep¬ 
toarele cu simplă detecţie, cunoscute 
ca “radioreceptoare cu galenă”. De ce 
“cu galenă”? Pentru că detectorul - 
“creierul” - radioreceptorului (figura 
1 ) era un dispozitiv destul de compli¬ 
cat, format dintr-un cristal de sulfură 
de plumb şi un contact metalic (wol¬ 
fram) cu vârful ascuţit (o “microjoncţi- 
une“ Schottky, am spune noi, azi). 

Bunicii sau străbunicii noştri se 
“chinuiau” foarte mult pentru găsirea 
unui punct de contact de mare sensi¬ 
bilitate pe suprafaţa neregulată a 
cristalului, tot mutând vârful metalic al 
unui arculeţ mobil. Era suficientă o 
mică trepidaţie pentru ca totul să “se 
strice” şi operaţia trebuia reluată. 

Astăzi, detectoare cu galenă nu se 
mai găsesc decât la muzeele tehnice 
sau în colecţiile particulare ale 
radioamatorilor (în sensul larg). Ele 
au fost înlocuite de către diodele 
semiconductoare cu contact puncti¬ 
form, cu germaniu sau siliciu, în cap¬ 
sulă de sticlă sau de ceramică (cele 
pentru frecvenţe din domeniul 
microundelor. Pentru aplicaţiile con¬ 
venţionale de detecţie sau de mixare, 
de regulă, diodele nu se polarizează. 

Un parametru de bază al unei 
diode detectoare este sensibilitatea 
în curent (Sj), definită ca raportul din¬ 
tre intensitatea curentului redresat 
(i 0 ) şi puterea de radiofrecvenţă apli¬ 
cată (P RF ): 



metal-semiconductor (joncţiunea 
Schottky) au arătat că, dacă dioda 
detectoare este polarizată în sens 
direct cu un curent continuu (I) de mică 
intensitate, sensibilitatea Sj poate fi 
variată şi optimizată. 

în figura 2 se prezintă curba ca¬ 
racteristică pentru această dependenţă. 
Pentru cazul din figura 2, valoarea opti¬ 
mă pentru I este 75 pA, iar valoarea 
optimă pentru Sj este 2,3 pA/pW. 

în figura 3 se arată cum poate fi 
adaptată la un radioreceptor con- 



Sj = l 0 / P RF (pA/pW) 

Studii teoretice şi verificări 
experimentale referitoare la contactul 


n!/ a 


II 


1 — PI — 



jt 2,2nF 



500pF 


2+4KQ j 


=~ p 



100nF 


54 


TEHNIUM septembrie 2003 































































LABORATOR 







^ntional cu simplă detecţie (partea 
rangă) o polarizare de curent conti- 
-vjj. Curentul maxim de polarizare 
'agiabil cu R 2 ) este: 

I = E/(Rq+R 1 ) = 1 1 5/1,5-10 3 =1 mA 

în figura 4 este prezentată 
schema unui detector de microunde 
r, oanda de frecvenţe x (A, = 3 cm), 
•aa'izat cu o diodă detectoare (DD) cu 
s ciu cu contact punctiform (DKS- 
M). Experimentările au stabilit că 
arizarea optimă este E = -30V, şi 
•. E = 0. în acest caz curentul optim 
polarizare al diodei este: 

I = 30/(56+110+110)10 3 = 108,6 pA 

Pentru acest curent s-a obţinut 
îe~nalul (în .impuls) detectat maxim 
: * figura 5. în ambele cazuri (E = 0, 
E = - 30V) puterea de RF aplicată 
detectorului a fost aceeaşi, de: 

P RF = -26,8 dBm (decibel - miliwatt) 

adică: 

Prf 

10 log -= 26,8 

10‘ 3 

Din această relaţie de definiţie a 
:e; Del-miliwattului se deduce că 

--= = 10-5.68 w. 

Concluzia generală este că 
re arizarea directă a detectoarelor 
:«:a:e fi benefică în ceea ce priveşte 
resîerea sensibilităţii, adică 
rreşterea raportului semnal/zgomot. 




5 






Principiul de funcţionare a acestui 
caeacimetru este ilustrat în figura 1 
>:'ema bloc) şi în figura 2 (oscilogramele 
3= funcţionare). Capacimetrui, care se vrea 
=_ citire directă, este un adaptor la un volt- 
netru electronic cu afişare digitală (VED). 
E este format dintr-un generator de impul- 
SL-n (multivibrator) de frecvenţă (f) constan- 
s s un monostabil (M) care dă la ieşire 
jlsuri dreptunghiulare a căror durată (tj) 
*ecnde liniar de valoarea capacităţii (C x ) 
re măsurat. 

Valoarea medie (U 0 ) a tensiunii drep- 
Lnghiulare (impulsuri) este: 

U 0 = Utj/T = Utjf 


K = 

rezultă C x = KU 0 . 

Evident, pentru o citire directă a 
ascacităţii C x pe scala numerică a VED, 
sse necesar ca valoarea constantei K să 
ie o putere a lui 10 (caz în care înmulţirea 
face comod). 

De exemplu, dacă avem K = 10 " 9 
FVi rezultă . 

C x = IO ’ 9 U 0 (F) = IO 3 U 0 (pF) cu U 0 
r .citi. 


uum u = ct, r = ct şi tj = i\-|U x rezulta: 
Up = UfK-|C x , iar cu notaţia 
T/UfK-i (constanta capacimetrului, 


CAPflCIM€TRU 
DIGITAL SIMPLU 

Tony E. KARUNDY 

Schema de principiu a capacimetrului trebuie să permită cali- 
brarea sa (reglarea constantei K la valoarea prescrisă) înainte de 
măsurătoare. 

Schemei bloc din figura 1 îi pot corespunde o multitudine de 
scheme de principiu, realizabile cu componente discrete (tranzis- 
toare), cu circuite integrate sau cu ambele. 

Pentru obţinerea unei scheme simple şi economice, uşor de rea¬ 
lizat practic, se propune o schemă care foloseşte un singur CI digital 




f=ct 




Gl 

-► 

M 

- 0VED 

1 






Cx 



~EHNIUM septembrie 2003 


55 





















































LABORATOR 


şi anume “celebrul” CDB400E (sau echivalente), primul 
circuit digital TTL fabricat în România. 

Schema de principiu este prezentată în figura 3. 
Cu două porţi din capsulă se realizează generatorul de 
impulsuri, care are perioada (T) de repetare a impul¬ 
surilor dată de expresia: 

T = 2(log 3) • RiC-i = 1,38 R-,10' 9 (s), cu R-| 

în £2. 

După diferenţierea impulsurilor (cu Ro,Co) se obţin 
impulsurile înguste de comandă a monostabnului, care 
este realizat cu celelalte două porţi ale CI. 


tj = (0,05 + 0,95)T rezultă 
U 0 = 5 (0,05 - 0,95) = 0,25 + 4,75 (V) şi deci 

p x = IO 5 (0,25 + 4,75) = 250 - 4750 (pF) 
în figurile 4a şi b sunt prezentate desenul cablaju¬ 
lui imprimat la scara 1:1 şi desenul modului de echipare 
a plăcii cu componente. 

Nu mai insistăm asupra boxei în care se poate 
introduce acest circuit (fără alimentatorul propriu) şi care 
poate fi o cutie pentru medicamente din masă plastică. 



Durata impulsului generat de monosta- 
bil este dată de relaţia: 

tj = 1,1 R 3 C x = 429 C x = K-,C X (s), 

C x în F 

Se recomandă R 3 < 500 £2 (s-a ales 
R3 = 390 £2). Constanta aparatului este: 

T Q 

K =-= IO’ 9 (F/V) 


UK 


1 


Rezistenţa R1 trebuie să fie reglată la 
valoarea 

Rl = 1554.3SX 

Acest lucru este posibil pentru că 
Rl max = 2500 £2. 

fn privinţa limitelor de măsură, acestea 
sunt destul de largi. La un monostabil, dacă 
durata (tj) a impulsurilor este reglată în limitele: 




56 


TEHNIUM septembrie 2003 





































































AUTO - MOTO 


Mă numesc Kalman Francisc, sunt inginer mecanic şi am domiciliul în Aleşd, jud. Bihor. 

- aiurat vă propun în vederea publicării în revista dumneavoastră un material cu privire la 
e-: n ilibrarea statică şi dinamică a roţilor. 

După cum se ştie, în mişcarea lor de rotaţie elementele cinematice ale maşinilor, datorită 
dezechilibrărilor produc vibraţii. Aceste vibraţii sunt dăunătoare pentru celelalte organe de 
-asini (subansambluri), producând solicitarea suplimentară a lor. Aceste vibraţii duc la: dis- 
Tjgerea prematură a rulmenţilor, lagărelor, batiurilor, a fundaţiilor şi nu în ultimul rând produc 
zoluarea sonoră a mediului înconjurător. 

în prezent pe piaţă se găsesc o serie de aparaturi moderne pentru echilibrări. 
Deoarece preţul acestora este destul de mare, propun în atenţia firmelor mici şi mijlocii 
zouă soluţii de echilibrare care nu necesită un efort financiar considerabil. 


I 


GCHIIIBRRR6R 


ROŢILOR 


Kalman FRANCISC 


1. Echilibrarea statică 

Echilibrarea statică se consideră a fi suficientă în 
z^zjl rotorilor care au turaţii mici sau în cazul discurilor 
i care D /1 > 10 (de ex.: turbinele ventilatoarelor, diferite 
: ante etc.). 

in cele ce urmează să considerăm un rotor disc 
Dezechilibrat ca în figura 1. Lăsând rotorul liber, datorită 
"setului că centrul său de greutate “G” nu se află pe axa 
r-z şi este deplasat cu excentricitatea “e” (este 
Dezechilibrat), el tinde să ocupe poziţia din figura 1. 

Să considerăm acelaşi rotor (fig. 2) montat pe un ax 

strâns între două conuri, “CI" şi “C2”. Axul “1” este 


lăgăruit în “LI” şi “L2”. La extremitatea din stânga se 
fixează pe ax un disc gradat “4". Dacă montăm pe rotor 
o masă de comparaţie “Mc” la distanţa “Rc” faţă de cen¬ 
tru, vom constata că discul se va roti cu un unghi “A” şi 
se va opri în această “nouă” poziţie de echilibru (fig. 3). 
Putem scrie următoarele relaţii matematice: 

M*a = Mc*b 

M*e*sinA = Mc*Rc*cos A 

M*e = Mc*Rc*ctg A 

Pentru ca rotorul să fie echilibrat static, în sens opus 
centrului de greutate “G”, la distanţa “Rc” trebuie adău¬ 
gată o masă de echilibrare “Me” (fig. 1), astfel încât să 


I 



“HNIUM septembrie 2003 


57 














































AUTO - MOTO 


fie îndeplinită 
condiţia: 

M*e = Me*Rc 
dar M*e = 

Mc*Rc*ctg a 

deci Me*Rc = 

Mc*Rc*ctg A 
Me = Mc*ctg A 

( 1 ) 

Cunoscând 
unghiul “A” (de pe 
cadranul gradat), 
calculând masa “Me” 
cu ajutorul formulei 
(1) şi alegând arbi¬ 
trar distanţa "Rc” în 
vederea echilibrării 
statice pe axa o-y 
(fig. 1) la distanţa 
“Rc” se va monta 
definitiv masa de 
echilibrare “Me”. 

Controlul final al 
echilibrării 

După demonta¬ 
rea masei “Mc” şi 
montarea definitivă a 
masei “Me”, rotind şi 
apoi oprind discul în 
diferite poziţii alese 
la întâmplare, acesta 
nu trebuie să-şi 
schimbe poziţia. 




Condiţii tehnice 

- spaţiul de lucru trebuie să 
fie lipsit de curenţi de aer; 

- rulmenţii din “LI” şi “L2” 
trebuie să se rotească foarte 
uşor; 

- ansamblul ax-conuri-disc 
gradat trebuie executat precis, 
astfel încât să nu producă ele 
însele dezechilibrări; 

- tot dispozitivul trebuie pus 
la orizontală cu ajutorul nivelei 
cu bulă de aer; 

- discul gradat trebuie să se 
rotească uşor pe ax, facilitând 
astfel poziţionarea uşoară (fig. 4); 

- ajustajul Ax-Rulment 2 se 
va executa astfel încât să per¬ 
mită montarea-demontarea 
manuală a rulmentului pe ax. 

Execuţia practică se poate 
realiza ca în figura 4. 

2. Echilibrarea dinamică 

Echilibrarea dinamică este 
necesară pentru rotorii la care 
D/l < 10, adică pentru rotorii 
lungi. 


58 


TEHNIUM septembrie 2003 















































— 

-AUTO - MOTO 


Echilibrarea dinamică se poate realiza cu ajutorul 
nsoozitivelor moderne de echilibrat sau pe cale experi¬ 
mentală cu ajutorul maşinilor de echilibrat dinamic. 

Să considerăm un rotor dezechilibrat (fig. 5), în care 
u = masa rotorului, G = centrul de greutate, XG şi YG 
zordonatele centrului de greutate. 

Principiul de funcţionare a maşinilor de echilibrat are 
s cază producerea vibraţiilor de către forţele de inerţie 
şi excentricitatea “e = YG”. 

Acum să considerăm rotorul dezechilibrat (fig. 6) în 
cane alegem două plane de echilibrare “PI” şi “P2”, iar 
~asa rotorului o descompunem în masele “ml” şi “m2”, 
renumite mase de dezechilibru. 

in cele două plane “PI” şi “P2”, în vederea echili- 
rrâhi, vor trebui plasate masele de echilibrare “Mei” şi 
Ve2*, la distanţele “Rel” şi “Re2” faţă de axa O-Z şi 


Mii = m1*R1*w*Z*sinA 

Mi2 = 0 - deoarece axa de oscilaţie este cuprinsă în 
planul “P2” 

unde: w = viteza unghiulară 

A = unghiul de poziţionare a masei “ml” faţă 
de o axă perpendiculară pe planul Y-O-Z. 

Momentul “Mii” având un caracter variabil, va pro¬ 
duce oscilaţia cadrului “C” în jurul axei “01-Y1”. 

Să cuplăm rotorul prin intermediul cuplajului “Cu” de 
mecanismul diferenţial “D" de care este fixată masa de 
comparaţie “mc”. Acest mecanism diferenţial trebuie să 
îndeplinească următoarele condiţii: 

- să permită mişcarea masei de comparaţie “mc” 
de-a lungul axei “O-Z 1 oferind astfel modificarea dis¬ 
tanţei “Zc”; 

- să se rotească împreună cu rotorul, dar în acelaşi 




v ■ 



or= sunt opuse maselor de dezechilibru “ml” şi “m2”. 
3er:rui este fixat în lagărele cadrului “C” care poate 
m&s în jurul unei axe 
Idi-YI* care este 
jeoendiculară pe 
i “Y-O-Z’ şi este 
aleasă încât să 
ie ruorinsă, de exem- 
jl. în planul “P2”. 
reprimând o 
re de rotaţie 
ii, masele “ml” 
vor genera 
= de inerţie care 
“ - ste vectori roti- 
Momentele aces- 
3 ie în raport cu 
= 'Oi-XI” sunt: 



timp să permită rotirea masei de comparaţie faţă de 
rotor. 

Masa de comparaţie “mc” va ge¬ 
nera un moment 

Mc = mc*Rc*w*Zc*sin B 
care trebuie să îndeplinească 
condiţia: 

Mii + Mc = 0 

adică 

mc*Rc*Zc*sinB = m1*RrZ*sinA 
Acum să manevrăm mecanismul 
diferenţial cu ajutorul manetei “dl” în 
sensul să rotim masa de comparaţie 
“mc" faţă de rotor. Vom putea observa 
că la un moment dat se vor reduce 
simţitor vibraţiile cadrului oscilant, 
adică am egalat unghiurile A = B. 
Manevrând în continuare diferenţialul 


IUM septembrie 2003 


59 





























































































AUTO - MOTO 



în sensul micşorării sau măririi distanţei “Zc”, vom 
observa că pentru o poziţie “Zc” cadrul nu mai vibrează 
(practic oscilaţiile s-au redus foarte mult). 

Pentru această situaţie putem scrie următoarea 
rolati©' 

m1*R1*Z = mc*Rc*Zc = Me1*Re1*Z 
deci: Mei = mc*Rc*Zc / Re1*Z 

Valorile lui “mc”, Rc”, “Zc”, “Z” se pot măsura efectiv, 
iar valoarea lui “Rel” se alege arbitrar. 

Montând masa “Mei” la distanţa “Rel” la unghiul “B” 
indicat de braţul masei “Mc” şi în sens opus acesteia, 


putem spune că rotorul este echilibrat în planul “PI”. în 
vederea echilibrării rotorului în planul “P2”, întoarcem 
acesta cu 180° şi repetăm operaţiile descrise mai sus. 

Anularea totală a dezechilibrului este practic nerea¬ 
lizabilă. Echilibrarea se face cu un dezechilibru rezidual 
admisibil “Ua”, care este în funcţie de: tipul rotorului; 
maşina din care face parte; turaţie; condiţii de 
funcţionare; prescripţiile proiectantului etc. 

Conform standardelor, avem mai multe clase de ca¬ 
litate a echilibrării, de la G 4000 la G 0,4. în funcţie de 
calitatea echilibrării şi turaţie, cu ajutorul diagramei 


7 



60 


TEHNIUM septembrie 2003 




























































































































AUTO - MOTO 


'--axate putem deter- 
- na dezechilibrul 
scecific rezidual 
-axm “e”. Dar e = Ua 

M, unde Ua = 
dezechilibrul rezidual 
ez—îsibil g * mm; 

M = masa rotorului 

Calculând Ua = e * 

W. valoarea obţinută o 
•ecartizăm în cele 
::_â plane de echili- 
crare. 

O propunere de 
-aalizare practică a 
-asnii de echilibrat 
r darnic se poate 
.acea în figura 7. 

= ::orul este fixat în 
-aş nă între vârfuri şi 
ere pus în mişcare cu 
autorul curelei de 
tansmisie, al inimii de 
e. _ "enare şi al unui 
~::or electric. Bucşa 
z. -asa de compara¬ 
re coate aluneca uşor 
re oucşa cu canal eli¬ 
ce oai, iar aceasta la 
;âr><jul ei poate 
a.-eca uşor pe axul 
rr-cipal. Ştiftul filetat 
1 a jnecă în canalul 
ce oană practicat în 
£ 1 - maşinii şi dacă 
■Jâm şurubul de reglaj 
Ir .om putea modifi¬ 
ce aistanţa “Zc” în 
r: ce tot ansamblul 
ae 'D'.eşte cu turaţia 
re regim “n”. Pe 
s_r-afaţa exterioară a 
ru-rsei de pe ax este 
rre-jcrat un canal eli¬ 
ce ra! în care intră 
*^jI filetat 1. Rotind 
î-d-iOul de egalizare 
rrr intermediul furcii 
re roziţionare, bucşa 
r. —asa de compara¬ 
re .a executa două 
t arări: 1 - o mişcare 
îs "taţie determinată 
îs canalul elicoidal şi 
scrjl filetat 1; 2 - o 
nscare de translaţie 
aeterminată tot de 
sraiul elicoidal şi 
. —- 11 . 

Am considerat 

necesară descrierea mai amănunţită a fenomenelor fi- această activitate depinde mult de înţelegerea profundă 
ace egate de echilibrări datorită faptului că succesul în a acestor fenomene. 



rHNIUM septembrie 2003 


61 


























































































































































































































RADIOAMATORISM 


Pagini realizate în colaborare cu Federaţia Română de Radioamatorism 


GENERATOR 
de SEMNAL 


RO-71 100 Bucureşti, C.P. 22-50 
Tel./Fax: 01-315.55.75 
E-mail: [email protected] 
[email protected] 
WEB: www.qsl.net/yo3kaa 



Generatorul este realizat cu 
două circuite integrate (ROB 8015 şi 
ROB8122), iar frecvenţa generată 
se poate afişa fără probleme pe 
acelaşi display. 

Gama de frecvenţe pe care o 
poate furniza montajul este cuprinsă 
între 20 Hz şi 200 kHz. împărţirea 
decadică a acestui interval se rea¬ 
lizează cu un comutator rotativ cu 4 
poziţii. Forţând un pic performanţele 
aparatului, se poate obţine un sem¬ 
nal de frecvenţă 1 MHz, dar forma de 
undă va fi distorsionată: în acest caz 
comutatorul de game va avea 5 po¬ 
ziţii. Reglajul fin al frecvenţei în inte¬ 
riorul unei game se realizează cu un 
simplu potenţiometru de 1 M£L 

Generatorul mai poate furniza şi 
alte forme de undă, cum ar fi undele 
dreptunghiulare sau în dinte de fe¬ 
răstrău şi chiar o modulaţie în 
frecvenţă. 

Rămâne la latitudinea construc¬ 
torului să apeleze la toate formele 
de undă disponibile. 

Nivelul de semnal livrat este de 
circa 3Vw în toate cele trei variante de 
formă de undă. Alimentarea cablajului 
se va realiza cu +15Vc.c., iar curentul 
consumat este în jur de 50 mA. 

Pentru sursa de alimentare a 
generatorului se recomandă bobina- 
rea pe transformatorul comun de 
reţea a unei înfăşurări de circa 
18V~, cu sârmă de 0 0,15 mm. Ca 
stabilizator de tensiune, o sursă 
integrată de genul 7815 este ideală. 

Dimensiunile cablajului se vor 
alege astfel încât să completeze 
etanş partea superioară a 
frecvenţmetrului digital (în partea infe¬ 
rioară a fost plasat cablajul conţinând 
numărătorul frecvenţmetrului). 
Trasarea cablajului imprimat va 
rămâne la latitudinea constructorului. 

Observaţii cu privire la schemă 

A. Tensiunile s-au măsurat la o 
frecvenţă de 120kHz. 

B. Comutarea gamelor de 
frşcvenţă se face prin ajustarea lui 
C -| care poate avea următoarele 
valori: 

68 nF pentru f = 20Hz - 200 Hz 

6,8 nF pentru f = 200Hz - 
2000 Hz 

680 pF pentru f = 2000Hz - 
20.000 Hz 


68 pF pentru f = 20 kHz - 200 kHz 
C* Pentru o anumită valoare a 
lui C i va rezulta f m ax /f min “11-, 
D. Micşorând valoarea lui C -j 


Se observă la diferite concursuri 
că participarea radioamatorilor 
receptori este foarte sporadică, 
probabil din lipsa unui aparat de 
recepţie adecvat. Construirea unui 
receptor superheterodină 

depăşeşte posibilităţile unui tânăr, 
iar aparatele industriale sunt 
scumpe. 

în ajutorul tinerilor entuziaşti 
pentru unde scurte se propune 
schema de faţă, care conţine relativ 
puţine piese şi poate contribui la 
însuşirea unor cunoştinţe tehnice 
necesare oricăror radioamatori. 
Receptorul a fost conceput de 
N1TEV şi publicat în QST nr.9/2000. 

Receptorul este cu amplificare 
directă, cu reacţie. Cu el se pot 
recepţiona emisiuni CW, SSB sau 
AM în’tr-o bandă largă de frecvenţe. 

Primul etaj, cu tranzistorul 
2N2222, este un amplificator de 
radiofrecvenţă cu reacţie pozitivă. Al 
doilea etaj este un amplificator de 


sub 68 pF, forma sinusoidală de la 
ieşire capătă distorsiuni. 


joasă frecvenţă realizat cu circuitul 
integrat LM386. Amplificarea recep¬ 
torului poate atinge 100 000, adică 
100 dB. Alimentarea se face din 
două baterii de 4,5 V legate în serie. 
Consumul fără semnal este de cca 
5 mA. Audiţia se face în căşti de la 
un casetofon portabil sau în difuzor 
de 8Q. Montajul se execută pe o 
placă cuprată, iar şasiul poate fi 
construit din tablă de aluminiu, sau 
cel mai simplu din placaj de lemn. în 
acest caz pe panoul frontal se va lipi 
o foiţă de aluminiu, legată la masă, 
pentru eliminarea dezacordului 
frecvenţei produs de mâna opera¬ 
torului. Condensatorul variabil şi 
potenţiometrele se fixează direct pe 
panoul frontal. 

Dioda de detecţie Dl va fi de tip 
cu germaniu. Condensatoarele elec¬ 
trolitice pot fi de 25 V, care sunt mai 
uşor de procurat decât cele de 35 V, 
propuse în schemă. în locul circuitu¬ 
lui integrat de tip LM386 se poate 


Dr. ing. Viorel Alexiu, Y03AJN 

RECEPJOR SIMPLU 
pentru ÎNCEPĂTORI 


62 


TEHNIUM septembrie 2003 








































RADIOAMATORISM 


jbliza orice circuit integrat de 2-4 W. 
5 e va alege tipul care are consumul 
tară semnal cât mai mic pentru 
economisirea bateriei. Se va modifi¬ 
ca schema conform celei propuse 
oentru circuitul integrat respectiv. 
Bobina are o inductanţă de cca 4 
**H şi constă în 13 spire, cu priză la 
soira 2. Diametrul carcasei este de 
25 mm, iar lungimea bobinei de 16 
mm. Conductorul folosit va fi de 0,8 
mm diametru, cu izolaţie de email. 
Bobina se va monta pe placa 
ruprată cu capătul rece în jos. Cu 
condensatorul variabil de 150 pF se 
«or putea recepţiona benzile de 
Radioamatori de 7,10,14 şi 18 MHz. 
-recvenţa maximă 
ceoinde de capacitatea 
•eziduală a conden¬ 
satorului variabil şi de 
•capacitatea montajului. 

Prin legarea în paralel 
cu condensatorul vari- 
aoii a unui condensator 
oj mică de 360 pF, prin- 
c-jn mic întrerupător, 
se va putea recepţiona 
s banda de 3,5 MHz. 

Butonul de acţionare a 
condensatorului variabil 
«a avea diametrul cât 
mai mare, pentru 
uşurarea acordului. 

Se recomandă 
realizarea acordului fin 
cu o diodă varicap. 

Schema acestuia este 
dată în partea stângă - 
cs pe schema recep¬ 
torului. Dacă ecartul de 
“recvenţă nu este sufi- 
rent, se va utiliza o 
dedă varicap cu capa- 
ocaîe mai mare, sau se 
tcr lega două diode în 
paralel. Antena va avea 
ungimea de 10-15 metri. 
Condensatorul de cuplaj cu antena 
se va realiza din două sârme izolate 
x 5 cm lungime fiecare, răsucite pe 
c .ungime de cca 2 cm. Se reco¬ 
mandă montarea condensatorului 
seriabil şi a potenţiometrului acordu- 
u fin pe partea de sus a panoului 
^ontal. Jos se vor monta poten- 
îometrele de volum şi pentru 
-eglarea reacţiei. 

Problema cea mai spinoasă este 
oea a condensatorului variabil de 
150 pF, care se găseşte greu. Se 
coate utiliza orice condensator 
aenabil având capacitatea maximă 
r:re 100-365 pF, dar va trebui mo- 
alricată şi bobina, astfel ca circuitul 
rscilant să aibă frecvenţa minimă de 
eca 6,5 MHz (cu condensatorul 
'nchis). Inductanţa necesară se va 
calcula cu formula: 


L = 25330/(f 2 C) unde L = mH, 
f = MHz, C = pF 

De exemplu, dacă capacitatea 
condensatorului este de 300 pF, la 
care se mai adaugă cca 10 pF pen¬ 
tru capacitatea montajului, la 
frecvenţa minimă de 6,5 MHz induc¬ 
tanţa necesară va fi de 1,93 mH. 
Urmează să se calculeze prin 
tatonări o bobină care va avea 
inductanţa necesară. Este bine să 
se păstreze raportul spirelor de 
13:2. Formula de calcul a induc- 
tanţei unei bobine cu un singur strat 
este urrnătoarea: 

L = n 2 d 2 /(45,72 d + 101,621) 


unde L = mH, d şi I = cm 

d = diametrul mediu al bobinei 
(egal cu diametrul carcasei plus 
diametrul conductorului, I = 
lungimea bobinei. De exemplu, 
alegem o carcasă de 18 mm şi con¬ 
ductorul de 0,8 mm. Diametrul 
mediu va fi cca 1,9 cm. Cu 13 spire 
şi I = 1,6 cm, inductanţa bobinei va fi 
2,446 mH. Aceasta este mai mare 
ca inductanţa necesară de 1,93 mH. 
Vom lungi bobina la 2 cm. In acest 
caz vom avea L = 2,103 mH. Se mai 
măreşte lungimea bobinei la 2,2 cm 
şi vom avea L = 1,966 mH, care este 
aproape de valoarea căutată. 

După terminarea şi verificarea 
montajului, se va alimenta aparatul 
cu butoanele de reglaj în poziţie 
mijlocie. Se vor verifica tensiunile, 
care trebuie să aibă valorile apropi¬ 
ate de cele indicate în schemă. Se 


va verifica funcţionarea etajului de 
audiofrecvenţă prin atingerea cu 
degetul a contactului cursorului de 
la potenţiometrul de volum. Se va 
verifica funcţionarea reacţiei. La 
rotirea potenţiometrului pentru 
reglarea reacţiei, la un punct trebuie 
să auzim o pocnitură. Se cuplează 
antena şi rotind condensatorul vari¬ 
abil trebuie să se audă multe staţii. 
Dacă staţiile se aud cu fluierături, 
reacţia funcţionează. Dacă nu, tre¬ 
buie micşorat condensatorul de 
cuplaj cu antena prin scurtarea părţii 
răsucite. Staţiile CW şi SSB se 
recepţionează cu etajul de 
radiofrecvenţă intrat în oscilaţie. 


Pentru staţiile AM reacţia se va 
micşora până la dispariţie. Punctul 
de funcţionare cel mai sensibil şi cel 
mai selectiv va fi în imediata 
apropiere a punctului de intrare în 
oscilaţie. 

Dacă reacţia nu apare pe nici o 
frecvenţă, probabil nu a fost legat 
bine tranzistorul. De exemplu, a fost 
inversat colectorul cu emitorul. Dacă 
montajul nu oscilează decât pe anu¬ 
mite frecvenţe, reacţia este slabă şi 
trebuie mutată priza bobinei cu 0,5- 
1 spiră mai sus. 

Bine pus la punct, acest receptor 
poate da constructorului satisfacţii 
depline. Să nu uităm că la începu¬ 
turile radioamatorismului se făceau 
legături peste ocean cu astfel de 
receptoare doar cu două-trei tuburi 
electronice şi cu emiţătoare QRPP. 

Y05AY 


Repari aroti*B Of 

Ampnffar 

Ol 

2H2221A ar 
MPS2222A 


Fliwtin^ Dioda Detector 
Dl- C4- 
- 1 (- 


1NMA 



j>LP Flter 

2 

> CS 

] 0.002 Ţ 

3 

J-C6 


Jî 

Cască sau 
difutor mic 



2H2222A 

Tflb 


Q> ,<2î i 



E*cept cj tatficotod. decimal 
varfues at oapoc/tanc* cro In 
nrrierofarods < X o trier* ore in 
pleohjroda (pf X r«*atancr> ore 
ta dmx k-1,000. U-1.0OG.00O. 

• See ta*ct 
~ Sec text 


Vedem ac sus 


TEHNIUM septembrie 2003 


63 



















































POŞTA 


REDACŢIEI 

» 


■ Augustin STANCU - Rm. 
Vâlcea 

Mulţumim pentru felicitări. 
TEHNIUM fiind “revista constructo¬ 
rilor amatori din România”, noi cre¬ 
dem că toate schemele electronice 
ce se propun a fi construite ar trebui 
să fie însoţite de desenul cablajului 
(scara 1:1) şi desenul de echipare a 
plăcii cu componente (la orice 
scară). Dar, ce să facem dacă unii 
din autorii de articole (altfel intere¬ 
sante) nu ne oferă şi cablajele? 
Deocamdată, asta e. 

Ne întrebaţi ce “mai fac fabricile 
şi uzinele cu specific electronic din 
România”. Ce să vă răspundem 
(unele informaţii le aveţi, deja), 
“supravieţuiesc" şi ele cum pot, ca 
toate celelalte fabrici. Concluzia 
noastră este că din ţară “produc㬠
toare de electronică”, România este 
în prezent (după 14 ani), o ţară “con¬ 
sumatoare de electronică”. România 
nu mai poate, în prezent, să pro¬ 
ducă competitiv (nivel tehnologic 
ridicat, preţuri mici) în domeniul 
electronic, iar în colaborările cu 
investitorii străini, România con¬ 
tribuie cu... forţa de muncă (mai 
ales). Şi toate acestea, înainte de a 
intra în... UE! 

Ne vom strădui să reluăm rubrica 
“SERVICE TEHNIUM”. 

■ Bogdan DUMITRESCU - 
Târgovişte 

După cum vezi, nu te “ocolim cu 
răspunsul”, şi pentru că tot am 
început cu sfârşitul scrisorii tale, 
vrem să-ţi spunem că unui tânăr de 
18 ani locuind într-un oraş încărcat 
de istorie şi de... limba română, nu 
prea suntem dispuşi să-i acordăm 
scuze pentru ortografie şi inco¬ 
erenţă. Noi, aici la redacţie, scriem 
de 3 ori aceste rânduri până apar în 
revistă, iar tu ne trimiţi... o ciornă de 
scrisoare! Şi acum răspunsurile de 
fond. 

Schema de miniemiţător MF 
trimisă este o “schemă reclamă” 
pentru circuitul integrat liniar 
MAX2606. Nu ţi-o recomandăm 
pentru simplul motiv că acest circuit 
este foarte scump, iar un miniemiţ㬠
tor se poate realiza în alte mii de 
feluri (unele arătate în revista noas- 
tră), 

întrebările tale referitoare la 
schemă sunt, într-adevăr, de “novice 
în ale electronicii” şi ne gândim că 
un elev de 18 ani ar trebui să ştie de 
la fizică cum funcţionează un 
tranzistor. 

Dacă puterea de emisie este sub 
30 mW, nu este nevoie de autoriza¬ 
ţie pentru emiţător. 

Dacă te pasionează să devii 
radioamator autorizat, te poţi adresa 


Federaţiei Române de Radio¬ 
amatorism, Bucureşti, tel. 315 55 
75, ing. Vasile CIOBANIŢA. 


în final îţi punem la dispoziţie, 
totuşi, o schemă de principiu a unui 
miniemiţător ME pe frecvenţa de 
100 MHz. Tranzistorul T este de tipul 
BF 181 sau BF 200. ME este un 
microfon cu electret care se găseşte 
în comerţ şi nu costă mult. Bobina 
de inductanţă L are 3 spire CuEm 0 
0,3 mm cu aer, pe un mandrin (ax 
cilindric) cu diametrul 10 mm. La o 
distanţă de 50 m, în curte, semnalul 
emis poate fi recepţionat cu un 
radioreceptor prevăzut cu banda FM 
II (98+108 MHz). Pentru această 
“joacă” utilă de emisie-recepţie radio 
nu trebuie autorizaţie. In fond, 


schema pe care ţi-o oferim este 
schema unui microfon “CORD- 
LESS” (fără cordon), folosit astăzi 
aproape exclusiv la concertele cu 
solişti. 

■ Vasile DIACONESCU - Tg. 
Jiu~ 

în răspunsul anterior vă rugam 
să ne scrieţi despre succesele dv. în 
“lupta electronică cu ţânţarii”, care 
este schema cea mai eficientă; se 
pare că nu aţi repurtat încă nici unul. 
In ce ne priveşte, noi, la redacţie, nu 
avem posibilitatea de a experimenta 
schemele propuse de cojaboratori şi 
mergem “pe încredere”. în orice caz, 
nu publicăm scheme cu erori majore 
sau scheme “farse”. Cititorii pot cere 
lămuriri direct autorilor articolelor, 
pentru unele detalii. De exemplu, dv. 
vă puteţi adresa direct autorului 
principal al lucrării “365 scheme 
practice cu _CI-CMOS”, domnul 
Aurelian LAZĂROIU, în problema 
schemei ce vă interesează (cu MMC 
4047). Am reţinut propunerea de a 
publica în revistă un articol despre 
deparazitarea auto modernă. Din 
nou vă urăm succes în... “războiul” 
contra ţânţarilor! 

PS. Dacă aveţi computer şi sun¬ 


teţi cuplat la INTERNET, puteţi 
accesa site-ul http: //www.thai- 
ware.com şi veţi obţine un program 
cu 5 frecvenţe audio, care, emise 
prin difuzoarele computerului, 
alungă ţânţarii, muştele şi chiar gân¬ 
dacii. Nu există, însă, o singură 
frecvenţă pentru toate speciile de 
ţânţari. 

■ Sorin-Ştefan GUŢE - Bucu¬ 
reşti 

Mulţumim pentru urările făcute. 
Pentru schema combinei audio 
“INTERNATIONAL’ RC-1001 (Hong 
Kong), v-am trecut pe lista de“soli- 




64 


TEHNIUM septembrie 2003 




































POŞTA REDACŢIEI 


oftări”. Potenţiometrele electronice 
3 e oot realiza şi cu alte circuite inte- 
: =:e în afară de ROM-05. 

în principiu, la un casetofon 
*:jstrial nu se poate adapta un 
■ .-ârător reversibil de ture cu afişaj 
3 : :al şi... nici nu merită (ar fi o com- 
: catie aproape inutilă). 

■ Mircea BĂRBULESCU - 
= ~:eşti 

Ne pui întrebări şi faci propuneri 
_ .:e şi grele! S-o luăm pe rând. 

Doreşti o schemă de emisie- 
■acepţie mai “puternică” (pentru 
a:*ecierea că cea publicată a fost... 
“ariă”, îţi mulţumim). Astfel de 
scheme se dau în revista “Radio- 
^r n unicaţii şi Radioamatorism” a 
-a:araţiei Române de Radio- 
a~atorism”. Abonamentele pe un an 
1 numere) costă 75 000 lei, bani 
:a se pot trimite pe adresa: ZEHRA 
. _ ANA, P.O. Box 22-50 R-71.100. 
r principiu, pentru lucrul “în eter” cu 
: s:a?ie de E-R (transceiver) în ben- 
r e de frecvenţe de radioamator tre- 
. a să fii radioamator cu indicativ, 


să ai autorizaţie de emisie şi, 
bineînţeles, să plăteşti o taxă (căci 
nimic nu se poate face în România 
fără taxă), bineînţeles, cu TVA! 
Există, între 26965 şi 27405 kHz, 40 
canale de frecvenţă “la liber” (“CITI- 
ZENS BÂND”). Transceiverele pe 
aceste canale nu au nevoie de taxe 
şi autorizaţii pentru a fi folosite, cu 
condiţia ca emiţătorul să nu aibă o 
putere mai mare de 4 W. 

■ Daniel ARON - corn. Mitreni, 
jud. Călăraşi 

Ne soliciţi o “schemă simplă” cu cir¬ 
cuitul integrat D765 AC (NEC JAPAN). 
Am vrea să ne scrii ce schemă te 
interesează, ce-ai vrea să faci cu acest 
circuit integrat, dacă îl ai fizic! 

Solicitări de scheme 

• Daniel STRUNGARIU, Str. 
Naţională nr. 13, Bl. G 13, Ap. 21, 
Botoşani, solicită schemele pentru 
televizor “BERLINA 2000” şi pentru 
video-recorder “BONDSTEC BT 50” 
(Koreea). 


■ Mihai SUSANU, Str. loniţă 
Hrisanti nr. 5, Tecuci, solicită 
schema televizorului color “BILTON" 
(Rusia). 

■ Iulian POSTĂVARU, Str. 
Tecuciul Nou nr. 160, Tecuci, soli¬ 
cită schemele pentru televizor 
“Philips Interfunk” (FSQ 85 99 27), 
pentru radiocasetofonul “SANWA 
7040” şi pentru pick-up-ul “AKKOPA 
203”. 

■ Sorin-Ştefan GUŢE, Bucu¬ 
reşti, B-dul luliu Maniu nr. 166, cod 
77538, Bl. 38, Sc. 1, Et. 6, Ap. 25, 
Sector 6, solicită schema combinei 
muzicale “INTERNATIONAL’ RC - 
1001 (Hong Kong). 

■ Nicolae BUZDUGAN, din 

Bucureşti (telefon 0722438882, 
674.77.78) oferă spre vânzare 
colecţia TEHNIUM, anii 
1970-1994. 

Rubrică realizată de 
dr. ing. Andrei CIONTU 


MODUIC MUlTIfUNCTIONfilî 

f 


(Urmare din pag. 7) 

Se observă că pentru dioda sta- 
: zatoare DZ - de fapt cu rol mai 
nit de limitare în tensiune - s-a 
a-aa jn model aparent supradimen- 
i :*at ca putere de disipaţie, anume 
:a 10W, cu toate că valoarea medie 
* Torentului preluat de C2 din reţea 
asre de sub 100 mA. Această 
secere se justifică prin faptul că, 
—'zitoriu, curentul absorbit de C2 
:ca:e creşte până la valoarea ma- 
■r*â permisă de rezistenţa de li- 
■ntare R2, adică până la cca 2A, 
r~e'sitate pe care - chiar pentru un 
~c scurt - s-ar putea să nu o 
SLeorte o diodă stabilizatoare de uz 
jE-'eral, de pildă una de tip PL 12Z, 
s in ci puterea maximă de disipaţie 
:e 1W. 

in figura 2 este sugerată o posi- 
»:i variantă de amplasare a 
S-aseior şi de cablaj pentru acest 
mccul, care a fost realizat pe o 


placă de sticlotextolit neplacat cu 
folie de cupru (sau cu folia îndepăr¬ 
tată prin corodare în clorură ferică). 
Vederea este dinspre faţa plantată 
cu piese, deci traseele de conexiune 
de pe spate sunt văzute prin “trans¬ 
parenţă”. 

Pentru mai multă robusteţe, 
conexiunile sunt făcute prin lipirea 
directă cu cositor a terminalelor 
pieselor, iar firele de conexiune 
externă, marcate sugestiv, sunt 
"ţesute” prin placa de montaj. 

Se mai observă că pentru poarta 
triacului s-au scos la exterior două 
cordoane, P şi P’, primul pentru 
racordarea propriu-zisă la poartă, al 
doilea care merge, împreună cu cor¬ 
doanele tensiunii continue joase 
(U- şi U+) la blocul extern al circui¬ 
tului de comandă a porţii, diferit de 
la un montaj la altul. 

S-ar putea părea că piesele sunt 
amplasate cam prea “aerisit”, dar 
această doar aparentă risipă de 


spaţiu este perfect justificată. în 
primul rând, pentru că se lucrează 
cu tensiunea înaltă de reţea, care la 
o prea mare “înghesuială” a firelor şi 
conexiunilor de pe spate, mai ales în 
condiţii de umiditate excesivă sau 
favorizante pentru condens, ne-ar 
putea crea surprize extrem de 
neplăcute. N-am să uit niciodată o 
experienţă personală din perioada 
mea de “pionierat" în ale electronicii, 
când am “prăjit” trei tiristoare (printre 
primele pe care reuşisem să le 
procur, cu mare dificultate) tocmai 
din cauza acestui condens sus¬ 
menţionat. Făcusem pentru un 
coleg de redacţie o orgă de lumini 
cu trei canale, echipată cu trei tiris¬ 
toare, care mi-a reuşit foarte bine. 
Ducându-i-o acasă pentru “demon¬ 
straţie”, din nerăbdarea (şi neştiinţa) 
amândurora, iarnă fiind, am intro- 
dus-o imediat în priză, iartiristoarele 
au cedat, unul după altul. Mi-a tre¬ 
buit mult timp să înţeleg de ce. 


“HNIUM septembrie 2003 


65 












CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR 


în al doilea rând, spaţierea 
uşurează răcirea pieselor. 

Modulul cu tiristor propus este 
prezentat în figura 3. Se observă că 
am optat pentru varianta cea mai 
răspândită, când consumatorul Rs 
poate fi acţionat pe durata ambelor 
semialternanţe ale tensiunii de 
reţea, aceasta fiind în prealabil 


nuu mediu de circa 10-20 mA, prin 
intermediul rezistenţei de limitare 
R2. Acest curent încarcă în timp 
“rezervorul” de energie reprezentat 
de condensatorul C2, cu limitarea la 
12V a tensiunii la bornele sale prin 
intermediul diodei Zenner DZ 
(12V/10W). 

Aparent, dioda Dl n-ar fi nece- 



4 



redresată bialternanţă (puntea 
redresoare de putere PR, montată 
pe un radiator din aluminiu în formă 
de U dimensionat pentru o disipaţie 
termică bună la un curent mediu 
redresat de 4-5A). 

în aceste condiţii, tensiunea con¬ 
tinuă joasă necesară circuitului 
extern de comandă a porţii nu se 
mai poate prelua prin condensator 
din tensiunea pulsatorie de polari¬ 
tate constantă. în schimb, se poate 
prelua din aceasta un curent conti- 


sară, tensiunea care ajunge la R2 
fiind deja de polaritate unică pozi¬ 
tivă, datorită redresării în punte. 
Prezenţa ei se justifică totuşi prin 
aceea că ea interzice descărcarea 
lui C2 înspre Rs şi tiristor (în inter¬ 
valele de timp cât tensiunea pul¬ 
satorie are valoarea instantanee 
sub 12V), deci propagarea spre tiris¬ 
tor a efectului de filtrare al lui C2, 
ceea ce ne-ar putea crea probleme 
cu blocarea tiristorului la trecerea 
prin zero a tensiunii pulsatorii (în 


funcţie de curentul de menţinere ai 
tiristorului). 

Deşi este străbătut de un curent 
modest, rezistorul R2 se încălzeşte 
apreciabil, preluând o diferenţă 
mare de tensiune, motiv pentru care 
am recomandat un model cu pu¬ 
terea de disipaţie de cel puţin 8W, 
pe care l-am montat pe un mic radi¬ 
ator din tablă de aluminiu în formă 
de U, prins în şuruburi pe placa de 
montaj, cu distanţare de 5-8 mm 
faţă de aceasta (una-două piuliţe). 
Pe schema de amplasare s-a pre¬ 
văzut loc pentru acest radiator, dar 
nu s-au marcat locurile de găuri 
pentru şuruburi, dimensiunile radia¬ 
torului fiind în funcţie de modelul de 
rezistor R2 disponibil. 

Şi în cazul acestui modul, grupul 
C1-R1 constituie circuitul de pro¬ 
tecţie la eventuale supratensiuni 
anod-catod. 

Varianta de amplasare a pieselor 
şi de cablaj propusă este dată în 
figura 4, fiind tot cu vedere dinspre 
faţa plantată cu piese. Observaţiile 
de la placa modulului cu triac rămân 
valabile şi aici. Adăugăm doar că în 
acest caz dioda stabilizatoare DZ a 
fost montată orizontal, nu vertical, 
dar asta pentru că nu am avut la dis¬ 
poziţie încă un exemplar de 10DZ12 
şi am folosit un Zenner ITT de tip 
ZL12. Oricum, spaţiul permite şi 
plasarea verticală a unei diode 
10DZ12. 

în încheiere, suntem datori să 
precizăm că ambele module, 
lucrând cu tensiunea de reţea şi 
având şi sursa de tensiune continuă 
de 12V în contact direct cu unul din 
polii reţelei, prezintă pericol real de 
electrocutare dacă nu se iau 
măsurile de protecţie recomandate 
în astfel de situaţii. în primul rând, nu 
se va atinge cu mâna montajul (nici 
circuitul extern de comandă a porţii) 
decât după întreruperea tensiunii de 
alimentare de reţea. Dacă se folo¬ 
sesc întrerupătoare simple, aşa cum 
se indică în schemele propuse, 
întreruperea contactului cu reţeaua 
se face scoţând şi ştecherul modu¬ 
lului din priza de reţea. 


66 


TEHNIUM septembrie 2003 










































































































Din numărul 271 (decembrie 2002 / ianuarie 2003) al 
'svistei franceze Electronique Pratique am selecţionat 
pentru a vă semnala o idee care ni s-a părut ingenioasă 
care sperăm să vă fie de folos celor pasionaţi de mu¬ 
zică “tare” cu bani puţini. Este 
vorba de articolul “Dublor de pu¬ 
tere pentru ampli HI-FI”, autor 
C. Tavernier, în care se propune, 
conform schemei bloc din figura 
1, realizarea unui modul dublor de 
putere (fig. 2), utilizând două 
amplificatoare HI-FI stereo de 
putere. Cei interesaţi sunt invitaţi 
să-şi procure 
acest număr 
al revistei - 
'n care vor 
mai găsi încă 
un Amplifi¬ 
cator HI-FI 
5175 W 
eficace şi 
multe alte 
construcţii 
tentante - 
sau să 

“viziteze” site- 
jul revistei: 

■iww.electron- 
âquepra- 
j 6que.com. 

La rubrica Design Ideas din numărul pe Ajoy Raman din Bangalore, India. Montajul, 
ianuarie 2002 al revistei EDN - The Design realizat cu un circuit timer de tip LM556C, 
Magazine of the Electronics Industry este foloseşte legea exponenţială de încărcare a 
:'Opus amplificatorul logaritmic prezentat ală- unui condensator printr-o rezistenţă, 
ojrat (fig. 1), autori Jayashree Raghuraman şi Performanţele foarte bune ale montajului, 

ilustrate de autori prin 
reprezentarea grafică a datelor 
experimentale (fig. 2) îl recomandă 
pentru utilizare în aparatura de 
instrumentaţie. 



2 

1 LINEAR FIT OF 

6.3- 

EXPERIMENTAL DATA V y 

6- 


OlfTPUT V0LTA6E iV} 5- 


4.5- 

-EXPERIMENTAL DATA 

4- 


3.S -1 

3- 



4 6 8 10 20 


INPOT V0LTA8E (V) 








































































































































Cauţi? - Nu găsesti? - E prea scump? - ... Ai încercat la: 

www.trioda.ro 

Multimetre, Telecomenzi, Trafo linii, Componente electronice 
Cataloage din magazinele din Oradea sau prin poştă: 
HIFI SHOP: str.Primăriei nr. 48, tel.: 0259-436.782 
CONTACT: str.Şelimbărului nr.2, tel.: 0259-267.223 
Cod poştal: 410209 ORADEA, Fax: 0259-210.225, 
e-mail: [email protected]