Tehnium/2003/0303

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Printre noile tipuri de conver¬
toare de tensiune în comutaţie
lansate de compania National
Semiconductor se numără mo¬
delele LM2645 (cu plaja tensiu¬
nii de intrare 4.50V-3QV),
LM3477 (2.95V-36V) si LM3485
(4.50V-35V).

Pentru modelul LM3485
prezentăm alăturat schema
tipică de aplicaţie recomandată
de producător. Tensiunea de

DRT€ D€ CATALOG

LM 3485

ieşire Uquţ poate ti ajustata
(pinul 5-ADJ) de la 1,24V prac¬
tic până la valoarea lui Ui^.

Circuitul conţine un element
regulator serie în tehnologie
PFET, posedă o sursă de refe¬
rinţă internă de precizie (2% in
plaja temperaturilor de lucru).

ta compensaţie
te prevăzut cu pro-
raă prin bmiiarea

n capsiiă MSOP-8,
485 este recoman-
apicafi în PC-uri,
noratoare, în
le tefecomincaţi,
m afcmertfare de ia

deosebite in ceea ce | l_| HFi

priveşte curenţii de JN- r **—y

intrare şi de offset (de rO I l Oh

ordinul picoamperilor) jŢ] ţ i / r—

şi rezistenţele de LJ-CU-—C——ZI- LJ _L “*? " 5M '’

intrare (de ordinul . \ j * 1 « ? I °' ,n ' i ' uu

teraohmilor). - -

Circuitul este rea-

lizat în capsulă DIL cu . ion

2 x 7 pini, având dispunerea terminalelor 3 9,n f - ^ “

indicată în figura 1. Puterea lui de disi- -V'A-

paţie este de 500 mW, alimentarea dife- s.ssk iok. o.ts

renţială maximă de ±16V, curentul maxim i—vw— ■ - w,-.

de ieşire de ±30 mA, iar temperatura 50n , L_T>s- ’ 0 £ 1 vvv " I

maximă de lucru de 150°C. CURR r*ţ + —vw—

Circuitul se fabrică în variantele » I_ c “ *1 1 Lucent 1 «v , - r

LMC6484AI, LMC6484 I şi LMC6484M, ^ v - ,/ 2 v 0 o- ♦*

care au amplificarea de semnal mare ~

(pentru o sarcină de 2 kQ) de 84V/mV, I———————^

72V/mV, respectiv 60V/mV.

Aceste performanţe îl recomandă pentru utilizarea ca interfaţă (circuite tampon, sonde etc.) sau în apar
de instrumentaţie (amplificatoare de măsurare, detectoare / redresoare de precizie, filtre active ş.a.).

în figurile 2 şi 3 sunt date aplicaţiile ca amplificator diferenţial şi, respectiv, amplificator simplu c.c. cu c
reglabil.

Menţionăm că datele au fost preluate din revista FUNKAMATEUR nr. 6/2003.

Din semnalele dumneavoastră în legătură cu ultimul
număr - mai ales din numeroasele telefoane pe care
le-am primit din toate zonele ţării - deducem că TEHNIUM
“pătrunde” din nou în toate judeţele, chiar dacă unii dintre dv.
se mai plâng că nu îl găsesc sau că îl procură foarte greu.

Vă reamintim că revista apare în ultima lună a fiecărui
trimestru, tirajul este limitat, iar difuzarea în ţară se face
doar prin reţeaua RODIPET. Pentru cei care au probleme
cu procurarea, cel mai sigur este să-şi facă abonament
anual prin oficiile poştale sau prin intermediul
Editurii °Presa Naţională”.

Ne pare rău că nu ne-am putut ţine de promisiunea de a
lansa Concursul TEHNIUM, perioada de concedii făcând
practic imposibilă contactarea unor instituţii şi societăţi
comerciale care ne-au asigurat verbal de sprijinul lor.

Tot din motivul de “vacanţă”, rubrica Poşta redacţiei este
în acest număr mai restrânsă. Am primit multe scrisori cu
întrebări şi solicitări ale dv., unele cu propuneri de articole
interesante, la care vă vom răspunde, respectiv pe care le
vom publica în numerele viitoare. Mai greu este să procurăm
schemele pe care ni le solicitaţi, dintre care multe au fost
deja publicate în revista sau almanahurile TEHNIUM. In
această privinţă avem, totuşi, o veste bună. Am descoperit
că un vechi cititor pasionat al revistei TEHNIUM - domnul
inginer Dragoş Bârlă din Bucureşti - realizează prin firma sa
General Partner numeroase CD-uri cu colecţii de scheme şi
editează cataloage (recent a apărut un amplu Catalog de
echivalenţe). Domnul Bârlă ne-a vizitat la redacţie şi ne-a
promis tot sprijinul pentru a putea soluţiona solicitările dv.,
dar mai rămâne problema căutării prin zecile de mii de
scheme aflate în portofoliul firmei. Până una-alta, cei intere¬
saţi pot să-l contacteze direct pe domnul ing. Dragoş Bârlă
(telefon 335 28 11) şi suntem convinşi că îi va ajuta.

Printre “amânaţii” de la Poşta redacţiei vă număraţi şi dv.,
domnule ing. Petre Popovici, care ne-aţi rugat să vă trimitem
o metodă de cositorire a aluminiului. Deocamdată - aşa cum
v-am spus şi la telefon - nu am găsit altă metodă sigură în
afară de aceea pentru obiecte mici (curăţarea suprafeţei şi
cositorirea sub sacâz topit), publicată în TEHNIUM. Dacă
printre cititori există cineva care cunoaşte o astfel de
metodă, îl rugăm să ne scrie un articol, care cu siguranţă va
fi foarte căutat.

Dumneavoastră, domnule Gabriel ([email protected])
vă va răspunde unul dintre colaboratorii noştri specialişti în
auofia. Vă precizăm deocamdată că e-mail-ul dv. conţine doar
două scheme de AAF, nu trei cum ne scrieţi. Ar fi fost mult
şi observaţia este general valabilă pentru cei
i i e-maM-uri - dacă ap fi indicat şi un număr de
care să vă contactăm.

vă adresăm şi noi o întrebare în scop de
redacţia TEHNIUM ar intenţiona să scoată
tematizate, ce domenii v-ar interesa mai

rrkJP

Alexandru Mărculescu

SUMAR

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR.pag. 4-18

Tub fluorescent la acumulator auto
Module multifuncţionale
Punte pentru împerecherea tranzistoarelor
Adaptor ohmmetru

Redresoare şi multiplicatoare de tensiune

TEHNIUM PC.pag. 19-23

Sistem surround de mare performanţă

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ.pag. 24-32

Variator de putere
Comandă senzorială
Cod acces

Conectare / deconectare

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI.pag. 33-36

Să realizăm un detector de metale

TEHNIUM INTERNET.pag. 37-38

Realizarea paginilor de Internet

ATELIER.pag. 39-46

Introducere în calculul filtrelor de separare

ECONOMISIREA ENERGIEI.pag. 47-49

Scheme de becuri economice

LABORATOR.pag. 50-56

Sintetizor de bandă continuă
Atenţie la diodele detectoare!

Să realizăm un divizor de frecvenţă rapid
Mărirea sensibilităţii radioreceptoarelor
cu simplă detecţie

AUTO-MOTO.pag. 57-61

Echilibrarea roţilor

RADIOAMATORISM.pag. 62-63

Generator de semnal
Receptor simplu pentru începători

POŞTA REDACŢIEI.pag. 64-65

REVISTA REVISTELOR.pag.67

TEHNIUM

Revistă pentru constructorii amatori
Fondată în anul 1970
Anul XXXIII, nr. 350, septembrie 2003
Editor

SC Presa Naţională SA
Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucureşti
Redactor-şef: fiz. Alexandru Mărculescu
Secretariat - macheta artistică: Ion Ivaşcu

Redacfia: Piaţa Presei Libere nr. 1,

Casa Presei Corp C, etaj 1, camera 303
Telefon: 224.21.02 Fax: 222.48.32
E-mail: presanationala @ yahoo.com
Corespondentă

Revista TEHNIUM, Piaţa Presei Libere nr. 1
Căsuţa Poştală 68, Bucureşti - 33

Abonamente

La orice oficiu poştal (Nr. 4120 din Catalogul Presei Române)
DTP: Clementina Geambaşu
Editorul şi redacţia îşi declină orice responsabilitate
în privinţa opiniilor, recomandărilor şi soluţiilor formulate
în revistă, aceasta revenind integral autorilor.

ISSN 1224-5925
©Toate drepturile rezervate.

Reproducerea integrală sau parţială este cu desăvârşire
interzisă în absenţa aprobării scrise prealabile a editorului.
Tiparul Romprint SA

Abonamente la revista „Tehnium“ se pot face şi la sediul SC
PRESA NAŢIONALĂ SA, Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1,
Bucureşti, oficiul poştal nr. 33. Relaţii suplimentare la telefoanele:
224.21.02; 223.26.83 sau la FAX 222.48.32

Conform ari. 205-206C.P., întreaga răspundere juridică pentru
conţinutul articolelor revine exclusiv autorilor acestora.

TEHNIUM septembrie 2003

-CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

T| IO FlUOR€SC€NT Io
IUI# acumulator auto

Pagini realizate de fiz. Alexandru MĂRCULESCU

Revista TEHNIUM a publicat
de-a lungul anilor numeroase
scheme electronice pentru utilizarea
“neconvenţională” a tuburilor fluo¬
rescente (alimentarea de la alte ten¬
siuni decât cea a reţelei, la alte
frecvenţe - inclusiv în curent conti¬
nuu - amorsarea fără starter etc.),
dintre care de un succes deosebit
s-au bucurat cele care permit
refolosirea tuburilor arse. Chiar dacă
un tub “ars” (cu unul sau ambele fi¬
lamente întrerupte sau arse, dar
care nu a pierdut etanşeitatea
atmosferei sale interioare) are, de
obicei, capetele puţin înnegrite, ten¬
taţia de a-l refolosi o bună bucată de
vreme este mare, având în vedere
costul nu tocmai modic al unui tub
nou, durata lui relativ scurtă de viaţă
în alimentarea obişnuită, dar şi
împrejurările nu foarte pretenţioase
în care se folosesc, de regulă, astfel
de montaje. Un exemplu tipic îl
reprezintă lanternele sau lămpile
portabile cu alimentare de la acu¬
mulatorul maşinii, folosite în ex¬
cursii, în locuri unde nu a pătruns
încă reţeaua electrică. îmi aduc
aminte cum, prin anii ’80, la terasa
din Histria se adunase lumea ca la
urs să-mi vadă lampa cu neon de

20W alimentată la acumulatorul Tra-
bantului.

Acum există în comerţ lanterne
cu tuburi fluorescente de puteri mici
(6W-8W), alimentate din baterii sau
acumulatoare Cd-Ni, dar acestea nu
dau lumină suficient de bună, baten-
ile sunt scumpe şi se consumă
repede, acumulatoarele nu ai unde
le reîncărca ş.a.m.d. Având în
vedere capacitatea mare a acumu¬
latoarelor auto (cca 45 Ah), de la
acestea se poate alimenta un tub
fluorescent de 20W, care oferă ilu¬
minare satisfăcătoare într-o cameră
obişnuită, în cort etc., fără a pericli¬
ta pornirea motorului după o
funcţionare continuă a montajului de
4-5 ore. în funcţie de schema utiliza¬
tă, de performanţele tranzistoarelor
şi ale miezului transformatorului -
dar şi de meticulozitatea opti¬
mizărilor experimentale - un montaj
pentru un tub fluorescent de 20W
poate consuma, pentru iluminarea
maximă, orientativ între 1,8A şi 2,5A
de la acumulatorul auto de 12V.
Dacă se doreşte o funcţionare mai
îndelungată a lămpii, se face o
scurtă “pauză” în care se porneşte
motorul pentru reîncărcarea acumu¬
latorului. Oricum, lumina oferită de

:u£Xi ce 20W este mult mai bună
decâ: cea a unui bec cu incan¬
descentă având aceiaşi consum de
c-irsrc Oooonai. montajul poate fi
cre.âzj: s cu in reglaj potenţiome¬
tre a consumului de curent (de
eveâ. ‘ntre 1.2A şi 2,5A), implicit şi
a craducii de luminare. Atunci când
nj aver- nevote decât de o iluminare
ane ansa “oe orientare”, după ce am
pon-t anca <!a consumul maxim,
pentru amorsare fermă) putem
reduce 3_că dorinţă consumul / iiu-
nnarea.

Montaju care asigură alimenta¬
rea tutxju: f jorescent de la acumu¬
lator este un convertor de tensiune
având la baz 2 un oscilator de putere
alimentat la 12Vc.c. (practic între
IOV si 14.5V). care debitează pe un
transformator ridicător de tensiune
(uzual 7 n raportul 1:20-1:30).
Secundara transformatorului tre¬
buie să asigure în gol o tensiune de
vârf de cel puţin 200-250V pentru
amorsarea sigură a descărcării în
tub.

Oscilatorul poate fi nesimetric
sau simetric (cu un singur tranzistor,
respectiv cu două tranzistoare de
putere lucrând în contratimp), iar
frecvenţa sa poate fi joasă (500-

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR -

5000Hz) sau ultrasonoră (20-40
kHz), în funcţie de tranzistoarele
disponibile şi de tipul miezului folosit
în transformator.

Dificultatea abordării unor astfel
de montaje de către constructorii
începători a constituit-o de regulă
realizarea transformatorului, mai
ales în cazul oscilatorului asimetric
cu frecvenţă ultrasonoră, când se
folosesc miezuri din ferită. Chiar şi
în cazul oscilatoarelor de joasă
frecvenţă, realizarea transforma¬
torului rămâne delicată atât pentru
faptul că autorii articolelor respec¬
tive nu dau întotdeauna toate datele
necesare, cât şi datorită “calităţii”
(de regulă
necunoscu¬
tă) a pa¬
chetului de
tole folosit.

Din fericire,
calea succe¬
sului rămâne
deschisă -
ca peste tot
în electro¬
nică - prin
tatonarea şi
optimizarea
experimen¬
tală. Singurul
dezavantaj
este că după
ce ţi-a reuşit
jn exemplar
foarte bine,
încercând să
faci un al
doilea

după exact
aceeaşi
schemă dar cu alte piese - adeseori
tatonarea experimentală trebuie
luată de la început.

Am făcut această introducere
lungă pentru că ştiu din experienţă
cu câte întrebări, chiar nemulţumiri
şi reproşuri este asaltată de obicei
redacţia după publicarea unui astfel
de montaj, care se întâmplă să nu le
iasă” din prima încercare construc¬
torilor începători.

Tot din aceleaşi motive propun
alăturat (figura 1) o schemă “clasică”
şi sigură, pe care am experimenta¬
t-o cu rezultate bune pe trei tipuri
cliente de transformatoare gata con-
tecdonate de fabrică, ceea ce
reprezintă un avantaj esenţial pentru
constructorul începător.

Schema conţine un oscilator de
aunofrecvenţă ’ simetric, folosind
două tranzistoare de putere
•«■perecheate aproximativ după
■aaoru beta), care au fiecare ca
sa»cnâ de colector câte o secţiune
an Wăşurarea secundară dublă a
-nur transformator de reţea, Tr

(secţiunile N2, N’ 2 , identice, înseri-
ate în acelaşi sens de bobinare). De
la fosta înfăşurare primară a trans¬
formatorului - cea de reţea - se
preia în acest caz tensiunea înaltă
necesară pentru alimentarea tubului
fluorescent TF.

Nu voi relua aici descrierea prin¬
cipiului de funcţionare a oscilatoru¬
lui, pe care doritorii îl pot găsi în
cărţile cu generatoare de
audiofrecvenţă, dar se cuvine să
precizez că în funcţionare intervin şi
capacităţile “distribuite” între spirele
transformatorului, care nu figurează
pe schemă.

Această schemă am copiat-o cu

feromagnetic este de calitate bună
(toroidal sau permalloy), secţiunea
sa poate fi chiar mai mică. Personal
am încercat trei transformatoare
diferite, între 2 x 8,5V şi 2 x 12V,
unul pe pachet de tole din fier-siliciu,
altul pe permalloy şi altul pe miez
toroidal, şi toate au funcţionat foarte
bine, singura tatonare experimen¬
tală necesară fiind optimizarea va¬
lorii condensatorului C2, în plaja
menţionată pe figură, şi a valorii
(comună) pentru R1 şi R2.

Faţă de schema originală am mai
făcut două modificări: am folosit
tranzistoare uzuale, de tip 2N3055
(mai “leneşe” decât KU605, dar care

—

ŢŢŢŢ

îl

lin

ijg

rfE

ipj

f •

şj

§±j

•

âl

Fii

ÎH|

pj?

T ,

ijii

jîrj

Tţţî

irrTT

ÎŢTjŢ

iii!

ţjf

•p

!!H

ÎIîT

§g

r:ij

jjrjj

î 4

ttttI

[ţţţţ

ŢFT

—

mulţi ani în urmă dintr-o revistă simi¬
lară lui TEHNIUM, dar n-am experi¬
mentat-o până acum. în articolul
respectiv se precizau datele
înfăşurărilor transformatorului astfel:
NI = 750 spire CuEm 0,4 mm, N2 =

N’o

= 21 spire CuEm 0,8-1 mm. Nu

se precizau natura miezului şi secţi¬
unea sa (ori nu le-am notat eu când
mi-am copiat schema). Tranzis¬
toarele recomandate erau de tipul
KU605, iar frecvenţa oscilatorului de
cca 2500 Hz.

Acum, când talciocurile sunt
pline cu transformatoare de reţea
având înfăşurare secundară dublă,
este foarte uşor să găseşti unul cu 2
x 8V - 2A până la 2 x 12V - 2A, care
se pretează foarte bine la realizarea
acestui montaj. Important este ca
sârma bobinajului secundar să fie
suficient de groasă (minimum 0,8
mm diametru), ca secţiunile secun¬
darului să fie identice (să debiteze în
gol tensiuni riguros egale, între 8V şi
12V) şi ca secţiunea miezului să fie
de cel puţin 5-6 cm 2 . Dacă miezul

au mers foarte bine), iar alimentarea
de 12V am decuplat-o cu conden¬
satorul CI de 4700 |iF, îmbunătăţind
simţitor randamentul. Am tatonat
experimental şi introducerea con¬
densatorului C*3, dar în final am
renunţat la el, efectul lui benefic fiind
practic insignifiant.

în toate cele trei cazuri, cu valori
ale lui C2 între 220nF/250V şi
2,2 pF/250V, am obţinut pentru ilu¬
minarea maximă a tubului de 20W
un consum de curent de cca 2,4A,
cu amorsarea fermă a tubului.
Deoarece am experimentat montajul
cu tuburi “arse”, în prealabil am
scurtcircuitat între ele terminalele
fiecărui filament, tocmai pentru a
asigura amorsarea fermă a descăr¬
cării.

Varianta de cablaj prezentată în
figura 2 corespunde transformatoru¬
lui pe miez toroidal, de genul celor
folosite în blocul de alimentare de la
reţea a televizoarelor SPORT, exem¬
plarul “nimerit” de mine în talcioc
având însă un secundar de 2 x 8,5V

1003

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

- 3A. El are de fapt priză mediană şi
în primar (2 x 11OV), de care nu am
avut nevoie, dar în placa de montaj
am practicat orificiu şi pentru pinul
respectiv, rămas neconectat.

Vă cer scuze că nu am dat la
redesenat cablajul, dar schema fiind
extrem de simplă, sper că se pot
uşor distinge liniile corespunzătoare
pieselor plantate de cele ale
traseelor de cablaj. Vederea este
dinspre faţa plantată cu piese, deci
circuitele de cablaj sunt văzute prin
“transparenţă”.

Am folosit pentru montaj o
plăcuţă de sticlotextolit neplacat
(sau cu folia de cupru îndepărtată
prin corodare în clorură ferică).
Legăturile pe spate, conform
schemei, le-am făcut prin lipituri
robuste cu cositor, direct între termi¬
nalele pieselor. Conform unui vechi
(dar sănătos) obicei, am “ţesut”
firele de conexiune exterioară prin
placa de montaj, pentru a asigura o
viaţă mai lungă lipiturilor respective.
Transformatorul fiind plantat cu pinii
în placă, pe spate am asigurat
conexiuni voluminoase (supraîncăr¬
care cu cositor), pentru o cât mai
bună imobilizare a transformatoru¬
lui, care este destul de greu.

Mare atenţie se cere la racor¬
darea pieselor exterioare, pentru a
nu încurca între ele firele de conexi¬
une (cam multe şi nu tocmai în
ordine plasate, dar marcate sugestiv
pe schema de cablaj).

Cele două tranzistoare T-| şi Tp,
montate pe radiatoare separate de
minimum 5W disipaţie fiecare, sau
pe un radiator comun de minimum
10W disipaţie (în acest din urmă caz
capsulele tranzistoarelor se izolează
obligatoriu faţă de radiator cu folie
de mică, şaibe şi şaibe tubulare
izolante pentru şuruburi) se
amplasează pe partea superioară a
cutiei ce va găzdui montajul. Dacă
folosim (preferabil) o cutie din tablă,
firele care ies din cutie câte trei,
pentru fiecare tranzistor în parte, vor
fi protejate printr-un varniş gros din
fibră de sticlă sau teflon, pentru ca
eventuala încălzire a cutiei să nu le
deterioreze izolaţia. Evident, în
pereţii laterali ai cutiei şi pe fundul ei
vor fi practicate găuri pentru
autoventilaţie.

Prizele de alimentare cu 12Vc.c.,
respectiv de racordare la tubul fluo¬
rescent TF vor fi obligatoriu diferite
ca mode! şi marcate corespunzător,
astfel încât să nu putem racorda din
neatenţie acumulatorul la bornele
TF sau viceversa. Priza de 12V va
avea marcată polaritatea (+ şi -).

Pentru toate racordurile exte¬
rioare se folosesc conductoare liţate
cu secţiunea de cel puţin 0,75 mm 2 ,
bine izolate.

în timpul funcţionării, montajul se
amplasează într-un loc degajat
(pentru o uşoară răcire), pe un
suport neinflamabil. Nu se vor atinge
cu mâna tranzistoare le în timpul

“pişte”, readucându-vă aminte de
fenomenul de autoinducţie.

în fine, amintesc doar că şi la
acest montaj se poate introduce
foarte uşor un reglaj (continuu sau
în trepte) al gradului de iluminare,
implicit şi al consumului de curent. în
acest scop, pe unul din firele de ali¬
mentare cu 12V se înseriază un
potenţiometru bobinat de 5+6 Q., dar
a cărui nichelină să reziste fără
încălzire periculoasă la un curent
maxim de 2,5A. Un astfel de
potenţiometru este greu de procu¬
rat, dar poate fi uşor confecţionat.

Ca alternativă, se alege experi¬
mental o valoare de rezistenţă con¬
venabilă pentru nivelul redus de
consum/luminozitate, orientativ în
plaja 1£2-4 £2, se procură (sau se
confecţionează un rezistor bobinat
având această valoare a rezistenţei,
de wattaj corespunzător, după care
acest rezistor se inserează în
circuitul de alimentare cu 12 V,
plasând în paralel cu el un comuta¬
tor pentru a-l putea scurtcircuita (la
pornire şi în funcţionarea normală),
respectiv pentru a-l putea readuce
în serie cu alimentarea (în regimul
de consum redus).

Dacă montajul nu funcţionează
satisfăcător (regim instabil, consum
de curent mare, de peste 3A) în
urma tatonărilor pentru C2 în plaja
0,22-2,2pF şi pentru R1 = R2 în
plaja 220£2-1k£2, primul lucru de
făcut este să se înlocuiască

mmm

Deoarece experimentez frecvent
- şi de o bună bucată de vreme -
diverse montaje de automatizări,
variatoare de tensiune, jocuri de
lumini etc., care au în partea de
acţionare a consumatorului un tiris¬
tor sau un triac, am ajuns în cele din
urmă la concluzia că aş putea
economisi timp preţios dacă aş avea
gata confecţionate câte un modul cu
tiristor, respectiv cu triac, care să
cuprindă părţile îndeobşte comune
ale acestor montaje. Astfel, fiecare
modul ar putea să conţină - pe
lângă tiristorul sau triacul de probe,
racordat în exterior (pentru a-l putea
înlocui uşor cu exemplarul dorit şi
eventual a-i înlocui radiatorul termic
în funcţie de necesităţi) - toată
partea de conectare comodă la
reţea, întrerupătorul de funcţionare,
siguranţă fuzibilă şi consumator, cir¬
cuitul R-C de protecţie împotriva
eventualelor supratensiuni anod-

catod, cât şi blocul de tensiune con¬
tinuă joasă necesară pentru circuitul
de comandă a porţii. într-adevăr,
toate aceste elemente se repetă -
uneori perfect identic - la foarte
multe scheme şi, ca atare, este o
mare pierdere de vreme şi de efort
să le asamblezi / dezasamblezi de
fiecare dată când experimentezi un
nou montaj pe care nu ai intenţia pe
moment să-l şi realizezi “pe curat”.

Aşa am şi făcut - mi-am realizat
practic cele două module - şi pentru
că avantajele pe care mi le-au oferit
deja m-au încântat, le propun spre
analiză şi decizie şi altor construc¬
tori amatori, adresându-mă cu
precădere începătorilor, fireşte.

Pentru cete două module am
folosit exemplare de tiristor, respec¬
tiv de triac, din seriile industriale de
10A/400V, cu un curent de amor¬
sare sigură de poartă de 10 mA,
respectiv 30 mA (modelul de tiristor

KY202H, respectiv modelul de triac
KY208B8912, ambele de fabricaţie
sovietică, în acelaşi tip de capsulă).
Desigur, se pot monta şi alte tipuri,
de fabricaţie românească sau
străină, dar este de preferat să se
folosească modele tot de 10A/> 300V,
cu sensibilităţi de poartă apropiate
de cele menţionate.

Tiristorul, respectiv triacul, au
fost montate pe câte un radiator ter¬
mic cu disipaţia corespunzătoare
unui curent de sarcină de maximum
5A. La nevoie, cum spuneam, tiris-
torul/triacul se pot înlocui la experi¬
mentare cu modelele indicate în
schemă, la fel şi radiatoarele.
Evident, modulele permit şi verifi¬
carea rapidă, comodă, în condiţii
reale de alimentare şi de sarcină, a
unor tiristoare sau triace nou-intrate
în “zestrea” personală.

Conectarea externă la reţea a
modulelor se face prin două cor-

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

doane racordate la un ştecher
(eventual prevăzute cu banane), iar
conectarea la consumatorul Rs prin
două cordoane racordate la o priză,
eventual chiar realizată artizanal
(două bucşe prinse într-o plăcuţă de
textolit, cu diametrul interior şi dis¬
tanţate între ele conform dimensiu¬
nilor ştecherului standard de reţea).
Această precauţie este deosebit de
utilă pentru a nu confunda între ele
cele două racorduri, deoarece, cum
spunea poetul - “şi uitarea e
scrisă-n legiie-omeneşti”.

Modulele mai au în exterior un
întrerupător pentru tensiunea de ali¬
mentare de la reţea, care se reco¬
mandă să fie modele robuste, la
minimum 5A/250Vc.a., precum şi un
soclu de siguranţă fuzibilă, aceasta

OHMEDIUM SIN INVEST"- SRLproiectează şi produce:

• aparatură electronică de măsură şi control pe bază de microcon-
trolere: timere, termostate si ceasuri programabile, contoare pentru
săli de jocuri electronice, alarme de maşină şi locuinţe, efc.

• module electronice nemontate (kituri) din gama rlexyKit™ pentru
amatorii de electronică autodidacţi: stabilizatoare de tensiune, ter¬
mometre şi voitmetre digitale, alarme, ceasuri etc.

Informaţii suplimentare se pot obţine de la sediul societăţii,, de ia adresa
www.onmedium.ro i sau de'lae-mail: [email protected]
întreaga gamă de module FlexyKit™ se ggseste în magazinele de

telefoane^ ^ $$ 22

Căsuţa Poştală 2-71 Bucureşti, e-maii: cor r |erc ' al ® ohmedium.ro

din urmă fiind aleasă în
funcţie de montajul experi¬
mentat.

Modulul cu triac (figura
1) îşi procură tensiunea con¬
tinuă joasă (12V) pentru
comanda porţii din tensiunea
de reţea, prin condensatorul
nepolarizat C2, dioda
redresoare D2 şi celula de
stabilizare-filtrare DZ-C3.
Rezistenţa R2 plasată în
serie cu C2 limitează curen¬
ţii absorbit din reţea la valori
nepericuloase (maximum
2A). în situaţiile tranzitorii, iar
'=z,stenţa R3, plasată în
paralel pe condensatorul C2,
as<gjră descărcarea acestu-
z :n câteva secunde după

deconectarea alimentării de
reţea. Personal am avut de-a
face cu condensatoare de
genul lui C2, dar fără rezis¬
tenţa R3 în paralel, care m-au
“scuturat 11 zdravăn după mai
multe zile de la întreruperea
alimentării montajului în care
erau incluse! Dioda Dl reîn¬
toarce spre reţea alternanţele
pozitive conduse de R2 şi C2,
dar blocate de D2. în fine,
grupul C1-R1 constituie cla¬
sicul circuit de protecţie la
eventualele supratensiuni
anod-catod. Condensatorul CI
(0,1-0,15 pF) trebuie să aibă
tensiunea de izolaţie de cel
puţin 400V.

(Continuare în pag. 65)

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

_PUNT€_

-pentru-

_ÎMP€R€CH€R€fl_

TRRNZISTORRCIOR

Prof. gr. II Solomon VERNICHESCU

In ultima vreme se folosesc tot
mai mult la construcţia amplifica¬
toarelor de AF etajele finale în con¬
tratimp (push-pull), cu tranzistoare
complementare pnp şi npn. înainte
de montare, aceste tranzistoare tre¬
buie sortate cu grijă, căutând u-se o
pereche cu caracteristici cât mai
apropiate, pentru a reduce pe cât
posibil distorsiunile introduse în eta¬
jul final. Sortarea se face din tipurile
complementare prin fabricaţie (de
exemplu, BD139 - BD140), măsu¬
rând la betametru factorul de ampli¬
ficare în curent, (3. în afară de faptul
că precizia acestor măsurători nu
prea mare, condiţiile de
funcţionare în montaj sunt mult
diferite de cele din schema
betametrului. Astfel, două tranzis¬
toare găsite ca "identice” la
betametru pot avea factorii de
amplificare mult diferiţi
când sunt puse să
funcţioneze
la curenţi

mai mari. Ideal ar fi ca măsurătcre
să se facă în regimul de lucru oor:
(şi unele betametre permit aceasta
dar atunci schema aparatului se
complică.

Montajul propus nu este crc-
priu-zis un aparat de măsura. :
doar un tester care compară, c- :
foarte bună sensibilitate, dc~â
tranzistoare complementare. c:r
punct de vedere al factorului ce
amplificare în curent. Schema
reprezintă o punte de rezistente,
având alimentarea pe diagonala A5

i:u indicator pe diago-
~aa CD. r eratele AD şi DB sunt
—crste joncţiunile emitor-colector
ae D&cr ccuă tranzistoare (T-| -
s ~2 ~ ^?) înseriate cu câte o
razs zerrz ce sarcină (R 3 , respectiv
D-vzcrj R-|-P-R 2 se ajustează
a' reterremetrul P astfel încât
r-'K'j C să 5e exact la jumătatea
:r 5 Xi ce a mentare. Rezistenţele
=3 s rasoectiv R 5 şi Rg, vor fi
_â: -a. mg-ros egale. Echilibrarea
z-jrz se râse fără tranzistoare, cu
zernee C--E- şi respectiv C 2 -E2
scu'zzrnxi'zata.. Acest lucru se obţine
recânc datorul K (cu două
secz_r <a s Kbi în poziţia 2. Se
a.ustează ~n din potenţiometrul P
astrâ încât instrumentul pus pe
scala de 5 mA să indice zero. Se
trece apoi instrumentul pe un
domeniu mai sensibil (1-0,5
mA) şi se retuşează
echilibrul. Comuta¬
torul K se
deschide (poz.
1), instru-

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

5 mA (eventual 1 -2 mA), puntea fiind
astfel pregătită pentru verificare.
Periodic se verifică echilibrul aşa
cum s-a arătat mai sus.

întrerupătorul l 2 (de tip buton)
se ţine închis numai în timpul citirilor
pe instrument. în aceste condiţii
puntea permite sesizarea unor dife¬
renţe foarte mici între rezistenţele
conectate la bornele C-| E^ şi C 2 E 2 ,
respectiv între joncţiunile tranzis-
toarelor care se compară. Cum
rezistenţele de polarizare a bazelor
(R 5 şi R 6 ) sunt egale, echilibrul
punţii va indica identitatea celor doi
factori de amplificare în regimul de
lucru dat.

Verificările se încep pe sensibi¬

litatea de 5 mA a instrumentului şi
numai după ce ne-am asigurat că
diferenţele între tranzistoare sunt
mici, vom comuta pe 1 mA, eventual
0,5 mA. Cu polaritatea dată în fi¬
gură, interpretarea citirilor se face
astfel:

a - indicaţie nulă sau aproape
nulă - tranzistoare le au acelaşi beta;

b - deviaţie pozitivă a acului -
tranzistorul T-j (npn) are factorul
beta mai mare (cu atât mai mare cu
cât deviaţia este mai mare);

c - deviaţia acului în sens
invers - tranzistorul T 2 (pnp) are
beta mai mare; se inversează pola¬
ritatea instrumentului pentru a apre¬
cia cantitativ diferenţa.

Montajul permite compararea
tranzistoarelor complementare în
orice condiţii de lucru, alegând
corespunzător valorile rezistenţelor
de sarcină (R 3 , R 4 ) şi de polarizare
(R 5 , R@). Acestea vor fi cât mai
riguros egale două câte două.

Instrumentul utilizat poate fi un
AVO-metru obişnuit care posedă
domeniile de 5 mA şi 1 mA (eventu¬
al 0,5 mA) curent continuu.

Consumul de curent fiind mare
(zeci de mA), întrerupătorul I se
deschide după terminarea măsură¬
torilor.

ADAPTOR OHMMCTRU

Elev Radu UNGUREANU

Cititorii revistei noastre care
dispun de un potenţiometru etalonat
(având o scală gradată, de preferat
cât mai liniară), pot realiza un ohm-
metru - adaptor foarte simplu.
Schema de principiu este prezen¬
tată în figura alăturată. După cum se
observă, două detectoare antago¬
nice realizate cu diodele D-| şi D 2
'sortate să fie identice) au conden¬
satorul de detecţie C = IpF, comun.
Tensiunea continuă redresată (Uo)
oe ia bornele acestui condensator

TEHNIUM septembrie 2003

este nulă numai când (reglând R) se
obţine R = Rx, valoare ce se citeşte
pe scală.

Deoarece, în timpul reglajului,
tensiunea Uo şi-ar putea schimba
semnul, este bine ca măsurarea ei
să se facă cu un voltmetru electronic
digital (VED). Condensatorul C, care
se încarcă prin D-) şi se descarcă
prin D 2 (reîncărcându-se, eventual,
invers) trebuie să fie, evident, nepo¬
larizat şi de calitate cât mai bună.

Se înţelege că dacă R max =
100 kQ (lin.) vom putea măsura
rezistenţele R<100k£L Diodele sunt
obişnuite, pentru redresarea la 50
Hz, de exemplu, D-j = D 2 = 1N4001.
Desigur, este de dorit ca R să aibă
un demultiplicator pentru o citire cât
mai corectă.

Tensiunea de alimentare este
alternativă, de 6-12 V/50 Hz, luată
din secundarul unui transformator
de reţea.

-CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR -

RCDAesonne

Şl MUlTIPUCflTORRE D€ T€NSIUN€

Prof. ing. Emil MARIAN

Redresorul reprezintă un montaj electronic a cărui
funcţie principală este transformarea unei tensiuni alter¬
native într-o tensiune continuă. In urma acestui proces,
la bornele de ieşire ale redresorului se obţine o tensiune
continuă pulsatorie. Obţinerea unei amplitudini con¬
stante a tensiunii continue, la curentul nominal livrat de
redresor, se face în
majoritatea cazurilor prin

amplasarea în paralel cu -

redresorul a unui “rezer¬
vor” de energie electrică,
şi anume un condensator
ce prezintă o capacitate
electrică bine definită.

Pentru a înţelege toate
particularităţile ce privesc
o tensiune redresată este
însă necesar să avem un
punct de plecare foarte j
bine definit, şi anume să !
cunoaştem parametrii
unei tensiuni alternative. :

Ea este caracterizată de
şapte parametri princi¬
pali, şi anume: forma de
undă, perioada,

frecvenţa, pulsaţia, va¬
loarea maximă, valoarea
medie, valoarea efectivă.

Forma de undă a unei
tensiuni alternative Parametrii tens

reprezintă modul de _

evoluţie în timp a aces¬
teia, definit de o funcţie matematică. Spre exemplu, pen¬
tru tensiunea alternativă monofazată de reţea, care are
o formă de undă sinusoidală, există relaţia matematică:
U(t) = U M sin (cot)

unde U M = valoarea maximă a tensiunii alternative,
co = pulsaţia,
t = variabila timp.

Perioada T reprezintă timpul în care forma de undă a

Evident că oentru tensiunea alternativă de reţea, la
care senia-temanţa pozitivă este egală cu cea negativă,
obţinem:

Valoarea efectivă a
unei tensiuni alternative
reprezintă o tensiune
continuă echivalentă,
care aplicată la bornele
unei rezistenţe, produce
aceeaşi cantitate de căl¬
dură ca şi tensiunea
alternativă. Matematic
avem relaţia universală:

Cu alte cuvinte, aria
delimitată de cele două
semialternanţe ale tensi¬
unii alternative este
egală cu aria unui drep-

tensiuni alternative Parametrii tensiunii alenative SoarteTeSL'lî alten

S^ntimpa U ace^ - S'SSl IZmÎ

T&ssrjrssss -gras

° f °,rf rSr° idală ' 9XiS,ă rela * a ma “ : SSS52. căîoate X aparateie^ de'măsîiră pentru Z

r(u^ LUmaXimăate " SlUniialterna,iVe ' "a7^

? woHîtimo speciale (AMC = aparat de măsură şi control), dar la

T în norofcrmo „nHă acestea sunt menţionate caracteristicile speciale (ex.

. Pontrn voitmetru pentru indicarea valorilor de vârf ale unei ten-

tens unii alternative descrie o evoluţie completa. Pentru silini aftemativo atr.v Pentru tensiunea sinusoidală

siuni alternative etc.). Pentru tensiunea sinusoidală

reprezintă d ° r9t6a) '

nâml de oscilaţii D e secundă ale acesteia. Pentru relatia ' daca rezolvam mtegraia).

numărul de oscilaţii pe secundă ale acesteia. Pentru
tensiunea alternativă de reţea f = 50 Hz. Se
menţionează că între frecvenţă şi perioadă există

relaţia: f = 1/T.

Pulsaţia unei tensiuni alternative,reprezintă viteza
unghiulară repetitivă a acesteia. între pulsaţie şi
frecvenţă există relaţia:

(o = 2tt:f [rad/s]

Valoarea maximă a unei tensiuni alternative, U M
reprezintă maximumul amplitudinii ei în intervalul de d
perioadă.

Valoarea medie a unei tensiuni alternative, Um,
reprezintă media valorilor instantanee ale acesteia în
decurs de o perioadă:

Avana clar definiţi parametrii caracteristici ai unei
tensiuni alternative simetrice, cum este cea de la
reţeaua de distribuţie a energiei electrice (nu există o
componentă adiacentă de tensiune continuă ->Um = 0),
rezultă că apar trei procedee fundamentale de a efectua
redresarea, şi anume:

- blocarea unei semialternanţe a tensiunii alterna¬
tive, astfei încât la bornele rezistenţei de sarcină să nu
apară decât ‘un grup” de semialternanţe pozitive (tensi¬
une pozitivă pulsatorie) sau negative (tensiune negativă
pulsatorie);

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR -

- realizarea unui artificiu electronic, astfel încât să
utilizăm ambele semiaiternanţe ale tensiunii alternative,
rezultatul final fiind o tensiune continuă pulsatorie pozi¬
tivă sau negativă;

- realizarea unui montaj electronic mai mult sau mai
puţin complex, astfel încât “combinând” succesiunea de

potrivit domeniului de lucru şi tipului de utilizare,
redresorul mecanic are dezavantajele uzurii rapide a
componentelor maşinii electrice de curent continuu
(colector, perii colectoare etc.) şi se mai menţionează
randamentul global destul de redus.

Redresoarele cu tuburi electronice se utilizau înainte

TR 0

1— W —]

[.“ 1

1 u

“J

i j

JRs

■ +

' V ’

Redresor monalternanţă pentru tensiuni negative

semiaiternanţe pozitive sau
negative, să obţinem în final
o multiplicare a tensiunii
continue pulsatorii, de două,
trei sau “n” ori, conform
scopului urmărit (cazul mul¬
tiplicatoarelor de tensiune).

La realizarea practică a
redresorului sau a multipli¬
catorului de tensiune se
pune problema utilizării unui
dispozitiv electronic sau
mecanic, astfel încât să
reuşim ori a bloca o semi-
alternanţă a tensiunii alter¬
native, ori a o “transforma"
schimbându-i semnul la
bornele rezistenţei de
sarcină - consumatorul.

Practica a arătat că există trei tipuri de redresoare con¬
venţionale, şi anume:

- redresoare mecanice;

- redresoare cu tuburi electronice;

- redresoare cu dispozitive semiconductoare.

Redresoarele mecanice prezintă utilitate atunci când

folosim în sistem o maşină, electrică rotativă, de tip
maşină de curent continuu. în afară de alte avantaje,

de apariţia dispozitivelor
semiconductoare. Deşi
funcţionarea lor este
deosebit de bună, randa¬
mentul electric general
redus al unui tub electronic
a făcut ca, treptat, ele să fie
înlocuite cu redresoarele
care folosesc dispozitivele
semiconductoare.

Cel mai simplu, practic şi
util redresor se poate con¬
strui folosind dispozitive
semiconductoare de tip
diodă redresoare. Ea
reprezintă un dispozitiv
electronic a cărui funcţie
principală este conducţia
unidirecţională a curentului
electric. La polarizarea directă (plus la anod şi minus la
catod), dioda redresoare prezintă o rezistenţă electrică
echivalentă foarte redusă (zeci sau sute de ohmi) şi
permite cu uşurinţă trecerea curentului electric. în cazul
polarizării inverse (minus la anod şi plusul la catod),
dioda redresoare prezintă o rezistenţă electrică echiva¬
lentă foarte mare (sute de kiloohmi) şi nu permite tre¬
cerea curentului electric. Ar mai trebui menţionat un

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Redresor dublă alternanţă în punte

K! 1

Uin ~

I c,

n p s

Uies

□2

Uri

= c 2

Dublor de tensiune Latour

de alţi parametri, necesari la
proiectarea, dimensionarea şi în final
realizarea practică a unui redresor.
Dar înainte de a-l construi, trebuie să
ştim EXACT cum funcţionează şi
care sunt caracteristicile lui defini¬
torii.

înainte de a trece la prezentarea
principalelor tipuri de redresoare ce
folosesc dispozitive semiconduc¬
toare de tip diodă, este necesar a se
face o precizare esenţială, şi anume:
majoritatea redresoarelor sunt pre¬
cedate de un transformator electric.
Transformatorul reprezintă o maşină
electrică a cărei funcţie principală
este modificarea parametrilor
energiei electrice (tensiunea şi
curentul) astfel încât consumatorul
să fie alimentat în mod optim.

Spre exemplu: un bec electric de
12 V nu poate fi alimentat direct de
!a reţeaua monofazată de 220 V/50
Hz, deoarece se arde instantaneu.
Trebuie să reducem tensiunea alter¬
nativă! Acest lucru îl face transfor¬
matorul electric. Afirmaţia anterioară
este valabilă pentru orice tip de con¬
sumator energetic, la care tensiunea
de alimentare şi curentul nominal
sunt elemente foarte bine definite,
indiferent dacă avem regimul de
curent alternativ sau, în cazul nostru,
la redresoare, regimul de curent con¬
tinuu.

Redresoare monoalternanţă

amănunt foarte important, şi anume
că, datorită structurii intrinseci,
diodele redresoare polarizate direct
intră în stare de conducţie de la anu¬
mite tensiuni, şi anume 0,6 V pentru
diodele cu siliciu şi 0,2 V pentru
diodele cu germaniu.

Deci, iată că nu putem folosi
diodele redresoare oricum, fără a
ţine cont de parametrii lor de lucru
caracteristici, menţionaţi în orice
catalog de diode. La realizarea prac¬
tică a unui redresor se vor consulta
cataloagele de diode, urmărind în
general valorile următorilor para¬
metri:

- In -»curentul nominal al diodei
redresoare;

- Uin tensiunea inversă pe
care o suportă dioda;

- U do -> tensiunea de la bor¬
nele diodei, atunci când prin aceas¬
ta trece curentul nominal;

- Pdmax -> puterea disipată
maximă ce o poate exterioriza dioda
(cu sau fără radiator) pentru a evita
încălzirea ei excesivă (urmată evi¬
dent de distrugerea ei).

Menţionez că în catalogul de
diode sunt prezentaţi şi o mulţime

- Aşa cum am menţionat anterior,

funcţionarea unui redresor mono¬
alternanţă implică blocarea unei semialtemanţe a tensiunii alternative de
reţea. în figurile 2 şi 3 sunt prezentate atât schemele electrice cât şi formele
de undă ale celor două tensiuni continue pulsatorii, pozitivă sau negativă. Se
remarcă însă că randamentul propriu unui astfel de tip de redresor este
foarte redus, iar pulsaţiile - ripple - tensiunii continue obţinute foarte mari.
Datorită acestui considerent, redresarea monoalternanţă nu se foloseşte
industrial decât în cazuri cu totul speciale.

Redresarea dublă alternanţă

Acest tip de redresor presupune folosirea unui montaj electronic adecvat,
astfel încât să utilizăm ambele semialtemanţe ale tensiunii alternative. Cele
două tipuri semnificative de redresor dublă alternanţă sunt:

- redresor dublă alternanţă cu punct median;

- redresor dublă alternanţă punte (bridge rectifier).

Schema electrică a redresorului dublă alternanţă cu punct median este
prezentată în figura 4. Se observă că transformatorul TR prezintă două
înfăşurări identice, înseriate. Datorită acestui fapt, faţă de punctul median,
sarcina primeşte permanent cele două semialtemanţe pozitive, rectificate de
diodele Dl şi D2.

Făcând o analogie mecanică, acest redresor lucrează ca un motor cu
aprindere prin scânteie în doi timpi. La una dintre semialtemanţe (faţă de
punctul median) conduce Dl, iar la cealaltă D2. Montajul presupune însă
realizarea a două înfăşurări secundare ale transformatorului TR identice ca
rezistenţă şi reactanţă, o construcţie destul de pretenţioasă. O soluţie
tehnică o reprezintă înfăşurările secundare de tip galet, deci două bobine ca
doi covrigi delimitate de un perete electroizolant. Deoarece construcţia trans¬
formatorului este pretenţioasă, iar el ca o componentă electrică reprezintă o
piesă destul de scumpă, s-a cam renunţat la acest tip de redresor, fiind
înlocuit cu redresorul dublă alternanţă punte.

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Pentru a urmări funcţionarea
montajului de redresare în punte, să
revedem schema de principiu (fig.
5). Tensiunea alternativă U~ pe care
vrem s-o redresăm se aplică pe
diagonala 1-3, iar rezistenţa de
sarcină (consumatorul de curent
continuu), Rs, se conectează pe
diagonala 2-4.

Să presupunem că prima alter¬
nanţă a tensiunii U~ este pozitivă
faţă de nodul 1. Ea va “deschide”
dioda Dl, debitând prin rezistenţa de
sarcină un curent II (săgeata 1 ),
care se va întoarce la înfăşurarea
transformatorului prin dioda D3, de
asemenea “deschisă”. Faţă de sem¬
nul acestei alternanţe, diodele D2 şi
D4 sunt montate invers, deci ele
rămân blocate întreaga semi-
perioadă. Alternanţa următoare va fi
negativă faţă de nodul 1 , deci pozi¬
tivă faţă de nodul 3. Ea va deschide
diodele D4 şi D2, debitând prin
sarcină un curent 12 (săgeata 2 ). în
acest caz, diodele Dl şi D3 sunt blo¬
cate. După o perioadă completă,
ciclul se repetă în mod analog.

Se observă (urmărind săgeţile)
că prin rezistenţa de sarcină curentul
păstrează tot timpul acelaşi sens de
parcurs. Prin nodul 4 al punţii iese
plusul tensiunii redresate, iar prin
nodul 2 iese minusul. Curentul total
prin consumator va fi suma curenţilor
II şi 12:1 = II + 12 .

Referitor la montajul de
redresare în punte, facem în conti¬
nuare câteva precizări de ordin prac¬
tic. în primul rând, redresarea este
bialternanţă (avantaj). Puntea nece¬
sită patru diode identice sau cu para¬
metri cât mai apropiaţi (dezavantaj),
pentru a nu se produce o de-
simetrizare a tensiunii redresate
obţinute.

în comparaţie cu montajul de
redresare bialternanţă cu priză
mediană (fig. 4), diodele din punte
trebuie să suporte tensiuni de lucru
pe jumătate (avantaj). Mai precis,
diodele din punte se aleg cu U, n mai
mare sau egală cu valoarea maximă
a tensiunii alternative pe care vrem
să o redresăm.

O altă particularitate a redresării
în punte este faptul că în serie cu
rezistenţa de sarcină se află în per¬

manenţă două diode, deci căderea Cuadruplor de tensiune Schenkel

de tensiune pe joncţiunile acestora _

va fi dublă faţă de montajul din figu¬
ra 4 (dezavantaj). diode au anodul la capsula (sau

Redresarea în punte este foarte larg răspândită în aparatele industriale, toate catodul la capsulă), numărul
Menţionăm, de exemplu, produsele I.P.R.S. - Băneasa din seria 1 PM, care de radiatoare necesare este de
admit un curent maxim de 1,2 A (1 PM 05 - 30V, 1 PM 1 - 60V, 1 PM 2 - patru sau doua, doua diode putan-
120V, 1 PM 4 - 240V, 1 PM 6 - 360V) şi cele din seria 3 PM, de 3,2 A (3 du-se monta pe un radiator comun.
PM 05 - 30V, 3 PM 1 - 60V, 3 PM 2 - 120 V, 3 PM 4 - 240V, 3 PM 6 - 360V Daca însă se procură diodele, două
efc.). cu anodul la capsulă (D2, D3) şi

O problemă practică întâmpinată de constructor la realizarea punţilor două cu catodul la capsulă (Dl, D4),
•etkesoare este montarea diodelor pe radiatoare. Dacă toate cele patru numărul radiatoarelor se reduce la

TTHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

două, Dl şi D4 pe un radiator, D2 şi
D3 pe celălalt radiator. Atenţie, însă,
deoarece direct pe un radiator avem
galvanic unul dintre potenţialele ten¬
siuni redresate.

Multiplicatoare de tensiune

Problema obţinerii unei tensiuni
continue înalte folosind o modalitate
de redresare a unei tensiuni alterna¬
tive joase, împreună cu un aranja¬
ment al schemei electrice a monta¬
jului, a constituit o preocupare con¬
tinuă a proiectanţilor de aparataj
electronic. Montajele care efec-

plicatoare de tensiune. Ele au
revenit în actualitate, utilizându-se în
mod curent, din momentul per¬
fecţionării diodelor redresoare cu
siliciu, în ceea ce priveşte perfor¬
manţele definitorii (curent redresat,
tensiune inversă de lucru etc.) şi mai
ales prin reducerea costului lor de
fabricaţie. Domeniul de aplicaţie al
diodelor redresoare cu siliciu în
schemele electronice de tip multipli¬

catoare de tensiune se extinde de la
cele mai mici tensiuni (35-200 V),
necesare alimentării aparatelor
electroacustice portabile (radiore¬
ceptoare, televizoare etc.) sau
aparatelor de măsură şi control
(voltmetru numeric, osciloscop etc.),
până la alimentarea etajelor de pu¬
tere ale radioemiţătoarelor (400-
1000 W), cu tensiuni până la 3000-
4000 V.

Multiplicatoarele de tensiune
reprezintă celule de redresare-
filtrare cu un mod de dispunere a
diodelor şi condensatoarelor astfel
încât ambele semiperioade ale ten¬
siunii alternative de intrare să fie
redresate, iar
în acest caz
consuma¬
torul R s să
primească la
bornele sale
o sumă de
tensiuni
redresate.
Cele mai

simple mon¬
taje de acest
tip sunt

dubloareie
de tensiune.
Există practic
două vari¬
ante funda¬
mentale de
dubloare de
tensiune, şi
anume
d u b I o r u 1
LATO U R,
prezentat în
figura 6, şi
d u b I o r u I
SCHENKEL,
prezentat în
figura 7. Prin
montarea în
cascadă a
două sau mai
multe circuite
de acest tip
se obţin mul¬
tiplicatoarele
de tensiune.

Analizând
schema elec¬
trică a
dublorului de
tensiune de tip LATOUR se observă
că ia bornele de intrare ale montaju¬
lui, marcate cu A şi B, se aplică ten¬
siunea alternativă de intrare Uin. Să
considerăm că prima semiperioadă
a tensiunii de intrare are ca polari¬
tate plusul la borna A şi minusul la
borna B. Ca urmare, dioda Dl se
deschide, iar dioda D2 rămâne blo¬
cată. Condensatorul CI se încarcă
prin dioda Dl până la valoarea de

vârf a tensiunii de intrare Uin. în
semiperioada următoare (minusul la
borna A şi plusul la borna B) se
deschide dioda D2 şi se blochează
dioda Dl. Condensatorul C2 se
încarcă imediat prin intermediul
diodei D2, tot la valoarea de vârf a
tensiunii U jn . în această situaţie
ambele condensatoare CI şi C2
sunt încărcate la valoarea de vârf a
tensiunii de intrare U jn . Datorită fap¬
tului că cele două condensatoare
sunt conectate din punct de vedere
electric în serie, între punctele M şi
N se obţine dublul valorii tensiunii de
vârf de intrare: 2 U jp . Astfel, prin
rezistenţa de sarcină trece un curent
continuu, iar la bornele rezistenţei
se obţine dublarea tensiunii de ali¬
mentare iniţiale. Practic, însă, multi¬
plicarea de tensiune nu se face cu
factorul 2 , ci este vorba de o valoare
mai mică datorită căderilor de tensi¬
une în direct pe cele două diode Dl
şi D2, în momentul în care fiecare
dintre ele se află în stare de con-
ducţie (deschise) şi datorită căderii
de tensiune cauzată de rezistenţa
internă a sursei de alimentare (de
cele mai multe ori un transformator
de reţea, care are o putere finită).
Datorită acestor considerente, con¬
densatoarele CI şi C2 se încarcă în
mod practic la o tensiune cu o va¬
loare mai mică decât dublul valorii
de vârf_ a tensiunii alternative de
reţea. în raţionamentul efectuat
anterior s-a ignorat şi curentul prin
rezistenţa de sarcină R g . Ea solicită
un curent care se află intr-o relaţie
de proporţionalitate cu energia elec¬
trică înmagazinată. în conden¬
satoarele CI şi C2. în mod practic,
prin conectarea unor rezistenţe de
sarcină Rs de valori din ce în ce mai
mici, tensiunea de ieşire a multipli¬
catorului de tensiune scade din ce
în ce mai mult. Concomitent, carac¬
terul pulsatoriu al tensiunii de ieşire
se manifestă din ce în ce mai pro¬
nunţat (un RIPPLE de valori din ce
în ce mai mari), deoarece şi efi¬
cienţa filtrajului tensiunii continue de
ieşire a multiplicatorului scade cu
creşterea curentului de sarcină.
Aceste neajunsuri se pot compensa,
într-o oarecare măsură, prin mărirea
valorii capacităţilor celor două con¬
densatoare CI şi C2. Se
menţionează că în cazul în care
curentul prin rezistenţa de sarcină
R2 implică amplasarea unor con¬
densatoare cu capacităţi având va¬
lori foarte mari, este de preferat
folosirea unei scheme de redresare
obişnuite (cu punct median sau
punte).

Schema electrică a dublorului de
tensiune de tip SCHENKEL, prezen¬
tată în figura 7, conţine acelaşi

tuează acest lucru se numesc multi-

A. hwi Dl «(+>

Uin ~

Z Ci

= C 2

: C3

Uies

1/1

N(-)

Triplor de tensiune Latour

TEHNIUM septembrie 2003

tir! s mim « «■«■ - 5 « *• ”

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

număr de componente electrice ca
şi cea a dubloruiui de tensiune
LATOUR. Avantajul acestui aranja¬
ment al schemei electrice TI constitu¬
ie punctul de masă comun dintre
înfăşurarea transformatorului de
reţea şi minusul bornei de ieşire a
multiplicatorului. în vederea expli-
citării funcţionării dubloruiui de ten¬
siune SCHENKEL, să presupunem
că prima semiperioadă a tensiunii
alternative de intrare are plusul
conectat la borna .A şi minusul
conectat la borna B. în această situ¬
aţie, dioda Dl se află în stare de blo¬
care, iar dioda D2 se află în stare de
conducţie. Condensatoarele CI şi
C2 aflate în serie cu dioda D2 se
încarcă fiecare la jumătate din va¬
loarea de vârf a tensiunii de intrare
Uin. La următoarea semiperioadă a
tensiunii alternative de intrare
(minusul la borna A şi plusul la
borna B), dioda D2 este în stare de
blocare, iar dioda Dl intră în stare
de conducţie. în această situaţie,
condensatorul C2 rămâne încărcat
Ia jumătate din valoarea de vârf a
tensiunii de intrare Uin, iar dioda Dl
produce descărcarea conden¬
satorului CI şi reîncărcarea lui cu o
tensiune de polaritate inversă faţă
de cea deţinută iniţial, cu valoarea
de vârf Uin. La apariţia celei de a
treia semiperioade a tensiunii alter¬
native (plusul la borna A şi minusul
la borna B), dioda D2 trece din nou
la starea de conducţie. Concomitent,
la bornele diodei Dl, care se află în
stare de blocare, există tensiunea
de intrare U in plus valoarea de vârf a
tensiunii U in a condensatorului CI.
în consecinţă, condensatorul C2 se
încarcă prin dioda D2 cu o tensiune
a cărei valoare creşte de la U ir) /2
până la valoarea 2U in . Celelalte
semiperioade care urmează nu fac
altceva decât să încarce cu energie
electrică condensatorul C 2 pe calea
menţionată anterior, compensând
astfel consumul de energie datorat
rezistenţei de sarcină Rs amplasată
în paralel cu condensatorul C2. Se
menţionează că şi în acest caz
dublarea de tensiune este doar
aproximativă, din cauza căderilor de
tensiune inevitabile datorate diode¬
lor, rezistenţei interne a transforma¬
torului de reţea şi valorii rezistenţei
de sarcină.

Analizând cele două scheme
electrice de dubloare de tensiune se
observă că pentru cele două confi¬
guraţii diferite de montaj se poate
folosi acelaşi număr de componente
electrice. în cazul dubloruiui de ten¬
siune SCHENKEL, condensatorul
C2 trebuie să aibă însă tensiunea
de lucru cel puţin egală cu dublul
valorii de vârf a tensiunii de intrare

Uvin = 1,41 Uin. Se menţionează că
în cadrul schemelor electrice s-a
notat cu Uin valoarea eficace a ten¬
siunii alternative de intrare.
Comparând între ele cele două vari¬
ante de dubloare de tensiune, se
remarcă faptul că dublorul
SCHENKEL prezintă dezavantajul
folosirii unul condensator C2 cu ten¬
siunea de lucru mai mare.

Multiplicatoarele de tensiune se
obţin prin completarea schemelor
electrice ale
celor două
dubloare de
tensiune
prezentate cu
una sau mai
multe celule
suplimentare
D-C, ampla¬
sate în
aceeaşi mo¬
dalitate ca şi
în schema
electrică a
dubloruiui de
la care s : a
plecat. în
figura 8 este
prezentată
schema elec¬
trică a
triplorului de
tensiune
SCHENKEL.

Se observă
că ele¬
mentele D3-
C3 au un
amplasament
de aceeaşi
manieră ca şi
dublorul de
tensiune de
acest tip.

Conden¬
satorul C3 se
încarcă la
dublul valorii
de vârf a ten¬
siunii de
intrare, iar la bornele de ieşire ale
multiplicatorului se obţine tensiunea
3Uin. Amplasând în continuare ele¬
mentele D-C se obţine cvadruplorul
de tensiune SCHENKEL prezentat în
figura 9. Modalitatea de modificare
a tensiunii se poate generaliza,
obţinându-se prin acest tip de aran¬
jamente multiplicarea finală dorită a
tensiunii iniţiale Uin.

Se menţionează că trebuie să se
ţină cont de tensiunile maxime la
care se încarcă fiecare condensator,
în privinţa multiplicatoarelor de ten¬
siune de tip LATOUR, printr-un
amplasament adecvat al ele¬
mentelor D-C, rezolvarea problemei
multiplicării tensiunii este similară. în

figura 10 se prezintă schema elec¬
trică a triplorului de tensiune de tip
LATOUR, iar în figura 11 schema
electrică a cvadruplorului de tensi¬
une de acelaşi tip. Ca o concluzie
generală, se observă că multipli¬
carea de tensiune în vederea ali¬
mentării unui consumator Rs este
cu atât mai eficientă cu cât valorile
capacităţilor proprii conden¬
satoarelor C sunt mai mari, iar
curentul de sarcină mai mic.

Un alt aranjament posibil pentru
a obţine multiplicarea unei tensiuni
alternative folosind grupul D-C este
prezentat în figura 12. Se prezintă
două scheme electrice pentru
triplarea şi cvadruplarea tensiunii
alternative U in .

La toate multiplicatoarele de ten¬
siune prezentate până acum, la bor¬
nele de ieşire se obţine multiplul va¬
lorii de vârf a tensiunii alternative din
care se scad: valoarea căderii de
tensiune în direct pe diodele D aflate
în stare de conducţie, căderea de
tensiune datorită rezistenţei interne
a transformatorului şi valoarea ce
implică relaţia de proporţionalitate
care ţine corit de curentul prin rezis-

C2 +3E

■ -w-

— Ih —

—>*

J J

r Cl 2

• U; n

—

= c 4

S 2

i =

- r(

□

1 p

b- -A

Triplor şi cuadruplor de tensiune

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Dimensionarea dublorului de tensiune Latour

tenta de sarcină Rs. Să nu uităm că
multiplicarea tensiunii este rentabilă
doar pentru curenţi mici, de ordinul
zecilor, maxim sutelor de mA. în
cazul unor curenţi de valori mai
mari, valorile condensatoarelor tre¬
buie să fie astfel dimensionate încât
capacitatea echivalentă de ieşire a
multiplicatorului să fie cât mai mare.
Chiar şi în acest caz se obţin ondu¬
laţii destul de mari ale tensiunii con¬
tinue de ieşire. In figura 13 sunt
prezentate o serie de diagrame pen¬
tru dimensionarea practică a
dublorului de tensiune de tip
LATOUR. Se observă că, cu cât
rezistenţa de sarcină Rs prezintă
valori mai mici, cu atât valoarea ten¬
siunii continue obţinute la bornele ei,
deci la bornele multiplicatorului, este
mai redusă. Pentru mărirea tensiunii
este, necesar ca dimensionarea
capacităţii condensatoarelor să fie

în concordanţă cu curentul maxim
solicitat de consumator. Se observă
că la dimensionarea elementelor
componente ale montajului se ţine
cont de rezistenţa internă a
înfăşurării transformatorului de
reţea şi de rezistenţa echivalentă a
diodelor în momentul stării de con-
ducţie a acestora:

R = R2 + (N2) 2 R1 / (NI) 2 + Rd

unde

R1, R2 - rezistenţa înfăşurărilor
primare şi secundare ale transfor¬
matorului;

NI, N2 - numărul de spire al
acestora;

Rd - rezistenţa echivalentă a
diodelor polarizate în sens direct.

La multiplicatoarele de tensiune
care lucrează astfel încât obţinem
tensiuni continue de valori mari, de

cele mai multe ori în serie cu diodele
se mai amplasează câte o rezis¬
tenţă de limitare a curentului debitat
în sarcină - rezistenţă de protecţie -
a cărei valoare se adaugă la cea
calculată anterior. în urma efectuării
calculelor pentru dimensionarea
elementelor multiplicatorului, valo¬
rile care nu se găsesc direct cu aju¬
torul diagramelor se estimează prin
interpolare. Totdeauna se aleg con¬
densatoare având valorile capa¬
cităţilor mai mari decât cele obţinute
în urma calculelor. Se mai atrage
atenţia că pentru fiecare tip de
schemă electrică proprie unui multi¬
plicator de tensiune valorile tensiu¬
nilor de lucru ale condensatoarelor
şi ale diodelor (tensiunea inversă)
vor fi corelate cu tensiunea continuă
de ieşire a acestuia. Pentru a nu
lucra cu condensatoare şi diode
având diverse valori pentru tensiuni,

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR -

deci dimensiuni diferite, se alege repartiţiei tensiunii pe fiecare diodă pentru momentul când acesta nu

tensiunea de lucru maximă având (la deschidere şi la blocare). Tot în funcţionează, servind la descăr-

valoarea cel puţin egală cu tensi- acelaşi scop, atunci când tensiunea carea lor. Astfel se evită pericolul

unea maximă de ieşire a multiplica- continuă multiplicată prezintă o va- unei electrocutări accidentale în

torului. loare mare (vezi figura 15 - multipli- momentul în care, multiplicatorul de

în figura 14 sunt prezentate catorul de 3000 V), în serie cu tensiune fiind nealimentat, se fac

două scheme practice de multiplica- grupul D-C se mai amplasează şi intervenţii diverse în montajul elec¬
toare de tensiune utilizate în situaţi- câte o rezistenţă de egalizare de tronic. Ca regulă generală de lucru

ile cele mai frecvente de lucru. Se 470 k£2. Acelaşi mod de lucru s-a se remarcă necesitatea amplasării

observă şi prezenţa rezistenţelor de prevăzut şi pentru grupul de con- de grupuri RC în paralel cu diodele

protecţie de 50£2/50W şi a conden- densatoare înseriate de 220 redresoare, în momentul când aces-

satoarelor de 10 nF, amplasate în pF/450V. Rezistenţele amplasate în tea se înseriază, pentru a rezista la

paralel cu fiecare diodă redresoare. paralel cu condensatoarele elec- tensiunea inversă maximă de lucru.

_Aceaşţă configuraţie a fost trolitice îndeplinesc concomitent şi Procedeul este valabil şi pentru con-

prevazută pentru uniformizarea rolul de protecţie a multiplicatorului densatoarele electrolitice înseriate

Scheme practice de multiplicatoare de tensiune (1400 V)

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

în vederea amplasării într-un montaj taj electronic extrem de util atunci unde

care lucrează cu tensiuni mari. când se pune problema obţinerii Ua - tensiunea de ieşire (V);

Din cele expuse până acum se unei tensiuni alternative înalte şi In - curentul nominal (A);

remarcă următoarele cerinţe în pri- există la dispoziţia utilizatorului o C - capacitatea condensatorului

vinţa utilizării practice a montajelor sursă de tensiune continuă joasă (F).

de tip multiplicator de tensiune: (baterii sau acumulatoare), fapt care De aici se poate calcula foarte

- aceste montaje se folosesc determină utilizarea lui într-o gamă uşor valoarea capacităţii C (atenţie,

atunci când sunt necesare tensiuni extrem de largă a montajelor elec- în farazi).

continue de valori ce constituie un tronice. Consider că, în urma parcurgerii

multiplu al tensiunii alternative exis- O ultimă problemă pentru con- acestui material, orice constructor
tente într-un montaj electronic; structorii redresoarelor o reprezintă de montaje electronice, amator sau

- curentul livrat de multiplicatorul dimensionarea condensatorului de chiar profesionist, este pe deplin

de tensiune nu depăşeşte ordinul filtraj, astfel încât, la curentul nomi- clarificat în problema redresării

sutelor de miliamperi; nai In, tensiunea de ieşire a unei tensiuni alternative mono-

- montajele de acest tip elimină redresorului să fie practic constantă, fazate.

dificultatea realizării practice a unui în ceea ce priveşte amplitudinea,

transformator ridicător de tensiune; Deoarece marea majoritate a apli- Bibliografie

- multiplicarea de tensiune este caţiiior includ o redresare dublă ARPAD KELEMEN - Mutatoare,

cu atât mai eficientă cu cât curentul alternanţă, ofer constructorilor noştri Ed. Tehnică, 1974

de sarcină solicitat de consumator o formulă practică de dimensionare, NICOLAE BICHIR - Maşini,

este mai mic. şi anume: aparate, acţionări şi automatizări,

Combinat cu un convertor curent n n .. Ed. Tehnică, 1992

continuu - curent alternativ, multipli- q _ u,u4 l n XXX - Colecţia revistei TEHNIUM

catorul de tensiune devine un mon- U a 1980-2002

Schemă practică a unui multiplicator de tensiune (3000 V)

TEHNIUM septembrie 2003

TEHNIUM PC

SIST€M SURROUND
DC MRR€
P€RFORMRNTR

Elevi Florin-Radu GOGIANU
Florin PULBERE

Este inutil cred să vă spun cât de importantă este
revista TEHNIUM pentru tinerii pasionaţi de electro¬
nică. Citeam numere vechi (chiar dacă am 16 ani, nu
consider vechile articole desuete - dimpotrivă), din
’88-’89, şi mă întrebam care sunt motivele (în afară
de lipsa banilor) pentru care revista nu mai este ceea
ce a fost. Aşa m-am hotărât să vă trimit un articol
care, cred eu, se potriveşte noilor tendinţe în lumea
sistemelor HI-FI şi a informaticii. Este un articol
destul de complex (montajul adresându-se însă ama¬
torilor) şi pentru a nu deveni prea stufos, nu am insis¬
tat asupra unor detalii pe care un constructor amator
cu o oarecare experienţă le poate deduce singur.

Montajul pe care l-am realizat pe parcurs de un an
a dat rezultate foarte bune, chiar dacă pentru teste
am folosit boxele prietenilor.

Este la fel de inutil să vă spun ce bucurie mi-ar
produce publicarea articolului.

Vă mulţumesc, Florin Gogianu _

O dată cu dezvoltarea sistemelor
de calcul personale, industria multi¬
media a căpătat un avânt important.
Intr-un sistem multimedia perfor¬
mant nu sunt importante doar pu¬
terea procesorului şi a plăcii grafice,
un mare rol având şi lanţul audio.
Dacă acum câţiva ani posesorii de
calculatoare se mulţumeau cu plăci
audio stereo şi boxe din plastic ce
numai în normele HI-FI nu se
încadrează, noile sisteme 5.1 Dolby
Surround şi Dolby Pro Logic II fac
standardul stereo să pară desuet.

Dar în ce constă efectul surround
şi prin ce este el superior
standardului stereo?

Fără a intra în detalii ce ţin mai
mult de informatică, încă de la
începutul anilor ’90 s-a încercat
realizarea unui efect psihoacustjc
tridimensional (3D), în două boxe. In
acest scop s-au folosit aşa-numiţii
algoritmi HRTF, sau filtre HRTF pro¬
gramate pe calculator. Aceste filtre
ţin de timbru şi de frecvenţă, pentru
simularea completă a unei surse
sonore folosindu-se în plus şi ampli¬
tudinea (ITD) dar şi timpul (IID).

Astfel s-a descoperit că dacă
fiecărei urechi i se oferă informaţii
procesate ITD, IID şi HRTF
coerente, atunci creierul poate fi
păcălit să creadă că sursa audio se

află într-un anumit punct în spaţiu.
Aşa s-a născut poziţionarea 3D.

Poziţionarea audio 3D nu s-a
dovedit însă eficace în cazul stereo,
deoarece avea loc o “scurgere” de
informaţie între cele două canale. A
fost nevoie de apariţia sistemelor cu
4 boxe plus subwoofer şi mai apoi
de cele cu 6 canale, 5+1. Con¬
comitent au apărut plăci audio capa¬
bile de redarea materialului sonor
surround, ajungându-se astăzi la
performanţe precum auzirea distinc¬
tă a modului în care proiectilele se
îndreaptă spre tine în jocuri, sau
scufundarea în efectele sonore de
excepţie a unor filme precum
Matrix.

Ascultătorii de muzică nu au fost
nici ei uitaţi. Prin împărţirea materia¬
lului sonor din mp3-uri pe 6 canale
s-a reuşit eliberarea stresului redării
întregii ’ benzi de frecvenţe într-o
boxă, sunetul devenind mai clar dar
şi mai dinamic, folosindu-se însă şi
efecte foarte interesante de
spaţializare.

Pentru posesorii de calculatoare
personale recomandăm astfel
realizarea acestui sistem audio. Nu
este un sistem extrem de complicat
cum ar părea la prima vedere, dar
se adresează în special audiofililor
cu ceva experienţă în construcţiile
de audiofrecvenţă. Este inutil să mai
spunem că va da satisfacţii
deosebite odată terminat.

Staţia are câteva atu uri faţă de
sistemele ce au invadat piaţa IT:

- oferă un sunet cald, “moale",
deoarece preamplificatorul are în
componenţa sa tuburi;

- distorsiunile sunt extrem de
mici datorită posibilităţii folosirii unor
operaţionale precum OPA2604,
OPA2134 sau TL072, cel din urmă
fiind mai ieftin, însă nu se poate

TEHNIUM septembrie 2003

TEHNIUM PC

compara cu primele, care sunt pro¬
fesionale şi sunt probabil printre
cele mai bune din lume;

- amplificatoarele finale garan¬
tează o putere care la majoritatea
produselor pentru sistemele de cal¬
cul de pe piaţă e fictivă (gen 1200W
PMPOI);

- datorită componentelor poate fi
considerat un sistem High-End, ce
trece cu uşurinţă de standardul
HI-FI;

- poate fi folosit şi de cei care nu
deţin un calculator (e drept, cu per¬
formanţe mai slabe).

în figura 1 este arătată schema
bloc a unui astfel de sistem.

Placa audio este bine să fie de
ultimă generaţie, gen M-Audio
Revolution sau Audigy II, plăci care se
găsesc la majoritatea ofertanţilor de
hardware. Pentru cei care nu deţin o
astfel de placă sau chiar un calcula¬
tor, vom descrie într-un articol viitor
un Decodor Surround cu operaţionale
care poate fi folosit cu staţia.

1. Preamplificatorul

Prezintă performanţe deosebite
în special datorită integratelor profe¬
sionale cu care este dotat, dar şi
tuburilor ce oferă un sunet deosebit
de plăcut. După cum se vede în figu¬

ra 2, preamplificatorul conţine un
corector de ton Baxandall, care nu
pune probleme deosebite şi nu
necesită prezentări. Se poate însă
observa o particularitate: schema
preamplificatorului s-ar putea opri
aici, însă audiofilii vor fi recunoscă¬
tori pentru următorul etaj care se
conectează la ieşirea preamplifica¬
torului. Etajul apare de fapt într-un
număr recent al revistei Tehnium,
fiind creaţia domnului inginer
Aurelian Mateescu. Montajul este
arătat în figura 3. Pentru mai multe
date legate de acest etaj recomand
citirea articolului din nr. 1, martie
2003 al revistei.

TEHNIUM septembrie 2003

IlflPlCTUIi

TEHNIUM PC

Se va folosi un transformator se¬
parat pentru acest etaj, schema ali¬
mentatorului fiind publicată în
acelaşi articol.

R12 va avea între 0 şi 4,7 kQ,
R14, R13 între 470 ohmi şi 4,7 kft,
C8 între 0,5 şi 10 uF, iar C7 are
50 |iF/12V.

Se poate opta pentru amplifica¬
toarele operaţionale OPA2604, 2134
produse de divizia Burr-Brown a
firmei Texas Instruments,
sau pentru mai puţin per¬

formantul TL072 (dis¬
punerea terminalelor,
identică la OPA2604,
OPA2134 şi TL072, este
prezentată în figura 4).
Primele două au un THD
de 0,003%, respectiv
0,0008%, cu un zgomot
de lOnV radical Hz,
respectiv 8nV, şi un slew-
rate de 25V/ps, respectiv
20V/ps. TL072 are un
THD de 0,003%, zgomot
de 18nV şi slew-rate de

■ J -'T tC»,

13 V/ps. Un alt integrat care ar putea fi folosit este
NE5532.

De preferat, aceste integrate se vor introduce
în socluri de foarte bună calitate, evitându-se
lipirea lor deoarece au în componenţă FET-uri ce
se pot distruge uşor dacă există tensiuni reziduale
pe vârful ciocanului de lipit. Se vor manevra cu
grijă, fără a li se atinge pinii mai ales în cazul celor
profesionale, pe care până şi sarcinile electrosta¬
tice de pe degete le pot străpunge.

Operaţionalele se vor alimenta prin filtrajele din
figura 5. Tensiunea de +15V/-15V se va stabiliza
în prealabil şi se va filtra cu condensatoare de

TEHNIUM septembrie 2003

TEHNIUM PC

4700 pF. Stabilizatoarele vor fi
de bună calitate deoarece tre¬
buie să ne gândim serios ce
facem cu integrate de genul
OPA2604, care costă 5-6$
bucata şi care reprezintă totuşi
o investiţie!

în nici un caz blocul pream-
plificatoarelor nu se va alimenta
de la transformatorul etajului
final sau al celui cu tuburi. Se va
folosi un transformator cu două
înfăşurări de 15V.

Se vor folosi componente de
calitate şi cu toleranţe de 1%.
Cu un cablaj realizat corect pe o
plăcuţă de sticlotextolit şi un
montaj îngrijit, veţi obţine un
preamplificator de calitate.
Ecranarea cu tablă de aluminiu
şi fier sau permalloy este prefe¬
rabilă deoarece, aşa cum se va
vedea, din cauza blocului de ali¬
mentare pot apărea probleme
(câmpurile electromagnetice
devin destul de puternice pen¬
tru a influenţa performanţele
montajului).

Se vor realiza 6 astfel de monta¬
je, câte unul pentru fiecare canal,
(vezi figura 1).

2. Amplificatorul de putere

Fiecare dintre cei 5 sateliţi are
câte un amplificator de putere de
20W. Rezultă astfel o putere totală
(în toate cele 5 boxe) de 100W, pu¬
tere suficientă pentru un sistem
Home-Theatre.

Aşadar, fiecare satelit e dotat cu
câte un circuit integrat LM1875.
Acest amplificator e capabil să
debiteze maximum 30W pe 4
sau 8 ohmi. Este alimentat
diferenţial la +,-25V. Pentru
Pout=20W şi f=1kHz, THD=0,015%.
De asemenea, oferă un slew-rate de
8 V/ps.

Q /-1

rr " n ‘"3 «U« JPQUER1

M.C.

:~:r .~~ j mute

J STAND-BY \

\_1

4-I

- - ^ *V» (SIGNAL) i

‘J BQOTSTRflP

J N»C%

_. 5 MOH JNUERTJNB ZHPUT

jnucrtind JhPirr

— ■ 3 STAND-9Y CKD

-I AR CrtWded io -

Schema este redată în figura 6a, iar capsula cu pinii în figura 6b.
Integratul dispune de protecţie la scurtcircuit între masă şi alimentare, pe
ieşire şi protecţie la temperatură. Se observă filtrajele de pe fiecare ramură
de alimentare. Se va acorda o mare atenţie dimensionării radiatoarelor.
Dacă se vor monta toate cele 5 integrate pe acelaşi radiator, atunci se vor

TEHNIUM PC

izola cu mică umectată cu vaselină
siliconică.

Cele 5 amplificatoare se vor ali¬
menta de la două transformatoare
identice ce au în secundar câte
două înfăşurări de 18V, bobinate cu
sârmă.de CuEm cu diametrul de 1,2
mm. în primar, sârma va fi de
0,8mm. Amplificatoarele pentru
spate, două la număr, se vor alimen¬
ta de la un transformator, cele 3 din
faţă de la cel de-al doilea transfor¬
mator. Punţile redresoare vor fi de
4-6 A.

Cu rezultate foarte bune se pot
folosi transformatoare toroidale care
au avantajul de a avea un gabarit
redus.

Pentru subwoofer am decis
folosirea circuitului TDA7294 produs
de SGS Thomson, de 60W, ali¬
mentare diferenţială de +,-36V.
Schema de principiu şi cablajul sunt
date în figura 7, respectiv 8.

Pentru un subwoofer de calitate se
poate folosi însă schema domnului
Emil Marian, publicată tot în numărul
1, martie 2003. Dispunerea pinilor la
TDA7294 este dată în figura 9.

Amplificatorul este dotat cu pro¬
tecţii asemănătoare cu LM1875. Se
va folosi un radiator profilat cu
dimensiunile de 120 mm pe 140
mm, cu grosimea de 5 mm în locul

unde integratul este fixat, tot prin
intermediul unei foiţe de mică.

Datorită FET-urilor din final, inte¬
gratul are o viteză de răspuns SR
deosebit de bună (SR > 30V/ps).
Poate debita 60W, în funcţie de
voltaj, într-o rezistenţă de 8 sau 4
ohmi. Performanţele subwooferului
sunt:

- Tensiune de alimentare dublă
+,-36V

- Impedanţa de sarcină: 8ohmi

- Impedanţa de intrare 20 k£2

- Putere nominală 60W

- Banda de frecvenţe 18Hz-
22kHz, cu atenuare la capete de 3dB

- Raport semnal/zgomot > 70dB

- Distorsiuni:

THD-0,1%

TID - 0,03%

Transformtorul pentru subwoofer
va avea două înfăşurări în secundar
de câte 28V, cu sârmă de 1,2 mm.
Tensiunea va fi redresată cu o punte
de 8A şi filtrată de două conden¬
satoare de 4700 p,F/63V.

Aşadar, în blocul de alimentare
se vor afla 3 transformatoare pentru
amplificatoarele de putere şi 2 pen¬
tru etajele de intrare. Prin folosirea
unor transformatoare toroidale se
pot evita problemele de gabarit,
întreg blocul ce conţine siguranţe,
întrerupător general (poate printr-un
releu), celule de filtraj, transforma¬
toare şi stabilizatoare se va ecrana

cu tablă de fier. Se va acorda o mare
grijă traseelor de masă. în cazul în
care atmosfera în carcasă devine
“sufocantă”, se va folosi un ventilator
de carcasă, alimentat la 12V.

în final, arătăm modul în care se
aşază boxele (fig. 10).

Desigur, amplificatorul se poate
dota şi cu alte accesorii (VU-metre,
indicator de cliping pentru sub¬
woofer etc.), dar acestea rămân la
latitudinea constructorului. Montajul
astfel realizat, singura problemă
rămasă este achiziţionarea unor in¬
cinte acustice pe măsură. Realizat
corect, chiar dacă necesită un oare¬
care efort, amplificatorul va oferi o
experienţă de neuitat în aplicaţiile
multimedia.

Dorim să menţionăm că nu am fi
reuşit să realizăm acest amplificator
fără articolele mai vechi din revista
Tehnium care au tratat aplicaţiile HI-
FI. Ne referim la lucrări teoretice
care ne-au ajutat enorm şi care cred
că nu atenuează cu nimic ideea unui
amplificator surround.

BIBLIOGRAFIE

TDA 7294 Datasheet

LM1875 Datasheet

OPA 2134, TL072, OPA 2604
Datasheet

Practica electronistului amator-
Capitolul 21 "Circuite integrate
neliniare”, ing. IMRE SZATMARY

TEHNIUM septembrie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

vrrirtor de putcrc

Pagini realizate de Cornel ŞTEFĂNESCU

Elementul principal al montaju¬
lui este un tiristor care asigură pu¬
terea variabilă pe sarcină, în funcţie
de unghiul de deschidere. Tiristorul
este alimentat de la reţeaua mono-
fazică de 220V, înseriat cu sarcina şi
asigurând conducţia curentului prin
aceasta la fiecare alternanţă a tensi¬
unii redresate. Puntea redresoare şi
tiristorul sunt alese în funcţie de
sarcina comandată. Astfel, cu o
punte redresoare de 3A şi cu tensi¬
unea minimă de lucru de 400V (la fel
şi pentru tiristor), se asigură coman¬
da unei sarcini de 500W. Montajul
are diverse aplicaţii: reglarea inten¬
sităţii luminoase a becurilor dintr-o
locuinţă, reglarea turaţiei unui venti¬
lator sau a unei maşini de găurit,
încălzirea unei rezistenţe, în dome-

trola unghiul de deschidere al tiris-
torului este necesară sincronizarea
circuitului de comandă cu tensiunea
alternativă care alimentează tiris¬
torul. O soluţie simplă este alimenta¬
rea oscilatorului din tensiunea
redresată dublă alternanţă, limitată
cu o diodă Zenner PL9V1 (sau două
diode PL4V7 înseriate), nefiltrată. în
loc de o rezistenţă de putere (pentru
limitarea curentului prin dioda
Zenner) se utilizează un bec de
15 W/220V.

Circuitul de comandă este un
oscilator de relaxare în care tranzis¬
torul TUJ este înlocuit de două
tranzistoare bipolare comple¬
mentare (BC177, BC 107). La apli¬
carea tensiunii de alimentare, con¬
densatorul CI (lOOnF) este descăr-

bază stabilită de divizor, acesta
rămâne blocat, deci şi tranzitorul T1
este blocat. Tranzistorul T3 (BC 107)
este în saturaţie, fiind polarizat
direct prin R5 (1,8k£2) blocând
comanda tiristorului. Când tensi¬
unea pe condensatorul CI a atins
valoarea celei de prag, tranzistorul
T2 începe să conducă injectând
curent în baza tranzistorului TI, care
la rândul său intră în conducţie
determinând creşterea şi mai mult a
curentului de bază al lui T2.
Urmează un proces de reacţie
regenerativă şi ambele tranzistoare
se deschid la saturaţie, tranzistorul
T3 se blochează, iar prin rezistenţa
R6(470£2) se comandă amorsarea
tiristorului. Condensatorul se des¬
carcă prin joncţiunile deschise ale
celor două tranzistoare şi determină
blocarea tranzistorului T2, respectiv
TI, circuitul revenind la starea
iniţială (dacă tiristorul nu s-ar amor¬
sa). Valoarea rezistenţei R6 se cal¬
culează astfel încât să nu fie depăşit
curentul maxim de
poartă Ip al tiris¬
torului. Valoarea
lui Ip şi cea a ten¬
siunii poartă-
catod Up sunt
specificate în
foaia de catalog a
tiristorului folosit.

Recoman¬
dăm atenţie la
realizarea şi uti¬
lizarea montajului,
pentru a nu se pro¬
duce accidente.

In fi gura 2
este dată o vari¬
antă posibilă de
cablaj, iar în figu¬
ra 3 se indică
amplasarea com¬
ponentelor.

niul fotografic sau pentru orice
echipament la care forma tensiunii
de alimentare nu are o importanţă
foarte mare.

Deschiderea tiristorului este
asigurată de un generator de impul¬
suri având funcţia de circuit de
comandă, iar stingerea tiristorului
amorsat se face automat la fiecare
trecere prin zero a tensiunii sinu¬
soidale de alimentare (fig. 1).
Deoarece o semialternanţă a tensiu¬
nii de alimentare are o durată de
lOms, pentru a putea comanda pu¬
terea pe sarcină între limitele
extreme (minim-maxim), comanda
de amorsare a tiristorului trebuie
dată cu o întârziere cuprinsă între
0,5ms şi 9,5ms. Pentru a putea con-

cat şi începe
să se încarce
exponenţial
prin rezis¬
tenţele R1(100
kft) şi R2(3,3
kfl) până la va¬
loarea tensiunii
de prag (6,3V)
stabilită de
divizorul rezis-
tiv R3(160£î),
R4(330Q). Atât
timp cât tensi¬
unea din emi-
torul tranzis¬
torului T2 este
mai mică decât
tensiunea din

TEHNIUM septembrie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

COMANDĂ SENZORIALĂ

Senzorul de atingere, realizat cu
un minimum de componente, oferă
posibilităţi multiple de utilizare, de la
comenzi de pornire / oprire a
diverselor servomecanisme, până la
acţionarea unei alarme sau circuit de
avertizare (fig. 1). Montajul utilizează
senzori cu o singură bornă de intrare,
nu se utilizează contacte mecanice în
mişcare, deci este fără uzură
mecanică. Senzorul poate avea
diverse forme şi mărimi, de la un mic
disc de metal la floarea unui cui sau
capul unui şurub, deci se poate
masca foarte uşor pentru a comanda
o alarmă. Circuitul utilizat în schemă
(MMC 4011 sau MMC 4093) este de
tip CMOS, având impedanţa foarte
mare de intrare şi un
consum de curent de
10 |iA. Conţine patru
porţi ŞI-NU, primele
două utilizate în mon¬
taj de monostabil,
comanda sa pro¬
venind de la senzorul
de atingere; celelalte
două sunt conectate
în montaj de bistabil şi
validează ieşirea cir¬
cuitului. Comanda
bistabil ului este rea¬
lizată tot prin atingere.

Funcţionarea
montajului se ba¬
zează pe introdu¬
cerea brumului de
reţea de către corpul
uman prin atingerea
cu degetul a contac¬
tului de intrare.

Montajul este alimen¬
tat cu tensiune con¬
tinuă între +3V şi

+18V, cu separare prin transforma¬
tor, dar, având consum foarte mic,
se poate alimenta şi dintr-o baterie
de 9V; în acest caz masa montajului
se conectează la pământ.

La punerea sub tensiune,
datorită condensatorului C2 (2,2nF),
ieşirea bistabilului (pin 10) este în 1
logic, validând ieşirea de comandă a
monostabilului. Intrările porţii IA din
componenţa monostabilului sunt în
1 logic, deci ieşirea (pin 3) este în 0
logic; la intrările porţii 1B se găseşte

aproximativ 40s). Dioda Dl prote¬
jează intrarea porţii 1B la aplicarea
de tensiuni negative şi ajută la
descărcarea rapidă a condensatoru¬
lui CI. La atingerea senzorului O
(oprit), ieşirea bistabilului (pin 10)
trece în 0 logic, determinând blo¬
carea porţii 1B, ieşirea (pin 4)
rămânând în 1 logic indiferent ce
semnal de comandă se aplică la
intrarea COM.

O aplicaţie practică a acestui
montaj este conectarea la intrarea

o tensiune 0 logic prin R2 (4,7 MD)
şi o tensiune 1 logic de la ieşirea
bistabilului, deci ieşirea monosta¬
bilului (pin 4) este în 1 logic.
Tranzistorul Q1 = BC177 este blo¬
cat, dioda LED nu luminează,
ieşirea de comandă AL având
potenţial 0V.

La atingerea cu degetul a sen¬
zorului COM se introduce suficient
brum pentru ca poarta IA să
comute, deci ieşirea sa trece în 1
logic, condensatorul CI (2,2 p.F)
tinde să se comporte ca un scurt¬
circuit, aducând pe intrarea 5 a
porţii 1B un 1 logic, ieşirea comută
în 0 logic, comandând tranzistorul
Q1 în saturaţie şi menţinând ieşirea
porţii IA în 1 logic indiferent cum
variază semnalul pe intrarea COM.
Această stare este menţinută până
la încărcarea condensatorului CI şi
este determinată de valorile CI, R2
(cu valorile din schemă s-a obţinut

unei alarme de apartament ca sen¬
zor fără temporizare. Astfel, intrarea
COM se va conecta la partea meta¬
lică a unei încuietori de tip YALE,
senzorii pornit/oprit (P/O) se
maschează în tocul uşii, iar ieşirea
AL se conectează la montajul de
alarmare care comandă sem¬
nalizarea luminoasă şi/sau sonoră
şi/sau comunicatorul telefonic. în
acest fel, dacă cineva atinge încu-
ietoarea cu mâna sau încearcă să
introducă o cheie, la ieşirea AL
apare o tensiune ridicată, aproxima¬
tiv egală cu tensiunea de alimentare
a montajului, care comandă alarma.
Dioda D2-LED poate să lipsească
din montaj, iar senzorii P/O se pot
înlocui cu contacte mecanice nor¬
mal deschise sau comutatoare
comandate prin câmp magnetic etc.

In figura 2 sunt prezentate
cablajul şi planul de implantare cu
componente.

TEHNIUM septembrie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

TEHNEUM septembrie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

Montajul (fig. 1) poate funcţiona
independent sau cuplat la un inter-
fon. Alimentarea circuitului (fig. 1)
este cuprinsă între +3 V şi +15 V.
Codul este format din trei cifre plus
o tastă de validare (BV) care poate fi
utilizată şi ca buton de sonerie. La
montaj se poate cupla şi un buton
de deschidere (BD) din interior, care
prin apăsare declanşează comanda
de acţionare a electromagnetului
sau circuitului de deschidere şi în
acelaşi timp resetul schemei. Cu
cele trei cifre se pot forma maximum
1000 de combinaţii de cod. Tastele
care nu intervin în combinaţia codu¬
lui sunt validate ca taste capcană. O
apăsare a oricărei taste capcană
validează declanşarea alarmei
(soneriei) chiar dacă a fost introdus
ulterior codul corect. Schema este
prevăzută cu reset automat după
acţionarea circuitului de deschidere
sau soneriei prin diodele D6, D5.
Formarea corectă a codului pre¬
supune apăsarea în ordine a cifrelor
din combinaţie, de exemplu pentru
codul 290+BV, prima tastă apăsată
este 2, urmată de 9, apoi 0 şi ultima
BV. Memorarea tastelor apăsate se
realizează cu patru bistabile D,
acţionate pe frontul crescător de
ceas, din două capsule de tip MMC
4013. O diodă LED semnalizează
apăsarea unei taste.

Programarea codului se rea¬
lizează cu câte 10 microcontacte
pentru fiecare cifră de cod, inclusiv
tastele capcană. Astfel, pentru
prima cifră (2, în exemplul dat) po¬
ziţia corespunzătoare din SW 13 va
fi ON (contact făcut), celelalte comu¬
tatoare pe poziţia OFF, pentru a
doua cifră (9) poziţia corespunză¬
toare din SW 14 va fi pe ON, iar
celelalte pe OFF, pentru a treia cifră
(0) poziţia corespunzătoare din SW
15 va fi pe ON, iar celelalte pe OFF,
pentru tastele capcană (care nu fac
parte din cod) poziţiile corespunză¬
toare (290) din SW 16 sunt trecute
pe OFF Iar celelalte pe ON.

Apăsarea primei cifre din cod
determină apariţia unui salt pozitiv 0-
1 pe intrarea de ceas a primului
bistabil determinând încărcarea
informaţiei logice prezentă pe
intrarea DATA (un 1 logic), dioda Dl

se blochează, iar ieşirea Q negat circuitul R2, C2 se activează bista-

prin circuitul R1, CI, activează bista- bilul pentru cifra a treia de cod. Dacă

bilul pentru a doua cifră. La codul a fost tastat corect, diodele Dl,

apăsarea celei de a doua cifre, bista- D2, D3, D4 vor fi blocate, iar la

bilul corespunzător se încarcă cu 1 apăsarea butonului BV circuitul de

logic, dioda D2 se blochează, iar prin selectare, realizat cu 3 porţi ŞI-NU

TEHNIUM septembrie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

de tip MMC 4093 (4011) va acţiona încărcarea cu 1 logic a acestuia, dare BV este declanşat monosta-

monostabilul (MMC 4098) pentru ieşirea Q negat (pin 12 U2B) trece în bilul de acţionare a soneriei, iar prin

comanda de deschidere, iar prin 0 logic, ajungând pe intrările de D5 resetul montajului,

dioda D6 resetul montajului. DATE de la celelalte bistabile şi pe în figura 2 sunt prezentate

Dacă se apasă o cifră greşit, intrarea circuitului de selecţie prin cablajul imprimat la scara 1:1,

frontul pozitiv de pe intrarea de ceas D4 (în conducţie). vedere prin transparenţă dinspre

a bistabilului patru (U2B) determină La apăsarea butonului de vali- componente şi planul de implantare.

CON€CTAR€/D€CON€CTflfl€

Prezentăm în'continuare câteva montaje simple şi poate fi realizat prin intermediul altor tipuri de
uşor de realizat de comutatoare ON / OFF, utilizând un bistabile.

buton fără reţinere, normal deschis. Ieşirea circuitului îşi în figura 1 este prezentată o schemă în care se uti-
schimbă starea la fiecare apăsare a butonului. lizează circuitul integrat MMC 4013, care conţine două

Cea mai simplă schemă este realizată cu un bista- bistabile de tip D. Prin conectarea ieşirii negate la

bii de tip T, care la fiecare impuls de tact schimbă starea, intrarea de date D se transformă în bistabil de tip T.

Acest tip de bistabil nu este disponibil ca atare, dar Comanda bistabilelor pe intrările de SET şi RESET este

TEHNIUM septembrie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

independentă de semnalul de ceas şi active pe nivel mentare şi o rezistenţă de 47k£M00kQ conectată la
logic 1, deci în schemă vor fi conectate la masă. Dacă masă. Transferul informaţiei de la intrare se face la tran¬
se doreşte un RESET (sau SET) automat la punerea ziţia pozitivă (0-1) a impulsului de ceas. în figurai.a sunt
sub tensiune, intrarea corespunzătoare se conectează prezentate cablajul şi planul de implantare a componen-
printr-un condensator de InF-IOnF la plusul de aii- telorelectronice.

B03

TEHNIUM septembrie 2003

— AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

în figura 2 este prezentată o schemă în care se uti¬
lizează circuitul integrat MMC 4027, care conţine două
bistabile de tip JK. Fiecare bistabi! are intrări de semnal:
J,K, SET, RESET, CLOCK. Intrările SET şi RESET sunt
independente de intrarea de ceas şi active pe nivel logic
1 ca şi în schema prezentată anterior. Nivelurile logice
de pe intrările J şi K determină starea ieşirilor, schim¬
barea având loc pe frontul pozitiv al semnalului de ceas.
Prezentăm alăturat tabelul de adevăr simplificat pentru
un bistabil de tip JK.

J=0 Ieşirea Q rămâne în starea în care era (nu
K=0 schimbă starea)

j=1 Ieşirea Q schimbă starea ia fiecare impuls de
K=1 tact

J=0 Ieşirea Q rămâne pe “0” dacă era în “0” sau
K=1 trece în “0” dacă era în “1"

J=1 Ieşirea Q rămâne pe “1” dacă era “1” sau trece
K=0 în “1” dacă era în “0”

Deci, pentru a transforma un bistabil JK într-un
bistabil T este necesar să conectăm intrările J şi K la
nivelul 1 logic. în figura 2.a sunt prezentate cablajul şi
planul de implantare a componentelor electronice,
în figurile 3 şi 3.a este prezentată schema cu cir¬

cuitul integrat MMC 4095, care conţine un singur bista¬
bil master-slave de tip JK cu intrări multiple (J1, J2, J3,
K1, K2, K3). Funcţionarea este identică cu a circuitului
MMC 4027, doar cu precizarea că intrările J1-3 şi K1-3
sunt conectate la câte un operator Şl. Circuitul integrat
MMC 4095 se poate înlocui pe cablaj cu circuitul MMC

4096, care conţine tot un bistabit JK cu intrări multiple
inversate şi neinversate, cu funcţionare identică. Singura
modificare necesară este conectarea pinilor J3 şi K3
(care sunt negaţi) la nivel logic “0” (masă).

punerea sub tensiune apare un nivel logic 0 pe intrarea
porţii PI (CI este descărcat şi se încarcă), ieşirea
conectată la intrarea porţii P2 trece în 1 logic deter¬
minând un 0 logic la ieşirea acesteia, care prin rezis¬
tenţa R1 (10kQ-15k£2) se aplică la intrare şi menţine cir-

O altă variantă a comutatorului ON/OFF este rea¬
lizată cu porţi logice inversoare. în figurile 4 şi 4.a este
prezentată schema realizată cu circuitul integrat MMC
4002, care conţine două porţi SAU-NU (NOR) cu patru
intrări. Condensatorul CI (1nF-4,7nF) este introdus în
circuit pentru a realiza reseteul la alimentare. La

cuitul în stare stabilă. Condensatorul C2 (47nF-470nF)
se încarcă prin R2 (100k£2-220kQ) la nivel logic 1. La o
primă apăsare a butonului, potenţialul ridicat de tensi¬
une se aplică pe intrarea porţii PI, care comută şi deter¬
mină un “1” logic la ieşirea circuitului, care se transmite
la intrare prin intermediu! rezistorului R1. Starea

TEHNIUM septembrie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

circuitului se menţine chiar dacă
este ţinut apăsat în continuare
butonul (se creează un divizor
rezistiv R1-R2, dar cum R1 este
mult mai mic decât R2, poten¬
ţialul pe intrarea porţii PI este la
nivel ridicat şi starea stabilă
este menţinută. După eliberarea
butonului, condensatorul C2 se
descarcă prin rezistorul R2 şi
ieşirea porţii PI (acum în 0
logic). La o nouă apăsare con-

densatorul C2 (descărcat) produce un salt negativ de
tensiune pe intrarea PI, determinând comutarea circui¬
tului în starea iniţială. Tranzistorul de comandă se poate
conecta la ieşirea PI sau P2, în funcţie de necesităţi.

Circuitul integrat MMC 4002 poate fi înlocuit direct cu
circuitul MMC 4012, care conţine două porţi ŞI-NU cu
patru intrări, fără a modifica cablajul.

Schema de mai sus se poate realiza şi cu
alte circuite integrate, cum sunt: MMC 4023 (3
porţi ŞI-NU cu 3 intrări) sau MMC 4025 (3 porţi
SAU-NU cu 3 intrări) folosind acelaşi cablaj fără
modificări (figurile 5 şi 5.a).

Pentru două comutatoare se pot utiliza (fără mo¬
dificări în cablaj) MMC 4001 (4 porţi SAU-NU cu 2
intrări), MMC 4011 (4 porţi ŞI-NU cu 2 intrări), MMC
4093 (4 porţi ŞI-NU cu 2 intrări trigger Schmitt), figurile
6 şi 6.a. Pentru trei comutatoare se pot folosi circuitele
MMC 4069 (6 inversoare), figurile 7 şi 7.a.

Toate schemele funcţionează cu tensiunea de ali¬
mentare cuprinsă între +3V şi +15 V.

TDA1512A satisface cerinţele nor¬
melor Hi-Fi şi este compatibil pin cu pin cu TDA1520B.
Circuitul se alimentează de la o sursă asimetrică cu
valoarea Ua = 15-35 V. Circuitul asigură distorsiuni de

intermodulaţie sub 0,1% la puterea de ieşire de 10 W,
distorsiuni de intermodulaţie tranzitorii reduse şi dis¬
pune de o gamă completă de protecţii. Puterea de
ieşire este de 20 W pe o sarcină de 4 C2, la Ua = 33 V,
respectiv de 7 W pe o sarcină de 8 £2 la Ua = 25 V.

TOA 1512A CIRCUITUL IMPRIMAT
(faţa plantata)

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

sr rcruzrm

UN D€T€CTOR
D€ M€TRl€

«iii

Dr. ing. Andrei CIONTU

Desigur că articolul de faţă nu-şi
propune un “Know-How" complet
despre un detec- - -

tor de metale

ultraperformant, .-1|-

cu care, cel ce-l

va construi să y-k R

poată desco- w KrJ ioko
peri...comorile

regelui Decebal |_^_

de la Sarmi- -i o.smf

segetuza. ■

Scopul articolu- -

lui este mult mai modest, acela de

0.5**F

11 ■

GAF

-<fb

0.5mF

a prezenta cititorilor principiile
descoperirii (detecţiei) metalelor
. , “ascunse”, prin

mijloace elec¬
tromagnetice şi
să le prezinte,
totuşi, câteva
scheme de
principiu ale
unor detectoare
simple precum
şi unele indi¬
caţii de reali¬

zare practică.

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

TIPURI DE DETECTOARE DE METALE

Detectorul de metale face parte din categoria gene¬
rală a senzorilor electromagnetici. El reprezintă un cir¬
cuit electronic care funcţionează diferit în absenţa, faţă
de prezenţa unui
metal în

apropierea sondei
sale. într-o ordine,
poate istorică,
poate a simplităţii
principiului de
funcţionare,
detectoarele de
metale (DM) pot fi
clasificate în
următoarele tipuri:

DM cu dezechili¬
brarea unei punţi,

DM cu dezechili¬
brarea câmpului
magnetic, DM cu
variaţia frecvenţei
unui oscilator de RF şi DM cu circuit PLL (de blocare a
fazei).

în figura 1 se prezintă schema posibilă a unui DM cu
punte, în care:

GAF= generator de audiofrecvenţă (de preferat RC,
având f=1 -2 kHz ),C= căşti AF cu impedanţa 2 kiloohmi,
L1=bobina exploratoare (sonda) cu care se tatonează
locul unde se bănuieşte că există metal ascuns, L2-
bobina de referinţă. k

Cu LI departe de orice metal, se ajustează poziţia
cursorului potenţiometrului R pentru a avea extincţie în
căşti. Dacă LI este apropiată de un metal, inductanţa ei
variază, puntea se dezechilibrează şi în căşti auzim
tonul GAF.

In figura 2 este ilustrat principiul detecţiei metalelor
prin dezechilibrarea câmpului magnetic. Din sonda
detectoare fac parte ambele bobine LI şi L2 care au
axele perpendiculare ( cuplaj magnetic nul ). Cuplajul
magnetic devine nenul, însă, în prezenţa unei bucăţi de
metal, care inter¬
mediază pă¬
trunderea liniilor
de câmp magne¬
tic create de LI în
L2. “Acţiunea se
petrece” tot în do¬
meniul audio-
frecvenţei
(0= oscilator de
AF, A= am¬
plificator ).

în figura 3 sunt
prezentate
schema boc şi
principiul de func¬
ţionare al celui j
mai răspândit tip
de “căutător de...comori”: DM cu variaţia frecvenţei.

Două oscilatoare de RF ( 01 şi 02 ), având bobine
diferite ( constructiv, şi ca parametri), lucrează totuşi
(dacă bobina exploratoare LI este departe de orice
metal) pe aceeaşi frecvenţă (f1=f2 ), care amestecate
în mixerul Mx, dau “bătăi” hule, care lasă insensibil difu¬
zorul (casca sau instrumentul de măsură). Dacă, însă,
inductanţa LI se modifică în urma apropierii ei de un
metal, frecvenţa fi variază şi la ieşirea mixerului, printre
semnalele de diferite frecvenţe există şi unui de
frecvenţă minimă, f1-f2 (frecvenţa filtrată de către FTJ).
Această frecvenţă de “bătaie” nenulă este de domeniul
audiofrecvenţei şi poate fi ascultată în căşti sau difuzor.
Simplu, dar, trebuie să fim atenţi la... alarmele false !

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

32 ohmi. Niveiu! sonor se ajustează cu
R9. Alimentarea este stabilizată lâ.
+5V. In figura 5 a şi b se prezintă
desenul cablajului imprimat la scara
1:1 şi desenul de echipare Cu compo¬
nente a plăcii.

în figura 6 este prezentată schema
de principiu a unui DM hibrid, realizat
cu 3 tranzistoare cu efect de câmp
(JFET ) şi um circuit integrat AAF.
Frecvenţa comună de lucru a celor
doua oscilatoare este de 650 kHz.
Tranzistoarele sunt de acelaşi tip,
2N245 (sau 2N256), iar circuitul inte¬
grat, un echivalent al lui 386. Bobina
exploratoare LI are 20 de spire din
conductor CuEm de 0,3 mm şi un
diametru de 27 cm. Ea se va înfăşură
cu o foiţă de aluminiu şi va fi rigidizată
pe un suport special prevăzut, în ge¬
neral, cu un mâner lung.

Schema din figura 7 foloseşte un
circuit integrat CMOS de tip MMC4011
(4 porţi NAND) folosite astfel:
N1=oscilator de frecvenţă fixă ( 470
kHz ), N3=oscilator de frecvenţă vari¬
abilă (bobină exploratoare, LI), N2=
mixer, N4= amplificator. Amplificatorul
de AF este redus numaftte repetorul fie
emitor realizat cu orusaJcan zist or de ft|>*

inductanţă 70 de

spire, conductor CuEm
0,3-0,6 mm, şi un
diametru de numai 5 cm.

în figura 8 se dă
schema de principiu a
unui DM realizat cu CI
rusesc K561LA7

(K561LE3 ), sau echiva¬
lentul MMC4001, şi
tranzistorul cu siliciu
KT315 (echivalent BC108).
Funcţionarea se bazează
—g-rvn | tot pe variaţia frecvenţei

„_ r I unui oscilator, dar, spre

JL I deosebire de DM

tate, la acesta, în calea
semnalului ( ponderat cu
R2 ) se plasează un filtru

SCHEME PRACTICE DE DETECTOARE DE METALE

Având în vedere că primele două tipuri de DM nu se folo¬
sesc, datorită slabei lor sensibilităţi, vom prezenta în continuare
cinci scheme modeme (selectate din multe altele ) de principiu
ale unor DM având la bază principiul variaţiei frecvenţei.

Varianta din figura 4 foloseşte 6 tranzistoare de acelaşi tip
(tranzistorul de comutaţie 2N2222A). Oscilatorul principal, care
are în compunere bobina exploratoare L2, este realizat cu TI,
Iar oscilatorul de frecvenţă fixă (f= 120 kHz) cu T2. Cu tranzis¬
torul T6 este realizat mixerul, iarT5, T3, T4 formează un ampli¬
ficator de AF. Difuzorul folosit la ieşire poate avea impedanţa de

TEHNIUM septembrie 2003

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

foarte selectiv ( rezonatorul cu cuarţ Q ). Dacă
frecvenţa, modificată de prezenţa semnalului, iese din
banda de trecere a rezonatorului cu cuarţ, atunci
miliampermetrul din circuitul de colector indică acest
lucru. Aparatul se pregăteşte pentru lucru în mod sim¬
plu: bobina LI fiind departe de sol (în “aer”), se reglează
frecvenţa ( cu CI ) astfel ca semnalul să se transmită
prin rezonatorul cu cuarţ la baza lui TI. Oscilaţia pe
frecvenţa de 1 MHz este detectată de dioda Dl (tip
1N4148) şi, negativând baza, conduce la ic=0 (acul
miliampermetrului la minim). Miliampermetrul trebuie să
aibă o sensibilitate de 0,5-1 mA. Frecvenţa de lucru (a
rezonatorului cu cuarţ) nu e critică şi poate fi oricare
între 100 şi 1100 kHz. Bobina LI (figura 10) are 20-50
spire din conductor cu diametrul 0,27 mm, într-un ecran
circular cu diametrul de 25 cm, din ţeavă metalică
nemajgnetică (din cupru sau din aluminiu) groasă de 8
mm. In figura 9 se dau desenul circuitului imprimat şi
desenul modului de echipare.

O ultimă observaţie se referă la modul practic ţie
confecţionare a bobinei-sondă, care trebuie prinsă, cât
mai profesional posibil, pe un suport cu coadă pentru
uşurinţa manipulării. Pentru a uşura confecţionarea ei,
recomand folosirea unui tub PVC flexibil cu diametrul
10-12 mm, care va fi tăiat pe generatoare, acest lucru

uşurând bobinarea în interiorul său (după transformarea
tubului într-un tor cu tăietura în exterior) a numărului de
spire necesar. Bobina odată confecţionată se va ecrana
electric cu o panglică din folie metalică amagnetică
(cupru sau aluminiu). Bobina va fi prinsă pe suportul ei
fără a se folosi cuie sau şuruburi din fier, ci numai cu
clei, răşină sau prinderi cu nituri din plastic. în [1] se
recomandă pentru bobina exploratoare şi o bobină
“retro” de veche factură, bobina “fund de coş” (figura 11).
în figura 12 se dă desenul scheletului bobinei, care se va
confecţiona din sticlotextolit neplacat metalic, cu
grosimea de 1,6 mm, cu îndemânare şi.:.un ferăstrău de
tăiat metale.

Bibliografie: 1-Revista "Electronique Pratique", nov.

2002, Franţa

2- Colecţia "Popular Electronics”, 1980,

SUA

3- Colecţia Elektor Verlag”, 1989,

Germania

4- Revista “Radio" 8/1990, 6/2001, Rusia

TEHNIUM septembrie 2003

TEHNIUM INTERNET

R€RUZRR€R paginilor

de INT€RN€T

_ Web designer Gabriel Florian MANEA _

Vom continua editarea în cod sursă - în Notepad, "Site", care va conţine prima pagină care am editat-o
încercând să conturăm forma unui site simplu de web; până acum index.htm, plus încă 3 pagini intitulate
astfel, vom crea pe Desktop un nou Folder numit după numele link-urilor din sursă şi poze.

Notepad

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Prima pagina de web</TITLE>

</HEAD>

<font color="blue” size="18" face="ariar'>Bine ati venit</font>

</P>

<tr>

<td>&nbsp;&nbsp;&nbsp;<ahref= ,, prieteni.htm' , >Prieteniimei</a>&nbsp;&nbsp;&nbsp;</td>

<td>&nbsp;&nbsp;&nbsp;<ahref="links.htm">Links</a>&nbsp;&nbsp;&nbsp;</td>

</tr>

</table>

<tr>

<td valign="top“>Câteva cuvinte despre mine:

<brxbr>Am 23 de ani şi cea mai mare pasiune a mea de până acum este web designul;ştiu să lucrez în cod
sursa dar şi cu multe alte editoare de HTML cum ar fi FrontPage, AceXpert, Dreamwaver precum ţi Flash - care
realizează pagini web animate.

</td>

<td>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;<img src=''gabi.jpg" width="160">

</td>

</tr>

</table>

</center>

<br>

<table>

<tr>

<td>

<a href="mailto:[email protected]">Email:[email protected]</a>

</td>

<td>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;

document.writeC’Ultima modificare “ + document.lastModified);

//-->

</script>

</td>

</tr>

</center>

</BODY>

</HTML>

TEHNIUM septembrie 2003

TEHNIUM INTERNET

Codul sursă prezentat mai sus reprezintă
Homepage-ul site-ului nostru, cod în care am
implementat la sfârşit un script Java care
indică ora şi data ultimei modificări aduse
paginii de web în care este introdus. Atenţie,
sunt scripturi Java care se introduc în interiorul
tag-ului <HEAD>, altele în interiorul tag-ului
<META> şi altele în interiorul tag-ului <BODY>
şi cel folosit în exemplul nostru de mai sus se

neavoastră, pentru a crea o legătură între
paginile din director, formând astfel un site.

Se observă că lucrăm foarte mult cu tabele,
deoarece acestea ne permit o mai bună
încadrare în pagină a informaţiilor care dorim
să le publicăm pe INTERNET.

Am introdus şi o imagine - fişier cu extensia
jpg; mai întâlnim şi fişiere de tip gif - care de
obicei sunt poze animate. Atenţie, nu toate ani-

» 6* V* tm** I«* B* :•<* - «*• \ $&&&[}&& “151

jAWPioarai't jtbPlopcH JjCact tgpVi» 4|HOMEf» *

J f>6o !

■ A _ -X - 7 yd ~

__ zi

Bine ati venit

-1-leite-L*S

. Sf s £= i

1 Ssax ( £X i IHSn

■

Am 23 4e m ri cea mai roarr pasiune a mea <fe pană
acTjfn este web designat, sbu st lucrez mcad surii dar si

Cii alte ediioate de iîlML cum a o PrentPage, .

McXpert. bfearcWaXer prectttn si Masb - cere
realizează pagini Web asumate

fedat ssibmlta(2>s.o ! o Ultima modificare 07/30/2003 20:09 32

în director avem 4 fişiere:
index.htm, prieteni.htm, links.htm
şi gabi.jpg; urmează al 5-lea
fişier: cv.doc pe care îl introduceţi
dumneavoastră.

IţjlDene I^MfConptte

află în interiorul tag-ului <BODY>. Vă reco¬
mand dacă doriţi să introduceţi un script care
afişează în pagina dumneavoastră data şi ora
să vizitaţi adresa de web
http://www.ps.design.go.ro , daţi click drepta în
interiorul paginii şi apoi din meniu selectaţi
opţiunea View Source în care veţi căuta codul
pentru scriptul datei şi orei.

Rezultatul codului de mai sus precum şi
fişierele din Folderul creat sunt ilustrate mai
sus.

Tabelul alb din centrul paginii-sus reprezintă
un meniu foarte simplu cu 4 link-uri (legături
către alte pagini web-cele din directorul Site).
Acest meniu îl veţi introduce şi în fişierele pri¬
eteni.htm, links.htm, pe care le veţi crea dum-

maţiile pe care le întâlnim pe INTERNET sunt
gif-uri animate; în ultima perioadă s-a dezvoltat
foarte mult animaţia pe Internet cu ajutorul pro¬
gramelor firmei Macromedia, în speţă
Macromedia Flash.

După ce finalizaţi site-ul dumneavoastră,
trebuie să-l găzduiţi pe Internet, iar pentru
aceasta aveţi nevoie de un cont de web care
să vă ofere o adresă de web şi spaţiul de găz¬
duire pentru site-ui dumneavoastră. Există
astfel mai multe portale care vă oferă aceste
servicii gratuit - sau nu chiar gratuit deoarece
îşi includ în paginile dumneavoastră
ferestre publicitare. Două exemple de servere
web româneşti sunt www.home.ro şi
www.rol.ro.

TEHNIUM septembrie 2003

ATELIER

INTRODUC€R€

ÎN CRICULUI.
R€T€L€LOR D€ SCPRRRRC

Ing. Aurelian MATEESCU

(Urmare din nr. trecut)

Reţele de separare pentru incinte cu 3 căi.

Aparent, introducerea unui alt difuzor în incintă şi a încă
unei reţele .de separare nu pare să creeze o problemă
deosebită. în realitate este o problemă care introduce o
serie de elemente care sunt dificil de soluţionat în mod
corespunzător. Poate şi de aceea mulţi specialişti con¬
sideră că pentru mai mult de două difuzoare specializate

este preferabilă utilizarea unei reţele de separare active,
urmată de mai multe amplificatoare de putere, soluţie ce
permite o rezolvare corectă a multiplelor probleme
legate de rezultatul utilizării mai multor difuzoare spe¬
cializate într-o singură incintă.

Reţeaua de separare pentru 3 difuzoare nu este o
combinaţie de două reţele pentru două căi, aşa cum
simplist poate să pară la prima vedere. Astfel, pentru
cele 3 variante de circuit ale unui filtru trece-bandă de
ordinul II, prezentate în figura 8, se obţin 3 caracteristici
de frecvenţă complet diferite. Comportarea circuitelor
diferă datorită problemelor de încărcare mutuală ce apar
la filtrele legate în cascadă.

O caracteristică deosebit de importantă la reţelele de

separare pentru incintele cu 3 căi este poziţionarea
celor două frecvenţe de tăiere, între woofer şi midrange
şi cea de a doua între midrange şi tweeter. Cu cât cele
două frecvenţe de tăiere sunt mai depărtate între ele, cu
atât sunt evitate efectele indezirabile ale unor multiple
interferenţe ce apar. De aceea, se consideră ca accep¬
tabil un minimum de 3 octave între cele două frecvenţe
de tăiere.

Schemele electrice ale reţelelor recomandate pentru
incintele acustice cu 3 căi sunt prezentate în figura 9 şi
cuprind reţele de ordinul I, II, III şi IV. Relaţiile de calcul
pentru aceste reţele ca şi tipul de reţele au fost selectate
luând în considerare faptul că acestea sunt cele mai uti¬
lizate de industria de profil şi recomandate pentru pro¬
ducătorii de serie mică.

Relaţiile de calcul au în vedere două perechi de
frecvenţe de tăiere de bază, cele mai utilizate în sis¬
temele cu 3 căi. în fiecare pereche, frecvenţele sunt alt¬
fel dispersate în domeniul de frecvenţă al celor 3 difu¬
zoare:

a) în primul caz, între cele două frecvenţe fH (dintre
midrange şi tweeter) şi fL (dintre woofer şi midrange) se
află 3,4 octave, adică fH/fL = 10. Formulele din acest caz
se aplică pentru valorile 3 kHz/300 Hz. Ele se utilizează
pentru configuraţia woofer - woofer - midrange cu con

- tweeter cu calotă;

b) în al doilea caz, între cele două frecvenţe se află
o distanţă de 3 octave, respectiv fH/fL = 8. Formulele se
aplică pentru 5 kHz/500 Hz, pentru configuraţii woofer -
midrange cu con mic sau calotă - tweeter cu calotă.
Aceste formule se pot aplica de asemenea şi la
perechile de frecvenţe 3 kHz/375 Hz (woofer - mid-
woofer-tweeter), 5 kHz/625 Hz şi 6 kHz/750 Hz (woofer

- midrange cu con mic sau calotă - tweeter cu calotă
sau con. Pentru alte perechi de frecvenţe sau alte tipuri
de reţele trebuie consultate lucrările lui R. Bullock.

Atunci când fL se află în jurul valorii de 300 Hz, va¬
lorile inductanţelor sunt mari şi au pierderi relativ mari.
Valoarea pierderilor este dată de relaţia:

L = 20 logio [Rm / (Rs + Rm)], unde:

L = pierderea în inductanţă, în dB;

Rm = impedanţa difuzorului;

Rs = rezistenţa totală a inductanţei măsurată în
curent continuu.

La utilizarea reţelei pentru 3 căi, câştigul filtrului
trece-bandă se va mări, astfel că eficienţa în dB a
midrange-lui va fi:

Câştig midrange = (eficienţa midrange dată de pro¬
ducător) + (câştigul filtrului trece-bandă) - (pierderile în
inductor).

Pentru toate formulele prezentate,

TEHNIUM septembrie 2003

ATELIER

REŢELE DE SEPARARE PENTRU 2 CAI
REŢEA BUTTERWORTH DE ORD. I

REŢELE DE ORDINUL IV
LINKWITZ - RILEY

C = Q > 0844

L T - z • f

rw t

REŢEA LINKWITZ - RILEY DE ORD. II

„ 0,0912

2 ~z -u

_ 0,0719

2 "z_f T

REŢEA BUTTERWORTH ORD. II

0,1125

r _ 0,1125
2 Z. -f T

0,0504

4 "Z -.f T

t _ 0,3583 Z w

3 “ E

REŢEA CEBAŞEV (Q = 1)

REŢEA BUTTERWORTH ORD. III

_ 0,1470

2 “z T -4

c 0,2122

3 ~Z -f_

TEHNIUM septembrie 2003

ATELIER

Reţele de separare pentru incinte cu 3 căi
a-de ordinul I
b-de ordinul II
c-de ordinul III
d- de ordinul IV

C, =

0,2365

z -f T

C,=

4 z

0,091

GAUSS

0,0767

C, =

1 z.

c, =-

_ 0,0768
4_ Z •£_

f T

_ 0,2034 Z w
f T

0,1116 Z Ti
f T

0,3251-Z_

_ _ Tvi

f T

0,3253-Z
_ _w_

f T

0,1674-Z

LINEAR PHASE

0,0741

0,1079 Z

Utilizarea formulelor de calcul

Formulele prezentate asigură răspunsul
în frecvenţă indicat doar în cazul în care
sunt întrunite o serie de condiţii:

- filtrul are caracteristica de frecvenţă
liniară (plată);

- răspunsul difuzorului este extins cu
1,5-2 octave peste/sub frecvenţa de
tăiere şi are o caracteristică de frecvenţă
relativ liniară;

- ambele difuzoare alimentate din
reţeaua trece-sus şi trece-jos radiază din
acelaşi plan.

Dacă una din aceste condiţii nu este
respectată, rezultatele obţinute în
proiectarea reţelei de separare nu vor
corespunde cu datele preconizate. în
acest caz există două posibilităţi:

- prima metodă este bazată pe încer¬
cări succesive: se măsoară răspunsul, se
modifică un element al reţelei, se
măsoară din nou şi din aproape în
aproape se caută obţinerea optimului.
Această metodă, deşi pare empirică,
este totuşi metoda utilizată de fabricanţii

TEHNIUM septembrie 2003

ATELIER

6dB/oct.

12dB/oct.

2 * 2ntfV2

. __

Reţea de separare serie cu atenuarea de 6 dB/octavă (a) şi 12 dB/
_ octavă (b) pentru incinte cu 2 căi _

de incinte deoarece dispunând de aparatură bună, pot ajunge la un
răspuns corect, având în vedere că se confruntă cu fenomene fizice
foarte complexe, exprimate de multe variabile, care le lasă puţin
spaţiu de manevră;

- a doua metodă utilizează un program de optimizare pe calcu¬
lator cu care se poate obţine o optimizare relativă, ce depinde de cât
de bun este programul şi de câţi parametri cuprinde.

Câteva recomandări pot minimiza
problemele constructorului amator.

1. Referitor la prima cerinţă, nu este
imperativ necesar să avem o caracteris¬
tică de impedanţă plată a difuzorului, dar
dacă se poate obţine acest lucru, este de
preferat. Acest lucru este benefic şi pentru
relaţia complexă ce există între amplifica¬
tor, difuzor şi cablurile de legătură, pentru
amortizarea difuzorului când caracteristi¬
ca de impedanţă este plată. Pentru aceas¬
ta sunt necesare filtre ajutătoare care să
linearizeze caracteristica de impedanţă.
Atunci când adoptaţi prima metodă speci¬
ficată mai sus începeţi prin linearizarea
caracteristicii de impedanţă.

2. Cea de a doua cerinţă privind exten¬
sia răspunsului în frecvenţă este uneori
foarte greu de respectat şi depinde de
directivitatea difuzorului, de frecvenţa de
tăiere aleasă, de mărimea răspunsului la
frecvenţe joase, de tipul şi panta reţelei de
tăiere.

Extensia caracteristicii de frecvenţă nu
mai este atât de critică dacă panta filtrului
adoptat este suficient de mare: cu cât
panta este mai mare, cu atât extensia
poate fi mai mică. Problemele de directivi-
tate pot fi rezolvate prin alegerea difu-
zoarelor care se completează reciproc în
privinţa directivităţii şi a extensiei răspun¬
sului la frecvenţe joase. Un woofer de 12”
(300 mm) diametru va funcţiona defectuos
într-o incintă cu 2 căi chiar cu un tweeter
care va începe lucrul de la 2.000 Hz, pen¬
tru că va avea o “gaură” mare în caracte¬
ristica de răspuns măsurată în afara axei
sale. Rezolvarea are două posibilităţi:

- se va folosi un midrange sau chiar un
mid-bass + mid-dome

- se va utiliza un woofer cu diametru
sub 10" (250 mm). Studiul pieţei va arăta
că incintele cu două căi sunt în general
echipate cu woofere sub 10”. Chiar uti¬
lizarea woofereior de 10” nu este reco¬
mandată, deşi există unele realizări indus¬
triale care s-au bucurat de succes.

Incintele cu două căi evită cu greu pro¬
blemele de proiectare legate de plasarea
frecvenţei de tăiere în zona critica a difu-
zoarelor utilizate, zonă în care se află mo¬
dificări ale caracteristicii de frecvenţă sau
de directivitate. Utilizarea unui program de
optimizare poate fi de mare folos în
soluţionarea acestor probleme.

3. Problemele legate de directivitatea
pe orizontală a difuzorului se pot minimiza
uşor prin utilizarea filtrelor de ordin superi¬
or. O verificare la îndemână pentru a
vedea că reţeaua de separare a fost
corect optimizată şi că cele două secţiuni
sunt în fază se poate face prin inversarea
polarităţii secţiunii trece-sus şi măsurarea
răspunsului în frecvenţă. Dacă răspunsul
în frecvenţă măsurat înainte de inversare
este relativ plat, după inversare va avea o
“cădere” pronunţată în dreptul frecvenţei
de tăiere.

TEHNIUM septembrie 2003

ATELIER

Cu alte cuvinte, se recomandă să nu se
lucreze în domeniul cuprins între 350 Hz-
1.500 Hz.

Wooferele de 10”-15” redau vocea mas¬
culină cu exagerare în domeniul de frecvenţă
200-350 Hz, iar tweeterele cu con sau calotă
au distorsiuni mari sub 2.000 Hz, de aceea şi
aceste recomandări nu trebuie scăpate din
vedere.

Reţele de separare serie. Fără să
insistăm asupra acestor tipuri de reţele de
separare, după cum am mai spus, deoarece
unii constructori le utilizează, vom prezenta
configuraţia electrică şi formulele de calcul
pentru reţelele ce echipează incintele cu 2 şi
3 căi, având panta de 6 dB/octavă şi respec¬
tiv 12 dB/octavă (fig. 10 şi 11).

Relaţiile
de calcul -
reţele de sepa¬
rare cu 3 căi

Reţea de ord. I
Varianta a)

c _ 0,1590
Z H '^H
0,5540

2_ z M f M

Filtru RC şi efectul său asupra curbei de impedanţă

Trebuie menţionat că în unele cazuri, deşi răspunsul
în frecvenţă este plat, reţeaua de separare este neopti-
mizată, astfel că imaginea stereo este slabă sau necon¬
formă cu realitatea datorită răspunsului polar incorect.

La alegerea frecvenţelor de tăiere mai sunt determi¬
nante şi alte elemente în afara celor specificate până
acum:

- se recomandă alegerea lui fTI (între woofer şi
midrange) în domeniul 200 Hz - 350 Hz;

- se recomandă alegerea lui fT2 (între midrange şi
tweeter) în domeniul 2.000 Hz-3.500 Hz.

L 0,0458 Z M

1 t

Varianta b)

„ 0,1590

0,1592 Z L

L, =

0,0500Z m

TEHNIUM septembrie 2003

ATELIER

0 _ 0,5070 T 0,1592-Z L

2 = z M -f M 2= fi

Reţea de ord. II

(cu inversare de fază la secţiunea trece-bandă
medii)

Varianta a)

0,0791

T 0,3202 Z H

Vf H

L,= f

0,3236

L 1,0291 Z M

Z M f M

0,0227

. 0,0837 Z M

L,=——;—-

z M f M

3 f

0,0791

0,3202-Zl

Z L f L

4_ f L

' 1 L

* Câştigul secţiunii trece-bandă = 2,08 dB

Varianta b)

Câştigul secţiunii

trece-bandă = 2,45 dB

0,0788

0,3217 Z H

1 7 f

1 ~ f

0,3046

T 0,9320 Z M

2= Vf M

2 f

0,0248

t 0,0913 Z M

3 " z M f M

3 f M

0,0788

0,3217 Z L

4_ Z L f l

4 “ f t

Reţea de ord. III

(trece-tot cu inversarea polarităţii secţiunii

trece-bandă)

Varianta a)

Câştigul secţiunii trece-bandă = 1,6 dB

_ 0,0995

0,1191 Z H

Zh '^h

! f

_ 0,3402

0,0665 Z M

0,0683 0,0233-Z M

'-3 -

z„ f »

0,3128

0,4285 Z M

z M f M

4 f M

c, =

1,148

T 0,2546 Z L

z M f M

f L

„ 0,2126 _ 0,0745 Z.

Q= -- L, = —- k

6 K

Varianta b)

Câştigul secţiunii trece-bandă = 2,1 dB

c _ 0,0980

0,1190 Z H

1 7 -f

1 f H

_ 0,3459

T 0,0711 Z M

2_ z H -f H

0,0768

0,0254 Z„

3_ z M -f M

3 f M

0,2793

T 0,3951 Z M

4 z M -f M

4 f M

1,061

0,2586 Z L

5 Z*-fu

5 ' f t

0,2129

L 0,0732 Z l

6 " z L f L

6_ 4

Reţea de ord. III (trece-tot,

polaritate normală)

Varianta a)

Câştigul secţiunii trece-bandă = 0,85 dB

c = 0.1138

0,1191-Z H

Zh f H

0,2976

0,0598 Z M

2 ” z H -f M

2 “ f M

TEHNIUM septembrie 2003

ATELIER

Varianta b)

Câştigul = 0,99 dB

c _ 0,1158

0,1189 Z H

Z H -f H

0,2927

Ţ 0,634 Z M

2_ z H -f H

2 f M

c _ 0,0884
■ 3 ~ 7 . f

‘M

T 0,0284 Z M

3 “ 4

0,3112

L 0,3395-Z M

4_ z M -f M

4 4

0,9667

0,2187-Z,

L - --l

5 z M -f M

0,2130

T 0,0866 Z L

6 " z L -f L

Ls_ f L

Reţea de ord. IV (trece-tot)

Varianta a)

Câştigul = 2,28 dB

_ 0,0848

T 0,1004 Z H

A-'j —

1 Z H -f H

0,1686

0,4469 Z H

2 7 -f

■^H H

2 " 4

_ 0,3843

0,2617-Z M

3 “ z M f M

3_ 4

0,5834 L _ 1,423-Z m

r, r 4 f

c _ 0,0728

T 0,0939-: z m
4- f

5 7 f

f M

_ 0,0162

0,0445 Z m

6 ~ 7 f

6 “ 4

0,2523

T 0,2987-Z L

7 " z L -f L

7 " 4

C 8= ^

L 0,1502-Z L

8 z L -f L

8 “ 4

Reţea de ord. IV (trece-tot)

Varianta b)

Câştig = 2,84 dB

_ 0,0849

T 0,1007-Z H

■^1 _ r

z H f H

0,1685

T 0,445 Z H

4 =^——-

2 “ Z H f H

0,3774

0,2224 ■ Z M

3 7 .f

3 4

TEHNIUM septembrie 2003

ATELIER

0,5332

L 1,273-Z m

4 z M -f M

0,0799

5 ~ z M -f M

L 0,104-Z M

5 f M

0,0178

0,0490 Z M

6 _ 7 f

r M

6 " f„

P _ 0,2515

7 z L f L

_ 0,2983-Z,

L? =- k

f L

0,0569

8 ” z L f L

j 0,1503-Z L

f L

Relaţiile de calcul

- reţele de separare serie (3 căi)

a) Atenuare 6 dB/oct. (fig. 11 .a)

C - 1

r - 1

1 27tf Tj Z

2 2itf T| -Z

L '=dr

L " ~ 2 irfJT

b) Atenuare 12 dB/oct. (fig. Il.b)

L _ Z

c- ^

3 27tf Ti V2

3 27tf T -Z

L _ Z

c- ^

4 2nf Ti -4Î

4 27tf Ti -Z

L - Z

5 2îtf v >/2

5 2itf T Z

T _ Z

c_ & .

6 " 27tf T2 .\/2

6 27rf Tj • Z

Unde: fy - frecvenţa de tăiere între woofer şi midrange;
fj - frecvenţa de tăiere între midrange şi tweeter;
Z - impedanţa difuzorului pentru care este
calculată’ reţeaua.

Dezavantajele acestor tipuri de reţele se estom¬
pează în practică atunci când amplificatorul de putere
utilizat are factorul de amortizare mare şi când rezerva
de putere a acestuia este substanţială.

Circuite de compensare şi corecţie. Examinând
caracteristica de impedanţă a unui tweeter cu calotă
(fig. 12), vom observa doua aspecte distincte:

- un vârf accentuat la frecvenţa de rezonanţă, cu
aspect de clopot;

- o creştere a valorii impedanţei o dată cu creşterea
valorii frecvenţei, datorită inductanţei bobinei mobile.

Prima anomalie se poate corecta cu ajutorul unui fil¬
tru RLC, filtru care poate fi proiectat pentru orice tip de
difuzor (woofer, midrange sau tweeter), importantă fiind
cunoaşterea acestei caracteristici a difuzorului.

Circuitul RLC (fig. 13), numit şi filtru de rejecţie, for¬
mat din înserierea celor 3 componente, elimină efectele
rezonanţei difuzorului alimentat din reţeaua de sepa¬

rare. Acest filtru de rejecţie se foloseşte la difuzoare care
nu au ferofluid, lichid cu proprietăţi magnetice care are
rol de transfer termic, dar şi de a amortiza mecanic
echipajul mobil al difuzorului (midrange cu con sau
calotă, tweeter cu con sau calotă). în cazul wooferelor,
frecvenţa de rezonanţă scăzută a acestora implică uti¬
lizarea unor bobine cu inductanţa foarte mare şi ca atare
se evită utilizarea acestei soluţii.

Formulele simplificate care nu implică parametrii
difuzoarelor în cauză sunt:

C = 0,03003 / f

L = 0,02252 / f X C

Rc = impedanţa nominală a difuzorului

Cei ce pot ridica o curbă de impedanţă a difuzorului
cu filtru de rejecţie pot observa dacă aplatizarea (li-
nearizarea) caracteristicii de impedanţă este suficientă,
în caz contrar pot creşte Rc cu valori de câte 0,5 ohmi
până se obţine rezultatul dorit.

După cum am precizat mai sus, toate bobinele
mobile prezintă o creştere a impedanţei datorită reac-
tanţei inductive a bobinei. Circuitul RC (fig. 14) poate
egaliza această creştere a impedanţei şi uşurează lucrul
wooferului sau a midrange-ului în reţeaua de separare.
La calote, acest circuit înmoaie asprimea emisiei.

Pentru calculul valorilor practice este necesar să se
cunoască parametrii difuzorului:

C = Le / Rc unde:

Le = inductanţa bobinei difuzorului (H)

Rc = 1,25 X RE

Rc şi C sunt numai aproximative şi vor fi ajustate prin
măsurători.

în general, difuzoarele midrange şi tweeterele au o
eficienţă superioară wooferelor şi din această cauză
presiunea acustică este mai mare (“cântă mai tare”),
fiind necesară “readucerea lor în front”, egalizarea
nivelului presiunii sonore cu cea a wooferului. Cel mai
eficient mod este de a utiliza rezistenţe înseriate cu difu¬
zorul sau un divizor rezistiv fix sau variabil (un
potenţiometru bobinat). Trebuie să se aibă în vedere că
în cazul în care, dintr-o eroare, reţeaua de separare
“vede” o impedanţă totală diferită de cea luată în calcu¬
lul reţelei, o modificare nedorită poate apărea la
frecvenţa de tăiere. în cazul utilizării unei rezistenţe
serie, reţeaua va fi recalculată luând în calcul creşterea
impedanţei difuzorului.

în cazul utilizării unui divizor rezistiv se menţine la
minimum impedanţa difuzorului. Valorile uzuale ale divi-
zorului rezistiv sunt:

- 2 dB

2,2

- 4 dB

3,3

- 6 dB

4,7

8,2

unde valorile lui Rs şi Rp sunt date în ohmi. Se vor
utiliza de preferinţă rezistenţe neinductive de putere
corespunzătoare (fig. 15).

Uneori, în practică se utilizează şi alte reţele de
corecţie:

- reţea paralelă RL pentru corectarea unei caracte¬
ristici de frecvenţă crescătoare;

- reţea paralelă RC pentru corecţia caracteristicii de
frecvenţă coborâtoare;

- reţea paralelă RLC pentru aplatizarea unor porţiuni
ale caracteristicii.

(Continuare în nr. viitor)

TEHNIUM septembrie 2003

ECONOMISIREA ENERGIEI

SCH€M€

de BCCUftl €CONOMIC€

Cornel ŞTEFĂNESCU

Becurile cu consum redus de energie au o largă
răspândire, au durata de viaţă mare, aproximativ 8000
de ore, cu puteri între 15W-36W, cu iluminare echiva¬
lentă becurilor cu incandescenţă de 75W-175W. în con¬
tinuare prezentăm câteva scheme electronice ridicate
după becurile produse de firma HUAYI GRUP, care sunt
mult mai ieftine decât cele produse de firme consacrate.
La baza acestor scheme este un oscilator realizat cu
două tranzistoare de tip MX 13001 sau MX 13003, care
lucrează pe frecvenţa de 30kHz-50kHz. Circuitul de
reacţie şi comanda tranzistoarelor este un transformator
realizat pe un tor de ferită cu diametrul de 8mm-10mm,
cu trei înfăşurări. Alimentarea circuitului se realizează
prin redresarea dublă alternanţă a tensiunii de reţea şi

TEHNIUM septembrie 2003

ECONOMISIREA ENERGIEI

filtrarea cu un condensator de
3,3|a.F-1 OjitF / 400V. Cel mai întâlnit
defect al acestor becuri este întreru¬
perea filamentelor, circuitul electro¬
nic rămânând intact. Acesta se
poate utiliza la alimentarea unor
tuburi cu neon clasice (formă de
baston), după ce s-au eliminat
starterul, condensatorul şi droselul;
se modifică legăturile pentru ali¬
mentarea filamentelor tubului din

Schema clasică de alimentare
a tuburilor fluorescente (fig. 1)
conţine o bobină (drosel) L şi un
starter (un contact termic, normal
deschis, cu lamelă bimetaiică într-un
balon de sticlă cu gaz inert-neon).
Tensiunea de amorsare a starterului
este mai mică decât tensiunea
reţelei, dar mai mare ca tensiunea
de lampă caldă. Astfel că la
conectarea tensiunii de reţea are loc

el este insuficientă pentru ionizarea
gazului din starter, contactul acestu¬
ia rămânând deschis până la o nouă
repornire a montajului, curentul prin
tub creşte, ei fiind limitat doar de
inductanţa L.

.La aceste scheme clasice
pornirea tubului nu este fermă, el
poate să clipească de câteva ori
până se aprinde, fapt datorat nesin-
cronizării deschiderii contactului

montajul recuperat. Tuburile fluores¬
cente sunt impropriu denumite
tuburi cu neon, în interior conţin
vapori de mercur la presiune
scăzută. Când se aplică o tensiune
ridicată capetelor tubului, gazul din
interior se ionizează., producându-se
amorsarea tubului. In urma descăr¬
cărilor electrice se produc radiaţii
luminoase, în spectrul ultraviolet,
dar cu acoperirea internă fluores¬
centă a tubului este convertită în
radiaţie vizibilă.

ionizarea gazului din starter, lamela
bimetaiică se încălzeşte şi scurtcir¬
cuitează electrozii starterului, deter¬
minând circulaţia curentului prin
bobina L şi filamentele tubului; aces¬
tea se încălzesc şi emit electroni.
Câteva momente mai târziu lamela
bimetaiică se răceşte şi întrerupe
circuitul, producând o tensiune
autoindusă mare pe bobina L, sufi¬
cientă pentru amorsarea tubului. în
acest punct impedanţa tubului
scade spre minim, tensiunea de pe

starterului cu tensiunea sinusoidală
a reţelei, el se poate deschide ori¬
unde când curentul prin inductor (L)
este zero sau maxim, iar tensiunea
autoindusă poate să nu fie suficien¬
tă pentru ionizarea totală a tubului,
ceea ce determină repetarea ciclului
de pornire de câteva ori. Tot ia aces¬
te scheme există efectul strobosco¬
pic, obositor pentru ochiul uman.
Curentul prin tub atinge valoarea
zero de 50 de ori pe secundă
(50Hz), deci gazul se de-ionizează

TEHNIUM septembrie 2003

-ECONOMISIREA ENERGIEI

şi nu mai emite lumină, rezultând un rezonant serie constituit din CI, C2 C2, frecvenţa de lucru este determi-

licărit de 50Hz. şi inductorul LI. înainte de amor- nată de dimensiunea şi maximumul

Variantele schemelor electro- sarea tubului, frecvenţa de rezo- densităţii fluxului prin miezul trans-

nice prezentate în continuare elimină nanţă a circuitului este determinată formatorului TI şi timpul de eli-

starterul şi inductanţavoluminoasă L de valoarea condensatorului CI, minare a sarcinii stocate din tranzis-

din circuitul convenţional. Mărind care este mult mai mică decât va- tor. Se impune ca această frecvenţă

frecvenţa de funcţionare de la 50Hz loarea condensatorului C2. să fie puţin mai mare decât

la câteva zeci de kHz se Tensiunea care apare pe CI este frecvenţa de rezonanţă a circuitului

îmbunătăţesc şi performanţele tubu- cuprinsă între 500V-1,2kV, în funcţie oscilant. La pornire, curentul supor-

lui, gazul nu mai are timp de de- de valoare şi frecvenţa la care tat de tranzistoare este de circa 3-5

ionizare între cicluri ale curentului, lucrează. ori mai mare decât cel din

determinând şi un consum redus, O dată pornit, tubul se corn- funcţionare normală, deci se aleg

mărind durata de funcţionare şi eli- portă ca un scurtcircuit pentru con- tranzistoare care suportă acest

minând efectul stroboscopic, densatorul CI, frecvenţa de lucru supracurent. Tranzistoare care pot

Inductanţa folosită fiind mică, se este acum determinată de conden- funcţiona foarte bine în astfel de

reduc pierderile rezistive şi gabaritul, satorul C2, fiind mai mică, deci şi scheme electronice sunt şi cele fa-

în figura 2 este prezentată supratensiunea este mai mică, dar bricate de firma SGS-THOMSON:

schema electronică a becului eco- suficientă pentru a menţine tubul BUL59, BUL 67, BUL 89, BUL 510

nomic cu puterea de 18W. Circuitul luminos. în capsulă TO-220.

de start este realizat cu R8, C3 şi în funcţionare normală, când In figura 3 este prezentată

R6. La punerea sub tensiune, acest tranzistorul este saturat, curentul schema electronică pentru becul cu

circuit injectează curent în baza circulă prin transformatorul TI, puterea de 32W (tubul sub formă de

tranzistorului Q2 şi comandă startul crescând^ până când miezul se sa- spirală), iar în figura 4 schema pen-

oscilatorului, care este ţinut în turează. în acest punct reacţia din tru cel de 36W.

oscilaţie de reacţia prin transforma- bază se schimbă şi după eliminarea Costul iniţial ridicat al

torul TI. Tubul este amorsat de ten- sarcinii stocate în joncţiunea BE, acestor becuri se recuperează în

siunea mare care apare pe conden- tranzistorul se blochează Jn această timp din reducerea energiei

satorul C1(2,7nF-3,9nF) din circuitul fază, lăsând la o parte valoarea lui consumate.

TEHNIUM septembrie 2003

LABORATOR

Sintetizoarele de bandă continuă sunt acelea la
care reţeaua de frecvenţe discrete, stabilizate, de la
ieşire, se obţine prin reglajul continuu al unui VFO, şi nu
prin comutări discrete ca la sintetizoarele digitale cu blo¬
care a fazei unui VCO.

Schema bloc a unui astfel de sintetizor este dată în
figura 1, în care:

Să aplicăm principiile enunţate la realizarea unui
astfel de sintetizor necesar unui radiotelefon pentru
“CITIZENS BÂND” (f = 26,965 27,405 MHz).

Un astfel de radiotelefon trebuie să aibă 40 de
canale cu pasul de 10 kHz.

Dacă fg = 1MHz, este necesar, deci, un divizor de
frecvenţă cu N = 100.

ORQ = oscilator cu rezonator cu cuarţ;

DF = divizor de frecvenţă cu N;

EF = etaj de formare;

AFTB = amplificator de tip FTB;

MX1 = mixer substractiv;

FTBQ = FTB cu rezonatoare cu
cuarţ;

MX2 = mixer aditiv;

VFO = oscilator cu frecvenţa
reglabilă continuu între fhm şi fhM.

Funcţionarea acestui sintetizor
este simplă şi ea se aseamănă cu
aceea a unui analizor de spectru. La
MX1 se aplică simultan un set de sem¬
nale armonice, componentele Fourier
dintr-o bandă de frecvenţe B din spec¬
trul impulsurilor periodice înguste (de
durată ti) de la ieşirea etajului de for¬
mare (figura 2).

Analizând figura 2 se observă că
este necesar ca B < 1/ti, în care 1/ti este
lăţimea lobului spectral de interes. între
două frecvenţe fs adiacente, din intervalul fsm - fsM,
ecartul de frecvenţă (pasul) este de fq/N.

în urma mixării la MX1 cu semnalul de frecvenţă fh
la intrarea FTBQ rezultă frecvenţa intermediară:

fi = fs - (fh ±A fh)

Prin fh s-a ţinut cont de nestabilitatea de frecvenţă
pe termen mediu a oscilatorului local (VFO).

Variind fh între fhm şi fhM, astfel ca fi = ct, putem
selecta toate liniile spectrale, una câte una, dintre valo¬
rile fsm şi fsM, aceasta cu condiţia ca banda de trecere
a filtrului cu rezonator de cuarţ (centrată pe fi = ct) să fie
mai mică de 10 kHz. După filtrarea (selecţia) compo¬
nentei dorite (a frecvenţei canalului dorit), la mixerul adi¬
tiv MX2 avem:

ÎOUT = fi + fh ± Afh = fs - (fh ± Afh) + fh ± Afh = fs

Deci, la ieşirea MX2 se obţine frecvenţa fs cu sta¬
bilitatea dată de ORQ, deoarece instabilitatea de
frecvenţă a VFO este compensată.

Cum B = 27,405 - 26,965 = 0,44 MHz, este nece¬
sar un impuls îngust cu durata
ti<1/B = 1/0,44 = 2,272 ps.
se poate alege ti = 1 pis, mizând pe componente
armonice între ordinele 27 şi 28.

Amplificatorul FTB cu acord fix trebuie să fie destul
de selectiv şi de aceea factorul de calitate al circuitului
său oscilant trebuie să fie de 27,185 / 0,44 = 61,8.

Filtrul trece-bandă cu rezonatoare cu cuarţ, de re¬
gulă, nu se poate realiza de către radioamatori, şi aces¬
ta trebuie procurat. Filtrele cu frecvenţa centrală de 10,7
MHz sunt foarte răspândite. Rezultă că frecvenţa VFO
trebuie să poată fi reglată cât mai fin (demultiplicator)
între valorile:

fhm = 26,965 -10,7 = 16,265 MHz;

fhM = 27,405 - 10,7 = 16,705 MHz.

Schemei bloc din figura 1 îi corespund o multitudine
de scheme de principiu, funcţie de tipurile de circuite
electronice alese de către constructori.

Având în vedere că în revista TEHNIUM s-a publi¬
cat şi o schemă de sintetizor digital pentru CB, cititorii
pot face acum o comparaţie între cele două tipuri posi¬
bile de sintetizoare.

TEHNIUM septembrie 2003

LABORATOR

RTENTIE
IA DIODELE DETECTOARE!

Y03FGL

corp de sticla

inele colorate

i x

/ de marcaj

1 (cotod)

— N -

Când trebuie să realizăm un
circuit de detecţie (figura 1) cu
diodă semiconductoare (D) şi
punem la întâmplare orice diodă din
"zestrea” personală, s-ar putea să
greşim şi numai întâmplător
funcţionarea ar putea fi mulţumi¬
toare. Precizăm că pentru detecţie
se folosesc numai diode cu germa-
niu (mai sensibile decât cele cu sili¬
ciu), cu contact punctiform (metal -
semiconductor), în capsulă de sticlă
(figura 2) sau ceramică. Dar nu
orice diodă cu germaniu în capsulă
de sticlă, cu contact punctiform, este
indicată pentru detecţie. în tabelul
alăturat sunt redate
(extrase din ca¬
taloage) tipurile de
diode recomandate
pentru detecţie.

în acest tabel,
culorile inelelor (din¬
spre catod) de identi¬
ficare a tipului diodei
(dacă acesta nu este
scris pe corpul de sti¬
clă al diodei) sunt:

R = roşu; A =
alb; P = portocaliu; C
= cenuşiu; V = verde;

G = galben; B = bleu.

Parametrii
detectorului trecuţi în
tabel sunt:

f = frecvenţa
maximă la care se
poate folosi dioda;

R, C = grupul de
detecţie; pentru
detectoare de ampli¬
tudine audio lucrând
ia frecvenţa de 455
kHz, valoarea lui C
se va mări de cca 20
de ori faţă de cea
recomandată pentru
frecvenţa de 10,7
MHz;

VIP = ampli¬
tudinea maximă a
semnalului modulat
de intrare;

Vo = ampli¬
tudinea sem¬
nalului detectat
de AF sau VF;

ti = randa¬
mentul detecţiei.

Diodele din
tabel sunt reco¬
mandate pentru
detectoare MA
de audio (în
radioreceptoare)

sau video (în televizoare), precum şi
pentru detectoare MF (discrimina¬
toare de frecvenţă în radiorecep¬
toarele pentru UUS). Alte diode, cu

altfel de marcaje sau indicative, pot
avea alte aplicaţii generale, în
comutaţie etc. şi nu sunt indicate
pentru detecţie.

Tip

Marcoj

VlP

MHz

Vef

M110

2,2

45+50

Ml 12

Ml 13

-Oh

10,7

500

0,75+3

Ml 14

i (EFD104)

1 EFD106

-a-

3.9

40+60

j Ml 16

-dSH

30+40

3+4

0,5+5

34+60

Ml 19

-an-

10,7

300

M137

(EFD112)

—mm—

100

EFD103

GBR

—mm—

330

>2,4

EFD110

— 1 II1—

10,7

330

0,3

TEHNIUM septembrie 2003

LABORATOR

SR REALIZĂM UN DIVIZOR

De FRCCVCNTR RAPID

_I_

_Y03FGL_

Radioelectroniştii amatori au
adesea nevoie de un divizor al unei
frecvenţe ridicate (divizor rapid).
Această nevoie se resimte, de
exemplu, cu ocazia realizării unor
sintetizoare de frecvenţă.
Divizoarele de frecvenţă rapide se
realizează în prezent, de către
firmele de specialitate, sub forma
unor circuite integrate care sunt,
însă, foarte scumpe: cu atât mai
scumpe cu cât frecvenţa maximă de
lucru este mai mare.

este că la primul intrarea este pe
bază, iar la al doilea (având baza la
masă), intrarea este pe emitor.
Schema a doua se recomandă pen¬
tru frecvenţe ceva mai mari. Ambele
oscilatoare sunt în regim de oscilaţie
stimulată, adică nu există uquj,
dacă nu există U| N .

Divizorul de frecvenţă propus
este de tip regenerativ, adică pentru
divizarea unei frecvenţe fi N cu fac¬
torul N, trebuie să poată fi realizată
o mixare armonică.

Se recomandă ca C 4 /C 3 = 2/5.
Corectitudinea funcţionării dîvizoru-
lui constă în dispariţia semnalului de
ieşire la dispariţia celui de intrare
(respectarea legii comenzii).

în fapt, divizorul este un ARF
cu o reacţie pozitivă (deci, circuit
multi-Q) sub pragul de amorsare a
oscilaţiilor. Apariţia oscilaţiilor pe
frecvenţa fouT este stimulată de
aplicarea unui semnal de intrare' cu
frecvenţa f^, aflată într-un raport
întreg (N) faţa de fouT-

în figurile la şi 1 b se prezintă
o schemă de principiu, foarte simplă
şi ieftină, necesitând un singur
tranzistor de RF, care poate realiza
divizarea sigură a unei frecvenţe
ridicate (de câteva sute de MHz)
într-un raport de 2 până la 5.

Schemele din figurile la şi 1b
sunt asemănătoare şi ele amintesc
de un oscilator în 3 puncte cu priza
pe condensatoare (Colpitts) şi baza
comună (BC). Diferenţa dintre ele

Pe lângă funcţia de generator
pe frecvenţa fouT- tranzistorul T
joacă şi rolul unui mixer. Circuitul
oscilant din colector (L, 03 , Ca) este
acordat pe frecvenţa TouT-
Armonica de ordinul N-1 a acestei
frecvenţe se amestecă cu f^ şi
rezultă:

f|N - ( N_1 ) f OUT = f OUT
de unde foyy = f||\j / N

în figurile 2a şi 2b se dau
oscilogramele pentru un divizor cu
2, respectiv 3. Zonele haşurate
corespund intervalelor de timp de
sincronizare prin injecţie (fazare) a
oscilatorului stimulat. Dacă la dispa¬
riţia semnalului de intrare, cel de
ieşire persistă, înseamnă că reacţia
pozitivă este prea puternică şi gene¬
ratorul este în regim de oscilaţie

TEHNIUM septembrie 2003

nestimulată, ceea ce nu e corect.
Deci, atenţie la reglaje (C-j, R)!

Ca un exemplu, să admitem că
dorim să divizăm cu 2 frecvenţa de
560 MHz. Alegem tranzistorul BF
1735 care are f t = 0,9 GHz şi Cqbq
= 1 ,7 pF; C EB0 = 2 pF; C CE0 = 0,9
PF-

Oscilatorul “stimulat” trebuie
realizat pe frecvenţa f = 280 MHz şi
în varianta 1 b.

Alegem: C 3 = 4,7 pF > C EB o!
C2 = 2,2 pF -h C CEO ; C = 2 + 12 pF
(trimer ceramic)

Cu aceste valori rezultă: factor
C„

de reacţie o = —^ = 0,47. Factorul
C 4

de reacţie corect trebuie să fie 0,4 -h
0,6. Capacitatea totală de acord:

Inductanţa L a bobinei de
acord: L = 43 nH (bobina va avea 5
spire CuEm 0,5, cu aer, pe un man-
drin 4> 3 mm; lungimea bobinei 5,5
mm).

în ce priveşte alimentarea
tranzistorului T, vom alege:

E = 10V; U EM = 0,2E = 2V;
U CM = 0,8E = 8 V; l c = 12 mA; R =
25 ka.

Cu aceste valori rezultă:

R 5 = U EM /lc = 1 kQ;

R 2 = 3R5 = 3 k£ 2 ;

R 1 = r 2

E-U a

+ C = 7,5 pF.

Condensatoarele de decu¬
plare:

Ce =p 7 = 10 -î- 47nF (cera¬
mice); C 2 = 10 + 22 pF (tantal).

Bobina de inductanţă L E din
emitor are 1-3 spire pe mandrin 1,5
mm din aceeaşi sârmă ca L. Poate
şi lipsi, dar la frecvenţe mai mari
ajutăJa amorsarea oscilaţiilor.

în privinţa reglajului, se pro¬
cedează astfel: alimentând montajul
(1b), se reglează R la limita ieşirii
din oscilaţie (dispariţia lui uqut)- Se
aplică U|n (pe f|^ = 560 MHz!) de la
un generator de semnal standard, şi
se optimizează nivelul lui U||sj şi al
valorii lui C-| astfel ca să reapară
u OUT- care (repetăm!) trebuie să
dispară o dată cu ui^.

Conectând în cascadă 2-3 ast¬
fel de etaje divizoare (bine ecranate
între ele), se pot obţine divizoare
rapide de ordinul 8 - 10 , ceea ce nu e
puţin. E drept că sunt voluminoase,
dar sunt... ieftine!

TEHNIUM septembrie 2003

LABORATOR

MARIRCA SCNSIMUTRTII
RflDIOR€C€PTOflR€lOR'
CU SIMPLA DCT€CTI€

Cu excepţia unor aplicaţii speciale, radioreceptorul cu simplă metal-semiconductor (joncţiunea
detecţie nu se mai foloseşte în prezent (mai ales în radiodifuziune). El Schottky) au arătat că, dacă 'dioda

a fost însă primul tip de radioreceptor din istoria radiotehnicii, o etapă detectoare este polarizată în sens

obligatorie. “Actul de naştere” al radiocomunicaţiilor este celebrul patent direct cu un curent continuu (I) de mică

12 039/02.06.1896 obţinut de Guglielmo Marconl în Anglia, care avea intensitate, sensibilitatea Sj poate fi

ca obiect tocmai realizarea unui radioreceptor ceva mai performant variată şi optimizată,

decât al contemporanilor săi. Marconi, prin genialitatea sa, a ştiut ce să în figura 2 se prezintă curba ca-

facă pentru aceasta: îmbunătăţirea detectorului (coherorul lui Branly), o racteristică pentru această dependenţă,
bună priză de pământ, antenă cât mai lungă etc. O dată cu inventarea Pentru cazul din figura 2, valoarea opti-

primului tub electronic amplificator, radioreceptoarele au cunoscut o mă pentru I este 75 pA, iar valoarea

perfecţionare rapidă. Totuşi, la apariţia în lume a radiodifuziunii (SUA - optimă pentru Sj este 2,3 pA/pW.

1920, Europa 1921, România - 1928), radioreceptoarele perfecţionate In figura 3 se arată cum poate fi

erau foarte scumpe şi, în lumea radioascultătorilor mai puţin înstăriţi, adaptată la un radioreceptor con-
erau foarte răspândite radiorecep¬

toarele cu simplă detecţie, cunoscute
ca “radioreceptoare cu galenă”. De ce
“cu galenă”? Pentru că detectorul -
“creierul” - radioreceptorului (figura
1 ) era un dispozitiv destul de compli¬
cat, format dintr-un cristal de sulfură
de plumb şi un contact metalic (wol¬
fram) cu vârful ascuţit (o “microjoncţi-
une“ Schottky, am spune noi, azi).
Bunicii sau străbunicii noştri se
“chinuiau” foarte mult pentru găsirea
unui punct de contact de mare sensi¬
bilitate pe suprafaţa neregulată a
cristalului, tot mutând vârful metalic al
unui arculeţ mobil. Era suficientă o
mică trepidaţie pentru ca totul să “se
strice" şi operaţia trebuia reluată.
Astăzi, detectoare cu galenă nu se
mai găsesc decât la muzeele tehnice
sau în colecţiile particulare ale
radioamatorilor (în sensul larg). Ele
au fost înlocuite de către diodele
semiconductoare cu contact puncti¬
form, cu germani u sau siliciu, în cap¬
sulă de sticlă sau de ceramică (cele
pentru frecvenţe din domeniul
microundelor. Pentru aplicaţiile con¬
venţionale de detecţie sau de mixare,
de regulă, diodele nu se polarizează.

Un parametru de bază al unei
diode detectoare este sensibilitatea
în curent (Sj), definită ca raportul din¬
tre intensitatea curentului redresat
(L) şi puterea de radiofrecvenţă apli¬
cată (P RF ):

Sj = l 0 / P RF GiA/ţiW)

Studii teoretice şi verificări
experimentale referitoare la contactul

TEHNIUM septembrie 2003

LABORATOR

venţional cu simplă detecţie (partea
stângă) o polarizare de curent conti¬
nuu. Curentul maxim de polarizare
(reglabil cu R 2 ) este:

I = E/(R d +R-j)= 1,5/1,5-10 3 =1 mA

în figura 4 este prezentată
schema unui detector de microunde
în banda de frecvenţe x (X = 3 cm),
realizat cu o diodă detectoare (DD) cu
siliciu cu contact punctiform (DKS-
7M). Experimentările au stabilit că
polarizarea optimă este E = -30V, şi
nu E = 0. în acest caz curentul optim
de polarizare al diodei este:

I = 30/(56+110+110)10 3 = 108,6 pA

Pentru acest curent s-a obţinut
semnalul (în jmpuls) detectat maxim
din figura 5. în ambele cazuri (E - 0,
E = - 30V) puterea de RF aplicată
detectorului a fost aceeaşi, de:

P RF =-26,8 dBm (decibel - miliwatt)

adică:

IO ' 3

Din această relaţie de definiţie a
decibel-miliwattului se deduce că
P RF = IO' 5 - 68 W.

Concluzia generală este că
polarizarea directă a detectoarelor
poate fi benefică în ceea ce priveşte
creşterea sensibilităţii, adică
creşterea raportului semnal/zgomot.

Principiul de funcţionare a acestui
capacimetru este ilustrat în figura 1
(schema bloc) şi în figura 2 (oscilogramele
de funcţionare). Capacimetrul, care se vrea
cu citire directă, este un adaptor la un volt-
metru electronic cu afişare digitală (VED).
El este format dintr-un generator de impul¬
suri (multivibrator) de frecvenţă (f) constan¬
tă şi un monostabil (M) care dă la ieşire
impulsuri dreptunghiulare a căror durată (tj)
depinde liniar de valoarea capacităţii (C x )
de măsurat.

Valoarea medie (U 0 ) a tensiunii drep¬
tunghiulare (impulsuri) este:

U 0 = Utj/T = Utjf

Cum U = ct, f = ct şi tj = K-|C X rezultă:

Uq = UfK-ţC x , iar cu notaţia
K = T/UfK-j (constanta capacimetrului,
rezultă C x = KU 0 .

Evident, pentru o citire directă a
capacităţii C x pe scala numerică a VED,
este necesar ca valoarea constantei K să
fie o putere a lui 10 (caz în care înmulţirea
se face comod).

De exemplu, dacă avem K = IO* 9
(F/V) rezultă

C x =10- 9 U o (F) = 10 3 U o (pF) cu U 0
în volţi.

CAPRCIMCTRU
DIGITAL SIMPLU

Tony E. KARUNDY _

Schema de principiu a capacimetrului trebuie să permită cali-
brarea sa (reglarea constantei K la valoarea prescrisă) înainte de
măsurătoare.

Schemei bloc din figura 1 îi pot corespunde o multitudine de
scheme de principiu, realizabile cu componente discrete (tranzis-
toare), cu circuite integrate sau cu ambele.

Pentru obţinerea unei scheme simple şi economice, uşor de rea¬
lizat practic, se propune o schemă care foloseşte un singur CI digital

- 0 VED

TEHNIUM septembrie 2003

LABORATOR

şi anume “celebrul” CDB400E (sau echivalente), primul
circuit digital TTL fabricat în România.

Schema de principiu este prezentată în figura 3.
Cu două porţi din capsulă se realizează generatorul de
impulsuri, care are perioada (T) de repetare a impul¬
surilor dată de expresia: _

T = 2(log 3) • RiCi = 1,38 R-,10 -9 (s), cu R-\

în £2.

După diferenţierea impulsurilor (cu Ro,Cp) se obţin
impulsurile înguste de comandă a monoslabnului, care
este realizat cu celelalte două porţi ale CI.

tj = (0,05 + 0,95)T rezultă
U 0 = 5 (0,05 -*• 0,95) = 0,25 4,75 (V) şi deci

C x = 1 0 3 (0,25 -s- 4,75) = 250 + 4750 (pF)
în figurile 4a şi b sunt prezentate desenul cablaju¬
lui imprimat la scara 1:1 şi desenul modului de echipare
a plăcii cu componente.

Nu mai insistăm asupra boxei în care se poate
introduce acest circuit (fără alimentatorul propriu) şi care
poate fi o cutie pentru medicamente din masă plastică.

Durata impulsului generat de monosta-
bil este dată de relaţia:

tj = 1,1 R 3 C x = 429 C x = K-|C X (s),

C x în F

Se recomandă R 3 < 500 Q. (s-a ales
R3 = 390 Q). Constanta aparatului este:

K=— -IO' 9 (FA/)

UK-,

Rezistenţa R1 trebuie să fie reglată la
valoarea

R-j = 1554,3£i.

Acest lucru este posibil pentru că
R 1 max - 2500 Q -

fn privinţa limitelor de măsură, acestea
sunt destul de largi. La un monostabil, dacă
durata (tj) a impulsurilor este reglată în limitele:

AUTO - MOTO

Mă numesc Kalman Francisc, sunt inginer mecanic şi am domiciliul în Aleşd, jud. Bihor.
Alăturat vă propun în vederea publicării în revista dumneavoastră un material cu privire la
echilibrarea statică şi dinamică a roţilor.

După cum se ştie, în mişcarea lor de rotaţie elementele cinematice ale maşinilor, datorită
dezechilibrărilor produc vibraţii. Aceste vibraţii sunt dăunătoare pentru celelalte organe de
maşini (subansambluri), producând solicitarea suplimentară a lor. Aceste vibraţii duc la: dis¬
trugerea prematură a rulmenţilor, lagărelor, batiurilor, a fundaţiilor şi nu în ultimul rând produc
poluarea sonoră a mediului înconjurător.

în prezent pe piaţă se găsesc o serie de aparaturi moderne pentru echilibrări.
Deoarece preţul acestora este destul de mare, propun în atenţia firmelor mici şi mijlocii
două soluţii de echilibrare care nu necesită un efort financiar considerabil.

Kalman FRANCISC

1. Echilibrarea statică

Echilibrarea statică se consideră a fi suficientă în
cazul rotorilor care au turaţii mici sau în cazul discurilor
la care D /1 > 10 (de ex.: turbinele ventilatoarelor, diferite
volante etc.).

în cele ce urmează să considerăm un rotor disc
dezechilibrat ca în figura 1. Lăsând rotorul liber, datorită
faptului că centrul său de greutate “G” nu se află pe axa
o-z şi este deplasat cu excentricitatea “e” (este
dezechilibrat), el tinde să ocupe poziţia din figura 1.

Să considerăm acelaşi rotor (fig. 2) montat pe un ax
‘T strâns între două conuri, “CI” şi “C2". Axul “1” este

lăgărurt în “LI” şi “L2”. La extremitatea din stânga se
fixează pe ax un disc gradat “4”. Dacă montăm pe rotor
o masă de comparaţie “Mc" la distanţa “Rc” faţă de cen¬
tru, vom constata că discul se va roti cu un unghi “A” şi
se va opri în această "nouă” poziţie de echilibru (fig. 3).
Putem scrie următoarele relaţii matematice:

M*a = Mc*b

M*e*sinA = Mc*Rc*cos A

M*e = Mc*Rc*ctg A

Pentru ca rotorul să fie echilibrat static, în sens opus
centrului de greutate “G”, la distanţa “Rc” trebuie adău¬
gată o masă de echilibrare “Me” (fig. 1), astfel încât să

TEHNIUM septembrie 2003

AUTO - MOTO

fie îndeplinită
condiţia:

M*e = Me*Rc
dar M*e =

Mc*Rc*ctg a

deci Me*Rc =

Mc*Rc*ctg A
Me = Mc*ctg A

( 1 )

Cunoscând
unghiul “A” (de pe
cadranul gradat),
calculând masa “Me”
cu ajutorul formulei
(1) şi alegând arbi¬
trar distanţa “Rc” în
vederea echilibrării
statice pe axa o-y
(fig. 1) la distanţa
“Rc” se va monta
definitiv masa de
echilibrare “Me”.

Controlul final al
echilibrării

După demonta¬
rea masei “Mc” şi
montarea definitivă a
masei “Me”, rotind şi
apoi oprind discul în
diferite poziţii alese
la întâmplare, acesta
nu trebuie să-şi
schimbe poziţia.

Condiţii tehnice

- spaţiul de lucru trebuie să
fie lipsit de curenţi de aer;

- rulmenţii din “LI” şi “L2”
trebuie să se rotească foarte
uşor;

- ansamblul ax-conuri-disc
gradat trebuie executat precis,
astfel încât să nu producă ele
însele dezechilibrări;

- tot dispozitivul trebuie pus
la orizontală cu ajutorul nivelei
cu bulă de aer;

- discul gradat trebuie să se
rotească uşor pe ax, facilitând
astfel poziţionarea uşoară (fig. 4);

- ajustajul Ax-Rulment 2 se
va executa astfel încât să per¬
mită montarea-demontarea
manuală a rulmentului pe ax.

Execuţia practică se poate
realiza ca în figura 4.

2. Echilibrarea dinamică

Echilibrarea dinamică este
necesară pentru rotorii la care
D/l <10, adică pentru rotorii
lungi.

TEHNIUM septembrie 2003

AUTO-MOTO

Echilibrarea dinamică se poate realiza cu ajutorul
dispozitivelor moderne de echilibrat sau pe cale experi¬
mentală cu ajutorul maşinilor de echilibrat dinamic.

Să considerăm un rotor dezechilibrat (fig. 5), în care
M = masa rotorului, G = centrul de greutate, XG şi YG
coordonatele centrului de greutate.

Principiul de funcţionare a maşinilor de echilibrat are
la bază producerea vibraţiilor de către forţele de inerţie
“Fi” şi excentricitatea “e = YG”.

Acum să considerăm rotorul dezechilibrat (fig. 6) în
care alegem două plane de echilibrare “PI” şi “P2”, iar
masa rotorului o descompunem în masele “ml” şi “m2”,
denumite mase de dezechilibru.

în cele două plane “PI” şi “P2”, în vederea echili¬
brării, vor trebui plasate masele de echilibrare “Mei” şi
“Me2”, la distanţele “Rel” şi “Re2” faţă de axa O-Z şi

Mii = m1*R1*w‘Z*sinA

Mi2 = 0 - deoarece axa de oscilaţie este cuprinsă în
planul “P2”

unde: w = viteza unghiulară

A = unghiul de poziţionare a masei “ml” faţă
de o axă perpendiculară pe planul Y-O-Z.

Momentul “Mii” având un caracter variabil, va pro¬
duce oscilaţia cadrului “C” în jurul axei “01-Y1”.

Să cuplăm rotorul prin intermediul cuplajului “Cu” de
mecanismul diferenţial “D” de care este fixată masa de
comparaţie “mc”. Acest mecanism diferenţial trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:

- să permită mişcarea masei de comparaţie “mc”
de-a lungul axei “O-Z” oferind astfel modificarea dis¬
tanţei “Zc”;

- să se rotească împreună cu rotorul, dar în acelaşi

care sunt opuse maselor de dezechilibru “ml” şi “m2". timp să permită
Rotorul este fixat în lagărele cadrului “C” care poate rotor,
oscila în jurul unei axe
“01-Y1” care este
perpendiculară pe

planul “Y-O-Z" şi este
astfel aleasă încât să
fie cuprinsă, de exem¬
plu, în planul “P2”.

Imprimând o

mişcare de rotaţie
rotorului, masele “ml”
şi “m2” vor genera
forţe de inerţie care
sunt nişte vectori roti¬
tori. Momentele aces¬
tor forţe în raport cu
axa “01-XI” sunt:

rotirea masei de comparaţie faţă de

Masa de comparaţie “mc” va ge¬
nera un moment

Mc = mc*Rc*w*Zc*sin B
care trebuie să îndeplinească
condiţia:

Mii + Mc = O

adică

mc*Rc*Zc*sinB = m1*R1*Z*sinA
Acum să manevrăm mecanismul
diferenţial cu ajutorul manetei “dl” în
sensul să rotim masa de comparaţie
“mc” faţă de rotor. Vom putea observa
că la un moment dat se vor reduce
simţitor vibraţiile cadrului oscilant,
adică am egalat unghiurile A = B.
Manevrând în continuare diferenţialul

TEHNIUM septembrie 2003

în sensul micşorării sau măririi distanţei “Zc”, vom putem spune că rotorul este echilibrat în planul“P1”. în

observa că pentru o poziţie “Zc" cadrul nu mai vibrează vederea echilibrării rotorului în planul “P2”, întoarcem

(practic oscilaţiile s-au redus foarte mult). acesta cu 180° şi repetăm operaţiile descrise mai sus.

Pentru această situaţie putem scrie următoarea Anularea totală a dezechilibrului este practic nerea-
relaţie: lizabilă. Echilibrarea se face cu un dezechilibru rezidual

m1*R1*Z = mc*Rc*Zc = Me1*Re1*Z admisibil “Ua”, care este în funcţie de: tipul rotorului;
deci: Mei = mc*Rc*Zc/ Re1*Z maşina din care face parte; turaţie; condiţii de

Valorile lui “mc’’, Rc”, “Zc”, “Z” se pot măsura efectiv, funcţionare; prescripţiile proiectantului etc.
iar valoarea lui “Rel” se alege arbitrar. Conform standardelor, avem mai multe plase de ca-

Montând masa “Mei” la distanţa “Rel” la unghiul “B” litate a echilibrării, de la G 4000 la G 0,4. în funcţie de

indicat de braţul masei "Mc” şi în sens opus acesteia, calitatea echilibrării şi turaţie, cu ajutorul diagramei

TEHNIUM septembrie 2003

anexate putem deter¬
mina dezechilibrul
sDecific rezidual

maxim e . uar e = ua
I M, unde Ua =
dezechilibrul rezidual
admisibil g * mm;

M = masa rotorului
kg.

Calculând Ua = e *
M, valoarea obţinută o
repartizăm în cele
două plane de echili¬
brare.

O propunere de
realizare practică a
maşinii de echilibrat
dinamic se poate

vedea in figura 7.

Rotorul este fixat în
maşină între vârfuri şi 3 ,g“

este pus în mişcare cu x 250

ajutorul curelei de s 200

transmisie, al inimii de . o j |0
antrenare şi al unui £ {qq

motor electric. Bucşa | 80

cu masa de compara- % 63

ţie poate aluneca uşor i 50

pe bucşa cu canal eli- 5 313

coidal, iar aceasta la > 25

rândul ei poate > 20

aluneca uşor pe axul § 16

principal. Ştiftul filetat £.5

2 alunecă în canalul g

de pană practicat în £ 6.3

axul maşinii şi dacă 5 5

rotim şurubul de reglaj * s

Zc vom putea modifi- |*5

ca distanţa “Zc” în 2*

timp ce tot ansamblul 1.6

se roteşte cu turaţia j-25

de regim “n”. Pe 0>a

suprafaţa exterioară a o!s 3

bucşei de pe ax este 0.5

prelucrat un canal eli- 0.4

coidal în care intră
ştiftul filetat 1. Rotind o!2

şurubul de egalizare 0 .i 6

prin intermediul furcii 0«|25

de poziţionare, bucşa q 08

cu masa de compara- o!o63 1 1 1 t 1

ţie va executa două 0.05 : .

mişcări: 1 - o mişcare 0*04 g

de rotaţie determinată 60

de canalul elicoidal şi
ştiftul filetat 1 ; 2 - o

mişcare de translaţie 0 5 1 .

determinată tot de I

canalul elicoidal şi

ştiftul 1 . —

Am considerat

necesară descrierea mai amănunţită a fenomenelor fi-

BBZW*?k7B£BKBBBBI

BBB^gflggfiJlZBgBBBI

BBBBZW^^kV^B^a

bbbbbj^j^w^b^b

BBBBBBBB^.'V'V^.^i^k.'Wk'BBBflBBB

BBBBBBBB^aaaZWfKWKVttBflBBBflB

BBBBBBBBB^M^Skţ^^BflBBBBB

BBBBBBBBB^^^y^J^>?i?iV«m||

I***£BI

BBBBBBBBBfl**:%aa:*a*ro*N£B

IBBBBBBBBIV^^JJJJaV^BB

BBBBBBBBBBB^^^^fSJ^^^BBI

•BBBBBBVVS^S^'V»

BBBBBBB\*!%^3SZM

^wbb

iiiBBiiiiii***5553S*2tt**Bi

BVW^^3J^32t^^»?i7i3BBBBB

BB^V^^Îtoa^^^MBBBBB

BkVVV^V^^ŞJJJJtfBBBBB

BBB%****ax*aaaa**BBaB

MAXIMUM SERVICE SPEED OF ROTAT10N

această activitate depinde mult de înţeleg

zice legate de echilibrări datorită faptului că succesul în a acestor fenomene.

TEHNIUM septembrie 2003

RADIOAMATORISM

Pagini realizate în colaborare cu Federaţia Română de Radioamatorism

GCNCIMTOR
de S€MNRl

RO-71 100 Bucureşti, C.P. 22-50
Tel./Fax: 01-315.55.75
E-mail: [email protected]
[email protected]
WEB: www.qsl.net/yo3kaa

68 pF pentru f = 20 kHz - 200 kHz sub 68 pF, forma sinusoidală de la
C* Pentru o anumită valoare a ieşire capătă distorsiuni.

lui C ! va rezulta f ma x/f min - IU

D. Micşorând valoarea lui C i

Dr. ing. Viorel Alexiu, Y03AJN

R€C€PTOR SIMPLU
pentru ÎNC€PRTORI

Generatorul este realizat cu
două circuite integrate (ROB 8015 şi
ROB8122), iar frecvenţa generată
se poate afişa fără probleme pe
acelaşi display.

Gama de frecvenţe pe care o
poate furniza montajul este cuprinsă
între 20 Hz şi 200 kHz. împărţirea
decadică a acestui interval se rea¬
lizează cu un comutator rotativ cu 4
poziţii. Forţând un pic performanţele
aparatului, se poate obţine un sem¬
nal de frecvenţă 1 MHz, dar forma de
undă va fi distorsionată; în acest caz
comutatorul de game va avea 5 po¬
ziţii. Reglajul fin al frecvenţei în inte¬
riorul unei game se realizează cu un
simplu potenţiometru de 1 MO.

Generatorul mai poate furniza şi
alte forme de undă, cum ar fi undele
dreptunghiulare sau în dinte de fe¬
răstrău şi chiar o modulaţie în
frecvenţă.

Rămâne la latitudinea construc¬
torului să apeleze la toate formele
de undă disponibile.

Nivelul de semnal livrat este de
circa 3Vw în toate cele trei variante de
formă de undă. Alimentarea cablajului
se va realiza cu +15Vc.c., iar curentul
consumat este în jur de 50 mA.

Pentru sursa de alimentare a
generatorului se recomandă bobina-
rea pe transformatorul comun de
reţea a unei înfăşurări de circa
18V~, cu sârmă de 0 0,15 mm. Ca
stabilizator de tensiune, o sursă
integrată de genul 7815 este ideală.

Dimensiunile cablajului se vor
alege astfel încât să completeze
etanş partea superioară a
frecvenţmetrului digital (în partea infe¬
rioară a fost plasat cablajul conţinând
numărătorul frecvenţmetrului).
Trasarea cablajului imprimat va
rămâne la latitudinea constructorului.

Observaţii cu privire la schemă

A. Tensiunile s-au măsurat la o
frecvenţă de 120kHz.

B. Comutarea gamelor de
frecvenţă se face prin ajustarea lui
C -| care poate avea următoarele
valori:

68 nF pentru f = 20Hz - 200 Hz

6,8 nF pentru f = 200Hz -
2000Hz

680 pF pentru f = 2000Hz -
20.000 Hz

Se observă la diferite concursuri
că participarea radioamatorilor
receptori este foarte sporadică,
probabil din lipsa unui aparat de
recepţie adecvat. Construirea unui
receptor superheterodină

depăşeşte posibilităţile unui tânăr,
iar aparatele industriale sunt
scumpe.

în ajutorul tinerilor entuziaşti
pentru unde scurte se propune
schema de faţă, care conţine relativ
puţine piese şi poate contribui la
însuşirea unor cunoştinţe tehnice
necesare oricăror radioamatori.
Receptorul a fost conceput de
N1TEV şi publicat în QST nr.9/2000.

Receptorul este cu amplificare
directă, cu reacţie. Cu el se pot
recepţiona emisiuni CW, SSB sau
AM într-o bandă largă de frecvenţe.

Primul etaj, cu tranzistorul
2N2222, este un amplificator de
radiofrecvenţă cu reacţie pozitivă. A!
doilea etaj este un amplificator de

joasă frecvenţă realizat cu circuitul
integrat LM386. Amplificarea recep¬
torului poate atinge 100 000, adică
100 dB. Alimentarea se face din
două baterii de 4,5 V legate în serie.
Consumul fără semnal este de cca
5 mA. Audiţia se face în căşti de la
un casetofon portabil sau în difuzor
de 80.. Montajul se execută pe o
placă cuprată, iar şasiul poate fi
construit din tablă de aluminiu, sau
cei mai simplu din placaj de lemn. In
acest caz pe panoul frontal se va lipi
o foiţă de aluminiu, legată la masă,
pentru eliminarea dezacordului
frecvenţei produs de mâna opera¬
torului. Condensatorul variabil şi
potenţiometreie se fixează direct pe
panoul frontal.

Dioda de detecţie Dl va fi de tip
cu germaniu. Condensatoarele elec¬
trolitice pot fi de 25 V, care sunt mai
uşor de procurat decât cele de 35 V,
propuse în schemă. în locul circuitu¬
lui integrat de tip LM386 se poate

TEHNIUM septembrie 2003

RADIOAMATORISM

utiliza orice circuit integrat de 2-4 W.
Se va alege tipui care are consumul
fără semnal cât mai mic pentru
economisirea bateriei. Se va modifi¬
ca schema conform celei propuse
pentru circuitul integrat respectiv.
Bobina are o inductanţă de cca 4
mH şi constă în 13 spire, cu priză la
spira 2. Diametrul carcasei este de
25 mm, iar lungimea bobinei de 16
mm. Conductorul folosit va fi de 0,8
mm diametru, cu izolaţie de email.
Bobina se va monta pe placa
cuprată cu capătul rece în jos. Cu
condensatorul variabil de 150 pF se
vor putea recepţiona benzile de
radioamatori de 7,10,14 şi 18 MHz.
Frecvenţa maximă
depinde de capacitatea
reziduală a conden¬
satorului variabil şi de
capacitatea montajului.

Prin legarea în paralel
cu condensatorul vari¬
abil a unui condensator
cu mică de 360 pF, prin-
tr-un mic întrerupător,
se va putea recepţiona
şi banda de 3,5 MHz.

Butonul de acţionare a
condensatorului variabil
va avea diametrul cât
mai mare, pentru
uşurarea acordului.

Se recomandă
realizarea acordului fin
cu o diodă varicap.

Schema acestuia este
dată în partea stângă -
jos pe schema recep¬
torului. Dacă ecartul de
frecvenţă nu este sufi¬
cient, se va utiliza o
diodă varicap cu capa¬
citate mai mare, sau se
vor lega două diode în
paralel. Antena va avea
lungimea de 10-15 metri.
Condensatorul de cuplaj cu antena
se va realiza din doua sârme izolate
de 5 cm lungime fiecare, răsucite pe
o lungime de cca 2 cm. Se reco¬
manda montarea condensatorului
variabil şi a potenţiometrului acordu¬
lui fin pe partea de sus a panoului
frontal. Jos se vor monta poten-
ţiometrele de volum şi pentru
reglarea reacţiei.

Problema cea mai spinoasă este
cea a condensatorului variabil de
150 pF, care se găseşte greu. Se
poate utiliza orice condensator
variabil având capacitatea maximă
între 100-365 pF, dar va trebui mo¬
dificată şi bobina, astfel ca circuitul
oscilant să aibă frecventa minimă de
cca 6,5 MHz (cu condensatorul
închis). Inductanţa necesară se va
calcula cu formula:

L = 25330/(f 2 Ci u-ce L = mH,
f = MHz, C = pF

De exemplu, daca capacitatea
condensatorului este ce 300 pF, la
care se mai adaugă cca ' 0 pF pen¬
tru capacitatea mcrtajjlui, la
frecvenţa minimă de 6.5 VHz induc¬
tanţa necesară va * ce 1.93 mH.
Urmează să se ca cu eze prin
tatonări o bobină ca*e va avea
inductanţa necesara, Es:e cine să
se păstreze rapor.j spirelor de
13:2. Formula de caic- a induc-
tanţei unei bobine cu u" s ngur strat
este urnjătoarea:

L = n 2 d 2 / (45,72 c-101.62 I)

unde L = mH, d şi I = cm

d = diametrul mediu al bobinei
(egal cu diametrul carcasei plus
diametrul conductorului. I
lungimea bobinei. De exemplu,
alegem o carcasă de 18 mm şi con¬
ductorul de 0,8 mm. Diametrul
mediu va fi cca 1,9 cm. Cu 13 spire
şi I = 1,6 cm, inductanţa bobinei va fi
2,446 mH. Aceasta este mai mare
ca inductanţa necesară de 1,93 mH.
Vom lungi bobina la 2 cm. In acest
caz vom avea L = 2,103 mH. Se mai
măreşte lungimea bobinei la 2,2 cm
şi vom avea L = 1,966 mH, care este
aproape de valoarea căutată.

După terminarea şi verificarea
montajului, se va alimenta aparatul
cu butoanele de reglaj în poziţie
mijlocie. Se vor verifica tensiunile,
care trebuie să aibă valorile apropi¬
ate de cele indicate în schemă. Se

va verifica funcţionarea etajului de
audiofrecvenţă prin atingerea cu
degetul a contactului cursorului de
ia potenţiometrul de volum. Se va
verifica funcţionarea reacţiei. La
rotirea potenţiometrului pentru
reglarea reacţiei, la un punct trebuie
să auzim o pocnitură. Se cuplează
antena şi rotind condensatorul vari¬
abil trebuie să se audă multe staţii.
Dacă staţiile se aud cu fluierături,
reacţia funcţionează. Dacă nu, tre¬
buie micşorat condensatorul de
cuplaj cu antena prin scurtarea părţii
răsucite. Staţiile CW şi SSB se
recepţionează cu etajul de
radiofrecvenţă intrat în oscilaţie.

Pentru staţiile AM reacţia se va
micşora până la dispariţie. Punctul
de funcţionare cel mai sensibil şi cel
mai selectiv va fi în imediata
apropiere a punctului de intrare în
oscilaţie.

Dacă reacţia nu apare pe nici o
frecvenţă, probabil nu a fost legat
bine tranzistorul. De exemplu, a fost
inversat colectorul cu emitorul. Dacă
montajul nu oscilează decât pe anu¬
mite frecvenţe, reacţia este slabă şi
trebuie mutată priza bobinei cu 0,5-
1 spiră mai sus.

Bine pus la punct, acest receptor
poate da constructorului satisfacţii
depline. Să nu uităm că la începu¬
turile radioamatorismului se făceau
legături peste ocean cu astfel de
receptoare doar cu două-trei tuburi
electronice şi cu emiţătoare QRPP.

Y05AY

TEHNIUM septembrie 2003

POŞTA

■ Augustin STANCU - Rm.
Vâlcea

Mulţumim pentru felicitări.
TEHNIUM fiind “revista constructo¬
rilor amatori din România", noi cre¬
dem că toate schemele electronice
ce se propun a fi construite ar trebui
să fie însoţite de desenul cablajului
(scara 1:1) şi desenul de echipare a
plăcii cu componente (la orice
scară). Dar, ce să facem dacă unii
din autorii de articole (altfel intere¬
sante) nu ne oferă şi cablajele?
Deocamdată, asta e.

Ne întrebaţi ce “mai fac fabricile
şi uzinele cu specific electronic din
România”. Ce să vă răspundem
(unele informaţii le aveţi, deja),
“supravieţuiesc” şi ele cum pot, ca
toate celelalte fabrici. Concluzia
noastră este că din ţară “producă¬
toare de electronică”, România este
în prezent (după 14 ani), o ţară “con¬
sumatoare de electronică”. România
nu mai poate, în prezent, să pro¬
ducă competitiv (nivel tehnologic
ridicat, preţuri mici) în domeniul
electronic, iar în colaborările cu
investitorii străini. România con¬
tribuie cu... forţa de muncă (mai
ales). Şi toate acestea, înainte de a
intra în... UE!

Ne vom strădui să reluăm rubrica
“SERVICE TEHNIUM”.

■ Bogdan DUMITRESCU -
Târgovişte

După cum vezi, nu te “ocolim cu
răspunsul”, şi pentru că tot am
început cu sfârşitul scrisorii tale,
vrem să-ţi spunem că unui tânăr de
18 ani locuind într-un oraş încărcat
de istorie şi de... limba română, nu
prea suntem dispuşi să-i acordăm
scuze pentru ortografie şi inco¬
erenţă. Noi, aici la redacţie, scriem
de 3 ori aceste rânduri până apar în
revistă, iar tu ne trimiţi... o ciornă de
scrisoare! Şi acum răspunsurile de
fond.

Schema de miniemiţător MF
trimisă este o “schemă reclamă”
pentru circuitul integrat liniar
MAX2606. Nu ţi-o recomandăm
pentru simplul motiv că acest circuit
este foarte scump, iar un miniemiţă-
tor se poate realiza în alte mii de
feluri (unele arătate în revista noas¬
tră),

întrebările tale referitoare la
schemă sunt, într-adevăr, de “novice
în ale electronicii" şi ne gândim că
un elev de 18 ani ar trebui să ştie de
la fizică cum funcţionează un
tranzistor.

Dacă puterea de emisie este sub
30 mW, nu este nevoie de autoriza¬
ţie pentru emiţător.

Dacă te pasionează să devii
radioamator autorizat, te poţi adresa

Federaţiei Române de Radio¬
amatorism, Bucureşti, tel. 315 55
75, ing. Vasile CIOBANIŢA.

In final îţi punem la dispoziţie,
totuşi, o schemă de principiu a unui
miniemiţător ME pe frecvenţa de
100 MHz. Tranzistorul T este de tipul
BF 181 sau BF 200. ME este un
microfon cu electret care se găseşte
în comerţ şi nu costă mult. Bobina
de inductanţă L are 3 spire CuEm 0
0,3 mm cu aer, pe un mandrin (ax
cilindric) cu diametrul 10 mm. La o
distanţă de 50 m, în curte, semnalul
emis poate fi recepţionat cu un
radioreceptor prevăzut cu banda FM
II (98-*-108 MHz). Pentru această
“joacă” utilă de emisie-recepţie radio
nu trebuie autorizaţie. In fond,

REDACŢIEI

schema pe care ţi-o oferim este
schema unui microfon “CORD-
LESS” (fără cordon), folosit astăzi
aproape exclusiv la concertele cu
solişti.

■ Vasile DIACONESCU - Tg.
Jiu

în răspunsul anterior vă rugam
să ne scrieţi despre succesele dv. în
“lupta electronică cu ţânţarii”, care
este schema cea mai eficientă; se
pare că nu aţi repurtat încă nici unul.
In ce ne priveşte, noi, la redacţie, nu
avem posibilitatea de a experimenta
schemele propuse de cojaboratori şi
mergem “pe încredere”. în orice caz,
nu publicăm scheme cu erori majore
sau scheme “farse”. Cititorii pot cere
lămuriri direct autorilor articolelor,
pentru unele detalii. De exemplu, dv.
vă puteţi adresa direct autorului
principal al lucrării “365 scheme
practice cu CI-CMOS”, domnul
Aurelian LAZĂROIU, în problema
schemei ce vă interesează (cu MMC
4047). Am reţinut propunerea de a
publica în revistă un articol despre
deparazitarea auto modernă. Din
nou vă urăm succes în... “războiul”
contra ţânţarilor!

PS. Dacă aveţi computer şi sun¬

teţi cuplat la INTERNET, puteţi
accesa site-ul http: //www.thai-
ware.com şi veţi obţine un program
cu 5 frecvenţe audio, care, emise
prin difuzoarele computerului,
alungă ţânţarii, muştele şi chiar gân¬
dacii. Nu există, însă, o singură
frecvenţă pentru toate speciile de
ţânţari.

■ Sorin-Ştefan GUŢE - Bucu¬
reşti

Mulţumim pentru urările făcute.
Pentru schema combinei audio
“INTERNATIONAL 1 RC-1001 (Hong
Kong), v-am trecut pe lista de“soii-

TEHNIUM septembrie 2003

POŞTA REDACŢIEI

citări”. Potenţiometrele electronice
se pot realiza şi cu alte circuite inte¬
grate în afară de ROM-05.

în principiu, la un casetofon
industrial nu se poate adapta un
numărător reversibil de ture cu afişaj
digital şi... nici nu merită (ar fi o com¬
plicaţie aproape inutilă).

■ Mircea BĂRBULESCU -
Piteşti

Ne pui întrebări şi faci propuneri
multe şi grele! S-o luăm pe rând.

Doreşti o schemă de emisie-
recepţie mai “puternică” (pentru
aprecierea că cea publicată a fost...
“marfă”, îţi mulţumim). Astfel de
scheme se dau în revista “Radio-
comunicaţii şi Radioamatorism” a
Federaţiei Române de Radio¬
amatorism”. Abonamentele pe un an
(12 numere) costă 75 000 lei, bani
ce se pot trimite pe adresa: ZEHRA
□LIANA, RO. Box 22-50 R-71.100.
în principiu, pentru lucrul “în eter” cu
o staţie de E-R (transceiver) în ben¬
zile de frecvenţe de radioamator tre¬
buie să fii radioamator cu indicativ,

să ai autorizaţie de smsie şi,
bineînţeles, să plăteşti : -.axă (căci
nimic nu se poate face 'r. România
fără taxă), bineînţeles, cj TVA!
Există, între 26965 şi 2705 KHz, 40
canale de frecvenţă “!a ; Per rciTI-
ZENS BÂND”). Tranşee vereie pe
aceste canale nu au neve e de taxe
şi autorizaţii pentru a r osite, cu
condiţia ca emiţătorul să r.j aibă o
putere mai mare de 4 W.

■ Daniel ARON - corn. Mitreni,
jud. Călăraşi

Ne soliciţi o “schemă s r-c â' cu cir¬
cuitul integrat D765 AC i'NEC JAPAN).
Am vrea să ne scrii ce senemă te
interesează, ce-ai vrea să *20 :j acest
circuit integrat, dacă îl ai ~zc

Solicitări de scheme

■ Daniel STRUNGARIU. Str.
Naţională nr. 13, Bl. G 13. Ap. 21,
Botoşani, solicită scheme e centru
televizor “BERLINA 2000' s ceniru
video-recorder “BONDSTcC BT 50”
(Koreea).

■ Mihai SUSANU, Str. loniţă
Hrisanti nr. 5, Tecuci, solicită
schema televizorului color “BILTON”
(Rusia).

■ Iulian POSTĂ VARU, Str.
Tecuciul Nou nr. 160, Tecuci, soli¬
cită schemele pentru televizor
“Philips Interfunk” (FSQ 85 99 27),
pentru radiocasetofonul “SANWA
7040” şi pentru pick-up-u! ‘ AKKOPA
203”.

■ Sorin-Ştefan GUŢE, Bucu¬
reşti, B-dul luliu Maniu nr. 166, cod
77538, Bl. 38, Sc. 1, Et. 6, Ap. 25,
Sector 6, solicită schema combinei
muzicale “INTERNATIONAL 1 RC -
1001 (Hong Kong).

■ Nicolae BUZDUGAN, din

Bucureşti (telefon 0722438882,
674.77.78) oferă spre vânzare
colecţia TEHNIUM, anii
1970-1994.

Rubrică realizată de
dr. ing. Andrei CIONTU

MODUlt MUlTIFUNCTIONfll€

(Urmare din pag. 7)

Se observă că pentru dioda sta¬
bilizatoare DZ - de fapt cu rol mai
mult de limitare în tensiune - s-a
ales un model aparent supradimen¬
sionat ca putere de disipatie. anume
de 10W, cu toate că vaoarea medie
a curentului preluat de C2 dr reţea
este de sub 100 rA. Această
alegere se justifică prr farrj' că,
tranzitoriu, curentul absoot oe C2
poate creşte până la vaoarea ma¬
ximă permisă de rezsrera de li¬
mitare R2, adică până a cca 2A.
intensitate pe care - chiar oerrr^ un
timp scurt - s-ar putea să re. o
suporte o diodă stabilizatoare de uz
general, de pildă una oe zc °L ”2Z.
având puterea maximă de oscace
de 1W.

în figura 2 este sugerată c ccs-
bilă variantă de am pasare a
pieselor şi de cablaj pemr- ares:
modul, care a fost rearzar re r

placă de sticlotextolit neoâcat cu
folie de cupru (sau cu folia îndepăr¬
tată prin corodare în clorură ferică).
Vederea este dinspre fata oiantată
cu piese, deci traseele de conexiune
de pe spate sunt văzute prin trans¬
parenţă”.

Pentru mai multă robusteţe,
conexiunile sunt făcute prin lipirea
directă cu cositor a terminalelor
pieselor, iar firele de conexiune
externă, marcate sugestiv, sunt
“ţesute” prin placa de montaj.

Se mai observă că pentru poarta
triacului s-au scos la exterior două
cordoane, P şi P’, prim ui centru
racordarea propriu-zisă la poartă, al
doilea care merge, împreună cu cor¬
doanele tensiunii continue joase
(U- şi U+) la blocul extern al circui¬
tului de comandă a porţii, diferit de
la un montaj la altul.

S-ar putea părea că piesele sunt
amplasate cam prea “aerisit”, dar
această doar aparentă risipă de

spaţiu este perfect justificată. în
primul rând, pentru că se lucrează
cu tensiunea înaltă de reţea, care la
o prea mare “înghesuială” a firelor şi
conexiunilor de pe spate, mai ales în
condiţii de umiditate excesivă sau
favorizante pentru condens, ne-ar
putea crea surprize extrem de
neplăcute. N-am să uit niciodată o
experienţă personală din perioada
mea de “pionierat” în ale electronicii,
când am “prăjit” trei tiristoare (printre
primele pe care reuşisem să le
procur, cu mare dificultate) tocmai
din cauza acestui condens sus¬
menţionat. Făcusem pentru un
coleg de redacţie o orgă de lumini
cu trei canale, echipată cu trei tiris¬
toare, care mi-a reuşit foarte bine.
Ducându-i-o acasă pentru “demon¬
straţie”, din nerăbdarea (şi neştiinţa)
amândurora, iarnă fiind, am intro¬
dus-o imediat în priză, iar tiristoarele
au cedat, unul după altul. Mi-a tre¬
buit mult timp să înţeleg de ce.

TEHNIUM septembrie 2N3

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

în al doilea rând, spaţierea
uşurează răcirea pieselor.

Modulul cu tiristor propus este
prezentat în figura 3. Se observă că
am optat pentru varianta cea mai
răspândită, când consumatorul Rs
poate fi acţionat pe durata ambelor
semialternanţe ale tensiunii de
reţea, aceasta fiind în prealabil

nuu mediu de circa 10-20 mA, prin
intermediul rezistenţei de limitare
R2. Acest curent încarcă în timp
“rezervorul" de energie reprezentat
de condensatorul C2, cu limitarea la
12V a tensiunii la bornele sale prin
intermediul diodei Zenner DZ
(12V/10W).

Aparent, dioda Dl n-ar fi nece-

redresată bialternanţă {puntea
redresoare de putere PR, montată
pe un radiator din aluminiu în formă
de U dimensionat pentru o disipaţie
termică bună la un curent mediu
redresat de 4-5A).

în aceste condiţii, tensiunea con¬
tinuă joasă necesară circuitului
extern de comandă a porţii nu se
mai poate prelua prin condensator
din tensiunea pulsatorie de polari¬
tate constantă. în schimb, se poate
prelua din aceasta un curent conti-

sară, tensiunea care ajunge la R2
fiind deja de polaritate unică pozi¬
tivă, datorită redresării în punte.
Prezenţa ei se justifică totuşi prin
aceea că ea interzice descărcarea
lui C2 înspre Rs şi tiristor (în inter¬
valele de timp cât tensiunea pul¬
satorie are valoarea instantanee
sub 12V), deci propagarea spre tiris¬
tor a efectului de filtrare al lui C2,
ceea ce ne-ar putea crea probleme
cu blocarea tiristorului la trecerea
prin zero a tensiunii pulsatorii (în

funcţie de curentul de menţinere al
tiristorului).

Deşi este străbătut de un curent
modest, rezistorul R2 se încălzeşte
apreciabil, preluând o diferenţă
mare de tensiune, motiv pentru care
am recomandat un model cu pu¬
terea de disipaţie de cel puţin 8W,
pe care l-am montat pe un mic radi¬
ator din tablă de aluminiu în formă
de U, prins în şuruburi pe placa de
montaj, cu distanţare de 5-8 mm
faţă de aceasta (una-două piuliţe).
Pe schema de amplasare s-a pre¬
văzut ioc pentru acest radiator, dar
nu s-au marcat locurile de găuri
pentru şuruburi, dimensiunile radia¬
torului fiind în funcţie de modelul de
rezistor R2 disponibil.

Şi în cazul acestui modul, grupul
C1-R1 constituie circuitul de pro¬
tecţie la eventuale supratensiuni
anod-catod.

Varianta de amplasare a pieselor
şi de cablaj propusă este dată în
figura 4, fiind tot cu vedere dinspre
faţa plantată cu piese. Observaţiile
de la placa modulului cu triac rămân
valabile şi aici. Adăugăm doar că în
acest caz dioda stabilizatoare DZ a
fost montată orizontal, nu vertical,
dar asta pentru că nu am avut la dis¬
poziţie încă un exemplar de 10DZ12
şi am folosit un Zenner ITT de tip
ZL12. Oricum, spaţiul permite şi
plasarea verticală a unei diode
10DZ12.

în încheiere, suntem datori să
precizăm că ambele module,
lucrând cu tensiunea de reţea şi
având şi sursa de tensiune continuă
de 12V în contact direct cu unul din
polii reţelei, prezintă pericol real de
electrocutare dacă nu se iau
măsurile de protecţie recomandate
în astfel de situaţii. în primul rând, nu
se va atinge cu mâna montajul (nici
circuitul extern de comandă a porţii)
decât după întreruperea tensiunii de
alimentare de reţea. Dacă se folo¬
sesc întrerupătoare simple, aşa cum
se indică în schemele propuse,
întreruperea contactului cu reţeaua
se face scoţând şi ştecherul modu¬
lului din priza de reţea.

TEHNIUM septembrie 2003

Din numărul 271 (decembrie 2002 / ianuarie 2003) al.
revistei franceze Electronique Pratique am selecţionat
pentru a vă semnala o idee care ni s-a părut ingenioasă
şi care sperăm să vă fie de folos celor pasionaţi de mu¬
zică “tare” cu bani puţini. Este ---

vorba de articolul “Dublor de pu- 1 p^amon | P
tere pentru ampli HI-FI”, autor EQ s

C. Tavernier, în care se propune, M

conform schemei bloc din figura _ Dou “ 8 g

1, realizarea unui modul dublor de I prâamph I ED
putere (fig. 2), utilizând două I drolte I L__

amplificatoare HI-FI stereo de J

putere. Cei interesaţi sunt invitaţi “j

să-şi procure_ volume

acest număr ~

al revistei - c.

mai găsi inca
un Amplifi¬
cator HI-FI
50/75 W
eficace şi
multe alte

construcţii «ki ÎL. ™ \ i

tentante - * ^_ !

sau să 02 î 'tuHi e [ !tu» 2 | p«T| |C2e i l si

sau 0.22|JF 4 ¥ if/r, i '- I I IJL082 |

“viziteze”site- 4V2 ™ .$z

ul revistei: M î "l BU_1__

www.electron- ^ o*»*

iquepra- r II

tique.com. _<™jl_

La rubrica Design Ideas din numărul pe Ajoy Raman din Bangalore, India. Montajul,
ianuarie 2002 al revistei EDN - The Design realizat cu un circuit tîmer de tip LM556C,
Magazine of the Electronics Industry este foloseşte legea exponenţială de încărcare a
propus amplificatorul logaritmic prezentat ală- unui condensator printr-o rezistenţă.

turat (fig.1), autori Jayashree Raghuraman şi

Performanţele foarte bune ale montajului,

-«ilustrate de autori prin

reprezentarea grafică a datelor
experimentale (fig. 2) îl recomandă
pentru utilizare în aparatura de
instrumentaţie.

Cauţi? - Nu găseşti? - E prea scump? - ... Ai înce rcat la:

www.trioda.ro

Multimetre, Telecomenzi, Trafo linii, Componente electronice
Cataloage din magazinele din Oradea sau prin poştă:
HIFI SHOP: str.Primăriei nr. 48, tel.: 0259-436.782
CONTACT: str.Şelimbărului nr.2, tel.: 0259-267.223
Cod poştal: 410209 ORADEA, Fax: 0259-210.225,
__ e-mail: [email protected]