Tehnium/1991/9109

ANUL XXI — NR. 250 9/1991 


SUMAR 


TEHNICĂ MODERNĂ ..pag. 2—3 

Proiectare asistată de 
calculator 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ .pag. 4—5 

Comandă magnetică 
Sursă autonomă 
Unitest 

CQ-YO.pag. 6—7 

Amplificator de putere H.F. 

Undametru! — construcţie 
şi utiiizare 

LABORATOR .pag. 8—9 

VOX — Compressor 
Etaj final audio 20 W 

HI-FI . pag. 10—11 

QUAD 44: Modulul PHONO 
Amplificator 

TEHNiUM SERVICE . pag. 12—13 

Televizoarele cu circuite 
integrate 

ATELIER . pag. 14—15 

Oscilator cu />’A723 
Milivoltmetru electronic 
Convertor 

LA CEREREA 

CITITORILOR . pag. 16—17 

RUBIN 106 
Depanare TV 
MATADOR 400 
VXO 

CITITORII RECOMANDĂ. pag. 18-21 

„Ochi de peşte" 

Filtru pentru înregistrări 

stereo 

Tester TTL 

Indicator 

Amplificator 4 W 

Derulator casete video 

Amplificator de antenă TV 

REVISTA REVISTELOR .pag. 22 

Preamplificator 

Filtru 

Generator RF 
Sonerie 

MAGAZIN TEHNIUM .pag. 23 

PUBLICITATE .pag. 24 


REVISTA LUNARĂ 
JTRU CONSTRUCTORII 
AMATORI 


ADRESA REDACŢIE!: „TEHNiUM'', 
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1, 

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33, 

SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—17 60 10/2059 





















TEHNICĂ MODERNĂ 


10IECTARE 

DE 

ALCULATOR 

Utilizarea 

calculatoarelor 

personale 

ia 

iza 

circuitelor 

A 

IU 

mmm 

sinusoida: 

Or. Ing. ŞERBAN RADU IONESCU, Y03ÂV0 

1. INTRODUCERE 

Proiectarea asistată de calculator este un do¬ 
meniu de mare interes atît pentru profesionişti cit 
şi, în ultimul timp datorită largii accesibilităţi a 
calculatoarelor personale {in special în varianta 
celor echipate cu microprocesoare de 8 biţi), 
constructorilor amatori. 

Programai care va fi prezentat în cele ce ur¬ 
mează este scris în limbajul BASIC ai calculatoa¬ 
relor personale compatibile cu ZX-SPECTRUM. 
Ei permite calculul răspunsului în frecvenţă la 
semnale sinusoidale (amplificare de tensiune şi 
putere, admiîanţă sau impedanţă de intrare şi ie¬ 
şire, coeficient de reflexie la intrare şi ieşire, timp 
de întîrziere şi factor de stabilitate) pentru orice 
reţea electrici avînd în componenţa sa rezistoare, 
ca’pacitoare, inductoare, transformatoare cu două 
sau trei înfăşurări (inductoare cuplate), îranzis- 
toare bipolare sau cu efect de cîmp, amplifica¬ 
toare operaţionale, linii de transmisiune, cuploare 
direcţionale,’ surse de curent sau tensiune depen¬ 
dente, precum şi subreţele caracterizate prin pa¬ 
rametrii Y sau S. 

Constructorii electronist! amatori, şi nu numai, 
vor avea astfel posibilitatea ca prin intermediul 
calculatorului personal să îşi verifice corectitudi¬ 
nea montajelor imaginate şi proiectate (ale lor 
sau ale altora). Se pot astfel descoperi erori de 
proiectare, se pot optimiza performanţe, se pot 
compara intre ele diverse soluţii, şi toate acestea 
înaintea construcţiei practice propriu-zise. Re¬ 
zultă de aici în primul rînd economie de timp şi 
„cruţarea vieţii" unor componente 'electronice, iar 
nu în ultimul’rînd, chiar înţelegerea mai temeinică 
a juncţionării montajelor. 

în comparaţie cu programele asemănătoare (de 
fapt, pachete ’de programe) comercial disponibile 
pentru calculatoarele de 16 sau 32 de biţi, acest 
program este în mod voit simplificat din dorinţa 
asigurării unui compromis între uşurinţa utilizării, 
capacitatea relativ redusă a memoriei disponibile 


pentru e! şi pentru date şi necesitatea de a asi¬ 
gura posibilitatea analizei unor reţele de comple¬ 
xitate medie. 

Descrierea programului se vă face în etape şi 
se va împleti cu multe exemple de utilizare.’ Pre¬ 
zentarea este astfel gîndită incit el să devină ope- 
' rabil chiar după parcurgerea primelor etape. 

Recomand acelora care • îşi propun să urmă- 
î rească acest articol pregătirea unei casete cu o 
lungime de bandă de minimum 10 minute. După 
parcurgerea fiecărui capitol (chiar subcapitol), !i- 
3 niile de program rtou prezentate se vor adăuga 
] celor deja existente -şi salva împreună cu acestea. 
| Astfel întreg programul, care este foarte lung, va 
| fi înţeles mai uşor, cei cu mai multă experienţă 
1 puţind încerca ulterior unele modificări sau chiar 
îmbunătăţiri. 

2. PUTINĂ TEORIE. METODA DS ABORDARE 
A CIRCUITELOR 

Este cunoscut un, număr de metode sistematice 
care, avînd ca punct de plecare legile fundamen¬ 
tale din teoria circuitelor electrice, conduc la ob¬ 
ţinerea unor seturi de ecuaţii ca ecuaţiile pe con¬ 
tur, la noduri, sau ecuaţiile cu variabile mixte. 
Nici una dintre aceste metode nu este simplu de 
utilizat în toate problemele. 

De cele mai multe ori, însă, nu interesează cu¬ 
renţii sau tensiunile în toate laturile circuitului, ci 
numai curenţii sau tensiunile corespunzătoare 
terminalelor la care sînt făcute conexiuni exte¬ 
rioare. De îndată ce este vorba de comportarea 
exterioară a circuitului, detaliile cu, privire la 
structura internă nu mai sînt importante. 

în majoritatea aplicaţiilor, şi articolul de faţă se 
ocupă numai de acestea, conexiunile exterioare 
circuitului sînt făcute la terminale în perechi. Fie¬ 
care pereche de terminale reprezintă o intrare 
sau o ieşire a circuitului, fiind generic o poartă. 
Tensiunea porţii este tensiunea între perechile de 
terminale care constituie poarta, iar curentul care 
intră printr-un terminal al porţii iese prin cei de-a! 
doilea terminal, aşa cum este arătat în figura 
2.1-a (un cvadripoi). Sînt dese situaţiile în care 
cele două porţi au un terminal comun, ca în fi¬ 
gura 2.1-b, situaţie în care circuitul trebuie privit 
ca un tripol. 

Pentru ambele cazuri reprezentate în figura 2.1 
vom presupune oă legătura între tensiunile şi cu¬ 
renţii celor două porţi este redată prin interme¬ 
diul parametrilor admiîanţă de scurtcircuit y,j (i, j 
= 1,2). conform relaţiilor’ (2.1). Aceşti parametri 
vor fi folosiţi în capitolul următor pentru calculul 
mărimilor ce caracterizează circuitul din punct de 
vedere al comportamentului sau exterior. 


(2.D I i=y 11 o 1 +y 12 u 2 


1 2 =y 21 U l +y 22 U 2 


Să parcurgem in continuare sumar etapele pro¬ 
cedeului utilizat în cadrul programului pentru ob¬ 
ţinerea valorilor admiîanţelor de scurtcircuit y tj (i, 
..j = 1.2). plecînd de la structura circuitului şi valo¬ 
rile elementelor sale. Un exemplu simplu ne 
I poate ajuta sa pornim la drum. 

L Priviţi circuitul din figura 2.2-a, în care au fost 
I numerotate, într-o ordine oarecare, nodurile (!o- 
I cui de interconectare a cei puţin doua elemente 
1 de circuit). Cu linie punctata au fost reprezentate 
I elementele externe circuitului, şi. anume sursa de 
1 semnal şi sarcina. Ca o paranteza şe poate eon¬ 
ii stata cu uşurinţa ca circuitul ales corespunde ca¬ 
ii zului din figura 2.1-a, între, poarta de intrare, cu 
1 terminalele 1 şi 5 şi cea de ia ieşire, cu termina¬ 
li lele 2 şi 4, neexistînd 'o legătură directa. Fâcînd 
| pentru moment abstracţie de aceste elemente ex¬ 
il terne, circuitul propriu-zis este ce! din figura 
| 2.2-b, în care fiecare nod este privit ca un termi- 

| naj- 

j în principiu, nimic nu împiedica insa conecta- 
I rea sursei de semnai şi sarcinii (aceleaşi sau al-- 
| tele) între nodurile 3 şi 5, respectiv 2 şi 1, sau în-" 
| tre 3 şi 5, respectiv 2 şi 5 (situaţie în care am re¬ 
găsi un tripol ca în figura 2.1-b). Aşa îneît, gene- 
j ralizînd, putem privi un circuit cu n noduri ca 
I avînd n terminale şi sa-f reprezentam simbolic ca 
J în figura 2.3. Potenţialele terminalelor, V ( (i=1, 

| ...n)Ăsînt raportate la acelaşi punct de referinţa 
| arbitrar ales (punct ce nu trebuie confundat cu 
| ceea ce uzual se denumeşte masa circuitului). 

I Curentul care intra în fiecare terminal este, ia rîn- 
| dul sau, legat prinlr-o combinaţie liniara de po- 
! tenţialele tuturor terminalelor, conform relaţiilor 
1 ( 2 . 2 ). 



3=1 


I Dimensional, coeficienţii potenţialelor din reia- 
|. ţnle (2.2) sînt admitanţe (Y,. i, j = l,...n). 

I In ceea ce priveşte punctul de referinţa pentru 
I potenţiale, o alegere foarte convenabila în vede- 
I rea tratam unitare a celor doua cazuri din figura 
p 2.1 o constituie unul din terminalele portului de 
| intrare pentru cazul din figura 2.1-a şi terminalul 
i comun pentru celalalt caz. asa cum arata figurile 
| 2.4 s, 2.5. . 

1 La ambele situaţii, terminalele 3,4,...,(n—1) sînt 
i terminale interne» ele neavînd nici o legătură cu 
| exteriorul. Ecuaţia curentului care intră într-un 
I asemenea terminai, curent care este de fapt nul, 
I se poate elimina dacă se extrage potenţialul 
| terminalului respectiv din ea, şi se reintroduce 
1 expresia acestuia în ecuaţiile curenţilor celorlalte 
\ terminale. Numărul ecuaţiilor (2.2) se reduce 
| astfel cu o unitate. 

| Pentru tripolul din figura 2.5, după eliminarea 
I ecuaţiei terminalului intern p, de exemplu, rămîn 
I ecuaţiile (2.3). 


( Y . .-Y ■ Y ./Y )V • 

V 1(3 lp PO 7 PP ; 0 


( i^P) 

1=1, . *. /(p-1), (p+1n-l) 

k=3 »•••»(P-1 ) t (P+1n-l) 

Procedura se repetă pentru toate terminalele 
interne, pînă cînd din (2.2) rămîn numai cele două 
ecuaţii corespunzătoare terminalelor necomune 
ale. porţilor (adică pentru I-, şi i 2 ). Aceste ecuaţii 
I finale sînt de forma (2.1), din eie rezultînd prin 
: identificare cele patru admitanţe de scurtcircuit 
I căutate (y„. y 12 , y 21 şi y 22 ). 

; Cînd porţile circuitului nu mai au un terminal 
I comun, ca în figura (2.4), lucrurile sînt puţin mai 
I complicate. în această situaţie, în membrul drept 
i al relaţiilor (2,3) trebuie efectuată mai întîi 
schimbarea variabilei potenţial V 2 cu variabila 
tensiune U 2 =V 2 —'V r . Apoi se aduna ecuaţia cores¬ 
punzătoare terminalului 2 la cea corespunzătoare 
terminalului r si se ţine seama ca, fiind vorba de o 
poarta, t r + I, — 0. Se obţin astfel relaţiile echiva¬ 
lente (2.4). 


n-l 



<^r) 




în ansamblul ecuaţiilor (2.4), terminalul r apare 
formal ca un terminal intern (membrul sting al 
ecuaţiei corespunzătoare lui fiind nul). Prin ur¬ 
mare, de aici în continuare sînt posibile elimina¬ 
rea ecuaţiilor tuturor terminalelor interne şi obţi¬ 
nerea admiîanţelor de scurtcircuit y^. (i, ,=1,2) 
prin procedura descrisa anterior în cazul porţilor 
cu termina! comun. 

Instrucţiunile din program care efectuează toate 
operaţiile descrise mai sus sînt 'grupate în lista 
2.1. Nu trebuie sa va mire numerotarea liniilor. 


TEHNiUM 9/1-991 









aparent haotica, întrucît pe măsură ce vom înainta 
cu prezentarea programului, între liniile listei 2.1 
se vor intercala multe altele. 

Trebuie făcută observaţia ca relaţiile sînt eva¬ 
luate separat pe parte reala şi imaginara, calcula¬ 
toarele noastre neefectuînd direct operaţii cu 
numere complexe. 

Liniile 6105 şi 6115 afişeaza valorile admitanţe- 
lor de scurtcircuit calculate, sub forma de parte 
reala (conductanţa) şi parte imaginara 
(susceptanţa). 

3. MĂRIMILE CE CARACTERIZEAZĂ CIRCUI¬ 
TUL 

în acest capitol vom trece în revista mărimile ce 
caracterizează complet circuitul electric din punct 
_de vedere ; al comportamentului sau exterior, 
împreuna cu segmentele de program asociate. 

3.1. ÂcSoiitariţa şi impedanţa de "intrare şi ieşire 

In 1 figura 3.1 sînt reluate cele doua cazuri de 
diporţi posibile (cu sau fara terminal comun), 
precizînd de data aceasta ea impedanţa interna a 
generatorului de semnal cu amplitudinea E este 
rezistivă, avînd valoarea R g , iar pe poarta de 
ieşire este conectata de asemenea o sarcina re- 
zistiva cu valoarea R s . 

Luarea în considerare numai a unui generator şi 
a unei sarcini, ambele rezistive, .nu restrînge cu 
mult aria de utilitate a programului, datorita 
faptului ca aceasta situaţie se întîlneşte cel mai 
des în practica proiectării circuitelor electronice. 
Pe de altă parte, cu puţină imaginaţie devine 
posibila utilizarea programului şi în situaţiile cînd 
aceste impedanţe au parte reactiva. Prin exem¬ 
plele care vor însoţi capitolele următoare se va 
detalia şi această posibilitate. 

Revenind la figura 3.1, parametrii admitanţa şi 
impedanţa de intrare si ieşire sînt definiţi prin 
relaţiile (3.1). 



nea de coeficient de reflexie nu reprezintă nici o 
noutate atunci cînd este legată de o. linie de 
transmisiune. Ei cunosc faptul că în fiecare punct 
a! _unei_ linii de transmisiune există o undă 
incidenţă şi o undă reflectată, iar coeficientul de 
reflexie în acel punct a! liniei reprezintă raportul 
tensiunilor celor două unde. 

Mai puţin sînt însă acei cărora le este familiară 


extinderea noţiunii de coeficient de reflexie ia un 
circuit cu constante concentrate, sau în general la 
un multiport. Pe ceilalţi îi invit să privească figura 
3.2-a, în care unui generator avînd impedanţa 
internă Z g (complexa în general) i se conectează 
la borne o impedanţa Z (la rîndul ei complexa). 
Tensiunea la bornele generatorului va fi data de 
relaţia (3.4). 

(t a) 

U-E ■ - Z , 


l x 

V z 

Iy 




© “i i 

L __LJ 

1 


i 


T & 

■ i 

2 . 1 a 

a 

X 2 

rn .3 


l 

T ? 



*j | 

/F . \ 


/ X 

Y L i \ 

i V© 

/ rJ 2 Li 

J 2 . 1 b „ 

^ ţ 






Lista 3.1 conţine instrucţiunile din program 
responsabile de efectuarea acestor calcule.'Rezul¬ 
tatele sînt afişate sub formă de parte reală 
(conductanţă sau rezistenţă) şi parte imaginară 
(susceptanţă sau reactanţă), conform relaţiilor 
(3.3). 


(3.3) 

G i =Heal 


B^=s Imaginar 



R^iîeal 

G e =Real|Y e jr 

V Real | Z e \ 


X^=Imaginar 



X e ~Imaginar 



Ca unităţi de măsură, pentru conductanţa şi 
susceptanţă este folosit miiisiemens-u!, iar pentru 
rezistenţă şi reactanţă kiloohmui. 

Grupul de linii 6700...6740 este echivalentul 
unei instrucţiuni PRINŢ USING (ce lipseşte inter- 
pretorului BASIC al calculatoarelor ZX-SPEC- 
TRUM), el permiţînd afişarea rezultatelor sub 
forma exponenţială ±x.xxxxE±xx. 

3.2 Coeficientul de reflexie la intrare şi ieşire 
Pentru cei mai mulţi dintre radioamatori, noţiu- 


3 



Prm definiţie, se numeşte tensiune incidenţă 
(U,) la bornele generatorului tensiunea existenta 
la bornele sale atunci cînd impedanţa Z este 
adaptata la generator, ca în figura 3.2-b. Ea are 
expresia (3.5). 

(3.5) 0.=E—§- 

x OP 


Tot prin definiţie, se numeşte tensiune reflec¬ 
tată (U r ) la bornele generatorului deviaţia tensiunii 
la bornele generatorului faţă de valoarea sa în 
condiţii de adaptare la sarcina, conform relaţiei 
(3.6), iar coeficientul de reflexie la bornele 
generatorului este egal cu raportul dintre tensiu¬ 
nea reflectată şi cea incidenţă, relaţia ( 3 . 7 ). 


(3.6) 

(3.7) 


V z-z î ) 


U =TI-TT . =TT - - S S 
r 1 


s 


p r _ y z - z g } 

u i z t (z+ v 


Particularizînd formula generala (3.7)— pentru 
poarta de intrare a circuitelor din figura 3.1 se 
obţine expresia (3.8) a coeficientului de reflexie la 
intrare, p.. 


G 


.or 


-Y, 


(3.8) 



Prin simetrie, la poarta de ieşire reflexia este 
considerata dinspre sarcina spre circuit, coefi¬ 
cientul de reflexie la ieşire p c fiind dat de relaţia 
(3.9). J 


(3.9) 



în lista 3.2 sînt cuprinse instrucţiunile legate de 
formulele (3.8) şi (3.9). Rezultatele sînt afişate sub 
forma fazoriala, RF fiind modulul coeficientului de 
reflexie în decibeli, iar PH faza sa în grade, redusa 
ia intervalul (-180°, +180°). 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


Lista 2,1 


55 FOR K=N T0 3 STEP -Îs LEI 7 


75 FOR 1=4 T0 Ks LET G=PCZ>: L 
ET P«P(î): IF G(0 r 0)sG(0,0)+B(0, 
0)*B i 0,0)< G(P,P 3 *G(P r P3 +B(P ,P 3 m 
(P,P3 THEN LET' l-l 


100 LET P=P(Z)s LET P(Z)=PdO: 
LET PCK)=P: LET V=G(P,P)*G(P,P)+ 
B(P r P)^E(P ? P3- 

125 FOR J=1 T0 K"t; LET Z*P(J) 
145 FOR 1 = 1 T0 K-l: LET 0«P(I>î 
.LET X=G(Z , P)sG(P,03-B( l ,P 3*B(P, 
0 31 LET Y=G(Z,P 3(p * 0 3+B(Z, P)SG 
(P ,03 s LET GC Z,0 3=6(Z P 03 -(X»G(P , 
P)+YbB(P,P))/Vî LET B(Z,03■ -B(Z r 0 
)-(YsuCP,P3-XsBCP/P))/V 
180 NEXT I: NEXT Js NEXT Ks RET 


5805 LET P(î)=C: LET P(2)=D: LET 
P(A)*-C0s LET Z~0s FOR 1=3 T0 N 
5830 LET Z=Z+1: IF Z=C OR Z=D OR 
Z--C0 THEN G0 T0 5830 
5840 LET P (13 =Z: NEXT I 
5855 IF CG=D0 THEN G0 T0 5905 
5860 FOR 3=1 T0 As LET G(D0,J)=G 
(DO,J)+G(Dr J)s LE I B(DO r J3 =B(DO , 
J)+B(B,J)s NEXT J 
5880 FOR 1=1 10 A; LET G(I,D0)=G 
(I,DO 3+G(I r D 3 s LET B(I,DO 3=B CI r D 
03+6(1,03.: NEXT I 
5905 G0 SUB 55 

5915 LET Gi=6(C,C) : LET G2«G(C,D 
): LET 03=6(0,0: LET 'G4=G(D,D3: 
LET B1=B(C,03: LET B2*BCG,D): L 
ET : LET B4=B(B,D): IF 

X$=”TG" THEN RETURN 
6030 IF X$=”Y“ THEN GO TO 6.105 
6105 LET Z=G1: GO SUB 6700: PRIN 
T "G11 = "5 Z$ r : LET Z=G2: GO SUB 6 
700; PRINŢ "612="LET Z=G3: 

GO SUB 6700: PRINŢ M G21« M ?Z*,s L 
ET Z=G4: GO SUB 6700; PRINŢ “022 

. 7$ 

6115 LET Z=Bls GO SUB 6700: PRIN 
T LET Z-“B2: 00 SUB 6 

700; PRINŢ LET Z=B3: 

00 SUB 6700: PRINŢ "B21="îZ$,; L; 
ET GO SUB 6700; PRINŢ "B22 

6125 GO TO 6005 
7.350 LET N=A-i 


TEHNIUM 9/1991 











MAGNETICĂ 


Terminal 

'contact 


Magnet de 
comanda 


^Contact mobil 
Iferomagnetic) 

"Tub sticla 


Avertizor 

sonor 


Contact fix 


Vă apropiaţi de uşa de intrare, a ? 
apartamentului (casei, magazinului, p 
garajului dv. auto etc.) sau chiar de ) 
propriul automobil, atingeţi discret | 
un anumit loc sau punct — ştiut nu- f 
mai de dumneavoastră — cu un j 
obiect banal, nebătător la ochi, dar V 
,,măsluit" puţin în prealabil, după 2 
cum vom vedea, şi astfel oricît de ji 
sofisticatul dispozitiv de avertizare 
sonoră existent în interior este scos j 
din starea de veghe pentru un inter¬ 
val dat de timp. Desigur, nu mai 
mult decît vă este suficient pentru a | 
deschide în tihnă ,uşa/poarta/por- l 
tiera, a pătrunde înăuntru şi,a ac- f 
ţiona întrerupătorul interior de blo- | 
care, plasat şi el într-un loc ştiut nu- ;; 
mai de cei în drept. Puteţi evita ast- ;j 
fel controversata opţiune pentru un | 
comutator de „dezamorsare" plasat | 
în exteriorul incintei păzite, soluţie I 
cu unele neajunsuri (cum ar fi de- , 
pistarea relativ uşoară, acţiunea ne- | 
dorită a unor factori din mediul am- 
biant etc.), ca şi varianta ceva mai 
complicată — dar nu întotdeauna cu \ 
rezultate sigure — de introducere a : 
unei temporizări suplimentare, sub ) 
forma întîrzierii de anclanşare de la i 
deschiderea efectivă a uşii (o cu- I 
noaste deja toată lumea). 

Sugestia propusă în continuare ; 
permite intrarea instantanee în func-1 
tiune a avertizorului, la orice deschi- 
dere neavizată a uşii, comanda de \ 
pornire fiind dată prin schimbarea 
stării contactelor respective de su- f 
praveghere (cu care este prevăzut ( 
dispozitivul existent). Ea se pre- j 
tează, ca modificare extrem de sim- ; 
plâ, practic la orice tip de avertizor, ; 


Terminal contact 


Pagini reaiizate de 
fiz. ALEX MĂRCULESCU 


K-contacte normal 
deschise (N.D.} 


A, care este alimentat cu energie 
electrică de la o sursă de tensiune U 
(fig. 1). De regulă, instalaţia exis¬ 
tentă este prevăzută cu un întreru¬ 
pător general II pe circuitul de ali¬ 
mentare. în rest nu ne interesează 
modul concret de funcţionare a 
avertizorului decît — dacă este ca¬ 
zul — să suprimăm eventuala tem¬ 
porizare de întîrziere prevăzută de 
constructor. 

Ideea pe care o propun celor inte¬ 
resaţi este de a intercala în serie cu 
circuitul de alimentare (de pilda, în¬ 
tre punctele a şi a’ din figura 1, 
după secţionarea cuvenită în x) un 
întrerupător suplimentar, K1, plasat 
tot în interior, dar a cărui acţionare 
sigură să fie posibilă din exterior, 
prin aplicarea unui cîmp magnetic 
de intensitate adecvată. Noul între¬ 
rupător K1 va fi cu contactele nor¬ 
mal închise. Comanda magnetică 
are ca scop deschiderea acestor 
contacte, deci blocarea avertizorului 
prin întreruperea alimentării sale, pe 
o durata prestabilita de timp. 

Această soluţie, verificată cu bune 
rezultate, mi-a fost sugerată de apa¬ 
riţia pe piaţă a unor comutatoare cu 
acţionare magnetică. Pentru exem¬ 
plificare voi menţiona tastele ce 
echipează claviatura unor calcula¬ 
toare personale si care la prima ve¬ 


ne conduce la un consum total de 
energie electn'că: 


am ii tentaţi sa răspundem prompt 
prin înlocuirile cuvenite: 

- ^ . 2 ■ E 2- 0,225 d -WMS&i 

• 0.0055 F r > 500 < P 


Dacă am fi considerat un curent 
necesar mai ' mare, I = 10 mA, 
diminuînd înşă cu o secundă timpul 
afectat măsurătorii, f = 4 s, ar fi 
rezultat E' = 0 T 36 J. 

Ideea pe care o propun este de a 
genera autonom această energie 
electrica şi de a o înmagazina într-un 
condensator de capacitate adec¬ 
vată, de unde să poată fi preluată în 
vederea măsurătorii, cu precauţiile 
impuse privind limitarea în tensiune. 

O primă întrebare firească ar fi să 
vedem cam ce valoare minima.de 
capacitate C satisface condiţiile im¬ 
puse în exemplul de mai sus. 

Pe baza formulei care exprimă 
energia electrică E (J) înmagazinată 
de un condensator cu capacitatea C 


Daca aţi păţit cîndva necaz ui ca a 
nu putea folosi un aparat de măsură, 
tester, verif câtor etc tocmai c id 
aveaţi mai mare nevoie de el. din 
motiv că v-a lăsat bateria, atunc. vet. 
aprecia, probabil, ca justificata suges¬ 
tia de mai jos Daca nu, priviţ -o ca 
pe un amuzament sau un pretext 
pentru a reaminti constructorilor 
începători unele principii de fizica, 
„vechi", e drept, dar care îşi mai 
qâsesc încă aplicabilitatea în nume¬ 
roase domenii ale tehnicii, chiar 
moderne. 

Desigur, construirea unui mic sta¬ 
bilizator adecvat, cu alimentare de la 
reţea, nu mai constituie azi o pro¬ 
blemă, dar în cele ce urmează am în 
vedere tocmai utilizarea „autonomă", 


în regim portabil (oriunde si oricînd) 
a respectivelor aparate. Şt cum, de 
regula, acestea au un consum redus 
de curent, iar tensiunea tor de 
alimentare nu depăşeşte în generai 
9—12 V, rezultă că energia electrică 
absorbită în vederea unei măsurători 
ce dureaza doar cîteva secunde este 
şi ea foarte scăzută. 

Pentru concretizare, să luăm uri 
exemplu numeric oarecum mediu 
din pune i vedere al consu rului 
anume cazul me, măsurători (tes¬ 
tări) ce se efectuează bine în inter- 
vaIu de timp t 5 s c j un aparat 
alimentat de la o tensiune continuă 
U = 9 V si care absoarbe din sursa 
un curent mediu de cca 5 mA = I, 
Formula cunoscuta, 


Din neferit re nsâ iu p iterr 
exploata în scopul măsurătorii pro¬ 
puse întreaga energie înmagazinata 
astfel, căci aparatul în cauză va 
funcţiona nesatisfâcâtor şi chiar va 
înceta sa funcţioneze atunci cînd 
tensiunea ia bornele condensatoru¬ 
lui în scădere ă ng > ar um t. 
limită inferioară specifică. 

■ Pentru a nu renunţa la id^e. aver* 
















Mfip 


2kJI 25-50 kil V 
Ti 

Ci iifU 220 pF 2N2219A 


comanda a fost eficienta, pentru că 

mai.pot apărea şi surprize legate de ? utiliza, probabil, un magnet mai 
durată, distanţă, orientare, „îmbătrî- „slab" şi de dimensiuni mai reduse 
nirea“ magnetului etc., motiv pentru ţ (pentru a putea fi mascat, de pilda, 
care s-a prevăzut acţionarea unui într-un ■ pix, într-o brichetă, breloc 
LED verde pe durata cît releul este etc.), este indicat să se găsească o 
efectiv anclanşat, folosind în acest amplasare a contactelor traductoare 
scop contactele suplimentare nor- k cît mai aproape de suprafaţa exte¬ 
rnai deschise despre care am pome- f rioarâ a „peretelui" despărţitor. Nu 
nit mai sus. K2, Este de la sine înţe- ; uitaţi probele prealabile de orientare 
Ies că acest LED va trebui astfel am- | şi — dacă este vorba despre un 
plasat, în interior sau pe „frontieră", l geam (vitrină, fereastră; orificiu, 
încît aprinderea lui să fie clar obser- ' parbriz etc.) — măsurile cuvenite de 
vabilă din exterior, dar numai pentru i deghizare. în ipoteza că nu dispu- 
cine ştie unde anume să-l caute din . neţi de un releu suficient de sensibil 
privire. | .ori că doriţi, totuşi, asigurarea unor 

Cît despre contactul „suplu" k, el ■ intervale mai mari de” temporizare 
va fi amplasat în interiorul incintei f (de ordinul minutelor), menţionez că 
supravegheate, la o distanţă cît mai ' tranzistorul unic din schema pro- 
mică. posibil de suprafaţa exterioară ? pusă poate fi înlocuit printr-un du- 
învecinată zonei de acces. De pildă, | bl*t TI—T2 în cuplaj Darlington 
el. poate fi aplicat, cu mascare co- f (eventual chiar un circuit Darlington 
respunzătoare, în spatele unui ? monolitic, de putere adecvată),'aşa 
geam, ăl unei plăci din lemn sau i cum se arată în figura 4. în acest 
carton, în dreptul unui orificiu, în caz se pot asigura, chiar pentru re- 
rama unui vizor, etc. La probele 1 lee cu un consum apreciabil de cu- 
efectuate am constatat că se pot | rent, temporizări cu durate mult mai 
transmite uşor comenzi ferme prin ş mari. Valorile lui CI şi P se tato- 
geamuri de sticlă cu grosimea de ? nează experimental în funcţie de re- 
5—6 mm, prin lemn sau alte mate- Ş leu şi, tranzistoarele utilizate, 
riale lemnoase groase de .12—16 :? Constructorilor amatori interesaţi 
mm, prin carton gros (hai Trabantî), î de această soluţie le stau la dispozi- 
cauciuc etc., folosind magnetul din ■ s ţie cu eventuale alte informaţii do- 
ferită, tip inelar şi cu armaturile co- s rite, iar întreprinzătorilor particulari 
respunzătoare, care echipează unele I care intenţionează să „valorifice" 
modele de căşti telefonice. Pentru j ideea le recomand să ia legătura în 
că în „exploatarea" curentă se va i prealabil cu redacţia. 


concepţia dispozitivului). 

Curentul consumat de un astfel 
de avertizor poate atinge uşor ordi¬ 
nul amperilor (mai ales dacă se fo¬ 
loseşte ca t rad u c tor u n claxon), deci 
o soluţie rezonabilă este să folosim 
pe post de întrerupător auxiliar K1 
contactele normal închise ale unui 
releu adecvat (cu anclanşare fermă 
la 9—10 V, pentru orice eventuali¬ 
tate şi, de preferinţa, cu o rezistenţă 
a bobinei de cel puţin 250—300 îl), 
în afara contactelor obligatorii K1, 
cu un curent de rupere acoperitor 
pentru modelul de avertizor existent, 
este de dorit ca releul ales să mai 
posede şi o pereche de contacte 
normal deschise, K2. După cum 
vom vedea imediat, acestea pot 
servi la semnalizarea stării „ancian- 
şat“. 

Revenind la idee, problema constă 
deci în a intercala contactele K1 în 
serie cu circuitul de alimentare a 
avertizorului şi a concepe apoi un 
mic temporizator care să asigure — 
la o comandă magnetică de scurtă 
durată — anclanşarea fermă a releu¬ 
lui şi menţinerea sa în această stare 
un interval de timp prestabilit, T 
(uzual de ordinul secundelor sau cel 
mult al zecilor de secunde). 

în cazul exemplului considerat 
putem folosi pentru alimentarea 


temporizatorului aceeaşi sursă de; 
tensiune, bateria maşinii (tensiune 
nominala 12 V, dar practic între 11 V 
sau chiar mai p'uţin şi cca 14,5 V). 
Se impune, desigur, condiţia ca 
montajul nostru adaptor să fie ali¬ 
mentat „înaintea" întrerupătorului 
II, deci indiferent de poziţia aces¬ 
tuia. în plus, temporizatorul va tre¬ 
bui să aibă şi el un consum nesem¬ 
nificativ lin starea de repaus, cu re¬ 
leul neanclanşat, din acelaşi consi¬ 
derent de protejare ş bateriei. 

Cu toate aceste precizări făcute, 
vă propun ca o primă variantă 
schema banal de simplă din figura 
3, care permite uşor obţinerea unor 
durate maxime T pînă la ordinul ze¬ 
cilor de secunde. Intervalul, maxim 
depinde de sensibilitatea releului 
(curentul consumat), de factorul 
beta al tranzistorului TI . (preferabil 
peste 150), ca şi de valorile lui CI şi 
P. Reglajul fin în plajă se face din 
cursorul potenţiometrului -P. 

Pentru o comandă magnetică „va¬ 
lidă" (închiderea fermă a contactelor 
„suple" k), condensatorul CI se în¬ 
carcă aproape instantaneu la tensiu¬ 
nea U, cu limitare în curent, dar ne¬ 
semnificativă în timp, prin R1 şi si¬ 
multan tranzistorul Ti intră în con- 
ducţie. anclanşînd releul Rel. Este 
foarte util să ştim dacă, într-adevăr, 


la dispoziţie doua variante practic 
de soluţionare, şi anume: 

1) fie mărim substanţial capaci¬ 
tatea condensatorului, astfel incit 
cantitatea ne energie necesara m㬠
surătorii sa poata fi „extrasa" facă 
scăderea critica a tensiunii la bor¬ 
nele acestuia, 

2) fie, dimpotrivă, vom folosi un 
condensator subdimensionat, în re¬ 
gim tampon, continuînd însă încăr¬ 
carea lui pe parcursul măsurătorii. 

Ar mai exista o soluţie, extrem de 
atractiva, dar care ridică probleme 
serioase de materializare, în condiţii 
do protecţie deplina a aparatului si a 
operatorului, anume să încărcăm 
condensatorul ia o tensiune mult 
mai mare decit cea necesară, 
crescîndu-i astfel patratic energia 
înmagazinata. De pildă, un conden¬ 
sator uzual de filtraj, de 5 000 ij.F/6 3 
V, încărcat la 60 V, ar acumula o 
energie de 9 J, iar unul mai special, 
de 10 000 mF/ 100 V, ar înmagazina, 
la U = 100 V, o energie de 50 J. 
Merita, deci> sa ne gîndim si la 
aceasta. Producătorii industriali s-au 
gîndit demult. 

Revenind însă la cele două soluţii, 
ambele perfect posibile, vom men¬ 
ţiona ca opţiunea poate fi determi¬ 
nată şi de natura măsurătorii în 
cauză (de pildă, dacă aceasta permi¬ 
te disponibilizarea unei mîim pentru 
acţionarea mecanică a generatoru¬ 
lui). ca si de posibilitatea procuram 
condensatoarelor de capacitate 
adecvată. 

Sa presupunem ca am alege prima 
vananta, modificînd puţuT datele 
problemei din exemplul nostru. Ast¬ 
fel, în locul tensiunii fixe de alimen- 

(CONTINUARE ÎN PAG. 14) 


O* ce doi esc sa aprofundeze 
acest montaj simplu vor deduce uşor 
rostul diorie, auxiliare D3, ca si a> 
rezistente 1 suplimentare de limitare, 
R2. Ei vor rrai observa, de aseme¬ 
nea. ca in ultima situaţie descrisa 
(„scurtcircuit 1 A - C), LED-urne 3, 4 
şi 5 iluminează mai intens decit 
celelalte, datorita faptului ca ele 
conduc pe parcursul ambelor se- 
mialternanţe. Daca aceasta îi deran¬ 
jează, nu au decît să-şi imagineze o 
soluţie simpla de compensare 
Noi nu o vom face aici, în schimb 
vom menţiona făptui că toate varian¬ 
tele de tester descrise mai sus 
prezintă inconvenientul major de a 
necesita alimentarea cu tensiune 
alternativă, deci de a fi, aparent, 
dependente de reţea. Intr-adevăr, 
doar aparent, căci nimic nu ne 
împiedică sa ataşam umtesterului 
ales un mic generator (convertor, 
oscilator) care' sa furnizeze o ten¬ 
siune alternativa adecvata, cu ali¬ 
mentare de la baterii. Problema este 
destul de simpla, deoarece avem 
de-a face cu un consum redus de 
sensuri). Dispărînd astfel posibili- curent (sub 20 mA, în cazul variante- 
tatea ce selectare (blocare) a unei lor cu LED-un). nu se impun mo 
semialternanţe de către însăsi dioda forme riguroase de semnal şi nici 
de verificat, montajul le va conduce frecvenţe foarte stabile, .ar tensiunea 
pe ambele, şi anume semialternanţa obţinută (peste un anumit prag rni- 
pozitivă via Dl, LED1—LED5, D3. mm necesar) poate fi adaptata prin 
Dx, respectiv semiaiternanta nega- alegerea adecvata a rezistenţelor de 
tivâ via D2. LED5—-LED3, LED6, R2, limitare Este, totuşi, important sa ne 
Dx. Prin urmare, vor ilumina în asiguram de eliminarea posibilelor 
aceasta situaţie toate cele cinci „vîrfuri" d.n tensiunea alternativa 
LED-uri roşu, dar si LED-ul auxiliar rezultata, caro altfel ar pune m 
6, care precizează că nu avem de-a pericol inteqntatea diodei de venti- 
face cu o dioda Dx buna conectata cat, un si a LED-uriior din tester Din 
direct ci cu cazul ment'onat dr> parate nu-a amintit" acest aspect 
..scurtcircuit . tocmai un astfp. de incident 


(URMARE DIN NR. TRECUT) j prea mult). LED-ul auxiliar 6, de 
culoare diferită, a fost prevăzut în 
montaj pentru a marca distinct ul- 

Este uşor dc verificat -— urmărind tima situaţie posibilă, anume aceea 
schema din figura 10 — făptui ca ea de „scurtcircuit" între bornele A—C 
îndeplineşte toate condiţiile impuse (dioda Dx străpunsă sau compo- 
mai sus. Astfel, pentru dioda Dx nenta de alta natura, cu conducţie 
neconectatâ sau întreruptă intern, buna şi sensibil egală în cele doua 
apăsarea butonului B va lăsa în 
continuare stinse toate cele şase 
LED-uri. Pentru dioda Dx bună, 
conectată direct (anod la A, catod la 
C). semiaiternanta pozitivă este con¬ 
dusă via Dl. LED1—LED5, D3 şi Dx, 
iar semialternanţa negativă este blo¬ 
cată chiar de către Dx. Situaţia va fi 
deci marcata optic prin aprinderea 
celor cinci LED-uri roşu. care vor fi 
dispuse astfel încît să „deseneze" 
semnul 

Pentru o diodă Dx bună, dar 
conectată invers la borne (catod la 
A, anod la C). semialternanţa pozi¬ 
tiva este interzisă de însăşi Dx, pe 
cînd .semialternanţa negativă este 
condusă via D2, LED5—LED3. LED6. 

R2 si Dx. Prin urmare, situaţia va fi 
semnalizată prin aprinderea a trei 
dintre cele cinci LED-uri roşu, dar şi 
a unui alt LED auxiliar (6), preferabil 
de alta culoare. Evident, cele trei 
LED-uri roşii (3. 4. 5 — indiferent de 
ordinea lor in lanţul serie) vor servi 
la '„desenarea 1 ‘;simboiului fiind 

plasate pe linia orizontală a aranja¬ 
mentului ales. de pildă acela din; 
figura 11. 

Deşi a intervenit deja în mod 
necesar, dar fără să ne deranjeze 


TEHNIUM 9/1991 








mare de ieşire nu se mai poate realiza practic cir¬ 
cuitul de rezonanţă în benzile superioare — in- 
ductanţa oricărei bobine va fi prea mare pentrul! 
se ajunge la rezonanţă. Problema, are rezolvare, 
realizînd în alt mod circuitul de acord (filtrul —), 
aşa cum reiese din figura 1. Schiţat sînt arătate 
■cele două tuburi TI şi T2 (pot fi şi mai multe) s> 
în al■ căror anod sînt conectate bobinele LI şi L2. 
Inductanţele bobinelor sînt astfel calculate ca. ne 
benzile superioare, acestea împreună cu. capaci¬ 
tăţile de ieşire ale tuburilor C’ieş. şi C”ieş., pre¬ 
cum şi cu capacitatea condensatorului Ci să for¬ 
meze Circuitul 7T. De aici reiese că în paralel sînt; 
uniţi nu anozii tuburilor, ci ieşirile filtrelor şi însu¬ 
marea capacităţilor de ieşire a tuburilor nu are 
Ioc. în această situaţie, circuitele LI C’ieş. Ci şi 
L2 C”ieş. CI, cu ajutorul condensatorului variabil 
CI, se pot acorda în limite mici, suficient totuşi 
pentru acoperirea benzilor de 21 şi 28 MHz, La 
circuitele', tt conectate paralel mai este conectat 
încă un circuit ?r comun, în care intră acelaşi con¬ 
densator CI, bobina de inductanţă L3 şi conden¬ 
satorul variabil C2. Dacă se lucrează cu liniarul 
numai în benzile inferioare, atunci filtrul - este cei 
clasic (figura 2) deoarece capacităţile de ieşire 
ale tuburilor au valori neglijabile pentru acesţe 
frecvenţe. 

După considerentele şi principiile expuse mai 
sus a fost realizat amplificatorul de putere a cărui 
schemă de principiu este dată în figura 3. Ampli¬ 
ficatorul este echipat cu trei tuburfGU—50 după 
schemă cu gwlele la masă şi care pentru puterea 
maximă de 400 W este suficientă o excitaţie din 
transceiver de cca 30 W. Schema cu griiele la 
masă este recomandată prin faptul că nu cere cir¬ 
cuite suplimentare la intrarea amplificatorului — 
impedanţa de intrare este mică şi se adaptează 
bine cu impedanţa cablului coaxial ce leagă 
transceiveru! de acesta. în afară de aceasta, am¬ 
plificatorul cu tuburi, după schema cu grilele la 
masă,’ este foarte stabil în.funcţionare. Semnalul 
de excitaţie din trasceiver se injectează în intra¬ 
rea amplificatorului prin intermediul cablului coa¬ 
xial ia mufa coaxială XI. La pornire, prin contac¬ 
tele releului R1, RV 1f semnalul este aplicat pe ca- 
toziii tuburilor TI—T3. în regim de emisie, pere¬ 
chea de contacte de la unul din releele trans- 
ceiverului prin borna X2 este la masă, grilele de 
comandă ale tuburilor TI—T3 şi grilele 3 sînt 
puse la maşă prin diodele D14—D15Î Semnalul se 
amplifică de către cele trei tuburi şi se pune în 
evidenţă pe filtrul tt, format din inductanţa bobi¬ 
nelor LI—L4, capacitatea condensatoarelor varia¬ 
bile G3 şi C7. 

Lucrul pe diferite benzi se realizează cu ajuto¬ 
rul comutatorulu, K1, care trebuie să fie de bună 


taţiile de emisie de radioamator, faţă de sta¬ 
fiile de radiodifuziune, trebuie să fie capabile sa 
lucreze pe orice frecvenţă din cadrul fiecărei 
benzi alocate. Acest lucru se poate realiza daca 
sînt cunoscute cîteva noţiuni de bază. 

Este ştiut că în prezent radioamatorii folosesc 
în staţiile lor sub forma unui bloc unic atît emiţ㬠
torul cît şi receptorul, aşa-numitul „transceiver". 
Comoditatea şi rapiditatea de a opera cu o astfei 
de staţie sînt bine cunoscute. Ele au şi dezavan¬ 
tajul că cele mai multe au puteri mici în regim de 
emisie 5—40 W, staţiilor de clasa II le este permis 
100 W, iar cele de clasa I pot lucra cu 400 W. 

De aceea este justificat ca pe lîngă transceiver 
să se folosească suplimentar un amplificator de 
putere. La construirea amplificatorului trebuie să 
alegem între tranzistor sau tub electronic. Sigur, 
tranzistorul a dovedit prioritate faţă de tub în 
multe construcţii radiotehnice. Totuşi construirea 
unui amplificator cu tranzistoare ridică probleme 
greu rezolvabile în practica radioamatoricească. 
In primul rînd, nu se găsesc pe piaţă tranzistoare 
de I.F. de mare putere. Apoi tranzistoarele con¬ 
struite în acest scop sînt extrem de critice la sta¬ 
bilirea regimului de lucru. O abatere chiar de 
scurtă durată a regimului de la cel nominal duce 
la distrugerea tranzistorului. Luînd în considerare 
cele menţionate mai sus, urmează să ne con¬ 
struim amplificatorul cu tuburi. Nu este deloc de 
neglijat şi ce tub vom alege pentru amplificatorul 
respectiv. Cele mai răspîndite tuburi ia noi sînt 
cele de producţie sovietică din blocurile de defle- 
xie ale televizoarelor, cum ar fi: G—807, GU—50, 
apoi 6P13S, 6P36S, 6P45S ş.a. Mai sînt şi tuburile 
metalo-ceramice, dar nu sînt justificate economic 
pentru puterile autorizate la noi. 

Uîilizînd două-trei tuburi conectate în paralel 
sau w contratimp, putem obţine puterea nece¬ 
sară. Randamentul va fi mai scăzut în benzile su¬ 
perioare celei de 21 MHz, şi în special de 28 MHz. 
Aceasta se explică prin micşorarea considerabilă 
a impedanţei echivalente la rezonanţă a circuitu¬ 
lui ce o notăm cu Re.r pe frecvenţe mai înaite, 
din cauza micşorării inevitabile a raportului valo¬ 
rilor inducţiei şi capacităţii elementelor circuitului, 
acordat — cum se ştie, acest raport L/C deter¬ 
mină valoarea Re,r a circuitului. 

Explicaţia este următoarea: pe frecvenţele 
înalte, pentru obţinerea rezonanţei, trebuie să se 
micşoreze şi inductanţa (L) şi capacitatea (C) ale 
circuitului. Pînâ la o anumită frecvenţă, aceasta 
se poate realiza proporţional, păstrînd neschim¬ 
bat raportul L/C. Capacitatea se poate micşora 
pînâ se ajunge la capacitatea „parazită" a monta¬ 
jului, dintre spirele bobinelor, precum şi capacita¬ 
tea de ieşire a tubului (lucrul esenţial). Capacita- 


Ing. CLAUDIU IATAN, Y08AKA 


tea generală a circuitului nu poate fi mai mică de- 
cît suma acestor capacităţi. în acest caz, nu se 
mai poate „umbla" la raportul L/C pentru a mări 
pe Re,r, calitatea circuitului scade, o dată cu 
acesta scade brusc şi amplificarea în banda de 28 
MHz în special. Din acest motiv, un amplificator 
liniar echipat cu patru GU—50 nu poate lucra 
mulţumitor în banda de 28 MHz, iar acordul reali¬ 
zat este un acord fals, care duce la perturbaţii 
TV. La folosirea tubului în regim de „curent", pM 
velul componentelor armonice este mai mic, ceea 
ce micşorează substanţial perturbaţiile TV. La o 
tensiune anodică scăzută tubul debitează o pu¬ 
tere mică, iar creşterea curentului anodic pentru 
a mări puterea se poate face numai în limita pre¬ 
scrisă de fabricant, astfel că tubul nu mai lu¬ 
crează îîniar şi produce perturbaţii TV. Deci, pen¬ 
tru obţinerea puterii dorite, se impune folosirea 
mai multor tuburi, de obicei conectate în paralel, 
în acest caz. capacităţile de ieşire a tuburilor se 
însumează, ceea ce duce la o scădere şi mai 
mare a Re,r. Dacă tuburile alese au capacitate 


UNDAMETRUL: CONSTRUCŢIE Şl UTILIZARE 


cele 7 bobine de care dispune, necesare div 
lor benzi de radioamatori, cuprinse între 
MHz si 30 MHz, precum şi una specială p 
gama de 56 MHz, deoarece aceasta gamă, 
nu este admisă ia noi în ţara in prezent, se 
seşte totuşi în multe alte ţări. 

Etalonarea scalei sau butonului undame 
se va realiza cu ajutorul unui radioemiţător ( 
nat sau al unui generator, de radiofrecvenţ 
heterodină, de asemenea etalonat. sau între 
ţînd simultan un alt undametru etalonat, 
cum a fost descris în articolul precedent, 
radioemiţătorul este destul de puternic, nu 
nevoie ca bobina undametrului sa fie cupla 
aceea a emiţătorului, ci este suficient să se 
ducă mica antena lungă de 50 cm în born 
undametruiui si apoi aceasta sa se apropie 
oarecare distanţă de fiderui antenei emhato 

Pentru etalonare, ca albei si centru mas 
de frecvenţe, undametru! se va manmuia a 
se aco' ia condensatorul C2 orna e? se n; 
deviaţia maxima a acului microamne-met 
comutatorul K1 fiind pe poziţia 1, iar K3 des 
ca în schemă, folosmdu-se una din bobinei! 
cesare pentru o anumita bandă Eventual, 
frecvenţa care se masoară nu se înscrie în 
undametruiui. se va trece comutatorul K1 pi 


Ing. LI VIU MACOVEANU, Y03RD, 
maestru ai sportului 


condensatorul fix cu dielectric mică sau ceramic 
C4, de 15 pF. 

Măsurările se efectuează de obicei cu comuta¬ 
torul K1, pe poziţia 1, ca în schemă. Dacă se do¬ 
reşte o extindere mai: mare a domeniului de m㬠
surare, spre frecvenţe mai ridicate, se va trece 
comutatorul K1 pe poziţia 2. Curentul de radio- 
frecvenţă care apare în circuitul rezonant, o dată 
cu cuplarea bobinei L la ieşirea unui radioemiţ㬠
tor, va circula spre dioda semiconductoare Dl 
(1N34, EFD108 sau oricare alte analoge) şi, după 
redresare şi filtrare cu condensatorul C5 de 
10 000 pF, cu mică, şi limitare cu rezistoruI RI, 
chimic, de 20 kil-0,5 W, se va dirija spre circuitul 
format din rezistorul R2, chimic, de 70 kfl-0,5 W, 
prevăzut cu comutatorul K3 şi apoi, prin comuta¬ 
torul K2. cu două poziţii, spre microampermetrui 
uA de 50 uA şuntat cu condensatorul fix C7. cu 
mică, sau ceramic. de 1 000 pF. Dai curentul re¬ 
dresat de dioda Dl se poate dirija s, spre circuitul 
format din condensatorul fix C6, de 0,25 nF, cu 
dielectric polistiren sau hînie, rezistorul R3. chi¬ 
mic, de 10 kll-0,5 W, şi dioda D2 (1N34, EFD1Q8 
etc.j, ajungînd la contactul 2 al comutatorului K2 

Aparatul este prevăzut cu,o bornă I, conectată 


(URMARE DJN NR. TRECUT) 

UNDAMETRUL MQDULQMETRU 

Din categoria undametrelor cu absorbţie (unda- 
metrele statice) face parte şi acela descris aici. 
Spre deosebire de altele, acesta este ceva mai 
compiicat, deoarece el oferă mai multe posibilităţi 
de măsurare. Astfel, cu acest undametru se pot 
efectua următoarele operaţii: 1 — măsurări de 
frecvenţe; 2 — măsurări de cîmp de radiaţie de 
radiofrecvenţa; 3 — măsurări ale gradului (pro¬ 
centajului) de modulaţie în amplitudine ai unui 
radioemiţător; 4 — monitor de modulaţie de am¬ 
plitudine, la radioemiţâtoare. 

Schema aparatului este dată în figura 1. 

Sensibilitatea undametruiui este mare, intruc.ît 
în montaj se foloseşte un microampermetru mag- 
netoelectric de 50 microamperi, ca instrument in¬ 
dicator. Circuitul rezonant al undametruiui este 
alcătuit din bobina L, interşanjabilă, comutatorul 
cu două poziţii K1, condensatorul variabil cu die¬ 
lectric aer C2. de 50 pF, condensatorul trimer cu 
dielectric mică sau ceramic C3. de 22—25 pF, si 













T r T 3 =GU-50 



0 . C 2 6800pF 
t 3 10 -15 Op F 


H' Ţ 

î.CST-FD108 


C-s~6800pF 


J Cl2 . 

1 lOOOpF 


iRo IlOOK-tt 


/ 450V 


R4-R 7 = 100Kil 


calitate. De la ieşirea circuitului, semnalul ampli¬ 
ficat prin mufa coaxială X3 ajunge la filtrul ce ali¬ 
mentează antena. După condensatorul C6. o mică 
parte a semnalului de I.F.. după ce este redresat 
de dioda D13, este măsurat de microamperrnetru! 
Ml. Mărimea semnalului se determină cu ajutorul 
rezistorului R1, astfel că în banda-de 80 m acul 
instrumentului să bată aproape la capăt de scală. 
Cel de-al doilea instrument M2 este un miliam- 
permetru care măsoară curentul anodic al tuburi¬ 
lor. 

în regim de recepţie, grilele de comandă ale tu¬ 
burilor'se deconectează" de la masă şi îa acestea, 
prin rezistorul R2, se aplică tensiunea negativa 
care blochează tuburile (de la redresorul cu dio¬ 
dele D2—D4 după o schemă cu triplare de ten¬ 
siune). Semnalul captat de la mufa X3 prin circui¬ 
tul G4, L4, L3 şi capacitatea anod-grila 3 a tubu¬ 
lui T3 ajunge la mufa coaxială X4, de aici, prin 
cablul coaxial, se aplică la intrarea părţii de re¬ 
cepţie a transceiverului, aşa cum este spre exem¬ 
plu ia UW3DL. Diodele cu siliciu 014—Dl5 la ni-, 
veluri mici ale semnalului au o rezistenţă mare şi 
practic nu influenţează funcţionarea în acest mod 
de recepţie. Cînd amplificatorul este întrerupt, re¬ 
leu! declanşează şi prin contactele lui RV-i şi con¬ 


densatorul de separaţie CI, semnalul din irans- 
ceiver în regim de emisie ajunge pe anodul tubu¬ 
lui TI, iucrîndu-se în acest caz fără liniar. Filtrul 
care in acest caz este compus din LI, L4 şi con¬ 
densatorul C7, îndeplineşte funcţia de adaptor şi 
de filtru suplimentar „trece-jos". Şasiul se reali¬ 
zează din tablă de aluminiu de 2 mm grosime. 
Mărimea şasiului cît şi a panoului frontal este de¬ 
terminată de gabaritul pieselor ce le are fiecare ia 
îndemînă. Bobinele LI—L3 sînt fără carcasă, au 
un diametru de 15 mm şi conţin cîte 6 spire fie¬ 
care, din conductor CuEm 0 1,5 mm, iar lungi¬ 
mea de bobinaj este de 25 mm. Bobina L4 se rea¬ 
lizează pe o carcasă de călit sau porţelan cu dia¬ 
metrul de 40 mm şi conţine 24 de spire cu prize 
la spirele 3, 5, 8 şi 14 conductor CuEm 0 1,5 mm 
şi pas de 2 mm. Şocurile SI şi S2 sînt bobinate 
pe carcase din acelaşi materia! ca L4, cu diame¬ 
trul de 15 şi, respectiv, 20-mm. Şocul SI conţine 
24 de spire, pasul de bobmare 1,5 mm, iar S2 
conţine 66 de spire, bobinaj progresiv pe o lun¬ 
gime de 80 mm, ambele cu conductor CuEm 0 
0,64 mm. Condensatoarele CI, C2, C5, C8 sînt cu 
mică şi tensiunea de lucru de minimum 1 000 V, 
C4 cu mică sau ceramic, tensiunea de lucru 2,5 
kV. Transformatorul Tr. 1 conţine patru înfăşu- 


rări: I — înfăşurarea de reţea; II — înfăşurarea 
pentru înaltă tensiune; III — înfăşurarea de fila¬ 
mente; IV — înfăşurarea de alimentare a releului. 
Acest amplificator poate debita o putere între 100 
si 400 W, iar transformatorul se Va dimensiona 
funcţie de clasa- de autorizare. 

'înainte de a începe reglajul, din tuburile avute 
la dispoziţie se va alege un set cu parametri iden¬ 
tici — în acest cuz puterea disipată pe anozii lor 
se va distribui uniform. Reglajul începe prin tato¬ 
narea inductanţeior bobinelor LI— L3 în gama de 
28 MHz, pe o sarcină artificială, sau un bec cu in¬ 
candescenţă de putere convenabilă. Tatonarea 
bobinelor se face prin schimbări succesive ale 
numărului de spire, precum şi apropiind sau de- 
părtînd spirele pentru obţinerea puterii maxime. 
Este bine să se folosească un undametru cu ab¬ 
sorbţie pentru a nu cădea în greşeala de a face 
acordul pe o frecvenţa armonică, pentru că de re¬ 
uşita acestor bobine depinde buna funcţionare a 
amplificatorului în benzile superioare. După 
aceea se tatonează prima spiră de pe priza bobi¬ 
nei L4 pentru maximum de putere. Pentru cele¬ 
lalte benzi reglajul constă în tatonarea prizelor de 
pe .bobina L4, tot după criteriul de mai sus; Cu¬ 
rentul total al tuburilor cu circuitul acordat la re¬ 
zonanţă pe toate benzile nu trebuie să fie mai 
mare de 360, maximum 400 mA, la o tensiune; 
anodică în sarcină (cu amplificatorul în regim de 
lucru) de 1 000 V. Respecîînd toate aceste am㬠
nunte şi cu o execuţie îngrijită, cu acest amplifi¬ 
cator se poate lucra în banda de 28 MHz fără a 
produce perturbaţii TV. în figura 4 a,b sînt date o 
variantă de amplasare a pieselor principale pe şa- 
siu şi comenzile de pe panou! frontal. 

Puterea acestui amplificator poate varia între 
100—400 W. Orice etaj final se caracterizează 
prin puterea absorbită de la sursa de alimentare 
anodică (input) şi de puterea utilă de radiofrec- : 
venţă ce este injectată în fiderul antenei (output). 
Cei doi parametri sînt daţi de relaţiile: 

1) Pa= SalAo Şi 2) Pu= -i-Ua!a 

Ea — tensiunea continuă de alimentare; 

Iao — valoarea componentei continue a curentu¬ 
lui anodic; 

Ua — amplitudinea tensiunii anodice alternative; 
la — amplitudinea componentei alternative a cu¬ 
rentului anodic. 

Mai există un parametru (puterea disipată) dat 
de relaţia 3) Pd= Pa — Fu. Fabricantul spune că Pd 
pît şi Iao nu pot fi mărite faţă de datele de catalog, 
în schimb, tensiunea E a poate fi luată mai mare cu 
50% mai ales atunci cînd se lucrează în modul Al • 
sau A3D. Presupunem că avem yn amplificator li¬ 
niar,- echipat cu tubul SRS455, în catalog, găsim 
pentru acest tub datele; Ea= 2 Q00V; !ao = 200 mA; 
Pu = 275 W; Pd= 125 W. 

Introducînd datele în formula (1), obţinem Pa = 
■= 400 W; introduse în formula (3) se verifică egali¬ 
tatea, adică 125 W = 400 W — 275 W. 


ţ^[25sp(prime/e 22$p 
3 fr ( una A'o^â ofta) 


Uf)& /foejQ otfa) 

v*a finţfS o fio . 


■■■■ Tulr.de pret/nox 


Us^o^ri/nf/e H Sp. 
r una alfa. 

• 45 s/ 5 - ‘ jr '° 


5sf. 

ane linşa alfa) 


Fio Ş Do te ie oabinefor 
d/n ft 'Cf. 2.. 


Picioare de conra. f 


menţionat că toate aceste bobine. 
!u ca C2 are o capacitate reiat.v 
oera domenii de fror venţe prea ‘ai 
tijînou-se duai cu nţ-va megaherlzj 
.ie alta a ben/Por de radioamaio 


torită faptu- 
ca nu aco 
acestea s - 
e parte v 


(CONTINUARE ÎN PAG. £3) 















în traficul de radioamatori se utili¬ 
zează foarte des sistemele de com¬ 
presie vocală în vederea îmbunătăţi¬ 
rii raportului semnal/zgomot la re¬ 
cepţie. în continuare este prezentată 
o schemă de compresor de dina¬ 
mică completat cu un sistem de co¬ 
mutare automată emisie-recepţie a 
antenei (VOX) şi intrări şi ieşiri pen-' 
tru comenzi auxiliare. 

Pentru o mai uşoară înţelegere a 
funcţionării este dată o schemâ-bloc 
(fig. 1). 

Primul bloc după intrarea de mi¬ 
crofon este, evident, un etaj pream- 
plificator de microfon (PAM) de 
zgomot redus.. Acest etaj foloseşte 
două tranzistoare complementare 
BC413 — BC415 (BC109—BC1 78) 
într-un montaj mai puţin utilizat, co¬ 
lector în colector şi intrare comună 
în ambele baze. Amplificarea etaju¬ 
lui este foarte mare, peste 3 000. 

Această valoare mare a amplific㬠
rii se datorează faptului că fiecare 
dintre tranzistoare, în semialternanţa 
în care se deschide mai mult, are ca 
sarcină, în colector, rezistenţa dina¬ 
mică mare, prezentată de celălalt 
tranzistor, care tinde să se blocheze. 
Din această cauză este necesar ca 
etajul sau etajele pe care le atacă să 
aibă o impedanţă proprie de intrare 
foarte mare (sute de kii). Una din 
condiţii ca zgomotul la ieşirea 
preamplificatorului să fie minim este 
ca valoarea rezistenţei echivalente a 
generatorului de semnal (pentru 
tranzistoarele din seria 
BC109—BC178, BC413—BC415) sa 
fie cuprinsă între 2 kfl şi 10 kfl. S-a 
ales R1=6,8 kli şi R2==2,2 kiî, valori 
care respecta condiţia impusă, indi¬ 
ferent de valoarea de impedanţă 
proprie a microfonului, şi în acelaşi 
timp micşorează influenţa brumului 
cules de la intrare. Altă condiţie 
pentru zgomot propriu minim este 
ca valoarea curentului de colector al 
tranzistoarelor TI şi T2 în punctul 
static de funcţionare să se situeze în 
gama 10 mA şi 600 mA. Acest dezide¬ 
rat se va /ealiza din tatonarea rezis¬ 
tenţelor R3 şi R4 astfel încît căderea 
de tensiune pe rezistenţele R6 sau 
R7 să fie în jurul a 60 mV. Se vor 
alege pentru preamplificator tranzis¬ 
toare cu factori de amplificare în cu- 


Pe calea de VOX propriu-zisă, 
semnalul este amplificat şi limitat 
prin LS şi aplicat, prin intermediul 
tranzistorului T3, monostabilului M 
realizat cu A2. Acesta din urmă se 
găseşte cu ieşirea la masă pînă la 
aplicarea unui semnal la intrarea de 
microfon. După apariţia semnalului 
în acest lanţ, tranzistorul T3 scurt¬ 
circuitează condensatorul G_11 şi in¬ 
trarea inversoare a amplificatorului 
operaţional A2 la masă. Din acest 
moment, ieşirea A3 comută spre 
tensiunea de alimentare şi se men¬ 
ţine în această stare încă 0,2—0,3 s 
după dispariţia comenzii vocale. 
Constanta de timp de menţinere 
este dată de grupul R14, Cil. Va¬ 
loarea acestei constante de timp, 
convenabilă fiecăruia dintre con¬ 
structori, se va ajusta prin mărirea 
sau micşorarea rezistenţei R14, 
după preferinţă. 

Semnalul de la ieşirea monostabi¬ 
lului este aplicat comenzii releului 
de antenă CRA şi comenzii porţii de 
audio CPA, ambele cu constante de 
revenire diferite, respectiv t 1 şi -2. 

Comanda releului de antenă se 
face rapid, acesta făcînd trecerea 
antenei de pe recepţie pe emisie 
(RX—TX). 

După anularea comenzii, refeul de 
antenă nu cade imediat, ci după o 
durată de timp rl (rl > r2). Con¬ 
stanta de timp rl este dictată de 
grupul R18—R19, C17. 

Comanda porţii de audio se face 
întîrziat cu constanta r2 prin D6, 
R37, CI 8 cu acţionare peste un prag 
de 5,7 V (valoare dată de sumarea 
căderii de tensiune pe joncţiunea 


bază-emitor a tranzistorului T6 şi di?, 
ferenţa de potenţial între catodul şi 
anodul diodei Zener D9). Revenirea 
în starea iniţială, după anularea co¬ 
menzii, se realizează într-un timp 
mult mai scurt, Z ’2 (C18 — prin D7 
şi A3 la masă). Este necesar a fi rea¬ 
lizată condiţia r1>r ’2 şi r2 mai mare 
decît durata de la comanda electrică 
a releului de antenă şi pînă la comu¬ 
tarea contactelor sale în poziţia TX, 
pentru a evita ca etajul final al emi¬ 
ţătorului să lucreze fără,sarcină (în 
cazul de faţă antena). în cazul în 
care se lucrează cu TX—CW, co¬ 
manda releului de antenă se va da 
pe perechea de contacte exterioare 
c-d. Pentru lucru în MP sau MF, din 
borna P, se va prelua un semnal lo¬ 
gic 0 V—12 V pentru a valida sau in¬ 
valida în lanţul de RF al TX-ului 
semnalul purtător. 

Blocul de compresie dinamică are 
în compunerea sa diodele 
D2 — D3 — D4, rezistenţele 
R21 —R22—R23—R24, precum şi 
condensatoarele C6—C9—CI 2. Re¬ 
zistenţa R21 şi rezistenţele dinamice 
ale diodelor D2 şi D3 realizează un 
divizor rezistiv din care se culege 
semnalul audio prelucrat. Dioda D4 
are rolul de redresare a semnalului 
provenit de la amplificatorul separa¬ 
tor AS (A3 — care închide bucla de 
compresie) prin intermediul conden¬ 
satorului C12. Odată redresat, 
acesta este filtrat cu condensatorul 
C9 şi aplicat ca tensiune conţinută 
pe anodul diodei D3. Această ten¬ 
siune continuă, cu variaţii în funcţie 
de nivelul de vîrf al presiunii acus¬ 
tice din microfon, măreşte sau mic¬ 


şorează rezistenţa dinamică a diode- 
lor D2 şi D3. 

De la ieşirea amplificatorului ope¬ 
raţional A3, semnalul procesat este 
trecut prin CI9 spre poarta de audio 
ce are. în alcătuire D10—DII:, 
R33—R34, R35—R38, C2i. Validarea 
de trecere a semnalului spre amplifi¬ 
catorul de ieşire AE se face prin 
apariţia unui potenţial apropiat de 
cel al masei în colectorul tranzisto¬ 
rului T6. 

Amplificatorul de ieşire AE reali¬ 
zat cu amplificatorul operaţional A4 
măreşte semnalul de audiofrecvenţă 
compresat pînă la o valoare sufi¬ 
cientă unei modulări. 

Punerea în funcţiune a unui ase¬ 
menea montaj nu necesită reglaje 
mai deosebite în afara tatonării re¬ 
zistenţelor specificate anterior. O 
ajustare, după preferinţă, a nivelului 
de compresie se poate executa din 
potenţiometrul semireglabil R31. 
Circuitul rezonant LI, C23 este un 
filtru „dop“ pentru semnale cu 
frecvenţe de 500 kHz (frecvenţa 
semnalului pentru mixarea 
BLD—PS). 

Amplificatoarele operaţionale Al, 
A2, A3, A4 fac parte din circuitul in¬ 
tegrat /ÎM324, ceea ce conferă o 
mare flexibilitate în proiectarea cir¬ 
cuitului imprimat şi posibilitatea de 
a realiza un montaj de dimensiuni 
destul de reduse. 

Compresia obţinută este de apro¬ 
ximativ 15 dB, mai mult decît sufi¬ 
cient pentru a obţine o îmbunătăţire 
a calităţii la recepţie. 

Montajul se mai ’ poate completa 
facultativ cu dispozitive optice de 
semnalizare (LED-uri) a anclanşării 
şi dezanclanşării releului de antenă 
(dacă acesta posedă contacte supli¬ 
mentare) sau a deschiderii sau blo¬ 
cării porţii de audiofrecvenţă. Con¬ 
tactul K (exterior) permite, prin în¬ 
chiderea sa, posibilitatea de verifi¬ 
care a gradului de compresie, sem¬ 
nalul audio procesat regăsindu-se în 
permanenţă la ieşirea spre modula¬ 
tor. 

Din punctele P şi Q se pot culege 
semnale logice pentru diferite co¬ 
menzi, semnalizări etc. în blocurile 
ce succed acest VOX — COM- 
PRESSOR 


Microfon fT 


rent (fi) cît mai apropiaţi. De aseme¬ 
nea, din tatonarea celor două rezis¬ 
tenţe se va urmări ca potenţialul de 
ieşire al amplificatorului operaţional 
Al să fie-de aproximativ 5—5,2 V. 
Rezistenţele R6 şi R7 mai au rolul 
de a introduce o uşoară reacţie ne¬ 
gativă de curent, aducînd o îmbun㬠
tăţire în privinţa stabilităţii termice şi 
a micşorării zgomotului la ieşire, 
aceasta în detrimentul unei scăderi 
mici a amplificării semnalului de mi¬ 
crofon. 

Condensatoarele C3 şi C4 micşo¬ 
rează amplificarea la frecvenţe su- 
praauzibile, scăzînd riscul autoosci- , 
laţiei. 

De la ieşirea preamplificatorului 
de microfon PAM, semnalul este di¬ 
rijat şi procesat pe două căi, Una 
este cea a VOX-ului (LS, M, 
CRA—CPA, PA), iar cea de-a doua 
este aceea de compresie dinamică 
pînă la ieşirea spre modulator (C, 
AS, RC, PA, AE). Se observă ca 
unul din blocuri PA (poartă audio) 
este comun ambelor căi. 



2 

LS 






1" preamplificator de microfi 
2-limitator-separator 
[ 3-monostabi! 

5 1 4-comanda releu de antena 

CRA 5-comanda poarta audio 
(g g.') 6-compresor de dinamica 
— ţ - 1 7 - amplificator separator 

8- poarta audio 

9- amplificator de ieşire 


8 


TEHNIUM 9/1991 



















ETAJ FINJ 
AUDIO 20W 


Ing. MIHAI CODÂRNA! 


3,6 kn 
IKfl 


Un montaj deosebit de simplu de executat şi cu per¬ 
formanţe remarcabile este prezentat în cele ce urmează. 

Este vorba de un etaj final cu simetrie complementară 
ce poate furniza c putere de circa 20 W pe o sarcină de 
4 n, cu o sensibilitate ia intrare, pentru această putere, 
de aproximativ 1.5 Vef, :a un raport semnal/zgomot de 
minimum 70 dB si c bandă de trecere la -3 dB mai largă' 
de 30 Hz-60 kHz. 

Singurele reglaje care se fac asupra montajului sînt 
stabilirea unui curent de repaus prin tranzistoareie fi¬ 
nale de cca 5—10 mA din potenţiometrul semireglabil P 
(pornind de la valoarea cea mai mare a rezistenţei către 
cea minimă) şi fixarea, prin tatonarea rezistenţei R2’. a 
potenţialului punctului median de ieşire M, la jumătate 
din tensiunea 'de alimentare. 


^ UQ.47/3W. j jCş 

Sţ L “«a» 

D2X1N4148 1 °' 47/3W 


120Kn 





(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Pentru ieşire standardizată DIN, etajul RE¬ 
CORD are comutatorul LOW = 2 =. deschis, iar 
pentru ieşire nestandardizată, comutatorul LOW = 
Z = este pe poziţia închis. 

Raportul semnal/zgomot al modulului este mai 
bun de 86 dB. 

Pentru cei ce doresc să construiască acest mo¬ 
dul atragem atenţia că utilizarea unor comuta¬ 
toare de alt tip decît cele subminiatură (tip circuit 
integrat) conduce la mărirea lungimii unor trasee, 
cu consecinţe asupra raportului semnal/zgomot 
(înrăutăţirea raportului). 

Modulul TAPE este prezentat în figura 1. Reco¬ 
mandările făcute pentru modulul RADIO-AUX se 
menţin şi în acest caz în ceea ce priveşte compo¬ 
nentele utilizate. Tranzistorul TI va fi selecţionat 
pentru zgomot propriu mic. 


NIVEL NOMINAL 


3 mV 
10 mV 
24 mV 
100 mV 
775 mV (0 dB) 
100 mV 
300 mV 
757 mV (0 dB) 
3 V 
10V 


NIVEL MAXIM 
(la f = 1 k'Hz) 


COMUTATOR 

(COMUTATOARE) 

CONECTAT(E) 

3 mV 
10 mV 

3 mV + 0 dB 
10 mV + 0 dB 
corn. neconectate 
775 mV (0 dB) 


NIVEL OBŢINUT 
LA IEŞIRE 

~ 3 mV 

10 mV 
24 mV 
80 mV 
100 mV 
775 mV (0 dB) 


vT i 

l00 /* F r 9 r 

15KC2 [ 


U a = ±15 V ştab. 

T, = BC461 (BC177C) 

T 2 = BC440 (BC107C) 

R 1S 

100KH R17 

-|c 9 j - -- —7 - 

~~X ^ c 10 2,2(uF 2 6 J.1KX1 C1 V' 2 ^ L QUT 

Rţi tl 071 t. j| y ¥ 3 

U l,,7Kn 3 *-j ±„._ 


Ţwp 


R 25 fi —j] R 27 

6,8KaU jToOnF U 3,6kjQ 


47nŢ/6V 47 K a 

Î 47Kg 

M ”! 15^/15 V 


BC107C 
) 15^ F ¥15 V 
FF 4,7 KQ 


3 TL0 " 




foarte scăzute (de ordinul sutelor de 
mV), impedânţa de sarcină scăzuta 
(sute de ohmi), o sensibilitate ridi- 

Modulul PHONO MC, figura 5, are 
o conformaţie generală asemăn㬠
toare cu a modului PHONO MM: un 
etaj de intrare cu tranzistoare com¬ 
plementare şi un circuit de corecţie 
RIAA cu un A.O. de tip TL071. Se 
remarcă următoarele: 

— componentele din circuitul de 
alimentare al primului etaj, R4, R5, 
R8, R9, Dl, D2, C3, C4 sînt comune 
ambelor canale; 

— în funcţie de valorile unor com¬ 
ponente se obţin valori diferite pen¬ 
tru sensibilitatea nominală, impe- 
danţa de intrare şi capacitatea de 
intrare. Evident că, în funcţie de 
doza utilizată, se vor alege valorile 
componentelor conform tabelului 4. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


f lOKajf 

-Ua r/o L 


330*71 '~3Z mfL / 
2%^ u 2V0 


pkX2 | 750a 33nF 5 % 


-J- fnsog 
WT 2°/o 

5 8 /o 


TABELUL 1: Caracteristici fntrare-ieşire 


rii zgomotului propriu al etajului şi 
îmbunătăţeşte raportul semnai/zgo¬ 
mot cu Circa 6 dB. 

Corecţia de tip RIAA se obţine 
prin reacţia negativă selectivă apli¬ 
cată A.O. Reacţia este separată în 
c.c. şi c.a. în alternativ este introdus 
şi etajul de intrare. Se observă că în 
circuitul de reacţie ai A.O. este pre¬ 
văzut un număr de trei comutatoare 
miniatură cu care se restabileşte 
sensibilitatea corectorului. în plus 
se modifică şi capacitatea de sar¬ 
cină (conform tabelului 3). 

Pentru poziţia OFF (deschis) a co¬ 
mutatorului K de la intrarea primului 
etaj, capacitatea de sarcină a modu¬ 
lului este de 47 pF (si impedanta de 
47 kfl). 

Pentru poziţia ON (închis) a co¬ 
mutatorului K se obţin Zi = 47 klî şi 
capacitatea de 230 ’pF. 

Primul etaj dispune de o celulă de 
filtraj suplimentară a tensiunii de 
alimentare, celulă care este comună 
ambelor canale. 


TABELUL 2: Modul de acţionare a comutatoarelor 


Ing. AURELfÂN MATEESCU 

QUAD 44: 

MODULUL PHONO 


MODULUL PHONO MC 

După cum se ştie, dozele cu bo¬ 
bină mobilă au caracteristici mult 
diferite faţă de cele cu magnet mo¬ 
bil: un semnal de ieşire de valori 


Preamplificatorul QUAD 44 este 
livrat în varianta standard cu un mo¬ 
dul PHONO proiectat pentru utiliza¬ 
rea unei doze magnetice de tip MM 
(moving magnet), de altfel cele mai 
răspîndite doze. La cerere, acest 
modul este schimbat cu un modul 
MC (moving coil = cu bobină mo¬ 
bilă), special proiectat pentru acest 
tip de doză care prezintă cîteva par¬ 
ticularităţi comparativ cu dozele cu 
magnet mobil. 


MODULUL PHONO MM este pre¬ 
zentat în figura 4. 

Primul etaj este construit cu pere¬ 
chea de tranzistoare complementare 
TI, T2. Tranzistoarele sînt conectate 
în paralel în curent alternativ şi în 
serie în curent continuu. Această 
conexiune prezintă avantajul scăde- 


10 


TEHNIUM 9/1991 









Amplificatorul audio pe care-l 
propunem constructorilor amatori 
prezintă următoarele avantaje: 

— plajă mare a tensiunii de ali¬ 
mentare; 

— număr redus de componente; 

— performanţe tehnice ridicate, 
care-i înscriu în clasa amplificatoa¬ 
relor de înaltă fidelitate; 

— componente de producţie indi¬ 
genă. 

Principalele caracteristici tehnice 
sînt prezentate în tabeiui alăturat. 

Descrierea amplificatorului. Am-, 
plificatorul este compus din urm㬠
toarele etaje {figura 1): 

— un etaj de intrare diferenţial 
echipat cu tranzistoare npn; 

— un etaj pilot echipat cu tranzis¬ 
torul pnp T3; 

— un circuit „superdiodă“ cu 14, x 
care asigură stabilitatea termică a 
amplificatorului; 

— etajul de putere echipat cu o 
pereche de tranzistoare Darlington 
complementare, de tip 
BD645-BD646. Se pot utiliza şi alte 
tipuri din gama de produse I.P.R.S., 
cu condiţia respectării puterii ma¬ 
xime disipate de tranzistoare şi a 
tensiunii maxime suportate; 

— un circuit de protecţie (sigu¬ 
ranţă electronică), echipat cu T5, T6 
•şi componentele aferente. 

Construcţia amplificatorului. Mon¬ 
tajul se poate executa pe cablaj im¬ 
primat conform figurii 2 (faţa plan¬ 
tată, scara 1:1). In funcţie de va¬ 
rianta adoptată pentru puterea de 
ieşire se dimensionează alimentato¬ 
rul, care trebuie să dispună de ca-, 
pacităţi de filtraj mari pe fiecare ra¬ 
mură (>6 800 fxF). Totodată se aleg 


Rezistenţele din montaj vor avea 
puterea disipată de 0,25 W, cu ex¬ 
cepţia următoarelor: 

— R7, R8 V care vor avea 0,5 W şi 
— R16, R17, care vor avea pute¬ 
rea disipată egală cu 1/10 POJJT şi 
vor fi de tipul bobinat. 


Pentru condensatoarele electroli¬ 
tice se recomandă tipurile 'cu folie 
de aluminiu. 

Reglaje 

Cu ajutorul trimerului PI se va re¬ 
gla ia minimum tensiunea reziduală 
la ieşirea amplificatorului, fără sem¬ 


nal la intrare. Aceasta este de ordi¬ 
nul milivolţilor. 

Cu ajutorul trimerului P2 se stabi¬ 
leşte curentul de repaus conform 
valorilor din tabel. Se admite mări¬ 
rea curentului de repaus la varian¬ 
tele de putere mare cu pînă la 100% 
în cazul utilizării de tranzistoare cu 
putere disipată de peste 100 W, pen¬ 
tru a se evita apariţia distorsiunilor 
crossover. 

Nu sînt necesare alte reglaje, iar 
montajul, construit cu componente 
de bună calitate şi verificate înaintea 
montării, va da deplină satisfacţie 
constructorului. 





Puterea de ieşire P 0UŢ = 1 


Parametrul 


ifinsluwM 4® alinrentare 
! Curentai, de repaus' 

I Curentul absorbit la pu«@ro 
nominali 

Tensiunea la Intrare pentru 
put@r® nominală 
impMfsnţa sarcinii 
Impedanfa de intrare 
Factori c§« distorsiuni ia 
Pout = ®.® K 
Banda de frecvenţi 
{msiMmm® < 1 m 


TEHNIUM 9/1991 


11 





II t,y ■ T? i ' ; 

Ing. I. MIHĂESCU 


BORNA 

ANTENĂ 


220pF 
















































Televizoarele cu circuite integrate au însemnat o realizare teh¬ 
nica deosebită a întreprinderii „Electronica", astăzi găsindu-se în 
exploatare un număr important dintre acestea. 

Desigur, după un apreciabil număr de ani de exploatare au 
aparut unele abateri de la parametrii tehnici iniţiali, iar îa unele 
au aparut chiar mici defecţiuni. 

Spre a veni în sprijinul constructorilor amatori care doresc 
sa-şi îmbunătăţească funcţionarea televizorului publicăm această 
schema. La conţinutul acestei scheme vom face referiri în diverse 
articole viitoare. 


CONEX ELECTRONIC S.R.L., 

Str. Maica Domnului 48, sector 2, 
telefon 87 42 05, Bucureşti, 
oferă marelui public asistenţă tehnică, con¬ 
strucţii şi reparaţii aparate electronice, radio¬ 
receptoare, televizoare alb-negru şi color, 
pick-up-uri, casetofoane, magnetofoane, 
adaptări standarde radio şi TV. 

La aceeaşi adresă funcţionează şi magazi¬ 
nul de piese şi subansambluri electronice in¬ 
digene şi din import. 


, M202© ; 

M201© 

SIS» 

îM r 


T201 

ţf&<s3!2 EFT 307 
1 .î fcSMHzi 


ifek-, iha 




|Cf-201 TAA661CJ® 

I 8 9 10 11 12 13Pl4l f V 


J 7 6 . 5 4 3 2 

Icî-202 TBA79Q 


1 ^lo? _JIOOpF ' 


:4b! Ei;»» 


1 i EFT307 | 

i EFT301;306;308, 


£"P C716J , 

*fcC218 680wF « 

M To^f 9| 16 5 CV/ 
|R207 Xc219 8 *0+^ 


B B 


’ BC172A 
BC252|AJB,CJ 
BC253fA.0C) 


44-13. 

0 + 1)7 ' 

CONTRAS] 

cni/1 rLXk 


j4{8£i vqlw 


,350V 27Kn 

’ D70S 
1N4001 


1 2 3 4 5 6 ’ 
BOBINA DEFLEXiE 

-mm m (»j 





|r306\ C302 C303 

l470K^\ 9BpF 680nF R308 f 
J R307 r - -_--EZ-._ 

R305 i FOCALIZARE lQ3mi 

27Kn R310\ R3tl I Td3m 

—* 1QK4 56 K/T. ^ ^ 


VSL 


. * 15 14 13 12 H 10 9 


1 2 3 4 5 6 7 8 
TDA 440 


1 2 3 4 5 5 
TB A 950/2 
12 11 !0___9 8 1 



CIV/1 I ICIV/6 C»V/« ’ 


3 A159 ISgrp 

... . . . CfOS mnM 

W5mK\-' ■■ 4 C703 1C704 C705j Tr7n9 

* Q22pF 15j dj.4nF.Q18 u fi^ 32 „qXI- 


"1 T” LUMINOZITATE I 

"o II £70%» , 1 

J C7i9.D708-1N4003 * 

• 2,2pF/250V D7Q2 i 

im ■ - TV 18 K 70 f 


14 B 12 1M0 § 0 





«Iii 


—— 

CTA i riMAi 01M. UN. 

ETAJ FINAL oriz. orez. 


U. ra 


j R714 o 713 
j 27Un 47 kL 


-fHaOV 1 
J ~ikxXW. 

ff® ®fl~ !S0V 

T ^ff-asov 


25V stiroflex ir ojv 
30V ceramic “li* 400V 


i*F 400V 
iliP 50OV gp 
Hli» B30V ^ 
off-wv 


traseu deco- 

TENSfUNI Q3NTMJE QJ SEMINAL NECTABL 

rm 

TENSIUNI continue FĂRĂ SEMNAL 


- 6 - PUNCT DE 
LIPIRE CABLU 


-CD-tw 
-CD- 2W " 

- nrv 3 w 

- CVI - 5W 
CH> 7 W 

•an- 10 w 

-CS23- t 6 w 

0802- DZ13V*PL13Z;tN3023 


/ T701 BALEIAJ H 
H BF&57E 


SORTII J2H |g|£ -1N4M8.1NW E3 Sâ K 0804- PL13Z=1N3023B 

ffi 2,7Kn C711 , T81 - BC172A-BC108A T201 -EFT 3O7s£FT30î;3Q6; 

m Ur ,ÎSIES: IcîS ® M ~ PUNCTDE MÂSURÂ51RE6LAJ -BC25W 

R7Î0;4 7n. ' T301 1 Ai!! ‘ MISA ARMONICA TREIA 

- — ’ -|T602j-BF458«BF258 T 801-2N3442 ; 2SC 940; SDT 9204; KD 607 S P22795 


0804- PL13Z=1N3023B 
T201 -EFT 307a£r T30î;305;308, 
322;323 

' »BC250;252;2.53{AAC| 


TEHNIUM 9/1991 


13 








rezistenţei obligatorii de limitare în 1 
curent, R1 (fig v 1). Tensiunea din '| 
secundarul transformatorului i 
(înfăşurarea cu spire mai multe, 11) 1 
este apoi redresată bialternantă cu o f 
punte PR (1PM1, 1PM2 etc.). In I] 
continuare, tensiunea pulsatorie J 
obţinută, dar de polaritate constantă, | 
este folosită la încărcarea progresivă îţ 
a condensatorului C, care într-un Ş 
timp relativ scurt va atinge valoarea J 
de vîrf maximă posibilă în condiţiile • 
date („turaţia" generatorului G, va- I 
loarea rezistenţei de limitare R1, f 
raportul ridicător al transformatoru¬ 
lui etc.). Cu piesele menţionate deja 
sau indicate pe schemă se poate 
încărca în cîteva secunde un con¬ 
densator de 10 000 mF pînă la ten- i 
siunea de 10—12 V sau chiar mai | 
muit (reducerea lui R1). 

După ce v-aţi convins de aceasta, 
nu vă rămîne decît să dimensionaţi 
condensatorul după propriile dv. cal¬ 
cule, necesităţi şi posibilităţi, dar, 
înainte de a pune generatorul la 
treabă, să nu uitaţi de limitările în 
tensiune menţionate. Ideal ar fi să se 
găsească o modalitate simplă şi 
sigură de a interzice încărcarea 
condensatorului peste limita de ten¬ 
siune maxim admisă, UI, de preferat 
chiar cu semnalarea optică a atinge¬ 
rii acestui prag. Cele două cerinţe 
pot fi îndeplinite simultan prin adău¬ 
garea grupului DZ1— LED1 în paralel 
pe condensator, ca în detaliul din 
figura 2. După alegerea LED-uluî, de 
pildă verde (tensiune directă de 
deschidere de cca 1,8—2 V), se 
tatonează dioda Zener DZ1 astfel 
încît căderea de tensiune însumată 
pe cele două componente să fie, la 
începerea „vizibilă" a conducţiei, 
aproximativ egală cu pragul maxim 
UI. Atunci cînd LED-ul începe să 
ilumineze, este semn că încărcarea 
condensatorului trebuie oprită. Sur¬ 
plusul de curent (energie) eventual 
comis va fi scurtcircuitat rapid prin 
acest grup, a cărui limitaţe în curent 
o constituie doar rezistenţa înfăşur㬠
rii secundare a transformatorului, 
cea proprie fiind neglijabilă în regim 
de conducţie. Atenţie, deci, opriţi 
încărcarea la aprinderea LED-ului 
verde şi, eventual, introduceţi chiar 
o rezistenţă suplimentară de limitare 
în serie cu el şi dioda DZ1. 

Nu atît de imperios necesară, dar 
la fel de utilă ar fi semnalarea opîi-că 
a momentului în care tensiunea U 
atinge, în scădere, pragul minim 
admis, U2. Vă lăsăm dumneavoastră 
plăcerea de a demonstra că elemen¬ 
tele suplimentare ce apar în detaliul 
din figura 3 (DZ2, R2. TI, T2, R3, R4 
şi LED2) pot realiza acest deziderat, 
printr-o alegere judicioasă. Nu vă 
„şoptim" decît micul secret că ten¬ 
siunea nominală a diodei Zener DZ2, 
însumată cu căderea specifică pe 
joncţiunea bază-emitor a tranzistoru¬ 
lui TI, trebuie să fie pe undeva prin 
preajma limitei minime U2 pe care 
dorim să o semnalizăm. Utilizarea 1 
unor tranzistoare cu factor beta cît 1 
mai mare permite alegerea unor 1 
valori foarte mari, respectiv mari, ale 1 
rezistenţelor R2 şi R3, astfel încît | 
indicatorul de prag minim să nu 1 
constituie o. sarcină suplimentara Ş 
semnificativă pentru generatorul f. 
„autonom". ^ 


AUTONOMĂ 

tare, U = 9 V, vom considera că 
aparatul în cauză admite, de fapt, o 
plajă de tensiune UI—U2 (cu UI > 
U2), fără înrăutăţirea neacceptabilă 
a preciziei de măsurare şi. bineînţe¬ 
les, fără a periclita integritatea aces¬ 
tuia. Fie, de exemplu, UI = 10 V şi 
U2 = 7 V cele două limite extreme 
ale plajei admise. Este uşor de 
dedus din (2) că, pentru a putea 
elibera o cantitate de energie AE = 
0,225 J, -atunci cînd se descarcă de 
ia tensiunea UI = 10 V la tensiunea 
U2 = 7 V, condensatorul va trebui să 
aibă o capacitate de cel puţin: 

c - 2 : = 2 • 0,225 J ^ 

Uf - U1 (Î00 - 49) V* 

~ 0,009 F = 9 000 m F 

Dacă am fi impus mai restrictiv 
limita inferioară, luînd de pildă Uj> = 
8 V, ar fi rezultat un C minim de 
12 500 fiF. în fine, dacă luăm în 
calcul varianta modificată a exem¬ 
plului, cu AE = 0,36 J, rezultă o 
capacitate minimă necesară de cca 
14 000 mF pentru U2 = 7 V, respectiv 
de 20 000 /xF pentru U2 = 8 V. 

Rezultă, deci, că problema nu este 
foarte greu de rezolvat, cu condiţia 
de a procura un condensator cu 
capacitatea acoperitoare, de pildă, 
un modei de 22 000 mF/ 16 V (sau 
trei-patru condensatoare mai mici, 
de 5 000 juF/16 V, montate în para¬ 
lel). 

Pentru cea de-a doua variantă, 
lucrurile stau mult mai simplu, cu 
condiţia ca generatorul autonom de 
încărcare să poată furniza energia 
cel puţin în ritmul în care ea este 
solicitată de măsurătoare. Se ridică 
însă şi aici problema limitării sigure 
a tensiunii la bornele condensatoru¬ 
lui în plaja garantată de funcţionare, 
UI— U2. Pentru măsurători de tipul 
celei din exemplu putem folosi cu 
succes un condensator de 4 700 
mF/16 V. 

Am ajuns astfel şi la problema 
„cheie", a generatorului autonom. 
Dintre multiplele soluţii posibile 
(începînd cu un dinam sau un 
magnetou de tip telefonic, modifi¬ 
cate corespunzător, şi încheind cu 
unele dispozitive ceva mai moderne, 
destinate încărcării acumulatoarelor 
mici pe teren), am'ales şi experi¬ 
mentat cu — o să zîmbiţi, poate — o 
lanternă eiectrodinamică (de tip „Fo- 
nari“ — £ 380, producţie sovietică, 
echipată cu un bec cu incandescen¬ 
ţă de 2,5 V/0,15 A). Puterea genera¬ 
torului este t adecvată scopului pro¬ 
pus, aşa câ nu ne rămîne decît să 
îndepărtăm becul şi de ja contactele 
soclului său să scoatem în exterior 
două fire (o mufă, o minipriză etc.). 

în sarcină nominală, tensiunea al¬ 
ternativă debitată, la o acţionare 
rezonabilă a pîrghiei, ajunge uşor la 
2—2,5 V. Cu un transformator minia¬ 
tură adecvat (de exemplu, cei de 
„ieşire" de ia radioreceptoarele „Mil- 
cov") se ridică această tensiune la 
cca 10—12 V sau chiar mai mult, în 
funcţie de necesităţi şi de valoarea 


OSCILATOR 


Circuitul integrat /3A723 este un stabilizator de tensiune monolitic, larg 
utilizat în alimentatoare de curent continuu, liniare sau în comutaţie. 
Reamintim cîteva din performanţele notabile ale acestui circuit: 
tensiunea continuă între Vs + şi VsT max. 40 V; 
diferenţa de tensiune întrare-ieşire: max. 40 V; 
tensiunea de referinţă internă VREF: tipic 7,15 V; 
curent maxim de ieşire: 150 mA; 
putere disipată: 600 mW (capsulă de plastic). 

O aplicaţie atipică a acestui circuit integrat este prezentată în cele ce 
urmează. Este vorba de un oscilator cu reţea Wien. 

Nivelul de curent continuu la ieşire este fixat prin aplicarea tensiunii 
de referinţă internă VREF prin intermediul RW1 intrării neinversoare. Din 
punct de vedere al curentului alternativ, VREF este punct de masă. RW1 
face parte de asemenea din reţeaua Wien de reacţie pozitivă (seiectivă în 
frecvenţă) împreună cu RW2, CW1 şi CW2. 
în curent continuu, reacţia negativă este totală; de aceea, Uo =V *.■■■ 
în curent alternativ amplificarea este R„ 

: Au.= 1-+ ■ ;."n— 0) 

„ 1 ds ' “1 7 

!n cazul RW1 = RW2 = R şi CW1 = CW2 = C, pentru amorsarea oscilaţi¬ 
ilor este necesar ca Au >3, iar în regim oscilant permanent, pentru’a: 
avea distorsiuni minime alse semnalului la ieşire, Au = 3. Din condiţiile 
impuse anterior şi din formula (1) se concluzionează că R8 >2 (r. /v +R7); 
rds este rezistenţa drena-sursă a tranzistorului cu efect de cîmp T2 
(BFW10). Aceasta este liniar variabilă cu tensiunea apiicată înde grilă s: 
sursă numai dacă diferenţa de potenţial drena-sursă (sau sursă-drenă) 
nu depăşeşte 50 mV. 

Pînă la amorsarea oscilaţiilor, rds <9J, deci R8>2R7. S-au ales R8 = 10 
kll si R7 = d,7 kft. 

: .Tensiunea de comandă a tranzistorului T2 este obţinută prin amplifica¬ 
rea cu TI şi redresarea .cu D.1 a componentei alternative a tensiunii de 

ieşire. 

Nivelul oscilaţiilor poate ajunge pînă la 0,5 Vef pe o sarcină mai mare 
de 10011. Frecvenţa de oscilaţie pentru RW1 = RW2 = R şi CW1 = CW2 = 
C este dată de relaţia: ’ . ■■■ 

wmgmmimmHim ti ~ t = - (2) 

2rrRC 

Montajul funcţionează bine în domeniul oscilaţiilor aud-io de pînă la 20 


r DZ2„ % 
k '©8KJ1 


I K 4 lk<Ul ! 
cu semnalizare 
LED2 pt Us$U 2 

Tl,T 2 = 

2« BC107C 


300 k A 















- 

ELECTRONIC 


la fiecare unitate şi repere la ju¬ 
mătăţi. Sectorul 0...3 are repere şi 
notaţii atît la unităţi, cît şi la jum㬠
tăţi, iar repere la sferturi. Ultimul 
sector are repere şi notaţii la 0, —5, 
—10 şi —20 dB, cu repere interme¬ 
diare. Această ultimă scală este 
foarte utilă în multe măsurători; pre¬ 
cizăm însă că reperul 0 dB, aflat la 
capătul scalei, nu corespunde nive¬ 
lului standard. Pentru a folosi mili- 
voltmetrul şi ca decibelmetru, este 
necesară modificarea valorii rezis¬ 
tenţelor din divizorul intermediar, 
după cum urmează (de sus în jos): 
5,6 k iV 1,76 kh; 560 (}; 176 11: 56 (}; 
25,9 fi. în acest caz, deviaţia maximă, 
la treptele multiplu .de 3 corespunde, 
de fapt, valorii de 3,16. De această 
dată, ultimul sector al cadranului va 
avea repere şi notaţii la +2, +1, 0, 
—5, —10 şi —20 dB, cu repere inter¬ 
mediare. Valoarea de 0 dB va cores¬ 
punde tensiunii standard de 0,775 V 
(ref. 1 mW—600 îi). Dacă se adoptă 
această variantă de milivoltmetru/ 
decibelmetru, cele 12 poziţii ale co¬ 
mutatorului vor avea, pe panoul 
frontal al aparatului, un marcaj du¬ 
blu, după cum urmează: 1 mV/—60 
dB; 3 mV/—50 dB; 10 mV/—40 dB; 
30 mV/—30 dB; 100 mV/-20 dB; 


şi se reglează SR1 pînă la obţinerea 
deviaţiei maxime a acului indicator. 
Se măreşte frecvenţa semnalului de 
intrare pînă la 300...400 kHz şi se re¬ 
glează CT1 în aşa fel rncît deviaţia 
indicatorului să fie aceeaşi ca în ca¬ 
zul semnalului de 1 kHz. Condensa¬ 
torul notat cu asterisc influenţează 
de asemenea răspunsul la frecvenţe 
înalte. 

Cel mai dificil şi anevoios reglaj 
este cel al divizorului intermediar, 
care trebuie făcut treaptă cu treaptă 
şi reluat de mai multe ori, pînă la 
obţinerea preciziei dorite. Deoarece 
: divizpru! este de ţip serie, modifica¬ 
rea oricărei valori din divizor afec¬ 
tează toate treptele. De aceea nu re¬ 
comandăm lipirea definitivă a rezis- 
toarelor pe contactele comutatorului 
decît după ce ne vom convinge de 
'Corectitudinea măsurătorilor pe 
toate treptele. 


ÂURELIAN LĂZĂROIU, CĂTĂLIN LĂZĂROiU 


< 300 mV/—10 dB; 1 V/0 dB; 3 V/+10 
I dB; 10 V/+20 dB; 30 V/+30 dB; 100 
.V/+40 dB; 300 V/+50 dB. Etalonarea 
corectă a celor trei scale de măsură 
| se va face după definitivarea opera- 
; ţiilor de reglaj, prin comparaţie cu 
ii un milivoltmetru industrial. 

| Se recomandă montarea, milivolti- 
1 metrului într-o cutie metalică. 
Reglaje 

; Corectitudinea reglajelor deter- 
I mină precizia milivoltmetrului; de 


aceea se va acorda atenţia cuvenită 
acestor operaţii. Se aplică la intrare 
un semnal sinusoidal cu frecvenţa 
de 1 kHz şi 'amplitudinea de 1 mV. 
'Se poziţionează comutatorul SI pe 
poziţia 1 mV; după alimentarea apa¬ 
ratului, se reglează semireglabilul 
SR2 pînă la obţinerea deviaţiei ma¬ 
xime a acului indicator. Se aplică un 
semnal sinusoidal cu frecvenţa de 1 
kHz şi amplitudinea de 1 V, se pozi¬ 
ţionează comutatorul pe poziţia 1 V 


20juF/16V 


470nF/630 V 


50pF/10V 


42,5-n 


CU j8A723 


CONVERTOR 


Montajul permite 
recepţionarea în 
bune condiţii a su¬ 
netului din progra¬ 
mele TV transmise 
în cele două stan¬ 
darde, adică cu 5,5 
MHz sau 6,5 MHz. 

De remarcat pre¬ 
zenţa la intrare a 
două filtre care asi¬ 
gură selectarea 
semnalelor prove- 


RAOU VASILE 

Cînd frecvenţa de 
intrare este egală 
cu frecvenţa filtru¬ 
lui de ieşire, monta¬ 
jul lucrează ca am¬ 
plificator, iar în ce¬ 
lălalt caz tranzisto¬ 
rul lucrează ca mi¬ 
xer autooscilator, 
favorizînd conversia 
frecvenţei semnalu¬ 
lui de intrare în 
frecvenţa filtrului- 
de ieşire. 

Bobinele se exe¬ 
cută pe o carcasă 
tip P22644 (de ia 
transformatoare H 
sunet), unde înf㬠
şurarea din colec¬ 
tor are 25 de spire 
(16 ^H), iar cealaltă 
înfăşurare are 95 de 
spire (250 ;uH), am¬ 
bele cu sîrmă 
CuEm 0.1. 


nite de ia detecto¬ 
rul video. La ieşire 
se montează însă 
un singur filtru, a 
cărui frecvenţă de 
trecere trebuie să- 
coincidă cu frec¬ 
venţa discrimi n ato- 
rului. 


lOkii 


20KiZ 








wm 


LA CEREREA CITITORILOR 


Dl. DAN PĂTRUC - Sighet 


RUBIN 106 


Nu există compatibilitate între 605- şi 603rr. Tubul electronic 603 tt este 
echivalent cu ECL82, iar tubul 605rr este echivalent cu ECL85. 
în televizor tuburile electronice au următoarele echivalenţe: 6H24 tt = 


ht 

SM iii 
KT-1 


R223 TtOî 

\8-7Hn. SşSfl 
1 aCLS5) 

■v Cm si 

" 0 C>uf 


: 'l202 

6 XCW 


Difuzor 5Gi 

WJX13 
Difuzor 532 


portantă pentru întregul televizor. j 
• Cînd UI este sub 175 V, dar prin l 
rotirea lui R608 nu se poate readuce 
la normai, se va verifica tensiunea la 
bornele diodei CI601. Dacă dioda , 
601 este scurtcircuitata, tensiunea 
UI este mică şi pe ecran apare nu- ţ 
mai rastru I rara a fi prezentă şi im a- j 
ginea, lipsind 33 V din blocul ae ca- ii 
nale. ţ 

Defectarea diodei stabilizatoare ; 
(pierderi prin diodă) provoacă zgo- : 

mai poate fi provocată de arderea i 
siguranţelor, defectarea condensa¬ 
torului C801, a rezistoarelor din sunt . 
sau a rezistoruiui R806. ■< 

Fixarea tensiunii UI ia 175 V 
atrage după sine revenirea ia normal î 
a dimensiunilor imaginii, precum şi i 
normalizarea altor tensiuni din teie- '• 
vizor, li 

Nu de puţine ori, tensiunea UI are 
valori peste 175 V, ajungîna la 200 V i 
şi chiar mai mare. Se vor verifica în . 
acest caz starea tranzistorului-T801 ] 

şi C1-601 care poate fi- întrerupt. 1 
în.orice, caz, dacă UI este mare, 
se vor deconecta de la stabilizator 
celelalte etaie spre a nu se produce 
avarii importante în televizor. în I 
acest sens este suficient să extra¬ 
gem modulul sincroprocesor. 

Cînd apar • astfel de situaţii este 
bine să verificăm şi rezistorul R606 
care polarizează dioda 601., Oricum, 
verificarea existenţei tensiunii de 33 
V este absolut necesară fiindcă de 
: prezenţa sau lipsa acestei tensiuni 
se pot lega multe fenomene. 

Reamintim că aceste verificări tre- ~ 
bute făcute cu un voltmetru a cărui 
impedanţâ de intrare să nu fie mai 
mică de 30 kil/V. 


DEPANARE TV 


;te aplicată unui stabilizator elec- Jocul tensiunii de ia intrare, cît si : 
ic de tensiune alcătuit din trei de la ieşire determina în permanenţă 
anzistoare şi o diodă Zene'r de re- o variaţie a tensiunii colector-emi- 
i'inţă. tor pe TI ca în permanenţă U2 să 

Prin modul cum este alcătuit, ‘ la fie Ja valoarea dorită, 
ima vedere acest stabilizator pare în schema reală, montajul Dar- 
jmplicat, dar în esenţă este dă fington este format din 7801 şi 
are simplitate, fiind aidoma cu sta- T601, T602 fiind amplificatorul de 
lizatoarele pentru joasă tensiune eroare. Elementul ce generează ten-' 
Jblicate în revista noastră. ' siunea de referinţă este TAA550 ia 
După cum se observă în figura 2, bornele căreia tensiunea are valoa- 
anzistoarele TI şi T2 formează un rea de 33 V. 
nplificator Darlington, potenţialul Pentru diminuarea curentului prin 
azei T2 fiind determinat de curen- tranzistorul T801 este montat si un 
I Prin T3. în emitor, T3 are o ten- sunt format din rezistoareie R803, 
une stabilizată. R8G4 şi R805. La ieşirea stabilizato- 

Potentiaiu! bazei tranzistorului T3 ruiut se afla st rezistorul de protecţie 
ste stabilit din potenţiometrul P. R806. Alimentarea diodei TAA550 se 
Funcţionarea se desfăşoară astfel: face prin rezistorul R606. 

'esupunem că am determinat o La ieşirea stabilizatorului, respec- 
nsiune de intrare Ut si o tensiune tiv la bornele condensatorului C807, 

3 ieşire U2. Dacă UI creşte, pentru tensiunea se fixează la valoarea de 
”* scurt interval de timp creşte şi 175 V. Aceasta se Stabileşte prin pe¬ 
nsiunea U2, deci şi curentul prin tenţiometrui R608 (2,5 kfl). 
vizorul R3PR4, ceea ce se traduce Cînd se începe depanarea teîevi- 
'*n creşterea potenţialului bazei zorului se măsoară în primul rînd 
anzistorului T3 şi implicit creşterea prezenţa tensiunii !a intrarea redre- 
jrentului prin acest tranzistor, res- sorului, apoi tensiunea la ieşire şi în 
-Ctiv o creştere a căderii de ten- specia! dacă aceasta are valoarea de 
une pe Rl. 175 v. Această tensiune, notată în 

în consecinţă, potenţialul la baza schemă cu UI, este deosebit de im- 


frică a televizoarelor „Diamant" 161, 
162 şi 163, pe care o prezentăm, şi 
toate referirile ce urmează vor fi. f㬠
cute la notaţiile din această schemă i 
elaborată de întreprinderea „Elec¬ 
tronica". 

Şi ca orice verificare sau depa¬ 
nare să aibă eficienţa, operaţia fizică 
trebuie începută cu partea de ali¬ 
mentare cu energie electrică. 

Trebuie avut în vedere : că alimen¬ 
tarea televizorului „Diamant" pre¬ 
zintă unele particularităţi, dar ale 
căror principii pentru muiţi cititori 
sînt cunoscute, ceea ce va facilita 
înţelegerea operaţiilor de depanare. 

Cum televizorul are părţile princi¬ 
pale constituite pe module funcţio¬ 
nale, primul modul la care ne vom 
referi este modulul redresor stabili¬ 
zat (fig. 1). 

Tensiunea de la reţea se aplică re¬ 
dresorului, între rezistorul R801 şi 
masă. Curentul străbate siguranţa, 
rezistorul R801, bobina L601 şi este 
redresat de dioda D601, de tip 
IN4007 sau F407, BY126, BYT33, în- 
cărcînd condensatorul de filtraj 
C801 ia valoarea de vîrf a tensiunii 
de reţea (peste 300 V). 

Cum la pornirea televizorului, 
C801 este descărcat, acesta ar pre¬ 
zenta pentru D601 practic un scurt- 
circuit, ceea ce s-ar traduce în prac¬ 
tică prin distrugerea diodei, dar re¬ 
zistorul R801 limitează acest curent 
la o valoare suportabilă pentru scurt 
timp prin diodă. 

Celelalte elemente din redresor, 
respectiv condensatoarele de mică 
valoare, inclusiv L601, au rol de fil¬ 
trare a reţelei faţă de impulsurile 
1 provenite din televizor sau a televi¬ 
zoarelor faţă de perturbaţiile din re- 


P35782A 


0801 .JN40 03 


*803 R804 ( R805 R806 
BOr. IŞQn. 10 0-n-1 7Ş n 18v 


T801 |J 
BU120 «, 


4T601 f 

^ BC171 C607 
C D602 

■ 1N4004 pr 

ÎR605 R606U 

J82Kji 39K^n 

M0603 T 
^ 1N4001I 


68pFj 

fe 1 


T602 i 
'BP457E' 

L602 


! R !k®| 


i MODUL REDRJ. 2 P h 
I STABILIZAT Ţ C J^ 


Ici-60i™ 
'TAÂ550 


A/4AA4' 



















Dl. NEGREANU ILARION — 
Suceava 


MATADOR-400 


Da, aşa cum ne scrieţi, este 
ultima şansă la TEHNIUM şi 
noi vă publicăm schema soli¬ 
citată, a fulgerului. electronic 
MATADOR 400. Acesta este 
construit de firma Bosch, în 
vederea alimentării atît de la 
reţea cît şi de la acumulator., 

Trarizisorul din convertor 
este de tipul AD133 (deci pnp 
cu germaniu), iar tranzistoa- 
rele^de comandă sînt AC153 
şi ACI26. 

Diodele redresoare sînt 
echivalente cu BAI 59. 

Cele patru condensatoare 
de 400 mF trebuie să reziste la 
o tensiune de cel puţin 500 V. 



vxo 

Ing. G. PINTSLSE, Y03ÂVE, maestru 


c 

ele două retranslatoare desti¬ 
nate radioamatorilor sînt instalate 
unu! în Munţii Bucegi şi a! doilea în 
Bucureşti. 

Cel din Munţii Bucegi funcţio¬ 
nează pe canalul R0 şi are frecvenţa 
de recepţie de 145 MHz, iar cea de 
emisie de 145,600 MHz. Cel de-al 
doilea retranslator ocupă canalul R1 
cu frecvenţa de recepţie de 145,025 
MHz si cea de emisie de 145,625 
MHz. 

Radioamatorii care doresc să folo¬ 
sească în trafic aceste retranslatoare 
vor trebui să aibă, la emisie, frec¬ 
venţele de 145,000 si, respectiv, 
145,025 MHz. 

Trebuie remarcat faptul că preci¬ 


zia valorilor acestor frecvenţe tre¬ 
buie să fie în limitele de ±2 kHz faţă 
de valorile indicate, pentru a se în¬ 
cadra corect în limitele lărgimii de 
bandă a retranslatoarelor. 

Pentru că destul de mulţi radioa¬ 
matori folosesc în prezent emiţătoa- 
re-receptoare cu modulaţie de frec¬ 
venţă realizate după scheme publi¬ 
cate în revista „Tehnium“ de-a lun¬ 
gul anilor sau după scheme origi¬ 
nale, iar aceste aparate folosesc la 
emisie multiplicări de frecvenţă cu • 
valorile de 18-36-72-144 MHz, vă 
propunem un VXO (cu modulaţie de 


ai sportului 

frecvenţă) care să poata comanda 
emiţătoarele existente pentru am¬ 
bele retranslatoare. 

Pentru VXO am folosit un cristal 
cu frecvenţa proprie de rezonanţă 
(înscrisă) de 6 042 kHz. 

Pentru a ajunge la frecvenţa de 
145 MHz, este necesară o multipli¬ 
care de 24 de ori. în această ordine 
de idei, vom obţine: 6,042x24= 
145,008 MHz. Observăm că valoarea 
acestei frecvenţe se află aproximativ 
la jumătatea ecartului de frecvenţă a 
canalelor R0 şi R1 (145.000 si 
145,025 MHz). Pentru a obţine exact 


aceste valori de frecvenţa, va trebui 
ca cristalul să oscileze pe frecven¬ 
ţele de: 145:24=6,04166 MHz si 
145,025:24=6,0427 MHz. 

Cum se realizează acest lucru? Se 
potriveşte comutatorul K în poziţia 
Rî (condensatorul CI de 220 pF 
este montat în serie cu cristalul 6), 
Se reglează potenţiometrul semire- 
glabil PI astfel ca pe cursor să fie 
4 V. Se acţionează miezul bobinei 
L2 pentru o oscilaţie stabilă a mon¬ 
tajului şi o valoare maximă a semna¬ 
lului pe înfăşurarea secundara. Se 
conectează un frecvenţmetru (co¬ 
rect etalonat) pe înfăşurarea secun¬ 
dară a lui LI, în serie cu un conden¬ 
sator de 10 pF. Se alege valoarea 
exactă a condensatorului CI astfel 
ca frecvenţmetru! să indice valoarea 
de 6,0427 MHz sau o valoare foarte 
apropiată de aceasta. Reglajul fin, 
exact, se va face cu ajutorul semire- 
glabiiului PI. Dacă valoarea tensiu¬ 
nii pe cursorul lui PI va ieşi din 
plaja de 3,5—4,5 V, va trebui să ale¬ 
gem o altă valoare a condensatoru¬ 
lui CI. 

După aceste reglaje se trece co¬ 
mutatorul K în poziţia R0. Acţionînd 
miezul bobinei LI, trebuie să obţi¬ 
nem frecvenţa de 6,04166 MHz, 
Dacă nu se obţine această valoare, 
va trebui mărit sau micşorat num㬠
rul de spire a! bobinei LI. 

în continuare se acordează bo¬ 
bina L3 pe frecvenţa de 18 MHz, iar 
bpbinele L4 şi L5 pe frecvenţa de 36 
MHz. Pentru un acord corect, la ie¬ 
şirea montajului, cu o bucată de ca¬ 
blu coaxial de cca 30 cm şi pe o 
sarcină de 1 kfi, va trebui să avem 
un semnal cu valoarea de 0,5 V. 
Montajul conţine şi un preamplifica- 
tor de microfon realizat cu tranzis- 
toarele T4 şi T5. Acest preamplifica- 
tor are o corecţie de frecvenţa co¬ 
respunzătoare modulaţiei de frec¬ 
venţă. Gradul de modulaţie se re¬ 
glează cu potenţiometrul P2, în 
| funcţie de sensibilitatea microfonu- 

I lui folosit. 

I LI: 10 spire — bobină de transfor- 
I mator FI — 455 kHz 
1 L2: transformator FI — 10,76 MHz, 

cod 22227 

I L3: 12 spire 0 0,3 CuEm, carcasa 
| transformator FI cale comună din 
| televizoarele seria ,,Diamant" 

| L4„L5: 5,5 spire 0 0,3 CuEm, car- 

I casă ca la L3 

L6: 1.5 spire 0 0,3 CuEm, peste 
J L5. 


Ti T 2 T 3 

BC 107 BC215 BF 215 





TEHNIUM 9/1991 


17 























CITITORII RECOMANDĂ 


îng. ADRIAN GIURGEA 


Propun realizarea unui dispozitiv care sâ imite 
efectul produs prin fotografierea cu un obiectiv 
superrectangula'r, efect numit şi „ochi de peşte". 

Dispozitivul propus are următoarele avantaje: 

— imită identic efectul „ochi de peşte"; 

— este ieftin, putînd fi realizat fără dificultăţi şi 
cu materiale la îndemîna oricărui constructor 
amator; 

— nu necesită prelucrări de precizie mare spe¬ 
cifice aparaturii optice. 

Dispozitivul are următoarele dezavantaje: 

— aparatul de fotografiat şi o parte din suportul 
său apar în fotografie, dar de dimensiuni reduse; 

— gabaritul său este mai mare ca al unui 
obiectiv superrectanguiar original; 

— calitatea imaginii este mai slabă. 

Efectul produs, ca şi costul său scăzut justifica 

pe deplin efortul, construirii dispozitivului, mai 
ales că obiectivele superrectangulare sînt scumpe 
şi nu se găsesc. 

Principiul care stă la baza construcţiei dispozi¬ 
tivului este faptul că imaginea fotografiată cu un 
obiectiv „ochi de peşte" original seamănă foarte 
mult cu imaginea virtuală reflectată de o oglindă 
convexă cu focarul foarte scurt. Nu ne mai ră- 
mîne decît sâ fotografiem imaginea de pe o astfel 
de oglindă şi să concepem un sistem de legătură 
mecanică dintre oglinda convexă şi aparatul de 
fotografiat. 


Ca oglindă convexă am folosit cu bune rezul¬ 
tate un'glob argintat, fără modele, de la pomul de 
iarnă. 

Dispozitivul se poate construi asemănător unui 
banc optic, cu posibilitatea reglării distanţei. D 
dintre aparatul de fotografiat şi oglinda convexă 
(glob), vezi figura 1. Pentru ca fondul fotografiei 
sâ apară întunecat se poate monta un paravan 


negru în spatele oglinzii convexe. 

Nu am dat dimensiuni constructive, ele putînd 
varia în funcţie de materialele şi îndemînarea pe 
care le posedă constructorul amator. 

Fotografierea oglinzii se va face de la mică dis¬ 
tanţă, dar nti mai aproape de aproximativ 30 cm, 
pentru ca ea să „încapă" în zona cîmpului de pro¬ 
funzime al obiectivului folosit. 


Rl STEREO 


FILTRU PENTRU 


Este cunoscut faptul bă în uîtirmi 
ani au apărut o sene pe posturi de 
radiodifuziune care emit programe 
muzicale stereo ce se pot recep¬ 
ţiona în benzi'e de frecvenţă din 
gama undeior ultrascurte (65—73 
MHz şi 88—102 MHz). Datorită fap¬ 
tului că în acest domeniu de frec¬ 
venţă orice program muzical emis 
, este de calitate superioară, atît în 
ceea ce priveşte lărgimea benzii de 
audiofrecvenţă. cît şi raportul sem¬ 
nai/zgomot (comparativ cu celelalte 
benzi de radiodifuziune), de multe 
ori s-a pus problema înregistrăm pe 
bandă magnetica a informaţiei audio 
utile captate de radioreceptor. Pen¬ 
tru a efectua o înregistrare calita¬ 
tivă, este necesar ca spectrul de 
frecvenţă al acestuia să nu dep㬠
şească banda de audiofrecvenţă, în 
specia] în privinţa frecvenţelor 
înalte. în caz contrar apar efecte de¬ 
osebit de neplăcute datorită distor¬ 
siunilor armonice n elini are. ş.j. distor¬ 
siunilor de tntermodulaţie generate 
în această situaţie în timpul proce¬ 
sului de înregistrare magnetică. 
Practic, este necesar să fie evitată 
prezenţa, în cadru! spectrului de 
frecvenţă a! semnalului util, a sem- 
naiului pilot de 19 kHz şi compo¬ 
nentelor ultrasonore proprii unui 
semnal stereo prelucrat uneori insu¬ 
ficient de către un decodor stereo 
mai puţin perfecţionat. Problema ra- 
mîne valabilă pentru înregistrarea 
magnet ca a oricărui program pre¬ 
luat de la o sursa de semnai audio 
>n scop s-au realizat filtrele 

de frecvenţa care elimină efectele 
nedorite menţionate anterior, blo- 
cînd trecerea semnalului pilot de 19 
kHz, sau a componentelor de frec¬ 
venţă ultrasonora spre aparatul des¬ 
tinat înregistrăm magnetice a infor¬ 
maţiei audio utUe (magnetofon, ca- 
setofon etc). Schema electrică a 
unui astfel de filtru, uşor de realizat 
practic şi totodaîa foarte eficient, 
este prezentată în figura 1. Montajul 
deţine următoarele performante' 

— impedanţa de intrare, 2, =50 kîl, 


BC173C 


120 Kil 


TEHNIC a/iî&i 










Fotografierea cu aparate cu vizare prin obiectiv 
iu pune probleme deosebite,' punerea la punct 
acîndu-se vizual. 

Fotografierea cu aparate cu vizare directă se 
toate face cu lentile adiţionale, reglînd distanţa 
>e montura aparatului de fotografiat la'1 m şi 
ipoi reglînd distanţa D dintre aparat şi oglindă, 


PUTEREA LENTILEI ADIŢIONALE ( în dioi 
1 . i 1,25 1 1,5 1 175 1 2 


Se.recomandă folosirea diafragmelor închise 
ientru mărirea adîncimii cîmpului de profunzimi 
i a obiectivelor cu distanţă focală mare, care ai 
inghiul de cuprindere (unghiul de cîmp) mic. 


zice identice) pe o plăcuţă de sticlo- 
textoliî placat cu folie de cupru Se 
are în vedere păstrarea tuturor regu- 
Iilor ce privesc un cablaj destinat 
funcţionării în audiofrecvenţă (struc¬ 
tură fizică de cvadripo), conexiuni 
cît mai scurte între componente, tra¬ 
seu de masa. gros de minimum 3 
mm. evitarea buclei de masă etc.). 
Grupurile R1—C2 şi R1 ’—C2' sînt 
obligatoriu ecranate (o cutiuţă din 
tabla de fier cu pereţii groşi de mi¬ 
nimum 0,5 mm, conectată galvanic 
la masa montajului). Condensatoa¬ 
rele C2 şi C2’ vor fi de cea mai bună 
calitate (mică sau stiroflex). Bobi- 
nele LI şi LI’ se realizează practic 
folosind carcase tip oală de ferită cu 
m fez reg labi I. ; ^ v;.■ 

După realizarea plăcuţei de cablaj 
imprimat se plantează componen¬ 
tele electrice cu toată atenţia, con¬ 
form schemei. Este utilă o verificare 
iniţială a fiecărei componente 
înainte de plantare. După realizarea 
montajului, acesta se alimentează 
cu energie electrică de la o sursă de 
tensiune continuă de 18 V, stabili¬ 
zată si foarte bine filtrată. Se aplică 
la intrarea montajului un semnal de 
audiofrecvenţă de 100 mV/19 kHz si 
se reglează miezurile bobinelor LI şi 
LI’ astfel ca la ieşirea montajului să 
se obţină o atenuare maximă de cca 
26 dB. Tensiunea de ieşire se osci- 
lografiazâ sau se măsoară cu un mi- 
livoltmetru electronic. După aceste 
reglaje montajul se ecraneaza şi se 
intercalează fizie între ieşirea deco¬ 
dorului stereo şi intrarea corectoru¬ 
lui de ton, rigidizîndu-se mecanic în 
mod corespunzător. în vederea unei 
polarizări optime (dependente de 
factorul de amplificare în curent al 
fiecărui tranzistor TI şi T2), valorile 
rezistenţelor R5 şi R11 se pot modi¬ 
fica în limite de ± 5%. 

Realizat şi montat, filtrul va fi de 
un real folos amatorilor de audiţii 
muzicale, îmbunătăţind în mod cert 
calitatea programului muzical sonor 
înregistrat pe banda magnetica. 


fng. KAZIM1R RADVANSKI 


Pentru determinarea rapidă a nivelurilor logice ,,0“ şi „1“, precum şi a 
impulsurilor de scurtă durată se folosesc testere TTL. în montajul propus 
cele două niveluri de tensiune sînt puse în evidenţă prin afişarea directa 
pe un display de 1 digit, iar' prezenţa impulsului este semnalată prin 
aprinderea unui segment luminos. 

în stare de aşteptare, cînd testerul nu este folosit, îranzistoarele Ti, 
T2, T3 sînt în stare blocată, display-ul fiind stins. 

La conectarea sondei într-un punct în care nivelul de tensiune se înca¬ 
drează în intervalul 0-M.4V, tranzistorul TI este blocat, poarta P3 asi¬ 
gură un nivel „1" logic la ieşire, ceea ce determină ca poarta P2 să asi¬ 
gure nivel „0“ la ieşire, poarta P4 joacă rol de inversor, tranzistorul T3 
conduce şi pune sub tensiune segmentele a-t-f, afişîndu-se cifra „0“. 

La aplicare pe sonda S a unui nivel de tensiune cuprins în intervalul 
2,4^5 V, tranzistorul Ti va conduce, la intrarea porţii PI se aplică un 
semnal „0“ logic, ieşirea sa devine „1“ logic, tranzistorul T2 va conduce 
si. va pune sub tensiune segmentele b, c, afişîndu-se cifra „1". Pragul de 
deschidere a tranzistorului TI este determinat de divizorui rezistlv R1, 
R2. 

în intervalul de tensiune 1,4-^-2,4 V montajul nu funcţionează, iar dis¬ 
play-ul este stins. 

Impulsurile de scurtă durată sînt detectate cu ajutorul circuitului bas¬ 
culant monostabil CDB4121 şi puse în evidenţă prin aprinderea segmen¬ 
tului g de pe display. 

Montajul se realizează pe o plăcuţă de circuit imprimat şi se încorpo¬ 
rează într-o carcasă din materia! plastic în care se practică un decupaj 
pentru display, iar racordul se face cu două fire flexibile. Sonda se exe¬ 
cută din bară 04 mm de alamă sau cupru şi se ascute la vîrf. 


THD% S 0,1%; ^ ~ ’ 

— distorsiuni de intermoduiatie 
TID% < 0,03%. 

Semnalul util se aplică la intrarea 
montajului prin .r-termediii'' u.r-dfn-■ 
sarorulin Ci. Urmraza un f.di..i-dop 
deosebit of cfcit'iî. Jor -noi c.m gn.,- 
nu 1 LI C2 t. 1 " , sLo acordat pe frec¬ 
venţa de 19 kHz şi, ca urmare, blo¬ 
chează trecerea acestei componente 
de frecvenţa a semnalului spre ieşi¬ 
rea montajului (prezintă pentru 
aceste frecvenţe o impedanţâ foarte 
mare). Ulterior, prin intermediul re¬ 
zistenţei R1, semnalul util este apli¬ 
cat unui grup de două filtre actiye 
înseriate, cu aceeaşi structura, care 
conţin tranzistoareie TI şi T2. Pola¬ 
rizarea primului filtru este asigurată 
de divizorui de tensiune format din 
rezistenţele R2. R3, R5, iar polariza¬ 
rea celui de-al doilea filtru este rea¬ 
lizata de divizorui R8, R9. R11. Bu¬ 
cla de reacţie negativă a primului fil¬ 
tru este formata din grupul R2, C4, 
R3, în paralei cu condensatorul C5, 
iar bucla de reacţie negativă a celui 
de-a! dodea filtru este formată din 
grupul R8, C7, R9, amplasată în pa¬ 
ralei cu condensatorul C8. Rezulta¬ 
tul 'acestui amplasament 'electric 
este obţinerea la limita părţii supe¬ 
rioare a benzii de audiofrecvenţă a 
unei atenuări de —12 dB/octavă. 
Valoarea acestei atenuări este sufi¬ 
cientă pentru eliminarea, practic 
completă, a componentelor uîtraso- 
nore ce ar putea face parte din sem¬ 
nalul audio util. Semnalul prelucrat 
este preluat din colectorul tranzisto¬ 
rului T2 şi adus la ieşirea montajului 
prin intermediul condensatorului 
C9. Caracteristica de transfer ampii- 
tudine-frecveriţă a montajului este 
prezentată în figura ,2. 

Montajul se 'reahzeaza practic în 

varianta stereo (două configuraţii; fi- 


ttfhoal 


TEHNIUM 9/1991 















Dr. mg. !OSIF LINGVAY, Y05AVN 


După cum se ştie, consumul unei diode lumi- 
nescente LED este de aproximativ 20 mA, valoare 
ce, în anumite aplicaţii poate să fie deranjanta. 

în cele ce urmează doresc să prezint un montaj 
simplu, cu ajutorul căruia, pe lîngă faptul că se 
reduce consumul de curent al indicatorului cu 
aproximativ doua ordine de mărime, indicaţia, 
prin natura ei intermitentă, devine mult mai uşor 
sesizabilă. 

Montajul este realizat cu un singur circuit inte¬ 
grat CMOS cu patru porţi NAND (MMC4011), din 
care sînt utilizate practic două (trei porţi sînt le¬ 
gate în paralel). 

Montajul funcţionează astfel. O dată cu apariţia 
semnalului (tensiunii) de indicat,, prin R4 începe 
încărcarea condensatorului CI. în momentul în 
care tensiunea pe Ci atinge tensiunea de bascu¬ 
lare a porţii (cca 1/2 din tensiunea de alimentare) 
plus căderea de tensiune pe grupul de diode Dl-r 
-'Dn, cele două intrări ale porţii 1 trec în stare 
„sus“, iar ieşirea în stare „jos“. Cu acest semnal 
se comandă intrările legate în paralel ale celor¬ 
lalte trei porţi din MMC4011, ieşirea lor (tot în pa¬ 
ralel) trecînd în stare „sus“ şi prin R3 comandă în 
conducţie tranzistorul Ti, permiţînd astfel descăr¬ 
carea lui CI pe dioda luminescentă, luminînd pe 
timpul descărcării. 

După descărcarea lui Ci, nivelul porţii 1 devine 
„jos", permiţînd reîncărcarea lui CI. Procesul 
continuă atît timp cît există semnal (tensiune) la 
inirare, timp în care LED-ul va lumina intens cu 
intermitenţă, frecvenţa descărcărilor fiind deter¬ 
minată de valorile lui CI şi R4 (cca 1 Hz). 

Montajul permite alimentarea cu tensiuni cu¬ 
prinse între 6 V şi 12 V, consumul mediu fiind de 
cca 0,2 mA. La tensiuni de alimentare de 6~M0 V, 
grupul D1.,.Dn va fi format din trei diode cu sili¬ 
ciu din seria 1N4000 (sau un singur DRD3). La 
tensiuni de alimentare de peste 10 V (dar nu mai 
mari de 15 V), se va monta o singură diodă 
1N4001 sau echivalentă. 



AMPLIFICATOR 4W 

Ing. CRISTIAN IVANCIOVICI 

Amplificatorul din figură se poate folosi cu rezultate foarte bune la aparatura portabilă (cu alimen¬ 
tare de la baterii) sau în interiorul unui automobil. Numărul pieselor este redus şi ele sînt uşor de pro¬ 
curat. Montajul poate înlocui cu succes amplificatoare audio integrate de tip TBA790, TCA150 sau 
TBA810 în lipsa acestora. Analizînd schema, observăm că aceasta este .formată din trei etaje distincte: 
preamplificatorul format din tranzistorul Ti şi amplificatorul de putere realizat cu /3M301A pe post de 
driver şi cu etajul final format din T2 -şi T3. 

Etajul preamplificator realizat cu un tranzistor 2N2222 (sau alt echivalent) este un etaj amplificator în 
tensiune şi nu necesită explicaţii suplimentare. Amplificatorul operaţional este atacat pe intrarea nein- 
versoare, potenţiometrul de 22 kfi. dozînd volumul. Numerotarea pinilor se referă la varianta de capsulă 
DIL cu 14 pini. Etajul final este realizat cu o pereche de tranzistoare complementare BD233-—BD234, 
fiind preferabil de a fi împerecheate în prealabil. Pe o sarcină Rs = 4 fi se obţine o putere de 4 W pen¬ 
tru un coeficient de distorsiuni mai mic de 3%. Bineînţeles cele două tranzistoare T2 si T3 se vor 
monta pe cîte un mic radiator, 


E :as ET " V DEC 


tW; 


Propun cititorilor revis¬ 
tei „Tehnium" schema 
electronică a unui derula- 
tor casete video. în 
esenţă, montajul format 
din tranzistoarele TI şi Ţ2 
este un trigger-Schmitt. în 
lipsa condensatorului C2, 
la cuplarea tensiunii de 

stînga dreapta 


a b c d 


EUGEN BROASCĂ 


D 1 -D 4 =1N4001 


0] IOOO^aF /15 V 


rului. în funcţionare nor¬ 
mală, tensiunea culeasa 
de pe cursorul lui PI şi 
transmisă prin R1 bazei 
tranzistorului TI nu este 
suficientă pentru intrarea 
acestuia în conducţie. 
Cînd caseta a ajuns la ca¬ 
păt, indiferent de sensul 
de derulare, axul motoru¬ 
lui se blochează, curentul 
consumat de motor creşte 
şi saltul de tensiune se 
transmite în baza tranzis- 


cferS-rl 


1000fl/ 12V 

ir Re£L~j\CRe 

J __L/Î/V I N.D.) 


H••TTrT 


6 q fî If5b 



torului TI, care se' des¬ 
chide. T2 se blochează, 
iar prin intermediul rezis¬ 
tenţei R2 se asigură satu¬ 
raţia lui Ti chiar dacă mo¬ 
torul este deconectat de 
CRe, deoarece releu! este 
scos de sub tensiune, T2 
fiind blocat. Din semire- 
glabilu! PI se stabileşte 
pragul de la care intră în 
conducţie protecţia. 


alimentare tranzistorul TI 
se saturează, iar tranzisto¬ 
rul T2 este blocat. Bascu¬ 
larea din această stare la 
cuplarea tensiunii de ali¬ 
mentare o realizează con¬ 
densatorul C2, care-l blo¬ 
chează pe TI şi. îl satu¬ 
rează pe T2, care, închi- 
zîndu-şi contactul CRe, 
alimentează motorul deru- 
latorului de casete video 
dacă una din clapetele 
claviaturii este apăsată (în 
cazul de faţă este apăsată 
clapeta de derulare spre 
stînga a casetei video). 
Rezistenţa R4 este un tra- 
ductor care citeşte curen¬ 
tul prin- motorul derulato- 



0,1 0> 0,6 OST IZ JA A,h 4.8 
-SHz L—*. 


20 


TEHNIUM 9/1991 













Factorul de zgomot al unui ampli¬ 
ficator de antenă este un parametru 
foarte important deoarece el limi¬ 
tează posibilitatea recepţionării 
semnalelor slabe provenite de la te- 
lecentre îndepărtate sau avînd puteri 
reduse. 


AMPLIFICATOR 


DE ANTENA TV 

MIRCEA PERIANU, Birlad 


Zgomotul amplificatorului este 
funcţie de banda de trecere, con¬ 
form formulei lui Nyquist: Uz = 
= ]/4KToRlp. 

Aceasta este raţiunea pentru care 
amplificatoarele se realizează fie 
pentru banda FIF (canalele 1—12), 
fie pentru banda UIF (canalele 
21—81). Chiar şi în cadrul acestei 
împărţiri, amplificatoarele pot fi de 
bandă largă sau de bandă îngustă 
(de canal). 

Evident, sînt preferabile amplifica¬ 
toarele de canal. Dacă însă în FIF 
un astfel de amplificator poate fi 
uşor realizat, în UIF problema se 
complică. Se ştie că circuitele osci¬ 
lante cu constante separate se folo¬ 
sesc pînă la cca 300 MHz. Peste 
această frecvenţă se folosesc circu¬ 
ite oscilante cu constante distribu¬ 
ite, realizate de obicei în tehnica A/4. 
Reglarea unui astfel de amplificator 
implică folosirea unei aparaturi care 
în mod obişnuit nu face parte din 
dotarea unui radioamator. Iar un 
amplificator prost reglat poate lucra 
cu performanţe reduse, devenind 
uneori atenuator! 

Contrar tuturor considerentelor 
tehnice expuse mai sus, în cele ce 
urmează propun realizarea unui am¬ 
plificator de bandă foarte largă, dar 
care prezintă următoarele avantaje: 

— poate fi folosit în orice canal 
fără nici o modificare; 

— nu necesită nici un fel de re¬ 
glaje; 

— nu necesită aparatură de m㬠
sură; 

— este simplu şi poate fi realizat 
uşor de oricine; 

— are factor de zgomot redus şi 
cîştig mare. 

în diagramşle alăturate sînt redate 
factorul "de zgomot şi cîştigul ampli¬ 
ficatorului, măsurate într-un labora¬ 
tor de specialitate. Centru compara¬ 


ţie, voi reaminti că amplificatorul in¬ 
dustrial AX 1230 are, la frecventa de 
200 MHz, G>20 dB şi F<8 dB. 

Din schema de principiu se poate 
observa că ambele etaje au ieşirea 
pe reactanţe inductive şi sînt fără 
reacţii negative. Valoarea celor două 
inductanţe se determină cu relaţia R 
+2 fmin>10Z, în care fmin este frec¬ 
venţa canalului unu sau a canalului 
cel mai mic de la care dorim să în¬ 
ceapă a lucra amplificatorul. în ca¬ 
zul canalului unu rezultă că induc- 
tanţele trebuie să aibă valoarea. L = 

2.5 /uH. Daca sînt realizate fara ferita 
numărul de spire se va determina 
cu ajutorul formulei lui Nagaoka. 
Rezistenţele de 470 11 pot fi de orice 
tip şi au ca scop sa evite intrarea în 
avalanşa termica a tranzistoarelor. 

Condensatoarele de 10 pF pentru 
cuplaj vor fi de tipul „chip" sau, în 
lipsă, ceramice cu terminalele tăiate 
cît mai scurt cu putinţă şi cu lipituri 
„bogate". LI are 80 de spire CuEm 
0,11 mm, bobinate pe un tub de 
plastic de la o mină de pix goală. L2 
se realizează identic, dar are 60 de 
spire 0,15 CuEm. 

Particularitatea acestui amplifica¬ 
tor este realizarea sa sub formă de 
microstrip. Deoarece această teh¬ 
nică are un caracter de noutate pen¬ 
tru unii cititori, se impun cîteva ex¬ 
plicaţii. 

O linie de microstrip este o pistă 
conductoare rectilinie de lărgime w, 
paralelă cu un- plan de rrţasă şi se¬ 
parată de acesta de un material izo- j 
lanţ cu grosime h şi permeabilitate j 
Er. Un suport clasic are Er = 4,8; h = j 

1.6 mm; w = 2,7 mm pentru o impe- ! 
danţă de 50 li. 

în lipsa unui microstrip original 
vom folosi o- placă de sticlotextolit \ 
dublu placată, cu grosimea de 1,6 
mm şi cu dimensiunile de aproxima¬ 





tiv 74x35 mm. De fapt, singura di¬ 
mensiune care contează este lărgi¬ 
mea de 2,7 mm a pistei. 

Partea inferioară — care consti¬ 
tuie planul de masă — va rămîne 
necorodată. Partea superioară va fi 
corodată conform desenului din fi¬ 
gură, care este'dat la scara de 1/1. 
Foarte important este ca traseul pis¬ 
tei conductoare să aibă lărgimea de 

2,7 mm, să fie perfect rectiliniu şi să 
nu aibă margini zdrenţuite. Pentru 
aceasta recomand ca latura de jos a 
plăcuţei să fie şlefuită pe o placă de 
sticlă peste care s-a pus o coală de 
şmirghel fin. Luînd ca referinţa 
această latură, se va trasa pista prir 
zgîriere cu un şubler reglat la 9 mm 
şi la 11,7 mm. De o parte şi de alta a 
pistei, în punctele indicate în deser 
se vor da găuri de un milimetru prin 
care se vor introduce capete de 
sîrmă de 1 mm şi care vor fi sudate 
pe ambele feţe ale plăcuţei. 

Placa va avea de jur-împrejur o 
bandă de tablă de alamă groasă de 
0,5 mm şi lată de 25—30 mm, su¬ 
dată pe ambele feţe. Montajul va fi 
împărţit în două jumătăţi egale, cu 
un ecran despărţitor care va avea o 
mică degajare pentru trecerea pistei 
şi a traseului de alimentare. El va fi 
sudat atît de carcasă, cît şi de 
placaj, pe ambele feţe.. 

Tranzistoarele vor fi sudate ulti¬ 
mele, cu terminale cît mai scurte. 
Lipiturile se vor executa rapid şi vor 
fi „bogate". 

Consumul este de cca 30 mA. 
Este de dorit ca alimentarea să se 
facă printr-un conductor separat şi 
printr-un condensator de trecere. 


Tensiunea poate fi de 9—12 V şi nu 
necesită a fi stabilizată, însă este 
obligatoriu să fie foarte bine filtrata. 
Cu un voltmetru se va măsură ten¬ 
siunea de colector, care trebuie- să 
fie de aproximativ 1/2 din tensiunea 
de alimentare. în funcţie de factorul 
de amplificare al tranzistoarelor, 
acest lucru va fi stabilit modificînd 
valoarea rezistenţelor de polarizare 
a bazelor. • 

După reglare, amplificatorul va fi 
probat jos. Este probabil că va func¬ 
ţiona de prima dată. Apariţia unor li¬ 
nii orizontale pe ecranul televizoru¬ 
lui indică prezenţa unor oscilaţii. în 
acest caz se vor verifica întîi con¬ 
densatoarele de decuplare, se va in¬ 
versa sensul de bobin'are al uneia 
din bobine, se vor poziţiona bobi¬ 
nele astfel ca axele lor să fie per¬ 
pendiculare una pe alta. Dacă osci¬ 
laţia persistă, se va mări numărul de 
spire al primei bobine cu 25%, 

Evident, amplificatorul are eficaci¬ 
tatea maximă numai dacă este mon¬ 
tat sus, cît mai aproape de antenă. 
Lungimea cablului dintre antenă şi 
amplificator trebuie să fie un multi¬ 
plu al lui A/2. 

Amplificatorul poate fi folosit, cu 
unele modificări, -şi în cazul recep¬ 
toarelor TV-satelit, atunci cînd dis¬ 
tanţa dintre convertor şi receptor 
depăşeşte 25 m. în acest caz, tran¬ 
zistoarele BFR91A vor fi înlocuite cu 
BFG65, iar la intrare va fi introdus 
un filtru trece-sus, format din doua 
condensatoare de 2.7 pF şi o bobina 
conectata între ele si masă, consti¬ 
tuită din 1/2 spire CuAg 0,5 mm, pe 
0 = 5 mm. 


TEHNIUM 9/1991 


21 

























Acest preamplificator este destinat a fi aplicat la o doză pie- 
zoceramică, asigurînd în banda 100 Hz—16 l<Hz o neliniaritate 
mai mică de 1,5 dB. 

Construcţia este destul de simplă, tranzistorul recomandat a 
fi utilizat fiind totuşi BC413. 

RADIO TELEVÎZIA ELEKTRONIKÂ, 
2/1991 


Filtrul prezentat are menirea de a împiedica p㬠
trunderea semnalelor de la emiţătoarele ce lu¬ 
crează în banda de 2 m, în televizoare, deci este 
un filtru de tip opreşte-bandă. 

Acest filtru este format din trei circuite osci¬ 
lante. Frecvenţele de rezonanţă sînt repartizate 
astfel: 

L.1 CI = 144 MHz; L2C2 = 145 MHz; L3C3 = 146 
MHz, 



GENERATOR RF 



LI 

Acest generator poate debita sem¬ 
nale sinusoidale în gama de 50 kHz 
— 30 MHz, cu un nivel de aproxima¬ 
tiv 300 mV. 

Generatorul este util mai ales că 
debitează un semnai practic fără ar¬ 
monici şi deci foarte adecvat radioa¬ 
matorilor. 

Este interesant modul simplu de 
realizare a modulării acestui genera¬ 
tor, aplicarea semnalului modulator 
făcîndu-se pe emitorul tranzistorului 



C 



T3, 1 

In schemă TI = T2 = T3 = BF494; “ 

T4 = T6 = BF256; T5 = BC547; Dl = 

D2 = 1N914. 

Alimentarea se face cu 12 V. 


LE HÂUT PARLEUR, nr. 1 789 



m 


Montajul se compune dintr-un oscilator de joasă frecven¬ 
ţă, construit cu un transformator de ieşire de (a etajele în 
' contratimp. 

Tranzistorul este pnp cu germaniu, echivalent cu EFT323. 
Transformatorul de alimentare este de tip sonerie. 

La redresare se poate folosi o punte 1PM său patru 
diode. 

RADIO, 2/1991 


f? 0,15A -m 



M,C5 50MKXT63 



TEHNIUM 9/1991 






MAGAZIN TEHNIUM 


(URMARE DiiM NR. TRECUT) VOXSOil SPRINT 



(URMARE DIN PAG. 7) 


Măsurile de intensitate a cîmpului de radiofrec- 
venţă a! unui radioemiţător nu sînt decît compa¬ 
rative şi ele pot servi pentru reglajele de obţinere 
ale maximumului de radiaţie a antenei emiţătoru¬ 
lui. Pentru astfel de măsurări se va proceda ca 
mai sus, folosind fie antena de 50 cm lungime, fie 
una exterioară. 

Pentru măsurarea gradului de modulaţie, sau a 
procentajului acesteia, faţă de unda purtătoare, 
nemodulată, se procedează astfel: undametrul va 


fi folosit iniţial ca mai sus, în scopul măsurării 
frecvenţei. Bobina lui sau antena de 50 cm se va 
apropia' de bobina radioemiţătorului sau de fide- 
rul antenei acestuia, astfel încît, emiţătorul nefi- 
ind deocamdată modulat, acul microampermetru- 
lui de 50 mA sa ajunga la diviziunea de 40 /uA. Fără 
a mai deplasa aparatul am aceasta poziţie, se 
trece comutatorul K2 pe poziţia 2. situaţie în care 
acul microampermetrului cade la diviziunea zero. 
Se aplică apoi un semnai de audiofrecvenţă la ra¬ 
dioemiţător, situaţie în care acul microamperme- 
trului va ajunge tot la diviziunea 40 juA, dacă pro¬ 
centajul de modulaţie este 100% la emiţător. Va¬ 
lori sub 40 n A reprezintă submodulaţie. 

Ca monitor de modulaţie, se va ataşa la unda- 
metru o cască T de 2 000 O, conform schemei din 


figura 1, comutatorul K1 fiind pe poziţia 1 sau 2. 
după nevoie, K3 fiind desphis şi K2 pe orice poz>- 
ţie. în cască se va putea urmări calitatea modula¬ 
ţiei. 

Datele constructive ale bobinelor sînt ilustrate 
în figurile 2, 3 şi 4. După realizare, fiecare bobină 
va fi impregnată cu soluţie de poiistiren în ben¬ 
zen. Aceste bobine sînt astfel realizate încît cape¬ 
tele inferioare ale fiecărei benzi se află aproxima¬ 
tiv la aceeaşi diviziune de pe scala condensatoru¬ 
lui variabil C2, cînd comutatorul Kl este pe pozi¬ 
ţia 1. Eventuale mici retuşâri. odată pentru tot¬ 
deauna, se vor face, la început, regiînd trimer. , 
G3 astfel încît aceste capete de benzi să fie situ¬ 
ate pe o gradaţie acceptabilă de pe scala conden¬ 
satorului, nici prea sus şi nici prea jos. 


Redactor-şef: ing. I. MSHĂESCU 
Secretar generai de redacţie: fiz. ÂLEX. MĂRCULESCU 
Redactori: K. RUP, ing. M. COOĂRMÂi 
Secretariat: M. PĂUN 
Corectura: ¥. STAN 
Grafică: I. 1VASCO 


jAdministraţia: Editura „Presa Naţională S.A.“ 

Tiparul executat 
ia imprimeria COR ESI 

liOEX 44212 

© — Copyright Tehnium 1991 


CÎTITORI5 DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESF3LATE- 
L!“ — SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O. BOX 12—201, TELEX 
1037S, PRSFSR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRiVITEI 
NR. 64—6$. 


TEHNIUM 9/1991 


23 



















'S00 ns/dl 


MULTIMETRE digitale O 
4 1 / 2DIGITI -• 

6 1 / 2DIG1TI O 


L -C METRU digital 

GENERATOR 

de funcţii(sin,dr.,tr.' 


Pentru informaţii 
suplimentare contac 
taţi-ne la T I B 91 
pavilionul A,precum 
şi la sediul firmei. 




H3±NIHd OIHdVUO 


MODULAR SYSTEM 8000/8100