Tehnium/1989/8912

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

COD

12/89

iEVISTă LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XX - NR.229

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

LUCRAREA PRACTICĂ

DE BACALAUREAT......

Sursă de tensiune stabilizată
INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ..

Barieră IR

Telecomandă pornit/oprit
A.B.C.

CQ-YO .......

Merită oare să mărim
puterea?

HI-FI ....

Controlul digital al tonului

ATELIER ..

Automat de cuplare

Fonocardiograf

Convertor

TV-DX.....

Recepţia in banda SHF

INFORMATICĂ ...

Interconectarea HC 85 cu un
microcalculator
Calculatorul electronic între
două generaţii

LA CEREREA

CITITORILOR ...

Introducere în televiziune

CITITORII RECOMANDĂ.

Utilizarea circuitului C520

Preamplificator

Adaptare

FOTOTEHNICĂ ...

Pentru aparatul de
fotografiat

Dispozitiv pentru copiat
film

Ştiţi ce este JCII?

REVISTA REVISTELOR ..

Amuzament
Amplificator
Receptor SS8
Generator

PUBLICITATE ..

întreprinderea

MICROELECTRONICA

SERVICE ....

Radioreceptorul

MADRIGAL-2

AL TONULUI

(CITIŢI ÎN PAG. 8-9)

Tl. 2 ti 3055

+30V

16 fim A

R6
12 KO.

| fcOOJ4F/25V

■ *9|
i,z KsJ

iOKSL

klOmA Ti ti*.

W;_I /,

Q t 2-ZJS«t\

-°- 3 ]! L

, W4*« I
wA : ■,6-12/nA

T&cw

*3mA

3PM05

&SC 177
3mA

RiB ~5D Ksl

.Vt-iOmA

Pi 97/1

)JtA

(ofimÂ)

SC 107
ZO- 26 m A

PE TENSIUNE STABILIZATĂ

Student BOGDAN KUOISMSCHf

Este bine cunoscut faptul că în
lucrările de laborator este necesară
o sursă de tensiune continuă stabi¬
lizată, reglabilă şi protejată la su¬
prasarcină şi scurtcircuit.

Nu vom insista asupra necesităţii
sursei, ci asupra unor caracteristici
ca factorul de stabilizare, reglarea
precisă a tensiunii debitate şi în
special protecţia.

Se ştie că accidentele cele mai
frecvente şi mai periculoase sînt
scurtcircuitele în impuls, avînd ca
urmare străpungerea joncţiunilor
emitor-colector . ale tranzistorului
elementului serie. în aceste situaţii
siguranţa, chiar bine calibrată, este
ineficace datorită inerţiei termice
mari în comparaţie cu timpul de
străpungere a joncţiunilor.

Literatura de specialitate pune la
dispoziţie celor interesaţi o mulţime
de date, scheme şi montaje în acest
sens. Dar cum totul este perfectibil,
prezentăm în cele ce urmează o
sursă de tensiune continuă stabili¬
zată, reglabilă, cu protecţie totală,
cu performanţe comparabile cu ale
celor de producţie industrială.

Originalitatea montajului prezen¬
tat rezidă din următoarele aspecte:

— sursa este prevăzută, în afara
elementului de referinţă, cu prere-
gulator, ceea ce conferă o stabili¬
tate excelentă a tensiunii la ieşire;

— protecţia ultrarapidă la supra¬
sarcină (Imax. reglat), realizată cu
tiristor, exclude posibilitatea scurt¬

circuitului propriu-zis (o dată pra¬
gul curentului limită atins, sursa se
deconectează, tensiunea la ieşire
devine nulă, fapt semnalizat de un
LED, iar repunerea în funcţiune se
face prin apăsarea butonului de
avarie);

— introducerea reglajului fin,
notat cu ± AV, permite reglarea pre¬
cisă a tensiunii la ieşire, reglaj ab¬
solut necesar la tensiuni cuprinse
între 15 şi 22 V;

— extensia scalei instrumentului
de măsură, realizată electronic,
permite citirea exactă a tensiunii, în
două trepte (de două ori pe aceeaşi
scală), cu un singur instrument, de
sensibilitate şi gabarit reduse.

Dintre avantajele schemei, ce pot
fi asimilate cu caracteristicile teh¬
nice, menţionez:

— plaja largă a tensiunilor debi¬
tate, U = 1,8 -r 22 V;

— curentul admisibil de valoare
relativ mare, Imax. = 1 A (Imax. este
curentul limită de protecţie la care
deconectează sursa şi rămîne ace¬
laşi pentru oricare tensiune de lu¬
cru reglată);

— Imax. poate fi ajustat în limi¬
tele 0,3—1 A dacă lucrările o impun;

— protecţia la suprasarcină şi
scurtcircuit cu tiristor, eficientă;

— factorul de stabilizare, K >
1 500;

— rezistenţa de ieşire, Ri <0,1 fi;

— ondulaţiile la ieşire < 5 mV;

— citirea comodă şi precisă a

tensiunii de lucru reglate în treptele
1,8 -MO V şi 9 -r 22 V;

— gabarit redus.

DESCRIEREA Şl MODUL DE
FUNCŢIONARE

Sursa de tensiune stabilizată are
schema prezentată în figura 1 şi
este alcătuită din următoarele părţi:

— blocul de alimentare;

— elementul regulator serie;

— preregulatorui;

— amplificatorul de eroare;

— elementOI de protecţie la supra-
curent şi scurtcircuit;

— sistemul de semnalizare a
avariei (intrarea în funcţiune a pro¬
tecţiei);

— montajul de extensie a scalei
şi instrumentul de măsură.

Blocul de alimentare, realizat cu
transformatorul de reţea TR, pun¬
tea redresoare PR de tipul 3PM05 şi
condensatorul de filtraj CI, de
i 000 mF/ 35 V, este clasic şi furni¬
zează tensiunea necesară de 30 V la
un curent de 1,3 A. Transformatorul
TR este confecţionat din tole E+l
din ferosiliciu, debitează 24 V la 1,3 A
şi este protejat de siguranţele S,
(0,4 A) şi S 2 (1,25 — 1,5 A) în even¬
tualitatea străpungerii condensato¬
rului C, sau a punţii redresoare.

Elementul regulator serie este re¬
alizat cu tranzistoarele TI (2N3055 pe
radiator) şi T2 (BD237), montate în
conexiune Darlington.

Preregulatorui este realizat cu
tranzistorul T3 (BC177), dioda Zener
PL7V5Z şi grupul de rezistoare R3,
R4 şi R6; el constituie un generator
de curent constant,, conferind sche¬
mei proprietăţi deosebite. Graţie
prezenţei diodei Zener Dl, tensiu¬
nea bazei lui T3, dată de divizorul R3,
R4, este menţinută la o valoare con¬
stantă. Din această cauză curentul
prin T3 şi deci şi curentul din colec¬
torul lui T4 este menţinut constant,
lucru care conferă avantajele:

— tensiunea la ieşire este practic
independenta de variaţiile tensiunii
de intrare (pe un domeniu foarte
larg de tensiuni de intrare, tensiu¬
nea ia ieşire este, în aceste condiţii,
jnenţinută practic constanta);

— tensiunea de pulsaţie este re¬
dusă la o valoare foarte mică (de or-
.dinul milivolţilor);

— impedanţa de ieşire a genera¬
torului de curent constant, realizat
cu T3, fiind practic infinita, amplifi¬
carea lui T4 este mult mărită;

— regimul de stabilizare al ele¬
mentului de referinţă (D3, D4) este
substanţial îmbunătăţit.

Amplificatorul de eroare este re¬
alizat cu un singur tranzistor T4
(BC107). Pentru a preveni apariţia
oscilaţiilor datorită amplificării mari,
în acest etaj între colectorul tranzis¬
torului T4 şi masă este montat con¬
densatorul C3. Pentru a obţine o
tensiune de referinţă mică (în acest
caz 1,5 V), în scopul lărgirii plajei de

TEHNIUM 12/1989

tensiune reglata, ştiut fiind faptul că nării, prin apasarea Dutonului de

tensiunea minimă la ieşire este cu avarie K2, la orice valoare a curen-

puţin mai mare decît tensiunea ele- tului din circuitul de sarcină cu-

mentului de referinţă, precum şi di- prinsă în domeniul reglat (Is <

ficultatea procurării unor diode Ze- imax.), deci pornire în sarcină,
ner de tensiune mică, am utilizat ca Sistemul de semnalizare a avariei
element de referinţă două diode cu sau intrarea în funcţiune a elemen-
siliciu D3, D4 de tipul 1N4001 înse-
riate, polarizate direct.

Protecţia Ia supracurent şi scurt¬
circuit este realizată cu tiristorul Ty
de tipul TINI (1 A la 100 V) şi com¬
ponentele aferente R1, R5 şi 02.

Acest etaj constituie unul din ele¬
mentele de originalitate a lucrării,
sugerînd şi ideea denumirii „cu pro¬
tecţie totală". Astfel, la o creştere a
curentului în circuitul de sarcină
peste limita reglată (Imax. în acest
caz se poate ajusta în limitele 0,3 —

1 A), elementul de protecţie intră în
funcţiune, blocînd total sursa, efec¬
tul fiind anularea tensiunii la ieşire,
stare ce poate fi menţinută timp
nelimitat. Restabilirea funcţionării
este posibilă prin apăsarea butonu¬
lui de avarie K2. Tensiunea între
anodul şi catodul tiristorului devine
zero, tiristorul se blochează, iar
sursa revine la starea iniţială.

Modul de funcţionare a etajului
de protecţie este relativ simplu. Pe
R1 (1 — 1,,2 fi), confecţionată din
sîrmă de kanthal cu 0 = 0,6 mm, se
obţine o cădere de tensiune pro¬
porţională cu curentul absorbit de
sarcină. Prin R5 (potenţiometru
ajustabil de 1 kfi) tensiunea se
aplică pe poarta tiristorului Ty.

Cînd curentul absorbit depăşeşte
valoarea stabilită cu R5 (caz de su¬
prasarcină), Ty se deschide şi, in-
trînd în conducţie, pune la masă
baza tranzistorului T2, iar acesta, la
rîndul său, blochează tranzistorul
de putere TI (elementul serie). Ast¬
fel, circuitul de alimentare se între¬
rupe, iar tensiunea la ieşire scade
pînă la anulare.

O particularitate a protecţiei cu
tiristor este sensibilitatea mare şi
deschiderea instantanee şi totală
(ultrarapidă) a acestuia la atingerea
curantului limită (Imax. reglat) din
circuitul de sarcină. Faptul devine
un inconvenient cînd avem la ieşire
condensatorul de filtraj C4 de capa¬
citate mare, sau un consumator cu
reactanţă capacitivă apreciabilă. La
pornire condensatorul descărcat
absoarbe un curent mare în timp
foarte scurt, suficient ca protecţia
să intre în funcţiune şi să blocheze
sursa. Remediul constă în ^introdu¬
cerea în circuitul de poartă al tiris¬
torului a unei constante de timp RC
care să întîrzie deschiderea tiristo¬
rului un timp foarte scurt, suficient
pentru încărcarea condensatorului
de la ieşire. Astfel, rolul lui R5 şi C2
(220—470 ţxF/3 V) este de con¬
stantă de timp RC. Din R5, pentru
C2 = constant, se reglează pragul
de deschidere a tiristorului, respec¬
tiv curentul limită (Imax.) de pro¬
tecţie.

Astfel, de exemplu, pentru C2 =

300 mF/ 3 V, curentul limită de pro¬
tecţie (Imax.) în funcţie de valoarea
lui R5 este:

pentru R5 = 800 11, Imax. = 1 A;

pentru R5 = 600 11, Imax. = 0,7 A;

pentru R5 = 400 fi, Imax. = 0,6 A.

Deci prin ajustarea valorii lui R5
se stabileşte curentul limită de pro¬
tecţie. Imax. creste cu mărirea lui
R5.

Cu valorile din schemă Imax. = 1 A,
iar capacitatea montată la ieşire,
fără ca protecţia să intre în func¬
ţiune, este < 8 000 mF.

Dintre particularităţile esenţiale
ale schemei de protecţie cu tiristor,
care devin avantaje, enumăr ur¬
mătoarele:

— la atingerea curentului limita
de protecţie reglat, blocarea sursei
se produce instantaneu, total şi si¬
gur (protecţie ultrarapidă);

— practic curentul de scurtcir¬
cuit este identic cu curentul limita
de protecţie (Imax.);

— blocarea sursei sub aspectul
solicitării este similara cu funcţio¬
narea, cel mult, în gol a tuturor
componentelor schemei;

— permite restabilirea funcţio-

tului de protecţie este realizai cu tensiune format din rezistoarele R9,

dioda cu germaniu D2 de tipul EFD, R1Q polarizează baza lui T6, menţi-

trahzistoarele T5, T6 (2 x BC171) şi nînd tranzistorul saturat/iar T5 blo-

dioda LED-1. Principiul de funcţio- cat.

nare este simplu. Cît timp exista
tensiune la ieşire, dioda D2 con¬
duce (U iesire >' 0,3 V), divizorul de (CONTINUARE ÎN PAG. 13)

TEHNIUM 12/1989

(URMARE DSW NR. TRECUT)

Constructorii amatori care experi¬
mentează astfel de montaje se con¬
fruntă însă cu un impediment supă¬
rător, anume faptul că majoritatea
dispozitivelor receptoare IR de uz
curent (fotodiode, fototranzistoare,
celule foîovoltaice, LED-uri polari¬
zate invers etc.), chiar dacă prezintă
un maxim al curbei de sensibilitate
în domeniul infraroşului apropiat
(de regulă între 800 şi 900 nm), ma¬
nifestă o sensibilitate apreciabilă şi
în domeniul vizibil, ceea ce impune
luarea unor măsuri adeseori compli¬
cate de „ecranare" optică sau com¬
pensare. Din acest motiv tot mai
frecvent se întîînesc schemele în
care „lumina* 1 infraroşie de comandă
este transmisă de către emiţător sub
un anumit cod, de regulă prin mo¬
dulare în frecvenţă, iar receptorul
este la rînduf său echipat cu un bloc
adecvat de decodificare, amplasat
între elementul de recepţie pro-
priu-zis şi partea de comandă.

Un exemplu clasic de acest fel îl
reprezintă bariera IR, destinată su¬
pravegherii unei căi de acces spre
un obiectiv oarecare şi avînd sarcina

de a avertiza (sonor sau prin alte
mijloace dorite) de fiecare dată cînd
calea păzită este traversată de către
un obiect opac.

Pentru ca nivelul iluminării am¬
biante a elementului receptor să nu
ne deranjeze (mai bine zis să poată
fi uşor compensat, într-o plajă largă
de iluminare), fasciculul IR ce con¬
stituie „bariera" nu se trimite ca un
flux continuu, cu intensitate con¬
stantă, ci sub forma unui tren de im¬
pulsuri scurte cu frecvenţa con¬
stantă. De exemplu, elementul- emi¬
ţător (LED-iR) poate fi comandat
prin intermediul unui multivibrator
cu frecvenţa foarte stabilă; vom re¬
veni asupra acestui aspect mai de¬
parte.

în acest caz, receptorul trebuie să
fie capabil să deceleze — indiferent
de gradul de iluminare ambiantă —
prezenţa trenului de impulsuri la ni¬
velul suprafeţei elementului său fo-
îosensibil, iar în cazul absenţei
acestui semnal să declanşeze averti¬
zarea dorită.

Există două căi principale de a
realiza demodularea la recepţie,
anume captarea globală a impulsuri¬
lor emise, prin metodele specifice

de prelucrare a semnalelor alterna¬
tive, separarea de componenta con¬
tinuă (iluminarea ambiantă) efectu-
îndu-se prin decuplaje capacitive şi,
respectiv, captarea individuală a fie¬
cărui impuls, prin circuite adecvate
de comutaţie cu cupiaje galvanice.

Vom începe tratarea propriu-zisă
a subiectului enunţat printr-un
exemplu practic din cea de-a doua
categorie, redat în figura 1. Alegerea
nu este întîmplătoare, deoarece re¬
ceptorul face apel la aplicaţia circui¬
tului integrat 0E555 ca detector de
lipsă de impuls, tratată în articolul
„Indicator de viteză GW“ din nr. trecut.

Observăm că partea de la ieşire
este practic aceeaşi, cu deosebirea
că s-au suprimat aici cele două
LED-uri indicatoare de stare împre¬
ună cu rezistenţele lor de alimen¬
tare. în partea de comandă a intrării
PJ s-a înlocuit însă tranzistorul unic
(TI din aplicaţia precedentă, fig. 3)
printr-un circuit basculant de tip
trigger Schmitt, realizat cu TI, T2 şi
pieseie aferente.

Să urmărim modul de funcţionare,

presupunînd pentru început că ele¬
mentul receptor IR (aici fototranzis-
torul FT, de tip ROL31) primeşte
neîntrerupt trenul de impuisuri tri¬
mis de emiţător. în ritmul acestor
impulsuri, tranzistorul TI este blo¬
cat, iar Ţ2 este simultan adus în
conducţie la saturaţie, în colectorul
său obţinîndu-se astfel semnalul Vi
necesar pentru comanda intrării PJ
a tui /JE555: un tren de impulsuri ne¬
gative scurte, cu frecvenţa de repeţi-,
ţie constantă.

Prin manevrarea potenţiometruiui
P2 ne asigurăm ca în această situa¬
ţie ieşirea lui j8£555 să se afie la ni¬
velul „sus", deci T4 blocat şi releu!
în repaus.

Procedăm acum la obturarea „ba¬
rierei", intercalînd pentru o durată
de cca 0,2—0,3 s, între emiţător şi
receptor (pe axa lor optică), un
obiect,opac, de exemplu palma unei
mîini; în funcţie de frecvenţa de re¬

petiţie a impulsurilor (orientativ
5—10 pe secundă), unul sau mai
multe impulsuri succesive vor dispă¬
rea astfel din tren, mai bine zis nu
vor mai putea ajunge ia elementul
receptor.

Fototranzistorul va rămîne pe
această durată de timp blocat, tran¬
zistorul TI va conduce (reglaj din
PI) suficient pentru a-l menţine
blocat pe T2, deci baza tranzistoru¬
lui T3.nu va mai primi trenul de im¬
pulsuri negative. Tranzistorul T3
rămînînd astfel blocat un timp mai
îndelungat decît durata critică sta-
biltă din P2, condensatorul CI va
„apuca" să se încarce pînă la pragul
de 0,66 V, determinînd bascularea
ieşirii lui j3E555 la nivelul „jos". Cu
ajustarea adecvată a lui R8, tranzis¬
torul T4 va intra în conducţie, du-
cînd la ancianşarea releului; acesta,
la rîndui său, va acţiona dispozitivul
de avertizare dorit, pe care nu l-am
mai figurat pentru simplificarea
schemei. De exemplu, dacă averti¬
zorul se alimentează de la aceeaşi
sursă V’ şi dacă se doreşte acţiona¬
rea sa cu automenţinere nelimitată,
conexiunile se pot face ca în deta-
. liul din figura 2. Ambele perechi de
contacte aie releului (k 1, k2) vor fi
în acest caz normal deschise. Un
buton suplimentar, B, cu contacte
normal închise, este util pentru blo¬
carea avertizorului.

'Cu valorile pieselor indicate în fi¬
gura 1 (eventual mici retuşuri pen¬
tru Ri şi R3), montajul s-a dovedit
experimental suficient de sensibil
pentru a fi comandat de la o dis¬
tanţă maximă de cel puţin 5—6 m.

înainte de a vă propune o altă va¬
riantă de „receptor", să facem cîteva
precizări în legătură cu „emiţătorul".
După cum am menţionat deja, e! tre¬
buie să genereze un tren continuu
de impulsuri scurte în infraroşu, cu
perioada de repetiţie suficient de
constantă. Frecvenţa impulsurilor
nu este critică, deoarece prin mane¬
vrarea lui P2 (eventual şi prin ajusta¬
rea valorii lui CI), avem posibilitatea
de „sincronizare" înîr-o gamă foarte
largă, de la fracţiuni de hertz pînă la
ordinul kilohertzilor. Să presupu¬
nem, de exemplu, că am ales o frec¬
venţă a emiţătorului de cca 5 impui¬
suri pe secundă, valoare ce se
poate dovedi prea mică pentru
unele situaţii practice, dar care nu
permite urmărirea vizuală a modu¬
lui de funcţionare.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TELECOMANDĂ PORNIT/OPRIT

LED2

Verde

ISQkli

150 kil \

J 2

BC107B

80073

Propunem constructorilor începă¬
tori, ca pretext pentru familiariza¬
rea lor cu circuitul basculant bisîa-
bil, un montaj simplu de teleco¬
mandă în infraroşu, care permite
pornirea, respectiv oprirea de la
distanţă, a unui consumator elec¬
tric (televizor, casetofon, videoca-
setofon, ventilator etc.). El este
conceput pentru acţionarea de la o
distanţă maximă de cel puţin 6—8
m, utilizînd undele electromagne¬
tice din domeniul infraroşului apro¬
piat, dar se dovedeşte suficient de
sensibil şi în domeniul vizibil. Sem¬
nalul de comandă poate fi astfel şi
un impuls luminos scurt, obţinut de
la o lanternă de buzunar cu focali-
| zare bună, eventual supravoltînd

j uşor becul acesteia (de exemplu,

bec de 2,2 — 2,5 V alimentat un timp
scurt la o tensiune de 4,5 V). Fireşte,
acţionarea în infraroşu este mai efi-
i cientă şi mai „spectaculoasă", ne-

I cesitînd însă un LED-IR cu directi-

! vitate bună, cu un curent maxim

! admis de 30 -f 100 mA.

.J Să urmărim întîi figura 1, în care

este reamintită schema de principiu
a circuitului basculant bistabil rea¬
lizat cu tranzistoare. începătorilor
care nu au întîlnit încă acest montaj
ie recomandăm chiar să-l improvi¬
zeze experimental, pentru o mai
bună fixare. Se pot folosi orice tran¬
zistoare npn cu siliciu, de mică pu¬
tere, cu factorul beta de cel puţin
150, nu neapărat împerecheate. Bu¬
toanele Bl şi B2 sînt fără reţinere, cu
contacte normai deschise (gen bu¬
ton de sonerie).

La alimentarea montajului, prin
închiderea întrerupătorului i (bu¬
toanele Bl şi B2 fiind neapăsate),
observăm că unul din LED-uri se
aprinde, iar celălalt rămîne în conti¬
nuare stins. Situaţia se menţine un
timp neiimitat, deci avem de-a face
cu o stare stabilă.

Este practic imposibil să dedu¬
cem anticipat care LED se va
aprinde — de fapt, nici nu ne intere¬
sează deocamdată —, situaţia fiind
determinată de nes: metri a inevita¬
bilă a componentelor din cele două
„braţe" ale circuitului (în primul
rînd neidentitatea parametrilor in¬
terni ai celor două tranzistoare).

Să presupunem, de exemplu, că
s-a aprins LED-u! roşu (T), ceea ce

TEHN1UM 12/1989

(URMARE DiM NR. TRECUT)

3. POTEMŢIAL-TEMSSUME

Vom începe tratarea problemelor enunţate în
introducere printr-o scurtă trecere în revistă a
noţiunilor de potenţial electric şi, respectiv, ten¬
siune electrică, a căror însuşire corectă condiţio¬
nează înţelegerea întregului „capitol" de electri¬
citate^! fizicii, implicit a fundamentelor electro¬
nicii. în manualele şcolare, ca şi în tratatele de fi¬
zică, aceste noţiuni sînt prezentate pe larg, cu
analogii sugestive, cu definiţii precise, dimen¬
siuni, unităţi de măsură, proprietăţi etc. Noi ne
vom rezuma însă aici la strictul necesar din
punctul nostru de vedere, insisiînd îndeosebi
asupra aspectelor cu implicaţii practice directe.

Potenţialul electric poate fi introdus prin ana¬
logie cu potenţialul cîmpului gravitaţional teres¬
tru, rolul masei fiind aici jucat de sarcina elec¬
trică, G (sau cantitatea de electricitate). Vom ac¬
cepta realitatea bine cunoscută că orice sarcină
electrică, Q, creează în jurul ei un cîmp electric
cu proprietăţi dependente de mărimea acestei
sarcini, ca şi de polaritatea sau „semnul" ei. La fel
ca şi cîmpul gravitaţional, cîmpul electric este
capabil de a efectua un lucru mecanic, deci în¬
magazinează şi el o anumită cantitate de energie
„potenţială", care — în condiţii specifice — poate
fi transformată în energie mecanică cinetică sau
de altă natură. Vă amintiţi experienţele din cla¬
sele elementare, cu bastonul de sticlă sau ebo¬
nită electrizat prin frecare şi cu bucăţelele de hîr-
tie, măduvă de soc uscată etc., atrase sau res¬
pinse atît de vizibil? Este tocmai ceea ce afirmam
mai sus referitor la capacitatea cîmpului electric
de a efectua lucru mecanic.

După cum e şi firesc, cîmpul electric are pro¬
prietatea de a acţiona (în primul rînd) tot asupra
unor sarcini electrice, aşa cum cîmpul gravitaţio¬
nal acţionează specific asupra maselor. La
şcoală am învăţat de fapt despre interacţiunea
sarcinilor electrice înseşi, manifestată prin atrac¬
ţie în cazul sarcinilor de semne contrare (plus-
minus), respectiv prin respingere pentru sarcini
de acelaşi semn (plus-plus sau minus-minus).
Ne este însă clar că această interacţiune nu
poate fi decît indirectă, prin intermediul cîmpuri-
lor electrice (deşi nu ştim bine ce înseamnă, de
fapt, cîmpul), de vreme ce ea se propagă la dis¬
tanţă, prin orice mediu, inclusiv -—şi chiar ce! mai
eficient — prin vid. Am învăţat, de asemenea, le¬
gea lui Coulomb, care exprimă cantitativ forţa de
atracţie/respingere în vid, F, în funcţie de valorile
celor două sarcini electrice, Q şi Q' (presupuse
punctiforme) şi de distanţa r dintre ele,

Q-Q'

F=k "~7T“ ,(18)

unde constanta de proporţionaiitate k, depen¬
dentă de proprietăţile mediului (aici vidul), poate
fi suprimată prin alegerea adecvată a unităţii de
măsură pentru sarcina electrică. Ne-a surprins
din nou asemănarea pronunţată cu cazul atrac¬
ţiei newtoniene.

Spuneam că proprietăţile cîmpului electric de¬
pind de valoarea şi de semnul sarcinii Q care l-a
creat. Pentru a putea face o caracterizare mai
concretă, cantitativă, trebuie să . introducem o
mărime specifică, raportată într-un anumit fel la
unitate, care să ne permită compararea numerică,
implicit măsurarea. Această mărime -r- aleasă tot
prin analogie — este Intensitatea cîmpului elec¬
tric, E. Prin definiţie, intensitatea E a cîmpului
produs de o sarcină electrică +Q într-un punct A
din spaţiu, situat la distanţa r A de Q, este egală cu
forţa cu care ar fi respinsă o sarcină unitară
+Q' = 1, plasată în punctul A. Pe scurt, intensi¬
tatea E se defineşte deci ca forţa pe unitatea de
sarcină

E ~ Q'

sau, ţinut cont de expresia (18) a forţei
relaţia:

E . k .j9_

(19)
prin

( 20 )

Din nou factorul k poate fi inclus în unităţile de
măsură, pentru comoditatea scrierii, rezultînd:

E = —

( 21 )

Nu intrăm aici în detalii privind natura mărimi¬
lor introduse, dimensiunile lor fizice şi unităţile |
de măsură în multiplele variante existente, aces¬
tea putînd fi găsite cu uşurinţă în manualele de fi-
zică. Vom menţiona doar în treacăt că atît forţa |
coulombiană F de atracţie/respingere, cît şi in- |
tensitatea E a cîmpului sînt în realitate mărimi j
vectoriale, prin analogie deplină cu cazul atrac- |
ţiei newtoniene, fapt de care nu s-a ţinut cont în J
relaţiile cantitative (18) — (21). Pentru mărimile |
care ne interesează pe noi efectiv vom avea însă f
grijă să precizăm, ia momentul cuvenit, natura, I
semnificaţia exactă şi unitatea de măsură accep- |
tată prin Sistemul Internaţional.

Deducem imediat o altă proprietate a cîmpului
electric (la care ne aşteptam, căci analogia conţi- |
nuă), anume faptul că intensitatea sa nu depinde
numai de sarcina Q, ci şi de distanţa r între
aceasta şi punctul în care facem evaluarea,
scăzînd proporţional cu pătratul distanţei. Sîn- |
tem astfel îndreptăţiţi să bănuim — tot prin ana¬
logie — că şi energia potenţială „disponibilă" în¬
tr-un punct A devine din ce în ce mai mică pe
măsură ce A se îndepărtează de Q. Lucrurile de¬
vin interesante pentru că noi tocmai de această
energie potenţială avem nevoie, în vederea trans- ;
formării ei în alte forme utile.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) ,

înseamnă că a intrat în conducţie
tranzistorul TI. Curentul de colec¬
tor a! lui TI este de cca 5 rnÂ. iar ce!
de bază — via R4, R2? LED2 — de
cca 85 mA, ţinînd cont de tensiunea
de alimentare şi de căderile în di¬
rect pe cele două LED-uri (orienta¬
tiv 2 V). Cum tranzistorul T4 are fac¬
torul beta de cel puţin 150, rezultă
că el va conduce chiar la saturaţie
(funcţionează cu un curent de bază
mai mare decît raportul dintre cu¬
rentul maxim de colector şi factorul
beta). Prin urmare, căderea sa de
tensiune colector-emiîor va fi
foarte mică, punctul A aflîndu-se
astfel la un potenţial apropiat de
zero. Tranzistorul +2 rămîne obli¬
gatoriu blocat, deoarece baza sa
este conectată prin R3 în punctui A.

Similar se petrec lucrurile şi în
cazul cînd T2 conduce (tot la satu¬
raţie), obligîndu-l pe Tt să rămînâ
blocat. Şi această stare, o dată obţi¬
nută, se menţine timp nelimitat,
deci montajul nostru poate lua
două stări distincte stabile, de unde
şi denumirea de bîstabil.

Trecerea de la o stare la alta (bas¬
cularea circuitului) se poate obţine
uşor prin aplicarea unui impuls ne¬
gativ pe baza tranzistorului aflat în
conducţie. De exemplu, presupu-
nînd că TI conduce, să apăsăm un
timp scurt butonul Bl. Aceasta are

Pagini realizate de f'm.

drept rezultat blocarea lui TI, a
cărui bază este adusă momentan la
acelaşi potenţial cu emitorul, dar
totodată şi intrarea lui T2 în conduc¬
ţie. într-adevăr, prin blocarea lui TI,
potenţialul punctului A creşte brusc
de la valoarea iniţială cvasinulă pînă
în vecinătatea tensiunii pozitive de
alimentare (minus căderea pe LED-u!
roşu, deşi acesta este acum stins).
Astfel, T2 primeşte în bază (prin R3,
R1, LED1) curentul necesar intrării
sale în conducţie, stare ce interzice
redeschiderea lui TI după eliberarea
butonului Bl. Acum potenţialul punc¬
tului B este apropiat de zero şi o nouă
apăsare a lui Bl nu mai are nici un
efect.

Bascularea inversă o putem pro¬
voca acţionînd butonul B2. Lucru¬
rile se petrec similar, cu deosebirea
că acum T2 se blochează şi T1 intră
în conducţie. Prin urmare, fiecărui
buton îi corespunde un anumit sens
de basculare, iar comenzile succe¬
sive trebuie date alternativ.

în locul butoanelor figurate în
schemă ne putem imagina uşor in¬
troducerea unor comutatoare elec¬
tronice echipate cu traductoare
adecvate, astfel încît bascularea să
fie posibilă prin acţiunea unui sti¬
mul dorit (grad de iluminare, tem¬
peratură, zgomot, umiditate etc.).
De asemenea, în locul unuia dintre

ALEX. MĂRCULESCU

LED-uri putem monta un element
de execuţie (tranzistor de putere,
releu etc.), care să ne permită acţio¬
narea unor consumatori electrici
propriu-zişi. Ne apropiem astfel de
scopul propus, dar ne deranjează
faptul că există două locuri dis¬
tincte de dare a comenzii, unul pen¬
tru comanda „pornit" sau „set" şi al¬
tul pentru comanda „oprit" sau „re-
set". Din acest motiv circuitul anali¬
zat este adeseori întîlniî sub denu¬
mirea de bîstabi! R-S. Dacă în alte
genuri de aplicaţii — de pildă la
semnalizarea bidirecţională — pro¬
prietatea aceasta constituie un
avantaj, pe noi ne încurcă aici prin
faptul că ar impune utilizarea a
două traductoare la recepţie, am¬
plasate la o oarecare distanţă între
ele, pentru a putea fi comandate in¬
dividual.

Pasul următor îl constituie deci
modificarea schemei în vederea
introducerii unei comenzi unice
(într-un singur loc), astfel încît fie¬
care acţionare asupra traductorului
să provoace bascularea circuitului
în starea opusă. Un astfel de circuit,
întîlnit frecvent sub denumirea de
bîstabil T (T de la tranziţie), este
ilustrat în figura 2. îi vom analiza pe
scurt în comparaţie cu precedentul.

Observăm în primul rînd că au
fost suprimate ceie două LED-uri,

sarcina de colector fiind acum re¬
zistenţa R1 .pentru tranzistorul TI,
respectiv releu! Rel pentru T2. Sta¬
rea în care se află la un moment dat
circuitul bistabii poate fi dedusă în
funcţie de poziţia releului (an cian-
şat-nearicianşat) sau, mai comod,
urmărind situaţia consumatorului
comandat de contactele de lucru
aie acestuia (pornit-oprit). Dacă to¬
tuşi indicaţia optică de stare se do¬
reşte sau se - impune (consumator
silenţios etc.), este de preferat ca
LED-uriie corespunzătoare să fie
alimentate prin intermediu! unor
contacte suplimentare de lucru aie
releului* conform detaliului din fi¬
gura 3.

Mai observăm, faţă de varianta ini¬
ţială, înlocuirea tranzistorului T2 prin
circuitul Darlington T2'+T2"+R7,
în scopul de a asigura pe durate mari
de timp curentul consumat de releu,
fără probleme critice de disipaţie ter¬
mică. Acest amănunt nu afectează
principiul de funcţionare descris,
Darlingtonul (care poate fi şi monoli¬
tic) comportîndu-se tot ca un tranzis¬
tor unic, T2, de acelaşi tip, doar cu
performanţe mai bune.

•{CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNÎUM 12/1989

■rJ’M

iţn

. V: ;

lată o întrebare la care se pot da
cel puţin două răspunsuri: da şi nu.

De ce da? în primul rînd pentru că
marea masă a radioamatorilor sînt
dornici de a lucra în condiţii sigure
DX-uri, pe de o parte, iar pe de altă
parte pentru că în cazul participării
la competiţiile internaţionale de an¬
vergură, datorită regulamentului,
radioamatorii noştri sînt handica-

Prof. N. CODÂHNĂS Y03ZM

păţi faţă de ceilalţi radioamatori pe
care-i favorizează regulamentele
lor. Or, în aceste condiţii, radioa¬
matorii din R.S.R. greu pot ajunge
în vîrful unor clasamente sportive,
cu toată măiestria de care ar putea şi
pot da dovadă, dacă nu sînt ajutaţi
şi de dotarea tehnică. Sînt radioa¬
matori care caută şi experimen¬
tează scheme ce vin în ajutorul lor

pentru optimizarea aparaturii şi
pun mare accent pe RX şi antene.
Este de altfel ştiut că aportul într-un
QSO îl are 50% RX-ul, 30% antenele
şi numai 20% TX-ul.

Ideea lansată de Y04HW de a se
lucra în miniconcursuri interne cu
staţii ce nu depăşesc 5 W input mi
se p^re mai mult decît interesantă.

Pe de altă parte, revenind la pu¬

teri, o staţie in afara celor de club
care să depăşească 2 kW nu-si are
, sens; să ne gîndim doar la cîţivâ fac¬
tori reali: instalaţia electrică a casei
din care să se alimenteze o astfel.de
staţie este oare concepută să mai
suporte încă 2 3 kW în plus? Sa

presupunem că da. Tuburile finale
ale unei astfel de staţii sînt totuşi o
problemă... nu? Gabaritul staţiei nu

20 40 60

“"«X, grade

va fi deloc mic, transformatoarele
de asemenea, condensatoarele ce¬
lulei redresoare idem şi sâ nu uităm
ca o astfel de staţie poate crea per¬
turbaţii radioelectrice pe care
foarte greu le putem înlătura.

Pledoaria pentru a se lucra în tim¬
pul zilei în QSO-urile din ţară şi
chiar din afara ei o fac pentru un
motiv legat mai mult de tehniciza¬
rea şi optimizarea instalaţiilor QRP
pe de o parte, iar pe de alta pentru a
ne crea antene cu cîştig bun şi bine
adaptate, cît şi pentru evitarea in¬
terferenţelor TVI. Vom ţine seama şi
de faptul că intensitatea cîmpului la
locul recepţiei depinde de puterea
emiţătorului, dar această depen¬
denţă nu este liniară — mărimea
puterii nu produce proporţional
mărirea intensităţii cîmpului. De
asemenea, nu există o dependenţă
directă între putere şi legătura si¬
gură.

în practică este ştiut — de exem¬
plu — că pentru mărirea puterii de
30 de ori, eficacitatea legăturilor si¬
gure creşte doar de 3,5 ori. în cazu¬
rile de absorbţie puternică, staţii
chiar de 15 kW abia reuşesc sâ asi¬
gure legături eficiente doar în pro¬
porţie de 30%; 500 W sînt suficienţi
pentru legături cu o eficienţă de
20 %.

Pe de altă parte, ridicarea inten¬
sităţii cîmpului la locul recepţiei se
poate face şi pe altă cale — utiliza-

pre radiaţia antenei în sectoarele
care au reprezentat cel mai mare in¬
teres pentru legăturile la mare dis¬
tanţă. Din aceste tabele se vede ca,
de exemplu, la folosirea emiţătoru¬
lui de 100 W cu antenă dipol, numai
2 W vor radia sub un unghi între 0 şi
5". Antena „Ground-Plane“ cu lun¬
gimea de 5A 8 şi antena „cubical
quad“ radiază deja 30 W. Faţă de
aceasta, antena „cubical quad“ are
directivitate şi în plan orizontal, de
aceea puterea echivalentă a emiţă¬
torului pare mai mare şi în cazuri
separate poate sâ ajungă la 300 W
(datorită cîştigului antenei).

După cum se vede, un emiţător
cu putere de 100 W care lucrează pe
antenă „cubical quad“ produce la
locul recepţiei o astfel de intensi¬
tate a cîmpului ca un emiţător de 1
kW cu o antenă de tip „Ground-
Plane" şi 15 k V\l cu o antenă de tip
dipol. Acest exemplu subliniază în
mod evident cele prezentate ante¬
rior. De aici şi concluzia că antenele
cele mai bune sînt cele ce radiază
sub unghi mic energia produsă de
emiţător.

PARTEA ENERGIEI RADIATE SUB UN
TIPUL ANTENEI UNGHI DETERMINAT, ÎN PROCENTE

3—20 c

3—12°

0-5

Dipol, h = A, 2

Antene verticale h = A 2

Antene verticale h = A 4

„Ground-Plane“ h = 5 A 8

Antena „canal de undă" cu
două elemente h = A , 2

Antena tip dublu pătrat
(„cubical quad“) h = A, 2

TEHNIUM 12/1989

SILVIU UNGUREANU

nat aplicaţiilor industriale, compor¬
tarea bună în gama de frecvenţă
20—20 000 Hz (printr-o compen¬
sare adecvată) îl face apt pentru
aplicaţia de faţă.

Montajul este în esenţă un corec¬
tor de ton activ, în care funcţia po-
tenţiometrelor de ton clasice este
preluată de convertoarele digital-a-
nalogice CI5, CI7 care au rolul de a
diviza tensiunea de AF preluată
după filtrele trece-jos şi trece-sus
formate de R20—C3, respectiv
R19—C2. S-a folosit intrarea inver-
soare a amplificatorului referinţei
din cadrul convertorului digital-
analogic (CDA) pentru a minimiza
influenţa impedanţei de intrare a

:< n : lul

DIGITAL AL TONULUI

acestuia asupra atenuării filtrelor.

Pentru a înţelege modul de func¬
ţionare, să urmărim modificările de|
fază ale semnalului de intrare, în că¬
zui în care pe toate intrările logice
ale lui 05 avem „1“ logic, iar pe celei
ale lui 06 „0“ logic. în acest caz, |
curentul de referinţă este transferat
pe pinul 4 al circuitului 05, respec- : |
tiv pe pinul 2 ai lui 06. Semnalul!
audio de la intrare, cu faza
zero, este aplicat cu faza n la in- •
trările 05, 06, fiind defazat de CÎ1.
Frecvenţele joase preluate după fil¬
trul trece-jos şi aplicate cu faza ?rla
intrarea 06 sosesc la intrarea in- ]
versoare a sumatoruiui Cil cu
aceeaşi fază ir. Deşi convertorul

Necesitatea controlului digital- al
tonului nu este chiar aşa de evi¬
dentă ca în cazul volumului, dato¬
rită, în special, „mînuirii“ mai rare a
potenţiometrelor de ton. Totuşi eli¬
minarea zgomotului provocat de
potenţiometrele uzate, cit şi posibi¬
lităţile largi de corecţie, comoietate

şi cu ideea digitalizării totale a co¬
menzilor (volum, balans, joase,
înalte) din aparatura audio, explică
în cea mai mare parte conceperea
unui astfel de montaj.

Acesta are la bază convertorul di¬
gital analogic DAC08 prezentat pe
larg în fi]. Deşi circuitul este desti¬

««li f©

ii I »

masa

CDA inversează faza, ieşirea în ten¬
siune negativă o păstrează identica
cu cea de la intrare. Repetorul de
tensiune CI2 asigură atacul corect
(pe impedanţă mică) al sumatorului
Cil. Frecvenţele înalte preluate

după filtrul trece-sus şi aplicate cu
faza 7T la intrarea lui CI5 sosesc la
intrarea inversoare a sumatoruiui
CI3 cu aceeaşi fază n. Frecvenţele
joase se compun în antifază cu
semnalul audio, iar frecvenţele

înalte în fază, obţinîndu-se o atenu¬
are a frecvenţelor joase şi o accen¬
tuare a celor înalte. Întrucît la ieşi¬
rea 2 a lui 015, respectiv ieşirea 4 a
lui CI6, nu avem curent, frecvenţele
joase nu vor fi transmise prin 04,
respectiv frecvenţele înalte prin
02. în poziţia de mijloc a „potenţio-
metrelor", frecvenţele joase se
compun în fază cu semnalul audio
la intrarea inversoare a lui 03 şi în
antifază la intrarea inversoare a lui
GI1. Compunerea se face, însă, la
jumătatea amplitudinii semnalului
audio de la ieşirea lui Cil, astfel în-
cît .nivelul frecvenţelor joase la ieşi¬
rea lui 03 rămîne acelaşi cu cel
prezent la intrarea inversoare a lui
CM prin R! Aceeaşi problemă şi în
cazul frecvenţelor înalte. în afir-
, maţia de mai sus s-a neglijat dife¬
renţa de 1 BS min între ieşirile de cu¬
rent ale CDA pentru poziţia de mij¬
loc a ,,potenţiometrelor“. Circuitele
07, 08 sînt folosie pentru com¬
pensarea componentei de curent
continuu, necesară deoarece CDA-
ul nu poate funcţiona decîţ cu cu¬
renţi pozitivi de referinţă. în cazul
tensiunii nule la intrare, vom avea
tensiune nulă la ieşire dacă se res¬
pecta egalităţile: R1 R3, R8 -
R10, R4 = R5 = R6 = R11 = R12 =
R13 = R15 = R16 = R17 = R18;

R3 R10 R7 R14

ACCENTUARE R1 1 20-n.

înalte r— r—I —,

R 2 120a

la CI 5,7

B4 B5 B$ B7 BSmox_^

3 2 6 7 CI 9 3 2 mam Jţ± mm 2 ,Lml

! Qa Qb Qc &d k— sLjQLa Q-b Qc^â

onn / Carry I rnn Cori

ATENUARE 5L-
ÎNALTE

CI r» 22 jjF

CD CDBA 19 B y iu

LU Borrow ţ

1 CL Ai Bi Ci Di Load

nR6 1

1 P 7

[j 22 K P6 1

ATI

P8^

ATENUARE

JOASE

14 1 ist îl ioT 9 l In
CL Ai Bj Cj Di Load L|
. CD Borrow J2J

cu CDB4193 ? 2

■ CU Qa Qb QcQD rry_

R5 ^ R4

LJiooa I Mizii—,

L ACCENTUARE 120A" 1
& JOASE

+5v PlrP 4 CDB 400
P 5 fP 8 CDB 402

B 4 B 5 B 5 b 7

CD CDB 4193 LajTy 13

uu Borrow

CL Ai Bi Ci Di Loadj

141 Î5[ 1110191 _

Load „ . CL Aj Bj Cj Dj Load

lorrow CD Borrow ^1

I 12 5 ru CDB419B 12

Carry —— £ CU Ca rry —

[d_ Qa Qb Cc uq

J» C 3

R12-47K

la CI 6,8

/IAT

C LABE

Spre deosebire de alte dispozi¬
tive de cuplare şi decuplare a bate¬
riei de acumulator la/de la redreso¬
rul care o încarcă, circuitul prezintă
următoarele avantaje:

— utilizează un singur circuit in¬
tegrat fi A741, spre deosebire de
schema clasică, care utilizează
două circuite integrate pentru de¬
tectarea celor două praguri de 10,8
V (deci cînd tensiunea pe element a
ajuns la 1,8 V) şi 14,4 V (deci cînd
tensiunea pe un element al bateriei
a ajuns la 2,4 V);

— elimină transformatorul şi re¬
dresorul care alimentează monta¬
jul;

— consum redus (maximum 90

Sng. EUGEN BROASCĂ

mA);

— cost redus, datorită numărulu,
redus de piese.

Funcţionarea montajului se ba¬
zează pe folosirea integratului
ySA741 pe post de comparator între
o tensiune fixă de referinţă şi o ten¬
siune variabilă aplicabilă prin inter¬
mediul divizorului rezistiv în intra¬
rea inversoare a operaţionalului.

Iniţial presupunem că tensiunea
bateriei aplicată între bornele M (+)
şi N (—) ale montajului este sub 10,8
V, deci sub 6,5 V pe intrarea inver¬
soare a operaţionalului; la ieşirea
operaţionalului regăsim tensiunea
aplicată şi, prin intermediul rezisten¬
ţei de 5,6 kil, este adus în conducţie

_j/m.ao$£ sa

r “j- î

Jîfcoo^nr J I

QlTj. iJ_1

tranzistorul TI şi deci releul an-
clanşea?ă şi prin contactul său
aplică 8,8 V (datorită dispersiei pa¬
rametrilor diodei Zener PL9V1) pe
intrarea neinversoare a operaţiona¬
lului. Deci, cînd tensiunea pe intra¬
rea neinversoare depăşeşte 8,8 V
(cînd la bornele MN avem 14,4 V), “
operaţionalul basculează în starea
de jos şi o dată cu el, prin interme¬
diul contactului releului, se modi-
ţică şi tensiunea pe borna neinver-
soare de la 8,8 V la 6,5 V, deci ten¬
siunea la borna inversoare a ope¬
raţionalului poate scădea pînă la

6,5 V (la bornele MN avem 10,8 V),
fără ca releul să-şi modifice starea,
adică rămîne neanclanşat. Cînd

14,4V UÎVÎ

tensiunea pe borna inversoare e
sub 6,5 V (deci la bornele MN a
mai puţin de 10,8 V), operaţionc
basculează în starea SUS la ieşii
tranzistorul intră în conducţie şi ri
leul anclanşează, modificînd
siunea pe borna neinversoare c

6,5 V la 8,8 V şi ciclu! se repetă. I
montajul realizează un histerez
conform diagramei din figura :
Chiar dacă tensiunea bateriei es'
la început mai mică decît cea a<
misă (10,8 V), dispozitivul anclar
şează releu! şi prin intermediul u
contact poate pune sub tensiu
un contactor care conectează f
contactele normal deschise
mulatoru! la redresorul care-l în
cârcă (prin contactele normal îr
chise ale contactorului se poate c
necta acumulatorul la receptorul p
care-l alimentează).

Pe porţiunea DC acumulator
este conectat la receptor şi tensi
nea ia borne nu poate decît sj
scadă, deci porţiunea CD este ţ
cursă în sensul de la C la D.

De remarcat că dispozitivul f
fi folosit şi ca semnalizator |
starea bateriei; atunci cînd ter
nea este între 10,8 V şi 14,4 V, relet
este declanşat şi avem starea no
mală, care poate fi semnalizată c
un LED sau un bec. Cînd tensiune
scade sub 10,8 V (deci pe intrar
inversoare tensiunea este sub f
V), operaţionalul basculează în s
rea de sus, modificînd pragul de I

6,5 V la 8,8 V pe intrarea nein\
soare.

CORNEL DELICOSTEA

Fonocaraiogratia este tehnica de
măsurare şi redare a zgomotelor
cardiace provocate de curgerea
sîngelui prin camerele inimii, prin
activitatea mecanică de contracţie
şi relaxare a muşchiului cardiac, de
închidere şi deschidere a valvelor.

Vibraţiile sonore produse în pro¬
funzime se propagă prin ţesuturi
pînă la suprafaţa corpului, de unde
pot fi recepţionate. Zgomotele car¬
diace sîht caracterizate prin frec¬
venţă, intensitate şi desfăşurare
temporală. Astfel, muşchii şi grăsi¬
mea amortizează componentele de
frecvenţă mare, plămînii plini cu
aer, corespunzător ciclului respira¬
tor inspiraţie-expiraţie, evidenţiază
componentele de frecvenţă joasă.

în caz de efort puternic sau în
anumite situaţii patologice, apar
sufluri cardiace care se datorează
în principal curgerii turbulente a
sîngelui, punînd în evidenţă diverse
boli ale sistemului cardiovascular.

Inima poate fi considerată ca fiind
constituită dintr-un sistem electric
care generează ritmic impulsuri
contractile şi dintr-un sistem meca¬
nic care reacţionează la aceste im¬
pulsuri prin contracţii ritmice.

Activităţile acestea se fac prin de-
polarizarea şi repolarizarea celule¬
lor sale, care, măsurate electric,
dau o formă de undă asemănătoare
celei din figura la (QRST). Această
undă este prelucrată prin electro¬
cardiografie. Metoda de investigare
fonografică a arătat că se poate re¬
nunţa la caracteristica de fază şi se
poate înregistra doar anvelopa
semnalului. Forma acesteia se_ mo¬
difică în cazurile patologice. în fi¬
gura 1b este arătată fonocardio.-
grama normală, iar în figura 2 sînt
prezentate fonocardiograma nor¬
mală (a) în comparaţie cu diferite
cazuri patologice: (b) — stenoză
mitrală, (c) — insuficienţă mitrală,
(d) — stenoză aortică.

Stetoscopul este un instrument
medical pentru perceperea zgomo¬
telor produse de diferite organe în
funcţiune (în special plămînii şi,
inima).

în ultimii ani s-au realizat steto-
scoape electronice care permit am¬
plificarea sunetelor şi audierea lor
în difuzor sau cască (Walkman),
astfel încît, de exemplu, cei care
trebuie instruiţi în tehnica auscul-

-m*—%—

-4-4-

- 4-44

TEHNIUM 12/1989

taţiei pot beneficia de audiţie îm¬
preună cu profesorul lor.

Stetoscopul electronic poate fi
folosit, de . asemenea, pentru nu¬
mărarea bătăilor inimii în cazul în
care pulsul pacientului este dificil
de urmărit, sau pentru determina¬
rea capacităţii de recuperare după
un efort (de exemplu la sportivi).

Schema bloc a unui stetoscop
electronic este redată în figura 3.
Personal însă am folosit în realiza¬
rea lanţului audio radiocasetofonul
într-o schemă ca în figura 4, deoa¬
rece această metodă am conside¬
rat-o accesibilă oricărui amator. In¬
formativ, casetofonul utilizat în
teste este produs de firma SONY,
model CF 420L, ce are regletă pen¬
tru diverse accesorii, printre care
mufe pentru microfon şi staţie. Pu¬
terea audio a lui dată în manualul
service este de 2,7 W, iar tensiunea
de alimentare de 6 V, fa baterii sau.
de la reţea. Nu am intervenit în
schema lui electronică internă.

Am conectat la borna MIC din ex¬
terior uri microfon, la început di¬
rect, apoi prin intermediul unor fil¬
tre.

Pe casetă am înregistrat bătăile
inimii ce s-au auzit pentru fiecare
caz.

Am folosit diferite filtre pornind
de la cele din fig. 5, obţinute prin
schimbarea condensatoarelor cu
diverse valori situate între cel de va¬
loare maximă şi cel de valoare mi¬
nimă.

Filtrele utilizate ca punct de ple¬
care în teste, FTJ 1,2, au frecvenţele
de tăiere la aproximativ 50 Hz, res¬
pectiv aproximativ la 500 Hz, iar fil¬
trele FTB 1,2 au banda de frecvenţă
de 8—12 Hz şi respectiv aproxima¬
tiv 500—1 800 Hz.

Fonocardiografia fiind o tehnică
de investigare curentă, s-au stan¬
dardizat sisteme de măsurare pe
benzi de frecvenţă a zgomotelor şi
suflurilor cardiace. Unul din cele
mai utilizate sisteme de măsurare în
Europa este sistemul Maass şi We¬
ber, care defineşte frecvenţele de
tăiere la 20 dB ale filtrelor trece-sus,
de compensare a caracteristicii de
frecvenţă trece-jos toracice (din
motivele expuse în introducere) şi
pantele de atenuare la: 35 Hz cu 0
dB/octavă, 70 Hz cu 18 dB/octavă,
140 Hz cu 24 dB/octavă, 250 Hz cu
24 dB/octavă şi 400 Hz cu 24 dB/oc¬
tavă. Astfel, cu notaţiile standard
ale benzilor de frecvenţă, J reprezintă
banda de frecvenţă joasă, 20—75 Hz,
Ml banda de frecventă medie 1,

75—150 Hz, îh care se studiază zgo- audio.

motele cardiace, M2 banda de frec- Rămîne ca fiecare utilizator să-şi
vepţă medie 2, 150—300 Hz, şi I găsească zona pe corp în care mi-

banda de frecvenţă înaltă, 300—1 000 crofonul poate sesiza zgomotele

Hz, în care se analizează suflurile inimii cel mai bine, însă ascultarea

cardiace. casetei şi interpretarea concluziilor

Am folosit un casetofon deoa- trebuie încredinţate unui medic,

rece am avut avantajul posibilităţii Casetofonul şi microfonul folo-
de înregistrare-redare, nu am avut site de mine pot fi înlocuite cu ori-

probleme cu fenomenul de micro- care altele, iar filtrele pentru orice

fonie, aparatul este portabil (aii- standard pot fi proiectate cu ajuio-

mentat la baterii sau de la reţeaua rul calculatorului,

electrică). La o schemă electronică Medicina omului sănătos ne în-
realizată cu CI tensiunea minimă ar vaţă ca din cînd în cînd să ne facem

fi fost de 9 V, preamplificatorul ar fi cîte un control preventiv, căci un

fost, de exemplu, cu mA 741, iar AAF proverb popular spune că „omul

cu TBA790 sau TCA150. dar s-ar fi trăieşte cît timp inima lui bate“.

ivit probleme specifice' montajelor

CONVERTOR

Referitor la schema convertorului 50SM RASCU

din revista „Tehnium" nr. 1/1989,
pag. 18, care înlocuieşte bateria de

15 V din dotarea aparatelor „MA- electrolitic 10 mF/ 16 V — picătură;
VO-35“, pentru radioamatorii ce nu “R1=rezistenţă chimică 130 O—0,25
posedă oală de ferită recomand o W; R2=rezistenţă chimică 180 fi
variantă mai simplă ce utilizează —0,25 W; D1=diodă cu germaniu
transformator pe tole (fig. 1). EFD107 sau 108; D2=diodă stabiliza¬

toare PL15Z, TR — transformator cu
LISTA PIESELOR PRINCIPALE tole din ferosiliciu, provenit de ia ra¬
dioreceptoarele mai vechi de tip
TI, T2=EFT321, EFT322, EFT323; „Mamaia“ sau „Nordic" (s-a folosit
C1=condensator electrolitic 10 mF/ 3 transformatorul defazor).

V — picătură; C2=condensator cera- Datele bobinelor sînt: ni, n2=2x6
mic disc — 10 nF; C3=condensator spire 'CuEm <t>0,25 mm, în paralel;

n3, n4=2x8 spire CuEm <t>0,25 mm,
în paralel; n5=250 spire CuEm 4>0,25
mm. Cablajul se execută de către
fiecare radioamator după prefe¬
rinţă, în funcţie de piesele disponi¬
bile,

Acest montaj se introduce într-o
casetă metalică din tablă (fig. 2), se
cositoreşte pe margini, caseta fiind

izolată din punct de veaere electric.
La capetele acestei mici casete se
vor confecţiona două bucăţele de
cablaj imprimat cositorite de aseme¬
nea şi ele pe casetă. Pe aceste mici
bucăţele de cablaj vom culege ten¬
siunea de 15 V necesară alimentării
aparatului „MAVO-35“ în cazul mă¬
surătorilor pe scala de xlO kfi.

TEHNIUM 12/1989

(URMARE DIN NR. TRECUT)

ÎS

Piiiillll

mmm

ElăîiSraliili

1111111»

PLANUL DE IMPLANTARE

Pentru a uşura munca radioama¬
torului vom da unele explicaţii refe¬
ritoare la montarea pieselor şi reali¬
zarea conexiunilor.

Mufa de conectare a LNC-ului
este montata direct pe peretele in¬
cintei ecranate în care se afla ampli¬
ficatorul de intrare. Pe panoul din
spate al cutiei se va perfora o gaura
prin care mufa LNC-ului va ieşi în
afara cutiei.

Cablajul se va prinde pe panoul
din spate al cutiei cu doua şuruburi
ce vor susţine ecranul exterior al
amplificatorului de intrare în doua
. puncte adiacente mufei N.. Prin in¬
termediul altor doua şuruburi cabla-
, jul se va mai prinde de panoul din
' spate pe radiatorul pe care sînt
montate tranzistorul QIOI şi circui-
: tul integrat U101. Radiatorul pe care
sînt montate aceste doua piese este
confecţionat din tabla de aluminiu
cu grosimea de 2 mm ce este în¬
doita în forma de U. Tranzistorul şi
circuitul, integrat se vor prinde de
. radiator şi cablaj cu cîte doua şuru-
fllufîp. '■

Corpul circuitului integrat Q1G1

nu trebuie izolat de radiator deoa¬
rece terminalul legat la carcasă se
conectează şi la masa aparatului.
Celelalte două terminale trebuie,
evident, izolate de radiator. Pentru
aceasta, în radiator se vor da doua
găuri cu un diametru de 3 mm, ast¬
fel încît celelalte doua terminale sa
poata trece fără să se atinga de
acesta.

Carcasa tranzistorului Q101 se va
izola faţă de radiator cu un izolator
din mica. Şuruburile cu care tranzis¬
torul este fixat de radiator se vor
izola faţa de acesta cu ajutorul a
doua tubuşoare din material izoiant.
Colectorul tranzistorului se conec¬
tează cu circuitul sursei prin inter¬
mediul' şuruburilor de fixare.

. Poziţia condensatoarelor de tre¬
cere este marcata pe cablaj cu găuri
cu diametrul de 1 mm. Aceste găuri
se vor lărgi la diametrul exterior al
condensatorului de trecere. Terrni-
, nalele exterioare ale. condensatoare¬
lor de trecere se vor suda cu cositor
' ia masa cablajului, pe partea cu
componentele. Daca este posibil,
'aceste terminale se - vor suda la
masă şi pe partea cealalîa a cablaju-

Pe partea cablajului unde se vor
planta componentele trebuie mon¬
tate ecranele în interiorul carora se
află partea de radiofrecvenţâ. Ecra¬
nele se confecţionează din tablă de
fier cositorită, cu grosimea de 0,5
mm. Aceste ecrane se vor suda cu
cositor pe tot conturul. După mon¬
tarea tuturor componentelor, fiecare
incintă ecranata se va închide cu un
capac independent, care se va
jnonta ia aproximativ 1 mm în inte¬
riorul incintelor.

INDICAŢII REFERITOARE LA
MONTAREA. AMPLIFICATORULUI
DE INTRARE

Condensatoarele de cuplaj C801
şi C839 sînt de tipul fara terminale,
Condensatorul de decuplare C803
este de-tipul fara terminale, şi se su¬
dează direct pe cablajul imprimat.

Condensatoarele de decuplaj se
sudeaza cu un termina! direct pe
circuitul 'imprimat. Pe schema de
implantare, aceste .condensatoare'
sînt simbolizate printr-un cerc ce
are în două părţi diametral ..opuse,
cîie o linie. îngroşată ce reprezintă
sudura acestuia la. cablaj.

Colectorul tranzistorului oscilator
Q802 se sudează direct pe conden¬
satorul de decuplare C808 cît mai
scurt posibil.

Tranzistorul Q803 se montează în
peretele incintei ecranate; emitorul
acestuia se va suda cît mai scurt pa¬
sibil la masa montajului. Rezistenţa
r808 se montează direct pe capsula
tranzistorului. în mod similar se
montează si tranzistoarele Q804,
0805 şi Q806.

Atenuatorul cu diode PIN se mon¬
tează pe un mic căblaj în interiorul
incintei, ecranate corespunzătoare
de pe schema.

Pe planul de implantare este re¬
prezentat şi punctul de conexiune a
condensatoarelor de. cuplaj cu fil¬
trele. Acest punct este orientativ; el
se va stabili precis în momentul re¬
glării receptorului.

Conexiunile la condensatoarele
de trecere se realizează pe spatele
cablajului folosind sîrmă de cone-

. Restul de conexiuni sînt fie
pe schema cu trimiteri şi linii"
ta te.

NOTA kFDlC]s, • P,eaz®ri & Jn S. m ui ie ie năimi simt aiocute m pi> la)

cu a/v rvmi hei^Je J €5£~~ r £<Q@, 1 $ i’*& - ff/ Sdv, ' MHz. * » penîn serviciul de radiodifuziune di-

redă de pe satelit banda 1.1,7'».- 12,5 • '

: -:ces "decit Administraţia 'ia interne şi internaţionala. Utilizarea

he ■ .... : - . . 5 MyyyJ ,\y y;y.-. ' yy ■ - 5 ' 5 yyy ; y : ■■■ir: y '

(URMARE DIN PAG. 3)

în situaţia intrării în funcţiune a
elementului de protecţie, tensiunea
la ieşire devine mai mică decît ten¬
siunea de deschidere a diodei D2
(Uieşire < 0.3 V), dioda nu mai con¬
duce, T6 se blochează, iar T5 con¬
duce. Astfel LED-1 primeşte ten¬
siune semnaiizînd avaria. R7 are ro¬
lul de a limita curentul din circuit,
iar R8 este rezistenţa de sarcină a
lui T6. Acest sistem de semnalizare
se pretează oriunde se urmăreşte o
cădere de tensiune. D3 se dimen¬
sionează (se alege dioda Zener)
pentru pragul de tensiune urmărit.

Instrumentul de măsură I utili¬
zează montajul de extensie a scalei,
realizat cu tranzistorul T7 (BC107),
diodele Zener D5, D6 (PL9V1Z,

. PL3VSZ), releul miniatură REL (1 x
2 contacte) şi dioda LED—2 pentru
o reglare comodă şi corectă a ten¬
siunii de ieşire a sursei.

Se ştie că citirea tensiunii, reglate
a unui stabilizator pe butonul
potenţiometrului (PI) 'este inco¬
modă şi inexactă, deoarece variaţia
■rezistenţei potenţiometrului nu este
- proporţionala cu variaţia tensiunii,
cu b atît mai mult pe o plajă larga.

în scopul mai sus menţionat, in¬
strumentul folosit ' I este un. mi-
croampermetru de 500 de preci¬
zie şi gabarit reduse, pe a cărui
scala, graţie montajului electronic
de extensie, plaja tensiunii furni¬
zate de sursa se citeşte în două .
trepte, respectiv treapta I 1,8 y 10 V
şi treapta a Il-a 9 y 22 V. Fiecare
treaptă foloseşte întreaga scală de
măsură a instrumentului.

. Montajul are la bază principiul de
extensie cu diodă Zener, măsurîm-
du-se tensiunea care apare după ce
dioda Zener intră în conducţie (co¬
tul Zener). Montajul funcţionează
astfel:

— pentru treapta I, 1,8 y 10 V, in¬
strumentul de măsură I se află în
circuitul asigurat de contactele
a—c ale releului REL, în serie cu se-
mireglabiIu! R19 (50 kil) cu ajutorul
caruia se reglează capul de scală la
10 V;

— pentru treapta a Il-a, 9 - 22 V,
cînd dioda Zener D5 (9,2 V) intră în
conducţie, circuitul, instrumentului
de măsură se comuta prin contac¬
tele b—c, în serie cu semireglabilul

R18 (50 k.Q) cu care se reglează ca¬
pul de scală la 22 V.

Prin atingerea pragului de ten¬
siune de 9,2 V, la care se deschide
dioda Zener D5, se deschide şi tran¬
zistorul T7, releu! REL ancianşeaza,
comutînd contactele pe poziţia
b—c, iar dioda LED-2, incorporata
în instrument, fiind pe acelaşi circuit,
semnalizează trecerea pe treapta a
il-a de măsură. Rezistoru! R14 este
rezistenţa de sarcină a diodei Zener
D5. Rezisîoarele R15, R16, R17' au
rolul de limitatoare de curent, iar
dioda Zener D6 (3,6 V) limitează
tensiunea bază-emitor a lui T7 la o
valoare nepericuloasâ cînd sursa
se reglează la valori mari.

TDA 1522

REALIZAREA PRACTICĂ

Montajul este executat pe o placa
cu circuit imprimat, sub forma a
două module (fig. 2).

Toate rezistoarele, 'cu excepţia
lui R1 şi R16, sînt de 0,5 W/
±5—10%. Rezistoru! R1, de 1,2 fi, •
este confecţionat din sîrmă de kan-
thai cu 0 = 0,6 mm, pe un suport
izolator, avînd capetele fixate ferm
cu şuruburi. R16 este un rezistor de
buna calitate, de 0,25 W.

Tranzistoarele, diodele, puntea
redresoare, precum şi tiristorui
(componentele active) sînt de pro¬
ducţie curenta indigenă.

Pentru generatorul de Curent
constant, amplificatori;, de eroare
şi montajul de exterţsie a scalei de
măsură, respectiv, tranzistoarele
T3, T4 şi T7, au fost alese tranzis¬
toarele BC177 şi BC107. Acestea,
,avînd tensiunea colector-emiîor de
45 V, fac posibilă folosirea montaju¬
lui pe o plajă largă a tensiunii.

Tiristorui TINI (1 A ia 100 V, în
capsulă SOT — 32) poate fi înlocuit
cu altul de putere mai mică.

în general, pentru a atinge per¬
formanţele scontate, absolut toate
componentele au fost verificate şi
astfel alese încît cele mai solicitate
(electric sau mecanic) să fie de
buna calitate. Este şi cazul poten-
ţiometrelor PI (10 kO, lin.) şi P2
(500 Ii, lin.), primul pentru reglajul
grosier al tensiunii de ieşire, al doi¬
lea pentru reglajul fin, notat cu
± ±V.

Circuitul integrat TDA 1522 este un preamplificaîor ste¬
reo care realizează şi corecţia de frecvenţa necesară redă¬
rii imprimărilor pe casete. Circuitul'este introdus Intr-o
capsulă de tip SOT 142 cu 9 picioare în' linie. Gama tensiu¬
nilor de alimentare este cuprinsă între 7,5 V şi -23 V maxi¬
mum, la un consum de 5 mA. Distorsiunile armonice totale
au o valoare foarte mică, de ordinul a 0,05 %, iar separarea
între eanaie este de minimum 45 dB. Schema de utilizare,
precum şi distribuţia pinilor sînt date în figură.

Reacţia se stabileşte intern prin rezistenţa Rf-, = 140 kfl
pentru canalul 1, respectiv Rf 2 pentru canalul 2.

Montajul mai este prevăzut cu un circuit de tip „MUTE“
comutabi! din selectorul SI.

Capul de citire (stereo) are o rezistenţă ohmică de 300 O
şi o inductanţă de 80 mH. Bineînţeles că lejere abateri faţă
de valorile acestea ale capului nu influenţează practic
caracteristicile preamplificaîorului. Este recomandabil ca
rezistenţele folosite să fie cu peliculă metalică, iar conden¬
satoarele electrolitice cu tantai.

TEHNIUM 12/1989

INTERCONECTAREA CALCULATORULUI HC85

' '' ; ' ■ ¥24

niM MD TDC/'I |-r\

(URMARE DIN NR. TRECUT)

; HHHHliHIHiflIItlHHHHItiHHItHHIH
( PR06RAH DE EMISIE SI RECEPŢIE PE C U I 2 *
î PE INTERFAŢA SERIALA f

î S I 0 #

ASE6

ORB 100H

5 S I 0 A ESTE DESTINAT COMUNICAŢIEI

SIOCOH E8U 0E1H

CALL BDOS
JP RETCPM

;*****f*#*««*#*f**«t*4«44**4ff«*4«*

5 EMISIE *

!****«***#******f4****m*«*««**#t*

oETFIS:

j J 1 U M

SIOCOH EQU
SIODAT EQU
; C T C
CLK0 E6U
CLK2 EQU
DHA EQU
BDOS EQU
START:

;PRQBRAHARE CTC
LD
OUT
LD
OUT
LD
OUT
LD
OUT

;TRANSMISIE
(RECEPŢIE

LD A.5DH

OUT (CLK0),A

LD A.02

OUT (CLK0),A

LD A.5DH

OUT (CLK2),A

LD A,02

OUT (CLK2),A

PR06RAMARE SIO A

ATENTIE i FICARE CUVINT DE MOD TREBUIE PRECEDAT DE
SCRIREA IN HR0 A NUMĂRULUI REGISTRULUI CE
VA FI AFECTAT
LD HL.INISIOA
LD C,SIOCOH

LD 1,10

EMISIE:

OUT

AND

SEPOATEEM:

OUT

INC

DJNZ

A.00H
(SIOCOH),A
A,(SIOCOH)

84H

00000108B

NZ,EMISIE

LD A,(HL)

OUT (SIODAT),A

INC HL

DJNZ EMISIE

JP SETFIS

;44«4f#4***4*444444444*#44»4«44«44

5 RECEPŢIE f

(4ft*4444*44#4f4f*44*«#i«*#4*#4444*
RECEP:

LD C,09H

LD DE.EHORREC :EM

CALL BDOS

LD C.01H

CALL BDOS

LD (RĂSPUNS),A

CP "E"

JP Z.RASPOK

CP 3 k a

JP Z = RASPOK

JR EORR

RASPOK*

; COMPLETARE F C B CU NUME FIŞIER
LD C.89H

LD DE.NUHEFIS

CALL BDOS

LD C.0AH

LD DE.NNUHE

CALL BDOS

LD HL,NNUHE+2

LD D£,NAME

LD A,(NNUHE+1)

EMISIE SAU RECEPŢIE

LD HL.ENDPROG

LD (ADRCRT),HL

CALL PRIMIIOOI

RECEPŢIE:

CALL ESCAPE

LD A.00H

OUT (SIOCOH),A

IN A,(SIOCOH)

AND 01H

CP 088S0801B

JR NZ,RECEPŢIE

; CARACTER PRIMIT ?FACEM INPUT
IN A,(SIODAT)

LD HL,(ADRCRT)

LD (HL),A

INC HL

LD (ADRCRT),HL

LD HL,(LUNGIME)

DEC HL

LD A,L

OR H

JR ZjCLQSE

LD (LUNGIME),HL

JP RECEPŢIE

LD C,10H

CALL BDOS

RETCPM:

LD C.00H

CALL BDOS

PRIMIID01:

(PRIMII DOI- 0CTET1 REPREZINTĂ LUNGIMEA TOTALA
;A PROGRAMULUI RECEPŢIONAT
CALL ESCAPE

LD A.00H

OUT (SIOCOH),A

IN A,(SIOCOH)

AND 01H

CP 01H

JR NZ,PRIMIIDOI

IN A,(SIODAT)

LD (LUNGIME+1) ,A

LD HL,(ADRCRT)

LD (HL).A

INC HL

LD (ADRCRT),HL

CAR2:

LD . A.00H
OUT (SIOCOH),A

IN A,(SIOCOH)

AND 01H

CP 01H

JR NZ,CAR2

IN A,(SIODAT)

LD (HL) ,A

INC HL

LD (ADRCRT),HL

DEC A

LD (LUNGIME),A

RET

LDIR:

(RUTINA DE TRANSFER NUME FIŞIER
;D E ADRESA DESTINAŢIE
(H L . ADRESA SURSA
;C LUNGIME SIR

NZ,NOTP

DE,NAHE+8

RETLDIR

( SI ACUM DESCHIDEM FIŞIERUL
LD DE.FCB

LD A.(RĂSPUNS)
CP a î a

m NZ,CREARE

LD CJFH

CALL BDOS

CP IFFH

JP NZ.GETFiS

LD C.S9H

LD 9E.0PENERR

CALL 1B0S

JP RETCPM

IFFH

NZ.RECEP
r bou

S^HÂKEERR

(SALVDE),DE
DE,HL
BC,128
DE.80H

LD DE.FCB
LD C.15H
CALL 1D0S

HI,128
DE.(SALVDE)

HL,DE

BE ? HL (IN IE DE +128

A,(ABRCRT+Î)
2

C.BATA

LOOP

ESCAPE:

(RUTINA DE SALVARE ÎN CAZ DE EROARE PE RECEPŢIE
LD C,e6H

LD E.iFFH

CALL BDOS

CP 11H

RET NZ

LD C.8SH

CALL BDOS

NUMEFIS: Dl IAH,SBH 3 S NUHE FIŞIER : $ a

mmii di

NUME: DS 13

ADRCRT: Dl

FCS:

I0H

HH.i0H.l8H

;S I O SE PR06RAKEAJA CU

TEHNIUM 12/1989

-2 B SSTOP
XÎ6 (CLOCK)

8 B /CHAR
PARITATE IMPARA
I: Dl 18K

Di I8H
M 14H iMM

Dl 4CH ;X16,2BIT STOP PARITATE IMPARA
DB I3H î«R3

Dl 8C1H :fi I /CHAR, REC ENABLE
Dl 85H ;MR5

M BEAH :81/CHAR JRANSMITER ENABLE
Dl iîH ;URI
Dl 88H iÎNTRERUPERI
Bl 08,11,11,18,li'

: Bl 8,9

SI 8,1

Dl 8AB,§BR, B EHISI£ SAU RECEPŢIE *E,R§ ?: $*
j: DB " *

îs Dl iAHJBH/FILE NOT FOUND $ E

h Bl IAH,BDH,"DISK QR DÎRECTORY FOLL $ 8

ORB 65267

ţ HIHHHHHHHHWi

ţ prograi de RECEPŢIE *
? *

; priaii 2 bytes conţin#
5 E.LINE - PROB #

î ursitorii doi conţin#
j £ UNE - VĂRS #

sperşitt recepţia unui#
iprogras IASÎC t

î###§#§####«§§###§§§ t««e

XOR AsOUî (127) ? i

LD A,#81

OUT (1272,A

LI A,#11

OUI 1127),A

LD 64
OUT (127),A

Li A. 216

OUT (I272,A

LD A, 55

OUT (12?).A

LD HL.C#SC532
CALL TSÎ

; m A,(119)

I ti 1,A

I ;perşi te conectarea pe#
i ;o interfaţa seriala cu#
i ;un alt calculator si#
f ;eaisia spre acesta a#
I ;unui prograe BASIC #

I ; §####§##§##§##§#§§§##§#

i ORB 65267

AjisOUT (12?),A
AşIiQUI (127),A
A,64

(127),A88I7§ tl A,216
(127),A

i CAII PR6EN
I LOOP NOP

MUFA,

^ RAtc 25p

*00 IMTCRrATÂ

•O) v *

I CAII FST
I IN A,Si.
I PUSH M
i PUSH IC
I LOOP NOP

A,(U9hLI D,A

A,(119) sLB E,A

I IN A, (119)

I LD (HL).A

i INC HL

I DEC BC

I LI A,1

l OR C

i JP NîjLOOP

I LD HL,(I5C53)

! POP BC

I CALL #1655

I LD HL,(i5C59)

I POP DE

I SBC HL.DE

I LD (#5C4B).HL

§0588 TST IN A. (127)

00598 AND #82

08608 CP #02

00610 JR N2.TST

00628 RET

88810 ;#######################
§§§20 ; oroqrat de EMISIE »

AUT IN A ţ (127)

ANI #85

CP #15

* JR NZ,AUT

LD AJ

OUT (119),A

RET

;fa######################
jrutina PREBEfi esite pri#
;eti 4 BYTES sdoi repre-*
,* 2 inta lungite* totala a#
$ progresului BASIC iar«
;ultaeii doi reprezintă*
i lungieea fara variabile*
; tm#i»mtm»ttt««#»e(
PR6EN LD D£,(#5C53)

LD HL,(#5C59)

SBC HL,DE
EX DE.HL
Lfi B, y:CALL AUT
LD B.EsCALL AUT
PUSH HL
PUSH DE
LI DE,(#5C4I)

LD HL,(#5C5?)

SBC HL,DE
EX DE,HL
LI 1,1:CALL AUT
LD B.EsCALL AUT
POP DE
POP HL
RET

SIGURANŢĂ

FUZIBILĂ

MEMORIILE PROM

După cum am mai spus, memoria
internă a calculatoarelor este de
două tipuri: RAM şi ROM, în multi¬
ple versiuni şi tehnologii, aceasta
deoarece memoriile s-au perfecţio-

(URMARE DIN NR. TRECUT}

nat continuu, îmbunătăţindu-şi para¬
metrii (timp de acces din ce în ce
mai mic, capacitate de memorare
din ce în ce mai mare, vizînd valori
de ordinul MB în prezent) şi facilită¬
ţile oferite utilizatorului.

Memoriile ROM (Read Oniy
Memory) au cunoscut — şi cunosc
în continuare — numeroase variante
care includ toate aspectele enume¬
rate mai sus.

Aşadar, memoriile PROM (Pro-
grammable ROM) se programează
de către utilizator, după programul
propriu, pentru aplicaţia căruia îi
este destinat calculatorul. Cum se
poate înşcrie un PROM? lată două
moduri pentru a efectua această
operaţie.

Primul dintre moduri se bazează
pe conectarea în serie a fiecărui

Ing. MIHAELA BORODCOV

punct de memorie cu o siguranţa
fuzibilă din Al sau NiCr (fig. 1). Prin
i- topirea anumitor siguranţe fuzibile,

e diodele corespunzătoare vor fi de-

e conectate. Fiecare siguranţă fuzibilă

ri se volatilizează cu un'impuis electric

>- puternic, la o anumită adresă, cu

ajutorul unui aparat special de pro-
y gramare.

c O altă modalitate nu constă în îo-
e pirea unei siguranţe fuzibile — deci
î- în suprimarea unei conexiuni —, ci
în stabilirea unei conexiuni prin dis-
>- trugerea unui element izolator (fig.

ă 2) — în căzui prezentat o diodă.

Jj Această diodă reprezintă, de fapt,

îi una din joncţiunile unui tranzistor

>e bipolar. O dată programate de către

iă utilizator, memoriile PROM au ace-

:ă leaşi destinaţii ca şi cele de tip

ROM

ji (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 12/1989

un număr de sunete egal cu—Z =

- pZ. in total există deci pZ 2
puncte. Ţinînd seama că o perioadă
completă a semnalului cuprinde
două puncte (unu! negru şi unul
alb) şi că într-o secundă se transmit
f v cadre, obţinem:

, max 2. -

max 2 2 3

Pentru standardul de TV din ţara
noastră avem: Z=625 de linii, p=4/3,
f v =50 Hz. în acest fel obţinem f max =
13 MHz, ceea ce este foarte mult.
Valoarea foarte mare a frecvenţei
maxime a semnalului video a impus
căutarea unor soluţii pentru micşo-
' rarea pe cît posibil a acesteia fără a
afecta calitatea imaginii..în momen-
. tul introducerii sistemului acestuia,
se punea problema găsirii unor me¬
tode simple pentru micşorarea frec¬
venţei maxime din spectrul semna¬
lului. Formula (1) permite să anali¬
zăm mijloacele prin care se poate
împlini acest deziderat: micşorarea
numărului de linii Z sau micşorarea
frecvenţei cadrelor f v . Prima con¬
duce la micşorarea rezoluţiei imagi¬
nii reproduse şi nu este deci aplica¬
bilă; micşorarea frecvenţei cadrelor
este posibilă fără înrăutăţirea redării •
mişcărilor, însă imaginile reproduse
în acest mod ar produce senzaţia de
pîlpîire, care este obositoare, şi so¬
luţia pare inacceptabilă.

Frecvenţa critică, începînd de la
care ochiul uman percepe continui¬
tatea unor mişcări, este f c =46 Hz-şi
este dependentă şi de aria suprafe¬
ţei privite. în consecinţă, există po¬
sibilitatea ca, alegînd un mod de ex-,
plorare particular, şi anume baleind
suprafaţa imaginii tot a doua linie în
intervalul de timp care fusese alocat
unui cadru şi restul de Z/2 linii, in¬
tercalate cu primele, într-un mterval
ulterior, de aceeaşi durată, să se
ajungă la o explorare întreţesută în
care discrefizarea întregii suprafeţe
a imaginii se face într-un interval de
timp de două ori mai mare. Frec¬
venţa cadrelor se reduce de două,
ori fără ca pîlpîirea-să fie aprecia¬
bilă, deoarece s-a redus aria supra¬
feţei care pîlpîie.

Imaginea care se explorează cu
jumătate din numărul total de linii Z
poartă numele de semieadru sau
cîmp. Un cadru este compus. deci
din două cîmpuri şi frecvenţa cîm-
purilor trebuie să fie „cel puţin egală
cu frecvenţa critică. în figura 3 este
reprezentată modalitatea de obţi¬
nere a imaginii întreţesute. Frec¬
venţa cu care se transmite întreaga
suprafaţă a imaginii (frecvenţa ca¬
drelor)* se reduce ia jumătate şi cu
acelaşi factor se micşorează şi frec¬
venţa maximă din spectrul semnalu¬
lui video. S-au încercat şi explorări
cu întreţeseri de ordin mai mare,
adică divizarea cadrului cu cele Z li¬
nii în 3 sau 4 cîmpuri, ceea ce ar
conduce la* frecvenţe maxime ale
spectrului mai scăzute. Rezultatele
nu sînt satisfăcătoare pentru televi¬
ziunea radiodifuzată din cauza unui
fenomen de migrare (deplasare a li¬
niilor pe imagine în jos sau în sus
funcţie de ordinea în care se face
explorarea).

Intreţeserea explorării determină
următoarele efecte:

1. Micşorarea rezoluţiei orizontale;
fenomenul poate fi urmărit în figura
4. Detaliile verticale, situate la limite
de rezoluţie, pot fi redate corect
dacă o linie a fasciculului de explo¬
rare se suprapune cu detaliul (fig. 4
a) sau pot fi redate cu lăţime dublă
dacă detaliul este în poziţia din fi¬
gura 4b. Deoarece poziţia f as ci cuiu¬
lui de explorare este, aleatoare în ra¬
port cu detaliile de acest tip şi reda¬
rea detaliilor verticale poate fi re¬
dusă cu un factor (denumit factor
Kell) care va micşora şi banda de
frecvenţe a semnalului transmis.

2. Necesitatea impulsurilor de
egalizare pe durata stingerii verti¬
cale. în receptor, pentru refacerea
imaginii, este necesară separarea
impulsurilor de sincronizare verti¬

cală de cele orizontale, separare
care se realizează ţinînd seama de
durata mult mai mare a acestora,
printr-un circuit de integrare. Alege¬
rea explorării întreţesute cu un nu¬
măr impar de linii face ca poziţia
impulsului de sincronizare verticală
în raport cu impulsurile de sincroni¬
zare orizontală să fie diferită în cîm-
purile pare faţă de cîmpurile impare.
In această situaţie, forma tensiunii
obţinute pe condensatorul de inte¬
grare după un cîmp par este diferită
de cea obţinută ia sfîrşitui cîmpului
impar, ceea ce determină, în cazul
regenerării impulsului de sincroni¬
zare verticală cu ajutorul unui cir¬
cuit de prag, apariţia unui decalaj în
timp, At, între cele două impulsuri.
Situaţia nu poate fi admisă deoarece
conduce la decalarea întregului
cîmp par în raport cu cel impar, ia
apropierea liniilor din cele două
cîmpuri (fenomen cunoscut şi sub
numele de împerecherea liniilor) şi
prin aceasta la micşorarea rezoluţiei
verticale; la limită, cînd cele două
cîmpuri ar avea liniile suprapuse, si¬
tuaţia ar fi similară unei explorări cu
jumătate din numărul de linii.

3. Modificarea imaginilor în miş¬
care. Posibilitatea micşorării frec¬

venţei cîmpurilor, cu condiţia elimi¬
nării pîlpîirii, a condus la sisteme
(experimentale) de TV în care sem¬
nalul se transmite cu o frecvenţă a
cadrelor mult mai mică (10 Hz se
consideră suficienţi pentru redarea
mişcărilor). La recepţie, pe baza
unei memorii existente, se repetă
cîmpul anterior (sau cîmpurile ante¬
rioare la factori de întreţesere mai
mari ca doi). La apariţia în imagine
a unui obiect ce se mişcă în direcţia
verticală, acesta va fi redat defor¬
mat, alungirea verticală a iui fiind cu
atît mai pronunţată cu cît mişcarea
este mai rapidă.

Pentru standardul european de
625 de iinii durata unei linii T«=64 ms;
durata impulsului de stingere
linii T,«=12 ^s; durata unui semica-
dru (cîmp) T,.=20 ms; durata impul¬
sului de stingere cadre T»=25-T«=
1,6 ms. Reiese că la fiecare semica-
dru un număr de 25 linii sînt inac¬
tive, fiind stinse. Rezultă că numărul
total al liniilor active pentru un ca¬
dru complet este de 575. în figura 5
se prezintă semnalul de imagine,
stingere şi sincronizare de linii cu
polaritate negativă, dîndu-se nivelu¬
rile şi timpii specifici. Dacă se con¬
sideră că acest semnal video com¬

plex modulează în amplitudine o
purtătoare de radiofrecvenţă a unui
emiţător de imagine TV, amplitudi¬
nea maximă a purtătoarei (100%) se
obţine pe durata impulsurilor de sin¬
cronizare linii, impulsurile de stin¬
gere sînt Sa un nivel de 75%, iar ni¬
velul de negru al semnalului video
util este de 72%. Nivelul albului este
de 10%. Aceasta înseamnă că nu se
atinge niciodată un grad de modula¬
ţie mai mare de 90%. Simultan cu
transmisia imaginii, are loc şi o
transmisie a sunetului canalului TV
în spaţiul de gardă de 10% (care nu
trebuie să conţină semnal video).
Impulsul de sincronizare linii are
durata de 4,7 /us şi este aşezat asi¬
metric peste impulsul de stingere li¬
nii, el începînd cu 1,5 /us după acest
impuls. După impulsul de sincroni¬
zare linii urmează un palier ai impul¬
sului de stingere eu durata de 5 ,«ms,
care este folosit în televiziunea in
culori pentru transmiterea impulsu¬
rilor de sincronizare a culorii.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 12/1989

UTILIZAREA CIRCUITULUI C 520

Circuitul C520, devenit foarte cu¬
noscut în ultimul timp, constituie
piesa esenţială a numeroase scheme
de aparate de măsură tip AVO-me-
tru.

lată cîteva date din foaia de cata¬
log a acestuia:

— U alimentare: max. 7 V;

— U alimentare pentru funcţio¬
nare normală: 4,5—5,5 V;

— U intrare: max.± 15 V;

— U terminal de control (6): con¬
versie rapidă 3,2-4-5,5V; conversie
lentă 0-4-0,4 V; memorare 0,8—1,6 V;

— precizie: 0,1% (1 digit);

— rezistenţa de intrare a voltme-
trului echipat cu CI C520: 10 ki 1/V.
Acest din urmă parametru, mai pu¬
ţin cunoscut, trebuie supus atenţiei
în mod deosebit. Din dorinţa fi¬
rească de a mări impedenţa de in¬
trare a voltmetrului echipat cu con¬
vertorul A/D C520, numeroşi con-

Sng. DANIEL UiMSUREAIMU, Călăraşi

structori aleg valori nepotrivite pen¬
tru rezistoarele divizorului de ten¬
siune.

Urmărind, spre exemplu, realiza¬
rea unei impedanţe de intrare de
100 kn/V, divizorul rezistiv aplicat
C.l. va avea, în conformitate cu fi¬
gura 1, valoarea de 100 kO pentru re¬
zistorul R1

După stabilirea zeroului şi a capă¬
tului de scală (999 mV) pe scala de
1 V, o tensiune de 400 mV şi alta de
600 mV aplicate divizorului Vor fi in¬

dicate prin 405 mV, respectiv 605
mV, iar o tensiune cu valoarea de
500 mV va fi indicată prin 510 mV.
Pentru măsurători curente eroarea
nu este esenţială, dar va fi multipli¬
cată cu ordinul de divizare al divizo¬
rului rezistiv, astfel că pe scala de
10 V, la o tensiune aplicată de 5 V,
eroarea va fi de 100 mV, iar pe scala
de 100 V, pentru 50 V la intrare indi¬
caţia va fi 51 V.

După cum arată experienţele,
eroarea este maximă la mijlocul sca¬
lei, tocmai unde se situează majori-

iţa.

Â0

;2 :“
iF 47jjF

tatea tensiunilor de măsurat.

De aceea producătorul reco¬
mandă ca integratului să nu i se
ofere din exterior o rezistenţă mai
mare de 10 kil.

O liniaritate bună pe scala de 1 V
folosind pentru rezistorul R1, spre
exemplu, valoarea de 100 klî, se da¬

torează faptului că sursele de ten¬
siune au în general rezistenţe in¬
terne foarte mici, dar pe scalele ur¬
mătoare în serie cu intrarea vor
apărea rezistoarele R2 sau R3 cu va¬
lori mari.

Impedanţa de intrare va fi de nu¬
mai 10 kîl/V, dar numai în acest mod
se poate asigura precizia de 0,1%.
Prin utilizarea unui etaj repetor cu
amplificator operaţional cu compen¬
sare a offset-ului, impedanţa de in¬
trare poate depăşi, în funcţie de
schema aleasă, 1 Mlî/V.

De remarcat că un astfel de etaj
este necesar şi pentru cuplarea con¬
vertorului rezistenţă/tensiune, deoa¬
rece schemele cu surse de curent
constant care aplică rezistorul de
măsurat direct la terminalele circui¬
tului integrat prezintă inconvenien¬
tul mai sus menţionat începînd cu
'valoarea de 100 kfl a rezistorului
probat.

Se atrage atenţia că la construcţia ţ
AVO-metrului şi pentru tensiuni al-
ternative este necesar să se folo¬
sească un divizor rezistiv separat de
cel pentru c.c., deoarece factorul de
divizare se va modifica, datorită
efectului Miller, cu atît mai mult cu
cît rezistenţele au valori mai mari.

Se precizează că schemele de re-
. dresare monoalternanţă de tipul ce¬
lei din figura 2 pot asigura conversia
c.a./c.c. numai pentru frecvenţe pînâ
la cîteva sute de hertzi, indiferent de
tipul circuitului integrat, această re¬
ducere drastică fiind cauzată de sa¬
turaţia ieşirii operaţionalului.

Pentru protecţia convertorului
C520 la tensiuni ce depăşesc valoa¬
rea maximală admisă la intrare, este
util circuitul din figura 3, care se in¬
tercalează între punctele A şi B ale
schemei din figura 1, limitînd astfel
tensiunea la ±(3,6+0,7) V.

BIBLIOGRAFIE:

Instrucţiuni de utilizare C520, VEB
Metallurgielektronik Leipzig.

Ing. AURELIA^ MATEEBOl

Pentru constructorii amatori ce

Recomandăm utilizarea unor com-

I dispun, prin recuperarea de compo- ponente de bună calitate, atît rezis-

I nente din diverse montaje, de

tenţele, cît mai ales condensatoarele

* circuit integrat NEC (Japonia) cu in- din intrarea şi ieşirea circuitului in¬
şi dicativul AiPC1032H (echivalent cu tegrat (se vor prefera condensatoa-
l produsul ROHM-BA3281), le reco- rele cu tantal solid).

| mandăm să-şi construiască un Conexiunile pentru capul mag ne-
i preamplificator pentru cap magne- tic vor fi cît mai scurte şi realizate
I tic, care se poate folosi cu succes la cu cablu ecranat. în figură este pre-
| echiparea unei mecanici de caseto- zentată schema electrică a pream-
f fon sau chiar de magnetofon ce va plificatorului, CI fiind privit de pe
I fi utilizată ca player-deck stereo cu faţa cu terminale, ieşitura ce indica
I performanţe foarte bune. Ieşirea pin 1 spre siînga. Circuitul integrat
1 montajului se poate cupla direct la este în capsulă SIP8.

intrarea AUX a unui amplificator au-
1 dio.

TEHNIUM 12/1989

ADAPTARE

VSOREL TARCEA

Montajui prezentat permite mări¬
şi rea duratei de funcţionare a tuburi¬
lor cinescop utilizate în televizoarele
cu circuite integrate. Aceasta deoa-
I rece la pornirea televizorului tensiu¬
nile înalte pe electrozii tubului ci-
1 nescop vor fi nule, iar după încălzi-
1 rea catodului etajul final linii va
| primi comanda de pornire şi astfel
| electronii nu vor mai fi „smulşi 1 ’ din
I catodul rece.

Realizarea adaptării este foarte
| simplă şi implică folosirea unei
I surse suplimentare de energie, ce
poate fi un transformator de sone-
I rie. El va alimenta filamentul tubului
I cinescop în curent alternativ şi.

printr-un redresor, va alimenta mon-
1 tajul suplimentar. Acesta este de
fapt un temporizator ce acţionează
elementul de execuţie după un timp
| prestabilit de la punerea sub ten¬
siune a montajului. Cu elementele
I notate pe schemă, temporizarea
I poate fi aleasă din semireglabilul PI
| între 4 şi 30 de secunde. Această
j| plajă de reglaj a fost aleasă în ideea
utilizării montajului şi pentru alte
;; scopuri. Pentru TV este necesar să
fie ales timpul maxim.

Conectarea montajului în televizor
I se va face prin intermediul unui re-
| leu de 12 V/50 ± 60 mA. Este reco¬
mandat ca releul să posede două
| contacte normal deschise (N.D.) şi
două contacte normal închise (N.l.j.
S Contactele N.D. se vor conecta între
baza lui T701 (prefinal baleiaj H) şi

pinul 4 al modulului sincro la TV cu
5 CI, iar la TV cu 2 CI între baza lui
T702 şi R711. Contactele N.l. vor fi
folosite pentru semnalizarea funcţio¬
nării TV la pornire cu ajutorul unui
LED aşezat pe panoul frontal. Aprin¬
derea LED-ului la pornirea TV in¬
dică prezenţa tensiunii în TV, res¬
pectiv alimentarea filamentului tubu¬
lui. cinescop.

în primele momente după pornire.

televizorul rămîne ca oprit (fără ima¬
gine şi sunet). LED-ul de pe panoul
frontal va fi aprins. După trecerea
perioadei temporizate, releul anclan-
şează; contactele N.l. se desfac,
LED-ul se stinge, contactele N.D. se
închid, baza prefinalului linii pri¬
meşte impulsuri de deschidere de la
oscilatorul linii şi etajul final linii in¬
tră în regim de lucru. Apar toate
tensiunile necesare şi televizorul

porneşte instantaneu.

Pentru a evita suprapunerea ten- I
siunii de filament (provenită din
transformatorul suplimentar) cu ten¬
siunea de frecvenţa liniilor de la
transformatorul de linii, acesta din
urmă se va deconecta de pe picioru¬
şele tubului cinescop. în acest fel p
regimul de funcţionare în curent al
tranzistorului final linii este uşurat »
sarcina lui fiind redusă cu cca 0,3 A :

CONTROLUL DIGITAL Al TONULUI

(URMARE DIN PAG. 9)

ROW ale lui CI9, C|10 trec în „0“ lo¬
gic, ceea ce va determina la ieşirea
porţii P7 „1“ logic, implicit reseta-
rea numărătoarelor. Se formează
astfel o reacţie BORROW-RESET
care va menţine numărătoarele în
starea „00000“ (ieşirea BORROW
este sincronă cu COUNT DOWN).
La următorul impuls de tact, după
apariţia stării „11111“, ieşirea Q B a
lui C110 va trece în „1“ logic, ceea ce
va determina prin intermediul tran¬
zistorului TI încărcarea asincronă
în numărătoare a numărului „11111“.
Pentru comanda CDA în 6 biţi, baza
tranzistorului TI se va conecta la
ieşirea Q c a lui CI1Q. Pentru co¬
manda în 8 biţi se vor elimina tran¬
zistorul TI, rezistenţele R10, R9,
condensatorul C3, ieşirea CARRY a
lui C110 legîndu-se la intrările
LOAD ale lui CI9, 10. La alimenta¬
rea montajului grupurile R8—C2;
R10—C3 determină încărcarea nu-
marătoarelor cu „1110“, ceea ce
asigură poziţia de mijloc, a „poten-
ţiometrelor", semnalul audio nefi-
md atenuat. Se poate selecta orice
nivel la pornire, prin conectarea co¬
respunzătoare a intrărilor de în¬
cărcare (pentru „0“. logic, acestea
se vor conecta la* condensatorul
C2). Porţile P5, P6 formează un cir¬
cuit basculant astabil cu T - 0,5 s.
Conectarea logicii de comanda la
CDA se va face prin conectarea
BS max a logicii de comanda la
BS max a CDA. S-a preferat această
conectare (în loc de BS min ) pentru a
asigura o amplificare unitară an¬
samblului CDA — convertor curent
— tensiune, cît şi pentru a minimiza
eroarea ce apare în cazul accentuă¬
rii frecvenţelor joase sau înalte (faţa
de valoarea calculata mai sus) în
cazul comenzii în mai puţin de
8 biţi.

Pentru valorile din schemă se
obţine o amplificare de ±20 dB la 20
Hz, respectiv la 20 000 Hz. Amplitu¬
dinea semnalului de intrare nu va
depăşi 300 mV pentru a asigura un
nivel redus al distorsiunilor.

în tabel se prezintă numărul de
trepte de corecţie şi eroarea la ac¬

centuare în cazul comenzii în 3 ± 8
biţi.

Montajul va fi alimentat cu ±15 V
(60 mA) pentru partea analogica sL
±5 V .(150 mA) pentru cea logica.

1. M. Bodea ş.a., Circuite inte¬
grate liniare. Manual de Citilizare.
voi. 4, Bucureşti, Editura Tehnica.
1980.

2. C. Bulucea, M. Vais,-.H. Profeta,
Circuite integrate liniare, Bucureşti.
Editura Tehnica, 1975.

3. I.P.R.S.-Bâneasa, Catalog de
circuite integrate digitale.

TEHNfUM 12/1989

PENTRU APARATUL DE FOTOGRAFIAT

Trăim într-o zonă geografică în
care numărul de zile ploioase este
destul de ridicat. Şi dacă nu ne
plouă, ne ninge, sau vîntul spulberă
nisipul plajei şi ni-! suflă în aparat.

Acesta este motivul pentru care
posesorii de aparate fotografice

evită folosirea lor pe vreme proastă,
chiar şi în concediu, cînd dispoziţia
şi disponibilitatea pentru fotogra¬
fiere sînt mult mai ridicate. Şi cîte
imagini bune nu se pierd deoarece
ploaia, ninsoarea, vîntul sînt ele¬
mente care dau dinamică imaginii,

iar natura şi oamenii pot fi prinşi în
ipostaze inedite.

Acestea sînt argumentele pentru
confecţionarea accesoriului pe care
vi-l propun.

Ansamblul apărătoare este consti¬
tuit din două părţi:

2 Flarisi filetata

ANSAMBLU APÂRATOARE

a) o pungă de plastic care prote¬
jează aparatul de fotografiat, trans¬
parentă şi cît mai maleabilă pentru
manevrarea comenzilor aparatului
prin ea;

b) montură de prindere pe aparat,
cu flanşe pentru prinderea pungii şi
un filtru UV pentru protejarea lenti¬
lei frontale a obiectivului de intem¬
perii.

^ Modul asamblării se vede în figura

Se decupează în pungă o gaură
rotundă 055 şi se fixează pe mon¬
tură (poz. 1), strîngîndu-se cu inelul
filetat (poz, 2) între două garnituri
de cauciuc cu grosimea de 0,6—1
mm. Filtrul UV (poz. 4) se fixează cu
inelul (poz. 3).

Pungile mici nu permit vizarea
prin aparat, punerea la punct facîn-
du-se pe inelul de profunzime al
obiectivului, iar cadrarea orientativ
(după cîteva exerciţii, preferîndu-se
superangularele).

Folosirea unei pungi mai mari (de
exemplu cele de haine, din comerţ)
poate proteja, alături de aparat, şi
pe -operator, acesta manevrînd apa¬
ratul din interiorul pungii.

Apărătoarea frontală a monturii
are .° f orrr| 3 ce nu permite intrarea
picăturilor de ploaie spre obiectiv.

Ieşitura inferioară la 60° se
execută după stabilirea poziţiei, prin
înşurubare completă pe obiectiv.

După executarea lor din durai,
piesele se vor eloxa negru mat.

Riz 0,5 mm
pas 1 mm

1,5x45°

Randalinafy

drept

TEHNIUM-12/1989

DISPOZITIV PENTRU COPIAT FILM

Sînt nenumărate ocaziile în care
fotoamatorul doreşte să copieze
prin contact un film. în acest fel, el
poate obţine un pozitiv după negativ
sau invers, clişee mai contraste sau
mai compensante, măşti, pseudore-
lief etc.

Se pune întîi pelicula virgină cu

Prof.

emulsia în sus, apoi clişeul cu emul¬
sia în jos, se presează pentru con¬
tact intim şi. se expune la lumină na¬
turală sau artificială.

Ca dispozitiv de copiere se pot fo¬
losi aparate de fotografiat, aparate
de mărit, rame speciale de copiat
sau o simplă placă de sticlă pusă

MICKEY D- MOCiORNIŢĂ

peste cele două pelicule.

Inconvenientul apare la poziţiona¬
rea ceior două pelicule una faţă de
cealaltă, pe întuneric. Pentru
aceasta am construit un dispozitiv
format dintr-un ghidaj din două
plăci de plastic, fixate de un distan-
ţier cu şuruburi.

Peste distanţier am lipit un strat
de buret de 5 mm şi un carton drept
(gros de 2 mm).

Placa de sticlă care le presează
este fixată cu două cuie 0 2,5 mm,
forţa de apăsare obţinîndu-se prin
comprimarea stratului de buret.
Pentru film de 60 mm, distanţierul,
buretele, cartonul şi geamul se fac
cu lăţimea de 60,5 mm, iar în locul
cuielor se folosesc bucăţi de an¬
drele.

Lungimea dispozitivului permite
copierea de ştraifuri de film de 35
mm de 5 imagini şi necesită o ilumi¬
nare de la cel puţin 0,8 m (în caz
contrar se observă diferenţa de ilu¬
minare între imaginea din centru şi
cele marginale).

STITI 0E ESTE J0S1?

5 ,

Fiz. OH. BÂLUTĂ

Adesea pe aparatele sau accesori- marginile cadrului, fiabilitatea aces-

ile fotografice de fabricaţie japoneză tuia (testul celor 100 000 de declan-

se întîlneşte o etichetă aurie de şări), corecta funcţionare a expono-

formă ovală, purtînd inscripţia PAS- metrului, sensibilitatea spectrală a

SED şi iniţialele JCil. Pentru cei fotocelulei, spectrul de transmisie al

care s-au întrebat ce se „ascunde" lentilelor obiectivului, definiţia ima-

sub aceste iniţiale, precizăm că este ginii şi contrastul în centrul şi la

vorba de denumirea prescurtată a marginile cadrului, corectitudinea

unui organism guvernamental japo- valorilor diafragmelor afişate pe

nez, intitulat Japan Camera Inspec- obiectiv, funcţionarea aparatului în

tion Institute, însărcinat cu controlul gama de temperatură garantată, re-

calităţii aparaturii optice şi de luat zistenţa la şocuri şi vibraţii, izolaţia

vederi destinată exportului. El su- electrică a accesoriilor care pot pre-

pune aparatura la un set complet de zenta pericol de electrocutare (bli-

teste specifice şi acordă aprobarea tzuri, proiectoare) ş.a.

pentru export. Aparatele sînt supuse la întregul

în cazul aparatelor fotografice se set de încercări atunci cînd sînt tes-

efectuează controlul etanşeităţii la tate pentru prima oară şi apoi de

lumină a camerei, se verifică planei- cîte două ori pe an — cîte trei

tatea filmului, corectitudinea viteze- exemplare. Independent de aceasta,

lor obturatorului în centrul şi la din fiecare lot exportat se prele¬

vează un număr de exemplare care

sînt testate parţial. Machinery Design Center.

Acelaşi institut acordă şi un califi- lată deci că respectiva etichetă
cativ pentru designul aparatelor. constituie o garanţie pentru caiita-
Dacă aspectul şi concepţia au un tea aparaturii, o dovadă că a „tre-
caracter original, pe eticheta ovală. cut“ testele şi a fost admisă pentru
se adaugă iniţialele JMDC ale Japan export.

TEriNIUM 12/1989

Rfl c 4 l rA?o«q

R^WkQ 7 l 150KQfl50ka 1 r F j

kiVIUiC'JutlV

/v, Afc

C 3

Sînt multiple jocuri în care parte¬
nerii îşi aleg anumite situaţii prin
aruncarea unei monede, de exem-

dajea celor două diode LED.

în componenţa acestui montaj
sînt incluse două tranzistoare

piu, la începerea unei partide de fot- BC177 sau echivalente şi un circuit
bal. CMOS tip 4093.

Schema electrică simulează cele
două rezultate posibile prin coman-

ELEKTOR, 8/1982

: - . -V ; ' V; O

C, U,7nF

Ct-lOQpF ^

Construit cu un circuit integrat
TBA810, particularitatea acestui am¬
plificator constă în faptul că pri¬
meşte semnal direct de la o doza
piezoceramica.

La intrare sînt plantate circuite RC
de corecţie pentru intrarea de doză
piezo şi pentru intrare cap magne-
tic,

în schemă sînt prevăzute legătu¬
rile la canalul alăturat pentru con¬
strucţie în varianta stereo.

Alimentarea se face cu 17 V şi se
obţine o putere de ieşire de 5 W pe
4î>. La ieşirea amplificatorului este
plantată o mufă pentru audiţia în
căşti.

-IP _ & ±c* n tis

cJ=~~w ~ m "a Mno

Semnalul de la antenă este mixat
de un tranzistor MOS-FET BF900 şi
în circuitul de drenă se obţin 455
kHz. Acest produs de modulaţie
este trecut prin filtru ceramic şi am¬
plificat tot de un tranzistor BF900,
tranzistor la care se poate regla ma¬
nual amplificarea prin polarizarea
unei porţi. Următorul etaj primeşte
şi semnal pentru refacerea purtătoa¬
rei la emisie SSB. De remarcat mo¬
dul cum este construit oscilatorul de
455 kHz.

Bobina de intrare LI are 11 spire
din CuEm 0,5 dacă C1 = 100 pF. Bo¬
bina L2 are 45 de spire din CuEm
0,2 pentru C2=470 pF, ambele bo¬
bine realizîndu-se pe carcasă pentru
US de la radioreceptoare. Transfor¬
matoarele FI sînt de producţie in¬
dustrială.

Oscilatorul lucrează pe frecvenţe
cuprinse între 3 995 şi 4 255 kHz
pentru a se acoperi gama recepţio¬
nată de 3,5 — 3,8 MHz.

AMATE'rSKE RADIO, 10/1989

Montajul permite obţinerea unor
semnale AF cu diferite nuanţe so¬
nore, cum ar fi: efect de fading,
vibrare, percuţie etc. Toate combi¬
naţiile se stabilesc prin combinarea
conectării terminalelor A, B, C, D la

BF900 SFD455B

lOk Mm;

t Hp

X ~1 rk fr]l 0n ^dTn J 10n u r

U470T mi\\ Jf t^U ţ m JJ ţ lUJJ

I r fa —

> 4 U".J

■ 'pQÎ

SFD455B MPF1Q2

ieşirea circuitului IK2. în schemă IK1
este /JE555, IK2 este un circuit 4020,
iar IK3 este de tipul 4011.

Ieşirea generatorului se aplică la
un amplificator.

TEHNldKE NOVINE, 10/1988

TEHM1UM 12/1989

CARACTERISTICI TEHNICE GENE¬
RALE ALE FAMILIEI MIND

CA — Suceava, telefon
987/10699.

LE.LA. — Cluj-Napoca,
telefon: 951/15037 (referi¬
tor Sa sursă şi sertar).

Informaţii suplimentare
puteţi obţine de la:

MICROELECTRONICA
Bucureşti, Str. Erou
lancu Nicolae nr. 34 B,

sector 2, cod 72966, telex
10457 merom r, telefoane
79 41 21 şi 33 40 50, int,
594, 595, 306.

I. MICRO ELECTRONI-

m r m

TEHNIUM 12/1989

MICROCALCULATOR MODULAR

Facilităţi de utilizare specifice siste¬
melor MIND.

• modulele MIND oferă posibilitatea
realizării unor sisteme de control „pe
măsură", configuraţia minima puţind fi
alcătuită dintr-un singur modul

• extinderea ulterioara a unor confi¬
guraţii iniţiale reduse este facilitată de
magistrala standard prezentă pe fiecare
modul

• utilizează componente electronice
standard, ceea ce facilitează depanarea!

• sistemele MIND au fost gînditej
pentru a fi folosite pe maşini, utilaje şi
instalaţii industriale, în medii cu condi-j
ţii mai grele şi cu nivel de zgomot ridi¬
cat

• cheltuielile utilizatorului pentru im¬
plementarea acestor tipuri de sisteme
sînt reduse şi pot fi eşalonate pe toată
durata evoluţiei sistemului

o utilizatorul poate dezvolta ei însuşi
module specifice necesităţilor sale utili-
zînd plăci universale.

MIND este un microcalculator modu¬
lar configurabil de către utilizator, reali¬
zat cu circuite integrate din familia
MMN80 şi CMOS seria 4 000, cu urmă¬
toarele caracteristici:

• Margine de zgomot ridicată (min. 2
V)

• Consum redus (tipic 5 V/150 mA,
12 V/50 mA)

• Domeniu extins de temperatură
(—50°C...+70°C)

• Formatul modulelor este simplu
EUROCARD (100 mm x 160 mm) '

• Sistemul acceptă extensie l/O pînâ
la 512 porturi (8 biţi) şi de memorie
pînă la 128 kocteţi

• Prezintă modurile de întrerupere 0,
1, 2, caracteristice microprocesorului
MMN 80 CPU, prioritatea la întreruperi
fiind stabilită de poziţia modulului în
„DAISY CHAIN“,şi este maximş în,
prima poziţie din sertar

® Tensiuni de alimentare: ±5 V, ±12 V
pentru sistemul extins

• Magistrala sistemului este de tip
STD EX CMOS, prezentînd următoarele
niveluri de tensiune: VIHmin (nivel de
tensiune minim asociat valorii logice
"1") = +9 V şi VILmax (nivel de tensiune
maxim asociat valorii logice "0") = +3 V.

cepţionate în localitatea dv.

MÂNOLESCU LiViU — jud. Căli-
^ raşi

Nu puteţi îmbunătăţi recepţia con¬
struind mai mulîe antene; totul de¬
pinde de condiţiile de propagare.

PURICĂ GH. — B uhu şi

Scrisoarea a fost remisă uzinei
constructoare a amplificatorului.

.MIRCEA GH. — Focşani

Filtrele XF9 şi EMF50Q sînt folo¬
site pentru emisiuni SSB şi nu se re¬
comandă a fi montate în cascadă.

Folosiţi un filtru LC cu bandă va¬
riabilă şi un filtru cu bandă fixă de

CERCEL EMIL —- Alexandria

Vă recomandăm să construiţi o
antenă Yagi cu 3 elemente pentru
canalul 2‘IV.

STOICA BUJOREL - jud. Con¬
stanţa

Este recomandabil să lucraţi cu
putere audio mai mică, altfel riscaţi
să deterioraţi etajul final sau difu¬
zoarele.

BOBOC FLORIN —' jud. Bacău

Construcţia unei staţii de teleco¬
mandă necesită în primul rînd o au¬
torizaţie.

Pentru aprofundarea cunoştinţelor 1
în acest domeniu vă recomandăm să
iuaţi legătura cu un club de'mode-
lism

I. ML

Montaţi antenele ia distanţă mai
mare de K/2.

SÂNCU DĂNUŢ - Constanţa

Verificaţi: starea alimentatorului
(condensatoarele de filtrare).

PÂLAGHIAN AURELIAN - Foc¬
şani

Dioda 1N914 este echivalentă cu
1N4148; înlocuiţi BF180 cu BF181 şi
ASZ15 cu ASZ17. Tubul PCH200
are echivalent tubul 9V9 şi se ali¬
mentează cu 9,2 V, curentul fiind 0,3
A. înlocuiţi PCF802 cu PCFS2 (di¬
rect),

ALTMANN REALDO — Timişoara

Radioreceptorul are antenă încor¬
porată. Bobinaţi pe bara de antşnă 4
spire şi cuplaţi lâ ele o antenă exte¬
rioară.

BADEA SON — Urzicera

în etajul audio la caseiofonul
„Electronica 302", în locul circuitului
integrat K174YH7 montaţi circuitul
TCA150T fără a opera modificări.

APOSTOL SON — Olteniţa

Recepţia unor staţii de televiziune
la foarte mare distanţă, cu instalaţii
obişnuite, se produce numai în lu¬
nile de vară din cauza unor condiţii
speciale de propagare a cîmpului
electromagnetic.

Alte staţii TV afară de cele men¬
ţionate în scrisoare nu mai pot fi re-

STROE ION — jud. Vrancea

Nu se construiesc în industrie fil¬
tre IV opreşte-bandă.

AVRAM ŞTEFAN — Oradea

Nu avem datele bobinelor din tu-
nerul „Geco“.

ENACHE FLORIN - Wtoîru

Din simpla afirmaţie „nu merge",
nu putem stabili ce este defect în te¬
levizor. Aşteptăm precizări.

POSTELN3CU THEODOR— Con¬
stanţa

Luaţi o baterie de 4,5 V şi un re-
zistor de 800—1 000 11, alimentaţi
dioda de la baterie prin acest rezis-
tor şi o să determinaţi care este
anoda.

La zarul electronic montaţi un re-
zistor de 240 fi. în rest nu deţinem
date.

LĂZĂROAIE EUGEN - Bucureşti

Lungimile elementelor unei an¬
tene Yagi depind de canalul TV pe
care lucrează. Planul dipolului este
perpendicular pe pianul elementelor
directoare (varianta 1 din desen).

Pentru antena colectivă telefonaţi
la 35 32 22.

PĂRDUŢ JEAN - Sibiu

Nu transformaţi televizorul în mo¬
nitor.

Mai comod este să construiţi un
modulator UHF prin intermediul că¬
ruia să introduceţi semnalul prin
borna de antenă.

SMERâ DĂNUŢ — jud. iaşi

Construiţi două antene cu 9 ele¬
mente şi amplificator de antenă.

RADU SĂNDEL — jud. Vrancea

Nu deţinem date tehnice de la
aparatul dv.

PEŞTERÂU GH. - Buzău

PREDA CORNEL — Reşiţa
Radioreceptorul „Madrigal—2",
produs „Tehnoton"—iaşi, lucrează
în gamele de undă UL (150 — 260
kHz}, UM /5?5 — 1 605 kHz), US

(5,9 — 16 MHZ) şi UUS (65 — 73
MHz). Se poate alimenta de la 6 ba¬
terii R14 sau de la.reţeaua de curent
alternativ, 220 V.

Operînd remedieri în alimentator,

trebuie să Cuplaţi .cele patru con
densatoare pe braţele punţii; deşi
gur şi alte valori sînt utile (20 nF -
100 nF).

l PRIN liiMPRESFSLATE- ;
- LIA u — SECTORUL EX- '
PORT-tMPORT Pr? ~

10378, PRSRR

am/immmâmmâmmmrn

Combinaţii! Poîî^m:!- ;

Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redador-şef a<Q.: prof. GHEORGHE BADEA, : .

Secretar responsabil de redacţie: ing.: iLIEMi H Â ISlilI;
Redactor responsabiî de număr: iz. ALEXANDRU MĂRCULESCU

Administraţia
;: fdlţura .Scfnteia.