REVISTĂ PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI
Fondată în 1970, serie nouă
Anul XXVIII, Nr. 305
Preţ: 3000 Lei
SUMAR
Microemiţător FM 1
Preamplificator HI-FI 2
Indicator de minim
pentru bateria auto 5
Corecţia RIAA 6
Circuite basculante 8
Presostat
cu circuite digitale 10
Decodor stereo 13
Reglaj automat de offset 14
TDA 2030 15
RR Electronica
„Ultrason” 16
Avertizor vocal 18
Termometru sonor 20
Regulator auto,
electronic 22
Vobulator 23
Indicator de ionizare 26
Stabilizator
de tensiune, reglabil 28
Generator de 22 kHz 29
Semnalizator de reţea 30
Adaptor de impedanţă 30
R. E. M. cu prag 31
Demagnetizor 32
SANYO M903SR / ICCH amplifier
s
o
O
0
1
CQ-YO
Ing. Cristian IVANCIOVICI
C ircuitul prezentat în figură
este un microemiţător jucă¬
rie în gama FM 87,5 - 108
MHz a cărui putere de aproximativ
250 mW îi poate asigura o bătaie
de câteva sute de metri în funcţie
de geografia zonei.
Montajul este deosebit de sim¬
plu, realizat cu ajutorul a două tran-
zistoare uzuale şi construindu-l cu
puţină rigoare, trebuie şâ func¬
ţioneze fără probleme. Dispune¬
rea pieselor şi cablajul, în pag. 12.
Analizând schema ne putem da
seama că acest emiţător radio
este constituit din două etaje,
primul format în jurul tranzistorului
TI (din gama BC 107, BC 171 sau
ceva echivalent) şi fiind un pream-
plificator audio ce amplifică sem¬
nalul furnizat de către microfonul
cu electret. Prin intermediul con¬
densatorului C2 şi al semi-
reglabilului R2, nivelul semnalului
audio poate fi reglat înainte de a fi
aplicat în baza tranzistorului TI,
pentru a evita ca o amplificare
prea mare să producă supramo-
dulaţia microemiţătorului. Din
colectorul lui TI, semnalul (defa¬
zat cu 180 de grade) este injectat
prin intermediul condensatorului
C4 în baza lui T2. Divizorul de ten¬
siune format din rezistentele R6 şi
R7 polarizează baza lui T2 care
funcţionează în configuraţie bază
comună. Acest etaj realizat cu un
tranzistor 2N2219 este un oscila¬
tor de tip Hartley la care frecvenţa
de lucru este dată de către C8, C9
şi bobina LI. în paralel pe rezis¬
tentele R6 şi R7 se află conden¬
satoarele C5, respectiv C6 ce
servesc la scurtcircuitarea bazei la
masă - din punctul de vedere al
radiofrecvenţei.
Oscilatorul lucrează în banda
87,5-108 MHz, reglabilă din C8
dar şi din bobina LI (în funcţie de
cât de strânsă este bobina) şi este
modulat în frecvenţă de semnalul
audio amplificat de către TI. Mo¬
dulaţia de frecvenţă constă în
devierea în anumite limite stan¬
dardizate (±75 kHz) a frecvenţei
de lucru a oscilatorului (deci a
purtătoarei) faţă de valoarea no¬
minală în funcţie de semnalul
modulator. în practică semnalul
audio din colectorul lui TI se
însumează tensiunii de polarizare
a bazei lui T2, determinând o
creştere sau o scădere a valorii
punctului static de funcţionare.
Semnalul modulat este emis în
eter direct din bobina LI, dar pen¬
tru a mări eficienţa se recomandă
conectarea unui fir de 60-70 cen¬
timetri printr-o priză pe prima spiră
a bobinei faţă de colectorul lui T2.
Alimentarea se face la o tensi¬
une de 9-12 volţi dar se poate
ajunge la maximum 18 V (mărind
şi puterea etajului RF astfel).
Bobina LI va avea 4 spire dintr-un
conductor de cupru cu diametrul
de 0,8-1 mm pe un suport cilindric
cu 06 mm. Spaţiul dintre spire va
fi de circa 1 mm. Alimentând mon¬
tajul la 9 V, consumul va fi de
aproximativ 100 mA. Tranzistorul
T2 va fi dotat cu un mic radiator.
Este posibilă conectarea ieşirii
unui mixer audio la intrare (pe
plusul lui C2), eliminând micro¬
fonul, R1, R3, DZ1 şi CI.
Este posibilă conectarea la
ieşire a unei antene mai perfor¬
mante prin intermediul unui cablu
coaxial: punctul cald se leagă la
priza mediană a bobinei L-| şi
tresa la masa montajului, cât mai
aproape de borna minus a ali¬
mentării.
Indiferent de tipul antenei pe
care îl vom folosi, se va stabili
frecvenţa de emisie din grupul L-| -
Cg astfel încât purtătoarea să nu
se suprapună peste un post de
radio aflat în emisie în zona
respectivă.
Realizat cu grijă, piesele fiind
selecţionate şi de calitate, monta¬
jul nu va ridica probleme de
funcţionare. ■
Bibliografie
Nicolae Drâgulănescu, Agenda radio-
electronistului, 1983
IPRS, Catalog tranzistoare, 1983
TEHNIUM nr. 2/1998
2
HI • FI
PREAMPUFICATOR HI • FI PENTRU
DOZĂ ELECTROMAGNETICĂ DE PICK-UP
P reamplificatorul reprezintă
unul dintre cele mai impor¬
tante etaje funcţionale afla¬
te în componenţa unui lanţ elec-
troacustic.
Condiţiile tehnice proprii oricărui
preamplificator sunt următoarele:
raportul semnal-zgomot; banda de
frecvenţă utilă; capacitatea de
supraîncărcare; distorsiunile armo¬
nice totale THD şi distorsiunile de
intermodulaţie TID; caracteristica
de transfer intrare-ieşire; configu¬
raţia schemei electrice; compo¬
nentele electrice utilizate la reali¬
zarea practică.
Prima condiţie tehnică impusă
oricărui preamplificator este un
raport, semnal-zgomot cât mai
mare. în acest scop tranzistoarele
şi circuitele integrate aflate în
componenţa montajului se aleg
din grupa celor cu zgomot propriu
minim. Pentru obţinerea unui mon¬
taj compact s-a considerat optimă
folosirea unui circuit integrat spe¬
cializat de tipul PM381ÂN, care
conţine două amplificatoare
operaţionale identice. Ele sunt
specializate la amplificarea unor
semnale electrice de ordinul mV,
având din construcţie posibilitatea
ca în urma unor polarizări de
curent continuu adecvate, să rea¬
lizeze amplificarea unor semnale
electrice de nivel mic, de ordinul
mV, prezentând concomitent un
raport semnal-zgomot foarte ridi¬
cat. Pentru un semnal electric
standard furnizat de o doză elec¬
tromagnetică (5 mV/47 kfî) se
obţine comod un raport semnal-
zgomot de peste 76 dB. In privinţa
benzii de frecvenţă de lucru, ana¬
lizând performanţele electrice ale
circuitului integrat |3M 381 AN
garantate de producător, se
observă că pentru o amplificare de
cca 60 dB a unui semnal de
intrare se realizează în mod cert
funcţionarea sigură în banda de
audiofrecvenţâ utilă (20 Hz + 20
kHz) pentru orice montaj func¬
ţional.
Capacitatea de supraîncărcare
a preamplificatorului realizat cu
circuitul integrat pM381AN este
îndeplinită în mod instantaneu,
deoarece pentru un semnal de
Ing. Emil MARIAN
! fÎHZl
AfdBl
20
-18,6
30
-17,8
50
-17
60
-16,!
70
-ISJ i
80
• 14,9
. 100
-14,5_H.
150
-10,2
200
•*.3 ....:
400
-T«
500
-2,6
700
-1,2
1000
0
1500
+ M
2000
+ 2.6
3000
+ 4,7
j 4000
+6,6
5000
+8,2
6000
+9,6
7000
+ 10,7
8000
+ 11,9
10000
+ 13,7
12000
+ 15,3
14000
+ 16,6
16000
+ 17,7
18000
+ 18,6
20000
+ 19,6
intrare de 5 mV, considerând ca
limită de amplificare a distorsiunii
minime un semnal de cca 450 mV,
se obţine capacitatea de supra¬
încărcare de cca 35 dB.
Estimarea distorsiunilor de tip
THD şi TID proprii unui preamplifi¬
cator reprezintă una dintre cele
mai dificile probleme care apar la
acest tip de montaj electronic.
Factorii definitorii care stabilesc
datele problemei sunt configuraţia
schemei electrice alese pentru
realizarea amplificării semnalului
de intrare şi modul de utilizare a
reacţiei negative locale sau şi
globale aplicate pentru reducerea
distorsiunilor. Spre exemplu, pen¬
tru un montaj amplificator fără
reacţie negativă, la un tranzistor
care amplifică un semnal electric
de 1000 de ori (60 dB), coeficien¬
tul procentual THD < 1%. Pentru o
pereche de tranzistoare care
prezintă în final aceeaşi amplifi¬
care, coeficientul procentual THD
< 0,02%. La prima vedere s-ar
părea că distorsiunile ar fi accep¬
tabile, dar să nu uităm că:
- în mod practic distorsiunile
THD prezintă valori mult mai mari;
- pentru amplificare într-un mon¬
taj se folosesc cel puţin două tran¬
zistoare conectate de cele mai
multe ori în cascadă, deci coefici-
TEHNIUM nr. 2/1998
/
HI-FI
entul procentual THD creşte multi¬
plicativ.
Aceste considerente impun în
mod practic în vederea obţinerii
unei amplificări cu distorsiuni cât
mai mici ale semnalului de intrare:
- folosirea unei scheme electrice
care să includă amplificatoare
diferenţiale realizate cu perechi de
tranzistoare având parametrii
electrici cât mai apropiaţi;
- utilizarea obligatorie a reacţiei
negative în scopul minimizării dis¬
torsiunilor.
In fig. 1 este prezentat modul de
variaţie a coeficientului THD în
funcţie de banda de frecvenţă în
care lucrează preamplificatorul şi
nivelul amplificării.
Din analiza diagramelor rezultă
că distorsiunile THD cresc odată
cu creşterea frecvenţei semnalului
audio amplificat.
Apar următoarele implicaţii de
ordin practic:
- utilizarea obligatorie în cadrul
schemei electrice a reacţiei nega¬
tive, în scopul minimizării distorsi¬
unilor;
- utilizarea reacţiei negative lo¬
cale, la fiecare dintre blocurile
funcţionale amplificatoare, în sco¬
pul obţinerii amplificării finale care
să fie rezultatul unei multiplicări de
amplificări separate ale unor blo¬
curi amplificatoare distincte.
Rezultă faptul că schema elec¬
trică trebuie să conţină o serie de
etaje de amplificare, care să pre¬
zinte fiecare o amplificare foarte
mare în buclă deschisă, amplifi¬
care redusă de reacţia negativă
locală. Amplificarea finală se ob¬
ţine cumulând amplificările blo¬
curilor electrice amplificatoare dis¬
tincte înseriate, care prezintă se¬
parat o amplificare relativ mică,
dar au avantajul incontestabil de
generare a unor distorsiuni THD şi
TID minime. Caracteristica de
transfer intrare-ieşire pentru un
semnal electric furnizat de o doză
de pick-up este reglementată cje
prescripţiile normativului RIAA. In
tabelul 1 sunt prezentate detaliat
amplificările în întreaga bandă de
audiofrecvenţâ, iar în fig. 2 alura
caracteristicii de transfer RIAA.
Se observă că între extremită¬
ţile benzii de audiofrecvenţâ există
o diferenţă de amplificare de cca
40 dB. Considerând ca nivel de
referinţă 0 dB amplificarea la frec¬
venţa de 1 kHz, care în mod prac¬
tic trebuie să fie de 20 dB, se
obţine în final o dinamică maximă
a amplificării preamplificatorului
de cca 60 dB. Analizând caracte¬
risticile electrice de catalog ale
circuitului integrat PM381AN, se
observă că amplificarea în buclă
deschisă pentru cele două amplifi¬
catoare operaţionale este de cca
100 dB.
Având în vedere cele expuse
anterior, pentru aplicarea unei
reacţii negative, capabile de a
asigura un minim de distorsiuni,
mai ales în zona semnalelor de
audiofrecvenţâ situate la limita
inferioară a benzii audio (zona
frecvenţelor joase) pentru rezol¬
varea problemei se impune auto¬
mat soluţia realizării unei cascade
de două amplificatoare opera¬
ţionale. Fiecare dintre ele reali¬
zează o amplificare bine definită
de o puternică reacţie negativă
locală, rezultatul final fiind amplifi¬
carea cerută cu un minim de dis¬
torsiuni THD şi TID. Schema elec¬
trică a preamplificatorului este
Fig. 2
i\
prezentată în fig. 3. Semnalul de
intrare de la doza electromagne¬
tică se aplică, prin intermediul
condensatorului CI, la intrarea
neinversoare a amplificatorului
operaţional PM381AN. Rezistorul
R1 are rolul de adaptare între
impedanţa de ieşire a dozei elec¬
tromagnetice şi impedanţa de
intrare a preamplificatorului. Etajul
de intrare diferenţial aflat în struc¬
tura internă a amplificatorului
operaţional PM381AN este astfel
alimentat încât să prezintş carac¬
teristici de zgomot minim. In acest
scop a fost prevăzut grupul R5-
C5-R6. Condensatorul C3 pro¬
duce o limitare a amplificării în
zona care depăşeşte limita supe¬
rioară a benzii de audiofrecvenţâ
(f > 20 kHz) sporind astfel stabili¬
tatea generală a preamplificatoru¬
lui. Concomitent se evită distorsiu¬
nile de tip THD şi TID, prevenind
categoric pericolul de apariţie a
unor oscilaţii nedorite în timpul
regimurilor tranzitorii de funcţi¬
onare. Amplificarea în curent con¬
tinuu proprie primului etaj de
amplificare este stabilită cu poten-
ţiometrul semireglabil R6. Ampli¬
ficarea în curent alternativ a primu¬
lui etaj de amplificare include o
buclă de reacţie negativă formată
TEHNIUM nr. 2 /1998
din grupul R8 R9, C6 C7 C8 şi R3,
C2, dimensionate astfel încât
amplificatorul să deţină o caracte¬
ristică de transfer intrare-ieşire con¬
form normativului RIAA. Grupul de
rezistoare R7 şi R10 a fost
prevăzut pentru sporirea stabilităţii
funcţionale a montajului în zona
frecvenţelor înalte. Printr-un astfel
de amplasament, ieşirea amplifi¬
catorului operaţional [3M381AN
„vede în permanenţă" o sarcină
rezistivă, funcţionarea fiind foarte
stabilă. Amplificarea primului etaj
de amplificare la frecvenţa de 1
kHz este de cca 18 dB (Al kHz = 1
+ R9/R3). Semnalul de intrare
amplificat de primul etaj de amplifi¬
care având o caracteristică de
transfer de tip RIAA, se aplică celui
de-al doilea etaj amplificator care
include un circuit integrat de tipul
pM381. Semnalul se aplică pe
intrarea inversoare a amplificatoru¬
lui operaţional, prin intermediul
grupului CIO R12. Acest al doilea
etaj de amplificare este de tip ultra-
liniar, prezentând în întreaga
bandă de audiofrecvenţă THD <
0,005%. Amplificarea celui de-al
doilea etgj de amplificare este A2 =
20 dB. In acest fel am obţinut
amplificarea finală a preamplifica-
torului, variind între cca 20 şi 60
dB, conform normativului RIAA, cu
distorsiuni THD şi TID deQsebit de
mici, practic insensibile. In fig. 4
este prezentat modul de variaţie a
coeficientului THD în funcţie de
frecvenţa şi de amplitudinea sem¬
nalului de intrare. Se observă că la
frecvecnţa de 10 kHz, pentru un
semnal de intrare foarte mare, coe¬
ficientul THD atinge doar valoarea
de 0,02%, valoare extrem de greu
de măsurat practic, ce de fapt
reflectă inexistenţa distorsiunilor
din punct de vedere audio. Sem¬
nalul de ieşire al celui de-al doilea
etaj de amplificare este transmis la
ieşirea preamplificatorului prin
Cablajul imprimat şi modul de amplasare-
pentru componentele electrice
intermediul grupului CI 4 R15.
Pentru filtrajul tensiunii de ali¬
mentare UA = +24 V s-au prevăzut
condensator de filtraj general CI 3,
condensatoarele C4 şi CI 2
amplasate fizic în imediata apro¬
piere a pinilor circuitelor integrate şi
filtrajul special R11 şi C9 pentru
primul etaj de amplificare care
include circuitul integrat (5M381 AN.
Performanţele sunt următoarele:
• impedanţa de intrare Zi = -
47kQ • impedanţa de ieşire Ze =
10 kO. • banda de frecvenţă de
lucru Af = 10 Hz + 22 kHz • sem¬
nalul de intrare Ui = 5 mV • ca¬
pacitatea de supraîncărcare As =
30 dB/1kHz • distorsiuni armoni¬
ce totale THD 0,002% f = 1 kHz •
raportul semnal-zgomot S/N > 75
dB • caracteristica de transfer
RIAA • tensiunea de alimentare a
montajului Ua = +24V.
Realizare şi reglaje
Montajul se realizează practic
pe o plăcuţă de sticlostratitex pla¬
cat cu folie de cupru. După
realizarea cablajului imprimat, com¬
ponentele electrice se plantează
cu toată grija, neuitând a se face o
verificare iniţială electrică şi me¬
canică a fiecăreia dintre ele. După
montarea componentelor elec¬
trice, intrările celor două canale
informaţionale L şi R se ştrapeazâ
(se conectează la masă) şi apoi
montajul se alimentează la sursa
de tensiune U = 24 V, stabilizată şi
foarte bine filtrată. Se măsoară
tensiunea pe pinul 7 (8) al amplifi¬
catorului operaţional conţinut de
circuitul integrat (5M381 AN cu aju¬
torul unui voltmetru de curent con¬
tinuu, acesta având o impedanţă
mare de intrare (Zi > 1 MQ). Se
acţionează cursorul potenţiome-
trului semireglabil R2 până când
valoarea tensiunii măsurate pe
pinul 7 (8) devine U7,8 = 11 V.
Reglajul se realizează pentru
fiecare dintre cele două amplifica¬
toare operaţionale incluse în cir¬
cuitul integrat 0M381AN. După
acest lucru se deconectează ali¬
mentarea montajului, se înlătură
ştrapul de la intrarea lui şi cu aju¬
torul unui osciloscop, unui volt¬
metru electronic şi al unui genera¬
tor de audiofrecvenţă se poate
ridica o caracteristifcâ de transfer a
preamplificatorului pentru un sem¬
nal de intrare standard (5 mV,
47 kfî). Montajul se ecranează
obligatoriu folosind o cutie de
tablă de fier cu pereţii groşi de
minim 0,5 mm.
Se decupează în cutie găuri
pentru conductoarele de intrare şi
ieşire ale semnalului audio util,
transmis obligatoriu prin interme¬
diul cablurilor ecranate. De ase¬
menea se dau găuri în cutie şi
pentru cablurile ae alimentare cu
energie electrică a preamplifica¬
torului.
Preamplificatorul prezentat con¬
stituie o soluţie de vârf a monta¬
jelor de acest gen, încadrându-se
cu uşurinţă în normativele inter¬
naţionale Hi - Fi. ■
TEHNIUM nr. 2/1998
ATELIER
5
INDICATOR DE MINIM
PENTRU BATERIA AUTO
Fiz. Alexandru MĂRCULESCU
P entru a prelungi cât mai
mult posibil „viata” unui
acumulator auto, avem tot
interesul sâ-l menţinem pe acesta
în permanenţă încărcat peste un
anumit prag minim de tensiune.
Indiferent dacă acumulatorul se
află în exploatare pe maşină, este
ţinut în casă, din motive de ger
(sau de teama hoţilor), ori, dim¬
potrivă, dacă el alimentează doar
instalaţii casnice de avertizare, ilu¬
minare de avarie etc., este util
sâ-i ataşăm un indicator optic de
prag, care să ne atragă attenţia
atunci când tensiunea la borne a
scăzut sub o anumită limită mini¬
mă admisibilă.
Fireşte, este de dorit - mai ales
în varianta „staţionară” de exploa¬
tare/depozitare - ca indicatorul să
aibă un consum cât mai redus de
curent „în repaus”, adică atunci
când tensiunea este peste limita
prestabilită, pentru a nu contribui
el însuşi la descărcarea semni¬
ficativă a bateriei.
Exemplul pe care vi-l propun
alăturat l-am conceput şi experi¬
mentat îndelungat pe un acu¬
mulator cu tensiunea nominală de
12 V, pentru diverse servicii cas¬
nice.
Schema de principiu (fig. 1 ) utili¬
zează ca element de „afişare" op¬
tică un LED de culoare roşie, iar
ca elemente active, doar două
tranzistoare uzliale, de tip npn,
precum şi o diodă Zener selecţio¬
nată pentru stabilirea pragului do¬
rit de indicare.
Este vorba, de fapt, despre un
comutator electronic, realizat cu
tranzistroarele T-| şi T 2 , al cărui
prag de basculare este dictat de
tensiunea nominală a diodei Ze¬
ner, D z . Cu piesele indicate în fi¬
gură se obţine un prag de circa
12 V. Mai precis, atunci când ten¬
siunea U a .bateriei depăşeşte
12 V, deoarece D z conduce, T-|
Fig. 3(a) - Desen pentru găuri (1:1)
este deschis şi T 2 blocat, LED-ul
rămâne stins, iar consumul mon¬
tajului (dictat practic de R 2 ) este
neglijabil. Când tensiunea U
scade sub 12 V, dioda D z rămâne
blocată, tranzistorul T 1 de aseme¬
nea, iar T 2 conduce, polarizat prin
R 0 +R 3 , ducând la aprinderea
LED-uTui. Semnal care, observat
în timp util, ne va aminti că este
necesar un nou ciclu de încărcare
a bateriei.
Pragul de indicare poate fi
schimbat (la 11 V, poate chiar la
10 V dar nu mai jos!) prin simpla
înlocuire a diodei Zener D z .
Dacă se folosesc tranzistoarele
indicate sau altele echivalente (cu
factorul beta, mare), valorile rezis¬
tentelor R- 1 -R 3 nu sunt critice.
Rezistenţa R 4 a fost dimensionată
pentru un LED roşu având curen¬
tul^ nominal de 20 mA.
în fig. 2 este sugerată o variantă
de amplasare a pieselor (vedere
dinspre partea cu piese), cu
menţiunea că s-au prevăzut, din
considerente de dimensiuni, rezis-
toare cu pelicifiâ metalică. LED-ul
va fi amplasat, preferabil, într-un
loc vizibil - la bordul autovehiculu¬
lui sau pe panoul frontal al apara¬
tului alimentat de acumulator.
în fig. 3 este indicat desenul plă¬
cuţei de montaj, cu precizarea
punctelor pentru găuri (fig. 3 a,
scara 1 : 1 ), respectiv a traseelor
de cablare (fig. 3b, scara 2:1), am¬
bele cu vederea dinspre lipituri. ■
TEHNIUM nr. 2/1998
6
HI • FI
CORECŢIE RIAA
D eşi compact-discul surcla¬
sează din orice puncte de
vedere „vechiul" pick-up,
acesta din urmă părând, mai
degrabă, o piesă de muzeu, decât
făcând parte dintr-un echipament
modern de HI-FI, am convingerea
că mai sunt amatori de audiţii
muzicale ce posedă discuri valo¬
roase care nu au fost încă trans¬
puse pe CD-uri şi ar dori să le
poată asculta în condiţii de calitate
foarte bună.
Pick-up-rile comerciale de dată
mai recentă, ca să nu mai vorbim
de cele profesionale, sunt constru¬
ite, în general, sub formă de deck-
uri echipate, aproape fără excep¬
ţie, cu doze de „citire” electromag¬
netice, fără lanţul de preamplica-
toare şi amplificatoare de putere
necesar audiţiei. Această „lipsă”
apare nu atât din considerente
economice, cât mai ales din raţiuni
de mărire a raportului semnal-zgo-
mot (S/Z) la ieşirea traductorului
mecanoelectric de pick-up (lec¬
torul sau doza electromagnetică),
prin care se evită apariţia
vibraţiilor datorate transformatoru¬
lui de reţea, precum şi a pertur-
baţiilor generate de vecinătatea lui
mai departe, prin întreg sistemul
electroacustic. Ansamblul electro¬
mecanic are, în general, un raport
semnal-zgomot de aproximativ
60-65 dB. Deoarece doza electro¬
magnetică prezintă o caracteris¬
tică de ieşire tensiune-frecvenţă
neliniarâ, este de la sine înţeleasă
necesitatea corectării acesteia
pentru o reproducere normală a
informaţiei de pe disc. Norma
internaţională utilizată în mod
curent pentru corecţie este cea
RIAA.
Pentru cei care nu au inclus în
amplificatorul de putere un corec¬
tor de caracteristică a dozei, pro¬
pun schema următoare care, deşi
simplă şi cu componente nu foarte
pretenţioase, va da deplină satis-
fapţie în funcţionare.
în figura 1 este prezentată sche¬
ma unui preamplificator ce are la
intrare un tranzistor TEC-J canal-n
Irig. Mihai-George CODÂRNAI
de tipul BF245C. Aşa cum este
binecunoscut, păstrarea unui ra¬
port S/Z cât mai mare al lanţului
electroacustic este condiţionată
de utilizarea unui etaj de intrare cu
zgomot propriu cât mai mic şi am¬
plificare de tensiune cât mai mare.
De aceea, înaintea etajului pro-
priu-zis de corecţie este figurat un
etaj cu amplificare suficient de
mare, circa 100 (40dB), cu un fac¬
tor de zgomot propriu mic, sub
3dB. Impedanţa de intrare a etaju¬
lui este de aproximativ 47 kfî, va
loare care corespunde cerinţelor
celor mai mulţi fabricanţi de lec-
toare electromagnetice. Dacă re¬
zistenţa de sarcină cerută pentru
doză este diferită de cea propusă,
se va înlocui rezistenţa R1. cu o
alta de valoarea necesară.
Factorul de distorsiuni de armo¬
nica a doua al etajului nu depă¬
şeşte 1,5% şi aceasta numai spre
capătul superior al benzii audio (la
18 kHz). Ţinând cont de faptul că,
în general, o doză electromagne¬
tică furnizează circa 3 mV e f la
1 kHz (considerat ca referinţă
0 dB), iar punctele de evaluare a
caracteristicii de corecţie RIAA
sunt +17,8 dB la 40 Hz, +2,6 dB la
500 Hz, -2,6 dB la 2 kHz, -17,2 dB
la 15 kHz şi-18,7 dB la 18 kHz, în
cazul de faţă factorul de distorsiu¬
ni se poate calcula cu relaţia:
d 2 = | Uj/4 • (U GS - Up) I
unde Uj reprezintă valoarea de
vârf a tensiunii de intrare furnizată
de doza electrorr^gneticâ (în ca¬
zul nostru, de aproximativ 36 mV
la 18 kHz), Uqc tensiunea grilă-
sursă în punctul static de func¬
ţionare (-2,5 V), iar Up este tensi¬
unea de prag de -3,2 V (dată de
catalog). Va rezulta d 2 = 0,013.
Deşi etajul următor (care rea¬
lizează, de fapt, corecţia caracte¬
risticii dozei electromagnetice)
este echipat cu un amplificator
operaţional uzual, pA741, zgomo¬
tul la ieşire nu va creşte semnifica¬
tiv prin utilizarea acestui tip de
integrat. Caracteristica de corecţie
RIAA se obţine cu ajutorul gru¬
purilor RC din bucla de reacţie
TEHNIUM nr. 2/1998
negativă şi din ieşirea operaţio¬
nalului, respectiv R8, R9, R10,
R11, C3, C4, C5 şi R12, G6.
Abaterea de la caracteristica stan¬
dard nu este mai mare de 10%
(0,82 dB) în intervalul 40 Hz - 18
kHz.
Caracteristici tehnice
- caracteristică de frecvenţă:
corecţie RIAA (figura 2);
- abaterea de la caracteristică în
banda 40 Hz - 18 kHz: max. 10%
(0,82 dB);
- distorsiuni în intervalul 20 Hz -
20 kHz: max. 1,5%;
impedanţa de intrare:
47 kfJ//max. 120 pF;
- rezistenţa de sarcină: min.
10 kn;
- amplificarea la 1 kHz: min. 300
(50 dB);
- raport semnal/zgomot (S/Z):
min 70 dB (figura 3).
Detalii constructive
Pentru a nu compromite obţi¬
nerea performanţelor prezentate
anterior se recomandă ca regulile
generale de realizare a cablajelor
să fie respectate cu stricteţe (tra¬
see de masă şi alimentare groase
în raport cu cele de semnal,
evitarea buclelor de masă, lega¬
rea în cascadă, de la sursa de
semnal audio către alimentare, a
etajelor ce compun preamplifica-
torul, conectarea condensatoare¬
lor electrolitice de filtraj într-un sin¬
gur punct, cât mai apropiat de
punctul de masă de alimentare
etc.).
O măsură de precauţie supli¬
mentară - blindarea într-o cutie
metalică din fier a montajului şi co¬
nectarea ei într-un singur punct
către masa de alimentare - va
conduce la evitarea cuplării elec¬
tromagnetice a unor semnale per¬
turbatoare de joasă frecvenţă
(brum de reţea).
Conectarea la sursa de semnal
audio (doza electromagnetică) se
va face obligatoriu numai prin
cablu ecranat. Este recomandabil
ca şi spre etajele ce succed acest
montaj, cuplarea să se facă tot
prin cablu ecranat.
Abaterea minimă de la caracte¬
ristica de frecvenţă (corecţia
RIAA) este condiţionată de tole¬
ranţe mici şi de stabilitatea în timp
şi cu temperatura ale valorilor
componentelor pasive. Pentru a
nu a avea abateri de caracteristică
deranjante, toleranţele nu vor fi
TEHNIUM nr. 2/1998
\ '
mai mari de 5%. De asemenea,
este recomandabil ca piesele să
fie de bună calitate (rezistoare cu
peliculă metalică, condensatoare
multistrat, iar condensatoarele CI,
C2 şi C3 vor fi numai cu tantal.
Condensatoarele electrolitice cu
aluminiu sunt de preferat a se folo¬
si exclusiv pe linia de alimentare).
Punerea In funcţiune
Dacă montajul este realizat
corect atât din punct de vedere
electric, cât şi din punct de vedere
al realizării cablajului şi al
ecranării, el va funcţiona normal.
Datorită dispersiei parametrilor
tranzistorului cu efect de câmp,
singurul reglaj se va efectua
asupra rezistorului R2, valoarea
sa exactă determinând tensiunea
statică a ieşirii amplificatorului
operaţional, care trebuie să fie de
aproximativ 5 ... 6 V. Montajul nu
necesită sursă de tensiune de
,:mentare diferenţială. Sursa de
alimentare trebuie să fie bine sta¬
bilizată şi filtrată (riplul să nu depă¬
şească 10 mV). Cu rezultate
asemănătoare se pot utiliza
tranzistoare cu efect de câmp din
acelaşi tip (BF245, BF245A,
BF245B) sau din tipurile BF247
sau BF256, respectând reglajele
cerute anterior. ■
Bibliografie
Ing. Boldur Bărbat, ing. Ion Presură, ing.
Tudor Tănăsescu, Amplificatoare de au-
diofrecvenţâ, Editura Tehnică, 1972
Conf. dr. ing. R. Stere, ing. I. Ristea, ing.
M. Bodea. Tranzistoare cu efect de câmp,
Editura Tehnică, Bucureşti 1972
Burr-Brown, IC Data Book - linear prod-
ucts 1995
Lelia Feştilă, Emil Simion, Costin Miron,
Amplificatoare audio şi sisteme muzicale,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990
Catalog I.P.R.S. - Bâneasa, Tranzistoare
cu siliciu, 1989
8 CONSULTAŢII TEHNICE
\
CIRCUITE BASCULANTE
C ircuitele basculante sunt
de trei tipuri şi vor fi tratate
în cele de mai jos, după
cum urmează.
1. Circuitul
basculant monostabil
Circuitul basculant monostabil
(CBM) este utilizat în schemele de
formare a impulsurilor, în relee
electronice de timp şi pentru reali¬
zarea unor întârzieri.
El se caracterizează prin două
stări, una stabilă, cealaltă insta¬
bilă. Circuitul basculant monosta¬
bil din fig. 1 este realizat după o
schemă nesimetricâ cu cuplaj în
emitor. în lipsa semnalelor aplicate
la intrare, CBM se află în stare sta¬
bilă în care primul tranzistor este
blocat, iar al doilea conduce la
saturaţie. în stare stabilă, conden¬
satorul de 25 pF este încărcat la
tensiunea egală cu diferenţa din¬
tre valoarea tensiunii de alimenta¬
re şi valoarea tensiunii de bază a
tranzistorului al doilea având
polaritatea din figură.
La aplicarea unui impuls pozitiv
la intrarea CBM (se închide pentru
o durată scurtă K-j) primul tranzis¬
tor intră în conducţie, apare un salt
negativ de tensiune a colectorului
acestuia, care prin condensatorul
de 25 pF se transmite integral pe
baza tranzistorului al doilea, pe
care îl blochează.
în colectorul tranzistorului al do¬
ilea apare un impuls dreptunghiu¬
lar care aplicându-se pe baza
tranzistorului al treilea îl deschide
şi becul B luminează.
După scurgerea duratei de lucru
a CBM, determinată de valorile
elementelor din circuit, tensiunea
de polarizare de la baza tranzis¬
torului al treilea dispare, becul B
stingându-se, iar circuitul bascu¬
lant monostabil revine în starea
stabilă.
2. Circuitul
basculant bistabil
Circuitul basculant bistabil
(CBB) se caracterizează prin două
stări stabile, corespunzătoare
conducţiei unuia dintre tranzis-
toare, respectiv blocării celuilalt
tranzistor. Un exemplu de CBB
este dat în fig. 2.
în lipsa unor semnale de comandă,
circuitul este capabil să se menţină
timp nelimitat în oricare din aceste
două stări. Această caracteristică îi
oferă proprietăţi de memorie, folosite
în numărătoare, scheme de comu¬
taţie. Pentru a pune în evidenţă mai
uşor stările celor două tranzistoare
BC107 se folosesc două becuri
comandate de tranzistoarele BD136.
Nicolae MANEA, Buzău
Să presupunem că se stabileşte con¬
tactul l-|.
în acest caz, prin rezistorul de
10 kLî se aplică la baza tranzis¬
torului o tensiune sub 0,5 V. Impul¬
sul primit pe bază de tranzistor în
momentul stabilirii contactului l-j,
după un proces de avalanşă, pro¬
duce blocarea tranzistorului şi sa¬
turarea celuilalt tranzistor. în
colectorul tranzistorului apare un
impuls dreptunghiular care deschi¬
de tranzistorul BD136 şi se stinge
becul B-j. Lucrurile se petrec în
mod similar la stabilirea contactu¬
lui 12 -
3. Circuitul
basculant astabil
Circuitul basculant astabil (CBA)
prezintă două stări instabile, tre¬
cerile dintr-o stare în alta făcându-
se automat la intervale de timp
determinate de valorile elemen¬
telor de circuit. CBA face parte din
clasa oscilatoarelor electronice de
relaxare şi se utilizează ca gene¬
rator de semnale dreptunghiulare,
în varianta cea mai răspândită,
CBA are schema de principiu din
fig. 3 - pentru varianta cu tranzis¬
toare de tip pnp şi, respectiv, fig. 4,
pentru tranzistoare npn.
Cele două tranzistoare, T-( şi T 2
au în circuitele de colector rezis-
#
TEHNIUM nr. 2/1998
CONSULTAŢII TEHNICE 9
toarele R c i respectiv R c2 , iar
bazele lor sunt polarizate prin Rgi
respectiv Rgp- în plus, schema
mai conţine cfcuâ condensatoare,
C-| şi C 2 fiecare conectat între
baza unuî tranzistor şi colectorul
celuilalt, asigurând astfel influen¬
ţarea reciprocă în funcţionare între
cele două tranzistoare.
Funcţionare
Ne vom referi la varianta cu
tranzistoare de tip pnp. Datorită
polarizărilor prevăzute în baze, la
conectarea alimentării ambele
tranzistoare încep să conducă.
Simultan, condensatoarele C-| şi
C 2 încep să se încarce prin rezis¬
tenţele de colector R c1 şi R c2 şi
rezistenţele joncţiunilor emitor-
bazâ ale tranzistoarelor. Deoarece
montajul nu poate fi niciodată rea¬
lizat cu o simetrie perfectă (nei-
dentitatea valorilor C-|-C 2 , R c -|-
r c 2 ’ r B1’ r B2- P 1 -P 2 )- unul dintre
tranzistoare se va bloca mai
repede, de exemplu T 2 . în con¬
secinţă, punctul B din colectorul
său primeşte un potenţial mai ne¬
gativ şi condensatorul C 2 continuă
să se încarce, tranzistorul T-j
intrând în saturaţie; condensatorul
Ci se descarcă. După un anumit
timp însă potenţialul creat de C 2
în baza lui Ti duce la blocarea lui
T 1 . Acum potenţialul în A devine
mai negativ şi Ci începe să se
încarce, ducând la intrarea în
saturaţie a lui T 2 . Condensatorul
C 2 se descarcă. Ciclul se repetă
astfel prin intrarea succesivă în
conducţie a celor două tranzis¬
toare. în punctele A şi B poten¬
ţialele variază periodic, în opoziţie
de fază, forma semnalelor fiind
aproximativ dreptunghiulară (vezi
diagrama semnalelor din fig. 5 şi 6 ).
Duratele stărilor cvasistaţionare
în care tranzistoarele conduc la
saturaţie sunt determinate de va¬
lorile Ci, C 2 , Rgi şi Rr 2 prin
relaţiile: ti = 0,69 Ci Rg 2 §'
t 2 « 0,69 C 2 Rgi.
Dacă în particular, schema este
simetrică din punct de vedere al
valorilor pieselor, utilizând toto¬
dată tranzistoare cu factori de am¬
plificare beta cât mai apropiaţi
(acesta este cazul cel mai frecvent
întâlnit), semnalele vor avea
aceeaşi formă în ambele colec¬
toare, bineînţeles rămânând în
opoziţie de fază.
TEHNIUM nr. 2/1998
A
• A
.a., ,
L-J» ,,
Fig. 6: Diagrama semnalelor simetrice
1 1- M
Pentru ca tranzistoarele să intre
efectiv în saturaţie pe perioadele
lor de conducţie, valorile rezis¬
tenţelor alese trebuie să satisfacă
relaţiile Rbi<P) r c 1 ?' R B2-
P 2 Rp 2 respectiv, in cazul montaju¬
lui simetric, relaţia Rg < pR c .
Aplicaţii
Având o schemă deosebit de
simplă, cu piese puţine şi nepre¬
tenţioase, CBA este frecvent uti¬
lizat în diferite construcţii. îl putem
întâlni ca generator de audio-
frecvenţâ pentru aparatele Morse,
pentru punţile RC, pentru sonerii
electronice şi sirene, pentru
depanarea etajelor de amplificare
AF, releu electronic pentru sem¬
nalizarea direcţiei de deplasare a
automobilelor, ca metronom, ca
lampă filatoare cu un singur bec
sau cu două becuri ce se aprind
şi se sting în ppoziţie. Ca apli¬
caţie la cele prezentate anterior
propun începătorilor experi¬
mentarea unui montaj simplu de
lampă filatoare (un clipici) uti¬
lizând în locul becurilor două dio¬
de electroluminiscente (LED)
conform schemei din figura 7,
aflată în pagina 32.
Realizarea montajului se face
conform cablajului din fig. 8 (în
pag. 32). Efectul este sporit dacă
LED-urile au culori diferite (de
exemplu roşu şi verde). Se impun
anumite precizări. Ri şi R 4 ' au
rolul de a limita curentul maxim ce
trece prin cele două tranzistoare.
în cazul folosirii CBA ca generator
de semnal dreptunghiular, Di şi
D 2 nu sunt necesare. Pentru o
funcţionare sigură este necesară
alegerea unor valori suficient de
mari pentru R 2 şi R 3 , astfel încât
să se limiteze valoarea curentului
prin bazele celor două tranzis¬
toare la o valoare acceptabilă care
să nu pună în pericol integritatea
lor. în situaţia în care LED-urile nu
sunt suficient de vizibile, este
necesară micşorarea valorii lui Ri
şi R 4 . Valoarea acestor două
rezistoare nu poate fi micşorată
oricât deoarece se periclitează
cele două tranzistoare şi LED-
urile. Dacă se doreşte modificarea
frecvenţei de clipire este bine să
nu se modifice valoarea lui R 2 şi
R 3 ci valoarea condensatoarelor
Ci şi C 2 .
Atenţie: mărirea capacităţii
acestora duce la micşorarea frec¬
venţei. ■
10
CITITORII RECOMANDĂ
PRESOSTAT
CU CIRCUITE DIGITALE
Irig. Cristian PÂRVU, Craiova
S chema prezentată este
uşor de construit, fiind rea¬
lizată în totalitate cu piese
româneşti. Ea răspunde cerinţelor
utilizatorilor de pompe cu hidrofor,
puşi adesea în situaţia de a
rebobina motorul - operaţie destul
de costisitoare, ca urmare a im¬
preciziei acţionării unei mari părţi
din presostatele prezente pe piaţă
şi a realizării defectuoase a sis¬
temului de ţevi de aducţiune a
apei, fapt ce conduce la imposibi¬
litatea reamorsării şi la distrugerea
simeringului (garnitura de etan-
şare) la mersul în gol, pentru un
timp îndelungat, al motorului elec¬
tric.
Presostatul propus spre reali¬
zare oferă siguranţă în func¬
ţionare, o acţionare precis deter¬
minată şi în limite largi de presi¬
une, precum şi decuplarea moto¬
rului de sub tensiune în cazul
apariţiei unui defect, indiferent de
localizarea acestuia în cadrul
instafaţiei.
Traductorul primar de presiune
poate fi un manometru sau orice
dispozitiv care transformă variaţia
presiunii într-o mişcare de trans¬
laţie sau rotaţie a unui element.
Considerăm în continuare că se
dispune de un manometru. Acului
indicator i se ataşază, eventual cu
un adeziv puternic, un magnet
permanent. Două circuite inte¬
grate SM230 joacă rolul unor sen¬
zori de poziţie, având incorporate
un traductor magnetic de tip Hali şi
un trigger Schmitt. Valorile de pre¬
siune minină şi maximă sunt sta¬
bilite de către utilizator prin po¬
ziţionarea pe cadranul manome-
trului a integratelor. Ieşirile inte¬
gratelor, de tip tranzistor cu colec¬
tor în gol, sunt basculate când în
proximitatea circuitelor se află
magnetul permanent, sensibili¬
tatea magnetică fiind pentru acest
tip de integrate cuprinsă în inter¬
valul 10 mT - 50 mT.
Elementul principal al schemei îl
constituie un bistabil de tip RS cu
porţi SAU-NU din circuitul integrat
MMC4043. Semnalul de „1” logic
primit pe intrarea de SET de la
senzorul de presiune minimă UI şi
circuitele aferente duce în „1"
logic ieşirea Q3. Prin intermediul
unui tranzistor de medie putere
este excitată bobina unui releu
RM1 de 24 V c.c, al cărui contact
normal deschis este inseriat cu
contactorul C din schema de forţă.
Ieşirea negată a latch-ului, în
starea „0” logic, comandă func¬
ţionarea unui circuit temporizator
compus dintr-un astabil MMC4047
şi trei numărătoare decadice de tip
Johnson MMC4017. Astabilul tri¬
mite impulsuri la circuitul divizor
cu o frecvenţă de 1 Hz, stabilită din
componentele exterioare R3, C3,
PI. Divizarea prin 60 se obţine
prin conectarea terminalului Q6 al
numărătorului U7 la intrarea de
SET a unul alt latch. Ieşirea aces-
.tui Q0 se aplică pe intrarea de
RESET a aceluiaşi numărător.
Nivelul logic „1” este menţinut un
timp suficient de către semnalul
de tact obţinut la ieşirea de trans¬
port a numărătorului U8 pentru a
duce ieşirile numărătorului U7
QUQ9 în „0" şi Q0 în „1”.
La funcţionarea normală, rese-
tarea principalului bistabil şi
dezexcitarea bobinei releului se
realizează la presiunea maximă
prin transmiterea pe intrarea de
RESET a unui semnal de „1" de
către senzorul magnetic Uz şi cir¬
cuitele intermediare şi forţarea
celeilalte intrări S3 în „0” logic,
evitându-se starea nedeterminatâ.
Simultan sunt resetate numără¬
toarele şi este oprit oscilatorul.
în cazul în care semnalul de la
traductorul de presiune maximă
întârzie suficient de mult, comu¬
tarea bistabilului se va realiza de
către circuitul temporizator după
un interval de timp stabilit cu aju¬
torul unor comutatoare miniatură
K1, K2, K3 - conectate la ieşirile
numărătoarelor. Se impune un
timp strict mai mare decât cel
necesar evoluţiei presiunii de la
valoarea minimă la cea maximă.
Un al treilea latch comută simultan
cu primul, prin intermediul unui cir¬
cuit de reacţie menţinându-se ie¬
şirea Q2 în „1”, nivel care se apli¬
că intrării S2, dar şi pe intrarea R3
a bistabilului ce comandă releul,
numărătoarele şi astabilul.
Schema este în acest moment blo¬
cată. Pentru deblocarea ei, după reme¬
dierea defectului, se acţionează asupra
unui buton cu revenire B.
Indiferent de poziţia acului indicator,
la valoarea minimă sau la o alta inter¬
mediară, se dă semnalul de pornire a
motorului.
(Continuare în pag. 12)
TEHNIUM nr. 2/1998
•SCHEMA* * E L E C f RONicW'
15Gk
**3?
Ti
„ iu
S
TT
o
/
03
AST
O
, AST
-T
0
+T
RET
OSC
RCC
CX
RX
RST
-LQ_
M 15
L3
U3
li
>CLK
00
ENA
Al
02
RST
03
04
05
06
07
08
09
CO
K 1
-O
10
-o <-4>
ide
13-
f
S.
r îs
>CLK
00
ENA
Oi
02
RST
03
04
05
06
07
08
09
CO
4017
K3
—O
- 0 <—^
10
6
3Z
pi
100k
v £_
^L>.
9.R1 22K
Punin
MAGNET
in
r —^
,M
EM230
n
r*
L Ui
i
Pmax
5M230
1 1
jU2 1
Presostat cu circuite digitale
13,
r*
* 15
JJ6
im
>CLK
00
ENA
01
RST
02
A7
yo
04
05
06
07
08
,09
CO
K 2
U3A
0 <-©
"8
4073
U4B
FI
£
7
iO
UL
USB
4071
ALARMARE
R5
D5
> 0 -
4049
U5E
11
470
R7
MDE1103
FUNCŢIONARE
D7
w
A*
4049 4 7 O MDE1103
U 10
I 2 .
JJu
14
~rr
V+(>
30
RO
00
Si
R 1
Oi
S2
R2
02
S3
R3
03
EN
4043
USC
JJL
4049
CITITORII RECOMANDĂ
12 CITITORII RECOMANDĂ
(Continuare din pag. 10)
Pentru semnali¬
zarea stării insta¬
laţiei, sunt prevăzute
în schemă - două
LED-uri, D5 şi D7,
aprinse complemen¬
tar.
Sunt prezentate
cablajul imprimat,
dublu strat, planul de
implantare a compo¬
nentelor electronice
la scara 1:1, schema
de forţă şi schema
sursei de tensiune
stabilizată.
LED-urile, comu¬
tatoarele care sta¬
bilesc valoarea tem¬
porizării în minute şi
secunde, precum şi
butonul de rean-
clanşare sunt dis¬
puse pe un panou
frontal. ■
Bibliografie
Ardelean I. ş.a., Cir¬
cuite integrate CMOS,
Manualul de utilizare,
Editura Tehnică, Bucu¬
reşti. 1986
Râpeanu R. ş.a.,
Circuite integrate ana¬
logice, Catalog, Edi¬
tura Tehnică, Bucu¬
reşti, 1983
POŞTA
REDACŢIEI
O serie de citi¬
tori s-au plâns că
impunem colabo¬
ratorilor condiţii
descurajante de
lucru: texte dac¬
tilografiate şi de¬
sene îngrijit lu¬
crate. Precizăm
că am cerut dac¬
tilografierea tex¬
telor doar pentru
a putea primi un
text lizibil şi nu
pentru a pune ob¬
stacole în faţa ce¬
lor care nu au ac¬
ces la o maşină
de scris sau la un
calculator. Dacă
articolul este scris
foarte citeţ, este
suficient. Oricum,
schemele trebuie
să fie în tuş, pe
hârtie albă. Şi nu
uitaţi, bibliografia.
TEHNIUM nr. 2/1998
HI-FI
13
DECODOR STEREO CU TENSIUNI
DE ALIMENTARE REDUSE: +1,8... +5 V
Ing. I. L. CAZAN, Y03 DOV
P entru construcţia unui
receptor portabil de dimen¬
siuni reduse, cu posibili¬
tatea recepţionării emisiunilor
stereofonice MF, problema princi¬
pală o constituie decodorul.
Firma „Toshiba" produce deco¬
dorul stereo TA73342P ce are
posibilitatea de funcţionare la ten¬
siuni reduse +1,8 ... +5 V şi un
număr mic de componente în
schema de aplicaţii.
Pentru partea de construcţie a
receptorului MF, recomandăm
schemele de aplicaţii publicate în
revista „Tehnium”: pentru circuitul
integrat TDA1083, în nr. 5/1983.
Condensatorul marcat cu steluţă
este bine să fie cu polistiren. ■
Bibliografie
Catalog CONRAD, 1996
Revista TEHNIUM, 1983-1990
TEHNIUM nr. 2/1998
I
%
TITLUL
PREŢ
NR.
EX.
1001 LOCAŢII FANTASTICE DIN WEB,
Eduard J. Renehan jr.
69900 Iei
ACCESS PENTRU WINDOWS 95 - GHID DE REFERINŢA,
Adrian Pană, Bogdan Ionescu, Valerica Mareş
29900 Iei
COBOL. EXERCIŢII DE PROGRAMARE STRUCTURATA
ÎN COBOL,
Afroditâ lorgulescu
44900 lei
EXCEL PENTRU WINDOWS 95. UŞOR ŞI RAPID,
Gerald E. Jones
14900 lei
GHIDUL DUMNEAVOASTRĂ PENTRU EXCEL 5.0,
Gerald E. Jones
16900 lei
GHIDUL DVS. PENTRU WINDOWS 95,
Alan Simpson, Elizabeth Olson
14900 lei
GHIDUL UTILIZATORULUI DE PC,
Lawrence J. Magid
19900 lei
BIBLIOTECA PROGRAMATORULUI.ACTIVE X,
Sam Lalani, Ramesh Chandrak
89900 lei
MICROSOFT ACCESS PENTRU WINDOWS 95
GHID DE REFERINŢĂ,
James E. Powell
29900 lei
SUCCES CU C++,
Kris Jamsa
49900 Iei
PROIECTAREA ŞI ANALIZA ALGORITMILOR
ALGORITMI DE SORTARE,
Cristian Giumale, Lorina Negreanu, Silviu Călinoiu
9900 lei
GHIDUL DUMNEAVOASTRĂ PENTRU MICROSOFT OFFICE
PROFESIONAL PENTRU WINDOWS 95,
Gh. Popa, Alex. Stefănescu, V. Stanciu, V. Mareş,V. Ivancenco
59900 lei
GHIDUL DUMNEAVOASTRĂ IN LUMEA
CALCULATOARELOR,
Annette Marquis, Gini Courter
49900 lei
PRIMII PAŞI IN INTERNET,
Chrisrian Crumlish
39900 lei
WINDOWS 3.X 95 NT
PROGRAMAREA ÎN C, PAS CU PAS,
Cristian George Savu
19900 lei
BAZE DE DATE,
Octavian Bască
24900 lei
BIBLIOTECA DE FUNCŢII CONŢI. GENERAREA APLICAŢIILOR
WINDOWS ÎN LIMBAJUL C,UTILIZÂND BIBLIOTECA DE
FUNCŢII CONŢI,
Mihai Gavotă
29900 lei
>
TEHNIUM nr. 2/1998
I
SURSE DE ALIMENTARE 15
TDA2030
STABILIZATOR DE TENSIUNE?
Ing. Mihai-George CODÂRNAI
R ăspunsul la întrebarea din
titlu este „da". Pare sur¬
prinzător, dar dacă vom
analiza cu atenţie funcţionarea cir¬
cuitului integrat în cauză, lucrurile
se vor lămuri.
Principial, TDA2030 nu diferă cu
nimic de oricare alt amplificator
operaţional deoarece, ca şi „ru¬
dele” clasice, consacrate în dome¬
niu, poate fi alimentat din sursă
simplă sau dublă de tensiune,
operează cu tensiuni diferenţiale
la intrări, are o amplificare în buclă
deschisă - mare (aproxinjativ 90
dB), caracteristica de frecvenţă a
amplificării este comparabilă cu
cea a unui circuit (3A741, imped-
anţa de intrare ridicată (în jurul
valorii de 1 MQ), impedanţă de
ieşire mică etc. Şi totuşi, prin ce
diferă de celelalte sau, mai exact,
ce caracteristici mai deosebite l-ar
recomanda pentru- o aplicaţie
atipică, cum este cea din titlul
acestui articol?
In primul rând: în aplicaţiile de
audiofrecvenţă de putere (12 W -
14 W) în care este folosit cu pre¬
cădere, ei livrează şi absoarbe un
curent important în şi din sarcina
care o reprezintă, de obicei, un
difuzor. Aceasta conduce, evident,
la o primă concluzie că circuitul
analizat are o impedanţă de ieşire
foarte mică, sub 0,4 Q.
In al doilea rând: din concluzia
anterioară se deduce că circuitul
are capacitatea de a debita şi de a
absorbi prin ieşirea sa un curent
rejativ mare (maximum 3,5 A).
în al treilea rând: ataşându-i-se
o sursă de tensiune de referinţă
reglabilă sau-fixâ (aşa cum s-a mai
prezentat în revistă), acest amplifi¬
cator operaţional va lucra la fel de
bine ca şi un circuit integrat - sursă
de tensiune pozitivă, cum ar fi, de
exemplu (3A723 sau cele din seria
78XX (7805, 7809, 7812 etc.).
în al patrulea rând: este pre¬
văzut, din construcţie, cu protecţie
termică încorporată, precum şi cu
protecţie la suprasarcină la ieşire,
ceea ce îl recomandă pentru func¬
ţionarea în regimuri mai „dure".
Deşi TDA2030 poate opera la
ieşire cu valori de curenţi de până
la 3,5 A, el nu are capacitatea de
a disipa o putere mai mare de 5
W, fără ca protecţia termică inter¬
nă să nu acţioneze şi să -reducă
drastic curentul în sarcină, men¬
ţinând amplificatorul în aria de
funcţionare sigură. Fără radiator,
curentul la ieşire este mic. De
aceea se recomandă montarea sa
pe un radiator de căldură eficient,
chiar şi pentru curenţi mici la
ieşire, mai ales că el, oricum, are
un consum fără sarcină, relativ
mare - de peste 15-20 mA (dar nu
mai mare de 65 mA).
Mai trebuie adăugat faptul că
circuitul are o tensiune de offset
mai mare decât amplificatoarele
operaţionale uzuale (de aproxima¬
tiv 20 mV), ceea ce nu îl face reco¬
mandabil aplicaţiilor mai preten¬
ţioase.
în continuare vom prezenta
două aplicaţii simple în susţinerea
afirmaţiei că TDA2030 este utili¬
zabil ca stabilizator de tensiune.
Schema electrică din figura 1
reprezintă un stabilizator de tensi¬
une fixă. Valoarea tensiunii de
ieşire Uo este dictată de tensiunea
Vz a diodei zener DZ1 şi de rapor¬
tul dintre valorile rezistenţelor R2
şi„R1. Astfel: Uo = Vz(1 + R2/R1)
în cazul de faţă, pentru Vz = 6,2
V şi R1 = R2 = 10 KQ, va rezulta o
tensiune la ieşire de 12,4 V.
(Continuare în pag. 32)
TEHNIUM nr. 2/1998
SERVICE
Oz
zo
o</>
Is
în schema pre¬
zentată, se poa¬
te face urmă¬
toarea îmbună¬
tăţire: înlocuirea
condensatorului
C118 de la ie¬
şirea tunerului
de ultrascurte
cu un filtru ce¬
ramic de 10,7
MHz ce poate fi
procurat din co¬
merţ. Legarea
se face astfel:
1 (punct colo-
rat)4 IN,
2-4GND, 3-4
OUT; desigur,
IN şi OUT se
referă la C118,
scos.
Eventual, pot fi
înlocuite tran-
zistoarele T3,
T5 şi T6 cu tran-
zistoare selec¬
tate cu amplifi¬
care mai mare
decât valorile
uzuale (P = 50).
Rezultă o îmbu¬
nătăţire a cali¬
tăţilor de recep¬
ţie: semnal mai
curat, recepţie
mai bună a pos¬
turilor îndepăr¬
tate.
Y03D0V
1 1
Lm
TEHNIUM
SERVICE
17
ir. 2/1998
18
AUTOMATIZĂRI
AVERTIZOR VOCAL
C onform denumirii sale,
avertizorul vocal „rosteşte”
o propoziţie scurtă la apă¬
sarea unui buton. Dispozitivul este
destinat înlocuirii clasicei sonerii.
Montajul ‘articulează" un mesaj
preînregistrat digital (cu frecvenţe
de eşantionare de 10 kHz):
SUNTEŢI CĂUTAT.
Inteligibilitatea „vocii” obţinute
este suficientă şi pentru alte apli¬
caţii: scurte mesaje telefonice,
anunţarea staţiilor de metrou etc.
Există, desigur, sisteme care
generează vorbirea de o mult mai
bună calitate, dar ele sunt greu
accesibile amatorilor din cauza
costului şi a complexităţii lor, unele
înglobând procesoare specializate
sau chiar calculatoare. Cu minime
modificări, avertizorul prezentat
poate constitui un periferic pentru
un calculator personal.
într-o. memorie EPROM de tip
2716, de capacitate 2 K x 8 biţi, se
poate stoca un mesaj cu durata de
1,6 secunde.
în repaus, comutatorul fără
reţinere K1, normal închis, men¬
ţine numărătoarele CI2 şi CI4
resetate, în timp ce bistabilul RS
realizat cu două porţi din circuitul
CI5 blochează generatorul de tact
de 10 kHz (vezi coperta ultimă).
La acţionarea butonului pe o
durată mai mare de 1,6 secunde,
numărătoarele încep să-şi incre¬
menteze conţinutul, permiţând
citirea memoriei EPROM Cil,
până când bitul Q11 semnali¬
zează depăşirea capacităţii, prin
trecerea în HIGH.
în acest moment, circuitul bas¬
culant bistabil RS inhibă genera¬
torul de tact până la o nouă acţio¬
nare a comutatorului K1, cu
condiţia ca butonul să fie în
repaus.
Pentru a realiza conversia para¬
lel / serie, se foloseşte circuitul
CI3 cu rol de multiplexor. De la
ieşirea acestui circuit, semnalul
este filtrat cu ajutorul capacităţii
C6 şi atacă intrarea amplificatoru¬
lui de audiofrecvenţâ. Semnalul
audio va fi redat de un difuzor cu
randament bun, cu puterea
minimă de 2,5 VA.
Pentru reglajul avertizorului, se
alege rezistenţa R7 pentru a avea
căderi de tensiune egale pe
tranzistoarele T3 şi T4; pe cablaj
s-au prevăzut fizic două rezis¬
tenţe, prin înserierea cărora să
se obţină valoarea optimă pentru
R7.
Se alege apoi rezistenţa R2
pentru ca frecvenţa generatorului
de tact să fie de 10 kHz ± 200 Hz.
Ing. Victor DAVID
Consumul mic al montajului jus¬
tifică alimentarea acestuia dintr-un
redresor nestabilizat cu transfor¬
mator de sonerie. ■
Bibliografie
J.C. Anderson „An ©xtremely low cost
computer voice response system", BYTE,
februarie, 1981
J. Ardelean, H. Giuroiu, L. Petrescu,
Circuite integrate CMOS - manual de uti¬
lizare, Editura Tehnică, 1986.
TEHNIUM nr. 2/1998
AUTOMATIZĂRI
19
:1009009BFFD2JB99773S33!tll33557799iBPDFF70
:10001000FFPPS899775533111I33557799BJDDFF60
:1B08200BFFDDJ3997755331111335577998B2DFF50
î1BB03D09FFDDÎÎ997755331111335377998 BlDFF40
t10B0480OFFDDBB9977553311I133557797JB33FF30
i100BS080FFFFFFFFFFFFFFFrFFFFFFFFFFFFFFFFB0
i t0006JţB0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFA0
t100070BDFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF90
:1000e090FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF80
:10009000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF70
:lfl00A000FFFFFFFFFFFFFrFFFFFFFFFFFFFFFFfF6O
s 1000B000FFFFFFFFFFFFFFF/FFFFFFFFFrFFFFFF5O
J100CC000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF4O
;1000D0O0FFFfFFFFFFFFfFFFFFFFFFFFFFFFFFFF30
s1080E00BFFFFFFFFFFFFFFFFrFFFFFFFFFFFFFFF23
:lOBOFOBBFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFtl1
51O030008FFFFFFFFFFFFFFFFBFFFFFFBFFBFFÎFF67
:1001100BFFBFFFFFFFEA7FFFFFFFFD3FFFFFFA9FCB
s 1O0120BBFFF8FFF2BFFD5FFEBFFEFFFDFFFEBFFB5B
îie013O005FFFSFFEFFF5FFE7FFEFF5ft9FFFFFEA7FB
!l001400eFF555BFF94FFFf7FE55FFFFl}FFEFFFFA32
: 1O0150067FFFE5FFFBFFEA7FFF.FF7FFI)3FFFFI , 2BF A
:I8016000FF5556FFFD7FF3FFAFFFP68FFDAÎ6FFA24
! 10817BBD£ADFFCAI6FFFI>2AI)2FFFA2FFF97FFn>664
:10018000BFEDFAS2PFFIFF£D4BFEPFFF5697FF7FlIi
110019B00FFFFFFFFF7FFAAFFD7FFFJ57FFFFFEABFI
!1001A00BFFFFFFBFFFFÎ4FFBC38183CCE4214ZIA94
:1001BB001F5F383901BFCE8E7563171FB87062I339
11381C00B3F981CECE4474F78E0E4343F31ID79C192
:1001D000BE1CF4703A033F9C07BS708F874FC7079A
i1081E0002071F381SF1B3133BA3D1C1C116J8FSCAC
:1001F00BIC33E0CFB7198FflEQ£9CD3C7070£A85'El
:1002000O507FFE7078F0F1E0E0F8FFFFFFFFFFF3B2
:1002100OE1FFFDFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF3FFFFFCE
:13022B00FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFSFFFFFFFFFFE2
t10023000FFFFFFFFFFFFFFFFEFFFFFFFFFFFFFFFDE
•. Î0024000FFFFFFFFFFFFF7FFFFFFFFFFFFFFFFFFC6
î10025B00FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFAE
s lfl026000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFfFFFFFFFFF9E
:1B027030FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFCE
:10028880FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF7E
:10029000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF6E
:IO82AO03FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF5E
jI002BO00FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF4E
s 1002C000FF94383E0BC37839SA5495FFDEFFEFFF97
i 1002D000D7FFEFFFFFFCFOE2B47(j70FllFFFFFFE75
:1B02EB0070E3863E7001JF018E7D87178863D70063
tIO0?FB00fltF30AE3CS70F4043BF018F7823E710E6I>
:180300003Bă186FCC30EF047EF038160A3BC2BC3C<>
s100318009ElIF3F9C56071FF9B439E10EFF987J895
îl 003200071BE9043FE22FFE71A50C3FF400F7B27B3
:10033000FF3CF4861EF20E7CC3FFE79E80C2F6C2DII
tlB03400087157fFCF3DA1038F707FFFFFFCF87AFE1
:10035000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFAB
j1B036000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF9B
5100370BBFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF8B
S10038000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF7B
:10B39000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF4D
:100SA0C0FFFFFFFFFTFFFFFFFFFFFFFDEÎFFFFFF73
î1003BO00FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFE85A14IÎA
!1B03C000FFF7FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFAD97
HB03D0005FFFFFFFFFFFDFFFFFFFFFFFIFFFFFFF0B
j lO03EB00FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFBFFFEFFFFfF22
Î1003F0007FFFFFFEFFFFFFFFFFFFFFFF4FFFIFFF3E
:10040009FFFFEFFFFFFFFFFFEBFFFFFPFF97FFF691
:10041008FFFFFFFCAFFFEFFFS7FF57FFD7FFFFFFC7
:Î00420B0EFFFEBFFFFFBFFEABFFBADFFFBFFF5FFB7
j180430B0FFFF9FFFFFESFFF8FFFFFF5AA3FFFFFF48
î18044008FFFF9BFFFFFFEFFFF7FFEFFF7FFFFFFFC8
:10B45000FFfFFFFA9FFFFFFFF67FFFDFFFFFFFFF9A
:16B46B00FFFFFFFFFFHFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFBC
:10947B00FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF8C
:100480B0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF7C
:I0049000FFFFFFFFFFFFFFFFFfFFFFFFFFFFFFFF6C
;I004A0B0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF5C
t10B4B000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF4C
:1B04C0B0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF3C
: 1B049000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF2C
:10B4EBB0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF1C
S1004F0B0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF0C
:1ZB50B00FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFJ
:3005188BFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFE1
!10852O00FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFB1
:100530B0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFCJ
î10034000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFJB
ţ1Î055008FFFFFFFFFFFFFFFFF V FFFFFFFFFFFFFFFAB
:tO854BB0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF9B
s180570B0FFFFFFFFFFFFFFFFDE0F107FF7FFFFFF73
t1B0S800BFFFFFFFFFFFFFFE781FFFFFE84BFFFFFCB
i 1BB59B00FB7FFFFFFFFFFFFFFE3FFFFFFC4E3FFDB4
:1085A00BE7FFFFFFFFFFE6E310CE3F611BDFFFBFA3
:1085B00BFFFF9BCEC03CFÎ080FCBF83F81F07F1844
:1B85C60881F0EC17C7C8FC1F83E87F1B81F09C0F74
s10B590B0CB780F80F8783F&9COFA8C93F105F97CF1
s1803E00807E79FF3381FC1F05F043F81F03F8B7FC2
:1885F80093CB7E0380FC01F83EB3FFF3FS0F01FC88
jlB8688000FB3F81F81F01FC6CFF0l£83FO2£03FS92
; 100610003C07CB7C7F0FE03C07F01F0! FE"C03F8F4E
:10062000FFFF0FE03EB3FC07CB7FA03F81F0IFB764
i10063000F00F80FE01E007E01FBBF607E3F807CB35
s10064BtfB7FC0F0B7F8OFCIFC0F81FC07C07F03E0FB
î100650981FF0IF03F81FBIF83F03F83E0383FB3C3O
:IBB66B8B0FEBFE0FE0F82E03FBI81F83EB7F178E37
:160679099FC9C04CB6C32BFE0BC0FC03FFÎE1F4089
:109680007C0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFE])
:100A9B06FFFFFFFFFFFPFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF 6A
s1O06AB0BFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF3A
tl0068008FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF4A
:1006CBB0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF3A
:1096C800FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFPFFFFFFFFDA4F
î 1006E0001FFEÎ06FE3BFF7AF4FFE7FFEEBFFFFEF94
i1006FB0BFFFFFFFFFFFFFFFFF9FltB3FlllD999111
;1B07B000FD3F8F66CIF8C07F017E0FE0FF61E1I041
:1BB71BB03F103FE123FB3EO3F671F0993F0991E9O1
s100720B07CF83F097F0F1C1981F1Î9IC0FIF03E151
;t00736001FC1F6784C0FC6C3F038F80F84SE07FC6F
î1007400B7C7C07C3EOFEO3625617EtA737E1E1E1DS
i10075B00E3EIF0F1839239838FFFFFFFFFFFFFFF9I
:1B0760O0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF99
s10077BB0FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF89
«1037800aFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF79
:10079000FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF69
i I007A€00FFFFFFFFFF'ffFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFS?
«lBe71800FFFFFFFFFFFFFFFFFFFPFFFFFFFFFFFF49
:10C7C00BFFFFFFFFFFFFAFFFFFEF8FFFFE7B9FFF59
I1007DÎ0B87FBC7850FFEDFFFF786FFFFFFF8FFFFF0
:1007EB0BFF5FFFFBFEFFFF9FFFF7e7FFFEFFFFFF9F
! 1B07FB00FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF09
:0080OB01FF
Avertizor vocal: Conţinutul EPROM-ulul
TEHNIUM nr. 2 /1998
20
HOBBY
TERMOMETRU... SONOR
C onstructorul amator nu dis¬
pune la început decât de o
mână de componente, cu
care trebuie să se descurce. Cu
puţin efort, atât fizic, cât şi intelec¬
tual, el se poate descurca şi în
lipsa unor instrumente de măsură
profesionale, construind fie apa¬
rate cu indicaţie optică, fie cu indi¬
caţie sonoră, suficient de precise.
In general, pentru măsurarea
temperaturii se foloseşte un ter¬
mometru cu alcool sau mercur,
simplu şi ieftin de realizat, dar care
trebuie citit şi iarna, pe ger, când
geamurile sunt înflorate, iar clanţa
uşii „frige”.
Montajele prezentate mai jos
sunt la fel de ieftine şi uşor de rea¬
lizat, sunt 100% ecologice, permit
măsurarea temperaturii la distan¬
ţă, iar pentru determinarea ei nu
se folosesc nici microampermetre
fragile, nici afişaje digitale scum¬
pe, ci o simplă cască telefonică.
Ca dezavantaje să amintim fap¬
tul că necesită o sursă de ali¬
mentare stabilizată de +5 V şi nici
unul dintre montajele prezentate
nu are scală liniară.
Sunt trei modalităţi de a efectua
măsurătorile folosind indicaţia
sonoră:
a) prin compararea frecvenţei a
două oscilaţii sonore, una care
variază cu temperatura, iar
cealaltă generată de un oscilator
variabil etalonat (metoda com¬
paraţiei);
b) prin compunerea celor două
oscilaţii (metoda bătăilor);
c) prin echilibrarea unei punţi de
măsură în curent alternativ (meto¬
da punţii).
Am folosit un circuit de tip CDB
404 E (6 invertoare TTL), datorită
faptului că el reuneşte tot ce este
necesar sub un singur „acoperiş”
şi, totodată, permite un curent mai
mare la ieşire decât o poartă
CMOS şi astfel putem folosi în
deplină siguranţă o cască telefo¬
nică de 56 O ca instrument indica¬
tor. Cine nu posedă acest circuit
integrat, îl poate înlocui cu porţi Şi-
NU cu două CDB 400 E sau trei
intrări (CDB 410 E), cu porţi SAU-
NU CDB 402 etc. în acest caz,
toate intrările unei porţi vor fi
legate în comun şi vor conta ca
una singură (fig. 1).
In toate montajele am folosit un
termistor cu coeficient negativ de
temperatură de uz general (cu
marcaj verde), a cărui rezistenţă
nominală este de 510 Q la tem-
Prof. Gyârgy GYORFI-DEÂK, Jibou
peratura camerei (25°C). Am
măsurat o valoare de 1,2 kfî la
0 °C (faţă de 1,5 kn teoretic) şi una
de 68 Q la 100°C (faţă de o va¬
loare de 14 D. rezultată din calcul).
Primul montaj (fig. 2), ce se
bazează pe metoda comparaţiei,
utilizează două generatoare rea¬
lizate cu câte trei inversoare.
Acest tip de oscilator generează o
undă dreptunghiulară asimetrică,
cu un factor de umplere de 0,33,
cu frecvenţa: f = 1/3 R C, unde
R se dă în ohmi, iar C în farazi.
Astfel, dacă înseriem termistorul
cu o rezistenţă de 560 Q, la 0°C
montajul va genera un semnal de
circa 800 Hz, la 25° C unul de 1,5
kHz, iar la 100° C va urca la 2,5
kHz, zonă în care frecvenţele pot fi
uşor decelate de urechea umană,
iar scala de temperaturi, deşi
neJiniarâ, este mai degajată între 0
şi 35°C, în zona de interes maxim.
Frecvenţa celuilalt oscilator vari¬
ază între 800 şi 2000 Hz.
Ca să măsurăm temperatura, se
plasează termistorul afară, se
leagă cu două conductoare la
montaj, se alimentează şi se
cuplează comutatorul K pe poziţia
1. In cască se va auzi un sunet de
o înălţime oarecare. Se trece
f v
A .1 H A A f, A .
o +5V
A A A .A A A_JL
'
fc>l pJ ‘o 1
> CDB 404 E
i(>! O it>]
I — ş>î
) CDB 402 E
r~î>i rnP^
>
2 E
v -j v v v v v n » in v nr
fW J_ 0 +5V J_
A A A A A A A A A A A A A A
1/6 <
Fig-
LJ DJ
> CDB400E
nO ri>
r-O
) • CDB 410 E
1 10
H v H o
{>- o
:DB 404 E <=> 1/4 CDB 400 E
1
h n vv |
■ “O” “0
! c* 1/3 CDB 410 E o 1/4 CDB 40
TEHNIUM nr. 2/1998
HOBBY
21
comutatorul pe poziţia 2 şi variind
rezistenţa potenţiometrului se
caută obţinerea unui sunet de
aceeaşi înălţime.
Când cele două sunete sunt
identice, se citeşte de pe scala
potenţiometrului (gradată în prea¬
labil) temperatura exterioară.
Cu titlu de curiozitate, voi aminti
aici că metoda comparaţiei poate
fi folosită şi pentru a construi un
voltmetru cu indicaţie sonoră,
folosind în locul traductorului de
temperatură un convertor tensi-
une-frecvenţă, realizat cu tranzis-
toare (cel realizat cu porţi TTL are
o impedanţâ prea mică de intrare).
Dezavantaj: amatorul va regreta
că nu posedă o a treia mână, căci
uneori amândouă vor fi ocupate
să ţină vârfurile de măsură şi ast¬
fel nu va avea cu ce să mane¬
vreze potenţiometrul.
Deşi metoda bătăilor necesită
două oscilafh armonice ca să pro¬
ducă rezultate „ca la carte", să ne
amintim că orice undă dreptun¬
ghiulară poate fi socotită ca fiind
rezultatul suprapunerii mai multor
oscilaţii sinusoidale. Ne putem
descurca binişor cu schema din
figura 3, căutând poziţia' poten¬
ţiometrului pentru care, în locul
vacarmului de ţiuituri şi pocnete,
se face brusc linişte (aproape), ca
apoi, dacă vom continua să rotim,
să regăsim haosul precedent. Ca
şi la montajul precedent, scala se
gradează în prealabil.
Cea de-a treia schemă (fig. 4),
foloseşte două porţi inversoare
pentru a genera un semnal drep¬
tunghiular simetric de frecvenţă
fixă, iar celelalte patru porţi sunt
grupate câte două şi lucrează ca
separatoare, permiţând punţii de
curent alternativ să absoarbă un
curent mai mare atunci când se
măsoară impedanţe mici.
în cazul de faţă, în toate cele
patru braţe ale punţii avem doar
rezistenţe, dintre care R1 (510 Q
la 25°C) variază cu temperatura,
R2 = 1,5 kn şi R4 = 1 kfi sunt fixe,
iar R3 este un potenţipmetru cu
variaţie liniară de 1 kQ. în momen¬
tul când între valorile pieselor ce
compun puntea are- loc egalitatea:
R1 R4 = R2 • R3.
spunem că puntea este în echili¬
bru, punctele A şi B sunt la acelaşi
potenţial şi între ele nu circulă nici
un curent, deci în casca telefonică
T de 56 Q nu se va auzi nimic.
Ca urmare, pentru ca să
măsurăm temperaturi trebuie să
obţinem prin variaţia poten¬
ţiometrului R3 (1 kfi, liniar) mini¬
mul sonor corespunzător valorii
termistorului R1 şi astfel vom
grada o scală de temperaturi, de
unde vom putea citi ulterior va¬
loarea existentă.
Folosind această schemă se pot
măsura şi diferite capacităţi, mon¬
tând în locul lui R2 diferite capa¬
cităţi etalon, iar în locul termistoru¬
lui R1, condensatorul de valoare
necunoscută. în acest caz:
Cx = Ce • R4/R3, unde Ce este
capacitatea etalon. ■
TEHNIUM nr. 2/1998
22
AUTO • MOTO
EGULATOR AUTO
’
Ing. Nicolae SFETCU
R eleul electronic prezentat
în fig. 1 prezintă avantaje
nete faţă de unul clasic:
fiabilitate mărita datorită lipsei
pieselor în mişcare şi a con¬
tactelor mecanice, reglare uşoară
şi exactă, dimensiuni reduse.
Comanda regulatorului se ba¬
zează pe posibilităţile CI-0A723
(stabilizator de tensiune), cu dis¬
punerea terminalelor şi structura
internă de principiu indicate în fig.
2. Acesta permite un curent de
sarcină de 150mA, care poate fi
crescut prin folosirea unor tranzis-
toare externe. Terminalul (V re f)
furnizează o tensiune de referinţă
de 7,15 V. în montaj, V re f sta¬
bileşte tensiunea de referinţă pe
intrarea neinversoare (IN+) a
amplificatorului de eroare al CI, în
timp ce pe intrarea inversoare
(IN-) se aplică o fracţiune din ten¬
siunea de la ieşirea regulatorului,
prin intermediul rezistenţelor R1,
R2 şi R3. Semnalul de eroare
rezultat este amplificat cu ajutorul
tranzistoarelor interne şi aplicat pe
baza tranzistorului extern T1, care
funcţionează ca element de
reglare serie. Dioda Dl limitează
tensiunea de ~ autoinducţie din
înfăşurarea de excitaţie a alter-
natorului. Reglajul tensiunii la
bornele bateriei (13,8 V) se reali¬
zează din potenţialul reglabil
(R2).
Tranzistorul extern se montează
pe carcasa montajului, realizată
din tablă de aluminiu cu grosimea
de 1 mm, care este utilizată şi ca
radiator-pentru disiparea căldurii.
Carcasa va fi vopsită atât pentru
protecţia împotriva umidităţii şi a
acţiunii corozive a mediului, cât şi
pentru a izola electric corpul tran :
zistorului de eventualele atingeri
cu masa (tranzistorul se va monta
pe carcasă prin intermediul unui
strat izolant de mică). ■
Bibliografie
73 Magazine, 1977
R. Râpeanu, Circuite integrate analogice.
Fig. 1
TI
2N2063
SiSS
SS85
SEP
MlilOC
Cablajul montajului (stânga) şi dispunerea pieselor (centru), iar ansamblul
este prezentat în dreapta
TEHNIUM nr. 2/1998
LABORATOR 23
VOBULATOR
V obulatorul este un aparat
care, utilizat împreună cu
osciloscopul catodic, per¬
mite: studiul comportării rezistoa-
relor, condensatoarelor şi bobi¬
nelor în curent alternativ, vizuali¬
zarea caracteristicilor amplitudine-
frecventă ale circuitelor RLC, vizu¬
alizarea caracteristicilor amplitu-
dine-frecvenţâ ale amplificatoa¬
relor etc. Prin urmare, o modalitate
de studiere a circuitelor de curent
alternativ RLC este şi cu ajutorul
unui vobulator.
Funcţia principală a vobulatoru-
lui este de a genera un semnal de
frecvenţă variabilă.
Prin procesul de vobulare se
înţelege varierea automată în jurul
unei frecvenţe centrale. în majori¬
tatea cazurilor, ritmul de variaţie'a
frecvenţei este de 50 Hz (într-o
secundă frecvenţa generatorului
variază de la o valoare minimă la
o valoare maximă de 50 de ori).
Pentru o redare fidelă a curbelor
de rezonanţă pe axa X a oscilo¬
scopului catodic, deviaţia de
frecvenţă (vobularea semnalului)
trebuie să fie cât mai liniară. în
acelaşi timp, amplitudinea sem¬
nalului de vobulat trebuie să fie
constantă pe domeniul întreg al
frecvenţei. Valoarea acestei ampli¬
tudini poate fi modificată cu aju-
Prof. Marcel CIURUŞ,
Liceul „Nicu Gane", Fălticeni
torul unui atenuator continuu sau
în trepte.
în figura 1 este redată schema
electrică a unui vobulator de
audiofrecvenţâ. Această schemă
cuprinde trei blocuri electronice:
a) generatorul de funcţii;
b) convertorul de domeniu pen¬
tru tensiunea de comandă U c ;
c) amplificatorul de curent.
Rezistoare: R-j - 5,1 kn; R 2 - 13
kn; Rg - 7,5 kn; R 4 , R5, Rg - 5,4
kn; Rg - 4,7 kn; R 7 - 5,6 kn; Rg -
56 kfî; R 10 - 66 kn; R-,1 - 510 kn;
R 12 -270kn;R 13 -1 kn; Pi -2,5
kn; P 2 - 500 n; P 3 - 10 kn; P 4 -
250 kn lin.
Condensatoare: Ci -10 nF; C 2
- 0,12 pF; C 3 - 10 pF; C 4 , C 5 - 150
pF.
Diode: D-, - PL 8V2 Z.
Tranzistoare: T-) - BC 171 A; T 2
- 2 N2905.
Circuite integrate - C.1.1 - pA
741 ; C.1.2 - pE 565.
TEHNIUM nr. 2/1998
24
LABORATOR
* a) Generatorul de funcţii este
realizat cu un circuit integrat cu
calare de fază (PLL). în acest caz,
dintre blocurile funcţionale ale cir¬
cuitului integrat este utilizat numai
oscilatorul comandat prin tensi¬
une. Generatorul furnizează sem¬
nale de forma dată în figura 2, cu
frecvenţa cuprinsă între o valoare
maximă stabilită prin Rg, C-),
Uymjn Şi o valoare minimă obţi¬
nută pentru o tensiune Uy max .
Dependenţa dintre tensiunea de
comandă şi frecvenţa semnalelor
generate fiind liniară, se poate
realiza liniarizarea vobulârii sem¬
nalului utilizând ca tensiune de
comandă o tensiune în formă de
dinte de fierăstrău. Această tensi¬
une se aplică la pinul 7 al circuitu¬
lui integrat pE 565.
b) Convertorul de domeniu pen¬
tru tensiunea de comandă u c .
Vobulatorul din figura 1 este
conceput pentru a fi comandat de
tensiunea bazei de timp furnizată
de osciloscopul catodic OT-OI.
Această tensiune se obţine între
punctul de conexiune al rezis-
toarelor R226 ?■ ^227 ?■ circuitul
de masă, din blocul bază de timp
al osciloscopului catodic OT-OI.
.Cuplajul dintre blocul bază de timp
şi vobulator se realizează prin
intermediul unui condensator elec¬
trolitic de 8 (iF/25 V. Tensiunea de
comandă u c furnizată de baza de
timp are valori cuprinse în dome¬
niul [-5 V, +5V], Deoarece 5,5 V <
U7 < 15 V se utilizează amplifica¬
torul operaţional pA 741 pentru
conversia domeniului de tensiuni.
Echilibrarea amplificatorului ope¬
raţional se realizează cu ajutorul
rezistenţei semireglabile P3. în
afară de echilibrarea amplifica¬
torului pA 741, mai sunt prevăzute
două reglaje pentru convertorul de
tensiune, în scopul ajustării limi¬
telor frecvenţei pentru valorile
extreme ale tensiunii de comandă
(f m j n se reglează cu semi-
reglabilul Pi, iar f max cu ajutorul
semireglabilului P2).
c) Amplificatorul de curent
Pentru ca semnalele de ieşire
furnizate de generatorul de funcţii
să aibă amplitudinile calculate şi
frecvenţa impusă, trebuie ca rezis¬
tenţele de sarcină ale ieşirilor (4 şi
9) să fie mari.
Ţinând cont de această condiţie,
sarcina de la ieşirea (9) este for¬
mată din tranzistorul compus
T2 care este conectat ca repetor
pe emitor. Acest tip de tranzistor
compus se numeşte montaj super
- G. Avantajul acestui montaj faţă
de cel al unui montaj Darlington
constă în faptul că, pe lângă o
impedanţâ mare de intrare şi un p
mare, rezultă şi o pantă g sub¬
stanţial crescută faţă de cea a
fiecărui tranzistor (g>>g-ţ şi
9»92)-
La intrarea amplificatorului de
curent se află un atenuator conti¬
nuu realizat cu potenţiometrul P4.
Alimentarea vobulatorului din
figura 1 se realizează cu ajutorul
unei surse duble de tensiune sta¬
bilizată (figura 3).
Transformatorul de alimentare
trebuie să furnizeze la ieşirile
înfăşurărilor secundare tensiuni
de 18 V, la un curent maxim de
intensitate 100 mA.
Rezistoare: Ri, R2 -1,8 kfi.
4H rq
::j
1 _ # •
k - .
AUg
r^\
K
o
V __
. N
[
_
.i
::i
Nn
r r .
Fig. 2 - Forma semnalelor generatorului de funcţii cu pE 565
TEHNIUM nr. 2/1998
25
LABORATOR
Condensatoare: Ci,C 2 -1000 pF;
Cg, C4 - 33 pF; Cg, Cg - 680 pF.
Diode: D 2 - PL 16 Z; P 1t P 2
-1 PM05.
Tranzistoare: Ti - BD 139; T 2 -
BD 140.
Redresarea tensiunilor alterna¬
tive se realizează cu ajutorul
punţilor redre'soare 1PM05.
Circuitele de stabilizare a tensiu¬
nilor continue sunt formate din câ¬
te un element de referinţă (diodele
Zener PL16Z) şi câte un element
repetor (tranzistoarele Ti şi T 2 ).
Caracteristici
Caracteristicile acestui vobulator
sunt:
- domeniile de vobulare con¬
tinuă: I - (80 Hz - 1,5 kHz), II -
(1 kHz - 20 kHz);
- valorile extreme ale tensiunilor
semnalelor obţinute la ieşirile (4 şi
9) furnizate de generatorul de
funcţii: U 9L = -0,1 V, U 9H = 4,5 V,
U 4L = 3,5 V şi U 41-1 = 14,5 V.
- domeniul tensiunilor de coman¬
dă (-5 V, +5 V).
Semnalul obţinut la ieşirea (4) a
generatorului de funcţii poate fi uti¬
lizat pentru sincronizarea externă
a osciloscopului catodic. ■
Bibliografie
C. Gâzdaru, C. Constantinescu, îndru¬
mar pentru electronisti radio şi televiziune,
voi. III, Editura Tehnică, Bucureşti - 1987.
M. Ciugudeanu ş a., Circuite integrate
liniare, Aplicaţii, Editura Facla, Timişoara,
1986.
Râpeanu R. ş.a., Circuite integrate ana¬
logice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.
I. Ristea, C.A. Popescu, Stabilizatoare
de tensiune, Editura Tehnică, Bucureşti,
ţ983.
APLICAŢIE
Vizualizarea caracteristicii de frecventă a
unui circuit RLC serie cu ajutorul vobulatorului
Montajul din figura alăturată permite vizua¬
lizarea caracteristicii de frecvenţă a unui circuit
RLC serie. Anvelopa superioară a caracteristicii *
reprezintă curba de rezonanţă a circuitului. L, r
- bobină cu 1000 spire cu priză mediană (din
trusa de fizică pentru liceu).Cunoaşterea valorii
rezistenţei R permite calibrarea axei y a oscilo¬
scopului catodic în unităţi de curent. ■
Schemele cir¬
cuitelor imprimate 4
care se utilizează
la reali-zarea vo¬
bulatorului: -
Sursa dublă de
tensiune stabi¬
lizată (dreapta),
iar generatorul de
funcţii şi conver- 1 ^
torul de domeniu
pentru tensiunea
de comandă u c
(în centru).
O altă schemă care
se utilizează la reali¬
zarea practică a vobula¬
torului: -
Circuitul imprimat pen¬
tru amplificatorul de
curent (dreapta).
TEHNIUM nr. 2/1998
26 CITITORII RECOMANDĂ
VERIFICATOR DE IONIZARE
irig. lancu ZAHARIA
R ecunoaşterea influenţei ca¬
racteristicilor mediului am¬
biant asupra organismelor
vii, în special asupra meta¬
bolismului uman, s-a materializat
prin realizarea unor construcţii
pentru crearea condiţiilor optime.
Majoritatea măsurilor de pro¬
tecţie a mediului ambiant urmă¬
resc anihilarea surselor poluante,
favorizând menţinerea coeficien¬
ţilor umidităţii relative, de ionizare
precum şi a polarităţii ionizârii
atmosferice, în limitele necesare
sporirii randamentului bioreacţiilor
umane. Concentraţia medie de
2 x10 3 ioni negativi/cm 3 depinde
de climă, condiţiile meteorologice,
topografia locului, de gradul de
urbanizare, de nivelul concentrării
întreprinderilor industriale etc.,
putându-se reduce până la 50
ioni/cm 3 , în funcţie de deplasarea
maselor de aer.
Constatarea eficienţei func¬
ţionării aeroionizatoarelor, a hidro-
ionizatoarelor, precum şi a altor
construcţii similare destinate
modificării raportului între can¬
tităţile de ioni de diferite polarităţi,
pentru curăţirea atmosferei de
prezenţa ionilor electropozitivi,
care exercită influenţe negative
specifice mediilor nocive descrise
în articolul „Aeroionizator porta¬
bil", publicat în revista „Tehnium”
nr. 7 din anulai 974, devine posibilă
l considerând indicaţiile optice
furnizate de aparatul a cărui
schemă electrică este prezentată
în fig. 1.
Aparatul este un detector de
încărcare electrică a atmosferei şi
constă din amplificatorul opera¬
ţional Oi, caracterizat prin factor
de amplificare şi impedanţe de
intrare apreciabile, necesare pen¬
tru sesizarea curenţilor slabi, sta¬
biliţi în circuitul electric format din
captatorul W şi carcasa metalică a
montajului, urmat de amplificatorul
bipolar, în componenţa căruia sunt
incluse tranzistoarele T 4 şi T 5 ,
montate ca repetor pe emitor,
având drept sarcină diodele elec-
troluminiscente D, şi D 2 .
Captatorul W, reprezentat printr-o
tijă metalică, izolată din punct de
vedere electric de carcasa meta¬
lică a aparatului (antena telesco¬
pică a unui radioreceptor portativ
sau o bucată de tablă cu dimensi¬
unile de 2x5 cm, sau o sită meta¬
lică, se încarcă cu sarcinile elec¬
trice predominante în câmpul
atmosferic caracteristic mediului
în care este amplasat. Periodic,
captatorul este descărcat de
sarcinile acumulate, fiind scurtcir¬
cuitat la masa montajului, cu
frecvenţa de circa 10 Hz, prin
intermediul tranzistorului T 3 ,
comandat de multivibratorul nesi¬
metric realizat cu tranzistoarele Ti
şi T 2 . De altfel, după cum rezultă
din schema electrică din fig. 1,
montajul realizat cu primele două
tranzistoare, este un trigger com¬
pletat cu circuitul de reacţie pozi¬
tivă, format din capacitatea C 1t
rezistenţa R 3 şi potenţiometrul R 4 .
prin variaţia căruia se modifică
frecvenţa impulsurilor dreptun¬
ghiulare generate între 1 şi 10 Hz
şi sensibilitatea montajului. Pentru
lărgirea acestor limite, în domeniul
superior, se va reduce valoarea
rezistenţei R 3 sau a capacităţii Ci,
iar pentru domeniul inferior se vor
majora valorile Ci sau R 4 . Fac¬
torul de amplificare în curent, ca¬
racteristic tranzistoarelor T, şi T 2 ,
va fi mai mare de 50.
Alimentarea electrică bipolară a
montajului este asigurată de
sursele electrochimice E, şi E 2 ,
fiecare constând din câte o baterie
de tip 3-R-12, având punctul
comun de înseriere conectat la
masa montajului.
Tranzistorul T 6 constituie între¬
rupătorul sursei electrice E v fiind
comandat, ca atare, de întreru¬
pătorul monopolar l v Când acesta
este deschis, circuitul electric
exterior sursei E 2 este întrerupt,
iar circuitul sursei Ei se prezintă
într-o situaţie similară, deoarece
rezistenţa joncţiunii emitor-colec-,
tor a tranzistorului T 6 este de
ordinul câtorva sute de kiloohmi,
în cazul identităţii potenţialelor de
polarizare a bazei şi cel aplicat
emitorului, evidenţiate la bornele
rezistenţei Rn*
închiderea întrerupătorului l 1t
provoacă negativarea bazei tran¬
zistorului T 6 in raport cu emitorul
acestuia, prin rezistenţa E 9 , deter¬
minând reducerea rezistenţei
joncţiunii emitor-colector la o va¬
loare practic neglijabilă.
Funcţionând similar, în timpul
TEHNIUM nr: 2/1998
27 CITITORII RECOMANDĂ
impulsurilor pozitive, injectate pe
bază prin capacitatea C 2> tranzis¬
torul T 3 generează curentul slab
necesar pentru atacarea intrării
neinvertoare a circuitului integrat
0 -ţ, a cărei rezistenţă mare nu
şunteazâ circuitul captatorului W,
cu polaritate electrică cores¬
punzătoare ionilor preponderenţi
din mediul ambiant. Sarcina pozi¬
tivă a captatorului va conduce la
deschiderea tranzistorului T 4 ,
comandând dioda roşie - LED -
D 2 , alimentată din sursa E 1f iar
sarcinile cu polaritate negativă,
acţionând similar asupra tranzis¬
torului T 6 , vor provoca luminis-
cenţa diodei Di, de culoare verde.
Capacitatea C 4 sporeşte stabili¬
tatea montajului, reducând influ¬
enţele câmpurilor electrice para¬
zite.
Reglajul iniţial al aparatului
constă în acţionarea rezistenţei
semireglabile R 8 , după scurtcircui¬
tarea temporară a bornelor de
intrare ale amplificatorului opera¬
ţional, echilibrându-l astfel încât
nici una dintre diodele electrolu-
miniscente să nu emită impulsuri
optice.
Multivibratorul nesimetric rea¬
lizat cu tranzistoarele Ti şi T 2 ,
poate fi construit şi pe baza cir¬
cuitului integrat pE-555, adaptând
montajul a cărui schemă electrică
este prezentată în fig. 2, iar în
această schemă, circuitul integrat
0 2 poate fi înlocuit cu montajul
echivalent multivibrat'orului inte¬
grat, a cărui schemă electrică
rezultă uin fig. 3. Acest montaj,
realizat prin completarea circuitu¬
lui integrat 0 3 , de tip CDB-400 E,
cu câteva componente discrete,
solicită între 8 şi 12 mA, când ten¬
siunea de alimentare se situează
între 4,5 şi 16 V.
Pentru amatorii care preferă
realizarea aparatului în exclusivi¬
tate din componente discrete,
prezentăm în fig. 4 schema elec-
tri'câ a unui montaj funcţional
echivalent amplificatorului ope¬
raţional integrat de tip (3A-709.
Montajul este fără circuit de
reacţie negativă şi alimentat cu
tensiunea continuă de 12 V, asigu¬
ră câştigul de 45 x 10 3 , reflectând
impedanţa de intrare de 400 kilo-
ohmi şi cea de ieşire, nu mai mare
de 150 ohmi. ■
TEHNIUM nr. 2/1998
28 SURSE DE ALIMENTARE
STABILIZATOR DE TENSIUNE
REGLABIL
A pariţia circuitelor integrate
din seria 78 xx, având ten¬
siuni fixe şi curenţi depen¬
denţi de tipul construcţiei, com¬
pletează aria stabilizatoarelor.
Simplitatea construcţiei cu trei ter¬
minale face aceste circuite simple
şi sigure în explotare.
Un circuit integrat, tot cu trei ter¬
minale este şi LM 317 T. Spre deo¬
sebire de cele cu tensiune fixă,
acest circuit poate regla continuu
tensiunea de ieşire în limitele date
de constructor.
Pentru curentul maxim indicat
de catalog, circuitul va fi prevăzut
cu un radiator de 2 x 50 x 50 mm.
Cu acest circuit se poate executa
un stabilizator de precizie reglabil.
Reglajul este asigurat de un
potenţiometru liniar montat între
minus şi terminalul 1. Tensiunea
de ieşire este între limitele 1,5 volţi
minim şi 12 volţi maxim.
Montajul este simplu şi cere
puţine piese (vezi fig. 2): două
rezistenţe şi trei condensatoare.
Potenţiometrul de 1 kfi este pen¬
tru reglaj. Dioda 1 N 4004 (sau
echivalentă) are rolul de stabi¬
lizare a tensiunii pe terminalul 1.
în privinţa reglajului, reco¬
mandăm următoarele: tensiunea
minimă de ieşire, cu R1 de 10 p
tensiunea este de 1,5 volţi. în
cazurile de tensiune minimă sau
maximă, tensiunea pe terminalul 1
este mai mică cu 1,2 volţi. Acest
parametru este asigurat de dioda
1 N în paralel cu rezistenţa R2, de
100 a
Pentru precizia stabilizării, tensi¬
unea de alimentare minimă tre-
bU U2= a U3 + 1,2 volţi (pentru U3 =
10 volţi, U2 minim = 1,2 volţi).
7 ~
2
3
1 - reglaj 2 - ieşire 3 - intrare
U2 X
.-T-
“fC Se montează pe radiator
Circuitul LM 317 T asigură un
curent maxim de 1000 mA (cu
radiator). Dacă se doreşte extin¬
derea curentului stabilizat (mai
mare de 1000 mA), se va executa
adaptorul din fig. 3, montând un
tranzistor 2 N 3055 pe un radiator
de aluminiu 2 x 80 x 100 mm.
în ambele cazuri, transforma¬
torul trebuie să fie de o putere
adaptată. Pentru primul caz, la U3
= 12 volţi şi I = 1000 mA,
secţiunea tolelor este de 4,2 cm 2 ,
care corespunde la o putere de 16
VA.
loan POPOVICI, Cluj-Napoca
Pentru cazul al doilea, transfor¬
matorul va trebui să asigure
curentul maxim cerut.
Puntea redresoare pentru primul
montaj poate fi 1 PM 1. Pentru
montajul al doilea se va alege
puntea corespunzătoare curentu¬
lui necesar.
Filtrarea tensiunilor U2 şi U3 să
va face cu condensatoare polari¬
zate de minimum 470 pF.
Condensatorul C2 trebuie ales cu
grijă (recomandabil cu TANTAL.
Deoarece 100 pF cu TANTAL se
procură mai greu, se va putea
monta de 47 pF„
Montajul poate fi executat pe un
circuit imprimat, pe care se vor
monta toate piesele cât mai dega¬
jat de radiator.
Potenţiometrul P este de 1 kQ.
El trebuie să fie stabil în timp şi la
temeraturâ, de el depinde stabili¬
tatea tensiunii de ieşire. Cine
poate procura, potenţiometrul cu
mai multe rotaţii asigură fineţe
sporită a reglajului. El trebuie să
fie liniar. Dacă se doreşte o tensi¬
une fixă la ieşire, se va măsura
valoarea potenţiometrului (la
această tensiune) şi se va înlocui
potenţiometrul cu o rezistenţă fixă
de plus/minus 1%.
Realizat cu atenţie, stabilizatorul
funcţionează de la prima alimenta¬
re. Circuitul integrat L M 317 T are
un consum mic pe terminalul 1 -
Reglaj. El este de minimum
14 mA. Preţul mic al circuitului
face tentantă folosirea lui.
în cazurile când apar fluctuaţii la
tensiunea de ieşire se vor mări
valorile lui CI şi C3. ■
1-TR
Transformator
220-15 V
16 VA
2-R1
Rezistentă
R1
10 Ohm
0.25 W
3-R2
•
R2
100 Ohm
0,25 W
4-R3
•
R3
68 Ohm
0,25 W
5-C1
Condensator
CI
470 microF
25V
6-C2
*
C2
100 *
16V
(47 micmF TANTAL)
7*03
•
C3
470 ’
16 V
8*04
•
C4
100 '
16V
9-P
Potenţiometru
1000 Ohm
Liniar
10-0
Diodă
1N4004
11-PM
Punte
1PM1 100V lOOOmA
12-Tr
Tranzistor
2N 3005
13-ln.
Integrat
LM317T
TEHNIUM nr. 2 /1998
29
TV-DX
GENERATOR DE 22 kHz
Orlando BĂRBULESCU, Craiova
V ă prezint un montaj foarte
simplu şi utii pentru cei ce
au instalaţie satelit, un
LNC dublă bandă şi un receiver
model vechi, cu intrare de 950-
2050 MHz dar nu au un generator
de 22 kHz.
Generatorul audio de 22 kHz
este un montaj ce se intercalează
pe cablul coaxial între LNC şi
receiver şi are rolul de a comanda
un comutator existent în LNC, ce
va face trecerea de pe banda infe¬
rioară KU (10,50-11,75) pe banda
KU superioară (11,75-12,50).
Montajul are în componenţa sa
câteva tranzistoare foarte uzuale,
iar atenuarea semnalului este de
2-5 dB (în funcţie de realizarea
fizică a montajului). Generatorul
propriu-zis este foarte simplu, for¬
mat din două tranzistoare uzuale
şi are o frecvenţă de oscilaţie
aproape de 22 kHz. Ea se poate
modifica acţionând asupra con¬
densatorului de 2,2 nF.
Realizare
între LNC şi receiver se inter¬
calează tranzistorul PNP BC*640
ce va „chopa" practic, semnalul util
cu o frevenţă de 22 kHz. La
punerea sub tensiune a oscilatoru¬
lui, semnalul de 22 kHz va fi trans¬
mis pe cablu, iar LNC-ul va sem¬
naliza aceasta prin apariţia unui
zgomot puţin diferit faţă de cel din
banda inferioară, apoi se va trece
la căutarea posturilor ţinând cont
că acum frecvenţa oscilatorului
ÎN ATENŢIA
ABONAŢILOR
Din motive obiective, indepen¬
dent de voinţa noastră, nr. 10-11 -
12/1997 nu a apărut. Prin urma¬
re, ordinea apariţiilor este urmă¬
toarea: în noiembrie 1997 - anul
XXVII, nr. 303 (nr. 7-9 / 1997),
urmează în ianuarie 1998 - anul
XXVIII, nr. 304 (nr. 1 / 1998).
Editura a înştiinţat societatea de 5
difuzare a presei RODIPET, iar
abonaţii îşi vor primi banii înapoi.
local al LNB-ului este alta.
De realizare depind în mare
măsură calităţile generatorului. Se
poate folosi un spliter din comerţ
cu o intrare şi o ieşire, în care se
montează TI şi T2 cu piesele afe¬
rente şi într-o cutiuţă metalică
separată, generatorul. Ţinând
cont că frecvenţa cu care se
lucrează este foarte ridicată şi
deci pierderile pot fi destul de
mari, recomand confecţionarea
unei cutiuţe cu pereţii argintaţi iar
montajul să fie executat în sistem
SMD, cu distanţes cât mai mici
între cele două mufe: IN-OUT.
Dacă receiverul are posibilitatea
programării unei stări ce se tra¬
duce la ieşire (panou spate)
0-12 V, atunci montajul poate fi
amplasat chiar lângă LNC.
Aceasta înlătură fenomenul
supărător de comutare, când trec
câteva secunde la schimbarea
stării. Dacă nu există posibilitatea
programării, acţionarea se face
manual. Se va face alimentarea
prin LNC.
Există receivere cu două intrări
pentru LNB şi în mod curent se
foloseşte numai una.
Trecerea de pe LNBA pe LNBB
se face programabil şi se poate
folosi tensiunea pentru comutare
generator.
Montajul funcţionează irepro¬
şabil de 4 ani. Pentru verificareş
existenţei semnalului de 22 kHz
recomand un montaj ce vizua-
X
TEHNIUM nr. 2/1998
30 LA CEREREA CITITORILOR
ADAPTOR DE IMPEDANŢĂ
P entru a adapta un semnal
electric provenit de la o
sursă de semnal cu impe-
danţă relativ mare de ieşire (< 100
kQ) sau pentru alte aplicaţii în
care este necesară prezenţa unei
impedanţe mari de intrare, se pro¬
pune realizarea unui montaj a
cărui schemă electrică este
prezentată în figură. Montajul
lucrează perfect în banda audio
(20 Hz - 20000 Hz), iar numărul de
componente electrice folosite este
minim.
Semnalul de intrare se aplică
prin intermediul condensatorului
Ci etajului de intrare, în grila
tranzistorului Acesta este un
tranzistor cu efect de câmp cu
canal de tip N, ce oferă avantajul
amplificării unui semnal de intrare
folosind un curent de grilă extrem
de redus (de ordinul nanoampe-
rilor). Polarizarea tranzistorului Ti
este asigurată de grupul de rezis¬
tenţe Rg, Rg, R 4 şi R 2 (care sta¬
bileşte punctul staţie de
funcţionare). Din drena tranzis¬
torului T-j, semnalul de intrare
este aplicat galvanic în baza
tranzistorului T 2 . Semnalul de
ieşire este preluat din colectorul
Impedanţa de intrare
Zi = 2.2 MQ
Impedanţa de ieşire
Zo<î2kn
Tensiunea maximă de intrare
Ui max = 60 mV
Banda de frecvente de lucru
Af = 20 Hz - 20 kHz
Amplificarea
A = cca 0 dB
Raportul semnal-zgomot
S / N > 65 dB
Distorsiunile armonice
THD < 0.3%
Distorsiunile de intermodulaţie
TID £ 0.1%
tranzistorului T 2 (tranzistor bipolar
de tip PNP) prin intermediul con¬
densatorului C 4 . Grupul Rg, R 7 ,
Cg realizează concomitent o mic¬
şorare, alături de un filtraj foarte
eficient a tensiunii de alimentare
U/^. Tensiunea din drena tranzis¬
torului T 1 a fost astfel aleasă încât
să asigure polarizarea optimă a
Ing. Emil MARIAN
tranzistorului T 2 .
Se recomandă ca montajul să
fie realizat cât mai compact, pe o
plăcuţă de sticlostratitex placat cu
folie de cupru. Pentru realizarea
raportului semnal-zgomot estimat
iniţial, montajul se ecranează
obligatoriu, folosind o cutie din
tablă de fier cu pereţii groşi de
circa 0,3 mm. Semnalul de intrare
se aplică folosind în mod obligato¬
riu cablu ecranat.
Montajul poate fi folosit cu
succes ca etaj de intrare a unui
milivoltmetru electronic de curent
alternativ, ca adaptor de micro¬
fon cu impedanţâ mare de
ieşire sau adaptor de doză
ceramică. ■
SEMNALIZATOR DE REŢEA
S chema electrică prezentată,
este destinată indicării
locului de amplasare şi ali¬
mentare cu energie electrică a
unui consumator.
Elementul de semnalizare al
cuplării la sistemul energetic îl
reprezintă o diodă LED care ilu¬
minează în momentul respectiv.
Celelalte elemente ale schemei
se amplasează grupat pe o
plăcuţă de sticlostratitex placat cu
folie de cupru, în imediata
apropiere a comutatorului K.
Condensatorul Ci realizează o
reactanţâ capacitivă care limitează
curentul alternativ de la reţea la o
valoare de circa 12 mA. Dioda Di
a fost prevăzută în scopul evitării
aplicării unei tensiuni inverse mai
mare decât cea maxim admisibilă
(4 V -f- 7 V) la bornele LED-ului.
Rezistenţa Ri limitează curentul
Ing. Emil MARIAN
prin LED în momentul apariţiei
regimului tranzitoriu ce pri¬
veşte conectarea consumatorului
(L = LOAD = consumator) la
reţea. ■
caa Kt ca*
0 - or i
o —]
- 0 -
i
\
^ R1
i
> 22fl/f«5W
220Vca
CI
1
= t.
22uF/63IVc. c.
L
1
DLL
V *
LCD
Dl
E
3
F 1N400S
£i
L
C33
1- 0 --
TEHNIUM nr. 2/1998
31
ATELIER
RELEU ELECTROMAGNETIC
C u toată evoluţia impresio¬
nantă a comutatoarelor
statice (tiristoare, triace
etc.) şi cu toate numeroasele lor
avantaje, „bătrânele” relee elec¬
tromagnetice nu au părăsit încă
scena tehnicii contemporane. Ba,
dimpotrivă, nepoatele lor „suple”
(relee reed) au cunoscut o dez¬
voltare continuă în ultimele
decenii. Secretul acestei longe¬
vităţi tehnice îl reprezintă sepa¬
rarea totală din punct de vedere
electric a circuitului de comandă
faţă de circuitul comandat prin
intermediul contactelor. La aceas¬
ta se adaugă simplificarea
schemelor de acţionare prin posi-
bilitatea.echipârii unui releu cu mai
multe seturi de contacte normal
închise/deschise, de asămenea
perfect izolate între ele.
în cele ce urmează ne vom referi
la unul din neajunsurile releelor
electromagnetice (r:e.m.), pentru
care am conceput şi experimentat
cu bune rezultate o soluţie de
remediere extrem de simplă. Anu¬
me, este vorba despre diferenţa
mare care există, în general, între
tensiunea de anclanşare fermă (o
notăm Ua) şi cea de eliberare
(Up) ale unui r.e.m. Diferenţă (de
ordînul volţilor, pentru releele de
joasă tensiune) ce face practic
imposibilă folosirea ca atare a
r.e.m. drept comutatoare cu prag.
între noi fie vorba, chiar şi pragul
Ua variază semnificativ de la un
exemplar la altul, în cadrul unui
acelaşi tip constructiv. De exem¬
plu, un releu luat la întâmplare din
familia RM12 (tensiunea „nomi¬
nală” de anclanşare de 12 V) a
prezentat o tensiune de anclan¬
şare fermă Ua * 7 V şi o tensiune
de eliberare Up = 2,5 V. Faptul că
pragul Ua este considerabil mai
mic faţă de valoarea „nominală”
nu ne deranjează prea mult: cu o
rezistentă adiţională (legată în
serie), dimensionată cores¬
punzător, îi putem reduce sensibil¬
itatea în limite destul de largi.
Totuşi, dacă diferenţa între pragul
real Ua şi cel „nominal” (recoman¬
CU PRAG
Fiz. Alexandru MĂRCULESCU
dat pentru aplicaţia vizată) este
prea mare, e preferabil să alegem
un alt exemplar de releu, pentru a
nu avea de a face cu disipafie de
căldură supărătoare pe rezistenta
adiţională.
Dar, să revenim la problema
enunţată - ecartul mare dintre Ua
şi U[= - neajuns pe care îl vom
înţelege mai bine prin prisma unui
exemplu concret. Să presupunem
că dorim să folosim releul amintit
mai sus pentru „supravegherea"
tensiunii E la bornele unui acumu¬
lator auto (conform figurii 1). Mai
precis, ne interesează o anumită
valoare de prag (E p ) astfel ca:
- pentru E > E p , releul să fie
anclanşat, iar
- pentru E < E p , releul să se afle
în repaus (neanclanşat).
O soluţie ar fi să comandăm
releul prin intermediul unui comu¬
tator electronic realizat cu tranzis-
toare. Dar, oare, fără tranzistoare
nu se poate?
Probabil nu veţi mai zice sigur
nu, pentru că aţi tras deja cu ochi¬
ul la figura 2 , care confirmă că,
totuşi, se poate. Pentru a vă
convinge singuri, cu letconul în
mână, să alegem, de exemplu:
E = 8 V + 14,5 V (plajă maximă
de variaţie admisă);
= 10 V (pragul de basculare
, la „atingerea” căruia, de
exemplu, în sens descrescător,
releul are sarcina de a comanda
cuplarea circuitului de încărcare).
Reamintim valorile Ua = 7 V şi
Uc = 2,5 V. Mai menţionăm că am
utilizat o pereche de contacte nor¬
mal închise ale releului k r -|, un
condensator 'C (tatonat experi¬
mental) pentru prevenirea autoos-
cilaţiilor armăturii mobile în vecină¬
tatea pragului E p şi dioda obiş¬
nuită D, în antiparalel pe releu,
pentru scurtcircuitarea tensiunilor
inverse induse în bobină la eliber¬
area releului. Restul e simplă...
aritmetică. Şi două grupuri serie
de diode, notate D 1 şi D 2 , ale
căror căderi totale de tensiune în
direct (uj, respectiv u 2 ) urmează
să le determinăm.
Pentru aceasta, să presupunem
că tensiunea E a bateriei este
foarte apropiată de valoarea de
prag E p dar puţin mai mică.
ConforrrV scopului propus, releul
trebuie să fie în repaus, dar la limi¬
ta de anclanşare. Contactele k r i
fiind încă închise, putem face
abstracţie de grupul D 2 „şi C, scurt¬
circuitate de k r i- însumarea
căderilor de tensiune pe releu şi
D-j_ne conduce la:
E a E d = Ua + ui, de unde
ui =E p -Ua = 1 0V-7V = 3V.
Prin urmare, grupul D-| poate fi
realizat prin înscrierea a patru
diode cu siliciu (eventual sortate
pentru căderi directe cât mai
apropiate de 0,75 V) sau se poate
folosi o singură diodă de referinţă
în direct, cu căderea cât mai
apropiată de 3 V. _t
TEHNIUM nr. 2/1998
32
ATELIER
Să presupunem acum că tensi- j
unea E creşte puţin peste pragul
Ep. Releul va anclanşa ferm, con¬
tactele k r i deschizându-se. Prin
aceasta, în serie cu D-| şi releul se
mai intercalează grupul de diode
D 2 . Rolul acestuia din urmă este
de a „ridica” pragul de eliberare al
releului, mai precis de a face ca
releul să revină în repaus nu la E
= U[= = 2,5 V (cum „ştie” din con¬
strucţie releul), ci la aproximativ E
= E p = 10 V. Aritmetica tensiunilor
ne spune acum:
E = E r = Ue + ui + u 2
de unde
u 2 = E D - Uc - Ui = 10 V - 2,5 V
- 3 V = <5 V.
Vă lăsăm dv. plăcerea de a
dimensiona grupul serie de diode
D 2 , astfel încât căderea de tensi¬
une în direct pe el să fie în jur de
4,5 V.
Două observaţii importante mai
trebuie făcute în final. Cele două
praguri ale releului (de anclanşare
şi de eliberare, „corectate” prin
artificiile cu Di şi D 2 ), nu pot fi
aduse perfect la egalitate cu E p ,
întrucât releul ar manifesta *o
tendinţă de oscilaţie greu de con¬
tracarat. Aşa că, în funcţie şi de
scopul „supravegherii” lui E, se va
accepta între ele un ecart de
ordinul zecimilor de volt (u 2 ceva
mai mică decât valoarea calcu¬
lată). Cea de a doua observaţie se
referă la tatonarea valorii conden¬
satorului C, operaţie cu atât mai
dificilă (valori C mai mari) cu cât
ec.artul menţionat este mai mic.
în final, totuşi, încă o recoman¬
dare pentru cei ce se vor
încumeta să aplice această
invenţie nebrevetată: realizaţi în
prealabil o regletă cu 15 diode cu
siliciu (de exemplu, din seria
1N4000), cu pini sau borne de
acces după fiecare diodă.
Domeniul de „corecţie” a
pragurilor de comutare pentru
releele de joasă tensiune va fi ast¬
fel acoperit, iar experimentarea va
fi mult uşurată. ■
P* Mulţumim cititorilor care ne-aiTl
scris şi ne-au solicitat diverse
informaţii tehnice şi scheme. în
măsură posibilităţilor noastre, le
vom expedia cele dorite.
• Câştigătorii tombolei vor fi
anunţaţi în scris şi îşi vor primi
premiul prin poşta.
• Abonamentele se pot face la
orice oficiu poştal din ţară (cereţi
poziţia cu nr. 4120 în catalogul
presei române).
Li mm mm mm wmm mm ■■■ mm mm «J
JCATIE CB A
P entru începători, ca o apli¬
caţie a circuitelor bascu¬
lante astabile (CBA), pre¬
zentăm, aşa cum am menţionat în
pag. 8-9, un montaj simplu (lampă
care clipeşte) cu două LED-uri,
conform schemei alăturate.
Pentru uşurinţa realizării, dăm şi
schema cablajelor (scara 1:1). ■
TDA2030
(Continuare din pag. 15)
în cazul de faţă, la Vz = 6,2 V şi
R1 = R2 = 10 kQ, va rezulta o ten¬
siune la ieşire de 12,4 V. Intervalul
de valori recomandat pentru aces¬
te două rezistoare este de la 1 k£2
la 100 k£2. Dacă se doreşte o altă
tensiune se va modifica, fie rapor¬
tul rezistenţelor R2/R1, fie se va
înlocui dioda zener DZ6V2 cu o
alta, cu Vz convenabil. Trebuie
specificat că tensiune de ieşire nu
poate coborî sub cea a diodei
zener. Practic, este nevoie ca ten¬
siunea de ieşire să fie ceva mai
mare (minimum IV - 2V) decât
cea a sursei de referinţă, în speţă
tensiunea Vz, deoarece este
obligatoriu ca prin DZ1 să circule
un carent de câţiva miliamperi.
Tensiunea maximă de ieşire va fi
mai mică cu 1V - 2V faţă de tensi¬
unea Ua de alimentare a stabiliza¬
torului.
Schema din figura 2 (vezi pag.
15) este a unui stabilizator de ten¬
siune variabilă îri care tensiunea
de referinţă este preluată
potenţiometric prin POŢI. Astfel,
tensiunea de ieşire va putea lua
valori atât sub, cât şi peste cea a
diodei Zener. Deci:
Uo = aVz(1 + R2/R1)
unde a ia valori între 0% şi 100%
(sau între 0 şi 1) şi arată procentul
preluat ca tensiune de referinţă
din valoarea Vz. Ţinând cont de
cele specificate la cealaltă
schemă, tensiunea de ieşire nu va
putea atinge 0V şi nici valoarea
maximă. Ua a tensiunii de ali¬
mentare, pentru cea din urmă şi
din considerentul că ea fiind
nestabilizatâ, trebuie evitat a se
lucra în vecinătatea ei. Aceasta
înseamnă, de fapt, că a are un
domeniu mai restrâns de variaţie,
dar pentru a nu complica schema
şi pentru uşurinţa prezentării
funcţionării schemei s-a preferat
ca acest coeficient să fie încadrat
în intervalul dat.
Montarea la ambele scheme a
grupului serie RC de la ieşire (R4,
CI) este obligatorie şi are rolul de
suprima autooscilaţiile care ar
apare dacă nu ar fi prevăzut cu
acesta.
Ca aplicaţii practice aceste
scheme pot fi utilizate ca montaje
de stabilizare a unor tensiuni cu
un curent de ieşire destul de
mare (IA, pentru o diferenţă de
tensiune: Ua - Uo < 5 V şi, evi¬
dent, un curent mai mic pentru o
diferenţă mai mare de 5 V), ca
regulatoare sau ca mici varia-
toare de turaţie pentru motoare
de casetofon etc. ■
Bibliografie
I. Ristea, C. A. Popescu, Stabilizatoare de
tensiune, Editura Tehnică, Bucureşti, 1 983
IPRS Bâneasa, Full Line Condensed, catalog,
1990
Revista RADIO, nr. 4/1990
TEHNIUM nr. 2/1998
TEHNIUM
International 70
Revistă pentru constructorii amatori
Fondată în anul 1970
Serie nouă, Nr. 305
Februarie 1998
Editor
Presa Naţională SA
Piaţa Presei Libere Nr. 1, Bucureşti
Comitet de redacţie
Ing. Daniel Cocoru
Ing. Minai-George Codârnai
Ing. Cristian Ivanciovici
Fiz. Alexandru Mărculescu
Control ştiinţific şi tehnic
Ing. Mihai-George Codârnai
Ing. Emil Marian
Fiz. Alexandru Mărculescu
Corespondenţi în străinătate
C. Popescu - S.U.A
S. Lozneanu - Israel
G. Rotman - Germania
N. Turuţă & V. Rusu - Republica Moldova
G. Bonihady - Ungaria
Redacţia: Piaţa Presei Libere Nr. 1
Casa Presei, Corp C, etaj 1, camera 122
Telefon: 223-15-30, interior: 1186 sau 1182
Corespondenţă
Revista TEHNIUM
Piaţa Presei Libere Nr. 1
Căsuţa Poştală 68, Bucureşti - 33
Secretariat: Viorica Mocanu
Telefon: 223-15-30/1186
Difuzare
Telefon: 223-15-30/1196
Abonamente
la orice oficiu poştal
(Nr. 4120 din Catalogul Presei Române)
Director de proiect: Daniel Cocoru
Colaborări cu redacţiile din străinătate
Amaterske Radio (Cehia), Elektor & Funk
Amateur (Germania), Horizonty Technike
(Polonia), Le Haut Parleur (Franţa),
Modelist Constructor & Radio (Rusia),
Radio-Televizia Electronika (Bulgaria),
Radiotechnika (Ungaria), Radio Rivista
(Italia), Tehnike Novine (Iugoslavia)
Coperta: losefina llie
DTP Irina Geambaşu, Georgeta
Haralambie, Nadia Mihăilă
Editorul şi redacţia îşi declină orice responsabili¬
tate în privinţa opiniilor, recomandărilor şi
soluţiilor formulate în revistă, aceasta revenind
integral autorilor.
Volumul XXVIII, Nr. 305, ISSN 1224-5925
© Toate drepturile rezervate
Reproducerea este cu desăvârşire
interzisă în absenţa aprobării scrise
prealabile a editorului.
Tiparul Romprint SA
Acest număr a fost tipărit în 12.000 exemplare
DEMAGNETIZOR
G. D. OPRESCU
E ste posibil ca un caseto-
fon, chiar perfecţionat să
lucreze necorespunzător.
Un defect poate fi neştergerea
resturilor de pulbere magnetică.
Se vor folosi casete speciale pen¬
tru curăţarea capetelor (tip
„cleaner”) sau chiar un mic tam¬
pon de vată, uşor umezită în
alcool etilic sau izopropilic (în nici
un caz benzină, eter, tiner sau alţi
diluanţi organici, întrucât aceştia
pot deteriora capetele.
Un alt remediu constă în
reglarea tracţiunii şi ambreiajelor.
O bandă magnetică deformată
(„ciufulită”) poate fi netezită pe un
flacon curat de sticlă 2-4 cm în
diametru: cu mâinile curate şi
uscate se tracţionează uşor
banda, înainte şi înapoi, de 10-20
ori, evitând întinderea ei. Nu este
indicată o nouă înregistrare a
benzii „reparate”!
O atenţie deosebită va fi acor¬
dată sistemului de fixare al capu¬
lui universal, poziţionarea azimu-
tală fâcându-se cu ajutorul unei
benzi magnetice bine imprimate.
Uneori, ghidajul capului univer¬
sal e plasat după trecerea benzii
peste cap (banda ondulând în fel
şi chip) în loc săjie fixat înaintea
pieselor polare. în acest caz, se
schimbă capul magnetic cu unul
care are ghidajul corect plasat,
urmârindu-se o atentă centrare
(unghiul de azimut).
Demagnetizorul pentru capete
magnetice sau alte piese (ghida¬
je, cabestan, mecanisme port-
rolă) poate şi el îmbunătăţi randa¬
mentul casetofonului. Este
alcătuit dintr-un cui din fier, de
circa 5 mm diametru şi circa 100
mm lungime, pe care se plasează
o carcasă bine izolată - carton şi
soluţie de plastic - cu o înfăşurare
de circa 5000 spire, sârmă CuEm
de 0,10-0,15 mm diametru. După
circa 1000 spire se aplică un strat
de hostafan sau melinex (bune
izolatoare). Un tub din plastic (din
acelea pentru instalaţii electrice)
serveşte drept carcasă de pro¬
tecţie. Un cordon şi un ştecher
fac legătura cu reţeaua. înainte
de folosire, se îndepărtează ca¬
setele (sau benzile) la peste 2 m.
Se pune câte o conexiune de
scurtcircuit în paralel cu bornele
fiecărui cap magnetic pentru ca
tensiunile induse să nu distrugă
circuitele electronice din pream-
plificatoare. Se branşează la
reţea, demagnetizorul apropiin-
du-se încetul cu încetul, cu
mişcări largi de rotaţie, de
capetele magnetice, fără a le
atinge piesele polare (care ar
putea fi descentrate din cauza
efectului magnetostrictiv). Se
îndepărtează apoi la o distanţă
maximă de casetofon şi se
debranşează de la reţea. Se des¬
fac conexiunile de protecţie care
scurtcircuitau capetele. Se con¬
stată, la redarea unor casete sau
benzi, pe porţiunile cu nivel redus
sau pauze, o micşorare aprecia¬
bilă a zgomotului de fond - prin
reducerea magnetizării rema¬
nente a capetelor magnetice.
Operaţia se repetă periodic, când
„fâşâitul” benzii pare crescut. ■
fracţionarea
benzii
TEHNIUM nr. 2/ 1998
A+SV a+5V
2A\ 24T
Vpp V cc
I^|c5
Al
TP
CI >1
MMN
2746
D?
DG
D5
D 4
•“T * 40 A 9 A? A 5 A* A 4
A 4 d> A 8 A 6 A 4 A 2
D3
D2
D 4
19 22
18
144243
23 >1
A^
8
4?
ie
45
44
43
44
40
+5V
<0
Q9 Q? Q5 Q3 <3*4 V*
Q40 Q8 Q6 Q4 Q2.
w CI 2
MMC 4o4o R p^-j
Q44
45l
-*-5v
40
A C'l- 4 ?n
m
K1
2
R4
560
43
8
Ji
15
42
2
Tf
+5V
T3-BD435
17 ^EcNfeWHVDp
IG
15
14
13
12
11
10
CI 3
4051°°*
C B A
40 44
44
11
QÎ
Q3GH'Stoj
RBCT .^„pVk - 15
CI 4
MMC - 4-546
R7--looK
+8--12V
T4-B0435tnad.
ci 5 - MMC 4oo4 C2 " >ln
P j
P '
ist pagina