Tehnium/1991/9103

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

«■ I

mmm

ANUL XXI - NR. 244 3/1991

TEHNICĂ MODERNĂ ..

' Amplificator cu cîştig
controlat digital
Infoverificator

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ .

Medalion luminos
ABC

CQ-YO ...

Sintetizor de frecvenţă

hi-fi ;.

Casetofon stereofonic

ATELIER .

Sistem audio stereo pentru
automobil

SERVICE ..

Radioreceptorul

NORDMENDE

LABORATOR .

Oscilator AF

Transmach

LA CEREREA

CITITORILOR .

Introducere în televiziune
Indicator de clipping

INFORMATICĂ .

Iniţiere în programare

CITITORII RECOMANDĂ.

Milivoltmetru
Frecvenţmetru
îmbunătăţirea imaginii TV
ÎN SPRIJINUL

GOSPODARILOR .

Miniseră
Răsadniţe
O etajeră utilă

REVISTA REVISTELOR .

Receptor MA

Decodor

Generator

MAGAZIN TEHNIUM .

PUBLICITATE .

ELECTROCONTACT—Botoşani

REVISTA LUNARĂ
PENTRU CONSTRUCTORII
• AMATORI

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM",

BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1,

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33,

ECŢORUL 1, TELEFON: 18 35 66—17 60 10/2051

PREŢUL 15 LEI

Sng. MILIAN GROS

Figura 1 prezintă schema, de principiu a unui amplificator stereo cu cîştig
controlat digital în 16 paşi. în esenţă este vorba de un amplificator operaţio¬
nal (juA747, LM747) în a cărui buclă de reacţie a fqst introdusă o reţea serie
de rezistenţe a cărei valoare este controlată digital prin intermediul unor
porţi de transfer CMOS de tipul MMC4066.

Rezistenţa între punctele a, b, respectiv c, d, este determinată de cuvîntul
digital de control (ABCD) aplicat celor două circuite MMC4066. Pentru o
anumită comandă, una sau mai multe porţi de transfer scurtcircuitează una
sau mai multe rezistenţe din bucla de reacţie a amplificatorului operaţional,
în tabel sînt arătate dependenţa dintre cuvintele de cod binare şi rezistenţa
din bucla de reacţie, precum şi amplificarea în tensiune a montajului.

FUNCŢIONARE

în momentul pornirii, datorită grupului RC conectat la pinul 11 al numără¬
torului MMC40193, se selecţionează comanda (0001), deci o amplificare Au
= 7,7., S-a proiectat acest lucru (trecerea pe o amplificare medie a montaju¬
lui la pornire), pentru a nu suprasatura amplificatorul de putere din etajul
tandem, la pornire. Porţile PI, P2 formează un generator de semnal de tact
cu frecvenţa de aproximativ 0,5 Hz. Acest semnal de tact este aplicat porţi¬
lor P3, P4 care vor comanda modul de numărare (înainte sau înapoi) a im¬
pulsurilor de tact de către circuitul MMC40193.

în mod normal, porţile P3, P4 sînt blocate de către potenţialul intrărilor 1
pentru poarta P3 şi 6 pentru poarta P4.

La atingerea cu degetul a senzorului SI, de exemplu, poarta P3 se des¬
chide, iar impulsurile de tact ajung la pinul 4 (clock down) al circuitului nu-

TABEL CU DEPENDENŢA COMANDĂ BîNARĂ — REZISTENŢĂ DE
REACŢIE - AMPLIFICARE

R(kO)

159

15,9

149

14,9

139

13,9

129

12,9

112

11,2

102

10,2

9,2

8,2

77'

7,7

6,7

47'

4,7

3,7

. 1

mârător. Acest fapt va determina schimbarea cpmenzii binare şi, implicit,
schimbarea amplificării (în cazul de faţă amplificarea se măreşte cu unui
sau mai mulţi paşi, în funcţie de timpul cît am atins cu degetul senzorul SI).

Pentru a micşora amplificarea se atinge cu degetul senzorul S2. Pentru
constructorii amatori care nu posedă circuitul operaţional /uA747 sau LM747
se indică folosirea a două circuite operaţionale de tipul ROB101 sau chiar
P A741.

Senzorii se construiesc prin corodarea unei plăcuţe de cablaj imprimat
după un desen ca aceia din figura 2.

TEHNIUM 3/1991

BVH ontajul prezentat este deosebit de simplu,
dar în acelaşi timp foarte util pentru cei care se
ocupă de informatică. Cu ajutorul acestui tester
se poate controla starea oricărei legături serie de
tip RS232, model foarte răspîndit în microinfor-
matică. Acest lucru este necesar pentru că, în
ciuda normalizării foarte precise, sînt cazuri cînd
legăturile nu funcţionează şi în lipsa unui voltme-
tru sau osciloscop testerul permite vizualizarea în
cîteva secunde a conexiunilor ce nu funcţionează
aşa cum trebuie.

Schema prezentată în figura 2 este constituită
doar din rezistenţe şi diode electroluminescente
(LED-uri). Ea poate fi intercalată în serie în orice
legătură de tip RS232 şi permite vizualizarea ime¬
diată, cu ajutorul LED-urilor, a stării diferitelor li¬
nii de interconexiune. Un LED aprins verde indică
nivel logic „1“, în timp ce unul aprins în roşu ni¬
vel logic „0“. Dacă LED-urile sînt stinse, aceasta
înseamnă fie că nivelul este prea scăzut, fie o ab¬
senţă totală a semnalului. O aprindere intermi¬
tentă rapidă a LED-urilor montate pe pinii TD şi
RD demonstrează trecerea semnalelor în cele
două sensuri.

Curentul consumat de către un LED este de 10
mA şi este limitat de către rezistenţa înseriată,
acest lucru încadrîndu-se în norma RS232. Mon¬
tajul funcţionează în toate cazurile, excepţie fă-
cînd situaţia cînd legăturile sînt lajimita toleran¬
ţelor, nivelurile fiind în jurul a 3 V. în aceste con¬
diţii, iluminarea LED-urilor este foarte scăzută.

Pentru o utilizare foarte comodă, montajul tre¬
buie dotat cu cîte un conector (cu 25 de pi¬
cioare), unul mamă şi celălalt tată, montate la fie¬
care extremitate a circuitului imprimat. Astfel in¬
tercalarea lui într-o legătură ce se doreşte a fi
controlată se face în cîteva secunde şi fără a fi
necesare lipituri suplimentare.

Circuitul imprimat este reprezentat în figura 3.
Cele două conectoare (mamă şi tată) vor fi inter¬
conectate avînd pinii ce au acelaşi număr legaţi
între ei ca în figura 2. Funcţionarea este imediată,
nu ridică nici un fel de probleme şi pentru o tes¬
tare rapidă se poate folosi o sursă stabilizată sau
o baterie de 9 V. Singura eroare ce poate fi fă¬
cută este montarea inversă a vreunui LED, lucru
ce va putea fi constatat de îndată în funcţie de
aprindere.

în cazul în care o legătură RS232 nu funcţio¬
nează, se inserează montajul şi vom avea o indi¬
caţie asupra stării semnalelor. Dacă un semnal
utilizat de unul din echipamente lipseşte (cazul
cel mai frecvent) sau nu are nivelul cerut (lucru
mai rar, dar posibil în caz de deranjament),
acesta este depistat şi se va căuta cauza.

Se întîmplă adesea ca o legătură RS232 conec¬
tată corect şi cu toate semnalele necesare pre¬
zente să nu funcţioneze. Motivul este foarte sim¬
plu. Pinul TD reprezintă linia de emisie (ieşire) de
date, iar RD linia de primire de date, fiind evident
faptul că în momentul interconectării a două
echipamente ieşirea unuia trebuie să fie legată la
intrarea celuilalt şi viceversa (pinii 2 şi 3). Deci, în
cazul în care o astfel de legătură nu funcţionează,
se inversează conexiunile pinilor 2 cu 3. Există
cazuri cînd o astfel de inversare este făcută in¬
tern, în cadrul unui echipament. Experimental se
poate încerca acest lucru fără riscuri, circuitele
de interfaţă RS232 sînt limitate în curent şi prote¬
jate, suportă conexiuni de tipul ieşire-ieşire, bi¬
neînţeles cu condiţia ca situaţia să nu se menţină
un timp îndelungat. Dacă nici după operaţiile
descrise, echipamentele nu funcţionează, este de
presupus o pană mai serioasă.

Montajul poate fi introdus într-o cutie de plastic
prevăzută cu 14 găuri pentru LED-uri şi inscrip¬
ţionată în dreptul fiecărui LED cu simbolul res¬
pectiv (FG, SG,... etc.). De o parte şi de cealaltă
se vor fixa conectoarele mamă, respectiv tată, şi
apoi se vor lega prin fire pinii la cablaj în punc¬
tele notate cu săgeţi în figura 3.

Toate rezistenţele vor avea valoarea de 2,2 kfî,
iar LED-urile vor fi obişnuite.

ignat fl IN/OUT OL

| _ J

ignal R OUT/IN £

ignal B OUT/IN CE

• ignn.l B IN/OUT Q[

CONTROL B HI

CONTROL C GE

Vss [I

Vdd

CONTROL R
CONTROL 0
signal 0 IN/OUT
signal 0 OUT/IN
signal C OUT/IN
signal C IN/OUT

MMC 4066

INFO-

VERIFICA

Ing. CRISTIAN IVANCIOVSCI

CONECTOR RS 232

1 2 3 A 5 6 7 8 ^ « 11 11 13

14 15 16 17 li n 20 11 21 2S 24 ZS

8 20 1

LVI

R20

-CZJ

ilRI

LV2 i^i

R5 W •>

LR4

LV6

-d>

■a

2 3 4 5 6 8 20 1 7
TD RD RTS CTS DSR DCD DTR FG SG

LR5

1.. FRAME GR0UND
IR6 2.TRANSÎT DATA

3. RECEÎVE DÂTÂ

4. REQUESTT0SEND
flR7 5.CLCAR TQ SEND

6.. DATA SETREADY

7. SIGNAL GRQUND

8, DATACARRiER DETECTOR
20. DATA TERMINAL RfADT

J2 [T

02 E
oi [T
CL0CK 00VN QT
CL0CK UP E

03 GE
04 (7
Vss HI

H3 Vdd

03 ji

[3 RESET
j3] BQRR0V '

□) CRRRY/

ED (PRESET ENRBLE1/

ÎS J3

U J4

MMC 40193

6 5

TEHNIUM 3/1991

HWT1ER

MEDALION

LUMINOS

Ideea de a dispune intercalat mai
multe becuri sau LED-uri de culori
diferite şi a le face să se aprindă in¬
termitent, într-o anumită succesiune
dorită, este veche. Alăturat vă suge¬
rez doar un nou aranjament, care
include 12 LED-uri de două culori
diferite (de exemplu 6 roşii şi 6
verzi), amplasate astfel încît fiecare
grup de culoare să simbolizeze o
cruce. De pildă, LED-urile pot fi dis¬
puse intercalat ca în figura 1, cu
capsulele introduse presat în nişte
orificii adecvate (05 mm), practicate
în peretele frontal (eventual capa¬
cul) al unei cutiuţe ce va găzdui
montajul de comandă. Se poate rea¬
liza astfel un „medalion" luminos de
efect deosebit, care să clipească
sub formă de cruce, alternativ în
ceje două culori.

în acest scop este suficient să im¬
provizăm un circuit basculant asta-
bil cu două tranzistoare şi să conec¬
tăm în serie LED-urile din fiecare
grup de culoare, plasînd apoi
grupurile ca sarcină de colector
pentru tranzistoarele TI, respectiv
T2 (figura 2). Cu mici modificări,
care constau în introducerea unor
rezistenţe auxiliare de sarcină şi a
unor comutatoare de selecţie, pu¬
tem extinde uşor gama modurilor de
funcţionare, ihcluzînd, de pildă, cli¬
pirea separată în fiecare culoare.
Astfel, în detaliul din figura 3 se
arată cum poate fi suprimată clipi¬
rea LED-urilor roşii, al căror grup se
substituie în acest scop prin rezis¬
tenţa R’l, trecînd comutatorul K1 în
poziţia 1. Similar se poate proceda
şi pentru celălalt grup.

O variantă simplă de conectare a
LED-urilor este indicată în figura 4,
care poate constitui eventual chiar
punctul de plecare în realizarea unui
cablaj imprimat. LED-urile roşii

(1—6) sînt înseriate între extremită¬
ţile A Şi B, iar cele verzi (7—12) în¬
tre C şi D. Pentru simplificarea de¬
senului nu au mai fost precizate ter¬
minalele (anod, catod), dar se sub¬
înţelege că respectarea schemei de
conectare în serie, conform figurii 2,
este obligatorie pentru funcţionarea
corectă a montajului.

Mai mult chiar, este recomandabil
să se verifice separat fiecare grup
serie de LED-uri, nu numai pentru a
ne convinge că toate sînt bune şi că
au fost corect legate, ci şi pentru a
măsura aproximativ căderea totală
de tensiune pe fiecare grup în parte,
la curentul de funcţionare dorit,
într-adevăr, se ştie că există dife¬
renţe semnificative între LED-urile
roşii şi cele verzi în ceea ce priveşte
căderea de tensiune în direct, pen¬
tru aceeaşi intensitate I de curent.
Cu atît mai mult, fiind vorba nu de
unul, ci de şase LED-uri înseriate în
fiecare grup, este important să cu¬
noaştem aceste, căderi totale, pe de
o parte, pentru a putea alege cores¬
punzător tensiunea de alimentare,
U, iar pe de altă parte, pentru a di¬
mensiona adecvat, acoperitor, rezis¬
tenţele de limitare R1 şi R4.

Exemplu numeric

Am experimentat montajul cu
LED-uri de 20 mA, în capsulă cilin¬
drică de plastic (0 5 mm), produse
de „Microelectronica". Dispunerea
terminalelor este indicată în figura
5, picioruşul mai scurt reprezentînd
catod ul.

Pentru un curent direct I = 20 mA,
grupul serie al celor şase LED-uri
roşii prezintă o cădere de tensiune
de aproximativ Ur = 9,9 V, iar gru¬
pul celor şase LED-uri verzi o că¬
dere de cca U v 14,8 V.

Optînd pentru varianta de alimen¬

tare autonomă, am ales tensiunea U
(obligatoriu mai mare decît U v ) de
18 V, obţinută prin legarea în serie a
două baterii miniatură de 9 V, tip
6F22.

Să presupunem că acceptăm cu¬
rentul maxim prin ambele grupuri
de LED-uri de I = 20 mA. Rezultă
astfel pentru cele două rezistenţe de
limitare, R1 şi R4, valorile orienta¬
tive:

R 1 « (U — U R )/I *» 405 fi;

R 4 ~ (U — U v )/I «- 160 n.

Practic arii utilizat rezistoare de
0,5 W cu valorile măsurate de cca
R1 = 410 O şi R4 = 160 fi.

Tranzistoarele TI şi T2, npn, cu
siliciu, pot fi din seriile BD (135,
137, 139, 237), 2N2219, 2N1711 etc.
în montajul experimentat am folosit
o pereche de 2N2219, cu factorii
beta apropiaţi (cca 160).

Condensatoarele CI şi C2 se iau
egale, de ordinul zecilor de microfa-
razi, cu tensiunea de lucru de 25 V
sau mai mare (de pildă CI = C2 = 47
mF/25 V).

în aceste condiţii nu mai rămîne
decît să se tatoneze valorile rezis¬
tenţelor R2 şi R3 (în principiu egale,
de ordinul zecilor de kiloohmi), ast¬
fel încît să se obţină frecvenţa dorită
de comutare, preferabil cu semipe-
rioade simetrice. Pentru perceperea
distinctă şi neobositoare a celor
două cruci colorate (care, simultan
cu aprinderea succesivă, creează şi
o senzaţie de deplasare sus-jos), se
va alege o perioadă de clipire de cel
puţin 1 s. Practic, cu piesele indi¬
cate s-a obţinut T « 1 s, cu semipe-
rioade egale, luînd aproximativ R2 =
R3 = 30 kfî.

O altă variantă constructivă a me-
dalionului-cruce, de data aceasta cu

2x10 LED-uri, este sugerată în fi¬
gura 6.

în fine, deşi nu constituie o pro¬
blemă — dată fiind simplitatea ex¬
tremă a montajului —, figura 7 oferă
o posibilă schiţă de amplasare a
pieselor şi cablaj pentru modulul de
comandă.

în ceea ce priveşte realizarea
practică, se pot imagina diverse so¬
luţii, în funcţie de obiectul ales ca
suport al medalionului (cutie, casetă
ornamentală, cruce, panou de apa¬
rat etc.), ca şi de varianta de alimen¬
tare (baterii sau redresor). Conexiu¬
nile se pot face direct între termina¬
lele LED-urilor, cu fire auxiliare, sau
utilizînd o plăcuţă de cablaj impri¬
mat, după modelul din figura 4.
Atenţie, însă, în acest caz la alinie¬
rea extremităţilor capsulelor pe înăl¬
ţime!

Pentru funcţionarea îndelungată
în locuri fixe, de pildă la baza unei
icoane sau candele, în cadrul unor
obiecte de mobilier sau de decor, pe
panoul unor aparate etc., este de
preferat soluţia alimentării de la re¬
ţea, prin intermediul unui redresor
bine filtrat.

Paginii realizate'
de fix. ALEX.

MĂRCULESCU

ABC

• • bggBifl ' ~ ‘ HSHH BSMM mm»

ABC ABC

(URMARE DIN NR. 1/1991)

Situaţia este ilustrată în figura 13.

Pentru a obţinu o precizie satis¬
făcătoare a determinării, este reco¬
mandabil să alegem valori de lucru
II şi 12 cît mai „depărtate" între ele,
bineînţeles fără a pune în pericol
sursa în cauză.

Metoda poate fi simplificată şi
mai mult dacă unul din punctele de
măsurare se alege tocmai Mo (Io = 0,
Uo = E), cînd sursa nu debitează
practic curent. Dacă al doilea punct
este M(l, U), obţinem direct din
(61):

deci determinarea lui Ri se rezumă
la două măsurători de tensiune şi
una de intensitate.

Exemplu. Fie din nou sursă
noastră o baterie de tip 3R12, căreia
i-am măsurat tensiunea „în gol“,
obţinînd aproximativ E = 4,6 V.
Pentru a-i solicita un curent I rezona¬
bil, putem conecta la bornele bateriei
un bec de lanternă de 3,5-3,8 V/0,3 A.
Măsurînd simultan intensitatea I a
curentului şi tensiunea la borne, U
(fig. 14), să zicem că am obţinut
I « 0,25 A si U « 3,6 V. Rezultă deci
din (65)

Ri « -

Cunoaşterea rezistenţei interne
ne permite să „anticipăm 1 ' valorile
tensiunii la borne pentru alte inten¬
sităţi de curent dorite. De pildă,
dacă vom solicita bateriei noastre

un curent de numai 0,1 A, vom pu¬
tea conta aproximativ pe o tensiune
la borne

U = E — R f • I ~

» 4,6 V - 4 n • 0,1 A = 4,2 V.
înţelegem acum de ce becurile de
lanternă prevăzute a funcţiona cu
baterii de 4,5 V nu au fost dimensio¬
nate pentru tensiunea nominală de
4,5 V; chiar dacă valoarea Ri deter¬
minată în exemplul de mai sus este
puţin exagerată, va exista întotdea¬
una o rezistenţă internă (din
păcate, crescătoare în timp pentru
majoritatea bateriilor uzuale, şi
atunci cînd ele nu sînt folosite),
care va produce o anumită cădere a
tensiunii la borne, cu atît mai sem¬
nificativă cu cît curentul solicitat
este mai mare.

Puterea de disipaţie
Revenind la rezistenţa electrică în
general, vom aborda în cele ce ur¬
mează un aspect practic important,
dar trecut adesea cu vederea, fiind
presupus bine cunoscut. Anume ne
vom referi la puterea de disipaţie
maximă a unui rezistor, parametru
notat Pd sau Pdmax şi cunoscut de
la achiziţionarea piesei respective
(de exemplu 0,5 W; 1 W; 2 W etc.).

Acest parametru ne arată, indi¬
rect, care este valoarea maximă a
tensiunii continue, Umax, ce poate
fi aplicată la bornele unei rezistenţe
R date, respectiv ce intensitate ma¬
ximă de curent (continuu), Imax,
este permisă fără a pune în. pericol
integritatea rezistorului respectiv.

într-adevăr, se ştie că dacă apli¬
căm o tensiune continuă U la bor¬
nele unui rezistor, respectiv dacă

stabilim prin rezistenţa R a acestuia
un curent continuu de intensitate I,
în interiorul rezistorului se va dez¬
volta o anumită cantitate de căldură,
conform efectului Joule. „Viteza" cu
care se produce această transfor¬
mare în timp reprezintă tocmai pute¬
rea electrică, P, care are una din ex¬
presiile echivalente:

P = U • I = R • 12 = U 2 /R (66)

Cum este şi firesc, această ener¬
gie calorică are drept efect încălzi¬
rea rezistorului respectiv, a cărui su¬
prafaţă exterioară va căpăta astfel o
temperatură mai mare decît a me¬
diului ambiant. Pe baza legilor cu¬
noscute ale răcirii corpurilor, o
parte din căldura dezvoltată în rezis¬
tor va'fi transferată (împrăştiată, di¬
sipată) în acest mediu înconjurător,
cu o rată/viteză care depinde, în
principal, de aria totală a suprafaţei
corpului şi de diferenţa dintre tem¬
peratura suprafeţei şi cea a mediului
ambiant. Evident, dacă ritmul în
care se dezvoltă căldura în rezisto-
rul nostru este mai mare decît rata
cu care se poate disipa efectiv
această căldură în mediul înconjură¬
tor (în condiţiile date), efectul îl va
constitui saupraîncălzirea rezistoru¬
lui, mergînd pînă la pericolul extrem
de distrugere a sa prin ardere, între¬
ruperea continuităţii etc.

Parametrul de catalog Pdmax eva¬
luează tocmai această rată maximă
posibilă (admisibilă) a transferului
caloric între corpul rezistorului şi
mediul ambiant. Cunoscînd valorile
R şi Pdmax, putem determina uşor,
pe baza relaţiilor (66), valorile ma¬
xime admisibile pentru tensiune şi

intensitatea curentului’, Umax, res¬
pectiv Imax: 1

U ma x = 1/R-Pdmax (67)

Imax = 1/ Pdmax/R (68)

în aceste relaţii, U şi Umax se ex- 1
primă în volţi, R în ohmi, I şi Imax în
amperi, iar P şi Pdmax în waţi.

Exemplul 1. Avem un rezistor de
100 fi/0,5 W şi vrem să determinăm
tensiunea maximă Umax (continuă)
ce i se poate aplica la borne fără
pericol de distrugere, în condiţii
uzuale de temperatură ambiantă.

Umax = V'100 n-0,5 W - 7,07 V

O măsură înţeleaptă de precauţie
este să reducem cu cel puţin
10—25% valoarea astfel rezultată
(Umax==5,5-r-6,5 V), iar dacă pentru
problema'practică în cauză valoarea
obţinută nu ne satisface, vom alege
un rezistor cu puterea de disipaţie
maximă mai mare.

Exemplul 2. Avem un potenţiome-
tru liniar de 100 n/0,5 W, pe care îl
utilizăm ca rezistenţă variabilă între
zero şi valoarea totală R=100 n. Ne
interesează care este intensitatea
maximă de curent ce i-o putem
aplica, fără a-i pune în pericol inte¬
gritatea (pentru a dimensiona cores¬
punzător rezistenţa adiţională de li¬
mitare, în funcţie de tensiunea utili¬
zată).

Din (68) deducem:

! max= 1/ 0,5 W/100 n « 0,07 A =70 mA

Vom lua şi de această dată, fi¬
reşte, o anumită marjă de siguranţă.

Achiziţionînd de ocazie un letcon de fabricaţie străină,
am avut plăcuta surpriză să descopăr în caseta atrăgă¬
toare a acestuia, alături de vîrful de rezervă, prospectul
şi bucata de fludor (atît de necesar pentru probe sau
utilizare imediată) şi o plăcuţă din aluminiu de cca
0,8—1 mm grosime, cu formaşi dimensiunile orientative
din figură.

Aţi ghicit, probabil, ca şi mine, că este vorba despre
un extrem de simplu şi ingenios suport care să permită
distanţarea corpului cald al letconului faţă de masa de
lucru şi obiectfele aflate pe ea.

Singura „contribuţie" ce se cere din partea utilizatoru¬
lui este de a îndoi la cca 30—45° cele trei aripioare re¬
zultate prin crestarea indicată a bazei, anume într-o
parte aripioara centrală şi în partea opusă celelalte
două.

UTIL

Decupajul semicircular din partea superioară arecurbu-
ra adaptată la diametrul letconului. O rozetâ (un inel,
disc, colier etc.) ce se află prevăzută prin construcţie pe
mîner — sau se montează ulterior, ad-hoc — împiedică
alunecarea supărătoare a letconului în timpul manevră- -
rilor repetate.

O sugestie utilă, aşadar, pentru constructorii amatori,
mai ales că realizarea practică a suportului nu ridică
nici un fel de probleme.

’O

2 g 3 G 4 Q
Q 8 G 9 G 10
S G
O 11

O 12

-A

**B

anod —catod

BA + CD

ţEViy *

Ti - T 2

TEHNIUM 3/1991

SINTETIZOR DE FRECVENTA

CURMARE DIN NR. TRECUT)

Comanda oscilatorului se obţine
de la detectorul de faşă D01 reaiizat
cu circuitul Cl : 31 (MMC4013),

poarta 3 din circuitul Ci-30 şi dio¬
dele D40-D41. Modui de funcţionare
a acestui circuit se poate urmări în
figura 7.pentru cazul în care frec¬
venţa oscilatorului comandat în ten¬
siune este mai mare decît frecvenţa
de referinţă. Situaţia de inversare a
inegalităţii este explicată pe figura
7. in cazul în care cele două frec¬
venţe sînt egale, iar ,fa_zele coincid,
ieşirea rămîne neschimbată. Frec¬
venţa de referinţă de 100 Hz provine
de la baza de timp şi se aplică pe
pinul 11 al circuitului CI-31. Frec¬
venţa VCOI se divizează corespun¬
zător şi se aplică pe pinul 3.

Filtru! trece-jos FTJ1 are în com¬
ponenţa sa elementele: R105, R106,
R107, C67 şi C68. Preluarea semna¬
lului de control rezultat din filtrare
se realizează prin rezistenţa R104,
comandîndu-se capacitatea diodelor
varicap în sensul creşterii sau des¬
creşterii frecvenţei oscilatorului
OCT-1.

Bucla PLL3 are ca referinţă frec-,
venţa generată de VCOI, dar divi¬
zată cu 100 (Q1). Divizorul Q1 este
realizat cu circuitul integrat CI-28
(MMC4518) care conţine două nu¬
mărătoare decadice.

în compunerea buclei PLL3 intră
detectorul de fază D03 (Ci-36 =
MMC 4313). mixerul M3 {CI-38 =
TAA661), filtrul trece-bandă FTB3
(L6C93), filtrul trece-jos FTJ3 (R123,
R124, R128, C80, C81) şi oscilatorul,
comandat în tensiune VC03 (TIO).
Detectorul de fază este identic cu
cel conţinut de bucia PLL1, filtru!
trece-jos are aceeaşi configuraţie cu
FTJ1 şi oscilatorul comandat în ten¬
siune utilizează o schemă similară
cu VCOI. Totuşi apar mici diferenţe
în privinţa valorilor componentelor
adiacente.

Inductanţa L5 se reaiizează pe un
miez similar cu cel al lui L3. Conţine
25 de spire din CuEm, 0=0,15...0,22
mm, cu priză la spira 6. Domeniu)
de frecvenţă acoperit se situează în
limitele 9,97...9,980001 MHz.

Inductanţa L6 împreună cu capa¬
citatea C93 rezonează pe 35 kHz
(FTB3). Utilizînd o capacitate de 2,2
nF şi un miez tip oală, cu inductanţa
specifică AL=400, rezultă un număr
de 460 de spire din CuEm 0=
0,12...0,18 mm.

Bucla PLL2 furnizează un semnal,
în gama 6,07... 9,06 MHz şi îşi modi¬
fică frecvenţa cu paşi de 10 kHz. Se
compune din detectorul de fază D0
2 (CI-34), divizorul D2 (CI-25, CI-26,
CI-27, CI-32, Cî-33), filtrul trece-jos
(R119, R120, R118, C77, C78), un
divizor cu 2 (CI-35), oscilatorul co¬
mandat în tensiune VC03 (T7) şi un
şir de diode (D24...D35), care împre¬
ună cu cele două porţi SAU-NU,
aparţinînd circuitului integrat CI-33,
decodifică starea iniţială de înce¬
pere a unui ciclu de numărare-divi-
zare programabilă. Divizorul are o
configuraţie similară cu cea a lui
Dl, numai că limitele de divizare
sînt altele. Comanda se preia de la
programator (CI-10...CI-12) prin in¬
termediul grupurilor RC (R83...R94,
C42...C53) de filtrare şi eliminare a
semnalelor parazite. Comanda de
încărcare a informaţiei conţinute de
programator şi începere a unui nou
ciclu se preia de ia ieşirea 1 a nu-
mărăîorului-decodificator CI-32
(MMC4017).

Oscilatorul comandant în tensiune
VC02 conţine inductanţa L4, care
se confecţionează pe un miez oală
ca şi L3 şi L5. Conţine 28 de spire

TEHNIUM 3/i991

din CuEm 0=0,15...0,22 mm, cu
priză la spira 9. Micşorarea influen¬
ţei tensiunii de alimentare asupra
oscilatorului se face printr-o stabili¬
zare locală cu tranzistorul T9. Tot
pentru mărirea stabilităţii frecvenţei
s-a introdus etajul separator realizat
cu tranzistorul T8.

Semnalul de referinţă necesar bu¬
clei PLL4 se obţine în urma mixării
(M) a celor două frecvenţe generate
de VC02 şi VC03. Mixerul M(CI-39)

TEHNIUM 3/1991

utilizează un circuit integrat
TAA661. Semnalul rezultat este pre¬
luat de filtrul trece-jos FTJ prin in¬
termediul unui repetor (T13). în
compunerea filtrului intră elemen¬
tele: L7, L8, L9, C108... C113. Carac¬
teristica de bandă a acestui filtru se
dă în figura 10. Inductanţa L7 con¬
ţine 14 spire din CuEm 0=0,12...0,18
mm, bobinate pe un miez similar ce¬
lor utilizate de inductanţele L4—L5.
Bobinele L8 şi L9 conţin cîte 12

. m . _

spire, respectiv 11 spire din aceeaşi
sîrmă şi utilizînd aceleaşi tipuri de
miezuri ca L7.

Bucla PLL4 generează semnalul
propriu-zis al sintetizorului. Pentru a
avea un cîştig maxim se utilizează
mixerul M4. în acest etaj se ames¬
tecă frecvenţa generată de VC04 cu
armonica a 8-a (85,6 MHz) a oscila¬
torului X04. Această parte a sinteti¬
zorului se realizează pe o placă se¬
parată de circuit imprimat. Pentru a

nu ajunge la cifre exagerate privsind
indicii componentelor, s-a reluat nu¬
mărătoarea de la 1 la n. Astfel, osci¬
latorul cu cuarţ X04 conţine tranzis¬
torul TI (BF180), urmînd'doua etaje
amplificatoare separatoare realizate
cu T2 (BF256) şi T3.(BF180). Stabi¬
lizarea tensiunii de alimentare a os¬
cilatorului o realizează TA.

Bobina LI este identică cu induc¬
tanţa LI de pe placa 1. L2, L3 şi L4
se realizează pe miezuri drepte (0 =

3...5 mm) şi conţin cîte 6 spire din
CuEm, 0 = 0,35...0,45 mm, bobinate
într-un singur strat.

Generatorul VC04 conţine oscila¬
torul propriu-zis realizat cu tranzis¬
torul T9, stabilizatorul T8 şi separa¬
toarele TIO şi T11.

Inductanţa L7 se realizează pe
acelaşi tip de miez ca şi L2...L4.
Conţine 8 spire din aceeaşi sîrmă de
CuEm. Priza se ia ie ia spira 4 îhce-
pînd de la masă.

Mixerul M4 (CI-1 = ROB796) fur¬
nizează la ieşire diferenţa f(X04) —
f(VC04), care este amplificată prin
două etaje realizate cu circuite
ROB733 (CI-2 şi CI-3) şi formatată
prin intermediul a două porţi din
capsula CDB400 (CI-4). Divizorul
prescalar D4 face posibilă prelucra¬
rea ulterioară a semnalului în detec¬
torul de fază D04 (Ci-6). D4 conţine,
un divizor cu 2 (1/2 CDB400), urmat
de unul cu 5 din capsula CDB490
(CI-5).

Semnalul furnizat de VC04 este
filtrat cu ajutorul unui filtru trece-jos
cu frecvenţa de tăiere de aproxima¬
tiv 80 MHz (conţine inductanţele L8
L9 si L10).

Bobinele L5-L6, L8, L9 şi L10 se
realizează pe toruri de ferită cu dia¬
metru! mediu de 4...7 mm şi care lu¬
crează bine în domeniul 1...30 MHz,
respectiv 30...80 MHz. L5 conţine
2x8 spire, iar L6 are 2x2 spire. Sîrmă
utilizată este din CuEm + mătase de
0,25 mm diametru. L8, L9 şi L10
conţin cîte 10 spire pentru ÂL = 9.

Asamblarea sintetizorului se reali¬
zează pe două plăci de circuit impri¬
mat, fiecare conţinînd cîte o parte a
schemei din figura 7.

Placa principală (PLACA 1) este
realizată dintr-o bucată de sticlotex-
tolit dublu placat avînd dimensiunile
255x137,5 mm. Traseele feţei A
(opusă celei cu componentele) se
dau în figura 8, jar pentru faţa B în
figura 9. Figura 10 conţine desenul
de asamblare a componentelor.
Dintr-o eroare iniţială de proiectare
(se mai întîmplă), pe circuitul impri¬
mat nu a fost prevăzut circuitul inte¬
grat CI-24. Introducerea acestuia ar
însemna modificarea poziţiilor unui .
număr mare de componente şi tra¬
see, plus stricarea simetriei cablaju¬
lui. De aceea s-a preferat montarea
acestuia deasupra lui CI-23, cîţiva
pini avînd aceeaşi destinaţie, iar res¬
tul legăturilor efectuîndu-se cu fir
subţire.

Placa 2 necesită o atenţie sporită
datorită frecvenţelor ridicate. Trase¬
ele feţei A (opusă celei cu compo¬
nentele) se dau în figura 11, iar pen¬
tru faţa B în figura 12. Figura 13
conţine desenul de asamblare a
componentelor. Placa de circuit du¬
blu placat are dimensiunile 200x55
mm.

După plantarea componentelor?se
verifică cu-atenţie circuitele în vede¬
rea eliminării eventualelor scurtcir¬
cuite sau erori -de asamblare.

Ordinea de testare şi punere în
funcţiune este următoarea:

— baza de timp (BT);

— programatorul;

— bucla PLL1;

— bucla PLL3;

— bucla PLL2;

— mixerul M şi filtrul trece-jos
FTJ;

— X04 şi etajele aferente;

— bucla PLL4.

în timpul testării unuia dintre
etaje, celelalte rămîn nealimentate.
Abia după ce totul este „pus în pa-
rametri“ se începe interconectarea
blocurilor, în ordinea enumerată mai
sus.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

■te

CASETOFON STEREOFONIC HI-FI

ing. BÂRBU POPESCU

Casetofonul stereofonic, a cărui construcţie este prezentată în cele ce ur¬
mează, reprezintă modernizarea montajului publicat în revista „Tehnium" nr.
3/1987 şi a fost realizat folosind caseta, sistemul mecanic de antrenare, blo¬
cul de alimentare, generatorul de ştergere şi premagnetizare de la casetofo¬
nul deck EM 2001.

Caracteristici tehnice

viteza de deplasare a benzii:
banda de frecvenţă:

raportul semnal/zgomot:

îmbunătăţirea raportului semnal/
zgomot cu sistemul „Dolby B“:
îmbunătăţirea raportului semnal/
zgomot cu filtrul dinamic:
tensiunea de intrare:
tensiunea de ieşire:

8 dB A;

100 mV/100 kH;
460 mV/4,7 kH.

4,76 cm/s;

30 (-3 dB) - 15 000 Hz (—3 dB)
Fe 2 0 3 ;

30 (—3 dB) — 16 000 Hz (—3 dB)
Cr0 2 ;

>56 dB A — Fe 2 0 3 ;

>58 dB A — Cr0 2 ;

Schema electrică este prezentată în figura 1.

Semnalul de audiofrecvenţă preluat de la capul magnetic este amplificat
de preamplificatorul-corector realizat cu tranzistoarele T1-T3 de la nivelul
de cca 0,2 mV pînă la cei cca 28 mV necesari la intrarea circuitului integrat
Dolby de tip NE646N.

în scopul îmbunătăţirii performanţelor (mărirea raportului semnai/zgomot,
micşorarea distorsiunilor), capul magnetic este conectat direct, fără conden¬
sator de cuplaj, în circuitul de bază al tranzistorului TI; de aemenea, comu-

+ 12V

TEHNIUM 3/1991

tarea inregistrare-redare a capului magnetic se face cu ajutorul comutatoru¬
lui electronic, realizat cu tranzistoarele T5, T6. T7

Conectarea directă a capului magnetic impune folosirea unei surse de ali¬
mentare suplimentare de —15 V,

în scopul realizării în etajul de intrare a unei amplificări ridicate cu zgo¬
mot propriu minim şi distorsiuni reduse, acesta prezintă următoarele parti¬
cularităţi:

— Tranzistorul TI este plasat în regiunea de zgomot minim (Uri = 1 V,

Ion a* 40 uA).

— Al doilea etaj de amplificare este realizat cu un tranzistor cu efect de
cîmo; datorită impeaanţei mari de intrare se evită şuntarea rezistenţei de
sarcină (R2) a etajului de Intrare de către impedanţa de intrare a etajului ur¬
mător.

— Valoarea redusă a rezistenţei R3 contribuie la micşorarea zgomotului
propriu al etajului de intrare (tensiunea de zgomot introdusă de R3 este pro¬
porţională cu rădăcina pătrată a valorii sale).

— Condensatorul C5 şi grupul R9, C9 limitează superior banda audio.

Punctele statice de funcţionare sînt stabilizate datorită reacţiei negative în

curent continuu realizată cu R4.

Corecţia în frecvenţă a semnalului audio preluat de ia capul magnetic este
realizată cu ajutorul circuitului oscilant LoCI si al buclei de reacţie negativă
C3R3R4C4R5 astfel:

a) în domeniul frecvenţelor înalte, de circuitul LoCI acordat pe frecvenţa
superioară a benzii audio (16 000 Hz); factorul de calitate şi implicit ridica¬
rea caracteristicii de frecvenţă depind şi de valoarea rezistenţei de amorti¬
zare _R1*.

b) în domeniul frecvenţelor medii, de circuitul R9C4 cu constanta de timp
de:

rl = R9 C4 = 128, 7 M S

c) în domeniul frecventelor joase, de circuitul R4C4 cu constanta de timp:

r2 = R4 C4 = 3 300 ns. *

Circuitul R10—CIO cu constanta de timp de 70 ms este conectat în circuit,
în cazul folosirii benzilor Cr0 2 , cu ajutorul comutatorului electronic realizat
cu tranzistorul T4.

Prin intermediul potenţiometrului semireglabil PI şi al grupului de cdjh-
tacte Z1.1 ai releului ZI (prezentat în poziţia redare), semnalul audio este
aplicat circuitului integrat Dolby B de tip NE646N, care amplifică semnalul
de intrare (cca 28 mV) pînă la valoarea de 580 mV şi asigură simultan prelu¬
crarea (compresia şi expandarea) semnalului audio corespunzător regimuri¬
lor de înregistrare-redare.

Schema folosită este o schemă tipică de aplicaţie a circuitului NE646N şi
nu prezintă particularităţi deosebite; în scopul obţinerii unei funcţionări co¬
recte se impune folosirea unor componente pasive de calitate cu toleranţa
de, maximum ±5%.

în scopul simplificării montajuiui s-a evitat folosirea filtrelor MPX care se
conectează între terminalele 6 şi 2 ale circuitului integrat.

Comutarea înregistrare-redare se realizează cu ajutorul grupului de con¬
tacte Z2.1 ale releului Z2.

Comutatorul K3.1 serveşte la conectarea-deconectarea filtrului Dolby; el
este fostul comutator „Metal QN-OFF“ folosit la casetofonul EM 2001.

Tensiunea de audiofrecvenţă este aplicată prin intermediul condensatoru¬
lui C24 filtrului dinamic de zgomot, realizat cu tranzistoarele T8-T13 şi pie¬
sele aferente.

Filtrul dinamic de zgomot reprezintă un circuit Dolby al cărui prag de ac¬
ţionare a fost coborît de la nivelul de —20 dB la -35-4-40 dB prin modifica¬
rea valorii componentelor C34, R51.

Dacă semnalul audio are un nivel ridicat, el trece prin etajul tampon reali¬
zat cu tranzistoarele T8—T9 neprelucrat; dacă semnalul scade sub nivelul
de -354-40 dB (în pauză sau la niveluri reduse)',’semnalul de frecvenţă me¬

die şi înaltă este selectat de grupul C27—R36, apoi este amplificat şi defazat
cu. 180° de etajul realizat cu tranzistoarele T11 şi T12 şi aplicat în circuitul
de bază al tranzistorului T9 prin intermediul rezistenţei R47, unde are loc
suma algebrică a celor două semnale audio, în urma căreia se obţine redu¬
cerea zgomotului de fond.

Modificînd poziţia cursorului semireglabilului P3, începînd cu capătul co¬
nectat la dioda D2, se obţine eliminarea zgomotului de fond; de asemenea,
uneori poate apărea necesară modificarea valorii rezistenţei R51*, tot în sco¬
pul micşorării zgomotului de fond. «.

Etajul realizat cu tranzistorul T13, diodele D5, D6 şi piesele aferente ser¬
veşte la comanda pe poartă a tranzistorului TIO, conectat ca rezistenţă con¬
trolată în tensiune, a cărui funcţie de transfer depinde de nivelul componen¬
telor de înaltă frecvenţă.

La trecerea prin filtrul de zgomot, semnalul suferă o uşoară atenuare, ast¬
fel încît la nivelul de 580 mV la ieşire (rezistenţa R33) se obţin cca 460 mV.

cd oo co (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR),

T3 X3 T3 cq co.

TEHNIUM 3/1991

SISTEM

STEREO

Sng. CRISTIAN IVANCIOV1CI

Ansamblul propus a fost conceput pentru a ti
folosit în interiorul unui autoturism, alimentarea
făcîndu-se de la acumulatorul acestuia, dar nimic
nu împiedică folosirea sa într-un apartament de
exemplu, constructorul amator realizînd sursa de
tensiune necesară. Sistemul este compus dintr-un
corector de frecvenţă cu şase benzi, amplificator
integrat de putere dotat cu un comutator pentru
introducerea efectului stereo spaţial.

Corectorul de frecvenţă este o variantă simplă
de filtre pasive foarte uşor de realizat cu piese
puţine şi uzuale. Etajul de intrare constituit din
tranzistorul TI este un repetor pe emitor care de¬
termină o impedanţă ridicată de intrare a monta¬
jului (peste 100 kn), o amplificare în tensiune
apropiată de unitate şi o impedanţă mică de ie¬
şire. Semnalele aplicate intrării sînt de nivel mic
(de obicei zeci de milivolţi) şi pot proveni de la
un casetofon sau un radioreceptor. Din acest mo¬
tiv este recomandabil să se utilizeze un tranzistor
npn de zgomot mic, cum ar fi BC413, BC414 sau
BC109, BC173, BC149, BC239, dar rezultate bune
se obţin şi cu bine cunoscutele BC107, BC108,
BC171, BC172, BC237, BC238 (fig. 1).

Cele şase filtre pasive sînt urmate de către un
amplificator operaţional (de asemenea de zgomot
mic) şi care compensează atenuările introduse de
aceste filtre. Circuitul integrat folosit este un CI
/3N381N produs de I.P.R.S.-Băneasa şi care înglo¬
bează într-o singură capsulă „dual-in-line“ două
amplificatoare operaţionale, putînd fi deci utilizat
pentru varianta stereo. Bineînţeles că pot fi folo¬
site şi alte circuite cum sînt /5M382, /3M387, sau
cu performanţe mai modeste uliracunoscuîul 0A741
(sînt necesare două).

In privinţa celor şase filtre (de sus în jos) se pot
spune următoarele:

— primul filtru este un filtru trece-jos, avînd
frecvenţa de tăiere în jurul valorii de 190 Hz (sub
200 Hz);

— al doilea filtru este un filtru trece-bandă ce
acţionează în spectrul 160 Hz+480 Hz;

— a! treilea filtru este un filtru trece-bandă ce
acţionează în spectru! 410 Hz-M 330 Hz;

— al patrulea filtru este un filtru trece-bandă
, ce acţionează în spectrul 1 330 Hz+4 060 Hz;

— al cincilea filtru este tot un filtru trece-bandă
care acţionează în spectrul 4 060 Hz+6 630 Hz;

— al şaselea şi ultimul filtru este filtru tre-
ce-sus, acţionînd peste frecvenţa de 6 630 Hz.

Aceste game de frecvenţe pot fi modificate în
funcţie de dorinţa fiecărui constructor, recalcuiîn-
du-se filtrele. Avînd în vedere toleranţele pieselor,
datele de mai sus sînt orientative. Tensiunile la
ieşirile filtrelor sînt preluate de către potenţiome-
trele P1+-P6, cu ajutorul cărora se dozează nivelul
fiecărui domeniu mai sus menţionat în spectrul
audio. Suma este aplicată intrării amplificatorului
operaţional ce acţionează ca sumator inversor cu
un cîştig în tensiune egal cu 10. Configuraţia in-
versoare asigură o stabilitate foarte bună datorită
divizorului de tensiune format din
R 1S şi R 19 . Alimentarea de la o singură sursă ne¬
cesită un circuit de polarizare în curent continuu
care să fixeze valoarea de repaus (la tensiunea de
inţrare V,=0) a tensiunii de ieşire la:

Amplificarea etajului se stabileşte din raportul
rezistenţelor R 20 şi R 18 :

Semnul minus arată faptul că tensiunea de ie¬
şire este în opoziţie de fază cu cea de intrare. Re¬
laţiile care permit dimensionarea rezistenţelor
Rig, R ,9 şi R 20 sînt următoarele:

unde tensiunea V BE = 0,65 V reprezintă tensiunea
bază-emitor la un tranzistor cu siliciu cînd func¬
ţionează în regiunea activă normală. Aceste relaţii
sînt astfel alese în funcţie de configuraţia aleasă
(etaj diferenţial inversor) şi tipul circuitului inte¬
grat (/3M381 sau /3M387). Curentul l T? = 0,5 mA re¬
prezintă valoarea acestuia prin tranzistorul intern
T2 de la intrarea circuitului. Avînd tensiunea de
alimentare egală .cu 12 V, alegînd cîştigul amplifi¬
catorului egal cu 10 şi pe R 18 = 22 kn, rezultă R 2 q
= 220 kn şi R 19 = 68 kft. Pentru mărirea cîştigului
se pot recalcula rezistenţele, dar acest lucru nu
este necesar datorită sensibilităţii ridicate a am¬
plificatorului de putere TBA810AP (între 30 mV-+
75 mV). Condensatorul C 16 de compensare este
conectat în paralel cu un condensator iritern deja
existent cu valoare C int = 4 pF. Condensatorul C 16
limitează superior banda de trecere şi se alege în
funcţie de aceasta:

unde f s este frecvenţa limită superioară (la —3 dB)
kT

a caracteristicii de frecvenţă, R e =-■'=» 1,3 kn

qje

Hz, condensatorul se alege cu valoarea de 820
pF, iar pentru 40 Hz+10 kHz, C 31 = 1,5 nF. Con¬
densatorul C 29 , respectiv C 30 , are o valoare egală
cu de 5 ori valoarea lui C 31 , respectiv C 32 . Grupul
C 33 = 0,1 nF, R 30 = 1 n, numit filtru boucherot, eli¬
mină tendinţa de intrare în oscilaţie a amplificato¬
rului la frecvenţe superioare datorită modificării
tipului de reacţie care poate deveni pozitivă la
acele frecvenţe.

Rezistenţa R 28 este pentru realizarea conexiunii
bootstrap, care se alege de 10—20 de ori mai
mare decît impedanţa de sarcină R s . Se folosesc
deci relaţiile:

R 28 = (10 + 20)R s ; (6)

R s = (4 - 8)n; (7)

C 3 ?

C 35 = unde k = 2 -+ 10; (8)

- (f; = frecvenţa limită inferioară); (9)

i I ^ J-

^/2^Fl R5 33kflC4 p2

?—J—-—ţ 50 kfi R13 68 kfl

R2 n R3 n C 2 C5 1 knF

270M3T 33kaf 10nF XJ -

OL ' 2* ± J. XqTpr

R6 39K&C6 P3 X C, R

, ■“ţSOka R14 68ksj R1S K

- fi —L

■M&fai's». Ir

R 19 =-— < 260 kn

1GIt2

(rezistenţa de emitor a primului etaj al CI), A v = I
amplificarea, iar 4*10 ’ 2 = c int . Din calcule rezultă
o valoare de aproximativ 470 pF.

Potenţiometrele folosite vor fi de 50 kn, liniare.

Se pot folosi atît potenţiometre rotative, cîtşi rec- f
tilinii, în funcţie de spaţiul avut la dispoziţie.

Ca amplificatoare de putere se folosesc două |
TBA810AP sau UL1481 care ia tensiunea de 14.4
V scot o putere de 6 W/4n cu un coeficient de dis¬
torsiuni 5<10%. La o tensiune de +12 V puterea ti- |
pică pe o sarcină de 4n este 4,2 W. Randamentul I
obţinut este foarte bun, atingînd 75%. în interio- j
rul automobilului, o putere de 2x4,2 W, deci peste f
8 W, este mai mult decît suficient. Rezistenţa R 26
(respectiv R 27 ) de reacţie fixează amplificarea cir- |
cuitului şi din motive de stabilitate trebuie să fie
de maximum 390n. Pentru valori mai mari la frec- 1
venţe superioare, defazajul suplimentar introdus f
de amplificator poate atinge 180° astfel încît sem¬
nalul transmis prin calea de reacţie ajunge să fie
în fază cu cel de intrare. Reacţia din negativă de¬
vine pozitivă şi transformă amplificatorul în osci- |
lator. Sensibilitatea de intrare va fi de 75 mV pen¬
tru R 26 = 56fî şi de 30 mV dacă alegem R 26 (res¬
pectiv R 27 ) = 22fi. Condensatorul C 19 (respectiv
C 20 ) are rolul de a elimina reacţia negativă în re¬
gim static.

în ceea ce priveşte banda de frecvenţă la —3
dB o putem regla prin alegerea lui C 31 , respectiv
C 32 . Pentru o bandă cuprinsă între 40 Hz-^20 000

O^eL JyioouF 100 a

LTTLb Jc 3 c

X **• ^ , TIOOijF

Intrare o

ua c 37

Volum J, -L ^k 1 C | 1 .

c^io^tL % :

* 2 ţ f FFŢ .IOOuF c 29

t33 k

6,8KXi 0,1 J|F A ' ' 6nF [

560]

. . STER!

10 SPAŢIAL,

r i

TEHNIUM 3/1991

De exemplu, pentru fj = 40 Hz, R s = 8 O rezultă:

C37 = 1 000 ^F;

C35 — 100 /uF;

Cablajul imprimai pentru un singur canal se
observă în figura 3, iar dispunerea pieselor în fi¬
gura 4.

Un efect interesant şi plăcut ce poate fi obţinut
fără complicaţii deosebite cu aceste două circuite
de putere este efectul „STEREO SPAŢIAL 1 '.
Acesta se foloseşte îndeosebi la radiocasetofoa-
nele stereofonice la care, datorită unei distanţe
prea mici între difuzoare, efectul stereo nu este
prea pregnant. Din acest motiv se face o separare
artificială între canale pe cale electronică, prelu-
înd un anumit procentaj din canalul drept defazat
cu 180° şi injectîndu-l în canalul stîng şi vice¬
versa. Practic acest lucru (pe schema din figura
2) se face prin intermediul grupului R 24 , C 25 res¬
pectiv R 25 , C 26 . Rezistenţa are rolul de a prelua
numai un procentaj din semnalul de ieşire, iar
condensatorul de a lăsa să treacă numai frecven¬
ţele ridicate din spectrul audio. După mai multe
încercări s-a ajuns la concluzia că valorile de 0.1
mF pentru condensator şi 6,8 kfK-8,2kfî pentru re¬
zistenţă sînt cele mai indicate. Mărirea capacităţii
peste 0,1 mF sau micşorarea rezistenţei sub 6,8 kO
nu conduce la accentuarea efectului stereofonic
ci la reducerea nivelului semnalului util, totuşi
constructorul amator poate încerca diverse valori
fără pericolul distrugerii circuitelor. Orice va¬
riantă de CI din familia TBA(MBA) 810 poate fi
utilizată, literele de după număr reprezentînd
anumite particularităţi după cum urmează:

— TBA810P şi TBA810AP pot funcţiona şi pe
sarcini R L = 2fi şi au protecţie la conectarea in¬
versă a polarităţii sursei de alimentare;

— TBA81QS şi TBA810AS constituie circuitul
de bază cel mai întîlnit;

— TBA810CB şi TBA810ACB pot funcţiona pe
impedanţa de sarcină de 20, suportă vîrfuri ale
tensiunii de alimentare de pînă la +40 V, au pro¬
tecţie la inversarea polarităţii sursei.

Toate variantele sînt dotate cu protecţie ter¬
mică şi protecţie în cazul scurtcircuitării sarcinii
pentru tensiuni de alimentare pînă la maximum
15. V.

în cazul în care ansamblul este alimentat pe
durata funcţionării motorului autoturismului, pot
apărea vîrfuri de tensiune dinspre alternator, aşa
cum se poate observa în figura 5 a. Din acest mo¬
tiv, pe cablul de alimentare generală trebuie inter¬
calat un filtru LC (fig. 5 b) pentru protecţia circu¬
itelor. Condensatorul trebuie să aibă o capacitate
cuprinsă între 2 200 nF-r-4 700 //F/16 V şi bobina 2
mH. Siguranţa înseriată tot pe firul de alimentare
într-un soclu special pentru acest tip de aplicaţii
este de 3 A.

Un radiator termic este necesar a fi montat pe
fiecare amplificator de putere, avînd o suprafaţă
de cca 30 cm 2 fiecare, chiar dacă protecţia ter¬
mică protejează circuitul.

Este necesar ca autoturismul să fie antiparazi-
tat pentru a fi eliminate sursele perturbatoare.

Mărirea puterii utile prin conectarea în punte

Dacă se doreşte o putere superioară celei de
aproximativ 4,5 W, se adoptă varianta montării în
punte a două circuite integrate de putere pentru

necare canal. Cea mai simplă metodă este folosi¬
rea unui etaj defazor, interconectarea făcîndu-se
_ conform figurii 6, etajele amplificatoare de putere
fiind identice. Etajul defazor este reprezentat în
figura 7 şi este realizat cu ajutorul unui singur
tranzistor tip BC173 (BC149, BC239, BC109).
Sarcina acestui tranzistor este distribuită între
emitor şi colector (R b =R d =3,9 kfl). Datorită acestui
lucru tensiunile culese la ieşirea 1 şi ieşirea 2 sînt
practic egale între ele, dar defazate cu 180° (în
antifază) şi egale, la rîndul lor, cu semnalul injec¬
tat în bază. Faţă de acesta din urmă, semnalul cu¬
les în emitor este în fază, iar cel din colector de¬
fazat cu 180°. Deci etajul defazor nu introduceJ
amplificare în tensiune, aceasta fiind practic uni¬
tară. Consumul acestui, etaj este de 1,5 mA, el fi¬
ind alimentat la 12 V. în cazul cînd amplificatoa¬
rele sînt alimentate de la o tensiune +-V supe¬
rioară, rezistenţa R x se dimensionează în felul ur¬
mător:

Dacă se utilizează pentru automobil, unde V a =
12 V, rezistenţa R x se alege egală cu 100 n, asigu¬
ri nd o cădere de tensiune pe ea de 1,5 mA. 100fl=
0,15 V, valoare nesemnificativă, în schimb rezis¬
tenţa formează împreună cu 0^=100 mF o celulă
de filtraj care mai îndeplineşte şi rolul de izolare
faţă de celelalte etaje. Modificările ce apar faţă de
schema din figura 2 sînt următoarele:

— se suprimă comutatorul K pentru efectul
„STEREO SPAŢIAL" împreună cu piesele afe¬
rente, adică R 24 , C 2 5 , r 2 s> C 2 6i

— se suprimă cele două filtre boucherot C 33 ,
R 30 , C 34 , R 3 i Şi se montează unul singur conform
figurii 6, unde este reprezentat punctat (R = IO, C
= 0,1 nF);

— impedanţa de sarcină R s nu va mai avea
punct de masă, ci va fi conectată între ieşirile fie¬
cărui amplificator prin intermediul condensatoa¬
relor electrolitice C’ , =C’ 2 = 1 000 pF/25 V.

Este posibil ca în cazul în care amplificatoarele
sînt bine echilibrate (în regim static potenţialul
ieşirilor ambelor amplificatoare este riguros egal
şi deci prin sarcină nu circulă curent), condensa¬
toarele C’, şi C’ 2 să fie eliminate. Totuşi, în cazul
străpungerii unuia dintre tranzistoarele finale,
aceste condensatoare protejează incinta acustică,
blocînd componenta continuă.

m | k

-5§_

bl *h

SigJA L=2mH

1 2200 tJf>»

n6V

Puterea obţinută în acest mod este mai mare
de 10 W pe fiecare canal. Preţul plătit pentru ob¬
ţinerea unei asemenea puteri cu numai 12 V ali¬
mentare este folosirea a patru circuite integrate
în loc de două. Cu modificările specificate ante¬
rior se poate folosi cablajul imprimat din figura 3,
bineînţeles realizîndu-se patru bucăţi identice.

150 ms 50 ms

TEHNIUM 3/1991

NORDMENDE 272

Radioreceptorul „Nordmende", a cărui schemă elec¬
trica o prezentăm, are ca parte importanta şi un ceas
electronic realizat cu circuitul integrat specializat
MM5387.

Partea de receptor este realizată cu elemente dis¬
crete, atît în blocurile de intrare, cît şi în aplificatorul
FI. Aceste tranzistoare, de tipul ED1502, au ca echi¬
valenţe tranzistoarele din seria BF200; BF214; BF215.

La recepţie se acoperă gama UM 510—1 620 kHz
şi gama UUS 87,5—108 MHz. Valorile semnalelor
frecvenţelor intermediare sînt 460 kHz pentru AM şi
10^7 MHz pentru FM. —

In sistemul de alimentare sînt folosite patru diode
de tipul 1N4001.

Acest aparat mai este notat pe unele documentări
Nordmende Digital Clock 272-9172H.

TEHNIUM 3/1991

Vă recomandăm o carte:

Recent apărut în librării, volumul „A, B, C...
Electronica în imagini. Componente pasive”, de
ing. N. Drăgulănescu, ing. C. Miroiu şi ing. D,
Moraru, se constituie într-un instrument foarte
util pentru constructorii amatori interesaţi în spe¬
cial de realizarea montajelor electronice.

Lucrarea, care face parte din noua serie de vo¬
lume „Electronica în imagini”, iniţiată de Editura
Tehnică, prezintă sintetic şi actualizat, sub forma
unor scheme şi fotografii sugestive succint anali¬
zate, principalele aspecte legate de structura,
funcţionarea, realizarea şi utilizarea componente¬
lor, circuitelor şi echipamentelor electronice.

Principalele capitole ale volumului recomandat
abordează monografic rezistoarele, condensatoa¬
rele, bobinele, cablajele imprimate. De asemenea,
principalele componente pasive sînt analizate
prin prisma fiabilităţii şi a tehnologiei de montare
pe suprafaţă a componentelor, cu prezentarea
avantajelor certe ce le oferă această metodă pen¬
tru realizarea unor montaje de calitate.

La 1 Decembrie 1990 şi-a început
activitatea în Bucureşti un nou post
de radio — independent, dar nu pri¬
vat! —, emiţînd pe frecvenţa de 93,5
MHz (deci în gama de unde ultra¬
scurte. UUS-CCIR de 87,5—108
MHz). Întrucît cea mai mare parte a
radioreceptoarelor UUS fabricate în
România funcţionează în gama
UUS-OIRT (66-73 MHz), rezultă că
radio DELTA (ca şi radio NOVA de
altfel) poate fi capiat de mai toate
tipurile de radioreceptoare UUS im¬
portate, precum şi de unele tipuri de
radioreceptoare româneşti. Poseso¬
rii de aparate recepţionînd doar
gama UUS-OIRT vor putea capta în
gama UUS-CCIR numai după con¬
struirea/achiziţionarea şi interconec¬
tarea (în circuitul de antenă) a unui
convertor adecvat CCIR/OIRT — a
cărui schemă de principiu a fost pu¬
blicată atît de revista şi almanahul
TEHNIUM, cît şi de unele cărţi des¬
tinate radioelectroniştilor.

Radio DELTA emite permanent
(24 de ore, din care 7 ore în limba
română şi restul în limba franceză),
conform unui acord încheiat între
Facultatea de Electronică şi Teleco¬
municaţii (FET) Bucureşti şi Radio
France Internationale (RFI) Paris.
Emiţătorul său este stereofonic, mo¬
dulat în frecvenţă şi are o putere RF
nominală de emisie de cca 500 W.

Aceste caracteristici cît şi utiliza¬
rea unei antene de emisie formată
din doi dipoli verticali permit obţine¬
rea unei „bătăi” de peste 60 km în
jurul Bucureştiului.

Conform acordului mai sus men¬
ţionat, RFI a furnizat aparatura de
JF (necesară studioului), aparatura
de RF (emiţătorul şi antena de emi¬
sie), precum şi instalaţia de recepţie
a emisiunilor RFI transmise prin sa¬

A. B, 0...
Electronica
In imagini.

Componente

pasive

primul post-şcoală
de radiodifuziune din România

Cei mai tineri constructori amatori, cei care*
abordează pentru prima oară un domeniu fasci¬
nant prin multitudinea aplicaţiilor sale, vor găsi în
„A, B, C... Electronica în imagini” un volum bogat
de informaţii referitoare la simbolizarea şi'marca-f
rea componentelor, la codul culorilor, ia parame¬
trii electrici şi la performanţele principalelor com¬
ponente pasive realizate în ţara noastră. De ase-.,
menea, materialul ilustrativ extrem de-divers.-{fo¬
tografii, scheme, grafice) facilitează cititorilor o
cunoaştere mai bună a elementelor tehnologice
de fabricare a componentelor, tipuri de conectări,
exemple de utilizare practică etc.

Adresat, deopotrivă, tineretului, studenţilor şi
elevilor, muncitorilor şi tehnicienilor, cadrelor di¬
dactice şi inginerilor, volumul „A, B, C... Electro¬
nica în imagini. Componente pasive” va constitui,
fără îndoială, un preţios sprijin şi pentru majorita¬
tea constructorilor amatori interesaţi, în primul
rînd, de montajele electronice. (C.S.)

tive, precum şi cele mai bune emi¬
siuni de divertisment francofone şi
internaţionale.

De remarcat şi emisiunile dedicate
utilizării corecte a limbii franceze:
„FRANC-PARLER" şi „PARLER AU
QUOTIDIEM”, de un real folos şi ra-
dîoascultătdriior români...

Calitatea şi diversitatea programe¬
lor RFI sînt asigurate de cca 250 de
redactori şi producători, asistaţi de
numeroşi colaboratori externi şi de
peste o sută de corespondenţi de
presă. Programele RF! sînt difuzate
peîmanent şi pe unde scurte, pe
toate cele 5 continente şi în 12 limbi
străine — acoperind peste 970 de
ore/săptămînă de emisie.

Programul RFI In limba română
este difuzat de la Paris numai pe
unde scurte, zilnic între orele 18—19
(pe frecvenţele de 9 805 kHz şi
11 995 kHz), fiind reluat între orele
23—24 (pe frecventele de 7 135 kHz
şi 9 805 kHz).

De menţionat că pentru difuzarea
emisiunilor RFI în lume sînt utilizate
toate tehnologiile posibile actual¬
mente: undele scurte (5 emiţătoare),
undele medii (în Paris şi împreju¬
rimi), distribuţia prin cablu şi modu¬
laţie de frecvenţă (în Canada, S.U.A.
si Japonia), sateliţii geostaţionari
(TDF-1 şi TDF-2), casetele AF.

Studenţii şi cadrele didactice care
lucrează la Radio DELTA vor avea
astfel ocazia de a cunoaşte şi utiliza
echipamente şi tehnologii de comu¬
nicaţie moderne şi eficiente.

Apreciem că transmiterea progra¬
melor în limba franceză din Bucu¬
reşti va fi deosebit de utilă atît as¬
cultătorilor români ce doresc să-şi
amelioreze cunoaşterea limbii fran¬
ceze, cît şi numeroşilor noştri vizita¬
tori francofoni.

telitul geostaţionar TDF-1 (canal 17,
pe frecvenţa 12,03436 GHz), com¬
pusă din antena parabolică de re¬
cepţie, convertorul cu zgomot redus
(LNC) şi receptorul propriu-zis.

Astfel devine posibilă radiodifuza-
rea din Bucureşti a unor programe
provenind fie din studioul propriu al
Radio DELTA (în limba română), fie
— prin satelit — de la Paris („Servi¬
ciul mondial” în limba franceză, di¬
fuzat zilnic timp de 24 de ore).

Atît studioul cît şi emiţătorul astfel
realizate se constituie ca un necesar
şi util post-şcoală de radiodifuziune
destinat în principal formării ingine¬
rilor electronişti (de sunet, de regie,
de emisie etc.) — reprezentînd un
veritabil laborator de uz didactic
pentru discipline ca „Electroacus-
tică”, „Radioemiţătoare”, ‘înregistra¬
rea/redarea sunetului” etc. Tot aici
studenţii electronişti (dar şi de la
alte facultăţi) vor putea învăţa şi
aprofunda unele specializări puţin
răspîndite ca: radioreporter, crainic
radio, disc-jockey etc.

Construcţia studioului-şcoală, cît

Ing. M, DRĂGULĂNESCU

şi montarea/instalarea echipamente¬
lor AF şi RF au fost realizate inte¬
gral de către un colectiv de studenţi
ai Facultăţii de Electronică şi Tele¬
comunicaţii condus de dl. conf.
univ. dr. ing. Mircea Ivanciovici, di¬
rectorul postului Radio DELTA. Co¬
legii de redacţie şi corpul de exploa¬
tare sînt studenţi pasionaţi şi entu¬
ziaşti, buni cunoscători de limbi
străine şi provenind de la Institutul
Politehnic, Universitate, IMF şi alte
instituţii de învăţămînt superior din
Bucureşti.

Radio DELTA îşi propune să
transmită din studioul propriu numai
informaţii, reportaje, emisiuni de şti¬
inţă, cultură, educaţie, divertisment
şi, desigur, foarte multă muzică (de
pretutindeni şi pentru toate gustu¬
rile) — zilnic între orele 8,00—12,00
şi. 16,00—19,00.

în restul de 17 ore se vor retrans¬
mite emisiunile RFI „Serviciul mon¬
dial” — în franceză — conţinînd zil¬
nic: actualităţi (20 radiojurnale, 3 ra-
diomagazine, 3 reviste de presă),
programe culturale, sportive, educa¬

RADIO DELTA

TEHNIUM 3/1991

1 Caracteristici tehnice

Montajul (care este un oscilator în
punte Wien) permite verificarea cir¬
cuitelor de joasă frecvenţă în cadrul
laboratorului electronistului amator,
furnizînd oscilaţii sinusoidale la ie¬
şire în gama 10 Hz-M MHz, împăr¬
ţită în cinci subgame, după cum ur¬
mează:

I 10 Hz — 200 Hz;

II 120 Hz - 1,5 kHz;

III 1,2 kHz — 20,kHz;

IV 10 kHz — 200 kHz;

V 200 kHz - 1 MHz.

Se observă uşoara întrepătrundere
de domenii între subgame, lucru ce
permite folosirea în punte a unor
condensatoare cu toleranţă de ±
10%, fără pericolul pierderii de in¬
tervale de frecvenţă.

Reglajul fin al frecvenţei se reali¬
zează din potenţiometrul de 2x10 kfl
din punte.

La ieşire avem o tensiune'de 1,5
Vw, regiabiiă fin, continuu şi manual
din potenţiometrul de 500 fi şi brut
cu o atenuare succesivă de 10 din
divizorul rezistiv, în 4 trepte.

Montajul posedă circuit de reglaj
automat al amplificării (RAA), ce
conferă independenţa amplitudinii
semnalului la variaţia frecvenţei.

2. Descrierea montajului
Schema-bloc este clasică, fiind re¬
prezentată în figura 2. Amplificatorul
nu schimbă faza şi astfel U 0 şi U,
sînt în fază, asigurîndu-se astfel
reacţia pozitivă. De asemenea, rezis¬
tenţa lui de intrare este mult mai
mare decîî rezistenţa din punte, iar
cea de ieşire .este mult mai mică de¬
cîî aceasta. în aceste condiţii apar
oscilaţii sinusoidale dacă UI şi U2
din figura 2 sînt în fază, lucru care
se realizează cînd raportul impedan-

este o mărime reală. Pentru R, =

= R 2 = R; C-, = C 2 = C (ca în
schemă) rezultă frecvenţa de osci¬
laţie: 1

f ° _ 2 n RC

Analizînd schema de principiu, se
remarcă alcătuirea amplificatorului
din două etaje. Primul etaj este o
sarcină distribuită ce oferă o impe-
danţă de intrare Zi = /?R E , unde se
presupune p = 200 la tranzistor si R £
= 2,2 kfl. Rezultă Zi = 440 kfl > R =
= 10 kfl. Amplificarea este R,/R £ şi
deci puţin mai mare de 2. Polariza¬
rea tranzistorului în regim activ nor¬
mal este asigurată de rezistenţele
din colector şi emitor şi din polari¬
zarea bazei prin intermediul diodei
Zener PL3V9Z şi al rezistenţei din
punte. Variaţia tensiunii Zener cu
temperatura nu afectează punctul
static de funcţionare al tranzistoru¬
lui datorită rezistenţei mari din emi¬
tor. Acest mod de polarizare a rezol¬
vat o problemă destul de delicată: în
curent continuu, partea inferioară a
punţii (aşa cum este desenată în fi¬
gură) să fie polarizată mai negativ
decît masa pentru a deschide tran¬
zistorul pnp (prin rezistenţa punţii
căderea de tensiune continuă este
mică, deoarece curentul continuu al
bazei este mic), iar în curent alter¬
nativ aceasta să fie pusă la masă
printr-o rezistenţă ohmică (mult mai
mică decît cea din punte), ca aceea
a diodei Zener. Aceasta, este adusă
în zona de stabilizare prin rezistenţa
de 820 fl din anodul ei.

OSCILATOR AF

Student MARIUS SAMOILĂ

Al doilea etaj, cuplat galvanic cu
primul, este tot un etaj în sarcină
distribuită, ce readuce faza semna¬
lului la cea iniţială (de la intrarea în
primul etaj) şi realizează şi o ampli¬
ficare variabilă a semnalului, co¬
mandată de circuitul de RAA (prin
varierea rezistenţei din emitor în cu¬
rent alternativ cu ajutorul J-FET-ului
2N4093 montat ca rezistenţă coman¬
dată în tensiune). Datorită conden¬
satorului de 220 m.F/ 6 V, punctul sta¬
tic de funcţionare al tranzistorului
nu este afectat. Tot în acest etaj sînt
realizate şi nişte corecţii de amplifi¬
care pentru frecvenţele înalte (sub-
gama V) prin elementele 2 nF şi
75 fl din emitor ce măresc aici am¬
plificarea. De fapt, ele realizează o
compensare, căci aici factorul p al
tranzistoarelor devine număr com¬
plex, modulul său scăzînd. Compen¬
sarea aceasta „grosso modo“ este
retuşată „ad litteram“ de J-FET.
Pentru frecvenţe joase (banda I),
amplificarea este redusă tot brut
prin îndepărtarea rezistenţei de 120
fl (de către o secţiune suplimentară
a comutatorului K1, poziţia I, sau în
lipsa acesteia, mai puţin elegant, de
un simplu întrerupător). Retuşurile
fine sînt făcute tot de J-FET.

Acest retuş la frecvenţe joase se
impune datorită valorilor mici ale
condensatoarelor din triplorul de
tensiune. La frecvenţe foarte joase,

încărcarea lor se face mai dificil,
tensiunea VGS scade (în modul), lu¬
cru sesizat de J-FET. Ca urmare, re¬
zistenţa sa scade, de data aceasta
din cauza frecvenţei. De aceea se
impune decuplarea rezistenţei de
1-20 fl.

Din semireglabilul de 500 fl se
stabileşte amplitudinea tensiunii la
ieşire. Se recomandă ca aceasta să
nu depăşească 1,5 V vv ; în caz con¬
trar, neliniaritatea tranzistoarelor în¬
cepe să îşi spună cuvîntul. Folosin-
du-se însă un osciloscop catodic, se
pot experimenta condiţii de funcţio¬
nare şi pentru tensiuni mai mari, fă^
cînd eventual un compromis între
amplitudine şi forma sinusoidală.

In punctul A se conectează braţul
superior al punţii, asigurîndu-se ast¬
fel reacţia pozitivă, precum şi triplo¬
rul de tensiune ce furnizează tensiu¬
nea continuă de RAA pentru grila
J-FET-ului.

Mărirea capacităţilor din triplor nu
este recomandată căci ar creşte
inerţia circuitului la frecvenţe înalte
(rezistenţa de sarcină fiind mare).
Micşorarea acesteia ar duce la apa¬
riţia unei componente pulsatorii pe
grila J-FET-ului, ce ar avea ca efect
o amplificare variabilă şi scăpată de
sub control. Semnalul ar deveni ne¬
sinusoidal, în special la frecvenţe
joase.

Se remarcă, de asemenea, valoa¬

rea mare (10 kfl) a divizorului de
tensiune (cea totală), ceea ce face
ca variaţia rezistenţei de sarcină să
fie neglijabilă atunci cînd cursorul
potenţiometrului de 500 fl se plimbă
de la un cap la celălalt.

Condensatorul electrolitic de de-
cuplaj, 100 nF /16 V, poate fi dublat
de unul neelectrolitic pentru cazul
în care trecerea frecvenţelor înalte
ar avea dificultăţi prin acesta.

Sursa de alimentare trebuie exe¬
cutată şi ea îngrijit, în caz contrar
componentele alternative vor ge¬
nera, peste .semnalul util .de la ieşire,
paraziţi dintre cei mai neplăcuţi. Va¬
riaţiile lente ale tensiunii de alimen¬
tare datorită temperaturii nu influen¬
ţează funcţionarea montajului nici
prin varierea sesizabilă a frecvenţei
şi nici în alt fel.

Transformatorul poate fi de sone¬
rie, cu secundarul rebobinat cu Cu-
Em 0 0,15 mm, pentru o tensiune
de cel puţin 25 Vef. Se remarcă pre¬
zenţa condensatoarelor de circa 47
n.F în paralel cu diodele punţii, şun-
tînd paraziţii generaţi la comutaţiile
acestora. După filtrajul preliminar cu
100 mF/ 63 V urmează stabilizatorul
cu PL15Z şi tranzistor extern, iar
apoi un filtru în i r. Pentru liniştea
noastră merită să bobinăm cel puţin
1 000 de spire CuEm 0 0,15—0,2
mm (valorile nu sînt critice) pe o
bară de ferită 08 şi L = 7 cm pentru
şocul de radiofrecvenţă SR.

TEHNIUM 3/1991

3. indicaţii suplimentare pentru

montaj

în afara celor spuse mai sus cu
ocazia descrierii schemei, mai amin¬
tim sortarea rezistenţelor din divizor
la valori de ±1% faţă de cele nomi¬
nale, utilizînd in extremis şi clasicele
conexiuni serie sau derivaţie. în tra¬
seele străbătute dş semnalul util se
preferă utilizarea rezistenţelor cu
peliculă metalică. Tensiunile V fC
pentru tranzistoare trebuie să fie în
jur de .2 V la primul şi 4 V la al doi¬
lea. în caz contrar se pot ajusta în
limitele ±20% rezistenţele de polari¬
zare, în special cea de 5,1 kfl

Din semireglabilele de 1 kH din
punte se vor regla capetele interva¬
lelor de frecvenţă. Se vor evita pozi¬
ţiile cursoarelor acestora spre valoa¬
rea „zero“, căci în acest caz la valo¬
rile mici, spre zero, ale potenţiome-
trelor în tandem 2x10 kfî, aplifi-
carea creşte mult, putînd apărea fe¬
nomene neliniare, în ciuda RAA. Un
rol îl joacă, desigur, şi tensiunea de
prag a J-FET-ului. De asemenea,
chiar dacă RAA face faţă, aici frec¬
venţa variază foarte repede cu varia¬
ţia rezistenţelor din punte şi, ca
atare, precizia în stabilirea ei scade,
etalonarea făci'ndu-se imprecis.

Pe panoul aparatului vor fi
scoase: axul potenţiometrului de
2x10 kO în tandem, axul potenţiome¬
trului de „volum" de 500 fi, bucşele
de la divizorul rezistiv, comutatorul
pornit-oprit de la reţea, LED-ul, pre-
• cum şi K1.

Pe axul potenţiometrului tandem
se fixează un disc (poate fi recupe-

-pr

punte

W ier.

Ui AMPLIFICATOR U2 1

f 1 ! 1

PARAF4ZĂ

m o

U r 2 C2 T

t_j RAA _l

tranzistoare npn, inversîndu-se aii
mentarea (şocul RF se muta şi el p<
linia

Se inversează în acest caz con¬
densatoarele electrolitice şi-diodele
Zener, respectîndu-se noile"'polari--
tâţi.

Diodele din triplor nu se inver¬
sează decît dacă se inversează şi ti¬
pul J-FET-ului (în loc de canal -n se
pune canal p).

Tranzistoarele sînt de tip BC, cu li
în jur de 200.

220V I
50 Hz i

L_x

1.5koL

r o

J U=>-

x 3,3 ka-

l) A

' L =

(PL

^200^/25^

"7 *

■Ied

115Z

4*47#>F
4 x1N4001

rat de la sistemul de scala al unui frecvenţele. Etalonarea se face cu

aparat de radio vechi), pe care se li- un frecvenţmetru sau un osciloscop

peşte hîrtie fotografică cu cinci catodic şi generator JF industrial,

cercuri concentrice, pe care se scriu Montajul poate fi realizat şi cu

220 Op/
25 V

BIBLIOGRAFIE:

Dicţionar tehnic de radio şi televi¬
ziune, Editura Ştiinţifică şi Enciclo¬
pedică, Bucureşti, 1975.

Toţi constructorii amatori din ţară şi străinătate se
pot adresa cu încredere Agenţiei de publicitate
„Presa liberă" din Bucureşti, str. 13 Decembrie nr.
24, sector 1, telefon 16 01 33 sau 14 15 16, pentru a
publica anunţuri privind vînzări, cumpărări, schim¬
buri de aparatură electronică, accesorii audio-video,
ansambluri şi subansambluri RF, VHF, UHF, SHF, di¬
verse componente, carp, reviste, cataloage, culegeri
de scheme ele.

De asemenea, sînt invitaţi să beneficieze în conti¬
nuare de rubrica de mare publicitate toţi partenerii
noştri tradiţionali din ţară şi străinătate.

Cititorii şi colaboratorii revistei, toţi constructorii
amatori sînt invitaţi a propune redacţiei teme de rea¬
lizare a unor kii-url din domeniul aparaturii electro¬
nice, aparate de măsură, automatizări, divertisment,
jucării etc.

De asemenea, redacţia este interesată în colecta¬
rea, evaluarea şi materializarea oricăror sugestii me¬
nite să îmbunătăţească activitatea constructorilor

amatori.

Prin scrisori sau Sa telefonul redacţiei 18 35 66 ne
puteţi sugera tematica pentru viitoarele kit-uri pe

care fe doriţi.

Propunerile şi sugestiile vor fi analizate operativ.

ION DAM,

Acordul între emiţător şi ansamblul feeder + antenă, adică transferul
optim de energie, se realizează printr-un montaj LC (bobină şi conden¬
sator).

Practic puteţi realiza montajul alăturat, util pentru intrare şi ieşire asi¬
metrice (cablu coaxial de 75 fi).

La ieşirea emiţătorului se cuplează un ROS-metru şi se determină ca
emiţătorul să debiteze o putere de maximum 20 W.

Se alege din comutator banda de lucru, iar CVI şi CV2 se fixează la
valoare medie.

După pornirea emiţătorului avînd la transmach cuplată antena, se re¬
glează succesiv CVI şi CV2 (în ordine) în aşa fel îneît valoarea undei re¬
flectate să fie minimă.

în fina! se reacordează etajul de putere şi se readuce puterea la valoa¬
rea nominală.

Constructiv, întreg ansamblul transmach se introduce într-o cutie de
tablă care va fi legată la masă si prevăzută cu orificii de reglaj pentru
CVI şi CV2.

în cutie bobinele LI şi L2 se fixează cu axele perpendiculare. Bobina
LI are 15,5 spire cu priză la spira 12,75 plecînd din punctul a. Bobina L2
are 9 spire cu prize la spirele 4, 6 şi 7. Aceste bobine sînt fără carcasă,
diametrul bobinajului fiind de 46 mm, sîrma utilizată fiind cupru neizolat
de 3 sau 4 mm diametru.

Pasul bobinajului este de 2 mm pentru LI şi de 3 mm pentru L2.

Condensatoarele fixe sînt cu dieiectric mică.

TEHNIUM 3/1991

Î5

INTRODUCERE

ÎN TELEVIZIUNE

GHz, 12 GHz devine 12,4 GHz şi

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Recepţia prin satelit descrisa în
cele ce urmează se referă la banda
11,7—12,5 GHz. Este vorba de o re¬
cepţie cu dublă conversie, prima
frecvenţa intermediara situîndu-se în
banda 1—1,4 GHz şi a doua frec¬
venţă intermediară în banda 230
MHz. Aceasta a doua frecvenţă in¬
termediară asigura demultiplexarea
şi selecţia canalelor. Purtătoarele
aferente acestor canale sînt modu¬
late în frecvenţă de către un semnai
video PAL şi o subpurtătoare de 6,5
MHz, modulată la rîndul ei în frec-:
venţă de către semnalul audio. Re¬
ceptorul descris este capabil să re¬
cepţioneze 4 canale de televiziune
ce pot fi disponibile simultan la ie¬
şire. Prima schimbare de frecvenţă
este efectuată în preamplificatorul
S.H.F. prin intermediul, unui oscila-
tor-mixer comutabil pe 10,7 GHz
sau 11,1 GHz. A doua schimbare de
frecvenţă foloseşte nişte oscilatoa-
re-mixere locale acoperind benzile
770—970 MHz şi 1 430—1 630 MHz.
Conversia în S.H.F. se efectuează pe
două semibenzi de 11,7—12,1 GHz
şi 12,1—12,5 GHz.

Recepţia canalelor în semibanda
inferioară de 11,7—12,1 GHz

Schema de principiu este prezen¬
tată în figura 59 pentru semibanda
inferioară 11,7—12,1 GHz. Pentru a
facilita înţelegerea principiului de
funcţionare, în figura 59 au fost re¬
prezentate 5 purtătoare modulate de
5 programe de televiziune. Frecven¬
ţele acestor purtătoare sînt 11,7
GHz; 11,8 GHz; 11,9 GHz; 12 GHz şi

12,1 GHz. Un oscilator convertor pe

10.7 GHz, amplasat lîngă antena de
recepţie, asigură prima schimbare
de frecvenţă. Purtătoarea de 11,7
GHz este coborîtă la 11,7—10,7 = 1
GHz. Celelalte purtătoare sînt su¬
puse unor conversii analoage, adică:

11.8 — 10,7 = 1,1 GHz

11.9 — 10,7 s= 1,2 GHz

12 — 10,7 = 1,3 GHz

12,1 — 10,7 = 1,4 GHz

Cele cinci purtătoare S.H.F. au
fost convertite în cinci purtătoare
U.H.F. (U.I.F.). Acestea, filtrate şi
amplificate, acoperă banda de
1—1,4 GHz. Ele sînt transmise prin
cablu spre receptorul propriu-zis,
instalat la sol. S-a presupus pre¬
zenţa a cinci purtătoare S.H.F. ce
ocupă cele cinci canale.

Demultiplexarea şi selecţia cana¬
lelor

Receptorul conectat prin cablu
asigură demultiplexarea şi selecţia
canalelor, datorită unei a doua
schimbări de frecvenţă intermediară
egală cu 230 MHz. Purtătoarea de

11.7 GHz a fost coborîtă în frec¬
venţă cu ajutorul oscilatorului pe

10.7 GHz la 11,7—10,7 = 1 GHz,
Aceasta, la rîndul ei, va suferi o
conversie de pînă la 230 MHz prin
intermediul unui oscilator-mixer în
felul următor:

1 000 MHz - 770 MHz = 230 MHz

Purtătoarea cu frecvenţa de 11,8
GHz a fost coborîtă la 1,1 GHz, pen¬
tru ca apoi să sufere o nouă conver¬
sie, pînă la 230 MHz, cu ajutorul os¬
cilatorului mixer pe 870 MHz astfel
încît vom avea:

1 100 MHz - 870 MHz = 230 MHz

Purtătoarea de 11,9 GHz, coborîtă
mai întîi la 1,2 GHz, este apoi con¬
vertită la 230 MHz prin intermediul
oscilatorului-mixer de 970 MHz în
acelaşi mod:

1 200 MHz — 970 MHz = 230 MHz
sau

1 430 MHz — 1 200 MHz = 230
MHz

Folosind o frecvenţă a oscilatoru¬
lui mai mare începînd de la 1 200
MHz se reduce zgomotul datorat in¬
terferenţelor provenite de ia frecven¬
ţele imagine.

în figura 59 se pot observa oscila¬
toarele cu frecvenţele de 1 430 MHz,
1 530 MHz şi 1 630 MHz corespun-
zînd la:

1 430 MHz — 1 200 MHz = 230
MHz

1 530 MHz — 1 300 MHz = 230
MHz

1 630 MHz — 1 400 MHz = 230
MHz

A doua schimbare de frecvenţă cu
ajutorul unui oscilator local (OL)
este urmată de un amplificator, un
limitator şi un discriminator pe 230
MHz care demodulează purtătoarea,
conţinînd semnalul video complex şi
subpurtătoarea audio de 6,5 MHz.
Aceasta din urmă necesită un a!
doilea discriminator, acestea toate
putînd fi observate în figura 59,
unde n-au fost reprezentate decît
pentru un singur canal din cele
cinci. Pentru recepţionarea unuia
din cele cinci canale reprezentate în
figura 59, trebuie reglată frecvenţa
oscilatorului local, iar dacă cele

Ieţlre «-3nai

cinci canale trebuie să fie disponi¬
bile simultan la ieşirea receptorului,
trebuie realizate cinci oscilatoare,
urmate fiecare de un convertor, am¬
plificator pe 230 MHz, limitator şi
două discriminatoare, unul pe 230
MHz şi următorul pe 6,5 MHz. La ie¬
şirea fiecărui canal, în punctul notat
cu S, vor fi disponibile un semnal vi¬
deo PAL, cît şi subpurtătoarea audio
de 6,5 MHz. Eventual, această ieşire
poate fi conectată la intrarea unui
modulator U.I.F. sau F.I.F. ce va mo¬
dula o anume frecvenţă purtătoare
în domeniul de frecvenţă dorit pen¬
tru a putea fi injectat prin mufa de
antenă a oricărui receptor TV.

Recepţia canalelor în semibanda
superioară de 12,1—12,5 GHz

Să presupunem că această bandă
este folosită tot pentru transmiterea
a cinci programe cu frecvenţele pur¬

tătoare de 12,1 GHz; 12,2 GHz; 12,3
GHz; 12,4 GHz şi 12,5 GHz. Aceste
frecvenţe S.H.F. vor suferi o conver¬
sie în banda de 1—1,4 GHz. Această
conversie este posibilă prin comuta¬
rea oscilatorului de la 10,7 GHz (re¬
zervat benzii inferioare) la 11,1 GHz.
După conversie vom regăsi frecven¬
ţele de 1 GHz; 1,1 GHz; 1,2 GHz; 1,3
GHz şi 1,4 GHz obţinute în modul
următor:

12.1 GHz — 11,1 GHz = 1 GHz

12.2 GHz — 11,1 GHz = 1,1 GHz

12.3 GHz — 11,1 GHz = 1,2 GHz

12.4 GHz — 11,1 GHz = 1,3 GHz

12.5 GHz — 11,1 GHz = 1,4 GHz

Este suficient deci de a comuta

oscilatorul de la 10,7 GHz la 11,1
GHz pentru a regăsi, primele frec¬
venţe intermediare. în acest mod,
canalul de 11,7 GHz al benzii infe¬
rioare devine 12,1 GHz în banda su¬
perioară. La fel 11,8 GHz devine
12,2 GHz, 11,9 GHz devine 12,3

12,1 GHz devine 12,5 GHz. Toate
aceste frecvenţe intermediare ale
benzii superioare de 12,1 GHz—12,5
GHz sînt transmise prin cablu la re¬
ceptor, care asigură a doua schim¬
bare de frecvenţă.

în figura 59, canalul cu frecvenţa
de 11,7 GHz este convertit în 1 GHz
cu ajutorul oscilatorului de 10.7
GHz, apoi coborît la 230 MHz în re¬
ceptor. Utilizînd acelaşi gen de dia¬
grama, canalul de 12,i GHz ete su¬
pus unei conversii pînă la 1 GHz şi
tot în receptor este coborît de la 1
GHz la 230 MHz cu ajutorul oscila¬
torului pe 770 MHz. Cu cinci oscila-
toare-convertoare, receptorul este
capabil să recepţioneze cinci canale
de TV simultan corespunzătoare
benzii inferioare sau benzii supe¬
rioare, în funcţie de frecvenţa osci¬

latorului, care poate fi de 10,7 GHz
sau 11,T GHz. Excursia de frecvenţă
a purtătoarei S.H.F. este reglabilă la
emisie între 3,5 MHz şi 7,5 MHz. Ex¬
cursia subpurtătoarei este ±50 kHz
şi banda transmisă se întinde de la
25 Hz la 7 MHz. în schema descrisă,
pentru simplificare, ecartul între ca¬
nale a fost ales egal cu 100 MHz, în
realitate ecartul fiind 76,72 MHz.

Bandla cioaca

<«,e

Prima schimbare, de. j ^recv-e.r\ta ^

KZJ GWx

i i 1 f f

44,7-147% (6Hz 4l,6-lO.?*J,ţ<ktlx 42. - lO,7*Vb<«Hi

V-- - - . n l^ .. . . ^

_ _ v

Filfcro 4-ţ> TA A

A doua <bch\rnbar« Je

4W>-uoo*isor\ta 45ao-uooxi§©NH2.

Osci \ a Tos re - î*Vt * e re

TEHNIUM 3/1991

INDICATOR

DE CLIPPING

După cum spune şi titlul, montajul
din figura 1 se ataşează unui ampli¬
ficator audio de putere pentru a
semnaliza optic momentul cînd pu¬
terea de ieşire depăşeşte un anumit
prag. De obicei acest prag se alege
de asemenea manieră încît semnali¬
zatorul optic să intre în funcţiune
atunci cînd semnalul de ieşire în¬
cepe să fie limitat simetric (superior
şi inferior).

Schema utilizată este simplă, folo¬
sind doar două tranzistoare; pentru
varianta stereo se mai construieşte
un montaj identic. Semnalul cules
de la ieşirea pentru difuzor este re¬
dresat de către diodele Dl, D2 = 1
N4001. Urmează apoi un filtraj reali¬
zat cu condensatorul CI = 100 mF/ 35
V, obţinînd astfel o tensiune conti¬
nuă proporţională cu amplitudinea
semnalului şi care variază tot timpul
în ritmul modulaţiei. Tensiunea ast¬
fel obţinută este aplicată la bornele
potenţiometrului (sau rezistenţei se-
mireglabile) Rv = 50 kfl. O parte din
această tensiune este culeasă pe
cursorul potenţiometrului şi prin in¬
termediul rezistenţei R1=4,7 kfl şi al
diodei Zener D3 este aplicată pe
baza tranzistorului TI. Rezistenţa R2
= 1,5 kfl are rolul de a polariza baza
lui TI. Rolul diodei Zener este acela
de a realiza o decalare a tensiunii
între cursorul potenţiometrului şi
baza lui TI, cu scopul ca acest tran¬
zistor să rămînă blocat pînă la un
anumit prag de tensiune. In momen¬
tul în care TI se deschide, un anu¬
mit curent începe să circule dinspre
emitor spre colector şi, în funcţie de
acesta, cît şi de valorile condensato¬
rului C2 = 47 nF şi rezistenţei R3 =
4,7 kfl, se deschide tranzistorul uni-
joncţiune T2, rezistenţa dintre emi¬
tor şi baza 1 (cea conectată în ano-
dul LED-ului) scade brusc, iar
LED-ul se aprinde. Bineînţeles, tot
acest proces are loc sub formă de
impulsuri, tranzistorul TI fiind des¬
chis momente scurte de timp, deci
şi T2 va fi la rîndul lui deschis atît
timp cît condensatorul C2 se des¬
carcă prin acest tranzistor şi LED.
Descărcîndu-se, tensiunea la bor¬
nele condensatorului scade sub va¬
loarea minimă, care poate menţine
deschis pe T2. Deci durata cît
LED-ul rămîne aprins depinde de
condensatorul C2. în funcţie de pre¬
ferinţa constructorului, valoarea
acestuia poate fi mărită sau micşo¬
rată pentru a obţine o clipire mai
lungă sau mai scurtă a LED-ului.

Tranzistorul T2 utilizat este uni-
joncţiune, de tip 2N2646, produs de
către CCSIT-CE.

Deşi la prima vedere montajuLnu
pare a avea sursă de alimentare el
este autoalimentat de către semna¬
lul redresat prezent la bornele po¬
tenţiometrului Rv.

Metoda de reglare a acestui mon¬
taj este următoarea: se aplică la in¬
trarea amplificatorului (cu ajutorul
unui generator, bineînţeles) un sem¬
nal sinusoidal cu frecvenţa de 1 kHz
şi amplitudinea corespunzătoare ni¬
velului intrării respective (de obicei
150—250 . mV). Potenţiometrul de
volum al amplificatorului va fi dat în
prealabil la minimum, iar la ieşire va
fi conectată o rezistenţă de putere
(sarcină artificială) egală ca valoare
cu impedanţa boxelor folosite (4 sau
8 fi), iar puterea superioară celei a
amplificatorului. In paralel pe
această sarcină se conectează mon¬
tajul realizat, potenţiometrul Rv fiind
în poziţie mediană şi, de asemenea,
un osciloscop avînd baza de timp şi
sensibilitatea corespunzător reglate.
Se măreşte treptat volumul din po¬
tenţiometrul amplificatorului, vizua-
lizînd sinusoida pe osciloscop pînă
în momentuţ cînd aceasta începe sâ
se limiteze. în această situaţie se ac¬
ţionează asupra potenţiometrului Rv
pînă cînd LED-ul începe să se
aprindă. Micşorînd volumul, trebuie
ca LED-ul să se stingă foarte rapid,
în caz contrar se micşorează valoa¬
rea lui C2. Dioda Zener care pro¬
duce decalajul în tensiune poate fi
înlocuită cu o valoare mai mare sau
mai mica, prin încercări, în funcţie
de nivelul tensiunii redresate.

O altă variantă de indicator de
clipping este cea din figura 2, reali¬
zată cu ajutorul circuitului integrat
/3M339. Scopul lui este acelaşi, de a
semnaliza optic, prin intermediul
LED-urilor D3 (pentru canalul stîng)
şi D4 (pentru canalul drept), intrarea
în limitare a semnalului. Potenţio¬
metrul R1 (respectiv R2) dozează ni¬
velul de intrare, urmînd apoi un re¬
dresor monoalternanţă realizat cu
dioda Dl (respectiv D2). Pe rezis¬
tenţa R3 (respectiv R4) se regăseşte
un semnal pozitiv filtrat în parte de
către condensatorul CI (respectiv
C2). Semnalul astfel obţinut atacă
intrarea inversoare a comparatorului
Al (respectiv A2), în timp ce pe in¬
trarea neinversoare se aplică o ten¬
siune de referinţă de aproximativ 7,1
V prin intermediul divizorului de
tensiune R5—R6 (cu condiţia ca
tensiunea de alimentare E să fie
egală cu 12 V). Cînd valoarea ten¬
siunii aplicate pe intrarea inversoare
este mai mică decît cea de referinţă,
ieşirea comparatorului se află la po¬
tenţialul ridicat şi LED-ul rămîne
stins. în momentul în care tensiunea

aplicată pe intrarea inversoare o de¬
păşeşte pe cea de referinţă, ieşirea
comparatorului coboară la zero volţi
şi permite polarizarea directă a
LED-ului, care se aprinde. Reglînd
în mod optim potenţialele de intrare
R1 şi R2, se poate obţine aprinderea
LED-urilor numai cînd semnalul de
ieşire depăşeşte un anumit prag.
Condensatorul CI (respectiv C2),
care de altfel are o capacitate mică,
se descarcă prin rezistenţa R3 (res¬
pectiv R4), astfel încît LED-ul poate
să urmărească nivelul semnalului
fără o inerţie mare.

Circuitul integrat /3M339 conţine 4
comparatoare independente şi un
etaj comun de alimentare. Ieşirea
este în clasă A, printr-un tranzistor
cu colectorul în gol (open colector).
Curentul maxim de ieşire este de 16
mA, valoare independentă de ten¬
siunea de alimentare E. Dintre cele
patru comparatoare, în montajul din
figura 2 se utilizează numai primele
două. Intrările celorlalte două se vor
lega la masă, adică pinii 8, 9, 10 şi
11 (masa fiind pinul 12). Reglarea
montajului se face analog cu cea a
indicatorului din figura 1.

Pagini reaiizste de mg. CRISTIA5M 1VAIMCIOVICI

TEHNIUM 3/1991

INFORMATICA

INIŢIERE

ÎN PROGRAMARE

STELSAN NICULESCU, CRISTIAN ARTEMI,

MIRCEA BARBULSBCU,]

(URMARE DIN NR. 1)

Instrucţiunile READ/DATA/RESTORE

înainte de a prezenta instrucţiunea READ şi
asociatele ei DATA şi RESTORE, să ne fie
permis a ne referi pe scurt la unele aspecte
privind fazele rezolvării unei probleme în cola¬
borarea om-calcu!ator.

în cazul că dialogul se realizează sub un in-
terpretor BASIC, există două faze ale colabo¬
rării:

1) dezvoltarea (conceperea) programului,
etapă în care, pornind de la algoritmul de re¬
zolvare a problemei, i se furnizează calculato¬
rului instrucţiune cu instrucţiune, ordinatorul
acceptînd o instrucţiune numai dacă este lip¬
sită de erori sintactice (erorile semantice, de
conţinut, fiind evidenţiate în a doua fază);

2) executarea (rularea) programului prin in¬
strucţiunea RUN, care dă startul începînd cu
instrucţiunea de cea mai mică etichetă (se ac¬
ceptă şi forma RUN n, caz în care startul rulă¬
rii se dă de la instrucţiunea de etichetă n),
etapă în care sînt semnalate erorile de conţi¬
nut (semantice).

Motivul pentru care am făcut consideraţiile
de mai sus este aceia că INPUT şi READ au
rolul de a furniza informaţiile (date) calculato¬
rului, dar diferă între ele prin momentul la
care sînt cerute informaţiile. în cazul lui IN-
PUT, datele sînt solicitate, spre a fi memorate
şi apoi implicate în prelucrare, în faza de exe¬
cuţie. Spre deosebire de INPUT, pentru in¬
strucţiunile READ, informaţiile sînt furnizate şi
memorate, ca bloc de date, în faza de dezvol¬
tare a programului prin instrucţiuni DATA:

Structura unei instrucţiuni DATA este urmă¬
toarea:

e DATA listă

unde e este etichetă, DATA este cuvîntul ce o
desemnează, iar lista este constituită din con¬
stante (numerice sau alfanumerice), separate
prin virgulă.

Spre exemplu, dacă dorim să lucrăm cu va¬
lorile A,B,C, cărora să le dăm valorile 5,3,. res¬
pectiv 4, putem proceda în una din manierele:
INPUT A.B.C

cînd în faza de execuţie vom tasta la clavia¬
tura terminalului cele trei valori (5,3,4) sau
READ A,B,C
DATA 5,3,4

cînd în faza de dezvoltare (concepere) a pro¬
gramului am tastat (prin DATA '5,3,4) valorile
ce le vom lua A,B şi, respectiv, C.

Facem precizarea că instrucţiunile DATA se
pot plasa oriunde în program, rolul lor fiind
acela de a crea, la sfîrşitul etapei de dezvol¬
tare a programului, blocui de date destinat in¬
strucţiunilor READ. De aceea puteam scrie, de
exemplu, secvenţa
DATA 5
READ A,B
DATA 3,4
READ C

prin care se obţine acelaşi bloc de date (con¬
stituit din cele trei valori, în ordinea dată de
apariţia lor prin DATA, dar existînd două sub-
blocuri — corespunzătoare celor două DATA)
din care prin READ A,B se asigură că A=5, B=
3 şi prin READ C se face C=4.

După epuizarea unui bloc de date (prin in¬
strucţiuni READ) este posibilă reparcurgerea
unui bloc de date. Asigurarea repoziţionării la
începutul unui bloc, în vederea refolosirii ele¬
mentelor sale, se face prin RESTORE. De
pildă, dacă considerăm secvenţa de instruc¬
ţiuni:

READ A,B,C
RESTORE
READ X,Y
DATA 1,3,2

atunci efectul este că A=1, B=3, C=2, X=1, Y=
3.

Pînă nu ne luăm cu altele, să vă informăm
că RESTORE admite şi forma:

RESTORE n

unde n este eticheta unei instrucţiuni DATA.
Efectul ei este acela că prima instrucţiune
READ (în ordinea logică a instrucţiunilor pro¬
gramului) se referă la informaţiile precizate
prin DATA implicat. Dacă, de exemplu, consi¬
derăm secvenţa de instrucţiuni:

100 READ A,B,C
110 DATA 1,2,3,4
120 READ X,Y,Z
130 DATA 5,6
140 RESTORE 130
150 READ U
160 RESTORE
170 READ V

atunci efectul este că A=1, B=2, C=3, X=4, Y=
5, Z=6, U=5, V=1.

Aşadar, RESTORE asigură poziţionarea (în
vederea citirilor) la începutul blocului, pe cînd
RESTORE n asigură poziţionarea (în vederea
citirilor) la subblocul de date furnizat de
DATA cu eticheta n.

Exemple

1. Să se construiască valorile variabilelor (X,
Y,Z fiind citite prin INPUT)

A,B,C,X,Y,Z,D,E,F
care să provină din valorile

.1 23012564

în felul următor:

A, B, C sînt, respectiv, 1,2,3;

D, E, F sînt, respectiv, 5, 6, 4;

X: = max (X, A)

Y: = min (Y, B)

Z:=Z + C+ F + E + D
Soluţia pe care o propunem (fără a fi unică)
este:

900 INPUT X, Y, Z
1000 READ A, B, C
1010 RESTORE 1040
1020 DATA 1,2, 3
1030 DATA 0, 1,2
1040 DATA 5, 6, 4
1050 READ D, E, F
1060 RESTORE 1030
1070 READ X, Y, Z
1080 IF A > X THEN LET X = A
1090 IF B < Y THEN LET Y = B
1100 LET Z = Z + C + F + E + D
Dacă sînteţi de acord cu soluţia, atunci eîn
regulă, altfel trebuie să mai negociem (lăsîn-
du-vă a interpreta termenul „negociem").

2. Se consideră mulţimile
Ml = {A, B, C}

M2 = { D, E}

M3 = {F}

IVIARIA GR8STINA NICULESCU 1

Să se determine

( 3 dacă X$ aparţine lui M3
V = 2 dacă X$ aparţine lui M2

# 1 dacă X$ aparţine lui Ml \

1 0 dacă X$ nu aparţine lui M
Prin trei instrucţiuni DATA vom defini ele¬
mentele celor trei mulţimi, constituind astfel ;
blocul de date ca fiind format din elementele
mulţimii |

M = M1 UM2U.M3

Parcurgerea submulţimilor o vom face în
ordinea M3, M2, Ml pentru a putea utiliza
RESTORE n sau RESTORE.

Cu precizările făcute şi ţinînd cont că deja
aveţ^o oarecare experienţă de programare în
BASIC, vă propunem soluţia:

100 DATA ”A", "B", ”C" 1

110 DATA "D", ”E” |

120 DATA ”F” I

130 INPUT X$ ’SE CITEŞTE UN CARACTER
(LITERĂ)

140 LET K = 0

150 RESTORE 120 I

160 READ W$ ’SE CITEŞTE ELEMENTUL'
LUI M3

170 IF X$ = W$ THEN LET K = 3
180 RESTORE 110 \

190 READ V$, W$ ’SE CITESC ELEMEN¬
TELE LUI M2

200 IF X$ = V$ OR X$ = W$ THEN LET K = 2 '
210 RESTORE

220 READ U$, V$, W$ 'CITIM ELEMENTELE
LUI Ml 1

230 IF X$ = U$ OR X$ = V$ OR X$ = W$ 1
THEN LET K = 1

240 PRINŢ TAB K; "VALOAREA LUI K
ESTE: K “

250 STOP î

260 END - I

Să observăm că, pe lîngă ilustrarea modu- '
lui de lucru cu READ/DATA/RESTORE^. au
mai apărut două noutăţi:

— dacă la sfîrşitul unei instrucţiuni se scrie
un apostrof, atunci ceea ce urmează pînă ia
prima etichetă de instrucţiune constituie un
comentariu (a se vedea rîndurile 130, 160,
190, 220);

— la instrucţiunile IF din rîndurile 200 şi
230 am folosit operatorul logic OR (cores¬
punzător funcţiei "sau”).

ESev CLAUQSU VLĂDĂU

Se ştie că în condiţii mai mult sau
mai puţin grele de recepţie (de
exemplu, programui 2 Bucureşti şi
televiziunea bulgară), imaginea este
zgomotoasă, ceea ce produce obo¬
seala ochilor. în acest caz calitatea
imaginii este sub nivelul acceptabil.

în condiţiile de faţă teleamatorii
reduc lăţimea benzii video din bo¬
bine, imaginea devenind „spălăcită"
(fără definiţie bună), dar zgomotul
este redus sau chiar anulat. Sînt
însă afectate şi programele recepţio¬
nate corespunzător (programui 1
Bucureşti) şi se observă astfei difi¬
cultatea de reglare.

Pentru înlăturarea acestui impedi¬
ment, propun citiforifor revistei

TEHN3UM 3/1991

Acest frecvenţmetru poate măsura
semnale audio sinusoidale din spec¬
trul muzical. în componenţa sa jntră
trei tranzistoare pnp de tipul
EFT353.

Primul tranzistor formează un am¬
plificator în clasă A şi de la sarcina
sa, rezistorul R3, semnalul este apli¬
cat triggerului compus din tranzis-
toarele T2 şi T3.

La ieşirea triggerului se obţin
semnale sub formă de impulsuri.
Aceste impulsuri încarcă condensa¬
torul cuplat la R8 (CI, C2 sau C3).
în continuare semnalul este redresat
de grupul de diode Dl—D2 de tipul
EFD108 (detectoare cu germaniu).

Valoarea semnalului detectat este
indicată de instrumentul I. Gamele
de măsură sînt determinate de va¬
loarea acelor condensatoare astfel:
C 1=200 nF, gama 10 Hzf C2=20 nF,
gama 1 kHz; C3=2 nF, gama 10 kHz.

Aceste trei condensatoare trebuie
să fie de bună calitate.

Instrumentul indicator este un mi-
croampermetru cu sensibilitatea de
maximum 100 /zA şi rezistenţa de
500—700 n.

Alimentarea cu energie se face cu
12 V, tensiune preluată de la un

Măsurarea tensiunilor alternative
cu nivel foarte coborît (milivolţi —
zeci de milivolţi) constituie, în gene¬
ral, o problemă pentru constructorii
începători. AVO-metrele uzuale nu
sînt prevăzute cu astfel de domenii,,
iar dacă totuşi le au (de pildă o
plajă de 0—300 mV~ sau 0—600 mV
~), măsurătorile suferă pronunţat
din cauza neliniarităţii accentuate a
indicaţiilor (îndeosebi în prima por¬
ţiune a scalei), din cauza impedanţei
interne joase, ca şi datorită plajei re¬
lativ restrînse de frecvenţă pentru
care etalonarea se păstrează cu o
precizie satisfăcătoare.

Aceste neajunsuri pot fi înlăturate
în bună măsură dacă se apelează la
artificiul — de acum clasic — al re¬
dresării fără prag. El are la bază uti¬
lizarea unui amplificator (de obicei,
operaţional) cu cîştig foarte mare în
tensiune, elementul de redresare fi¬
ind plasat în bucla de reacţie nega¬
tivă.

Exemplul din figură reprezintă un
milivoitmetru de audiofrecversţă cu
un singur domeniu de măsurare,

0—100 mV. în realitate, însă, în
funcţie de tipul operaţionalului utili¬
zat, limita maximă de frecvenţa-
poate depăşi cu mult domeniul au¬
dio, mergînd pînă la 80—100 kHz
sau chiar mai sus.

Impedanţa de intrare este data
practic de rezultanta R1 I I R2, aici

de cca_ 160 kO. Ea poate fi uşor mă- familia BI-FET-urilor (TL081, 082 Tensiunea Ux de măsurat este al montajului: anume faptul ca la

rită, _ pînă la ordinul megaohmilor, etc.). amplificată de operaţional ca sem- . conectarea alimentării, curentul prin

dar în astfei de cazuri se va apela la Configuraţia montajului este de nai alternativ. Rolul punţii Dl—D4 instrument poate atinge valori peri-

operaţionale mai performante, din amplificator neinversor cu reacţie, , nu este aici de a redresa tensiunea culoase datorită încărcării conden-

alimentat de la o sursă de tensiune de ieşire sau curentul din bucla de satârului C2 la cca jumătate din ten-

„ mamm ■ unică, U (valoare necritică, în plaja reacţie, ci de a asigura sensul unic, siunea de alimentare. Din această

J | g y_i 5 v), nu neapărat stabilizată, adecvat, pentru curentul prin insîru- cauză, precauţia cu amplasarea ex-

| dar foarte bine filtrată. Polarizarea ment. tremă a cursorului lui P poate să nu

„Tehnium”, şi în special electro- I statică a intrării neinversoare, care instrumentul M este un microam- fie suficientă. Mult mai' „sănătos* 1

nişîilor amatori, montajul alăturat.! asigură „centrarea** potenţialului de permetru c.c. de 100 nA, cu scala di- este ca ia conectarea alimentării, in-
El este aplicabil televizoarelor eu | ia ieşire în repaus, este dată de divi- vizată liniar (0—100 sau 0—10) şi strumentul'să fie în prealabil şuntat

circuite integrate cu „calea co- ! zorul R1— R2. avînd rezistenţa internă r< 2 kil Re- (scurtcircuitat complet, dacă există

mună“ echipată cu TDÂ440 sau Cîştigul în tensiune este dictat de zistenţa R3 înseriată cu el se dimen- si R3 > îkfi, sau aoar aesensibiîizat ia

A241. Pentru reaîizarea montajului | bucia de reacţie negativă, al cărei sionează astfel încît să rezulte apro- cca 5—10 mA,-daca k 3 are valoare

se procedează astfel: cablul ecranat § punct median este conectat ia intra- ximativ r+R3=2 kO. foarte mică sau lipseşte), urniînd ca

de cca 25—35 cm se lipeşte cu rea inversoare. Bucla cuprinde, pe Diodele din punte pot fi de tip şuntul să se înlăture după cîţeva se-

ecranuî Sa masă (în punctul de de o parte, rezistenţa internă a mi- 1N914, 1N4148 etc. (evident, de co- - cunde. Pe schemă s-a prevăzut va-

măsură M104 la TV tip „Sirius”), iar j croampermetrului M, plus rezistenţa mutaţie, nu diode redresoare obiş- rianta scurtcircuitării complete cu

celălalt conductor Sa punctul de mă- | adiţională R3, la care se mai adaugă nuiîe). ajutorul comutatorului suplimentar

sură M103 pentru TV tip „Sirius” sau i şi rezistenţele directe ale celor două înainte de a trece la etalonarea K.

M1Q4 pentru TV tip „Diamant” sau diode din punte ce conduc în semi- capului de scală pentru Ux=l0Q mV Montajul poate da rezultate muiţu-

„Sport”. întrerupătorul est© în serie ş perioada respectivă, iar pe de altă (semnal sinusoidal cu frecvenţa de mitoare chiar cu un operaţional

cu circuitul din figura 1 şl are rolul ?! parte, potenţiometrul P în serie cu 50—1 000 Hz, dat de un generator uzual din familia 741. Este recoman¬
de a întrerupe montajul de defazare j condensatorul C2 de reactanţă ne- adecvat), cursorul potenţiometruiui dabil ca după caiibrarea capului de

cînd calitatea imaginii est© optimă, j glijabilă. Potenţiometrul serveşte la va fi plasat în extremitatea de jos scală pentru 100 mV să se verifice

în cazuri diferite de recepţie s@ re- etalonarea capului de scală, iar con- (rezistenţă maximă înseriată), redu- liniaritatea scalei prin măsurători in-

comandă folosirea unui pofenţsome- îl densatorul C3. figurat cu linie între- cînd astfel la minimum cîştigul, pen- termediare (10, 20,... 90 mV), la ne-

tru liniar de cca 1 kfl sau 2,5 kft, ca : ruptă, se tatonează experimental în tru protejarea instrumentului. voie ajusţînd valoarea lui C3.

în figura Z Recomand să s® acorde : funcţie de tipul operaţionalului pen- Nu intrăm aici în detalii de princi- Pentru, impedanţe mai marş de in-

o atenţie deosebită lipirii cablului f tru a optimiza liniaritatea scalei piu (această configuraţie a fost pre- trare se ridică probleme speciale de

ecranat pentru a nu se produs© de- j (orientativ, C3 se ia între zero şi cî- zentaîă pe larg în revistă), dar men- ecranare a montajului şi a conexiu-

fecte în televizor. teva sute de picofaraziî. ţionăm totuşi un neajuns important nilor de intrare.

TEHNIUM 3/1991

MINISERA

flori din ceramică sau plastic,
aceasta pentru a evita deteriorarea
(putrezirea) cutiei din lemn.

în ghiveci se pune pămînt, după
care se seamănă sau se plantează
flori ornamentale.

Pasul următor în realizarea mini-
serei este construcţia unui „schelet"
din lemn. Acesta se construieşte din
şipci din lemn de esenţă moale cu
secţiunea de 10x10 mm.

Şipcile se fixează între ele cu şu¬
ruburi (cuie) şi se consolidează cu
un adeziv, ca în figura 3.

Lungimea şi lăţimea scheletului
de şipci trebuie să fie aceleaşi cu
cele ale cutiei.

Peste scheletul din şipci se în¬
tinde o folie transparentă de plastic
şi se fixează de şipci cu pioneze.

„Acoperişul" se aşază pe cutia cu
patul germinativ. Astfel se obţin
umiditatea şi, datorită efectului de
seră, căldura necesare creşterii plan¬
telor.

în minisera pe care o recoman¬
dăm gospodarilor se pot cultiva di¬
ferite verdeţuri, răsaduri sau chiar

flori.

Mărimea miniserei yariază de la
caz la caz şi depinde de locul unde
este instalată, pe balcon sau pe per¬
vazul geamului. Deci noi vă vom
prezenta modul de realizare, iar dv.
o confecţionaţi exact după spaţiul
pe care-l deţineţi şi locul unde se
instalează.

Din scînduri de braeL PFL sau pla¬
caj dublu cu o grosime de cca 10
mm se confecţionează rama (cutia).
Părţile laterale cît şi fundul cutiei se
fixează între ele cu şuruburi sau
cuie, iar pentru o consolidare mai
bună se încleiază cu aracet sau clei
de oase. Pentru ca pereţii să nu se
flambeze, în mijlocul cutiei se fi¬
xează un perete despărţitor (fig. 1 şi
2 ).

După confecţionarea cutiei (ra¬
mei), în ea se aşază ghivece de

RĂSADNIŢE

Atît primăvara, cît şi toamna, in paeuî se fixează de rama răsadniţei
grădină cresc piamte sensibile Ia cu. ajutorul unor balamale,
scăderea bruscă a temperaturii. în vederea protejării părţii meta-
Pentru a proteja pianteie de acest© ilce (ramei), aceasta se vopseşte

variaţii de -temperatură, recomart- (grunduieşîe), iar partea lemnoasă

dăm în cele'” ce urmează construcţia se Impregnează cu ulei mineral pen-

Rama răsadniţei (figura 1) este Răsadniţa din figura 2 are forma
realizată din fler cu profil U, Iar pe- unui mic acoperiş. Scheletul poate fi

reţii laterali din PVC sau scînduri realizat din şipci de Semn sau fier

din Semn de esenţă moaie. cornier, peste car® se întinde o foile

Răsadniţa din figura 1 are dimen- de. plastic,
siunile de 950x1 600 mm, iar înalţi- In figura 3 prezentăm o variantă
mea de 400 mm, respectiv 6O0 mm. de răsadniţă recomandată mai ales

Ea va fi îngropată 100 mm în pi- pentru roşii. Astfel de „casă" poate

mint. proteja atit roşiile timpurii, est şi

Pentru capacul răsadniţei se con- soiurile tîrzil (toamna),
fecţionează o ramă din stinghii de „Casa“ trebuie în aşa fel realizată
lemn de esenţă moale cu secţiunea îneîf o parte din folie să se poată ri-

de 30x50 mm, peste care se întinde dlca. Sn timpul nopţii, „casa" este în-

o folie- din plastic fixată de ramă cu chisă, iar ziua se poate îndepărta

pioneze sau cuie cu cap mare. Ca- unul din pereţi.

TEHNIUM 3/1991

KfcViSTA REVISTELOR

: roR ma

Cu circuitul integrat TCA440 se poate construi un recep¬
tor MA cu acord pe diode warlcap.

Circuitul de intrare este realizat pe o bară de ferită şl
conţine bobinele LI şi L2. Aici LI conţine 105 spire, iar L2
conţine 7 spire, ambele din CuEm 0,1. Cuplaj ia circuit pinii
1 — 2 .

Oscilatorul local cuplat ia pinii 4—5—8 conţine bobinele
L3 (80 de spire CuEm 0,08—0,04), L4 (35 de spire) şi L5 (15

spire 0,1).

Bobinele 16 şi L8 au cîte 70 de spire şi ssnt transforma¬
toare FÎ-455 kHz. Bobina 19 de cuplaj cu filtrul ceramic are

22 de spire.

Bobina L10 are tot 70 de spire.

LE HÂUT PÂRLEUR nr. 1 @23

Circuitul Integrat MC1310 este special con¬
struit de - Motorola ca să realizez® efectul de
decodare stereo. De la discriminator semnalul
se aplică acestui circuit pe pinul- 2 Cînd sem¬
natul aplicat este stereo, deci exista subpurfa-
ioarea respectivă, această situaţi® este semna¬
lizată de dioda LED comandată prin terminalul

Semnalele audio pentru cele două canale se
obţin de la terminalele 4 şl .5.

MOTOROLA BULETIN

Oscilatorul de baza este format cu
. circuitul 0E555. care in cele 4 game
generează următoare!© frecvente:
? 826—14 400 Hz; §2,5—1 440 Hz;
| *26—144 Hz; 0,626-14,4 Hz.

I Semnalele de Sa oscilator sînf apli>
cat© unul. circuit ■ basculant, care la
■; rîndoS său comandă o sursă de ten¬
ii sluti® reglabili (Q3).

I In acest mod semnalul 'dreptun-
| gblular (obţinut de la circuitul bas-
|i culant) variază ca amplitudine între
| 3 şi 13 V, adică «j 10 V daci tensiu-
I nea de aîlmeoîar© este mal mar© d®-
j cit 13 V.

| De ia tranzistorul Q3, semnalul se
j ap33c# etafusuS fina!, format din Iran-
l zlsf oarele QS şl Q10. Celelalte îran-
\ zlstoare formează urs regulator,
i Diodei® sM dte tipul 1N914, Sar tran-
i zSstoareSe sM: G1=G2=Q4=Q5=O0
1 =Q8=BC337; Q3=BC252; OS=Q10
J =BD135; Q?=BD13S.

j ELECTRONIC EN6INEERING, nr.

! 4/1977

, 2 7 4 i

555

16 1 5 :

r?s

f .?«.

' Re :
iSkOi
R7. 5

ce T jt R 11
lOOpF^ §15kfl

.411

1 150(0

U 01

NPN 1

\ / ISOkQ

P 1 D 2 IV 3

I 47k0 QsVîy

* R9 PNP

I 100 kQ

c 6 J

47pF j

Lfe

R 12 : |
33k«: :

TEHN1UM 3/1991

ITT

MAGAZIN TEHNII

FLOREA BABAC, Tg. Jiu

TDA1940 Şl TDA1950

to the Sound IF Amplifier

tothe Frame Osciltator

_ ^0 ■ 2 kl

TTiooi; (Metal Film) L

• H— TDA1950-- —

1 Sync Separator
/ Frame

.4.7 V

First Ph ase
' Comp.Oscill./
Sync.with
Control Volt-
ageLimiter

• Co(Styroflex)

-pHH !

10 n 1

Generator for
Burst Gating Pui¬
se, Line and
Frame Blanking
Puise )

. 7 «j I L ~

HirH—r

(M f -

\v!

' L_

AV Switching Voltage ■*

AV Switch
Video Recorder

Second PhaseComp.

Oscillator/Line

Ftyback

Output Puise
Shaper and
Undervottage y—
Switch /

negative Line 33 k
Flyback Puise ■*H_J—j j-

Aceste circuite se folosesc în receptoarele de televiziune, înlocuind seria TDA940/950 şi seria TDA9400 şi TDA9500.

Aceste circuite conţin toate etajele necesare pentru separarea impulsurilor sincro şi a sincronizării linii realizate pe un singur cip.
Schema-bloc şi circuitul test pentru TDA1950 şi TDA1950 F sînt prezentate alăturat.

TEHM5UW 3/1991

,Electrocontact“ vă oferă o gamă largă de:
SESIZOARE OPTOELECTRONICE PRI

transmisie directă, prin reflexie
PALPATOARE OPTOELECTRONICE

distanţa de lucru: „o 5 50 m

tensiunea de alimentare: 12- 24 Vc r

curentul prin sarcină: . 80 mA

frecvenţa de acţionare: pestei 00

grad de protecţie: IP 54

fiabilitate ridicată

.SESIZOARE INDUCTIVE DE
PROXIMITATE Şl CU FANTĂ

distanţa de acţionare:

tensiunea de alimentare:

curentul prin sarcină:
frecvenţa de acţionare:
grad de protecţie:
fiabilitate ridicată

2.. . 40 mm;
fantă 6-20 mm
12; 24; 48 Vc.c.

110.. .220 Vc.a.
80 mA; 200 mÂ
100 Hz...1 000 Hz
IP 65

INFORMAŢII

ELECTROCONTACT BOTOŞANI
Str. MANOLEŞTI DEAL Nr. 46 bis,
TELEFON 985/17172-5 /

TELEX 24 205 FAX 13 710