iE¥ISTă LUNARA EDITATĂ CE C.C. AL U.T.C. ANUL XIX - NR. 228
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
LUCRAREA PRACTICĂ -
DE BACALAUREAT.......
Astabil de bandă largă
Sursă stabilizată
INIŢIERE ÎN
' RADIOELECTRONICĂ.
A.B.C.
Indicator de viteză CW
Barieră IR
CQ-YO ...
Reducerea perîurbaţiilor
Radioreceptor cu conversie
directă
AUTOMATIZĂRI ..
Programator
HI-FI ..
Amplificator stereo
TV—DX......
Recepţia în banda SHF
INFORMATICĂ ..
Interconectarea HC 85 cu
un microcalculator
Calculatorul electronic între
două generaţii
LA CEREREA
CITITORILOR ..
UNITRA GS-431
MRC-200
CIBOT CR-2000
RADMOR-5470
CITITORII RECOMANDĂ.
Convertor
Preamplificâtor pentru doză
■';V:"' piezo
FOTOTEHNICĂ .
Filtre de difuzie
Utilizarea fîashuiu i în
macrofotografiere
REVISTA REVISTELOR
Aprindere, electronică
Distribuitor
Preamplificator
PUBLICITATE ..
întreprinderea
MICROELECTRONICA
SERVICE ....
IAUZA-207
INTERCONECTAREA CALCULATORULUI HC85
CU Sil MICROCALCULATOR CSf AJUTORUL INTERFEŢEI
SERIALE ¥24 “ .
(Citiţi în pag. 14-15)
-.H WMMSBt UHU! 1 \ ■
s : r .mm
Ing, EMIL VOICULESCU . ing, SEVER MICAN
1. introducere
Circuitul descris în cele ce ur¬
mează este un astabil performant,
uşor realizabil cu componente indi¬
gene dintre cele mai uzuale şi care
generează simultan semnai drept¬
unghiular şi triunghiular. Circuitul
funcţionează sigur cu tensiuni de
alimentare mai mari de 1,8 V şi per¬
mite acoperirea a peste 6 decade de
frecvenţă, de fa fracţiuni -de hertz la
cîţiva megahertzr.
Faţă de circuitele integrate 555 şi
4047, astabilul oferă în plus un do¬
meniu mai larg al tensiunilor de ali¬
mentare şi o gamă mai largă a frec¬
venţelor de oscilaţie.
intr-adevăr, tensiunea minimă de
alimentare este de 4,5 V pentru 555
şi 3 V la CMOS; frecvenţa maximă
de oscilaţie a circuitului 555 este
sub 1 MHz fi], iar pentru 4047 de
455 kHz în pinul 13 [2], Alimentat la
30 V, valoarea reprezentînd dublul
tensiunii maxim-admisibile cu care.
pot fi' alimentate cele două circuite
specializate, astabilul a funcţionat
corect.
în proiectare s-a pornit de la un
multivibrator cu frecvenţă fixă im¬
plementat cu aria 3096, cu perechi
pnp şi npn în aceeaşi capsulă [3],
destinat instrumentaţiei biomedi¬
cale, multivibratorul poate fi modu¬
lat şi acoperă o plajă largă de frec¬
venţe,, în special în sistemele de
achiziţie multicanal. Versiunile in¬
tegrate sînt relativ rare (Electro¬
nics, 1987). Faptul că aria 3096 nu
este asimilată în ţara noastră şi, pe
de altă parte, existenţa ariei 726 au
•condus la ideea transfigurării sche¬
mei iniţiale prin complementaritate.
Rezultatele obţinute în acest fei
coincid cu cele din bibliografie [3].
Folosirea Ci 726 a mai însemnat,
şi nu în ultimul rînd, posibilitatea re¬
ducerii tensiunii de alimentare; cu
termostatul alimentat v BE on tinde
spre 0,4 V, iar rezistenţele de egali¬
zare din emiîoare nu mai sînt nece¬
sare de vreme ce tranzistoarele sînt
identice,
2. Principiul de funcţionare
Astabilul (fig, 1) se bazează pe
principiul cunoscut al înserierii
unui integrator cu un trigger
Schmitt într-o buclă de reacţie po¬
zitivă. Pentru simplitate, această
reacţie nu este arătată în mod expli¬
cit în figura la; ea este subînţeleasa
în notaţia v a tensiunii de pe con¬
densator.
Triggerul comandă regimul de în¬
cărcare sau descărcare a conden¬
satorului, deschizînd sau închizînd
contactorul de fiecare dată cînd
tensiunea v atinge unul dintre pra¬
guri, încărcarea şi descărcarea
făcîndu-se sub curent constant,
tensiunea de pe condensator va fi
liniar variabilă, adică triunghiulară,
cu rampe egale dacă l ? =2l,.
în figura 1b este explicitat modul
în care sînt fixate pragurile trigge-
‘rului:
R 2 + R 3
(D
+ (^2 II R 3 ) * I?
( 2 )
şi este figurată reacţia- pozitivă din
nodul b ia intrarea neinvefsoare a,
comparatorului.
Bascularea triggerului este acce¬
lerată de reacţie; dacă se foloseşte
un comparator rapid, atunci sem¬
nalul din punctul b râmîne dreptun¬
ghiular pînâ la frecvenţe de ordinul
sutelor de kilohertzi. Totuşi trigge¬
rul lucrînd cu tranzistoare nesatu¬
rate, în unele momente conduc am¬
bele tranzistoare, iar semnalul
dreptunghiular este distorsionat [4].
3. Scheme practice şi rezultate
experimentase
în figura 2 este prezentată
schema electrică de bază. Ea se
compune din:
— condensatorul de temporizare
C, care este încărcat prin sursa de
curent .T,-„. T 2 , R, şi descărcat prin
sursa R 4 ;
-- circuitul de comandă şi cel de
prag, compuse din divizorul R,. R 3
şi comparatorul diferenţial T 3 ," T 6 ;
-- circuitul de reacţie pozitivă —
oglinda de curent T 5 ~-T 7 .
Întrucît viteza este esenţială, sel
impune ca tranzistoarele sa ram in a w
nesaturate. Cunoscuta de mult
tfmp, ideea a fost aplicată în îrigge-
rele Schmitt rapide încă din anii '60
[4], în figura 2, configuraţia circui¬
tului este cea care împiedică satu¬
rarea tranzistoarelor. Rezultă o
frecvenţa limita—sus înalta, data de
frecvenţa de tăiere a oglinzii T 5 --T 7 .
Funcţionarea este urrnatoarea:
cînd circuitul se pune pentru prima
oara sub tensiune, condensatorul
de temporizare este descărcat, deci
v a = Oşi v b > 0 . în consecinţa, tranzis¬
torul T 3 din comparatorul diferen¬
ţial este biocaî, iar I 6 este în conduc-
ţie şi oglinda T 5 —T 7 conduce de
asemenea. Curentul de colector
a! tranzistorului I 7 este egal cu i 2 şi
coboara potenţialul punctului b.
Tensiunea v b atinge valoarea sa
maximă v 5H (H = high). Condensa¬
torul se încarcă prin curentul de co¬
lector al tranzistorului T 2 , I,. Ten¬
siunea v a creşte liniar şi cînd devine
aproximativ egală cu v bH , tranzisto¬
rul T 3 din comparatorul diferenţial
trece în conducţie. Curentul de co-A
lector al tranzistorului T 4 este pre-™,
luat de T 3 , iar curentul de colector
al tranzistorului T 6 scade. în
aceeaşi măsură scade şi curentul
de colector al tranzistorului T 7 ,
Reacţia pozitivă prin tranzistoarele
ţ 6 —ţ 5 —ţ 7 accelerează bascula¬
rea şi punctul b comută la nivelul
maxim; atunci tensiunea v b devine
minimă: v 5l (L = low), Tranzistoa¬
rele T 6 , T 5 , T 7 se blochează, iar tran¬
zistorul T a conduce acum întreg
curentul l 2 . Condensatorul se
descarcă cu curentul \ ? ~ i,, de aici
condiţia de proiectare i 2 > I,. Ten- -
siunea v a - scade liniar. Cînd v a
ajunge aproximativ v bL , tranzistorul
T 3 tinde spre- blocare şi curentul
prin bucla de reacţie pozitivă în¬
cepe să crească. Punctul b comută
rapid la nivelul minim, y b devine v bH
şi ciclul se reia identic.'
Rezultă semna!..dreptunghiular în
punctul b şi semnat triunghiular în
punctul a (fig. 3). Cu toate că la
frecvenţe înalte semnalul v b este
distorsionat, semnalul v a se men¬
ţine triunghiular, ceea ce confirma
utilitatea practică a circuitului [3]
Frecvenţa de oscilaţie se deter¬
mină cu formula:
f Q — -T - - -A- (TI
C(V bH - V bL - 2V th )
în care V îh ~ 100 m V, V bL « 0,9 V
VbH “ 1.7 V.
i
TEHMiUM 11/1989
a.' f ~
{ = 3 , 3^4
d. f = 2,25 MHz
ienţiometru! de 4,7 kîi. „Cu tranzis¬
toareie pnp neîmperecheate estf
întotdeauna posibila acoperirea
unei decade de frecvenţă. Sortind
tranzistoareie pnp şi mărind valoa¬
rea rezistenţei R, domeniul âe,.frec-
vertţă poate fi lărgit [5|.
în concluzie, astabilul reprez.intâ
o soluţie modernă, atractiva prin
domeniul larg de aplicare şi prin
simplitatea schemei.
Autorii mulţumesc şi pe această
cale prof. dr. ing. C. Miron şi' asist.
ing. D. Pitică pentru materialul do¬
cumentar pus ia dispoziţie ffj şi
pentru schimbul de păreri con¬
structiv, avut cu ocazia experimen¬
telor.
BIBLIOGRAFIE
1. Marinescu, M._. Circuit de tem¬
porizare /3E555. în Circuite inte¬
grate liniare. 'Manual de utilizare,
voi. 3, Editura Tehnică, Bucureşti,
1984.
2. Ardelean, !., Giuroiu, H., Pe-
trescu, T.Ţ L., ■ Circuite integrate
CMOS. Manual de utilizare, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1986.
' 3. Filanovski, !. ivi., Piskarev, V. A.,
A simple non-saturated mulîivibra-
tor for iow voitage power supply. în
„International Journal of Electro¬
nics", 1987, voi. 63, no. 5, 757—765.
„Felea, I., şi coiab., Circuite bas¬
culante Schmiît cu tranzistoare ne-
s aiuram. h ■ ' cu tranzis-
toare în industrie", Editură Tehnica,
Bucureşti, 1964—1970.
Hulpe, P., Mult ivi brator cu tran¬
zistoare nesaturate cu tensiune de
alimentare scăzută. Lucrare comu¬
nicată ia Sesiunea cercurilor ştiinţi¬
fice studenţeşti, Cluj-Naooca, rnai
1989,
Fig ; 1: Principiul de funcţionare
(a) si' schema-bloc a astabiluiui (b).
Fig. 2: Schema electrica,
Fig. 3: Forme de unda obţinute
experimentai ia diferite frecvenţe, cu'
tensiuni de . alimentare scăzute (a,
b), respectiv uzuale.(12 V — c, d).
Canalul 1: tensiunea ||
Canalul '2: tensiunea v.Ţ
Fig. 4: Variantă îmbunătăţită, reali¬
zată. .cu "aria teişmostaţată 726.
Schema permite ajustarea frecvenţei
de oscilaţie şi este prevăzută cu un
buffer la ieşire.
{URMA'RE.DIN NR. TRECUT)
în: momentul intrării în starea de saturaţie a
tranzistorului T7, tensiunea colector emitor U CFŢ7
a r e valoarea de cca 0,1 V, iar pentru intrarea în
condueţie a tripletului format din tranzistoareie
T4, T5 şi T6 este necesar ca tensiunea minimă
aplicata între baza tranzistorului T4 şi emitorul
tranzistorului 16 să prezinte o valoare: U ( „v /)( .
i. nunii > U«, /4 + IV:,, + U m:n = 1,8 V, deci
în mod sigur elementul regulator serie RS se blo¬
chează. Pentru protecţia suplimentară a amplifi-
catoruiui de eroare AE — intrarea, inversoare —
s-au Prevăzut diodele D3 şi 04. Condensatorul
Cil realizează filtrajul final ai* tensiunii furnizate’
de sursă.
REALIZARE PRACTICĂ Şl REGLAJE
Montajul se realizează practic pe o plăcuţă de
sticlotextolit placat cu folie de cupru. în funcţie
de dimensiunile componentelor folosite, con¬
structorul amator realizează schema de cablaj im¬
primat. Traseele care privesc masa montajului şi
calea tensiunii continue U< f trebuie să aibă o
grosime de minimum 7 mm.
Ing. SE1V3IL MARIAN
Tranzistoareie T5 şi în special T6 se prevăd cu
radiatoare termice dimensionate corespunzător,
pentru a se asigura o răcire suficientă atunci cînd
se utilizează alimentarea unui consumator la ten¬
siune mică şi curent mare. Pentru evaluarea pute¬
rii disipate de fiecare element din regulatorul de
tensiune serie RS, se poate folosi formula:
Pd=U( /1<
unde Pd — puterea disipată; LV — tensiunea co-
lector-emitor; 1, — curentul de colector.
Exemplu. Dacă se alimentează un consumator
cu tensiunea şi curentul nominal U=15 V, i= IA şi
se cunoaşte U ( / >=43 V (eventual se măsoară după
conectarea sarcinii), deducem:
Pd T6 = U C £ Ţ gl Cţ6 88 (U CP - U)l =
-■ (43 V — 15 V) • IA - 28 W;
Pd T5 = U OEt 5 I Ct5 = (U CEt8 - u
dacă se cunoaşte (măsoară) h 2
zultă: 1A
Pd T5 = (43-15 - 0,6) V
dacă se cunoaşte (măsoară) . h 21E = 200, re¬
zultă: , " T4
Pd T4 = (43-15-0,6-0,6) V -= 0,00134 W.
100-200
în mod obligatoriu se folosesc radiatoare pen¬
tru tranzistoareie T5 şi T6. Orientativ, pentru
tranzistorul T6 se foloseşte un radiator cu o su¬
prafaţă de minimum 6 dm 2 , iar pentru tranzistorul
T5 un radiator cu o suprafaţa de minimum 60
cm 2 . In mod curent aproape totdeauna construc¬
torul amator nu va depăşi un consum de 2 A pen¬
tru tensiupi mici, pentru a-nu solicita din punct
de vedere 8 termic sursa de tensiune. După planta¬
rea componentelor pe placa, de cablaj imprimat
se verifică încă o dată montajuj_si se fac legătu¬
rile galvanice placă-transformatbr-potenţiometru
R12. Se alimentează montajul şi se reglează „ze-
ro"-ul sursei de tensiune acţionînd potenţiometrui
semireglabil R9, cursorul potenţiometrului R12 fi¬
ind acţionat pe poziţia tensiune de ieşire minimă.
După verificarea acţionării protecţiei- electronice
— se ataşează la sursă un consumator care să
oblige sursa a debita un curent de cca 5 A (la o
tensiune de 2CH 25 V) — montajul se introduce
într-o cutie metalică. Pe panoul frontal al cutiei
se pot amplasa un voltrnetru şi un ampermetru,
pentru a controla în fiecare moment tensiunea si
curentul furnizate de sursa. Datorită simplităţii şi.
totodată bunelor performanţe pe care ie deţine,
sursa va fi de un real folos constructorului ama- ■
tor experimentator de montaje electronice.
TEHNIUM 11/1989
I
în tabelul 2 sînt sintetizate rezultatele pentru
cîteva funcţii frecvent întîlnite în practică. Şi de
data aceasta erorile relative sînt date ca raport
(în părţi pe unitate, nu în procente), pentru sim¬
plificarea scrierii.
Nu insistăm aici asupra modului de utilizare a
acestor formule, deoarece pe parcursul-serialu¬
lui nostru ne vom întîlni cu exemple concrete.
edificatoare.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
(URMARE DIN NR. TRECUT)
în aceste condiţii se demonstrează că eroarea
absolută maximă a lui y are expresia:
I df(x) I
Oy = !f'(X)l * O x = —‘«a (13)
iar pe baza definiţiei (10) deducem că eroarea
relativă maximă a lui y este
I df M |
5 V (%) = 100 • = 100-(14)
y y f(x)
Cîteva exemple uzuale sînt date în tabelul 1,
unde eroarea relativă nu a mai fost exprimată în
procente, ci ca simplu raport, conform relaţiei
(9), pentru simplificarea scrierii. Regăsim aici şi
funcţia (11) din exemplul precedent (înmulţirea
cu o constantă exactă), care, după cum se vede,
conservă in modul eroarea relativă maximă, dar
multiplică prin |C| eroarea absolută maximă.
Funcţia y = ]/x este inclusă în forma generală
y = x c , pentru cazul particular C = 1/2 ş.a.m.d.
Să considerăm acum funcţia de două variabile
independente
y=f(x 1 , x 2 ) (îs)
diferenţiabilă pe întregul domeniu de definiţie şi
să presupunem cunoscute erorile absolute ma¬
xime ale variabilelor, a X) şi « x? (implicit şi erorile
relative maxime, <S Xi şi § x ).
Se demonstrează că eroarea absolută maximă
a lui y are în acest caz expresia:
ai a f
-— • «v + -
a x, 1 a x 2
(16)
foarte asemănătoare cu diferenţiala funcţiei (15),
cu deosebirea» că derivatele parţiale sînt luate în
modul, iar diferenţialele variabilelor indepen¬
dente . (dx 1t dx 2 ) sînt înlocuite prin a Xi , respectiv
a Xi .
Pe baza definiţiei (10), eroarea relativă maximă
î lui y este:
100 /I <> f
(17)
TABELUL 1: ERORILE FUNCŢIILOR DE O VARIABILĂ
Funcţia, y=f(x)
Derivata, f(x)
Eroarea absolută maximă,
Eroarea relativă maximă,
5,
y = c + x
1
«.
|._JL_ I. &
i O
y = c • x
c
' 1 C | • a,
y = x c
c • x c 1
i c • x<= 1 | • a,
c -5,
y = c*
c x • Inc
1 c* • inc | • a,
| x • inc | • 6,
y = c-lnx
c
X
| x 1 1 c 1
1
i Inx Ţ
y = log c x
îog c e
X
. !og c e -
—-— * «, . = | log c e j • 6,
j tag c e . ^ |
1 !og c x | <V |
y = sinx
cosx
| COSX 1 • a,
i x • -ctgx j • <5, . J
y = cosx
-sinx
I sinx | • a,
x • tg | • 8, J
y = tgx
1
1
cos 2 x
I cos 2 x |
1 X 1
y = ctgx
1
sin J x
1
! sln 2 x |
" •>
NOTĂ : constanta reală c presupusă exactă.
TABELUL 2: ERORILE FUNCŢIILOR DE DOUĂ VARIABILE
Funcţia, y = f(x 1t x 2 )
Eroarea absolută
Eroarea relativă 1
ax,
ax 2
maximă, «,
maximă, 5, |
y = x, + x 2
1
1
+ ft x 2 '
• dXi + Xj • SX} j
X* + X 2 j
,
î 5X-I + X; > 7 |
y - Xi " X;
1
-1
a X) r ft X;
1 K-, - *2 ! 1
y = Xi x 2
X 2
Xi
x 2 • + x. • « Xi
;, Xi + -<V>
_ _JCl_
1
X i
‘ °X t + ’ a Xi
x 2
X 2
"*r
,X 2
L,. 1._J
NOTĂ : s-au considerat Xi > 0, x 2 > a
INDICATOR DE VITEZĂ CW
i
?r.
ALO V f
DESC
PS IES
pE 55 5
C PT' '
1 î v ’
©Vj
Printre numeroasele şi foarte ten¬
tantele aplicaţii ale circuitului inte¬
grat p E555, sintetizate în lucrarea
„Circuite integrate liniare. Manual
de utilizare" (volumul 3, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1984), se nu¬
mără şi aceea de detector de lipsă
de impuls (pag. 38), pe care o vom
exploata în cazul montajului propus
alăturat.
Configuraţia de principiu este re¬
produsă în figura 1, iar funcţia de
transfer (intrare-ieşire) este descrisă
prin graficele din figura 2. Conden¬
satorul extern C se încarcă prin re¬
zistenţa R, tensiunea Vc de la bor¬
nele condensatorului constituind
semnalul de comandă pentru intra¬
rea PS a integratului. Intrării PJ i se
aplică semnalul Vi din. figura 2, re-
prezentînd un tren de impulsuri ne¬
gative scurte, cu frecvenţă de repeti¬
ţie constantă. Aceste impulsuri co¬
mandă simultan şi baza tranzistoru¬
lui extern, T, aducîndu-l periodic în
conducţie. Dacă frecvenţa impulsu¬
rilor este aleasă adecvat în raport cu
constanta de timp RC : condensato¬
rului C nu i se va permite încărcarea
pînă ia tensiunea de 0,66-V . care ar
determina'bascularea stării' de ia ie¬
şire, fiind descărcat înainte de atin¬
gerea acestui prag prin circuitul co-
lector-emitor ai tranzistorului T.
Ţinînd cont' de „logica" internă a
integratului, deducem că tensiunea
de ieşire Vo se va afla la nivelul
„sus" atît timp c4t- impulsurile se re¬
petă regulat cu frecvenţa stabilită.
Dacă însă la un moment dat inter¬
vine o „pauză", mai mare (decît va¬
loarea' critică prestabilită) între două
impulsuri consecutive, sau, altfel
spus, dacă din trenul daî lipsesc
■unul sau mai multe impulsuri succe¬
sive, tensiunea Vc va putea atinge
pragul 0,66-V . ceea ce duce auto¬
mat la bascularea ieşirii în starea
„jos", unde va rămîne pînă ia apari¬
ţia următorului impuls negativ Vi.
Montajul practic propus (fig. 3)
are la bază principiul de funcţionare
descris mai sus, cu unele adaptări
simple, menite sâ-i ’ asigure funcţia
4
TE IN1UM î/1389
preconizată — aceea de" indicator al
vitezei de manipulare în cazul trans¬
misiunilor telegrafice în codul
Morse.
După ce operatorul a. învăţat co¬
rect toate simbolurile literelor, cifre¬
lor şi ale semnelor de punctuaţie din
alfabetul Morse, după ce a dobîndit
ş« o oas o x''* nenţă în manipu-
, a jmdt , i respectarea
intervalelor relative de timp afectate
convenţional punctului, liniei şi
lor ii e, r anet.iv din¬
tre cuvsnte, este foarte firească do¬
rinţa de perfecţionare în ceea ce pri¬
veşte sporirea vitezei de transmitere,
în mod obişnuit, viteza de lucru se
exprimă prin numâruî de semne
operate pe minut, dar — ţinînd cont
ae raporturile convenite între dura¬
tele punctelor, liniilor şi pauzelor —
■ea poate fi apreciată ia fel de bine şi
prin măsurarea intervalului rnaxim
de pauză, mai precis durata pauzei
dintre cuvinte.
în acest scop se poate dovedi
foarte util dispozitivul sugerat în fi-
’ gura 3, capabil să semnalizeze optic
once depăşire a duratei prestabilite
de pauză şi eventual să contorizeze
numărul de depăşiri ■ survenite
intr-un interval dat de timp. Desigur,
durata, de.referinţă a pauzei este re¬
glabilă într-o plajă'largă, astfel încît
aparatul să poată servi la fel de bine
începătorilor, ca şi celor mai avan¬
saţi operatori de telegrafie, chiar
campionilor la proba de viteză.
Pentru cuplarea dispozitivului la
manipulatorul Morse, M, se cere
doar o simplă modificare a acestuia
din urmă, mai precis adăugarea
unui grup suplimentar de contacte,
k (fig. 4), care să se închidă şi să se
deschidă simultan cu contactul de
lucru existent, kl.
Urmărind schema din figura 3, ob¬
servăm că apăsarea cheii M, respec¬
tiv închiderea contactelor k, cores¬
punde basculării tranzistorului TI
din starea blocat în starea saturat.
Prin urmare, potenţialul din colecto¬
rul lui TI poate servi direct ca sem¬
nal de intrare (Vi), fiind pozitiv —
practic +12 V — atunci cînd contac¬
tele k sînt deschise şi apropiat de
zero pe durata închiderii lui k. Tran¬
zistorul T din figura 1 este aici ma¬
terializat prin T2.
Trenul de impulsuri negative ast¬
fel obţinut nu corespunde întocmai
situaţiei analizate anterior, deoarece
impulsurile (apăsarea cheii) nu mai
sînt acum toate la fel de scurte şi
nici nu se mai succed la intervale
egale de timp. Putem însă alege
uşor constanta de timp R C (în ca¬
zul nostru CI şi grupul R5+P) astfel
încît bascularea „sus“-„jos“ a ieşirii
să se producă dacă şi numai dacă
pauza maximă dintre impulsuri a de¬
păşit un interval prestabilit de timp.
Acest interval poate fi reglat într-o
plajă suficient de largă prin acţi¬
onarea potenţiometrului P (500 kit
—1 Mii, pentru Ci orientativ între
0,1 mF şi 0,47 /uF).
Starea ieşirii este afişată direct
prin situaţiile „aprins" (nivel „sus"),
respectiv „stins" (nivel „jos"), ale
diodei electroluminescenîe LED1,
de culoare verde. Rezistenţa R6 se
dimensionează în funcţie de curen¬
tul maxim admisibil al acesteia. Atît
timp cît viteza de manipulare se
menţine peste pragul stabilit din P
(mai precis cît durata pauzei ma¬
xime nu depăşeşte intervalul de
timp prestabilit), LED1 va ilumina
continuu, cu intensitate constantă.
în această situaţie, tranzistorul T3
va rămîne blocat graţie aranjamen¬
tului ajustabil de polarizare a bazei
sale (grupul R7-R8), deci releul Re!
se va afla în repaus, iar LED2 (roşu)
stins. De fapt, tranzistorul T3 a fost
introdus doar. pentru inversarea
semnalului de ieşire, circuitul /3E555
fiind capabil să suporte curenţi de
sarcină de pînă la 200 mA. Am con¬
siderat însă mai economică din
punct de vedere al consumului va¬
rianta cu releu! în repaus atît timp
cît viteza de manipulare este peste
limita prestabilită.
La cea mai mică depăşire a inter¬
valului de pauză permis, condensa¬
torul CI va reuşi să atingă pragul de
tensiune de 0,66-12 V, ceea ce are
drept consecinţă bascularea poten¬
ţialului de la ieşirea lui /JE555 ia ni 1
velul „jos", apropiat de zero în ra¬
port cu masa. LED-ut 1 se stinge in¬
stantaneu, tranzistorul T3 intră si¬
multan în conducţie (prin ajustarea
experimentală a lui R7), conduqînd
la aprinderea LED-uîui 2, de culoare'
roşie. Cu o întîrziere specifică (de
ordinul milisecundelor sau al zecilor
de milisecunde) va anclanşa şi re-
leul, permiţînd avertizarea sonoră
sau alte comenzi dorite — de pildă
contorizarea greşelii comise. Perso¬
nal am utilizat un releu cuplat intern
cu un contor electromecanic (de tip
telefonic), cu acţionare fermă la 9 V
şi avînd un consum de cca 30 mA la
această tensiune. Fiecare pauză ex¬
cesivă este astfel numărată, permi-
ţîndu-se efectuarea unui studiu
obiectiv privind evoluţia în timp a
performanţei operatorului. Mai mult,
dispozitivul poate servi ca arbitru
electronic-absolut obiectiv în diverse
competiţii. -propriu-zise sau simple
jocuri de testare a reflexelor, a gra¬
dului de oboseală etic.
Inerţia mecanică a releului, care
poate duce la un decalaj vizibil între
momentul stingerii lui LED1, respec¬
tiv aprinderii iui LED2 şi cel al an-
clanşârii propriu-zise, va servi ca
atenţionare pentru operator.
“Avantajul utilizării circuitului
#£555, în oricare din variantele con-
structive oferite de către
I.P.R.S.-Bâneasa, constă în stabilita¬
tea bună a intervalului de tempori¬
zare în raport cu eventualele variaţii
ale tensiunii de alimentare sau ale
temperaturii ambiante. în figurile 5,
6 şi 7 este reamintită dispunerea ter¬
minalelor pentru cele trei tipuri de
capsule, văzute (aşa cum se obişnu¬
ieşte în cazul circuitelor integrate)
dinspre partea opusa terminalelor.
Pagini resSisate de fiz. ALEX. MĂHCULESCU
Răspîndjrea tot mai largă a mon¬
tajelor de telecomandă, automati¬
zare, .instalaţii diverse de suprave¬
ghere'." sau (avertizare etc., bazate pe
■utilizarea radiaţiei electromagnetice
din domeniul infraroşului apropiat,
are ca imbold, pe de o parte, perfec¬
ţionarea continuă a dispozitivelor de
emisie şi de recepţie în infraroşu
(IR), iar pe de alta parte avantajele
incontestabile ale acestui mod de
vehiculare a informaţiei, prin „lu¬
mină" invizibila (imposibilitatea de¬
tectării directe prin simţuri, pertur-
baţiile minime produse, insensibili¬
tatea la paraziţii radio etc.).
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
HEBUSEflEI PERTURiATIILOR RADIOELEOTUIGE
produse m radioemctătoare
Ing. LIVSU MACOVEAIMU, Y03BD. maestru ai
CURMARE DIN NR. TRECUT)
în numărul trecut s-ălT indicat o
serie de măsuri menite să reducă
perurbaţiile radioelectrice produse
de radioemiţâtoare, ca urmare a pă¬
trunderii curentului de radiofrec-
venţâ pe circuitul reţelei electrice de
alimentare.
Luarea unor astfel de masuri este
necesară mai înainte de a se aplica
şi altele, legate de reducerea pertur-
baţiilor produse de oscilaţiile pe
frecvenţele armonice, problemă care
va fi expusă în acest articol.
Este cunoscut ca orice oscilator
de radiofrecvenţâ poate genera un
mare număr de frecvenţe armonice,
în afară de frecvenţa fundamentală.
Frecvenţele acestea armonice sînt
atît pare, de tipul 2nf 0 , cit şi impare,
de tipul (2n+1)f 0 , în care n este un
număr‘întreg, iar f 0 este frecvenţa
fundamentală a oscilatorului.
Toate aceste frecvenţe armonice
pătrund în etajele următoare de
după oscilator, fiind chiar amplifi¬
cate ca amplitudine şi, în cele din
urmă, ajung în antena, producînd
perturbaţii în radioreceptoare şi mai
ales în televizoare, dacă nu se iau
măsuri adecvate de reducere a lor.
De obicei, frecvenţele de ordin par
sînt mai intense decît cele de ordin
impar şi atît unele cît şi celelalte
scad ca intensitate cu cît numărul n
este mai mare.
Pentru a se putea lucra pe mai
multe benzi de radioamatori şi din
motive de stabilitate de frecvenţă se
preferă oscilatoarele a căror frec¬
venţă fundamentală este relativ
mică, de exemplu 1 750 kHz, 3 500
kHz sau, mai rar, 7 000 kHz.
Prin dublări sau triplări aie frec¬
venţelor menţionate, deci folosind
frecvenţele armonice, în etajele care
urmează după oscilator, se poate
practic lucra în oricare din benzile
de radioamatori uzuale din dome¬
niul undelor decametrice, în special
în cazul utilizării frecvenţelor funda¬
mentale de 1 750 kHz sau 3 500 kHz
ia oscilatoare.
Frecvenţa fundamentală de 1 750
kHz este utilă îndeosebi dacă se do¬
reşte a se lucra în banda de 3 500
kHz (80 m). Ea nu este însă avanta¬
joasă pentru celelalte benzi deoa¬
rece, de pildă, pentru iucrul în
banda de 3 500 kHz se foloseşte ar¬
monica în care - 2nf 0 =2f 0 , iar pentru
banda de 7 000 kHz 2nf 0 =4f 0 şi pen¬
tru 14 000 kHz 2nf 0 =8f 0 , deci frec¬
venţe armonice din ce în ce mai în¬
depărtate de frecvenţa fundamen¬
tală, fapt care implică un număr mai
mare de etaje intermediare, o soluţie
neeconomică. De aceea frecvenţa
fundamentală a oscilatorului cea
mai avantajoasa şi economică este
3 500 kHz, întrucît pentru banda de
7 000 kHz se foloseşte frecvenţă ar¬
monica 2nf 0 =2f 0 , pentru banda de
14 000 kHz 2nf 0 =4f 0 , pentru banda
de 21 000 kHz 2nf 0 =6f 0 , iar pentru
banda de .28 000 kHz 2nf 0 =8f 0 .
Exist# însă şi posibilitatea ca, por-
nindu-se de la frecvenţa fundamen¬
tala de 3 500 kHz, să se obţină prin
dublare de frecvenţa 7 000 kHz şi,
apoi, prin triplare de frecvenţa a ce¬
lei de 7 000 kHz să se obţină frec¬
venţa de 21 000 kHz.
Cu cît frecvenţa fundamentala a
oscilatorului este însă mai mica, cu
atît creşte şi numărul frecvenţelor
armonice care perturba şi alte emi¬
siuni. De aceea, şi sub aspectul unui
compromis, cea mai avantajoasa
frecvenţă fundamentala a oscilatoru¬
lui este 3 500 kHz.
Pentru obţinerea unei bune stabi¬
lităţi de frecvenţă şi a unui ton bun,
mai ales în telegrafie, se impune ca
frecvenţa etajului final al radioemiţa-
toruiui sa nu fie egala cu aceea a
oscilatorului, ci dublu! acesteia.
Tocmai de aceea, pentru gama de
3 500 kHz se foloseşte un oscilator
cu frecvenţa fundamentală de 1 750
kHz, deşi pentru simplificarea mon¬
tajului se va putea folosi chiar frec¬
venţa fundamentală de 3 500 kHz,
sacnficînd înîrucîtva calitatea emi¬
siunii, dar numai pentru o singura
bandă, însă cîştigînd în schimb o
economie de materiale şi spaţiu,
prin eliminarea unui etaj suplimen¬
tar.
Trebuie menţionat că frecvenţele
armonice aie radioemiţatoarelor
ajunse pînă în antenă pot produce
perturbaţii 'radioelectrice nu numai
la aparatele de radiorecepţie şi tele¬
vizoarele din acelaşi imobil unde se
găseşte staţia de emisie, ci chiar şi
la distanţe de mai multe sute de
metri, în acest sens referindu-ne nu
ia acele frecvenţe armonice care co¬
respund benzilor de radioamatori, ci
la toate celelalte, ce pot deranja ac¬
tivităţile unor servicii radio oficiale,
în special din domeniul undelor me¬
trice şi, mai ales, cînd este vorba
despre radioerniţatoare . de
mai mare, cum sînt cele din
ria I. De exemplu, un
care funcţionează în etajul final pe
frecvenţa, de 141100 kHz poate
duce perturbaţii pe urma
frecvenţe: armonice:
— periţru . 2nf 0 =4f 0 =56 000 ....
— pentru 2nf 0 =6f 0 =84 000 kHz;
— pentru 2nf 0 =8f 0 =112 000 kH
— pentru (2n+1)f 0 =11f 0 =l54
kHz;
— pentru (2n+T)f 0 =13f 0 =182
kHz;
* — pentru (2n+1)f o =15f o =210
kHz;
. — pentru 2nf cF l6f 0 =224 000
eîc.
Daca se compara aceste date
frecvenţele de lucru aie
radioemiţâio e r :
ca frecvenţele armonice
mai sus pot produce pertu
dioelectrice supe i oarr
Cum
oe situa I
toţi?
Mas intri, 3S sec
etaje ale radioemiţatoarelor sa
ecranate între
pecîive să fie închise în cuta
lice conectate la o buna priza de
mint.
Spre a reduce numărul
lor armonice generate de
se va introduc t e acesta şi
următor' un filtru- 1 de
a cărui schemă este dată
El atenueaza : frecvenţele
de peste 21 000 kHz. Valor
lor acestui filtru sînt
CI = C2 = C3 = 500 pF/500 V; ti
L2 = cîte 5 spire fiecare, cu
CuEm 01 mm, bobinate în aer,
diametrul 10 mm,'pe o lungime
cîte 10 mm. Circuitul format din
şi LI se ecranează de celălalt,
tuit din C2, C3 şi L2, totul fiind
cbis într-o cutie mica metalică,
nectată la pămînt sau la şasiul
râtului.
Un filtru asemănător se va
troduce între etajul prefinal şi cel
nai ai radioemiţâtorului, dar
pieselor acestuia sînt diferite, ei
RADIORECEPTOR CU CONVERSIE D RECTA
Receptorul are sensibilitate sufi¬
cient de ridicata datorata în princi¬
pal sensibilităţii AJF, al cărui coefi¬
cient de amplificare este IO 6 . Sem¬
nalele recepţionate sînt amplificate
în ARF (tranzistorul TI), conectat în
schema cu baza comuna şi se aplica
pe mixerul în inel cu diode (D1-D4),
TABEL
unde se aplica de asemenea semna¬
lele de la oscilator (T6). La ieşirea
mixerului este cuplat un filtru TJ
care împreuna cu AJF determina se¬
lectivitatea receptorului.
Oscilatorul lucrează pe o frec¬
venţa de doua ori mai mica decît
frecvenţa semnalelor recepţionate.
VSTiKAIM
Aceasta creşte stabilitatea frecvenţei
şi reduce scurgerile de semnal spre
intrarea receptorului.
Dioda D5 stabilizează amplitudi¬
nea semnalelor generate de oscila¬
tor la 0,5—0,6 V. Receptorul se
acordeaza prin modificarea capaci¬
tăţii diodelor D6-D7 datorita tensiu¬
nii aplicate prin potenţiometrul PI.
Tensiunea de JF rezultă în urma bă¬
tăilor din armonica a doua a oscila¬
torului şi semnalul recepţionat.
Aceasta se aplica la AJF (T2-T5,
T7-T9), Fiecare din etajele AJF asi¬
gură o amplificare de ordinul 100. în
al treilea etaj, pentru creşferea eco¬
nomicităţii se introduce reglarea
punctului de funcţionare după am¬
plitudinea semnalului.
Funcţionarea este următoarea: po¬
larizarea iniţială pe baza tranzistoru-
Si LV ESTHU s Y03-aiS 7/B LI
lui T7 se alege astfel incit tranzisto¬
rul T8 sa fie în apropierea saturaţiei
şi tensiunea^ colectorului,.-sau
aproape nula. în acest caz T9 este
blocat. La apariţia semnalelor, con¬
densatorul C se încarcă pi na la va¬
loarea de vîrf, micşorînd curentul
prin T7 şi T8 şi deschizînd pe T9.
Ca urmare, punctul de funcţionare
al tranzistorului T9 trece pe porţiu¬
nea liniara a caracteristicii.
La reglajul receptorului construit
se verifica regimul de funcţionare al
tranzistoarelor. Tensiunea pe colec¬
toarele primelor doua etaje AJF este
de 1—4 V, iar la ultimul etaj 0,3—1
V. Prin scurtcircuitarea la masă a
bazei tranzistorului T7, tensiunile de
colector trebuie sa se apropie de
tensiunea de alimentare. Tensiunile
din emiîoareie tranzistoarelor TI şi
T6 trebuie să fie aproximativ jumă¬
tate din tensiunile de colector şi sa
scada la.zero la scurtcircuitarea la
masa a bazei tranzistoarelor. Limi¬
tele frecvenţei generate de oscilator
se stabilesc din îrimerui CT3 .'8—30
PF).
Bobinele de RF sint realizate pe
toruri 30) cu dimensiunile de
7x4x2 mm Numerele de spire ale
bobinelor Li, L2 şi L7 pentru fiecare
găma se arata în tabel. Bobina L3
conţine 15 spire, L4 are 2x4 spire,
L5 şi L6 cite 160 de spire, toate cu
conductor cu diametrul de 0,2 mm.
Sensibilitatea receptorului este mai
buna de 1 /uV pentru un raport S/Z -
3/1.
LISTA DE PIESE
■ TI — BF509; T2—T5. T7 — T8 —
BC177; f6 - BF272EB; T9 -
BD136; D1-D4 — 1N4148; D5, 08
— 1N4QQ1; D6, D7 — BB13ST; DZ
- PL9V1Z; CI - 1.5 nF; C2 — 500
pF; C3, C6, C7, C8, CIO, CIL 315.
Ci4, CI9, C21. C22—0,01 M F; C4.
C15 — 100 ;uF/15 Vcc; C5 — 1 nF;
C9—C20 — 0,1 ul F; C12 - 220 uF/15
Vcc; C16 — 120 pF: C17. C18 — 200
pF. CT1, CT2, CT3 — 8->30 pF; R1,
R17-2 kîi; R2, R3—27 kt 1; R4, R5.
R13, R15—5,6 kî 1; R6, R8, R10—10 kiî;
R7, R9—1 Ml i; R11—360 îl;
R12-100 kl 1; R14, R16—470 kii; Pi.
BOBINA
BANDA
160 m
80 ni
40 m
20 m
15 m
10 m
■ 2 m
LI
180
90
48
24
20
12
3
L2
12
6 !
4
3
2
2
1
L7
180
90
48
24
18
12
3
nuînd frecvenţele de peste 30 MHz.
La acest filtru, CI = C3 = 30 pF/500
V; C2 = 50 pF/500 V, LI = L2 = cîte
10 spire fiecare, cu sîrma CuEm 0
1,5 mm, bobinate în. aer, cu diame¬
trul de 20 mm, pe o lungime de cîte
20 mm. Condiţiile de ecran are sînt
aceleaşi ca în cazul filtrului descris
anterior.
în circuitul de antena al radioemi-
ţatorului, deci la ieşirea acestuia, se
va intercala un alt filtru, ceva mai
complicat, a cărui schema este dată
în figura 3. impedanţa de intrare şi,
respectiv, de ieşire a acestui filtru
este de 52 il şi ei se introduce în cir¬
cuitul de antena numai prin co¬
nectare cu cablu coaxial cu impe¬
danţa de 52 îl. Frecvenţă de taiere a
filtrului începe de la 30 MHz, cînd
atenuarea este de —14,2 dB, ajun-
gînd la —32 dB la 50 MHz şi cres-
cînd conform tabelului alaturat.
Aceste valori au fost obţinute prin
măsurări, pe o sarcina neinductiva
de 52 îl la ieşire, cu un generator de
radiofrecvenţa cu puterea utila de
10 W.
După cum rezulta din figura 3, fii-'
trul este alcătuit din 7 comparti¬
mente ecranate între ele şi închise
într-o cutie din tabla, conectata la
priza de pamînt. De la un comparti¬
ment la altul, bobinele vor fi dispuse
perpendicular între ele. De exemplu,
bobina LI va fi perpendiculara pe
L2, apoi L3 perpendiculara pe L2
ş.a.m.d. Circuitele L6-C6 şi L7-C7 se
acordeaza fiecare cu ajutorul îrime-
relor C6 şi C7 pe frecvenţele a doua
posturi locale de televiziune sau din
alte ţari, de exemplu pe canalele 2 şi
4, ori 4 şi 6, 6 şi 11 etc., folosin-
du-se în acest scop un undametru
dinamic.
La intrarea acestui filtru, ca de alt¬
fel şi a celui prezentat în figura 2, se
vor prevedea condensatoare fixe cu
dielectric mica sau ceramica, cu ca¬
pacitatea de 2 000 pF, conectate în
serie cu conductorul activ. Pentru
filtrul din figura 2, tensiunile de lu¬
cru ale acestor condensatoare vor fi
de 500 V, iar pentru filtrul din figura
3 se va folosi un condensator cu
tensiunea de lycru de 3 kV.
Valorile pieselor filtrului din figura
3 sînt următoarele: CI = 50 pF/1 000
V; C2 = 150 pF/1 000 V; C3 = 75
pF/1 000 V; C4 = 150 pF/1 000 V; C5
= 50 pF/1 000 V; C6 = C7 = trimere
cu dielectric aer sau ceramica, 5...30
pF/250 V.
Toate bobinele sînt executate cu
sîrma CuEm 02,4 sau 2,5 mm, bobi¬
nate în aer, cu diametrul interior de
11 mm. în continuare se dau numă¬
rul de spire şi lungimea de bobina)
ale fiecărei bobine: LI = 4 spire/18
mm; L2 = 7 spire/28 mm; L3 = 8 spi-
re/30 mm; L4 = 7 spire/28 mm; L5 =
4 spire/18 mm; L6 = 2 spire/12 mm.
L7 = 1 spira.
Acest filtru se poate folosi pentru
radioemiţatoare cu puteri utile de
pînă la 250 W.
Filtrul respectiv se va conecta în¬
tre circuitul oscilant al etajului final
(pe bobina acestuia, prin interme¬
diul unei prize mobile) şi condensa¬
torul fix cu capacitatea de 2 000
pF/3 kV. Ieşirea filtrului (bornele
3—4.) se conectează la un reflecto-
metru, iar acesta la un filtru Collins
(filtru rr) şi de abia apoi la antena.
Acest mod de conectare permite fo¬
losirea ansamblului şi la antene mo-
nofilare, tip Hertz, antene lungi etc.
De menţionat că aceste flţtre, cît
şi cel descris în. numărul anterior,
sînt folosite în staţia Y03RD, cu re¬
zultate foarte bune, de peste 6 am.
Frecvenţa
Atenuarea
în MHz
in —dB
60
Ş5
70
55
85
60
100
S8
110
65
125
72
140
82
155
52
170
45
185
40
200
>40
300 '
>40
Rugam cititorii revistei care doresc sa trimită materiale spre
publicare sa le redacteze citeţ şi inteligibil, sa prezinte atît modul
de funcţionare al montajului, cît şi detaliile constructive şi de
reglaj. Totodată sa fie consemnate rezultatele măsurătorilor şi
tipul instrumentelor de măsură utilizate, acolo unde este cazul.
Schemele, executate conform normelor STAS, sa alba trecute
tipul şi valoarea pieselor componente, valori ale tensiunilor şi
curenţilor în diferite puncte.
TEHNSUM 11/1989
W
oocdTfg
CI 40 \U
MMC 4544 ■§
DC 5 A LEVsRL
a 44 vs»
MMC 4544 'Uf
DCBA
CI 9 Y®
MMC45-H U
D C BA LE\&sBI¬
CI 42 \4®i
mmc 4544 rr I
DCBALE\feg.j
TEHMSUM 11/19
-»5*33pF P44 £2S
NOTĂ: ^ _
8 Pwii n*menWoncrt« în Schema ai CI nw S® cow«dfeoi5.
9 Pinii Cî marcaţi' cu (x) * conecteain tai- 5 V»u b masă.
16 « CI 45 «MMC 4063
'P4 = CI 44 «MMC 4081
' P8 -CI 45 -MMC 4084 ,
P4Z = CI16=MMC 407 4 :$
, P46 =CI 47 “MMC 407-4
menzilor din setul de 16, afişate sub
forma: O, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 10, 11,
12, 13, 14, 15, 16, 17. Alocarea co¬
durilor trebuie să fie corelată cu
configuraţia cablată a ieşirilor pro¬
gramatorului. Convenim, conform
exemplului de mai sus:
O = absenţa comenzilor;
1 = start boiler;
2 = soneria nr.1;
3 = start radio etc.
Cu ceasul în poziţia SET — potri¬
vire, semnalizată de un LED „SET“
aplasat deasupra tastei SET/RUN şi
în regim de scriere — LED-ul
„WRITE" aprins —, se încarcă O
pentru comandă cu ajutorul tastei
COM.
Apoi, apăsînd tasta HI (HIGH
SPEED — viteză mare), se execută
o scriere rapidă a lui zero pe toată
durata programului; acest fapt echi¬
valează cu ştergerea memoriei. Prin
apăsarea o singură dată a tastei WR
(WRITE - scrie), LED-ul „WRITE"
se stinge.
Tasta LO (LOW SPEED — viteză
redusă) are, principial, aceeaşi func¬
ţie ca şi tasta HI, numai că deter¬
mină avansul ceasului mult mai lent,
cu o unitate pe secundă. Comanda
HI asigură un tact de cca 100 Hz;
prin aceasta baleiază un ciclu de 24
de ore în cca 14 secunde. Prin ac¬
ţionări succesive ale celor două
teste HI şi LO se fixează ceasul la
05:30. Se comandă scriere şi, cu
ajutorul tastei COM, se scrie co¬
manda 1. Se comandă apoi citire:
comanda 1 trebuie să rămînă afi¬
şată. Se fixează ceasul ia 06:00, se
comandă scriere, se scrie comanda
2, se comandă citire, se verifică
ş.a.m.d.
După ce a fost încărcat tot pro¬
gramul, se fixează ceasul la ora cu¬
rentă şi se trece la funcţionarea nor¬
mală prin apăsarea tastei SET/RUN
(potriveşte/ruieazâ) ‘ o singură data;
LED-ul „SET" se stingeam schimb
punctul cifrei indicînd zecife de mi¬
nute va începe să bată secunda, in¬
dicînd funcţionarea normală a cea¬
sului.
Este demn de remarcat faptul ca
un program poate fi modificat „din,
mers", adică fără a opri ceasul, ţi-
nînd cont că ştergerea unei comenzi
înseamnă scrierea unui zero, tar in¬
serarea unei noi comenzi la o anu¬
mită oră înseamnă scrierea codului
acelei comenzi la ora corespunză¬
toare. Schema a fost concepută ast¬
fel încît să permită scrierea cu cea¬
sul în mers; în schimb, acţionarea
tastelor HI şi LO nu are efect în si¬
tuaţia sus-amintită.
Schema-bloc a dispozitivului este
prezentată în figura 1. Asupra logicii
de control se acţionează prin inter¬
mediul unei tastaturi care comanda
regimurile de funcţionare şi stările
ceaiului programator:
SET: — ceasuî şi numărătorul de
adrese ale memoriei RAM primesc
impulsuri pe firul CNT (COUNT —
numără) doar la acţionarea tastelor
HI sau LO;
— ieşirile decodificatorului de co-
• menzi sînt dezactivate prin interme¬
diul semnalului INH;
RUN: — ceasul şi numărătorul de
adrese primesc impulsurile de minut
pe firul CNT;
— decodificatorul de comenzi
este dezinhibat. Memoria se poate.. 5
afla în stările READ sa u WRITE, de¬
terminate de bitul WE;
READ: — ieşirea numărătorului de
comenzi este inhibată;
— memoria RAM se află în poziţia
citire;
— pe magistrala de comenzi se
trimit datele din memoria RAM.
1. PREZENTARE GENERALĂ
Fiind înzestrat cu memorie, ceasul
programator prezentat în continuare
execută orice program conţinînd 15
comenzi de bază, repetă programul
după- 24 de ore, afişează ora şi co¬
manda curente. Pasul programului
este de un minut.
Dispozitivul este utilizabil în labo¬
ratoare foto, pentru asistenţă medi¬
cală în spitale şi pentru diferite ser¬
vicii la domiciliu, chiar în absenţa
utilizatorului. Trebuie făcută obser¬
vaţia că pentru aplicaţii foto se pot
executa programe repetitive cu du¬
rata de 24 de minute, dar cu pasul
de o secundă, printr-o schimbare
simplă în configuraţia ceasului. In
tabel este prezentată o secvenţă
dintr-un posibil program „casnic".
Pentru programarea dispozitivului
se aleg prin convenţie codurile co-
AFIŞARE
COMENZI '
■gr—r* ,LOGICA CNT
T fâ - H DE
•C0M“t CONTROL fi
NUMĂRĂTOR
ADRESE
COM OUTj NUMĂRĂTOR
——T COMENZI
j DECODIFtCATOR
1 m COMENZI
PROGRAMATOR
Bng. VICTOR DAVID
WRITE: — ieşirea numărătorului
de comenzi se cuplează la magis¬
trala de comenzi, de unde informa¬
ţia este preluată şi înscrisă în me¬
moria RAM, aflată în poziţia scriere.
Numărătorul de comenzi incre¬
mentează cu o unitate pe secundă
la acţionarea tastei COM.
Ceasul programator este protejat
la întreruperea accidentală a tensiu¬
nii reţelei, continuîndu-şi funcţiona¬
rea graţie alimentării din baterii,
însă îşi stinge afişajul în această si¬
tuaţie.
2. FUNCŢIONARE
Figura 2 prezintă schema electrică
a ceasului propriu-zis şi a logicii de
comandă.
^ De la circuitul C12—MMC351 se
kloseşte doar ieşirea de secundă.
Centru a forma impulsurile de mi¬
nut, semnalul de 1 Hz este aplicat
unui divizor cu 10, realizat cu CI3,
după care este divizat cu 6 cu ajuto¬
rul circuitului CI4 şi al porţilor P3,
P4. Reacţia aplicată prin aceste
porţi este simplă: la trecerea în sta¬
rea 0110, numărătorul primeşte co¬
manda de reset. Această comandă
este tot una cu impulsurile de mi¬
nut, semna! notat în schemă 1/60
Hz.
Intrările HI şi LO ale porţilor P10
şi, respectiv, P9 sînt în mod normal
în H1GH. La acţionarea uneia dintre
tastele HS sau LO, la ieşirea porţii
Pil se propagă fie impulsurile de
100 Hz generate de oscilatorul reali¬
zat cu 15, !6, fie impulsurile de 1 Hz.
Circuitul basculant bistabil de tip
T, Bl îşi schimbă starea la fiecare
apăsare a tastei SET/RUN. După
starea ieşirilor acestui circuit, la ie¬
şirea porţii P12 apar impulsurile de
1 Hz în regimul RUN sau impulsurile
de la ieşirea porţii P10 în regimul
SET. Ieşirea Q a lui Bl validează
trecerea impulsurilor de 1 Hz spre
ieşirea DP, pentru semnalizarea op¬
tică a funcţionării ceasului sau in¬
hibă decodificatoru! de comenzi
prin semnalul SNH, după caz.
Impulsurile de la ieşirea porţii P12
sînt trimise către numărătorul de
adrese ale memoriei RAM — ieşirea
CNT — şi spre numărătorul CI5.
Circuitul CI5 şi poarta P6 consti¬
tuie un divizor cu 10: la trecerea în
starea 1010, numărătorul este rese-
tat şi se trimite un impuls spre C16.
La rîndul său, CI6 realizează, împre¬
ună cu poarta P5, un divizor cu 6.
Deci CI5 şi CI6 formează un divizor
cu 60; ieşirile acestor numărătoare
sînt decodificate de circuitele CI9 şi,
respectiv, C110 şi afişate ca minute.
în mod asemănător, numărătorul
CI7 şi poarta P8 divizează cu 10.
Pentru numărătorul de ore CI7 şi
CI8 se mai aplică o reacţie prin in¬
termediul porţii P7; astfel, la trece¬
rea lui CI7 în starea 0100, CI8 aflîn-
du-se în starea 0010, ambele numă¬
rătoare se resetează, aşa încît după
ora 23:59, ceasul trece îh 00:00. Ieşi¬
rea RST sincronizează ceasul cu nu¬
mărătorul de adrese ale memoriei
RAM, resetîndu-l şi pe acesta din
urmă la trecerea ceasului în 00:00.
Circuitul basculant bistabil B2
este de tip T, schimbîndu-şi starea
la fiecare apăsare a tastei WR. Ieşi¬
rea Q a acestui bistabil furnizează
semnalul WE pentru comanda me¬
moriei RAM, în Jţjmp ce semnalul
DW de la ieşirea Q este utilizat pen¬
tru semnalizarea stării de scriere.
Intrarea COM este normal în
HIGH. La apăsarea tastei COM, im¬
pulsurile de 1 Hz trec prin poarta
PI 3 spre ieşirea COM OUT, incre-
mentînd conţinutul numărătorului
de comenzi-CI24 (fig.3). Ieşirile lui
CI24 sînt legate la magistrala de co¬
menzi prin intermediul bufferelor
din CI23, atunci ^înd intrarea de va¬
lidare DiS A = WE este în starea
LOW. în regim de citire, DIS A este
în HIGH şi ieşirile Q1,.„, Q4 ale iui
CS23 trec în starea de impedanţă ri¬
dicată.
Numărătorul de adrese realizat cu
CI18 furnizează adresele pentru me¬
moria RAM formată din două circu¬
ite MMN2114, de capacitate 1 Kx4.
Bitul de adresă Q11 selectează una
din memoriile C119 sau CI20.
Informaţia de pe magistrala de co¬
menzi este decodificată cu ajutorul
demultiplexoruiui C121. Ieşirile OUT
ale acestuia-sînt norma! în starea
HIGH. Selectarea uneia din cele 16
ieşiri echivalează cu trecerea în
LOW a acelei ieşiri.
Pentru afişarea comenzii fără a fo¬
losi un decodificator de caractere în
cod hexa s-a recurs la un artificiu:
bitul cel mai semnificativ al comen¬
zii este afişat separat pe u.n digit (ie¬
şirea DG5), aprinzînd cifra 1 după
caz, în timp ce următorii trei biţi ai
comenzii atacă decodificatoru! CI22.
Aceasta explică afişarea comenzilor
sub forma: 0, 1, 2.6, 7, 10, 11, 12,
..... 16, 17.
în figura 4 se prezintă schemele
electrice pentru partea de afişare,
pentru sursa de alimentare şi pentru
tastatura ceasului programator.
Afişarea conţine 6 digiţi de tip ca-
tod comun şi 2 diode LED: 4 digiţi
afişează starea ceasului în ore şi în
minute, iar 2 digiţi afişează codul
comenzii curente.
Blocul de alimentare generează
tensiunile +VA, de cca 12 V, nestabi¬
lizată şi tensiunea de +5 V stabili¬
zată. Prin contactele sale, releul Rel
realizează cuplarea stabilizatorului
la +VA, cît şi legarea la masă a cato-
dului K5 de la primul digit de co¬
mandă. Cînd tensiunea de reţea dis¬
pare, releul Rel dezanclanşează,
stabilizatorul se cuplează pe baterie,
catodul K5 se decuplează, stingînd
digitul corespunzător. Toţ_prin con¬
tactele releului, intrările BL ale de-
codificatoarelor MMC4511 se cu¬
plează la masă, ceea-ce echivalează
cu stingerea digiţilor comandaţi.
3. INDICAŢII CONSTRUCTIVE
Partea electronică a ceasului pro¬
gramator se poate construi pe ca¬
blaj imprimat sau prin wrapare, pe o
placă cu socluri.
Personal am realizat două module
pe cablaj imprimat, conform sche¬
melor din figurile 2 şi 3.
Decuplările nu sînt figurate în
schema electrică; este obligatorie
decuplarea memoriilor RAM.
(CONTINUARE W PAG. 19)
TEHNIUM 11/1989
AMPLIFICATOR HI-FI CU TUBURI
Sng. AUREUÂfta MATEESC
Considerăm oportună prezentarea
unui amplificator de audiofrecvenţă
stereofonic ce se încadrează în nor¬
mele de înaltă fidelitate. în alegerea
schemei prezentate în articolul de
faţă au fost luate în considerare ur¬
mătoarele elemente:
— puterea nominală să satisfacă
dorinţa iubitorului de muzică de a
avea o rezervă de putere suficientă
şi o dinamică ridicată;
— amplificatorul să fie simplu, si¬
gur şi robust;
— să conţină componente uşor
procurabile etc.
1. Performanţele tehnice ale am¬
plificatorului audio sînt următoarele:
1.1. PreampIHicaioru! cu tuburi
electronice:
6 intrări, avînd următoarele
sensibilităţi:
microfon — 5 mV;
radio (tuner) — 250 mV;
tape — 250 mV;
auxiliar — 250 mV;
doză magnetică — 5 mV;
doză piezo — 15 mV;
— raportul semnai/zgomot > 60
dB la intrarea de microfon;
— banda de frecvenţă reprodusă
este de la 20 Hz (—0,3 dB) la 100
kHz'ţ— 0,1 dB), avînd reglajul de ton
în poziţie mediană;
— distorsiuni armonice sub 0,3%
în gama 20 Hz — 15 kHz, conside-
rînd reglajul de ton în poziţie me¬
diană;
— reglajul tonului; ±18 dB la 20
Hz şi ±20 dB la 20 kHz;
— atenuarea filtrului 12 dB/oc-
tavă;
— curba de egalizare pentru doză
de pick-up: RIAA;
— diafonia > 60 dB la 1 kHz.
1.2. Amplificatorul de putere:
— puterea nominală de ieşire de
30 W/canal la 1 kHz;
— sensibilitatea de intrare de 450
mV pentru puterea nominală;
— banda de frecvenţă reprodusă
cu o neliniaritate de —0,5 dB, ia pu¬
IO
terea nominală, este cuprinsă în d
meniul 20 Hz — 20 kHz;
— distorsiuni armonice sub 0,41
în domeniul 30 Hz — 15 kHz la pu<
terea de 30 W;
— raportul semnal/zgomot > 9
dB la puterea nominală;
— puterea absorbită de ambf
canale este de circa 300 W;
— etajul de ieşire este de tipul u
traliniar, avînd transformatorul
ieşire prevăzut cu prize pentru c
lele ecran.
2. Schema eiectrică a preamplifi-
» catorului este prezentată în figura 1.
Preamplificatorul este echipat cu ti
buri electronice tip ECC83 şi
prinde următoarele etaje:
— un preamplificaîor-corector
echipat cu tubul TI şi circuitele c
corecţie aferente;
— un circuit de corecţie a îonulu
tip Saxendali (12 şi componentei!
aferente);
— un filtru trece-jos (R27, R28
Ci4, CI5, C16, CI7);
— reglaj fiziologic de volum (R29
Ci8), potenţiornetrul RS permite r
glajui nivelului semnalului
mează a fi înregistrat după pream-
plificare-corecîare.
3. Recomandări practice la tei
zarea preamplificatorului:
— se va prefera realizarea pe ş
siu separat a preamplificatorului;
— montajul va fi ecranat cores
punzător;
— se vor utiliza componente (
bună calitate, în specia! în ceea c
priveşte potenţiometrele care pro¬
duc zgomot supărător !a acţionar
dacă sînt de calitate necorespun;'
toare;
— se vor iua toate măsurile per
îru a se evita apariţia brumului c
frecvenţa reţelei în semnalul util.
Se recomandă următoarele măsuri
constructive pentru îmbunătăţirea
raportului semnai/zgomot:
— crearea unui punct de potenţial
nul în circuitul de încălzire a fila¬
mentelor cu ajutorul unui potenţio^
metru bobinat de circa 100 îl cu
cursorul legat ia masă;
— se poate opta pentru o soluţiei
mai scumpă, de alimentare în c.c.
bine filtrat a filamentelor tuburilor;
— legăturile la masă ale fiecărui4:
etaj vor fi reunite ia cheia soclului
tubului respectiv, iar acesta să fie
legat printr-un conductor de sec¬
ţiune mare ia un punct a! şasiuluisi- !
tuaî cît mai aproape de intrarea
preamplificatorului; se evită astfel
tensiunile parazite de 50 Hz între
catod şi grilă datorită curenţilor de
întoarcere a alimentării prin şasiu;
— se vor ecrana atent conexiunile
de grilă;
— se vor minimaliza traseele de
semnal, cu precădere cele de nivel
mic;
— cablu! de legătură între pream-
plificator şi amplificatorul de putere
va fi redus la minimum pentru a se
evita atenuarea semnalului la frec¬
venţe ridicate.
4. Schema electrică a amplificato¬
rului de putere este prezentată în fi-
TEHNiUM 11/1989
gura 2 şi cuprinde trei etaje: un in-
versor de fază cu TI, un etaj prefi-
nal şi un etaj final.
Etajul inversor de fază este echi¬
pat cu tubul ECC81 cu pantă mare.
Inversarea fazei semnalului se reali¬
zează prin aplicarea în punctul notat
A pe schemă a unei tensiuni de
reacţie pe catodul unei secţiuni a
dublei triode. Tensiunea este ampli¬
ficată fără inversarea fazei, astfel în-
cît în anodele celor două triode se
obţin tensiuni în antifază.
Pentru ca aceste două tensiuni să
fie egale se vor utiliza componente
cu toleranţe strînse. Egalitatea ten¬
siunilor de ieşire se poate regla din
variaţia valorii iui R3.
Etajul prefinal, în contratimp, este
realizat cu dubla triodă ECC83.
Etajul final este echipat cu pen-
tode EL34, în montaj contratimp ul-
traliniar, în clasa AB. Priza pentru
grila ecran este la 43% faţă de polul
pozitiv, din jumătatea înfăşurării pri¬
mare a transformatorului de ieşire.
Impedanţa de sarcină a etajului final
este de 6,6 kQ.
Amplificatorul final dispune de o
reacţie negativă globală de circa 40
dB obţinută cu ajutorul a trei circu¬
ite de reacţie:
— din secundarul transformatoru¬
lui de ieşire la catodul lui TI
(CI—R10);
— de la anodele lui T3 şi T4 la
grilele lui T2;
— de la anodele lui T3 şi T4 ia
anodele lui T2.
in schemă mai sînt cuprinse şi
alte componente avînd următorul
rol:
— R8 şi R9 micşorează influenţa .
pe care o are îmbătrînirea tubului
TI sau înlocuirea lui;
— R28—C6 şi R29—C7 măresc
stabilitatea montajului în cazul în
care transformatorul de ieşire nu
este o piesă de calitate, avînd induc-
tanţa de scăpări peste 15 mH. CI,
C6 şi C7 se vor regla în timpul pro¬
belor;
— R10 corespunde unei_ rezis¬
tenţe de sarcină Rs = 15 il . în cazul
în care rezistenţa de_şarcină se mo¬
difică, R10«=800tRs;
— R20, R21, R26 şi R27 măresc
stabilitatea în funcţionare a monta¬
jului.
5. Construcţia transformatorului
de ieşire. Transformatorul de ieşire
este realizat pe miez de fier-siliciu
E16 cu grosimea pachetului de tole
de_ 5,7 cm (fig. 3).
înfăşurarea primară este împărţită
în 4 secţiuni egale, PI = P2 = P3 =
P4 = 1 250 de spire cu sîrmă CuEm
0 0,15 mm.
PI şi P3 au priză după 713 spire,
iar P2 şi P4 au priză după 527 de
spire.
Conectarea înfăşurărilor, ca şi dis¬
punerea lor pe carcasă se fac con¬
form figurii 3. Secundarul este for¬
mat din două secţiuni de cîte 135 de
spire, avînd diametrul sîrmei CuEm
0 0,6 mm (pentru Rs = 15 fi).
în cazul în care se doreşte o altă
valoare pentru Rs, numărul de spire
al secundarului se ia ns = S1+S2 *»
35 i/Rs.
înfăşurările P3, S2 şi P4 se bobi¬
nează în sens contrar celorlalte trei
(prin inversarea cu 180° a bobinei
pe dornul maşinii de bobinat).
Straturile se izolează cu hîrtie
specială cu grosimea de circa 60 iu.rr\.
între primar şi secundar se va utiliza
izolaţie de aproximativ 150 /im.
Se vor putea utiliza miezul de tole
de la transformatoare ale unor apa¬
rate scoase din uz (TV Rubin, R.R.
MODERN, BUCUREŞTI etc.), cu
condiţia respectării secţiunii impuse
miezului. Se va verifica dacă înfăşu¬
rările încap în fereastra miezului
prin calcul, după-tare se va trece la
realizarea bobinajului.
6. Schema electrică a alimentato¬
rului este dată în figura 4.
Transformatorul de reţea este rea¬
lizat pe tole E20, cu grosimea pa¬
chetului de 7,5 cm.
Secundarul dispune de două înfă¬
şurări ce debitează 2x425 Vc.a. ne¬
cesari alimentării anodice. Redresa¬
rea se face cu diode cu siliciu capa¬
bile să suporte un curent de circa
200 mA la Ua = 470 Vc.c.
Pentru cazul că nu se dispune de
un pachet de tole atît de mare, se
poate opta pentru utilizarea a două
transformatoare de reţea, separate
(pentru fiecare canal), dimensionate
corespunzător. Se obţine şi o distri¬
buţie mai uniformă a greutăţii pe şa-
siu, avînd în vedere faptul că
transformatoarele au o greutate to¬
tală apreciabilă.
Şocurile pentru filtrarea tensiunii
anodice sînt recuperate din televi¬
zoarele sovietice cu tuburi (TEMP2,
TEMP6, RUBIN) sau se vor realiza
de către constructor pe miezuri re¬
cuperate.
O atenţie deosebită se va acorda
condensatoarelor electrolitice de*fil¬
traj, care vor fi de bună calitate şi
cu tensiunea de lucru corespunză¬
toare.
Se va prefera soluţia amplasării
alimentatorului pe un şasiu separat.
(CONTINUARE ÎN PAG, 19)
TEHNIUM 11/1989
II
EC
Pil A Ii
BAN
(URMARE DIN NR. TRECUT)
în "acest mod ; 'Se conectează şi
frecvenţa oscilatorului din bucla
PIL în cazul în' care frecvenţa aces¬
tuia ar varia din anumite cauze.
Sursa de tensiune reglabilă pentru
diodele de acord este realizată cu
amplificatorul.operaţional' U6G1.
Această tensiune se reglează cu po¬
tenţiometre! r6G1 ce se montează pe
panoul aparatului'."
Circuitul ce "'conţine Iranzistoarele
Q801 şi Q6Q2 este un amplificator
de curent continuu cu un factor de
amplificare de' aproximativ 2,5. De¬
oarece " tensiunea de ia ieşirea
A.O.-U6Q1 nu poate depăşi valoarea
de +14 V, valoare insuficientă pentru
' acordul oscilatorului iocai pe întreg
domeniul, a fost necesară ampjifica-
rea suplimentară a acesteia. întreg
circuitul are o reacţie negativă gio-
baiă prin rezistenţa r6G7.
Dioda n601 este pusă pentru a
proteja tranzistorul Q6G1 pentru ten¬
siuni inverse pe bază mai mari de
0,7 V.
La borna b61 se conectează ten¬
siunea de CAF, iar borna b62 este
prevăzută pentru conectarea .unui
potenţiometre de acord fin pe frec¬
venţă.
Tensiunea de comandă ce se
apiică pe cele două diode varicap se
obţine la borna b63.
Circuitul de reglare automată a
amplificării este realizat cu circuitul
integrat b1053 (I.P.R.S.) ce conţine
un grup de trei diode PIN.
La intrarea circuitului de RAA,
borna b74, se aplică o tensiune con¬
tinuă proporţională cu puterea sem¬
nalului de radiofrecvenţă. Această
tensiune este comparată cu cea
aplicată pe intrarea inversoare a
A.O.—U701, rezultînd un semnal de
eroare.
Cu potenţiomeîrul r706 se re¬
glează valoarea ia care se stabileşte
puterea semnalului de radiofrec-
ventă prin intermediul circuitului de
RAA. Deoarece nivelul semnalului
de radiofrecvenţă aplicat la intrarea
demodulatorului FM influenţează
pragul de demoduiare al acestuia,
potenţiometru! r705 se poate monta
pe panoul aparatului.
Inductanţa L7G1 are 20 de spire
bobinate cu sîrmă de CuEm cu un
diametru de 0,15 mm, pe o carcasă
de 3 mm diametru.
Restul circuitelor sînt prezentate
în planşa 8, iar în planşa 0 este dată
schema de interconectare a tuturor
blocurilor.
La borna b81 se conectează ca¬
blul de coborîre de la convertor. Inr
ductanţa L801 se realizează pe o
carcasă cu un diametru de 3 mm, pe
care se bobinează 12 spire cu sîrmă
CuEm de 0,15 mm diametru.
Blocul Al este un amplificator de
radiofrecvenţă cu o,amplificare de
4,5 dB în banda de frecvenţă
850—1 750 MHz. Dacă în locul tran¬
zistorului BFR91A se foloseşte
BFG65, amplificarea montajului va
creşte ia 8—10 dB.
Inductanţele L808, L809, L810 şi
L811 se realizează din cablu semiri-
gid cu impedanţa de 50 fi şi un dia¬
metru exterior al di electricului de
3—4 mm. Inductanţa L802 este for¬
mată dintr-o bucată de conductor
de cupru argintat cu diametrul de
0,4 mm şi o lungime de 10 mm.
Semnalul amplificat se aplică mi¬
xerului prin condensatorul de cuplaj
C839. Inductanţa L804 este formată
dintr-un conductor de cupru cu dia¬
metrul de 0,3 mm şi o lungime de 30
mm. Inductanţa L812 este de fapt o
linie de defazare a semnalului cu
180 grade; ea este formată dintr-o
bucată de cablu semirigid cu impe¬
danţa de 50 fi şi cu un diametru ex¬
terior al dielectrioului de 2 mm.
Lungimea liniei este de 50 mm. Dio¬
dele n801 şi n802 sînt diode Shotky;
se pot folosi pentru acest scop orice
tip, dacă sînt specificate în catalog
că pot fi folosite ca mixer pentru o
frecventă mai mare de 2,5 GHz.
Blocul OSCI este oscilatorul local
al receptorului. Acest oscilator are
frecvenţa variabilă de la 950 MHz+Fi
pînă la 1 750 MHz+Fi, unde Fi este
frecvenţa intermediară a receptoru¬
lui. Majoritatea receptoarelor au
frecvenţa intermediară centrată în
jurul valorii de 480 MHz, fapt pentru
care am adoptat pentru această
schemă aceeaşi valoare. Acordul pe
frecvenţă al oscilatorului este elec¬
tronic şi se realizează prin schimba¬
rea polarizării diodelor varicap n803
şi n8G4.
Inductanţa L803 este terminalul
uneia dintre diode, lungimea aces¬
tuia fiind de 8 mm. Domeniul de
Wrecvenţe în care se acordează osci¬
latorul se poate modifica apropiind
sau depărtînd cele două diode faţă
de planul de masă.
Condensatoarele C806 şi C808
sînt fără terminale. Condensatorul;
C80S este format dintr-o bucată de
sîrmă CuEm cu diametrul de 0,6 mm
şi o lungime de 15 mm, ce se apro¬
pie de emitorui tranzistorului Q8.02.
in acest mod se poate deplasa do¬
meniul de frecvenţă în care se acor¬
dează oscilatorul, în special se mo¬
difică domeniul frecvenţelor joase.
Cu acest oscilator este foarte greu
de acoperit întregul domeniu de
frecvenţe şi în cazul în care acest
lucru este’ absolut necesar se pot
monta două oscilatoare. Cele două
oscilatoare se vor regla astfel îneît
domeniile lor de acord să acopere
întreaga bandă. Unul dintre oscila¬
toare va fi reglat pentru a acoperi cu
predilecţie frecvenţele joase. în
acest caz lungimea inductanţei L803
va fi mărită la 10 mm. Cu celălalt
oscilator se va acoperi domeniul
frecvenţelor înalte, fapt pentru care
iungimea inductanţei L803 trebuie
să fie de 6 mm. Oscilatorul supli¬
mentar se va monta la celălalt capăt
al liniei L812, în mod similar cu ce¬
lălalt. Alimentările celor două oscila¬
toare se vor comuta de la unul la
celălalt cu un comutator ce se mon-
Dp. fix. BSA0OŞ FĂLIE
tează pe panoul frontal ai aparatu#
lui. 'M
Semnalui ce rezultă prin mixarea^
semnalului de intrare cu cel de la ; |j
oscilatorul local se aplică la intrarea
amplificatorului de medie frecvenţâ|f
’ Amplificatorul de medie frecvenţă |
Inductanţele L812, L814, L8isj
L81S, L817, L813 şi L819 sînt forŞ
mate d;ntr-un conductor de cupru
argintat cu diametrul de 1 mm şi o
lungime de 35 mm. Ele sînt sudate
cu cositor la o distanţă de' 6 mm
faţă de-plănui de masă. Priza induc-
tanţer L813 este reaiizată la 20 mm
faţă de terminalul sudat ia masă.
Intre bornele b83 şi b85 se mon¬
tează atenuatorul cu diode PIN.
Condensatoarele C816, C818,
. C825 şi C827 sînt realizate din douăţî
sîrme ce CuEm răsucite. Valoare®
lor se stabileşte în momentul în care A
, se acordează filtrele.
Circuitul ce conţine inductanţele
L814, L815 şi L816’ formează un fil¬
tru trece-bandă cu trei poli. Acest
filtru trebuie să prezinte după acord
trei „cocoaşe". Lărgimea de bandă a
filtrului trebuie să fie de 35—40
MHz. Pe schemă sînt conectate
două astfel de filtre şi ca atare lărgi¬
mea de bandă cumulată a amplifica¬
torului de medie frecvenţă va fi mai
mică de 35 MHz. Pentru emisiunile
actuale este bine ca lărgimea de
bandă să fie de 27 MHz.
In colectorul tranzistorului Q806
se conectează dioda detectoare
n808 ce va furniza semnalul circui¬
tului de control automat al amplifi¬
cării. Tot în colectorul aceluiaşi
tranzistor este cuplat comparatorul
de fază.
Comparatorul de fază este format
din transformatoarele m8G1 şi m802,
între care este conectat inelul de
diode n8G7. Transformatoarele se
vor realiza identic cu cele prezen-..
tate în numărul 6/1988, cu singurii
menţiune că inelui de ferită pe carf®i
sînt bobinate este din materiale de
tipul Fi realizat de curînd ia i.C.C.E.
La borna b41 se conectează filtrul ”
şi amplificatorul buclei PLL. Oscila¬
torul buclei este realizat cu tranzis¬
torul Q807. Această schemă este di¬
ferită de cea din receptorul descris
anterior, faţă de care prezintă unele
avantaje, dar şi dezavantaje.
Reglarea receptorului începe cu
stabilirea domeniului de frecvenţă în
care oscilatorul buclei funcţionează
cel mai bine. Pentru aceasta se de¬
conectează condensatorul C831 din
colectorul tranzistorului Q806 şi se
leagă la ieşirea unui generator vo-
buiat. La borna b42 se va conecta,
în locul sondei detectoare, amplifi¬
catorul Y al voblerului. Pe ecranul
acestuia şe va putea urmări o curbă
caracteristică de demodulator FM
de tip PLL. Aceasta este, de fapt, o
linie crescătoare sau descrescătoare
în cazul cînd semnalul este inversat
în amplificatorul Y.
Tensiunea de la ieşirea demodula¬
torului creşte o dată cu creşterea
frecvenţei sau, respectiv, scade. Bu¬
cla PLL nu va demodula decît o
anumită bandă de frecvenţă şi deci
linia oblică se va rupe la limitele do¬
meniului unde pe ecran va apărea o
linie orizontală. în aceste regiuni de¬
modulatorul scoate un semnal con¬
stant, indiferent de frecvenţa semna¬
lului aplicat la intrare.
în timpul reglajului se urmăreşte
ca graficul (curba) de răspuns a de-
1
12
TEHNiUM 11/1989
Cablaj receptor - faţa inferioară - scara ijl
modulatorului să fie o linie cit mai
dreaptă. Dacă în locul liniei drepte
apare o linie curbă, în mod evident
semnalul demodulat va fi distorsio¬
nat. Banda de frecvenţă ce este de-
modulată liniar trebuie să fie mai
mare de 40 MHz. Pentru a se putea
demodula o bandă de frecvenţă cît
mai mare, oscilatorul din bucla PLL
trebuie să aibă o deviaţie de frec¬
venţă cît mai mare pentru o ten¬
siune de comandă cît mai mică. în
această situaţie, pe ecranul vobleru-
lui unghiul dintre o linie orizontală
şi caracteristica de ieşire a demodu¬
latorului trebuie să fie cît mai mic.
Dacă demodulatorul lucrează mai
bine într-o bandă de frecvenţă ce nu
se centrează în jurul frecvenţei de
480 MHz, atunci se preferă reacor-
darea mediei frecvenţe în banda op¬
timă a demodulatorului.
Pentru deplasarea domeniului de
frecvenţă al demodulatorului trebuie
schimbată frecvenţa de oscilaţie li¬
beră a oscilatorului local. Acest lu¬
cru se realizează fin prin acţionarea
potenţiometrului r507 sau brut, mo-
dificînd bobina L806.
Bobina L8Q6 este formată dintr-o
bucată de sîrmă din CuAg cu o lun¬
gime de 8—-16 mm. Valoarea acestei
inductanţe se poate ajusta apropi¬
ind-o sau depărtînd-G de planul de
masă.
Cuplajul oscilatorului cu compa¬
ratorul de fază se stabileşte la valoa¬
rea optimă prin modificarea valorii
rezistenţei r821.
(CONTINUARE IN m. VIITOR)
TEHNIUM 11/1989
II
CALCULATORUL ELECTRONIC
Intre două generaţii
(URMARE DIN NR. TRECUT)
ing, SVIiH AELÂ. OOROOGOV
Memoriile RAM dinamice
înainte de a trece mai departe la
reprezentarea altor tipuri de memo¬
rii, vă prezentăm un exemplu (fig. 1)
de un cip de memorie RAM dina¬
mică, în cazul nostru Motorola
MCM6664; această memorie este un
cip de 16 pini, în tehnologie NMOS,
care necesită 5 V alimentare (pin 8).
în structura internă, cipul conţine 4
matrice a cîte 16 384 biţi (128x128),
fiecare matrice avînd 128 de amplifi¬
catoare. Adresarea celor 65 536 de
cuvinte de cîte 1 bit (64 kwdrds) se
face prin cei. 8 pini de adrese (A 0 —
A 7 ). Adresa rîndului este acceptată
în momentul în care RAS (Row Ad-
dress Strobe) este activat. în mod
similar, adr esa c oloanei este accep¬
tată cînd CAS (Column Address
Strobe) este activat. Deci pentru a
adresa o celulă din cele 65 536 ale
memoriei sînt necesari 16 biţi de
adresă (8 pentru rînd şi 8 pentru co¬
loană) selectaţi de un multiplexor.
.(^ Memoriile ROM
După cum se ştie, alături de me¬
moriile RAM, în cadrul memoriei in¬
terne a unui microcalculator, un rol
important îl au memoriile ROM
(Read Only Memory). Acestea pot fi
deci numai citite, conţinutul lor con.-
sîînd de obicei în programele in¬
terne de lucru, denumite firmware.
în prima fază, acestea erau înscrise
de către producător, utilizatorul
neavînd acces ia conţinutul lor. Dez¬
voltări ulterioare au făcut posibilă
apariţia a numeroase variante cu
multiple avantaje pentru - utilizator:
PROM (ROM ce poate fi' progra¬
mat), EPROM (Erasable PROM,
PROM ce poate fi şters şi reprogra-
mal) etc.
în figura 2 se poate vedea struc¬
tura unei memorii ROM de 4 biţi,
adresată de 2 biţi. De fiecare dată
este. activată o singură coloană,
aceasta fiind în funcţie de adresă.
Fiecare punct de memorie este un
element unidirecţional (de exemplu
o diodă), care are un singur sens de
.Anducţie (fig. 3); de exemplu, pe
; weasîă schemă- se poate vedea că
l 3 este închis, în acest mod coloana
, a treia fiind conectată ia masă. Ast¬
fel, de fiecare dată cînd o diodă se
află la intersecţia rînd-coloană, ten-
siuhea la ieşirea pe rînduri va fi
nulă; dacă dioda lipseşte, tensiunea
va fi pozitivă şi egală cu Vc.c; pen¬
tru exemplu! nostru cuvîntul de ie¬
şire va fi 0110.
Dacă se înlocuiesc diodele cu
tranzistoare bipolare sau MOS, co¬
loana activată va comanda baza,
respectiv poarta tranzistorului, re¬
zultatul fiind acelaşi (fig. 4). în
exemplul nostru, tranzistoarele T 2 şi
•T 3 pot fi comune mai multor celule.
Memoriile ROM se folosesc cu
precădere în aplicaţiile în care anu¬
mite programe sau date rămîn ne¬
schimbate pentru o perioadă mai
mare de timp.
în acest tip de memorare
(read-only) au fost utilizate multe
tehnologii. Acestea includ, după
cum am văzut, matrice de diode sau
tranzistoare, stocare magnetică sau
capacitivă.
Memorarea „read-only“ a fost
I RfiH 1
S _D — 2
5 W E —3
£■! RĂS“ A
a AoH 5
UJ v
D Al—6
UJ
§ A2— 7
fgyV^B
FIG.1 •* UN CIP DE MEMORIE
RAM DINAMICA
mult utilizată în implementările mt-
croprogramate în controlul funcţiilor
(controlul execuţiei instrucţiunilor); ■
de aceea memoriile de acest tip tre¬
buie să fie la fel de rapide ca şi ci¬
clurile de bază ale maşinii.
în numărul viitor vom analiza me¬
moriile PROM şi EPROM, precum şi
cîteva tipuri de registre.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
16 —Vs§,
15 pCAS .
i4—
13^6
12!—A3 g
11 —A 4 S ‘
10 —As
9U-A 7 -
PUNCT DE
MEMORIE
Al ! ADRESE 1 A?
DEC0DIFICAT0R DE ADRESE (activează
una dintre coloare)_
. AMPLIFICATOR „
DE
. IEŞIRE
FIG.2 •• PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A UNEI MEMORII
FIG 3 - SCHEMA UNEI MEMORII ROM DE 4 BIŢI
^, T1 Ts,
FIG.4/. UN PUNCT AL UNEI NE
ROM CU TRANZISTOARE
în zilele de 14 şi 15 octombrie a.c.
s-a desfăşurat, în pitoreasca lo¬
calitate Slănic-Moldova, în cadrui .
Festivalului Naţional „Cîntarea Ro-
mâniei“ şi al Daciadei, Cupa U.T.C.
în domeniul creaţiei tehnice la ra¬
dioamatorism, competiţie organi¬
zată de C.C. al U.T.C., Secţia de
pregătire a tineretului pentru apăra¬
rea patriei în colaborare cu Federa¬
ţia Română de Radioamatorism. în
acelaşi timp, s-au desfăşurat lucră¬
rile Simpozionului naţional YO de
comunicări ştiinţifice şi tehnice şi
Campionatul republican de crea¬
ţie tehnică, manifestări organi¬
zate de Federaţia Română de
Radioamatorism cu sprijinul redac¬
ţiei revistei „Tehnium" şi cu concur¬
sul generos al organelor locale de
partid şi de stat.
Manifestările din acest an au con¬
stituit pentru cei peste 500 de parti¬
cipanţi (un autentic record de pre¬
zenţă), radioamatori cu activitate în
cadrul unor unităţi de producţie, in¬
stituţii de învăţămînt superior, cen¬
tre teritoriale de calcul, instituţii de
cercetare ştiinţifică, şefi ai radioclu-
burilor judeţene, specialişti, un fruc¬
tuos şi util schimb de experienţă.
CUPA U.T.C. Şl SIMPOZIONUL NAŢIONAL
DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE
în cadru! lucrărilor simpozionului
au fost prezentate referate de o
înaltă ţinută ştiinţifică referitoare la
cele mai noi realizări din construcţia
aparaturii destinate traficului de ra¬
dioamator, a aparaturii de măsură şi
control, despre stabilirea legăturilor
radio ia mare distanţă, multe refe¬
rate prezentînd aparatură de înalt
nivel tehnic cu mare aplicabilitate şi
în diverse domenii ale economiei
naţionale.
în cadrul Cupei U.T.C. la creaţie
tehnică, tinerii au prezentat o gamă
bogată de aparatură, radiorecep¬
toare, miniautomatizări, aparatură
RGA, interesante aplicaţii ale tehni¬
cii de calcul în domeniul radioama¬
torismului, exponate care au încîntat
privirile specialiştilor prezenţi la
aceste manifestări.
Pentru cele mai valoroase lucrări
de creaţie tehnică, pentru lucrări de
certă valoare în ceea ce priveşte
fiabilitatea, performanţele şi aplica¬
bilitatea în diverse domenii s-au
acordat titlurile de campioni ai Re¬
publicii Socialiste România (juniori
şi seniori).
Pentru a stimula munca si pasiu¬
nea tinerilor cu preocupări şi reali¬
zări deosebite în domeniul radioa¬
matorismului, ai creaţiei tehnice, re¬
dacţia revistei „Tehnium“ şi între¬
prinderea „Microelectronica" au ofe¬
rit unor merituoşi realizatori seturi
de componente electronice.
Din partea redacţiei revistei „Teh-
nium" au mai fost oferite premii în
valoare de 500 de lei tinerilor Liviu
Pană din Alexandria pentru lucrarea
„Set de programe pentru calculator"
şi Stanciu Dumitru din Bucureşti
pentru iucrarea „Antene VHF-UHF".
De asemenea-, redacţia revistei
„Tehnium" a acordat diplome şi
cupe Comisiei judeţene de radioa¬
matorism Bacău pentru buna orga¬
nizare a Simpozionului naţional YO
şi Campionatului republican de
creaţie tehnică ediţia 1989, staţiilor
colective Y05KDZ — Casa pionieri¬
lor şi şoimilor patriei Năsăud şi
Y04KRH — Casa pionierilor şi şoi¬
milor patriei Măcin pentru merite
deosebite în concursul F.R.R.-„Teh¬
nium", tovarăşului Dorel Ţanu —
Y08RL, primul radioamator din dis¬
trictul 8, şi tovarăşului lulius Şuii —
Y02IS pentru prima legătură reali¬
zată de un radioamator român prin
reflexie pe Lună.
TEHNIUM 11/1989
15
DĂMEŢ ION - Bala Ware
Regulatorul de turaţie la
pick-up-ul GS-431 este un ansamblu
electronic care controlează curentul
prin motorul de acţionare în funcţie
de viteza de rotaţie a platanului.
De ia- becul Z2 prin orificii este
iluminată fotorezistenţa F2, care,
după cum este cunoscut, îşi
schimbă rezistenţa în funcţie de ilu¬
minare, comandînd deschiderea
tranzistorului TI. Această comandă
este sub formă de impulsuri care,
prin C7, comandă tranzistorul T2 şi
apoi prin C8 şi D5 este controlat
tranzistorul T5. Tranzistoarele T3,
14 în montaj Darlington,-în funcţie
de starea tranzistorului 15, permit
trecerea unui curent mai mare sau
mai mic -prin motor.
Tensiunea de alimentare a siste¬
mului de comandă este stabilizată
cu dioda D2, dar tensiunea de ali¬
mentare a motorului este preluată
direct de la redresor.
Alimentarea motorului, respectiv
viteza de rotaţie, se reglează din po-
tenţiometreie PI şi P2 ce intră în
circuitul de polarizare a tranzistoru¬
lui T6.
Funcţionarea defectuoasă a între¬
gului sistem poate fi determinată de
scăderea sensibilităţii fotorezistenţei
sau prin devalorizarea unui element
de circuit.
Verificaţi dacă pe bec sau fotore-
zistenţă nu sînt depuneri ce atenu¬
ează fluxul luminos sau dacă unul
din condensatoarele de cuplaj nu
este defect.
BĂLAN SILVIU ŞTEFAN — laşi
Radiocasetofonuî MRC-20G este
construit atît cu tranzisîoare, est şi
cu două circuite integrate, din care
LAI201 în partea de receptor şi
LA4101 în casetofon.
Partea de receptor care vă intere¬
sează este compusă din două blo¬
curi de intrare, iar funcţia de ampli¬
ficator de frecvenţă intermediară
este asigurată de circuitul LAI201.
Acest circuit nu conţine discrimina¬
torul pentru semnale FM.
Blocul UUS conţine tranzistorul
Q1 amplificator şi tranzistorul Q2
mixer-autooscilator.
Pentru ca acest bloc de intrare să
funcţioneze în norma OIRT, montaţi
în paralel pe C2 un condensator tri-
mer 10—40 pF, iar în paraiel pe C8
un condensator de 20 pF sau de¬
montaţi condensatorul C8 şi montaţi
în locui lui un condensator de 39
pF.
Se demontează apoi condensato¬
rul C14 şi în locui său se montează
un condensator de 33 pF.
Reglajul fin se execută pentru fie¬
care circuit din condensatoarele se-
mivariabile.
Blocul de intrare AM recepţio¬
nează gamele undelor lungi şi me¬
dii.
în punctase 13-14 ale circuitului
integrat LAI201 se cuplează circui¬
tul oscilant pentru discriminator.
2SC1EZ4
(280 923)
rRâwisroi mrrnm vw»
€€11 M 30 {204! Sa
» o o
» o
»îSTtf«
v IST* o » 2=T"S
fk • o
mm mţereft
TEHNIUM 11/1989
FEKETE SOSEF — Zalău
iii !KI l
ALBU GRîGtme — Paşcani
ÎI GR-2000 1AM0REGEPTORUL JUPITER
Preamplificatorul amplificatorului
Cibot CR-200Q este construit cu
două tranzistoare cu zgomot mic, de
tipul BC149-BC1Q9.
Cele cinci intrări au următoarele
caractefistici: pick-up Z = 47 kîl, sen¬
sibilitate 4 mV, microfon Z = 200 il,
sensibilitate 1 mV; radio Z = 470 kn,
sensibilitate 300 mV; magnetofon
auxiliar Z = 470 kil, sensibilitate 300
mV.
Avînd schema electrică şi valorile
componentelor din preamplificator,
depanarea devine facilă.
Dacă radioreceptorul Jupiter nu
funcţionează pe nici o gamă de
unde, dar amplificatorul audio este
în stare normală şi atunci cînd se
atinge cu o şurubelniţă intrarea în
tranzistorul T2 se aude un zgomot,
se poate trage concluzia că oscila¬
torul nu funcţionează.
Verificaţi prezenţa şi valoarea ten¬
siunilor de polarizare a tranzistoru¬
lui TZ1 şi, observînd unele anomalii,
verificaţi componentele ce Intră Jn
circuitele de polarizare, eventual
starea intrinsecă a tranzistorului.-'
Este foarte probabil ca defect să fie
condensatorul C235 de decuplare a
bazei tranzistorului.
Pagini realizate de ing. 1LSE MIHAESCU
CillBOTARU DRAGOŞ — Cralova
RADMOR
-5470
Corectorul grafic RADMOR-5470
acţionează asupra următoarelor
frecvenţe din gama audio: 30 Hz; 60
Hz; 125 Hz; 250 Hz; 500 Hz; 1 000
Hz; 2 000 Hz; 4 000 Hz; 8 000 Hz şi
16 kHz.
Toate amplificatoarele operaţio¬
nale sînt de tio 741, alimentate la
±15 V.
Din schema corectorului publicăm
interconectarea circuitelor operaţio¬
nale cu poîenţiornetreie de acţio¬
nare.
TEHNIUM 11/1988
17
Utilizarea în radioreceptoare a
unei frecvenţe de 455 kHz constituie
un avantaj în cazul recepţiei în ben¬
zile de frecvenţe relativ mici (pîna în
7 MHz), Acest avantaj consta în fap¬
tul câ se realizează un compromis
satisfăcător între sensibilitatea şi se¬
lectivitatea aparatului,
In benzile de frecvenţe mai ridi¬
cate, valoarea de 455 kHz este insu¬
ficienta întrucît nu se poate realiza
eliminarea frecvenţei imagine.
Alegerea unei frecvenţe interme¬
diare superioare constituie într-ade-
var o soluţie, care însă implica
adăugarea cel puţin a-unui etaj am¬
plificator de F.l. şi, totodată, reali-
niere„a completa a radioreceptorului
pe toate gamele.
Mult mai simpla este soluţia în
care receptorul rămîne nemodificat,
fund, în schimb, prevăzut cu un etaj
suplimentar de schimbare a frecven¬
ţei, numit convertor. Rolul principal
al acestui etaj este de a suprima
frecvenţa imagine.
Frecvenţa semnalului produs de
convertor depinde de radiorecepto¬
rul folosit şi poate lua valori între
1,5 MHz şi 7 MHz sau chiar mai
mult
Sa consideram ca ne-am ales o
frecvenţa intermediara de 1 600 kHz.
Schimbarea de frecvenţa consta în a
face sa interfereze semnalul staţiei
recepţionate cu cel al unui oscilator
local astfel încît diferenţa frecvenţe¬
lor celor doua semnale sa fie 1 600
kHz.
Exista doua tipuri de circuite pen¬
tru convertoare. La primul tip, frec¬
venţa intermediara este fixă, în timp
ce frecvenţa oscilatorului local şi
cea a semnalului sînt variabile. La al
doilea tip, asupra caruia ne vom fixa
atenţia în cele ce urmează, frecvenţa
oscilatorului local este fixă, în timp
ce frecvenţa intermediară şi cea a
semnalului sînt variabile. în acest
din urma caz vom avea avantajul, pe
de o parte, de a folosi un oscilator
local cu cristal (deci cu o stabilitate
ridicata) şi, pe de altă parte, posibi¬
litatea de a întrebuinţa cristalele
pentru care fundamentala nu se gă¬
seşte în benzile de amatori.
Astfel, în cazul unui cristal de 5
MHz, pentru care folosim armonica
a patra, frecvenţa intermediară co¬
respunzătoare benzii de 21 MHz va
lua valori între:
21 000 kHz - 20 000 kHz = 1 000
kHz;
22 000 kHz — 20 000 kHz = 2 000
kHz.
în acest caz va trebui să variem
frecvenţa radioreceptorului între 1
MHz şi 2 MHz pentru a acoperi
banda menţionata.
Aceasta problemă poate fi pusa şi
în alt mod. Sa presupunem că radio¬
receptorul folosit este foarte sensibil
pentru frecvenţele situate în jurul
valorii de 3,5 MHz. în acest caz,
dacă notăm cu x frecvenţa semnalu¬
lui produs de oscilatorul local, vom
putea scrie:
21 000 kHz ± x = 3 500 kHz.
Rezultă x = 17 500 kHz, iar frec¬
venţa cristalului va fi:
17 000 kHz/4 = 4 375 kHz.
Se observă ca sînt posibile o mul¬
ţime de variante.
în cazul unui convertor de primul
tip, cu frecvenţa intermediara fixa,
de exemplu 1,6 MHz, pentru a aco¬
peri banda de 21 MHz, este necesar
un oscilator local a cărui frecvenţa
sa ia valori între 19,4 MHz si 20,4
MHz. Evident, un astfel de oscilator
local poate fi construit» dar aceasta
presupune luarea unor măsuri spe¬
ciale pentru ca frecvenţa semnalului
produs să fie constantă în amplitu¬
dine şi stabila în timp.
Prezentam în continuare un con¬
vertor pentru banda de 28 MHz, fa
care frecvenţa semnalului produs de
oscilatorul local este fixa. Schema
electrica a acestui aparat este ara-
tata în figură. Se observa ca monta¬
jul este format din trei etaje: un am¬
plificator dfe I.F., un etaj de amestec
şi oscilatorul local. Primele două
etaje sînt echipate cu tranzistoare
cu efect de cîmp ale căror calităţi
sînt unanim recunoscute: rezistenţa
de intrare foarte mare, zgomot de
fond redus, amplificare mare s.a.
Condensatoarele variabile CV, şi
CV 2 au o capacitate maxima de
aproximativ 80 pF şi permit variaţia
continuă a frecvenţei de rezonanţă
pentru cele două circuite oscilante
din care fac parte.
Bobinele L, şi L 2 se realizează pe
o carcasă cu diametrul de 8 mm
prevăzută cu un miez reglabil de fe¬
rita. Bobina L 2 are 25 de spire alătu¬
rate din sîrma de cupru-emai! cu
diametrul de 0.3 mm, iar bobina L
are 3 spire Ln sirma de cupru-e-
mail-matasecu diametrul de 0,1 mm
şi este situata pe ultimele spire ale
înfăşurării L 2 , în partea dinspre
masă.
Bobinele L 3 şi L 4 se construiesc în
acelaşi mod' ca L, şi L 2 .
Pentru realizarea bobinelor L 5 şi
L 6 se foloseşte tot o carcasa du dia¬
metrul de 8 mm, prevăzuta cu un
miez reglabil de ferita. Bobina L & are
11 spire alăturate din sîrma de cu-
pru-email cu diametrul de 0,3 mm,
iar bobina L 6 este formată dintr-o
singură spiră, situata la baza bobi¬
nei L b , din. sîrma de cupru-e-
mail-matase cu diametrul de 0,1
mm.
Bobina de şoc de I.F.. „S“, se rea¬
lizează pe o carcasa cu diametrul de
8 mm prevăzută cu miez. de ferita şi
conţine 40 de spire din sîrma de cu-
pru-emaii cu diametrul de 0,1 mm.
Tranzistoarele cu efect de cîmp T,
şi T 2 sînt de tipul TIS34 (echiva¬
lenţe: 2N5428), iar tranzistorul bipo¬
lar T 3 este de tipul 2N7Q6.
întrucît radioreceptorul pentru
care am folosit acest convertor aco¬
peră banda 2—4 MHz, am ales pen- ‘
tru semnaiui produs de oscilatorul
local o frecvenţa avînd valoarea de
26 MHz. Rezulta ca frecvenţa crista¬
lului de cuarţ „X" trebuie să fie 26
MHz. Se poate folosi un cristal care
sa aiba o frecvenţa de 8,6 MHz şi
pentru care sa fie folosita armonica
a ţreia.
Cu ajutorul potenţiometrului de 5
kiî, montat ca rezistor variabil în
sursa tranzistorului T,, se poate va¬
ria amplificarea etajului respectiv.
Este indicat ca bobinele L, şi L
împreuna cu condensatorul variabil
CV, sa fie ecranate de restul monta¬
jului.
După realizarea montajului, pune¬
rea la punct a aparatului este deose¬
bit de-simpla şi consta în verificarea
funcţionarii etajului oscilator. Nu ne
ramîne. apoi decît sa variem valorile
capacliţaţilor condensatoarelor CV,
şi CV. pentru a obţine un semnal cu
intensitatea maxima.
Trebuie menţionai ca, înlocuind,,,
doar patru elemente de circii!' 1
(anume L 5 împreuna cu condensatei •
rui fix legat in paralel, L 6 şi X) cu al¬
tele alese corespunzător, ’ pot fi re¬
cepţionate semnale şi în alte benzi,
de exemplu 14 MHz şi 21 MHz.
PREÂMPLIFICÂTOR PENTRU DOZĂ „PIEZ0“
Unele pick-up-uri din magazine
care au doze de tipul „piezo" nu sînt
prevăzute cu amplificatoare încor¬
porate. Deoarece acest tip de doze
sînt de impedanţa ridicată şi dau la
ieşire un semnal crescător cu frec¬
venţa, acestea necesita preamplifi-
catoare corectoare. în schema ală¬
turata va prezentam un montaj care
a dat bune rezultate, obţinîndu-se o
audiţie fidela.
Tranzistorul folosit este de tipul
BC109 (173) care are zgomot pro-
Sng, GEOHGE PINTILIE, YQ3AVE
priu redus. Condensatorul Ci este
de tipul cu hîrtie metalizata sau de
tipul multistrat. Condensatorul C2
este de tipul ceramic sau stiroflex.
Condensatorul C3 este cu stiroflex.
Toate rezistoarele sînt de tipul cu
peliculă de carbon.
Deoarece montajul nu este com¬
plicat, acesta nu necesita explicaţii
suplimentare şi va funcţiona de la
prima încercare.
m
TEHNIUM 11/1989
PROGRAMATOR
{URMARE DIN PAG. 9)
Componentele nu pun probleme
deosebite, cu excepţia celor din os¬
cilatorul cu MMC351, care trebuie
sâ aiba toleranţe mici şi variaţii mi¬
nime cu temperatura.
Transformatorul de reţea va fi tes¬
tat timp de 24 de ore la un curent
de minimum 150 rnA: nu trebuie sa
se constate încălzirea lui. Acest
transformator lucrează permanent şi
nesupravegheat, deci în cazul unei
izolaţii neignifuge poate provoca in¬
cendii.
Constructorii amatori care nu au
la dispoziţie taste Hali pot utiliza .mi-
croîntrerupătoare, cu condiţia inter¬
calării circuitelor basculante RS
pentru curăţarea impulsurilor para¬
zite, ca în figura 5.
Deasupra tastelor SET/RUN şi WR
se montează .diodele.. LED1—„SET"
şi, respectiv, LED2—„WRITE".
Blocul de execuţie, oare nu. se
montează obligatoriu în carcasa
ceasului programator, se realizează
conform nevoilor utilizatorului. în fi¬
gura 6 sînt sugerate cîîeva. scheme
electrice pentru partea.de execuţie.
Figura 6a. prezintă cea' mai simpla
interfaţa între ceasul programator şi
un consumator .oarecare,' alimentat
prin intermediul contactelor unui re-
menţine doar cît timp' intrarea Cx
est# în starea LOW, adica pe durata
selectării ieşirii decodificate la care
este legată Cx.
în vederea rezolvării aceleiaşi pro¬
bleme pentru durate mari, cînd între
pornirea şi oprirea consumatorului
este nevoie şi de alte comenzi, se
pot utiliza în egala măsură bistabili
de tip RS sau de tip T. Circuitul de
tip RS are însă avantajul că permite
configuraţii de comenzi pornit/oprit
pe căi distincte, nu în comun, ca la
bistabilu! de tip T; astfel se evita ge¬
nerarea de comenzi cu efect nedo¬
rit, mai ales cînd se foloseşte pe
lîngă comandă automata (de la ieşi¬
rile programatorului.) şi comanda
manuală, prin comutatoare fara reţi¬
nere. Figura 6b prezintă schema de
conectare pentru situaţia cînd se fo¬
loseşte doar comanda' automata: la
selectarea ieşirii programatorului la
care este legată intrarea Cx, se ali¬
mentează consumatorul prin inter¬
mediul contactelor releului. Co¬
manda se menţine indiferent de sta¬
rea intrării Cx, pîna la apariţia nive¬
lului LOW pe intrarea Cy.
O aplicaţie imediata , a ceasului
programator este soneria din figura
6c, '
în cazul în care legaturile între ie¬
şirile decodificatorului de comenzi
al programatorului şi dispozitivele
de execuţie sînt mai lungi de 50 cm,
se recomanda bufferarea ieşirilor
ORA
COMANDA
SEMNIFICAŢIA .
5h 30 min
1
cuplează boiler
6h 00 mir».
2
sună soneria nr. 1
6h 05 min
2
sună soneria nr. 1
§h 06 min
3
porneşte radio
6h 30 min
4
stop radio
6h 50 min
5
sună soneria nr. 2
Sh 55 min
5
sună soneria nr. 2
7h 00 min
3
porneşte radio
7h 30 min
6
stop boiler
8h 00 min
4
stop radio
" r E~!M!UM 11/1989
(URMARE DIN PAG. 11)
Cei ce dispun de componentele
necesare pot adopta soluţia con¬
strucţiei unui bloc de alimentare în
comutaţie, cu reducerea corespun¬
zătoare a gabaritului şi a'greutăţii
montajului.
7. Punerea în funcţiune. Executat
cu componente de bună calitate,
sortate în prealabil, amplificatorul va
funcţiona de la început. Punerea în
funcţiune se executa pe etaje:
— se verifica funcţionarea şi pa¬
rametrii alimentatorului;
— se alimentează preamplificato-
rul şi se măsoară tensiunile de lucru
şi funcţionarea cu o sursă de sem¬
nal şi un alt amplificator de putere.
Cei ce dispun de aparatură adecvată
pot face determinări asupra curbei
de răspuns (mărimea benzii, nelinia-
ritatea) şi a distorsiunilor armonice
şi totale;
— se alimentează etajele finale pe
rînd. Şe va verifica stabilitatea aces¬
tora. în caz de nevoie se vor co¬
necta reţelele R28—C6 şi R29—C7.
Capacităţile CI, C6 şi C7 se re¬
glează experimental, în funcţie de
calitatea transformatorului de ieşire.
Se vor verifica banda de frecvenţa
reprodusă, coeficientul de distor¬
siuni, liniaritatea benzii de frec.enţa,
puterea livrata de amplificator.
BIBLIOGRAFIE
Colecţia „Tehnium", 1970—1975
C. Luca, I. Presura, Stereofoma
pentru radioamatori
G. Racz, Tînărul audioamator
19
M 49x07
FILTRE DE DIFUZIE
Uneori, la fotografiere, dorim sâ
înregistrăm subiectul într-o anumită
atmosferă, reală sau creată artificial,
pentru a-i scoate în evidenţă anu¬
mite valenţe poetice, picturale, pen¬
tru a-l integra într-o anumită lume
„a, lui".
în cazul fotografierii cu obiective
obişnuite, în cîmpul de claritate al
subiectului: apar anumite detalii ale,
lui sau ale mediului, care prin con¬
creteţea lor strică atmosfera dorită.
Pentru atenuarea lor se folosesc
filtrele de difuzie. Acestea sînt'con¬
fecţionate din sticlă sau material
plastic (plexiglas) şi au gravate pe
suprafaţa o reţea de linii sau de
cercuri.
La trecerea printr-un astfel de fil¬
tru, zonele luminoase aie marginii
sînt difuzate de către reţea, astfel In¬
cit apare un efect de aureolare, iar
în nodurile reţelei apar puncte lumi¬
noase care dau pe imagine reflexe.
Pentru controlul efectului, fiitreie
de difuzie se folosesc în specia! la
aparatele reflex.
Filtrul se roteşte uşor în montura
iui, urmărind în vizor efectul obţinut.
Efectul maxim se obţine cu obiecti¬
vul nediafragmat.
Bineînţeles că trebuie mult simţ
artistic pentru a alege subiectul, lu¬
mina, cadru! şi gradul de difuzie al
filtrului. Fenomenul se şi denumeşte
„flou artistic' 1 şi se pretează ia unele
portrete şi peisaje.
Ansambiul-filtru este conceput
astfel încît să asigure interschimba¬
bilitatea filtrului propriu-zis. Pentru
aceasta, inelul rotitor este prins de
montură cu o siguranţă-arc, care
permite, la o uşoară forţare, ieşirea
şi introducerea în iocaş.
Filtrele propriu-zise se confecţio¬
nează din piexigias de 1 mm {sau
sticlă de la clişee vechi) şi se gra¬
vează prin zgîrierea uşoară cu un
vîrf de vidia. Modelul şi pasul reţelei
se determină experimental, asigurîn-
du-se în final un set de filtre (dacă
sînt de sticlă este bine să se'confec¬
ţioneze şi de rezervă).
Montura şi inelul rotitor se exe¬
cută din durai şi apoi se eioxeaza
negru mat.
MODELE
1989
UTILIZAREA FLASHULUI ÎN MâGROFOTOGRÂIfSOiE
Ing. GHEQHGHS 5MSSTQ0OIIJ
Lampa fulger electronică (blitz-ul
sau flashul) este un accesoriu util
fotoamatorilor în orice împrejurare:
lumina puternică, • temperatura de
culoare .adecvată utilizării peliculelor
color uzuale, accesibilitatea şi ''co¬
moditatea în exploatare, au- determi¬
nat ■ folosirea acestuia în . aproape
toate domeniile tehnicii fotografice.-
Utilizarea flashului în macrofotogra-
fie prezintă o serie de aspecte'parti¬
culare, determinate, de'.micşorarea
distanţei''flash-obiect sub limita ..im¬
pusă, de producătorul flashului, de
fenomenul:d:@ scădere a deschiderii
relative a. sistemului optic şi de in¬
fluenţa. pe care o. are asupra, imagi¬
nii 'lumina naturală (la imaginile lu¬
ate tn aer liber). Ftashurile cele mai
indicate pentru, utilizare în macrofo-
tografie sînt cele cu comandă.ma¬
nuală, respectiv durată" fixă a ilumi¬
nării. Cele dotate cu fotocelulă. şi
calculator au încorporate programe
care funcţionează corect într-o plajă
de distanţe obiect-flash bine deter¬
minată, de obicei 1—5 m, şi în anu¬
mite - condiţii standard. Ele nu dau
rezultate satisfăcătoare atunci cînd
■işţanţa dintre flash şi obiect nu se
^cadrează între limitele indicate de
producător.
în continuare vom presupune că
avem ia dispoziţie pentru macrofo-
îografie un aparat reflex monobiec-
tiv, eventual dotat cu sistem de mă¬
surare a expunerii TTL, accesoriile
necesare (inele distanţiere, leptile
adiţionale) şi un flash cu posibilitate'
comandă nuală ce putere
medie, a cărui sincronizare cu obtu¬
ratorul se face printr-un cordon de
: _ . - c. z p 5 u s»ab»h-
„ ~ - : - vom ţme
ut o i - - descrise în conti-
aproape se clasifică în două catego¬
rii cu. acţiune optică distinctă: lentile
adiţionale convergente şi inele, res¬
pectiv burdufuri distanţiere. Lenti¬
lele se montează în faţa obiectivului
prin intermediul filetuiui pentru fil¬
tre, determinînd creşterea conver¬
genţei şi, implicit, micşorarea dis¬
tanţei focale a obiectivului. Inelele şi
burdufurile distanţiere se montează
înt,re aparat şi obiectiv. Eie nu afec¬
tează convergenţa sistemului optic,
dar permit îndepărtarea obiectivului
de planul imagine şi, prin aceasta,
mărirea dimensiunilor imaginii.
Indiferent de accesoriul folosit,
creşterea raportului de reproducere
este însoţită de o sensibilă scădere
a luminozităţii sistemului optic (lu¬
minozitatea este determinată de nu¬
mărul minim de deschidere al obiec¬
tivului, de obicei 2 sau 2,8). Numă¬
rul de deschidere variază în funcţie
de raportul de reproducere, după
următoarea lege:
N= N’ (G+1) O)
N — număr de deschidere real
(obiectiv + accesorii);
N’— număr de deschidere relativ,
gravat pe scala diafragmelor;
G — raportul de reproducere (ra¬
portul dintre dimensiunea imaginii şi
dimensiunea obiectului).
Reducerea luminozităţii devine
importantă în cazul rapoartelor de
reproducere mari. De exemplu, la
raport de reproducere unitar şi dia¬
fragmă 8, datorită reducerii luminio-
zităţii, sistemul optic va fi în reali¬
tate diafragmat pînă la valoarea 16.
Pe baza formulei (1) se deduce o re¬
laţie care să permită calcularea dia¬
fragmei sau distanţei necesare în
macrofotografia cu flash, pornind de
la numărul ghid NG:
d
NG x 100
N' (G+1)
[cm]
( 2 )
Cu d s-a notat distanţa flash-o¬
biect, care poate să, difere de dis¬
tanţa obiect-aparat. în baza relaţiei
(2) se poate întocmi un tabel din
care să rezulte distanţa flash-obieci
pentru diafragmele utilizate curent
în macrofotografie (8, 11, 16, 22) şi
rapoartele curente de reproducere
determinate de lungimea inelelor
distanţiere din set sau de gradaţiile
de pe ghidajul burdufului.
CORECŢIA NUMĂRULUI GHID
Numărul ghid al fiecărui flash este
garantat de producător în anumite
condiţii de fotografiere, şi anume în
cazul unui subiect cu tonalităţi mij¬
locii fotografiat într-o incintă cu pe¬
reţi reflectanţi, la o distanţă cu¬
prinsă între 1 şi 5 m de lampă. Dacă
fotografierea se execută în aer liber,
în absenţa'suprafeţelor reflectante,
expunerea trebuie stabilită pe baza
unui număr ghid mai mic decît cel
obişnuit. Un fenomen asemănător
se petrece în cazul macrofotografiei,
atunci cînd distanţa flash-obiect se
reduce sub 1 m, scăderea numărului
ghid datorîndu-se mai ales reparti¬
ţiei neuniforme a fluxului iuminos.
Determinarea numărului ghid rea!
corespunzător unor domenii de dis¬
tanţe flash-obiect nu se poate face
decît pe cale experimentală, prin în¬
cercări, pentru fiecare flash în parte.
Una din metodele care se pot aplica
este următoarea: se foloseşte un
film diapozitiv pe care se execută
marcofotografii ale unui obiect plan,
viu colorat (de exemplu un timbru);
pentru fiecare distanţă reprezenta¬
tivă flash-obiect se realizează cîteva
fotografii cu diafragme apropiate,
din ce în ce mai mari (cunoscînd
tendinţa de descreştere a numărului
ghid), iar parametrii fiecărei imagini
(distanţă flash-obiect, raport de re¬
producere, diafragmă) se notează.
După developarea peliculei de către
un laborator specializat, se anali¬
zează diapozitivele şi se aleg cele
corecte expuse. Pentru uşurarea de¬
ciziei este necesar ca obiectul să
aibă cît mai multe culori saturate şi
să fie iluminat uniform. Cunoscînd
distanţa flash-obiect şi diafragma cu
care s-a efectuat fiecare dintre dia¬
pozitivele corect expuse, se calcu¬
lează numărul ghid real pentru fie¬
care domeniu de distanţe. Avînd în
vedere faptul că majoritatea fotogra¬
fiilor de aproape se execută cu
flashul montat pe aparat, se pot
executa probele de mai sus folosind
această poziţie fixă a flashului, pen¬
tru a obţine în final dependenţa nu¬
mărului ghid direct de raportul de
reproducere, ca în tabelul alăturat.
Atragem atenţia că scăderea nu¬
mărului ghid este o caracteristică
proprie a flashului, iar corecţia, o
dată determinată, se aplică identic
pentru orice obiectiv şi orice număr
de deschidere. Din acest motiv,
atunci cînd se calculează numărul
ghid real, înmulţind diafragma cu
distanţa de la care s-au iluminat
imaginile corect expuse de mai sus,
valoarea diafragmei trebuie corec¬
tată conform relaţiei (1).
CORECŢIA DE TONALITATE
Uneori, cu toate că a aplicat corec¬
ţiile de luminozitate şi număr ghid,
fotograful poate avea ’ neplăcuta
surpriză de a constata.' că' unele
imagini rezultă expuse ■ incorect,
faţă de altele realizate în condiţii "si¬
milare, la care expunerea a fost co¬
rectă. De obicei este vorba de ima¬
ginile care, pe. lîngă subiectul prin¬
cipal, cuprind zone mari în tona¬
lităţi deschise sau de-cele în care
predomină tonurile sumbre. Pentru
a explica defecţiunea de expunere,
amintim' că 'numărul ghid (chiar şi
cel corectat) este valabil pentru un
obiect cu tonalităţi medii, iar în ca¬
zurile extreme se- impune introdu¬
cerea unei corecţii de tonalitate de
0,5—1 treaptă de diafragmă în plus
sau în minus,, după caz. Capacita¬
tea de a aprecia just o corecţie de
tonalitate se cîştigâ în timp, prin
efectuarea unui mare număr de fo¬
tografii cu flashul. Cei mai puţin ex¬
perimentaţi, ca şi aceia care nu vor
să rişte o- eroare de expunere la o
imagine deosebită, pot' executa
două-trei fotografii ale aceluiaşi
obiect folosind diafragme apro¬
piate, pentru ca apoi sâ aleagă din¬
tre aceste imagini pe cea optimă.
INFLUENŢA LUMINII
NATURALE
Marea majoritate a fotografiilor
de aproape se execută în aer liber,
!a iluminarea subiectului contribu¬
ind lumina naturală (fie lumina so¬
lară directă, fie lumina difuză a ce¬
rului). Influenţa iluminării naturale
se poate aprecia pe baza măsurători¬
lor efectuate cu exponometrul TTL şi
se poate doza prin alegerea conve¬
nabilă a parametrilor diafragmă şi
distanţă flash-obiect în funcţie de
efectul' urmărit. în cazul fotografie¬
rii cu flash, timpul de expunere este
impus de necesitatea sincronizării
aprinderii lămpii cu funcţionarea
obturatorului cu perdea, ia una din
valorile 1/30, 1/60, 1/125, în funcţie
de aparat. Ordinea de lucru la stabi-,
lirea parametrilor de expunere în
macrofotografia . cu flashul este
următoarea:
— se selectează tfrnpul de expu¬
nere (1/30 s);
— se . determină diafragma prin
împărţirea numărului ghid corectat
la distanţă, conform relaţiei (2);
— se evaluează influenţa luminii
naturale prin compararea celor
două valori ale diafragmei (cea dată
■de iluminarea cu flashul şi cea re¬
zultată dih măsurarea iluminării na¬
turale cu exponometrul TTL).'Dacă
diferenţa este de două sau mai
multe trepte, atunci influenţa sursei
mai slabe de lumină se poate consi¬
dera ca fiind neglijabilă. Dacă cele
două valori ale diafragmei diferă
printr-o treaptă, diafragma dată de
sursa mai puternică se va închide
suplimentar cu o jumătate de divi¬
ziune, iar dacă cele două valori sînt
egale diafragma se adoptă la valoa¬
rea imediat superioară.
Obţinerea unui' anumit dozaj al
celor două surse ..luminoase se face
prin sporirea sau diminuarea ilu¬
minării date de flash (acesta se de¬
montează de pe aparat şi se apropie
sau se depărtează de* obiectul foto¬
grafiat). Acest procedeu se aplică
numai flashurilor care. realizează
contactul prin cordon.
ÎS
BYP40IS00
APRINDERE
ELECTRONICA
\m0jj/25V
15
BUY52
BVP40HOO\
Aprinderea electronică prezentată
este recomandată de autor ca avînd
performanţe foarte bune, în sensul
unei mari siguranţe în funcţionare în
raport de temperatură şi de tensiu¬
nea de alimentare.
Tranzistoarele TI şi T2 formează
un multivibrator care comandă obţi¬
nerea unei tensiuni de 400 V în se¬
cundarul transformatorului. Aceasta
valoare de tensiune se poate regla
din rezistorul R10, care controlează
amplitudinea impulsurilor multivi-
bratorului.
Transformatorul Tr are un miez cu
secţiunea 6 cm 2 ; înfăşurarea primară
are 35 de spire 0 1,2, iar în secun¬
dar sînt 900 de spire 0 0,2.
Diodele se pot înlocui astfel: BYP
1 50 — 50= 1N 4001, BYP401--600=
1N4007, îiristorul Ty1-~T10N6, iar
Ty2=T3N6.
BYPimO
1 BVPW-50
.BTPtO/600
RADIOELEKTRONiK, 2/1981
Sînt cazuri cînd de la o singură
atena TV urmează să se alimenteze
mai multe televizoare.
Montajul prezentat permite ali¬
mentarea a 4 televizoare prin inter¬
calarea unor filtre adaptoare de im-
pedanţă Evident, acest montaj se
poate folosi acolo unde semnalul
din antenă este suficient de puter¬
nic. Bobinele se construiesc din
CuEm 01, cu diametrul de 4 mm şi
pasul de 2 mm. L1=L3=3 spire, iar
L2 are 7 spire.
ZRGB SAM, 6/1988
Katotfa
Antena
TV
\AnodaTy2
PREAMPLIFiCATOU
Unele aparate de proiecţie, cum este cazul apara¬
tului „Rus-85“, nu sînt prevăzute cu o parte electro¬
nică pentru citirea sunetului înregistrat pe o pistă
magnetică.
Pentru remedierea acestui neajuns este recoman¬
dat montajul alăturat.
Un cap magnetic citeşte pista, iar semnalul electric
rezultat comandă circuitul integrat 118YH1.A, apoi
este aplicat unui amplificator de putere.
în montaj este menţionat şi modul de alimentare
cu energie electrică.
MODELIST KONSTRUKTOR, 12/1985
i.-
■: *v.
’ si 1 .. .
s 7:' ; U'^’l
■MICROCALCULATOR MODULAR
Facilităţi de utilizare specifice siste¬
melor MIND,
• modulele MIND oferă posibilitatea
realizării unor sisteme de control „pe
măsură", configuraţia minima putînd fi
alcătuită dintr-un singur modul
• extinderea ulterioara a unor confi¬
guraţii iniţiale reduse este facilitată de
magistrala standard prezentă pe fiecare
jnodul
Ifc# utilizează componente electronice
Wandard, ceea ce facilitează depanarea
• sistemele MIND au fost gîndiîe
pentru a fi folosite pe maşini, utilaje şi
instalaţii industriale, în medii cu condi¬
ţii mai grele şi cu nivel de zgomot ridi¬
cat
• cheltuielile utilizatorului pentru im¬
plementarea acestor tipuri, de sisteme
sînt reduse şi pot fi eşalonate pe toată
durata evoluţiei sistemului
• utilizatorul poate dezvolta el însuşi
module specifice necesităţilor sale utili-
zînd plăci universale.
CARACTERISTICI TEHNICE GENE¬
RALE ALE FAMILIEI MIND
MIND este un microcalculator modu¬
lar configurabil de către utilizator, reali¬
zat cu circuite integrate din familia
WSMN80 şi CMOS seria 4 000, cu urmă¬
toarele caracteristici:
• Margine de zgomot ridicată (min. 2Î
V)
• Consum redus (tipic 5 V/150 mA, |
12 V/50 mA)
• Domeniu extins de temperatură
^-50°C...+70°C)
■ • Formatul modulelor este simplu
"UROCARD (100 mm x 160 mm)
■ • Sistemul acceptă extensie S/O pînă
la 512 porturi (8 biţi) şi de memorie
pînă la 128 kocteţi
• Prezintă modurile de întrerupere 0,
1, 2, caracteristice microprocesorului
MMN 80 CPU, prioritatea la întreruperi
fiind stabilită de poziţia modulului în
„DAISY CHAIN" şi este maximă în
prima poziţie din sertar
• Tensiuni de alimentare: ±5 V, ±12 V
pentru sistemul extins
• Magistrala sistemului este de tip
STD EX CMOS, prezentînd următoarele
niveluri de tensiune: VIHmin (nivel de
tensiune minim asociat valorii logice
"1") = +9 V şi VILmax (nivel de tensiune
maxim asociat valorii logice ”0”) =>3 V.
Informaţii suplimentare
puteti obţine de la:
MICROELECTRONICA
— Bucureşti, Str. Erou
lancu Nicofae nr. 34 B,
sector 2, cod 72966, telex
10457 merom r, telefoane
79 41 21 si 33 40 50, int.
594, 595, 306.
S. MICROELECTRONI¬
CA — Suceava, telefon
987/10699.
t.E.I.A. — Cluj-Napoca,
telefon 951/15037 (referi¬
tor la sursă şi sertar).
■EHNiUM 11/1989
m :
T\
BARAHAS TSTEL — jud. Constan¬
ţa
Avînd trei terminale, rezultă că
motorul este trifazic.
O soluţie de alimentare ar fi ca să
construiţi un convertizor monofazic
(cu tranzistoare) ce debitează ten¬
siune de 36 V cu 200 Hz de la care
se ia a treia fază printr-un conden¬
sator.
CIOCÎLTEANU TIU - jud. Tele¬
orman
Construiţi montajul solicitat după
o schemă deja publicată şi nu după
o idee la care nu aveţi nici compo¬
nentele. '
RAICU ION — Jud. Teleorman
Modul de prezentare a materialu¬
lui împiedică publicarea sa.
GEANTA ŞTEFAN — Alexandria
Ambele variante propuse de dv.
sînt bune; mai simplu este să mon¬
taţi în paralel pe fiecare circuit osci¬
lant cîte un condensator de 22 pF şi
apoi să reacordaţi bobinele.
Cît priveşte decodorul stereo,
construiţi varianta propusă cu pie¬
sele ce le aveţi.
BĂRBUŢĂ COREL — jud. Sucea¬
va
Construiţi o antenă Yagi. Renun¬
ţaţi la improvizaţii.
IORDACHE DAN — Bucureşti
Construiţi o antenă Yagi pentru
canalul 2. Nu vă recomandăm să
modificaţi amplificatorul.
2ĂRNESCU'ADRIAN — Vaslui
Montajul trimis, neavînd text co¬
respunzător, nu este publicabil.
TSVIG CONSTANTIN — Alba-iulia
Fiind vorba de un produs indus¬
trial, acesta se cumpără, nu se re¬
construieşte. Vă recomandăm să
construiţi un amplificator de antenă
publicat în paginile revistei noastre.
SOPORÂN TSTI — Năvodari
Nu deţinem schema solicitată.
IORDACHE NICU — Galaţi
Dioda Zener SZ600/1G are echiva¬
lent PL10Z; restul pieselor nu au
echivalenţe.
STANCU RADU — Deva
Vom mai publica şi alte recep¬
toare pentru emisiuni în banda SHF.
LUPU DANIEL — Bacău
Montaţi în redresor un condensa¬
tor suplimentar în filtru,
HARÂLĂMBIE CONSTANTIN —
Vaslui
Radioreceptorul la care vă referiţi
este bun numai pentru post de emi¬
sie local.
NîCÂ LUCIAN — Bucureşti
Verificaţi blocul baleiaj linii.
IONIŢĂ FLORIN — Ploieşti
Sumatorul poate primi semnal de
la antenă sau de la amplificator.
PREDA FLORIN - Slatina
Fiind vorba de produse indus¬
triale, este dificil să operaţi modifi¬
cări care să optimizeze performan¬
ţele electrice fără a poseda instru¬
mente de măsură adecvate.
CĂPĂŢÎNĂ TUDOR - jud. Olt
în televizor verificaţi elementele
din reţeaua de reacţie a etajului ba¬
leiaj pe verticală.
BADEA EMIL — jud. Dîmboviţa
Nu vă putem furniza colecţia
„Tehnium" 1977—1979. Această co¬
lecţie o puteţi consulta la redacţie.
DiACONU ADRIAN — Bîriad :
Nu aflşajul este defect, ci partea
electronică.
GECRGESCU VALENŢîN - Pi¬
teşti
încercaţi cu un grup de 4 antene
Yagi şi amplificator de antenă.
MUŢĂ ILSE— jud. Buzău
înlocuiţi tranzistorul 2N1613 cu
2N2219 si dioda 8A1QQ cu 3Al72',
BA 108.
BARQAN BOGDAN - jud. Neamţ
Potenţiometrul de luminozitate
este defect. Nu deţinem schema so¬
licitată
BORDEÂNU AUREL - Vaslui
înlocuiţi EFT212 cu. ASZ17. La re¬
ceptor aplicaţi o antenă exterioară şi
recepţionaţi mai multe staţii de ra¬
diodifuziune.
SOCACIU VASSLE — Turda
Verificaţi redresorul de înaltă ten¬
siune.
NUSZER ŞTEFAN - Deva
Montaţi piesele pentru canalul 3 şi
apoi din elementele de reglaj căutaţi
să obţineţi amplificare şi pe canalul
2 .
1, M.
!
-11*41 ei
V ^ jO ] [f i8 ^ r~
TTsn s l4T
• as r—
„plj* sij
Pti Lrc
JUS
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
ftedaefor-şef adj.: prof. 6HE0RGHE BADEA ,
Secretar responsabil de redacţie: ing. 1L1E MilHÂESCU
Redactor responsabil d® număr: tiz. ALEXANDRU MÂRCULESCU
Administraţia
Editura Scîntela
CiTîTORIl DÎM STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
L!“ - SECTORUL EX~
PORT-ÎMPORT PRESĂ.
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, ■ CALEA GRiVIŢEI
■NR. 64—86.
Tiparul executat la
Combinatul Poligrafic «Casa Scînteii”