Tehnium/1991/9105

măggmmma 


ANUL XX! — NR. 246 5/1991 


TEHNICĂ MODERNĂ .pa 

Decodor D2 MAC 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ .pa 

Alimentatoare fără transformator 
Letcon auto 
Tester AO 

CQ-YO. pa 

Transverter 144/14 MHz 
Indicator de cîmp 

HI-FI ..pa 

Egalizor cu filtre active 

AUTOMATIZĂRI . pa 

Betametru pentru laborator 
Alarmă programabilă 
Deconectare automată 

SERVICE . pa 

VEF 260 

LABORATOR . pa 

Reverberator electronic 
Voltohmmetru 

LA CEREREA 

CITITORILOR . pa 

Generator de zgomot roz 
Adaptor de impedanţă 
Etaje de defazare 

CITITORII RECOMANDĂ .. pa 

Radioreceptor portabil 
Sursă reglabilă 
Diagnosticarea demarorului 

ATELIER . pa 

Osciloscop 

REVISTA REVISTELOR .pa 

Generator DSB 

Măsurător 

Termometru 

MAGAZIN TEHNIUM .pa 

Ansamblu tuner TV 
HIT BOY 50 

PUBLICITATE .pa 

„ELECTROCONTACT" S.A. 


■m: v 

PENTRU CONSTRUCTORII 
■ AMATORI 


ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM", 
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1, 

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33, 

SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—17 60 10/2059 
PREŢUL 15 LEI 







































D2 MAC 


TIBERIU URSOIU, MIRCEA BRÂfyZAfy 

Apărut în ultimii ani prin cercetări f acestui fapt, schema electrică va cu- 
asidue ale specialiştilor în telecomu- f prinde, pe lingă microprocesorul 
nicaţii, în strînsă colaborare cu, in- I DMA2270 (I.T.T.), şi alte cîteva C.l. 
formaticieni şi matematicieni, siste- ,j dedicate,, ce vor prelucra semnalele 
mul D2 MAC este o dezvoltare, de f digitale din transmisia TV tip 02- 
fapt, a sistemului de bază — MAC f MAC, conform unor parametri ce 


informaţiei video: NTSC, PAL, SE¬ 
CAM. Atunci de ce un nou sistem? 
Răspunsul este: imagine mai bună, 
sunet mai bun şi eliminarea celor 
mai neplăcute defecte ale procedee¬ 
lor de transmisie TV actuale. Prin 
aceasta se asigură, totodată, şi des¬ 
chiderea drumului — prin perfor¬ 
manţe —' spre televiziunea de malta 
definiţie (HDTV). Dar să nu se con- 1 
funde: MAC nu este HDTV! 

Norma MAC (MULTIPLEXED 
ANALOGUE COMPONENTS) indică 
chiar prin nume una din particulari¬ 
tăţile esenţiale, şi anume transmite¬ 
rea prin multiplexare temporală a 
componentelor analogice ale sem- 
naiului „ — luminanţă, crominanţă. 
sunet. în codarea MAC, durata de 



•— conceput de cercetătorii englezi, f vor fi programaţi din exterior cu aju- 64 n$ a unei linii TV normala este 

cu scopul îmbunătăţirii imaginii TV | torul unui computer compatibil pastrata. Pentru fiecare linie, com- 

recepţionate prin ; aplicarea unui sis- ! I.B.M.-PC sau al unui montaj specia! ponentele codate croma şi lumi- 

tem de codare digitală asupra infor- ! de programare ce va fi prezentat la nanţa sin: transmise SUCCESIV cu 

maţiei video şi audio şi retranslata- ! momentul necesar. f o comprimare temporală, 

rea ei pe un cadru TV normal, cu < De la început reiese clar pentru : Transmiterea anumitor date — cu 
durata de baleiere a liniei de 64 /us. î cei interesaţi ca vor fi doua pro- caracter special — se face in siste- 
Acest tip de codare este funda- j bleme distincte: jj mul MAC pe durata cursei de in- 

mental diferit de cele folosite in pre- ş — circuite de decodare, montaj şi toarcere in cod duobinar. Acest cod 
zent pentru transmisia TV color — interfaţare; utilizează trei niveluri de semnal, 

NTSC, PAL, SECAM — şi este deo- 5 — logica de configurare şi func- ţ.pre deosebire de sistemul binar ce 

sebit de complex. în momentul teh- f ţio_nare a acestora. nu are decit două niveluri de sem- 

nologic actual, funcţia de decodare j înainte de a trece la prezentarea nai. 

nu poate fi asigurata de un singur primului punct, vom face cîteva Acest tip de transmisie nu nece- 
circuit integrat — ca în cazul PAL ţ scurte referiri asupra sistemului D2 sita decît o lărgime de banda re- 

de exemplu —, ci necesită asocierea i MAC. dusa. Desenul din figura 1 prezintă 

mai multor circuite înalt specializate j Televiziunea in culori cunoaşte aspectul unui semnal codat d : obi- 

şi o mare complexitate. Ca urmare a î mai multe sisteme de prelucrare a nar. 


cyVîrt(6jbifi) 
sncro linii 



sunet semnale semnal luminanţă 

numeric croma 


REPREZENTAREA UNEI UNII ÎN D2 MAC 



Procedeele de codare PAL şi SE¬ 
CAM nu convin decît in anumite 
condiţii modulaţiei de frecvenţă uti¬ 
lizată în transmisiunile prin**satejtf 
Componentele de zgomot cate 
cresc cu frecvenţa de modulaţie 
perturba in special in acest caz in¬ 
formaţia de culoare. 

Procedeul de codare MAC evită 
aceste neajunsuri prin transmiterea 
separată a informaţiei croma şi lu¬ 
minanţă, eliminind defectele de in¬ 
terferenţă culoare-luminanţă. 

în D2 MAC, codarea numerică a 
sunetului permite dispunerea mai 
multor căi de calităţi diferite cu con¬ 
ţinut diferit (de'exemplu, un canal 
stereo HI-FI concomitent cu alte 
două căi de calitate medie pentru 
comentarii). Capacitatea de transmi¬ 
sie restantă poate fi folosită pentru 
alte servicii specializate (TELE- 
TEXT). ; 

• Sisteme HAC 

Conform specificaţiilor EBU 
(Uniunea Europeană de Difuziune), 
toţi membrii familiei MAC recunosc 
acelaşi format codat video, diferen¬ 
ţierile (cu prefix A, B, C, D, D2) fi- 
i£id făcute in privinţa codării sunetu¬ 
lui şi transmisiei de date speciale. 

Sistemul A MAC a fost rapid 
abandonat, fiind înlocuit cu B MAC, 
actualmente în exploatare în Austra¬ 
lia, iar in Europa doar pentru trans¬ 
miterea. prin satelit a programelor 
AFNTV. 

în momentul actual se considera 
ca sisteme normalizate cele cu pre¬ 
fixe C, D, D2 MAC. 

Decodoare pentru aceste sisteme 
sint dezvoltate de firme ca PL.ES- 
SEY, PHILIPS, NORDIC VLSI, 

Singura soluţie pentru „amatori" 
rămîne însă linia. de C.l.-uri dezvol¬ 
tate de firma ITT. 

Pentru normele C MAC şi D MAC, 
lărgimea de bandă necesara le face 
incompatibile cu sistemele de trans¬ 
misie terestră actuală (20, 25 Mbit/s), 
D2 MAC, cu o frecvenţa de 
transmisie a semnalului codat de 
10,125 Mbit/s, se poate adapta la 
lărgimea de banda a reţelei actuale 
(7, 8 MHz). 

Toate cele trei sisteme C, D. D2 
MAC pot fi transmise insă fără pro¬ 
bleme prin satelit, unde lărgimea de 
banda a unui canal este 27 MHz. 

O .referire sumară asupra transmi¬ 
siei MAC se face in figura 2, in care 
se prezintă aspectul unei linii a ima¬ 
ginii TV. 

Fiecare linie de 64 jus este com¬ 
pusă din 1 296 de eşantioane, deci 
la o frecvenţă de linii de 15 625 Hz 
rezultă frecvenţa de eşantionare 
care va avea valoarea: 15 625 x 
1 296 = 20,25 MHz (la emisie). 

Pentru fiecare din cele 625 de li¬ 
nii, norma MAC defineşte conţinutul 
acestora în parte, poziţia informaţii¬ 
lor fiind reperată prin poziţia eşan- 
tioanelor numerotate de la 1 la 
1 296. 

în decodor-ui de imagine, semna¬ 
lele de luminanţă şi crominanţă vor 
fi decomprimate şi reproduse împre¬ 
ună pentru compunerea unei ima¬ 
gini TV corecte şl.de înaltă calitate. 

Compresia temporală iniţială — la 
recepţie — este efectuată prin eşan¬ 
tionarea semnalului analogic cu 
20,25 MHz. Aceste eşantioane sînt 
depozitate într-o memorie dinamică 
rapidă, iar citirea lor se va face cu o 
frecvenţă inferioară — în funcţie de 
raportul de comprimare —. realizîn- 
du-se în acest fel decomprimarea şi 
redarea corectă a semnalului util. 

Raportul de comprimare pentru 
luminanţă fiind 3:2, rezultă frecvenţa 
CLOCK-ului de citire luminanţă: 

Fclk x 2/3 = 20,25 MHz x 2/3 = 
13,5 MHz. 

Pentru semnalul diferenţă de cu¬ 
loare — croma —- raportul este de 
1:3. iar frecvenţa: 


2 


TEHNIUM 5/1991 









Fclk x 1/3 = 20,25 MHz x 1/3 = 
6,75 MHz. 

Semnalul de sunet este decodat 
din primii 105 biţi prezenţi la înce¬ 
putul fiecărei linii. 

Primii ,6 biţi constituie semnalul 
de sincro linii, în timp ce următorii 
99 sînt utilizaţi pentru transmiterea 
sunetului şi a unor date. speciale. 
Citirea eşantioanelor în acest caz se. 
face cu 10,125 MHz. Liniile 624 şi 
625 nu conţin informaţie sunet şi 
date. 

Trenurile de 99 de biţi discontinue 
sînt convertite, adoptîn’d o formă de 
multiplexare numită multiplexare 
prin pachete. 

Avînd 623 de linii purtătoare a 99 
de biţi fiecare informaţie sunet, re¬ 
zultă un total de 61 676 de biţi, ceea 
ce permite imaginii transmise aso¬ 
cierea cu cel puţin două canale se¬ 
parate HI-FI stereo (bandă audio 
16 kHz, dinamică > 80 dB). 

, ^Construcţia' 

' :decodorukti ■ 

Aşa cum am remarcat, schema ce 
va fi prezentată conţine circuite in¬ 
tegrate produse de I.T.T., dedicate 
procesului de decodare D2 MAC. 
Rezultatul este remarcabil, cu toate 
că se efectuează la un preţ (relativ) 
rezonabil.- 

Schemele-bloc prezentate în figu¬ 
rile 3 şi 4 corespund unor deco¬ 
doare de sine stătătoare, adaptabile 
la o instalaţie de recepţie TV prin 
satelit. Singura diferenţă între ele 
este folosirea convertizoarelor D/A 
şi A/D de înaltă performanţă in fi¬ 
gura 4. Schema din figura 3 oferă o 
bandă a semnalului de crominanţă 
ceva mai redusă, in folosul unei 
simplificări şi al scăderii — impor¬ 
tante — a preţului. 

în continuare vom prezenta pe 
scurt fiecare circuit conţinut în 
schemă. 

BIBLIOGRAFIE: 

Radio Plans, 490; 495 — 497, 
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 




TEHNIUM 5/1991 


3 

















VIITIERE IN RAOIOELECTRONIS 


ALIMENTATOARE 

FĂRĂ 




ABC 


TESTER AO 


, Atunci cind avem de verificat su¬ 
mar şi rapid mai multe exemplare de 
amplificatoare operaţionale de ace¬ 
laşi tip, merita sa improvizam (sau 
chiar sa realizam „pe curat") un tes¬ 
ter simplu care sa pună in evidenţa 
sugestiv şi concludem funcţionarea 
sati nefuncţionarea acestora. Practic 
putem folosi orice schema de apli¬ 
caţie tipica, nepretenţioasa, prefera¬ 
bil cu indicaţie optica sau acustica 
pentru regimul de funcţionare. Ra¬ 
cordarea operaţionalului de verificat 


TR 


ansformător 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Pentru a reduce în bună măsură 
acest pericol, este de preferat să se 
renunţe lâ varianta simplă din fi¬ 
gura 1, substituind condensatorul 
unic CI (pe post de „sursă" de cu¬ 
rent constant) printr-un divizor 
reactiv cu trei condensatoare, aşa 
cum se arată în figura 4. Să presu¬ 
punem că am ales CI = C2 şi vom 
nota cu 2C valoarea lor comună, 
înţelegem imediat de ce cu 2C şi nu 
simplu C, dacă privim figura 5, unde 
ansamblul serie C1^C2, adică 
20 2C, a fost înlocuit prin valoarea 
sa echivalentă, C. 

Divizorul de tensiune astfel reali¬ 
zat distribuie la bornele conden¬ 
satorului C3, în regim normal de 
funcţionare, o tensiune: 

X c3 • C 

U 0 =-^-U = —— • U (2) 

X C3 *X C C * C 3 

Jonglînd convenabil cu valorile C 
şi C3, putem astfel reduce simţitor 
tensiunea „secundară" U 0 oferită 
blocului de redresare-filtrare-stabi- 
lizare, fapt ce diminuează pericolul 
menţionat şi uşurează condiţiile de 
selecţie pentru componentele care 
urmează, după cum vom vedea în 
următorul exemplu concret. 

2. Stabilizator 18 V/25 mA 
Aplicînd principiul- descris mai 
sus. montajul din figura 6 permite 
obţinerea unei tensiuni stabilizate şi 
foarte bine filtrate de 18 V. la un cu¬ 
rent maxim de cca 25 mA. 

Rezistenţa R1 are aici rolul de a li¬ 
mita la valori nepericuloase curentul 
iniţial de încărcare a condesatoare- 
lor CI — C3. iar R2 asigură descărca¬ 
rea acestora după întreruperea ali¬ 
mentarii de la reţea. 

Nu vom face aici calculul privitor 
la curentul maxim prin divizorul 
CI —C3 (vă lasam dumneavoastră 
plăcerea), in schimb vom observa 
ca, in regim normal de funcţionare, 
tensiunea alternativă la bornele lui 
C3 va fi de cca o treime din cea a 


j —Ir— 1 

— 

—-Oi 

1 " 



U=220V~ r J 

K 

u 0 

(50Hz) L 3 * 

m 

1 tZ 



L— II— 

—- 

—o| 


Pagini realizate de 
fiz. ALEX. MÂRCULESCU 


4h 


reţelei, adica de cca 73 V. După re¬ 
dresare, tensiunea continua obţinută-: 
este filtrată foarte bine prin grupul 
C4—R3—C5 (R3 avind şi rof de limi¬ 
tare în curent) şi stabilizata la valoa- 
rea dorita cu ajutorul celor, trei 
diode Zener inseriate, Dl — D3. Mori-;; 
tajul poate fi uşor transpus pentru 
alte valori ale tensiunii de ieşire, de 
pilda de 12 V, 15 V, 24 V. prin sim¬ 
pla înlocuire a „diodei" Zener. 

Aceasta variantă oferă şi avantajul 
unei disipaţii termice mai reduse in 
comparaţie cu schema din figura 1',;.2 
prin diminuarea rezistenţei totale de 
limitare (R1 plus R3). 

O soluţie posibilă de amplasare a ? 
pieselor şi cablaj (clasic) este oferita 
in figura 7. Singura dificultate mai 
serioasă o poate constitui procura¬ 
rea unui condensator C4 de 10—100 
n F, cu tensiunea de lucru de cel pu¬ 
ţin 100 Vr La nevoie se poate re¬ 
nunţa chiar la acest condensator — 
care îmbunătăţeşte totuşi filtrarea —7; 
sau se poate asuma riscul montării'; 
unuia cu tensiunea de luoru mafj: 
mica, de numai 63—70 V, aşa cum a;.;/ 
fost prevăzut si in figura 7 (C4 = 100 
juF/70 V). 


C 1= C 2 =2C 

itp* 

u c 3 ^ u 0 

l-I_ b 




la montaj se va face obligatoriu prin 
intermediul unui soclu adecvat. 

Exemplul alaturat (fig. 1) este des- 
iinat testării operaţionalelor de tip 
/SA741 sau similare (toi cu compen¬ 
saţie internă în frecvenţă şi care au 
şi aceeaşi dispunere a terminalelor 
ia capsulă), reprezentind, in esenţa, 
un oscilator de relaxare cu frecvenţa 
de oscilaţie foarte joasă. Soclul se ia 
cu 2x7 pini sau 2x4 pini, eventual se 
pot chiar monta în paralel ambele ti¬ 
puri. Numerotarea pinilor cores¬ 
punde capsulei DIL cu 2x7 termi¬ 
nale, iar cifrele din paranteze varian¬ 
tei DIL 2x4. 

După-introducerea operaţionalului 
în soclu şi închiderea întrerupătoru¬ 
lui de alimentare, apariţia oscilaţiei 
este pusă in evidenţă prin aprinde¬ 
rea intermitenta a celot doua 
LED-uri de culori diferite. Frecvenţa 
de „clipire" poate fi ajustata conve- 
wmi m m m mMmm mm mMWMmmmmmsmms, 



A0 = (M741 etc. 


wsmmms mM sm m m 


D 1t D 2 “1N4001,1N4148 


°2 3 

. LED 22 
Verde 


■HKBBS 


100JL 

R 2 Ql0kiL 0^ 


4 


TEHNIUM 5/1991 








încet-incet, electronica pătrunde tot mai vizibil 
t si la bordul autoturismelor noastre, fie ca este 
‘vorba despre dispozitive sau aparate prevăzute 
prin construcţie (turornetre, indicatoare de con- 

jm, regulatoare instalaţii de aprindere etc.). fie 
— mai ales — de diversele aparate sau accesorii 
pe care le-am instalat noi înşine din considerente 
de ambianţă, confort, siguranţa, economicitate, 
protecţie etc, 

Strîns legata de această invazie electronică, 
apare insă —- ca inevitabil revers — şi necesitatea 
tot mai frecventa a unor mici intervenţii de întreţi- ' 
nere, adaptare, depanare etc. „la faţa locului". în 
acest scop, de un real folos se poate dovedi con¬ 
strucţia unui letcon electric de mica putere 
(25—35 W), conceput pentru alimentarea directa 
de la acumulatorul maşinii. 

Ca dovada ca problema prezintă un larg inte¬ 
res, astfel de dispozitive au fost incluse in fabri¬ 
caţie de către diverşi producători industriali. 

Alăturat vă propun o variantă comodă şi econo¬ 
mică de realizare a unui letcon auto la 12 V, 
anume prin modificarea adecvata a unui letcon 
vechi de reţea, cu puterea iniţiala de 25—60 W. 

Pentru cei care eventual s-au speriat de însăşi 
ideea articolului, gîndindu-se cu „milă" la bateria 
attt de greu (şi scump)'- procurată, sa facem un 
calcul estimativ de consum. 

Astfel,' presupunind ca avem de-a face cu o in¬ 
tervenţie de sudura (cositorire) care nu dep㬠
şeşte, in general, cca 5—10 minute, mai ales daca 
am pregătit dinainte „terenul" (dezizolat, taiat sau 
curăţat fire, cose etc.) şi daca mai adaugâm ci- • 
leva minute pentru încălzirea la regim a virfului, 
ajungem la un interval acoperitor de timp' de 
funcţionare de aproximativ 15 minute. Pentru ten¬ 
siunea nominala a bateriei (12 V), rezulta la pute¬ 
rea maximă propusă, P = 35 W, un curent absor¬ 
bit maxim de cca 3 A. înmulţind aceasta intensi¬ 
tate cu durata de funcţionare, rezulta o scădere 
in energia electrica înmagazinata in acumulator 
de cca 3 A x 0,25 h = 0.75 A.h, descărcare ce nu 
poate influenţa semnificativ buna funcţionare a 
unui acumulator cu capacitatea de 40—45 A.h. 

Pentru a aborda construcţia propusa, avem ne¬ 
voie in primul rind de un letcon electric vechi 
(scos din uz sau nu, dar in orice caz cu „capul” 
din cupru in buna stare, eventual înlocuit prin 
unul nou). Prin demontarea acestuia vom elimina 
rezistenţa originala de încălzire, urmind sa o înlo¬ 
cuim cu aha adecvata noii tensiuni de alimentare. 

Sa presupunem, de exemplu, ca avem un let- 
con vechi tip „Electrobobinajul", cu puterea de 60 
W. Fara îndoiala, il cunoaşteţi-bine şi, probabil, 
l-aţi demontat nu o data pentru a-i înlocui rezis¬ 
tenţa arsa. Capul acestui letcon are orientativ 
forma şi dimensiunile indicate in figura 1. Daca 
se pune problema înlocuirii lui (fiind prea uzat), 
este bine ca partea „interioara". A, sa fie realizata 
la un diametru mai mare, de pilda cca 4,5—5 mm. 
Chiar şi in cazul capului original, am preferat sa 
procedez la „ingroşarea" prealabilă a porţiunii A 
infaşurind strins pe aceasta zona citeva spire din 
tabla foarte subţire de cupru sau aluminiu. Moti¬ 
vul ingroşarii (care, evident, nu trebuie sa afec¬ 
teze semnificativ transferul caloric) il reprezintă 
comoditatPa realizării noii rezistenţe, după cum 
vom vedea. 

Pentru noua rezistenţă se poate folosi, de 
exemplu, nichelină. cu diametrul de 0,5 mm. Prin 
tatonări experimentale am ajuns la concluzia că 
este necesară o lungime a firului menţionat de 
cca 16—18 cm in zona activa. La aceasta se mai 
adaugă „terminalele" rezistenţei, care — din con¬ 
siderente de rezistenţă mecanică, dar şi pentru a 
evita 'încălzirea lor la incandescenţă — se vor du- 
’ bla prin îndoire şi răsuci (torşada) pe cîte o lun¬ 
gime de cca 10 cm fiecare. în total, deci, avem 
nevoie de cca 58 cm de nichelină cu 0 0.5 mm. 

începem prin a dubla firul la unul din capete 
(îndoire la 180° şi răsucire) pe o lungime de cca 
10 cm (fig. 2 a). Peste zona torsadata introducem 


LETCON AUTO 


apoi o bucata corespunzătoare de tub varniş din 
fibra de sticla, preferabil cu un diametru cit mai 
mic. orientativ 1,5—2 mm (fig. 2 b). Căpătui astfel 
izolat îl introducem intr-o alta bucaia de tub var¬ 
niş din fibra de sticla, cu diametru! de cca 5 mm 
(in funcţie de „grosimea" finala a zonei A a capu¬ 
lui de cupru) şi cu lungimea egala cu cea a zonei 


pius. se mai pune şi problema regimului de luc 
preferat, după cum te urmareşie-o încălzire i 
pida. cu timp scurt de funcţionare (dp ord ir 
minuielor), sau — dimpotrivă — o-încălzite rr 
lenta, dar cu funcţionare sigura pe intervale rr 
mari de timp. 

Exemplul descris l-am concepţii şi experime 




A (fig. 2 c). Urmeaza introducerea porţiunii A a 
capului de cupru in tubul 0 5 mm, care trebuie sa 
se facă fara „joc", eventual chiar uşor fortat (fig. 
2 d). 

Smtern acum in măsură sa începem „bobina- 
rea" noii rezistenţe de încălzire de la dreapta 
spre stingă în figurile noastre, operaţie pe care o 
vom efectua cit mai strins, cu pas relativ mare si 
echidistant (fig. 2 e). Utilizind firul menţionai, 
pentru un diametru de bobinare de cca 7 mm, am 
obţinut rezultate optime (prin tatonări experimen¬ 
tale) cu o „bobina" de 6—7 spire. Oricum, reco¬ 
mand celor ce vor aborda construcţia propusă sa 
se asigure prin măsurători şi verificări funcţionale 
in situaţia concreta existenta, deoarece apar nu¬ 
meroşi factori „aleatori" sau intenţionat diferiţi 
care pot modifica semnificativ 1 datele numerice 
menţionate. Printre aceştia amintim: plaja scon¬ 
tata a tensiunii de alimentare; puterea maxima 
dorita sau curentul maxim preconizat; diametrul 
firului de nichelină utilizat/disponibil şi rezistivită- 
tea sa electrica; diametrul de bobinare etc. în 


ta; in varianta unor intervenţii de scurta durata 
cu încălzire rapida. La rece, rezistenţa „bobinei" 
(inclusiv terminalele) a fost de cca 2—2,5 11, iar in 
funcţionare de regim de cca 3,5—411. Comparativ, 
pentru un letcon industrial de 25 W/12 V am mă— 
sutat o rezistenţa a „bobinei" la rece de cca 5,11 
O ultima operaţie — înainte de conectarea cot.-,, 
donului de alimentare şi montarea adecvata a le:- 
conului, asupra carora nu insistăm — o constituie 
izolarea termica a rezistenţei faţa de carcasa me¬ 
talică. După efectuarea probeior funcţionale şi 
imobilizarea celui .de-al doilea terminal (legat cu 
sirmă sau strins cu un colier subţire de tabla, fata 
a scurtcircuita insa vreo spira), petrecem peste 
„bobina" de nichelină un alt tub, din varniş de fi¬ 
bra de sticla cu diametrul adecvat sau; in lipsa 
infaşurărn un străt-doua de sfoara din azbest. în 
felul acesta evitam încălzirea prematură, excesiva 
(şi inutila) a carcasei metalice, favorizind transfe¬ 
rul termic dorit spre capul de cupru. 


nabil modificind una sau mai multe „but 

din valorile C, R1, R2, R3. Exempla- D, 

rele de AO care nu oscilează in simt 

acest montaj simplu sînt cel puţin poa 

suspecte şi vor fi date la o parte in D2, 

etapa de testare rapidă. LEE 

Alimentarea montajului se poate P< 

face simetric, de la două baterii de tăto 

4,5 V (3R12) legate în serie, cu rulu 

punctul comun la masă (fig. 2), sau zare 

.nesimetric, de la o singură baterie noa 

de 9 V (6F22), cu aplicarea artificiu¬ 
lui cunoscut de divizare (fig. 3). 

Pentru alte tensiuni de alimentare se 
va redimensiona corespunzător re¬ 
zistenţa de limitare in curent, R4 
(fig, 1). în rest, valorile pieselor nu i 
sint critice. 

înainte de a testa operaţionale cu 
ajutorul montajului, se impun verifi¬ 
carea şi ajustarea montajului insuşi. 
pe baza unui exemplar de operaţio¬ 
nal despre care ştim -sigur că este 


isssi !mmmmmmmmmmammmmmmmmamam 

mite „bun". 

tpla- Daca vom opta pentru alimentarea 

a in simetrica la ±4,5 V, observam ca se 

mţin poate chiar renunţa la diodele Dl, 

te in D2, tensiunile inverse apl.icate 

LED-urilor nefiind periculoase. 
ioate Pentru varianta din figura 3 se va 
ii de tatona experimental raportul divizo- 

cu rului R5—R6, urmărindu-se „simetri- 

sau zarea" celor două impulsuri Jumi- 

terie noase in intensitate. 


—i 



TEHNIUM 5/1991 








TRANSVERTER 
144/14 MHz 

Ing. SORIN DA VID NIWIARĂ, Y07CKH _ 


Transverterul prezentat transpune 
gama de 144 MHz in gama de 14 
MHz, asigurind accesul rapid la tra¬ 
ficul UUS al posesorilor unui trans- 
ceiver de US. Lărgimea segmentului 
din gama de 144 MHz la care 
exista acces este condiţionala de 
echipamentul US şi este in general jj 
de 500 kHz. Alegerea unor seg¬ 
mente interesante (in general 
144,0-144,5; 145,5—146 MHz) se 
face prin utilizarea unui cristal co¬ 
respunzător in transverter. 

Caracteristicile principale ale 
acestui transverter sint: 

— preamplificator de recepţie cu 
tranzistor cu GaAs, asigurind un 
zgomot foarte mic: 3SK97, CF300C; 

— puterea de ieşire reglabilă con¬ 
tinuu, nivelul maxim fiind de 18 W 
o ut/50 n; 

— stabilitate foarte bună funcţie 
de variaţia temperaturii. La o variaţie 
de 9°C, oscilatorul local a avut o 
deviaţie de 130 Hz (măsurată la 
frecvenţa de 144 MHz); 

— protecţia etajului final la supra¬ 
tensiune de alimentare; 

— alimentare cu 28 V/1,5 A. 

Descrierea funcţionări? 

Echipamentul se bazează pe mi¬ 
xajul succesiv al celor două game 
cu ajutorul unui oscilator local de 
130 MHz pilotat cu cristal de cuarţ 
(fig. 1). Tranzistorul TI lucrează ca 
oscilator overton, selectind armo¬ 
nica a 5-a a cristalului de baza de 
13 000 MHz. Tranzistorul T2 lu¬ 
crează ca dublor in clasă B, asigu¬ 
rind la ieşire 130 MHz cu un nivel 
corespunzător atacării celor două 
mixere. Puritatea spectrală a semna¬ 
lului de ieşire este foarte bună dato¬ 
rită celor două filtre trece-banda pe 
65 MHz şi 130 MHz. 

în regim de recepţie, semnalele 
gamei de 2 m sint preluate de 
preamplificatorul cu zgomot mic 
(T3) şi transpuse cu mixerul (T4) in 
gama de 14 MHz. Circuitul de in¬ 
trare este recomandat de (1) şi (2) şi 
asigură transformarea impedanţei 
de intrare la o valoare convenabilă 
tranzistorului T3 (3SK97; CF300) cu 
pierderi foarte mici. Este necesar ca 
aceste componente (CI3; C14; L5) 
sa fie de înaltă calitate: trimerele pe 
călit cu aer şi bobina din sirmă ar¬ 
gintată. Trebuie ştiut ca tranzistoa- 
rele cu GaAs au curentul de drenă 
de saturaţie de valoare mare (50...80 
mA) şi puterea disipată redusă (de 
circa 200... 300 mW). Montarea unui 
astfel de tranzistor intr-o schemă 
„normală'' de preamplificator cu 
MOSFET va conduce la distrugerea 
lui prin depăşirea regimului termic 
maxim permis. în schema din figura 
1 protecţia tranzistorului este reali¬ 
zată prin dimensionarea corespun¬ 
zătoare a lui R11 şi DZ1 care limi¬ 
tează puterea disipată la circa 180 
mW, deşi in (2) se afirmă că experi¬ 
mental tipul CF300 lucrează pîna la 
350 mW. 

Rejecţia la frecvenţa intermediară 
atinge 60 dB datorită filtrului tre- 
ce-bandă L6,L7 cu cuplaj subcritic. 

în regim de emisie (fig. 2), semna¬ 
lul de 14 MHz (CW, SSB, FM) este 
trecut printr-un filtru trece-jos cu 
trei celule. P2 permite împreună cu 
atenuatorul fix (R14, R15, R16) do¬ 
zajul optim al semnalului de intrare. 
Mixerul echilibrat cu două tranzis- 
toare FET transpune semnalul de 14 
MHz pe 144 MHz tot cu ajutorul os¬ 
cilatorului local de 130 MHz. Sem¬ 
nalul de 144 MHz este adus la un ni¬ 
vel de circa 100...150 mW cu două 
etaje amplificatoare (T7) şi (T8). 
Amplificarea reglabilă în regim de 
emisie se realizează cu (T7) tip 
MOSFET prin polarizarea convena¬ 
bilă a grilei 2. Nivelul de ieşire poate 
fi controlat cu sonda de radiofrec- 
venţă C47, D7. R26. Datorită prezen¬ 
ţei pe traiectul de emisie a filtrului 
trece-jos cu trei celule şi a patru cir¬ 


cuite acordate pe 144 MHz, purita¬ 
tea spectrală a semnalului de ieşire 
este foarte bună. 

Puterea maximă de ieşire de circa 
18 W/50 ii este realizată prin utiliza¬ 
rea pe traiectul de emisie a unui etaj 
final cu două tranzistoare (fig. 3) în¬ 
delung experimentat cu mici modifi¬ 
cări de Y02BUG/Y07CJI. 

Comutarea circuitelor de intra- 
re-ieşire şi alimentarea cu tensiune 
a modulelor sînt asigurate de unita¬ 
tea de comandă din figura 4. Trece¬ 
rea de pe recepţie pe emisie se face 
prin aplicarea din exterior a unui 
„pămint" pe intrarea PTT. Circuitul 
TI3, R34 şi DZ3 blochează trecerea 
pe emisie în cazul în care tensiunea 
de alimentare depăşeşte circa 29 V, 
protejînd astfel tranzistoarele finale. 


Detalii c o n s t r u c t i ¥ e 

Transverterul este realizat din trei 
module. Oscilatorul local, converto¬ 
rul de recepţie şi mixerul de emisie 
(figurile 1 şi 2) sînt montate pe un 
circuit imprimat dublu placat, pre¬ 
zentat în figurile 5 şi 6 la scara 1/1. 
Piesele sînt montate pe faţa complet 
placată (fig. 6)_, ce este utilizată ca 
plan de masă. în acest fel se asigură 
o bună decuplare şi ecranare a cir¬ 


cuitelor; stabilitatea în funcţionare 
este foarte bună. Pe această faţă, 
cuprul va fi îndepărtat din jurul gău¬ 
rilor cu ajutorul unui burghiu cu 
diametrul de 4 mm. Terminalele 
componentelor însemnate cu X se 
vor lipi foarte scurt, chiar pe planul 
de masă. Modulul este ecranat su¬ 
plimentar cu pereţi din tablă de fier 
cositorită, după cum se poate vedea 
în figura 7. 

Amplificatorul final (fig. 3) se va 
monta pe o placă de circuit impri¬ 
mat (complet placată!), ca în figura 
8. Punctele de sprijin sînt realizate 
prin lipirea pe planul de masă cu r㬠
şină epoxidică a unor pastile din cir¬ 
cuit imprimat de 6x6 mm. Circuitul 
imprimat este montat cu circa 10 
şuruburi M3 pe un perete din alumi¬ 
niu cu grosimea de 3 mm, folosit ca 
radiator. Terminalele „emitor“ de la 
Ţ9 şi TIO se vor lipi foarte scurt la 
masă. 

Tranzistoarele tip BD (D8, D9 fo¬ 
losite ca diode, pentru compensarea 
termică) se vor monta pe placa din 
aluminiu cu şuruburi M3 chiar lingă 
T9, respectiv TIO. 

In funeţiiine 

Se face după procedee larg pre¬ 
zentate în diferite publicaţii, folosind 


un undametru cu absorbţie sau o 
sondă RF cu frecvenţmetru ca in 
(3). Se vor acorda L-1 şi~L2 pentru 
maximum de semnal pe 65 MHz. Se 
repetă operaţia şi pentru L3 şi-L4 pe 
130 MHz. La reglaj corect, curentul 
de colector pentru T2 va atinge 
8...10 mA. Dacă se blochează oscila¬ 
torul focal, curentul de colector va fi 
de 0,1 mA (clasa B); eventual se va 
ajusta R5. Se cuplează apoi antena 
de 14 MHz cu o spiră peste L8 şi se 
reglează miezul pentru recepţia ma¬ 
ximă a staţiilor din gama de 20 m. 
Se cuplează apoi antena de 144 
MHz şi după semnale slabe din 
gamă se ajustează CI8, CI9 pentru 
semnal maxim; se încearcă şi tato¬ 
narea lui PI. Circuitul de intrare se 
ajustează pentru zgomot minim. Se 
reface operaţia de cîteva ori. în mod 
normal tensiunea pe grila 2 a tran- 
. zistorulu-i CF300 va fi de 3,5 V şi cu¬ 
rentul-de drenă de 25:..30 mÂ. 

Se introduce apoi semnalul de 14 
MHz/20 mW şi P2 va fi poziţionat 
pentru nivel maxim. Cu undametrul 
se ajustează C35 pentru semnal ma¬ 
xim pe 144 MHz. Se observă, prin 
oprirea intrării de 14 MHz, care este 
nivelul de 130 MHz. Se va ajusta P3 
^pentru reducerea acestui reziduu. 
‘Se asigură apoi pe grila 2 a lui T7 o 
tensiune de circa 6 V din P5 (fig. 4). 
Se ajustează C37, C40 şi C43 pentru 
nivel maxim pe 144 MHz şi apoi C48 
şi C50 pentru nivel maxim pe un 
bec de 2,5 V/0,068 A, cuplat la ie¬ 
şire. Curentul de repaus pentru T8 
se ajustează din P4 la cca 5—7 mA. 
Trimerele din etajul final (fig. 8) se 
reglează pentru nivel maxim pe o 
sarcina artificiala, obţinindu-se circa 
18 W/50 ii. Curentul de repaus al ce¬ 
lor doua tranzistoare se ajusteaza 
din R28 şi R30 la 25, respectiv 60 
mA. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



A -C0NDESAT0R STIR0FLEX 
o -C0NOESAT0R PE CAUT 
CU DIELECTRIC AER. 









INDICATOR OE CÎMP 


Or. ing. 8 O 88 F LIN6VÂY, VQSAVIM 


I Prezenţa sau absenţa unui cîrrrp de radiofrecvenţă de peste un anumit 
nivel se poate pune în evidenţă cu montajul alăturat. 

Funcţionarea este deosebit de simplă. în prezenţa cîmpului de radio- 
j frecventă, semialternanţele pozitive ale tensiunii ce apare pe L aduc in 
jj conducţie tranzistorul 8C107C, permiţînd trecerea curentului prin circui¬ 
tul colector-emitor, deci aprinderea LED-ului. Captarea semnalului de ra- 
diofrecvenţă se face cu o bucată de sîrmă de 0,5—-3 m, în funcţie de sen¬ 
ii sibiiitatea dorită. Dacă nu se doreşte indicarea unui cîmp de o anumită 
1 frecvenţă, condensatorul de acord Cv poate lipsi din montaj. 

1 Bobina va fi astfel dimensionată încît inductanţa ei împreună cu eon¬ 
ii densatorul Cv utilizat să rezoneze în domeniul de frecvenţe care se do- 
1 reşte a fi urmărit. 

| Consumul montajului este de cca 20 mA, dar numai cînd LED-ul lumi- 
| nează, în rest nesemnificativ. Dacă se doreşte alimentarea de la o sursa 
I de tensiune mai mare de 4,5 V, rezistenţa R1 se va redimensiona cores¬ 


punzător (de exemplu, la 9 V, R1 = 350 fi). 



Ij-BC 107 C 


TEHNIUM 5/1991 










EGALIZOR CU FILTRE ACTIVE 


Ing. EMIL MARIAN 


Perfecţionarea continua a amplifi¬ 
catoarelor operaţionale, in ceea ce 
priveşte posibilităţile de funcţionare, 
a făcut posibila folosirea lot iot mai 
frecventa in componenţa aparaturii 
electroacustice. Un mare număr de 
firme au întreprins studii şi cercetări 
pentru folosirea lor şi in compo¬ 
nenţa egalizoarelor de frecvenţa. 
Analizind majoritatea schemelor 
electrice, se observa citeva variante 
care, mai mult'sau mai puţin perfec¬ 
ţionate, se repeta frecy.e_.nt. 

în figura 1 este prezentata schema 
de principiu a egalizorului de frec¬ 
venţa cu filtre trece-banda (notate 
FTB) şi însumare de semnal. Se ob¬ 
serva ca la intrarea egalizorului se 
afla un grup de filtre FTB, care per¬ 


apltcindu-se atit pe intrarea inver- 
soare, cit şi pe cea neinversoare. 
apare la ieşirea amplificatorului ope¬ 
raţional in antifaza, deci se elimina 
aproape complet. Acest tip de 
schema necesita un calcul foarte 
precis in ceea ce priveşte elemen¬ 
tele filtrelor FTB (şi. evident, com¬ 
ponente cu toleranţa foarte mica) 
'pentru a obţine corecţiile finale de 
frecvenţa cu amplitutidnea dorită şi 
in, punctele de inflexiune alese. 

în figura 3 este prezentata o va¬ 
rianta de egalizor care îmbină avan¬ 
tajele primelor două scheme,. De 
aceasta data se folosesc filtre opreş- 
ie-bandâ (FOB) şi reacţie variabila 
(atit pozitivă, cit şi negativa) in sco¬ 
pul amplificării sau atenuării semna¬ 



R 

____ 

jFTgj P1 l 

1 



[ Ţtb] 


\ 


lill 

i 

i 

i ŢW] 


fl, r n 


LiJ 


..JL 



lului. Filtrele FOB se pot realiza cu 
elemente, pasive L.C. O varianta 
mult mai elegantă care elimină in¬ 
convenientele realizării practice a 
bobinelor este folosirea unor induc- 
tanţe simulate. Schema electrică a 
unui filtru L.C. cu inductanţe simu¬ 
late este prezentata in figura 4. Un 
filtru FOB astfel realizat prezintă 
avantajul obţinerii unui factor de ca- 
litate reglabil pentru inductanţa. Re¬ 
glajul se efectuează în mod conve¬ 
nabil, modificind valorile componen¬ 
telor pasive ale inductanţei simulate. 

Schema electrica a egalizorului 
este prezentată in figura 5. Pentru 
obţinerea unor performanţe cit mai 
bune. s-a împărţit banda de audio- 
frecvenţa în 7 intervale „egale, utili- 
zînd scara logariîmică. în acest fel 
se pot opera in mod eficient toate 
modificările dorite asupra semnalu¬ 
lui de audiofrecvenţa iniţial. De ase¬ 
menea, folosind un număr mai mic 
de subbenzi (faţa ~de egalizorul cu 
10 octave), se micşorează numărul 
de elemente componente ale monta¬ 
jului, deci in mod sigur creşte rapor¬ 
tul semnal/zgomot al montajului. 
Punctele de maxim (respectiv mi¬ 
nim) in ceea ce priveşte posibilitatea 
de corecţie au fost astfel alese, incit 
sa prezinte un maxim de utiiitate. 
S-a ales frecvenţa centrală f = 100 
Hz, deoarece brumul de reţea (sau 
efectul „rumble" al unui pick-up) 
prezintă tocmai această valoare, 
care, de cele mai multe ori, trebuie 
atenuata faţa de nivelul general al 
semnalului audio util. Zgomotul de 
fond al unei benzi magnetice se si¬ 
tuează in intervalul de cca 3—10 
kHz şi pentru o corecţie globala a 
semnalului s-au ales frecvenţele 
centrale de 2 kHz şi 5 kHz. 

Schema electrica a egalizorului 
este prezentata in figura 5. Semnalul 
audio util se aplică la intrarea inver- 
şoate a amplificatorului operaţional 
Al prin intermediul rezistenţei R1. 
Acesta funcţionează în cadrul mon¬ 
tajului ca adaptor de impedanţa. 
Acest tip de montaj oferă avantajul 
unei adaptări foarte bune între sur¬ 
sele de semnal care prezintă diferite 
impedanţe de ieşire şi restul monta¬ 
jului. Grupul R2—C2 reprezima un 


filtru trece-jos, care are rolul de a ţ 
elimina semnalele, de frecvenţa mai I 
mare de 20 kHz. în acest fel se im- i 
bunataţesc calitatea audiţiei, facto- -j 
rul THD, TID etc. Ulterior, prin in- J 
termediul rezistenţei R5, semnalul : 
audio util de la ieşirea amplificato : j 
rului operaţional Al se aplică pe in- j 
trarea neinversoare a amplificatoru- j 
lui operaţional A2. Acesta prezintă j 
dispuse, intre intrarea inversoare şi ■ 
neinversoare, un grup de 7 potenţio- 
metre, PI—P7, care vor servi la -ţ 
efectuarea corecţiilor in banda de j 
audiofrecvenţa. La fiecare cursor al i 
celor 7 -„potenţiometre este conectat j 
cite un filtru FOB. în funcţie de po- 1 
ziţia cursorului potenţiometrului, se ] 
lealizeaza pe frecvenţa pe care este j 
acordat filtrul o reacţie pozitiva sau 
negativă. în acest fel se modifică in H 
mod corespunzător spectrul total de 
frecvenţa al semnalului audio iniţial. 
Acesta prezintă la ieşirea amplifica- i 
torului operaţional A2 caracteristica ■ 
*de frecvenţa modificată conform re- ; 
glajului efectuat asupra grupului de 
potenţiometre PI — P7. 

Filtrele de tip FOB sint realizate f 
cu inductanţe simulate. Schema 
electrică a unui filtru şi elementele 
necesare pentru fiecare dintre cele 7 
filtre FOB sint prezentate in figura ; 
6. Obligatoriu pentru buna funcţio¬ 
nare a montajului se utilizează con¬ 
densatoare neelectrolitice, iar acolo 
unde sint necesare capacităţi mari 
s-a utilizat inserierea a doua con¬ 
densatoare electrolitice (se inseriaza 
in aşa fel ca terminalele cu „+“ sa fie 
comune). 


Montajul se realizează utilizind ca¬ 
blajul imprimat. Pentru simplificare 
se pot-folosi do^ua plăcuţe, una din- j 
tre ele conţinind cablajul şi compo- ; 
nentele pentru inductanţe simulate, 
iar cealalta restul montajului. O va¬ 
riantă stereo de cablaj imprimat este 
prezentata in figurile 7 şi 8. în figura.,)) 
7 este prezentata schema de cablaj 
imprimat pentru inductanţele simu- i 
late (vedere dinspre cablaj). S-au'! 
utilizat circuite integrate de tipul '! 
/3M324 (4 buc.). în figura 8 este pre- j 
zen-ata schema electrica de cablaj i 


mit accesul spre intrarea inversoare 
a amplificatorului operaţional dcar 
al unei subbenzi din spectrul total al 
semnalului de audiofrecvenţa iniţial. 
Datorită reacţiei negative, fiecare 
„porţiune’' din bandă este insumata 
cu ponderea dorita, realizindu-se in 
final corecţia de frecvenţă globala. 
Aceasta schema electrica a fost fo¬ 
losită frecvent, dar ea prezintă unele 
neajunsury. O dată cu creşterea nu¬ 
mărului de secţiuni FTB creşte şi 
zgomotul de fond, care in final se 
Însumează de la fiecare secţiune şi 
apare la'ieşirea egalizorului. Rezulta 
faptul ca montajul, realizat conform 
acestui tip de schema electrica, ne¬ 
cesita componente foarte bune, gru¬ 
pate de aşa natură incit sa implice 
un zgomot de fond minim. Acest lu¬ 
cru este foarte greu de realizat de 
constructorul amator, Daca filtrele 
FTB sint filtre active, in componenţa 
carora sint incluse amplificatoare 
operaţionale, in mod sigur raportul 
semnal/zgomot se înrăutăţeşte. Din 
aceste considerente acest tip de 
schema electrică nu se recomanda 
constructorilor amatori. 

O alta varianta de schema de 
principiu a egalizorului este prezen¬ 
tata in figura 2. Ea utilizează filtre 
FTB. dar reacţia se aplica pe ambele 
intrări ale amplificatorului operaţio¬ 
nal. în acest fel, zgomotul de fond. 



TEHNIUM 5/1991 








imprimai pentru montajul pro- 
priu-zis. Pentru simplificarea monta¬ 
jului s-a folosit circuit imprimai du¬ 
blu placat. Piacuţa este văzuta din¬ 
spre partea de cabiaj imprimat care 
nu conţine componentele. în vede¬ 
rea realizării practice a montajului 
se foiosesc componente electrice de 
cea mai bună calitate (rezistoare de 
tip RPM, condensatoare cu tantai, 
multistrat sau mică etc.). în funcţie 
de gabaritul componentelor, con¬ 
structorul amator poate modifica 
unele distanţe dintre acestea, pâs- 
trind însă configuraţia de bază a ca¬ 
blajului imprimat. 

După realizarea plăcuţelor de ca¬ 
blaj imprimat, componentele elec¬ 
trice se plantează cu cea mai mare 
atenţie, în special circuitele inte¬ 
grate (poziţia. corectă). 


oe va avea grija ca, ia suaura pini¬ 
lor circuitelor integrate, să fie luate 
măsuri de protecţie pentru a nu'în- 
călzi excesiv locul, în caz contrar 
existînd pericolul distrugerii amplifi¬ 
catorului operaţional. Se foloseşte 
un letcon de putere mică (în nici un 
caz pistolul electric), iar pinul care 
se sudează se ţine pe partea cea¬ 
laltă a cablajului imprimat cu o pen¬ 
setă. 

Montajul se introduce într-o cutie 
din tablă de fier cu pereţii cu grosi¬ 
mea minimă de 1 mm. Pentru ali¬ 
mentarea montajului se foloseşte o 
sursă dublă de tensiune (±15 V) sta¬ 
bilizată şi bine filtrată. Blocul de ali¬ 
mentare (în special transformatorul) 
se ecranează suplimentar cu un 
blindaj din tablă de fier, care are în 
partea . superioară orificii (de cca 


/?» 4 - /?&, ” S&4JX 




I 



A /R 

f 

ci I 

C2 

i 

40Hz 

IjuF + 22nf 

22ppn 10 jjF 

2 

100Hz 

0, 22pF + 0, 22 uf 

IOjjF n 3,3pF 

3 

270Hz 

01 uF + 68 nf 

0,47pF+ 0A7pF 

4 

700Hz 

33nf+ 33nF 

0, 33pF + 33nf 

s - 

2kHz 

22nf 

0.1 uF * 27nf 

. S 

5kHz 

6,8nf + 2nf 

47nF + 3nf 

7 

12,5kHz 

3.3nf+ 240 dF 

lOnF+IOnF 


2—3 mm) pentru răcire. Se reco¬ 
mandă realizarea cît mai compacta 
a blocului de alimentare şi dispune¬ 
rea lui cît mai departe de intrarea 
montajului. Potenţiometrele de re¬ 
glaj se'dispun pe o placă de cablaj 
imprimat, care la rîndul ei se rigidi¬ 
zează mecanic de panoul frontal al 
cutiei. Se recomandă realizarea unui 
panou frontabdîh tablă de aluminiu, 
cu designul dorit de constructorul 
amator. Tot pe panouî frontal se 
dispun întrerupătorul de reţea şi be¬ 
cul (LED-ul) de semnalizare a ten¬ 
siunii de alimentare de la reţea. 

După realizarea părţilor compo¬ 
nente ale montajului, ele se rigidi¬ 
zează mecanic în cutia metalică şi 
ulterior se realizează conexiunile 
electrice. După realizarea conexiuni¬ 
lor, se alimentează montajul şi cu 
ajutorul unui voltmetru se testează 
corectitudinea tensiunilor, în confor¬ 
mitate cu valorile indicate în 
schemă. în perioada măsurătorilor, 
intrările montajului se ştrapează. 

După verificarea tensiunilor, se 
aplică la intrarea montajului semna¬ 
lul de audiofrecvenţă şi, acţionînd 
pe rind potenţiometrele PI—P7 şi 
P’l—P’7, se verifică eficacitatea co¬ 
recţiilor. 

Montajul se utilizează atît în cazul 
audierii unui program muzical so¬ 
nor, cît şi pentru a efectua corecţiile 
dorite ale sursei iniţiale de semnal, 
în timpul înregistrării (magnetofon 
sau casetofon). 

Montajul va fi de un real folos 
constructorilor amatori posesori ai 
unui aparat -ce se încadrează cu 
uşurinţă în categoria HI-FI. 

(CONTINUARE ÎN PAG. 10) 



TEHNIUM 5/1991 








:;â, de tip pnp şi npn, precur 
urarea factorului fi. 
netrui prezentat alăturat pe? 
iăsurarea factorului fi cu 
- sub 2% de la valoarea 1 I 


mite 


' f 1 ! « func 
nare 


r v i r c 

il T2 formează un multiv 
iorile elementelor auxiliar 
în structura acestui muit 
nt astfel calculate Incit g« 
,ciia !o r este posibilă nt 
< nd reziste? ţa conect, t 
TI (exprimată în kt!) est 
gală sau mai mică dec 
arului fi De exemph 
tre fi = 100; atunci multiv 
îrâ ic u e dacă r« 
Sin baza lui TI este m; 
egală cu tOO 'Ml. 
ntru. determinarea factori 


aistoareio! 




Cu betametrui nealimentat se 
pune >rnu torul K4 pe poc l.a co- 

i O ij t■ 

ce urmează să fie verificat (pnp sat.; 
npn). Se introduce tranzistorul de 
verificat'în soclu,'cu terminalele co¬ 
respunzător notaţiilor E, B, C, 
Comutatorul K1 se pune pe pozi¬ 
ţia, „S'*, iar K2 şi K3 pe poziţia „0“ 
După închiderea comutatorului K5 
se acţionează K1 .prin trecerea dir 
poziţie în poziţie spre „O", pînâ le 


constituie 


r eactrom 
o placă de circuit 

ţeîe R1-.R27 sînf 

au valorile: R,aR, 
* 10 kii; R 20 a 


ca se reaiize 
imprimat. Re 
de precizie 

0 = 1 kO; R, 
R 2( - = 100 












U. NESAP1A S O. PERJU-YQ8QJ, Z. E. FL.GFHN 


Stnt patru caracteristici principale 
de care depinde ataşarea unei 
alarme programabile la un ceas cu 
MMC351: a) furnizarea cifrelor de 
timp se face prin multiplexare; b) în 
căzu: cifrei 0 pentru zecile de ore, 
pe bus-uf de date se lansează codul 
1111; c) numărarea orelor se face 
pînă ia 12; d} schimbarea valorii bi¬ 
tului AM/PM (pin 15) se face la atin¬ 
gerea orei 01:00. Ceasul lucrează în 
îogicâ pozitivă. 

Propunem, pentru aplicaţiile la 
care promptitudinea de declanşare a 
alarmei poate fi de ordinul milise- 
cundelor, o schemă mai puţin con¬ 
venţională. 

Examinînd-o, observam că în difu¬ 
zorul D se poate auzi, întrerupt la 
fiecare secundă, tonul de aproxima¬ 
tiv 1 kHz (provenit de la unul din pi¬ 
nii de multiplexare ai lui'351, adus 


în baza iui T3 prin dioda D7) numai 
daca T3 nu este blocat de către T2. 
T2 este plasat ca inversor logic la 
ieşirea unui trigger (P5, P6) care 
preia semnai de pe grupul de inte¬ 
grare RC (punctul a). Deci soneria 
sună numai dacă potenţialul punc¬ 
tului a este nul, ceea ce seîntîmplă 
doar dacă prin grupul SAU (Dl...5) 
proximal nu ajunge nici un 1 logic. 

Să considerăm că doar Dl din 
grupul SAU ar fi cuplată electric ia 
RC. Prima din intrările lui SI (legata 
la pinul 7 din 351) este „săltată" în 1 
logic de 1 024 de ori pe secunda 
numai atunci cînd pe bus se lan¬ 
sează valoarea cifrei unităţilor de 
minute. La acest bus este cuplat 
4028 (decodor zecimal in care este 
pusă în 1 logic doar ieşirea cores¬ 
punzătoare codului BCD de intrare). 
Semnalul preluat de la wr»a din Ieşiri 


de comutatorul minutelor (CI) 
ajunge inversat (PI) la cea de-a 
doua intrare în SI. Dacă acest ultim 
semnal este tot 1 logic — semnifi- 
cînd neeoincidenţă —, prin Si trece 
(repetat cu o perioadă sub con¬ 
stanta de integrare RC) 1 logic şi, 
deci, alarma nu sună. Dacă însă ci¬ 
fra minutelor (furnizată de 351) 
coincide cu cea selectată prin CI, 

Moţă: 


pe acea intrare în Si (poartă Şl)? 
vine 0 logic; nici un impuls nu mai- 
poate ajunge la RC („linişte logică"), 
triggeru! comută în 0 logic, alarma 
sunînd pe durata acelui"minut. 

Lucrurile nu diferă esenţial la cu¬ 
plarea celorlalte diode ale grupului 
SAU. 

Pentru simplificarea desenului am 
evitat figurarea părţii de ceas. Reco¬ 
mandăm construirea ei integral cu 
MMC. Celor care vor să obţină 
schema/cablajul variantei folosind 
comutatoare BCD (puţin mai com¬ 
plicata). le sugerăm să ne contac¬ 
teze pe adresa Radioclubului laşi. 


—' trimiterile sînt la pinii lui 351 
pin 6 — secunda 

pin 7 — mux minute 

pin 8 — mux zeci minute 

pin 9 — mux ore 

pin 10 — mux zeci de ore 

— PI...6 — inversoare din MMC4069 

— SI...4 — porţi Şl din MMC4081 

— C5...1 — comutatoare cu număr de poziţii corespunzător 
pentru selecţie AM/PM, zeci de ore, ore, zeci de minute, respectiv 
minute. 



Principia! am pornit de la tempori¬ 
zatorul propus in nr. 7/1388 al.revis¬ 
tei „Tehnium". Simplitatea montaju¬ 
lui are Insa un inconvenient: nu 
poate fi montat decit pe televizoa¬ 
rele cu circuite integrate, care conţin 
(TDA440. Funcţionarea se bazează 
pe .principiul releului eu automenţi- 
(pere condiţionată de existenţa sem¬ 
nalului Ta intrarea de antena şi care 
determina pe pinul 4 ai C.I.-TDA440 
un potenţial de cca 2 V. In absenţa 
semnalului, acest potenţial scade 
aproape la zero. Atţt timp cit la in¬ 
trare există un semnal suficient de 
puternic, tensiunea de cca 2 V de pe 
pinul.4 — DTA440 este aplicata prin 
Dl bazei iui Ti; acesta, aflîndu-se în 
conducţie şi scurtcircuitînd pe Ci, 
nu permite efectuarea ciclului de 
temporizare şi implicit bascularea 
triggerului-Schmitt realizat cu T2 şi 
T3. care are ca sarcina releul elec¬ 
tromagnetic Rel. La terminarea pro¬ 
gramului. tensiunea de 2 V scade la 
zero. ceea ce face ca TI sa se blo¬ 
cheze şi CI sa inceapa să se în¬ 
carce prin R1. Durata încărcării este 
determinata de constanta de timp 
R1.C1. Cu valorile din schema am 
obţinut un timp de cca 30 s, necesar 
evitării decuplării la comutarea pro- 


DECONECTASE 



SIJUAIM IjCQLAEg Bordeni, Prahova 


gramelor sau în cazul deianjamente-., 
lor fa borna de antena. Buna func¬ 
ţionare a montajului este condiţio¬ 
nată de .ouna funcţionare a iui 
TD.A440: In cazul ca, în absenţa 
semnalului, potenţialul pinului 4 nu 
scade pîna aproape de zero, se 
poate încercă- înserierea a încă unei 
(„eventual doua) diode cu Dl. ce 
aceiaşi tip, astfel ca la terminarea 
programului, pe baza iui Ti să avem 
0,2—0,4 V, tensiune insuficientă 
pentru a-l deschide, iar în timpul 
emisiunii aceasta să depăşească 
0,6—0,7 V. La reglarea potenţialului 
bazei lui TI, recomand folosirea 
unui voltmetru electronic. In lipsă, 
aceasta se poate face experimental. 

Butonul pentru pornire poate fi 
cel existent în TV, dar modificat 
pentru varianta „fără reţinere" 
Aceasta poate fi făcută îndepărtînd 
cosa în formă de U care produce re¬ 
ţinerea la prima apasare, respectiv 
eliberarea la a doua apasare. Opri¬ 
rea televizorului in timpul vizionarii 
se face apasind butonul B.O., N.l 


fără reţinere, înseriat cu B.P. (tpt 
fără reţinere). 

in opt luni de funcţionare nu am 


fî3,5V(din televizor) 


avut nici un fel de probleme. 

NOTĂ; Tranzistorul T3 va fi de tip 
BC107 sau BD135. în funcţie de re¬ 
leul folosit. Releul trebuie sa posede 
cel puţin o pereche de contacte nor¬ 
mal deschise .şi una normal închise. 



TEHNIUM 5/1991 


11 







12 


TEHNIUM 5/1991 





























Raaiocasetofonui vEF 260, cunoscut şi sub denumirea de VEF SIGMA, lucrează m gamele UUS (OIRT), UL, UM şi 5 
game de scurte. Bineînţeles, în aparat este inclusă şi partea de casetofon electrică şi mecanică. 

Pentru repararea radiocasetofonului. componentele electronice originaie pot fi înlocuite astfel: KT3107 = BC177 = 

BC178 = BC250; KT368 = BF200 = 8F214; KT339 = BF180 = 5FI 81; KT315 = BC170 = BC171. 

Circuitul integrat K553YD2 se poate înlocui cu 8 A741. 


\ \ ^ j tlG4% CMS.tMETPWi Mfi 

: *085:_i —i—_ i-Tlic'v fo svmmhtry ;; t 

/ . . 't T 5S3B«îsassit ' ms^*>ac-Tr«Krw*VMMffrRiiy m ne tVJii 

J<2?. ig_U0 -c^T -r / « USU6 Li? du O.K 5 + r6 < 

Wţi rj®- 

[iv% | ] k) 

i I T JfâOfeJ M p-ţ «M I i'-kF) 

I j JUg Hro nwtflRSS j ^-[•---1 JC55 | | stef j|g™[ lifln ' ^ 


Kif H Âpo 

I Jrtfă mSP nwalVa j 
[âjfay” IMI^kL 


,a0.. KTV.56 

fi, 15 ) /J>X~ 


LII 1 I I U 
•P®3C40 lî f) 


_ Ţ .1 CL^B' WDICMOT 

Si Jpj&i 1&4[!4| n®T3S,,S5SS-lJr ■IJp-i&iA*. F'FLP 

0 P° KjjO |k! •/ssKff . 1 T »™ , T : 

■ Hk-i s UpkiL i °» 0Vb le«me o: L&~* 4m 5*®L 4-~j-•: 

:zzl-klfX^SÎL-^" T FONeTiONWeMEăî m ] } "Ţ | '56kT\5kT era I V 

l a fi ! #[ 

iSJS^Fp] i?S ’ s ° 5 BSâfi -iF-5* | Jp*> felJ? 58 [W. 

|etâbu«'3ment [J IDOk Qp,047 jiJ S0K Z?|j djo,033 1 S|5303 &î$300 LjJ*-* K 



j.-esîi., ««tffiâ© 

?w 5 wJb«I f I 5 , 6 «jVîij rş«| V 25 / .AfcSj 


ebsaIt*J- f] B£L 5= " 

IT.3MENT jj IDOh a |0,047 


27 Li dIqoSÎ i S|5303 


o °8 SE *9146 


]R50 71553 IS 6 ® 


KTai^,KT8Î^HT81? 


E K B 
KT 315 S 



TEHNIUM 5/1991 























ERBERATOR 

ELECTRONIC 

AUHSL1APJ LĂ3EĂP!OSU s CĂTĂLIM LÂZĂROiU 



INTRARE 
o—-i-3*-(4- 



* 7 ^ 




IEŞIRE 

O 


Introducere. Reverberatoarele 
electromecanice şi electromagnetica 
au constituit zeci de ani singurele 
alternative de obţinere a reverbera 
[iei artificiale. în ultimul timp, ele au 
fost umbrite de apariţia reverbera- 
toarelor electronice, care s-au im¬ 
pus pregnant datorita caracteristici¬ 
lor net superioare şi avantajelor spe¬ 
cifice. din care vom aminti: banda 
de frecvenţa larga: distorsiuni re¬ 
duse; raport semnal/zgomot mare; 
sint flexibile şi versatile; au consum 
redus; sint compacte, uşoare şi fia¬ 
bile; nu sint sensibile la vibraţii me¬ 
canice etc. Aceste avantaje sint spe¬ 
cifice reverberatoarelor electronice 
care lucrează in tehnica digitala. 
Principial, ele sint formate din blo¬ 
cul de codare/decodare, blocul de 
memorie si blocul de control. 
Aceste blocuri sint destul de sofisti¬ 
cate şi/sau complexe, iar construi¬ 
rea lor de către amatori este mai 
greu abordabila. Amintim că rever¬ 
beratoarele digitale apeleaza la con¬ 
versia A/D şi D/A in 16 biţi şi folo¬ 
sesc o_ cantitate de memorie relativ 
mare. în ultimul timp s-a dezvoltat o 
tehnica de conversie A/D. D/A mult 
mai simpla, cunoscuta sub denumi¬ 
rea de modulaţie deita-adaptiva. Fo¬ 
losind aceasta tehnica de conversie, 
reverberatoarele digitale se simpli¬ 
fica substanţial, iar cantitatea de 
memorie este mult mai mica. în 
schimb se degradează principalii 
parametri. Compromisul este insa 
acceptabil pentru reverberatoarele 
destinate amatorilor. Soluţia este si 
foarte eficienta: numai cu un dram 
de memorie (scuzaţi DRAM) se pot 
obţine atu reverberaţie, cit şi ecou 
sau multiecou. 

Din categoria reverberatoareior 
electronice fac parte si reverbera- 
toarele analogice. Funcţionarea 
acestora se oazeaza pe folosirea li¬ 
niilor de intirziere — deiay îines — 
cunoscute sub denumirea de circu¬ 
ite integrate 88D sau CTD. (Prezen¬ 
tarea detailata a acestora a fost f㬠
cută in TEHNiUM nr. 12/1990 si Su¬ 
pliment TEHNIUM 1991.) 

Pentru a obţine un reverberator 
analogic de calitate este indicata fo¬ 
losirea unor BBD-uri de capacitate 
mare (2048-4096). Aceste circuite 
integrate sint insă foarte scumpe şi 
se produc numai la comanda de c㬠
tre ciîeva firme (PHILIPS. MATSU- 
SHITA. RETICON). 

în acest articol prezentam un re¬ 
verberator analogic cu BBD-uri de 
capacitate medie şi care se comer¬ 
cializează in mod curent. Ne referim 
la circuitele integrate TDA1022 cu 
512 unităţi de intirziere; el este ideal 
pentru obţinerea efectelor sonore 
care reclama intirzieri sub 30 ms 
(fianger. phaser. vibrato). 

Prezentarea generală a reverbera- 
torului. Reverberatorul electronic pe 
care îi propunem pentru experimen¬ 
tare este realizat cu doua circuite 
integrate TDA1022, operate în regim 
„forţat”. Referitor la aceasta, afirma¬ 
ţie. o vom justifica, facind şi preci¬ 
zările care se impun, in mod nor¬ 
mai. ţl# circuit integrat TDA1022 
poate procesa semnale audio intr-o 
banda de frecvenţa de 20—10 000 
Hz. cu distorsiuni armonice de ma¬ 
ximum. 1% şi un raport semnal/'zgo- 
mot de -.60 df3, ia intirzieri de ma¬ 

ximum 12 ms. în aplicaţia propusa 
mai jos obţinem o intirziere de 74 
ms de ia doua circuite inseriate. 
Aceasta mărire excesiva a timpului 
de intirziere se face prin sacrificarea 
benzii de frecvenţa, deoarece exista 
o relaţie directa intre timpul de intir¬ 
ziere. frecvenţa de tact şi laţimea de 
banda. Pentru a obţine de ia un cir¬ 
cuit integrat TDA1022 o intirziere de 
37 ms. frecvenţa de tact va fi de 7 
kHz Aceasta fiind si frecvenţa de 
eşantionare, rezulta ca frecvenţa 
maxima procesata va fi de 3,5 kHz. 
Menţionam ca aceasta limita supe¬ 


rioara a benzii de frecvenţa este 
apropiata de cea a unor reverbera- 
toare electromecanice de construc¬ 
ţie industriala. Limita inferioară a 
benzii de frecvenţa este de 120 Hz; 
ea ar putea fi coboritâ cu aproape 3 
octave, dar nu ar avea nici o justifi¬ 
care practică. Am ales valoarea de 
120 Hz pentru respectarea legii 
400 000. Nu va alarmaţi, nu este 
vorba de o reglementare juridica, ci 
de o mai veche lege acustica, con¬ 
form careia, in scopul obţinerii unei 
audiţii agreabile, cind se îngustează 
o banda, se recomandă o limitare 
corespunzătoare la ambele capete 
ale benzii. Aceasta îngustare se face 
in aşa fel incit produsul limitelor să 
fie în jurul valorii de 400 000, Banda 
de frecvenţa fixata^ de noi cores¬ 
punde acestei legi. în plus, in acest 
domeniu se află toate componentele 
principale ale semnalelor vorbirii 
(frecvenţa fundamentala, formanţii 
vocalici şi extravocalici). De aceea 
recomandam acest reverberator in 
special pentru procesarea semnale¬ 
lor vocale. O asemenea banda în¬ 
gusta are şi un avantaj: conferă sis¬ 
temului o imunitate sporită la reacţii 
acustice. Aşa cum am mai aratat, 
chiar şi in unele construcţii indus¬ 
triale se admit îngustări ale benzii 
de frecvenţa, justificate prin aceea 
ca semnalul procesat este parţial 
mascat de semnalul direct, impresia 
auditiva globala fiind impusa în spe¬ 
cial de acesta din urma. 

1 impui de intirziere a fost fixat la 
74 ms: aceasta valoare este o medie 
a timpilor de intirziere (50—100 ms) 
indicaţi de diverşi autori, pentru ob¬ 
ţinerea reverberaţiei. După cum se 
vede în figura 1, trebuie sa se faca o 
discriminare între timpul de intir¬ 
ziere şi timpul de reverberaţie. Tim¬ 
pul de intîrziere introdus de linie 
este asimilat întirzierii intre semna¬ 
lul direct şi prima reflexie. Datorita 
unui circuit de regenerare, după 


prima „reflexie” apare o suita de 
semnale care corespund reflexiilor 
secundare şi re-reflexiilor. Amplitu¬ 
dinea acestor semnale este descres¬ 
cătoare. Durata de timp dintre sem¬ 
nalul direct şi semnalul a cărui am¬ 
plitudine este cu 60 dB sub valoarea 
celui direct se numeşte timp de re¬ 
verberaţie. Se vede deci că, pornind 
de ia un timp de intirziere iniţial de 
50—100 ms, se pot obţine timpi de 
reverberaţie de sute de miiisecunde. 
Se impune şi următoarea precizare, 
care deriva din cele arătate mai sus. 
Reverberaţia este o „prelungire" a 
unui sunet după ce acesta a încetat. 
Prelungirea provine de la o serie de 
repetări atît de apropiate încît ele nu 
sint percepute separat. Deci, apara¬ 
tul prezentat în acest articol pro¬ 
duce numai reverberaţie, nu şi ecou 
sau multiecou (repetări distincte). 

Pentru obţinerea reverberaţiei, li¬ 
nia de întirziere se introduce intr-o 
configuraţie specifica (fig. 2). în su- 
niatorul de la ieşire se mixează sem¬ 
nalul direct cu cel întirziat. Circuitul 
de regenerare este constituit dintr-o 
bucla de reacţie intre ieşirea şi in¬ 
trarea liniei de intirziere. : Gradul de 
cuplaj ai acestei bucle determina 
timpul de reverberaţie. 

Schema reverberaiorului. Schema 
detaliata a reverberaiorului electro¬ 
nic, realizat cu doua circuite inte¬ 
grate TDA1022, este prezentata in 
figura 3, Pentru a obţine întîrzierea 
propusa, frecvenţa semnalului de 
tact generat de un astabil cu doua 
porţi inversoare din circuitul integrat 
MMC4069 este de 7 kHz. 

Etajul de intrare, realizat cu tran¬ 
zistorul TI, îndeplineşte simultan 
trei funcţii: amplificator, sumator şi 
filtru rrece-jos. Amplificarea etajului 
este de cca 14 dB, iar frecvenţa de 
taiere este fixata la 2 kHz cu o panta 
de atenuare de —6 dB/octavă, Ate¬ 
nuarea frecvenţelor înalte este nece¬ 
sara pentru reducerea distorsiunilor 


1 J 


ce iniermoauiaţie. uupa cei de-a, 
doilea circuit T DAI022 sint conec¬ 
tate un filtru trece-jos şi un rejectoi 
Am optat pentru aceasta varianta 
spre deosebire de alte realizări în¬ 
că re se folosesc filtre cu panta'de 
atenuare foarte mare, de peste 4G 
dB/octavă şi care sint formate din 
multe componente active şi pasive, 
de precizie. Soluţia propusă de noi 
este simpla şi eficienta. Filtrul tre¬ 
ce-jos de ordinul doi are frecvenţa 
de taiere la 3,5 kHz şi panta de ate¬ 
nuare de —12 dB/octavă şi este rea¬ 
lizat cu tranzistorul T2; el este urmat 
de un filtru rejector acordat, realizat 
cu tranzistorul T3. în acest fel se 
asigura o rejecţie buna a reziduuri¬ 
lor semnalului de tact. absolut nece¬ 
sara. deoarece componentele sem¬ 
nalului de tact sint situate în dome¬ 
niul audio. Teoretic, rejecţia atinge 
valori de —70 dB. Pentru a atinge 
aceasta valoare, este necesar un 
acord precis al rejectorului pe frec¬ 
venţa semnalului de tact. 

Limitarea benzii de frecvenţă la 
120 Hz se realizează prin valorile 
corespunzătoare ale condensatoare¬ 
lor de cuplaj folosite in montaj. în 
sumatorul de intrare se introduce 
semnai de la ieşirea liniei de Intir¬ 
ziere, dozat corespunzător prin in¬ 
termediul potenţiometrului P2, care 
stabileşte durata timpului de rever¬ 
beraţie. Sumatorul de ieşire este 
realizat prin intermediul pctenţiome- 
trului Pi. care stabileşte raportul 
amplitudinilor intre semnalul direct 
şi ce! întirziat. Tranzistoareie TI, T2. 
T3 fac parte dintr-o arie ROB8101, 
dar pot fi şi tranzistoare din seriile 
BC107. BC171 etc. Alimentarea 
montajului se face de ia o sursa de 
tensiune de 15 V, bine filtrată, even¬ 
tual stabilizată parametric. 

Begiaje. înaintea efectuării regla¬ 
jelor se poziţionează semireglabileie 
la mijlocul cursei, potenţiometrut PI 
spre ieşirea liniei, iar potenţiometrul 
P2 la masa. Cu un osciloscop cuplat 
pe intrările de tact ale circuitelor In¬ 
tegrate TDA1022. se verifica exis¬ 
tenţa impulsurilor, dreptunghiulare 
cu factor de umplere 50% si cu am¬ 
plitudine vîrf-vîrf egala cu tensiunea 
de alimentare. Se conectează osci¬ 
loscopul pe colectorul tranzistorului 
TI. Se aplica la intrare semnal cu 
frecvenţa de 1 kHz şi valoarea de 
300—350 mV rms. Dacă semnalul vi¬ 
zualizat pe osciloscop este distor¬ 
sionat, se tatoneaza valoarea rezis¬ 
tenţelor din circuitul de polarizare a 
bazei. Se cuplează osciloscopul pe 
emitorul tranzistorului T3 şi se re¬ 
glează SR2 şi SR3 pîna ia obţinerea 
unui semnai nedistorsionat. Apoi se 
reglează SR1 pîna. cind tensiunea de 
la ieşire este egala cu cea aplicata 
la intrare. 

Se întrerupe semnalul aplicat la 
intrarea reverberaiorului şi se co¬ 
muta osciloscopul pe o sensibilitate 
mai mare, pentru vizuallzârea/ţiifjf 
duurilor semnalului de ■■ tact./B|l§§§§ 
gleaza SR4 pîna cind amplitudine^ 
acestora va fr minima, ceea ce c 0:,[ 
respunde acordului exact al rejectpfjj 
rului pe frecvenţa semnalului de’’- 
tact. Cu aceasta leglaju! reverbera-*’ 
torului este terminat. 

Concluzii. Deşi rezultatele sint sa¬ 
tisfăcătoare. propun acest experF/. 
ment numai amatorilor care au deja 1 
două circuite integrate TDA1022. Ir) 
caz contrar, nu sfătuim să se reţf 
curgă la o investiţie specială pentru 
ca raportul preţ/calitate nu este în¬ 
curajator. in comparaţie cu reverbe¬ 
ratoarele digitale cu MDA. Cu titlu 
informativ, precizăm că raportul pre¬ 
ţurilor între unţBBD şi un DRAM 
I6kb este de aproximativ 4:1 (atît 13 / 
noi cît şi în Vest). 


TEHNIUM 5/1991 











ii 





TOÂ 1022 


T DA 1022 


330K 


4 70 dF 


VOLTOHMMET 


Pentru verificarea şi acordarea 
aci:. o 

ic e este m c sară măsurarea ten¬ 
ie:" , cor; d' .: 

Pe 1 . asemenea măsurător este 
-îsar ti voitmetru elec c r ic 
*■- '' îommuu !s schema aiătu- 


fm& 


■i ex t ^ Uo i Na : 

r /\ 

- - . : .c . ' :;x 

*'c .Si' rr>r <C£- 

3 ' ren conţinu’ rea- 

• -. 

v, : r uiu cone 

rp c 1 a c 1 

necesitat? utilizării unei surse su- 
: ■ r : a';. 

■ v . ... 1 ' o 


-V , 2. '■ ' ' ■■ 

* • - ■ .crin/':'’ . • • • ‘ ■ 

oare i CC)BC~> % pem - ţa >a - te *>• 

> ^ , - : - ’ * ■ ' P e 

îru a k trimite oferta noastră. 

Primim componente t e* v-/^ 4 * t 4 v - ‘ * $ f consignaţie, 

Ţei, 5 53 56 (hmi—*vineri 'lQ~~ 15,0f?p 

Biroul camera ai: Bd , A*. THulescu )£, • * 22, et. t4, ap, jJ . 


/d : . - ■ • 7. ' : •>- ' ■ 'ri'.-i 

' A f k ri pj * 7 ’ h / m ' 1 1\ e 

^Ciîoare *mhm , V i ~ 
i , ia sini eie >a e : a r P - 



montajelor electronice, ă&pa 
dimensiuni standard sau kt cererea 
. ’ ' r-useU circea 

ci ^ă/203 k L'T.C Calm 

( r t *g$ca r ' J5 Ht**'* 1 ' ’ 4 




GENERATOR DE ZGOMOT ROZ 


Orice amator de înaltă fidelitate care posedă un 
sistem audio dotat cu un egalizor de frecvenţă îşi 
pune problema cum să îl folosească astfel încît 
aparatul să îşi demonstreze utilitatea reală, nu 
doar cea de amuzament sau de ajustare „după 
ureche". Reglarea corectă a unei linii audio prin 
liniarizarea caracteristicii globale de frecvenţă în 
funcţie de condiţiile.: reate.de audiţie.(acelaşi sis¬ 
tem avînd un „sound" diferit în camere diferite) 
se face cu ajutorul unui generator de zgomot roz. 
Dar întîi'să dăm definiţia zgomotului alb şi roz, 

. observînd diferenţa dintre ele şi modul cum 
cfintr-un zgomot alb ser poate obţine unul roz. 
Zgomotul este acea. perturbaţie care nu este. coe¬ 
rentă c.u nici un fel de semnal util transmis.'Dacă 
densitatea spectrală de putere este constantă, 
zgomotul se numeşte „alb", iar dacă aceasta este 
variabilă, cu frecvenţa, el se numeşte' „colorat".' 
Denumirile de „alb", şi „colorat".. s?nt : luate- prin■ 
analogie cu cazul'radiaţiilor luminoase, unde lu¬ 
minii albe îi corespunde un spectru constant, iar 
luminii colorate îi corespunde un spectru ce va¬ 
riază cu frecvenţa. Mai concret, zgomotul alb este 
caracterizat printr-o creştere cu +3 dB pe octava 
a amplitudinii (energie egală în toată lărgimea de 
bandă), iar zgomotul roz, care este un caz parti¬ 
cular al zgomotului colorat, are c amplitudine 
constantă pe octavă (energie constantă de la o 
octavă la alta). Cu cît frecvenţa creşte, cu atît lăr¬ 
gimea de banda a octavelor creşte; de exemplu, 
lărgimea de bandă a octavei 16 Hz—32 Hz este fi 
= 16 Hz, a octavei 32 Hz—64 Hz este f2 = 32 Hz. a 
octavei 64 Hz—128 Hz este f3 = 64 Hz ş.a.m.d. în 
concluzie, amplitudinea la zgomotul roz este con¬ 
stantă în interiorul unei octave, dar scade cu cît 
ordinul octavei creşte, de aceea nivelul constant 
pe intervale de frecvenţă este mai ridicat în par¬ 
tea inferioară a spectrului şi prin analogie cu 
spectrul vizibil (unde în regiunea frecvenţelor mai 
mici este culoarea roşie) zgomotul s-a numit roz. 

Pentru a obţine dintr-un zgomot alb unul roz 
este necesară introducerea unui filtru trece-jos cu 
o atenuare de —3 dB/octavă. Statistic vorbind, 
zgomotul roz se apropie cel mai mult de muzica. 

Utilizarea generatorului se face în felul următor, 
în primul rînd se aleg un microfon nedirecţional 
care sa aiba o caracteristică amplitudine-frec- 
venţă cit mai liniară în banda audio şi un instru¬ 
ment de măsură (bineînţeles, între microfon şi in¬ 
strument se intercalează un preamplificator). în 
cazul în care se dispune de un analizor de spec¬ 
tru, reglajul devine şi mai simplu. Generatorul se 


conectează la intrarea sistemului audio şi zgomo¬ 
tul este amplificat şi redat în incintele acustice. 
Se scurtcircuitează intrările secţiunilor corespun¬ 
zătoare tuturor gamelop de frecvenţă ale egalizo- 
ruluî, mal puţin prima.. în acest fel semnalul este 
filtrat, irecînd, numai acea parte alocată benzii de 
trecere a primei frecvenţe: (Du ajutorul rnîcrofonu- 
lui se culege acest semnal în locul unde se va 
efectua audiţia-şi din fjotenţrometrul acelei game 
se reglează pînă cînd instrumentul de control va 
indica un anumit nivel, ales arbitrar. Se scurtcir¬ 
cuitează apoi intrarea acestei secţîjuni şi se va ac¬ 
ţiona potenţiometre) secţiunii următoare, pînă 
• cînd instrumentul indică acelaşi nivel, operaţia re- 
petîndu-se pentru fiecare'frecvenţă în parte. în 
cazul în care constructprul jare acces la un adali- : 
zor.de spectru, potenţio.metrele vor fi acţionate 




pînă la obţinerea unei caracteristici liniare, fapt 
ce poate fi imediat vizualizat pe ecran, fără scurt¬ 
circuitarea intrărilor. 

O altă variantă ar fi conectarea unui filtru activ 
trece-bandă între preamplificatorul de microfon şi 
instrumentul de măsură care să selecteze banda 
aferentă fiecărei frecvenţe reglate dîn potenţio- 
metrele egalizorului. Acest filtru- trebuie să aiba 
reglabile frecvenţa centrală şi banda de trecere în 
spectrul audio. Cu ajutorul lui se selectează gama 
al cărei nivel (reglat din egalizor) va fi indicat de 
instrumentul de măsură. Un exemplu de filtru tre¬ 
ce-bandă activ realizat cu ajutorul unui amplifica¬ 
tor operaţional j3M301 A este cel din figura .1. Re¬ 
laţiile cd care"se dimensionează filtrul sînt urm㬠
toarele: 


Af = 

to = : 


2~R 2 C 2 2ttR 1 C 1 
1 


2.tt J R- R 2 Ci C 2 
1 

"fi f 

r 2 1 c, 


( 1 ) 

( 2 ) 

(3) 


unde f c = frecvenţa centrală; 

Af = lărgimea de bandă la —3 dB; 

A = amplificarea. 

în figura 2 este reprezentată caracteristica de 
frecvenţă. Generatorul de zgomot pe care î! pre¬ 
zentăm este cel din figura 3, realizat cu ajutorul a 
trei circuite integrate identice, /3A741. Primul din¬ 
tre ele, aşa cum este montat, posedă o repartiţie 
spectrală tipică zgomotului roz. în această aplica¬ 
ţie, contrar obiceiului, amplificatorul operaţional 
trebuie să fie cît mai zgomotos, primul etaj pro- 
ducînd zgomotul, iar cele două care urmează îl 
amplifică. Se poate folosi orice variantă de /3A741 
sau un singur circuit /1M324, din care se utilizează 
doar trei din cele patru operaţionale. Montajul se 
alimentează de la-o-sursă stabilizată de 9 V sau 
avînd în vedere consumul mic, chiar de la baterii. 
Amplitudinea vîrf la vîrf a semnalului rezultat este 
de aproximativ 6 mV la ieşirea primului amplifica¬ 
tor, 250 mV la ieşirea celui de-al doilea si 7,4 V la 
ieşirea celui de-al treilea. 


ADAPTOR DE IMPEDANŢĂ 


M ontajul propus este un am¬ 
plificator cu cîştig egal cu 
unitatea şi o impedanţa de 
ieşire egală cu 50 îi. Schema din fi¬ 
gură este deosebit de uşor de reali¬ 
zat, folosind doar 4 tranzistoare 
uzuale: două 2N2222 (npn) şi două 
2N2907 (pnp). Montajul este cu si¬ 
metrie complementară, cu două 
etaje, legate între ele în curent con¬ 
tinuu. Tensiunea de offset se află în 
gama 0—50 mV, ea putînd fi anulată 
echilibrînd montajul din semiregla- 
bilul P = 10 kli. montat între colec¬ 
toarele lui TI şi T3 din primul etaj. 
Fiind alimentat diferenţial la ±15 V 
(stabilizat) se poate obţine la ieşire 
o amplitudine de 10 V vîrf la vîrf 
(fără limitare) pe o sarcină de 50 li. 
Daca se scoate sarcina, tensiunea 
de ieşire poate ajunge la 20 Vvv. 
Pentru a proteja montajul la scurt¬ 
circuit, pe ieşire se aleg rezistentele 
R3 = R4 = 47 n/4 W c âra semnal 
aplicat ia intrare un repaus) curen¬ 



tul absorbit de montaj este de 17 
mA pentru E.., = ±15 V. Tensiunea de 
alimentare nu este critică, schema 
putînd funcţiona de la ±5 V la ±20 V, 
modificînd doar valoarea rezistenţe¬ 
lor R1 si R2 astfel: 680 II dacă E., = 

±5 V, 2,2 kli Ea = ±15 V pînă la 3 kli 
dacă Ei = ±20 VT'Impedanţa de in¬ 
trare a montajului trebuie să fie : 
mare, ea depinzînd în cazul de faţă| 
de factorul (3 al tranzistoarelor folo- ; 
site. Pentru un (3 uzual, situat între; 
50 şi 100, impedanţa de intrare ia' 
valori între 50 kli şi 100 kli la frec¬ 
venţa de 1 kHz şi coboară pînă la 25 
kli—50 kli la frecvenţa de 1 MHz. 
Dacă între intrare şi masă se conec¬ 
tează un rezistor de 2.2 kli, impe¬ 
danţa de intrare va avea o variaţie 
de numai 4% pînă la f = 1 MHz. 
Banda de frecvenţă reprodusă este 
mai mare de 10 MHz dacă impe¬ 
danţa sursei de semnal este egală 
cu 50 Ii şi egaia cu 10 MHz daca im- 
cecianta este 1 kli. 


TEHN»UM 5/1991 





Deşi cea mai indicată soluţie de reglare este tenţiometru care dozează volumul şi se injectează audio. Cu ajutorul egalizorului se fac corecţii de 

cea cu un microfon de foarte bună calitate şi intr-o pereche de căşti de înaltă calitate (ce, evi- frecvenţe pinâ cind imaginea sonoră în incintele 

analizor de spectru, in lipsa acestora se poate dent, sînt mai uşor de procurat decît un analizor acustice este aceeaşi cu cea din căşti. Bineînţe- 

proceda în felul următor: se culege semnalul de de spectru). Tot de la ieşirea generatorului se in- Ies. metoda® aceasta este aproximativă, 

la ieşirea generatorului prin intermediul unui po- jectează semnalul în mufa de intrare a sistemului 


Pagini realizate de ing. CRISTIAN iVANCIOViCI 


ETAJE DE DEFAZARE 


P entru a obţine o putere de ie¬ 
şire mare la o tensiune de ali¬ 
mentare dată (şi care din di- 
l verse motive nu poate fi mărită), se 
| utilizează două amplificatoare de 
§ audiofrecvenţă în configuraţie tip 
j punte. Acest tip de configuraţie 
§ poate fi realizat cu ajutorul a două 
I amplificatoare identice comandate 
| de către un etaj defazor. Semnalul 
I provenind de la preamplificator este 
| dozat cu ajutorul unui potenţiome- 
| tru de volum (logaritmic), injectat în 
1 intrarea etajului de defazare, iar la 
J ieşirea acestuia obţinem două sem- 
| nale identice, dar defazate cu 180° 
t intre ele, care atacă, la rindul lor, in- 
i trările celor două amplificatoare de 
i putere. Sarcina este montata intre 
i ieşirile amplificatoarelor de putere, 
deci nu are punct de masă. Schema 
unui defazor realizat cu un singur 
tranzistor cu sarcină distribuită a 
fost deja prezentată în articolul „Sis¬ 
tem audio stereo pentru automobil’* 
din nr. 3/1991. 

O schemă performantă este cea 
din figura 1, realizată cu două tran- 
zistoare identice tip BC107, BC171 
etc. Intrarea se face prin baza lui 
TI, baza celuilalt tranzistor fiind 
| menţinută ia un potenţial constant. 
Tranzistorul TI funcţionează în co¬ 
nexiune emitor comun. în timp ce 
T2 lucrează în conexiune bază co¬ 
mună, atacat cu tensiune în emitor. 
Curentul care circulă prin TI (care 
este în funcţie de semnalul de in¬ 
trare) va produce o cădere de ten¬ 
siune la bornele rezistenţei R7 = 820 
I il, ceea ce va implica un curent in 
I opoziţie de fază prin T2. Amplitudi¬ 
ni nea curentului lui TI va fi supe- 
rioara celei a curentului lui T2 şi 
| pentru ca să existe un echilibru per¬ 
şi fect al semnalelor (tensiunilor) de 
| ieşire, rezistenţa R8 se va alege mai 
| mare decît rezistenţa R4. Tensiunea 
| diferenţială de ieşire (adică tensiu- 
I nea între cele două colectoare) este 
| practic independentă de tensiunea 
| de alimentare, în schimb depinde de 
| parametrii tranzistoarelor utilizate. 

| Este deci necesar să se facă oîmpe-- 


rechere a lui TI cu T2. Tot în scopul 
echilibrării s-au prevăzut în emitoare 
cîte o rezistenţă, R5 respectiv R6 = 
220 (1, care asigură o reacţie nega¬ 
tivă. Cîştigul în tensiune al acestui 
etaj este aproximativ 3,7, iar impe- 
danţa de intrare este egală cu 40 kXi. 
Circuitul se va alimenta de la o 
sursă stabilizată de 12 V, consumul 
fiind de 2,6 mA. 

O altă variantă de defazor reali¬ 
zată . cu tranzistoare cu efect de 
cîmp este cea din figura 2, ea asigu- 
rînd o impedanţă mare de intrare şi 
o impedanţă mică de ieşire. Primul 
etaj constituit din tranzistorul TI 
este un etaj cu sarcina distribuita 
(R1 = R2 = 4,7 kll). Semnalul din 
grila lui va fi în fază cu cel din sursă 
şi în opoziţie de fază cu cel din 
drenă. Defazorul ar putea fi realizat 
chiar numai cu acest prim etaj, dar 
avînd în vedere impedanţele de ie¬ 
şire diferite, comportamentul în 
frecvenţă este diferit. Acest etaj este 
urmat de două tranzistoare în cone¬ 
xiune drenă comună, identice, unul 
preluînd semnalul din sursa lui TI, 
cel de-al doilea din drena lui, asigu- 
rînd o simetrie foarte bună a monta¬ 
jului. Tranzistoarele T2 şi T3 sînt de 
fapt nişte etaje separatoare. Toate 
cele trei tranzistoare sînt de acelaşi 
tip, TEC canal N, şi se pot alege ur¬ 
mătoarele: BF245, BF246, BF256, 
BFW10, BFW11. Avînd în vedere 
tensiunile statjce ale drenei şi sursei 
lui TI, a fost prevăzut un divizor (în 
c.c.) format din R7 şi R8, darsuntat 
pentru audiofrecvenţă de către C4 = 
2,2 mF. Pentru primul etaj (al lui TI) 
frecvenţa maximă de trecere, atit 
pentru semnalul cules în sursă, cît şi 
pentru cel cules în drenă, este prac¬ 
tic aceeaşi şi poate fi determinata 
cu relaţia: 


practică, banda aceşti 


etaj fără importanţă. Circu 


(datorita capacităţilor parazite) se li- teaza de la o sursă stabilizată de 20 
miteazâ la aproximativ 300 kHz. Prin V. Pentru reglarea volumului se 
gm s-a notat transconductanţa poate conecta la intrare un poten- 
TEC-ului, valoarea 2,5 mA/V fiind o ţiometru logaritmic cu valoarea mai 
valoare medie. Punctele statice de mare de 100 kfi, pentru a nu cobori 


funcţionare notate pe figura 2 sînt prea muli 
orientative, o variaţie de ±10% fiind datorata 


J470 fu 
(ksi C2 


mpedanţa mare de i 
tilizării TEC-urilor. 


| 10jjF 10 }jF( 


P22(Kl R J 

I-J 220 I 

]R7 k* 1 | 

J82051 | 


1 + 2,5 mA/V • 4,7 klt 

2 • 3,14 ■ 4,7 kil • InF 



TEHNIUM 5/1991 


il 




l-lH-l-h 


RADIORECEPTO 

PORTABIL 


Irig. KAZIMIR RADVANSKI 

Radioreceptorul prezentat asigură recepţiona- 
rea programelor de radiodifuziune din gama de 
unde medii şi are ca element de bază un circuit 
integrat specializat de tip /3U1014N produs de 
I.P.R.S. — Băneasa. 

în acest circuit au fost ..integrate următoarele 
etaje: 

— amplificator de-RF cu control automat al am¬ 
plificării; 

— demodulator AM; 

— AAF cu cîştig fix (30 dB). 

în figura 1 este prezentată schema-bloc a cir¬ 
cuitului, precum şi semnificaţia terminalelor. 

Caracteristicile electrice cele mai importante 
sînt prezentate în tabelul alăturat. 


0,01 mm. La transformatorul de ieşire Tr.2 prima¬ 
rul conţine 2x500 de spire din sîrmă .CuEm 0 0,1 
mm, iar secundarul 100 de spire din sîrmă CuEm, 
0 0,25 mm. 

Difuzorul este de tip miniatură, 5 0/0-5 VA. 

în lipsa semnalului, în punctul de măsură A tre¬ 
buie să circule un curent de 24 mA; în caz con¬ 
trar se intervine asupra rezistorului R9. Diacă 
tranzistoarele finale au fost bine împerecheate, în 
punctele B, C trebuie să circule curenţi aproxi¬ 
mativ egali. 

în prezenţa semnalului se va regla rezistorul R6 
pentru a obţine distorsiuni minime. 

Bobina L se realizează pe o bară de ferită cu 
Himensiunile de 55x14x4 mm şi are un număr de 


Parametru 

Condiţii 

Valoare 

U.M. 

Tensiune de alimentare 


1—2 

V 

Curent de alimentare 

RL = 100O 

max. 10 

mA 

Frecvenţă maximă de intrare 


2 

MHz 

Impedanţă de intrare RF 


min. 300 

kfl 

Tensiune maximă de intrare RF 


30 , 

mV 

Sensibilitate 

fi = 1 MHz 
fm = 1 kHz 
m = 30% 

Vo 3 > 60 mV 

max. 1 

mV 


In figura 2 este prezentată schema electrică ae 
test şi aplicaţie a circuitului integrat /3U1014N. 

Prin ataşarea la acest circuit a unui amplificator 
AF şi dimensionînd circuitul oscilant am obţinui 
un radioreceptor portabil de buzunar, a căru' 
schemă electrică de principiu este prezentată în 
figura 3. 

Amplificatorul AF funcţionează economic, cu 
un randament ridicat şi este compus dintr-un etaj 
preamplificator, realizat cu tranzistorul TI şi un 
etaj final în contratimp cu ieşire pe transformator. 

Tranzistoarele finale T2 şi T3 vor fi selecţionate 
pentru a avea caracteristici electrice cît mai apro¬ 
piate. Pentru ambele transformatoare se utili¬ 
zează miezuri din tole E + I cu secţiunea de 0,24 
cm 2 . Transformatorul defazor Tr.1 conţine în pri¬ 
mar 1 500 de spire din sîrmă CuEm 0 0,07 mm, 
iar în secundar 2x350 de soire din sîrmă CuEm 0 


90 de spire bobinate cu liţa de radiotrecvenţă 
10x0,05 mm, cu priza mediană la 35 de spire faţă 
de' masă. Condensatorul variabil este cu dielectric 
solid, avînd capacitatea maximă de 270 pF. 

Alimentarea se face de la trei baterii R6, consu¬ 
mul maxim fiind de 40 mA. 

Montajul se realizează pe o plăcuţă de cablaj 
imprimat cu dimensiuni în funcţie de carcasa uti¬ 
lizată; personal am folosit o carcasă din montajul 
ABC procurat din comerţ. 

BIBLIOGRAFIE: 

Full Line Condensed Catalog — I.P.R.S.— Ba- 
neasa, 1990. 

Colectiv — „Radiorecepţia A—Z“ — Editura Al¬ 
batros, Bucureşti, 1982. 

N. Drăgulănescu — „Agenda radioelectronistu- 
lui“, Editura Tehnică, Bucureşti. 




4. ’Jn'frare AkF 

2. Decuplate khf 

3 . 7eJre AF 

4. Decuplate \/+ 

5. V •+* ' 

6. QtiO 

?. Decuplate RF 
i. Ingrate RF 


8(f fOI'trl 


PT 


B ţk^rJiA 

Tfl 


C3 

iU 


C s ¥p T * 


.xlil 


^ — 
••Kj 


WOÎi U^wil 


■ 


- 0 r imr tejlate \/o2utn AF 


TEHNIUM 5/1991 















S ursa din figură este conce¬ 
pută special pentru alimenta¬ 
rea circuitelor TTL care nece- 
| sită o tensiune de 5 V stabilizată. Cu 
| toate acestea, cu ajutorul acestui. 
\ montaj se poate alimenta orice alt 
I consumator, tensiunea de ieşire pu- 
Jtînd fi reglată în gama 0,7 V-7 V. 

| Curentul maxim de ieşire este de 2 
IA (bineînţeles, în principal funcţie 
Ide curentul pe care-l poate furniza 
1 secundarul transformatorului). 

I Reglarea tensiunii de ieşire în !i- 
I mitele sus-menţionate se face din 
| potenţiometrul PI = 1 kf2. Funcţiona¬ 
li rea sursei este următoarea: după 
| coborîrea tensiunii de la reţea cu 
I ajutorul transformatorului, aceasta 


este redresată cu puntea 3PM05 sau 
în lipsa acesteia cu patru diode dis¬ 
crete care să suporte un curent me¬ 
diu de peste 3 A. Filtrarea se face 
de către condensatorul electrolitic 
C5= 4 700 /iF. Tensiunea astfel obţi¬ 
nută se aplică grupului Dl, R1, R2, 
în care dioda Zener dă o tensiune 
de referinţă de 7,5 V. Tranzistorul 
TI (de tip 2N29G5) are emitorul co¬ 
nectat ia cursorul potenţionetrului 
PI şi baza la ramura de minus a 
tensiunii stabilizate prin intermediul 
rezistenţei R6= 100 O. Tensiunea de 
ieşire vă fi egală cu suma dintre ten¬ 
siunea culeasă de potenţiometru, 
tensiunea bază-emitor a lui TI şi c㬠
derea de tensiune pe R6. Curentul 


SURSA 


REGLABILA 




Ing. CR1STSÂW IWAfyCSOViCI 


de ieşire va fi de maximum 2 A. 
Pentru reglarea curentului maxim 
s-au prevăzut în serie rezistenţa R8 
şi potenţiometru! P2= 330 H. Acestea 
limitează curentul din baza tranzis¬ 
torului T4 şi, în consecinţă, şi cu¬ 
rentul lui de colector. Condensato¬ 
rul C7=470 juF are rolul de a suprima 
eventualele fenomene tranzitorii ce 
pot apărea. Tensiunea reziduală la 
ieşire ce se obţine este mai mică de 
2 mV, 1 iar stabilitatea de sarcina! 
pentru V ieş ire= 5 V este de 2% I 
Tensiunea în secundarul transfor-l 
matorutui este de aproximativ 11 Vj 
alternativi la un curent mai mare dej. 
2 A. în mod obligatoriu, tranzistorul!' 
T4= 2N3055 se va monta pe un ra-| 
* diator de minimum 100 cm 2 izolat 
cu foiţă de mică, fiind recomandabil 
să se folosească vaselina siliconicâ 
pentru un mai bun transfer termic.! 
Ca o remarcă, valorile tensiunii din 
Secundarul transformatorului şi| 
dioda Zener pot fi eventual uşor m㬠
rite pentru a obţine o tensiune dej 
ieşire maximă superioară celei! 
anunţate. Aparatele de măsură de9 
pe ieşire sînt opţionale, în funcţie de| 
materialele pe care le deţine con¬ 
structorul amator. . | 


DIAGNOSTICAREA 
. DEMARORULUI ; 



I Demarorul intervine cu o pondere 
I importantă în frecvenţa imposibilită- 
I ţii pornirii motorului. Ce însă nu tre¬ 
ji buie să fie lămurit decît atunci cînd, 

| prin acţionarea cheii de contact ori 
| a butonului de pornire, se constată 
că arborele motor nu este antrenat 
| deloc sau este învîrtit cu viteză insu- 
|j ficient de mare pentru a asigura 
I pornirea. Dar şi în acest caz, dema- 
I rorul nu trebuie incriminat decît 
| după ce ne-am convins că bateria 
| de acumulatoare este în bună stare, 

1 că nu există conexiuni sau cabluri 
| imperfecte. 

I Verificarea bateriei se face cel mai 
| concludent cu un voltmetru şi mai 
I ales cu unul cu .furcă. în lipsa aces- 
I tuia se poate folosi un simplu bec 
1 de control — preferabil de wattaj ri- 
I dicat; dacă becul abia se aprinde 
1 sau dacă atunci cînd, se conectează 
| concomitent şi farurile ori claxonul, 

I lumina scade vizibil, înseamnă că 

! " gradul de încărcare a bateriei de 
acumulatoare este redus. 

Dacă verificarea bateriei nu s-afă- 
j cut cu voltmetrul, ci cu un bec, 

' înainte de a conchide că starea teh¬ 
nică a bateriei este proastă, se vor 
verifica legăturile şi cablurile. Se 
controlează legătura cablului de 
masă la borna bateriei, precum şi 
cele ale cablului demarorului. Şi în 
acest scop un voltmetru se dove¬ 
deşte folositor; dacă pe o conexiune 
căderea de tensiune întrece 0,2 V, 
înseamnă un contact electric imper¬ 
fect (legătură mUrd^ară, oxidată ori 
strînsă imperfect). în lipsa voltme- 
trului, toate conexiunile menţionate 
■ trebuie să fie desfăct|te, curăţate şi 
1 apoi strînse la loc în mod corect. 

| Este necesar să reamintim că în ca- 
| zul conexiunilor de la bornele acu- 
I mulatorului, acestea se curăţă cel 
I mai bine cu o cîrpă şi un jet bogat 
| de apă. 

I Dacă nici după aceste operaţii de- 
î marorul nu devine activ sau roteşte 
I lent arborele cotit al motorului, în- 
I mod logic urmează verificarea con- 
| tactului 2 (vezi figura), prin scurtcir- 
| cuitarea sa — deşi probabilitatea 
defectării acestui organ este, în ge- 
| neral, extrem de mică. 


Situaţia devine mai complicata 
dacă, după verificarea tuturor părţi¬ 
lor instalaţiei de pornire menţionate, 
demarorul continuă să rămînă inert, 
deoarece aceasta înseamnă că de¬ 
fecţiunea este ascunsă chiar în pro¬ 
pria sa structură, putînd fi de natura 
electrică sau mecanică. Ea se locali¬ 
zează şi se înlătură în funcţie de 
modul în care se manifestă. 

Dacă acţionînd cheia de contact 
(sau butonul demarorului, după 
caz), demarorul nu reacţionează de¬ 
loc, se montează un bec 81 în para¬ 
lei cu releul de pornire 3, aşa cum 
se arată în figură. La acţionarea 
cheii de contact 2 becul trebuie să 
se aprindă, dacă atît contactul 2, cît 
şi conductorul care alimentează re-, 
leul sînt în stare bună. în acest caz, 
încercarea de a porni este însoţită 
de o pocnitură metalică produsă de 
deplasarea miezului de fier al releu¬ 
lui şi contactul brutal cu ploturile 5. 
Dacă acest zgomot nu se produce, 
deşi becul s-a aprins, este cert Gă 
înfăşurarea releului este întreruptă 
sau scurtcircuitată, situaţie care im¬ 
pune înlocuirea releului. Fireşte, 
dacă becul Bl se aprinde şi conco¬ 
mitent se aude zgomotul de cuplare 
a releului, dar cu toate acestea de¬ 
marorul nu funcţionează, defectul 
trebuie căutat în imperfecţiunea sta¬ 
bilirii contactelor 5 (care pot fi oxi¬ 
date, de exemplu) sau în structura 
motorului electric 8. Localizarea de¬ 
fecţiunii se face legînd becul în po¬ 
ziţia B2 de această dată. 

Acţionînd cheia de contact 2, se 
observă becul 82. Dacă el nu se 
aprinde, aceasta înseamnă că con¬ 
tactul de putere 5 este imperfect 


stabilit, ceea ce impune ca şi mai 
înainte înlocuirea sau repararea re¬ 
leului. 

Este posibil însă ca becul B2 să 
se aprindă cînd se acţionează con¬ 
tactul 2; simptomul este specific pe¬ 
riilor uzate sau murdare, colectoru¬ 
lui ars sau murdar ori unor înfăşu¬ 
rări defecte ale statorului (întrerupte 
sau în scurtcircuit). Este posibil ca, 
la această probă, să se audă un hu¬ 
ruit continuu, fără ca arborele motor 
să fie antrenat, simptomul reorezen- 


tînd o defecţiune mecanică. Aceasta 
poate avea două cauze: ori danturai 
pinionului 9 al demarorului estej 
ruptă sau uzată, ori cea a coroanei 
volantului 10 — situaţie în care celei 
două piese nu mai pot intra în an-1 
grenare, impunîndu-se înlocuirea re-l 
perului defect, ori roata liberă 11 de| 
pe arborele electromotorului nu sejj 
mai- blochează, lipsind de antrenare! 
pinionul demarorului. Şi în acest cazi 
demarorul trebuie demontat de pef 
motor spre a fi reparat. f 


TEHNIUM 5/1991 


IO 










Articolul se adreseaza electronişti- 
lor cu oarecare experienţă in reali¬ 
zarea şi reglarea aparaturii de labo¬ 
rator. Menţionăm că performanţele 
oscilatorului depind in mare măsură 
de operaţiile de etalonare şi reglaj, 
carora trebuie sa li se acorde impor¬ 
tanţa cuvenită. 

înainte de a trece la prezentarea 
propriu-zisa, sint necesare cîteva 
consideraţii practice referitoare la 
principala componentă a oscilosco¬ 
pului — tubul catodic. Se preferă tu¬ 
buri cu sensibilitate mare de defle- 
xie deoarece, in acest caz, amplifi¬ 
catoarele X şi Y vor lucra intr-un re¬ 
gim lejer de tensiuni, iar amplifica¬ 
rea necesară nu va fi prea mare, asi- 
gurindu-se o buriă stabilitate intr-o 
bandâ_ de frecvenţe suficient de 
largă, într-o schema dată, tubul ca¬ 
todic nu poate fi 'înlocuit cu oricare 
altul. înlocuirea este posibilă numai, 
dacă valoarea parametrilor principali 
nu diferă cu mai mult de 20% 
(această precizare nu este valabilă 
şi pentru tensiunea de filament, care 
trebuie respectata întocmai). 

în cazitl folosirii altul tub catodic 
in schema prezentată în acest arti¬ 
col, se vor adopta circuitele speci¬ 
fice de alimentare/polarizare. în 
ceea ce priveşte amplificatoarele X 
şi Y, ele pot fi folosite fără modifi¬ 
cări, dacă tubul are factorul de de- 
flexie Y de aproximativ 13+ 3 Mi cm, 
iar factorul de deflexie X de aproxi¬ 
mativ 15 ± 3 V/cm. Un tub cu carac¬ 
teristici apropiate de cele ale tubului 
folosit in osciloscopul prezentat, dar 
cu circuite de polarizare mai simple 
si tensiuni de alimentare mai re¬ 
duse, este B7S2 (B7S2—01). 

MODUL DE FUNCŢIONARE 

în cele ce urmează se face o pre¬ 
zentare succintă a modului de func¬ 
ţionare. a osciloscopului, cu referire 
la schema-bloc din figura 1. Semna¬ 
lul ce urmează a fi vizualizat se 
aplică la intrarea blocului de defle¬ 
xie pe verticală, prin intermediul 
atenuatorului, care adaptează ten¬ 
siunea de intrare la sensibilitatea 
amplificatorului Y. Amplificatorul Y 
măreşte semnalul aplicat la intrare 
pîna la o valoare suficientă pentru 
vizualizarea corectă a acestuia pe 
ecranul'tubului catodic. De la ieşi¬ 
rile amplificatorului Y, semnalul este 
aplicat plăcilor de deflexie verticală 
ale tubului. 

Semnalul de sincronizare ' poate 
proveni de la amplificatorul Y sau 
din exterior. Acest semnal este apli¬ 
cat generatorului de impulsuri de 
declanşare care controlează modul 
de funcţionare a bazei de timp. Ge¬ 
neratorul bazei de timp produce 
rampe liniare' (dinte de ferăstrău) re¬ 
curente, care asigură baleiajul pe 
orizontală. Prin intermediul amplifi¬ 
catorului X, tensiunea de la intrarea 
bazei de timp (sau din exterior) este 
amplificată şi aplicată plăcilor de 
deflexie orizontală ale tubului. 

Ieşirea bazei de timp este disponi¬ 
bilă şi pentru controlul vobulatorului 
sau comutatorului electronic. Tot de 
la baza de timp se ia .semnal pentru 
stingerea tubului pe cursa inversa a 
rampei liniare, semnal care, după o 
amplificare corespunzătoare, se 
aplică modulatorului din tubul cato¬ 
dic. 

Tubul catodic este alimentat/pola¬ 
rizat printr-o reţea de elemente se- 
mireglabile şi reglabile care permit 
stabilirea funcţionării corecte a tu¬ 
bului în scopul vizualizării optime a 
semnaleior analizate. 

în osciloscop există încă trei faci¬ 
lităţi folosite in diferite scopuri. Ge¬ 
neratorul de calibrare este util pen¬ 
tru verificări periodice şi rapide ale 
blocurilor de deflexie orizontală şi 
verticală. Concret, prin intermediul 
generatorului • de calibrare se tes¬ 
tează păstrarea reglajelor iniţiale 
aferente atenuatorului de intrare, 
amplificatoarelor X şi Y şi bazei de 
timp, ale căror componente electro¬ 
nice sau reglaje se pot modifica în 
timp. 

Vobulatorul de audiofrecvenţă 
este util pentru vizualizarea rapidă şi 



a semnalelor sinusoidale şi dreptun¬ 
ghiulare cu frecvenţă foarte joasa. 

GND: pune intrarea osciloscopu¬ 
lui la masă. Această poziţie serveşte 
la reglajul rapid al nivelului ^ero 
(poziţionarea trăsei .pe axa centrala 
prin intermediul controlului Y POS). 

SEL( ector): selector de- intrare. 

CAL(ibrator): intrarea oscilosco¬ 
pului este cuplată la generatorul; de 
calibrare în vederea unor verificări. 

WORM(al): intrarea osciloscopului 
este cuplată la mufa de intrare BNC; 
constituie poziţia normală de lucru. 

EL(ectronic) SW(itch): intrarea os¬ 
ciloscopului este cuplată la ieşirea 
comutatorului electronic. Această 
poziţie se foloseşte pentru vizualiza¬ 
rea simultana a două semnale. 

VOLTS/div.: comutatorul atenua¬ 
torului de intrare; stabileşte sensibi¬ 
litatea pe verticală. 

VAR(iable): control fin al amplifi¬ 
cării Y. Este util pentru măsurători 
in raport cu, o tensiune de referinţă, 
aceasta din urmă putîndu-se plasa 
cu precizie între reperele dorite. M㬠
reşte imaginea pe verticală de 1,6 
ori. 

SYN_G(hronization): selector al 
semnalului de sincronizare. 

INT(ernal): semnal de sincroni¬ 
zare infern. 

W(obbler); semnal de sincronizare 
de la vobulator. 

EXT(ernal): semnal de sincroni¬ 
zare extern. 



sugestivă a răspunsului în frecvenţă 
al .oricărui circuit sau aparat care lu¬ 
crează în domeniul 20.,.20 000 Hz. 

Comutatorul electronic oferă posi¬ 
bilitatea vizualizării simultane a 
două semnale analogice sau digitale 
în domeniul 20 Hz...1 MHz. 

Funcţionarea tuturor blocurilor, a 
tubului catodic şi a facilităţilor este 
asigurată prin tensiuni corespunz㬠
toare, livrate de alimentator. 

MODUL DE FOLOSIRE 

în cele ce urmează se precizează 
funcţiile şi modul de folosire ale ele¬ 
mentelor de control instalate pe pa¬ 
noul frontal al osciloscopului, reg㬠
site în schema-bloc din figura 1 şi în 
schemele detaliate ale blocurilor 
funcţionale. în această descriere se 
foloseşte terminologia consacrată a 
funcţiilor, conform standardelor (în 
limba engleză). 

Elementele de control sînt plasate 
pe^panou după cum se arată mai 
jos. în stînga, sub ecran, se află 
elementele de control al tensiunilor 
pe unii electrozi ai tubului catodic şi 
întrerupătorul de reţea. în mijloc se 
află comutatoarele atenuatorului de 


intrare şi bazei de timp; lîngă ele se 
află elementele, de control fin aso¬ 
ciate acestora. în dreapta sus se află 
comenzile sistemului de declanşare, 
iar în dreapta jos comenzile vobula¬ 
torului si comutatorului electronic. 

POWER ON: întrerupător de reţea; 
punerea în funcţiune este semnalată 
printr-un LED. Osciloscopul poate fi 
folosit după aproximativ 20 de se¬ 
cunde de la pornire. 

INT(ensity): reglează luminozita¬ 
tea. 

FOCUS: reglează focalizarea (cla¬ 
ritatea) imaginii. 

X PQS(ition): reglează deplasarea 
imaginii pe orizontală. 

Y POS(ition): reglează deplasarea 
imaginii pe verticală. 

COUPL(ing): comutator de in¬ 
trare. 

AC: cuplaj în C.a., prin condensa¬ 
tor de separare. Această poziţie se 
foloseşte pentru masurarea si ana¬ 
liza semnalelor de c.a. mici, peste 
care sint suprapuse tensiuni de c.c. 
mari. 

DC: cuplaj în c.c. Se foloseşte 
pentru măsurarea şi analiza semna¬ 
lelor cu componentă de c.c., a sem¬ 
nalelor logice, a tensiunilor de c.c., 


LEVEL: controlul pentru selecta¬ 
rea punctului în care se face declan¬ 
şarea bazei de timp. 

HF DEF(eat): înlăturarea înaltei 
frecvenţe. Se foloseşte cînd se ana¬ 
lizează semnale complexe, formate 
dintr-o componentă de frecvenţă 
joasă şi alta de frecvenţă înaltă (de 
exemplu, semnalul -complex TV, 
semnaleeşantionate/discreHzate 
etc.). 

TRIG(gering):-stabileşte condiţiile 
de declanşare a bazei de timp. 

SLOPE: comutator pentru selecta¬ 
rea frontului (pozitiv sau negativ) pe 
care se face declanşarea. 

MODE: selecţia modului de de¬ 
clanşare a bazei de timp. 

AUTO(matic): în această poziţie, 
baza de timp funcţionează liber, 
chiar dacă lipseşte semnalul de sin¬ 
cronizare. Această poziţie se folo¬ 
seşte preferenţial, deoarece trasa 
este vizibilă permanent pe ecran, iar 
reglajele de declanşare sînt minimi¬ 
zate. în această poziţie, potenţiome- 
trul LEVEL reglează suplimentar sin¬ 
cronizarea, în special |a semnale cu 
frecvenţă foarte joasa (sub 30 Hz) 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 5/1991 








REVII 


■LOR 


In comunicaţiile SSB, prima formă a semnalului 
este DSB, adică din semnalul RF modu.lat este 
suprimată purtătoarea, selectarea benzii dorite fă- 
cîndu-se ulterior cu un filtru. 

Semnalul de la microfon este amplificat de cir¬ 
cuitul 741 şi împreună eu subpurtătoarele pentru 
banda superioară sau inferioară, mixate cu sem¬ 
nalul de la VFO, este aplicat modulatorul echili¬ 
brat MCI496. La ieşirea acestuia se obţine sem¬ 
nalul DSB cu o amplitudine de 0,5 V vîrf la vîrf. 

RADiOTECHNIKA, 2/1991 



O verificare a modului cum funcţionează emiţătorul în special in 
regim QRP este foarte importantă pentru stabilirea unei legături 
DX. Un astfel de măsurător care acoperă gamele de 80, 40, 20, 15 
şi 10 m este prezentat alăturat. 

El se compune dintr-o bobină ia care pentru fiecare gamă sînt 
selectate un anumit număr de spire; deci se stabilesc circuite os¬ 
cilante împreună cu condensatoarele aferente. 

Acordul fin în gamă pentru a stabili frecvenţa pe care se lu¬ 
crează este asigurat din condensatorul CV <10 pF). Dioda este 
EFD108. 




Bobina se execută pe o carcasă din pvc sau oricare alt material 
izolator cu diametrul de 25 mm. Bobinajul se execută din sîrmă 
CuEm cu diametru! de 1 mm. Pentru înfăşurarea de antenă se bo¬ 
binează 4 spire, iar pentru înfăşurarea de acord 13+9+2+3+4, aşa 
cum este arătat şi în figura alăturată. 

Alimentarea se face cu 3 V. 

FARE ELETTRONÎCA, 
9/1990 


■H» 


Montajul este apt a măsura temperaturi într-o gamă largă de va¬ 
lori, de exemplu între 0 şi + 100°C sau între 0 şi +50°C sau chiar 
intre -50°C şi +50°C, funcţie de dorinţa utilizatorului. 

întregul sistem formează o punte de măsură la care intr-un braţ 
este montat elementul sesizor de temperatură, în cazul de faţă o 
diodă de tipul KD102. dar poate fi utilizat şi alt tip de diode (de 
exemplu 1N4001), făcîndu-se cuvenitele corecţii pe scala instru¬ 
mentului indicator. 

Alimentarea montajului se face dintr-o baterie de 9 V care apoi 
este stabilizată la 6 V cu o diodă Zener PL6V2Z 
Tranzistoarele se pot înlocui cu BC107. 

RADIO, 12/1990 




Rl Jk V\R4 mR pk . nJOOMKA MI'SkM joo A 

R1! 
^9k 

R2 KSkÎL _ (P\ 

XŢţ Y 

-O —4 V77 KJ315 *I RB 22 \ R8 22 m 

\KJ8J02A 0 R3 1,3K n F7 100 ATJ/ ^ 

X) 


I R12 rnh 

SB ' EA 
m J+ 

7$KCt56A j 
CB1 98 I 


22 


TEHMSUM 5/1991 














5 DL VLADIMIR NEGREANU 

T Ceie doua blocuri, adică tunerul 
i BT-833A şi amplificatorul FI plus 
i detectorul video şi discriminatorul 
| de sunet ce echipează unele televi- 
; zoare SONY (sau chiar videomagne- 
1 tofoane), au schema de interconec- 
I tare prezentată alăturat. 

| Ţu ne.ru [ propriu-zis are trei ieşiri 
î pentru comanda recepţionării celor 
Strei benzi de televiziune l-lll-UHF 
I(canalele 20—60). Pentru reglajul fin 
j pe fiecare bandă este prevăzut po- 
| tenţiometrul de 120 k.Q care primeşte 
Î'O tensiune stabilizată de 33 V. De la 


cursorul acestui poţenţiometru se i 
aplică tensiune la diodele varicap i 
pentru acord. - , 1 

La ieşirea blocului FI se obţine 
semnal video şi audio care poate fi \ 
folosit în monitoare sau videocase- | 
tofoane. I 

Frecvenţa intermediară sunet este I 
6,5 MHz. 

Semnatul AGC poate fi transmis I 
printr-un fir obişnuit, dar semnalul | 
FI obligatoriu va fi transmis prin ca- | 
blu ecranat-.- | 

Potenţiometrul de 20 kft, notat 6, | 
este folosit pentru reglajul nivelului 1 
audio. | 


a in i . / m « 


TUÎOI 

)• • UHF/VHF TUNER * 
BT--883A IL 
BT 886A 

AGC VC 1 • 3 ■ U f-B IF 


IOuF CO50 C051 C052 
50V 3,22ii 0,22yF IOuF 
^OV 50V 16V 


tov 5kA feU 




C 211 

10/50V AUDIO 


0,047}# L ŢA70gF ^16V 


1,2kdJ ^ 47 ¥ /16V 


Dl. FLOREA NICULESCU 


HIT BOY 50 


Acest radioreceptor construit de „Grundig" are în majoritate componente japoneze. ; ‘ 

Face parte din aparatele portabile de mici dimensiuni şi poate recepţiona undele lungi şi medii. Se alimentează cu 6V şi are plusul 
a masă, de aceea a folosit în montaj tranzistoare nph în etajele RF. Deci în aceste etaje merge orice tip de tranzistoare npn. 
Totuşi părerea noastră este să curăţaţi bine cu spirt contactele de la comutator şi borna de cască. 

Nu lipsită de interes este verificarea stării difuzorului şi a condensatorului de cuplaj din etajul final audio. 



Secretar generat de redacţie: fiz. ALEX. MĂRCULESCU 
Redactori: K. FiLSP, 

ing. C. SVÂNCiOVSCI, C. STĂNCULESCU 


Administraţia: Editura „Presa Liberă" 


Tiparul executat 
la Combinatul Poligrafic 
Bucureşti 



CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILA TE¬ 
LIA" — SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESA. 
P.O. BOX 12-201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
nr. 64—ea 


TEHN8UM 5/1991 


23 





















INSTALAŢIAJSA10"CU CARE PUTETI 


Adăparea şi tratarea animalelor domes' 
tice cu apă vie determină sporuri In greu- 
■■ * 7 %. 


* 7 

. ' > .. , * 


Sîiop» a < u c-* Luă 5 jpă 

.. 

în sol i In plante?’ - r 


Tratarea cu apă vie a seminţelor înainte 
de. Insă ml nţ are detemiiriă sporuri de pro- 
duefie de 10—12% In funcţie de specii. 


in prezent se fac teste pentru utilizarea 
în domeniul medicinei umane.