Tehnium/1990/9009

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

SUMAR

PAGINILE ELEVULUI .

Utilizarea circuitelor CMOS
INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ ..

Sonerie cu senzor
Fotoreleu — numărător
Ohmmetru liniar
ABC

CQ-YQ...

Oscilatoare VXO sau VFO?
Preamplificator

AUTOMATIZĂRI ..

Contocjpentru evenimente
„Trabanf0ft£“: Temporizator
penjpi-şligfgătorul de parbriz
Senzor — semnalizator

hi-fi .

Sistem uFDOLFT' i B"

LABORATOR >..

Generatoare de impulsuri
pentru ceasutite^
electronice

INFORMATICĂ...

Iniţiere în programare
Televizorul — Monitor

LA CEREREA

CITITORILOR .

Introducere în televiziune
Depanare TV

CITITORII RECOMANDĂ.

Adaptor pentru minicasetofon
Apă alcalină — apă acidă

CINE-FOTO .

Flash-uriie electronice
Cinecamera în acţiune

REVISTA REVISTELOR..

Loto electronic
Receptor

PUBLICITATE .

I.E.M.I.-Bucureşti

SERVICE .

Televizorul MAXIVISION

UTILIZAREA

CIRCUITELOR

fng. SViILIAM
QMS

cmo$ ~

cu clrenk

CM05

ckihmtr

ig.11: Interfaţare CMOS-CMOS:

a) cu circuite CftUGS cu drena în goi

b) cu circuite adaptoare de nivel (est. MMC4050)

—

^ 00 ,> 'SdDi

^ %> p

fîg.12: Interfaţare CMOS-CMOS prir intermediul unui grup «imitator rezis-
'teofă-cfiodă

{CMOS TTL

—

CMOS

(URMARE D!N NR. TRECUT)

6.1. interfaţarea CMOS-CMOS

Presupunînd că; avem două circu¬
ite CMOS, unui Comandat, iar cela¬
lalt care comandă, putem alimenta
cete două circuite în trei moduri:
la aceeaşi tensiune (Vddl = Vdd2),
circuitul de comandă la tensiune
mai mică decît circuitul comandat
{Vddl Vdd2) şi circuitul de co¬
mandă la o tensiune mai mare decît
circuitul comandat (Vddl > Vdd2).

Dacă pentru primul caz cuplarea
celor două circuite CMOS nu ridică
probleme, nu acelaşi lucru se poate
spune în următoarele două cazuri:

1) pentru căzui cînd Vddl < Vdd2,
mtertaţarea se face prin utilizarea
unor circuite cu drena în gol con¬
form cu schema din figura 11 a;

2) pentru cazul cînd Vddl > Vdd2,
mtertaţarea se face prin Intermediul
unor circuite de adaptare, de exem¬
plu cei din figura 11 b, sau prin in¬
termediul unui grup limiîator rezis-
tenţă-diodă, ca în figura 12.

Rezistenţa R se calculează folo¬
sind relaţia:

unde V diodă este căderea de ten¬
siune pe dioda aflată în conducţie,
iar Ir trebuie să respecte condiţia:

lr<10 mA.

Analizînd cele două modalităţi de
interfaţare, rezultă că, atunci cînd se
impun timpi de întîrziere mici, este
de preferat să folosim interfaţarea
de tipul celei din figura 11 b.

8.2, Interfaţarea CMOS-TTL

Figura 13 cuprinde o prezentare
adiacentă a nivelurilor de intrare-ie-
şire pentru familia CMOS-TTL (a) şi
TTL-CMOS (b). Din analiza figurii
se pot deduce următoarele condu-
f zii:

1) există compatibilitatea pentru
cele două familii pe starea „OL", atît
pentru interfaţarea CMOS-TTL, est
şi pentru TTL-CMOS;

2) pentru niveluî „TL“, interfaţarea
CMOS-TTL se poate face direct;

3) pentru nivelul „1L“, interfaţarea
TTL-CMOS trebuie făcută prin inter¬
mediu! unor porţi TTL cu colectorul
în goi, deoarece nivelul garantat ia
ieşirea circuitului TTL poate să ţină
intrarea circuitului CMOS în zona
delimitată de VTp şi VTn, cu conse¬
cinţele respective.

în figura 14 sînt date cîieva moda-

jtiyaL mm/* JL‘ tuamk TtL

.Ol-■ p tînwf* ? ,rî ~

Fig.13: Niveluri acceptate şi garantate pentru Interfaţarea CMOS-TTL (a) ş
TTL-CMOS (b)

mfnfa axx tf/tJ ff, A iL * </e ci^rt cUuii&J CMQ%

ttl p^

Jţt'vţi. # OL & 'Circuf/fS CMOS

lităţi de interfaţare. CMOS-TTL şi
TTL-CMOS.

S„a interfaţare CMOS-HLL.

Circuitele HLL (High Lavei Logic)
admit tensiuni de alimentare într-o
gamă aproape identică eu cea a cir¬
cuitelor CMOS. Cele două tipuri de
circuite se alimentează de la aceeaşi
sursă, singura condiţie care se im¬
pune fiind' de a asigura curentul de
comandă pentru circuitele HLL

In figura ÎB este dată o schemă
de interfaţare CMOS-HLL, curentul
de comandă fiind asigurat prin cu¬
plarea în paralei a mai multor porţi
CMOS.

6.4 interfaţarea CMOS —■ ţranzis-
toare bipolare

Comanda tranzistoareior bipolare ;
de către circuitele CMOS se face
prin intermediul rezistenţelor de li¬
mitare pentru a nu forţa creşterea
curentului de Ieşire din circuitul
CMOS, fapt care ar duce, aşa. cum
s-a arătat, ia schimbarea tensiunilor
de ieşire în cele două stărij, „0L“ şi
ale circuitului CMOS. în figura
18 este dată o schemă de interfaţare
CMOS — tranzistor bipolar.

7. Alimentarea circuitelor CMOS

Gama tensiunilor de alimentare a
circuitelor CMOS este foarte largă,
iar dacă nu se car performanţe deo¬
sebite, sursele de alimentare pot fi
nestabiiizate, dar foarte bine filtrate.

in sistemele unde sursele de ali¬
mentare a circuitelor CMOS nu sînt
stabilizate, se vor folosi în partea de
curent continuu limitatoare ale vîrfu-
rlior de curent.

Se .vor prefera sursele cu rezis¬
tenţa de ieşire redusă.

Dacă sistemul electronic realizat
cu circuite CMOS este alimentat la
mai multe tensiuni, se vor lua mă¬
suri de protecţie privind cuplarea şi
decuplarea acestor tensiuni, astfel
încît curenţii care iau naştere în tim¬
pul manevrelor mai sus menţionate
să nu distrugă diodele de protecţie
de ia intrarea circuitelor CMOS.

în figura 17 este dată schema de
alimentare a unor dispozitive reali¬
zate,cu circuite CMOS (de exemplu,
ceasul electronic) dispuse la bordul
autovehiculelor.

APUCAŢII

în cele ce urmează se vor pre¬
zenta cîteva aplicaţii interesante'pri¬
vind utilizarea circuitelor CMOS.

O primă aplicaţie este. „CIFRUL
ELECTRONIC". Avantajul acestei
scheme este acela, că, pe, durata de
aşteptare consumul de energie este
aproape nul, lucru deloc de neglijat,
avînd în vedere că, în această stare,
cifrul poate rârnîne ore,. ziie, sau
chiar un interval de timp mult mai
mare.

Codul cifrului este format dintr-o.
combinaţie de 9 cifre, ceea ce-îace-
ca posibilitatea de .„deschidere" a
cifrului, atunci cînd nu se cunoaşte
combinaţia, să fie minimă.

în schema din figura 1 este'imple¬
mentată combinaţia: 976388605.
Constructorul amator poate alege
oricare altă combinaţie) ţinlnd
seama de principiul de funcţionare a
cifrului.

Schema cuprinde un circuit mc-
nostabi! (MMC4047), un numărător
(MMC 40192) şi un decodificaîor
BCD-zecimai (MMC4028).

Ieşirile decodificatorului sînt co¬
nectate la o tastatură (KO — K.9)
prin intermediu! unor diode separa¬
toare (1N 4148).

în stare de aşteptare, circuitul rno-
nostabi! are, pe pinul 11,. ; j nivelul
„1L“. Acest fapt determină ca numâ-

IJL/nV

IQOJJP

rătorul să fie resetat, iar ieşirea „O"
a decodificatorului să se găsească
în „1 L“.

La apăsarea tastei K9, monostabi-
lul comută, pentru o perioadă de 30
de secunde, dînd astfel posibilitatea
ca numărătorul să înregistreze im¬
pulsurile sosite la intrarea lui.
Aceste impulsuri sînt generate o
dată cu apăsarea tastelor K9, K6,
K3, K6, K8, K6, KO şi, respectiv, K5.
Dacă s-au apăsat tastele de mai sus
şi în ordinea dată, într-un interval de
timp mai mic de 30 de secunde,
tranzistoarele TI, T2 trec în satura¬
ţie, acţionînd releul RL.

Dacă se doreşte un alt timp de lu¬
cru al monostabilului, se vor modi¬
fica elementele exterioare ale circui-

tului MMC4047, ţinînd seama de re¬
laţia:

Nu se vor utiliza condensatoare
polarizate. Din schemă se poate ob¬
serva modul de obţinere a unui con¬
densator nepolarizat din două con¬
densatoare polarizate. De aseme¬
nea, este recomandat ca valoarea
rezistenţei R să nu depăşească 1 MU
Alimentarea cifrului poate fi fă¬
cută la o tensiune de 3—12 V, iar a
etajului de acţionare a releului în
funcţie de tensiunea acestuia.

în figura 2 este dată o variantă de
cablaj.

O O O

OOOOOQO O O

MMC

Fig.16: Scheme de interfaţare CMGo — t nz»îoa« ;

a) elemente de comandă;

b) amplificator de semnai mare cu porţi CMOS

Jnm

0 ,1 . 2 ", 3 ' ,4 ,5 9 '

40 QOQObPQq H

e oooff oo
Jîioeoo©© ©

o«ooeoeo 0
O © o o

1».%' ;

♦41 r u

TEHNIUM 9/1990

SONERIE
CU SENZOR

%#impîu. divertisment sau sone¬
rie propriu-zisă pentru apartament,
bicicletă eîc., cu deosebirea că nu
mai face apei la clasicul buton {înlo¬
cuit aici printr-un senzor rezistiv S),
montajul alăturat aduce, de fapt, o
mică modificare ,.bătrînului“ multivi-
brator cu tranzistoare.

Prin închiderea întrerupătorului de
alimentare K, soneria se află în stare
de veghe. La atingerea cu degetul,
pentru un timp scurt, a senzorului S,
condensatorul C3 se încarcă prin
rezistenţa pielii (chiar dacă nu com¬
plet), ducînd ia deschiderea succe¬
sivă a iranzistoareio. T4 şi T5. Re¬
zistenţa emitor-colector a lui T5, în¬
tre punctele A şi B, scade astfel
brusc, multivibratoru! T1--T2 intrînd
in funcţiune pe frecvenţa dictată de
;a'o ui R2 R3 si Ci -C2 Tran¬
zistorul T3 amplifică semnalul audio
generat, pentru redarea sa în difu¬
zor, iar rezistenţa R5 iimitează .cu¬
rentul prin sarcină.

Pe măsură însă ce multivibratoru!
funcţionează, condensatorul C3 se

descarcă prin R6, R7, R2 şi joncţiu¬
nile bază-emitor ale tranzistoareior
T4, T5, T2, T3. Rezistenţa între A şi
B creşte astfel treptat, ceea ce are
ca efect modificarea continuă a
fre'cvenţei generate. în final, cînd T4
şi T5 sînt complet blocate, oscilaţia
încetează şi montajul revine în sta¬
rea de veghe, cu un consum foarte
redus de curent.

O nouă atingere a senzorului, în
orice moment, duce la reluarea ci¬
clului complet.

Valorile pieselor nu sînt critice,
dar este recomandabil să se utili¬
zeze pentru TI şi T2 exemplare cu
factorul beta cît mai mare, ceea ce
va permite obţinerea unei bune sen¬
sibilităţi de comandă.

Rezistenţa R5 se alege în funcţie
de puterea difuzorului utilizat.

Senzorul poate fi realizat pe o bu¬
căţică de textolit placat cu folie de
cupru, prin corodare său prin lipirea
unor bucăţi mici de tablă inoxidabilă
pe un suport izolator adecvat.

Î5

2N2219

BC107C

10M.IL

1N4Î48

FOTORELEU

NUMĂRĂTOR

1 H ontajui alăturat a fost con¬
ceput pentru „supravegherea' unor
căi de acces spre anumite spaţii pe
care le considerăm importante, dar
nu în sensul avertizării sonore sau
optice, ci prin numărarea „secretă"
a trecerilor prin dreptul traductoru-
!ui fotoelectric. Mai concret, plecînd
de la dorinţa de a găsi o întrebuin¬
ţare practica unui contor electro¬
magnetic disponibil (releu de cca 25
mA/SOO îl, cuplat intern cu un numă¬
rător mecanic), am realizat acest fo-
toreieu ce poate funcţiona la fel de
bine cu comandă în lumina vizibilă
sau în infraroşu.

Urmărind schema, observam ca
releu! Rei este montat ca sarcină în
circuitul trigger-Schmitt realizat cu
îranzistoarele TI şi T2. Pentru a ob¬
ţine o bună sensibilitate, am folosit
tranzistoare cu factorul beta mare
(cca 500 pentru TI şi cca 150 pen¬
tru T2), în funcţie de acestea
aleg în du-se experimental valorile,re¬
zistenţelor R7 şi R3.

După realizarea triggerului, se ali¬
mentează la 9 V şi se ajustează fin
tnmerul R4 astfel ca releu! să fie în
repaus (T2 — blocat), dar suficient
de aproape de pragul de basculare.

Tensiunea de alimentare nu tre¬
buie să fie neapărat stabilizată, dar
se vor lua măsuri ca ea să nu scadă
sub limita care asigură anclanşarea
fermă a releului (în căzui de faţă cca
9 V). Pentru ca reglajul pragului din
R4 să nu fie afectat de fluctuaţiile

tensiunii de alimentare, înaintea d:-
vizorului R3-R4-R5 s-a introdus ce¬
lula de stabilizare Dl—R6.

Comanda de ancianşare a releuluij
— care duce implicit la contorizarea!
evenimentului —'se dă sub forma
unui impuls negativ în baza lui TI i
(scăderea potenţialului în punctul B.
urmată de blocarea lui TI şi intrarea
în_saturaţie a iui T2). j

în starea de veghe, fototranzisto-
rui FT este iluminat printr-un fasci¬
cul bine focalizat şi centrat pe ..fe¬
reastra" iui de la distanţa dorita (de
ordinul metrilor).

Atunci cînd fasciculul este în¬
trerupt pentru un timp scurt prin
trecerea unui obiect opac între
sursa de lumină şi FT, fototranzisto-i
rul îşi măreşte brusc rezistenţa emi¬
tor-colector, ceea ce se traduce prin j
scăderea potenţialului în punctul A.
Condensatorul CI transmite acest
impuls negativ în baza lui TI, cui
consecinţele menţionate mai sus.

Ca şi în căzui celorlalte montaje
de acest gen, este recomandabil ca
fototranzistorul să fie ferit de lumina
ambianta, naturală sau artificială (se
introduce pe capsula sa un tub opac
de cîţiva centimetri iungime, se po¬
ziţionează orizontal şi se orientează
adecvat). . |

Iluminarea necesară stării de ve-|
ghe se poate asigura cu ajutorul )
unui LED cu emisie în infraroşu sau]
pentru probe, cu fasciculul bine fo- {
calizat ai unei lanterne. ţ

+9V

]Rel. (9-M2V)
■«-contor
300JL/25mA

D 2 L

1N4007

R 5 Q IQOkJl

NOTĂ

în articolul „Amplificator audio 25 W“ din „Tehnium" nr.
5—6/1990, pag. 15, autorul nu a făcut precizări în legătură cu tipul
tranzistoareior. Cu toate că acestea nu ridică probleme, schema
amplificatorului fiind clasică, menţionăm mai jos. tipurile dispoziti¬
velor . semiconductoare utilizate de către autor:

Ti-SC 1773; T2-BD139; T3-BC171B (sau chiar mai bine BD135,
pentru montarea mai. uşoară pe radiatorul: tranzistoareior' finale);
T4-SD139: T5-8D140; T6-BC172B, BC108B; T7, T8-2N3055;
:0'i-'tNt4i'46A ta A;:T; 2 ~ L - .

TEHNIUM 9/1!

Este bine cunoscuta aplicaţia sur¬
selor de curent constant în dome¬
niul măsurării rezistenţelor electrice,
cu preţiosul avantaj de a oferi indi¬
caţie liniară în întregul domeniu pre¬
conizat.

Montajul descris în continuare uti¬
lizează acest principiu, fiind conce¬
put şi experimentat pentru măsura¬
rea rezistenţelor mici, orientativ pînă
la ordinul kiloohmilor sau al zecilor
de kiloohmi.

Urmărind schema (figura 1), ob¬
servăm că ea conţine, de fapt, două
surse de curent constant: prima,
realizată cu tranzistorul TI şi piesele
aferente, cu rolul de a stabiliza mai
bine tensiunea la bornele diodei Ze-
ner D3, iar cealaltă, cu T2, destinată
circuitului propriu-zis de măsurare.
Curentul constant al acesteia din
urmă, traversînd rezistenţa necunos¬
cută Rx, va produce la bornele ei o
cădere de tensiune proporţională cu
Rx,

U x I • R.

pe care o măsoară voltmetrul V. Prin
urmare, indicaţia voltmetrului va fi
proporţională cu Rx, puîîndu-se rea¬
liza, teoretic, orice domeniu de mă¬
surare dorit, prin simpla alegere a
lui I.

Să considerăm exemplu! numeric
din figura 1, cu D3 de tip PL6V2Z
(tensiunea nominală de 6,2 V). Pen¬
tru început se realizează prima
sursă, alegînd experimental valoarea
lui R2 astfel încît curentul prin dioda
Zener să fie de cca 25 mA. Tensiu¬
nea de alimentare (nestabilizată, dar
foarte bine filtrată) poate fi între 9 V
şi 12 V; în raport cu fluctuaţiile
acesteia, tensiunea la bornele lui D3
trebuie să fie foarte bine stabilizată,
practic cu variaţii insesizabile (even¬
tual se sortează în prealabil dioda
Zener pentru o pantă cît mai
abruptă a caracteristicii inverse).

în continuare se realizează cea
de-a doua sursă, pentru valoarea
dorită a curentului constant, de
exemplu I = 10 mA. Observăm că
tensiunea de cca 6,2 V de la bornele
lui D3 se distribuie pe joncţiunea BE
a lui T3 (cca 0,7 V) şi pe R3, sub
forma căderii R3 • I; prin urmare,
putem determina orientativ valoarea
necesară a lui R3 cu relaţia:

R 3 « (6,2 V — 0,7 V)/10 mA, rezul-
tînd R3 « 550 CI

Calibrarea se poate face introdu-
cînd în locul lui Rx un miiiamperme-
tru c.c. şi ajustînd fin pe R3 în jurul
valorii calculate astfel încît să obţi¬
nem curentul de colector de 10 mA
cît mai precis. O soluţie comodă de
reglaj este indicată în figura 2, unde
R3 se înlocuieşte printr-o combina-

OHMMETRU

LINIAR

■ °i

2*1N4148

«°2

2N2219

ii va

2N2905

5,1 k A

P16V2Z

550J1

Rj = 500 ii

47kJL 25kJL

ţie serie (a), respectiv serie-paralel
(b) şi (c) dimensionată pentru aco¬
perirea plajei orientative R3 = 500 fl-t-

600 a.

Dacă nu dispunem de un miliam-
permetru cu domeniu şi precizie de
măsurare adecvate, putem calibra
sursa indirect, folosind o rezistenţă
Rx etalon şi voltmetrul V pus pe un
domeniu adecvat. De exemplu, pen¬
tru Rx = 300 fi (± 1%), vom ajusta pe
R3 astfel ca voltmetrul să indice
exact 3 V, ceea ce înseamnă un cu¬
rent prin Rx de 10 mA. Dacă voltme¬
trul are tocmai 3 V la cap de scală,
am realizat astfel un prim domeniu

liniar de măsurare, anume Rx = 0:
300 fi.

Pentru a realiza mai multe dome¬
nii, putem alege valori diferite ale
curentului constant I (combinaţii di¬
verse pentru R3, conform modelelor
din figura 2, selectabile dintr-un co¬
mutator K2) sau/şi sensibilităţi dife¬
rite ale voltmetrului V.

Cei ce posedă un voltmetru cu
sensibilitatea de minimum 20 kfl/V
şi cu domeniile c.c. de 30 mV; 0,3 V
şi 3 V îl pot utiliza ca atare, alegînd
de pildă valorile de 10 mA şi, res¬
pectiv, 0,1 mA pentru curentul con¬
stant I. în aceste condiţii rezultă din

combinaţiile posibile cinci domenii
decadice distincte de măsurare, în¬
tre 3 O şi 30 k.Q la cap de scală (vezi
tabelul alăturat).

în figura 3 reamintim modalitatea
realizării unui voltmetru cu domeni¬
ile indicate, plecînd, bineînţeles, de
la un microampermetru suficient de
sensibil. Exemplu! numeric a fost di¬
mensionat pentru un instrument cu,
rezistenţa internă Ri = 500 H şi indi¬
caţia ia cap de scală li = 50 vA, res¬
pectiv Ui = 25 mV.

Dacă notăm cu U tensiunea dorită
ia cap de scală, rezistenţa adiţională
necesară se calculează cu relaţia:

1k.ll 500H

Valoarea obţinută se materiali¬
zează printr-o combinaţie serie ajus¬

tabilă, în vederea etalonării (prin
comparaţie cu un voltmetru de pre-

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Posibilităţile de confuzie sînt mici (iar eforturile
de exprimare riguroasă sînt mari, în virtutea obiş¬
nuinţei), dar există şi situaţii în care se impune
delimitarea netă a termenilor, deoarece rezistorul
prezintă numeroase alte caracteristici în afara ce¬
lei vizate, respectiv rezistenţa electrică. Astfel,
cînd vorbim despre un rezistor, putem preciza na¬
tura sa (materialul din care este constituită por¬
ţiunea activă), dimensiunile, forma, puterea de di-
sipaţie maximă, modul de inscripţionare etc.,
menţiuni care nu ar avea nici un fel de justificare
alături de noţiunea de rezistenţă electrică.

Pe de altă parte însă, atunci cînd ne referim la
un rezistor avînd în vedere exclusiv valoarea re¬
zistenţei sale electrice, ne vine mai la îndemînă
să-i zicem, impropriu chiar, rezistenţă (de exem¬
plu: „în serie cu baza tranzistorului se conectează
o rezistenţă R de 2,2 kfî“); evităm astfel utilizarea
unor exprimări riguroase, dar în acelaşi timp obo¬
sitoare, supărătoare, de forma: „un rezistor cu va¬
loarea rezistenţei electrice de...“.

Vom adopta şi noi această convenţie cu care
cititorii sînt. de altfel, familiarizaţi din paginile re¬
vistei.

Pentru ca tot am anticipat vorbind despre rezis¬
tor, menţionam în figura la simbolul său ca ele¬
ment de circuit în schemele electrice de principiu
(conform convenţiei, putem vedea în el şi simbo¬
lul mărimii rezistenţă electrica, atunci cînd nu
există riscuri de confuzie). în cazuri speciale,
cînd un rezistor dat poate prezenta valori diferite
aie rezistenţei saie electrice, reglabile manual sau

b) Rezistor semireglabil (trimet)

c) Rezistor variabil (potent iome-
tru utilizat ca rezistenţă variabilă)

d) Divizor rezistiv variabil (po-
tenţiometru utilizat ca divizor re¬
zistiv variabil)

e) Termistor (rezistenţă variabilă

cu temperatura)

f) Foiorezistor (foiorezistenţă —
rezistenţă variabilă cu ilumina¬
rea)

variabile în funcţie de anumiţi parametri externi
(temperatură, iluminare etc.), vom folosi simbo¬
luri şi notaţii diferite, de ia caz ia caz. Cît ev a :
exemple uzuale sînt date în figurile 1 b, c, d, e, f.

Cu aceste noţiuni amintite, sîntem acum în mă¬
sură să începem analiza unor circuite electrice
elementare. Principalei instrument de ! ucru îi va
constitui legea Iui Ohm

U U

! =-■ : R =—U =-- R ■ I (38’)

care exprimă proporţionaiitatea directă dintre
tensiunea U aplicata ia bornele unei rezistenţe R
şi intensitatea ! â curentului rezultat. Se spune,
din acest motiv, ca rezistenţa electrică este un
element liniar, calificativ sugerat şi mai bine de
reprezentarea sa grafică în pianul i, U.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 9/1990

100Ki2

£:

1 -

-JP

CÎ'VitSÎO-'i ! v-jii? -nTO-iw .;: ,

I în U.S., cîî şi în SJ.U.S., în special în
| telegrafie în zonele „bîntuite” de
| DX-uri, pune o problemă ceva mai

1 | dificilă radioamatorului doritor să
I realizeze lucrul la distanţe mari, şi
anume asigurarea unei mari stabili¬
tăţi a frecvenţei.

in prezent în benzile aglomerate,;
I lucrul pentru radioamatorul începă-
| tor devine dificil dacă oscilatorul re-
1 ceptorului nu-l ajută, la care se mai
I adaugă şi selectivitatea acestuia nu
1 totdeauna ridicată. Mergînd —• în
I ideea bună a cuvîntului — spre rea-
■ Uzarea unei aparaturi de certă stabi-
I litate, am conceput cîîeva scheme
| de VXO-uri utiiizînd cristale de cuarţ
1 ale căror armonice cad în benzile de
radioamator şi pot fi folosite atît în
modul de lucru ‘telegrafic, cît şi în
1 fonie în U.U.S., cu MF sau MA. Pe
| de altă parte, răspîndirea pe terito-
| riul ţării noastre a unui număr mare
i de radioamatori, în dotarea cărora
| se află cristale de cuarţ utilizabile în
U.U.S. şi uneori neutilizate, m-a fă¬
li cut să pun la dispoziţia acestora
două grafice reprezentînd o r dinul de

pus pi ■■» IMll

C-i 5+50pF

V * tn

<=i ,^rn

0,01/iF .

-^ 7\

C 2 7

300pF

ii;

1 0 - 10p F j

500pF

I spune.e prea de tot...“ Eu spun

I ca nu, pentru că acest cristal făcut
ţ VXO cu o derivă de ±1,33 kHz ar
| oferi o acoperire de 1,33x108x2=287.
§ ...kHz; aceasta ar reprezenta, de
fapt, 5 multiplicări succesive de or-
1 dinul 3 şi două dublări de frecvenţă,
I plus o amplificare eventual în 144
| MHz. în acelaşi mod se poate cal-
| cula ordinul de multiplicare al frec-
| venţei cristalelor destinate benzii de
I 432 MHz sau 1 296 prin multiplicare
X3 a frecvenţei de 432 sau X9 a
frecvenţei de 144 MHz {mai sînt şi
variante folosind doar dublarea de
| frecvenţă).

Pentru cei ce doresc să lucreze în
U.S. sau în U.U.S. spre capătul infe-
i rior al benzilor, în zona de DX, reco¬
mandăm trei scheme de VXO-uri a
căror minimă derivă este de ±5% din
frecvenţa cristalului utilizat.

, Schema din figura 1 reprezintă un
VXO construit de ZE6JG şi publicat
| în QST, noiembrie 1962. Radioama¬
torul respectiv l-a construit pentru
banda de 2 m utiiizînd un cristal de
9 MHz a cărui frecvenţă a depla¬
sat-o cu aproximativ 5% din frec-

OSCILATOARE VXO SAU VFO?

multiplicare a frecvenţei cristalelor
existente, necesar construirii unor
staţii de U.U.S. cu posibilitatea va¬
rierii frecvenţelor acestora în limite
destul de apreciabile.

Aceste cristale nu sînt, de multe
ori, luate în seamă, pentru- că ele nu
sînt cu frecvenţa de bază în jurul a
8, 9, 12, 16 sau 18 MHz eîc. O staţie
de U.U.S. poate fi construită şi cu
un oscilator pilotat pe cuarţ, dar cu
frecvenţa mai joasă (chiar sub 1
MHz), dacă se iau unele precauţii la
construirea acestuia. Cîteva reco¬
mandări se impun de la început: ca¬
blaj rigid cu fire ceva mai groase
(0,8—1,2 mm) sau chiar mai groase,
dacă frecvenţa cristalului este joasă
şi echipamentul este supus unor so-.
licitări, mecanice (echipamente por¬
tabile); construirea lui rigidă, pe ca¬
blaj imprimat pe stjciodiciad gros >
3 mm, cu piste scurte pe cît posibil .
şi un ansamblu mecanic cît se poate
de rigid şi fără posibilităţi de defor¬
mare; dacă este posibilă,, termosta-
tarea acestuia şi a elementelor com¬
ponente şi aferente oscilatorului,
deriva de frecvenţă în funcţie de va¬
riaţiile de temperatură va fi minimă,
în cazul termostatării ajungîndu-se
uşor sub ±10 • 10 Hz/h.

Dacă cei care doresc sa lucreze
pe frecvenţe fixe în benzile de
U.U.S. îşi iau aceste măsuri de care
arh vorbit mai sus, pot construi,
echipamentului lor oscilatoare cu
cuarţ.

Cele două grafice pe care le-am
pus la dispoziţia dv. sînt aferente
benzilor de 144 MHz şi 430 MHz.
Forma lor triunghiulară, cît şi nume¬
rele X2, X3, puse pe o reţea de linii,
indică direcţia şi ordinul de multipli¬
care prin care frecvenţa unui cristal
poate ajunge în banda de 144—146
sau 430—440 MHz.

De exemplu, un cristal din interva¬
lul 4,5—4,562600 MHz poate fi mul¬
tiplicat X2 de 32 de ori şi ajunge în
144 MHz, iar un cristal de 1,333 334
MHz poate ajunge în aceeaşi bandă

Prof. IM. CDCÂRNAI, Y03ZM

100K/2 jRFC

I 2x365

ik^/iw i—n p p

| 220411 yO.lpF

_q +250V ştab.

^ spre amplificator

100 Ti

7 15pF Y =p47pF

’47pF =L 4700 pF

venţa de bază, ajungînd în timp la o
variaţie de aproximativ 200 kHz.
Tranzistorul utilizat este de tipul cu
difuzie, OC171. Circuitul din colec¬
tor este acordat astfel încît să se ob¬
ţină pe întreg ecartul de variaţie a
frecvenţei o amplitudine rezonabilă,
constantă la ieşire.

Bobina LI trebuie să fie de foarte
bună calitate şi conţine 80 de spire
din sîrmă CuEm 0,22—0,23 mm bo¬
binate pe un suport de 1/4’ (6,35
mm) cu miez de ferită sau ferocart.
Bobina L2 are 3,127 mH, tot cu miez
reglabil, şi se va acorda pe frecvenţa
de rezonanţă a cuarţului. Autorul re¬
latează: „Banda acoperită de oscila¬
tor este determinată de tipul cuarţu¬
lui, de inductanţa serie şi de capaci¬
tatea C2. Deoarece punctul de rezo¬
nanţă serie al inductanţei şi capaci¬
tăţii şunt sînt apropiate, deviaţia
creşte pînă cînd oscilaţia nu mai
este controlată de cristal. LI este o
inductanţă mare pentru ca să de¬
vieze frecvenţa pînă la jumătatea
acoperirii cerută cu C2 la minim şi
apoi G2 este ajustat pentru a obţine
ecartul exact de frecvenţă".

Rezultatele raportate de ZE6JG
sînt următoarele: un „drift“ de 200
Hz în primele 30 de minute; 100 Hz
şi mai puţin după următoarele 5 mi¬
nute; apoi doar cîţiva hertzi/h. Varia¬
ţia de temperatură tinde să cauzeze:
fuga de frecvenţă pînă la stabilirea
frecvenţei finale (deriva cea mai
mare de frecvenţă naturală a cuarţu¬
lui).

Din cele relatate de ZE6JG reiese
că la frecvenţa de 144 MHz, cu un
cuarţ de 9 MHz se poate obţine o
derivă de frecvenţă cu temperatura
de cca 3—400 Hz după 5 minute,
ceea ce nu este prea supărător; o
variaţie minimă se obţine însă luînd
o măsură ceva mai bună: termosta-
tarea (despre aceasta va fi vorba
ceva mai tîrziu).

O altă variantă de VXO de larga l
deviere de frecvenţă a fost realizată;
de Gus Gerke-K6BIJ, publicată în
„Ham Radio”, august 1970. Oscilato¬
rul a confirmat o stabilitate excep-

TEHNIUM 9/195

ţionafă în banda de 7 MHz, la o va¬
riaţie de frecvenţă de 50 kHz cu un
VXO format dintr-un cuarţ cu frec¬
venţa fundamentală de 7 MHz, de ti¬
pul FT241.' Aceasta este o variaţie
de frecvenţă considerabil de mare
atunci cînd este folosit un VXO,
considerată ca fiind posibilă pentru
folosirea acestuia în condiţiile de
operare de reală stabilitate; cu toate
că în patentul origina! din 1940 pen¬
tru frecvenţa variabilă a : oscilatoare¬
lor: cu cristal s-a sugerat cu certitu¬
dine că o aşa de largă; variaţie de
frecvenţă poate fi realizată, K6BIJ a
prezentat diverse circuite pentru
VXO tranzistorizat pe care ei. ie-a
considerat stabile pentru un ecart
de 50 kHz. în banda de 7 MHz (fi¬
gura 2). Bobina LI are 40 de spire
din CuErrţ 0,2 miri; bobinate spiră
,lingă spira pe carcasă 3/8’ (9,3 mm)
cu miez reglabil, Tipurile de tranzis-
toare sînt relativ necritice (K6BU
sugerează folosirea tranzisîoarelor
• 2N706,. 2N2219, 2N3866, 40237 etc,).
Ei indica să se folosească o ten¬
siune de alimentare cît se poate de
redusă pentru a evita efectul termic
asupra joncţiunilor, care. creează în
fina! driftui atît de nedorit (stabiliza¬
rea tensiunii de alimentare- supli¬
mentară cu PL6V2 etc.),

Gînd valoarea condensatorului C2
a fost stabilită pentru ca montajul să
funcţioneze corect, se recomandă
folosirea experimentală a unui con¬
densator de 2x365 pF de receptor
etc,; în locul iui se pot monta două
condensatoare cu mică argintată
(tip caramelă) de valoare identică,
de exemplu 200 pF, 220 pF, 270 pF
etc.

Cea de-a doua cerinţă se referă la
condensatoarele variabile terminale
(CI), şi anume autorul sugerează
folosirea condensatoarelor cu ca¬
racteristica de variaţie liniară a frec¬
venţei în funcţie de capacitate pen¬
tru a putea fi făcută o etaionâre li¬
niară a VXO-ului direct în kHz.

Schema a treia este pentru ra¬
dioamatorii care utilizează încă apa¬
ratură cu tuburi electronice. Oscila¬
torul a fost construit de G2BVN
după schema descrisă de F8NB în
„Radio REFL

Această unitate este folosită de
asemenea în banda de 2 m utilizînd
un cristal ele cuarţ cu frecvenţa de 8
MHz, iar stabilitatea depinde foarte
mult de construcţia montatului şi de

manda a tubului.

Capacitatea de 50 pF produce o
deviere de frecvenţă în jurul a 100
kHz în banda de 144 MHz, dar cu un
cristal activ, prin ajustarea inductan-
ţiei în bună parte, se poate obţine

4,055555 2,666667 + 2,7037035

*2 * 3 x 2

\ / v /

2 + ţO27777 1,333334 ■* 1,3518516

0,8889 + 0,9012345 0,5925926

orice frecvenţă în ecartul 144—145,
± 13 kHz, cu un singur cristai de 8 075
kHz. Autorul sugerează pentru sta¬
bilitatea de frecvenţă optimă ca va¬
riaţia de frecvenţă a VXO-ului să fie
făcută totuşi cît mai mică.

430+440MHz

143.3334 * 146,6667

/ X „

/ \ / \

107,5+110 71666667+73,3333 47,77778 + 48.388809

/\ /\ /\,

/’ “ \ / 2 \ / 2
53,75 + 55 35,83333 + ^666667 23,88888 y ^44444 15.925926,+1^296296

*2 x3 x 2 x l f? y/* 1 X ^\

• 2M .

\ \ /■ \ /" /'

5.7722222 / 6,111111 W«1«15 - «WOW 2554321 î 271604» V69503. tl

26,875 * 27,5 17,916667 + 18,333333 1 '«»44.

/ \ / \ 3 ,

/«2 ^^2 \ /_

13,4375 + 1375 6,9583333 + 91666667 s - m ?222y u

13,4375 + 1375 8,9583333 ^^1666667 5.9722222 +^111 y -/

/ 2 x \ / 2 \ / 2 \ / \ / \ /
671875 + $75 4,4791667^4^33333 2,9861111 + 3,0555556 1,9907407 + 2,037037 13271605 f 13580247 °<8847737 + 0,9053498

TEHNIUM 9/1990

:-V :

faţă de starea ştiută sau au avut loc
şi aite manevrări „ilicite" aie uşii.^

K trebuie să asigure un contact?
ferm, fără „bîlbîieli" la trecerea
dintr-o stare în alta. .Se recomandî
insistent utilizarea unui microîntre-*
rupător de construcţie industrială;
(eventual miniatură).

în fotografia alăturată este pre¬
zentată o realizare practică a monta-j
jului. Cutia (penar din plastic) con¬
ţine şi sursele de alimentare. Legă¬
tura cu cablul care duce la microîn-
trerupătorul K se face printr-o fişă
de cască miniatură. Pentru o citire
rapidă, LED-urile sînt aşezate pe<
două rînduri de cîte cinci, iar LED-ul
din mijlocul fiecărui rînd are o altă
culoare.

Montajul se va amplasa în interio¬
rul incintei protejate, într-un loc
greu de depistat.

EVENIMENT

LISTA DE PIESE

Cli — MMC4017; T,-,o -\

BC172B; Dmo - LED; R, - 330 kfi;
R, — 390 £>: R 12 — 39 k£l: R , w -
22 kfî, C, — 4,7 mF/ 10 V; B — baterie
6 V (4xR6).

Fiz. GH. BĂL-UfA

gic la următoarea ieşire a circuitului.
Starea numărătorului este indicată
prin aprinderea unuia din cele zece
LED-uri conectate, prin intermediu!
unor tranzistoare amplificatoare de
curent, la ieşirile circuitului integrat.

Pentru a se evita consumul inutil
de energie din baterie, citirea stării
numărătorului se face numai la do¬
rinţă, prin apăsarea pentru scurt
timp a push-butonului I. Astfel, con¬
sumul fără afişare este foarte redus
(sub 0,1 mA) şi un set de baterii de
tip R6 de bună calitate asigură func¬
ţionarea continuă a montajului timp
de 6 luni.

Nu a fost prevăzut un buton de
readucere la zero a numărătorului,
pentru a realiza o „cifrare" a dispo¬
zitivului de supraveghere. înainte de
închiderea uşii se va face o citire a
stării numărătorului şi se va memora
cifra respectivă. Ea următoarea-des¬
chidere se poate constata dacă nu¬
mărătorul a avansat doar cu un pas

in cele ce urmează este prezentată
schema unui „contor de eveni¬
mente" care permite supravegherea
discretă a uşii de 1a. o încăpere sau
dulap la care nu trebuie să aibă ac¬
ces decît proprietarul.

La uşa respectivă se montează un
microîntrerupător ce este acţionat
prin deschiderea uşii, iar un numă¬
rător contorizează manevrele efectu¬
ate. Prin urmărirea numărului de
deschideri ce au fost făcute de la ul¬
tima manevrare „autorizată" se pot
depista eventualele imixtiuni ale
unor persoane nu tocmai bine inten¬
ţionate.

Schema contorului electronic este
dată în figura alăturată. Se foloseşte
un numărător „în inel" pînă ia 10,
integrat (tip MMC4017). El conţine 5
celule master-slave tip D şi are 10
ieşiri decodificate. La fiecare închi¬
dere a contactului K, numărătorul
armează cu un pas. Astfel vom con¬
stata „translatarea" semnalului 1 lo-

5 Healizarea unui temporizator
pentru ştergătorul de parbriz repre¬
zintă o problemă relativ simplă, im-
piicînd puţine modificări în schema
electrică a maşinii şi un număr re¬
dus de componente electronice.

Schema prezentată se aplică
atunci cînd tensiunea de alimentare
este de 12 V, iar în situaţia în care
instalaţia a fost modificată de la 6 V
ia 12 V nu mai este necesară înlocu¬
irea ştergâtorului de parbriz.

Funcţionarea se bazează pe un
circuit basculant astabil realizat cu
T, şi T 2 (figura 1), durata dintre
două impulsuri (î2) fiind dependentă
de valorile R 2 , R 3 şi iar timpul cît

Ing, GH» TÂTARU, Focşani

ştergătorul de parbriz este acţionat
(ti) depinde de R 4 , C 2 . Schema per¬
mite, prin intermediul potenţiome-
trului R 2 , modificarea intervalului t2
(durata între două acţionări ale şter-
gătorului de parbriz) de ia 2 s la 25
s.

Circuitul imprimat pentru realiza¬
rea temporizatorului este prezentat
în figura 2. între punctele X şi V de
pe cablaj se va monta un conductor.
După montarea componentelor pe
placa de circuit imprimat se va mă¬
sura tensiunea 1^, iar dacă nu se
obţine temporizarea dorită, prin ac¬
ţionarea potenţiometrului R 2 , se
poate înlocui, pentru încercări, R 4

SENZOR —
SEMNALIZATOR

FLORSSM T^BRESMCU, Piatra Neamţ

CONDUCTA DE
AFÂ CALDĂ

1. DESCRIERE

Acest senzor-semnalizator este
destinat sesizării şi semnalizării pre¬
zenţei, pe conductele din aparta¬
mente, a apei calde.

Montarea acestui senzor pe con¬
ducte nu implică nici o intervenţie
sau modificare a instalaţiei de apă.

în figura 1 sîn.t prezentate elemen¬
tele componente ale senzorului, pre¬
cum şi modul de montare pe con¬
ductă: 1} conducta pe care se mon¬
tează senzorul; 2) contrapiacă de fi¬
xare; 3) placa de bază;- 4) suporturi
fixare placă, circuit imprimat; 5)
piacă circuit imprimat; 8) capac de
protecţie; 7) cabîu; 8) lermistoare;
9) şuruburi de fixare.

2, PRINCIPIUL DE FUNCŢIO¬
NARE.

Ca senzor .de temperatură se folo¬
sesc două lermistoare de 130 ft la
20°C, legate în serie şi fixate pe
placa de "bază prin înşurubare (con¬
strucţia acestora permiţînd acest lu¬
cru), asigurîndu-se astfel un contact
termic cît mai .bun;

Partea electronică este un termos-
tat . - o . - -

Schen a electrică este prezentată în
"figura 2.

î. om i ui în care pe conductă
circulă a ă erbir e, aceasta se în¬
călzeşte. Cele două lermistoare se¬
sizează variaţia de temperatură, pro-
ducînd variaţia tensiunii de colector
a iui TI, care, depăşind pragul de .
basculare a triggerului (reglat din,
PI), va determina comutarea aces¬
tuia. Tranzistorul T2 se va debloca,
iar tranzistorul T3 se va bloca, decu-
plînd reieul.

Cînd nu mai este apă caldă, tem¬
peratura conductei scade, rezistenţa

terrrţistoareîor creşte, conducînd la

cu un semiregrabil.

După realizarea verificărilor, mon¬
tajul se va introduce într-o carcasă,
iar .potenţiometre! R 2 se va monta
pe bord, de preferinţă iîngă întreru¬
pătorul existent pentru ştergătorul
de parbriz. Potenţiometrul R 2 va
avea cuplat întrerupătorul I (figura
1) care permite alimentarea schemei
cu tensiune electrică.

Legăturile la ştergătorul de par¬
briz se vor realiza conform figurii 3,
unde rezistenţa R se va monta nu¬
mai în situaţia în care s-a modificat
instalaţia maşinii de la 6 V ia 12 V.

S reprezintă întrerupătorul exis¬
tent pe maşină pentru acţionarea
ştergătorului de parbriz, care se va
utiliza în situaţia în care ploaia este
intensă (contactele 31 şi 31 b).

în celelalte cazuri se va acţiona R 2
care va alimenta intermitent motorul
ştergătorului de parbriz (prin inter¬
mediul contactului K), durata între
două acţionări fiind dependentă de
poziţia lui R 2 . Aducerea ştergătoru¬
lui de parbriz Sa capăt se realizează
cu ajutorul camei C.

Piese componente:

T-i, T 2 — BC108, 109, 170, 172,
173; T 3 — AC 180, AC 188; R, — 3.5
kîl; R 2 — 500 kfî; R 3 — 82 kfl; R„ —
180 kH; R 5 - 2,2 kH; R 6 - 1,2 kO; C,
— 100 mF/16 V; C 2 — 10 mF/16 V

o rebascuiăre a triggerului şi o rean-
clanşare a releului.

Reieul va avea un contact NI şi
unul ND. Cu aceste contacte se în-
seriază clte un bec de 3,5 V/0,2 A,
alimentate dintr-un transformator.

Astfel, cînd nu este apă caldă pe
conductă, bobina releului este sub
tensiune, deîermrnînd deschiderea
contactului NI şi închiderea contac¬
tului ND. Becul înseriat cu contactul
NI (de culoare verde) se stinge, iar
becul înseriat cu contactul ND (de
culoare roşie) se va aprinde, averti-
zîndu-ne că nu este apă caldă.

Atunci cînd este apă caldă, releu!
decuplează, contactele revenind ia
starea iniţială. în această situaţie be¬
cul roşu se va stinge, iar ce! verde
se aprinde, indieîndu-ne că este apă
caldă.

3. INDICAŢII PRIVIND REALIZA¬
REA- RELEULUI

Un releu miniatură se poate rea¬
liza dintr-un tub de sticlă (de exem¬
plu dintf-o pipetă). în figura 3 este
prezentat modul de realizare.

Gîtul pipetei se secţionează fa lo¬
cul indicat. Se-procură de ia un re¬
leu (sau se confecţionează) o lamelă
elastică prevăzută -la un. capăt, pe
ambele feţe, cu contacte argintate.'
La celălalt capăt al lamelei se lipeşte
un electrod (se cositoreşte).

Se introduce lamela în pipetă prin
partea largă, scoţînd electrodul prin
partea subţire. Electrodul se rigidi¬
zează de tubul de sticlă cu adeziv
(electropastă).

Celălalt capăt al pipetei se astupă
cu un dop eiectroizofant, prin care
trec celelalte două lamele (2 şi 3). Şi
aceste lamele au contacte argintate,
dar numai pe partea interioară. Una
din aceste două lamele va forma cu

lamela 1 un contact NI, cu cealaltă
lamelă formînd un contact ND.

După introducerea dopului cu la¬
melele fixate pe el, acesta se fixează
cu adeziv. Pe tubul de sticlă, în
dreptul contactelor, se introduce o
bobină confecţionată pe o carcasă
din materia! plastic. Bobina se fi¬
xează pe corpul de sticlă cu cîteva
picături de lac. Astfel reieul este
gata. în figura 4 este prezentat mo¬
dul în care se pot face alimentarea
si semnalizarea cu ,acest senzor.

4. INDICAŢII DE MONTAJ
Porţiunea de conductă pe care se
montează senzorul se curăţă bine

Este indicat ca senzorul să se
monteze pe conducta principală, nu
pe conducta de racord la baie sau
bucătărie, deoarece pe conducta
principală circulaţia apei este per¬
manentă (cît timp este apă caldă) şi
deci mereu caldă.

între conductă şi senzor se aşază
o foiţă de piumb pentru a realiza un
cît mai bun contact termic.

Suprafaţa dintre termistoare şi
piaca de bază se va unge cu vase¬
lină siliconică

Capacul care acoperă întreg an-
sarrib' jî Vebuie să etanşeze perfect
interiorul >n care este montată par¬

tea electronică.

Tablou! pe care se montează cele
.două becuri şi întrerupătorul gene¬
ral este indicat a se monta în hol; de
asemenea, nu este necesar ca insta¬
laţia să fie în permanenţă sub ten-
siune La in apartament se

pune sub tensiun , iar ia plecare,
cînd se constata şi prezenţa sau
lipsa apei calde, se scoate de sub
tensiune.

Folosind * • je senzor, scă¬

păm de onsesia robinetelor uitate
deschise, a mundaţlnor şi a tutore -
consecinţei oare decurg

TEHNIUM 9/1990

SISTEMUL

DOLBY

Ing. EMIL MARIAN

(URMARE DIN NR. TRECUT)

La înregistrare, sistemul electronic
se poate concepe relativ uşor deoa¬
rece, teoretic, ajungem să realizăm
o expansiune dinamică a semnalelor
electrice slabe, lăsînd nemodificate
semnalele electrice puternice. La re¬
dare, problema se complică deoa¬
rece trebuie să ştim cînd trebuie
efectuată compresia semnalului
electric şi cu cît trebuie compresat
pentru a egala gradul de expan¬
siune, în scopul obţinerii unui sem¬
nai. electric identic cu cel iniţial.
Apare obligatorie folosirea unui sis¬
tem electronic prevăzut cu un algo¬
ritm de aşa natură încît să.includă
elementele funcţionale caracteristice
înregistrării şi redării, conform celor
prezentate anterior. Să analizăm
diagramele prezentate în figura 2.
Ele' reprezintă; rnbd’CiLde' corectare a
semnalului audio iniţia! ce "urmează
a fi înregistrat. Nivelul de zero dB
corespunde semnalului electric de
amplitudine maximă (fortissimo), iar
nivelul de —-40 dB corespunde
semnalului de amplitudine minimă
(de 100 ori mai mic decît semnalul
maxim). La 0 dB nu se face nici o
corecţie. La — 10. dB se face o ex¬
pansiune de plus 2 dB la frecvenţa
2 000 Hz, acţiunea de expansiune
pornind de la frecvenţa de 500 Hz.
Pentru un nivel de intrare al semna¬
lului util de — 20 dB, expansiunea
este de ordinul a +5 dB pentru frec¬
venţa de 2 000 Hz, pornind tot de la
frecvenţa de 500 Hz. Pentru un nivel
. minim de minus 40 dB, expansiunea
prezintă un nivel de + 8 dB la 2 000
Hz, pornind de la 200 Hz, iar la frec¬
venţa de 10 000 Hz expansiunea
atinge nivelul de + 12 dB. Este uşor
de văzut că expansiunea este ma¬
ximă către frecvenţele înalte şi nive¬
lul mic al semnalului audio util, de¬
oarece aici se situează spectrul au¬
dio al zgomotului de fond care tre¬
buie eliminat (fig. 6). La redare este
prevăzut un dispozitiv electronic
care execută riguros identic gradele
de comprimare a semnalului audio
înregistrat, în scopul obţinerii sem¬
nalului audio iniţial (nemodificat). O
explicaţie şi mai clară a modului de
funcţionare a sistemului reducător
de zgomot este oferită de schemele
funcţionale prezentate în figurile 3 şi
4. în timpul înregistrării (fig. 3), o
parte a semnalului audio amplificată
suplimentar este adăugată semnalu¬
lui iniţial, audiţie care urmăreşte sis¬
temul de codificare prezentat în fi¬
gura 2. Urmărind schema-bloc din
figura 3, se observă că semnalul ini¬
ţial este repartizat pe două căi. Ca¬
lea principală nu modifică semnalul
iniţial (semnalul a). Calea auxiliară
selecţionează componentele de am¬
plitudine mică şi cu frecvenţa ridi¬
cată (pornind ele la 400 Hz) ce tre¬
buie adăugate ia semnalul principal
(semnatul b), urmărindu-ae obţine¬
rea -semnalului modificat conform

algoritmului prezentat în figura 2,
semnal destinat înregistrării (semna!

Să analizăm schema-bloc a circui¬
tului auxiliar, prezentată în figura 5.

tensiunea continuă furnizată de in¬
tegratorul neliniar este comandată
în final panta variabilă a filtrului tre-
ce-sus F 2 . Rezultă imediat modul de
funcţionare a circuitului auxiliar. La

cientă pentru blocarea filtrului F 2 . ţi
această situaţie, semnalele de frec¬
venţă medie inaltâ trec prin filtrul Fi
sînt amplificate ulterior de ampliff
catorul A, şi însumate cu semnalul
iniţial (se obţine semnal a+b). AceH,
semnal destinat înregistrării este îril
mod evident „amplificat" în ceea caS
priveşte spectrul frecvenţelor me(H
înalte de amplitudine mică. Se men!
ţionează că amplificarea suplimehfl
tară b a semnalului electric iniţial $||
face conform algoritmului prezentata
în figura 2, în mod continuu. în mo!
mentul redării (fig. 4), un sistem dai
codificare identic cu cel utilizat lai
înregistrare permite identificarea!
amplificării suplimentare a frecven-1
ţelor medii înalte proprii semnalelor
de amplitudine redusă (semnal B).
Semnalul amplificat suplimentari
este „scăzut" din semnalul amplifi-î
cat în urma înregistrării. în final, lai
ieşirea din amplificator se obţine*
semnalul original iniţial (semnalul
a). Se observă, în situaţia redării,
plasarea amplificatorului auxiliar*
într-o buclă , de contrareacţie, în f
opoziţie de fază cu semnalul înre¬
gistrat. Prin însumarea celor două 1
semnale (a+b) şi (—b) se obţine!
semnalul iniţial (a), neafectat de 1
zgomotul de fond propriu benzii f
magnetice şi sistemul de înregistra-
re-redare. Se menţionează că în
componenţa reală a sistemului
DOLBY se includ încă o serie de 1
blocuri funcţionale, asupra cărora ■
se va insista la analiza schemei '
electrice generale complete.

•în frgura 6 este prezentată ca-r-ac- ,
terisfîca .tipică a '.spectrului-elev. zgo?
rnot propriu unei benzi magnetice
ce echipează o casetă audio (carac-
I teristica tipică după normativul DIN

Semnalul iniţial se aplică unui fil¬
tru trece-sus F 1t unde, de la început,
se elimină componentele de frec¬
venţă joasă ale semnalului audio
util. După această prelucrare sem¬
nalul conţine numai componente de
frecvenţă medie înaltă. Ulterior,
semnalul corectat se aplică unui fil¬
tru trece-sus comandat în tensiune
F 2 şi apoi unui amplificator de ten¬
siune A 2 . Panta filtrului trece-sus F 2
se reglează în mod continuu, în
funcţie de amplitudinea semnalului
de intrare,. Semnalul care apare la
ieşirea filtrului trece-sus Fi este pre¬
lucrat de filtrul F 2 'şi, totodată, se
apiică la intrarea amplificatorului de
tensiune A 2 . Semnalul furnizat de
blocul de amplificare A 2 este redre¬
sat de un bloc redresor şi apoi apli¬
cat unui bloc integrator neliniar. Cu

semnale mari de .frecvenţă medie
înaltă, acestea sînt amplificate pu¬
ternic de amplificatorul A 2 , redre¬
sate în blocul redresor şi aplicate
blocului integrator neliniar care co¬
mandă blocarea filtrului F 2 . în acest
caz la ieşirea amplificatorului Ai nu
se obţine semnalul auxiliar (semna¬
lul b), deci pentru semnale iniţiale
de intrare care conţin un spectru de
frecvenţe medii înalte cu amplitu-
■ dine mare, blocui auxiliar nu adaugă
la semnalul destinat înregistrării un
semnal suplimentar b. în cazul apa¬
riţiei unor semnale cu amplitudine
mică de frecvenţă medie înaltă,
acestea sînt amplificate insuficient
de blocul amplificator A 2 , redresate
de blocul redresor şi în final apli¬
cate integratorului neliniar care fur¬
nizează o tensiune continuă insufi¬

45 406, pentru viteza benzii de 4,75
cm/s). Se observă în mod clar că
zona de lucru a sistemului reducător
de zgomot trebuie să cuprindă în
mod obligatoriu spectrul frecvenţe¬
lor medii înalte (400 Hz -P 12 500
Hz). Ca urmare a acestui fapt, siste¬
mul DOLBY B a fost proiectat astfel
încît să lucreze în mod continuu
tocmai în acest jnterval al benzii de
audiofrecvenţă. în figura 7 sînt pre¬
zentate caracteristicile funcţionale
ce evidenţiază funcţia de compan-
dor a sistemului DOLBY. în mod
obligatoriu caracteristicile de lucru,
atît cele de compresie, cît şi cele de
expansiune, trebuie să fie comple¬
mentare.

Schema-bloc completă a sistemu¬
lui DOLBY B este prezentată' în fi¬
gura 8. Schema electrică generală a

sistemului DOLBY B este prezentată
în figura 9. Se remarcă prezenţa ur¬
mătoarelor blocuri funcţionale:

— etajul de intrare;

— filtrul 19 kHz;

— etajul de amplificare Al;

— filtrul trece-sus comandat în
tensiune;

— etajul de amplificare AII;

— blocul redresor integrator;

— etajul sumă-diferenţă;

— etajul de ieşire;

— indicatorul de nivel.

Performanţele tipice ale schemei

electrice proprii reducătorului de
zgomot DOLBY B prezentat în
această lucrare sînt următoarele:

— tensiunea de alimentare U. 4 =
15 V;

— curent maxim absorbit (va¬
rianta stereo) \ A = 60 mA;

— reducerea zgomotului A N > 10
dB;

— nivelul de limitare?—.deasupra
nivelului DOLBY stabilit: A mw =16,5
dB;

— raport semnal-zgomot: S/N> 66
dB (în banda 20 Hz -*- 20 kHz);

— distorsiuni maxime în banda
audio: THD < 0,1%

Etajul de intrare conţine tranzisto¬
rul T, şi îndeplineşte următoarele
funcţiuni:

— asigură adaptarea dintre impe-
danţa dejeşire a sursei de semnal şi
irr.pedflTţâ de intrare generală a
montajului;

— realizează adaptarea de impe-
danţă la filtrul de 19 kHz, şi anume
oferă o impedanţă de ieşire scăzută
în scopul funcţionătrii optime a fil¬
trului;

— realizează o amplificare iniţială
a semnaluiui de intrare (A = 16 dB)
în scopul compensării atenuării in¬
troduse de. filtrul de 19 kHz;

— oferă posibilitatea reglajului de
nivel al semnalului audio util (po-
tenţiometrele şi R’-,) preluat de la
■diverse surse sonore, în scopul sta¬
bilirii nivelului optim de prelucrare
în vederea înregistrării sau redării,
conform algoritmului DOLBY.

Semnalul audio util amplificat de
către etajul de intrare este preluat
din colectorul tranzistorului T t şi,
prin intermediul bobinei L-t, aplicat
filtrului de 19 kHz. El a fost prevăzut
în scopul eliminării componentelor
de frecvenţă ultrasonoră din spec¬
trul sursei de semnal audio util. în
cazul în care nu ar exista acest filtru
trece-jos (f tăiere mai mică sau egala
cu 18 kHz), s-ar deranja funcţiona¬
rea corectă a sistemului DOLBY.
Amplitudinea semnalului ultrasonor
nedorit ar oferi o informaţie falsă în
ceea ce priveşte nivelul semnalelor
de frecvenţă înaltă, determinînd în
final o prelucrare necorespunză¬
toare a semnalului audio util.

Datorită acestui fapt, conectarea
în lanţul blocurilor funcţionale pro¬
prii sistemului DOLBY a filtrului de
19 kHz (acţionarea comutatorului K,
pe poziţia 1—2) este obligatorie
atunci cînd sursa semnalului audio
util destinat înregistrării poate pre¬
zenta componente de frecvenţă ul¬
trasonoră. Filtrul de 19 kHz este rea¬
lizat prin înserierea a două filtre LC
de tip gama (comutatorul pe po¬
ziţia 1—2), şi anume L^e şi L 2 C 5 C 7 .
Caracteristica de funcţionare a fil¬
trului de 19 kHz este prezentată în
figura 10. Se observă că acţiunea de
lucru a filtrului începe de la frec¬
venţa de 15 kHz. Se obţin o atenu¬
are de 30 dB la frecvenţa de 19 kHz
şi o atenuare de cca 20 dB la frec¬
venţa de 38 kHz (atenuarea semna¬
lului stereo pilot care ar putea apă¬
rea de la un radioreceptor). Toto¬
dată, în zona benzii de frecvenţă 80
-r 100 kHz (plaja de frecvenţă pro¬
prie curentului de premagnetizare
de la un magnetofon sau caseto-
,fon), atenuarea furnizată de filtrul
de 19 kHz este de cca 40 dB.

Filtrul de 19 kHz poate fi deco¬
nectat din montaj atunci cînd sursa
semnalului audio util nu deţine
componente de frecvenţă ultraso¬
noră (spre exemplu semnalul audio
furnizat de pick-up).

Deconectarea filtrului de 19 kHz
se realizează acţionînd comutatorul

DOLBY, prezentat în figura 2. Să
luăm acum în considerare şi efectul
plasării condensatorului C 12 = 4,7 nF
în paralel cu rezistenţa R 13 = 47 kfl
In această situaţie, condensatorul Ci 2
formează împreună cu r DS un al
doilea filtru trece-sus cu pantă va¬
riabilă, comandat în tensiune. O
dată cu creşterea tensiunii de co¬
mandă pe grila tranzistorului T 4 , de-
terfriinată de o creştere a frecvenţei
semnalului audio util, combinată, de
cele mai multe ori, cu creşterea ni¬
velului acestuia, caracteristicile de
funcţionare ale FTSCT se modifică.
Frecvenţa de tăiere creşte (de la va¬
loarea de 1,5 kHz la valori supe¬
rioare), iar în acelaşi timp atenuarea
lui scade. Modul în care sînt modifi¬
cate caracteristicile de funcţionare
ale FTSCT, în funcţie de frecvenţa
semnalului audio iniţial, este pre¬
zentat în figura 11. Prima diagramă
s-a realizat pentru frecvenţa de 100
Hz. Se observă în această situaţie că
atenuarea filtrului, deci practic redu¬

K 1 pe poziţia 2—3. Semnalul audio
util este preluat de la ieşirea filtrului
de 19 kHz prin intermediul conden¬
satorului C 4 şi este aplicat etajului
de amplificare A v Acesta conţine
tranzistoarele T ? şi T 3 şi este astfel
proiectat încît să deţină următoarele
funcţiuni:

— amplificare foarte mare în în¬
treaga bandă audio, amplificare li¬
mitată în final de o buclă de reacţie
negativă (A =R 11 /R 12 );

— impedanţă de ieşire redusă;

— distorsiuni minime în banda
audio (THD < 0,02%).

Etajul de amplificare A, compen¬
sează atenuarea semnalului audio
util introdusă de filtrul de 19 kHz,
asigurînd în acelaşi timp nivelul ten¬
siunii prevăzute pentru prelucrarea
optimă (numit nivel DOLBY), care
are valoarea de 580 mV (vezi punc¬
tul M marcat pe schema electrică).
Reglajul semnalului audio util la
acest nivel se face cu ajutorul po-
tenţiometrului R, (pentru varianta
stereo potenţiometrele Rt şi R’,). în
acest scop se urmăreşte indicaţia
VU-metrelor proprii blocului indica¬
tor de nivel.

Partea de semnal audio care ur¬
mează a fi adăugat sau scăzut din
semnalul audio iniţial, în scopul pre¬
lucrării acestuia conform algoritmu¬
lui DOLBY, este generată de filtrul
trece-sus comandat în tensiune
(FTSCT). Modul în care FTSCT
funcţionează este esenţial pentru în¬
ţelegerea sistemului de prelucrare a
semnalului audio util după algorit¬
mul DOLBY. Banda de trecere a
FTSCT este reglementată iniţia! de
un filtru trece-sus de tip RC, format
din rezistenţa R, 4 (3,3 kO) şi con¬
densatoarele C n şi C 14 (5,6 nF şi 27
nF). Frecvenţa de tăiere a acestui
filtru trece-sus este de 1,5 k.Hz. Să
presupunem iniţial lipsa condensa¬
torului C 13 = 4,7 nF. Rezistenţa R 13 =

47 kfi formează împreună cu rezis¬
tenţa drenă-sursă r DS a tranzistoru¬
lui T 4 (de tip FET) un atenuator co¬
mandat în tensiune. Tensiunea de
comandă a acestui atenuator se ob¬
ţine de la blocul redresor integrator
(în modul cum se va vedea ulterior).
Fără o tensiune continuă de co¬
mandă aplicată pe grila tranzistoru¬
lui T 4 , sau la niveluri foarte mici de
tensiune, rezistenţa r DS are valori de
ordinul a 2 4- 10 Mfî (practic infi¬
nită). In acest caz, atenuatorul R 13
r DS nu lucrează. Semnalele se frec¬
venţă înalta trec nemodificate, am¬
plificate ulterior de amplificatorul de
tensiune A 2 şi participă cu adiţie sau
substracţie la semnalul audio iniţial,
în funcţie de varianta de lucru a sis¬
temului (expansiune sau compre¬
sie). în cazul în care tensiunea con¬
tinuă de comandă pe grila tranzisto¬
rului T 4 este suficient de mare, deci
atunci cînd semnalele audio de frec¬
venţă medie înaltă prezintă o ampli¬
tudine mare, rezistenţa r DS devine
mică (de ordinul sutelor de ohmi),
în acest caz, grupul R 13 r DS atenu¬
ează semnalele de nivel mare şi
frecvenţă medie înaltă. Ele nu mai
participă deci la prelucrarea semna¬
lului audio iniţial, care rămîne în
această situaţie nemodificat. Modul
de lucru al FTSCT implică însuşi
principiul de prelucrare al semnalu¬
lui audio util după algoritmul

cerea zgomotului în banda audio, la
frecvenţa de 10 kHz, pentru semnale
de amplitudine mare cu frecvenţa de
100 Hz este de 10 dB. în aceeaşi si¬
tuaţie (la 10 kHz), pentru semnalul
iniţial cu frecvenţa de 500 Hz (dia¬
grama 2) reducerea zgomotului este
de 8,5 dB, iar pentru semnalul iniţial
cu frecvenţa de 2 kHz (diagrama 3)
reducerea zgomotului este de numai
4 dB. Acest mod de lucru este deo¬
sebit de important, deoarece astfel
se evită activarea filtrului FTSCT de
către semnalele de nivel mediu şi
frecvenţă înaltă. Acest lucru are ca
rezultat evitarea modulării semnalu¬
lui audio util de nivel mic şi frec¬
venţă înaltă, deci posibilă modulaţie
de zgomot, numită efect BREA-
THING. în acelaşi timp, diagramele
din figura 11 reprezintă reducerea
zgomotului în prezenţa semnalului
audio util de frecvenţă medie. Efi¬
cienţa de lucru a sistemului este de
cca 10 dB/octavă, iar modul de lu¬
cru al FTSCT complet reflectă, toto¬
dată, imunitatea sistemului la modu¬
laţia de zgomot.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 9/1990

■■ începem cu trei scheme devenite „clasice" pentru
obţinerea celor 50 Hz (sau 60 Hz) necesari pentru
atacul intrărilor integratelor specializate de ceasuri
funcţionînd cu impulsuri provenind de la reţeaua de

Precizăm de la început că marea majoritate a inte¬
gratelor specializate de ceasuri au prevăzute cîte un
pin care, pus la nivel logic 0 sau 1, comută divizarea
pentru obţinerea minutului fie de la 60 Hz, fie de la
50 Hz; deci un generator care produce 50 Hz este la
fel de bun pentru scopurile stabilizării frecvenţei ca
şi unul de 60 Hz. Problema nu este însă valabilă pen¬
tru .ceasurile „rotitoare cu plăcuţe", care sînt proiec¬
tate fie cu motor sincron de 60 Hz (destinate
S.U.A.), fie cu 50 Hz (Eurppa) şi deci în acest caz
este absolut necesar să se folosească un generator
adecvat.

în figura 1 este prezentat un montaj care poate
funcţiona cu 'cristale de cuarţ avînd frecvenţa cu¬
prinsă între 3 kHz şi 250 kHz. Pentru a se obţine
frecvenţa necesară (de 50 Hz sau 60 Hz), trebuie să
vedem dacă cristalul de care dispunem este divizibil
cu 50 sau 60 şi în acelaşi timp nu este mai mare de
respectiv 2 12 x 50 = 204,8 kHz sau 2 12 x 60 = 245,76
kHz, pentru a şe putea efectua divizarea maxim per¬
misă de CD4040 (care cuprinde 12 bistabile înse-
riate).

Cum se procedează însă practic? Un proverb chi¬
nez spune că „un exemplu valorează cît o sută de
pagini de teorie"; să presupunem deci că dispunem
fie de un cuarţ de 100 kHz, fie de unul de 200 kHz şi
dorim să obţinem 50 Hz.

Să vedem pentru primul caz: 100 000 : 50 = 2 000,
deci trebuie să realizăm o divizare cu 2 000; pentru
aceasta descompunem pe 2 000 în sumă de puteri
ale lUi 2, începînd să scădem cifrele-puteri ale lui 2
(pornind cu cele mai mari) din 2 000.

Pentru aceasta este bine să avem în faţă tabelul
alăturat.

Avem:

2 000 - 2io = 2 000 - 1 024 = 976

976 - 29 = 976 - 512 = 464

464 - 28 = 464 - 256 = 208

208 - 27 = 208 - .128 = ,80

GENERATOARE
DE IMPULSURI
PENTRU
CEASURILE
ELECTRONICE

fex 1H4^481

Deci diodele pentru cuarţ ul de 100 kHz, care prin
divizare să dea 50 Hz, vor fi montate, pornind de la
bara care provine din pinul 11, la pinii corespun¬
zători lui Q 5 (24); Q 7 (26); Q 8 (27); 0,(2»): Q 10 (2*) şi
Qii (2 10 ).

Urrnînd acelaşi raţionament (cititorul va încerca
singur!), vom obţine pentru un cuarţ de 200 kHz din
care vrem tot 50 Hz. Divizarea necesară este: 4 000
= 2 11 + 2 10 + 2 9 + 2® + 2 7 + 2 5 şi deci vor fi nece¬
sare tot 6 diode ce vor fi montate la Q 12 ; Qn! Q 10 ; Qgî
Qgşi Q 6 .

Tranzistorul T 2 realizează „interfaţarea" CD4040
— cip ceas. O precizare pentru această schemă:
pentru cristale cu frecvenţa sub 50 kHz, rezistenţa
din drena FET-ului se înlocuieşte cu şoc de
12—5 mH, care va fi cu atît mai mare cu cît frecvenţa
I cuarţ ului este mai scăzută.

I Celelalte două scheme (figurile 2 şi 3) sînt bune
inumai pentru ceasuri digitale (deci nu sînt bune
pentru cele cu motoraşe), primul furnizînd 50 Hz, iar
!al doilea 60 Hz (pentru care este dată şi o variantă de
; cablaj, figura 3 bis).

; în figura 4 este prezentată şi o variantă de interfa-
ţare cu integratul de ceas.

Pentru cei care dispun de integrate specializate
de divizare (cînd sînt necesare anumite cristale de
frecvenţe bine definite), prezentăm şi două astfel de
scheme în figurile 4 şi 5, fără a mai intra în detalii.

în sfîrşit, supunem atenţiei dv. încă două scheme
special proiectate pentru a putea fi folosite la ceasu¬
rile mecanice, funcţionînd cu motoraşe sincrone de
j 50 Hz (sau 60 Hz).

Prima Schemă este realizată- cu TTL de tip „LS“
j(sau mai bine cu HC) şi oferă posibilitatea folosirii
independente de reţea (acumulator de 12 Vc.c.
funcţionînd în regim tampon); cea de-a doua are şi
posibilitatea de a fi folosită la ceasuri mari de perete
prevăzute cu motor pas cu pas de 1 minut (bineînţe¬
les, cu un amplificator adecvat care să poată „urni"
releul cu care este prevăzut respectivul ceas).

Pentru exemplul dat s-a presupus că dispunem
de un cuarţ de 8 550 kHz de la care, divizînd cu 100
(două decade) şi apoi cu 1 425, obţinem cei 60 Hz
necesari.

Precizăm că aici se folosesc diode cu germaniu
pentru programarea divizării (de exemplu EFD108).

Atacul motoraşului sincron (care mişcă prin in¬
termediul rotiţelor dinţate plăcuţele sau limbile cea¬
sului, după caz) se poate face fie printr-un transfor¬
mator ridicător (gen sonerie, montat cu primarul de
8 Vc.a. în colectorul lui BD135, fie direct ca în

AkCOlt OH

Cd4020

2.*V3CD40Z5

^CD40£5

CD4011ABC a

»®@@@©HgS§

încheiere, autorul precizează că stă la dispo-
<u|itorilor interesaţi cu date si lămuriri supli-

4»4N4004

tfh V4C04.

Vfc%C04

OSCILATOR. '»,-î6kU*'
</a 74CC4

<& 44520

*444520

% 74C04

<xrm(T

OUTPrfT

4V>4kU z

1 &C174

^7404

Codificator divbscr

v îio !

•6

04-0,SuF

+«)V

CPT/iOMA.LE

4 PM<

■tis

Bway

7,f

n^a

j—S- 9 T+ 5 V

i4*

(N 40 &S ^

-,-^- 4 ^.

iiSPf

y-i

uL»uF

1 - i

?£nx j

28 V

-L f - 1

.£ J

< 4 .

La DlSPlAV.'

INIŢIERE

STELSAN NICULESCU, CRISTSASM AHTEMi,
MIRCEA BÂRBULESCU,
MARIA CRISTIMA NÎGULESCU

ÎN PROGRAMARE

(URMARE DIN NR. TRECUT)

— Să începem noua noastră intervenţie prin a
vă propune cîteva exerciţii.

1. Să se precizeze care dintre următoarele
exemple de succesiuni de caractere nu sînt ac¬
ceptate şi de ce, ca nume de variabile în varianta

Basic BÂSIC:

, TT

u§

ANL

AAA

A-B

VS4

E3$

CDES

MSS

8AS

SAB

A/BS

2. Să se spună dacă este corectă instrucţiu¬
nea

1000 PRINŢ „A + B = A“

3. Să se precizeze care sînt erorile, dacă
există, în programul constituit din următoarea
secvenţă de instrucţiuni:

123 REM REM

124 INPUT A, BS

128 STOP

125 PRINŢ

129 END

126 PRINŢ BS

127 PRINŢ A; ”END“

4. Fie variabilele A şi NS care au, respectiv,
conţinuturile:

1990

LIMBAJUL BASIC

primite ca efect al executării instrucţiunii 110 din
secvenţa de mai jos. Ce se va tipări şi sub ce
formă dacă se execută secvenţa de mai jos. Ce se
va tipări şi sub ce formă dacă se\execută sec¬
venţa de instrucţiuni:, \

100 REM UN NOU EXEMPLU DE PROGRAM
110 INPUT A, N$

120 PRINŢ: PRINŢ;

130 PRINŢ N$

140 PRINŢ A; ”* * *”

150 END

5. Să se scrie sub formă exponenţială .(scriere
cu exponent), renunţînd la zerouri, următoarele
numere:

1937000000 0.0000017 -13.25000

130013000 1990. 400.

6. Să se precizeze numerele echivalente rezul¬
tate din următoarele exprimări cu exponent:

13E-5 10E02 0.05E-5

15.15E3 —.015E2 0.1E1

Şi pentru că sîntem siguri că, cel puţin pentru
moment, nu doriţi să rezolvăm împreună exerci¬
ţiile, vă propunem să mai avansăm pe calea însu¬
şirii limbajului BASIC.

— Sîntem de acord şi vă rugăm, înainte "de a
mai prezenta alte instrucţiuni ale limbajului Basic
BASIC, cîteva cuvinte privind posibilitatea şter¬
gerii a ceea ce este scris pe ecran, listarea unui
program (unei secvenţe de instrucţiuni) şi cum
se declanşează executarea (rularea) unui pro¬
gram.

- Pentru ştergerea unui ecran se utilizează
instrucţiunea CLS (CLear Screen). De regulă,
orice program are la început o astfel de instruc¬
ţiune, prin ea asigurîndu-se spaţiu pentru afişa¬
rea rezultatelor şi pentru informaţiile implicate în
dialogul utilizator-calculator. în ceea ce priveşte
listarea unui program, facem precizarea că se fo¬
loseşte instrucţiunea LIST. Dacă apăsăm tasta
LIST, urmată de tasta RETURN, se vor lista toate
instrucţiunile existente în memoria calculatoru¬

lui, în ordinea crescătoare a numerelor ce le au.
Comanda LIST are mai multe forme:

LIST n

dacă vrem a lista instrucţiunea cu numărul n;
LIST m-

cînd se doreşte listarea instrucţiunilor începînd
cu cea de număr m;

LIST r-s

în caz că dorim a lista toate instrucţiunile de la
cea cu numărul r pînă la cea cu numărul s;

LIST -t

pentru situaţia cînd trebuie să se listeze toate in¬
strucţiunile pînă la cea cu numărul t.

Pentru rularea unui program se foloseşte in¬
strucţiunea RUN, apăsînd pe tasta RUN si apoi
pe RETURN.

Precizăm că atunci cînd nu există taste spe¬
ciale pentru instrucţiuni se tastează literă cu li¬
teră. Aceasta depinde de tipul de calculator cu
care se lucrează.

Pentru efectuarea de calcule se utilizează in¬
strucţiunea LET, a cărei structură este
n LET v = expresie numerică
unde n este numărul de ordine al instrucţiunii, v
este variabila care preia valoarea rezultată din
evaluarea expresiei numerice din dreapta sem¬
nului egal. Precizăm că v poate fi variabilă nume¬
rică simplă (neindexată) sau componentă de va¬
riabilă indexată. Referitor la expresia numerica
ar fi de precizat că operatorii utilizaţi sînt:
H-* /

pentru adunare, scădere, înmulţire şi, respectiv,

împărţire. In ce priveşte ridicarea ta putere, se fo¬
loseşte unul din următoarele simboluri:

* *“ î

depinzînd de sistemul de calcul cu care lucrăm.

Ca operanzi, se pot utiliza constante nume¬
rice, variabile numerice simple, componente de
variabile indexate şi funcţii numerice (de exem¬
plu, SQR pentru radical de ordinul 2).

In evaluarea valorilo/ expresiilor numerice se
ţine cont de următoarele priorităţi:

— parantezele;

— evaluarea funcţiilor;

— ridicările la putere;

— înmulţiri/împărţiri;

— adunări/scăderi.

Cînd două operaţii consecutive sînt de aceeaşi
prioritate, se aplică ordinea stînga-dreapta, exe-
cutînd 'ridicările la putere, care se efectuează în!
ordinea dreapta-stînga. Avem, de exemplu:
a + b — c echivalent cu (a 4- b) — c

a / b ' c echivalent cu (a / b) * c

a ** b ** c echivalent cu a ** (b ** c)

a/b/c/d echivalent cu ((a/b)/c)/d

Exemple:

500 LET A = 10

510 LET X = A * A + SQR(A)

515 LET B =i A * X — 50

600 LET V = 3 + 8 : LET Y = A ** 2 **

(V- 9)

— Considerăm că am aflat destule în legătură
cu instrucţiunea LET, motiv pentru care am vrea
un exemplu de program prin care să ne verificăm
cunoştinţele acumulate.

— Nici că se putea avansa o idee mai bună,
as a că fie

1000 REM EX. CU INSTRUCŢIUNI FÂCUTE
PÎNĂ AICI
1010 CLS

1020 INPUT "PRECIZAŢI TREI NUMERE:”
,A,B,C

1030 LET X = A + B

1040 LET Y = B + C

1050 LET Z = X * Y

1060 PRINŢ : PRINŢ A; ” ”;B,X

1070 PRINŢ : PRINŢ B;” ”;C,Y

1080 PRINŢ : PRINŢ : PRINŢ "SUMA LUI

X SI Y = ”;Z

1090 STOP

1100 END

o secvenţă de instrucţiuni. Instrucţiunea cu
numărul 1000 nu este luată în considerare de cal¬
culator, ea fiind o remarcă a programatorului.
Efectul lui 1010 este ştergerea ecranului, iar prin
instrucţiunea 1020 se afişează pe ecran mesajul
PRECIZAŢI TREI NUMERE:
programatorul fiind avertizat că trebuie, să dea
cele trei valori pentru A. B, respectiv C. în conti¬
nuare se calculează valorile pentru X,Y,Z (rîndu-
rile 1030, 1040, 1050), pentru ca apoi să se
afişeze, după un rînd liber, valorile lui A şi B sepa¬
rate de un spaţiu şi urmate, nu imediat, de valoa¬
rea lui X (efectul rîndului 1060). Efect analog are
rîndul 1070. Execuţia rîndului 1080 duce la tipări¬
rea rîndului

SUMA LUI X SI Y = 1000
dacă Z ar avea valoarea 1000.

Şi acum răspunsurile la exerciţiile propuse an¬
terior.

1. Nu sînt acceptate ca variabile în Basic BA¬
SIC: CDES (avînd lungimea 3 — dolarul nu se
numără, el evidenţiind că este vorba de variabilă
alfanumerică), SAB (că începe cu caracterul do¬
lar), 5A (că nu începe cu literă), ANL, AAA, VS4
(trei caractere), A/BS (conţinînd /), U§ (conţine
§), A-B (conţine -), 8A$ (începe cu cifră) şi *E
(că începe cu altceva decît literă).

2. Instrucţiunea este corectă şi are ca efect
tipărirea unui rînd cu conţinutul

A + B = A

3. Nu există erori

4. Efectul instrucţiunii 120 este acela că se
lasă un rînd liber, iar pe următorul (datorită ca¬
racterului ;), prin efectul iui 130 se va scrie conţi¬
nutul lui NS, după care se mai scrie un rînd ce
conţine valoarea lui A urmată de caracterele * * *
(efectul instrucţiunii 140). Dacă în loc de ; scriam
după A virgulă, atunci cele trei caractere * * * nu
mai urmau imediat valorii lui A.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 9/1990

mtm

Pentru a veni în sprijinul posesori-
| lor de calculatoare personale şi mi¬
crocalculatoare în a folosi televizoa¬
rele alb-negru şi pe post de moni-
■ toare de afişa], voi prezenta o
schemă simplă şi eficace care poate
fi implementată de o firmă speciali¬
zată la aparatele deja aflate în ex-'
ploatare şi de fabricile producătoare
ij de televizoare alb-negru la aparatele
care urmează să se fabrice în conti-
III nuare.

în realizarea acestei dezvoltări
pentru televizoarele alb-negru (mo¬
dificări) am plecat de la analiza
.‘.schemelor monitorului MONO¬
CROM M-212 şi a TV SPORT-231 şi
de la analiza diagramelor formeior
de undă furnizate de fabricant pe
aceste scheme.

Astfel, monitoarele MONOCROM
O m-212, cu care sînt echipate micro¬
calculatoarele româneşti de tip TPD
i şi JUNIOR, acceptă pe mufa de in-
trare un semnal videocomplex, con-
form documentaţiei, de forma, mări-
mea şi polaritatea indicate în figura
■ 1 .

&B 1 Acest semnai video complex este
prezent ia ieşirea din microGalcula-
tor pe mufa CRT. După o prelucrare
|/ v y în monitorul MONOCROM M-212,
SjC. din semnalul videocomplex se se-
para impulsurile de sincronizare
||§- pentru bal ei âj ui- pp-verticală, pentru
Wgjjk (baleiajul pe orizontală şi se stabi-
leşie nivelul de negru, după care
|1| semnalul videocomplex se aplica
pS amplificatorului final video.

In televizoarele de tip SPORT (şi
iM în cele cu scheme înrudite), din am-
|P plificatorul de FI cale comună- ies
două semnale videocomplexe de
§|p polarităţi diferite, care se aplică unul
llll modulului sincroprocesor şi celălalt
| | |§ amplificatorului final video, prin in-
!|||! îermediul unui repetor pe emitor.
Mm Semnalul videocomplex care se

I aplică modulului sincroprocesor se
obţine pe ieşirea 8 a modulului de
FI cale comună şi are forma de
undă prezentată în diagrama 1 a
schemei electrice şi reprodusă în fi-
feggj gura 2.

1TC ! Semnalul videocomplex care se
jP| : aplică amplificatorului final video,
i» prin intermediul unui repetor pe
f emitor, se obţine la ieşirea 9 a mo¬

dulului de FI cale comună şi are
forma de undă prezentată în dia¬
grama 2 din schema electrică şi re¬
produsă în figura 3.

Din analiza celor trei forme de
undă prezentate reiese că semnalul
videocomplex obţinut la ieşirea 9 a
modulului de FI cale comună (vezi
figura 3), şi care se aplică pe baza
tranzistorului T502, corespunde ca
polaritate cu cel furnizat de micro¬
calculator pe ieşirea CRT, iar ampli¬
tudinile vîrf-vîrf ale celor două sem¬
nale prezintă mici diferenţe (UI = 2
Vvv şi U3 = 2,5 Vvv), care nu afec¬
tează vizibil calitatea imaginii.

Pentru sincroprocesorul televizo¬
rului, polaritatea semnalului (vezi fi¬
gura 2) este opusă semnalului vide¬
ocomplex trimis de microcalculator,
iar valorile amplitudinilor sînt ace¬
leaşi,cu cele prezentate mai sus (UI
= 2 Vvv şi U3 = 2,5 Vvv).

Pentru ca televizorul să poată fi
folosit ca monitor video, pentru sin¬
croprocesorul acestuia sînt nece¬
sare inversarea polarităţii şi corecta¬
rea amplitudinii la Uv = 2,5 Vvv. în
acest scop s-a proiectat un amplifi¬
cator inversor cu tranzistorul
BC172.

Pentru ca în varianta de funcţio¬
nare a aparatului ca televizor pentru
emisiunile TV, intrarea în inversor,
care rămîne- permanent cuplată, să
nu perturbe Tuneţîonarea televizoru¬
lui, s-a proiectat un repetor pe emi¬
tor, cu impedanţa mare de intrare,
interpus între mufa de intrare şi in¬
versor.

în urma calculelor şi a experimen¬
tării a rezultat schema electrică din
figura 4, unde:

— M este o mufă de tip antenă
TV;

— 9/3 este ieşirea 9 a semnalului
videocomplex din modulul de FI
cale comună, codificat pe schemă
cu 3;

— 8/3 este ieşirea 8 a semnalului
videocomplex din modulul de FI
cale comună (pentru sincroproce¬
sor), codificat cu 3;

— B/T502 este baza tranzistorului
T502 din schemă, pe post de repe¬
tor pe emitor, plasat înaintea ampli¬
ficatorului video final;

— M1Q5 este notaţia unui punct

de măsură şi control înaintea rezis¬
tenţei R411 prin care semnalul vide- m
ocomplex ajunge pe intrarea 5 a
sincroprocesorului;

— I este un comutator bipolar cu
două poziţii (1/2 I pentru comutarea
intrării în interior şi 1/2 I pentru co- ■:
mutarea ieşirii din inversor). Poziţia
pentru funcţionarea TV ca monitor
pentru microcalculator este cea
marcată în schemă (contacte în- '
chise între 1—2 şi 4—5) cu linie
continuă. Funcţionarea aparatului
ca televizor corespunde legăturilor §
punctate în comutator;

— TI, T2 = tranzistoare npn de
tip BC172;

— CI, C2 = condensatoare elec- ff
trolitice de 15—22 mF/15—20 V;

— R1 = 91 kH/0,25 W;

R4 = 1,8 kfl/0,25 W;

— R5 = 100 kn/0,25 W; li

— R7 = 3,3 kn/0,25 W;

— R8 = 470 -n/0,25 W; ij

— R9 = 1 kn/0,25 W. T

Pentru implementarea montajului |
la televizoarele alb-negru sau echi- |
valenţe cu acestea se întrerupe ca- $
blajul între punctele 8/3 (definit ar. j
terior) şi Ml05 şi între punctele 9/C v ţ
şi B/T502, între aceste puncte inte' -
punîndu-se comutatorul I. Atît cu- i
mutatorui I, cît şi mufa pentru utili-
zarea ca monitor pentru -microcalcu-
latoare sau calculatoare personale 'j
se plasează pe carcasa demontabiiă C\
a televizorului, în poziţii accesibile. |
în cazul televizorului SPORT, pers ..j
tru plasarea pieselor inversorului am |
utilizat un spaţiu de cablaj nefolosiî i
de fabricant. jfj

în altă situaţie-piesele se pot plasa j
pe un cablaj imprimat adecvat am- i|
plasat pe cablajul generai rabatabil
Menţionez că montajul proiectai a
fost experimentat şi implemerîat pe
un TPD la C.C.E. „ELECTROPU- |
TERE“ — Craiova.

Montajul realizat consider că duce
la extinderea utilizării televizoarelor j.i
alb-negru aflate în exploatare pe
calculatoare personale în întreprin¬
deri şi instituţii şi a televizoarelor
aflate în exploatare casnică şi trans- I
formabile în monitoare de afişaj
pentru calculatoare şi microcalcula- , d
toare personale.

1 K 3

(£) fa

• Introducere
jn TELEVIZIUNE

Înainte de a continua prezentarea
sistemelor de televiziune în culori
inserăm cîteva date şi funcţionarea
unor sisteme TV îmbunătăţite, apă¬
rute recent pe piaţa mondială.

Televiziunea cu definiţie ameliora¬
tă (iDTV=lmproved Defmition Tele-
>' n) constă în dublarea numărului
informaţiilor de imagine, înmagazi-
n?n ;. -le în mai multe memorii şi re™
dînclu-le la momentul oportun.

-.ou apărut nu necesită
modificări la emisie. Televizoarele
• ^alesese, aşa cum am des¬
cris ia început, un baleiaj întreţesut,
- e un emicâdru cu o
.frecvenţă de 50 Hz sau 625 de linii
Ja flecare 40 rns (vezi figura 3).

La sistemul IDTV baleiajul nu mai
este întreţesut, ci se obţine o ima¬
gine completă de 625 de Sinii cu o
frecvenţă de 50 Hz. Cîmpul impar
(prima jumătate de imagine) este în¬
magazinat în memorie şi redat (citit)
şe mata de 20 ms a cîmpului par.
In - acest timp, al doilea semicadru
; -• memorizat pentru a fi redat în
imn;, celui de-a! treilea semicadru
şi tot aşa. Acest procedeu dă o mai
bună rezoluţie a imaginii, o lumino¬
zitate mai mare şi nu se mai disting
liniile orizontale în timpul mişcărilor
.scenelor televizate. Sistemui IDTV
este compatibil cu oricare din .stan¬
dardele şi .normele de emisie.
Anumite mişcări verticale pe ima¬

ginea televizată produc sincronizări
de fază ale componentelor verticale
ale baleiajului orizontal de aici de-
curgînd efectul de vizibilitate pe
ecran al -iniilor de. care am vorbit
anterior. Crescînd viteza de baleiaj
la 625 de Sinii pe semicadru (ia fie-,
care 20 ms), acest fenomen de coin¬
cidenţă' de fază nu mai este vizibil,
rezoluţia şi contrastul fiind arneiio-
rate. Baleiajul întreţesut necesită
semnale (impulsuri) de sincronizare
de linii şi semicad e
fiind standardizate aşa cum au fost
prezentate în figura ’ 7.

Se poate dubla numărul de finii pe
semicadru fără a creşte' banda de
trecere cu condiţia de a introduce în
fiecare semicadru de 20 ms şi infor¬
maţiile în curs de transmitere şi in¬
formaţiile"' memorizate ■ ale semica-
drului' precedent. Frecvenţa liniilor
va fi: 2x625x25=31 250 Hz în ioc de
625x25=15 625 Hz, valoarea standar¬
dizată !a baleiajul întreţesut.

Memorarea informaţiilor semnalu¬
lui video necesită folosirea unor me¬
morii, deci şi conversia semnalului
analogic într-unu! numeric (digital).
După citirea memoriilor trebuie"apli¬
cată o conversie 'inversă, digital-a-
nalog {vezi ■ figura 44). Comutarea
memoriilor se'face cu un multiple¬
xor (MUX).

.Comutarea memoriilor
- în figurile ce vor urma va fi pre¬
zentat un procedeu de comutare cu

6 memorii. Pentru apariţia simultană
a două semicadre de cîte 312,5 linii
pe durata unui cîmp de 20 ms se
poate elabora o schemă compusă
din două memorii (M, şi M 2 ) de cîte
20 ms şi 4 memorii de înregistrare şi
citire (A, B, C, D). Comutarea celor
6 memorii necesită folosirea a 6 co¬
mutatoare (K 1( K 2 , K 3i K 4 , K 5 , K 6 ), a
căror dispunere este reprezentată în
figura 45.

Imediat după pornirea sistemului,
primul semicadru este înmagazinat
în memoria M,. Apariţia celui de-ai
doilea semicadru face ca memoria
Mţ să treacă pe poziţia lectură şi
memoriile M 2 şi B pe poziţia impri¬
mare (figura 46). Primul semicadru
din memoria Mi este transferat în
memoria. A şi al doilea semicadru
este înscris în .memoria 8. Semica-
dreie 1 şi 2 sînî înmagazinate (în¬
scrise) în memoria A, respectiv B„
înaintea apariţiei celui de-ai treilea
semicadru' ia- intrarea IN {figura 44).
Pe perioada cînd a!- treilea"semica-.
dru.este înscris In memoria M 1t me¬
moriile A şi B se găsesc pe poziţia
„citire" (figura 47). înscrierea în me¬
morii şi adresarea for sînt coman¬
date de către o frecvenţă ide tact F-,
(clock).

Citirea- memoriilor

Citirea memoriilor A şi B se face
linie cu linie cu frecvenţa de tact
multiplicată cu doi, deci 2Fp Durata
fiecărei linii nu mai este de 64 (is, ci
de 32 ms. La ieşirea memoriei A apar
liniile impare 1,3, 5... şi ia. ieşirea
memoriei B apar liniile pare 2, 4, 6...
Citirea memoriei .B. este întîrziătă cu
32 m s, ceea ce permite inserarea lini-.
i!or pare (2. 4, 6...) ale memoriei B
pentru liniile impare (1, 3, 5...) aie
memoriei A de asemenea manieră
îneît numărul liniilor'citite într-o pe¬
rioadă de 20 ms.să fie de două ori ■
mai mare decît numărul de Sinii în-.,
scrise. Durata .unei linii la intrarea
IN este de 64 ms, iar durata ei Sa ie¬

şire este de 32 ns.

în timpul transmisiei celui de-al
treilea semicadru, ciock-ui comandă
citirea (redarea) semicadreior 1 şi 2
cu o frecvenţă 2F, şi înscrierea se¬
micadreior 2 şi 3 cu frecvenţa F, (fi¬
gura 47).

în timpul transmisiei semicadrului
4, -ciock-ul (F n ) comandă înscrierea
semicadreior 3 şi 4 şi citirea (cu
frecvenţa 2F,) a semicadreior 2 şi 3.
Procedeul se poate observa în fi¬
gura 48. Memoriile A şi B sînt pe
poziţia „înscriere" şi memoriile C şi
D pe poziţia „citire". înscrierea fie¬
cărei memorii A şi B durează 20 ms
şi conţine 312,5 linii. Citirea celor
două memorii C şi D durează tot 20
ms, dar obţinem 625 de linii. Trans¬
miterea celui de-al cincilea-semica¬
dru (prezent la intrare) se traduce)
prin apariţia pe ecran a semicadre- :
lor 3 şi 4 (figura 49). Se regăseşte,
aceeaşi funcţionare ca în' figurile;;
precedente, deci. avem un dublor de,
linii. Fiecare semicadru care apare
la intrarea sa ÎN produce la ieşire
două. semicadre, din care doar unul.
.conţine informaţii noi. Definiţia (re¬
zoluţia). verticală a unei. imagini fixe
(miră de exemplu) este aceeaşi ca şi
ia baleiajul întreţesut, în schimb,
aceasta creşte ia imaginile în miş¬
care cit, de asemenea, contrastul şi
luminozitatea.

Un alt sistem ar mai fi îeîeviziufiea
'cu definiţie extinsă': > 3

ded ' Definition Television). Acest
procedeu necc aîît -

recepţie, cît şi la emisie. Conceput
pentru a fi un intermediar între tele¬
viziunea actuală şi televiziunea cu.
definiţie înaltă (HDTY), el va fi im¬
plementat prima oară în Japonia.

Nu există încă norme stricte
EDTV, dar toate televizoarele, de
. acest tip au următoarele caracteris¬
tici, comune:

—. sînt compatibile cu sistemul
TV-NTSC japonez actual;

DEPANARE TV

j SELECTOR DE CANALE
(URMARE DIN NR. TRECUT)

Cele două tensiuni
se aplică pe emiîorul tranzistorului
T 3 care, prin amestec de tip aditiv
pe joncţiunea bază-emitor cu carac¬
teristica neliniară de tip diodă, re¬
zultă cele două semnale, de frec¬
venţă intermediară, imaginea f„ de
38 MHz şi de frecvenţă intermediară
sunet f is de 31,5 MHz (norma OIRT)
care în colector se găsesc amplifica¬
te.

6 . Filtru de frecvenţă intermediară

Sarcina etajului de amestec este
circuitul derivaţie Li 4 , C 30 , amortizat
de R 18 şi acordat pe frecvenţa de
35—35,5 MHz, care formează prima¬
rul filtrului de bandă de cuplaj cu
modulul de frecvenţă intermediară
cale comună. Semnalul FI se obţine
ia bornele bobinei de şoc L 15 de
circa 8 mH prin care se face alimen¬
tarea tranzistorului care în c.c. are
rezistenţa mică, iar la frecvenţa de
35 MHz prezintă o reâctanţă induc¬
tivă X L de circa 1,8 — 2 kîl.

Condensatoarele C 31 , C 35 , C 36 , C 37 ,
C 38 , C 39 filtrează curenţii de alimen¬
tare şi curenţii de comandă de sem¬
nalele parazite care ar putea pă^

trunde sau ar putea fi radiate de se¬
lector.

Comutarea selectorului de FIF pe
o bandă sau alta se face cu ajutorul
sistemului de comutare afişare, prin
aplicarea tensiunii de alimentare ia
două borne diferite: la borna E pen¬
tru benzile I şi II şi la borna D pen¬
tru banda Hi.

Defecţiuni

în selectoarele FIF defectele cele
mai frecvente sînt, în general, dato¬
rate următoarelor cauze:

— scurtcircuitarea sau întrerupe¬
rea condensatoarelor ceramice de
decuplare;

— modificarea valorii sau întreru¬
perea rezistenţelor din circuitul de
alimentare ai tranzistoarelor, diodele
de comutaţie sau de polarizare al
diodelor varicap;

— lipituri reci la terminalele com¬
ponentelor active sau pasive;

— întreruperea bobinelor acor¬
date şi a şocurilor din circuitele de
alimentare sau de la ieşire;

— defectarea tranzistoarelor, dio¬
delor de comutaţie sau varicap.

Pentru depanarea unui televizor a!
cărui selector de canale ar putea fi
defect se procedează în felul urmă¬
tor:

— se verifică dacă defectul pro¬
vine din selector şi nu din instalaţia
de antenă, etajele de frecventă inter¬

mediară cale comună, etajul video
j final sau circuitul de reglaj automat
al amplificării;

— se asigură faptul că la borna de
antenă TV există semnal înlocuind

: fiderul cu un fir obişnuit de 1—2 m
i lungime şi se comută de pe o bandă
pe alta tastele de la sistemul de
programare.

Se verifică tensiunile de alimen¬
tare. Pentru exempiul din figura 1 se
verifică tensiunea de +12 V la borna
E pentru benzile I şj II şi Sa borna D
pentru banda III. în eventualitatea
existenţei tensiunii de 12 V numai la
borna F se verifică contactele siste¬
mului de programare. Tensiunea de
polarizare a diodelor varicap la
borna C trebuie să se situeze între
1,5—28,5 V (8—28 V pentru banda
III), astfel defectul se caută la tas¬
tatură sau alimentare. Se verifică
tensiunea de RAA ce trebuie să fie
în gama 4,5—5,2 V fără semnal şi cu
intrarea (borna de antenă a televizo¬
rului) în scurtcircuit, iar cu semnal
între 8,5—9,5 V.

în interiorul selectorului trebuie să
avem următoarele tensiuni:

— în emitorul tranzistorului Ti
(BF200) trebuie să fie 2,5—4,2 V
atunci cînd în bază sînt 3,2—4,9 V şi

' în colector circa 12 V. Cu semnal,
tensiunea din emitor poate creşte
pînă . la 7,8— 8,8 V. Dacă aceste
tensiuni nu corespund sau lipsesc,
se verifică R 1t R 2 , R 3 , R 19 , R 20 , L 7 , L 8 ,
C&, C 38 şi tranzistorul T v

In emitorul lui T 2 (BF183 sau
BF214) trebuie să avem 3—4 V
atunci cînd în bază sînt 3,7—4,7 V şi
în colector circa 6,5 V. în caz
contrar se controlează R 9 , R^, R 12 ,

Rl3> Rl4> 1-16* 1-17* Liş Şi T 2 .

Dacă selectorul funcţionează nu¬
mai pe benzile i, !l şi nu funcţio¬
nează pe banda Iii, se controlează
diodele de comutare Di— D 5 (tip
BA243).

în emitorul lui T 3 (tip BF182 sau
BF173) tensiunea trebuie să fie de
2,5—4 V cînd în bază avem 3,2—4,7
V şi în colector circa 12 V. Dacă
tensiunile nu corespund, se contro¬
lează R15, R 18 , Ri 7 >» 1 - 14 > i-15> C 31 , C 39
şi T 3 .

Cauze şl defecte

1. Rastru normal, nu avem sunet
şi nici imagine:

— se vor verifica la borna de
antenă condensatoarele de separare,
cablul coaxial (fiderul), lipiturile;

— se verifică tensiunile de alimen¬
tare ale selectorului.

Dintre cauze putem enumera:
întreruperea traseului semnalului
sau scurtcircuitarea sa; ieşirea din
funcţiune a amplificatorului de FIF, a
oscilatorului local sau a etajului de
amestec (mixerului). Se verifică dacă
nu sînt întrerupte condensatoarele
(lipituri reci la terminale) Cri, C- 5 . C 8 ,
Cg, Ci 4 , C 2 i, C 27 , C 2 g.

Se verifică continuitatea bobineior
din circuitul de intrare L 1( L 2 , L 3 , L 4 ,
L 5 , L 6 , L 18 ; din filtru! de bandă L 7 , L 8 ,
L 9 , L 10 , Ln, L 12 , L 13 ; din oscilatorul
local L 16 , L 17 ; din filtrul de FI L 14 şi
şocurile de RF L 15 , L 19 .

2. Imagine zgomotoasă, contrast
redus (uneori sunet slab şi cu zgo¬
mot). Această defecţiune se poate
datora atenuării semnalului în primul
etaj al selectorului (ceea ce duce ia

TEHNIUM 9/1990

— au un baleiaj de 525 de linii
neîntreţesut;

— banda semnalului de luminanţă
este mai largă (6 MHz faţă de 4,2
MHz actualmente), în scopul ame¬
liorării şi rezoluţiei orizontale.

Televiziunea cu definiţie înaltă
HDTV (HDTV=High Definition Ţele-
vision), pusă la punct de către spe¬
cialiştii japonezi, este caracterizată
prin 1 125 de linii şi un baleiaj între¬

ţesut (60 Hz). Factorul de aspect
(raportul dintre lăţimea ecranului şi
înălţime) se modifică de la 4/3 la
16/9. Banda semnalului de lumi¬
nanţă este de 20 MF& (faţă de 4,2
MHz), a celui de crominanţă de 7
MHz (faţă de 1,5 MHz), iar semnalul
audio este digital (16 biţi) folosind
modulaţia impulsurilor în cod (Puise
Code Modulation).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

f f f s semica drul if semi ca dru li? î

| înscriere înscriere

1 2 L__

B C D a| b] C

K, <L i... î K3 \KU V

K3 Y K4 %5 K6 s,3

6 o a Citire j I Citire

semicadrutl ţi 2 . semicadrul2

fire 312,5linii înscriere 312)5linii

1 20ms 2 20ms

Pagini realizata da ing. CRISTIAN IVANCIQVICI

înrăutăţirea raportului semnal/zgo¬
mot), ştiind că zgomotul etajului de
amestec este mare şi daca sem¬
nalul aplicat la intrarea etajului de
amestec este mic, el devine compa¬
rabil cu zgomotul. Cauzele posibile
sînt:

— Defectarea unei piese din cir-
cuitul de intrare, caz în care se vor !
controla C-ţ, C 2 » C 3 , C4, O5, C7, Cg,
L,. L 2 . L 3 , L 4i L 5 şi L 6 , L ia . Dacă
dioda D 1 este arsă (întreruptă),
apare zgomot pe canalele 6—8.
Nefuncţionarea amplificatorului de
FIF poate fi cauzată de polarizarea
incorectă sau de distrugerea tranzis-
torului T,, deci se va verifica acest
tranzistor sau dacă C 9 are bine lipite
conexiunile.

I — Defectarea filtrului de bandă se •
poate datora scurtcircuitării primaru-
;'!lui, secundarului sau înfăşurărilor de ;
cuplaj. Se verifică L 7 , L 8 , L g , L 10 , L,, $
şi diodele D 3 şi D 4 dacă sînt între¬
rupte sau în scurtcircuit. Alinierea
incorectă a selectorului (nesincroni- •!
zarea între cele trei circuite acor- ’
date), ceea ce determină reducerea
nivelului util. Se verifică funcţiona¬
rea diodelor varicap DV 1t DV 2 şi DV 3
prin măsurarea tensiunii de^ polari¬
zare şi continuitatea bobinelor L 14
din FS sau lipituri reci la C 2 g şi C 31 .

3. Neconcordanţă între imagine 1
optimă şi sunet optim.

Una din cauze este dezacordarea
filtrului de bandă în sensul îngustării
benzii de trecere şi în funcţie de
acord pentru o imagine optimă,
purtătoarea de sunet este foarte
atenuată, iar la un sunet optim
purtătoarea de imagine este foarte
■atenuată. în acest caz se controlează f;

tensiunea pe diodele varicap DV 1f
DV 2 si valoarea rezistenţei serie R 4 ,
R 6 .

4. Imagine cu definiţie redusă

Dacă niveiul semnalului la intrarea

televizorului este mic, se simte şi
variaţia nivelului sunetului în difuzor
o dată cu reglarea imaginii din
acordul fin. Acest defect apare în
cazul unei forme necorespunzătoare
a caracteristicii amplitudine-frecven-
ţă a selectorului, acesta neredînd
corect frecvenţele înalte. Se vor
controla aceleaşi piese ca la punctul
3.

5. Imagine cu trenaj (mînjită), su¬
netul şi rastrul normale

în acest caz apar nişte dîre sau
cozi cenuşii ia dreapta elementelor
negre ale imaginii, fondul de negru
al acestor elemente nu este redat
uniform, iar trecerile negru-alb nu se
fac net. în general această de¬
fecţiune este provocată de întrerupe¬
rea sau scurtcircuitarea uneia din
diodele varicap din filtrul de bandă
care dezacordă primarul sau secun¬
darul filtrului şi determină distorsiuni
importante de fază în zona
frecvenţelor joase. Tot această defe¬
cţiune se mai poate datora şi unui
dezacord al oscilatorului local cu
mai mult de 500 kHz. Se vor verifica
diodele varicap DV^ DV 2 , DV 3 .

6. Imagine plastică, sunetul şi ra¬
strul normale

Defecţiunea se manifestă pe ima¬
gine prin apariţia unor contururi
albe în dreapta celor negre, iar
trecerea de la o nuanţă de gri la alta
apare în relief. Detaliile fine ale
imaginii sînt puse în evidenţă în mod
exagerat. Acest fapt apare în cazul

cînd la caracteristica ampliîudine-
frecvenţă a selectorului sînt favori¬
zate frecvenţe înalte ale canalului
respectiv.

Cauzele posibile sînt fie defecţiu¬
nea unuia dintre circuitele filtrului
de bandă, fie dezacordarea circuitu¬
lui de intrare, fie nealinierea
frecvenţei de acord a filtrului de
bandă cu cea a oscilatorului local.
Se verifică elementele din circuitele
selectorului ca la punctele 1 şi 2.

7. Imagine cu dubluri sau con¬
tururi multiple, sunetul şi rastrul sînt
normale. Această defecţiune se
poate datora şi antenei, dar poate fi
provocată şi de distorsiunile de fază
din zona frecvenţelor înalte ale ben¬
zii de trecere, ale întregului lanţ de
amplificare selector, plus FI cale
comună, datorită unor supracreşteri
ale caracteristicii amplitudine-frecve-
nţă. Contururile suplimentare se pot
pune în evidenţă din acordul fin al
televizorului prin modificarea poziţiei
oscilatorului local către frecvenţe
mari. Dublurile datorate selectorului
de canale apar pe imagine la o
distanţă de ordinul 1—2 mm faţă de
contururile imaginii adevărate, spre
deosebire de dublurile din antenă
care sînt mai distanţate.

8. înrăutăţirea calităţii imaginii şi Ş
a sunetului după un timp de aproxi¬
mativ 15—30 de minute de la porni¬
rea televizorului. Imaginea va deveni
estompată sau plastică şi este nece- *
sară intervenţia la acordul pe canal, j
Acest lucru se datorează modificării
frecvenţei oscilatorului local cu tem- .3
peratura (fugă de frecvenţă) după |
încălzirea televizorului. Cauza este ;
necompensarea termică a oscilato- ;ţ

rului datorită unor coeficienţi de
temperatură necorespunzători ai
condensatoarelor care intervin la
stabilirea frecvenţei de acord a osci¬
latorului local. Condensatorul C 23
provoacă frecvent acest defect.

9. Imagine cu moire şi interfe¬
renţe de înaltă frecvenţă, sunetul şi
rastrul sînt normale. Defecţiunea se
manifestă prin suprapunerea peste
imagine a unor linii ondulate sau
dungi oblice mobile sau a unei re¬
ţele de linii fine. Cauza interferenţe¬
lor este apariţia unuia sau mai mul¬
tor semnale perturbatoare care îm¬
preună cu semnalul util, prin feno- i
menul de bătăi, dau naştere unor
componente spectrale în banda ca¬
nalului recepţionat sau în banda de
FI. Cauzele ce pot provoca această
defecţiune pot fi: decuplarea insufi¬
cientă a bornelor de alimentare ale j
selectorului; închiderea incorectă a
capacelor selectorului; lipiturile de
masă nerealizate pe tot conturul ca¬
blajului imprimat la carcasa selecto¬
rului; intrarea în oscilaţie a tranzis-
toarelor T 1 şi T 3 datorită lipiturilor
reci la masă sau la condensatoarele
de decuplare. .

10. Imagine şi sunet cu intermi¬
tenţă ‘

Cauza ar fi întreruperea sau seu
circuitul care poate apărea de
vibraţiilor mecanice sau vâri.,
de temperatură ale selectori
Cauzele generatoare sînt: contac
imperfecte, lipiturile reci ale pie~
pe cablajul imprimat, montarea
piese electrice foarte aproape
ecranele magnetice puse la mas

(CONTINUARE ÎN NR.

TEHNIUM 9/1990

ontajul prezentat în figura 1
se adresează constructorilor amatori
care posedă un minicasetofon
(Walkman) şi care doresc să-i ex¬
tindă domeniul de utilizare.

Montajul propus se poate realiza
în următoarele variante:

a) adaptor staţionar, variantă în
care schema prezentată se comple¬
tează cu un bloc de alimentare pre¬
zentat în figura 2;

b) adaptor auto, variantă în care
montajul se realizează într-o casetă
metalică, prevăzută cu un dispozitiv
de fixare a minicasetofonului.

Nu se dau schiţe în acest sens, în-
trucît acestea depind de dimensiu¬
nile minicasetofonului, de dimensiu¬
nile pieselor folosite etc.

în orice caz se va avea în vedere
un acces uşor, rapid la casetofon şi

la organele de comandă pentru a
evita producerea de accidente.

Montajul este alcătuit din trei
etaje:

a) etajul corector de ton;

b) etajul amplificator de putere;

c) blocul de alimentare al minica¬
setofonului.

La intrarea corectorului de ton
este prevăzut semireglabilul P^SOO
fi, care asigură reglarea sensibilităţii
montajului.

Corectorul de fon este de tip ac¬
tiv, realizat cu tranzistorul T, şi pie¬
sele aferente şi permite obţinerea
unor performanţe foarte bune în do¬
meniul frecvenţelor joase (la frec¬
venţa de 20 Hz permite o corecţie
de ±20 dB) şi în al frecvenţelor
înalte (la 20 kHz permite o corecţie
de ±20 dB).

ing. BARBU POPESCU

Potenţiometrul P 4 serveşte ia re¬
glarea volumului; condensatorul C 9 =
220 pF are rolul de ridicare a carac¬
teristicii de frecvenţă în domeniul
frecvenţelor înalte la niveluri reduse
ale audiţiei.

Potenţiometrul P 5 este folosit la
reglarea balansului.

Amplificatorul de putere este rea¬
lizat cu circuitul integrat (A210K,
TBA810AS, MBA810AS) după o
schemă clasică.

Rezistenţa R 19 =150 f 1, conectată
după cum se vede în figura 1, ser¬
veşte la mărirea artificială a efectu¬
lui stereofonic (distanţa între difu¬
zoare).

Curba de răspuns a amplificatoru¬
lui de putere este liniară în dome¬
niul audio; în practică, de multe ori,
domeniul de reglaj al corectorului

la celălalt canal

If.tr

Rs (*o.

(■Tt

| La celălalt canal
STEREO SUPER STEREO

de ton se dovedeşte insuficient.

Din acest motiv, dacă se consi- I
derâ necesar, se poate conecta între
puncteie ,,A' şi „3“ bucla de reacţie
negativă selectivă, formată din C 23 ,
Rl7> C 2 4. Ris-

Această buclă de reacţie permite
ridicarea caracteristicii de frecvenţă
cu cca 8 dB ia frecvenţa de 100 Hz
şi cu cca 6 dB ia frecvenţa de 15
kHz

în scopul păstrării nemodificate a
sensibilităţii este necesar ca valoa¬
rea rezistenţei R 12 = 100 fi să fie re¬
dusă la 56 ’a Socul L este obţinut
prin hobinarea pe un miez de ferită
cu 0 =4—5 mm şi lungimea de cca
30 mm a 60—70 de spire din sîrmă
de cupru cu diametrul de 0,7—0.8
mm; se poate folosi de asemenea 1
bobina de şoc din blocul de a!im.en-c
tare al televizoarelor cu circuite in¬
tegrate.

Se recomandă folosirea circuitului
integrat A210K înîrucît acesta are fi¬
xat un radiator profilat din aluminiu.

Dacă montajul este realizat co¬
rect, singurul reglaj necesar este al
sensibilităţii, care se realizează cu
ajutorul semireglabilului P 1 astfel: se
aduce potenţiometrul de volum al
minicasetofonului în poziţie me¬
diană, ia adaptor potenţiometrele P 2 ,
P 3 şi P 5 se fixează în poziţie me¬
diană, P 4 se fixează în poziţia de vo¬
lum maxim şi din semireglabilul P,
se dozează nivelul semnalului de in¬
trare.

Puterea obţinută în varianta
„adaptor auto" este de cca 4 W pe
canal, iar în varianta adaptor staţio¬
nar de minimum 5 W.

în căzui folosirii circuitelor de tip
TBA810AS se recomandă folosirea
unor radiatoare realizate din tablă
de aluminiu.

Blocul de alimentare a)
minicasetofonului este realizat cu
tranzistorul T 2 şi piesele aferente şi
nu prezintă particularităţi deosebite.

Tranzistorul T 2 se va monta pe un
radiator din tablă de aluminiu cu di¬
mensiunile de 30x15x1 mm.

în cazul în care minicasetofonul
necesită o tensiune de alimentare
de 4,5 V (sau 3 V) se vor efectua ur¬
mătoarele modificări:

1. Pentru tensiunea de 4,5 V: R 16 =
1,5 k.n, D|=PL5V12.

2. Pentru tensiunea de 3 V: R 16 =
1,8 kil, D,=PL3VS2.

în cazul realizării în varianta
„adaptor staţionar" se poate folosi
sursa de alimentare prezentată în fi¬
gura 2 şi care trebuie să asigure o
tensiune de cca 15 V ia un curent
de 2 A.

Nu se dau datele concrete de rea¬
lizare a transformatorului de reţea
întrucît acestea depind de secţiunea
miezului transformatorului; aceasta
va fi de minimum 4,5—5 cm 2 .

220V

„SATELIŢII DE
TELECOMUNICAŢII"

Feiicităm cu căldură Editura „Ion Creangă" pentru binevenita sa colecţiei
de popularizare ABC. Cea mai recentă apariţie în această serie — deosebit des
utilă pentru familiarizarea celor mai mici şcolari cu zonele de interes ştiinţifici
ale lumii contemporane — este semnată de cunoscutul scriitor şi popularizatori
al ştiinţei şi tehnicii, ing. Liviu Macoveanu, fiind dedicată sateliţilor de teleeo- |
tn unica ţii. . |

Istoricul pătrunderii omului în Cosmos, galeria personalităţilor ştiinţifice 1
ale căror lucrări au contribuit decisiv la progresul astronauticii, posibilităţile |
complexe de utilizare a sateliţilor de telecomunicaţii sînt subiecte tratate fluent j
intr-un limbaj accesibil, perfect adecvat publicului căruia i se adresează. |
* O prezentare grafică inspirată, desenele sugestive completează în mod fe- $
rieit textul interesant semnat de autor. ţC S !

odă... c;..::,-.: . oct ' ■. ... ../ .o. .... . wmssmim , ?mm

TEHNIUM 9/1990

1 INTRODUCERE

De mai mulţi ani circulă ideea şi
practica întrebuinţării în medicina
empirică a „apei vii“ şi a „apei
moarte".

în realitate, problema se rezumă
la divizarea unei cantităţi de apă ne¬
utră în două părţi egale, formate din
apă alcalină şi apă acidă, prin cel
mai simplu procedeu al electrolizei.
Sorturile de apă obţinute prin
această operaţie, apa alcalină şi apa
acidă, au primit în popor denumirile
sugestive de „apă vie“ şi „apă
moartă", cu ajutorul cărora se exe¬
cută diferite scheme de tratament în
cadrul medicinei empirice.

Pentru a veni în sprijinul celor
care practică astfel de metode de
tratament, propun un procedeu de
obţinere a celor două sorturi de apă
fără a utiliza o membrană semiper-
meabilâ, aşa cum se utilizează în
prezent în mod curent.

Marele avantaj al procedeului
constă într-o divizare „curată" a apei
neutre în cele două sorturi, fără a
antrena corpuri şi substanţe străine
apei, aşa cum se întîmplă prin pro¬
cedeul de separare cu membrană
semipermeabilă (cel mai adesea se
întrebuinţează o pînză din foaie de
cort). Este adevărat că procedeul
care îl propun se va dovedi mai
complicat, iar separarea va dura mai
mult timp, dar poate că va fi de pre¬
ferat pentru calităţile lui igienice.

2. DESCRIEREA PROCEDEULUI

Componentele principale ale dis¬
pozitivului sînt prezentate în figura 1
şi sînt următoarele:

VA = vas cu capacitatea de 0,5 litri,
în care se va colecta apa al¬
calină;

VB = vas cu capacitatea de 0,5 litri,

în care se va colecta apa aci¬
dă;

EN = electrod din oţel de „inox ali¬
mentar", executat din plat-
bandă lată de 25 mm, groasă
de 2—4 mm, cu o lungime
suficientă pentru a depăşi
gura vasului VA;

EP = electrod similar cu EN;

VL = vas de legătură executat din
material izolator şi impermea¬
bil (preferabil din sticlă sau
din tuburi de material plastic
termorezistent), cu dimensiu¬
nile informative din figura 2;
FA = furtun de aspiraţie care

pectiv, EP la +UA de la alimentato¬
rul descris în figura 3. Se verifică în-
tîi corectitudinea executării instruc¬
ţiunilor de mai sus şi apoi se conec¬
tează alimentatorul la reţeaua de
220 V c.a. (Atenţie, căci la bornele
alimentatorului şi în vasele VA şi VB
tensiunea de alimentare UA are un
potenţial de aproximativ 300 V şi,
deci, PERICOL DE ELECTROCU¬
TARE!).

Din acest moment începe reacţia
de electroliză, iar pe parcursul cî-
torva zeci de minute (cca 45 min) se
vor colecta în VA apa alcalină şi în
VB apa acidă, separarea efectuîn-

tăţilor de apă tratată obţinute va fi
în funcţie de posibilităţile materiale
şi practice ale fiecăruia. în schimb,
separarea în cele două sorturi a apei
neutre este absolut curată, cu ex¬
cepţia impurităţilor aflate iniţial în
apă.

ATENŢIE! Pe tot parcursul desfă¬
şurării reacţiei nu vor fi atinse sub
nici un motiv vasele, electrozii, apa
din vase sau conductoarele de legă¬
tură,din cauza pericolului de elec¬
trocutare. Manipularea acestora se
execută numai după deconectarea
alimentatorului de la reţeaua de 220
V c.a.

APĂ ALCALINĂ

APĂ ACIDĂ

se montează etanş la gura de
ieşire a vasului VL.

După umplerea vaselor VA şi VB
cu apă potabilă, se introduce în
acestea vasul VL. Prin furtunul VA
se aspiră pînă cînd apa din cele
două vase va crea o coloană co¬
mună către furtunul FA. La umple¬
rea vasului VL cu apă, furtunul FA
va fi obturat astfel încît apa să nu se
mai poată întoarce spre vasele VA şi
VB. In vasul VA se introduce elec¬
trodul EN, iar în vasul VB electrodul
EP. Prin conductoare electrice izo¬
late se conectează EN la -UA şi, res¬

du-se la nivelul vasului VL, care se
încălzeşte nepericulos.

Apa alcalină („vie") din vasul VA
are un aspect alburiu şi are în sus¬
pensie un precipitat de aceeaşi cu¬
loare, factorul pH ajungînd la cifrele
9—10. Apa acidă („moartă") din va¬
sul VB are o nuanţă galben-maronie
şi prezintă un miros de clor, factorul
pH ajungînd la cifra 5. La termina¬
rea reacţiei, alimentatorul se deco¬
nectează de la sursa de 220 V c.a.
Numai după această operaţie furtu¬
nul Fa se dezobturează, lăsînd co¬
loana de apă să coboare în vasele
VA şi VB. Vasul VL se înlătură, iar
electrozii EN şi EP se extrag din va-
seje respective.

în urma acestor operaţii, în vasele
VA şi VB vor rezulta pentru utilizare
cîte 0,5 litri de „apă vie" şi, respec¬
tiv, „apă moartă".

Procedeul de separare este relativ
lent din cauza suprafeţei mici de
reacţie oferită de secţiunea vasului
VL, dar mărimea secţiunii şi a canti¬

MIRCEA BRÂNZAN

Rezistenţa de 270 kn/2 W de la ie¬
şirea alimentatorului prezentat în fi¬
gura 3 are rolul de a descărca con¬
densatorul de filtraj după deconec¬
tarea acestuia de la reţeaua de ali¬
mentare.

3. FINAL

-Procedeul propus (chiar dacă se
utilizează sub diverse forme sau ca
atare) nu l-am întîlnit descris nici în
lucrările studiate referitoare la
această problemă, nici pe cale orală
şi reprezintă o inspiraţie proprie,
orice asemănare fiind cu totul întîm-
plătoare.

Totodată, nefiind cadru medical,
nu-mi permit să recomand nimănui
în mod oficial urmarea unui trata¬
ment cu cele două sorturi de apă
obţinute în diverse scheme de trata¬
ment.

Sper însă ca procedeul imaginat
să ofere obţinerea unor rezultate ca¬
litativ superioare celor care utili¬
zează în diverse scopuri apa alcalină
sau acidă.

-0 “t* UA

300Vc.c.

■0 —UA

ANUNŢ IMPORTANT...

... pentru toţi cititorii şi colaboratorii revistei „Tehnium"

La sfîrşitul acestui an, 1990, o dată cu apariţia numărului 12 al revis¬
tei „Tehnium", redacţia va acorda trei premii, după cum urmează:

Premiul I în valoare de 1 500 lei
Premiul II în valoare de 1 000 lei
Premiul III în valoare de 500 lei

precum şi trei menţiuni constînd în trei abonamente pe anul 1991.

Premiile şi menţiunile vor fi acordate pentru cele mai interesante
articole primite la redacţie si publicate în revista „Tehnium" în cursul
anului 1990.

Deci, pentru a intra în posesia premiilor TEHNIUM, nu trebuie decît
să trimiteţi într-o formă publicistică adecvată cele mai interesante şi ori¬
ginale lucrări ale dv. care se încadrează în categoriile de construcţii
pentru amatori^promovate de revista „Tehnium".

Nu uitaţi! în numărul 12/1990 al revistei vor fi anunţaţi primii cîşti-
gători ai premiilor „Tehnium". /

Si acum, vă dorim mult succes!

REDACŢIA

TEHNIUM 9/1990

Este bine cunoscut faptul că în fo¬
tografie lumina naturală nu este în¬
totdeauna suficientă pentru realiza¬
rea unei reproduceri de bună cali¬
tate. De asemenea, necesitatea obţi¬
nerii unor efecte interesante legate
de fotografia ultrarapidă a dus la
generalizarea folosirii flash-ului
electronic care a pus la dispoziţia

Practica utilizării
fiash-uiui electronic

Primele flash-uri electronice erau
aparate scumpe şi grele, necesitînd
folosirea bateriilor, puţin practice şi
costisitoare. Succesul flash-ului este
asigurat azi de fabricarea tipurilor
utilizate la tensiuni joase pentru a

FLASH URILE
electronicei

tuturor amatorilor un instrument de
lucru maniabil, redus ca greutate şi
accesibil pentru toate „pungile".

Flash-ul electronic rezolvă pentru
fiecare amator problema fotografiei
la mică distanţă, precum şi fotogra¬
fierea unor obiecte aflate în depla¬
sare rapidă.

Principii de construcţie

Flash-ul electronic este construit
în principiu dintr-un tub de sticlă
drept sau îndoit, cu doi electrozi,
'.umplut cu gaz sub presiune slabă,
în general xenon. Cînd diferenţa de
potenţial aplicată celor doi electrozi
ieste suficientă, începe descărcarea
ce produce o lumină cu strălucire
mare. Acest „fulger" este obţinut
prin descărcarea în tub a unui con¬
densator electrochimie încărcat cu o
.tensiune inferioară tensiunii de ioni-
îzare, iar amorsarea este declanşată
ide un electrod special. O tensiune
de polaritate bine determinată tre-
şbuie aplicată între anod şi catod, iar
jjionizarea parţială a gazului asigură
Idescărcarea condensatorului. Există
tuburi de diverse puteri ce produc o
energie de descărcare ce depinde
Ide capacitatea C a condensatorului
|şi de tensiunea V, determinată pen¬
tru fiecare tip de tub conform urmă¬
toarei relaţii: 2W

: w = 1/2 CV 2 , de unde C =—-
I V 2

C este capacitatea condensatoru¬
lui în farazi, V tensiunea de încăr-
Icare în volţi, iar W este exprimat în
jouli.

I Constructorii de tuburi furnizează
Icurbele fluxului luminos în funcţie
Ide timp pentru o energie de încăr-
fcare determinată corespunzînd con¬
diţiilor de utilizare normală. Aceste
feurbe permit determinarea compa¬
rativă a curbei deschiderii obturato¬
rului, momentul precis în care se
produce flash-ul ce trebuie să coin-
Icidă cu deschiderea normală a ob¬
turatorului. Maximumul de flux lu-
minos trebuie să se producă în mo¬
mentul în care obturatorul este
complet deschis. Evident, durata ilu¬
minării are un rol direct în impresiu-
nea fotografică şi nu timpul de des¬
chidere al obturatorului.

| Este necesar totuşi să nu se utili¬
zeze un timp de expunere foarte re¬
dus în anumite cazuri. Folosind
■filme suficient de sensibile este po¬
sibilă obţinerea fotografiilor ultrara¬
pide: durata utilă a flash-ului deter¬
mină firesc, după caz, cantitatea de
lumină eficace.

c stAimculescu

permite folosirea condensatoarelor
electrochimice de dimensiuni re¬
duse. Progresul realizat în industria
bateriilor şi a redresoarelor, utiliza¬
rea tranzistoarelor, a circuitelor in¬
tegrate au dus la miniaturizarea
aparatelor de acest tip, azi foarte
uşoare, unele chiar încorporate în
aparatul fotografic sau alimentate
de mici baterii de acumulatoare
etanşe, cadmiu-nichel, reîncărcate
automat cu ajutorul redresoarelor
alimentate la reţea.

Consumul de electricitate este
foarte mic, iar încărcarea se reali¬
zează în cîteva ore.

Temperatura de culoare a flash-u¬
lui este între 5 900 şi 6 500 K, fapt
ce convine perfect şi fotografiei co¬
lor.

Rapiditatea flash-ului, situată între
1/500 şi 1/1 000 s, permite o sincro¬
nizare bună pentru toate vitezele
obturatorului central şi înregistrarea
mişcărilor foarte rapide. Se poate
astfel regla timpul cu un obturator
obişnuit cu lamele tot atît de bine la
1/60, cît şi la 1/125.

Problema se pune diferit pentru
obturatorul cu perdele: în timp ce
obturatorul central este practic sin¬
cronizat cu toate vitezele, obturato¬
rul focal nu e sincronizat decît pen¬
tru o viteză egală sau inferioară des¬
chiderii sau închiderii perdelelor.

Pentru viteze superioare, o
singură parte a clişeului este impre¬
sionată fiindcă a doua perdea a ac¬
ţionat înainte de vîrful de maximum
al flash-ului, de unde rezultă necesi¬
tatea reglării obturatorului la o vi¬
teză nu prea rapidă, de 1/30 pînă la
maximum 1/60.

Majoritatea aparatelor au două
contacte, unul notat cu X pentru
flash-ul electronic şi un altul M pen¬
tru cel cu magneziu, din ce în ce
mai rar utilizat. în cazul sincronizării
X, contactul se închide în momentul
deschiderii complete a obturatoru¬
lui; pentru sincronizarea M, obtura¬
torul nu se deschide decît după în¬
chiderea contactului.

Cînd contactul X se închide, în
momentul deschiderii totale a obtu¬
ratorului durata flash-ului este
foarte scurtă şi alegerea vitezei nu
mai este critică. Se poate alege
1/100 s fiindcă o viteză mai mică
poate da un efect de mişcare dacă
subiectul nu este luminat doar de
flash.

După determinarea timpului ră-
mîne de reglat deschiderea diafrag¬
mei. Ea depinde, bineînţeles, de pu¬
terea flash-ului, de sensibilitatea fil¬

mului şi de distanţa între subiect şi
sursa de lumină. Iluminarea eficace
este proporţională cu intensitatea
luminoasă şi invers proporţională cu
pătratul distanţei. Acest fapt explică
de ce o fotografie realizată cu ajuto¬
rul flash-ului, obţinută în bune con¬
diţii, la o distanţă de 2 m cu dia¬
fragma la F/8, trebuie realizată la 4
m utilizînd deschiderea F/4 şi nu
F/5,6.

Practic nu sînt de efectuat calcule
complicate datorită numărului-ghid
al flash-ului, caracteristică indicată
de constructor.

Vom găsi acest număr în prospec¬
tul de utilizare al flash-ului. Pentru a
găsi diafragma necesară este sufi¬
cient să împărţim acest număr cu
distanţa în metri aflată între obiectiv
şi subiect. De exemplu, dacă avem
numărul ghid 16, vom utiliza dia¬
fragma F/16 la 1 m, F/8 la 2 m etc.

Există, de asemenea, pe cutia

rului traversează flash-ul şi fascicu- ;
Iul de lumină E este transmis spre |
subiect. J

Lumina reflectată F, provenind de I
la obiect, este primită de o mică ce- j
lulă fotoelectrică G, dispusă pe par- f
tea frontală a flash-ului. Circuitul |
electronic H măsoară curentul elec¬
tric provenind de la celulă şi cînd!
expunerea atinge o valoare su.fi- |
cientă este acţionat circuitul de de- 1
clanşare I ce pune în funcţiune tu- I
bul de descărcare cu rezistenţă
mică J, dispus în interiorul aparatu¬
lui. Al doilea tub este utilizat pentru 1
a absorbi energia rămasă şi opreşte 1
producţia fluxului luminos produs
de flash-ul automat.

Deschiderea optimă a diafragmei
trebuie mereu determinată pentru a |
asigura durata expunerii.

Acest raport este funcţie de Iu- Jj
mina furnizată de flash şi de sensi¬
bilitatea filmului.

flash-ului un mic tabel sau un disc
gradat ce permite găsirea diafrag¬
mei funcţie de sensibilitatea filmului
în grade DIN sau ASA şi de distanţa
faţă de subiect.

Durata normală a flash-ului este
de 1/800 s pînă la 1/1 000 s. Uneori
această durată este prea mare pen¬
tru a fotografia cu succes fenomene
sau obiecte în mişcare foarte rapidă.

Pentru a controla fluxul luminos
în funcţie de distanţa faţă de subiect
sau faţă de viteza subiectului trebuie
asigurată automat deschiderea dia¬
fragmei.

Cu ajutorul unei celule fotoeled-
trice adiţionale, situată pe carcasa
aparatului, se măsoară cantitatea de
lumină reflectată de subiect sub ac¬
ţiunea flash-uîui.

Diferitele elemente ale acestui dis¬
pozitiv sînt prezentate schematic în
figură. O baterie de acumulatoare A
(cadmiu-nichel) furnizează tensiu¬
nea electrică de alimentare. Tensiu¬
nea joasă este ridicată la nivelul ne¬
cesar de un transformator B, graţie
unui montaj tranzistorizat ce per¬
mite încărcarea condensatorului C
dispus în cutia flash-ului.

Cînd condensatorul de sincroni¬
zare cu cameră este închis în mo¬
mentul apăsării pe declanşator, cu¬
rentul de descărcare al condensato-

Cu un asemenea flash distanţa de I
lucru este cuprinsă între 0,30 m şi f
5 m. Durata fulgerului neautomati- f
zat este între 1/1 000 şi 1/2 000 s, în j
timp ce durata fulgerului automat |
sub acţiunea celulei de control :
poate varia între 1/1 000 şi 1/30 000 I
s, I

Pentru a folosi un flash de acest î
gen se acţionează asupra contactu- .
lui care îl pune în funcţiune; el pri- i
meşte lumina reflectată şi o corn- J
pară cu cea necesară pentru expu- 1
nerea corectă; cînd această valoare jj
este atinsă, flash-ul este întrerupt şi I
filmul este corect expus. "

Un asemenea flash este folosit de I
obicei pentru un timp de 1/125 pen¬
tru aparate cu obturator central şi 1
1/30 s sau 1/60 s pentru aparate do- |
tate cu obturatoare cu perdele. I
Deschiderea diafragmei este re- j
glată, conform cadranului indicator,
după sensibilitatea filmului.

Pentru a reuşi fotografii de cali¬
tate nu trebuie uitat faptul că axa |
reflectorului flash-ului trebuie diri- j
jată direct spre subiect.

Subiectul trebuie să fie situat în f
centrul suprafeţei fasciculului lumi- f
nos.

TEHNIUM 9/1990

O producţie cinematografică atît profesio¬
nistă, cît şi de amator trebuie să răspundă simul¬
tan unor cerinţe tehnice şi artistice. Vom încerca,
într-o serie de articole, să prezentăm cîteva pro¬
bleme tehnice, specifice producţiilor de amator,
pentru a veni în sprijinul acestei activităţi.

Acolo unde problemele cine şi video au speci¬
ficaţii, vom analiza separat modul de rezolvare.

Primul articol din această serie se referă la mo¬
bilitatea camerei de luat vederi.

Menţionăm că nu vom analiza aici diferitele so¬
luţii artistice, ci exclusiv cele tehnice ale mişcării.

Vom începe cu unele recomandări generale

1. Este bine să amintim că imaginile simetrice
nu sînt recomandabile şi că este bine ca subiec¬
tul principal să fie menţinut într-o parte a scenei.

2. Cerul nu trebuie să ocupe mai mult de o
treime din înălţimea cadrului.

3. Camera trebuie menţinută stabilă_pentru a
nu produce tremurări ale imaginii. înclinarea
accidentală conduce adesea la efecte umoris¬
tice, care pot compromite filmarea.

Dacă nu dispunem de trepied adecvat, camera
trebuie ţinută ferm cu ambele mîini, fiind reco¬
mandabilă oprirea respiraţiei pe durata unui ca¬
dru. Dacă este posibil, camera va fi sprijinită pe
un obiect stabil.

4. Mişcarea este o raţiune a existenţei imaginii
filmate. Foarte rar o imagine imobilă poate fi inte¬
resantă din punct de vedere cinematografic, de
aceea chiar la filmarea de peisaje este recoman¬
dabil ca în cadru să existe obiecte sau personaje
în mişcare.

5. Pentru cadrele mai deosebite şi în special
cînd sînt filmaţi copii este bine să nu prevenim
subiectul asupra momentului înregistrării.

6 . Imaginea se poate realiza în mai multe pla¬
nuri. în figura 1 este prezentată schematic imagi¬
nea din filmul „Ieşirea din port“ (L. Lumiere.
1896) cu caararea planurilor clasice (fig. 2—5).

Trecerea de la un plan la altul se poate face
prin mai multe metode:

a) Schimbarea de obiective cu distanţă focala
variata pe turelă. Metoda este rar folosită de
amatori.

b) Mişcarea de traveling.

c) Transfocarea.

Travelingul poate fi prin mişcarea operatorului
sau prin deplasare cu cărucior. în primul caz
apar probleme deosebite de stabilitate a imaginii
şi de aceea nu se recomanda decît în cazuri spe¬
ciale. Travelingul mecanic se realizează ca în fi¬
gurile 6, 7 şi 8.

Deplasarea înainte şi înapoi în traveling tre¬
buie făcură în limitele de claritate a obiectivului
(asupra cărora vom reveni) sau prin schimbarea
simultană cu mişcarea reglajului de distanţă ast¬
fel ca să se menţină claritatea. Problema se solu¬
ţionează mal simplu la aparatele cu comandă
manuală şi mai dificil la camerele video unde vi¬
teza de reglare a obiectivului este prea mare prin
comanda electrică.

Efecte deosebite în schimbarea planurilor se
obţin prin tehnica plonjeurilor (fig. 9—10).

Procedeul plonjeului este realizabil aproape
exclusiv prin trepied cu articulaţie verticala, ma¬
nipularea „din mînă 1 ' fiind foarte pretenţioasa.

Un efect interesant se obţine prin schimbarea
cîmp/contracîmp care schimbă cu 180° unghiul
de vedere (figurile 11 — 12).

Efectul se realizează cu două aparate sau prin
stoparea filmării şi deplasarea aparatului. în ge¬
neral apar probleme mai complicate de iluminare
egală a cîmpului şi contracîmpului.

Un efect foarte utilizat este panoramarea în
plan orizontal, efect predominant în filmele de
vacanţă (figura 13).

Funcţie de distanţa focală a obiectivului, tim¬
pul de panoramare trebuie să aibă valorile din ta¬
belul 1.

Lungimea focală
a obiectivului
mm

Panoramare (în grade) |

45°

90° /

180° |

Timpul (în secunde) |

20 - 25

40 — 50

100

75 - 80

130

Evident că se pot utiliza şi timpi mai reduşi, cu
efecte artistice mai speciale. în general nu se re¬
comandă utilizarea de obiective cu distanţă fo¬
cală mai mare de 35 mm la panoramare.

Panoramarea manuală impune lungirea tim¬
pului de panoramare pentru menţinerea stabi¬
lităţii imaginii.

Revenim la transfocare, procedeu modern de
mare efect dacă este utilizat corect. Trebuie să
subliniem că este o mare diferenţă între imagi¬
nea obţinută prin transfocare şi cea obţinută prin
traveling (figura 14), diferenţă uşor de sesizat în
timpul vizionării.

(CONTINUARE IN NR. VIITOR)

<ş> <ş>

s§|g

Figura 1 — Plan general (P.G.)

issifi

* V M t, »* - ,

Figura 2 — Pian mijlociu (P.M.) — Figura 3 — Plan american (P.A.) — Figura 4 — Primplan (P.P.) -

personaje în picioare

personaj jumătate corp

personaj bust

Figura 5 — Grosplan (G.P.) -
faţă izolată

Figura 6 — Figura 7 — Figura 8 —

Traveling lateral Traveling înapoi Traveling înainte

Figura 9 — Plonjeu Figura 10 — Contraplonjeu

Figura 13 — Panoramare

Figura 14 — Comparaţie între traveling înainte (stînga) şi transfo¬
care (dreapta)

TEHNIUM 9/1990

LOTO

ELECTRONIC

ceasta construcţie necesită
patru circuite integrate si un tranzis¬
tor BC107.

Fiecare circuit CDB410 sau
SN7410 conţine 3 porţi NAND, fie¬
care cu 3 intrări; două sînt folosite
pentru realizarea unui multivibrator
capabil a genera impulsuri cu frec¬
venţa de 10 kHz, iar al treilea pentru
a bloca afişajul la cifra 90, adică la
impulsul 91 afişajul să indice cifra 1.
Apăsînd butonul PI se pune în
funcţiune multivibratorul şi se blo¬
chează 9368.

Potenţiometrul trimer R6 permite
reglarea frecvenţei multivibratorului.
Pe intrarea 14 a primului CDB490
(SN7490) se aplică semnalul multivi¬
bratorului, care la rîndul său va pi¬
lota decodorul 9368 (al unităţilor).
De la primul divizor cu 10, semnalul
va trece la următorul (tot 490), care
va pilota următorul decodor 9368
(zecile).

Particularitatea acestui joc constă
în faptul că afişajul trebuie să pre¬
zinte toată gama de cifre cuprinse
între 1 şi 90, deci pe fiecare din afi-
şaje să apară cifrele de la 0 la 9.

R1 = 1 kfl; R2 = 4,7 kfl: R3 = 1 kfl;
R4 = 220 fl; R5 = 100 fi; R6 = 470 fi;
CI = 68 nF; C2 = 4,7 nF; CDB490x2;
SN7410; 9368x2; FND7Qx2 (afişaj).

LE HAUT PARLEUR,
1469

RECEPTOR

eceptorul prezentat este in¬
teresant prin faptul că foloseşte ca
element principal circuitul integrat
specializat TDA1Q83.

Interesant este faptul că pentru a
realiza un radioreceptor, după cum
se observă şi din schema electrică,
la acest circuit trebuie să ataşăm un
mic număr de componente şi în
special circuitul de intrare.

Pentru recepţionarea undelor me¬
dii, circuitul de intrare se constru¬
ieşte pe o bară de ferită cu diame¬
trul de 10 mm şi lungimea de
100 mm, la care LI are 80—100 de
spire CuEm 0,2, iar bobina L3 are 30
de spire CuEm 0,2, bobinate pe un
mic suport de ferită.

Acordul în gama UM se poate
face cu CI (270 pF), dar şi cu o
diodă varicap de tipul BB113, mon¬
tată aşa cum se observă pe cablajul
imprimat.

La circuit, U1=4,5 V, dar cînd
acordul se face cu diodă varicap,
atunci la terminalul U2 se aplică
30 V, potenţiometrul P2 are 100 kfl,
iar rezistorul R5= 100 kfl.

L, = 80 spire
L 2 = 8 spire

ÂMATERSKE RADiO,
5/1990

jglâfvingj

PUBLICITATE ■ PUBLICITATE ■ P£BUCIŢATE_m f^tlCITATE

Pentru anui 19S0 I.E.M.i. prezintă
o gamă de produse, noi, cu perfor¬
manţe superioare, în domeniui ra-
diccomunicaţtiior profesionale, apa¬
raturii de măsură şi control şi siste¬
melor de testare automată.

Dacă doriţi să efectuaţi depanări
de aparatură electronică, măsurători
de puteri în domeniui radiofrecven-
ţei, măsurători de forţe, cupîuri, pre¬
siuni, măsurători de laborator, con¬
sultaţi oferta' 1. E. M, I, (întreprinderea
de .Aparate Electronice de Măsură şi
Industriale) — Bucureşti.

în ceea ce priveşte echipamentele
de radiocomunicaţii profesionale,
acestea sînt destinate comunicărilor
radiotelefonice între utilizatori ficşi,
mobili şi portabili, avînd posibilita¬
tea organizării unor reţele de trans¬
mitere de date pentru controlul şi
comanda unor procese tehnologice.

iată cîteva din cele mai reprezen¬
tative produse:

— OSCILOSCOPUL E 0110 —

aparat portabil cu 2 canale, care
permite vizualizarea semnalelor de
frecvenţă maximă — 10 MHz, cu o
sensibilitate de 2 mV/div.

— OSCILOSCOPUL E 0109 —
aparat de laborator cu 2 canale care
asigură vizualizarea semnalelor
electrice pînă ia 25 MHz. Are drept

scop verificarea şi controlul aparate¬
lor electronice.

— MULTIMETRUL V 581 — reali¬
zat în colaborare cu firma MERA-
TRONIK din Varşovia-Polonia —
este un multimetru digital portabil,
cu 3 1/2 cifre, care permite măsurări
de tensiuni, curenţi în cc/ca pînă la
1 000 V/750 V, respectiv 10 A şi re¬
zistenţe pînă ia 20 MO.

- SURSA STABILIZATĂ DE CU¬

RENT CONTINUU — S 4301 - asi¬
gură protecţia circuitelor integrate şi
tranzistorizate în caz de scurtcircuit
sau supratensiune. Este un instru¬
ment de mare utilitate în laboratoa¬
rele de cercetare şi uzinale, precum
si în fluxul de producţie.

- PUNTEA AUTOMATĂ E 0711
— asigură măsurarea automată a
componentelor. Microprocesorul
Z80 comandă funcţionarea internă a
punţii E0711. Este dotată cu inter¬
faţa CEI625, care permite să fie co-

Bucureşti , Şos. Fabrica de G
sector 2, telefon 33 74 22, te
B, FAX nr.' 33 74 22.

nectată la diverse echipamente auxi¬
liare, cum ar fi imprimante sau alte
sisteme pe bază de calculator.

— SISTEMUL TENSOMETR1C N
2300 — din domeniu! mărimilor nee¬
lectrice, dotat cu posibilitatea de
modificare a combinaţiei modulelor,
în scopul adaptării optime la situaţia
concretă de măsurat.

— TIC 900 PLUS — testor şi
identificator de circuite integrate di¬
gitale, destinat atelierelor de proiec¬
tare, centrelor de depanare şi secţii¬
lor de producţie. Este un aparat por¬
tabil şi este capabil să testeze, să
identifice şi să înveţe orice circuit
SSI-MSI şi cîteva LSI, realizate în
tehnologiile TTL sau MOS, din fami¬
liile SN7400, 8200, 9300, 8T00, 8500
HEF, 4000, fără să necesite un cir¬
cuit martor.

— EMULATORUL Z80 — este cel
mai precis şi sofisticat instrument
pentru service-ul echipamentelor
comandate de acest tip de micro¬
procesor. Se introduce o sondă de
40 pini în locul microprocesorului în
placa „prototip 11 , în vederea testării,
permiţînd executarea de diverse
operaţii, descrise ca „funcţiuni soft 11 .

— MICROTESTUL 901/902 —
este un testor funcţionai, dinamic,
portabil, destinat echipamentelor
bazate pe microprocesorul INTEL
8080/Z80. Poate fi utilizat atît în
producţie, la testarea finală a apara¬
telor şi plachetelor echipate cu mi¬
croprocesoare de tip INTEL
8080/Z80, cît şi în activitatea de ser¬
vice, pentru detectarea şi localizarea
rapidă a defectelor.

- RADIOTELEFONUL PORTA¬
BIL R 8143 — are un design mo¬
dern, care se asortează cu orice in¬
terior de vehicul. Avînd o greutate
redusă, se poate monta cu uşurinţă
oriunde în interiorul vehiculului. Co¬
menzile radiotelefonului se operează
pe panou! frontal, prevăzut cu
LED-uri de semnalizare. Este un
aparat de mare utilitate pentru' orice
activitate în teren.

- RADIOTELEFONUL PORTA¬
BIL R 8243 — destinat legăturilor
radio bidirecţionale între operatorul
staţiei portabile şi un alt radiotele-
fon, echipat cu aceleaşi frecvenţe.
Acest aparat funcţionează în gama
146—174 MHz, în simplex sau semi-
duplex. Puterea de transmie: 0,5 W
sau 1,5 W; sensibilitatea receptoru¬
lui: 0,4 pM (1 1/2 e.m.f.).

Pentru informaţii suplimentare,
adresaţi-vă la I.E.M.I.-Bucureşti (ÎN¬
TREPRINDEREA DE APARATE
ELECTRONICE DE MĂSURĂ Şl IN¬
DUSTRIALE), Şos. Fabrica de Glu¬
coza nr. 9—11; sector 2; tel.
33 74 22; telex: 10467 IEMI B; FAX
nr. 33 74 22.

NEMEŞ MIRCEA - Oradea

Schema casetofonului „Star MC
12“ a fost publicată în „Tehnium"
nr. 5 din 1980, pagina 19.

Receptorul la care vă referiţi
poate fi cuplat la un convertor in¬
dustrial.

VASILESCU LAURENŢ IU - Bucu¬
reşti

Vă felicităm pentru rezultatele
obţinute în domeniul construcţiilor
electronice.

Scrisoarea dv. a fost remisă unui
specialist în camere de luat vederi,
Care vă va răspunde.

CHIŢU GHEORGHE — Caracal

Am reţinut sugestiile’ dv. pentru
care vă mulţumim. Nu puteţi înlocui
cele două tranzistoare cu altele
echivalente fără a redimensiona
schema.

ENĂCHESCU MARIUS — Braşov

Vom publica atît construcţia an¬
tenelor, cît şi cuplarea lor la acelaşi
cablu de coborîre.

NICOLÂEVICI VLADiMIR - Plo¬
ieşti

Tensiunea de alimentare a televi¬
zorului trebuie să fie de 220 V pen¬
tru ca dimensiunea imaginii, con¬
trastul şi strălucirea să fie naturale.

Alimentaţi deci televizorul cu
această tensiune, operaţi reglajele
cuvenite şi apoi alimentaţi televizo¬
rul prin stabilizator; măsuraţi valoa¬
rea tensiunii de ieşire a stabilizato¬
rului.

ISTRATE NÎCOLAE - Urzicersi

Vi s-a expediat schema casetofo- ,
nului prin postă.

ANDREI ADRIAN — Deva

Nivelul semnalului de intrare la
antenă este prea mare. Introduceţi
un atenuator la borna de antenă,
deci micşoraţi semnalul de la in¬
trare.

La comanda releului puteti folosi
BD140.

KACSO ZOLT — judeţul Har¬
ghita

Vă expediem schema prin poştă.

Verificaţi condensatorul C333.

IONESCU MIRCEA - Ploieşti,
Str. Văleni nr. 65

Ne bucură preocuparea dv. de in¬
ventariere şi clasificare a tuturor
construcţiilor prezentate în revista
..Tehnium", ca şi faptul că va oferiţi
sa furnizaţi ;cititorilor interesaţi in¬
formaţii în legătură cu articolele pu¬
blicate;

Va trimitem o parte din numerele
revistei care vă lipsesc din colecţie,
precum şi almanahurile „Tehnium" '
1982 şi 1989.

muj

? r

1 2ji ft

£ » t

* T

[<L_L0|

L —iŞ-i L

" 'e Mr ^ f @

1 AMU

HH qjpi

i fe'HIr-lj

i L & a

| -Q* *

3 __ ujC'J i<$li/77Tx

'$°*g3 ii *■—ifc-i

ii'iii ; [

m -.■* . » î

iPirsa. t ...» |

? J O

im. s “îi tt

jj X3 c o «

5 1 §* I ® ® °

= I- «■« C8

Redactorşef: ing. I. MIHÂESCU
Secretar general de redacţie: fiz. ALEX. MĂRCULESCU

Administraţia: Editura „Presa Libera

Redactori: K. F.UP ing. C. ^'OVICI C STANCULESCU

Secretanat: M. PĂUN, M. NSCOLAE Bucureşti

CITITORII DIN STR/
NĂTATE SE POT ABQh
PRIN „RQMPRESFÎLAT
UA“ — SECTORUL Ei
PORT-IMPORT PREŞ:
P.0.80X 12—201,
10376, PRSFIR

.NR. 64—66.

Corectură: V. STAN ... P,0,80X 12—201,

Prezentare grafică: l iVAŞeu : OMQMIS i

Conform normelor legislative româneşti si inter naţronaie, preluarea. copierea si teprodu-

cerea articolelor apărute in cadrul publicaţiilor TEHNIUM, precum şi realizarea unei producţii According io the rorrar.ran and sntemaîronat iaws, any copy or reproduction of tho

de serie după montaje apărute sub egida TEHNIUM suit strict interzise iară acordul piealabil ai :S ^ ed T* ii,,P ubllcatlon - ot achievement of serial produci ion after schemes
redacţiei. ™ TEHNIUM protectian 3te stricliy forbrdden without pnot wntten eonsent ot