Tehnium/1990/9010

: „TEHISIIUM", BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. % 

T.R. 33, SECTORUL 1» TELEFON; 13 3S 68 - 1*7 (30 1Q/S059 


SUMAR 


PAGINILE ELEVULUI . 

Amplificator AF de putere 
Jucărie cu LED-uri 
Preamplificator pentru 
înregistrări 
Circuitul UL1970 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ . 

Voltmetru diferenţial 
ABC 

Avertizor cu dublă 
temporizare 
Automat de scară 

CQ-YO.. 

Receptor sincrodină — 8 
Tx — 2 m 
Punte RF 

HI-FI . 

Comutator audio 
Corector de ton 


ATELIER .. 

Antenă de bandă largă 
Orgă de lumini 
Oscilator comandat în 
tensiune 

LABORATOR . 

Convertor 
tensiune-frecvenţa 
Modulator MA-MF 

INFORMATICĂ. 

Iniţiere în programare 
Oscilator comandat digital 

LA CEREREA 

CITITORILOR . 

Introducere în televiziune 
Depanare TV 
CITITORII RECOMANDĂ 
O modificate utilă 
Stroboscop 
Stabilizator 
Orgă de lumini 
Sursă de referinţă 

CINE-FOTO .. 

Cinecamera în acţiune 
Dispozitiv pentru reglarea 
. clarităţii 
Pentru cineamatori 

REVISTA REVISTELOR. 

Voltmetru 
Detector de metale 
Regulator 

PUBLICITATE . 

Aspiratoare de praf 

SERVICE . 

Radioreceptorul FANETTE 
IC 100 










































AMPLIFICATOR AF 
DE PUTERE 


Ing. BARBU POPESCU 


Realizarea unui amplificator de 
audiofrecvenţă de putere medie de 
către constructorii amatori se lo¬ 
veşte de multe ori de un serios im¬ 
pediment: procurarea unor con¬ 
densatoare electrolitice de capaci¬ 
tate mare şi tensiune de lucru ridi¬ 
cată..' 

Amplificatorul propus în cele ce 
urmează conţine piese care se pot 
procura practic de la orice magazin 
de specialitate, necesită un număr 
minim de reglaje şi permite obţine¬ 
rea unor performanţe suficient de 
ridicate avînd în vedere simplitatea 
schemei. 

1. Amplificatorul de putere 

Amplificatorul de putere a cărui 
schemă este prezentată în figura 1 
are următoarele caracteristici: 
bandă audio la 


-1 dB 
putere nominală 


distorsiuni 

armonice 


impedanţa de 
intrare 
dinamică 


; 20—30 000 Hz: 

: 40 W/4 n sau 
20 W/8 ft; 

: < 0,5% în banda 
20—20 000 Hz 
la puterea no¬ 
minală; 


: cca 60 kH; 
: >70 dB. 


K = - 


R 4 


- 1 = 40 



Amplificatorul este compus din- 
tr-un etaj diferenţial de intrare reali¬ 
zat cu ţranzistoarele T t şi T 2 , un etaj 
driver realizat cu tranzistorul T 3 şi 
un etaj de amplificare în curent rea¬ 
lizat cu tranzîstoarele T 4 — T 7 . 

Pentru a se obţine o bună stabili¬ 
tate a punctelor statice de funcţio¬ 
nare este prevăzută o buclă de 
reacţie în curent continuu realizată 
prin rezistenţa R 3 = 39 kO. 

Coeficientul de amplificare în cu¬ 
rent alternativ este dat de raportul: 


In scopul reducerii distorsiunilor, 
creşterii impedanţei de intrare, eta¬ 
jul driver realizat cu tranzistorul T 3 
este prevăzut cu o reacţie negativă 
de curent realizată cu ajutorul re¬ 
zistenţei R 5 . 

Pentru a se realiza în acelaşi timp 
şi o amplificare ridicată, sarcina lui 
T 3 este formată dintr-un circuit bo- 
otstrap realizat cu R, c , R n , C 4 . 

Circuitul format 'din P, D, şi D 2 
este folosit la „deschiderea" etaju¬ 
lui final şi la compensarea sa ter¬ 
mică. 

Este de dorit ca diodele D, şi D 2 
să fie în contact termic cu radiatorul 
tranzistoarelor finale. 

în etajul final se remarcă grupu¬ 
rile D 3 — Rg şi D 4 —R ig care au rolul 
reducerii asimetriei etajului final. 

Ţranzistoarele finale se vor 
monta (izolate cu flanşe de mică) 
pe un radiator din tablă de aluminiu 
cu suprafaţa de minimum 200 cm 2 
sau pe un radiator profilat. 


Punerea In funcţiune şi reglarea 
se rezuma la reglarea Curentului de 
repaus care se realizează astfel: 

— se verifica cu atenţie monta- 


— se conectează la ieşire o sar¬ 
cină de 4—8 fi; 

— se reglează semireglabilul P în 
poziţia „rezistenţă minimă" (curso¬ 
rul spre D,); , 

— se'conectează alimentarea: 

— se măsoară Cu un voltmetru 
tensiunea de nul pe rezistenţa de 

sarcină, aceasta nu trebuie să dep㬠
şească ± 30 mV; 

— în colectorul lui T,. în punctul 
marcat în schemă se introduce, un 
ampermetru şi din P se reglează cu¬ 
rentul de repaus la valoarea de 
30—50 mA. 

Corect executat şi reglat, monta¬ 
jul va da deplină satisfacţie. 

2. Blocul de alimentare 

Blocul de alimentare are schema 
prezentată în figura 2, 

Transformatorul de reţea va tre¬ 
bui să aibă o secţiune de minimum 
12 cm 2 (pentru un etaj stereo) şi va 
asigura în secundar o tensiune de 
2 x 18,5 V. 

Numărul de spire depinde de 
miezul magnetic folosit. 

- Se poate folosi orice punte redre- 
soare de tip 3PM1— 3PM4 sau 4 
diode cu siliciu care să suporte un 
curent mediu redresat de peste 2 A 
şi o tensiune inversă de cel puţin 
50 V. 

Condensatoarele C 3 şi C 4 se pot 
procura din orice magazin de spe¬ 
cialitate ca piese de schimb pentru 
televizorul „Sport". 

în cazul folosirii unei rezistenţe de 
sarcină de 4 O se recomandă supli¬ 
mentarea filtrajului prin două con¬ 
densatoare de 1 000—2 200 /uF/25 V 
care se montează în paralel cu C 3 şi 
C 4 . 

Deşi tensiunea în gol pe conden¬ 
satoare este egală cu tensiunea no¬ 
minala, 25 V, probabilitatea defec¬ 
tării condensatoarelor din acest 
motiv este redusă. 


o.VF 7 ! 2 ' 5A 

' 7&n 





Jucărie cu LED- 


Ing. CRISTIAN IVANCIOVICI 


Montajul ce urmează a fi descris este, de fapt, un mic divertis¬ 
ment, uşor de realizat cu piese uzuale şi puţine. Efectul obţinut este 
stingerea succesivă a cîte unui LED, celelalte rămînînd aprinse. 
Circuitul este prezentat în figura 1 şi este format din trei „secţiuni 
identice cuplate între ele cu ajutorul unor condensatoare. în func- • 
ţie de valoarea acestor condensatoare se stabileşte viteza de de¬ 
plasare a LED-ului care se stinge. La o capacitate de 10 mF, frec¬ 
venţa de stingere este de aproximativ 1 Hz. în funcţie de dorinţă, 
frecvenţa aceasta se poate modifica prin schimbarea valorii con¬ 
densatoarelor CI, C2, C3. Mărind valoarea acestora, frecvenţa de 
deplasare scade şi invers. Ţranzistoarele TI, T2, T3 folosite sînt 
tranzistoare cu siliciu, obişnuite, de tipul BC107, 108, 171, 172, 237, 
238 sau echivalente. Tensiunea de alimentare +V poate varia între 
6 V şi 15 V (deci se poate ataşa şi la bordul unui autoturism). Con¬ 
sumul este de aproximativ 10 mA la 6 V, 22 mA la 12 V şi ajunge la 
28 mA la 15 V; Nimic nu împiedică pe constructorul amator să mai 
adauge şi alte module, mărind numărul LED-urilor la 4, 5 sau chiar 
mai multe. La punerea sub tensiune se vor aprinde toate cele trei 
LED-uri. Pentru pornirea ciclului se scurtcircuitează joncţiunea 
bază-emitor a unuia dintre tranzistoare pentru un scurt moment de 
timp. în figura 2 se dă o variantă foarte compactă de cablaj. 


TEHNIUM 10/1990 







PREAMPUFICATOR 
PENTRU ÎNREGISTRĂRI 


Ing. EMIL MARIAN 


De multe ori, în mod practic se 
pune problema înregistrării simul¬ 
tane a aceluiaşi program muzical 
redat de un aparat electroacustic 
(magnetofon, casetofon, radio, pick- 
up etc.) de două sau mai multe 
magnetofoane sau casetofoane. In 
mod frecvent acest lucru este im¬ 
posibil, deoarece aparatele de pro¬ 
venienţă industrială nu prezintă de 
regulă decît o singură mufă desti¬ 
nată acestui scop. Se menţionează 
că orice improvizaţie destinată re¬ 
zolvării problemei înrăutăţeşte cali¬ 
tativ semnalul audio util destinat în¬ 
registrării. 

Montajul din figură rezolvă pro¬ 
blema, oferind posibilitatea prelu㬠
rii simultane a semnalului audio de 
către patru aparate înregistratoare, 
separate totodată complet între ele 
în ceea ce priveşte impedanţa de ie¬ 
şire şi semnalul audio preluat. 

Analizînd schema electrică, se 
observă că semnalul audio iniţial 
este transmis la intrarea montajului I 
prin intermediul condensatorului 
CI în baza tranzistorului TI. Acesta 
funcţionează în cadrul montajului 
ca amplificator de tensiune (A = 26 
dB) pentru a oferi în final un semnal 
audio util de nivel mare, accesibil 
oricărui tip de aparat electroacustic 
destinat înregistrării magnetice a 
sunetului. Din colectorul tranzisto¬ 
rului TI, prin intermediul rezisten¬ 
ţei R2, semnalul util amplificat este 
preluat simultan de cele patru tran- 
zistoare T2, T3, T4 şi T5. Acestea au 
un rol dublu în cadrul montajului. 
Prima funcţiune a fiecărui tranzis¬ 
tor menţionat anterior este separa¬ 
rea completă a celor patru surse de j 
semnal, indiferent de nivelul de în¬ 
registrare necesar fiecăreia. Deoa¬ 
rece tranzistoarele funcţionează în 
montaj ca repetoare pe emitor, este 
asigurată şi a doua funcţiune, şi 
anume realizarea la cele patru ieşiri 
ale montajului a unei impedanţe co- 
borîte, în scopul unei bune adaptări 
cu impedanţa de intrare a fiecărui 
aparat, care realizează înregistra¬ 
rea semnalului audio util. 

Montajul se alimentează de la o 
sursă de tensiune U A = 6 V, a stabili¬ 
zată şi foarte bine filtrată. în mod 
obligatoriu conexiunile care pri¬ 
vesc traseele semnalului audio util 
se realizează folosind conductor 
ecranat. 


T 1 + 5 =BC173C 



Circuitul integrat UL1970 (pro¬ 
dus în Polonia) este destinat co¬ 
menzii a 16 LED-uri în regim punct 
luminos. El este destinat utilizărilor 
industriale, dar poate fi folosit şi de 
amatori în construcţii diverse: VU- 
metre, indicatoare de poziţie, scale 
luminoase. 

Circuitul este echivalent direct cu 
KM1007T7r2, produs în U.R.S.S. şi re¬ 
prezintă analogul circuitului UAA170 
(SIEMENS) prezentat într-un număr 
anterior al revistei. 

Caracteristici electrice: 

— tensiune de alimentare nomi¬ 
nală U a = 12 Vcc; 

— tensiune maximă U amax = 
18 Vcc; 

— curentul nominal prin LED 
l nom = 25 mA; 

— tensiunea de referinţă minimă 
Urefmm• = 0—4,6 V (măsurată la pin 
,12. stabilită prin divizorul R1, R2); 


Circuitul U11970 



Ing. AURELIAN 


+ (Ja =<2^ 










VOLTMETRU 


DIFERENŢIAL 


S n numerele 2 şi 3/1990 ale re¬ 
vistei, la această rubrică, am anali¬ 
zat pe larg proprietatea de stabili¬ 
zare în tensiune manifestată de 
LED-uri. Alăturat ,vă propunem o 
aplicaţie practică a acestei pro¬ 
prietăţi, şi anume realizarea unui 
voltmetru diferenţial pentru dome¬ 
niul U = 5 t 8 V, cu indicaţie liniară 
pe scala unui instrument divizat 0 = 3 
(0 -1- 30, 0 = 300 etc.). Montajul 
poate fi utilizat, de exemplu, pentru 
urmărirea tensiunii !a bornele unui 
acumulator auto de 6 V, cum este 
cazul autoturismelor „Trabant". 

Principiul schemei (figura 1) are 
la bază „lupa de tensiune" descrisă 
în nr. 7—8/1990, la articolul „Volt¬ 
metru auto", cu deosebirea că aici 
referinţa de tensiune este furnizată 
de către un LED alimentat prin 
intermediul unei surse de curent 
constant. 

Pentru experimentare se selec¬ 
ţionează în prealabil un exemplar 
de LED (de pildă roşu, din seria de 
20 mA) care să aibă caracteristica 
IF — VF cît mai abruptă, adică rezis¬ 
tenţa dinamică internă cît mai mică. 
Aproximativ la jumătatea porţiunii 
liniare a caracteristicii se alege 
punctul de funcţionare N (figura 2) 
căruia îi determinăm aproximativ 
coordonatele In şi Un. Să presupu¬ 
nem, de pildă, că am obţinut pere¬ 
chea In = 10 mA, Un = 1,55 V. 

Etapa următoare o constituie rea¬ 
lizarea sursei de curent constant cu 
tranzistorul T şi piesele aferente, pe 
care o vom „ajusta" la curentul In 
(10 mA) prin alegerea valorii lui R2. 


Reglajul se face pentru valoarea 
mediană â tensiunii de alimentare, 
adică U 6,5 V. Oricum, pentru în¬ 
treaga plajă a tensiunii U, între 5 V şi 
8 V, curentul furnizat de sursă 
poate prezenta variaţii maxime de 
1 mA (eventual chiar 2 mA), care se 
vor traduce în variaţii nesemnifica¬ 
tive ale tensiunii directe la bornele 
LED-ului (de ordinul milivolţilor). 

Instrumentul indicator M va fi un 
microampermetru c.c. cu scala di¬ 
vizată liniar 0 = 3, pentru a putea citi 
comod ecartul de 3 V dintre 'extre¬ 
mităţile plajei U propuse. De exem¬ 
plu, să presupunem că avem un in¬ 
strument de 50 mA, deci cu sensibi¬ 
litatea de 20 kH/V şi cu rezistenta 
internă de cca 500 Ii. 

Pentru etalonare vom realiza întîi 
divizorul R5, P, R6 (unde rezistoa- 
rele fixe vor fi de preferinţă cu peli¬ 
culă metalică, iar potenţiometrul li- T 
niar bobinat sau — şi mai bine —. de ‘FM 
tip multitură). Valorile se aleg astfel 
încît, pentru extremitatea inferioară 
U = 5 V, potenţialul punctului me¬ 
dian (cursorul lui P) faţă de masă să 
poată fi-ajustat fin la valoarea Un, în I n 
cazul nostru cca 1,55 V. Atunci cînd 
tensiunea U atinge valoarea ma¬ 
ximă de 8 V, potenţialul median va 
creşte proporţional' în raportul.de. 

8/5 = 1,6, adică va deveni de cca 
1,55 V • 1,6 = 2,48 V. Diferenţa 2,48 V 
~ 1.55 V = 0,93 V astfel rezultată va 
trebui să fie indicată la cap de scală 
de către instrumentul" M, prin alege¬ 
rea adecvată a valorilor lui RŞ si R4. 

Pentru instrumentul menţionat, 
cu li = 50 /uA şi Ri = 500 n, rezis¬ 
tenţa adiţională necesară unui do- 



ABC 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

într-adevăr, dacă în circuitul din 
figura 2 vom lua pe rînd diverse va¬ 
lori UI, U2, ... Un pentru tensiunea 
U, dacă vom măsura intensităţile II, 
12, ... In corespunzătoare şi vom re¬ 
prezenta grafic perechile li, Ui în 
planul axelor, curent-tensiune (fig. 
3), vom obţine o linie dreaptă, bine¬ 
înţeles în limitele erorilor de măsu¬ 
rare. 

Panta acestei drepte, 

U| 

tg d =~p= R (42) 

este, după cum rezultă din aceeaşi 
lege a lui Ohm, egală cu rezistenţa 
R, presupusă constantă. Putem 
spune, deci — impropriu, dar foarte 
sugestiv — că reprezentarea gra¬ 
fică a unei rezistenţe R în pianul I, U 
este o linie dreaptă. 

în practică nu ne întîlnim nici¬ 
odată cu rezistenţe riguros con¬ 
stante, toate materialele utilizate 
curent la confecţionarea rezistoa- 
relor prezentînd anumite variaţii 
(pozitive sau negative) ale rezisti- 
vităţii electrice cu temperatura. De 
asemenea, la unele materiale pot 
apărea modificări semnificative în 
timp (fenomenul de „îmbatrînire"), 


în funcţie de umiditatea ambiantă, 
presiune etc. Cu toate acestea, la 
temperaturi uzuale şi în limite nu 
prea largi ale plajelor valorice I—U, 
putem conta pe legea lui Ohm şi pe 
reprezentarea sa grafică din figura 
3 ca pe o bună aproximaţie de lu¬ 
cru. 

GRUPAREA REZISTENŢELOR 

Printre formulele cu cea mai 
largă utilizare în studiul circuitelor, 
electrice şi electronice se numără şi 
acelea care exprimă rezultanta (va¬ 
loarea echivalentă) a unei grupări 
de două sau mai multe rezistenţe 
conectate în serie sau în paralel. 

Să considerăm întîi cazul particu¬ 
lar din figura 4, unde cele două re¬ 
zistenţe R1 şi R2 sînt conectate,în 
serie, iar ansamblul lor — echiva¬ 
lent, desigur, tot cu o rezistenţă 




electrică, R — este alimentat de la o 
sursă de tensiune continuă, U. Vom 
presupune deocamdată, că rezis¬ 
tenţa internă a sursei este foarte 
mică (neglijabilă) în comparaţie cu 
R1 şi R2. 

Aplicînd succesiv legea lui Ohm 
pentru R1, R2, ca şi pentru ansam¬ 
blul R, cu observaţia că intensitatea 
I a curentului este aceeaşi în toate 
trei cazurile, deducem; 

U = R-I = U 1 +U 2 = R 1 -I+R 2 -I = 

= (Ri +R 2 )* I 

de unde rezultă expresia valorii 
echivalente 

R = R'i + R 2 (43) 

Această relaţie se generalizează 


I 



uşor pentru n rezistenţe R1, R2, ... 
Rn legate în serie: 

R = Ri + R 2 '+ ■... R n (44) 

în figura 5 rezistenţele RI şi R2 
sînt conectate în parale! sau în deri¬ 
vaţie, ansamblul lor R fiind alimen¬ 
tat de la aceeaşi sursă de tensiune, 
U. De data aceasta fiecare rezis¬ 
tenţă constituentă, ca şi ansamblul 
R prezintă la borne (A, B) aceeaşi 
cădere de tensiune, U. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


4 


TEHNIUM 10/1990 










AVERTIZOR CU DUBLA 
TEMPORIZARE 


I n nr. 7—8/1990 ale revistei 
v-am propus, la această rubrică, 
realizarea unui avertizor sonor anti¬ 
furt cu pornire întîrziată şi tot acolo, 
independent, o soluţie simplă pen¬ 
tru oprirea temporizată. Aşa cum 
am menţionat, aceste două montaje 
pot fi uşor combinate, rezultînd un 
avertizor cu dublă temporizare: o 
întîrziere de ordinul cîtorva se¬ 
cunde la pornire şi automenţinere 
limitată (reglabilă) de ordinul zeci¬ 
lor de secunde sau al minutelor. 

în figura alăturată vă sugerez o 
altă variantă la fel de simplă, avînd 
şi preţiosul avantaj al consumului 
neglijabil de curent în stare de „ve¬ 
ghe" (de ordinul microamperilor). 
Ea a fost concepută şi experimen¬ 
tată special pentru cazul alimentării 
de la baterii (de exemplu, două ba¬ 
terii 3R12 de 4,5 V legate în serie), 
cînd consumul în repaus are o im¬ 
portanţă majoră pentru exploatarea 
îndelungată. 

Elementul de acţionare este şi de 
această dată un tiristor, de pildă din 
seriile T3N1-T3N6, a cărui amor¬ 
sare pe poartă se asigură prin inter¬ 
mediul circuitului de întîrziere reali¬ 
zat cu tranzistoarele T3 şi T4. 

în stare de veghe, întrerupătoa¬ 
rele K1 (alimentare) şi II-In (su¬ 
praveghere uşi etc.) sînt toate în¬ 
chise, iar K2 deschis. Dacă la un . 


moment dat deschidem unul din în¬ 
trerupătoarele II—In (uşa de la in¬ 
trare), tiristorul nu va amorsa 
instantaneu deoarece încărcarea 
condensatorului C2 prin R10 şi R11 
întîrzie cu cîteva secunde intrarea 
în conducţie a tranzistoarelor T4 şi 
T3. Durata întîrzierii este dată în 
esenţă de valorile lui R10 şi C2; 
eventual ea poate fi făcută reglabilă 
înlocuind pe R10 printr-un trimer 
sau potenţiometru de 1-2,5 MO şi 
tatonînd experimental pe C2 
(0,1—1,5 mF. cu pierderi foarte 
mici). 


Dacă înainte de scurgerea aces¬ 
tui interval de timp, posesorul în¬ 
chide întrerupătorul K2, avertizorul 
va rămîne în continuare blocat; în 
caz contrar, alarma porneşte, func- 
ţionînd cu automenţinere tempori¬ 
zată dacă respectivul întrerupător I 
a fost reînchis, respectiv funcţi.o- 
nînd un timp nedefinit dacă acesta 
rămîne deschis. 

Valorile rezistenţelor R7, R9, 

eventual şi R8, R10, se tatonează 
experimental în funcţie de sensibili¬ 
tatea de poartă a tiristorului, ca şi 
de factorii beta ai tranzistoarelor T3 
şi T4. 

Circuitul de menţinere limitată, 
respectiv de oprire temporizată, 
realizat cu TI şi T2, a fost descris pe 
larg în articolul menţionat şi nu vom 
insista asupra lui. Cu valorile indi- 


R 6 Q220iL 

T Tb 

2N2219 


cate s-au obţinut durate maxime de 
cca 60—80 s, folosind tranzistoare 
cu factorul beta mare. 

LED-ul şi rezistenţa sa de limi¬ 
tare, R1. nu fac parte propriu-zis din 
montaj, dar indicaţia luminoasa 
este foarte utilă pe parcursul expe¬ 
rimentării, pentru a nu fi nevoiţi sa 
lucrăm cu avertizorul sonor S. 

De data aceasta avertizorul S tre¬ 
buie să fie obligatoriu cu întreru¬ 
pere periodică a curentului, respec¬ 
tiv cu scădere pînâ aproape de zero 
(sonerie clasică sau electronică, si¬ 
renă etc,), pentru a permite bloca¬ 
rea automată a tiristorului după 
scurgerea intervalului de menţinere 
prestabilit. El trebuie să accepte ali¬ 
mentarea la tensiunea continuă de 
6—9 V, cu un consum.de maximum 
300-400 mA. 


l'i, 

10kA 


• R2 U12JI 



lizate de fiz. 


■ * V 1 


AUTOMAT 
DE SCARĂ 


tilizarea circuitului integrat 
555 ()3E555E, /3E555N etc.) simpli¬ 
fică mult realizarea automatelor de. 
scară, aşa cum vă propunem să vă 
convingeţi experimentînd montajul 
descris în continuare (fig. 1). 

Pentru mai tinerii noştri cititori 
amintim că automatul de scară 
(A.S.) este, în esenţă, un comutator 
de reţea temporizat; el are rolul de a 
acţiona (aprinde) becurile de ilumi¬ 
nare din holuri, coridoare, casa 
scărilor de la blocuri etc. .pentru un 
/interval de timp prestabilit, de re¬ 
gulă de ordinul zecilor de secunde 
sau al minutelor. Comanda de an- 
clanşare se dă prin apăsarea scurtă 
a unui buton (gen buton de sone¬ 
rie). Evident, pentru a putea fi acţio¬ 
nat independent din mai multe 
locuri dorite (de la fiecare etaj, in¬ 
trare în hol etc.), ansamblul este 
prevăzut cu mai multe butoane, 
Bl—Bn, conectate în paralel. De 
asemenea, becurile Ll-Ln, plasate 
în locurile dorite, vor fi conectate 
între ele în paralel şi alimentate de 
la reţea prin intermediul comutato¬ 
rului K al A.S. (fig. 2). 

La realizarea unui astfel de mon¬ 
taj, problema esenţială este cea a 
electrosecuritâţii. care impune se¬ 
pararea perfectă a circuitului bu¬ 
toanelor de comandă Bl-Bn faţă de 
tensiunea reţelei ce alimentează 
becurile. De asemenea, bătaie 
multă de cap dau adeseori — în 
special în cazul modelelor învechite 
de A.S. — fiabilitatea comutatorului 
K, siguranţa în funcţionare a tem¬ 
porizatorului şi stabilitatea duratei 
selecţionate prin construcţie sau 
reglaj. 


♦ Us6-r15V 
(12V) 


C.I.=RE555E 




DvtD 2 = 2x1NA007 


Rit 

pSkSl ^ 

J TUL MII. 

9 

—f—H 



^0 

r 


5 

Ci 


"‘"1 11 

L1100 jJ F 


PUniMIllm. 7 11 


c.i. * 


- c ?i 

lOnFS 


Bi B 2 B n 

L ov 


I- l~ I— A.S. \ K j 

i Bi Tb 2 > n 1 


Revenind la schema propusă în 
figura 1, observăm că temporizato¬ 
rul este realizat cu un circuit 
/3E555E (capsulă DIL cu 2x7 pini), în 
configuraţie de monostabil. Durata 
se stabileşte din potenţiometrul P, 
eventual modificînd şi valoarea con¬ 
densatorului CI (47-220 fi F). Cu va¬ 
lorile indicate în figură s-a obţinut o 
durată maximă de cca 120 s. 

ieşirea integratului comandă un 
releu electromagnetic Rel., fiind 
protejată împotrivă tensiunilor de 
autoinducţie generate de acesta 


L lY L 2 l ' L n 


prin cele două diode, Dl şi D2. 

Pentru alimentarea la 12 V se va 
selecţiona un releu care să anclan- 
şeze ferm ia 10—11 V, de preferinţă 
cu un consum de curent sub 100 
mA. Releul trebuie să posede o pe¬ 
reche de contacte normal deschise, 
K, adecvate lucrului în tensiunea de 
reţea, la curentul maxim dorit (con¬ 
tacte pentru 8—10 A la 250 V c.a.). 

Alimentarea se poate asigura de 
la un redresor de reţea, nu neaparat 
stabilizat, dar cu filtraj foarte bun. 


TEHNIUM 10/1990 







T 




18 



O 


RECEPTOR S1NCROD1NA 
PENTRU 
BANDA DE 80 m 


torul variabil Cv poate fi de orice tip, 
cu minimum două secţiuni de cîte 
500 pF. 

Amplificatorul audio preia sem- 
naiul de la etajul de mixare şi îl am¬ 
plifică în vederea ascultării acestuia 
în difuzor. Conţine un amplificator 
integrat de tipul TBA790T sau 
TCA150T. Volumul se reglează cu 
ajutorul potenţiometrului P, iar am¬ 
plificarea se fixează prin interme¬ 
diul rezistenţei R13. Nu se reco¬ 
mandă o scădere exagerată a valo¬ 
rii acesteia, existînd pericolul auto- 
oscilaţiilor şi al creşterii exagerate a 
zgomotului. 


/\ paratul prezentat în continu¬ 
are permite recepţia emisiunilor 
SSB şi CW din ba«da de 80m. 

Sensibilitatea este mai bu»ă de 
1 mV, depinzînd în mare măsură de 
calitatea montajului şi a compo¬ 
nentelor utilizate. 

Receptorul este util începătorilor 
pentru a se familiariza cu traficul, 
dar şi radioamatorilor consacraţi, 
pentru controlul, emisiei, reglaje 
etc. 

Principiul de funcţionare este cu¬ 
noscut radioamatorilor şi se, ba¬ 
zează pe mixarea directă a semna¬ 
lului recepţionat cu semnalul unui 
oscilator local avînd frecvenţa iden¬ 
tică cu cea a purtătoarei suprimate 


YD3DKM 


nexiunea bază comună este avan¬ 
tajoasă în acest caz deoarece reali¬ 
zează adaptarea între antenă şi cir¬ 
cuitul acordat (LI, C2, Cv). Bobina 
LI se realizează pe un miez folosit 
în etajele de frecvenţă intermediară 
ale receptoarelor industriale. Ea 
conţine 10 spire din CuEm cu dia¬ 
metrul de 0,2...0,25 mm. Bobina, îm¬ 
preună cu C2 şi o secţiune a con¬ 
densatorului variabil Cv, rezonează 
în banda 3,5—3,8 MHz. 

Mixerul (demodulatorul CW-SSB) 
primeşte semnalul amplificat prin in¬ 
termediul tranzistorului TI. Etajul 
este realizat cu ajutorul circuitului 
integrat TAA661, utilizat curent în 
calea de sunet a receptoarelor TV ca 


Punere în funcţiune. 
Reglaje ’ 

Pentru testarea montajului sînt ne¬ 
cesare următoarele aparate: AVO- 
metru, frecvenţmetru, generator de 
semnal şi osdiloscop.* 

Mai întîi se verifică atent corecti¬ 
tudinea realizării montajului şi 
eventualele scurtcircuite. Apoi se 
alimentează numai etajul de audio- 
frecvenţă, rezistoarele R2, R4, R5 şi 
condensatoarele C5, CI3 şi CI5 fi¬ 
ind deconectate din montaj. 

La intrarea amplificatorului, între 
R12 şi masă se conectează genera¬ 
torul de audiofrecvenţă prin inter¬ 
mediul unui condensator de 1 nF. 
Frecvenţa generată va avea 1 kHz şi 
amplitudinea de 10...15 mV. 

Dacă tensiunea la bornele difu¬ 
zorului depăşeşte 0,5 V, iar forma 
de undă este sinusoidală, înseamnă 


ţei R7. Dacă există o limitare sime¬ 
trică, se măreşte valoarea lui R6. în 
paralel cu R11 se conectează frec- 
venţmetrul şi se verifică acoperirea 
benzii de 3,5—3,8 MHz cu o rezerva 
de 20—30 kHz la ambele capete. 
Reglajul se efectuează din miezul 
bobinei L2. Dacă acoperirea este 
prea largă, se micşorează valoarea 
lui C7 şi invers. 

Testarea mixerului se realizează 
fără alimentarea amplificatorului 
de radiofrecvenţă. Se conectează 
în montaj rezistorul R4 şi conden¬ 
satoarele CI3 şi CI5. Pe intrarea 
mixerului (pin 12) se conectează 
generatorul printr-o capacitate de 
10 pF. Oscilatorul local se fixează 
pe o frecvenţă Fo din mijlocul ben¬ 
zii, iar generatorul pe Fo+1 kHz sau 
Fo—1 kHz, cu amplitudinea de 
10—20 /uV. Din potenţiometrul P se 
reglează volumul în vederea au¬ 
diţiei unui ton de 1 kHz, rezultat din 
„bătaia" celor două frecvenţe (VFO 
şi generator). 

La testarea amplificatorului de ra¬ 
diofrecvenţă se urmăresc amplifica¬ 
rea şi alinierea cu oscilatorul. Se in¬ 
troduce R2 în montaj,-se cuplează 
generatorul la borna de antenă şi os¬ 
ciloscopul la capătul dinspre R3 al 
condensatorului C5. Frecvenţmetrul 
se conectează în paralel cu R11. Ali¬ 
nierea constă în obţinerea unei am¬ 
plificări maxime la orice frecvenţă 
din domeniul 3,5—3,8 MHz. Acest 
lucru se realizează din reglaje suc¬ 
cesive ale miezului bobinei LI şi 
eventuala modificare a valorii con¬ 
densatorului C2. 



la emisie. Rezultă spectrul vocal ce 
trebuie amplificat la nivelul necesar 
unei audiţii optime. 

Părţi componente. 

Funcţionare. 

Detalii constructive 

Schema electrică are în compo¬ 
nenţa sa patru etaje: amplificatorul 
de radiofrecvenţă (TI), demodula¬ 
torul SSB-CW (CI-1), oscilatorul 
variabil — VFO (T2, T3) şi amplifi¬ 
catorul de audiofrecvenţă (CI-2). 

Amplificatorul de radiofrecvenţă 
este realizat cu tranzistorul TI. Co- 


demodulator de semnal modulat în 
frecvenţă. în cazul de faţă are rolul 
de detector de produs. • 

Oscilatorul local (VFO) furni¬ 
zează semnalul necesar reintrodu¬ 
cerii purtătoarei suprimate. Con¬ 
ţine două tranzistoare (T2, T3) şi 
este un montaj tipic de oscilator 
Clapp. Tranzistorul T3 lucrează ca 
repetor-separator între oscilator şi 
mixer. Semnalul necesar circuitului 
integrat CI-1 este preluat de la VFO 
prin intermediul unui divi^or rezis- 
tiv, ceea ce duce la o influenţă mică 
între aceste două etaje. Bobina L2 
are aceleaşi date cu LI. Condensa- 


că amplificatorul funcţionează co¬ 
rect. Forma semnalului se vizuali¬ 
zează cu osciloscopul conectat în 
paralel pe difuzor, care poate fi în¬ 
locuit cu o rezistenţă de 6 n/5 W. 

Următoarea etapă constă în pu¬ 
nerea în funcţiune a oscilatorului. 
Se conectează R5 în montaj şi se 
măsoară tensiunea între masă şi 
colectorul tranzistorului T3, care 
trebuie să fie de cca 8,2 V. Oscilos¬ 
copul se conectează în paralel pe 
rezistenţa R11. Se verifică forma si¬ 
nusoidală a semnalului. Dacă se 
observă o limitare sus sau jos, se 
acţionează asupra valorii rezisten- 


în final se cuplează generatorul la 
antenă şi osciloscopul în paralel pe 
difuzor. Se efectuează retuşuri ale 
alinierii şi se controlează sensibili¬ 
tatea. Dacă aceasta din urmă este 
de peste 2 mV, la un raport semnal/ 
zgomot de 10 dB, se măreşte ampli¬ 
ficarea etajului final sau se schimba 
mixerul sau TI. 


6 


TEHNIUM 10/1990 














mm 


m i 


I n multiple cazuri, cum ar fi reglajul unei antene sau al 

unui receptor, radioamatorul este obligat să utilizeze un 
emiţător de mică putere, în primul rînd să nu perturbe 
măsurătorile ce le efectuează şi în al doilea rînd să nu per¬ 
turbe traficul. 

Acestor cerinţe le corespunde montajul alăturat, care nu 
este altceva decît un microemiţător modulat în amplitu¬ 
dine. 

Emiţătorul este format din două etaje: primul, echipat cu 
un cristal de cuarţ ce oscilează pe frecvenţa de 72,5 MHz, 
formează etajul oscilator, iar al doilea etaj este etajul final 
modulat în amplitudine. 

în etajul oscilator, bobina LI şi condensatorul C2 sînt 
astfel dimensionate ca să oscileze pe frecvenţa de 72,5 
MHz. Bobina LI se construieşte în aer, pe un diametru de 
8 mm, din sîrmă de CuAg cu diametrul de 1 mm şi are 7,5 
spire cu priză la spira 2,5. 

Etajul final are bobinele L2 şi L3 tot cu diametrul de 
8 mm, fără carcasă. înfăşurarea L2 are 3,5 spire din CuAg 
1 mm. Peste înfăşurarea L2 se bobinează o spiră care for¬ 
mează înfăşurarea L3, respectiv cuplajul spre antenă. 

Modulatorul este un clasic amplificator audio de tipul 
celor din aparatele de radiorecepţie portabile. Aici R12 
este un termistor cu rezistenţa de 50—100 n. 

Transformatorul final poate fi utilizat ca atare, iar drose- 
lul Dr2 este realizat pe un miez de ferită cu diametruîde 3 
mm, pe care se bobinează 12 spire CuErn 0,25. Asemănător 
cu Dr2 este şi droselul Drl. 

Ca sursă de semnal se recomandă un microfon cu impe- 
danţa de 200 n. 

Alimentat cu 9 V, acest emiţător debitează o putere de 
20-30 mW. 


Punte RF 


dispozitiv creşte o dată cu scăderea 
curentului direct (figura 2). La cu¬ 
renţi foarte mici (cînd se caută echi¬ 
librarea punţii), rezistenţa diodei 
este foarte mare. Pentru a obţine 
uşor o indicaţie de nul, se prevede 
ca prin diodă să treacă un curent de 
valoare fixă. Acest curent prepola- 
rizează ' dioda, plasînd-o într-o re¬ 
giune a caracteristicii în care rezis¬ 
tenţa sa directă este mai mică. De¬ 
plasarea indicaţiei este compen¬ 
sată folosind o cădere de tensiune 
egală şi de sens opus pe o rezis¬ 
tenţă fixă. Circuitele descrise se 
observă în figurile 3 a şi 3 b. Circui¬ 
tul este capabil să funcţioneze în 
gama 0—250 MHz. Montajul, reali¬ 
zat în aer, este complet izolat de cu¬ 
tia în care se va introduce. Impe- 
danţa necunoscută se conectează 
la ieşirea 12. Rezistenţele R3, R6 şi 
R7 izolează bateria pe partea de RF 
a punţii şi fixează curentul de pre- 
polarizare la aproximativ 45 mA. Po- 
tenţiometrul R4 realizează reglajul 
căderii de tensiune pe puntea de 
diode astfel încît să fie egal cu 
caderea de tensiune pe R5 şi aduce 
instrumentul la zero în lipsa semna¬ 
lului de RF. 

O altă variantă este prezentată în 
figura 4 (pentru sarcini asimetrice 
cum sînt cablurile coaxiale). La 
acest montaj rezistenţele R5 şi R7 
au fost eliminate şi o singură diodă 
cu germaniu.a fost folosită pentru 
detecţie. Se reglează instrumentul 
astfel încît să indice aproximativ 
45 mA în absenţa oricărui curent. 
Căderea de tensiune pe diodă (da¬ 
torită prepolarizării) readuce acul 
la zero. Puntea lucrează bine pîna la 
frecvenţe de aproximativ 200 MHz. 
Rezultate bune se obţin dacă termi- 
nalele potenţiometrului sînt foarte 
scurte si acesta este montat foarte 
aproape de sarcină. f 


IOAIM CLAUOIU 


V-/ircuitul de bază folosit este 
prezentat în figura 1. Din punct de 
vedere mecanic, puntea se mon¬ 
tează într-o cutie mică, piesele pu- 
tînd fi asamblate în aer. Din neferi¬ 
cire, o astfel de configuraţie nu 
funcţionează foarte bine la niveluri 
mici ale semnalului. Problemele 
sînt cauzate de dioda Dl cu germa- 
niu. Acest tip de diodă conduce la 
niveluri mici în polarizare directă, 
dar rezistenţa dinamică a acestui 


^necunoscut" 100 


Znecunoscut 


mt- I 1N695 
50V f|R2 
M100k.fi. 















'omutator audio 


Ing. ÂURELIAN MATEESCLf 


rticoluî de faţă prezintă un 
comutator analogic integrat avînd 
performanţe de înaltă clasă. Circui¬ 
tul integrat SD5002S este produs 
de firma „Siliconix“ din S.U.A. şi re¬ 
prezintă o realizare specifică pen¬ 
tru acest tip de aplicaţii. 

Condiţiile impuse unui comuta¬ 
tor audio de calitate sînt următoa¬ 
rele: 

— distorsiuni armonice cît mai 
reduse, preferabil sub 0,01%; 

— răspuns liniar într-o bandă 
mare de frecventă (pînâ la cca 
1 MHz); 

— separare bună între canale; 

— liniaritate de fază; 

— rezistenţă de izolaţie ridicată 
în poziţia „oft"; 

— viteză de comutare ridicată 
« 1 ns): 

— lipsa zgomotelor şi a distor¬ 
siunilor la efectuarea comutării; 

— cîştig unitar sau variabil; 

— control direct asupra porţilor 
digitale; 

— utilizarea cuplajului în curent 
continuu; 

— mărime redusa; 


— cost rezonabil. 

Aplicaţiile acestor comutatoare 
analogice sînt: 

— sisteme video; 

— sintetizatoare audio; 

— mixere; 

— aparatură pentru studiouri de 
înregistrare; 

— aparatură pentru staţii de ra¬ 
diodifuziune; 

—- aparatură audio de înaltă per¬ 
formanţă etc. 

Dacă avem în vedere că, în mo¬ 
mentul, de faţă, un amplificator au¬ 
dio are un număr mare de intrări şi o 
serie de facilităţi de interconectare 
şi* mixare a semnalelor, utilizarea, 
clasică, de comutatoare de orice fel 
transformă circuitele de intrare ale 
aparatului -într-un păienjeniş de ca-, 
bluri ecranate, componente elec¬ 
tromecanice etc., cu fiabilitate 
scăzută. Prin utilizarea de comuta¬ 
toare analogice integrate, un co¬ 
mutator stereo pentru 8 intrări se 
poate realiza pe o placă cu dimen¬ 
siunile de 10 x 18 cm, inclusiv am¬ 
plificatorul sumator şi cel de ieşire. 

Comutatorul audio pe care-l pre¬ 
zentăm este realizat cu . circuitul 


amintit mai sus care prezintă o re^ 
zistenţă mică în starea „on“, o capa¬ 
citate proprie redusă şi un timp de 
comutare foarte redus. Ca amplifi¬ 
cator sumator şi amplificator de ie¬ 
şire a fost ales LF347 (National Se¬ 
miconductor, S.U.A.) ce reuneşte 
într-o singură capsulă patru ampli- 
- ficatoare operaţionale cu caracte¬ 
ristici audio foarte bune. 

Modul de funcţionare. Comuta¬ 
toarele din componenţa circuitului 
SD5002S sînt menţinute in poziţia 
„normal deschis 11 prin legarea por¬ 
ţilor comutatorului la masă prin in¬ 
termediul rezistenţelor de 10 kt). 
Trecerea oricărui comutator în po¬ 
ziţia închis (,,off“) se realizează prin 
modificarea potenţialului porţii co¬ 
respunzătoare prin legare la’ +Ua. 
In cadrul schemei, perechile de co¬ 
mutatoare pot fi controlate simul¬ 
tan (stînga+dreapta) prin utilizarea 
unui ■ rezistor comun. Capacitatea 
de interfaţare a CI-SD5002S cu CI 
digitale deschide posibilităţi multi¬ 
ple pentru proiectarea circuitelor 
decomutare. 

în figură este detaliată conecta¬ 
rea unui singur circuit SD5002S ca 
un comutator 2x1 stereo. Pentru a 
se obţine un comutator 8x2 stereo 
sînt necesare 8 CI. < 

Punctele de însumare sînt locali¬ 
zate la intrările inversoare ale am¬ 
plificatoarelor sumatoare. 

Rezistenţele R L reflectă impe- 
danţa sursei de semnal. O valoare 
mai mare a rezistenţelor R L degra¬ 
dează diafonia şi rezistenţa în stare 
„off“; valori mai scăzute ale rezisten¬ 
ţelor vor îmbunătăţi aceste carac¬ 
teristici. 

Valoarea rezistenţelor R c de¬ 
pinde de valoarea dorită a cîstigului 
etajului. Q» } valoare de 150 kfl asi¬ 
gură un cîştig unitar. 


Rp fixează valoarea impedanţei 
de ieşire a etajului. în cazul în care 
comutatorul debitează pe o sarcină 
de impedanţă ridicată, este nece¬ 
sară introducerea rezistenţelor R 0 
pentru menţinerea performanţelor. 


INDICAŢII CONSTRUCTIVE 

Se vor utiliza condensatoare 
electrolitice cu tantal şi condensa¬ 
toare cu mică pentru circuitele de 
alimentare ale CI. Utilizarea acestor 
condensatoare va conduce la redu¬ 
cerea zgomotului atît la frecvenţe 
înalte, cît şi la frecvenţe joase şi vor 
avea o influenţă benefică asupra 
stabilităţii montajului. 

Nu este necesară ecranarea 
montajului decît dacă lucrează în 
cîmpuri electromagnetice cu va¬ 
loare ridicată. 

Conductoarele străbătute de cu¬ 
renţi importanţi vor fi îndepărtate 
de circuit. 

Se va utiliza circuit imprimat du¬ 
blu placat, din care o faţă va consti¬ 
tui masa cu efect de ecranare supli¬ 
mentară. 

în tabel sînt prezentate rezultatele 
obţinute de producător asupra 
unor parametri ai unui comutator 
stereo cu 8 intrări. 

Condiţiile de efectuare a deter¬ 
minărilor: 

— R L = 10 kfl, în funcţie de impe- 
danţa de ieşire a generatorului de 
frecvenţă utilizat; 

— U a = ±9 4- ±15 Vcc (±12 Vcc); 

— tensiunea sumatorului de in¬ 
trare < 3,5 Vvv. 

Utilizarea acestor tipuri de comu¬ 
tatoare asigură aparaturii audio o 
calitate corespunzătoare cu cerin¬ 
ţele actuale şi un nivel de fiabilitate 
ridicat. 


' SURSA 1 


SURSA.2 



CI 2 = LF 347 ( NATIONAL SEMICONDUCTOR ) 


8 


TEHNIUM 10/1990 





Ing. EMIL !V3APllAf\§ 


roiul de a suplini atenuarea semna¬ 
lului audio util, introdusă de cele 
trei'filtre pasive. 

Configuraţia , etajului de ieşire, 
care conţine trănzistoarele T 2 şi 
este de tip super — G. Acest tip de 
configuraţie a fost ales pentru ca, o 
dată cu asigurarea unei amplificări 
mari, distorsiunile armonice totale 
ale grupului să fie foarte mici (THD 
< 0,02%). Potenţiometrul P 1 stabi¬ 
leşte amplificarea frecvenţelor 


joase (f = 40 4- 600 Hz), potenţiome¬ 
trul P 2 amplificarea frecvenţelor 
medii (f = 600 -4 2 000 Hz), iar poten¬ 
ţiometrul P 3 amplificarea frecven¬ 
ţelor înalte (f = 2 000 4- 18 000 Hz). 
Montajul se realizează practic pe o 
plăcuţă de sticlotextolit placat cu 
folie de cupru, iar în mod obligato¬ 
riu conexiunile de intrare, ieşire şi 
cele care privesc grupul de poten¬ 
ţiometre P,—P 3 se realizează cu 
conductor ecranat. 


s entru reglajul după prefe¬ 
rinţă al caracteristicii de frecvenţă 
proprii unui program muzical so¬ 
nor, după etajul preamplificator 
este necesară prezenţa unui etaj 
corector de ton. în figură este pre¬ 
zentată schema electrică a unui co¬ 
rector de ton cu trei secţiuni. Regla¬ 
jul se face independent, în toată 
banda audio, prin acţionarea celor 
trei potenţiometre, P,, P 2 , P 3 . 

Analizînd schema electrică, se 
observă în componenţa corectoru¬ 
lui de ton trei etaje funcţionale, şi 
anume etşju! de intrare, etajul co¬ 
rector de ton propriu-zis şi etajul de 
ieşire. Etajul de intrare conţine 
tranzistorul T,, amplasat în’tr-o 
configuraţie de repetor pe emitor. 
Acest tip de configuraţie permite o 
adaptare optimă între impedanţa 
mare a sursei de semnal şi impe¬ 
danţa corectorului de ton propriu- 
zis. Acesta este format din trei filtre 
pasive, care împart banda de audio- 
frecvenţă în trei secţiuni. Semnalul 
corectat se însumează la bornele 
rezistenţelor R 8 , R 9 . R 10 şi apoi este 
amplificat de etajul de ieşire. El are 


c 3 Rz. 

22 m F 


6 a cn 


Cq J 

R8 . Rţi 
lOOKx? iha 

% C10 {? 

DOkn V'H, 


Ti] RlO 


gşH Umn mo 


n R i3 

LJiokjq 

ii c 12 3* F 
" 3 —^ IEŞIRE 

?y2 

JBC179C 

1 T 3 

BCTBC 

fW 


Pi+ra=iooka 


Egalilor 






I2kn- y 
//zr/ 


[î **Y\ 
' • T 


1 

r| 


1 . 
I 

1 _ 


L Ii? 

- r.y 


h Jtf rtj+r+ir 
44 Ys*. jfY 

- pF I I &***- T j 


Sotksi. *Ţ“ 




FRECVENTA 

Hz 

SEPARAREA 
ÎNTRE CANALE 
dB 

SEPARAREA 

ÎNTRE CANALE ÎN 
STARE „OFF" 
dB 

%THD 

50 

-74 

-75 

0,006 

■ 100 

-74 

-75 

0,005 

'200 

-74 

-75 

0,004 

500 

-74 

-75 

0,003 

1 000 

-74 

-75 

0,003 

2 000 

-73 

—74 

0,003 

5 000 

-70 

-71 . 

0,003 

10 000 

-67 

-68 

0,004 

20 000 

-62 

-62 

0,006 

50 000 

-55 

-55 

0,020 

100 000 

-50 

-49 

0,045 


M 

s ¥ ! ontajul prezentat este deo- 
: sebit de simplu şi conţine două du¬ 
ble triode de tip ECC83. Montajul 
poate fi intercalat' între un pream¬ 
plificator şi un’etaj final. Menţionăm 
că montajul poate fi utilizat şi. pen¬ 
tru atacul etajelor finale cu tuburi 
electronice, dar şi pentru etaje fi¬ 
nale cu tranzistoare bipolare sau 
MOSFET de putere. 

Caracteristicile tehnice sînt ur¬ 
mătoarele: 

— tensiunea de alimentare Ua = 
4-250 Vcc; 

— tensiunea de filament Uf = 6,3 
Vca (se va prefera alimentarea în cc 
pentru reducerea drumului de 
reţea); 

— impedanţa de intrare R IN — 
1 Mii; 

— impedanţa de - ieşire R 0 ut =:: 
500 kfi; 


— curba de răspuns liniară în in¬ 
tervalul 20 Hz la 20 000 Hz cu neli- 
niaritate de —0,5 dB pentru poziţia 
mediană a cursoarelor potenţiome- 
trelor PI 4- P4, care sînt de tip liniar. 

Domeniul de reglai este: 

— la f, = 50 Hz -10 dB la +6 dB 


- la f 3 = 1 600 Hz -20 dB la +15 dB 
(cu P3); 

— la f 4 = 8 500 Hz -6 dB la +15 dB 
(cu P4). 

Montajul se poate realiza conven¬ 
ţional sau pe un cablaj imprimai. 
Pentru un raport semnai-zgomot 
corespunzător, montajul se va 
ecrana în tablă de fier de 0,3 4- 0,5 
mm, iar conexiunile de intrare şi ie¬ 
şire se vor realiza cu cablu ecranat. 


TEHNSUM 10/1990 


9 








OUMITRU ÂflDELEÂWU 


O importanţă deosebită ia aceasta 
antenă o are cablul de coborî re, care! 
trebuie să fie coaxial, cu pierderi cit: 
mai mici în UIF, de exemplu: cablu; 
cu miez de polietilenă celulară cu: 
spaţii libere interioare. Din testele: 
efectuate, sistemul funcţionează! 
foarte bine cu cablul coaxial cu 
tresă împletită din cupru, de fabri¬ 
caţie veche. Rezultatele obţinute cu; 
cablu!' coaxial cu miez'de polieti¬ 
lenă compactă sînt proaste, dar totuşi; 
se poate face o compensare daca: 


O antenă de bandă largă cu pro¬ 
prietăţi deosebite în întreg dome¬ 
niul UIF este cunoscută sub denu¬ 
mirea de antenă TETA. 

Constructiv această antenă se 
compune dintr-o reţea reflectoare 
in faţa căreia se găseşte un grup de 
patru sau mai mulţi dipoli activi în 
lambda, care au o formă de V pe fie¬ 


yk 



care ramură pentru a realiza o 
bandă mare de frecvenţă. 

Alimentarea dipolilor se face în 
fază, pe baza răsucirii liniilor de ali¬ 
mentare la etajele extreme. 

In punctele de intrare ale siste¬ 
mului impedanţa este de aproxima¬ 
tiv 300 n, nepunîndu-se probleme 
de adaptare la fider. Executată 
corect, antena asigură un cîştig de 
11—12 dB în banda IV, urcînd pînă 
la 14 dB în banda V TV. Unghiul de 
direc-tivitate este 50°, iar raportul 
fat -spate 20—23 dB. 


Oetaiii de construcţie 

Reţeaua reflectoare se constru¬ 
ieşte conform figurii 1. Pe o ramă 
din oţel cu diametrul de 8—10 mm 
se sudează un număr de 50 de fire 
din oţel lustruit, la o distantă de 
20 mm între fire. Diametrul firelor 
este între 3 şi 5 mm. La capete, firele 
se îndoaie sub un unghi de 45° pe o 
lungime de 50 mm. 

Dipolii în V se construiesc din 
conductor sau ţeavă lustruită de 
10 mm diametru, conform figurii 2, 
şi se aşază pe nişte plăcuţe din ma¬ 
terial izolant cu pierderi mici în UIF 
(teflon, sticlotextolit sau plexiglas 
incolor). 

Plăcuţele se aşază lă rîndul lor pe 
o tijă metalică, care se sudează prin 


intermediul unor distanţiere, - tot 
metalice, la o djstanţă de 115 mm 
faţă de suprafaţa reţelei reflectoare. 
Distanţa de 115 mm este conside¬ 
rată de la axul dipolului pînă la su¬ 
prafaţa reţelei reflectoare. Liniile de 
. alimentare între etaje trebuie să fie 
din conductoare de 2,5 mm diame¬ 
tru, iar conectarea lor la dipoli se re¬ 
comandă să se facă prin cosito- 
rire sau prin fixarea cu ajutorul unor 
şuruburi cu pa-puci. în această si¬ 
tuaţie şuruburile trebuie să fie 
tăiate cît mai scurt pentru a nu mo¬ 
difica impedanţa dipolului. La locul 
de intersecţie a liniilor de alimen¬ 
tare, pentru a nu se scurtcircuita, se 
introduce cîte un tronson din tub 
izolator. După finalizarea construc¬ 
ţiei, atît dipolii activi, cît şi reţeaua 
reflectoare se protejează prin aco¬ 
perirea cu o vopsea pe bază de 
bronz. 


montăm în imediata apropiere a ante¬ 
nei un amplificator de bandă larga 
UIF existent în comerţ. Bucla de 
adaptare se dimensionează conform 
figurii 3. 

Antena a fost experimentată în 
canalele 21—34, cu rezultate foarte 
bune la recepţia TVC. în zonele cu 
nivel ridicat al cîmpului, antena 
funcţionează ireproşabil si în banda 
Ili-FIF, canalele 6—12. 

La montarea pe pilon se vor lua 
măsuri ca antena să fie aşezată în- 
plan perfect vertical şi să nu poată 
oscila din cauza vîntului, deoarece 
distanţa cea mai mică între o' va¬ 
loare maximă şi minimă a cîmpului 
în banda UIF este de 15 cm. 

Antena se recomandă a fi folosita 
în zonele unde nu s-au obţinut re¬ 
zultate mulţumitoare cu antene 
YAGI de construcţie mare şi în con¬ 
diţii proaste de recepţie. 


TEHNIUM 10/1990 






Vieţui de montaj „Miniorgă de lumini", produs de I.P.R.S.—Băneasa, 
este, conceput pentru alimentare la 9 V, utilizînd becuri de 75 mA/9 V. 

în cadrul cercului nostru s-a realizat o adaptare a acestui montaj în ve¬ 
derea utilizării unor becuri normale de reţea (220 Vca, la puterea dorită). 

Montajul se realizează şi se alimentează cu 9 Vcc conform prospectu¬ 
lui, cu singura deosebire că nu se mai conectează becurile originale, no¬ 
tate pe schemă LI, L2, L3. în locul acestora se introduc cele trei „canale" de 
comandă echipate fiecare cu cîte un transformator, un tiristor şi o rezis¬ 
tenţă de limitare pe poartă (100 fi). Becurile de reţea L'l, L’2, L’3 se conec¬ 
tează în circuitul anodic ai fiecărui tiristor, bineînţeles cu alimentare la 
220 Vca, conform figurii alăturate. 

Se pot folosi direct transformatoare de i«ş ire de la difuzoarele de ra- 
dioficare sau de la radioreceptoarele „Mamaia", „Selena" etc. Secundarele 
transformatoarelor se conectează în lobul becuriior LI, L2, L3 suprimate, 
iar primarele între anodul şi poarta tiristoarelor, prin intermediul rezisten¬ 
ţelor de limitare menţionate (valorile acestora ^ vor tatona experimental în 
funcţie de sensibilitatea de poartă a fiecărui tiristor). 

Pentru becuri cu puterea de pînă la 100 W pe cana! se pot utiliza tiris- 
toare de tipul T1N4, T1N6 sau T3N4, T3N6. 

Recomandăm, de asemenea, înlocuirea semireglabiluîui P din montaj 
printr-un potenţiometru logaritmic de aceeaş i valoare. 


Oscilator comandat 
In tensiune - 


mandă, o parte din curentul de în¬ 
cărcare .(descărcare) a condensa¬ 
torului C se deviază prin punte şi- 
generatorul de curent (TI , T2). Ast¬ 
fel, curentul prin C creşte, con¬ 
stanta de timp scade şi frecvenţa 
creşte pînă în jur de 60 kHz, cînd 
Licorn - 0. 

Aceste date sînt valabile pentru o 
tensiune de alimentare de aproxi¬ 
mativ 10...12 Vcc. 

Pentru alte limite sie frecvenţei se 
modifică valoarea condensatorului 
C. Efecte asemănătoare se obţin 
prin schimbarea valorii rezistenţei 


O'"bună. stabilitate a frecvenţei se 
obţine' preluînd tensiunea' de co¬ 
mandă de la o sursă stabilizată' prin 
intermediul unui. potenţiometru. Pe ; 
axul potenţiometrului se. poate fixa 
un ■ ac indicator, iar ■ pe o scaîă ■ se 
marchează frecvenţa. 

., Generatorul ■ este:, util în testarea 
echipamentelor .de' joasă frecvenţă" 
sau'3. montajelor cu circuite logice. 
La ieşirea porţii P3 se culege un 
semnal dreptunghiular cu ' amplitu¬ 
dinea egală cu valoarea tensiunii de 
alimentare, iar la ieşirea porţii. P4 
■este' disponibil semnalul negat. 


rnarida Uccm este egaia cu tensiu¬ 
nea de alimentare, tranzisîoarele 
sîni blocate şi R R2. Frecvenţa 
generată are valoarea minima şi se 
situează în jur de 6 kHz. 

La scăderea tensiunii de co- 


scilatoarele comandate în 
iştune (OCT) intră în. compa¬ 
nia 'convertoarelor' tensiune-frec- 
iţă care, la rîndul lor, se utilizează 
aparatele de măsură şi control 
alogice şi numerice, demodula- 
ire, bucle de autoreglare, automa- 


Se pot realiza scheme diverse, în 
funcţie de componentele utilizate: 
tranzisîoare, circuite integrate li¬ 
niare sau logice etc. 

în figura alăturată se, dă schema, 
unui. OCT cu circuite integrate !o- 
gice în tehnologie CMOS, care se 
remarcă prin consum redus, plajă 
mare de reglaj, al frecvenţei, ten¬ 
siune de alimentare 3...15 v! Oscila¬ 
torul propriu-zis Conţine negatoa¬ 
rele Pi şi P2 din capsula MMC4069. 
Frecvenţa generată depinde de 
constanta de timp CR. Rezistenţa 
R este formată din R2 în paralel cu 
impedanţa echivalentă a punţii 
(D1...D4) şi a tranzistoarelor TI, T2. 
Prin R se încarcă (descarcă) capa¬ 
citatea C. Dacă tensiunea de co- 


0,=mi48 


Ri lOkn 


nou strat. 

Soluţia preparată nu se lasă să 
stea de ia un strat la altui deoarece 
se poate forma fulminatul de argint, 
care este exploziv! 

Petele de argint care apar pe su¬ 
prafaţa exterioară se spală cu so¬ 
luţie de acid azotic. 

Stratul depus se usucă şi apoi se 
protejează contra umezelii prin pul¬ 
verizare cu o vopsea subţire. 

Aceasta se poate prepara şi pe 
bază de bitum sau bronz argintiu. 


prima picătură apare coloraţia 
maro. Se toarnă încet picătură cu, 
picătură pînă în momentul în care’ 
soluţia se limpezeşte din nou, dar 
nici o picătură mai mult. 

Adăugăm soluţie de azotat de ar¬ 
gint pînă ce soluţia se colorează 
uşor în galben. 

Separat dizolvăm 2,4 g de glu¬ 
coza în 700 ml de apă şi adăugăm 
6 g de hidraî de potasiu P.A, soiid. 

Be' amestecă' rapid adăugind so¬ 
luţia 2 peste soluţia 1 şi imediat se 
toarnă pe suprafaţa sticlei. 

După 6—10 minute se şterge sti¬ 
cla şi se curăţă sedimentul cu vată 
de bumbac şi apă distilată. 

Dacă stratul este foarte străluci¬ 
tor înseamnă că este foarte subţire 
şi se reia procesul. Se acoperă cu 
apă distilată stratul depus, se reia 
prepararea soluţiei şt se depune un 


TEHNIUM 10/1990 





, V»/ onvertorul U/F prezentat a 
fost realizat piecînd de la necesita- 
tea înlocuirii unui convertor U/F de 
tip AD450J, produs de firma „Ana¬ 
log Devices' 1 , cu un montaj inclu¬ 
zi nd componente indigene uşor 
procurabile de către amatori, 
păstrînd performantele convertoru¬ 
lui original. 

Din foile de catalog ale firmei 
„Analog Devices" se reţin următoa¬ 
rele cerinţe de realizat: 

— f ieşire: (1 000 Hz/V)Uin; 
(O-tensiunea de intrare: Uin 

— depăşirea admisă pentru Uin: 
50% max; 

2 Q~^ m P ec * an t a de intrare minimă: 

— neliniaritate: +, — 0 , 01 %; 

— timp încălzire: 1 minut;’ 

— nivel ”1” logic: +2,4 V mim 

— nivel "0” logic: +0,4 V max; 
deriva termică: +, -50 ppm/°C' 

— lăţime-impuls: 30 ms; 

— polaritate impuls: pozitivă' 

— fan-out: 10 sarcini TTL; 

— sursă alimentare: +, —15 

Vcc/50 mA„ 

Legăturile la capsula C.l. hibrid 
AD450J sînt indicate în figura 5 . 

Funcţionare 

Schema adoptată este cea din fi¬ 
gura 1 . Funcţionai, Al este integra¬ 


tor, A2 şi T3 — generator de curent 
constant compensat cu tempera¬ 
tura, A3 — monostabil construit cu 
integratul /JE555, T5, T6 — formato- 
ru !„ TTL de l . a J e $ ir e- „Sarea şi pipe¬ 
rul'- schemei îl constituie însă gru¬ 
pul de tranzistoare TI , T2, care are 
rolul de a infecta în momente bine 
stabilite în condensatorul din inte¬ 
grator o sarcină electrică compen- 
sînd exact sarcina electrică exis¬ 
tentă pe armăturile condensatoru¬ 
lui. In documentaţia de firmă blocul 
este simbolizat prin „charqe feed- 
back". 

Să urmărim funcţionarea sche¬ 
mei folosind formele de undă din fi¬ 
gura 2. Pentru a înţelege mai bine 
fenomenul, facem ipoteza că iniţial 
la ieşirea operaţionalului A, avem o 
tensiune pozitivă, U poz . Apiicînd U ir 
pozitivă şi constantă faţă de masa' 
pe intrarea 1, operaţionalul A, va>in- 
tegra U in şi o va scădea din U nn7 
după relaţia: p 

u o(t) - Up^-l/R.C, j' U in (t)dt 


( 1 ) 


în momentul în care U 0 (t) atinge 
U p j al A 3 , acesta va genera un im¬ 
puls in logica pozitivă cu durata de 
30 MS. Pe de o parte, acest impuls se 
-aplică formatorului TTL de ieşire 
Pe de altă parte, pulsul are o valoare 
suficient de mare încît, prin divizo- 
rul rezistiv R. 2 , R 13 , va deschide pe 



(LC6<c 6W) (f, t ş,re) l+/cc) 

SCHEMA CONVERTOR U/F 


FLORIW IALEMCU, Saşi 


T,. în momentul deschiderii .lui T,, 
efectul tensiunii U jn asupra ivirii 
devine neglijabil şi condensatorul 
C, se descarcă sub un curent con¬ 
stant, dat de o fracţiune din curen¬ 
tul generat de sursa de curent con¬ 
stant A 2 + T ? . 

în consecinţă, tensiunea de la ie¬ 
şirea A, va creşte în intervalul de 
30 M'S, cît durează impulsul de la ie- 


'oarea ae u p| la valoarea U poz , care: 
6ste aceeaşi indiferent de valoarea' 
U in , după legea: 

U 0 (t) = U pj + 1,/C, J l dt 

în această reiaţie I, este curentul 
de colector al tranzistorului T, 
Deci 

u o(f) — Upj + 1,/C, x t 
dar aceasta este valabilă numai 
pentru intervalul de timp t, - t, = T 
unde r = 30 ms, deci: 

JJ 0 (t 2 ) = U Dj + l,/c, X 7 = U DOZ = ct. 

In momentul t 2 +, impulsul de la 
ieşirea^ monostabilului  3 se anu- 
feaza; in timp ce tensiunea de la ie-, 
şirea integratorului este maximă 
iot in acest moment se blochează 
tranzistorul T,. întrucît potenţialul 
este mai mic decît potenţialul 

Din momentul t 2 +, tensiunea de 
ieşire a integratorului A, scade 
după legea (1). Cu cît U jn este mai 



\® U 0'\m % \C2R 9 Rg 
TS R17 A 3 RJ2 
64 


9 ° ? ^ r - ®»f 

& 


^ 1^0 



4X 


12 


TEHNSUM 10/1990 




Modulator MA-MF 


SAOU VĂSÎLE 

c 

v^uplarea calculatoarelor per- Bobinele se realizează funcţie de 
sonale la televizoare se face de carcasele pe care le avem,' fiind 

obicei fără utilizarea părţii de sunet obligatoriu ecranate, 

a acestora. O situaţie similară sein- Acordul se realizează cu miez de 
tîlneşte şi la majoritatea schemelor ferită pentru 6,5 MHz si de alamă 
de jocuri pe televizor. Mai mult, cu- pentru restul bobinelor, 
plarea aparatelor video la televizoa- Pentru 6,5 MHz se poate utiliza o 
rele alb-negru de construcţie ve- medie frecventă rebobinată cu 

che, fără selector UIF şi cu electro- sîrmă 0,3 mm CuEm poliuretanic. 

securitate redusă, este de aseme- Pentru frecvenţele mari se va utiliza 

nea o problemă. de preferinţă sîrmă Cu 0,5 mm ar¬ 

in cele ce urmează prezentăm o gintată sau izolată cu email RF. 
schemă simplă care rezolvă aceste Şocul de filtraj intercalat pe sem- 
probleme. In fond, este vorba de un naiul video se realizează pe o rezis- 

modulator MA—MF care generează tenţă RCG 0,5 W de 22 fi (se poate 

la ieşire un semnal TV pe un canal procura gata confecţionat din co- 

infen'or. merţ, fiind utilizat în detectoarele 

Reglarea schemei este puţin mai video de la televizoarele cu lămpi), 

dificilă. ' Potenţiometrele care asigură in- 

Circuitul oscilant din moduiato- trarea semnalelor vor fi de bună ca¬ 
rul MF sunet, realizat cu diode vâri- litate, de preferinţă pe substrat ce- 

cap, se acordează pe 6,5 MHz. ramic. 

Circuitul oscilant RF (L2) se Se recomandă ecranarea părţii 
acordează pe 93,25 MHz (canal 5), de sunet separat, în totalitate şi sta- 
iar circuitul de ieşire pe 86,75 MHz bilizarea tensiunii de alimentare de 
(rşjecţie). 12 V. 



-QOi\ 


-am 




mare, cu atît panta dreptei de ten¬ 
siune de la ieşirea A 1 este mai mare 
şi generarea unuî nou impuls se 
face mai repede, deci frecvenţa de 
la ieşire este mai mare. 

Se poate face un calcul detaliat ai 
frecvenţei în funcţie de tensiunea 
de intrare U in , în urma căruia re¬ 
zultă că: 

deşire — W- X U jf/R , X I 4 
deci dacă se ţine cont că I, este 
constant, R 3 de asemenea con¬ 
stant, rezultă: 

^ieşire = ^ x Uj n 

Rata de conversie k este dată de 
R,, C-,, l v Cu valorile din schemă se 
asigură o rată de conversie de 1 
kHz/V. O ajustare fină a acestei rate 
se face prin cuplarea unui potentio- 
metru de offset la terminalul 7, cu¬ 
plat între +15 V şi -15 V, cursorul 
cuplîndu-se la terminalul 7 al mon¬ 
tajului. 

Curentul de colector al lui T, este 
dat de operaţionalul A 3 , care în 
montaj cu T 3 constituie o sursă de 
curent constant. Curentul debitat 
de sursă este egal cu: 

Jct = V dz + V cţ +V be /R 7 || R 8 

S-a ales combinaţia R 7 || R B în 
care R 7 este R.C.G., iar R 8 este 2 x 
R.P.M. şi D z înseriată cu dioda 
1N4148 pentru a micşora influenţa 
variaţiei temperaturii asupra curen¬ 
tului generat de sursă. 

Alimentarea A 3 se face prin inter¬ 
mediul lui T 4 , care ne asigură în 
emitor o tensiune de: 

VE = (Vcc/R 10 + Rn) x R 10 + V be = 
= 15/27 x 12 + 0,6 = 7 V 

Cu această valoare a tensiunii de 
alimentare se asigură pentru A 3 , de 
tip ,8E555, conform datelor de cata¬ 
log, următoarele valori ale tensiuni¬ 
lor de prag: 

U pj - 0,33 V alim = 0,33x7 = 2,31 V: 

U DS = 0,66 V a , im = 0,66 x 7 — 4,62 V. 


Lăţimea impulsului generat de A 3 
în configuraţia de monostabil este 
dată de relaţia: 

r = 1,1 x R 9 x C 2 = 1,1 x 27 x 1 000 x 
x 0,000000001 = 29,7 M s. 

REALIZARE 
PRACTICĂ Şl 
PUNERE ÎN 
FUNCŢIUNE. 

Montajul se realizează pe o 
plăcuţă de sticlotexto!it dublu pla¬ 
cat, cablajele celor două feţe fiind 
date în figura 3. Se vor folosi con¬ 
densatoare multistrat, în special -C, 
şi C 2 trebuind să respecte această 
recomandare. Rezistoarele vor fi de 
tipul RÎP.M., cu excepţia lui R 7 , R 8 , 
R i4> r is. r - 5 - care vor fi de tipul 
R.C.G. de 0,125 W. 

După plantarea pieselor şi verifi¬ 
carea corectitudinii montajului se 
alimentează convertorul de la o 
sursă dublă de tensiune +15 V/50 
mA, foarte bine stabilizată şi filtrată. 
Se aplică la intrarea montajului, 
dintr-o sursă de tensiune con¬ 
stantă, o tensiune U in din gama 0 - 
10 V şi cu un osciloscop se verifică 
formele de undă din figura 2. Dacă 
acestea sînf cele prezentate, se 
poate trece la verificarea liniarităţii 
convertorului.' Se aplică la intrare 
tensiuni continue din gama (0,10) V 
şi cu un frecvenţ metru cuplat, la ie¬ 
şire se poate face comparaţie cu in¬ 
dicaţia dată de un voltmetru nume¬ 
ric montat în paralei cu intrarea 
convertorului. 

Caracteristica de liniaritate ridi¬ 
cată experimental este arătată în fi¬ 
gura 4.- 


TEHN1UM 10/1990 



STELSAM SMiCULESCU, GRIST1AW ARTEIV1!, 



CURMARE OSM NR. TRECUT) 


5. Forma cu exponent este: 

1937E6 17E-7 -13.25E0 

13E7+13E3 199E1 4E2 

6. Numerele ce rezultă sînt 

0.00013 1000 0.0000005 

15150 -1.5 1 

în prezentarea instrucţiunii LET a venit vorba 
de variabile indexate (arrays). Precizăm că aces¬ 
tea sînt evidenţiate prin instrucţiuni DiM (de la 
DIMension), a căror structură este 
m DiM listă 

unde m este eticheta instrucţiunii, iar iista este 
constituită din ultimele elemente ale variabilelor 
indexate pe care vrem să le declarăm. Dar să ne 
referim la unele exemple. 

Preşupunînd că dorim să lucrăm cu două va¬ 
riabile ale căror componente sînt 
A(1 ) A(2) A'(3) A{4) A(5) 

BS( 1 ) B${2) B$(3) B$(4) 
este obligatoriu ca acestea'să fie declarate prin 
instrucţiunea 
100 DIM A(5), BS(4) 
sau, ceea ce este acelaşi lucru 

100 DIM A{5) « 

105 DIM BS(4) . . 

sau,încă, 

100 DIM A(5) : B$(4) 

(etichetele fiind alese laîntîmplare). 

Observăm că în prima formă de scriere lista 
este formată din A(5), ultima componentă a va¬ 
riabilei indexate A şi BS(4), ultima componentă a 
variabilei indexate BS. Prin celelalte două forme 
de scriere am dorit să evidenţiem faptul că varia¬ 
bilele indexate pot fi declarate şi individual (ia 
unele sisteme de calcul fiind acceptată numai 
această manieră de a declara variabilele inde¬ 
xate). 

— Dar dacă este necesar a se lucra cu ma¬ 
trice? 

— în general, se spune că se lucrează cu va¬ 
riabile indexate, putînd exista unul sau mai mulţi 
indici, varianta Basic BASIC accept?nd numai 
unul sau doi indici. Declararea variabilelor cu doi 
indici se face similar, însă sînt de făcut cîteva 
precizări, care vor rezulta din exemplul la care 
apelăm în continuare. 

Spre pildă, dacă avem a declara matricea 

î" M(1,1) M(1,2) 1 
M(2,1) M(2,2) 

L M(3,1) M(3,2) J 

atunci este necesară instrucţiunea 
800 DIM M(3,2) 

prin care se precizează a fi vorba de matricea M 
care are trei linii şi două coloane. Este de remar¬ 
cat că ordinea în care sînt rezervate spaţii în me¬ 
moria calculatorului pentru cele 3x2=6 ele-’ 
mente ale lui M are în vedere aranjarea pe co¬ 
loane. Aşadar, în memoria calculatorului compo¬ 
nentele stau în ordinea 

. M(1,1) M(2,1) M(3,1) M(1,2) M(2,2) M(3,2) 

Coloana 1 Coloana 2 

— Unde este locui instrucţiunilor DiM în ca¬ 
drul unui program? 

— De regulă, acestea.sînt ia începutul progra¬ 
mului, dar se pot plasa şi în alte locuri, existînd 
obligativitatea ca ele să fie plasate logic (ca or¬ 


14 


dine de execuţie a instrucţiunilor programului) 
înainte de utilizarea variabilelor indexate. Putem 
avea, de exemplu, posibilitatea de a scrie (dacă 
ne referim la exemplul anterior): 

500 LET N = 3 : LET L = 2 

510 DIM M(N.L) 
sau 

500 READ N, L 
_ 510 DiM M(N,L) 

tvident, ultima formă (cea cu READ) este de pre¬ 
ferat, ea oferind posibilitatea de a preciza orice 
dimensiuni pentru matricea M, fără a mai modi¬ 
fica instrucţiuni ale programului, cum ar trebui în 
varianta cu LET sau în varianta iniţială (cînd indi¬ 
cii sînt 3, respectiv 2). 

— Ne-am lămurit în ceea ce priveşte declara¬ 
rea variabilelor indexate, dar am rămas cu impre¬ 
sia unei oarecare rigidităţi în scrierea informaţii¬ 
lor. 

— Să acceptăm ideea că sînteţi lămuriţi în pri¬ 
vinţa declarării variabilelor Indexate, însă referi¬ 
tor la' impresia rigidităţii, prezentăm funcţia TAB 
care va spulbera imediat temerea dumnea¬ 
voastră. , 

Cum este de bănuit, funcţia TAB se va utiliza în 
combinaţie cu PRINŢ, roiul ei fiind aceia al pla¬ 
sării informaţiilor în diverse poziţii în cadrul unui 
rî nd. 

Dacă se va executa secvenţa de instrucţiuni 

100 LET A = 1990 : LET B = 500.75 

200 LET C = -1955 

300 PRINŢ TAB(10); A; TAB(2Q); C; TAB(40); B 
se va scrie un rînd cu structura 
1990 -1955 500.75 

cele trei informaţii numerice fiind scrise din co¬ 
loanele 10, 20 şi, respectiv, 40. 

Fiindcă tot a venit vorba de PRINŢ, precizăm 
rolul virgulei ca separator. De regulă, dispoziti¬ 
vul de ieşire, în cazul nostru să zicem a fi ecranul, 
este^divizat în cîmpuri (grupuri de caractere). 
Spre exemplu, la calculatoarele HC—85, o linie 
are două cîmpuri (coloanele 1—16, coloanele 
17—32). în acest caz, dacă se execută instrucţiu¬ 
nile 

400 LET A = 1234 : LET..B = -100 : LET CS = 

"ABCD" 

410 PRINŢ CS, ,A,B 
se vor scrie două rînduri, si anume 
ABCD 

1234 -100 

cu informaţiile scrise d-in coloana 1, respectiv 17. 
Rolul celor două virgule consecutive (scrise cu 
sau fără spaţiu între ele) este că se sare peste al 
doilea cîmp al primului rînd. Dacă am dori să 
scriem toate cele trei informaţii unele sub altele, 
în cîmpul 17—32, am scrie 

410 PRINŢ ,CS„ A„B 
sau 

410 PRINŢ ,CS : PRINŢ ,A : PRINŢ ,B 
Sînteti de acord cu noi că prin instrucţiunea 
410 PRINŢ C$, A, B 

cele trei informaţii vor apărea sub forma 
ABCD -100 
1-234 

iar dacă 

410 PRINŢ CS; A; B 
rezultatul ar fi 

ABCD1234-100 

Să mai luăm încă un exemplu spre a mai lămuri 
un aspect legat de plasarea informaţiilor în cîm¬ 
puri prefixate. 

Fie instrucţiunile 


1500 LET NS = "ABCDEFGHIJKLMNOPQR” 

1510 LET A = 1 : LET B = 2 : LET C = 3 

1520 PRINŢ NS, A, B, C 

în urma executării lor se vor tipări trei rînduri 
cu structurile 

ABCDEFGHIJKLMNOPQR 
1 2 
3 

Este de observat că din cauză că variabila NS 
are 18 caractere, depăşind lungimea cîmpului 
1—16 (de 16 caractere), nu s-a mai scris nimic în 
zona 17—32, trecîndu-se la primul cîmp total li¬ 
ber, care este cîmpul 1 — 16 al rîndului următor. 

După cum aţi remarcat, pînă acum am prezen¬ 
tat numai instrucţiuni de tip liniar (care cores¬ 
pund la structuri liniare). Este momentul să fa¬ 
cem progrese trecînd Şi la instrucţiuni zise de 
control al execuţiei unui program. 

— în ce sens „instrucţiuni de control ai exe¬ 
cuţiei unui program' 1 ? 

— Aţi reţinut că în toate exemplele de pro¬ 
grame sau de secvenţe de instrucţiuni întîlniţe, 
instrucţiunile s-au executat (efectuat) sec¬ 
venţial, în ordinea crescătoare a etichetelor (nu¬ 
merelor) lor de ordine. Or, se ştie că logica rezol¬ 
vării problemelor poate impune şi evitarea unei, 
respectiv unor, instrucţiuni, în funcţie de anu¬ 
mite condiţii. Este cazul structurilor alternative şi 
al celor repetitive. Cum limbajul Basic BASIC, dar 
nu' numai acest dialect BASIC, nu dispune de 
instrucţiuni » care să fie după modelul 
structurilor alternative şi repetitive discutate, 
sîntem nevoiţi, pentru a rămîne adepţi ai pro¬ 
gramării structurate, sâ recurgem la simularea 
structurilor de care aminteam, apelînd la două 
instrucţiuni de care dispune orice variantă de 
BASIC.' Acestea sînt 1F/THEN şi GO TO care au, 
respectiv, structurile: 

m IF c THEN e (sau m IF c THEN GO TO c) 

n GO TO p 

unde m, e, n, p sînt etichete, iar c este expresie 
relaţională (numită pe scurt condiţie). 

— Vă rugăm cîteva precizări mai de amănunt, 
privind expresiile condiţionale şi modul de exe¬ 
cuţie a instrucţiunilor amintite. 

— Două expresii numerice (în sensul discutat 
cînd am prezentat instrucţiunea LET) legate prin 
unul dintre cei şase operatori relaţionali cunos¬ 
cuţi constituie o expresie relaţională. Aceşti ope¬ 
ratori sînt: 

scrierea matematică scrierea BASIC 

> > 

< < 

= < > sau > < 

> >= sau => 

< ■ <= sau -•-< 

Ar mai fi de precizat că evaluarea unei expresii 
relaţionale conduce ia valoarea logică de adevăr, 
dacă relaţia prevăzută are loc între valorile celor 
două expresii numerice componente, respectiv 
valoarea fals, dacă relaţia nu are ioc. 

Şi acum să trecem la simularea structurilor al¬ 
ternative şi repetitive, dar nu înainte de a preciza 
că: 

® o instrucţiune IF are ca efect trecerea con¬ 
trolului execuţiei programului la instrucţiunea de 
etichetă e, atunci cînd expresia condiţională c 
este adevărată (fiind evitate toate, instrucţiunile 
cu etichete cuprinse între m şi e) sau trecerea la 
instrucţiunea de etichetă imediat următoare lui 
m în caz că nu este îndeplinită condiţia c; 

© o instrucţiune GO TO are ca efect transfera¬ 
rea necondiţionată a controlului execuţiei pro¬ 
gramului la instrucţiunea de etichetă p. 

Structura alternativă, forma completă, se si¬ 
mulează aşa cum se arată-în figura 14, iar cele 
două pseudostructuri alternative sînt simulate 
după cum se ilustrează în figurile 15 şi, respectiv, 
16 (prin c barat am notat negaţia condiţiei c). 

Exemple 

1. Să se determine 

X = max {A,B| 

Răspuns 

1000 INPUT "PRECIZAŢI CELE DOUĂ VA¬ 
LORI: ” ,A,B 

1010 IF A> B THEN 1040 
1020 LET X = B 
1030 GOTO 1050 
1040 LET X = A 

1050 PRINŢ 'VALOAREA MAXIMA ESTE = ":X 
1060 END 

O altă soluţie ar fi: 

200 INPUT "PRECIZAT! CELE DOUĂ VA¬ 
LORI: ", A,B 
210 LET X = A 


TEHMSUif 10/1-990 





Ing. (Si* ANDRSESCU 


220 IFX> = BTHEN 240 
230 LET X = B 

i 240 PRINŢ "VALOAREA LUI X ESTE: ",X 
250 END 

în prima soluţie am mers pe ideea unei struc- 
turi alternative, în timp ce în a doua am apelat la o 
pseudostructură alternativă. Şi în primul caz şi în 
al doilea n-am mai scris instrucţiunea STOP de¬ 
oarece aceasta se poate omite cînd este imediat 
anterioară lui END. Dacă, de exemplu, iui A i se 
dă valoare 125, iar lui B valoare —46, atunci pri¬ 
mul program va afişa un rînd cu structura 

VALOAREA MAXIMĂ ESTE 125 ' 

iar al doilea program va afişa două rînduri de 
forma 

VALOAREA LUI X ESTE: 

125 

(în caz că se lucrează cu un calculator al cărui 
dispozitiv de afişare este considerat a avea două 
cîmpuri, aşa cum apn discutat anterior). 

2. Fie A,B,C,D salariile a patru persoane. Să se | 
determine salariul mediu şi să se precizeze cîte I 
din cele patru persoane au leafa strict mai mică | 
decît media găsită 

Răspuns 

100 INPUT "PRECIZAŢI CELE PATRU SALA- f 
RH” ,A,B,C,D 

110 LET M = (A + B + C + D)/4 
120 LET K - 0 

130 IF A > = M THEN GO TO 150 

140 LET K = K + 1 

150 IF B > = M THEN GO TO 170 

160 LET K = K + 1 

170 IF C > = M THEN GO TO 190 

180 LET K = K + 1 

190 IF D > = M THEN GO TO 210 

200 LET K = K + 1 

210 PRINŢ "SALARIUL MEDIU ESTE = M 
220 PRINŢ K: "PERSOANE AU LEAFA SUB 
MEDIE" 

230 END 

în soluţia de faţă am notat cu M salariul mediu, 
iar variabila K a fost destinată numărării salariilor 
sub medie. La instrucţiunile IF s-a folosit va¬ 
rianta cu GO TO după THEN. 

3. Să se scrie programul pentru rezolvarea 
ecuaţiei de gradul 1, a cărei formă este 

A x X + B = 0 

Răspuns 

100 REM Dacă A este diferit de zero ecuaţia 
110 REM are soluţia X = -B/A, iar dacă A este 1 
U dc egal cu zer0 există două cazuri: X 
120 REM aparţine mulţimii vide dacă B este i 
130 REM diferit de zero sau X aparţine lui R 
140 REM cînd B este zero. 

150 REM 

160 INPUT "A =”,A, ”B=", B 
170 IF A = 0 THEN GO TO 230 
180 LET X = -B/A 

190 PRINŢ "SOLUŢIA ECUAŢIEI ESTE : ” 

200 PRINŢ: PRINŢ TAB (12); ”X = X 
210 GO TO 300 

220 REM Aici se vine de la linia 170 cînd 
A este zero 

230 IF B o 0 THEN GO TO 270 

240 PRINŢ "X aparţine iui R (nedeterminare) 

250 GO TO 300 

260 REM Aici se vine de la linia 230, cînd 
B este zero 

270 PRINŢ ”X aparţine mulţimii vide” 

280 REM Aici se închide IF-ul din linia 230 
290 REM Aici se închide IF-ul din linia 170. 

300 END 

Dacă A şi B primesc, respectiv, valorile 2, 5, 
atunci se va merge pe traseul determinat de lini¬ 
ile 

160, 170, 180, 190, 200, 210, 300 
tipărindu-se două rînduri de forma 

SOLUŢIA ECUAŢIEI ESTE: 

X = -2.5 

primul rînd scriindu-se din coloana a doua (de¬ 
oarece există un spaţiu în faţa lui S - a se vedea 
rîndul 190), iar al doilea rînd este scris din co¬ 
loana 12 — a se vedea rîndul 200 care are TAB 

( 12 ). 

Dacă A şi B au valorile 0 şi, respectiv, 4, atunci 
traseul este 

160, 170, 230, 270, 300 

Dacă şi A şi B au valoarea zero, atunci-traseul 
este 

160, 170, 230, 240, 250, 300 
Prin cele trei exemple de valori pentru A şi B am 
dorit să evidenţiem cele trei realizări posibile ale 
algoritmului de rezolvare a ecuaţiei de gradul în- 
tîi. 

Instrucţiunile REM nu le-am luat în conside¬ 
rare deoarece câlculatorul nu le reţine, ele folo¬ 
sind numai programatorului. De aceea cele doua 
iF-uri se închid, de fapt, cu linia 300. 

(CONTINUARE IN NR. VIITOR) 


La realizarea unui osciloscop pe frec¬ 
venţe joase sau chiar pînă la 100 kHz este 
nerentabilă utilizarea bobinelor. Cînd se 
doreşte şi reglarea frecvenţei într-o plajă 
mare, se recurge la soluţia mixării, care 
duce la scheme complexe. în aceste cazuri 
se utilizează oscilatoarele cu reţea pasivă 
RC. La frecvenţe joase elementul variabil 
nu poate fi condensatorul, deoarece nu se 
fabrică la valori mai mari de 500 pF. S-a 
ajuns astfel la soluţia curentă"cu potenţio- 
metru sau rezistenţe comutate, fiind şi cea 
mai ieftină. Apare însă un dezavantaj major 
ca urmare a uzurii potenţiometrului şi de- 
calibrării în timp. 

Apariţia circuitelor integrate în tehnolo¬ 
gie CMOS a făcut posibilă adoptarea unei 
soluţii intermediare avînd la bază comuta- 
torui cu rezistenţe calibrate. Astfel, modifi¬ 
carea valorii rezistenţei se face cu ajutorul 
unui comutator electronic comandat digi¬ 
tal prin intermediul a două taste (creşte- 
descreşte sau up-down). 

Figura alăturată conţine un oscilator RC 
realizat cu negatoare (porţile 1/3 şi 1/4 din 
CI—1) tip MMC4069. Frecvenţa este deter¬ 


minată de constanta de timp R*C1. R* 
poate lua orice valoare între R şi 18R, în 
funcţie de starea contactelor electronice 
conţinute în circuitul integrat Ci—2. Se 
obţin astfel 16 valori discrete ale frecvenţei. 

Pentru comanda contactelor electronice 
se utilizează un numărător stînga-dreapta 
tip MMC40193 (CI—3). 

Schimbarea frecvenţei se efectuează 
prin închiderea contactului K1 pentru mic¬ 
şorare şi K2 pentru mărire. Trecerea de la o 
valoare la alta se face la fiecare secundă ca 
urmare a impulsurilor furnizate de genera¬ 
torul de tact realizat cu două negatoare 
(1/5 şi 1/6) din capsula MMC4069 (CI—1). 
La încetarea apăsării tastei (K1 sau K2), 
schimbarea frecvenţei încetează şi se me¬ 
morează valoarea respectivă pînă la aplica¬ 
rea unei noi comenzi. 

Semnalul generat este disponibil la ieşi¬ 
rea 4 a porţii 1/2, iar negatul acestuia la ieşi¬ 
rea 2 a porţii 1/1. 

Generatorul este util în laboratoare sau 
ateliere de service unde numărul de ma¬ 
nipulări este rîdicat. 


_n_r l 


CI -1 MMC 4069 





CM 


TEHNIUM 10/1990 


15 







Introducere 


TELEVIZIUNE 


in 


(URMARE OM NR. TRECUT) 


SISTEMUL SUPER—VHS 


; La sfîrşitul deceniului opt apărea 
pe piaţă un nou standard de înre¬ 
gistrare a imaginilor ce purta nu¬ 
mele de VHS (Video Home System), 
în decurs de mai bine de 15 ani au 
mai apărut, după numeroase evo¬ 
luţii (toate în scopul de a păstra în 
măsura posibilului compatibilitatea 
de utilizare la nivejul videocasetelor 
înregistrate), diverse generaţii de 
aparate cum sînt VHS-C (cu casetă 
de dimensiuni mai mici), VHS-HiFi, 
VHS-HQ si, mai nou, asa-numitul 
„SUPER-VHS". 

între formatul VHS de la origine şi 
noul S-VHS diferenţa esenţială o 
constituie modalitatea în care este 
tratată informaţia de luminanţă, 
respectiv de crorninanţă din cadrul 
semnalului video. Astfel, la sistemul 
S-VHS, înregistrarea şi citirea sem- 
naluiui video se fac pe componente 
separate, lumrnanţa şi crominanţa 
nemaifiind suprapuse, cum se face 
în cazul clasicului VHS. Ţinînd cont 
că semnalele . de luminanţă şi de 
crorninanţă sînt tratate separat de 
la un capăt la celălalt aL procesului 
de înregistrare sau de lectură (ci¬ 
tire), este posibilă îmbunătăţirea 
parametrilor. Întîi, în ceea ce pri¬ 
veşte banda afectată semnalului de 
'luminanţă, aceasta nu mai trebuie 
limitată la 3,5 MHz pentru a putea 
plasa şi semnalul de crominanţa 
centrat pe frecvenţa de 4,43 MHz (ia 
PAL), ceea ce a putut face posibila 
lărgirea benzii pînă la 5 MHz, cres- 
cînd implicit rezoluţia imaginilor în¬ 
registrate. 



Receptoarele TV moderne folo¬ 
sesc actualmente în cvasitotalitate 
acordul cu diode: varicap. înlocui¬ 
rea dispozitivelor mecanice cu 
acţiune directă cu dispozitive elec¬ 
tronice a adus numeroase avantaje: 
acordul mult mai comod şi mai pre¬ 
cis, eliminarea contactelor ce se 
uzează în timp, posibilitatea intro¬ 
ducerii telecomenzii etc. Potenţio- 
metrele de acord cu. variaţie' conti¬ 
nuă trebuie să fie robuste şi să per¬ 
mită o modificare progresivă a ten¬ 
siunii pe cursor şi cu o fiabilitate ri¬ 
dicată. 

în continuare vom prezenta şi co¬ 
menta alte „ scheme de selectoare 
FIF şi UIF. în figura 2 este schema 
unui. selector UIF. Se pot observa 
un etaj amplificator de înaltă frec¬ 
venţă realizat cu tranzistorul BF180 
şi un etaj oscilaîor-mixer realizat cu 
tranzistorul BF181. în privinţa acor¬ 
dului s-au prevăzut trei diode vari¬ 
cap BB105. Să analizăm rapid 
schema: intrarea se face prin emito- 
rui lui BF180, prin intermediul unui 
filtru trece-sus (realizat dintr-o bo- 

16 


Exprimată cel mai adesea în 
„număr de linii“, definiţia orizontală 
a unui echipament video este o 
noţiune înţeleasă adesea greşit da¬ 
torită confuziei create de termino¬ 
logia folosită pentru caracterizarea 
rezoluţiei unui tub al unui monitor 
sau televizor, care se determină 
prin numărul de linii ce pot fi dis¬ 
tinse pe întreaga înălţime a ecranu¬ 
lui. Această noţiune nu trebuie con¬ 
fundată cu numărul de linii de,ba¬ 
leiaj al standardului TV adoptat 


bină şi două condensatoare de 6,8 
pF şi 4,7 pF). Polarizarea tranzisto¬ 
rului se face cu ajutorul tensiunii 
negative de —12 V, printr-o rezis¬ 
tenţă de 1 kfi, şi un şoc de radio- 
frecvenţă. Intrarea este aperiodică, 
însă filtrul trece-sus elimină semna¬ 
lele din benzile I, II şi III. Bazei i se 
poate aplica tensiunea de reglaj au¬ 
tomat al amplificării (R.A.A.) de -9 
V. Colectorul (care este la masă în 
c.c., printr-un şoc RF) furnizează 
semnalul de înaltă frecvenţă aplicat 
filtrului de bandă realizat din două 
linii cuplate. Fiecare din aceste linii 
este în serie cu cîte o diodă varicap, 
care este alimentată în felul 
următor: catodul este la un po¬ 
tenţial pozitiv faţă de anod prin in¬ 
termediul unui circuit compus din¬ 
tr-o rezistenţă de 8,2 kfi, legată la 
cursorul unui potenţiometru de 
1 Mfi, care este dispozitivul variabil 
de acord. Cele două extremităţi ale 
potenţiometrului sînt legate una la 
masă printr-un semireglabil de 4,7 
kfi şi cealalta la tensiunea de +28 V 
prin intermediul unor rezistenţe 


(625 de linii, de, exemplu). Un televi¬ 
zor obişnuit este caracterizat de o 
rezoluţie a ecranului de 230 + 250 
de linii (pe verticală), în timp ce mo¬ 
nitoarele de control oferă o rezo¬ 
luţie începînd de la 500 de linii pînă 
ia 1 400 de linii pentru cele mai per¬ 
formante. 

Noţiunea de rezoluţie- orizontală 
corespunde, de fapt, numărului de 
detalii (sau puncte elementare) 
care este posibil de a fi separate vi¬ 
zual de-a lungul unei linii de baleiaj. 


fixe şi variabile, cît şi al potentiome- 
trului de 47 kfi. 

Secundarul filtrului de bandă UIF 
este cuplat în emitorul oscilatorului 
mixer realizat cu tranzistorul 
BF181, printr-un fir de cuplaj, în 
timp ce semnalul oscilatorului este 
obţinut prin cuplaj dintre emitor şi 
colector prin^ capacitatea de 0,82 
pF, care se adaugă capacităţii in¬ 
terne a tranzistorului. în colector se 
obţine semnalul de frecvenţă inter¬ 
mediară şi printr-o bobină şoc de 
radiofrecvenţă este transmis la ie¬ 
şire. Dioda BAI82 de .comutaţie, 
cînd blocul UlF este in funcţiune, 
este deschisă, anodul fiind la poten¬ 
ţial pozitiv în raport cu catodul. 

Selectorul FIF din figura 3 este 
realizat dintr-un etaj amplificator 
de înaltă frecvenţă (tranzistorul 
BF196), un etaj oscilator (tranzisto¬ 
rul BF194) şi un etaj mixer (tranzis¬ 
torul BF197), care este folosit şi ca 
amplificator de frecvenţă interme¬ 
diară pentru UIF. Acordul se reali¬ 
zează cu diodele varicap BB105G. 
Diferenţa faţă de ceea ce am pre¬ 
zentat pînă acum constă în faptul 
că schimbătorul de frecvenţă este 
constituit din două tranzistoare dis¬ 
tincte. Oscilatorul (BF194) este 
montat în conexiune bază comuna 
şi mixerul (BF197) primeşte semna- 



De aici decurge şi denumirea de 
„puncte/linie“, care nu lasă nici o 
ambiguitate asupra noţiunii. 

A doua caracteristică a formatu¬ 
lui super-VHS decurge din faptul ca 
semnalele de luminanţă şi cromi- 
nanţă nu mai sînt suprapuse (figura 
50) şi deci orice fenomen de inter- 
modulaţie este suprimat. 

Avantajele ar fi: pe de o parte, de¬ 
finiţia imaginilor înregistrate cu 
ajutorul magnetoscoapelor S-VHS 
sau camescoapelor (termen relativ 
nou folosit pentru definirea ansam¬ 
blului cameră vided + magnetos- 
cop, ca tot unitar) creşte de la 240 
de puncte/linie la VHS-ul standard 
la 380 +'390 de puncte/linie. Pe de 
altă parte, culorile sînt mult mai 
pure şi delimitarea între zonele 
adiacente este mult mai netă. în 
Stlus, interferenţele parazite sînt eli¬ 
minate. 

După cum se ştie, la înregistrarea 
semnalului video se foloseşte teh¬ 
nica modulaţiei de frecvenţă (MF). 
Acest procedeu oferă următoarele 
avantaje: 

■ — eliminarea variaţiei amplitudi¬ 
nii semnalului redat de pe bandă ca 
urmare a contactului imperfect ce 
se realizează între bandă şi cap sau 
a defectelor benzii magnetice; 

— posibilitatea înregistrării frec¬ 

venţelor foarte joase care ie+f- 
mină valoarea absolută a lumino¬ 
zităţii, precum şi înregistrarea frec¬ 
venţelor înalte care redau detaliile 
din imagine, ' -• 

— îmbunătăţirea raportului sem¬ 
nal/zgomot prin folosirea sistemu¬ 
lui de preaccentuare a frecvenţelor 
înalte la înregistrare şi .dezaccentu- 
are după demodularea semnalului 
la redare. 

Pentru înregistrarea semnalului 
de crorninanţă, care are frecvenţa 
mare şi nu poate.fi înregistrată, co- 


. CR1ST5AM 1VANCSQVIC! 


Iul util în emitor, jar cel al oscilatoru¬ 
lui local în bază. în colector se obţine 
semnalul de frecvenţă intermediara 
Etajul de înaltă frecvenţă utilizează 
un BFI96 în conexiune 1 emitor co¬ 
mun legat printr-o rezistenţă de 680 
fi (decuplată de un condensator de 
1 nF) la tensiunea de —12 V. Ca am¬ 
plificator de FI mixerul primeşte 
semnalul de frecvenţă intermediară 
de la partăa de UIF printr-o rezis¬ 
tenţă. de 47 fi în baza tranzistorului 
BF197. Sistemul de acord cu varica- 
puri este analog cu cel prezentat an¬ 
terior, scoţîndu-se doar potenţiome- 
trele. Anozii diodelor sînt la masă 
prin intermediul bobinelor, în timp 
ce catozii sînt pozitivaţi prin po¬ 
tenţiometru! P = 47 kfi, cu care se 
face modificarea acordului Ten¬ 
siunea de R.A.A. se.aplică in baza 
tranzistorului BF196 prin şocul de 
RF = 1,65 mH şi două rezistenţe, 
una de 680 fi şi una de 33 fi. 


TEHNIUM 10/1990 








deja înregistrate în format Super- 
VHS pe un aparat VHS clasic, 
acesta va reda numai sunetul co¬ 
rect, imaginea va exista, dar va fi 
complet inexploatabilă. 

Magnetoscoapele moderne per¬ 
mit înregistrarea a două piste audio 
cu performanţe ridicate la care sis¬ 
temul de înregistrare diferă radical 
de soluţia întîlnită la magnetofoane 
şi casetofoane. Acest sistem folo¬ 
seşte pentru înregistrare şi redare 
două capete magnetice montate pe 
tamburul rotativ şi conduce la o vi¬ 
teză mare de deplasare a capetelor 
magnetice faţă de banda magnetică 
şi deci la mărirea densităţii de infor¬ 
maţie audio înregistrată pe bandă. 
Folosind capetele magnetice rota¬ 
tive se pot obţine performanţe deo¬ 
sebit de ridicate pentru cele două 
canale, o dinamică de peste 80 dB, o 
liniaritate foarte bună în banda 
20 Hz t 20 kHzşi fluctuaţii mai mici 
de 0,005%. Cele două informaţii au¬ 
dio sînt înregistrate de capetele ro¬ 
tative ca două semnale cu modu¬ 
laţie de frecvenţă în spectrul grupat 
în jurul frecvenţelor de 1,4 MHz şi, 
respectiv; 1,8 MHz (vezi fig. "51) cu 
limitele 1,25 MHz pînă la 1,55 MHz, 
respectiv 1,65 MHz pînă la 1,95 
MHz. Pentru a asigura compatibili¬ 
tatea între magnetoscoapele cu 
semnal Hi-Fi şi cele standard se 
efectuează şi înregistrarea pe pista 
clasică (de-a lungul benzii), fiind 
prevăzute şi capetele magnetice 
audio staţionare pu etajele electro¬ 
nice clasice pentru înregistrarea 
pişttei audio standard. 

în cazul imprimării, semnalul au¬ 
dio este trecut printr-un filtru de 
bandă (între 20 Hz şi 20 000 Hz), 
apoi printr-un circuit de preaccen- 
tuare pentru reducerea zgomotului. 
După cum am văzut, cele două mo¬ 
dulatoare au frecvenţe diferite de 
1,4 MHz, respectiv 1,8 MHz. După 
însumarea semnalelor MF este fo¬ 
losit un amplificator de înregistrare 
care are.rolul de a optimiza curentul 
de înregistrare prin cap. 

Cuplajul între amplificator şi ca¬ 
petele magnetice se face prin inter¬ 
mediul transformatorului rotativ. La 
redare, semnalul MF cules de cape¬ 
tele magnetice audio rotative este 
aplicat primului amplificator de re¬ 
dare (prin intermediul aceluiaşi 
transformator rotativ). Urmează un 
filtru trece-bandă acordat pe frec¬ 
venţa de 1,4 MHz şi, respectiv, 1,8 
MHz. înainte de detecţie se face o 
limitare puternică a semnalului MF, 
iar după detecţie urmează circui¬ 
tele de dezaccentuare. Semnalele 
audio dreapta şi stînga obţinute sînt 
aplicate unei matrice în vederea 
obţinerii la ieşire a semnalelor 
dorite. 


rect în mod normal, se foloseşte 
modulaţia de amplitudine, după ce 
întregul spectru al acestui semnal a 
fost translatat în domeniul frecven¬ 
ţelor joase, respectiv în jurul frec¬ 
venţei de 627 kHz (figura 51). 

Pentru a exploata optim tehnica 
de înregistrare la noile magnetos- 
Coape S-VHS, au fost elaborate noi 
variante de benzi magnetice avînd 
performanţe ameliorate faţă de cele 
mai bune benzi „HG", aceasta în 
special pentru a facilita imprimarea 
semnalului de luminanţă (modulat 
în frecvenţă), care în cazul noului 
sistem asigură o deviaţie de frec¬ 
venţă de 1,6 MHz (faţă de 1 MHz la 
VHS-uî standard), o lărgime, de 
bandă mai mare, nivelul inferior de 
modulaţie corespunzător vîrfurilor 
impulsurilor de sincronizare de 5,4 
MHz şi nivelul maxim corespun¬ 
zător albului de 7 MHz. Pentru VHS 
standard frecvenţele şînt de 3,8 
MHz, respectiv 4,8 MHz. Toate 
acestea se pot vedea foarte clar î n 
figura 51. 

In privinţa benzilor, cîmpui coer¬ 
citiv a crescut de la 600 oersted la 
900 oersted şi remanenţa de la 
1 300 gauss la 1 500 gauss. Aceste 
benzi (casete) sînt recunoscute au¬ 
tomat de către magnetoscoapele S- 
VHS datorită unui orificiu de identi¬ 
ficare aflat pe spatele cutiei casetei 
şi care este detectat de către un pal- 
pator ce efectuează comutările 
adecvate. Banda conţinută în 
aceste casete noi este supusă unui 
tratament particular al suprafeţei, 
denumită „suprafaţă activă", reali- 
zînd nişte microondulaţii. Acest 
gen de relief realizat facilitează alu¬ 
necarea benzii pe tambur şi ghi¬ 
daje. Datorită acestor schimbări, 
modul de defilare a benzii este ame¬ 
liorat, stabilitatea semnalului de ie¬ 
şire mai bună şi banda are o viaţă 
mai îndelungată. Stratul magnetic 
este constituit din particule foarte 
fine, de ordinul a 0,15 jum, permiţînd 
obţinerea unui nivel ridicat al sem¬ 
nalului util, corelat cu un zgomot de 
fond redus. Densitatea particulelor 
este practic de două ori şi jumătate 
mai mare decît ia cele de tipul HR 
(High Resdlution) şi cu aproximativ 
15% superioară casetelor de tipul 
Super-Pro. 


•Sasnrv&iiuklase 


f [MHzl 


OcvUti» 

> - 
«W •fr«c.v«nt£ 


-Canalul F * ( WMHi 
ar.pt 


jimaUtUi ătUwtWsWţâ 


C 27 XH* 


In pr^ţurtiume 

SUPER. VHS Hi-Fî 


preaccentuare secundară neli¬ 
niară, care permite ameliorarea ra¬ 
portului semnal/zgomot. Al doilea 
motiv ,este de natură economică. 
Avîndu-se în vedere cerinţele mai. 
severe pentru acest tip de casetă 
(folosirea de particule magnetice 
mai fine, tratamentul suprafeţei 
benzii mai elaborat, precizia cres¬ 
cută a părţilor mecanice ale case¬ 
tei), preţul de cost este" mai ridicat. 

Referitor la folosirea unei casete 


în ceea ce priveşte utilizarea vi- 
deocasetelor S-VHS pe aparatele 
VHS standard, acest lucru este po¬ 
sibil, dar nu recomandabil din două 
motive: datorită imposibilităţii apa¬ 
ratelor VHS standard de a obţine un 
randament optim pe aceste video- 
casete, nivelurile’ semnalelor la în¬ 
registrare fiind inferioare celor 
avute de către caracteristicile mag¬ 
netice ale noilor casete, în plus, fi¬ 
ind necesar un sistem sofisticat de 


470 ksi 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


8,2 ka 


14.7 kfi. 


[BB105B 


J Sa BA 162 


înlocuirea tubului PY88 se poate 
face cu 10 diode BA157 (158, 159) 
î nseriate î ntre anod ş i catod. 

Pentru filament se înseriază o re¬ 
zistenţă de 68 fi/8 W. 


TEHNIUM 10/1990 



















piifiip : 

mamm I 1 '8 1 - 


O modificare tilă 

Ing. BARBU POPESCU 


M 5: înlocuirea lui C 432 =*47 n F cu 

odificarea prezentată în cele C 432 = 100—220 mF/ 10 V. 
ce urmează se adresează posesori- Aceste modificări se remarca 
lor de radiocasetofoane „Tehno- uşdr prin compararea schemei ori- 

ton“ RC 2320 şi cărora din diferite gjnale din figura la cu schema mo- 

motive li s-a defectat unul din circui- dificată din figura 1b; modificările 

tele integrate de tip TCA150T. se referă la canalul stîng, pentru ca- 

în acest caz se recomandă înlo- naiul drept componentele primesc 

cuirea circuitelor de tip TCA150T în locul cifrei „4“ cifra „6“: R 442 de- 

cu circuite integrate de tip v i ne ^ 642 - C 435 devine C 635 etc. 

TBA810AS (MBA810AS, A210K). Pentru a asigura aceeaşi sensibi- 

Această înlocuire, care se reali- liţate, este necesar uneori să fie 

zează cu modificări minime în ajustată_ şi valoarea rezistenţei R 441 

schema electrică, se justifică prin: (FW) în sensul .micşorării valorii 

— o6ţinerea unei puteri date cu saje de la 100 fi la Ş2 sau 68 fi. 

un coeficient de distorsiuni mai re- In scopul asigurării unui regim 
dus, sau a unei puteri mai mari la termic corespunzător este necesar 

acelaşi coeficient de distorsiuni; ca integratului să i se ataşeze 

— obţinerea unei fiabilităţi mai (înainte de plantarea pe placa de 

bune (tensiunea de alimentare la circuit imprimat) un radiator reali- 

unele aparate atinge 15—16 V, de- * za t din tablă de aluminiu de 1 1,5 

păsindu-se astfel valoarea maximă mrn grosime; acesta se poate rea- 

admisă pentru TCA15QT (14,4 V). liza după schiţa din figura 2. 

Modificările necesare în cazul Radiatorul se va conecta la masa 

schimbării circuitului TCA150T cu — terminalul 10 al circuitului inte- 

TBA81QAS se referă la: grat. 

1: înlocuirea lui R 442 = 10 ft cu In cazul în care se urmăreşte fo- 
r 442 = i ii; losirea circuitului integrat de tip 

2: înlocuirea lui C 435 = 22 nF cu A210K, care are fixat un radiator 

C 435 = 100 nF; profilat din aluminiu, se va verifica 

3: înlocuirea lui C 433 = 150 pF cu dacă dimensiunile sale de gabarit 
C 433 = 680 pF; permit plantarea pe placă. 

4: înlocuirea lui C 434 = 1 nF cu Modificările prezentate au fost 

C^a = 3,3 nF; realizate de autor şi au dat deplina 





S' roboscop 


C. F8L1P 

Montajul se compune dintr-un 
circuit integrat operaţional, gene¬ 
rator de semnale dreptunghiulare, 
generator ce se caracterizează prin 
faptul că tensiunea de lucru, cît şi 
temperatura mediului nu influen¬ 
ţează frecvenţa. Frecvenţa oscilaţii¬ 
lor dreptunghiulare generate de 
circuitul integrat (Al) se reglează 
prin potenţiometrul reglabil (RP. r 
100 kfl lin) în domeniul de 8—20 Hz 
şi sînt diferenţiate de .grupul C2 şi 



Impulsurile pozitive generate de 
dioda VD1 excită periodic tran¬ 
zistorul VT1iar lampa filatoare 
(VG) se aprinde în aceleaşi inter¬ 
vale (periodic). Calibrarea se face, 
prin intermediul contactelor A şi B, 
cu ajutorul unui frecvenţmetru. în¬ 
locuirea tranzistorului SF359 cu un 
Darlington, cît şi reproiectarea re¬ 
ţelei de alimentare cu o conexiune 
Delon facilitează folosirea unei 
lămpi stroboscopice (de la un blitz). 

Micşorarea valorii lui C2 scur¬ 
tează timpul de străpungere a lui VT 
şi perioada de fulgerare,' 1 diminuînd 
iuminozitatea. , 

Circuitul integrat poate fi un 
0A741. ’ 


18 


TEHNIUM 10/1990 






IVI ă numesc CONSTANTIN RUSU şi sînt .radioamator de emisie-re- 
cepţie (Y08RCD). Ca vechi şi pasionat cititor al revistei „Tehnium", doresc 
să prezint spre publicare un stabilizator pe care TI utilizez, cu bune rezul¬ 
tate, de un an la alimentarea transceiverului propriu - o variantă personală 
a staţiei DKM-302, publicată în „Tehnium“ nr. 6/1987, pag. 6 -, şi unele mo¬ 
dificări aduse setului de montaj „Miniorgă de lumini“ ce se găseşte în co¬ 
merţ. 


E [LIZATOI 


Prima schemă (figura 1) repre¬ 
zintă un stabilizator serie cu ampli¬ 
ficator de eroare şi protecţie la su¬ 
prasarcină. 

, Tensiunea alternativă furnizată 
de transformator, redresată (de PR 
= 3PM1) şi filtrată (cu C = 2 200 
/uF/40—63 V), este aplicată regula- 
torului serie (Darlington T v Ţ 2 ), 
care este comandat în bază de am¬ 
plificatorul de eroare (T 3 ). Tensiu¬ 
nea de ieşire este în permanenţă 
comparată cu o tensiune de refe¬ 
rinţă (dată de Dt), fiecare variaţie fi¬ 
ind compensată prin modificarea 
polarizării tranzistorului compus 
(T,. T 2 ). 

Curentul de emitor al tranzistoru¬ 
lui T 3 asigură o tensiune de refe¬ 
rinţă stabilă, nefiind necesară o re¬ 
zistenţă suplimentară de polarizare 
a diodei Zener (DZ15V). 

Rezistenţa dintre baza şi emitorul 
tranzistorului T 4 (R=0,82 fi, din 
manganină sau nichelină 0 0,4 mm) 
are rol de traductor de curent. în 
caz de suprasarcină, tensiunea pe 
această rezistenţă depăşeşte pra¬ 
gul de deschidere a tranzistorului 


T 4 şi prin D 2 tranzistorul compus 
este comandat în sensul scăderii 
tensiunii de ieşire, limitînd curentul 
la o valoare riepericuloasă echipa¬ 
mentului alimentat. în caz de scurt¬ 
circuit pe ieşire, puterea disipată pe 
T, este destul de mare (curent limi¬ 
tat doar de R = 0,82 fi), motiv pen¬ 
tru care am ales pentru T^ tranzisto¬ 
rul 2N3055/6 care, montat pe un ra¬ 
diator corespunzător, suportă fără 
pericol o eventuală manevră greşită. 

D 2 are rolul de a semnaliza supra¬ 
sarcina şi poate lipsi, conectînd di¬ 
rect colectorul tranzistorului T 4 la 
baza tranzistorului T 2 < De aseme¬ 
nea D 3 , cu rolul de a semnaliza pre¬ 
zenţa tensiunii de ieşire, poate lipsi. 

Cablajul este prezentat la scara 
1/1 şi este văzut dinspre partea ca¬ 
blată (figura 2). 

Condensatorul de 4,7 pF/63 V 
este montat pe bornele mufei de ali¬ 
mentare în transceiver. 

Transformatorul trebuie să asi¬ 
gure 24—25 V la 1,5—2 A. 

Pentru funcţionarea corectă a 
stabilizatorului, tensiunea pe ele¬ 
mentul serie (U CET1) trebuie să fie 
de 3-6 V. 


/ pe 

^bpmTI ^7|_ 

25v />îH 


7 DZ15V 

? 2PO f•VtnaApf 




Ă Dl. LUMINI 


în ceea ce priveşte modificarea 
setului de montaj miniorgă de lu¬ 
mini, în figura 3 sînt desenate doar 
ultimele două tranzistoare ale unui 
canal (din cele 3). Urmărind 
schema, se pot deduce uşor modi¬ 
ficările necesare: 

— scoaterea din circuit a rezis¬ 
tenţelor R 9 , R 1s , R 20 ; 

— înlocuirea, dacă se doreşte, a 
tranzistoarelor T 5 , T 8 , Tcu tran¬ 
zistoare de putere mai mică 
(BC171); 

—r .întreruperea traseului emitor 
—masă la T s , T 8 , T„; 

— executarea legăturilor con¬ 
form noii scheme; 

— rezistenţa din colectorul tran¬ 
zistoarelor T 5 , T 8 , T 11t -cu o valoare 
cuprinsă între 150 şi 220 fi, limi¬ 
tează curentul prin LED la 15—20 
mA şi se montează pe terminalul 
LED-ului. 

Recomand folosirea becurilor de 
220 V/40 W care nu au o inerţie ter¬ 
mică mare, corespund utilizărilor 
curente şi se găsesc în comerţ deja 
colorate. 

Tiristoarele pot fi T1N4. Sigu¬ 
ranţa de protecţie pe canal {S 1t S 2 , 
S 3 ) este de 0,3 A. 


Puntea redresoare PR (3PM4) 
poate lipsi, becurile fiind alimentate 
în acest caz doar pe semialternanţa 
pozitivă. ! 

Din motive de electrosecuritate 
(pentru a împiedica ajungerea reţe¬ 
lei la sursa de semnal), este necesar 
un transformator de separare gal¬ 
vanică între sursa de semnal audio 
şi orgă sau orgă şi reţea. Mai uşor 
de realizat este prima metodă. 

Se foloseşte un transformator cu 
raportul de transformare 1/10, cu 
foarte bună izolaţie între primar şi 
secundar. Se poate realiza bobinînd 
150 de spire .CuEm 0 0,3 — 0,5 mm 
pentru primar şi 1 500 de spire 
CuEm 0 0,1 — 0,15 mm pentru se¬ 
cundar, pe un pachet de tole cu sec¬ 
ţiunea S = 2 — 4 cm 2 . 

Cuplarea intrării în paralel pe di¬ 
fuzorul sursei de semnal este nepe- 
riculoasă pentru etajul final al aces¬ 
teia. 

Pentru a putea folosi orga la dife¬ 
rite niveluri de semnal audio, am 
conectat după transformator un 
potenţiometru (P = 5 — 10 kfi log) 
El poate lipsi, dar în acest caz se im¬ 
pune corelarea nivelului audio cu 
sensibilitatea orgiTde lumini. 



' 

Ing. DRAGQŞ MARI NES CU 

De multe ori, în aparatura de tură, pentru a putea regla tensiunea 

măsură avem nevoie de o tensiune cît mai exact. Reglajul se face folo- 

de referinţă foarte stabilă. sind un voltmetru digital cu mini- 

în cele ce urmează vă prezentam mum cinci cifre. Tensiunea de 

sursa de referinţă MAC01 produsă +15 V trebuie să fie bine filtrată şi 

de firma TESLA, care are o foarte stabilizată. 

bună stabilitate (abatere de ±5 mV). în figura 2 se arată capsula 

Tensiunea de referinţă oferită de văzută dinspre pini. 

această sursă este de +10,000 V. Lista pinilor este următoarea: 

în figura 1 se poate vedea 1 — NC; 2 — intrare +15 V; 3 — 
schema de utilizare a acestei surse NC; 4 — masă (1); 5 — reglare ten- 

de referinţă. Potenţiometrul semi- siune referinţă; 6 — ieşire +10 V 

reglabil de 100 kfi este de tip mulţi- * (REF.); 7 — NC; 8 — NC. 



TEHNIUM 10/1990 


19 







TABELUL 2 

Profunzimea cîmpului la un obiectiv grandangular cu distanţa focaiă 15 m şi luminozitate 2,7 


Cinecamera 
în acţiune 

(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Explicaţia provine din modificarea raportului 
optic fără schimbarea poziţiei reciproce subiect- 
aparat. 

Se poate utiliza şi o combinare a celor două 
acţiuni (traveling şi transfocare) cu schimbarea 
imaginii ca în figura 15. 

Transfocarea este tehnic simplă, dar condiţia 
de stabilitate în plan a aparatului de luat vederi 
este esenţială pentru calitatea rezultatului. Stabili¬ 
tatea este cu atît mai critică cu cît durata trans- 
focării este mai mare. 

Pentru referinţă în traveling şi transfocare pre¬ 
zentăm mai jos datele de lucru pentru diferite 
obiective (imagine de 16 mm). ' 




Figura 15 — sus: obiectiv f = 50 mm 

— mijloc: obiectiv f = 35 mm 

— jos: obiectiv f = 25 mm 


Reglaj 

montura 

pe 





Profunzime 

de cîmp 

(m) 















distanţă 


f:2,7 


f:4 

f:5,6 


f:8 

f: 11 

f:16 

(m) 



m 


m 

m 


m 

m 

m 


oo 


3,65 

— 

2,46 

— 

1,76 — 


1,23 

— 

0,90 - 

0,62 


6 


2,28 


1,75 


1,37 


1,03 


0,79 

0,57 


3 


1,65 

16,3 

1,35 


1,12 


0,88 


0,70 

0,52 


2 


1,30 

4,37 

1,11 

10,2 

0,94 


0,77 


. 0,63 

0,48 


1,5 


1,07 

2,52 

0,94 

3,76 

0,82 9,40 


0,68 


0,57 

0,44. 


1,0 


0,79 

1,36 

. 0,72 

1,66 

0,64 2,26 


0,56 

4,90 

0,47 

0,39 


0,7 


0,62 

0,86 

0,55 

0,97 

0,51 1,15 


0,45 

1,57 

0,40 2,90 

0,34 


0,5 


0,46 

0,58 

0,42 

0,62 

0,40 0,69 


0,36 

0,82 

0,33 1,08 

0,29 

2,23 

0,4 


0,38 

0,45 

0,35 

0,47 

0,33 0,51 


0,31 

0,58 

0,28 0,70 

0,25 

1,04 

0,3 


0,29 

0,32 

0,27 

0,34 

0,26 0,36 


0,25 

0,39 

0,23 0,44 

0,21 

0,55 

0,25 


0,242 0,266 

0,228 0,276 

0,221 0,288 

0,211 

0,310 

0,20 0,34 

0,19 

0,40 

0,20 


0,197 

0,210 

0,186 0,216 

0,181 0,223 

0; 175 

0,236 

0,166 0,250 

0,155 

0,283 

0,18 


0,178 0,187 

0,169 0,192 

0,165 0,198 

0,160 

0,207 

0,153 0,220 

0,143 

0,243 

0,15 


0,148 0,153 

0,143 0,158 

0,139 0,162 

0,135 

0,168 

0,131 0,175 

0,124 

0,190 







TABELUL 3 









Profunzimea cîmpului la un obiectiv de 20 mm cu luminozitate 3,5 



Reglaj 

montura 

pe 




Profunzime 

d e 

cîm 

P (m) 







f:3,5 


f:5,6 


f:8 


f: 11 

f: 16 


distanţă 

(m) 




m 


m 


m 


m 

m 


oo 




4,7 

— 

2,9 — 


2,1 

_ 

1,5 — 

1,05 

— 

8 




3 


2,2 


1,65 


1,25 

0,91 


5 




2,5 


1,85 


1,45 


1,15 

0,85 


3 




1,85 


1,50 


1,25 


1,00 

0,77 


2 




1,40 

3,5 

1,20 6,2 


1 

5 

0,86 

0,69 


1,3 




1 

1,8 

0,90 2,3 


0,80 

3,4 

0,70 9 

0,67 


1 




0,83 

1,25 

0,75 1,5 


0,68 

1,9 

0,60 3 

0,51 

21 

0,7 




0,61 

0,82 

0,57 0,90 


0,53 

1 

0,48 1,3 

0,42 

2,1 







TABELUL 4 









Profunzimea cimpului la un obiectiv de 25 mm cu luminozitate 1,9 



Reglaj 

montura 

pe 





Profunzime 

de c 

î m p 

(m) 















distanţă 


f:1,9 

f:2,8 

f:3,5 

f:5,6 

f:8 

f: 11 

f:16 

(m) 



m 

m 

m 

m 


m 

m 

m 


oc 


13,4 

_ 

9,15 

— 

7,31 — 

4,57 

_ 

3,20 

— 2,31 — 

1,60 

- 

15 


7,08 


5,67 


4,90 

3,49 


2,64 

2,01 

1,44 


8 


5,01 

19,9 

4,25 

66,1 

3,81 

2,90 


2,29 

1,80 

1,33 


•5 


3,64 

7,98 

3,23 

11,10 

2,97 15,9 

2,38 


1,95 

1,59 

1,21 


3 


2,45 

3,86 

2,26 

4,48 

2,13 5,10 

1,81 

8,81 

1,55 

48 1,31 

1,04 


2,5 


2,11 

3,07 

1,96 

3,45 

1,86 3,80 

1,62 

5,55 

1,40 

11,40 1,20 

0,97 


2 


1,74 

2,35 

1,64 

2,56 

1,57 2,75 

1,39 

3,56 

1,23 

5,33 1,07 14,5 

0,89 


1,3 


1,19 

1,44 

1,14 

1,52 

1,10 1,58 

1,02 

1,82 

0,93 

2,19 0,84 2,96 

0,72 

7,13 

1 


0,93 

1,08 

0,90 

1,12 

0,88 1,16 

0,82 

1,27 

0,76 

1,45 0,70 1,76 

0,62 

2,70 

0,70 


0,67 

0,74 

0,65 

0,76 

0,64 0,77 

0,61 

0,82 

0,58 

0,90 0,54 1 

0,49 

1,25 


TABELUL 5 

Profunzimea cîmpului la un obiectiv de 50 mm cu luminozitate 3,5 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


wmiiHW 


Reglaj 

montura 

distanţă 

(m) 

pe 




P r o f u 

n z i m e 

dec 

î m p 

(m) 




f:3,5 

m 

f:5,6 

m 


f:8 

m 

f: 11 , 

m 

f:16 

m 

f:22 

m 

oo 

29 

— 

18,1 

— 

12,7 

— 

9,2 


6,40 

_ 

4,60 

— 

30 

14,8 


7 11,3 


8,90 


7,05 


. 5,22 


4,00 


15 

9,90 

31 

8,20 

87,5 

6,87 


5,70 


4,45 


3,52 


8 

6,27 

11,1 

5,55 

14,3 

4,90 

21,7 

4,28 

61,3 

3', 53 


2,92 


5 

4,27 

6,05 

3,92 

6,91 

3,59 

8,26 

3,24 

11,0 

2,80 

24,0 

2,40 


4 

3,52 

4,64 

3,28 

5,14 

3,04 

5,85 

2,79 

7,07 

2,45 

10,9 

2,14 

30,7 

3 

2,72 

3,34 

2,58 

3,59 

2,43 

3,93 

2,26 

4,45 

2,04 

5,72 

1,82 

8,63 

2,5 

2,30 

2,73 

2,20 

2,90 

2,09 

3,12 

■1,97 

3,43 

1,79 

4,13 

1,62 

5,47 

2 

1,87 

2,14 

1,79 

2,25 

1,73 

2,38 

1,65 

2,56 

1,52 

2,93 

1,40 

3,53 

1,5 

1,43 

1,58 

1,40 

1,63 

1,35 

1,69 

1,30 

1,77 

1,23 

1,93 

1,15 

2,15 

1,2 

1,16 

1,25 

1,13 

1,28 

1,11 

1,31 

1,07 

1,38 

1,02 

1,45 

0,97 

1,58 

1 

0,97 

1,03 

0,95 

1,05 

0,94 

1,07 

0,91 

1,11 

0,88 

1,17 

0,81 

1,24 

0,8 

0,78 

0,82 

0,77 

0,83 

0,76 

0,84 

0,75 

0,86 

0,72 

0,90 

0,70 

0,94 

0,7 

0,68 

0,71 

0,67 

0,72 

0,67 

0,73 

0,65 

0,75 

0,64 

0,78 

0,62 

0,80 

0,65 

0,64 

0,66 

0,63 

0,67 

0,62 

0,68 

0,61 

0,69 

0,60 

0,71 

0,58 

0,74 


Pentru cineamaton 

Montajul 

Cineamatorul a terminat una din 
importantele faze ale realizării fil¬ 
mului o dată cu înregistrarea imagi¬ 
nilor conform decupajului propus. 
O bună parte din cadre, din sec¬ 
venţe se află deja pe masă aşteptînd 
. o operaţie esenţială în finisarea fil- 
j mului, şi anume montajul, operaţie 
de care depinde în mare măsura ca¬ 
litatea unui film. Prin combinarea 
( prestabilita a cadrelor filmate, mon¬ 

tajul permite compunerea unor rea¬ 
lităţi noi, iar prin stabilirea lungimii 
cadrelor se imprimă filmului un ritm 


20 


TEHNIUM 10/1990 







, / ,i optic pentru 
.. ,' *ilarităţii imaginii 
fa aparatul de mărit 

Ing. KULiN VIAXIMILIAN, Ploieşti 


de mărit, pe planşeta acestuia sau 
pe rama pentru încadrare a fotogra¬ 
fiilor. 

Este bine de reţinut că dispoziti¬ 
vul este cu atît mai eficient cu cît 
imaginea proiectată pe geamul mat 
este mai mare. Explicaţia constă în 
faptul că, o dată cu creşterea di¬ 
mensiunilor imaginii proiectate, 
creşte şi numărul detaliilor pe care 


Generalităţi. Imaginea proiectată 
pe planşeta'aparatului de mărit nu 
întotdeauna poate fi reglată corect, 
pentru claritate maximă. Insucce¬ 
sul are multe cauze: acuitatea vizu¬ 
ală redusă, imaginea prea întune¬ 
cată sau cu contrast redus şi nu în 
ultimul rînd faptul că unghiul sub 
care privim imaginea este diferit de 
unghiul de proiecţie. 

Pentru eliminarea acestor incon¬ 
veniente este recomandabilă utili¬ 
zarea unui dispozitiv optic capabil 
să modifice unghiul de proiecţie 
pînă cînd acesta va coincide cu un¬ 
ghiul de privire. 

. în acest mod imaginea va deveni 
mai strălucitoare prin creşterea 
contrastului, iar ochiul va percepe 
mult mai uşor momentul în care, 
prin reglaj, se obţine claritatea ma¬ 
ximă. 

Principiul de funcţionare. Fasci¬ 
culul de lumină proiectat de apara¬ 
tul de mărit, înainte de a atinge 
planşeta acestuia, întîlneşte o 
oglindă plană, înclinată cu un unghi 
„«■' faţă de orizontală, oglindă care 
îl reflectă pe un ecran format dintr-un 
geam mat. 

Pentru ca dispozitivul să lucreze 
corect, trebuie ca drumul parcurs 
de o rază de lumină, pînă cînd 
aceasta întîlneşte geamul mat, să 
fie egal cu drumul pe care aceeaşi 
rază de lumină ar trebui să-l par¬ 
curgă pînă cînd aceasta ar întîlni 
planşeta aparatului de mărit. 

în figura 1 este reprezentat grafic 
principiul de mai sus. Pentru simpli¬ 
ficarea desenului, deci şi a înţelege¬ 
rii acestuia, este figurata numai o 
singură rază de lumină, şi anume 
aceea de pe direcţia principală. 

Se observă, de fapt, că aproape 
singura grijă a constructorului este 
de a respecta cu precizie cota „A“ şi 
unghiul „a“. 

Recomandări privind realizarea 
dispozitivului. în fotografia din fi¬ 
gura 2 este prezentat un exemplu 
de realizare practică a acestui dis¬ 
pozitiv optic pentru reglarea clarit㬠
ţii imaginii proiectate de aparatul 



ochiul le va percepe deci, pe care 
fotograful le va analiza în vederea 
realizării unui reglaj cît mai corect 
al clarităţii. 

Mai mult decît atît, în figura 2 este 
prezentată şi o lupă cu ajutorul 
căreia imaginea obţinută pe gea¬ 
mul mat este mărită, tocmai pentru 
a spori, de data aceasta artificial, 
acuitatea vizuală. 

Avînd în vedere cele de mai sus, 
se poate concluziona că nu este util 
să se indice dimensiunile precise 
ale acestui dispozitiv, deoarece fie¬ 
care îl poate realiza în funcţie de 
considerente strict personale. 

Totuşi recomand ca unghiul „a“, 
format de oglindă şi planul orizon¬ 
tal, să fie de 30°. 

Dacă se alege un unghi „a“ mai 
mic de 30°, există riscul ca razele 
incidente şi reflectate să se inter¬ 
secteze parţial, iar dacă se alege un 
unghi „a“ mai mare de 30°, poziţia 
pe care trebuie să o adopte privito¬ 
rul în timpul reglajului poate deveni 
incomodă. 

Materialele necesare realizării 
practice a dispozitivului pot fi pro¬ 
curate astfel: 

— oglinda şi lupa, amîndouă de 
foarte bună calitate, pot fi achiziţio¬ 
nate din comerţ, sub forma unui 
„DIAVIZOR S“. 

Atenţie, suprafaţa oglinzii nu se 
atinge cu degetele şi nici nu trebuie 
ştearsă! 

— geamul de protecţie împotriva 
prafului şi geamul mat, de aseme¬ 
nea de calitate foarte bună, vor fi re¬ 
cuperate de lă ramele cu geam exis¬ 
tente în comerţ. 

Mătuirea geamului se va realiza 
cu hîrtie abrazivă de 600. 

Este bine de reţinut faptul că fi¬ 
neţea imaginii depinde de această 
operaţie, mai precis de granulaţia 
obţinută. 

Nu trebuie pierdut din vedere nici 
faptul că geamul se montează cu 
suprafaţa mată spre interiorul car¬ 
casei. 

Pentru realizarea carcasei reco¬ 
mand materialul plastic, uşor de 
prelucrat şi aspectuos. Aceasta nu 
înseamnă că tabla ar putea fi mai 
puţin indicată. 

Recomand, de asemenea, confec¬ 
ţionarea unui capac de protecţie a 
geamului mat în timpul în care dis¬ 
pozitivul nu este utilizat şi cu rol de 
parasolar, atunci cînd dispozitivul 
este în funcţiune. 

Observaţie. Eventualele mici erori 
de construcţie se corectează prin 
şlefuirea suplimentară a bazei de 
aşezare a dispozitivului sau prin 
adaosuri lipite pe aceasta. 


Selecţia planurilor 


adecvat genului, ritm ce acţionează 
şi asupra modului de percepţie a 
timpului în’ care se desfăşoară 
acţiunea. 

Pentru ca două cadre alăturate 
prin montaj să asigure senzaţia nor¬ 
mală, firească a continuităţii, cine- 
amatorul trebuie să ţină seama de 
compatibilitatea lor, căjăuzindu-se 
după regulile proprii ale recordului 
a căror respectare conferă operei 
finiţe fluenţa necesară. 

Operaţia care constă în alătura¬ 
rea prin tăiere şi lipire a fragmente¬ 
lor de peliculă reprezintă conţinutul 
tehnic al operaţiei de montaj. 

în cronologia operaţiilor de mon¬ 
taj se succed mai multe etape prin¬ 
cipale, printre care se numără mon¬ 
tajul brut sau primar, montajul defi¬ 
nitiv al imaginii şi al dialogului, 
montajul muzicii şi montajul zgo¬ 
motelor. Premontajul reprezintă 
prima fază de asamblare a scenelor 
şi cadrelor individuale, realizate în- 
tr-o succesiune logică şi conform 
decupajului iniţial al filmului, indi¬ 
ferent de genul său. 

După unii autori, istorici sau teo¬ 
reticieni ai filmului, se poate afirma 
că montajul, prin bogăţia de mij¬ 
loace de expresie dramatică aduse 
cinematografului, a inventat arta a 
şaptea. 


Cineamatorii cu experienţă cu¬ 
nosc deja posibilităţile montajului 
în infinitele posibilităţi de asam¬ 
blare a imaginilor, de a le oferi 
efecte contrastante, de a le ritma în 
mod deosebit conform necesităţi¬ 
lor expresive ale genului abordat. 

Pentru cei mai tineri cineamatori 
şi pentru a înţelege mai bine posibi¬ 
lităţile montajului este poate nece¬ 
sar de rememorat o experienţă ce¬ 
lebră. 

Cineastul Lev Kuleşes l-a filmat 
într-un plan apropiat pe un celebru 
actor. în epocă, Ivan Majinkin. Fi¬ 
gura actorului era neutră. Regizorul 
a tăiat în mai multe bucăţi acest 
plan, intercalîndu-i imaginile unei 
niese bogate, 3 ale înmormîntării 
unui copil şi unei femei frumoase. 

La proiecţia acestei schiţe de 
film, spectatorii au rămas încruntaţi 
de gama expresivă a trăirilor acto¬ 
rului, admirînd diversitatea senti¬ 
mentelor exprimate, reflectate în 
trăsăturile chipului celebrului inter¬ 
pret. Or, imaginea actorului era 
identică, avînd' aceeaşi expresie. 
Prin forţa de înlănţuire a montaju¬ 
lui, spectatorii proiectau propriile 
emoţii pe faţa neutră a interpretului. 

Practic, pentru a se trece la ope¬ 
raţia propriu-zisă de montaj este 
necesară selecţia planurilor. 


înainte de a începe montajul, ci- 
neamatorul trebuie să aleagă, iar' 
pentru a alege trebuie să proiecteze 
cadrele pozitive ale filmului reali¬ 
zat. Anume imagini sînt ,satis¬ 
făcătoare, altele nu. Nu trebuie de¬ 
cît să ordonaţi acest material în 
funcţie de decupaj, eliminînd pla¬ 
nurile ratate, dublele (dacă există) 
mai puţin reuşite. La o nouă proiec¬ 
ţie veţi repera cu mai multă uşurinţă 
momentele (punctele) de racord 
potrivite, soluţiile optime pentru în¬ 
lănţuirea imaginilor. 

Numai proiecţia imaginii este cea 
care' vă oferă posibilitatea alegerii 
cadrului optim într-o structură de 
montaj, dar pentru a le tăia exact şi 
a le lipi este necesar să lucraţi la o 
vizioreză, variantă simplificată a 
mesei de montaj, ce poate fj şi arti¬ 
zanal confecţionată dintr-un cadru 
de sticlă luminat în transparenţă şi 
o lupă puternică. Trecerea de la un 
plan mediu A la un plan apropiat B 


cAlin stănculebcu 


trebuie astfel gîndită, chiar din tim¬ 
pul filţnării, încît personajele să 
execute aceeaşi mişcare într-un 
plan şi în celălalt pentru a se obţine 
un racord perfect. 

Cel mai bun racord se poate rea¬ 
liza, în acest caz, atunci cînd mişca¬ 
rea începe cu planul mediu A şi se 
termină, în planul mediu B. Racordul 
perfect nu se găseşte uşor. De mai 
multe ori, calitatea lui poate de¬ 
pinde de cîteva fotograme. De 
aceea nu este bine să aruncaţi foto¬ 
gramele tăiate la un montaj mai 
larg. Cu acestea se'pot corecta lipi¬ 
turile sau ele pot fi utile la schimbar- 
rea ordinii planurilor. Dacă monta¬ 
jul pune probleme mai complexe, 
nu se recomandă a se lucra pe co¬ 
pia pozitivă. Este bine de realizat o 
copie de lucru, în care pot fi sacrifi¬ 
cate mai multe fotograme. 

Pentru filmul color este necesara 
o copie alb/negru, ce poate deveni 
etalonul de referinţă pentru monta¬ 
jul final. 


TEHNIUM 10/1990 


21 








ie metale 


3x 2N595.1 


386 


Principiul de funcţionare se bazează pe utiliza¬ 
rea a două oscilatoare: unul cu frecvenţă fixă de 
aproximativ 650 kHz şi altul cu frecvenţa varia¬ 
bilă în funcţie de dimensiunile şi distanţa obiec¬ 
tului metalic detectat (dar cu frecvenţa tot de 650 
kHz). 

Cele două frecvenţe mixate pe tranzistorul T3 
dau o componentă audio care, ascultată într-o 
cască sau difuzor, poate furniza informaţii des¬ 
pre prezenţa unui obiect metalic. 

Constructorul trebuie să construiască bobina 
LI, care are 20 de spire din CuEm 0 0,3, bobinate 
pe un diametru de 270 mm. Bobina se înfăşoară 
cu foiţă de Al şi se fixează pe suportul din lemn 
cu grosimea de cîţiva centimetri (desenul este 
dat alăturat). Bobina poate fi introdusă şi într-o 
ţeavă de aluminiu, dar procedeul este mai dificil. 

Semnalul audio rezultat este amplificat cu un 
circuit integrat. Se poate folosi orice tip de am¬ 
plificator audio. Tranzistoarele pot fi şi BF245. 

POPULAR ELECTRONICS, 1980 


Regulator 


A realiza suduri de bună calitate la conexiunile componentelor elec¬ 
tronice implică folosirea unui ciocan de lipit care să dezvolte o tempera¬ 
tură bine controlată. Acest control al temperaturii poate fi realizat prin 
alimentarea electrică. 

Schema electrică alăturată realizează acest deziderat prin interme¬ 
diul a două tiristoare. Dacă tiristoarele sînt total deschise, adică permit 
trecerea integrală a semiperioadei, ciocanul electric se alimentează la 
tensiunea nominală de 220 V. Din potenţiometrul RP1 se pot comanda 
prin grupurile RC deschiderea celor două tirisţoare şi, respectiv, tensiu¬ 
nea de alimentare a ciocanului de lipit. 

Tiristoarele trebuie să admită un curent de lucru de cel puţin 3A. 
Dacă tiristoarele sînt montate pe radiatoare de căldură, puterea contro¬ 
lată poate ajunge la 300 W. 

RADIO, TELEVIZIA, ELEKTRONIKA, 3/1990 



C2 100 n 



22 


TEHNIUM 10/1990 


















AP20S, AP21, AP10 şi 
AP10E le găsiţi în toate ma¬ 
gazinele şi raioanele comer¬ 
ţului de stat specializate în 
desfacerea produselor meta- 
lo-chimice. 


Aspiratoarele de praf cu reglaj electronic al 
puterii absorbite, de tip AP10, AP10E, AP20S şi 
AP21, sînt destinate uzului casnic, fiind con¬ 
cepute special pentru aspirarea cu mare efi¬ 
cienţă a prafului şi a impurităţilor. 

AP10E funcţionează pe baza aspirării şi re¬ 
fulării aerului de către un sistem de două venti¬ 
latoare centrifugale, montate pe axul motorului 
de antrenare. Aerul aspirat antrenează praful şi 
micile impurităţi, care apoi sînt reţinute de sacul 
de hîrtie şi sacul de pînză. 

AP1G şi AP10E satisfac exigenţele prin: 

— formă constructivă atrăgătoare; 

— putere de absorbţie şi depresiunea regla¬ 
bile; 

TIP AP10 ŞI AP10E 

PRINCIPALELE CARACTERISTICI TEHNICE 

Tensiune nominală: 220 V/50 Hz 

Putere absorbită: 150 -r- 600 W, cu reglaj continuu 

Depresiune: 400 ^ 1 500 mm col. apă 

Debit de aer maxim: 10 4- 21 dm 3 /s 

Regim de funcţionare: continuu 

Clasa de protecţie contra electrocutării: II 


— capacitate sporită de înmagazinate a 

prafului; 

— echipare cu saci de hîrtie, ceea ce deter¬ 
mină o folosire igienică a aspiratorului; 

— refulare verticală a aerului. 

Accesorii: 

— perie complexă pentru curăţarea supra¬ 
feţelor piane; 

5 — perie triunghiulară pentru biblioteci, mo¬ 
bilă etc.; 

— duză îngustă pentru spaţii greu .accesi¬ 
bile; 

— duză lată pentru tapiserii, îmbrăcăminte 

groasă; 

— un tub flexibil; 

— două bucăţi ţevi prelungitoare. 

TIP AP20S 

PRINCIPALELE CARACTERISTICI TEHNICE 

Tensiune nominală: 220 V/50 Hz 

Putere absorbită: 160 W 

Depresiune: 1 400 mm col. apă 

Debit de aer maxim: 1,2 m 3 /mln 

Regim de funcţionare: continuu 

Ciasa de protecţie contra electrocutării: II. 


TEHNIUM 10/1990 


• PUBLICITATE • PUBLICITATE • PUBLICITATE 


PUBLICITATE • PUBLICITATE • PUBLICITATE • 

- - - ' 


PUBLICITATE • 




poată fi cuplată prin borna de 
antenă la orice tip de televizor alb- 
negru, în canalele 6—12, a fost pre¬ 
zentat în revista „Tehnium" din 
1984, în numerele 5—11. 

Dacă nu deţineţi aceste reviste, 
comunicaţi-ne şi vă expediem o co¬ 
pie a schemei.de utilizare. 

CRISTS LUCIAN - Tulcea 
Vă vom trimite modul de realizare 
a unui amplificator cu circuitul 
TBA810 ce conţine şi corector de 
ton. 

FEKETE ALEXANDRU — Oradea 
Vă mulţumim pentru .amabilele 
rînduri adresate redacţiei. 

Sugestiile dv. le considerăm bi¬ 
nevenite, ele constituind şi o preo¬ 
cupare a redacţiei. 

Ca vechi colaborator ce sînteţi 
cînd veniţi în Bucureşti vă invităm 
să ne vizitaţi redacţia. v 
MANEA VIOREL — jud Dîmbo¬ 
viţa 

In egalizor puteţi monta un pote- 
nţiometru cu valoarea cuprinsă în¬ 
tre 25 şi 50 kO. • 

BUTNÂRU FĂNSCĂ — Tecuci 
Tuburile electronice la care vă re¬ 
feriţi echipează televizoarele. 

Tuburile PL84 şi PCL86 pot fi în¬ 
locuite cu un amplificator audio, 
dar celelalte nu au înlocuitoare. 
ÂLBU CRiSTiAN — Bucureşti 
Datele transformatorului la care 
vă referiţi sînt: 

FI = F2 = 6,3 V/1,2 A; F3 = 9 V/0,3 A. 
Redresor U3 = 200 V/0,15 A; Re¬ 


rugăm să ne comunicaţi ce particu¬ 
larităţi vă interesează. 

NICOLAESCU GEORGICÂ - 
Giurgiu 

Interesante propunerile dv. Vă 
aşteptăm cu plăcere la redacţie. 

FLORESCU J. — Gura Humoru¬ 
lui 

Datele bobinelor sînt corecte. 
Dioda poate fi înlocuită cu oricare 
alt tip de diodă destinată detecţiei. 

AVRAM IANCU - Tg. Mureş 

Vom publica toate detaliile solici¬ 
tate într-un număr viitor. 

BUDIŞTEANU N. — Bucureşti 

Numai fabrica constructoare vă 
poate indica ce modificări se pot 
face la turometru ca să funcţioneze 
şi pe „Trabant“. 

O schemă de aprindere electro¬ 
nică o puteţi consulta la redacţie. 
Vă aşteptăm. 

DEAK JÂNQS — Odorhei 

în VFO condensatorul variabil 
este de tip obişnuit, avînd capacita¬ 
tea maximă de 300—450 pF. Monta¬ 
jul este cu minusul la masă, deci 
carcasa condensatorului este şi ea 
la masă. Rezistorui montat între mi¬ 
nus şi bază poate fi cu valoarea cu¬ 
prinsă între 47 şi 100 kfî. 

MĂRCULESCU MINAI - Piteşti 

Circuitul integrat specializat pen¬ 
tru jocuri ce echipează televizoa¬ 
rele „Olt“ şi „Sport“ este de tipul 
AY3-8500. 

Modul de realizare a unei unităţi 
independente de jocuri care să 


dresor U9 = 14 V/0,9 A; Redresor 
U7—U8 = 27 V/0,15 A. 

CONSTANTINOV MIHÂÎ - 
Craiova 

în televizorul „Tertip" trebuie să 
verificaţi starea condensatoarelor 
electrolitice de la redresor. Even¬ 
tual, montaţi unele condensatoare 
suplimentare (100 p F/450 V). Apro¬ 
vizionarea cu piese este într-adevăr 

de BERNEVIG BOGDAN - Galaţi 

Schema a fost preluată din re¬ 
vista „Radio". Orice modificare şi 
înlocuire de componente, chiar po¬ 
ziţionare, vor influenţa funcţiona¬ 
rea aparatului. Merită să experi¬ 
mentaţi. 

DĂSCALESCU LUCIAN - Ba- 
bactag 

Vom publica schema solicitată. 

BUSA EMIL — Tg. Mureş 

Pentru înregistrarea din televizor, 
trebuie să respectaţi simultan reco¬ 
mandările din prospectele respecti¬ 
velor aparate (poziţii de conectare 
şi de comutare). 

Nu se poate înregistra nimic 
direct din parabolă (probabil vă re¬ 
feriţi la TV—satelit), ci numai după 
receptor. 

* Este probabil vorba de o încălzire 
a condensatorului pentru stingerea 
cursei inverse. Deci trebuie să ape¬ 
laţi la serviciile unui specialist. 


ONCiCĂ CRISTIAN — Craiova 

Tubul E88 aFe aceleaşi conexiuni 
cu tubul E88CC ce pot fi găsite în 
cataloage sau în schemele unor te¬ 
levizoare. 

Alimentarea amplificatorului se 
poate face cu tensiune de 200—250 V 
filtrată obligatoriu cu filtru LC. 

ULICI I. — Baia Mare 

Nu puteţi găsi un înlocuitor altul 
decît AU111 sau AU113. 

NICA S. - Lugoj 

Solicitările tehnice ale dv. îşi au 
răspunsul în „Tehnium" nr. 7/8 şi 
nr. 9/1990. 

FREDIUC LIVIU — Bucureşti 

Vom publica schema ceasului cu 
circuitul MMP1206. 

ŞERBAN DAM - Suceava 

Vom interveni pe lîngă uzina con¬ 
structoare ca să vă trimită schema 
de montaj. Felicităm formaţia dv. 

FODARIU CONSTANTIN - 
Buzău 

Vă vom expedia datele tubului 
catodic la care vă referiţi prin poştă. 

NOVAC VASILE - Tîrgovişte 

Schema ceasului publicată în al¬ 
manah este recomandată de uzina 
constructoare. 

Ca să vă furnizăm altă schemă, vă 


VOICU RADU — Cugir 

Radioreceptorul FANETTE IC 100 este produs de firma „Phillips". Cu excepţia eta¬ 
jului final audio, care poate debita 270 mW, ce conţine două tranzistoare ACI27 şi 
AC128, toate celelalte funcţiuni ale acestui radioreceptor sint asigurate de circuitul 
integrat TAA840. 

După cum se observă, acest circuit asigură funcţiunile de amplificator radiofrec- 
venţă, mixer-oscilator, amplificator IF, detector şi preamplificator audio. 

In frecvenţa intermediară selectivitatea este asigurată de un filtru piezoceramic. 
Punctul de funcţionare a etajului final audio .este determinat de rezistorui R473. 


IC ÎOO 


XR4Q5 


TAA840 


Amphficateur Mehngeur 
HF et Oşeillatevt 


Preamphficaftu 


Amphft'cateur 
■ MF 


Redactor-şef: ing. I. MIHĂESCU 
Secretar general de redacţie: fiz. ALEX. MĂRCULESCU 
Redactori: K. FIL1P, ing. M. FLORESCU, 
ing. C. IVANCIOVICI, C. STĂNCULESCU 
Secretariat: M. PĂUN, M. NICOLAE 
. Corectură: V. STAN 


Administraţia: Editura „Presa Liberă 1 

Tiparul executat 
la Combinatul Poligrafic 
Bucureşti 


® — Copyright Tehnium 1990