fmmM
§|| HH Slj i|| !§
ÂMUL XXII — NR. 26
REVISTA LUNARA .
ENTRU CONSTRUCTORII
AMATOR!
ADRESA REDACŢIE!: „TEHNIUM",
BUCUREŞTI PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1,
COD 79784, OF P.T.T.R. 33,
ORUL 1, TELEFON: 18 35 66 — 17 60 10/2059
PREŢUL 50 LE!
1
SUMAR
1
i
TEHNICĂ MODERNĂ .
pag. 2—3
m
Proiectare asistată de
calculator
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ ..
pag. 4—5
1
Continuu-aiternativ
Comutator cu histerezis
1
CG-YO.
pag. 6—7
Sandă ocupată
Antenă muitiband
H3-F.....
pag. 3—9
Pream ol if ioator-co rector
comandat în tensiune
LABORATOR ...
pag. 10—11
'•nccul audio-video
centru TELECOLOR 3007
:
..- / uo .••■o:' semn a
scheme electrice
SERVICE . ...
pag. 12—13
■;
■ SONY STR-222
'
Circuite auxiliare pentru
osciloscop
AUTOMATIZĂRI .
pag. 14—15
Tuner UUS
ATELIER ...
pag. 16-17
Programator-cititor
#
de EPROM-ur*
indicator oe nivei
/;
CITITORI! RECOMANDĂ.
pag. 18—19
Radioreceptoare simpie
Antena TRiDENT
LA CEREREA CITITORILOR ....
pag. 20—21
Preampîiricator
Jocuri TV
REVISTA REVISTELOR .
pag. 22
indicator de temperatură
. Aprindere electronică
MAGAZIN TEHNIUM .
pag. 23
Admiterea vehiculelor
pentru înmatriculare
:
PUBLICITATE ..
pag. 24
:
( G be+ G bc>+^°b e + g be)
jf +i W G be +G bc + ®fce +C! 'bc >
( 5 . 15 )
"bo’-^bc
Dr.ing. ŞERSÂM RADO SOfJESCU Y03fl\/O
{URMARE DIN NR. TRECUT)
Programul înglobează modelul tranzistorului bi¬
polar (T) din figura 5.20-c’prin intermediul mode--y
iuiui cu admiîanţe de scurtcircuit a! tripolului din * jf.
figura 5.17, ădmitanţeie y, y r , y/ şi y., din siste¬
mul" ■ (5.3) liind calculate cu formulele. (5.15).
1 r [ 1 +S bb^be +G boO + ^(C be+ O bc )
3AVO
torului bi- ' ("S+G bc ) + »C bo
Jiul mode- y — _ _ ___
jolului din * jP. frTT , .
%ţ te - L 1 +H bb (G be +G bc ) i +WE bb (C be+ C bc )
[ G bc ( 1 +R bb ( G be +S5 5 "^ 2 jî b b G be C bc] + * [ G bc 8 bb°be + < 1 +R bb< G be * S5 > C bc
_ [ 1+H bU G be +G bc >] + ^ R bU °be +C W
+S oe + *°oe
'Lista 5.12
_ mde G be =l/H be
G bc =1 / a bc
G ce =1 / H oe
05 Di I Z(70 li)
3410 PRIM 4 * T 4? 3Î VAL S tkOhm.
, M şC$ş î5 T m A/V>“îTAB 24? S! B ,E ,C tt s
I: f T:147* 7 TAB ş IMPUT
T (K?9 )§ PRIMI T(K ? 9)jTAB 26? V s «,
i IMPUT T(K,i6>: PRIMI TCK ? !0)şT
; \ i ?f r t(k,idi primi
T C K j. î 1)
8425 PRINŢ TAB 2? M Rbb 5, f TAB 7 ;î I
PI. r T<K, 1)s PRIMI I(K» i)i PRINT
TAB 2ş H Rbe“jTAB 7?s IMPUT T(K,2
)s PRIMI T(K,2): PRIMI TAB 2?**Rb
c“fTAB 7şs IMPUT TCK,3)s PRIMI T
(K f 3): PRIMI TAB 2? 8, Rcs ,s ?TAB 7? i
IMPUT T(K,4)s PRIMI TCK,4)s LEI
I(K,2)~i/T(K,2)s LEI TCK,3)=i/T
CK,3): LEI TCK,4)=l/T(K f 4)
8430 PRIMI TAB 2j 95 Cbe M ?TAB 7?: I
NPUT TCK,5)s PRIMI T<K,5)s PRIMI
TAB 2; s, Cb'c !! ţTAB 7?: IMPUT T(K,6
>.: PRINŢ T(K,6): PRINT TAB 2? K Cc
e M ?TAB 7?s IMPUT TCK,73s PRINŢ-T
(K,7)5 LET T(K,5)=FisT{K,5)*lE-3
§ LET T(K,6) a Fl*T<K,6)&iE--3s LET
T (K,7)=F1*T (K,7_)*iE-3
8435 PRINt TAB 2? M S”?TAB 7?: IMF
UT T(K f 8): PRINT T<K f 8>: RETURN
8530 PRIMI “T"? 1?TAB 24?T(I,9)?T
AB 26? “,"? T(1,10)? TAB 29ş , % ,, ?T(I
,11)
8535 PRINT TAB 2? ”Rbb ,! ?TAB 7? TU
,l)î PRINT TAB 2? "Rbe" îTAB 7? Î/T
(1,2): PRINT TAB 2? "Rbc ,, îTÂB 7; 1
/T(I f 3)s PRINT TAB 2? ,8 Ree SI ? TAB 7
?î/T '
8540 PRINT TAB 2?"Cbe H ?TAB 7?T(I
,5)»1E3/F1: PRINT TAB 2?“Cbc"?TA
B 7şT(I,6)*1E3/FÎî PRINT TAB 2?"
Cce"?TAB 7?TCI,7)*1E3/F1: PRINT
B 2?"S” 5 TAB 7?TCI,8): RETURN
In lista 5.12 se află grupate liniile de program turor parametrilor modelului. Ce unităţi de rnă-
prin care se realizează introducerea în calculator sură se folosesc pentru rezistenţe kiîoohmul, pen-
a nodurilor din circuit la care sînt conectate baza, tru pantă miiiamperul/volt, iar pentru caoac
emitorul şi colectorul tranzistorului (B, E şi res- unitatea asociată unităţii de frecvenţă deja aleasă
pectiv C din figura 5.20-c), precum si valorile tu- (corespondenţa a fost precizată în subcaouctj:
4.2).
n
-ga
' v -.HMSUK 3/1£-s-2
Admitanţele de scurtcircuit (5.15) sînî evaluate 1
şi apoi înglobate în admitanţele circuitului com- 1
piet prin "instrucţiunile conţinute în Jiniile de pro- J
gram 2855... 2880 din lista 5.13.
Un circuit 'echivalent asemănător cu cel din fi- |
gura 5.20-c poate fi utilizat şi pentru tranzistoa- I
rele cu efect de cîmp (F). Indiferent dacă este * |
vorba despre un tranzistor cu efect de cîmp cu |
griia Joncţiune şi canal de tip n, ca în figura |
5.21- a, sau cu canal de tip p, ca în figura 5.21-b, |i
ori despre un tranzistor cu efect de cîmp cu griia |
izoiată şi canal iniţial de tip n ca în figura 5.21-c, |
sau cu. canal iniţial de tip p, ca în figura 5.21-d, I
această schemă echivalentă este reprezentată în
figura 5.21-e. Gama de frecvenţe în care este
aplicabil modelul ca atare se extinde la cîteva
zeci de megahertzi. Pentru frecvenţe mai mari de |
50 MHz... 100 MHz, el trebuie completat cu capa¬
cităţile ce apar între terminalele exterioare, iar
peste 200 MHz...'300 MHz începe să se manifeste
şi inductiviîatea acestora.
Parametrii circuitului echivalent din figura |
5.21- e' sînt următorii:
Fig. 5.22
c
r
2 sg =25A
R âs =50
C ga*3» 4 pP
C gd =lî4 pF
c ds*°»' 3 pF
3=5 siA/V
5.23
C*. s — reprezintă capacitatea de barieră între
grilă'şi sursă, avînd uzual o valoare în domeniul
1 pF.l 10 pF;
C f,j — este capacitatea de barieră între grilă şi
drenă, uzual cu valori în domeniul 1 pF... 5 pF;
C* — este' capacitatea' drenă-sursă, determi¬
nată practic de elementele parazite introduse'de
prezenţa capsulei; ca valoare, se'plasează de obi¬
cei în ;,gama 0,1 pF... 1 pF;
R.,,, — reprezintă rezistenţa de volum a canalu¬
lui din regiunea sursei, cu vaiori de zeci de ohmi;
R* este rezistenţa canalului drenă-sursă în
regim de saturaţie, cu valori de zeci de kîloohmi;
S — reprezintă o conductanţă mutuală (sau
pantă) şi corespunde mecanismului de control al
deplasării purtătorilor de sarcină în cana! ia satu¬
raţie, prin intermediul tensiunii grilă-sursă; valoa¬
rea sa uzuală aparţine domeniului 0,1 mA/V... 10
mA/V.
Privind şi acest circuit echivalent prin prisma
modelului cu admitanţe al tripolului din figura
5.17, formulele admitanţelpr implicate în sistemul
(5.8) sînt cele grupate în (5.16).
Lista 5.14 redă segmentul de program prin Care
se introduc în calculator datele referitoare la
eventualele tranzisioare cu efect de cîmp (F) pre¬
zente în circuitul care se analizează. Nodurile la
care esţe conectat tranzistorul apar pe ecran no¬
tate cu G (nodul grilei), S (nodul sursei) şi D (no¬
dul drenei). Valorile celor două rezistenţe se in¬
troduc în kiloohmi, valoarea pantei în miliamperi/
volt, iar pentru capacităţi se foloseşte unitatea de
măsură corespunzătoare unităţii de frecvenţă
aleasă.
Pentru includerea în valorile admitanţelor circu¬
itului complet a celor specifice tripolului „tranzis¬
tor cu efect de cîmp“, sînt utilizate liniiie de pro¬
gram 2905... 2925 din. lista deja amintită, 5.13.
5.5.2 Exemplu (TF)
Exemplul pe care îl vom analiza în cele ce ur¬
mează este desprins din domeniul antenelor ac¬
tive de recepţie destinate gamei undelor medii şi
scurte.
Nefiind momentul unei prezentări detaliate a
problematicii structurilor radiante active, ne limi¬
tăm pentru scopul articolului de faţă la a scoate
în evidenţă două dintre avantajele acestora, şi
anume făptui că, pe de o parte, funcţia de trans¬
fer a unei asemenea antene poate fi de bandă
largă, iar pe de altă parte, că impedanţa ei de ie¬
şire se poate adapta cu uşurinţă la ansamblul for¬
mat din receptor şi cablul de legătură.
Lista 5*13
2855 FOR 1=1 10 2(f)s LEI ROi+T
(I,l>*('T(I,2>+T(I^3))s LEI ID=F3
*(TU,5)+X(I,6))*f<I,i)
2860 LEI RA=T(1,2)+T11,3)s LEI I
B=F3*(T(I,5>+T(I,63): ^0 SUB 821
Os LEI L=TU,9): LEI «=1(1,10)5
LEI J=Ls LEI»K=M: LEI G=RRi JET
B=IÎ; GG SUB 485
2865 LEI RA=-T(I 33i l -,7 r B=-F3
T(l y 6) 8 G0 3UB-8210: L
13 î LEI G=RRs L ET B= s SUB 1
85
2870 LEI t 53-T Ci i G Bl
B 8210: LEI =J LEI J= I, L
ET G=RRs LE' B=IIs : 3 * ;
2875 LET RA=T( 33$U L
Î ? 2HTCI ? 8)3)~F ’ t “ c’ 1
■)#T(i,i): lei fs r : .
>*T(I,1)-+F3*T< î f â)MH\7~: ’
l,2)+T(I r 8)))s 30 SU
2880 LET G=RR+T<I r 4)s t.E T P=I *■
3*T(I,73 s LE J»L G S0E 85? N
EXT I
2905 FOR 1=1 10 Z(8): LEI RC«
LET ID=F3*F(I,3)*F(I,I)
2910 LET RA=0t LET IB=F3*F(î f 3):
GG SUB 321 Os LET G*RRs LET
+F3*F(I,4)s LET L=F(I,7>: LET ff»
F(I,8)î LET J=L: LET K=M: GG Ştii
485
2915 LET 6~0s LET B=-F3*F(I f 4>:
LET J=F(I,9)s 60 'SUB 485
2920 LET RA=F(I r 6): LET IB=0s 60
SUB 82Ivi LET G=RRs LET B=II-F3
«FU,4>: LET L=J: LET J=F(I,7)s
00 SUB 485
2925 LET G=FCI ? 2)s LET B=F3*(FCI
r 4) +F( 1,5))î LET J=L:'GQ SUB 485
s NEXT 1
2955 FOR .1=1 10 2(93: LET G=QU,
î>5 LET B=F3*Q(I-,3): LET l=Ml/6
3 : LET M=Q(I,7): LET J=L: LET K«
M: G0 SUB 485
2960 LET RA=-Q(I,53*0(1,2): LET
ÎB=0s LEI RC=ls LET ID=F2/0(I,4>
i G0 SUB 8210? LET G=RR: LhT B=I
X: LET L=0(î,8) : LET M=0(I,9>: G
0 SUB 485
2965 LET 6=0(1,235 LET B=0: LET
J=Ls LET K=Ms f30 SUB 485: NEXT I
. (CONTINUARE ÎN Nr. VIITOR)
INIŢIERE ÎN RADIOELECTRONICA
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Esîe evident că un voftmetru c.c. I
realizat cu un asifei de instrument j
nu va putea măsura (şi nici măcar |
„indica", dacă frecvenţa este peste o f
anumită limită, f, m „) o tensiune ai- |
ternaîivă sinusoidală, pentru simplul f
motiv că valoarea medie a acesteia f
este zero. f
Ajungem astfel la soluţia cea mai J
răsp'îndiîă, anume de redresare ?
prealabilă a tensiunii sinusoidale. Şi I
pentru că problema aceasta o pre- I
supunem destui de bine cunoscută, |
vom menţiona sumar doar cîteva |
concluzii utile din punctul de vedere I
al măsurării. I
Există mai multe metode de redre- |
sare a unei tensiuni alternative, în |
funcţie de scopul urmărit, dar pen¬
tru măsurătorile uzuale cele mai răs- jj
pîndite slnî redresarea monoaSter- J
rsanfă şi redresarea bialîernanfi fără ;
filtrare, Pentru simplificare, vom J
presupune deocamdată că redresa- f
rea este „perfectă", neglijînd căde- |
rile de tensiune- în direct pe dioda/ |
diodele implicate. Vom vedea însă, |
această supoziţie nu este prea rea- |
îistă. Redresarea monoalternanţă f
fără filtrare este reamintită în figura f
8, iar cea bialîernanţă în figura 7. |
Cu presupunerea de mai sus, indife- 1
rent dacă esîe vorba de „suprima- j
rea‘7,.interzicerea", semiaiternanţelor jj
de o anumită polaritate (fig. 6) sau |
de „inversarea" lor (fig. 7), semna- |
leie u'(t), respectiv u" (î) rezultate f
vor rămîne tot cu formă de undă si- f
nusoldaiă, mai corect spus semisi-
nusoidaiă. Avînd de a face acum cu |
tensiuni continue, variabile periodic f
între zero şi amplitudinea U, valoa¬
rea medie a lor pe o perioadă de- |
vine nenulă, deci poate constitui jj
obiect de măsurare cu un voltmetru
c.c. de tipul celui menţionat mai |
sus. Pentru a „converti" apoi indica¬
ţiile instrumentului din valori medii
în valori eficace (acestea din urmă
fiind mai des folosite, cum spu¬
neam), avem la dispoziţie operaţia ,
de etalonare a scalei, dar şi nume¬
roase procedee mai mult sau mai
puţin complicate de conversie elec- }
tronică.
Bineînţeles, în prealabil va trebui
să definim precis şi să calculăm va¬
lorile medii ale tensiunilor redresate
u'(t) şi u"(î) în funcţie de amplitu¬
dinea U sau de valoarea eficace Uef
a tensiunii sinusoidale iniţiale, u(t).
La o comparare chiar fugitivă, „cu
ochiul liber" — dar ţinînd cont de
cele spuse pînă aici — a semnalelor
u(t), u'(t) şi u"(t), putem constata
următoarele:
— amplitudinea U este aceeaşi în
toate trei cazurile (vezi ipoteza sim¬
plificatoare de redresare „perfectă");
— valoarea vîrf la vîrf este redusă
la jumătate, respectiv coincide cu
amplitudinea U, pentru tensiunile ;
redresate u'(t) şi u"(t);
— forma semisinusoidală se păs¬
trează pentru fiecare semialternanţă
în parte, atît la u'(t) cît şi la u" (t);
— semnalele u '(t) şi u"(t) sînt tot ş
periodice, u'(t) avînd aceeaşi pe- |
rioadă, T = T, cu tensiunea u(t) ini¬
ţială; in schimb, u"(t) «re perioada
redusă la jumătate, T" = T/2, res¬
pectiv frecvenţa dublă faţă de sem¬
nalul iniţial, f" = 2f;
— tensiunea redresată bialternanţă,-f
u” (ţ), are aceeaşi valoare eficace cu |
tensiunea u(t), adică U ef = u ef ; în 1
In schimb, prin redresarea monoal- |
ternanţă, tensiunea eficace se re- 1
duce de \ 2 ori (iarăşi 1/2 !) faţă de I
situaţia iniţială, U ? } = U e f/ ]/2, cum 1
se poate uşor verifica pe baza defi- f
niţiei (10).
Să repetări acest rezultat, ţinînd |
cont şi de (11): jjj
0 e 'f = U ef /î/2 = U/2, (13) |
căci el mai dă şi acum bătaie de cap
începătorilor, în sensul cinstit al cu- |
vîntului. .1
Să revenim acum la valoarea me- I
CONTÎNUU-
ALTERNATIV
die, pe care o „vede" instrumentul
nostru şi care dă cam tot atîta
bătaie de cap începătorilor. Cu ex¬
cepţia celor ce au studiat şi îndrăgit
analiza matematică, unde valoarea
medie a unei funcţii f(x) pe un inter¬
val dat [xl, x2] al domeniului de de¬
finiţie este „introdusă" şi rezolvată
elegant cu ajutorul integralei, con¬
form relaţiei:
in cazul nostru funcţia f(x) este
u’(t) sau u’’(t), după cum apelăm la
redresarea monoalternanţă sau la
cea bialternanţă. Ambele sînt func¬
ţii periodice, de formă cunoscută,
deci vom putea restrînge intervalul
de definire a mediei la o perioadă
completă, de forma 0—T’, respectiv
0—T”. Şi pentru că perioadele sînt
diferite (T” = T/2 = T/2), putem
conveni de la început să definim va¬
lorile medii pe intervalul 0—T, adică
pentru o perioadă completă a func¬
ţiei iniţiale u(t) şi a funcţiei u’(t), res¬
pectiv pentru două perioade com¬
plete consecutive ale lui u”(t):
T
=T ' / u ' (,) '
Umed =2U/rr = 2ţ'2 U ef /rr =
—(20,
rr
Un singur pas ne-a mai rămas în
această direcţie, anume să ob¬
servăm că instrumentul indică valo¬
rile medii U’med, U”med, iar noi do¬
rim să deducem din aceste indicaţii
valoarea eficace Uef. Adică ne-ar fi
mai utile relaţiile de mai sus inver¬
sate, astfel încît să exprime pe Uef
în funcţie de cele două valori medii.
U ef =-^=HJ’med «2,22 • U’med,
Aceste rezultate sînt deosebit de
importante pentru înţeiegerea mă¬
surătorilor în alternativ cu instru¬
mente indicatoare de curent conti¬
nuu. Ele pot elucida multe dintre
semnele de întrebare menţionate la
început şi pe care sîntem acum în
măsură să ie analizăm şi noi con¬
cret. Principalele rezultate le-am
grupat sintetic în figura 8.
A+ ^ad
ju=0-rU mQX
Lăsăm pe seama celor pasionaţi
să efectueze aceste calcule, iar noi
ne vom mulţumi să comentăm aici
doar rezultatele-:
în primul rînd constatăm — cum
era de aşteptat — că valorile medii
sînt constante, nenule şi diferite
pentru cele două tensiuni redre¬
sate. Apoi mai constatăm că valoa¬
rea medie este dublă în cazul re¬
dresării bialternanţă faţă de cea
monoalternanţă, rezultat foarte im¬
portant din punctul de vedere al
măsurării.
Noi am exprimat mai sus valorile
medii U’med şi U’’med aşa cum re¬
zultă ele din calcule, în funcţie de
amplitudinea U. Mai utilă este însă,
conform celor discutate anterior,
raportarea nu la amplitudine, ci la
valoarea eficace Uef a tensiunii al¬
ternative sinusoidale. în acest
scop, ţinînd cont de (11), putem
transcrie direct:
Sensibilitatea voltmetrului c.a.
Să plecăm de la voltmetrul c.c. re¬
dat în figura 9, pe care vom presu¬
pune că dorim să-l utilizăm ca volt¬
metru c.a., apelînd la redresarea
prealabilă a tensiunii de măsurat.
Analiza este mai concludentă
dacă dăm valori concrete, de pildă:
— m A = microampermetru c.c.
cu indicaţia la cap de scală 1,,= 50
ijA, respectiv Uj = 25 mV, deci cu re¬
zistenţa internă R, = 500 fi;
— R ad = 199,5 kfî, rezistenţă adi¬
ţională dimensionată astfel încît
voltmetrul să indice la cap de scală
tensiunea U max = 10 V.
Reamintim că pentru un raport de
desensibilizare oarecare, n,
n — Umax _ Umax
U, R; * I,
valoarea*-- rezistenţei adiţionale ne¬
cesare se calculează cu relaţia:
Ansamblul microampetcnetru plus
R ad are, deci, în total, o rezistenţa
j internă egală cu n • R,, în exemplul
j dat de 200 kfl. Cum domeniul de
I măsurare este 0—10 Vt şe mai
j spune despre acest’ voltrrîetru dă
j are o rezistenţă internă de 200 kfî/
i 10 V, adică de 20 kn/V. Alteori acest
j parametru se numeşte sensibilitate
I şi se defineşte prin relaţia
care ne conduce însă la acelaşi re¬
zultat. Pentru exemplul nostru:
S ~~ 50 n A ~ 50-10 A _ / ;
ÎQ 6
= - = 20k(l/V.
50 v/n
Să presupunem acum că dorim
să măsurăm, cu acest voltmetru o
tensiune alternativă sinusoidală de
forma (4); mai mult, vrem ca indi¬
caţia la .cap de scală să fie tot 10 V,
dar de data aceasta în valoare
eficace, cum se obişnuieşte.
Nimic mai simplu! Redresăm în:
prealabil tensiunea u(t), de pildă în
varianta de redresare bialternanţă:
fără filtrare, iar tensiunea u”(t) obţi¬
nută o aplicăm voltmetrului cu res^
pectarea polarităţii. Deocamdată
rămînem tot ia ipoteza simplifica^
*toare, de redresare „perfectă". Pen¬
tru valoarea, eficace propusă drept
; cap de scală, U ef = U@f = 10 V, ten¬
siunea u”(t) va avea însă o valoarea
, medie
U’med - 9,01 V,
1,11
pe care o va şi indica voltmetrul
j nostru c.c. (dacă frecvenţa f este
suficient de mare). Prin urmare, de-
; viaţia acului nu va fi la cap de scală,
ci puţin mai mică. Ce este de făcut
pentru ca, totuşi, acul să indice la
I cap de scală? Două soluţii par mai
la îndemînă, şi anume:
— să reducem valoarea rezisten¬
ţei adiţionale, permiţînd trecerea
prin instrument a unui curent mai
mare, tocmai cît este- necesar pen-
; tru ca deviaţia acului să fie din nou
la cap de scală;
i — să amplificăm semnalul u”(t)
j înainte de a-l aplica la bornele volt¬
metrului, astfel încît valoarea lui
medie să crească de cca 1,11 ori,
ceea ce va conducd astfel din nou \M
indicaţia cap de scală. - "
Prima soluţie este simplă şi — ca
atare — frecvent folosită în multi-
metrele uzuale. Pentru exemplul
j dat, cu voltmetrul c.c. avînd 20 kfî/V
j, şi capul de scală stabilit la 10 V, deci
f cu o rezistenţă internă totală de 200
I kfl, este suficient să reducem de
| rr/212 « 1,11 ori valoarea acestei
rezistenţe totale, ceea ce va echi-
I vala cu creşterea tot de 1,11 ori a
- 1 ^
A
02 ^>- 1
Rl
4
TEHNIUM 8/1992
MB
liiililiiiiii
curentului prin instrument, pentru
o tensiune dată Prin urmare, dacă
reducem suma Rj J R- ad de 1,11 ori,
adică la cca 18 kii, ceea ce în¬
seamnă a lua o valoare pentru re¬
zistenţa adiţională R’ad = 17,5 Wî,
noul voltmetru obţinut va indica la
cap de scală tensiunea redresată
bialternanţă u”(t) cu valoarea
eficace de IOV. Putem spune că am
realizat deja un voltmetru „de alter¬
nativ", cu indicarea valorii eficace.
Aşa şi este, numai că nu vom mai
putea folosi gradarea iniţială (li¬
niară) a scalei, din cauza „imperfec¬
ţiunii" redresării. Intervine aici pra¬
gul de intrare în conducţie a diode¬
lor, care antrenează o zonă de neli-
niaritate pronunţată tensiune-cu-
rent şi care, în final, va impune gra¬
darea neliniară a scalei.
; Dacă în locul redresării bialter¬
nanţă am fi apelat la redresarea mo-
noalternanţă, tensiunea medie ar fi
fost
Comparatoarele de tensiune cu zistenţă fixă R a fost substituită prin
prag — abordate şi în numărul tre- grupul ajustabil R1 plus PI. De ase-
cut al revistei, la această rubrică — menea, potenţialul de referinţă din
, ridică uneori probleme în ceea ce punctul A a fost şi el făcut reglabil,
priveşte siguranţa basculării, mai din aceleaşi considerente (potenţio-'
ales atunci cînd elementul final (de metrul P2, preferabil de tip mufti-
„execuţie") este un releu electro- 1 tură, în locul divizorului fix iniţial),
magnetic şi/sau cînd’tensiunea „ur-, Amplificatorul diferenţial este aici
mărită" are o variaţie lentă. Amatorii un operaţional /ŞA741 sau similar, iar
care experimentează astfel de mon-; pentru acţionarea releului s-a mai
taje pot avea surpriza de a constata, ; intercalat un etaj de amplificare cu
în jurul pragului dorit de comutaţie, ; tranzistorul T (vezi şi numărul trecut
unele tendinţe de anclanşare-elibe- al revistei).
rare necontrolate, chiar „vibraţii" ale Reacţia pozitivă este aplicată prin
, releului, nu numai supărătoare, dar rezistenţa R4. Deoarece am renunţat
şi periculoase pentru întregul mon- Sa dozarea ei poîenţiometrică — P,
taj. | din figura 2 — va fi necesar să tato-
Soluţta cu,.condensator în paralel năm experimental valoarea lui R4, în
pe bobina releului (folosită şi în funcţie şi de P2, eventual s-Q/fiacem
exemplele din numărul trecut) este chiar pe .R4 ajustabilă,
bună, în general, dar nu dă întoţ- Să. presupunem că ne aflăm iniţiat
deauna rezultate sigure. O metodă: în situaţia cu fototranzistorul „în în-
mult mai sigură pentru înlăturarea"' iunenc", mai'bine zis iluminat sub
acestui inconvenient o constiţpie re- nivelul dorit ca prag de comutaţie,
nunţarea la pragul unic (comun) de dar în vecinătatea acestuia. Prin
basculare în cele două sensuri, prin ajustarea potenţiomeîrelor PI si P2
introducerea unui mic decalaj asigurăm starea „sus" a operaţiona-
(ecart, histerezis) între pragul de co- fuliii. deci în această situaţie îranzis-
mutaţie „sus“-,jos“ şi cei de comu- torul T conduce şi releul este an-
taţie „jos"-.,sus". clanşat.
Pentru a ilustra acest procedeu ne Să considerăm acum că nivelul
vom referi la schema de comparator iluminării creşte, atingînd şi depă-
din figura 1. Amplificatorul diferen- şind cu foarte puţin pragul de co-
ţial A, care poate fi un circuit, inte- mutaţie prestabilit. Prin creşterea
grat adecvat sau realizat cu compo-. iluminării, rezistenţa emitor-cotector
nente discrete, comandă la ieşire re- a fototranzistorului scade, potenţia-
leul Rei. Intrării neinversoare {+> a Iul punctului median B creşte şi,
amplificatorului i se aplică un po- T cum am presupus, îi depăşeşte la un
tenţiai constant, dictat de divizorul
| de tensiune R1-R2, iar intrării inver-
soare (—) i se aplică potenţialul „ur- Pagini realizate de fiz. Ai
mărit", din punctul median 8 al divr-
zorului Rx-R. Elementul Rx este un • .. _«_®__
urmărită, care poate fi de pildă tem- ,i {-». ! |
1 rîndui său, aceste variaţii de rezis- £ J *
i îţil .mediar).. .8,,., ■: ,| ;
I p:uhct(jfuf^-jtai^d'’ c ft de imcă£ten-..i ; . V:V-QR|p;-|''.>vu
I; pune- y-ea/ţ-amplificatorul.:■ diferenţial( v : Iu..,.: —x.|
| are un $K|tjg foarte mare în ten- //X/xb.
‘ siune. astfel încît sa ne referim prac-
î.. tic .ia egaiare. Pe de altă : .parte,- însâ^.- :'■■■' b /vbXb.-//bxb'b - / ' xb:. 1
1 : yvariabil/ bchiţarbîcu/ : ■ - #■ ■;J/ v . f- 1 b
| dacă acestea survin în imediata ve- ! , 3 X 0^3 }
I cinătafe a pragului, vom constata . pj** | i \
I tocmai ceea ce spuneam ia început. I | Xî
f Procedeu! de separare a praguri- J (Ts i X.
I lor are ia bază introducerea unei j / \ 1 ' \
î reacţii pozitive în circuitul amplifica- ; /Xx ; | Â \
torului diferenţial. De pildă, putem î \B/ j | 1
| race acest lucru aşa cum se suge- fn*» »—
: reaza în figura 2, unde apar, în plus i |
« faţă de figura 1, potenţiometrui P m ■ . n« Dn ^ <
| rezistenta R3. fdeea UI* „ |
| .o, fracţiune-dinpensiunea de.,ieşire a ■ » ■■ | 1
i amplificatorului — regăsită la j&ijjjr- i ^^ .,.:.i XX|bX:^-^_;
I nefe potenţipmetrului — şi a o reln-
;ecta !a Intrarea neinversoare, prin . .
intermediul rezistenţei R3. _
Observăm de ia bun început că X r~-“f-
noile elemente rezistive <R3'Şi P) vor W > ; ! ) - „
afecta în permanenţă potenţialul Y* i ■' j *H
punctului A, care nu mai este acum s-~J 47kil
dictat exclusiv de divizorul R1-R2. (i^j j r- fi -—-
Pe noi ne interesează însă aici efec- vV p ] !
tul obţinut asupra comutaţiei pro- ; '.FT'j K 2 1 fX,
priu-zise, care este „consolidată" -ii j iflfc n Qa»—1-4 I—• + \
prin aplicarea acestei reacţii pozi- KUL " 3 ’ Ţ(a) 47kil » n
tive. Vă propun, ca exerciţiu, să de- (1) W au
monstraţi singuri acest lucru, mai -O--
ales că subiectul a fost tratat pe larg Ri 47kil
în paginile revistei. 1 '
In continuare vă sugerez şi un Q 10kJI„
exemplu concret de aplicare a pro- Ţ
cedeuiui, anume în situaţia fotorele- X I Pi A0 = BA741
ului din figura 3. Traductorul Rx a 1 DK^ lOOkil I !
fost înlocuit aici prin fototranzistorul Ţ
FT, iar pentru o adaptare mai co- j
modă la sensibilitatea acestuia (ca *-—--4—-——-—--
şi la nivelul iluminării ambiante), re-
moment dat pe cel al punctului A.
Intrarea inversoare a operaţionalului *
este făcută astfel „mai pozitivă" de- \
cît cea neinversoare, cu rezultatul
cunoscut: operaţionalul "basculează
în starea „jos", tranzistorul T se blo- ,
chează şi releul este eliberat. ** . r
Simultan cu această comutaţie, ;
potenţialul de la ieşirea operaţiona¬
lului scade brusc de la valoarea ma¬
ximă (apropiată de tensiunea de aii-,
mentare U) la valoarea minimă. Prin
aceasta,, extremitatea rezistenţei R4
conectată la ieşirea AO este şi ea
comutată „sus“~„jos“, modificînd im¬
plicit potenţialul punctului de refe¬
rinţă A, mai precis făcîndu-i să
scadă faţă de situaţia iniţială.
Dbervăm, deci, că bascularea este
„întărită" de reacţia pozitivă, adică
tocmai ceea ce ne-am propus,
intr-adevăr, după ce s-a produs bas¬
cularea „sus“-4os“, o scădere (fluc¬
tuaţie, ocilaţle) foarte mică a
nivelului de iluminare nu va mai
avea ca efect bascularea inversă,
căci potenţialul punctului A este
acum mai scăzut, intervine astfel cei
de al doilea .prag — în cazul de faţă -
nivel de Iluminare semnificativ mai
redus —- care va permite revenirea
circuitului în starea iniţială-.
Pentru că existenţa celor două
praguri sa nu ne deranjeze prea
mult, va trebui să tatonăm experi-
menial ecartui dintre eie sub forma
unui compromis optim, fără a sacri¬
fica fermitatea basculării.
bl med
2,22
deci s-ar fi impus reducerea- de cca
2,22 ori a rezistenţei totale a volt-
metrului pentru indicarea la cap de
scală a tensiunii în valoare eficace.
lată,'deci, cum se explică una din
„ciudăţeniile" menţionate la În¬
ceput, anume sensibilitatea diferită
a voitmetrului c.a. faţă de voltmetrul
c.c., deşi ambele sînt realizate cu
acelaşi instrument indicator.
H| Cealaltă soluţie menţionată, de
Prnplificare a tensiunilor u”(t), res¬
pectiv u’(t), de 1,11 ori, respectiv de
2,22 ori înainte de aplicarea, lor la
bornele voitmetrului c.c.,- este mai
rar folosită în AVO-metreie uzuale.
O putem întîlni totuşi frecvent în
unele multimetre profesionale,
combinată eventuai cu alte perfec¬
ţionări notabile (cum ar fi redresa¬
rea fără prag, care permite grada¬
rea liniară, a scalei „pe alternativ").
Un astfel de exempiu este dat cu
tîîlu informativ în figura 10, cu pre-
cizarea că el a fost. extras — cu
unele modificări — dintr-o schemă
mai complexă de ampermetru
c.c.—c.a. (publicată în revista „Le
Haut Parleur" nr. 1798). Ne vom
opri puţin asupra lui tocmai pentru
faptul că el poate echipa la fel de
bine şi un voltmetru c.c.—c.a. cu ci¬
tire liniară şl scală cu gradaţii co-
Luat separat, fiecare dintre cele
două module (realizate cu amplifi¬
catoarele operaţionale AOI, A02)
vă este, probabil, bine cunoscut,
jvacă începem cu al doilea, pentru
Ep este mai simplu, observăm că el
reprezintă un redresor fără prag, in¬
strumentul de măsură fiind plasat în
diagonala punţii Dl—D4 care, la
rîndui ei, este introdusă în bucla de
reacţie negativă a operaţionalului
A02. Modulul are cîştig unitar în
tensiune, putînd „lucra" ia fel de
bine cu tensiune de intrare conţi-,
nuă (de orice polaritate) sau, alter¬
nativă, graţie alimentării diferen¬
ţiale.
De exemplu, pentru a stabili ca-
oui de scală pentru tensiune conti¬
nuă ia o vaioare dorită, este sufi¬
cient să dimensionăm adecvat re¬
zistenţa R3, ţinînd cont de sensibili¬
tatea instrumentului indicator folo¬
sit. Fie acesta, de pildă, un miiiam-
permetru c.c. cu indicaţia de 1 mA
ia cap de scală. Pentrti ca „voltme—
trul" obţinut să indice 1 V la cap de
scală, vom lua R3 = 1 V/1 mA = 1 kO.
Primul modul este, în schimb, un
amplificator neinversor cu cîştigul
în tensiune dictat de elementele R1.
R’2, R”2 şi C din bucla de reacţie ne¬
gativă. Şi acesta poate „lucra" atît în
tensiune continuă, cît şi alternativă,
cu menţiunea însă — şi tocmai aici
este „secretul" — că prin aranja¬
mentul făcut, cîştigurile în tensiune
rezultate vor fi diferite în cele două
cazuri. Deşi pe schemă nu s-au in¬
dicat valori numerice, cred că mulţi
vor „bănui" cam cît de diferite in¬
tenţionăm să fie cele două cîştiguri.
Da, tocmai în raportul 7r/2 |2= 1,11,
pentru ş oferi voitmetrului c.a.-com¬
pensarea cuvenită.
:1N4007.
2N2219A
TEHNIUM 8/1992
Pagini realizate In colaborare
cu MINISTERUL TINERETULUI şi SPORTULUI
î. '' ;
c
■ onform teoriei propagării
undelor radio, se poate arata că un
semnai poate fi emis cu un randa¬
ment bun numai dacă antena repre¬
zintă cel puţin 1/10 din lungimea de
undă corespunzătoare frecvenţei mi¬
nime din spectrul propus.
Avînd în vedere acest considerent,
cît şi spaţiul foarte limitat de care
dispun mulţi radioamatori, am expe¬
rimentat antena pe care o propun în
acest articol şi cu care am obţinut
rezultate bune.
Pentru calcularea ' ei s-a luat în
considerare banda de.-3,5 MHz, l.a
lungimea de'undă de 84 m care a
fost divizată cu 10, rezultînd un 'ele¬
ment radiant de 8,4 m, montat în
■poziţie verticală. După aceea am' tre¬
cut la experimentarea ei în toate
benzile de unde scurte alocate ra¬
dioamatorilor, rezultatele fiind pre¬
zentate în continuare.
Funcţionare
A. în banda de 30 m antena este
î vertical este de
id foarte propice
ANTENA MULTIBAND
pentru UNDE SCURTE
IULIAN POPOVICI Y07DJ
pentru traficul intercontinental. Am
lucrat, practic toate continentele în
banda de 80 m cu controale variind
în raport de propagare între 5:5 şi
5:94 .. De asemenea, ea este, bună
pentru traficul local. Raportul de
unde staţionare este de cel mult 1,5.
B. în banda de 40 m antena este
tot un submultiplu de A ( ----- j:
unghiul de radiaţie în plan vertical
este de aproximativ 5°, făcînd-o
foarte bună pentru traficul inter¬
continental. Lucrează bine şi în tra¬
ficul local: Raportul de unde staţio¬
nare este de cei mult 1,3.
G. în banda .de 20 m antena este de
asemenea un submultiplu de A j;
unghiul de radiaţie în plan' vertical
este.de 2—3", foarte favorabil pen¬
tru legături intercontinentale. Ra¬
portul de unde staţionare este de
aproximativ 1,2.
Recomand ca antena, daca este
amplasată pe bloc, în timpul furtuni¬
lor să fie legată (cuplată) ferm la
pămînî, întrucît electricitatea statică
care se acumulează în ea este deo¬
sebit de periculoasă. De asemenea,
ea nu trebuie să fie amplasată lîngă
mari^mase metalice pentru că o in¬
fluenţează negativ, schimbîndu-i pa¬
rametrii.
Detalii de construcţie.
1.-Pentru cei care nu locuiesc Ia
bloc antena se construieşte astfel:
pe pămînt la aproximativ 25—35 cm
de soi se aşează un suport electroi-
zoiant din ceramică (un izolator de
înaltă tensiune) pe care se mon¬
tează eiementu! radiant de 8,4 m,
acesta fiind o ţeavă din duraiuminiu 1
sau fier gaivanizat cu diametrul de
20—35 mm. Această ţeava trebuie
susţinută cu ancore de capron sau
nailon de la mijlocul ei şi din vîrf. în
partea de jos se practică un orificiu,
unde, cu ajutorul unui şurub, se va
prinde firul central al cablului coa¬
xial. Aşa cum se vede din figură,
contragreutăţile . sînt în număr de
două pentru fiecare bandă şi se în¬
groapă în sol la adîncimea de
40—50 cm; cine dispune de o piasă
din sîrmă gafvanizaîă 'sub ' forma
unui pătrat cu latura de 8,4 m, o
poate îngrdpa ia aceeaşi adîncime
în sol. Contragreutatea astfel for¬
mată se leagă la tresa metalică ă ca¬
blului coaxial. Distanţa între contra¬
greutate şi elementul radiant vertical
este" de 25—35 cm. Cablul coaxial
de alimentare poate fi îngropat în
sol, Sfu poate fi adus pe deasupra
solului.
2. Pentru cei care locuiesc la bloc
sau în locuinţe de .tip bloc, antena
se construieşte asemănător, cu deo¬
sebirea că elementul vertical se situ¬
ează la 5 m deasupra acoperişului
(dacă acest acoperiş este din ciment
sau ţiglă) pentru a permite ampla»
rea contragreutăţilor. Dacă acoperF
şui este din tablă, antena se con¬
struieşte conform punctului -!, întru¬
cît rolul contragreutăţilor îi va efec-
BANDA OCUPATĂ
ing. VASILE CIOBĂNIŢA YQ3APG
| Lărgimea benzii ocupate este o caracteristică importantă a tuturor
| emisiunilor radio şi îndeosebi a celor de amator. Aceasta întrucît în ben-
| zile de frecvenţă alocate, relativ înguste, trebuie să lucreze un număr din
I ce în ce mai mare de radioamatori.
\ Pentru un tip de emisiune dat, adică pentru un anumit gen de modula-
1 ţie, există un anumit interval de frecvenţă, absolut necesar, pentru asigu-
1 rarea transmiterii informaţiilor cu viteza şi calitatea dorită.
| în acest sens regulamentul stabileşte următoarele lărgimi de bandă
I maxim admisibile: 200 Hz pentru telegrafie; 6 kHz pentru emisiunile MA
§ sau MF cu bandă îngustă (NBFM) şi 3 kHz pentru emisiunile BLU.
I în practică, o anumită emisiune poate ocupa un spectru de frecvenţe
| mai mult sau mai puţin întins, spectru ce depinde în principal de tipul
| modulaţiei folosite'.
, Ui semna! continuu, pur sinusoidal, ocupă un spectru format dinîr-o
singură frecvenţă, dar nici nu poate transmite informaţii.
în urma procesului de modulaţie, ce constă de fapt în modificarea am¬
plitudinii (la MA şi CW) sau a frecvenţei şi fazei, apar componente late¬
rale, iar emisiunea se caracterizează printr-o bandă ocupată.
Lărgimea benzii ocupate depinde de natura şi spectrul semnalului mo¬
dulator precum şi de gradul de modulaţie. Prin definiţie banda ocupată
este intervalul de.frecvenţă în care se concentrează 99% din puterea me¬
die radiată în timpul unei anumite emisiuni, tste evident că există o rela¬
ţie între banda ocupată şi banda necesară.
Banda ocupată, trebuie să fie mai mică sau cei mult egală cu banda
necesară, adică‘cu banda maxim admisibilă, orice radiaţie în afara" aces¬
teia constituind radiaţie parazită.
Măsurile pe care le pot lua radioamatorii pentru a nu depăşi aceste
benzi maxim admise, constau în evitarea supramodulaţiei, limitarea spec¬
trului audio, utilizarea de filtre eficiente între emiţător şi antenă, asigura¬
rea unui ton curat ia emisiunile telegrafice.
în practică se depăşesc uşor limitele admise ia MF folosită în UUS,
uncie compresia de dinamică, adică.reglajul automat al nivelului în AJF
este indispensabil. „Spleterele" de la emisiunile BLU, reprezintă de ase-
... meni, tot depăşiri ale celor 3 kHz admişi pentru acest tip de emisiune.
Cauzele sînt: reglajul incorect a! mixerului de purtătoare precum şi regi-
■ mul Incorect al amplificatorului de. putere.
în cazul obţinerii semnalelor BLU folosind metoda „defazării", este ab¬
solut necesară limitarea prealabilă a spectrului de JF, întrucît nu se pot
realiza circuite de defazare în benzi ‘ foarte largi.
Chiar şi pentru decada 300—3 000 Hz este destul de dificil de realizat
şi reglat un circuit de defazare cu eroare mai mică de ±1%.
j în cazul că spectrul audio nu se limitează la 3 kHz, componentele su~
|. perioare, e adevărat cu amplitudini reduse, vor avea alte defazaje şi vor
| contribui ia creşterea componentelor parazite. Emisiunile telegrafice,
1 consider că sînt singurele în .care cu greu se depăşesc cei 200 Hz ad-
1 mişi. Aceasta bineînţeles cînc semnalul este stabil şi sinusoidal, iar aii-
1 mentarea emiţătorului se face cu tensiuni bine filtrate.
I De .fapt despre banda ocupată de emisiunile telegrafice se pot spune
I multe lucruri.
jî îr: primul rînd, spectrul ocupat depinde de durata impulsurilor deci de
| viteza de transmitere. Pentru o apreciere cît mai unitară a acestei viteze,
1 întrucît codul Morse este un cod neuniform, se utilizează sistemul PA¬
RIS. Cuvîntul Paris, ales drept standard, conţine în alfabetul MORSE, 50 f
de biţi de informaţie. Astfel o transmitere cj 25 de gr os sau o. nte pe jj
minut va avea: (25x50):60=«20 biţi/secundă. ‘ |
Binecunoscuta formulă a lui Shanndh din teoria transmiterii infor- |
maţiilor ne arată că în cazul unui raport semnai-zgomot egal cu 15, pen- |
tru a transmite această cantitate de informaţie, este necesară o bandă I
de numai 5 Hz, întrucît'conform acestei formule, capacitatea canalului |
S '1
(C) este: C = B 4 ig 2 (-^r 4 1). unde B = banda necesară în Hz. 1
Din păcate Shannon nu a inventat şi structura codului care să permită^
atingerea acestei limite teoretice. Oricum în practică pentru viteza de 29®
cuvinte/minut, banda necesară este de 4—5 ori banda calculată adică^
cca 20—25 Hz. în plus se lucrează în mod curent şi cu rapoarte S/Z muit 1
mai mici. Valori apropiate ale benzii necesare se obţin şi în căzu! calcu- |
lelor ce utilizează seriile Fourier. Rezultă că banda admisă, permite lu¬
cru la viteze mari de transmitere. Pornind de la aceste considerente, în
ultimii ani, au apărut încercări, de QSO-uri folosind o tehnică nouă, nu¬
mită telegrafie coerentă. Aceasta constă în reducerea ia minimum a
lărgimii canalului emisie-recepţie, folosind filtre, cu caracteristici de
frecvenţă optime, precum şi tansmiterea şi recepţia sincronă a semna¬
lelor MORSE. S-au realizat astfel legături spectaculoase la distanţe
mari, folosind puteri ce nu depăşesc 1 W.
în practica curentă, determinarea benzii necesare pentru un anumit
tip de emisiune se face mult mai simplu. De exemplu, pentru modulaţia
de amplitudine (A3E):
— ^ ' F mMax
unde F mM?x ,este frecvenţa de modulaţie maximă.
Pentru frecvenţe de modulaţie maxime de 3 kHz se obţine valoarea de
6 kHz pentru banda necesară
Conform standardizării introduse la WARG 79, acest tip- de emisiune
se va codifica astfel: 6K00A3EJN; unde 6K00 reprezintă banda maximă
admisă, iar literele J şi N semnificînd calitate comercială şi respectiv,
lipsă de multiplexare.
Pentru emisiunile BLU (J3E) banda necesară este:
— f’mMax ~~ ^~m mijv
adică este egală cu diferenţa dintre frecvenţa maximă şi minimă de mo¬
dulaţie. Dacă aceste valori sînt 3 000 şi respectiv, 300 Hz, banda nece- 1
sară va fi 2 700 Hz. La noi se admite 3 000 Hz. O’ emisiune BLU cu bandă j
maxim admisă de 2,7 kHz se va codifica: 2K70J3EJM. 1
Pentru emisiunile în'care purtătoarea nu este complet suprimată, 1
banda necesară este egală cu F m M ax , deci cu 3 kHz. |
în cazul emisiunilor AIA (telegrafie recepţionată auditiv), se utili- |
zează relaţia: |
-B n = B • K, unde: |
B este viteza de telegrafie în bauds, iar K este o constantă numerică ale |
cărei valori depind de mărimea distorsiunilor acceptate, precum şi de |
puritatea canalului radio. Astfel GCIR recomandă pentru K valorile K'= ||
5 pentru canale de fading şi k 3 pentru cazul în care nu există fadlng. S
ambele variante cu rezultate bune.
Concluzii rezultate din experimen¬
tare:
— cablul coaxial trebuie să fie de
calitate, cu o foarte bună izolaţie;
impedanţa lui este de 52X2;
— lungimea cablului coaxial nu
trebuie să depăşească 25,2 m (va¬
riante admise: 8,4 m; 16,2 m; 25,2
m);
— între cablu şi transceiver se in¬
terconectează adaptorul de antenă
conform schemei;
— acordul antenei se face la re¬
cepţie, unde există un maxim de
semnal, vizualizat pe S-metru, după
care, din adaptorul de antenă, se
face un mic retuş pentru fiecare
bandă de emisie;
— experimentul s-a făcut cu pu¬
teri cuprinse între 3,5 W şi ICO W;
— adaptorul de antenă este un
element esenţial şi i se va acorda o
atenţie deosebită;
— nu produce EJ.C.I. şi nici T.V.I.;
asupra acestui considerent vreau să
măopresc puţin şi să accentuez că
de fapt nu antenele produc...aceste
nedoriîe fenomene, ci faptul că
semnalul ce iese din emiţător nu
este curat, fiind însoţit oe armonici
şi alte produse radioetecfrice, iar
foarte mulţi radioamatori nu mon¬
tează nici măcar un filtru de reţea în
"■'.alimentarea emiţătoarelor.
Experimentul s-a. făcut pe durata
a aproximativ 3 ani cu îransceiverui .
Aropriu „ALPHATEST", home made,
|0. dublă" schimbare de frecvenţă,
precedat de un preseiector de radio-
frecvenţă cu .. două nuvistoare în
montaj cascod, iar la emisie cu pu¬
teri variabile realizate cu două am¬
plificatoare de ■ bandă largă însu¬
mate, fiecare cu cîte două' tranzis^
Consider că este o antenă bună
mc uncţic ează în toate benzile
ce!* 3 alocate e s ^ ; m fosr
experimentate, deoarece îransceive-
ru'i s eput ş entru
-a.-- 'i este cec nats adioama-
: cxn de spaţii* limitat
a căldură şi
d< c' 1 - p aîă întîlnire
cu m ea oas - d agi prieteni
I
|Wfe-ş%#îiiilatoareie variabile
CM tensiunea de lucru şi cu izo-
! " necesară ia cel puţin 3 kV.
în atenţia constructorilor amatori şi a ceîor profesionişti I
Operaţiile de înlocuire a• unor circuite integrate-în aparatura electrocasnică provenită
din import, caseîofoane, radioreceptoare, televizoare, calculatoare etc., presupune cu¬
noaşterea caracteristicilor electrice şi a dispunerii terminalelor acestora spre a putea fi
echivalate cu circuitele integrate de producţie autohtonă.
Acesta va fi conţinutul suplimentului TEHNIUM „Circuite integrate echivalente 41 , în
curs de apariţie ce Va conţine toate datele de înlocuire a circuitelor integrate din pro¬
ducţia Comunităţii Statelor’ Independente (fostă U.R.S.S.) cu circuitele integrate româ¬
neşti.
Cei interesaţi de această lucrare — distribuitori sau utilizatori — sfnt invitaţi a lua legă¬
tura cu redacţia la telefon 18 35 @6.
'EHNIUM 8/1992
PREAMPLIFICATOR-CORECTOR
COMANDAT ÎN TENSIUNE
ALEXA5MORSJ 2AWCA
(URMARE DIN NR. TRECUT) .
Cel de al doilea circuit integrat, TCA740, are o
construcţie şi funcţionare similară Diferenţa con¬
stă în modul de conectare a celor patru celule
amplificatoare, şi anume, acestea sînt indepen¬
dente, în exterior fiind accesibile ambele ieşiri ale
celor două generatoare de curent (fig.5). Deci, se
dispune de patru amplificatoare ce pot fi coman¬
date din exterior, două cîte două. Acest lucru
permite, făcînd apel la o reţea de corecţie adec¬
vată, reglarea răspunsului în frecvenţă în domeni¬
ile joase şi înalte, legînd în cascadă cîte două ast¬
fel de celule amplificatoare. O altă aplicaţie ime¬
diată ar fi controlul volumului şi balansului în am¬
plificatoarele cuadrofonice cu ajutorul unui sin¬
gur potenţiometru simplu, evitîndu-se astfel costi¬
sitorul (şi greu de procurat) potenţiometru cua-
druplu tandem.
în tabelele 1 şi 2 sînt arătaţi principalii para¬
metri electrici şi performanţele celor două circu¬
ite integrate. Circuitele A273D şi A274D sînt echi¬
valente pin cu pin şi ca performanţe cu circuitele
Philips.
Preamplificatorul corector realizat cu circuitele
integrate A273D şi A274D are schema ilustrată în
figura 6. S-a ales acest mod de conectare a celor
două circuite pentru a avea distorsiuni minime şi
un raport semnal/zgomot cît mai bun. Rezistenţa
de intrare^a fost fixată la 250 kXÎ prin rezistenţele
R1 şi R2. în prima etapă, semnalului i se reglează
balansul, după care semnalul este adus la intra¬
rea circuitului integrat A274D, care realizează co¬
recţia de ton prin intermediul reţelelor externe de
corecţie R3 —C6 —R7 (R4 —C7 —R8) si
C 1 2 — R 15 — R1 7 (C13 — R16 — R18). Grupul
R5—C14 (R6—C15) limitează răspunsul la frec¬
venţe înalte (—3 dB la 100 kHz) şi împiedică au-
tooscilaţia la aceste frecvenţe. Semnalul, astfel
prelucrat, este atenuat/amplificat în funcţie de
tensiunea de comandă aplicată la pinul 13, după
care este disponibil la pinii de ieşire ai circuitului
integrat A273D.
Dacă rezistenţa R37 este conectată în paralel
cu condensatorul C28, răspunsul în frecvenţă al
preamplificatorului va fi de tip „fiziologic" (vezi fi¬
gura 7, curbele cu linie continuă). Dacă rezistenţa
R37 este deconectată, răspunsul este liniar (vezi
figura 7, curbele cu linie întreruptă). Dacă se do¬
reşte ca răspunsul să fie de tip fiziologic perma¬
nent, se poate realiza configuraţia din figura 8,
pentru această zonă a circuitului A273D. în acest
caz condensatorul C28 şi rezistenţa R37 se vor
elimina, pinul 4 rămînînd neconectat (liber). Bi¬
neînţeles, se va reface cablajul pentru noua confi¬
guraţie a zonei, Tot în figura 8 sînt date relaţiile,
de calculaşi curba de răspuns în cazul reţelei de
mai sus. în figurile 9 şi 10 sînt ilustrate grafic va¬
riaţia răspunsului cu frecvenţa în cazul acţionării
corectoarelor de ton în zona înaltă şi joasă a
spectrului de audiofrecvenţă şi, respectiv, modul
de acţionare a controlului balansului (a. — varia¬
ţia cîştigului între pinii 3—14 şi b. — variaţia cîşti-
gului între pinii 5—11).
Alimentarea montajului se va face de la o sursă
stabilizată şi bine filtrată, capabilă să furnizeze
minimum 100 mA la o tensiune de 17 V.
Pentru realizarea^cablajului s-a folosit sticlotex-
tolit dublu placat. în figura 11 este ilustrat dese¬
nul cablajului la scara~1:1, văzut dinspre lipituri
(faţa B), iar în figura 12, dispunerea pieselor şi
faţa A a cablajului. Componentele trebuie să fie
de bună calitate şi verificate înainte de plantare
pe placă. Se vor folosi rezistoare cu peliculă me¬
talică (RPM sau MLT) şi condensatoare multistrat
sau stiroflex, iar condensatoarele electrolitice.vor
fi cu tantal, tip picătură. Excepţie fac rezistoarele
R31... R44 şi condensatoarele C26, C27, C29...
C31, ce pot fi rezistoare obişnuite de 0,25 W şi,
respectiv, condensatoare electrolitice tip EG.
Componentele de mai sus nu se plantează pfe
placa de bază, ci pe nişte plăcuţe prinse pe termi¬
nalele potenţiometrelor R33, R34 şi R39. Firele de
legătură pentru aceste potenţiometre nu trebuie
ecranate şi pot avea o lungime de 2...3 m, dacă
Principalii parametri ai circuitului TCA730 (A273D)
Tensiunea de alimentare (pin 8)
Curentul de alimentare (pin 8)
Domeniul tensiunilor la intrare (valoare r.m.s.)
Tensiunea nominală la intrare (valoare r.m.s.)
Rezistenţa de intrare (pinii 11 şi 14)
Rezistenţa de ieşire (pinii 3 şi 5)
Domeniul de reglaj al volumului
— cîştig
— atenuare
Echilibrarea canalelor
Domeniul de reglare a balansului
Distorsiunile totale:
— V Q = 1 V; G v = max.
— V 0 = 1 V; Vj = 1 V
— V b = 50 mV; V, = 150 mV
— V Q = 50 mV; V, = 1 V
Diafonia între canale (G v = -20 dB;
V| = V 0 < 1 V)
Raportul semnal/zgomot
Răspunsul în frecvenţă (la -1 dB)
Domeniul recomandat de variaţie a tensiunii
de control
— volum (VI3—15)
— balans (VI2—15)
Tensiunea de reglaj pentru G v = 10 dB
(VI3—15)
Tensiunea de reglaj pentru balans 0 dB
(VI2—15) (G v = -10 dB)
Curentul pe intrarea de comandă
— volum (V13— 15 = 6,9 V)
— balans (V12— 15 = 5,6 V)
Rezistenţa de intrare pe pinii de comandă
— volum pin 13
tip. 15 V; max. 18 V
tip 35 mA
0,1...1,7 V
tip 0,5 V
'->3 MO
tip 10 ft
0 +20 dB
0...—80 dB
tip. 1 dB
+5...-7 dB
tip. 0,07%; max. 0,2%
tip. 0,2%
tip. 0,03%; max. 0,1%
tip. 0,2%
tip. 53 dB
tip. 67 dB
20...20 000 Hz
tjp. 15 mA; max. 50 nA
tip. 8 n A; max. 25 iiA
tip. 500 kO
tip. 600 kXi
iu 10" , f(Hz)
1) Gv= R25/R21
2) Gv=R'23/R'l9
3) Gv=1/2TT*R'23*C'18
4) Gv=1/2TT-R'29-C'20 =
= 1/2TT-R'19-C'20
5) Gv=R'29/R'27
6) Gv=R'29/R'27
7) Gv=1/2TT-R'27-C20
8
ŢEHNIUM 8/1992
1- GND
2- +Vcc (+17V)
3 - U comanda (+15V)(ieşire)
4 - control Înalte
5- control joase
6- intrare L
7- control balans
8 - control volum
R44,
Fata B
R2.Q
4 găuri
se doreşte realizarea unei telecomenzi. Cablurile
de semna! vor fi realizate din doua fire răsucite şi
apoi ecranate. Un fir va fi firul “cald", celălalt firul
de masă pentru semnal, iar ecranul (ce nu „tran-
sportă“ semnal) va fi legat la masă într-un singur
punct, şi anume cosa 9.
sj Montajul nu necesită vreun reglaj, lucrînd la
^■parametrii de catalog dacă a fost corect realizat.
Performanţele acestui preamplificator sînt:
• — rezistenţa de intrare .270 kf2
— amplificarea 0...+20 dB
— atenuarea . 0...—80 dB
— domeniul de reglare a balansului, +5...-7
dB
R35 — 2,7 kfl
R36, R38 — 3,6 kfl
R37 — 1 kfl
R42 — 30 n
R43 — 16 kfl
CI, C2 — 220 nF, multistrat
C3 — 50 M F/15 V, tantal
C4, C5 — 2 pF/15 V, tantal
C6, C7, C8, C9 — 1,8 nF, stiroflex
CIO, Cil — 2 mF/ 15 V, tantal
Principalii parametri ai circuitului TCÂ740 (A274D)
33 nF, multistrat (stiro-
C15 — 120 pF, stiroflex
C17 — IO ,uF/15 V, tanta!
C19 — 8,2 nF multistrat ($tiro-
', multistrat (stiro-
C23 — 15 mF? 35 V, tantal
C25 — 100 nF, ceramic
C27, C29. C30 — 2 jaF/10 V
— 470 mF/10 V, tantal
— 100 m F/25 V
— A2730 (TCA730)
— A274D (TCA740)
— distorsiunile max. 0,2%
— raportul semnai/zgomot 67 dB
— răspunsul în frecvenţă lat 1 dB 20...20 000
Hz (K în poziţia liniar)
— accenfuarea/dezaccentuarea la 20 H?,
+18/—18 dB
— accenfuarea/dezaccentuarea la 20 kHz,
+20/—18 dB
Bibliografie
Catalog Philips
Radiotechnika, nr 1/1978
Radiotechnika, nr 2/1978
M. Cigudean ş.a., Circuite integrate liniare.
Aplicaţii
LISTA COMPONENTELOR
R1, R2 — 270 k«
R3, R4, R7, R8, R9, R10, R11, R12 —
39 kfl
pe DC _ 99 Hi
R13, R14, R17, R18, R23, R24, R44
— 12 kfl
R15, R16 - 180 kfl
R19, R20 — 18 kfl
R21, R22 - 33 kfl
R25, R26 — 120 kfl
R27, R28 — 560 fl
R29, R30 — 10 kfl
R31, R32, R41 — 7,5 kfl
R33 — 100 k0/1 in
R34, R39, R40 — 10 kfl/lin
PARAMETRUL
VALOAREA
Tensiunea de alimentare
tip. 15 V; max. 18 V
Curentul de alimentare
tip. 35 mA
Accentuarea bas la 40 Hz (f 0 = 1 kHz; V4—16 = 9,2 V)
tip. 16 dB
Dezaccentuarea bas la 40 Hz (f 0 = 1 kHz; V4—16 = 2 V)
tip. 16 dB
Accentuarea înalte la 16 kHz (f 0 — 1 kHz; V12—16 = 9,2 V)
tip. 16 dB
Dezaccentuarea înalte la 16 kHz (f 0 = 1 kHz; VI2—16 = 2 V)
Distorsiunile totale: .
tip. 16 dB
— V 0 = 100 mV; f = 1 kHz
tip: 0,03%
— V 0 = 100 mV; f = 40... 16 000 Hz
-'tip. 0,15%
— V 0 = I V; f = 1 kHz
tip. Or2?/o
— V 0 = 1 V; f = 40...16 000 Hz
Diafonia
tip. 0,2%
— f = 1 000 Hz
tip. 72 dB
— f = 250... 12 500 Hz
tip. 68 dB
— f - 40... 16 000 Hz
min. 60 dB
Răspunsul în frecvenţă la -1 dB
Domeniul recomandat de variaţie a tensiunii de control a tonului:
20...20 000 Hz
— reglaj joase/înalte (V4—16= V12—16)
2...9,2 V
— tensiunea pentru răspuns liniar
tip. 5,6 V
— curentul intrării de comandă
tip. 6 m A; max. 25 nA
— rezistenţa de intrare pini comandă
tip. 800 kfl -
Rezistenţa de intrare a amplificatoarelor (pinii 1, 2, 6, 7, 9, 10, 14 şi 15)
> 1 Mfi
Rezistenţa de ieşire a amplificatoarelor (pinii 3, 5, 11 şi 13)
tip. 10 kfl !
Tensiunea continuă la ieşire (V4—16 = V12—16 = 5,6)
tip. 4,6 V
TEHNIUM 8/1992
9
LABORATOR
Modul audio-video pentru TELECOLOR 3007
Aproape toate receptoarele TV
color posedă din construcţie modu¬
lul AUDIO-VIDEO (deci mufă A—V)
care le oferă posibilitatea de func¬
ţionare ca monitoare pentru redarea
semnalelor furnizate de video-case-
tofoane, primind semnalul pe altă
cale decît cea de radiofrecvenţă (in¬
trarea de antenă).
Astfel, la funcţionarea televizoru¬
lui ca monitor, se elimină din calea
semnalului videocomplex color se¬
lectorul de canale, amplificatorul
FI—CC (frecvenţă intermediară-cale
comună), modulul CAF (contol au¬
tomat al frecvenţei),, precum şi am¬
plificatorul FIS (frecvenţă interme¬
diară sunet), ceea ce contribuie la
creşterea definiţiei imaginii şi a cali¬
tăţii sunetului redat.
Receptoarele TV cofdr din familia
TELECOLOR (4106, 4507, 5601 şi
5602), ca şi cele de tip TOPCOLOR
5101 şi CROMATIC, posedă modu¬
lul A—V, realizat cu două circuite
integrate de tip B342D şi trei tran-
zistoare. Borna intrare-ieşire AU¬
DIO-VIDEO a televizorului se co¬
nectează la intrările sau ieşirile A—V
ale videocasetofonului, în funcţie de
sensul în care circulă semnalul. în
mod normal, la borna A—V televizo¬
rul furnizează semnale pentru înre¬
gistrare pe V.C.R (video casette re-
corder), caz în care se utilizează
mufele „AUDIO-IN“ şi „VIDEO-IN“
ale videocasetofonului.
Dacă se programează videocase-
tofonul pe funcţia de redare, la mufa
A—V a receptorului TV trebuie in¬
trodusă o tensiune de circa 12 V 1
pentru comutarea TV pe funcţia de
redare (monitor). Această tensiune
este în general furnizată de VCR-uri,
iar în caz contrar ea trebuie intro¬
dusă de la o sursă exterioară de +
12 Vcc, stabilizată. Funcţia de re¬
dare de pe video anulează funcţiile
programate anterior pe TV. în acest
caz se utilizează mufele „AU-
DIO-OUT" şi „VIDEO-OUT“ ale vi¬
deocasetofonului.
Acest modul lipseşte din con¬
strucţia primelor receptoare TV din
familia TELECOLOR, respectiv 3006
şi 3007. Pentru înlăturarea acestui
neajuns se va ataşa televizorului
montajul a cărui schemă electrică
co** T02
r BC252B
•M 2 SV
~sr
| U n v£fj Op to 6 : «o?
„r 11 Wdr 1 « m -
?-fej-l© -pM 6-r s ”
1 jr w 4 jJf> k t
^j| ~ T03 jî ROB \d/ X
U M. 1 I' BCI72B SJ ^ I Q {><
1 cqs ■ T TOS T
| MO^Ut
«MjibvarVÎDEo
(yhr—i V'W
WA h 1 BC 2 S 2 B
± LI LM
TOS T Ţ^Kc ,
726 2 x 3 C 17 ? B
R<7 T T07] FfdT
120 c. 120 a 10 >
I J-
1R13 P'6
î-UlOa '80 a
este prezentată în figura 1.
Conectarea terminalelor modulu¬
lui la punctele de pe schema elec¬
trică a televizorului TELECOLOR
3007 se face astfel:
1— +12,5 V (colectorul tranzisto¬
rului T:î*js);
2— masă;
3— cosa 60 de pe modulul Me¬
morarea postului;
4— R:!>>: (baza tranzistorului T
5— mufa tip BNC (care se mon¬
tează);
6— masă;
7— R;w (emitorul tranzistorului
T:vn);
8— pinul 8 al C.i. A220D (de pe
modulul Sunet);
9— masă;
10— terminalul 10 al modului Su¬
net;
11— masă;
12 şi 13— mufa tip DIN (care se
montează).
în vederea conectării modulului
A—V se elimină de pe schema tele¬
vizorului tranzistorul T>.w (de tip
SC236) şi condensatorul C -n (100
nF), deci condensatorul 11 de pe
modulul 37 (sunet). Astfel se poate
interveni pe calea semnalului de VF
(videofrecvenţă) la ieşirea AFI-CC şi
a semnalului de AF (audiofrecvenţă)
la ieşirea AFI-S, comutînd semnalul
de atac pentru etajele următoare
(decodorul de crominanţă, modulul
R.G.B., sincroseparator şi amplifica-
] CIO »
lOOnF . 9!
1
L 33Ka 1
tor de audiofrecvenţă) între cel re¬
cepţionat pe un singur canal de RF
şi cel provenit de la două surse (vi¬
deo şi audio).
Se utilizează, de regulă, pentru in¬
trarea VIDEO mufe tip BNC, iar
pentru cea AUDIO, mufe tip DIN (de
magnetofon).
în figurile 2 şi 3 este prezentat ca¬
blajul modulului, respectiv partea
plantată şi cea placată.
Acest modul AUDIO-VIDEO, de¬
numit şi modul comutare, semnal,
echipează monitorul color 002, reali¬
zat pornind de la structura televizo¬
rului TELECOLOR 3007.
La intrarea monitorului se aplică
semnalele: T
— semnal VCC (videocomplex
color) de IVvv pozitiv, codat PAL
sau SECAM, pe o impedanţă de
SEMNE CONVENŢIONALE
-—-—“- Linie de întîrziere de tip magnetostrictiv,
reprezentată cu trei înfăşurări, asamblată
iPOl PI PP Notă.. Simbolurile înfăşurărilor pot
I I ! I ! 4 fi orientate după cum este necesar.
Linie de întîrziere de tip magnetostrictiv cu
înfăşurări, reprezentată cu o intrare şi
două ieşiri, în reprezentare desfăşurată
f-—1
Z3t
Intrare
j---—i
IC
50 us
Ieşire intermediară cu întîrziere de 50 ms
i-1
te
100/js
Ieşire finală cu întîrziere de T00 ms
r ~~——-
1 - 4—4
Linie de întîrziere, de tip coaxial
I
Linie de întîrziere, simbol general
Eiemennt de întîrziere, simbol general
Linie de întîrziere de tip magnetosţrictiv,
reprezentată cu o intrare şi două ieşiri care
dau 50 aiS şi respectiv, 100 jus întîrziere
Linie de întîrziere, de tip coaxia
Linie de întîrziere cu mercur,
cu transductoare piezoelectrice
cu transductoare piezoelectrice
(CONTINUARE ÎN Nr VIIT )F
■
Bl
n
semnal AF (audiofrecvenţă) de
tei pe o impedanţă de 600H, si¬
rio.
urmărim funcţionarea modului
V în . cele două ipostaze.
• în cazul utilizării ca receptor TV .
(intrarea semnalului făcîndu-se pe la
borna de antenă), funcţionarea este
cea prezentată mai jos, ţinînd cont
de modificările efectuate. Terminalul
1 al modulului (care reprezintă locul
unde anterior se afla colectorul lui T
’w: — eliminat), se găseşte perma¬
nent la tensiunea de +12,5 V.
Această tensiune polarizează tran-
zistoarele T04, T06 şi T08 de pe mo¬
dul.
Terminalul 4 al modulului (locul
unde anterior se afla baza tranzisto¬
rului T:w:) legat la R2392 (12011)
primeşte semnalul de la ieşirea
AFI-CC. Acest semnal videocomplex
se aplică în baza tranzistorului T04
şi se regăseşte cu aceeaşi amplitu¬
dine în emitorul său, aplicîndu-se în
• continuare prin R12 la baza lui T06,
care împreună cu T03 acţionează ca
un comutator de semnal. Tranzisto¬
rul T06 fiind polarizat direct, este
deschis şi deci semnalul se va re¬
găsi în emitorul său, la bo'rriele lui
R08.
Colectorul tranzistorului T03 nu
este polarizat, baza este pusă la
masă prin R07 şi R08, iar emitorul
este polarizat invers de semnalul
provenit de pe emitorul lui T06, deci
T03 este blocat, ceea ce duce la
blocarea întregii căi de semnal:
^mufa BNC, TOI, T02 şi T03.
■ Semnalul videocomplex din emi-
"torul lui T03 se regăseşte la termi¬
nalul 7 al modulului A—V (locul
unde anterior se găsea emitorul- lui
T.- ).
Deci, semnalul videocomplex apli¬
cat la terminalul 4 al modulului
A—V se regăseşte cu aceeaşi polari¬
tate, axat pe acelaşi nivel de ten¬
siune continuă (ca la ieşirea din FI)
la terminalul 7 al modulului.
Terminalul 8 al modulului, legat la
pinui 8 ai CI A220D de pe modulul
sunet (37) de unde a fost eliminat
condensatorul Cil, primeşte sem¬
nalul de sunet, care se aplică prin
CIO în baza lui T08 şi se regăseşte
în emitorul său (repetor pe emitor),
de unde este transmis prin Cil că¬
tre terminalul 10 al modulului A—V.
Acest terminai reprezintă locul unde
se găsea cealaltă armătură a con¬
densatorului eliminat Cil, deci
practic terminalul 10 al modulului
Sunet. De aici semnalul audio
ajunge la potenţiometrul de volum.
Tranzistorul T07 este blocat în
această situaţie, nefiind alimentat în
^colector, cu baza la masă prin R18,
iar emitorul polarizat invers de către
tensiunea de +3,4 V de pe emitorul
lui T08, ceea ce conduce la bloca¬
rea căii de semnal: (mufa DIN, T07).
® în cazul comutării receptorului;
TV pentru utilizarea ca monitor de
redare, funcţionarea este descrisă în
cele ce urmează.
Se apasă ultima tastă a programa¬
torului de benzi pentru _ comutarea
pe UIF (benzile IV—V). în acest fel
va apărea o tensiune de +12,5 pe
cosa 60 (Ar-V) de pe modulul Me¬
morarea postului. Această tensiune
se va aplica la terminalul 3 al modu¬
lului A—V, contribuind la polariza¬
rea colectorului lui T03, a emitorului
lui T02 (prin R05) a colectorului lui
TOI (prin R03) şi a bazei aceluiaşi
tranzistor (prin ROI şi R02), deter-
minînd deblocarea căii de semnal
video: mufa BNC, TOI, T02 şi TOS
cu ieşire pe la terminalul 7 al modu¬
lului A-V.
în acelaşi timp, această tensiune
de +12,5 V<(de la terminalul 3) de¬
termină apariţia unei tensiuni de 2,5
V în emitorul lui T03, care polari¬
zează invers emitorul lui T06, iar
prin divizorul R10, R11 polarizează
baza lui TOS, ducîndu-l pe acesta în
saturaţie, ceea ce determină pune¬
rea la masă a bazei luf T06 şi a re¬
zistenţei R12, închizînd calea de
semnai video: T04, T06.
Deci, calea de semnal video din
TV este închisă şi se deschide calea
de semnal de la intrarea exterioară
(prin mufa BNC). Semnalul video¬
complex de IVvv parcurge, în acest
caz, amplificatorul realizat cu două
etaje (TOI, T02) cu sarcină distribu¬
ită, avînd un cîştig de 3,2—3,3. Pen¬
tru a putea păstra polaritatea pozi¬
tivă a semnalului, sînt necesare
două etaje (cunoscînd faptul că un
singur tranzistor acţionează ca in-
■ versor de. polaritate).
Divizorul ROI, R02 este proiectat
astfel încît să se asigure la ieşire
(emitorul lui T03 — terminalul 7 al
modulului) o tensiune continuă
egală cu cea obţinută în cazul func¬
ţionării descrise anterior (ca TV).
Condensatoarele C05, C06 compen¬
sează caracteristica de frecvenţă a
amplificatorului în domeniul frec¬
venţelor ridicate.
De la terminalul 7 al modulului,
semnalul videocomplex se aplică
decodorului de crominanţă, modulu¬
lui R.G.B. şi sincroseparatorului.
Tensiunea de +12,5 V de la termi¬
nalul 3 va activa şi noua cale de su^
net pentru semnal exterior (provenit
de la mufa DIN), polarizînd colecto¬
rul şi baza lui T07 (prin R17, R18),
determinînd deschiderea acestuia,
în acelaşi timp, tensiunea de 7,7 V
care apare în baza lui T07 va deter¬
mina apariţia unui potenţial de 7,2 V
în emitorul acestuia, care va pola¬
riza invers emitorul lui T08, baza
acestuia fiind la masă prin R21, de¬
terminînd blocarea lui. Astfel se în¬
chide calea de sunet din TV (T08) şi
se deschide calea externă. -
Semnalul audio provenit de la vi-
deorecorder prin mufa DIN atacă re¬
zistenţele R13y R14, R15 şi R16, care
realizează o impedanţă de 60012 si¬
metrică pentru adaptarea impedan-
ţei şi un transfer maxim de putere.
Un semnal de aproximativ 0,3 Vei,
preluat de pe R15 prin C09 se aplica
în baza lui T07 şi se regăseşte Ini
emitor (repetat),, de unde se aplică*
la terminalul 10 al modulului şi de
aici la potenţiometrul de volum.
Terminalele 2,6,9, şi 11 ale-jnodu-,,,
lului se conectează la masă' f
în modul descris mai sus, modulul
AUDIO-VIDEO permite' comutarea
căilor de semnal din TV cu semnale
provenite de la o sursă' exterioară ....
(videoc-asetofon).
Realizarea practică a acestui mo- .
dul este facilitată de faptul că este
conceput în exclusivitate cu compo¬
nente discrete (nu se folosesc CI, ca
la celelalte variante) precum şi de
absenţa elementelor de acord (in-
ductanţe, trimere).
Pagini realizate de irig. ŞEPBÂIW SMAICU
TEHNIUM
fS3
NEÂCŞU EMIL
SONY STR-222
Vă prezentăm schema electrică a tunerului din radioreceptorul STR-222 produs de cunoscuta firmă SONY.
După cum se observă există cîte o cale completă atît pentru modulaţia de frecvenţă cît şi pentru modulaţia de amplitudine; fiecare cale
are oscilator propriu. Caracteristica de frecvenţă, respectiv selectivitatea este asigurată de filtre ceramice, ceea ce reduce utilizarea circui¬
telor LC. Frecvenţa centrala a semnalului FM—IF este de 10,7 MHz, iar la semnalul AM este 455 kHz. Se observă că în majoritate, se folo¬
sesc tranzistoare npn cu siliciu, cu echivalenţe’ curente în producţia autohtonă, excepţie făcînd tranzistorul amplificator RF din ţunerul DUS
care este cu efect de cîmp şi care, credem noi, ar putea fi înlocuit cu un BF245.
Avînd schema electrică, depanarea se poate executa comod; am fi vrut să publicăm şi dispunerea pieselor pe cablajul imprimat dar nu
posedăm acest detaliu. '
•' ‘ I
CIR CUITE A UXILIARE
pentru OSCILOSCOP
AURELIAN LĂZĂROIU CĂTĂLIN LĂZĂROIU
subcompensare, ilustrate în figura
la, respectiv traseele A şi B. Corect
compensat, circuitul va permite vi¬
zualizarea unei forme de undă per¬
fecte, ilustrată îh figura la, traseul
C. Se recomandă scurtarea conduc¬
torului de masă, în special atunci
cînd se vizualizează forme de undă
de mare viteză. în caz contrar,
există riscul apariţiei unor oscilaţii
pe palierele semnalelor dreptun¬
ghiulare.
Cel de al doilea circuit este de tip
activ, realizat cu două JFET-uri şi
două tranzistoare bipolare comple¬
mentare. Performanţele acestui cir¬
cuit, anunţate de autor, valabile
pentru folosirea componentelor
foarte mari, IO 7 sau IO 11 !! (!) şi capa¬
cităţii de intrare de la cîţiva pF pînă
la 0,3 pF (!), cele două circuite ex¬
tind considerabil aria de folosire a
osciloscopului.
Primul circuit, prezent în figura
1b, este de fapt un divizor pasiv
compensat, cu raport 10:1, care mă¬
reşte impedanţa de intrare şi micşo¬
rează capacitatea de intrare. înainte
de folosire, circuitul trebuie com¬
pensat capacitiv. în acest scop se
foloseşte un generator/calibrator de
semnale dreptunghiulare. Se ajus¬
tează valoarea trimerului de
2—12 pF în aşa fel încît să se eli¬
mine distorsiunile de supra-
toare, amplificatoare, convertoare,
comparatoare, circuite logice etc).
Cele mai multe osciloscoape au im¬
pedanţa şi capacitatea de intrare
standardizate la valoarea de 1 MO,
respectiv 20 sau 30 pF. Pentru efec¬
tuarea unor măsurători mai preten¬
ţioase, aceste valori nu mai sînt sufi¬
ciente, ele putînd influenţa caracte¬
risticile semnalului (în special forma
de undă).
Circuitele propuse mai jos înlătură
eventualele erori în vizualizarea
semnalelor produse de generatoare
sau a semnalelor de test aplicate di¬
feritelor circuite electronice anali¬
zate. Datorită impedanţei de intrare
Cele două montaje prezentate mai
jos sînt preluate din culegerea de
articole „TROUBLESHOOTING
ANALOG CIRCUITS", scrise de re¬
numitul Robert A. Pease de la NA¬
TIONAL SEMICONDUCTOR.
Pentru efectuarea unor măsurători
speciale de laborator sînt necesare
osciloscoape cu impedanţă de in¬
trare foarte mare, capacitate de in¬
trare foarte mică, bandă de..Ţrecere
cît mai largă şi viteză de urmărire
mare. Aceste caracteristici sînt ab¬
solut necesare unui echipament mo¬
dern, esenţiale pentru efectuarea
unor analize concrete asupra răs.-
punsului diferitelor aparate (genera¬
TO .
OSCILLOSCOPE
VERTICAL
PREAMPS
OUTPUT TO SCOPF
‘2N3904
ÎN3906
NOTES:
Q, =Q 2 -2N5486 or 2N548S ' - ’ \ ■
R, =R 2 sRj siOM (THIS 30M RESISTOCHAS
APPROXIMATELY 008 pF OF CAPACITANCE )
electronice indicate în schema din
figura 2a, sînt: impedanţa de intrare
10 11 !!, în paralel cu o capacitate de
0,29 pF; lărgimea de bandă 90 MHz;
viteza de urmărire 300 V//iS. Pentru
asigurarea unei bune rigidităţi a
montajului şi reducerea capacităţilor
parazite, autorul recomandă con¬
strucţia acestui circuit conform figu¬
rii 2b. Montajul se realizează în jurul
unei bucăţi de sticlotextolit placat
de 1,5 mm grosime, cu dimensiunile
de aproximativ 8x80 mm. Pe o por¬
ţiune situată de la 5 mm de unul
dintre capetele acestei bucăţi de sti¬
clotextolit şi pînă la jumătatea aces¬
teia, se înlătură folia de cupru. Pe
această porţiune se practică patru
orificii cu diametrul de 2,5 mm. Pe
capătul pe care a rămas folia de cu¬
pru de 5 mm, se cositoreşte un vîrf
metalic de cca 30 mm lungime şi cu
diametrul de 1 mm; tot pe această
porţiune se conectează direct termi¬
nalul GATE al tranzistorului de in¬
trare. Folia de cupru rămasă pe cea¬
laltă jumătate a bucăţii de sticlotex¬
tolit se foloseşte ca masă a monta¬
jului. Atunci cînd este necesară o
impedanţă de sarcină specificată, ea
se poate obţine prin înserierea um
rezistoare de 10 MO (pînă la valoare
necesară), cuplate între terminali
GATE şi masă.
în lipsa tranzistoarelor indicate d
autor, montajul poate fi experimer
tat cu FET-ul dual 2N5545 şi tranzis
toarele complementare de ti
2N2907/2N2222 sau BC237/BC25I
AUTOMATIZĂRI
sub limitare; * fl
— detector de produs simetric şi fl
amplificator audio; 1 fl
— nivel de joasă frecvenţă de mi- ,9
nimum 325 mV la un grad de disto.r- 1
siuni armonice mai mic de 0,6%j m
Aşa cum rezultă din figura 3, la 1
intrarea în circuitul /3M3189 este fo- '«
losit un filtru ceramic tip SFJ10.7MA 1
(sau E10.7A etc.). Această compo- 1
nentă de dimensiuni reduse (cît un |
condensator ceramic de ordinul na- 1
nofarazilor, dar cu trei termina/e) i
este o soluţie economica si tenmcâ j
ideală- în construcţia unui astfel de
radioreceptor. Nu necesita ajustări, t \
iar caracteristicile de trecere de am- ^
plitudine şi fază sînt net superioare fl
celor ale unui filtru discret LC. Sin- a
gurele inconveniente majore ale fii- 1
trelor ceramice sînt sensibilitatea la fl
vibraţii şi atenuarea în banda de tre- |
cere relativ mare (la cele duble este sj
de aproximativ 6 dB). Din cauza
acestui .neajuns în schemă este pre¬
văzut -uii etaj amplificator suplimen¬
tar între blocul de UUS şi j3M3189.
Etajul este echipat cu tranzistorul
T3 (BF255) care asigură o amplifi¬
care suplimentară necesară com¬
pensării pierderilor amintite.
Pentru o adaptare corectă între
tranzistorul amplificator şi filtru, re ! J
zistorui din colectorul său se alege**
de 390 fl. Aceeaşi valoare trebuie să
o aibă şi rezistenţa de „sarcină" la .
ieşirea din filtru înspre circuitul fii ;§
M3189 (se neglijează impedanţa de
Tunerul prezentat în continuare se
înscrie în clasa HI-FI şi se poate
adapta comod unui amplificator au¬
dio stereofonic de putere. Acest
„mini-radioreceptor" funcţionează în
banda de unde ultrascurte (UUS) în¬
tre lungimile de undă 4,1 şi 4,6 m. în
acest domeniu afectat emisiunilor
radiofonice pentru publicul larg de
la noi din ţară se utilizează transmi¬
sia şi recepţia semnalelor purtătoare
modulate în frecvenţă (MF).
. Două dintre avantajele MF faţă de
modulaţia în amplitudine MA uzuală
sînt: spectrul audio larg transmis şi
reprodus (30 Hz—15 000 Hz) şi ra¬
portul semnai/zgomot, superior în
aceleaşi condiţii de recepţie. Din
acest din urmă punct de vedere, re¬
zultă şi o influenţă redusă a pertur-
baţiilor radioelectrice asupra semna¬
lului recepţionat. în acelaşi timp,
gama dinamică a semnalului audio
este mult mai mare în cazul MF faţă
de MA.
Dezavantajul principal al transmi¬
siunilor MF este spectrul de frec¬
venţe mult mai larg ocupat în jurul
purtătoarei (aproximativ 300 kHz
pentru o deviaţie în frecvenţă Af =±
75 kHz). In cazul modulaţiei în am¬
plitudine banda ocupată este numai
9 kHz. Datorită lărgimii de
280—300 kHz a benzii ocupate în
MF acest tip de transmisiuni se face
cu semnale purtătoare a căror frec¬
venţă se situează peste 50 MHz.
Revenind la schema bloc a tune-
TUNER UUS
ţită“ a unui grup LC — derivaţie este
greu de obţinut (în condiţiile unui
transfer optim de semnal) din cauza
impedanţei de intrare coborîte în
tranzistorul TI, fapt ce ar şunta ele-
în esenţă este vorba de blocul de
UUS folosit la unele radioreceptoare
fabricate la noi în ţară. Iniţial, acest
modul a fost utilizat în radiorecepto¬
rul portabil „Gloria" cu menţiunea
că, faţă de original, schema prezen¬
tată conţine următoarele modificări:
— se utilizează tranzistoare de RF
pnp în loc de npn;
— s-a adăugat dioda Dl în vede¬
rea evitării funcţionării supraîncăr¬
cate a mixerului — autooscilatpr la
semnale mari de intrare;
— s-a inversat dioda D2;
— s-a adăugat rezistorul R4, iar
rezistorul R5 se conectează la bara
mentele de acord.
Etajul al doilea realizat cu T2 are
două funcţii: oscilator şi mixer între
semnalul oscilatorului şi cel selectat
de amplificatorul de RF în colectorul
tranzistorului TI. Acest etaj poartă
denumirea consacrată de mixer au-
tooseilator.
Un astfel de compromis nu con¬
duce la-calităţi de conversie „spec¬
taculoase", dar ele sînt suficiente în
rului din figura 1, se observă că de alimentare cu tensiune pozitivă,
aceasta conţine, toate etajele „cla- după inductanţa L-:.
sice“ ale unui radioreceptor MF ste- in particular la acest capitol, la
reo şi anume blocul de unde ultra- construcţia radioreceptorului, este
scurte, amplificatorul de. frecvenţă recomandată întrebuinţarea unui
intermediară şi demodulatorul MF, . bloc de fabricaţie industrială la care
iar ultimul -este decodorul stereo. se va proceda la modificările speci-
Scbema de, principiu este împăr- ficaîe.
ţită în două. în prima parte, cea din Amplificatorul de RF este consti-
figura 2, este' prezentat blocul de tuit într-un montaj cu „baza la
unde ultrascurte, iar în figura 3 cele- j masă". Caracteristic acestui etaj
Salte etaje funcţionale. 1 este decuplarea parţială a terminalu-
Biocul de unde ultrascurte are în | iui care dă denumirea configuraţiei,
alcătuirea sa (ca de altfel toate bio- 1 respectiv baza tranzistorului TI —
curbe similare din radioreceptoarele | prin condensatorul C2, de numai 47
moderne) o bornă suplimentară de | pF (faţă de 1 nF — 4,7 nF în sche-
CAF — control automat al frecvenţei 1 mele consacrate).' Se asigură în
— şi o intrare de RAS — reglaj au- f acest fei o mică reacţie negativă în
îom’at al sensibilităţii — ceea ce îi S banda de lucru, îmbunătăţindu-se
conferă o posibilitate de acord şi de I stabilitatea etajului în discuţie,
funcţionare comodă şi stabilă.' I Semnalul din antenă se transmite
El este compus din două etaje: un 1 prin cuplajul inductiv LI, L2 ia emi-
amplificaîor de RF (radiofrecvenţă) jj torul tranzistorului TI. Circuitul de
realizat cu tranzistorul TI şi un mi- I intrare se comportă,, practic, ca un
xer-autoosciiator cu tranzistorul T2. | filtru trece-jos. O rezonanţă „ascu-
| cazul construcţiei propuse. i intrare în acest circuit, ea fiind mult
I Semnalul de frecvenţă interme- mai mare decît valoarea de 390 (1).
1 diară este cules din colectorul tran- în generai utilizarea unei singure
j zistoruiui T2 printr-un filtru tre- celule de filtru ceramic este nereco-
1 ce-jos oarecum neselectiv. Acest mandabilă. Aceasta datorită neuni-
1 neajuns se va compensa de către fcrmităţilo? mari ale caracteristicii
1 selectivitatea amplificatorului de Fl de trecere în banda selectată şi a
1 care urmează blocului de UUS. nelini ari lăţii pronunţate a fazei, în
I Amplificatorul de F! şi demodula- raport .cu cerinţele unei decodări
I torul MF (figura 3) este realizat cu I corecte a semnalului stereo com-
I tranzistorul T3 — BF255 (eventual I plex în ultimul bloc funcţional. Cu
j BF115), împreună-cu circuitul inte- f alte cuvinte, neliniariîatea fazei pro-
I grat Cil de tipul /3M3189. Acesta din J duce scăderea diafoniei între cana-
1 urmă este un circuit integrat mo- I iele audio. De aceea producătorii
1 dern, specializat, destinat 'pentru | unor asemenea filtre înglobează cîte
I amplificarea şi demodularea semna- 1 două celule, obţinîndu-se caracteris-
i lelor MF-FI (10,7 MHz). | tici-globale convenabile de amplitu-
I Datorită performanţelor şi facilita- | dine şi de fază. în caz contrar, utili-
I ţilor auxiliare (RAS, CAF, indicator | zarea' chiar a unui decodor stereo
I de cîmp, muting) /1M3189 este reco- I performant nu-va ridica diafonia în-
I mandat în construcţia receptoarelor | tre canalele de joasă frecvenţă la
| de înaltă calitate. Dintre caracteristi- I mai mult de 20 dB.
I cile notabile ale acestui circuit se I Faţă de demodulatoarele MF cu
| menţionează: f TAA661 sau TBÂ120 în care aplica-
| . —- sensibilitate de 12 yuV la 3 dB f rea semnalului amplificat de FI, la
■IM
iaBii
; .«bornele' circuitului defazor se face
L' printr-un condensator (practic un
filtru trece-sus), în cazul circuitului'/?
M3189 acest lucru se realizează
; printr-o inductahţă de 22 /xH (fil¬
tru trece-jos). Astfel se vor atenua
armonicile inerente procesului de li¬
mitare a semnalului FI.
Un alt avantaj al acestui circuit,
constă în proprietatea ca prin lanţul
de CAF, semnalul principal recep¬
ţionat să nu fie „eliminat" de către
un semnal adiacent mai puternic.
Raportul între amplitudinea semna¬
lului mai puternic şi cel de intensi¬
tate mai mică pentru care receptorul:
nu trece, pe primul semnal, se nu¬
meşte raport de captură şi, în cazul
circuitului integrat Cil /3M3189, este
de 0,5 dB. Aceasta conferă o apa¬
rentă „selectivitate" suplimentară în¬
tregului ansamblu de FI.
Decodarea semnalului stereo
complex este făcută cu ajutorul, ce¬
lui de al doilea circuit integrat CI2
de tipul. /ÎA758, după o schemă cu¬
noscută în literatura de specialitate.
Bobină. L se execută pe o bară
de ferită circulară cu diametrul de 2
mm, înfăşurînd aproximativ 30 de
spire din sîrmă de CuEm cu diame¬
trul de 0,1 mm. L7 este o bobină de
FI-MF de la orice receptor indigen
de la care se va folosi numai circui¬
tul rezonant (fără înfăşurarea de cu¬
plaj).
Reglajele receptorului (cu excep¬
ta blocului de UUS pe se va pro-
■jra de la magazinele de speciali¬
ste gata reglat ) se fac după un
anumit tipic. Astfel, se va monta şi
se vor pune în funcţiune mai îptîi
decodorul stereo /ÎA758. Măsurînd
eu un frecvenţmetru digital la pinul
11 se va regla din R26 frecvenţa li¬
beră' de oscilaţie a acestui circuit.
Ea trebuie să fie cît mai apropiată
de 19 kHz. Apoi se va planta circui¬
tul integrat /3M3189.
Reglajul muţing se face fără sem¬
nal la intrare astfel încît poziţionînd
R23, la ieşirile audio, tensiunea al¬
ternativă de joasă frecvenţă să fie la
pragul de zgomot caracteristic de-
modulării MF (eventual puţin sub
acesta).
Se aplică apoi la intrarea lanţului
de FI-MF un semnal modulat de
frecvenţă (if = ±75 kHz) de amplitu¬
dine mai mare de 100 ixVef. Se re¬
glează circuitul acordat L7-C35 pînă
cînd se obţine la pinul 6 al circuitu¬
lui /3M3189, o valoare maximă a ten¬
siunii alternative de audiofrecvenţă
(său la ieşirile din /3A758).
Pentru punerea la punct a siste¬
mului RAS se va acorda iniţial re¬
ceptorul pe un post mai puternic
sau, în .eventualitatea folosim unui
lâ intrarea în Circuitul /3M3189 sem¬
nalul de FI să nu depăşească IO
mVef. La această valoare a tensiunii
de intrare, potenţialul static al pinu-,
tui 15 a! aceluiaşi integrat va urca la
aproximativ 10 V.
Listă de componente
R1 = 1,5 kfl; R2 = 2,2 kO; R3 =
1,5kiî; R4 = 7,5 kfl; R5 = 2,2 kfl; R6
= 100 kfl; R7 = 30 kfl; R8 = 27 kfl;
R9 = 390 ri; R10 = 3,3 kfl; R11 = 390
A; R12 = 1,8 kfl; R13 = 390 A; R14 =
lOkfl; R15 = 27 kfl; R16 = 2,5 kfl;
R17 = 33 kfl; R18 = 27kfl; R19 = 8,2
kfl; R20 = 5,6 kfl; R21 = 510 fl; R22
= 8,2A; R23 = 5 kfi; R24 = 22 fl; R25
■ = 20 kfl; R26 = 5 kfl; R27 = 3,3 kfl;
R28 = 390 fl; R29 = 3,3kfl; R30 =
3,3kfl; R31 = 510 fl; CI = 39 pF; C2
= 47 pF; C3 = 4,7 nF; C4 = 12 pF; C5
= 27 pF; C6 = 5,6 pF; C7 = 68 pF; C8
= 470 pF; C9 = 4,7 nF; CIO = 2,2 pF;
Cil = 47 pF; C12 = 18 pF; C13 = 18
pF; C14 = 12 pF; C15 = 33 pF; C16 =
10 pF; C17 = 1,5 pF; C18 te 10 nF;
CIO = 470 pF; C20 = 33 pF; C21 = 33
nF; C22 = 33 nF; C23 = 22 nF; C24 =
10 nF; C25 = 1,5 //F; C26 = 22 nF;
C27 = 10 nF; C28 =10 nF; C29 =
0,22 juF; C30 = 100 mF/ 16 V; C31 *1
0,1 yuF; C32 = 1 nF; C32 = î nF; C33!
= 15 nF\ C34 = 15>F; C35 = 100 pF;
C36 = 390 pF; C37 = 0,22 ixF\ C38 =
470 nF; C39 = 470 nF; C40 = 22 nF;
C41 = 22 nF; C42 = 10 nF; C43 = 15
fiF\ C44 = 15 m F; Dl = AA117; D2 =
BB139; D3 = ROL02; D“ = DZ6V2; TI
= KT383; T2 = KT3835; T3 = BF 255
(BF115); Cil = 8M3189; CI2. =:
8A758; FC = SFJ10.7MA (E10JA,
0111 fi etc.); I — instrument indicator
de 150 ix A.
Bibliografie
V. Teodorescu — „Blocul de unde
ultrascurte", Editura Tehnică 1968.
R. Râpeanu ş.a. — „Circuite inte¬
grate analogice 1 ', Editura Tehnică
1983.
N. Marinescu — „Radioreceptoare
cu circuite integrate", Editura Teh¬
nică 1985.
Colecţia revistei „Tehnium"
semnal de aproximaţi
borna de antenă.
ing. M. CODÂRNA!
care se folosesc primele unsprezece). Pentru vi¬
zualizarea adresei se foloseşte un alt numărător,
de data aceasta zecimal, tip MMC22925, ai cărui
Fiz. GHEORGHE BĂLUTĂ, E. CĂRBUIUEŞCU
Pe iîngă utiiizarea clasică în calculatoare,
EPRGM-urile statice (memorii statice de tip
read-only, programabile electric de către utiliza¬
tor şi care pot fi şterse prin expunere la ultravio¬
lete) sînt folosite şi' într-o serie de montaje elec¬
tronice simple (automatizări, instrumente de mă¬
sură, sonerii muzicale etc.). Pentru realizatorul
unor asemenea montaje se pune problema în¬
scrierii şi citirii datelor în şi din EPROM, bit cu
bit, cu un aparat cît mai simplu. Acestui deziderat
îi răspunde schema, de faţă, redusă la un mini¬
mum de componente. Ea este destinată
EPROM-urilor de 2048 x 8 biţi (2 kiloocteţi) tip
MMN2716 sau echivalente străine.
Adresarea EPROM-ului în sistem binar o face
un numărător binar MMC4040 cu 12 etaje (din
— se trece K5 pe poziţia „CITEŞTE" sau
„SCRIE", după dorinţă;
— pentru citire se-apasă K1 ori de cîte ori do¬
rim să avansăm la adresa următoare; se urmă¬
reşte starea celor opt LED-uri: aprins = „0" sau
stins = „1“;
— pentru scriere se formează pe cele opt co¬
mutatoare de programare combinaţia care trebuie
înscrisă ia adresa respectivă, urmărind corectitu¬
dinea ei prin aprinderea LED-urilor; apoi se apasă
K2 pentru scriere.
La terminarea sau întreruperea operaţiilor de
scriere sau citire;
— se deconectează tensiunea de 25 V;
— se deconectează tensiunea de 6 V;
— se deconectează tensiunea de 5 V;
mal), aşa cum este ilustrat în figură.
Comutatoarele pentru programare se
mandă să fie de tip basculant, pentru a
zuai poziţia lor.
Montarea comutatorului K4 este
permite trecerea rapidă de la o adresă
adresa N+1Q24, prin aplicarea unui „ 1 “
intrarea corespunzătoare lui 2 10 . Utilitatea
suiui adresei cu 1024 se face simţită în
cei doi kiloocteţi ai EPROM-ului sînţ
două zone de cîte 1 ko şi există o corelaţie
datele înscrise în cele două zone.
Sursele de tensiune trebuie să aibă un
bun si se recomandă să fie stabilizate,
sînt: 25±1V/40mA; 6±0,25V/2QmA şi 5±0,
mA.
Pentru a evita întreruperile accidentale ale
siunilor de alimentare se va acorda a-.enV* d
bită conexiunilor cablurilor şi conectoarei
site.
— se scoate EPROM-ul din soclu,
în ce priveşte organizarea lucrului, se reco¬
mandă următoarele:
conţinut este vizibil pe un afişaj cu LED-uri. Ceie
două numărătoare se aduc la zero simultan, prin
apăsarea de scurtă durată a butonului K3. Apoi,
— datele, ce urmează a fi înscrise vor fi mai întîi
notate citeţ pe un tabel cu opt coloane (pentru
cei 8 biţi ai fiecărei adrese) şi 2048 de linii (pen-
ilfflMTOR SE
conţinutul lor creşte simultan cu cîte o unitate la tru adrese);
fiecare apăsare pe Kt
— programarea trebuie efectuată într-o atmo- j ' inq. BARBU POPESCU
Citirea datelor înscrise în fiecare din cele opt sferă lipsită de factori perturbatori ai atenţiei, de-
celule de memorie ale unei adrese se face cu aju- oarece erorile nu pot fi corectate decît printr-o
torul a opt LED-uri conectate la EPROM. Starea ştergere completă, cu un dispozitiv de expunere
„0" este indicată prin aprinderea LED-ului. Trece¬
rea EPROM-ului în modui de lucru „citire" se
face prin aplicarea nivelului „0“ pe pinul 20 (OE
— outputs enable = validarea negată a ieşirilor)
prin comutatorul K5 şi prin menţinerea pinului 18
(CE — chip enable = validarea negată a integra¬
tului) la nivel logic „0“ realizată de ieşirea circui¬
tului 555.
Pentru scrierea unor date în EPROM (progra¬
marea iui) trebuie aplicat un nivel logic „1“ pe pi-
nui 20 — cu K5 pe poziţia „SCRIE" — iar pe pinul
18 se aplică un impuls logic „1“ cu durata 50±5
ms furnizat de monostabilul realizat cu integratul
555, atunci cînd K2 este acţionat de operator. Da¬
tele ce se doresc a fi înscrise se stabilesc
printr-un set de opt comutatoare: închiderea con¬
tactului — confirmată de aprinderea LED-ului co¬
respunzător — înseamnă’ „0“ înscris în bitui res¬
pectiv, în timp ce lăsarea deschisă a contactului
are semnificaţia „1“. De fapt, scrierea datelor în
EPROM înseamnă numai scrierea „zerourilor",
deoarece iniţial (ia un EPROM nou sau . şters)
toate celulele de memorie se află în starea „1".
Modul de lucru
Deoarece montajul este de o simplitate ma¬
ximă, el nu este prevăzut cu protecţii pentru
EPROM sau cu memorie pentru stocarea şi even¬
tuala corectare a datelor ce urmează a fi intro¬
duse. De aceea se va respecta cu stricteţe urmă¬
toarea ordine de lucru pentru scrierea şi citirea
dateior;
— se introduce EPROM-ul în soclu;
— se aplică tensiunea de 5 V;
—. se aplică tensiunea de 6 V;
—’ se aplică tensiunea de 25 V;
— se apasă K3 pentru aducerea la zero a nu¬
mărătoarelor;
la o doză controlată de ultraviolete, dispozitiv pe
care de regulă nu-l posedă utilizatorul.
Avînd în vedere durata mare a programării şi j
verificării complete (circa 6 ore), este preferabilă^
fragmentarea acestor operaţii în cîteva faze mai
scurte, în care „şansa" erorilor cauzate de obo¬
seală scade.
Este totdeauna binevenită o verificare iniţială a
ştergerii complete a EPROM-ului, prin citirea tu- jj
turor adreselor. Toate datele „înscrise" într-un I
EPROM şters trebuie să fie „1".
Indicaţii de construcţie
Pentru EPROM se va monta un soclu cu 2x12
contacte de bună calitate, deoarece terminalele
circuitului trebuie „menajate" cît mai mult cu pu¬
tinţă.
Pulsurile de scriere a datelor aplicate la pinul
18 al EPROM-ului trebuie să aibă durata de 50±5
ms. Aceasta se reglează la punerea în funcţiune
din trimerul de 100 kf2 prevăzut la intrarea 7 a cir¬
cuitului 555, urmărind forma semnalului pe un
osciloscop.
Afişajul digital cu LED-uri este de tipul cu' ca-
tod comun, deoarece MMC22925 conţine un de-
codor-driver destinat afişării multiplexate pe ase¬
menea LED-uri. Atenţie la afişajele cu patru cifre
destinate ceasurilor, deoarece unele nu sînt pre¬
văzute decît pentru afişarea cifrei 1 la primul di-
git!
Cele opt LED-uri pentru vizualizarea datelor
scrise sau citite pot fi montate iîngă comutatoa¬
rele de programare.
în cazul particular cînd datele înscrise în
EPROM sînt folosite pentru acţionarea directă
(fără decodor) a unui digit de afişare, se vor fo¬
losi în calitate de indicatoare LED-urile unui digit
cu anod comun (7 segmente şi un punct zeci¬
Indicaîorul de nivel a cărui schemă electrică
este prezentată în figura 1 poate fi cuplat la ieşf-"
rea unui preamplificator, magnetofon, casetofon
sau la ieşirea unui amplificator de mică putere.
Modul de funcţionare a indicatorului de nivel
este următorul: semnalul audio aplicat la intrare
este detectat de dioda Dl şi aplicat intrărilor
neinversoare ale circuitului integrat; constanta de
timp r este dată de produsul r = R8.C1 = 56 ms şi
poate fi modificată după necesităţi, mărind sau
micşorînd valoarea condensatorului CI.
Intrările neinversoare sînt conectate prin inter¬
mediul divizorului R3—R7 şi al potenţiometrului
semireglabil P la o sursă de tensiune realizată cu
ajutorul diodei D2.
Atunci cînd nivelul semnalului audio aplicat la
intrare începe să crească şi depăşeşte nivelul
comparatoarelor A1.1—Al.4, ieşirile acestora vor
avea faţă de masă un potenţial practic nul şi dio¬
dele D6—D3 se vor aprinde în funcţie de nivelul
semnalului.
Potenţiometrul P serveşte fa reglarea nivelului
de „0 dB“ între limitele 300 mV—5 V.
Rezistenţele R9—R12 au rolul de a limita cu¬
rentul de sarcină a! comparatoarelor (maximum
20 mA).
Se pot conecta în paralel cîte două diode LED
la ieşirea comparatoarelor Al.1—Al.4, sub re¬
zerva reducerii curentului prin fiecare LED la ma¬
ximum 10 mA.
Folosind schema din figura 1 şi filtrul prezentat
în figura 2, se poate realiza un montaj simplu şi
de „efect" de VU-metru spectral.
Intrarea se conectează la o sursă de impedanţă
redusă (repetor pe emitor, amplificator de joasă
16
TEHNIUM 8/1992
NIVEL
frecvenţă etc.), iar la cele trei ieşiri se conectează
Ifecîte un modul realizat după schema prezentată In
• figura î.
Corect executat, montajul oferă deplină satis¬
facţie.
în cazul unui montaj stereo, folosind 3 circuite
integrate /3M339 (cîte 6 comparatoare pe fiecare
canal) se poate extinde schema prezentată în fi¬
gura 1, cu performanţe comparabile cu ale circui¬
telor integrate specializate (A277D, UAA180).
Rl
iKjn
TEHNIUM 8/1992
CITITORII -RECOMANDA
RADIORECEPTOARE SIMPLE
6,0. OPRESCU
Tehnica progresează cu paşi re¬
pezi. Montajele electronice devin din
zi în zi mai performante, dar şi mai
complicate. Există riscul pentru ex¬
perimentatorii electronişti, mai ales
pentru începători, de a nu mai avea
timpul necesar probării unor mon¬
taje care necesită o mare cantitate
de piese, de multe ori piese cu va¬
lori critice, dificil de procurat. Chiar
unele montaje foarte simple de ra¬
dioreceptoare folosesc multe , piese,
fapt care îi face pe mulţi amatori de
construcţii să renunţe. De aseme¬
nea, foarte multe montaje reclamă
reglaje greu de efectuat.
■ Pentru trecerea peste aceste difi¬
cultăţi, montajele .prezentate mai
jos, deosebit de simple, oferă, pe
lingă utilizarea unor piese ieftine,
uşor de procurat, calitatea unor au¬
diţii de'bună fidelitate, bineînţeles în
limitele modulaţiei de amplitudine a
staţiilor de unde medii, iar timpul
necesar realizării construcţiilor este
redus la minimum.
Montajele sînt alcătuite din două
părţi: radioreceptorul propriu-zis,
adică celuia de detecţie şj cartea a
doua, amplificatorul de audiofrec-
venţă. Prima parte poate fi realizată
separat, pentru a livra semnal audio
direct unei căşti de impedanţă mare
(cu rezistenţă mai mare de 500 f>)
sau ca adaptor de recepţie ta ifn
pick-up, casetofon, magnetofon sau
amplificator audio de orice alt tip,'
A
±10pF
3...12V
0,1pF
Auaio
liA
A
—rir—^
t 0,1 pF
'HA-
A
2nF
m m
. if* ^
iif /
InF
s® m
A
Y
10pF
Adăugarea amplificatorului de au-
diofrecvenţă — partea a doua. —
permite obţinerea unui receptor in-
egra c £ ţie în difuzor propriu.
e ec e nu are suficientă
' tate pen i a recepţiona sta-'
ţii de radio prea depărtate. Sensibili-
- =c este suficientă în "cazul prime¬
lor două variante pentru recepţiona-
rea staţiilor locale, cu antena de fe¬
rita cu care sînt echipate. în cazul
folosirii în imobile de beton armat,
este necesară utilizarea unei antene
exterioare.
Varianta a treia de tuner are sen¬
sibilitatea sporită şi, cu o bună an¬
tenă exterioară, poate oferi audiţia
confortabilă a unor staţii- de radio
mai depărtate,
în figu.ra A se utilizează ca. detec¬
tor un montaj foarte simplu de repe¬
tor pe emitor, a cărui impedanţă de
intrare este destul de mare pentru a
permite cuplarea directă, deci cu
maximum- de transfer în tensiune, a
circuitului oscilant de acord. Tran¬
zistorul poate fi de orice fel, cu sili¬
ciu, de radiofrecvenţă sau universal,
din seriile BC sau BF; în lipsă se pot
utiliza şi tranzistoare BD. Tranzisto¬
rul este „deschis" de rezistenţa de
polarizare de 2 MO. în circuitul’ emi-
toruiui apare tensiunea de audio-
frecyenţă demodulatâ; restul anvelo¬
pei de radiofrecvenţă se decuplează
la masă printr-un condensator de
valoare reîativ mică. Valorile piese¬
lor nu sînt critice şi pot fi schimbate
în limita a cel puţin 20%, ca şi ia
restul schemelor prezentate în des¬
crierea de faţă. Circuitul oscilant
este alcătuit dintr-o bobină L şi un
condensator variabil Cv. Bobina se
realizează pe o bară de ferită cu
lungimea de 70... 120 mm şi diame-
ul de 8 12 mm sau o ferită plată
cu secţiune asemănătoare. Numărul
de spire al bobinei L este în funcţie
de capacitatea condensatorului de
acord. în caz că se foioseşîe o sin¬
gură secţiune a unui condensator
variabil de ' 2 x 270 pF, bobina va
avea 80 de spire; atunci cînd se fo¬
losesc ambeie secţiuni montate în
parale! sau un condensator variabil
de 470... 520 pF, numărul de spire
se reduce ia-60. Bobina se reali¬
zează pe o carcasă din hîrtie sub¬
ţire, înfăşurată pe bara de ferită. Se
foloseşte îiţă de radiofrecvenţă, bi¬
neînţeles aceasta este soluţia op¬
timă; în lipsă, conductor emailat şi
cu mătase de 0,15...0,2 mm diame¬
tru, sau, şi mai rău, sîrmă emailată
de aceeaşi grosime. Pentru reeap-
ţionarea undelor lungi, numărul de
spire se măreşte de patru ori. Bobi-
najul. se face în mici grupuri de cî~
teva zeci de spire, bobinate în „vrac“
— adică de-a valma — desigur în
acelaşi sens, foiosindu-se conductor
mai subţire, de maximum 0,15 mm
diametru.
Se poate încerca şi. recepţionarea
undelor scurte; bobina L va avea
circa 12 spire," bobinate cu conduc-
\ZZAQlf Audio It
§Ţ ji ~
, convenind
tor emailat de 0,
îîngă spi’c a c
bu eztifţa - si
decîî Ia urs recep'
Montajul din fig
riantă cu tranzisi
cîmp, - care mai e
sau FET. Caritate
ceva mai bună dec
cedent şi mai bun
modulator cu diod
tru un- tuner sirşpi
pleteze o instalaţie de bună redare a
sunetului, bineînţeles tot în limita
modulaţiei de amplitudine. Datele,
bobinei sînt aceleaşi ca ma st* , \
tranzistorul cu efect de cîmp orari" M
fi de orice tip, bunăoară BF245,
BF256, T1S34 sau altele echivalente...
■ în figura C sensibilitatea tunarului
este mărită prin adăugarea unui etaj
de amplificare, de radiofrecvenţă
acordat, tot cu tranzistor cu efect de
cîmp! Valorile nu sînt critice, în
schimb realizarea bobinelor ridică
ANTENA
TRIDENT
ing. UVIU IW1ACOVEAMU
în numărul 8 ai revistei „Tehnium"
. din 1988 am descris construcţia
unei antene „Trident", o antena ver¬
ticală cu trei radiatoare, capabilă să'
funcţioneze în trei benzi de radioa¬
matori, adică 14 MHz, 21 MHz şi 28
MHZ. Astfel de antene sînt destul de
des folosite de radioamatori pe plan
mondial deoarece nu sînt prea com¬
plicate în construcţia lor, iar rezulta¬
tele sînt excelente, mai ales pentru
legăturile DX, antena avînd un unghi
de radiaţie mic în plan vertical şi fi¬
ind omnidirecţională. '
Am construit această antenă în
1983 şi numai după ce am experi¬
mentat-o timp de 5 ani, am publicat
articolul respectiv în 1988.
Am realizat, într-adevăr, multe le¬
gături cu fel de fel -de „rarităţi", cu
controale foarte bune, adesea $8 şi
S9, pînă în 1991. Din 1983 pînă în
1991, antena a fost conectată îa eta¬
jul final al unui emiţător echipat cu
rupt-!A:#l.e^trp'ri;.i! .-■ vcu!:■■,':€>.-v.!p.o;tece'!:.
absorbită de' cca 225 vV. v
Din 1991 am început să folosesc
însă un iranscei.ver 1COM72QA,
compiet tranzistorizat, cu o putere,
de ieşire de aproximativ 100 VV.
La astfel de emiţătoare este foarte
■important raportul dintre undele d:- :
recte şi cele reflectate din antenă,
deoarece dacă acesta depăşeşte 1:3,
se pot distruge îranzisîoareie- etaju¬
lui final, supraîncăfzindu-se. La eta¬
jele cu tuburi electronice ..nu se pun
astfel ■ de probleme. Cel mult, aca¬
dele tuburilor se pot supraîncălzi,
iar randamentul de transfer va fi mai
redus, ceea ce însă nu prezintă peri¬
cole funcţionale.
' • Ţinînd seama- de aceste conside¬
rente, spre. a proteja transceiverul,
TEHNIUM 8/1992
unele probleme. Acestea se execută
pe miezuri de ferită, în cutiuţe de
aluminiu (ecranat), din cele care pot
fi recuperate de la televizoare vechi.
Bobinele LI şi L2 se bobinează pe
aceeaşi carcasă, numărul de spire
fiind aceiaşi Ia fiecare bobină cu cel
din cazurile precedente, dacă miezul
are un diametru de 6...8 mm. în ca¬
zul unor miezuri'mai mici ca diame¬
tru, numărul de spire se majorează
cu circa'20%. Bobinele L3 şi L4 se
(bobinează pe o carcasă ecranată
(asemănătoare primeia, cu '„exact
acelaşi număr de spire ca la bobi¬
nele celelalte.' Bobinele ecranate se
'■'.plasează la o distanţă între axe de
cel puţin 50 mm, altfel apare riscul
■fde 'intrare în oscilaţie parazită.
Prezenţa unui condensator varia¬
bil" dublu cu aer şi a unor trimere
.permite'obţinerea unor performanţe
: superioare ca sensibilitate, iar selec¬
tivitatea este optimă. Singurul deza¬
vantaj faţă de' un 'receptor super
.este lipsa reglajului automat de sen¬
sibilitate, defect compensat de cali¬
tatea deosebit de bună a sunetului
obţinut după detecţie. Ambele îran-
zistoare cu efect de cîmp pot fi de
■acelaşi dip indicat mai sus.'Operaţi¬
ile' de reglaj' constau numai în obţi¬
nerea' sensibilităţii maxime în .partea
de jos a gamei de unde medii, prin
'reglajul miezurilor de ferită şi în
partea de sus a gamei, prin ajusta¬
rea trimerelor, reglaje care nu cer
nici echipament special, nici nu ri-
I . - - ' -- _ -scrie",
_ s audiţie a- unor staţii
slabe de fa capetele respective de
gamă.
Pentru realizarea unui receptor in¬
ept, £ ier r ~". oricărui tuner
e a - eooema ui amplificator
sin oii din cele descrise mai jos, fîe-
are pu înd ealizat funcţie de dis-
c piese, şi a<î (i c di-"
verse caracteristici. Astfel, în figura
A, -: -ator este alcătuit doar
s c un etaj
earnp - r u orice o de tran-
ersai, npr SC, s> un tran-
_ o 2 C sau echivalent.
; C" 1 ~ - de eşire ere în pri¬
ce spire bobinate cu
cto emaila r - 0,07 t 15 mm
- - e ş „ de spire, cu sîrmă
e 1 25 35 . m diame ru în se-
- cc u n ez de 0,25... 1 cm 2 ;
cu întrefier de 0,05...0,1 mm gro¬
sime, asigurat cu o fîşiuţă de hîrtie.
Se poate utiliza şi un transformator
de ieşire de construcţie industrială
(primarul de ia cap ia cap), reaşe-
zîmdu-se toleie miezului ca să aibă
jîntrefier. Grupul RC din emitoruf
tranzistorului fina! îmbunătăţeşte
considerabil calitatea audiţiei. Pute¬
rea dată însă de un asemenea am¬
plificator este deosebit de redusă,
cîteva zeci de miliwaţi şi este funcţie
de tensiunea de alimentare. Rezis¬
tenţa de polarizare notată cu aste¬
risc trebuie să' aibă o. valoare mai
mică la tensiuni de 3.„4,5 V şi mai
mare la tensiuni mar mari de 9 V {se Montajul din figura C este oare- dansatorul de cuplaj cu difuzorul, tn
tatonează), iar un mic steguleţ-ra- cum similar, dar foloseşte „în loc de toate aceste variante de amplificş-
diaîor de aluminiu, reduce riscul de tranzistor cu efect de cîmp două tor, poate fi micşorat pînă la 50 n'F:
distrugere prin încălzire excesivă a tranzistoare npn cu siliciu, de orice în caz că se utilizează un difuzor mi-
tranzistorulur final. Consumul nu tip BC, în cuplaj Darlington. Dioda, niatură, o valoare mare a capacităţii
trebuie să depăşească 10...15 mA, ca şi în montajul precedent, poate fi duce doar la „zbîrnîiturrt., supărş-
curent consumat constant. cu siliciu sau o joncţiune validă a toare ale membranei. Pentru îmbif-
Ruteri de ordinul sutelor de mifi- unui tranzistor defect. nătăţirea calităţii audiţiei şi evitarea
waţi oferă restul amplificatoarelor. Reglajele se fac în funcţie de ten- cuplajelor parazite, este bine să se
cu etaje finale în contratimp (deci siunea de alimentare, ca şi la mon- şunîeze linia de alimentar» cu un
un consum variabil în funcţie de ni- tajul precedent. Folosirea obligaîo- condensator, plasat între pfus şr
veiui audiţiei). Astfel, în figura B se rie în ambele cazuri a unor radia- masă, cu o valoare de 100...500 pF.
utilizează ca preampiificator un toare — cei puţin steguleţ, dacă nu în rest, montajele nu ridică nici 6 dP
tranzistor cu efect de cîmp, ca ace- mai mari — evită distruge.- 3 tran- ficulîate în realizare, aducînd doar
îea menţionate mai sus, iar ca tran- zistoareior finale. • certitudinea prin reuşită a unui pas
zisîoare finale, cuplul cu germaniu în sfîrşit, amplificatorul din figura înainte spre alte montaje mai pre-
AC180 şi AC181 sau echivalente. Si- D utilizează un circuit integrat de ti- îenţioase.
meîrizarea etajului final, astfel ca
tensiunea dintre emitoarele finalelor
şi masă să fie egală cu jumătate din
tensiunea de alimentare a
montajului, se face prin tatonarea
valorii rezistenţei din emiîorul. lui
TI. Rezistenţa de polarizare a etaju¬
lui final se reglează la fel, în funcţie
de tensiunea de alimentare, astfel ca
la nivel minim de audiţie,, distorsiu¬
nile să dispară, la un consum minim
de curent de repaus.
pui TBA950 sau 810, TCÂ15G sau
echivalent. Datorită alimentării la o
tensiune mai redusă decît cea indi¬
cată de fabricant pentru putere ma¬
ximă, nu se pune accentul pe ob¬
ţinerea unei puteri maxime, ci pe
calitate. Nu trebuie să se omită folo¬
sirea unui radiator de aluminiu cu
suprafaţa minimă de 10 cm 2 , altfel
circuitul integrat se poate distruge
după primele minute de funcţionare
prin „încingerea" cristalului. Con-
surări, folosind un reflectometru in-.
; i|p(('Trrî $
mea., raportul între undele directe şi'
icfei^v(|effâcSli( ; irăi .'deştul'(d@; rău#ă-- j
(iji jliîlîlihiliţi' $ î(( 1; 20i<: îjteî ţf hi|^({fe(
;(ideirtMi((:'"((:((:"((ii((:l("(rtri:(;riv'gl.( '(A
Trebuiau deci '■ făcute. intervenţii
asupra antenei. Efectuînd diverse
experienţe şi măsurări, fie asupra
lungimii ţevilor radiatoare, fie- asu¬
pra contragreutăţilor şi înclinării
acestora, experienţe destui,de labo¬
rioase, am ajuns în final la rezultate
nesperate pe care le voi. 'indica' aici.
Reamintesc :.că( .antena „Trident"'
este alcătuită din trei ţevi din afumi-
’niu sau duraiuminiu, cu diametrul
de 25—30 mm, dispuse paralei în
acelaşi" plan, distanţate .între ele cu
cîte 250'"mm, legate electric una de
alta ia bază, ia care se conectează
conductorul activ a! unui cablu coa¬
xial cu impedanţa de 50—52 ft. In
Imediata vecinătate a părţii infe¬
rioare a ţevilor radiatoare se -mon¬
tează opt contragreutăţi (din sîrme
de diverse lungimi, izolate atît de ţe¬
vile radiatoare, cît şi de pilonul ante¬
nei, care poate fi metalic, cu o lun¬
gime minimă de 6 m) cît şl ia extre¬
mităţile opuse. Contragreutăţile se
leagă împreună fa ; partea de sus a
pilonului şi apoi, cu o conexiune cît
mai scurtă, cu blindajul cablului
coaxial.
In urma acestor experienţe, re-
considerînd o serie de date, am
ajuns la rezultatele următoare.
Â.Lungimea ţevilor radiatoare
1. Pentru banda de 14 MHz: 5,15
m - - : - .A’.." ri -
2. Pentru banda de 21 MHZ: 3,50
m
3. Pentru banda de 28 MHz: 2.54
m
B.Lungimea: contragreutăţilor
, 1. Pentru banda de 14 MHz: 4
■contragreutăţi de cîte. 5,20 m, dis¬
puse în jur, după poziţiile geogra¬
fice, deci la cîte 90° una faţă de
alta.
2. Pentru, banda 'de 21 MHz: 2
contragreutăţi de cîte 3,46 m, dis¬
puse de o parte şi de alta a antenei.
3. Pentru banda de 28 MHz: 2
contragreutăţi de cîte 2,55 m, dis¬
puse de o parte şi de alta a antenei.
Un aspect foarte important î-a
constituit măsurarea exactă cu un
raportor a înclinaţiei acestor contra¬
greutăţi, care trebuie să fie de,.'45°
faţă de axul antenei. De acest unghi
depinde şi impedanţa de ia baza an¬
tenei, care trebuie să fie egală cu
aceea a cablului coaxial de cobo-
rîre.
în urma acestor experienţe „s-a
ajuns ia rezultatele următoare.
Raportul între undei© directe şl
cefe reflectate —
i. Sanda, de"'44"(MHz; llliSilIi
. ■ 2, 'Banda "'de':'21 MHz: 1:1,2 ■
.. 3. Banda de ' 28. MHz: .'1:1
Consider că aceste rezultate sînt
excelente-şi"'deci recomand tuturor
.celor care doresc să-şi realizeze ast¬
fel de antene să respecte datele in¬
dicate în' acest articol.
,« u',-' s zmjo?
De multe ori se pune problema
realizării unui preampiîficator de
semnal mic, pentru intercalarea
acestuia într-un amplificator de au-
diofrecvenţă.
Preamplificatorul prezentat alătu¬
rat este realizat in acest scop, avînd
totodată proprietatea de a oferi, ală¬
turi de o serie de performanţe foarte
bune, posibilitatea obţinerii unei
amplificări dorite în funcţie de ce¬
rinţele montajului unde acesta func¬
ţionează.
Se observă că este .vorba de o
schemă „flexibilă", proiectată astfel
MJtr Xl Ti 1
1 Bcme\
®- i —«
/JVfâAR£
1
J ES a /
__ j—
)&C f73C X 20 ^ Â i ^
'qd ii f
JOCURI TV
IOAN TM CluJ-SISapoca
Unele tipuri de televizoare de fa-:
bricaţie. românească au fost, echi¬
pate prin construcţie cu jocuri TV -
(tenis, pelotă etc.).
Funcţionarea independentă a unui
astfel de joc presupune o intervenţie;
în schema televizorului (conexiuni, ■
alimentare, racorduri), care'face im¬
posibilă funcţionarea jocurilor TV în
regim 'de „autonomie", "deqj în afara
televizorului. De aici apare şi impo¬
sibilitatea folosirii acestora -atunci
cînd televizorul echipat cu un astfel
de joc este defect sau scos din
funcţiune din diferite motive (înlocu¬
ire cu un altul, de exemplu).
Schema alăturată are rolul de a
face ca aceste jocuri să poată fi fo¬
losite ia orice tip de televizor, să
poată fi transportate, împrumutate
şj, nu în ultimul rînd, folosite ca ge¬
nerator de semnal în depanarea te¬
levizoarelor.
Deci, aceste jocuri, ca parte- inte¬
grată în TV, vor deveni indepen¬
dente, putîndu-se racorda fără pro¬
bleme la orice tip de TV prin mufa
de antenă.
Dacă aveţi piaca cu'circuitele jo¬
cului, puteţi trece la reconstruirea
lui. Dacă aceasta se află într-un te¬
levizor a cărui funcţionare nu vrem
să o perturbăm prin eliminarea jocu¬
rilor, se va proceda astfel:
— se scot conectoarele de ia plă¬
cuţa cu • jocuri (sînî două conec¬
toare, mufa cu 5, respectiv 9 pini de
contact);
— se dezlipesc firele ce duc . la
mufele de jucător.
R Ş 200xi
4 / fii 1 ’
: - 'x,-''.-. -
ffh
tuli K.
2 KfL I UiK q
ÎS* I [ d i
^f) VpFf Hs j
q . ,Kr2 Ll j 2 KjQ U
■ 1 1 ■ I
. Restul rămîne neschimbat. Nu
este recomandabil să se utilizeze
comutatoarele originale ale jocului,
deoarece dacă acestea sînt luate de
la televizor, trebuie refăcute legătu¬
rile de la calea comună ia sincro-
procesor, de la calea comună la eta¬
jul final video prin potenţiometrul de
contrast etc. Este suficient să scoa¬
tem conectoarele de la plăcuţa cu
jocuri. în lipsa acestora, televizorul
va funcţiona fără probleme, cu co¬
mutatorul mai sus amintit pe poziţia
„TV“. Comutarea lui accidentală pe
poziţia „Jocuri", în lipsa acestora,
nu creează nici un fel de probleme.
Descriere şi funcţionare
Pentru ca jocul să poată fi recep¬
ţionat de către teievizor prin mufa
de antenă, este necesar ca semna¬
lele transmise de jocul propriu-zis
să fie modulate pe o frecvenţă pur¬
tătoare de imagine, corespunzătoare
unul anume canal TV. Această mi¬
siune revine unui generator de ra-
diofrecvenţă {GRF} şi modulator
(MOD). împreună ele formează un
bloc aparte, prezentat în figura 1.
Oscilatorul este de tip Hartley, fi¬
ind realizat cu tranzistorul TI. Frec¬
venţa de oscilaţie -este corespunză¬
toare purtătoarei de imagine afe¬
rente canalelor 1 —3,' frecvenţă de¬
terminată de circuitul oscilant LI,
C2, cu plaja de reglaj şi acord din
C2. reacţia circuitului fiind asigurată
de C3. ■'
Modulatorul este realizat cu dioda
Dl si rezistenţele de polarizare R4,
R5, R6.
•Semnalul de fa jocul TV se conec¬
tează Ia GRF prinîr-o diodă 1N4148,
la borna 4 »a acestuia.
Ieşirea din MOD pentru TV se ob¬
ţine la borna. 3.şi masă, unde se va
conecta cablul coaxial pentru cone¬
SCHEMA ALIMENTATOR si A.A.F.
xiunea- cu mufa de antenă a televi¬
zorului. Tranzistorul TI este de tip
BF '{200, 214, 167, 173, 240), iar
dioda Dl de tip EFD108.
Montajul" va ji 'ecranai, respecTO,
închis înîr-o cutie confecţionată din"
tablă de fier de 0,2 mrnţdin cutii de.
conserve), cositorită la îmbinări şi
conectată ia masă.
în pereţi ■ vor fi practicate, găuri
pentru conexiuni, iar în capacul su¬
perior, în dreptul lui C2, c gaură de
8 mm pentru reglaj. Montajul se-va
alimenta fa 6 Vc.c., tensiune stabili¬
zată şi fiitrată. Rezultate foarte bune
am obţinut cu alimentatorul din fi¬
gura 2. Consumul acestui bioc este
foarte mic, in jur de 1,5—2 mA.
Condensatorul C2 este de .tip tri-
mer, cu o variaţie între 6—25 p.F.
Rezistoareîe vor fi de cel mult 0,25
W.
Bobina L.1 se confecţionează
dinîr-o bucată de sîrmă CuEm 0 1
mm, lungă de cca 42 cm; se bobi¬
nează 12 spire (spiră lingă spiră), pe
un dorn de 0 9~mm. Cînd se mon-
20
TEHNIUM 8/1992
încît în urma unui aranjament adec¬
vat de componente pasive să fie po¬
sibilă obţinerea unei amplificări fi¬
nale în funcţie de necesităţile blocu¬
lui electronic unde montajul funcţio¬
nează:
Montajul prezintă următoarele
performanţe:
. — impedanţa de intrare Z. = cca
120 kfl (vezi tabelul);
— impedanţa de ieşire Z,, = cca 1
kfl (vezi tabelul);
— banda de frecvenţă Af = 18
Hz—25 kHz;
— amplificarea în banda de frec¬
venţă — conform tabelului;
— raportul semnal-zgomot S/M>
65 dB;
— distorsiunile armonice totale
THD<0,1%;
— distorsiunile de intermodulaţie
TID<0,03%.
Analizînd schema electrică, se ob¬
servă că preamplificatorul este for¬
mat dintr-un etaj de amplificare rea¬
lizat cu un dublet care conţine tran-
zistoarele TI şi T2. Polarizarea pri¬
mului tranzistor, TI, este asigurată
de tensiunea preluată din divizorul
de tensiune rezistiv format din rezis¬
tenţele R4 şi R5. Acesta este ampla¬
sat în emitorul tranzistorului T2, iar
tensiunea necesară polarizării tran¬
zistorului TI este aplicată acestuia
în bază prin intermediul rezistenţei
R6. Semnalul amplificat de tranzis¬
torul TI, preluat din colector, este
aplicat galvanic în baza tranzistoru¬
lui T2. Acest gen de cuplaj oferă
avantajul obţinerii unui transfer in¬
formaţional optim în ceea ce pri¬
veşte forma de undă a semnalului
amplificat, cu distorsiuni minime.
Semnalul de ieşire al montajului
se preia din colectorul tranzistorului
T2 prin intermediul condensatorului
C3. Amplificarea finală a dubletului
este definită de raportul rezistenţe¬
lor R2/R1. Pentru obţinerea amplifi¬
cării dorite, în tabel sînt date valo¬
rile elementelor pasive ce se ampla¬
sează în montaj.
Realizare practică şi reglaje
Montajul se execută pe o plăcuţă
de sticlotextolit placat cu folie de
cupru, în varianta mono sau stereo.
Se iau toate precauţiile pentru reali¬
zarea unui montaj tip preamplifica-
tor, şi anume păstrarea structurii de
cuadripol, evitarea buclei de masă,
traseu de masă gros de minimum 3
mm, legături cît mai scurte între
componente etc.
După realizarea plăcuţei de cablaj
imprimat, elementele montajului se
plantează cu grijă, făcînd o verifi¬
care iniţială a fiecărei componente.
După realizarea practică, montajul
se alimentează la o tensiune U.i = 18
V, avînd intrarea ştrapată. Se mă¬
soară tensiunile indicate de schema
electrică (VI, V2 şi V3). După verifi¬
carea tensiunilor, montajul se ecra¬
nează şi se rigidizează în complexul
electroacustic unde va funcţiona.
Traseele ce privesc semnalul au-f
dio util se realizează-obligatoriu fo-f
losind conducător ecranat. Din
punct de vedere mecanic, montajul
se amplasează obligatoriu departe
de sursele de zgomot (transformator !?
de reţea, motor de antrenare etc.), *
în vederea păstrării performanţelor
estimate iniţia! în privinţa raportului .
semnai/zgomot. *
negru, se conectează borna 4 la +6 modulatorului.
V şi, ecranul trebuie să se lumineze. Jpcul TV se alimentează la +12 V.
Se întrerupe alimentarea şi se urmă- j Insist asupra nevoii de filtraj, atît
reşte ca ecranul să devină străluci- i pentru stabilitatea frecvenţei GRF,
tor. cît şi a machetelor de jucător în tim-
Nefuncţionarea ca în cazurile de pul jocului,
mai sus presupune conexiuni gre- Jucătorul, respectiv elementul de
site sau componente defecte. I comandă al jocului, în cazul că nu-l
Cablajul GRF+MOD este dat în fi-* avem, se confecţionează dintr-un
gura 3. f potenţiometru de 10 kfl (lin.) conec-
De la jocuf TV am folosit borna tat ca în figura de ansamblu 4 şi o
3A pentru extragerea semnalului vi- bucată de cablu ecranat lung de 0,7
deo, acesta conţinînd şi semnalele m. Acesta se realizează în două
de sincronizare H şi V, borna 4A a exemplare (doi jucători),
jocului, care conţine separat aceste Axele potenţiometrelor de joc vor
semnale, nemaifiind folosită. avea butoane de plastic suficient de
Pe borna 9A se obţine semnal au- | mari pentru a fi uşor de manevrat,
dio care va fi preluat separat. Deoa- ; Montajul se închide într-o carcasă
rece audiţia' acestuia în televizor prevăzută cu mufe pentru conecta-
presupunea modularea lui în frec- rea jucătorilor şi panou frontal cu
venţă, deci un al doilea bloc GRF+ comutatoare pentru selectarea jocu-
MOD, am construit un amplificator rilor TV (schimbarea vitezei de joc
audio (AAF), cu audiţie într-o cască „etc.).
de telefon, avînd un sunet destul de Comutatoarele sînt cu două pozi-
puternic. f ţii, fără revenire, cu excepţia celui
Tranzistorul 2N3055 nu are nevoie de resetare a jocului, care este de
de radiator, iar în locul rezistenţei | tip sonerie.
de 75 kfl din AAF se poate monta Odată terminat jocul, el poate fi
un semireglabil de 100 kfl din care j folosit atît ca element distractiv, cît
se ajustează tăria şi acurateţea sem- I şi ca sursă de semnal, utilă în depa¬
natului. narea TV.
La alimentator, tranzistorul BD135 \ Bibliografie
(137, 139), va avea un mic radiator, j Electronica ajută, Editura „Alba-
iar tranzistorul serie pentru 6 V | tros“
poate fi orice BC (npn), chiar şi în |
varianta de plastic, fără radiator, bi- j
neînţeles, el suportînd cu uşurinţă f
cei 1,5—2 mA necesari funcţionării I
1
3
2
Cablaj G.R.F, + M.0. D.
i ferită pînă la 5 mm sub marginea de
( SCQrQ 1 ' 1 ) sus şi se toarnă un dop de ceară. Se
' I întoarce, se completează cu praf de
1 ferită tot pînă la 5 mm sub margine,
! se tasează să nu rămînă goluri şi se
tează pe plăcuţă bobina, aceasta va :i toarnă din nou ceară,
fi întinsă uniform, astfel ca între Pe acest cilindru astfel obţinut se
prima şi ultima spiră să fie o dis- bobinează 90 de spire CuEm 0 0,15
tanţă de 17 mm. \ mm. Fixarea bobinei de plăcuţă se
Bobina L2 se realizează pe miez \ face cu ceară, după lipirea capetelor
de ferită. Deoarece miezul de ferită : acesteia.
la aceste dimensiuni este greu de Verificarea funcţionării GRF+MOD
procurat, aceasta se confecţionează j Se alimentează la 6 V şi se conec-
dintr-o antenă de ferită de la un ra- | tează la televizor; butonul de con-
dio sau din miezul unui transforma- trast al televizorului se trece în pozi-
tor de linii TV; se ia o bucată şi se ţia maximă, iar cel de strălucire în
pisează mărunt, pînă se obţine un ? poziţia medie. Cu o şurubelniţă din
praf. Se confecţionează un cilindru ; plastic se roteşte C2 pînă cînd ecra-
de hîrtie cu înălţimea de 33 mm, nul devine negru (televizorul fiind
diametrul interior de 5 mm, cel exte- 1 pe canalul 3); dacă nu se obţine re-
rior de 7 mm, se lipeşte cu bandă | zultatul dorit, se încearcă şi pe ca-
adezivă, apoi se umple cu praf de | nalele 2 şi 1. Dacă ecranul devine
TEHNIUM 8/1992
21
INDICATOR
DE TEMPERATURA
Multiple sînt locurile în .care ne interesează ca temperatura să nu de¬
păşească o anumită valoare,, cum ar fi blocul unui motor, al unui calori¬
fer etc.
! Montajul care poate efectua această supraveghere este prezentat ală¬
turat şi este foarte simplu.
! Ca element sesizor se foloseşte un termistor care este montat înîr-o
anumită configuraţie la un circuit integrat MMC4001. Cînd temperatura
ajunge la o anumită valoare, montajul începe să emită semnale acustice.
! Pragul de lucru ete stabilit de semireglabilul R1.
| Rf = 25 kn
| R2 = i MO HL = 22 4*0 ia 25°C TI = BC177
! R3 = 820 kH C1 = o,68 yuF LS = 200 mW/50 O
R4 = 10 kfî Q2 = i,2 nF
R5 = 47 O _ ■ HOBBY 25/1980
APRINDERE ELECTRONICA
f—
p —%
x ri r—,
TI
j 9..12V
Nf Ljp|—
_ ^ R4_ ,
1
I 14 13I 12 11 1 10 9! 8
)
Montajul este recomandat pentru autovehiculele cu alimentare pe 12 V şi cu >
suj conectat la şasiu.
în esenţă construcţia se compune din două părţi: un generator cu un circuit i
un circuit de comandă cu îranzistoare, de fapt patru trarfzistoare legare gah
întrerupătorul (platina) comandă deschiderea tranzistoarelor (deci trecerea cur
lui prin bobina de inducţie) dar care sînt influenţate şi de semnalul emis de 555
ducîndu-se în . acest sens o salvă de scîntei la bujie.
TI - KF508' = BD135; T2 = KF517 = BD136; T3 = T4 = SUI39.
•'v - sJ.t t-t;o
5/1 992
ZC
ATENŢIE CUMPĂRĂTC EL- - NE OLE ELECTRO CASNICE ,
în con e ciul ultimilor ani, în ţara noas- nu emanezs rablagi sau substanţe care este perioada de gat -~
tră au apărut pe piaţă o serie largă de bu- toxice ele, cută service-ui şl unde.
nuri c c on :e foarte diversificate, atît z a ce? irbaţii. Aparatul Cel de al patrulea domeniu, cc; - ■
- n e l ţi5 : . -7 o - ' uc- eleCi onic sâ - ’ • t N e-preţ mi -
j abricanî şi au’apărut ine- treme, - u ' ' 'er, ?! soa
reni probleme legate de’această diverşi- altor aparate de’uz cu- condiţia unei informări prompte şi eo-
ficare. • ren!.. recte ’a cumpărătorului asupra produse-
Principala întrebare pe care şi-o pune ram . . e de că <, n- lor de pe piaţă,
oricare cumpărător {după rezolvarea as- 'zător & ser m- i T nîui* a aparatului Revistă noastră şi-a propus, ca Ir? m~
, - ■ - p ©bhm „ ’ sen - - - di . - ‘/mp în n >are să rr - ;
Pr r .misiîa «, - lars ,
serie de alte „sublntrebărl“: „Oare merită lege ca ind ele nlnimun 6 luni. dintre cele patru 'domenii de protecţie, şi
banii? 18 , „Este bun?“, „Nu cumva este 4. Asigur a r; orespondenţe în special, să facă o analiză tehnică a
prea scump pentru ce-mi trebuie mie corecte 1 tre sa produsului (prin .produselor electronice de pe piaţă, pre¬
sau pentru ce poate să facă?“. aceasta înţelegi d performanţele sale, zentind concluziile sale asupra calităţii
în'faţa acestor întrebări, cumpărătorul facilităţile de utilizare, -‘«j ata de viaţă lor.
jşi apoi utilizatorul) de bunuri eiectro- etc.) şi preţui săi. de cc !. Scopul urmărit de revista noastră, prin
mce nu este Săsat singur. Cu sau fără Primele t uri de p ofecţie sînt asi- publicarea acestor analize periodice,
voia lui, el este protejat prin anumite legi gurate prin legi şl standarde obligatorii, este acela de a asigura_ghidu! obiectiv
tehnice (standarde) mai puţin cunos- pe ferite “ i ş : -claie mai mult necesar cumpărătorului, lăsat acum
- „ , şl practic singur s
prm legi juridice. ’ Pentru primele două domenii, există format subiectiv. Sperăm ca seria de ar¬
ii- . delimitează limitei® sd- ticole care vor urma să constituie un
t: ca ' trebuie protejat cumpărătorul: riise - i; - - leare ghid ulii, atît per< i “ ir care
1. Protecţia de tip eiectrosecuritate. a îndeplinirii 'Ier. Aceste standarde sînt vor să facă o achiziţie cit mai bună, cîf şl
•Prin aceasta se înţelege asigurarea obligatorii atît pentru produse’® autoh- pentru vînzătorii care trebuie totuşi să ia
cumpărătorului că bunul respectiv nu tone cît şi pentru cele din import încă- toate măsurile pentru a se asigura, că
periclitează în nici un mod viaţa utiliza- ararea în aceste standarde trebuie con- produsele comercializate de ei, ss loca¬
torului, cu condiţia evidentă ca aparatul firmată da institutele româneşti speciali- drează In parametrii Impuşi prin legile
să fie exploatat corect. în vederea asigu- zaîe şi condiţionează vînzarea produse- acestei ţări.
rării protecţiei de acest tip, fabricantul for pe piaţă. Aşteptăm sugestii in acest domeniu
trebuie să la toate măsurile tehnice ca Asigurarea service-uiui gratuit în pe- din partea ambelor părţi, vlnzătorl şi
produsul său să nu poată constitui o noada de garanţie trebuie să fie confir- cumpărători,
sursă de electrocutare, să nu se poată mN: r do certificaţi:.' bis garanţie care fn-
transforma într-o sursă ele incendiu, sâ soţoşfe bunul T va'® trebuie să indice Redacţia
(URMARE DÎH NR. TRECUT)
ECHIPAMENTUL DE DIRECŢIE
în legătură cu echipamentul de di¬
recţie, condiţiile tehnice actuale im¬
pun, în primul rînd, respectarea
prescripţiilor STAS 6926/6—82 şi
STAS 6689/2—80 privind efectuarea
virajelor, precizîndu-se cu deosebire
că Vehiculul trebuie să poată efec¬
tua viraje cu diametre minime de cel
mult 20 m între borduri.
Această parte componentă a vehi¬
culelor trebuie să permită şoferului
modificarea uşoară şi rapidă a di¬
recţiei de rulaj, iar sub raport con¬
structiv să fie robustă şi sigură. în
plus, se cere ca la autovehicule
echipamentul de direcţie să asigure
deplasarea rectilinie a maşinii fără
controlul volanului şi revenirea roţi¬
lor directoare ia poziţia de mers rec¬
tilinie după încetarea acţionării vola¬
nului. Direcţia trebuie să fie astfel
acordată constructiv cu suspensia,
, încît şă nu'se producă oscilaţii peri¬
culoase ale" roţilor directoare în tim¬
pul' rulajului.
Se ştie că la autovehiculele grele,
care au repartizată pe puntea'direc¬
toare o sarcină importantă, efortul la
/olan impus şoferului capătă valori
inadmisibil de ridicate, care pot
ajunge în contradicţie cu prevederile
standardelor menţionate. De aceea,
în astfel de cazuri şi mai precis fa
autovehiculele ia care pe axa direc¬
toare se repartizează mai mult. de
4,51, este' obligatorie existenţa în
echipamentul de direcţie a unui dis¬
pozitiv de amplificare (servodirec-
ţie), care de altfel, poate exista op¬
ţional şi ia celelalte autovehicule.
Intr-o astfel de situaţie se impune
însă existenţa şi a unei legături me¬
canice care să asigure controlul 'di¬
recţiei în cazul în care se produce
defectarea servodirecţiei.
Pentru a încheia, arătăm că şi re¬
morcile autovehiculelor prezintă
obligativitatea unui dispozitiv de di¬
recţie corespunzător, specificîn-
du-se că dacă viteza maximă con¬
structivă a remorcii întrece 25 km/h,
este exclusă utilizarea mecanismelor
cu trapez de direcţie.
Continuăm prezentarea condiţiijor
tehnice pe care trebuie să ie îndepli¬
nească vehiculele pentru admiterea
■n circulaţie pe drumurile publice
r din ţară, în conformitate cu ordinul
or. 172 din 14.04.1992 af Ministerului
Transporturilor şi nr. " 40.93 din
.14.04.-1992 al Ministerului de In¬
terne.
Referitor la dispozitivele de ilumi¬
nare şi semnalizare luminoasă, pres¬
cripţiile tehnice aflate în vigoare
prevăd că la toate automobilele şi
tractoarele rutiere trebuie să existe
la partea din faţă, două faruri de în-
tîlnire care să emită o lumină albă
sau galbenă selectiv şi să ilumineze
drumul din faţa maşinii, fiind astfel
orientate încît să nu incomodeze şo¬
ferii maşinilor care vin din 'sens
opus.
Pe lingă acestea mai trebuie să
existe două sau ' patru faruri cu
lumină de" 'drum albă sau galbenă
selectiv care .să ilumineze drumul pe
o distanţă mare în faţa vehiculului,
în- plus, tot la această parte a maşi¬
nii mai trebuie să existe două lan¬
terne cu lumină albă sau galbenă
MAGAZIN TEHIUIUM
ADMITEREA VEHICULELC " 1
PENTRU ÎNMATRICULARE
Dr.ing. SVSIHAI STRATULAT
selectiv care să semnalizeze pe tim¬
pul nopţii partenerilor de trafic care
vin djn faţă existenţa vehiculului
oprit. în sfîrşit, automobilele a căror
lăţime întrece 2,10 m trebuie, să fie
prevăzute şi cu două lanterne de ga¬
barit cu lumină galbenă, care să in¬
dice gabaritul autovehiculului în
înălţime şi în lăţime.
în ceea ce priveşte partea poste-
rioară a autovehiculelor menţionate,
aici este obligatorie prezenţa a două
lanterne de poziţie cu iumină roşie
al căror scop este de a sesiza exis¬
tenţa vehiculului privit din spate. Tot
aici trebuie să se mai afle doyă lan¬
terne de culoare roşie care să aver¬
tizeze şoferii maşinilor din spate
despre iminenţa frînării cu frîna de
serviciu şi una sau mai multe lan¬
terne cu iumină albă pentru ilumina¬
rea plăcii de înmatriculare. Pentru
vehiculele care se înscriu în circu¬
laţie prima dată, există obligativita¬
tea plasării în partea din spate a una
sau două lanterne care să emită lu¬
mină roşie mărind securitatea circu¬
laţiei pe timp ceţos.
Pentru iluminarea drumului din
spate al vehiculului şi pentru sem¬
nalizarea manevrei de mers înapoi,,
automobilele şj tractoarele rutiere
trebuie să fie prevăzute cu una sau
două lanterne de mers înapoi cu lu¬
mină albă, piasate în partea din
spate. _
în sfîrşit, tot aici se impune pre¬
zenţa a două lanterne de gabarit cu
iumină roşie pentru automobilele cu
lăţimea mai mare de 2,10 m şi deci,
catadioptri netriunghiulari de cu¬
loare roşie, obligatorii pentru toate
automobilele şi tractoarele rutiere.
O precripţie aparte priveşte auto¬
mobilele cu masa totaiă autorizată
mai mare de 3,5 t sau cu lungimea
de peste 7,0 m, precum şi autotre¬
nurile care pot fi echipate la partea
din spate cu plăci de identificare de
formă dreptunghiulară; aceste piese
sînt confecţionate din eiemente re¬
flectorizante de cuioare galbenă şi
fluorescente de cuioare roşie, care
să permită recunoaşterea mai rapidă
şi- uşoară a acestor vehicuie mari.
O placă de identificare dar triun¬
ghiulară şi compusă din eiemente
reflectorizante şi fluorescente de cu¬
loare roşie, poate fi prezentă la par¬
tea din spate a tractoarelor şi an¬
samblurilor formate din tractor ru¬
tier şi remorcă.
Automobilele a căror lungime este
mai mică de 6,0 m, fără ca lăţimea
lor să depăşească 2,0 m, mai pot. fi
echipate cu -lanterne de staţionare
care *gă emită lumină roşie în spate
şi albă în faţă sau galben-auto, atît
în spate cît şi în faţă, dacă sînt în¬
corporate în lanternele de direcţie,
precum şi cu catadioptri laterali de
cuioare galben-auto de formă ne¬
triunghiulară.
în mod obligatoriu toate automo¬
bilele şi tractoarele rutiere vor avea
în echipamentul de semnalizare ur¬
mătoarele eiemente: lanterne de di¬
recţie cu lumină de culoare gal¬
ben-auto intermitentă care să sem¬
nalizeze intenţia de schimbare a di¬
recţiei de rulaj; avertizor de avarii
care să permită funcţionarea simul¬
tană a lanternelor de direcţie pentru
a semnaliza imobilizarea vehiculului
aflat în pană pe traseu; un avertizor
luminos care să realizeze funcţiona¬
rea simultană a farurilor cu lumina
de drum sau de întîlnire pentru a
preveni pe ceilalţi participanţi la tra¬
fic afiaţi în faţa vehiculului de apro¬
pierea sa; dacă autovehiculul are o
lungime care depăşeşte 6,0 m, cu
excepţia autoturismelor, el trebuie
să aibă şi catadioptri de culoare
portocalie,' netriunghiulari,, montaţi
pe părţile laterale.
Prescripţiile impun ca automobi¬
lele care- transportă încărcături aga-
bariîice şi/sau cu depăşirea, maselor
autorizate, precum şi cele care înso¬
ţesc asemenea automobile, ori au
lăţimea mai mare de 3,0 m, trebuie
să fie echipate cu dispozitive spe¬
ciale de avertizare cu lumină gal¬
benă, giratoare sau fulger.
Dispoziţii speciale sînt prevăzute
pentru remorcile automobilelor şi
tractoarelor rutiere care au lăţimea
mai mare de 1,60 m; ele trebuie să
aibă ia partea din faţă două lanterne
de poziţie, cu lumină aibă sau gal¬
benă, iar cele care sînt mai late de
2,10 m — două lanterne de gabarit
cu lumină albă şi cu doi catadioptri
netriunghiulari albi. La partea din
spate trebuie să fie prevăzute cu
aceleaşi elemente de semnalizare ca
şi automobilele şi tractoarele rutiere
menţionate mai înainte, precum şi
cu doi catadioptri triunghiulari de
culoare roşie, iar remorcile mai late
de 2,10 m trebuie să aibă două lan¬
terne de gabarit de cuioare roşie.
Remorcile automobilelor au obli¬
gativitatea de a fi echipate cu lan¬
terne de direcţie cu lumină intermi¬
tentă de culoare galben-auto.
în ceea ce priveşte motocicletele
şi motoretele, aceste autovehicule
trebuie să aibă în faţă unul sau două
faruri cu iumină de drum, un far cu
iumină de întîlnire, una sau două
lanterne de poziţie, precum şi un
catadioptru netriunghiuiar. Farul cu
lumină de drum -nu este obligatoriu
pentru motoretele a căror viteză ma¬
ximă nu depăşeşte 40 km/h.„La par¬
tea din spate a autovehiculelor ci¬
tate, trebuie să existe o lanternă de
frînare, o lanternă pentru iluminarea
plăcii de înmatriculare şi un .cata¬
dioptru netriunghiular. Motocicletele
trebuie să fie dotate cu lanterne de
direcţie şi catadioptri netriunghiulari
laterali, aceştia din urmă fiind obli¬
gatorii şi pentru motorete.
Ataşul motocicletelor trebuie să
fie prevăzut la partea din faţă cu o
lanternă de poziţie, una de frînare şi
cu un catadioptru netriunghiular.
Ordinul comun al celor două mi¬
nistere atrage serios atenţia asupra
faptului că echiparea autovehicule¬
lor şi remorcilor cu alte dispozitive
de iluminare şi semnalizare lumi¬
noasă în afara ceior enumerate ori
cu altfel de dispozitive neomologate
este interzisă.
Utilizatorii trebuie să mai ştie că
funcţionarea, culorile dispozitivelor
de iluminare şi semnalizare lumir
noasâ, precum şi amplasarea lor,
. trebuie să fie în conformitate cu
prevederile STAS 8763/1—85,
8763/6—86, 8825/1-85, 8825/3—80,
8825/5-80, 8825/6—80, 8825/7-81,
8825/8—82, 9745—79, 12139/1—91,
precum şi regulamentele ECE-ONU
nr. 3, 7, 38 şi 70.
în ceea ce priveşte bicicletele şi
mopedele, pentru circulaţia pe timp
de noapte sau în zilele cu vizibilitate
redusă, trebuie să fie echipate la
partea din faţă cu o lanternă cu lu¬
mină aibă sau galbenă, iar în spate
cu una emiţînd'o lumină roşie. Bici¬
cletele trebuie -să fie prevăzute' în
faţă "cu un catadioptru .alb, în spate
cu unul de-"culoare roşie, Iar pe spi¬
ţele roţilor Sâ,fie montaţi catadioptri
portocalii vizibili'pe ambele părţi la¬
terale ale vehiculului. ’
Pedalele bicicletelor şi mopedelor
trebuie să aibă încorporate cata--
diopîri de culoare portocalie, a că-,
ror prezenţă nu este obligatorie
pentru bicicletele de curse. în sfîrşit,
triciolurile şi cvadriciclurile mai au
nevoie de doi catadioptri albi' vizibili
din faţă, doi catadioptri de culoare
roşie în spate şi catadioptri portoca¬
lii montaţi pe ambeie părţi laterale.
•Remorcile bicicletelor trebuie să fie
dotate cu doi catadioptri albi în faţă,
iar în spate cu doi catadioptri de cu¬
loare roşie.
Vehiculele cu tracţiune anima®
ca şi cele acţionate manual, avînd o
lăţime mai mare de 1,0 ni trebuie să
albă următoarele eiemente de sem¬
nalizare: doi catadioptri'albi în faţă,
doi catadioptri de culoare roşie în
spate şi, opţional, catadioptri porto¬
calii pe părţile laterale. Toţi caîa-
dioptrii- trebuie să aibă formă circu¬
lară şi să fie montaţi astfel încît să
nu fie escamotaţi de încărcătură sau
elementele vehiculului.
Catadioptri! posteriori vor fi am¬
plasaţi simetric faţă de axul longitu¬
dinal a! vehiculului, iâr marginea ex¬
terioară a suprafeţei reflectorizante
.să nu fie la mai mult de 40 cm de
gabaritul exterior ai vehiculului.
Punctul cel mai de jos al catadiop-
trilor laterali şi ai celor, din spate
trebuie să se afle ia o înălţime de
ce! puţin 0,3 m faţă de sol, iar punc¬
tul lor cel "mai de sus la cel mult 1,2
m. Cînd circulă pe timp de noapte,
vehiculele din categoria în discuţie
trebuie să fie iluminate în faţă cu un
dispozitiv care să emită o lumină de
culoare albă sau galbenă, iar în
spate cu lumină roşie, dispozitivele
trebuind, să fie amplasate pe. partea,
din stînga. Cele două lumini pot fi
emise de un singur, dispozitiv plasat
lateral stînga,'vizibil din faţă, cu lu¬
mină' albă sau galbenă, spre spate
roşie sau din .ambele sensuri cu lu¬
mină portocalie. în cazul în care
aceste dispozitive nu pot să fie fi¬
xate pe vehicul,'ele vor fi purtate în
mînă de o persoană care se depla¬
sează alături de vehicul, în partea sa
din stînga.
Redacfor-şef: ing, (.'MiHĂESCU'
Redactori: K. FfLffA ing, SERGIU FLORÎCĂ
Grafică: i. IVAŞCU -Secretariat: M. PÂUN
Corectură: GEORGE IVAŞCU
Administraţia: Editura „Presa Naţională" $„A. ,
Tiparul executat
la Imprimeria ,,Goresi“
Bucureşti ■
- Copyright Tehriium 1992
CITITORII OW STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
-'PRIN ' „ROMPRESFILATE-
UA“ . — .SECTORUL ' EX-"'
PORT—!MPORT : PRESA
■ P.O.BOX 1'2—2tiv '.TELEX."":
10371, PRSPSR BOCU-Î"
reşti, călea ■ grsvffei :
NR. 64—«L
f j, atzp v rr r/^ tip r% atis 7
L ? iV £>JL JlLAjJlL%~s x jFCC J li m.
iStr. Maica Domnului nr . 4#,
sector 2, telefon 87 42 05, Eu -
careţi
Fa c/era;
# Imprimante
I # Calculatoare..MC91, extensii
I floppy-disk, Joy-stick-uri
f# Monitoare ' monocrom
I # Calculatoare de birou cu
\ bandă şi afişa]
• Telefoane speciale
NOU
i Vobuloscoape
Osciloscoape
3 Alte aparate-
sură şi control
% : ' • O variată gamă de compo- cu siliciu . __
we/ito electronice: © tiristoare
# circuite integrate liniare $ diode , punţi redresoare
amplificatoare operaţionale, # dispozitive optoelectronice
amplificatoare de audiofrec- # elemente de conectare şi
venţă, surse de tensiune . comutare
® circuite integrate CMOS, # cristale de cuarţ
TTL, LS (clasice şi speciale) # filtre cu cuarţ \
# iranzistoare cu germania şi # componente pasive \
Firma onorează . comenzi prin poştă . La vînzări en gros se fac reduceri de preţuri . - j