Tehnium/1992/9202

SUMAR 


TEHNICĂ MODERNĂ .pag. 2-3 

Proiectare asistată de 
calculator 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ .pag. 4-5 

Experiment 
Circuite de limitare 

CQ-YO.pag. 6—7 

Decibelul în practica 
radioamatorului 
Detector MF-455 kHz 
Multiplicator Q pentru US 

HI-FI .pag. 8—9 

Comutator electronic audio 

ATELIER . pag. 10—11 

Tuner TV 

SERVICE .pag. 12 

SILVANA TR-605ALS 
OCEAN RO-1QOQ 

AUTOMATIZĂRI . pag. 14-15 


Cifru analogic 
Variator de putere 
Semnalizare 
Preamplificator pentru 
magnetofon 
SIMULATOARE 


ELECTRONICE . pag. 16-17 

Sintetizoare de sunet 

CITITORII RECOMANDĂ. pag. 18—19 

S Egalizor 

Alimentator — divertisment 
Tubul catodic B752 

LABORATOR . pag. 20—21 

Temporizator 
Stabilizatoare integrate de 
putere 

Demodulator 

REVISTA REVISTELOR .pag. 22 

Amplificator VHF-UHF 

Alarmă 

Detector 

MAGAZIN TEHNIUM ..pag. 23 

Ce trebuie să ştie viitorul 
posesor al unui autovehicul 

PUBLICITATE .pag. 24 

CONEX ELECTRONIC S.R.L. 


REVISTĂ LUNARĂ 
PENTRU CONSTRUCTORII 
AMATORI 


ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM", 
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE !\IR. 1 
COD 79784, OF. P.TT.R. 33, 

SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—1 7 60 10/2059 
PREŢUL 50 LEI 








































COTARE 

‘vi 


ţele corespunzătoare Y din sistemul (2.2). 

Lista 5.5 conţine instrucţiunile fegate.de intro¬ 
ducerea datelor caracteristice transformatoare¬ 
lor, iar lista 5.6 instrucţiunile care prelucrează 1 
aceste date, la frecvenţa curentă, conform acelo¬ 
raşi relaţii (5.3) şi (5.4). Cu privire însă la introdu¬ 
cerea datelor trebuie făcute cîteva prcizări. 

Mai întîi că nodurile de început ; ale înfăşurări¬ 
lor s.înt notate (pe ecran!) cu litera A, iar cele de 
sfîrşit cu litera E, aşa după cum sînt marcate în-: 
cercuit în figurile 5.6-a şi 5,6-b. 

Apoi că dintre 'toate înfăşurările, numai induc-" 
tivitatea uneia, şi anume cea conectată la nodul 
A 1( este introdusă în calculator explicit (!_•,), îm- 
preună cu valoarea factorului de calitate (Q 0 ) la 
frecvenţa de referinţă aleasă, iar inductivîîăţile 
celorlalte înfăşurări se introduc raportate ’ la. 
aceasta prin intermediul mărimilor adimensio- 
naie u 12 şi u 13 (U12 şi U13 pe ecran!). Această 
modalitate a fost preferată întrucît în practică se" 
•întîi nesc destul de des situaţii cînd transforma¬ 
toarele se realizează pe miezuri cu circuit mag¬ 
netic închis (de exemplu de tip „oaiă“ sau ,,tor“), 
caz în care inductivitaţile înfăşurărilor sînt direct 
proporţionale cu pătratul numărului lor de spire' 
ni (i = 1, 2 sau 3), pdntr-o aceeaşi constantă'de 


•Îi= 1.992115+01 
i±= 5,0198.3-09 
3.05123-09 
-49.57 hţrd 


Dr. ing. ŞERSAW RADU S0!\?£5CIS, Y03AV0 
CURMARE DIN NR. TRECUT) 


k ('j/p/ a/r/s): S 


Spre deosebire de acele programe, cel pe care 
îi prezentăm conţine un mode! global a! transfor¬ 
matorului cu două înfăşurări din figura 5.6-a şi al 
celui cu trei înfăşurări din figura 5.6-b. Se con- 


k Pmin (MHz)î 7 


1.148315+00 
-1.39362+00 
: 3 . 35832-03 


stata din formulele asociate figurilor că se face 
apel la două ipoteze simplificatoare, dar accep¬ 
tabile, şl anume una conform căreia bobinele (în¬ 
făşurările) fiecărui transformator în parte au ace¬ 
laşi factor de calitate, iar a doua că între cele trei 
bobine (înfăşurări) din figura 5.6-b există aceiaşi 
coeficient de cuplaj k. 

Privind transformatoarele ca subreţele ale 
unui circuit avînd n noduri (revedeţi figura 2.4). 
pentru care este valabil sistemul de ecuaţii (2.2). 
curenţii parţiali 1) (i = 1 , 2 , 3, 4 pentru figura 5.6-a 
şi i — 1, 2, 3, 4, 5, 6 pentru figura 5.6-b) care intră 
în terminalele înfăşurărilor sînt legaţi de poten¬ 
ţialele acestor terminale prin ecuaţiile (5.3) vala¬ 
bile în căzui transformatorului cu două înfăşurări 
şi (5.4) în căzui celui cu trei înfăşurări. 

Admitanţeie y din reîaţiiie (5.3) şi (5.4) se in¬ 
clud cu semnul potenţialului respectiv în admitan- 


proporţionalitate specifica geometriei şi pro¬ 
prietăţilor magnetice aîe miezului. în aceste ca¬ 
zuri, aşa cum arată relaţiile (5.5) u 12 şi u 13 nu sînt 
altceva decît rapoartele’de transformare între în¬ 
făşurări, întrucît coeficientul de cuplaj k (K pe 
ecran!) este foarte apropiat de unitate (cu Unse’ 
întreruptă au fost înconjurate reîaţiiie 'valabile 
pentru transformatorul cu două înfăşurări). 

Dacă transformatorul are numai două în¬ 
făşurări, în calculator trebuie introdusă valoarea 
zero pentru u 13 (U13), în acesta p ogramul 
nemaiaşteptînd introducerea nodurilor A 3 şi E- 


(C< ^ ' AI. 










Lista 5.5 
8105 DIM U(Z(5),15) 

8110 PRINŢ "NR** | TAB 4 ? "L1(“? L$ ? ” 
/Qd) ” ? TAB 15? "K M ? TAB 21? ,, U12 ,, ;TA 
8 27? "U13"i PRINŢ TAB 15?"Al,El" 
? TAB 21 ş “A2,E2 ,, ?TAB 27?"A3,E3": 
RETURN 

8120 PRINŢ 5! U n ?K? TAB 4 ?î INPUT U 
(K, 1)î PRINŢ 1J(K r 1);"/"? î LEI U( 
K,1)=1E3/F1/U(K,1): INPUT IKK,2) 
; PRINŢ U(K,2)jTAB 15? 

8125 INPUT IKK, 3) s PRINŢ U(K,3)? 
TAB 21;: INPUT IKK,4); PRIMI U(K 
,4)?TAB 27?: INPUT IKK,133s PRIN 
T U(K,13)?TAB 15? 

8130 INPUT IKK,5)î PRINŢ IKK,5)? 
TAB 17;“,"?! IMPUT U(K,6)î PRINŢ 
U(K,6)?: INPUT IKK,7): -PRINŢ TA 
B 2 1 îU ( K, 7 ) î TAB 23? V ! :; IMPUT U 
(K,8): PRINŢ IKK,8)?? IP IKK,13) 
■-0 THEN 00 T0 8170 
8140 INPUT IKK,14)? PRINŢ TAB 27 
? U(K, 14)? TAB 29? " ,; s INPUT U(K, 
15): PRINŢ IKK,15) 

8150 LET RA*1-U<K,3)*U(K,3)-1/IJ< 
K,2)/IKK,2): LEI IB*-2/U(K,2): L. 
ET RO(3*(î-U(K,3) slj(K, 3 )) U/U(K 
.2)/U(K,2))/IKK,2): 1 FI ID*1-3/U 
(K, 2) /IKK, 2J-I.UK, 3) *U(K, 3) *(3-52* 
IKK, 3) ) s GO SUB 8210 
3155 LEI U(K,9)*RR: LEI U(K,10)= 
IIs LET RA”U(K, 3)$(U(K, 3)-i): LE 
T IB=U(K,3)/U(K,2>: 00 SUB 8210? 
LET U(K, 1! >*-RR: LET IKK, 12)~II; 
RETURN 

J -, 11 (Vi- v 4 ) + yi 2 (V 2 -V 5 ) +yi 3 ( V 3 -V 6 ) 

- I 2=y21 { V V 4^y 2 2^2- V 5 ) ^23 ( V V 6 ) 


X'=y 3 l (v l-V 4 ) + y 32 (V 2 -V 5 ) + y 33 ( V 3 - v 6 ) 




-• *12<W 


' ^ t 
t 


-U-£) 


or 


8170 PRIM! ; LET RA~iî LET IBt-î 
nm , ?): I ET RC “ : * .ET IO 

-■■l-m K, 3) *U (K, 3) - i /U (K, 2) / U (K, 2! 

: 00 SUB 8210 j 

8175 LET U(K,9)=RR: LET IKK, 10)* 
II? LET RA=-U(K,3): I..ET 1B==0: GO 
SUB 821 Os LET IKK, i î )«RR: **LE TU 
(K,12)=11: RETURN • . 

8210 LET II=RC*RC+ID*IBs LET RR= 
<RA*RC+IB*ID)/IX: LET II = (IB*Ri> 
RA*ID)/IIs RETURN 
8230 PRIMI "IJ" j I ; TAB 4? 1E3/F1/UC 
1,1) ?"/"? IK1,2)?TAB 15?U(1,3)?TA 
B 21?U<1,4)?TAB 27?U(1,13): PRIN 
I TAB 15?U( 1,5);TAB 17? V?Ud,6 
)? TAB 21?U(1,7);TAB 23?V‘ ?U(1,8 
)?: IF U( 1,13)00 THEN GO 10 823 
5 

8233 PRINŢ : RETURN 

8235 PRINŢ TAB 27?U(I,14)?TAB 29 

?", " ?tld, 15): RETURN 

Lista 5*6 

485 LET GCL,J)*G(L,J)+G: LET G( 
L,K)=G(L,K)-G: LET G(M,J)«0(M,j) 
-G: LET G(M,K)=GCM,K)+G 
490 LEÎ B(L,.J)=B(L,,J)+Bî LET Bi 
L,K)=B(L,K)-B: LET EKM,J)*B(M,J> 
-8; LEI 8(M,K)»B(M,K)+B: RETURN 
2755 FOR 1=1 TO 2(5)? LET Bl*U(I 
, 1 > /F3 

2760 LET L«Ud,5): LET !*MJ(I,6): 

LET ,J*L: LET K»M: LET G«B1*U(I, 
9): LET R«Bl*Ud,10)x GO SUB 48!. 
2765 LET L*U(I,5)î LET MUICI ,6): 
L.ri ,MJ(1,7 >: 11T K--U (1,8) ? LET 
G‘-»B 1 sU C 1 ,4) s?i( 1,11) : LET B«B1*U 
U, 4)sUd,12).: GO SUB 485? IPT ; 
~U( 1,7): LET M«U(I,3): LET LTCl 
,5)î LET KKJd.AU GO SUB 485 
2770 ! ET IU IC I v )i £T ■ ’ 

LFT J.-L: UT K-ThLf.T G*Bi*Ud, 

4 3 m (1,4) *U i l , 9) Î LE-T B^G^U (1,10 

) /u (1,9): GO SUB 485: IF U (1, 13') 
•O THEN GO TO 2790 ~ 

2775 LET L.UKI,5)-: LET M=U(Î,6)L 

LET UUiC1, 14); LET KUKIUSh L 
E.T CUB im( I, 13)SU( 1,1.1.3 s LET B«B 
l *1J (1, 13) *U (1,12): GO SUB 485: 1. 
I T I Hif 1 . -,4>1 UT M Ufl , {o ); s U 
Jdj (1,5 3 î LE r K>U ( 1,6): GO SUB 
"485 

27$0 LET L “U C1,7): LET MUICI, 8): 

LE T JUJ d, 14 > î I £ T K"IJ (1,15 3; L 
ET.' G~B1 m (1,4) si I (1,13) m C1,1,1): 
I..ET B-"GîŞij( 1,12) /U( 1,11): GO SUB 
485? UT L =U CI, T A ): LEI M"Ud, 15 
): LET JUJ (1,7-) s LET K*Ud,’8)î O 
O SUB 485 

785 LP.T i Ud 14) * LET M U( I 15 
)! LET J=-L; LET K>iTî LET G'UIUK 
f r 1 3) m (1,13) Ut C1,9): L.H B-0«U ( 
l , .10) /LKI, 9) :• GO SUB 485 

5 "90 LOT I 

(5.5) 


! r 2 

I - L i 

, T 2 

I L 2 ~n 2 

r 2 

L 3^ n 3 


12" 


13“ 


n 



mcninr 


Au apărut pe piaţă, la preţuri des¬ 
tul de accesibile deocamdată, tiris- 
toarele de medie putere (curent 
maxim de 10, 22, 25 sau 30 A), cu 
tensiunea nominală de lucru sufi¬ 
cient de mare (400—800 V sau chiar 
mai mult) pentru a le putea folosi li¬ 
niştiţi la comanda automată a unor 
consumatori de reţea. Cum e şi fi¬ 
resc, constructorul începător caută 
acum cît mai multe scheme de apli¬ 
caţie, scheme comentate cores¬ 
punzător cunoştinţelor sale în do¬ 
meniu, dar mai ales experimentate, 
„sigure". 

în articolul de faţă mi-am propus 
să prezint celor interesaţi o apli¬ 
caţie banală la prima vedere, res¬ 
pectiv un variator de putere pentru 


40*60W/220V 

RR 

(KBOOVc.a. 


trie pentru gătit. Or, se ştie că, spre 
deosebire de aragaz sau alte maşini 
moderne (inclusiv electrice) de 
gătit, bătrînul reşou nu posedă acel 
„buton" de reglaj care să permită 
reducerea „focului" atunci cînd 
conţinutul oalei sau cratiţei a în¬ 
ceput să fiarbă. Reglajul acesta ar fi 
de dorit nu numai pe considerente 
de economisire — cost, ci şi con¬ 
form unor cunoscute reguli culi¬ 
nare, la care se pot adăuga aspec¬ 
tele de evaporare excesivă, dat pe 
dinafară etc. 

Scheme de acest gen există multe, 
cu unul sau cu două tiristoare, cu 
avantaje sau dezavantaje specifice. 
Realizarea lor ridică însă adeseori 
probleme, calculele exacte fiind 


semnificative de la un exemplar ia 
altul etc.). Aceasta face ca — nu o 
dată — amatorul să ajungă să se în- Ş 
doiască de corectitudinea schemei j 
sau, mai rar, chiar de temeinicia j 
unor cunoştinţe de-ale sale validate 
anterior pe cale experimentală. 
Pentru a da un singur exemplu, voi 
menţiona refuzul total de funcţio¬ 
nare sau funcţionarea defectuoasă 
în cazul unui montaj verificat ante¬ 
rior cu bune rezultate, prin simpla 
substituire a tipului de tiristor (de 
pildă, cînd treci de la un curent de 
amorsare pe poartă de ordinul mi- 
liamperilor la unul de ordinul zeci¬ 
lor de miliamperi, nu sînt suficiente 
mici retuşuri, ci trebuie redimensio- 
nat total circuitul de polarizare, atît 
ca valori nominale, constante de 
timp etc., cît şi ca putere de disi- 
S paţie). 

Am făcut această lungă introdu- 




Pentru a putea urmări “împreună, 
cu letconul în priză, cele ce ur¬ 
mează, vă sugerez să realizaţi în 
primul rînd blocul consumator-in- 
dicator din figura 1, unde s-au co¬ 
nectat în paralel cu reşoul (de fapt, 
cu rezistenţa sa, RR, dimensionată 
uzual pentru cca 600 W/220 V), un 
bec de reţea, L şi un voltmetru V de 
tensiune alternativă, pus pe scala 
de 300 V Acest ansamblu, pe 
care îl vom nota în continuare sim¬ 
plificat cu RS, facilitează urmărirea 
rezultatelor, în absenţa unui osci¬ 
loscop. 

Al doilea pas îl constituie alege¬ 
rea unui tiristor adecvat, care să 
aibă tensiunea nominală de cel 
puţin 400 V (reţeaua are în condiţii 
normale 220 V în valoare eficace, 
dar valoarea de vîrf este de cca 310 
V) şi curentul maxim admis de cel 
puţin 10 A. Aparent ar fi acceptabil 
şi un curent maxim de numai cca 3 
Â, dar rezistenţa reşoului nu este 
exact cunoscută, plus că la „rece" 
ea are o: valoare semnificativ mai 
scăzută, deci absoarbe un curent 
mult mai mare decît în regimul no¬ 
minal de incandescenţă. 

în cele ce urmează, referirile 
concrete le voi face la două tipuri 
uzuale de tiristoare (dar foarte 
diferite ca parametri), şi anume la 
ijiodelul T30N8, produs de I.P.R.S.— 
Băneasa, de 30 A/800 V şi, respectiv, 
modelul mai vechi, de fabricaţie so¬ 
vietică, KY202H, de 10 A/400 V 
(practic se poate folosi şi KY202K). 

Să începem, deci, cu precizarea 
esenţială că tiristorul, ca diodă co¬ 
mandată cum i se mai spune şi cum 
este în realitate, nu poate conduce, 
atunci cînd este alimentat în ten¬ 
siune alternativă, decît pe parcursul 
uneia din cele două semialternanţe 
succesive, şi anume aceea care po¬ 
larizează direct „dioda" coman¬ 
dată, respectiv cu plusul la anod (A) 
„ şi minusul la catod (K). Presupu- 


X 1 [ K 2 

Th.1 ▼ Circusf(e) 

... x 


Circuit 

de 

comanda 


reşou. Interesul poate fi, totuşi, 
destul de mare, deoarece mulţi din¬ 
tre noi mai folosim încă, ocazional 
sau sistematic, clasicul reşou elec- 


practic inaccesibile amatorului (for¬ 
mule destul de complicate, necu¬ 
noaşterea unor parametri intrinseci 
ai tipului de tiristor utilizat, variaţii 


j cpre pentru a motiva opţiunea ex- 
j perimentului de faţă, ce îşi propune 
1 — înainte de aplicaţia promisă — o 
I scurtă trecere în revistă a celor mai 
I cunoscute scheme de comandă a 
l) tiristoarelor în cazul unor consu- 
5 matori de reţea. 


nînd că terminalul-poartă (G) este 
în permanenţă corect polarizat pen¬ 
tru conducţie, situaţia ar putea fi 
ilustrată sugestiv ca în figura 2. Prin 
urmare, numai o jumătate din se- 
mialternanţele tensiunii U vor putea 
acţiona efectiv consumatorul RS, 


i realizate de fiz. ALEX. IVIĂRCULESCU 


IRCUITE DE LIMITARE 


intîlnim frecvent, pe parcursul 
experimentelor noastre în dome¬ 
niul electronicii, necesitatea de a 
proteja, suplimentar chiar, anumite 
aparate, montaje, eventual blocuri 
sau doar componente individuale 
ale acestora, împotriva unor supra- 
creşteri accidentale, neprevăzute 
sau parţial previzibile, ale tensiunii 
de alimentare. Exemplele de acest 
fel abundă, începînd cu polarizarea 
de intrare sau alimentarea unor 
tranzistoare speciale (FET-uri, 
MOSFET-uri etc.), a unor circuite 
integrate, dispozitive optoelectro¬ 
nice etc. şi terminînd cu alimenta¬ 
rea improvizată — sau fără deplină 
cunoştinţă de cauză — a unor apa¬ 
rate mai delicate şi pretenţioase, 
cum ar fi, de piidă, calculatoarele 
de buzunar. 

Chiar dacă supracreşterile de 
tensiune, tranzitorii, sînt de foarte 
scurtă durată, ele pot avea conse¬ 
cinţe costisitoare asupra montaju¬ 
lui sau aparatului în cauză. 

Un caz aparte îl reprezintă ali¬ 


mentarea ocazională (sau chiar sis¬ 
tematică) din surse nestabilizate, 
obţinute pe baza unor convertoare 
c.c.—c.c. sau c.c.—c.a. despre ale 
căror scheme interne nu cunoaş¬ 
tem prea multe şi care pot prezenta 
tendinţe de supracreşteri (vîrfuri) 
de tensiune pe una din semialter¬ 
nanţe. 

Deşi nu este vorba aici despre o 
stabilizare de tensiune, elementele 
ce se utilizează curent în astfel de 
circuite (imitatoare sînt tot diodele 
(sau grupurile adecvate de diode), 
de la caz la caz, simple diode redre- 
soare, diode de referinţă în direct 
sau diode Zener. 

Atunci cînd montajul ce urmează 
a fi protejat se alimentează nemijlo¬ 
cit (eventual prin transformator) cu 
tensiune alternativă, este firesc ca 
şi circuitul corespunzător de limi¬ 
tare să fie conceput bidirecţional, 
pe ambele sensuri — de regulă si¬ 
metric. 

De pildă, în figura 1 se reamin¬ 
teşte un astfel de circuit cu limitare 


XD22 U2^ 
u f T |u 2 Nu f 



bilaterală simetrică, utilizînd două 
grupuri serie de diode (redresoare 
obişnuite sau de referinţă în direct), 
conectate în antiparalel şi astfel se¬ 
lecţionate îneît căderea de tensiune 
în direct pe fiecare grup să aibă 
aproximativ aceeaşi valoare dorită 
(impusă), UF. în consecinţă, ten¬ 
siunea alternativă de „ieşire", U2, 
nu va fi afectată cu nimic atît timp 
cît amplitudinea tensiunii de „in¬ 
trare", UI, este mai mică decît UF, 
însă va fi limitată simetric la această 
valoare în caz contrar. 

Nefiind vorba despre o stabili¬ 
zare, cum spuneam, rolul rezisten¬ 


ţei R este aici doar de a proteja 
sursa UI, eventual şi grupurile de 
diode, în cazul unor supracreşteri 
de tensiune de amploare mai mare 
sau de durată mai lungă. De la caz 
la caz, rezistenţa R poate să lip¬ 
sească sau să aibă o valoare foarte 
mică, pentru a nu afecta funcţiona¬ 
rea consumatorului alimentat de U2. 

Un alt exemplu clasic de limitare 
simetrică, reamintit recent la 
această rubrică, este cel din figura 
2. Se folosesc aici două diode Ze¬ 
ner identice, Dzl şi Dz2, conectate 
în serie, dar în sensuri opuse. Com¬ 
portarea grupului de limitare la cele 


TEHNIUM 2/1992 













deci acesta, la rîndul lui, va debita 
numai (cel mult*) jumătate din 
puterea pentru care a fost dimen¬ 
sionat. Situaţia pare inacceptabilă 
pentru scopul urmărit de noi (cu 
triac ar fi fost mai simplu!), dar să nu 
ne speriem prea rău, căci şi cu tiris- 
tor se poate soluţiona problema. Ba 
încă pe două căi principale, şi 
anume: 

— fie vom folosi, în loc de un ti- 
ristor, două, conectate în „antipara¬ 
lel" şi comandate fiecare corespun¬ 
zător în poartă (separat sau — mai 
bine — simultan), aşa cum se suge¬ 
rează simplificat în figura 3, fie, 
rămînînd la ideea tiristorului unic, îl 
vom „păcăli" puţin pe acesta, redre- 


aceste soluţii din punct de vedere al 
complexităţii şi eficienţei comenzii 
de amorsare. Deocamdată ob¬ 
servăm doar că varianta cu redre¬ 
sare implică o cădere suplimentară 
de tensiune (deci pierdere din pute¬ 
rea utilă, disipaţie indezirabilă) pe 
cîte două din diodele punţii, aflate 
în serie cu tiristorul şi sarcina RS 
pentru fiecare semialternanţă în 
parte. Cît priveşte costul şi accesi¬ 
bilitatea (punte redresoare de pu¬ 
tere contra tiristor), situaţia este 
cam la egalitate. Avantaj posesoru¬ 
lui de..., dar să nu anticipăm. 

Să facem mai bine pasul următor, 
aruncînd o privire sumară la cea 
mai simplă schemă posibilă de co¬ 
mandă în situaţia noastră, anume 
cea din figura 5. Se ştie că pentru 
amorsarea conducţiei, atunci cînd 
între anod şi catod este aplicată o 
tensiune continuă (cu plusul la 


ristorul tradiţional, cu poartă cato¬ 
dică, iar în cazul acestuia „semna¬ 
lul" de comandă îl poate reprezenta 
o tensiune continuă aplicată între 
poartă şi catod, eventual sub forma 
unui impuls, cu plusul pe poartă şi 
minusul pe catod. Echivalent spus, 
comanda de amorsare constă în 
aplicarea unui curent direct între 
poartă şi catod (plusul pe poartă), 
bineînţeles între anumite limite va¬ 
lorice impuse de tipul constructiv 
de tiristor (fig. 6). Nu intrăm aici în 
detalii — cititorul se poate do¬ 
cumenta suplimentar, dacă este ca¬ 
zul —, dar trebuie să menţionăm ce¬ 
rinţa imperativă de a nu se risca 
depăşirea valorii maxime admisi¬ 
bile, î GM , pentru curentul de poartă. 

Revenind la figura 5, unde aii-' 
; mentarea tiristorului se face în ten- 
| siune alternativă, nu continuă, ob- 
I servăm că „semnalul" de comandă 
f I 

i I / 


r// //A \ 1 1 

1 / y ///V> 

■ : 




^ __ 

Jz_ 


Us I 



sînd în prealabil tensiunea de ali¬ 
mentare cu o punte de diode adec¬ 
vate, P.R. (redresare bialternanţă), 
ca în figura 4. 

Vom vedea mai departe care sînt 
avantajele şi dezavantajele, respec¬ 
tiv ce probleme ridică fiecare dintre 


anod şi minusul la catod) peste un 
anumit prag minimal, dar totodată 
sub limita intrinsecă de „străpun¬ 
gere" sau „întoarcere", tiristorului 
trebuie să i se mai furnizeze şi un 
„semnal" de comandă pe poartă. 
Noi ne ocupăm aici exclusiv de ti- 


a porţii se poate obţine şi din ten- 
i siunea anodică, atunci cînd tiristo- 
j rul se află blocat, bineînţeles numai 
i pe parcursul semialternanţelor po- 
j zitive, cu condiţia de a interzice ac- 
j cesul unui curent invers spre 
j poartă. Această interdicţie este ma¬ 



terializată prin intercalarea obliga- * 
torie a unei diode redresoare, D, în 
serie cu grupul rezistiv ajustabil 
R + P. 

Nu insistăm asupra acestei sche¬ 
me căci, oricum, ea nu convine sco¬ 
pului propus. în primul rînd, se ob¬ 
servă că semialternanţele negative 
sînt în întregime eliminate din 
acţiune. Apoi, mai observăm că nici 
asupra semialternanţelor pozitive, 
teoretic acceptate de tiristor, circu¬ 
itul dexomandă a porţii nu are posi¬ 
bilitatea de control total prin mane¬ 
vrarea ; potenţiometrului P. într-a- 
devăr, se ştie că în polarizare co¬ 
rectă anod-catod, o dată adus în 
stare de conducţie, tiristorul nu mai 
poate fi practic blocat decît prin în¬ 
treruperea curentului anodic sau 
prin scăderea acestuia sub o anu¬ 
mită valoare critică, de menţinere, 
l M . Or, în acest caz, prin poziţiona¬ 
rea cursorului lui P, dictăm practic 
valoarea minimă a tensiunii anod- 
catod (care în stare de blocare 
coincide practic cu însăşi tensiu¬ 
nea U de alimentare), bineînţeles 
pe parcursul semialternanţelor po¬ 
zitive, la care amorsarea este posi¬ 
bilă, adică ia care se poate asigura 
prin grupul R + P curentul poartă- 
catod~ minim necesar pentru amor¬ 
sarea fermă. Şi cum fiecare semial¬ 
ternanţă pozitivă este, în cazul reţe¬ 
lei, o semisinusoidă, desfăşurată pe 
un unghi de 180 c sau n radiani, cu 
valoarea maximă sau de vîrf plasată 
la jumătatea acestui interval (90°, 
respectiv rr/2 radiani), deducem 
uşor că anclanşarea tiristorului fie 
nu se produce deloc (pentru un 
aranjament dat R + P), fie, dacă se 
produce, ea are loc obligatoriu în 
jumătatea „crescătoare" a semial- 
ternanţei pozitive, în cazul limită 
tocmai la valoarea de vîrf a tensiu¬ 
nii, adică la unghiul rr/2. O dată an- 
clanşat, tiristorul va conduce - tot ? 
restul semiperioadei, tensiunea la 
bornele consumatorului R s avînd 
una din formele ilustrate sugestiv în 
figura 7. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


_ 



B 

două polarităţi ale tensiunii între 
bornele A şi B este ilustrată în detă- 
liul figurat la culoare. Dacă notăm 
cu Uz tensiunea Zener comună a 
celor două diode şi cu UD căderea 
de tensiune în direct pe ele (de ase¬ 
menea comună), observăm uşor că 

u 3 I <u z + U D . 

încă o dată precizăm: nu este 
vorba de o stabilizare de tensiune, 


motiv pentru care şi aici rezistenţa 
R poate fi eventual omisă. în con¬ 
diţii normale, cît timp tensiunea se¬ 
cundară U2 se menţine sub limita 
maximă admisibilă (aceasta fiind, 
pe fiecare semialternanţă, cu puţin 
sub valoarea Uz 4- UD), diodele 
rămîn blocate şi tensiunea U3 coin¬ 
cide practic cu U2. 

Pentru concretizare, să presupu¬ 
nem că tensiunea „nominală" din 


atunci cînd primarul este alimentat 
la UI = 220 V (tot eficace). Aceasta 
corespunde unei valori de vîrf în 

secundar de cca 1/2 • 8 V 11,3 V. 
Orice fluctuaţii ale reţelei, eventual 
vîrfuri tranzitorii, chiar de scurtă 
durată, se vor reflecta însă cores¬ 
punzător şi în valoarea de vîrf a lui 
U2. Să presupunem că, de pildă, 
montajul alimentat cu U3 nu ac¬ 
ceptă fără riscuri importante o 
creştere în valoarea de vîrf a lui U2 


de peste U2M » 12,6—12,8 V (adică 
nu prea mult mai mare de 10% din 
valoarea nominală). în acest caz 
vom alege diodele Zener cu tensiu¬ 
nea de referinţă Uz de cca 12 V, 
ţinînd cont şi de căderea în direct 
pe ele, de cca 0,7 V. 

Atunci cînd situaţia este critică 
din punctul de vedere al disipaţiei 
termice scontate (constatate), cînd 
rezistenţa de limitare R este total in¬ 
dezirabilă sau trebuie să aibă va¬ 
loare foarte mică, este posibil să fim 
obligaţi la alegerea unor diode Ze¬ 
ner de putere mai mare, greu şi aşa 
de procurat, darămite de împere¬ 
cheat. în astfel de cazuri poate fi 
mai convenabilă practic soluţia rea¬ 
mintită în figura 3, unde cele două 
diode Zener din circuitul de limitare 
sînt înlocuite prin una singură, Dz, 
redresînd în prealabil cu ajutorul 
unei punţi adecvate de diode cu¬ 
rentul prin aceasta. Singura dife¬ 
renţă faţă de montajul precedent 
constă în limitarea lui U3 la valoa¬ 
rea | U3 i ^ Uz + 2 • UD, fapt uşor de 
constatat dacă ţinem cont de cele 
cîte două diode din punte înseriate 
pe fiecare semialternanţă cu dioda 
Zener, aflate în conducţie atunci 
cînd tensiunea U2 depăşeşte pra¬ 
gul sus menţionat. 


TEHNIUM 2/1992 




DECIBELUL 

ÎN 

PRACTICA 


Remarcăm, deci, că logaritmii numerelor natu¬ 
rale cuprinse între 1 şi 1 000 au valori mici, care 
se/află în intervalul numeric 0—3. 

în majoritatea sistemelor de radiocomunicaţii, 
semnalul recepţionat este transformat în cele din 
urmă în semnal audio (sunet), care poate fi per¬ 
ceput şi interpretat direct de către operator, 

O particularitate a auzului uman este faptul că 
acesta are un răspuns logaritmic faţă de intensi- 


Generalizînd, putem scrie 


RADIO/, MAIORULUI 


.CORNEMU FAURESCU, Y04AUL — Constanţa ; 


O noţiune frecvent întîinită, dar adeseori inco¬ 
rect folosită în. practică "de către. radioamatori, 
este noţiunea. de decibel (c'B), într-adevăr, .este, 
.puţin probabil ca, ascuitînd o legătură ''radio'' 
" (QSO) într-una din benzile de frecvenţă alocate 
•••’• radioamatorilor, • să nu' auzim schimburi de • con¬ 
troale (RST) privind tăria semnalului, de tipul: 59 
plus 10, 20 sau chiar. 40 de-decibeli, 

; Discutînd despre antene, ne vorn referi la cîşti- 
gul sau la raportul faţă/spate ai acestora tot în 
decibeli. 

Factorui de zgomot ai unui .radioreceptor,, cîş- 
tigul unui preamplificaîor sau 'atenuarea' unui .ca- ■ 
biu coaxial sînt de asemenea exprimate în deci¬ 
beli,,:.'.. 

lată doar cîteva dintre multiplele 'domenii de 
utilizare, care ne obligă ia o mai bună 'cunoaştere 
şi fofosire a decibelului. 

înainte de a trece ia definirea acestuia, să ne 
reamintim cîteva elemente de bază ale sistemului 
logaritmic cu care vom opera pe parcursul aces¬ 
tei expuneri. 

Logaritmul unul număr poate fi definit ca fiind 
puterea la care un alt număr, numit bază, trebuie 
ridicat pentru a egala prim ui număr. Astfel, dacă 
.''utilizăm ca bază numărul 2, logaritmul numărului 
8 în baza 2 este egal cu 3 întrucît 8 — 2 3 . 

în calculele logaritm, ; ce privind acustica şi re¬ 
laţiile dintre puteri se obişnuieşte sâ se foto 
seascâ, pentru uşurinţa calculelor, drept bază 
numărui 10. 

Urs logaritm în baza 10 se mai numeşte şi loga¬ 
ritm comun. Astfel, logaritmai in baza 10 (îog 10 ) 
al numărului 100 este 2, întrucît 100 -- IO 2 , iar lo¬ 
garitmul în baza 10 al numărului 1 000 este egal 
cu 3. 


taîea sunetului recepţionat. Astfel, dacă o'per¬ 
soană estimează că un semnal este de două ori 
mai puternic atunci cînd puterea acestuia creşte 
de ia 1 la 2 waţi, aceeaşi persoană va aprecia că 
un semna! de 200 de waţi este de două ori mai pu¬ 
ternic decît un semnal de 100 de waţi. 

Ceea ce persoana respectivă estimează, de 
fapt, este raportul dintre cele două niveluri de 
putere, iar nu valoarea absolută a acestora. 

Acest fapt constituie baza folosirii unităţii de 
măsură numită decibel. 

Decibelul este o unitate de măsură adimensio- 
nală care exprimă, raportul a două puteri, ten¬ 
siuni sau curenţi. Întrucît la început această uni¬ 
tate de măsură a fost folosită în telefonie, i s-a dat 
numele inventatorului telefonului — Alexander 
Graham Beli. 

Dar să luăm un exemplu practic. Să presupu¬ 
nem că avem un cablu coaxial de 50 fi. de 100 m 
lungime. La un capăt al cablului cuplăm un 
emiţător cu impedanţa de ieşire de 50 fi, care de¬ 
bitează în cablu o putere (Pi) de 10 waţi, iar la 
celălalt capăt o sarcină artificială de 50 Ci. 

Măsurînd puterea debitată (P;) pe această sar- 
cinf artificială, să presupunem că am găsit 1 
watt. Comparînd valorile celor două puteri, vorn 
constata că între ele există raportul: 

p ţ _ io w ^ 

, p : Uf î w ' ■ 

rezultînd că linia de transmisie atenuează sem¬ 
nalul util de 10 ori. 

Prin convenţie internaţională s-a stabilit ca lo¬ 
garitmul în baza 10 ai acestui raport de puteri 
(10/1). să reprezinte unitatea de măsură numită 
' Beii. adică: 


; io 


DETECTOR 


Ing. GEOUGE PINTILIE. YQ3AVE 


455 kHz 

bandă îngustă 


în revista „Tehnium", de-a lungul anilor, au 
fost prezentate scheme şi montaje de receptoare 
pentru radioamatori, pentru banda de 144 MHz, 
care erau prevăzute numai cu detectoare de mo¬ 
dulaţie de amplitudine. 

Vă prezentăm în acest articol un „adaptor” de 
demodulator de modulaţie de frecvenţă pentru 
455 kHz, cu bandă îngustă (8—10 kHz), care este 
uşor de executat şi care dă rezultate foarte bune. 

Montajul este realizat cu circuitul integrat 
TBA120U, iar schema a fost inspirată după reco¬ 
mandările de aplicaţie a acestui circuit prezen¬ 
tate de uzina constructoare (bineînţeles, cu 
unele mici modificări specifice frecvenţei la care 
este foîbsit). 

Plăcuţa se va monta cîî mas aproape cu putinţă 
de ultimul transformator de frecvenţă interme¬ 
diară (455 kHz) din receptor. Cuplajul se va face 
în punctul însemnat în schemă (fig. 1) „intr“ cu 
unui din punctele „calde” al primarului sau al se¬ 
cundarului acestui transformator. Alimentarea 
se face cu o tensiune de S—12 V. 

Condensatorul G7 de 22 nF are roiul de dezac- 
centuare a frecvenţelor înalte de audiofrecvenţă. 
Dacă vi se pare că torsul este „înfundat”, micşo¬ 
raţi valoarea acestuia pînă la 4,7 nF. 


Bobinele LI, L2 şi L3 se realizează pe carcase 
şi armături de transformatoare de frecvenţă in¬ 
termediară folosite în receptoarele de radiodifu¬ 
ziune. LI are 1Q spire conductor 0 0,1 GuEm (bo¬ 
binat peste L2); L2 conţine 72 de spire, iar L3 tot 
72 de spire, din aceiaşi conductor. 

Condensatoarele C3 şi C4 trebuie să fie cu die- 
lectric din stiroflex. 

Acordarea se execută astfel: L2 pe maximum 
de semnai, iar L3 astfel îneît pe ieşirea de A.F. (la 
unul din capetele rezistorului R3) să fie o ten¬ 
siune de 4,0—4,5 V. 

Cablajul imprimat se realizează conform dese¬ 
nului din figura 2. Punctele de masă sînt însem¬ 
nate, cu o îiniuţă oblică şi se vor uni toate între 
ele. în desenul din figură sînî trasate numai cir¬ 
cuitele „calde”. 

Atenţie ia circuitul integrat TBA120U: pinii 3, 6, 
10 şi 12 trebuie să rămînă neconecîaţi. Desenul 
este prezentat privind din partea montării piese¬ 
lor pe placă. 

Dacă se folosesc transformatoare Fi prevăzute 
cu condensatoare de acord proprii (în inferiorul 
acestora), atunci se exclud condensatoarele C3 
şi C4. 


SSIiMMl 


6 


N Bell = rog — 


Întrucît ulterior s-a constatat că această unitate 
de măsură este prea mare, s-a convenit ca în Jj 
practică să se folosească decibelul, care este un i 
submultiplu al acesteia: 

1 Bell - 10 dB. 

Numărul de decibeli care corespund unui anu- .. 
mit raport al puterilor este daî de formula: 


N d8 — 10 log ic 


P;:. 


unde Pi reprezintă dt regulă p< erea :j valoa¬ 
rea cea mai mare. ” '-f 

Este de reţinut faptul că, decibelul se bazează ’ 
pe raportul a doua puteri < onm 

să exprimăm în decibeli raporta a două tensiuni 
sau curenţi, este obligatoriu ca impedanfeie în j 
punctele de măsură a acestora să fie identice, ţ 
Numărui de decibeli' (N) care corespunde ra¬ 
portului a două tensiuni (U) sau curenţi (l), P& J 
impeda.u «,. , - . 

: formulelor: -■ î 


U, 

N dB .= 20 log 10 — sau N d8 20 log 10 — 2; 

Atunci cînd rezultatul acestor operaţii este po¬ 
zitiv, avem de-a face cu o amplificare a se;rn?:u- M 
iui, iar în sityaţia cînd acesta este negativ, cu o « 
atenuare. Putem spune, de exemplu, ca un . 
prearnplificator are un cîştig de +15 dB sau ca un J 
cablu coaxial are o atenuare de -6 dS/'OO m J 
In situaţia în care în faţa număruiui de ceoibe'i .| 
nu se află nici un semn, se subînţelege că acest 4 
număr este pozitiv. ' " n 

Cu ajutorul decibelilor se pot efectua operaţi-/ 
ile aritmetice de adunare şi scădere, pnîndu-se 


seama de semn. 


% 


Pentru exemplificare, prezentăm în tabelul 4: 
cîteva dintre valorile cele mei uzuale ale decibe-lf 
lului întîlnite în practică. 

Aşa cum reiese din tabel, o creştere a puterii cur 
1 dB (ceea ce reprezintă de altfel cea mai mică di¬ 
ferenţă de nivel audio sesizată de l •» ,n c a « 
umană) este echivalentă cu o mărire a puterii de M 
1,26 ori. O creştere cu 3 decibeli echivalează cu 4§j| 
dublare a puterii ş.a.m.d. .-$£ 

Nu este necesar sâ memorăm două seturi de M 
valori ale decibelului, unui pentru puteri şi -Itol /, 
pentru tensiuni. Vaioarea raportului tensiunilor 4 
sau curenţilor este pur şi simpju rădăc na oatrata f 
a raportului puterilor. 


Ci -HtaF X a 'J , ? 9F 


i t /ib-f S ~cr ’ r*'* 1 ' ‘ nţ 

’ r. 


IK9 © 


TSâ 


m 22 mF 

c= 5 «>«rr^ .• * 9 - r. 



jujp i-3 X C? ~MZ P 


2 r“ “n: 


i> f p | 


1 • © î@ 3 

1 r\5A 





TEHNIUM 2/1SS2 










— cBci — cîştigul unei antene'faţă de antena 
dipol (cîştigul unei antene dipol’ faţă -de antena 
izotropică este de +2,1 dB). s . 

Dacă cîştigul unei antene este exprimă! numai 
în dB (fără i sau d). acesta nu are nici o valoare, 
pentru că nu avem un termen de comparaţie faţă 
de care să apreciem acest cîşîig. 

După cum se poate observa, decibelul repre¬ 
zintă o facilitate deosebită. în loc să lucrăm cu 
numere astronomice, lucrăm cu numere de ordi¬ 
nul zecilor sau sutelor. Astfel, în loc să spunem 
că un amplificator are un cîşîig de 1 000 000 de 
ori, spunem, pur şi simplu că acesta are o amplifi¬ 
care de 80 dB. 

Desigur, despre decibel şi aplicaţiile sale ar 
mai fi multe de spus, dar considerăm totuşi că 
aceste rînduri au contribuit înîr-o oarecare 
măsură ia clarificarea acestei noţiuni şi la utiliza¬ 
rea sa în cunoştinţă de cauză. 


'Pentru a aprofunda mai bine cunoştinţele do- 
bîndite, vom examina în continuare cîteva exem¬ 
ple practice. ' 

1. Să presupunem că am procurat un amplifi¬ 
cator liniar de emisie care, conform datelor teh¬ 
nice, are o amplificare în putere de 10 dB. 

'Aceasta înseamnă că dacă la intrarea amplifi¬ 
catorului vom apiica o putere de excitaţie de 10 
waţi, la ieşire vom obţine o putere utilă de 100 
waţi. (Netă: în toate exemplele care urmează 
vom face abstracţie de pierderile inerente în sis¬ 
tem prin nsadaptare, disi'paţie etc.) 

în căzui în care vom apiica aceeaşi putere de 
excitaţie ia intrarea unui âit amplificator care are 
un cîştlg de 14 dB, vom obţine: la ieşirea acestuia 
o putere uîiiă de 251 waţi. lată, (Seci, că pentru o 
creştere a amplificării de numai 4 dB, obţinem un 
spor de putere de 151 waţi. Acest Iucru este nor- 
mai, înîrucît c creştere â puterii cu 4 dB. în¬ 
seamnă, de fapt, o multiplicare a acesteia de 2,51 
ori. 

2. Să presupunem acum că dispunem de: un 
emiţător cu o putere utilă de 100 waţi şi de o an¬ 
tenă cu un cîstig de 3 dB. Puterea efectiv radiată 
(E«RP) în acest caz de către staţia noastră va fi de 
ICO x 2 = 200 waţi 

în căzui în care vom înlocui antena iniţială cu o’ 
antenă directivă cu 3 elemente, cu un cîştig de 6 
dB, vom obţine o putere efectiv radiată de 398 
waţi (100 x 3,98 = 398 waţi). 

Iară, deci, cum am reuşit să dublăm practic pu¬ 
terea efectiv radiată a staţiei noastre fără a mări 
puterea etajului final şi, implicit, consumul de: 
".energie. * 

-3.;’$}■■■■ acum' să vedem ce reprezintă, în fapt-, un 
control R8T de 59 plus 30 dB pe care îi acordăm 
■ adeseori cu atîta uşurinţă. Presupunînd că staţia 
corespondentă, folosind' în momentul respectiv 
un, emiţător cu o putere de ieşire de 200 waţi, 
'.şi-ar-,reduce brusc puterea de ieşire ia numai 2 
miiswaţi (deci .un raport de 30 dB), ar trebui să 
continuăm să o recepţionăm în condiţii. exce¬ 
dente cu un control RST de 59 {!}. 

Dv. ce credeţi, este posibil? Şi dacă da, de ce 
să nu aruncăm cu toţii etajele finale şi să nu 
"lucrăm cu puteri de pînă ia 1 watt, dacă oricum 
a •. - r u r ’-lsia membrilo YO QRP 

:CLUB rămîne deschisă. t 

- Din. cele expuse'pînă- acum rezultă că decibelul 

-este e n i s-stivă. adimensională, 

care exprimă relaţia dintre două puteri, .tensiuni: 
sau cjr.-n Astfe -iacă cinev afirmă că şi-a 
mar,: n ma c o clB este i ecesar să ne preci¬ 
zez® şi valoarea puterii iniţiale pentru a ne putea 
face o idee corectă asupra puterii pe care a obţi- 

- nu t-o 


Intr-adevăr, o creştere a puterii de la 1 ia 4 waţi 
sau de la 100 la 400 waţi corespunde aceleiaşi 
amplificări de 6 dB. 

Fiind o unitate de măsură relativă, decibelul 
trebuie să fie folosit în legătură cu un sistem de 
referinţă absolut al puterii, tensiunii, curentului 
etc. 

Acesta este şi motivul pentru care au apărut 
mai multe tipuri de decibel, dintre care men¬ 
ţionăm pe cele de interes pentru activitatea 
noastră : 

— dBW = decibel relativ la o putere de 1 watt; 

— dBm = decibel relativ ia o putere de 1 miiiwatt; 

— dBjuV = decibel relativ la o tensiune de 1 mi- 
crovoiî; 

—• dBV == decibel relativ la o tensiune de 1 volt; 

— dBi = cîştigul unei antene faţă de un radia¬ 
tor izotropic; 

— dBd = cîştigul unei antene faţă de o antenă 
dipol; 

— dBc = intensitatea faţă de purtătoarea (car- 
rier) unui semnai. 

în calculele din domeniu! radiofrecvenţei se 
foloseşte ca nivel de referinţă puterea exprimată 
în decibeli faţă de 1 miiiwatt (dBm) sau faţă de 1 
watt (dBW). 

Nivelului de 0 dBm îi corespunde o putere de 1 
miiiwatt pe o impedanţă cunoscută (de exemplu 
50 O). Din aceasta rezultă că: 

0,001 waţi = 0 dBm; 

0,01 waţi -+10 dBm; 

0,1 waţi , = +20 dBm; .■ 

1 watt -- +30 dBm: . 

10 waţi = +40 dBm; 

100 waţi = +50 dBm; 

1 000 waţi = +60 dBm. 

Dacă dorim să efectuăm transformarea din 
dBm în dBW, pur şi simplu adăugăm (--30) ia va¬ 
loarea exprimată în dBm. Astfel, o putere de 2 kW 
echivalează cu 33 dBW sau cu 63 dBm. 

Aceeaşi unitate de măsură (dBm) se foloseşte 
şi pentru exprimarea sensibilităţii unui radiore¬ 
ceptor. 

în tabelul 2 prezentăm relaţia care există între 
dBm şi tensiunea de radiofrecvenţă corespun¬ 
zătoare, măsurată pe o impedanţă de 50 fi. 

Pentru a calcula valoarea tensiunii disipate pe 
o altă impedanţă, se poate folosi formula: 

V = l/p’x’R - 

Pentru exprimarea cîştigului unei antene se fo¬ 
losesc de obicei două standarde de referinţă: 

— dBi — cîştigul unei antene faţă de antena 
izotropică (antena imaginară, care radiază uni¬ 
form în toate direcţiile); 


Tabelul 1 

raporturilor- Ictgaritmice pentru puteri; şj 
■ ■ tensiuni 


P,/P- 

1,00 
1,26 
2,00 
2,51 
. 3,98 
10,00 
15,85 
25,11 
. 39,81 
100,00 
1000,00 
10000,00 


223-mV/50 fi ■ 
■22,3 mV/SOft ■ 
2,23 mV/50 fi 
223 mV/50 O 
22,3 p:V/50 fi 
2,23 /iV/50 O 

i mV/sq n 

0,223 mV/50 II 
? 0,07 mV/ 50 fi . 


MULŢI PLICATOR Q 

PENTRU US 


iVISHft! CODARNAI 


Pentru radioamatorii care doresc îmbunătăţirea performanţelor re¬ 
ceptoarelor lor gen TCVR „L!XGO“ A-412 şi ale celor mai vechi echipate 
cu tuburi, propun un montaj deosebit de simplu si eficace, echipat cu 

-'două tranzistoare AF106. 

Schema reprezintă un multiplicator „Q“ ce conferă receptorului un 
plus de sensibilitate şi selectivitate. Schema cuprinde două circuite re¬ 
zonante L2Cv1 — cuplat cu bobina de antenă LI — şi L3Cv2, ai căror 
acord - ■ - dansator dublu Cv1--Cv2, a cărui va¬ 
loare; m , _ c p'F 

Condensatorul C4 realizează o reacţie pozitivă necesară compen¬ 
sării pierderilor din circuitul rezonant de intrare, mărindu-i astfel facto¬ 
rul de calitate, selectivitatea şi implicit sensibilitatea. 

Dioda Dl serveşte stabilirii unei tensiuni fixe de polarizare. Sensibi¬ 
litatea şi selectivitatea maxime se obţin prin reglajul potenţiometrului 
R1 de 47 kfi. Diodele D2 şi D3 micşorează riscul autooscilaţsei. Alimen¬ 
tarea se fac 3 de la o baterie de 1,5 V sau de la o sursă stabilizată de 
aceeaşi valoare, eventual un acumulator, fără a fi necesar un curent mai 
mare de 10 mA. 

Montajul este recomandat lucrului în benzile de unde scurte, utili- 
zînd pentru acestea datele bobinelor TCVR-ului „LIXCO A-412“ pentru 


732. / 50 si 
X/ /A/2002 






HI-FI 


u. 


din principalele surse 
de zgomot şi, totodată, generatoare 
de complicaţii (ecrane, cablaje, cu¬ 
plaje parazite etc.) în cadrul lanţului 
audio o constituie comutatorul 
(mecanic) cu care sînt selectate 
sursele de semnal de la intrările 
preamplificatoarelor audio. Un alt 
aspect neplăcut este cel legat de 
fiabilitatea şi gabaritul acestor 
piese, care dacă nu sînt de tip pro¬ 
fesional, de foarte multe ori lasă de 
dorit. înlocuirea unui astfel de co¬ 
mutator, în cazul defectării lui, este 
un adevărat tur de forţă pentru con¬ 
structorul amator (atelierele spe¬ 
cializate preferă să înlocuiască în¬ 
treg blocul de intrare!). Un alt nea¬ 
juns este cel legat de preţul acestei 
componente care, în cazul unei 
piese profesionale, este destul de 
piperat. Complicaţii - de netrecut 
apar dacă intenţionăm să realizăm 
o ^telecomandă pentru acest bloc. 

în dorinţa de a simplifica şi 
îmbunătăţi performanţele acestui 
bloc, component al lanţului audio, 
cît şi a facilita realizarea telecomen- 
| zii, firma „Philips" a proiectat şi rea- 
I lizat un circuit integrat specializat 
! în funcţia de comutator audio ste- 
J reo cu patru poziţii, şi anume circui- 
| tul integrat TDA1029, circuit omo- 
j logat şi produs şi la noi în ţară de 
1 firma I.P.R.S.—Băneasa. 
î Circuitul integrat TDA1029 con- 
I ţine două comutatoare electronice 
| analogice cu cîte patru poziţii. Cir- 
| cuitul este prevăzut cu protecţie la 

i supratensiune pentru intrări şi cu 
j protecţie la scurtcircuit pentru ie- 
1 şiri. Funcţia de comutare este reali- 
j zată prin intermediul intrărilor de 
5 comandă (pinii 11, 12, 13) ce sînt 
ş activate în starea logică „0“ (U11 : 
! UI2; U13 < 2,1 V) compatibilă cu ni- 
| velul logic „0“ TTL. 

jj Principalele performanţe ale 
jj acestui circuit ce îl recomandă în 

ii realizarea de aparatură HI-FI sînt: 


— banda de trecere 

— impedanţa de intrare 

— diafonia între intrarea selectată 
şi cea neselectată 

— distorsiuni (pentru nivel de 

| intrare sub 1 V) 

i — tensiunea de zgomot 
| — slew-rate 

| Dintre parametrii electrici se pot enumera: 
i — tensiunea de alimentare maximă 
| — tensiunea de funcţionare 
j — curentul de alimentare 
| — tensiunea de comandă comutare 
I — curentul de comutare 
I — puterea disipată 
; — curentul de polarizare 
j — tensiunea continuă la intrare 
j — tensiunea alternativă la intrare 
j (vîrf la vîrf) 

1 — rejecţia tensiunii de alimentare 
| (Ri < 10 kfl) 

| — cîştigul în tensiune pentru 
j intrarea comutată 

— rezistenţa de ieşire 

— referinţa de tensiune 

— capacitatea dintre intrările 
î; alăturate 


COMUTATOR ELECTRONIC 
AUDIO 


■ 17 V O^TT" 

°V 

[l ©^-t±3” 


R1 

HZ=h 


ALEXANDRU ZANCA 

Dl- D4 


n i c io" 

x_L 


RADIO 




|_rCH-c=h 

FTo^cp- 


TAPE 


AUX 


P.U. 




RQto- 

104^ 


[ROfO 
LG-^ 


R4 

ci r 0 

Ţi 1 R5 _I 


C7 




RO- 


RîAA 


RIAA 


S : 

Ut 




Cil 

t 


10 14 

2 

11 

6 

12 

3 

13 

7 


I TDA1029 

8 

15 

J i 

0 

’ 5 16 

- -1- PU~ ■ 

- 



2- RADIO 

3- TAPE 
4 AUX 


1,3 MHz 
400 kfl 


0 , 01 % 
12 M V 
2 V/ M s 


19 20 21 


23 V 

6...23 V (tipic 20 V) 
4 mA 
0...23 V 
50 mA 
625 mW 
20...200 mA 
3...19 V 

16 V 

100 mV/V 
1 

400 n 

1/2 • U13 + 0,7 V 


0,5 pF 



4 găuri 02, 5 


Uf IMllItMM 

Cf| 



2 b 


1 2 3 4 5 6 7 & 9 11 13 15 
10 12 14 16 


FAJA B 

Scara 1:1' 


1-intrare PU 

2;3;5;7;9; 11 ;13; 15 -masă 17- ^(ny) 
semnai-nivel scăzut 
4-intrare RADIO L 
6-intrare TAPE L 
8-intrare AUX L 
10-intrare PU R 
12 - intrare RADIO R 
14-intrare TAPE R 
16-intrare AUX R 


18- GND ( OV) 

19- ieşire linie L 

20- ieşire L 

21- masă ieşire 

22; 23;24 - comenzi comutator 

25- masa ieşire 

26- ieşire 

27- ieşire linie 


TEHNIUM 2/1992 


8 














AMPLI. 

A 


CONTROL 


COMUTARE 


M 1 


[POLARIZARE 
S. REFERINŢĂ 


-Schema-bloc a circuitului şi con- păşeşte 19 V, sau mai bine la pinul 
figuraţia terminalelor sînt arătate în 10. 

figura 3. Comutatorul audio stereo, reali- 

Penîru a nu înrăutăţi raportul 1 zat cu circuitul integrat TDA1029, 
S/Z, în căzu! aplicaţiilor în care are schema ilustrată în figura 1. Au 
rămîn intrări nefolosite, se reco- fost prevăzute patru intrări, şi 
manca ca acestea să fie conectate anume PU magnetic, radio, magne- 
la +Vc.c. dacă aceasta nu de- tofon (casetofon) şi o intrare auxi- 


I - intrare IA 
2 intrare 2Â 
3-intrare 3A 

4 intrare 4A 

5 intrare 1B 

6 intrare 2B 
7-intrare 3B 
B-intrare 4B- 

9- ieşire B 

10- ieşire polarizare 

II- control 4 

12- control 3 

13- contro! Z 

14- +Vcc 

15- ieşire A 

16- GND 


îiară. Pentru intrarea PU, semnalul 
va fi preluat de la ieşirea preamplifi- 
catorului egalizor RIAA pentru 
doze magnetice. De asemenea, a 
fost prevăzută şi o ieşire de îinie de 
impedanţă mare pentru înregistrări 
sau conectări cu- alte amplifica¬ 
toare. 

Perechile de rezistenţe R, R' se 
aieg de către constructorul amator 
în funcţie de impedanţa şi nivelul 
tensiunii audio a sursei (radio, 
bandă, video etc.). 

Diodele D1...D4 sînt diode tip 
LED şi arată care dintre intrări este 
în stare activă. Aceste diode, împre¬ 
ună cu rezistenţele de limitare a cu¬ 
rentului, R12...R15, pot lipsi în 
unele aplicaţii (comutarea este 
semnalată în alt mod). Aceste com¬ 
ponente nu au fost montate pe 
placa de sticlotextolit. Cablajul s-a 
realizat pe o placă de sticlotextolit 
dubiu placat. Desenul cablajului 
este arătat în figura 2 a, iar dispune¬ 
rea componentelor în figura 2 b, la 
scara 1:1. , 

0 3 


4 găuri 



Conexiunile la intrare se vor rea- ţ 
liza cu cablu bifilar răsucit şi apoi ;j 
ecranat. Ecranele se ieagă ia masa » 
într-un singur punct, şi 'anume via 
cosele 2 şi 3, iar masa de semnal \jja f 
fi constituită din unul.din cele două jj 
fire răsucite, celălalt fiind firul 1 
„cald". Legăturile pentru opinii de, I 
comandă nu trebuie ecranate"şi poţi 
avea lungimea de 2...3 m în cazul te- 1 
iecomenzii. D 1 

Comutatorul K1 poate -fi un co- 
mutator mecanic, nepretenţios, tip I 
claviatură sau rotativ, dar poate fi f 
utilizat cu succes un comutator,,! 
senzorial (tot mai des numit impro- 
priu „digital"), realizat cu circuitul 
integrat specializat SAS56QS. I 

Circuitul „integrat SAS560S este 
un circuit monolitic bipolar ce reali- 1 
zează funcţia de comutator, senzo¬ 
rial pentru selectarea programelor 
în cazul îunerelor — radio, TV, vi¬ 
deo — realizate cu diode-varicap,' 
permiţînd selectarea unui canal din 
patru. Circuitul are la bază un bista- 
bil de tip R—S ce este comandat de 
< un amplificator de intrare cu ampli¬ 
ficare mare. Bistabilui, la rîndul lui, 
controlează comutatoarele ce fur¬ 
ii nizează '(tensiunea ■ pentru diodele 

■varicap, pe de o parte, şi" pentru dis- 
u pozitivele , de afişare, pe de altă 

a parte. Deci, la atingerea" cu mîna a: 

e intrării unuia , din amplificatoare, 

rj bistabilui aferent va aduce în stare 

de saturaţie tranzistoarele ce furni¬ 
zează cele două tensiuni ale cana- 
e luiui respectiv (cana! selectat),, fur- § 

r nizînd, totodată, un ’ impuls către | 

t! celelalte bistabile corespunzătoare 1 

s, celorlalte intrări care, ia rîndul lor, 1 

trec în stare de blocare tranzistoa- f 
P rele interne ce furnizează cele două I 

e tensiuni (canal neselectat). Deci, | 

i- pe pinii de ieşire corespunzători | 

i- • (pinii 3, 4, 5, 6 şi respectiv 9, 11, 13, | 

n 15), vom avea zero voiţi faţă de | 

e masă, în cazul tranzistoareior blo- | 

i- cate (cana! neseiectat) şi aproxi-1 

e . mativ .+V7, respectiv +V8 în cazul \ 
a tranzistoareior saturate (cana: se- 1 

it iectat). I 

ii Comparînd aceste niveluri de ) 
t- tensiune cu cele necesare coman- } 

a dării comutatorului audio, se ob- f 

servă că situaţia este inversă: canaî 

32 W 30-29 26 2? 2G 2Ş 

J I § S 8 I 8 I c j 


. 

3 * 3436 58 35 


activ V < 2,1 V şi canai blocat V > 3,3 J 
V. Pentru a cupla aceste circuite? 
este nevoie deci de o „interfaţă". 1 
Aceasta a fost realizată cu îranzis-1 
toarele T1...T3, şi anume în momen-î 
tul în care potenţialul bazei unuia? 
dintre tranzistoare este la nivel zero ; 
volţi faţă de masă — cana! neselec-ţ 
tat pentru I.C.2 —, tranzistorul res-f 
pectiv este blocat, la rîndul Sui, po- : , 
tenţialui colectorului fiind aproxi-; 
mativ +Xc.c., ceea ce corespunde:! 
stării blocat pentru canalul comuta- 
torului audio al cărui pin de co-( 
(CONTINUARE ÎN PAG. 19) 








lfi|Ţ |e§ 


giabi! de tipul celor folosite în^ 
cale comună din ielevizoat 
„Olimp H2“, „Venus H2“, „Dii 
H2". Pe această carcasă.-se bc 
nează spiră lîngă spiră 18 spire;: 
sîrmă de CuEm 0 0,3 mm. . 

INDICATORUL DE PROGRAM; 

Pentru realizarea acestui indi 
tor digital am utilizat un afişaj du 
VQE 24D.' în figura 7 este desen 
configuraţia terminalelor priv 
afişajui dinspre partea cu pini.; 
primul aigit este aprinsă litera î 
de ia cuvîntul — program 
punctul zecimal, iar pe a! do; 
este apr isă , ifra ce s - ? r c 
programului selectat pe prograi 
tor.“Pentru litera „P“ şi punctul i 
mal se conectează la masă pinii; 
bl, el, fi, g! hi. Anodul Al se; 
nectează la” ±12 V prin interme; 
unei rezistenţe de limitare a cur 
tutui de 500 O. 

In figura 8 este desenată mţ 
cea tie diode pentru formarea ci 
lor. Pentru programatoare cu 
taste se poate extinde, matricea 
mod corespunzător. între ieş 
„a2“, „b2“, „c2“,... şi pini; coresp 
zători ai afişajului din figura 7 se 
seriază rezistenţe de 1 “kfi. Pro< 
maforu!. trebuie modificat cu nr 
gri|ă. în figura 7A este desenat 
fragment din schema program! 

. 3 : j'-: ‘p fjg 

78 este arătat acest fragment mi 
ficat. Pentru aceasta trebuie c 
făcut programatorul şi se înîrer 
circuitul în locul unde este însi 
nat cu „X“. 3e lipesc fire cîî 
subţiri şi llţaîe, cu atenţia penîr 
nu exfoiia cablajul. Deci în exte 
se scot 8x3 = ÎS conducto. 
Psn rigiditate cit mai bună; 
relor se folosesc degajările dn 
unghiulare din cablajul tasîer 
utilizate ia Imobilizarea conduci 
relor originale ce se duc către pl 


TUNERTV 


spire din sîrmă de CuEm 0 0,25 mm, 
spiră lîngă spiră. Bobinele L7, L8, 
LII se pot cumpăra din magazin. L7 
are punct verde, L8 — roşu şi LII — 
galben. Punctul colorat nu este pe 
ecranaju! metalic, ci pe suportul ci¬ 
lindric de plastic a! bobinelor, în 
caz că nu pot fi găsite, se pot realiza 
după datele următoare: se folosesc 
carcase cilindrice de plastic cu dia¬ 
metru! de 4 mm, din care numai 
două au miez de ferită (L8 nu are 
miez) .şi ecranaje pentru toate trei. 
L7 are 23 de spire din sîrmă de 
CuEm 0 0,2 mm, L8 — 23 de spire 
din acelaşi tip de conductor, iar LII 
— 4 spire din sîrmă de CuEm 0 0,4. 
mm. Toate sînt bobinate spiră lîngă 
spiră. 

MODULUL.F.l. SUNET 

Demodulatorul de sunet este 
construit cu un număr mic de piese 
fiindcă toate funcţiile sînt înglobate 
în circuitul integrat TBAT20U de 
producţie germană (sau rom⬠
nesc). Filtrul de sefecîivitate este de 
tipul cu „undă de suprafaţă" pe 8,5 
MHz, singurul reglaj ce trebuie 
făcut fiind în circuitul rezonant pa- 
raiei pe 6,5 MHz, format de conden¬ 
satorul de 470 pF stiroflex şi bobina 
L6 conectate între pinii 7 şi 9 ai inte¬ 
gratului. 

Alimentarea se face pe pinul 4, iar 
semnalai de AF variabil, demodulaî 
este preluat din pinul 8 prin.inter¬ 
mediu! condensatorului de 4,7 n F. 
Am zis „AF-variabil" fiindcă reglajul 
volumului se face „intern", prin mo¬ 
dificarea caracteristicii unui tranzis¬ 
tor de către un potenţiometre liniar 
de 5 kfi, şi deci nu mai este nevoie 
de cablu ecranat. (Acest integrat a 
fost special construit pentru TV co¬ 
lor, unde este prevăzut şi reglajul 
„digital" al volumului'.) Bobina L6 
este realizată pe o carcasă cu dia¬ 
metrul de 6 mm cu miez de ferită re~ 


Student CLAUDIU VLÂDAU 


Tunerui prezentat se poate co¬ 
necta la un monitor TV sau la un vi- 
deocasetofon deoarece are sepa¬ 
rare faţă de reţea. Este prevăzut cu 
indicarea digitală a programului se¬ 
lectat, ieşire pentru semnalul video 
şi audio, reglajul nivelului de sem¬ 
na] video, audio şi al tonului. 

In' figura l" este prezentată 
schema "de bază. Ea reprezintă par¬ 
tea de radiofrecvenţă a televizoru¬ 
lui; „Sirius 208“ cu mici modificări. 
Schema cuprinde selectorul FIF- 
UiF pnp, programatorul, modului 
amplificator frecvenţă intermediară 
video-sunet şi modulul frecvenţă 
intermediară sunet. 

SELECTORUl FiF-JIF 
Selectori I este un modul de bază 
care riu poate fi construit şi reglat 
de către 3mato ş de aceea trebuie 
cumpărat. Am 'folosit selectorul 
FiF-Ui »p P38029 000 mea se 
pot folosi şi alte tipuri de selectoare 
cu tranzistoare pnp, dar care .să fie 
compatibile .ca funcţionalitate. 
PROGRAMATORUL 
Programatorul folosit .este de tip 
P11455-000 cu 8 taste şi fără buton 
de CAF. Se poate folosi orice pro¬ 
gramator care are conexiunile 
scrise în figura 1. Tipurile R10181C, 
R1016 C 2, 110161C5 sînt cu S 

taste şi fără buton de CAF. Toate 
gramaîo e prezen c e, sta 

cem e e spe ialitate 

MODULUI A.FA CALE COMUNĂ 
Acest modul este realizat- cu cir- 
spe cial / ^241D de 

c jermg 2 Semnalul de 

k. - ec este î mpfri< at de 
< apuca filtrului 

de sete tate oncentrată MSF38.9 


K care rejectează frecvenţele de 
30 MHz, 31,5 MHz, 39,5 MHz, 40,5 
MHz. Acest filtru este' conectat la 
intrările de F.l. ale integratului, pinii 
1 şi 16. Pentru reglajul flancului 
Myquist (38 MHz) este prevăzut în¬ 
tre "pinii 9 şi 8 circuitul rezonant pa¬ 
rafei format de condensatorul de 
'100 pF stiroflex, rezistenţa de 22 kfi 
şi bobina LII. Tensiunea de RAA 
este furnizată pe pinul. 4. La pinul 3 
se conectează cursorul sern (regla¬ 
bilului de 100 kfi, de unde se re¬ 
glează „îritîrzierea RAA“. La va¬ 
rianta ' de circuit . integrat A240 
(TDÂ440 românesc) se foloseşte 
„sistem de RAA poartă". Circuitul 
„poartă" are o intrare de semnal, o 
intrare de comandă şi o Ieşire. 
Acest tip de RAA necesită'impul¬ 
suri negative din baleiajul orizontal. 
Deci se observă că schemele cu 
acest tip de integrat nu pot fi apli¬ 
cate tunerului. Â241D este alimen¬ 
tat pe pinul 1t prin intermediul unui 
filtru „GAMA“, format de condensa¬ 
toarele de 4,7 nF şi 22 nF şi bobina 
LI2. Semnalul video complex este 
furnizat pe pinul 12 prin intermediul 
unui filtru „T“, format de rezisten¬ 
ţele de 220 fi şi 2,2 kfi, condensato¬ 
rul de 22 pF şi bobina L10. 

Datele şocurilor RF din modul 
sînţ următoarele: L9, L10 vor fi con¬ 
struite pe un cilindru de ferită cu 
diametrul de 2 mm şi de lungime I — 
20 mm, bohinîndu-se 30 de spire 
din sîrmă de CuEm de 0 0,2 mm, 
spiră lîngă spiră, iar L12 poate fi un 
şoc- recuperat din TV hibride sau 
făcut pe un cilindru găurit de ferită 
de 5 .7K •: j,7 _ - - e I = 12 

mm, pe care se bobinează 30 de 


MODUL Fi. 

CALE COMUNĂ 
P38034-000 


P38029-000 


NIVEL 

AUDIO 


MODUL FI. SUNET 
P23599-070 


PROGRAMATOR 
R 10161 C 2 


SELECTORI 1.+12V 

2. F.l. 

3. MASĂ 

4. UIF 

5. U 

6. BII-ÎII 

7. Bl 

8. BIHII 

9. RAA 


PROGRAMATOR: 1.MASA 

2. UÎF 

3. BIHII 

4. B I 

5. +12 V 

6. U 


F.ldl.SVC 
SUNET 2 . MASĂ 
3.VOLUM 
4+8, BV 
5. AUDIO 


MODUL 

CALE COMUNA 


1. MASA 

2. Fi. 

3. +12V 

4. RAA 

5. NECONECTAT 

6. NECONECTAT 

7. +12V 

8. NEC0NECTAT 
9.SVC. 

10. MASA 


Mmm; 













Tr .1. 4 IN400' 


2N3055 


3,9 KX2 


ZTK 33.TAA550. 


4xlN4001 


zează în secundar 12 V şi Tr. 2 apib- 
ximativ 30 V. Un lucru foarte impor¬ 
tant este verificarea transformatoa¬ 
relor. Ele vor fi considerate „apte“ 
dacă pentru ambele poziţii., ale şte- 
cherului în priză nu prezintă ,;fazâ“ 
în secundar şi pe îole. Tensiunea de 
12 V este stabilizată cu o diodă Ze- 
ner de 12 V şi 2N3055. Tensiunea de, 
28,5 V se ajustează din semireglabi»? 
Iul de 10 kO. 

MĂSURĂTORI Şi REGLAJE • ; 

Pentru reglaje este nevoie de un 
monitor TV, un amplificator audio, 
o sursă de semnal TV care poate fi 
un generator de bare sau un pro¬ 
gram de televiziune recepţionat în 
condiţii ireproşabile. . După, conec¬ 
tarea aparatelor de mai sus ia tuner, 
asigurfr.du-ne mai întîi că nu sînî 
greşeli de montaj, putem trece ia 
alimentarea pe etaje a tuneruiui. 
Mai întîi se, alimentează modulul de 
FI sunet, a! cărui 'consum este "de 
cca 12,5 mÂ. Funcţionarea lui este 
indicată şi'de un fîşîit mic la volum 
maxim. După măsurarea curentului 
se .trece la măsurarea tensiunilor pe 
pinii integratului, trecute în schema 
din figură; 3. Următorul etaj ce "se 
alimentează este A.F.I. cale co¬ 
mună. Pe?" monitor'vor apărea „pu¬ 
rici", iar în difuzor se va auzi un fîşîit 
puternic. Se măsoară tensiunile pe 
■care le-am. trecut în schema din fi¬ 
gura 4. Dacă totul este în regulă, se 
poate alimenta şi selectorul prin in¬ 
termediul programatorului. Se se¬ 
lectează sursa de semnai IV (nu 
contează calitatea imaginii pe mo¬ 
nitor). După aceasta se reglează 
mai întîi miezul bobinei LII pînă se 
obţine o imagine* impecabilă, apoi 
programul recepţionat din taster, în 
căzui că nu a fost făcut acordul co¬ 
rect. Eventualele dubluri pe imagi¬ 
nea de calitate foarte bună (a nu se 
confunda cu dublurile care apar la 
reglajul incorect din LII) se pot 
atenua din L7, dar de reguiă nu 
apar. Reglajul întîrzierii RAA nu 
contează preş iu!t ~ „ ' 

că- semireglabilui de 100 kfi se re¬ 
glează c cu son . ' = 

masa * ecs mînc Ou i - , i 

nil foarte bt n i (ct o r -O,*. - c.. * 
să permită vizualizarea xr , „ : li- 
niilor do test trar r - o 

sus a imaginii de programe 
nai c 3 t 'i*. - 1 t ia 



de bază a tuneruiui. Pe o plăcuţă, bazele celor 6 tranzistore prin in- 
sim.plu placată de 30 x 50 mm se li- termediui rezistenţelor de 4,7 kfi. 
pese ceto 18 diode,. firele corespun- Locui de unde se- scot aceste 6 
zăîoare şi cele 3 fire se vor lipi la fire este desenat în figura 7, notat 
punctele de conexiune ale progra- cu „1“, în puncîui de distribuţie a 
maiorului pentru Bl, Bll-ill şi UIF. . tensiunii de +12 V către selector 
De la taster se mai scot încă 6 con- pentru fiecare din ceie 3 benzi se- 
ductoare pentru conectarea lor în lectabile. 


SURSELE DE - ALIMENTARE - Acest reglaj al sunetului este re- 

Tensiunile necesar© alimentări!.’ comandabil să fie făcut „pe vorbă", 
tuneruiui sînî de 12 V şi 28,5 V. Se va urmări ca la apariţia pe ecra- 

Schemeie de redresoare utilizate nul monitorului a textelor de titraj al 

sînî clasice şi nu necesită explicaţii filmelor să nu ss audă brum. 
speciale. Tranzistorul 2N3055 se 
montează pe un mic radiator de 20 

cm 2 . Transformatorul Tr. 1 furni- (CONTINUARE ÎN PAG. 13) 


l 


TEHNIUM 2/1992 






Radioreceptorul OCEAN este de 
o construcţie specială, avînd posi¬ 
bilităţi de recepţionare a unor game 
de frecvenţe pe care se transmit in¬ 
formaţii pentru navigatori. Astfel, 
se pot recepţiona gamele 1 630— 
525 kHz; 272—150 kHz; 3,4 


MHz—1,5 MHz şi radiofarurile ce 
emit între 265 kHz şi 405 kHz. Ali¬ 
mentarea se face cu 9 V, din baterii. 

Poate debita o putere de 1 W pen¬ 
tru 10% distorsiuni. Frecvenţa inter¬ 
mediară este de 470 kHz. 


CONDREA LUSS - Brăi 


OCEMI R 0-1000 


TENSIONS EN VOLT MESUREES PAR RAPPORT 
AU - 9 V ,'SANS SIGNAL , AU REPOS 
UNITES DE R. EN n 


SILVANA 


TR-605ALS 


Radiocasetofonui SILVANA re¬ 
cepţionează gamele undelor lungi, 
medii,, scurte şi gama undelor .ul¬ 
trascurte (38—105 MHz). Banda de 
frecvenţă reprodusă este cuprinsă 
între 12.5 şi 6 300 Hz, iar puterea 
maximă 4 be ieşire poate atinge 800 
mW cu 10% distorsiuni. Alimenta¬ 
rea eu energie eiectrică se poate 
face' diri baterii sau de îa reţeaua 
de 220 V. 

Schema eiectrică este clasică şi 
chiar dacă valorile pieselor nu sînt 
notate, totuşi vă poate folosi îa de¬ 
panare. 




1 ! . R85 1 

cp - 

1 C7<. 

& 
\ VJ 


rar?* -i t 

A- j 



.u 



















■(URMASE DIN PAG. 11)' 

VEDERE DIN FATĂ 


i-ÎNTRERUPĂTOR 
RFTFA La 


rejea l-afişare program 

ÎESiRECĂŞTi 


l-nivel audio 

•NIVEL VIDEO 


VEDERE DIN SPATE 




La aceste reglaje poziţia poten- 
ţiometfului de nivel video trebuie să 
fie „pe maxim" şi a celui de ton „pe 
minim". 

CONSTRUCŢIA Şl MONTAREA 

Tot montajul l-am introdus într-o 
cutie cu dimensiunile aproximative 
de 395 x 255 x 65 mm. Modul de am¬ 
plasare a comenzilor este desenat 
în figura 5. Transformatoarele vor fi 
separate de restul montajului prin 
ecrane de tablă de fier de 1 mm gro¬ 
sime legate la masă. Pentru A.F.I. 
cale comună şi F.l. sunet am folosit 
cablaje originale cu codurile P23831- 
000 şi, respectiv, P37715-000, iar 
restul montajului l-am realizat pe o 
placă bază de televizor „Sirius 208“. 


' REŢEA 

-SIGURANŢĂ REŢEA 


LISTA DE PIESE 

Această listă este pentru schema 
din figura 1. R1 — 1,5 kfi; R2 — 5,6 
kfi; R3, R6, R9 — 1 kfi; R4 — 4,7 kfi; 
R5 — 270 fi; R7 — 33 fi; R8 — 82 fi; 
R10 — 470 fi; PI — 5 kfi; P2 — 1 kfi; 
P3 — 100 kfi; CI, C2, C3 — 220 
p F/400 V; C4, C6, C7 — 4,7 nF; C5 
— 4,7 mF; C8 — 100 mP; C9, CIO — 
0,1 mF; TI — BC172; LI, L2, L3, L4 — 
30 de spire din sîrmă cu diametrul 
0,2 mm din CuEm pe ferită de 0 2 
mm şi lungimea de 10 mm. 

Cei care doresc cablaje de A.F.I. 
cale comună şi F.l. sunet, îmi pot 
scrie pe adresa: Str. 1 Mai nr. 68, bl. 
75, sc. A, et. 1, ap. 2 oraş URLAŢI, 
cod 2041, Prahova. 


■II 




















| INWl 
%.D 8 


*» ^ 
iOOsi. 


Un sistem de „codare" analogică 
la îndemîna oricărui pasionat ..de 
automatizări este prezentat în cele 
ce urmează. Schema de principiu 
(figura 1) este structurată pe un 
comparator cu fereastră realizat cu 
două amplificatoare operaţionale, 
AGI şi A02 şi o poartă logică Şl cu 
diodele 04, D5 şi rezistorui R7. Am¬ 
plificatoarele operaţionale utilizate 
fac parte din circuitul ' integrat 
,8iVi324. 

Funcţionare 

Aşa după. cum se poate uşor ob¬ 
serva, întreg circuitul integrat speci¬ 
ficat anterior este alimentat dinîr-un 
stabilizator de tensiune simplu al 
cărui potenţiaî de ieşire, măsurat, 
faţă de masă, este Uref = 6,2 V. Tot 
din această tensiune sînt alimen¬ 
tate un divizor rezistiv R1, R2, R3, 
precum şi o altă sursă de „tensiune, 
de prag" cu R4, Dl, D2 şi D3. Căde¬ 
rea de tensiune pe cele trei diode 
este Uc = 2,3 V. 

Cifrul" propriu-zis se obţine din 
calcularea divizoruiui rezistiv Rt, 
R2, R3 de aşa natură încît în mo¬ 
mentul branşării rezistorului R3, 
ambele operaţionale A01 şi AQ2 să 
treacă în starea logică „1“, ceea ce 
corespunde unei tensiuni la ieşirile 
lor foarte apropiată de Uref. Condi¬ 
ţiile necesare pentru realizarea de¬ 
zideratului propus se regăsesc în 
relaţiile matematice: 


itiAGOÎ 


<00 fax 


poartă a! triacului este.şi ei limitat' li 
prin rezistorui R10. 

c:" va că montajul nu are se- • 
parare -galvanică de reţeaua de aii- 9 
ce impiică luarea de f 
măsuri de protecţie a celui ce ex- | 
er;:ă ■*> astfel de montaj. Po~ | 
tenţiometrul PI va fi' montat izolat | 
8 orice ar« asă metalică iar ac 1 ’’©- I 
narea sa se ea face prin av-ene-ant 
- u € n îlect roizolan 
frarisformaîorul de reţea Tr 220 
V/12 V este unul <Se sonerie sau un 
t trar o’rmator de minimuri 
2 VA, cu aceiaşi raport între tensiu¬ 
nile de primar şi secundar. 

Triacui se va alege în funcţie de 
valoarea sarcinii Rs. Se poate uti¬ 
liza şi un ţiristor numai pentru o al¬ 
ternanţă, cu scăderea însă a efi- 
n tarea 

tlristbruiui în serie cu sarcina, în 
diagon?/?. unei punţi redresoare 
{fără fiitraj), se va lucra pe ambele 
alternanţe ale tensiunii de reţea. 
Amplificatoarele operaţionale fac 
parte din circuitul integrat pM 324. 


VARIATOR 


i entru'amatorii de construcţii 
audio recomand un montaj simplu 
de preamplificator. de re s 
bandă, magnetică, care se poate 
adapta uşor părţii mecanice a unui, 
magnetofon cu două. viteze ( 9,53 
cm/s si 19,05 cm/s). în vâri m a 
reo aste-de ia sine$nţe!es realizarea a 
două astfel de montaje. 

• Intr-o descriere /sumară, acest 
preamplificator are în co ?p r e e 
două etaje, unul cu un tranzistor de 
zgomot redus şi amplificare (con¬ 
stantă în toată banda audio (TI), iar 
celălalt cu consacratul amplificator 
operaţional de tip 741 (ACM), în a 
'cărui ‘buclă de. reacţie negativă se 
obţine corecţia de redare liniară. 

.iată' cîteva din performanţei© 
sale: 

— amplificare (semnai corectat): 
>300 

— banda de redare (-3 dB): 30 
Hz—25 kHz 

-- distorsiuni neliniare în dome¬ 
niul 40 Hz—18 kHz: < 0,1% 

— raport semnal/zgomot > 50 dB 

— impedanţa de intrare > 20 kO 

— impedanţa de ieşire: 1 kfl 

— impedanţa de sarcină: > 47 kfl 

Pentru primul etaj'este de prefe¬ 
rat utilizarea unui tranzistor cu zgo¬ 
mot propriu cît 'mai mic, respectiv 
BC413 sau" BC414, dar cu rezultate 
mulţumitoare se -pot folosi şi trar- 
zisioare BC109 sau BC173. Singurul 
reglaj ai punctului static de funcţio¬ 
nare a! întregului ansamblu se face 
prin tatonarea valorii rezistenţei 
R2* In vederea obţinerii, în punctul 
 faţă de masă, a jumătate din mări¬ 
mea tensiunii de alimentare. Măsu¬ 
rarea acestei diferenţe de potenţial 
se va executa indirect în punctul 
A', amplificatorul operaţional „re- 
peîînd", în curent continuu, tensiu¬ 
nea din.colectorul tranzistorului TI. 

Cuplajul între cele două etaje fi¬ 
ind galvanic, se elimină folosirea 
unei surse duble de alimentare a 
operaţionalului, cît şi condensato¬ 
rul, necesar altfel, dintre colectorul, 
tranzistorului TI şi intrarea nein- 
versoare a lui 741. 


Pe lîngă schemele cu tranzis- 
toare unijoncţiune sau cu diac©, 

' : 

sandale oporţional şi cu ampl i- 
„„/ce- . v ■ ; 

variatoare de putere de bună caii-., 
tate. 

Schema din figură cuprinde un 
generator sincronizat de semnai 
ani. ă şi i r co ip arator. La rîndui 
i Jl de tensiune liniar 
variabilă are în structura sa un am¬ 
plificator operaţional AOI, care 
realizează împreună cu tranzistoa- 
rele TI şi T2 încărcarea şl des¬ 
cărcarea condensatorului C2. 

încărcarea acestui condensator 
se face dintr-o sursă de curent con¬ 
stant (TI, R5, RQ, R7), fa bornele lui 


apărînd o tensiune iiniar cres¬ 
cătoare. Din 10 în 10 ms conde ? 
to jl e&.e descărcat de ătre 
'paratorui-detector de trecere prin 
zero realizat cu amplificatorul ope- 
. . - : : 

■ cu un prag c 

ficat din potenţlometrui PI. Variaţia 
tensiunii la intrarea inversoare s 
acestui ultim 'comparator conduce 
la mărirea sau micşorarea coefi- 
cicT:-.::'.;) ca uc/ere al semnalului 
dreptunghiular de la ieşire şi, impli¬ 
cit, la ’ modificarea corespunzătoare 
a- unghiului de conducţie aî triacu¬ 
lui (eventual al tiristoruiui). 

Limitarea curentului de des¬ 
cărcare a condensatorului se face 
prin rezistorui RS. Curentul de 


Ui 


Is cw? 




IL; 


TEHNIUM 2/1992 









Pentru a nu „forţa" tranzistorul TI al stabiliza¬ 
torului, se mai impune ca R1 + R2 + R3 > 500 fi. 
Deci ■ pentru orice combinaţie de rezistenţe a 
căror surnă depăşeşte valoarea anterioara şi res¬ 
pectă relaţiile date, tranzistorul T2 va fi în con- 
ducţie, iar releu! Rel-, va fi acţionat. Contactele 
acestui releu vor putea acţiona la rîndul lor, de 
exemplu,' un elecîromagnet a cărui armătură mo¬ 
bilă să închidă sau să deschidă un zăvor. Amplifi¬ 
catorul operaţional A03 nu are decît roiul de se¬ 
parator între .poarta logică şi tranzistorul de ie¬ 
şire T2. 

Celălalt releu, fiel 2 , va lucra comandat'cu in¬ 
termitenţă de către oscilatorul realizat cu ampli¬ 
ficatorul operaţional AC'4 prin intermediul tran¬ 
zistorului : T3. Releu! Fţel 2 va pune în funcţiune un 


sistem de alarmare (claxon, hupă etc.) numai în 
cazul în care „cifrul" nu este cel corect, bineînţe¬ 
les cu condiţia ca montajul să fie alimentat prin 
microîntrerupătoruf Ml. 

Deoarece rezistorui R3 poate fi utilizat drept 
„cheie" electronică, propun o variantă construc¬ 
tivă simplificată (figura 2) de branşare la montaj 
cu ajutorul unei perechi de cuple mamă-tată de 
tip telefonic sau similar. 


rezultă R 3 < 1,93 kfi; se alege R 3 = 1,8 k.0 
R 2 + 1,8 kfi 
5 kfi 

se alege R 2 = 150 fi; 

Rt + 0,15 kfi + 1,8 kfi = 5 kfi, de unde R-, = 
kfi; se alege R, = 3 kfi. 

Pentru o cît mai comodă punere în funcţ 
rezistorui R2 este un semireglabil ''tfe % 25 
Bineînţeles că alegînd alte valori pentru' U c 
Uref, ori alta ordine de mărime ale sumşi i 
+ R2'+ R3, se obţin valori unice pentru R3 ( 
pentru celelalte două rezistoare din divizor). 


6,2 V > 2,4 V; rezultă R 2 > 130 fi; 


Exemplu de calcul 


Se aiege arbitrar R, + R 2 + R 3 = 5 kfi > 500 f 


SEMNALIZARE 


Cu un tub electronic de orice tip 
(diodă, frso'dă,"ietrodă...eîc.), un re¬ 
leu,- un condensator electrolitic şi un 
bec de 220 V se poate, realiza un 
dispozitiv optic de semnalizare in¬ 
termitentă, alimentat direct din re¬ 
ţeaua de curent alternativ. 

■’ Tubul electronic, indiferent de nu- 
mârui de'electrozi pe care îi posedă, 
este folosit ca dispozitiv redresor, 
avînd toate grilele conectate la 
anod. Filamentul de încălzire a cato- 
duiui este înseriat cu un bec de 60 
W—150 W/220 V şi alimentat prin. 
intermediu! unui contact de releu 
normal. închis, tot din- reţea. Bobina 
releului este conectată în anodul tu¬ 
bului şi.reprezintă "sarcina elementu¬ 
lui redresor. 

La conectarea Sa reţea, în primul 

1 r U r E , ' ; 

rfiu-uvu :J şl reci mr 


reieui stă ndatras, permiţînd prin 
contactul normai închis alimentarea 
becului semnalizator şi a filamentu¬ 
lui. După o perioadă'de timp. fila¬ 
mentul şi catodul se încălzesc, iar 
curentul la catod creşte, ceea ce va 
conduce ia atragerea armăturii rele¬ 
ului şi desfacerea circuitului bee-fi- 
lament. Din acest moment are ioc 
scăderea curentului anodlc (care 
este, de fapt, acelaşi cu cel de ca¬ 
tod). Căderea releului are ioc la o 
valoare mult mai mică a curentului 
prin bobină (care mai are montat în 
paralel şl • un condensator) şi per¬ 
mite răcirea catoduiui. Procesul se 
reia o dată cu închiderea contactu- 


£20 v/fOOW 


fel de tub electronic cu încălzire di¬ 
rectă. sau indirectă a catoduiui. Sin¬ 
gurele restricţii care se impun tubu¬ 
lui ales sînt următoarele: 

•— curentul de catod să fie mai 
mare decît curentul de ancianşare 
fermă a releului utilizat; 

— curentul de filament dat !n ca¬ 
taloage să fie aproximativ egal cu 


cei 'care ar străbate' becul dacă 
acesta's-ar conecta direct la reţea 

(±20%); 

— tensiunea de filament .să nu 
depăşească 12 V. 

în cazul de faţă curentul de fila- 
i cs e 300 n 
de 6,3 V. 


Releu! utilizat poate fi de orice tip 
de curent continuu (maximum 100 
mA) şi cu tensiune de lucru de ma¬ 
ximum 48 V. Se poate folosi orice 


:;; MPIIFICAT0R SE REDARE PENTRU MAS' E: I 


Bobina LI are aproximativ 30 de 
spire din simtă ■ de CuEm 0 0,2—-0,3 
mm, înfăşurate pe o carcasă cu dia¬ 
metrul de 8—10 mm, prevăzută cu 
un miez feromagnetic (ferită sau fe- 
rocart) reglabil. Rolul ei este de a 
micşora influenţa cîmpuriîor elec¬ 
tromagnetice perturbatoare • (brum) 
produse"de fluxurile de scăpări ale 
transformatorului de reţea sau aie 
motorului de antrenare a benzii. 


lui semnai util/zgomot, se reco¬ 
mandă ca această bobină să se 
monteze în imediata apropiere a ca¬ 
pului de redare, cu posibilitatea de 
a fi rotită în spaţiu. Reglajul ei se va 
face în modul următor: 

— cu magnetofonul în poziţie de 
redare, fără bandă, se roteşte în 
spaţiu bobina LI pînă cînd, într-o 
anumită orientare, se obţine un mi¬ 
nimum ai brumuiui reprodus în di¬ 
fuzor şi se va fixa în această poziţie; 


— se reglează miezul de ferită 
sau ferocart pînă ia dispariţia 
aproape completă a perturbaţiei; 
daca prin introducerea pînă la 
capăt a miezului, brumuf tinde să 
scadă, dar nu s-a micşorat substan¬ 
ţial, atunci se vor adăuga încă 5—10 
spire ia bobină şi se va face reglajul; 
dacă prin scoaterea miezului, per- 
turbaţia se diminuează, dar nu sem¬ 
nificativ, în acest caz se vor elimina 
5—10 spire şi se va proceda !a rea¬ 
justarea poziţiei miezului. 

Legătura între capul de redare şi 
preamplificator trebuie făcută obli¬ 
gatoriu prin cablu ecranat. 

Corecţia necesară redării uni¬ 
forme, după normele internaţio¬ 
nale, trebuie să aibă două puncte 
de „tăiere" conform tabelului. 


form valorilor din paranteze din fi¬ 
gură. 

Rezistorui R11 are rolul de a mic¬ 
şora timpul, după care, de la pune¬ 
rea" sub tensiune, tot montând 
ajunge în condiţiile statice de func¬ 
ţionare impuse. 

O f oc e s fi tentară în dome 
nlui audio, ia frecvenţe înalte, se 
face cu ajutorul grupului R 40 L ? Gf 
sene Pi* reglarea poziţie m z 
lui bobinei 12 se modifică, în func¬ 
ţie de dorinţă, frecvenţa în jurul 
căreia are loc accentuarea (17—19 
kHz), iar clin rezistorui R10 profun¬ 
zimea acesteia, precum şi banda de 
trecere a circuitului rezonant. 

Bobina L2 se poate procura din 
comerţul de specialitate ca piesă de 
schimb pentru magnetofoanele B4, 


5,IV .a 


& mU X)oksL(tW*) R? Re 

i—-duiczn-kzp- 

ipro &&>■ 

lf|W 8imr 

-MJ 

V foko. 


Optînd ca Sa viteza de 9,53 cm/s 
constantele de timp să fie ti = 3 180 
ms şi t2 = 90 ms, iar la viteza de 19,05 
cm/s acestea să fie ti = 3 180 pis şi 
î2 = 50 ms, rezultă R6 = 1,5 kfi, R7 = 
1,2 kfi şi R8 = 100 kfi. Alături de 
aceste valori propun constructori¬ 
lor o variantă în care rezistoareie de 
mai sus se modifică astfel: R6 = 2,5 
kfi, R7 = 1 kfi şi R8 — 1,5 MO, con- 


85, B30 eîc. de fabricaţie Tesla, ea 
îndeplinind acelaşi roi şi în echipa¬ 
mentele audio respective. 

BIBLIOGRAFIE: 

Colecţia revistei „Tehnium" 

B. Bărbat, I. Presură, T. Tănă- 
sescu — „Amplificatoare. de au- 
diofrecvenţă", Editura Tehnică, 
1972. 


Viteza benzii 
(cm/s) 

Constanta de timp 
ti 

(ms) 

t2 

Norma 

9,53 

3 180 

120 

DIN (1962) 


3 180 

90 

NAB (1965) 

RIAA (1965) . 

CEI (propunere 1966) 

19,05 . 

3 180 • 

50 

NÂB (1965) 

RiAA-(1965) 

DIN (1966) pentru uz 
curent 


CC 

70 

CCIR (1966) 

CEI (1964) 

DIN (1966) pentru uz 




profesional 




15 



SIMULATOARE ELECTROM1CE 


AURELIAN LĂZĂROîU, CĂTĂLIN LĂZĂROsU 


URMARE DIN NR. TRECUT 


Aşa cuni am arătat, posibilităţile 
acustice ale acestui montaj sînt 
foarte mari; după mai multe experi¬ 
mente se pot descoperi regulile de 
folosire care conduc la obţinerea 
tuturor acestor posibilităţi. 

Trebuie precizat că orice experi¬ 
ment care se realizează prin acţio¬ 
narea comutatoarelor sau potenţio- 
metreior nu pune în pericol CI, dacă 
s-a respectat întocmai schema din 
figua 5. 

Cî-SN 76477 poate fi folosit şi în 
alte aplicaţii, ca. de exemplu în 
măsurători în care se utilizează 
zgomotul alb ca semnai de test. în 
acest sens, propunem generatorul 
digital ; de zgomot alb, conform 
schemei din figura 6. în funcţie de 
valorile, componentelor conectate 
la pinii 4, 5, 6 se fixează parametrii 
zgomotului alb generat. 

Un alt sintetizor de sunete, de 
data aceasta constituit ca bloc func¬ 
ţionai în structura microcalculato¬ 
rului CQMMQDORE C-64, este cel 
codificat 6581. El permite obţinerea 
multor sonorităţi sintetice intere¬ 
sante, atît în domeniu! muzicii, cît şi 
în cei al vorbirii. Muzica sintetizată 
cu microcalculatorul CGMMQ- 
DORE C-64 nu este aceea bine cu¬ 
noscută, de muzică tip „computer"; 
ea este foarte apropiată de muzica 


— viteza de revenire (reiease 
rate) = 6ms...24 s. 

Frecvenţa generatoarelor, forma 
anvelopei ’ si valoarea amplitudinii 
pot fi controlate şi prin mărimi ana¬ 


logice externe (intrările POT X, 
POT Y), oferind suplimentar posibi¬ 
litatea obţinerii unor efecte intere¬ 
sante, ca de exempiu asem㬠
nătoare celor produse de un ring 
modulator. Sintetizorul 6581 are în 


gramului BASIC nu oferă îi 
bilitatea obţinerii, prin met 
ple, a tuturor performanţe! 
fice acestui sintetizor. 

Un sintetizor cu arhitectul 
nătoare celui descris ante 







r 

VOTRAX SC-01 1 

fll 1 

18 | 

1 



»+v 

\ 


*V 

k 

. h 

Vp 


, j‘ 

| DATE ) 

P0...P5 

EXT 

Jl 

I 

— 2 ~B!T jj~——3 
—j LATCH j_^ 

11 

12 

SC-01 



SEL.ECT*WR!TE --* 

STR 

AF 

r- 

fMTTD D ?/ D T m?-- -. 


AO 

tft 

INILNKUrl — 

A/R Vg 

' CB 



instrumentală. Dar pentru a vedea 
care sînt posibilităţile sintetizorului 
6581, este necesară prezentarea 
acestuia. După cum se vede în 
schema-bloc din- figura 7, sintetizo¬ 
rul conţine trei blocuri identice şi 
independente, fiecare cuprinzînd 
generatoare de semnal, formatoare 
de anvelopă şi modulatoare de am¬ 
plitudine, programabile. Genera¬ 
toarele, produc semnale cu formă 
de undă triunghiulară, dreptun¬ 
ghiulară, rampă liniară sau zgomot. 
Frecvenţa semnalelor periodice 
poate ff programată pe un interval 
de opt octave, cuprins între 16 Hz şi 
4 kHz. Formatorul de anvelopă este 
asociat modulatorului de amplitu¬ 
dine, prin intermediu! căruia poate 
modifica amplitudinea semnalelor 
produse de generatoare, într-un. 
domeniu de 48 dB. Evoluţia anvelo¬ 
pe:, caracterizată prin patru stadii, 
aşa cum se arată în figura 8, poate fi 
programată după cum urmează: 

— viteza de creştere (attack rate) = 
= 2 ms...8 s; 

—• viteza de cădere (decay rate) = 
= 6 ms...24 s; 

— viteza de menţinere (sustain) = 


DATE J F1F0 


structura sa şi un fiitru digital 
programabil în domeniu! 30 Hz... 12 
kHz, cu panta de 12 dB/oct. Filtrul 
poate fi programat pentru transfer 
de tip trece-jos, trece-bandâ, trece- 
sus sau rezonant. Semnalul filtrat 
poate fi sumat ou un semna! exte¬ 
rior, componenta rezultantă fiind 
aplicată regulatorului principal de 
nivel, urmat de amplificatorul final 
de tensiune. 

Folosirea simultană a celor trei 
blocuri identice independente, pre¬ 
zentate mai sus, permite nu numai 
simularea timbrului oricărui instru¬ 
ment, dar şi crearea secvenţelor 
muzicale compuse pentru trei in¬ 
strumente diferite, sintetizînd si¬ 
multan timbrurile acestora. 

Sintetizorul 6581 permite, de ase¬ 
menea, producerea multor sono¬ 
rităţi adecvate programelor de jo¬ 
curi de abilitate, dexteritate, dis¬ 
tractive, dar mai ales a celor de si¬ 
mulare şi de învăţare a muzicii. în 
varianta de bază, interpretorui pro- 


circuiîul integrat AY-3-8910, pro¬ 
dus de firma General Instruments 
Circuitul conţine trei structuri iden¬ 
tice şi independente care pot ge¬ 
nera semnale cu diferite frecvenţe 
■şi forme de undă sau zgomot; am¬ 
plitudinea acestor semnale poate f 
reglată separat, putînd avea orice 
evoluţie a anvelopei. Circuitul are 
două porturi de $ biţi şi poate fi uşor 
interfaţa! cu microcalculatorul ZX- 
SPECTRUM. Schema de conexiuni 
a CI AY-3-621C este prezentată în 
figura 9, iar modurile de funcţio¬ 
nare şi control se pot urmări în ta¬ 
belele alăturate. 

Spre • deosebire de sintetizoareîe 
prezentate anterior, cei descris în" 
continuare este un circuit integrat 
specializat numai pentru sinteza 
vorbirii. Circuitul integrat VOTRAX 
SC-01 este un sintetizor parametric 
care funcţionează pe principiul sin¬ 
tezei formanţiaie, la viteze foarte re¬ 
duse ale datelor de control. Este 
unul dintre cele mai folosite circuite 


P0...P5 

1112 

_ L 

WRITE 

J LATCH 

STR 

SC-01 

DATE 

J 8BIT _ 

P0...P5 

-y un . 

STR 

ti: 

“BUFFER jU_ 

.SC-01 
j - Ă/R 

Ă/R 


“ INTRARE f 


DQ...D5 

A0...An 


] - II 

% nt 

r -12 

r—» STR 











integrate în aplicaţii de vorbire 
electronică. După cum se va vedea, 
configuraţia sa este astfel proiec¬ 
tată încît se realizează modelarea 
electronică a funcţiilor complexe 
ale aparatului uman de producere a 
vocii şi vorbirii. Controlul sintetizo- 
rului se face printr-un microcalcu¬ 
lator sau printr-o memorie ROM, 
PROM, EPROM. Cuvîntul de con¬ 
trol provenit de la acestea este de¬ 
codat printr-un translator de cod în 
parametri asociaţi alofonelor. 
Asamblarea unui mesaj verbal prin 
intermediul alofonelor se face prin 
concatenarea secvenţelor codate 
digital, pe care sintetizorul propriu- 
zis le converteşte în vorbire sinte¬ 
tică audibilă. Concatenarea aloto- 
nelor este metoda cea mai versatilă 
în generarea oricăror cuvinte sau 
fraze. Vocabularul este nelimitat; el 
este dependent numai de dimen¬ 
siunea şi complexitatea programu¬ 
lui de control rulat pe calculator sau 
de capacitatea memoriei. Viteza da¬ 
telor la acest sintetizor este atît de 
mică încît într-un PROM 2732 pot fi 
Stocate peste 500 de cuvinte! Tre¬ 
buie însă menţionat că vorbirea 
obţinută pe un asemenea sintetizor 
este lipsită de naturaleţea vorbirii 
umane, avînd un pronunţat carac¬ 
ter robotic. 

VOTRAX SC-01 este un circuit 
integrat VLSI realizat în tehnologie 
CMOS în capsulă DIL cu 22 pini şi 
consumă numai 7 mA la o tensiune 
de alimentare cuprinsă între 7...14 V. 
După cum se vede în figura 10, cir¬ 
cuitul conţine două unităţi funcţio¬ 
nale majore. Prima unitate — con¬ 
trolerul — translatează cuvîntul de 
control provenit de la memorie şi 
generează o matrice de parametri 
spectrali care controlează cea de-a 
doua unitate a circuitului integrat 
— sintetizorul propriu-zis. Contro¬ 
lerul este o unitate complexă care, 
pe lîngă faptul că stochează setu¬ 
rile de instrucţiuni pentru genera¬ 
rea alofonelor, realizează algorit¬ 
mul de concatenare şi temporiza¬ 
rea acestora. Sunetele corespun¬ 
zătoare alofonelor sînt generate în 
u'ma acţiunii de programare a sin¬ 
tetizorului de către controler: sec¬ 
venţele de vorbire sînt disponibile 
la pinul AO. Accesul la seturile de 
instrucţiuni corespunzătoare alo¬ 
fonelor se face printr-un cod de 
6 biţi (intrările P0...P5) plasat într-un 
registru de control. 

Sintetizorul propriu-zis este un 
model electronic care simulează 
funcţiile aparatului uman de produ¬ 
cere a vocii şi vorbirii. în principal, 
acest model ese format din două 
generatoare şi un bloc de filtre. Ge¬ 
neratorul de impulsuri cvasiperio- 
dice şi generatorul de zgomot si¬ 
mulează funcţia de excitaţie, res¬ 
pectiv spectrul impulsurilor glotice 
şi al curentului de aer trecut prin ca¬ 
vităţile supraglotice constricţio- 
nate. Semnalele de la aceste două 
generatoare sînt transmise blocului 
de filtre, compus din patru 
filtre analogice de tip trece-bandă. 
Blocul de filtre simulează caracte¬ 
ristica de transfer a traiectului vocal 
uman, respectiv principalele rezo¬ 
nanţe ale acestuia. Ieşirea filtrelor 
este conectată la un preamplifica- 
tor audio, care poate ataca direct 
un amplificator de putere exterior. 

După cum se vede în figura 10, 
circuitul integrat SC-01 are în 
structura sa internă un oscilator de 
tact a cărui frecvenţă este de apro¬ 
ximativ 720 kHz, fiind stabilită de 
componentele RC conectate la pi¬ 
nul 16. Mici modificări ale acestei 
frecvenţe vor determina variaţia 
înălţimii vocii produse de sintetizor. 
Pentru aplicaţii speciale, oscilato¬ 
rul intern poate fi înlocuit cu unul 
exterior, ale cărui impulsuri vor fi 
aplicate pe pinul 15. 

Sintetizorul SC-01 poate fi făcut 
să „vorbească' 1 printr-un control 
adecvat provenit de la un microcal¬ 
culator, de la o memorie ROM sau 
prin acţionarea corspunzătoare a 
claviaturii terminalului unui micro¬ 
calculator (conform unei liste de 
echivalenţă). Schema generală de 
conectare a circuitului integrat 


SC-01 este indicată în figura 11. In- 
terfaţarea cu un microcalculator 
este posibilă în două moduri. în fi¬ 
gura 12 se arată modul de interfa- 
ţare prjn intermediul unei memorii 
FIFO. în acest caz, SC-01 acţio¬ 
nează independent, cu circuit „self- 
clocking" de extragere asincronă a 
codurilor alofonelor din memoria- 
tampon. 

Memoria FIFO (tampon) este cu¬ 
plată la magistrala de date a micro¬ 
calculatorului şi încărcată cu codu¬ 
rile alofonelor, conform progra¬ 
mului de control. După încărcare, 
codurile sînt deplasate la ieşire cîte 
unul la fiecare modificare a stării pe 
liniile STR şi A/R. 

Un mod de interfaţare mai ieftin 
este prezentat în figura' 13, în care 
microcalculatorul, care rulează un 
program adecvat, temporizează 
transferul codurilor către SC-01. 
Codurile sînt transmise registrului 
din sintetizor printr-un port de ie¬ 
şire paralel, iar circuitele de moni¬ 
torizare a activităţii sintetizorului 
prin linia Ă/R, transmit comenzile la 
portul de intrare sau la linia de con¬ 
trol întreruperi. 

Modul asincron de operare poate 
fi adoptat şi cînd SC-01 se interfa- 
ţează direct cu un ROM, PROM, 
EPROM, jncărcat corespunzător 
aplicaţiei. în acest caz nu mai este 
necesar un microcalculator, sinteti¬ 
zorul generînd un mesaj „fix“, ale 
cărui coduri sînt stocate în memo¬ 
rie. După cum se vede în figura 14, 
pe lîngă sintetizorul SC-01 şi me¬ 
moria ROM, în configuraţia siste¬ 
mului se află şi numărătorul asociat 
care asigură adresarea memoriei 
pentru necesităţile circuitului SC-01. 
Intrările II şi 12 sînt utile pentru re¬ 
glarea înălţimii vocii, dar aceasta nu 
este absolut necesară. Funcţiona¬ 
rea sintetizorului începe o dată cu 
aplicarea impulsului START pe in¬ 
trarea respectivă a numărătorului. 
Prin interacţiunea liniilor STR şi 
Ă/R cu ROM-ul şi numărătorul, se 
asigură transferul succesiv al unor 
coduri de 6 biţi, prin înscrierea 


acestora în registrul de control al 
sintetizorului SC-01, prin intrările 
P0...P5. După reţinerea fiecărui 
cod, urmează procesul de generare 
a alofonului respectiv. La termina¬ 
rea generării alofonului curent, im¬ 
pulsul de pe linia Ă/R comandă 
transferul altui cod de 6 biţi, cores¬ 
punzător alofonului următor. Pro¬ 
cesul se repetă pînă la epuizarea 
datelor din ROM, care, transmise 
succesiv sintetizorului, asigură în 
final producerea secvenţelor de 
vorbire audibilă. 

în ultima parte a acestui articol 
vom prezenta un codec care func¬ 
ţionează pe principiul codării for¬ 
mei de undă, adecvat unor aplicaţii 
mai puţin complexe, datorită sim¬ 
plităţii sale deosebite. 

Circuitele integrate HC55516/ 
HC55532, produse de firma HARRIS, 
operează la o viteză a datelor de 16, 
respectiv 32, kilobiţi/secundă. în fi¬ 
gura 15 este prezentată schema de 
aplicaţie complexă a unui codec, 
realizat cu două circuite integrate 
HC55516/HC55532. Linia punctată 
dintre codor şi decodor semnifică o 
linie de transmisie sau un sistem di¬ 
gital de stocare sau transfer. Deoa¬ 


rece circuitele integrate folosite 4în 
acest codec sînt realizate în tehno¬ 
logie CMOS, codecul consumă nu- 
ijhai 2 mA la o tensiune de alimen¬ 
tare de 5...7 V. Este remarcabil gra¬ 
dul de integrare al acestor circuite 
care, după cum se vede din schema 
de aplicaţie, nu necesită compo¬ 
nente exterioare, iar pentru contro¬ 
lul său nu este necesar un microcal¬ 
culator. Codecul funcţionează pe 
principiul modulaţiei delta cu' va¬ 
riaţie continuă a pantei. 

Arătam în introducerea acestui 
articol că, la unele sisteme de co¬ 
dare a formei de undă, configuraţia 
internă a codorului şi decodorului 
este asemănătoare. Acest fapt este 
bine evidenţiat în cazul acestui co¬ 
dec: după cum se vede în figura 15, 
atît în codor, cît şi în decodor se fo¬ 
loseşte acelaşi circuit integrat. Se¬ 
lectarea cipuîui pentru o funcţie 
sau alta se face printr-o tensiune de 
control aplicată pe pinul 10 (LOW 
pentru codor, HIGH pentru deco¬ 
dor). 

Prin acest articol am încercat să 
familiarizăm cititorii cu cîteva sinte- 
tizoare, pentru a trezi interesul aces¬ 
tora pentru domeniul fascinant al 
vorbirii sintetice şi/sau electronice. 





." 


— 

i 

74 


— 

2 

13 



3 

12 

Intrare 


4 

11 

HI— 

— 

5 

10 

t 


6 

9 



7 

8 


HC55516/32 




7 

74 

2 

13 

3 

12 

4 

11 

5 

10 

6 

9 

7 

8 


HC55516/32 


+ 5V 


' Bit 

Registru ' -— 

B7 

B6 

B5 

B4 

B3 

B2 

1 1 
Bl | BO 

_ 

RO 

Frecvenţa tonului 

in canalul A 

Constant - 8 bit rf 

R1 

77M7777/M777777M orientativ - 4 

R2 

Frecvenţa tonului 

in canalul B 

Constant - 8 bit 

R3 

wm7Mmm ™«uv - 4 »u 

R 4 

Frecvenţa tonului 
în canalul G 

Constant - 8 bit 

R5 

wm/mm 

Z/////\ Orientativ - 4 bit 

R6 

Durata zgomotului 

Wmmm 

Orientativ - 5 bit 

R7 

Registru 
de control 

1/0 

Zgomot 

Ton 

Port 

A 

Por t 
B 

C 

B 

A 

C 

B 

1 . 

R8 

Amplitudine canal A 

V/////////////////Z 

M* 

L3 

L2 

LI 

L0 

. R9 

Amplitudine canal 3 

WZmm/7Z; 

M* 

L3 

L2 

Li 

. LO 

R10 

Amplitudine canal C 

wmmzm 

M* 

L3 

L2 

LI 

LO 

Rll 

Durata anvelopei 

Constant - 3 bit 

R12 

Orientativ - 8 bit 

R13 

Forma anvelopei 

w/m/Mmm E31 kJ. ki i 7 

R14 

Port A 

1/0 - 8 bit 

R15 

Port B 

i/o - 6 bit 


M=1 - Amplitudinea se stabileşte prin generatorul de anvelopă. 
M=0 - Amplitudinea se reglează prin BO...B3. 


Mod de funcţionare 

BDIR 

BC 1 

BC 2 

Circuitul este inactiv 

0 

0 

1 

Citeşte date din registru 

0 

1 

1 

înscrie date în registru 

1 

0 

1 

Selectează registrul 

1 

1 

1 


TEHNIUM 2/1992 








CITITORII RECQMÂH 


EGALiZOR 


LISTA DE PIESE 


RezisfoâR 


R1, R2, R3, R4, R8, nl 2, R16, R25, R26 
R5, R6, R9, R10, R13, R14, R17, R18 
R7, R11, R15, R19, R20, R21, R24 
R23 — 200 kO; 

R27 — 5 MO; 

R28 — 20 kO; 

R29 — 2 MO; 

R30 — 5 kO. 

Toate rezistoarele au puteri de 0,25—C 
de maximum 10%. 


Ss® galizorui grafic prezentat 
constituie o soluţie de vîrf, capabilă 
de a satisface efectuarea corecţiilor 
celor mai exigente (6 octave). 

Realizarea lui nu implică nici o di¬ 
ficultate, puţind fi abordată chiar şi 
de un începător. 

Toate potenţiometreie vor fi dis¬ 
puse pe panoul frontal al cutiei în 
care se introduce montajul împre¬ 
ună cu sursa de alimentare (even¬ 
tual un alimentator de 12 V cu ten¬ 
siune stabilizată). Potenţiometreie 
vor avea cursă liniară şi vor fi dis- 


SORIW DIMULESCU - Oră; 


neţea realizatorului. 

Propun celor mai avansaţi reali¬ 
zarea iui în varianta stereo. 

Performanţele montajului sînt: 

— tensiunea de alimentare: 12 
Vcc (stabilizată); 

— curentul absorbit: cca 200 
mA; 

— domeniu! de lucru: 50 Hz...10 
kHz; 


>ranţe!e 


Condensatoare 

CI. C2 
C3, C4 
C5, C6 
C7. C8 
C9, CIO 
Cil, CI2 
CI3, C14 
C15, CI6 
CI7, CI8 v- 

CI 9 . ' 

C20, C21 , 
C22, C24, C21 
C23 


! INTRARE 


Tranzistoare 


BC107...Î0.9: 


Potenţiometre 

PI, P2, P3, P4, P5, P6 

P7, P8 


VOLUM 


puse paralel. 

Dimensiunile aproximative ale 
cutiei sînt: lungimea 25 cm; lăţimea 
15,cm; înălţimea 5—7 cm. 

Înălţimea depinde de felul în care 
sînt dispuse componentele şi de fi- 


— tensiunea maximă de intrare: 
Ui - 250 mVef. 

Schema electrică este dată în fi¬ 
gura 1, iar în figura 2 se sugerează o 
variantă de dispunere a potenţio- 
metreior pe panoul frontal. 


ALIMENTATOR — DIVERTISMENT 


Montajul prezentat în cele ce ur¬ 
mează este recomandat în special 
constructorilor începători; cu un 
număr relativ redus de compo¬ 
nente, el poate satisface mai multe 
aplicaţii şi, datorită principiului 
simplu de funcţionare, permite o 
serie de artificii care vor stimula 
fantezia constructorului amator. 

Stabilizatorul monolitic /3M323 
asigură între bornele OUT şi M o 
tensiune constantă de aproximativ 
5 V. Inseriind între borna M şi masă 
un număr de diode, tensiunea de ie¬ 
şire va fi egală cu suma dintre ten¬ 
siunea stabilizată de 0 M323 şi 
căderile de tensiune de pe toate 
diodele pînă la masă. Ştiind că pe o 
diodă redresoare 1N4QQ1 avem o 
cădere de tensiune de aproximativ 
0,75 V, iar pe o diodă luminescentă 
aproximativ 2,5 V, putem obţine ia 
ieşire — în funcţie de conexiunile 
pe care le facem — diferite valori ale 
tensiunii, ca în tabelul alăturat. 

Bineînţeles că uiiiizînd ai te ele¬ 
mente — de exemplu diode cu ger¬ 
manii! — sau operînd alte cone¬ 
xiuni, putem obţine alte tensiuni ia 
ieşire; alimentatorul este deci utili¬ 
zabil doar pentru montaje ce nu ne- 


chide intr-o cutie, cu cele două 
LED-uri scoase pe panou! frontal. 
Dacă sînt necesare modificări'repe¬ 
tate a!e tensiunii de'' ieşire, se va 
monta un comutator. 


cesitâ o tensiune de alimentare re¬ 
glabilă continuu. 

Realizarea practică nu ridică pro¬ 
bleme; executat corect şi cu com¬ 
ponente valide, montajul va func¬ 
ţiona de Ia prima încercare, după 
care ne putem „juca“ cu ianţui de 
diode înseriate, pentru a obţine ten¬ 
siunile dorite. Circuitul integrat se 
va monta pe un radiator cu supra¬ 
faţa de cel puţin 100 cm 2 , pentru a 
se evita supraîncălzirea şi ancian- 
şarea protecţiei interne. Curentul 
maxim debitat de alimentator este 
de 3 A. 

Componenta cea mai dificil de 
procurat rămîne transformatorul de 
reţea, care trebuie să poată debita 


un curent de 3 A şi o tensiune cu 4 V 
mai mare decît tensiunea maximă 
pe care dorim să o obţinem ia ieşi¬ 
rea montajului. 

în final, alimentatorul se va în- 


R2 56012 


T ROL03 r 


CONEXIUNI 

ÎNTRERUPĂTOR 

12 

TENSIUNEA LA j î| 

IEŞIRE (V) 

i—r 

deschis 

' ; '5,75 ; îl 

1—1' 

închis 

5 1 1 

2—2' 

deschis 

8,25 1 

2—2' 

închis 

S ?r5 

3—3' 

deschis 

i 9,75 

3—3' 

închis 

Q ’ ■§ 

4—4' 

deschis 

i : : îs î 

4—4' 

închis 

1__J 


18 


TEHNIUM 2/1992 











TUBUL CATODIC 
8752 


muEimm lăzăroiu, cătăliw lăzăroiu 


La cererea mai multor cititori, 
prezentăm în cele ce urmează o 
descriere completă a tubului cato¬ 
dic B752/B752—01, Acest tub este 
destul de răspîndit în ultimul timp, 
fiind unul dintre cele mai adecvate 
pentru realizarea osciloscoapelor 
tranzistorizate de mici dimensiuni, 
compacte. în cazul' în care oscilos¬ 
copul este proiectat pentru a fi ali- 
mentat de la o sursă autonomă, se 
foloseşte îubui B752—01, care se 
deosebeşte de tipu! de bază B752 
tprintr-o valoare redusă .a curentului 
■consumat de filament, respectiv 90 
mA';'... 

.. Prezentare generală.' Tybul.. cato- 
ttfic monospot B752 are ©"sensibili-, 
)4ate de deflexie ridicată, raportată 
la iungimea. sa, datorită■ accelerato¬ 
rului suplimentar. Toate tensiunile 
de alimentare a electrozilor tubului, 
/Inclusiv cea a acceleratorului supli¬ 
mentar, au valori reduse. în compa¬ 
raţie cu alte tuburi. Ecranul este 
plat, iar culoarea trăsei este verde. 

Lungimea totală a tubului: 200 mm 

Diametrul ecranului: 78 mm 

Deflexie: electrostatică, sime¬ 

trică 

Focalizare: electrostatică 

Tip soclu: 14—25 

Parametri (în paranteze sînt indi¬ 
cate valorile minime şi maxime): 

Tensiune de filament, U } : 6,3 V 
■■(± 10 %) 

Curent de filament, i f : 0,34 A [0,09 
A] 


Tensiunea pe acceleratorul final, 
l a : 1 000 V (800...2 000 V) 

Tensiunea pe primul accelerator, 


Capacitate C K : 3 pF [3,5 pF] * 
Obs e. Va e .în 
paranteze drepte corespund tubu¬ 
lui, catodic 8752—01. 

în figura .alăturată sînt indicate 
forma şi dimensiunile tubului, nota¬ 
rea şi configuraţia electrozilor 
acest ui ar. ■ ’ ■ 1 




7 1 \ ^ ** ^ ^ |ţ a 


realizat, cu piese de calitate, verifi¬ 
cate în prealabil. Cablajui se va rea¬ 
liza pe o placă de sticlotextoilt du¬ 
blu placat în cazul schemei din fi¬ 
gura 1 şi simplu placat pentru 
schema din figura 4. 


(URMARE DIN PAG, 


220 nF, multistrat 
ÎQi uF/25 V 
100 nF, ceramic 
(multistrat) 

47 juF/25 V, tantal 
100 nF, multistrat 
22 mF/ 35 V, tantal 
1 nF, ceramic 


rnandă .este legat ia colectorul 
acestui tranzistor. 

Dacă potenţialul bazei tranzisto¬ 
rului este +V7 — canal selectat 
pentru I.C.2 —, tranzistorul respec¬ 
tiv se va satura, deci, potenţialul co¬ 
lectorului va fi mai mic de 2,1 V 
(practic zero), ceea ce corespunde 
stării active pentru canalul comuta- 
, torului audio ai cărui pin de co¬ 
mandă este, legat la colectorul 
acestui tranzistor (de un al patrulea 
: tranzistor rar avem nevoie, un canal 
al comutatorului' audio este în sta¬ 
rea activă, dacă toţi trei pinii de co~ 

.' rnandă sînt ta un potenţial rnai mare 
de 3,3 V). 

: Schema selectorului senzorial 
■' astfel realizat este ilustrată'în figura 
4, iar în figurile 5 şi 6 sînt arătate ca- 
/ blajul şi, respectiv,""'dispunerea pie- 
: seîor, la scara 1:1. Senzorii S1...S4 
/ se vor realiza din tablă de., inox sau 
■' .alamă nichelată, pe care se cosito¬ 
resc firele 'de legătură la intrările 
amplificatorului, de preferinţă cît 
I mai /"scurte. Diodele LED D5...D8, 

■: care) vor'Semnaliza canalul activ, se 
vor monta ■ între perechile de 
plăcuţe : corespunzătoare fiecărui 
canal. : Bineînţeles, diodele D1...D5 
.. şi' rezlstenţele de' limitare a curentu¬ 
lui R12...R15 nu vor mai fi utilizate. 

Trebuie notat că circuitul integrat 
SAS5SGS are prioritate de selectare 
a unui canal, şi anume canaiu! 1, 

| care devine activ la punerea sub îen- 
| siune a montajului. Se poate utiliza 
I fără a opera modificări în schemă şi 
| circuitul integrat SAS570S, cu men- 
I ţiurtea că acest circuit nu are priori-' 
1 taie de selectare a unui canal. 

Ambele mo faje nu necesită re- 
I glaje, funcţionînd la parametrii de 
1 catalog dacă montajul a fost corect 


LISTA COMPONENTELOR 


100 n 

47 kn, metalizat 
vezi text, metalizat 


ROL 09 
BC107 
TDA1029 

IÂS560S (SAS570S) 


470 kH, metalizat 
1,5 kO 

1 MO, metalizat 
850 kO, metalizat 
10 MLI 
2,2 MA 


BIBLIOGRAFIE: 

Râpeanu R. ş.a„ Circuite integrate analogice, Edi¬ 
tura Tehnică, 1983. 

— Vătăşescu A. ş.a., Circuite integrate liniare. Manual 
de utilizare, volumul, 2, .Editura Tehnică, 1980 
—- Catalog. „Philips* 1 " 

— Revista „Radioîechnika** nr. 4/1978 

25 - conexiune senzor canal 4 

27 - conexiune senzor canal 3 
29 - conexiune senzor canal 2 

31 - conexiune senzor canal 1 

26 - LED canal 4 

28 - LED canal 3 
30- LED canal 2 

32 - LED canal 1 
33™ masă senzori 

34 ~ + Vcc {+17 V) 

35 - GND 

36™ ieşire comandă canal 1 
37™ ieşire comandă canal 2 
38™ ieşire comanda canal 3 


10 








TEMPORIZATOR 


Student AWA DRAGOŞ 


Montajul prezentat, conceput iniţial în domeniul foto, este un temporiza¬ 
tor de la 0 la 999,9 secunde cu pasul de 0,1 secunde. 

Frecvenţa de numârare/programare este obţinută prin divizarea frecven¬ 
ţe^ reţelei. 

în figura 1 sînt prezentate stabilizatorul de tensiune şi circuitul formator 
al frecvenţei de numărare. 

Pentru stabilizator am propus varianta cu C.I.--7805, care este un stabili¬ 
zator integrat de 5 V/max. 1 A, avînd în vedere că în lucrul cu circuite logice 
avem nevoie de o tensiune de alimentare foarte bine stabilizată. Bineînţeles 
că, pentru acest etaj, variantele de realizare sînt multiple. 

Pentru formarea frecvenţei de 100 Hz am prelucrat semnalul redresat 
bialternanţă, de la ieşirea punţii redresoare. Rezistenţa R1 are rol în micşo¬ 
rarea curentului, iar dioda Zener de a nu permite la intrarea circuitului ten¬ 
siuni mai mari de 5 V (Dl poate fi şi DZ4V7). Circuitul CDB413este o poartă 
NAND cu patru intrări, cu caracteristică trigger-Schmitt. în montaj are ro¬ 
lul de a transforma tensiunea lent-variabilă de la intrare în semnal dreptun¬ 
ghiular, compatibil cu famiiia TTL. 

Figura 2 prezintă circuitul de divizare a frecvenţei. Pentru a putea pro¬ 
grama exact temporizatorul şi pentru ca aceasta să nu dureze prea mult 
timp, avem nevoie de frecvenţe de 1 Hz (programarea cifrei celei mai puţin 
semnificative), 10 Hz (programarea celei de-a doua cifre), 100 Hz (progra¬ 
marea celorlalte cifre). Pentru divizare am folosit două C.I.—CDB490, co¬ 
nectate ca în figură. 

Temporizatorul propriu-zis conţine două rînduri de cîte n patru num㬠
rătoare zecimale CDB4192, legate pe fiecare rînd în cascadă. în acest fel se 
permite memorarea timpului iniţial în U05, U09, U13, U17 pentru o nouă 
utilizare cu acelaşi timp (de exemplu, în domeniul foto, pentru două foto¬ 
grafii cu acelaşi timp de expunere). 

La început, prin comanda RESET (RST), bistabilul R—S Bl declanşează 
releu! de comandă. Tot acum, prin intrarea LOAD (pin 11) a numărătoare¬ 
lor, se permite iniţializarea acestora (încărcarea cu valoarea 0000). Tot 
prin Bl se activează intrarea LOAD a celui de-al doilea rînd de num㬠
rătoare, pentru a permite datelor din primul rînd (cel de programare) să 
ajungă, prin C.I.— CDB447, la afişajul numeric, pentru a putea fi citite. 
CDB447 este circuit pentru comanda digiţilor de afişare cu anod comun. 

în acest moment, temporizatorul se află în stare de programare (LED2 
aprins) şi, prin acţionarea lui P.UP, P.DOWN, se poate înscrie (modifica) o 
valoare în numărătoarele de programare. 

Cînd programarea s-a terminat, se da comanda START. Bistabilul RS, B2 
are rolul de a proteja circuitul la variaţiile de tensiune provocate de contac¬ 
tul metalic al butonului de START. Butonul va fi cu două poziţii, poziţia per¬ 
manentă fiind cea din figura 3. 

La comanda START, bistabilul Bl se resetează, „surprinzînd“ valoarea 
curentă de programare în al doilea rînd de numărătoare. De asemenea, prin 
pinul 4 al lui U01, se permite tactului de 10 Hz să ajungă să decrementeze 
valoarea din al doilea rînd de numărătoare. 


STABILIZATOARE 

INTEGRATE 

DE PUTERE 


? Ing. DRAGOŞ MARIWESCtJ 


In acest articol vă prezentăm cîteva stabilizatoare de tensiune integrate 
din ultima generaţie. 

Aceste circuite furnizează la ieşire tensiune continuă stabilizată regla¬ 
bilă. Pentru circuitele din tabel se foloseşte schema din figura 1, iar pentru 
(circuitul LT1038CK se foloseşte schema din figura 2. în figurile 3, 4 şi 5 sînt 
•prezentate alocările pinilor în cazul capsulelor TO--220, TO—-247 şi, res¬ 
pectiv, TO—3. Pinii au fost notaţi 1 = U, N ; 2 = U OUŢ ; 3 = ADJ. 

Circuitul LT1038CK foloseşte capsula TO—3 şi poate debita un curent 
maxim de 10,0 A. 

Parametrii de funcţionare care necesită atenţie din partea constructoru¬ 
lui sînt: 

: — tensiunea de intrare, care nu trebuie să depăşească valoarea de 

+35 V; 

— puterea disipată maximă să nu depăşească 50 W în cazul capsulelor 
TO—220 şi TO—247 şi 100 W în cazul capsulei TO—3. 

Pentru a folosi tensiuni de ieşire mici la curentul maxim se va coborî ten- 


^ STABILIZAT^ 


ADJ. 3 R2| 

27GnL 


' ' ' C1[± 

10jjF/50Vj 


^f C 2 

10pF/50V 



ki' 12V /\ R i 


°i7 DZ % 

4^5 VI 2 


\HH%h 


"7 Titt n 

2j 16 


13] U 10 CDB 490 IU 


Acum temporizatorul se află în stare de numărare (de temporizare) şi 
este aprins LED1. De asemenea, prin porţile lui U14, care este circuit cu co¬ 
lectorul în gol (CDB403), se anclanşează releul (lampa de mărit — în dome¬ 
niul foto — fiind aprinsă). 

La terminarea timpului, ieşirea BW (pin 13) a lui U04 setează Bl, declan- 


-HIL LT 1038 T 1 - 



E 

I 

1 

I 




ra22o i 

3 3 2 


I 


siunea de intrare pînă la o valoare la care puterea disipată de circuitul inte¬ 
grat să fie inferioară puterii disipate maxime. 


Tip circuit 

Tip capsulă 

Curent maxim 

LT1086CT 

TO—220 

1,5 A 

LT1085CT 

TO—220 

3,0 A 

LT1084CP 

TO—247 

5,0 A 

LT1083CP 

TO—247 

7,5 A 


TEHNIUM 2/1992 











şînd releul şi trecînd din nou în stare de programare. Acum se poate da o Fiind conceput iniţial în domeniul fotografic, pentru realizarea timpilor 
nouă comandă START sau se poate modifica valoarea constantei de timp.. de expunere doriţi, montajul îşi poate găsi numeroase alte aplicaţii. De 
Circuitul este prevăzut cu un comutator basculant (K2) pentru anclanşa- exemplu, el poate comanda stingerea unui aparat (televizor, radio) la un in- 
rea releului (realizarea comenzii) şi în afara perioadei de lucru a temporiza- • terval de timp după comandă, 
torului. 


Celor interesaţi de recepţionarea programelor TV prin satelit le pre¬ 
zentăm un demodulator cu bune performanţe. 

Montajul are un oscilator (controlat în tensiune) pe o frecvenţă egală cu 
frecvenţa semnalului modulat (470 MHz). 

Etajul cu BF960 se comportă ca un detector de fază, producînd la ieşire o 
componentă de joasă frecvenţă, proporţională cu diferenţa de fază între 


DEMODULATOR 


RADU VASULE 




k 12 

9 

- -4 

ir.... 




semnalele de pe cele două 
intrări. 

Nivelul semnalului modulat în 
frecventă trebuie să fie în jur de 1 
100 mV. 

Se foloseşte un circuit impri¬ 
mat dublu placat. 

Pe faţa necorodată se înlătură 
partea metalică în jurul găurilor. 

Inductanţa oscilatorului (20 
nH) are o spiră în formă de U din 
0 0,7, cu o lungime de 27 mm, şi 
este situată la o înălţime de 
5 mm faţă de planul masei. 

Tensiunea de alimentare este 
de +12 V, stabilizată. 

BIBLIOGRAFIE: 

GRAY—MAYER, Circuite integrate 
analogice, Editura Tehnică Î983. 


MANOLACHE PAUL - laşi 

Vă recomandăm să consultaţi 
revista INFOCLUB ce conţine un 
larg materia! informativ. Luaţi le¬ 
gătura cu ing. Mihaela Gorod- 
eov, telefon 90/17 60 10, interior 


TEHNIUM 2/1992 


91 





















REVISTA REVISTELOR 





Utilizînd un singur tranzistor de tipui BFR91, se poate realiza un amplificator ce 
lucrează în gama 144—440 MHz ce are un cîştig mediu de 4 dB. 

în montaj, bobina LI are 4 spire cu diametrul de 5 mm, din sîrmâ CuEm G.S.-iar bo¬ 
bina L2 are 5,5 spire din CuEm 0,85, bobinate pe corpul unui rezistor de 10 kfl — 0,5 W. 

Alimentarea se face cu 12 V, consumul fiind de aproximativ 5 mA. 
f ___QST, 10/1984 

■ 144-440MHz BFR91 % *3dS “ ! 


AMPLIFICATOR 

VHF-UHF 


integrat tip 555, care generează im¬ 
pulsuri cu durata de aproximativ 
66 ms şi frecvenţa de 14 kHz. 

Impulsurile comandă un, tranzis¬ 
tor BD136, care are în colector trei 
diode LED. Fasciculul de lumină 
emis de aceste diode este recepţio¬ 
nat de o fotodiodă care comandă 
un amplificator format din două cir¬ 
cuite operaţionale tip 741. Dioda D2 
redresează impulsurile, stabilind la 
bornele condensatorului C7 o ten¬ 


siune de aproximativ - 
, în baza tranzistorului TI osie 
montată o diodă Zener de) 7,5 V. 

Orice' variaţie a fluxului luminos 
produce o diminuare a tensiunii re¬ 
dresate, ceea ce se traduce prin 
blocarea tranzistorului TI şi res¬ 
pectiv intrarea în conducţie a iui T2. 

* Distanţa între receptor şi emiţ㬠
tor poate fi de aproximativ 5 m. 


ALARMĂ 


Sistemul poate fi util la paza unei 
locuinţe, unei magazii sau a oric㬠
rei. alte încăperi, fiindcă sesizează 
'deplasarea unei persoane care în¬ 
trerupe fasciculul luminos. 

în plus, sistemul nu poate fi scos 
din., .funcţiune prin întreruperea re¬ 


ţelei electrice, el fiind alimentat cu 
12 V de ia un acumulator. Evident, 
acest procedeu este pentru cazuri 
speciale, în mod obişnuit folosin- 
du-se tensiunea de 12 V de la redre¬ 
sor. 

Emiţătorul are la bază un circuit 


RAD OELEKTRC , 71*..) 


Montajul din figura 1, preluat cu 
unele mici modificări după o cule¬ 
gere mai veche de scheme (Johr 
Markusj; mi-a atras atenţia în pri¬ 
mul rînd prin simplitatea sa în ra¬ 
port cu performanţele foarte bum 
menţionate. Este vorba despre un 
detector de lumină infraroşie mo¬ 
dulată In audiofrecvenţă, dar care 
poate fi folosit la fel de bine şi în ca- 
'zul luminii vizibile. - :; 

Din păcate cum ni'se întîmplă' 
■■adesea ■ nouă,' amatorilor ; — ■ nu am 
avut la dispoziţie tocmai piesa'esen¬ 
ţială indicată "acolo, respectiv un fo- 
ţdtrartzistorocU"" : termina! 'bază, '.dar 
■care să .albă în acelaşi timp capsula 
prevăzută cu '■lentilă "de ; . focalizare. 
Am"'*experimentat '"'totuşi montajul, 
cu piesele menţionate în figura 1, 
folosind mai întîi un fototranzistor 
cu terminal bază, dar cu capsula din 
■material plastic, fără lentilă, iniţial 
rezultatele rni' s-au părut' modeste, 
■î.n ; " pofida faptului: că existenţa ter¬ 
minalului bază se dovedeşte foarte 
utilă, permiţînd compensarea ilu¬ 
minării ambiante de fond într-o 
■plajă destul de largă. Prin ataşarea 
unei lentile exterioare {de cîţiva 
centimetri în diametru) şi amplasa¬ 
rea- ferestrei fotoîranzistoruîui'" ; " în 
focar, sensibilitatea a crescut ne¬ 
aşteptat de mult. 

în absenţa unei surse de iumină 
i.R. modulată în audiofrecvenţă, 
probele se pot face şi cu lumină vi¬ 
zibilă emisă de un bec cu incandes¬ 
cenţă alimentat de la reţea. De 
pilda, folosind un bec de 40 VV, am 
recepţionat neaşteptat de bine mo¬ 
dulaţia de 50 Hz a reţelei de ia dis- 


R 2 08 # 2kiL 


*2 

BC107C 


R0LQ34A 

etc. 


tanţe de ordinul metrilor. 

Montajul conţine un preamplifi- 
câtor A.F. cu două tranzistoare npn 
(preferabil cu factor beta mare, de 
pildă din seriile BC109C sau 
BC107C), cuplate galvanic, prin- 
tr-un artificiu de polarizare a bazei 
lui TI ce a mai fost prezentat în re¬ 
vistă. Fotot'ranzistorul FT, în cone¬ 
xiune cu emitor comun, este cuplat 
capacitiv la intrarea preamplificato- 
ruiui, separînd astfel componenta 
continuă, pronunţat influenţată de 
nivelul iluminării ambiante. Singu¬ 
rele reglaje eventual necesare se 
referă la tatonarea rezistenţelor de 
polarizare R3 şi R4 şi, desigur, fa 
poziţionarea optimă a cursorului 
potenţiometrului, în funcţie de ni¬ 
velul iluminării continue dte „fond“. 

Am avut curiozitatea să văd ce se 


întîmplă, totuşi,-dacă în locul foto- 
tranzistorului cu terminai bază se 
foloseşte unul fără, avînd în schimb 
fereastra cu lentilă de focalizare (de 
pildă, de tip ROL31). Desigur, în 
acest caz se elimină bucla de pola¬ 
rizare a bazei, R1 + P, iar eventuale 
compensaţii pentru nivelul ilumi¬ 
nării ambiante se pot face conform 
detaliului din figura 2. Rezultatele 
obţinute au fost încă şi mai bune. 
Nu am efectuat măsurători (în lu¬ 
crarea menţionată se indica o „sen¬ 
sibilitate" de cca 400 mV semnal 
A.F. pentru un semnal i.R. modulat 
A.F. cu amplitudinea de 1 ix), dar 
cred că montajul de faţă merită să 
stea In atenţia celor interesaţi de te¬ 
lecomenzi şi telecomunicaţii cu lu¬ 
mină modulată. 


LL 


7 -’j ' ' ' < 











MAGAZIN TEHNIUM 


i SĂ ŞTIE viitori;;, 

. ; : ■ : . : : 



Conform unei hotărîri guvernamentale 
emisă h- data ele 0209,1991 sub numărul 
594, toate vehiculele care urmează să fie 
înmatriculate trebuie să îndeplinească 
anumite condiţii tehnice pentru a Si se 
permite să evolueze pe drumurile publice 
.din România şi deci' să poată fi înmatri¬ 
culate. 

'Departe de a fi formală, această mă- 
.sură are menirea de a proteja mediul am¬ 
biant, drumurile şi, nu In ultimă instanţă, 
de a asigura securitatea activă şi pasivă a 
traficului. Este strict necesară o astfel de 
reglementare întruci -se ştie că automo¬ 
bilul care a eircuîat şi încă circulă pe 
drumurile noastre este’ departe de a răs¬ 
punde exigenţelor contemporane. 

Pentru a preveni, prin urmare, înmatri¬ 
cularea unor produse noi importate, mo¬ 
dificate? sau confecţionate artizanal, care 
să fie agresive din punct de vedere acus¬ 
tic, chimic şi optic sau care să atenteze 
Sa siguranţa’circulaţiei prin Hotărîrea Gu¬ 
vernului rs'r. 768/1991 a fost înfiinţat Re- 
gistri 1 • in Bucu¬ 

reşti, Calea Griviţei nr. 393, telefon 
65' 55 20, Una dintre atribuţiile cu oare a 
f ;..t eşti! Registrul priveşte şi autori¬ 
zarea de a circula pe drumurile publice a 
autovehiculelor care se importă, a celor 
Ifa f} în pe cale artiza- 
iai m şi a pre fuselor asupra c㬠

rora iu 5 Ddificări constructive 
di n f a aîecta siguranţa circulaţiei 
: M di 

nor teste 

'v-ujw n coborâtoarele Re¬ 
gistrului Auto Român, care conferă, toto¬ 
dată, posesorului certitudinea calităţii 
,r. i *’ - olo! ază. £1*' se con- 

r. 1 r " " w o i c a unei cârti de 

r ->re conî v :a a teristicile 

e, ai hiculuiui res- 

pe " i . 

tist numi cerinţe minimale re or- 
c ei ’ pe ar< r r ' itovehicul trebuie 
si îm ne ;ă pentru a obţine ates¬ 
tatul de circulaţie şi orice amator de a-şi 
3 c r i şină din ţari sau din import 

trebuie să ie cunoască pentru a nu risca 
să_ fie păgubit. 

în primul râd, amatorii ce-şi procură 
autovehicule din străinătate nu trebuie să 
piardă din vedere că în ţară nu se elibe¬ 
rează certificate de omologare pentru 
produsele mai vechi de opt ani, deci pen¬ 
tru acelea a căror uzură fizică ori morală 
este indubitabila. 

Intre condiţiile tehnice se înscriu şi 
obligativitatea/echipării cu volan pe par¬ 
tea' stingă, .respectarea regulilor naţionale 
privitoare la dimensiunile de gabarit, ma¬ 
sele repartizate pe axe, cota de poluare 
sonoră şi chimică, performanţele echipa¬ 
mentului de iluminare şi semnalizare, efi¬ 
cacitatea IrineSor şi altele, pentru a căror 
precizare vom reveni într-un material vii¬ 
tor. 

Este absolut necesar să se ştie că, in 
conformitate cu procedura de omolo¬ 
gare, următoarele componente aie auto¬ 
vehiculelor sau remorcilor trebuie să aibă 
inscripţionată marca de omologare: fa- 


Dr. ing. MIHAI STRATULAT 

ruri, semnalizatoare optice, anvelope, 
Jante, oglinzi retrovizoare, caîadioptri şi 
cuplaje pentru remorcă. 

Foarte important pentru solicitant este 
să cunoască documentele de care tre¬ 
buie să dispună atunci cinci se prezintă 
cu autovehiculul la Registrul Auto Ro¬ 
mân. 

Pentru autovehiculele şi remorcile im¬ 
portate individual într-un’ număr mai mic 
de zece bucăţi,'pentru care se efectuează 
o omologare individuaiă, pe lingă cartea 
de identitate a vehiculului, emisă in ţara 
de provenienţă a acestuia, mai trebuie 
prezentat actul de vamă care să cuprindă 
precizarea seriilor şasiuiuî (caroseria) şi 
a motorului, ta care se adaugă cererea de 
omologare pentru circulaţie. 

La omologarea vehiculelor de un tip 
omologat realizate artizanal se prezintă: 
facturile de cumpărare a caroseriei şi 
motoruiui, din care să rezulte seriile 
acestora, precum şi cererea de omolo¬ 
gare individuală pentru circulaţie. 

Pentru vehiculele realizate industrial 
într-un număr mai mic de zece bucăţi 
sini necesare următoarele documente: 
specificaţia detailată a tipului de autove¬ 
hicul sau remorcă; documentaţia tehnică 
de execuţie; dacă beneficiarul doreşte şi 
dispune de astfel de acte se pot prezenta 
şi buletine de încercări emise de labora¬ 
toare sau institute autorizat®. 

Mult rnai complex este dosarul cu do¬ 
cumentele necesare pentru obţinerea 
certificatului de omologare de tip, care 
se efectuează pentru vehiculele fabricate 
în serie de producători interni sau impor¬ 
tate într-un număr mai mare de zece bu¬ 
căţi. Acest dosar trebuie să conţină: 

1. O specificaţie tehnică detaliată a ti¬ 
pului de vehicul. 

2 O documentaţie grafică pentru: 

— ansamblul generai din care să 
reiasă dimensiunile principale, amplasa¬ 
rea oglinzilor retrovizoare, a plăcilor nu¬ 
mărului de înmatriculare, a componente¬ 
lor instalaţiei de iluminare şi semnalizare, 
precum şi a apărătoarelor de noroi; 

— schema instalaţiei de frînare, din 
car© să rezulte lungimea pieselor care 
transmit forţele de frînare, diametrele şi 
volumul cilindrilor de frînă, dispozitivul 
de reglare automată a Jocului dintre sa¬ 
bot şî tambur, diametrele iamburiSor şi 
discurilor de frlnă, capacitatea rezervoa¬ 
relor de aer (Sa frîneie pneumatice), dis¬ 
pozitivele de servofrînare, raportul de 
transmitere exterior de Sa punctul de apli¬ 
care a forţei de acţionare pînă b fnrţa 
aplicată pe’sabot, raportul intern de trans¬ 
mitere a! frînei, raportul fota! de trans¬ 
mitere al forţelor de frînare de Sa punc¬ 
tul de aplicare a forţei de acţionare pînă 
la transmiterea forţei de frînare la sol; 

schema sistemului de direcţie, din 
care să reiasă lungimea levierelor,’ rapor¬ 
tul de transmitere a mecanismului, ra¬ 
portul dintre unghiul de rotire a volanului 
şi cel de bracajj, diametrul volanului; 

— desemui instalaţiei de evacuare, în 
care să se indice modul de amplasare pe 


vehicul şi o secţiune prin toba de evacu¬ 
are; 

— desenul instalaţiei de admisîune, din 
care să se vadă amplasarea pe vehicul şi 
o secţiune prin filtrul de aer; 

— schiţă de amplasare a componen¬ 
telor instalaţiei de iluminare şi semnali¬ 
zare, cu cotele de poziţionare în raport 
cu caroseria şî calea de rulare; 

— schiţa amplasării scaunelor pentru 
pasageri; 

— desenul barei de autoîmpănare Sa 
autoturisme; 

— desenul pentru formatul şi compo¬ 
nenţa seriilor de pe şssiu şi motor, pre¬ 
cum şi codul VJN. 

Toate aceste-piese grafice se prezintă 
pe format A4, de preferinţă în calc şi in 
tuş, într-un singur exemplar. 

3. Certificatele de omologare interna¬ 
ţionale eliberate de laboratoare autori¬ 
zate şi în conformitate cu regulamentele 
internaţionale, precum şi/sau buletine de 
încercare privind probele efectuate pe un 
exempiaf din seria zero (dacă există). 

4. Cartea tehnică {însîruefiunife de ex¬ 
ploatare) In limba română sau o iimbă de 
largă circulaţie. 

5. Omologarea tehnologiei de fabrica¬ 
ţie şi a controlului' de calitate avizată de 
Oficiul de Stat pentru Caîitate (pentru 
autovehiculele şi remorcile de producţie 
internă). 

6. Cererea de omologare de tip pentru 
circulaţie. 

Tarifele de omologare diferă după tipul 
vehiculului şi felul producerii Sui. Astfel, 
pentru motociclete, motorete şi remorci 
cu masa totală mai mică de 750 kg se 
percep 1 250 de iei pentru produsele in¬ 
dustriale, iar pentru cele bricoiate 8 900 
de lei; pentru autoturisme — 2 000 de iei în 
cazul produselor industriale şi 13 200 
pentru cele produse pe cale artizanală; în 
cazul remorcilor cu masă totală cuprinsă 
între 750 kg şi 3 500 kg se percep, pentru 
cele două categorii, 5 000 de Sei şi, res¬ 
pectiv, 11 400 de Sei; microbuze şi autou¬ 
tilitare cu masa totală mai mică de 3 500 
kg—5 900 lei şi, respectiv, 13 200 de iei; 
autocamioane, remorci şi semiremorci 
cu masa totală mai mare de 3 500 
kg—7 000 de iei şi 18 300 de iei; auto¬ 
buze — 8 000 de lei şi 18 300 de lei; auto¬ 
buze articulate şi autospeciaiizate — 
1Q_000 de lei şi, respectiv, 18 300 de iei. 

In măsura în care cititorii vor manifesta 
interes, în viitor vom putea prezenta şi 
unele detalii tehnice de interes major pri¬ 
vitoare ia masele totale şi cele repartizate 
pe axe, dimensiuni de 'gabarit, condiţii 
funcţionale ale frinelor, direcţiei, norme 
de poluare şi alte cerinţe impuse ia omo¬ 
logare, pentru a feri pe amatori de a 
cumpăra un autovehicul incompatibil cu 
circulaţia pe drumurile din România. 

Repetăm, în final, că respectarea aces¬ 
tor cerinţe nu este o simplă formalitate 
legală, cî garanţia că, treptat, drumurile 
ţării vor fi curăţate de acele specimene 
motorizate care ani la rînd ne-au otrăvit, 
ne-au pus viaţa în pericol şi au agresat 
minunatul mediu ambiant -a! ţării. 


| Kedlaefor-şef: ing. I. HiHĂESCU 

j S ^ eîor g îne a de redacţie: tiz. ALEX. MĂRCULESCU 
ţ sdaetori 4. RUP îng M. CODÂRNAi 

I Secretariat: M. PĂUN 

I Corectură: ¥. STAN 

Grafica: I. IVÂŞCU 


Administraţia: Editura „Presa Naţională" S.Â. 

CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 

Tiparul executat 

PRIN „ROMPRESFSLATE- 

!a imprimeria „Coresi“ 

LSA“ - SECTORUL EX- 

Bucureşti 

PORT-IMPORT PRESA 

Umă 442121 

P.O.BOX 12-201, TELEX 

10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 

NR 84—-€& 

© — Copyright Tehnium 992 t 








PC486,°' 1 ^| za | A de în l «' abor ‘ 

X&sjt-