Tehnium/1991/9110

TEHNICĂ MODERNĂ . 

Proiectare asistată de 
calculator 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ .. 

LED-ul — fotodiodă? 
Stabilizatoarele programabile 
317/337 

CQ-YO ... 

Variante noi ale antenei 
CUBICAL QUAD 
QRP — 144 MHz 

HI-FI . 

Filtre active de separare 
Preamplificatorul QUAD 44 

TEHNIUM TV .. 

Demodulatoare FM de bandă 
largă 

SERVICE .. 

Depanare TV: 
modulul sincroprocesor 

AUTOMATIZĂRI . 

Poartă logică 
Bistabil cu amplificator 
operaţional 
Regulator de turaţie 
LA CEREREA 

CITITORILOR . 

Neurostimulaţor transcutan 

CITITORII RECOMANDĂ. 

Convertor UUS 
Rafturi multifuncţionale 

ATELIER . 

Monocomandă TV 

REVISTA REVISTELOR . 

Modulator echilibrat 
Sirenă 

Frecvenţmetru 
CLK 5011 

MAGAZIN TEHNIUM . 

PHILIPS - 203U 
Amplificator TV 

PUBLICITATE . 


REVISTA LUMÂM 
PENTRU CONSTRUCTORII 
' AMATORI 

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM", 

BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE MR. 1, 

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33, 

SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—17 60 10/205! 

PREŢUL 15 LEf 

































Piî LÎiECTARE 

ASISTATĂ 

BE 

CALCULATOR 

Utilizarea 

calculatoarelor 

personale 

ia 

ansifea 

circuitelor 

a 

I - 

reglai 

sinusoidal 

Dr. eng. ŞERBÂN RADU SONESCU, Y03Â¥0 

(URMARE DIN NR. TRECUT) 

3.3. Amplificarea de tensiune şi amplificarea 
de putere 

Mărimile care intervin probabil cel mai des, atît ■ 
în specificaţiile de proiectare, cîi şi în referirile 
curente, sînt raportul de transfer al tensiunilor şt 
cel al puterilor. Datorită însă faptului că în cele j 
mai multe ocazii sîntem preocupaţi de mărirea 
nivelului unui anumit semnal (cel puţin într-un i 
domeniu de frecvenţă în care îl considerăm util), j 
noţiunea de raport de transfer o vom substitui în j 
cele ce urmează cu cea de amplificare. 

Astfeţ, cu notaţiile din figura 3.1, amplificarea 
de tensiune A u a circuitului se defineşte prin re¬ 
laţia (3.10) 


(3.10) A u =- 


iar amplificarea de putere A p prin relaţia (3.11) i 


lista 3.3, tot pe baza parametrilor admitanţă de 
scurtcircuit, cu formulele (3.12): 


( 3 . 12 ) 


y 12 y 21~^ y ll +<î g )(y 22 +C1 s ) 


vKf 


mărime numită timp de întîrziere de grup, să fie şi 
ea constantă în aceeaşi zonă de frecvenţă. 

Timpul de întîrziere de grup este, de fapt, tim¬ 
pul cu care este întîrziată de către circuit anve¬ 
lopa sumei componentelor sinusoidale ale sem¬ 
nalului grupate în jurul unei anumite frecvenţe; f. 
El este un parametru important în aplicaţii cum 
ar fi transmisiile de date, circuitele pentfu sem¬ 
nale de televiziune şi bucle cu control automat 
de fază (sintetizoare de frecvenţă şi demodula¬ 
toare PLL). 

Ca în orice program de analiză numerică, şi în 
programul de faţă, derivata din formula timpului 
de întîrziere de grup se aproximează prin rapor¬ 
tul de diferenţe finite dat de relaţia (3.15): 


Amplificarea de tensiune fiind un număr com¬ 
plex, este afişat separat modulul său notat Au (şi 
în decibeli) şi faza sa notată tot PH, în.grade. Am¬ 
plificarea de putere, notată Ap, este afişată nu¬ 
mai în decibeli. 

a4 Timpul de întîrziere de grup 

Rareori circuitele electrice sînt străbătute de 
semnale pur sinusoidale. Mai întotdeauna sem¬ 
nalul prezent la intrarea unui circuit este consti¬ 
tuit, de fapt, dintr-o sumă de componente sinu¬ 
soidale cu amplitudini, frecvenţe şi faze iniţiale 
diferite. 

Unul din rezultatele fundamentale ale teoriei 
analizei circuitelor electrice ne arată că pentru 
ca răspunsul de la ieşirea circuitului să nu fie de¬ 
format-(distorsionat) faţă de semnalul de la in¬ 
trare, trebuie ca fiecare dintre aceste compo¬ 
nente să sufere aceeaşi amplificare sau atenuare 
şi aceeaşi întîrziere ia trecerea prin circuit. Cu 
alte cuvinte, referindu-ne din nou la figura 3.1 şi 
ia definiţia (3.10), modulul amplificării de ten¬ 
siune trebuie să fie constant în banda de frec¬ 
venţe ocupată de semnai, iar mărimea dată de re- 
, laţia (3.13): 


(3.15) 1/- 


în care legătCira dintre diferenţa de frecvenţă Af 
şi cea de fază Al Au este redată în figura 3.3. 

Prin aceasta, în locul valorii exacte egală cu- 
panta cu semn schimbat a tangentei la graficul 
fazei amplificării deYtensiune în punctul de frec¬ 
venţă f (tangenta" reprezentată cu linie între¬ 
ruptă), se determină valoarea pantei cu semn 
schimbat a dreptei reprezentată punctat, intuitiv, 
aproximaţia este cu atît’mai bună cu cît diferenţa 
de frecvenţă Af considerată este mai mică. 

Practic, alegerea unei valori pentru Af trebuie 
corelată însă cu viteza de variaţie a fazei ampli¬ 
ficării de tensiune, variaţie ce trebuie cunoscută 
în prealabil t pentru a nu se obţine rezultate ero¬ 
nate fără sens fizic. Astfel, în situaţiile în care 
faza amplificării .de tensiune variază lent, o va¬ 
loare aleasă prea mică pentru Af atrage după 
sine posibilitatea apariţiei unor erori foarte mari 
în calcului defazajului AS Au datorită faptului dă 
calculatorul trunchiază valorile fazei amplificării 
la frecvenţele f şi f + Af la un număr finit de zeci¬ 
male. 

Lista 3.1 


(3.13) ? 


(3.11) 


, .1 1 î 



1 l l J—J-1---1— 

^2 

2 

■7 u i 

i 

U 2 ' 

[\d 

J n 

J 


" " 7 l ~~" 

I i 

r 

v i . ' 

r 

. v 2 

T Vn=0 - 





s i 


d A u 16040 IF THEN GO TO 6405 

_. f 6045 IF X.*="E” THEN 00 10 6455 

2Ţ[*df 0 6150 LET X1=G2*G3-R2*B3; LEI Yl = 


.! G2»B3+B2*d3s LET VÎ=G1 + 1/Ri:- LET 

(3.14) A = A Lexp( j IA ) j V2=G4+1/R2: RETURN 

u I u * ( u £1 6405 00 SUB 6150; LET V=V2*V2+84 

. h ——- *B4; LET X~'G1-(XI&V2+Y 1 #B4> /Vs L 

i°—=■---- --- % ET Y*Bi-(Yi*V2-XlsB4)/V 

i 2 6425 LET Z*X: GO SUB 6700; PRINŢ 

^-. ' “Gi~"; Z$,: LET Z~Yî 00' SUB 6700 

! \ t k : î PRINŢ "Bi ss "?Z$! LET V«X*X+Y«Ys 

_,— [ LET Z-X/V: GO SUB 6700; PRINŢ " 

P' i i Ri=" ; Z$, ; LET Z«~Y/V; G0 SUB 670 

1 • r Î0; PRINŢ »Xi= ,, îZ$ 

v ! v v ! v I L ~“- J 1 6455 G0 SllB 6150; LET V«V1*V1+B1. 

i l 2 I . k i n \ ; mu LET X=G4-(X1*V1+Y1*B1)/V! L 

_...*.t--^---1 ET Y--B4-(Y1«V1~ X1&B1> /V 

Fig. 2.3 6475 LET 7=X: GO SUB 6700; PRINŢ 

, .'3 ■ * 4 .(n-l) 


în relaţia (3.11) de definiţie a amplificării ţ 
de putere, P s reprezintă puterea furnizată de cir¬ 
cuit rezistenţei de sarcină R s , iar P d j sp este pute¬ 
rea disponibilă a 'sursei de semnal (puterea pe 
care o poate oferi sursa de semnai ia adaptare, ; 
adică atunci cînd Zj = R g ). 

Cele două amplificări sînt evaiuate în cadru! i 
programului de grupul instrucţiunilor incluse în ; 


Y..T i=l»...»(n-l) 

1 j*l 13 J 

I k =0 •k=3,...,(r-l),(r + l),...(n-l) 


» 

















J' "6e="î 2$ r î LET Z=Y: GO SUB 670f 

; PRIMI “Be= ,, îZ$î LET V=X*X+Y*Yl 
| LET Z-X/V: GO SUB 6700: PRIMI ” 

\ Re= H 4 Z$,: LET Z~--Y/V; GO SUB 670 
| 0: PRINŢ "Xe~"? Z$ *' ! 

\ 6700 LET Z$~ ,! O.OOOOE+OQ": IF Z« 
B O THEN RETURN 

î: 6705 IF Z<0 THEN LET Z. 

S 6710 LET Z-ABS 7: LET Z2»0 
l 6715 IF Z>=10 THEN LET Z~Z/10s L 
S ET Z2=Z2+1: GO TO 6715 
| 6720 IF Z<i. THEN LET Z=Z*10: LET 

\ Z2=Z2“1: : G0 TO 6720 

| 6725 LET Z-INT (Z*10000+.5)/1000 

S Os LET Z$(2 TO 1+LEN STR$ Z)=STR- 

j $ 1 

\ 6727 IF Z$(3)<>"’„ ” THEN LET Z$(3 

1 ! LET Z2=Z2+1 

| 6730 IF ABS Z2>9 THEN LET Z$C9+< 

I SON Z2+D/2- TO )=STR$ Z2: RETURN 

1 6735 LET Z$(li)=^TR$ ABS Z2: IF 

[i SON Z2--1 THEN LET Zi<9)= M ~" 

1 6740 RETURN 


6185 IF X=0 THEN LET V«90*SGN Ys 
GO TO 6195 

6187 IF Y=0 THEN LET V=~90*(SGN 
X 1): GO TO 6195 
6190 LET V»ATN (Y/X)k1S0/PI: IF 
X<0 THEN LET V=V+180*SGN Y 
6195 LET W=X*X+Y«Y: LET X=SQR W: 

IF X-O THEN LET Y"-,5E35; RETUR 
N 

6200 LET Y=10*LN X/LN 10: RETURN 
6225 LET W=(X+U)s(XHJ)mY: LET 
X=(CU~X)«(U+X)“Y*Y)/W: LET Y=--2* 
YSU/W: GO SUB 6185 
6245 60 SUB 6800: PRINŢ "RF="; 1 % 


, " (" 

;INT 

(Y*200+. 

5)/ 

100) 

! » 

dB)" : 

F’RINT "PH=" ?: GO 

SUB 

1.600: 

RETUR 

N 







6430 

LET 

U~1/R1: 

GO 

SUB 

62 

25: GO 

TO - 

6005 






6480 

LET 

U=17R2: 

00. : 

SUB’ 

62 

25: GO 

TO < 

6005 






6600 

LET 

V$= " 


L 

.ET 

Z$-ST 

R$ C 

INT ( 

:vsioo?-.s 

0/P 

00 ) : 

LET V$( 

(LEN 

V$+l 

-LEN zi) 

TO 

)=Z$: 

PRINŢ 


grd"; RETURN 
Lista 3o3 

6035 IF X*= ,, U H OR X$="P M THEN GO 
| TO 6305 

I 6305 GO SUB 6150: LET U=XÎ-VlsV2 

j +Bl»B4: LET V=Yl-Bl»V2-B4sVl: LE 

l T W=UKU+VKV 

î 6325 LET X=(G3*U+B3*V)7 ri/W: LET 

( ' Y=(B3aU-G3#V)/Rl/W: GO SUB 6185 

: IF X$="P" THEN 60 TO 6370 
I 6.350 00 SUB 6300: PRINŢ "Au--'Z$ 

I,INT (Yk 200-t' 50 /100; " dBO ": 
f PRINŢ "PH="}; 60 SUB 6600: 00 TO 
[ 6005 

| 6370 LET Y=10«LN (4*W*RVR2J/LN 

l 10: PRINŢ "Ap;INT (Y*10G+.5)/l 

| 00? H dB", 

l 6800 LET Z~Xi 60 SUB 6700; LET I 

■ S=Z$(2 Tu }. RETURN 


TEHNIUM 10/1991 


'3 












SN1ŢIERE ÎN RADIOELECTRONICĂ 


LED-UL — 
FOTODIODĂ? 


Da, răspunsul la întrebarea din ti¬ 
tlu poate fi considerat afirmativ, aşa 
cum s-a mai amintit ocazional în 
paginile revistei. Alăturat vă propu¬ 
nem chiar abordarea experimen¬ 
tală a acestui subiect care, fără în¬ 
doială, prezintă interes practic pen¬ 
tru constructorul începător. Căci 
LED-uri se găsesc acum relativ 
uşor, la preţuri destul de accesibile, 
pe cîtă vreme fotodiodele şi foto- 
tranzistoarele — apărute şi ele, pe 
ici, pe colo — au rămas încă pentru 
mulţi începători un simplu dezide¬ 
rat. 

Principial, LED-ul îndeplineşte 
cerinţele esenţiale ale „statutului" 
de fotodiodă, prjn faptul că el este 
efectiv o diodă semiconductoare 
(chiar dacă nu cu siliciu), iar acce¬ 
sul luminii spre joncţiune este per¬ 
mis prin masca din material plastic, 
mai mult sau mai puţin transparent, 
ce echipează capsula. Desigur nu 
ne putem aştepta la rezultate spec¬ 
taculoase, căci, prin construcţie, 
LED-urile sînt concepute în vede¬ 
rea emisiei luminoase' cu randa¬ 
ment optim, iar nu recepţiei (natura 
materialului semiconductor, culoa¬ 
rea şi transparenţa capsulei din 
plastic, lipsa lentilei de focalizare 
etc.). Cu toate acestea, prin verifi¬ 
care prealabilă şi sortare adecvată 
şe pot găsi uşor exemplare care să 
rezolve bine unele probleme nepre¬ 


tenţioase de fotocomandă (cînd nu 
există exigenţe mari în ceea ce pri¬ 
veşte viteza de răspuns). 

Pentru astfel de aplicaţii, LED-ul 
se polarizează obligatoriu în sens 
invers conducţiei, cu joncţiunea 
„blocată", la fel ca fotodioda (fig. 1). 
Obişnuita rezistenţă serie cu rol de 
limitare în curent, în cazul polariz㬠
rii directe, nu îşi mai are aici rostul. 
Locul ei poate fi luat eventual tot de 
o rezistenţă serie, cu valoare in¬ 
comparabil mai mare (megaohmi, 
chiar zeci de megaohmi), care să 
formeze împreună cu rezistenţa in¬ 
versă a dispozitivului un divizor de 
tensiune cu raportul controlat prin 
intermediul gradului de iluminare 
(fig. 2). . . 

O primă problema care se ridică in 
cazul un'ei astfel de utilizări a LED- 
ului este precauţia de a nu depăşi 
tensiunea inversă maximă admisă 
de dispozitivul în cauză. Este ştiut 
faptul că LED-urile suportă, în gene¬ 
ral, tensiuni inverse mult mai mici 
decît fotodiodele, respectiv de ordi¬ 
nul volţilor. De aceea, în lipsa unor 
date concrete de catalog, se reco¬ 
mandă efectuarea experienţelor cu 
tensiuni de alimentare U joase, 
orientativ de pînă la 6—9 V. 

.O a doua problemă, mai acută 
chiar decît în cazul fotodiodelor, o 
ridică valoarea foarte mare a rezis¬ 
tenţei inverse a LED-urilor, nu nu¬ 


mai în condiţii de întuneric total, 
dar chiar şi la iluminarea naturală 
sau artificială uzuală a capsulei (va¬ 
riaţii mult mai mici ale rezistenţei 
inverse cu gradul de iluminare, 
adică sensibilitate mai scăzută). 
Aceasta impune, pe de o parte, fo¬ 
losirea unor rezistenţe R de valori 
foarte mari în divizorul de tensiune 
din figura 2, iar pe de altă parte, ale¬ 
gerea în „aval", pentru prelucrarea 
raportului fotosensibil U RLED /U R , a 
unor circuite cu rezistenţa de in¬ 
trare încă şi mai mare. Practic este 
aproape exclusă posibilitatea de a 
„simula" cu ajutorul LED-urilor un 
fototranzistor după modelul simplu 
amintit în figura 3, care, după cum 
ştim, dă rezultate bune cu foto¬ 
diode propriu-zise. 

Un prim pas către atingerea sco¬ 
pului propus l-ar putea constitui 
chiar această schemă, cu condiţia 
de a înlocui tranzistorul unic T prin- 
tr-un dublet TI, T2 în conexiune 
Darlington (fig. 4). Pentru a pune în 
evidenţă fotosensibilitatea LED-ului 
testat (1), s-a montat în circuitul de 
colector al lui T2 un al doilea LED 
(2), în polarizare directă şi cu cuve¬ 
nita rezistenţă serie de limitare în cu¬ 
rent, R2. Dacă se folosesc tranzis- 
toare TI, T2 cu factor beta mare 
(peste 400—500) şi curenţi reziduali 
neglijabili — în special pentru TI 
montajul poate servi destul de bine 
la testarea şi selecţionarea unor 
exemplare de LED-uri cu fotosensi- 
bilitate acceptabilă. în principiu se 
va prefera alegerea unor LED-uri cu 
capsula cît mai transparentă (nu 
translucidă sau fumurie). 

Nu ne vom opri însă la acesţ mon¬ 
taj simplu din două motive. în' pri¬ 
mul rînd, pentru că fotosensibilita¬ 
tea redusă a unora dintre LED-urile 
testate ne va obliga să folosim nive¬ 
luri mari de iluminare (veioză de 
reţea, la mică distanţă), condiţii ce 


A(-) 

9 


F£K Jt 


C(+) 


A(-)l 


CM 



îngreunează observarea simultană 
a indicatorului luminos LED2 şi 
care, oricum, ne îndepărtează de 
scopul final propus (în general, 
montajele de fotocomandă trebuie 
să acţioneze şi la iluminări mult mai 
reduse). în al doilea rînd, pentru că 
indicatorul folosit (LED2), cu ilumi¬ 
nare gradată, nu permite aprecie¬ 
rea „cantitativă" a fotosensibilităţii 
LED-ului testat. Mult mai conclu¬ 
dentă este o sortare bazată pe un 
anumit „prag", de pildă prin anclan- 


STABILIZATOARELE 
PROGRAMABILE 
317/337 


stabilizatoarele integrate 
„programabile", mai precis a căror 
tensiune de ieşire poate fi ajustată 
din circuitul exterior, prin polariza¬ 
rea adecvată a unui terminal notat 
Adj. (adjustment = ajustare, stabi¬ 
lire, adaptare) am mai scris recent la 
această rubrică, prezentînd pe larg 
avantajele acestor componente 
moderne în comparaţie cu regula¬ 
toarele fixe, gen 78XX (vezi „Teh- 
nium" nr. .4 şi 5—6/1990). între timp 
au apărut însă pe piaţa noastră şi 
alte tipuri, cum ar fi cele din familiile 
317 — sursă pozitivă şi, respectiv, 
337 —, sursă negativă, cu diverse 
precizări suplimentare la indicati¬ 
vul de bază, în funcţie de firma pro¬ 
ducătoare sau clasa de performanţă 
(LM317/LM337, m A31 7/ m A 337, 
B3170V/B3370V, B3171V/B3371V etc.). 

Oferim alăturat celor interesaţi. 
cîteva date esenţiale de catalog şi 
unele recomandări privind utiliza¬ 
rea practică a acestor circuite. 

Pentru varianta cea mai frecvent 
utilizată de capsulă, TO-220, dispu¬ 
nerea terminalelor este indicată în 
figura 1, unde numerotarea cores¬ 
punde circuitului văzut cu partea 
metalizată în jos. O primă obser¬ 
vaţie importantă, deci: dispunerea 


este diferită la cele două tipuri 
317/337, prin faptul că sînt inver¬ 
sate între ele poziţiile terminalelor 
In (input = intrare) şi Out (output = 
ieşire). Acest „amănunt" poate 
scăpa la o privire neatentă, cu pe¬ 
nalizare destul de costisitoare. 

Circuitele de bază ale familiilor 
317, respectiv 337, sînt destinate 
realizării unor surse stabilizate de 
tensiune pozitivă, respectiv nega¬ 
tivă, în plaja orientativă 1,2 VA- 37 V, 
pentru un curent de ieşire maxim de 
1,5 A. Sursele pot fi proiectate pen¬ 
tru tensiuni fixe sau reglabile conti¬ 
nuu ori în trepte. 

Circuitele sînt prevăzute -cu pro¬ 
tecţii interne la supracurent şi la 
ambalare termică, dar este reco¬ 
mandabil să nu se ajungă în vecin㬠
tatea situaţiei de intrare a acestora 
în funcţiune, deoarece aici perfor¬ 
manţele se înrăutăţesc simţitor 
(neacceptabil, adeseori). De aceea, 
aste obligatoriu să se ţină cont de 
)arametrii maximali l omax = 1,5 A; 
(Ui - U 0 ) max = 40 V; P dmax = 15 W, 
atît individual, pentru fiecare în 
parte, cît şi combinativ. De pildă, 
pentru un curent de ieşire dorit de 
1 A, nu se va permite o diferenţă de 


tensiune intrare-ieşire mai mare de 
10 V -r 12 V, pentru a nu ne apropia 
periculos de limita maximă de disi- 
paţie, de 15 W. Evident, în toate ce¬ 
zurile capsula va fi echipată cu un 
radiator termic adecvat. Pentru 
unele tipuri cu codificare specială, 
plajele de tensiune pot fi substan¬ 
ţial mai mari (de pildă, B3171V are 
menţionate în catalog o, plajă de ie¬ 
şire 1,2 V 4- 57 V şi o diferenţă ma¬ 
ximă de. tensiune intrare-ieşire de 
60 V, însă — atenţie! — la aceeaşi 
putere maximă de disipaţie). 

Pentru o funcţionare corectă este 
necesar să se asigure o diferenţă 
minimă de tensiune intrare-ieşire 
de- cca 3 V, ceea ce înseamnă că 


sursa Uî de intrare (tensiune redre¬ 
sată,-bine filtrată) va trebui să furni¬ 
zeze, la curentul maxim dorit, cu cer 
puţin 3 V mai mult decît valoarea Uo 
preconizată. De asemenea, se im¬ 
pune ca ieşirea să debiteze în 
permanenţă un anumit curent mi¬ 
nim, a cărui valoare se situează 
orientativ • între 5 mA şi 10 mA 
(există şi exemplare care acceptă 
valori chiar mai mici). 

Schema tipică de utilizare este 
cea din figura 2, pentru cazul surse¬ 
lor pozitivă. Ea să modifică la sur¬ 
sele negative doar prin inversarea 
polarităţii tensiunilor Ui şi Uo, pre^ 
cum şi a condensatoarelor electro¬ 
litice (foarte bune!) Ci şi Co. în 
ciuda tentaţiei evidente, din obiş¬ 
nuinţă, nu măriţi valoarea capacit㬠
ţii lui Co peste cca 10—15 )j.F (fără 
introducerea artificiului cunoscut 
de protecţie cu diodă), căci riscaţi 
să distrugeţi integratul! 






Capsula 


T022-0 





Surse 

— Surse 

pozitive 

negative 

LM317 

LM 337 

B3170 

B3370 

B 3171 

B 3 371 

1=Ad j. 

1=Adj. 

2=0ut 

2= In 

3=In 

3 = 0ut 


TEHNIUM 10/1991 















Secretul important îl constituie 
însă plasarea LED-ului de verificat 
(LED1) în circuitul grilă-sursă al 
unui tranzistor cu efect de cîmp, TI. 
Punctul „static" de funcţionare se 
stabileşte din potenţiometrul P, a 
cărui valoare înseriată determină^ 
practic curentul drenă-sursă, impli¬ 
cit şi valoarea potenţialului „static" 
din drenă (D). Cu LED-ul 1 montat 
şi la O' iluminare a acestuia cît mai 
apropiată de nivelul de prag dorit, 
ajustăm potenţiometrul astfel ca re- 
leul să fie adus în imediata vecin㬠
tate a pragului de anclanşare. Si¬ 
tuaţiei îi corespunde un potenţial în 
punctul D de aproximativ 1,2 V. La 


LED3, verde). LED-ul 1 testai este 
cu atît mai bun — pe post da foto¬ 
diodă, fireşte — cu cît bascularea 
montajului se poate asigura ferm la 
creşteri mai mici ale nivelului de ilu¬ 
minare. 

De la ideea în sine, "verificată cu 
bune rezultate pe baza principiului 
de mai sus, şi pînă la aplicaţiile 
practice de fotocomandă propriu- 
zisă, nu vă mai rămîne astfel decît 
un mic pas: alegerea consumatoru¬ 
lui dorit şi adaptarea alimentării lui, 
prin contactele releului, de la o 
sursă adecvată. 

Dacă nu dispuneţi de FET (orice 
tip canal N, cu grila joncţiune), vă 



sarea unui releu, amorsarea unui ti-, 
ristor sau triac etc., atunci,cînd ilu¬ 
minarea variază (creşte sau scade) 
în jurul unui nivel prestabilit, deter¬ 
minat (ales) la rîndul său în, raport 
cu . condiţiile reale în care urmează 
să funcţioneze respectivul montaj 
de fotocomandă. 

Ţinînd cont de aceste observaţii, 
am ajuns la varianta ameliorată de 
testare propusă în figura 5. Blocul 
indicator este înlocuit aici printr-un 




releu cu tensiune joasă de anclan¬ 


şare (6 V -j- 8 V), comandat de un 
tranzistor T2 adecvat (2N2219, 
2N1711, BD137 etc., cu beta mare). 
Starea de „repaus", respectiv „an- 
clanşat", a releului este pusă în evi¬ 
denţă sugestiv, prin iluminarea 
constantă a unui LED roşu (2), res¬ 


pectiv verde (3), care se alimen¬ 
tează de la sursa U conform aranja¬ 
mentului indicat, folosind contac¬ 
tele K1, normal închise, respectiv 
contactele K2, normal deschise, ale 
releului. 


o creştere uşoară a iluminării LED- 
ului, printr-un proces pe care vă in¬ 
vităm să-l analizaţi singuri, poten¬ 
ţialul punctului D va cre.şte şi el, du- 
cînd astfel la anclanşârea releului 
(se stinge LED2, roşu şi se aprinde 


puteţi uşor imagina un circuit simi¬ 
lar de testare — încă mult mai sim¬ 
plu şi cu performanţe sporite — uti- 
lizînd, de pildă, un amplificator ope¬ 
raţional cu intrarea pe tranzistoare 
J-FET. 


;Pagini realizate de fiz. ALEX. MĂRCULESCI 


Tensiunea dorită de ieşire, Uo, se 
„programează" prin simpla dimen¬ 
sionare .a divizorului R1— R2, con¬ 
form relaţiei: 



Parametrul intern Uref este spe¬ 
cific exemplarului de integrat şi are 
valori uzuale între 1,2 V şi 1,3 V. în 
calcule se consideră aproximativ 
Uref = 1,25 V. Curentul ladj (absor¬ 
bit de terminalul Adj) nu este con¬ 
stant, dar el are uzual valori de ordi¬ 
nul zecilor de microamperi, astfel 
că termenul R2-ladj din membrul 
drept poate fi neglijat în faza iniţială 
de calcul. 

Cerinţa asigurării unui curent mi¬ 
nim permanent de ieşire este, de re¬ 
gulă, îndeplinită prin alegerea co¬ 
respunzătoare a lui R1. De pildă, 
pentru a asigura un consum minim 
de 10 mA, vom lua R1 1,25 V/ 
10 mA = 125 H, observînd că la bor¬ 
nele lui R1 se regăseşte în perma¬ 
nenţă tensiunea Uref. Uzual, R1 se 
ia între 120 fl şi 300 fi, valoare fixă. 

Valoarea necesară pentru R2 se 
calculează orientativ cu relaţia: 


urmînd ca la experimentare să se 
facă eventual mici retuşări. Dacă se 
doreşte o tensiune de ieşire regla- 
bijă continuu, de pildă între o va¬ 
loare minimă, U'o (> 1,25 V) şi una 
maximă, U"o (< 37 V), se face 
calculul de mai sus pentru ambele 
extremităţi, rezultînd valorile cores¬ 
punzătoare R'2 şi R"2. în locul 
rezistenţei R2 din schemă se va in¬ 
troduce o combinaţie serie de 


forma R2 + P, unde se iau R2 « R'2 
(eventual zero) şi P R"2 - R'2. 


Se caută (sau se „corectează") un mit punct comun de referinţă — avînd o bornă comună de masă pe 

potenţiometru cu valoarea P cît mai masa — adeseori cu implicaţii im- care'dorim (tfebuie) să o păstrăm 

apropiată de această diferenţă, portante pentru buna funcţionare a comună şi cu ieşirea, vom apela de 

după care se vor face mici ajustări aparatelor alimentate (cuplaje pa- preferinţă la două stabilizatoare 

succesive asupra valorilor lui R1 şi razite, reacţii etc.). „opuse", unul pozitiv şi unul negativ, 

R2, pentru încadrarea cît mai bună Ca şi stabilizatoarele clasice, re- aşa cum se sugerează în figura. 3. 
a plajei propuse în cursa activă a gulatoarele integrate se pot cupla Dacă însă tensiunile de intrare 
potenţiometrului. cîte două în vederea obţinerii unor sînt complet separate galvanic, iar 

începătorului poate să-i pară surse duble, de regulă de tip „dife- montajul alimentat nu ridică exi-:. 

puţin ciudată etichetarea drept renţial", cu valori egale (simetrice) genţe în legătură cu traseul de 

sursă pozitivă sau negativă a unui sau nu, respectiv reglabile indivi- masă, se pot folosi foarte bine şi 
stabilizator oarecare de tensiune dual în plaje dorite. Dacă tensiunile două stabilizatoare de acelaşi tip, 

continuă (care tot două borne de de intrare, Uil şi Ui2, sînt la rîndul înseriate doar la ieşire, aşa cum se 

polarităţi plus şi minus are, indife- lor înseriate în mod „diferenţial", sugerează în figura 4. 



TEHNIUM 10/1991 


5 













CQ-YQ 


Variante noi ale antenei 

„CUBICAL QUAD“ 


Radioamatorul englez- G3YDX 
propune o nouă formă a elementu¬ 
lui activ şi a reflectorului (vezi fi¬ 
gura T) pentru antena de tipul „cu¬ 
bical quad". Folosind ramele de la o 
astfel de construcţie şi formă se 
poate construi o antenă mono- 
bandă de dimensiuni reduse (de 
exemplu 1,5 ori mai mică faţă de o 
antenă normală) care are,întru totul 
caracteristici mulţumitoare. 

Dimensiunile ramelor (ale ele¬ 
mentului activ) pent'ru banda de 14 
MHz sînt„arătate în figură. Alimen¬ 
tarea elementului se face cu ajuto¬ 
rul dispozitivului de adaptare 
„gama“. Reflectorul are aceeaşi 
formă şi dimensiuni ca şi elementul 
activ. La mijlocul părţii de jos a re¬ 
flectorului se montează „sleitul" cu 
ajutorul ■ căruia se adaptează (acor¬ 
dează) antena. 

Elementul activ şi reflectorul se 
fixează de o traversă de susţinere la 
distanţa de 2 500 mm unul de altul. 
Spre deosebire de ..cubica! quad"- 
ul obişnuit, antena, care are rama 
de o astfel de formă, este de bandă 
mult mai îngustă. La 14 MHz banda 
de trecere a antenei (la un coefi¬ 
cient de unde staţionare de nu mai 
mult de 2) nu depăşeşte 250 kHz. 
Aceasta nu ne permite să con¬ 
struim o antenă care să funcţioneze 
efectiv în întreaga gamă. 

Sînt posibile două variante: o an¬ 
tenă .care să fie acordată pe frec¬ 
venţa de 14,1 MHz (care să acopere 
tot ecartul de telegrafie şi o mare 
parte din ecartul de telefonie) sau 
pe 14,2 MHz care să acopere între¬ 
gul interval de telefonie. 

Cu cît antena este de bandă mai 
îngustă, cu atît acordul ei trebuie să 
se execute mai precis. Aceasta se 
face cel mai bine cînd antena este 
ridicată la înălţimea de lucru. Dacă 
acordul antenei se face pe pămînt, 
la ridicarea acesteia se produce o 
variaţie a frecvenţei de rezonanţă a 
ramelor. 

La început se acordează elemen¬ 
tul activ cu dispozitivul „gama", iar 
apoi se alege lungimea ştubului de 
adaptare al reflectorului pentru cel 
mai s bun raport de radiaţie faţă- 
spale. După datele autorului, mări- 


Prof. NIGOLÂE CODÂRNÂ!, Y032M 

rea nivelului semnalului (atît la re¬ 
cepţie, cît şi la emisie) la o trecere 
de pe antena ground-plane (G.P.) 
pe „cubica) quad" cu astfel de rame 
a fost în medie în jurul a 3 puncte 
,,S“. Trebuie amintit însă că ade¬ 
seori mărirea nivelului semnalelor 
!a trecerea de pe antena G.P. pe an¬ 
tena „cubical quad" se face, după 
cum se vede, nu numai. prin îm¬ 
bunătăţirea directiviîăţii antenei, 
dar mai cu seamă prin funcţionarea 
neeficientă a antenei G.P. din cauza 
unui pămînt prost, proastei adaptări 
say degajări a acesteia, precum şi a 
calităţii cablului de coborîre, asupra 
căruia fenomenul de îmbătrînire îşi 
pune pecetea. O situaţie asem㬠
nătoare este caracteristică şi ante¬ 
nelor de radioamatori din oraşele 


— =bambus,lemn sauî 
material eiectroizo -Jj 

lanţ; tresă „ ' 

A metalic.af- 


-cablu coaxial 


Spre emitator 




mari, cu atît mai mult cu cît în aces¬ 
tea este foarte greu să construieşti 
un bun „pămînt" pentru instalaţiile 
de radioemisie, iar fără ei, antenele 
verticale funcţionează cu eficienţă 
redusă. 

Şi iată că, în acelaşi număr al 
revistei „Radio Communications" 
este descris un nou element pentru 
antena „cubical quad". Elementul 
activ pentru această antenă are o 
formă aparte şi este arătat în figura 
2. Acesta are o serie întreagă de ca- 
■ lităţi faţă de elementul normal de 
formă pătrată, alimentat fie la mij¬ 
loc, fie la capătul ramei — în colţul 
acesteia. 

Partea reală a impedanţei *de in¬ 
trare a unui astfel de element ra¬ 
diant, la variaţia frecvenţei de la 0,8 
pînă ia 2,5 fo (fo este frecvenţa de 
rezonanţă luată în calcul pentru 
elementul dat), creşte doar de trei 
ori (de la 100 pînă la 300 fi). Com¬ 
ponenta reactivă în acest caz are un 
caracter slab capacitiv. Pe frec¬ 
venţa de rezonanţă, partea reală a 
impedanţei este egală cu 320 H, iar 
cea imaginară cu 200 fi. Pe baza 
elementului descris se poate realiza 
un vibrator de bandă largă pentru 
„cubical quad" care să acopere fără 
vreo comutare benzile de amator de 
14, 21 şi 28 MHz. Optime sînt pentru 


lucru frecvenţele cuprinse în inter- 1 
valul 0,8 fo şi 1,8 fo. | 

Atractivă este posibilitatea aces- j 
tui element de a fi construit sub j 
forma unei monturi total metalice, 
Aceasta permite mărirea rigidităţii j 
mecanice a antenei în mod consi- ; 
derabil. In figura 3 este arătată o va¬ 
riantă modificată a elementului ; 
care dă posibilitatea construirii an¬ 
tenei cu polarizare circulară. Astfel 
de antene sînt.foarte eficace, după | 
cum semnalele" staţiilor din benzile I 
de unde scurte şi unde ultrascurte 
pot avea orice polarizare care poale 
să se modifice în timp. 

Pentru obţinerea polarizării cir¬ 
culare, alimentarea celei de-a doua 
părţi a vibratorului (în punctul BB') 
se face cu o diferenţă de fază de 90° 
în raport cu prima 'jumătate (punc¬ 
tul AA’). Aceasta se obţine prin co¬ 
nectarea părţii a doua a vibratorului 
la linia de alimentare printr-un ca¬ 
blu coaxial cu o lungime electrică ;i 
de 1/4 A. 

Luînd în considerare ecartul de 
0,8 4- 1,8 fo, se poate observa — 
după efectuarea unui calcul aritme¬ 
tic elementar — că o antenă de tipul 
2, cu .diagrama de polarizare circu-' 
iară calculată pentru una din ben¬ 
zile 14, 18 sau 21 MHz, acoperă cu 
succes 4 benzi de lucru; în felul 
acesta o antenă calculată pentru 
banda de 14 MHz va funcţiona bine 
pînă la 11,2 MHz (bandă inferioară) 
şi 25,2 MHz (banda superioară), 
deci va acoperi ecartul benzilor 14, 
18 şi 24 MHz, iar în cazul calculării 
vibratorului pentru 21 MHz, antena 
va acoperi intervalul de la 16.8 + 
37,8 MHz, deci va acoperi ecartul 
benzilor de 18, 21, 24 şi 28 MHz. Se 
subînţelege că aceste antene vor 
avea cîştigul optim în banda pentru 
care au fost calculate. Radioamato¬ 
rul va putea opta pentru acea an¬ 
tenă care să-Lconfere posibilităţile 
cele mai variate pentru construirea 
ei, ţinînd cont de banda de lucru do¬ 
rită, dimensiunile acestei antene, 
cît şi de materialele cerute de con¬ 
strucţie şi implicit de costul lor. 

Dacă mai adăugăm şi faptul că o 
antenă de dimensiuni reduse este 
uşoară şi deci cu posibilităţi' de ro¬ 
tire mai puţin complicate, vom 
căuta bineînţeles s-o dimensionăm 
cît mai aproape de banda în care 
dorim să lucrăm cei mai mult şi 
unde propagarea să fie de cea mai 
lungă durată pe tot întinsul anului. 

B13LIQGRARE: 

„Radio Communications" nr. 10/197 
Anglia 

„Radio" nr. 4/1977, U.R.S.S. 









QRP - 144 MH; 


1 ransceiverul pre¬ 
zentat face parte din apa¬ 
ratele ce emit o putere re¬ 
dusă în'modul de lucru 
CW, pe banda de 144 MHz, 
într-un ecart de frecvenţă 
de 150 kHz şi recomandat 
ca avînd bune perfor¬ 
manţe de revista „Radio- 
technika' 1 . 

De remarcat faptul că 
se pot recepţiona emi¬ 
siuni atît CW, cît şi SSB, fi¬ 
indcă receptorul este de 
tip şincrodină. 

La recepţie, semnalul 
este. amplificat de tranzis¬ 
torul T6 (BF173) şi apoi 
aplicat grupului de diode 
din demodulator, unde 
soseşte şi semnalul de la 
heterodină. Componenta 
de audiofrecvenţă rezul¬ 
tată este amplificată de 
circuitul integrat ICI, de 
tip A741, şi în .continuare 
de tranzistorul T7 (BC107- 
8C171) şi circuitul TBA810. 

La* emisie, oscilatorul j 
conţine un cuar( cu frec- j 
venţ’a de 14,4 MHz într-un j 
montaj Clapp. în modul 
realizat de VXO, prin mul¬ 
tiplicările respective la 
emisii, se acoperă banda 
de 1.44-144,400 MHz. 

Alimentarea etajului os¬ 
cilator se face cu tensiune 
stabilizată de 10 V, prove¬ 
nită de la o diodă Zener dş 
tip PL10. 

Tranzistorul TI din os¬ 
cilator este un BC107 sau 
echivalent. 

La ieşirea tranzistorului 
T2 (BF173—BF199), pe bo¬ 
binele .LI şi L2 se obţine un 
semnal cu frecvenţa de 72 
MHz. Tranzistorul T3 lu¬ 
crează ca dublor şi pe L3 
avem deja 144 MHz. De re¬ 
marcat faptul că manipu¬ 
larea telegrafică se face în 
acest etaj, manipulatorul 
fiind conectat în emitor. 

Tranzistorul T4 este 
BF199 sau BFY90, iar tran¬ 
zistorul final este 2N3866 
sau BFW16A. 

Diodele Dl—D4 sînt de 
tip IN4148. 

Bobina L4 are 4 spire cu 
diametrul de 6 mm, din 
CuEm 0,8; ..bobina L5 are 3 
spire, cu diametrul de 5 
mm din CuEm 0,8; L6 are 
12 spire cu diametrul de 5 
mm, din CuEm 0,6, iar L7 
are 5 spire cu diametrul 
de 7 mm, CuEm 0,8. 

Transformatorul Tr. 1 
se construieşte ca în de¬ 
sene, pe un miez de ferită 
cu dimensiunile indicate. 

. , Şocurile de radiofrec- 
venţă se realizează pe 
rţiiezuri de ferită pe care 
se bobinează sîrmă de 
CuEm 0,3 (aproximativ 25 
de spire). 

Bobinele L2—L2\ L11- 
L1Y au raport de trans¬ 
formare 5/1, iar acolo 
unde este cazul se scoate 
priză ia 1/4 din numărul 
de spire. 

Alimentarea generală se 
face cu tensiune de 12 V, 
stabilizată. 

Alăturat prezentăm 
schema electrică şi dese¬ 
nele cablajelor imprimate. 

RADIOTECHNIKA, 3/1991 



TEHNIUM 10/1991 












FILTRE ACTIVE 
DE SEPARARE 


Ing. BARBU POPESCU 


în scopul realizării unei sono¬ 
rizări de calitate sînt folosite in¬ 
cinte acustice care conţin difu¬ 
zoare de joasă, medie şi înaltă frec¬ 
venţă. 

De asemenea, există posibilitatea 


eliminării (în cazul în care se dis¬ 
pune doar de difuzoare de frec¬ 
venţe înalte şi joase eorespun- 
zătoare) domeniului frecvenţelor 
medii, acţionînd asupra potenţio¬ 
metre! or P3 şi P2. 


Filtrul se compune din următoa¬ 
rele elemente: 

1. Etajul de intrare realizat cu 
tranzistorul TI şi piesele aferente, 
care are rolul de adaptare între 
sursa de semnal (mixer) şi filtre. 

2. Filtrul de joasă frecvenţă reali¬ 
zat cu amplificatorul operaţional Al 
şi piesele aferente; potenţiometrul 
PI permite variaţia frecvenţei de 
tăiere (fi în figura 2) în domeniul 
260—1 500 Hz. 

3. Filtrul de medie frecvenţă, rea¬ 
lizat cu amplificatoarele operaţio¬ 
nale A2, A3 şi A4; potenţiometrele 
P2 şi P3 permit ajustarea acestui 
domeniu de frecvenţă în limitele 


m 


300—1 100 Hz şi 1 000-6 

Se remarcă introducerea u 
tru asemănător ca structură c 
de joasă frecvenţă în bu 
reacţie negativă a amplifica 
operaţional A3 în scopul- rea : 
corecţiei domeniului frfecven 
medii inferioare (300—1 100 Hz). 

4. Filtrul de înaltă frecvenţă, r 
lizat cu amplificatoarele oper 
nale A5 şi A6 şi piesele aferente; 
tenţiometrul P4 permite ajust. 
domeniului 1 500—7 900 Hz. 

La ieşirea fiecărui filtru se 
marcă etajele de ieşire realizate 
tranzistoarele T2 şi T4 în confi 
raţie repetor pe emltor şi T3 în c 




mT4 = BC 107B 
Al * A 6= BA 741 


5,6kn. I _/ T 56kIL 
2*l00kniin. ±.Cb r 
|22nF 


R2lJ| 2,2 H F/16V 
5,6k4J 


7^1 >A 


> 2xiOQkillin. 

""leu 



R36n 

22kflU 


L L_Z R34 

2x100kHlin. ± C i6 5,6kIL 
I 22nF 


022jjF 100JI 



Pentru a se obţine un răspuns op¬ 
tim în frecvenţă şi distorsiuni mi¬ 
nime, se folosesc la puteri sub 100 
W „filtre de separare RLC. 

în cazul sonorizării unor supra¬ 
feţe mari, săli etc. se folosesc filtre 
de separare active; semnalul audio 
este aplicat unor amplificatoare au¬ 
dio specializate în domeniul frec¬ 
venţelor joase, medii şi înalte. 

Filtrul activ d<b separare (a cărui 
schemă este indicată în figura 1) re¬ 
prezintă o variantă a celui prezentat 
în revista R.T.E. nr. 5/1985; el per¬ 
mite separarea spectrului audio în 
trei zone corespunzător frecvenţe¬ 
lor joase, medii şi înalte. 

Marele avantaj al acestui , filtru 
constă în faptul că frecvenţele de 
separare (fi şi f2, f3 şi f4) nu sînt 
fixe, ele putînd fi modificate în 
funcţie de răspunsul în frecvenţă al 
difuzoarelor folosite. 


Caracteristici tehnice 


Tensiune de intrare: 
Amplificare în tensiune: 
Frecvenţe de separare: 


0,775 V 
1 (OdB) 

joase: 260—1 500 Hz 
medii: 300—1 100Hz 
1 000—6 000 Hz 
înalte: 1 500—7 900 Hz 


Atenuarea filtrelor: 
Distorsiuni armonice: 


12 dB/octavâ 
<0,5%. 



f 1 =260'Fl500Hz (Pi) 
f 2 = 300-1100Hz (P3) 
f 3 =lCOO-6000Hz(P2) 
f4=l500 - 7900Hz!P4) 











figuraţie cu emitorul comun, în sco- Alimentarea se face de la o sursă 
pul compensării defazajului intro- stabilizată de ± 13 V. 

dus de filtrul de frecvenţă medie. Filtrul prezentat în figura 3 repre- 
La ieşirea fiecărui filtru se pot co- zintă o variantă a celui din figura 1, 

necta amplificatoare de putere spe- în care, în scopul îmbunătăţirii per- 

cializate în domeniul frecvenţelor formanţelor, etajele realizate cu 

joase, medii şi înalte, cu potenţio- tranzistoare au fost înlocuite cu. 

metrele de volum corespunzătoare. etaje similare, realizate cu circuite 

SIS fS | ; ! 

■ ■ 1 ss a 


integrate. mentarea se face de la o sursă de 

Performanţe mai. ridicate se pot ±15V. < 

obţine folosind circuite de tip B082, Deşi conţin un număr destui de 
B084 (TLo82, TLo84). ridicat de componente, iar alegerea 

Funcţionarea acestui filtru este domeniului de frecvenţă optim ne¬ 
similară cu a celui prezentat în fi- cesită o anume experienţă, monta- 
gura 1. El nu prezintă alte particula- jele prezentate permit ’ obţinerea 

rităţi, cu excepţia faptului că aii- unor rezultate deosebite. 

ja rzisK ' a ■ ■ aE 2 > . - m 

m 1 § ş ţşsM ^ !? S 

J II Îs# mm ^ ^ 4 -v 


Reglajui balansului precede cir¬ 
cuitul corector de ton care repre¬ 
zintă o soiuţie similară circuitului 
Baxendall devenit clasic. Se ob¬ 
servă însă că apar unele modificări: 

— reglajul nu este continuu, ci în 
trepte; 

-- profunzimea reglajului este 
foarte mică, de maximum ± 2 dB. 

In circuit s-a introdus un comuta¬ 
tor BASS CONTROL cu următorul 
roi: 

— în poziţia „0“ asigură o trecere 
liniară a frecvenţelor joase; 

TABELUL 4 - ■ 


TENSI¬ 
UNEA . 

LA iN- ' 

TRARE ■ Zi/C 
MAXIMA : 

LA 

f f = 1 kHz 

! (mV) 


A 

300 

14 

470 0/22 nF 

72 

470 

22 

.22 

68 

560 

47 

B 

ioo 

4,4 

100 a/68 nF 

64 

100 

68 

6,8 

100 

1 200 

68 

C 

300 

14 

100 a/68 nF 

72 

100 

68 

22 

68 

560 

' 47 

D 

100 

4,4 

470 a/22 nF 

64 

470 

22 

22 

100 

1 200 

68 

JE 

300 

14 

100 a/1,5 ixF 

72 

100 

1 500 

22 

68 

560 

47 


! SENSi- 

| TIPUL Bl Li TA 

Imodu- tea no- 

11 ULUI' MINALĂ 

I (MV) 




Acest etaj ' al preampîificatoruiui 
QUAD 44 prezintă cîteva soluţii mai 
puţin cunoscute, dar. deosebit de 
■interesante pentru data apariţiei 
aparatului şi care prefigurau impe¬ 
rativele deceniului 9, al compact- 
discului si al înregistrărilor digitale 
(fig. 6). 

Primul etaj, echipat cu un A.O., 
este destinai reglajului de volum 
prin modificarea reacţiei paralele 
de tensiune aplicate A.O. Prin mic¬ 
şorarea amplificării la niveluri re¬ 
duse scade şi zgomotul propriu al 


amplificatorului, deci se obţine un 
raport semnal/zgomot bun la nive¬ 
luri reduse de audiţie. 

Urmează un filtru pentru frec¬ 
venţe înalte de tip LC cu următoa¬ 
rele posibilităţi: 

— alegerea frecvenţei de la care 
începe tăierea filtrului ’(5 kHz, 7 kHz 
sau 10 kHz); 

— reglarea pantei-de tăiere a fil¬ 
trului în limitele 0—25 dB/octavă; 

— by-pass-area filtrului prin tre¬ 
cerea pe poziţia CANCEL, semnali¬ 
zată de către o diodă LED. 


— în poziţia 150 Hz sau 300 Hz 
asigură o tăiere a frecventelor ioase 
din domeniul sub 150 Hz (300 Hz) 
cu oca 5 dB; 

— în celelalte poziţii se obţină o 
accentuare a frecvenţelor joase 
(sub 200—300 Hz) cu valori de +3, 
+6 sau +9 dB. Accentuarea aceasta 
este necesară în cazul utilizării unor 
incinte cu randament scăzut Sa 
frecvenţe joase. 

Trebuie precizată poziţia pro¬ 
ducătorului privind soluţia adop¬ 
tată pentru controlul, tonului de 


Ing. AURELIAN MATEESCU 

acest tip. 

în prezent aparatura de înregis¬ 
trare şi redare a sunetului este 
Ajunsă la im nivel suficient de ridi¬ 
cat de calitate ce să nu justifice in¬ 
tervenţii exagerate în mesajul muzj-, 
cal. Apoi, trebuie să ţinem eoni că," 
în studio, înregistrările sînt execu¬ 
tate de inginerii de sunet, care exe¬ 
cută toate corecţiile necesare pen¬ 
tru reliefarea mesajului muzical al 
interpreţilor. Se consideră, deci, ca 
pentru înţelegerea, mesajului să nu 
se intervină bruta! cu corectoare, 
ce modifică substanţial şi neavenit 
„materia 11 sonoră. 

Comutatorul marcat TiLT CON¬ 
TROL asigură corecţia tonului în 
jurul frecvenţei centrale de 1 kHz în 
favoarea unui -capăt ai benzii şi în 
defavoarea celuilalt capăt, dar cu 
valori foarte mici (1 dB). în acest fel 
nu se modifică mesajul muzical .ori¬ 
ginal, calitatea sa, ci se obţine nu¬ 
mai o modificare uşoară a tonalităţii 
iniţiale a sunetului (mai ştearsă sau 
mai strălucitoare). Soluţia aceasta 
seamănă cu soluţia registrelor de 
ton utilizată cu 20—30 de ani în 
urmă Ia. aparatele cu tuburi electro¬ 
nice. ■ 

Ca un argument în plus ia această 
soluţie este constatarea pe care a 
făcut-o oricare audiofil care a as¬ 
cultat ■ înregistrările muzicale pe 
compact-disc sau pe bandă magne¬ 
tică (DAT). In mod sigur, a consta¬ 
tat că nu se simte nevoia nici unei 
corecţii de ton, „îoiu!“ fiind spus 
încă de la înregistrarea de studio. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNSUM 10/1991 


9 






DU LATO ARE FM 


MIRCEA B RÂNZA N, Y03BBK , 
TIBERIU URSOÎU, Y03-200193/B 


Prezentul articol va aborda o temă 
de mare interes la ora actuală, şi 
anume demodulatoarele FM de 
bandă largă, destinate recepţiei emi¬ 
siunilor TV şi radio transmise prin 
intermediul sateliţilor geostaţionari 
de telecomunicaţii. Pentru a cîştiga 
timp şi spaţiu nu va fi abordată decît 
în mică măsură partea teoretică a 
problemei, în schimb se vor trece în 
revistă cu comentarii la obiect acele 
montaje care şi-au probat în decur¬ 
sul timpului bunele performanţe, si¬ 
guranţa în funcţionare şi nu în ul¬ 
timă instanţă originalitatea şi simpli¬ 
tatea soluţiilor. Pe parcursul artico¬ 
lului vor fi prezentate atît aplicaţii 
ale componentelor unor firme de 
prestigiu din străinătate, cît şi repli¬ 
cile lor autohtone. 

Pentru început va fi prezentat un 
circuit integrat demodulator FM de 
bandă largă, al firmei englezeşti 
Plessey, şi anume SL1455. Este unul 
dintre cele mai performante compo¬ 
nente în domeniu la această oră, cu 
acesta obţinîndu-se un prag de de¬ 
modulare tipic de 7 dB. 

în figura 1 este descrisă sche- 
ma-bloc internă a circuitului. Pentru 
iniţiaţii în domeniu, dar care nu cu¬ 
nosc exact modul de funcţionare a 
acestuia, trebuie arătat că originali¬ 
tatea soluţiei constă în utilizarea 
unui oscilator sincron (oscilator „tî- 
rît“), cu semnalul aplicat la intrare, 
cu valoarea frecvenţei Fin. Valoarea 
frecvenţei oscilatorului este însă 
Fin/2. Semnalul preluat de la oscila¬ 
tor, dar care poartă amprenta sem¬ 
nalului aplicat la intrare (pin 14), 
este preluat de un divizor cu 2 şi 
apoi astfel precondiţionat intră în 
demodulatorul în cvadratură, avînd 
valoarea Fin/4. Semnalul demodulat 
astfel obţinut este amplificat în inte¬ 
riorul circuitului integrat, iar rezulta¬ 
tul demodulării este prezentat în fi¬ 
gura 2. Deosebit este faptul că 
această componentă poate opera cu 
aceleaşi performanţe în domeniul de 
frecvenţe 300 — 700 MHz, funcţie de 
valoarea Fi-u!u? ales. In figura 2 sînt 
prezentate diagramele de demodu- 
lare obţinute la valorile standardi¬ 
zate ale. Fi-uriîor de 612 şi 480 MHz, 
pentru circuitele oscilante din.etajul, 
demodulator, avînd factorul de caii- 
' late Q specificat în .diagrame. . , 
Aplicaţia concreta este. prezentată 
în figura. 3. Noutatea — faţă de .apli¬ 
caţia ' clasică .de demodulare cu 
această componentă — constă în in¬ 
troducerea unei bucle de compen¬ 
sare a întîrziarilor de. fază",'în zona 
subpurtăto'arei de crominănţă în 
PAL, .pe frecvenţa.de 4,43 MHz. Da¬ 
torită acesteia poate fi coborît pra¬ 
gul de demodulare în această zonă 
a spectrului demodulat, fără • a fi 
afectate celelalte , componente ale 
.. spectrului. Pentru aceasta se acor¬ 
dează L3 pe frecvenţa de 4,43’MHz.. 
Pentru performanţe maxime, valorile 
pieselor, din schema electrică pre¬ 
zentată în figura 3 trebuie respec¬ 
tate „cu stricteţe. în tabelul 1 sînt 
date valorile specifice ale compo¬ 
nentelor R1, CI şi Dl, pentru valori 
ale .Fi-urilor'de"480 şi 612 MHz. 
Posesorii ■ unor astfel, de compo- 
■■ nente (de altfel, foarte scumpe) îre- 
| "buiecă apeleze la nişte buni specia-" 
i'.'lişti, care să proiecteze judicios ca- 
I blajul imprimat, altfel performanţele 
| pot fi din start compromise, 
r Un alt circuit integrat demodula¬ 
tor, bine cotat de specialiştii genu¬ 
lui, este tipul SL1451. El aparţine tot 


A MP. 

DEMODULATOR VIDEO 


OSCILATOR 


DIVIZOR 


VIDEO 

OUT 


CIRCUIT 

ACORDAT 

Fin/4 . 


CIRCUIT 

ACORDAT 

Fin/2 


firmei Plessey, iar rezultatele obţi¬ 
nute cu acesta sînt notabile; prag 
de demodulare tipic 8 dB. 

Schema lui de funcţionare, dar 
numai cea principială, este prezen¬ 
tată în figura 4. în ansamblu, circui¬ 
tul realizează o buclă PLL. Organi¬ 
zarea lui internă este substanţial de 
complexă, el conţinînd toate ele¬ 
mentele active necesare efectuării 
funcţiei de demodulare. Amplifica¬ 
torul propriu de radiofrecvenţă per¬ 
mite la intrare semnale cu nivel cu¬ 
prins între -25 dBm şi 0 dBm, fără 
ca rezultatul demodulării să se mo¬ 
difice. Acest amplificator este cu¬ 
plat intern cu detectorul de fază, 
care permite comparări ale fazei, cu 
precizie de aproximativ 1°. Eroarea 
de fază detectată este apoi amplifi¬ 
cată' de amplificatorul video şi 
poate fi transmisă simultan pe două 
căi: una care reglează oscilatorul 
comandat în tensiune (OCT), prin 
bucla de reglaj de ordinul I, şi o alta, 
bucla de reglare de ordinul îl, care 
în aplicaţia practică din figura 5 
compensează întîrzieriie de fază îrf 
zona subpurtătoarei de crominănţă 
pe frecvenţa de 4,43 MHz (pentru 
PAL), prin intermediul circuitului 
oscilant L3. ; 


570MHz 


610MHz 


650MHz 


TABEL2 


480MHz 


440MHz 

TABEL,! 


Cl[ P F ] I 47 27 

"dÎDpR^Ţ^B139™ BB125 , 










Circuitul integrat SL1451 poate 
opera cu aceleaşi performanţe în 
domeniul de frecvenţe 300—700 
MHz, la fel ca şi SL1455, dar cu per¬ 
formanţe mai slabe decît acesta din 
urmă (prag de demodulare tipic 8 
dB, dar totuşi foarte bun). 

De asemenea, acest circuit, 
graţie unui detector încorporat, fur¬ 
nizează la pinul 9, pe rezistenţa de 
10 kfi, un semnal de curent conti¬ 
nuu proporţional cu nivelul semna¬ 
lului RF injectat la pinul 11. Acest 
semnal poate fi prelucrat într-o 
buclă de AGC. 

în figura 5 este prezentată o apli¬ 
caţie practică de maxim randa¬ 
ment. Se observă că la ieşire pot fi . 
furnizate simultan semnal video 
complex, corespunzător emisiunii 
recepţionate şi semnal video com¬ 
plex inversat, necesar într-o serie 
de aplicaţii. 

Cu valorile din schemă pot fi de- 
modulate semnale cu deviaţie de 
aproximativ 36 MHz vîrf la vîrf. 

în tabelul 2 sînt specificate valo- 
rile componentelor LI, L2, CI, C2. 
C3, C4, C5, pentru buna funcţio¬ 
nare a demodulatorului, la valori ale 
Fl-urilor de 480 şi 612 MHz. 


1 n = = lOpî 



BUCLA DE REGLAJ 


DETECTOR 

DE 

FAZA 



, BUCLA DE REGLAJ 

IdeTqRWNUL I 


In figura 6 este prezentată o re¬ 
plică românească de demodulator 
de mare performanţă. Acesta a fost 
pus, la punct de'către radioamatorii. 
Virgit Grigori — Y03DFH şi fvlircea 
Brânzan — YC3BBK, încă'din anul 
"1988. Cu sau fără acceptul realiza¬ 
torilor (schema nu a fost publicată 
pînă în prezent decît într-o variantă 
iniţială), montajul s-a răspîndit .în 
.'.■■.anumite medii de „întreprinzători" 
-şi a fost executată într-uh număr 
mare de exemplare, ceea ce a verifi¬ 
cat însă valabilitatea ideii. Men¬ 
ţionăm că'toate'componentele utili¬ 
zate sînt româneşti. 

Demodulatorul este realizat după 
metoda PlL-uiui, avînd în compo¬ 
nenţă, în principal, un comparator 
de fază cu circuitul integrat 
ROB796 şl_un oscilator (multivibra- 
tor) de Rtr. cu două tranzlstoare 
BFY90, comandat în curent. Buclele 
tp| de reglaj (sîntdouă, pentru că siste¬ 
mul lucrează diferenţia!) realizează 
o amplificare în curent, datorită 
tranzistoareior tip BF173, conectate 
în montai Danlngîen. Tranzistoa- 
rele tip BF2Q0 lucrează ca ampiift- 
catoare cu baza la masă, fiind ata¬ 
cate în emlîoare, de semnalul de- 
moduiat. Ele au rolul de a unifor- 
miza nivelul semnalului' video am¬ 
plificat pe o 'bandă cît mai largă 
' (pînă la 10 MHz). Nivelul de semna! 
tranzitat de acestea se stabileşte 
din potenţiomeîrui semiregfabil de 
10 kfi. Din potenţiometrui semire- .. 
. glabi! de. 5 kil.se ajustează simetria 
. . semnalului demodulat. jar din cel 
de 250 n .se stabileşte curentul de 
repaus (fără semnal îa intrarea de 
RF) pentru oscilatorul'comandat în 
curent. ' Corectarea înîîrzleViior de 
fază.în zona subpurtătoărei de cro- 
minanţă în PAL se realizează re- 
giîr.ti inducîanţa L3 şi potenţiome¬ 
trui. semireglabil de 2,5 kO aferent 


270 1 ®>L3 

^ T / M 


m \] 1l2 


— 1 


C3 

C2 X T 



BB125^ X C 


1n T 4 ^ 7 


j: __i l 

04^ " I SL14 51 My 



-fe.2v c - J. 

'ŞTAB * 


pentru ca circuitul oscilant să rezo¬ 
neze pe frecvenţa de 4,43 MHz. 
Semnalul video complex corect 
obţinut 1 - este apoi aplicat amplifica¬ 
torului video tip ROB733, la pinii 1 şi 
14, după ce în prealabil este trecut 
■printr-un* circuit RC de dezaccentu- 
are, format din rezistenţele de 1 kO 
şi condensatorul de 220 pF. Ampli¬ 
ficarea circuitului se stabileşte din 
potenţiometrui semiregiabii de 2,5 
kfi aferent. La pinii 7 şi 8 se obţine 
semnalul video complex „direct" şi 
„invers". . 

Acest demodulator a fost testat în 



gama de frecvenţă 150—550 MHz,' 
cu aceleaşi performanţe, majorita¬ 
tea circuitelor integrate ROB796Î 
comportîndu-se mai mult decît 
onorabil. Frecvenţa de lucru este 
stabilită în principal de inducîanţa 
LI, care se stabileşte în mod adec¬ 
vat de la o aplicaţie la alta. De exem¬ 
plu, pentru frecvenţa de 200 MHz, 
aceasta a fost realizată direct pe ca¬ 
blajul imprimat, avînd forma literei 
„U“, înaltă de 35 mm, cu lăţimea li¬ 
niei de 1,5 mm şi distanţa dintre 
braţe de 8 mm. inducîanţa L2 este 
realizată din două tronsoane de 


sîrmă CuEm 0 0,6 mm, lungi de 25 
mm şi cuplate inductiv cu braţele iui 
LI. Coeficientul de cuplaj între LI şi 
L2 îşi are, bineînţeles, Importanţa 
sa în calitatea semnalului demodu- 
iat. 

Rezultatele obţinute au fost în 
majoritatea cazurilor ia fel de bune 
sau chiar mai bune decît cele ofe¬ 
rite de circuitele integrate SL1451 
sau SL1455 îa un montaj, ce este 
drept, mai complicat, dar în orice 
caz mai ieftin şi realizat în întregime 
cu componente româneşti. 
(CONTINUARE ÎN FAQ. 17) 













Cg> Wn^Rm I2lai 


TMP2328 


'R31O WOkSl 

T„/ 2 18GVS 
■: Wa, 


\«323 

\WkXl 


Liniar, vertical, 


~D C 3 , B 0 , 22 fir R^270si 


^R w 2Wka *R m SQOkn % 
T 13 25 E5 (PL3G) T^30AE3 
(py88) f. 

I 1 


Rfâ t,2kjh 


-hO5 

Dimensiune 

orizontală 


SERVICE 


E TV 


MODULUL SINCROPROCESOR 

în televizoarele alb-negru din seria „Diamant", 
modulul sincroprocesor are ca element principal 
circuiîui integrat specializat T3A950. Acest etaj 
foarte important din televizor este alimentat cu 
tensiune de 9 V, cu semnai videocomplex de ia 
ieşirea 12 a circuitului TDA440, prin componen¬ 
tele C401 şi R401, precum şi cu impulsuri de ia 
transformatorul de linii. De remarcat faptul că re- 
zistorui R401 are o valoare foarte mare, de apro¬ 
ximativ 2,7 Mft, iar defectarea sa este foarte frec¬ 
ventă şi ea se manifestă printr-o desincronizare 
atît pe verticală, cît şi pe orizontală a televizoru¬ 
lui. 

Amintim că semnalul videocomplex se aplică 
etajului sincroprocesor prin condensatorul C4Q1 
cu valoarea de 330 nF. Dacă acest condensator 
se întrerupe,, etajul nu primeşte semnal, deci o 
desincronizare'totală a televizorului, dar dacă 
condensatorul se scurtcircuitează, componenta 
continuă de la Ieşirea iui TDA440 se aplică pri¬ 
mului etaj din TBA950 şi deci se modifică total 
funcţionarea, ceea ce se traduce tot prin desin¬ 
cronizare totală a televizorului. 

Tot desincronizare totală a televizorului deter¬ 
minată de unele componente pasive apare prin 
deteriorarea componentelor R4Q3 şi C408, care 
au menirea de a proteja etajul de impulsuri para¬ 
zite sau de supratensiuni. 


Frecvenţa oscilatorului de linii este stabilită de 
grupul R402, R404, R405 şi condensatorul C402. 
Trimerul R404 stabileşte frecvenţa la valoarea de 
15 625 Hz prin variaţia tensiunii de pe terminalul 
14. Din acest grup, cînd desincronizarea apare 
pe orizontală, se va verifica în primul rînd trime¬ 
rul R404. 

Stabilitatea pe verticală depinde în mare parte 
de starea componentelor C404 şi R515 din mo¬ 
dulul baleiaj pe verticală. în modulul sincropro¬ 
cesor este plantat şi condensatorul C403, cu in¬ 
fluenţă deosebită în funcţionarea baleiajului pe 
orizontală. 

Valoarea nominală a acestui condensator este 
4,7 fxF şi orice abatere de la această valoare pro¬ 
voacă instabilitatea sincronizării, apariţia unor 
imagini multiple, deformarea dimensiunilor şi 
marginilor imaginii. 

Dacă aceste defecte sînt determinate de ele¬ 
mentele RC, după cum am arătat, respectivele 
defecte pot fi provocate si de defectarea circui¬ 
tului TBA950. 

Atunci cînd în televizor apăr defecte privind 
sincronizarea, primele operaţii de depanare con¬ 
stau în verificarea elementelor RC şi atunci cînd 
se constată că aceste elemente sînt bune, se va 
căuta înlocuirea circuitului TBA950. Verificarea 
acestui circuit este destul de dificilă, practic înlo- 
cuindu-se total modulul sincroprocesor. 


FRECV. H, ‘-AZA H, MODjJj 

" feăâs s oceso ‘ r 

, X |C402 / 

J.C401 10nF / C405 ^ 

ran r 


Fj 14 13 12 li 10 9 8 

tp bcl-401T8A950 

I 12 3 4 5 4^7 

SMSW 

Hn etai;z. [ Sg ^ţalM40y 

^s 3 itrvi «« 


T"—ri—r 


±C 407 I 

X 0,1 pFj 

C40<« I 

47nF | 


Dl. VÎDRASCIUC EUGEN — Saşi 

La televizorul VS59-663 este normal ca fila¬ 
mentul tubului DY86 să nu primească alimentare 
dacă etajul final linii nu funcţionează. 

Trebuie să verificaţi tensiunea anodică în ge¬ 
neral, tensiunea pe grila-ecran la tubul PL36, 
care trebuie să fie 145 V, şi dacă există tensiune 
recuperată (puţin probabil). 

Va trebui să înlocuiţi condensatorul C414, 
după ce sînteţi convins că tuburile PL36 şi PY88 
sînt bune. 


Dî. POGOREÂNU HQRÂŢ3U - Bucureşti 

Cele două condensatoare de la intrare au cîte 200 
pF fiecare. Bobina are 16 spire CuEm 0,6, cu diame¬ 
trul de 8 mm, priză la spira 12. Şocul are 30 de spire, 
pe un miez de ferită. 


V 100n . i ţ 25 k B__ J6 _ f Tş _ = RX z 

’ r s E’TuVPzv'i r 4 

0 ° O , L LJ JQn , . *i n i \^ 27 ' i « f LMo 


TEHNIUM 10/1991 






















LAZĂR CORNEL — 

Timişoara 







| 

Vă prezentăm alăturat tabele cu echivalenţa unor circuite integrate de diverse 






producţii care cred 

că vă vor îi de folos. 











ÂMIM311H 

LM311H 

CA747CF 

MA747CF 

DS7820J 

DS7820F 



TYPE TO SE 

SSGNETSCS 

CA111F 

LM111F 

CA747CT 

MA747CH 

DS7830J 

DS7830F 



REPLACED 

REPLâCEMENT 

CA111T 

LM111H 

CA747F 

M747F 

DS7880J 

DS7880F 



AD741CN 

MA741CN 

CA.124F 

LM124F 

CA747T 

MA747H 

DS8820J 

DS8820F 



AD559JD 

MCÎ408-8F 

CA139AF 

LM139AF 

CA748CE 

«Â74SCM 

DS8820AJ 

DS8820AF 



AD559K 

MC1408-8F 

CA139F 

LM139F 

CA748CF 

MA748CF 

DS8820AN 

DS8820ÂN 



AD559KD 

MC1408-8F 

CA211F 

LM211F 

CA748F 

jiA748F 

DS8820N 

DS8820M 



ÂD559S 

MC1508-8F 

CA211T 

LM211K 

CA1458E 

MC1458ÎSI 

0S8830J 

DS083OF 



AD559SD 

MC1508-8F 

CÂ224F 

LM224F 

CA1458F 

MC1458FE 

DS8830N 

DS8830M 



AM555DC 

NE555F 

CA239AF 

LM239F 

CA1458T 

MC1458H 

’ DS888GJ 

DS8880F 



AM555DM 

SE555F 

CA239F 

LM239F 

CA1558T 

MC1558H 

DS8880N - . 

DS888GN 



AM555HC 

NE555H 

CA301AF 

LM301AFE 

CA3081E 

CA3081N 





ÂM555HM 

SE555H 

CA311F 

LM311F 

CA3082E 

CA3082N 

LM11 IDj- 

LM111F 



AM555TC 

NE555N 

CA311T 

LM311H 

CA3183E 

GÂ3183N 

LMtIIH 

LM111H 



AM723DC 

MA723CF 

CA324E 

LM324N 

DM7820AJ 

DS7820AF 

LM111J 

LtomF 



AM723DM 

MA723F 

CA324F 

LM324F 

DM7820J 

DS782QF 

LM111L 

LM111H 



AM723HC 

M723CH 

CA339E 

LM339N 

DM7830J 

DS7830F 

LM119D 

LM119F 



AM723HM 

MA723H 

CA339F 

LM339F 

DM7880J 

0S7880F 

’ LM119H 

LM.119H 



AM741DC 

MA741CFE 

CA555CE 

NE555N 

DM8B20AJ 

DS8820ÂF 

LM119J 

LM119F 



AM741DM 

MA741FE 

CA555CF 

NE555F 

DM8820AN 

DS8820AN 

LM1240 

LM124F 



AM747DC 

MA747CF 

CA555CT 

NE555H 

DM8820J 

0S8820F 

LM124J 

LM124F 



AM747DM 

. mA747F 

CA555F 

SE555F 

DM882GN 

DS8820N 

LM139D 

LM139F 



ÂM747HC 

MA747CH 

CA555T 

SE555H 

DM883QJ 

DS8830F 

LM 139 J 

' LM139F 



AM747HM 

^ MA747H - 

CA723CE 

MA723CN 

DM883QN 

DS8830M 

LM168H 

LM158H 



AM748DC 

MA748CF 

CA723CT 

MA723CH 

DM8880J 

DS8880F 

LM158JG 

LM158FE 



ÂM748DM 

MÂ748F 

CA723E 

MA723N 

DM888QN 

DS8880W 

IM 1581 

LM158H 



AMLM111H 

LM111H 

CA723T 

uA723H 

DS1488J 

MC1488F 

LM161D 

SE529F 



AMLM211D 

LM211F 

CA741CE 

MA741CN 

DS1489A3 

MC1489AF 

LM181H 

SE529H 



AMLM211H 

LM211H 

CA741CF 

MA741CFE 

DS1489J 

MC1488F 

LM161J 

SE529F 


| AMLM311D 

LM311F 

CA741F 

MA741FE 

DS7820AJ 

DS7820AF 

LM193L 

LM193H 



TEHNIUM 10/1991 







1 

3 































TEHNi’JM 10/1991 


ijU âllrLlriLAI Oj 

IPERA1» Ii MÂL 

i um| j uiuriL. 


i n cele ce urmează se prezintă modul de realizare a unei porţi lo¬ 
gice de tip Şi-NU şi a unei porţi logice de tip Şl. 

Metoda este simplă, este aplicabilă teoretic pentru un număr oricît 
de mare de intrări şi este duală, în sensul că se poate trece uşor de la o 
ooartă ŞI-NU la una Şl si invers. 


In principiu, este folosită proprietatea de comparator a amplifica¬ 
toarelor operaţionale. 

Figura 1 ilustrează o poartă logică de tip ŞI-NU cu 3 intrări. Atît timp 
cît oricare din diodele Dl, D2, D3 este catodul pus la masă, (GND), ieşi¬ 
rea amplificatorului operaţional se va găsi în starea „SUS“ (Ec). Cînd 
toate diodele vor fi la un potenţial apropiat de cel al alimentării sau în: 
aer, atunci ieşirea I se va găsi în starea „JOS“ (0 V). 

Similar cu funcţionarea unei porţi ŞI-NU va lucra şi poarta de tip Şl 
cu deosebirea că se vor inversa stările de ieşire faţă de cazul anterior. 

'Pentru a proiecta o poartă cu „n“ intrări, număirul rezistenţelor din 
braţul I va fi „n+1“ şi se va alege aceeaşi valoare de rezistenţă pentru 
toate (în cazul nostru R1 = R2 = R3 = R4 = r). 

în braţul II numărul de rezistenţe este invariabil şi egal cu 2 (Ra şi 
Rb). Valoarea acestora se va lua, pentru comoditate, Ra = r şi Rb = n-r 
(în cazul nostru, de exemplu, Ra = 1,2-r, iar Rb = 3-r). 

Bineînţeles că ia dimensionarea rezistenţelor se va ţine cont şi de cu¬ 
rentul ce trece prin diode cînt acestea sînt cu catodul la masă, în sensu 
că prin aceste diode nu trebuie depăşit curentul maxim admis de dispo¬ 
zitiv. 

Pentru exemplele noastre se pot folosi amplificatoare operaţionale 
uzuale (/3M324, /3A741 etc.) la o tensiune Ec = 12 V, rezistentele R1 = 
= R2 = R3 = R4 = 10 kO/0,125 W, Ra = 12 kfî/0,125 W, Rb = 30 kfl/0,125 W 
diodele Dl, D2, D3 de tip 1N4148. 


O aplicaţie aparte faţă de configuraţiile clasice de utilizare a amplificatorului operaţi¬ 
onal o constituie şi funcţionarea sa ca element bistabil. 

Aşa cum se observă din figura 1, histabilui descris în continuare este compus, în prin¬ 
cipiu, din două divizoare rezistive R1, R2 şi R3, R4, la care se ataşează amplificatorul ope¬ 
raţional cu o reacţie pozitivă R5. De asemenea, acesta are două intrări RESET, SET (K1, 
K2). Acest bistabil este de tip RS, sincron, cu o singură ieşire, Q. 

Funcţionarea sa este simplă. Facem de la început presupunerea că excursia tensiunii 
ia ieşire se face între 0 V şi Ec. Astfel, la închiderea, de exemplu, a întrerupătorului K1,indi¬ 
ferent de starea de ieşire iniţială, potenţialul intrării inversoare îi depăşeşte pe cei a! intrării 
neinversoare şi ieşirea Q este forţată în starea „jos“ (0 V, K2 — deschis). La deschiderea lui 
K1 ieşirea rărnîne în aceeaşi stare datorită reacţiei pozitive care menţine potenţialul intrării 
SET sub cel al intrării RESET. Similar, i’a închiderea lui K2 <K1 — deschis), potenţialul in¬ 
trării neinversoare depăşeşte pe cel a! intrării inversoare şi ieşirea este forţată în starea 
,,SUS“. La deschiderea fiii. K2, Q rărnîne neschimbat, potenţialul intrării SET fiind mai mare 
decîî al intrării RESET, tot datorită reacţiei pozitive prin R5. 

O altă modalitate de comandă a bistabilulul este prezentată în figura 2. Contactele K1 
şi K.2 se închid către masă, funcţionarea fiind asemănătoare cu cea descrisă anterior, cu 
observaţia câ se inversează rolul intrărilor. 

Bisîabiiul mai poate fi comandat (ca în figura 3) cu un comutator cu trei poziţii pe ori¬ 
care din cele două intrări. S-a ales pentru exemplificare comanda pe intrarea inversoare, 
dar tot atît de bine se"poate utiliza intrarea neinversoare. Trecerea bistabiiuiui într-o stare 
sau aita se face acţionînd comutatorul K într-una din poziţiile R sau S. La trecerea în poziţia ‘ 
de mijloc (repaus),..starea "ieşirii nu se modifică faţă de cea anterioară comutării. Valorile re¬ 
zistenţelor R1.R5 nu sînt critice. Se pot alege EC = 12 V, R1 = R2 - R3 = R4 = R5 = 20 kfl 

Faţă de elementele bistabile „consacrate", cu tranzjstoare, circuitele integrate TTL, CMOS 
etc., viteza de răspuns a acestui bistabil este muit mai mică (timpul de comutare este dictat' 
de tensiunea de alimentare şi SLEW-RATE-ul amplificatorului operaţional utilizat). 


“4 : 

F 3 

^RESET 


^SET 


. i) 

~T 













I r general, regulatoarele electronice de tu¬ 
raţie pentru motoare de curent continuu de ten¬ 
siune redusă şi de putere relativ mică sînt reali¬ 
zate pe baza unor stabilizatoare de tensiune. 

De multe ori, din cauza uzurii sau a unei reglări 
defectuoase a sistemelor mecanice de antre¬ 
nare, derulare etc., acţionate de astfel de mo¬ 
toare, apar frecări, ceea ce se repercutează asu¬ 
pra turaţiei lor, care se modifică în mod semnifi¬ 
cativ. Deşi o anumită categorie de motoare de 
curent continuu au o caracteristică cuplu-turaţie 
ce le permite'menţinerea relativ constantă, în li¬ 
mite acceptabile, a turaţiei, chiar la apariţia unor 
forţe de frecare variabile ca mărime, în unele ca¬ 
zuri aceasta se dovedeşte a fi ineficientă. Pentru 
obţinerea unei fluctuaţii cît mai mici a vitezei de 
rotaţie este necesară o variere compensatorie a 
tensiunii aplicate motorului, modificînd prin 
aceasta curentul prin înfăşurările sale şi, toto¬ 
dată, cuplul la ax. 

Sursele uzuale stabilizatoare de tensiune, li¬ 
niare sau în comutaţie, au o rezistenţă r nenulă şi 
pozitivă, din care cauză diferenţa de potenţial 
Uab la bornele lor variază o dată cu modificarea 
rezistenţei de sarcină Rs aplicată la ieşire, după 
cum se poate observa în figura 1. 

Se deduce că 


cătoare atunci cînd curentul de sarcină creşte. 
Un astfel de tip de sursă cu rezistenţa negativă 
este utilizat în casetofoanele moderne pentru 
menţinerea constantă a turaţiei motoarelor de 
curent continuu. 

Pentru reglarea valorii potenţiometrului P se 
va proceda în felul următor: se va măsura valoa¬ 
rea tensiunii de ieşire Uab în gol; se conectează 
apoi sarcina nominală (motorul) şi se roteşte 
cursorul potenţiometrului semireglâbil P astfel 
încît tensiunea să fie ceva mai mare decît valoa¬ 
rea măsurată în gol; sursa astfel reglată are rezis¬ 
tenţa internă negativă. 

Recapitulînd, procedeul constă în „alterarea 11 
tensiunii de referinţă pe măsură ce curentul de 
sarcină se modifică. El este universal, adică se 
poate aplica comod unui număr apreciabil de ti¬ 
puri de stabilizatoare liniare cu reacţie. 

Pentru a aplica acest principiu se va ţine 
seama de două lucruri: 

1) tensiunea de compensare trebuie să aibă 
faza corespunzătoare astfel ca apariţia ei să 
acţioneze în sensul creşterii tensiunii de ieşire 
Uab cînd curentul de sarcină creşte; 

2) potenţialele punctelor de unde se preia şi 
unde se aplică tensiunea compensatorie trebuie 
să fie apropiate; în caz contrar se pot produce 
dereglări importante în funcţionarea stabilizato¬ 
rului. 

Procedeul prezentat permite anularea rezis¬ 
tenţei interne a stabilizatorului numai pentru o 
singură valoare a tensiunii de ieşire. Trecerea 
spre valori negative a acestei rezistenţe se poate 


face însă pentru toată gama de tensiuni de ieşire 
în cazul unui stabilizator reglabil. 

în schema din figura 3 este prezentat un Varia- 
tor de turaţie. 

Componentele care au rolul de aducere a re¬ 
zistenţei interne în zona de valori negative sînt 
R3, R6 şi PI, ele acţionînd absolut similar ca R5, 
R3 şi P din figura 2. Montajul este alcătuit din pa¬ 
tru blocuri distincte. Amplificatorul operaţional 
A4 împreună cu elementele auxiliare, inclusiv 
LED-ul, alcătuiesc o sursă de tensiune fixă, cu¬ 
prinsă între 9 V şi 12 V, funcţie de tipul elementu¬ 
lui electroluminescent. 

Această tensiune este preluată potenţiometric 
(P2) şi aplicată celui de-al doilea bloc, de ampiifi- 
care-separare, A3. 

Elementul de comandă a tranzistoarelor T2 şi 
T3 este realizat de al treilea bloc cu amplificato¬ 
rul operaţional A2. 

Protecţia tranzistoarelor serie se face prin limi¬ 
tarea curentului la scurtcircuit cu amplificatorul 
Al, Dl, R3 şi R7. 

Condensatorul CI se tatonează, funcţie de 
sarcina pe care o reprezintă motorul, de aşa ma¬ 
nieră încît să nu apară fenomene oscilante cu 
frecvenţa joasă. 


: unde E este tensiunea în gol a stabilizatorului, iar 
! rolul rezistenţei Rs poate fi luat de sarcina repre¬ 
zentată de un motor de curent continuu. Această 
I sarcină reprezentată de motor este variabilă, în 
sensul în care aceasta scade la apariţia unor 
I forţe ce se opun mişcării de rotaţie a axului. 

| Relativ la relaţia de mai sus concluzionăm că 
| obţinerea unei creşteri a tensiunii Uab peste va- 
| loarea iniţială E nu este posibilă decît în cazul în 
| care r este negativă şi |r| < Rs! Acest lucru este 
| uşor de realizat chiar cu ajutorul surselor stabili- 
j zate simple ce permit ca valoarea rezistenţei in¬ 
ii terne r să scadă la zero şi, prin ajustarea dintr-un 
| potenţiometru, să devină negativă. Pentru exem- 
| plificare este prezentat un stabilizator cu tranzis- 
| toare (fig. 2). 

| De menţionat că această sursă nu este prote¬ 
jată la scurtcircuit sau la rezistenţe de sarcină 
| excesiv de mici. 

| Faţă de variantele „clasice 11 , elementele noi ale 
| schemei sînt rezistenţele R2, R5 şi potenţiome- 
| trul semireglâbil P. 

| Rezistenţa R5 constituie un traductor de cu- 
| rent. Diferenţa de potenţial la bornele ei este di- 
| rect proporţională cu curentul I prin sarcină (mo- 
I tor). Cu ajutorul potenţiometrului semireglâbil P, 
jj procente din această diferenţă de potenţial se 
| aplică pe baza tranzistorului TI, modificînd ten¬ 
ii siunea de referinţă a acestuia. 

1 Variaţia tensiunii de referinţă este posibilă 
I graţie rezistenţei R2, dispusă între dioda Zener şi 
I baza tranzistorului TI, obţinîndu-se practic un 
I sumator de potenţiale. 


BIBLIOGRAFIE: 

C. Moldoveanu, A. Stoica — „Stabilizatoare de 
tensiune 11 , Ed. Tehnică, seria RTV nr. 122. 

C.A. Popescu, I. Ristea — „Stabilizatoare de 
tensiune 11 , Ed. Tehnică, seria RTV nr. 142. 

Colecţia revistei „Tehnium". 


ac W7 


/N414& 


mm 


Pagini realizate de ing. MIHAI CODÂRNAI 


Q-Z4Y/2&A 


W 7 


3S153 


1Qka.\ 


V4/4& 


Cu cu este mai mare curentul prin sarcină, cu 
aîît este mai mare şi suma dintre tensiunea de re¬ 
ferinţă dată de dioda Zener şi potenţialul colec¬ 
torului- tranzistorului T2. Din ..reglajul, potenţio¬ 
metrului P se poate obţine o tensiune de ieşire 
Uab constantă atunci cînd sarcina variază. 
Mărind factorul de reacţie (prin micşorarea valo¬ 
rii lui P), se obţine o sursă cu rezistenţa de ieşire r 
negativă care să dea o tensiune de ieşire eres- 











NEUROSTIMULATOR TRANSCUTAN CU DOUA CAN 
Şl DETECTOR DE PUNCTE DE ACUPUNCTURA 


MIRCEA BRÂNZAN 


2\222J 


ÎOOK 




Semnalul' generat de acest mon- 
% taj este prezentat în figura 2 şi re- 

• prezintă forma aproximativă a sem- 
u '^'1. oeastă lucrare se acre- naiului măsurat în gol (undă ascu- 

sează, pentru ct! Uzare, cadreior ţită desimetrizată). Curentul furni- 

mscica's' spec'a'tzats în starea zat pe o sarcină de 1 kfl, reglabil in- 

cTre:Ţc." ac.J:e ?: cronice cu ajuto- ' dependent pe fiecare canal, este 
: v- ele.mrosiimulatoareior, tratarea 0—50 mA. Frecvenţa semnalului 

tu ::ură: ier -T-ncţionaie : cu ajutorul generat este reglabilă în mod conţi- 

sc o a c p u n c t u r I i sau în scheme nuu în două trepte. Cînd comutato- 

de tratament care reclamă eiectrc- rui frecvenţelor de lucru KF este în 

rvasaju. Pentru a ridica orecizia de poziţia FJ, sînt generate semnale cu 

apucare a electrozilor în căzui uti- frecvenţă joasă, de 1,5—11 Hz, 

Uzării montajului pentru electroa- frecvenţă care se reglează din 

cupunctură, electrostimuiatorui a .R— FJ.. Cînd acest comutator se 

fost dotat şi cu un detector de trece în poziţia Fi, sînt" generate 

nctura. Pentru rra- semnale cu frecvenţă înaltă, de 

•tarea în paralei după aceeaşi schemă 12—200 Hz, Iar reglarea acesteia se 

de tratament a două locuri diferite, realizează din R-FI. 

electrostimuiatorui are în dotare Cefe două canale independente 
două canale distincte, CI şi C2, ce CI şi C2 se pot pune separat sau si¬ 
pet acţiona simuitan. ’ muitan în funcţiune prin acţionarea 

Realizarea reclamă'din partea ce- comutatoarelor K1 şi K2, iar regia- 

lor care o pun în practică o bună rea intensităţii semnalului generat 

pregătire în domeniu! montajelor se realizează'din RI-1 şi, respectiv, 

electronice, de preferinţă tehni- RI-2. Pe traseul atacului etajelor fi- 

cieni în electronica medicala, oale a fost intercalat un comutator 

Schema electrică a neurostimu- KP cu ajutorul căruia se realizează 

iatoruiui este prezentată în figura 1. două trepte de reglaj brut al puterii 

Modurile ae lucru aie acestui . (intensităţii semnalului generat); 
eiectrostimulator se poziţionează respectiv putere mare (PM) şi pu¬ 
dic comutatorul KM1, 2 şi sînt: pul- tere joasă (PJ). 

satoriu (PU); continuu (CO) şi dens Din KR1, 2 se realizează punerea 
dispers (DD). în funcţiune a montajului după cu- 



rezuifa un semnai continuu regssfcii 
piarea la reţeaua de 220 V c.a. La în frecvenţă din R-FL indicaţiile ce 
beve P~E)f r se ccate s.p';cs, Ir. tratament sînt cele de ia regimul 

lipsa tensiunii reţelei, o sursă exte- PIJ, Isc -ec ajeie şi P-R4 nu au 

rioară de alimentare (de exemplu nici o influenţă ?n acest caz; 

acumulatorul automobilului), elec- — îr regim DD, eîectrostimuis- 
trostimuiatorui devenind astfel por- torul va genera un semnat continuu 

labil. Punerea în funcţiune a detec- în componenta căruia vor alterna 
torului de puncte de acupuncîură FJ şi FI. Frecvenţei® >J şi FI se ra¬ 
se realizează din comutatorul KD în glează separat din R-FJ şi R-R. iar 

poziţia ON. curata acţiunii acestora se reglează 

Revenind la modurile de lucru, în de această dată din R-fM pentru FJ 

tabel sînt menţionate' diagramele şi 'R-PA pentru FI. în generai astfel 

semnalelor generate şi reglajele ce de semnale sînt utilizate în anestezii 

se aplică pentru funcţionarea mon-, locale sau tratarea unor paralizii, 
■tajului în parametrii aleşi. Astfel: Transformatoarele de ieşire TR1 

— ■în regim PU, cînd KF este în. . şi TR2 pofti cele utilizate 'in.etajele 

poziţia Fj, va rezulta un semnai de drivere sau de difuzor ale etajelor 

FJ generat în trenuri de impulsuri, audio tranzistorizate de la radiore- 

în care durata trenurilor se reglează ceptoareie „MAMAIA" sau „ALBA- 

în gama 0,2—3,5's din R-IM, în timp TROS“. Numărul de spire din primar 

ce durata pauzelor se reglează din este de 100," iar în secundar de' 1 500, 

R-PA în gama 1,5— 4,5 s. Cînd KF cu sîrmă CuEm 0 0,15 — 0,2 mm. 

-este în poziţia FI, vă rezulta un sem- Ca transformator. de alimentare 
nai de FI generat tot în trenuri de din reţea a fost folosit în această 

impulsuri cu durata trenurilor şi aplicaţie ce! de „sonerie", dar con- 

pauzelor de mai sus. - Frecvenţele vine orice alt transformator de mică 

joase (FJ) în gama 1,5—11 Hz sînt ' putere şi care să furnizeze în secun- 

utilizate cu predilecţie în îonifiere, > dar 9—12 V c.a. 

iar frecvenţele înalte (FI) în.gama Electrozii de stimulare ES de la 
12—200 Hz au utilizare în sedare; ieşirea canalelor CI şi C2 vor fi ce: 

— în regim CO, cînd KF este în adecvaţi tratării prin electrostimu- 

poziţia FJ, va rezulta un semna! iare. Se va depista înainte de folo- 

continuu reglabil în frecvenţa din sire care dintre borne sînt ce!e care 

R-FJ. Cînd KF este în poziţia FI, va generează impulsuri pozitive şi cele 


TEHNI UM 10/1991 











(URMARE DIN PAG. 11) 

DEMODULATOARE FM 


i GRAME DE LUCRU 



MODURI 0£ LUCRU, 


PULSA TORTU 


DENS DISPERS 


marchează trecerea printr-un punct 
de acupunctură. Forma acestor 
electrozi este specifică investigaţii¬ 
lor medicale de acestă natură şi nu 
face obiectul acestui articol. 

Atrag atenţia că un astfel de elec T 
trostimulator este indicat să fie uti¬ 
lizat numai de către cadre speciali¬ 
zate în aceste genuri de tratament 
şi care cunosc toate precauţiile ce 
trebuie luate, inclusiv cele de elec- 
trosecuritate. 


BIBLIOGRAFIE: 

CONSTANTIN IONESCU-TÎR- 
GOVIŞTE, rt &ectroacupunctura“ 
Editura Sport-Turism, Bucureşti 
1984. 

ÎNTREPRINDEREA ELECTRO¬ 
NICA INDUSTRIALĂ, CALMOS- 


care generează impulsuri negative, 
cu ajutorul osciloscopului, avînd în 
vedere că forma de undă este ascu¬ 
ţită, desimetrizată (fig. 2). 


DE (electrod de detecţie) şi E-REF 
(electrod de referinţă). O creştere 
substanţială a frecvenţei semnalu¬ 
lui audio generat faţă de cea de 


punctură este în realitate un gene¬ 
rator audio a cărui frecvenţă de re¬ 
paus este deviată spre frecvenţe 
mai înalte, în funcţie de rezistenţa 


Detectorul de puncte de acu- tegumentului aplicată la bornele E- măsură a tegumentului indiferent TIM NTS-02 — carte tehnică. 



TEHNIUM 10/1991 


17 















CITITORII RECOMANDĂ 


CONVERTOR UUS 


ORLANDO BĂRBULESCU 


Pentru a veni în sprijinul celor ce 
doresc să extindă capacităţile de 
lucru ale aparatului AMPLITUNER 
“DEUA“ — Electromureş, vă trimit 
la redacţie următorul convertor 
U.U.S. — CCI R/Ol RT. 

Acesta realizează conversia sem¬ 
nalelor din banda de frecvenţe 
;; 88—108 MHz în banda proprie a 

aparatului 65—73 MHz, fără — fapt 
important — a aduce modificări în 
aparat. 

Schema-bloc de principiu este 
dată în figura 1. 

F.T.S. este un filtru „trece-sus“ ce' 
lasă să treacă practic neatenuate 
semnalele a căror frecvenţă este 
mai mare de 88 MHz. Caracteristica 
amplitudine-frecvenţă a filtrului este 
redată în figura 2a. Semnalul se 
aplică apoi blocului E.A., care este 
un etaj de amestec. Acest etaj îm¬ 
preună cu semnalele de la O.S. — 
oscilatorul local de frecvenţă fixă 
(aproximativ 167 MHz) — reali¬ 
zează heterodinarea semnalelor, 
rezultînd un semnal de „frecvenţă 
intermediară" corespunzător ga¬ 
mei OIRT, astfel: 

— semnalul de 88 MHz va avea 
corespondentul 79 MHz (167—88 = 
79) şi cel de 108 MHz va avea cores¬ 
pondentul 59 MHz (167—108 =*59), 
adică semnalele de la ieşirea E.A. 
vor fi în gama 59—79 MHz, deci 
peste limitele OIRT. 

'' Semnalele de la E.A. se aplică 
unui filtru „trece-jos“ cu frecvenţa 
de tăiere de 75 MHz. Filtrul are ca 
rol şi eliminarea semnalelor de la 
oscilatorul local şi componentelor 
spectrale de frecvenţe superioare, 
care, odată amplificate de etajul de 
amestec, duc la perturbarea recep¬ 
ţiei. 

Caracteristicile amplitudine- 

frecvenţă ale filtrului „trece-jos“ 
sînt redate în figura 2b. 

Schema electrică ce asigură 
practic toate funcţiunile enumerate 
este redată în figura 3. 

Filtrul „trece-sus“ este un filtru de 
tip T, format din CI, LI, C2. 

Etajul de amestec este realizat cu. 
tranzistorul TI, npn, în montaj cu 
bază comună. 

Alimentarea montajului se reali¬ 
zează cu o tensiune negativă de 
-9 V c:c. 

Emitorul este polarizat prin R1, 
iar baza prin R2. Colectorul este 
pus la masă din punct de vedere 
continuu prin L2 şi şocul L3. Dioda 
stabilizatoare Dl, ce poate fi reali¬ 
zată şi din trei diode cu siliciu în 
stare de conducţie, asigură o ten¬ 
siune emitor-bază fixă pentru tran- 
zistoarele TI şi T2. C3, C7 şi C8sînt 
condensatoare de decuplare şi fil¬ 
traj. Semnalul de la etajul de ames¬ 
tec este transmis la borna de ieşire 
B prin intermediul filtrului „trece- 
jds“ de tip 7r, format din C5, L2, C6. 
Rezistenţa R6 are ca rol — fiind de 
impedanţă superioară impedanţei 
de intrare a blocului U.U.S. (75 fi) 
— preîntîmpinarea oscilaţiilor pro¬ 
prii la cuplarea convertorului cu 
blocul U.U.S. al aparatului. Oscila¬ 
torul local, realizat cu T2, funcţio¬ 
nează în montaj cu bază-comună, 
fiind de tip Colpitts. 

Piesele folosite sînt: 

— condensatoare de tip cera- 
. mic, disc: 

CI, C2, C5 - 33 pF ±5%; 

C4 — 1,5 pF ±0,25 pF; 

C6 — 22 pF ±10%: 

C3, C7, C8, Cil - 1—4,7nF; 

C9, CIO — 4,7 pF ±0,25 pF; 

C12- 5,6 pF ±0,25 pF; 


9 mA, tensiunea în bazele TI şi T2 
fiind: —7 e- 7,3 V, iar tensiunea în 
emitoarele TI şi T2 de -6,3..-6,9 V. 
Reglarea montajului 
Reglarea propriu-?zisă a montaju¬ 
lui constă în acordarea oscilatoru¬ 
lui local pe frecvenţa dorită (cca 
167. MHz), fie cu metodele cunos¬ 
cute de măsurare a frecvenţei, fie 
direct în montaj definitivat. 

în acest caz se caută ca prin în¬ 
depărtarea sau apropierea spirelor 
bobinei L4 să se recepţioneze prin¬ 
tre posturile din gama OIRT posturi 
din gama CCIR. Prin acţionarea bo- 
binelor LI şi L2, folosirea unui tuner 
ce , are • capacitatea redării gamei 
CCIR câ termen de comparaţie, se 
pot acorda exact în gamă posturi 
ce emit în CCIR. După reglare se 


— rezistoare miniatură cu tole¬ 
ranţă 10%: 

R1, R3 - 750 O (820 XI); 

R2, R4 — 2,2 kO; 

R5 — 3,3 kft; 

R6 —390 O (150...470 O); q 

— bobinele ,sînt realizate în aer 
din CuEm 0 0,5 mm pe un dorn de 
0 3 mm, spiră lîngă spiră: 

LI — 6 spire; 

L2 — 13 spire; 

L4 — 6 spire; 

L3 — şoc realizat cu cel puţin 20 
de spire gu CuEm 0 0,2 mm pe un - C 
miez de ferită de înaltă frecvenţă cu 
0 > 1 mm. 

Elemente active: 

TI — BF200sau BF180, 

T2 — BF214 sau BF254, BF255; 


WVcc) 


Dl — DRD3 sau trei diode cu sili¬ 
ciu înseriate în conducţie directă, 
de tip BA243, BA244, BAI 70, BA 171, 
BA172 sau chiar 1N4148 (însă cu re¬ 
zultate mai modeste). 

Se alimentează montajul cu o 
tensiune continuă, stabilizată şi 
bine filtrată de -9 V, cu plusul la 
masă şi minusul la borna E. 

Consumul montajului este de cca 


verifică dacă capacele cutiei de me¬ 
tal în care s-a realizat montajul in¬ 
fluenţează sau nu acordul realizat 
şi se trece la rigidizarea lor. 

Observaţii. Convertorul se poate 
monta fie în interiorul aparatului 
(care poate fi în fond orice tip de 
aparat ce are impedanţa de intrare 
la mufa de antenă 75 H), fie în afara 
lui, interconectarea făcîndu-se prin 
cablu ecranat de 75 O. 

Convertorul se poate folosi prac¬ 
tic în toate, domgniiie unde trebuie 
făcute conversii dintr-o gamă în 
alta. Pentru aceasta se dau în figura 
4 formulele de calcul pentru cele 
două filtre de intrare şi ieşire. 

Oscilatorul fiind- de tip Colpitts, 
se poate modifica foarte uşor şi cu 
ajutorul modelului de mai suă acest 
convertor poate funcţiona în regi¬ 
mul de trafic de radioamator. 


FILTRU DE TIP 


FILTRU DE TIP T 

f 0 — impedanţa de tăiere a filtrului 


R 0 — impedanţa de intrare 


‘BIBLIOGRAFIE: 

M. Băşoiu, C. Costache — „20-de 
scheme electrice pentru - amatori" 
— voi. II, 1979. 

M. Băşoiu — „Recepţia TV ia mare 
distanţă", 1989. 

Colecţia revistei „Tehnium". 


4rrf 0 R t 
C = farazi; 
f 0 = hertzi; 
R 0 = ohmi. 


L = henry; 
C = farazi; 
f 0 = hertzi; 
R — ohmi. 








în paginile revistei am publicat, în 
repetate rînduri, sfaturi şi idei de 
amenajare a spaţiului locuibil (ho¬ 
luri, bucătării, băi etc.), într-un 
apartament sau într-o garsonieră. 

Cu toţii ştim că într-o garsonieră 
,spaţiul este limitat şi, mai ales, 
acela pentru depozitarea unor 
obiecte necesare într-o gospodă- 


RAFTURI 

MULTIFUNCŢIONALE 


K. FILIP 


BUCĂTĂRIE 


LOGIE 


1-CANAPEA, 2-NOPTIERA , 3-MASÂ , 4-SCAUNE • 5-BIBLIOTECÂ • Sd- -.== 

6-RAFTUL PROPUS. ' 

rie, dar nefolosite zi de zi (geaman- rezultă un spaţiu liber. Acest spaţiu 'î- __ * 

tan, aspirator, schiuri etc.). mic poate fi deci amenajat, montînd fx 

în cele de mai jos vă propunem rafturi destinate depozitării diferite- 

realizarea unor rafturi ce pot fi utili- lor obiecte. , ^ m 

zate ca bibliotecă: pentru cărţi, bi- Aceste rafturi „ascunse 11 pot fi iŞŞP- 3ŞHHŞ1 

belouri, aparat de radio etc., rafturi realizate pe un schelet metalic din — 1 --j -I-f- 

„paravan". fier profil (U, I sau T, fig. 1), fie mon- —jjgl— _ 

în vederea confecţionării . aces- tate pe suporturi din lemn sau fier * 40 , 

tora alegem, mai întîi, materialele profil (fig. 2). Pentru aceste rafturi I 

necesare — scînduri din lemn de batem (împuşcăm) cuie sau şuru- 

esenţă moale —, iar dacă nu avem buri, montăm dibluri şi suporturile panourile laterale, cît şi tăblia din 

lemnul propus — PAL sau PFL —, pentru scîndurile ce constituie raf- spate se fixează între ele cu holzşu- 

fier cu profil U, I sau T, dibluri, holz- turile propriu-zise. ruburi (cuie), iar pentru o consoli- 

şuruburi, cuie, un adeziv, lac inco- Prezentăm în continuare dimen- dare mai bună şi cu un adeziv (clei 

lor sau vopsea. siunile (în cm) ale părţilor compo- de oase, aracet). Scîndurile (B) ce 

Dimensiunile rafturilor, • cotele, nente, cît şi numărul acestora: constituie rafturile se reazemă fie 

cît şi modul de asamblare şi mon- A — 1,2 4- 1,9 x 40 x 250 (9 buc.); pe şipci (F), fixate pe panourile late- 

tare a acestora sînt date în figurile 2 B — 1,8 x 36,4 x 40 (42 buc.); rale (A) cu şuruburi (cuie), fie pe di- 

şi 3. C — 0,4 x 116,4 x 240 (2 buc.); bluri din plastic ce pot fi procurate 

Urmărind figura 1, se poate con- D — 1,8 x 30 x 125 (6 buc.); din unităţile comerciale speciali- 

stata că rafturile sînt astfel asam- E — 125 x 1,8 x 50 (3 buc.); zate. Pentru fixarea acestora se 

blate încît între peretele aparta- F — 2 x 2 x 35 (70 buc. şipci) practică cu un burghiu găuri (co- 

mentului şi corpul frontal al raftului Părţile componente, scîndurile, respunzător diametrului diblului) în 


panourile laterale (A). 

Corpurile rezultate se fixează fie 
de, podea cu şuruburi,, fie de tavan. 

întregul ansamblu poate fi grun- 
duit şi. vopsit în culori asortate cu 
restul mobilei, fie se lăcuieşte cu îac 
incolor. în cazul în care folosim 
lemn de esenţă moale (brad), 
acesta poate rămîne natur. 

în figura 4 vă propunem un mod 
de amenajare a interiorului garso¬ 
nierei inclusiv unde este sau poate 
fi amplasat acest raft „paravan" 


TEHNIUM 10/1991 







































ATELIER 


MONOCOMANDĂ 

TV 

Ing. VICTOR DA VID 



1. PREZENTARE GENERALĂ 

Se pot controla funcţiile esenţiale 
ale unui receptor TV pe‘ un singur 
canal de telecomandă? Răspunsul 
este afirmativ. 

Provenind din tehnica de calcul, 
metoda constă în afişarea unui 
„menu“ de parametri, urmată de 
alegerea parametrului şi a mărimii 
acestuia de către utilizator. Este în 
prezent aplicată de unele firme 
constructoare de receptoare TV 
moderne (1). 

Această metodă interactivă, de 
„dialog" între receptorul TV şi utili¬ 
zator, simplifică sensibil construc¬ 
ţia emiţătorului de telecomandă, cît 
şi a receptorului şi măreşte sigu¬ 
ranţa transmisiei. 

în plus, o telecomandă cu o sin¬ 
gură tastă se manevrează mai uşor 
în (semi)obscuritate comparativ cu 
telecomenzile frecvent „încărcate" 
cu taste, utilizate rar sau niciodată, 
din motive comerciale. 

Afişarea „menu"-ului pe tubul ci- 
nescop este complicată şi costisi¬ 
toare pentru constructorii amatori. 
De aceea s-a recurs la afişarea pe 
patru LED-uri, montate pe panoul 
frontal al receptorului TV. Fiecare 
LED simbolizează un parametru, 
după cum urmează: 

a) LED triunghiular cu vîrful în 
jos —■ descreştere volum; 

b) LED triunghiular cu vîrful în 
sus — creştere volum; 

c) LED rptund verde — schim¬ 
bare program TV; 


d) LED rotund roşu — pornit/ 
oprit. 

Ordinea parametrilor, deci şi or¬ 
dinea de aprindere a LED-uriior, a 
fost stabilită prin analiză statistică, 
adică ţinînd seama de .frecvenţa 
modificării unui parametru. 

De exemplu, funcţia pornit/oprit 
este cel mai rar utilizată; de aceea 
este trecută penultimul loc în lista de 
priorităţi. . 

în principiu, dispozitivul are o in¬ 
trare pe care primeşte impulsuri de 
pe calea de telecomandă sau de la o 
eventuală comandă locală şi patru 
ieşiri, pe care distribuie impulsuri 
spre comanda propriu-zisă a para¬ 
metrilor volum sonor, programe TV, 
pornit/oprit. Două din aceste ieşiri 
sînt alocate creşterii şi descreşterii 
volumului. Cea de-a treia ieşire 
atacă un numărător în inel care co¬ 


mută programele TV prereglate, iar 
ultima comandă starea pornit/oprit 
a receptorului TV. Acest mod de re¬ 
glaj al parametrilor unui receptor 
TV, cît şi alocarea căilor de transmi¬ 
tere a impulsurilor au fost prezen¬ 
tate amănunţit în (2). 

Telecomanda monocanal va fi 
cea aleasă de constructorul ama¬ 
tor, pe o cale fizică oarecare (cablu, 
radio, ultrasunete, infraroşu etc.). 
Singura cerinţă este cea a furnizării 
de impulsuri curate, fără oscilaţii 
parazite. 

Structural, monocomanda TV 
conţine o logică de comandă: 

— secţiunea de distribuire a im¬ 
pulsurilor — şi comanda propriu- 
zisă; 

— secţiunea de execuţie. 

Ambele secţiuni sînt realizate cu 

circuite CMOS, avînd un consum 


neglijabil. Acest fapt face posibilă 
alimentarea permanentă a dispozi¬ 
tivului chiar cînd receptorul TV este 
oprit. De aici rezultă o „memorie" a 
schemei, adică la repornirea recep¬ 
torului TV vom beneficia de ultimul 
program TV şi la nivelul sonor alese 
înainte de oprire. 

2. MODUL DE UTILIZARE 

în situaţia în care utilizatorul do¬ 
reşte să modifice un parametru oa¬ 
recare, iniţiază un ciclu de reglaj 
apăsînd o singură dată tasta teleco¬ 
menzii. Cele patru LED-uri se vor 
aprinde intermitent în ordinea ante¬ 
rior menţionată. Cît timp pulsează 
LED-ul corespunzător parametru¬ 
lui dorit, utilizatorul poate co¬ 
manda, tot printr-o apăsare a ace¬ 
leiaşi taste* începutul reglajului 
propriu-zis. In acest moment se de¬ 
clanşează modificarea parametru¬ 
lui, suficient de lent pentru a putea 
fi urmărită. Cînd parametrul a atins 
valoarea convenabilă, se apasă 
încă o dată tasta telecomenzii, în¬ 
cheind astfel ciclul de reglaj. 

Derularea unui ciclu de reglaj 
pentru creşterea volumului sonor, 
de exemplu, este următoarea: se 
apasă tasta; se aprinde LED-ul 
triunghiular cu vîrful în jos; se 
aprinde LED-ul triunghiular cu vîr¬ 
ful în sus; se apasă tasta; volumul 
sonor creşte; la nivelul sonor dorit, 
se apasă tasta; se stinge LED-ul, 
volumul rămînînd la nivelul ales. 

Dacă pentru primii trei parametri 
putem face un reglaj prin trei 










apăsări ale tastei, pentru pornit/ 
oprit sînt suficiente două apăsări: 
se apasă tasta; se aprind, pe rînd, 
LED-urile triunghiulare, LED-ul ro¬ 
tund verde şi, în fine, cel rotund 
roşu; se apasă tasta; receptorul TV 
se ppreşte dacă era pornit sau por¬ 
neşte dacă era oprit; LED-ul roşu se 
stinge. 

a FUNCŢIONAREA SCHEME! 

Schema electrică a logicii de co¬ 
mandă este prezentată în figura 1. 
Impulsurile de acţionare provin de 
la telecomandă prin dioda Dl sau, 
opţional, de la comanda locală prin 
dioda D2. Comanda locală se poate 
da de la o tastă Hali, KH1, sau de la 
un micro'întrerupător, curăţînd im¬ 
pulsul cu un bistabil RS. 

Impulsurile atacă numărătorul cu 
trei stări NI, care controlează tot 
restul schemei,, după cum se pre¬ 
zintă în continuare. Q2 A Q1 A = 00 
caracterizează starea de aşteptare. 
Deoarece demultiplexorul analogic 
CI4, de tip MMC4052, este inhibat 
prin intermediul porţii G7, LED- 
urile sînt stinse, iar pe ieşirile VOL 
CK, CH CK şi POWER CK avem ni¬ 
vel LOW. Numărătorul N2' este 
forţat în starea Q2 B Q1 B = 00 prin 
reacţia aplicată pe intrarea RESET 
B de la ieşirea porţii G7. 

După primul impuls de comandă, 
Q2 a Q1 a = 01. Oscilatorul coman¬ 
dat realizat cu poarta G4 începe să 
lucreze, incrementînd conţinutul 
numărătorului N2. Întrucît şi de¬ 
multiplexorul CI4 este dezinhibat, 
LED-urile se vor aprinde în ordinea 
dictată de N2 cu intermitenţa dato¬ 
rată oscilatorului cu G1. 

După al doilea impuls de co¬ 
mandă Q2 a Q1 a = 10, se blochează 
oscilatorul cu G4, N2 rămînînd în 
starea aleasă de utilizator, semnali¬ 
zată în continuare de LED-ul cores¬ 


punzător. în acelaşi timp, lucrează 
oscilatorul comandat realizat cu 
poarta G3, trimiţîndu-se impulsuri 
pe una din căile VOL CK, CH CK 
sau POWER CK, funcţie.de starea 
numărătorului N2 care adresează 
demultiplexorul analogic. 

După al treilea impuls, numărăto¬ 
rul NI ajunge în starea 11 din care 
trece rapid în 00 datorită reacţiei 
RESET A = Q2 a • Q1 a prin diodele 
D3i D4 şi prin porţile G8, G6, adică 
dispozitivul revine în starea de re¬ 
paus. 

Se remarcă faptul că, în cazul 
apariţiei unui impuls pe ieşirea 
POWER CK, schema basculează 
direct în starea de repaus datorită 
reacţiei prin monostabilul cu G2, 
apoi prin G8, G6. Această reacţie 
previne nedoritele comutări repe¬ 
tate pornit/oprit, în cazul în care uti¬ 
lizatorul nu se grăbeşte să gene¬ 
reze al treilea impuls de comandă, 
acum inutil. 

Din numărătorul N2 se generează 
bitul SENS = Q2 b care se schimbă 
ia trecerea din situaţia scăderii vo¬ 
lumului la creşterea acestuia. în 
schimb, în ambele cazuri de modifi¬ 
care a parametrului volum, impul¬ 
surile de ieşire iau calea VOL CK. 
Această modalitate de ieşire facili¬ 
tează folosirea unui numărător de 
tip MMC4516 în secţiunea de exe¬ 
cuţie din figura 2. Acest numărător 
are opt stări şi este prevăzut cu 
reacţii de prevenire a depăşirii limi¬ 
telor de numărare. 

' în cazul numărării înainte, din 
starea 7 (0111) se trece în 8 (1000), 
dar datorită reacţiei PRESET ENA- 
BLE = Q4 prin dioda D7, se înscrie 
în numărător cuvîntul J4J3J2J1 = 
0111, adică numărătorul ajunge tot 
în starea 7. 

La numărarea înapoi, din starea 0 


(000) se trece în starea 15 (1111), 
dar reacţia RESET = Q3 • Q4 rea¬ 
duce numărătorul în 0 prin interme¬ 
diul diodelor D5, D6. Reacţia PE = 
Q4 este blocată prin dioda D8 (PE 
în LOW, indiferent de Q4). 

Numărătorul CI5 adresează un 
multiplexor analogic CI6 de tip 
MMC4051 care, printr-o reţea de re¬ 
zistenţe, controlează volumul în opt 
trepte. Acest mod de reglaj al volu¬ 
mului a fost prezentat în detaliu în 
( 2 ). 

Bitul POWER CK atacă un bista¬ 
bil de tip T, realizat cu jumătate din 
circuitul MMC4013. Cealaltă jum㬠
tate a acestui circuit poate fi folo¬ 
sită la curăţarea impulsului de co¬ 
mandă locală, în absenţa unei taste 
Hali. Prin contactele sale X1X2, re- 
leul electromagnetic Rel contro¬ 
lează alimentarea din reţea a recep¬ 
torului TV. 

Bitul CH CK (Channel Clock — 
ceas programe) este destinat 
acţionării unui numărător în inel 
care să comute programele TV. 
Acest numărător poate fi MMC4017 
sau MMC4022 într-o schemă adap¬ 
tată de amatorii inventivi după va¬ 
rianta TTL de schimbare a progra¬ 
melor TV (2) sau poate fi folosit dis¬ 
pozitivul DTS prezentat în (3). în 
această ultimă eventualitate s-au fi¬ 
gurat în schemă şi elementele de 
circuit T2, R14, C6, destinate di¬ 
rijării semnalului CH CK pe calea 
UPREM. De la dispozitivul DTS pot 
proveni şi tensiunile de +5 V, +12 V, 
-15 V, necesare funcţionării mono- 
comenzii TV. 

Amatorii pretenţioşi pot utiliza ie¬ 
şirea MUTING a dispozitivului DTS 
pentru a bloca multiplexorul analo¬ 
gic din reglajul de volum pe intrarea 
INHIBIT (pin 6), cît timp DTS se află 
în „căutare". 


4. INDICAŢI! CONSTRUCTIVEI ' 

Montajul poate fi realizat peI ca¬ 
blaj imprimat, prin wrapare ^etc. 
Componentele din jurul circuitului 
integrat CI6, pe traseul audio, vor 
avea terminale cît mai- scurte. s Se 
reaminteşte necesitatea" utilizării 
cablului ecranat pentru intrarea şi, 
respectiv, pentru ieşirea audio şi 
amplasarea montajului la distanţă 
faţă de blocul de alimentarefde FIT, 
în televizor. 

Modul de includere a unui ase¬ 
menea montaj într-un receptor ’TV 
şi diversele interconectări au fost 
prezentate în (2), (3). 

La probe nu se va alimenta parţial 
montajul şi nu se va deschide re¬ 
ceptorul TV cu montajul nealimen- 
. tat! 

în cazul în care nu se utilizează 
jumătate din CI7 (MMC4013), se 
vor lega la masă intrările respective. 

Condensatoarele electrolitice din 
schemă sînt cu tantal, de tip 
picătură, avînd curenţi de fugă mi¬ 
nimi — este indicată selectarea. 

Acest montaj nu este recoman¬ 
dat constructorilor ămatori în¬ 
cepători. 


5. BIBLIOGRAFIE 

(1) John Gosch — „A way to ease 
remote —, control panic", Electro¬ 
nics, april, 1989; 

(2) V. David — „Telecomandă 
TV“, Tehnium nr. 9/1988; 

’ (3) V. David — „Acord digital TV“, 

Tehnium nr. 7 şi 8/1991. 


Fiq.2. ScUecna electrica a monoco^en^ii TV - secţiunea de execujrie 

Ţ 

0 R15 -4?K 


UPREM C6-22hOR^'1K 

(dts) <-II-- 

R12-22K _ 


> POWER CK _ 

B4 =* 4/2 cit- = 

A/2 MMC 4013 
Diodele D5 / ... / DB = 
4x1N4148 


M>o RES 1 

JA 


JZ 

Qi 

33 

Q2 

34 

Q3 

CIS 


CK 

Q4 

MMC 


4546 


U/D 

PE 

1 CI Vss | 

5 1 8 i 

+ 5v 


44t 


V&D 


CK1 


Bl 


Dl 

GH 

SI Vss 

R1 


4v ee v dd in? 


, CI6 

405 A SN2 


~ V ss COM IH0 
.^... 


D40 

4N40Q? Rel 


T3 / T4 
2xBC 171 


T8NMUM 10/1991 









■■Hi 

REVISTA REVISTELOR 


m 






MODULATOR 


Ri‘J3> 


ECHILIBRA T 




C2 001 hK _ 

CI 1kh*1&5^ T 100 

Y 


Ri 21 OK A & <1047 * k g | 
XJ 390K 


Bbixcâ SSd 
C3 St 


6xo0 3 £ 

C3 1HK*168 i. 2Hi xsTI IL ° &°+ 7 *X 

C5 0.01 mk 500*n 

Pentru realizarea unor transmisiuni SSB de bună calitate, UV30G re¬ 
comandă folosirea circuitului integrat K174YP1 în configuraţia electrică 
prezentată alăturat, unde purtătoarea este atenuată mai mult' de 50 dB. 

La ieşirea circuitului este montat un filtru tip EMF500, eliminîndu-se 
banda laterală nedorită. 

RADIO, 9/1988 


SIRENA 


O aplicaţie a circuitului integrat B084 o constituie şi realizarea unei 
sirene electronice fiindcă acest circuit conţine patru amplificatoare 
operaţionale. Aici, trei amplificatoare operaţionale lucrează în impul¬ 
suri; astfel, Al este un generator de undă dreptunghiulară, iar A2 este 
un generator de ton ce lucrează ca un generator controlat în tensiune. 

Amplificatorul A4 este un comparator şi furnizează semnalul speci¬ 
fic sirenei. 

Alimentarea se face cu tensiune cuprinsă între 9 V şi 15 V. 

JUGEND UND TECHNIK, 12/1986 



FRE C VENŢME TR 


njj Instrumentul este cu indicaţie analogică şi poate măsura semnale 

f j cu frecvenţa cuprinsă între 20 Hz şi 100 kHz. Instrumentul indicator este 

gradat 1—10 fiindcă intervalele de măsurătoare sînt: I = 1 Hz — 100 Hz; 
II = 100 Hz — 1 kHz; III = 1 kHz — 10 kHz; IV = 10 kHz — 100 kHz. 

După cum se observă, pe gama IV semnalul este introdus în circuitul 
493, care îl divizează prin 10 şi îl citim, de fapt, în intervalul 1—10 kHz. 

Circuitul US1 este echivalent cu CDB493, iar US2 cu /3E555. Ali¬ 
mentarea se face cu 6 V. 

RADIOELEKTRONIK,'3/1991' 



CLK5M1 


Circuitul integrat CLK5011, pro¬ 
dus ITT, este realizat în tehnologie 
CMOS şi destinat a alimenta ceasu¬ 
rile analogice cu avans la secundă 
sau minut. 

Baza de timp a sistemului este 
controlată de un cristal de cuarţ cu 
frecvenţa de 4,194812 MHz şi care 
prin divizări adecvate generează 
impulsuri cu frecvenţa de 0,5 Hz 
pentru avansul secundă cu se¬ 
cundă sau impulsuri cu frecvenţa 
de 1/120 Hz cînd avansul se face 
din minut în minut, 
înfăşurarea principală a motoru¬ 


lui ceasului se conectează între ter¬ 
minalele 4 şi 16, respectiv MOI şi 
M02, iar înfăşurarea auxiliară se 
conectează între M02 şi M03. 

>Prin diverse moduri de control al 
ieşirilor A (terminalele cuprinse în¬ 
tre 9—14 inclusiv) se pot obţine 64 
de trepte de divizare a frecvenţei. 

Alimentarea cu energie electrică 
se face de la 12 V printr-un rezistor 
de 120 fi, circuitul CLK5011 fiind 
protejat interior cu o diodă Zener. 

ITT SEMICONDUCTORS, 1987 



22 


TEHNIUM 10/1991 


















DS. NICQLÂU DRAGOŞ — Âdjud 


PHÎLIPS-203U 


Radioreceptorul Philips 203U într-adevăr a 
făcut parte din aparatele de mici dimensiuni, 
dar avînd calităţi electrice bune, poate fi ali¬ 
mentat din reţeaua de curent electric alterna¬ 
tiv sau continuu. 

Partea deosebită în schema electrică o 
constituie alimentarea cu energie electrică. 
Aici trebuie să rezolvaţi situaţia, care v după 
părerea noastră, nu este complicată. în pri¬ 
mul rînd, trebuie să aveţi în vedere că alimen¬ 
tarea se face de la 220 V, iar curentul de fila¬ 
ment al tuburilor este de 0,1 A. Deci, după ce 
s-au desfăcut toate rezistoarele adiţionale, se 
conectează în serie cu filamentele celor trei 
tuburi un rezistor cu valoarea de 1 250 0/15 W 
(bineînţeles, eliminînd tubul UY21). 

în locul tubului UY21 se conectează o 
diodă 1N4007 în serie cu un rezistor de 180 0. 
Oricum, ne vom asigura ca la primul conden¬ 
sator electrolitic tensiunea să nu fie mai rpare 
de 170 V. 



DS. MiCU ADRIAN —• Suceava 

AMPLIFICA¬ 
TOR TV 

Amplificatorul UTDI, construc- 
• ţie U.R.S.S., lucrează în benzile 
I— Iii de televiziune, respectiv în 
canaîele 1—12 TV, asigurînd o 
amplificare superioară iui 12 dB, 
după cum indică prospectul. 

Toate tranzisîoarele amplifi¬ 
catoare sînt KT368A, iar tranzis¬ 
torul stabilizator de tensiune 
este P216. 

Alimentarea etajelor amplifi¬ 
catoare se face prin cablurile 
coaxiale de iegătură. 



n 2(6 r #7358 A 


R@dactor-şef: mg. !. MIHÂESCU 
Secretar genera! de redacţie: fiz. ÂLEX. MĂRCULESCU 

• Redactori:' K. F1LIP, log. M. CODÂRNA1 
Secretariat: M. PÂUM 
Corectură: V. STĂM 
Grafica: S. IVAŞCU 


Administraţie: Editura „Prasa Naţionali" 

Tiparul executat 
la Imprimeria „Coresi“ 
Bucureşti 


1 — Copyright Tehnium 1991 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILÂTE- 
L!A“ — SECTORUL EX- 
PORT—IMPORT PRESĂ 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVÎŢEI 
NR 64—6E 







Erou Iancu Nicolae nr/,-34 B Bucureşti 7299i 


SOCIETATEA COMERCIa 
MI'C/ t O ELECTR O NIC/-. 


LISTA DISTRIBUITORILOR ZONALI 
AI SOCIETĂŢII MICROELECTRONICA S.A. 


Arad 

Baia Mare 

Braşov 

Bucureşti 


F.P. ELECTRONIC SRL 

IJPP 

MUS 

MID-CO SRL 
INFOCOMP 
QUINTUS SRL 
IIRUC SA 

SERVICE TOTAL ELECTRONIC 
POP SERVICE ELECTRONIC 
ELECTRON GRUP 
HELP 

PRODEXIN 
PHOTOAVIDEX 
LIV SRL 
AL ISA 

PROCONTROL SRL 
EDITURA TM 


tel. 966/62697 
tel. 994/15193 
tel. 921/14618 
tel. 59.53.56 
tel. 13.26.97 
tel. 50/67.68 


Cluj Napoca 

Constanţa 

Craiova 

Galaţi 

Piteşti 

Ploieşti 

Sf. Gheorghe 

Sibiu 

Suceava 

Tg. Mureş 

Timişoara 


tel. 916/72161 
tel. 941/41726 
tel. 934/11699 
tel. 976/80549 
tel. 971/25288 
tel. 923/14482 
tel. 924/31772 
tel. 987/16447 
tel. 954/13178 
tel. 961/77422 


Venind în sprijinul dv., MICROELECTRONICA S.A. operează reduceri 
importante de preţuri la principalele componente şi echipamente electronice 
utilizate în aplicaţiile dv. 

Spre exemplu, cu numai 199,50 lei vă puteţi achiziţiona o memorie dina¬ 
mică MMN4164, cu 269 lei o memorie PROM MMN2616 şi cu 299,50 lei un mi¬ 
croprocesor MMN80 CPU. 

Aceleaşi reduceri semnificative de preţ au fost operate la: 

— familia microprocesorului Z80; 

— familia microprocesorului 8080; 

— memorii statice şi dinamice; 

— echipamente din seria MADS; 

— echipamente din seria MIND. 

Nu pierdeţi ocazia unor achiziţii rentabile. 

Pentru livrări contactaţi compartimentul desfacere din cadrul întreprin¬ 
derii sau distribuitorii autorizaţi ai societăţii MICROELECTRONICA S.A.